, Um: TULLIU C1GERÔ\NE

4V
I

FlLtPPECELE SAG
I

DISCURSURILE
CONTRA r.!T

M. A N T O N 1 U
r ----- .
î ■
i
TRADUCERE
-J
■I

LAURIANU
'I'A«chniîz‘

I
/
:

-fâ-
■'SOCIETATÎÎÂVeÀDÊMlCA ROMANA OJN FONDULU CUZA

BÜCURESÇI,,,
TD’OÖEÁ^IA-A LÁBöKA*P®k|
NÙU’A E9MAXI
V í, Aö; STEAUA ACADEJÍlElS^
f-

'1
 iÿ U.Mäj í w,

....................

fesárSí
1' ,!m»os .W.WP ^4“iäl
 M. TULLIÜ CICERONE

FILl PPICELE SAU

DISCURSURILE
CONTRA LUI

M. ANTONIU

TRADUCERE

DE

D. AUG. LAÜRIANU
(dupo edit. Tauchnitz)

*2101318*

TIPĂRITĂ SI PREMIATA
DE
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA DIN FONDULU CUZA
SUB PKEVEGHIAREA
-LUI G. SIOK
ME.MBRD ALLU SOCIETĂȚII

BÜOURESCI
TYPOGKAPHI’A LABORATORILORU ROMANI
i9. STEAT’A ACADEMIEI Í9.
1877.

A-
 ANTAIA FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU
 V ■

AOJÍ^OÓm A'IÁTPU '

3i<[00313 •îî«•■LÎÏ-
■
jT .m
f.................................. ■ ' ' TtlE AMWO'^ •' ' '

>; V ■,, OiWOïZAblt, '

•v , .

i
Í'

.-i.
 NOTITIA LITTERARIA

La Idele lui Marté an. Romei 709, Cesare peri in senatu sub doue-dieci si trei
lovituri de pumnale alle conjnratiloru, ai caroru capi furo M. Brutu, C. Cassiu,
Dec. Brutu Albinu, Cn. Domitiu, C. Treboniu, si CassiuParmense. Indata ce se con­
suma omorulu, M. Brutu ridicandu in susu pumnalulu plinu de sânge pronunția nu­
mele lui Cicerone si -In felicită pentru recuperarea libertatéi. D’in acestea Antoniu
concluse co Cicerone fnssesse complice allu conjuratiloru. Plutarchu inse ne assecura
ca acesti-a s’au feritu de Cicerone, fiinduco se temeau de caracterulu seu timidu
si de senil’a sea, »ilâfieiar. D’in senatu conjurații trecuro in foru si de acolo se ur­
cară in Capitolin. In timpulu acestu-a Antoniu, care fusesse retinutu la port’a se­
natului de Treboniu, ca se nu póta veni in adjutoriulu lui Cesare, se ascunse a casa.
A trei’a di dupo uciderea lui Cesare se tinú senatu in templulu Tellurei si se
luaro resolutiunile celle mai impaciuitore. Cicerone făcu appellu la unirea totoru si
la uitarea celloru trecute (amnestia); Antoniu chiaru se pronuntiâ pentru concordia;
tramise pe copillulu seu ostatecu la conjurați, ca garanția de pace, si invită pe
Cassiu la cina. Cei alti conjurați furo invitați la alții.
A dou’a di se decretă in senatu provinci’a Cret’a lui Brutu, Afric’a lui Cassiu,
Asi’a lui Treboniu, Bithyni’a lui Cimbru, Galli’a citeriora lui D. Brutu.'Cu tóta
turburarea ce o occasionâ prin discursulu seu la immormentarea lui Cesare, Antoniu
parea animatu de bune intentiuni. Ellu ținea totu de un’a consiliu a casa cu ceta-
tianii de frunte, reporta totulu la decisiunea senatului si se illustră prin famos’a
propunere a desfiintiarei dictaturei.
Intre acestea Brutu si Cassiu plecare d’in Rom’a, ero Cicerone se retrasse, în
villele selle, unde afla de intórcerea lui Octavianu in Itali’a, de turburarea produssa in
Rom’a de acellu fugitivu, numitu Amatiu, care se da de nepotu allu lui Mariu, si
de purtarea cea correcta a lui Antoniu si collegului seu Dolabell’a in acea circum-
stantia. Republic’a parea restabilita si pacea assecurata.
Acesta stare de lucruri nu ținu multu. Antoniu începu se nu mai tina séma de
senatu si se faca totulu prin poporu si prin asia numitele legi si dispositiuni alle
lui Cesare. Atunci Cicerone desgustatu parea decissu a plecă in Greci’a. Ua scris­
sore a sea cotra Cassiu conține și urmatorele ronduri:
«Pino acum ne vedemu liberați de rege ero nu si de regatu. Nu numai ce’a ce
«ar face, dero chiaru și ceUe ce nu le-ar face Cesare, deco ar trai, noi le approbâmu
«ea cugetate de densulu. Nu vedu flnitulu acestei stări de lucruri. Se affisseza ta-
«ble; se dau scutiri; se impartu ua mulțime de bani; se adducu senatus-consulte

i
 «false, in câtu parca a disparutu nu numai ur’a contr’a acellui omu impurn dero
«chiaru si durerea ce inspira servitutea; repuhlic’a jace in acelle perturbări, in cari
«a arruncatu-o Cesare.»
Cu tote acestea Cicerone se intórse la Rom’a, cu dorinti’a de a fi presinte in senatu
la calendele lui Juniu; inse vediendu mulțimea de militari addussa de Antoniu si te-
mendu-se de curse si de violentia, ellu fugi, ca si cei alti senatori, si se dusse la Tus-
culanu, de unde scrisse lui Atticu forte indignatu, fiinduco audisse co Brutu si
Cassiu voru fi insarcinati de senatu cu cumperare de grânu d’in Asi’a si d’in Sici-
li’a si cu tramiterea lui la Rom’a. De aci ellu pleca la Antiu, unde intardia mai
multe dilie si se prepara a trece in Greci’a. Venturi contrarie -Iu arruncaro de
doue ori inderetu pe cestele Italiei. La Leucopetr’a aflandu, contr’a așteptării selle,
co lucrurile s’au schimbata la Rom’a in bene, co Antoniu s’a desfacutu de reii con­
siliatori, s’a lassatu de pretensiunile selle si recunnoscea autoritatea senatului, co
Brutu si Cassiu puteau reveni la Rom’a. Cicerone insusi se lassă de ide’a calletoriei
si se intorse in cetate la finele lui Augustu.
Antoniu convocă senatulu pentru a doua di ca se decreteze supplicatiuni lui Ce­
sare si invită pe Cicerone a lua parte la sedintia. Acestu-a, standu la indoniela, ’si
escusă absenti’a prin fatiga si indispositiune. Antoniu supperatu declară in senatu
co, daca nu va veni, ’i va derimă cas’a cu lucratori. A dou’a di Cicerone y eni in
senatu si, in absenti’a lui Antoniu, pronuntiă antâi’a sea Pilippica.
In acesta fllippica. Cicerone espune motivele plecărei selle d’in Rom’a si reintor-
cerei selle, si fora a se declara inco inimicu allu lui Antoniu, censureza aspru pur­
tarea lui.

..J

t
 DISGÜRSURILE
’ LÜI

M. T. CICERONE
CONTR’A LUI M. ANTONIU

ANTAT’A FILIPPICA
I. Părinți conscrissi, inainte de a vorbi despre republica celle ce credu
co trebuescu vorbite in acestu momentu, ve voiu arettá pre scurtu mo-
tivulu atâtu allu plecărei câtu și allu intorcerei melle. Eu, pe candu spe­
ram co republic’a s’a redatu in fine autoritatei si conducere! vostre, me
decideam se remânu ca ua vegbia^ consulare si senatoriale. Si intr’ade-
veru neci nu me depărtăm, neci nu-mi Întorceam ochii de la republica
d’in diu’a in care furamu convocat! in templulu Tellurei. In acestu
templu, câtu a fostu in puterile melle, am pusu fundamentele pacei si
am renouitu vechiulu essemplu allu Athenianiloru, usurpandu chiaru
vorb’a grecesca, ’ de care se servisse atunci spre impacarea discordieloru
acea cetate, si fui de părere ca ori-ce suvenire a discordieloru se fia stersa
printr’ua sempitema uitare. Admirabile fu discursuiu de atunci allu lui
M. Antoniu si resolutiunea sa escellente; in fine pacea cu. cetatianii cei
mai distins! fu consolidata prin ellu si prin copillulu seu.^ Celle alte
fapte erau in armonia cu aceste Începuturi. La deliberațiunile ce le ținea
a casa despre interessele publice, invitâ pre cei de frunte ai cetatei; ace­
stei ordine deferea propunerile celle mai intellepte : atunci in commenta-

(') Tn vigilia guadam. Ca ua sentinella in tenipu de resbellu.

(’) In aedem Telluris. Antoniu allesse acestu templu, care se aflá lungo cas’a-
sea fiindu-co-i era tema de a merge in sal’a senatului, care se aflá la polele Capi-
tolinlni, unde se retrassesse conjurații.
(’) Graecum etiam verbum. Thrasybulu, dupo ce redede Athénéi libertatea sugru­
mata de cei 30 de tirani, decreta uitarea nedreptatiloru, De acesta vorba
se servi si Cicerone, dupo marturi’a lui Plutarcliu.
(*) Et per liberos ejus. Scriitorii latini intrebuintiéza pluralulu (Vieri) pentru a.
arrettá unu singura copillu. Aci este vorb’a de miculu Antoniu, pe care M. Antonia
êllu avea de la prim’a sa socia, Padi’a, fat’a lui M. Fadiu Bambalione.

»•
 riele^ lui Cesare nu se afla nimicu, care se nu fia tutoru cunnoscutu :
la tote intrebârile respundea cu cea mai mare fermitate. Ce essilati s’au
rechiamatu? Unulu, ® dicea si nimenea altulu. — Datu-s’a veri-ua
scutire ? Neci un’a, respundea. Ba inco tinù se ne unimu cu propunerea
illustrului barbatu, Serviu Sulpiciu, ’ ca, dupo idele lui Marte, se nu se
publice neci unu decretu si nici unu beneficiu allu lui Cesare. Lassú la
ua parte multe si importante, cbci discursulu meu se grabesce cotra
unu actu superioru allu lui M. Antoniu. Ellu a desfiintiatu cu totulu d’in
republica dictatur’a, care deja luasse autoritate de putere regesca; asupr’a
acestui lucru nu ne mai spuseramu neci părerile. Ellu addusșe scrissu
senatus-consultulu ce voia se-lu propună; dupo lectur’a carui’a urma-
ramu cu cellu mai mare entusiasmu essemplulu lui Antoniu si prin-
tr’unu senatus-consultu scrissu in termenii cei mai pomposi i addusseramu
multiamiri. II. Ua lumina parea co ni se offere, candu disparù nu nu­
mai regalitatea ce sufferissemu, déro chiaru si temerea de regatu; ua
mare garanția se dede republicei, cum co ellu voiesee ca cetatea se
fia libera, candu numele de dictatore, care de multe-ori fussesse legitimu,
êllu desfiintià pentru totu-de-un’a d’in republica, d’in caus’a recentei su-
veniri a dictature! perpetue. Câte-va dille in urma senatulu fù scapatu
de pericululu macellului; unculu se infipse fugitivului care-si arro-
gasse numele lui C. Mariu. Tote acestea le faeù inpreuna cu collegulu
seu; altele d’in urma sunt proprie lui Dolabella, déro si pe acestea, déco
colegulu seu n’ar fi fostu absente,^ credu co le aru fi facutu amenduoi.
Coci, pre candu unu reu fora margini se Întindea in cetate si se latiea
d’in di in di mai multu; pre candu cei cari facusse acea immormentare
nedemna de acestu nume® construiau unu monumentu funerariu in foru
si pe fia-ce di acești ómeni perduti, impreuna cu nisce servi totu ca dênsii,
amenintiau d’in ce in ce mai multu casele si templele Bornei, — rigorea
lui Dolabella fù asia de mare atâtu contr’a serviloru cutediatori si scele­
rat!, câtu si contr’a cetatianiloru impuri si nelegiuit!, si resturnarea acellei
blastemate columne* se faeù astu-fellu in câtu me miru multu, cum tim-

(’) Registrele Ini Cesare, pe cari pusesse mân’a Antoniu si d’in cari scosse mai
tardiu, prin falsificare, tote legile de cari avea trebuintia.
(®) Sextu Clodiu, condaninatu si essilatu fiindu co arsesse in foru corpulu famo-
sului Clodiu si dedesse focu curiei.
(') Serviu Sulpiciu, juriscofisultu celebru a carei-a lauda o face Cicerone in fi-
lippica IX.
ÎI. (‘) Unens. Unu felu de cange cu care carneficele têrrâ cadaverulu criminalu­
lui d’in carcer’a subterrana, unde fussesse essecutatu, pe scar’a gemonieloru sau in
lîbere.
(') Antoniu visita coloniele veteraniloru.
(’) Cicerone intrebuintieza vorbele insepuîtam sepulturam (Toigiov âtatfov Eurip.)
spre a arrettà ua immormentare neregulata. Euneraliele lui Cesare se facuro in-
tr'unu modu precipitata si turbulente, déro nu conformu ritului.
(*) Mulțimea ridicasse in onorea lui Cesare ua columna massiva, inalta de 30 pe-
tiore cu inscriptiunea tparenti patriae^, se adună la dens’a in tote dillele, sifacea
sacrificie, rugatiuni si juramente pentru resbunarea lui Cesare.
pulu d’in urma s’a deosebita intr’atâtu-a de acea singura di. Coci, ecco
la calendele® lui Juniu, candu décrétasse ca se fimu aci, tote sunt schim­
bate : nemicu nu se facea prin Senatu, multe si însemnate lucruri se faceau
prin poporu, si in lips’a poporului silóra voi’a lui. Consulii designați® di-
ceau co nu cutedia a veni in Senatu : liberatorii patriei lipseau d’in acea
cetate, de pre a carei-a cervice arruncasse jugulu servile, si cu tote ace­
stea chiaru consulii i laudau in adunări si in tote discursurile. Vetera­
nii , ce erau chiamati, de care acesta ordine se occupasse cu multa
solicitudine, erau atitiati nu spre conservarea lucruriloru ce aveau, ci
cotra speranti’a unoru prede noue. Fiindu-co voiam mai bine a audi de
acelle lucruri de câtu a le vedé si fiindu-co aveam iiberulu dreptu allu
legatiunei,’ am plecatu cu intentiunea de a fi présente la calendele lui
Januariu, candu se credea co voru incepe Întrunirile Senatului.
III. Am espusu, părinți conscrissi, motivulu plecare! melle; acum ve
voiu espune pe scurtu motivulu intorcerei, care ve va suprinde si mai
multu. Dupo ce am evitatu, nu fora cuvêntu, Brundisiulu si callea frecuen-
tata spre Greci’a, adjunsei la calendele lui Augustu la Syracus’a, fiindu­
co trecerea d’in acea cetate in Greci’a erâ laudata; acesta cetate, de si
este in forte strinse legaturi cu mine, nu m’a pututu retiené, cu tota do-
rinti’a sea, mai multu de câtu ua nopte. M’am temutu ca nu cumu-va
subit’a mea sosire intre amici se deștepte veri-ua suspiciune deco asiu fi
statu mai multu. Dupo ce inse venturile me purtare d’in Sicili’a la Leu-
copetr’a,® un promontoriu allu territoriului Eeginu, me îmbarcai acolo
ca se trecu in Greci’a, dero nu inaintassem tocmai multu si fui arruncatu
de austru chiaru in loculu de unde me imbarcassem. Fiindu-co noptea
era Înaintata si masesssm in vill’a lui A. Valeriu, sociulu si amiculu
meu, §i fiindu-co me aflam si a dou’a di la ellu asteptandu ventulu,
veniro la mine mai multi cetatiani din Reginu, dintre cari unii so-
sisse atunci de la Rom’a ; de la acesti-a aflu antâi’a-si data de di-
scursulu lui M. Antoniu, care mi a placutu atâtu de multu in câtii
cum lu-am cetitu Începui indata se cugetu la reintorcere. Nu multu
dupo acea-a mi se adduce si edictulu lui Brutu si Cassiu care, fiindu­
co i iubescu pote pe dênsii d’in iuteressulu republicei- mai multu de
câtu d’in allu amiciției, mi parcă plinu de ecitate. Mi se adaugă
inco (coci mai totu-de-un’a se intempla ca cei-ce voescu a adduce sciri
bune, se imaginedie câte-ceva prin care se faca mai plăcută scirea loru) co
lucrurile se voru regulă, co la calendele iui Augustu senatulu va fi nume-

(*) Dillele solemne pentru tinerea senatului erau calendele, nonele si idele. Mai
pe urma se esoeptaro idele d’in caus’a surenirei omorului lui Cesare.
(®) Hirtiu si Pans’a.
(’) Legatiune fora scopu determinata.
III (b De tem’a celloru patru legiuni cari se aflau acolo si ticneau cu Antonia
(Vedi Phil. XII. 2 et. 4).
(’) De candu Cicerone accusasse pe C. Verre.
{’) Leucopetr’a formedia vérfulu cellu mai meridionale allu Italiei.
(‘) Antoniu parea decîssu a se impacâ cu conjurații si a liniști discordiele civile.
 10

roșu, co Antoniu repudiandu pe consiliarii cei rei si renuntiandu de la pro-

vinciele Gallice,^ se va suppune autoritatei senatului. IV. Atunci fussei
apprinsu de ua asia mare dorintia de intorcere, in câtu nu me satis­
făceau neci venturile, neci remii; nu fiindu-co speram co voiu pute adjunge
Ia timpu, ci ca nu cum-va se felicitediu republic’a mai tardiu de câtu do-
riam. Deci, me transportai rapede la Velli’a, unde vediui pe Brutu; câtu
de mare fu durerea mea, nu ve spunu. Mi se parea rusinosu a mai avé
curagiulu se me intorcu in acea cetate, d’in care se essiliâ Brutu si se
voiescuafiinsecurantia acolo unde dênsulu nuputeafi. Cu tote acestea, pe
ellu nu -Iu am vediutu asia de miscatu, cum eram eu, coci sustinutu prin
consciinti’a cellei mai mari si mai frumose fapte, nu se plangea de locu
de sorfa sea, ci mai multu de a nostra. De la dênsulu am aflatu mai an­
tâiu de discursulu pronuntiâtu in senatu, la calendele lui Augustu, de
cotra L. Pisone, care de si fussesse pucinu sustienutu (acesta, o au-
dissem chiaru de la Brutu) de cei-ce trebuia se-lu sustiena, cu tote aceste-a
atâtu dupo marturi’a lui (de câtu care ce pote fi mai gravu ?) câtu si
dupo laud’a tutoru acelloru-a pe cari i am vediutu mai in urma, mi
se parea co a castigatu ua mare gloria. M’am properatu déro ca
se me associediu cu acestu barbatu pe care cei presenti nu -Iu au ur-
matu : nu ca se -i fiu utile (coci neci nu speram, neci nu o puteam face)
ci ca se lassú republicei, déco mi s’ar intempU veri-ua nefericire,
(multe parea co se intempla chiaru contra natúréi si destinului) vorbele
melle d’in acesta di ca ua mărturia a eternului meu devotamentu pentru
dens’a.
Părinți conscrissi, fiindu-co credu co motivulu ambeloru melle deci-
siuni este approbatu de voi, inainte de a incepe se vorbescu despre interes-
sele publice, me voiu plânge pucinu contra injurieloru de ieri allé lui M.
Antoniu, cu care sum amicu; si co i detorescu acest’a pentru unu servi-
tiu ore-care,® am declaratu-ua totu-de-un’a tare. V. Care se fie ore caus’a
de fui fortiatu ieri cu atât’a asprime ca se vinu in Senatu ? Numai eu
lipseam? N’ati fostu ore de multe ori mai pucini lanumeru? Ausetractâ
unu lucru asia de iiisemnatu, in câtu trebuiâ se se adduca si cei morbosi?
De securu, Annibale erâ la porti, sau se desbatea pacea cu Pyrrhu :

(^) Antoniu voiea se pună mân’a pe Galli’a cisalpina.care venisse lui Decirnu Brutu,
si pe cea transalpina. De aci irrupse resbellulu civile.
jV. (') Fiindu-co spiritele veteraniloru si alle mulțime! erau forte agitate contra
lui Bruta si Cassiu d’in caus’a ucciderei lui Cesare, Senatulu ca se -i feresca de pe-
riclu. éi insarciná cu approvisionarea Bornei, dispensandu-i de legile, cari nu per-
mitteau pretoriloru se ássa d’in Borna mai multu de 10 dille.
CO Luciu Pisone, socrulu lui Cesare, vorbisse cu multa vehementia contra Iul An­
toniu.
(’) Dupe batali’a de la Pharsale, Antoniu fiindu tramissn cu legiuni in Itali’a
spre a impedicâ intrarea parteniloru lui Pompeiu, intafni pe Cicerone la Brundisiu,
dero nu voi se Iu uocida. Câte-va dille in urma, Cicerone primi de la Cesare urma-
torele renduri: M, T, Ciceronem ob egregias ejus virtutes et singuläres animi do-
tes pe totam orbem nostris armis virtutequeperdomitum sal vum et incolumen esse
jubemus (Philip, II, cap, III).
 Il

pentru acesta causa ne spune istori’a c’a fostu addiissu la Senatu chiaru
acellu Appiu orbu si betranu. Erâ vorb’a de supplicatiuni : in assemehi
cestiuni senatorii nu cam lipsescu. Ei se aduna nu de tem’a cautiunéi,
cidin caus a affecdunei acellorii-a despre acàroru onorare este cestiuuea :
totu asia se face si caiiiju se tractedia despre unu triuinphu. Consulii a-
tâțu de pucinu se préoccupa, in câtu senatorulu este apropo liberu a nu veni.'
Fiindu co-mi erâ cunnoscuta acesta deprindere si fiindu-co eram fati-'
gatu de drumu si indispusa, am tramissu, cum se face intre amici, pre'
cine-va ca se -lu annuntie. Dero densulu, in audiulu vostru, declara co va
veni cu lucratorii la cas’a mea. Prea multa mânia si pucina cumpetare !
Coci pentru ce crime acesta pedepsa atâtu de mare, in câtu se cutedie a
dice, in acesta ordine, co va derimâ cu lucratori publici ua casa edifi­
cata printr’unu decretu allu Senatului cu spesele publice? 2 Cine a mai
constrinsu cu ua astu-fellu de dauna pe veri-unu senatoru ? mai este
ore ceva d’incolo-de cauțiune sau de amenda? De'ro déco ar fi sciutu ce pă­
rere erâ se -mi dau, ar fi lassatu de securu ceva din asprimea constrin-
g®r®i- yi- Credeți ore, părinți conscrissi, co asiu fi adoptatu eu ceea ce
ati decisu contra vointiei vostre, case se ammesteceparentalielei cu sup-
plicatiumle ? ca se se introducă in republica nesce superstitiuni inexpia­
bile ? ca se se decretedie supplicatiuni unui mortu ? Si cui ? nu mai spunu.
Dero se fia fostu acellu-a chiaru L. Brutu, care a eliberatu republic’a de
tyrannia si care pentru ua assemenea virtute si ua assemenea fapta
si-a propagați! tulpin’a aprope 500 anni, totii-si n’asiu pute consemti se
unescu pe unu mortu cu cultulii immortaliloru ; sei se faca supplicatiuni
publice acellui-a, care n’are nici un momentu unde se i sepota celebrâ pa-
rentaliele. Eu mi asiu fi spusu acesta părere, părinți conscrissi, asia in cât
se me potu apperâ iisiorii d’inaintta poporului romanu, déco ar fi cadiutu
pe republica veri-ua calamitate mai mare : resbellu , morbu sau fo-
mete : d’intre cari unele dejâ ne appésa,^ altele me temu co ne ammenin-
tia. Dorescii ca immortalii diei se i içrte acestu decretu si poporului Ro­
manu, care nu-lu approba, si acestei ordine, care Iu a facutu fora voi’a
sea. Dero, despre celle alte relle alle republicei nu este permissu ore a vorbi ?
AR este permisii mie si -mi va fi totu-dé-un’a permissu ca se apperu
demnitatea si se despretiuescu mortea. Se am numai puterea de a veni in
acești!" locu ; pericolulu vorbire! nu Iu refusu. De ce n’am potutii fi aci,
părinți conscrissi, la calendele lui Aiigustu? nu co s’ar fi pututu adduce
veri-unu servitiu, de'ro nu s’ar fi gassitu numai unu consulare demnu

V. (’) Consulii puteau luă ua cauțiune sau impune ua amenda senatoriloru cari
DU veniau la sedintie.
(“) Cas’a lui Cicerone derimata de P. Clodiu fu reconstruita printr’unu decretu
allu senatului cu banii statului.
VI Ç1 SttppHcaiiîiiJi'Ze erau rugatiunile publice addressate numai dieiloru; na-
rentahele_6Tm ceremonielereligiöse, ce se faceau la mormentulu omeniloru de con­
sângeni SI amici (parastasse).
F) Pestilenti’a era întinsa preste mai tota Itali’a. Totu in acestu annu irrupse
resbellulu mutinsu si altele.
 12
de acea onore, demnii de republica. Si intr’adeveru simtiu ua maie du­
rere candu vediu co omenii, cari aubeneficiatu de favorile celle mai mag­
nifice alle poporului, ii’au urmatu pe L. Pisone, propunetoriulu resolutiu-
nei cellei mai intellepte. De acea-a ore ne a facutu consuli poporulu ro­
manu, pentru ca, assediati pe trept’a cea mai inalta si mai distinsa a
demnitatei, se nu avemu neci unu pessu de republica ? Nu numai cu vo­
cea n’a sustienutu niinini pe consularele L. Pisone, dero neci macaru
cu ua mișcare a fecei. O rușine ! ce va se dica acesta seivilitate volun-
taria? destulu co a fostu un’a impusa de necessitate.
Eu nu ceru acellu-asi lucru de la toti cari -si spunu parerea^ din
loculu consulare. Âltulu este motivulu acelloru-a, a câroru tăcere ua iertu,
altulu este allu acelloru-a, a caroru voceua reclamu;_pentru acesti-a simtiu
intr’adeveru durere co vinu in suspiciunea poporului Komaiiu, cum co -si
au indiositu demnitatea loru nu de frica, ceea ce inco ar fi iusinosu,^ci
unii dintr’unu motivii, alții dintr’altulu. VII. Ecco ^V/ie mai antâiu
conservi! si adducu celle mai mari multiamiri lui L. Pi’sone, care a cu-
getatu nu la ceea ce putea face pentru republica, ci la ceea ce era datoriu
se faca; apoi ceru de la voi, părinți conscrissi, ca, déco nu ati avé ciua-
mulii se urmați si essempliilu meu, se me ascultat! cellu pucinu cu bu-
navointia, cum ati facutu pino acum. Mai antâiu de tote sum de părere
co actele lui Cesare trebuescu mantinute; nu fiindu-co le approbu," coci
cine le pote approbá? Ci fiindu-co credu co trebue cu ori-ce pretiu se
avemu in vedere pacea si repausulu. Asiu vre ca Antoniu se fia acum aci,
dero fora assistent!; inse mi se pare co lui i este permissu se fia indis­
pusa, ceea ce d’in parte-i iiu mi se permittea ieri. M’ar invetiâ sau mai
bine v’ar invetiâ, părinți conscrissi, cum appera densulu actele lui Ce­
sare. Ore in notitiele, in chirografele, in cbartiorele,produsse de unu sin­
gurii omu, si cbiaru neprodusse, ci numai spuse d’in gura, voru fi ac­
tele irrevocabile alle lui Cesare ? érő acelle, pe cari Cesare le a sepatu in
arama unde a voitu se fia decretele poporului si legile perpetue, se voru
considera ca nulle ? De aceea eu siiiii de urmatorea părere ; uemicu nu se
pote numerâ maieu dreptu intre actele lui Cesare, de câtu legile lui Cesare.
Ore déco densulu a promissu cui-va ceva, va remané irrevocabile acestu-a,
fiindu-co nu Iu a pututu implini ? cum multoru-a multe promissiiini n’a
implinitu.
Dero assemble promissiiini, dupo -mórtea lui, s’au gassitu mai multe
la numeru de câtu tote favorile date si oflerte in toti annii viuetiei selle.
Eu nu sebimbu nemicu d’in elle, n'eci nu le attingu, d’in contra apperu
cu totu zelulu actele strălucite alle lui Cesare. Macaru déco ar fi remasii
in templulu Cybelei banii, petati de sânge, este adeveratu, déro trebuin-
Vn. (') Dupo doi aniii veni si fometea d’in caus’a occupârei maréi siciliane de
Sextu Pompeiu, a cellei ionice de Cn. Domitiu (vedi Dionis lib. XLV Cap. 17).
(’) Cesare depusesse in templulu Cybelei, pentru trebuintiele resbellului, siepte
millione de sesterți (143,500,000 lei), smulsi mai cu séma din bunurile Pompeia-
niloru uccisi, Antoniu, dupo mortea lui Cesare, puse mân’a pe acești bani si-i im­
parti cu Dolabell’a si ou alti partent ai sei.
 IS

tiosi in aceste imprejuràri, de óre ce nu s’au mai intorsu acelloni-a, ai

caroru-a snntu. Déro se se fi rissipitu chiarn, déco asia s’a decisu in acte.
Este inse veri-unu lucru, care se se pota numi mai cu dreptulu actulu
unui cetatianu, investitu in statu cu puterea si cu autoritatea, de câtu
legea? Cereți actele'lui Gracchu;’ n se voru adduce legile Semproniane.
Cereți pe alle lui Sull’a;* vi se voru adduce legile Corneliane. Apói, in
ce consta actele cellui d’allu treilea consulatu allu lui Cn. Pompeiu P® de
securu in legi. Déco ati intrebâ chiaru pe Cesare, ce a facutu in cetate si
in funcțiunea sea, v’ar respunde, co a addussu legi multe si Însemnate;
inse chirografele sau le ar schimbă sau nu le ar scote la lumina, sau,
déco le ar scote, nu le ar numera intre actele selle. Déro vi le concedu si
pe acestea; inchidu chiaru ochii assupr’a unoru-a, inse candu e vorb’a des­
pre lucrurile celle mai însemnate, auico despre legi, credu co nu trebue
se sufferimu a se annulla actele lui Cesare.
VIII. Ce lege mai buna, mai utile, mai desu ceruta chiaru in dillele celle
mai frumóseallerepublicei, de câtu acea-a de a nu avéprovincielepretoriane
mai multu de unu annu si pe celle consulare mai multu de doui? Desfiin-
tiandu-se acesta lege, credeți ore co se conserva actele lui Cesare? Apoi,
prin acea lege, care s’a promulgatu assupra cellei de a treia decuria jude­
cate riloru, 1 nu se nemicescu óre tóté legile judecatoresci alle lui Cesare ? Si
voi credeți co apperati actele lui Cesare , resturnandu legile lui ? Numai
déco pote veti numerá intre actele lui Cesare totu ce a insemnatu den­
sulu in tablitie pentru adducerea aminte , si le veti applicá chiaru deco
va fi ceva nedreptu si inutile, ero'celle ce Cesare a propușii poporului in
comitiele centuriale, nu le veti numerá intre actele selle. Dero acesta
atrei’a decuria,ce este? Acenturioniloru, dice densulu,—Ce? nu se des­
chidea ore si acestei ordine drumulu la judecatura prin legea Juli’a
si chiaru de mai inainte prin legile Pompei’a si Aureli’a ? Se cerea unu
censu, ni se respunde. — Nu numai pentru centurione, dero chiaru si
pentru callariulu romanu. De aceea-a barbatii cei mai valoroși si mai o-
norabili, cari s’au aflatu in fruntea cohorteloru, suntu si au fostu jude­
cători. Nu me occupu de acesti-a, dice Antoniu. Veri-cine a condussu
ua cohorte se fia judecatoriu. —■ Déro deco ati admitte acestu lucru
pentru toti cari au servitu cu unu callu, ceea-ce este mai nobile, n’ati
fi approbati de neraine; coci intr’unu judecatoriu nu trebue se se consi­
dere numai averea dero si demnitatea. — Nu me occupu de ast’a, res-
(^) Legile propuse de Grachu sunt : agraria, frmnentaria et judiciaria.
C) Corneliu SuU’a facù legi assupr’a falsului, pârricidului, sicariloru si injurie-
lorn,
(^) Pompeiu, la inceputulu tertiului seu consulatu, promulga doue legi : un’a
contr’a violentielorn, alta contr’a ambitnlui.
VIII, (b Cesare impartisse judecătorii in doue classe sau decurie, a senatoriloru
si a callariloru, desflintiandu decuri’a tribuniloru erariului. Antoniu infiintiâ ua
a trei’a decuria compusa d’in centurioni si militari de rondu d’in legiunea Alau-
deloru.
(’) Nu toti cari serveau in cavaleria erau callari romani, ci numai acei-a ai cá­
rom călii erau intretinuti cu spesele statului.
 14

punde densulu : admittii ca judecători chiaru pre manipulării d’in legiu­

nea Alaudeloru,’ coci altu-nienterea ai noștri dicu co nu potu se fia
salvați.
O! ce rusinosa onore pentru acei-a pe cari, fora se le treca prin min­
te, i chemați se judece! Coci spiritulu legii vostre este ca : in a trei’a de-
curia se judece cei cari n’au curagiulu a judeca liberu. Assupr’a acestui
punctu, diei nemuritori, câtu de mare este errorea celloru cari au com­
binații acesta lege! Coci cu câtu unu jude va fi mai corruptu cu atâtu
si-va spelâ mai voiosu turpitudinile selle prin asprimea sententieloru
si va lucra ca se para mai multu demnu de decuri’a respectabile, de câtu
co'^este arruncatu pe dreptu in cea desonorata.
IX. S’a promulgatu si ua alta lege: ca cei condamnați de violentia
sau,de lese-majestate se appelledie la'poporu deco voiescu. Dero ore este
ua lege acest’a, ori dissolutiunea tuturora legiloru? coci cine este asta-di
cetatianulu care se se interessedie la stabilirea acestei legi? Cu assemeni
legi nimeni nu mai este accusatu, nimeni nu mai pote ti. Faptele com-
misse cu arm’a de securu nu se voru trage nici ua data iu judecata.—
Dero mesur’a este popularia.—Macara de ati vre voi cu adeveratu ceva
popularu, coci asta-di toti cetatiani! se unescu intr’unu suifletu si in­
tr’ua voce pentru salutea republicei. Ce este dero acesta passiune de a
adduce ua lege, care cuprinde cea mai mare desonore fora a fi plăcută
nimenui ? coci ce este mai rusinosu de câtu ca acellu-a, care ar fi am-
menintiatu majestatea poporului romanu prin violentia, fiindu condem-
natu de judecata, se recurgă la acea-asi violentia pentru care cu dreptu
cuventu a fostu condemnatu ?
Dero la ce mai discutu acesta lege? ca si candu ar fi vorb’a se se
lasse caile deschisa appellului. Scopulu seu, tint’a sea este ca niminea se
nu mai fia lându-va accusatu iu virtutea acestei legi. Coci ce accusato-
riu s’ar afla asia smintitu, ca se voiesca, dupo condemnarea accusatu-
lui, se înfrunte ua mulțime salariata ? sau ce judecatoriu, care se cute-
die a condemnâ pre unu accusatu, pentru ca indata se fia terretu ellu
ensu-si d’inaintea unora lucratori cumpărați ? Asia prin legile acestea
nu se dă dreptulu de appellu, ci se desihntiedia celle doue legi si juridic-
tiuni cari suntu mai salutarie. Nu va se dica acest’a ore a indemnâ pre
juni ca se fia cetatiani turburători, seditiosi si periculoși ? La ce cala­
mitate pentru republica nu va pute' impinge furorea tribunicia, desfiin-
tiandu-se aceste doue juridictiuni, stabilite contra violentiei si crimei de
lese-majestate ? Ce nu se va intemplâ candu s’aru abroga legile lui Ce­
sare, cari prescriu ca acellui-a ce este condemnatu pentru violentia, pre­
cum si acellui-a ce este condemnatu pentru lese-majestate, se i se inter-
dica foculn si ap’a ? Candu acestoru-a se daappellulu nu se sfasia ore ac­
tele lui Cesare? Aceste acte, părinți conscrissi, de si nu le am approbatu

(®) Legiunea Alaudeloru fussesse formata de Cesare d’in Gallii transalpini că­
roru-a le dede dreptulu de cetatiani Romani. — Numele seu vine de la ciocarli’a
(alauda) de arama, ce o purtau pe casc’a loru soldatii d’in acesta legiune.
 _15 __

neci ua-data, cu tote acestea suin atâtu de convinsu co trebuescu con­

servate in interesulu concordiei, in câtu nu numai co n’asiu ii de părere
ca in acestu momentu se se infirme legile ce le a addussu Cesare in
viuetia, dero neci chiaru acellea ce le vedeți addusse si affissiate dupo
mortea lui Cesare.
X. Condamnatii au fostu addussi d’in essiliu de cotra unu mortu;
dreptulu de cetatianu s a datu nu numai la câte unulu, ci la națiuni *
si la provincii Întregi de cotra unu mortu : imposite « s’au desfiintiatu
prin nenumerate scutiri de cotra unu mortu. Si noi mai apperâmu
aceste acte addusse d’in cas’a lui Cesare, de ua persona intr’ade-
yeru forte onorabile, dero acelle le^, pe cari ellu ensu-si, in presen-
ti a nostra le a cetitu, proclamatu si decretatu, de facerea câroru-a se
glorifica si in cari credea co se coprinde republic’a, legi despre guverna­
rea provincieloru si administrarea justiției; acelle legi, dieu* aile Iui Ce­
sare, cugetâ-vomu noi, cari apperâmu actele lui Cesare a le resturná? Cu
tóté acestea de legile acellea cari sunt numai propuse, putemu cellu pu-
cinu șe ne plangemu; déro contra acelloru-a, ce se dieu făcute, nu-mi este
permssu neci acesta-a, coci acellea s’au facutu fora neci ua propunere,
mai inainte chiaru de a fi scrisse. Me Întreba unii, care se fia caus’a co
eu seu veri-care d’in voi, părinți conscrissi, ne tememu de legile relie
candu avemu buni tribuni ai poporului ? Noi i avemu preparați se in­
tercéda, preparați se appere cu religiositate republic’a; trebue se n’avemu
de locu tema. . De ce intercessiuni, de ce pe dice i’eligiose mi vorbesc! ?
dice Antoniu. — De acellea in care se cuprinde salutea republicei. —
Pucinu -mi passa de acestea si le considera ca forte Învechite si nebu-
ne. Se va incongiurâ forulu, se voru Închide tote intrârile; se voru as-
sediâ in multe lecuri, omeni armați in presidie.—-Si apoi?—Ceea-cese va
face astu-fellu, va fi ua lege; si veti ordiná, credu, se se taia in arama
acesta formula legale : Consul'i in virtutea dreptului au propusu po­
porului _ (acestu-a se fia dreptulu de propunere celu amu priimitu de la
străbuni ?) si poporulu in virtutea dreptului seu a stat'tatu. Care po­
pom ? acellu-a ore care a fostu esclussu d’in foru ? Cu ce dreptu ? cu a-
cellu-a ore care s’a nimicitu cu totulu prin violentia si prin arme ? Dero
eu vorbescu pentru viitoriu, fiindu co este de detori’a amiciloru, de a
spune de mai inainte celle-ce se potu evită. Deco acestea nu se voru réa­
lisa, predicerile melle voru fi desmintite. Vorbescu despre legile pro­
puse, assupr’a câroru-a aveți deplina putere. Ve arrettu vitiele; allunga-
ti-le. Ve demonstra violenti’a si armele : respingeti-le.
XI. A ve méniá tocmai voi, Dolabella, pe mine, fiendu-co vorbescu in
interesulu republicei, nu s’ar cade'. Cu tote co tu cellu pucinu, nu credu

X (') Antoniu este luatu in ironia, coci prin falsificarea testamentului lui Ce-
sare a facutu pre mortu se voiesca ceea-ce voia densulu.
(p Toti Șicilianii. vedi Ep ad. Att. XIV,
(P Cetatile celle mai avute allé Creteniloru s’au scutita de imposite, si astu-felu
statulu a perdutu ua mare parte d’in veniturile selle.
 16
CO vei face acesta-a. Cnnnoscu bunetatea tea. Câtu despre
îeu se dice co se bucura de ua luare fericire, ce-i pare strălucită,
mie’inse mi s’ar paré mai fericitu, ca se nu dieu ceva mai mu u,
deco ar imita coiisulatulu unchiului si strabuniloru sei ; dero audu
co s’alutu irascibile. Vedu câtu e de periculoșii a-lu aye pe densulu
mêniatu si armatu, mai eu sema candu inapunitatea
de mare Inse i voiu'propune unucompromissu, cemi separe dreptu, s .p
care credu, co M. Antoniu nu lu va respinge. Eu deco voiu dice ceya in-
iuriosu contra viuetiei si moravuriloru selle, nu voiu récusa caell s
Îni fia cellu mai mare inimicu. Dero deco voiu conserva abitudinea ce
i dé uAa am avutu-o in affacerile publice, adico deco voiu spune cu
sinceritate celle ce cugetu despre republica, mai antaïu ju rogu^se^^nu
se mênia, apoi, deco nu obținu acesta a, ceru se se menia ca pre un
cetatianu. Servesca-se de arme, deco, dupo cumu dice, ei suntuWa-
rie spre a se apperá; dero celloru cári voru fi spusu celle ce li s a i p
rutu in interesulu republicei, aceste arme se nu le fia vetenaatorie. Ce
Se fi mai ecitabile de câtu acesta cerere ? Deco, dupo cnm mi s’a spusu
de unii d’in amicii sei, ori ce discursucare se tine in contra vointi.ei. selle
lu suppera forte, chiaru candu nu se afla intr’ensulu .neci ua injuria,
se sufferimu temperamentulu amicului. Inse, totu.
asia. «Tie, inimiculu ’ lui Cesare, nu ti va fi permissu, ce a-ce nfostu
permissu lui Pisone, socrulu seii», si m acellu-asi timpu, mmu
consiliu de care voiu tiné sema; pentru a nu yeni m sena.u morbulu nu
va fi, pariiiti conscrissi, unu motivu mai legitimu de catii mortea.
XII. Dero, pre dieii nemuritori ! candu te vedu pe tine, Dolabella, care
-mi esti forte scumpu, nu potu se tacu assupr’a errorei yostre amenduo-
roru-a. Coci sum convinsu co voi, ca nesce barbati nobili,. cari tintesci
la ceva mare, ati doritu, nu ciim ’si inchipuescu unu omeni pre creduli,
banii cari totu-dé-iiu’a s’au dispretiuitu de ori-ce omu nobde si illustru,
nu puterea basata pe violentia, neci dominatiunea, ce n ar h d.e locii su -
ferita de poporulu romanu, ci affectiunea cetatianiloru si.glori a. Inse a-
deverat’a gloria este laud’a fapteloru oneste si fam’a mariloru mente en­
tra republica, cari se approba atâtu prin attestarea fie-canii omii onestu,
câtu si prin amultimei. Ti-asiiispune, Dolabella, care este fructulu fapteloru
friimose, deco nu te asiu vedé co esti ceva mai cunnoscutoriu de catu cei-
alti. Poti-ore se ti adduci aminte de ua di, care se-ti fi lucitii in viuetia
mai frumoșii de câtu acea-a, candu dupo ce ai.purifica.tu forulii, .dupo ce
ai imprastiatu mulțimea impiiloru, dupo ce ai pedepsitu pe capii crimei
si ai scapatu Eom’a de ororea focului si macelluliii, te ai intorsu la caș a
tea? Âffectiunile càrei ordine, càrei trepte, càrei classe nu s au otteritu
XI P) L. Cesare si Antoniu oratoriulu.
(’l Antoniu sub pretextu co viueti’a ’i este ammenintiata, cerusse de la aenatu
ca si Pysistrate de laAtheniani, ca si Dionysiu delà Syracusaui, unu presiediu
(guarda)
(®) Cicerone era in partea lui Pompeiu.
XII (‘) Prin resturnarea columnei ridicata lui Cesare.
 «

atunci pentru a te lauda si gratula ? Ba inco si mie , de indemnulu cii-

rai-a credeau co te ai servitu in acelle imprrjurâri, bărbații cei buni rai ad­
ânceau multiamiri si me gratulau in numele teu. Adduti aminte rogu-te,
Bolabella, de acea unanimitate de la theatru, candu toti uitandn motiv<î-
le , pentru cari fassesse supperati pe tine , arretaro co an allnngatu,
nentra non’a binefacere, suvenirea vechiei dureri. Ai pututu-tu, dieu, se
abdici de la acesta gloria atâtu de mare, fora părere de ren? XIII. Si tii,
M. Antonie, (me adressediu la unu absente), nu preferi ore acea singura-
di, in care senatulu a fostu adunatu in templulu Tellurei, tutorn ace­
stora luni, in cari unii, alle cărora opiniuni différa de alle mellecredu
co ai fostu fericitu? Ce discursu pronuntiasi despre concordia. De ce nța-
re spaima au fostu atunci scapati de tine veteranii, de ce rnare Îngrijire
cetatea! candu, desbracatu de inamicitii si uitandu auspiciele annun-
tiate chiaru de tine, ca augura allu poporului Somanu , ai voitu in acea
di pentru antâi’a óra ca collegulu teu se ti fia collegu; candu micusiorulu
teu fiiu a fostu tramissu de tine in Capitolin ca ostaticu de pace. In care
di senatulu a fostu mai veselu , in care di poporulu Eomanu a avutu ua
adunare asia de numerosa ? Atunci in fine ne vedeamu liberați de cotra
barbatii cei mai animosi,» fiindn co, dupo cum voisșe densii, pacea mso-
ciâ libertatea. In diu’a acea-a, a dou’a di, a treița di, in fine in celle alte
dille ce urmaro, nu Încetai a adduce continuu câte unu nou daru repu­
blicei. Dero cellu mai frumosu d’in tote a fostu, candu ai desfiintiatu nu­
mele dictature!. Acesta inferare a fostu imprimata de tine, de tine dreu,
lui Cesare mortu, pentru etern’a sea desonore. Coci,.dupo. cum nu este
permissu, printr’unu decretu allu gintei Manlie, neci unui patricianu a
se numi M. Manliu, d’in caus’a crimei unui M. Manliu, * totu asia si tu,
d’in caus’a urei unui dictatore, ai desfiintiatu cu totnlu numele de dic-
tatore. Nu cum-va, candu facussessi nesce fapte asia de mari pentru mân­
tuirea republicei, éti parea reu de fericirea tea, de marirea tea, de stră­
lucirea tea, de glori’a tea? De unde dero acesta neașteptata si atatu de
mare schimbare. Nu me potu induplecâ a presuppune cö ai fostn ammagitu
cu bani. Dica acesta-a cui -i place. A crede nu sum obligații. Coci neci
ua data n’am cunnoscutu in tine nemien sordidu, neimcii umile. Do și
se intempla une-oricase se eorrampa cine-va prin cei de apprope ai sti,
(^) D’in caus’a multora detorii, Doiabella, dupo essemplulu iui Clodiu, treciuise
la plebei si, adjungenda tribunii allu plebei, propuse legi pentru de.sfimtiarea deto-
rieforu, ca cu modula acesta-a se scape si densulu d’m jncur atur a linantiaia, inso
unu altu tribuna, L. Trebelliu, se oppuse; ceea-ce dede locu laua
XII! (1) Veteranii erau agitati de tém a peraerei celloru pramite dt la t-esaie
(b Antoniu se oppusesse la numirea lui Dolabell’a ca consule, annuntian i , -
picié contrarie. apoi refusasse a-lu recuniiosce de console; dero, d.ipo mortea lui
Cesare. se schimba si-lu recuiinoscù de coiiegu aliu seu.
(b Brutu, Cassai si cei alti uccidetori ai lui Cesare. .,
(b M. Manliu fussesse arruncatu pe stane a I arpei a .si numele sen astu telli
stigmatisatu, fiindu-co voisse se se faca doninulu repiblicei. «n
e) Pe câtu Antoniu fussesse de prodigu in tinereti a sea, pe atat a ț«'
ei’a sea, erâ de avara si cupida. Ea da gubernarea provincieloru si regatele cui -i of-
ferea mai multa. 2
inse eu cuniioscu fermitatea tea. Alacaru de ai fi pututu evită si prepu­
surile dupo cum ai evitatu culp’a!
XIV. Me temu inse forte multu ca nu cum-ya, necunnoscenau adeve-
ratulu druinu allu gloriei, se eredi, co este mai gloriosu urmtoriiilu ; a
ave singuru mai multa putere de câtu toti, si se voiesci mai bine a fi te-
inutil de concetatianii tei de câtu a fi iiibitii. , .
Deco eredi astu-fellu, tu nu cunuosci de locu drumulu gloriei. Woriosn
este ■ a fi cetatianii iubitu, a bine merita de la republica, a fi laudatu o-
noratii si respectatu. Inse a fi temiitu, a fi urâta, este ceva odiosu, de­
testabile si caducu. Acestu lucru Iu vedemu pe teatru, co a fostu pen-
culosu chiaru acellui-a care a dissu : Se me urésca, nu>nai_ se le fia
frica de mine. Deco ti ai fi addussu aminte, A-utonie, de mosiulu teu.
despre care forte dessu ai auditu multe de la mine! Credi tu ore, co ellu
ar fi voitu se obțină immortalitatea pentru ca se fia temutu pnn abusulu
armeloru. Viueti’a lui, fericirea lui era de a fi eciiale tuturora in liber­
tate si cellu d’antâiu prin demnitate. De aceea ca se lassú la ua parte
fericirile mosiuliii teu, asiu prefere ultim’a sea di, arâtu de cruda, de catu
domiii’a lui L. Cinn’a , de cotra care a fostu densulu uccissu intr unu
modu atâtu de crudu. Dero ce se incercu a te immuiá cu vorb’a? coci
deco peirea lui Cesare, nu te pote face, ca se preferi a fi lubitu de catu
temutu, discursulu iiimenui nu va ave nici ua putere,nutiva loiosi
nemicu. Cei cari credu co Cesare a fostu ferîcitu,^eiensi-si sunt de plânsu.
Nu este fericita nimenea, care traiesce asia, in câtu mortea sea nu numai
se fia nepedepsita, dero chiaru se adduca cea mai mare gloria uccidato-
rului. De acea-a, te rogu petrunde-te; uita-te la străbunii tei si guberne-
dia republic’a astu-fellu ca concetatianii tei se se bucure cote-ai nascutu;
fora acesta-a nu pote fi cine-va neci fericita, neci illustru. XV. Si voi a-
mendoui aveți assupra-ve multe senteiitie alle poporului Eomanu, de cary
vedu cu multa durere, co nu sunteti destulu de miscati. Coci ce insemné-
dia acclamatiunile immensiilui numeru de cetatiani la jocurile gladiato-
riloru? Ce insemnedia versurile poporului? Ce insemnédia applausele ne-
iiumerate la statu’a lui Pompeiu? ‘ Ce insemnédia applausele date acel-
loru tribuni ai plebei, cari se oppunu voiie? Ore acestea n’au fostu indes-
tullu spre a ve face cunnoscuta marea unanimitate a sentimențeloru ? Ce?
applausele de la jocurile apollinarie, sau mai bine testimoniele si sen-
teiitiele poporului Romanu vi se păru ore de pucina Însemnătate ? O! fe­
riciți acei-a^ cari, candu nu li se permittea a fi preșenți din caus’a vio-
lentiei armeloru, totuși erau presenti si steteau allipiti in medull’a si in
viscerile poporului Romanu! Numai deco pote credeați co atunci se ap-
XIV (‘) Vorbele lui Atreu intr’ua tragedia a poetului Attiu.
(’) Oratorulu M. Antoniu fussesse uccissu d’in ordinea consulului L. Cinn’a si
capulu seu expusu pe Rostre.
XV (‘) Candu statu’a lui Pompeiu se assiediâ in theatrnlu seu.
(’) Aceste jocuri fussesse date in numele lui M. Brutu, pretorele Romei, caro
lipsiea d’in cetate de tém’a veteraniloru si multimei fanatice dupo Cesare.
(’) Brutu, Cassiu si socii sei.
 19___

plaudá Acciu * si i se dá dapo 60 de'anni palm’a lui, nu lui Brutu, care

la jocurile selle a fostu astu-fellu de absente, in câtu poporulu Romanu,
in medi-loculu acellui spectaclu forte splendidu, lui i-arretá affectiunea
si-si alliná dorulu de liberatoriulu seu prin exclamări și applaiise Înde­
lungate. Intr’adeveru eu sum acellu-a, care am despretiatu totu-dé un’a
assemenea applause, candu veneau de la cetatianii de röndu; dero candu
acellu-asi lucru se face si de cei de susu, si de cei de la medilocu, si de
cei de diósa, candu in fine acesta-a se face de toti, erő acei-a, cari mai
inainte amblau dupo favorea poporului, íugu, eu nu le mai consideru ca
applause, ci ca ua adeverata sententia. Deco inse vi se paru de pucina În­
semnătate aceste probe forte grave, veti despretiuí ore pe acea-a, ce ati sem-
titu-ua chiaru voi, co asia de scumpa fu poporului Eomanu viueti’a lui A.
Hirtiu?® Intr’adeveru erá destullu pentru densulu se fia stimatu de poporulu
Romanu, dupo cum este, ca se fia affectionatu de amici mai multu decâtu
ori-care altulu, ca se fia iubitu de cas’a sa, carui-a-i este forte scumpu;
cu tote acestea ua asia de mare Îngrijire d’in partea celloru buni si ua
asia de mare temere d’in partea tuturora, pentru cine ne adducemu a-
mente co s’a manifestatu veri-ua data ? De certu pentru nimenea. Cum
dero ? pentru numele dieiloru nemuritori! ori nu intellegeti ce este ace-
sta-a. Ce ve Închipuiți oreco cugeta despre viueti’a vostra acei-a, căroru-a
le este asia de scumpa viueti’a barbatiloru, pe cari-i credn,co voruveghiâ
assupr’a republice!? Amcullessu, părinți conscrissi, fructele intorcerei
melle : fiindu-co pe de ua parte v’am vorbitu asia, in câtu ori-ce se va
internplâ, se remâna ua mărturia a constantiei melle, ero pe de alta-a,
am fostu ascultatu de voi cu bunavointia si cu attentiune. Deco voiu ave
mai dessu acesta libertate fora periclulu vostru si allu meu, me voiu servi
de ea; deco nu, pe câtu voiu pute, voiu stâ in reserva, nu atâtu pentru
mine, câtu pentru republica. Pote mi-este aprope destullu,, câtu am
traitu, si ca etate si ca gloria: deco mi s’ar mai prelungi viueti’a, nu s’ar
prelungi atâta pentru mine, câtu pentru voi si pentru republica. ®

(*) La jocurile apollinarie s’a represintatu si ua tragedia a lui Acciu, poetu Ro-
mânu, mortu pe timpulu acellu-a. Unele bucăți cari correspundeau cu împrejurările
furo forte applaudate. — In unele ediții uáííi«s.
{®) A Hirtiu consiliu disignatu pentru annulu venitoriu, cadiușse greu bolnavu.
Poporulu, care Iu iubita forte, fiindu co Iu consideră ca apperatoriu allu republicei
facea rugatiuni pentru insanetosirea lui.
Cicerone era de 63 anni candu pronunția acestu discursu.
r** * i' ji/a *uî

JÎP ?/■.! fl iiv'P' M '

••y

.., ■ ■ .1 '; * -tu 4'.vv^ i'â Í •

[
l il / 'jfi'^baS t/‘ »

f, 1. I
/(b i/i 1)1
' t J] idilli ‘H !i -t !■ '>
:' ’ S J'i > J» .
,<»> !t H«* ‘Í
'it’,' f' ' f? (

/ ‘O ,« 'I Í
■ ț.
A.'- !*; ?,'■/■ ;.U . ■. .. !■.' * ..f ....
Z .J<:b ■?.'■•'.^.. Z
"nihi

i/ï. .• > ,
"■'
ÍÍ1 '1 'Í î ’î; h. f í
Â.Îi ifs» î .'Í '''b>* i 4

4 îi'i?>-n ’,, f. '■'* 4 'b f, “ ; \

M’ »«’•' .ffî/ts ! • < '> \ , ? '
'j> h, ■’ •/?k î;.\ ‘ ' ' • . ‘ - a' , I
'}-‘.íí3 6,^' ■)

>• it'î« ) * a fô. î 'l'f 4, " 1 i ’i /»

'«iți# if 1 Í 4 Í «i 1,7 J ' ' • ' ' ,' ' '-il S ‘ ‘ 'b/bi/iÇ' ib bi'
\ •) Í -, Í î V
r .yj’Ufi,! •fJi'Wi - 'b A -- ' ' '
’ ■) r/âti $, .'î.i'i/ «b' i rn“î
f' *' b
il",!''/ ! ‘t! r> ,A -t ‘ îî 1 , î! . n
!, lif ..filtt î f ’’ 1 ’ 'ïti > Í
)i ’li-'i
' f» ; .1 ‘•/f Í i i. ‘ 1 . 3 r a
< i « 7
»ÍÍÍ7, i< M'„*, Wi ,'»,'■,■■=4? u‘ ''i. f j'Z *> ' b ' V Í M t Í' *

f«4', iîS'/'/ . . Í.U ■ ; > 0Í f. i

j'f ?/'<',’(>?■!•)( {(.*• Í è* r> '

• •, lî- f, 1 'U ' ”

« /Ml ; . . îfj : Í
f
Af...

L ÍV \
cî 4 Í ' J L MÍ J ‘ - •! 1 ■! ii > i'
1, -<. J ib ’fi .
*' JI 'h ț ț if ’ If*-"! > i \ i .
IH ! H 1 - ! . > K

Í , 1 . , <1 1 1. 1, : ’ Í Í >
f n il i M.n-, M <4 ’■/. <■■
> • 'i ;'> ' iJi, ) i 1

1
• /’•
»

A DOU’A FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU
 y ,"-■1
? ; ‘ÍW
.' -Ài

’S- '!
Í '■"
' ' ' ■.'?'^

' V’-
y
'’Váí^íS
>•
,r

Ï? ^i'A
V M
<’■
>,4
'?
-T’ f’‘

V ,
r ( ■

r . ft- . , . •»

MôWn’îJK C.
t

IJ Aa'iírÚ "

♦.

' V
 NOTITIÂ LITTERAEIA

De si in antâi’a filippica Cicerone fusesse moderata, Antoniu se suppera forte și

convoca senatulu pentru 19 Septembre, ca se-i respunda. Cicerone, dupo consiliuln
amicilorn, lipsi de la acea siedintia. •-
In respunsula seu plinu de violentia, pre care-lu pregatisse la Tiburtinu, Antoniu
încerca mai antâiu se -si justifice purtarea sea si ceti scrissorea primita de la Cice­
rone. candu cu revocarea d’in exiliu a lui S. Clodiu, in care era tractata de amicu si
de bunn cetatianu; apoi accusa tote viueti’a politica a lui Cicerone, critica actele
consulatului lui si -i imputa mai alles.su participarea in conjuratiiinea lui Brutu, cu
scopu de a atitiâ pe veteranii lui Cesare contra lui. _ _
Cicerone respunse prin a doua filippica, modelu de elocentia in stilulu invectivei
antice, dero care nu fu pronuntiata neci in senatu neci înaintea poporului, ci nu­
mai scrissa in un’a d’in vilele selle de lungo Neapole, communicata lui Brutu si lui
Cassiu si impartita in publicu, se dice, dupo a trei’a seu a patr’a filippica candu
senatulu luasse mesuri barbates ci contr’a lui Antoniu. _ ,
Acestu discursu pe lungo exordiu, in care Antoniu e comparații cu Catilin a si
cu Clodiu, cuprinde doue párti : in prim’a parte. Cicerone se plânge de cetirea scriș-
sorii si réfuta incriminările addusse de Antoniu : cum co ellu a causatu discordi’a
d’intre Pompeiu si Cesare si prin urmare resbellulu civile, si apoi a fostu consdia-
torulu ucciderii lui Cesare; in secund’a parte, plina de indignare, de ura si de diș-
pretiu. Cicerone depinge cu colorile celle mai vine viueti’a desfrenata mco d in
teneretia a lui Antoniu si se redioa cu putere contr’a totoru escesseloru lui.
Trebuie se marturisimu inse co in acestu discursu atâtu de animatu, de vehe-
mentu si de variatn in invective, d’in care scota modelle mai toti retorii de la
Quintilianu incoce. Cicerone s’a lassatu a fi condussu de passiune asia in câtu a pre-
sentatu pe Antoniu in mediloculu unoru apostrofe insultatore, unoru imputări vio.,
lente si chiaru grossolaiie, unoru anecdote rusinóse, cari nu numai offensedia urechi’a.
omului cn gusta, dero paru a desoiiorâ chiaru elocenti’a. Cu tote acestea cauta se nu.
uitâmu co la Greci si la Romani, acestu feliu de invective erâ autorisatii de mora­
vurile republicane.
 r ’■ s

xA)

'1

?
I
'

’s; H-

I } > 4

•i-'

s; ?'-'t
tîțfî^î'ibtSH
ÍÍ .1
'Z'C
i’
JJ.i!
>/ Í

7 >r

1
■/>7 fJ’
1 i
ífk*-»- ...V
î {

l
Tii ii

». i
••'.•4'.
4
» y.'-' ^yiri Kru.'.^vjnj^ï’i ; >
.''''■'■'l'fi'ï iï fi -ii'/j,‘-’.l.'"> '■ >,.'-.;;Hr5' ,»>-Î?tt"( . .!
• I " i üiüt'iifi“.. 11,11 nifi ',.,
ijiif i;. x”- ,' iu,'ii'« ■■• -i' i’-.'iifi nn)!«i iiiàwî'i.’f X
'*•. i? ■ "
,.’■ Sjx,;!.;;■('•)-,,?■'■?) ' y-"'
■.‘jif Jj!«',!-' !>9 f"(y{H'
r,;i » 'te i« ;/« .
bxsi'iu'Si' '; ■ ' " '^ '■' ' ^^ ; ,;.t.i«?ÿ.',(!iS''-';r ' >•; iwiijt ZÍ 'W

x
 FILTPPIC’A A DOÜ’A
I Prin ce fatalitate se face, părinți conscrissi, co, in acești din urma
doiie diecideanni,! republic’a nu a avutu neci unu inimicii, caresenii-mi
ii declarații in acellu-asi tempu resbellu si mie ? Dero nu este trebuintia
se numescu pre veri-unulu; vi-i adduceti aminte voi ensi-ve Acei-a au
fostu pedepsiți mai multu de câtu dóriam;“ me mira inse de tine. An­
tonie, co imitedi faptele acelloru-a si nu ie infioredi de iinitulu loru. _Ue
acestî-a me miram mai pucinu. Neci unulu d’in ei nu mi a fostu inimicu
voluntariu; toti au fostu loviți de mine in interessulu republicei. iu
inse ne fiindu attacatu neci chiaru cu vorb’a, pentru ca se te arreti mai
cutesatoriu de câtu L. Catilina si mai furiosu decâtu P. Clodiu, m’aipro-
vocatu de buna voia prin cuvinte injuriose, si ai crediutu_co_ înstrăinarea
tea de mine ti va servi de recommendare* cotra cetatianii impii. Ce se
credu? meritu eu ore a fi dispretiatu?'^ Nu vedii neci in_ viueti’a mea,
neci in reputatiiinea mea, neci in faptele melle publice, neci in acesta me­
diocritate a talentului meu, ce ar puté Antoniu se pnvesca cu dispretiu.
Sau a crediiitu co me pote Înnegri mai usioru in Senatu? Dero acesta
ordine a datu multora barbati testimonie pentru bun’a administrare a
republicei, inse numai mie pentru conservarea ei. Ori voitu-a a lupta cu
mine in elocentia? ’ Dero acest’a e ua favore. Coci ce-mi_ este mai u-
sioru si mai abundante de câtu de a vorbi pentru mine si in contr a lui
Antoniu?® De securu motivulu este urmatorulu : ellu a crediutii co nu
I. (') Doue dieci de anni trecussero de la consulatulu lui Cicerone pîno la uccide-
C^rcftilin’a a'fostu ucmssu Împreuna cu mai multi conjurați sub consulatulu lui
Cicerone, ero Clodiu a fostu uccissu de servii lui Milone, pre callea Appia
(*) Cicerone fussesse amicu pohticu cn Catilin a si cu Clodiu, înainte de a deveni
^'^cTu^nele'^editruni inlocuescu cuventulu commendationem prin glonae, altele pe
ad prin apud. Noi maiitineniu variantea lui C. P. A. Nobbe ca cea inaiin reporta
cu contextalu generale, fiindu-co Antoniu nu cauta unu titlu de gloria ci de încre­
dere d’in partea inimioiloru republicei, dupo cum se vede si mai la văile : «on eau-
stimavit sui simüibus probări posse seesseHostem patnae msz mihzessetzmmicus.
Cicerone presuppune si réfuta prim’a causa a attacului lui Antoniu.
(nj Cic. presuppune adou’a causa si ua réfuta prin onorile primite de la Senatu.

(’ Quiutilianu citédia acesta bucata, incependu de la contemptumne modellu

de Încrederea modesta ou care este permissu uneori oratorelui a vorbi de spiritulu
si de elocinti’a sea (XI, c. 1).
 _ _ 26 _
se pote probá celloru ca densulu. cá este inimicu allu patriei, de câtu
candu mi-ar fi inimicu mié. Mai nainte de a i, respuude la celle alte
imputări, voiu dice câte va cuvinte despre amieiti’a, pe care in a accu-
satu co am violatu-ua, lucru ce Iu considera ca crim a cea mai mare.
II. Ellu s’a plânsu co, nu sciii candu, eu m’arn ridicatu contr’a inte-
ressiloru selle.* Ce? se nu me ridicu eu in contr’a unui strainu pentru
familiarele si amicalu meu? se nu me ridicu contr’a favorii castigatanu
prin merite, ci prin florea etatei ? se nu me ridicu coiitr’a^ unei nedrep­
tăți, pe care acestu-a a obtinutu-ua nu dupo dreptulu pretorianu, ci grația
intercessorelui cellui mai inicu ? Dero mi se pare co de aceea ai mentio-
natu acestu lucru, ca se te recommendi classei cellei mai de diosu a po­
porului, pentru ca se si adduca aminte toti co tu ai fostu ginerele unui
libertinii,® si copiii tei nepoții lui Q. Fadiu, unui libertinu. Ai fostu inse
suppusu disciplinei melle (coci astii-fellu ai dissu), yenișsessi desii in cas a
mea.^ De securii, deco ai ii facutu acesta-a, ai fi ingrigitu mai bine de
onorea tea. Dero n’ai facutu-ua, si chiaru deco ua donai nu te ar fi lassatu
se ua faci C. Curione.® Ai dissu co tu te ai retrassii pentru mine de
la candidatur’a aiigiirațului. O! ce ciitesaiitia de necrediutii! p nerosi-
nare ce trebue spusa tare ! Pre timpulii candu Cn. Pompeiu și Q. Hor-
teiisiu “ ni’aii niimitii augiiru (coci nu erâ permissii a fi niimitii de mai
multi pe mine, care iussessem cerutii de totu collegiiiln, tu nu eiai
deslegatii de detorii,® neci nu credeai co vei scapă intr’altu modu de catu
II (’) Contra rem suam a ilatn locu la mai multe ioterpretâri, d’intre cari cea
mai probabile ne pare a lui Abramus : Onu libertu alla lui Cicerone intentasse un
processu de bani lui Q. Fabiu Bambalione, antâiulu socru allu lui Antonim unu
omu forte avutu dero fora alta valore. Disperata de castigarea processului faindu-
co Antoniu pusesse pe unu tribuna allu plebei se oppuna yetulu seu judecata si se
i ammâne diu’a pino candu aru veni nesce judecători mai ,avorabili lui Bambához
sau se schimbe natur’a procossului, libertulu (Sic’a.?) allerga
îllu apperă contr’a uedreptei intercessiuni a tribunului, tracta ca-us a chiaru d p
formară ceruta de tribuna si, cu tote co se sehimbasse natúr a judecaței_ si se aüa,
in conditiuni inecale, castiga prooessulu. Pentru acesta fapta Antoniu impu
Cicerone violarea amiciției. Oratorulu se appera de acesta accusare si arretta m«-
tivele patronării lui Sic’a. , , , ■
(’) Se intellege tribunulu plebei care nu avea dreptulu se se oppuna judecatei. _
(■') Libertini erau sclavii deveniti liberi; liberti, cei cari purtau numele patronului.
(*) Antoniu, ca se e.vage"edie crimea de violare a amiciției, dissesse co se incre-
dintiasse conducerii lui Cicerone, si n’ar fi trebuita ca tocmai Cicerone se hț attace.
(£■) C. Scriboniu Curione, tribuna allu plebei, mai antaiu partenu allu lui 1 om-
peiii pe urma allu lui Cesare, expulse pe Catone d’in Sicilfa si muri in «taellulu
cu Jub’a. Ellu erâ unu omu desfrenatu si înnecatu in detorn, cu multa potere as
supr’a Ini Antoniu in teneretia (pentru mai multe amenante vedi cap 18 mai la
vale si Plutarchusin Anton). . ■ ,, ,.
(«) Hortensia, atunci auguru, era oratorulu si avutulu cellu mai mare allu tim-

(’) I.a începută furo numai trei auguri, dupo aceea sesse, pe urma nouesi in fine
cinci-spre-diece. Candu se facea veri-ua va antia in augurata prin morte, doui din
collegiu desemnau doui candidați, cari, deca erau acceptați, se propuneau poporu­
lui, si deveniau auguri candu intruiiiau voturile a 17 tribun. , . ,
(®) Printr’ua lege conservata inco delà Romulu, nu poteau deveni anguri de catu
cei cari aveau destulla avere.
prin resfcurnarea republicei. Poteai inse se ceri augyatulu candu Curione
nu se afllâ in Itali’a? Sau atunci, candu te ai facutu, ai fi pututu obține
voturile unui singura tribu. fora Curione, ai eârni amici cliiarufnrocon-
demnati ca culpabili de violentia, fiindu-co fussesse prea zeloși peiitru
tine. III. D^ro (tnî obîectedi co) ani profitatu de binefacerea tea. Ue
care binefacere ? cu tote co totii-de-un’a am spusu-ua chiaru pe aceea,
ce mi ua addnci aminte. Ám voitu mai bine se niarturescu co ti sum
detoriu, de câtu se păru nedestiillu de recunnoscutoru, fie chiaru unui-a
mai pucinu prudente. Inse de care binefacere? fiindu-co nu m ai uccissii
la Biundusiu ? Poteai ore se uccidi pre cellu, ce ensusi invingutorulii care
ti a deferitei, dupo cum te glorificai, cominendanientulu peste latronii
sei, voisse se fia viu si i ordinasse se vina in Itali’a? Se dicemii co ai
fi potutu. Ce alta lucru este, parinti conscrissi, binefaceiea lationiloru,_
de câtu co potu spune co au data vieți’a acellorii-a caroru-a nu le au ii
dicatu-ua? Deco asta ar fi na binefacere, cei cari au uccisșu pe acellu-a
de cotra care fussesse criitiati, si pe cari tu insuți i immesci barbati forte
illustri, neci-ua-data n’aru fi dobanditu ua gloria asia de mare. Inse ce
binefacere este, co te ai abtinutu de hi ua crime abominabile. In asta
iinpreinrare n’a trebuitu se mi para unu lucru atatii de placutu, fiindu­
co n’am fostu iiccissu de tine, câtu mi a parutu de durerosu, co tn ai fi
pututu face acesta-a nepedepsitu. Dero fia binefacere, fiindu-co nu s a
pututu primi nemicu mai mare de la unu latrone; in ce poti se me nii-
mesci ingratu? Ce? n’ar fi trebuitu se me plangu de peirea republicei,
de téma ca se nu para ingratu cotra tine? Dero in acea plângere mtr a-
deveru trista si diirerosa, inse necessaria mie in acesta trepta, pe paie m a
assediatu Senatulu si poporulu Eomanii, ce am dissu eu injuriosu ce
fora moderatiune? ce, cu inimiciția? Si câta cumpetareafostuin acellu-a.
care, pe cându se plângea contr’a lui M. Antoniu, se abținea de la ori ce
invectiva? mai cu sema candu tu rissipissessi si remasitiele republicei?
candu a casa la tine se vindeau tote cu traficiilu cel u mai rusinosu? candu
marturiai co acelle legi, ® cari nu fussesse neci-ua-data promulgate, au fostu
propuse de tine si in interessea tea? candu ca auguru oprissessi auspi­
ciele ca consule interce-ssiunea ? candu te inconjurassessi in modula cellu
SÎtXml deomeni «m.li? «Mu toi in f»-ce di tote uecuyuto
intr’ua casa onesta,* perdutu de vinu si de desfrenari ? Inse eu, ca si
III. 1. Dolabell’a, generele lui Cicerone’i srissesse din partea lui Cesare ca se se
“ erSaîvianÎirJartÎvîlfde ne spune ; .Latrones quidem

cum:
(’) Antoniu facusse mai multe legi t r
y reddenda, in urm’a riaruriloru pretiose primite
Un rani1 Anrarin, care dede multe câștiguri fratelui seu Luciu; d) de piovw-
ciis ■ e) judiciaria pentru a’si assecurâ judecătorii tértiéi decuria; f) de aetis Cae-
no,nine dietaturae tollendo. Unele d’in aceste legi nu furo
îa“a lui Pompeiu, pe care ua cumperasse candu se vindeau bunurile pro-
scrissiloru.
candu discutam cu M. Crassu,® cu care am avutu multe si marineintel-
le^eri, dero nu cu unu gladiatorii de nemien, candu me plângeam amara
de sortea republicei, n’am dissu nemicu despre omu. IV. De aceea aștadi
voiu face, ca se iutellega, câtu de mare binefacere a primitu atunci de
la mine. Dero omulu lipsitii de sentimente umane și necunnosciitoru de
relatiunile vineției a cetitu chiaru scrissorile, pe cari dice co i le am tra-
missii eu. Inse cine veri-ua-data. d’in cei cari ciînnoscu câtu-si de pucinu
abitudinea oraeniloru onești, a addussu Înaintea totoru si a cetitu în pu-
blicu, dupo ce s’a nascutu veri-ua inimiciția intre densii, scrissorile tra-
misse sie de unu amicu? Nu va se dica ast’a a desfiintiâ din viuetiale­
gaturile vineției, a desfiintiâ convorbirile dintre amicii absenți? Câtu de
multe glume se trecu prin epistole, cari deco s’ar dâ pe facia, ar pare
insipide ? Câte lucruri seriöse, cari cu tote acestea nu trebuescu de locu
divulgate? Atâtu pentru'neomeni’a tea. Se vedeți acum stultitia de necre-
diutii. Ce ai se mi oț'puni, omule elocente, dupo cum pari lui Mustella
Tamisiu si lui Tirone Numisiu ? coci si eu te voiu considera elocente,
deco mi ai arrettá in ce modii te vei apperá intre acei sicari, chiaru in
acestu momentu candu ei stau cu spadele in faci a Senatului. Dero m
fine ce mi ai pute opoune, deco asiu dice co neci-ua-data nu ti am tramissu
acea scrissore? Cu ce proba m’ai convince? Ore cuscriptur’a? in care ai
ua abilitate ce ti adduce câstigu.» Cura ai poté-ua? coci e scrissa de
mân’a secretariuliii. Acum invidiediu pe maiestrulii teu care, pentru ua
plata asia de mare, precum voiu arrettá numai de câtu,‘ te a invetiatu
amisei nemicu. Coci ce este mai pucinu demnu, nu dicu de oratore
ci de omu, de câtu a obiectă adversariuliii seu unu lucru, pe care deco
acestu-a l’ar nega, cellu care l’a obiectatu, n’ar puté se iaca unu pasșii
mai nainte? Dero eu nu negu, si chiaru prin acest’a ti demonstrediu
nu numai neoweura ci chiaru si nebuni’a tea. Coci ce cuventu din a-
cesta scrissore nu este plinu de convenientia, de amiciția si de buna-
vointia ? Tota incriminarea tea ar puté fi co in acesta șerissore nu ere m
reudetine; come adressediu ca unui cetatianu, ca unui omu cum se cade,
ero nu ca unui sceleratii si latrone. Eu inse, de si asiu puté cu dreptu
cuventu s’uafacu, fiindu attacatu de tine, totu-si nu voiu adduce aci scvis-
sorile telle, in cari me rogi se ti dau voia a rechiamâ pa cine va d in
exiliu,® si mi juri co nu vei face acest’a fora voi’a mea; tu obtini acestu
(®) M. Liciniu Crassu, triumvirulu, celebru prin averea sea,. muri in resbellulu
contr’a Partiloru, Cicerone éllu inciepá addesse in Senatu. 'VeăiPlatarcnus in Crc.
cap. 33.
IV. (') Căpetenii de gladiatori.
(b Era oprita de lege acest’a. .
(’) Antoniu se pricepea forte la falsificarea doouraenteloru, cea-a ce-i adclucea
multe câștiguri. (Vedi mai la vale. cap. 17,35,39). j i .•
(*) Maiestrulu lui Antoniu era Sextu Clodiu, d’in Sioili a. profeșsoru de elocentia
latina si greca, dupo cum spune Tranquillu in de claris Oratoribus. (Vedi mai la
văile, cap, 17,35,39.) . , • /> c- i
(b Sextu Clodiu. care stasse exiliatu pino la mortea lui Cesare,.fiinduco , prin
attitiarea sea, se arsesse corpulu iui P. Clodiu si se dasse focu curiei.
 J9
lucru de la mine. Coci de ce m’asiu oppmie cutesantiei telle, pe care nu
a note tiné^^i^ írén neci autoritatea acestei ordine, neci s im’a poporu-
bi RoiZu neci veri-ua lege? Cu tote acestea.ee ei’â ceea ce nu
■ereai deco acellu-a, pentru care me rugai, erâ recliiamaui pnn ua lege
a lui Cesare’ Dero se vede co a vrutii se aiba permissiunea mea acellu-a,
loSa cS nu pitea ii de neci unu iblosu a lui Antoniu, de ore ce există

“inse părinți conscrissi, tiindii-co trebue se yorbescu ceva pentru

mine si multe contr’a lui M. Antoniu, ceru de la voi.unu lucru; c-.i^se^me
icipnltoti cu bunavointia candu vorbescii pentru mine, p^ cel
vSÍÍÍe tesumte adico ca se me ascultat! cu attentiiine, candu vom
vorbi conte-’a acelliii-a. Totu de na data ve rogu si acesta deco cun-
nosceti modesti’a si moderatiiinea mea atâtu in viueti’a mi mirega catu
si in vorbire se nu credeți co mi am uitatu do mme asmdi, candu -loi i
1 îutÎSS ”a, dupo cu™ P-vocU Nu Iu
““".rii S Sulu sZ SoîXuZÎu-XS n» prin

î , ea se w îleueli, ce fellu de consule se declara singura m-a

attfSu —ulu’rne.;, Acari« consulatu P™‘V^°”Seu
allu meu cu numele, dero ni fapta allu lostiu. C vAtuiu acestei

S ilS iÎâZ »SSX Ain a »ne și cons.In,

SV s "«sr
•lu'numeseu pe densul« nrai
ZXdtXlÎZ»« l«i

(1) Antom a tete facutu .»»de .« pdu »tosi»!" fP»"!" » P""

te'AS'r”. , ,„t.
(■! S.1 crede eopicereae face« “""IJX occiu de IDlone. » eecauduH, C. Cn-
fatale si prunului fiind’ucc in loca de a se »cupă de celle reme-
rione, uccissa in resVellulu_ , « k nolitice sila avventure. Se scie co in timpulu
"asZu'iaseproscrieua mulțime de cetatiani si insulta a-
tâtu de orribile capulu lui Cn=®^o“®- , betranetia in annulu uociderei lui Ce- ’

j:> “■
“/QS'nS' .r» in ccneulatu lai P, Seml«- Cicere.e 111. ..mica pan.f

teVfS lud,, fussesse consule 1. 6d0| Marc. 1. «1. Ei «»irc pn.i.u l»«-
te de resheUnlu cisile, dupo cum ne sp»e Velleiu, II.
 30

M. Crassu/ lui Q. Hortensia,’ lui C. Ciirione,® lui C. Pisone,^® lui M.

Glabrione, lui M. Lepidu,“ lui L. Volcatiu,‘‘‘‘ lui C. Figulu,'” lui D. Si-
lanu si lui L. Murena, cari atnnci erau desemnați consuli; ceea ce a plă­
cuta cönsulariloru a placutu si lui M. Catone,“ care de si a prevediutu
multe, candu a essitu d’in viueti’a, totuși nu te-a vediutu pe tine con­
sule. Dero consulatulu meu l’a approbatu forte niultu Cn. Pompeiu, care
indata ce me vediù la intorcerea sea d’in Syri’a, imbracisiandu-me si
gratulandu-me, disse co gratia mie ellu va vedé patri’a sea. Dero la ce
se ti meiitionediu câte unulu? Senatului intregu i-a placutu intr’atâtu in
câtu nu se.aflà neci unulu, care se nu mi multiamesca ca unui părinte,
care se nu mi attribue mie scaparea viuetiei selle, a copiiloru, a averi-
loru si a republicei.
VI. Cu tote acestea fiinduco republic’a este vediiva de assemine bar­
bari si de toti acei-a, pe cari i am numitu, se venimu la cei vii, cari
sunțu doui d’in numerulu consulariloru. L. Cotta,^ de unu geniu supe­
riorii si cu ua forte mare prevedere, decreta rugatiuni publice, in termi-
nii cei mai onoratori, pentru acelle fapte, pe cari tu Ie condetnni : și cu
densulu se uni tutu senatulu si ensisi acei consulari,' pe cari i nuniii a-
cum; onore, care de la fundarea acestei Urbe nu s’a facutu neci unui ce-
tatianu investitu cu tog’a. L. Cesare, uncbiulu teu, cu ce elocentia,
cu ce taria, cu ce gravitate a vorbitu contr’a bărbatului sororei selle, ta­
tălui teu cellu vitregul Tu, candu ar fi trebuita se aibi pe acestu-a de
consiliatoru si de invetiatoru in tote proiectele telle si in tota viueti a
tea, ai voitu mai bine se semeni tatalui vitrega de câtu _ unchiului. Eu
unu strainu, câ consule am profitatu de consiliele acestui-a ; tu, fiiulu
(’) M.Liciniu Crassu, consule cu Pompeiu la 684, candu Cicerone cbiamâ in ju­
decata pe Verre, marisse in resbellulu contr’a Partiloru.
(®j Q. Hortensiu, consule cu sesse anni inaiiite de Cicerone, mûrisse pucinu îna­
intea resbellului civile. .
(») C. Scriboniu Curione, tatalu tribunului Curione, consule cu Cn. Octavin, pe
care Cicerone ’lu inbisse forte multu; ellu muri in acellu-asi annu cu Crașsu.
C») Calnurniu Pisone fu consule cu M. Aciliu Glabrione, cu patru anni Înaintea
lui Cicerone, candu Pompeiu întreprinse resbellulu piraticu. ,
(") Au fostu trei Lepidi consuli înaintea lui Cicerone; unulu collegu allu lui y.
Lutatiii Catulu, altulu allu lui D. Juniu Brutu; allu treilea allu IuHj. Volcatiu
Tulu. Primulu ridicandu-se sub consulatulu lui Brutu și Lepidu, contr a patriei, tu
invinsu de Catulu si Pompeiu , fugi in Sardini’a si acolo muri de boia. Dintre cei
alti doui nu se scie care se fi supraviuetiuitu si se ii approbatu consulatulu lui Ci­
cerone.
(‘b L. Voloatin traia la inceputulu resbellului civile si se unisse cu Cesare.
(“) C. Marcu Pigulu consule cu Cesare in annuluin care fusesse desemnatu con­
sule Cicerone.
( M. Porciu Catone, deși nu erâ consulare, dero este cunnoscutu pentru auste­
ritatea moravuriloru selle sica consiliatoru principale allu senatus-cousultului pen­
tru sugrumarea conjuratiloru lui Catilin’a.
VI (') L. Aureliu Cotta, consule cu Torquatu, doui anni înaintea lui Cicerone,
decreta supplicatiuni pe considerantele : «Quod Urbem incediis, eaede cives. Ha­
liam hello liberasset (C.).
(’) P. Lentulu Sur’a a luatu de socia pe Juli’a, mam’a lui Antoniu,^ dupo mortea
lui Antoniu tatalu, apoi, facendu parte d’in conjuratiunea lui Catilin’a, a fosta su­
grumata in carcere din ordinile lui Cicerone.
 31
*
sororei selle, consiiltatu-l’ai veri ua data pe densulu despre republica?
Dero cu cine se consulta densulu ? dei nemuritori ! de securu cu acei-a,
aile càroru serbatori natale trebue se le audiinu si noi. _
Astadi Antoniu mise arretta.’*' Pentru ce? Da ospetie natalitie in
grădini, bui? Nu voiu uumi pe nemine. Incliipuiti-ve co ori yeri-iuun
Formione, ori veri unui Gnatone, ® ori veri unui Ballione. O ! infectiune
revoltatôre de omu ! O ! ce nerușinare, ce corruptiune, ce desfrenare de
nesufferitu! tu, candu ai asià de apprope unu senatorii de frunte, unuye-
tatianu raru, se nu lu consulți pe ellu nemicu despre republica, ci se
consulți pe acei-a cari n’au neci ua avere a loru. dero ti-ua mistuiescu pe
ata? Intr’adeveru consulatnlu teu a fostu salutariu, ero allu meu lu-
nestu. VII. Ce ? intr’atâtu ai perdutu rușinea si sentimentulu onorii, in
câtu se fi cutezatu a spune acesta-a cliaru in templulu, ‘in care eu consul-
tamu acellu senatu, care odiniora, in florea sea, présida universulu, dero
in care tu ai assediatu pe omenii cei mai perduti inarmati pu spade ?
Ai mai cutesatu (coci ce lucru e pe care tu se nu lu cutesi ?) se dici
co collin’a capitolina, sub consulatulu meu a fostu plina de servi armați.
De securu, eu violentam senatulu, ca se se faca acelle criminale senatus-
consulte. O miserabile ! care vorbesc! cu atât’a nerușinare inaintea unoru
astu fellu de barbati, sau nu ti suntu cunnoscute acellea(coci nu cunnosci
nemicu bunu) sau ti suntu ! Dero care callaru Romanu, care teneru no­
bile aior’a de tine, ce omu d’in ori-ce ordine care se-si fi addussu aminte
co este cetatianu, n’a fostu pe collin’a capitolina, candu senatulu se atfiâ
in acestu templu ? cine nu si a datu numele ? de si neci scriitorii nu erau
de adiunsu, neci registrele nu puturo cuprinde numele totoru. Coci pe
candu nisce criminali de parricidiulu patriei, constrinsi prin denuntiârde
compliciloru, prin propri’a loru scriptura si chiaru prin cuprinsulu scns-
soriloru, marturiau ca au fostu proiectatu se dee focu Romei, se uccida
pe cetatiani, se devastedie Itali’a, se nemicesca republic’a, cine erâ care se
nu se ridice pentru apperarea salutei commune ? mai cu séma candu se­
natulu si poporulu Romanu avea unu conductoru, assemine cârui-a deco
ar fi acum unulu, ti s’ar fi intemplatu si tie, ceea ce se iiitemplâ acello-
ru-a. Ellu dice co nu i am datu corpulu tatalui seu vitregu spre a lu mor-
(b Âcelle serbatori se celebrau cu atâtu-a scomotu, iu câtu impedecau pe senatori

nu trebue tradussu prin descende, fiinduco Antoniu nu loraia pe

coline ci in Carino , unde se afla cas’a lui Pompeiu. Descendere^prodire. {Xeii e-
dit Manutiu). — Nu trebue uitatu ca acestu discursu a fostu compusa a casa si co
Antoniu n’a lipsitu de la senatu in diu’a in care Cicerone trebuia se pronunție a-
“ e) PoEe si Gnatone sunt nesce părăsiți d’in Terentiu. Ballione figuredia in
Pseudolulu lui Plautu ca lenone — Antoniu banchetedia cu parasitii si cu lenonin
Vil (’) Templulu Concordiei, in care Cicerone convocasse senatulu, candu sa
» »-.1.1« «»»... f..!. f.-
nestu. — Serviloru nu li era iertatu a purta arme. Unu pástom Sioulu fussesse cru-
cifiptu de pretoriulu Domitiu. fiinduco uccisesse unu mistretiu. — Gîwmot LapitoU-
num era loculu si callea ce suiea d’in foru in Capitoliu.
 32

mentá. Dero ast’a n’a dissu-na veri-ua data neci chiaru P. Clodiu, pen­
tru care simtu durere co degiá este intrecutu de tine in tote vitiele, fiindu
coi am fostu pe drejitu inimicii. Dero ceti a venitu in minte, se
improspetedi in memori’a nostra, co tu ai fosui crescutu in cas’a lui P.
Lentulu ? Te terneai ore, co a se credemu co tu ai fi pututu essi d’in mâ-
n'a nutiirei asia de reu, deco nu ti ar fi venitu in adjutoriu si invetiatiir’a
unui assemine omu ?
VIII. Tu ai fostu asia de necugetatoru in câtu te combateai pe tine in totu
disciirsulii, si spuneai nu numai lucruri fora legătură intre densele, dero
mai cu sema disjuncte si contradictorie, in câtu dispiit’a nu ti erâ atâtu
cu mine, câtu cu tine. Declarai co tatain teu cellu vitregii a cadiutu in­
tr’ua crime forte mare si te plângeai co a fostu pedepsita. Asia in câtu
ceea ce e.ste numai allu meu. Pai laudatii; ceea ce este intregu allu sena­
tului l’ai criticatu. Coci arrestarea cuipabililoru a fostu fapt’a mea ; pe­
depsirea loru fapt’a senatului. Abilele oratoru nu intellege co acellu-a,
contr’a cârui-a vorbesce , e laudatu de densulu ; erő acei-a, cotr’a cari
vorbesce, suntu criticați. — Acumu ce fellu este acea fapta, nu dicu de
cutesantia (coci ellu doresce a se numi cutesatoru) ci de nebunia, (ceea ce
nu voiesce de locu , dero in care intrece pe toti), de a face mențiune de
collin’a Capitolina, candu pr’intre scaunele nostre se preâmbla omeni ar­
mați ? candu in acestu templu allu Concordiei, o dei nemuritori ! in care,
sub consnlatulu meu, s’au proniintiatu decretele salutare, gratia caroru-a
am traitu pino astadi, stau assediati satelliti cu spada in mâna? Accusa
senatulu : accusa ordinea callariloru, care atunci erâ unita cu senatulu :
accusa tote ordinile, pe toti cetatianii, numai marturesce co acesta ordine
chiaru in moraentulu accstu-a e- inconjurata de Iturei.^ Acestea tu nu le
spuni cu atât’a nerușinare d’in caus’a cutesantiei, ci fiinduco nu vedi ma­
rea contradicere d’intre lucruri. De securu tu nu intellegi nemicu. Coci
ce este mai smentitu, de câtu a impută altui-a ridicarea arraeloru pentru
salvarea republicei, candu tu le ai appucatu pentru peirea ei?—Intr’umr
locu ore-care allu discursului teu, ai voitu se fii si glumetiu. Nu ti tre­
buia (dei buni!) de câtu acest’a! Aci este pucinu gresiel’a tea, coci ai fi
pututu se iei cevâ sare de la soci’a tea comediana.^ Se ceda armeîe
togei.^ Ce? ore atunci n’au ces3u?Inse dupo acea-a, tog’a cesse armeloru
telle. Se cercetamu dero, care d’in doue a fostu mai buna : cederea arme­
loru unoru scelerat! d’inaintea poporului Eomanu sau cederea libertății
nostre armeloru telle. Nu ti voiu respunde mai multe despre versu
VIII. (1) Barbari d’in Ithyr’a, cetate pe muntele Tauru, nesce arcași abili, pecari
si-i addussesse ca satelliti d’in Syri’a, candu militasse sub Gabiniu.
(®) Allusiune la cominedian’a Cytheride sau Volumni’a, pe care Antoniu ua du­
cea pretutindeni, ca si candu i ar fi fostu femeia legitima, si pe care ua lassa spre
a se casatori cu Pulvi'a.
p*) Cedant arma togae; concédai laurea laudi. ■ .
O fortimntam, nntam me consule, liomam! — Aceste doue versuri au fostu de
multe-ori criticate de adversarii lui Cicerone , si cam cu dreptu cuventu. Priinulu
e plinu de vanitate, de altramente scusabile intr’unu omu, care a addussu asia de
mari servitie patriei selle; secuudulu e detestabile d’in tote punctele de vedere.
rile nielle ^ • voiu dice mimai atâtu ; co tu nu te pricepi de locu neci in
versuri, neci in veri unu altu genu de litteratura; co eu unulu n’am neglessu
neci-ua-data neci republic’a, neci amicii, si eu tote acestea mi am utili-
satu momentele de repausu in totu genulu de lucrări litterarie, pentru ca
veghiàrile si cunnoscintile melle se adducaore care utilitate junimei si ore
care lauda poporului Romanu. Dero nu este acumu timpulu pentru ace­
stea ; se vedemu lucrurile mai importanți.
IX. Âi dissu co P. Clodiu a fostu uccissu dupe consiliulu meu. be
aru crede inse omenii, déca ellu ar ii fostu uccissu atunci, candu 1
maritu tu in foru cu spad’a scossa, in faci’a poporului Romanu, și ai ii ter-
minatu chiaru alîacerea, déco Clodiu nu s’ar fi arruncatu pe scările unei li­
brărie si n’ar fi impedecatu attaculu teu prin astuparea loru ? In acesta im-
nreiurare, declaru singura co de tine m’am interessatu;cum co te am sua-
Litu nici chiaru tu nu dici. Dero de Milone n’am pututu neci chiaru se
me interessediu, coci ellu a terminatu lucrulu mai nainte de a bănui cine­
va co ar fi conceputa acest’a. Dero eu l’am indemnatu? Adico Milone era
unu omu, care se nu pote fi utile repiiblicei fora unu indemnatoru. Apoi
eu m’am bucuratu. Dero ce? trebuia ore ca numai eu se fiu tristu in
mediloculu unei veselie atâtu de mare a intregei cetati ? Cu tóté acestea
despre mortea lui P. Clodiu a fostu ua instrucțiune nu destullu de pru­
dente stabilita. Coci de ce utilitate era, ca se se cercetedie dupo ua
noua lege acellu-a, care uccisesse unu omu, candu instractiunea era
fixata prin legi? Cu tote acestea s’a facutu cercetare. Dero ceea ce
neminea n’a dissu despre mine, pe candu se tractâ jiroceșsulu, te ai gas-
situ tu care se ua dici dupo atâti-a anni? Ai mai cutezauU inse
se dici,’’ si inco pe largu, co prin staruinti’a mea Pompeiu sa des-
facutu de amiciti’a lui Cesare, si d’in acea causa, prin culp a mea, s a
nascutu resbellulu civile : in acestu punctu te ai insellatu nu, numai asu-
pr’a faptului intregii, dero, cea ce este mai insemnatu, asupr a epoceloru.
X. Eu, sub consulatulu lui M. Bibulu,i unu barbatu forte distinsu, n am

(h Cicerone erâ înclinat«, dupo marturi’a lui Plutarobu, inco de copillu cotra.
poeàS fl devenit« «nu poet« distins« déco pe
cum a cultivatu elocenti’a, ero po de alt a deco n _ > i,,: a pof,, q-; eantâ ne
Horatiu, un« Virgiliu si alții. Ellu tradusse m versun poem a Iu Arat« si^caMa pe
compatriotulu seu Marin intr’ua poema, despre ca tractatulu seu de Devi-
voia (de Leg. 1.1.). Unu fragmenta d’intr ens a e citatu in tractatul« seu de JJen
Æk ÂÎaltisoni subito pinnata satelles, Arboris e trunco serpentis
sa Insa feris subieit transfigens ungaibns anguem Semianinium, et varia graviter
cervFce micantem Quem se intorquentem lanians,
animos, jam duros alta dolores, Abjicit efflantem, et laceratum alfligit m undas,
Seque obit« a solis nitidos convertit adortus.» .
Voltaire a imitata in versari admirabile acestu fragment« .
«Tel on voit cet oiseau qui porte le tonnerre, etc.»
IX, (1) Trecussero optu anni de la mortea lui Clotliu,
(’) A patr’a obiectiune a lui M. Antoniu. «’ln fnni ebiarn de
X. (b M. Bibulu, consule împreuna cu Cesare, a fostu expulsudin ioru cliiaru de
«ollegulu seu. g
 neglessii nemicu, ba inco am incercatu si am facutu câtu am pututu ca se
desfăcu pe Pompeiu de legatur'a sea cu Cesare. Dero Cesare a fostu mai
fericitu in acest’a, coci a deslipitu pe Pompeiu de amiciti’a mea. Mai in
urma inse, candu Pompeiu se dasse cu totulu lui Cesare, cum eram se
mai incercu a Iu desface de acellu-a? Era ua nebunia de a speră ua
impudentia de a consiliă. Cu tote acestea au fostu doue Împrejurări,
in cari am indemnatu pe Pompeiu ceva contr’a lui Cesare. Asiu vre se le
critici, deco poți: ua data, ca se nu prelungesca lui Cesare commenda-
mentulu cu cinci anni, alta data, ca se nu lasse a se face ua lege,^ spre
a se tine sema de absenti’a lui. Deca l’asiu fi convinsu despre acelle doue
lucruri, n’amu fi cadiutu neci-ua-data in aceste miserie. Si totu eu, dupo
ce Pompeiu lassasse lui Cesare tote puterile si alle selle si alle poporului
Eomanu, si dupo ce incepusse mai tardiu se simtă celle, pe care le pre-
vediussem cu multu mai nainte, ero eu vedeam co se adduce patriei unu
resbellu criminale, n’am incetatu de a fi consiliatorulu păcii, unirii si allu
linistei: suntu multoru-a cunnoscute acelle cuvente alle melle: Be ce nu
s’a pututu, Cn. Bompeie, sau se nu fi intratu neci ua data in legătură
cu Cesare, sau se nu ua fi ruptu ncci ua data! Altuceva ar fi. fostu de
demnitatea tea, altu ceva de prudenți’a tea. Acestea au fostu, M. Anto­
nie, totu-de-un’a părerile melle si despre Pompeiu si despre republica :
cari deco aru fi fostu ascultate, republic’a aru existe, ero tu ai fi cadiutu
sub infami’a, miseri’a si desfrenările telle.
XI. Inse aceste fapte suntu vechie ; cea mai noua ‘ e co Cesare
a fostu ucissu dupo indemnulu meu. Acum me temu , părinți conscrissi,
se nu păru, ceea ce e forte rusinosu, co mi am assecuratu unu complice,
care se me ornedie nu numai cu laudele melle, ci se me oneredie si cu celle
străine. Coci cine a auditu numele meu intre cei ce aveau cunnoscintia^
de acesta forte gloriosa fapta? Allu cărui nume, d’intre cei ce au fostu in
numerulu loru, fusse ascunsu? Ascunsu dicu? allu cui n’a fostu indata
divulgatu? Asiu pute spune co mai iute s’au laudatu cum co au fostu in
conspiratiune, unii cari nu conspirasse, ® de câtu ca veri unulu, dintre cei
cari au fostu, se voiesca a se ascunde. Câtu de-departe de probabili­
tate este co, intre atâti omeni, parte obscuri, parte prea tineri, cari nu a-
scundeau pe nemine, numele meu a pututu se setiena secretu? Deco acei-a
cari lucrau pentru liberarea patriei aveau trebuinti’a de consiliatori, eu

(’) Legea, prin care se accordâ Iui Cesare absente dreptulu de a candida la allu
douile consulatu.
XI. (') Pino aci Cicerone a refutatu celle patru accusatiuni addusse de Antoniu;
1”. cb a violata amiciti’a lui Antoniu; 2“. co a sugrumata in carcere pe Lentulu, sub
pretextulu conjuratiunii, 3’. co, dupo indemnulu seu Milone a uccissu pe P Clodiu;
4“. co a desfacutu pe Cesare de amiciti’a lui Pompeiu. Acum vine la a cinci’a obiec-
tiune a lui Antoniu.
(’) Unele editiuni conținu facti societate in loc de facti conscientia. Noi conser-
T»mu conseientia fiinduco Cicerone era accusatu de Antoniu ca cunnoscutoru (con-
scius) allu conspiratiunii ero nu ca complice (socius)
{’) Cei cari «e laudau erau C. Octaviu si P. Lentulu Spinter (vedi Dione Cas­
siu, 1. 43).
 35

asiu fi impinsu pe Bruti, cari amendoui vedeau in tote diliele imaginea

lui Brutu/ ero unulu si pe a lui Ahala?^ Acesu-a dero, cu assemine stră­
buni, aru cere consilie mai bine de la străini de câtu de la ai sei ? raai
bine de afora, de câtu de acasa ? Ce ? C. Cassiu, nascutu din acea familia
care n’a pututu sufferi nu numai domni’a, dero neci chiaru puterea cui-va,**
se credu, co a avutu trebuintia de consiliulu meu; ellu care ar fi facutu
acestu lucru in Cilici’a, la gur’a riului Cydnu, ’ déco Cesare ar fi desbarcatu
la tiermulu, unde decissesse, ero nu la cellu contrariu. Ce? pe Cn. Do-
mitiu® nu l’a excitatu la rescumperarea libertâtii neci mortea tatalui seu,
unu barbatu forte distinsu, neci mortea unchiului seu, neci perderea dem­
nității selle, ci indemnulu meu ? Ce? eu am decisu pe C. Treboniu,® pe care
n’asiu fi avutu curagiulu neci chiaru se Iu indemnu; cârui-a Republic a i
detoresce ua recunnoscintia mai mare chiaru, coci ellu a pusu libertatea
poporului Eomanu mai pre susu de amiciti’a unui omu, si a voitu mai
bine se fie resturnatoriulu tiranniei de câtu partasiulu ei. Ce? urma,tu-a
indemnulu meu L. Tiliu Cimbru, pe care ' ® eu mai multu l’am admiratu
co a facutu acellu lucru, de câtu l’am crediutu in stare de a-1 face; da, l’am
admiratu, fiinduco-si uitase de binefacere, dero nu-si uitasse de patria.
Ce se mai vorbescu de cei doui Serviiii,^^ de Casei si de Ahali? eredi
ore co si acesti-a au fostu stimulat! mai multu de consiliulu meu, de câtu
de iubirea republicei? Prea lungu ar fi a insirâ pe cei alti; dero e ceva
maretiu pentru republica si gloriosu pentru densii, co au fost atâtu de multi.
XII. Adduceti-ve aminte in ce modu m’a convinsu omulu cellu finu.^
(‘‘i Aci nu e vorh’a de statu’a lui L. Brutu. cea assiediata in Capitoliu intre regi,
ci de effigi’a lui de céra pastrata in atriele private alle Brutiloru. Statuele nu se
assiediau in atriu ci afara sau in vestibulu. Afora de aoest’a statuele erau făcute
d’in lemnu. marmora, arama, auru, argentu sau d’in alta materia solida, pe candu
imaginile erau de céra sau zugrăvite. .
țri Servili’a mam’a. Brutiloru se tragead’in Serviliu Ahal’a, care uccisesșe pe bpu-
riu Meliu, ce aspira la regatu. Femelele, candu treceau in alte familie prin căsăto­
ria, adduceau in cas’a bărbatului efflgiele strabuniloru,
(«) Allusiune la unulu d’in străbunii lui Cassiu, care, dupo martnri a lui Dionysiu
Halicarnaseu (1. VIII), fusesse accusatu si chiaru uccissu de tatalu seu, fiindu co a-
a Cassiu se decisesse mai de multu se resbune Farsalulu printr’unu omucidu,
Cate-va luni dupo batali’a de la Parsalu, ellu aștepta pe Cesare spre a-lu uocide pe
unulu d’in malurile Cydnului. Cesare soapâ gratia intemplarii, care Iu făcu se des-
barce pe cellu altu malu. t x •
Cn Domitiu, stramosiulu lui Nerone a fostu filiulu Im L, Domitiu, mortu m
batali’a de la Parsalu. si nepote allu lui C atone (fratele Porciet, mamei lui), care
se uccise la Ctic’a, câ se nu cada in manile lui Cesare.
(®) C. Treboniu fusesse cellu mai de aprope amicu allu lui Cesare; ellu propusesse
legea prelungirii commendului in Galli’a. . . .
L Tilliu Cimbru era unu betivu, si e lucru de mirare cum a tostuprimitu m
coBspiratiune de Brutu si Cassiu (vedi Seneca (ie Jra, 1. III c. 10)
(“) Gentea Servilia a fostu forte renumita si impartita in mai multe tamilie. Be
d’ens’a țineau Cepionii, d’in faraili’a câroru-a era mam’a lui M. Brutu, Cascii, Aha-
lii, si altii, cari nu figuraro la uociderea lui Cesare, „ r • -d n
(’^) Appianu numera intre conspirați pe Ceciliu, Bucolianu, Kubriu Kege, y.
Ligariu, M. Spuriu, Ser. Nadone si Pontiu Aquila. Plutarchu adauge pe Labeone,
Suetoniu pe Sergiu Galba Dione pe Corneliu Cinn’a. _
XII. (*) In ironia, coci mai la văile êllu numesce nebunu si cliiaru vita.
 36^
Indata ce Cesare fu ucissu, ve spuse densulu, M. Brutu ridicându in
susu pumnalulu plinu de sânge, a pronuntiatu numele lui Cicerone si 1 a
felicitatu pentru recuperarea libertății. De ce numai pe mine. fiinduco
sciam ? Vedi ca nu cum-va caus’a cliiamării melle se fia fostu aceea, co
Brutu, de ore-ce faciisse ua fapta assemine_ cu celle ce facussem eu, a
crediutii mai bine se me iee marturu pe mine,_ cum co s’a constițuitu
emulii allu gloriei melle. Tu inse, cellu mai stupida d’intre muritori, nu
intellegi co, deco este ua crime, lucrulu de care me acciisi, de a fi ymtu
se fia ucissu Cesare, este ua crime si de a fi veselu de mortea lui Ce­
sare ? Coci ce differentia este intre consiliatorulu si approbamrulu unei
fapte A voi se se faca ceva ori a ne Înveseli de ceea ce s a facutu, nu
este ore totu un’a? Dero este cineva, afora de tine si de cei ce aveau in­
teressé ca ellu se domnesca, care se nu fi voitu a se face acea japta sau
se nu ua fi approbatu? Deci toti suntu culpabili; coci toti cei bum, pe
câtu a fostu in puterea loru, au ucissu pe Cesare. Unoru-a le_a lipsitu
mediloculu, altom-a curagiulu, altoru-a occasiuiiea, nimenui vointi a_.
Ascultat! inse stupiditatea acestui omu, potu se dicii a acestei brute. Coci
ecco ce a dissu : Af. Brutu, pe care eii ’lu numescu onorabile, tienendu
mmnalulu plinu de sânge, a ddamatu pe Cicerone; de unde trebiie se
se intellega, co Cicerone a foshi complice. Prin urmare eu, pe care tu
me banuesci co am banuitu ceva, sum numitu de tine sceleratu, eio acel-
lu-a, care a ridicata pumnalulu de pe care picura sângele, este numitu
de tine omu onorabile? Fie ; acesta absurditate se affla in vorbele telle;
cu câtu este mai mare cea d’in faptele si cugetările telle? Decide ua data,
consule, cum vrei se se califice acțiunea Brutiloru, lui C. _Ca3siu,_ iui Cn.
Domitiu, lui C. Treboniu si a celloru alti. Kesuffla vaporii beției si des-
teota-te. Ce? trebue ore se ti applicămu unu fetru arsu spre a te destep-
tâ*^din pirotél’a in care jaci intr’ua cestiune asia de importante . Au in-
tellegi ore de locu, co trebue se decidi in fine, deco cei ce au facutu ace­
st’a suntu assassini sau resbunatorii libertății ?
XIII Asculta piicintellu si cugeta unu momentii ca unu omu nebeutu.
Eu, care sum amiculu loru, dupo cum insumi martunsescu, si allu loru
complice, dupo cum tu me accusi, dicu co aci medilocu nu este: _ deco ei
nu suntu liberatorii poporului Romanii si conservatorii republicei, ti-i_de-
claru ca suntu mai multu de câtu sicari, mai multu de catii assassini,
mai multu chiaru de câtu parricidi, fiinduco este mai atroce a ucide
pe părintele patriei de câtu pe allu seu propriu. Tu, omule intel eptu si
circunspectu, ce dici? Deco suntu parricidi, pentru cei ai numitu totu-
de-un’a onorabili si in senatu si Înaintea poporului Eomanu ? Pentiu ce
M Brutu a fostu deslegatu de legi, dupo propunerea tea, candu ar lipsi
mai multu de diece dille d’in Rom’a? Pentru ce jocurile Apollinare au
XIII. (’) Cicerone pune pe adversariu in dilemma.
(®) Dupo propunerea lui Antoniu s’a facutu unu senatus-consultu , _prin cye se
dispensa Brutu, pretorele urbanu, de acea lege care opriâ pe pretorii urbani de a
absentă mai multu de 10 dille d’in Eoin’a. .r.
(“l Jocuri in onorea lui Apolline date de pretorii urbani cu multa magniimentia.
Ântâiele jocuri Apollinarie au fostu date de P. Cornelia Sull’a, pretorele Komei,
sub consulatulu Q. Pulviu si lippiu Claudiu.
 ___
fostu celebrate de Brutu cu ua magnificentia de necrediutu ? * Pentru ce
s’au datu provincie lui Cassiu si lui Brutu ? pentru ce s’au adaussu ce-
storii? pentru ce s’au maritu-numei-ulu delegatiloru? Si tote acestea au
fostu făcute de tine? Asia dero nu suntu assassini. Urmedia deci, dupo
judecata tea, se fia liberatori; coci allu treilea lucru nu pote fi. Ce este?
te turburu ore? Pote nu intellegi indestullu celle spuse asia delamuntu.
Cu tote acestea intreg’a mea conclusiune este urmatorea ; ei suntu jude­
cați de tine ca demni de celle mai mari recompense , de ore ce au fostu
liberați totu de tine de crime. De aceea ’mi schimbu acurnu cuvențarea
mea; si le voiu scrie loru, câ , deco d’in intemplare ii va intrebâ cineva
de este adeveratu ceea ce mi s’a obiectatu de tine, se nu nege nimenui.
Fiinduco me temu, câ nu cum-va se fia neonestu pentru densii, co eu am
fostu tienutu in ignorantia, sau forte rusinosu pentru mine, co fiindu in-
vitatu m’am retrassu. Coci ce lucru mai mare s’a facutu veri-ua-data
.(pentru numele lui Joue!) nu numai in acesta Cetate ci pe totu pamen-
tulu! ce fapta mai gloriosa? ce fapta mai de recommendatu memoriei
sempiterne aomeniloru? Tu me includi in complicitatea acestei iuti e-
prinderi cu fruntașii ca in callulu Troianu ? ® Nu recusu; ba inco ti mul-
tiamescu. cu ori-ce cugetu ai face-ua. Coci fapt’a este asia de, mare , in
câtu nu potu compară asta ura, ce tu voiesci a ridkâ contr a mea," cu
glori’a. Coci ce este mai ferice de câtu acei-a, pe cari tu te laudi co i ai
expulsu si i ai exiliatu ? ce locu pote fi atâtu de desertu ori atâtu de,^ sel-
batecu, care se nu-i iubesca si se nu i imbracisiedie, indata ce ar sosi? ce
omeni potu fi asia de duri, ca se nu creda co au primitu cellu mai mare
bunu allu vietici, candu i aru vedé pe densii? ce posteritate va fi asia de
nerecunnoscutoria, ce istoria se va aflâ asia de ingrata, ca se nu insocesca
glori’a loru cu suvenirea uemurirei ? Scrie-me si pe mine intr’unu astu-
fellu de numeru. XIV. De unu singuru lucru me temu, ca nu cumva se
n’aibi approbatori. Coci deco asiu fi fostu si eu complice, nasiu fi des-
fiintiatu d’in republica numai pe rege, ci si regatulu; si, deco aceea ar fi
fostu oper’a mea, dupo cum se dice, crede-me, n asiu fi facutu numai unu
actu, ci dram’a intrega. Cu tote acestea deco este ua crime de a fi voitu
câ Cesare se fia ucissu, judeca, te rogu. Antonie, ce ar fi pentru tine,
care, e forte cunnoscutu co ai conceputu acestu planu la Nai bone cu C.

fPlutarchu ne spune la cap. 25 (Srutw) co poporulu nemultiamitu de Antoniu,

doriea pe Brutu -si spera se-lu veda la jocurile Apollinarie, pe cari trebuia se le dee
ca pretore. Brutu iiRe, temendu-se de veteranii lui Cesare, nu veni la Rom a, dero
dede poporului unu spectaclu de ua magniflcentia extraordinaria. Ellu nu crutia
neci ua cheltuiela, adauge Appiann, pentru a attrage pe popom m partea ș_ea^
(") Antoniu se arrettă forte favorabile lui Brutu, Cassiu si celloru alti, fiinduco
se temea de densii; inse pe ascunsu lucra ca ei se nu se mai pota intorce la Kom a.
(^) Acesta locuțiune devenisse proverbiale. _
XIV. {’) Cicerone alteredia câtu-va adevernlu, pe care Plutarchu ni-Iu conserva
astu-fellu ; Cesare se Întorcea d’in Ispani’a, dupo invincerea copuloru lui Pom­
peiu. Antoniu éi essi Înainte pino la Narbone, oppidu allu Galliei, insocitu de Tre­
boniu, care-i propuse a uccide pe dictatoru. Antoniu nu se invoi, dero păstră secra-,
tulu lui Treboniu.
 J8
Treboniu, si co, d’in caus’a complicitătei acellui planu, te-arau vediutu
trassii la ua parte de Treboniu atunci, candu se ucidea Cesare. Eu inse,
(vedi câtu de amicale te tractediu') te laudu fiinduco ai cugetațu bine ua-
data; ti multiamescu, fiinduco n’ai datu pe facia; te iertu, fiinduco n ai
essecutatii. Acea Întreprindere cerea unu barbatu. Depo cineva te-ar cbia-
mă in veri-ua judecata si ar usurpâ acea vorba Cassiaria : «Cui i a fostu
spre bine,» vedi, te rogu, se nu rernâni cu gura Închisa. De si acea fapta
a fostu, dupo cum diceai tu, spre binele totoru cari nu voiau a fi sclavi,
cu tote acestea ti a fostu folositore mai cu sema tie , care nu numai nu
esti sclavu, dero inco domnesci, care te ai desfacutu de forte mari de-
torii la templulu Beei,’ care ai ressipitu ua summa nenumerata de bani
cu adjutoriulu acelloru-asi registre; la care s’au addussu alâtu de multe
lucruri d’in cas’a lui Cesare; tie, a carii casa este ua fabrica forte pro­
ductiva de registre si de chirografe false , ua licitatiune rusinosa de ve­
nituri, de scutiri, de orasie si de agruri. Coci ce lucru ar fi pututu se vi­
na in adjutoriulu sărăciei si detorieloru telle, de câtu mortea lui Cesare ?
Nu sciu de ce pari turburatu. Nu cumva te temi co ti se va imputâ tie
acesta crime? Fii pe pace, neminea nu o se creda acest’a; nu este pentru
tine a bine merita de la republica; republic’a are de autori ai acestei
fapte forte formose pe barbatii cei mai illustri; eu ti-ua spunu numai ca
se te bucuri; nu te accusu co ai facutu-ua. Respunsei la celle mai mari
incriminări; acum trebue se respundu si la celle alte.
XV. Mi ai imputatu castrele lui Pompeiu ’ si totu timpulu acellu-a.
Deco in acestu timpu, dupo cum am spusu-ua, ar fi prevalatu autoritatea
si ide’a mea, tu astacli ai fi in miseria, ero noi liberi, si republic’a n’ar fi
perdutu atâti commendanti si atâte armate. Marturescu co eu, candu
prevedeam realisarea celloru ce se intemplaro, am simțitu ua Întristare
asia de mare, câtu aru fi simtitu si cei alti buni cetatiani, deco yu fi pre-
vediutu acpllu-asi lucru. Me dureâ, părinți conscrissi, me durea co repu-
(’) Cui n’a folositu acellu omoru. (Vedi Or- pro MU.) . .
(’) Cesare assiediasse in templulu Beei ua mare cantitate de bani luata de la
proscrissii Pompeiani. Dupo uciderea lui Cesare, Antoniu occupa acestu templu,
puse mân’a pe avere si ua imparii, dupo coinentariele lui Cesare^, pe cari le lalsin-
câ, cu mân’a lui Faberiu, se letariulu lui Cesare (App. 111 p 858).^
(p Dupo mortea lui Cesare, Calpnrni’a, soci’a sea, temendu-se ca nu cum-va u-
eiditorii si chiaru senatulu se i invada cas’a, depuse la Aptoniu, pp care Iu vedu
imbracisiandu caus’a lui Cesare, ua mare cantitate de bani (cam trei milioni de ta-
lentil si tóté cha rtiele lui Cesare, in cari erâ iiotatu, cbiaru cu^mâii’a sea, celle ce
trebuieau se se iaca cu acei bani. Candu senatulu nu schimbă nemicu d in actele lui
Cesare, Antoniu profită de occasiune spre a falsifică chartiele lui Cesare, spre a con­
cede cetatiloru venituri, scutiri, agruri, si spre a vende ori-ce lucru pentru care se
gassia unu cumperatoriu. ,
XV, {‘) Acesta obiectiune a lui Antoniu este expusa necompletu de^Cicerone. .
(*l Antâi’a armata fu perduta la Filippisi la Farsale, in Tessali a , sub com-
mendulu lui Pompeiu; secund’a in Afric’a, la Tapsu, sub commendulu lui Scipione,
socrulu lui Pompeiu ; terti’a la Mund’a. in Ispania, sub commendulu filiiloru Jui
Pompeiu. Armat’a lui C. Curione perduta in Afric’a, a lui C. Antoniu in lllyricu;
flota lui Dolabell’a totu in,lllyricu, a lui Cn.Doniitiu Calvinu in Pontu. Insusi Ce­
sare perdîi veri 2000 de militari la Dyrrbachiu si 1000 la Mund’a
blic’a, conservata ua-diniora prin ingrigirile vostre si alle melle,
avea se pera in scnrtu timpu. Si nu eram atâtu de nepreceputu si ne-
cunnoscutoru de lucruri, în câtu se fiu abbatutu, d’in caus’a passiunii
vineției, care essistendu me incarcâ de amaruri, ero perduta m’ar fi s(^-
patu de tóté sufferintiele. Eu voiam se traiesca acei barbati forte dis­
tinși, luminele republicei, atâti-a consulari, atâti-a pretori, atâti senatori
forte illustri, si pe lungo acesti-a tota fiorea nobilimii si tenerimii ro­
mane, câtu si armatele compuse d’in, cetatiani! cei mai buni; cari deco
aru trai, chiaru cu ua conditiune de pace nedrepta (coci ori-ce fellu de
pace cu cetatiani! mi se parea mai utile de câtu resbellulu civile), amu
avé astadi republic’a. Deco ar fi prevalatu acesta părere ’ si nu mi
s’arufi oppusu, transportat! de speranti’a victoriei, mai cu sema acei-a^
la a căroru viuetia ticneam, — ca se omittu pe celle alte — tu, de securu,
nu te ai mai fi afflatu de locu in acestu senatu, sau mai bine in acesta
cetate. Dero dici co vorbele melle me înstrăinau de bun’a vointi’a lui
Pompeiu. Dero pe cine a iubitu densulu mai multu ? cu cine tienutu-a
ellu mai desu consilie si convorbiri ? Si intr'adeveru era cevâ mare co, pe
candu differiamu in păreri asu{ir’a affaceriloru important! alle republicei,
remaneamu in acelle-asi legaturi de amiciția. Si eu sciam ce sinitiá și cu­
getă densulu, si ellu sciea ce simtiam si cugetam eu. Eu me ingrigiam
mai antâiu de securanti’a cetatianiloru, apoi de demnitate; ellu se in-
grigiâ mai multu de demnitatea presente. Piindu-co si unulu si altulu
aveamu ce drumu se urmâmu, de aceea neintellegerea nostra era forte sup-
portabile. Ceea ce a crediutu inse despre mine acellu barbatu raru
si aprope divinu, ua sciu acei-a, cari l’au urmatu in fug’ade la Pliarsale
la Papliu. ® Neci-ua-data n’a facutu mențiune de mine, de câtu cu o-
nore, de câtu plinu de iubirea cea mai amicale, candu marturiea co eu
am veduitu mai daru, ero ellu a speratu lucruri mai bune. Si cutesi a
me attacâ in numele acellui barbatu cu care am fostu amicu, tu cumpe-
ratorulu *’ bunuriloru selle proscrisse ? XVI. Dero se lassamu acellu res­
bellu, in care tu ai fostu forte fericitu. Nu voiu respunde neci in pri­
vinti’a glumeloru, pe cari ai dissu co le am facutu in castre. Âcelle
castre erau intr’adeveru pline de grige; dero omenii, chiaru candu se
{’) Deca s’ar fi primitu conditiuuile propuse de Cesare, ca Pompeiu se merga in
Ispani’a si amendoui se deniitta armatele. _ . . _
(*) Cei cari se oppusesse mai multu furo Cn. Domitiu, Scipione sa Lenduiu

Dupo invincerea de la Parsaié Pompeiu fugi la Paphu, in insula Cypru.

Candu s’a facutu venderea publica a bunuriloru proscrissului Pompeiu, ne-
mine, afara de Antoniu, n’a concuratu. _
XVI p) Candu Cicerone veni in castrele lui Pompeiu, acestu-a ellu primi in-
trebandu-lu : venüu cam tardiu^ — Cicerone respunse : «Din eottíra de
timpuriu, coci nuvedu nemicu preparatu.‘ — Alta data Pompeiu ellu întreba
Unde este generele seu, DonabelVa?—Este cu socru-teu, respunse Cicerone. Uma
elegante, căci pe candu Pompeiu parea co imputa lui Cicerone dișcordi a d intre
densulu si Dolabell’a, Cicerone âi intorse imputarea, adducendu-i aminte co eo-
CTulu lui de assemine servesce in partitulu lui Cesare. Plutarcbu ne conserve
multe cuvinte de spiritu alle lui Cicerone, la cari face allusiune Antoniu.
 afla in imprej urări critice, deco suntu omeni, tqtu se_ distredia câte ua-
data. Inse fiindu-co totu ellu me accusa aci de Întristare, aci de
gluma, este ua próba destullu de mare, co eu ani fostu moderatu si
intr’unu casu si intr’altulu. . . .
Ai dissu co mié nu mi se lassa ereditari.^ De ce acesta mcrminare
nu este adeverata! ar trai acum mai multi consângeni pi am?ci ai mei. Dero
cum ti a veniiu in minte aceste-a? coci eu am primi cu d in cjeditati
mai multu de 20 miliuni de sesterți.® Inse in acesta privintia manurescu
co tu esci mai fericituA Pe mine nu m’a facutu erede nemine aLu, de câtu
câte unu amicu, asia in câtu cu acellu beneficiu, deco era vea unulu, se
unia si orecare durere a suffletului; pe tine inse te a facutu erede L. Ku-
briu Cassina,® unu omu pe care tu nu Pai vediutu neci-ua-data. >u
intr’adeveru vedi câtu de multu te a iubitu acestu opiu, care, ne^iindu
deca tu esci albu ori negru, ® a inlaturatu pe fiiulu fratelui sen, Q. Pu-
fiu, unu callaru Romanu forte onestu si forte iubitu de densiűu, pe care
Iu declară totu-de-un’a in publica de ejede, si nu face nici chiaru men­
țiune de densulu, dero te făcu erede pe tine, pe cari nu te vediusse neci-
ua-data, sau cellu pucinu nu te salutasse neci-ua-data. Asiu yre si
mi spuni, deco nu te supperi, ce figura si ce statura a avutu L. lurseliu,
d’in ce municipiu si d’in ce tribn a fostu ? — Nu sciu, vei dice, ae catu
immobilele ce le-a avutu. — De aceea te facea erede, desmosqeînndu pe
fratele seu! Pe lungo acestea ellu, ca si candu era erede, a mai invadatu
in muPie averi alle unoru omeni forte străini, allungandu pe adeveiatii
eredi. Cn tote acestea lucrulu de care m’am mirațu mai muRu pste, co tu
ai cutesatu se faci mențiune de eredități, candu insuti n’ai venitu la ere­
ditatea tatalui teu.’
XVII. Ca secullegiacestea, omule cu totulu essitu d’in minte, ai declamații
atâtea dille intr’ua villa care nu eră a tea ? de si tu (dupo cum spunu amicii
tei intimi) declamai spre atieshalâ vinulu, nu spre a ti ascute spiritulu.
Inse tu ai si unu măiestru de glume, numitu reroru,’ prin suftragiulu
teu si allu sociloru tei de beutura, carui-a i ai permissu se dica asupra-ti
ori-ce i ar place.Unu omu forte de spiritul Dero a spune glume asu-
La Romani era usu co amicii, clientii si alții, cari țineau multu la unu bar-
batu distinsu prin virtuțile si talentele selle, șe-i lasse ua parte d in bunurile
selle, ca ua mărturia a respectului si gratitudinii loru; érő credițulu cetatianului
se mariea in proportiunea averii obținute prin astu-fellu de ereditati. usulu acestu-a
fu limitatu la 7i5 prin legea Pakidia. i, j- i , i
(’) Sestertius e va moneta romana, care valora 2 b asi, sau diiitr unu uena-
riu, aprope 21 bani de ai noștri ... ... . . „a
('*) Antoniu usurpasse multe eredități prin violentia, lingușiri sau irauue.
C) Biibriu d’in oppidulu Cassinu.
(®) Adagiu intrebuintiatu si de Catullu si de Horatiu.
{’) Dione Cassiu ne spune ca Antoniu a renuntiatu de la averea lassata de ta­
talu seu ca se nu si platesca detoriele. „ 1 ,
XVII. (') Ehetor este professorulu de eloeeiiti’a latina; cellu de elocenti a greca
se numiea sophistes. ■ j x x
(’) Lui Antoniu i placeau forte glumele de spiritu, chiaru candu erau îndreptate
contr’a sea.
 _ 41___

pr’a tea si a lom tei este iia materia usiora. Védi inse, ce deosebire este
intre, tine si mosiulu teu. Acellu-a spunea cu mesura totu ce putea_ folosi
causei selle, ero tu spuni in fuga lucruri străine causei telle. Și câta
plata s’a datu retorelui! Ascultați, părinți conscrissi, ascultați si afflati
profundele plage alle republicei. Ai assignatu retorelui, Sextii Clodiu,
doue mii juguri d’in territorulu Leontinu,^ scutite de ori-ce servitute, ca
se inveti a nu sci nemien pentru ua plata asia de mare a poporului Ro­
manu. Ore si acest’a s’a gassitu, omule forte cutezatoru, in memoriele
lui Cesare ? Voiu vorbi inse intr’altu locu si de agrulu Leontinu si de
cellu Campanu, pe cari acestu-a, dupo cele-a smulsu de la republica, le-a
patatu cu possessorii cei mai ignobili. Acum inse, fiinduco am respunsu in
destullu la incriminările lui, trebue se dicu ceva si despre censorele si cor-
rectorele meu. Nu voiu desfundă tote, pentru ca, deco va trebui ,se me dis-
putu mai desu, dupo cum se va intemplâ, se vinu totu-de-un’a cu ceva
nou: asta possibilitate mi o da mulțimea peccateloru si vitieloru acestui-a.
XVIII. Vrei tu ore se te cercetediu de candu erai copillu ? Asia credu. Se
incepemu de la inceputu. Tieni tu minte co erai ruinatu candu purtai tog’a
pretexta? 1 Ast’a este culp’a tatalui,^ vei dice. Primescu; coci apperarea
este plina de pietate. Cu tote astea faptulu cutesantiei telle este co ai
sediutu in celle patru-spre-dieco șiruri, candu prin legea Koscia^ era fi-
xatu unu locu ore care pentru cei ruinați, chiaru deco veri-unulu s’ar fi
ruinatu prin culp’a fortunei, nu prin a sea. Ai luatu tog’a virile, pe care
ai transformatu-ua in toga* de prostituata : la inceputu erai unu prosti-
tuatu vulgare; luai ua plata fixa , nu togmai mica, pentru deșfienare,
dero numai de câtu interveni Curione, care te scoșse. d’in traficulu de
curtisana, si, ca si cum ti ar fi datu stol’a, te assiediă intr ua căsăto­
ria stabile si secura. Neci unu sclavu cumperatu pentru desfrenare,
n’a fostu veri-ua-data mai suppusu domnului seu, de câtu ai fostu tu
lui Curione. De câte ori tatalu seu te-a datu afora d’in casa ? de câte ori
a pusu custodi, ca se nu-i treci pragulu ? Si cu tote acestea tu, adjutatu
de nopte, imbolditu de patima, silitu de castigu,_ te lassai prin invelli-
siulu casei, Acea familia n’a pututu shfferi mai multu timpu acelle
desfrenări. Scii ore co vorbescu despre lucruri ce mi suntu forte cuuno-
scute? Adduti aminte de timpulu acellu-a, candu Curione tatalu jacea

(’) Campulu Leontinu era cellu mai fertile d’in Sicili a.

XVIII (‘) Copiii nobililoru Romani purtau tog’a cu banda de purpura si la
gutu buli’a, pino la epoc’a pubertății, candu le consacră divinitățiloru tutelarie
afle casei, si luă tog’a virile.
C) M. Antoniu Creticulu, tatalu lui Antoniu, ’si perdusse averea adjutandu pe alti
(’) Rosciu Otone, tribunulu plebei, a facutu ua lege teatrale, care nu permittea
a stă in primele 14 ronduri de scaune, ce erau lungo orchestra si podiu, de catu
celloru nascuti liberi d’in părinți liberi si avendu censulu ecestru. Fiiloru de se­
natori si de callari ruinați prin voi’a sortii sau a loru si cari n aveau censulu ece­
stru le flxasse unu locu speciale. ,
(‘) Tog'a la femei eră vestimentulu curtesanei si feineei repudiate d m caus a
adulteriului. Stóla, rochia lunga pino la călcâie, eră vestimentulu matroneloru.
 42

in patu plinu de mâhnire; candu iiinlu, prosternandu-se la pitiorele melle,

mi te recommendá plangnndu si me rogâ se te appeni contr’a tatalui
seu. deco acestu-a ar reciamâ cei sesse milliuni de sesterți; coci atâtu-a
garantasse ellu pentru tine. Acellu june ardendu de passiune pentru tine
mi-affirmá co se va duce in essiliu, fiindu-co 'nu putea suppoitâ dorin-
ti’a tea de a divortiá. In acestu timpu eu am allinatu sau mai bine ani
inlaturatu atâte dureri alle acellei familii atunci atatu de irifioiitóro !
Am convinsu pe tata, ca se platesca detoriele fliului, se rescumpere, prin
medilocele averii selle, pe teneru, alin cărui caracțeru si talentu oíferiá
forte mari sperantie si se Iu opresca prin puterea si dreptulu parintescu,
nu numai de la amiciti’a tea dero chiaru si de la intalnirea cu tine. Candu
scii co tote acestea le am facutu eu, ai fi cutesatu ore se me provoci cu
vorbe injurióse, deco nu te incredeai acelloru spade, pe cari le vedemu ?
XIX. Dero se lassú acum la ua parte corruptiunea si desfrenănle
telle: suntu lucruri, pe cari nu le potu spune fora a roși; tu mșe esti cu
atâtii-a mai cutesatoru, cu câtu nu poți se audi de la unu inimicu, ce se
respecta, faptele pe cari le ai commissu. Dero observați cea alta parte a
viuetiei selle; pe care ua voiu attinge rapede, coci mintea mea se gra-
besce cotra celle ce a facutu in resbsllulu civile, in celle mai mari cala­
mități alle republicei, si cotra rellele ce face pe tota diu a. Aceste lu­
cruri, de si ve suntu cu multu mai cunnoscute voue de catu mie, cu tote
acestea ve ceru, ca se le ascultat! cu attentiune, dupo cum_ faceți; coci
in assemine imprej urări trebue se escite animele nu numai cunnoscin-
ti’a lucruriloru dero si adduccrea loru a mente. Cu tote aceStea,^ cauta se
trecemu preste faptele intermedie^ ca se nu ajungemu prea tardiu la celle
d’in urma.
Acellu-a, care mentionédia binefacerile selle cotra mine, m tem-
pulu tribunatului erâ intimulu lui Clodiu, si facl’a totoru incendieloru
acestui-a; in cas’a lui chiaru s’a si urditu .atunci ceva.’ Intellegejorte
bine densulu, despre ceevorb’a. De aci plecarea la Alexandria contr’a de­
cretului Senatului, contr’a interessiloru republicei si contr’a religiunii
dero avea de commendante pe öabiniu, ’ care putea face ori-ce cu multa
indemanare. Candu si cum se intorse densulu de aci ? D’inEgyptu merse

(’) In famili’a Curionilorn furo trei oratori mari.

XIX. (*} De la laarea togei virile si pino la trihunatu.
(') Antoniu fusesse attitiatorulu (fax)totoru seditiuniloru (incendiorum).
(*) Unii interpret! credu co Antoniu ou Clodiu urdieau ua conspi rațiune; Manu-
tiu inse vede in aceste vorbe ua allusiuue la Încercarea lui Antoniu do a violă pe
soci’a lui Clodiu. .
(*) Antoniu plecasse in Bgyptu atâtu contr’a decretului senatului, care se op-
punea la restabilirea lui Ptolemeu pe tronn, coci printr’acest’a perdea occasiunea de
a occupâ Egyptnlu, câtu si contr’a oraclului sibylianu.
(®) Gabiniu este consulele care, Împreuna cu Pisone. exiliasse pe Cicerone. Im-
pacandu-se mai tardiu cu oratorulu, acestu-a ellu susținu ca multu zelu. Ptolemeu
promisesse lui Gabiniu 10000 talanti, deco-lu va restabili pe tronu. Pe candu Ga-
biniu sta la indouiMa, Antoniu, generalele seu de cavaleria, âllu Împinse a face a-
cest’a..
 43

in Galli’a ultima ® fora a mai da pe a casa. Dero care era cas’a sea ? coci
atunci fie-care -si avea pe a sea, numai a tea, Antonie, nu era nicairi.
Dicu cas’a? Ce era pe pamentu, unde se ti puni petiorulu ca pe allu teu,
afora de unu locu la Misenu, pe care .’lu țineai cu altii, intogmai ca mi­
norele d’in Sisapone ? ’ XX. Venisi d’in Galli’a spre a sollicitâ cestur’a.
Cutesa a spune co ai fostu la mam’a tea, mai nainte de a veni pe la
mine. Fiindu-co deja primissem mai dinainte scrissorile lui Cesare, ca se
ti permittu a mi face scuse, de aceea neci nu te arn lassatu a mi
vorbi de iertare. Dupo aceea am fostu respectatu de tine, tu onoratu
de mine in cererea cesturei. In acestu timpu ai incercatu se ucidi pe
P. Clodiu in foru, cu approbarea poporului Eomanu, si pe candu Încercai
acellu lucru de la tine , fora impulsiunea mea; cu tote acestea spuneai
tare co neci ua data nu te ai considerâ a me ii satisfacutu pentru inju-
riele ce mi ai causatu, de câtu numai candu ai fi ucissu pe acellu-a.
Acumu me miru, pentru ce se diei co Milone a facutu acellu lucru prin
impulsiunea mea, pe câtu timpu pe tine, care rai offeriai acellu-asi lu­
cru de la tine, nu te am indemnatu neci-ua-data. Cu tóté co, deco per­
severai intr’ensulu, voiamu mai bine a reportâ acea fapta la glori’a tea,
de câtu la recunnoscinti’a cotra mine. Te ai facutu cestoru, si apoi nu­
mai de câtu ai allergatu la Cesare fora a fi autorisatu de vr’unu senatus-
consultu, de sorté, ori de lege.’- Coci credeai co acestu-a este singurulu
refugiu de pe pamentu allu seraciei, allu detorieloru si allu corruptiunei
pentru cei ce-si au perdutu rațiunea de a trai. Acolo, dupe ce te saturas-
sessi de largitiunile acellui-a si de furturile telle (deca se pote satură veri
ua-data cellu ce rissipesce continuu), ai sburatu seracu latribunatu, ca in
acea magistratura, deca ai pute, se te assemeni cu barbatulu teu.^
XXI. Ascultat! acum, rogu-ve, nu desfrenările si infamiele făcute chiaru
assupra sea si spre desonorea domestica, ci celle commisse intr’unu modu
criminale si impiu in contr’a nostra si averiloru nostre, cu unucuventu,
in contr’a intregei republice. Coci veti afflá co inceputulu tutoru cala-
m.itâtiloru a provenitu d’in un’a d’in crimele acestui-a. Candu, sub
consulatulu lui L. Lentulu si C. Marcellu, la calendele lui lanuariu,
voi doriati a susține republic’a, care erâ apprope se cada si se pera, si
vreati a fi utili chiaru lui C. Cesare, deco jadecâ sanetosu, atunci acestu-a
oppiise consilieloru vostre unu tribunatu vendutu si trecutu la Cesare, si
isi i atinse grumazii sei sub acea secura, sub care periro multi altii, ca-
diuti in greșeli mai mici. In contr’a tea, M. Antonie, senatulu, in in-
(®l Se temea ca se nu fia datu in judecata d’in caus’a espeditiunii d’in Egyptu. _
(’) Sisapone, orasiu d’in Ispani’a, unde se află minere, pe cari le epplotau societăți
de publisani, cari n’aveau alta proprietate acolo, de câtu ua locuintia coinmuna.
Oratorulu face allusîune la acest’a, ca se imputa iui Antoniu co n are neci macaru
ua casa a sea. .. . .
XX. (b Țramitterea propretoriloru si proconsuliloru annualiin provincie se lacea
prin tragere la sorti intre cestori, ero in cașuri extraordinari prin suffragiele popo­
rului. Antoniu a plecatu la Cesare contr’a legii si usului strabuniloru.
(’') Curione, tribuna allu plebei in annulu trecutu, care, cumperatu de Cesare, éi
apperâ cu tenacitate caus’a lui.— In unele editiuni se afla vitrici tuo.
treguln seu si pe candu atâtea lumini nu erau inco stinse, a decrețatu »
ceea ce, dupo traditiunea strabuniloru, se decretă contr’a unui inimicu
togatu. Si tu ai cutesatu se vorbesci in contr’a mea cotra părinții œn-
scrissi, candu eu fussessein consideratu de acesta ordine ca conservatorii
allu republicei, ero tu ca inimicu allu ei ? Ammentirea acellei crime a
incetatu, dero memoria nu e distrussa. Câtu timpu va existe omenirea,
câtu tirapu va existe numele poporului Eomanu, (care de securii va n
sempiternu, deca -Iu vei lassú tu) se va vorbi de acea funesta oppositiune
a tea. Ce lucra Senatulu cu passiiine, ce cu temeritate, candu tu, unu
teneru, ai opritu întreg’a asta ordine de a luâ iiiesyri pentru salvarea
republicei? si acest’a nu iia-data, ci de multe ori : si n’ai vruții neci-ua-
data a te conduce dupo decisiunea senatului. Si de ce erâ vorb’a, de catu
ca se nu voiesci resturnarea si nemicirea d’in fundamente a republicei,
pe candu pe tine neci rogatiunile fruntasiloru, neci suaturile betraniloru,
neci stariiinti’a întregului senatu nu te a pututu iniscâ d’intr’ua decisiune
adjudecata si venduta? Atunci, dupo ce mai antâiu s’au incercatu multe
lucruri, ti s’a facutu de necessitate acea plaga care s afacutu la piicini in-
nainte de tine : dero neci unulu d’intr’eiisii n’a scapatu. Atunci senatulu
a araiatu in contr’a tea'pe consuli si pe celle alte autoritâti^ puteri, de
care n’ai fi scapatu, déco nu fugiai in tabar’a lui Cesare. XXII, iu, tu,
dieu M Antonie, ai datii cellu d’antâiu oceasiune lui C. Cesare, care
doria se turbure tóté, de a face resbellu contr’a patriei. Coci ce altu lucru
spunea chiaru ellu ? ce pretextu adducea pentru nebunesc’a sea decisiune si
fapta, de câtu co oppositiunea tea erâ despretiata, co dreptulii tribiinitiu era
desfientiatii, co autoritatea lui Antoniu erâ impedecata de senatuPNu spunu
câtu de false si câtu de neînsemnate suntu aceste pretexte : mai cu sema
candu neci ua causa nu pote justifica veri-ua-data pe cellu ce appuca ar­
mele contr’a patriei selle. Dero se nu mai vorbimu despre Cesare j tre­
bue se martiiresci ensuti co caus’a unui resbellu atâtu de_ perniciosu a
stătu in person’a tea.^ O nefericitule, déco intellegi! mai nefericitule,
déco nu intellegi, co acesta fapta se va consemnă in scrieri _si se va trans-
mitte memoriei, pentru ca posteritatea tutorii secoliloni sesiadduca toGU-
de-un’a aminte de acestu lucru : co consulii au fostu expiilsi d’in Itali a
si cu densii Cn. Pompeiu, glori’a si onorea iniperiului poporului Eomanu,
co toti consularii, caroru-a sanetatea le permișsesse se-i insocesca in acea
perdere si fuga, pretorii, foștii pretori, tribunii plebei, ua mare parte a
Senatului, tota junimea, cu unu cuventii, republica intrega fu allungata
si essillata d’in resiedenti’a sea. Dupo cum in sementie este prmcipiulu
tulpineloru si arboriloru asia si tu ai fostu sementi’a acestui resbellu forte
funestu. Plângeți, părinți conscrissi, perderea a trei armate alle poporului
XXI. (') Pamos’a formula : videant consules, ne (piid detriment] republica capiat.
XXII. (^) Nu fora cuventu oratorulu face pe Antoniu responsabile de resbellulu
civile Déco Antoniu n’a fostu caus’a acestui funestu resbellu, a offeritu inse lui Ce­
sare pretextulu cellu mai plausibile, coci in discursulu seu cotra soldați inainte de
a trece peste Rubicone, Cesare insista mai allessu assupr’a violării dreptului tribu-
natului in persóii’a lui Antoniu.
 45

Romanu : Antoniu le-a ucissu. Plângeți pe cetatianii cei mai illustri : Anto­
niu vi i-a rapitu si pe densii. Autoritatea acestei ordine este calcata. Anto­
niu a calcatu-ua. In fine tote rellele, ce le am vediutu mai pe unna(si ce relie
n’am vediutu?), déco vomu cugetâ dreptu, le vomu trece pe tote numai
assupr’a lui Antoniu. Ceea ce Elen’a a fostu pentru Troiani, acestu-a a
fostu pentru republica : ua causa de resbellu, ua causa de distrugere si de
peire. Celle alte parti alle tribunatului seu suntu asseminea cu incepu-
tulu. Ellu făcu tóté acellea, ce Senatulu credusse co nu se potu face fiindu
republic’a in viuetia.—Cu tote acestea crim’a acestui-a se ua vedeți chiaru
in crima.
XXIII. Ellu rechiamâ d’in exiliu multi nefortunati. Intr’acestianuera
neci ua mențiune de unchiulu seu.^ Déco erá severu: de ce nu cotra toti?
Déco era miséricorde : de ce nu si cotra ai sei ? Déro se lassú pe cei-alti.
Ellu a chiamatu d’in exiliu pe Lie. Lenticula, condemnatu pentru jocu,®
si sociu allu seu in assemine petreceri : nu fiindu-co nu æ convenia se
joce cu unu condemnatu, ci ca se platesca prin favorea legii ceea ce per-
dusse in jocu. Ce motivu ai addussu poporului Romanu, pentru a face
necessaria chiamarea lui? Eostu-a ore trecutu intre accusatif in absentia?
füstu-a judecatu fora a fi ascultata? n’a existatu neci unu tribunale in-
stituitu de lege contr’a jocuriloru de norocu? fostu-a appessatu eu fortia
si cu armele? in fine, ceea ce se dicea despre unebiulu teu, tribunalulu
fostu-a corruptu prin bani? Xemicu d’in tóté acestea. Déro tu diceai co
este unu barbatu onestu si demnu de republica. Acestu-a nu este unu
argumenta. Cu tote acestea, déco era asia, eu te asiu ierta fiinduco a
sufferf ua condemnatiune nu este nemicu dupo tine. Déro acellu-a, care
a reintegratu in drepturile selle, pe omulu cellu mai de nemicu, care cu-
tesà se joce la norocu chiaru in foru, si care a fostu condemnatu de le­
gea, ce existe contr’a jocuriloru, nu-si da ore pe facia senguru passiunea
sea ? Totu in acestu tribunatu, pe candu Cesare plecandu in Hispani’a
lassasse acestui-a Italia spre a ua calcà in petiore, cum a strabatutu ellu
tierr’a, cum a visitatu municipiele ? Sein co me occupu de nesce lucruri
forte cunnoscute tutoru, co acellea, ce le spunu si le voiu spune, suntu
mai bine cunnoscute tutoru acelloru-a cari se afflau atunci in Itali a, de
câtu mie, care nu me aflam. Voiu nota cu tote acestea fia-care luciu, de
si cuventarea mea nu va indestullà neci-de-cum sciinti a vostra. Coci^ in-
tr’adeveru, auditu-s’a veri-ua-data in veri unu coftiu allu pamentului a-
tâtu-a corruptiune ? atâtu-a turpitudine ? atâtu-a infamia ?
XXIV. Unu tribunu allu plebei callatoria intr’ua trassura gallica;

XXIII. C) C. Antoniu, coflegnlu lui Cicerone in consulatu, fu aocusatu do M.

Caeliu co despoiasse Macedoni’a si condemnatu la exiliu, cu tota apperarea lui
nTocurilfl la norocu erau prohibite la Romani, sub pedepsa de infamia. Legea
permitea joculu pe bani numai in unele jocuri de exercițiu, ca allergarea, sanrea,
arruncarea iancei, etc. . • • j v
XXIV (L Unu felia de tellegutia, cu doue rote, fora accoperisiu, deschisa d in
ainte si trassa de doui călii, Împrumutata de Romani de la Galii, Bretoni sau Belgi.
 46
lectori coronati cu lauri mergeau inainte; in mediloculu loru ua lectica
deschisa purtă ua comedian», pe care municipalii d’in orasie, omeni
onești, cari-i essiau inainte de nevoia, ua salutau nu cu acellu nurae de
comediana cunnoscutu, ci cu numele de Volumni’a. Veniea apoi rlied a
culenoni, socii sei cei mai desfreuati; in fine, maica-sea urma, ca pe ua
nora, pe amantea nerușinatului fiiu, O trista fecunditate a unei neferi­
cite mume ! Densulu a lassatu impresse urmele acestora scandaluri prin
tote municipiele, prefecturele, coloniele, in fine prin tota Itali’a.
Censur’a celloru alte fapte alle selle, părinți conscrissi, este destullu
de grea si de periculosa. Se deprinse in resbellu; se satura de sângele
cetatianiloru cari nu semenau cu densulu; a fostu fericitu, déco pote fi
veri-ua fericire in crime. Inse voiescu se fiu circuniSpectu cu veteranii,
de si caus’a militariloru nu este totu iin’a cu a tea (acei-a te au urmatu,
ero tu ai cautatu unu capu); cu tote acestea nu voiu dice nimicu, despre
genulu acellui resbellu, ca se nu susciți meni’a acelloru-a contr’a mea.
Te ai intorsu invingutoru d’in Thessali’a ’ cu legiunile la Brandusiu. À-
colo nu m’ai uccissu. Ua mare binefacere. Coci declaruco ai flpotutu. Cu
tote co nu era neci unulu d’intre cei ce au fostu atunci cu tine, care se
nu cugete co trebuiâ se fiu crutiatu. Coci asia de tare este iubirea de pa­
tria in câtu eram sacra chiaru pentru legiunile telle, fiindu-co si adân­
ceau aminte co dens’a a fostu salvata de mine. Dero se dicemu co mi ai
datu ceea ce nu mi ai ridicatu, si co eu am de la tine viueti’a, fiindu­
co nu mi ai rapitu-ua : puteam eu ore, in faci’a_ injurieloru telle,
se am acea-asi recunnoscintia cotra tine, ca si mai nainte, mai cu
séma candu simtiai co ai se audi ua data acestea de la mine ?
XXV. Ai venitu la Brandusiu, la sinulu si in bracele scumpei telle co-
mediâne. Ce e? Mintu eu ore? Câtu de tristu este candu nusepotepegâ
ceea ce e forte rușinoșii a inarturi ! Déco nu ti era rușine de municipali,
se ti fi fostu cellu piicinu de armat’a veterana. Coci ce militariu n’a ve-
diutu-ua pe dens’a la Brandusiu? cine n’a schitu co ea a venitu ua caile
de atâtea dille ca se te gratuledie ? cine n’a simtitu durere, co cunnosce
asia de tardiu ce fellu de omu de nemicu a iirniatu’? Dupo acestea, noue
preamblàri prin Italia mereu insocitu de acea-asi comediana ; prin orasie,
stabilirea crudele si misera a militariloru ; la Ronia jafulu terribile allu
aurului allu argintului si mai cu sema allu vinului. Se intempla inse, ca,
fora scirea lui Cesare, fiinduco ellu se afflâ in Alexandri’a, prin interve-
(’) Sheda, dupo marturi’a lui Juvenale si Martiale, era ua trassura mare si
spatiosa cu patru rote; ea avea mai multe scaune in intru asia in câtu putea conține
mai multi omeni cu impedimentele loru. Quiutilianu ’i da ua origine gallica. —
In unele editiuni aflâmu : .Ç/ieda cum leonibus. Acésta variante se basedia pe mar­
turi’a lai Pliniu, 00 Antoniu a fostu primulu la Rom’a, care a inhamatu la carmin
S6U. lói
(“) Antoniu se destinsesse ca generale in resbellulu civile, coci a pututu trans-
nortâ armata in Macedoni’a, occupa cetatea Lissonu, veni in adjutoriulului Cesare,
care era strimtoratu de inimici, a constitui de doue ori armat’a Cesarianiloru pusa
ne fuga si a decide victoria; in ane in batalia de la Parsaié commendà arip’adrepta
m uccise pe Cn. Domitiu in lupta. — Cicerone allege cu dinadinsulu numai faptele
cari innegrescu pe Antoniu.
 _ 47

nirea ainiciloru sei, Antoniu se fia numita magistru allu callarilorn. A-

tunci se crediù in dreptu a trai cu ua Hippia si a da mimului Sergiu
caii statului. Atunci nu -si alessesse acesta casa, unde locuesce si pe
care ua desonoredia acum, ci pe a lui Pisone. Ce se mai vorbescu de de­
cretele acestui-a, de răpirile lui, de proprietățile ce si a datu ca ereditate
si de celle usurpate ? Indigenti’a Iu constringea : in cotro se întorcea, nu
avea nemicu : nu i venisse inco de la L. Rubriu, neci de la L. Turseliu,
eredități asia de mari : nu successesse inco ca unu erede neașteptatu in
loculu lui Cn. Pompeiu si allu multora alti. Trebuia se duca viueti’a la-
troniloru, adico se aiba atâtu, câtu putea tura. Déro se lassâmu aceste cri­
me, cari denota ua cutesantia mai robusta ; se vorbimu mai bine despre
natura cea mai degradata a turpitudinii selle. Tu, cu acestu gutu, cu a-
ceste spete, cu acesta taria atletica a întregului corpu, ai beutu atâtu-a
vinu la nunt’a Hippiéi, in câtu ai fostu silita se versi a dou’a di in facia
poporului Romanu. Ce fapta desgastatoria nu numai pentru vedere, déro
cbiaru si pentru audire ! Déco ti s’ar fi intemplatu acesta-a la cina, chiaru
intre acel le cupe enorme allé telle , cine n’ar considerâ lucrulu ca rusi-
nosu ? Déro in adunarea poporului Romanu, unu magistru allu callari-
loru, exercitandu ua funcțiune publica, carui-a nusede bene neci a rûgai,
versandu, si a implutu peptulu si totu tribunalulu cu buccati de mân­
care, ce mirosiau a vinu. Déro ellu insusi marturesce co acesta-a face
parte d’in turpitudinile selle; se venimu la faptele celle strălucite.
XXVI. Cesare se intorse d’in Alexandri’a ferice, dupe cum i se parea
lui; dupo parerea mea inse, nu pote fi ferice cine este funestu republicei.
Dupo ce lancea^ fu assiediata dinaintea templului lui Joue Statore,_bu-
nurile lui Cn. Pompeiu cellu Mare, (nefericitulu de mine ! coci de si la-
crimele mi s’au consumatu, totuși durerea sta aduncu plantata in mine),
bunurile lui Cn. Pompeiu cellu Mare, dieu, furo suppuse vocei cellei forte
sinistre a preconelui. In acea sengara împrejurare cetatea uitandu ser­
vitutea, planșe; si pe candu tote suffletele erau inlanciuite, pe cându tote
erau appesate de terrore, totuși suspinulu poporului Romanu fu liberu.
Si pe candu toti așteptau se vedia care se fia omulu atâtu de impiu, atâtu
de essitu d’in minte, atâtu de inimicu allu dieiloru si allu omeniloru, care
se cu țese a se presentâ la acea criminale vendiare,® nu s’a gassitu de câtu
Antoniu; de si imprejurulu acellei lance se afflau atâti-a, cari cutesau ori-ce
lucru , nu s’a gassitu de câtu unulu, care se cutese lucrulu, de care a fu-
gitu si s’a inspaimentatu audac^’a tutoru. Deci ua asia de mare orbire,
sau ca se dieu mai bine, ua asia de mare nebunia te coprinse, in câtu nu
(*) Cicerone face o gluma cynica, d’in analogi’a vorbei ffippia cu cuventulu green
Îîi^ros = callu, Joculu de cuvinte este urmatorulu : Antoniu, magistrul», callan-
Toru iTmvpxoQ} se crediù in dreptu a trai cu Hippia = callu, épa)~
XXVI. C) Lancea era si seinnulu vendiarei publice a bunuriloru cui-va cotra
cellu-a, care da mai multu: datina remasa de la vechii Romani, cari candu dispu-
neau de pred’a luata in resbellu, plantau allaturea ua lance, ca se indice de unde
Teniea dreptolu de proprietate. .
(^} Sectio va se dica licitarea si cuwperarea bunuriloru unui condemnatu sau unui
proscrissu.
 48 _

intellegiai, co tu, unu omu nascutu d’in acea gintè,® facendii-te jnai an-
tâiu cumperatoru allu bunuriloru proscrissiloru, apoi allu bununloru lui
Pompeiu, ai devenitu pentru poporulu Romanu, unu obiecții de blastemu,
unu ce Îngrozitorii, si co toti deii si toti omenii ti suntu si ti voru fi ini­
mici ? si cu câta insolentia lacomiilii puse rapede mân’a pe averile acellui
barbatu, prin a cărui virtute si justiția poporulu Romanii devenisse mai
terribile si mai iubitu pentru națiunile celle mai depărtate? XXVII. De
ace’a indata ce inghiti bonurile acestui barbatu, sariâ^ de bucuria ca ya
persona d’in comedia, care trece pe neașteptate de la miseria la opiilentia.
Inse dupo cum se dice, nu sciu la care poeții’: averile rcM câștigate revi
se nssipcscu. E de necrediiitu si miraculosu cum_ a rissipitu atâtu de
multe averi in atâtu de pucine, nu dicu luni, ci dille. A fostu acolo ua
forte mare varietate de vinuri, ua immensa cantitate de vase de argințu
forte formose, vestimente pretiose, mobile multe, scumpe si magnifice in
mai multe case, atâte lucruri alle unui omu nu luxiiriosu ci opulente.
In câte-va dille nu mai remase nimicu d’in acestea. Ce Charybde atâtu
de voroce? Charybde, dicu? Deco arii existatii acesta-aar fifostu numai
unu monstru : Oceanulu, de securii, abiâ ar fi pututu se inghita asiâ de
iute atâte avuții asiâ de imprastiate si assiediate in locuri atâtu de de­
părtate. Nemicu nu erâ neci incbisu,^ neci sigillatii, neci inregistratu.
Tote celariele® cu vinurile vechi erau date omeniloru celloru mai de ne­
micu. Unele erau pred’a comedianiloru, altele a comedianeloru. cas a erâ
plena de jocutori si de omeni beți : se bea dille întregi si in mai multe
locuri : adesse-ori veneau si perderile la jocii (coci acestu- a n’a fostu totu-
de-una cu norocii). Se fi vediutu, in cbilliele serviloru, paturile lui Cn. Pom­
peiu celle accoperite cu peristromate (accoperemente) de purpura. De a-
ceea incetati de a ve mirâ, co aceste avuții s’au consumatu^ asiâ de iute.
Ua asseminea rissipa ar fi pututu se devore nu nurnai patiimoniiilu
singura omu ori câtu de avutu ar fi, dupo cum a si fostu Pompeiu, dero
chiaru orasie si regate intregi. Totu densulu a liiatii si caseRsi giadinele.
O ce ciitesantia spaimentatoria! Ai cutesatu tu se passiesci in acea casa?
tu se treci preste acellu pragu santii? tu, se ti arretti fada ceaynai in-
supportabile ladieii penați ai acelloru case? Nu ti este rușine se stai atâtu-a
timpu in acesta casa, pe care odiniora nemini nu uapotea vedé, pe lungo
Isto loQO natus are unu intiellessu indoitu: unui omu esșitu d’intr’ua fanulia
jiobile sau unui omu essitu d’intr’ua familia ruinata, nu-i era permissu a se face
cumneratorulu unoru Imnuri mari, ca alle lui Pompeiu.
XXVII (B Acellu poetu e Naeviu, autorulu unei poemate despre resbelulu punicu
si mai multora tragedie, comedie si satire. Espulsu d’in Rom’a d’in caus a satireloru

Antoniu licitasse totu cu toptanulu si, uimitu de atâtea averi, ce nu le a platRu

neci-ua-data, credea co nu o se se mai fiiiesoa sau spera co nu va mai ave si altele
prin furtu; de ace’a s’a condussu cu multa prodigalitate : n’a tienutu nimicu inchisu,
ori sigillațu, ori inregistratu. Quintilianu citéza, ca modellu, acestu tahellu allu

la Romani, erâ depositulu de vinuri d’in partea superiora a casei :

vinulu vechiu se conserva aci in amphorae, ero cellu nou, pusu in dolza si in eupae,
se assiediá in ceZZct mnarin.
 49

care nemiiie nu putea trece fora a plânge ? In care ori câtu de nesimtito-
riu ai fi, totuși nu ti pote fi nemicu placutu. XXVIII. Ore candu ai ve-
diutu in vestibnhP acelle rostre si acelle spolie, credeai tu co intri in cas’a
tea? Nu se pote. Coci ori câtu de essitu d’in minte si nesimtitoriu ai fi,
dupo cum si esti, totuși te cunnosci pe tine, si faptele telle si pe ai tei. Si
credu co neci ua data, neci candu veghiedi, neci candu dormi, nu poți se aibi
suffletulu linistitu. Trebue ca, ori câtu de violentu si de fnriosu ai fi, dupo
cum si esti, atunci candu ti se arretta imaginea acestui barbatu extraor-
dinariu, se sari d’in somnu inspaimentatu, si se te appuce tremurulu chiaru
candu esti desteptu. Mie mi este mila chiaru de paretii si de invellisiu-
rile acellea. Coci vediutu-a veri-ua-data acea casa ceva, care se nu fia
onestu, care se nu fia conformu cu celle mai bune moravuri si cu intellep-
tiunea cea mai pura? Acellu barbatu, dupo cum sciti, părinți conscrissi,
cu câtu a fostu de strălucita in afora, cu atatu-a a fostu de admiratu in
cas’a sea; in actele selle externe n’a fostu mai pucinu demnu de lauda,
- de câtu in viueti’a domestica. Inlocuinti’aacestui-ain loculu cameriloru
de culcare suntu lupanarie, in loculu triclinieloru^ suntu popine.® Dero
ellu nega acum. Nu mai cercetați, credeti-lu. S’a facutu frugale. Gome-
dianei selle i a commendatu se si ieece e allu seu, i a redicatu, dupo Legea
celloru XII table, chieiele si a condussu-ua afora d’in casa.* Câtu de re-
spectatu si câtu de stimatu cetatianu! in viudti’a cărui-a nu se gassesce
nemicu mai onestu, de câtu divortiulu seu de ua comediana. Câtu de
desu are pe buze aceste cuvente: si consule si Antoniu ? adica si consule
si cellu mai nerușinata, si consule si omulu cellu mai corruptu. Coci An­
toniu este altu-ceva? Deco ide’a de demnitate s’ar indică in nume, mo-
siulu teu ar fi pututu dice câte-ua-data : (am fostu) si consule si Anto­
niu. Dero ellu n’a dissu-uaneci-ua-data. Ar fi pututu-ua dice siunchiulu
teu, collegulu meu. Pote tu esti singurulu Antoniu. Dero lassú la ua pa,rte
acelle mici peccate, cari nu suntu d’in numerulu acelloru-a, prin cari ai
turburata republic’a : meintorcu la faptele telle proprii, adicala resbellulu
civile, care s’anascutu, s’a attitiatu si s’a intreprinsu prin ^manoper a tem
XXIX. De la acestu resbellulipsitu-ai d’in cauș’a timidității ori d’in
caus’a desfrenăriloru? Gustassessi d’in sângele cetatianescu, sau mai bine
Iu sorbissessi: in batali’a de la Pharsale,"““ te luptassessi Înaintea stindar-
XXVIII. (L Vestibalulu, la Romani, nu facea parte d’in edificiu, ci era curtea de
d’inaintea portei. Aci se atârnau sfarimaturele de nave, armele, chainele, etc. cu un
cuventu trofeele luate de lainvinsi.^
(^) Sale de manoare cu trei paturi. ....
P) Restaurante unde se vende de alle mancaru si de alle eeuturu.
(‘1 Allusiune ironica la retragerea chieieloru, care era semnulu diyoțtiului. .
XXIX ('’I Cesare dupo invipcerea lui Pompeiu, terminarea resbellului Alexandrinu
si nimicirea lui Fa’riiace, se intorse la Rom’a si, dupo ce stete pucinu timpu in Itaha,
pleca in Afric’a contr’a lui Scipione si lui Catone, cari, dupo cladea de la Parsaié, at-
titiandula resbellu pe Jub’a regele Numidiefi’si intarissero puterile. La acestu res-
beUu n’a luatu parte Antoniu, sau d’in causa timiditatii si desfrenăriloru, sau fiindu-
co era supperatu pe Cesare, sau infine ca se observe, ca Romanii se nu faca veri ua.
revolutiune in absenti’a lui»Cesare. . . , ■ .
(’) Antoniu se destinsesse in batali’a de la Parsaié prin curagiulu si priceperea sea,.
' 4
 50

deloru : ucisessessi pe L. Domitiu, unu barbatu illustra si forte nobile :

urmarindu cu cea mai mare crudime ai macellaritu pe lungo acesti-a pe
multi, cari scapasse d’in lupta, si caroru-a Cesare li ar fi lassatu viueti’a,
dupo cum a lassatu la unii. Dupo ce ai facutu nesce acte asia de gloriose, care
a fostu caus’a de n’ai urmatupe Cesare in Afric’a, mai cu sema candu ro­
mânea inco multu spre a termina resbellulu ? De aceea, ce locu ai obti-
nutu lungo Cesare, dupo intorcerea lui d’in Afric’a? in ce ronduai fostu?
Tu, care fussessi cestorulu acestui generalu, magistrulu callariloru dicta­
torului, capulu resbellului, autorulu crudimei, sociulu predei, fiiu prin
testamentu, dupo cum insuti spuneai, tu fussi chiamatu de densulu in ju­
decata pentru banii ce-i detoriai, pentru cas’a, gradinele si bunurile con­
fiscate. La inceputu ai respunra cu multa asprime : si, ca se nu paru co
in tote sum contr’a tea, tu i diceai nisce lucruri apprope drepte si ecita-
bile.—C. Cesare cere de la mine bani? de ce se nu ceru mai bine eu de
la densulu ? Invinsu-a ellu fora mine ? Dero n’ar fi pututu face nimicu. Eu
i am otferitu pretextulu acellui resbellu civile : eu am propusa acelle legi *
periculose : eu am ridicatu armele contr’a consuliloru si generaliloru po­
porului Eomanu, contr’a senatului si poporului Eomanu, contr’a dieiloru,
altareloru si camineloru părintesc!, contr’a patriei. Vinsu-a ore numai pen­
tru sine ? Unde crim’a este commune, de ce se nu fia commune si pred’a?
—Tu cereai ceva dreptu : dero ce se faci? ellu avea mai multa putere.
De aceea, ne tieaendu sema de vorbele telle, a tramissu militari la tine si
la ipotecele telle : candu de ua-data se présenta acellu minunatu inven-
tariu.® Câtu risero omenii? list’a era asia de mare si proprietățile atâtu
de multe si de variate, in câtu intre dênsele, afora de ua parte d’in Misenu,
nu se gassia nemicu, pe care venditorulu putea se Iu numescaallu seu. A-
spectulu venderei erâ de plânsu; câte- va vestimente alle lui Pompeiu, si
acellea petate : câteva vase de argentu sfermate totu alle lui : nesce sclavi
reu imbracati, in câtu simtiamu durere co a mai remasu ceva, pe care se
Iu putemu vedé. Dero acesta vendere ua opriro, printr’unu decretu allu
lui Cesare, eredii lui L. Eubriu.^ Miserabilele remase incremenitu; nu a-
vea in cotro se se intorca. Ba inco se dicea co in timpulu acestu-a s’a
prinsu in cas’a lui Cesare cu pumnalulu unu assasinu tramissu de An­
toniu. Deacest’a Cesare s’a plânsu in Senatu, attacandu-te in publicu. Ce­
sare pleca in Hispani’a, accordandu-ti d’in caus’a miseriei telle, câte-va
dille pino se platesci. Neci chiaru atunci nu l’ai urmatu. Ce? tu, unu
gladiatorii atâtu de bunu, te ai licentiatu asiâ de iute?® Se se mai tema
dero cinevâ de unu omu care a fostu asia de timidu pentru partitulu seu,
adica pentru averea sea?

(’) Antoniu faou ua lista de bunurile selle, pentru ca, vendendu-le la mezatu, se
platesca lui Cesare.
(*) Eredii lui Bubriu, fiindu despoliati de cotra Antoniu de ereditate, printr’unu
testamentu falsu, se plansero la Cesare, care faou unudecretu, cuadjutoriulucâiui-a
acei-a opriro venderea.
(®1 Ai priwitu asia de iute bastonulu. — Gladiatorii, candu erau liberați, pri­
meau ca semuu allu liberâriu, unu bastone scurtu, numitu rudis.
 51

XXX. In fine plecă ua-data in Hispani’a: inse nu putu se adjunga in

securantia.^ dupo cum spune densulu. Dero Dolabell’a cumaadjunsu?
Acesta causa,Antonie, sau n’ar ii trebuitu imbracisiata, sau, daca ai
inibracisiatu-ua, se ua ii apperatu pino in celle d’in urma. De trei ori s’a
luptatu Cesare cu cetatiauii: in Thessali’a, in Afric’a si in Hispani’a. La
tote aceste bătălie luă parte Dolabella ; in cea d’in Hispani’a primi chiaru
ua plaga. Deco me Întrebi despre parerea mea; eu eram contr’a. Cu iote
acestea, deco trebue desapprobata decisiunea sea de la inceputu, trebue
laudata constanti’a sea. Tu inse ce esti ? Copiii lui Cn. Pompeiu mai an­
tâiu de tóté cereau intrarea in patria. Fia ; acest’a a fostu caus’a communa
a partitului. Ei mai cereau inco penații părintesc!, altarele, caminurile si
larele familiei loru, peste cari navalissessi tu. Pe candu densii revendicau,
cu armele in mana, celle ce erau alle loru prin lege; (deco pote fi ceva le­
gitimii in căușele celle mai inice?) totuși erâ forte legitimu a luptă
in contr’a copiiloru lui Cn. Pompeiu; dero cine? tu, cumperatorulu bu-
nuriloru loru. Ce? trebuiâ ore ca Dolabell’a se se lupte in Hispani’a, pe
caudu tu versai peste mesele ospetiloru la Narbone?
Dero cum se intorse de Ia Narbone ! Si me mai intrebâ, pentru ce m’am
intorsu eu asia de subitu d’in drumu. V’am expusu in rondulu trecutu,
părinți conscrissi, caus’a intorcerii melle. Am voitu, deco era cu putin-
tia, se fiu utile republicei chiaru inainte de Calendele lui lanuariu. Iiise,
fiinduco me Întrebai, cum m’am intorsu, iti respundu mai antâiu co diu’a,
uu pe intunerecu; apoi cu calcei si toga® nu cu calcemente gallice^ si in
lacerna. Dero te uiți la mine, si, mi se pare, meniatu. Da, tu te ai recon­
cilia acum cu mine, deca ai sci, câtu de rușine mi e de turpitudinea tea,
de care tu nu rosiesci. N’am auditu, neci n’am vediutu ceva mai degra­
datorii in tote misieliele omeniloru. Tu, care aveai aerulu a fi fostu magi­
stru allu callariloru, ca se soliciți sau mai bine se cersiesci consulatulu,
ai cutreieratu cu calciaraente Gallice si in lacerna miinicipiele si coloniele
Galilei, de la care Iu solicitamii si noi atunci, candu consulatulu se solici­
tă, nu se cej’siá.
XXXI. Dero se vedeți usiurinti’a omului. Dupo ce adjunse la Stâncele-
Eosii, 1 cam pe la or’a a diecea d’in di, se retrasse intr’ua miserabile po-
pina si acolo beu pe ascunsu pîno ser’a; de aci transportandu-se răpede
la Kom’a intr’ua trassura usiurica,^ vem a casa cu capulu invellitu. Por-
tariulu Întreba : cine este ? — Unu currieru allu lui Marcu. — Indata fu

XXX. (') Antoniu s’a opritu in Gallia, pretextandu co tote intrările in Ispania
sunt închise de Ponipeiani.
(’) Lupt’a lui Cesare contr’a republicei.
(’) In vestimentude cetatianu romanu: calcei suntu unufellu de pantofi, cari ac-
copere pitiorulu.
(*) Calciamentele gallice nu accopereau petiorele, ci constau d’in talpa si curelle,
ca sandalele. — Lacerna e unu fellu de mantella gallica cu mânece si cu gluga (cm-
culus), spre a pute aocoperi capulu.
XXXI. t')Satutiusituatu pe calleaFlaminia, intre Rom’a si Veii, lungo Cremeri’a
(*) Spîcia de brișcă publica si privata, distinsa prin usiuretatea sea.
 _ 52 __

dussu la acea-a,’ pentru care venisse, si -i dede oepistola. Pe candu den-

s’a na citea plangundu, (coci era scrissa cu iubire : punctulu_principale
allu scrissorii erà, co Antoniu nu vamaiavé de acï mainte nemicu cucur-
tesan’a sea, co si-a departatu tôta iubirea de acolo si si-a mtorsu-uacotra
soci’asea), pe candu feme’a plângea cu lacrime, omulu^cel u simtitonu nu
putù résisté, êsi descoperi capulu si se arruncà la gutulu en O ™'Șera-
bilele! coci ce se mai dieu? cuventu mai propriu nu potnattla. ientiu ca
muierea tea se te considere Catamitu,* coci te ai arrertatu candu nu te
aștepta si neci nu speră se te véda, de ace’a ore ai turburatu ua iiopte
intrega Rom’a si mai multe dille Itali’a eu terroreaDero in fine ni-
torcerea sea a avutu acasa de motivu aniorulu, inse m afora unii altulu
mai rusinosu, ca L. Plancu se nu-i venda bunurile puse cauțiune. Candu
inse, produssu in adunare de unu tribanu allu plebei,_ai respunsu co ve-
nissessi pentru regularea aifaceriloru telle, ai întors u in contra tea chiaru
pe poporulu gliimetiu. XXXII. Dero prea multu insistai assiipr a iiinii-
curiloru telle. Se venimu la alte lucruri mai mari.
Ai essitu la ua forte mare distantia^ înaintea lui Cesare, candu se în­
torcea d’in Hispani’a. Te ai dussu iute, te ai intorsu iute ca se^te cun-
nósca co, deco nu esti curagiosu, totuși esti promptu. Te ai facutu eiosi, nu
sciu curau, intimulu seu.=^ kma totu-de-un’a acestu obiceiu Cesare : pe
ori-ce omu cu totiilu perdutu in detorii si in miseria , deco affla co.e^te
unu disperați! si unu cutesatoriu, êllu primea brte buciirosu in imimi-
tatea sea. Deci recommendatu forte prin aceste calitati, tussessi prin or­
dinele selle numitii consule si chiaru cu densulu. Nu me plângu de locu
pentru Dolabell’a, care atunci fusse pusu inainte, indemna.ii si msiellatu.
Cine nu scie câtu de mare a fostu, in acesta Împrejurare, perhdi a yostia
cotra Dolabell’a ? Cesare êllu indemnâ se cara consulatulu si apoi totii
ellu interverti si transfera la sine consulatulu promissu si reservatu; ero
tu associassi vointi’a tea cu perfidi’a lui. Vinu calendele lui laiiuariu ; ne
adunâmu in senatu; Dolabell’a attaeà pe Antoniu cu mai multa căldură
si mai preparați! de câtu siim eu acum. Ce a respunsu inse acestu-a me-

(b HeiMtageHSlle^rprin catamitu unu omu crediutu mortu dero care appare

pe neașteptate. - Cei mai multi interpreti inse intiellegu unu n«-niatn m effe-
minalu. •— La Apuiéin vedemu ua muliere numindn pe tenerulu seu amantu

Antoniu veni la Eom’a in momentulu candu se respandisse in Itali a. «como-

tulu co Cesare fusesse ucissu si partenii lui Pompeiu se appropieau vincetori. Intor-
cerea nrecinitata a lui Antoniu parea co confirma acea spire. _ .
tei L Munatiu Plancu, pretore de,signatu pentru Galli’a, fusesse insarcinatu
CeUre, câcdu pleca in Ispani’a, se venda bunurile cautiuniloru lui Antoniu, deco nu
va plăti la termenii detori’a sea. . . p„„,.
XXXII. (L Multi essiro Înaintea lui Cesare, oare, dupo ce învinse pe copiii lui P
peiu, se intorce d’in Ispani’a in Itali’a. Antoniu inse merse puio la Narbone unde,
se dice. co a conceputa cu Treboniu planulu de a ucide pe Cesare. .
(’) Cesare făcu érosi pentru densulu atâtu de multe, elu lua in tras sur a s
strabatù cu ellu tota Itali’a.
 53

niatu, diei buni ? Dupo ce Cesare annuntiasse co, inainte de a pleca, va

ordină ca Dolabell’a se fia consule, (si dicu co nu eră rege cellu care lucră
si vorbia totu-de-un’a estufellu); dupo ce Cesare vorbisse estu-fellu, a-
tunci acestu bunu auguru declara co ellu este investitu cu acellu sacer­
dotul, co prin urmare pote se impedice sau se strice cornitiele prin auspi-
cie, si affirma co va face acestu lucru. D’in acest’a puteti cunnosce incre-
dibilea stupiditate. Coci ce? Lucrulu, ce ai dissu co’lu poți face in virtu­
tea sacerdoțiului, deco nu erai auguru ci erai consule, nu l’ai fi pututu
face? Vedi se nu fia fostu si mai facile. Coci noi aveam_numai annun-
tiarea auspiciidoru, pe candu consulii si cei alti magistrali au si observa-
tiunea loru.® Pia ; acest’a d’in usiurintia; — neci nu trebue se se «ira
prudentia de la unu omu neci-ua-data trezu, — dero se vedeți nerușina­
rea. Cu câte-va luni inainte declara in senatu, co sau va impedecă cu
auspiciele cornitiele pentru allegerea lui Dolabell’a sau va face cea ce a
facutu.* Cine ore pote divină vitiulu, ce va fi in auspicie, decâtu cellu
insarcinatu cu observarea cerului ? ce’a ce nu este permissu de legi a se
face in timpulu comitieloru, si deco cineva Ie-a observații, este detoru se
le annuntie, nu candu suntu adunate cornitiele ci mai nainte de a se adu­
nă. Intr’adeveru inipudenti’a este ammestecata cu ignoranti’a ; neci nu
scie ce este detoru unu auguru , neci *uu face ce e detoru unu omu cum
se cade. Dero adduceti-ve aminte ce fù consulatulu seu d’in acea di si pino
la Idele lui Marte. Fostu-a veri-ua-data unu subalternu mai umile, mai
abjectu ? De la sine nu putea nimicu; sollicita tóté si, verendu capulu pe
la spatele lecticei lui Cesare, cersiea de la unu collegu favori pe cari
le vindea.
XXXIII. Ecco diu’a comitieloru pentru allegerea lui Dolabell’a șe
trage la sorti centuri’a care trebuia se votedie antâiu; Antoniu^sta lini-
stitu. Se annuntia resultatuln; ellu. tace. Se chiama la votu antâi a classe;
se annuntia resultatuln; apoi, dupo usu, vine a dou a classe; tote acestea
s’au facutu mai râpede, de câtu vorbii eu. Dupo ce se terminâ^ lucrulu ,
bunulu auguru (ai crede co este C. Laeliu disse : Pe alta, di.^^ Neru­
șinare fora exemplu ! Ce vediussessi ? ce simtissessi ? ce audissessi ? Coci
(’) înainte de a plecâ la resbellulu contr’a Partiloru, Casare, notificasse vointi’a
sea ca Dolabell’a se fia consulej De si lassasse comitieloru ore-care libertate in al-
legeri Cesare ’si attribuisse numirea a jumetatei consuliloru si celloru alti magi-
strati. conservandn inse tote formele allegerii populare : ellu punea numai se se di-
stribuesca prin triburi bilete cu urmatoruln cuprensu : Caesar dictator illi tnbm :
commendo voiis illum et vestro suffragio suam dignitatem teneánt. (Sue-
toniu, Vita Caes. 41). , t -n c j ,
C) Consulii si principalii magistrat! obtinussero, prin legea Aelia buna, dreptulu
de a observa ceriilu si ua autoritate mai mare de câtu augurii, fiinduco puteau șe
declare cu multu timpu inainte co voru luaauspiciele : se de coeloșervaturos. Prin
acesta declaratiune faceau d’in diu’a annuntiata ua di de ssrbatoria, in care nu se
putea, prin urmare, aduna cornitiele.
Va declară cornitiele de neregulate.
XXXIII. (’) Unu auguru forte expertu si prudente.
(") Alto die erau cuventele sacramentale alle augurului insarcinatu cu disolve-
rea unei adunări, candu aiispiciele nu erau favorabile.
 54
neci atunci n’ai spiisu ce ai observații pe ceru, neci acum nu spuni. De
securu acellu vitiu a apparutu, pe care tu inco de la Calendele lui lanua-
riu ellu prevediussessi co va existe si-lu predissessi cuatâtu-a timpu mai
’nainte Deci, pre Hercule, mai bine spre marea tea calamitate, dupo cum
speru de câtu spre a republicei, ai falsificatu auspiciele ; tu forfciassi pe
poporulu romanu prin puterea religiunii si ca auguru annuntiassi neade-
verulii augurului, ca consule consulelui.® Nu dicu mai multe, ca nu cum­
va se am aeriilu aannullâ actele lui Dolabell’a, cari^ trebue se fia suppuse
ua-data collegiului nostru. Inse observați arroganti’a si_ insolenți a ace­
stui omu. Câtu timpu vei voi tu, Dolabell’a este consule illegale; si erosi
candu vei voi tu, ellu este consule cu aiispicie regulate. Deco pu va se
dica nimicii, candu augurulii pronunția acelle vorbe, pe cari le ai proniin-
tiatu tu, marturisesce co, atunci candu ai dissu pe alta rti, n ai tostii cu
stomachulii golu; deco inse este veri-iinu senșu in aceste vorbe, eii, aiigii-
rulu, ceru de la collegulii meu se mi-lu explice. , r i,
Dero pentru ca au ciim-va cuventarea mea se treca preste lapt a cea
mai frumosa d’in multele acte alle lui M. Antoniu, se vemmu la Liiper-
calie."^ XXXIV. Nu se preface, părinți conserissi; este intr’adevern emo-
tionatu; assiida, pallesce. Se faca ori-ce’i place, numai se nu vepp.,_ ciim a
facutu laporticuluMinutiu.i Care pote fi apperarea unei turpitudini asia
de mare? Dorescu se’lu audii, ca se vedu in ce se manifesta enorm a plata
a retorului, in ce campulii Leontinu. Collegulii teu se afla pre tribuna, im-
bracatii cu tog’a purpiirea, siediendii pe sell’a de aurii, coronatii cu
lauri. Te sui, te appropii de sella, (erai_ unu astu-fellu de Lupercii, in
câtu trebuia se ti addtici aminte co esti consule), arreti ua air^ema.'
Unu gemetii se aude in totu forulu. De unde aveai diadem a? Coci nu
ua ridicassessi de pe diosu ci ua addiissessessi de_ a casa pentru ua
crime meditată si cugetată. Tu i puneai lui Cesare diadem’a, in medilo-
(ulu plaiisetelorii poporului; densulii u» respingea in mediloculu applaii-
seloru. Asia dero tu sengurii, scelerate, te ai gassitu pare, propiinendii
l e'ralitatea, voiai se aibi de domnii, pe cellu ce l’aveai de collegii, si se
încerci câtu póte duce si siifferi poporulu Eomanu. încercai churii se
misei pe Cesare, te arruncai rugatoriii la petiorelepelle. Ce cereai ? pa șe
fd sclavu? Se ceri numai pentru tine care de copillii traissessi asia, in

(®) Tu. Antonie, consule si augure, ai violata drepturile collegului teu Cesare

Serbatore in onorea dieului Panu care se celebră in lun’a lui Februariu. In

a-ea di lunii Bomani allergau despoliati prin cetate. A.ce.sta serba-toria, cadiusse in
desuetudine, candu Augu.stu ua restabili printr’unu edictu, care plimita^hcenti a,
onrindu ne cei ce aveau mai multu de 14 anni de a allerga goli prin straie.
XXXIV (^) Porticu d’in campulu lui Marté, numitn si Frunientariu.
f’l Tribun’a d’in forulu romanu, pe care se urcau oratorii spre a vorbi poporu­
lui se nuraia îiostre, fiinduco era ornata cu ciocuri de nave, luate de la \ olscu d in
Antin in resbellulu latinu. Constructiunea tribunei semenaniultu cua amboneloru,
ce se vedu inco in mai multe baserice vechi d’in Rom’a. — Pe acesta tribuna se
aflâ Cesare sedendu pre scaunulu de ăuru ce i Iu destinasse senatulu.
{’) Da corona de lauri Împletită cu panglioe albe.
 55

câtu erai iiivetiatii se sufferi tote, si se fii scfavu fora greutate ; de la

noi si de la poporulu Romanu de securu n’aveai acestu mandatu. O ce
splendida fu docenți’a tea, candu ai vorbitu golu poporului. Ce póte
fi mai rusinosu de câtu acest’a? ce pote fi mai infamu? ce pote
fi. mai demnu de tote suppliciele ? Astepti ore se te străpungă cu
stimuli ? Deco ai veri ua parte sensibile, acestu discursu ^trebue se te
sfascie, trebue se te sangeredie. Me temu, ca se nu micsio'rediu glori’a
celloru mai mari barbati;'^ cu tote astea petrunsu de durere voiu vorbi.
Ce pote fi mai nedemnu de câtu a trai acellu-a, care a offeritu diadem’a,
candu toti declara co a meritatu se fia ucissu acellu-a, care a respinsu-
ua? Ce-va mai multu; Antoniu a ordinatu® se se scrie in faste, la Luper-
calie ; prin ordinea poporului consulele M. Antoniu, a offeritu eesa-
TULU lui C. Cesare, dictatorulu perpetuu; Cesare n’a voitu se lu pri-
mesca. Acum nu me mai mini de locu, co repausulu te turbura; co u-
resci nu numai Rom’a dero si lurain’a; co traiesci cu latronii cei mai
perduti nu numai tota diu’a, dero si fora grige de a doua di. Coci unde
poți sta tu in pace ? ce asilu poți afflâ tu in legi si in tribunale, pe care
câtu ti a fostu prin putentia, le ai nemicitu prin domniréa regesca ? De
aceea ore s’a espulsu L. Tarciniu, s’au ucissu Spurii Cassiu si Meliu,
M. Manliu, pentru ca, mai multe secule in urma, se se stabilesca de M.
Antoniu lucrulu cellu mai nepermissu, unu rege la Rom’a. Dero se ne
intorcemu la auspicie.
XXXV. Despre acesta cestiune avea se tractedie Cesare in senatu la
Idele lui Marté; te rogu, ce ai fi facutu tu atunci.Audianiiy co yenissessi
preparatu, fiindu-co credeai co eu voiu voibf despre auspiciele intipuite,
cârorii-a cu tote acestea trebuia se ne suppunemu. Fortun’a poporului
Romanu a desfiintiatu acea di. Ore si judecat’a tea asupra auspicieloru
a annulatu-ua mortea lui Cesare ? Dero ecco-ne la ua epoca, despre care
trebue se ne occupâmu mai nainte de a continuâ cu acelle lucruri, in cari
a intratu discursulii meu. Ce insemná fuga tea? ce insemnâ infricosiarea tea
in acea di strălucită? ce disperarea tea de vineția d’in caus a conscientiei
crimeloru? candu, fugindu de acolo prin benefacerea acellorii-a, ’ cari au vrut
se traiesci, cu conditiunea de a te face cu minte, ai intratu pe ascunsu in
cas’atea? O! desierte furo totu-de-un’a adeyeratele melle prevestiri delu--
cruri venitorie! Le diceamu in Capitoliu liberatoriloru noștri, candu-mi
propuneau se vinu la tine, ca se te invitu la apperarea republicei, co tu
vei promitte tote, câtu timpu te vei teme, si co indata ce vei fi incetatu
de a te teme, vei deveni erosi cellu-a ce esti. Do aceea, pe candu cei alti
consulari se duceau si se Întorceau, eu remasei in^ parerea mea; nu te
am vediutu neci in acea di, neci a dou’a di, si neci p’am crediuțu co se
pote cimentâ veri unu legamentu intre cetatiani! cei buni si inimiculu
cellu mai funestu. Atrei’a di venii in templulu Tellurei, si atunci fora voia,
{*) Ucissorii lui Cesare cari au crutiatu pe Antoniu.
(0 Dione .Cassiu inse ne spune co acesta înscriere in faste a fostu ordinată det
CesarG
XXXV. (’) M. Brutu si Treboniu se oppusesse la uciderea lui Antoniu.
 fiindu-co omeni armați occupau tote intrările. Ce di fu pentru tine aceea,
M. Antonie? De site ai declaratu intr’unu modu subita inimicu allu
meu, totuși te plangu, coci te invidiedi pe tine insuti. XXXVI. Pre deii ne­
muritori ! ce barbatu si câtu de mare ai fi fostu, deco ai fi pututu conservă
mintea d’in acea di! Am ave pacea, care era garantata printr’unu osta­
tica, unu illustru copillu, nepotulu lui M. Bambalione. De si fric’a te fa-
cea bunu, ea iu unu magistru care nu stete multu timpu; te a facutu
reu acea cutesantia, care, câtu timpu lipsesce fric’a, nu se departedia de
tine. Chiaru atunci, candu cei-alti te credeau forte de treba, de si eu dif-
ferearn de ei, tu ai presediutu, cu cea mai mare perfidia, la mormenta-
rea tyrannului, deco aceea se pote numi mormentare. A tea fu aceea splen­
dida oratiune funebra, acea lamentatiune, acea attitiare.’ Tu, tu, dicu, ai
apprinsu tote faclele : si acellea prin cari a fostu apprope consumatu cor-
pulu lui Cesare, si acellea de cari a arsu cas’a lui L. Bellienu.® Tu ai in-
dreptatu contr’a caseloru nostre acelle violentie alle unoru omeni perduti
si in cea mai mare parte sclavi, pe cari le-am respinsu' cu forti’a si cu ar­
mele. Si totu tu, dupo ce funiginea disparusse ore-cum, facussi in dillele
urmatorie in Capitoliu acelle memorabile senatus-consulte, ca dupo Idele
lui Marte se nu se mai affissedie tabl’a neci-unei scutiri, neci-unei gratie.
Ti adduci aminte ce ai dissu insuti tu despre exiliati; scii ce ai dissu de­
spre scutiri. Dero lucrulu cellu mai bunu e co ai desiiintiatu pentru totu-
de-un’a numele dictaturei d’in republica. Prin acesta fapta parea co tu
ai conceputu ua ura asia de mare contr’a regalitătei in câtu imprastiai
ori-ce temere de dens’a, numai d’in caus’a ultimului dictatore. Republic’a
parea restabilita unoru-a, dero mie, care me temeam de tote naufragiele
sub gubernarea tea, neci de cum. Insellatu-m’a ore pe mine? sau pu­
tutu- a fi densulu multu timpu dissimile sie-si? In ochii voștri, se atternau
decrete prin totu Capitoliulu; scutirile se vendeau nu numai la particulari
ci la popore intregi. Dreptulu de cetate se da nu numai la câte unulu,
. ci la provincie intregi. Deco se toleredia aceste abusuri, cari nu potu e-
xiste la unu locu cu republic’a, ati perdutu, părinți conscrissi, tote pro-
vinciele; nu numai veniturile, dero chiaru imperiulu romanu este mic-
sioratu prin mercaturile domestice alle lui Antoniu. XXXVII. Unde suntu
cei 700,000,000 sesterți,, cari se vedeau in registrele de la templulu
Cybolei? bani intr’adeveru funesti,‘ dero cari cu tote acestea, deco nu se
restituiau aoeiloru-a ai căroru-a erau, puteau se ne scutesca pe noi de
imposite. Tu inse, care detoreai la Idele lui Marte patru deci miliuni
de sesterți, cum ai incetatu a-i mai detori inainte de Calendele lui Â-
prile ? Suntu nenumerate acelle lucruri, cari se cumperau de cotra ai tei,
nu fora scirea tea: dero mai insemnatu este unu decretu atternatu in
XXXVI. (*•) In discursulu seu funebru, Antoniu maiantaiu landa pe Cesare, si
Iu compară ca Alexandru cellu Mare ; apoi planșe mortea miserabile a lui Cesare,
si in fine attitiă mulțimea contr’a uoissoriloru lui Cesare.
(’) Unu luptatoru dinstinsu d’in partidnlu pompeianu
XXXVII. (‘) Oratorulu i numesce funesti, fiinduco erau storsi prin exactiuni ne­
drepte.
Capitolin, relativu la Dejotaru,® regele cellu mai amicu allu poporului
Romanu ; la vederea carui-a nu s’a gassitu neminea ca.re, de si cupnnsu
de durere, se-si pota opri risulu. Coci cine fu mai inimicu cui-va de câtu
Cesare lui Dejotaru? care avea acelle-asi șentimente si pentru senatu, ca
si pentru callari, ca si pentru Massilensi, ca si pentru țoti cari iubieau
republic’a poporului Romanu. Acestu-a dero, care neciprésente, neci ab­
sente, n’a obtinutu veri-ua dreptate de la Cesare câtu a traitu, a deve-
nitu favoritulu seu dupo morte. Fiindu la densulu, Cesare chiarnasse in
judecata pe ospetatorulu seu,^ facusse calcule, cerusse banii, assediasse in
tetrarchi’a lui pe unu Grecu* dintre cei ce-lu insociau : i luasse Arme
ni’a data lui de senatu. Viu, i-a fostu smulsu bunurile; mortu, i le a datu
inderetu. Si cu ce vorbe ? Aci i se parea dreptu, aci nu nedreptu. Minu­
nata combinatiune de cuvente. Dero densulu neci-ua-data n a dissu co i
se pare ceva dreptu, d’in celle ce ceream pentru Dejotaru (coci am ur-
maritu totu-de un’a affacerile lui Dejotaru cye lipsiea). Inscrissulu de
10 miliuni sesterți s’a faeutu de delegații sei, omeni onești dero timidi
si neexperimentati, fora a ave parerea nostra sau a celloru-alti amici ai
regelui, si s’a subscrissu in gyneceu, ® unde s’au vendutu á se vendu inco ua
mulțime de lucruri. Cugeta la ce ai se faci cu acellu inscrissu. Coci re­
gele, indata ce a auditu de mortea lui Cesare, de sine, fora a aștepta
commentariele lui Cesare, a recuperatu bunurile selle cu armele. Acestu
omu cu minte sciea co totu-de-un’a a fostu dreptu ca, celle răpite de ti­
ranul, la mortea tiranniloru, se le recuperedie acei-a, delà cari fussesse ră­
pite. Seci-unu jurisconsultu, neci chiaru acestu-a, care’ti este numai tie
jurisconsultu si prin care faci tote, nu dice co ti se detoresce ceva dupo
astu inscrissu pentru acelle lucruri, cari se récupérasse inainte de jn-
scrissu. Coci n’a cumperatu de la tine : ci deja ’lu possedea mai nainte
de ce tu se i vendi bunulu seu. Acellu-a a fostu barbatu, inse noi, cari
urimu pe autoru, dero apperâmu actele lui, suntemu de despretiatu.
XXXVIII. Ce se mai dieu despre commentariele fora finitu, si despre
chirografele nenumerate ? ai câroru imitatori chiaru, le vendu inpnblicu,
intogmai ca programmele’' gladiatoriloru. De aceea sa strinsula acestu-
a atâte grămădi de moneta, in câtu banii acum se cantarescu, nu se mai
numera. Dero câtu de orba este lacomi’a ! De currendu s a atternatu unu
decretu, prin care se liberedia de imposite cetatile celle mai avute allé
Creteniloru, si se otaresce, ca Cret’a se nu mai fia provincia dupo pio-
(') Cesare destronasse pe Dejotaru, regele Armeniei; Antoniu i restitui provin­
cia, basandu-se pe commentariela lui Cesare. _ _ _
(’) In resbellulu civile, Dejotaru se declara pentru Pompeiu si merse in caștrele
selle cu unu subsidiu de callarime. Cesare, dupo victoria îi lua Armenia mica si
ua parte d’in vecinele selle state, inse i lassa titlulu de rege lui si filiului seu._ In
timpulu acestu-a Dejotaru dede lui Cesare. adjutore considerabili de trupe si de
bani, si Iu primi in palatulu seu, unde i offeri multe daruri.
(‘) Mitridate Pergamenulu. . . . .
G) Camer’a de culcare a Fulviei, unde s’a subscrissu, m numele lui Dejotaru, ua
pollitia de 2,050,000 lei. . . , . „ „
XXXVIII. (’) Cei cari dedeau combateri de gladiatori publicau afnsse, cum lacu
adi directorii de spectacle.
 58

consulatulu lui M. Brutu. Esti tu in mințile telle? Nu esti tu bunu de

legatu ? Ore s’a pututu liberà, printr’unu decretu allu lui Cesare, Cret’a
dupo plecarea lui Brutu din proconsulatu, candu Cret’a neci nu era sub
administrarea lui Brutu , pe candu traia Cesare? Prin vinderea acestui
decretu (se eredeti co s’a facutu) ati perdut i pro vinci’a Cret’a. In gene­
rale nu a fostu neci unu cumperatoru, care se nu fi avutu pe Antoniu
de vendietoru. Si legea despre exiliati, pe care a affiptu-ua, totu Cesare
a facutu-ua? Nu insultu nefericirea uimenui; me plaiigu numai, mai an-
tâiu de intorcerile corrupte alle acelloru-a a càroru causa Cesare ua
considérasse distincta; apoi nu sciu, de ce nu accord! si celloru alti acellu-
asi lucru. Coci n’au remasu mai multu de trei sau patru. Cei cari sunt
in aceeași nefericire, de ce nu se buccură de acea-asi misericordia ? de
ce i puni in rondulu unchiului teu ? despre care n’ai voitu se reportedi,
candu reportai despre cei-alti : pe care l’ai impinsu chiaru la cererea
censurei, si ai preparatu acea cerere, care excita si risulu si plansulu o-
meniloru. Dero de ce n’ai tienutu acelle comiții ? ore fiindu-co unutribunu
allu plebei annuntiá unu fulgeru sinistru ? A.uspiciele nu suntu neraicu,
candu e vorb’a de interessele telle; candu este vorb’a de alle alloru tei, a-
tunci te faciscrupulosu. Ce? nu l’ai parasitu őrein cererea septemviratu-
lui?2 dero s’a intemplatu ua pedica. Mi se pare, co te ai temutu co nu
ua se poți se Iu sustini fora periclulu capului teu. Ai incarcatu cu tote
injuriele pe cellu-a, ce trebuia se Iu respectedi ca pe unu tata, deco se
afla in tine veri-ua pietate. Ai repudiatu pe fii’a lui, pe ver’a tea,®
dupo ce ai gassitu ua alta coiiditiune, cantata de mai nainte. Nu e des-
tullu atâtu : ai accusatu de adulteru pe feme’a cea mai casta. Ce se
mai pote adauge? n’ai fostu multiamitu cu acest’a. La calendele lui
lanuariu, pe candu si unchiulu teu se afla de facia* intr’ua siedintia
forte nuinerosa a senatului, ai cutesatu se dici ca caus’a urei telle contr’a
lui Dolabell’a este fiindu-co descoperissessi co ellu desonorasse pe soci’a
si ver’a tea. Cine pote spune deco ai fostu unu nerușinata candu ai vor-
bitu asia de grossu si de impiu dinaintea senatului, sau unu corruptu
candu ai vorbitu contr’a lui Dolabell’a, sau unu infame candu ai vorbitu
d’inaintea tataiul, sau unu selbaticu candu ai vorbitu astu fellu contr’a
acellei infortunate? XXXIX. Dero se ne intorcemu la chirografe. Ce fellu
a fostu cercetarea^ tea? Coci actele lui Cesare au fostu confirmate de se­
natu pentru pace; dero acellea pe care le facusse Cesare, nu aeellea pe
cari dissesse Antoniu co le a facutu Cesare. De unde essu astea? cine ga-
rantedia autenticitatea loru ? de cine su scoșse la lumina ? Deco suntu false,
f“) In commissiunea de sépte pentru distribuirea agrului Campanu si Leontinu
la militari.
(5) Antoniu a avutu trei socie : pe Padi’a fili’a libertului Bambalione, pe Anto-
ni’a, fili’a luijAutoniu, unchiulu seu. pe care a repudiatu-ua pentru a se casatori cu
Fulvi’a, veduv’a lui Clodiu si a iui Curione.
O C. Antoniu de si fusesse condemnatu pentru deturnare de bani, nu perdusse
inse dreptulu de a merge ia Senatu.
XXXIX, (b Senatulu instituisse ua delegatiune ca se verifice testamentulu lui
Cesare spre a nu se face mai in urma alterări.
 59

de ce se approba? deco suntu adeverate, de ce se vendu ? Dero se décrétasse,

ca de la calendele lui luniu se faceți cu unu consiliu ua cercetare asupra
acteloru lui Cesare. Care a fostu consiliulu? pe cine ati chiamatu^veri-
una-data? ce Calende alle lui luniu ati asteptatu? ore pe acellea, pentru
care te ai intorsu tu, inconjuratu de soldați, dupo ce cutreierassessi colo-
niele veteraniloru?
O! splendida fu acea prearnblare a tea in lunele lui Aprile si Maiu, a-
tunci, candu ai incercatu se duci una colonia^ la Capu a ! Scimu, cuni
scapassi de acolo, sau mai bene cum era aprope se nu scapi. Tu ammeninti
acesta cetate. Macaru daca ai incercâ se faci ceva, pentru ca se nu mai
poți scapa! Câtu de memorabile este acea calletoriă a tea ! Ce se mai
espui magnificenti’a prandiuriloru telle si beți’a tea cea furiosa? Acestea
suntu funeste pentru tine; celle urmatorie pentru noi. Noi corisideràmu
co se adduce ua mare vettemare republicei, candu se scotea d’in veni­
turile statului agrulu Campanu, ca se se dea militariloru; acestu agru tu
Iu impartial amiciloru tei de prandiu si de jocu. Mimi și mimæ, părinți
conscrissi, au fostu stabilit! in agrulu Campanu. Ce se mai deplangu acum
agrulu Leontinu ? pentru co aceste done nie. agrulu Campanu si Leon-
tinu, se considerau ua-data celle mai productive si mai de mare valora d iu
patrimoniiilii poporului Eomanu. Medicului teu ai datu trei mii de ju­
guri, ca si candu te iacusse sanetosu; invetiatoriului teu de retorica doue
mii, ca si candu putusse se te faca oratorii. Dero se ne intorcemu la calla-
tori’a tea si la Itali’a. XL. Dussessi na colonia la Casilinu,’^ unde dus-
sesse si Cesare mai nainte un’a. M’ai consiiltatu prin scrissori in priyin-
ti’a Capuei; acellu-asi lucru ti asiu fi respunsu si in privinii’a Casilinu-
lui. Me Întrebai, deco poți dupo- lege se duci ua noua colonia acolo, unde
se afla ua colonia. Eu ti am respunsu co dupo lege nu se putea duce ua
colonia noua peste alia colonia, care era stabilita prin auspicie, catiștimpu
acest’a sta in petiore : ti am scrissu inse co se putea adauge coloni noui.
Dero tu, transportatu de insolentia, dupo ce ai tiirburatu dreptiilu auspi-
cielorii, ai dussu ua colonia la Casilinu, unde câți-va anni mai nainte fu-
sesse stabilita un’a , ca se ridici unu vexilln’’ si se tragi jn juru ua bra-
sda'cu pliigiilu : printr’allii cânii ferm a attinsu aprope si port a Capuei,
ca se se miciisiorede territoriulu unei colonie infîoritoria. Dupe acesta pro­
fanare a legiloru religiöse, sbori in contr a Cassinatei, moși a lui M. Var-
rone,2 barbatulu cellu mai integru si mai onestu. Cu ce dreptu? cu ce
(^) Antoniu, ca s« attraga mai multu pe veterani, decreta se Ii se dee domeniele
Capuaniloru si se forraedie na colonia noua acolo. Dero vechii coloni îllu respinsero
cu armele si erap’aci p’aci se iu ucidă
XL. (‘) Casilinu. oppidu in Campani’a, pe riulu Vulturnu, unde Cesare formasse
colonie de veterani si le fixasse la fia-care agrari. Fiinduco acum »e aflau multi mi­
litari fora pamenturi, Antoniu formă ua noua colonia la Casilinu. ....
(L Candu se stabiliá ua colonia, se arbora unu stegu in mediloculii territoriului
destinatu si se tragea hotarulu cu plugulu^ _ _ .
P) Invetiatulu Varroiie, care servi.-se sub Pompeiu in resbellulu piratiloru si care
in resbellulu civile, fusesse in partea sea. Proscrissu sub triumviratu ellu scapa si
se occupa tota lung’a sea vineția cu studiele litterarii Quintilianuillu consiaerai ca
cellu mai doctu d’intre Romani si ne assecura co ar fi compusu mai multu de 500
Toliimine.
 60

obrazu? Totu cu acellu-a, vei dice, cu care m’am arruncatu assupr’a do-
menieloru erediloru lui L. Rubriu, assupr’a a loru lui L. Turseliu, as-
supr*’a celloru alte iienumerate possessiuni. Deco ua ai de la licitatiuue,
se se respecte licitatiunea, se se respecte registrele, dero alle lui Cesare,
nu alle tellc; acelle-a in care tu erai trecutu detoriu, nu acellea in cari,
tu te scapassessi de detorie. Cine spune co fondulu Cassinate allu lui Var-
roneafostu pusu in vendiare? cine a vediutu lănci’a acestei vendiări? cine
a auditu vocea prcconelui ? Tu dici co ai tramissu pe cine-va la Ale-
xandri’a, ca se-lu cumpere de la Cesare. De securu, te ar fi costatu prea
multu a Iu aștepta pe densulu. Âuditu-a inse cine-va veri-ua data (coci
salutea nimenui n’a interessatu pe mai multi), co s’a coiiflscatu veri-ua
parte d’in averile lui Varrone? Ce? deco insusi Cesare ti a scrissu, ca se
le dai inderettu, ce se pote dice in destullu de tare despre ua asia de
mare nerușinare? Departedia pucintellu acelle gladiuri, ce le vedemu. Acum
vei intellege, co alfa este caus’a vendiăriloru făcute de Cesare, alfa a cute-
santiei si temerității telle. Coci pe tine nu te va departâ d’in acelle locuintie
numai proprietariululorn,dero ori-ce aniicu, vecinu, ospețe, ori procurațoru.
XLI. Si câtu de multe dille a petrecutu in baccbanalieie celle mai rusinose
in acea villa! De la or’a trei’a^ bea, juca si versâ. O nefericita casa,- ce schim-
iarein proprietariul'^ Dero sepote numi si acestu-a proprietariu ? Cu
tote acestea, de ce schimbare era cuprensa! Acestu locu, M. Varrone a
Yoitu se fia unu adapostu pentru studiele selle,’ dero nu pentru desfre-
nări. Ce convorbiri se tieneau mai nainte in acea villa! ce meditatiuni!
ce scrieri! Legile poporului Eomanu, monumentele strabuniloru, prinoi-
piele sapientiei si alle ori-ce doctrina. Inse pe candu tu te facussessi de-
tentorele (coci nu erai proprietarulu), tote resunau de strigătele betiviloru:
pavimentele innotau in vinu: paretii erau umediti : copiii de familii o-
neste erau ammestecati cu prostituatii, mamele oneste cu femeile publice.
De la Cassinu, de la Acinu, de la Interamn’a veniau ca se te salute. Ne-
mine nu era primitu. Si cu dreptu cuventu. Coci semnele demnității se
indiossiau intr’unu omu asia de cadiutu. Candu plecă de aci la Eom’a si
se appropiâ de Acinu, ua forte mare mulțime i essi m caile (fiinduco
municipiulu e bine impopulatu). Dero acestu-a, inchidendu-si lectic’a,
trecu prin orasiu, ca unu mortu. Seu facuro Acinatii: dero infine erau in
drumulu seu. Ce se dicu de Anagnini? cari, fiindu departe d’in drumu,
descinscro, ca se ’lu salute pe ellu, ca si candu era consule. Lucru de
necrediutu, cu țote acestea constatatu de toti, co ellu n’a intorsu salutulu
nemenui; de si avea cu sine doui Anagnini, pe Mustell’a si Lacone: d’intre
cari unulu e capulu sicariloru, cellu altu allu pacbareloru. Ce se mai
mentionediu ammenintiările si insultele acestui a, cu cari a cadiutu assu-
XLI. (') Or’a trei’ala Romani correspunde cu or’a nou’a a. m. la noi.—-Romanii
mancau de trei ori pe di; dimineti’a luau gustarea, {jentaculum) cari constă d’in ali­
mente usiore; la amiadi prandiulu (prandium) adesse forte simplu coci consta d in
pane si brandia; sera la or’a noua (3 p m.) cin’a (ccena) principalea mancare.
(’) Parte d’in versulu unui poetu anticu conservatu de Cicerone in cartea sea de
officiis : O domus antiqua, heu! quam dispari dominare domino!
(“) Ua parte d’in acesta villa Varrone ua numisse Museti.
 __ 61^

pr’a Sidictoiloru si a vexatu pe Puteolani, fiinduco

ne Bruti si pe C. Cassiu? si intr’adeveru cu multa judecata, zelu, buna
vointia si affectiune, ero nu prin violentia si arme, ca pe tineca peiBj-
si!u si ca pe cei-alti semeni ai voștri pe cari nimini i u voiesce se i^^ba
nici chiaru clienti, necuniu se fia clientele loru. XLII. De 1
tu lipLi, ce formosa di fu pentru collegulu teu acea-a, m care
in foru coluran’a pe care tu erai deprinsu se ua veneredi? Candu ti s a
annuntiatu acestu lucru, incremenissi de frica, d«PO ^rm^tiu
acei-a cari furo imnreuna cu tine. Ce s’a intemplatu in urma, nu sciu
¥i se’pare co au precumpenitu fric’a si armele. Ăi datu diossu d in ceru
Îe collefulu teu si l’ai facutu, nu chiaru in acestu momentu, ca se fiasi-
mile tie*^ dero de securii, ca se nu mai semene cu sme. _
Ce feilufu iiitorcerea tea de acolo la Rom’a? Ce turburarein tomCeta­
tea Ne addussessemu aminte de Cinn’a cellu forte putmte, apoi de dom _
de eem.dn pe Ceea,-e domnind, tae ge șlatorp
dero ascunde si nu asia de multe. Dero acest a ce felin si catu ele maie
barbaria este? Soldați armați Iu urmedia in roiidu de batalia_: vedemu
pnrtandu-se lectice cu scuturi. Si intr’adeveru
derea cu aceste lucruri deja Învechite ne a facutu “titon. La .ate
Ini luiiiu candu voiamu se venimu m senatu, dupo cum se uecișesse,
coprinsi de terrore fiigiramu numai de câtu. Dero s’Tbucmltu ’
trebuintia de senatu, n’a doritu pe nemenea , d ^ai multu s a ^ucuiatu
de plecarea nostra, si indata a facutu acelle minunate luci ui, . Cellu
annerasse chirografele lui Cesare pentru castigulu seu, acestu-a lestuina
ide si anume pe celle bune, alle lui Cesare, ca se pom agita republic a
prorogă numerii u anniloru pentru guveriiulu provincieloru^ i totu el
S cSu trebuia se fia apperatorulu acteloru lui Cesare, aboli actele Iu
Ce-are atâtu publice câtu si private. In actele publice, nemicu nu e ma
insXX de Sil ua lege; in celle private, nemicu mai tare de catu unu
testamentii. Ellu desfiintiă unele legi fora a face
unele iioue ca se desfientiedie pe altele Ellu cassa s
s-a respectat!! totu de iin’a chiaru de cetatianu cei mai
tabellele, pe cari Cesare le a legatu poporului ^7™
pe acestea ellu parte le a transportatu in gradinele lui Pompeiu, pa
XLin “iÎSD-esci cu sciimpetate de memori’a lui Cesare? tu Iu
i„S"e eli nSS? ce ne i -« e ef
câtu ca se aiba ua perina sacra, ua statua, unu fastigiu si unu ham .

anni pentru celle consulare. . pnneau statuele dieiloru,

XLIII, (h .Puhinar este “e/enta a poporului in
candu le da diossu de pre piedesta ' P . • in formli piramidale. In-
serbatorile ® n^lane^alle ediflcieloru sacre erau ca piramid’a
 _62

Deci dupo cum Joue, Marté, Quirinu aii câte unu flaminu. asia si
Divulu luliu are unu flaminu, pe M. Antoniu ? Dero ce astepti ? Pentru
ce nu te consacredi? Fixeza diu’a : vedi, cine se te consacredie? suntemu
collegi, nemine nu va recusâ. O ce detestabile fiintia, si sacerdote allu
tirannului, si ca sacerdotele unui inortu'. Apoi rogu-te, nu scii ore ce di e adi?
Nu scii, co eri a fostu a patr’a di a jocuriloru Komane in Circu? si co tu
insuti ai propusu poporului ca ua a cince’a di se se adauge in onorea lui '
Cesare? De ce nu suntemu cu tog’a pretexta? De ce sufferimu a nu se
adduce onorea accordata lui Cesare printr’ua lege a tea? Sufferitu-ai ore
a se profana diu’a adaugiindu supplicatiuni, si n’ai voitu a-i profana pe­
rinele sacre’? Sau desfiintiedia-i de totu cultulu, sau conserva-lu intregu.
Me Întrebi, deco mi place mie ca ellu se aiba ua perina sacra, unu fa-
stigiu, unu flaminu. Mie nu mi place neci un’a din acestea. Dero tu care
apperi actele lui Cesare, ne poți spune, de ce apperi pe unele si negligi
pe altele’? Nu cumva pote vrei se marturesci, co tote se mesura dupo in-
teressulu teu personale nu dupo dignitatea lui? Ce vei respunde infine la
acestea? asteptu elocenti’a tea. Am cunnoscutu pe mosiulu teu ca cellu
mai mare oratoru: dero pe tine ca cellu mai desbracatu in vorbire. Acellu-a
n’a vorbita nici ua data gollu in publicu: peptulu teu de omu naturale Iu
amu vediutu. Eespunde-vei la acestea? ave-vei ore curagiulu se deschidi
macaru gur’a ? Si gassi-vei in lung’a mea cuventare ua vorba, la care
se te magulesci a pute respunde?—Dero se lassamu celle trecute.
XLIV. Acesta sengura di, acesta sengura di de astadi. dicu, acestu
momentu, iu care vorbescu, justifica-ludeco poți. De ce senatulu e inconju-
ratu de unu cercu de soldați? de ce satellitii tei m’asculta cu gladiurile
in mâna’? de ce porțile Concordiei nu suntu deschise? de ce adduci in
foru omeni d’in tote gintile, mai cu sema barbari, Itiirei, cu sagettele
loru? Ua face pentru securanti’a sea, ne dice. Dero nu e ore mai
bine a minî de ua millia de ori, de câtu a nu pote trai in patri’a sea
fora unu presiediu de soldați ? Inse este nimicu, crede-me, acestu presie-
diu. Nu de arme, ci de iubirea si bunavointi’a cetatianiloru trebue cine­
va se fia inconjuratu. Iti va răpi, ti va smulge tie poporulu Komanu as­
te arme, si atunci, dee dieii, se scapămu noi! Inse ori ce ai face cu noi,
câtu tempu vei persiste in aceste planuri, nu vei pute,- crede-me, se tieni
multu. Coci asta socia a tea neei decum avara,’ pe care eu ua descriu
fora injuria, detoresce de forte multu timpu allu tr'ule câstu poporului
Eomanu. Are poporulu Eomanu cui se iiicredentieze frânele republicei;'in
ori ce parte a pamentului suntu acesti-a, acolo se afla si totu rédimulu
republicei sau mai bine insasi republic’a, care pino acumu s’a resbunatu
numai, dero nu si a castigatu inco drepturile selle. De securu republic’a

(’l Candu a-vojbitu câ Lupercu.

XLI V.!‘) Cicerone num osce ironicu pe Fulvi’a minime avarani, si intiellege prin
tertia pensione mortea lui Antoniu, coci pe cei alti doui harbati ai sei, Clodiu si
Curione, îi perdusse prin attitiarea sea in affaoerile politice.
(’) Liberatorii patriei.
 are pe tcnerii cei mai illustri, preparați spre a ua apperâ? Se stea re-
trassi, câtu voiescu, preoccupandu-se numai de liniștea publica :
republica ’i va rechiamâ la timpu. Numele păcii este dulcesi lu-
crulu salutariu. Inse intre pace si servitute este forte mare distantia.
Pacea e libertatea in linisté, servitutea e cellu mai mare d’in tote
rellele, care trebue inlaturatu nu numai prin resbellu, ci chiaru si
prin morte. Deco liberatorii noștri s’au departatu d’in mediloculu nostru,
au lassatu inse exeraplulu faptei loru. Ei au facutu, cea ce ncmine nu fa­
cusse. Brutu a urinaritu cu resbellulu pe Tarciniu , care a fostu rege a-
tunci, candu era permissu se fia rege la Rom’a. Spurii Cassiu si Meliu,
M. Manliu, au fostu ucissi d’in caus’a suspiciunii co dorieau regatulu. A-
cesti-a suntu cei d’antai cari loviro cu pumnalele nu assupr’a cellui ce
doriea regalitatea, ci assupr’a unui rege chiaru. Acesta fapta pe câtu este
de strălucită si de divina prin ea insasi, pe atâtu este expusa spre imita­
re, mai cu sema cându acei-a au castigatu ua gloria, ce pare co abia
se pote margini de ceru.'* Dero de si recompens’a unei fapte asia de for-
mose se afla in satisfactiunea consciinfciei, totuși nu credu co immortalita-
tea este de despretiatu pentru unu muritoriu.
XLV. Adduti inse aminte, M. Antonie, de acea di, in care ai desfiin-
tiatu dictatur’a. Pune-ti Înaintea ochiloru veseli’a senatului si poporului
Romanu : compara-le cu venalitatea tea si alloru tei : atunci vei intelle-
• ge, câtu de mare deossebire este intre gloria si castigu. Dero intogmai,
dupo cum in ore-cari morburi si in ammortirea sensuriloru , unele ali­
mente nu mai au gustu, asia si desfrenatii, avarii, sceleratii, nu mai au
sentimentulu adeveratei glorie. Inse, deco glori’a nu te pote attrage spre
a lucra justu, nu te pote departâ ore neci fric’a de la actele celle mai ru-
sinose ? Tu nu te temi de judecăți. Deco te basedi pe innocentia tea, te
laudu ; deco inse te basedi pe forti’a tea, nu intellegi ore, de ce trebue se
se tema acellu-a, care nu se teme neci de cum de justiția ? Deco nu te temi
de barbatii curagiosi si de cetatianii cei distinși, fiinduco suntu departati
prin arme de la corpulu teu, complicii tei chiaru, crede-me, nu te voru suf­
feri mai multu timpu. Si ce felin de viuetia este a se teme cineva di si
nopte de ai sei? Numai deco pote êi ai oblegati prin binefaceri mai mari, de
câtu i a avutu Cesare pe unii d’intre acei-a, de cari a fostu ucissu : sau
deca tu credi co te poți compară cu ellu in veri-unu lucru. Intr’ensulu à fostu
geniu, rațiune, memoria, cunnoscintie litterarie, applicatiune, cugetare,
staruintia : purtasse resbelle, deși calamitose pentru republica, dero
mari : dupo ce méditasse multi anni projectulu de a regnă, cu multa
munca, cu mari perlele, facusse cea ce cugetasse : sedussesse mulțimea
f’l P. Brutu, Cassiu, etc. La Eomani vorb’a adoîescens se applica pino la ua
etate Înaintata, asia Corn. Nepote numesoe pe Brutu adolescentem si candu era de
39 anni.
(*) Cicerone ridica pretutindeni pino la ceru ommorulu lui Cesare. — Era, ne
spune Montesquieu in grandeur et decadence de Jdomains, cap. XI, ua specia de
dreptu allu gintiloru, ua opiniune stabilita in tote republicele Greciei si Italiei,
care présenta ca pe unu omu virtuosu pe acellu-a ce ucidea pe usurpatorulu puterii
suverane.
 64 _ _

neexperimentata, prin daruri, prin monumente, prin distributiuni de bani,

prin ospetie publice : invinsesse pe inimicii sei printr’ua apparentia de
clementia, pe amici prin daruri. Ce se mai insiru multe? addussesse deja
in liber’a cetate, parte prin frica, parte prin fatica, deprinderea de a
servi.
XLVI. Eu te potu compară cu densulu in passiunea de a domni, dero
in celle-alte lucruri nu esti de locu de comparatu. Inse d’in atâte relie,
ce a causatu densulu republicei, totuși résulta acestu bunu, pe care po­
porulu Romanu l’a invetiatu acum ; câtu se se increda fia-caruia; cu cine
se se unesca; de cine se se feresca. Nu cugeti la acestea? neci nu intel-
legi, co e destullu pentru barbarii curagiosi de a fi invetiatu, câtu e de
formosu, câtu e de placutu pentru recunnoscinti’a publica, câtu e de glo-
riosu pentru fama, a ucide pe tirannu? ore te voru sufferi pe tine, candu
omenii n’au sufferitu pe Cesare ? De securu de acum inainte, crede-me,
se va allergâ la acestu lucru, nu se va mai așteptă sosirea tardiua a oc-
casiunii.
Intorceti ochii rogu-te, câtu-va cotra republica, M. Antonie; cugeta la
strămoșii din cari esti nascutu, nu la amicii cu cari traiesci : cu ininefii,
cum vei voi; reconciliedia-tecu republic’a. Dero de tine vei vedé tu însuti;
despre mine voiu face ua declaratiune. Ca teneru, am apperatu lepublic a;
nu o voiu deșertă, ca betrânu : am despretiatu pumnalele lui Catilin a ;
nu me vmiu teme de allé telle. Mi asiu oífere bucuroșii chiaru vuueti a, ,
deco prin mortea mea s’ar pute restabili indata libertatea Romei : pentru
ca durerea poporului Romanu se nasca ua-data, ce a ce de atâtu tempu
se miincesce se faca ! Coci deco acum douedieci de anni apprope, chiaru
in acestu templu, am dissu co mortea nu pote fi prematura pentru unu
consulare, cu câtu mai adeveratu voiu dice acum co nu pote fi pentru
unu betrânu? Eu inse, părinți conscrissi, dorescii chiaru mortea acum ,
dupo ce am treciitu prin acelle onori, pe cari le am obtinutu si pe cari le
am purtatu. Numai doue lucruri le mai dorescu : antâiulu, ca murindu
se lassú poporulu Romanu liberii : neci unu lucru mai mare de câtu
acestu-a nu mi se pote da de dieii nemuritori; allu douilea, ca se i se in-
temple fia-cârui-a, dupo cum va merită de la republica.
 A TBEI’A FILIPPICA
A LDl

M. TULLIU ClCEROiNE
CONTBA LUI

M. ANTONIU

5^
 NOTITIA LITTEEARIA

Trecusse trei luni de câiidn Antoniu respunsesse la antâi’afilippica alui Cicerone.

In acestu intervallu (de la 19 Septembre pino la 19 Decembre) Antoniu commise
ua mulțime de acte illegali spre a-si assecurâ ua putere dictatoriale.
J. Brutu si C. Cassiu, dupo expirarea preturei, aveau se intre in possessiunea Ma­
cedoniei si Syriei (1 Ianuarie 711), ero D.Brntu, designatu consule pentru an.711,
avea se intre in possessiunea Gallici Cisalpine sau Citeriore cu Începerea an. 710.
Astu-feliu decisesse Cesare Înainte de a muri, Antoniu scbiinbâ destinatiunea aces-
toru provincie prin votulu poporului in contr’a voiutiei senatului. Mai antâiu luă
pentru sine Macedoni’a si de de lui Dolabell’a Syri’a; apoi, candu nu mai avii a se
teme de nemien, coci senatulu era condussu de unu betrânu, energicu numai la
tribuna, lua guve rnamentulu Galilei Cisalpine, cedendu administrarea Macedoniei
fratelui seu, Caiu. Aci dussesse Cesare patru legiuni d’in celle mai valorose, cu cari
avea de scopu se nicrga contr’a Partiloiu Antoniu le chiama in Itali’a, voindu ca
cu acesta armata, intarita prin veteranii de sub ordinele selle, se se intorca la Eo-
in’a spre a dictă; dero in drumu Întâlni unu adversariu neastepitatu, pe junele Octavin.
Octavin, nepotn si fiiu adopiivu alin lui Cesare, se declară crede alin unchiului
seu si luă numele de C. luliu Cesare Octavianu. (Pino candu si-a datu numele de
Augusta, istoricii ’ln numescu Octavin;—inPilippice Cicerone ’i dice totu de-nna Ce­
sare). Acestu-a parii la inceputu co imbracisiédia caus’a senatului si a libertății.
Cicerone care se indouiă de constanti’a ambițiosului june, dupo cum se vede d’in
scrissorile selle cotra Atticu (XV, 12, XVI, 8. 9, 11), stete câtu-va timpu in inde-
cisiune, dero in fine, de ura contr’a lui Antoniu, se declară snstinetorulu lui Oc­
tavin. care sciea forte bine se lingușiésea vanitatea betrânului consulare. Adjutatu
de toti inimicii lui Antoniu si punendu inainte numele lui Cesare, Octaviustrabatù
Itali’a, adună, fora neci unu decretu allu poporului sau alin senatului, pe veteranii
■părintelui seu si formă ua armata d’intr’ensii si d’in celle doue legiuni, a patr’a si
Marti’a, cari delà ssasse pe Antoniu.
Dupo mai multe Încercări de a se reconciliă cu Octaviu, Antoniu, perdiendu celle
doue legiuni si temendu-se de a nu vedé si pe celle alte declarandu-se contr’a lui,
se Îndreptă cotra Galli’a Cisalpina, unde intalni resistenti’a lui D. Brutu, care
luasse gubernulu acestei provincie, dupo invitarea senatului, mai nainte de 1 la-
nuariu. Déco Antoniu ar fi attacatu subitu pe Brutu, ar fi pututu pune mân’ape Gal­
li’a, inse perdu in tractări unu timpu de care Brutu profită spre a se intariinMu­
tin’a (Moăena) si a așteptă ordinele si adjutorele senatului.
D’in Mutin’a Brutu notifică lui Antoniu unu edictu, prin care declară co va re-
tinó provinci’a sub autoritatea senatului si a poporului romanu. Acestu fdictu fu
primitu cu bucuria de senatu si de poporulu d’in Kom’a, unde se intorse si Cice­
rone la 9 Decembre, diece dille in urm’a plecării lui Antoniu.
In timpulu acestu-a lipseau d’in Kom’a si consulii (Antoniu si Dolabell’a) si pre­
torii (I, Brutu si Cassiu); alti magistrat! superiori de câta tribunii poporului, cari
intrau in funcțiune, conformu usalui, in diu’a de 10 Dmembre, nu se aflau in ce­
tate. Intre acesti-a se distingea C. Casc’a, care disse antâi’a lovitu ra lui Cesare, si
la installarea carui-a consimți si Octaviu, dupo cererea lui Cicerone. înainte de a
se declara pentru eredelelai Cesare, betranulu consulare cerusse de la densulu a-
cesta garanția pentru sentimentele selle favorabili cotra republica si cotra uocidie-
toiii lui Cesare.
D’in momentulu acestu-a. Cicerone stete la Rom’a pentru a servi planurile lui
Octaviu, crediendu coservescerepublic’a. Tribunii convocasse senatulu pentru 20 De­
cembre. La ordinea diliéi nu era de câtu votarea unui presiediu pentru consulii de­
signați si pentru sicuranti’a senatoriloru cari avean se vorbesca in sedinti’a de la
1 lanuariu, diu’a installarii acestora magistrati. Cicerone lua cuventulu si vorbi
despre tote celle ce se petrecusse; apoi e.xhortaodu senatulu spre a sustiené repu­
blic’a, a apperá libertatea si a soi se mora pentru deiis’a, făcu u a propunere ca se
se adduca laude purtare! lui D. Brutu, se i se aceorde pentru an nulu viitoru pro-
vinoi’a Galli’a si se se decretedie raultiamirisi onori lui Octaviu si legiuniloru cari
l’au urmatu.
Tote aceste propuneri furo adoptate si senatusconsaltulu fu redactatu in tern.c-
nii indicați de Cicerone.
 FILÏPPIC’A A TREI’A
I, Parinti conserissi, amu fősín convocati cu múltú mai tardiu de
câtu cereau imprejuràrile republicei, dero cu tote acestea amu fostu con­
vocati : acest’a ceream si eu in tote dillele, fiinduco vedeam pe unu omu
corruptu si perdutu nu preparandu ci chiaru facundu unu resbellu impiu
iii contr’a altareloru si camineloru nostre, in contr’a viuetiei si averilorii
nostre. Se aștepta calendele lui Januarin,’ pe cari nu le aștepta Anto­
niu, care incerca se attace cu armat’a sea provinci’a lui Brutu, marele si
rariilu cetatianu; de unde', organisatu si preparatu, ne ammenintia co va
veni assupr’a Koméi. Ce este d<ro acesta așteptare sau acesta ammanare
fia dens’a câtu de mica ? Coci deși suntemu apprope ® de calendele lui
Januariu, totu-si timpulu acestu-a, ori câtu de scurtu, este inco pré
lungu pentru cei nepreparati. Ua di si chiaru ua ora adduce adessea mari
calamități, deco nu este prevedere. Pentru ua decisiune nu trebue se se
aștepte ua di fixa, ca pentru sacrificiu. Coci, deco calendele lui Januariu
aru fi fostu chiaru in acea di, in care Antoniu fugi * d’in Rom’a, sau
deco voi nu le ati fi asteptatu, n’smu ave acum nici unu resbellu. Amu fi,
sfermatu usioru cutezanti’a unui smentitu, prin autoritatea senatului si
prin unanimitatea poporului Komanu. Acestu lucru, credu cu securantia,
co Iu voru face consulii disignati, indata ce voru intrâ in magistratur’a
loru. Coci ei suntu cu cea mai buna intentiune, cu cea mai mare pruden-
tia, si intr’ua perfecta concordia. Inse cea ce me attitia nu este dorinti’a
victoriei, ci nerăbdarea de a ua precipită.
Dero peno candu, unu resbellu asiâ de importante, asiâ de crudu, asiâ
de impiu, se va respinge prin mesure private? De ce autoritatea publica
nu se grabesce câtu mai iute de a interveni ? II. C. Cesare inco june,
sau mai bine unu copillu,* printr’ua inspiratiune divina si cu unu cura-

I. (') In acea di intrau nouii consuli in funcțiune si statuau celle ce trebuia se

lueredie senatulu.
(’) D. Brutu, unulu d’in consulii designați, guverna atunci Galli’a citeriora sau
Cisalpina,
C) Acestu discursu a fostu pronuntiatu la 19 Decembre, cu 10 dille Înainte de
Calendele lui Januariu.
(‘) Oratorulu assemena plecarea lui Antoniu cu fug’a, coci acestu-a essisse d’in
Bom’a nu pre căile publice, ci pe carrări ascunse invellitu in naanteH’a de resbellu.
('’i De D. Brutu si Cesare Octavianu.
II. (‘) Octavianu era de 19 anni.
 _ 70

gin de necrediutn, atunci, candu furi’a lui Antoniu erâ in gradulu cellu
mai mare si candu crud’a si pestifer’a sea intorcere d’in Brnndnsin, in­
spiră atâtu-a temere, a preparatu, fora so-i ceremu noi, fora se cuge-
tâmn, fora chiaru s’ua dorimu, (fiinduco parea cevâ impossibile) na ar­
mata forte tare d’in neinvinsnlu corpu alin veteraniloru, si si-a versatu^
patrimoniuln seu ; dero nu me servii de vorb’a, care a trebnitu. Coci nu si
i’a versatil, ci la assiediatu in salutea republicei. Acestni-a, deco nu i se pote
adduce atâte multiamiri, câtu i se detorescu, totuși trebue se i pastramu
atâtu-a recunnoscintia, câta pote cuprende suffletele nostre. Coci cine e a-
tâtn de nccnnnoscntorin de lucruri, atâtu de pucinu ingrigiatu de repu­
blica, in câtu se nu intellega acest’a : co, deco M. Antoniu ar fi pututu
veni de la Brundusiu cu fortiele, pe cari credea co le va avé, la Rom’a,
dupo cum ne ammenintiá, n’ar fi ommissu nici unu felin de crudime?
coci densulu a commendatu la Brnndnsin, in casele ospefcelni, a se macellari
barbatii cei mai curagiosi,’ cetatianii cei mai distins! ; de sângele câroru-a,
mnrindu la petiorele lui, este sciutu co fusse stropita chiaru faci’a sociei selle.
Cuprinșii de acesta crudime, pe candu venia in contr’a buniloru cetatiani cu
multu mai iritatu, de câtu fussesse contr’a ceîlorn-a, pe cari’i ncisesse, pe
cine d’in noi, sau ce omu cum se cade, ar fi mai crutiatu densulu ? De acestu
flagellii Cesare prin decisiunea sea (coci nu s’a pututu face altramente) a
scapatn republic’a. Deca densulu nu s’ar fi nasciitu in acesta republica, d’in
caus’a crimei lui Antoniu, n’amu mai avé republic’a. Coci asia vedu eu,
asia judecii : republic’a ar fi fostu distrusa d’in fundamente, deco acestu
adolescente june n’ar fi opritu senguru forte crudele tentative si avventuri
alle acellui furioșii. Acestui june astadi, părinți conscrissi (coci acum
pentru antâi’a ora ne adunâmuasia, in câtu piitemii, gratia^ lui, se
spunemii in libertate celle ce simtimii), trebue se i damii autoritatea, ca
se pota apperá republic’a nu numai prin protectiiinea sea spontanea, ci si
prin puterile ce noi i le-amu incredintiatu.
111. Dero (fiinduco dupo unu lungii intervallu ni se permitte a vorbi
despre republica), nu potu trece sub tăcere legiunea Martia. Coci cine a
fostu veri-ua-data mai curagiosu, cine mai amicu allu republicei, de câtu
intreg’a legiune Martia ? care indata ce a judecății co Antoniu este ini­
micu allu poporului Eomanu, n’a voitii a fi complicele nebuniei lui : a
delassatii pe consule. Ceea ce de securii n’ar fi facutu, deco l’ar fi consi­
derații consule pe cellu ce nu-lii vedea nici facundu, nici urdindu altii
ceva de câtu ommorirea cetatianiloru si ruin’a patriei. Apoi acea legiune
se opri la Alb’a. Ce altu orasiu ar fi pututu allege mai opportunu pen­
tru operațiuni ori mai fidele si mai avutu in barbati curagiosi si in ce­
tatiani mai amici ai republicei ? A patr’a legiune, de sub commendulu
(’) Octavianu fixasse fia-cárui uiilitaru , ca stipendiu lunariu , câte 500 denari,
érő veteraniloru câte 3000.
C) Cei 300 centurioni si militari, cari nu au vrutu se imbracisiedie caus’a lui
Antoniu.
(*) Antoniu fugi d’in Rom’a de tem’a lui Octavin, in partea c árui-a trecusse le­
giunea a patr’a.
 71___
cestorelui L. Egnatiileiu, umi cetatianu distinsu si forte curagiosu ,
imitandu curagiulu acestei legiuni, a urmata armat a si autoritatea lui
Cesare. Trebue dero , părinți conscrissi, se facemii ca _ se se approbe cu
autoritatea nostra celle ce le-a facutu si le face prin sine acestu tenerii
forte illustra si cellu mai distinsu dintre toti.: câ ™®
veteraniloru . a barbatiloru celloru mai ciiragiosi, ațatu d in legiunea
Martia câtu sid’in apatr’a, pentru restabilirea republica, se se confirme
nrin laud’a si approbarea nostra : se le promitteniu chiaru de.astadi, co,
indata ce consulii designați voru fi intrata in magistratura, noi vomu ave
crriaia de nremiele, onorile si interessele loru. . ,
IV Deîo celle, ce vorbii despre Cesare si despre armat a lui ve suntu
de multu timpu ciînnoscute. Coci prin admirabilele curagiu allu lui Ce­
sare prin constanti’a veteraniloru, prin bun’a judecata a acelloru legmni,
cartstau lipitu de autoritatea nostra, de libertatea poporului Ro.manii
de curagiulu lui Cesare, a fostu allungatu Antoniu de lagra™ Țsti^
Dero dupo cum dissei, acestea suntu mai vechie : inse aœ tu e-
dictii’recente allu lui D. Brutu, care fu publicata acum .cate-va dille, nu
se pote de locu trece sub tăcere ; coci promitte co va tiené provinci a Gal-
îi’a^ sub puterea senatului si poporului Romanu. O cetatianu, născuta
pentru mântuirea republicei, care ti ai addussu a minte de luimeR tai
si imitedi ne străbuni ! nici chiaru dupo alluugarea lui Tarciniu, libertatea
n’a fostu atâtu de dorita de străbunii noștri, câtu dorimn ““1
servamu acum dupo allungarea lui Antoniu. Acei-a invetiasse se as
fidte de regi inco de la fondarea Romei : noi, dupo allungarea regi oru,
a. Dero acell» Ta»™, pe
Tiii Van snfferitu n’a fostu nici crudu, nici impui, ci a fosta numita si
considerata ca siiperbu : acesta vitiu, pe care
linii narticulari. străbunii noștri nu Iau pututu sufleri la unu rege.
rBtatii n’a snfferitu unu rege superbii : D. Brutu
unu Antoniu unu sceleratu, unu inipiu. Ce crima facutu-a Tarcinui
de comparata cu nenumeratele , pe cari le a facutu si le face Antomu..
Si Tem? adunau senatulu : dero barbari armați nu steteau in œnsi-
Ihilu^regelui, ca ne timpulii candu Antoniu présida senatulu. Regii
Setai auspiciele; acestu-a, consule si augura, nu tinu sema de
eUe^nii numai propunendii legi contr’a auspicieloru, dero inco facun-
duX Je mintia Împreuna cu collegiilii seu, a cărui allegere chiaru eUu
ua vitiTsse Inse ce rege fostu a veri-iia data asia de multu nerușinata,
n câta se speculedin tote privilegiele, beneficiele si drepturile ce confere
puterea regaS? ce scÎtire, ct dreptu de cetate, ce premiu n’a ven-
SXX ori partieulariloru, ori »lafilor" . «n “ P'«™
tregeP N’am auditu nemicu atatu de umile, atatu de.sordidu despre.
Tarciniu; inse in cas’a lui Antoniu se numerau banii, se cantareá
aurulu pr’intre cosiurile cu lâna; in acesta sengura casa, ori cine.
IV (b Cicerone este in desaceordu cu T. Liviu, care ne spune co.lui Tarciniu ii
s’a datu connumele de Superbu d’in caus’a fapteloru selle crudele si impn.
 72

avea veri unu interessu luá prin licitatiune ori-ce d’in imperiulu poporului
lîomanu, N’amu auditude.neci unu suppliciu d’in partea lui Tarciniu as-
supr’a cetatianiloru Romani: dero acestu-a si la Suess’a® a taiatu pe toti,
cari erau dati in custodirea sea, si la Brundusiu inacellari la 300 bar­
bati forte curagiosi si cetatiani! cei mai distins!. In fine Tarciniu facea
resbellu pentru poporulu Romanu atunci, candu fu allungatu : Antoniu
inse adducea ua armata in contr’a poporului Romanu atunci candu, de-
lassatu de legiuni, se infricosiâ de armat’a si de numele lui Cesare, si ui-
taudu sacrificiele solemne,^ pronunția inainte de a se face diua acelle vo­
turi, pe care n’avea se le implinesca neci-ua-data : astadi chiaru se În­
cerca se occupe militaresce ua provincia a poporului Romanu. De aceea
poporulu Romanu are si aștepta de la D. Brutu ua binefacere mai mare,
de câtu au primitu străbunii noștri de la L. Brutu, capulu acestei familia
si acestui nume, la care trebue se tinemu cu ori-ce pretiu. V. De si ori-ce
servitute este miserabile, cu tote acestea e mai de nesufferitu a fi servulu
unui corruptu, unui nerusinatu, unui effeininatu, unui omu care nu e nici-
ua-data trezu, neci chiaru candu e cuprinșii de frica. Deci acellu-a, care
prin propri’a sea mișcare,^ opresce pe acestu-a de a intră in Galli’a, ju­
deca si judeca forte adeveratu, co densulu nu e consule. De aceea, părinți
conscrissi, trebue se facemu ca acțiunea propria a lui D. Brutu se fia ap-
probata de autoritatea publica. Inse pe M. Antoniu neci voi n’ati pututu
se Iu considerați consule dupo Lupercalie; coci din diua acea candu in faci’a
poporului Romanu, gollu, unsu cu profumuri, beatu, ellu a vorbitu cotra
mulțime si a facutu se se pună pe capulu collegului seu ua diadema, d’in acea
di Antoniu a abdicatu nu numai de la consulatu ci si de la libertate. Lui i-ar
fi trebuitu de securu se devină indata servu, decQ.Cesare ar fi voitu se pri-
mesca de la ellu semnele regalității. Dero considerâ-voiu eu ca consule
pe acestu-a, ca cetatianu romanu pe acestu-a, ca libera pe acestu-a, in
fine ca omu pe acestu-a, care, in acea di rusinosa si infama, a ar-
rettatu si ce ar pute sufferi de la Cesare viu si ce ar dori se ad-
junga, dupo mortea lui Cesare? Nu potu tace despre curagiulu, con-
stanti’a si intelleptiunea provinciei Gallice ; coci ea este flórea Italiei, in-
taritur’a imperiului Romanu, ornamentulu gloriei nostre. Unirea mu-
nicipieloru si colonieloru d’in provinci’a Gallica a fostu asia de mare, in
câtu toti pareau co au conspirații spre a apperá autoritatea acestei ordine
si maiestatea poporului Romanu. De aceea, tribuni ai plebei, cu tóté co voi
n’ati propusu nemicu altu, de câtu despre presediu, pentru ca consulii se
pota adunâ in securantia senatulu la Calendele lui Januariu, cu tote a-
cestea ’mi păreți co, cu ua judecata inalta si cu ua cugetare forte feri­
cita, ne ati datu facultatea de a vorbi despre tote affacerile publice. Coci
pe candu ati judecatu co senatulu nu se pote aduna in securantia fora
(b Dupo indicele lui Ernestu, aci e vorb’a de Suess’a Aurunca, oppidad’in. Cam­
pania, nu de Snessa Pometia d’in Latin.
(’) Consulii candu plecau in provincie, faceau mai autâiu sacrificie si pronunția
voturi pe cari, dupo intorcere fericita, le Îndeplineau.
V. (‘) D. Brutu, nu insarcinatu de senatu, ci de la sine, înlături pe consulele An­
toniu d’in Galli’a.
 1?.

presediu, atunci ati si declarații co cutezanti’a si crim’a* lui Antoniu se

agita inco in murii noștri. Vi. De aceea voiu exprime tote, cu acellu
modu de a vedé allu meu, care, dupo cum intellegu, nu ve displace : ca
si illustriloru commendanti^ se le dăiiiu autoritatea, si curagiosiloru mi­
litari se li se arrette speranti’a premieloru, si Antoniu se fia declaratu, nu
prin vorbe, ci prin acte, nu numai ca neconsule, dero chiaru ca inimicu
publicu; coci, deco ellu e consule, legiunile, cari au delassatu pe consule, au
meritatu nuiellele, Cesare este unu sceleratu, Brutu unu criminale fiin­
duco ei an ridicatu armate contr’a unui consule, prin proprfa loru auto­
ritate : deco inse trebue se cautămu onori none pentru militari d’in caus’a
divinului si nemuritoriului loru meritu, ero commendantiloru nu li se
pote adduce destulle multiamiri, cine este acellu-a, care se nu considere
ca inimicu pe omulu, pe care, cei ce-lu urmarescu cu armele suntu jude­
cați ca salvatorii republicei ? Câtu de insultătorii!' câtu de barbara! câtu
de grosolanii s’a arretattu ellu in edictele selle! Mai antaiu câ^e calomnii
a gramaditu assupra lui Cesare, scosse d’in suvenirea nerușinării si infa-
mieloru selle! Coci, cine e mai castu de câtu acestu june? cine e mai mo­
destii? Ce exemplu mai illustrii de vechi’a sanctitate avemu in junime? Si
cine e mai impura de câtu calomniatoriiilu seu? Ellu imputa obscuritatea
nascerii filiiiliii adoptivii allu lui C. Cesare, allu cănii tata naturale^ ar
fi fostu si ellu numitu consule, deco ar fi traitu mai multu.—-Mam’a sea
e d’in Aricinu.^ — Ai crede co spune co e d’in Tralli’a ori d’in Ephesu.-^
Vedeți câtu suntemii despretiati toti, cari suntemii de origine municipale,
adico noi toti. Coci, câți suntu d’inlre noi cari se nu fia de acolo? Si ce
municipiu nu despretiedia acestu-a, care privesce cu atâtu-a neconside-
rare Aricinulu, cellu mai insemnatu municipiu prin vechime, federatu
in drepturi, apprope vecinii cu noi prin distantia, cellu mai respectabile
prin glori’a municipaliloru sei? De acolo ne au venite legile Vocoiiie, de
acolo Atiniele®: de acolo multe scaune curiile si in timpulu strabuniloru
noștri si acum; de acolo callari romani forte miilti si forte opulenti. Inse
deco nu approbi ua socia d’in Aricinu, de ce approbi un’a d’in Tusculu?®
' Cu tote astea tatain acestei femine forte casta si forte onesta a fostu pretö-
riulu M. AttiuBalbii, unu cetatianu forte recommendabile: ero tatalu so-
ciei telle, ua femina buna si mai cu sema avuta, fu unu Bambalione,
unu omu de nemien, forte desprețiatu, care ’si capetasse in batujocura a-
cestu supranume, ’ din caus’a impedecărei liinbei si stupidității spiritului
seu.—-Dero bunulu meu a fostu nobile, dici tu. — Intr’adeveru ellu este
(h De si Antoniu nu se afla in Eom’a inse parteniisei erau forte ammenintiatori.
VI. (1) Lui Octavianu si lui D. Brutu.
(*) Tatalu lui Octavianu era Cneiu Octavin, fostu pretore si adininistratore allu
Macedoniei, care ceru consnlatulu dero muri inainte de a’lu obtiné.
(’) Antoniu imputa lui Octavianu originea sea obscura. — Muma sea Attia era
d’in municipiulu Aricinu.
(’) Tralli’a, oppidu in Lydi’a, Ephesulu in loni’a.
(“) Tribunii Voconiu si Atiniu, primulu autoru allu legii despre șuccessiunea fe-
niaeloru si secundulu allu leffii contra impudicilorn, erau d’in Aricinu.
(”) Soci’a sea Padi’a era d’in Tusculu.
(’) Numele seu vine de la vorb’a grecesca —a bâlbaî,.
 74

Tiiditaniilu* acellii-a, care, in palia si cu coturni, arruncá de pe tribuna

bani poporului. Asiu fi voitu se fi lassatu la ai sei acestu dispretiu de
bani! Aveți ua illustra nobilitate de uascere. Dero ce ti a venitu, ca fiiulu
unei femeie dün Ariciiiu se ti se para de ua conditiune obscura, candu tu te
glorifici co esti dintr’ua asseininea origine materna ‘?® Apoi ce srnentire este
case vorbesca despre obscuritatea socieloru acellu-a, allu câruia tata a avutu
de .socia peua Numitoria. d’in FragpH’a, fii’a unui tradatoriu; ero den­
sulu a avutu copii d’in fet’a unui libertinii? Dero acestu lucru l’au re-
cunnoscutu barbatii cei mai illustri : L. Philippu , care are de socia ua
Aricina, si C. Marcelin, care are pe fii’a unei Aricine : acesti-a, sciu
cu seciirantia , n’au rositu nici-iia-data de demnitatea virtoseloru loru fe­
mei. VII. Totu Antoniu injuria in cdictulu sen si jie Q. Cicerone,
fiiulu fratelui meu ; nu simte smentitulu ca injuri’a sea e ua recommen-
dare. Coci ce lucru mai fericitu a pututu se se intemjde acestui june
de câtu a fi cunnoscutu de toti, co este sociulu planurilorn lui Cesare, si
inimiculu furorii lui Antoniu? Dero acestu gladiatorii a mai cute-
satu se scria co Quintu a meditatu se oramore pe tatalu seu si pre un-
chiiilu seu. O ce minunata nerușinare, cutezantia si temeritate.' a cuteză
se scria acestu lucru in contra unui june, pe care' eu si fratele meu, pen­
tru moravurile selle celle forte dulci si forte pure, si pentru escellentele seu
spiritu. Iu iubimu unulu mai multu de câtu altulu si in ori-ce ora hi a-
vemu sub ochi, la urechiele si la sinulu nostru ? Câtu despre mine, nu scie
deco me insulta ori me lauda. Cându ammenintia pe cetatiani! cei mai
buni eu acellu-asi suppliciu, pe care eu l’am applicatu celloru mai scele­
rat! si mai rei, pare co rae lauda, ca si candu ar voi se me imitedie; inse
candu redeștepta acea suvenire a faptei cellei mai formose; atunci are de
scopu se ridice in contr’a mea ua ura d’in partea celloru ce semena cu
densulu.
VIII. Dero densulu ce a facutu ore ? Dupo ce a propușii atâte edicte,
a decretatu ca totu senatulu se fia présenté in a opt’a. di inainte de calen­
dele lui Decembre; in acea di densulu n’a fostu présente. Si cum a decretatu
acestu edictii? Acestea suntu, mi se pare, vorbele celle d’in urina: Ori-cine
(’) Allusiune la bunulu maternu alin Fulviei, Senipronin Tuditanulu. pe care Ci­
cerone ’lu iea in risu. mai antâiu fiinduco a mersu in foru cnpall’a, vestimentu ne-
cuvenintiosu pentru senatori, apoi fiinduco s’a dussu la teatru in cothurni si in fine
fiinduco a arruncatu poporului Komanu de pe tribuna bani, ca se arrête ca despre-
tiuesce averea.
(®) Si niain’a lui Antoniu, Juli’a, sor’a consularelui L. Cesare, fussesse d’in A-
ricinu.
(“) Pii’a lui Numitoriu, care révoltasse Fregell’a, patri’a sea contr’a Eoraani-
loru si apoi ua trada Romaniloru
(") Octavi’a, sor’a lui Octavianu si mam’a junelui Marcelin, a cărui morte pre­
matura ua plânge Virgiliu in nisce versuri admirabile. (Aen. VI)
Vil. (') Cu tote acestea Cicerone, in Epistolele cotra Atticu, ne spune co Quintu
oceasionasse multe supperâri familiei selle. Proscrissu împreuna cu tatalu seu de
triumviri, ellu ascunse pe tatalu si se distinse prin pietatea sea, in mediloculu
tortureloru. Tatalu, care audiea totulu, neputendu sufferi ca fiiulu seu se fia asia
d.e crudu tormentatu d’in caus’a sea, se offeri senguru ucissoriloru. Atunci fu ua
lupta intre ei, care se mora mai antâiu.
(*) Compliciloru lui Catilina.
 75

nu va fi présente, se va puté consideră de totico meddedia peireamea

si proiectele celle mai periatlose. Care suntu acelle proiecte periculose ?
ore acellea, cetindu la recuperarea libertàtii poporului Eomanu ? Pentru
aceste proiecte declara co eu am fostu si sunt indemnatorulu si inspirá­
torain lui Cesare. De si ellu n’a avutu trebuintia de consiliulu nimenui,
totuși inse, dupo cum se dice, am stimulatu pe unu bunii allergatoriu,
Dero care este bunulu cetatiann ce n’ar voi se fia autoriulu peirei tel­
le, candu intr’ens’a sta salutea si viueti a ori-carui cetatianu distinsu, o-
norea si libertatea poporului Romanu? Dero densulu, dupo ce ne-a con-
vocatii pe noi printr’unu edictu asia de atroce, de ce n’a fostu présente?
Credeți ore cod’in caus’a veri-unei affaceri triste si grave? À fostu reti-
nutu de vinu si de ospetie, deco acellea trebue se fia numite ospetie sau
oro-ie. A neglessu se vina in diu’a edictului ; a ammanatu senatulu pen­
tru a'patr’a di inainte de calendele lui Decembre ; i a ordinatu se se a-
dune in Capitoliu : in care templu se urca si densulu nu sciu pe unde, pe
drumulu subterranu pote allu Galliîoru.' Se strinsero cei rugați sicâti-va
omeni de consideratiune, dero cari ’si uitasse de demnitatea loru." Coci
astufeliu era diu’a, astufellu fam’a, astufellu omulu, care convocassese-
naiulu, in câtu erâ rușinoșii pentru unu senatoru a nu se teme de nimicu.
Cu iote astea chiaru cotra acei-a, cari se strinsesse, n’a cutezatu a dice
ua vorba despre Cesare, candu decisesse a reporta de densulu la Senatu.
ünu consulare ® ’si addussesse chiaru discursulu scrissu, A nu cuteză se
reportedie de acellu-a, care conduce ua armata contr a unui consule, nu
este ore totu-un’a cu a se judecâ pe sine ensusi de inimicu? Coci erâne-
cessariu ca unulu d’in doui se fie inimicu : neci nu se putea cousiderâ al-
traraente cei doui commendanti oppusi. Deco dero C. Cesare este,inimicu,
de ce consulele nu reportedia nimicu senatului? Deco inse ellu nu s’a pututu
condemná de senatu, ce pote dice Antoniu, de câtu co , tacundu despre
Cesare, a marturitu co densulu este inimicu ? Pe acestu-a, pe care in e-
dictele’selle Iu numesce Spartacu, in senatu nu cuteza se Iu numesca
nici chiaru reu cetatianu. IX. Dero ce risete excita densulu chiaru in lu-
crurile celle mai triste ! Am pastratu in minte sententiorele unui edictu
allu seu, pe cari se pare co ellu le crede forte intiepatorie ; eu inse n’am
gassitu pino acum pe nimine, care se intellega ce voiâ ellu se dica. Am
e rușine candu unu omu demnu face acesta.^ Mai antâiu , ce vrea se
VIII. (’) Manutiu interpretedia astu-fellu aceste vorbe : se urcă pe ascunsu , in-
tograai cu Gallii, care invadaro r.optea .Capitolhdu prin subterraua făcută de den-
sii : adica se sustrasse vederii, ca inimicii, cari intra prin frauda in cetate,
inse intiellegu prin cunicuîuin drumuiu subterranu [itcT icctuw} facutu de Galii,
candu assediau Capitoliulu.
(“) Cari nu trebuia se merga la senatu candu erau convocati de unu astuiellu de
omu si in a«tufellu de termini.
(®) Q. Fufiu Calenu (vedi Pilip. V, cap. XI). ....
C) Unu gladiatoru , ,care se révoltasse cu ua mana de sclavi, dero pe cari êi ni­
mici M. Crassu.
XI. (') Groiioviu, in Observat. III. 8, numera 16 opiniuni diflerite asupr a acestoru
vorbe. Opiniuuea lui Uemaire ni pare mai admissibile. Acestu-a explica astu-fellu
vorbele lui Antoniu : nuUa contumelia est, quîtin ăb eo nobis est illatu gui ipse conr
tumelia est dignvs.
 7ii

dita vorb’a omu dciimti Coci si de pedepsa suntii demni multi dupo cum
este si densulu. Sau e vorb’a de cea ce face unu omu, care are ua dem­
nitate? dero atunci rușinea este cu atâtu mai mare. Ce va se dica apoi : A
face rușine'^ cine vorbesce astufellu? Dupo aceea adauge : Nu e temere
ace a, pe care ua ins/nra unu inimicu. Ce va se dica ast’a ? de amicu ore
se inspira temerea? De aci inainte tote se assemena cu acestea. Nu este
ore mai bine se fia cineva mutii, de câtu se vorbesca lucruri ce nimine nu
iutellege ? Ecco, de ce invetiatoriulu lui, devenitu d’in oratorii agricultorii,
possédé in agrulu publicu allu |.oporului Komanu doue mii juguri de pa-
mentu d’in camimlu Leoutinu scutite de dări, ca se iunebunesca mai multu,
cu ua plata imblic'a, pe unu omu fora minte. Dero acestea suntu pote lu­
cruri mai mice : me intrebu, de ce a devenitu de ua data asia de iinblan-
ditu in senatu, candu fussesse atâtu de feroce in edictele selle? la ce a tinsu
inse, candu aranienintiá cu mortea pe L. Cassiu,^ tribunulu plebei cellu
mai curagiosii si cetatianulu cellu mai constante, deco va veni in senatu :
candu allungâ d’in senatu cu violenti’a si cu ammenintiâri de morte pe
D. Carfuîenu.® cellu bine intentionatu pentru republica : candu onriâ nu
numai de la templu, dero cbiaru de la intrarea in Capitolin, pe îib. Car-
nutin,* de care fussesse atfacatu de multe ori si cu dreptu cuventu in
discursurile selle forte demne? La co senatus-consultu se temea ca se nu se
oppuna acesti-a? De securu la supplicatiunile jientru M. Lepidu,® barba-
tulu cellu mai illdstru. Intr’adeveru periclulu era acestu-a, ca nu cumva
se se refuse unui omu, pentru a cărui onorare extraordinaria imaginamu
in tote diliele la câte-ceva, ua onóre usiíata. Inse, ca se uu para co a de-
cretatu fora motivu, ca senatulu se .se stringa, erâ se deschidă desbate- ■
rile assupr’a affaceriloru publice; dero venindu-i vestea despre legiunea a
patr’a, se animeti, si grabindu-se a fugi, facù senatus-consultulu pentru
supplicatiune prin trecere iiitr’ua parte si alfa,® lucru ce nu se mai fa-
cusse nici-ua-data mai inainte.
X. Si apoi ce plecare? ce drumu pentru unu militam ! ce grigia de a se
feri de vederi, de lumina, de Kom’a, de foru! câtu de raiserabile fuga!
câtu de rusinosa! câtu de misiellosa! Cu tote acestea chiaru d’in acea di
suntu famóselri senatus-consulte de sera^ si religios’a^ tragere la sorti a
provincieloru : inse oportunitatea fu asia de miraculosa, in câtu fiacarui-a
cadea la sorti cea ce i placea. Admirabile dero lucrați, tribuni ai plebei,
(’) L. Cassiu, fratele lui C. Cassiu, unulu d’in uoissorii lui Cesare.
f ) D. Carfuletiu, locotenente allu lui Pans’a in acestu resbellu civile, peri in ba-
tali’a de la Mutin’a (Ep. aci. Att. 1. XII).
(■*) Tib. Canutiu e menționații numai de Cicerone in Ep. fam. (1. XII, 3 si 23).
(’) M. Lepidu c»rui-a se decreta triuinfulu pentru acelle-asi fapte. Mai tardiu
elin fu in triumviratu cu Antoniu si cu Octaviu.
(’) Per discessionem, votare prin trecerea opinantiloru la drept’a si la stang’a
dupo parerea loru, ero nu prin cererea opiniunii orale a lia-carui senatoru {senten-
tiae roffari) cum era usulu candu se decretă rugatiuui publice.
X. (‘I Seneca no spune co senatus-consultele făcute inainte de resaritulu sorelui
sau dupo appusu suntu nulle.
(’) Contr’a tutoru prescriptiuniloru religiöse, d’in care causa unii au si recusatu
provinciele.
cari reportați despre presedinlu consulilorn si senatului: toti trebue se
simtimu si se adducemu celle mai mari multiamiri meritului vostru, coci
putemu scapă de frica si de periclu in mediloculu unei cupidități si cii-
tezantia asiâ de mare a omeniloru? Inse acellu omu incarcatu de vitie
si uerdutu, ce sententie mai grave aștepta de câtu alle amiciloru sei?
Ctdlu mai intimu amicu allu lui, L. Lentulu, uuu omu in legătură cu
mine, si P. Nasone, uuu omu lipsitu de ori-ce cupiditate, au considerata
co n’au neci ua provincie si co tragerea la sorti a lui Antoniu a fostu
iiulla. Acellu-asi lucru l’a facutusiL. Pilippu,-* unu barbatu forte demnu
de tatalu seu, de mosiulu seu, de străbunii sei. De acea-asi părere a fostu
omulu cu cea mai mare integritate si puritate, M. Ttirraniu.* Totu asia
a facutu si P. Oppiu : chiaru acei-a, cari, respectandu amiciti’a lui
AL 'Antoniu, i au accordatu mai multu, de câtu pote voiau, M. Pisone,^
amiculu meu si distinsulu barbatu si cetatianu, precumu si M. A ehiliu,®
totu atâtu de iieinteressatu, au dissu co se voru suppune autorității se -
natului. Ce se mai vorbescu despre L. Cinn’a ? a cărui rara integritate,
vediuta in multe si mari împrejurări, face mai pucinu admirabile glori’a.
acestei fapte forte demne ; acestu-a refiisă cu totulu provinci’a, pe care de
as.seminea. ua repudia si C. Cesetiu’ cu unu suffletu mare si fermu. Cari
.suntu dero cei-alti, pe cari i incanta diviu’a sorte? L. Antoniu si M. An­
toniu.® Ce fericiți suntu amendoi! ei nu mai au niinicu de doritu. C. An­
toniu are Macedoni’a. O ce fericitu e densulu! coci avea totu-de-un a in
gura acesta provincia. C. Calvisiu are Afric’a. Nimicu mai fericitu! Coci
abia plecasse d’in Afric’a, dero, ca si cându ar fi devinatu co se va intorce,
lassasse doui locutinutori la Utica. Apoi M. Icciu avu Sicili’a, L. Cassiu®
îspani’a. Nu am, ce se banuescn. Credu co tragerea la sorti acestoru doue
provincie a fostu mai pucinu miraculosa. XI. O! C. Cesare (vorbescu de
tenerulu). ce mântuire ai addussu tu republicei! câtu de neprevediuta! câtu
de neașteptata! Coci ce ar face urmarindu-ne acellu-a, care a facutu acestea
fugindu? In adunarea poporului, ellu dissesse co va fi custodele Bornei si
co va ave ua armata lungo Cetate pino la calendele lui Maiu. O minu-
natu custode allu ouiloru este (dupe cura se dice) luimlu! Ore Antoniu
erâ custodele Bornei ori spoliatorulu si tormentatorulu ei! A mai dissu,

Pilula lui L. Pilippu, socrulu ui Octavianu. _ i •

(*i Pote co este l'urraniu, partisanulu lui Pompeiu, care proscriisu de Antoniu si
Oetaviu, fu tradatu de tiinlu seu si uoissu. . „•
M. Pupiu Pisone Oalpurnu. despre care vorlesce mai de multe ori Cicerone
in Discursurile si in scrierile selle filosofice.
t®) Unii critici citescu VeHeius.
(9 Callaru romanu amicu allu lui Liga.-iu. _
C) Luciu si Caiu Antoniu, frații lui M. Aiitonin , fusesse pretori in annulu ace-
stn-a. Cine va fi M. Antoniu, de care este vorb’a aci, nu se scie, coci nu pote fi An­
toniu care, dupo ce avussesse de la poporu Macedonia, obtinusse Galii a Cisalpiiia.
Ellu n’avea trebuiiitia de sorti candu avea provinci’a de la poporu. Se crede co mai
«istă unu altu M. Antoniu. _
(®) Fiindu-co Icciu si Cassiu erau nesce cetatiani bum, Cicerone nu presuppuno
neci na frauda in sorti.
 _ _J>8 _ _

€0 elin va intra in cetate si va essi, candu va voi. Dero numai acest’a ?

N’a dissu ellu ore iu audiulu poporului, standn dinaintea templului lui
Castoru, co nu va trai nimenea, de câtu cellu invingutorn ?
Astadi pentru antâi’a ora, părinți conserissi, dupo unu lungu inter-
valu, punemu petiorulu pe terremulu libertății : pentru care eu, câtu
am pututu, am fostu nu numai apperatoru dero si conservatorii. Cându
inse nu puteam face acest’a, ni'am repausatu si am siifferitu durerea si
nefericirea acel loru timpuri fora umilintia si cu ore-care demnitate.
Dero pe acestu monstru terribile cine l’ar pute sufferi sau cum? Ce este in
Antoniu de câtu desfrenare, crudime, insolentia si cutezantia? Din acestea
intregu este inchiegatu. Nimicii onestu, nimicii moderații, nimicii demuu,
nimicii riisinatu, nu se vede intr’ensiilu. Asia dero fiindu-co lucrulu a
venitu la acesta alternativa, ca ori ellu se fia pedepsiți! ori noi se fimu
sclavi, pre dieii nemoritori, părinți conserissi, se avemu ua-data virtu­
tea si curagiulu parintescu, ca sau se recuperămu libertatea propria nu­
melui si poporului Romanu, sau se preferirau sclaviei mortea. Amu in­
durați!’■ si siifferitu multe, cari nu trebuiau sufferite intr’ua cetate libe­
ra : unii cu sperantia de a recupera libertatea, alții d’in prea marea iubire
de a trai. Inse, deco amu sufferitu acellea, pe cari ne fortiâ a le sufleri
necessitatea si ore-care putere approj-e fatale : pe cari totuși nu le aniu
fam sufferitu,^ indurâ-vomu orc si rnultu orribilea si forte crud’a tirania
a acestui impurii latrone ?
XII. Ceva face, deco ar pute, in lueni’a sea omulu acestu-a care, candu nu
putea se si verse foculu iie niiiienea, a fostu mimieu totoru omeniloru
buni? Ce nu va cuteza ca invingutorn ellu, care, candu nu castigasse neci
ua victoria, a facutu dupo mortea lui Cesare atâtea crime a sleitu
cas’a lui cea opulente? a jefuitu gradinele? a transportatu Ia sine
tote' ornamentele d’intr’ensele ? a scossn d’in funeralie oceasiunea in-
cendieloru si macellulu ? si afora de doue sau trei senatus-consulte fă­
cute bine si in interessea republicei, a intorsu tote celle-alte la casțigu
si la preda ? a vciidutu scutirile ? a liberați! cetati ? a smulsu provincii
intrege de la dreptulu de possessiune allu poporului Romanii? a reebia-
matu exiliati ? a ingrigitu se se sape in arama si-se se affiga in Capitoliu
in numele lui Cesare, decrete false si legi false, si a iustituitu in cas a
sea unu tirgu de tote aceste lucruri ? a impusu poporului Romanu legi ?
a excluși! d’in foru, cu armele si cu presiediele, si poporulu si rnagistra-
tii ? a iiiconjuratu senatulu cu arme ? a inchisu armate in templulu Con-
coaliei, pe candu tine acolo senatu ? a allergatu la Brundusiu la legiuni?
a taiatu gutulu centurionilor!! cu sentimentele celle mai formose ? a in-
cercatu se vina la Rom’a cu armat’a spre peirea nostra si ruin’a cetătii ?
Si cu tote co ellu fu opritu d’in acesta furia prin intelleptiunea si puterile
XI. (‘) Domni’a lui C. I. Cesare.
(“) Coci Cesare a fostu ucissu.
XII. (^) Allusiune la discursulu pronuiitiatu de Antoniu la funeraliele lui Cesare,
prin care ellu excita furorea poporului contr’a lui Brutu si Cassiu, alle cărora case
fnro incendiate.
lui Cesare, prin unirea veteraniloru si prin curagiulu legiuniloru, de si
infrântu de fortuna, nu-si micusiora cutezau ti’a si nu se opri smintitulu
de la iuria, neci de la năvălire. Ellu ’si dusse armat’a mutillata in Gal-
li’a ; cu ua legiune si acea nedecisa aștepta pe frate-seuLucin;'“* pe^nimine
nu pote gassi care se-i semene mai bine de câtu acestu-a. Devenitucom-
mendante d’in mirmillone,® generale supremii d’in gladiatorii, ce ruine
facil, ori pe iinde-si puse petiorulu ? Golesce pivnitiide, ucide ciredi de
vite mari si tote vitele merunte, si ori-ce gasesce; militarii sei suntu me­
reu in ospetie; ellu insusi, ca se imitedie pre frate-seu, se incarca cu vinii;
agi’ii se devastedia; villele se jefuescu; mamele, fetiorele, copiii liberi se
rapescii si se dau soldatiloru. Âcelle-asi escesse facù si M. Antoniu, ori
pe iinde-si dusse armat’a. XIII. Veti deschide voi porțile acestorii orribili
frați? veti primi voi veri-iiadata pe acesti-a in Rom’a? candu occasiuuea
e presentata, candu capii sunt gata, candu spiritele militariloru suntu in-
flacarate, candu poporulu Romanu conspira, candu Itali’a intrega e excitata
pentru recuperarea libertății, nu ve veti folosi voi de binefacerea diei-
lorii ? Nu se va mai presentâ nici ua occasiune, déco vomu perde pe ace-
sta-a. Si de la spete, si d’in facia, si de laturi, Antoniu se va vedé inconjiiratii,
déco va intră in Galli’a. Nu trebue se Iu urmarimii numai cu armele, ci si
cu decretele nostre. Este ua mare putere, ua mare autoritate, consentiemen-
tiilu intregii allu senatului. Vedeți foriilu plinii, si pe poporulu romanu
redicatu cotra speranti’a recuperării libertății : ellu, dupo unu lungii in-
tervallu, candu ne vede aci atâtu de numeroși, spera co ne aflămii adu­
nați ca omeni liberi. Asteptandu acesta di, eu evitai sceleratele arme alle
lui M. Antoniu, atunci, candu attacandu-me in absentia, nu intellegea.
pentru ce timpii mi reservam viueti’a si puterile melle.- Coci déco asiu fi
voitii se-i respiindu atunci lui, care caută se incepa macelliilu de la
mine, acum n’asiii pute se servescu republic’a. Avendii inse acesta facul­
tate, nu voiu perde, părinți conscrissi, nici unu momentu, nici ua di,
nici ua nopte, ca se nu cugetu la ceea ce trebue se cugetu despre liberta­
tea poporului Romanu si despre demnitatea vostra ; pentru ori ce tiebiie
facutu si liicratu, nu numai co nu recusii, dero chiar dorescu si ceru. A-
cést’a am facutu-o, câtu tempn am pututu : m’am opritu numai candu
nu mi-a fo.stii permissti. Acum nii numai co putemu lucia, ci chiaru
suntemu obligați, afaro numai déco voimii mai bine a fi servi, de câtu deci etă
cu animele si armele nostre. case nu serviinu. Nemuritorii diei ni au datu
doue rédiine : pe Cesare pentru Rom’a, pe Brutu pentru Galii a. Déco Anto­
niu ar fi pututu opprime indataRom’a si,Galli’a, numai de câtu ar fi tre-
buitu se pera orics-ce omii cum se cade, érő cei-alti șe fia sclavi. XIV. In
numele dieiloru nemuritori ! părinți conscrissi, folosiți-ve de acesta occa­
siune , si adduceti-ve aminte infine, co voi sunteti capii consiliului cellui

(2) Luciu era fratele mai micu allu lui Antoniu, care fusesse tribunu allu plebii
in annulu in care Marcu fussesse consule si Caiu pretore.
Mirinillonii formau una classe de gladiatori, numiți astu-fellu fiinduco aveau
pe casce figur’a unui pesce, ce se numiea in grecesce,
 80

mai inscmnaiii de pe faci’a pamentului. Dati poporului Romanu prob’a,

co consiliulu vostru nu lipsesce republicei, fiinduco si ellu declara co cu-
ragiulu seu nu va lipsi. N’am ce se ve recommandu. Niminea nu este
asia de terapitu, ca se nu intellega co, deco vomu dormi acum, va
trebui se indurămu ua dominare nu numai superba si cruda, dero chiaru
degradatoria si criminale. Cunnosceti insolenti’a lui Antoniu, cunnosceti
amicii sei, cunnosceti co cas’a sea intréga serve desfrenatiloru, petulan-
tiloru, corruptiloru, nerusinatiloru, pecatosiloru si betiviloni. Ea re-
presenta miseri’a cea mai mare unita cu gradulu cellu mai inaltu allu
desonorii. Deco acum (feresca-ne dieii de acesta predicere) a sositu ulti-
m’a di a republicei, se facemu si noi ceea ce fucu junii gladiatori ca se
cada cu onore: se facemu si noi, dicu, capii universului si totoru genti­
lom, ca mai bine se cademu cu demnitate de câtu se servirnu cu rușine.
Nimicu nu e mai detestabile de câtu desonorea, nimicu mai odiosu de
câtu servitutea. Noi suntemu nascnti pentru onore si libertate: sau se le
pastrârau acestea, sau se murimu cu demnitate. Prea multu timpu amu
ascunsu ceea ce sentiamu ; acum totulu c descoperita : toti si au datu pe
faci’a sentimentele si dorintiele pentru ua partida sau pentru cea-alta.
Suntu cetatiani impii forte inulti, de'co cugetârau la iubirea ce fia-care e
datorii se aiba pentru republica, forte pucini, deco cugetâmu la mulțimea
celloru cu sentimente formose : pentru nimicirea acelloru-a, dieii nemu­
ritori au datu republicei ua fortuna si ua putere de necrediutu. Pe longa
protectorii, pe cari i avemu, se voru adauge acum consulii,^ cari cu cea
mai mare prudentia, curagiu si unire au meditatu si cugetatu multe luni
assupr’a libertății poporului Romanu. Prin indemnulu si conducerea a-
cestoru-a, prin adjutoriulu dieiloru, prin mult’a veghiare si prudentia a
nostra pentru venitoriu, prin unirea poporului Romanu, vomu fi de se­
curu liberi in scurtu timpu. Si adducerea aminte de servitute va face mai
dulce libertatea.
Pentru aceste considerați uni, fiinduco tribunii plebei au propusu me-
sure ca senatulu se se pota tiné la Calendele lui Januarie in securantia, si
ca opiniunile despre interessile celle mari alle republicei se se pota spune
in libertate, assupr’a acestui punctu sum de părere : ca consulii desig­
nați, C. Pans’a si A. Hirtiu, se aiba grigia ca senatulu se se pota adună in
securanti’a la Calendele lui Januariu;— Câtu despre edictulu lui D. Brutu,
tmpsrutore, consule designatu, care a forte bine-meritatu de la repu­
blica, senatulu se declare coD. Brutu, imperatorelQ, consulele desig­
natu, a forte bine-meritatu de la republica, pentru co appera autoritatea
senatului, imperiulu si libertatea poporului Romanu. Si fiinduco pastrandu
in puterea senatului armat’a si Galli’a citeriora, provincia cu barbati forte
curagiosi si vertosi si cu cetatiani forte amici ai republicei, ellu si armat’a
lui, municipirie si coloniele provinciei Gallice au facutu si făcu acestu lu­
cru intr’unu modu legale, regulatu si in interessea republicei: senatulu
se considere co este de cea mai mare utilitate pentru republica, ca D. Brutu,.

XIV. (’) A, Hirtiu si C. Pans’a, cari intrau îa 1 Januariu in funcțiune.

 , Șl

si L. Plancu, imperatori si consuli designați, precum si cei alti cari au provin­

cie, se le pastredie conformii legei luli’a, ‘ pino candu, prin senatusconsultu,
li se va da successoru fia-carui-a ; si se aiba grigia, ca acelle provincie
se remana in puterea senatului si poporului Romanu, si pentru apperarea
republicei;—si fiinduco, prin zelulu, curagiulu si intielleptiunea lui C. Ce­
sare si prin marea unire a militariloru veterani, cari punendu-se sub au­
toritatea lui au fostu si suntu redimulu republicei, poporulu Romanu a
fostu si este si acum apperatu de celle mai mari pericule; — fiinduco le­
giunea Martia s’a oppritu la Alb’a, intr’unu municipiu forte fidele si cu­
ragiosu, si s’a offeritu autoritâtii senatului si libertății poporului Ro­
mane ; — fiindu-co cu ua intielleptiune ecuale si cu acellu-asi curagiu le­
giunea a patr’a sub conducerea cestorului L. Egnatuleiu, unu cetatianu
distipsu, a apperatu si appera autoritatea senatului si libertatea popo­
rului Romanu ; senatulu se aiba acum si pe venitoriu ua mare solicitu­
dine , ca, pentru servitiele atâtu de mari alle acestoru-a cotra republica,
se li decretedie onori si se Ii adduca acțiuni de gratii : in fine senatulu
se decrețedie, ca consulii designați, C. Pans’a si A. Hirtiu, indata ce voru
fi ințrati in funcțiunile loru, déco Ii s’ar paré co e bine, se faca chiaru d’in
antâiele dilie acestei ordine unu reportu despre aceste lucruri asiâ, dupo
cum i consiliedia consciinti’a despre interessile si securanti’a republicei.
Xy. (1) Legea lui I. Cesare care assignasse provincie celloru doui Bruti, lui
Cassiu, lui Planou si altora cetatiani.

6
■ '■ifv.v.d «.»i< V) »fc i». «'

:ț‘rîS,
’ »4 • 1 . >• • ii'-'i'Jiî i’ri iiiLfVi’i-’ Íii/>’íi<'!''.iu ‘(irjfjlio jir- !■“-
™ » <’ ÄÄW».'
J’-Qô**
'.ÎS

-;;ùs,;î^sÿ£i
-Ífífoiío^ <.7bn' ’>•' iâîiÎîÂ/Mi^ '

lî’h

tol .itonS îfüB tnviîôo

'■M '.

J'-i»

k
 A PATR’A FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU
 <

ZiÚMirJíí A'Hl’AM A
l'I.l' A

. azoHMni:' iilliut
l'.fil dliï

tllKOTZA .1/.

. \ -

\
 NOTITIA LITTEEAEIA

In diu’a in care Cicerone pronunția a trei’a Filippica in senatu (20 Decembre),

pronunția si pe a patr’a dinaintea poporului, narrandu-i celle ce se vorbisse si se ia-
cusse in se natu, Acestu discursu, dessu interruptu prin acclamatiuni, este ua pre­
scurtare a cellui precedente, care conține acelle-asi laude pentru junele Cesar»,
pentru Decimu Brutu, pentru legiunea a patr’a si pentru Marti’a,—acelle-asi exhor"
tari spre a declara pe Antoniu inimicu publicu.
Dupo ce felicita pe Romani pentru nobilele si generosele sentimente si pentru
ardorea ce an de a apperâ caus’a republicei, le arretta victori’a si-i inflacaredia
pentru libertate.
In acestu discursu se vedu mai multe repetitiuni, care probedia co Cicerone lu-a
scrissn asia cum lu-a pronuntiatu. Aceste repetitiuni, ce se gasescu chiaru in dis­
cursurile selle d’in senatu, erau si mai necessarie spre a puté fi pe deplinu intiel-
lessn intr’ua adunare asia de tumultôsa cum erâ a poporului in foru.
Cicerone, adducundu-si mai tardiu aminte de celebr’a di iu care a pronuntiatu a
trei’a si a patr’a Filippica^ declara in publicu, co ar fi muritu veselu in acellu mo-
mentu, fiindu-co audisse pe poporulu Eomanu acclamandu-lu in unanimitate de pă­
rinte si salvatore allu patriei pentru a dou’a ora.
 !
I

á;.-
,.'7

Aîîf-AHHTTfJ. AltnOSá

' ' /«Jurtwíí OS) nhuH.! ííí cjÍ'í ji’:iü'wJ n wt.Wfi'-i.j -,i7TO->iD.f.w> nt ji'iiix) tíl ■',
; ; :„>icPr()7 ü'Vi u!í'»-)í-uí)'..t- i«íi .iní lïO(j')j jiíitifcinfi ‘>ij íh Aiíifuíi'n^
-«1Ç HU fll-'. ■írtlií'bs.i!;^»;! (Í!7q ut'i ri II ■■':>!) .ííOm^S « «Km
z,'W;ií<> ■)/-«)); ab;’’*’ ííc-ft'b-w: -jíí:OíV•'‘j-i/w iaif9-> « ïàiia'ja -
'■ •ifwíz'i-iiJ: .:’?í « f/;!«;; f. .■’/!" ■"h;?'' irtf.'ct'i jítni'Íjddr'rtU inhioțl' .
.li liii.Hiiț li'. i'.nln!.. jíitfxO:/, !•,{ liißf-.if) c. Tț.’. íitsí

ií,(v e((íí Ki;.ru!’n-»?.Oi!’)íy«>í jy íí li :á;í BTtnaff,btuirog üj iv;bii<. oo .?q«a

■ 5(fp,M7íftnH-w c'h> bíí sibrís s? Ja 'íí f'tqar wj'jtf'i : -r> vü
aính-jíHI (ntf.'aq;
íííií ó'> aitoáov! ,ífniai:to«í n aíínuí iii'u uíi'yi -j.. , !.. .,a nï ■
'-a:b fú nitód' oa in «Ví j;::»' ur;c^ ab;;) uați:^^.:
4a:jáá'nflíí<p>'0(j-a M(!í/7; W]« -r^a .rrt.r;‘á jíhií .KJ
.mo; ri wdirfafífKj i; «9 in;n. na''ííjjiiír(i rJ.jr, gai; in0-, ..■: i'iífli na*’!-,
ß tti'ibflíHij'H/, c aj(í> u( íb bííi jiíi-i £>& aíífnti orfytíil í iiui btahiauiibú:. piimfoiO .
■(HÄ ßifWßKi ui-lVlV I)!f:7il£í[ il 70 (ț!) .naiWO-; í!t OïlO'-'^O •-»•■'■/-tVl ft’lóí'í B id
ai ijî-atirfti'fiÉÎ'rii; tioonK» i übci.iqi,',- g'faaiiî/.-no Qj-ülinift. ,nh'ijnt
.Bïü Æ'i/ôb'0 jíTÍirí-q bIÎ$ «TOfoylna ia 9htn íí
■ , ■■ ■■ ; ■ -J

>

?
 FILIPPIC’A A PATR’A
I. Aeést'j. mulțime prodigiósa, Romani, acesta adunare atâtu do nu-
merosa, câtu nu mi adducu aminte se mai fiu vediutu, ’mi dti cea
mai mare ardore pentru a apperá republic’a si sperantia de a recupera
libertatea. Mie curagiulu nu mi a lipsit« nici-ua-data; mi au lipsitu inse
impreiurarile ; indata ce acestea au parutu co arretta ore-care radia de
sperantia, am fostu cellu d’antâiu spre a apperá libertatea vostra. Deco
asin fi Încercata mai d’inainte a face acest’a, n’asiu pute-ua face acum.
Se nu credeți, Romani, co asta-di s’a facutu unu lucru de pucina însem­
nătate; s’au arruncatii fundamentele operatiiiniloru nostre yemtone. Coci,
deco Antoniu n’a primitu inco de la senatu numele de inimicii, a loștu
inse iudecatu astii-fellu prin faptu. Dero acumu-a sum cu multu mai in-
ciiragiatu, fiindu-co si voi, cu atâtu-a unanimitate si acclaraatiune, 1 ati
considerații ca inimicu. Si intr’adeveru. Romani, nu potefl al trament e,
coci sau suntu criminali^ acei-a, cari au preparatii armatem conți a con-
siilelui, sau este inimicu acellu-a, in contr’a cărui-a cu dreptiilu s au ii-
dicatu armele. Dero acesta indoiieda, de si nu erâ nici un’a, totuși ca se
nu pota fi veri-una, senatulu a imprastiatii-iia prin deliberatiunea de astadi.
C. Cesare, care prin zelulii, intielleptiiinea si infine prin patnmoniulu seu
a protessii si protégé republic’a si libertatea vostra, a jostu ciilminatu cu
celle mai mari laude de cotra senatu. Velanda’ pe voi. Romani, ve laiidu
fiinduco insociti cu sentimentele celle mai pdine de gratitudine numele
acestui adolescente sau mai bine acestui illnstru copillu. Faptele lui appar -
ținu immortalitătii, ero numele etătii.“ Mi adducu aminte de multe, am
audiții multe, am cetitii multe : nimicu astu-fellii n’amcunnosciitu in tota
istori’a ; atunci candu eramii appesati de servitute, si reulu ciescea pe fie­
ce di, cându nu aveamii nici unu redimii si ne temeamu de iicidetoria si
pestifer’a intorcere a lui Antoniu de la Briindiisiii, acestu-a intrepimse asdii
planii neasteptatii de nimine, si chiaru fora scirea nostra, ca se lormedie
I. (') Coci m’ar fi ucissu Antoniu.
(’) Octavianu si Brutu. ,
(b La pronuntiarea numelui lui Cesare, poporulu si manifesta veseli a sea prin
applause si acclamatiune. , io_
(’) Numele de piier se applica pino le etate de 20 anni; Octavianu rain ’
(O Nomen aetatis a fostu în diverse moduri interpretatu.-ba mco Einestu le înlo-
cuesce prin non aetatis. Noi admittemu interpretarea uriuALore . e si ap e ese
suntu nenioritorie, nu Iu pu temu inse numi de catu copillu dupo etate.
 88

din militarii tatalui sen ua armata invincibile, si se înlăture de la ruin’a

republicei furi’a lui Antoniu, pre care Iu attitiá intentiunile celle mai
crudele. II. Coci cine este, care se nu intellega acest’a, co deco Cesare
n ar fi prepaiatu ua armata, intorcerea lui Antoniu ar fi fostu spre peirea
nostra? Elin se întorcea asia de apprinsu de ura contr’a nostra tutororu,
si asia de cruntatu in sângele cetatianiloru, pe cari i ucisesse la Suess’a
si la Brnndusiu, in câtu nu cugetă la nimicu altu de câtu la ruin’a re­
publicei. Care ar fi fostu re'dimnlu salutei si libertății vostre, deco nu
s ar.fi afflatu arrnat’a lui C. Cesare compusa din militarii cei mai cura-
giosisai părintelui seu ? Despre onorile si laudele divine si innnortale, ce i
se detorescu lui pentru divinele si immortalile selle senitie, senatulu, pri-
mindu. propunerea mea, a decretatu mai adine-ora, se i se addnca la cea
dantâiu siedintia unu .reportu. Cine nu vede co, prin acestu decretu, An­
toniu este judecatu ca inimicii publicu ? Coci cum altu-felln putemu numi
pe acestu omu, candu senatulu considera demni de onori extraordinarie pe
acei-a, cari conducu armatele in contr’a lui ? Ce ? ore legiunea Martia, care
mi pare co și a luatn printr’ua inspiratinue divina numele de la acellu’dieu,
de la care scimu co ’si trage originea poporulu lîomanu, n’a judecatu chiaru’
ea pe Antoniu de i.nimicu prin decretele selle mai nainte, de ce se Iu ju­
dece senatulu ? Coci deco nu este ellu inimicii, trebue se considerâmu inimici
pe cei, cari au parassitu pe consule.^ Forte bine si la timpu ati appro-
batu, Bomani, prin acclamatiunile vostre forte fornios’a fapta a Martiali-
loru, cari s’au declaratu pentru autoritatea senatului, pentru libertatea
vostra, pentru intreg’a republica, ero pe acellu inimicu, latrone si parri-
cidu aUu patriei 1 au delassatu. Si ei au facutu acest’a nu numai cu anim’a
și cu ciiragiulu^ dero si cu judecata si intieleptiesce. Ei s’au opritu la Alb’a
intr’.unu orasiu bine situatu, ințaritu, appropiatu, cu barbati forte cura-
giosi, cu cetatiani forte fideli si forte onești. Legiunea a patr’a, de sub
conducerea lui.L.Egnatuleiu, pe care senatulu Iu laudă adine-ori pentru
meritulu seu, imitandii curagiulu légiiméi Martia, s’a unitu cu arrnat’a
lui C. Cesare.®
III. Ce sententie mai grave astepti, M. Antonie? Cesare este inaltiatu
la ceru, pentru c’a ridicatu ua armata in contr’a tea. Suntu laudate in
terniemi cei mai distins! legiunile, cari te au delassatu, cari furo chiamate
de tine, cari.aru fi alle telîe, deco tu ai fi voitii mai bine se fii consule
de câtu inimicu. Judecat’a forte adeverata si forte curagiosa a acestorii
legiuni ua confirma senatulu, ua approba totu poporulu Romanu; afora
numai deco voi. Romani, considerați pote pe Antoniu consule ero nu ini­
micu. Eram de. mai nainte securu co asia Iu considerați si voi. Romani dupo
cumu arrettati. Ce? Au dora credeți co municipiele, co coloniele, co pre«

II, (') De acesta argumenta se serve forte desu Cicerone.

(’) Delassandu pe consule se espuneau la mari pericle
C) Deco credemu pe Tacita, acelle legiuni n’au delassatu pe Antoniu de la sine
Ci tiindu corrupte de Octavianu. r o la sme,
III. (’) Poporulu striga co Antonia egte inimica.
 ___ 89 __

fecturile^ lu considera altumentere? Toți muritorii au acellu-asi cugetu :

trebuescu ridicate contr’a acestui flagellu tote armele acellora-a, cari
voiescu carepublic’a se fia salvata. Ce, Romani? ore judecat’a lui D.Brutu
pe care ati potutu-ua vedé in edictulu lui de astadi, ® pare cui-va de des-
pretiațu? Aveți dreptate se negați, Romani. Coci, ca printr’ua binefa­
cere și favore a dieiloru nemuritori s’a datu republicei numele si famili’a
Brutiloru sau pentra a fonda libertatea poporului Romanu sau pentra
a ua rescumperâ. Care a fostu dero judecat’a lui I). Brutu despre M. An­
toniu ? Lu dede afora d’in provincia, i se oppuse cu ua armata, impinge la
resbellu Galli’a intrega, deja excitata de sine si prin sine. Deco Antoniu
e consule, Brutu e unu inimicu. Deco Brutu e conservatorulu republicei,
Antoniu e inimiculu ei. Deci putemu sta ore la indoiela assupr’a veri-
unui-a d’intr’ensii ?
■ IV. De'ro, dupo cum voi, cu ua sengura voce si intr’unu cugetu una-
nimu, diceti co nu stati la indouiela, asia si senatulu decreta acumu co
D. Brutu bine merita de la republica, fiinduco a apperatu autoritatea
senatului, imperiulu si libertatea poporului Romanu. Si contr’a cui le a
apperatu ellu? De securu, contr’a unui inimicu. Coci ce alta apperare
este demna de lauda ? Apoi se lauda de senatu si se culmine'dia cu dreptu
cuventu in termenii cei mai elocenti prpvinci’a Galli’a, fiinduco ré­
sisté lui Antoniu. Déco acea provincia Tar considera pe acestu-a con­
sule si nu Tar primi, ar committe ua mare crime. Coci tote provinciele
trebue se fia sub commendulu si autoritatea consulelui. Acestu nu­
me i Iu nega D. Brutu imperatorulu, consulele designatu, cetatianulu
nascutu pentru _republica;_ i Iu nega Galli’a, i Iu nega tota Itali’a, i Iu
nega senatulu, i Iu negați voi. Cine dero Iu mai considera consule, affora
de câtu latronii? Déro chiaru ei ensisi nu seintu, ceea ce spunu; nici nu
potu, ori câtu de impii si criminali aru fi, dupo cumu si suntu, se fia in
contr’a judecății totoru omeniloru. Déro speranti’a răpirii si predării or-
besce suffletele acestoru-a, pe cari nu i a saturatu nici dăruirea bunuri-
loru, nici impartirea agriloru, nici acea infinita vendiare; cari si au pro­
pușii se prede Rom’a, bunurile si averile cetatianiloru; cari credu co
nimicu nu le va lipsi câtu tempu va fi ceva de rapitu, ceva de furatu.
Loru M. Antoniu (o ! diei nemuritori, departati si detestati, rogu-ve, a-
cesta predicere !) le a promissu co le va imparti Rom’a. Se se intemple
déro. Romani, asia, cum ve rugați voi, si expiarea acestei nebunia se cada
assupr’a sea si familiei selle, ceea ce speru ce se va si intemplâ. Acum
credu co nu numai omenii déro si dieii nemuritori s’au unitu spre a con­
serva republic’a. Coci déco dieii nemuritori ne predicii celle venitorie prin
prodigie si miracle, elle suntu asia de pipăite, in câtu de ellu e apprope
pedeps’a, si de noi libertatea; déco unu consentimentu asia de generale n’a
pututu fi fora impulsiunea dieiloru, cum ne mai putemu indoui de vo-

(’) Cetâtile, in cari se tramitteau prefecți, ca se judece processele.

In acestu edictu D. Brutu déclarasse, co va conservă Galli’a sub potestatea
senatului si poporului romanu; si attitiasse pe poporu la luarea armeloru.
 _ 90 _

inti’a celloru d’in ceru? Remâne acum, Romani, ca se perseverați in a-

cesta părere, ce ati raanifestatu-ua. .
V. Voiu face dero, intocmai ta generalii, cari, dupo ce si assçdia ar-
mat’a in rondu de batalia, de si vedu pe militari forte preparați pentru
lupta, totuși i exhortedia : asia ve voiu exliortâ si eu pe voi, cari sunteti
inflacurati si plini de ardorea recuperării libertății. Nu, nu, Romani, nu
pote fi veri ua eonditiune de pace cu acellu inimicu, cu care voi șuuteti
in lupta. Coci ellu nu doresce servitutea vostra, ca mai inainte, ci acum
furiosu vrea sângele vostru. Nici ua petrecere nu-i pare mai plăcută ca
sângele, ca macellulu, ca ommorulu cetatiauiloru Înaintea ocluloru sei.
Voi n’aveti a face. Romani, cu unu omu sceleratu si criminale, ci cu ua
fera selbateca si cruda, care, fiinduco a cadiutii in cursa, se fia
mentata. Coci déco ar scapă de acolo, crudimea sea nu se va da inderettu
d’inaintea nici unui suppliciu. Inse acum e tinutu, e strinsu, e attacatu
de fortiele, pe cari deja leavemu : si in currendu de acellea, pe cari le voru
prepară nouii consuli dupo câte-va dille. Arruncati-ve in causa. Romani,
dupo cum faceți. Iu nici ua cestiune unirea v'ostra n a fostu mai mai e .
nici-uadata n’ati fostu associati cu senatulu asia de strinsu. Nimicu dc
miratii. Coci nu este vorb’a de a sci cu ce conditiiine yomii trai, ci deco
aveinu se traimii ori aveniii se perimu in suppliciu si batujocura. De si
natur’a ne a impusu totorii mortea, cu tote acestea ua morte cruda^ si
desonorante ua respinge totu-de-un’a virtutea, care e peva propriu semin­
ției si genului Romanu. Conservați, rogu-ve. Romani, acesta virtute, pe
care v’au lassatu-ua străbunii voștri ca ua ereditate. Pe candu tote celle-
alte lucruri suntu incerte, peritorie, scbimbațiose, virtutea singura este
redimata pe radecinele celle mai adunci, ea nici-uadata nu pote fi clăti­
nata, neci-uadata nu pote fi mișcata d’in locii de nici ua fortia. Prin a-
cesta virtute străbunii voștri mai antâiu invinsero tota Itali’a, apoi de-
rimaro Carthaginea, resturnaro Numanti’a, si suppusero acestui imperiu
pe regii cei mai putinti,’’ pe națiunile celle mai bellicose.^ VI. Dero stră­
bunii' voștri. Romani, aveau a face cu unu inimicu, care avea unu statu,
ua curia, unu tesauru, intiellegerea si concordi’a cetatianiloru, ua cunno-
scintia ore-care de pace si de tractatii, candu occasiiinea ua cerea; inse ini-
miciilii vostru de astadi attaca republic’a vostra, si nu are neci unu statu;
arde de dorinti’a de a distruge senatulu, acestu aiigustu consiliu allu
universului, si ellu nu présidé nici unu consiliu piiblicu ; a sleitii țesaii-
rulu vostru, si ellu n’are nici unu tesauru. Cine pote avea concordi’a ce­
tatiauiloru, candu n’are nici ua cetate ? ce intiellesșii pote se aiba pacea
cu acellu-a, in care se afla ua crudime de necrediutii si nici ua fideli­
tate? Asia déro, cetatiani, poporulu Romanu, invingetorulu totoru natiu-
niloru, este in lupta cu unu assassinu, cu unu latrone, cu unu Spartacu.

V. (') Fiinduco este attacatu de tote părțile, de Octavin, de Brutu, de poporu si

de senatu. . ,, t. i •
(*) Perseu, regele Macedoniei, Antiochu allu Aiiiei, Mitvidate allu Fontului.
(*) Ispani si Galii.
 91

Si fiindu-co adesse-ori se glorifica co scniena cu Catilin’a; da : i este

ecuale in crime, dero iuferioru in abilitate. Acellu-a, neavendu nici ua
armata, ’si forma intr’ua clipa un’a : acestu-a perdù si armat’a, care ua
avea. Dupo cum ati sfermatu pe Catilin’a prin veghiarea mea, prin au­
toritatea senatului, prin zelulu si curagiulu vostru; totu asia veți audi co,
prin acesta unire a vostra cu senatulu, asia de mare cum n’a mai fostu
nici-uadata, prin fericirea si curagiulu armateloru si generaliloru voștri,
nelegiuitulu^latrociniu allu lui Antoniu a fostu in scurtu timpu compri-
matu. De acea-a, ori câtu voiu pute face si produce prin grigi’a, munc’a,
veghiarile, autoritatea si cugetarea mea, nimicu nu voiu négligé d’in
celle ce voiu crede co suntu in interessulu libertății vostre. Coci nu potu
lucră altramente, fora a fi criminale in faci’a atâtora favori, câte mi ati
datu. Astadi chiaru pentru antâi’a ora, in urm’a reportului unui bar-
batu forte curagiosu si forte amicu voue, allu lui M. Serviliu, aci pre­
sente, si allu collegiloru sei, nisce barbati atâtu de distinși, nisce ceta-
tiani atâtu de buni, amu pututu, dupo unu lungu intervallii, prin indem-
nulu si impulsulu meu, se ne inflacuramu la speranti’a libertății.

VI (’) M. Serviliu, tribuna allu plebei, care condusse pe Cicerone in fora apre
a vorbi poporului.
 7

í •
Hí

: : <jl :(;'uiíií«O IK.> (liiyiíis ■ (VJ k íÍIÍioI'^

bí: i na i!Í., a'/ii’)í! .n-iifí'wA .nJüliliJi; «f (hói;fíl:iÍ Ql|ft ,((r ahiád
, ■ .,,.,, ,(, ii ,.ri/; u/if''ííKi B-ii'tf’íj>r. : b’hií <a|iíí' ati •ti)i(',(:nt'í(A (> ,}‘tííaittK
■aK líí’Kj .i.áff í;‘ru,:.í)^*jv lii la j/iiíííiri’j h-i iMíiííriüló ih, (íitw o»)(i(.Í .W'Ùï
.oalbni. ha? ííJoj ar.íp.í-'V tífncH/tn-i ia.íiíal'v aha .iiríidw;!. cátelha
nihil í'aa (i’ií ínna o'^iíí oB náín .üiihui'H ua inl>v,iv „í; sihkp «!>">:'/; nhi,
in-fhriCiaiioy fe ü-K-iaÍMfnji. níaiy.íhu-i !i>n-nbha ahi; ,fi;Í3(i'it-;);n /
-h.{ai(h uhOá? íif <; (linohtA M ülJß Kii!îiyihf:r4iîi!:ț£i|j;«6ha
.i/iy.i ;'£i ai'íq ícjnhi.'ii'i h 9'."!íí áifi'f ah'WÍv. ra'ji-/;9atí 3<f .nJ*'.
ai a lü’.^'/ int irmnHi . (.i:n .i< (ítbdi'íiaii.' .'ai iíüifw..■ >
jiífiif lin (afiO .yiif.áV ithhax.lb'' r.i thi'o. ’V) nlia'i ■ ta")'
;a; itfs »Iií. .àiâïiô fitol/iíí. KWit SÍtóíifHh'^ j! n lííd'.sJfaaí á'aui
-Ifid îîiühaoaaï j/'ii-iíf ni ,í^«í t/íiílfiii icpji'Hf niRid-' ibid-A .utó' '■
' -''Tf ;>i: í .ifj?ívi;><<.,JA ífiíji'Lt: n-iar'úihnt ia-j/ftnii^nifa c-m aWh
-b::^ fí)?iit ' .baiia^íb ab .'hVb fbíihnd •.aíin ',»’; îholiîțaffoa .tdíta' •'
-ai'.ibffí f,;iif| .(ifiiiïï'tűi ayáití huh aqiili jíhiií’iiq üli«; .iastd '•li.tiHüi;'Rík>'P
,(i.tóh9ilí{ n'ilniA'iq- fibiJiii/nnafiíbdhn >; ,oa»í nfefín(iíii i- iíííü.

^fíjs^u'uű Ili Ouáiíbíí'já si/i'/ iílít onuJűi ,íjííívti*íí^ t .Iv

, .iyluwv^Í

■r'

.. . A '

)
 Â. CÎNCIA FILIPPICA/
A. LTJÎ

M. TULLIU CICERONE
CONTRA L«

M. ANTONIU
 '• . i’jl

(.

ITfl K

3MOHíl3íO .M
}
iM AÂTiîOt)

îJiytOTWA'.M (

■- Ï

!
 NOTITIA LITTERARIA

Sossiro in fine si calendele lui Januariu atâtu de multu dorite. Noui consuli, C.
Vibiu Pansa si Anin Hirtiu, intrandu in funcțiunile loru (ann, 710), convocare se-
natnlu si facuro, dupo cum se decisesse, unu reportu despre onorile si premiele, ce
se cuveniau commendantiloru si armateloru, cari binemeritasse de la republica,
candu infransesse attacurile lui Antoniu. Acestu reportu inse , de si avea de base
propunerea lui Cicerone, eră redactata in termini moderați, coci consulii credeau
co resbellulu civile s’ar pute inlaturâ prin negotiâri. De acesta părere fu si consu­
larele, Q. Pufiu Calenu, socrulu lui Pans’a, care fu chiamatu a’si da mai antâiu o-
piniunea, <Trebuescn suspense ostilitățile si tramissi deputati la Antoniu, spre a-i
cere se se lasse de pretensiunile selle assupr’a Galliei si se recunnósca autoritatea
senatului,» declara acestu inimicu allu Brutiloru si partenu allu lui Antoniu. Cu
acesta propunere se uniro mai multi senatori, intre cari si L. Pisone, cari credeau
co este injustu a condemná pe unu cetatianu fora a-Iu asculta.
Cicerone combătu cu ardore propunerea lui Calenu, pronuntiandu acesta Filip-
pica, in Capitoliu la cal. Jan. ann. Romei 710.
Oratorulu, prefacundu-se co nu intellege moderatiunea consuliloru , incepe dis-
cursulu seu manifestandu cea mai mare Încredere in dispositiunile auditoriloru si
arrettandu veseli’a ce simte co a adjunsu la diu’a renascerii libortâtii.
Nu trebue se tractâmu cu Antoniu, câtu timpu va avé armele in mâna; acest’a
este propunerea lui Cicerone. Ar fi nclogicu, addauge densulu, se se tramitta depu­
tati la unu omu declaratu inimicu publicu prin decretele senatului si prin appro-
batiunea data lui Cesare si legiuniloru cari s’au unitu cu densulu ; Antoniu nu va
primi nici ua conditiune drépta si tóté Încercările nostre vor ave de resultatu per-
derea de timpu si recirea ardórei legiuniloru.
Acesta parte a discursului se distinge prin vivacitatea si energia stilului.
In partea a dou’a oratorulu cere recompense pentru toti apperatorii republicei,
pentru Decimu Brutu, pentru junele Cesare, pentru armatele loru, pentru legiu­
nea apatr’a, pentru legiunea Martia, pentru Egnatuleiu, ctc. Intre aceste nu-
me se vede si allu lui Lepidu, cate nu se facusse prin nici unu servitiu demnu de
recunnoscinti’a publica in aceste Împrejurări, dero care, aflandu-se in fruntea cel­
lei mai bune armato a republicei, inspiră senatului cea mai mare sperantia si in a-
cellu-a timpu cea mai mare temere. _
Laudele celle mai multe suntu addusse junelui Cesare. Cicerone garantédia mo­
deratiunea acestui adolescente «apprope divinu» si assecura pe senatu co. nu va a-
busă nici-ua-data de puterile co i se incredu.
In peroratiune oratorulu revine assupr’a propunerii de a lucră energicu sirapede
contr’a lui Antoniu.
 (

Z
5 *

•'

'.') ,iiii>iti(o iuQÎt .oti'roii i.'iliiiïi 'i!' wtj’jii ni'iniHi.'.*’ oi' ia 'vnli ,r<r •l'ju/oS
.(OiV ni ufiuihíiií /lÿfiil ntifi . ;íii'<Í7ti(íiV
fl « il-. 'jlHûiii) rjUJ » «(j.'ib .(fiiutii ia Ùfojflr
«1 si) 'j-wfili’tônnnid hr, ) , inoGiioinh! ia uKiJitiKP'iiïiiiiian OTiií'W^'í w
ss))i( ni) ,:>'/« ia ob .uani iil'tibf A dIp.'dà .nȘ’.ab'f). ințoh'iiiiBÏîQ.jă'urfliii,lifiiwj
iiBoi'su biiiÄhOo i-ji)> ,iitti'ii)9i<; iuiiïrwl Ji;; 'ni jv.M'wpiïii

ii.iiioi ir^ «1 '/l’j’njn jii•.'?■)!! “i*! iiDf iÿ(h:7 ■;>i'i'Jiiïw tiniil'iih'.i. <j'j
-ô finrtiii! ijitd üh. r.’i: uluiiihiib p'k sißs jü'atw'i ini/rlirt'ii) i ./iii'îiiii’). H;ii> i V .oion;!'
i-ij oiqa fli Ítííiíjtpb iaaiiffTií ia oííiiíWfj.tío -j-.ti'iqütP! t. ;.'>íii«iiiíúi,

«ibiHíttliiíi jnaúíiim'.rt fla ia i'jfiÍBtÁfl'KjnaáíVsíi'i-i ''fiHirian'it'/nj sb okkí;! sa s;-•vit)

a'> .líino-íiiA iní hííü íinotíJiií.i« íJfoIíítrifl iiUj! HŰHiíítiifia')')a «,i);ii,i;.'iis<
ftisflfecrj hivK .-mOijiI .d ia iiaa ‘/ihti Jíó-Ihh-m ifííiKtiíüii (itiau ‘<i ■rtsinoioitf aia'j'jji
.iifhj-jau «! f; OTot j/miií/dó') nftM aij Íirmistitoj/; Jrtantni idas OS
-ívVíA jiii (»-ííinUtj.oiií ‘nubij; hó lílHifoio;) yfiínsoi'.'»
.. ' . .01V .ÍA') HÍ'HiifliiqtiO nr^n'M v
. -liffj , jnolHiiKiRi'ji.i líim’tiíTiböHí Bțj-iiișfiii eii a-j oaoihitfi i.'ß’j'sii .|(/Íiiií)h;il>
ia iMolrpkl'b«); t)Iiűí!Wia)nj!;ií» jti sisfiÓTjiii: ;>•»)«! íhíií íí'‘);i irfiftHta ilifiSHi ulu8-ii/y
.íilíiÍ'!')t(i!.'H'TOaiíi!')-f7!’n.if/x;í, O’) HÍHíi'., ); VÍliú)/
«'Jsw, ÍÍBüiiHí HÍ ólflfíuír'ii’te J.7'wpuíí Hh'ió .nsii'itk/i «o ni,.; 'ja ■»üdoií iiX. ,
■fí([flb HítitiHitl fia, oa .«îfiaitàî? o^jíjKÍiíid ,HSÍ vóf'.i! ií ■</; .ono i rtv ) in'
•OïijijH íiijíj la'jiitfilßH'i'j ‘íbirnsB'Hi-Hí /j=>fldti.Ț nsbii ii: iHíto hiiií ïd.iîiiï,
a^'iiu ÍiíiídJiíA ; Hlwaiifif) m fiitii» iiß"« hí!'í -H'<«iitiaií',;'-i ia '/us-.'j'J (hî-, t.ííd,. fi-iiwüBd

9,b'i)ï£! -fOï flóíaoíf 'iliiß-rt-Wiif 011'1.; ia .;î«i';, i) oqiMilțidf»,/;n iyiii-ufiiTu. •.

■' - ' ’ .'n('Îifitir.’.vd i'ib'ibn; f.s'ii'i'."! ob.’a'nolj
.iijhtlUft-ni’i’/PHl,*» ia fioiiîiiof.vi/ ainj •/giiü di» s-j liifnïdf.'/ iii .i; ■;Ji.fn; Af.-.,-)A
, iióóiKii'iijii itoif frtiflsit 0.ș(r!'pi'.iȘ)ji< itljHoi!). ) ü-'b.,')'a c.',ii;,i ni
-UP^si irdHSlJE '>h)fi((tx;; JCi ilîHî,; ,■)■.,Hilf,'.» ifí'ÍHHi, »■. lii’.i'j ,li (1. ;ii' S,!;;■)),( Í, 'ri-rill-bj ■
■I!« öiíSóíf‘î/.iHÎ .ob , nrin‘i'{ ívÍiííiíjij! ir'iiiv. .i/ilufjî «yn ■

sA noiftol» oitiîwa HÎIH .ioiu idl'f fl-iaoufià jO iii! ii;., , l !,,, y„,
dyy iiflbHÏt I!‘ aa i:fii(.nfhi .■wifl '«'lO ;; r áidsb ;;\;(ííyaó'i.(ij-i'n.',.,
-li ni ia fi'iilfCî-iqa Oliioi ii;((( «!) 'iilHii!,!'); .L-jü.;!,.; ,i a sîi.-îi.á’i.!,,,J iju.i i&i, '
/ , -itji-'-, ..li'.i (lii.i li 1'. .j.fii.ij;
•OHÎ aifc'iîHiiTH';, fiihiiHbiaa-iÎiiîûn'iH sii .a' n ' Mdid.l '
‘ (i íSY'lití-.oy (íMiíó; aq )ijiw;,aiß ia (! îiiif» -lî; .a A; «• i ji "oj,. ,tfjj.jvil),
V ■■■ó.'V’ili •»« i «'< li Șf'HJ oi; ji'fHif-iiii i-iH iiaa<( . ■
. 9ftySi'í-)iüá!Tj7StK«íat»tá'3biíi >;íii<í<i(.p?'q!(aaijy^ rwr/tf
' •',! . .Îlîus,' -,". tiii t,'íiiíO!)

■ V-
 FILIPPIC’A A CINCIA
I. Nimicu, părinți conscrissi, nu mi a parutu veri ua data mai depar-
tatu de câtu Kalendele lui Januariu ; totu asia intellessei, in dillele ace­
stea , co v’a .parutu si fia carui-a d’in voi; coci, cei cari porta resbellu
contr’a republicei, n’au așteptata acesta di. Noi inse atunci, candu erâ
mai multa trebuintia de a veni prin consiliele nostre in adjutorulu salu­
te! commune, nu eramu convocat! in senatu. Dero plângerea mea de dil­
lele trecute a annulatu-ua discursulu consuliloru, cari vorbire asia, in
câtu Kalendele lui Januariu păru a fi fostu mai multu dorite de câtu
prea tardiu sosite. Inse cu câtu discursulu consuliloru mi a inaltiatu suf­
fletulu si mi a datu speranti’a nu numai in conservarea salutei statului
dero si in recastigarea vechiei selle demnități, cu atâtu m’ar fi turbu­
rata parerea acellui-a, care a vorbitu mai antâiu, ’ deco nu aveam incredere
in curagiulu si constanti’a vostra. Si intr’adeveru, părinți conscrissi, v’a
strălucita diu’a, vi s’a datu si occasiunea, ca se arrettati poporului Romanu,
câtu curagiu, câta constantia si câta autoritate se afla in decisiunea ace­
stei ordine. Âdduceti-ve aminte ce s’a petrecuta acum trei-spre-diece
dille, ce unanimitate între voi, ce curagiu, ce constantia : câta lauda,
câta gloria, câta multiamire ati primitu de la poporulu Romanu. II. Și
in acea di, părinți conscrissi, ati luatu ua astu-fellu de resolutiune in
câta acum nu ve mai remâne altu ceva de câtu sau ua pace onorabile sau
unu resbellu necessariu. Voiesce M. Antoniu pacea ? Se depună armele,
se ua cera, se ne roge. Pe nimine nu va gassi mai bine dispusu de câta
mine, cărui-a ellu a voitu mai bine se-i fla inimicu de câtu amicu, nu­
mai ca se se recommende cetatianiloru impii. De securu, nu essiste con-
cessiune, care se se pota dâ cellui ce ne face resbellu; va fi pote ceva,,
care se se pota accordá cellui ce ne roga; a tramitte inse deputat! la a-
cellu-a, contr’a cărui-a ati pronuntiatu ua sentintia atâtu de grava si
de severa, acum 13 dille, ar fl nu numai usiurintia, ci, ca se spunu cea-a ce
simtiu, ar fi ua dementia. Mai antâiu ati decretata laude acelloru gene­
rali cari, prin propri’a loru autoritate, au intreprinsu resbellu contr’a
lui : apoi militariloru veterani cari, deși fussesse condussi in colonie de

I. Í*) Q. Fufiu Calenu, socrnlu lui Pans’a.

II. '(*) Se facusse, dupo propunerea lui Cicerone, unu senatusconsultu pnn care;
se adducea multe laude lui Cesare Octavianu.
La Casilinu.
7
 98

cotra Autoniii, au pusu mai pre susu de beneficiele acellui-a libertatea

poporului Romanu. De ce se lauda legiunea Martia ? de ce se lauda le­
giunea a Patr’a? coci, deco au delassata pe consule, trebuescu mustra­
te : deco pe inimiculu republicei, suntu cu dreptu laudate. Voi ati decre­
tata, cându n’aveati inco consuli, ca se se presinte câtu mai iute unu re-
portu atâtu despre premiele militariloru câtu si despre onorile generali-
loru. Voiti ore, ca in acellu-asi timpu, se fixați premie pentru cei cari au
luatu armele contr’a Iui Antoniu,® si se tramitteti si deputati Ia Auto-
niu ? in câtu degiâ trebue se ne fia rușine, co decretele legiuniloru au mai
multa demni'ate de câtu alle senatului : de ore ce legiunile au decretata
se appere senatulu contr’a lui Antoniu, ero senatulu decreta deputati
pentru Antoniu. Ore ace.st’a va se dica : a intari animele militariloru sau
a immuiá curagiulu loru? Celle douesprediece dille facuro atâtu-a schim­
bare, iu câtu acestu-a, pe care atunci mu s’a gassitu niminea, afor’a de
Cotyl’a,* ca sein appere, se aiba acum de patroni chiaru consulari? Ma­
cáim deco toti acesti-a si ar fi spusu parerea inainte de mine ! (deși cam
sciu ce au se dica unii d’in acei-a cari voru vorbi dupo mine), iasiu com­
bate mai usioru, deco ar fi ceva de combatutu. Se dice, co unulu vrea se
decerne lui M. Antoniu Galli’a Ulteriora, pe care ua guverna Plancu. Aii
este bre totu un’a cu a dă inimicului tote armele pentru resbellulu civi­
le ? Alai antâiu, nervii resbellului, ua nenumerata summa de bani, de
care e lipsitu acumu; apoi callarime, câtu va voi. Callarime dieu ? Credu
co nu se va decide a adduce cu sine națiunile barbare. Cine nu vede a-
cest’a e orbu; cine vede si totu decerne, este tradatoru. Incredințiâ-yei tu
unui scelleratu siperdutu ua armata de Galii si de Germani, banii, pe-
destrime, callarime si tote medilocele de resbellu? Nu suntu scuse ace­
stea : e amiculu meu. Se fia mai antâiu allu patriei. E rud’a mea.
Pote fi ore veri-ua rudire mai appropiata decâtu cu patri’a, in sinulu
carei’a se afla si părinții noștri ? Mi a datu bani. Dorescu se vedu, cine
are curagiulu se spună acesta-a. Cându ve voiu arrêta inse cum sta Gestiu­
nea , ve ya fi usioru a decide, ce opiniune se ve dati sau cu care se ve
uniti.
III. Este vorb’a a sci, deco se da lui M. Antoniu facultatea de a op­
prime republic’a, de a uccide pe cei buni, de a preda Kom’a, de a darui
agruri latroniloru sei; sau daco nu i se permitte a face nici un’a d’in a-
cestea. Stati ore la indouiéla despre ce trebue se faceți. — Dero Antoniu
nu e capabile de aceste attentate. — Acesta-a n’ar ave' curagiulu se ua
dica nici chiaru Cotyl’a ; coci de ce nu e capabile acellu-a, care, candu
dice co appefa actele lui Cesare, restorua acelle legi alle lui, pe cari le
puteamu lauda mai multu ? Acellu-a voi se secee bălțile * : acestu-a

(’) Veteranii care se pusero sub comrneiidulu lui Octaviaiui.

(*) Eiiilele L. Var iu Cotyl’a, atunci presinte in senatu, pleca apoi la Mutin’a in
castrele lui Antoniu, de unde se intorse la senatu ca delegata allu lui.
III. (H Suetoniu ,ne spune ca mortea supprînse pe Cesare, cându planuiâ secca-
rea bâltiloru pontine, scurgerea lacului Pucinu si asternerea unei câlli de la mare,
prin costele Apenniniloru, pino la libere.
 99

dede tota Itali’a spre a ua imparti unui omu moderatu, lui L. Antoniu.
Ce? poporulu Komanu primitu-a acesta lege? Ce? permissu-au auspi-
cie se i se presente ? Dero aiigurulu cellu respectosu interpreta auspiciele
fora collegii sei. Cu tote co acelle auspicie n’au trebuintia de interpre­
tare. Cine nu scie, co nu e permissu a se face nimicu in adunarea
poporului candu Joue tuna ? Tribunii plebei propusero ua lege despre
administrarea provincieloru in contr’a acteloru lui Cesare; acellu-a fixasse
doui anni pentru consulari, acestu-a sesse anni : poporulu Romanu pri­
mitu-a ore si acesta lege ? fostu-a dens’a promulgata ? n’a fostu ore pro­
pusa mai nainte de a fi scrissa ? n’amu vediutu-ua ore făcută mai nainte
de a’si pute cine-va intipui co se va face ? Unde este legea Cecili’a si
Didi’a ? unde proraulgatiunea de trei tîrguri ? unde pedepsele decre­
tate prin nou’a lege Junia si Licinia ? Se potu ore ratifica aceste legi,
fora nimicirea celloru alte ? Si cui i a fostu cu putintia se petrunda in
foru? Ce se mai vorbescu de acelle tunete? de acea tempestate? Este
lucru de miratu co, pe candu auspiciele nu mișcau pe Antoniu, totuși
ellu putea infruntâ si supportâ violenti’a atâtu de mare a tempestătii, a
plou iei si a venturiloru. Acesta lege dero, pe care dice co a propusu-ua
ca auguru, nu numai in mediloculu tuneteloru lui Joue ci apprope con­
tr’a vocei ceresci, stâ-va densulu la indouiela de a marturi co a fostu
addussaincontr’aauspicieloru? Si apoi, cea-a cea propusu cu acellucol-
legu,® pe care insiisi l’a declaratu vitiosu allessu, crediutu-a ore abilele
auguru co n’are nici ua relatiune cu auspiciele? IV. Inse interpret! ai
auspicieloru vorau fi pote noi, cari suntemu collegii lui. Dero ave-vomu
ore trebuintia se fimu si interpretii armeloru ? Mai antâiu tote intră­
rile forului erau asia de bine inebise, in câtu, chiaru deco nu se oppunea
nici unu militariu, totuși nu erâ de locu cu putintia a intra in foru, de
câtu sfermandu barierele. Si presediele erau assiediate asia, incâtu vedeai
co, dupo cum se impedica intrările inimicului prin castelle si lucrări de
arte, astufellu se respingu de la intrarea in foru poporulu si tribunii ple­
bei. Pentru aceste motive, susținu co acelle legi, cari se dice co le a pro­
pusu M. Antoniu, tote suntu addusse cu violenti’a si contr’a auspi­
cieloru , si co acelloru legi poporulu nu e tinutu a se suppune.
Deco se dice co M. Antoniu a addussu veri ua lege, pentru confirmarea
acteloru lui Cesare, sau pentru desfiiutiarea de veci a dictaturei, sau pen­
tru ducerea colonieloru in agruri, sum de părere ca acelle legi, pentru
ca poporulu se le respectedie, se fia d’in nou propuse cu auspicie regulate;
coci de si a addussu unele lucruri bune cu violenti’a si intr’unu modu

{’) Legea de agriș a L. Antonio dividendis.

Legi cari determinau tirnpulu si formalitățile ce trebnescu se précéda pro­
punerea legiloru.
(‘) Pedepsele contr’a acelloru-a cari nu respectau intervallele de timpu in pro­
punerea legiloru.
(^) Cu Dollaheira.
IV. (') Violenti’a addussa poporului erâ asia de manifesta in câtu nu mai erâ
irebuintia de cercetare.
 100

vitiosu, totuși aceste legi nu trebuescu conservate: tota cutesanti’a acestui

gladiátora smintitu trebue repudiata prin autoritatea nostra. Dero acea
rissipire a baniloru publici, nu trebue neci de cum tolerata, candu a de-
turnatu siepte sute milliuni de sesterți,^ prin înregistrări si donatiuni
false 3: in câtu pare ceva prodigiosu cum a pututu se pera in asiâ de scurtu
timpu ua avere atâtu de mare a poporului Eomanu. Ce? trebuescu ore
sufferite aceUe immense câștiguri, pe cari le a inghititu tota cas’a lui
M. Antoniu? Vindea decrete false; regatele, drepturile de cetate, scuti­
rile de tributu, ordină se se sape in aramé indata ce primea banii. Ellu
dicea co face acestea in virtutea registreloru lui Cesare, allu căroru autor»
eră ellu insusi. In partea interiore a caseloru selle se vindea pe întrecute
tota republic’a: femei’a sea mai fericita pentru sine, de câtu pentru băr­
bații sei,^ punea la licitatiune provinciele si regatele : se recbiamau exi­
lați! fora lege, ca dupo lege. Deco acestea nu se desfăcu prin autoritatea
senatului, candu amu inceputu se sperămu in recuperarea republice!, nu
va remane neci imaginea unei cetăti libere. Si nu numai d’in registrele
falsificate si d’in nenumeratele chirografe venale s’au gramaditu bani in
acea casa, atunci candu tóté ce vindea Antoniu, dicea co le face in virtu­
tea acteloru lui Cesare; ci si din senatusconsultele, pe cari le falsifică pen­
tru bani; se semnau conventiuni, ® se duceau la tesauru® senatuscon sulte,
cari nu existau. La acesta turpitudine erau marture chiaru națiunile
străine. In timpulu acestu-a s’au inchieiatu tractate, s’au datu regate,
s’au liberatu popore si provincie; si pentru tote aceste lucruri, se affigeau
table false prin totu Capitoliulu, pe candu poporulu Eomanu suspina. Prin
aceste mediloce s’au gramaditu intr’ua singura casa atâti-a bani, încâtu
deco s’ar aduna la unu locu n’ar lipsi poporului Eomanu banii.
V. A addussu si ua lege judiciaria^ omulu castu si integru, reformátora
de lege si de tribunale. Ne a insellatu si in acesta-a. Dicea co a facutu jude­
cători pe militarii antesignari, manipulări si alaudi. Inse ellu a allessu
jucători, a allessu exilați, a allessu Greci.® O! ce strălucită grupa de ju­
decători! o! ce maiestate admirabile de consiliu! Dorescu d’in suffietu a
apperá veri unu accusatu d’inaintea acellui consiliu, înaintea lui Cyd’a
Cretenulu, monstrulu insulei selle, omulu cellu mai cutezătorii si mai
perdutu. Dero se presuppunemu co nu este asiâ; scie densulu cellu piicinu
latinesce? este ellu de nascerea si conditiunea judecatoriloru? cunnosce
ore legile si moriele nostre? cunnosce infine pe omeni? Creț’a ve e mai
(’) Lei 143,500,000.
C) Antoniu inscrisse in registrele de la templulu Cybelei sumele de bani dăruite
de Cesare, dero cari nu se gassiau si in testamentulu lui Cesare. Cu acești bani An­
toniu corrupse pe Dolabell’a.
(‘) Fulvi’a fusesse socia lui Clodiu si lui Curione, ambii uccissi.
(’) Conventiuni cu cumperatorii.
(’) Senatusconsultele si legile mai antâiu se scrieau in senatu, apoi se sapau in
arama, dupo ace’a se atârnau in Capitoliu si in fine se duceau la erariu.—Antoniu
tramitea la tesauru decrete, pentru venderile selle, ne trecute prin senatu, etc.
V. (*) Vedi Pilipp. I. cap. 8, 9.
(*) Pe Cyd’a si pe Lysiade.
 101

•cunnoscuta voue de câtu lui Cyd’a Rom’a. Chiaru intre cetatianii noștri
facemu allegere si cautàmu notahilitàti spre a-le numi judecători. Dero pe
unu judecatoru de la Gortyniu® cine lu cunnosce sau cine l’a pututu cun-
nosce? Pe Athenianulu Lysiade lu cunnoscemu mai toti. EUu este fiiulu
lui Phedru/ unu filosofu distinsu : afora de acestea unu omu de petre­
cere, in câtu póte se se invoiesca forte lesne cu M. Curiu, si ca conjude-
catoru si ca conjucatoru. Intrebu inse, deco Lysiade, chiamatn ca jude­
catoru, n’ar respunde si s’ar scusá co este membru allu Areopagelui si
co nu’i e permissu a judecá in acellu-asi timpu si la Rom’a si la Athéné,
va primi ore acellu-a, care \a presiede tribunalu scus’a judelui Grecule-
tiu, imbraccatu aci cu palliulu athenianu, ací cu tog’a romana? Ori nu
va tinó sema de vechi ele legi alle Athénéi? Ce tribunalu, diei buni? Unu
jude Cretenu, si acest’a cellu mai de nemicu. Pe cine^ va tramitte accu-
satulu la acestu-a? cum se se appropie de ellu? Națiunea loru e dura.
Athenianii inse suntu misericordiosi. Credu, co nu este crudu neci Curiu.
care in tote dillele pune in periclu averea sea. Mai suntu allessi si alti
judecători, cari póte se voru scusá. Si au fia scusa legitima, co si au
schimbatu tierr’a d’in caus’a exilului, si de atunci n’au mai fosta rechia-
mati. Ar fi allessu ore acellu smintitu judecători pe acesti-a? ar fi dussu
Ia tesauru numele acestora-a? le ar fi incredentiatu loru ua mare parte
d’in republica ? deco ar fi cugetatu co existe macara ua umbra de re­
publica la Rom’a. VI. Dero eu v’am vorbitu de judecătorii cunnoscuti :
pe cei mai pucinu cunnoscuti n’am voitu se-i numescu : saltatorii, cithari-
stii si infine totu corulu orgiei Antoniane, se sciti co suntu arruncati in
a trei’a decuria a judecatoriloru. Ecco caus’a pentru care ua lege asia de
frumosa si asiâ de salutaria se adducea in mediloculu unei ploi torren-
tiale, unei tempestâti, pe venturi, furtune, vertesiuri, in mediloculu tunețe-
loru si fulgeriloru, ca se avemu de judecători pe acei-a, pe cari nemine
n’ar voi se-i aiba ca ospeti. Marimea sceleritâtiloru, conscienti’a crime-
loru, delapidarea acelloru bani, allu cárom computu s’a confectionatu in
templulu Cybelei, a inventatu acesta tertia decuria; ellu n’a cautatu ju­
decătorii infami, de câtu candu disperasse de scaparea culpabililoru cu
judecătorii onești. Dero câta nerușinare, ce impuritate a fostu in acestu omu
de tina, ca se cuteze a allege assemeni judecători! prin a caroru allegere
se imprima ua indoita desonore republicei ; un’a, fiindu-co exista nisce
judecători asia de infami; alfa fiindu-co se da pe facia, câtu de multi
infami avemu in cetatea nostra. De acea-a asiu fi de părere se se abroge
atâtu acesta lege, precum si altele de fellulu acestei-a, chiaru deco au
fostu făcute fora violentia si cu auspicie regulate. Dero pentru ce se mai
ceru a se abrogâ legile, pe cari le consideru ca nepropuse.^ Acelle acte nu
(’) Oppidu d’in interiornlu Cretei.
(‘) I'edru este unu filosofu epicurianu, despre care vorbesce de multe ori Cicerone
iu scrierile selle filosofice.
(’J Ce patronu? , .
VI. (’) Nu erâ permissu a lucră in adunarea poporului, cându tuna si fulgera.
(*} Numai legile rogate (făcute intr’unu modu regulatu) sa potu abrogă.
 102___

trebiiescu ore inferate cu stigmatele celle mai infamante si in monumen­

tele acestei ordine, pentru adducerea aminte a posterității, cum co, de la
fondarea Romei, numai M. Antoniu, a avutu in acesta cetate cu sine si pe
facia omeni armați: cea-a ce n’au facutu nici regii, nici acei-a can, dupo
allungarea regiloru, au voitu se usurpe regalitatea. Mi adducu aminte
de Cinn’a; am vediutu pe Sull’a, apoi pe Cesare. Acești trei ómeni, dupo
liberarea cetătii de cotra L. Brutu, au avutu putere mai mare de câtu
tota republic’a. Nu potu affirmă co densii n’au fostu insociti de nici ua
arma; affirmu inse co de pucine si ascunse. Dero acestu flagellu era urmatu
de ua trupa de armați zClassitiu, Mustell’a, Tirone, cu spadele scosse duceau
prin foru turme de semeni: unu locu distinșii in trupa occupau sagettarii
barbari. Cându adjungeau la templulu Concordiei, ei se assediau pe trepte,
puneau scuturile in lectice, nu fiinduco Antoniu tienea ca scuturile se fia
ascunse, ci pentru ca amicii sei se nu se fatige, portandu ensisi scuturile.
VIL Dero lucrulu cellu mai Înfiorătorii de auditu, nu numai de vediutu,
omeni armați, latroni si sicari erau assiediati in templulu Concordiei; d’in
templu se facea carcere ; părinții conscrissi votau, cu usiele Concordiei
inchise, pe candu latronii se preâmblau printre scaunele senatului. Anto­
niu disse chiaru co, deco nu voiu veni aci la Kalendele lui Septembre, va
tramitte lucratori si va derimâ cas’a mea. De securii, eră vorb’a de unii
mare lucru : ellu facea unu reportu despre supplicatinni. ‘ Venii a dou’a
di; nu veni densulu. Vorbii despre republica, intr’adeveru cu mai pucina
libertate, de câtu eram deprinșii; cu tote acestea cu mai multa libertate
de câtu ’mi permitteau pendele si ammenintiările. Dero acellu omu fu-
riosu si violentu, care excludea asta deprindere de a vorbi liberu, (cu trei-
deci de dille mai nainte facusse acellu-asi lucru cu forte mare lauda
L. Pisone). se declara inimicu allu meu, si ordină ca se me presentu in
senatu la a 13 di inainte de Kalendele lui Octobre. Intre acestea densulu
declamă 17 dille contr’a mea la Tiburtinu, vill’a lui Scipione,® spre a’si
atitiâ setea; coci acestu-a este scopulu pentru care ellu declamă. Candu
sossi diu’a acea-a in care ordinasse ca eu se fiu presente, atunci veni in
templulu Concordiei in mediloculu unui patratu de satelliti, si d’in
gur’a cea mai impura espectoră unu discursu in contr’a mea care
lipseam. In acea di, deco m’aru fi lassatu amicii se vinu in senatu, dupo
cum doream, ar fi facutu inceputulu macellului cu mine : coci astu-fellu
decise;;se. Si candu ua data ar fi iramuiatu spad’a in crime, nemicu n’ar'
fi addussu finele ommorului, de câtu fatic’a si saturarea. De acea-a eră
presente si fratele seu Luciu, unu gladiátora Asiaticu, care se luptasse la-
Mylase“ ca mirmillone; ellu avea sete de sângele nostru, coci versasse
multu de allu seu in acelle lupte gladiatorice. Acestu-a calculă banii no­
ștri : însemnă possessiunile si urbane si rurale: mendicitatea lui unita cu
Vil. (') In onorea lui Cesare.
(’) Scipione Metellu, socru lui Pompeiu.
(’) L, Antoniu se luptasse in Asi’a, ca gladiator« mirmillone, cu unu intimu álla­
sén, t-i-lu uccise. — Mylas’a este unu orasiu d’in Caria, unde se născu regele Mau-
soln.
 103

aviditatea ammenintiá averile nostre: inipartiá ori ce agrn si cui voiâ; neci
nnu omu nu se putea appropiá de ellu, nici ua rugatiune nu ’lu immniá.
Fia-care proprietara avea atâtu, câtu i lassâ impartitorulu Antoniu. Deși
acestea nu mai potu fi in vigore, deco veti annulá legele lui, totuși sum
de părere a notá pe fie-care cu numele seu; trebue se declarați, co n’au
fostu de locu septemviri* si co nu voiti a ratifică nemicu d’in actele ce se
dicu făcute de densii.
VIII. Dero pe M. Antoniu, cine Iu pote consideră mai multu ca ce­
tatianu, ero nu ca inimiculu cellu mai odiosu si mai crudu, candu
d’înaintea templului lui Castore, a declarații in audiulu poporului Ro­
manu, co nu va trai niminea de câtu invingutorulu ? Credeți ore, pă­
rinți conscrissi, co ellu a vorbitu mai ammenintiatoru decâtu pote fi? Ce,
eră dero, ce’a ce a cutezatu se declare in adunare, co indata ce va fi essitu
din magistratura, se va află cu ua armata lungo Eom’a, si va intră ori
de câte-ori va voi ? ce eră acesta-a, deco nu a annuntiă poporului Romanu
servitutea? Ce va se dica mersulu seu la Brundusiu? Ce va se dica grab’a
sea? Care eră speranti’a sea, de nu ca se adduca lungo Rom’a sau mai
bine in Rom’a ua armata câtu de mare ? Ce eră decimarea centurioniloru ?
Ce eră acea desfrenare a unui suffletu in deliru? Candu legiunile celle cu-
ragiose protestaro contr’a promissiuniloru lui, ellu ordină se vina a casa.
Ia densulu centurionii, pe cari’i cunnoscea co au sentimente bune pentru
republica, si puse de-i taiaro Ia petiorele selle si alle sociei selle, pe care
ua addusse cu sine la armata gravulu generale. Cu ce suffletu credeți co
ar fi fostu acestu-a cotra noi pe cari ne ură, candu fussesse asiă de crudu,
cotra acei-a, pe cari nu-i vediusse neci ua-data? si câtu de avidu ar fi.
fostu cotra banii celloru avuti ellu, care se lacomisse la sângele seraci-
loru ? pe alle caroru bunuri, ori câtu de mici erau, le a impartitu indata.
sociloru si amiciloru sei de beutura. Apoi furioșii ellu adducea degiă de
la Brundusiu steguri ostile patriei, candu Cesare, prin favorea dieiloru
si prin marirea cugetului, geniului si suffletului seudivinu, merse atâtu
prin propri’a sea mișcare si cu unu curagiu distinsu, câtu si cu approba-
rea judecății melle, ’ la coloniele tatalui seu, strinse pe militarii veterani,,
formă in câte-va dille ua armata, si opri violentele attacuri alle latrone-
lui. Dupo acea-a legiunea Martia indata ce vediu pe eminentele commen-
dante, nu se occupă de nemicu altu, de câtu cum se devenimu un data
liberi; pe acest’a ua imită si legiunea a Patr’a. IX. Audindu de acesta
scire, deși convocasse senatulu si insarcinasse pe unu consulare’ ca, prin- -
tr’ua propunere a sea, se judece pe C. Cesare de inimicu, ’si perdu in­
data curagiulu. Dupo acea-a inse, fora a face sacrificie solemne® si fora a.
(‘) Septemvirii eran însărcinați de Antoniu cu împărțirea pamenturiloru. Intre i
d’ensii eră si L. Antoniu.
Vin. (*) In mai multe din Epistolele selle, Cicerone se glorifica co a impinsu pe ■
Octavianu in contra lui Antoniu.
IX. (’) Q. Euflu Calenu.
(D înainte de a pleca in provincie, guvernatorii erau detori se faca sacrificie;
solemne.
 \

pronunția voturi,’ n’a plecatu, ci a fugitu imbraccatu cu paludanientulu.*

Si unde? in provinci’a cetatianiloru collorii mai curagiosi si mai fermi.,
cari, chiaru deco n’ar fi venitu adducendu-le resbellu, nu Paru fi pututu
sufferi ]>e acestu omu desireuatu, furiosu, insultatoru, superbu, țotu-de-
un’arapitoru, totu-de-un’a beatu. Dero densulu, a cărui rentate nici chiaru
desarmata nu ua pote sufferi cineva, dusse resbellulu in provinci’a Galii a :
înconjura Mutin’a, coloni’a cea mai credintiosa si mai infloritoria a po­
porului Eomanu : assediedia pe D. Brutu, impcratorulu, consulele desig­
nați!, cetatianulu nascutu, nu pentru sine, ci pentru noi si republica. Ásiá
dero Annibale fostu-a unu inimicu ero Antoniu luiu cetatianu? Ce ren a
facutu acellu-a, pe care acestu-a se nu Iu fi facutu, sau se nu Iu iaca, sau
se nu Iu urdiesca, sau senu’lu meditedie? Totu drumulu Antoniloru cea
produssu, de câtu pustiiri, devastări, macelluri si jafuri? Acestea nu le
facea Annibale, fiinduco reservâ multe pentru usulu seu; acesti-a cari
traiau fora grigie de or’a venitorie, le iacuro, fora a se préoccupa nu nu­
mai de averile si bunurile cetatianiloru, dero nici chiaru de utilitatea loru
propria. . .
La acestu omu, diei bum, voiti se se trainitta deputati ? Cuunoscu ore
autorii acestei propuneri constitutiunea republicei, drepturile resbellului,
exemplele strabuniloru ? Cugeta densii ore la cea-a ce cere majestatea po­
porului Romanu, la cea-a ce cere gravitatea senatului ? Decretat! deputati ?
Deco i tramiteti ca se Iu roge, ellu êi va despretiă; deco i tramitteti ca
se-i dea ordine, nu-i va ascultă : in fine ori câtu de severe mandate amu
dâ deputatiloru, chiaru acestu nume de deputati, pe cari Iu audimu, va
stinge arderea poporului Eomanu, va slabi curagiulu municipieloru si
Italiei. Ca se nu mai insistu asupr’a acestoru inconveniente, cari suntu grave,
deputatiunea va adduce de securu ammanarea si intardiuarea resbellului.
De si se dice, cea-a ce audu pe unii dicendu : Deputății se plece, dero
resbellulu se se prepare ; cu-tote-acestea chiaru numele de deputati va
immuiá si curagiulu omeniloru, va intardiuă si rapiditatea resbellului.
X. Celle mai mici cause adducu, părinți conscrissi, schimbările celle mai
mari in ori-ce evenimentu publicu, mai allessu in resbellu si in particulare
in cellu civile, asupr’a carui-a opiniunea si faim’a exercita mai totu-de-un’a
multa influentia. Nimeni nu va Întrebă cu ce instrucțiuni amu tramissu
pe deputati ; chiaru numele de deputatiune tramissa de noi va paré unu
semnu de temere. Se se retraga de la Mutin’a, se incetedie de a attacá
pe Brutu, se plece d’in Galli’a, dero nu rugatu cu vorbe c'i constrinsu cu
armele. Nu traniittemu dóra deputati la Annibale ca se se retraga de
(’) Cicerone aci este in contradictiune cu celle declarate in Filipio'a III : Neglec-
tis sacrificiis solemnibus, ante lucem, ea vota, quae numquam, solveter, nun-
mpavit. . .
(*) ManteU’a militaria ce o purtau generalii si ofhciarii superiori peste armatura;
erâ mai mare, de ua tessutura mai fina si cu o culore mai bogata de catu mantell a sol-
datului (saguiYb]. Paludamentulu era unu vestimeutu de resbellu, care înlocuia
vestimentulu de pace. , . .,
X (^) Nu avemu a face cu unu inimicu, cu care se pote inchieia pacea. In resbel­
lulu civile trebueecu ridicate armele sau pentru sau contr a cui-va.
 105

la Saguntii, la care tramise ua dinióra senatulu pe P. Valeriu Flaccu si

pe Q. Bebiu Tampiu, eu ordine ca, deco Annibale nu s’ar suppune, ei
se inerga la Karthaginea. La ai noștri unde le vomu ordină se mérga
deco nu se va suppune Antoniu? Tramittemu-noi la unu concetatianu allu
nostru,^ ca se nu attace pe unu imperator si ua colonie a poporului Ro-
manu? Ei bine? prin deputati trebue ore se-i ceremu acesta-a? Pre dieii
nemuritori ! ce ne passa deco ellu attaca Som’a, sau ua forteretia a a-
cestei cetati, ua colonia a poporului Komanu assiediata spre a ua apperà ?
Caus’a secundului resbellu Punicu, pe care Annibale ’lu faeù contr’a
străbunii oru noștri, fu assediulu Saguntului. Eră naturale se se tramiíta
deputati la d’énsulu. Se tramitteau la unu Punu; se tramitteau in favo-
rea inimiciloru lui Annibale, alliatii noștri. Ce assemenare este acum ?
Noi tramittemu la unu cetatianu ca se nu înconjure, ca se nu assediedie
pe unu generalu, ua armata, ua colonia a poporului Komanu ; ca sa nu
devastedie agrurile nostre, ca se nu fie inimicu allu patriei. XI. Se dicemu
co se va suppune. Trebui-va óre sau pute'-vomu se ’lu tractâmu ca ceta­
tianu ? Trei-spre-diece dille inainte de Ealendele lui lanuariu l’ati abba-
tutu prin decretele vostre;^ ati decissu ca, la Ealendele lui lanuariu, se
vi se faca reportulu, pe care ’lu vedeți facutu, despre onorile si recom­
pensele celloru cari au binemeritatu si binemerita de la republica : in
fruntea acestoru-a ati pusu pe cellu ce a si fostu, pe C. Cesare, care a
deturnatu de la Kom’a spre Galli’a criminalele attacuri alle lui Antoniu;
apoi pe militarii veterani, cei d’antâi cari au urmatu pe Cesare; infine pe
acelle cerești si divine legiuni, Marti’a si a Patr’a, câroru-a le ati pro­
mis su onori si recompense nu numai fiinduco au delassatu pe consulele
loru, ci si fiinduco ’lu urmarescu cu resbellu. In acea-asi di, dupo ce vi s’a
addussu si presintatu edictulu lui Brutu, cetatianulu cellu mai distinsu,
ati laudatu fapt’a lui; si resbellulu, pe care densulu ’lu întreprinse d’in
propri’a sea decisiune, l’ati approbatu prin autoritatea publica. Deci fa­
cutu ati altu ceva in acea di decâtu se declarați pe Antoniu de inimicii
publicu? In urm’a acestoru decrete alle vostre, pute-va densulu se ve
privésca cu unu oebiu favorabile sau pute-veti voi se ve uitati la eUu fora
ua profunda aversiune ? Pe densulu lu-a exclusu d’in republica, lu-a se­
parații si Iu a isolatu de dens’a nu numai crimele lui, dero chiaru, mi se
pare, si fortun’a protectrice a Bornei. Deco acestu-a ar ascultă de depu­
tat! si s’ar intórce la Kom’a, credeți ore co nu va fi pentru cetatiani! cei
rei unu stindardu in jurulu cărui- a se allerge ? Dero de acesta-a me temu
mai pucinu ; suntu alte lucruri de care me temu mai multu si care me
préoccupa. Antoniu nu se va suppune nici-ua-data deputatiloru. Cunno-
scu nebuni’a si arroganti’a omului : cunnoscu perversele consilie aUe a-
(’) Candu strabnnii noștri tramisero deputati la Annibale. acestu-a nu attacâ
nici Kom’a, nici ua colonia a Romei, ci pe nisoe alliati ai poporului Eomanu, afora
d’in imperiulu nostru; acum inse suntu attacati nu alliatii ci colonii, nu ua gente
străină ci fortereti’a Italici; de acea-a inimiculu nu trebue tractatu cu deputati ci cu
legiuni, nu cu vorbe oi cu arme.
XI. (‘) Decretele propuse de Cicerone, (vedi Filipp. III, IV).
 ___106__

mici]om, in braciele căroro-a s’a arnincatu. Luciu, fratele sen, ca unuia

ce luptasse cu străinii, conduce famili’a? Fia Antoniu prin natur’a sea
omu cu minte, cea ce nu va fi nici-ua-data, totuși nu i se va permițte a
fi de cei ce-lu înconjura. Intre acestea tirapulu se perde; preparativele
'resbellului se voru reci. D’in ce causa s’a prelungita resbellulu pino
ésta-di, deco nu d’in intardiuare si d’in molitiune? Dupo plecarea sau
mai bine fug’a disperata a latronelui, indata ce senatulu s’a pututu a-
dunâ in libertate, am ceruta continuu ca-se fimu convocat!. In diii’a in
care furamu convocati, flinduco consulii designați nu erau de facia, eu
am pusu, prin propunerea mea si cu marele vostru consentimentu, funda­
mentele republicei : intr’adeveru mai tardiu de câtu trebuia, dero n’am
pututu mai d’inainte : cu tote acestea, deco d’in acellu momentu nu s’ar
fi perdutu nici ua di, de securu n’am ave acumu nici unu resbellu. Ori
ce reu la nascere se vindeca lesne: invechiandu-se devine adesse-ori mai
robustu. Dero atunci se așteptau Kalendele lui lanuariu, póte fora cu-
ventu. XII. Se lassâmu inse celle trecute. Trebui-va ore se adducemu
acum uanoua ammanare, pîno candu se plece deputat!!? pjno se se intorca?
Așteptarea loru va adduce nesecuranti’a resbellului. Si deco resbellulu
este nesecuru, ce zelu pote fi in recrutare ?
Pentru aceste cuvinte sum de părere, părinți conscrissi, se nu se faca
nici ua mențiune despre deputat!; lucrurile trebuescu condusse fora nici
ua intardiuare si exsecutate cu promtiptudine, in fine trebue se se decre-
tedie co este tumultu, se se suspenda cursulu justiției, se^ se iea sagele,^
se se faca recrutări, desfiintiandu-se scutirele in Rom’a si in tota Itali a,
afora de Galli’a. Deco se voru face acestea, numai ide’a,numai vestea
severității vóstre va cuffundá nebuni’a sceleratului gladiatoru. Ellu va
vede^ co a intreprinsu unu resbellu cu republic’a, va simți fortiele si vi-
górea senatului unitu; coci acum ellu repete co este divisiune intre par­
tide. Intre cari partide? Unulu este invinsu,’ altulu este compusu din
rondurile partisaniloru lui Cesare. Numai deco póte eredeti co partidulu
Ini Cesare este attacatu de consulii Pans’a si Hirtiu^ si de insusi fiiulu
lui G. Cesare. Acestu resbellu nu este nascutu d’in dissensiunea partide-
îoru ci d’in criminal’a sperantia a cetatianiloru rei, cari au insemnatu
bunurile si averile nóstre si degiă le au impartitu dupo Înclinarea fia-că-

(*) Luciu este capulu acellei familia de latron,, de criminali, de nebuni. Tradu-
cetorulu crede co Cicerone prin familiam ducere face allusiune la calitatea de gla­
diatoru a lui Luciu. In gimnastele romane, discipulii uriui gladiatoru formau fami­
lia (banda) gladiatorului, eră maiestrulu se numiea si dux familiae.
XII.(') Sagum este nnu vestimentu celticu adoptata si de Romani, pentru a
numi mantau’a de lâna grósa sau de peru de capra a officiariloru si soldatiloru.
Devenita unu vestimentu militam, cetatiani ellu luau totu-de-un a in casu de tu­
multus, adico de invasiune străină sande turburari interiore. De ace’a vorbele saga
swmere, in sagis esse, ad saga ire indica resbellulu strainu sau turburari civile.
(’) Pino acum Senatulu nu se manifestasse prin nici ua mesura contr’a lui,
Antoniu.
(“) Partidulu lui Pompeiu.
(fi Hirtiu si Pans’a fusesse amicii cei mai de apprope ai lui Cesare.
 107 __

rui-a. Am ci ti tu ua epistola a lui Antoniu tramissa unui septemviru, omu

demnu de perderea capului, collegu allu seu, (in care ’i dice) : vedi ce
DOBESCi ; CE AI DORITÜ, VEI AVÉ DE SECUBÜ. Ecco la ciiie avemu se tra-
mittemu deputat! ! ecco cui intardiâmu a face resbellu ! unui omu care
n’a lassatu macara sórtei se decidă despre averile nostre, le a adjudecatu
cupidității fia cărui-a dintre ai sei asia, in câtu n’a mai remassu nemicu
neattinsu, pe care se nu-lu fi promissu degiâ cui-va. Cu acestu omu tre­
bue se intrămu in resbellu,iin resbellu, dicu, părinți conscrissi, si numai
de câtu. Trebue respinsa intardiuarea causata prin deputat!. De acea-a,
ca se nu fimu obligați a face in fia-care di multe decrete, sum de părere
ca tóté affacerile publice se se incredintiedia consuliloru, si se li se dea
puterea de a apperá republic’a si de a ingrigi ca dens’a se nu sufiere
nici ua perdere;® mai sum de părere ca acei-a, cari suntu in armat’a lui
Antoniu, se nu se considere ca culpabili de crima, deco ’l voru délassa
ainte de Kalendele lui Debruariu. Deco veti adoptă si voi, părinți con­
scrissi, aceste păreri, in scurtu timpu veti recuperă si libertatea poporu­
lui romanu si autoritatea vostr^. Deco inse veti lucră fora energia, totuși
veti fi nevoiti se dati aceste decrete, dero póte prea tanliu. ’Mi pare co
am vorbitu destullu despre partea reportului relativa la republica.
XIII. Cea alta parte a reportului cuprinde onorile, despre cari credu
co trebue se vorbescu acum. Acea-asi ordine, care se conserva in cererea
opiniuniloru, voiu tine'-ua si in onorarea curagiosiloru barbati. Voiu În­
cepe dero, dupo datin’a strabunilorirt de la Brutu, consulele designatu,
— ca se oraittu faptele lui de mai nainte, cari de asseminea suntu forte
mari, dero laudate pino acum mai multu prin appreciările cetatianiloru
de câtu prin onorile publice,—in ce termini amu pute ore se-i adducemu
laude meritate mai allessu in acestu momentu? coci nici ua alta recom­
pensa nu doresce asta virtute rara de câtu pe a laudei si a gloriei^ de care
chiaru deco ar fi lipsitu, totuși afla multiarairea in sine insasi, si fiindu
assiediata in raemori’a cetatianiloru recunnoscutori este vesela ca si candu
ar fi onorata Înaintea lumii. Laud’a dero a judecății si approbatiunii vóstre
trebue accordata lui Brutu. De acea-a, părinți conscrissi, sum de părere
co senatusconsultulu trebue facutu in terminii următori: «considekandu,
co D. Brutu, imperatoru si consule designatu, tiene provinci’a Galli’a sub
potestatea senatului si poporului Eomanu; considerandu co a formatu si a
adunatu ua armata atâtu de numerosa in asiâ de scurtu timpu, prin zellnlu
cellu mare allu municipieloru si colonieloru provinciei Gallice, care a
bine meritatu si binemerita de la republica; co ellu a facutu acesta-a intr’unu
modu justu si regulatu pentru interessile republicei ; si co, pentru acesta

(‘) Senatulu decretă acésta-a numai in c'rcumstantiele celle mai grave si atunci
da consuliloru na autoritate suprema. Antâiulu decretu de felulu acestu-a s’a datu
sub consnlele Opimiu, candu fu uccissu C. Gracchu; allu douile, sub Cicerone, candu
a fostu nimicită conjnratiunea lui Catilin’a; allu treilé sub L. Lentulu si C. Mar­
celin, la inceputulu resbellului civile dintre Pompeiu si Cesare.
XIII. (') In deliberările senatului se cerea mai antăiu parerea consuliloru de­
signați.
 108

fapta forte distinsa pentru republic’a, senatulu si poporulu Eomanu i este-

si-i va fi recunnoscutoriu; de acea-a, senatulu si poporulu Eomanu declara co
prin activitatea, judecat’a si curagiulu lui D. Brutu, imperatorulu si consu-
lele designatu, si prin unirea si zellulu de necrediutu allu provinciei Galli’a,
republic’a a fostu adjutata in Împrejurarea cea mai grea.» Pentru unu
asiâ de mare servitiu d’in partea lui Brutu, pentru ua asia de mare bi­
nefacere cotra republica, care ar fi, părinți conscrissi, onórea atâtu de ma­
re, ce nu i s’ar cuveni? Coci déco lui M. Antoniu i s’ar fi deschisu Gal­
li’a, deco, dupo opprimerea municipieloru si colonieloru nepreparate, ellu
ar fi pututu petrunde in Galli’a ulteriora,^ câtu de mare terrore ar am-
menintiâ republic’a ? Ar ii statu, de securu, la indouiela omulu cellu mai
furiosu si in tote resolutiunile selle precipitatu si retacitu, de a ne face noue
resbellu nu numai cu armat’a sea dero si cu tota selbateci’a barbariei : ’
asia iii câtu n’amu pute opri furi’a lui nici chiaru cu murulu Alpiloru.
Trebue dero se multiamimu pentru acesta-a lui D. Brutu, care pe candu
autoritatea vostra nu intervenisse inco , prin judecat’a si decisiunea sea,
nu a primitu pe acellu-a ca pe unu consule, ci lu-a allungatu d’in Gal­
li’a ca pe unu inimicu , preferindu se fia assediatu densulu de câtu ace­
sta cetate. Se aiba dero prin decretulu vostru sempiternulu testimoniu
allu acestei fapte atâtu de mare si asia de strălucită : ero Galli’a, care
protégé si a protessu totu-de-un’a acestu imperiu si libertatea commune,
se se laude intr’unu modu justu si meritoriu, fiinduco nu s’a datu pe si­
ne si fortiele selle ci le a oppusu lui Antoniu.
XIV. Apoi sum de părere a se decreta si lui M. Lepidu, pentru dis­
tinsele selle servitie cotra republica, onorile celle mai măreție. Acellu-a
totu-de-un’a a voitu ca poporulu Eomanu se fia liberu, si cellu mai
mare semnu allu vointiei si credintiei selle l’a datu in diu’a in care, pe
candu Antoniu punea diademat’a pe capulu lui Cesare, ellu se intórse si
declara prin suspinulu si tristeti’a sea, câtu de multu uresce servitutea,
câtu de multu doresce ca poporulu se fia liberu , si co sufferisse celle ce
a sufferitu mai multu d’in necessitatea iraprejurariloru de câtu d’in con­
vicțiune. De câta moderatiune a facutu usu acestu-a, in acelle impreju­
râri, cari urmaro dupe mortea lui Cesare, cine d’in noi póte uitá? Suntu
mari fapte acestea ; dero discursulu meu se propera cotra altele mai
mari. Intr’adeveru, ce lucru mai admirabile (o diei nemuritori !) pentru
tote națiunile, ce lucru mai fericitu pentru poporulu Eomanu a pututu
se se intemple decâtu de a vedé resbellulu civile atunci, candu erâ in
tota vigorea, si de essitulu cârui-a ne temeamu toti, stingendu-se mai
multu prin sapienti’a lui Lepidu de câtu prin adjungerea lucrului la
(’) Galli’a ulterióra, cucerita de Cesare, eră guberuata de Plancu, consulele de­
signatu allu annulai viitoru
(®) Locuitorii Galliei erau aspri si feroci. Deco Antoniu ar fi ocoupatu Galli’a ’si
ar fi formatu ua armata selbatica si barbara.
XIV. (b Resbellulu facutu da Sex. Pompeiu contr’a pretoriloru lui Cesare in
Ispani’a.
(*) Lepidu, proconsulele Ispaniei citerióre, vediendu resbellulu civile, nu merse
in provinci’a sea, ci asteptâ in Galli’a Narbonense.
 109

ferru si la arme ? Deco Cesare ar fi avutu acea-asi intelleptiune in acellu

resbellu orribile si de plânsu, noi, fora a vorbi de tata, amu ave in vine­
ția pe cei doui fii * ai lui Cn. Pompeiu, barbatulu illustru si extraordi­
narul, a căroru pietate filiale n’ar fi trebuitu se le fia funesta. Cum de
n’a pututu M. Lepidu se conserve pe toti concetatiani noștri! Ellu a ar-
rettatu in acea occasiune co a facutu, câtu a pututu, candu a restituita cetătii
pe Sextu Pompeiu,^ cellu mai mare ornamenta allu republice!, cellu mai
strălucită monumentu allu clementiei selle. Cruda fu sortea poporului
Romana, crudu fu destinulu seu! coci, indata ce se stinse Pompeiu ta-
talu, care a fostu lumin’a poporului Romanu, fu uccissu si fiiulu seu a-
tâtu de assemenatu cu tatalu. Inse tote mi se păru reparate prin vointi’a
dieiloru nemuritori, de ore ce Sex. Pompeiu a fostu conservata republicei.
XV. Pentru acesta causa justa si mare, si fiinduco M. Lepidu, prin u-
manitatea si intelleptiunea sea, a convertita resbellulu civile cellu mai
periculosu si mai mare in pace si in concordia, sum de părere a se je-
dactâ senatusconsnltulu in termini! acesti-a: «consideeanpu co republic’a
a fostu in multe ronduri administrata bine si fericitu de M. Lepidu, im-
peratorulu si ponteficele maximu, ero poporulu Romanu a vediutu co lui
Lepidu ei displace cu totulu domnirea regesca; considerandu co prin in-
terventiunea, curagiulu, intelleptiunea, singulari’a sea clementia si blan-
detia, a fostu stinsu resbellulu civile cellu mai crăncenu; considerandu
co Sextu Pompeiu cellu Mare, fiiulu lui Cneiu, a depusu armele, cedendu
autoritatii senatului, si a fostu restituitu cetatii de M. Lepidu, impe-
ratorulu si ponteficele maximu, conformu inaltei decisiuni a senatului
si a poporului Romanu; senatulu si poporulu Romanu pentru multele ser-
vitie alle lui M. Lepidu cotra republica, pune in curagiulu, autoritatea si
fericirea lui, marea sperantia a păcii a concordiei si a libertății; sena­
tulu si poporulu Romanu spre adducere aminte de servitiele lui cotra re­
publica ’i decreta prin votulu acestei ordine ua statua equestre aurita
lungo rostre sau in ori ce altu locu d’in foru ar voi.» Acesta onore, părinți
conscrissi, mi se pare forte mare, mai antâiu fiindu co este meritata,
coci nu i se da numai pentru speranti’a in viitoru, ci i se accorda pentru
servitiele făcute in trecuta; — si apoi fiinduco nu ne putemu adduce a-
minte co acesta onore se se fi mai accordatu cuiva prin decisiunea libera *■
si independente a senatului.
XVI. Vinu la C. Cesare, părinți conscrissi, care deco n’ar fi existatu,
cine d’intre noi ar fi pututu fi aci ? Apprinsu de meni’a, omulu cellu
mai neinfrenatu, Antoniu, sburâ de la Brundusiu la Rom’a, cu ua ar­
mata si cu cugetulu ostile contr’a tutoru celloru buni. Ce se putea op-
pune cutesantiei si sceleratetiei acestui-a ? N’aveamu inco nici armate,

C) Cneiu invinsn la Mund’a, peri in lusitani’a. _ ...

C) Lepidu a stăruita se se permitta Ini Seitu intarnarea în patria si se-i se re-
stitue bunurile parintesci.
XV. (') Acésta önére a fosta accordata si lui L. Sull’a si lui C. Cesare, inse pe
candu aveau puterea suprema. Manutiu, întemeiata pe Velleiu, na spune co si Cn.
Pompeiu primisso acesta onore de la unu senatu liberu.
 110

nici genei ari; nu erâ nici consiliu publicu, nici libertate; trebuia se ne
damu grumazii unei crudime nelegiuita; cautamu toti fug’a, care si den-
s a nu offeriá nici ua scapare. Ce dieu ni a oiferitu atunci none si popo­
rului Romanu pe a,cestu divinu june?care, pe candu tote căile erau des­
chise acellui cetatiauu pestiferii pentru peirea nostra, ridicandu-se de
ua-data, candu nu se așteptă niniinea, formă ua armata, pe care se ua
oppuna furorii lui M. Antoniu, mai nainte de ce ar pute se si intipuiesca
cineva co ellu cugeta la acesta-a. Mari onori s’au aceordatu lui Cu. Pom­
peiu, candu eiă june, si cu dreptu cuventu, coci a venitu in adjutorulu
republicei^; inse ellu erâ cu multu mai maturu de etate, si mai pre­
parata pentru zellulu militariloru cari cereau unu generale, si intr’unu
resbellu cu totulu de altu genu. In fine nu tutoru le a placutu caus’a lui
Sull’a.3 Mulțimea proscrissiloru, atâte calamități forte mari alle muni-
cipieloru ua prooedia. Cesare inse, cu multi anni mai micu, armă pe ve­
terani, cari degiâ dorian repausulu, si imbraccisiă acea causa, care eră
forte plăcută si senatului, si poporului, si Italiei intrege, si djeiloru si
omeniloru. Pompeiu se allipi la puterea cea forte mare a lui Siill’a si de
ua armata victoriósa. Cesare nu se legă cu niminea; singuru ’si facii ar­
mat a,^ singuru si prepară fortiele. Cellu d’antâiu a avutu in contr’a ad-
versariloru, Picenulu, unu agru inimicu; cellu de allu doilea si a formatu
ua armata contr a lui Antoniu, d’in amicii * lui Antoniu, dero cari erau
mai amici ai libertății. Cu adjutorulu acellui-a Sull’a a domnitu ; prin
protectiunea acestui-a, a fostu nimicită domni’a lui Antoniu. Se dămu
dero lui Cesare commendulu, fora care nu e cu putintia a se conduce af-
iacerile militare, a retine' armat’a, a se face resbellulu. Se fia propretore
cu attiibutiunile celle mai intinse. Acesta onore, deși este mare pentru
acea etate, cu tote acestea correspunde nu numai cu glori’a sea, ci si cu
necessitatea conducerii alfaceriloru. De acea-a se cautamu onorile, pe cari
cu greu 5 ie putemu gassi astadi.
XVII. Șperu inse co pe viitoru noi si poporulu Romanu vomu ave
desu oceasiunea de a onoră si ornă cu distinctiuni pe acestu teneru; acum
inse sum de pai ere a decretă astufellu : «Considerandu, co C. Cesare,
fiiulu lui Caiu, pontefice si propretore, in momentulu cellu mai gravu
allu republicei," a exhortatu pe militarii veterani la libertatea poporului
Romanu si’i a inrolatu; co, sub conducerea si indemnulu seu. legiunea
Martia si a Patr a au apperatu si appera inco, cu cea mai mare ardore
si in cea mai admirabile unire pentru republica, libertatea poporului Ro-
XVI. (^) Pompeiu imbraccisia la inceputu caus’a lui Sull’a contr’a lui Mariu
C) Pompeiu erâ atunci de 23 anni.
( ) Suli a invingutoru ridica drcptulu dâ cetate si despossodá de a^ruri munici-
piele, cari adjutasse pe Mariu. °
C) Allusiune nedrépta la legiunea Martia si a Patr’a.
. C) Este greu de a gassi onorile cari sa convină atâtu etâtii lui Octaviu câtu si
importanteloru servitie addusse
XVII. (1) Lepidu eră atunci pontefice maximu; Octaviu fussesse investitu numai
cu auguratulu de cotra Cesare.
Propretorele este unu generale extraordinariu.
 111

mânu si republic’a; considerandu, co C. Cesare ca propretore a plecatu

cu armat’a sea in adjutoriiüu provinciei Galli’a; co a redussu sub pote-
statea sea si a poporului Romanu callari, sagettari si elefanți/ si co in
momentulu cellu mai difficile pentru republica a venitu in adjutoriulu
salutei si demnității poporului Romanu ; pentru acesta cuvente senatulu
decretedia ca C. Cesare, fiiulu lui Caiu, poiitefice si propretore, se fia se­
natorii si se’si exprime votulu la rondulvi pretoriloru : si cererea sea, ori
ce magistratura ar sollicitâ, se se iee in consideratiune, cum s’ar lua
dupo lege, deco ar fi fostu cestoru cu unu annu mai înainte.» Si de ce,
părinți conscrissi, se nu dorimu noi ca ellu se primesca câtu mai cur-
rundu onorile celle mai mari? Cei ce fixau, prin legile annale,* ua etate
mai mare pentru consul atu, aveau frica de temeritatea adolescentiei. C.
Cesare intrandu in viuetia ne a arrettatu, co de la unu caracteru excel-
lente si raru nu trebue se se aștepte înaintarea etătii. De acea-a străbu­
nii noștri, acei omeni vechi, ba inco antici, ® n’aveau legi anuale : numai
intrig’a cu multi anni in urma le addusse, ca se fia grade intre compe­
titorii ecuali.«Astufellu adesse ori se stinsero multe caractere mari, mai
nainte de a pute fi utile republicei. Dero, la străbunii noștri, Rullii, ’
Decii, ® Corvinii ® si multi alții, apoi mai incóce Africanii cellu mare, T.
riaraininu, creați consuli prea de tenori, au facutu nisce acte atâtu de
mari, in câtu au maritu imperiulu poporului Romanu si’i au illustratu
numele. Ce ? Alexandru Macedoniamilu, dupo ce făcu, in epoc’a tinere-
tiei, nisce acte atâtu de glorióse, n’a muritu óre in allu 33 annu allu
vineției ? etate care, dupo legile nostre, e cu diece anni mai mica, decâtu
cea cuvenita consulelui. De aice se pote conchide co cursulu virtuții este
mai răpede de câtu allu etătii. XVIII. Nu trebue se ne tememu, dupo
cum se prefăcu co se temu acei-a, cari invidiedia pe Cesare, co ellu, inal-
tiatu prin onorile nostre, nu se va pute infrenâ, nici modera, ci va abusâ
de fortiele selle. Astufellu este natur’a lucruriloru, părinți conscrissi; _a-
cellu-a, care a inceputu se guste d’in adeverat’a gloria si care a simtitu
co se considera de senatu, de callari si de totu poporulu Romanu ca ce­
tatianu scumpu si sallutare republicei, nu crede co se mai póte compara
ceva cu ua assemine gloria. Jlacaru deco s’ar fi intemplatu si lui C. Ce­
sare, vorbescu de tatalu, se fia fostu in junetia sea iubitu de senatu si de

(®) Antoniu avea cu sine in armata elefanți, tramissi de Mauri lui Cesare.
C) Prin aceste legi se determină etatea in care cine-va avea dreptulu se candi-
dedie la differitele magistraturi Elle furo făcute de tribunuhi L. Villiu Tappulu
numitu apoi Annale. Cicerone obtienu cu greu inlaturarea legiloru annale re'ativu
la Oetaviu, coci se oppuneau mai toti amicii lui Brutu si celloru alti conjurați.
(“) Antici in moravuri, adiro casti si integri.
C) Cuventulu aequales s’a interprotatu in diverse moduri ; unii intellegu ecuali
in etate, alții ecuali in merite, alții in fine d’in acea-asi ordine.
(’) Q Pabiu Uullu fu de'cinci ori consule si triumfă de Samniti si de Etrusci;
el!u fu strabuiiulu acelluiFabiu, care învinse pe Annibale prin patientia si cunctare.
(8) P. Deciu Mure fu de patru ori consule, si se devota in resbellulu gallicu.
(“) M. Valeriu fu de sesse ori consule incependu de la etatea de douedieci si trei
de anni, si triumfă de mai multe ori.
 112

ori-ce cetatianu bunu! Fiind iico a neglessu de a merge'pe acesta caile,

ellu ’si a consuraatu teta puterea geniului seu, care a fostu forte mare in-
tr’ensulu, spre a’si face popularitate. De acea-a, neavendu nici unu recursu
la senatu si la cei buni, ellu si a deschisu spre a’si mari puterile selle,
ua caile pe care nu ua putea sufferi virtutea unui poporu liberu. Dero
câtu de diiferita este purtarea fiiului seu ! iubitu de toti, ellu este si mai
multu iubitu de cetatiani! cei buni. In acestu-a e pusa speranti’a liber­
tății : de la acestu-a degiâ amu primitu salvarea : acestui-a se-i cautămu
si se-i preparămu celle mai mari onori. Ce ? ne teraemu ore de nebunia
d’in partea acellui-a, a cărui singulare prudentia ua admirămu ? Coci ce
este mai nebunescu, de câtu a preferi adeveratei, gravei si solidei gloria
ua putere inutile, nisce averi odiose si passiunea periculosa si allunecosa
a dominării ? Deco a vediutu acestu lucru ca copillu; nu Iu va vedé ore,
candu va fi inaintatu in etate ? — Dero, se dice co ellu este inimiculu
unoru cetatiani forte illustri si forte buni. ® — Nu trebue se avemu de
locu acesta téma. Cesare a sacrificatu republicei tote inimicitiele selle :
pe dens’a a constituitu-ua judecatoru, pe dens’a modératrice a tutoru
fapteloru selle. Ellu s’a presentatu la republica ca s’ua intaresca nu ca
s’ua restorne. Eu cunnoscu tote sentimentele tenorului. Nimicu nu i este
mai scumpu de câtu republic’a, nimicu mai respectabile decâtu autori­
tatea vostra, nimicu mai doritu decâtu stim’a omeniloru buni, nimicu
mai dulce de câtu adeverat’a gloria. Deci, d’in partea lui nu numai nu
trebue se ve temeti de nimicu, dero se si asteptati servitie mai mari si
mai utile ; se nu ve fia frica co acellu-a, care a plecatu spre a liberă de
assediu pe D. Brutu, mai porta suvenirea unei dureri domestice, care se
aiba mai multa putere assupr’a sea, decâtu salutea Bornei. Voiu ave
chiaru curagiulu, părinți conscrissi, se me legu inaiutea vostra si a po­
porului Bomanu; cea-a ce de securu, candu nu sum constrinsu de nimicu,
n’asiu avé curagiulu s’ua făcu de téma ca nu cum-va se primescu impu­
tarea de temeritate : promittu, affirmu si garantediu, părinți conscrissi,
co C. Cesare va fi totu-de-un’a astufellu de cetatianu, dupo cum este a-
stadi, si mai cu sema asiá cum toti trebue se dorimu si se voimu a fi.
XIX. Eiinduco lucrurile suntu astufellu, credu co am vorbitu destullu
despre Cesare. Nu trebue inse trecutu sub tăcere L. Egnatuleiu, unu ce­
tatianu forte curagiosu, forte fermu si forte devotatu republicei, ci trebue
se i accordămu unu testimoniu pentru distins’a sea virtute, coci acestu-a
a addussu la Cesare legiunea a Patra, care este apperatorea consuliloru,
senatului, poporului Romanu si a republicei. Pentru acestu moți vu pro-
ptunu se se decretedie, co L. Egnatuleiu va pute sollicitâ, obține si exer­
cită ori ce magistratura cu trei anni inainte de timpulu fixatu de lege.
Prin acesta-a, părinți conscrissi, nu se accorda lui L. Egnatuleiu togmai

XVIII. (*) Orbitu de ura contr’a lui Antoniu, Cicerone pronunția aceste cuvinte
cari primire ua cruda desmintire dupo câtu-va timpu. Si republic’a si libertatea fur»
aspru năbușite de acestu june ridicatu pino la ceruri de Cicerone.
(*j Uccissorii lui Cesare.
 113

ua recompensa reale, ci ua onore. Intr’unu assemine casu, e destullu a fi

menti onatu.
Câtu pentru armat’a lui C. Cesare, sum de părere a se face acestu de­
creta : «Senatulu decide, ca militarii veterani, cari au apperatu si appera
autoritatea lui Cesare, ponteficele, si a acestei ordine, precum si copiii loru,
se fia scutiți de servitiulu militare; ca consulii C. Pans’a si Á. Hirtiu, amen-
doui sau unulu d’in ei, cum voru crede, se studiedie care este territoriulu
colonieloru, unde aru fi trebuitu se fia dussi militarii veterani, cine pos­
sédé contr’a legii Juli’a, pentru ca acestu-a se se impartia militariloru
veterani; se studiedie Îndeosebi agrulu Campanu,^ sise cautemediloculu
de a mari beneficiele militariloru veterani;—pentru legiunea Martia si le­
giunea a Patr’a, si pentru militarii d’in legiunea a Dou’a si a Treidieci-si-
cinci’a,^ cari au venitu la consulii, C. Pans’a si A. Hirtiu, si s’au inrolatu
la densii : fiinduco loru li a fostu si li este forte scumpa autoritatea Senatului
si libertatea poporului Bomanu, senatulu decrete'dia scutirea loru si a copii­
lor« loru de servitiulu militare, afora numai de casulu tumultului* Gallieu
si Italien; decretedia ca acelle legiuni se fia licențiate, dupo terminarea
resbellului; decretedia ca militariloru acelloru legiuni se li se dee toti banii,
câtu a promissu fia-cârui-a C. Cesare, ponteficele si propretorele ; iiiflne,
ca consulii C. Pans’a si A. Hirtiu, amendoui sau unulu d’in ei, cum voru
crede, se studiedie territoriulu, care, fora a nedreptăți pe particulari, s’ar
pute divide si acestu-a se se dee si se se assignedie militariloru d’in legiu­
nea Martia si d’in legiunea a Patr’a in Întinderea cea mai mare, in care s’a
datu si s’a assignatu veri-unora militari. Am vorbita, consuli, despre tote
lucrurile cuprinse in reportulu vostru ; deco aceste propuneri voru fi de­
cretate fora intardiuare si cu maturitate, veti prepara mai lesne celle ce
reclama timpulu si necessitatea.® Este trebaintia inse de promptitadine :
deco amu fi facutu usu de deas’a, dupocum adesse ori v’am spusa, n’amu
mai ave neci unu resbellu.

XXI. (') Ambove, S. E. V. Aceste trei littere nu insemnedia seu dupo cum credn^
unii interpreti, ci si eis videtur.
Antoniu dedesse acestu agru sociloru sei de mesa si de jocu^
(®) Aceste doue legiuni se afflau cu Antoniu, dero câți-va militari dintrenselc'
trecusse la consuli.
(*) In casu de tumultunu erâ nici ua scutire.
(®) înrolarea milîtariloru si tramitterea arniateloru la Mutin a spre a libera pes
Brutu.

8
 A SIESSEA FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU

r.
 : %
$
4 -
V

1 ,
. ' -X .V-.

\I
V

i-Jd Ù

rn /

UiaOȚKA .M

‘ K; •X
k.- \

\•• i'

>/Xx
 NOTITIA LITTEEAEIA

Senatulu accor da tote oriorilc si recompensele, cerute de Cicerone, pentru gene­

ralii si militarii fideli republice!. De si cnorile propuse in favorea lui Octaviu erau
forte mari, cu tóté acestea se afiaro senatori influent!, cari nu le considerare de-
stulle. L. Filippu propuse se-i se ridice ua statua; Serv. Sulpitiu si Serviliu voiro se
dea lui Octaviu privilegiulu de a occupâ ori-ce magistratura, in terminu mai sourtu
de câtu cellu propusu de Cicerone.
Discussiunea relativa la tramitterea unei deputatinni fu lunga si violenta. Con­
sulii, cari prefereau mesurele pacifice, vediendu co majoritatea senatoriloru Înclina
cotra propunerile bellicóse allé lui Cicerone, prelungire desbatterile pino noptea. A
dou’a di siedinti’a fu totu atâtu de animata. A trei’a di, cându era se se redacte-
die senatusconsultulu in sensulu propuneriloru lui Cicerone, tribunulu Salviu op-
puse vetulu seu. Miscati de curagiulu amiciloru lui Antoniu, senatorii decretare
tramitterea unei deputatin ni compuse din trei consulari mai betrâni : Serviu Sul­
pitiu, L. Pisone o i L. Filippu. Mandatulu imperativu allu deputatiloru, dictatu de
Cicerone, contienea ua declaratiune de resbellu, deco Antoniu nu s’ar suppune se ri­
dice assediulu Mutinei, se lasse provinci’a Galli’a lui Brutu, se tréca Bubiconele,
fruntaria Galliei Cis’alpine, si in fine se recunnósca autoritatea senatului.
Poporulu aștepta, cu ua ingrigiare naturale, resultatuln unora desbatteri atâtu
de lungi. Forulu era intessatu de mulțime care, candu audi co senatulu a luata ua
resolutiune, chiamâ pe Cicerone spre a le narrá celle petrecute in curia. Deși ace­
sta acclamatiune a poporului maguliâ vanitatea betrânului oratoru, cu tóté acestea
Cicerone, nemultiamitu de resolutiunea senatului,care inlaturasse propunerile selle
contr’a lui Antoniu, se făcu ca nu aude si nu se presintâ la Eostre spre a vorbi m altu
sensu de câtu vorbisse in a patr’a Filippica, coci atunci ellu facusse pe poporu se ai a
cu totulu alte sperantie. Cicerone inse fu intalnitu de tribunulu P. Appuleiu, care
’lu invita , in numele poporului, se se urce pe tribun’a d’in foru. Aci oratornlu
pronunția a siessea Filippica.
Fora a intra in ammenuntele desbatteriloru, fora a dice vr’ua vorba rea de con­
suli, pe cari d’in contra ’i tractédia de barbati fórte curagiosi si excellinti. Cicero­
ne narrédia resultatuln; si, cu tóté co nu approba resolutiunea luata de senatu.
ellu arretta co decretulu nu este lipsitu de fermitate; apoi predice poporu ui co
Antoniu nu se va suppune deputatiloru, si astufellu se va perde inutile unu timpu
pretiosu pentru republica. Predicerea oratorului este intemeiata pe caracterulu lui
Marca si lui Luciu Antoniu, in contr’a cârui-a mai allessu vorbesce in termmu cei
mai aspri si mai injuriosi, de cari n’avea pote trebuintia spre a convinge unu au­
ditoriu forte favorabile lui Cicerone.
 Oratorulu termina inyitandn poporulu se aștepte cu patientia intorcerea denu
tatiloru 81 se si prepare vestimentele de resbellu spre a lupta pentru libertate dL
se ne ^abimu, se nu perdemu nici ua ora , este constautulu refreîu aM^^
'* .i.'
 FILIPPIC’A A SIESSEA
I, Romani, crcclu co ati auditu celle ce s’aii facutu in senatu, si care
a fostu opiniunea fia-cárui-a. Kestiunea agitata de la Kalendele lui lanua-
riu,’- se țerminâ mai adineori, intr’adeveru cu mai pucina vigore, decâtu
ar fi trebuita, dero totuși fora slabitiune. S’a addussu intardiuare^ resbel-
lului, dero nu s’a distrusa caus’a lui. Deci, spre a satisface cererea ce mi
facù de P. Appuleiu, ® unu omu legata cu mine prin multe servitie si prin
cea mai mare intimitate, ero voue forte amicu, ve voiu vorbi asia incâtu
se puteti cunnosce lucrurile, la care voi n’ati assistatu. La Ealendele lui
lanuariu curagiosii si excellentii noștri consuli au trebuitu se si faca mai
antâiu reportulu despre starea republicei, conformu celloru ce senatulu
décrétasse la 13 ante Kal. lui lanuariu, dupo propunerea mea. In acea di.
Romani, au inceputu a se pune fundamentele republicei; coci dupo unu
lungu intervallu, senatulu fu atâtu de liberu, in câtu si voi se puteti deveni
ua-data liberi. In acellu timpu, chiaru deco diu’a acea-a mi ar fi addussu
finele vineției, am primita ua recompensa destullude mare, fiindu-co voi
toti, cu unu senguru cugeta si cu ua voce unanima, ati proclamații co
pentru a dou’a óra republic’a a fostu salvata de mine. Incuragiatu prin-
tr’acesta consideratiune a vostra atâtu de mare si asia de strălucită, am
venita la Kalendele lui lanuariu la senatu, adducundu-mi aminte de ro-
lulu ce mi l’ati impusu voi spre a Iu susține. De acea-a, candu vedeam
co unu resbellu inipiu ammenintia republic’a, am crediutu co nu trebue
pusa neci ua intardiuare in urmărirea lui M. Antoniu; am fosta de părere
se se urmaresca cu resbellu omulu cellu mai cutezatoru, care dupo ce
mai ’nainte commisesse multe fapte nelegiuite, acum attacá pe unii ge­
nerata alta poporului Romanii, si ținea assediata coloni’a vostra cea mai'
curagiosa si mai fidele; am cerutu se se decretedie tumultulu, se se sus­
pende tribunalele, se se iee sagulu, convinsu co toti aveau se se avvente •
mai energicu si mai animatu pentru resbunarea injurieloru addiisse repu­
blicei deco voru vedé co senatulu manifesta tóté semnele unui resbellu forte ■
periculosu. Acesta părere. Romani, atâtu a prevaloratu in cursu de trei
dille in câtu, de si nu se facusse votare, cu tote acestea, afora de câti-va.

I (’) Desbaterea in senatu a tienntu trei dilié.

{^) Intardiare de 25 de dilié, câtu trebuia deputatilorn ca se inérga pino la Mu'
tin’a si de acelo se se intorca la Ilom’a.
Tribunulu plebei care a dussu pe Cicerone in foru spre a Torbi poporului.
 120
toti parcau co se uiieșcu cu mine. Astadi inse, nu sciu pentru care motivu*
senatulu _fn mai pucinu energica; coci majoritatea s’a unitu cu propune­
rea de a mcercâ, prin deputati, câtu pretiuesce înaintea lui Antoniu au­
toritatea senatului si unanimitatea vostra.
II Vedu, Romani, co voi desapprobati acesta mesura, si nuforacuventu.
se R-amițtu deputati? ore la acellu-a, care- dupo ce a versatu
SI rișipitu banii publici; dupo ce a impusu poporului Romanu cu violen-
tia SI rontr’a aiispiciloru legi; dupo ce a allungatu adunarea poporului si
a assediatu senatnlu, a chiamatu legiunile de la Brundusiu ca se oppriroe
republica, si delassatu de acestea, a navalitu assupr’a Galliei eu uamana
atțaca pe Brutu si Înconjura Mutin’a? Ce communitate de
conditiuni, de justiiia si de deputatiune pote fi intre voi si acestu gladiá­
tora . Cu-tote-acestea, Romani, acea-a nu e ua deputatiune, ci ua decla-
ratiune de resbellu, deco nu se va suppune; coci decretulu este astu-fellu,
ca Șl candu s ar tramitte deputati Ia Annibale. I se tramitte se i annuntie,
ca se nu mai ațtace pe unu consule designatu, se nu mai assediedie Mu-
tin a, se nu mai devastedie provinci’a, se nu mai faca Înrolări, ci se se sup-
puna autoritatiipeiiatului si poporului Romanu. Dero suppune-se-va indata
acestei declaratiuni, ca se intre sub potestatea vostra si a părințiloru coa-
scrissi, acellu-a care neci-ua-data n’a avutu potestate asupr’a sea! Ra-
cutu-a yeri-ua-data ceva cu jiidecat’a sea ăstu omu, totu-de-un’a terrîtu
intr acolo, unde Iu duce passiunea, usiurinti’a, furorea si beti’a ? Totii de
un a pe ellu l’au dominații doue specie differite de omeni: desfrenatii si
btronii; in mfamiele selle domestice si in parricidiele ce comrnitte in sinulu
Romei ellu gasesce atâte delicie, in câtu s’a suppusu mai iute muierii
cellei mai avare, de câtu senatului si poporului Romanu. III. De acea-
înaintea vostra cea-a ce făcui pucinu mai înainte in senatu.
Atțestediu, declaru si predicu co M. Antoniu nu va face nimicu d’in celle
ce-i voru propune deputății; ci va devasta agrurile, va impressurâ Muti-
na SI va face înrolări, câtu va pute'; coci ellu este acellu-a, care a des-
pretiațu totu-de-un’a autoritatea si decisiunea senatului, totu-de-un’a
vomți’a si puterea vostra. Ore va face densulu cea-a ce s’a decretata adi-
iieori : de a’si duce armat’a d’incolo de riulu Rubîcone, care este frunta-
ri a Galliei, si de a nu se appropiá de Rom’a cu mai multu de 200 000
passi ? Se va suppune ellu acestei ordine ? Sufferi-va densulu a fi limitata
de riulu Rubicone si de doue cente mii passi ? Nu e omulu acestu-a An­
tonul ; coci deco ar fi, nu s’ar fi expusu, ca senatulu se-i commende, ca
lui Aiinibale la mceputulu resbellului Punica, se nu impressure Sagun-
tulu. Dero a fi departatu de la Mutin’a, si impedecatu de la Rom’a, ca

..(*) ne spune co nóptea veniro pe la senatori muni’a. sooi’a si chiaru co-

lu?Mareu'*^^* Antoniu, spre a-i ruga se nu iea vr’ua resolutiuue grava contr’a
tatVunî? momentu se vede co poporulu se manifestasse in contr’a depu-

filippiSíTanteríóre.^'^^ Antoniu, a cáréi avaritia si cupiditate fusse semnalata in

 121

unu focu pestifera, ce rușine pentru densulu! ce grava sententia a senatu­

lui ! Adauge-voiu inco co senatulu dede deputatiloru însărcinarea de a
merge la Brutu si la militarii lui, si a le declara, cum co senatulu si po-
porulu Romanu este multiamitu pentru marile loru servitie si binefaceri
cotra republica, si co acea fapta ’i face demni de mare lauda si de mari
onori? credeți ore co Antoniu va sufferi ca deputății se intre in Mutin'a
si se essa de acolo in securantia? Nu va sufferi nici-ua-data, credeti-me.
Cunnoscu violenti’a lui, cunnoscu nerușinarea lui, cunnoscu cutezanti’a
lui. Pre ellu nu trebue se-lu considerâmu ca omu , ci ca besti’a cea mai
selbatica. Cu tote aceste decretulu senatului nu e absolutu lipsitu de vi-
gore. Deputatiunea are ceva aspru : deco n’ar contiené mse si nici ua
intardiuare! Coci, dupo cum in mai tote affacerile intardiuarea si besi-
tatiunea este funesta, asiâ si in acestu resbellu este trebuintia de celeri­
tate. Trebue se allergămu in adjutorulu lui D. Brutu; trebue se adunămu
de pretotindenea tote puterile nostre : nu putemu perde nici ua ora, fora
a committe ua crime, candu e vorb’a se liberămu pe unu astufellu de ce­
tatianu. Nu putea ellu ore, deco ar fi considerata pe Antoniu de consule
si provinci’a Galli’a ca a lui Antoniu, se dee lui Antoniu legiunile si pro-
vinci’a? se se intorca la Bom’a? se triumfe? se ’si spună pino la intra­
rea in magistratura® cellu d’antâiu parerea in acesta ordine? Ce difficul-
tate ar fi fostu aci! Inse, candu si-a addussu a minte co este Brutu si co
e nascutu pentru libertatea vostra ero nu pentru repausulu seu, a facutu
totulu, ca se opresea apprope numai cu corpulu seu pe Antoniu de la in­
trarea in Galli’a. La acestu-a deputat! ori legiuni catâ se se tramitta ?
Dero se lassămu celle trecute. Se se grabesca deputății, cea-a ce vedu
co voru face; voi preparati-ve sagele. Decretulu contiene ca, deco ellu
nu se va suppune autorității senatului, se luămu arnaele. Le vomu luâ.
Ellu nu se va suppune : si noi vomu plânge atâte dille perdute pentru
acțiune.
IV. Nu me temu, Romani, co Antoniu candu va audi co eu am athr-
matu acesta-a in senatu si in adunarea poporului, cum co nici-ua-data ellu
nu se va suppune autorității senatului, nu me temu co ellu, numai pen­
tru a me desminti si pentru a proba co n’am prevediutu nemicu, are se se
schimbe si se se suppuna senatului. Nu va face neci ua-data acestă-a: nu,
nu va invidiâ de locu asta gloria a mea: va voi mai bine, ca eu se fiu
considerata de voi prevediutoru, de câtu densulu moderatu. Si chiaru deco
ar voi, Iu va sufferi ore frate-seu. Luciu ? Se dice co de currendu ia Libur,
mi se pare, candu i se parea co M. Antoniu sta la indouiella, a amme-
nintiatu cu mortea pe fratele seu. Fi-voru ore si de acestu gladiatorii
Asiaticu ascultate ordinele senatului si vorbele deputatiloru ? Nimine nu
Iu va pute separă de fratele seu, mai cu séma candu are ua asia de mare

III. (‘) Deputatiunea era compusa d’in trai consulari : L. Pisone, L. Pilippa si
Serviu Sulpitiu.
(*) Fiinduco invinsesse pre locuitorii Alpiloru.
{’) Brutu eră consule designatu.
 _122
autoritatea assupr’a Iui Intre diusii Luciu esteScipione Africanulu;! ellu
consideratumaimultu, decâtuL.Trebelliu, mai multu de câtu T.PIancu
Sm SSÎ se nunierá intre nobili. Pe Plancu, care, condemnatu Ju
unanimitatea \otuiiloni și in celle mai mare appiause alle vostre nu
si s’a intorsu in patria asia de
Î-a ’• ““ rechiamatu, Luciu Iu despretiuesce intogmai,
Hp a fi interdissa ap a si foculu; câte-ua-data nega dreptulu
de a ave unulocuincuria acelliii-a, care a datu focu curiei. Inse pe Tre-
ah i“beșce forte multu acum: ’lu ura atunci, candu se oppunea la
ÎSr i" \"Pesce ca ochii dupo ce a vediiitu co si
pot® fi șalvatu de câtu cu tablele noue.^ Credu co ati auditu
chiaru aii pututu vede' adunandu-se in tote dillele cre-
’ o™ țoi L. Trebelliu. O buna credintia! coci acestu supra­
nume (Fidesl), mi pare co si a luatu Trebelliu; ce buna credintia pote fi
mai mare de catu a insiellâ pe creditori? a fugi d’in cas’a seaí’ si a al-

Ia triumfu, si adesse-on la pcuri?^ unde e edilitatea« ofiierita cu atâtu

oppÎfr*^ cețatienii cei buni? Cine este omulu, care se nu creda co
acestu-a a facutu binele d m intemplare ? Perversitatea este unita cu sce-
lerateti â. V. Dero me intorcu la amorulu si delictele nostre, la L. Anto­
niu care _v a luatu pe toti sub protectiunea’ sea. Negați? Este ore veri-
unulu din voi care se nu aiba unu tribu? De securu, nici unulu. Ei
bine pe densulu celle 35 de triburi l’au adoptatu de patronu. Recla­
mați d in nouPriviți la stang’a acea statua equestre aurita ; ce este
scnssii pe dens a. celle teei-dieci si cinci de triburi patronului loru
Romanu este L. Antoniu. Mai bine pestea
de catu ellu! Me unescu cu strigatuiu vostru. Acestu-a nu numai co

. P- Sdpione -^fricaMlu, de si mai teneru de câtu fratele seu L. Scipione

Asiaticnlu, adjunse la demnitățile publice inainte de frate-seu, care nu se riS?â de
catu prin influinti’a invingutomlui lui Annibale. Scipione Asiaticnlu este din óme-
nii acei-a, cari potu deveni ceva prin alții. Cicerone, facendu acesta comparație
vrea se umilesca pe Marcn Antoniu, representandu-lu ca inferiore chiaru fratelui
seu Luciu, mirtmllonele d’in Âsi’a. vmaiu irareiui
(’) L. Trebelliu fu mai antâiu contr’a lui Antoniu. Ca tribunu allu plebei ellu se
oppuse legii tribunului DolabelTa pentru abolirea detorieloru {de tabuiig novis)-
d in care causa i se dede supranumele de Fides (buna credintia), la care face allu-
siune Cicerone (vedi Pilipp. XIII. 3 ) care lace anu
(’) I Munatiu Plancu Bursa, fratele lui L Plancu, consulele designatu Con-
deînnatu pentru violentia fiinduoo apprinsesse curi’a, candu cu funerariele lui
P. Clodiu. ellu fusse rechiamatu de Cesare.
Lț Pi intorsero la Rom’a candu Cesare remase invingntoru
l’rea detoTieloru“mlteDra selle detorii, tablele noue (abo-
('’) Trebelliu n’a avutu nici unu triumfu, dero a urmatu pe Cesare in triumfulu
seu si astu-fellu a primitu si densulu applausele poporului.
C) Poporulu era deprinșii se applaude la intrarea in teatru pecetatianii cei buni
SI se îiuere pe cei rei.
V ridicatu pine la acesta trepta a demnitâtiloru publice.
V. () Poporulu protestă contr’a lui Antoniu.
 12S

este unu latrone, pe care nimenea nu vrea se-lu aiba de cliente, dero
cine fostu-a veri-ua-data cu atatu-a influentia, atâtu gloriosu prin faptele
selle, ca se aiba curagiulu a se numi patronulu poporului Romanu, in-
vingutorulu si doranulu tutoru natiuniloru? Vedemu in foru statua lui
L: Antoniu, dupo cum d’inaintea templului lui Castore, pe a lui Q. Tre-
mulu, care invinse pe Herniei. Ce nerușinare de necrediutu! Ore si a
luatu atâta cutezare, pentru cuventulu co a uccissu la Mylase ca mirmi-
lone pe unu Tracu, amiculu seu? Cum am pute suiferi pe acestu-a, deco
s’ar fi luptatu in astu foru, d’inaintea ochiloru voștri? Dero aceste-a pen­
tru ua statua. Ellu are alfa de la callarii Romani, cu unu callu allu Sta­
tului,® care porta inscriptiunea: patkonuldi. Pe cine adoptatu-a veri-ua
data ca patronu acesta ordine ? Deco adoptă pe cine-va, ar fi trebuitu se me
adopte pe mine. Dero me lassú la ua parte. Ce censore? ce generale a fostu
veri ua data patronulu callariloru? Ellu le a impartitu pamenturi. Mise-
rabili, cei cari au primitu! criminale cellu care le a datu! I au ridicatu a
trei’a statua si tribunii militari, carifuro in celle doue® armate alle lui Ce­
sare. Ce ordine este acesta ? Au fostu multi tribuni in multele nostre legiuni
in atâti-a anni. Si acestoru-a le a impartitu Semuriulu.^ Remanea numai
campulu lui Marté, dero mai nainte de a-lu imparti fugi cu frate-seu.
.Inse acesta Împărțire de pamenturi fu annulata mai adineori. Romani,
dupo propunerea lui L. Cesare, ® cetatianu iilustru si senatorii forte di-
stinsu. Eu m’am unitu cu acestu-a, si amu desfiintiatu actele septemvi-
riloru. Seducu benefacerile lui Nicul’a;® nu mai are cautare patronulu Anto­
niu. Câtu pentru possessori, ei pleca cu suffletulu linistitu; nu facusse niciua
cheltuiela; nici nu se stabilisse, parte fiinduco n’aveau Încredere, parte
fiinduco n’aveau mediloce. Dero statu’a cea mai Însemnata, despre care
n’asiu pute vorbi fora a ride, deco timpurile aru fi mai bune, porta in­
scriptiunea : LUI L. Antoniu patronulu stratei media a lui janu.’ Asiâ
se fia? Strafa media a lui Janu este dero in clientera lui L. Antoniu?
Aflatii-s’a veri-ua data unulu in acea strata, care se impromute lui L. An­
toniu ua raillia de sesterți? VI. Dero prea multu insistai asupr’a acestoru
nemicuri : se ne intorcemu la cestiiine, la resbellu ; cu tote acestea n’a

Erau doue categorii de callari : unii, cari aveau cai de la statu (eg«o publieo)
si constituiau ordinea equestre in puterea censului; alții, cari neavendu censulu,
n’aveau nici callu de la stătu, ci unu callu propriu (eg/uo privatn') si nu faceau parte
din ordinea equestre.
{“) Armat’a d’in Galli’a si cea care se luptă pentru Cesare in resbellulu civile.
(*) Unu agru in vecinetatea Koméi, daruitu poporului Bomanu de famós’a cur-
tesana. Acc’a Laurenti’a.
(^) ünchiulu maternu allu lui Antoniu, despre care s’a vorbitu in I Filippica
(cap. 11, 12, 25, 32)
(•) Nucul’a este unulu d’intre septemviri insarcinatu cu distributiunea paraen-
turilora,
(’) Strat’a, care ducea la templulu lui Janu, consta d’in trei părți numite sum-
mus, imus et médius Janus. Cicerone face unu jocu de spiritu asupr’a cuvintelor«
medio Janó, coci acesta parte a stratei era populata de bancheri si de ușurări. De
aci vine si espreesiunea proverbiale ; ad Janum «iediMi» sedef : pentru a designa unu
banchern.
 124

fostu ceva strainu de cestiune, a vi se face cunnoscute câte-va persoiie,

pentru ca se puteti cugetâ in liniște la acei-a cu care aveți se luptati.
Eu inse,_ Romani, ve indemnu, ca, de si ar fi fostu mai bine altufellu,
se asteptati in liniște intorcerea deputatiloru. S’a perdutu celeritatea in
acesta cestiune, (îero s’a castigatu ceva in justiția, coci candu deputății
ne voru fi annuntiatn, cea ce de securu ne voru annuntiâ, co Antoniu nu
se șuppune nici autorității vostre, nici autorității senatului, care va fi ce-
tatianulu atâtu reu, in câtu se mai voiesca a considera pe acellu-a ca ce-
tatianu? Acurau inse suntu unii, puciui in realitate, dero totuși mai multi
de câtu cere demnitatea republicei, cari dicu : Nu vomu așteptă ore neci
chiaru pe deputati ? De -securu acestu argumenta si acea clementia pre­
făcută le va fi smulsa chiaru de evenimente. Pentru acesta-a, ve mar-
turescu voue. Romani, m’am luptatu astadi cu mai pucina ardore, am
staruitu mai pucinu de senatu ca se se unesca cu mine spre a decretă
tumultulu si a ordină luarea sageloru. Am voitu mai bine ca opiniunea
mea se fia țaudata de toti dupo done-dieci de dille, de câtu se fia criti­
cata de câti-va^ astadi. De acea-a. Romani, asteptati intorcerea deputati­
loru si devQrati ua neplăcere de câteva dille. Deco acesti-a, Ia intorcere,
voru adduce pacea, se sciti co amdoritu-ua; deco voru adduce resbellulu
se sciti po l’am prevediutu. Ore eu se nu fiu prevediutoriu pentru conce-
tatianii mei ? eu se nu cugetii di si nopte la libertatea vostra si Ia salu­
tea republicei ? Dero ce nu ve sum detoru voue. Romani, eu, fiiulu ope-
reloru melle, ® pe care voi m’ati preferitu, in tote onorile, barbatiloru cel-
loru mai nobili ? Sum eu ore iugratu ? Cine e mai pucinu decâtu mine ?
care, dupo ce am dobenditu onorile, am lucratu in toru totu ca si pe
candu le cereamu. Sum ore nepriceputu in affacerile publice ? Cine este
mai experimentatu de câtu mine, care de 20 anni portu resbellu cu ce-
tatianii cei impii? * VII. Pentru acestu cuventu. Romani, voiu fi des-
tepțu si voiu veghiă pentru voi, cu consiliulu meu, câtu voiu pute, cu
activitatea mea mai multu decâtu voiu pute; coci, ce cetatianu, mai cu
șema in acesta trepta, in care voi ati voitu se fiu eu, ar puté se si uite
intr’atâtu binefacerile vostre, se nu si adduca de locu aminte de patria,
se fia asiă de inimicu allu demnității selle, in câtu se nu fia excitatu, se
nu fia inflaccuratu de acestu assentimentu allu vostru atâtu de mare ?
Multe si mari adunări am presidatu ca consule; la multe am assistatu :
nici-ua-data n’am vediutu veri-un’a atâtu de numerosa, câtu e acum a
vostra. Unu singuru sentimentu, ua singura dorintia aveți toti : a inla-
tură de la republica attaculu lui M. Antoniu, a comprime furorea sea,
si a-i nemici cutezanti’a. Acellu-asi lucru Iu voiescu tote ordinile Stătu-

VI (') A se declară indata resbellu lui Antoniu si a luă la momentu raesure spre
a infrenâ violenti’a lui Antoniu,
(’) Pentru a așteptă ca intorcerea deputatiloru se inchida gur’a contradictoriloru
lui Cicerone.
. ( ) A se ortum. Una omu nou, fora unu lungu siru de stramosi, allu cărui nume
începe de la sine.
( ) Cu Catilin’a, cu Clodiu si cu Antoniu.
 125

lui; acolo tindu municipiele, coloniele si tota Itali’a. Âsțufellu ati facutu,
ca senatulu, destullu de fer mu prin sine insusi, se fia si mai fermu prin
autoritatea vostra. A venitu momentulu, Eomani, prea tardiu pote pen­
tru demnitatea poporului Romanu, dero in fine occasiunea este asiá de
matura, in câtu nu se pote ammaná nici cu ua ora. A fostu unu fellu de
fatalitate,’- ca se dicu asiá, pe care amu aufteritu-ua si pe care trebuiâ se
ua sufferimu. Acum inse, deco ar veni d’in nou veri-un’a, ar fi prin voin-
ti’a nostra.^ Nu este ertatu se stea in servitute poporului Romanu, pe
care dieii nemuritori l’au facutu spre a domni peste tote națiunile. Sun-
temu in momentulu decisivii. E lupt’a pentru libertate. Trebue, Romani,
sau se Învingeți, unde de securu veti adjunge , prin iubirea de patria si
prin marea vostra unire, sau mai bine se muriți, decâtu se devenit! sclavi.
Celle alte națiuni potu sufferi servitutea, dero libertatea e proprietatea
poporului Romanu.

VII. P) Dictatur’a lui Cesare. . . ,. i

(’) Toti sciinu ce are se ni se intemple, deco Antoniu ’si va adjunge scopulu seu.
 í'ab., ' .-Í7:»{ íiífíí b«ih-^r>ii:n2ilȘtirrii{yp;?i»:t.ii!Îi-tÎâÂ;i<fâ^ ,!;>
, -'i íj.v:-:;•1 níiíí;?'/’

»f’ îiÎJyî wrtiM;;•'(■) ■'à ik'ic r:? íyi'l'ííft JíX.íí'\üií a’f"; 'ifc jsv^ {f9^O;í<án;ij-;'í
íu 07ii>’b ;.Ai ;U&’í'^/1íí^íí'^!Íí..3';í'í íéía.s i;!yyf-(Vi'&>l;-HÍíi-y'»;ír
. ț.ihi'j tnr; jV^/j ‘gVíp-í^Íy t>vfi'MFh Ïf<ïr'i:t Xtt;iÄ;y'éí-
■; ;; )(;í-r;íXf<iff tnib'vp'^OfjWîïïsiî x' ííssí/fe i./'. ’Fn-ííiicít. (?;
íjl}<. . ^li-i's.üyt' ííwWí^ff líCiííflb'if •í^Fr^'^’cf sífix'iyftF.í/íi') / íbFíz 6;;;’.
^líscívlí 7■.?>■. i»H:í> ?-k^?^. ;v'íí rí ffftyyÿ
i« fibsíV' tó‘'ctnitír7 ííire ;'bí‘UG(JfexÍ07r’ífíu-^7í*>b’('A.-íFÍtvííi.,ti.><;i »fi.,.,
.fïçfe nfíí0 ööfW ísai'H«’ îoî-^î/ï ■ísS'.c.í’y
'(;'XÍÍ&^'" iQvVf 0 MiSrh^iíif, r/:, b ,tíf^*ífítÍ7’:'^- y?'»«»« i-í;^4fs. 0.íít;’'á?Í!‘Kí.
; . ^«ííRfbílíÍ foííftí/r<?í$;
‘t.,
í
-■■. 4 ■■ . , ''VlM‘<^íirííít<1líU/;iíU{K^
’.tlfft VÍüíVMi.'ss4iÎț5S’ ilÍífctoÁ '0Ci9lí-fjy(^ííi^ifí:-^^&i'Í^6-if y^^ '
J

• r

5;. ț-,

‘.!Í

■'

.^S ■
•Ls^

y
t

X.,

, ( •'

,■1 • ír
X
> '■4
,5^/-
7- . f ■• "i
7' . '•^Sí
 /

A SIEPTEA FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE X
CONTRA LUI

M. ANTONIU

I
 <À
/ 1

í.

. 1 .

\
'. r * ;1 ■'• :• J

: '

I
; Z,QB<ÍF<' äM’Wg'Ä;
■ l ' ■ .■.•■' .’ ■ .

, ■ ÍV.Í , , ■ ■

íf^öíiaaio íjHJöT.M

tnzoraA .M ;

•)

■i
 »

NOTITIA LITTERARIA
Dupo plecarea deputatiloru la“eluî

multa staruintia in favorea sea nu s , gj, candu credeau co scris-

Pans’a, tieneau ua conespon eu la regn gj-g^ri sair multe sperantie in amici,
r*x'cX:’•
':1”. m”. "* d. —■”>“« ” ””

resolutiuni conforme ou oestiuuile cailei Appia-

Intr’ua siedintm a senatulu,, ca du 1^ordme^a dill^ ,g,,.ae.un’a senatori:
. c«.... i—d-1* “ ,>* "‘»"-

tr’a mai multoru consulari cari, prin iucercan rn^d^^

tiunea senatului. Desapprohandu pe consularii p j ^g ^g,„glo,u dis-
si ,,e cari ’i considera nedemni Lupr’a Bornei, pe-
positiuni si sentimente allé consulelui Pan ,
candu collegulu seu, Hirtiu, se afla in fruntea armatei.

accusarea de versatilitate si de inconsecentia; fli^™ g-^r dună toti

Antoniu intorcendu-se la Ronda ar
turburătorii; 3, pentru co ar fi ^mpossMe, de ore ce
legiunile lui Brutu, nmi poporulu de si nu se cunnoscea inco
In faci’a acestora cironmstantie, .. mrtati ca se beneficiedie de zelulu u-
resultatulu missiuiiei deputatiloru , ® Statului pentru salutea commune,
nanimu ce se lui Serviliu asupr’a cestiuniloru addusso
Cicerone termina votând p 1 ,ip,nre densele.
de consule, fora a dice macaru unu^cwei* precedinti, fu pro-
Acestu discursu , ce nu différé de catu „ ,5
nuntiatu cam pela inceputulu lui Pebruariu a. U. t. 10.

9
✓

I •U' ■

i ■

• .J -

• 1 • / -
Í
• .''’i.

\‘
Vi

•..n; .

-■ ■' '■ 't

lii,■<!’'' Í

fl'

- . -4 •

: ;

'..■i-

•-’ 1

:
y

•»?

. ?

'■.l
 FILIPPIC’A A SIEPTEA
Părinți conserissi, suntemu consultați assnpr’a unoru lucruri de, mica
importsntia dero pote necessarie. Consulele ne face unu reportu assupr a cai­
lei appiane^ si assupr’a monetei/ unu tribunu allu plebii assupr’a Luper-
ciloru. ® Discussiunea acestora lucruri deși pare usiora, cu tóte-acestea min­
tea mea, suspensa de grigi mai mari, se abbate de la cestiune? Am ajunsu,
părinți conserissi, in cellu mai mare periclu si aprope la ultim’a extremi­
tate. Nu fora cuventu m’am temutu totu-dé-un’a de acea tramittere a
deputatiloru si eu n’am K,pprobatu-ua nici-ua-data; ce ne va adduce in-
torcerea loru, nu sciu; dero câtu despre așteptare, cine nu vede, câta lan-
gediella introduce in spirite? Nu stau pe locu acei-a, căroru-a le pare reu
co senatulu reinviuedia la sj.icranti’a vechiei selle autorități, co poporulu
Romanu este unitu cu acesta ordine, co Itali’a este animata de acellu-asi
spiritu, co armatele suntu preparate, co generalii stau gat a. De.pe acuniu,
ei inventedia respuusurile lui Antoniu si le appera. Unii dicu, co ellu
cere se se licentiedie tóté armatele. Adico noi amu tramissu deputat! la
densulu, nu pentru ca se se suppuna si se asculte de dissele acestei ordine,
ci ca se ne propună conditiuni, se ne impună legi, se ne commende a des­
chide^ Itali’a natiuniloru străine, mai cu sema candu este in viuetia ellu,
din partea carui-a trebue se ne tememu de unu periclu mai mare,,decâtu
d’in partea veri cărei națiuni. Alții dicu, co ellu ne remitte Galli’a cite-
riora si cere pe cea ulteriora. Minunatu! si de acollo se incerce a adduce
assupr’a Romei nu numai legiuni, dero chiaru națiuni intregi. Alții dicu

I (») De securu. era vorb’a de reparatiunea ei. - ..

(2) Commentatoi'ii nu suntu de aceordu assupr’a acestui loou; unu credu co era
Torb’a despre fixarea valorii unoru monete sau despre baterea unei cantitati de mo-
neta; alti credu co se cerea unu votu pentru reparatiunea palatmlui monetei sau
pentru a templului Junonei Monet’a. ... . , , j.
f Tribunulu cerea parerea senatului assupr’a tineriloru, cari aveau se celebredie
Lupercaliele (Vedi Not’a 4, cap. XXXIII, Filip. II, p. 54). '
(h P. Serviliu ’si dasse cellu d’antâiu parerea asupr a cesțiumloru. Cicerone se
unesce cu opiniunea lui Serviliu, dero vorbesce aforad’in cestiune, combatandu fal­
sele rumori respandite de amicii lui Antoniu spre a ammagi senatulu.
(^) Erâ evidente co Itali’a ar fi remasu expusa navalinloru, deco se licentiau ar-
mâltőid
(®) Acesta rumóre se adeveri mai in urma, coci un’a d’in conditiunile propus©
de Antoniu deputatiloru fusse acesta-a (Vedi Eilipp. VIII, c. g.).
 132 _

CO ellu nu face acum de câtu cereri moderate. Elin yea n u mai Macedoni’a, ’
pe care ua ntimesce a sea, de óre-ce frate-seu Cain fnssesse revocatii de
acolo. Dero care e provinci’a, de unde acea torfcia a discordiei se nu pota
attitiâ incendiulu? Apoi totu acești omeni, numindu-se cetatiani prevedin-
tori si senatori® zeloși, dicu co eu am datu seranabdu resbellului. Se făcu
apperatori ai păcii, cei cari ne declara : nu trebuiâ se iritati pe Antoniu.
Acellu-a este unu omu perversu si incrediutoru in sine; apoi cetatiani rei
suntu multi (cei cari vorbescu astu-felin, potu se incepa numerulu de la
densii); de acesti-a, ne dicu densii, trebue se ne Drimu. — Dero care pre-
cautiune este mai intellepta? a pedepsi pe cetatianii criminali, candu poți,
ori a te teme totu-de-un’a de ei? II. Si acestea le dicu acei-a, cari ua
diniora, d’in caus’a usiurintiei loru, devenisse populari.' De aci se pote
vedé co densii in suffletulu loru au uritu totu de-un’a binele statului si co
n’au fostu in sinceritate amici ai poporului. Altufellu cum se mtempk, co
tocmai acei-a cari au fostu populari pentru acte criminali, se voiesca
astadi in cestiunea cea mai populare, candu e vorb’a de salutea poporului,
mai bine a fi cetatiani rei de câtu populari? Pe mine, care ara fostu totu-
de-un’a (dupo cum sciti) adversariulu temerității mulțimii, acésta frumósa
causa m’a facutu populare. Cu tóté aceste ei suntu numiți, sau mai bine
insisi se numescu consulari; titlu, de care este demnu numai acellu-a
care scie se Iu sustiena cu tota demnitatea. Cum? Se fii^ favorabile unui
inimicu pnblicu? ellu setitramitta scrissori despre speranti’a sea in rees-
sita?’tu se le arretti cu veselia? se le citesci? se le dai chiaru spre a le
copiâ cetatianiloru celloru rei? se le maresci curagiulu loru? se slabesci
curarâulu si speranti’a celloru buni? si se te mai consideri cou.sulare’ori
senatoru, sau in fine cetatianu? C. Pans’a, curagiosulu si e.vcellentele con­
sule, va lua in nume de bine cea-a ce voiu dice; coci voiu vorbi cu anim’a
cea mai amica: chiaru pe densulu, omulu cellu mai intimu mie, deco n’ar
fi unu astnfeliu de consule, care se ’si attintesca tote veghiările, grigiele
’ si cugetările selle la salutea republicei, eunul’asiu considera consule. De
si pe'noi ne a legatu Împreuna, inco d’in tinereti’a sea , deprinderile,- a-
.bitudinea, amiciti’a si chiaru assemenarea unora studie forte oneste; do
si necredibilea sa energia vediuta in periclele celle mai grave alle resbel-
îului civile," mi a probatu, co ellu s’a interessatu nu numai de securita-

Ț) Antonia, facusse se i se deoretedie de poporu Macedoni’a, destinata mai aiitâiu

iui M. -Brutu; apoi lassâ aoésta provincia pentru a lua Galli’a Cisalpina, si facti ca
fratelui seu Caiu se i cada la sorti Macedoni’a. Senatulu revocandu pe Caiu Au-
toniu d’in Macedoni’a spre a ua redă lui M. Brutu, M. Antoniu ua revendica in vir­
tutea drepturilf ru primei selle numiri.
Prin acesta vorba Cicerone arretta, co Antoniu are amici si in senatu, cari
. iîicerca in tóté modurile se-lu servesca.
II, f’) Cicerone face allusiune la Q.Puflu Calenu, apperatorulu lui Antoniu, care
ca tribunu allu plebei, accusasse pe Milone pentru ommoriulu lui Clodiu, si deve-
nisse forte populare atunci.
(“) Oratornlu pare co se addressedia la Calenu.
C) Pans’a, Iá' care ticnea forte multu Cesare, addussesse, in acestu timpu, multe
servitie lui Cicerone, amiculu sen.
 133
tea cí si de demnitatea mea; cn tote acestea pe densulu, dupo cum dissei,
deco n’ar fi unu astufellu de consule, asiu ave curagiu se nu Iu recunno-
scu de consule. Pe acestu-a inse Iu numescu nu numai consule, dero inco
consulele cellu mai bunu si maidistinsu d’in câți rai adducu aminte, nu
liinduco n’au fostu si alții ecuaii in curagiu si in voi ut ia, dero n au avutu
ua occasiune asiâ de mare, in care se si arratte curagiulu si vointi a loru.
împrejurările celle mai infricosiate s’au offeritu mariniraiei, fermitcuii si
prudentiei selle. Atunci se illustredia unu consulatu, cându guberna re­
public’a, deco nu in Împrejurări favorabili, dero cellu pucinu in momente
decisive. Unu momentu mai decisivn de câtu acestu-a, n a fostu nici-ua-
data, părinți conscrissi.
III. Pentru acesta-a eu acdlu-a, care am fostu totu-de-un’a conșilia-
torulu păcei, si cărui-a pacea, mai cu sema cea dintre concetatiani, i a
fostu mai multu dorita, de si ea e dorita de toti cei buni: (coci tota acti­
vitatea mea s’a exercitatu in foru, in senatu, in inlaturarea pericleloiuce
ammenintiau pe amicii mei; aci am castigatu onorile celle mai maii, aci
modest’a mea avere, aci glori’a, deco am veri-un’a) eu dero copillulu pă­
cii, ca se dicii asiâ, care de securu n’asiu fi fostu ce sum fora pacea dintre
cetatiani (nu mi arrogu nemien): — vorbescu tremurandu; mi e frica de
modulu cu care veti primi vorbele melle, părinți conscrissi. Inse ve rogu
si ve conjuru, părinți conscrissi, pe perpetu’a mea dorintia de a conserva
si mari glori’a vostra, ca mai antâin se nu ve oifensati, deco se va audi
veri-iia vorba aspra si de necrediutu din partea lui M. Cicerone, si se nu res­
pingeți cea-a ceve voiu propune mai nainte deame explică. Euacellu-a,
mai repetu ua-data, care am laudatu totu-de-un’a pacea, care am lostu
totu-de-un’a consiliatorulu ei, nu voiescu pacea cu AI. Antoniu. Cu jnulta
sperantia intru iu a dou’a parte a discursului, părinți conscrissi, flinduco
am trecutu pasiulu cellu mai periculosu fora a fi intreruptu. De ce dero
nu voiescu pacea? Pentru co este rusinosa, pentru co este peiiculosa,
pentru co este impossibile. Câtm timpu voiu desvoltâ aceste trei argu­
mente ve ceru, părinți conscrissi, se ascultat! cuvintele melle, cu acea
bunavointia cu care sunteti deprinși. _ ...
Ce este mai rușinoșii de câtu uecoustanti’a, schimbarea si uSiurinti a,
atâtu pentru unu omu privatu câtu mai allessu pentru senatulu in-
tregu ? Si ce este rnai neconstante de câtu a voi se ve legați printr ua
pace subita cu acellu-a, pe care l’ati declaratu ininiicu, nu numai cu vorb’a
'dero si teu fapt’a, prin decretele vostre? Numai deco credeți co atunci,
candu ati decretatul lui C. Cesare onori intr’adeveru meritate si detorite,
dero extraordinarie si immortale, numai pentru cuventulu co prepa,rașse
ua armata contr’a lui M. Antoniu, u’ati declaratu pe Antopiu de inimicii
publicu; deco credeți co n’ati declaratu pe Antoniu inimicii, candu ati
laudatu prin decretulii vostru pe veteranii, cari au urmatu pe Cesare;
III. (’) Vedi Filippic’a IV, la inceputu ; «Hodierno die, Quirites, fiindamenta
jacta sunt reliquaruni actionuin. Nani est hostis a senatUf nonduni veTbo
îatus sed re jam judicatus Antonius*.
Decretulu facutu iu sedinti’a de la 19 Decembre, (vedi Filipp. III).
 134

deco eredeti co n’ati declaratu pe Antoniu inimicu atunci, candu ati pro-
inissu agruri, bani si licentiare curagioseloru legiuni, fiinduco au delas-
satu pe acellu-a. care se numieâ consule, candu erâ inimicu.
IV. Ce ? n’ati declaratu ore pe Antoniu de inimicu publicu atunci, candu
ati incarcatu cu celle mai mari laude pe Brutu, care, printr’ua predesti-
natiune a familiei si a numelui lui pare nascutu pentru libertatea republi-
cei, si pe armat’a sea care se lupta cu Antoniu pentru libertatea poporu­
lui Eomanu, si pe Galli’a, provinci’a cea mai fidele si mai devotata ? Ce?
candu ati decretatu, ca consulii, amendoni sau unulu d’in ei, se merga la
resbellu; ce erâ acellu resbellu deco Antoniu nu erâ inimicu? Unde dero
a plecatu curagiosulu barbatu, colleguliU si amiculu meu, consulele
A. Hirtiu ? si inco in ce stare de debilitate si de slabitiune ? Inse slabi-
tiunea corpului nu i a abbatutu puterile snffletului. Ellu a credintu, mi
separe, coejustu, a pune in periclu pentru libertatea poporului Ro­
manu viueti’a sea, pe care ua conservasse prin rugele poporului Eo­
manu. Ce? candu ati decretatu se se faca inrolâri in tota Itali’a si ati
suspensii tote scutirile, n’ati declaratu atunci inimicu publicu pe acellu-a ?
Vedeți fabrice de arme in cetate : militari armați nrmedia pe consule, ®
in apparentia spre a apperá pe consule, in realitate inse pe noi : toti, fora
nici unu recusu, ba inco cu cea mai mare ardore, se inroledia : toti se
suppunu autorității vostre. Nu este ore declaratu inimicu publicu Anto­
niu ? Dero i amu tramissu deputati. Vai ! miserulu de mine ! de ce sum
constrinsu a face imputări senatului, pe care l’am laudatu totu-de-un’a?
Ce ? credeți voi, părinți conscrissi, co poporulu Eomanu a approbatu
traraitterea deputatiloru ? Nu intellegeti, nu auditi, co se reclama pro­
punerea mea? cu care dupo ce v’ati unitu toti in prediua, a dou’a di
v’ati precipitații cotra desert’a sperantia a păcii. Apoi ce rușine, ca le­
giunile ’ se tramitta deputati la senatu, ero senatulu la Antoniu? deși
acea-a nu este ua deputatiune ci ua declaratiune, cum co ’i este preparata
peirea, deco nu se va suppune acest*»! ordine. Dero ce mi passa? opiniu-
nea publica este mai severa. Toti au pututu vedé pe deputati plecândii,
nu toti inse ciînnoscu cuprinsulu decretului vostru. V. Trebue dero se ve
conservați constanti’a, gravitatea si perseveranti’a. Trebue reluata acea
vechia austeritate, deco autoritatea senatului doresce nobleti’a si onorea,
glori’a si demnitatea, de cari acesta ordine multu timpu a fostu lipsita.
Dero atunci eră ua scusa pentru appesăti; misera scusa intr’adeveru, dero
justa’ : acum nu e nici un’a. Atunci ne amu vediutii scapati de domni’a
regale : dupo acea-a furamu ammenintiati cu multu mai tare de nisce ar­
me domestice. Aceste arme le respinseramu, dero trebuescu smulse d’in
manele lui. Deco nu vomu pute face acesta-a, (voiu dice cea-a ce este demnu
IV Hirtiu erâ cu Cicerone collegu in auguratu.
{’) Pe Pans’a care reniasesse la Rom’a.
(’) Asupr’a acestui punctu suntu doue interpretări : unii susținu co au tramissu
deputati la senatu legiunile a Patr’a si Marti’a, cari délassasse pe Antoniu, altii co =
legiunile cari se aflau inco sub commendulu lui Antoniu
V (‘} Câtu a domnitu Cesare si, dupo mortea acestui-a, Antoniu.
(’j Octavin înlătură navalirea lui Antoniu assupr’a Romei.
 1_35__

de unu senatore si de unu Eomanu) se scimu a muri Câtu

sine va fi pentru republica, câtu de mare desonore, catu de mare de„ra
dare, candu M. Antoniu ’si va exprime in acesta ordine parerea sea in
rondulu consulariloru? Ca se lassú la ua parte nenumeratele cnme aUe
consulatului seu urbanu, in care ellu rissipi ua forte mare suina de ba ,
reehiamâ fora lege exilați, vendu veniturile, smulse provmae de sub
domni’a poporului Eomanu, adjudeca regate pe bani, impuse le^. ceta
cu violenti’a, Înconjura sau expulse _ senatulu .cu aimelei . ca sțhs ,
■dieu, la ua parte acestea : nu cugetați ore co pe omulu, care a attacatu
Miitin’a, ua colonia forte devotata a poporului Eomanu, care a. assediat
pe unu generale allu poporului Eomanu, pe unu consule designatii, a a
Wata agiaiile : œ a primi pe aœllu «ma m aepatalu »
pentru aceste fapte l’a declaratu de atâtea ori inimicu, ar fi liicrulii cellu
mai rusinosu si mai desonoratoru ? _ „rtnaoi
Vorbii in destullu despre rușine : acum voiu vorbi, dupo cum ^spuse
mai susu, despre periclu, care deși trebue mai pucinu eyițatii de catu ru­
șinea , cu tote acestea lovesce mai tare in spintulu pârtii cellei mai nu
merose de ómeni. VI. Puté-veti ore ave assecurata pacea, candu veti vede
in cetate pe Antoniu sau mai bine pe Antonii ? Numai deco^pote c^espre-
tiuiti pe Luciu.-Eu nu asin despretiiii nici chiaru pe Cam• ^lo, dupo
cum vedii Luciu va dominâ. Ellu este patronulii celloru 35 de tiibun,
allu cărora suiîragiii l’a desfiintiatu printr’ua lege^ a sea, mi puterea
carei-a ’si a impartitii cu C. Cesare numirea magistratilorii ; ellu .e pa-
tronulu centurieloru callarilorii Eoniani, pe cari de assemine a_ voitii e
le lasse fora suffragiii-, eUu e patronulu celloru, cari au fostu tribuni m
litari : patronulu stratei media a lui Janii. O diei. cine va pute résisté
puterii acestui-a ? mai cu sema candu a diissu pre_ clientii sei sun agriiri
Cine a avutu veri-ua-data in puterea sea tote triburilecine pe callani
Eomani ? cine pe tribunii militari ? Credeți ore co puterea Grachilor
FosS mai maref de câtu are se fia a acestui gladiatorii? « Si pe acestu-a
nu l’am numitii gladiatorii in sensiilu in care este numitu cate-ua data
gladiátora si M. Antoniu, ci in sensulu pe care Iu dau acestei vorbe a-
cei-a, cari vorbescii curatii latinesce. Ellu s a luptatu in Asi ;a ca
lone. Dupo ce a ornatii cu armele de gladiatorii pe unii^sociu si^amic i
allu seu, apoi ucise pe acellu nenorociți! pe candu tugiâ : cu
stea si ellu primi ua plaga larga, dupo cum probedia cicatricea. Aces
omu care a ucisu p’unu amicii, ce va face inimicului candu i se va da
oceasiunea? si candu a facutu acellu lucru pentru plăcere, cred
va tace acestu-a pentru a pute preda ? Nu va forma d in nou decime d in
VT I ‘1 Fratele Ini M si L. Antoniu, dero care nu semenâ in crudime cu_acesti-a-
S AcLte S: ua facusseca tribuuu allu plebei in annulu precedente. a
se suspendă allegerea magistratiloru si se S
enntr’a Partiloru drentulu de a-i numi pentru uoui anni. In puterea acestei legiso
Snâ PaSasî S, consuli pentru annulu viitoriu, cároru-a avea .se le urme-
die D. Brutu si L. Plancu. , ,
(3) Deco, facendu-se pacea, se va intorce la Kom a. .
(*) Nu possedemu nici ua alta lămurire assupr’a acestui faptu.
 í 36

«i rei ? nii va pune erosi in mișcare pe cei cari au primitu agr uri ? nu
va caută pe cei proscrissi ? M. Antoniu nu va ti acellu-a, la care se al-
lerge d’in tote părțile cetatianii perduti ? De nu ar mai fi neminea altu,
<ie câtu cei cari suntu cu densulu, si acesti-a, cari acum sustienu pe An-
toniu aci pe facia : fi- voru ei pricini ? mai cu sema candu cei buni ’si pa-
rasescii posturile, ero acesti-a nu aștepta de câtu semnalulu ? Eu me temu
ca nu cum-va, deco vomu fi de asta-data lipsiți de prudentia, acesti-a se ne
para iu scurtu timpu forte numeroși. Nici eu nu me oppunu păcii, dero
me infricosiediu de resbellulu invellitu in numele păcii. Pentru ace.^tu
cuventu, deco voimu a ne buccură de pace, trebue se facemu resbellulu.
Deco vomu renuntiâ la resbellu, nu ne vomu buccură nici-ua-data de
pace. VII. Este de detori’a prudentiei vostre, părinți conscrissi, a vedé
câtu mai departe in viitorii. De acea-a noi suntemu assiediati in acestu
postu, si orecum intr’unu turnu de observatiune, pentru ca, prin veghia-
rea si prevederea nostra, se scapămu de ori-ce temere pe poporulu Ro-
inanu. Este rusinosu pentru consiliulu suprema allu universului, se se
scia co a fosta lipsitu de prevedere, mai cu sema intr’ua cestiune asiá de
evidente. Noi avenni asia felin de consuli, asia tellu de ardore in popo-
riilu Eomanu, asia fellu de unanimitate in Italia, asia fellu de generali,
asia fellu de armate, in câtu nu se pote intemplă nici ua calamitate repu­
blice!, de câtu d’in errorea senatului. Dero eu nu voiu lipsi patriei :
voiu îndemnă, voiu predice, voiu denuntiă, voiu luă totu-de-un’a de mar-
turi pe diei si pe omeni, pentru cea-a ce simtiu eu; voiu offere nu numai
fidelitatea mea : cea-a ce pote ar fi destullu neutru unu cetatianu simplu,
dero nu destullu pentru unu cetatianu de frunte : ci si grigi’a, consiliulu
si veghiarea mea.
VIII. Am vorbitu despre periclu : ve voiu arrettă co pacea nu pote
fi de locu cimentata. D’in celle trei motive, pe cari vi le am spusu, ace-
stu-a e cellu d’in urina. Mai antâiu ce pace pote fi intre M. Antoniu
si senatu ? Cu ce figura ve va pute privi densulu, si vicevers’a cu ce
ochi ’lu veti puté privi voi ? Cine d’intre voi nu Iu uresce pe densulu, si
pe care d’in voi nu uresce ellu ? Aide, numai pe voi ve uresce densulu,
si voi numai pe ellu ? Ce ? acei-a, cari assediedia Mutin’a, cari făcu inro-
lări in Galii’a,cari ammenintia averile vostre, fi-voru veri-na data a-
micii noștri ori noi ai loru ? Tmbracisiá^va ellu pe callarii Romani ? A-
scunsa fostu-a ore opiniuuea si sententi’a acestoru-a assupr’a lui Anto­
niu? a acestoru-a cari s’au adunatu in forte mare nnmeru pe treptele
templului Concordiei ; cari v’au stimulatn pe voi la recuperarea libertă­
ții : cari v’au cerutu sagc, arme si resbellulu, si inipreuna cu poporulu
Romanii m’au chiamatu ’ pe mine in adunare ? Acesti-a iubi-voru ore

VIII. (‘) Antoniu ave cati-va amici in Galii’a cari încercau se faca inrolâri contr’a
lui Brutu.
(’) Candu Antoniu couvocasse senatulu in templulu Concordiei, ca se vorbesca
contr’a lui Cicerone, pe treptele acestui templu se adunassa mai toti callarii Ro­
mani, ca na manifestatiune in favorea lui Cicerone.
(’} Candu a pronuntiatu Filippic’a III si VI.
 137

pe Antoniu? conservá-va Antoniu pacea cu acesti-a? Ce voiu.mai dice

despre intregu poporulu Romanu ? care, pe candu forulu erâ plinu si in-
tiessatn de cetatiani ni’a chiainatu de doue ori in adunare cu ua voce si
dorintia unanima, si ’ini a declaratu marea loru ardore de a recupera
libertatea. Astufellu, cea-a ce doriamu mai nainte,. ca poporulu Romanu
se ne insocesca, acum Iu avem ca conducatoru. Cine dero spera co intre
acei-a, cari assediedia Mutin’a, cari attaca armaț’a si pe generalele popo­
rului Romanu, si intre poporulu Romanu pote fi pace ? Ce pace va fi cu
muuicipiele allu caroru zellu este cunnoscutu d in facerea decreteloru,
d’in darea militariloru si d’in promitterea baniloru, asiâ in câtu nu mai
simțiți necessitatea unui senatu allu poporului Romanu in fia-care op- .
pidu? Trebuescu laudati printr’unu decretu allu acestei ordine I’ir-
manii,® cari au fostu cei d’antâi in promitterea baniloru; trebue se re-
snundemu in termini onorifici Marruciniloru, ® cari au decreuatu se
se inferedie cu infami’a cei cari ara fugi de armata. Ecco ce se pe­
trece in tota Itali’a. Solida pace intre Antoniu si acesti-a , intre ace­
sti-a si ellu! Ce discordia pote fi mai mare? in discordia nu pote existe
de locu pacea intre cetatiani. Ca se lassú la ua parte mulțimea, intre
L. Xasidu, callarulu Romanu, omulu cellu mai onoratu si onestu, ceta-
tiaiiuîu totu-de-uu’a distinsu, alle cărui ingrigiri si veghiare assupr’a
personei melle le am cunnoscutu in consulatulu meu, care nu numai a in-
demnatu pe vecinii sei se se faca militari, dero chiaru ’i a adjutatu cu
medilocele selle; intre acestu barbatu, dicu, pe care noi l’amu laudatu
printr’unu senatusconsultu, si Antoniu, pute-va ore fi pacea? Dero cu
Cesare, care lu-a inlaturatu de la Rom’a? dero cu Brutu, care lu-a inla-
turatu de la Galli’a? Se va imblandi ore si se va impacâ acum cu pro-
ráici’a Galli’a, care l’a datu afora si l’a allungatu? Deco nu veti fi cu
luare aminte, părinți conscrissi, veti vedé preste totu loculu ure, discordie,
sorgiuti de resbelle civile. Se nu doriți dero cea-a ce nu se pote ; si se ve
feriți, pentru deii nemuritori, părinți conscrissi, ca nu-cum-va in sp.eran-
ti’a miei păci presente se perdeti pentru totu-de-un’a pacea.
IX. Dero unde tinde totu acestu discursu ? coci ce au facutu deputatii
nu scimu iiico. Trebue inse se fimu destepti, in pitiore, preparați si ar­
mați in aniniele nostre, ca se nu fimu insiellati prin vorbe lingusitore sau
ruo-atore, ori printr’ua ecitate prefăcută. Mai nainte de a cere ceva, .re-
bue se fi facutu tote, ce i s’a interdissu si decretatu : se fi incetatu de a
assediá pe Brutu si armat’a lui, de a devastâ cetățile si agrurile provin­
ciei Galli’a: se fi lassatu pe deputat! a merge la Brutu; se fi dussu ar-
niat’a dincolo de riulu Rubicone, ca se nu fia mai apprope decâtu cu doue
sute mii passi de Rom’a ; se fi intratu sub autoritatea senatului si po­
norului Romanu. Deco va fi facutu acestea, vomu ave destulu timpu spre

(b Pe candu Cicerone vorbiâ, poporulu prin applausele si acclamatiunile selle s’a

declaratu contr’a lui Antoniu si pentru recuperarea lihertatn
P) Firmu, oppidu in Picenu, astadi îertno. . . _ *, t +
(«) Poporu d’in Itali’a orientale, alle câroru oppide principali erau Aterne, Teate
si Coriiniu.
 138

a delibera. Deco nu s’a suppusu senatului, nu lui i a declaratu resbellu

senatulu, ci ellu poporului Romanu. Eu ve consiliediu, părinți conscrissi,—
coci e vorb’a de libertatea poporului Romanu, care ve este incredintiata
voue; de vietiu’a si de averea oricărui bunu cetatianu, la care degiâ Ânto-
niu si-a intiusu nemarginit’a sea cupiditate cu ua crudime selbateca; de
autoritatea vostra, pe care nu ua veți mai ave, deco nu veți pastrâ-ua
acum;—se nu dati drumulu selbatecei si infioratorei fe'ra, pe care ua aveți
inchisa si inghesuita. Si pe tine, Pans’a, te consiliediu, (de sin’âi trebuintia
de consiliulu meu, fiinduco ești forte capabile : cu tote acestea cei mai
distinși carmasi, pe furtunele celle mari, primescu consilie de la callatori;)
se nu suiferi, ca aceste preparative alle telle atâtu de mari si atâtu de
splendide se remana inutile. Tu ai ua astufellu de occasiuiie, cum n’a
mai avutu nimine altulu. Cu acestu gravu concursu allu senatului, cu a-
cestu zelu allu ordinii equestre, cu acesta ardore a poporului Romanu, tu
poți liberă pentru totu-de-un’a republic’a de temere si de periclu.—Câtu
despre celle cuprinse ia reportulu teu, me unescu cu P. Serviiiu.

IX. (’) Antaiiiu putea se fia attacatu de tóté pártile, asia in câtu se nu mai póta
scapă.
(^J Celle cuprinse in reportulu lui Pans’a si despre cari Cicerone nu vorbi ni-
miou. erau cestiunea cailei Appiane, a monedei si a Luperciloru, menționate in
exordiu.
 A OPTU-A FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTEA LUI

M. ANTONIÜ
■il 1

• '..î '

A-UT"io '
/<•: •••'/• r •' 1'M A .• J

aWfISO'O/UîJJUT .M..|
'■■'â
■• - l -.: "ITMOO
■■ '
■ - ti
■' '

' ■ / \A .M . "jj

5 r

•
 NOTITIA. LITTERARIA
D’intre cei trei deputati tramissi la Antoniu, unulu, Serviu Sulpiciu, muri dupo
câte-va dille de la sosirea sea sub murii Mutinei. ero cei alti doui, L. Pisoiie si L-
PilippUjSe intórsero la Eom’a cotra finele lui Februariu cu propunerile lui Antoniu.
Aceste propuneri considerandu-se neacceptabile, Senatulu, în urm’a reportului lui
Vibiu Pans’a, declară resbellu lui Antoniu , dero inlocuindu vorb’a resbelîu pnn

Cicerone neputendu se vorbesca in prim’a siedentia, candu se desbatea reporti.Iu

deputatiloru, luă cuventulu a dou’a di si pronunția a optu-a fiîippica.
Oratorulu incepe prin a se plânge de slabitiunea arrertata de consulele Pans a și
de senatori in faci’a lui Antoniu , care a neconsideratu ordinele Senatului, conti-
nuandu assediulu Mutinei; apoi, sosindii la explicarea cuventeloru Mlum și ternul^
tus, probédia absurditatea distinctiunii făcute intre aceste vorbe de adversarii sei
si demonstra co tumultulu e mai gravu de câtu resbellulu, coci resbellu fora tu-
multu póte fi, dero tumultu fora resbellu nu.
ce pune in evidenția orórea resbellului suscitatu de Antoniu, Cicerone iu
compara cu celle patru resbelle civile, cari saiigerasse republic’a in timpu de uiw.
patrariu de seclu; arretta differenti’a dintre acestu-a si celle alte, precum si peri­
clulu de care este ammenintiata republic’a; combate pe consularele Fufiu Calenu
care sub pretextu de a inlaturâ versarea sângelui, staruia pentru conservarea pă­
cii ■ ’ se plânge de cei alti consulari, cari erau de părere se se tramitU m a dou a
deputatiune la Antoniu, si compara mollitiunea loru cu vigórea vechiului senatu

“acerone critica cu multa asprime câte-va d’in

cu care occasiune se mira cum deputatiiinea a pututu se-le aȚ-îiefoia^se re.oM
fulgera contr.a lui Variu Cotyl’a, deputatulu lui Antoniu si termina facenduun
viu appellu consulariloru de a luă vestimentele de resbellu _si
termiuu, pentru cei ce nu voiescu a fi considerați ca inimici public, idele (.o)

“Tn un’a d’in epistolele lui Cicerone cotra Cassiu aflămu, co pr^nei^ seaju vo­
tata de Senatu si co in acesta «EXio^Voiisules habemus, sed

s:“ —”•
 FILIPPIC’A A OPTU-A
I. Ieri s’a lucratu cu mai pucina ordine, C. Pans’a, de câtu ne astep-
tamu de la deprinderile consulatului teu. ’Mi ai parutu co sustieni intru
câtu-va pe acei-a, căroru-a nu esti deprinsu se cededi; coci, pe candu se-
natulu arrettasse vigórea sea ordinaria, si pe candu toti vedeau co in rea­
litate avemu resbellulu e'ro numai unii erau de părere se se înlăture ace­
sta vorba, opiniunea tea la votu fu mai înclinată cotra blandetia. Estu-
fellu a cadiutu d’in caus’a asprimei unui cuventu,’ prin indemnulu teu,
propunerea nostra. A invinsu propunerea iîlustrului barbatu, L. Cesare,
care inlaturandu asprimea terminului (bellum), fu in discursulu seu mai
blandu de câtu in votu. Cu tote acestea chiaru densulu, mai nainte de a-
si spune opiniunea, ’si luă de scusa rudirea cu M. Antoniu. Totu asiâ
facusse, in timpulu consulatului meu, pentru barbatulu sororei selle *
cum face acum pentru fiiulu sororei selle, ca se pota in acellu-asi tîmpu
micusiorâ si durerea surorei, ingrigi si de salutea republicei. Dero chiaru
acestu Cesare ve a recommendatu ore-cum voue, părinți conscrissi, ca se
nu ve uniti cu densulu, cându a dissu, co ellu si-ar fi datu ua alta pă­
rere, mai demna de sine si de republica, deco n’ar fi impedicatude legatu-
r’a de sânge. Ellu inse e unchiulu lui Antoniu. Sunteti ore. si voi, cari
ati votatu ca densulu, unchii acellui-a ?
Dero in ce a fostu controvers’a ? Unii credeau co nu trebuie pusu in
decretu cuventulu resbellu : prefereau a intrebuintiâ cuventulu tumultu
necunnoscutorii nu numai de lucruri, dero si de vorbe; coci póte fi res­
bellu fora tumultu, inse tumultu fora resbellu nu se póte. Ce este őre tu-
multulu, decâtu ua perturbatiune asia de mare, incâtu se produce ua
spaima si mai mare? de unde s’a si derivatu cuventulu hiniultu., De
acea-a străbunii nostrii numieau astu-fellu numai tumultulu Italicu, fiindu
co era rmu resbellu domesticii, si tumultulu Gallicu, fiindu co era unu

I. (’) Mi s’a parutu co nu paredi cu destulla curagiu attacurile adversariloru tei.

(^) In discessione. Pans’a trecu de partea aoelloru-a cari prefereau vorb’a tu-
imtltum vorbei bellum.
(®) Piindu-co eu am cerutu se se declare contr’a lui Antoniu resbellu.^ ..
C*) Pentru Lentulu care, descOperitu de Cicerone in conjuratiunea lui Catilin’a,
fu arruneatu in carcere si sugrumatu, din ordinea senatului.
(^) Quintilianu, ca si Cicerone, deriva cuventulu tumultus d’in timor multus.
 144

resbellu la fruntari’a ® Italiei, ero nici unu altu resbellu. Cum co tumul-
tulu e mai gravii decâtu resbellulu, se póte intellege de aci, coci scu­
tirile de armata in timpii de resbellu suntu permissé, ero in timpii
de tumultu nu. Astii-fellu se face, dupe cum dissei, co pote se fia res­
bellu fora tumultu, dero nu pote fi tumultu fora resbellu. Si fiindu-
co intre resbellu si pace nu e nici unu intermediu, urmedia necessaria-
mente ca tumidtuiu, deco nu este resbellu, se fia pacea. Ce se pote
spune sau cugeta mai absurdu de câtu acesta-a ? Dero prea multe dissei
despre vorba; se vedemii mai bine lucrulu, părinți conscrissi, care sciu
bine co de multe ori devine mai reu din caus’a vorbei. II. Nu voimu se
dâmii a se crede co acestu-a e resbellu. De ce dero autorisămii raunici-
piele si coloniele ca se respingă pe Antoniu? de ce, ca se inroledie mili­
tari fora violentia si fora amenda, prin zeliiln si de voi’a lom ? de ce, ca
se promitta bani pentru republica ? Deco dispare numele de resbellu, dis­
pare si zelulu municipieloru; deco noi langedimu, urmedia neapperatu se
slabesca si unirea poporului Eomanu, care degiâ a descinsu in arena.
Dero ce se dicu mai multe? D. Brutu este assediatu, si nu e resbellu?
Mutin’a este impressurata, si neci acesta-a nu e resbellu ? Galli’a se de-
vastedia; ce pace pote fimai secura? Dero cine pote dice co acellu-a e res­
bellu? amu tramissu cu armat’a pe consule’, unu barbatu forte cura-
giosu”, care, de si erâ infirmii din caus’a unui gravii si lungu morbu, a
crediiitii co nu trebue presentata neci ua sciisa, atunci candu e cbiamatii
la apperarea republicei. Chiaru C. Cesare n a așteptării decretele vostre,
mai eu seraa candu se affla in acea etate; ci resbellulu contr’a lui Anto­
niu l’a intreprinsu la sine. Nu venisse inco timpulu in care puteamu de ■
(retâ; vedea"^inse co. deco ar fi neglessii momentulii de a face resbellu ,
republic’a fiindu oppressa , nemien mi se mai putea decreta. Astii-fellii
ei si armatele lom suntu aciimu in pace. Nu este inimicii acestu-a, allu
cărui presiediu l’a allungatu Hirtiu de la Clatern a^; nu este inimicu ace­
stu-a, care se oppune armatei unui consule si assediedia pe unu consule
designatii;® nu suntu osiile, neci bellice acelle vorbe, pe caii mai adineoii
Ie citi Pans’a d’in scrissorea collegiului seu : Am aUunffafu presicdiuhi;
itiu occHpcitu u,' cciílüí'u SHHtu fugünti} s ÖS datu l)Cit(iTi
■va an fostu uccisi. Ce pace pote fi mai-mare? S’au decretatii înrolări in
tota Itali’a si s’au supressii scutirile; mâne se vom liiâ sagele : consuleb’
a dissu co va descinde la S?jia ii cu unu presiediu.
Nu este ore acestu-a,.re3bellu? Bainco unu asia resbellu, «im n’a mai
fostu neci-iia-data; coci in celle alto resbelle, si mai cu séma in celle civile

{») Alții suntu de părere co numele de tumultu Gallicu se da resbelleloru cu Gal-

lii; fiindu co atunci totulu intră intr’ua confusiune si invalniasiela asia incâtu m-
lueni nu mai sciă ce se faca
II. (') Pe Hirtiu (vedi Filipp. Vil). ......... •, , , •
Oppidu in Galli’a Cisalpina, lungo callea Emili a, intre Bonom a si forulu lui
Corneliu.
(’) Pe D. BrutiL
 145
neintiellegerile politice causau lupt’a. Sull’a intra in lupta cu Sulpiciu,,
d’iu caus’a legiloru, ce Sull’a diceaco au fostu făcute cu yiolenti a, Cinn a
cu Octavin®, d’in caus’a sufifragieloru nouiloru cetatiani; a doua ora cu
Mariu ® si cu Carbone, pentru ca se nu domine cei nedemni, si ca se res-
bune crudulu macellu allu barbatiloru ’’ celloru mai illustri. Căușele tu­
torii acestora resbelle suntu născute d’in luptele politice. Despre resM-
lulu civile d’in urma® nu mi place se vorbescu; nu i cunnoscu caus a , i
detestediu essitulu. III. Acestu-a este allu cincilea resbellu civile, (si tote
s’au intemplatu in dillele nostre), dero cellu d^antâiu in care cetatianu
nu numai co nu suntu in neintiellegere si in discordia, ci se afla m cea
mai mare intiellegere si iutr’ua concordia de necrediutu. Toti voiescu a-
cellu-asi lucru, appera acellu-asi lucru, simtu acellu-asi lucru. Candu
dieu toti, exceptediu pe acei-a, pe cari neminea nu i, considera ca demni
de cetatiani. Care este dero intre noi caus’a resbellului? Noi apperamu
templele dieiloru nemuritori, noi apperâmu murii noștri, noi apj erâmu
casele si locuintiele poporului Eomanu, penații, alta,rele, caminurele si
mormentele strabuniloru, noi ne apperâmu legile, iribunalile, libertatea,
sociele,-copiii si patri’a; d’in partea cea alta M. Antoniu urdiesce si se
lupta ca se turbure si se restorne tote acestea, ca se faca d lu predarea
republice! scopulu resbellului, pentru ca apoi ua parte d’in averile nostre
se ua rissipesca, ua alta parte se ua irnparta paricidiloru. _
Intre aceste motive de rebellu atâtu de diftente, lucrulu cellu mai de
plânsu este, co ellu promitte latrpniloru sei mai antâiu casele nostre, apoi
le affirma co le va imparti Kom’a, sii va scote prin tote porțile, ori unde
aru voi. Toti Cafonii,^ toti Saxii si toti cei-alti miserabili, cari urmedia
pe Antoniu, ’si allegii casele celle mai frumose, gradinele, villele d in
Tusculu si d’in Alb’a. Ba inco, acești omeni grosolani, deco mai merita

(ta P. Sulpiciu, tribunu allu poporului si partenu allu lui Marcu, intre alte legi
Uns+ilc uatricianiloru Dropuse : 1. Ua lege care introducea in celle 35 tribun pe toti
Italiauii admissi la dreptulu de cetatiania romana, in urm’a resbelluliii sociale;.
2 Ua lege care ridica lui Sull’a connu, ndulu armatei contr a lui Mithridate spre
adu inoredeuti’a lui Mariu. Sull’a, care se afla iiico in Itali a se intorșe iiidata cu
aiSaPa delà Nol’a (in Campani’aJ Ia Kom’a si allungâ pe Mariu apoi priiitUunu
decretu allu Senatului proscrisse pe Sulpiciu. pe ambii Mani si pe alti optu cetatiani.
Mariu si fiiulu seu fugiro d’in Kom’a. Sulpiciu, tradatu de unu sclavu, fu uccissu.
(=) Abia Sull’a plecasse contr’a lui Mithridate, si Cinii a, collegu in consulatu ou L.
Corneliu Octavin încercă se pună in pitiére partidulu lui Mariu, prin readducerea
S lui Suipidu’in Ivórea imuiloru Cetatiani (itabani). De - -bellulu d’.ntre
Cinn’a si Octaviu, partenu allu senatului. Octavin mvinsu fu uccissu.
(’) DuÎmStea tatalui seu’ si a lui Cinn’a, Mariu fiiulu, consule cu Cn. Pap. Car­
bone insMcină pe pretorele L. Lie. Lemasippu ca, dupo convocarea senatului, se
Sa pe toti parteuii optiinatiloru, adico ai lui Sull’a. Atunci penro doui consu­
lari, L^Domitiu Alienobarbu, Q. Muoiu Scevoll’a, ponteflee maximii, C. Carbone
edilele. frate cu consulele. P. Antisfia si mai tota nobilimea.
(®) Resbellulu d’intre Cesare si Pompeiu.
(’l Cicerone administra Cilici’a, candu începu resbellulu.
III. (‘) Cafone si Saxa suntu doui centurioni veterani, devotata lui Antoniu (vedi
Filipp. X si XIII). jQ
 146___

se-i numimii omeni ero nu bestie, suntu terrîti de vau’a loru sperantia
pino la Puteoli si apele selle. Deci Antoniu possédé cea-a ce promitte la
ai sei. llero noi? posselemii ceva astu-felu ? Dieii se ne feresca. Chiaru
acesta-a facemu, ca senii mai póta neminea promitte asemenea lucruri. Fora
voia dieu, dero trebuie se ua dieu. Confiscările lui Cesare, părinți con-
scrissi, dau si sperantia si cutezantia raultoru cetatiani rei.Ei an vediutu
multi omeni d’in seraci deveriindu de ua-data avnti : de acea-a dorescu
se Vi-da totu-deun’a confiscări acei-a, cari animenintia bunurile nostre,
si căroru-a le promitte tote Antoniu. Dero noi? armateloru nostre ce
promittemu ? Lucruri cu multu mai bune si mai mari. Keconipens’a pro-
missa criuieloru estepericulósa si acelioru-a cari ua aștepta, si acelloiu-a
cari ua promittu. Noi militariloru noștri le promittemu libertatea, drep­
turile, legile, tribunalele, imperiulu lumei, glori’a, pacea si repausulu.
Proniissiunile lui Antoniu dero suntu incriintate m sânge, orribile, cri­
minale, odiose dieiloru si omenii oru, nedurabile si funeste alle nostre
d’in contra suntu oneste, integre, gloriose, pline de veselia si de_ pietate.
IV. Chisru mie, amiculu meu Q. Pufiu, unu barbatu tenace si acțivu,
mi vorbesce aci despre buiietâsile păcii; ca si candu, deco eiâ iiebumtia
se laudu pacea, eu n’asiu pute'-ua fiice cu in!e.sni;e. Au dora numai ua-
data am apperatu eu pacea? n’aui doritu eu totu-de-nn a repausulu,
care pe câtu este de utile tutorii cetatianiloru buni, jie atâtu-a mi este
mai cu sema mie ? Ce direcțiune ar îl pututu tine activiratea mea, fora
căușele foreuse, fora legi, fora tribunale? cari nu potu existe, candu^lip'
sesce pacea civile. Dero intrebu-te Caiene : ce? numesci tu servitutea
pace? Străbunii noștri na numai pentru ca s; fia liberi, ci si pentru ca
se domnesca appucau armele; ero tu esci de părere se depun>,'mu armele
pentru a servi. Ce motiva e mai justu spre a face resbellu, decâtu allun-
warea servitutii? cu ea, chiaru deco nu este denesufferitu domnulu, e forte
tristu co ellu pote deveni, deco ar voi. Mai suntu si aice motive juste,
dero acestu-a e necessariu. Numai deco pote eredi co acestu reu nu te at-
tino-e pe tine, fiindu-co speri a te vedé sociulù domniei lui Antoniu, In
acesta-a ’n'esiesci de doue-ori ; mai antaiu, fiindu-co pum intere.5Sild teile
mai pre susu de interessile publice; allu doniba fiindu-co eredi co eceva
placutu si stabile sub regalitate. Deco ti a folosita odiniora,® nu ti va
folosi totu-de-un’a. Candu tu, te plângeai chiaru de acellu-a care erâ omu,
ce eredi co vei face cu acesta fera ? Dero tu diei co esci acellu-a, care a do­
ritu totu-de-un’a pacea, care a voita totu-de-un’a salutea cetatianiloru.
Forte bine ; inse onesta tea declaratiune presuppune pe cetatianii buni
si utili si demni de republica; deco inse tu voiesci salutea aoelloru-a cari
suntu cetatiani prin iiascere, dero inimici prin vointia, ce differentia este
atunci intre tine si ei’? Tataia teu, acellu betranu cu care eram intimu
IV. (fi Toți amicii lui Antoniu faceaulaud’a păcii si arretau. rellele, resbellului.
Oratorele distinge pacea de servitute. _ , 4.4.
(’) Ce pote fi mai de plânsu de câtu a lassa ca libertatea se atterne de la voin-
ti’a si de la capritiulu unui omu ?
(’} In timpulu dictature! lui Cesare.
 147

in teneretie, omu austeru si prudente, consideră ca cellu d’antâiu d’intre

toti cetatianii pe P. Nasic’a, care uccisepe Tib. Gracchu: si affirmá co
prin marinimi’a, intelligenti’a si curagiulu acellui-a, republic’a a fostu
liberata. Ce? invetiatu-amu noi altu-cevâ de la părinți? Asiaderoacestu
cetatianu, deco ai fi traitu in acelle timpuri, n’ar fi obcienuta approba-
rea tea, fiindu-co nu voisse conservatiunea tutoru. Vediendu^ reportulu
consulelui L. Opirniu, despre situatiunea republicei, senatorii decretare
CA CONSULELE L. OpiMiu SE APPEEE kepublic’a. Senatulu făcu acestea cu
vorb’a, Opirniu cu armele. Ore tu deco traiai atunci, 1‘ai fi consideratu
ca cetatianu criidu si temerariu pe acestu-a ? sau pe Q. Metellu,^ ai
cărui patru copii furo consulari? sau pe P. Lentulu, principele senatu­
lui, si pe toti cei-l-alti barbati illustri, cari Împreuna ca L. Opirniu
urmariro armați pe Gracchu pîno la Aventinu ? in care lupta Lentulu
fu gravu vulnerați!: Gracchu , precum si consularele M. Fulviu Împreu­
na cu tenerii sei doui fii furo ucissi. Suntu condemnabili dero toci acei
barbati, coci n’au voitu conservatiunea tutoru cetatianilorn. V. Se ve-
nimu la fapte mai appropiate de noi. Senatulu incredintiă consnliloru
G. Marin si L. Valeriu apperari a republicei^ : L. Saturninu, tribunulu
plebei, si preioriilu Glanci’a furo ucis.si. In atea di, toti Scaurii, Metel-
lii, Claudii, Catulii, Scevolii si Crassii luaro armele. Credi ore co trebuescu
inculpați toti acei consuli, toti acei barbati illustri ? Eu am vohu mortea
lui Gatilin’a. Ore tu, care vrei saliitea tutoru, ai fi voitu se traiesca Cati- '
lin’a? Ace.sia diffeventia este, Calene, intre opiniunea tea si a mea : eu
nu vreau ca unu cetatianu se committa acte, in câtu se merite aii pedep-
situ cu morte; tu inse esci de părere co cine-va, chiaru deco ar committe,
trebue conservatu. Deco in corpulu nostru se afla ceva, care se vetteme2'
partea cea-alta, noi sufferimu a se taiâ si arde, fiindu-co e mai bine se
pera unu membru ore-care, de câtu totu corpulu : asiâ si in corpulu re­
publice!, pentru a scapă totulu trebue taiatu ori-ce e corruptu. Aspre cu-
vente. Suntu cu multu mai aspre inse acestea: se fia salvați reii, scelera-
tii, impiii; se pera innocentii, oneștii, bunii si tota republic’a. Numai in
privinti’a unui omu, Q. Fufie, marturescu co ai vediutu mai bine® de câtu
mine. Eu credeam pe P. Clodiu unu cetatianu periculoșii, scf-leratu, cor­
ruptu, impiu, cutezătorii, criminale; tu inse d’in contra Iu considerai santu,
temperata, innocentii, modestu, unu cetatianu care trebue conservatu si
iubitu. Concedii co numai in privinti’a acestui-a tu ai vediutu mai bine,
eroeum’am insiellatu multu. Dero câtu despre cea-aceaidissu, coeume
porții cu tine cu menia, nu este asia. Marturescu co me portu cu vehe-
mentia,'^ dero cu menia nu. Nu sum deprinșii se me portu neci-ua-data
(*) Dscretulu Senilului contr’a lui C Gracchu.
C) Q. Metellu, propretore triumfa despre Andriscu d’in Macedcni’a; asseniini
triumfuri avuro si cei patru fii ai sei; Balearicus, Caprarius, Dalmaticus si Sardicus.
V. (') Acestu faptu este pe larga narratu in oratione pro Kăbirio.
(*) Acesta comparatiune a statului cu corpulu onienescu se intalnesce desu la
autorii vechi.
(®) Allusiune ironica la inoestulu lui Clodiu, apperatn de Calenu.
G) Aceste declaratiuni alle lui Cicerone suntu apparente.
 148

cu passiune conir'a anaiciloru, chiar deco ei Potu gé diiferu

'rere de tine, fora a țejinsultâp nu potu inse fora â‘simți ua, mare difj-^p
in șuffletu. De alt'uminterea mica® este ore sau pentru unu micu lucâ-l
divergenti’a mea de,tine ? Fi-va ore fiinduco eu tienu cu acestu-a sau cu
’acellu-a., ero tu cu cellu altu.Da, eu tienu cu D. Brutu, ero.țu cu M.
țoniu ; .eu voiescu a se șiilvâ ua colonia a poporului Eoinahu, tu dore^qi
'seua vedi cadiendu sub lovituri. VI.. Po;i negă ore acestu-a tu, cári occá;
șionedi tote ințardiarile, pentru ca Brutu .se slabesca, efo Antoniu se. de­
vină mai tare?^ Dero pino candu vei dice-co tu.voiesci pacea? Kesbellulu
einceputu; macbineje suntuassiediate; seluptacu inversiunare. Amutia-
missu trei notabili ai öetátii, ca se intervină intre luptători. Antoniu Ip
despretiuitu , respinsu si allunga^u : cu tote acesteș, ții re.mâni appprațp-
'rulu cellu mai constante allu lui Antoniu. Si apoi Calenu , pentru ca ,^e
se arrette bunu senatorii, dice .co nu se cuvine se fia arnicuțu lui jțnțq-
‘niu; de ore-ce acestu-a, pe candu priraișse de la densulu ua. mare jbln^
facere, s’a ridicatiiintr’unu procesșucontr’a sea. Ve'di, câtu^de mare eșțe
iubirea pentru patria. Ori-câtu de meniatu este pe omu, totuși in interess^
republicei' appera pe Antoniu. Eu,, candu te.vedu asiâ deș. acerbu cou.țr’a
’Massiliensiloru, nu te ascultu cu suffletulu liniștiții, Ful^e. Pino candiu
^vei attacá Massilia?^ Nici triumfulu nu pune capptu unui resbellu'?
'triumfu in care s’a purtatu imaginea® acellei cetati, fora care nici-ua-d^.^
' străbunii noștri n’au triumfatu contr’a natiunüoru Transalpine. In acea, ^i
poporulu Bonianu gemu de durere. De si tpti simtiau dureri pentru ne­
fericirile selle proprie, totuși nu erâ nici unu cetatianu, care se, con^i-
. dere străine de sine miseriele acestei cetâti fidele.'Qliiâru Qesare, carp'iîgs-
sesse forte meniatu pe densii, vediendu constau ti’a'si, fidelitatea singulare
a acestei cetati, lassú pe fia-ce di ceva d’in meni’a șea ,:,pO|ține nu.te ppijU
ore satura tote calamitățile unei cetăti asiâ de fidqle ? vei, dice, poț^ij^o
d’in nou m’am meniatu. Eu inse vorbescufora menia, catotu-de-un’a,’nii
' inse si fora durere: nu credu co este inimicu aUu acellei cetăti veri-unuiu,
,care este amicu allu Bornei. A ’mi esplicâ, caro sp.fia. mo.țivulu purji^ji
telle, Calene, nu potu. Mai iuainte nu te.puteamii intorce,de la, poporn;
acum nu te putemu. intorce la poporu nici prin rugatiuni. Destullu.'de
:multe dissei lui Fufiu, dero tote fora, meniaj, nimica fora durere/,Cre,du
'inse co acellu-a care suffere cu pațientia plângerea ginerelui*, va.suíí’^rí
■ fora a se turbură pe a unui amicu. . ..^
VII. Vinu acum la .cei-alti consulari, d’intre cari.,,nu este nici unulu,
’ (ua spunu cu.dreptu’ cuvențu) care ’șe. nu aiba pre-care legătură de ajjfl-
('^) Divergenti’a d’intre Cicerone si Caleiju.este forțe mare, poci unulu voiesee li-
. bertatea p.Qporului.romanu, alțttlu.seryituțeâșșa.
' Vl. VfilAtór Mi i.poiewiior. în.,a(;estix,sehsu dicu .șî Grecii’xgețttMv.
p')-Pufin cotaibptșî'le^ea''addv.sSa,iu.ș,ețiațu'pentru restituirea, b'u,uuri{.óru,Má®®b
liei, ridicate, flP prin'círeplulü rfesbeliuiufi. in ufțn’a in vingerii lui .Pdippeiu.
■' Acesta cfetátU'áÜStíenúsSé cu Vigóremn liingu âssediii cóütr’a' íüi ö^egáre.
(®) In pomp’a triunifuiui,flgurau si.sțațuele cețatiloru oaptiye,. 1 'nii;. , '
(fi A consulefüí''Páns'^,‘cáré pi)ieCțașșeUâ-‘da.iaisdcruIui 'șeu^^YaIeâu,'A^i^,"cn^
sustiene partidulu lui iritóniii?" ■ ' “
 149
citja cu mine; unii, mai mare, .^tii mai mica, niminea neci-un a, Câtu de,
nisinosà' a fcstu pentru noi,' dieu pentru consulari, diu’a de ieri ! A dou a ora
â'âutati? Ce !» va face 'densulü ua .suspensiuné de arme In façi’a si sub
ëcmï deputaïiloru ellu a "batutu eu màchin'ele 'Mutin’a ; áiTettá deputati-
loru lucrările si munitiunea; si câtutiinpu erau acolo deputății, assediplu
íi*a incetatu uíiu mpméhtu. La acestu-a se mai tramittému députati ?
jPentru cé ? őre pentrii ca la intorcerea loru'se veinspaimentati mai tare ?
Eü unulu, de sí dé la inceputu am fostu contr’a decretării deputatiloru,,,
tó.tusi me cónáplam cúgeíandu, co — dupo ce se voru fi intorsu déspre-
tiati si respinși de Àntoniü si voru fi spusu senâttilui, cd acellù-a nu
numai n’a'eșsitu d’Vn'Gàlli’a, dupoxüm decretassemu, ci nu s’a retrassu
neci chiaru , de la Mutin’a; ero lorü nu li a fostu permissu a commu-,
nici cu Brutu'/—‘ noi tpti, inflàcurati de menià, escitati de durere',
Vomu allergá ,cu armé, cai si barbati in adjutorulu lui D. Brutu. 'Noi
însé ne amu facutü mai langedi, dupô ce amu vediutu nu numai audâci ai
ascelerateti’à lui M. Ahtoniù , dero si insôlenti’a si superbi’a sèa. Cum
ÿ'e nue sanetosu L. Çesàrô'?.de ce.nu traiesce Ser. Sulpiciu? acestaCàush
s’ar'sùstînë eu iriultu niai biûe dè noi trei, decâtu aeum dé mine singurii,
fiai multu eu durere, decatu eu mustrare voiu àpune aCesta-a : sunteïnü
d’éïàssati, delasS^tp' dicu,'parinii Conserissi,' de capii _ noștri.Dero, cüni
adesse ori am spuSti-uà, toti açei cari, intr’unu asiá de mare pèriçlip
voru opina eu curàgiü si intielleptiune voru fl consulari. Deputatii aru fi
trebuitu se ne adducA curagiu : ei ni au addussu temere; hu inse si mie.
^ti-eâtu de multa stiină áru avé despre acellu-a, la care au fostu tramissi,
si de la care au priimitü chiaru mandate.
' 'l'in. Pentru'di eií nemuritori! unde este acea datina si virtute stra-
büna? Candu C. Popilîu'* in timpulu strabunilom noștri, fussesse _tra-
țnissu depiitatu la regele Antiochu si i cerusse in numele senatului, ca
se retraga de la Alesahdrî’a, pe care ua assediá : fiindu-co acestu-a am-
îiianâ reSpunsulu, Popilliu trasse cu vergell’a sea unu cercii in jurulu lui
Antiochu, si-i disse cO lu va deniinliâ senatului, deco nu i va respiunde, ce
'âfe se faca, mai inaintè de a essi d’in acellu cercu. Admirabile purtare :
coci ellu representâ ih sine imaginea senatului si autoritatea poporului
Îiomanu : cărui-a ciné' nii se suppune, nu numai co n’are dreptulu a face
propuneri dero densulu chiaru trebue cu totulu repudiatu. Ce ? primi-yoiu
efi propuneri de lă. acellu-a, care despretiuesce ordinele senatului ? conși-
íderá-voiu co este ceva commune intre senatu si acellu-a care, contr a or-*
Æneloru senatului '' ăssediedia pe unu generale allu poporului Eomanu !
Dero ce propuneri'! !^ Çè' arrpgaptia'! cu.ce,stupiditate! cu ce mandrî^?
si pentru ce le mai ââ,'si deputatilorü liostri, candu ellu tramittea la noi
pe Cotyl’a, ornamentuîu si tari’a amiciloru sei, unu fostu edile? decO' a
uri'!"' . ■ j • n
'VJI. (') ne facéréi ind'acias? îri alte teste gassimu : «iile ut facept inducia&?>
4« unde résulta unu altu idtellessu. ParticuVa «ut» ne ar face se traducemu : ca se
Me faca deKstilu'úa susp^nsiun'e de arme? , , „ • , '
(*) De consularii, cari ticneau cu Antoniu sau n’aveau aestullu curagiu.. ■ oS i's
(') PopilîiuKLenatej'țvedi T. Livii Hist. Ub. XXXIV). .' '
 150

fostu edile atunci candu, d’in ordinea lifi Antoniu , sclavii publici Iu ba-
turo cu curcile la unu ospetiu. Si ce propuneri ! Suntemu de ferru, pă­
rinți conscrissi, deco ivomurefusâ cevâ acestui-a. Remittu ambele pro­
vincie, dice densulu : liceniied'u armai’a; nu recusu a fi unu omu pri-
vatu.'^ Acestea suntu vorbele selle. Pare co revine in sine. Tote le uitu;
me reconcitiediu. Dero ce mai adauge ? deco cdloru siesse legiuni allé
melle, callariloru mei si cohortei pretor: ane le veti dápamentu sipreda.^
G&re chiaru recompense pentru acesti-a, pentru cari deco ar cere iertare,
s’ar considera ca cellu mai nerușinata omu. Pe lungo acestea mai adauge,
co pamenturile pe cari le a datu densulu cu Dolabell’a, se le conserve
cei-a caroru-a li s’au datu. IX. Acestea suntu agrulu Campanii si
Leontinu, pe cari străbunii noștri le considerau ca refiigiuri pentru tem-
purile de lipsa. Ellu le stipuledia chiaru pentru Cafone si Sax’a, centurioni
luptaci si vigurosi, pe cari i assiedià in turmele de comedian! si come-
diane. Mai cere inco : ca decretele selle si alic- collegului seu afflate in
chirografe si in registre^ șefia mantinute. De ce se muncesce, ca ori cine
se conserve ce a cumperatu, deco ellu, vendietorulu, conserva ce aprimitu?
si se nu se attinga computele d’in templulu Cyiellei: adica, se cu seiea
inderefctu celle siepte sute milliuni : se nu se faca nici unu reu septem-
ririloru pentru fraudele commisse. De securu, Nucul’a l’a indemnatu a-
cesta-a : se temea pote se nu perda atâtea clientele. Ellu vrea se stipu-
ledie chiaru m favorea acelloru-a cari suntu cu sine, ori ce aru fi facutu
densii contr’a legiloru. Ingrigesce de Mustel’a si de Tirone : de sine nu
se occupa de locu. De altuminterea commissu-a densulu veri-unu reu ?
attinsu-a ellu ore banii publici? ucissu-a veri-unu omu? avutu-a cu
sine ómeni armați ? Dero de ce se préoccupa densulu de acesti-a ? Ellu
cere, ca se nu se abroge legea sea judiciaria. Obtinendu acestu lucru,
de ce se mai pote teme ? nu cum-va co veri-unulu d’in ai sei are se fia
condemnatu de Cyd’a, de Lysiade, de Curiu?* Cu tote acestea nu ne in­
carna cu pré multe propuneri; ne remitte ceva si mai lassa d’in allé selle.
Jlernittu, dice densulu, Gallta togata, ceru pe cea comata.'^ Evidente co
voiesce a trai in pace.“^ Gu siesse legiuni, adauge ellu, si acellea com-
plettate d’in armata lui Brutu, nu numai d’in inrolarea sea : ca se ua

p) Cicerone nn citesco scrissorea iiitrega a Ini Antoniu ci mici fragmente. Asiâ,

dupo acesta fraso, vineau cuvintele : «dunimodo privați quoq^ue .sint Brutus et
Cassius.»
(®) Unele editiuni oupriudu vorb’a pramia in locu de praimdom.—Traductorulu
crede co Antoniu cerea pentru ai seu recompense ero nu preda.
IX. (^) Este vorb’a de pretinsele acte alle lui Cesare, făcute si consemnate in-
tr’unu modu fraudulosu de Antoniu in registrele lui Cesare.
(^1 Vedi, despre acești trei judecători. Pilipp. V. cap. 5.
(”) Galli’a togata. se niimesce astu-fellu flinduco locuitorii d’intr’ens’a purtau
tog’a romana. Galli’a comata se numea astu-fellu, flinduco locuitorii sei aveau plete
lungi. Acesti-a erau forte bell’cosi si de acea-a provinci’a loru era preferită de An­
toniu Galli’a comata se mai numesce si Galli’a transalpina, ultericra . secunda;
cea togata cisalpina, citeriora, prim’a
fi) Appretiare ironica, coci Galli’a comata era cu multu mai propria spre a sus-
tiené resbellulu.
conserve atâtu timpu, câtu voru conserva provincide loru ca-J^onsuh
si proconsuli, M. Brudt si G. Cassiu. Fratele anmin la co candidatm a
lui Caiu e degiâ respinsaMe comitiele lui (coci acum este annulu liu Caiu).
Iwse eu se ua conservu pentru cinei mm. Dero acestu lucru Iu opresce
legea lui Cesare? Si tu apperi actele lui Cesare ? _
X Ai pututu tu, L. Pisoue, si tu, L. Filippe, fruntașii cetatii, nu dicu
se sufferiti, dero se ascultat! aceste propuneri? Miintipuescu co v atoștu
frica; voi n’ati fostu la densulu nici ca deputata, nici ca consulari; n ati
pututu sustiné nici demnitatea vostra, nici pe a republicei._ Si cu tote a-
cestea, nu sciu in ce modu, de securii printr’un escessu de intielleptiune,
ce n’asiu piite-ua ave, v’ati intorsu au prea iritata. Antoniu pa aviitu
nici unu respectu de voi, barbati illustri si deputat! ai poporului Bomanu.
Noi, ce n’amu aceordatu lui Cotyl’a, deputatulu lui Antoniu. Acellui-a,
cărui nu i se puteau deschide intr’unu modu legale nici porțile acestei
cetăti, i s’a deschisu chiaru acestu templu : i s’au permissu a intra in se­
natu ; ac'i chiaru semnă ieri in tabletele selle ‘ opiniunile iiostre si totu ce
s’a vorbita : pe lungo acestu-a chiaru acei-a. cari au avutu celle mai
mari onoruri se lingusiau in coüír’a demnității loru. O diei neniuntori.
câtu de greu este a sustiné rolnin de fruntasiu in republica ! acellu-a
trebue a crutiă nu numai animele, dero si ochii cetatianiloru. A primi.in
casa pe unu depiitatu allu iiiimicilorii, a Iu duce in cubiculu si a Iu în­
treține la ua parte, este demnii de unu omu, care na cug^ca de locu la
onore ci forte multu la periclu. Si ce periclu este? In alternativa cea
mai grave, libertatea e preparata pi iitru iiivingutoru , mortea s..a înain­
tea iuvinsului. Dintre acestea un’a este dorita, pe cea. alta nimeni nu
ua póte evită. Dero fug’a misiellosa de morte este. mai. rea. decâtu ori­
ce morte Nu mi vine nici se credii co suntu omeni, cari invidiedia con-
stanti’a si laborea altui-a, si cari sinitu durere co neincetatulu zeln allu
unui-a^ pentru apperarea republicei este approbaai de senatu si.de po-
norulu Boinanu. Toți eraniu detori se facemu acesta-a, si cea mai mare
gloria a consularilorii, nu numai la străbunii nostru ci si acuma , eră
acesta-a: a veghiă, a cugetă, a ave in minte, a vorbi sau a ace totu-
de-un’a ceva utile pentru republica. Eu tienu.minte pe augurulu Q..S.ce-
vol’a,® care, in resbellulu Marsicu, deși era in adunce beui-aneție si in-
iirmu, primiă, in tote diliele, de la reversatulu dionloru, po toti can ve-
(■’) Antonia, voindu a se asseourá petimpulu câtu vorn fi consuli Brutu si Cassiu
nrödicea orecum prin acesta propunere, co fratele seu, .Caiu, nit va fi consule, de si
avea dreptulu a se presintâ ca candidata la consulatu împreuna cu (,assiu si Brutu»
di orece fussesse in acellu-asi timpu preforu. Cicerone profita de aceste cuvinte si
dice.co «d’in aceste comitie annuntiate.niai dinainte, Antoniu esclude pe fratele seu,
de ore-ce predice allegerealui Brutu si lui Cassiu .
Legea lui Cesare fixă doui anni pentru provuioiele consulare.
('I Cotyl’a a luatu notitie despre purtarea fia carui-a spre a repoita lui A
toniu; deci s’a condussu ca unu tradatoru nu ca unu deputata.
ei Cicerone
Soevol’a a’si adduce
fostu laudeluisie-si.
ginerele C. Leliu Sapientele si socrulu oratorului r.
, L. Crassu.
(Vedi Gic. âe Amiciția).
 152

niau la densulu : pe ellu niniine nu l’a vediutu in patu câtu tienu acellu
resbellu; betranu si debile, venea cellu d’antâiu in senatu. Asin voi forte
multu ca activitatea acestui-a se ua fi imitatu acei-a, pentru cari erâ ua
detoria acesta-a : apoi se nu mai invidiedie laborea altui-a. XL Deci, pă­
rinți conscrissi, fiindu-co, dupo siesse anni, incepemu a speră libertatea
si fiindu-co amu sufferitu servitutea mai multu timpu, decâtu captivii *
activi si diligent!: ce veghiări. ce sollicitudini, ce labori putemu noi re-
cusâ cându e vorb’a deliberarea poporului Romanu? Eu, părinți con-
scrîs.si, deși cei cari se bucura de acesta onore, obicinuescu a fi togati pe
candu cetatiani porta sagulu, cu-tote-acestea ra’am decissu ca in nisce
circHinstantie atâtu de atroce si intr’ua turburare atâtu de mare a repu­
blice! se nu differu in vestinientu de voi si de cei-alti cetatiani; coci in a-
cestu resbellu noi consularii nu ne-amu purtatu asiâ, in câtu poporulu Eo-
manu se se uite cu anim’a multiamita la semnele demnității nostre, fiindu-
co printre noi suntu unii asiâ de timidi, in câtu au perdutu tota suvenirea
bine-faceriloru poporului Eomanu, alții suntu asiâ de ostili republicei,
in câtu preferii a favorisâ jie inimicu : sufibru cu usiurintia ca deputății
se fia despretiuiti si batjocuriti de Antoniu si voiescu se sustiena pe de-
putatulu lui Antoniu. Ei suntu cari diceau co nu trebue se impedecâmu
pe acestu-a de a se intorce Ia Antoniu, si candu era vorb’a despre primirea
lui, attacau opiniunea mea. Le voiu face plăcerea. Variu se se intorca la
generalele seu, inse cu conditiunea ca se nu mai intre neci-ua-data in Ro-
m’a. Celloru-alti inse, deco au renuntiatu la errorea loru si s’au recon-
ciliatu cu republic’a, credu co trebue se li se accorde iertarea si nepe-
depsirea.
Pentru aceste cuvente sum de părere : ca ori-cari d’intre cei ce suntu
cu M. Antoniu, cari voru fi depusu armele si voru fi trecutu sau la Pans’a
sau la C. Hirtiu, consulii, sau la D. Brutu, imperator si consule desig-
natu, sau la C. Cesare, propretorulu, mai naiute de primele ® Ide alle lui
Marté, se nu suffere nici ua vettemare, fiindu-co au fostu cuM. Antoniu.
Deco veri-unulu d’in acei-a cari suntu cu Antoniu, va fi facutuceva, care
șefia demnu de gloria sau de recompensa,consuliiC. Pans’asi A. Hirtiu,
amendiioi sau unulu din ei, cum le va conveni, se reportedie la senatu,
la antâi’a occasiune, pentru onorarea sau recompensarea acelui-a. Ori­
cine va plecâ, dupo acestu senatus-consultu, la Antoniu, afora de L. Va­
riu,* senatulu Iu va consideră cum co a lucratu contr’a republicei.

XL (‘) De la consulatnlu lui Marcellu si L. Lentulu, "04, candu Cesare deveni

domnu allu Romei, si pino la consulatulu lui Hirtiu si Pans’a, 710 trecusse siesse
anni
(') Captivii erau liberați dupo cinci anni, deco se purtau bine. (Cestorii faceau
la cinci anni recensementulu populatiunii d’in Eom’a).
(’i Primele Ide = viitórele Ide
(‘) Calitatea de deputatu era respectata chiaru in resbellulu civile.
 1

A NOU’A FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU
 A • í-

• I;

I ~
■ z
/
J
)

t ■ • ;
''f '
- ■. , ; Aüi^í^LOT Á'mm Á
ïfJtÎ'.A ' .

ï*îM0.i]a3îa ’ji'jj
ma Aarzoo

Ln!<OTO/..K
 NOTITIA LITTERAEIA

Unulu d’in cei trei deputati tramissi la Antoniu, fu Serv. Sulpiciu, celebru ju-
risconsultu, in care senatulu ’si pusesce cea mai mare sperantia. Acestu-a, de si
bolnavu, n’ascultà de câtu zelulu seu si plecà îndata eu collegii sei, dero muri În­
ainte de a intra in campulu lui Antoniu. In a dou’a sedintia tienuta assupr’a pro-
punerilôru lui Antoniu, consulele Pans’a convoca senatulu pentru a dou’a di, candu
propuse a se decreta onori lui Sulpiciu, care mûrisse in exercitiulu legatiunii selle.
Aceste onori constau in funeralie publice, inir’unu mçnumentu sépulcrale siua sta­
tua. P. Servîliu, care opina dapo consule, approbà celle d’antâie doue parti aile pro­
punerii lui Pans’a, dero se oppose la ridicarea statuei, dicendu co acesta önére se
cuvine numai deputatiloru, cari au peritu printr’ua morte violenta.
Cicerone, inspirata de affectiunea, ce totu-de-una avussesse pentru Sulpiciu, pre­
cum si de zelulu acellui-a pentru binele publicu, stărui de a se accorda amicului
seu tote onorilejustificate de impregiurâri. Acestu-a este subiectulu acestei oratiuni,
pusa in numeruln Filippicelorii, fiinduco cup’-inde câte-va reflessiuni energice a-
supr’a entezantiei lui Antoniu si resbellului intreprinsu contr’a republice'-.
In acestu discursu, pretiosu prin imprejuvarea co este singura oratiune funebra
ce ne aremasu delà Romani, Cicerone combate obiectiunea lui Serviliu si sustiene
co cei vechi, candu decretau ua statua deputatiloru nimiciți printr’ua morte vio­
lenta. aveau mai multu in vedere causa mortii, de câtu speci’a ei. Lui Sulpiciu
trebue aceordata ua statua, fiinduco ellu a murită victima a datoriei selle; ellu a
plecatu in urm’a repetitei staruintie a senatului, soiindu bine co mergea la ua
morte secura. Senatulu este caus’a mortii selle, adauge oratorulu; în schimbulu a-
cestei viuetie perdute pentru densii, senatorii ’i detorescu immortalitatea.
Dupo acesta e.xhortatiune urmédia laud’a meriteloru lui Sulpiciu si proiectulu
de decretu redessu de Cicerone, conformu propunerii consulelui., care fu adoptatu
de Senatu.
Jurisconsnltulu Pomponiu, care trai in allu treilea seclu allu erei nostre, ne as-
secura, în cartea sea de Origine juris , cap. 43 , co statn’a de aramé ridicata lui
Sulpiciu exista inco pe timpulu seu. Eeinesiu, in Syntagma inscript. antig., a pu­
blicații unu fragment!! d’in inscriptiunea de pe pedestalu, dero critic’a ua considera
de inventiune moderna.
 )

't

t
■I

ci .-t ';íí
ifj a'i .'ú'YyiY';^ ■?[:? íí íyiü r.'Y ■■ í yíiíij i.-.";;' VjfÁl

•^íli ftnoí j: YÍ’' .i'-'' ! '• Ij í ; íY-ínfi'r ?; (iíocf

-0T{ Y'ct'' ii i'.l aiítia
nÍTMa ib íi'aafi .'i ís iiihoí ifjovf.oa ?/;•, íYi>..!!!í . v.'V onnq
.aEóá iiiYiiíjiYjfií líjpfíb's&zo n'í ««ah'íifííYi’sii.. ' .ofiiv. .h' ■'‘íj '! qoiq
-fiíK f.fiií..oÍ£if)fiiqj)E nbioíiiaiiiini u' ■i'i-l)' Ili,'’r' .íJUi'a'í: "
iiiidb oji'aJi'b i' 1 1 . -i; ,K , '■ cfl 'i.h'óiO nT';? . ,£ní
ea i.‘sosi; 0;' ’ib'iMÍb .nfb''' •-. t; '■ ■■ >;í OYfifif»; 19 OT'. í. : ií
■ snnq
.fiíiiííJf.'iv-ah'h; Y!.' ■;f':ÍYq !l' t'- jq-IlY. Í1{-, .Líníj-*-' ’ • livno
-y'.ij .''vfdOq 9?,aí'E?.:'Vjí-T. . j-'-b-fi: •'-00 jiaiiij.J ..YÍifiSí' »
í«to->í;!;r; bíib' O'-i fj .ob yiiíiíy .: .'fiÍKÍ-:,. , ÍÍIUÍÍ
jifMÍ-fwvi'.íaJa'.-i;, x,hi'i!s,.'.í[:a ‘'>y >1' -j tí’i ■^.'1- 1 ■ ■ >1’
•« Úliir-Y-j>7 ■> i'j;-) oanbniii',';'(i!' üörí
í'íg;í'. ■ •!)'. fiiÍB.Uy)!Sí,

jinfeiíol Y,-,[fi.Y7ti iíy;i7u ;<*•;,9 !. ’-i . '•ífii (iwn .,i; 1- • í. eI

ansij<fiií üilinsi: icl Kányibv',.■ Yíiiíí 1) ffí Yiij6!>iO ,Y. <1 ’ ffi ■ -1 ■■ j -jr»
-oh Yt-.-ftf;,' /’r'Ytn’.Y ijiá'fii'.i rctdíi. •firríqoj; finiiíi«'!!?! ís^'fisiv' i:'-. r,-} '.iC-'' ' Y Éja f>')
araíjí'iy.íY,! - i'i. fíi'/JfY!-- !,,y(i ;■ .j'ín’aí '
' ;'JtYY :o?;oíij! fini'arj' í,yí sK'i .aYí'-h j-- / V .jíiíícií
. 'rC ‘■'•■y':’í; ;;•) ÍI.U'Í jafritsii;!!; -.í. ű’ih i'- (;Í/I5<)[q
fi írb. Y' lfsa iif ;r;YniY:;.- ó 9|iffibK !•:' ■■ •' < ai^roat-
. 1-, • !iiF í’ ti OhYY'íi .1'Yfif >1 -1 ' Yy •: ' ' Yd” . : \ Y‘ • iMdaao
ílÍJjaaic'hí 'lli'lítpLfi ipí ílY(ifí*!jll'itFJÍíi. RÜ-ém-t • .Y'I ;i ..d,'--.,' ; '
■ n:<:;ífYi;i pVsfji'í ^.iMÍsfeflOV IIBMíhí 19' .r , : ■ ,'l ■■YÍI ab
Y-,,,'afí -'»b
ia7;fjiíÍJ!.íY3!>R B'Y'íyí idf'; ' S'W?» ,:íy;í'i>./; HgyYcy-JxíjI,'
JkI ílte/f-bt SíítóB í)b fi'. Jíi*4 fYi ,i:b,qft5 , 'iíFMV'.'.i 'A' ÍY.í 'ó:' ' K i in,oá
»i«yii)Sti\5ji II! >■. ■. ‘'t.;.!!' :'•!(( oS(ií;í>;'í;í:. aiqliig,
j/afthadó; íubfÁbebii', sq öf. jfi'fiuiJípxFBii’ , .’i, jófa.rtY.üV 1 -lífioiW
•Í-'Y fi, . . • .Yiníilhiíb '7(;i ab

Y
l
f

i-r;
-■J
b
FILIPPIC’A A NOU’A
I. Âsiu fi voitu, părinți conscrissi, ca dieii nemuritori se nefipermissu^
■|nai bine a adduce multiamiri lui Ser. Sulpiciu viu, de câtu a cautâ o*
nori pentru unu mortu. Nu me indouescu co, deco acellu barbatu ar fi
pututu se ne dea sema despre deputatiunea sea, intorcerea lui ar fi fostu
pentru noi plăcută si pentru republica salutare : nu co Ini L. Filippu
‘‘si lui L. Pisone, le ar fi lipsifcu zeluln ori precautiunca intr’unu officiu si
ua sarcina asiá de importante, c'i fiindu-co Ser. Sulpiciu i Întrecea pe ei in
Í etate si pe toti in prüdentia, si fiindu sinulsu subitu d’in affacere, lassă de-
‘putatiunea orfana si fora.putere. Deco s’a accordatu veri-ua data uaonore
'meri ata veri-unui deputate la morte, mai meritata de câtecea-a care se
propune pentru Ser. Sulpiciu, nu pote fi. Cei-alti, cari au intalnitu mor-
‘tea in deputatiune, au plecatu fora nici ua frica de morte cotra unu pe-
"riclu nesecuru allu vietiei. Ser. Sulpiciu a plecatu cu ore-care șperan-
"tia de a adjunge la M. Antoniu, dero fora sperantia de a se mai intorce.
Acestu-a, deși era asiá de sufferinte, in câtu adaugeiea fatkei la cri-
'tic’a stare a sanetătii selle Iu facea se nu mai aiba încredere in puterile
‘selle, n’a recusatu inse de a incercâ chiaru la ultim’a sea resufflare, deco
,ar puté se adduca ore-care servitiu republicei. De acea-a nici rigoreaier--
‘ nei nici neu’a, nici lungimea drumului, nici greutatea călliloru, nici
morbulu, care mergea crescundu, nti l’a opritu din drumu pe densulu,
' si, candu degiâ adjunsesse la loculu de ințâlnire si de conferrire cu aceliu-a,
la care fussesse tramissu, essi d’in viuetia preoccupatu si meditandu cum
se’si implinesca missiunea sea. , .
De acea-a, si in acesta occasiune ca_ si in celle-aKe, G. Pans a, te ar
condussu admirabile candu ne ai consiliatupe noi se onoramu pe Sei. Sul­
piciu si candu tu insuti ai vorbita intr’unu modu magnifica despre laud^a
lui In urm’a vorbeloru teile, n’asiu ave nemicu de dissu, deco n asiu
crede co trebue se respundu lui P. Serviliu,^ care fu de părere co Pnorea
Serv. Sulpiciu fu consule Împreuna cu Marcellu, la 702, se distinsesse prin
cunnoscinti’a dreptului si printr’ua administratiuiie onesta si impaciuițore. feulpiciu
n’a tienutu nici cu Pompeiu nici cu Cesare, si cu tote co acesțu-a Iu incarcasse eu
daruri, ellu nu approbâ legile si actele lui Cesare si se ingngia totu-de-un a de sa-
lutea si libertatea Bornei. . • n i • n-
(’) P. Serviliu, pe care ’lu intalnimu desu in Pibppice ca adversariu allu lui Ci­
cerone, erâfliulu lui Serviliu Isauriculu si fostu collegu in.consu atu allu lui Ce­
sare, la inceputulu resbellului civ le.—Unii esplica oppositiunea, lui Servilu in ace­
sta cestiune, prin legaturhe selle cu Antoniu. alții prin neniultiamirea sea de a-
vedé pe Sulpiciu onoratu mai multu decâtu părintele seu.
 158

statuei nu trebue accordata niinenui altui-a, decâtu acellui-a care iu cur-

sulu missiunii selle ar fi peritu de ferm. Eu inse, părinți conscrissi,
astu-fellu intellegu cugetarea strabuniloru noștri : co ei au avutu in ve­
dere caus’a inortii, ero nu fellulu seu. Ei au voitu se se ridice unu mo-
mentu acellui-a, cărui-a deputatiunea i ar fi causatu inortea, pentru ca
in resbellele periculose omenii se’si iniplinesca cu mai multu curagiu sar-
cin’a deputatiunii. Nu trebue dero se cautămu exemplele strabuniloru, ci
se explicărou intentiunea loru, de unde s’au nascutu chiaru exemplele.
II. Lartele Tolumniu', regele V^eientiloru, ucise la Pidene patru depu­
tat! ai poporului Komanu, alle căroru statue stetero lungo rostre pitio in
dniele nostre. Ua onore meritata. Acelloru a, cari muriro pentru republica,
străbunii noștri in schimbulu unei viuet’e scurte le accordaro ua amintire
etern’a. Statu’a lui Cn. Octavin, unu mare si stralucitu cetatianu, care
addusse cellu d’antâiu consiilatnlu intr’ua familia, dupo acea-a fecunda in
barbati illustri, ua vedemu inco lungo rostre. Atunci niminea nu invidia
raeritulu nou, fia-care onoră virtutea. Si deputatiunea lui Octavin fu asia
in câtu îiu se simtiâ nici umbra de pericln; coci,—pe candu erâ tramissu
de seuatu pentru a observă intentinnile regiloru si poporeloru libere, si
mai-cu-se'ina pentru a impedicâ pe nepotnln® regelui Antiochu, alin acel-
lui rege, care avusse resbellu cu strabnnii noștri, de a ave' flote si de
a nutri elefanți, — ellu fu ucissu de unu ore-care Leptine in gimnasiulu
Laodiceei. Is’a ridicatu atunci de cotra străbunii noștri in schimbulu vine­
ției ua statua, care onoredia de multi anni progeiiitur’a sea, uniculu mo-
numeutu acum pentru adducerea aminte de ua familia^ atâtu de insem-
nata. Dero si acestu-a, si Tullu Cluiliu, si L. Rosciu, si Sp. Antiu si C.
Fulciniu,® cari furo ucissi de regele Veientiloru, nu furo onorați pentru
sângele versatu in acea morte, ci numai pentru mortea capetata in ser-
vitiulu republicei. III. Deci, părinți conscrissi, deco intemplarea ar fi
addussu mortea lui Ser.Sulpiciu, asin simți intr’adeveru durere pentru ua
perdere atâtu de mare a republicei, dero n’asiu crede co mortea lui trebue
onorata prin monumente, ci numai printr’unu doliu pullicu. Acum inse
cine se indouiesce co nu i-a ridicatu viueti’a chiaru deputatiunea? Intr’a-

II. (') La annuîu 318, coloni’a romana Pidene se uni cu Toluniniu, regele Yien-
tiloru, care erá in resbellu cu Eomanii. Deputății tramissi de senatu spre a cercetă
caus’a defecțiunii furo uccissi de Pideiiati, dupo instigațiunea regelui Tolumniu.
(Védi TJtu Liviu).
Dn. Octavin, la aiinulu 591, atlandu m regele Aiitiochu are mai multe nava
si elefant’, de câtu i eră permissu prin tractatu, ordină a se arde năvile si a se u-
cide elefanții, ce treceau peste numerulu stipulatu Cuprinsu de indiguatiune pen­
tru acesta fapta, unu ore-care Syrianu, Leptinu, Iu ucise. Kegele tramise depu­
tății la Rom’a pentru a-Iu justifică si a protestă in numele seu contr’a acestui as-
aassinatu, Senatulu ei concedia fora respunsu.
(’) Antiochu Epifane (illustru) supranuinitu si Jipimane (nebunu furiosul.
(^) Gintea Octavi’a există inco, coci Octavin Cesare facea parte d’intr’ens’a; dero
famili’a Octavi’a, d’in care eră Cn. Ootaviu, se stinsesse. Trebue se distingemu
to_tu-de-un’a gintea de familia. Intr’ua ginte (neamu) suntu mai multe familie. A-
siă d’in gintea Cornelia facuro parte Scipionii, Lentulii, Sulii, Cinnii si Dolabelli.
(^) Despre aceste nume vedi Plinin si T. Livin.
 159

deveru ellu purta cu sine mortea : pe care, deco ar fi remasu intre noi,
prin ingrigirea sea si prin diligent!’a cellui mai bunu fiiu si cellei mai
fidele socia, ar fi pat atu-ua departâ. Dero densulu vediendu co ar fi, dis-
simile siesi, deco nu s’ar fi suppusu autoritâtii vostre; ero deco s ar fi
suppusu, co acea sarcina luata in interessulu republicei, i ar fi addussu
sacrificiulu vineției : a voitu mai bine ca, intr’unu periclu atâtu de mare
pentru stătu, se mora, decâtu se para co a fostu mai pucinu utile ppu-
blicei, decâtu ar fi pututu. À fostu in puterea lui a se mgrigi si restaura
prin multele orasie, pe unde trecea. I se présenta si invitări numerose d in
partea ospetiloru in reportu cu demniiatta illustrului barbatu, si iudem-
nulu acelloru-a, cari erau tramissi impreuna cu densulu, pentru a se re-
pausâ si a ingrigi de viueti’a sea. Inse ellu grabindu-se, silindu-se a ad-
junge si dorindu se implinesca mandatele vostre, pejseverâ in resolu-
tiunea sea, luptandu- se cu morbulu. La sosirea acestm-a Antoniu se tur­
bură forte multu, fiindu-co decretele ce i se denunțiau d’in ordinea vostra,
fussesse adoptate in urm’a propunerii si influentiei lui Ser. Sulpiciu; ellu
declară câtu de multu urea senatulu, prin veseli’a ce arrêta _ ailandu de
mortea autorului acellui decretu. Deci nici Leptine pe Octavin, nici re­
gele Veientiloru pe acei-a, cari i numii acum, nu i a ucissu mai multu
decâtu Antoniu pe Ser. Sulpiciu; coci de securii acellu-a i a addussu mor­
tea, care a fostu caus’a^ mortii. De-acea-a credu co pentru adducerea a-
minte a posterității, trebue se existe unu monumentu care se probedie
opiniuiiea senatului despre acestu resbellu. Acea statua va marturi insasi
co a fostu unu resbellu atâtu de gravu, in câtu mortea deputatului iu
onorata cu unu monumentu amintatoru. IV. Deco ati voi, părinți conscrissi,
se ve adduceti aminte de scusarea lui Ser. Sulpiciu d.e a conduce deputa-
tiunea, nu remâne nici ua indouiela co vomii repară, prin onorarea lui
ca mortu, nedreptatea ce-i amu facutu-ua ca viu, coci voi, pannti con-
scrissi, (e greu de dissu, dero cu tote acestea trebue dissu), voi atiprivatu
de vineția pe Ser. Sulpiciu. Colra densulu, pe candu ’lii vedeati scusan-
du-si morbulu mai multu prin fapta decâtu prin vorba, nu dicu co ati
fostu crudi, (coci asseniine imputare nu șe pote applica la aœsta ordme)
ci, convinși co nimicu nu era impossibile sapientiei și aiitoritatii ui,
v’ati oppusu prea tare la scusa si ati scosii d ia decisiuiiea sea pe ace -
lu-a, care a consideratu totu de-uii’a ca forte seriosa decisiunea vostra.
Candu apoi veni si appellulu consulelui Pans’a, mai forte decâtu erau
deprinse a audi urechiele lui Ser. Sulpiciu, atunci ellu ne trasse la ua
parte, pe mine si pe fiiulu seu, si ne spusse co pune autoritatea vostra
mai pre susu de viueti’a sea. Noi amu admir,itu virtutea lui, si u amu
cutezatu a ne oppune vointiei selle._ Fiiulu _ era miscațu de iia pietate
singularia : durerea mea nu erâ interiore agitațiunii lui : dero si unulu
III. (') Argumenta forte slaba d’in partea lui Cicerone, care va proba mai la
văile, accusandu si pre senatu de mortea lui Sulpiciu, co cine se bucura de mortea
cui’Va, nu se note considera ca autoru alle acellei morti.
(=>) D’in aceste cuvente allu lui Cicerone résulta, co ellu șustiene monumeutulu
mai multu d’in ura contr’a lui Antoniu, de câtu pentru meritele lui Sulpiciu.
 ■—-■-ff--.

si altnlu eraniu fortiati se cedemu marimmici si puterii cuventeloru lui

Sulpiciu candu ellu promise, in mediloculu applauseloru si gratuláriloru
vostre unanime, co va face cea-a ce voiati si nu va evitá periclulu acellui
decretu, pe care ellu insusi lu propusesse. Á doua di de iimanetia inso-
eiramu pe cellu ce se grabiá a essecutá ordinile vostre. Candu se desparți
de mine ellu ’mi vorbi asiá, in câtu cuventulu seu parea a predice sor­
tea ce’lu asteptá.
V. Redati dero, parinti conscrissi, viuetia cellui-a cărui-a ’i ati ri-
dicatu-ua. Viueti’a mortiloru sta in suvenirea celloru vii. Paceti, ca a-
cellu-a pe care voi fora scire l’ati tramissu la morte, se capete de la voi
immoidalitatea. Deco i veti decreta ua statua lungo rostre uitarea poste­
rității nu va Întunecă deputatiunea Iui. Câtu despre celle-alte acte alle
viuetii lui Sulpiciu, elle voru fi transmisse memoriei sempiterne prin ua
mulțime de alte gloriose monumente. ’■ Totu-de-nn’aenerp’alui, constan-
ti’a. credinti’a, zelulu si prudenti’a cu cari s’a distinsu in apperarea re­
publice!, voru fi celebrate prin stim’a muritoriloru. Si nici-ua-data nu se
va trece sub tăcere admirabilea, incredibilea si apprope divin’a sea sciin-
tia in interpretarea legiloru si explicarea ecitâtii. Toti barbatii, d’in tote
timpurile, cari avuro in acesta cetate sciinti’a dreptului, deco s’aru adună
intr’unu locu, nu se potu compara cu Ser. Sulpiciu ; coci ellu n’a fostu
versatu numai in cunnoscinti’a legiloru ci si in principiele justiției. De
acea-a ellu reportâ totu-de-un’a la blandetia si ecitate, celle decretate de
legi si de dreptulu civile : ellu preferea se nu intente acțiuni de processe,
decâtu se dea nascere la dispute. N’are dero trebnintia de acestu monu-
mentu statuariu : are ellu altele mai mari. Acesta statua va attestá nu­
mai ua morte onorabile, cea-alta suvenirea unei viuetie gloriose : acestu
monumentu va fi mai multu pentru senatulu recunnoscutoriu, decâtu pen­
tru illustrulu barbatu. Da consideratiune si mai forte pentru onorarea
tatalui este pietatea fiiului, care deși nu e presente d’in caus’a durerii
selle, cu-tote-astea voi trebue se fiți totu asiâ de dispusi, ca si candu ellu
ar fi de facia. Ellu este asia de cuprinsu de Întristare in câtu nu e nimi-
nea, care se fi simtitu la mortea unicului seu fiiu mai multa durere de
câtu densulu de mortea tatalui. Intr’adeveru credu co este unu titlu de
gloria pentru fiiulu lui Ser. Sulpiciu, a se vedé co a addussu onorile cu­
venite tatalui seu. Cu-tote-aceste Ser. Sulpiciu n’a pututu lassâ nici unu
monumentu mai stralucitu decâtu imaginea morieloru, virtuții, constantiei,
pietatii si geniului seu cari retraescu in fiiu, a căruia durere nu se pote
usiorâ prin nici ua consolatiune, decâtu prin onorarea vostra.
VI. Mie inse, care mi adducu a minte de multe convorbiri familia­
re cu Ser. Sulpiciu, mi pare co deco mai existe veri-unu șimtiu in
V. (‘) Sulpiciu a compusu ua suta optu dieci de cârti de interpretarea dreptului.
Acestea suntu iiionuTnentele gloriei selle. — Sulpiciu, dupo mărturia lui ^Cicerone
(Srutus, 41) fu primula care a ridicatu jurisprudenti’a la gradulu unei sciintie. De
la densulu exista ua frumosa epistola scrissa lui Cicerone spre a*lu consola de mor-
tea fiicei selle. Tulli’a, si ua alta in care éi da relatiune despre assassinatulu lui
Marcellu (Ad Diver. IV, 5,12).
mortu/ i va ii mai plăcută ua statua de aramé pedestra decâtu un a de
atiru equestra ; intogmai ca acea-a care s’a ridicatu mai antâiu lui L. ,Sul-
l’a; coci Ser. Sulpiciu iuhiâ cu admiratiune simplicitatea strabuniloru si
censurâ luxulu acestui seclu. De acea-a, ca si cându l’asiu consultâ ce
voiesee, eu propunu, conformu cu intentiunea si dorinii’a lui, ua statua
de aramé pedestra, care va micusiorâ si va allinâ durerea cea mare ace-_
tatianiloru si dorinti’a de unu monumentu onoratoru.
Si acesta opiniune a mea, părinți conscrissi, trebue se fia approbatachiaru
de P. Serviliu, care a fostu de părere se se decretedie unu sepulcru pu­
blier! lui Sulpiciu, nu inse si ua statua. Deco nu menta nici ua_ onore
mortea fora violentia si fora ferru a unui deputata, pentru ce’i decrete-
dia onorea unui sepulcru, care se pote consideră ca cea mai mare pentru
unu mortu? Deco din contra se accorda lui Ser. Sulpiciu cea-a ce nu s’a
data lui Cn. Octaviu, pentru ce récusa dea dă acestui a cea-a ce ș’a.
datu acellui-a ? Străbunii noștri au decretatu la multi statue, la puciul
sépulcre. Statuete peru de intemperie, de violentia, de vechime; dero sanc­
titatea sepulcreloru e implantata chiaru in pamentu; prin nici ua yiolen-
tia nu se pote mută d’in loca, nici distruge. Pe candu celle-altș disparu,
sepulcrele devinu mai sânte prin vetustate. Se se illiistredie dero si prin
acesta onore barbatulu, cărui-a nu i se pote refusa nici ua onore. Se ne
arretâmu recunnoscutori in onorarea mortii acellui-a, cârui-a nu i putemu
adduce nici-ua alta recompensa. Se se inferredie apoi si criminalea cute-
santia a lui M. Antoniu, care face unu resbellu nelegiuita. Aceste onori
aceordate lui Ser. Sulpiciu, voru remané ca ua suvenire sempiterna despre
deputatiunea despretiuita si respinsa de Antoniu.
VII. Pentru aceste cuvinte, snm de urmatorea părere : Considerând«,
co Ser. Sulpiciu Rufu, fiiulu lui Quinta, d’in tribulu Lemoni’a, in împre­
jurările celle mai difficili pentru republica, attacatu de unu morbu greu
si periculosu, a pusu autoritatea senatului si salutea_republicei mai pre
susu de viuetia sea, si s’a fortiatu in contr’a violentiei si gravitații mor­
bului, ca se adjunga in castrele lui Antoniu, unde Iu tramisesse senatulu,
co acestu-a, pe candu se afflâ apprope de castre, appesaiu de vjolenti a
morbului, ’si dete viuieti’a in exercitiuiu cellei m.ai importante funcțiuni,
a republicei; co mortea lui a correspunsu cu ua viuetia petrecuta in cea.
mai admirabile onestitate si sanctitate, in care Ser. Sulpiciu, și ca pri­
vata si ca magistrata, a fostu adesse ori forte utile republicei ; consi­
dera ndu in fine co acestu barbatu a muritu in missiunea sea pentru le—
publica, senatulu decretedia, ca lui Serv. Sulpiciu se i se ridice pe rostre
ua statua pedestra de aramé in virtutea decisiunii acestei ordine, si in jurnlu
acellei statue copiii si urmașii lui se aiba unu locu de cinci pitiore, de unde-
se assiste la jocuri si la luptele gladiatorice; si fiindu co Sulpiciu a muritu
pentru republica, caus’a acestei distinctiuni se se sape pe base. Prin urmaie-
VI. (’) Cicerone nu affirma nica-iri immortalitatea suffletului, ci totu de un’as.
vorbesce cu indouiélla despre acest’a. Assemine si Tacitu, in vieti’a lui Agricol’.'» ;;
«Si quis piorura manibus locus.»
 162

consulii G. Pans’a si A. Hirtiu, amendoui sau unulu d’in ei, dupo cumu
voru voi, se dee ordine cestoriloru cetâtii ca se adjudece facerea acellei
statue si a basei, precum si assiediarea ei pe rostre; si se ingrijesca a se dâ si
plăti intreprinditorului tota sumin’a cu câtu s’aadjudecatu. Considerandu
totu-de-ua-datacosi mai naintesenatulu ’si a manifestatu autoritateaseain
ornârile si funeraliele cetatianiloru curagiosi, se decretedie ca Ser. Sulpiciuse
fia inmormeutatu cu cea mai mare pompa; si fiindu-co Ser. Sulpiciu Rufu,
fiiulu lui (^uintu, din tribulu Lemoni’a, a binemeritatu de la republica a-
sia, incâtu e ua detoria de a fi decorații cu aceste ornamente : senatidu se
decidă si se considere co este de interessea publica, ca edilii curuli se sus­
penda pentru funeraliele lui Ser. Sulpiciu Rufu, fiiulu lui Quintu, d’in
tribulu Lemoni’a, edictulu, care essiste despre funeralie ; si ca consulele
C. Pans’a se assemnedie pentru sepulcrulu, in care se va pune Ser. Sul­
piciu, unu locu de 30 petiore patrate in campulu Esquilinu sau in ori­
ce alta parte va aflâ cu caile, si acestu sepulcru se fia allu lui, allu copii-
loru si descendentiloru lui, cu tote privilegiele publice cu care s’a datu
veri-unu sepulcru.

VII. (‘) Aci era ciraitcriulu romanu, in loculu cârui-a Mecenate planta iiisce mag­
nifice grădini. Acesta schimbare curați aerulu tare infectatn in acesta localitate.
Nune licet Esquillis habitare salubribus (Hor.)
 à

A DIECEA FILIPPICA
k LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTEA LUI

M. ANTONIU
 '^ ‘ a

■'1

\ ’i

lUu' xUíi'ZÖ.,'

UiWOTMA .iî'

't.

-y-

l ''.
 NOTITÎA LITTEKARIA

Dupo uociderea lui Cesare, Brutu si Cassiu, prin purtarea loru môle si nedecisa,
lassaro pe consulii Antoniu si DolabelVa se esercitedie unu despotisniu avida,
crudu si capriti osu fora nici ua compensare de gloria. Ei, primindu de la senatu
sarcin’a de a strirgc provisiuni pentru Itali’a,—mesura nelegale, coci pretorii sub
nici unu pretestu nu se puteau departa d’in Eoiri’a, — retaciro multu timpu prin
Campani’a si Bruttiu, asteptându evenimente favorabile spre ase intorce in capitala.
Pe candu Cassiu, in locu de a merge in Sicili’a, unde era insarcinatu, plecasse
in Syri’a, Brutu, care se retrassesse la Athéné, (in locu de a se duce in Asi’a, unde
décrétasse sen atulu) parù co nu se ingrigesce de lupt’a ce se încingea intre Anto-
iiiu si vechii republicani sico,intorsu latrancillitatea naturale ainclinâriloru selle,
’si petrece timp ulu numai cu academiculu Theomneste si cu peripateticulu Cra-
tippu. Cu-tote-acestea, pe candu nimenea nu se aștepta, M. Brutu, sub pretestnlu
missiunii selle , strinse ua flota. Escadr’a de sub ordinile amicului seu, cestorele
M. Apuleiu, dupo ce condusse pe Cassiu in Asi’a, addusse lui Bruta ómeni si bani.
Totu atunci Antistiu Veru ’si intruni aci subsidiele si omenii, asia in câtu Brutu
se simți destullu de tare spre a intra in Macedoni’a, unde ellu intempinâ amicale
si se uni ca densulu Cn. Domitiu cu unu mare numeru de trupe, destinate a servi
in Syri’a sub Dolabell’a. Eiiulu lui Cicerone, tenerulu M. Tulliu, in etate de doue-
dieci de anni, addusse lui Brutu ua legiune smulsa de la L. Pispne, locutenentele
lui C. Antoniu. Celle trei legiuni d’in Illyri’a, commendate de P. Vatiniu, se allatu-
raro la armat’a lui Brutu, cârei-a cbiaru Vatiniu, ’i deschise porțile Dyrrachiului.
In fine, Q. Hortensiu , proconsulele Macedoniei, fora a cede lui Brutu acesta pro­
vincia sau co mmendamentulu, ’i inlesni midilocele de a se stabili acolo.
Candu se vcdiù destullu de tare in Macedoni’a, Brutu sorisse consulului Pans’a
despre tote acestea. Epistol’a sea communicata senatului occasionâ ua desbatere,
in care consularele Calenu , dupo ce vorbi contr’a ambiloru Bruti, opina ca se se
numesca in data u nu successore lui M. Brutu.
Cicerone, respundiendu lui Calenu, pronunția a diecea filippica. Dupo ce lauda
purtarea consulelui Pans’a , oratorulu se intorce contr’a lui Calenu, pe care-lu ac­
cusa co se unesce totu-de-un’a cu cei rei contr’a celloru buni, apoi incoronedia ou
multe lande meritele Brutiloru, aprinde aniinele pentru libertate, attaca d’in nou
pe Antonii si termina propunendu unu decretu prin care se adduce multiamiri lui
Brutu si armatei selle, i se incredintiedia apperareaMacedoniei,Illyriei si a Greciei,
si se legitimédia purtarea proconsulelui Q. Hortensiu. Acestu decretu pare a fi fostu,
dupo multe desbateri, adoptata de senatu.
Filippic’a a diecea a trebuita se fia pronuntiata cam pe la 10 Martin an.R. 710,
dupo-cum putemu induce din epistol’a adressatade Brutu lui Cicerone, la 1 Aprilie
allu acellui-asi annu, prin care ’i face cunnoscutu co a primita filippic’a a cincea
si a diecea.
 FILIPPIC’A A DIECEA
I. Celle mai mari miiltiamiri ’ti datorimu si ’ti addncemu cu totii tie,
Pans’a , care, deși nu credeamu co vei adunâ astadi senatulu, indata ce
ai urimitu epistol’a distinsului cetatianu M. Brutu, n ai pusu nici unu
momentu de intardiuare spre a ne face si pe noi a ne bucură de cea mai
mare veselia si multiamire. ’ Pe câtu a fostu de plăcută tutoru fapt a tea, pe
atâta a fostu si discursuiu ce ai pronuntiatu, dupo citirea scrissoni. Ai pro-
batu adeverulu, pe care eu l’am simtitu totu-de-un’a co nici-unu omu
care are încredere in virtutea sea, nu invidiedia virtutea altui- a. Astuielu eu,
care sum legatu cu Brutu prin multe servitie si prin cea mai mare inti­
mitate, am se vorbescu cu multu mai pucinu despre densulu. Sarcm a ce mi
impussessem eu însumi mi a luatu-ua discursuiu teu. Cu tote awsțea,
părinți conscrissi, me fortiedia a vorbi ceva mai multu parerea iicellni-a,
care a opinatu înaintea mea;^ de acestu-a me deoșsebescu atâtu ue multu
incâtu me temu ca nu cumva, cea-ace n’ar trebui de locu se se interaple,
nerpetu’a nostra divergentia se micnsioredie amiciti’a d’intre noi.
Ce va se dica acesta purtare a tea, Calene ? ce scopu urmaresci tu ? care
de la Kalendele lui lanuariu, nu ai fostu nici ua-data de apcordu cu acel-
lu-a care ti cere mai antâiu parereatea? n’a fostu őre nici-ua-data se­
natulu atâtu de numerosu, ca se se pota uni veri-unulu cu parerea
tea’ de ce apperi totu-de-un’a nisce omeni cari nu semena cu tine?
pentru ce, candu si viueti’a si fortun’a tea te invita la Imiste si deni-
nitate, tu appfobi, propuni si sustini mesuri de acelle c-ari suntu ini­
mice silinistei publice si demnității telle? II. Fora a vorbi despre celle
trecute, nu voiu puté pastrá facerea assupr’a unui lucru, care mi produce
cea mai mare mirare. Ce resbellu ai tu cu Brutu?’ pentru ce numai tu
attacipe acei-a, pecari mai toti trebue se-i venerămu? nu simti ore tnstetia
co unulu e assediatu, si co pe cellu altu, prin propimereatea, Iu deșpoi de
fortiele cari, cu risculu si pericululu seu, ellu singuru si fora nici unu
adiutoru le-a formata pentru apperarea republicei, ero nu pentru a sea
propria? Ce va se dica acestu sentimentu allu teu, acesta cugetare, de

Í. Coci Brutu formasse na armata in Macedoni’a contr’a lui Antoniu._

(2) Consularele Calenu aveadreptuluse opinedietotu annulu cellu dantaiu dupo
II. C) 11° Marcu Brutu, contr’a carui-a vorbi in acea siedintia, si cu Decima
Brutu contr’a earui-a vorbi in siedintiele trecute.
 168

a nu approbă pe Briiti si a approbà pe Antonii? üresei tu ore pe acei-a,

pe cari toti i iubescu forte multu ? Si iubesci cn atâtu de mare constantia
pe acei-a, pe cari tota lumea i uresce cu cellu mai mare desgustu? Ai
avere forte considerabile, cea mai nalta trepta a demnității, si unu fiiu,
care, dupo cum audn si speru, e nascutu pentru gloria; acestui-a eu i voi eseu
binele atâtu in interessulu republicei, câtu si in allu teu.
Rogu-te inse, cu cine preferi se semene densulu? cu Brutu ori cu An­
toniu ? si te lassú ca se aîlegi d’in cei trei Antonii, pe cine voiesci. Se Iu
feresca deii, vei dice. De ce dero nu sustini si nu laudi pe acei-a, cu cari
vrei se semene fiiulu teu ? In acellu-asi timpii servesci si republic’a, ’i
dai si exemple de imitatu. Voiescu inse se me plangu tie pentru unu. lu­
cru, Q. Pufié, fora a oífensá amiciti’a nostra, ci ca unu senatoru care dif­
féré in opiniune de tine : ai dissu, ba chiaru ai scrissu : (asiu crede co
ai facutu ua errore de vorba, deco n’asiu cunnosce talentulu teu de a
vorbi) co epistol’a lui Brutu ti se pare correctu si bine scrissa. Nu este
acesta-a a lauda pe secretarulu Iui Brutu , ero nu pe Brutu ? Calene, tii
trebue si poți degiâ se albi multa experientia in aiFacerile publice, Candu
ai mai vediutu facendu-se assemine propunere? in ce senatus-consultu
de .speci’a acest’a (coci suntu nenumerate) s’a decretatu de senatu, co
ua epistola e bine scrissa ? Acesta vorba nu ti a scapatu tie fora inten-
tiune, dupo cum se intemplâ adese-ori in improvisare : ai addussu-ua
'scrissa, meditată, cugetată.
III. Deco te ar desface cine-va de acesta abitudine de a critică celle
mai multe lucruri bune, câte calitâti nu ti aru remané tie, pe cari fia-
cine ar voi se le aiba? Deci cullege-te, iinistesce-ti si imblandiesce-ti in
fine acestu caracteru; asculta pe barbatii buni, ou cari esti in multa in­
timitate; consulta-te cu acestu barbatu intelleptu, ginerele teu, mai dessu
de câtu cu tine insuti ; atunci vei merita numele demnității cellei mai
inalte. Ore consideri tu unu lucru de nemicu, (pentru care eu te plangu
ca amicu), a se respandi aiora si a adjunge Ia urechiele poporului Romanu
cum co nirainea nu s’a iinitu cu acellu-a, care si-a spusu mai antâiu pa­
rerea? Acest’a credu ca se va intemplâ si estadi.
Tu retragi de la Brutu legiunile. Si cari legiuni ? Pe aeellea chiaru ce
ellu le a sustrassu de la crim’a^ lui C. Antoniu si le a datu republicei
prin influenti’a sea. Prin urmare tu voiesci a Iu vedé erosi desbracatu de
onori si singuru inlaturatu d’in republica. Voi inse, părinți conscrissi,
deco veti délassa si tradá pe M. Brutu, ce cetatianu veti mai puté de aci
inainte onoră ? cui veti mai accordá favori ? Numai deco pote eredeti co
trebue conservați cei cari au pusu diademate, si allungati cei cari au
desfiintiatu si numele de rege. Voiu tacé inse despre acesta divina si ne-
muritoria gloria a lui M. Brutu , care e Întipărită in suvenirea plina de
recunnoscintia a tutoru cetatianilorn, dero nu e inco attestata de autori-
(’) Pusesse consule si acumu era consulare.
IU. (‘) Caiu Antonia incercasse a occupa Macedonia cu forti’a ,si a alluno-â pe
 169

tatea publica. Câtu de mare patientia. diei buni ! câtu de mare modera-
tiune, câta liiiiste și resemnați une in mediloculu injurieloru De si erâ
pretoru allu Urbei, ellu nu se mai arrêta prin Roin’asi nu maidesfcribui
justiti’a, dupo ce récupérasse tote drepturile republicei : pe candu putea
fi inconjuratu de mulțimea cetatianiloru buni, caii allergau pe fia-cfe di
intr’unu modu de miratu la densulu, si de unu muruallu Italiei intrege.
a preferitu se fia apperatu in absentia de judecat’a celloru buni, decâtu
in presentia de braciulu loru. Chiaru jocurele Apollinare preparate con-
formu cu demnitatea sea si a poporului Romanu nu le a celebratu in
presentia, ca se nu deschidă veri-ua caile audaciei criminale a scelerati-
loru. IV. Cu tote acestea, ce jocuri sau ce dille fostu-au veri-ua data mai
vesele, decâtu atunci candu, la fia-care versu, poporulu Eomanu salută
memori’a lui Brutu cu acclamatiunile si applausele celle mai mari ? cor-
pulu liberatorului lipsiă, suvenirea libertății eră présente, si in medilo­
culu ei parea co se vede imaginea lui Brutu. Dero pe densulu, chiaru in
acelle dille de jocuri. Iu vedeam in insul’a^ illustrului june, Lucullu,
rud’a sea,^ cugetandu numai la pacea si la concordi’a cetatianiloru. Dupo
acea-a Iu mai vediui la Veli’a, plecandu d’in Itali’a, ca se nu se nasca
unu resbellu civile d’in caus’a sea. O ! ce spectaclu de lacrime iiu numai
pentru omeni, ci si pentru undele mării si pentru tiermuri ! se plece d’in
patria salvatorele ei, se reraâna in patria destructorii ei ! Plot’a lui Cassiu
Iu urmă dupo câte-va dille, iu câtu mi erâ rușine, părinți conscrissi, de a
me mai intorce in ua cetate, d’in care plecau densii. Dero motivulu pen­
tru care m’am intorsu, l’ati auditu la inceputu, v’ati convinsu mai in
urma.® Brutu dero a asteptatu momentulu. Câtu timpu v’a vediutu co
sufferiti tote, ellu a lostu cu ua patientia de necrediutu. Indata ce a sim-
titu co voi ve ridicați pentru libertate, v’a preparatu adjutore pentru ca
se puteti recuceri libertatea.
La ce si la câtu de mare calamitate s’a oppusu densulu ? deco C. An­
toniu ar fi pututu exsecntâ, cea-a ce projectasse in cugetulu seu, (si ar fi
pututu, deco crimei lui nu se oppunea virtutea lui M. Brutu), amu fi
perdutu Macedoni’a, Illyriculu si Greci’a : Greci’a ar fi fostu sau unu
asilu pentru Antoniu fugaritu, sau ua fortaretia pentru attacarea Italiei :
acum inse Greci’a, sub autoritatea si commt ndulu lui M. Brutu, nu nu­
mai professa dero si ornata cu foidie, tinde drépt’a sea Italiei si-i pro-
mitte adjutoriilu seu. De acea-a, cellu care retrage lui Brutu armat’a, ri­
dica republicei refugiulu cellu mai frumosu si presiediulu cellu mai tare.

O Dupo mortea lui Cesare, Antoniu intrebuintiâ tote niedilocele spre a attitiá
poporulu contr’a coiijuratiloru si ’si adjunse scopulu. Brutu, de si pretore urbaiiu.
pleca d’in Eom’a, spre a nu occasionâ unu resbellu civile.
IV. (') Mic’a insula Nesis intre Neapole si Puteoli
(’) Lucullu, fiiulu vingetorului lui Mitbridate si lui Tigrane, avea de mama pe
Servilî’a, sor’a lui Catone. Brutu erâ fiiulu ori allu acestei Servilia, care avusesse mai
multi barbati, ori allu surorei Serviliei.
(’) Motivulu intorcerii se vede in priin’a fllippica, ero decretele ce le a propusu
de atunci incóce confirma acellu motivu.
 170

Eu dorescu ca Antoniu se aiida câtu mai iute acestea, ca se scia, co nu e

D. Brutu, pe care Iu impresaura cu unu vallu, ci co ellu insusi este impres-
suratu. V. Ellu are trei orasie' in totu universulu: are inse forte inimica
pe Galli’a, si forte instrainati chiaru p’acei-a, in cari se incredea, pe Trans-
padani: tota Itali’a i este ostile; națiunile străine de la costele celle mai ap-
propiate de Egyptu suntu occupate de fortie si sub autoritatea cetatianiloru
celloru mai devotat! si mai curagiosi. Singur’a lui sperantia era in G. Anto­
niu care, prin etatea sea assiediatu intre cei doui frați, riválisa cu fia-care
d’in ei in vitie : acestu-a allergâ in Macedoni’a, ca si candu erâ iortiatu de
senatu se merga acolo, ero nu d’in contra opritu. Ce tempestate, diei ne­
muritori ! ce focu, ce devastare, ce flagellu ar fi cadiutu preste Greci’a,
deco ua virtute divina si incredibile n’ar fi opritu cutezanti’a si aventulu
acestui furiosu ? Ce activitate! ce sollicitudine! ce virtute d’in partea lui
Brutu ! Nu erâ de despretuitu inse neci activitatea lui C. Antoniu, care,
deco nu l’aru fi intardiuatu pe caile nesce successiuni vacanti, ati fi pu-
tutu dice co a sburatu, nu co a calletoritu. Pe alții, candu voimu se-i tra-
mittemu intr’ua missiune publica, abia i facemu se plece : pe Caiu l’amu
facutu se sbore voindu a Iu tine'. Dero ce avea densulu cu Apolloni’a ?’
cu Dyrrhachiulu? cu Illyriculu ? cu armat’a imperatorelui P. Vatiniu?
Succedâ lui Hortensiu,'^ dupo cum dicea densulu. Macedoni’a avea frun­
tarie determinate, ua constitutiune propria, ua armata a sea, deco era
veri-un’a : inse cu Illyriculu si cu legiunile lui Vatiniu, ce avea Antoniu?
—Dero Brutu ce avea ?® Ecco ce pote dice veri-ce cetatianu reu.—Totele­
giunile, tote armatele, ori unde, suntu, suntu alle republice!. Nici aceste
legiuni, cari au delassatu pe M. Antoniu, nu se voru pute numi alle lui
Antoniu mai multu de câtu alle republice!. Ori ce dreptu de commendu
si de armata ’lu perde acellu a, care cu acestu commendu si armata at-
taca republic’a. VI. Deco reptiblic’a s’ar pronuntiâ assupr’a acestui lucru,
sau deco ori-ce dreptu s’ar statua prin decretele selie, lui Antoniu sau lui
Brutu ar incredintiâ dens’a legiunile poporului Românu? Unulu sburasse
subitu la predarea si ruinarea alliatiloru ca, pe ori unde va trece, se de-
vastedie, se rapesca, se fure totu, si se se servesca de armat’a poporului
Romanii chiaru in contr’a poporului Romanu ; cellu-altu ’si facusse ua
lege, ca, ori pe unde ar trece, se duca lumin’a si speranti’a de salute. In
fine unulu cautâ fortie spre a resturná republic’a, cellu-altu spre a ua
conservă. Si acestu lucru nu Iu vedeamu noi mai bine, de câtu insisi mi-

V. (') Dintr’ua epistola a lui Cicerone cotra Cassiu aflâmu co celle trei oppide,
cari mai țineau cu zVntoniu, erau Bononi’a, Eegium-Lepidi si Parm’a.
(^) Caducae hereditates suntu mo.stenirile fora moștenitori, cari se cadeau fiscu­
lui. dero pe cari le luă C. Antoniu.
(’) Apolloni’a si Dyrrhachiu erau doue oppide d’in Illyricu, provincia data de Ce­
sare lui Vatiniu, contr’a cârui-a Cicerone pronuntiâ ua invectiva — Vediendu co
legiunile selle erau dispuse a trece la Brutu, trecù si densulu cu elle.
(■*) A. Hortensiu, fliulu celebrului oratoru, erâ atunci proconsule in Macedoni’a.
(’) Dero Brutu cu co dreptu stringe armate si occupa provincie fora autorisarea
senatului ? obiectau parténii lui Antoniu.
 171

li t arii, de la cari nn putearan cere ua atâtu de mare prudentia in jude­

care.’- Anto-niu a intrata in ApoUoni’a cu siepte cohorti, ni scrie Brutu ,
ellu este degiâ sau captivii, (se dea dieii !) sau, de securu, omulu circuin-
spectu nu se appropia de Macedoni’a, ca se nu para co lucredia pontr a
decretului senatului. înrolarea s’a facutu in Macedoni’a prin activitatea
si marele zelu allu lui Q. Hortensiu, allu cărui caracteru distinsu si demnu
de sine si de străbunii sei l’ati pututu vedé d’in scrissorile lui Brutu. Le-
giunea ce coninienda L. Pisone,^ locutenentele lui Antoniu, trecu la Ci-
cerone, fiiulu meu.” D’in callarinaea, care mergea in Syri’a in doue cor­
puri, unu corpu lassa in Tessali’a pe cellu care ua commendá si trecu la
Brutu : cellu altu fu luatu in Macedoni’a de la locutenentele Syriacu de
cotra Cn. Domitiu,* unu teneru cu forte multu curagiu si firmitate. Ero
P. Vatiniu, care si mai adineori fu laudatu de noi cu dreptu cuyentu si
care trebue laudatu si acum pentru meritulu seu, a deschisu lui Brutu
porțile Dyrrhachiului si i-a datu arraat’a sea. Astu fellu poporulu Ro-
manu possédé Macedoni’a, possédé Illyriculu, protégé Greci’a : legiunile
suntu alle nostre, armat’a iisiora e a nostra, callarimea e a nostra, si
mai-cu-sema e allu nostru si totu de nn’aallu nostru Brutu, cellu nascutu
pentru salutea republicei atâtu prin excellentea sea virtute, câtu si prin-
tr’unu destinu legatu de numele si de sângele atâtu paternu câtu si ma-
ternu.” VII. Dero cine se teme de resbellu d’in partea acellui-a care, mai
nainte de ce noi se fiinu fortiati a Iu incepe. a preferitu se langediesca in
pace, de câtu se se distingă in resbellu ? Cu tote co ellu n’a^ langeditu
nici ua data, si acesta vorba nu se pote applicá la ua barbatia atâtu de
distinsa. Ellu erâ obiectulu de iubire allu cetâtii; numele seu erâ in gur a
si iu convorbirile tutoru. Inse ellu erâ asia de departe de resbellu, in câtu,
pe candu Itali’a ardea de passiuuea libertății, ellu preferi se nu correspunda
dorintiei cetatianiloru, de câtu se i arriince in alternativ’a armeloru. De
acea-a, chiaru deco suntu unii omeni cari critica tardivitatea lui Brutu,
togmai acei-a admira patienti’a si moderatiunta lui.
Dero pare co audu ce vorbescu ei; coci nu făcu acesta-a in secretu. —
Ne tememii, dieu densii, co veteranii nu voru siifferi ca Brutu se aiba ua
armata. — Ca si candu este veri-ua diiferentia intre armatele lui A. Hir­
tiu, C. Pans’a, D. Brutu, C. Cesare si acesta armata a lui M. Brutu.
Deco acelle patru armate, despre cari amu vorbitu, suntu laudate, ninduco
VI. (') Chiaru militarii simtiro marea Jeossebire d’intre Brutu si Antoniu, candu
treeuro de la acestu-a la Brutu. . . .1 r p;
(’) ÍJ. Pisone Besti’a, adversariu allu lui Cicerone, nu trebue confundatu B.
,sone Cesoniiiu, despre care oratorulu vorbesce cu lauda in Filippice si care a hgu-
ratu in deputatiunea tramissa la Antoniu. . ,
Brutu lua pe fiiulu lui Cicerone d’in .Atliene, unde si terminastudiele si-i dede
comraeiidulu calîa.'imei selle. Intr’un’a d’in epistolele solie, Brutu se exprime cu
lauda despre activitatea și talentele junelui Cicerone, care n avea trebuintia spre a
se ridică la onori de glori’a tatalui seu.
(■*) Vedi Filipp. Ii, cap. XI. _ . ..
(‘) M. Brutu, dupo tata, se tragea d’in L. Brutu, care allcngasse peTarcinn; ero,
dupo mama, d’in Serviliu Ahala, ufC^ssorulu lui Sp. Meliu.
 au appucatu armele pentru libertatea poporului Eomanu, pentru ce ore
nu s’ar pune in acea-asi categoria si armat’a lui M. Brutu ? Dero numele
lui M. Brutu e suspectu veteraniloru ! Mai multu ore de câtu allu lui
Decimu? Intr’adeveru nu .credu: coci de si fapt’a Brutiloru este acea-asi
si participarea gloriei ecuale, cu-tote-acestea in contr’a lui Decimu erau
mai iritati acei-a, cari simtiau durere pentru acestu actu , si diceau co
n’ar fi trebuitu ca togmai Decimu se iea parte la densulu. ‘ Dero cu ce se
occupa acum atâte armate, de nu ca se liberedie pe D. Brutu de assediu ?
Si cine suntu conductorii acestoruarmate? desecuru’ acei-a, carivoiescu
ca actele lui C.Cesare se fia desfiintiate, cacaus’a veteraniloru se fiatra-
data. VIII. Deco ar trai insusi C. Cesare, credeți ore co ellu ar apperá cu
mai multa energia actele selle, de câtu le appera curagiosulu cetatiauu
HirtiiD : sau co se pote gassi cine-va mai amicuallu causei selle, decâtu
fiiulu seu?’ Unulu d’in aeesti-a, inco ne restabilitu pe deplinii dintr’unu
morbu lungu si forte greu, a adunatu totu ce-a afiatu in puterile salle spre
a apperá libertatea unui noporu, alle cărui rugatiuni se crede co l’au scapatu
de mórte: cellu uitu, mai tare prin idrtute decâtu prin etate, cbiaru cu acești
veterani a plecatu ca se liberedie pe Brutu. Asia dero cbiaru apperatorii cei
mai declarați si cei mai devotat! ai acteloru lui Cesare, porta resbellu
pentru scaparea lui D. Brutu. Veteranii i urmedia, fiindu-co vedu co a-
cuinu trebue se se luote pentru libertatea poporului Eomanu, ero nu pen­
tru interessile loru. De ce dero, armat’a lui M. Brutu se fia susjiecta in o-
cliii acelloru-a, cari voiescu din tote puterile loru ca D. Brutu se fia sal-
vatu? Ore, decoarficevâ detemutu d’in partea lui M. Brutu, Pans’a n’ar
vedé acest’a ? sau , deco ar vedé , n’ar lua mesui-e ? Cine e mai jireve-
diutoru decâtu densulu in conjecturarea venitorului, sau mai diligente in
respingerea periclului ? Ati vediutu inse zelulu si simpati’a lui pentru
M. Brutu. Ne a arrettaiu in discursulu seu, ce trebue se decretăinu des­
pre M. Brutu, ce trebue se cugetămu despre densulu; si atâtu de departe
a fostu de a consideră ar.mat’a lui M. Brutu ca periculosa pentru repu­
blica , ■ incâtu punea intr’ens’a protectiunea cea mai secura si mai tare a
republicei.^De securu,® Pans’a sau nu vede (cociepucinu ageru la minte)
sau nu se ingrigesce de acestea. De certu nu doresce ratificarea acteloru
lui Cesare : pentru confirmarea si sancționarea căroru-a are se propună,
conformu decisiunii nostre, ua lege comitieloru centuriate. IX. Se incete-
die dero atâtu acei cari nu se temu, de a simulâ temeri si de a prevede
pericule pentru republica, câtu si acei-a, cari se temu de tote, de a fi prea

yil. (') FiindII co Cesare iucarcasse pe Deciniu cu multe daruri si-1 nuniisse
ehiaru erede.
respunde ironicu, coci togmai acesti-a sun tu mai interessati de ac­
tele Im Cesare si de sortea veteraniloru,
Hirtiu tussesse unulu d’in amicii cei mai intimi ai lui Cesare si remasse
udele memoriei selle, de si luptâ contr’a lui Antoniu.
(“) C.Cesare Ootavianu.
(’J Cicerone combate intr’unu modu ironicu tóté obiectiunile lui Calenu.
 173

timidi ; ca nu cumva prefacerea unoru-a si fric’a altoru-a, se ne fia vet-

teinafcoria.
Dero (vai !) ce este acesta mania de a oppune totu-de-un’a causeloru
celloru mai bune numele veteraniloru ? De si respectamu curagiulu a-
cestoru-a, totuși n’asiu pute sufferi presumtiunea loru , deco arii deveni
arroganti. Ne va impedică ore pe noi cari incercamu se rumpemu lanciu-
rile servitutii, cellu-a care ne va spune co veteranii nu voiescu acesta-a ?
De securu nu suntu nenumerati cei cari appuca armele pentru libertatea
commune. Niminea, afora de veterani, nu e care se se excite de ua durere
nobile pentru allungarea servitutii. Dero pote existe republic’a susținuta
de veterani, fora marele adjutoru allu tenerimei ? pe veterani trebue se-i
imbracisiati, candu suntu sustieautorii libertății : nu trebue se-i urmați,
candu suntu causatorii servitutii. In fine, (coci se erumpa ua-data vorb’a
cea adeverata si demna de mine), deco opiniunile acestei ordine se guber-
nedia de capritiulu veteraniloru, deco tote vorbele si faptele nostre se regu-
ledia dupo vointi’aloru, catase dorimu mortea care a fostu totude un’a de
cetatianii Romani preferită servitutii. Ori ce servitute este miserabile: pote
ca a fostu ua-data necessaria : dero candu credeți co trebue se punemu
mân’a pe inceputulu libertății ? ce ? candu n’amu suflferitu unu jugu im-
pusu, asia dicundu, de fatalitate^ sufieri-vomu unulu voluntaru ? Tota
Itali’a s’a apprinsii de dorinti’a libertății : Rom’a nu pote sufferi servi­
tutea mai multu tirapu : amu datu prea tardiu poporului Komanu ves-
timentulu de resbellu si armele ce de multu ni le a fostu cerutu.
X. Cu ua sperantia mare si apprope secura amu luatu in mâna caus’a
libertății : inso, de si concedu co resiiltatele resbellului suntu nesecure si
co Marte e commune, totuși trebue a ne luptâ cu periclulu vineției pen­
tru libertate. Viueti’a nu este numai in resuffiare; ea nu e nimicu pentru
cellu care e sclavn. Tóté națiunile potu sufferi servitutea ; cetatea nostra
nu na pote : si pentru nici uhu altucuventu, decâtu co cele-lalte națiuni
fugu de munca si de durere si potu sufferi tote pentru ca se scape de a-
cestea ; noi inse amu foitu formați si constituit! de străbuni asiá, ca se
regulâmu tote cugetârile si acțiunile nostre dupo virtute si dupo demni­
tate. Este asiá de frumosa recuperarea libertății, in câtu m trebue evi­
tata nici chiaru mortea in redobendirea ei. Chiaru deco^ immortalitatea
ar fi pretiulu evitării periclului présenté, totuși ar trebui se ua evitămu
cu atâtu mai multu, cu câtu ea ar face servitutea mai lunga. Candu inse
si di si nopte suntemu inconj urați de tote părțile de morte, nu este demnu
de unn barbatu, mai pucinu inco de unu Roraanu, a stâ la induoiela deco
trebue se offere patriei ua viueția,, pe care ua detoresce natúréi. De pre-
tutindinea allerga spre a stinge unu periclu commune. Veteranii, pu-
nendu-se cei d’antâiu sub autoritatea junelui Cesare, au respinsu tenta-
IX. (b Cicerone vorbesee iroaicn, coci numerulu adversarilorn lui Antoniu de-
veniâ d’in di in di mai mare. .
(b be câte ori se vorbesce despre domni’a lui Cesare, Cicerone intrebuintiedia
cuvintele ambigue : fatale et necessarium.
«
 174

tiv’a lui Antoniu : apoi legiunea Martia transe furorea lui, a Patr’a Iu
sferma. Astu-fellu, condemnatu de legiunile selle, Antoniu se arrunca co­
tra Galii’a, pe care ua afflà inimica si ostile atâtu prin arme câtu si prin
sentimente. Armatele lui A. Hirtiu si C. Cesare Iu urinariro : indata În­
rolările lui Pansa ridicaro Rom’a si tota Itali’a. Unu singurii omu este
inimiculu tutoru. Cu tote aceste ellu are cu sine pe frate-.seu Luciu, ce-
tatianulu cellu mai iubitu de poporulu Romanu, de dorulu cârui-a ceta­
tea nu pote rabdâ mai multu. Ce pote ti mai orribile, ce pote fi mai selba-
ticu decâtu acea ferra ? care pare născută pentru ca sa nu fia M. Antoniu
cellu mai degradatu dintre toti muritorii. Cu densulu este si Trebelliu,
carede candu cu abolirea detorieloru, se reconcilia eu Antoniu; apoi T.Plancu
si semenii loru, cari se agita si lucredia spre a arrêta co ei au fostu re
chiamati d’in exiliu pentru nefericirea republicei. Pe omenii neexperimen-
tati i punu in mișcare Saxii si Cafonii, nisce rustici si grossolaui, cari
n’au vediutu nici-ua-data, nici nu voiescu se veda acesta republica Întă­
rită : cari appera actele nu alte lui Cesare ci allé lui Antoniu : pe cari
i ammetiesce nemarginit’a possessiune d’in agrulu Campanu ; si de cari
me miru co nu simtu rușine, candu vedu co au de vecini comediani si
comediane.^ XI. De ce dero se timu supperati, co M. Brutu si-a addussu
armat’a pentru exterminarea acestora flagelle? de securii ellu este
unu omu nemoderatusi turbulente? vedeți, se nu fia pote prea patiente.
In projectele si in faptele acellui barbatu n’a fostu neci-ua-data nimica
nici prea multu, nici prea pucinu. Tota vointi’a lui M. Brutu, părinți
conscrissi, tota cugetarea sea, totu suffletulu seu e indreptatu cotra au­
toritatea senatului si cotra libertatea poporului Romanu ; acestea si le a
propusu, acestea vrea se le appere. A incercatu, la ce putea 'ti utile pa-
tienti’a. Candu vediù inse co ea nu servesce la nimicu, crediù co fortiei
trebue oppusa forti’a. Acestui barbatu, părinți conscrissi, voi sunteti de-
tori se-i accordati acumu cea ce ati accordatu, dupo propunerea mea la 13
ante de Kalend. lui Jan., lui D. Brutu si luî C. Cesare. a caroru fapta si
deeisiune propria pentru republica a fostu approbata si laudata de auto­
ritatea vostra. Acellu-asi lucru trebue se faceți si pentru M. Brutu, care
a procuratu republicei unu presiediu de legiuni subitu si nesperatu, cal-
larime, numerose si tari trupe de auxiliari : lungo densulu trebue adaiissu
si Q. Hortensiu, care, pe candu guberná Macedoni’a, s’a offeritu lui Brutu
spre a Iu adjutâ in prepararea unei armate forte fidele si forte constante.
Câtu despre M. Appuleiu,^ sum de părere se se faca unu reportu sepa-
ratu ; coci M. Brutu attesta in scrissórea sea, co acestu-a a fostu cellu
d’antâiu care lucra spre a-i prepara ua armata. Acestea tiindu astufellu,
X. (') Cârorn-a le a datu Antoniu ua parte d’in agrulu Campanu (Vedi Filipp. II,
«. 17. 39).
XI. (L Brutu. dupo ce aștepta prin deosebite orasie, indata ce afla co Antoniu a
chiamatu legiunile d’in Brandusiu la Kom’a, strinse ua armata in Greci’a.
C) Amiculu si cestorele lui Brutu, care dupo ce puse cuflot’asea pe Cassiu in pos-
sBssiunea Asiei, addusee lui Brutu fonduri considerabili si-lu consilia a face în­
rolări.
in urm’a cuvinteloru consulelui C. Pans’a asupr’a scrissorei primite de la
proconsulele, Q. Cepione Brutu, ’ si citita in acesta adunare,_ecco de ce pă­
rere sum eu ; Considerându co prin zelulu, prudenți’a, activitatea si cu-
ragiulu proconsulelui Q. Cepione Brutu, in imprejuràrile celle mai grelle
alle republicei, suntu iu puterea consuliloru, senatului si poporului Ko-
manu, provincia Macedoni’a, Illyriculu, tota Greci’a, legiunile, armatele
si callarimea; considerându co Q. Cepione Brutu a lucratu bine pentru
republica, conformii atâtu cu demnitatea sea, câtu si cu consuetudinea stra-
buniloru sei de a servi binerepublic’a, sico acesta fapta este si va fi totu-
de-un’a plăcută senatului si poporului Eomanu; — pentru aceste cuvinte
Q. Cepione Brutu, proconsulele, se protega provincia Macedonia, Ilyri-
culu si tota Grecia, se le appere,se le custodedie sise le conserve intacte;
armat’a, pe care a iormatu-ua si a preparatu-ua densulu, se uacomțnen-
de, ero banii pentru armata, cari suntu la dispositiuuea republicei si cari
se potu ridica, se-i ridice si se-i intrebuintiedie conformu necessitâtiloru,
se iee de la ori-cine va voi cu împrumutare summele necessarie armatei; se
impună contributiuni de grâne, si se se adoperedie ca se fia cu fortieie șefie
câtu mai apprope de Itali’a. — Considerându co d in epistol a lui Q Ce­
pione Brutu, proconsulele, résulta cum co, prin zelulu si curagiulu pro­
consulelui Q. Hortensiu, republie’a a fostu forte multu adjutata, co tote
mesurele lui au fostu in accordu cu mesurele proconsulelui Q. Cepione
Brutu, si co acestu lucru a fostu de multu folosu pentru republica; con-
siderandu co proconsulele Q. Hortensiu s’a condussu conformu cu drep­
tulu, ordinea si interessea republicei : — senatulu decreta, ca proconsu­
lele Q. Hortensiu cu cestorii, procestorii si locutenentii sei, se gubernedie
Macedoni’a, pino candu unu senatus consultu i va dâ unu successoru.

(’) Marcu Brutu. flindu adoptatu de unchiulu seu maternu, Q. Serviliu Cepione,
purta in actele publice numele de Q. Cepione Brutu.
 «Vi

03,!!.5;Vi>3Șț> i^r ■
■'i'Sc f/j')t' ?;■) ■') .oaKí^^-ra ftJa';';;; fíctóiíb t?.'■,a:bi-tíX.í?fiór\pi3^'!j^,
?!■' -IC.) îÂ,r-ite-țjzffcf;, .fl'iálClhüT'q .ofii-ÍOK !iÍ;M( O: íü-iííriff;wf!i;’> :■ jj-j ;«;ifS;«ín -
' ; ic!,!/-;»-, ÍSÖÍ $íííió;<)íhí;-!r!í5J'iqí;Á Íi: ;í. O'^í.v 0iWÍ(H> ,p iiv țjiaÎgBt
' l i?íOí.f;óí4í ta irk'’íZí*V;^.inoí''M-■■!!/ iK,■
" .0^
.tîcrriÿor , :'viçB‘\;iJf >!',”«!( ’ ,iiatm
.-!íd JJ. !>•. J!Liî Eià! ’.^:. ■ ''.A? !?■ • i ’t' ' 'k
>; í.-!Í îl ; aiH' ' ). î; J iá fti;,/ ,'C'é. îCj,iofi-i.-t; *»:?:.■ ;.!•
■■ ua.’ '■ roi: O'i ,€■ (<.■,■■'‘»Hlíí.ai -/iliii, 1 91', ■ o-roit'’i ,
- .‘ii>v;'5) 4‘ .(îü(; Il -r-ÿ!' 'K!.,'., joiv J.; ínící!'!, J^h") ttț ji'uié^
■ ■. .vit !;'i- •;■?■,!i?.j-r.;;ii- M; ... m<1 k h'î'î :
■ ; ./à '-.î:’■( ;i- ...í'^tríóí. •
•o: - tïi) ! /A5..:ii'f'. :! !■'. i., -.<■}.■;.■. :■■ c'-ïs,') *af ,1(4:4..:* ‘ '
'•:»» ia i ^;i à'j:;. .!.•£. 7: ilpi.' "».iiV'
' .<-'tr. : i'/iÇ.iiC.') '»Jfe .i: i<- - ■- < ,1,10» ÎJțS»ia, á
‘:h. ?!(. i*Î (: • t • ,'* ■ .•;•■.■/‘. i'! 'U’51 ’, /f.-P'.
i.'... '’.. '.• .’■ '‘i: 71 ■£i', j--’' î-l , ?
^-1 f!f Osj.oÄípc'ícI ai,7,. ornuiluif
' 4’ ÎÎ'-m'ájO liâ.;. <,■! .jí'pHÍU!.. atj' , l, iliiT íöfj
• -ïa:'i;h?îç>i,7i*-;n'jii ji!|i'‘,!on ,1 ,‘îic'ilt
i?j ;!■/iii.iyj; ((jííjí.'JkÜ . y '~~J
‘■!l(/'i,7ï7p iílyjJöilíiá-í'f aft i j .\.'C.Ji <t L ÍK T17( î. ’ ' 'C
•■:;-'>.'.;;.'..!'.í:í ' â^r. j/.diJCj fîirfdț ?>'., ■ h 1. )> î l ?.
ic; iJtlfiCÍJW/ííríífevj i,':-! • .1' .[) •s7L'..iifi li. l'V to'î)ttr;!'î!;;;:i-Í
-■- sa iímÍítKíí^MÍ '
0jb‘i(ncÂi;ïrH>W'K3HaiI9»3(*i..i! fi a;.
.í!‘:ú;;í.07<(; î;. . iiiiaf.i . î'a"' '.C

■iSJtOiqsOiWÜÙlï^a-ÎJ'«»IfiitafüiaXifjfiAiii! ...; < .i l . j9fiftiúáici!*<í?'P*a îfiVb"- y'

.u'iuífí sodiii-jO ,p ab ííijaují aiibïitj »Lij?! i'.ájiitfi;
Á ■' ■■• ■. ' ■ • 'jç •
I

>'■

• V
 A UNA-SPRA-DIECEA FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTEA LUI

M. ANTONIU
 • * Í
i

■V •

*■• y'
f

(Oit ASITMOO

\ ‘

HlMOTWA .M J .

-.t
i»
*
 NOTITIA LITTERAEIA

Vediuramn in Filippic’a a diecea pentru ce M. Brutu strinse ua armata si al-

lungă pre Caiu Antoniu d’in Macedoni’a. Cu acellu-asi scopu invada si Cassiu in
Syri’a, provincia concessa contr’a legii de Antoniu lui DolabeH'a, allungâ pe ace­
stu-a si ’si constitui ua armata de diece legiuni, patru mii callari si doue-dieci co-
horti de’ alliati. (Cic. Ep. ad Div. lib. XII).
Se scie co Dolabell’a, fostu ginere allu lui Cicerone, plecasse spre a lua guvernulu
Syriei, inainte de espirarea consulatului seu. Fora a avé vr’ua temere de Cassiu, Do­
labell’a străbătu incetu Greci’a, Macedoni’a si Traci’a; apoi se opri in Asi’aMinora cu
scopu de a ua lua d’in manele lui Treboniu, amiculu lui Cicerone si partenulu sena­
tului. Neputendu-si réalisa planuln cu forti’a, recurse la insellatiune si, pe cându
Treboniu lingusitu de Dolabell’a nu se temea de locu, ’lu surprinse noptea in Smyr-
n’a si-lu ucise in modulu cellu mai infame.
Deco trebue se credemu pe Cicerone, Treboniu, dupo unu snppliciude doue dilié,
fu decapitatu d’in ordinile lui Dolabell’a; capulu sen fu purtatu in vîrfulu unei
lancia, ero cadavrulu mutilatu fu arruncatu in mare. Dupo Appianu inse, faptulu
pare a șefi petrecut u altu-fellu ; Treboniu, arrestatu de soldatii lui Dolabell’a, êi
ruga se-lu duca la consule : «Te vomu duce, ’i respunse commendantulu trupei,
deco ’ti vei lassa capulu aci.» Ori cum s’ar fi intemplatu lucrulu, consularele Tre­
boniu este, d’intre ucissorii lui Cesare, prim’a victima offerita maniloru sei.
Indata ce sosi acesta scire la Kom’a, senatulu, convocatu de consolele Pans’a,
declara in unanimitate pe Dolabell’a de inimicu allu republicei si ordina confisca­
rea bunuriloru selle. Chiaru consularele Calenu, amiculu lui Antoniu, urma cur-
rentulu indignării publice si declara co, deco se Va face veri-ua propunere si mai
severa, se va unî cu dens’a.
Dolabell’a flindu declaratu inimicu publicu trebuia urmaritu cu resbellu. L. Ce­
sare propuse, pentru acestu scopu, a se dâ lui P. Serviliu provinci’a Asiei si Syriei,
cu na putere extraordinaria. Inse Calenu fu de părere ca consulii Hirtiu si Pan­
s’a, dupo ce voru libera pe Decimu Brutu, se fia investiți cu guvernulu acestoru
doue provincie si insarcinati cu resbellulu contr’a lui Dolabell’a. Acesta propunere
fu primita in applause nu numai de consulele presinte si de amicii sei, dero
chiaru si de toti parténii lui Antoniu, cari prevedeau tóté consecintiele favorabili
allé acestei propuneri. Printr’ensa se depărtau consulii din Itali’a; se lassa lui Do-
abell’a destullu timpu spre a se intan' in Asi’a; se arrnncâseminti’aneintiellegerii
intre Cicerone si consuli, si se da ua lovitura lui Cassiu nelassandu-i ua provincia
la care avea dreptulu si neaccordandu-i autoritatea de a urmări pe Dolabell’a.
 Desbaterile, iiepntendu-se închide, continuare si a dou'a di. Toți amicii lui Cas-
siu staruiro de Cicerone ca se nu faca oppositiune, spre a nu saperâ pe Pans’a. 0-
ratorulu remase neclintita in resolutiunea sea de a apperâ drepturile lui Cassiu si
a dou’a di, candu reincepuro deshaterile, desfasiurâ tota elocinti’a sea spre a obține
si pentru acestu distinsu republicana unu decretu analogu cu cellu obtinutu in
favorea lui Decimu si lui Marcu Brutu.
Acestu-a este cuprinsulu Filippicei a una-spra-diecea.
Cicerone, dupo ce indreptedia tota vehementi’a indignatiunii selle contr’a ommo-
rnlui lui Treboniu'si combate atâtu propunerea lui L. Cesare câtu si a lui Calenu,
lauda purtarea lui Cassiu si lui Brutu si propune unu proiectu de decretu in favo­
rea lui Cassiu, exageranda fortiele acestui-a si inlaturandu temerile de veterani,
Acestu discursu neputendu face se triumfe propunerea sea. Cicerone appellâ la
poporu. Condussu in foru de tribunnln Serviliu, oratorulu pronunția unu discursu,
care dupo tote probabilitățile nu s’a conservata. Poporulu applandâ, cu tota na-
suinti’a consulelui Pans’a de a impedicâ pe oratorn de a vorbi; dero totu triumfulu
lui Cicerone se margini aci. (Cic. Ep. ad Div. Xlf. 7).
Cassiu persistă in resolutiunea sea de a apperă republic’a si, cu tote co provin-
ci’a fusse decretata consnliloru, ellu merse inainte si opriprogressele lui Dolabell’a,
Catu-va timpu mai in urma, senatulu, deco trebue se credemn p e Velleiu Pater-
culu, reveni assupr’a decisiunii selle si confirmă pe Cassiu si pe Brutu in provin-
ciele, cari recnnnescusse autoritatea loru.
 r

FILIPPIC’A A UNA-SPRA-DIECEA
I. Părinți conscrissi, in marea durere sau mai bine desolatiune, ce ne a
causatu mortea cruda si de plânsu a lui C. Treboniu, a acestui cetatianu
excellente si omu forte moderatu, totuși se affla ceva, care credu, co va fi
utile republice!. Amu vediutu cellu pucinu, câtu de mare selbatecia este
in acei-a, cari au ridicatu contr’a patriei armele loru criminali. Aceste
doue capete, Dolabell’a si Antoniu, suntu celle mai orribile si mai infecte,
de candu s’au nascutu omenii pe pamentu : uuulu d’in ei a facutu ce do-
rieâ, ’ despre cellu-altu s’a vediutu ce meditâ. L. Cinn’a fu crudu; C. Mariu
implacabile in mt ni’a sea; L. SulTa violentu; dero ferocitatea in resbunarea
nici unui-a d’in acesti-a n’a niersu d’in colo de morte.® Cu tote co acesta
pedepsa se consideră ca cea mai cruda pentru cetatiani. Ecco ua perechia de
scelerat!, cum nu s’a mai vediutu, cum nu s’a mai auditu, de selbatica si
de barbara. Pe acei-a, intre cari, ve aduceți aminte co erâ ua diniora ur’a si
lupt’a cea mai mare, asemenare a vinetei cellei mai rusinose si natúréi cellei
mai impure ’i a legatu intre densii printr’ua intellegere si simpatia singu­
lare. Deci—cu mortea, ce a commissu Dolabell’a assupr’a cui a pututu,
ammenintia pe multi Antoniu. Lise cellu d’ântaiu, pe candu se afílá departe
de consuli si de armatele nostre, si nu sciâ inco de unirea d’intre senatu
si poporulu Eomanu, intemeiatu pe fortiele lui Antoniu, commise acelle
crime, pe cari le credea degiâ commise la Kom’a de cotra sociulu furorei
selle. Ce altu lucru credeți dero co urdiesce acestu-a, ce altu doresce,
sau in fine care se fia caus’a resbellulu!? Pe noi toti, cari amu cuge-
tatu liberu asupr’a affaceriloru publice, cari amu emissu păreri demne
de noi, cari amu voitu ca poporulu Eomanu se fia liberu, acellu-a ue-a
declaratu nu adversari, ci inimici : prepara in contr’a nostra șupplicie
mai mari, decâtu in contr’a unui inimicu ; uciderea ua considera ca
ua morte naturale; meuiei selle i trebue tormente si șupplicie. Ce fellu
de inimicu trebue se fia acestu-a, de la care, dupo Învingere, mortea fora
torture se considera ca ua binefacere ? II. De acea-a, părinți conscrissi,
I. (') Dolabell’a doriea mortea lui Treboniu si possessiunea Asiei.
(’) Este de miratu cum Cicerone falsifica adeverulu in acesta frase si inco dinain­
tea unoru senatori, cari assistasse la cruditnele acestora despoti sângeroși. Este
sciutu co ÎSull’a asverli cbiaru cenusi’a lui Mariu in riu, si co C. Mariu addusse
cbiaru cu manele selle capulu lui Antoniu oratorulu la ospetiulu seu si-lu insulta
in modulu cellu mai iiijuriosu. — Nu putemu crede co Cicerone ignora faptele ace­
stora criminali candu fauri acestu artificiu oratoriou.
 182

desí n’aveti trebuintia de consiliatoriu, (coci insi-ve sunteti spontaneu in-

flacurati de dorinti’a recuperării libertății), totuși appefati libertatea cu unu
zelu si cu ua ardore cu atâtu mai mare, cu câtu vedeți co pentru invinsi
suntu preparate supplicie mai mari decâtu pentru sclavi. Antoniu incurse
in Galli’a, Dolabell’a in Asi’a : amendoui in provinciele altoru-a. Unui-a
se oppuse Brutu, si cu periclulu vineției selle ținu in locu mersulu im-
petuosu allu furiosului si doritorului do a predâ si devastâ tote, opri pro-
gressulu seu si i impedecâ retragerea: sutferindu a fi assediatu, a strinsu
pe Antoniu d’in amendoue pártile. Cellu-altu se arruncâ asupr’a Asiei. Pen­
tru ce ? deco vrea se merga in Syri’a, erâ unu altu drumu si mai securii si
maiscurtu: ce trebuintia a avutu se tramitta Înainte cu ua legiune p’unu
nu-sciu-care, Marsu Octaviu, unulatrone sceleratu si fora avere, ca se deva-
stedie agrurile, se prededie orasiele, nu cu sciyju de a si constitui ua avere
pe care cei cari ’lu cunnoscu, dicu conu ua pote conservă (coci mie mi este
necunnoscutu acestu senatoru), ci pentru saturarea momentana a mendici-
tâtii selle; si apoi Dolabell’a se Iu urmedie, fora a lassâveri-ua suspiciu­
ne de resbellu ? Si cine ’si putea intipui acesta-a? Urmaro convorbirile
celle mai familiare cu Treboniu, se vediuro imbracisiări si falsele indice
alle unei amiciție distinse intr’ua iubire prefăcută ; stringerile de mâna,
cari odiniora erau testimonieîe bunei credintie, suntu violate prin perfi­
dia si sceleratetia ; intrarea lui nopturna, ca intr’ua cetate a inimiciloru
in Sniyrn’a, care e cetatea aliatiloru noștri celoru mai vechi si mai fideli:
apoi uciderea lui Treboniu imprudente, deco s’a lassatu a fi ucisu de unu
omu care era pe facia inimicii allu republicei, infortunatu inse, deco de unu
omu, care chiaru atunci avea apparenti’a cetatianului. D’in acestu actu
sortea a voitu ca noi se capetămu ua proba secura, de ce au se se tema in-
Gnsii. Pe ua persona consulare, care gubernâ provinci’a Asi’a cu autori­
tatea de consule, Dolabell’a a datu-iia pe mân’a exilatului Samiariii; se
ucidă pe captivu indata n’a voitu, de securii ca se nu para prea clemen­
te in victori’a sea. Dupo ce a sfasciatu prin vorbe insultatore, eșsîte
d’intr’ua gura impura, pe acestu cetatianu excellinte, Încercă prin batai
si torture se afle unde suntu banii publici, si acesta-a in cursu de doue
dille. Dupo acea-a i taiă capulu si ordină se i Iu porte infiptu intr’ua su-
litia : restiilii corpului sfasciatu si terrîtu i-lu arruncă in mare. Trebue
se ne batemu cu acestu inimicu, a cărui orribil e crudime Întrece ori-ce
barbaria. Ce se mai vorbescu de macellulu cetatia'niloru Romani ? de pre­
darea templeloru? Cine mai póte ave lacrimi pentru nesce calamități asiâ
de mari, dupo aceste fapte atroce ? Si acum cutreiera tota Asi’a, se preum­
bla ca unu rege; crede co noi suntemu occupati de unu altu resbellu.
, Ca si candu n’ar fi unulu si acellu-asi resbellu contr’a acestei parechia
nelegiuita de impii. III. Imaginea crudimei lui M. Antoniu ua vedeți in
Dolabell’a : de pe acestu-a e si copiata: acestu-a a datu lui Dolabell’a a-
celle lectiuni de sceleratetia. Credeți ore co va fi mai pucinu aspru An­
ii. {*) Lui M. Antoniu se oppuse Decimu Brutu.
(’) Eesbellnlu de la Mutin’a.
toniu, deco ar fi putințe, in Itali’a, decâtu a fostu Dolabell’a in Asi’a ? Ad-
niitii co si Dolabell’a a adjunsu pîno unde pote passi nebuni’a unui omu
ferrosu, dero nici Antoniu nu va neglige intrebuintiareanici unuifellu de
suppliciu, deco ar avé puterea. Puneti-ve Înaintea ochiloru, părinți con­
scrissi, acellu spectaclu intr’adeveru tristu si de plânsu, dero necessariu
pentru excitarea animeloru vostre : intrarea noptuma in orasiulu cellu
mai celebru d’in Asi’a, navalirea celloru armați in cas’a lui Treboniu, si
pe acellu infortunatu vediendu gladiurile latroniloru, mai Înainte de a sci ce
se petrecea: intrarea lui Dolabell’a furiosu, vocea lui impura si acea figura
infama, landurile, biciurile, callutiulu,^ torturatorulu sicarneficele Sam-
miariu. Aceste orrori se dice co le-a sufferitu cu curagiu si patientia. Mare
virtute si, dupo pareraa mea, cea mai mare d’in tote. Numai sapientele
se prepara de mai nainte la totu ce se pote intemplâ unui omu, si suf-
fere cu resemnare celle ce se intemplâ. Intr’adeveru, este semnulu unui
spiritu superiore a prevede, ca se nu se intemple nemica astu-felin: dero
nu e semnulu unei anime interiore a sufferi cu curagiu, candu se intem-
pla. Dolabell’a si a uitatu intr’atâtu de umanitate, deși n’a simtitu-ua
nici ua data, incâtu ’si a exercitatu nesatios’a sea crudime nu numai assu-
pr’a omului viu, ci si assupr’a mortului, si fiindu-co nu’si putea satura suf-
fletulu, ’si a imbuibatu ochii, in sfasciarea si mutilarea corpului lui Trebo­
niu. 17.0! cu multu mai de plânsu esti tu, Dolabell’a, decâtu acellu-a care
ai voitu tu se fia cellu maidé plânsu! Treboniu a sufferitu dureri mari; alții,
in morburi grelle, au suferitu si mai mari. Cu tote acestea nu i numimu
nefericiți, ci Încercați de sufferintie. Lungi furo durerile selle in aceste doue
dille: dero pentru multi alții elle furo de mai multi anui. Si câte ua-datanu
suntu mai grelle torturele carneficiloru decâtu sufferintiele morbiloru.
Dero suntu unele relle, o! omeni perverși si fora suffletu! suntu unele relle,
dicu, cu multu mai terribili; coci cu câtu energi’a suffletului e mai mare
decâtu a corpului, cu atâtu mai acute suntu durerile simtite de suffletu,
decâtu celle ce indura corpulu. E naai miserabile dero cellu ce urdiesce
in sine ua crima, de câtu acellu-a, care e constrinsu a sufferi de crim’a
altui-a. Treboniu a fostu torturatu de Dolabell’a, ca si Kegulu de Car-
taginesi. Candu pentru ua assemine fapta Poenii au fostu considerați ca
forte crudi in contr’a unuiinimicu, cum trebue considerata fapt’a luiDo-
labell’a in contr’a unui cetatianu ? Dero se potu ore compară aceste fapte ?
mai pote fi ore indouiella, care d’in doui e mai de plânsu; acellu-a a cărui
morte senatulu si poporulu Romanu voiescu se ua resbune, sau acestu-a,
care s’a declaratu inimicu prin votulu unanimu- allu senatului? Dero in
celle-alte părți alle vineției, cine pote compară fora ua mare insulta pentru
Treboniu, viueti’a lui Treboniu cu a lui Dolabell’a ? Intelligenți’a, ge-
niulu, umanitatea, bunetatea si marele zelu allu unui-a pentru libertatea
ni. liquuleus, tradussii de coi callutiu (it. ii cavalto. fr. le poulain, le cke-
valet'iy era ua luachîca de leiccu ascuțita saudungita pe cari erauincallecati scla­
vii goi, cu greutati de mâni si de pitiore, caudu voia se li siculga secretele.
Descrierea aiuenunta a acestui instruruentu de tortura nu ni a lasatu-ua nici unu-
antoru vechiu.
 _ 184__
patriei cine nu Ie cunnosce ? cellu-altu, d’in copillaria, afacutu din mi­
dimé plăcerile selle; mai tardiu turpitudinea pofteloru selle a fostu asiâ
de mare incâtu se arrêta toțu-deiin’a veselii, candu facea lucruri, cari nu
1 se puteau imputâ de unu inimicii ce se respecta. Si acestu-a, diei nemu­
ritori, a fostu ua-data in famili’a mea Vitiele selle atunci nu Ie cunno-
‘i“* cercetă; si nici acum pote n’asiu fi strainu
de densulu, deco ellu nu s ar fi faciitu inimiculu vostru, inimiculu rau-
altareloin si camine-
loru nostre tutorii in fine immicnlu natúréi si umanitâtii. Cunnoscundu
l>e^estii-a, se ne fermiii cu mai multa ardóre si veghiare de Antoniu
de multi latroni
fÎX in distinsL \edeti inse câtu de multi are Antoniu. Mai antâiu pe
ini'e 1^’’“’’-^^^‘'?’"‘^"diara, diei nemiirițori! ce criminale! ce
Î,Hn Í ■ ee Pripitul! ce abisu ! Ce credeți co nu sorbe ellu cu siiffle-
UU ™ "" engetarea? allu cui sânge credeți co
nniiii • ®®"P^ earoru possessiuni si averi nu si-ar attinti ellu im-
Sn 31 SI precugetare ? Ce se mai vorbescu de Cen-
deîo de pretorii iirbanu
S« '’eit’i-'naneci-ua-data. Ce se mai vorbescu despre Be-
sti a. caie declara co va cere consiilatulu in loculu lui Brutu ? Dero Joue
acell'n.^'' detestabile predicere! Ce absurditate inse, ca
“T P«tutii deveni pretoru, se cera consulatul u. Numai
ee^demiiarea ca pretura. Unu altu Cesare este acellu
litai e^rela essirea d’inedi-
oSSà Í “‘î^æ^^'^du sema de legi : cu-tóte-co legile nu Iu
de minfa l 1 ’u meritu.^Dero acestu-a, apperatu
chiaru iii??“ absoluțu de cinci ori. A sessea palma in Kom’a e difficile
a mea 1’ “““ g^iidiatore. Dero acesta-a e culpa judecatoriloru, nu
hui? o bunacredintia : dênsii aru fi tre-
de illustra si atâtu de dis­
tinșii. Gu tote co acum acestu-a pare a nu face altu ceva, de câtu se ne
convingă cum co judecătorii, alle cărora sentintie Ie amu annulatu, « au
n-sse (^) DoIabelPa
IV.forte fussesseseu
prin caracțerulu barbatulu Tullipi fpf’q inî “^
turbuliÎÎXite
si i de -e mai viÙXmne

_ ( 1 Allusiuiie la C. Juliu Cesare care, in timnulu lui Marin «; QuIp«. j

coci ce merite pote se aiba unZZmÎTaÆâinci

cÂLà ÎmZT? ronduri s’a indnssu co unu gladiatoru, deco triumfa de sesse ori
hhertatea sau ua alta recompensa Însemnata. ’
ra pZo ® mtellesse cu totulu d’in contra aceste ronduri ironice
 185 _

judecatu bine si conformii cu interessile republicei. Si in casulu acestu-a nu

este numai ellu ; si alții d’in castrele lui Antoniu au fostu condemnati pe
dreptu si rechiamati intr’unu modu scandalosu. Scopulu acestoru-a, cari
suntu inimicii tutoru celloru buni, pote ii altu-fellu decâtu forte crudu?
Mai vine si Sa ’a, unu nu sciu cine, pe care Cesare ni l’a addussu d’in
Celtiberi’a ultima ca tribunu allu plebii, odiniora distribuitoru de locuri
in castre, acum, dupo cum spera, distribuitorulu Romei : de care iiindu
strainu, se-i fia predicerea de capulu lui, ero noi se fimu salvați. Cu a-
cestu-a merge si veteranulu Cafone, de câtu care pe nemine altu nu u-
rescu veteranii mai multu. Tuturoru acestoru-a, ca supplimentu la dota-
tiunile ce au priraitu in resbellele civili, Antoniu le-a daruitu agrulu
Campanii, ca se aiba cu ce se-si nutresca celle-alte domenie.’ Macaru de
s’aru fi multiamitu cu acestea ! i amu mai suiferi, de si nu erau de suf-
feritu : inse amu crediutu co trebue se sufferimu ori-ce, ca se nu avemu
acestu orribile resbellu.
VI. Ce ? acelle lumine allé castreloru lui M. Antoniu, nu vi le _ repré­
sentât! óre ? Mai antâiu pe cei doui collegi ai Antoniiloru si ai lui Dola-
bell’a, Nucul’a si Lentone,^ divisorii Italiei in virtutea acellei lege, pe
care senatulu a declaratu-ua făcută cu violenti’a. Unulu d’in ei a com­
pușii mime, cellu altu a jucatu tragedi’a. Ce voiu dice despre ApuluDo-
mitiu ? allé cărui bunuri le vediuramu proscrisse acumu : atâtu de mare
este negligenti’a procuratoriloru. Acestu-a de currendu invenină cu ior-
ti’a pe fiiulu surorii selle. Dero nu potu trai cumpetatu cei-a caii la-
comescii bunurile nostre, pe candu rissipescu pe allé loru. Vediuramu
cbiaru licitatiunea lui P. Deciu, unu barbatu forte illustru, care imitandu
exemplele strabuniloru sei, se devota pentru creditorii sei. Cu tote ace-
cestea nu s’a gassitu la acea-a vendiare nici _unu cumperatoru. _ E de
risu omulu, care crede co pote scapâ de datorii, vendiendu bunuiile al-
toru-a. Dero ce se mai dicu despre Trebelliu ? pe care paru co Iu urma-
rescufuriele debitoriloru, =’coci amu vediutulicitatiuneabunuriloruselle res-
bunanduabolirea detorieloru. Ce semai dicu despre T. Plancu,^ pe care unu
cetatianu forte distinsu, Aquil’a, l’a espulsu d’in Pollent! a, rupendu-i si
unu petioru? de ce nu i s’a intemplatu acesta-a mai de nainte, coci ,n ar
mai fi pututu se se intorca aci ! Eram se trecu cu vederea lumin a si
(’) Âgrulu Campanu era asia de fertile iiicâtu se considera ca nutricea tutoru.
VI. (') Gratia acestui capitula putemu completa numele septemviriloru, cariluro
M. Antoniu, L. Antoniu, Dolabell’a, Nucul’a, Lentone, Mustell a si lirone.
(’) Allusiune ironica la devotamentulu celloru doui Decii cari munro pentru re­
publica. — In câte-va cuvinte oratorulu arrêta câtu de departe este de străbunii
sei, acestu Deciu care, incaroatu de detorii, vinde nu bunurile selle ci pe allé al-
^Trebelliu, ca tribunu allu plebei, se oppusesse la legea abolirii datorieloru; de
acea-a Cicerone dice, co acumu Iu urmarescu f uriele debitoriloru, nindu-oo n a voitu
se-i scape de detorie.
(‘) Vedi Pilippic’a XIII, cap. 12. - • v . r- a i
L. Pontiu Aquil’a unulu d’in ucissorii lui Cesare care muri in batali a de la
Mutin’a, ca locutenente adu lui D. Brutu.
 186 _

gloria acellei armate, pe C. Antoniu Cimbru, fiiul« lui Lysidicu, insusi

unu Lysidicu, dupo accepțiunea greca, « fiinduco ellu a violata tote dreptu-
rile, afora numai deco unu Cimbru are dreptulu de a ucide pe unu ger-
manu." Cu ua trupa atâtu de mare si de assemine specia, ce crime nu va
comrnitte Antoniu, candu Dolabell’a se aiî'unda in atâte parricide fora a
ave' ua assemine trupa, ua assemine banda de latroni ? Deci deși m’am
deosebitu"in părere adesse ori si contr’a vointiei melle de Q. Fufiu, acum
m’am unita bucurosu cu opininnea lui. De aci trebue se conchideti, co
eu nu sum deprinsu a combatte omenii, ci opiniuiiile. De acea-a nu mi­
mai me unescu, dero addncu si multiamirile melle lui Q. Fufiu. Ellu e-
mise ua părere severa si demna de republica, declarandu pe Dolabell’a
inimicii si opinandu co bunurile lui trebue se devina publice. Deși nu
se mai putea adauge nimicu la acesța-a : (coci ce s’ar fi pututu decretă
mai energica si mai severii ?) totuși ellu disse co, deco veri-uniilu, d’in
cei cari eiau consultat! in urm’a lui, ar emite ua părere mai energica, se
va uni cu dens’a. Cine pote se nu laude assemine severitate?
,11. Acumu, fiinduco Dolabell’a a fostu declaratu inimicii, trebue iir-
maritu cii resbellu. Altiiminterea nu va sta linistitu : ellu are na legiune,
are sclavi fugari, are ua mâna de scelerat! impii ; chiaru densulu eciite-
șatoru, violentu, luptătorii! de morte ca unu gladiatorii. Deci, fiinduco
ieri a fostu declaratu inimicu, trebue se purtâmu resbellu cu Dolabell’a,
trebue se allegemu unu generale. S’aii emissu doue păreri, nu approbu
pe nici-un’a d’in elle : pe iin’a,^ fiinduco ua consideru periculosa totu-
de-nna, candu nu este indispensabile : pe alt’a,^ fiindu-co ua credii ino­
portuna in aceste imprejurâri. A deferi puterea extraordinaria cuiva e unu
iapiu populare si usioru, ero nici-de-ciim demiiu de gravitatea nostra, nici
decumdemniide acesta ordine. In marele si crancenulu resbellu cu Antiocliu,
provinci a Asi’a cadiusse lui L. Scipione, dar fiinduco acestu-a se consideră
pucinu energicii si pucinu vigiirosu, senatulu vrù se treca acesta sarcina
a collegulu seu, C. Leliu, tatalu lui Leliu supranumitu sapientele; a-
tunci se ridieâ Scipione Africanulii, fratele mai mare’ allu luiL. Scipione,
si ceiu se se înlăture acea péta de la familia sea : ellu declara, co si fratele
seu avea destullu curagiu si destulla prudentia, si co chiaru ellu i va servi
ca locnțenente, cu țota etatea si faptele selle. Indata ce disse acestea, nu
s a schimbata nimicu in provinci’a lui Scipione, si nici ua putere extraor-
F) Acestu Cimbru, care fusesse pretore sub Cesare, era fiiulu lui Lysidicu, care
pe grecesce insemnedia violatorele dreptului (Xúw, Sizn).
(J Inco uuu jooude cuvinte, ce ’si permittea Cicerone chiaru in aifacerila celle
™sse p^fr^tele seu insemuedia si Germanu si frate. Cimbru uci-
loZ 1 lui b- Cesare, care cerea se se investesca P. Serviliu cu pu­
tere dictatoriale spre a combate pe Dolabell’a.
propuneau se se trampta consulii Hirtiu si Pans’a in Asi’a si in Syri’a,.
Dolabell’a^ Diiaru acelle provincie, spre a pute lupta mai cu successu contr’a lui
Africa^ulu^''"^° spune d’in contra co Scipione Asiaticulu era mai mare decâtu
 187

dinaria nu s’a creatu mai multu in acestu resbellu, de câtu in celle doue
d’antâiu resbelle Punice atâtu de importante, cari au fostu purtate si ter­
minate de consuli sau de dictatori, de câtu in resbellulu lui Pyrrbu, de
câtu in allu lui Filippu, de câtu mai in urma in resbellulu Achaicu, de câtu
intr’allu treilea Punicu. La acestu-a poporulu Romanu ’si delega sin guru
unu commendante capabile, pe Scipione; dero cu tote acestea voi ca ellu se
porte resbellu in calitate de consule.
VIII. iVvuramu resbellu cu Arisîonicii.’■ sub consulatulu lui P. Lici-
niu siL. Valeriu. Poporulufu intrebatu, pe cine voiesce densulu ca se porte
acestu resbellu. Consolele si ponteficele maxirau Crassu, impuse amend’a
collegului seu Flaccu, flaminele lui Marté, deco s’ar departâ de la funcțiunile
sacre. Poporulu i ertâ acesta amenda : dero ordina ca flaminele se se
suppuna ponteficelui. Nici chiaru atunci poporulu Romanu nu incredin-
tiâ resbellulu la unu particulara : cu-tote-co traiâ inco Africanulu, care
cu unu annu mai inainte triumfasse contr’a Numantiloru, si care, de si
Întrecea pe toti cu multu in glori’a si virtutea bellica, obținu suffragiulu
numai de la doue singure triburi. Astu-fellu poporulu Romanu dede
conducerea resbellului mai bine consulelui Crassu, de câtu particularului
Africanu. Câtu despre puterile extraordinare alle lui Cn. Pompeiu, acestu
barbatu superiorii si cellu d’antaiu dintre toii, nisce tribuni turbulent! ai
plebii^ le au propușii. Resbellulu cu Sertoriu s’a datu de senatu unui
particulara, fiinduco consulii Iu refiisau, si in acellu-asi timpu L. Filippu
declară co tramitte pe Pompeiu pentru consuli, ero nu in calitate de pro-
consule.8 Sunteniu noi comiții?^ sau introdussu-a in senatu sollicitarea
functiuniloru L. Cesare, unu cetatianu atâtu de ferinu si gravu ? Bărba­
tului cellui mai illustra® si cellui mai virtosu ’i-a deferitu densulu com-
mendulii, dero cu tóté acestea unui particularii. Prin acésta-a Cesare ne
a pusu intr’ua situatiune forte grea. Deco me voiu ani cu densulu, voiu
introduce sollicitarea in curia. Deco nu me voiu uni, voiu ave aerulu de a
refusâ, prin votulu meu, ca in comiții, uaonore amicului cellui mai scumpu.
Deco voiti ca comitiele se se tina in senatu: se sollicitămu, se candidămu.
Numai se ni se dea tablitie, cumu se dă poporului. De ce viei, Cesare, ca
fi) Filippu, resele Macedoniei, care fu invir.su de T. Flaminimi _ .
VIII, (b Âristonicu, fiiulu lui Eumene. regele Pergamului, fu invmsu de Ro­
mani. Crassu care fusse tramissu mai antâiu contr’a lui si cye peri ucissu de cu-
stodi. fu primulu pontefice maximu, care comrnendâ ua armata atora d ni Itaii a.
f’l Gabiniu si Maniliu furo tribunii poporului, cari staruiro a se decreta Im Pofti-
pehi unulu resbellulu contr’a piratiloru, altulu resbeliulu coiitr a lui.Mithridate.-
Este de mirata corn Cicerone tratedia de turiuknti pe acești tribuni a carorulege
ua sustienusse cu multa ardore in Orat. pro țege Mamlia. 8e vede co esperienti a
’lu facnsse se recunnosca gresiellele ce commisesse in trecutu.
(’) Cându se tramittea cine-va in provincie cn putere de consule se dicea ._eum
mitti pro consule fproconsule). Filippu se oppuse la tramitterea lui Pompeiu ca
proconsule fpro consule} ci propuse a se tramitte «in loculu consuliloru» (pro con-
Numai comitiele, adica adunarea poporului, avea dreptulu de a conferii func-
tiuni si de a da provincie, ero nu si senatulu.
(^) Consularelui V. Serviliu, fiiulu îsauricniui.
 _ 188 __

barbatuln eellu mai distinsa se para a fi incercatu ua respingere, neu-

nindu-ne cu tine, sau ca fia-care d’in noi se para neluatu in sema, deco
pre candu suntemu ecuali in demnitate, nu suntemu considerați demni de
acea-asi onore ? Dero (coci audu dicundu-se) dupo propunerea mea s’a
datu tenerului C. Cesare unu commendu extraordinariu. Caus’a e co si
ellu mi dedesse mie unu adjutoru extraordinariu. Candu dicu mie , dicu
senatului si poporului Eomanu. Nu voiu accordá őre acellui-a, de la care
republic’a primea unu adjutoru, pe câtu de neasteptatu, pe atâtu de mare,
in câtu fora densulu nu putea fi salvata, nu-i voiu accordá, dicu, unu com­
mendu extraordinariu ? D’in doue un’a : Trebuiâ ori se-i retragemu ar­
mat’a ori se-i dâmu commendulu. Care este cuventulu sau cum este
cu putintiaca ua armata se se tiena fora commendu ? Nu trebuie dero con­
siderata ca datu, cea-a ce nu s’a ridicata. Ati fi ridicata, părinți conscrissi,
lui C. Cesare commendalu, deco nu i l’ati fi datu. Militarii veterani cari,
stringendu-se in prejurula numelui, commendului si autorității lui au
luahi armele pentru republica, voieaa se fia commendati de densulu :
legiunea Martia si a Patr’a, trecunda sub autoritatea senatului si demni­
tatea poporului Romana, ’la cereau pe ellu ca generale si coramendante.
Necesitatea resbellului dede lui C. Cesare commendulu, senatulu i dede
numai fascele. Inse unui cetatianu otiosu, unui particularu fora occu-
patiune, te conjuru, L. Cesare, (si me adressediu la unu omu experimen-
tatu), candu i-a accordatu senatulu vre unu commendu ?
IX. Dero destullu despre acestu puncta, ca se na amu aerulu a refusâ
suflragiulu meu unui omu' forte iubita si de mare merita pentru mine.
Si apoi cine pote refusâ suffragiulu seu unui barbatu, care nu numai co
nu cere acesta onóre dero nici nu voiesce a ua primi ?—Cea alta propu­
nere inse, părinți conscrissi. ca consulii se traga la sorti Asi’a si Syri’a,
pentru a urmări pe Dolabell’a, este contraria demnității consuliîoru, con­
traria gravității circumstantieloru. Voiu spune, de ce acesta propunere nu
este utile republicai, dero mai antâiu vedeți câtu de rusinosa este pentru
consuli. Câiidu unu consule designatule impressuratu; candu salutea re­
publicei depinde de la liberarea lui; candu cetatianii corrupti si parricidi
s’au ridicatu contr’a poporului Eomanu; candu purtămu acestu resbellu,
in care ne luptămu pentru demnitate, libertate si viuetia, unu resbellu
astu-fellu incâtu acellu-a, care ar cade' in mânele lui Antoniu, nu se pote
așteptă de câtu la torture si la chinuiri; candu apperarea tutoru acestora
interessé este incredintiata si recommendata unoru Consuli excellenti si
forte curagiosi : se se mai faca ore mențiune de Asi’a si Syri’a, ca se dămu
materia urei sau pretextă suspiciunii. Dero,pi propunu acesta-a dupo ce
va fi liberata JBrutu^ : atâtu mai remânea, ca se dica : dupo ce va fi de-
IX (^) P. Serviliu.
(’) Decimu Brutu era assediatu de Antoniu in Mutin’a.
(®) Deco consulii aru lassâ pe D. Brutu singuru si aru merge contr’a lui Dola-
belPa in Asi’a si in Syri’a, s’ar da locu la suspiciune, cum co făcu acestu-a de ura
contr’a Iui Brutu, care ucisesse pe amiculu loru C. I. Cesare.
(‘) Cei cari propuneau ca consulii se fia tramissi contr’a Iui Dolabell’a, cereau se
se faca aoesta-a dupo liberarea lui D. Brutu de assediu.
 189

lassatu, parassitu, tradatu. Eu inse credu co s’a facutu mențiune de pro­

vincie intr’unu tini pu cu totulu inoportunu; coci de si suffletulu teu, C.
Pans’a, ar fi indreptatu, dupo cumu si este, cotra liberarea bărbatului cel-
lui mai curagiosu si mai illustru dintre toti, cu tote acestea natur’a lu-
cniriloru te constringe intr’unu modu necessariu de a-ti dirige atten-
tiunea câtu-va si la urmărirea lui Dolabell’a si de ati iiitorce ore-care
parte d’in grigi’a si cugetarea tea cotra A-si’a si Syri’a. Deco lucrulu
ar li cu putintia, asiu vre ca tu se aibi mai multe sufflete, pe cari se
le concentredi la Mutin’a. Derofiindu-conu se pote, ceremu delà tine ca.
cu acestu suffletu distinsu si forte generosu, se cugeti numai la Brutu.
Acesta-a ua si faci tu, si inco cu cellu mai mare zelu ! cu tote acestea
doue lucruri, mai cu sema importante, nimeni nu le pote nu numai face
in acellu-asi timpii, dero nici chiaru imbracisiâ cu cugetarea. ® Noi sun-
temu detori a excită si a inflacurâ acestu zelu nobile allu teu, ero nu a
Iu distrage de locu cotra alte preoccupatiuni.
X. Adăugă la acesta-a vorbele omeniloru, adauga suspiciunile, a-
dauga invidi’a. Irnitedia-me pe mine, pe care totu-de-iin’a m’ai laiidatii :
am depusu’ ua provincia frumosa si avuta data de senatu, pentru ca, in-
latiirandu ori-ce alta occupatiune, se stingu incendiiilu paDiei. Nu va fi
nimene afora de mine,—cârui-a de securii, deco ai fi crediutu co acesta-a
este in interessulu affaceriloru telle, i-l’ai iicommunicatud’incaus a marn
nostre intimitati,—nu va fi nimeni, dieu, care se creda co provinci a ti
s’a decretatii fora voi’a tea. Te rogii, pe singulari a tea prudentia,^ fa se
dispara aceste rumori : siporta-te asiáin câtu se nu aibi aerulu a don cea-a
cenu ambitiouedi. Trebue se faci acesta-a cu atâtu mai rapede, cucatu il-
lustrulu teu collegu nu pote cadé in acea-asi suspiciune. Ellu nu scie,
nici nu suspicionedia nimicii d’in acestea. Ellu porta resbellu : sta in
lupta ; ’si espune sângele si viueti’a ; ellu va audi co i s a decretatu ua pro­
vincia mai nainte de ce se’si fi pututu imagina co s’a consumtu timpu pen­
tru acestu lucru. Me temu erosi ca nu cum-va __armatele nostre, cari se
offeriro republicei nu prin constringerea înrolam, ci prmtr ua ardore yo-
luntaria, se si slabesca zelulu, deco voru afla co noi ne occupamu de altu
ceva, ero nu de resbellulii care ne ammenintia. Deco provinciele paru a fi
dorite de consuli, dupo cum adesse-ori suntu dorite de multi barbati il-
lustri, redati-ne mai antâiu pe Brutu, glori a si ornamentulu Romei, pe
Brutu, care trebue conservatu Întocmai ca acea statua cadiuta d inceiu
si incredintiata custodiloru Vestei. Câtu timpu va exsiste acellu-a, vomu
existe si noi. Atunci ve vomu ridică, deco e cu putintia, pino h ceru pe
umerii noștri : de securu ve vomu allege provinciele celle mai demne

(’) Teori’a Aristotelica, primita și de moderni, cum co doue lucruri nici nu se

S'pXa. 1. G.1K'. -p»

• >. ««li““ “ P"*““
in templulu Vestei.
 190

VOI. Acum inse facemu ce este de facutu. Gestiunea este deco avemu se
t™mu liberi sau se pnmimu mortea, care de securu e de preferitu servi­
tutii. Apoi, ce ar fi ore deco cbiaru acesta propunere ar adduce intardiare
la urmărirea lui Dolabell’a? Candu va veni ore consulele? se asteptamu
noi pino candu nu va remané nici urma d’in orasiele si cetatiele Asiei
Dero voru tramitte pe veri unulu d’in locu-tenentii loru.—De securu co
VOIU approbá forte multu acestu-a eu, care pucinu mai liainte ii’am datu
unu commendu extra-ordinariu unui particulariu illustra. — Dero se
mai dice, voru traniite unu omu capabile. — Ore mai capabile de câtu
L. Servilii! ? Dero Rom’a nu mai are altului Asia-dero, commendulu ce
enșusi berviliu crede, co nici cbiaru senatulu nu are dreptulu de a-lu dâ
cuiva, se consimtu eu a fi datu prin decisiunea unui-a singura ? Avemu
trebuintia, părinți conscrissi, de unu omu activii si resolutu, de unu omu
care se aiba ua putere legitima si care, pe lunga autoritate, se posséda
armata si unu zelu probatu pentru liberarea republice!.
XI. Cine dero este omulu acestu-a ? Sau Brutu, sau C. Cassiu, sau a-
mendoui. Asiu votâ de securu, ca multi, pratru uuulu d’in consuli sau
pemru aniendoui, deco n’amu fi tintuitu pe Brutu in Greci’a si n’amu fi
preterihi ca adjutorulu lui se se intorca mai bine cotra Itali’a decâtu co-
ira Asi a : iiu pentru ca se avemu d’in acea armata unu refugiu ci pen­
tru ca armat’a lui Decima se aiba si unu adjutoru transmarinu, Afora
de acestea, parmti conscrissi, C. Antoniu tiene in frêu cbiaru acum pe
M. Brutu; ellu occupa Apolloni’a,* unu orasiu mare si importante : oc­
cupa, rai se pare, Byllidea : occupa Amanti’a : amenintia Epirulu : se
appropia de Illyricii : are câte-va cohorte,^ are callarime. Vomu perde
de secui u Greci a, deco Bruta va fi tramissu de acolo la altu' resbellu.
Mai trebue se ingrigimu side Brundusiu si de tote tiermurile Italiei. Cu
tote aceste me miru de Antoniu co intardiuedia atâtu-a timpu.®EIlu e de­
prinșii se SI lea manecele,* si se nu suffere multu timpii temerile assediu-
1111. Dupo ce va^ termină acestu lucru, si va vede' co pote ii mai utile re-
publicei, urniarindu pe Dolabell’a, decâtu remanendu in Greci’a, Brutu
ya lucra de sine, dupo cum facù pino acum : si, in mediloculu atâtoru
incendm, la ean trebue se allergâmu indata, nu va așteptă ordinile sena­
tului Brutu SI Cassiu, in multe imprejurâri, au fostu singuri ei senatulu.
bl intr adeveru in ua disordine si confusiune atâtu de mare a tutoru lu-
cruriloru, este necessarin a ascultă mai bine de imprejurâri, decâtu de
datniele vechi. Nu acum pentru antâi’a data, Brutu si Cassiu a conside-

XI. (') Apolloni’a, ua cetate d’in Epiru, pe care C. Antoniu ua délassa mai in
urma, candu simți colocuitorii sei tienu cu Brutu.—Byllidea d’in Illyricu si .Aman-
ti a din ilacedoni a.
. (’i Antoniu avea siepțe cohorte, dero Cicerone nu spune numerulu loru avendu
inteiițiune de a exagera fortiele lui C. Antoniu, spre a puté obține de la senatu
mantienerea lui Brutu in Greci a.
(p Cicerone se mira, co Antoniu n’a trecutu inco d’in Greci’a iiTltali’a.
( j Militarii Romani combateau cu braciele gole si nu ’si puneau manecele de
catu candu callatorieau.
 19_l

ratu salutea si libertatea patriei ca legea cea mai santa si ca dațin’a cea
inai buna. Asia-dero chiaru deco nu ni s’ar face reportu despre urmări­
rea lui Dolabell’a, totuși eu asiu consideră lucrulu ca decretatu, fiindu-co
acesti-a suntu nisce barbati asia de superiori in virtute, autoritate si no-
bilitate ; armat’a unui-adintr’ensiineestedegiâcunnoscuta, acellui-altu
ua scimu d’in auditu.® XII. Brutu, dero n’a astepțatu decretele
nostre, fiindu-co ne cunnosce dorintiele. Ellu n’a plecatu in Grefa, pro-
vinci’a sea, ci a sburatu in Macedoni’a provinci’a altui-a^ : a conside-
ratu ca alle selle tote, ce voi voiti se fia alle vostre; a inrolatu legiuni noue
si a luatu comraendulu celloru vechie: a luatului Dolabell acallarimeasi,
din autoritatea sa propria, l’a declaratu de inimicu allu republice! candu
nu erâ inco petatu de unu atâtu de mare parricidiu. Deco n’ar fi fostu
asia, cu ce dreptu ar lua callarimea de la unu consule ? Dero C. Cassiu,
care e dotatu cu na ecuale mărire de suffletu si prudentia, n’a plecatu
ore d’in Itali’a cu scopu de a impiedecâ intrarea lui Dolabell’a in Syria?
Dupo care lege ? Cu ce dreptu ? Cu dreptulu pe care insusi Joue l’a șta-
bilitu, ca ori-ce ar fi salutariu pentru republica, se se considere legitimu
si dreptu; coci legea nu este altu-ceva, decâtu rațiunea drepta emanata,
de la vointi’a dieiloru, care commenda celle oneste si opresce celle contrarie.
Acestei legi dero s’a suppusu Cassiu, candu a plecatu in Syri a, iuti ua pro
vincia a altui-a, dupo legile scrisse, in a sea inse dupo legea naturii, candu
celle scrisse suntu nemicite. Dero, pentru ca acestu actu se se confirme si
de autoritatea vostra, sum de parerea urmatore: Considerandu co_ P. Dola-
bell’a precum si agenții, socii si adjutorii crimei cellei mai orribile si mai
crude a acestui-a, au fostu declarați de senatulu poporului Eomanu ca
inimici ai republice!; considerandu co senatulu a decisu ca P. Dolabell a
se fia urmaritu cu resbellu, pentru ca acestu omu, care a violatu tote le­
gile divine si umane printr’ua crima noua, neaudita, inexpiabile,^ si s a
facutu culpabile cotra patria de unu parricidiu infioratoru, se ’si ieâ de
ia diei si de la omeni pedepsele meritate si cuvenite : senatulu decreta,
ca proconsulele C. Cassiu se administredie provinci’a Syri’a, ca si candu
ar fi obtienutu-ua in modulu cellu mai regulatu : ca ellu se primesca
armatele de la proconsulele Q. Marcin Crispu, de la proconsplele L. Sta-
tiu Murcu si de la locuténintele’ A. Alienu, si acesti-a se ile transmitta
lui • ca cu aceste fortie si cu acellea pe cari le ar fi preparatu pe lunga
acestea, se urmaresca pe uscatu si pe apa pe P .Dolabell’a : si pentru ia-
cerea acestui resbellu se aiba dreptulu si puterea de a ridică d in Syri a,
Asi’a Bithyni'’a si Pontú năile, marinarii, bani si ori-ce i șe va pareane- ,
cessariu pentru conducerea acestui resbellu : si ca in ori-ce provincia ar
-,6-, Armat’a lui Brutu eră cunnoscuta fiindu co eră mai apprope de Itali’a, in
fireci’a- dero armat’a lui Cassi.,, fiiudu in Syri’a,.erâ pucmu cunnoscuta, ..
XII G) Acesta provincia fusesse decretata lui Q. Hortensiu, mse M. Antoniu
ua dede fratelui seu Caiu.. - Acesta mesura fusesse abrogata ca illegale.
Trehoniu nu fusesse inco uccissu. . , .
(V Dolabell’a avea patru locu-tenenti : pe AHienu, M. Octavin, Sex. Marin si
C. Titiu.
 192

intrá. d’in caus’a acelíui resbellu, acollo puterea proconsulelui C. Cassiu

se fia inai maré de câtu a acellui-a care va administra acea provincia
atunci, candu proconsnlele C. Cassiu va veni intr’ens’a;—co regele Deio-
taru^ tatalu si regele Deiotaru fiiulu, de voru adjutâ cu fortiele si cu
banii loru pe proconsulele C. Cassiu, dupo cumu adesse ori in multe
resbelle au adjutatu inaperiulu poporului Komanu, voru face unu actu
placutu senatului si poporului Romanii; — co deco cei-l-alti regi, te-
trarchi si dinasti voru face totu astu-fellu, senatulu si poporulu Konianu
nu va uita servitiele loru; — in fine ca consulii, C. Pans’a si A. Hirtiu,
unuia d’in ei sau amenduoi, cum voru voi, dupo restabilirea republicei,
se faca la cea d’antâia occasiune reportu la acesta ordine despre provin-
ciele consularie sipretoriane. In timpulu acestu-a provinciele se se guber-
nedie de cotra cei cari le gubernedia, pino cându senatulu va tramitte
successoru fia-carui-a.
XIII. Prin acestu senatus-consultu veti inflaccurá pe Cassiu cellu plinu
de ardore si veti armă pe Cassiu cellu armatu; coci nu puteti ignora nici
valorea nici fortiele lui. Valorea lui ua vedeți : de fortiele lui auditi :
elle suntu alle unui barbatu curagiosu si decisu, care cliiaru fiindu viu Tre-
boniu, n’ar fi lassatu se petrunda iu Syri’a latrociniulu lui Dolabell’a. Al-
lienu, amiculu si consangenulu meu, dupo oînmoruiu lui Treboniu, pleca
nemai voindu se se numescalocutenentele lui Dolabell’a. Ua armata ro­
busta si victoriosa se afla sub commendulu lui Q. Ceciliu Bassu, ’ unu
cetatianu intr’adeveru privatu, dero curagiosu si distinsu. Armat’a regelui
Deiotaru tatalu si lui Deiotaru fiiulu, este mare si formata dupo disciplin’a
romana; fiiulu are unu venitoru mare, dispositiuni de spiritu faimose, vir­
tute superiora. Ce se dicu despre tata ? a cărui buna-vointia cotra popo­
rulu Romanu a inceputu ua-data cu viueti’a lui; ellu n’a fostu numai so-
ciulu commendantiloru noștri in resbelle, ci cbiaru commendante allu
fortieloru selle. Câtu de frumosu, câtu de onorificii, câtu de respectosu
au vorbitu adeșse ori in senatu despre acellu barbatu si Suira,^ si Mu-
ren’a, si Serviliu, si Lucullu! Ce se mai vorbescu de Cn. Pompeiu ? care
a consideratu pe Deiotaru ca singurulu d’in totu universulu amicu de
anima si intr’adeveru devotatu, singurulu omu fidele poporului Romanu.
Amu fostu coftimendanti, eu si M. Bibulu, in provinciele vecine si limitrofe
cu regatulu seu.^ Acellu rege ne-a datu adjutore si de callarime si de tru­
pe pedestre. Veni apoi acestu resbellu civile crâncenii si calamitosu. Ce ar
fi trebuitu se faca Deiotaru atunci ? ce ar fi fostu mai bine se faca ? nu
este necessariu a spune, mai cu sema candu fortun’a resbellului s’a de-
claratu contr’a sentimenteloru lui Deiotaru. Deco in acestu resbellu a com-
XIII. () Bassn, parténu ardinte allu lui Pompeiu, formasșe ua armata conside­
rabile, occupasse ua mare parte d’in Syri’a si batusse mai multi generali Ellu cedă
cam fora voia trupele selle lui Cassiu,
4.1, primi multe servitie de la Deiotaru in primulu resbellu contr’a Iui Mi-
thridate; — Muren’a in secundulu resbellu contr’a lui Mithridate; — Serviliu in
primulu resbellu contr’a piratiloru; — Lucullu in tertiulu resbellu contr’a lui Mi­
thridate.
 193

rnissu veri-una errore, a imparfcasitu-ua cu senatulu: deco inse opininnea

sea a fostu drepta, nu treb uecriticata ua causa învinsa. Cu fortiele selle
se voru uni si alti regi, voru veni cliiaru contingente. Nu voru lipsi nici
vasele : atâtu de multu Syrianii stiinedia pe Cassiu, atâtu de putinte e
numele seu in Syri’a si in Penici’a! XIV. Eepublic’a, părinți conscrissi, are
preparați! contr’a lui Bolabell’a unu generale, pe C. Cassiu, si nu numai
preparați!, dero si experimentat!! si curagiosu. Ellu a facutu acte mari ’
înainte de sosirea illustrului barbatu, Bibnlu, candu a imprastiatu pe com-
mendantii cei mai remimiti si fortiele celle mai mari alle Partiloru, si a
liberați! Syri’a de terribilea năvălire a Partiloru. Lassú Ia ua parte glo-
ri’a lui cea mai frumosa si mai mare. Fiindu-co affirmarea ei nu este inco
plăcută tutori!, se ua conservămu mai bine iu minte, de câtu se ua at-
testămu prin vorbe. Am observații, părinți conscrissi, degiâ dicendii-se
de unii, co prea multu onorediu pe Brutu , co peste mesiira laudii pe
Cassiu si co opininnea mea ar fi ca se se dea lui Cassiu puterea si auto­
ritatea suverana. Dero pe cine onorediu eu ? De securii pe acei-a, cari
suntu onorea republicei. Ce ? n’am oiioratii ore pe D. Brutu in unire cu
voi toti ? M’ati inculpâ voi ore pentru acesta-a ? Cumii ? onorâ-voiii eu
mai bine pe Antonii, desonorea si rușinea nu numai a familielorii loru
ci si a numelui Romanii ? se onorediu ore pe Censorinii, inimiculii no­
stru in timpii de resbellii, vendiatoriiln averilorii nostre in timpii de pace?
Se ciillegii ore celle-alte sfermatiiri d’in acellii latrociniu ? Eu inse, pe
acești inimici ai păcii, concordiei, legiloni, justiției si libertății, suin atâtu
de departe de a-i onoră, in câtu ’mi este cu nepiitintia, ca se nu-i iirescu
intr’atâtii, pe câtu iubescii republic’a. Vedi, mi se dice, se nu supperi pe
veterani. Aceste vorbe le aiidii mai totii-de-iin’a. Iiitr’adeverii eu suni
detorii se sustienii pe veterani, dero pe acei-a cari au intentiuni bune :
1111 trebiie inse se nie temu de locii de ei. Pe veteranii cari au liiatii ar­
mele pentru republica si au urniatu pe C. Cesare, d’in recunnoscintia
pentru binefacerile părintelui seu, si cari astadi appera republic’a cu ma­
re periclu, siim detoru nu numai a-i siistieiie ci si ale mari recompensele.
Cei cari stau liniștiți, ca legiunea a sessea si a opt’a, crcdii co merita
consideratiune si lauda. Inse pe socii lui Antoniu, cari dupo ce au mân­
cații binefacerile lui Cesare, assediedia pe unu consule desigonatii, amme-
nintia Rom’a cu focii si cu ferm, si s’au datii lui Sax’a si iui Cafone,
omeni nascuti pentru preda si crime, este cineva care se creda co trebiie
se-i cultivămu ? Prin urmare, sau suntu buni si trebiie se-i recompen-
sămii, sau suntu iubitori de pace si trebue se-i protegemu, sau suntu
nisce impii alle căroru furori ne-aii facutu se ridicămii contr’a loru unu
resbellii si nisce arme legitime. XV. Cari suntu dero veteranii alle căroru
anime se ne tememii a le offensá ? Sa fia ore acei cari dorescu ca Brutu
XIV. (') Cassiu, era cestore allu lui M. Crassu in Syri’a. candu acestu-a fusso
uccissu de Parti si provinciele romane invadate de inviiigetori. Cassiu éi bătu si
’i puse pe fuga. .....
(’) Cicerone imparte pe veterani in trei grupe : boni, quieti, impii.
13
 __ 194___

se fia liberatu^ de assediu? deco salutea liü_Brutu li este scumpa,

cum potu se uresca numele lui Gassin ? Sau aeei-a cari lipsescu d m a-
mendoue armatele? Nu me temu, co veri-unulu din acesți-a, câroiu-a
le place repausulu, se fia cetatianu reu. Câtu pentru a trei a specia, nu
de militari veterani, ci de inimici inversinnati, dorescu se li se infiigape-
deps’acea mai cumplita. Dero in fine, părinți conscrissi, pino candu yomu
conformă decisiunile nostre cu capritiulu veteraniloru ? Ce va se dica a-
cesta pretensiune a loru, acesta arrogantia atâtu de mare, ca se allegemu
chiaru generalii dnpo piacúin loru ? Eu unulu (coci trebue se, ve spunu,
părinți conscrissi, cea-a ce simtiu) credu co nu trebue se ne occupamu
atâtu de militarii veterani pre câtu ar trebui se ne occupâmu_de_cea-a ce
cugeta militarii teneri, florea Italiei, de ce cugeta nonele legiuni, prepa­
rate pentru liberarea patriei, de ce cugeta tota Itali’a despre gravitatea
vostra. Nemien nu e totu-de-un’ain_flore; ua generatiune succede altei-a;
multu timpu au fostu in flore legiunile lui Cesare : acumu snntu in florea
loru allé lui Pans’a, suntu in florea loru allé lui Hirtiu, suntu in florea
loru allé lui Cesare, suntu iu florea loru allé lui Plancu: acestea le în­
trecu in numeru, le intrecu in vigorea etâtii. Ie intrecu forte multu chiaru in
prestigiu; coci elle porta unu resbellu pe care Iu approba tóté națiunile.
Acestoru-a li s’au promissu recompense : acelloru-a li ș’au datu. Veteranii
se se bucure de recompensele primite ; acestoru a se li se dea ce le amu
promissu. Acesta purtare, speru, co si dieii nemuritori ua considera ca
cea mai ecitabile.
Intemeiatu pe aceste consideratiuni credu, părinți conscrissi, co pro­
punerea, ce v’am expusu-ua, va obtiené approbatiunea vóstra.

XV. (‘) Veteranii d’in armat’a lui Cesare Octavianu.

(') Cicerone nu se teme co veteranii, cari n’au luatu armele nici pentru nici
contra lui Antoniu, se voru préoccupa de DolabeH’a.
A DOUE-SPRA-DIECEA FILIPPIOA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LUI

M. ANTONIU
 r

:A'

i'

Aafă5iKÎ-.A.H^i8.&KJO(J' À"
)

1 A

?i H0H>L3 î3 U rj\ 1'

' i'J.Î AÍITÍ^Í)«

nWuTZíA

;r^iS
 NOTITIA LITTERARIA

Antoniu perdu speranti’a co-i remasesse in seiiatu, candu audi despre misicarea
lui Marcu Brutu si despre decretulu datu de senatu cu acea occasiune. Disperata
ellu ’si mari violenti’a contr’a Mutinei si attacâ cu inversiunare pe D. Brutu.
Acesta scire consterna Eoin’a. Toți se temeau de triumfulu lui Antoniu si de
orrorile ce va commite densulu victoriosu. Cicerone, pg lunga jiceste temeri, mai
avea si mustrarea cugetului, cumu co ellu attrassesse assupra tuturoru furi’a lui
Antoniu prin vehementi’a invectiveloru selle.
Aceste motive ’lu facuro se taca, candu consularii Pisone Cesoninu si Pufiu Ca-
lenu propusero ua noua deputatiune, si chiaru se primesca a luă parte intre depu-
tati. Acesta resolutiune inse nu tienu multu. Cicerone, reflectandu la periclele ce-lu
așteptau, ’si schimba parerea si, la prim’a siedintia a senatului, arretta rațiunile
cari ’lu Îndemnau a nu luă parte la deputatiune.
Acestu-a este subiectulu Fiîippicei a driue-spra-diecea.
Cicerone incepe prin a-si marturi errorea, expune inconvenientele unei secunde
deputatiuni si arretta d’in nou co pacea cu Antoniu este inutile, rusinosa si im-
possibile.
Argumentulu seu cellu mai putințe este : Antoniu, care n’a voitu pacea atunci
candu D. Brutu putea se-i oppuna ua resistentia tenace, ca atâtu mai multu nu ua
va voi asta-di, candu fortiele lui Brutu suntu impucinate.
Oratorulu termina declarandu co ellu n’ar pute lua parte la ua deputatiune, care
Tar expune la multe perlele, fora nici ua utilitate pentru republica.
De si conclusiunea discursului lui Cicerone, care invellue cnventul mi e frica cu
multa abilitate oratorica, nu contiene unu refusu formale, cu tote acestea argu­
mentele selle influentiaro intr’atâtu senatulu in câtu se renuntiâ cu totulu de la
deputatiune. — Consulele Pans’a pleca, dupo câte-va dille, cotra Galli’a, spre a se
uni cu collegulu seu A. Hirtiu si cu junele Cesare si spre a Încerca printr’ua ba-
talia decisiva se liberedie pe Decimu Brutu.
AcestaPilippica a fostu pronuntiata in ultimele dille alle lui Martiu. a. U. C. 710
 I'

•4

b'V^' ?
Z

L
‘ !.
' ■'W
■fi'iii'.'iiaf/n Mijii’f»'- íímaí ,aținea; (i;eja;Lfc;))ß!’f< (f’íííiii(i'-^á/4ii’t(»(j a 1
'‘huit w
ïfSiii;;ipii.f.,&i );f6i;'i') V it'j'/fi üa.'ff.tr.i'^a'lii''«•«/) lílíri-j-i'/ííl i.niwlfi i fütii'lfi üMi-Î’ i
■ .oXrjÎ! .(f‘ ({.it'u.rttftiij'/tfi «1 lit iiia'ïDM öltiiíÁih 0iw
Af) is-JtloWt. V’t (Hi^înüiit hît.KfliWt'bî föl: A'Äöa Jțiwtertiî eùfk »tátófi
ÍBíti jfomaj .ffBBbiriiíyutfHaft*íf-ís>hítHi<5á\:í.7 !F> jfj'hniu
'. fa? fretj./jrí,/(Míte-xa aiBvswfö Mbo'í »!>'«'’ i
' / . ."iffíjiH rr/fiít'-'í'íK'ítií B'iíííJHfafíjv Kí"í^;wiir-s.íA '-

r.M íj0ftH Í4 o'Wí'íS? wí’ oyíibíi', ''é

oifat «■;£,* /f'iä‘iifth([ ll•|i|ilh ïifi <,‘iví^tiq6v^ .'»■■■•i'

»limíbjrftíMníííí ^rffwMfțâ'i a .«íhíiínű «'«iaf éefMííÍ?a ta*, .«tertjb.-: •

. .|. 'I • . ■ ' ■ ,9íiflüjíti)qa|»’4i?'j!wípi(í ■ ít ít'Vftmssb? »V i'irt) ■ e
jnațtii-B'iițK-itswb n hsttșrt’u'i Hfüí e Xíítí'-ívta;} ç-ii'aiy ' ••■',;■
' í&ÍÖK;eiB' ilfp^frtwfß'.i \O-«!í; 'îiiW^X-Î.'țUQloJi’W Hjv! i<!(K Ií'í) B« ț 6(f>aí’!'í.ö!Íftt'i'‘»^> ‘'í
. -/if'ía Jís.9?»t?Kí ráf^tÁ tei (>■» .'fíbí .ísl'Í^BÍf^rirt ’<!
' ■' , ■ ' ' ' ' ' - ■ ■ blitfisíj*;,,
ÉMitïta, *,'a ffwi .iriiiffhțA Síffftsnt «iș. tilflJií/íKü’ffft ■ ■ ■
,■ áfl ,f»ee!t;;í irfíüíí'iís'y, 11" fl’lHííf aîiit.î..fí ■

,‘i.>f'!kfcíí'a« ;'.-í SÍ ' ■■« «HÍ jí<p£ -ía'if ufíá •» lífoí'íTíííáiJítííiihftf&í jibiaítBÓ ■ - .■
% ' ■' ' ,/í'iíf íeij/; ;;i?!:aii‘J'’AÍ;f'í'5 «H ;‘)âf'A'«î t'>í'’í»j'jlfiríit pÍ Híttíqo •{&'{ ,,■
i' í, D'ii'í^ ■’( îi;« éií'ffavii'J '/ffförai "7.» .■'ie/ex-i't ra? biiiK’iejiiö. ațîwhîffíí'OÍÍ.
'-U^7í; «oíii s'mriíbi' iej ,<'í.>im7»4 fa-lt e . ■.: ' ?!f -(iah'i'hiw -ítfífftM'} BíflfW '
■ Jítí 0ÍI Hírtíi reiJííemrá ít f'í’i ír ítíetíi';« í^AJaMűtbTsírKiJfftii
»ít ß q'kií: ,«'«!; )/> (ftjá’i 3?®) Éíj-b 'á'í'vsí (i'íráji'í "í a t ,^’jtfíiíkÍtiiNl-
/i!(?.|M‘7JiiIíísai9'í;íí íi'á /;-í^ «.»H'Z! îî- ,'e’i/j .í'j.HiÍ7'Jt . í h>h iKAíjíiffe‘-'‘ 'í ' ' ,
. . , ' “ , .il ’''erl j/HiièiiiCÎ '!!/ /Æoisdîi.fvi «ifeß ßib-'
cít, 0 .□ ,>í «bstí-í Ifjfdi!; s'fia obtóití i«í(V*f«uj! aiKííijiíiiíMff’

/
■i-
 EILIPPIC’A A DOÜE-SPRA-DIECEA
I. Părinți conscrissi, desí pare főrte piicinu convenabile ca se se in-
sielle, se se ammagesca, se cada in errore acellu-a cu care v ati unițu de
multe ori in celle mai mari cestiuni: cu-tote-acestea me consolediu, nindu-
co m’am ammagitu Împreuna cu voi si împreuna cu consulele cellu mai
nrevediatoru. Pe candu doui consulari ne addussesse speranti a unei paci o-
neste, none ni se parea co ei, flindu-co erau amicii lui M Antoniu si őre
cumu ai casei lui, cunnoscu veri ua parte vulnerabile a situatiunii^selle,
care ni era necumioscuta noue : la unulu se afla soci’a si copiii lui An­
tonim cellu altu’* i tramittea si primea in tote dillele epistole. Iu susținea pe
facia.’Ni se parea, co îndemnarea subita la pace a acestoru-a, nu este fora
motivu. deore-ce nu ua facusse mai nainte. Veni apoi se ne îndemne si
consulele. Si ce consule? Deco caiitâmu prudentia, acellu-a care se pqte
insiellâ mai pucinu; deco cautămu curagiu, acellu-a care nu apprqbâ nici
ua pace de câtu cu coiiditiuuea suppunerii sau învingem lui Antoniu; deco
cautămu mărinimia, acellu-a care preferea servitutii mortea. Vqi chiaru,
narinti conscrissi, țineați minte decretele vostre celle severe iiițr ațatu, in
câtu cându vi s’a offeritu speranti’a suppunerii, pe care amicii lui Anto-
niu ua numiau pace, cugetat! a-i impune conditium de pace ero nu a primi.
Speranti’a mea se marisse, si credu co si avostra, candu audieam co cas a
liA Antoniu e cufundata in tristetia, co soci’a sea erâ desperata. Chiaru
aice pe partenii lui Antoniu, la faci’a căroru-a erau attintiti ochii mei, ei
"®îem nu eÎríiá, de ce Pisone si mai cu sema Calenu togmai in a-
cestirmomentu, asiâ de improvisu si atâtu de neastețdatu, au vorbitu
despre pace ? Pisone dice co nu scie nimicu, co n a auditu nînncu . asse-
Se dice si Calenu , co nici ua nouetate nu-i a vemtu. Bi dicu acumu
astmfelu flinduco ne credu implicați intr’ua negotiare pacificatoria. Dero
ce trebuintia este de ua resolutiune noua,, deco in situatiune.nd.e mmicu
nou*'' II. Suntemu insiellati, dicu, părinți conscrissi: amicii lui Antoniu
au apparatu caus’a lui, nu caus’a.republicei. Vedeam bine acesta-a, d ro
saliitea lui D. Brutu ’mi accoperisse petrunderea ca cu ua neguia, Deco

o CakU'p“cárT’lV/tó sustieneapecetatianii
periculoși republicei.
 in resbellu s’ar pute face substituiri, asiu priiini bucurosu ca, in loculu
lui Brutu scapatu, se fiu inchisu eu. Noi amu fostu sedussi de aceste vorbe
a lui Q. Fufiu : nu vomu ascultă pe Antoniu, nici chiaru deco s'ar re­
trage de la Mutin’a ? nici cJiiaru deco ar declară co va intră sub au­
toritatea senatului ? Parea ceva prea duru: ne amu lassatu a ne Învinge:
amu cessu. Departitu-s’a de la Mutin’a ? Nu sciu. Se suppune senatu­
lui ? Credu, dice Calenu : dero astu-felu, incâtu se si pastredie demni­
tatea. Pe Ercule, părinți conscrissi, trebue se lucrați d’in iote puterile ca
se perdeti demnitatea vostra, care este atâtu de mare, si se pastrati pe a
lui Antoniu, care nu este nemicu, nici nu păte fi ceva : ca ellu se câștige
prin voi demnitatea perduta prin densulu.Deco ar tractâ cu voi umilita,
p6te l’asiu ascultă : deși... (dero preferii a dice asia) l’asiu ascultă. Câtu
timpu inse stă in petiore trebue se-i sacrificămu Împreuna cu demnitatea
nostra si libertatea.—Inse nu mai avemu dreptulu de a desbate. S’a de-
cissu deputatiunea.—Dero ce ? nu are dreptu omulu cu minte se si correga
errorea ? Ori-ce omu cade iu errori ; nimenui de câtu nebunului nu e
permissu se perseveredie in errore; cugetările d’in urma (dupo cum se dice),
suntu de ordinariu celle mai intiellepte. S’a imprastiatu acea negura despre
care vorbii mai adineori: s’a facutu lumina, s’a descoperitu, vedemu tote nu
numai prin noi, ci si prin arrettările amiciloru noștri. Ati audiții adineori
discursulu unui barbatu illustrip: «Am gassitu, disse densulu, Întristata
cas’a mea, soci’a, copiii. Se mirau barbatii buni, me accusau amicii, fiindu-
co primissem deputatiunea in speranti’a păcii.» Nu e lucru de mirare,
P. Servilie, coci prin justele si severele telle consilie, Antoniu a fostu des-
poiatu, nu dicu de tota demnitatea, ci de ori-ce sperantia de scapare. Tu
se mergi ca deputatu la densulu, cine se mi se mire ? Ua vediu de la
mine : care sciu câtu de multu este accusata opiniunea mea, care fu si a
tea. Suntemu ore accusati numai noi ? Ce ? fora nici unu scopu curagiosulu
barbatu Pans’a vorbi adineori atâtu de multu si cu atâta moderatiune ?
La ce tinse densulu decâtu la a respinge de la sine fals’a suspiciune a tră­
dării ? Dero de unde vine acesta suspiciune ? D’in neasteptat’a patronare
a păcii, cu care se insarcină subitu, cuprinșii de acea-asi errore, ca si noi.
Deco amu fostu insiellati, părinți conscrissi, de ua sperantia falsa si
ammagitore, se ne intorcemu inderettu. Cellu mai sigurii portu pentru
cellu ce are părere de reu, este schimbarea decisiunii. III. Coci infine, pre
dieii nemuritori! in ce pote fi utile republicei deputatiunea nostra ? Utile
dicu ? Dero deco ’i va fi vettematoria ? ’I va fi ? nu-i a fostu ore degiă
vettematoria ? Credeți voi co acea passiune forte vina si pronuntiata a
poporului Eomanu de areciiperâ libertatea nu s’a micusioratu siimmoiatu
la audirea unei deputatiimi de pace ? Ce eifectn credeți co a produssu as-
supr’a municipieloru, assupr’a colonieloru, assupr’a Italiei intregi? fi-voru
elle cu acellu-asi zelu, de care erau infiacurate contr’a incendiului com-

II. (‘) P. Serviliu, unulu d’in cei siesse deputati destinați a merge la Antoniu.
Cei-alti erau; consulele Pans’a, M. Cicerone, L. Cesare, L. Pisone si Q. Fufiu Calenu.
 JOI
mune? Se uu credemu ore co li va paré reu, co si-au declarata si ma-
nifestatu ur’a contr’a lui Antoniu, populatiuniloru cari au promissu bani,
cari au ridicata armele, cari s’au offeritu cu suffletulu si cu corpulu, pen­
tru salutea republicei? Cum va approbá acesta mesura a nostra Capu'a^
care, in aceste imprejurâri, este ua a dou’a Roma? Ea a judecatrp a exi-
liatu, a alluugatu pe cetatianii impii. D’in manele acellei-a, acellei cetati,
dieu, care faeù ua Încercare eroica, fu sniulsu Antoniu ? Ce ? nu taiamu
noi ore nervii leginniloru uostre prin aceste mesure ? coci cine va meije
cu suffletulu inflacuratu la resbellu, candu i se offere speranti’a păcii?
Chiaru legiunea Martia, acea legiune ceresca si divina, va langedi si se
va immuiá la acesta scire, si va perde acellu glorioșii nume allu lui Marte :
spadele vorn cade, armele voru allunecâ d’in niâiiele loru. Conibatandu
pentru senatu, nu va crede co trebue se aiba contr’a lui Antoniu ua ura
mai mare de câtu senatulu insusi. Mi pare reu de acesta legiune, ini pare
reii si de legiunea a pa'r’a, care, recunnosciinducuacellu-asi curagiu au­
toritatea nostra, a delassatu pe Antoniu, nu ca consule si generale allu
seu, ci ca inimicu si appesatoru allu patriei : nii pare reu de acea escel-
lente armata formata d’in celle-l-alte doue, care dupo ce fu trecuta in
revista pleca la Mutin’a, si care iftdata ce va audi de numele pâcii, adica
de temerea nostra, deco nu se va retrage, de seciiru ’si va opri mersulu.
Cine va mai allergâ la lupta, candu senatulu chiama inderettu tru­
pele si suna retragerea? IV. Dero ce pote fi mai injustu decâtu ca noi
se decretâmu pacea, fora scirea acelloru-a, cari porta resbelliilu ? Si
nu niimâi fora scirea, dero chiaru contr’a vointiei loru ? Ore illustrulu
consule A. Hirtiu si C. Casare cellu nascutu printr’ua favore a dieilorii
in aceste timpuri, ei, alle cárom epistole, pline de sperantia, in victo­
ria le tienii in mâna, credeți co voiescu pacea ? Ei cern se inymga, si au
dorita se obțină frumosiilu si dulcele nume allu_ păcii nu prin tractatu,
ci prin victoria. Cu ce anima credeți co va audi in fine Galli’a despre a-
cestu lucru? coci ea a datu antâiu exemplu pentru respingerea, dirigerea
si susținerea acestui resbellu. Galli’a urmandu semnalulu, ca se nu dicii
ordinea lui D. Brutu, aassecuratu cu arme, barbati si bani primele ope­
rațiuni alle resbellului, ea a pusu in faci’a crudimii lui M. Antoniu totu
cornulu seu, ea este storsa de puteri, devastata, incendiata ; cu tote ace­
ste suffere, cu anim’a liniștita, tote rellele resbellului, numai se respingă
nericlulu servitutii. Și, ca se nu mai vorbescu despre celle-aite párti alle
Galliei (cöci tote au unu acellii-asi zelu), Patavinii au esclusu pé unii,
au allùngatu pe altii d’in tramissii lui Antoniu, apoi au adjutatu eu bani,
soldați si, cea-a ce lipsea mai multu, eu arme pe generalii noștri. Totu
asiá au facutu si çei-alti, cari ua-data erau in acea-asi situatiune si se

ni. (*) S’a vediutu in a dou’a Filippica câtu de inimica erá lui Antoniu Capu’a.
D’in armat’a lui Hirtiu si a lui Octaviu.
IV fO Este cunnoscutu resbellulu socialo sustienutu de ua parte dm poporele
Italiei nàitru obtienerea dreptului de cetatiania. Senatulu dupo terminarea res-
belluluFaccorda acestu dreptu poporeloru, cari nu ndicasse armele contra Romei.
 202__

considerau d’in caus’a indelungateloru injurii instrainati de senatu : nu

e de locu de miratu co acesti-a, dupo ce participa la drepturile republice!,
se fia fideli, de ore-ce ei, chiaru candu erau străini de dens’a, ne au pro-
batu totu-de-un’a fidelitatea loru. ,■
V. Âsa dero pe candu toti acesti-a spera victori’a, le voiuu annuntia
noi pacea, adica disperarea de victoria? Dero deco nu e cu putintia nici-ua
pace ? Coci ce felin de conditiuni de pace se potu face cu acellu-a cărui-a
nu se pote face nici o concessiune, chiar iu casu de pace ? In multe ocea-
siuni Antoniu, fiindu iiivitatu de noi la pace, a preferitu resbellulu. S’au
tramissu deputati, contr’a părerii melle, dero iu fine s’au tramissu. S’au
semnalatu ordine : ellu nu s’a suppusu. 1 s’a decretatu se nu mai asse-
diedie pe Brutu, se se retraga de la Mutin’a; ellu a attacatu cu mai multa
violentia. ‘ Si se mai tramittemu deputati pentru pace la acellu-a, care a
respinsu pe nuntii păcii ? Credernu ore co, inaintea nosțra, va fi mai nio-
deratu in cereri, de câtu a fostu atunci, candu a tramissu pretensiunile
selle la senatu ? Cu tote aceste ori câtu de nebune erau atunce preteusiu-
nile selle se puteau ore-cum concede : nu era inco sdrobitu prin atâtea
rigurose si atâtu de multe sententie si stigmatisări, astadi inse cere cea-a
ce nu-i putemu aceordâ in nici unu juodu, decâtu numai deco voimu se
ne declarăniu mai antâiu invinsi prin arme. Noi amu declaratu false se-
natus-consultele publicate do densulu : le mai putemu noi ore declară
astadi ca adeverate ? Amu declaratu co legile au fostu addusse cu violen-
ti’a si contr’a auspicieloru, si co nici poporulu, nici plebea nu e tienuta se
le respectedie : credeți ore co se mai potu restabili densele ? AH declaratu
co Antoniu a deturnatu d’in banii publici 7 milliuni de sesterți: pute'-va-ore
se se spele de crimea peculatului ? De ellu se venduro scutiri, cetăti, sa-
cerdotiuri, regate : se voru attîrnâ ore d’in nou acélle table, pe care Je
ati datu diosu prin decretele vostre ? VI. Dero chiar deco putemu nemici
celle ce amu decretatu, pmte-vomu ore șterge si suvenirea loru ? Ce po­
steritate va uitâ pe omulu, a cărui sceleritate ne-a facutu se luămu a-
ceste vestimente lugubre? De s’ar șterge chiaru sângele centurioniloru
d’in legiunea Martia versatil la Brundusiu, se va puté ore șterge si suve­
nirea crudimii ? Se lassú la ua parte faptele interraediarie : ce anticitate
va desfiintiâ ore orribilile monumente alle fapteloru d’in jurulu Mutinei,
indiciele crimei si urmele latrociniului ? Dero la acestu parricidu insup-
portabile si nelegiuitu, pre dieii nemuritori! concessiuni putemu face?
Se-i dămu ore Galli’a ultima si armat’a?’- ce este acesta-a, decâtu a nu
face pacea ci a prelungi resbellulu ? si nu numai a prelungi resbellulu,
dero inco a-i concede victori’a. Ce? n’ar fi ellu invingutoru, candu ar veni
in acesta cetate cu ai sei, fie in ori-ce conditiune ? Acum occupămu tóté
cu armele : suntemu forte tari prin autoritatea nostra: lipsescu atâti ce-
tatiani perduti, cari au urmatu pe sceleratulu commendante. Cu tote a-

V. (') Antoniu assiediá chiaru in faci’a deputatiloru macliiiiele de attacu.

VI. (') Antoniu nu voia se depună armele de câtu cu acesta conditiune.
 __203

cestea nu putemu sufferi nici figurele nici cuvintele celloru, cari au mai
reniasu in Rom’a. Ce credeți co va ii, candu voru irrumpe intr’ua di cu
totii i* noi se depuneniu armele, ero ei nu ? n’ar fi ore a ne dâ noi, prin
propriété nostre decisiuni, invinsi pentru totu-de-un’a ? Representati-ve
înaintea ochiloru pe M. Antoniu consulare; assiediati lunga densulu pe
Luciu aspirante la consulatu ; adaugeti si pe cei-alti, chiaru pe acei-a
cari nu făcu parte din acesta ordine, visandu commende si onori ; se nu care ,
cum-va se despretiuiti pe Tironi, pe Numisii, ori pe Musteli sau pe Sei.
Pacea Încheiata cu acesti-a nu va ti pace, ci unu pactu de servitute. Ad-
mirabilea vorbire a distinsului cetatiauu, L. Pisone, a fostu cu dreptu
cuventu laudata de tine, Pans’a, nu numai in acesta ordine, dero chiaru
in adunarea poporului. Ellu disse co va plecâ d’in Itali’a, va delassâ pe­
nații si caminulu parintescu, deco (feresca dieii !) Antoniu va opprime re-
public’a. VIL Te intrebu dero pe tine, L. Pisone : nu eredi tu ore co re-
public’a va fi oppressa candu voru veni in cetate atâti ómeni asiá de ini-
pii, asiá de cutesatori, asiá de scelerat! ? Credi tu ore co Rom’a va tolerà
acum pe acești ómeni incarcati de tóté crimele, pe cari noi abiá i puteamu
sufferi candu nu erau inco intinati in atâte parricidie? Crede-me, co sau
va trebui se ascultâmu de consiliulu teu, ca se plecamu, se ne departâmu
si se ducemu ua viuetia misera si vagabunda, sau va trebui se ne damu
grumazii latroniloru acestoru-a si se cademu peste ruinele patriei. Unde
suntu ore, C. Pans’a, acelle exhortari allé telle atâtu de fruraose, prin
cari senatulu excitatu si poporulu Romanii inflacuratu de tine, nu numai
a auditu, ci si a invetiatu, co nimicii nu e mai odiosu pentru unu Ro-
manu decâtu servitutea? De acea-a ore luatu-amu sagele, appucatu-amu
armele, agitatu-amu intreg’a junime d’intota Itali’a, ca pe candu avemti
ua armata atâtu de strălucită si de mare, se tramittemu deputati pentru
pace? deco ellu primesce pacea, de ce nu ne ua cere? de ua cere, de ce
se ne tememu? Si eu se fiu in acesta deputatiune, sau șe leau parte la
unu consiliu, despre care, deco me voiu deosebi in opiniuni de cei-alti,
poporulu Romanu se nu scia nemien? De securii se va intemplá ca, deco
i se va lassâ sau deco i se va concede cevâ, tote pecatele ce va comrnitte
Antoniu se voru resfrânge assupr’a mea, fiindu-co se va crede co eu i-am
aceordatu possibilitatea de a le comrnitte. .
Deco ati avuții de scopii pacea cu latrociniiilu lui Antoniu, atunci per-
son’a mea nu trebiiiâ de locii allessa pentru negotiarea acestei pace. Eu n am
fostu nici-iia-data de părere a se tramitte deputati. Eu amu aviitii curagiulu
se declam inainte de intorcerea depiitatiloru, co chiaru deco ara adduce
pacea, ea trebiie respinsa; fiindu-co sub numele păcii sta ascunsu resbellulii.
Eu cellu d’antâiu am datu semnaliilu sageloru; eiiTam niimitii totu-de un a
inimicu, pe candu alții Iu niimiau adversarii!; eu am mimitu totu-de-una
acestu-a resbellu, pe candu alții Iu niimiau tiimiiltu. Si n am facutu a-
cestea numai in senatii, ci si Înaintea poporului; nu numai in contra
lui, ci si in contr’a sociloru si agentiloru lui de crime atâtu présenta, catu
si contr’a celloru cari suntu Împreuna cu densulu : in fine totu-de-un a
 204

am arruncatu invective assupr’a intregei case a lui M- Antoniu. De a-

cea-a, cu câtu erau de veseli si de voioși, candu li s’a offeritu speranti’a
de pace, si se gratulau intre densii cetatianii impii, ca si candu aru fi
castigatu ua victoria, cu atâtu inc respingeau jjo mine ca pe unu omu
nedrepții si se plangea contra mea. Ei n’aveaii Încredere nici in Serviliu.
'Si addiiceau aminte co Antoniu fussesse sdrobitu prin propunerile ace-
stui-a; in L. Cesare ei vedeau pe senatorulu intr’adeveru curagiosu si
constante, dero si pe unchiulu lui Antoniu; in Calenu pe procuratorele
lui : in Pisone pe amiculu lui : cbiaru pe tine, Pans’a, consulele cellu
mai activu si mai energicii, te credu degiâ nuii pucinu aspru, nu fiindu-co
e astu-fellu sau pote ii asia; dero fiindu-co pronuntiandu vorb’a de pace
ai addussu pe multi in suspiciune cum-co ti-ai scbimbatu intentiunile. A-
inicii lui Antoniu sufferu cu greu ca eu se fiu intre aceste persoue ; se
le facemu dero plăcerea fiindu-co amu inceputii degiâ se ne arretâmu gene­
roși. VIII. Se plece dero deputății sub celle mai bune auspicie; dero se plece
numai acei-a, pe cari nu-i uresce Antoniu. Deco nu ve possa de Antoniu,
trebue inse, părinți conscrissi, se ve preoccupati de mine. Crutiati cellu pu­
cinu ocbiloru mei unu spectaclu prea penibile, si accordati ore-care indul -
gentia dreptei melle dureri; coci cu ce ochi ’lu voiu pute' privi (nu dicu
pe inimiculu patriei, de ore-ce ur’a mea in contr’a lui e commune cu a
vostra), dero cum me voiu uitâ Ia acellu inimicu forte inversiunatu allu
meu, dupo cum attesta violentele lui declamâri in contr’a mea ? Me cre­
deți ore ua anima de ferru, pentru ca se potu merge la densulu sau se
me uitu la acellu-a, care de currendu, pe candu dedea recompense intr’ua
adunare a acelloru-a, cari i se pareau cei mai cutesatori in parricidie,
declară co daruiesce bunurile melle unui Petissiu Urbinate, care din nau-
fragiulu unui patrimoniu considerabile s’a arruncatu pe aceste stanei An-
toniane. Piite-voiu ore se me uitu la L. Antoniu, de crudimea cărui-a
n’asiu fi pututu scapă, deco nu m’arn fi apperatu murii, porțile si affec-
tiiinea municipiului^ meu? Si totu.acestu mirmillone Asiaticii, latrone
allu Italiei, collegu allu lui Lentone si Nucul’a, candu dâ bani de aurii
primipilului’ Aquil’a, n’a dissu ore oo i dă d’in bunurile melle ? Deco ar
fi dissu co ’i da d’intr’alle selle, nici aquil’a nu lu-ar fi crediutu.^ Ochii
mei nu vom sufferi, mi vom suiferi, dicu, pe Sax’a si pe Cafone, nici pe
cei doui pretori, 5 nici pe tribunulu plebii, nici pe cei doui tribuni desig­
nați,® nici pe Besti’a, nici pe Trebelliu, nici pe T. Plancu. Nu potu vedé
VIII, (b Petissiu d’in Urbinu, dupo ce si-a rissipitu tota averea allergâ la An­
toniu spre a pute scapâ de saraoia si a-si repara ruin’a sca.
(b Arpiiiatulu;
(’) Aquil’a eră numele centurionelui care purta vulturulu unei prime manipule
de triarii.
(■‘i Cicerone face unu jocu de cuvinte d’in vorb’a aquila, luandu-ua mai antâiu
ca nume propriu allu primipilului si allu douilea cu passere rapace.
(®) Cei doui pretori erau Centorinu si Ventidiu, despre cari s’a vorbitu in Pilip-
pic’a a X .ji a III.
(0 Cei doui tribuni designați erau Tullu Hostiliu si Visciu, ridicați de Cesare la
acesta demnitate.
 _ 205 _

CU sânge rece atâti inimici, asia de odioși, asiâ de scelerati: si nu făcu

acesta-a d’in caus’amundriei melle, ci d’in iubirea pentru republica. Dero
voiu Învinge suffletulu meu, si ine voiu dorainâ : deco nu voiu pute ni­
mici durerea cea mai drepta, ine voiu sili se ua ascundu. Ce ? credeti-voi
ore, părinți coiiscrissi, co suni detoru se tieiiu atâta la vineția ? Ea nu’mi
mai e de locu scumpa, mai-cii-seina de candu Dolabell’a a faciitii se do-
rescu inortea, numai se fia fora supplicie si fora tormenté ; cu tete ace­
stea pentru voi si pentru poporulu Romanu vieti’a mea nu trebuie se fia
asiâ de neconsiderata, coci eu suni acellii-a care, deco nu nie insellii, prin
veghiârile, grigelc, opiiiiiinile si chiarii multele perlele, prin cari aințre-
ciitii din caus’a urei cellei inversiunate a tutorii sceleratiloru conjurați in
contr’a mea, am adjunsii se nu fiu unu obstaclu la fericirea republicei,
ca se nu dicii cevâ mai pretențioșii. IX. Si deco este astii-fellu, credeți
ore co nu trebue se ciigetu de locu la periclulu meu personale ? Pe candu
me aflam aci, în Rom’a și în cas’a mea, unde me apera nu numai fi­
delitatea amiciloru, dero si ochii int regei cetáti, totuși adese-ori s’au fa-
cutu tentative in contr’a mea. Ce credeți co se va intemplâ, candu voiu
Întreprinde uacallatoria, si inco atâtude lunga? nu e de temutu ore nici
ua cursa ? Trei călii ducu la Mutin’a, unde sbora suffletulu meu, ca se
potu vedé câtu mai iute pe D. Brutu, acellu garantu allu libertății po­
porului Romanu, in braciele carui-a mi-asiu dâ bucurosu ultim’a sufflare
a vineției, deco tote faptele melle din aceste luni, tote propunerile melle
aru fi adjunsu la acellu resultatu care mi l’am fostu propusu. Trei’^
suntii, dupo cum dissei, căile : de cotra marea superiora, callea Flaminia;
de cotra ceainferiora, Aureli’a,® prin medilocu, Cassi’a.* Acum, rogu-ye,
ascultat! deco temerea mea de periclu este ua conjectura greșita. Callea
Cassia străbate Etruri’a. Scimu noi ore, Pans’a,_in ce locuri se afla acum
autoritatea septemvirale a lui Lentone Cesenniu ? De securu ellu nu e-
ste cu noi nici cu spiritulu, nici cu corpulu. Deco ellu este a casa sau jiu
departe de casa, de securu este in Etruri’a, adica in callea mea. Deio cine
me assecura, co Lentone va fi multiamitu numai cu capulu meu ? Mai
spune-mi, Pans’a, unde se afla si Ventidiu,'’’ cu care am fostu totu-de-

IX. (b Acesta parte este forte pretiosa pentru geografia.

(U Acesta caile, renumita prin marimea si soliditatea ei, pleca de la port a ilu-
mentane, in apropiare de campulu lui Marte (asța-di porta dell opoli^ si mergea
pino la Ariminu pe Adriatic’a, prin Toscan'a și Umbri a. — Callea Flaminia tu
construita pe la 534 de censorele C. Flamiiiiu. , x „.a«»!.»
p) Callea Aureli’a plecă de la port’a Aureli’a (asțadi Pancratiana) si mergea
d’a lungulu mării Toscane, prin Etruri’a, pîno la Pis a.
(’) Callea Cassia era unu braciu aflu Flaminiei, care conducea Vițerb a.
(^1 Ventidiu, luatu de micn impreuna cu maica-sea captiva, in timpulu resbei-
lului sociale, se facil mai antâiu negutiatoru de cai, apoi cunnoscutu de Ceyare iu
luatu in Galli’a. Aci Ventidiu se distinse prin cnragiulu si abilitatea sea, si aUjunse
rapede la primele grade militare si chiaru la celle mai iiialte magistraturi: mai an­
tâiu tribunu,apoi pretore, dupo aceea pontefice si in fiiie successoru la consolatn allu
lui Q. Lepidu, urmatoriilu lui Aulu Hirtiu.
un’a amicu, mai nainte de a fi devenitu pentru republica si pentru cei
buni unu inimicu asiâ de declaratu. Potii evitâ callea Cassia, si luă pe
cea Flaminia. Dero deco Ventidiu va fi venitu la Ancon’a, dupo cum se
dice, puté-voiu adjunge la Ariminu in securantia ? Remâne callea Au­
reli’a. Aici voiuave si protectiune; coci aci suntu possessiunile lui P. Clo-
diu : tota famili’aseamivaessi inainte si’mivaofferi ospitalitate, incon-
sideratiunea amiciției nostre atâtu de cunnoscute. X. Me potu incredintiâ
acestoru călii prin cari de currendu la serbatorile terminale, n’am cutesatu
se me ducu in suburbiu, ca se me intorcu inderettu in acea-asi di ? Fora
adjutoriulu amiciloru, cu greu sum assecuratu de paretii caseloru melle.
De acea stau in Rom’a. Deco mi veti permitte, voiu remane' aci. Acesta-a
e residenti’a mea, acesta-a mi-e veghia, acesta-a custodia, acestu-a presidiulu
meu stativu. Se occupe alții castrele, guberniele, sarcinele bellice : se urma-
resca pe inimicu, coci acestu-a e lucrulu principale; noi, dupo cum dicemu si
dupo cum totu-de-una amu facutu, vomu apperá Împreuna cu voi Ceta­
tea si interessele Cetâtii. Dero nici acesta sarcin’a nu ua recusu, deși vedu
co poporulu Romanu ua récusa pentru mine. Xeminea nu e mai pucinu
timidu decâtu eu, neminea nu e mai circonspectu. Faptele ua demonstra.
Este allu 20 annu, de-cându toti sceleratii me attaca numai pe mine. Dero
ei au fostu pedepsiți, nu dieu de mine ci de republica : pe mine republic’a
m’a conservatu pentru sine sanetosu pino acum. Voiu spune cu te­
mere acesta-a, coci sciu câte se potu intemplâ unui omu; dero in fine
assediatu ua data defortiele allesse allé unoru ; meni forte putinti, am ca-
diutu cu dinadinsulu, ca se me potu ridică mai cu onore. Potu eu ore
paré destullu de precautu, destullu de prevediutoru, deco m’asiu Încrede
acestei călii atâta de periculose, atâtu de ostile ? Suntu datori a lassă la
morte glori’a, cei cari se afla in capulu republice!, ero nu imputarea unei
gresielii si accusarea de imprudentia. Ce cetatianu bunu nu plânge mor­
tea lui Treboniu ? cine nu simte durere de perderea unui astu-felu de
barbatu, unui astu-felu de cetatianu? Si cu tote astea suntu omeni cari
dieu,—e duru, dero ua dieu—co e mai pucinu demnii de plânsu Treboniu
fiindu-co nu s’a feritu de unu Qinu infame si sceleratu. Si intr’adeveru
acellu-a, care se declara custodele multoru-a, sapientii spunu co mai an-
tâiu de tóté trebue se fia custodele capului seu. Candu esti inconjuratu
de legi si de temerea judecății, nu trebue se te temi de tote, nici se cauți
apperare in contr’a tutorii curseloru; coci cine cuteza se attace, diu’a si
pe ua caile militaria, pe unu omu illustru si bine insocitu ? Dero aceste
argumente nu correspundu nici cu imprejurările nici cu positiunea mea.
Departe de a se teme de pedepsa cellu care me va attacă pe mine, din
contr’a va speră chiaru gloria si recompense de la turmele de latroni.
XI. In Rom’a ingrigescii eu de acestea : potu vedé usioru imprejurulu
X. (’) Serbatori in onorea dieului Terininu, cari se celebrau cu 11 dille inainte
de Kalendele Iui Marte. (Vedi Ovid. Fast II.)
C) Clodiu si partidulu seu fusesse ua-data sustienutii contr’a lui Cicerone de cotra
Pompeiu si de barbatii cei mai distinși ai Romei
meu, de unde essu, in cotro mergu, ceela drept’a, ce e la stang’a. Pute-
voiu ore se făcu acellu-asi lucru in potecele Âpenniniloru ? acolo, chiaru
deco nu voru ii curse, cari aru pute forte usioru se fia, totu-si suffle-
tulu meu va fi asia de ingrigiatu in câtu nu se va pute occupa de de-
toriele deputatiunii. Ei bine ! se dicemu co amu scapatu de curse, am
trecutu Apenninulu. Mai trebue sevinu la intelnire si la convorbire cu
Antoniu. Ce locu se va allege? Deco va fi afara d’in castre, cei alti voru
vedé: dero eu considera morteamea casecura. Gunnoscufuroreaomului,
i cunnoscu neinfi’enat’a violentia. Asprimea morieloru si selbatici’a na­
turel selle nu se pote tempera nici chiaru prininfluenti’a vinului; apprinsu
de menia si de dementia, attitiatu de frate-seu Luciu, ferr’a cea mai sel-
bateca, de securu nu si va abține de la mine nici-ua-data mânele selle sa­
crilege si impie. Mi adducu aminte de convorbirile d’intre unii inimici
forte inversiunati si d’intre cetatianii separați cu totulu in opiniuni. Con-
sulele Cn. Pompeiu, iiiulu lui Sextu, de facia cu mine pe candu ince-
peamu primele mele Încercări in armat’a lui, a convorbitu, intre celle
doue castre, cu P. Vettiu Scatone, ducele Marsiloru. Mai mi adducu a
minte co la acea Întrevedere, veni de la Eom’a chiaru Cn. Pompeiu,
fratele consulelui, barbatu invetiatu si sapiente. Scatone saluta dicundu-i:
Cum se te numescu ? Ero acellu-a i respunse : Ospetele teu prin vointia,
inimicu prin necessitate. In acea convorbire domnea ecitatea : nu există
ncci ua temere, neci ua suspiciune : chiara ur’a eră temperata. Alliatii
nu pretindeau se ne smulgă noue drepturile de cetatiani, ci voiau se fia si
densii primiți in acelle drepturi. Intre Cale si Teanu, conferire Sull’a cu
Scipione,^ unulu avendu lunga densulu Horea nobilimii, cellualtu socii
de resbellu; ei stabiliro intre densii legile si conditiunile relative la au­
toritatea senatului, la suffragiele poporului si la dreptulu de cetate. In
acea Întrevedere bun’a credintianu fu deplina, dero totulu se petrecù fora
violentia si fora periclu.
XII. Inse in mediloculu latrociniului lui Antoniu putemu fi ore in acea
securantia? Nu putemu: sau, deco alti potu, nu credu co potu si eu.—
Dero, deco nu ne intrunimu afara d’in castre, ce castre se voru allege pentni
conferintia? Intr’alle nostre ellu nu va veni nici-ua data : cu atâtu mai
pucinunoi intr’alle selle. Române ca propunerile se se primesca si se se
remitta prin scrissori. Prin urmare vomu remané in castrele nostre. La

XI, (‘) Cn. Pompeiu Strabone, tatalu lui Pompeiu cellu Mare, care purta resbellu
contr’a Marsiloru, in ântâi’a fase a resbelului Sociale.
(’) Confercnti’a lui Q. Sull’a cu Q. Corn. Scipione Asiaticulu, relativa la introdu­
cerea libertiniloruin.triburi. Sull’a fidele principieloru vechei aristocrații senațonale,
voia ca libertinii se intre in celle patru triburi urbane, Marianii, in numele caroru-a.
trata Scipione, voiau repartitiunea lorrr in cele 35 de triburi si dreptulu de cetatia-
nia pentru toti alliatii.
Bun’a credintia lipsi cu totulu, coci Sull’a pe candu tracta cu Scipione éi
corrupse armat’a cu bani si cu proinissiuni, ua trasse in partea sea, ero Scipione
se vediu arrestatu de proprii sei soldați. Jn urma Suli a, neteniendu-sede locude Sci­
pione, éi dede drumulu fora a fi executa tu nici ua vilolentia assupr’a lui.
 208

tofce propunerile acestui-a, eun’am de câtu ua părere : candu ve voiu spune-

uaaci, d’inaintea vostra, considerati-me co am rnersu si in’am intorsu,
co mi-amu terminatu legatiunea. Parerea mea este ca se reportediu sena­
tului totu ce va propune Antonii!. Altu-ceva nici nu ni este perraissu;
nici nu ni s’a datu de acesta ordine puterea, ce de ordinariu, dupo dat in’a
strabuniloru, se dă, in urra’a unui resbellu, celloru diece depntati* -.
noi n’amu priiuitu de la senatu nici ua instrucțiune. Pe candu voiu vorbi
astu-fellu in veri unu consiliu, unde, de securii, voiu ave contradictori,
nu este óre de temutu, co mulțimea neexperimentata va crede co eu ad-
ducu obstacle pácéi? Presuppuneti ca legiunile celle none nu desappro-
ba acesta idea a mea; coci legiunea Martia si apatr’a, sciu cu securan-
tia, co nu voru approbá nimicu, de câtu ce este conformii cu demnita­
tea si cu onorea. Dero despre veterani nu ne vomu preocciipâ ? coci de
temutu nici densii nu voiescii se fia. Inse cum voru considera ei severi­
tatea mea ? Multe lucruri false au auditu ei despre mine : multe li au
reportatii calumniatorii. Interessile veteraniloru, voi sunteti cei mai buni
marturi ai mei, totu-de-un’a le am sustinutu prin votiilii meu, prin in-
fluenti’a mea, prin discursurile melle : dero ei credii in cei rei, credu in
tiirbulenti, credu in ai loru. Ei suntu intr’adeverii curagiosi, dero su-
venirea lucruriloru, ce au iacutii pentru libertatea poporului Eomaiiu
si pentru salutea republicei, ’i face forte feroci si se suppunu fortiei loru
tóté resolutiunile nősfcre. De judecat’a acestoru-a eu nu me temu; nie in-
fricosiediu inse de impetuositatea loru. Si déco voiu scapâ de aceste perlele
atâtu de mari, credeți ore co intorcerea mea va fi destullu de asseciirata ?
Chiarii candu voiu fi apparatu autoritatea vostra, dupo abitudinea mea, si
voiu fi oiferitu republicei devotamentulu si fidelitatea mea, totuși voiu ave
a me teme nu numai de acesti-a, cari ne urescu, dero si de acei-a cari
ne invidiedia. Se se protega dero , viueti’a mea pentru republica, si, câtu
timpu va permitte sau onorea sau natur’a, se se reserve patriei; mortea
mea se fia necessitata de destinu sau, deco trebue se mergu Înaintea ei,
se mergu cu gloria. Iu aceste Împrejurări de si interessea publica, ca se
dieu numai atâtu, nu reclama acesta deputatiune, cu tote acestea voiu
plecă, deco voiu pute merge in securantia. Cu unu cuventu, părinți con­
scrissi, intreg’a mea resolutiune in acesta aflacere voiu mesurâ-ua nu cu
periclulu meu ci cu utilitatea republicei. Cu tote aceste, fiindu-co am de­
stullu timpu, credu co trebue se cugetu si erosi se cugetu multu, si se făcu
numai cea ce voiu judecă, co este mai multu in interessea republicei.

XII. (1) De cate-ori se termina unu resbellu, senatulu tramittea diece depntati
la națiunea învinsa, cari impuneau conditiunile păcii si aveau deplina putere de
a regula administratiunea provinciei cucerite.
A ÏREI-SPRA-DIECEA FILIPPICA
 LUI

M. l’IÎLLIU CICERONE
CONTRA LUI

M.ANTONIU

14
 •X
'ÎJ"
■U'' J-
~ ;

K
..• <rR>

s;

»4

I \
?,

zxxfentiM AKoài'iooiH-iûuifi’ h
’' ■ / '
( 'M, A

.■ itKi
<

■ X

V
v;

<< 1-
^ ,“.b’t

i-.
 NOTITIA LITTEBAKTA
Scimu co depuțatiuiiea, destinata de a merge a dou’a óra la Antoniu, remase, in
Mm a discursului lui Cicerone, la Rom’a. Consulele Pans’a, dupo ce regulă aflface-
rile interióre, plecă la Mutin’a spre a-si uni puterile selle cu alle lui Hirtiu si cu
alle lui Octaviu contr’a lui Antoniu.
_ In tinipulu acestu-a, senatulu priinii ua epistola de la Lepidu care, fora a mul-
tiami pentru onorile publice, ce i-se décrétasse, exhorta pe toti a face pacea cu An­
toniu. Epistol’a lui Lepidu, applaudata forte niultu de unu mare nuineru de sena­
tori,avea mare greutate, coci vinea delà unugeneraiu cu ua armata numerosa siam-
menintiatore deco ar fl trecutu in partea lui Antoniu. Cicerone inse găsi intr’ens’a
ua noua occasiune de a vorbi contr’a lui Antoniu
Circumștantiele se schimbasse intru câtu-va. Allu douilea fliu alla lui Pompeiu,
Sextu, strinsesse ua armata la Marsili’a si ofl'erea servitiele selle republice!. Sena­
tulu recunnoscutoru decisesse reintegrarea sea in bunurile parintesci. — Antoniu
adressasse ua epistola, forte abile redactata, consulelui Hirtiu si lui Octaviu, pe
care acesti-a ua communicaro lui Cicerone.
In aceste circumstantie pronunția oratorulu a trei-spfa-dieced fdippicci in se-
natu care, in absenti’a consuliloru, era presiediutu de M. Cornutu, pretorele Romei.
Mai antâiu Cicerone incerca din nou a convinge pe senatori despre impossibili-
tatea păcii cu Antoniu si co este de preferită a muri ou totii de câtu a deveni scla­
vii unui latrone. Dupo acea-a lauda forte multu meritele lui Lepidu, unu generalii
de altuminterea mediocru, a cărui propunere ua combate cu ua convenientia si a-
bilitate oratorica distinsa, esprimendu continuu speranti’a co Lepidu va fi totu-do-
un’a aiiiraatn de celle mai frumose sentimente pentru republica si co ua va servi
cu fortiele ce i suntu încredintiate. Apoi citesce epistol’a lui Antoniu si i combate
mai fia-care frase cu puterea argumentării, dispretiului si ironiei, presintandu-lu
ca inimiculu cellu mai periculosu allu republicei
Cicerone termina unindu-se cu opiniunea lui P. Serviliu, care propusesse a se
inulțiarai lui Lepidu de interessulu ce-lu are pentiu pace si pentru salutea ceta-
tianiloru, si in acellu-asi timpu a-lu rugă se lasse aceste preoccupatiuni senatului,
rare va sci se consolidedie pacea, candu Antoniu va depune armele si ua va cere.
Oratorulu mai propune a se decrptă rngatiuni publice pentru Sextu Pompeiu, care
offerisso republicei servitiele selle.
Continuarea resbellului ne face se credemu, co aceste propuneri au fostu primite
de senatu,
Pentru a intiellege mai bine epistol’a lui Antoniu, desu intrcriipta in diseursulu
lui Cicerone, prin combaterea sea, ua traducemu aci in intregiiln sen :

Antoniu cotea Hirtiu si Cesare

«Candu am aflatu despre mortea lui C. Treboniu, ii’ain simtitu mai multa bu­
curia de câtu intristare. Co sceleratulu si-a luatu pedeps’a, pentru ceuusi'a si oa­
sele illustrului barbatu, si co vointi’a dieiloru s’a manifestații inainte de termina­
rea revolutiuiiii unui annu, prin infligerea sau amineuintiarea cu supplioi u a patrrici-
diului, trebue se ne bucurâmu. Co, cu acesta occasiniie, Dolabell’a a fostu declaratu
inimicu publicn, fiiiidu-co a uccissu pre unu sicariu, si co fliulu unui bufone pare
mai scuinpu poporului Romanu, de câtu O. Cesare, părintele patriei, de acesta-a
trebue se simtimu durere Dero mai erudu de câtu tote este co tu, A. Hirtie, care
ai fosta onorata cu beiieflciele lui Cesare si lassatu de densulu astu-felu in câtu
singuru se te miri, si tu, copiile, care detoresci tote numelui seu, lucrați ca se se
legitimedie condeiunarea lui DolabeH’a si se se liberedie de assediu aoésta^ Înveni­
nat ore, pentru ca se devina a totu putinti Gass'u și Brutu. De securu voi vedeți
presintele in acellu-asi fellu ca si trecutuluj numiți senatu castrele lui Pompeiu.
«Ati avutu de capu unu Cicerone invinsu; intariti Macedonia cu armate; ati in-
credintiatu Afric’a lui Varu cellu de doue ori captivu; ati tramissu pe Cassiu in
Syri’a; ati sufîeritu ca Casc’a se geredie tribunatulu; ati luatu de la Luperci veni­
turile juliane; ati desfiintiatu coloniele de veterani, stabilite prin legesi prmtr’unu
senatusconsultu; promitteti a se da inderettu Marsiliesiloru celle luate prin drep-
tnlu resbellului. . , .• x ,
«Voi repetiti co nici unu Pompenianu, care traiesce, nu este tienutu a observa
legea Hirtia. Ati indiestratu pe Brutu cu banii lui Appuleiu. Ati approbatu taiarea
cu securr’a a lui Petru si Menedemu, donați cu cetatiani’a de cotra Cesare si ospe-
tii sei. Nn v’ati occupatu de Teopompu care, despoiatu si expulșu de Treboniu, a
fugitu la Aiexandri’a. Vedeți in castrele vostre pe Serv. Galb’a incinsu cu acellu-
asi pumnalu. Ati attrassu la voi pe militarii mși sau pe veterani, sub pretexta de
a extermina pe cei cari au uccissu pe Cesare, si apoi totu pe densii, contra aștep­
tării loru, i-ati impinsu a attacá pre cestorele loru, pre generalele loru, pre socn
loru de arme. „ , . ,, <•
«In fine ce lucru nu l’ati approbatu sau nu l’ati facutu voi, pe care 1 ar tace,
deco ar reinviuâ, si Cn Pompeiu sau fiiulu seu, de ar pute fl in Kom a . In
celle d’in urma negați possibilitatea păcii, deco nu voiu lassú pe Brutu se eșsa sau
deco nu -Iu voiu adjutâcu victuale. Ei bine! acesta-avoiescuóre veterani, cari suntu
liberi a luă ori-ce decisiune ? fliiidu-co, depravați de lingușiri si de daruri veninate,
voi v’ati vendutu. Dero voi adduceti adjutoriu militariloru assediati. Nu me oppunu
de locu la salvarea loru, nici ca ei se mérga unde le ordinați : numai se lasse a
peri acellu-a care a meritata mortea. _ . . .
«Mi scrieți co s’a vorbitu de pace in senatu si co s’au delegatu cinci consulari.
Este greu de crediutu co acei-a, cari m’au impinsu la extremitate, candu le propu­
neam conditiuiiile celle mai ecitabile si cugetam chiaru a mai lassa ceva d in elle,
voru lucră cu moderatiune si cu bunavointia. Abia se pote Închipui co acei-a, cari
au declarata pe Dolabell’a inimicu pentru actulu cellu mai dreptu, aru pute se
ne crutie pe noi cari credemu totu ca densulu.
«De acea-a mai bine observați deco este mai elegante simái utile pentru ambele
párti: a resbună mortea'lui Treboniu sau pre a lui Cesare si deco e mai justu, se
ne luptâmu noi spre a reinviuâ mai usioru caiis’a Poinpeianiloru, de atâte ori su­
grumata, sau se ne intiellegeniu spre a nu fi de rîsulu iniiniciloru.
«Pentru ei, veri-care d’in noi ar cadé, va fi unu câstigu. Acesta spectaclu, pino
acum, chiaru sortea l’a evitata, pentru ca se nu veda luptandu-se doue armate allé
acellui-asi partidu patronulu de gladiatori, Cicerone, care se simte atâtu de feri­
cita co v’a insiellatu si pre voi cu acelle-asi distinctiuni cu cari s a glorificata co
a insiellatu pre Cesare, Eu suin decisu a nu sulîeri nici insult’a addussa niie,^ nici
cea addussa amiciloru mei,—a iiu deșertă partidulu pe caro-lu uresoe Pompeiu,—
nici a sufferi ca veteranii se fia mutati d’in loouiiitiele loru sau se fia terrîți unulu
câte unulu la supplioiu, —nici a insiellă fidelitatea data Jui Dolabell’a, nici a viola
legamentulu cu Lepidu, oniulu cellu mai integru,—nici a tradă pe Plancu associa-
tulu planuriloru melle. . ,
«Deco dieii nemuritori me voru adjută, dupo cumu speru, pe mine, care aiiiblu
cu intentiuni drepte, voiu trai voiosu. Deco inse ma aștepta ua alta sorte, me^bu-
curu mai d’inainte de suppliciele vostre, coci deco Pompeiaiiii invinsi suntu ataiu
de insolenți, veti simți si mai bine voi, cum voru fi iiiviiigutori.^ In fine suprem a
mea decisiune este de a tolera iiijuriele amiciloru mei, deco si ei voiescu a uita
co mi le au făcuta sau depo suntu preparați a resbună impreuiia cu mine mortea
lui Cesare. Nu credu có deputății voru veni iiitr’unu locu unde domiiesce resbe-
lulu. Candu voru veni voiu cuniiosce cererile loru.»
 FILIPPIC’A A TREl-SPRA-DIECEA

I. De la inceputulii acestui resbejlu, pe care l’amu intreprinsu conțr’a

cetatianiloru impii si compliciloru loru scelerat!, m’am teniutu, părinți
coiiscrissi, ca iiu cum-va veri ua conditiune insidiósa de pace se stingă
arderea nostra pentru recupei'area libertății. Dulce este cKiarn numele
păcii, lucrulu inse pe câtu e de placutu, pe atâtu e si de salutarin.
Nu, nici căminele private, nici legile publice, nici drepturile libertății nu
potu fi scumpe acellui-a pe care ’lu dclectédia macellulu concetatianiloru,
pe care ’lu delectedia resbellulu civile : uaassemine fiintia (credueu)_tre-
bue allungata d’in numerulu ómeniloru; trebiie proscrissa d’in inarginile
natúréi umane. De acea-a fia Sull’a sau MariiP sau amendoui, fia Octa­
vin sau Cinn’a, fia Sull’a pentru a dou’a óra sau cellu altu Marin, fia Car-
bone sau ori-cine altulu care va fi doritii resbellulu civile, eu elin judecii
de cetatianu detestabile, nascutu pentru nefericirea republicei.^ Ce voiu
mai dice eu despre ultimulu dictatore,^ alle cărui apte le apparănru, ero
pe autoreelludeclarămuuccissuintr’unu modu legitimii? Nemien intr’a-
deverii nu e mai odiosu do câtu acellu cetatianu, nemien de câtu accllii omii,
deco, mai trebue considerații ca cetatianu sau ca oinii, care allerga diipo
resbellulu civile. Dero mai antâiii trebue se vedemu, părinți coiiscrissi,
deco este cu putintia pacea cu totii, sau deco essiste veri-unii resbellu
neinlatiirabile, in care inclieiarea păcei se fia iinupactu de servitute. Suli a
ori facea ori simula pacea cu Scipione; nii era de disperatii co, deco s’aru
fi intiellessii, starea Koméi putea deveni siipportabile. Deco Cinn a ar fi
voitii se confirme unirea cu Octavin, seciiranti’a cetatianiloru ar fi putiitu
fi garantata in republica. In ultimulu resbellu, deco Pompeiu ar fi las-
satii piicinii d’in nobilea sea gravitate si Coșare miiltii d’in pretonsiimile
selle amu fi piitutii avé ua pace durabile si arau fi conservațu ceva din
republica. II. Acum inse ce se pote spera ? este óre cu putintia pacea cu
Antoniu? este cu putintia pacea cu Censorinu, Ventidiii, Trebelliu, Be-
sti’a Nucul’a,AIunatiii, Lentoiie, Sax’a? Am numitu câti-va caexeinplii;
numerulu infinitii si selbatitiiinea celloru alti ua ciînnosceti voi insi-ve.

(') Oratorulu recapitulédia tóté resbellele civili, cam a facutu si in Filippicele

Despre C. J. Cesare care făcu lui Pompeiu unu resbellu civile.

 Adaugeti acelle sfarinmtnri aile amicilorii lui Ce,sare, pe Barba Cassiu,*
pe Barbati, ’ pe Pollioiii adaugeti pe amicii de jocuri si de desfrenàri ai lui •
Antoniu, pe Entrapelu, Mel’a, Caeliu, Pontiu Crassiciu, Tirone, Mustel’a,
Petisiu : lassú la ua parte gramad’a .satelitiloru, numescu-numai pe capi.
Aci vinu si Alaudele si cei alti veterani, seminariulu^ judecătoriloru d’in
a trei’a decuria, cari dupo ce si-au sleitu averile loru si au devoratu li-
beralitàtile lui Cesare, se arruncaro eu lacoœia asupr’a averiloru nostre.
Câtu de fidele ar fi mân’a drepta a lui Antoniu, eu care ellu a uccissu a-
tâti-a cetatiani ! câtu de inviolabile si de sacru va fi tractatulu, ce lu
ainu face eu Antoniu ! Deco Marcu s’ar încercà se-lu violedie, sanctitatea
lui Luciu lu-ar impedicá de la assemiiie crime. Deco li s’ar offere exis-
teuti’a in acesta cetate, insasi Cetatea ’si ar perde existenti’a. Puneți în­
aintea ocliiloru voștri, părinți conscrissi, fisionomi’a loru si mai allessu
a Antoniiloru, mersulu loru, aspectulu loru, figur’a loru, arroganti’a
loru; representati-ve pe amicii loru, unii protegendu-Ie laturile, alții ur-
mandu-i, alții precedendu-i. Ce odoré de vinu, ce vorbe injuriose si am-
inenintiatore nu se voru audi! Numai deco pote nu-i va imblandi pacea
si nu-i va face câ, candu voni veni in acesta ordine, se ne salute cu buna
vointia si se ne cliiame cu amabilitate pe fia-care d’in noi pe nume.
III. Nu ve adduceti aminte, pentru numele dieiloru nemuritori ! de decretele
ce le ati pronuntiatu contr’a loru ? Ati annulatu actele lui Antoniu; ati
desfiintiatu ' legile lui, le ati declarații addiisse cu violenti’a si contr’a
auspicieloru; ati provocatu recrutări, in tota Itali’a; ati declaratu inimicii
publici!^ pe collegiilu si complicele tutorii crimeloru selle. Cu densulu
dero ce pace pote fi cu putintia ? Deco ar fi unu inimicii strainu, chiaru
cu acellu-a, dupo assemenea fapte, d’abiâ s’ar pute' face unu tracíatuóre-
care. Marile, munții, immensitatea distantieloru in desiertii s’aru pune in­
tre voi si eUu, voi l’ati ui’î fora a-lu fi vediutu. Acesti-a vom fi sub ochii
noștri si, îndata ce le va fi cu putintia, se voru arrimcâ de gutulu nostru.
Prin ce fortificatiuni vomu tine in frenu aceste bestie atâtu de selbatice ?
Dero resultatulu resbellului este uesicuru.—îotu-de-uu’a barbatii forti,
cum trebue se fiți si voi, dau proba de curagiu, coci atâtii-a este in pu­
terea loru : a nu se teme de loviturile sortéi. Dero fiindu-co de la acesta
ordine .se cere nu numai curagiu ci si intelleptiune : (de si acestea cu

IL (') Barba Cassiu, araicu alla lui Cesare gi Autoniu, éra cestorele cellui d’iii
uriiia.
(') Cestore allu lui Antoniu, exiliatu, dnpo Appiaiiu (V, 4}, pentru delapidări.
(’) Unii pretindu co acestu-a este C. Asiniu Pollione cèllu ridicatn d’in obscuri­
tate, prin favorea Ini Cesare, pino la commendulu provincielorn, si care, dupo inôrtea
lui Cesare, manifesta lui Cicerone, printr’ua epistola, sentimentele selle republi­
cane dero trecù la Antoniu, si in urma deveni unulu d’in amicii intimi ai lui Octa-
viaiiu.—Alulti inse se indoiescn co acellu-a, pe care Oratiu si Virgiliit l’au celebrata
prin versuri divine, sa fia fostu asia de iniserabile.
C) Vedi Filippic’a antâi’a.
in. {*) Leges re/igere—Si ridica d’in Capitolin tabelele pe cari erau sapate legile,
Pe Dolabell’a, care uceise prin tradare po Treboniu,
 215

greu se potu separă, totuși se le separâmu) curagiulii ne commenda a in-

frliutâ liipt'a, a appriiide iu noi ua ura drepta, ne iiiipiiige la ciocnirea
anueloru, nechiaina la peridu : ce tace intelleptiunea? ea se serve de
incsure circumspecte, vede in vcuitoru, iea tóté niedilocele de apperare.
Cc ne consiliedia dero dens'a? coci trebue se ne suppuneinn ei, trebue se
cousiderăinu ca inesur’a cea mai buna, cea ce este confoiiiu cu juaecat a
cea mai intellepta. Deco ea ’mi prescrie, se nu considera iiemicu mai
scumpu ca viueti’a, se nu combătu cu periclulu capului meu, se fugu de
ori-ce conflictu, voiu iutrebâ, sum datora se făcu acesta-a, chiara atunci
candu va trebui se devinu sclava? Deco varespundeaffirmativu, desecuni
na voiu asculta eu de acesta intelleptiune, ori câtu de erudita ar fi. Deco jnse
varespunde conservați viueti’a tea, persou’a tea, positiunea tea, patrimo-
uiula teu, cu conditiune de ale considera tóté mai pre diosu de câtu liber­
tatea si de a dori se te bucuri de elle, uumai intr’aa patria libera; pentru
acestea se nu sacrifici libertatea ci se le sacrifici pe elle pentru libertate,
ca uesce garanții alle infamiei; atunci me veti vedé co asciiltu vocea in-
telleptiunii si me suppunu ei, că unui dieu. Asia dero deco primindu-i pre
densii, putemu li liberi, se ne iuvingemu menf’a si se iie reșignămu pen­
tru pace : deco inse repausulu nu este cu putintia, câtu tinipu vom n
acesti-a vii, se finiu veseli ca ni s’a offeritu sortea luptei; coci, saip voiu
li învinși densii, si atunci ne vomii buciirâ de triumfulu republicei, sau
vomu ti invinsi noi, (se ne fere'sca Joiie de acesta calamitate) si atunci
vomii trai, deco nu cu viueti’a, cellu pucinu cu glori’a virtuții.
IV. Dero mi se va dice, co M. Lepidii, imperatore pentru a doua ora
si pontefice massimii, care in ultimulii resbellii civile a bine meritatu de
la patria, ne indcnina la pace.^ Autoritatea iiemeniii, părinți conscrissi, nu
este mai mare pentru mine, câ alui M. Lepidu, atâtu d’in caus a vir mtii
selle câtu si d’in a illustratiunii familiei selle. La acesta-a se adauge si
mai multe motive private, cum marile servitie, ce mi le a facutu, si câte­
va bune ofticie, ce i am addussii. Inse cellu mai mare beneficm eu con-
siderii zelulii, de care este auimatu pentru republica, care im a tostu toții-
de-iin’a mai scumpa de câtu viueti’a. Cându prin infliienti a sea a decișii
DC Marele Ponipeiu,® acestu adolescente illustrii, liiulu ba,rbatului cellui
mai distinsu, si a liberatu, fora usulu anueloru, republica de periclulu
cellu mai mare allu resbelluliii civile, de atunci eu me credu obligații
prin servitiulu lui mai miiltiide câtu cotra ori-care altiilu. De acea-a am

IV 1'1 L Luculii, no spune Eusebiu, avii cellu d’antâiu muuele de

duno'eccunai-ea Armeniei și Mesopotamiei. Acestu nume se da unui
QZ.111 mili+aru insemnatu, do cotra armata, sau printr unu decretu allu S

'7)' Se“ tu ptSe“bi“-Se pare co cognumole de Maree devenisse nume de familie.

 216

si steruitu se i se decrete onori,^ câtu am pututu de măreție, in cari

v’ati associatu si voi cu mine; si nici ua data n’ara incetatu de a vorbi
bine si de a spera forte de la densulu. Prin multe si mari garanții repu-
blic’a este strinsu legata de M. Lepidu. Nobilitatea acestui omu este il-
lustra, onorile emineiiti, sacerdotiulu cellu mai augustu; celle mai multe
ornamente alle Romei suntu monumentele selle, alle fratelui® si strabu-
niloru sei; ua socia forte virtuosa, ® copiii cei mai de invidiatu, ua avere
pe câtu de considerabile, pe atâtu de pura de sângele resbelleloru civile.
Nici unu cetatianu n’a fostu violentatu de densulu, d’in contra multi au
fostu salvați prin bunetatea si umanitatea sea. Unu assemine omu, unu
assemine cetatianu se póte insiellá in opiniuiiea sea, dero in nici unu modu
nu póte fi cu intentiune contr’a interessiloru republicei. M. Lepidu voie-
sce pacea. Forte bine, deco póte se ne o fiere ua pace ca cea de currendu
offerita, prin care se permissé republicei a vedé pe fiulu lui Cn. Pompeiu,
a-lu primi la senulu seu si in braciele selle, si a crede co, nu numai ellu
i s’a restituitu, ci cu densulu s’a redatu si ea sie-si. Acesfa-a fu caus’a
pentru care ’i decretarăți ua statua lungo Rostre cu ua inscriptiune glo-
riósa, pentru care ’i aceordarati triumfulu in absentia. Intr’adeverii deși
facusse acte bellice mari si demne de triiimfu, cn tote acestea nu caută
se i se aceorde lui cea-ce nu dedesse nici lui L. Aemiliu, nici lui Scip.
Aemilianu, neci primului Africanii, nici lui Marin, nici lui Pompeiu, cari
facusse resbelle mai importante; dero fiinduco a stinsu fora scomotu res-
belliilu civile, voii ati conferita, indata ce ati pututu, onorile celle mai stră­
lucite. V. Credi tu ore, M. Lepide, ca Antonii vom fi in republica nisce
cetatiani totu astu-fellu, cum va gassf republic’a in Pompeiu ? In umilii
doinuesco pudorea, gravitatea, moderatiunea, integritatea; in cei alti (si
cândii dicu cei-alti, nu exceptediu pe nici unulu d’in acesta turma de la­
tron!) turpitudinile, crimele, cutesanti’a selbateca pentru ori-ce nelegiuire.
In fine ve intrebu, părinți conscrissi, cine d’in voi nu vede cea ce a vediutu
insasi Fortun’a, ce se dice co e orb’a ? Conservandu actele lui Cesare, pe
cari le apperămii in interessea concordiei, Pompeiu va pute reintra în cas’a
sea: ua va rescumperâ totu cu pretiulu cu care a cumperatu-ua Aiitoniu :
cas’a lui Cn. Pompeiu ua va rescuniperâ, dicu, fiiulu seu. O cruda neces-
sitate! Dero aceste neadjunsuri au fostu destiillu timpii si prea multu
plânse. Ati decretatu lui Pompeiu ua summa de bani ecale cu acea pe
care unu inimicii imnngetoriU ua retrassesse, in rissipirea predei, d’in
bunurile părintelui seu. Administrarea acestei summe ua ceru eu in pu­
terea amiciției si intimității ce aveam cu tatain. Ellu va rescumperâ gră­
dinile, edificiele si unele d’in bunurile urbane, ce le possede Antoniu; ero

(*) Dupo propunerea lui Cicerone senatulu décrétasse ua statua oquestre aurita
lui Lepidu, la Rostre.
(’) L. Emiliu Paulu, fratele lui Lepidu, consule cu Marcelin la 704, construi ua
noua basilica în Pom si repară ua alt’a vechia, construita de străbunii sei.
Sor’a lui M. Brutu.
V. (‘) C. J. Cesare, dupo mortea lui Pompeiu, êi vendù bunurile lui.
 217
argintari’a, vestimentele, mobilele, vinulu, ce le arissipitu acellii lacoma,®
Sextu se va resemna a le perde. Va relua de la Dolabell’a pamenturile
selle d’in Alb’a si d’in Formie, de la Antonia cas’a d’inTuscula. Si acești
Anseri,® cari acum attaca Mutin’a si assediedia pe D. Brutu, voru ii ex-
pulsi d’in cas’a de la Falernu. Mai suntu pote multi alti detentori dero
numele loru mi scapa d’in memoria.
Ea dieu co chiaru acei-a, cari na suntu d’in numerulu inimiciloru,
voru intorce fliului proprietățile Pompeiane pe pretiulu eu care le au
curaperatu. Destullaimprudentia a fostu ca se nu dieu cutezantia, aattinge
veri unulu d’in aceste bunuri. Inse cine le va puté retine, dupo reinte­
grarea illustrului loru proprietariu ! Nu va restitui ore acellu servu allu
lui Pompeiusi libertu alla lui Cesare,* care, incollacindu cu braciele pa-
trimoniulu domnului, intocmai ca serpele unu tesauru, a pusa manele pe
posse^siunile d’in agrulu Lucanu? In fine acelle septe sute miliuni de se­
sterți,® ce ati promissu adolescentelui, voru fi astu-felu irapartite, părinți
conscrissi, in câtu se para co fiiuludui Cn. Pompeiu a fostu assiediatu de
voi in patrimoniulu seu. Acestea d’in partea senatului. Celle-alte le va face
poporala Romana pentru acea familia, pe care a vediutu-ua in splendőrea
ei : mai antâiu êi va oflere locuia părintelui in auguratu,® pentru care voiu
vota si eu, ca se dau fiiului cea ce am priimitu de la tatain. Pe care d’in
doi ore va allcge mai voiosu ])oporuln Romanu, ca auguru allu lui .Joue
prea bunulu si prea marele, ai cărui interpreti si interiiuntii suntemu
noi, pe care d’in doui : pe Pompeiu sau pe Antoniu ? Mie’mi pare co, prin
favorea dieiloru nemuritori, sortea a voita ca, pre candu actele lui Cesare
suntu confirmate si ratificate, fiiulu lui Cn. Pompeiu se pota redobendi si
demnitatea si averile părintesc!.
VI. Credu co nu trebue se trecomu sub tăcere, părinți conscrissi, cea
ce ne aniiuntia illustri noștri deputati, L. Paulin, Q. Tliermu si C. Fanniu’-
allu cărora zelu pentru republica êllu cunnosceti, zelu constante si inva­
riabile. Ei s’au abbatutu pe la Massili’a, spre a conferi cu Pompeiu, si
l’au aflata forte dispusa, ca se merga cu fortiele selle cotraMutin’a, deco

(’) Vedi Filippic’a II, c. 26 et seq.

C) Antoniu dedesse ua proprietate a lui Pompeiu unui pootu reu, anume Anser
(gâscanu) citatu de Ovidiu in Triste II, 435, si care se află cu Antoniu in armat’a
ce assediá Mutin’a. i, n- it i
(■*) Nu se scie numele acellm servu, despre care vorbesce Cicerone. Unu prenndu
co aœllu-a este Demetriu, unu libertu forte influente si forte avutu allu lui Pompeiu.
(^) Sum’a depusa de Cesare in templulu Cybelii pe care ua rissipisse Antoniu
(Fii I, 7, si fii 1I> Numai ua parte d’in acesta suma se cuvinea fliului lui
^°(?)'^Poporulu numieâ inco pe auguri. Doui membri ai collegiulni présenta unu
candidatu poporului, care de ordinam êlhi primea. Astu-felu fusesse si Cicerone nu-
™ v“ pfplnllu yrSe^îu^LeS"^^ fostu pretoru allu Asiei si Fanniu
fostu tribunu si pretoru in Sicili’a Se pare co acești-a fusesse delegați de senatu cu
ua missiune ore-care si co, de la densii, in interessulu publicu, se oprisse la Marsili a
spre a conferi cu Sextu Pompeiu.
 nu s’ar teme c’ar ofl’ensâ pe veterani.’ Intr’adevern ellu estefiiulu acellui
tata, care in tote actele selle puneâ atâtu-a prudentia câtu si curagiu.
lutellegeti dero co curagiulu i-a fostu proniptii, fora ca rcflessiunea șefi
lipsitu. Câtu despre M. Lepidu, ellu trebue se se fercsca de a ave aerulu
co lucredia cu mai multa autoritate, de câtu intra in caracteriulu seu.
De voiesee a ne speria cu armat’a, elin uita co acea armata este a sena­
tului, a poporului Romanu si a intregei republice, érő nu a sea.—Dero si.'
potc servi ca de a sea.® - Cum ore? omenii onești trebue se ’si permitte
totu ce potu face? chiaru deco ar li vorb’a de lucruri rusinose, de lucruri
perniciose, de lucruri cu totulu nepermise de lege ? Si ce este mai rusi-
Jiosu, inaj orribile, mai pucinu couformu cu detori’a, de câtu a conduce
ua armata contr’a senatului, contr’a concetatianiloru, contr’a patriei ? Ce
este .ore mai de condemuatu, de câtu a face cea ce nu e permissu? Ni-
menui nu c permissu a conduce ua armata contr’a patriei, deco intclle-
gemu prin permissu cea ce este autorisatu de legi, de moravurile stra-
bunilorn si de institutiuni. Totu ce pote ciue-va, nu-i este si permissu ;
nici chiaru deco nu intalnesce nici unu obstaclu, n’are cuventu de a-si
permitte. Tie, ca si strabuniloru tei, Lepide, patri’a ti a datu ua armata
pentru apperarea sea. Cu dens’a tu vei respinge pe inimicii, vei intinde
marginile impieriului si vei asculta de senatu si de poporulii Romanu,
deco te va chiamâ pote la unu altu servitiu.
VIL Deco si tu ai aceste cugetări, M. Lepide, esti intr’adevern unu
pontelice massimu, stranepotulu lui M. Lepidu', pontelicele massimii.
Deco d’in contr’a eredi ca omeuiloru li este permissu atâtu, câtu jtotu,
observa se nu pari co preferi a te servi de essemple străine si recente, iu
locu de celle vechi si alle familiei telle. Deco interpuni intluenti’a tea
fora arme, te laudii si mai multu : dero observa, deco si acesta-a este
necessaria. Deși iulluenti’a tea este atâtu de Însemnata câtu trebue se fia
a cetatiaiiului forte illiistru, cu tote acestea nici senatulu nu va abdica
demnitatea sea : si intr’adevern nici ua data n'a fostu densulu mai gravu,
mai fermii si mai ciiragiosu. d’oti suntemu apprinsi de dorinti’a recupe­
rării libertății : intluenti’a nimenui nu pote stinge ardorea atâtu de vina
a senatului si a poporului Komunu. Noi urîmu : combatemu plini de me-
jiia. A iie smulge d’in mâni armele, e cu neputinti’a. Ori ce semnalu de
retragere sau de recinamare de la lupta nu Iu putemu audi. Avemu spe-
rantiele celle mai bune : voimu mai bine se sulferimu celle mai grelle
calamități de câtu se funii sclavi. Cesare ’si a formații ua armahi neîn­
vinsa. Doui consuli forte viguros!, no insocescii ou fortiele lom : adjuto-
rele mari si variate alle consuleliii desiguatii, L. l’lancu, mi ne iipsescu :
e lupta pentru saliitea lui Ü. Brutu. Una singurii gladiátoré furioșii cu

CI Veteranii suntu militarii lui Cesare, cari luptasso contr’a Poiapeianiloru.

(’) Cicerone voiesee se coiiibata pe cei-a cari se temeau de Lepidu.
VII. (’) Acestu strabmiu eră M. Erailiu Lepidu, consule în doue ronduri si cen-
sore.
 gl9__

ua mâna de latronj exsecvabili sustieiie resbellu contr’a patriei^ contr’a

dicilorii penați, contr’a altareloru si camineloru nostre, contr’a a patru
consuli? Cede-vomu lui? ascultâ-vonni conditiunile lui? Crede-vomu co
este cu putintia a face pace cu acestu-a ?
VIII. Dero este de teinutu co vomu ti oppressi de acestu-a.' Nu ine temu co
acellu-a, care nu se pote bucură de immensele selle tesaure, de câtu candu
noi suntemu liberi, êsi va tradâ salutea sea. Pe cetatiaiiii cei buni mai
aiitâiu êi face natur’a, apoi êi adjuta fortun’a. Toti cei buni se intercsse-
di’a de salutea republice!; dero acei-a, cari suntu mai avuti, se interes-
sedia si mai multu. Si cine, cum v’am spusu, este mai avutu de câtu
Lciiidu? cine mai bine intentionatu de câtudensulu? A vediutu tristeti’a
si lacrimele lui poporulu Komauu la Lupercalie : l’a vediutu câtu erâ de
abbatutn, câtu erâ de consternatu, candu Antoniu, punendu pre capulu
lui Cesare diademat’a, voia mai bine se fia sclavulu acellui-a de câtu col-
legulu seu. Pe Antoniu, chiaru de s’ar fi pututu abtiené de la celle-alte
turpitudini si crime, totu-si pentru acesta singura fapta l’asiu judeca
dcnmu de ori-ce pedepsa. Deco lui êi placea se fia sclavii, pentru ce ne
impunea si noue unudomnu? si decocopillari’a seas’adedatu la tote ca-
priciele desfreiiatilorn, cari atunci erau tyrannii sei, trebueaore se prepare
si pentru copiii noștri unu domnii si unu tyraiinu ? Eștufellu dupo mortea
lui Cesare, cum a voitu ellu se fia Cesare pentru noi, asia s a airettatu
pentru cei-alti. In ce tierra barbara existatu-a a veri unu tyramiu atâtu de
crudu, câtu a fostu in acesta cetate Antoniu, incoiijuratu de armele sate-
litilorn lui barbari? Sub domm’a lui Cesare veniamu in senatu deco nu
liberi, cellu puciiiu in securantia. Sub acestu arcliipiratu (coci la ce se-lu
mai numescu tyraiinu ?) scaunele acestea erau occiipate de Iturei. De ua
data allergâ la Brundnsiu, ca de acolo se vina asupr’a Romei cu ua ar*
mata iiuadrata ; implù de sângele militariloru celloru vigurosi Suess’a,
unu oppidu iiifloritoru, acum muiicipiu,’ odiiiiora colonia d’in celle mai
onorabile; la Brundusiu macellari, la sinulu sociei, nu numai cellei mai a,-
varc dero si cellei mai crudele, pe centurionii cei mai distinși ai legiunii
Marti’a De acolo cu ce furia, cu ce ardore se arruncâ assupr a Romei,
adica la macellarirea cetatianiloru celloru mai buni ! In acelln momentu
ensisi diei nemuritori ne offeriro, contr’a așteptării nostre, unu ajutorii ne-
nrevediutu. IX. A’irtiitea incredibile si divina a lui Cesare a iiitaidiatu atta-
culu furibundu si crudele allu latronelui : si pe acestu-a credea smentitulu
se-lu innegresca prin edictele selle, uesciendu co ori-ce minți una ar spune
contr’a viitosului adolescente, ar fi cadiutu cu dreptulu preste suvenmea
infamieloru propriei selle copilării. Cu ce corni tatu sau mai bine armata
(’) Hirtiu si Pans’a, consuli in funcțiune ; D. Brutu si L, Plaiicn. consulii aunu-
Unii se temeau co Lepiflu ’si va uni fortiele selle cu allé lui Antoniu.
Differenti'a d’intre municipiu si colonia consta in acesta-a : locmtoru inuni-
cin ului se biXau de acelle-asi drepturi si de acelle-asi privilégié ca si locuitori,
dîn KomVsi se guvernau de propriété lorii, legi, pe candu cetatiami din colonie
erau suppusi legiloru si regulámén tel oru d in Eom a.
 .220

a intratu in Horn’al candu la drépt’a si la stang’a, in midiloculu geme-

teloru poporului Komanu, ammenintiâ pe proprietari, nota casele si pro-
mittea pe facia la ai sei impartirea Romei. Se intorse la militarii sei, aci
se tienù acellu discursu incendiara de la Tiburu. Apoi mergerea sea rapede
la Rom’a : adunarea senatului in Capitoliu : sententi’a consulare preparata
pentru stigmatisarea adolescentei ui ; candu de ua data i se adduce scirea
despre revolt’a legiune! a patr’a (coci de oprirea legiunii Marti’a la Alb’a
sciea). Spaimentatu de acésta-a, renuntià la planulu de a face reportu
senatului assupr’a lui Cesare. Essi din Roin’a in vestimentu militaru nu
pe càli ci pe poteci obscure : si cliiaru in acea di facù nenumerate senatiis-
consulte, cari tóté furo dusse la erariu inainte de a fi transcrisse in senatu.
Dupo acestea nu calletori ci allergà si fug'i in Galli’a. Credea co-lu urma-
resce Cesare eu legiunea Marti’a. eu a patr’a, eu veteranii, allu càroru
nume nu-lu putea pi’onuntiá de frica. Candu voiá se petrunda in Galli’a,
i se arruncà in caile D. Brutu, care preferri se se lasse a fi inconjuratu
de valurile ammenintiatórii aile resbellului de câtu se-i perniitta a pâssï
inainte saii inderetu, si onpuse impetuositàtii lui Antoniu Mutin’a, ca
unu frênu allu furorei selle. Dupo ce impressurà cetatea cu lucrări de
assediu si eu intaritiire, si candu nici demnitatea unei colonie asiá de in-
rtoritoria, nici maiestatea unui consule designatu nu-lu irapedicâ de la
parricidiu. atunci, contr’a vointiei si părerii melle, (ve iéu de inarhuri si
pre voi si pre poporulu Romanu si pre toti dieii, cari protegii acesta cetate)
trei deputat! consulari au fostu tramissi la latronele M. Antoniu, capi ta­
nnin gladiatoriloru. Cine s’amaiarrettatuveri-ua data atâtu de barbaru?
atâtu de selbaticu ? atâtu de ferosu? N’a ascultatu nimicu , n’a respunsu
nimicu : si nu numai deputății presenti, déru mai multu pe noi, cari
i-amu tramissu, ne a despretiuitu si ne a considerații de nimicu. De atunci
cecrime, ce attentatu nu a commissu parriciduln ? A impressuratu pe colonii
voștri, ua armata a poporului Romanu, unu iniperatoru, unu consule
designatu: devastediacâmpurile cetatianilorucelloru mai buni : inimiculu
cellu mai cumplitu ammenintia pe toti omenii onești cu crucea si cu sup-
pliciuri. X. Este óre cu putintia pacea, M. Lepide, cu acestu omu, pentru
care nu existe suppliciu, ce ar pute se- indestuledie pe deplinii poporulu
Romanu ?
Deco pîno acumu cine-va a pututu sta la indouiela, de este sau nu
cu putintia veri-ua reconciliare a acestei ordine si a poporului Romanu
cu acellu monstru insup portabile, va incetâ de securii a se mai indoiii,
dupo ce va asculta acesta serissóre, ce am primitu-ua acumu de la con-
sulele Hirtiu. Pe candu voiu ceti-iia si voiu commentá pe sciirtu fia-care
cugetare, asin dori, părinți conscrissi, se me ascultat! cu atteiitiune, ciiiu
ati facutu si'pîno acum.
«Antoniu cotra Hirtiu si Cesare»
Nu se numesce nici pe sine impefatoru, nici pe Hirtiu consule, nici
pe Cesare propretorc. Inceputulu este' cu abilitate. Ellu a preferitu se
renuntie la unu titlu usurpatu, decâtu se dea celloru-altipe cellu adeveratu.
Candu am aflatu despre mórtea lui C. Treboniu, n am sim-
titu mai multa bucuria de câtu Întristare.
Se observați de ce dice, co s’a bucuratu si de ce s’a intristatu : veti
dcliberá mai usioru assupr’a pàcii.
Co sceleratulu ’si a luatu pedeps’a pentru cenusi’a si ôssele
illustrului barbatu,^ si co vointi’a dieiloru s’a maniiestatu,
inainte de terminarea revolutiunii unui annu, prin mfligerea sau
ammenintiarea eu suppliciu a parricidiului, trebue se ne u-
curàmu.
O Spartace! coci cumu te asiu puté numi mai bine pe tine, aile că­
rui exsecrabile crime aruii iacutu pe Catilin’a mai supportable ? Trebue se
ne bucuràmu, ai cutesatu tu se scrii, de pedeps’a lui Treboniu . Tieboniu
unii sceloratu? pentru caro crime, deco nu pentru co te a sustiassu, la
Idele lui Marte, de la ua mórte meritata ? Fia ! acesta-a te inveselesce,
se vedemu ce te intristedia.
Co eu acesta occasiune, Dolabell’a a fostii declaratu inimicu
publicu, fiindu co a uccissu pe unu sicariu, si co iinilu unui
bufone pare mai scumpii poporului Romanii, decatii C. Cesare,
părintele patriei, de acesta-a trebue se simtimu durere.
De ce simti durere, co Dolabell’a a fostii declaratu inimicu ? ce? nu
intellesi co facendii iiirolàri in tôta Itali’a, tramittendu pe consuli, ono-
raïïÎTe âsare in fine luandu vestimentele de resbefiii tu, tu ai fostu
declaratu inimicu allu Romei ? S’apoi, scelerate, de ce simti diiieie, co Do-
labell’a a fostu declaratu inimicu de senatu ? tu consideri cu totulii de ni-
micu acesta ordine; insescopulu ceti-lu propuni in facereyesbellului este
SP nimicesci d’in fundamente senatulu, si apoi toti cei-alti omeni
ca se nimicesci u qiimistei ordine. Dero ellii numesce pe
SonfiiX^lTbufone ; ca si cându ni ar fi fostu neciinnosciitii illustridu
J£Xmam, tetaln lai Tretaaiu. Si cine ace euragcnla e. desçreUedie
originea .mile a altm-a? Aeellu-a <are a avntu eopii de la ïad. a.
Y Dero mai criidii de câtu tóté este co tu, À. Hirtje, care
ai fostu onoratii de beneficiele lui Cesare si lassatii de densulu
astu-felu, in câtu singurii se te min...
tntl-'adeverii nu potu iiogà, co Hirtiu a fostu onoratu de Cesare, inse

IX (') Treboniu a fostu in conspii-atiunea pentru uciderea lui Cesare, dero n’a
’"x"irCfoero.ïe"Sse dica co onorilo accordate de Cesare lui Hirtiu suntu dé­
toné mer^Su acestui-a, ero nu favorn lui Cesare.
 deco acellu-a nu ti ar fi accordatu atâtu de multe ? unde te ar fi dussii
mentulu teu ? unde nascerea tea ? Ti ai fi consumtu tota viueti’a iu
locuri de prostitutiune, in taverne, in jocu, in vinu, dupo cum faceai, candu
ti lassai SI capulu si anim’a in braciele coinedianeloru.
Si tu, copiile !
Numeșce copillu pe acellu-a, care i a probatu si i va proba, co este
nu numai birbatii, dero înco unu barbatu plinii de curagiu. Acestu-ain-
tr adeveru este numele, ce convine etatii selle, dero n’ar trebui se fia de
locu pronuntiatu de acellu-a, care prin dementi’a sea oifere acestui copillu
occasiune pentru gloria.
care detoresci tote numelui seu.
Inti adeveru detoresce și nobile platesce detori’a sea; coci deco C. Ce­
sare este părintele, patriei, cumu êllu numesci tu, (eu sein cc se credul
dfí ce se nu fia mai adeyeratu părinte junele Cesare, de la care fora indo-
leia avemii viueti’a, smulsa d’in criminalele telle mâni ?
lucrați, ca se se legitimedie condemnarea lui Dolabell’a
. Adeyeratu co este ua acțiune infama apperarea autoritâtei ordinai cel­
lei mai illustre contr’a dementiei unui gladiatorii atroce !
si se se liberedie de assediii acesta inveninatóre ?
Cutezi tu se numesci inveninatóre pe acellu barbatu, care a gasitu re-
medie la veninurile telle? pe care tu, noule Annibalesau generalele cellii
mai abile, ceaexistatu veri-iia-data, l’ai assediatu asia, in câtu te-ai asse-
uiatu SI pe tine, si nu mai poți, deco ai voi, se te descurci de acolo. De te
vei retrage, te vom urmări toti d’in tote pártile. De vei remâné, nu vei
mai lace unu ,passu. Forte bine numesci inveninatóre jie acellu-a, de la
caie vedi co ti se prepara ua morte appropiata.
pentru ca se devina a totu putinti Cassiii si Brutu !
Ati crede co vorbesce de Cesorinu sau de Ventidiu sau cliiaru de Anto­
nii. Si pentru ce n’ar voi se fia putinti barbatii, nu numai cei rnai buni
bli™^'»”^^'’'’ *^ensnlu pentru apperarea repii-

De securii voi vedeți presintele in acclln-asi feln ca trecutulu.

Ce vrea se dica ?

n Jiaec liberettir obsidione ? Acest e vorbe se reportedia la P.

. 5“scie pentru care ciiventn le intrebuintedia Antoniu.— Cicerone
p ieniinina pote, flinduco acesta odios.a messeria se exercită la
■Kom a mai allessu de ieinine.
Aiitoaiu, declarandu-lu generalu asia de ineptu in
tatu singura da in cursele pe oare le întinde lui Brutu.
 228

Numiți senatu castrele lui Pompeiu.*

XII.Nu cuinu-va amu numi mai bine senatn castrele telle ? m cari
esti tu singurulu consulare, si allu cărui consulatu este stersu d’in me-
mori’a tutorii nionumentoloru. Iu castrele telle suntu doui pretori fora
cuventu disperați de a mai ave ceva, coci noi apperâmu liberalitătile lui Ce-
sare: vechii pretori, Philadelphu Anninsi innocentele GallnP: vechii edili,
Coricu si Besti’a, pentru cari mi-am faticatii pulmonii si vocea; patro-
niilu Trebelliu, insiellatorulii creditoriloru sei, si acellii omu usatu si rui-
natu, Q. Caeliu; stâlpiilu amicilorului Antoniu GotyH’a Variii, pe care
Antoniu pentru delictele selle ordină, la ospetiu, serviloru publici se-lu
bata cu curelle; vechii septemviri, Lentone si _ Nucul’a; apoi deliciele si
amorulu poporului Roinanu, L. Antoniu; doui tribuni designați, iiulii
Hostiliu, care d’in autoritatea sea ’si a inscrissu numele pe ua pm-ta a Ko­
méi si care, neputendu tradâ pe generalele seu, a desertatu. Cellu altii
ti-ibunu designați! este unu nu sein care Viseiu, latrone viginosu (se dice),
baiasiu abile in temperarea apei, dupo ciimu ne spunu Pisauni. Apoi
vinii cei-alti, vechi tribuni, si mai antâiii T. Plancu, care deco ar fi iu­
bita senatulu n’ar fi datu locu curiei. Gondemnatu pentru acesta crime,
ellu a reintratii cu armele in acea cetate, din care fusesșe espulsii de le-
ai Dero acesta-a ei este commune cu miilti altii cari nu-i semena de loc .
Cu tóté acestea adeveratu este co Plancu desminte proverbulii, ce de «r-
dinariu i se addressedia «nu va pute peri pino candu nu i se voru fiange
nitiórele.» Allé selle suntu frânte, si traiesce. De alta menterea, acestii
serviciu ca multe alte, se dice a fi addassu de Aquil a. XTTI. Acolo mai
este si Deciu, descendinte, mi se pare, d’in faraosn Decii Muri. De acea-a
a rosul la favorite lui Cesare. Intr’adeverii, dupo unu lunga niteivallii,
* memori’a Deciiloni s’a renăscută prin acesta illustrii barbatu. Deio pe
Sax’a Decidiu ? cum se potu trece ca vederea pe acesta omu addussa d m
redmiile cMle mai depărtate,* ca se vedenia tribuna alia plebei pe cella
Vama vediata nici-aa-data cetatiana? Mai este și iinida d in pe
doai Saserni;® dero ei au atâta-a assemenare intre densa, in catu rae m-
(i) Senalulii este compusa d’in acei-a cari vreau se resbune mortea lui Pompeiu
‘"ni“ GMecusat ude cotra Oicerone do fratricidu, este numita in M Fiiadéi-
fu (iubitori! de frate).

mai rapede. , pntnmmele ffintei Decie, Pe acostu Dociu éllu rechia-

XIII. (') Mus (siorice) era cțgn" TauchnitMana
masse Ces_are d in exi ' ' suntemu autorisati a crede co oratorulu avoitu
conservauducuvintele « «««a famili’aMus), a roșu la favon.
se faca unu JOCI! de voibe 1 e , «Accedit sasa nescio quis, qnern
“*'* ""***"''
Antoniu erau Ioni f»ti .ari f«t.

muitu
 S„‘" ffiS
m j i“"" ’• p' ««u
Philadelpliu, ca nu curau-va, tacnndu despre acpstu
Antoniu. Mai este si unu A-
pkI”’ voluntariu, allessu de sine ensu-si. Elin vediu curi’a des-
dnlT ®®®are, schimbă calceamentele ® si deveni de ua
data părinte conscrissu. Nn cunnoscu pe Sextu Albediu- dero S tot
cestea, n am intalnitu pe nimeni atâtu de vorbitorn de reu in câtu se
dem df? senatulu lui Antoniu. Credu ca am ommissu pe unii
deio despre aceia-a cari mi veniau in minte, n’am pututu tace'. Bedimati!
ro pe unu assemene senatu, Antoniu despretiadia senatulu Pompeianu

Dero cS^nfl„Pntlocu audaci’a ar fi cedatu antoritatii.

aru fi avutu cei-alti consulari, se pote induce din a-
cn senguru d’intre atâti-a, am infrenatu si sdrobitu
A cutesanti’a banditului exsaltatii. XIV. Deco sortea
”úlí eu aÎ mAoA TAA " inaintea iXe X
öUiu seu M. Maicellu; ce cetatiani! ce ómeni! deco republic’a ar fi nntiifi.
Szítaira-XcÎA'T'Av patriei, allungati imUna
a in itali a, deco pe L. Afraniu, generalele cellu mai de meritu- ne

dtun’a S drent,? a, carni constantia pentru republica a fostu totu-

piu ClauTiu^ doîatn cetatianu excellente; pe Ap-
P sXTone^ £ £„i Ti devo amentu ecuale cu nobilitatea sea; pe
sei-dinretia
2 pS
de^ secra-u ’ Si
ÍÍ ittustru si atâtuPompeianu
de simile nstrabuniloru
’aru fi fostu
din dmii ar fi doni aru fi fostu mai dreptu se traiasca, care
cumnerâ oAln hÎn i'®P«Wicei, Cn. Pompeiu ori Antoniu,'
Iwi Cil- Pompeiu.? Si cine erau vechii pretori
prin vh-tuVeaX?^P d’ântaiu d’intre toti muritori
& cunnoîeti uAto? ®®““®“®i’®diu pe cei-alti barbati illustri?
Inni “ ® “3,1 multu co pote se vi se nara nrea
t,-u enumerandu-i, decâtu ingratu trecendu-i sub tacere.Ce oSieni i-au

mitu in ironia" dTcotra iiceroíipTÍi Annin Cimbru, nu-

mare. D’in rondurile ce urmedin «p fiindu-co uccisesse pe frate-seu mai
acestu ținem. ■' presuppune co Antoniu avea infame legaturi cu

expressiunea : calceos
ruin, ci erau lea-ate prin niște nu accoperean pitio-
regiunea pulpeloru. CMcementele lÎleUeUennpleteau pe gamba pino la
rula. ® plebeiloru, acoperea, ca pantofii noștri, totu pitio-
nuSra,^2inAuVA7eh£2tiei”cn ®astreie lui Pompeiu, inse Cicerone Iu
co pentru onorarea acestui Sulnip.’n a'®®stu-a a attacatu pe Antomu. — Scimu
(’J L Einiliu PauUu fratpi V • t’ pronuntiatu o noti’a Filippica.

{) Q. Cecjlin MetelluScipione, consmle cu Pompeiu in allu treile,a consnlatu.(702).

 225

vechii edili! vechii tribuni! vechii cestori! Ce se mai vorbeacu ? Estu-

fellu erâ mimerulu si meritulu senatoriloru, in câtu au avutu trebuintia
de mari scuse acei-a cari nu s’au dussu in castrele lui Pompeiu.
XV. Acum ascultați urinarea :
Ati avutu de capu unu Cicerone invinsu,
Ascultu cu atâtu mai voiosu titlulu de capu, cu câtu sum sicuru co
Antoniu ellu pronunția fora voia : câtu despre invinsu nu me turburu,
coci sortea mea este ca fora republica se nu potu nici a invinge, nici a
fi invinsu.
intariti cu armate Macedoni’a;
Ba inco amu smulsu ua de la fratele-teu, care nu degeneredia in ni­
mica de voi.
ati incredintiatu Afric’a lui Varu/ cellu de doue ori captivii;
Acestu-a crede co se certa^ cu frate-seu Caiu.
ati tramissu pe Cassiii in Syri’a,
Dero tu nu simți, co totu pamentulu se deschide pentru caus’a no-
stra, si co tu, afora d’in intariturele telle, nu ai unde se-ti puni petio-
riilu?
ati sufieritu ca Casc’a se geredie tribunatulu;
Dero ce? ar trebui ore se departămu de la affacerile publice, ca pe
llarullu si ca pe Caesetiu,® pe acellu-a prin care amu obtinutu ca se nu
se mai pota intemplâ pe venitoriu nici acellu-asi lucru, nici altele de fe-
lulu acestu-a ?
ati luatu de la Luperci veniturele luliane;^
Cuteza densulu se faca mențiune de Luperci? nu se infioredia_6re de
snvenirea acellei di, in care a cutezatu, turtitu de vinii, immuiatu in
profumuri si despoiatu, se indemhe laj servitute poporulu Romanii, care
gemea?
ati desfiintiatu coloniele de veterani, stabilite prin lege si prin-
tr’unu senatus-consiiltu.
XV (’) Sextu Quintiliu Varu fu prinsu in resbellu de Cesare in doue ronduri :
mai antâiu la Corflniu, apoi in Afric’a, dupo învingerea lui Metellu Scipione, so-
crulu lui Pompeiu. j. , ■ ■ j „„„k'
(’) M. Antoniu se addressedia asia de insolente ^a noi, ca si candu ar vorbi cu
frafce-seu Caiu. „ „ ■ , ... , .
Casc’a tribuiiu designatu de Cesare,fuse intre uccissorii acestui-a. — Ma-
rullu si Caesetiu furo doui tribuni ai plebii, depuși de Cesare, flindu co avussesse
curagiulu de a tramitte la incliisore pe unu omu d’in poporu, care, puseșse pe sta-
tu’a dictatorului ua corona de lauri, cu ua panglica alba, semnulu regalitatii. _
(*) Nu se scie deco aceste venituri au fostu accordate de Cesare tutoru Luperci-
loru sau numai unoru-a d'intr’ensii.
15
 226

Noi le* amu desfiintiatu, sau din contra le-amu sanctionatu prin ua
lege propusa in comitiele centuriate? Vedi se nu fi perdutu tu pe veterani,
dero numai pe acei-a, cari erau perduti prin excessele loru, si se nu-i fi
dussu intr’unu locu, de und^ acumu presimtu co nu voru mai pute essi
nici-ua-di'.ta.
promiteti a dâ inderetu Massiliensiloru celle luate prin drep-
tulu resbellulni.
Nu discutu dreptulu de resbellu. Discussiunea ar fi mai multu facile
decâtu necessaria. Observați numai, părinți conscrissi, câtu de inimicu
nascutu allu acestei republice e Antoniu, care cu atâtu mai multu uresce
acea cetate, cu câtu scie ca ea a fostu totu-de-un’a forte devotata repu-
blicei nostre.
XVI. Voi repetiti co nici unu Pompeianu, care traiesce, nu estetienutu
a observă legea Hirti’a?...
Cine, rogu-te, face acumu mențiune de legea Hirti’a? care intristedia,
credu, nu mai pucinu pe autorii, de câtu pe aceia-a, contr’a cárom a
fostu propusa? Nici-de-cumu nu se cuvine, dupo parerea mea, a uanumi
lege pe acea-a si, deco este lege, nu trebue se ua considerâmu ca ua lege
a lui Hirtiu.
ati indiestratu pe Brutu cu banii lui Appuleiu.
Si deco republic’a ar fi armatu pe excellentele barbatu cu tóté fortiele
selle, ce bunu cetatianu s’ar plânge? Fora bani nu si-ar fi pututu În­
treține armat’a, si fora armata n’ar fi pututu pune mân’a pe fratele teu.
Ati approbatu taiarea cu securea a lui Petru si Menedenu,
donați de cotra Cesare cu cetatiani’a si óspetii lui.
Noi nu amu pututu approbá cea-a ce nici n’amu auditu. Intr’adeverii,
iu acesta perturbatiune atâtu de mare a republice!, a trebuitu se ne preoc-
cupâmu multu de doui miserabili Greculeti.
Nu v’ati occupatu de Theopompu care, despoiatu si expulsu de
Treboiiiu, a fugitu la Alexandri’a.
Mare crime d’in partea senatului! Nu ne-âmu occupatu de Tlieo-
pompn, marele oniu; dero in ce parte a painentului a fi, ce face, mai
traiesce sau a niuritu, cine scie sau cine se ingrigesce de acesta-a?
Vedeți in castrele vóstre pe Ser. Galb’a incinsu cu acellu-asi
pumnalu, ®
XVI. (') Appuleiu staruisse forte multu spre a se începe resbeluln contr’a lui
Antoniu si offerisse singura bani penteu formarea armatei lui Brutu.
(’) Nu se cunnosce caus’a pedepsirii cu morte a acestora doui Greci. Se crede co
aru fi fostu uccissi d’in ordinile lui M. Brutu.
(') Galb’a fu unulu d’in uccissorii lui Cesare. Suetoniu ne spune co se tragea d'in
gintea Sulpicia si co a fostu stramosiulu imperatorelui Galb’a.
 Nu ti respnndii iiiraicu de Galb’a, acestu cetatianu curagiosu si devo-
tatu : ti va veni inainte : si presinte atâtu ellu câtu si acellu pumnalu,
pe eare-lu accusi, îti va respunde.
Ati attrassiG pe militarii mei sau pe veterani, sub pretexta
de a exterminâ pe cei cari au uccissu pe Cesare; si apoi totu
pe dcnsii, contr’a așteptării loru, i ati impinsu a attacá pre ce-
storele loru, pre generalele loru, pre socii loru de arme.®
Adico noi i-amu mintitu, i-amu insielatu : nu sciea legiunea Martia
si a patr’a, nu scieau veteranii, de ce era vorb’a. Ei n’aveau in vedere
nici autoritatea Senatului, nici libertatea poporului Eomanu; voieau se
resbune mortea lui Cesare, pe care toti ua considerau ca fatale; cu unu
cuventu dorieau salvarea tea, fericirea tea, Înflorirea tea. XVII. O mise-
rabile! si inco cu atâtu mai multu, cu câtu nu simți câtu esti de miscra-
bile! Dero ascultați incriminarea cea mai grave :
In fine, ce lucru nu l’ati approbatu sau nu l’ati facutu voi pe
care l'ar face, deco ar reinviuâ...
Cine? Va adduce de secuni, ca exemplu, veri-unu sceleratu.
Pompeiu insusi...*
liusine pentru noi, dpco inir’adeverii amu imitatu pe-Pompeiu!
sau iliulu seu, decu. a-' pute fi a casa.
Ă"a pute, crede me. luco câte-va dille si va reintră in cas’a si in gradi­
nele părintesc!.
In celle d’in urma negați possibilitatea păcei, deco nu voiu lassú
pe Brutu se essa, sau deco nu Iu voiu adjutăcu victuali.
Alții dicu acesta-a, eu inse credu co, chiaru deco ai face tu acelle lu­
cruri, nici-ua-data nu va fi pace intre tine si acesta cetate.
Ei bine ! acesta-a voiescu ore veterani ? cari suntu liberi inco
de a luă ori-ce decisiune.
Eu nu-i vedu liberi de câtu ca se iucepa a attacá pe generalele, con­
tr’a cărui-a s’au declarații cu atâtu zelu si unanimitate.
Eiindu-co, depravați de lingușiri si de daruri veninate, voi
v’ati vendutu.
(’) Antoniu iutielege pe Octavin si pe Hirtiu. .
Antoniu fusesse cestoru allu lui Cesare in Galli’a si generalu in resbellele ci­
vile. La batali’a de la Farsale commendasse arip’a stanga.—In armat a de acumu
a lui Antoniu se aflau si veterani. , . , . ,
XVII (O Antoniu face allusiune la crudele rcsbunari, decise de Pompeiu si de
partenii sei inainte de batali’a de la Farsale. Vedi Cic. Oratw pro Marcello,
cap IV.
 228

Corrupti se fia ore cei cari s’au convinsa, ca trebuie se urmaresca cu

resbellulu cellu mai justu pe inimiculu cellu mai odiosu ?
Dero voi adduceti adjutoriu militariloru assediati. Nu me op-
punu de locu la salvarea loru, nici ca ei se nierga, unde le or­
dinați , numai se lasse a peri acellu-a care a meritatu mortea.
Câta bunetate ! usandu in fine de liberalitatea lui Antoniu, militarii au
delassatu pe generalele loru si, terrificati de spaima, au trecut u la ini­
micu : deco Brutu s’ar fi basatu pe acesti-a, nu Dolabell’a ar fi facutu
mai antâiu sacrificiu maniloru generalelui seu, ci Antoniu la ai collegu-
lui seu.'
îmi scrieți co s’a vorbitu de pace in senatu si co s’a delegatu
cinci consulari. Este greu de crediutu co acei-a cari m’au im-
pinsu la extremitate, candu le propuneam conditiunile celle
mai ecitabili si cugetamu cbiaru a mai lassâ ceva d’in elle, voru
lucră cu moderatiune si cu buna-vointia. Abia se pote inchipui
co, cei cari au declaratu pe Dolabell’a inimicu pentru actulu
cellu mai dreptu, aru pute se ne crutie pe noi, cari credemu
totu ca densulu.
Nu este destullu ore, candu ve marturesce co este in associatiune cu
Dolabell’a pentru tote crimele? Nu vedeți ore co dintr’ua singura fon-
tâna emana tote nelegiuirile ? In fine marturesce insusi si inco destullu
de finu, co cei cari au declaratu pe Dolabell’a inimicu pentru actulu cellu
mai dreptu, (estu-fellu i se pare lui Antoniu), nu potu se-lu crutie pe
densulu, care crede totu asia. XVIII. Ce se faci acestui omu, care intr’ua
scrissore, intr’unu documentu autenticu, dice co a conveni tu cu Dolabel-
l’a, ca acellu-a se uccida in torture pe Treboniu si, deco ar pute, cbiaru
pe Brutu si pe Cassiu, si se ne infliga si noue acelle-asi supplicie ? Tre-
bue conservata cetatianulu cu legamentulu seu atâtu de piosu si de justu !
Acestu-a se plânge de respingerea conditiuniloru selle, atâtu de drepte
si de respectuóse ; voia se aiba Galii’a ulteriora, pro vinci’a cea mai apta
pentru reînceperea si sustienerea resbellului; ca Alaudii se judece in a
trei’a decuria, adica, se i se dea ua apperare contr’a crimeloru, adducendu
astu-fellu culmea rusinei pentru republica; ca se fia ratificate actele selle,
candu nu remâne nici-ua urma d’in consulatnlu seu. Luă inco mesuri si
pentru L. Antoniu, care fusesse cellu mai dreptu geometru allu dome-
uieloru private si publice, împreuna cu collegii sei Nucul’ii si Lentone.
De acea-a mai bine observați deco este mai elegante si mai u-
tile pentru ambele partite, a resbună mortea lui Treboniu sau
pe a lui Cesare; si daco emai justu, se ne lupta mu noi, spre
a reinvină mai usioru caus’a Pompeianiloru, de atâte ori su-

(D Dolabell’a irar fi resbunatu mortea lui Cesare (generalele seu) prin uccide-
rea lui Treboniu, mai nainte de ce Antoniu se ii uccissu pe 1). Bru tu.
 ---229---
grumata, sau se ne intellegemu, spre a nu fi de rîsulu inimi­
cii ora.
Deco ar fi sugrumata, nu s’ar mai ridică nici-ua-data; macarus« ti
se intemple tie si la ai tei acestn-a ! Deco e mai elegantei^ dice densulu.
Intr’adeveru de elegantia e vorb’a in acesta-a resbellu ! si mai utile pen­
tru ambele partite. Partite, turiosule, suntu in torn, in senatu. Tu ai intre-
prinsu unu resbellu sacrilegii contr’a patriei; attaciMutin’a; assediedi unu
consule designa tu; contr’a tea porta resbellu doui consuli, si cu densii pro-
pretorele Cesare; totaltali’a este armata contr’a tea. Si caus’a tea o nu­
mesc! tu partita, in locu de rebelliune contr’a republice! ? JHai, biwe se
resbunàniu mortea lui Trtlioniu sau a lui Cesare ? Pe a lui Tiebo-
niu amu resbunatu-ua indestullu, declarandu _ inimicii pe Dolabell a:
mortea lui Cesare e forte usioru apperata prin uitare si prin tăcere. A e-
deti inse ce machinedia. Pe candu crede _ co trebue resbunata mortea
lui Cesare, ellu propune mortea nu numai a acelloru-a cari au facutu
acțiunea, ci sî a acelloru-a cari nu s’au intristatu de dens’a.
XIX. Pentru ei, veri-care d’in noi ar cade, ya fi unu câstigu. A-
cestu spectaclu pino acum chiaru sortea 1 a evitatu, pentru-ca,
luptandu-se doue armate allé acellui-asi corpu, se nu le veda
natronulu de gladiatori,^ Cicerone, care se simte atâtu fencitu,
co v’a insiellatu si ie voi cu acelle-asi distinctiuni, cu cari sa
glorificați! co a insiellatu pre Cesare.
Continua a invectiva contr’a mea, ca si candu primele attacuri r-au
reessitu de minune; inferratii cu semnele celle mai meritate de infamia
êllu voii! lassâ memoriei sempiterne a omeniloru. Eu patronii de gladia­
tori? si intr’adeveru nu nepriceputu, coci dorescu ca cei reise pera, ero cei
buni se invinga. Veri-care or codé, scrie densulu, pentru noi vafi unu
SJu O sti alucitu câstigu ! Deco ai fi tu invingetoru, (se ne feresca
STe’ aceîta !I fericita va fi mortea acelloru-a cari aruessi d’in vine­
ția fora tiirmente. Dice co Hirtiu â Cesare suntu insellati de mine prin
aœlle-asi distinctiuni. Ce distinctiune, rogu-te, aceordatu-am peno acum
lui Hirtiu? Câtu pentru Oct. Cesare, lui i se detorescu mai multe si mai
Q,-; riprn tn cutezi a dice co eu am insiellatu pe Cesaie tatalu. Tu,
ta itd ciVîâ Ss» ir■ tainele M. ing-*! de ce

Tai delassatu ?
XVIII Elegantius=decentius honestiusve. Ckerone iea in risu intrebuin-
XVlll. pp pare Victoriu êllu considera forte bine pusu.
tiarea acestui cuventu, pe . j „ gg va mai vorbi de densulu.
(») Cesare este .^«^tullu de lesbuuatu deco nu se
XIX C) Antoniu compara pe Ciceryne, car
de gladiatori, ce s® “«l“sc p to-
suln nu intra in aren a cirraiui numindu-lu lamsta, negotiatoru
-re sau^indea pe nefericitii gladiatori cui da mai

multu.
 Dero se vedeți acum admirabilea energia si fermitate a marelui si il-
lustrului barbatu.
Eu sum decișii a nu suiferi nici insiilt’a addiissa mie, nici cea
addussa amiciloru mei, — a nu deșerta partitulu, pe care-lu
uresce Pompeiu, — nici a suiferi ca veteranii se fia mutati
d’ni locuintiele loru^ sau se fia territi câte unulu la suppli-
ciu, — nici a insiellâ fidelitatea data lui Dolabell’a,—
Omitțu celle alte : fidelitatea lui Dolabell’a, bărbatului cellui mai
sanțu, piosulu otnu nu o póte deșertă. Ce fidelitate? de a uccide ore pe
veri-ce cețatiauu bunu, de a imparti Kom’asi Itali’a, de a dâ si de ades-
altu lucru póte fi sanctioiiatu prin legamentu
SI fidelitate intre Antoniu si Dolabell’a, parricidii cei mai infami ?
nici a violă legamentulu cu Lepidu, omulu cellu mai integru
(piissimu).
Tu legamentu cu Lepidu ! sau cu veri-umi altu, u u dieu cetatianu
bunu, cum este detisulu, ci omu cu minte ? Faci acesta-a, fiindu co vrei
ca Lepidu se fia considerații sacrilegii sau nebunii. Nu faci nemien. De
SI este greu a garantă pentru cineva, eu garantediii pentru Lepidu mai
allessu, de care nu me voiu teme' nici-iia-data; voiu ave' in ellu buna spe-
lantia, pre câtișmi va permitte. Se te retraga d’in fiirore a voitu Lepidu,
eio nu se fia adjutoriulu dementiei telle. Iu fine tu nu cauți numai omeni
pii ci piissimi : si,_ acesta vorba noua, car.; nu se afla nica-iri in limb’a
latina, ua inventedi d’in pietatea tea divina.
nici a tradă pe Plancu, associatiilu planuriloru melle.
Planent așsociatulu teu ! Plancu, a cărui memorabile si divina vir­
tute este liimin a republicei ; (numai deco póte eredi, co ellu ti vine tie
inti adjutoriu cu yigurosele selle legiuni, si cu nunierós’a callarime sipe-
destrime de Galii : si care va ave principalea onore a acestui resbellu,
deco, peno la sossirea Jui, nu vei luă de la. republica pedeps’a meritata;
COCI desi primele servitie suntu mai utile republicei, cu tóté acestea celle
d m urma suntu mai plăcute.
XX. Inse iiidata serecullege si cotra finele scrissorii incepe afilosofăL-
Déco dieii nemuritori me voru adjiită, dupo cum speru, pb
mine, care amblu cu intentiuni drepte, voiu trai voiosu. Déco
mse me aștepta ua alta sorta, me bucurii mai d’inainte de

1p n™™- Antonia vorbiea pentru veteranii d’in armat’a sea, câroru-a

pradf ’ augmentarea agrudloru assigaate de Cesare, si alte mal te.

erâ designatu, care guverna Galli’a nlteriora, nu numai conu

diatoruÎS iS d" BrS”“’
XX. (L Cicerone tratedia ironicu pe .Antoniu.
 snppliciele vostrc; coci, deco Pompeianii invinsi șuntu atâțu de
insolenți, veti simți mai bine, voi,^ cum voru fi invingetori.
Poți se te bucuri mai d’inainte : coci nu cu Pompeianii. ci cu inoreg a
republica esti inresbellu. Toți dieii, toti omenii, jnari, medii și derondu,
cetatianii si străinii, barbatii si muierile, copiii, servii, toti te urescu.
Am simtitu acésta-a in dillele trecute candu cu scirea cea falsa ; vomu
mai simti-ua inse in currendu. Deco vei cugeta in tine assupr’a acestoru-a
vei muri cu suffletulu mai linistitu si cu mai mare consolatiune.
In fine suprem’a mea decisiune este de a tolera injuriele ami-
c'.loru mei, deco si ei voiescu a uita co mi le au facutu, sau
déco suntu preparați a resbuná Împreuna cu mine mortea
lui Cesare.
Cunnoscendu acésta resolutiune a iui Antoniu, credeți ore co consulii A.
Hirtiu si C. Pans’a voru stâ la indouiéla de a trece la Antoniu ? de a as-
sedia pe Brutu? de a voi se iee cu assaltu Mutin’a? Ce se mai voibescu
de Pans’a si Hirtiu ? Cesare, acestu adolescente de ua pietate rara, pute-
se-va tiné'de a nu resbuná, prin sângele lui D. Brutu, mortea părintelui
seu’ De acea-a au facutu astu-fellu ca, indata ce voru ceti acesta sciis-
sore se se appropia mai multu’ de intaritiiri. In acésta occașiune, Cesare
s’a arrettatu unu adolescente superiorii, nascutu, printr ua malta favore
a dieiloru nemuritori, pentru binele republicei, caiul« nmi pietextulii
melui parintescu nici pietatea sea nu Taii separatu de locii de noi. Bll
intellege, co cea mai mare pietate sta in salutea P^taei. Deco acesta-a ai
fi ua lupta de partite* allu carorii nume este stersii pentiutotu-de-un a.
Antonii! si Ventidiu arii apperá ore partitulu lui Cesare, sau mai anta
Cesare acestu adolescente cu pietate malta si iega„u de uie^o^i L
telui seu ’ apoi Pans’a si Hirtiu, cari au fostu ore-cuni celle doue biacie
allé lui Cesare alâtu câtii existau intr’adeverii partite ? Dero acum partite
suntu acestea: candu unii ’si propumi ^PPevarea
libertatea poporului Komanu si salutearepiiblicei, ei o alt i macellulu ceiioi
buni impm’tirea Romei si a Italiei? Se venimii m fine la conclusuine :
Nu credii co deputății voru veni...
XXI. Me cunosci bine.*
Intr’unu locu unde domnesce resbellulu :
mai allessu in urm’a exemplului datii de Dolabell’a.^ Deputății, credit,

8 SSiSaiASi" ~
" cea cldesalutea
republicei, coci amicii lui “a d’in deputatiuiie.
XXI. (’) Cicerone.fusesse Ăntiloru si in contr’a ori-carei legi.
voru fi mai respectat! de câtu cei doui consuli, contr’a câroru-a porta
armele; de catu Cesare, tataiul carui-a ellu fusse flamine; decâtu coiisu-
lele desigiiatu, pe care-lu tiene investitu; de câtu Alutin’a, pe care ua as-
sediedia; de catu patri a, pe care ua ammenintia cu focu si cu sabia.
Candu voru veni, voiu cunuósce cererile loru.
Mii de relie si mii de_ supplicie cada peste tine! La tine cine a se vina,
de câtu unu altu Ventidiu? Amu tramissu barbatii cei mai de frunte, ca
se stingă incendiulu candu nascea; tu i ai respinsii : se mai tramittemu
acum intr ua conflagratiune atâtu de mare si atâtu de inveterata, candu
nu ti a remasu nici possibilitatea de a face pacea, nici chiaru acea-a de
a te predă ?
A ’am cetitu acesta epistola, părinți couscrissi, nu fiindu-co ’lu cre­
deam demnu de acesta-a, ci ca se vedeți, dinconfessiuiiile lui,® desvellite
tóté pauicidiele selle. In fine, M. Lepidu, barbatulu cellu mai ornatu cu
tóté bunurile atâtu allé virtuții câtu si allé averii, vediendu acestea, ar
voi ore se se faca pacea, sau ar erede-ua po.ssibile cu densulu ? Mai iute
s ar îmi fiacar'‘a cu unăele,'^ dupo cum dice nu sciu care poetu, mai iute
S'ar uni tote,_ de câtu se se reconciliedie republic’a cu Antonii sau Anto­
nii cu republic’a. Acestea aru fi nisce monstniositâti, nisce miracle, nisce
proai^e pentru republicca. Ar fi mai bine pentru acesta cetate se semisce
d in fundamentele selle si se se transporte, deco este cu putintia, iu alte
legiuni, de unde se nu audia nici de faptele nici de numele Antoniiloru
de câtu se veda in murii sei pe acești omeni, expulsi prin virtutea lui
Cesare, tienuti in frenu prin a lui Brutu. Bunulu ceUu d’antâiu este de
a im inge ; allu douilea este de a cugetă co nu e niinicu, ce nu ar trebui
se-lu sufferimu, pentru onorea si libertatea patriei. Dupo acestea nu mai
este uiui allu treilea; inse reulu cellu d’in urma este a primi degradarea
cea mai mare in dorinti’a de a trai. In acesta stare a lucruriloru, in res-
pectulu communicatiuniloru si scrissorii lui M. Lepidu, illustrulu ceta-
tianu, me unescu cu Serviliu; si mai sum de opiniune co Marele Pom-
peiu, hliulu lui Cneiu, a correspunsu cu curagiulu si zelulu tatalui si
strabuniloru sei cotra republica si cu vechi’a sea valóre, activitate si de-
votameutu, fiindu-co a promissu adjutorulu seu si allu celloru ce i are cu
densulu senatului si poporului Komanu, si fiindu-co senatulii si poporulu
Komanu a primitu cu multiamire acesta offerta, pentru care ellu va ave'
onori SI gloria. Acesta clausa pote fi introdussa in presentele senatiiscoii-
sultu, sau póte ii despartita si redactata separatu, pentru ca Pompeiu se
fia laudatu intr unu senatusconsultu speciale.

(’) Antoniu declara co este unitu cu Docabell’a.

flamma, remasesse proverbiale. Aceste cuvinte le pronunția mai
siulV 13^) ' rechiamâ d’in exiliu pe fii’a sea Júlia (Dione Ca-
A PATRU-SPRA-DIECEA FILIPPICA
A LUI

M. TULLIU CICERONE
CONTRA LVI

M. ANTONIU
 Á
» 'í

I.

i 'V-

■’í’

y *
•V

s.
■)

.1
‘'A
■ ÁqfWjxí JtKÔ®ioW‘ïë-ügf^;|* m?

, l’í I A' . /. •■■ ;

^•■‘ -Itv ■ '■ •■
1

■^''Vtí *W
ii-Äti/.l :k.> ' íí?
íj Í lÁJJ Ï'.1 ;
'■ ..}.-'-IÁ ', •■

t.

yaífey’WÁ'.w , ,'v4

■^' ‘y
t '■^’í .
■J.

7 .. vl >.
! •

A.
-?‘v
'•' I

* - ,
4' 1

j,

' '.’!
>í. >'/

!-
 NOTITIA LIÏTERARIA

Resliellulu so incepusse. Pe candu consulele Pans’a se appropiâ de Mntin’a cu for-

tielo selle, collegulu seu Hirtiu si junele Cesare, pentru a’i protégé mersulu tra-
misera înaintea lui legiunea Martia, De cea alta parte, Antoniu dede ordini la doue
legiuni SC se ascunda in trestiele unei bălti de,pe marginea drumului Emilianú, pe
unde trebuia se tréca Pans’a. Lupt’a fu inversiunata, tienù multu si parea indoiósa.
Pans’a primi doue plage, de cari muri dupo câte-va dille la Bononi’a. Hirtiu, care
se află la optu miile departe de acțiune, autiindu de successulu lui Antoniu, venira-
pede contr’a lui. Iu attacâ cu furia, facù un macellu orribile si-i luă doue aciuile si
sesse-dieci si sesse de vexille. Octavin insarcinatu cu apperarea castreloru desfasiura
ua vigore distinsa si respinse attaculu impetuosu alin lui Antoniu. Cu tóté acestea
Hirtiu si Octaviu nu urmariro pe Antoniu, de téma de a nu cade m vr’ua cursa.
Indata ce soirea despre acesta batalia fericita adjunse la senatu. Cicerone pro­
nunția a patni-spra-diecea filippiaa.-nu trebuie se uitămu co Brutn era mea as-
sediatu coci Antoniu era tare fortificatu in giurulu Mutinei. Dupo cate-va dille
Hirtiu si Octaviu dede ua noua batal a lui Antoniu si-lși constrinse a se retrage,
de la Mutin’a In acesta batalia muri Hirtiu, Octaviu se illustra printr’unu curagin
estraordinarii si, cu adjutorulu lui D. Brutu, allungă pe Antoniu pîno la Alpi. _
■\oésta tllippica ii’are exordiu. Oratorulu respunde d’a dreptulii preopiiiaiitelui
seu Servilii! care propusesse a se decretă supplicatiiini in onorea celloru trei ge­
nerali ai senatului si a se depune vestimentulu de resbellu, de ore-ce priii victoria
lui Hirtiu resbellulu eră teriiiinatii. Cicerone se oppuse la acesta propunere, sus-
tieneiidu co resbellulu nu va fi terniinatu, pino candu D. Brutu nu va fi despres-
siiratu si arrettă co ar fi ua necoiiseciiitia do a luă vestimentulu de pace (toga) mai
naii.te’dc a fi depuse armele. Câtu despre supplicatmni, oratoriulu se nnesce cu
Serviliu ridicandu Za cinci-dieci numerulu dilleloru de rugatiuui publice. Aceste o-
nori erau snperiore tutoru onorilorii decretate pentru victoriele celle mai însem­
nate contr’a iiiimiciloru d’in afora. _
Apoi intorcuiidii-se la invectivele s.dle contr’a lui Antonul se mira de ce ace
=tu-a n’a fostu inco declaratu inimicu publicu si probedia co, decretandu-se sup-
nlicatiuni si onore invingetoriloru, Antoniu este cliiaru prin acesta-a considerata
ca inimicu publicu, de ore-ce assemeni onori nu s’au decretata-nici ua data pentru
rXbellulii civile. Dupo acea-a propune a se da celloru trei generali iiumele de
peratori, ero militarilorii a li se assigură printr’unu nou decreta celle ce sena-
Idâ le'a promissu Ia inceputulii resbellului. In fine cere se se consecredie, prin-
Înii monnmentii publicu, memori’a luptatoriloru morti pentru patria sub murii.
Mutinei si se se iea niesuri pentru adjutorarea íamilieloru loru. Acésta parte plina
de elocintia este ca nnu elogiu funebru allu acestora luptători, inspiratu de sic cru
de faimosulu discursu allu lui Pericles pentru soldatii morti in resbellulu pelopo-
nesiacu, coci se gasesce intr’ensulu acellu-asi aiiioru de patria, acea-asi. putere de
elocintia, acea-asi fermitate de cugetare.
Cicerone termina mai propunendu ca parintiloru, socieloru, copiiloru si fratiloru
soldatiloru morti eu armele in mâna, se li se accorde tote recompensele, ce s’aru fi
datu soldatiloru, déco aru fl traitu.

Acésta prodigalitate de recompense ua iutalnimu la tote statele in decadentia.

Ce se intemplâ mai in urma, le scimu d’in istoria.
Uniti spre a învinge pe Antoniu, dupo ce victori’a fu'câstigata, republicanii se
sfasiaro intre densii. Octavin tinse mân’a lui Antoniu, care fugia cotra Alpi, si mer-
sero apoi împreuna contr’a Romei. D’in momentulu acestu-a nu mai reraânea lui
Cicerone, insiellatu prin abil’a manifestare a unui patriotismu prefacutu de cotra
Octaviu, pe care Iu patronasse si-lu ridicase la ceruri prin laude exagerate, nu mai
reraânea, dicu, lui Cicerone de câtu «a imita pe bravii gladiatori si a caută seraóra
bine».
Acésta fllippicaeste ultimulu discursu remasu do la Cicerone; elin fu pronuntiatu
la 21 Aprilie a. B. 710. Dupo câte-va luni (la 7 Dec.) oratorulu întâlni in cas’a sea
de la Pormii acea morte crunta, care ne face se uitâmu tote indecisiunile si errorile
politice alle lui Cicerone si seadmirâmu si mai multu acestu geniu asia de fecundu
allu Romei, care lassú omenirii atâtea tesaure de cugetări, care luptă ua vietia in-
trega pentru libertatea si glori’a Romei, care—marturisiâ chiaru Augustu, mustrata
de criminala sea ingratitudine.—esi iubiá multu patri’a si care sciii se mora cu cu-
ragiu.
Cicerone era de 64 anni la mortea sea.
 FILIPPIC’A A PATRU-SPKA-DIECEA
I. Deco, părinți conserissi, dupo cum aflai d’in șcrissorea, ce s’a ce-
titu, armat’a sceleratiloru noștri inimici este invinsa si imprastiata,^
asin fi aflata si cea-a ce dorimu cu toti si care credemu co va fi consecen-
ti’a acestei victoria, cum co D. Brutu a essitu in fine d in Muțin a . asiu
opina fora nici ua indouiela câ noi cari, d’in caus a periclului seu, amu
luatu sagele, se ne intórcemu, candu densulu este salvata, la vestimen-
tnlu nostru cella vechia. Inse Înainte de a ne sossi acea scire, pe care
Kom’a ua aștepta cu atâta aviditate, este de adjunsu veseli’a unui suc-
cessu asiâ de mare si de glorioșii : reservati schimbarea vestimentului
pentru victori’a decisiva. Terrniiiarea acestui resbellu sta in liberarea lui
D. Brutu. Ce va se dica inse acesta propunere, ca se schimbămu pentru
diii’a de adi vestimentulu, si apoi mâne pote se essimu erosi m sagu?
Candu ua-data ne vomu intőrce la vestimentulu de pace, pe care toti ellu
voimu si ’lu dorimu, se facemu asiâ, incâtu se Iu conseryămn pentru totu-
de-un’a Coci pe câtu e de rusinosu, pe atâtu e si de displacutu dieiloru
nemuritori, ca, de la altarele loru, la cari amu mersu imbracati m toga,
se descindemu spre a luâ sagulu. Inse observa, parinti conscrissi, co a-
cesta părere e susținuta si de unii, a cărora idea si intentiune este ca, de
őre ce vedii co va fi forte gloriósa pentru D. Brutu acea di, in care, pen­
tru onorea liberării lui, ne vomu intorce la vestimentulu de pace, se i se
smulgă acestu fructa atâtu de gloriosu,^ pentru ca se nu se transmitta
memoriei posterității cum ca, pentru periclulu unui cetațianu, popoiulu
Romanii a luatu sagulu, si apoi pentru liberarea
fnrr’q 'Ridicați acestu motivu SI nu veti gassi nici unu cuveiitu pentru
uiFresoliitiiine atâtu de pucinii cuyenintiosa. Țw jnse,
conservați nrestigiulu vostru, persisteti in decisiunea luata, tieneti minte
cea-a ce adesse ati declaratu, cum co acestu întregii resbellu nu are alta
causadecâtu periclulu vietiei unui singuru barbatu
si princaracterulu seu. II. Pentru liberarea lui D. Brutu s au tiamissu de
1. (') Pans’a attacasse hupetuosu d neașteptate
voiau se impedice junctiunea sea cuH .. P P aquile. Pe de alta

SioSîiVSSXț
”O AÎta.S?’ta «1 «npnte» P™'‘ “
asia de mare önére lui Brutu.
 _ 238

piitati, fruntașii cetâtii, ca se semnifice actilui inimicii si parricidu a se

departâ de laMutin’a; pentru conservarea acellui-asi Brntu a plecata
la resbellu consulele desemnatu de sorte, A. Hirtiu , a cărui sanetate
langeda a tmputernicitu-ua tari’a .suflletului seu si speranti’a victoriei;
Cesare, dupo ce a liberata, prin armat’a preparata de sine, republic’a de
primele flagelle? pentru ca nu cum-va se mai appara veri-ua crime, a
plecatu spre a libera pe acellu-asi Brutu si a inviiisu ua durere domes­
tica prin iubirea patriei. Ce altu scopu a avutu C. Pans’a iurolandu
soldatii, impunendu contributiuni, facendu senatusconsultele celle mai
severe contr’a lui Antoniu, exhortaudu-ne pe noi, cliiamaiidu poporulu
. Romanu la caus’a libertății, deco nu acellu-a de a liberă pe D.Brutu?
de la acestu-a poporulu Romanu adunatu a cerutu cu ua singura voce
salutea lui D. Brutu, asia incâtu se sacrifice pentru d’ens’a iiu numai '
celle-alte interesse allé selle ci chiaru si grigi’a provisiuniloru. Noi tre-
bue se speràmu, parinti conscrissi, co Brutu e apprope a fi liberatu, déco
nu cuui-va s’a si liberatu pin’acumu; inse bucurarea de acesta sperantia
trebue reservata faptului si evenimentului, cá nu cum-va se pareniu co,
prin precipitare, amu rapitu acesta binefacere a dieiloru nemuritori sau.
prin jiresumptiune, amu despretiatu puterea sortéi.
Dero fiiiidu-co semnele vostre de approbare declara in destullu, care
este opimunea vostra asupr’a acestui lucru, voiu veni la scrissórea tra-
niissa de consuli si de propretore, dupo ce mai antâiu ve voiu spune
câte-va reflessiuni relativii la acesta scrissore. HI. Au fostu împlute de
sânge, parinti conscrissi, spadele legiuniloru si armateloru nostre, sau
mai bine immuiate in sânge in celle doue bătălie date de consuli si in a
treia data de Cesare. Deco acellu sânge ora allu inimiciloru, este mare
-onóre pentru militari; deco este allu cetatianiloru, crim’a e orribile.Pino
candu dero acestu-a, care a intrecutu pe boti inimicii in crime, va fi li­
psita de numele de immicu ? afara numai deco voiti ca spadele militari- •
loru noștri _se tremure, standu Ia indouiela, de trebuie se Ie implanta in-
tr’unu cetatianu sau intr’unu inimicu. Suppiicatiunea ati decretatu-ua;
inimicii nu l’ati numitu. Bi-voru inse plăcute dieiloru nemuritori gratu-
latiuuile nostre, fi-voru plăcute victimeloru, candu s’a macellaritu ua
multitudine de cetatiani? <s.Iici si cutezători» ui se dice. Astu-felu êi

II. (‘) Antoniu, dupo ce primi la lîrundusiu legiunile venite d’iii Macedoui’a, se
decise de a merge cu densele asupr’a Romei. Iiitervenirea neașteptata a lui Octa­
vin, care adunasse in Campani’a diece mii de veterani d’in arniat’a părintelui seu
éllu impedicá de la aoesta-a.
(“) Octavin-uită mórtea Ini Cesare si veni in ajutorulu conjuratilorn spre a ni­
mici pe Antoniu si a salva republic’a de periclulu, cu care ua ammenintiâ acestu-a.
(’) Impositele se desflintiasse la Roin’a de candu tesaijrulu se inoarcasse cu ave­
rile regelui Perseu si cu alle celloru alti regi si națiuni subjugate de Romani Inse
in timpulu discordieloru civili, tesaurulu sleindu-se, consulii Hirtiu si Pans’a furo
nevoiti se impună contributiuni de resbellu; astu-fellu cetatianii furo obligați se
platésoa a doue dieci si cinci-a parte d’in valórea proprietâtiloru loru mobiliare,
ero senatorii pe lungo acesta-a si ua taxa asupr’a proprietății fundiare.
numesce unu illustru senatorii, | dero acestea suntu injurie d in processe
civili, inferâri neînsemnate intr’unu resbellu de exterminare. Pare-co _e
vorh’a de cei cari substituescu testamente sau despossededia pe vecini,
sau insiella pe adolescentul!;^ coci, numai pe cei affectati de aceste vitie
si de altele assemine, consuetudinea êi nuinesce rei_si cutezători., Unu
resbellu implacabile face la patru consuli® cellu mai execrabile d intre
toti latronii; acellu-asi resbellu êllu porta cu senatulu si cu popoiu u
Komanu. La toti (de si se precipita singura in peire) le annuntia, mOTtea,
devastarea, tortur’a, suppliciele : actulu selbatecu si ferosu allu lui Do a-
bell’a, pe care nici ua națiune barbara nu Var pute approba, edu de­
clara ca s’a facutu cu consiliulu seu : si celle ce ar fi facuțu in Rom a,
deconul’ar fi esmilsu insusi Joue d’in acestu templu, si din acești
muri, le-a aretatu’in calamitatea Parmensiloru,* pe cari, omeni virtosi
si cetatiaiii forte onorabili, asia de strânsu legați de autoritatea acestei
ordine si de gdori’a poporului Romanu, i-a macellaritu cu crudimile celle
mai mari, spre a dâ unu exemplu, acellu infamu si monsuru L. Auto
niu obiectulu de ura allu tutoru omeniloru si allu tutoru dieiloru, deco
si d’ieii urescu pe cei ce merita ur’a. Suffletiilu meu, parinti consciissi,
se opresce si se spaimenta de a spune celle ce a facutu L. Antonm Wu-
loru si socieloru Parmensiloru. Turpitudinile la cari s a suppusu de bu-
na-voia Antoniu cu inundria, acelle-asi turpitudini se bucura co cu iio-
lenti’a frcù se le suffere si alții. Inse violenti’a durerosa ce i-au facutu se
suffere nu este de câtu un’a d’in infamele patimi de care este petata
vieti’a A’itoniiloru. Este dero cine-va, care se nu aiba cnragiulu a numi
Sici te S-a cari, dupo marturi’a tutoru, au intreciitu pnn crimele
inimici pe a p.,,.niaânipnsilorui' IV. In ce cetate luata cu assaltu s a ar-
Antoniu in Parm’a
retauu Jgț nuæai deco nu trebue se consideramu pe An-
«nrprnisa p allu celloru-l’alte, contr’acaroru-a.e-
toniuinimicu a ® sentimente. Deco inse ellu este, fora neci ua in-
ste animatu allu municipieloru, cumu credeți ore co
doiela, mnn c , . „ voitu s’iia appuce spre a indestullâ se-
vafipentru a.ces a cț.^ ’ P ^iggiá experimentatulu seu mesuratoru si
raci a latroniloru sei. p ua si Fmpartisse? Adduceti-ve aminte, pentru
iscusitiilu ® , parinti œnscrissi, câta frica amu avutu in

SfSSi ‘
III. (‘) P, Serviliu, care propusesse supplicatiuni dero se oppusesse de a se declara

nitoru : Brutu si Plancu. ridicasse contr’a lui Antoniu. Ellutrauiisse

{‘) Ua parte d’in Ualli a si pe locuitorii cari tranusesse adjutore

•’iȘ'ÎASAS'îSSî-JîSi... in B»»’»
la Parm’a pe
.-«tat.«
cu assaUu Pwm’a, commise atrocitàti neaudite.

ionii rf « indint« «.mt.toi« «olt. ««t»*«.

Eoni’a scirea co acestu-a batusse pe
 240

celle mai sinistre. Cine se putea uită fora lacrime la copiii sei, la soei’a
sea, lacas’a sea, la caminulu seu, la larii familiari ? Toți cugetau acuma
sau la moitea cea mai cruda sau la ua fuga miserabile. Si pe cei cari ne
inspirau aceste temeri, se stamu la indouiela de a-i numi inimici ? Deco
cine-va ar propune unu nume si mai energicii, l’asiu adoptă bucurosu :
d’abiă sum multiamitu de acesta espressiune vulgare; nu ine voiu servi de
alta mai slaba.
Asiâ-dero fiindu-co, diipo scrissorea care s’a cetitu, noi avemu se de-
cretâmu siipplicatiunile celle mai legitime si fiindu-co Serviliii a facutii
propunerea, voiu fi de parerea de a mai marí numerulu dillelorii, cu a-
tâta mai allessu co au se fia decretate nu pentru unulu ci pentru tus-trei
generalii. Inse mai antâiu, voiu cere ca se se decoredie cu titlulii de im-
peratori aceia, prin allii caroru curagiu, abilitate si fericire, amu fostu
liberați de periclele celle mai mari allé servitutii si mortii. Si intr’ade-
veru cui, in acești doue-diecide anni, s’au decretatu supplicatiuni fora se
i se dea titlulii de imperatore, deși pentru acțiuni de pucina importantia
si adesse-ori de nici iin’a? De acea-a sau n’ar fi trebiiitii se se pro­
pună supplicatiuni de cotra preopinante, sau trebue accordata onorea u-
sitata si commune barbatiloru, carorii-a se detorescu distinctiuui none si
extraordinarie. V. Deco cine-va ar fi iiccissii ua miilia sau doue millie
de Hispaiii sau Gallii sau Thraci, nu i-ar dă ore senatiilu titlulii de
imperatore, dupe iisiilii devenitii commune ei bine, cându s’au sfari-
matu atâte legiuni, candu s’a iiccissu ua atâta mulțime de inimici, de
inimici, dieu, cu tote co nu voiescu acesta-a inimicii noștri domestici;
vomii aceordă noi illiistriloru noștri generali onorea siipplicatiiinilorii si
le vomu reciisă ore titlulii de imperatori ? Cu câta onore, veselia, feliei;
tare, trebue se intre in acestu templu insisi liberatorii acestei cetati
candu chiarii ieri, dupo successele loru, pe mine m’a diissii in ovatiune si
apprope in triiimfu poporalii Eomanu de acasa la Capitolin si de la Ca­
pitolin a casa ? Coci in fine, dupo parerea mea, este unu adeveratu si
legitimii triiimfu, candu se da uuii assemine testimoniu d’in partea
intregei cetati celloru cari au bine meritatu de la republica. Déco in
mediloculu veseliei generale a poporalul Eomanu me gratulau numai pe
mine, a fostu ua proba de mare stima; de'co mi faceau acțiuni de g''“"
tia, a fostu ua proba si mai mare; déco mi se aceordă si iin’a si alfa, nu
se putea imagină nimicii mai magnificii.
Dero tu vorbesc! de tine ? mi se va dice. Intr’adeveru fora voi’a mea :
durerea injustiției m’a facutii se me glorificii contr’a abitudinii melle-
este destullii ore a vedé omenii cari nu simtu virtutea, nevoiiidu a recun-
nosce pe cei caii bine merita? se se mai imputa ore si crime si scopuri ?"
diose cellora-a cari ’si consacra tote grigele lorw penti'u salutea repni’^’'
V- (’) Se vede co era nnn vechia nan, ca nnui cominendante, indata co
doue mii de inimici se i se decretedie supplicatiuni si se se i se dea titlulu d®
peratoru. — In timpnln decadentiei assemine onori se aceordan pentru ori-®®
ta militaria, chiaru neinsemnata.
 241

cei ? Sciti CŰ in dillele acestea a circulata multu vorb’a cum co eu, in

predin'a Vinalieloni,’ adica asta di, voiu descinderea fascele. Desecuru
acesta-a s’a imaginatu pentru veri unu gladiátora sau latrone,.pentru unu
Catilina, érő nu pentru acellu-a care a facutu se nu se mai pota intomplâ
ce-va astu-felu in republica. Ore eu, care am resturnatu , sdrobitu si
nemicitu pe Catilin’a pentru co a urditu unu assemine attentatn ,_eii se
voiescu a deveni de ua-data unu Catilin’a? Sub ce auspicie asin primi a-
ces.te fasce eu, cai'e suin aiiguru? Câtu timpu le asiu pastrâ ? cui le asin
remitte ? ce omu atâtu de scelerata a pututu se invente acesta-a ? Care
smentitu apututu s’ua creda? De unde ore acesta suspiciune sau mai bine
de unde acesta rumore ? VI. Acum trei-patru dille, dupo cum sciti , cir­
cula ua veste trista de la Mntin’a; inflati de veselia si de insolentia, ce-
tatianii impii se adunau in grupe lungo acesta curia, funesta mai multu
violentieloru loru de câtu republice!. Acolo ei’si faceau planulu de a ne
uccide, si ’si impartieau intre densii rolurile determiiiandu cine se oc-
cupe Capitoliulu, cine rostrele, cine porțile Romei. Ei credeau co ua mare
parte dS cetatiaiii se va sj riuge in jurulu meu. Atunci ca se me faca o-
diosu si se ’mi pună in pcriclu cliiaruviueti’a, imprastiaro acesta rumore
a fasceloru : esi propusoro ca eiinsisi se mi deferre fascele. Si pe candu a-
cesta-a s’ar fi facutu sub apparenti’a consimtimentului meu, se prepară unu
attacu de omeni salariat! contr'a mea, ca eontr’a unui tyrannu; dupo a-
cesta-a ar fi urmatu macellulu vostru tuțoru. Acestu misteru incepe,
părinți conscrissi, a se desvelli : dero, la timpulu cnvenitu se va desco­
peri sorgintea acestei intregi manopere criminale.^ Munci P. Appuleiu ,
tribunulu plebei, marturulu, associatulu si adjiitoruiu tutorii planuriloru
si pericleloru melle, inco de candu eram consule, n’a pututu stă nesim-
titoru la durerea mea, ținu ua adunare uumerosa, in care poporulu Ro­
manii manifestă uniilu si aoellu-asi sentimentii.^ In acesta adunare , pe
candu ellu voieă, in puterea strinsei nostro amiciția si intimitate, se nio
scape do suspiciunea fasceloru , cu ua singura voce tota adunarea decla­
ră : co eii n’am avuta nici-ua-data veri-iia cugetare , care se nu na
forte utile repiiblicei. Doue-trei ore diipo tienerea acestei adunări, veniro
,2-, TTnele editiuni porta in locu de pridie Vinalia lectiunea per Id«s qaintiles.
Ace t??ectiune a fosta combătută victoriosu de-Ferrarius.- Zmajieie se celebrau
de doue ori pe anim, la 23 Aprilie si la 19 Augusta ; primele se faceau m onorea
Vencrii secundele in onórca lui Joue. Cicerone prouuntiandu acestu dișcuisu la .2
Anrilie úro nu in liiliu, nu putemu primi îettiunea per Idus qutntdes. T. L
co luptele d’iii prejurulu Mutinei s’au tienutu la 18 înainte de Caleml. lui
feciutu co iupTtic l* Jp. î?q«tplp Ini Ovidiu, cartea IV. Scirea despre aceste
Eoiii’a pe\a XII inaiutc de Calend. lui Maiu, (dupo cum ne spune
Sceîi^e miressata lui Bruta), si dupo trei dille se pronunția lu se-
de acea Cicerone intrebuiutiedia cuventulu des-
“"cicerone numesce pompejana funesta, f,iudu-co intr'ens’a fu uc-
" cise pSppune co autorulu acestei manopere eraQ. Fufin Caleiiu. contr’a ca-
rui-a in desse ronduri s’a plânsu Cicerone.
 242

soirile si scrissorea cea mai dorita : incâtii acea di ira numai m’a liberatu
de calurani’a cea mai odiosa dero m’a faTOrisatu cu cea mai celebra feli­
citare a poporului Romaira.
Am faciitu acesta digressiuue, părinți conscrissi, nu ca se me apperii
(coci asin fi forte nefericitu, de'eo n’asiu fi disciilpatu d’iiiaintea vostra
fora apperare) ci ca se spunu celloru cu suffietulu torte margiiiitu si an­
gliștii resolutiunea, care totu-de-un’aamurmatu-ua, pentruca se considere
virtutea cetatianiioru excelleiiti ca ce-va deniiiu de imitatu e'ro nu de in-
vidiatu. Vastii este campulu in republica, dicea cu multa dreptate Cras-
sii; la nralti omeni e deschisa carrier’a cotra oiiore. Vil. Macaru se fi
traitii inco acei eminenti cetatiani cari, dnpo consulatul ii meu, candiiiii-
sumi le cedamn primulu locn, me vedeau fora ueinultiainire intr’ensiiln.
Dero aciinm, in acesta lipsa atâtii de mare de consulari fermi si ciira-
giosi, câta durere credeți ca nu sinitu caiidu v’edu pe unii cu relie in-
tentiuni, pe alții cu totulii indilFerenti, pe alții prea puciira constant! in
apperarea cause! nostre si regulandu-si opiiiiunea nu totu-de-un’a diijio
interessea republice!, ci caiidu dnpo speraiitia, caiidu dupo temere
Déco veri-unulu se muncesce cu disputarea primului locu, cea-ce nu tre­
buie se existe, lucre'dia forte nebunesce, candu cu vitiele voiesce se combata
virtutea; coci precum allergatoriulu se Întrece prin allergare, asia si intre
barbatii de önére, virtutea se întrece prin virtute. Cumn! déco eu am sen­
timentele celle mai bune pentru republica, ore tu, ea se ine invingi, vei
professá sentimentele celle mai relie ? sau deco vei vedé la mine aller-
gandu cetatianii cei buni, invitâ-vei la tine pe cei rci ? N’asiu voi aco-
sta-a : mai antâiu in interessea republicei, apoi cliiaru iu a demiiitâtii
telle. Dero, deco ar fi vorb’a de antâiulu locu, pe care nici-iia-data nu
l’am ambiționați!, ce ’mi ar mai fi mie dedoritu Eu nu potu fi invinsii
prin opiniunile relie, dero potu fi prin celle bune, si asin fi veselii. Unii
omeni siilferu cu ainaritiime co i>oporulu Roniaiiii vede, observa si judeca
acestea. Se putea oro iiitemplâ, ca publiculu se nu Judece pe fia-care,
dupo nieritulu sen ? Poporulu romaira, dnpo cum judeca cu mare jiiste-
tiape intregulu senatu si recunnosce co acesta ordine, in nici iia circumstan-
tia a republicei, n’a fostu mai ferma si mai energica, asia, pentru fia-
eare d’in noi, si mai allesu pentru cei cari ieau ciiventulu in acestu locu,
toti cercetedia, tofci dorescu se scia ce a opinatu fia-care : estii-felln .ei
pretiuescu pe fia-cine dupo cum credu co merita. Ei tienii minte, eo eii
in a 13 di inainte de Calendele lui lanuariu,^ am fostu cellu d’antâiu
pentru rechiamarea libertății, co eu , de la Calendele lui lanuariii peno
(s) L. Crassu, distin.sulu oratore, de afle cărui seiitentie adesse ori se servosce
Cicerone.
VII. (') Unii Senatori, sperandu co Autoniu va iiivinge pe Brutu, voiau se se re­
commande favorilorii invingetorului; alții, temendu-.se de a nu li pedepsiți de An­
tonia, déco ar fi triurafatorn, se fereau de a priimi decretele prea severe.
(“I Cicerone, care occupasse demnitâtile jCelle mai mari iTiii repuldica. nu mai
doriea acurau nimicu altu de câtu învingerea lui Antoniu.
La 17 Decembre, candu s’a pronuntiatu a XÎII filippica.
 24S

-in acesta ora , ani veghiatu pentru republica; co casa mea si urechiele
nielle au fostu deschise, din’a si noptea , la consiliele si părerile tutorii;
co, prin scrissorile melle, prin mintii mei, prin indemnurile melle, s’aii
excitatu toti, ori pe unde se afflaii, a veni in adjutoriiilii patriei; co, prin
opiniiinile melle de la Calendele lui laniiariu incoce, n’am fostu nici-iia
data pentru ase tramitte deputat! la Antoniii l’amnumit totii-de-un’a ini­
micii, si lupta nostra in contra lui am numitu-ua totu-de-un’a resbellii;
co eu, care in totu timpiilii fiisessem consiliatorulu adeveratei pace, am
fostu inimculii acestui simulacru de pace funesta; cândii alții voieaii pe
Ventediu ca tribunii* allii plebei, nu l’am tratata ore totu-de-un’a_ de i-
iiimicu? Deco, asiipr’a acestora propuneri alle melle, consulii_ designați
ara fi voita se se faca votarea, toti acești latrom, numai prin autori­
tatea senatului, de malta ara fi lassata se le cada armele d’iii niâni.
VIII. Dero ceu-a ce na s’a putută atunci, părinți conscrissi, asta-di na
numai co e possibile, dero este chiaru necessariii; acei cari in .realitate
santu inimici, se fia insemiiati cu acesta nume si declarați inimici prin
sententiele aostre Canda mai iiainte pronuntiassem numele de ini­
mica san de resbella, s’a inlaturatu propunerea mea; in Împrejurarea
de ?facia, acesta mcdiloca dilatoriu nu se mai pote applicâ ; coci in
ariii’a scrissorii consalilora C. Pans’a si A. Hirtia si propretorelui C.
Cesare, ama deliberata despre onorile cuvenite dieiloru nemuritori ;
ero senatorele care a propusa supplicatianea i-a declarata fora voia
si inimici. Nici-ua-data pentru resbelluln civile na s’a decretata sappli-
tianca; ce dieu decretata ? nici nu s’a cerata prin scrissore de vingetori.
Consiliele Sall’a a facata resbella civile : dapoce legiunile selle furo ad-
dusse in Kom’a, ella expulse pe cine voi, accise pe cine putii; dero des­
pre sapplicatiuni, nici ua mențiune, ürmà apoi resbellulu crunta alia
lai OcUviana* : nici na supplicatiune pentru invingetorala Cinn’a. Vic-
tori’a lai Cimi’ii ua resbanà imperatorele SuH’a; nici ua suplicatiane nu
fu decretata de sonata. Si cbiarii tie, P. Servilie,^ tramissa-ti-a veri-aa
scrissore collegala tea ca oceasianea adellei desaströse bătălie de la Far-
sali’a ? doritu-a densala se faci veri-ana reporta pentru supplicatiune ?
De secara nu. Ti a scrissa in urma ca oceasianea Alexandriei si a lui
Fariiacc; inse pentru batali’a de la Farsili’a n’a avuta nici chiaru triumfa,
liindu-co cetatianii, pe cari i-a'răpită acea batalia ara fi putută chiaru trai,
ara fi putută chiaru Învinge, si totuși Kom’a se remâna tare si prospera.
Acella-asi lacra s’a iutemplata in precedentele resbelle civili. Si deco mie,
ca consule, mi s’a decretata sappjicatiuiiea prin ua mesura noua si neau-
dita fora se fi luata armele, acesta s’a facata nu pentru acciderea inimi-

C*) V'entidiu care se străluci mai in urma in retbellulu contr a Partiloru iiisuc-
cesse in consulatu lui Lepidu. fuse exemplulu ccllu mai curiosu allu vicisitudini-
lorii timpului. (Vedi Fîlipp. XII, c. 9).
VIII. Vedi resbellulu sociale.
(2) Serviliu fusesse collegu allu lui Cesare iii consulatu aiiiiulu, candu ace-
stu-a învinse pe Poinpeiu la Farsali’a.
 244

cilorii ci pentru conservarea cetatianilorii. De acea-a, părinți conscrissi,

sau trebne se se refuse supplicatiunea, ce generalii voștri na ceru pentru
servitiele strălucite addusse rcpublicei, lucru ce nu s’a intemplatu neme-
nui, afora de lui Gabiniu; sau, dcco se decretedia supplicatiunea, trebue
se declarați inimici p’acei-a, pentru învingerea caroru-a ua decretați.
IX. Asiâ-dero cea-a ce cugeta Serviliu eu ua expriniu dându-le titlulu de
imperatori : si candu numescu imperatori pe vingetori, cbiaru prin acestu
nume, declaru inimici si pe cei cari suntu degiâ invinsi si pe cei cari mai
suntu de invinsu. Ce altu nume l’asiu pute mai bine da lui Pans’a’? Au
dóra nu are elin titlulu demnității cellei mai eminente ? Cumr asiu numf
pe Hirtiu ? Si ellu este consule : dero acestu titlu ei ’lu au de la favorea
popiorului Romanu, cellu altu este recorapens’a curagiului si victoriei.
Ce ? stâ-voiu la indoiela de a numi imperatore pe Cesare, tíellu uascutu
prin ua favore a dieiloru pentru republica? care cellu d’antâiu a salvatu,
de la criidimea infame si selbateca a lui Antoniu, nu numai gâturile no-
stre ci si membrele si viscerele nostro. Câtu de multe si câtu de mari vir­
tuți se arretaro intr’ua singura di, o diei nemuritori ! Cellu d’antâiu d’in
tre toti in foculu luptei si in ciocnirea cu Antoniu fu Pans’a, generale
demn de legiunea Martia, legiune demna de generalele'seu. Deco Pans’a ar
ti pututu modera aventul forte vehemente allu acestei-a, printr’ua singura
lupta s’ar ii terminatu resbellulu. Inse pe candu legiunea avida de liber­
tate se arruncasse cu furia in liniele inimiciloru si iususi Pans’a luptâ in
antâîele ronduri, primindu doue plage periculóse, fu ridicatu d’in cam-
pulu luptei si ’si reservâ^ vieti’a pentru republica. De acea-a eu nu numai
co Iu proclamu imperatore, dero inco cellu mai illustru imperatore pe
acellu-a, care candu a promissu ca va satisface republic’a sau prin victo­
ria sau prin morte, êsi împlini prim’a sea promissiune; se 'ne feresca nemu­
ritorii diei de împlinirea cellei d’a dou’a ’. X. Ce se mai dieu de Hirtiu ?
Ellu audindu de acestu lucru, scosse d’in castre cu unu curagiu si cu ua
ardore de necrediutu doue legiuni : pe a patr’a care, delassandu pe An­
toniu, se unisse ua-diniora cu legiunea Martia, si pe a septea care, con­
stituita d’in veterani, a arretatu in acea lupta co, inilitariloru, cari con­
servasse' binefacerile lui Cesare, li este scumpu numele senatului si po­
porului Eoinanu. Cu aceste doue-dieci de cohorte, fora callarime, Hirtiu,
purtandu insusi acer’a legiunei a patr’a, (attitiidino mai frumosa nu scirau
se 1i mai avutu veri-ua data altu generale), attaeà tref legiuni- si calal-
rimea lui Antoniu; ero pe inimicii nelegiuiti, cari plini de sângele nostru
aiînnenintiau temp.Iulu marelui Joue si allé celloru alti diei nemuritori,
IX. (‘J Dorinti’a lui Cicerone nu fu iinpliiiita, coci Pans’a muri dupo câte-va
dille.
X. (') Cicerone lassa se se intiellega co in campuln lui Antoniu nu se gasiau
d’in veteranii cesariani, do câtu acei-a cari, risipindu-si darurile făcute de Cesare,
doriau se cullega beneficie noue d’in resturnarea republicei.
C; Legiunile lui Antoniu erau a dou’a, a trei-dieci si ciiicea si un’a formata
d’in doue cohorte pretoriane si d’in optu cohorte mixte, in care intrasse mili­
tari veterani si feliu de felin de omeni.
 _245_
casele ltoméi, libertatea poporului Kouianu si capetele uosti'e,.ellu ei ter-
rassi'i, i imprastiă si i taiă iu bucăți asia, incâtu principele si generalele,
latroniloru urmatu de pucini omeni, protessu de nopte, cuprinșii de spaima
abiă putu scapâ prin fuga. Ferice cliiaru de sorele care, inainte de a ap-
pune, vediu pameutulu accoperitu de strate de cadavre alic parricidiloru
si pe Antoniu fugiudu cu ua mâna d’in complicii sei! Cine apoi va sta
ore la cumpănă de a numi pe Coșare imperatore? Etatea lui, de securii,
nu va deturná pe nimine de la acesta propunere, de ore-ce prin curagiu
clin a appucatu Înaintea numerului anniloru ? Pentru mine inse servitiele
Ini C. Cesire mi au jiarutn totu de un’a cu atâtu mai mari, cu câtu cău­
tau SC lia mai pucinu cerute de la etatea sea : candn i damu coniniendulu
oștirii, in acellu-asi timpii i defereamu si sperauti’a acellui titlu, pe care,
ascultandu de decretulu nostru, l’a justificatu prin actele seile. Acestu a-
dolescente cu unu curagiu forte mare, dupe cura ne scrie forte cu dreptu
cuventu Hirtiu, a sciutu cu unu micu numeru de cohorte se appere ca ■
șirele mai multoru legiuni si a decisu victori’a. Asia prin viilorea ace-
storu trei generali ai poporului Komanu, prin prudenti’a si prin fericirea
lom republic’a a fostu in acea-asi di salvata in mai multe_ locuri.
XI. Asia dero, in numele celloru trei, eu deceniu cinci-dieci de dille de
supplicatiuni : ero motivele le voiu resiunâ in propunerea mea in terme­
nii cei mai onorabili, pe cari i voiu pute imagina. , ...
Intra apoi in fidelitatea si in affectiiinea nostra de a declara ciiragiosi-
loru noștri militari recunnoscinti’a si satisfactinnea nostra. Do acea-a
nromissiunile nostre, prin cari amu garantatii co vomu dâ leguiniloru re-
Lmuense dupo terminarea resbellului, sura de părere a le renoui prm
senatus-consultulu de estadi. Este dreptu ca militam si mai cu sema
nstu-fellu de militari se aiba aci partea lom de onore.'Macara deco amu
mite narinti couscrissi, dâ tutorii cetatianiloru recompensele ce merita .
Pelin micimi ne vomu face plăcerea de a împlini proraissiunile nostre cu
abiindaiitia. Se fia inse securi militarii victorioși, dupo cum sperii, de buna
pvpdiuti’a senatului ; s’aii incredintiatu in ea in monientulii cellu mai
m-eu pentru republica, trebuie dero se nule para nici-ua-data_reii de de-
risiunea ce au luatii. Este facile a ne împlini detori’a cotra acei-a de caii,
cliiaru candii tăcu, ne vedemii obligați de a le recunnosce meritele. Unu
înmi mai admirabile, mai mare si mai demnii de sapienti a senabiilui e-
stp de a coiisacVâ printr’ua mențiune de recunnoscintia ciiragiulu acél­
ra a “i veîsaro sângele pentru patria. Ciimu denumi vinilin
îiinte ’nS multe mediloce spre a onorâ valorea lom! nu voni neglige
inse doue cari nie preocciipa mai multii ; iinulu tinde la eternisarea glo
riei barbiitilorii valoroși, cellu altu la allinarea intristării si doliului fami-

părinți conscrissi, ca militarilora d’in legiunea

TT Militarii voru ti forte raultiamiti candn voru vedé ca se vorbesce de
meritele si di recompensele lom in acellu-asi decretu, in care se vorbesce despre

generalii loru.
F ■
Martia si aeelloru-a cari au murit,u iiiptandii-se imju-eiina cu ci, se li se
iaca inouumentulii cellu mai august«. Jlari si de necrediiitu suntu servi-
tiele acestei legiuni cotra rejmblica. Acesta-a cea d’antâiu s’a desfacutu
de latrociniulu lui Antoniu; acesta a luatu Alb’a; acesfa-a a trecutu la
acesta-a iraitaiidii-ua legiunea a patr’a a castigatu ua e-
r- ‘ inviiigetóre nu are a plânge pe niinene;
'L”? • ’inn au cadiutii in niedilociilu victoriei. O fericita e mortea.
caie nitorce ni folosulu patriei detori’a plătită natúréi! Pe voi vecoiisi-
patria: pe voi allii cárom nume cliiaru,
vine de Ia Jiaite, ca acellii-asi dieu se para a fi creatu Roni’a. i>en-
Sfin'nVnv-n“ 'î ™i peiitcu Roui’a, In fuga mortea e rusinosa, in vic-
tona Joilosa. lusiisi Marté lea 111 lupta, ca pretiii uliu favorii selle ne
cine este niai valoroșii. Estii felin acei omeni iinpii, pe cari i ati uccissu
daS’’’uIEn?î™’‘ T parricidiilui : inse voi, cari v’atî
om a.ș.securatu .șederea si
locmiitia intic cei virtosi. De la natura ni s’a datu ua vineția scurta, inse
iia’deco''uZ fi iiiemori’a e sempiteriia. Acesta inciiio-
lînte ca L ^ațu viucti’a, cine ar fi atâtu de essitii d’in
si o-lorii P mai mari labori si pericle Ia supreni’alauda
lomsd jAj“^“°.y‘^*”.“^^®PP'”i'’'stralucitu detori’a, militari asia de va-
uute fi îi Si ‘’®®anti; valorea vostra lui va

acum, nici pun taceiea urmasiloru, fiindiico senatulii si poporulu romanii

V a ladicatu aprope cu inânele selle unu inoiuiineiitu iiemuritoriii Multe
ai mate furo adesea illustre si mari in resbellele punice, gallice si italice
dero mciunei-aniiis’a accordatu ua estu-fellu de onore. Decemî pîitemu
101 ca SI ■ mai mari, finidu-co de la voi amu primitu bunurile celle mai
remin^^om’a pe Antoniu cellu furioșii; voi l’ati
mc Z eîiÎîf® construitu unu moiiu-
niilni A-V1« A magmfica si cu mscriptiuiii, marturi sempiterni ai divi­
nului \Ostili eioismn. Aici-iia-data nu va iiicetâ despre voi cnventulu do
iecunno,scnitia alin acelloru-a cari sau voru vedé nionnmentulii vo.stru sau
Vineție muritdria, aSZ

se da lieiiulS SSiî!it£ilZZeEîTcm5osi't
pe rudele Ioni, pentru cari cea mai biiiia consolatimm ZS
«rniatorea ; pentru părinți, fiindii-co au nascutii nisce apperaiori aîâ dé
distiiibi ai lepiiblicei; pentru copii, fimdu-co voru ave in familia modelle
de eroismu; pentru socie, fi_indu-co voru fi veduve de nisce barbati ne
cari va trebui mai bine _se-i laudănni de câtu se-i plangemu; pentru frați
tnndu-co voru crede co intre densii existe ua seiiienare nu numai de corpu
CI si de virtuti, De ce im puteinii ca, prin deliberările si decretele no,strc
XIII. {‘) Oratomlu trece la partea oratiuuii funebre, în care veiesce ac alline
durerea rudeloru oelloru inorti in batalia, ®
 247

CO Cl nu sunt,, „,« ncmormentati, nid parassiti (cea-a c?ïdr,

consnleia ua nefericire eaiidu o ]ieiitr,i patria), nici ceniiside lorii nu siiniii
niornionto umili ci, accoperite en iiriu edificiu si en daruri nii
W Cdstaai strinseintr’acollnmonumentn, care va fi pentru S wXa X
Soru SuZinS; ’ n'' ™ '^devern consolatimea
leioiii, camtii piiidi aiclln-asi monnraentu se attesta si curao-inb, -.i
suvenSa^te^^^ÎT bnn’acredinti’a a senatului'si

‘le »lare , uiimele poporului Romanii ar fi nerifn

prni pari-icídmlu lui AI. Antonim Do acea-a mai sun, do parère ,ÎS
conscrissi, ca roconipensele promisse militarilorii, pe caS Svo,mi dâ
dnpo lestabirea ropiiblicoi, se fia jilatito la timpu cu ffoni'rositate mili
taiiloru i'iui SI victorioși; câtu pentru acei-a cari, avendii acello-asi lî o
niissiiini, au muriți, pentru patria, sum de părere ca acelîe asi recoS
AsM derS Payintiloru, copiiloru, socielorii sau fratilorii lorii. XVI
pJÎq-^^"iclieiii parerca mea, făcu urmatorea propunere :
_ _ ( isideiaiiduco C. Pans a consule si imperatore, a incoputu lunt’a cu
iimmcii, co UI acesto batalia legiunea Martia a apperatii lîmî,
admii abile și incredibile libertatea poporului Roinanu; co iiisusi G Pansea
<-o,isuIc SI imjieratore, luptanduin medilocutn sagettiloru inimicilorii
piiimtu mai multe plage ;—coiisiderandu co A. Hirtiii. consule si inipe-
ratoro, aiuîuidu de bataba si allandu de periclulu collegiiliii seu, a scossu
cu na ardore distinsa s, plma de ouragiu armat’a d’in castre, s’a arnn-
catii coiitr ii lui Autonm si a armatei inimice si a, macellaritu ciini-
plifii trupele lui _, tmendii armat’a sea asia de intrega, in câtu n’a avuta
se plaiiga pe^ nici unu inilitaru allu seu; — considerai,du co C. Cesare
piopietoro .si imperatore, prin prndeiiti’a sifactivitateaseaa apperatii cas-
trelc cu siiccessii, a desfaciitu si nimicitii fortiele i/iimiciloru, cari se ap-
propiiisse de castre; — pentru aceste lucruri, senatulu considera si de­
clara co, jiri,i j'alorea, commeiidulii, intelleptiunea, gravitatea, constan­
ți a, marininii’a si fericirea acclloru trei iniperatori, poporulu Romanii a
fosta liberiitu de servitutea cea mai crudele si mai odiosa; — conside-
raiidii co oi au coiisorvatu rejiublic’a , Rom’a, templele dieiloru, nemuri­
tori bunurile, averile si copiii tutorii, prin lujit’a .si periclulu vineției lom;
pentru aceste acte bine, cu ciiragiii si fericitii făcute, decreta ca C. Pans’a
SI X. Ilirtiii, consulii si imjieratorii, fie-care ori ainendoiii sau, deeo vorii
M, Cornutii, pretorcle Romei, se ordinedie supplicatinni in timpu de
■>0 dille prin tote templele dieiloru; — considerând,, co barbati’a legiu-
niloi'u a foștii deimia do illiistrii iniperatori, senatul,,, celle ce a, proinissu
mai naiiite legiiiniloni si arinatelorii iiostre. le va da ci, cea mai maro
plăcere, dnpe restabilirea repiiblicei; — considerând,! co legiunea Martia
F 248

de’S" S' “i “'“■■e

insemiahi- „„i’i in vXrΓ"

”2z»,S‘iS"■*““ S£“-
«estorii Cetetni « S “‘dX , rîJ”" «»«'Mia «i
biectu, care se remS’nît;® . ® se j^Iatesca bauu pentru acellu o-
crimele ininiicil„r„'„K
riloni noștri, si in fine cn 0—" , '‘‘2"? “ați a «'■""a » milita-
riloriî, se ,se distribuiesca ini-intikri ’ aecisu seuatulu luilita-
îoru-a, cari au murit,Hn acestu resbeZ'ÎÎ’^. ®°“?“’"-'’Aat’Ioru aceb
celle ce trebuia se se dea decn nm fi r patria : si se li se dea,
vinsu prin mortea lorB’ ' <^«‘-1 au in-’

♦iftropnse deasÎla^furoVrirai^^^ Cicerone. Kesolutimiile

salvarea lui Brutu si fnj’a, hii An cTuInt .o """ dupo
Wann Cesare, care nu InassTiirmcTe jmn" T P® «c-
bițiosulu june se intorse cotra Antonin ?i inf ‘ .’^pc^Patria libere, ani-
prin mortea lui Cicerone intiâ in Rom’i si legainentulu ,sen

KliOTECÂ MUNJCIPAt a"

■ f-. i

F r s B.

• \