Sunteți pe pagina 1din 346

Dr.

Dumitru Titus POPA

DREPTUL
COMUNIC~RII
(presa scris`, vorbit` [i televizat`)

Editura NORMA
Dr. Dumitru Titus POPA

DREPTUL
COMUNIC~RII
(presa scris`, vorbit` [i televizat`)

Editura NORMA
Bucure[ti, 1999
COLEC}IA „CORPUS JURIS“

Carte ap`rut` la Editura NORMA


Redactor [ef: Ana-Cristina POPA
Director executiv: Cristina-Eugenia POPA
Telefon/Fax: 6837575
© Copyright Editura NORMA

ISBN 973-96085-0-7 Ap`rut 1999

Toate drepturile rezervate


CUPRINS
Preciz`ri metodologice ......................................................................... 7
Capitolul 1
AMURGUL LUMII SOCIALE,
EXTENSIA LUMII INFORMA}IONALE
1.1. De la social la informa]ional. Noile premise ale normativit`]ii .. 13
1.2. Informa]ia [i criza ra]ionamentelor. (Dimensiunea fiin]ial`) ...... 20
1.3. Informa]ia durabil` [i informa]ia perisabil`.
(Dimensiunea cauzal`) ................................................................. 24
1.4. Informa]ia combinatorie. (Dimensiunea social`) ........................ 27
1.5. Noul canon ................................................................................... 29
1.6. Simptome ale „sl`birii normelor“ ................................................ 31
Capitolul 2
DREPTUL INFORMA}IEI {I COMUNIC~RII
2.1. Considera]ii doctrinare ................................................................. 37
2.2. Dreptul informa]iei: con]inut, clasific`ri ..................................... 41
2.3. Interpret`ri [i opinii de autoritate ................................................ 44
2.4. {ansele drepturilor fiin]ei [i drepturilor existen]ei ...................... 47
2.5. Moral [i constitu]ional \n dreptul la informa]ie ........................... 51
2.6. Dimensiuni interna]ionale ale dreptului la informa]ie ................. 56
Capitolul 3
LIMIT~RI {I INTERDIC}II PRIVIND
DREPTUL LA INFORMA}IE
3.1. Caracteristici generale .................................................................. 59
3.2. Limit`ri [i interdic]ii \n virtutea legii .......................................... 61
3.3. Clasificarea [i con]inutul „secretelor de stat“ .............................. 72
Capitolul 4
DREPTUL DE A {TI
4.1. Con]inutul [i sensul dreptului de a [ti ......................................... 79
4.2. Accesul la dosare ......................................................................... 84
4.3. Interdic]ii [i limit`ri \n legisla]ia francez` ................................... 91
4.4. Semnale din Anglia [i Italia ........................................................ 93
4.5. Acces [i excep]ii \n „Freedom of Information Act“ .................... 95
Capitolul 5
POSIBILITATEA UNEI PARADIGME
NORMATIVE A COMUNIC~RII (DE MAS~)
5.1. Argumente de \ntâmpinare .......................................................... 97
5.2. Ce pare a fi [i ce este cu adev`rat ............................................. 100
5.3. O „schem`“ de lucru .................................................................. 105
Capitolul 6
PRELIMINARII LA EVOLU}IA GÂNDIRII JURIDICE
ROMÂNE{TI PRIVIND INFRAC}IUNEA
(DELICTUL) DE PRES~
6.1. Posibilitatea unor noi \n]elesuri ................................................. 115
6.2. Infrac]iunea (delictul) de pres` \ntre comun [i „sui-generis“ .... 117
6.3. Argumente (mai) recente ........................................................... 124
6.4. Oportunitatea unei legi a presei (ini]iative, polemici, amân`ri) .... 135
Capitolul 7
R~SPUNDEREA ZIARISTULUI
7.1. Corecta „gestionare a libert`]ii“ ................................................ 149
7.2. Tipuri de r`spundere a gazetarului ............................................ 152
Capitolul 8
DELICTUL DE PRES~
8.1. Infrac]iunea, \n general... ......................................................... 163
8.2. Defini]ia infrac]iunii (\n general) ............................................... 164
8.3. Elementele constitutive ale infrac]iunii (\n general) ................. 170
8.4. Elementele constitutive ale infrac]iunii
(delictului) de pres` ................................................................... 174
8.5. Diferen]e de structur` (constitutive) .......................................... 176
8.6. Tipologia delictului de pres` ..................................................... 179
8.7. Delictele de pres` contra demnit`]ii (aspecte caracteristice) ..... 182
8.8. Delicte de pres` contra demnit`]ii (defini]ii, structuri) ............. 185
- insulta
- calomnia
- via]a privat`
- dreptul la propria imagine
8.9. Delicte de pres` contra unor simboluri
[i valori na]ionale [i universale ................................................. 222
- Ofensa adus` unor \nsemne
- Def`imarea ]`rii sau a na]iunii
- |ndemnul la r`zboi de agresiune
- Incitarea la ur` [i discriminare
(cu referire special` la GENOCID)
- C\teva preciz`ri referitoare la „ofensa adus` autorit`]ii“
Capitolul 9
RADIODIFUZIUNEA {I TELEVIZIUNEA PUBLICE ................... 245
Capitolul 10
C.N.A. ARGUMENTE CIRCUMSTAN}IALE ................................ 271
Capitolul 11
DREPTUL LA REPLIC~
11.1. Sursele normative ale dreptului la replic` ............................... 287
11.2. Sensul „dreptului la replic`“ .................................................... 289
11.3. Comportamentul mediatic reparatoriu ..................................... 291
11.4. Dimensiuni teoretice [i practice ale dreptului la replic` ......... 296
11.5. Vloarea juridic` a dreptului la replic` ..................................... 301
11.6. „Dreptul la replic`“ \n presa scris` (pornind de la Deciziile
nr. 8 [i nr. 55/1996 ale Cur]ii Constitu]ionale) ........................ 303
Capitolul 12
DELICTUL GLOBAL ........................................................................ 307
({i trei sentin]e ale Cur]ii Europene a Drepturilor Omului)
Note bibliografice .............................................................................. 323
Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului (1789):
„Libera comunicare de gânduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele
mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima
liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile
determinate de lege“ (articolul 11)

Declara]ia universal` a drepturilor omului (1948):


„Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce
implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale [i acela de a c`uta,
de a primi [i de a r`spândi, f`r` a se ]ine seama de grani]e, informa]ii [i
idei prin orice mijloc de exprimare“ (articolul 19)

Constitu]ia României (1991):


„Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credin]elor [i
libertatea crea]iilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de comunicare \n public sunt inviolabile“
(articolul 30 alineat 1)
Preciz`ri metodologice
Textul de fa]` se adreseaz`, cu prec`dere, tinerilor aspiran]i la profesia
de gazetar. Aria de referin]` o constituie presa scris`, vorbit`, [i televizat`.
A[adar, presa de mare tiraj [i de mare audien]` („de mas`“). Autorul sper`
s` fi \ntreprins o munc` folositoare, chiar dac` o sintez` de acest fel se face
pentru prima dat` la noi.
Este, de aceea, o lucrare deschis` \mbun`t`]irilor, sugestiilor [i obser-
va]iilor, de fond [i de form`, pe care, \n m`sura \n care vor exista, le vom
pune \n valoare, \ntr-o viitoare edi]ie.
|n ordinea metodologic`, lucrarea - de[i propune argumente pentru o
nou` disciplin` a „Dreptului public“ - nu st`ruie, cum cere tradi]ia didactic`
- \n preajma criteriilor de particularizare a domeniului de referin]`. Avem \n
vedere, aici, obiectul, metoda de cercetare [i func]iile socio-reglatoare spe-
cifice dreptului comunic`rii (de mas`). Sau, \n termenii utiliza]i de doctrina
juridic`: un obiect propriu (inconfundabil [i nesubstituibil; dincolo de
oricâte posibile asem`n`ri/similarit`]i de context ar exista); un demers nor-
mativ inedit (original, „suis-generis“; de realizare \n act a cadrului normativ
ce-i define[te aria competen]ei normativ-comportamentale); \n sfâr[it, o
finalitate ordonator-punitiv`, (\n acela[i timp distinct` [i complementar`, \n
raport cu celelalte ramuri [i discipline juridice. (Tot aici putem ad`uga rela-
]iile de vecin`tate cu alte discipline [tiin]ifice, de-ale c`ror rezultate dreptul
comunic`rii se folose[te sau al c`ror demers \l sprijin` cu mijloacele sale
specifice, corectiv-normative).

7
De pild`, autorul consider`, poate f`r` un temei bine sus]inut, c` a de-
talia pe marginea obiectului dreptului comunic`rii ar \nsemna s` provoace
bunul sim], atâta vreme cât informa]ia, ca substan]` de fond a rela]iilor de
comunicare interuman`, asigur` [i resuscit` continuu, \n esen]`, raporturile
de existen]` [i comportamentele individuale/colective.
|n sens restrâns, obiectul Dreptului comunic`rii (de mas`) configurea-
z` rela]iile socio-umane rezultate din practicarea \ntregului „lan]“ comuni-
ca]ional cunoscut (Emi]`tor-Canal-Mesaj-Receptor), reg`site, \n detaliu, \n
ceea ce profesorul francez Emmanuel Derieux sugera a fi comunicarea \n
ansamblul modalit`]ilor de mediere: de la suporturile mesajului (hârtia, ban-
da magnetic`, pelicula etc), la con]inutul informa]ional transmis, personalul
de specialitate („actorii“ comunic`rii), efectele produse de comunicarea pu-
blic`. Obiectul Dreptului comunic`rii (de mas`), concept \n evolu]ie, se
define[te printr-un precis teritoriu normativ, pe care [tiin]a contemporan` a
dreptului este \n m`sur` s`-l clasifice, ca disciplin` de imediat` oportunitate,
\n cadrul „Dreptului public“.
|n mod asem`n`tor, [i metoda de cercetare urmeaz` caracteristicele [i
disponibilit`]ile multisensuale ale informa]iei. Fiind \n acela[i timp, real` sau
virtual`, previzibil` sau imprevizibil`, adev`rat` sau fals`, corect` sau distor-
sionat` - informa]ia dicteaz` metoda de indentificare, selectare, prelucrare,
difuzare [i receptare a entit`]ilor comunica]ionale f`cute publice. Metoda
poate fi comparativ`, cronologic`, statistic`, diacronic`, intuitiv`, istoric`; sau,
\n acela[i timp, logic` [i comparativ`, diacronic` [i sincronic`, istoric` [i intui-
tiv` etc, \n func]ie de contextul comunica]ional [i de mesajul promovat.
Printr-un asemenea „potpuriu“ metodologic nu dorim, desigur, s` ie-
[im din rigorile teoriei generale a dreptului care, a[a cum sugestiv argumen-
teaz` profesorul Nicolae Popa, consacr` cel pu]in cinci metode clasice de
analiz`: Comportativ`, Logic`, Istoric`, Sociologic`, Cantitativ`. Firesc,
sinteza de fa]` nu poate ocoli, spre exemplu, beneficiile logicii deontice
(atâta vreme cât informa]ia [i comunicarea se situeaz` constant \ntre ceea ce
„poate fi“ [i ceea ce „trebuie s` fie“), cum nu poate s` nu recurg`, \n chip
natural, la concluziile sociologiei (ale sociologiei mass media, \n special)
sau la analiza comparativ` (istoric`, cronologic`...). Vrem s` spunem [i noi
c` o metod` pur` nu este posibil` \n aria [tiin]elor moderne [i c` este nece-
sar` „o \mbinare de necesitate“ a modalit`]ilor de investigare [i analiz`.
(Ceea ce sper`m c` lucrarea noastr` va reu[i, \n bun` m`sur`).

8
Unele considera]ii, mai aplicate, comport` func]iile dreptului comuni-
c`rii, cu deosebire atunci când se are \n vedere particularit`]ile de ordin
normativ (delictuale [i punitive), \n raport cu scopul (original, propriu) vizat
de noua discipl` de drept public \n ansamblul s`u. Dreptul comunic`rii, in-
clusiv \n aria legislativ` româneasc`, distinge elementele constitutive ale de-
lictului de pres` (diferite de ale infrac]iunii \n general) [i \nlesne[te identifi-
carea tipurilor - a listei - delictelor de pres` propriu-zise. Legisla]ia [i juris-
pruden]a argumenteaz` [i sus]in, prin texte [i spe]e semnificative, realitatea
unui sistem specific de stabilire a faptelor delictuale de pres`; [i de aplicare
a pedepselor, \ntr-un domeniu atât de vulnerabil [i atât de greu de „prins“ \n
rigori normative/punitive.
|n sfâr[it, vecin`t`]ile cu disciplinele [i [tiin]ele comunic`rii publice,
[i nu numai, ]in, de asemenea, de evolu]ii [i interferen]e naturale, fire[ti.
Discipline din sfera dreptului public sau privat se reg`sesc pregnant \n sub-
stan]a de fond [i particularit`]ile dreptului comunic`rii: Drept constitu]ional,
Teoria general` a Dreptului, dar [i Drept civil, Drept penal, Drept inerna]io-
nal. Rela]ii de continu` interferen]` exist` \ntre Dreptul comunic`rii [i dis-
cipline consacrate, ca: Sociologia, Psihosociologia, Psihologia, Filosofia
informa]iei, Teoria comunic`rii, dar [i Fizica, Statistica, Cibernetica. Marea
disponibilitate de „cooperare“ a Dreptului comunic`rii cu discipline de-o
atât de mare varietate decurge din natura premerg`toare [i \ntemeietoare a
informa]iei, primordial` [i procesual` deopotriv`.
Dreptul comunic`rii constituie expresia \n norm` a unei lumi aflate
\ntr-un parcurs implacabil, de la „social“ la „informa]ional“, o lume real` [i
virtual` ale c`rei provoc`ri nu le putem evita.
|n ordinea general` a evolu]iilor informa]ionale, lucrarea „decupeaz`“
observa]ii [i ra]ionamente relative la efectele informa]iei \n general [i la
efectele acesteia \n cadrul „societ`]ii informa]iei“ (concept ce desemneaz`,
a[a cum vom argumenta mai \ncolo, mult mai mult decât „tehnologia infor-
matic`“). Avem \n vedere, \ntre altele:
- Evolu]ii specifice [i globale impuse de trecerea de la „lumea social`“
la „lumea informa]ional`“, asistate de un adev`rat „spectacol conceptual“,
dedus din expansiunea „exhaustiv`“ a informa]iei, cu efecte re-ordonatoare,
globalizante.
- Re-situarea informa]iei \n percep]ia public` [i normativ` (moral` [i
juridic`); \n plan normativ, cu atât mai greu de argumentat cu cât o defini]ie

9
juridic` a informa]iei \nc` nu exist`, iar delimit`rile aflate \n texte constitu-
]ionale, \n legi sau coduri deontologice sunt \nc` insuficiente.
- Natura moral-juridic` a „societ`]ii informa]iei“, care na[te o serie de
\ntreb`ri: Va fi o societate democratic`, libertar`, sau o societate autoritar`,
controlat` prin posibila instrumentalizare a informa]iei? Patrimonializarea
informa]iei este un risc de etap` sau o caracteristic` a noului tip de societate?
|ntre libertate [i gestionarea informa]iei vor exista rela]ii de „risc libertar“
sau de congruen]` [i complementaritate?
- Rela]ia dintre „dreptul la informa]ie“ - „autoritatea public`“ - „nor-
mativitate“. S` not`m c` dreptul la informa]ie ([i „dreptul de a [ti“) consti-
tuie esen]a „societ`]ii informa]iei“: „autoritatea public`“ are menirea de a
garanta [i a ap`ra libertatea informa]iei [i nu de-a o... guverna: „normativi-
tatea“ (legi [i reglement`ri specifice) relev` o realitate de fapt [i de drept,
creatoare sau uzurpatoare de libertate [i democra]ie a comunic`rii.
- Necesara distinc]ie \ntre mesajul informa]iei (libertar, deschis, „fapt
de gândire“) [i „bunurile“ informa]ionale care sunt protejate normativ [i va-
lorificate comercial (marf` sensibil`).
- Particularit`]ile sistemului punitiv, sus]inute de diferen]a indubitabil`
dintre infrac]iunea de drept comun [i infrac]iunea (delictul) de pres`: de aici,
promovarea principiului non-penalit`]ii faptelor de pres` („depenalizarea“),
sanc]iunea penal` urmând s` constituie doar o situa]ie de excep]ie - excep]io-
nal` - [i numai atunci când gazetarul a ac]ionat \n mod deliberat [i perseve-
rent cu rea-credin]` v`dit`, pentru a ob]ine prejudicierea grav` a drepturilor
[i intereselor unei/unor persoane fizice sau juridice.
- Situarea ziari[tilor \n aria profesioni[tilor ideii [i calificarea rezultate-
lor muncii lor dintr-o asemenea perspectiv`: faptele ziari[tilor (textele, emi-
siunile) sunt „fapte publice de gândire“, fapte mai apropiate de cele „politice“
decât de cele „comune“; ziaristul este o persoan` exponen]ial`, reprezint`
opinia public` [i-i exprim` aspira]iile, reac]iile, manifest`rile (publice).
- Contextele evolutive \n care gândirea juridic` româneasc` se afl`
\ntr-o rela]ie sincron` cu gândirea [i ini]iativele normative moderne, gene-
rale [i specifice.
|n ordinea special` a lucr`rii de fa]`, apare important` (obligatorie)
sesizarea eforturilor teoretice de a defini, din punct de vedere juridic, infor-
ma]ia [i societatea informa]iei. Pasul psihologic ce trebuie dep`[it vizeaz`
conceptul de „societate a informa]iei“. Exist` o anume rezisten]` \n a accep-

10
ta „societatea informa]iei“ ca pe un nou cadru sociabil, existen]ial, sau,
dimpotriv`, ca pe un domeniu, un „sector“ al societ`]ii tradi]ionale. Ra]io-
namentul european este (\nc`) relativizant informa]ional [i conformist
social. Prin efect, se constat` tendin]a nedisimulat` de a impune manifest`ri
[i acte juridice privative \n cazul unor valori publice, a[a cum este [i trebuie
s` r`mân` „informa]ia de interes public“. O clarificare normativ` nu trebuie
s` \ntârzie prea mult. Aceasta, chiar dac` mai exist` concepte de clarificat,
mentalit`]i de armonizat.

Reproducem, aici, exemplificativ, un fragment dintr-un text \n \ntregi-


me interesant, publicat de Fabrice Bompard, de la facultatea de drept
a Universit`]ii libere din Bruxelles, \n revista „Medias Pouvoirs“ nr.
4/1998. Semnificativ` apare, mai ales, tenta]ia autoarei de a sesiza
„prevestirile noi“ con]inute de „societatea informa]iei“. Dar [i pre-
cau]iile pe care juri[tii trebuie s` [i le ia \n definirea noii societ`]i.
Fabrice Bompard scrie: „Expresia societatea informa]iei cunoa[te, de
câ]iva ani, un tratament de favoare neobi[nuit. Semn prevestitor de
timpuri noi (s.ns.), aceast` expresie cu contururi (\nc`) insuficient de-
finite pare a se \nrudi cu expansiunea noilor tehnologii, alt` expresie
cu o carier` \nfloritoare. Cu toate acestea (...), nu exist` o defini]ie
universal acceptat` a societ`]ii informa]iei, \ntrucât sensul s`u scap`
oric`rei tentative de formulare, (iar) câmpul de aplicare ar fi prea vast
pentru a-i circumscrie adev`rata natur`. Este dificil, deci, s` cuprizi \n
globalitatea sa un fenomen atât de complex [i schimb`tor, f`r` a-i
minimaliza sau a-i exagera semnifica]ia. Pentru c` definirea societ`]ii
informa]iei \nseamn` nici mai mult nici mai pu]in decât s` o consideri
sub dubla accep]iune a semnului s`u: de a [ti direc]ia [i semnifica]ia
pe care prelucrarea informa]iei o joac` \n evolu]ia Cet`]ii. |n aceste
condi]ii, nu este câtu[i de pu]in surprinz`tor s` se constate cu cât`
dificultate dreptul cuprinde acest concept. Altfel spus, societatea infor-
ma]iei este o expresie supus` cau]iunii (cau]ionat` n.ns.). Pe de o
parte, pentru c` nu exist` o defini]ie juridic` a informa]iei [i, pe de alt`
parte, pentru c` expresia \n chestiune nu ne ofer` nici o explica]ie
referitoare la tipul de societate ce se dore[te. A stabili ca postulat so-
cietatea informa]iei, aceasta nu \nseamn` nici a risipi voalul juridic ce
\nconjoar` no]iunea de informa]ie, nici a afirma c` societatea informa-

11
]iei va fi democratic` [i c` ea va permite liberul acces la informa]ie
pentru to]i cet`]enii“... Referitor la fenomenul patrimonializ`rii (priva-
tiz`rii) informa]iei, Fabrice Bompard propune o concluzie prelimina-
r`: „Pentru c` informa]ia este \nainte de toate un lucru (bun) comun
tuturor indivizilor, trebuie s` ne \ntreb`m asupra mijloacelor juridice
menite s` prezerveze sfera public` a acesteia, ca o contrapondere la
manifest`rile crescânde de drept privativ. Noi viz`m dou` tipuri de
alternative juridice: interesul general [i serviciul universal“... (Cu pri-
vire la „societatea informa]iei“ vom reveni [i \n capitolul urm`tor).

Re]inem din fragmentul reprodus constat`rile \ngrijorate referitoare


atât la dificult`]ile de a defini juridic informa]ia [i societatea informa]iei, cât
[i la actualitatea presant` a acestor noi realit`]i.
|ntre certitudinile informa]iei ([i ale societ`]ii informa]iei) [i necesita-
tea logic` de a g`si solu]ii juridice impuse de noile realit`]i, \ntre norma-
litatea bazat` pe realitatea social` („norma social`“) [i cea bazat` pe
realitatea informa]ional` („norma informa]ional`“), prezenta lucrare caut`
argumente [i „probe“ \n plus pentru demersul pe care [tiin]ele dreptului l-au
\nceput [i sunt \n m`sur` s`-l duc` la bun sfâr[it.
Informa]ia [i societatea informa]iei pun \n cauz` fiin]a intelectiv`,
peste toate sociabilit`]ile [i cauzalit`]ile (\nc` opera]ionale). Vizeaz` nemij-
locit cauza de fond a lumii \n care tr`im.
Normativitatea \ns`[i, ca [tiin]` [i solu]ie a comportamentelor, este
chemat` \n premise noi.

12
Capitolul 1
AMURGUL LUMII SOCIALE,
EXTENSIA LUMII INFORMA}IONALE

1.1. De la social la informa]ional.


Noi premise ale normativit`]ii
Explozia informa]ional` repune - genezic - problema haosului. O reor-
donare, o re-normare, in essentia, este urgent` [i posibil`. Recursul la nor-
m`, la canon, devine obligatoriu.
Problema este dac` azi, canonul clasic, acela bazat pe rela]ia („dicte-
ul“) cauz`-efect, mai poate conduce la rezultatele premeditate, coercitive/re-
cuperatoare.
R`spunsul, prudent \nc`, este mai degrab` nu! Explozia info, asem`-
n`toare big-bang-ului ini]ial - prin consecin]ele asupra mentalit`]ilor, situ`-
rilor [i resitu`rilor individuale/colective - transcende norma clasic`, „norma
social`“. Videaz` cauza social`. Redimensioneaz` factorii de influen]` [i
determinare \n investiga]iile sociale [i comportamentale, inclusiv \n aria
normativ`, moral` [i delictual`.
Muta]ia de fond sesizat` nu con]ine nimic terifiant. Ea decurge din
caracteristicile [i substan]a informa]iei. {tim c`, \n chip esen]ial, informa]ia
este transgresiv`, caracteristic` dedus` din disponibilit`]ile sale \n acela[i

13
timp specifice (particularizatoare) [i generalizante (globale). |n mecanica
actului de comunicare, informa]ia universalizeaz` mesajele.
Concomitent, tehnologiile de mare performan]` asigur` planetizarea
recept`rii [i, prin aceasta, \mping \n desutitudine „grani]e“ pe care lumea
social` (fragmentat`: geografic, cultural, confesional, clasical, na]ional etc.)
le cronicizase cu \ndârjire. Mentalitatea suport` acela[i proces de armoni-
zare trans-specific`.
Informa]ia pune \n cauz`, simultan, socialul [i mentalul colectiv.
Amurgul lumii sociale este, a[adar, fapt [i proces evolutiv logic.
„Amurgul“ nu precede, cum s-ar crede [i cum fenomenul astronomic l-ar
putea sugera, dispari]ia, „moartea“ lumii sociale. Sociabilitatea, spiritul gre-
gar sunt consubstan]iale existen]ei colective [i nu pot fi epurate de con]inu-
tul lor „socio-uman“ decât cu riscul unor consecin]e ireversibile. Are loc,
\ns`, o puternic` estompare a contribu]iei „socialului“ la decizia programa-
tic`. Socialul, \n lumea informa]ional` ([i informatizat`), r`mâne o compo-
nent` sesizabil` - „o problem`“ de urm`rit [i solu]ionat - dar nu ra]iunea ulti-
m` a coexisten]ei [i convie]uirii. „Castele“, „st`rile“ [i, iat`, „clasele“ sunt
de-acum istorie... Monetarismul, fiscalitatea, creditul, parteneriatul, siner-
gia, alian]a, transparen]a, securitatea regional`/global` - sunt cuvinte-con-
cept lucrative \n noile proiecte mondiale, \n „noua ordine“ prefigurat` de
lumea informa]ional`.
Valorile morale [i culturale autentice, esen]ial identitare, au acum
[ansa unor integr`ri sincrone naturale, f`r` a risca, totu[i, aneantizarea, cum
se comenteaz` uneori. Are loc o schimbare de accent de ordin axiologic. Un
exemplu for]at: particularitatea „originar`“ nu mai este considerat`, \n
primul rând, o cauz` de specific na]ional, ci de specific individual. S-a
constatat c` „spa]iul cultural“, matricea spiritual` originar` (natal`), joac`
un rol important, dar nu decisiv, absolut. Creatori ca Eugen Ionescu sau
Emil Cioran, valori ([i) ale culturii franceze, pot exemplifica noul „trend
informa]ional“. De altfel, antropologi ai zilelor noastre neag` existen]a unor
„tr`s`turi comune“ la nivelul popoarelor, dar le reg`sesc la nivelul indivizi-
lor. (Nu intr`m \n contestarea aser]iunii, observ`m doar un demers [tiin]ific
de tip informa]ional, nu tocmai lipsit de anumite temeiuri).
Reac]ii de consecin]` sesizeaz` radicalitatea fenomenului [i \n alte arii
decât cea antropologic`. Comisia European`1 a creat, \n 1995, Forumul
privind societatea informa]ional`, perceput ca o „nou` surs` de reflec]ie, de

14
dezbatere, \n fa]a sfid`rii societ`]ii informa]iei“ („la societé de l’informa-
tion“).
}intele noului organism2 european sunt, \n aceea[i m`sur`, sugestive
[i presante. Red`m câteva:
- „valorile sociale [i democratice de baz` \n sânul comunit`]ii virtuale;
- \nv`]`mântul, formarea [i instruirea („ucenicia“) \n societatea infor-
ma]iei;
- influen]a asupra serviciilor publice (cu prec`dere asupra serviciilor
publice din sfera mass-media: radio, tv etc.);
- dimensiunea cultural` [i viitorul actualelor media“.

Temele Forumului sus]in, cum u[or putem observa, o concluzie anun-


]at`: efectele imediate ale societ`]ii informa]iei sunt de tip structural, trans-
specifice [i trans-normative; globale.
Strategiile informa]ionale sunt eminamente intelective, de implicare
ra]ional`, mental`. Este realist s` afirm`m preeminen]a mentalului \n raport
cu socialul; configurarea [i afirmarea ariei mentale3 \n, practic, toate catego-
riile [i tipurile de ra]ionamente [i decizii (economice, politice, juridice), lo-
cale sau globale constituie regula lumii actuale. Psiho-sociologii, \n special,
observ` rolul decisiv al evenimentelor petrecute \n aria senzitiv` (psiho-
intelectiv`), \n care comunicarea ([i mijloacele de comunicare) impun
reac]ii comportamentale, st`ri surprinz`toare, adesea inedite, mult peste
ceea ce normele morale [i juridice „clasice“ pot acoperi, controla, ordona.

Ini]iativa institu]ional` a Comisiei Europene („Forum“-ul) poate fi


considerat` un nou \nceput \n modul de abordare a unui concept nou,
\ntr-o lume evident diferit` de cea de azi, din al c`rei „final crono-
logic“ ne preg`tim s` plec`m. Respectiva construc]ie institu]ional` ne
permite s` punct`m anumite etape ale gândirii [i situ`rii ideii de „so-
cietate informa]ional`“ \n actualele contexte, concomitent cu rezisten-
]ele conservative proprii unei astfel de continu`ri radicale. O prim`
etap` ar fi aceea cosemnat` de cartea „Dreptul multimedia“, Paris,
1996, \n care se apreciaz` c` „societatea informa]iei este format`, \n
principal, din dou` elemente: un element organic (o societate, adic` un
grup supus unor legi comune) [i un element material - informa]ia...
(Vezi [i „Medias Pouvoirs“ nr. 4/1998). O a doua etap` ne este sugera-

15
t` de revista „Dialog European“ care, \n num`rul s`u din mai-iunie
1998/3, noteaz`: Dezvoltarea societ`]ii informa]ionale - cuvântul la
mod` folosit \n prezent de Comisia European` pentru absolut orice are
de-a face cu stocarea [i diseminarea electronic` a informa]iilor - a dus
la o abordare radical diferit` a legilor UE care guverneaz` dreptul de
autor (copyright) [i protejarea datelor“. (Not`m, \n acest stadiu al
ra]ionamentului european, acceptarea conceptului opera]ional de
„societate a informa]iei“, dar \ntr-o viziune sectorial`, ca o componen-
t` a „societ`]ii \n general“, social - determinist` [i ca un domeniu con-
cret [i eficient. Re]inem, totu[i, obliga]ia la care s-a supus [i Comisia
European` de a trece la „o abordare radical diferit` a legilor UE“,
deocamdat` \n privin]a copyrigt-ului [i a protej`rii datelor). O a treia
etap` o consemn`m tot la nivelul Comisiei Europene. Acest important
organism trece la ini]ierea unui Forum, ca surs` de reflec]ie, de
dezbatere „\n fa]a sfid`rilor societ`]ii informa]iei“. Precizarea este
important` din cel pu]in dou` puncte de vedere: - preocuparea pentru
g`sirea unor replici [i solu]ii la o expansiune greu de suportat , dar [i
tendin]a de a confirma [i opune dou` entit`]i societale - cea actual` (\n
amurg) [i cea a informa]iei (\n ascensiune). Ezitarea european` poate
fi explicat` din chiar formularea primei teme a Forum-ului: „Valorile
sociale [i democratice \n sânul comunit`]ii virtuale“. A[adar, constitu-
ie \nc` o prioritate [i criteriu axiologic „valorile sociale“ [i nu cele
informa]ionale, trans-sociale, globale. Este dificil, desigur, de analizat
cauzele care men]in Comisia European`, am zice - ra]ionamentul eu-
ropean - \ntr-o astfel de ambiguitate conceptual`, când societatea in-
forma]iei constituie, realmente, „un semn prevestitor de timpuri noi“,
cum se exprima Fabrice Bompard; un semn prevestitor de lume nou`,
\n care socialul nu dispare (trebuie rezolvat!), dar nu mai este criteriul
axiologic referen]ial.

Societatea informa]iei solicit`, cum vedem, imersiuni ra]ionale pro-


gramate \n premisele genuine ale unei lumi iminente, inevitabile. Comu-
nitatea informa]ional`, deopotriv` real` [i virtual`, are un impact nemijlocit
\n zona aperceptiv` - \n mental - [i c`reia norma/canonul \i caut` solu]ia te-
restr`. Lumea informa]ional` afirm` [i impune o alt` arie de investigare [i
identificare a mobilurilor, precum [i a faptelor periculoase, a vinov`]iei [i

16
subiec]ilor implica]i. Solicit` o alt` norm`, un alt canon; care-[i revendic`
sorgitatea \n noua arie comportamental`, \n care impulsurile, reac]iile, con-
secin]ele au, \n mod natural, caracteristicile „abstracte“, imateriale, proprii
informa]iei. O nou` arie \n care con[tien]a decident` nu mai decurge, pre-
ponderent, din cauza social`, ci din consecin]ele de impact - imateriale - ale
lumii informa]iei ([i a informaticii). Exemplu derivat: faptele criminale din
cyber-spa]iu sunt considerate, [i sunt efectiv, manifest`ri concrete ale crimi-
nalit`]ii imateriale4.
Lumea social` \n al c`rei amurg suntem nu poate dep`[i - prin natura
sa - norma social`. Nu poate ap`ra decât valorile sociale. Nu poate ocroti
(sau pedepsi), \n ultim` analiz`, decât omul social (faptele [i f`ptuirile sale
sociale).
Lumea informa]iei disloc` reperul social, informa]ia fiind, \n esen]`,
trans-social`, trans-specific`. Efectele lumii informa]iei asupra reperului
normativ de tip „clasic“ (social) vizeaz` chiar func]ia generativ` a acestuia;
pe care \l subordoneaz`. Baza generativ-normativ` nu va fi determinat`
(cauzat`), cu prec`dere, de starea rela]iilor sociale (prin natura lor, restrânse,
locale, fragmentare), ci de puterea de impact [i influen]are a informa]iei [i a
mijloacelor de comunicare. De aria informa]ional`, prin natura ei, trans-
specific`, integratoare, global`.
Normativitatea lumii informa]iei poart` ([i ea) atributele universaliste
ale informa]iei. Revendic` [i impune, cu prioritate, un reper „general uman“
[i nu pe cel „social uman“. Brutal spus, lumea informa]ional` poart` \n sine
cauza schimb`rii de esen]` a premiselor normativit`]ii, pe care o putem
identifica \n tranzi]ia de la „reperul normativ social“ la „reperul normativ
mental“. Altfel spus - \n tranzi]ia de la „social“ la „mental“.
Situa]i \n zona de impact a informa]iei [i constatând tehnicile „crimi-
nale“ de utilizare a mesajelor (manipulare, distorsiune, comportament in-
frac]ional programat etc), putem trage \ncheierea c`, \n lumea informa]io-
nal`, fapta criminal` se produce \n alt loc [i \n alt timp, diferite de locul [i
timpul execut`rii faptei. Cum se schimb`, de asemenea, [i datele/identita-
tea penal` a f`ptuitorului. F`ptuitorul apare, mai degrab`, ca un simplu [i
cvasi-incon[tient executant; ca un „iresponsabil“ mutant. |n fapt (dar
sper`m c` [i \n drept) normalul [i „paranormalul“ nu vor mai fi supuse unui
tratament normativ diferit, discriminatoriu, \n solu]ionarea cauzelor juri-
dice „pe rol“.

17
Psihiatria - cu un rol atât de important \n stabilirea vinov`]iei [i r`spun-
derii- ofer` semne legitime ale schimb`rilor de fond. |ntr-un interviu cu
revista „Mysteres“, preluat de „Cotidianul“ din 6 noiembrie 1998, psiho-
logul Stanislav Grof, specialist \n „st`rile modificate de con[tiin]`“ (tele-
patia, medita]ia, clarviziunea, intui]ia), pe care nu le consider` maladii, ci
„por]i deschise spre alte realit`]i“, face afirma]ii revelatoare [i propune
solu]ii [tiin]ifice bazate pe noile date ale investiga]iei [i intui]iei, elibera-
te de mai vechi canoane cauzal-deterministe. Prima interven]ie a reporte-
rului a fost formulat` astfel: „Sunte]i fondatorul psihologiei transperso-
nale (s.ns.). Pute]i s`-mi explica]i na[terea acestei mi[c`ri?“. R`spunsul
domnului Stanislas Grof este tran[ant: „La \nceputul anilor ‘60, un num`r
din ce \n ce mai important de cercet`tori americani \ncepuser` s` cread`
c` modelul psihicului (teoria care descrie psihicul uman) era prea
materializat`, prea mecanic`. Curentul dominant era impregnat de
lucr`rile lui Freud [i de [tiin]a ra]ionalist`. Dup` acest model, de vreme
ce gândirea este „fabricat`“ de creier, \nseamn` c` nu avem suflet. Astfel,
tot ce era pu]in straniu [i presupunea existen]a unui suflet nu era luat \n
considerare. Toate fenomenele „psi“, ca telepatia sau clarviziunea, erau
ocolite. Pentru a rezolva aceast` problem` se spunea pur [i simplu c` ele
nu exist`“. Iar la \ntrebarea: „Spune]i, a[adar, c` fenomenele stranii ale
spiritului sunt experien]e reale?“, specialistul american r`spunde:
„Absolut. A afirma contrariul ar fi azi o prob` de neonestitate intelectual`
sau de ignoran]` total` (...). Cât despre creier, din ce \n ce mai mul]i
neurologi, ca de exemplu, laureatul premiului Nobel, John Eccles,
demonstreaz`: con[tiin]a nu este produs` de creier. Ea se afl` \n alt`
parte“ (s.ns.)... F`r` a achiesa cu totul la asemenea p`reri (care trimit
cumva c`tre „sufletul reflexiv“ platonician), vom fi de acord c`, [i \n
cazul investiga]iilor juridice, demersurile „psihologice“ (cel pu]in) vor
suferi anumite modific`ri. Instruc]ia juridic` va fi \n m`sur` s` califice
altfel interac]iunea con[tiin]`-voin]`, \n stabilirea vinov`]iei, din moment
ce atât voin]a, cât [i con[tiin]a pot fi intoxicate, manipulate, sp`late; f`r`
acordul de voin]` al f`ptuitorului. Tot astfel leg`tura de cauzalitate [i cele
dou` curente promovate \n doctrina penal` - monist [i pluralist - este
probabil s` cunoasc` re-situ`ri procesuale, mai apropiate de noua realitate
psiho-mental`, \n aria c`reia faptele impun investiga]ii [i calific`ri mult
diferite de atitudinile juridice utilizate pân` \n prezent.

18
Recuperarea [i revalorizarea (simbiotic`) a disponibilit`]ilor proprii
mentalului individual/colectiv, recunoa[terea [i integrarea lor efectiv` \n
ra]ionamentul [tiin]ific, sociologic, juridic (inclusiv normativ) nu mai ]in de
fronda „ira]ional`“, de voluntarismul excesiv, inoperant. |n planul restrâns,
al dreptului, nu trebuie s` mai ezit`m când realitatea ne pune \n situa]ia de a
vorbi de delicte reale [i virtuale sau de f`ptuitori reali [i virtuali.
Apare [i exist` o diferen]` creativ` \ntre lumea social` [i lumea infor-
ma]ional`. Lumea social` \[i situeaz` (\nc`) premisele evolutive ([i norma-
tive) \ntr-un sistem rela]ional de tip cauzal - \ntr-un socios circumstan]ial -
corect subliniat de Stanislas Grof, un adaptabil continuu al solu]iilor perisa-
bile. Lumea social` r`mâne fenomenologic` (anecdotic`), pe când lumea in-
forma]ional` \[i relev` virtu]ile ontologice (restauratoare [i re-creative).
Delictul social („material“) este, cum u[or deducem, surclasat de de-
lictul informa]ional („mental“). Loviturile „cauzatoare de moarte“ nu se mai
produc mai ales cu corpuri contondente, ci ([i) cu „corpuri influente“; cu
acestea, \n primul rând. Cazurile de terorism informa]ional (imaterial) \ncep
s` devin` un loc comun [i cu o frecven]` \n cre[tere, inclusiv pe rolul instan-
]elor de judecat`.

Aceasta nu \nseamn` c` vom fi mai ferici]i, inclusiv normativ. Ca [i


socialul care a fost: organizat, reorganizat, reformat, reechilibrat,
bulversat, tiranizat [i tiranizant, instrumentalizat - [i mentalul suport`
rafalele „poligonului de \ncercare“. Mentalul este, la rându-i: ma-
nipulat, distorsionat, intoxicat, sp`lat, agresat, deturnat, recuperat, ob-
sesionat, pervertit, pauperizat, direc]ionat, poluat, programat, anihilat
etc, etc... De unde concluzia preliminar`: valorile actualit`]ii indic`
solu]ii de adecvare, deschise [i viabile, dar nu neap`rat [i mai fericite.
Cu atât mai pregnant dreptul care legitimeaz` un comportament, un
raport de voin]`, [i nu o aspira]ie sublim`. Cel pu]in pân` \n clipa de
fa]`.

Textual [i structural, norma suport` o dialectic` regresiv` - de la un stil


interdictiv, senten]ios, la un stil s`-i spunem relativizant, „primordial“, mai
apropiat de expresia principial`, \n care ]intele protejate sunt valori funda-
mentale („general-umane“) [i, \ntr-o m`sur` mai pu]in semnificativ`,
nesfâr[ita varietate de fapte „sociale“.

19
Se produce ceea ce am putea numi o sl`bire a normelor, ca s` parafra-
z`m o cunoscut` sintagm` a gânditorului italian Gianni Vattimo5. Concomi-
tent [i firesc, are loc emergen]a substitutiv` a principiilor, a „marilor norme
principiale“, fundamental creatoare de drept, recurente \n momentele evolu-
tive radicale. Principiile sunt, prin natura lor, exhaustive \n aria de referin]`
[i, prin aceasta, (mai) apte s` fie opuse, corectiv, naturii imprevizibile, in-
controlabile, a informa]iei. Relativizarea dispozitivului normei, \n sensul
„principializ`rii“, favorizeaz`, deci, o norm` de tip exhaustiv, capabil` s`
r`spund` provoc`rilor societ`]ii informa]iei, realit`]ilor [i virtualit`]ilor
existen]ei.
Pe traseul regresiv - de la norma particularizatoare (social`) la norma
exhaustiv` (informa]ional`) - revolu]ia ([i evolu]ia) de fond a viziunii juri-
dice noi \[i vor afla solu]ia plauzibil` [i inevitabil`.
Norma numit` de noi „exhaustiv`“6 - generalizant`, „principial`“ -
constituie, probabil, una dintre primele, dac` nu prima [ans` de dislocare
conceptual`, \n perspectiva noii normativit`]i, a noilor comportamente nor-
mative, din aria comunica]ional`, moral` [i juridic`.

|n subcapitolele ce urmeaz` (2-6) relat`m, \ntr-o form` concis`, \n bun`


m`sur` enun]iativ` ([i numai ca simpl` lectur`), câteva efecte
particulare ([i particularizatoare) ale lumii informa]iei, de la „dimensi-
unea fiin]ial`“ [i „criza ra]ionamentelor“, la „noul canon“ [i simptoma-
tica „sl`bire a normelor“. Sper`m ca unele aser]iuni ceva mai abstrac-
te, mai ermetice (dac` nu [i fanteziste: „ziaristice“, nu?) s` fie privite
cu \ng`duin]` [i \n]elegere. Nout`]ile (reale sau iluzorii) au adesea
impertinen]a de a pretinde legitimare [i atunci când un asemenea act
este ipotetic, cu rezolu]ii \n a[teptare. Dar nu este, oare, \ns`[i post-
modernitatea o continu` ipotez` de verificat? Inclusiv \n plan normativ.

1.2. Informa]ia [i criza ra]ionamentelor.


(Dimensiunea fiin]ial`)
Ofensiva total` a informa]iei pare a fi surprins paradigma existen]ial`
oarecum nepreg`tit` de ripost` [i restaurare. Propozi]ii \ngrijorate - propo-

20
zi]ii de criz` - fac, ast`zi, o spectaculoas` carier`. Cauza lor nu este lipsit`
de \nsemn`tate, fie [i numai pentru disponibilitatea de a indica nevoia grab-
nic` a unei silogism normativ capabil s` preia, dintr-o perspectiv` realmen-
te diferit`, societatea informa]ional` ([i informatizat`); s`-i ofere un reper
comportamental valabil [i viabil.
S` urm`rim, selectiv, câteva dintre „propozi]iile de criz`“, \ntr-un fel
l`muritoare [i pentru demersul (normativ) propus \n textul de fa]`. Se spune:
Exist` tot mai mult` informa]ie [i tot mai pu]in sens ! Sau: Excesul de infor-
ma]ie este non-informa]ie! Excesul de sens este non-sens! (Jean Baudril-
lard7, cu deosebire dar [i Herbert Marcuse, J. F. Revel etc.)
Sociabilitatea/comunicarea, v`zute \ntr-o perspectiv` clasic`/moder-
n`, sunt \n bun` m`sur` anihilate, atrofiate, de consecin]ele noilor determi-
n`ri evolutive; post-moderne. Informa]ia deconspir` impasul cauzal cronic;
\n fapt, impasul cauzei sociale. (Spre exemplu, faptul c` post-totalitarismul
nu propune o solu]ie de continuare de tip organic, ci redundan]a unui model,
liberal, chiar dac` de un standard libertar legitimat de experien]a istoric`,
v`de[te criza „de fantezie“/de congruen]` a sensului atât local, cât [i global).
Riscul? O expectativ` contraproductiv`; o a[teptare discursiv`; o vio-
lent` retoric` a vidului (ceva de tipul: „Societate, f`-te c` lucrezi !“).
Ap`rat` de realitate, ideea (ideologia/doctrina) se complace \ntr-un
sens imposibil, \n timp ce „materia“ (proiectul/programul) e[ueaz` \ntr-o
cauzalitate ratat`. Efectele imediate sunt u[or de constatat. Adecvarea dia-
lectic` la determin`rile [i indetermin`rile pe care informa]ia le propune, \n
chip provocator, realit`]ii nu poate dep`[i puncul de criz` izvorât din limit`-
rile de stadiu ([i de „etap` istoric`“).
|n societatea informa]ional`, esen]ial transgresiv`, exist` riscul conti-
nuu al „disloc`rii obiective“, cu deosebire a mesajelor [i a polilor comuni-
c`rii, cum [i a cadrului comunica]ional general. Actorii comunic`rii adesea
nu bag` de seam` când „realitatea informa]ional`“ nu se mai supune contro-
lului con[tiin]ei ([i [tiin]ei) formatoare. „Forma esse“ este dislocat` din ros-
tul s`u nominator de o ripost` insidioas`, implacabil`, trans-formativ`. In-
forma]ia este, \n aceea[i m`sur`, originar` [i fenomenal`; [i prin aceasta,
subliniat fiin]ial`.
Informa]ia recicleaz` individualitatea [i societatea („Reconversie din
mers“). |n fapt, resuscit` permanenta dram` de situare [i resituare a indi-
vidului [i colectivit`]ilor \n dinamica evolu]iei terestre.

21
Cum [tim, informa]ia nu lucreaz` cu „forme“, ci cu „mesaje“: sunete,
semnale, bruiaje, elaborate lexicale, imagini, „viru[i“ etc. Informa]ia nu lu-
creaz` geometric, ci, mai degrab`, profetic (atât cu ra]ionamente posibile,
credibile, cât [i cu ra]ionamente imposibile, incredibile; presupunerea, pre-
zum]ia, predic]ia, „minunile“ - \n special \n perioadele de criz` - produc
efecte/comportamente sigure).
Consecin]ele preliminare: - noutatea/creativitatea nu mai constituie un
privilegiu al „ra]iunii vizionare“, ci al industriei vizionare (al „industriei me-
sajelor“). Prezen]a informa]iei (\n plan fiin]ial [i existen]ial) este \n aseme-
nea m`sur` cople[itoare \ncât individul/colectivitatea au optat, \n mod for]at,
pentru principiul selectiv \n locul celui prospectiv/creativ (semn al identit`-
]ii/individualit`]ii).
Con[tient sau nu, obligat ori benevol, individul a devenit un consuma-
tor placid („aplatizat“, spune Marcuse) [i nu un produc`tor de noutate/de in-
forma]ie.
Avem de-a face, oare, - prin consecin]` - cu un alt tip de „resortisant“
terestru?
Nu neap`rat. De cel pu]in 50 000 de ani omul nu s-a schimbat, \n esen-
]a sa, ne spun antropologii. Dar de un alt destin terestru suntem obliga]i s`
vorbim, cu atât mai mult cu cât un asemenea eveniment se afl` \n derulare
sub ochii no[tri. („Info-destinul“?).
Informa]ia a reu[it, prin voca]ia sa liberatoare, s` contracareze tirania
socialului („dictatul socializant/socialoid“), impunând suveranitatea infor-
ma]ionalului (libertatea real` [i virtual`).
S` brav`m pu]in: - Informa]ia amortizeaz` experien]a terestr` a fiin]ei
umane, experien]` legitimat` de istoricitate [i exemplificat`, firesc, de fiin]a
istoric`. Dar acest tip de experien]`, s-a observat, accept` un trend socio-
mundan lacunar; iar, \n unele cazuri, pur [i simplu, fals. Exemplu celebru:
Informa]ia (intuit`) a lui Aristarch relativ` la heliocentrism avea s` fie con-
tracarat` (amânat`) de aser]iunea ptolemeic` a geocentrismului. Au fost ne-
cesare milenii pentru a restaura adev`rul aristarchian, „elementar [i evi-
dent“.
Dou` lucruri decurg din asemenea \ntâmpl`ri informa]ionale: a) fi-
in]a/colectivitatea socio-istoric` poate evolua [i prin informa]ii inexac-
te/false, dar avantajoase (accesibile logic [i existen]ial); b) prelucrarea [i asi-
milarea informa]iei nu depind, absolut, de adev`r, ci de formularea [i per-

22
cep]ia ra]ionamentelor! Ra]ionalitatea nu pare a fi \ntr-o condi]ionare sine
qua non cu veridicitatea... Individul/colectivit`]ile diger` o hran` (informa-
]ia) mai bun` sau mai proast`, natural` sau artificial`, brut` sau „g`tit`“...
Consumul [i asimilarea informa]iei ]in de un meniu, \nainte de a ]ine de
real/veridic.
De aici multele/subtilele/brutalele inginerii socio-informa]ionale, cu-
noscute [i suportate: distorsiuni, manipul`ri, intoxic`ri, excit`ri, isteriz`ri,
\mblânziri, ademeniri. Bolile informa]ionale exist`, cum vedem, [i ele tre-
buie constatate, diagnosticate, prevenite, inclusiv juridic, asemeni oric`ror
„boli profesionale“, cu grave efecte pentru sine [i, mai ales, pentru al]ii, \n
cazul societ`]ii informa]iei.
Solu]ia [i salvarea ra]ionamentelor info-existen]iale vin din capaci-
tatea de a deduce [i de a te „supune“ informa]iei de calitate - informa]iei
fundamentale. Sociologii mass media, pe urmele filosofilor [i fizicienilor,
au localizat informa]ia fundamental` \n „materia fundamental`“ (W. Hei-
senberg)8, \n „informaterie“ (acad. M. Dr`g`nescu)9. Materia fundamental`,
ni se spune, este structur`; este generativ` [i autogenerativ`; \[i ajunge sie[i.
Realitatea pare a valida asemenea ra]ionamente. „Spiritualitatea“ materiei
revine acut \n actualitate.
|ntr-o fraz` de referin]`, Gabriel Marcel10 rezum` astfel gândirea exis-
ten]ialit`]ilor, de la Heidegger la Sartre: „Ceea ce ace[ti filosofi pun \n evi-
den]` este imposibilitatea de a men]ine \ntr-un mod tradi]ional conceperea
raporturilor dintre esen]` [i existen]` [i de a admite c` aceasta din urm`,
existen]a, apare ca [i cum s-ar ad`uga, \ntr-un fel inexplicabil [i nereprezen-
tativ, unei esen]e suficiente sie[i“ (s.ns.).
F`r` a intra \n „capcana“ rela]iilor esen]`-existen]`, s` fim de acord c`
„esen]a“, pare a se apropia de „materia fundamental`“, chiar dac` marele
filosof francez sugereaz` reac]ia de adaos a existen]ei la esen]`, ceea ce
constituie, cel pu]in aparent, o autonomizare a existen]ei, \ntr-o sfer` a „ab-
sen]elor esen]iale“, greu de acceptat. Existen]a poate fi, \n ultim` analiz`, un
joc al derivatelor combinatorii, perisabile, al derivatelor esen]ei sau materiei
fundamentale. Dar, tocmai prin aceasta, existen]a are [i un ceva esen]ial; un
ceva esen]ial prins de norma juridic`: - cauza comportamental` [i ispita
coruperii/acomod`rii esen]ei!
Printr-o deduc]ie mecanic`, putem fi de acord c` „materia fundamen-
tal`“ (concept preluat din „Phisis“-ul aristotelian) „elibereaz`“ atât informa-

23
]ia fenomenologic`/combinatorie, cât [i informa]ia ontologic`/\ntemeietoa-
re. Astfel c` info-geneza, \n plan fiin]ial, pare cu totul plauzibil`.
Ideea [i materia sunt simili-informa]ionale, iar, ca surse formatoare,
premerg norma de existen]` [i-i dau consisten]`. Ra]ional, omul este pus din
nou \n cauz`, de aceast` dat`, printr-o stranie convergen]` a ideilor primor-
diale [i a materiei profunde.
Un efect, am zice, al resurselor generative [i autogenerative ale ideii
[i materiei (diferite \n aparen]`, similare, \n esen]`); ceva de genul unei
informa]ii perfect organizate, iar, \n zilele noastre, \n genul unei informa]ii
perfect programate. Perfect normate.
Informa]ia provoac` o real` criz` a ra]ionamentelor, dar ofer` [i date
(noi) pentru un continuu existen]ial deschis veridicit`]ii [i, de ce nu? - reve-
la]iei.

1.3. Informa]ia durabil` [i informa]ia


perisabil`. (Dimensiunea cauzal`)
|ntr-un studiu despre tehnicile de pres`, Andre Boyer \ndeamn` profe-
sioni[tii scrisului s` utilizeze (\n texte [i \n titluri) cât mai multe cuvinte
pline [i cât mai pu]ine cuvinte simple. Cuvintele pline (substantive, verbe)
dau consisten]` (rezisten]`) [tirilor, opiniilor ,reportajelor, pe când cuvintele
simple (prepozi]ii, conjunc]ii, adverbe) submineaz` substan]a textului, lizi-
bilitatea [i credibilitatea mesajului propus. Rela]ia „cuvânt-mesaj“ oblig`,
a[adar, la adecvarea consisten]ei limbajului la substan]a mesajului.
Vorbim, astfel, de „evenimen]ialitatea limbajului“ \n simbioz` cu „re-
alitatea evenimen]ial`“ (scuza]i termenii!). {tirea, reportajul, relatarea sunt
tranferate veridic \n sfera aperceptiv`, psiho-afectiv` a receptorului/citito-
rului, prin expresivitate [i sens, printr-o imaginerie riguroas` [i adecvat`
categoriei de public/publicuri vizat`.
|n alt plan al rezisten]ei informa]iei, vorbim de prelucrarea cuvintelor
paradigmatice, acelea care particularizeaz` ([i generalizeaz`) o anumit`
mentalitate, un domeniu, o „epoc`“ chiar. Profesorul Leon Levi]ki vorbea,
prin anii ‘60, \ntr-o interven]ie public`, despre frecven]a dominatorie (psiho-
logic) a cuvântului r`zbunare, \n epoca shakespearian`. Opera marelui Will

24
ilustreaz` automatismul psiho-lingvistic al perioadei respective, ivit, desi-
gur, dintr-un exerci]iu politic „r`zbun`tor“. (Care o fi cuvântul post decem-
brist la noi [i-n ]`rile Estului?).
Pân` va fi descoperit, s` amintim un exemplu de prin anii ‘70: |n re-
dac]ia unui cotidian de mare tiraj s-a pus o \ntrebare - „Care este cuvântul
care exprim` cât mai exact realitatea la zi?“ Dup` o serie de cuvinte relativ
apropiate („informatic`, „ecran“, „computer“, „convergen]`“, „vitez`“, etc),
cineva a rostit un prefix - „anti“ - [i acela a fost declarat... câ[tig`tor, „spe-
cific [i revelator“. |ntr-adev`r, anii respectivi erau ai tenta]iei de „a fi dife-
rit“, ai delimit`rilor [i contracar`rilor de ordin cultural, politic; \n plan ling-
vistic erau utilizate pân` la epuizare cuvinte-concept ca „anti-materie“,
„anti-erou“, „anti-star“ (cu apari]ia actorilor „urâ]i“), anticolonialism, anti-
memorii (Malraux) [.a. Un prefix se lansase \ntr-o spectaculoas` carier`, de-
finitorie pentru un segment de istorie/realitate, prefa]at sau, mai degrab`,
legitimat [i de mi[c`rile studen]e[ti franceze, din 1968, al c`ror ideolog,
Herbert Marcuse, r`spundea astfel \n leg`tur` cu ]inta revendic`rilor violen-
te pariziene: Nu-i important ce va urma, important este ca actualele structuri
s` fie \nl`turate!... Prefixul anti da for]` [i durabilitate (lexical`) unor idei [i
ini]iative simptomatice, pentru acele fierbin]i zile [i nop]i pariziene, dar [i
pentru pr`bu[irile paradigmatice ce vor urma, \n anii [i deceniile de \nche-
iere a secolului [i mileniului. (Schimb`rile radicale din Est pot constitui o
\ncoronare simbolic` a acelui prefix-ghilotin`...).
Cuvântul/textul relev`, pân` la cele mai nea[teptate nuan]e, nu doar o
„epoc`“ sau un segment de istorie, ci [i un comportament, „un stil“ de civi-
liza]ie a comunic`rii. De pild`: multe decenii de la apari]ie, „The Times“ s-a
bucurat de o asemenea autoritate \ncât textele sale constituiau probe \n
justi]ie (suprem` credibilitate!). Cu... timpul, lucrurile s-au mai estompat,
dar fine]ea, discre]ia, adecvarea nuan]at` a textului/cuvântului la diversele
situa]ii concrete afirm` marca faimosului cotidian englez. O \ntâmplare de
odinioar` constituie [i azi un reper stilistic, dincolo de aspectul ei oarecum
periferic: O mic` [tire \ntr-un col] de pagin` a f`cut vâlv`. {tirea ar`ta apro-
ximativ a[a: „Se pare c` \ntre Lordul X. [i doamna Z. ar fi existat ceva“. S`
observ`m c` „ar fi existat ceva“, tipic englez, este [i imprecis, [i subtil-iro-
nic, [i indubitabil, [i - foarte important - fere[te redac]ia/redactorul de orice
risc juridic (Instan]a nu condamn`, \n principiu, o presupunere, de care auto-
rul \nsu[i, prin redactare, pare a se \ndoi). Fire[te, lordul nominalizat, chiar

25
dac` \ntr-un text dubitativ, a intervenit cu un fulminant drept la replic`.
Ziarul, sigur de „dosarul“ pe care-l de]inea, a r`spuns \n cel mai curat stil
victorian: Da, \ntr-adev`r, \ntre lordul X. [i doamna Z. n-a existat nimic.
Nici m`car c`ma[a!.. R`spuns \n fa]a c`ruia orice replic`/duplic`/triplic` ar
fi fost inutile.
Cuvinte sau expresii care au dislocat sau au fixat, cândva, fapte, eve-
nimente, opinii memorabile rezist` pân` \n zilele noastre [i mai departe.
R`mân intacte [i fertile celebrele „J’acuse!“ (E. Zola), „|n l`turi!“ (T. Maio-
rescu), „Boborul“ (prin care I. L. Caragiale a \nfrânt „revolu]ia“ de la Plo-
ie[ti; mai atroce decât orice interven]ie armat`).
|n timpul recent, la noi, cuvintele [i sintagmele „Jos!“, „Demisia!“,
„Europa este cu ochii pe noi!“ au f`cut [i fac o simptomatic` [i controver-
sat` carier`, pe care o putem urm`ri din imediata vecin`tate. Desigur, este
greu s` renun]`m la sentimentul c`, dincolo de dramele de circumstan]` con-
]inute, respectivele sloganuri par a se revendica tot din I. L. Caragiale; noro-
cul [i blestemul nostru na]ional [i... lexical.
Am recurs la exemplele de mai sus (a c`ror anecdotic`, pe alocuri pi-
cant`, nu poate fi protejat`, totu[i, de o stingheritoare frivolitate), pentru a
\nlesni atingerea unei zone a perisabilelor, un palier al „fenomenologiilor
futile“, de „spectacol“ diurn; perisabile care, de[i subminate de derizoriu,
sunt salvate, selectiv [i expresiv, prin talentul de a simboliza: talentul de a
lipi ab]ibilduri (verbale) pe c`ru]a veacului! Cuvântul (verbul) \nfrânge ano-
nimatul „fenomenologiei“ cotidiene [i-i poate conferi un sens pilduitor, me-
morabil.
„Durata lexical`“ a informa]iei - emo]ional`, prin \ns`[i natura sa sti-
listic` - revendic` o rela]ie obiectiv`, simbiotic`, cu informa]ia durabil`,
material`, supus` canoanelor cunoa[terii \n substan]a-i nemijlocit`.
Pentru a exemplifica, vom distinge, cu riscurile de rigoare, cele dou`
zone complementare: - a perisabilelor [i a durabilelor. Dac`, \n cazul „peri-
sabilelor“, am vorbit de posibilitatea „salv`rii lexicale“ a unor fapte derizo-
rii sau aparent derizorii („substan]` emo]ional`“), \n cazul „durabilelor“- al
informa]iei durabile - vom trimite la „substan]a material`“; \n fapt, la mate-
ria fundamental`, generativ` [i autogenerativ`, de care am amintit mai
devreme, materie cu virtu]i informa]ionale („infomateria“) [i care asigur`, \n
mod obiectiv, con]inutul [i puterea proceselor transformative \n toate „azi-
muturile“ fiin]ei [i existen]ei; informa]ia de acest tip este, \n aceea[i m`sur`,

26
memorabil` [i decisiv`. Puterea novatoare/continuatoare a unei astfel de
informa]ii a hr`nit [i ar trebui s` hr`neasc` „dialectica schimb`rii“; sau ceea
ce noi am numit „solu]ia de continuare“, solu]ie care are \n vedere rela]ia
generativ` [i autogenerativ` (inclusiv informa]ional`) [i evolu]ia \n conse-
cin]` a substan]ei sociale - a progresului social, \n fond. Or, \n ultimele dece-
nii ale secolului \n curs, oamenii de [tiin]`, alerta]i de constat`rile fizicii
cuantice (a particulelor elementare) vorbesc de o criz` a scientismului; \n
fapt de un impas ra]ional, a c`rui surs` este originat` \n e[ecul principiului
cauzalit`]ii. Cu precau]iile [i scuzele de rigoare, vom apela la un „experi-
ment cuantic“ de laborator bine cunoscut: prin ciocnirea particulelor ele-
mentare, \n acceleratoare gigant, se ob]in particule de acela[i fel, cu accea[i
structur` [i acelea[i propriet`]i (energia cinetic` se transform`, pentru nu
[tiu cât dintr-o milionime de secund`, \n materie). „Incremenirea dialetic`“,
\n acest` faz` a civiliza]iei mundane, i-a determinat pe oamenii de [tiin]` s`
vorbeasc`` de irelevan]a principiului cauzalit`]ii.
Constatarea este \ngrijor`toare, \n aceea[i m`sur`, la nivel [tiin]ific
(experimental) [i \n plan social. Impasul ra]ional, cum spuneam, duce impla-
cabil la impasul social - la criza solu]iei de continuare. Din momentul \n care
cauzele (reale) nu mai determin` efecte („naturale“), nici m`car paleativele
(esen]ial limitate/temporare) nu mai pot fi decât arbitrare/derizorii. Fabrica-
rea, la scar` „industrial`“, a cauzelor, pentru a ob]ine efectele sociale/econo-
mice/reactive dorite se afl` \n pragul falimentului. C`ut`rile aleatorii ale
Estului post-totalitar pot fi un exemplu; iar solu]ia german` un exemplu de
analizate (fosta R.D.G. a fost f`cut`, practic, tabula rasa, \n \ncercarea de a
fi re-asimilat`, geografic [i sistemic).
Informa]ia a deconspirat „fericirea cauzal`“ [i indic` civiliza]iei teres-
tre \n criz` urgen]a unei noi solu]ii de continuare. Civiliza]ia efectelor pare
a fi devenit, de pe acum, inoperant`.

1.4. Informa]ia combinatorie.


(Dimensiunea social`)
Informa]ia durabil` [i informa]ia perisabil` constituie, cum am v`zut,
argumente sugestive pentru ceea ce am putea numi disponibilitatea combi-

27
natorie/generativ` a informa]iei \n plan peren [i \n plan efemer. Problema
este dac`, fiin]ial/existen]ial, din perspectiva „combina]iilor“ efemere/sta-
diale r`mâne ceva, se substan]ializeaz` ceva, dincolo de cronologia inevita-
bil`, la care ne supune calendarizarea „vie]ii \n istorie“... Imperiul asirian a
pierit \n urma unei b`t`lii; „orânduirea socialist`“, la noi, a disp`rut \n mai
pu]in de dou` ore [i jum`tate (de la 12,05 la 14,30, \n 22 decembrie 1989).
{i, dac` am accepta un „scenariu cauzal“ catalogat ocult, ne-am aminti cum
„Nostradamus“ (posibil nume generic pentru „scenari[tii cauzali“ succesivi,
chiar dac` Michel de Notre Dame a existat \n realitate) ar fi prevestit, \n
catrenele sale, c` „Fiara ro[ie“, identificat` cu „imperiul comunist“, nu va
rezista mai mult de 74 de ani, exact atât cât au durat sovietele (1917-1991).
Sentimentul perisabilit`]ii este oarecum intrinsec omului social („ce e
val ca valul trece“), iar o informa]ie bine cauzat` poate spori, pân` la paro-
xism, psihoza insignifica]iei.
Un ra]ionament al lui Henry Bergson11 nu ne face mai ferici]i. Filoso-
ful francez aprecia c` accesul nostru cognitiv/intuitiv se rezum` mai ales la
a identifica „ceea ce intr` \n combina]ie“; la relativ facila zon` a perisabile-
lor. Oper`m, deci, cu informa]ia perisabil`, cu ceea ce materia fundamental`
elibereaz`, f`r` a-[i pune \n cauz` esen]a... Ascultându-l pe Bergson este cel
pu]in delicat s` ocole[ti ipoteza c` nu facem decât s` disimul`m esen]a, prin
inepuizabila noastr` capacitate in forma; de a da form` lucrurilor [i gându-
rilor, ideii [i materiei. O form` „inexistent`“, dac` ne amintim [i adagiul lui
Parmenide: „tot ce devine nu exist`“.
„...Ne origin`m \n durabil [i exist`m perisabil“ - ar spune scepticul -
\n func]ie de calitatea informa]iei [i de aptitudinile noastre de a gestiona (in
forma) informa]ia tr`it`.
|n plan paradigmatic - al schemei de control [i legitimare a existen]ei,
dar [i a socios-ului imemorial de care suntem lega]i \n chip natural (Hugo
Grotius) - se na[te o \ntrebare: - durabilul nu se reg`se[te, \ntr-un fel spe-
cific, [i \n substan]a socios-ului de care aminteam?
Chiar acceptând c` existen]a este, literalmente, combinatorie („feno-
menologie futil`“), putem oare vorbi, din aceast` cauz`, de o trecere anean-
tizatoare (care nu las` nimic \n urm`)?
|nreb`rile de mai sus ne pot duce spre un r`spuns pozitiv, cu atât mai
mult cu cât simetriile „durabile-perisabile“ se manifest` obiectiv [i \n „lu-
mea material`-lumea fenomenal`“. Asfel c` putem b`nui un strat profund,

28
perseverent [i generator, al existen]ei („socios-ul imemorial“), \n m`sur` s`
genereze, s` valideze/s` invalideze, s` favorizeze/s` contracareze impulsuri
societale ira]ionale, incongruente sau, dimpotriv`, ra]ionale, regeneratoare.
Ca [i materia, dar, substan]ial diferit, socios-ul favorizeaz` un „strat
fundamental“, mai degrab` de tip aluvionar, rezultat din esen]a sociabil` a
individului/colectivit`]ii, din asumarea efectelor informa]iei tr`ite.
|n fapt, am numit acest strat tradi]ie, arhaitate, rit, obicei, mitologie; \n
drept, l-am numit cutum`, justi]ie imanen]ial`, norm` ancestral`. {i \n fapt
[i \n drept, acest strat existen]ial („aluvionar“) \nseamn` mai mult decât „tra-
di]ie“ sau „cutum`“ - \nseamn` un reper fundamental, o „norm` terestr`“,
epurat` de toate asperit`]ile particularizatoare; eliberat` de constrângerile
experimentale [i decizionale.
For]ând (iar`[i!) termenii ra]ionamentului, am putea conveni c`
„socios-ul imemorial“ apare ca materia subiectiv` a fiin]`rii, tot atât de pre-
zent` [i durabil` (chiar dac` succesiv`) ca [i materia fundamental` (obiec-
tiv`), de care este legat` genezic.
Socio-materia con]ine, cum ne d`m seama, o informa]ie perisabil`, dar
care constituie - prin gradul \nalt de esen]ializare/rafinare a experien]ei subi-
ective [i prin durat` - un criteriu obligatoriu al normei morale [i juridice.

1.5. Noul canon


|n ultima vreme, datorit` unui import „critic“, \ncepe s` fac` [i la noi
carier` un cuvânt-concept, scos oarecum \n marginea interesului [i uzan]elor
imediate de pragmatismul turmentat al tranzi]iei.
Este vorba de cuvântul canon, cu sensul cunoscut, de norm`, regul`,
cu relevan]`, \n primul rând, religioas`, dar nu numai. („Larousse“-ul \l de-
fine[te ca „decret, regul` privitoare la credin]` sau la disciplina religioas`“,
iar „Le Robert“, ca „lege ecleziastic`“)12 Disciplina religioas` este canonic`,
normat`, comportamentul slujitorului ecumenic este canonic, normat; novi-
cele se adapteaz` canonului/normei - se canone[te, mai \nainte de a fi cano-
nizat. Interesant este c`, \n expresia [i percep]ia popular`, a te canoni mai
are [i sensul de a te supune unei munci, unei cazne (for]at de \mprejur`ri sau
de altul/al]ii). Este adev`rat, canon are [i alte \n]elesuri, redate de sursele

29
men]ionate: - „canion“, „m`sur` a propor]iilor \n sculptur`“, „un pahar cu
vin („un canon de beaujolais“) sau mod`/model, „canonul frumuse]ii clasi-
ce“ etc. Aici ne intereseaz`, \ns`, sensul normativ, „ceea ce impune o regul`
sau corespunde unei reguli“ („Le Robert“); mai precis - unei reguli juridice,
dar, vom vedea, [i unui comportament civic/[tiin]ific obligatoriu („un com-
portament intelectual“).
Canonarea/legiferarea a devenit, practic, universal`; toate situa]iile
relevante - la nivel individual/colectiv, familial/social, consensual/op]ional,
real/virtual - sunt prinse \n norme [i reguli, supravegheate de principii dis-
pozitive. |n mod nemijlocit, omul este canonit, prins \n norme, astfel \ncât,
apare normal` observa]ia unor gânditori care, implicându-l pe Pascal, con-
statau c` omul este [i un „canon gânditor“, \ntre cuvintele „canon“ [i „tres-
tie“ existând o anumit` sinonimie.
Aceasta este sensul clasic/laic al canonului (s`-i zicem juridic/norma-
tiv), sens p`strat \n integralitate [i azi. L-am amintit, pentru a-l putea dife-
ren]ia mai pregnant de un alt tip de canon, pe care l-am numi livresc, \ntrucât
implic` o selec]ie de c`r]i („livres“), „cele mai bune“, de mare acurate]e [i
probitate [tiin]ific` [i moral`, prin care s` fie contracarat` avalan[a elabo-
ratelor aleatorii, speculative, adesea toxice/nocive pentru lector,\n general,
pentru cel mai pu]in avizat, \n mod special. Dac` n-ar fi minimalizant, am
putea identifica, prin noul canon, un soi de „index“ (pontifical), acum po-
zitiv. Am amintit de „index“ pentru c` ini]iatorii noului canon s-au inspirat
(este firesc, \n fond), din aria fertil` a ecumenismului. S` not`m c`, \n
gândirea cre[tin`, canon \nseamn` [i „ansamblu de c`r]i recunoscute de Bi-
serica cre[tin` ca apar]inând Bibliei“ (Larousse, Le Robert). {i tocmai acest
sens ecleziastic este „copiat“ de ini]iatorii noii paradigme normativ-infor-
ma]ionale, dar cu un sens [i o destina]ie diferite.
Canonul sacru proteja puritatea credin]ei; sacraliza c`r]ile \nteme-
ietoare; stopa texte apocrife, adesea contradictorii, „liberale“, blasfemice.
Noul canon procedeaz` la un calc metodologic pentru a proteja, pro-
babil, acurate]ea ra]ionalist`, laic`, ce ]ine \nc` \n cump`n`/controleaz` pro-
cesele socio-evolutive; am v`zut cât de greu, practic imposibil, când am
vorbit de impasul ra]ional.
Ce selec]ie [i ce criterii propune „noul canon“?
Selec]ia vizeaz` un num`r de „autori reprezentativi, c`rora li se atri-
buie, prin consens, o valoare individual`, putând de aceea servi ca referin]`

30
atât [colii, cât [i marelui public“13. Semnele noului canon apar [i la noi. Edi-
tarea „casetelor“ (mai multe volume) tematice, facilit`]i pentru procurarea
unor bibliografii destinate unui anumit tip de \nv`]`mânt superior (ex.
jurnalismul) pot fi constatate pe standurile de c`r]i sau \n biblioteci.
Rezolu]ii de o mare acuitate ne ofer` Harold Bloom, \n cartea sa
„Canonul Occidental“. Ap`r`tor al autonomiei esteticului [i considerându-l
pe Shakespeare centrul canonului cultural occidental, Harold Bloom se de-
limiteaz` de politizarea criteriilor [i judec`]ilor canonice, considerate
inadecvate, riscante dac` nu [i periculoase pentru respectul principiului indi-
vidua]iei [i al libert`]ii individuale. „Fuga de estetic sau reprimarea lui a de-
venit o boal` a institu]iilor noastre (americane - n.ns.) de \nv`]`mânt pretins
superior“. (op. cit. pag. 22). {i: „Dac` citim canonul Occidental cu scopul
de a ne construi propriile valori sociale, politice sau morale individuale, cred
sincer c` vom deveni mon[tri ai egoismului [i ai exploat`rii. A citi fiind \n
slujba unei ideologii \nseamn`, dup` p`rerea mea, a nu citi deloc“. (op. cit.
pag. 27). Fire[te, sunt multe alte nuan]`ri relative la „noul scrutin bibliogra-
fic“ (- criteriile de selec]ie, de valoare, cine [i cum valideaz` „consensul“
etc, etc -), munc` pe care o abandon`m \n seama speciali[tilor [i beneficia-
rilor. Pentru noi, important este s` observ`m, deocamdat`, cum o situa]ie de
fapt (explozia/pustiirea informa]ional`) impune regula selectivit`]ii (dreptul
la selec]ie); care \nseamn` [i dreptul de a te informa dar [i de a refuza in-
forma]ia (dreptul la non-informare).
Riscul de a canoni, de a obliga la aceptarea „canonului selectiv“
(„scrutinul bibliografic“) este estompat, deocamdat`, de absen]a consensului
axiologic mundan care ar trebui s` stea la baza selec]iei „autorilor reprezen-
tativi“. Deocamdat`, chiar acolo unde exist`, lista canonic` nu-i exclu-
siv`/punitiv`, astfel c` pot fi utilizate [i alte surse mai pu]in „norocoase“.

1.6. Simptome ale „sl`birii normelor“


Ideea enun]at` \n subtitlu este [i r`mâne acut actual`, de[i „sl`birea/re-
tragerea normelor“ a ap`rut [i reap`rut, odinioar` [i recent, \n preambulul
fiec`rui ciclu istoric/evolutiv. (Rena[terea „retrage“, \n plan secund, canonul
eclezial; Revolu]ia burghez` retrage canonul feudal; Revolu]ia comunist`

31
(1917) retrage canonul burghez; revolu]ia din Est retrage canonul comunist).
Continuând, \ntr-un joc al tipologiilor, am putea putea constata c` Antichi-
tateea (elin`) a afirmat omul ideal; Rena[terea a afirmat omul natural/real;
Revolu]ia francez` - omul social... Dar revolu]iile din Est? R`spunsul este
dificil. |nc` nu intuim, tipologic, omul „celei de a treia c`i“, propus` de
Clinton-Blair (stadiu de enun]). Oricum, „\ntre socialism [i liberalism“, \ntre
„omul ra]ional“ [i „omul informa]ional“ ar putea ap`rea „omul post-mo-
dern“... S` fie vorba de „cyber-man“? Sau: domina]i [i dominând infinitele
variante de alegere, vom vorbi de „omul virtual“? Sau de „omul exhaustiv“?
(Jocul fanteziei poate continua, de[i nu tocmai gratuit, cum observ`m).

S` sistematiz`m, \n context, posibilele premise de sl`bire a normelor:


- Reiterarea cu o anume insisten]` a „amurgului lumii sociale“ am
putea dori s` \nsemne cel pu]in dou` lucruri: a) diminuarea/ruinarea reperu-
lui social, definitoriu [i perpetuant, a c`rui energie controlat`/dirijat` asigura
„vitalitatea“ ordinii [i ordon`rii (inclusiv normative) a „modului de via]`“
colectiv/individual; b) semnalarea pragului decisiv al postmodernit`]ii, toc-
mai prin pr`bu[irea socialului (dramatic \n Est; simbolic \n civiliza]ia de tip
occidental: „coerent/democratic/ritualic“).
Pentru a nu se isca posibile confuzii, \n special \n cazul b), s` obser-
v`m, cu o anumit` aten]ie, ini]iativa Clinton-Blair, numit` „a treia cale: -
„\ntre socialism [i liberalism“; ini]iativ` insuficient urm`rit`. (Cotidianul
englez „The Guardian“ din 14 august 1998, anun]a, surprinz`tor, o posibil`
\ntâlnire interna]ional`, preg`tit` de cei doi lideri ai unor ]`ri cu rol incon-
testabil \n lumea de azi, conferin]` \n cadrul c`reia s` fie lansat noul concept
sistemic „a treia cale“14. De ce n-am conveni s` calific`m nea[teptata ini]ia-
tiv` a celor dou` mari na]iuni „mesianice“, cum ar spune Cioran, ca reper al
postmodernit`]ii, ivit din criz` sistemic` global`? Cu atât mai mult cu cât,
cei doi importan]i oameni politici nu fac, \n fond, decât s` numeasc` o
realitate de visu [i o solu]ie („a treia cale“), prezent` de altfel \n demersurile
ideologice, \nc` de prin anii ‘60 dar, atunci, f`r` [ans`.
- Revenind la stricta specificitate a temei \n discu]ie, semnal`m inte-
resante idei „normativiste“ \n mai multe studii de filosofie, de sociologie a
comunic`rii, de istorie, de politologie (F. Fukuyama, S. Huntigton, G.
Vattimo etc.)15. Preocupat de fenomen, profesorul Sorin Alexandrescu ob-
serv` sugestiv: „Noi accept`m tradi]ional necesitatea normelor, pentru c` ne

32
temem c` absen]a lor ar duce la haos, la debandad`. Iat` \ns` c` absen]a nor-
melor, post-eticul, nu duce la haos, ci la un joc liber al indivizilor ale c`ror
ac]iuni r`mân s` fie controlate numai de legi [i reguli sociale. Nici nece-
sitatea, nici inutilitatea normelor nu ni se pare a caracteriza vremea noastr`,
ci discreta lor retragere, poate \n sensul de „sl`bire“ a lor de care vorbe[te -
pentru cre[tinism - Vattimo“ (s.ns.)16.
Corect` p`rerea profesorului Alexandrescu: cursul normativ este de
tip libertar - [i-n etic [i \n juridic. Discreta „retragere“ a normelor ]ine de
schimbarea cauzei decidente - de „ra]iunea informa]ional`“ [i nu de cea so-
cial`. Precizarea din text, dup` care „jocul liber al indivizilor“, ac]iunile lor
„r`mân s` fie controlate numai de legi [i reguli sociale“ apare ca o simpl`
neglijen]`. De obicei, regulile [i legile sociale normeaz` libertatea, „jocul
liber al indivizilor“, post-eticul riscând astfel s`-[i piard` dimensiunea mo-
ral`, opozabil`, prin uz [i tradi]ie, oric`ror ofensive negative, ofensatoare,
inclusiv celor ce se pot prevala, dup` caz, de for]a legilor [i regulilor sociale
(politice). |n realitate, post-eticul urmeaz` sl`birii (Vattimo) dispozitivului
normei juridice/sociale. Schimbarea info-normativ`, etic [i juridic, ]ine de
trendul normativ global, \n care principiul, spuneam, se substituie treptat
normei, \n toate fazele comportamentului [i consecin]elor comportamentale
individuale/de grup.
- Aducerea \n discu]ie a „post-eticului“ oblig` la observarea configu-
r`rii [i a ideii de „post-juridic“. Analogie logic`, dac` avem \n vedere c`
norma juridic` (dreptul pozitiv) este succesiv` normei morale. De altfel,
parcurgând istoria ideilor juridice, constat`m c` „retragerea normelor“ nu
constituie o noutate de ultim` or`. Specialistul \n drept, profesorul Jean
Carbonnier crede c` „raportat la ansamblul rela]iilor umane dreptul este
insignifiant“ [i argumenteaz` realitatea non-dreptului, pe care \l define[te
astfel: „...Non-dreptul \nseamn` absen]a dreptului \ntr-un num`r de raporturi
umane \n care dreptul ar avea voca]ia teoretic` de a fi prezent“17.
Ideea declinului este argumentat` \n cartea de referin]` a cunoscutului
constitu]ionalist Friedrich A. Hayek, („Constitu]ia libert`]ii“). Profesorul Ha-
yek sintetizeaz` concep]iile a patru „[coli“ de drept - pozitivismul, istorismul,
a „legii libere“ [i a „jurispruden]ei interesului“ - c`rora le g`se[te un numitor
comun: „repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii prin reguli juridice“18.
Interesant este c` F. A. Hayek are \n vedere, cu prioritate, concep]ia de
drept impus` de Revolu]ia francez`, concep]ie ap`sat egalitarist`, social`,

33
care avea s` fac` regula „egalit`]ii [i libert`]ii“ \n fa]a autoritarismelor de
orice fel; dar, odat` intrat sub controlul dictatorial, dreptul avea s` devin` un
instrument al voin]ei tiranice (de clas`, totalitare).
S` re]inem, \ns`, [i faptul c` dreptul, cu ap`sata sa dimensiune egalita-
r`/social`, apare \n raporturi contradictorii [i cu evolu]iile de fond ale demo-
cra]iilor deschise, libertare. Dreptul, constat` anali[tii sistemelor, este insufi-
cient, fa]` de extraordinara varietate a rela]iilor interumane, [i excesiv, fa]`
de continuul trend libertar al rela]iilor sociabile, dar, mai cu seam`, al feno-
menelor de con[tiin]` [i gândire. „Repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii prin
reguli juridice“ [i, de aici, „declinul dreptului“, de care vorbe[te profesorul
Hayek, nu vizeaz` numai tendin]ele de control social, prin legi discre]ionare,
ci [i voca]ia libert`]ii proprie individualit`]ii, \n raport cu sine [i cu ceilal]i.
Caracteristica social` a normei, prevalent` \n ultimii dou` sute de ani, este
pus` \n cauz` cu deosebire \n societ`]ile tiranice, totalitare, dar [i \n demo-
cra]iile libertare (din perspective diferite, fire[te).
Concluzii asem`n`toare putem deduce din ra]ionamentele propuse de
profesorul Jean Carbonnier: „...Pentru panjuridism, dreptul este infinit exten-
sibil [i absolut omogen: el tinde s` umple \ntregul univers social f`r` s` lase
nici un spa]iu gol. Este p`cat ca sociologia juridic`, fiindc` este juridic`, s`
citeasc` universul ca pe un tratat de drept“ (s.ns.). {i finalul paragrafului vi-
zat: “O anumit` insignifian]` a dreptului trebuie s` fie din postulatele sociolo-
giei juridice: dreptul este o spum` la suprafa]a raporturilor sociale sau inter-
individuale. Dac` este necesar` aici o ipotez`, aceasta va fi, departe de ideea
panjuridismului, aceea, salutar`, a non-dreptului“. Profesorul francez consi-
der` ca esen]ial` „mi[carea dreptului spre non-drept“, pentru c`, \n viziunea
sa, „non-dreptul, \n ceea ce are el mai semnificativ, exprim` contrac]ia sau
retragerea dreptului“.
- Puse al`turi: a) „repulsia fa]` de limitarea autorit`]ii (dar [i a indivi-
dualit`]ii - n.ns. ) prin reguli juridice (F. A. Hayek); b) „non-dreptul“ - „re-
tragerea dreptului“ (J. Carbonnier); c). „retragerea normelor“ (fie [i „discre-
t`“), de care amintea profesorul S. Alexandrescu, prin recurs la G. Vattimo),
tripticul configurat duce spre ceea ce am putea numi criza cauzalit`]ii - a
„determinismului social“ - \n elaborarea, acceptarea [i apilcarea normei
compotamentale (morale [i juridice).
S` constat`m c`, de[i se situeaz` \n partea deschis`, „purificatorie“, de
analiz` a dreptului, prestigio[ii autori invoca]i nu umbl` la esen]a (socio-

34
comportamental`) a dreptului [i nici la rolul reglator-punitiv al acestuia. Nu
dez-instrumentalizeaz` norma juridic`.
Or, realitatea acut` pe care o parcurgem \n prezent, trans-social`,
trans-normativ` (\n sens clasic), impune un alt tip de norm`, rezultat` dintr-o
radicalizare a [tiin]ei normativit`]ii. Am numit-o norma exhaustiv`, o nor-
m` cu virtu]i generalizante [i generalizatoare, \n m`sur` s` r`spund` provo-
c`rilor globale [i infinitei cazuistici delictuale.
Apare posibil, deci, un drept purificat de specificit`]i (locale, clasiale,
sociale, culturale, cutumiare), mai apropiat de ceea ce Hans Kelsen numea
„dreptul pur“, bazat pe o norm` suprem` acceptat` [i nu demonstrat`... |n
diferen]` de „norma suprem`“ (aprioric`) kelsenian`, des invocat` \n pre-
zent, norma exhaustiv` r`mâne func]ional`, contingent`, rezultat` \ns`
dintr-o realitate nou`, global` (determinant informa]ional`).
Recursul actual la teoria kelsian` a dreptului pur constituie semnalul
indubitabil al crizei de fond a actualelor repere normative (socio-cauzale) [i
al evolu]iei plauzibile spre un nou tip de norm`, de drept: dreptul global,
fundamentat pe norma exhaustiv`, proprie lumii informa]ionale.

Muta]iile profunde, radicale, pe care dreptul le percepe ([i le concepe)


de pe acuma [i pe care, \n cele din urm`, le va accepta, sunt semnalate
sugestiv de ra]ionamentele privind „societatea informa]iei“. Mai pre-
cis, de semnalele din aria cyber-spa]iului: a lumii virtuale [i reale, cu
dominanta imaterialit`]ii comportamentului delictual ([i nu numai).
Profesoara francez` Marie-Christine Marrie consemneaz` schimbarea
\n termeni polemici:“ \n fa]a noilor probleme pe care le pune utilizarea
noilor tehnologii, deci [i Internet-ul, dreptul va fi printre primele care
\[i va pierde coeren]a (care se vor „bâlbâi“ - „balbutiements“). Unii se
\ntreab` chiar asupra oportunit`]ii sale (a dreptului n.ns.). R`mâne
deontologia [i vigilen]a individului. La ce ne mai putem a[tepta?
Oportunitatea de a mai legifera este pus` adesea \n cauz` (s.ns.) de
partizanii unei libert`]i totale pe Internet, dar ni se pare, totu[i, impo-
sibil s` nu se fac` nimic, dac` vrem s` evit`m anarhia“ (Medias Pou-
voirs“ nr. 4/1998)... Inoportunitatea dreptului, retragerea sa efectiv`
din spa]iul libertar al unei lumi \n acela[i timp real` [i virtual` este un
fapt de actualitate [i, mai ales, de viitor. C` va fi sau nu va fi a[a (este
probabil s` nu se \ntâmple \ntocmai) urmeaz` s` se decid` \ntr-un

35
timp... Cert` [i urgent` apare necesitatea de a prinde normativ regulile
„timpurilor noi“, fie [i printr-o radical` schimbare a normativit`]ii
\ns`[i, ca [tiin]` reglatoare a comportamentelor individuale [i colec-
tive. Spa]iul, timpul, aria de f`ptuire, mobilurile ac]iunilor [i compor-
tamentelor sunt \ntr-o extensie continu`, planetar`. Lumea informa]io-
nal` („societatea informa]iei“) ne oblig` s`-i urm`m voca]ia.

Amurgul lumii sociale nu duce (cum am mai spus) la dispari]ia total`


a substan]ei „sociale“ a normei. Sigur, \ns`, duce la o schimbare de pondere,
\n care lumea [i substan]a lumii informa]ionale devin prevalente (\n chip
decisiv). Nu se poate concepe o lume informa]ional` f`r` o sensibil` dimen-
siune social` (corect spus: uman`), tot a[a cum nu se poaten vorbi, acum, de
lumea social` (chiar \n amurg) f`r` componenta sa semnificativ informa]io-
nal`. Regulile [i principiile normativit`]ii vor urma noua paradigm` norma-
tiv` a comunic`rii mondiale, globale. Normativitatea va fi, \n tot mai mare
m`sur`, integratoare [i omogenizant` - printr-un proces de „naturalizare a
normelor“, cum apreciaz` [i profesorul S. Alexandrescu.
|n acela[i timp, informa]ionalizarea [i informatizarea vie]ii planetare,
ca unitate de referin]`, nu \nseamn` dispari]ia vie]ii na]ionale, tot a[a cum,
spre exemplu, via]a „na]ional`“ nu a dus la totala dispari]ie a reac]iilor „tri-
bale“ (clan, neamuri, consangvinitate etc). S-a produs, \ns`, o schimbare de
accent care a plasat clanul/„neamul“ \ntr-o extensie existen]ial` c`reia nu i-a
mai f`cut fa]`, cu mijloacele specifice utilizabile \n etapa dat`. Tot a[a cum,
spre exemplu, pasiunea/spaima de „Internet“ poate \nsemna [i pasiu-
nea/spaima fa]` de iminen]a noului stil comportamental (individual/global)
- stilul info-normativ!
Noul context plaseaz` dreptul \n deschiderile post-moderne printr-o
corect` corelare normativ` a efectelor fundamentale ale informa]iei cu
substan]a societ`]ii informa]iei.

36
Capitolul 2
DREPTUL INFORMA}IEI
{I COMUNIC~RII

2.1. Considera]ii doctrinare


Informa]ia [i accesul la informa]ie constituie un dat primordial al
fiin]ei uname; cum [i un drept cet`]enesc fundamental19. Absen]a, uzurparea
sau deturnarea unei realit`]i atât de pregnante ar reduce omul la simplu
depozit de reac]ii induse, inoculate, dirijate; la simple reflexe cauzale. Altfel
spus, fiin]a uman` are prerogativa absolut` a accesului la informa]ie. Drep-
tul la informa]ie transcende - prin cauz` - atât cadrul normativ, pozitiv, cât
[i disponibilit`]ile naturale ale omului de a-[i apropia informa]ia.
O asemenea intransigen]` existen]ial` nu presupune - \n nici un mo-
ment [i \n nici o \mprejurare - c` persoana, fiin]a uman`, nu trebuie (sau nu
are nevoie) s` \ntreprind` demersurile de a [ti, a afla, a comunica. Dar nici
nu \nseamn` c` absen]a demersului propriu ar putea constitui argument
pentru blocarea traiectoriei informa]iei (bi [i multidirec]ionale). Accesul la
informa]ie este o realitate [i o virtualitate, \n acela[i timp.
|n cele dou` dimensiuni propuse - ca dat primordial [i ca drept cet`]e-
nesc fundamental - informa]ia se revendic` \n fiin]` [i \n existen]`. Altfel
spus ([i for]ând cu bun` [tiin]` termenii), informa]ia apare ca operând intim

37
\n ontologia personalit`]ii umane [i, fenomenologic, \n sfera existen]ial`
(rela]ional`, sociabil`) a fiin]ei.
Caracterul abstract al primei dimensiuni [i cel oarecum socio-vulgar al
celei de a doua se pot manifesta (\n unitatea lor) ca un bun [i necesar sprijin
pentru cristalizarea \n]elesului pe care dreptul pozitiv \l confer` informa]iei
publice, \ntr-o posibil` paradigm` normativ` (deontologic` [i juridic`).
Dimensiunea numit` aici „abstract`“ am re]inut-o tocmai pentru efec-
tele pe care le determin` \n definirea individualit`]ii, a „drepturilor de per-
sonalitate“, \n care informa]ia - dup` unele aprecieri - se identific` cu perso-
nalitatea, cu omul \nsu[i20. |n aceast` sfer` cuprinz`toare, normele pozitive
ap`r` intimitatea persoanei, \nchid informa]ia. Informa]ia de acest fel se
situeaz` \n patrimoniul exclusiv al persoanei, \n sfera strict personal`, su-
biectiv`, a vie]ii private21.
Dimensiunea numit` „socio-vulgar`“ repereaz` informa]ia public`,
vehiculat` [i prelucrat` \n activit`]ile rela]ionale, sociabile. Acest tip de
informa]ie trebuie s` fie cunoscut, ca parte a patrimoniului public [i obiect
al reglement`rilor juridice [i deontologice.
Dimensiunea „abstract`“ apare ca un fel de intimitate a fiin]ei cu
informa]ia, ca o intrare a fiin]ei in forma; sau, dac` se accept`, ca un raport
de confiden]ialitate \n existen]a uman`. Cea de-a doua dimensiune vizeaz`
informa]ia public`, informa]ia tr`it` la vedere; de aici [i ini]iativa continu`
a individului/colectivit`]ilor de a adapta informa]ia, de a o re-forma.
Dou` opinii consacrate \n materie:
Lucian Blaga credea c` a te informa, la origini, \nsemna „a intra \n for-
ma realit`]ii“22. A-i sesiza, \n fond, mecanismul [i a o tr`i in forma. Suntem
cumva \n zona de fatalitate a formei, de supunere la ceea ce pre-exist` [i ne
este accesibil. Investigatorul contempl` (caut`), afl`, se adapteaz`, „se ofe-
r`“ el \nsu[i ca informa]ie.
Dar a intra \n forma realit`]ii, astfel apreciat`, nu sugereaz` [i cea de-a
doua latur` a vie]ii in forma: disponibilitatea originar` a omului de a da
form`. De a da el \nsu[i via]` (forma esse) inertului, informului, \n general
realit`]ilor iner]iale. De a imita, de a recrea, a re-forma propria-i fiin]`, ca [i
mediul de via]`.
Norbert Winner \ncearc` o privire mai concret` asupra informa]iei, de-
finit` ca „dimensiune a unui con]inut ob]inut din lumea exterioar` \n pro-
cesul adapt`rii noastre la ea“23.

38
Interesant este c` [i filosoful [i ciberneticianul apreciaz` informa]ia ca
preexistent`, cu deosebire c` primul \ncearc` s` se \ncorporeze pe sine lumii
formelor, iar al doilea \ncorporeaz` lumea (formele, informa]ia) unui sistem
de cuno[tin]e, de adapt`ri la lumea real`.
S` observ`m, deci, c` \n ambele situa]ii, avem de-a face cu o tentativ`
integrativ`, de preluare/asumare a formelor sau con]inuturilor. Raportarea
receptorului la informa]ie este global`; cu toat` fiin]a, cum se spune. Consta-
tarea poate fi motivat` prin punctul \n care se situeaz` autorii cita]i: - la \n-
ceputul demersului existen]ial, când asumarea/\ncorporarea informa]iei este
specific` oric`rei cre[teri. {i când omul recepta cu toat` fiin]a, cu toate
sim]urile informa]ia24.
Când, \ns`, marea noastr` disponibilitate de a da form` a devenit fapt,
informa]ia s-a transformat practic \ntr-o surs` de via]`, de putere, dar [i
\ntr-un (fel de) pericol de moarte. Efectele sunt dramatice, reg`site dureros
\n ceea ce sociologii numesc calitatea vie]ii [i a fiin]ei, a omului ca entitate
socio-existen]ial`. S` urm`rim câteva concluzii confirmate de evolu]iile de
pân` \n prezent. Printr-un joc filologic, Jaque de Vauthaire releva o dram`
mereu actual`. Propunea conjugarea verbului „informer“, renun]ând la ac-
centul pe ultimul „e“. Ar rezulta: „Je suis informe, tu es informe, nous som-
mes informes“ etc. Astfel spus, nu mai tr`im in forma ci informi25.
Efecte asem`n`toare, dezechilibrante, produc [i „mijloacele“ (media)
de informare. Marshall McLuhan \[i fundamenteaz` celebra sa teorie pri-
vind „echilibrul pierdut al gamei senzoriale“, tocmai pe efectele mijloacelor
(media) suportate de om, \n demersul s`u informativ.
Mijlocul de informare „dominant“ determin` preeminen]a unuia dintre
sim]uri. La \nceput, omul recepta lumea, realitatea, cu toate sim]urile. Apa-
ri]ia tiparului [i a celorlalte mijloace vizuale de informare a produs dezechi-
librul sim]urilor, vederea dominând gama senzorial`. Sociologul canadian
credea, totu[i, c` universalizarea, simultaneizarea, globalizarea informa]iei,
datorate excep]ionalelor posibilit`]i oferite de tehnologia modern`, confer`
omului posibilitatea de a recepta [i tr`i, din nou, cu toate sim]urile, \n
aceea[i m`sur`. Confer` [ansa redobândirii echilibrului pierdut al gamei
senzoriale26.
Consecin]e de un [i mai mare dramatism sunt relevate de cunoscutul
filosof francez, evocat [i \n primul capitol, Jean Baudrillard: „Noi suntem
\ntr-o societate a comunic`rii, este adev`rat, dar trebuie s` [tim c` erau so-

39
ciet`]i \n care nu exista comunicare; comunicarea \ncepe s` existe \n socie-
tatea \n care anumite lucruri sunt \n mod radical pierdute“. |n fapt, gândi-
torul francez consider` comunicarea o caracteristic` a „socialului degradat“,
\n care „se produce o disolu]ie a structurilor simbolice“. J. B. pune \n cauz`
termenii definitorii ai comunic`rii, a[a cum sunt cristaliza]i de experien]a [i
teoria modern` („Ansamblu de tehnici [i mijloace pentru a pune \n rela]ie
sursele de informare cu receptorii“)27.
Tocmai aceste tehnici [i mijloace \i ofer` sugestia de a amenda
intermediarii comunic`rii, emi]`torii [i mijloacele care, \n mod real, ar
determina (ar putea determina) disolu]ia structurilor simbolice, convertirea
mesajului. S`-l urm`rim din nou pe Baudrillard: „Noi tr`im convin[i c`
informa]ia produce sensuri (...). Personal consider c` informa]ia, \n forma sa
cea mai des`vâr[it` (care este aceea pe care o facem azi), nu produce sen-
suri; dimpotriv`, distruge sensurile“. Cauzele sunt aproape surprinz`toare [i
surprinz`tor de adev`rate [i pentru realitatea imediat` pe care o tr`im: -
aceast` tranzi]ie \nc` ambigu`, contradictorie. „Pentru c` noi suntem \ntr-o
situa]ie de imoralitate total`, \n care nu putem distinge sensul bun de sensul
r`u (...). Tr`im, deci, \ntr-o lume \n care exist` tot mai mult` comunicare [i,
paradoxal, tot mai pu]in sens (s.ns.). Ast`zi, \ntre real [i semn, \ntre realitate
[i media nu exist`, \n fond, o diferen]`, noi fiind \n ceea ce putem numi un
univers al simul`rii...“
S` re]inem, pentru ra]ionamente ulterioare, [i acest „univers al simu-
l`rii“, sugestiv pentru ceea ce vom numi „impasul ra]ional“, cu consecin]e
de-a dreptul dramatice pentru comunicare [i pentru continuarea social`. {i,
aceasta, cu toate c` am putea r`mâne cu senza]ia unei imposibilit`]i de
ripost`, a unei accept`ri resemnate \n fa]a unei realit`]i implacabile, greu de
controlat. Sociologul francez Regis Débray avea s` spun` [i mai mult. El
„deconspir`“, cu un anume cinism, „scenariile informa]ionale“, sensul acut
concret al mass-media. „A spune media \nseamn`, \n primul rând, a spune
buget, costuri, rentabilitate... A spune media \nseamn` a spune raporturi de
for]e, confrunt`ri ideologice, legisla]ii de excep]ie...“ Ceea ce-l va determina
pe Débray s` afirme, la un moment dat, \n anii confrunt`rilor informa]ionale
dinainte de revolu]iile din Est: „Criza general` face ca Occidentul s` treac`
(...) de la o ideologie a libert`]ii la ideologiile de securitate. Mass-media
constituie un sector deciv al acestei transform`ri: - \n acela[i timp un mijloc
[i un test de continuare“28.

40
O posibil` concluzie realiast` la asemenea considera]ii de mare
duritate, \n plan socio-uman, ne ofer` unul dintre speciali[tii occidentali de
marc`, dr. Robert Badenter, „jurist de renume mondial“, cum corect aprecia-
z` „Adev`rul“, sosit imediat dup` evenimentele din decembrie ‘89, la Bucu-
re[ti, [i care d` explica]ia complet` a implic`rii mass-media \n raporturile de
putere. Robert Badenter aprecia sugestiv c`: proprietarii presei sunt [i pro-
prietarii democra]iei! Nici nu mai trebuie s` for]ezi argumentele, pentru a
conchide c` revolu]ia s-a decis la televiziune, prin televiziune!29
Important este, cred, s` observ`m - \n aceast` faz` a lucr`rii - multidi-
mensionalitatea (de sensuri [i consecin]e) a comunic`rii interumane, rolul
decisiv al informa]iei [i proiec]iilor morale [i sociale, \n configurarea mesa-
jelor [i ac]iunilor individuale sau colective, de mas`.
R`mâne mereu valabil` [i \ngrijor`toare \ntrebarea: Fluxul informa]i-
onal creaz` reflexie sau reflexe? Altfel spus: Salveaz` sau distorsioneaz`
condi]ia uman`?

2.2. Dreptul la informa]ie: con]inut, clasific`ri


Nevoia real` a unei paradigme deontologice [i juridice, proprie comu-
nic`rii de mas` (a unei „paradigme normative“), devine indiscutabil`.
Sistematizarea con]inutului dreptului la informa]ie apare oportun` [i
necesar` \ntr-o asemenea dificil` \ntreprindere. S` urm`rim câteva variante.
Dreptul la informa]ie poate fi structurat astfel:
1) Dreptul de a informa.
2) Dreptul de a fi informat.
3) Dreptul de acces la sursele de informare.
4) Dreptul de a verifica informa]ia.
5) Dreptul de a-]i face cunoscut` informa]ia.
6) Dreptul la r`spuns [i la replic`.
7) Dreptul la rectificare.
8) Dreptul la propria imagine.
9) Dreptul la intimitate, la via]` privat`.
10) Dreptul la confiden]ialitate.
11) Dreptul la ap`rarea surselor de informare (secretul profesional).

41
12) Dreptul la selectivitate (la „non-informare“).
13) Dreptul la veridicitatea informa]iei.
14) Dreptul la demnitate [i toleran]`, la respectul convingerilor [i cre-
din]elor, al valorilor sociale, rasiale, na]ionale [i universale.
Dreptul la informa]ie relev`, a[adar dimensiuni generale, dar [i pe cele
strict individuale ale comunic`rii, care ar putea fi sintetizate prin expresii
utilizate adesea \n sociologia comunic`rii: comunici [i te comunici; comu-
nicat [i comunicant etc.
Nu vom insista, acum, asupra caracterului strict individual al comuni-
c`rii. |nc` nu vom afirma c` organismele sociale sunt, \n ultim` instan]`, o
succesiune de improviza]ii, de solu]ii provizorii pentru colectivit`]i iner]iale;
- vom spune doar c` dreptul la informa]ie se distinge tot mai mult ca o meto-
d` normativ` de protec]ie [i promovare a persoanei [i a personalit`]ii. Indi-
vidualitatea este pe cale de a fi restaurat`, prin libertatea informa]iei.
Jean d’Arcy, Sommerland, Hindley [i A. A. Cocca procedeaz` la o
clasificare sistematic` a dreptului la informa]ie30. O asemenea clasificare
(sistematizare) ar trebui s` porneasc`, sus]ine profesorul canadian Hindley,
de la realitatea c` „vechea no]iune de libertate a informa]iei este pu]in peri-
mat`, asem`n`tor cu principiul laisser-faire \n economie“. Astfel c`, \n ge-
neral, dreptul la informa]ie [i comunicare ar avea \n vedere: a) dreptul de a
te exprima; b) dreptul de a fi \n]eles; c) dreptul la r`spuns; d) dreptul de a
r`spunde; e) dreptul de a asculta.
La aceste sugestii ale specialistului canadian, sociologul german A. A.
Cocca adaug`: f) dreptul de a vedea; g) dreptul de a fi v`zut; h) dreptul de a
te exprima \n scris (ziare, reviste) sau prin imprimare fonic` [i video (radio,
tv etc.); i) dreptul de a te exprima printr-un mijloc artistic (carte, film); j)
dreptul la selectivitate („dreptul la noncomunicare“, poate una dintre cele
mai nuan]ate contribu]ii la teoria informa]iei, din perspectiva comunic`rii
prin pres`).
Specialistul german identific` „trei etape \n evolu]ia aspira]iei oame-
nilor la comunicare“: 1) Dreptul de a comunica, v`zut ca libertate de opinie
[i de exprimare. 2) Dreptul de a comunica extensiv, care cuprinde libertatea
de a informa pe ceilal]i [i de a fi informat tu \nsu]i (gra]ie posibilit`]ilor
oferite de „mijloacele marii comunic`ri“. 3) Dreptul la comunicare, v`zut ca
o posibilitate de interac]iune [i de dialog, un mijloc de acces [i de participa-
re, care implic` obliga]ii [i responsabilit`]i.

42
Pe aceast` baz` teoretic` preliminar`, sunt conturate „trei categorii
fundamentale“ de drepturi: 1) Drepturile individului. 2) Drepturile mass-
media (ale institu]iilor comunic`rii). 3) Drepturile na]ionale [i interna]io-
nale.
Repartizate (clasificate) pe aceste trei categorii, drepturile informa]iei
[i comunic`rii, a[a cum sunt stabilite de speciali[tii mai sus cita]i, ar ar`ta
astfel:
Drepturile individului
- Libertatea de opinie [i de exprimare
- Dreptul de a fi informat
- Dreptul de a informa
- Dreptul la asociere [i instruire
- Dreptul la libera mi[care (deplasare)
- Protec]ia vie]ii private
- Accesul la sursele de informare

Drepturi specifice institu]iilor (mass-media)


- Accesul la sursele de informare
- Libertatea opiniei [i a exprim`rii
- Dreptul de a informa
- Dreptul de a publica
- Dreptul de a \ntreba [i de a primi r`spunsuri
- Respectul sursei de informa]ie (confiden]ialitate)
- Obliga]ia de a asigura corecta informare a opiniei publice, atât prin
mass-media private, cât [i prin cele publice

Dreptul ]`rilor \n comunicarea extern`


- Dreptul de a informa (oricare alt` ]ar`, \n general [i la nivel planetar)
- Dreptul de rectificare
- Dreptul de r`spuns
- Libertatea opiniei [i a exprim`rii
- Dreptul de a fi informat
- Dreptul de liber schimb al valorilor culturale.
- Asigurarea circula]iei libere [i echilibrate a informa]iei
- Promovarea integrit`]ii culturale

43
Dintr-o perspectiv` global`, UNESCO propunea sintagma sugestiv`:
un drept universal la comunicare; un drept al omului, global [i general, res-
pectând toate culturile, valabil \n toate societ`]ile [i la toate nivelurile - privit
ca obiectiv pe termen lung.
|n acela[i timp, se are \n vedere [i categoria mai restrâns` a „dreptu-
rilor specifice“ care pot fi definite [i asupra c`rora se poate ac]iona. S-ar
oferi, astfel, „cadrul unui examen tehnic de prerogative [i de aplicare practi-
c` a unui drept general“.

2.3. Interpret`ri [i opinii de autoritate


Din perspectiva literaturii de specialitate, apare necesar` [i o discu]ie
oarecum paradoxal` privind dreptul la informa]ie. Cum am precizat, dreptul
la informa]ie (accesul la informa]ie) este v`zut ca un dat primordial [i un
drept cet`]enesc fundamental.
Termenii \n[i[i („dat“ [i „drept“) sunt, \n \n]elesul obi[nuit, incompa-
tibili, atâta vreme cât dreptul (legea/norma) constituie rezultatul unei acti-
vi]`ti subiective, motivat` de situa]ii, cauze [i raporturi socio-politice
imediate. Este [i motivul pentru care am putea re]ine, aici, o posibil` clasi-
ficare a dreptului omului [i cet`]eanului, conform unor grile deduse din
evolu]iile de esen]` petrecute \n zona libert`]ii de con[tiin]`, \n via]a social`
[i politic`.
S` observ`m numai cum dreptul la informa]ie (dreptul de a [ti/de a
informa/de a fi informat) p`streaz`, \n contexte dintre cele mai diferite (de-
mocra]ie/dictatur`/revolte/revolu]ii/diversiuni etc), câteva constante, indife-
rent de „temperatura“ sau tempesta dezl`n]uit` de evenimente, interese,
presiuni. Pe de alt` parte, sunt u[or de constatat schimb`rile din mers, nor-
mative, impuse de evenimentele \n derulare. Odat` acceptate „constantele“
[i „schimb`rile din mers“, credem c` s-ar putea discuta de anumite drepturi
care ]in de fiin]a uman`, drepturi ce nu pot fi substituite de oricare altele, \n
nici o \mprejurare [i de nici un tip de ordine sau orânduire. Comparativ
vorbind, este evident caracterul evolutiv al drepturilor cet`]ene[ti, al dreptu-
rilor sociale [i politice, \n general fa]` de caracterul constant al drepturilor
fiin]ei umane.

44
De aici, o posibil` [i plauzibil` clasificare \n: a) Drepturi ale fiin]ei [i
b) Drepturi ale existen]ei.
Fire[te, o asemenea clasificare poate fi pus` imediat \n cauz` de gân-
direa [i doctrina juridic`. Astfel, dac` vom considera c` dreptul la informa]ie
face parte din categoria drepturilor cet`]ene[ti fundamentale, profesorul
Ioan Muraru atrage aten]ia, c` „drepturile fundamentale ale cet`]enilor nu se
deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor [i nici prin obiectul
lor“31. Situa]ia nu se schimb` \n esen]`, chiar dac` profesorul Muraru consi-
der` drepturile fundamentale ale cet`]eanului „ca o categorie distinct`“,
datorit` importan]ei lor economice, sociale [i politice [i propune o reexami-
nare succint` a unor teorii \n materie, cum sunt: Teoria drepturilor naturale,
Teoria individualist`, Teoria drepturilor reflexe.
Vom urm`ri argumentele de fond ale acestor teorii (luând ca baz`
studiul profesorului Ioan Muraru), tocmai pentru a sugera [i a sus]ine clasi-
ficarea f`cut` de noi [i, mai ales, pentru ceea ce poate \nsemna natura am-
bivalent` a dreptului la informa]ie (ca dat primordial [i drept cet`]enesc
fundamental).
Teoria drepturilor naturale argumenteaz`: libert`]ile publice (\ntre
care reg`sim dreptul la informa]ie) ar avea o natur` deosebit` de celelalte
drepturi ale omului, „deoarece cet`]eanul le dobânde[te \n calitate de om,
sunt opozabile statului [i nu sunt stabilite deci prin legi, contracte etc“. Sir
William Blakstone merge mai departe [i clasific` drepturile fundamentale
ca absolute, ele nefiind crea]ia societ`]ii, ci deriv` din legile naturii.
Teoria individualist` accept` diferen]ierea dintre drepturile fundamen-
tale [i cele create de societate. A. Esmein consider` c` „sursa oric`rui drept
este \n individ, pentru c` acesta singur este o fiin]` real`, liber` [i responsa-
bil`“. |n acela[i timp, Esmein nume[te drepturile fundamentale „libert`]i ne-
cesare, cele mai necesare din toate“. Ideea lui A. Esmein este un argument
puternic \n favoarea naturii ambivalente a dreptului de informa]ie: dat
fundamental [i „creat de societate“.
Teoria drepturilor reflexe face distinc]ia \ntre drepturile obi[nuite [i
cele publice, primele con]inând o posibilitate juridic` [i o putere juridic`, pe
când cele publice „ar fi puteri de voin]` create de lege, care nu presupun [i
o activitate natural` garantat` de lege“. O subliniere interesant` propune J.
Renauld, când sus]ine c` „drepturile fundamentale ar desemna tr`s`turile
esen]iale ale statutului juridic al fiin]ei umane“32.

45
S` observ`m, deci, cum teoriile men]ionate nu accept` nici un moment
existen]a unui drept (a unei informa]ii libere [i recuperatoare) dincolo de ca-
drul socio-uman, dincolo de voin]a subiec]ilor (aceasta, de[i W. Blakstone
vorbe[te de drepturi fundamentale absolute). Chiar [i atunci când A. Esmein
consider` c` individul singur este o fiin]` real`, liber`, responsabil`“ (s.ns.),
nu \l situeaz` dincolo de ceea ce el \nsu[i (sau colectivit`]ile) ar putea
decide. Esmein pare a vrea s` spun` c` individul este singurul care-[i poate
decide con]inutul [i extensia drepturilor care-l privesc nemijlocit, ca fiin]`
real`, liber`, responsabil`. |n toate cazurile, individul este legat de propria-i
voin]` sau de voin]ele individuale; \n fond, individul/indivizii stabilesc
„statutul juridic al fiin]ei umane“, cum scria J. Renauld. Profesorul Ioan
Muraru observ`: „Ca o tr`s`tur` general` a mai multor teorii \n privin]a
naturii juridice a drepturilor omului este aceea c` nu exist` nici o deosebire
de natur` juridic` \ntre drepturile fundamentale [i celelalte drepturi. Toate
sunt considerate a fi drepturi subiective“. Toate sunt considerate a fi - am
spune noi - drepturi ale existen]ei!
Argumentele privind con]inutul teoriilor amintite pot fi multe [i , \n
general, plauzibile. S` observ`m numai cum, \n perioada postrenascentist`,
dar mai cu seam` odat` cu triumful iluminismului („ra]ionalist“), statutul
cet`]eanului a fost strâns legat de norme, de legifer`ri tot mai riguroase, me-
nite s` afirme omul/individul ca „m`sur` a tuturor lucrurilor“. Omul social
\[i \ncepe marea aventur` modern`, izbânda iluminismului legitimând defin-
itiv sintagma „drepturile omului [i cet`]eanului“, \n care cei doi termeni se
omogenizeaz`, ca sens, practic devin omonimi. Omogenizarea se produce,
fire[te, \n favoarea „cet`]eanului“, spa]iul de decizie [i crea]ie al omului
fiind cetatea, societatea. Ra]iunea uman` se deta[eaz`, pân` la a ignora, la a
renun]a la ra]iunea divin`; omul tinde la „statutul demiurgic“ [i \[i revendic`
sfera terestr` aproape \n exclusivitate. Pe cale de consecin]`, drepturile
cet`]ene[ti \[i extind domina]ia social`/politic` asupra con]inutului [i exer-
cit`rii drepturilor fundamentale, orice alt` discu]ie a con]inutului (prin alt`
„metod`“) urmând s` fie apreciat` ca utopic`, idealist`, supra-realist` etc.
Constat`m, deci cum drepturile individuale fundamentale sunt drepturi po-
litice, „speciale“, „absolute“, „libert`]i necesare, cele mai necesare din
toate“, dar prin intermediul c`rora este eliminat treptat „omul individual“ \n
favoarea „omului social“. Interpretarea [i aplicarea drepturilor fundamentale
de ultim` or` confirm` o evolu]ie \n timp.

46
2.4. {ansele drepturilor fiin]ei
[i drepturilor existen]ei

|n sensul clasific`rii propuse, drepturile fiin]ei (inclusiv acelea ce ]in


\n exclusivitate de individualitatea inconfundabil`, reg`site \n informa]ia ge-
netic` sau \n datul specific [i particularizator al omului ca om) sunt surcla-
sate cu tenacitate de drepturile existen]ei (sociale/cucerite/oferite de l`rgirea
orizontului informativ [i de participarea la organizarea, func]ionarea [i deci-
zia socio-politic`). F`r` a intra \n am`nunte, vom mai spune doar c` dreptul
la informa]ie (ca drept fundamental) argumenteaz` semnificativ atât realita-
tea, cât [i drama drepturilor fiin]ei [i drepturilor existen]ei; drepturile fiin]ei
preluând un sens originar, transcendent, iar drepturile existen]ei unul social,
cet`]enesc, supus raporturilor economice, sociale De[i doctrina [i practica
au impus drepturile fundamentale ca rezultate ale consensului sau consti-
tu]ionalismului („constitu]iile scrise“), un specialist \n materie, profesorul
Ion Deleanu, propune, pentru „justi]ia constitu]ional`“, sensul de „dimensiu-
ne imanent` a constitu]ionalismului“34. Argumentarea profesorului Deleanu
ofer`, dup` opinia noastr`, anumite [anse drepturilor fiin]ei. Iat` un paragraf
sugestiv: „Constitu]ia cutumiar` - ca [i cutuma constitu]ional` - sub influen-
]a unei concep]ii exclusivist formale asupra constitu]iei, a fost mult` vreme
negat`, c`ci constitu]ia este o lege care posed` o for]` juridic` superioar`, in-
compatibil` deci cu cutuma. Realitatea istoric` a impus \ns` un alt adev`r,
pân` \n secolul al XVIII-lea organizarea politic` a diferitelor state realizân-
du-se, \n mare m`sur`, prin cutume“ (pag. 66-67). Dimensiunea cutumic` a
constitu]ionalismului, chiar dac` nu afirm` caracterul special (primordial?)
al dreptului fiin]ei, al acelui drept integral individual [i constant (imuabil!),
ofer` argumentul perenit`]ii acestor drepturi vechi, neipotecate social-poli-
tic, izvorâte din practici individuale sau de grup (de familie, ritualice, de
munc`), oricum norme (drepturi) impuse de la individ la individ, din indivizi
spre comunit`]i - din interior spre exterior - [i nu impuse individului/grupu-
lui, comunit`]ii.
Drepturile fiin]ei au [i aceast` caracteristic` - a interiorit`]ii - spre
deosebire de drepturile existen]ei (drepturile fundamentale, cet`]ene[ti, \n
general) care au caracteristica exteriorit`]ii (consens, referendum, vot ma-
joritar).

47
|ntr-o sistematizare riguroas`, profesorul Nicolae Popa, \n „Teoria ge-
neral` a dreptului“35, ocupându-se de originea [i apari]ia dreptului, pune
câteva \ntreb`ri revelatoare, \ntre care aceasta: „Exist` un drept natural,
ideal, anterior fiec`rei regului pozitive [i care este neschimbat \n esen]a sa?“
Adep]ii [colii dreptului natural - constat` profesorul Nicolae Popa - adopt`
fie concep]ia aristotelic` a „zoon-politikon“, a animalului social care simte
„nevoia instinctiv` de a tr`i \n societate“, fie aceea a lui Hogo Grotius, care
„consider` dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ra]iunea le
dicteaz` pentru satisfacerea \nclin`rii naturale a omului pentru via]a social`“
(op.cit. pag. 45). Dac` n-am fi asistat, de-a lungul timpului, la apari]ia unor
sintagme adesea terifiante („ra]iuni superioare“, „ra]iunea de stat“, „ra]iuni
practice“ etc.), am fi mers spre [ansa acordat` de Grotius individualit`]ii,
securit`]ii acestei informa]ii unice care este individul [i pe care, iat`, moder-
nitatea \l aduce \n pragul unor experien]e [ocante.
Concluzia profesorului Nicolae Popa a[eaz` cet`]eanul \ntr-un raport
direct, imediat, cu dreptul general, cu drepturile fundamentale, \n special.
Profesorul Popa consider` c` „dreptul nu poate exprima decât nevoile
sociale ale unei colectivit`]i constituite \n form` politic`“, opinie ce duce la
afirmarea apari]iei dreptului „\n condi]ii social-istorice determinate, caracte-
rizate prin diferen]ieri specifice societ`]ii politice“.
Concep]ia tran[ant` a reputatului profesor bucure[tean pare a nu l`sa
prea multe [anse teoretice drepturilor fiin]ei, \n fa]a celor ale existen]ei, pe
care, \n mod corect, le leag` de colectivit`]ile constituite \n form` politic`.
Vom observa doar ceea ce se [tie - colectivit`]ile politice sunt legate de pro-
grame, de consens, de majorit`]i, \n cadrul c`rora individul apare ca o enti-
tate disciplinat`, dreptul s`u exclusiv la informa]ia pe care o de]ine [i o
exemplific` operând par]ial, vag sau deloc. (Cu o precizare obligatorie: -
drepturile fiin]ei nu situeaz` omul/individul \n afara efectelor normelor mo-
rale [i juridice, nu exclud [i nu neag` drepturile existen]ei. Dimpotriv`, cele
dou` tipuri de drepturi se afl` \ntr-o rela]ie de continu` complementaritate;
mai mult, drepturile fiin]ei dau sens [i substan]` drepturilor existen]ei, iar
acestea din urm` reitereaz` pregnat func]ionalitatea [i oportunitatea celor
dintâi).
Am semnalat, cu o anume insisten]`, posibilitatea [i legitimitatea (teo-
retic` [i practic`) a drepturilor fiin]ei, \ntrucât tocmai acei operatori speciali,
c`rora le-am spune cutuma, informa]ia genetic`, originarul etc., pot argu-

48
menta, odat` \n plus, [ansa paradigmei normative a comunic`rii de mas`. Ar
fi, poate, suficient s` reamintim c` paradigma normativ` opereaz` nu numai
\n vremuri stabile (am zice - nu \n primul rând), ci [i \n \mprejur`ri radicale,
când toate institu]iile [i mecanismele politice [i juridice s-au „oprit“, s-au
pr`bu[it, pentru o clip` sau pentru un timp mai \ndelungat. |n aceste ultime
situa]ii, datul primordial al fiin]ei, cutuma, „trezirile imanen]iale“ pot recu-
pera/salva ceea ce trebuie recuperat, pentru continuitatea fiin]ei [i a valorilor
ce o definesc.
Cu toat` pruden]a necesar`, vom observa „apeten]a“, oarecum fireas-
c`, a dreptului pozitiv de a pune \n norm` aspectele relevante ale existen]ei
umane [i reticen]a, adesea subliniat`, fa]` de cele referitoare la fiin]a uman`.
Dreptul este, \n general, fenomenologic, consecutiv unor serii de fapte sau
idei [i mai pu]in fiin]ial, ontologic, meta-fizic. Dreptul consider` persoana
\n determinantele sale rela]ionale, generale [i particulare. Dreptul re]ine
omul a[a cum trebuie s` fie, \n spiritul [i litera normei pozitive, eminamente
subiectiv` [i rar a[a cum este, dincolo de cauze, particularit`]i, determinisme
etc. Or, am relatat deja cum informa]ia are [i virtu]i fenomenologice, dar [i
ontologice, este [i imanen]ial` [i primordial`. |n fapt, de[i exist` o filosofie
a dreptului, cu o prestigioas` tradi]ie, se accept` mai greu colaborarea drept-
filosofie, chiar dac` aceasta din urm` a propus un riguros [i accesibil discurs
existen]ial al condi]iei umane. Dar ce poate lua dreptul de la filosofie? |n pri-
mul rând, premisa normativ` cuprins` [i \n celebra propozi]ie aristotelic`
despre „fiin]a ca fiin]`“, din care nu lipsesc anumite trimiteri existen]iale:
„Exist` o [tiin]` care studiaz` fiin]a ca fiin]` [i propriet`]ile sale esen]iale“.
(Metafizica). Cerem scuze filosofilor pentru reduc]ia operat`, \n context,
spunând c` propozi]ia aristotelic` \nseamn`, \ntre atâtea altele, a accepta
realitatea entit`]ii om, plasat` \ntr-un orizont func]ional, total epurat de
condi]ion`ri, cauze, instincte ofensive, de conservare etc; o fiin]` ca fiin]` ([i
nu fiin]` ca existen]`), dar care posed` „propriet`]ile sale esen]iale“ [i nu
altele, „impuse“, „coordonate“, „manipulate“. Dac` ar putea fi ([i) a[a, ar fi
oare realist s` credem \n posibilitatea dreptului pozitiv de a-[i dep`[i
condi]ia fenomenologic` [i de a se apropia de „abstrac]iunile“ proprii fiin]ei
ca fiin]`? Raspunsul-reflex, format de un \ndelungat dicteu cauzal-empiric,
va fi, probabil, negativ. Dreptul lucreaz` rela]ional [i nu fiin]ial. Normele ju-
ridice nu sunt deschise, \n primul rând, spre fiin]`, ci spre existen]`. Totu[i,
penali[tii aduc un argument, doctrinar [i jurispruden]ial, relativ la deschide-

49
rea spre fiin]`, spre omul ca om, a dreptului. (|n sensul dreptului penal,
„onoarea“ este considerat` un atribut \nn`scut al omului [i ap`rat` prin nor-
me [i mijloace constrâng`toare. Situa]ie real` \n form`, dar mai greu de
argumentat pe fond.)
Legiuitorul a a[ezat, \n acela[i text, „onoarea“ [i „reputa]ia“, care (se-
parat sau \mpreun`) desemneaz` demnitatea omului. „Onoarea“ este consi-
derat` \nn`scut`, iar reputa]ia dobândit` ([i acceptat` de colectivitatea/co-
munitatea \n care persoana tr`ie[te [i munce[te). M`gulitoare ipotez`, dar
discutabil`. (O vom rediscuta la capitolul despre delictele de pres`). Este
greu de acceptat ca aceea[i no]iune („demnitatea“) s` fie definit` printr-o
component` „absolut`“ („onoarea“) [i alta relativ` („reputa]ia“). Sensul real
al termenilor („onoare“/„reputa]ie“) relev` caren]a lor temporal`... Un alt
argument defavorabil fiin]ializ`rii dreptului st` \n tentativa unor reputa]i
juri[ti de a purifica dreptul pozitiv de elementele doctrinare ([i de con]inut)
considerate a-i fi str`ine (cum sunt cele de drept natural, de sociologie, din
[coala istoric` a dreptului [.a.). Culmina]ia unor astfel de \ncerc`ri s-a
consemnat odat` cu apari]ia c`r]ii profesorului Hans Kelsen, „Teoria pur` a
dreptului“ (edi]ia francez`, Dalloz, 1962). Kelsen a situat dreptul \ntr-o co-
nexiune necondi]ional`, armonic`, cu statul („idealul unei [tiin]e a dreptului
[i a statului“) [i, prin aceasta, \n zona subiectivit`]ii „pure“, „profetice“...
A[a stând lucrurile, care ar putea fi bunurile/drepturile de patrimoniu exclu-
siv ale fiin]ei umane? Cu alte cuvinte, ce tipuri de drepturi fiin]iale pot pro-
duce efecte juridice ([i comportamentale), chiar dac` beneficiaz` sau nu de
o norm` pozitiv`?... Preten]ia unui r`spuns tran[ant ar constitui, desigur, un
act de trufie. Câteva exemplific`ri sunt \ns` posibile: - dreptul de a vorbi
(„Cel mai str`vechi [i valoros dintre drepturile omului este dreptul de a
vorbi, un drept \nso]it de \ndatorirea corespunz`toare de a asculta ceea ce
spun ceilal]i“ - Encyclopedia Britannica); - dreptul de a gândi; - dreptul de
a-]i spune gândurile; - dreptul de a vedea [i de a fi v`zut etc. Practic, putem
include \n aria drepturilor fiin]ei acele drepturi ce ]in de facult`]ile \nn`scute
ale omului („drepturile gamei senzoriale“), exteriorizate \ntocmai cu
menirea lor [i nealterate de anecdotica existen]ial`. Sunt drepturi ce decurg
din esen]a individua]iei, a fiin]ei ca fiin]`. Iar dac` antropologii nu re]in [i
anume conota]ii „strategice“ la teoria lor referitoare la caracteristici specifi-
ce ale indivizilor [i nu ale popoarelor, drepturile de tip fiin]ial \[i g`sesc [i
\ntr-o asemenea teorie argumente de legitimitate.

50
2.5. Moral [i constitu]ional
\n dreptul la informa]ie

Nu vom z`bovi, acum, prea \ndelung asupra a ceea ce este moral \n


dreptul la informa]ie. Ar trebui s` introducem \n discu]ie principiul libert`]ii,
s`-l legitim`m. Or, ideea noastr` este c` libertatea (ca fapt [i principiu) nu
poate fi pus` \n discu]ie. Libertatea exist`, pentru c` exist` via]` [i realitate
uman`. Libertatea nu este un drept câ[tigat. Poate fi cel mult restaurat`, dez-
l`n]uit` (ca s` folosim un termen romantic). Libertatea este un drept al
fiin]ei; un drept imuabil, intangibil, \n ordinea liber` a vie]ii exercitate37.
Ra]ionalizarea libert`]ii, transformarea acestui dat existen]ial \n silogism al
ra]iunii sociale a cronicizat criza libert`]ii. Spunând aceasta nu credem c`
situam discu]ia pe terenul pe care Berdiaev consider` c` „libertatea este anti-
teza obiectiv`rii, care este \ntotdeauna determinare“. |ntr-o asemenea rela-
]ie, dimensiunea constitu]ional` a libert`]ii comport` \n mod necesar câteva
preciz`ri de metod`.
{tim de-acum c` toate declara]iile libert`]ii (Declara]ia drepturilor
omului [i cet`]eanului, Declara]ia de independen]`, Declara]ia universal` a
drepturilor omului), toate constitu]iile moderne (de dup` Revolu]ia france-
z`) au, invariabil, un capitol intitulat „drepturi [i libert`]i“. Vom observa,
totodat`, c` \ntre drepturi [i libert`]i nu se fac deosebiri de esen]`. {i liber-
t`]ile sunt, \n fond, drepturi. De fapt, terminologia ne ajut`: se spune, spre
exemplu, „libertatea de \ntrunire“, dar [i „dreptul de \ntrunire“ (de asociere).
{i este normal s` fie a[a, din moment ce este vorba de „libert`]i cucerite“,
ap`rate, iat`, prin constitu]ii [i prin norme de drept.
|n acest punct, deducem cu u[urin]` c` dimensiunea constitu]ional` a
dreptului la informa]ie are \n vedere „libertatea cucerit`“, normat` [i instru-
mentalizat`. O libertate confruntat` - \ntre segmente sociale, clasiale, politi-
ce - \n care se identific` factori (endogeni/exogeni) cu surprinz`toare efecte,
cu implica]ii temporale [i spa]iale de o acurate]e suspect`. Atât de coerent`
\ncât nici nu mai zâmbe[ti, când nu [tiu care astrolog de ocazie spune c`
„Nostradamus“ este un „scenariu“ [i nu o „predic]ie“ (!). Reg`sirea \n mai
toate constitu]iile lumii a drepturilor [i libert`]ilor nu \nseamn`, totu[i, „diri-
jism universal“ de tip nostradamic. Constitu]ia reprezint`, \ntr-un fel, instru-
mentul de m`surare a nivelului de civiliza]ie social` a unei ]`ri [i argumentul

51
fundamental de afirmare a apropierii de standardele la zi ale evolu]iilor
democratice globale. Vorbim, deci, de o libertate rela]ional`.
Despre acest tip de libertate este vorba \n sinteza propus` aici [i pe
care o putem reformula [i astfel: „Constitu]ionalitatea [i dreptul la informa-
]ie: - \ntre libertate [i legalitate“. Formul` \n care „legalitatea“ se apropie
mai mult de „dreptate“, iar „libertatea“ de „consens“. Numai \n]elegând ast-
fel libertatea, putem vorbi de un „drept la informa]ie“. {i numai astfel vom
putea extrage libertatea [i informa]ia din zonele tabú, impenetrabile.
Pe scurt, Constitu]ia face dreptate informa]iei, \n numele libert`]ii.
Constitu]ia României38, inspirat` din standardele europene la zi, inse-
reaz`, direct [i explicit, dreptul la informa]ie \ntr-un articol de sine st`t`tor
(art. 31). O noutate, s` recunoa[tem, c`reia, \i apreciem deosebita oprtuni-
tate, dar \i sesiz`m [i un anume ton polemic mai general. Fie [i pentru faptul
c` „drepturile omului [i cet`]eanului“ deveniser` o fixa]ie (un co[mar, am
zice) \n confrunt`rile ce au precedat [i au urmat „Revolu]ia din decembrie
‘89“. Dincolo, \ns`, de orice nuan]are, dreptul la informa]ie este un bun
fundamental câ[tigat [i o premis` temeinic` a posibilei [i necesarei libert`]i
a informa]iei. Textul constitu]ional vizeaz` cel pu]in patru componente ale
comunic`rii de mas`: 1) Accesul persoanei la informa]ie. 2) Comportamen-
tul autorit`]ii publice. 3) Protec]ia [i respectul vie]ii [i deminit`]ii persoanei.
4) Regimul [i controlul mass-media. Articolul 31, „Dreptul la informa]ie“,
este structurat \n cinci alineate, astfel:

„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa]ie de interes


public nu poate fi \ngr`dit.
(2) Autorit`]ile publice, potrivit competen]elor ce le revin, sunt obli-
gate s` asigure informarea corect` a cet`]enilor asupra treburilor publi-
ce [i a problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informa]ie nu trebuie s` prejudicieze m`surile de protec-
]ie a tinerilor sau siguran]a na]ional`.
(4) Mijloacele de informare \n mas`, publice sau private, sunt obligate
s` asigure informarea corect` a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio [i televiziune sunt autonome. Ele trebu-
ie s` garanteze grupurilor sociale [i politice importante exercitarea
dreptului la anten`. Organizarea acestor servicii [i controlul parlamen-
tar asupra activit`]ii lor se reglementeaz` prin lege organic`.“

52
Câteva preciz`ri \n plus pot fi utile, chiar dac`, pe baza elementelor
informative de pân` aici, se poate face o interpretare relativ riguroas` a
textului constitu]ional.
Re]inem, deci, din alineatul (1) precizarea: „informa]ie de interes pu-
blic“ - care nu poate fi \n nici un fel \ngr`dit` s` ajung` la dispozi]ia opiniei
publice. Persoana (sau institu]ia) care ar \mpiedica accesul ([i chiar punerea
\n circula]ie) se expune rigorilor legii [i oprobriului public.
Alineatul (2) include [i aspectele inform`rii administrative a cet`]e-
nilor ce doresc s` se l`mureasc` asupra unei probleme de interes mai larg
sau strict personal`. Important este s` re]inem c` este vorba de informa]ii ce
intr` \n competen]a respectivelor autorit`]i publice. Aceasta, pentru c`, \n
destule cazuri, sunt sesizate conflicte de competen]` (de autoritate) sau sunt
pretinse manifest`ri de competen]` acolo unde nu sunt posibile.
Interesante [i acute sunt alineatele (3) [i (4). Practic, paragraful trei
impune o limitare a dreptului la informa]ie. Protec]ia tinerilor [i siguran]a
na]ional` sunt precizate expres. Problema ar fi dac` prevederile constitu]i-
onale sunt limitative sau exemplificative. Stabilirea sensului termenilor nu
este de prisos. Cum [tim, exemplificarea poate duce la exces, la extensia
abuziv` a cazurilor concrete, \n timp ce enumerarea este apreciat` adesea ca
o limitare conjunctural`. R`mâne s` se ajung` la o cât mai bun` defini]ie a
ceea ce este „public“ [i a ceea ce este „privat“ (strict personal, intim). Ali-
neatul (4) pare a fi introdus o noutate, chiar \n plan european. {i anume:
posibilitatea de a obliga, prin mijloace morale [i juridice adecvate, democra-
tice, mass-media s` informeze corect opinia public`. Fie c` acestea sunt pu-
blice sau private. La un colocviu interna]ional organizat la Bucure[ti (2-4
decembrie 1992), cu participarea Consiliului Europei, s-a observat tocmai
aceast` garan]ie \n plus, asigurat`, la nevoie, de organe \n drept, pentru
„informarea corect` a opiniei publice“.
Alineatul (5) ]ine de organizarea propriu-zis` a radioului [i televiziu-
nii publice ca [i de rela]iile cu grupurile sociale [i partidele politice.
Legea audiovizualului din mai 1992 [i Legea 41/1994 referitoare la
Radio [i Televiziune stabilesc \n detaliu competen]e [i responsabilit`]i, \n
litera [i spiritul Constitu]iei...
(O p`rere colateral`: expresia „mijloace de comunicare \n mas`“ este
neadecvat`. Sugereaz` unidirec]ionalitatea actului de comunicare; dac` vre]i
- presiunea posibil`. „|n mas`“ este cu totul altceva decât „de mas`“, aceast`

53
din urm` expresie avertizând mai nuan]at c` mass-media sunt, ar trebui s`
fie, mijloace publice, \n beneficiul public).
Pentru o mai bun` \n]elegere a prevederilor constitu]ionale [i pentru a
avea posibilitatea unor analize comparative, red`m exemplificativ, câteva
paragrafe din interpretarea articolului 31 din Legea fundamental` a Româ-
niei, a[a cum a fost prezentat` \n cadrul Colocviului organizat la Bucure[ti39.
S` urm`rim preciz`rile privind aria de cuprindere a dreptului la informa]ie,
precum [i limitele inerente ale acestuia:

„Dreptul la informa]ie este un drept nou, receptat \n Constitu]ia Româ-


niei din instrumentele juridice interna]ionale \n acest domeniu. El este
un drept fundamental, deoarece dezvoltarea spiritual` a omului, exer-
citarea libert`]ilor prev`zute prin Constitu]ie [i, mai ales, a acelora
prin care se exprim` gândurile, opiniile, credin]ele religioase [i crea]i-
ile de orice fel, implic` [i posibilitatea de a putea recep]iona date [i
informa]ii privind via]a social`, politic`, economic`, [tiin]ific` [i cul-
tural`. Con]inutul dreptului la informa]ie este complex, dimensiunile
sale fiind \n continu` dezvoltare. De aceea, textul constitu]ional d` ex-
presie juridic` accesului persoanei la orice informa]ie de interes pu-
blic. (...)
Art. 31 din Constitu]ie, reglementând dreptul la informa]ie, cuprinde
dispozi]ii privind: informa]iile \n general, atunci când alin. (1) folo-
se[te exprimarea „orice informa]ie de interes public“; informa]iile des-
pre evenimente [i ac]iuni hot`râte de c`tre autorit`]ile publice - alin.
(2); informa]ii cu caracter personal - alin. (2). Trebuie s` subliniem c`
dreptul la informa]ie - [i aceast` subliniere marcheaz` exact dimensi-
unile acestui drept - prive[te numai informa]iile de interes public. De
aici rezult` c` acest drept nu implic` nici accesul la informa]ii cu
caracter secret, nici obliga]ia autorit`]ilor publice de a da asemenea
informa]ii. Anumite informa]ii nu trebuie [i nu pot fi date, cum ar fi,
de exemplu, unele informa]ii privind ap`rarea na]ional` sau siguran]a
na]ional` etc. (...)
Dreptul la informa]ie, cu toate drepturile [i libert`]ile de exprimare [i
r`spândire a opiniilor, credin]elor, ideilor, comport` anumite coordo-
nate juridice, anumite limite.
Este [i motivul pentru care prin alin. (3) se stabile[te c` exercitarea

54
acestui drept nu poate [i nu trebuie s` prejudicieze m`surile de protec-
]ie a tinerilor sau siguran]a na]ional`.“

|n „Drept constitu]ional român“40 identific`m preciz`ri sugestive \n le-


g`tur` cu con]inutul dreptului la informa]ie [i evolu]ia acestui con]inut, \n
chiar procesul elabor`rii Constitu]iei. Dup` ce prezint` structurarea articolu-
lui 31, autorii c`r]ii precizeaz`: „Acest articol define[te, \ntr-un mod cuprin-
z`tor, con]inutul dreptului la informa]ie, indispensabil exercit`rii celorlalte
drepturi, \n special a drepturilor politice, \n condi]iile societ`]ii moderne“.
Important` apare, \n context, aprecierea autorilor, dup` care de con]inutul
dreptului la informa]ie depinde exercitarea celorlalte drepturi, \n special cele
politice. Opinie interesant`, dar \n aceea[i m`sur` riscant`. Dreptul la infor-
ma]ie, \ntr-o astfel de interpretare, poate fi restrâns numai la ceea ce se
ob]ine, se legifereaz` [i se controleaz`. Or, informa]ia se origineaz` [i se
manifest` [i \ntr-o zon` a existen]ei umane \n care norma pozitiv` n-are
acces sau nu are succes. Este vorba de acele constante imuabile (intangibile)
ale fiin]ei de care aminteam \nainte; ceea ce am putea numi „dreptul fiin]ei“
(dreptul la fiin]`), \n care normele au un caracter s`-l numim fiin]ial [i nu
neap`rat constitu]ional. Acest tip de informa]ie nu se negociaz`, ca \n cazul
drepturilor civile, ci se afirm` [i se impune prin chiar realitatea sa etern`. De
altfel, [i autorii cita]i \[i exemplific` teza cu opinii sau reglement`ri din rea-
litatea imediat`, socio-politic`. {i anume, cu dreptul sau interdic]ia cenzurii
din partea organismelor puterii de stat, precum [i cu necesitatea de a asigura
radio-ului [i televiziunii na]ionale statutul de servicii publice autonome,
problem` esen]ial` a democratiz`rii informa]iei [i comunic`rii de mas`.
Precizarea ariei de observa]ie este necesar`, \ntrucât tentativa \ns`[i de
a elabora o paradigm` normativ` (deontologic` [i juridic`) va trebui s`
porneasc`, cu prec`dere, de la ceea ce sociabilit`]ile [i sistemul rela]ional
impun, constrâng`tor, omului [i cet`]eanului. |ntr-o concluzie, abstract` [i
amendabil`, s-ar putea sus]ine c` paradigma normativ` este menit` s` apere
fiin]a prin existen]`, s` impun` respectul [i ap`rarea prestigiului [i demnit`-
]ii persoanei, \n dificilul [i contradictoriul teritoriu al evolu]iei socio-umane.
|ntr-un asemenea sens - al realit`]ii imediate - se legifera, \nc` \n secolul al
XIII-lea, prin „faimosul articol 39“ din Magna Charta: „Nici un om liber s`
nu fie arestat, nici ]inut \n \nchisoare, nici despuiat de bunurile sale, nici pus
\n afar` de lege, nici exilat, nici v`t`mat \n vreun alt chip; nici noi nu vom

55
porni \mpotriva lui, nici nu vom trimite pe nimeni asupra lui, decât numai
cu judecata legal` a celor de o seam`, sau dup` legea p`mântului“.
Dreptul la informa]ie este un drept imediat, nemijlocit, cucerit de om
[i de colectivit`]ile umane.

2.6. Dimensiuni interna]ionale


ale dreptului la informa]ie
Planetizarea comunic`rii a condus, aproape simultan, la interna]iona-
lizarea dreptului la informa]ie. Norme, rezolu]ii, protocoale multilaterale sau
multina]ionale consacr` rapid o realitate de un dinamism impresionant. Uni-
versalitatea ONU, \n c`ut`rile c`reia „circula]ia liber` [i echilibrat` a infor-
ma]iei“ a devenit o constant` doctrinar`, favorizeaz` fenomenul. Organisme
ale sale, de tip UNESCO, urm`resc efectele exploziei informa]ionale,
\ncercând reechilibr`ri [i „echit`]i“ (de ordin moral [i financiar), juste \n
fond, utopice \n fapt.
La pu]ini ani dup` constituire, \n 1952, Organiza]ia Na]iunilor Unite
propune membrilor s`i un „Cod al onoarei personalului presei [i informa-
]iei“41, cu un preambul [i cu numai cinci articole. Dezb`tut [i reformulat \n
mai multe rânduri, codul n-a fost adoptat nici pân` azi. Motivul profund:
sensul diferit \n care membri ONU \n]elegeau libertatea, libera circula]ie a
informa]iei, dreptul la informa]ie. Conferin]ele pentru securitate [i coopera-
re european` au asimilat [i ap`rat dreptul la informa]ie, considerându-l un
drept fundamental al omului, discutat \n acest sens \n sec]iunile de lucru. A
f`cut o bun` carier` sintagma „libera circula]ie a persoanei [i informa]iei“.
C`derea sistemului totalitar de tip stalinist a schimbat accentele. „Libera cir-
cula]ie“ cap`t` conota]ii diferite, pe alocuri limitative, dac` nu interdictive.
Limitarea, prin lege, a imigra]iei \n Germania, dreptul de azil, viza de intra-
re, repatrierea sunt expresii ale unui nou limbaj european. |n fa]a acestei noi
deontologii pe b`trânul continent, cât de riscant ar fi s` afirm`m c` pare a se
prefigura un fel de „inginerie etno-na]ional`“, \n care stupefianta sintagm`
„purificare etnic`“ st` s`-[i revendice voca]ia metodologic`? S` sper`m c`
semnele tragediei vor fi repede sesizate [i anihilate. Treab` atât de grea,
când libertatea devine o miz` politic` decisiv`. Totu[i...

56
Câteva repere evolutive. Profesorul francez Emmanuel Derieux42 ne
\nlesne[te sublinieri oportune \n problem`. „Principiul libert`]ii de exprima-
re - apreciaz` domnia sa - are, mai \ntâi, o valoare constitu]ional`. Determi-
n`, cu acest rol, regulile [i obiectivele esen]iale de organizare a societ`]ii
noastre“. Principiul libert`]ii st`, de fapt, la baza construc]iei europene mo-
derne. A fost enun]at \n articolul 11 al „Declara]iei drepturilor omului [i
cet`]eanului“ (1789), deci exact cu 200 de ani \nainte de 1989 românesc.
Textul francez arat` astfel: „Libera comunicare a gândurilor [i opiniilor este
unul din drepturile cele mai pre]ioase ale omului, fiecare cet`]ean poate deci
s` vorbeasc`, s` scrie, s` tip`reasc` \n mod liber, cu condi]ia de a r`spunde
pentru abuzul acestei libert`]i, \n cazurile determinate de lege“. (s.ns.)
Contemporaneitatea st` sub semnul „Declara]iei universale a drepturi-
lor omului“ (10 decembrie 1948), al c`rei articol 19 prevede: „Fiecare indi-
vid are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce implic` drep-
tul de a nu fi tulburat (\ngrijorat - „de ne pas être inquieté“) pentru opiniile
sale [i acela de a investiga, de a primi [i de a r`spândi, f`r` a ]ine seama de
grani]e, informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare“.
|n sprijinul Declara]iei universale este adoptat, \n decembrie 1966,
„Pactul interna]ional privind drepturile civile [i politice“. Documentul se
vrea a da principiilor Declara]iei din 1948 „o valoare mai constrâng`toare,
sub form` de tratat“. Tot \n articolul 19 al documentului men]ionat se
stipuleaz` expres: „1. Nimeni nu trebuie s` aib` ceva de suferit din pricina
opiniilor sale. 2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest
drept cuprinde libertatea de a c`uta (a investiga - n.ns.), de a primi [i de a
r`spândi informa]ii [i idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub form`
oral`, scris`, tip`rit` ori artistic`, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. 3.
Exercitarea libert`]ilor prev`zute la paragraful 2 al prezentului articol com-
port` datorii [i r`spunderi speciale. |n consecin]`, ea poate fi supus` anu-
mitor limit`ri, care trebuie \ns` stabilite \n mod expres prin lege [i care sunt
necesare (pentru): a) respectarea drepturilor sau reputa]iei altora; b)
ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, s`n`t`]ii sau moralit`]ii
publice.“
|n aceea[i sfer` a interesului uman se reg`sesc „Conven]ia european`
de ap`rare a drepturilor omului“ (Roma, 4 noiembrie 1950), Tratatul C.E.E.
(Roma, 1957), Actul final de la Helsinki (1975), Declara]ia de la Paris
(1990).

57
Parte organic` a drepturilor omului - dreptul la informa]ie este intrin-
sec existen]ei [i condi]iei umane. Important` apare ideea de libertate, de
libertate cucerit`, cum am convenit mai la \nceput. Apare necesar aici echili-
brul dintre „exces [i insuficien]`“43, dintre „ceea ce se dore[te [i ceea ce
poate fi cucerit“. Am observat, de altfel, cum chiar documentele invocate
fac trimiteri atât la exerci]iul acestei libert`]i, cât [i la „abuzul de libertate“,
ceea ce este \n ordinea ra]ional` a lucrurilor.
Precizarea se legitimeaz`, când observ`m, inclusiv la noi, \n perioada
postdecembrist`, cum \ncerc`rile de a ordona libertatea de expresie [i de
circula]ie a informa]iei nasc reac]ii contradictorii. Am zice, o team` de
norm`; de norma juridic` cu aplica]ie la pres`, \n special. Reac]ie de \n]eles,
nu \ns` de mers „\n plasa“ ei nelimitat. Pentru c` norma juridic` constituie,
\n democra]iile autentice, o garan]ie necesar` pentru exercitarea liberului
acces la informa]ia de interes public [i de interes personal.

58
Capitolul 3
LIMIT~RI {I INTERDIC}II PRIVIND
DREPTUL LA INFORMA}IE

3.1. Caracteristici generale


Dreptul la informa]ie - de a informa [i de a fi informat - este garantat
prin lege [i prev`zut expres \n Constitu]ie. Orice atingere/\nc`lcare este
contracarat` prin ac]iunea \n restabilire a legalit`]ii: conform legii! Drept din
aria libert`]ilor fundamentale, dreptul la informa]ie verific`, \n cele din
urm`, disponibilita]ile libertare ale societ`]ii/colectivit`]ii/sistemului refe-
ren]ial. Substan]a sa este decis` de valoarea de adev`r (moral` [i social`) a
consensului politic [i/sau de acuitatea diferen]elor/divergen]elor existente
\ntre actorii politici [i de opinie implica]i \n decizia social`.
- Avem, a[adar, \ntr-o prim` faz`, interdic]ii [i limit`ri de conjunctur`,
când grani]ele dintre actul politic [i actul juridic se traseaz` ceva mai anevo-
ios, cu deosebire atunci când societatea civil` nu posed` mijloacele de ripos-
t` adecvate. Situa]iile conjuncturale privesc normele \n general, nu numai pe
cele referitoare la drepturile cet`]ene[ti, fundamentale, cum este [i dreptul la
informa]ie.
- Exist`, apoi, limit`ri [i interdic]ii probabile, impuse „\n situa]ia \n
care...“, „numai dac`...“ etc. Articolul 49 din Constitu]ia din 1991 se refer`

59
la ceea ce legiuitorul a numit „restrângerea exerci]iului unor drepturi sau a
unor libert`]i“. Este necesar s` preciz`m, \n fa]a textului constitu]ional, c`
este vorba de limit`ri care pot/ar putea fi restrânse, nu suprimate sau schim-
bate \n con]inutul stabilit de puterea legiuitoare. Articolul 49 este clar for-
mulat: „Exerci]iul unor drepturi sau al unor libert`]i poate fi restrâns numai
prin lege [i numai dac` se impune, (s.ns.) dup` caz, pentru: ap`rarea sigu-
ran]ei na]ionale, a ordinii, a s`n`t`]ii ori a moralei publice, a drepturilor [i a
libert`]ilor cet`]enilor; desf`[urarea instruc]iei penale; prevenirea conse-
cin]elor unei calamit`]i naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav“; \n
alineatul (2) [i ultimul al aceluia[i articol 49 se stipuleaz` imperativ: „Res-
trângerea trebuie s` fie propor]ional` cu situa]ia care a determinat-o [i nu
poate atinge existen]a dreptului sau a libert`]ii“. Limitarea/restrângerea pri-
ve[te exerci]iul unor drepturi [i nu dreptul ca atare; interdic]ia sau restrân-
gerea se stabile[te pentru o perioad` s`-i spunem excep]ional` [i se face
„numai prin lege“! Trecerea perioadei excep]ionale restabile[te ordinea de
drept anterioar` \n deplin`tatea ei.
- Exist`, \n sfâr[it, interdic]ii [i limit`ri, cu efect permanent, relative la
autoritatea [i prestigiul ]`rii (a \nsemnelor [i valorilor na]ionale) [i la onoa-
rea [i demnitatea persoanei. Nu \ntâmpl`tor legiuitorul constituant a grupat
acest tip de interdic]ii [i limit`ri \n dou` paragrafe succesive ale aceluia[i
articol din legea fundamental` (articolul 30). Spre ilustrare, alineatul (6) ara-
t` astfel: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,
via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine“. |n timp ce
alineatul (7) stabile[te: „Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii,
\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religi-
oas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen]` publi-
c`, precum [i maifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri“.
Ambele alineate sunt reluate aproape integral \n Legea nr. 48/1992
(Legea audiovizualului) [i Legea 41/1994 privind organizarea [i func]iona-
rea Societ`]ii Române de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Române de Televi-
ziune44. Ambele alineate - la care vom mai reveni \n lucrarea de fa]` - sunt
expres interdictive. Alineatul (7) \ncepe cu propozi]ia „Sunt interzise de
lege“, ceea ce nu las` loc la alte comentarii de sens, \n timp ce alineatul (6)
\ncepe cu o propozi]ie cu reverbera]ii etice, mai pu]in categoric`: „Liberta-
tea de exprimare nu poate prejudicia...“ Practic, ambele alineate sunt, \n
aceea[i m`sur`, interdictive. De altfel, legiuitorul a revenit la o exprimare

60
mai tran[ant` \n Legea 41/1994. Expresia „nu poate prejudicia“ a fost \nlo-
cuit` cu „nu trebuie s` prejudicieze“, mai apropiat`, dac` nu similar` cu
„sunt interzise prin lege“.

3.2. Limit`ri [i interdic]ii \n virtutea legii


Simpla observare a consemn`rilor de pân` aici, referitoare la con]inu-
tul [i atitudinea fa]` de dreptul la informa]ie, relev` caracterul strict limitat
- prev`zut expres de lege - al restrângerii accesului la informa]ia public`.
Precizarea se impune atâta vreme cât limit`rile [i interdic]iile sunt \n bene-
ficiul persoanei [i al colectivit`]ii/comunit`]ii; atâta vreme cât normele [i re-
gulile limitative protejeaz` onoarea [i demnitatea persoanei, simboluri [i va-
lori na]ionale, confesionale, etnice, precum [i valori fundamentale ale p`cii
[i umanit`]ii. Acest tip de informa]ie nu intr` \n categoria celor interzise \n
mod imperativ investigatorului; \n cazul nosturu - ziaristului. Limitarea/in-
terdic]ia prive[te aducerea la cuno[tin]a public`. Implicat` \ntr-o asemenea
situa]ie, este con[tiin]a profesional` a emi]`torului/utilizatorului; calitatea
moral` a autorului.
Exist`, \n acela[i timp, informa]ii strict interzise investigatorului/gaze-
tarului, informa]ii stabilite expres de lege ca secrete [i care, chiar cunoscute
fiind, nu pot fi f`cute publice.
|n sfâr[it, exist` informa]ii protejate prin lege, cu un regim de circu-
la]ie precis stabilit [i care nu pot fi comunicate decât \n conformitate cu
reglement`rile \n vigoare.
Desprindem, a[adar, cel pu]in trei ipostaze relative la limit`rile [i in-
terdic]iile de liber` circula]ie [i acces la informa]ie, pe care le putem formula
astfel:
- relativ interdictive;
- strict interdictive;
- alternativ interdictive/permisive.

- Informa]iile relativ interdictive desemneaz` con]inuturile/entit`]ile


(informa]ionale) pe care le-am situa \n strâns` rela]ie cu calitatea moral`
(con[tiin]a profesional`) a autorului/gazetarului. Avem \n vedere aici infor-

61
ma]iile care contribuie [i definesc substan]a profesiei de gazetar, de co-
municator exponen]ial al opiniei publice, cum ar fi: onoarea, demnitatea,
prestigiul persoanei, via]a privat`, propria imagine, toleran]a, respectul celui
de lâng` tine, refuzul xenofobiei, antisemitismului, apologiei violen]ei [i
r`zboiului etc. Le spunem informa]ii relativ interdictive, \ntrucât investiga-
torului nu-i este interzis accesul la ele, dar din considerente morale/cet`]e-
ne[ti/umanitare, nu este bine s` le fac` publice. Punerea acestiu tip de infor-
ma]ii \n circula]ie ar expune persoana, colectivitatea, grupul (confesional,
rasial, etnic) \n situa]ii publice umilitoare, degradante, batjocoritoare sau
unei sanc]iuni morale nedrepte, cu consecin]e adesea mai grave decât ale
unei pedepse penale sau civile.
Atitudinea legiuitului este clar` fa]` de manipularea public` a infor-
ma]iilor numite aici relativ interdictive: - legea interzice punerea lor \n
circula]ie cu scopul v`dit de a produce r`ul! Or, tocmai precizarea re]inut` -
„scopul v`dit“ - relev` obiga]ia de a sesiza, \n ra]ionamentul normativ, in-
ten]ia comunicatorului. Dac` informa]ia a fost difuzat` cu inten]ia de a umi-
li, batjocori, dezonora, consecin]ele juridice pentru cel ce a comis un aseme-
nea fapt ilicit sunt prompte [i expres prev`zute de lege (ex. Capitolul IV,
Cod Penal: Infrac]iuni contra demnit`]ii“; Titlul V: „Infrac]iuni contra
autorit`]ii“).
Dimpotriv`, dac` asemenea informa]ii sunt utilizate, \n anumite situa-
]ii/cazuri, pentru a determina solidaritatea, sprijinul sau reabilitarea \n colec-
tivitate/comunitate a unei persoane - ajuns` \ntr-o situa]ie aparent inaccepta-
bil` sau dac` sufer` de pe urma unei boli, infirmit`]i sau ca urmare a unor
fapte degradante la care a fost supus` - ac]iunea publicistic` este permis`;
altfel spus, buna inten]ie legitimeaz` permisivitatea acestui tip de informa]ii.
(Un exemplu particularizator: alimentul 2, art. 205, Cod penal45, referitor la
„cazul când se atribuie unei persoane un defect, boal` sau infirmitate care,
chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate“. Penali[tii subliniaz`, \ns`, c` refe-
rirea la asemenea defecte nu are relevan]` penal`, \ntrucât inten]ia ziaristului
a fost de a trezi compasiune [i solidaritate cu persoana vizat`.
Informa]iile relativ permisive sunt, a[adar, intim legate de exercitarea
profesiei de gazetar, aspect ce-l urm`rim cu prec`dere \n textul de fa]`. Este
[i motivul pentru care am re]inut, \n cauz`, reglement`rile ce trimit direct la
cadrul legal \n care se desf`[oar` activitatea profesional`, actul publicistic
(presa scris`, vorbit`, televizat`). Mai precis: Textele constitu]ionale specifi-

62
ce, Legea audiovizualului Nr. 48/1992 [i Legea 41/1994 privind organizarea
[i func]ionarea Societ`]ii Române de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Române
de Televiziune.
Destinat` construc]iei politice [i juridice (institu]ionale) pan-europene,
Constitu]ia României stipuleaz` - \n ordinea cuprinz`toare a drepturilor,
libert`]ilor [i \ndatoririlor fundamentale (Titlul II) - o serie de limit`ri [i
interdic]ii pozitive \n materie de informa]ie [i comunicare. De referin]` sunt
articolul 30 („Libertatea de exprimare“) [i articolul 31 („Dreptul la infor-
ma]ie“), la care ne-am referit \n capitolul anterior.
Textele constitu]ionale vizeaz`, \n principal, dou` categorii de limit`ri
[i interdic]ii pozitive:
a) |n sarcina de]in`torilor [i/sau a institu]iilor care controleaz` [i asi-
gur` \nfiin]area [i func]ionarea mijloacelor de comunicare public`. Articolul
30 precizeaz` imperativ: - inviolabilitatea libert`]ii de exprimare a gânduri-
lor, opiniilor, crea]iilor prin orice procedee specifice [i mijloace de comuni-
care \n public; - interzicerea cenzurii de orice fel; - libertatea de a \nfiin]a
publica]ii; - interdic]ia de a suprima vreo publica]ie... Articolul 31 stabile[te:
- accesul ne\ngr`dit la orice informa]ie de interes public (indiferent cine este
depozitarul acelei informa]ii); - obliga]ia autorit`]ilor publice de a asigura
informarea corect` a cet`]enilor \n probleme de interes public [i personal; -
obliga]ia mass-media publice [i private de a asigura informarea corect` a
opiniei publice.
b) |n sarcina institu]iilor mass-media [i a personalului specializat \n
investigarea, selectarea [i comunicarea mesajului publicistic. Articolul 30
delimiteaz`, \n alineatele (6) [i (7), interdic]ii imperative, reg`site, datorit`
tocmai importan]ei sociale [i comunica]ionale, \ntr-o bun` m`sur` [i \n le-
gea penal`. Alineatul (6) vizeaz` protec]ia [i respectul demnit`]ii persoanei
- demnitatea, onoarea, via]a particular` [i dreptul la propria imagine - atri-
bute exclusive ale individualit`]ii (personalit`]ii) [i care nu trebuie prejudi-
ciate prin liber` exprimare public` (prin viu grai, prin scris, prin imagini,
prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare \n public). Articolul (7) se
refer` la interdic]ii relative la respectul autorit`]ii, inclusiv la obliga]ia
imperativ` de a interzice \ndemnul la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau
religioas`, incitarea la discriminare, separatism teritorial, violen]` public`...
|n continuarea limit`rilor [i interdic]iilor pozitive \n sarcina comuni-
catorilor direc]i, a profesioni[tilor comunic`rii prin mass-media, \n articolul

63
31 se stipuleaz` interdic]ia de a prejudicia, prin exercitarea dreptului la
informa]ie, m`surile de protec]ie a tinerilor [i minorilor (alineat (3)). Rigo-
rile constitu]ionale de ordin limitativ/interdictiv (\n general acceptate [i
respectate) suport` o v`dit` schimbare de atitudine \n momentul incrimin`rii
\ntr-o lege organic` sau ordinar`. Mai precis, alineatele (6) [i (7) ale artico-
lului 30 - \n care sunt formulate limit`ri/interdic]ii care, \nc`lcate, pot duce
f`ptuitorul \n fa]a instan]elor judec`tore[ti - sunt supuse unui discurs civic
tran[ant. Spre exemplu: faptele publicistice vizând onoarea, reputa]ia,
demnitatea unei persoane, reg`site \n Codul Penal \n articolul 205 (insulta)
[i 206 (calomnia) sau ofensele grave aduse autorit`]ilor, inclusiv ]`rii [i
na]iunii (artcolul 238 - „ofensa adus` autorit`]ii“) sunt contestate vehement
de organisme ale societ`]ii civile (APADOR-CH etc) cerându-se abrogarea
sau, \n cel mai r`u caz, \nl`turarea relevan]ei penale pentru faptele vizate.
Argumentele utilizate \[i au temeiurile lor, chiar dac`, prin intransi-
gen]`, transcend posibilit`]ile de acceptare, din acest moment ale societ`]ii
române[ti. Solu]iile se amân`, dar relativizarea unor astfel de interdic]ii/li-
mit`ri poate constitui o premis` logic` [i un semn al evolu]iilor viitoare.
Important de observat este [i faptul c` reglement`rile relativ interdic-
tive fac parte dintr-un cadru constitu]ional mai cuprinz`tor de protec]ie, ap`-
rare [i garantare a exerci]iului drepturilor fundamentale ale omului [i cet`-
]eanului.
S` reamintim, enun]iativ, de art. 49, din Constitu]ie, referitor la re-
strångerea exerci]iului unor drepturi sau a unor libert`]i. Legiuitorul consti-
tuant precizeaz` imperativ: - restrångerea de acest tip, de o \nsemn`tate vita-
l` pentru om [i cet`]ean, se poate face numai \n anumite cazuri [i numai prin
lege, cånd este vorba de „ap`rarea siguran]ei na]ionale, a ordinii, a s`n`t`]ii
ori a moralei publice, a drepturilor [i a libert`]ilor cet`]enilor; desf`[urarea
instruc]iei penale; prevenirea consecin]elor unei calamit`]i naturale ori ale
unui sinistru deosebit de grav“. {i foarte important: „restrångerea nu poate
atinge existen]a dreptului sau a libert`]ii“.
Preciz`ri bine de [tiut, \n exerci]iul profesiei de gazetar, \ntålnim [i \n
alineatul (3) al art. 31, „protec]ia tinerilor“, precum [i \n art. 37, „dreptul de
asociere“. Referitor la protec]ia tinerilor, a minorilor, cu deosebire, vom
re]ine, aici, doar protec]ia procesual`, considerat` deosebit de oportun`, pen-
tru statutul actual [i viitor al tån`rului/minorului. Codul de Procedur` Penal`
consacr` un \ntreg capitol (Capitolul II, „Procedura \n cauzele cu infractori

64
minori“), \n care se fac anumite complet`ri [i derog`ri fa]` de procedura
obi[nuit` (art. 480). De interes pentru gazetar este procedura de desf`[urare
a judec`]ii. Art. 485 este explicit [i l`muritor: „{edin]a nu este public`. La
desf`[urarea judec`]ii pot asista persoanele ar`tate \n articolul precedent
(autoritatea tutelar`, p`rin]ii, curatorul sau persoana \n \ngrijirea ori supra-
vegherea c`reia se afl` minorul [i alte persoane implicate), ap`r`torii p`r-
]ilor, precum [i alte persoane cu \ncuviin]area instan]ei“. Precizånd „[i alte
persoane cu \ncuviin]area instan]ei“, deducem posibilitatea prezen]ei ziaris-
tului, dar numai \n condi]iile legii [i - printr-o interpretare extensiv protec-
toare - cu permisiunea de a relata numai ceea ce legea sau completul de
judecat` permite \n mod expres. Discre]ia absolut` ar trebui p`strat` \n pri-
vin]a numelui, a imaginii [i a altor date biografice care ar putea duce la
identificarea minorului.
Important de [tiut, de asemenea, este paragraful (2) al art. 37 din Con-
stitu]ie, referitor la dreptul de asociere. Sunt vizate partide sau asocia]ii cu
programe v`dit antidemocratice, extremiste, xenofobe. Alineatul (2) are ur-
m`toarea formulare: „Partidele sau organiza]iile care, prin scopurile lor ori
prin activitatea lor, militeaz` \mpotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranit`]ii, a integrit`]ii sau a independen]ei Romå-
niei sunt neconstitu]ionale“.
Comentariu. Este realist s` observ`m [i s` accept`m caracterul rigu-
ros, imperativ [i temeinic al textului constitu]ional referitor la partide [i or-
ganiza]ii nedemocratice, extremiste, antistatale. Dar cåt de realist este s`
constat`m permisivitatea maxim` stipulat` de Constitu]ie, \n favoarea pre-
sei, al mass-media, \n general, indiferent de extrema \n care se situeaz`.
Articolul 30, alineatul (2) sublineaz`: „Cenzura de orice fel este interzis`“,
iar alineatul (4) este formulat astfel: „Nici o publica]ie nu poate fi suprima-
t`“. Constitu]ia confer` valoare absolut` normelor de interzicere a cenzurii
[i func]ion`rii publica]iei - interdic]iei de suprimare a publica]iei. Mai mult
- legiuitorul face vorbire de orice fel de cenzur` sau publica]ie! Deci, chiar
[i de cele care, „prin scopurile lor ori prin activitatea lor, militeaz` \mpotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept...“ etc., principii re]inute
\n art. 37, alin. (2), referitoare la partide [i asocia]ii.
Desigur, presa, o publica]ie este altceva decåt un partid sau o asocia]ie,
cel pu]in \n sensul dat de Constitu]ie. Ziarul public`, \n general, fapte, eve-
nimente, opinii ale „actorilor“ politici [i sociali, inclusiv de tip extremist.

65
Libera exprimare a gåndurilor, ideilor, crea]iilor nu poate fi \ngr`dit`, ne
atrage aten]ia art. 30 alin. (1) din capitolul constitu]ional relativ la drepturile,
libert`]i [i obliga]ii fundamentale. Presa intermediaz` reac]iile individuale,
de grup, segmen]iale, na]ionale sau interna]ionale. Dintr-o asemenea per-
spectiv`, apare cu totul ilogic`, antidemocratic`, posibila suprimare, de c`tre
oricine, a unei publica]ii de orice fel.
Cåteva semne de \ntrebare se nasc, totu[i. Spre exemplu: Ce diferen]`
ar putea exista \ntre o organiza]ie extremist`, xenofob` [i publica]ia editat`
de aceea[i organiza]ie, pentru a-[i propaga ideile nocive? Sau: Ideile sunt
mai periculoase venind de la organiza]ie [i mai pu]in/deloc dac` sunt f`cute
publice \n tiraje de mas`?...
Opinia c` ideile/ideologiile devin periculoase cånd sunt intrumentali-
zate, constituind o arm` \n nu se [tie ce b`t`lie de mas`, de clas`, de „pia]`“
etc. sufer` de o restric]ie vizibil`. O simpl` sta]ie radioelectric` poate pune
\n cauz` un \ntreg sistem. S` mai ad`ug`m faptul verosimil c` o organiza]ie
sau un partid poate fi declarat` neconstitu]ional`, dar, conform Constitu]iei,
publica]ia, postul de radio sau de televiziune continu` s` func]ioneze, emi-
]ånd continuu ideile, opiniile, sloganurile pentru care titularul licen]ei/auto-
riza]iei a fost scos \n afara legii. Altfel spus, organiza]ional, e[ti declarat
anticonstitu]ional, iar informa]ional, e[ti constitu]ional!...
Contradic]ia apare evident`. Solu]ionarea, inclusiv normativ, ]ine de
stadiul libertar \n care se afl` oameni [i societ`]i. Posibila solu]ie va porni,
desigur, de la ceea ce a devenit o axiom` a condi]iei umane: dreptul ne\n-
gr`dit la informa]ie [i comunicare!

|n continuarea punerii \n norm` a prevederilor constitu]ionale, Legea


41/1994, lege organic` privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romå-
ne de Radiodifuziune [i a Societ`]iiRomåne de Televiziune, preia, pe alocuri
mot-à-mot, textele legii fundamentale.
Limit`rile [i interdic]iile Radiodifuziunii [i Televiziunii publice pot fi
deduse din lege:
- obliga]ii ce decurg din menirea SRR [i SRTV ca servicii publice
autonome de interes na]ional;
- interdic]ii imperative, enumerate [i calificate ca atare de textul legii;
- „obiective misionare“ care trebuie reg`site \n programele [i emisiu-
nile realizate [i difuzate la televiziunea [i radiodifuziunea publice.

66
Dintre obliga]ii enumer`m: - asigurarea pluralismului, libera exprima-
re a ideilor [i opinilor, libera comunicare a informa]iilor, informarea corect`
a opiniei publice (art. 3); - s` prezinte, obiectiv, impar]ial, realit`]ile vie]ii
social-politice [i economice interne [i interna]ionale, s` promoveze corect [i
riguros valorile limbii romåne, ale crea]iei na]ionale [i universale, ale mino-
rit`]ilor na]ionale, valorile democratice, civice, morale, sportive, demnitatea
uman`, adev`rul [i justi]ia; \n sfår[it, s` respecte principiile ordinii consti-
tu]ionale din Romånia (articolul 4). Tot \ntre obliga]ii putem situa [i preve-
derile art. 9, redactat astfel: „Serviciile publice de radiodifuziune [i de tele-
viziune sunt obligate s` transmit`, cu prioritate [i \n mod gratuit, comunica-
tele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Pre[edintele
Romåniei, Consiliul Suprem de Ap`rare a }`rii sau de la Guvern“.
Interdic]iile imperative consider`m a fi cele cuprinse \n textul articolul
5, text construit pe baza articolul 30 [i 31 din Constitu]ia Romåniei.
Articolul 5 sublineaz` interdic]ia categoric` („nu trebuie s` serveasc`
sub nici un motiv“), pentru Radiodifuziunea [i Televiziunea publice, de a servi
„ca mijloace de def`imare a ]`rii [i a na]iunii“, [i „s` nu \ndemne la r`zboi de
agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`, s` nu incite la dis-
criminare, la separatism teritorial sau violen]` public`, s` nu propage mani-
fest`rile obscene, contrare bunelor moravuri“. (Reg`sim aici, a[adar, formu-
l`ri din alineatul (7) al art. 30 din Constitu]ie). Articolul 5 din Legea 41/1994
con]ine [i dou` alineate (2) [i (3) referitoare la protec]ia minorilor [i tinerilor
(a se vedea art. 31 alin. (3) Constitu]ie). Astfel, nu vor fi difuzate, \ntre orele
5,00-24,00, emisiuni care, prin con]inutul lor amenin]` dezvoltarea psihomo-
ral` sau fizic` a copiilor; de asemenea, minorii cu comportament deficitar vor
fi prezenta]i astfel \ncåt imaginile s` nu \nlesneasc` identificarea lor.
Este obligatoriu de re]inut c` Legea 41/1994 interzice prezentarea „\n
clar“ (imagine, nume etc.) [i a persoanelor adulte prezumate c` au s`vår[it
fapte ilicite. Prezum]ia de nevinov`]ie func]ioneaz` pe toat` durata cåt in-
stan]a \nc` nu s-a pronun]at printr-o hot`råre r`mas` definitiv`:
Interzis` este, totodat`, exploatarea vizual` a deficien]elor de ordin
psihomatic a persoanelor incluse \n programele [i emisiunile de televiziune.
|ntre interdic]iile imperative, art. 5/Legea 41/1994 re]ine [i atacurile la
demnitatea, onoarea, via]a particular` [i dreptul la propria imagine a persoa-
nei, preluate din articolul 30 alineatul (6), din Constitu]ie, aici \n formularea:
„Programele nu trebuie s` prejudicieze“...

67
Ca „obiective misionare“, \n limitele c`rora televiziunea [i Radiodifu-
ziunea publice sunt obligate s`-[i conceap` [i s`-[i difuzeze programele, pot
fi incluse prevederile art. 7 ale Legii 41/1994.
Textul integral al art. 7 este formulat astfel:

„Societatea Romån` de Radiodifuziune [i Societatea Romån` de Tele-


viziune vor promova [i vor \ncuraja difuzarea de crea]ii audiovizuale
romåne[ti.
(2) |n termen de cel mult 4 ani de la intrarea \n vigoare a prezentei legi,
Societatea Romån` de Radiodifuziune [i Societatea Romån` de Tele-
viziune vor rezerva crea]iilor europene un procentaj majoritar al
timpului de emisie, \n calculul c`ruia nu vor intra emisiunile informa-
tive [i sportive, jocurile, publicitatea [i serviciile de teletext.
(3) Din crea]ia european` difuzat`, cel pu]in 30% va fi crea]ie romå-
neasc`, inclusiv crea]ii specifice minorit`]ilor na]ionale.
(4) Din crea]ia romåneasc`, cel pu]in 35% va fi crea]ie cultural`.
(5) Societatea Romån` de Radiodifuziune [i Societatea Romån` de
Televiziune vor rezerva, \n condi]iile alin. 2-4, cel pu]in 10% din
timpul lor de emisie crea]ilor realizate de produc`tori independen]i,
din ]ar` [i din str`in`tate.
(6) Aplicarea prevederilor alin. 2-5 se va face treptat, \n etape ale c`ror
termene vor fi stabilite de Consiliul Na]ional al Audiovizualului“.

Misiunea, altfel necesar` [i oportun`, repartizat` serviciilor publice de


radio [i televiziune este formulat` mai degrab` deziderativ decåt imperativ.
{i aceasta \ntrucåt termenele [i procentele men]ionate \n textul legii sunt
condi]ionate de disponibilit`]ile financiare [i tehnice ale celor dou` servicii
publice de comunicare, mereu sub cota de necesar. Problema resurselor con-
stituie un prag critic pentru televiziunile publice europene, \n general, pentru
stadiul tranzi]iei romåne[ti, \n special. Exist`, deci, riscul de a constata c`
stabilirea celor 4 ani, pentru armonizarea cu normele europene, este insufi-
cient, cum exist` [i riscul de a „umple“ grila de programe cu emisiuni „origi-
nale“ de toat` måna, datorit` tocmai crizei de resurse financiare [i tehnice.
Articolul 7 al Legii 41/1994 stabile[te o misiune temerar` celor dou`
servicii publice de comunicare, greu dar nu imposibil de dus la bun sfår[it.

68
Limit`rile [i interdic]iile stabilite prin Legea Audiovizualului nr.
48/21 mai 1992 sunt de ordin general [i specifice. De ordin general socotim
limit`rile [i interdic]iile preluate, aproape integral, din Constitu]ie (art. 30 [i
31), inclusiv preciz`rile legiuitorului constituant referitoare la r`spunderea
civil` (art. 30 alin. 8).
Limit`rile [i interdic]iile specifice sunt stabilite \n condi]iile de acor-
dare a licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare. Legea subliniaz` c`
„licen]a de emisie cuprinde categoriile de informa]ii ce vor putea face, \n
func]ie de natura lor, obiectul difuz`rii \n public“ (art. 12). |n acela[i timp,
„Consiliul Na]ional al Audiovizualului stabile[te norme obligatorii privind:
transmiterea informa]iilor referitoare la calamit`]i [i la cazurile de stare de
necesitate, publicitatea, programarea [i acordarea dreptului la replic`, spon-
sorizarea, modul \n care se solu]ioneaz` contesta]iile, precum [i norme
referitoare la alte aspecte legate de aplicarea prezentei legi“ (art. 32).
Consiliul Na]ional al Audiovizualului (C.N.A.) poate stabili interdic-
]ia maxim` [i anume - retragerea licen]ei titularului care nu respect` con]i-
nutul/natura [tirilor [i programelor stabilite [i aprobate la \nfiin]area postului
de radio sau de televiziune. De men]ionat c` C.N.A. are competen]` atåt
pentru posturile publice de radio [i televiziune, cåt [i pentru cele private.
Anumite limit`ri [i interdic]ii, pozitive, rezult` din „criteriile de depar-
tajare pentru ob]inerea licen]ei de emisie“ (art. 12 alin. (4)), criterii ce se vor
r`sfrånge, substan]ial, \n viitoarele programe: asigurarea pluralismului opi-
niilor, favorizarea liberei concuren]e, a crea]iei [i a produc]iei audiovizuale
na]ionale, independen]a [i impar]ialitatea programelor etc.
Legea 48/1992 stabile[te interdic]ii [i cu privire la calitatea de inves-
titor sau ac]ionar majoritar. Art. 6 - (1) este formulat astfel: „o persoan` fizi-
c` sau o persoan` juridic`, public` sau privat` nu poate fi investitor sau ac]i-
onar majoritar, direct sau indirect, decåt la o singur` societate de comunica-
]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din capitalul
social“.
Legea audiovizualului \mpiedic`, astfel, formarea monopolului infor-
ma]ional \n audiovizual, pentru a asigura, prin lege, sursele alternative de
informare, pluralismul [i dezbaterea de idei. (De altfel, despre radio [i tele-
viziunea publice vom reveni \n capitolele 9 [i 10).

69
- Informa]ii strict interdictive desemneaz` datele, documentele [i enti-
t`]ile/con]inuturile (informa]ionale) supuse unui regim juridic strict [i obli-
gatoriu \n leg`tur` cu accesul [i circula]ia lor public`. Intrarea \n posesia
unor astfel de documente, chiar [i \ntåmpl`tor, nu \nseamn` [i dreptul de a
le face publice. Legea privind ap`rarea secretului de stat stabile[te datele,
documentele [i informa]iile secrete. Normele legale exprese beneficiaz`, de
ceea ce am putea numi prezum]ia absolut` de cunoa[tere. Astfel \ncåt invo-
carea necunoa[terii legii nu poate fi re]inut`; eroarea de drept nu are
relevan]` probatorie nici \n asemenea cazuri; am spune, niciodat`, cånd este
vorba de date, documente [i informa]ii definite prin lege secrete.
Legiuitorul a stabilit dou` categorii de date, documente [i informa]ii
calificate:
- secrete de stat
- secrete de serviciu
Actele normative \n vigoare definesc ca „secrete de stat“ documentele,
datele [i informa]iile, obiectivele [i activit`]ile a c`ror divulgare, transmi-
tere, sustragere, distrugere, alterare sau, dup` caz, pierdere pun \n pericol
siguran]a na]ional` sau ap`rarea ]`rii ori pot prejudicia interesele politice,
economice, tehnico-[tiin]ifice sau de alt` natur` ale Romåniei.
Datele, documentele [i informa]iile „secrete de stat“ sunt stabilite prin
hot`råre de guvern.
„Secrete de serviciu“ sunt datele, documentele [i informa]iile care,
de[i nu sunt clasificate „secrete de stat“, nu sunt destinate publicit`]ii, iar
punerea lor \n circula]ie, prin orice mijloace, este interzis`. Datele, docu-
mentele [i informa]iile „secrete de serviciu“ sunt stabilite de [efii unit`]ilor
[i institu]iilor creatoare/de]in`toare de documente de aceast` natur`.
Fire[te, datele, documentele [i informa]iile „secrete de stat“ sunt supu-
se unui regim juridic restrictiv/punitiv intransigent, datorit` consecin]elor
grave pe care le pot determina/declan[a.
Vom urm`ri atitudinea imperativ` a legiuitorului \n trei importante
acte normative: - Codul Penal, Legea privind ap`rarea secretului de stat (in-
clusiv noul proiect \n lucru la Parlament) [i Legea privind siguran]a na]i-
onal` a Romåniei.
Codul Penal Romån \n art. 150 define[te no]iunile de „secrete de stat“
[i de „\nscris oficial“, iar art. 157 „tr`darea prin transmiterea de secrete“ [i,
\n continuare, art. 169 sanc]iunile penale pentru „divulgarea secretului care

70
perecliteaz` securitatea statului“ (\n termenii reglement`rilor recente „sigu-
ran]a na]ional`“).
|n sensul legii penale - „Secrete de stat sunt documentele [i datele care
prezint` \n mod v`dit acest caracter, precum [i cele declarate sau calificate
astfel prin hot`råre a Guvernului.
|nscris oficial este orice \nscris care eman` de la o unitate din cele la
care se refer` art. 145 sau care apar]ine unei asemenea unit`]i“ (art. 150 C.P.,
titlul VIII)... Articolul 145 la care se face trimitere \n textul legii penale se
refer` la termenul „public“, prin care se \n]elege autorit`]i publice, institu]ii
publice, institu]ii sau alte persoane juridice de interes public, precum [i
activit`]i de administrare, exploatare sau folosire a bunurilor proprietate
public`, servicii, bunuri etc. de interes public.
Legiuitorul penal \ncadreaz` divulgarea secretului de stat \n categoria
„Infrac]iuni contra siguran]ei statului“. Articolul 157 stabile[te ac]iunile ti-
pice de tr`dare prin transmitere de secrete [i sanc]iunile penale drastice
suportate de f`ptuitori. Textul art. 157 are \n vedere urm`toarele ac]iuni ili-
cite: - transmiterea secretelor de stat (unei puteri sau organiza]ii str`ine, ori
agen]ilor acestora); - procurarea de documente sau date secrete de stat; -
de]inerea unor astfel de documente (f`r` a fi \ndrept`]i]i prin lege); - toate
acestea \n scopul de a le transmite unor puteri, organiza]ii sau agen]i str`ini.
Textul la care ne referim stabile[te [i persoanele f`ptuitoare: cet`]ean romån
sau o persoan` f`r` cet`]enie, domiciliat` pe teritoriul statului romån.
Pedeapsa: deten]iunea pe via]` sau \nchisoare de la 15 la 25 de ani [i inter-
zicerea unor drepturi.
Legea pedepse[te, de asemenea, acelea[i fapte, chiar [i atunci cånd
privesc alte documente (neclasificate \n categoria „secrete de stat“) dar care,
„prin caracterul [i importan]a lor fac ca fapta s`vår[it` s` perecliteze secu-
ritatea statului“ (art. 157, alin. 2, C.P.).
Textul art. 169 C.P. vizeaz` divulgarea secretelor de stat de persoanele
care le cunosc, prin atribu]iile de serviciu sau le de]in \n afara \ndatoririlor
de serviciu. Sunt sanc]ionate penal: divulgarea, de]inerea \n afara
\ndatoririlor de serviciu sau de]inerea unor date [i documente, \n vederea
divulg`rii, „dac` fapta este de natur` s` pun` \n pericol securitatea statului“.
Ac]iunea de divulgare se pedepse[te cu \nchisoare de la 7 la 15 ani [i
interzicerea unor drepturi. |n cazul de]inerii sau al de]inerii \n vederea
divulg`rii, pedeapsa este \nchisoare de la 7 la 10 ani.

71
(Legea privind ap`rarea secretului de stat impune o precizare de fond.
Actualmente, este \nc` par]ial \n vigoare „Legea nr. 23/1971 privind ap`ra-
rea secretului de stat“ [i „Hot`rårea nr. 19/1972 a Consiliului de Mini[tri
privind unele m`suri \n leg`tur` cu ap`rarea secretului de stat“46. |n acela[i
timp, Parlamentul Romåniei are \n lucru un nou proiect al „Legii privind
ap`rarea secretului de stat“, adecvat schimb`rilor radicale petrecute dup`
evenimentele din decembrie 1989. R`månerea \n vigoare (\nc`) a Legii nr.
23/1971 nu \nseamn`, fire[te, perpetuarea ap`r`rii unor con]inuturi revolute.
La fel ca \n cazul [i al altor legi vechi, Legea 23 se aplic` numai \n m`sura
\n care nu contravine prevederilor constitu]ionale \n vigoare. Art. 150 din
Constitu]ia Romåniei, validat` prin referendum, \n 1991, stipuleaz`: „Legile
[i toate celelalte acte normative r`mån \n vigoare, \n m`sura \n care ele nu
contravin prezentei legi“. Consiliul Legislativ propune, periodic Parlamen-
tului sau, dup` caz, Guvernului, lista de legi [i alte acte normative spre abro-
gare. Legea 23/1971 va urma acest parcurs \n m`sura \n care Parlamentul va
adopta proiectul elaborat \n 1993, aprobat de Senat [i transmis Camerei De-
puta]ilor sau un nou proiect, care s` reia parcursul procedurilor parlamentare
de dezbatere, adoptare [i promulgare.)
{ansele adopt`rii unei noi Legi privind ap`rarea secretului de stat sunt
reale, odat` ce, \n august 1998, Guvernul a \naintat Camerei Deputa]ilor un
proiect nou. Argumentele \n sus]inere men]ionau prea marea asem`nare a
proiectului din 1993 cu vechea lege, din 1971, referitoare la secretul de stat
[i oportunitatea adopt`rii, cåt mai curånd posibil, a unei legi armonizate cu
noile realit`]i romåne[ti. F`r` a intra \n discutarea de fond a noului proiect,
atitudine oportun` doar dup` promulgare, s` observ`m c` \n toate cele trei
texte men]ionate se reg`sesc, \n esen]`, formul`ri constante [i fire[ti, relative
la „secretele de stat“, clasificarea acestora, con]inutul de fond (siguran]`
na]ional`, protec]ia intelectual`, via]a [i drepturile persoanei [i colectivit`-
]ii), precum [i sanc]iunile penale suportate de f`ptuitori.

3.3. Clasificarea [i con]inutul


„secretelor de stat“
Legiuitorul clasific` secretele de stat \n trei categorii, \n func]ie de
importan]a valorilor protejate:

72
- strict secrete de o importan]` deosebit`;
- strict secrete;
- secrete
Clasific`rile men]ionate se stabilesc, cum am mai men]ionat, prin ho-
t`råre de Guvern, pe baza propunerilor autorit`]ilor publice centrale [i \n
concordan]` cu legi \n vigoare care con]in reglement`ri specifice (Legea
siguran]ei na]ionale, Legea Arhivelor etc.). Hot`rårea de Guvern \n materie
va fi adoptat`, firesc, dup` promulgarea legii. Pån` atunci s` consemn`m da-
tele, documentele [i informa]iile din categoria „secrete de stat“, a[a cum
apar \n noul proiect de lege (pentru a ne familiariza cu con]inuturi normative
mereu foarte disputate, \n special \n cazul accesului la informa]ie).
Proiectul Guvernului47 stabile[te drept secrete de stat:
„- sistemul de ap`rare al ]`rii [i elementele de baz` ale acestuia, ope-
ra]iile militare, tehnologiile, date de fabrica]ie [i caracteristicile armamen-
tului [i tehnicii de lupt`
- planurile [i dispozitivele militare, efectivele [i misiunile for]elor an-
gajate
- cifrul de stat [i alte elemente criptologice stabilite de autorit`]ile pu-
blice
- organizarea sistemelor de protec]ie [i ap`rare a obiectivelor, sectoarelor
[i locurilor de importan]` deosebit` pentru ap`rarea ]`rii [i a siguran]ei na]ionale
- datele [i schemele referitoare la sistemele de telecomunica]ii [i la re-
]elele de calculatoare speciale [i militare
- activitatea de informa]ii desf`[urat` de autorit`]ile publice prin lege
- mijloacele, tehnica [i echipamentul de lucru, sursele de informa]ii
specifice, folosite de autorit`]ile care desf`[oar` activitate de informa]ii
- documentele descriptive, grafice sau pe supor]i magnetici, care se re-
fer` la \ntreaga re]ea geodezic` [i gravimetric` de stat, cu indicarea prin co-
ordonate a pozi]iei sau a valorii absolute a gravit`]ii punctelor acestora; h`r-
]ile [i planurile topografice, fotodocumentele la sc`ri mai mari de 1:25000
inclusiv, pe care sunt prezentate obiective clasificate drept secrete de stat
- studiile [i prospec]iunile geologice prin care se evalueaz` rezervele
na]ionale de metale [i minereuri rare, pre]ioase [i radioactive, precum [i da-
tele referitoare la rezervele materiale
- activit`]ile [tiin]ifice, tehnologice sau economice, inclusiv investi-
]iile ce au leg`tur` cu siguran]a na]ional` sau ap`rarea na]ional`

73
- cercet`rile [tin]ifice \n domeniul tehnologiilor nucleare
- emiterea, imprimarea bancnotelor [i baterea monedelor, machetelor,
emisiunilor monetare B.N.R., precum [i tip`rirea hårtiilor de valoare de na-
tura titlurilor de stat, bonurilor de tezaur [i a obliga]iilor necesare finan]`rii
deficitului bugetar
- rela]iile [i activit`]ile secrete ale statului romån“.
Noul proiect de lege, la fel cu acela din 1993, propune o structur` di-
ferit` de structura legii 23/1971. Acum, no]iunea de „secret de stat“ nu este
doar definit`, ci [i descris` \n con]inutul ei material. Legea veche stabilea
regulile de p`strare [i manipulare a datelor, documentelor [i informa]ilor,
institu]iile [i persoanele cu responsabilit`]i stricte \n domeniu (obliga]iile
organiza]iilor [i conduc`torilor acestora, obliga]iile Consiliului Securit`]ii
Statului, obliga]iile persoanelor fizice), de organizare detaliat` a activit`]ii
de ap`rare a secretului de stat, accesul la datele, documentele [i informa]iile
secrete de stat al salaria]ilor [i al altor persoane, reguli privitoare la fotogra-
fiere, filmare [i executarea unor lucr`ri de arte plastice, reguli privitoare la
str`ini, la transportul datelor [i documentelor secrete de stat, sanc]iuni etc.
(Clasificarea propriu-zis` a documentelor, datelor [i informa]iilor \n „strict
secrete de stat de o importan]` deosebit`“, „scrict secrete“ [i „secrete“ s-a
realizat prin Hot`rårea de guvern nr. 19/1972. Hot`rårea men]ionat` stabi-
lea, enumerativ, datele, documentele [i informa]iile pentru fiecare categorie
de secrete.)
Dac` ar fi s` numim un criteriu al repartiz`rii informa]iilor secrete pe
cele trei categorii de secrete, am putea aprecia astfel ra]iunea clasific`rii:
- la „strict secrete de o importan]` deosebit`“ au fost repartizate infor-
ma]iile [i datele de valoare strategic` maxim`, referitoare la siguran]a na-
]ional`, la ap`rarea [i dezvoltarea fundamental` a ]`rii (economice, politice,
[tin]ifice de comunica]ii, militare, rela]ii interna]ionale, resurse etc.); altfel
spus, date, documente, informa]ii definitorii pentru identitatea, integritatea
[i prestigiul ]`rii: - date care divulgate sau distruse puneau \n cauz` interesul
na]ional, expuneau unor riscuri majore ]ara \n ansamblul s`u.
- la „strict secret“ au fost repartizate date de interes na]ional [i de o im-
portan]` deosebit`, a c`ror principal` caracteristic` ar putea fi dedus` din
faptul c`, \n majoritatea cazurilor, privesc planuri, cifre sintetice, balan]e etc.
menite s` pun` \n aplicare obiective strategice „de o importan]` deosebit`“;
sau rezult` din valorificarea resurselor [i obiectivelor strategice.

74
- \n sfår[it, la „secrete“ apar date, documente [i informa]ii de tip sec-
torial, „pe categorii de cunoa[tere“, cum precizeaz` chiar Hot`rårea nr.
19/1972, cånd se refer`, spre exemplu, la „rezervele de minereuri de metale
rare [i disperse“, sau „resurse de petrol [i gaze naturale“...
Spre deosebire de Legea nr. 23/1971 [i Hot`rårea nr. 19/1972, proiec-
tul \naintat de guvern, \n 31 august 1998, enumer`, \n chiar cuprinsul legii,
datele, informa]iile [i documentele „secrete de stat“. Astfel \ncåt, hot`rårea
de guvern ce va \nso]i viitoarea lege urmeaz` doar s` repartizeze, pe cele trei
categorii de secrete, prevederile stabilite expres, limitativ [i riguros, \n actul
normativ de referin]`. Principiul enumerativ („limitativ [i riguros“), adoptat
de proiectul guvernamental, trebuie s` \nsemne interpretarea [i concretiza-
rea \n norme „de aplicare“, de asemenea, limitativ. Interpretarea [i aplicarea
extensiv` a prevederilor exprese ale legii ar \nsemna, \n acest caz, un exces
jurisdic]ional, cu efecte nedemocratice, abuzive, cu grave atingeri aduse
dreptului la informa]ie [i comunicare.
Reac]iile publice la noul proiect al Legii privind ap`rarea secretului de
stat s-au situat, sugestiv, tocmai \n aria interpret`rilor „limitative-extensive“.
Pentru ziarul „Adev`rul“ (1 septembrie 1998), „prin noua lege a secretului de
stat, Guvernul vrea s` bage popula]ia \n embargou informa]ional“, iar \n sub-
titlul la comentariul men]ionat citim: „Botni]` pus` presei cu voie de la Exe-
cutiv?“. Acela[i proiect, pentru „Na]ional“, din aceea[i zi, \nseamn` c` „S.R.I
va fi jupånul tuturor secretelor de stat din Romånia“, iar \n subtitlu citim:
„publicarea \n pres` a unor secrete de stat \nseamn` pu[c`rie pe 10 ani“.
Reac]ia \ngrijorat` a presei \[i g`se[te argumente de sus]inere [i \n
avizul consultativ al unei institu]ii juridice de amplitudinea Consiliului Le-
gislativ. Organismul men]ionat sus]ine c` „sunt declarate secrete de stat
informa]ii care pot cuprinde, \ntr-o interpretare extensiv` (s.ns.), aproape \n-
treaga via]` economico-[tiin]ific` a ]`rii“, pentru a conchide: „o analiz` exi-
gent` a textului ar putea duce la falsa impresie c` orice informa]ie devine
secret de stat dac` este cunoscut` de persoane neautorizate“ (s.ns.).
Observ`m cum Consiliul Legislativ face referire la o interpretare ex-
tensiv`, prin care s-ar putea ajunge la secretizarea arbitrar` a datelor, docu-
mentelor [i informa]iilor din ampla [i variata sfer` a activit`]ii economice [i
[tiin]ifice.
|n aceea[i viziune, Consiliul Legislativ stabile[te o rela]ie de risc juridic
\ntre „orice informa]ie“ [i „persoane neautorizate“ (s` de]in` acea informa]ie).

75
Nu trebuie excluse asemenea evolu]ii, mai ales \n democra]iile retorice
(„orale!“). Totu[i, faptul c` ini]iatorul legii enum`r` informa]iile, datele [i
documentele „secrete de stat“, [i numai pe acelea care, divulgate, distruse
sau de]inute prin \nc`lcarea legii, pot aduce mari prejudicii siguran]ei na]io-
nale, protec]iei valorilor [i crea]iilor de real` importan]` strategic` sau ar
primejdui via]a [i existen]a popula]iei, constituie argumente indubitabile
pentru ceea ce trebuie s` \nsemne con]inutul [i menirea legii secretului de
stat.
|n privin]a „persoanelor neautorizate“ a de]ine „orice informa]ie“, dis-
cu]ia se poate restrånge la sensul obi[nuit al termenilor: - legea \ns`[i stabi-
le[te obliga]ia tuturor celor care intr` \n posesia informa]iei secret de stat de
a se comporta conform legii, indiferent de situa]iile [i de \mprejur`rile \n
care asemenea informa]ie a ajuns la cuno[tiin]a sau \n posesia sa.
|n ultima analiz`, nu numai de]inerea de informa]ii „secrete de stat“ se
pune \n mod deosebit, ci [i interdic]ia de a le divulga; cu inten]ia de a pri-
mejdui siguran]a na]ional`, via]a popula]iei, crea]iile [tin]ifice, resursele [i
aspectele militare de ordin strategic, vital.

Informa]ii alternativ interdictive/permisive au \n vedere acele date [i


documente protejate de lege, al c`ror regim permisiv/interdictiv alterneaz`,
conform dispozi]iilor legale. Ne referim, cu deosebire, \n acest subcapitol, la
fondul arhivistic na]ional, astfel cum este considerat \n Legea Arhivelor
Na]ionale48 ([i al c`rui regim juridic ni se pare necesar a fi bine cunoscut [i
de profesioni[tii scrisului publicistic).
Caracterul alternativ al acestor documente rezult` din modul \n care
sunt luate \n eviden]`, inventariate, selec]ionate, p`strate, folosite.
Documentele protejate prin lege urmeaz` un regim juridic concesiv, \n
sensul c` de]in`torii [i creatorii de documente, comisiile de selec]ionare de
la Arhivele Na]ionale („Comisia Central`“) de la direc]iile jude]ene sau de
la nivelul unit`]ilor creatoare [i de]in`toare beneficiaz` de prerogative legale
semnificative \n stabilirea valorii, a normelor de circula]ie [i acces la mate-
rialul arhivistic propriu. De asemenea, interdic]ia de acces la cercetarea
documentelor din Fondul Arhivistic prive[te nu numai con]inutul (care poa-
te „afecta interesele na]ionale, drepturile [i libert`]ile cet`]enilor“), ci [i sta-
rea fizic` a documentelor protejate; iar „starea fizic`“ este constatat` [i
apreciat` de de]in`torul legal al respectivelor documente.

76
Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Na]ional al Romå-
niei sunt urm`toarele: acte oficiale [i particulare, diplomatice [i consulare,
memorii, manuscrise, proclama]ii, chem`ri, afi[e, planuri, schi]e, h`r]i, peli-
cule cinematografice [i alte asemenea m`rturii, matrice sigilare, precum [i
\nregistr`ri foto, video, audio [i informatice, cu valoare istoric`, realizat` \n
]ar` sau de c`tre creatori romåni \n str`in`tate (art. 2/Legea Arhivelor Na]io-
nale).
Legea Arhivelor Na]ionale define[te documentele enumerate mai sus
izvoare istorice [i le asigur` o protec]ie special`.
|n func]ie de natura documentelor, de]in`torii [i creatorii lor, persoane
juridice, au obliga]ia s` le depun` spre p`strare permanent` la Arhivele
Na]ionale sau la direc]iile jude]ene ale acestora \n limita unor anumite ter-
mene: - documentele fotografice [i peliculele cinematografice - dup` 20 de
ani de la crearea lor; - documentele scrise, cu excep]ia celor de stare civil`
[i tehnice, dup` 30 de ani; - documentele tehnice, dup` 50 de ani; - actele de
stare civil`, dup` 100 de ani; - matricile sigilare confec]ionate din metal,
cuprinzånd \nsemnele legale [i denumirea unit`]ii, dup` scoaterea lor din uz
(art. 13/Legea Arhivelor Na]ionale).
Institu]iile [i organismele statale cu atribu]ii \n domeniul siguran]ei
na]ionale, precum [i Academia Romån` \[i p`streaz` documentele [i dup`
expirarea termenelor prev`zute de lege.
Legiuitorul acord` o aten]ie special` [i folosirii documentelor care fac
parte din Fondul Arhivistic Na]ional. Documentele clasificate astfel pot fi
folosite pentru cercetare [tiin]ific`, rezolvarea unor lucr`ri administrative,
inform`ri, ac]iuni educative, elaborarea de publica]ii [i eliberarea de copii,
extrase [i certificate.
Termenul general de acces la documentele din Fondul Arhivistic Na]i-
onal al cet`]enilor romåni [i str`ini este de 30 de ani de la crearea lor. Pentru
documentele care nu au \ndeplinit respectivul termen se poate ob]ine apro-
barea conducerii unit`]ii creatoare sau de]in`toare.
Legea stabile[te [i dou` condi]ii interdictive pentru documentele care
nu s-au dat \n cercetare: - cånd accesul la asemenea documente „poate afecta
interesele na]ionale, drepturile [i interesele cet`]enilor“, pe de o parte, [i
cånd integritatea fizic` a documentelor este \n pericol, pe de alt` parte. Art.
22/ Legea Arhivelor Na]ionale stabile[te documentele supuse interdic]iei de
cercetare. Este vorba de documentele care:

77
„a) privesc siguran]a, integritatea teritorial` [i independen]a statului
romån, potrivit prevederilor constitu]ionale [i ale legisla]iei \n vi-
goare;
b) pot leza drepturile [i libert`]ile individuale ale cet`]eanului;
c) sunt \ntr-o stare necorespunz`toare de conservare, situa]ie stabilit`
de comisia de sprecialitate [i consemnat` \ntr-un proces verbal;
d) nu sunt prelucrate arhivistic“.
Clasificarea pe aceste categorii interdictive se face de c`tre de]in`torul
legal al documentelor.
R`spunderea pentru \nc`lcarea dispozi]iilor legale referitoare la utili-
zarea documentelor din Fondul Arhivistic Na]ional atrage, dup` caz, r`spun-
derea contraven]ional`, civil` sau penal` (art. 26). Contraven]iile pot fi san-
c]ionate cu amenzi de la 200 000 lei la 2 000 000 lei, dac` fapta comis` nu
constituie infrac]iune, prev`zut` \n legea penal`.
Constituie infrac]iune [i se pedepse[te cu \nchisoare de la 3 la 7 ani,
„scoaterea peste grani]` a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic
Na]ional al Romåniei sau \nstr`inarea acestora c`tre persoane fizice sau per-
soane juridice str`ine, f`r` autorizarea Arhivelor Na]ionale“(art. 28).
Constituie, \n general, infrac]iune: „sustragerea, distrugerea, degrada-
rea ori aducerea \n starea de ne\ntrebuin]are a documentelor care fac parte
din Fondul Arhivistic Na]ional al Romåniei“(art. 27).
Informa]iile, datele, documentele supuse unui regim juridic, pe care
l-am numit „alternativ“ (permisiv/interdictiv) urmeaz`, \n fapt [i \n drept, un
circuit sistematic, riguros, controlat prin lege. Caracterul alternativ rezult`
din posibilitatea pe care legea o confer` creatorului sau de]in`torului: - de a
aproba accesul persoanelor interesate (cercet`tori, ziari[ti etc.) [i \n`untrul
termenului de 30 de ani; - de a stabili interdic]ii de acces la unele documente
care, de[i nu vizeaz` securitatea na]ional` sau drepturile [i libert`]ile
cet`]enilor, „nu se dau \n cercetare“ (art. 22); este vorba de documente
necorespunz`tor conservate sau (\nc`) neprelucrate arhivistic - situa]ii pe
care le stabilesc creatorii/de]in`torii („comisia de specialitate“), pe baza unei
dispozi]ii permisive a legii.
Legiuitorul accept` implicit, \n cazul anumitor documente din Fondul
Arhivistic Na]ional, un comportament subiectiv din partea creatorului sau
de]in`torului acestora, atunci când astfel se protejeaz` fizic valorile arhivis-
tice stabilite de lege.

78
Capitolul 4
DREPTUL DE A {TI

4.1. Con]inutul [i sensul dreptului de a [ti


Expresia ca atare - „dreptul de a [ti“ - sugereaz` caracteristica s-o nu-
mim unidirec]ional` a acestui tip de demers comunica]ional. |n sensul c`
„dreptul de a [ti“ trebuie s` fie asigurat atåt ziaristului (ca exponent al opi-
niei publice), cåt [i publicului, persoanelor, ca beneficiare [i proprietare ale
informa]iei publice.
Am putea numi, deci, acest drept, propus mai recent teoriei comuni-
c`rii, ca o sum` de prerogative individuale \n raport cu organismele [i insti-
tu]iile ce de]in informa]ia.
|ntr-o accep]ie mai larg`, dreptul de a [ti este apreciat a fi un corolar
al dreptului de exprimare, prin asigurarea ne\ngr`dit` a accesului persoanei
la informa]ii de interes public, p`strate „secrete“ de institu]ii sau organisme
publice ori private.
O anchet` interna]ional`, organizat` de F.I.J. [i UNESCO, \n 1992,
publicat` \n revista „Information“, vizånd tocmai accesul la informa]ie,
ajunge la constat`ri interesante [i surprinz`toare49. Iat` premisa teoretic` a
anchetei, a[a cum apare la \nceputul capitolului I, „Principii generale“: „Li-
bertatea de expresie este un drept universal recunoscut. Articolul 19 al De-
clara]iei universale a drepturilor omului, din 1948, este expresia cea mai

79
categoric` \n materie. Dar libertatea de exprimare presupune nu numai
dreptul de a exprima puncte de vedere contrare celor ale guvernelor. |n
acela[i timp, aceasta cere dreptul de a c`uta (de a investiga) pentru a cu-
noa[te punctele de vedere“ (John Keane, „The Media and Democracy“,
Polity Press 1991 Cambridge). Franklyn S. Heiman, citat \n anchet`, ofer`
argumentele l`muritoare asupra a ceea ce \nseamn` [i vizeaz` dreptul de a
[ti. P`rerea lui Fr. S. Heiman: „Multe cuno[tiin]e (informa]ii) esen]iale sunt
de]inute de administra]ii sau de func]ionari care pot fråna procesul democra-
tic, considerånd ca secrete (tocmai asemenea) informa]ii esen]iale (...).
Datele de]inute de guvern apar]in fundamental publicului, \ntrucåt acestea
au fost culese gra]ie banilor contribuabililor [i \n vederea exercit`rii unei
autorit`]i conferite de popula]ie \n ansamblul s`u“.
Argumente greu de cl`tinat [i, a[a cum specific` autorii ini]iativei pu-
blicistice la care ne referim, o asemenea revendicare „este considerat` \n
general nu ca un privilegiu special rezervat ziari[tilor, ci ca un drept general
ce revine popula]iei \n ansamblul s`u“. |n mod normal, ziari[tilor li se apre-
ciaz` tentativa de a restrånge cåt mai mult din ceea ce s-ar putea numi „secre-
tele guvern`rii“, excep]ie f`cånd, fire[te, ceea ce prin lege se consider` a fi
„secret de stat“, sau aspecte stricte de protec]ie a vie]ii [i demnit`]ii persoanei.
Inten]ionat am subliniat excep]iile de la dreptul de a [ti. Pentru c`, \n
ultimii ani, cu deosebire ziari[tii, dar nu numai ei, \ncearc` penetrarea tutu-
ror obstacolelor legale sau morale ce limiteaz` sau interzic accesul [i pu-
blicitatea (informa]iilor de orice fel) prin pres`.
Chiar UNESCO, pe baza concluziilor reuniunii unor profesioni[ti [i
speciali[ti ai presei [i comunic`rii, adopt` un protocol, \n care se men]i-
oneaz`: „|n exerci]iul func]iunilor sale, ziaristul trebuie s` aib` acces total
(s.ns.) la sursele de informare, \n special la acelea privind afacerile publice“.
Exist`, \ns`, [i opinii contrare acestei „libert`]i totale“.
Practic, se confrunt` dou` teorii referitoare la libera circula]ie [i liberul
acces la informa]ie:
- accesul [i circula]ia nelimitate;
- controlul prin lege al liberului acces [i al liberei circula]ii a infor-
ma]iei.
Sensul exact al termenilor este con]inut \n ancheta revistei „Information“.
|n cazul primei teorii, ziari[tii cer transparen]a total` [i nu cred c` putem stabili
tran[ant dac` au sau nu au dreptate, dac` ar fi sau n-ar fi bine, corect [i oportun

80
acest lucru. Cu atåt mai dificil de judecat cu cåt, \n SUA, spre exemplu, ziari[tii
consider`, conform publica]iei citate, c` inclusiv „via]a privat` constituie un
obstacol pentru pres` [i public“. Sunt vizate aici [i tabú-urile sacre ale comuni-
c`rii, acelea ce privesc [i sunt drastic ap`rate de normele juridice [i morale:
prestigiul [i demnitatea persoanei. (Dreptul la via]a privat`, la intimitate, la
anonimat, la propria imagine, la o via]` personal` tr`it` dup` cum dore[ti).
Ra]iunile disloc`rii tabú-urilor ar fi acestea: a/ participarea public` la
decizia politic` (transparen]a guvern`rii); b/ accesul persoanelor la dosare,
cu deosebire la propriul dosar; c/dreptul de a-]i cunoa[te „biografia public`“
[i de-a o corecta, la nevoie.
Transparen]a total` nu este lipsit` de riscuri. Adept` a celei de a doua
teorii, Doris Graber (SUA) este de p`rere c` accesul nelimitat constituie o
nou` arm` pentru ho]i, escroci [i asasini. „Legea - scrie D.G.- a fost utilizat`
de crima organizat` [i trafican]ii de droguri, pentru a detecta amenin]`rile
contra activit`]ilor lor, [i de c`tre societ`]ile de afaceri, pentru a se spiona una
pe alta. A fost, de asemenea, utilizat` de c`tre asasini: \n 1989, asasinul actri]ei
Rebecca Schaeffer, un admirator dereglat mintal, a ob]inut adresa acesteia de
la o societate de detectivi particulari. Statul California a interzis accesul la
arhivele serviciilor de eliberare a permiselor de circula]ie, pentru a se evita
ob]inerea adresei de domiciliu a unor persoane“. S-au stabilit [i amenzi.
Individul (func]ionarul) care transmite asemenea informa]ii unui ziarist este
pedepsit cu 5 000 $ amend` [i/sau \nchisoare de maximum un an de zile.
La simpla impresie, transparen]a total` a surselor [i „depozitelor“ de
informa]ie ar putea prefigura, cum se spune, un fel de totalitarism mass-
media, \n care cele mai grele consecin]e s` le suporte individul \nsu[i, mai
\naintea [i mai grav decåt institu]iile sau depozitarii de informa]ie/de autori-
tate public`. |n acela[i timp, realitatea ilustreaz` [i riscurile celei de-a doua
teorii: - posibilitatea exercit`rii arbitrare, de c`tre putere, a „controlului le-
gal“ privind veridicitatea [i etica mesajului.
Puse astfel \n cauz` vor fi, \n primul rånd, mijloacele de comunicare
de mas`, credibilitatea [i legitimitatea lor ca exponente ale comunic`rii pu-
blice. |ntr-un recent studiu, Noël Copin invoc` rezultatele unor sondaje
efectuate \n Fran]a conform c`rora opinia public` \[i manifest` suspiciunea
fa]` de veridicitatea actului publicistic. |n majoritate, cei chestiona]i consi-
der` c` ziari[tii, indiferent de canalul mediatic, sunt dependen]i de puterea
politic` [i puterea financiar`50.

81
Plasat \ntre „transparen]a total`“ [i „controlul prin lege al circula]iei
informa]iei“, dreptul de a [ti impune stabilirea [i interpretarea, \n spirit liber-
tar - \n aceea[i m`sur` permisiv [i limitativ - a cadrului principial [i norma-
tiv destinat liberei circula]ii [i liberului acces la informa]ie.
- „Transparen]a total`“, altfel spus - accesul ne\ngr`dit (sub nici o for-
m`) la informa]ie este opera]ional, ca principiu consacrat de constitu]ie [i de
documente interna]ionale de referin]`, numai \n cazul informa]iilor de in-
teres public. Este vorba, deci, de informa]ii pe care publicul poate [i este
normal s` le cunoasc` - fie c` este vorba de persoane autohtone sau str`ine;
informa]ii care \nlesnesc buna convie]uire, cunoa[terea [i rela]iile reciproce,
statutul social [i moral al unui individ, al unui grup etc. Constitu]ia Romå-
niei consacr` accesul ne\ngr`dit la informa]ia de interes public \n termeni
indubitabili: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informa]ie de inte-
res public nu poate fi \ngr`dit“ (art. 31 alin. 1).
Exist`, \n acela[i timp, informa]ii cu acces „absolut“, c`rora nici o le-
gisla]ie democratic` nu le poate pune embargo: na[terea, c`s`toria, decesul,
divor]ul, promovarea \n func]ie, ob]inerea unor diplome [i atestate profesio-
nale etc.; informa]iile respective modific` raporturile [i percep]iile \n rela]iile
interumane, intercomunitare, [i nu pun, \n mod normal, \n pericol persoana
sau colectivitatea, buna convie]uire.
- Legiuitorul \[i schimb` radical atitudinea, cånd este vorba de rela]ii
[i situa]ii private; rela]ii [i situa]ii care privesc acel cadru intim - irelevant
public - al persoanei [i al familiei sale. Este vorba, \n ultima analiz`, de
dreptul persoanei la irelevan]` public`: - dreptul exclusiv al persoanei de
sine \ns`[i, f`r` nici un fel de consecin]` asupra rela]iilor cu ceilal]i (colec-
tivitate/grup/comunitate). Cadrul intim/privat absolv` de semnifica]ie publi-
c` opinii, atitudini, comportamente care nu sunt [i nu pot fi clasificate de
„larg interes“ [i nu trebuie f`cute publice.
|ntr-un plan mai restråns, dreptul de a [ti impune delimitarea siste-
matic` [i explicit` \ntre informa]iile de interes public [i datele, documentele
[i informa]iile a c`ror circula]ie este supus` prevederilor exprese ale legii.
|ntr-adev`r ([i am ar`tat acest lucru \n capitolul anterior), informa]iile, da-
tele, documentele clasificate „secrete de stat“, „secrete de serviciu“, „din
Fondul Arhivistic Na]ional al Romåniei“ urmeaz` un regim strict de acces,
circula]ie [i utilizare, regim stabilit de organul suprem al puterii \n stat -
Parlamentul ]`rii. „Transparen]a total`“, \n asemenea cazuri, ar aduce preju-

82
dicii greu de calculat pentru siguran]a na]ional`, pentru drepturile funda-
mentale ale cet`]enilor.
Secretizarea informa]iei este o problem` de op]iune na]ional`, expri-
mat` de Parlament, [i nu rezultatul unei ac]iuni subiective, arbitrare, \ntre-
prinse de celelalte puteri ale statului sau de organisme, grupuri, personalit`]i
cu influen]` \n adoptarea deciziilor politice, sociale sau institu]ionale.
|n sfår[it, dreptul de a [ti impune cunoa[terea [i respectarea deliberat`,
\n cuno[tin]` de cauz`, a ideii de informa]ie public`, cu regim „controlat“ de
publicare/nepublicare, \n tot sau \n parte. Exemplul etalon: minora/minorul
victime ale unei agresiuni sexuale (viol, perversiuni etc.); legea interzice pu-
blicarea numelor (\n unele cazuri, [i a ini]ialelor), a imaginilor fotografice
sau de film, a altor date [i informa]ii care ar putea duce la recunoa[terea
victimelor.
Un regim interdictiv strict, altfel stabilit de legiuitor, se aplic` [i datelor,
documentelor [i informa]iilor „secrete de stat“, acelea care „prezint` \n mod
v`dit acest caracter, precum [i cele declarate sau calificate astfel prin hot`råre
de Guvern“ (art. 150 C.P.). De observat este interpretarea imperativ` a inter-
dic]iei: - chiar dac` documentele „secrete de stat“ ajung, fie [i \ntåmpl`tor, \n
posesia unei persoane (care nu are \n atribu]iile sale de serviciu astfel de do-
cumente), nu pot fi date publicit`]ii sau divulgate, distruse, degradate. Proiec-
tul de lege elaborat de Guvern [i \naintat Camerei Deputa]ilor prevede: „Per-
soana care, \n afara atribu]iilor de serviciu, afl` de con]inutul unor informa]ii,
date, documente sau activit`]i ce constituie secrete de stat sau intr` \n posesia
lor este obligat` s` anun]e serviciul Serviciul Romån de Informa]ii sau, dup`
caz, s` le predea acestora“. De[i textul se refer` la persoane \ncadrate \n insti-
tu]ii sau unit`]i care de]in sau lucreaz` cu „secrete de stat“ („persoane fizice sau
juridice de drept privat care de]in ori c`rora le-au fost \ncredin]ate secrete de
stat“), dispozi]iile legii nu exclud ipoteza c` orice persoan` care posed` sau
care intr` \n posesia unor documente secrete de stat s` respecte \ntocmai regi-
mul juridic al acestora. De altfel, acela[i text guvernamental stabile[te \n arti-
colul 1: „Ap`rarea secretului de stat constituie o obliga]ie [i o \ndatorire mora-
l` a tuturor cet`]enilor Romåniei, prin care se exprim` fidelitatea fa]` de ]ar`“.
„Transparen]a total` [i controlul prin lege“ privind circula]ia datelor,
documentelor [i informa]iilor de]inute de creator sau depozitari, defini]i ast-
fel prin lege, se stabilesc, \n func]ie de con]inutul [i valoarea lor public`, de
for]a de impact [i de consecin]ele pozitive/negative pe care le determin`.

83
Valorile publice protejate, printr-o riguroas` circula]ie a documentelor
[i informa]iilor, sunt: - siguran]a na]ional`, drepturile [i libert`]ile cet`]eni-
lor, starea fizic` a \nscrisurilor, imaginilor [i actelor de patrimoniu.
Dreptul de a [ti afirm` accesul ne\ngr`dit la toate informa]iile de inte-
res public, concomitent cu ap`rarea demnit`]ii [i integrit`]ii persoanei, pre-
cum [i a memoriei colective. Legea [i con[tiin]a civic` asigur` substan]a de
fond a dreptului de a [ti.

4.2. Accesul la dosare


Dreptul de a [ti se referea, deci, [i la accesul la dosarul/dosarele per-
soanelor fizice [i juridice. Beneficiile [i riscurile le-am re]inut din conclu-
ziile succinte ale anchetei publicistice ap`rute \n revista „Information“.
Accesul la dosare este reglementat \n mod diferit de la ]ar` la ]ar` [i,
\n cadrul federal, de la stat la stat (am consemnat reglementarea interdictiv`
a statului California referitoare la accesul la arhivele serviciilor de eliberare
a permiselor de circula]ie).
Ra]iunile normativiz`rii sunt determinate atåt de valoarea public`/pri-
vat` protejat`, cåt [i de posibile consecin]e, cu un anumit grad de periculo-
zitate pentru individ sau colectivitate, rezultate din modul de utilizare [i fina-
lizare a informa]iei accesibile. Tocmai astfel de criterii au determinat, spre
exemplu, statul California de a schimba regimul juridic al dreptului de acces
la datele din arhivele serviciilor de eliberare a documentelor de circula]ie.
Dac` aceasta este procedura institu]ional` frecvent` [i acceptat`, exis-
t` anumite detalii - permisiv/interdictive referitoare la posibilit`]ile de „se-
cretizare“ la \ndemåna [i a persoanei fizice. Se accept`, \ndeob[te, c` nu-
mele, adresa, num`rul de telefon ale unei persoane sau personalit`]i sunt
publice. |n majoritatea cazurilor, persoana \ns`[i \[i face publice respec-
tivele date. Cartea de vizit` [i cartea de telefon sunt frecvent utilizate pentru
a te face cunoscut, a fi g`sit sau apelat \n probleme publice sau private.
|n aceea[i m`sur`, \ns` persoana se poate prevala de regula confiden]iali-
t`]ii, \n privin]a num`rului de telefon, a adresei [i a numelui propriu. Expresia
utilizat` apare sugestiv`: „telefonul dat la secret“. Este, desigur, dreptul persoa-
nei de a beneficia de confiden]ialitatea de acest tip. Probleme se nasc \n mo-
mentul \n care serviciile de telecomunica]ii asigur` secretul“, dar alte servicii

84
(stare civil`, eviden]a popula]iei, registrul comer]ului, serviciul personal, unit`-
]ile de \nv`]`månt [i perfec]ionare, [coli de [oferi etc.) nu au obliga]ia legal` de
a „secretiza“ datele pe care o persoan` nu dore[te s` le fac` publice sau s`
permit` accesul la ele. |ntrebarea consecutiv` - dac` toate serviciile de]in`-
toare/depozitare de informa]ii personale pot fi obligate, la cererea expres` a
unui solicitant, s` „secretizeze“ datele personale sau familiale?“ - nu poate avea
decåt un r`spuns negativ. Persoana nu poate face un secret din propria-i via]`
\n colectivitate/comunitate. Exist`, cum am ar`tat, date care au un caracter \n
acela[i timp public [i familial (na[terea, c`s`toria, divor]ul, moartea, adresa,
dispari]ia etc.) - date ce modific` raporturile de situare fa]` de ceilal]i. Scopul
„secretiz`rii“ nu a fost „clandestinizarea“ sau disimularea unor calit`]i „se-
crete“ de c`tre solicitant, ci pur [i simplu dorin]a de a beneficia de un statut
„discret“, „anonim“. Singurii r`spunz`tori de „secretul“ unor astfel de date sunt
cei ]inu]i prin \n]elegere/conven]ie/contract s` le asigure protejarea. Faptul de
a intra, ca ziarist, \n posesia datelor de acest tip [i a le face publice nu poate
constitui un „fapt ilicit“, din moment ce legea nu interzice expres acest lucru.
Sistematizarea relativ riguroas` a preciz`rilor de pån` aici ofer` posi-
bilitatea de a delimita normativ dreptul de acces la anumite date, documente
(„dosare“).
Se disting, astfel, cel pu]in trei situa]ii juridice distincte:
- Norme general interdictive - referitoare la date, documente [i infor-
ma]ii „secrete de stat“; norme extensive, opozabile oric`rei persoane romåne
sau str`ine, care intr` \n posesia „secretelor de stat“, altfel decåt permite le-
gea; \nc`lcarea interdic]iei legale atrage dup` sine r`spunderea juridic` a
f`ptuitorului.
- Norme func]ionale - care privesc circula]ia unor documente [i date
de mare \nsemn`tate, calificate astfel pentru valoarea lor intrinsec` (de patri-
moniu), \nainte de a fi declarate (unele) inaccesibile, sau „secrete“. Evoc`m
aici „Fondul Arhivistic Na]ional“, a c`rui utilizare este stabilit` prin lege or-
ganic`. Cu deosebire, Capitolul IV, „Folosirea documentelor care fac parte
din Fondul Arhivistic Na]ional al Romåniei“, din Legea Arhivelor Na]i-
onale, stabile[te când este permis accesul la datele protejate, [i anume:
cercetarea! Interdic]ia legal`, exprimat` sugestiv \n art. 22 („...Nu se dau \n
cercetare“) are o aplicabilitate particular`. Dac`, totu[i, asemenea date ajung
s` fie publicate, legea nu stabile[te „pedepse penale“. Legea Arhivelor Na-
]ionale consider` infrac]iuni sustragerea, distrugerea, degradarea, scoaterea

85
peste grani]`, \nstr`inarea f`r` autorizare... Nu [i publicarea! |ntre „secret de
stat“ [i „cercetare“ exist`, se pare, o diferen]` conceptual` [i jurispruden]i-
al`. Astfel c` divulgarea unor date arhivistice, chiar beneficiare ale dispo-
zi]iilor art. 22, nu constituie infrac]iune; fire[te, cu condi]ia ca intrarea \n
posesie s` nu fi constituit ea \ns`[i o infrac]iune.
- Norme op]ionale - de care persoana se poate prevala, \n anumite con-
di]ii, [i a c`ror respectare, pe baza unor \n]elegeri/conven]ii/contracte preci-
se, se impune p`r]ilor, precum [i \n raporturile acestora cu ter]ii.

Am reluat sistematizarea unor asemenea reglement`ri referitoare la


con]inuturile unor „dosare“, pentru a contura cåt mai exact datele, documen-
tele [i informa]iile dintr-un dosar mai special discutat cu ardoare \n Parlament
[i \n societatea civil`: - dosarul de securitate. |n perioada 1993-1998, s-au
succedat mai multe variante ale proiectului de lege privind accesul la do-
sarele \ntocmite unui \nsemnat num`r de persoane de c`tre vechea securitate.
Dup` mai multe ezit`ri, amån`ri, modific`ri, Senatul Romåniei a adop-
tat o variant` a legii, \n 25 iunie 1998, \naintat` apoi Camerei Deputa]ilor.
Miza „dosarelor de securitate“ a cunoscut o evolu]ie cu subliniate cono-
ta]ii politice, al c`rei animator perseverent a fost mereu senatorul C. Ticu-Du-
mitrescu, fost de]inut politic. Prima variant` a proiectului de lege, din 1993,
viza „fo[tii informatori ai Securit`]ii“; \n 6 iulie 1994, proiectul a fost \nlocuit
cu un altul intitulat „Proiectul de Lege privind dreptul cet`]eanului la propriul
dosar [i deconspirarea Securit`]ii ca poli]ie politic`“. Dup` alegerile din 1996,
a fost \naintat` Parlamentului o nou` variant`, numit` „Legea Ticu-Cerveni“,
votat`, cu modific`ri [i complet`ri, de Senat \n [edin]a din 25 iunie 1998.
Luat` \n dezbatere la Camera Deputa]ilor, varianta Ticu-Cerveni a suferit mo-
dific`ri de substan]`, unele cerute cu insisten]` de ini]iator [i de Alian]a Civic`.
Pentru a se \n]elege mai bine mobilurile [i aspectele de fond ale acestei
delicate probleme, „Romånia liber`“ a avut inspira]ia de a publica, \n supli-
mentul „Aldine“, un documentar intitulat: „De la procesul comunismului la
Legea privind deconspirarea Securit`]ii“, cu un comentariu-sintez` [i cu
cele trei proiecte de legi \naintate Parlamentului. Senatul a votat „Varianta
1998“, c`reia „Romånia liber`“ \i opune „Varianta 1997“.
Citirea textelor, \n cele trei variante prezentate \n documentar este mai
mult decåt l`muritoare, pentru \n]elegerea termenilor [i sensului unei b`t`lii
a dosarelor secrete \n Romånia postdecembrist`. S` re]inem, referitor la

86
pres` [i la personalul din pres`, cåteva propozi]ii din art. 2 („Varianta 1998“,
votat` de Senat). Textul articolului men]ionat este formulat astfel: (1) Pentru
a asigura dreptul de acces la informa]iile de „interes public, orice cet`]ean
romån cu domiciliul \n ]ar` sau str`in`tate, precum [i presa scris` sau
audiovizual` (s.ns.), partidele politice (...) au dreptul de a fi informa]i, la ce-
rere, \n leg`tur` cu calitatea de agent sau de colaborator al fostelor organe
de securitate a persoanelor care ocup` urm`toarele func]ii:
a) - Pre[edintele Romåniei;
b) - deputat [i senator;
c) - membri ai Guvernului, secretari de stat, directori \n minister [i asi-
mila]i ai acestor func]ii;
(...)
p) - membru al Consiliului Na]ional al Audiovizualului
q) - patroni, director, redactor-[ef, redactori \n serviciile publice sau
private de televiziune, de radio sau pres` dup` caz“.
{i mai departe, la litera: „z) persoane cu func]ii de conducere, inclusiv
membri ai Consiliului de Administra]ie, \n regiile autonome, societ`]ile
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum [i \n institu]iile
[i centrele de cercetare [i proiectare“.
|n acest caz, „Varianta 1998“ merge \n exces, practic pe \ntreaga „or-
ganigram` birocratic`“ a ]`rii. {i, poate, n-ar fi cel mai r`u lucru, dac` n-am
constata c`, \n destule \mprejur`ri, „organigrama birocratic`“ cap`t` ten-
sionate conota]ii politice/algoritmice, cam acelea[i din decembrie 1989
\ncoace. |n sensul acesta, art. 2, din „Varianta 1998“ votat` de Senat, poate
fi considerat` excesiv`.
Dezbaterile [i propunerile de modificare din Camera Deputa]ilor au ur-
m`rit, pe de o parte, extinderea verific`rii rela]iilor cu fosta securitate [i la al]i
demnitari \n func]ie sau viitori demnitari (directorii serviciului de Protec]ie [i
Paz`, ai Serviciului de Telecomunica]ii Speciale, judec`torii Cur]ii Constitu]i-
onale, pre[edin]ii Consiliului Concuren]ei, F.P.S., dar [i anali[ti politici, preo]i,
primarii, viceprimarii, ale[ii sau numi]ii \n func]ii publice etc.), iar , pe de alt`
parte, preluarea de la Serviciul Romån de Informa]ii [i de la alte organisme a
gestiunii dosarelor fostei Securit`]i. Proiectul de lege \n discu]ie stabile[te
\nfiin]area unui Consiliu Na]ional pentru studierea arhivelor fostei Securit`]i;
organul executiv al Consiliului va fi Colegiul, numit de Parlament, pe o perioa-
d` de 6 ani; membri Colegiului nu vor putea fi persoane care au f`cut parte din

87
partidele politice (|n prima decad` a lunii iunie 1999, legea dosarelor fostei
securit`]i a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor, r`m\nând \n conciliere mai
multe amendamente, dup` care va fi supus` votului Camerelor reunite ale Par-
lamentului. Dezbateri acut controversate au avut loc pe marginea prevederilor
art. 22, prin care se stabile[te „accesul ne\ngr`dit“ al Colegiului Consiliului,
„cu excep]ia celor care privesc siguran]a na]ional`, potrivit legii“. Conform
variantei votate de Camer`, dosarele care privesc securitatea na]ional` vor fi
stabilite, prin acord, de c`tre Consiliul na]ional pentru studierea arhivelor fostei
securit`]i [i conducerea SRI. Nu vor fi deconspira]i lucr`torii activi din
serviciile secrete [i diploma]ii \n activitate, precum [i fo[tii de]inu]i politici care
au dat decrara]ii sub anchet`).
Accesul la arhive, \n general, la „Arhivele represiunii“ \n special,
dep`[e[te, prin interes [i importan]`, cadrul na]ional.
Consiliul Europei a emis „recomandarea Nr. R (97) referitoare la o
politic` european` \n domeniul arhivelor. |n context, Consiliul Interna]ional
pentru Arhive a numit, \n 1994, un grup de exper]i care s` elaboreze un Cod
etic pentru utilizarea documentelor [i un Ghid al arhivelor represiunii52. Stu-
diul elaborat se refer` la foste institu]ii represive din mai multe ]`ri din
Europa, Africa [i America latin`.
Exper]ii \n arhivistic` afirm`, \ntre altele, „rolul esen]ial al arhivelor \n
perioada de tranzi]ie politic`“, drepturile colective [i individuale ce decurg
din func]iile fundamentale ale arhivelor, normele etice \n sarcina gestio-
narilor arhivelor represiunii etc.
|ntre principiile [i normele etice, pe care ar urma s` le con]in` un cod
de conduit`, ar trebui s` se reg`seasc` urm`toarele: - „Documentele repre-
siunii reprezint` o parte a patrimoniului na]ional; acestea trebuie p`strate
integral pentru a servi ca memento al intoleran]ei, rasismului [i totalitaris-
mului“. - Arhivi[tii sunt executan]ii voin]ei poporului \n timpul procesului
de tranzi]ie politic` spre democra]ie [i trebuie s` se supun` noilor legi adop-
tate. - Drepturile individuale ale victimelor represiunii politice au prioritate
\n fa]a cercet`rii istorice. - Arhivele nu trebuie s` selecteze documentele care
trebuie p`strate pe criteriul valorii lor istorice. - Arhivi[tii nu sunt cenzori. -
Legea stabile[te ce documente pot fi accesibile [i \n ce mod, etc.
|ntre drepturile colective reg`sim: - dreptul popoarelor de a-[i p`stra
integral memoria scris`“. „- Dreptul de a afla adev`rul“. „- Dreptul de a-i
identifica pe cei responsabili pentru crime \mpotriva dreptului omului“. Iar

88
\ntre drepturile individuale not`m: „- Dreptul de a afla despre soarta rudelor
disp`rute \n timpul perioadei de represiune“. „- Dreptul de a cunoa[te natura
informa]iilor de]inute \n arhivele represiunii cu privire la anumite persoane“.
„- Dreptul la amnistie al fo[tilor de]inu]i sau persecuta]i din motive politice“.
De asemenea, dreptul victimelor represiunii la repara]ii, compensa]ii, resti-
tuirea bunurilor confiscate de fostele regimuri represive, \n leg`tur` cu care
arhivele con]in documente l`muritoare relevante.
Termenele de acces la dosare, \n general, la cele de securitate, \n spe-
cial: Pretutindeni, \n lumea democratic`, legiuitorul stabile[te termene de
interdic]ie [i acces, \n func]ie de \nsemn`tatea fiec`rui document, pentru
siguran]a na]ional` [i pentru protec]ia drepturilor omului. Principiul general
este cel al accesibilit`]ii, astfel c` termenele de interdic]ie urmeaz` s` fie
revizuite periodic; documentele a c`ror valoare sau \nsemn`tate contextual`
cunoa[te o sc`dere semnificativ` vor fi integrate circuitului public, astfel
\ncåt, \n timp, termenul ini]ial de acces s` fie devansat de schimb`rile [i
percep]iile \n evolu]ie ale realit`]ii.
Exemplul de referin]` este „Dosarul John Kennedy“, asasinat la Dallas,
\n noiembrie 1963, dosar supus ini]ial, unui embargo de 60 de ani, dar din
care, \n urma revizuirilor, a fost dat` publicit`]ii o cantitate apreciabil` de date.
La noi, Legea Arhivelor Na]ionale stabile[te termenul de 30 de ani,
pentru documentele din Fondul Arhivistic Na]ional. (art. 20, alineat 2: „Docu-
mentele care fac parte din Fondul Arhivistic Na]ional al Romåniei pot fi con-
sultate, la cerere (s.ns.), dup` 30 de ani de la crearea lor. Pentru documentele
la care nu s-a \mplinit acest termen cercetarea se poate face numai cu aproba-
rea unit`]ii creatoare sau de]in`toare“). Termenul nu este imperativ-interdic-
tiv, astfel c`, la cerere, [i \n func]ie de posibilele consecin]e, creatorul sau de]i-
n`torul poate aproba consultarea/cercetarea [i \n`untrul celor 30 de ani.
Reglement`ri tran[ante privesc dosarele \ntocmite de organele de
informa]ii [i cele cu atribu]ii \n domeniul siguran]ei na]ionale. Termenul de
acces inclusiv la arhiva fostului Departament al Securit`]ii Statului este de 40
de ani. Termenul de acces poate fi modificat numai printr-o lege specific`.
Problema termenului de acces la dosarele fostei securit`]i a fost l`mu-
rit` de directorul SRI, dl. Costin Georgescu, \ntr-o scrisoare adresat` pre[e-
dintelui Camerei Deputa]ilor, \n ziua de 7 iulie 1998. Scrisoarea era urmarea
solicit`rii de a prezenta la Biroul Permanent al Camerei Deputa]ilor o situ-
a]ie „din care s` rezulte dac`, din documentele pe care le de]ine acest servi-

89
ciu, exist` deputa]i care au colaborat cu fosta securitate sau au f`cut parte
din structurile acesteia“.
Refuzul de a face cunoscute asemenea date a fost \ntemeiat pe dispo-
zi]iile art. 45 din Legea privind organizarea [i func]ionarea Serviciului
Romån de Informa]ii (nr. 14/1992) care stabile[te: „Documentele, datele [i
informa]iile Serviciului Romån de Informa]ii pot deveni publice numai dup`
trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare“. Termenul men]ionat poa-
te fi \nfrånt numai printr-o nou` lege, \n cazul de fa]`, prin adoptarea proiec-
tului „Legii privind dreptul cet`]enilor la propriul dosar [i deconspirarea
securit`]ii ca poli]ie politic`“ [i dac` viitoare lege va stabili astfel.
Un alt tip de accesibilitate [i transparen]` ne ofer` experien]a Uniunii Eu-
ropene. Revista „Dialog European“ public` un text ce ar putea fi considerat, la
prima citire, pre]ios, dac` n-ar pune cåteva accente ce vizeaz` „unele implica]ii
serioase asupra democra]iei \n cadrul Uniunii“. Este vorba despre accesibilita-
tea limbajului \n care sunt redactate documentele organismului european men-
]ionat, (\n special, cele juridice), precum [i declara]iile (oficiale) pentru pres`
date de unele dintre institu]iile din sistemul UE. Ca „argument de necesitate“
este reprodus` o declara]ie de pres` a Parlamentului European, formulat` ast-
fel: „Compromisul duce la ideea unei Autorit`]i Europene de Reglement`ri
care va deveni obiectul unui studiu aprofundat, ideea portabilit`]ii fiind accep-
tat`, dar nu f`r` schimb`ri [i finan]area unui serviciu universal promovat` de
statele membre \mpreun` cu asisten]a acordat` noilor societ`]i care doresc s`
intre pe pia]`“. Alte exemple, ne sunt oferite de revista „Dialog European“
(texte ale Comisiei Europene, Consiliul de Mini[tri) cu nimic mai lizibile/acce-
sibile. Sesizat de caren]ele de acces la con]inutul [i sensul documentelor,
„Consiliul de Mini[tri a emis o rezolu]ie \n iunie 1993 prin care se cerea
Comisiei s` examineze posibilitatea aplic`rii unei politici a limbajului clar“.
Efectele? „Un document scris cu claritate [i precizie continu` s` fie o raritate“,
afirm` S. Crampton de la Grupul de Consumatori Europeni. („Dialog Euro-
pean“, mai-iunie, 1998/3, pag. 23).
|n finalul capitolului de fa]`, public`m, spre lectur`, sinteze ale unor
limit`ri [i interdic]ii legiferate [i aplicate \n Fran]a, al c`rei sistem
juridic este, \n continuare exemplar. Iar \n partea ultim` a textului vor
fi f`cute [i referiri la unele „reac]ii interdictive“ relativ recente \n An-
glia [i Italia; precum vom prezenta [i un scurt comentariu referitor la
aspecte specifice \n „Freedom of Information Act“ (SUA).

90
4.3. Interdic]ii [i limit`ri
\n legisla]ia francez`53
Textul ce urmeaz`, preluat cu pu]ine modific`ri „se refer` fie la pro-
tec]ia integrit`]ii sau moralului na]iunii, fie la protec]ia secretului judiciar
sau la protec]ia tineretului/minorilor“.
Unele interdic]ii, se subliniaz`, dep`[esc cadrul simplelor informa]ii [i se
folosesc pentru reprimarea propagandei, incit`rilor sau provoc`rilor de orice fel.
|n practic` [i \n perioade normale, aceste dispozi]ii (restric]ii) fac „obiectul unei
largi toleran]e, iar pentru multe din ele urm`rile sunt rare, chiar inexistente“.
I. Se interzice:
a/ Publicarea de [tiri false (difuzarea sau reproducerea), fabricate, falsi-
ficate care tulbur` lini[tea public`; sau sunt f`cute cu rea credin]`;
sau aduc atingere prestigiului na]iunii; sau duc la deturnarea sufra-
giului public; sau la antrenarea absenteismului \n perioade electorale.
b/ Difuzarea de informa]ii, chiar [i exacte, dac` se refer` la:
- informa]ii militare care nu sunt f`cute publice de guvern;
- informa]ii referitoare la secrete ale ap`r`rii na]ionale
- informa]ii care se refer` la stabilitatea monedei na]ionale [i
valoarea fondurilor publice
c/ Publicarea de texte [i imagini care constituie ultraj la bunele moravuri
d/ Publicarea de informa]ii referitoare la activitatea comisiilor de an-
chet` parlamentar`
e/ Publicarea cursului valorilor imobiliare din surse neautorizate
f/ Divulgarea filia]iei de origine a unei persoane care face obiectul
unei adop]ii
g/ Publicarea de informa]ii privitoare la loterii neautorizate.
II. Informa]ii legate de justi]ie:
- Se pedepsesc prin Codul Penal persoanele care \ncearc` s` discredi-
teze o decizie juridic` - \n special prin pres`. Se permit doar comentarii teh-
nice sau ac]iuni care pot conduce la revizuirea sentin]ei.
Se interzice:
a/ publicarea de imagini referitoare la delictul de ultraj la bunele mo-
ravuri, loviri [i r`niri, amenin]area cu moartea - dac` judec`torul o
cere \n scris;
b/ publicarea de elemente care pot permite identificarea victimei
unui viol sau atentat la pudoare, f`r` ca victima s` o cear`;

91
c/ informa]ii prin care s-ar putea exercita presiuni asupra martorilor
sau asupra deciziilor justi]iei;
d/ publicarea de documente \n materie de promovare a propagandei
anarhiste;
e/ publicarea, \naintea deciziei judec`tore[ti, a oric`rei informa]ii pri-
vind constituirea p`r]ilor civile;
f/ publicarea oric`rui act de procedur` criminal` sau corec]ional`
\nainte de a fi citit` \n public;
g/ fotografierea, \nregistrarea dezbaterilor din tribunal (acest lucru
este permis numai dup` \nceperea lucr`rilor procesului [i \n limi-
tele stabilite de lege sau de instan]`);
h/ publicarea de informa]ii de la procesele desf`[urate cu u[ile \nchise;
i/ publicarea de informa]ii din procesele militare.
III. Referitor la minori
Se interzice:
a/ publicarea oric`ror texte sau fotografii permi]ånd identificarea mi-
norilor care [i-au p`r`sit p`rin]ii;
b/ publicarea de texte sau informa]ii privind sinuciderea unui minor,
f`r` autoriza]ie scris` a procurorului Republicii;
c/ informa]ii, ilustra]ii pentru identificarea unui minor cercetat pentru
crime sau alte delicte;
d/ rezumate ale proceselor minorilor delincven]i - nici m`car nume
sau ini]iale;
e/ publicarea \n ziare destinate minorilor de articole sau imagini care
s` pun` \n lumin` favorabil` anumite delicte condamnate de lege.
IV. Referitor la opinii:
Sunt susceptibile de a fi urm`rite:
a/ provocarea direct` a uneia din infrac]iunile urm`toare: furt, crim`,
incendieri, lovituri, incitarea militarilor la nesupunere, chiar dac`
nu au fost urmate de efect;
b/ provocarea de orice fel de crim` [i delict, dac` au fost urmate de
efect, inclusiv tentativ`;
c/ provocarea la dezertare, demoralizarea armatei, a militarilor pentru
a trece \n serviciul du[manului;
d/ propaganda politic` din fonduri nedeclarate;
e/ publicarea, difuzarea [i comentarea unor sondaje referitoare la
alegeri \n timpul s`pt`månii premerg`toare turului de scrutin etc.
(Vezi „Guide du droit de la presse“, CFPJ, Paris, 1987, pag. 69-74)

92
4.4. Semnale din Anglia [i Italia
Interdic]iile franceze, prin amploare [i rigoare, par a fi singulare \n con-
textul european postcomunist. Dincolo de Canalul Månecii, \n Marea Britanie,
ap`reau chiar opinii ce numeau presa francez` „c`]elu[ ascult`tor al institu]iei
politice“. Ocazia unei astfel de iritate apreciari a constituit-o cererea guvernului
britanic de a se \ntocmi un raport privind moralitatea presei. Un raport ce putea
determina \nlocuirea Comitetului de Plångeri |mpotriva Presei cu un tribunal
special pentru delicte de pres`; caz f`r` precedent la Londra54. Schimbarea de
atitudine a guvernului britanic s-a pus pe seama scandalurilor \n serie provoca-
te de dezv`luirile presei vizavi de familia regal`. |ntr-adev`r, ziari[tii au ajuns
pån` \n alcovul coroanei britanice, ba „pån` \n chilo]ii amantei prin]ului
Charles“, cum se exprima cineva. Pare a fi, \ntr-adev`r, un grav exces de curio-
zitate. Totu[i, o astfel de situa]ie decurge din practica publicistic` britanic`, ale
c`rei reguli au impus principiul, clar enun]at \ntr-o interven]ie televizat` de
pre[edintele Comitetului de Plångeri: libertatea de exprimare nu cunoa[te
persoane sau subiecte interzise; „o pres` liber` nu va fi niciodat` amabil`“.
Familiei regale britanice \i st` la \ndemån`, ca oric`rei familii britani-
ce, dreptul de ac]iune \n justi]ie. Revista „The Sun“55 autoarea unor scan-
daluri notorii \n Marea Britanie, a pl`tit pån` acum Casei Regale 124 000
lire sterline, ca urmare a public`rii unor fotografii de familie, a unei scrisori
[i a unui articol \n care se dezv`luia c` prietena prin]ului Andrew petrece
nop]ile la Palatul Buckingham.
Dincolo de r`spunsul la \ntrebarea „Da sau nu via]` privat`?“, r`måne
constatarea, surprinz`toare pentru societatea britanic`, \n general conserva-
toare, c` presa nu accept` tabú-uri, inclusiv \n cazul intimit`]ii Cur]ii Regale.
Presa rupe (\ntrerupe) tradi]ia? A[a se pare.
O situa]ie oarecum asem`n`toare se petrece \n Italia56.
La extraordinara ofensiv` a presei italiene privind Mafia [i corup]ia, a
ap`rut, \nc` de la \nceputul anului 1993, o interesant` ini]iativ` de contraca-
rare! S-a cerut declan[area procedurii de urgen]` pentru desfiin]area Asocia-
]iei Ziari[tilor. Concomitent s-a hot`råt elaborarea unor proiecte de legi ce
pedepsesc cu \nchisoarea pe ziaristul care refuz` s`-[i dezv`luie sursele! |n
special, acest al doilea aspect apare cel pu]in for]at, din moment ce secretul
[i protec]ia sursei de informare (confiden]ialitatea) constituie un principiu [i
o norm` a vie]ii gazet`re[ti, \n general.

93
De altfel, \n Italia, „dialogul continuu pres`-putere“ este o constant` a
vie]ii publice. |n aceea[i m`sur` dezbaterile \n interiorul organismelor de
pres`, pentru g`sirea unor solu]ii deontologice, solu]ii la \ndemåna profesio-
ni[tilor mass-media, se desf`[oar` sistematic. Recent, Ordinul Na]ional al
Jurnali[tilor Italieni [i Autoritatea de protejare a datelor privind persoanele
au elaborat un nou Cod deontologic, \n 13 articole, considerat „mai dur“
(Romånia liber`; 21 august 1998). Interdic]iile privesc nevoia de protec]ie a
minorilor, via]a privat` a persoanelor publice etc.
Dou` aspecte de interes (jurnalistic [i juridic) relanseaz` opiniile [i
controversele pe marginea noului cod: a) Obligarea ziari[tilor de a-[i dezv`-
lui numele [i profesia \n timpul investiga]ilor (se admite, totu[i, incognito-
ul sau „pseudonimul“ \n cazurile \n care gazetarul „\[i asum` un risc pentru
via]`“ sau cånd dezv`luirea profesiei [i identit`]ii pericliteaz` ancheta); b)
Codul deontologic este prev`zut \n textul unei legi adoptat` \n 1996, referi-
toare la protec]ia datelor individuale. Acest al doilea aspect con]ine un
semnal interesant, \n context. Codul deontologic prev`zut/cerut de o lege!
{i, mai mult, de[i cod deontologic - deci lipsit de un aparat de stat punitiv,
sanc]iunea avånd, \n primul rånd, o relevan]` moral` (oprobriul public) - vi-
zeaz` imperativ comportamentul ziaristului: mai aproape de norma juridic`,
decåt de norma moral`/deontologic`. Situa]ia este simptomatic` [i, \n
anumite privin]e, nea[teptat`. Asprimea muncii de pres`, efectele de multe
ori devastatoare ale presei, reac]iile puterii [i ripostele publicistice, la care
se adaug` nevoia unei exigen]e profesionale maxime - au indus ideea unor
coduri deontologice cu accent pe dispozitivul [i sanc]iunea normei.
Sanc]iunile nu sunt, fire[te, penale, dar de multe ori sunt mai dure [i
cu urm`ri mai grave decåt cele penale, putåndu-se ajunge la eliminarea din
profesie.
De altfel, au [i ap`rut legi ale presei \n care, deliberat, au fost trecute
sub efectul constrång`tor (civil/penal) norme deontologice. A[a s-a petrecut
\n Danemarca [i, iat`, apar semnale [i \n Italia.
{i la noi, unul din proiectele de „lege a presei“, elaborat [i f`cut public
\n 1990-1991, con]inea un capitol distinct, intitulat „Codul deontologic al
ziaristului“.
Sunt evolu]ii ce pot duce la o „retragere“ treptat` a normelor juridice,
plauzibil`, \n fond, concomitent cu o autonomizare a cadrului normativ (per-
misiv-punitiv) la \ndemåna profesioni[tilor mass-media.

94
|n tot mai mare m`sur`, ziari[tii accept` [i promoveaz`, inclusiv deon-
tologic [i juridic, rela]ia complementar` libertate-responsabilitate, ca semn
[i garan]ie ale prestigiului profesional. O rela]ie care constituie esen]a \ns`[i
a dreptului de a [ti.

4.5. Acces [i excep]ii \n


„Freedom of Information Act“
Apare sugestiv`, \n context, interpretarea [i reglementarea \n doctrina [i legis-
la]ia american` a dreptului la acces de „una dintre cele mai mari arii infor-
ma]ionale - dosarele federale“, cum scrie Melvin Mencher. Autorul are mereu
\n aten]ie prevederile con]inute de „Freedom of Information Act“ (FOIA). S`
parcurgem textul propus de M.M.:
„Accesul la una dintre cele mai mari arii informa]ionale - dosarele federale -
a fost limitat pån` cånd Congresul a elaborat, \n 1966, „Actul libert`]ii de
informare“. Acest act, [i importantele amendamente aduse pån` \n 1975, au
deschis accesul la milioane de pagini din dosarele federale. FOIA („Freedom
of Information Act“) reglementeaz` dreptul publicului de a avea acces la
dosarele Executivului, cu 9 excep]ii. Aceste excep]ii \i \mpiedic` pe reporteri,
sau pe oricine altcineva, s` examineze impozitul pe venit, documente secrete
vitale siguran]ei [i ap`r`rii na]ionale sau politicii externe, scrisori \n interiorul
institu]iei sau alte materiale considerate „sensibile“... |n 1975, noi amenda-
mente dau Cur]ii Federale dreptul de a reanaliza dosarele clasate (analizate
deja [i acceptate pentru a fi f`cute publice) pentru a se asigura c` analiza lor a
fost corect f`cut`, [i stabilesc un termen \n care Agen]ia trebuie s` aprobe sau
s` resping`, dup` caz, o solicitare de a citi un dosar.
„Mercury News“ din San Jose, California, a solicitat FBI-ul, pe baza acestui
„Act al Libert`]ii de Informare“, materiale care s` demonstreze c` Pre[edin-
tele Ronald Regan a fost, spre sfår[itul anilor ‘40, informator FBI.
Documentele ob]inute de c`tre ziar l-au identificat pe Regan ca fiind agentul
„T-10“ [i demonstrau faptul c` el [i so]ia sa „au furnizat FBI-ului nume de
actori despre care ei au crezut c` f`ceau parte dintr-un grup procomunist“.
„Mercury News“ a mai descoperit \n dosarele FBI c` scriitorul John Steinbeck
a fost h`r]uit de FBI ani \n [ir sub acuza]ia c` ar fi fost implicat \ntr-o mi[care

95
muncitoreasc` protestatar`. Steinbeck a scris „The Seeds of Wrath“ care a
ob]inut Premiul Pulitzer pentru literatur` \n 1940.
Pentru a folosi dreptul la informa]ie oferit de FOIA, solicitantul trebuie s`
identifice agen]ia care de]ine informa]iile. Dosarele sunt \mp`r]ite pe domenii,
acestea aflåndu-se la agen]ia care se ocup` de acel domeniu.
Ghidul este „U.S.Government Manual“ care poate fi ob]inut de la biroul de
publica]ii al Guvernului. Cererea, clar formulat`, trebuie trimis` biroului
FOIA al Agen]iei. Nu este nevoie ca solicitantul s` men]ioneze \n cerere de ce
are nevoie de acele informa]ii, dar \n unele cazuri aceast` men]iune simplific`
lucrurile. Solicitantul poate cere nota de plat` \n avans. Scrisoarea de inten]ie
trebuie s` men]ioneze c` cererea este f`cut` „conform drepturilor oferite de
Actul Libert`]ii de Informare, 5 U.S.c. 552“.
FOIA cere ca Agen]ia s` r`spund` unei cereri \n termenul de 10 zile lucr`-
toare, iar \n cazul unui apel administrativ \n 20 de zile lucr`toare. Agen]ia are
dreptul s` prelungeasc` aceast` perioad` de timp cu 10 zile \n „circumstan]e
neobi[nuite“ (dac` este nevoie s` coopereze cu alte Agen]ii pentru a ob]ine
acele informa]ii). Dac` Agen]ia nu reu[e[te s` furnizeze informa]iile cerute \n
timpul stabilit, cel care a apelat la serviciile Agen]iei poate s` o cheme \n in-
stan]`. Dac` Agen]ia demonstreaz` c` au existat \ntr-adev`r „circumstan]e
excep]ionale“ [i c` face tot ce poate pentru a ob]ine informa]iile solicitate,
Curtea poate s`-i aloce Agen]iei \nc` un interval de timp pentru a c`uta
informa]iile.
Cel care formuleaz` o cerere FOIA trebuie s` [tie cui s` se adreseze (care
agen]ie e posibil s` se afle \n posesia informa]iilor). Solicitantul trebuie s` nu-
measc` explicit ce informa]ie vrea. Dac` nu dai o descriere clar` a informa]iei
de care ai nevoie, Agen]ia te va contacta pentru clarific`ri.
Trebuie ca solicitantul s` limiteze cererea la ceea ce are nevoie cu adev`rat.
Dac` vei formula „toate informa]iile privitoare la...“, Agen]ia va avea nevoie
de un timp mai lung pentru a selecta toate informa]iile“.
(Melvin Mencher, „News reportering and Writing“, \n „WM. C. Brown
Publishers, 1991“; versiunea romåneasc` de {tefania Mihai).*

*) Comentariul lui Melvin Mencher argumenteaz` \n favoarea unui


studiu privind tradi]ia [i experien]a american` \n domeniu - bazat pe Amen-
damentul Unu, Freedom of Information Act [i Privacy Act - pe care sper`m
s`-l putem elabora [i publica, \n perioada urm`toare.

96
Capitolul 5
POSIBILITATEA UNEI PARADIGME
NORMATIVE A COMUNIC~RII (DE
MAS~)

5.1. Argumente de \ntâmpinare


Tenta]ia unei paradigme normative a comunic`rii de mas` r`måne o
urgen]`, atåta vreme cåt informa]ia poate determina comportamente, ini]ia-
tive, decizii (diverse/contradictorii), cu mobiluri adesea greu de detectat, de
calificat. {i, mai ales, determinante, \n chip esen]ial, pentru condi]ia uman`.
}elul declarat al demersului este acesta: Nevoia unei paradigme nor-
mative (deontologice [i juridice), care s` regleze [i s` impun` (cånd e po-
sibil) un comportament public persoanelor, institu]iilor [i colectivit`]ilor, \n
m`sur` s` asigure continuitatea [i continuarea unor valori perene, s` asigure
traversarea perioadelor radicale sau a tranzi]iilor ambigue, contradictorii,
riscante. Paradigma normativ` pe care \ncerc`m s` o identific`m vizeaz`,
deci, perioadele schimb`rilor radicale, perioade ce pun la \ncerc`ri disperate
oameni, institu]ii, norme de via]` [i de supravie]uire, destinul istoric \nsu[i.
|n situa]iile limit`, valorile de existen]` pot fi salvate [i printr-o auto-disci-
plinare normativ`, prevalent`, \n fa]a pr`bu[irilor politice, sociale,
institu]ionale (inclusiv ale legila]iei [i justi]iei). Paradigma normativ` a

97
acestor \nprejur`ri se origineaz` \n stratul profund, legitim, al convie]uirii
(„comuniunii“, K. Jaspers).
Paradigma normativ` constituie o solu]ie de ultim` instan]`, o discipli-
nare auto-impus`, \n \mprejur`ri radicale, [i numai pentru acele \mprejur`ri.
Sau, poate, numai o tehnic` de salvare, \n \mprejur`ri excep]ionale? Poate.
Dificultatea paradigmei normative const` tocmai \n „incontrolabilul“
informa]ional, profesat cu subtilitate de brain-trust-menii comunic`rii. Ata-
cul informa]iei, posibil \n toate straturile (sociale, psihologice, mentale), re-
la]ioneaz` individul [i colectivit`]ile umane cu riscuri de multe ori insolubi-
le; cu „abandonarea de sine“, cånd individualitatea suport` consecin]ele unei
crize acute de identitate, concomitent cu pierderea solidarit`]ii comunitare.
Informa]ia controlat` atenteaz`, \n aceea[i m`sur`, la individualitate [i co-
lectivitate, cum tot atåt de bine poate reabilita individualit`]i [i colectivit`]i
uitate, ignorate, frustrate.
Drama devine fapt, cånd jocul „plus-minus“ mediatizat r`måne la dis-
pozi]ia subiec]ilor activi ai comunic`rii (Emi]`torul, \n primul rånd) [i cånd
numai anumite efecte, simboluri, „mituri“ sunt urm`rite, impuse.
N-am vrea, prin decupaj negativ, s` acredit`m informa]ia ca un grav
pericol social, de[i adesea chiar a[a este. Informa]ia, comunicarea sunt [i
r`mån fluxul regenerator al oric`rei ordini [i organiz`ri socio-umane. Or,
tocmai pentru c` sunt ceea ce sunt, presiunea pentru control [i suprema]ie
creaz` tensiuni extraordinare.
Imperiile nu mai sunt extensive, terestre, ci „impulsive“, aeriene. O
bun` frecven]` [i o bun` audien]` (cu un satelit fixat la apogeu) pot deci-
de/ucide milioane [i milioane de a[tept`ri, pot pustii imense teritorii,
printr-o relativ simpl` „politic` de programe“. Cum, de asemenea, pot im-
pune un „model“, un „look“, un nou centrum mundi...
Lumea \[i caut` o nou` paradigm` prin care s` fie dep`[it impasul
ra]ional [i limitele „materiale“ ale cauzalit`]ii. Lumea actual` nu pare a ac-
cepta popasul prea \ndelungat \n cåmpul incognoscibilului, \n zona tranzi]i-
ilor cronicizate de e[ecul „dialecticii materiei“. Informa]ia nou` va trebui s`
fie, \n cele din urm`, eliberat`, fie [i numai pentru a \nlesni noua paradigm`,
noua solu]ie de continuare. {tiin]a, religia, magia sunt puse \n rela]ii de con-
vergen]`, considerate necesare [i benefice, pentru „ecua]ia“ existen]ial` a
urm`torului mileniu. Intui]ia este solicitat` acolo unde determinismul nu
mai poate continua.

98
Textul de fa]` nu p`r`se[te nici o clip` starea de ipotez` de lucru, de
tentativ` recuperatorie a posibilei paradigme normative, pe care o tr`im
instinctiv (\n special, \n momente radicale) [i o privim reticent (norma
impune inclusiv libert`]ii!), \n \mprejur`ri stabilite, normale.

Pentru a face o diferen]iere prin substan]` \ntre paradigma normativ`


a comunic`rii de mas` [i seria de „paradigme ale comunic`rii de ma-
s`“, s` urm`rim prezentarea sistematic` a acestor din urm`, \n avizata
interpretare a profesorului Ioan Dr`gan. Reputatul profesor bucure[-
tean analizeaz` paradigmele comunic`rii de mas` \ntr-o desf`[urare
cronologic`: - paradigma psihologic` (behaviorist`) - func]ional`
(Lazarsfeld) - tehnologic` (McLuhan). Sunt relevate particularit`]ile
fiec`rei construc]ii paradigmatice, care sunt rezumate astfel: modelul
psihologic - comunicarea este \n]eleas` unilinear; cu sens unic, „o
rela]ie univoc` [i mecanic`“; modelul func]ionalist - propune o abor-
dare diferit` a actelor comunic`rii; accentul pe „Receptor“ ([i nu pe
„Emi]`tor“, cum se \ntåmpl` \n modelul psihologic); „Receptorului“ i
se ofer` mesajele pe care le dore[te, le a[teapt`; „mesajele dorite“ se
stabilesc pe baza unor sondaje prealabile, \n func]ie de care se elabo-
reaz` mesajul de transmis. „|n abordarea func]ional` - scrie prof. Ioan
Dr`gan - conceptele de echilibru, simultaneitate, interdependen]`
structural` a indivizilor [i a componentelor sociale (...) vor lua locul
principiului determinist clasic al cauzalit`]ii unilineare“...; modelul
tehnologic, din seria celor post-func]ionaliste, re]ine pentru prim-
planul demonstra]iei, disponibilit`]ile tehnologiei \n realizarea mesa-
jului, \n celebra expresie „mesajul este media“ (mai precis suportul
scriiturii, al \nregistr`rilor fonice sau video). Profesorul Dr`gan pre-
zint` [i cele trei etape (ere) ale comunic`rii, \n istoria omenirii, astfel:
1) o er` tribal`, oral`, cånd sim]urile se aflau \ntr-o stare comunica]io-
nal`, armonic` („echilibrul gamei senzoriale“ - dup` expresia lui
Marshall McLuhan); 2) era Gutenberg, cånd, odat` cu apari]ia tiparu-
lui, se produce „dezechilibru gamei senzoriale“, ca urmare a preemi-
nen]ei sim]ului v`zului fa]` de celelalte patru sim]uri; 3) era electroni-
c` ale c`rei performan]e (text/imagine/sunet/simultaneitate/multisen-
sualiate etc.) ar fi \n m`sur` s` faciliteze „reg`sirea echilibrului pierdut
al gamei senzoriale“, cum tot McLuhan se exprima. (Ioan Dr`gan,

99
„Paradigme ale comunic`rii de mas`“, Casa de editur` [i pres` „{AN-
SA“ SRL, Bucure[ti, 1996).

5.2. Ce pare a fi [i ce este cu adev`rat...

Dac`, \n general, paradigma se define[te ca o sum` de cuno[tin]e sau


o concep]ie acceptat` de un grup informal \ntr-o activitate specific`, para-
digma normativ` nu este doar acceptat`, ci obligatorie pentru cei ce intr` sub
inciden]a canoanelor comunic`rii de mas`. Definitorii pentru paradigma
normativ` sunt pozitivitatea ei manifest`, starea elaborat`, de „produs“, re-
zultat dintr-o activitate pre-meditat`, activitate ce fixeaz` \n \n]elesuri pre-
cise termenii rela]iei. Caracteristica paradigmei normative este dat` de inva-
rian]a termenilor/conceptelor ce o compun, de un imobilism semantic impus
de rigoarea comportamentului [i deciziei unor subiec]i, \ntr-o situa]ie dat`.
|n mod implicit, paradigma normativ` urmeaz` structura triadic` a normei
(morale sau juridice). Paradigma normativ` lucreaz` \n real, \n phisis [i mai
pu]in/deloc \n metaphisis.
|n sfera paradigmei normative se lucreaz` cu identit`]i precis contu-
rate, cu „biografii“, cu „dosare de cadre“ (de personal, dar [i cu imagini, fo-
tograme, structuri textuale, „puneri \n pagin`“, limbaje nonverbale, semne
tipografice etc.). Indiferent de elementul structural discutat/analizat (Emi]`-
tor, Mesaj, Canal, Receptor, Semnal), din factura ra]ional` [i rela]ional` nu
lipsesc antecedentele contributive, mobilurile, circumstan]ele, consecin]e,
efecte (benefice, malefice), calificarea (legal`, moral`), factorii favorizan]i
sau defavorizan]i, \n numele cui, cu ce scop etc, etc.
Paradigma normativ` este un avertisment ante-factum [i o sentin]`
pentru fapte similare din viitor. Previne asupra exigen]elor [i riscurilor (mo-
rale [i juridice) ale unui traseu, arbitreaz` comportamentul subiec]ilor pe
traseul vizat, valideaz`/invalideaz` rezultatele/consecin]ele. Definit` astfel,
paradigma normativ` apare mai apropiat` de un posibil „control“ al propriei
lumi/al spa]iului informa]ional vizat. Ceea ce ar fi, probabil, prea mult, fie
[i \n cadrul celui mai riguros registru paradigmatic. Totu[i, o defini]ie a
paradigmei, propus` de E. Hankiss arat` astfel: „...Conceptul de paradigm`
este folosit \n sensul unei configura]ii de idei [i credin]e, mituri [i elemente

100
de cunoa[tere empiric`; valori [i norme care, laolalt`, ajut` oamenii \n anu-
mite perioade istorice [i contexte sociale s` interpreteze [i s` controleze
(s.ns.) propria lume \ntr-un anumit mod“. Func]ia de „control“ oferit` para-
digmei d` na[tere unor interpret`ri circumspecte mai ales dac` se refer` la
„propria lume“ [i nu \nl`tur` senza]ia unei „lumi sistematizate“, supuse con-
trolului total, ce nu poate fi uitat` u[or. Comparativ, paradigma normativ`,
de[i dispozitiv`, \ncearc` s` salveze „o lume“, un univers, o sum` de valori
[i nu s` controleze.
Paradigma normativ` este filtrul social al calit`]ii [i adecv`rii comuni-
c`rii interumane, al comunic`rii de mas`, \n special. Structura paradigmei
normative este monografic`, realist`...
Esen]a comunic`rii este dat` de „biografiile senzoriale“ ale „Emi]`to-
rului“ [i „Receptorului“. Pentru a avea loc o comunicare efectiv`, biografiile
senzoriale ale celor doi „poli“ ar trebui s` coincid` sau s` nu con]in` diferen-
]e sesizabile \n cadru comunica]ional convenit.
Similitudinile „biografice“ nu \nseamn`, \ns`, [i raporturi de simila-
ritate...
Emi]`torul pare a fi \ntotdeauna \ntr-o pozi]ie de favoare, practic, \n
orizontul de a[teptare al Receptorului. Mesajul este a[teptat, este cerut, este
dorit. Rela]ia Emi]`tor-Receptor apare ca o necesitate stringent`, dar [i ca o
dorin]`, f`r` \ndeplinirea c`reia rela]ia bidirec]ional`, reciproc`, treneaz`
\ntr-un soi de tånjire, \ntr-o amånare existen]ial`. Nevoia de informa]ie, de
mesaj, a devenit un drog al lumii actuale; lumea a devenit infodependent`,
eminamente subiectiv` („sentimental`“). Aproape f`r` s` ne d`m seama [i
contrar ra]ionalismului triumf`tor, ne domin` erotica mesajului necesar,
suntem \nfrån]i de nostalgia reciprocit`]ii, practic de nostalgia imaginii
noastre \n oglind`.
Putem vorbi de o adev`rat` erotic` informa]ional`, tensionat` de do-
minan]a imaginii, cu deosebire \n deceniile opt-nou` ale acestui secol. Ele-
mentele psiho-afective (suferin]` atroce, copii \nfometa]i sau sfårteca]i de
gloan]e, hoarde scheletice din nu [tiu ce „Sahel“, handicapa]i, abandona]i,
droga]i, viola]i, perverti]i, etc, etc) fac parte din recuzita sigur` a succesului
comunic`rii dirijate (emo]ionale). Aceea[i grij` pentru expresie, privire,
gestic`, vestimenta]ie, tonalitatea [i timbrul vocii, anturaj, biografie, „lupta
cu s`r`cia“, eroismul mamei p`r`site [.a.m.d.

101
Recuzita erotic` a devenit ingredientul indispensabil al prepar`rii me-
sajului. Emi]`torul (corect spus Produc`torul) posed` (trebuie s` posede)
tehnologia psihotronic` destinat` „transcod`rii“ unit`]ilor informa]ionale
\ndreptate spre ]inta bine cunoscut`, bine studiat`, bine format`: - „spre ini-
ma publicului“.
Emi]`torul \[i va modera ini]iativele astfel \ncåt s` asigure Receptorului
inclusiv „o anumit` protejare fa]` de schimb`ri nedorite“58, cum corect obser-
va doamna Gina Stoiciu, \n lucrarea „Orient`ri opera]ionale \n cercetarea
comunic`rii de mas`“. Tocmai a[a fiind, este dificil s` se stabileasc` autono-
mia real` psiho-afectiv` a Receptorului \n raporturile cu Emi]`torul, \n aria
mediului socio-cultural \n care se produce comunicarea. Doamna Stoiciu
crede c` „sistemul de referin]` al Receptorului este organizat \n termeni de
preferin]` [i este constituit ca o re]ea care selecteaz` fiecare element nou, \n
func]ie de semnifica]ia sa“. {ansa Receptorului ar putea consta \n posibilita-
tea de a-[i organiza el \nsu[i „termenii de referin]`“ [i de a-[i selec]iona \n
condi]ii de relativ` independen]`, „fiecare element nou“. |n realitate, Recep-
torul prime[te, se afl` \n a[teptare, efortul s`u fiind de a descifra, de a decoda
cåt mai exact con]inutul propus. Reac]ia de feed-back nu-i \mbun`t`]e[te
foarte mult soarta. Receptorul trimite Emi]`torului ceea ce crede c` a \n]eles,
cel mai adesea doar consecin]ele [i posibilele remedieri \n zona de impact.
Altfel spus, receptorul transmite ceea ce \n]elege [i accept`, \i face
pl`cere [i dore[te s`-l exprime, la råndu-i.
Comunicarea, \n aceast` faz` a erod`rii sentimentelor umane, con-
comitent cu matematizarea (cuantificarea) suportat`, pare a resuscita latura
fenomenologic` a realit`]ii socio-umane, o resuscitare, \n fond, \n sensul
gåndirii husserliene. Pare a prevala cum s-a observat, efortul „de a sesiza,
prin intui]ie („Wesenschau“), esen]ele, adic` semnifica]iile ideale a tot ce
este“. |n logica gåndirii lui Husserl, doctrina „social`“ a lui Max Scheler
subliniaz` c` aceasta (socialul) „are ca baz` comunicarea afectiv` de cuno[-
tin]e [i, \n principal, simpatia \n]eleas` ca un Mitgelfühl, o participare la
sentimentele altuia“. {i, mai departe, „simpatia este o condi]ie a \ntregii so-
ciabilit`]i“. (Vezi [i J. Habermas: Cunoa[tere [i comunicare, Ed. pol., 1983).
Comunicarea, \n prezent, dominat` de impasul grav - ra]ional, rela]io-
nal [i sentimental - \i rezerv` Receptorului condi]ia pasiv`, \n a[teptare,
reac]ia sa de bidirec]ionalizare a mesajului e[uånd, \n cele din urm`, \n
bucuria de a fi \n]eles ceea ce i s-a transmis [i \n dorin]a de a-i fi identificate

102
reac]iile, ra]ionamentele, opinia sa. Altfel spus - se produce o dulce iluzie a
sinelui.

Paradigma normativ` precede paradigma comunica]ional` („Ce trebu-


ie spus?“) [i-i legitimeaz` finalitatea („Cu ce scop?“). Paradigma normativ`
se reg`se[te \n premiza celei comunica]ionale [i-n consecin]ele pentru altul,
\n aria postopera]ional`. Paradigma comunica]ional` ]ine, \n aceea[i m`sur`,
de realitate [i virtualitate, de ra]iunea, dar [i de dorin]a de a comunica ([i de
a te comunica), pe cånd paradigma normativ` se legitimeaz` prin corectitu-
dinea implic`rii \n procesul comunica]ional (inten]ia, buna-credin]`, veridi-
citatea, respectul demnit`]ii [i identit`]ii persoanelor [i institu]iilor, nedefor-
marea faptelor, refuzul calomniei, dreptul la propria imagine etc.). Paradig-
ma normativ` urm`re[te un comportament moral [i legal, pe cånd paradig-
ma comunica]ional` vizeaz` corecta receptare a mesajului preg`tit. Paradig-
ma normativ` este complementar` celei comunica]ionale, verific` [i legiti-
meaz` („legalizeaz`“) toate fazele preg`tirii, transmiterii, recept`rii [i
retransmiterii mesajului. Paradigma normativ` are un caracter interogativ,
\ntreab` subiec]ii implica]i \n mesaj [i \ntreab` asupra norma-(lit`]ii) fiec`rei
faze sau cuantific`ri paradigmatice: - |ntreb`ri adesea retorice, fire[te, din
moment ce comportamentul este prestabilit, normat, iar con]inuturile
(mesajele) sunt supuse unei relativ riguroase grile de oportunitate.
Fiecare „verig`“ a paradigmei comunica]ionale (SURSA - MESAJ -
EMI}~TOR - SEMNAL - CANAL - RECEPTOR - MESAJ - UTILIZA-
TOR) este supus` unui chestionar de probitate [i legitimitate, chestionar ale
c`rei \ntreb`ri sunt generate de contextualit`]ile faptelor, ideilor, opinilor
supuse sistemului probatoriu. Oricum, chestionarul va trebui s` con]in`, \n
orice situa]ie ne-am afla, cåteva constante restrictive: probitatea sursei, orga-
nicitatea mesajului (raportat la disponibilit`]ile sursei), legitimitatea Emi]`-
torului, autenticitatea semnalului, adecvarea canalului, inalteritatea (re)sem-
nalului, integritatea Receptorului, opera]ionalitatea (re)mesajului, disponibi-
litatea Utilizatorului. Fire[te, nu to]i operatorii propu[i sunt obligatorii,
pentru fiecare sau oricare chestionar. Exist` cazuri cånd \ntregul lan] comu-
nica]ional poate fi verificat normativ prin constatarea ([i extrapolarea) pro-
bit`]ii. La fel pot opera organicitatea, legitimitatea, autenticitatea. Important
[i obligatoriu este de a [ti s` identifici, s` aplici [i s` verifici, cu un coefi-
cient minim de eroare, moralitatea [i legalitatea mesajului, a comunic`rii.

103
Paradigma normativ` este instrumentul legal, la \ndemåna unei instan-
]e a onoarei profesionale ce face dreptate informa]iei de pres`, comunic`rii
de mas`, \n general.
Interogatoriul normativ este adaptat fiec`rui reper al „lan]ului paradig-
matic“: - verifici cu \ntreb`ri statice, contextuale, sursa, mesajul; verifici cu
\ntreb`ri dinamice, biografice, subiec]ii (Receptor, Emi]`tor, Utilizator),
aplici grilele proprii fiec`rei faze comunica]ionale - astfel \ncåt r`spunsul
final s` fie \n logica silogismului rezultat din realitatea investigat`. Poate p`-
rea surprinz`toare pruden]a cu care ocolim sintagma „adev`rul comunicat“,
dar, dincolo de caracterul prin defini]ie subiectiv al paradigmei comunic`rii
de mas`, evaluarea trebuie s` ]in` seama de marea diversitate de situa]ii \n
care se afl` informa]ia: „informa]ia de eclav`“, „informa]ia care \nchide“,
„informa]ia pervers`“ etc. Vorbim adesea de situa]iile \n care informa]iei nu
i se pretinde s` fie adev`rat`, moral`, real`, ci, pur [i simplu, constatabil`.
Comunicarea de mas` lucreaz` cu informa]ii ce dau contextelor, rela]iilor, so-
ciabilit`]ilor o semnifica]ie (mai) generalizant`, o semnifica]ie public`. Infor-
ma]ia relev` ceea ce se \ntåmpl` ([i c` se \ntåmpl`) [i nu neap`rat adev`rul
sau neadev`rul celor \ntåmplate. Singurul adev`r cert al informa]iei de pres`
const` \n confirmarea c`, \ntr-adev`r, cåndva, undeva, cineva a spus, a f`cut
sau nu a f`cut ceva. Harold Lasswell \nsu[i crede c` paradigma comunica]io-
nal` poate fi exprimat` \n propozi]ia: „Cineva spune ceva despre altcineva59.
Paradigma normativ` elimin`, prin \ns`[i natura func]iei [i a
instrumentelor la dispozi]ie, probabilitatea comportamental` [i de con]inut
din „lan]ul paradigmatic“. Normele juridice [i morale nu las` loc ambigui-
t`]ilor [i imponderabilelor, acelor „se pare c`“, „din surse \n general bine in-
formate“ etc. etc. Paradigma normativ` verific`, argumenteaz`, calific`,
\ncadreaz` premizele generale [i specifice ale mesajului vizat, valoarea de
fapt public, mobilurile, securitatea recept`rii \ntocmai a mesajului, buna-
credin]`, inten]ia vinovat`/nevinovat`, con[tiin]a consecin]elor.
|n aceast` faz` preliminar` vor fi clar conturate: - valoarea public` a
faptelor (ideilor, opiniilor); - legitimitatea Emi]`torului („ biografia“ social`,
profesional`, moral-juridic`); - mobilul real, scopul mesajului.
|ntr-o a doua faz` (s`-i spunem a „administr`rii probelor“), esen]ial`
va fi matricea op]ional` a subiec]ilor comunic`rii [i valoarea contextual` a
probelor/argumentelor. „Matricea“ op]ional` poate fi relativ u[or de identi-
ficat, prin analizarea filozofiei politice [i de via]` a subiec]ilor. Aceasta, \n

104
m`sura \n care lucrurile se opresc la op]iunea politico-moral`. Trebuie s`
observ`m, \ns`, cum mass-media transcend nu numai grani]e geografice sau
astronomice, ci [i idealurile terestre: - pe deasupra tuturor filosofiilor, op]i-
unilor [i diversiunilor posibile.

5.3. O „schem`“ de lucru


A ajuns, oare, procesul evolutiv global ([i individual/na]ional) \n sta-
diul \n care este nevoie de-a se c`uta nu doar o alt` paradigm`, ci o paradig-
m` controlat`? O paradigm` premeditat`, destinat` continu`rii [i continuit`]ii
calit`]ii fiin]ei, \n fa]a impasului ra]ional [i existen]ial, atåt de acut resim]it?
Investiga]iile febrile, \n stare de urgen]`, par a semnala imparativul unei
solu]ii noi, a unei solu]ii de continuare, rezistent` \n fa]a oric`rei „dialectici“
pervertite, a oric`rui tip de pr`bu[ire paradigmatic`. Discursul teoretic risc`
solu]ii radicale, ispititoare formal/speculativ, optimiste, dar nu total ferite de
un scepticism insinuat de o cauz` ipotetic`, påndite de capcanele unei (po-
sibile) dialectici regresive, poate de ceea ce scepticii numeau regressus in
infinitum; viziuni f`r` cauz`. Totu[i, noile viziuni radicale par a fi rezultate
ale „sufoc`rii ra]ionale“ (de tip cauzal, determinist) constatate azi cu deose-
bire \n ra]ionamentul culturii europene. Astfel c` recursul la „supra-ra]ional“
(la ira]ional?) apare nu tocmai ilogic, absurd. Cel pu]in formal.
Pe ce fundal configur`m noua paradigm` normativ` - noul reflex nor-
mativ recuperator?
Este o \ntrebare disperat` care nu a[teapt` nep`rat r`spuns, cât o
atitudine \n fa]a previziunilor conceptuale [i, dac` vre]i, socio-consensuale
pe care post-modernitatea le accept` \n exces. Ra]ionamentul european, de
tip cartezian/iluminist, este pus \n cauz` atât de ra]iuni profetice (ispititoare,
coerente), cât [i de o mistic` speculativ` de tip istorist, prin recurs la
regresivitate. Normativitatea \ns`[i - de tip [tiin]ific, moral [i chiar juridic -
pare a ceda \n fa]a noilor ofensive declarat re-ordonatoare, predictive. Nu
lipsite, \ns`, de un realism formal, sus]inut implicit de dezordinea realului ([i
a ra]ionalului).
Comunicarea, ca act esen]ialmente uman, intelectiv, pare a fi confis-
cat` \n aria subsumat` unui scop funciarmente pervers: convertirea op]io-

105
nal`. Riscul totalitarismului informa]ional ([i „op]ional“) exist` [i poate fi
(este!) puternic sprijinit de resursele teroriste ale mass-media.
Paradigma normativ` astfel de efecte poate identifica [i califica. Re-
flexele normative - necondi]ionate, imanen]iale - se sesizeaz` din oficiu, \n
chip analitic, selectiv. Paradigma normativ` nu respinge noua realitate, ci o
interogheaz` [i propune o sanc]iune, fie [i preliminar`.
...|ntrebarea era: „Pe ce fundal configur`m noua paradigm` normati-
v`?“ Nu vom vorbi, fire[te, despre loviturile date „ra]ionamentului european“
de r`zboiul „chirurgical“ din Kosovo sau de cele din Cecenia, Bosnia etc., cel
pu]in atâta vreme cât \nc` n-au fost \ngropa]i to]i mor]ii... fizici [i „meta-
fizici“. Vom ilustra cromatica de fundal cu trei variante teoretice sugestive,
pentru \ncerc`rile st`ruitoare de construc]ie a noii paradigme („ordini“)
terestre.
Ra]ionamentul „new age“, spre exemplu, propune ruperea lan]ului ra-
]ional cartezian, practic refuzul principiului cauzalit`]ii. Substitutul determi-
nismului se origineaz` \ntr-o idee sintetizatoare, \n care „[tiin]a [i mistica
ajung \ntr-o corela]ie holistic`, ceea ce abia \nseamn` dep`[irea dualismului
erei Pe[tilor [i \nf`ptuirea monismului holistic al erei V`rs`torului (era \n
care ne afl`m - n.ns.). Unii autori apreciaz`, nu f`r` un anume temei, c` „
noua er` aduce cu sine o retroversiune a procesului post-cartezian de alie-
nare ra]ionalist-secularist`“. Aceast` concep]ie nou` ar favoriza „o promo-
vare masiv` a concep]iei holistice, \n care \[i g`sesc un loc important astro-
logia, zenbudhismul, bioritmica, psihocultele, ufologia, terapia re\ncarn`rii,
parapsihologia, vr`jitoria etc. etc.“. Ideea holistic` este v`zut` ca „ideea
sistemului unic integrat cosmosului, incluzånd omul, societatea, istoria,
natura terestr` [i istoria ei“, idee extras` [i din zborul p`s`rilor, cititul \n
palm`, \n cafea, interogarea mor]ilor, interpretarea viselor, „adic` a tuturot
fenomenelor desf`[urate \n spa]iu [i timp“61.
Nu intr`m \n discu]ia de fond a mi[c`rii „New Age“ (interesant`, ve-
hement sus]inut` sau contestat`), o semnal`m pentru rolul ce [i-l asum`
\ntr-o perspectiv` paradigmatic` pe care o argumenteaz` st`ruitor. Intere-
sante sunt, \n context, observa]iile profesorului Virgil Nemoianu, cånd \n-
cearc` s` r`spund` la \ntrebarea: Ce este mi[carea New Age? Profesorul
Nemoianu invoc`, la \nceput, afirma]ia geostrategului Edward Luttwak,
formulat` astfel: „\n realitate nu mai avem decåt trei op]iuni \n viitor - uma-
nismul secular, fundamentalismul [i New Age“. |ntre acestea, „Noua Er`“

106
(New Age) [i-a cristalizat cåteva idei sugestive: „...Discipolii New Age cred
\n sacralitatea deplin` a universului \n toate p`rticelele sale, divinizeaz`
omul, omenirea, natura, cred adesea \n transmigra]ia sufletelor, aprob` din
plin ocultismul, spiritismul [i tot soiul de forme de magie [i ghicitori (\n
c`r]i, \n cafea etc.), vor unificarea tuturor religiilor lumii (cu accentul pe
hinduism [i budism)“. De[i profesorul Nemoianu nu este un adept al „Noii
Ere“, considerånd c` este un fenomen care „trebuie privit cu suspiciune [i
\ngrijorare“, se mir`, totu[i, de atrac]ia pe care o exercit` \n råndul intelec-
tualilor romåni („Medita]ia transcedental`“) [i chiar apreciaz` c` noua teorie
nu con]ine „numai lucruri rele“60.
Tenta]ia teoriilor transformiste rezid`, \n ultim` instan]`, \n impasul
cauzal evident, teorii care nu par a reu[i, cel pu]in deocamdat`, s` rup`
„zidurile Ierihonului ra]ional“ (B. Wurtz). Aceasta chiar dac` omul, azi, nu
se mai reg`se[te sub scutul unei norme, al unei metode de a tr`i. Recursul la
metod` a devenit tot atåt de contestat [i blamat ca [i refuzul metodei, \n
urm` cu mai bine de dou` secole. Or, \n momente de un asemenea impact,
comportamentul ira]ional, a-cauzal, poate (ar trebui) s` fie controlat de un
comportament instinctiv, inoculat, \n timp, de uzan]e [i norme acceptate/asi-
milate/tr`ite. Un comportament bazat pe un reflex normativ!... Paradigma
normativ` un astfel de reflex \ncearc` s` construiasc`.
Este [i motivul invoc`rii fenomenului „Noii ere“, ca mi[care cu ap`-
sate tenta]ii paradigmatice globale, inclusiv de tip normativ; este [i motivul
pentru care vom urm`ri imediat tentativa sinergetic` propus` de regretatul
eseist I. P. Culianu, precum [i supozi]iile conflictuale lansate de Samuel
P.Huntington [i concentrate \n sintagma „ciocnirea civiliza]iilor“.
Un act aproape temerar \[i propune regretatul I. P. Culianu, cånd
\ncearc` s` explice evolu]iile istorice prin relevarea „imagina]iei“ omene[ti.
„Magicianul“, autor al unor opera]iuni „ie[ite din comun“, este comparat cu
omul de [tiin]`, iar rezultatele sale cu realiz`rile [tiin]ei [i tehnologiei mo-
derne. Iat` premisa major`: „Magia [i [tiin]a, reprezint` \n ultim` instan]`,
ni[te nevoi imaginare, iar trecerea unei societ`]i cu dominant` [tiin]ific` se
explic`, \n primul rånd, printr-o schimbare a imaginarului“61. Autorul o spu-
ne [i mai tran[ant, odat` cu precizarea ]elurilor c`r]ii sale: - de a examina
transform`rile la nivelul imaginarului \nsu[i mai curånd decåt la nivelul
descoperirilor [tiin]ifice! Deplasarea \n imaginar schimb` sensibil substan]a
supus` analizei, imaginea devenind materia urm`rit` \n structura [i conse-

107
cin]ele-i manifeste. Fragilitatea materialului prelucrat, efemeritatea st`rii
(volum, „chip“, durat`), \n sfår[it, diferen]ele [i enorma diversitate de per-
cep]ii nu pot contracara supozi]iile „populare“ (\n special) spre p`relnic,
ambiguu - spre fantome ale realului. I. P. Culianu repune \n circula]ie, sur-
prinz`tor chiar [i pentru speciali[tii domeniului, lucrarea lui Giordano Bru-
no - „De vinculis in genere“ - \n care se demonstra riguros (!) manipularea
individului [i a maselor prin intermediul fantomelor (simboluri, semne,
semnale) - cu un grad ridicat de contribu]ie a imaginarului - o adev`rat` ma-
gie a realului.
Gånditorul romån vede solu]ia \n simbioza „[tiin]` - religie - magie
(ocultism)“, prin resuscitarea [i valorizarea resurselor [tiin]elor [i practicilor
oculte, f`r` a abandona rezultatele psiho-sociologiei [i ale psihanalizei.
Magia manipul`rii apare, totu[i, \n marginile unui realism atroce. „...Magi-
cianul din De vinculis este prototipul sistemelor impersonale de mass-media,
al cenzurii indirecte, al manipul`rii globale [i al brain-trust-urilor ce-[i
exercit` controlul ocult asupra maselor occidentale“. Giodano Bruno observa
perfect cum magicianul (manipulatorul) „trebuie s` ]in` seama de toat` com-
plexitatea a[tept`rilor subiec]ilor, (...) o cunoa[tere perfect` a subiectului [i
dorin]elor sale, f`r` de care nu poate exista leg`tura, vinculum“.
Cånd completeaz` [tiin]a cu magia, cu imagineria, Culianu pare preo-
cupat de demontarea mecanismelor manipul`rii (a[a cum au fost utilizate \n
perioada renascentist` [i modern`), precum [i de noile [i de viitoarele
„silogisme“ ezoterice ale c`l`uzitorilor, afla]i deja \n laboratoarele de lucru
(folose[te \n cåteva rånduri chiar sintagma „brain-trusturi“). Culianu \n-
cearc` s` contracareze, prin deconspirare, crizele de-acum [i de mai tårziu -
crizele de comunicare, morale - [i nu s` promoveze „modele“ noi.

|n alt plan [i cu o posibil` izbitur` mult mai puternic` asupra resortu-


rilor existen]ei globale ac]ioneaz` noii strategi geopolitici. De[i promoveaz`
un ra]ionalism cu sånge rece, cinic, „scenariile“ lor nu sunt cu totul altceva
decåt cele propuse (sugerate, implicite, explicite) de ezotericii sau de ra]io-
nali[tii de idealuri, cum l-am putea numi [i pe regretatul nostru compatriot,
I. P. Culianu.

Ce propune, \n fond, domnul Samuel P. Huntington, \n studiul s`u


„Confruntarea civiliza]iilor?“. Foarte pe scurt [i exact: „existen]a unui con-

108
flict cultural \ntre civiliza]ii care va deveni predominant \n viitor“ („Foreign
Affairs, nr. 3/1993). N-ar fi urgent de obiectat, dac` studiul n-ar apar]ine
directorului „Institutului pentru Studii Strategice J. M. Olin“ al Universit`]ii
Harvard [i n-ar constitui rezultatul proiectului acestui institut, proiect
intitulat „Contextul de securitate \n schimbare [i interesul na]ional ame-
rican“, am`nunte oferite nu \ntåmpl`tor de revista „Foreign Affairs“. |n
plus, ne atrage aten]ia „Interna]ional Harold Tribune“, articolul „este deseori
citat la Washington ca noul articol X“; acela[i ziar reaminte[te un alt text al
lui Huntington pentru Comisia Trilateral`, „\n care explica faptul c` demo-
cra]ia occidental` este amenin]at` serios de comunism, fiindc` \i lipse[te
voin]a [i moralul“; iar „I. H. T.“ conchide: „{tim ce s-a \ntåmplat de fapt“.
{i dac` acest „[tim“ a fost legat de \ncordarea excep]ional` a voin]ei [i
moralului occidental \ncåt comunismul a disp`rut pur [i simplu, ca sistem,
de pe scena european`, va trebui s` \n]elegem c` r`zboaiele \ntre civiliza]ii,
\n fapt confesionale vor re\ncorda voin]a [i moralul noilor protagoni[ti ai
mileniului III? Domnul H. este destul de exact: „Dac` va avea loc urm`torul
r`zboi mondial, va fi un r`zboi \ntre civiliza]ii“62.
Concluzia domnului Huntington este de-a dreptul nostradamic`:
„Confruntarea dintre civiliza]ii va fi ultima faz` a evolu]iei conflictului din
lumea modern`“.
Confrunt`rile viitorului vor avea drept miz` identitatea civiliza]iilor,
iar conflictele vor ap`rea „de-a lungul linilor care separ` aceste civiliza]ii“.
Este vorba de 7 sau 8 civiliza]ii majore: cea occidental`, cea confucian`, cea
japonez`, cea islamic`, cea hindus`, cea slavo-ortodox`, cea latino-ameri-
can` [i, poate, cea african`, apreciaz` specialistul american. O confruntare
posibil` \n care Romåniei \i revine partea ei de tragedie, cum s-a \ntåmplat
mai mereu \n momentele de confrunt`ri europene [i mondiale. |mp`r]irea
Europei este motivat` astfel: „Cum \mp`r]irea dup` criterii ideologice a
disp`rut a reap`rut o divizare a acestora \ntre cre[tinismul occidental, pe de-
o parte [i cre[tinismul ortodox [i islamismul, pe de alta. Cea mai semni-
ficativ` linie de \mp`r]ire a Europei, a[a cum a spus William Wallace, ar
putea fi grani]a de la Est a cre[tinismului occidental din anul 1500. Aceast`
linie merge de-a lungul actualei grani]e dintre Finlanda [i Rusia [i dintre
statele baltice [i Rusia, trece prin Belarusia [i Ucraina, separånd partea ves-
tic` [i catolic` a Ucrainei de partea estic` ortodox`, apoi cote[te spre vest,
separånd Transilvania de restul Romåniei (s.ns.), trece prin Iugoslavia

109
aproape de-a lungul liniei ce separ` \n prezent Croa]ia [i Slovenia de restul
Iugoslaviei“. Din nou ne påndesc „proiec]ii subiective“, proiec]ii, „impe-
riale“, de care nu suntem cu nimic vinova]i [i ale c`ror consecin]e avem
toate [ansele s` le suport`m, cu jertfe pentru care nu suntem \ntru totul pre-
g`ti]i - jertfele arbitrariului, ale abuzului de istorie.

Recursul la ra]iune, la luciditate ofensiv` nu trebuie s` mai \ntârzie!


Criza global` impune o privire global`. Profesorul Radu Florian, \ntr-o carte
cu titlu sugestiv, „Criza unei lumi \n schimbare“, ne ofer` surpriza unor
ini]iative „normative“ la nivel de sistem, la nivel global, deci, ca alternativ`
sigur` la primejdiile mari ale crizei, inclusiv \n ]`rile dezvoltate63. Profesorul
Florian r`måne consecvent \n c`utarea remediilor \n`untrul realului, \n sfera
economicului, \n structura „]esuturilor sociale“. Este selectat un paragraf
sugestiv din cunoscutul economist G. Ackermann („Le Débat“): „N-ar tre-
bui regåndit, f`r` o idee apriori, un sistem de reguli acceptabile (s.ns.) pen-
tru to]i, pionierii primelor revolu]ii industriale [i noii aspiran]i la bog`]ie,
pentru a asigura prosperitatea lor paralel`?“.
Autorul francez citat, la fel [i profesorul Florian, vizeaz` un sistem de
reguli, de acomod`ri la nivel planetar, cu r`sfrångeri directe asupra organi-
z`rii politice, economice, sociale. Reguli deduse din constat`ri [i progno-
z`ri; deduse ra]ional, deliberat, prin suprapuneri de variante, atent delimitate
[i combinate, [i care „nu pot fi produse de måna invizibil` a economiei de
pia]` mondiale“.

|n economia textului de fa]` [i ca argument pentru concluzia vizat`,


re]inem nevoia de reguli, altfel spus: - interven]ia reglatoare, direct`, a „fac-
torului subiectiv/instinctiv“, \n timp de criz`. Func]iile [i disponibilit`]ile de
autoreglare, de[i nu dispar cu totul, r`mån operatorii, decisive, \n perioadele
regenerative [i cresc`toare, sau \n perioadele de consolidare a optimului
(func]ional).
{i \nc` un lucru de precizat: ponderea [i necesitatea factorului subiec-
tiv - reglator, la nivel global (economic, politic, social), fa]` de ponderea [i
necesitatea aceluia[i factor la nivel comportamental (moral [i juridic); la
nivelul atitudinii fa]` de...

110
Premisa regulii, a normei, la nivel sistemic, comport` cåteva preciz`ri
obligatorii. Mai \ntåi, a/ nevoia de a identifica regulile de proces (sociale,
morale etc.), a[a cum au fost cristalizate de un sistem anume, \n condi]ii
specifice, concomitent cu valorizarea a ceea ce (mai) poate fi preluat, asimi-
lat; activizarea, deci, a energiilor schimb`rii - naturale - \n raport cu structu-
rile [i con]inuturile intrinseci ariilor socio-umane vizate.
Apoi, b/ diferen]ierea fa]` de regulile deliberate, proprii reglement`ri-
lor normative, de prevenire [i coerci]ie (dreptul pozitiv). |n fine, c/ reg`sirea,
aprecierea [i insertarea uzan]elor morale, a cutumei [i mentalit`]ilor \n
evolu]ii care \[i pot schimba priorit`]ile, accentele, mijloacele de aplicare, \n
func]ie de intensitatea momentului, de provoc`rile istoriei.
Consemn`m, a[adar, o triad` recuperatorie \nl`untrul c`reia intuim
raporturi [i condi]ion`ri multiple, cu „particip`ri“ [i efecte diferen]iate ale
celor trei componente, dependente, \n ultim` instan]`, de natura [i for]a
stimulilor ce preseaz` \n/asupra structurii ca atare... Perioadele limit`, a[a
cum putem considera [i Revolu]ia Romån` din decembrie ‘89, favorizeaz`
o mai corect` cånt`rire a ponderilor [i priorit`]ilor, o mai realist` identificare
a preeminen]ei uneia sau alteia din componentele triadei, precum [i a
„rolurilor“ ce revin componentelor \mpinse de tensiunile etapei \n plan
secund. |n asemenea perioade radicale, triada propus` „crap`“ ca un fruct
r`scopt, opera]iunile revolu]ionare/radicale supunånd organismul social la
„disec]ii“ pe viu, nu \ntotdeauna cu inten]ia de a recupera ce se mai poate
recupera din ruinele unei societ`]i \n lichidare. Riscurile pot pune \n cauz`
triada \ns`[i (poate cel mai nefast eveniment \n via]a unor colectivit`]i/na-
]iuni/popoare). Pentru c` a lichida triada normativ`, \n totalitatea sa, ar
\nsemna lichidarea resorturilor de voin]` [i credin]`, inclusiv acele planuri
largi [i \ndelung sedimentate, pe fundalul c`rora s-au constituit identit`]i [i
mesaje de cultur` [i civiliza]ie, de aspira]ie moral` [i na]ional`, ce pot asi-
gura supravie]uirea biologic` [i continuarea \n lume a oamenilor [i
culturilor. Cu atåt mai mult cu cåt, \n \mprejur`ri radicale, se produce o
reordonare instinctiv` a componentelor triadei, o estompare, pån` la
„\nghe]are“, a uneia/unora [i o puternic` energizare a aceleia/acelora
chemate \n linia \ntåi de „strig`tul“ clipei.
Altfel spus, triada normativ` \ns`[i reac]ioneaz` ca o structur` - o
reac]ie de ap`rare, \n primul rånd, dar [i de posibil` re-generare/revitalizare
a constantelor identit`]ii.

111
Ipotez` de lucru: - Ce s-a \ntåmplat cu „triada“, \n vårtejul atåt de
puternic inhibant al Revolu]iei Romåne din decembrie 1989? |n prima faz`,
\n primele ore [i zile (totul s-a petrecut atåt de vijelios!), Bucure[tii au fost
decupa]i din „tabloul general“, intrånd \n ac]iune factorii haotici, pertur-
batori, anihilan]i) ai enclavei. Triada a c`zut, la Bucure[ti, \ntocmai cum
c`zuse la Paris \n 1789. |ncepea o alt` lume. Paradoxal, \ns`, \n momentele
\n care s-a anun]at anularea structurilor de putere totalitare (ceau[iste), cånd
lozincilor „Jos dictatorul!“, „Jos tiranul!“ li s-au ad`ugat [i „Jos comunis-
mul!“, „Jos bol[evismul!“ etc., deci tocmai atunci cånd prima component`
a triadei a fost scoas` din „jocul social“, urmat` imediat de anihilarea
aproape total` a bazelor juridice de sistem (a doua component`), tocmai
atunci poate fi consemnat` o trezire aproape brusc`, \n mijlocul unei realit`]i
vehemente, ostentative.
|n a[teptarea concluziilor necesare, vom observa cum, \ntr-un moment
cånd comunicarea de mas` avea nevoie de un suport de credibilitate real` -
\n momentul unor pr`bu[iri (autentice sau „scenarizate“) - au ap`rut energi-
ile [i factorii de activare a componentei paradigmatice care a sprijinit ie[irea
din tunelul „apocaliptic“, ie[irea din enclava acuzatoare, distructiv`. S-a
produs activarea uzan]elor [i obi[nuin]elor istorico-morale, greu \ncercate
de uzurp`ri, n`v`liri, pustiiri, frecvente \n spa]iul romånesc64; s-au revita-
lizat cutumele r`bd`rii [i \ncråncen`rii de a supravie]ui; s-au adaptat mo-
mentului reflexele [i practicile, deturnate sau estompate un lung r`stimp, de
„folclorul“ inerent de sistem. |n asemenea \mprejur`ri, dimensiunea cutumi-
ar` a existen]ei socio-statale, relevat` de prof. Ion Deleanu, apare plauzibil`
\n chip semnificativ.

(*)
Finalizarea textului printr-o reprezentare grafic` a paradigmei norma-
tive a comunic`rii de mas` nu poate sc`pa, desigur, de formalismul (inclus)
unor astfel de \ncerc`ri. Conceptul \nsu[i de paradigm` are \n]elesuri
diferite: - de la opinia lui Kuhn, dup` care paradigma este „ceea ce \mp`rt`-
[esc membri comunit`]ii [tiin]ifice [i, reciproc, o comunitate [tiin]ific` este
compus` din oameni care \mp`rt`[esc o paradigm`“, pån` la „schem`“,
„concep]ie“, „model de explorare“ etc.
Considera]iile de pån` aici - practic, un traseu al dramei informa]iei [i
inform`rii, \n diverse ipostaze politice, sociale, istorice - permit un prim lan]

112
(schematic), \ntr-o desf`[urare ce ar putea ar`ta astfel (dup` modelul C.
Shannon - W. Weaver):
Cine? |n numele cui? Cu ce scop (mobil)? Cu ce consecin]e? Ce
sentin]`?
Descrierea fiec`rei verigi a „lan]ului comunica]ional“ ar impune un
adev`rat rechizitoriu, \n care s-ar integra considera]ii normative (morale,
politice, juridice) cu componente partizane, surprinse \n tabloul de ansamblu
al vie]ii sociale. Mai ales c` analiza paradigmei normative impune delimit`ri
[i a[ez`ri ale subiec]ilor [i mesajelor \n contexte veridice, adesea \n derulare
rapid`. Or, tocmai pentru a evita un adev`rat proces (cel pu]in de inten]ie) [i
urmånd tehnicii propuse de Harold Lasswell de a promova concizia \n sfera
comunic`rii, vom propune o simplificare ce poate favoriza calificarea mai
rapid` a autenticit`]ii mesajelor, ca [i traseul dintre comunicator (Emi]`tor)
[i perceptor (Receptor), \ntr-o rela]ie paradigmatic` restrictiv`, practic
obligatorie. Ar fi suficiente dou` dintre verigile „lan]ului“: 1/ CINE? cu des-
crierea, aici, a exponen]ilor normei publice (morale sau juridice); reprezen-
tativitatea; \nscrierea sau nu a acestora \n orizontul de a[teptare al publicului
(popula]iei) etc. 2/ CU CE SCOP (MOBIL)? cu observarea motiva]iilor
transpersonale(sau organiza]ionale) ale mesajului; ce se preia, ce se \nl`tur`,
cu ce destina]ie; organicitate/subiectivitate \n proiectarea rela]iilor interuma-
ne [i de sistem; rolul obi[nuin]elor, al cutumei [i mentalit`]ilor; legitimarea
mobilurilor de resorturile existen]iale consecutive (fondul spiritual funda-
mental care legitimeaz` sau nu „combina]iile“ socio-culturale succesive,
ra]ionåndu-se ceea ce se \nscrie organic \n via]a popoarelor [i na]iunilor).
Altfel spus: CINE? - reprezint` AUTORITATEA
CU CE SCOP (MOBIL)? - reprezint` INTEN}IA,
rela]ie \n care AUTORITATEA [i-a cå[tigat legitimitatea printr-un real pro-
ces socio-genezic; INTEN}IA decide viabilitatea [i veridicitatea Autorit`]ii.

Paradigma normativ` a comunic`rii de mas` apare ca o constant` a


rela]iilor interumane [i ca un filtru al moralit`]ii [i veridicit`]ii mesajelor.
Paradigma normativ` calific` sau descalific` principalul protagonist al
normativiz`rii [i (normaliz`rii) comunic`rii, cu argumente ce ]in de ansam-
blul [i de particularit`]ile ariei luate \n considerare. |n momentele de
cump`n`, cånd resorturile politice, sociale [i juridice ale ansamblului sunt
surpate sau ignorate, paradigma normativ` (cu recurs la tradi]ie [i cutum`)

113
\ncearc` s` se impun` [i s` impun` un anumit comportament, o conduit`
legitim`: reflexul comportamental normativ!
Paradigma normativ` nu este infailibil`; r`måne, \ns`, \ntotdeauna un
instrument de lucru, \ntr-o lume \n care normalizarea constituie, orice s-ar
\ntåmpla, un reper de via]`.

114
Capitolul 6
PRELIMINARII LA EVOLU}IA
GÅNDIRII JURIDICE ROMÅNE{TI
PRIVIND INFRAC}IUNEA (DELICTUL)
DE PRES~

6.1. Posibilitatea unor noi \n]elesuri


{ansa oric`rui demers relativ la infrac]iunea de pres` rezid` \n posibi-
litatea de a deduce - altfel decåt ne-am obi[nuit - geneza [i manifestarea, \n
cauz` [i \n fapt, a ilicitului penal \n general, a celui publicistic, \n special.
Muta]iile produse de societatea informa]iei, constat`m u[or, sunt de ordin
real [i virtual; sunt de ordin mental mai degrab` decåt social; sunt, prin con-
secin]`, de ordin aperceptiv [i normativ. (De ordin normativ/comportamen-
tal \n chip evident). Nu este o prea mare exagerare [i nici lips` de temei,
dac` spunem c` ne comport`m tot mai mult mental/virtual [i tot mai pu]in
real/social. Norma juridic` nu poate [i nu trebuie s` ocoleasc` aceast` nou`
realitate, cu atåt mai mult cu cåt ocup`, de pe acum, o pondere precump`-
nitoare \n existen]a uman`; \n ordonarea rela]iilor interumane.
Exist`, a[adar, premise indubitabile de promovare a unor noi \n]elesuri
juridice, \n tentativa de configurare a caracteristicilor diferite ale infrac]iunii

115
(delictului) de pres`, precum [i a structurii de sine st`t`toare a acesteia. Cå-
teva abstrac]iuni preliminare pot fi oportune [i, \n parte, l`muritoare:
- Tipologic, infrac]iunea de pres` („mediatic`“, \n chiar substan]a ei
manifest`) nu poate fi o infrac]iune ca oricare alta, o „infrac]iune de drept
comun“;
- Morfologic, infrac]iunea de pres` (insult`, calomnie etc.) este de
pres` [i nu „prin pres`“. (Faptele sunt exclusiv de pres` [i se produc \n \n-
tregime \n pres`);
- Psihologic, infrac]iunea de pres` se origineaz` [i evolueaz` \n aria
mental`; este, prin defini]ie, un fapt/act de gåndire („f`r` obiect material“).
Mai departe:
- Premisa clasic` a normativit`]ii ([i a comportamentului normativ)
rezist` tot mai pu]in \n fa]a societ`]ii informa]iei (informa]ionale) - real` [i
virtual` \n acela[i timp - societate ce \mpinge premisa/cauza normativit`]ii
\n pre-social, \n primordial, parc` tot mai aproape de Verbul genezic. (Nu-i
vorba doar de o metafor`).
- Vinov`]ia se deduce, de pe acum, atåt din ra]iunea programat`, cåt [i
din instinctul tematizat, prin recurs [i la tehnici subliminale, la psihotehnici,
sp`larea creierului etc.
- Natura implacabil transgresiv` a informa]iei disloc` structuri con-
ceptuale, institu]ionale, comportamentale, pe un traseu novator, de care
trebuie s` se ]in` seama \n elabor`rile normative ([i paradigmatice), pe care
le semnal`m [i/sau le tr`im efectiv.
...Sunt acestea semne de necontestat ale schimb`rii de fond [i ale pre-
zen]ei nemijlocite a noilor cauze (informa]ionale) \n realitatea zilei de azi;
reg`site, firesc, \n noul concept de ordine juridic`.
|n paginile ce urmeaz`, vom relata un traseu semnificativ al gåndirii
juridice romåne[ti \n domeniul reglement`rilor de pres`, al c`rui start s`-l
constituie Constitu]ia din 1923, iar fini[ul (tranzitoriu) Constitu]ia din 1991
[i interesantele/novatoarele ini]iative [i armoniz`ri legislative, din perioada
tranzi]iei romåne[ti postdecembriste, \n atåtea feluri inedite65.
Vom spune de la \nceput c` realitatea mediatic` romåneasc` este,
efectiv, armonizat` cu realitatea european`, cu societatea informa]iei („la
societé de l’information“), cu ale c`rei resurse paradigmatice se afl` \ntr-o
continu` reac]ie de adecvare. Coresponden]ele cu lumea actual` („post-
modern`“) sunt sub semnul similitudinilor, al „convergen]elor eficiente“.

116
Vom spune, de asemenea, c` evolu]ia gåndirii [i comportamentului nor-
mativ romåne[ti, \n aria comunic`rii de mas`, au fost [i sunt de o nea[teptat`
[i continu` intensitate, inclusiv \n dramatica perioad` totalitar`, cånd r`buf-
nirile libertare n-au lipsit din aria presei (Adrian Dohotaru, Octavian Paler,
Mircea Dinescu, P.M. B`canu, Anton Uncu, Mihai Creang` etc.).

6.2. Infrac]iunea (delictul) de pres`


- \ntre comun [i „sui-generis“
|n anul 1927, la patru ani de la adoptarea unei Constitu]ii de referin]`
\n Romånia, profesorul [i eminentul jurist Vespasian Pella public` un studiu
de mare valoare \n epoc`, actual [i azi, intitulat simplu: „Legea presei“66.
Ponderea \n text o de]ine problema calific`rii infrac]iunii de pres` din per-
spectiv` constitu]ional` [i doctrinar`.
|n chiar frazele de \nceput, profesorul Pella enun]` con]inutul [i
dificultatea definirii no]iunii de delict de pres`: „|ncepånd cu chestiunea pre-
ciz`rii no]iunii delictului de pres`, - voi aminti c` exist` dou` teorii:
a) Teoria delictului de pres` considerat ca delict sui-generis
b) Teoria opus` care concepe presa ca un simplu mijloc de executare
a oric`rei infrac]iuni, mijloc ce nu poate da \n nici un caz un caracter special
delictului de pres`“.
{i, imediat, profesorul Vespasian Pella atrage aten]ia asupra absen]ei
argumentului decisiv (constitu]ional), pentru o opinie tran[ant` \n fa]a celor
dou` teorii: „Nici una din constitu]iunile existente nu precizeaz` propriu-zis
no]iunea delictului de pres` [i nici nu stabilesc vreun criteriu de distinc]iune
pe care s`-l poat` avea \n vedere legiuitorul ordinar“. Solu]ia ar fi rezolvarea
acestei „dificult`]i“ \ntr-o viitoare lege a presei.
|n l`murirea chestiunii, prestigiosul autor invoc` raportul parlamentar
al cunoscutului profesor [i jurist interbelic Constantin Dissescu, raport asu-
pra proiectului Constitu]iei din 1923. Constantin Dissescu, la fel cu profeso-
rul Pella, apreciaz` c` textele constitu]ionale „nu caracterizeaz` delictele de
pres`, nici nu le calific` politice sau nu“ (s.ns.).
Totu[i, raportul Dissescu lanseaz`, implicit, un reper de diferen]iere a
delictului de pres` fa]` de delictele de drept comun. {i anume, posibila cali-

117
ficare politic` a delictelor de pres`. |n faza respectivelor dezbateri constitu-
]ionale, C. Dissescu precizeaz` neutru: „Ce delict se comite prin pres` r`-
måne de stabilit“, precizare ce atrage aten]ia asupra condi]iei juridice diferite
a faptelor de pres` ilicite.
|n plan juridic, Raportul Dissescu distinge dou` feluri de delicte de pres`
- „unul principal, care st` prin el \nsu[i, [i altul accesoriu, care serv` altui de-
lict“. Observ`m f`r` dificultate cum profesorul accept` „realitatea“ celor dou`
teorii, \n timp ce nici personal [i nici prin textele constitu]ionale nu acord`
infrac]iunii de pres` (cel pu]in delictului principal) condi]ia de delict sui-generis.
|ncearc`, totu[i, o „eugenizare“ a conceptului de delict de pres`. Enumer`,
astfel, „o serie de infrac]iuni ordinare (ce) se pot comite cu ajutorul presei“, dar
care „trebuie s` r`mån` \n afar` de categoria delictelor de pres`“, \ntre care:
complicitatea prin instruc]iuni date autorului unei escrocherii, provocarea la
duel, \nsu[irea de nume sau de titluri false, amenin]`rile contra persoanelor sau
propriet`]ilor, manopere tinzånd la urcarea sau sc`derea pre]ului produselor [i a
efectelor publice, organizarea de [antaj [i greve, falsificarea de documente“.
Constitu]ia din 1923, invocat` de profesorul Pella, va face referire
expres` la delictele de pres`. Articolul 26, alin. 4, este redactat astfel:
„Delictele de pres` se judec` de jura]i, afar` de cazurile aci stator-
nicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun:
a) Delictele ce s-ar comite \mpotriva Suveranilor ]`rii, Principelui
Mo[tenitor, membrilor Familiei Regale, {efilor Statelor Str`ine [i reprezen-
tan]ilor lor;
b) |ndemnurile directe la omor [i rebeliune, \n cazurile cånd nu au fost
urmate de execu]iuni;
c) Calomniile, injuriile, difama]iile aduse particularilor sau func]io-
narilor publici oricari ar fi atin[i \n viea]a lor particular` sau \n cinstea lor
personal`“67.
Concluzia profesorului Pella: „...Legiuitorul constituant a avut \n ve-
dere anume delicte speciale de pres`, c`rora, prin chiar textul Constitu]iei,
le-a creat un regim special de responsabilitate [i de represiune“. Astfel,
legiuitorul ordinar urmeaz` s` aleag` \ntre dou` posibilit`]i: a) „definirea
delictului de pres`“ [i, prin aceasta, situarea (acestuia) \ntr-un regim juridic
diferit (special), \n compara]ie cu infrac]iunile de drept comun; b) „enume-
rarea limitativ`“ a infrac]iunilor de drept comun; b) „enumerarea limitativ`“
a infrac]iunilor considerate delicte de pres`, solu]ie posibil` [i plauzibil`,

118
c`reia art. 26 din Constitu]ia din 1923 \i confer` anumite posibilit`]i prac-
tice, chiar dac` nu foarte tran[ant.
Autorit`]i \n materie de drept public, cum sunt profesorii Paul Negu-
lescu [i George Alexianu68, \n „Tratat de drept public”, parcurg traseul re-
gimului libertar al presei \n Europa, de la „Declara]ia drepturilor omului [i
cet`]eanului” (1789), pån` la Constitu]ia din 1923 [i, mai \ncoace, la Codul
Penal Romån din 1936. Este luat drept martor [i \nceput al presei libere
europene articolul 11 din Declara]ie, redactat astfel (traducerea momentu-
lui): „Libera comunicare a cuget`rii [i opiniilor este unul din drepturile cele
mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci s` vorbeasc`, s` scrie, s`
imprime liber, fiind obligat s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i \n cazurile
determinate de lege”69.
Cu promptitudine [i oarecum delimitativ, profesorii Negulescu [i Ale-
xianu precizeaz`: „Constitu]ia noastr` (din 1923 - n.ns.) s-a ab`tut de la
acest text [i a venit s` inoveze, precizånd c` sanc]iunile trebuiesc prev`zute
\n codicele penal (...) Textul declara]iei drepturilor omului era mult mai ge-
neral [i deci mai cuprinz`tor”. (n.ns.)
Argumentele aici consemnate clarific`, mai mult decåt ne-am fi
a[teptat, statutul special al presei [i, prin aceasta, afirmarea ei ca un „forum
al popoarelor moderne” [i „un reactiv contra oric`rui exces de putere”. Este
adev`rat c` \n pagina urm`toare a tratatului autorii precizeaz` circum-
stan]ial: „Orice libertate, dac` este ne]`rmurit`, duce la abuz [i vat`m`
interesul general”. Dar aceasta este o chestiune de viziune proprie. Impor-
tant este s` observ`m cum presa european` ([i romåneasc`), odat` cu
principiile Revolu]iei franceze, impuse treptat \n \ntreaga Europ`, \[i
define[te [i \[i afirm` nu numai rolul libertar, ci [i institu]ional; \[i impune,
\n fapt, prezen]a sectorial`, cum am spune azi, \n ansamblul vie]ii politice
[i sociale [i al institu]iilor publice. O activitate public`, cu un tot mai mare
impact, navigånd \ntre „libera comunicare a cuget`rii [i opiniilor” [i
„posibilul abuz de libertate”; \ntre con]inutul „mult mai general [i deci mai
cuprinz`tor” al marilor principii [i rigoarea reglement`rilor constitu]ionale
sau, mai aplicat, a celor din „codicele penal”. |ntre aceste limite sunt
plasate [i reglement`rile de ordin delictual, c`rora Constitu]ia din 1923 le
asigura baza legal` pentru o posibil` reglementare organic` (o lege a
presei), dar care nu-[i g`sesc decåt o par]ial` concretizare \n Codul Penal
din 1936 (r`spunderea civil` [i penal` [i primirea \n instan]` a celor

119
urm`ri]i, „\n ordinea legal` a responsabilit`]ii, stabilit` de Constitu]ie”, s`-i
declare pe cei r`spunz`tori \n locul lor).
O lege a presei nu ap`ruse, de la adoptarea Constitu]iei din 1923 la
adoptarea Codului Penal din 1936, \ntrucåt „legiuitorul n-a voit s` interzic`
reglementarea libert`]ii presei \ntr-o lege special`, cum ar fi legea presei”.
Profesorii Negulescu [i Alexianu accept` presei [i legii presei un carac-
ter special, dar, la 16 ani de la aprecierile interogative ale profesorului Pella,
nu-i revendic` domeniului [i, implicit, delictului de pres` un con]inut sui-ge-
neris. Nici nu mai era cazul. Prin evolu]ia rapid` a puterii de influen]` [i de in-
fluen]are a deciziei politice [i sociale, presa a devenit o sec]iune major` \n
structura societ`]ii, a c`rei putere concura puterile tradi]ionale (legislativ`/exe-
cutiv`/judec`toreasc`) [i controla, \n bun` m`sur`, „orice exces de putere”.
Confrunt`rile de opinii, \n perioada interbelic`, nu au fost pu]ine [i ele
- cum observ`m - p`streaz` o und` de actualitate, \ntr-o societate romå-
neasc` aflat` \n c`utarea optimului func]ional, propriu presei post-moderne
(\n cazul nostru [i post-totalitare).
O sistematizare oportun`, relativ` la gåndirea juridic` antebelic`, \n-
cearc` C. Gh. Avramescu \n lucrarea „Presa [i regimul infrac]iunilor de
pres`”70. Lucrarea propune o privire comparativ`, oprindu-se, cu prec`dere,
la dou` modalit`]i de diferen]iere metodologic`, menite s` defineasc` infrac-
]iunea de pres` ca „infrac]iune special`” (sui-generis). Autorul re]ine: a)
Clasificarea infrac]iunilor; b) Definirea infrac]iunilor de pres`.
Clasificarea infrac]iunilor permite identificarea „infrac]iunilor de pre-
s`” \ntre multele [i diferitele tipuri de infrac]iuni, precum [i constatarea
naturii acestora, pe baza criteriilor de clasificare.
|n fapt, autorul reia clasific`rile profesorului Tanoviceanu [i ale profe-
sorului francez Garraud. S` le urm`rim, \n ideea identific`rii tr`s`turilor
speciale/diferite ale delictului de pres` - dar consubstan]iale realit`]ilor so-
ciale nemijlocite.
Clasificarea Tanoviceanu porne[te de la trei criterii: - al gravit`]ii; - al
execut`rii (f`ptuirii); - al obiectului.
Infrac]iunile de pres` sunt plasate \n cea de-a treia clasificare: - dup`
criteriul obiectului. Din acest punct de vedere, profesorul Tanoviceanu pro-
pune urm`toarea clasificare:
a) Infrac]iuni contra interesului public [i contra interesului privat;
b) Infrac]iuni politice, de drept comun, electorale, de pres`;

120
c) Infrac]iuni prev`zute de codul penal [i de legi penale.
Clasificarea Garraud cuprinde cinci grupe de infrac]iuni: - dup` gra-
vitatea lor; - dup` moralitatea lor (inten]ionate/neinten]ionate); - dup` mate-
rialitatea lor; - dup` obiectul lor (contra lucrurilor publice [i contra parti-
cularilor; infrac]iunile politice sunt infrac]iuni contra lucrurilor publice, la
fel cu cele de pres`); - dup` \ntinderea lor.
Ambii autori, cum constat`m, clasific` infrac]iunea de pres` \n aria in-
frac]iunilor dup` obiect, \n atingere cu infrac]iunile politice, c`rora legea le
asigur`, \n mod expres, un regim special, \n rela]ie direct` cu „interesul pu-
blic” („obsesia” presei actuale [i a reglement`rilor \n domeniul mass-media).
Autorul sintezei citate accept` c` „infrac]iunile de pres` pot fi infrac-
]iuni politice [i infrac]iuni contra lucrurilor publice, \ns` pot fi [i infrac]iuni
contra particularilor”. Autorul consider` infrac]iunile de pres` ca „infrac]i-
uni speciale” (sui-generis), dar criteriul de apreciere nu ar fi cel propus de
profesorii Tanoviceanu [i Garraud, ci „mijlocul prin care sunt comise”71.
Merit`, \n context, s` red`m criteriile pe care Gh. Avramescu le sus-
]ine pentru definirea infrac]iunilor de pres`. El propune trei criterii: - formal;
- concep]ional; - func]ional. Autorul este adeptul criteriului func]ional [i,
tocmai de aceea, apar interesante argumentele de interpretare a primelor
dou` criterii („formal” [i „concep]ional”), \n condi]iile \n care, vom vedea,
nici criteriul func]ional nu func]ioneaz` cu titlu conving`tor.
- Criteriul formal „ia \n considerare numai procesul mecanic de \nf`p-
tuire a infrac]iunii, numai forma de realizare, nu [i substan]a ei. El (criteriul
- n.ns.) reduce presa la rolul de simplu instrument de executare a infrac-
]iunilor”. Totu[i, C. Gh. Avramescu se simte obligat s` dep`[easc` mecani-
ca suportului infrac]ional, \n favoarea principiului integralit`]ii: „- o infrac]i-
une este de pres` sau nu, dup` cum s-a s`vår[it \n \ntregime sau numai
par]ial prin pres`”.
Altfel spus, dac` infrac]iunea epuizeaz`, prin simpla publicare \n
pres`, rigorile legii referitoare la fapt`, vinov`]ie [i consecin]e, (dac` este
f`ptuit` complet \n pres`) avem de-a face cu „infrac]iunea de pres` (ex.
calomnia, insulta); dac` publicarea \n pres` constituie doar o parte a f`ptui-
rii, fiind necesare [i alte fapte infrac]ionale, suntem \n prezen]a unei
infrac]iuni de drept comun (ex. [antajul, escrocheria). Este vorba, \n acest
caz, de infrac]iuni de pres` [i infrac]iuni s`vår[ite par]ial prin pres`.

121
Citat \n cauz`, renumitul penalist Vintil` Dongoroz aprecia ca insufi-
cient criteriul formal, \ntrucåt exist` infrac]iuni care, de[i sunt „s`vår[ite
integral prin pres`, nu devin infrac]iuni de pres` (ex. concuren]a neloial`,
ultrajul la bunele moravuri).
Clarific`ri de re]inut propune Comisia mixt` care a dezb`tut Codul Pe-
nal, \n 1936: „Sunt dou` feluri de pres` propriu-zise, acelea ale c`ror ele-
mente se cuprind \n \ns`[i publica]ia, cum e, de ex., \n materie de calomnie,
\n care publica]ia incriminat` e suficient`, pe cåt` vreme sunt alte infrac]iuni
la care presa particip` numai: de pild`, faptul c` s-au publicat amenin]`ri la
adresa cuiva, caz \n care presa a colaborat numai”.
Concluzia acestor considera]ii - \n care infrac]iunea de pres` este
aceea care se execut` \n \ntregime prin pres`, iar cele cu participarea presei
ies de sub inciden]a incrimin`rilor de acest tip special - este aceasta: „Delic-
tul de pres` propriu-zis este acela care (...) con]ine toate elementele publica-
]iei, adic` «actul material» e cuprins \n publica]ie. Acesta singur \n sensul
codului penal este delict de pres`; celelalte sunt de drept comun, la care
presa particip`”.
Criteriul formal pare a fi dominat gåndirea legiuitorului, \n perioada
interbelic`, de[i, cum observa [i profesorul Vintil` Dongoroz, criteriul
respectiv nu este, totu[i, suficient \n definirea infrac]iunii de pres`.
- Criteriul concep]ional „prive[te - cum spune Avramescu - numai
fondul infrac]iunii de pres`, concep]ia ei”. De fapt, criteriul concep]ional
plaseaz` infrac]iunea de pres` \ntr-o zon` mai abstract` [i, credem noi, mai
aproape de calitatea [i caracteristicile diferite/speciale/de sine st`t`toare ale
acestui tip de „ilicit penal”. Criteriul concep]ional re]ine argumentul dup`
care „dac` o infrac]iune comis` prin pres` con]ine o manifestare de opinie,
o gåndire, este infrac]iune de pres`, altfel nu”. Profesorul Vintil` Dongoroz
(preluat de Tratatul Tanoviceanu) este adeptul criteriului concep]ional, al
unei „manifest`ri de idei”, propunånd urm`toarea defini]ie: „Ori de cåte ori
o manifestare de gåndire exprimat` prin pres` ia forma unei infrac]iuni din
legile penale, vom avea o infrac]iune de pres`” 73.
|n ultim` analiz`, profesorul Dongoroz re]ine, \n definirea infrac]iunii
de pres`, trei elemente semnificative: - o gåndire (fapta gåndirii); - exprima-
rea \n pres` (publicarea/publicitatea); - incriminarea (infrac]iune din legile
penale). Autorul sintezei la care ne referim (C. Gh. Avramescu) respinge
„elementul comun «gåndirea»” ca nedefinitoriu pentru infrac]iunea de pre-

122
s`. Definitoriu, dup` opinia sa, este „elementul particular pres`”, element
„care d` caracter distinct acestor infrac]iuni”.
- Criteriul func]ional pune \n rela]ie direct` „activitatea de pres`” cu
„infrac]iunea de pres`”. Este criteriul sus]inut de C. Gh. Avramescu care
define[te, mai \ntåi, activitatea de pres` - „Manifestare de idei [i op]iuni,
comunicare [i promovare de idei, informare, luminare [i \ndrumare, critic`
[i cenzur`”, pentru a propune, apoi, concluzia: „Vor fi infrac]iuni de pres`
toate infrac]iunile comise printr-o publica]ie, care se \ncadreaz` \n aceast`
activitate de pres`”.
Criteriul \n discu]ie a fost numit „Criteriul func]ional sau finalist”,
pentru c` „ia \n considerare conformitatea cu func]ia [i finalitatea presei”.
Autorul stabile[te, totodat`, o rela]ie condi]ional` \ntre activitatea de pres`
[i reglement`ri juridice speciale, particularizatoare, cum ar fi: interzicerea
arestului preventiv, prescrierea (mai scurt`) a infrac]iunilor, dispozi]ii spe-
ciale referitoare la pres` etc. Op]iunea autorului este tran[ant`: „Criteriul
func]ional poate delimita complet (s.ns.) infrac]iunile de pres` [i, \n acela[i
timp, concord` [i cu regimul special care le reglementeaz`”.
Dac` bine observ`m, „criteriul func]ional”, revendicat din „activitatea
de pres`”, nu difer`, \n substan]`, de cel concep]ional, al „faptului de a
gåndi”, al manifest`rii de gåndire exprimat` prin pres`” (V. Dongoroz). Nici
C. Gh. Avramescu nu pare a se gåndi la altceva, cånd define[te „activitatea
de pres`” tot ca o „manifestare de idei [i opinii” cu tot ce decurge din
aceasta: comunicare, informare, luminare etc.
S` re]inem, totu[i, argumentele oportune ale autorului referitoare la
„activitatea de pres`” ca domeniu distinct al vie]ii sociale [i culturale, cu
precise arii de competen]e materiale [i teritoriale, morale [i spirituale. Un
domeniu cu legi, criterii [i reguli specifice de organizare [i func]ionare.
Presa, \n general, inclusiv delictele de pres`, nu mai constituie realit`]i
sui-generis, ci componente organice, distincte [i complementare, \n acela[i
timp, \n activitatea socio-cultural` [i \n gåndirea juridic` romåneasc` a
timpului.
Cu deosebire nu putem considera ca fapte sui-generis manifest`ri ale
gåndirii, fie ele [i v`t`m`toare, atåta vreme cåt gåndirea - faptul de a gåndi
[i comunica - define[te fiin]a uman` [i lumea \n care tr`ie[te [i gånde[te.
Criteriul func]ional poate fi considerat un argument mai detaliat al
criteriului concep]ional.

123
Caracterul eminamente intelectiv al activit`]ii de pres`, demonstrat
ast`zi \n atåtea feluri, pare a \nclina balan]a adev`rului spre defini]ia profe-
sorului Vintil` Dongoroz; spre aria faptelor gåndirii. Dar, dac` am adapta
formul`rile propuse \n primul capitol al lucr`rii de fa]` la defini]ia invocat`,
am conveni c` aria de producere a infrac]iunii/delictului de pres` este, \n
mod evident, mentalul, \n timp ce socialul este aria de producere a efectelor
constatabile/probante.
Infrac]iunea de pres` nu este nici de drept comun [i nici sui-generis;
are un caracter de sine st`t`tor [i, prin aceasta, special, propriu unui domeniu
al manifest`rii umane, distinct [i de mare amploare, cu puternic impact
psiho-afectiv; infrac]iunea (delictul) de pres` este, \n ultim` analiz`, un
eveniment eminamente intelectiv.

6.3. Argumente (mai) recente referitoare


la caracterul de sine st`t`tor
al infrac]iunii/delictului de pres`
|ntr-o lucrare relativ recent`, destinat` regimului juridic al presei scri-
se, vorbite [i televizate, coordonat` de Lucien Solal75, problema infrac]iunii
de pres` \[i g`se[te o configurare clarificatoare (pentru dreptul francez).
Textul este formulat astfel: „Infrac]iunile prin intermediul presei sunt
fie delicte de pres`, fie delicte de drept comun... Distinc]ia dintre delictul de
pres` [i delictul de drept comun este foarte important`, pentru c` delictul de
pres`, considerat \n general politic, este supus unui regim mai favorabil
decåt delictul de drept comun. Pe de alt` parte, regulile responsabilit`]ii
penale, care le modific` pe cele ale responsabilit`]ii civile, sunt diferite”.
Aviza]i de dificultatea de a diferen]ia delictele de „pres`” de delictele
„de drept comun”, Lucien Solal [i colaboratorii s`i \ncearc` s` impun` dou`
criterii formale: a) criteriul incrimin`rii; b) diferen]a de tratament („politic”)
a Legii libert`]ii presei din 1881 [i apreciaz` c` „infrac]iunile comise prin
pres` sunt supuse, alternativ, unui triplu regim: - regimul delictelor de pres`,
dac` infrac]iunea este prev`zut` de legea din 1881 sau de legi care se refer`
\n mod expres la respectiva lege; - regimul de drept comun, dac` legea care
incrimineaz` delictul nu se refer` la legea din 1881 sau nu stabile[te un

124
regim special; - un regim special, atunci cånd este prev`zut de lege (ex.
ultrajul la bunele moravuri, demoralizarea copiilor etc.).
Atrage aten]ia, fire[te, caracterul formal al „metodei” speciali[tilor
francezi. Criteriul/principiul incrimin`rii, restrictiv, stabile[te o modalitate
de tratament a delictului de pres`, acolo unde legea stabile[te delimit`ri de
ordin mai degrab` jurispruden]ial (de aplicare a legii), ocolind esen]a
chestiunii: caracterul distinct, de sine st`t`tor al infrac]iunii de pres`; al
presei [i legilor ei specifice.
|n marginile acelora[i observa]ii se situeaz` [i diferen]ierile de trata-
ment, \n act, ale infrac]iunilor de pres` [i infrac]iunilor de drept comun.
|n seama infrac]iunilor de pres` sunt re]inute urm`toarele caracteristici
speciale:
a) Nu opereaz` procedura flagrantului delict;
b) Deten]ia preventiv` nu se aplic` decåt inculpatului care nu are do-
miciliul \n Fran]a;
c) Re]inerea/arestarea preventiv` nu se aplic` decåt \n cazuri deosebite
(ex. re]inerea \n cadrul urm`ririi penale);
d) Recidiva nu este aplicabil` decåt \n mod excep]ional (provocarea la
ur` rasial` sau la discriminare rasial`, confesional`; def`imarea sau injuria
rasial` sau confesional`);
e) Constrångerea fizic` este interzis` (\ntrucåt „delictele de pres` sunt
considerate delicte politice”);
f) Prescrip]ia este mai redus`; delictele de pres` se prescriu dup` 3
luni;
g) Plångerea prealabil` este condi]ia declan[`rii urm`ririi penale, cu
excep]ia infrac]iunilor de pres` care privesc pre[edintele republicii, un grup
etnic sau rasial, un ministru (cånd sesizarea se poate face din oficiu);
h) Regimul de deten]ie, \n cazul pedepsei privative de libertate, este
stabilit ca special (asem`n`tor cu cel pentru infrac]iunile politice).

Diferen]ierea prin tratament normativ, necesar`, poate, \n \ncercarea


de solu]ionare diferit` a unor cazuri de un fel special („delictele de pres`”),
apare aici ca o \ncercare de circumstan]iere a faptelor (ilicite) produse/create
de pres`. Numai c` [i circumstan]ierea men]ionat` are o func]ie aparent
paradoxal`: opereaz` dup` litera legii, nu ([i) \n cauza principiilor legii; \n
spiritul ce guverneaz` legiferarea. Practic, infrac]iunile de pres`, de[i ace-

125
lea[i \n fapt, \n drept pot sau nu pot s` fie „infrac]iuni de pres`”, \n func]ie
de [ansa sau ne[ansa de a fi incriminate/prev`zute de legea din 1881 sau de
legi speciale ori cu men]iuni speciale. Dar infrac]iunea de pres` este numai
de pres`, nu „de pres`” sau „de drept comun”, dup` caz. „Dublul standard”
nu poate fi aplicat decåt cu riscuri de con[tiin]`, nemeritate nici de judec`tor
[i nici de f`ptuitor.
Situa]ia este corect apreciat` de profesorul Emmanuel Derieux76:
„Aceast` distinc]ie, \ntre infrac]iunile definite de legea din 1881 [i celelalte,
oblig`, pentru o exact` determinare a regulilor de urm`rire [i de represiune
care le sunt aplicabile (...) s` se \nceap` prin identificarea exact` a textului
care define[te infrac]iunea. Aceast` discrepan]`, nu totdeauna justificat`,
este sursa a numeroase dificult`]i. Se ajunge adesea ca, numai din ra]iuni
procedurale, s` fie \mpiedicat` urm`rirea [i sanc]ionarea infrac]iunilor
comise, acordåndu-se astfel autorilor lor un fel de privilegiu sau imunitate.
|n plus, o asemenea situa]ie afecteaz` necesara coeren]` [i unitate (s.ns.) a
unui drept al comunic`rii veritabile”.
La noi, dup` evenimentele din 1989, s-a produs o spectaculoas` con-
comiten]` \ntre libertatea cucerit` [i suportul s`u eficient/public: - presa (cu
deosebire presa scris`, \n prima faz`). G`sirea normelor adecvate/congru-
ente devenise o maxim` urgen]` a clipei. Ceea ce s-a [i \ntâmplat.
Proiecte de legi ale presei [i de coduri deontologice au implicat profe-
sioni[ti [i ziari[ti, organisme [i personalit`]i politice, culturale, civice. Era
oarecum firesc s` apar` \n prim-plan [i un subiect, pân` azi fierbinte - ra-
porturile de putere, \n special, \ntre guvernan]i [i exponen]ii opiniei publice
(ziari[tii), cu tot ce \nseamn` acest tip de confruntare. {i cum s` se \ntåmple
altfel, dup` mai bine de un veac de control nemilos al mesajului; al comu-
nic`rii orizontale [i verticale, \n toate am`nuntele [i nuan]ele controlabile.
Un moment de preliminare clarific`ri l-a constituit, f`r` \ndoial`, ela-
borarea, votarea [i promulgarea Constitu]iei din 1991, aprobat` prin referen-
dum popular.
Prin legea fundamental` din 1991, presa din Romånia este legitimat`
[i legiferat` ca un domeniu distinct, cu activitate specific`/special`, cu reguli
[i norme proprii,organizate \n legi organice, ordinare, speciale [i fundamen-
tale pe principiul libert`]ii reale, al dreptului la liber` exprimare („ne\ngr`-
dit`“) [i al dreptului la informa]ie. Presa a fost proclamat` domeniu distinct,
iar gazet`ria a devenit o profesie distinct`, prev`zut` [i garantat` de lege.

126
Era un eveniment a[teptat de multe decenii, cånd presa fusese socotit`
exclusiv o activitate de propagand`, iar lucr`torii s`i, redactorii, „propagan-
di[ti“, mai tårziu, „lucr`tori cu munc` politic`“. Acestea chiar [i dup` adop-
tarea Legii 3/1974 ([i acum \n vigoare) care definea ziari[tii [i profesia de
ziarist, dar ale c`rei prevederi nu s-au finalizat [i \n Codul Muncii, unde nu
a ap`rut „profesia de ziarist“ \n deplina ei realitate normativ`.
Constitu]ia din 1991, f`r` a putea ignora „starea local`“ (tranzi]ia ra-
dical` c`tre o nou` ordine [i orånduire), acomodeaz` eficient principii [i
norme democratice, experien]e sugestive din sfera informa]iei [i comunic`-
rii, pentru a oferi cadrul principal/normativ necesar presei libere, mass me-
dia \n general. Concomitent, \n \ntreaga perioad` postdecembrist` ini]iative-
le creatoare de drept s-au succedat cu o repeziciune pe care numai „explozia
presei“, \n acela[i interval, o poate concura. Discu]iile, schimburile dure de
p`reri - \ntre speciali[ti, \nl`untrul organiza]iilor profesionale [i civice, \ntre
pres` [i puterea politic` - pe marginea unor proiecte de legi ale presei (cele
mai numeroase), de hot`råri sau de ordonan]e au dus, normal, la anumite
tensiuni ideatice, dar, \n primul rånd, au pus \n und` o gåndire juridic`
romåneasc` specific`, ale c`rei beneficii nu vor \ntårzia s` apar`.

Este motivul pentru care, \n continuare, vom urm`ri dou` aspecte, de


fapt, dou` arii comentative ce urm`resc circumscrierea [i garantarea prin
lege a presei [i profesiunii de ziarist [i, \n tem`, caracteristicile distincte ale
delictului/infrac]iunii de pres`.
Vom descrie, deci:
a. Argumentele constitu]ionale \n favoarea unui tratament de sine
st`t`tor acordat presei [i rezultatelor de pres`.
b. Argumente ad rem („la obiect“), cu ajutorul c`rora s` indic`m
tendin]ele actuale [i contribu]iile nemijlocite ale gåndirii juridice [i jurnalis-
tice romåne[ti \n elaborarea legisla]iei mass-media.
Argumente constitu]ionale. |n continuarea Constitu]iei din 1923, dar
\ntr-un spa]iu mediatic \nving`tor, legea fundamental` a Romåniei, din
1991, vizeaz` o lume mediatic` (a informa]iei [i comunic`rii), [i nu de pre-
s`, \n sensul unei/unor publica]iuni, la care se referea Constitu]ia din 1923.
Legiuitorul zilelor noastre este confruntat cu o lume \n expansiune, real` [i
virtual` \n acela[i timp; controlabil` [i incontrolabil`, de asemenea. O lume
\n care gazetarul \[i asum` nu numai rolul de exponent, ci [i de medic social;

127
un medic menit s` observe/investigheze „corpul social“, s`-i stabileasc` be-
te[ugurile, disfunc]iile, riscurile cronice [i s` le fac` publice, relatativ sau
analitic; s` diagnosticheze boala [i tratamentul de urmat.
Presa nu mai este „o alt` b`taie de cap“ a organizatorilor de decizie
politic` (Parlament, Guvern), ci o alt` putere.
S` privim comparativ, prevederile Constitu]iei din 1923 [i ale Constitu-
]iei din 1991, atåt pentru exigen]ele juridice, cåt [i pentru posibilele evolu]ii la
nivel conceptual [i procesual. Articolul 25 al Constitu]iei din 1923 stipuleaz`:

„Constitu]iunea garanteaz` tuturor libertatea de a comunica [i publica


ideile [i op]iunile lor prin grai, prin scris [i prin pres`, fiecare fiind
r`spunz`tor de abuzul acestor libert`]i \n cazurile determinate prin
codicele penal, care nici \ntr-un caz nu va putea restrånge dreptul \n
sine.
Nici o lege excep]ional` nu se va putea \nfiin]a \n aceast` materie.
Nici cenzura, nici o alt` m`sur` preventiv` pentru apari]iunea, vinde-
rea sau distribu]iunea oric`rei publica]iuni nu se va putea \nfiin]a.
Nu este nevoie de autoriza]iunea prealabil` a nici unei autorit`]i pentru
apari]iunea oric`rei publica]iuni.
Nici o cau]iune nu se va cere de la ziari[ti, scriitori, editori, tipografi
[i litografi.
Presa nu va fi pus` niciodat` sub regimul avertismentelor.
Nici un ziar sau publica]iune nu va putea fi suspendat sau suprimat.
Orice publica]iune periodic` de orice natur` va trebui s` aib` un
director r`spunz`tor, iar \n absen]a acestuia, un redactor r`spunz`tor.
Directorul sau redactorul vor trebui s` se bucure de drepturile civile
sau politice. Numele directorului [i numele redactorului vor figura
vizibil [i permanent \n fruntea publica]iunii. (...)
Sanc]iunile acestor dispozi]iuni se vor prevedea prin legi speciale“.

Articolul 26 se ocup` de publica]iunile neperiodice, stabilindu-se r`s-


punderea pentru textele ap`rute („r`spunz`tor de scrierile sale este autorul
(s.ns.), \n lipsa acestuia, editorul“) [i enumerånd delictele de pres` ce se
judec` de tribunalele ordinare [i nu de jura]i.
A[a cum constatam [i \n sinteza opiniilor din capitolele anterioare
textului de fa]` (Dissescu, Pella, C. Gh. Avramescu), Constitu]ia din 1923

128
sesizeaz`, prin prevederile sale de real` noutate, \n epoc`, \nsemn`tatea
libert`]ii de opinie [i a mijloacelor de exprimare public` \ntr-o societate
modern`, dinamic`, a[a cum se profila Romånia \ntregit`, dup` primul
r`zboi mondial. F`r` a putea fi \ncadrate \n rigorile unui criteriu anume
(formal, concep]ional, func]ional, enumerativ, descriptiv etc.), prevederile
constitu]ionale de la 1923 stabilesc, totu[i, un regim juridic diferit, propriu
(„special“) presei (apari]ie, cenzur`, suprimare etc.), precum [i r`spunderi
(individualizate/succesive).
Sunt semnele indubitabile c` presa, activitatea [i rezultatele ei nemij-
locite (texte, opinii, analize, op]iuni, comentarii) se manifest`, civic [i con-
stitu]ional, \ntr-un teritoriu de sine-st`t`tor; c` intrase cu autoritate [i putere
transformatoare \n structurile de fond ale organismului social, gata s`-i sta-
bileasc` diagnosticul, simptomele, bete[ugurile func]ionale [i de substan]`.
Constitu]ia Romåniei din 1923 impune, prin puterea legii, o activitatea
diferit` de cele socio-economice - bine delimitate - o activitate de exprima-
re/comunicare a ideilor, opiniilor, op]iunilor - ; pus` \n practic` de profesi-
oni[ti ai ideilor, simbolurilor, imaginilor („ziari[ti, scriitori, editori, tipografi
[i litografi“); destinat` cunoa[terii reale, veridice a evenimentelor, faptelor,
gåndurilor; activitatea ce implic` interese publice urgente [i importante [i
care iau forma (scris` sau vorbit`) a unor „unit`]i“ informa]ionale/comu-
nica]ionale cunoscute/acceptate/a[teptate de „publicul larg“.
Apare \n chip evident [i incontestabil proiectul legiuitorului din 1923
de a deta[a, \n structura multisectorial` a vie]ii publice, presa, ca activitate
nu numai diferit`, dar [i special`, prin puterea acesteia de influen]are a
deciziei socio-politice [i a impactului produs asupra cunoa[terii [i op]iunii
de ordin public, popular.
Totu[i, printr-o interpretare riguroas` de text [i \n contextul dat, legiu-
itorul trimite la viitoare legi, de pres` sau speciale, prin care s` se stabileas-
c`, efectiv [i clar, infrac]iunile de pres` (exclusiv de pres`), caracterul [i
regimul lor juridic.
Cu toate acestea, Constitu]ia din 1923 este singura care pare a se reg`-
si, \ntr-o m`sur` semnificativ`, \n prevederi ale legii fundamentale adoptate
\n 1991; cel pu]in \n capitolul referitor la drepturile [i libert`]ile fundamen-
tale continuitatea este fericit asimilat` [i dezvoltat` de noua constitu]ie.
Diferen]ele dintre cele dou` legi fundamentale ]in de evol]ia istoric` a
institu]iilor democra]iei, ca [i de rolul cu adev`rat decisiv al informa]iei [i

129
comunic`rii \n lumea actual`. Apare, de aceea, normal ca textul Constitu]iei
din 1991 s`-[i fi propus clarificarea de fond a statutului de putere exponen-
]ial`/public` dobåndit de pres` [i, pe aceast` baz`, calitatea special` a in-
vestiga]iilor, [i efectele (deontologice/juridice/civice) determinat de profe-
sioni[tii domeniului. Textul Constitu]iei din 1991 preia, resistematizeaz` [i,
am spune, resubstan]ializeaz` atåt textul legii fundamentale din 1923, cåt [i
experien]e [i concluzii moderne, de imediat` actualitate. Desigur, totul sub
semnul libert`]ii de investigare, informare [i comunicare, criterui ce de-
fine[te con]inutul socio-informa]ional al civiliza]iei post-moderne pe care o
parcurgem.
Diferen]a dintre prevederile specifice ale celor dou` legi fundamen-
tale, prezentate aici, este dat` firesc [i de tensiunea evenimentelor radicale
din [i de dup` decembrie 1989, cånd obsesiei libert`]ii \i era consubstan]ial`
obesia garan]iilor vie]ii individuale.
Nu va surprinde, deci, reg`sirea unor criterii (concep]ional, func]ional,
enumerativ etc.), inclusiv al responsabilit`]ii civile specifice sau al „tratamen-
tului special“ acordate „libert`]ii de exprimare“ [i „dreptului la informa]ie“, \n
Constitu]ia din 1991. Concomitent cu regimul drepturilor [i r`spunderii
(civile), legea fundamental` acord` acela[i regim de garan]ii [i mijloacelor de
comunicare de mas` (mass-media), prin dreptul de a \nfiin]a publica]ii [i
interzicerea cenzurii [i a \ncerc`rilor de suprimare a unei/unor publica]ii.
Focalizånd tema \n discu]ie - infrac]iunea de pres` ca delict distinct -
s` observ`m cum articolul 30 din Constitu]ie („Libertatea de exprimare“)
stipuleaz` \n chip indubitabil dimensiunea special` a faptelor de pres` ce pot
plasa ziaristul, editorul etc. sub semnul ilicitului penal/civil.
Paragrafele (6) [i (7) ale articolului 30 exemplific` pregnant principiul
limitativ/enumerativ al faptelor (textelor, emisiunilor) care, prin con]inutul
lor, sunt interzise de lege:

„(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea,


via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la
r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`,
incitarea la discrimare, la separatism teritorial sau la violen]` public`,
precum [i manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.“

130
Constitu]ia din 1991 nu numai c` stabile[te tran[ant limit`ri, reg`site
[i \n legisla]iile democra]iilor tradi]ionale europene, dar enumer` \n dou`
paragrafe distincte, delicte (posibile) de pres` de sine st`t`toare (ex. calom-
nie, atacul la via]a privat`, def`imarea ]`rii [i a na]iunii etc.), [i chiar diferen-
]iate procesual (ex. pentru „faptele“ din paragraful (6) este necesar` plånge-
rea prealabil`, iar pentru cele din paragraful (7), organele \n drept se pot
sesiza din oficiu).
|n fapt, paragraful (6) re]ine/enumer` infrac]iunile (de pres`) contra
demnit`]ii, iar paragraful (7) infrac]iuni contra autorit`]ii, a siguran]ei na]i-
onale [i infrac]iuni contra p`cii [i omenirii.
Practica relev` frecven]a ridicat` a infrac]iunilor contra demnit`]ii,
pentru care ziari[tii (la noi [i \n multe alte ]`ri) sunt condamna]i, nu de pu]i-
ne ori, la pedepse privative de libertate sau amenzi penale.

Legea fundamental` enumer` patru infrac]iuni contra demnit`]ii: a. ca-


lomnia; b. insulta; c. via]a privat`; d. dreptul la propria imagine. (Interesant
este c` insulta [i calomnia sunt prev`zute expres \n Codul Penal Romån - art.
205 [i, respectiv 206 - pe cånd „via]a privat`“ [i „dreptul la propria imagine“
nu apar \n capitolul „infrac]iuni contra demnit`]ii“; credem c` tocmai preve-
derile constitu]ionale faciliteaz` o resistematizare a capitolului men]ionat din
legea penal`). Din paragraful (7) putem desprinde infrac]iunile: a. def`imarea
]`rii [i a na]iunii (art. 236 Cod Penal); b. propaganda pentru r`zboi (art. 356
C.P.); c. incitarea la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas` (art. 317 [i
318 C.P.); d. manifest`ri obscene, contrare bunelor moravuri (321 C.P.) etc.
|n continuarea aceleia[i idei - a regimului special acordat presei [i
„produselor“ publicistice - art. 30 al Constitu]iei din 1991 paragraf (8) face
referiri detaliate [i la „r`spunderea civil` pentru informa]ia sau crea]ia adus`
la cuno[tin]a public`“. R`spunderea civil` este conceput` asem`n`tor cu
principiul (adoptat [i de legisla]ia francez`) „r`spunderii \n cascad`“, astfel:
„(8) R`spunderea civil` pentru informa]ia sau crea]ia adus` la cuno[tin]a
public` revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului ma-
nifest`rii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de
radio sau televiziune, \n condi]iile legii. Delictele de pres` se stabilesc prin
lege.“
Cu precizarea c` asupra r`spunderii pentru delictul de pres` vom re-
veni \ntr-un capitol distinct, s` men]ion`m dou` lucruri: a. Nu autorul este

131
acela care r`spunde, \n primul rånd, ci editorul/realizatorul, concep]ia dife-
rit` de cea statuat` prin Constitu]ia din 1923 („|n ceea ce prive[te publi-
ca]iile neperiodice, r`spunz`tor de scrierile sale este autorul, \n lipsa acestu-
ia editorul“); b. Men]iunea: „Delictele de pres` se stabilesc prin lege“, ceea
ce ne-ar obliga s` accept`m paragrafele (6) [i (7), la care ne-am referit pe
larg, ca posibile exemplific`ri ale „libert`]ii de exprimare“ [i nu ca enu-
mer`ri (limitative/restrictive) ale infrac]iunilor de pres` (delicte distincte),
sus]inute astfel de \nsu[i textul constitu]ional.
|ntr-adev`r, se poate vorbi de „libert`]ile de exprimare“ \n general -
care pot fi realizate [i prin viu grai, semne, gesturi etc. - dar tot atåt de ade-
v`rat este c` „interdic]iile“ din paragraful (6), a[a cum le-am enumerat mai
sus, pot fi realizate \n \ntregime de pres` [i ca urmare a unei activit`]i
exclusiv publicistice. Spre exemplu: dac` \n cazul infrac]iunilor de [antaj
sau escrocherie, presa poate participa (publicånd anun]uri, amenin]`ri etc.)
obligatoriu trebuie s` se produc` [i alte fapte extra-publicistice, pentru a
f`ptui ilicitul penal; \n cazul insultei, calomniei, \nc`lc`rii vie]ii private sau
atingerilor grave aduse propriei imagini - aceste delicte se pot \nf`ptui \n
\ntregime de pres`.
Acelea[i argumente pot fi invocate [i \n cazul paragrafului (7), mai
ales c` textul con]ine [i expresia revelatoare „\ndemnul la r`zboi de agresi-
une, la ur` na]ional`, rasial`...“. Cuvåntul „\ndemnul“ ne faciliteaz` \n]ele-
gerea „mecanismului de producere“ a infrac]iunii de pres`: \ndemnul prin
presa scris`, prin radio, televiziune, actualit`]i filmate, afi[e etc. Activitatea
publicistic` \n esen]a ei, este [i un \ndemn la a afla, a face, a \n]elege, a
accepta, a respinge, a urma...
Tipurile de fapte din paragraful (7) sunt proprii [i activit`]ii de pres`,
cu atåt mai mult cu cåt pot fi declan[ate [i se pot des`vår[i exclusiv prin
pres`, punånd pecetea amplitudinii percep]iei [i efectelor pe care mass-
media le pot produce, la scar` local`, na]ional` [i, \n anumite condi]ii,
planetar`.
De altfel, a analiz` ceva mai atent` a articolului 30, din Constitu]ia
Romåniei, ne permite s` apreciem inten]ia v`dit` a legiuitorului de a pune
\ntr-o rela]ie de prioritate „libertatea de exprimare“ [i „mijloace(le) de expri-
mare \n public“, cu deosebire presa scris`, vorbit` [i televizat`. Vom observa,
astfel, cum paragrafele (2), (3), (4), (5) [i (8) - a[adar cinci din totalul de opt
ale articolului 30 - se refer` direct la pres`, \n timp ce paragrafele (6) [i (7)

132
enumer` interdic]ii opuse [i neacceptate de principiul libert`]ii de exprimare,
enumer`ri ce permit individualizarea infrac]iunilor de pres` - fapte ilicite ce se
pot realiza \n \ntregime de pres` - a[a cum ar`tam mai sus.
O discu]ie util`, \n context, propune ultima propozi]ie a art. 30 cu
urm`toarea formulare: „Delictele de pres` se stabilesc prin lege“. |n]elesul
imediat ar fi c` enumer`rile din paragrafele (6) [i (7) sunt incomplete,
exemplificative; \n acela[i timp, art. 30 ar putea fi interpretat \n sensul c`
legiuitorul nu face distinc]ia net` \ntre libertatea de exprimare \n public [i
libertatea de exprimare prin mijloace de comunicare public` (mass-media).
|ntr-adev`r, paragraful (1) al articolului 30 vorbe[te de „libertatea de
exprimare a gåndurilor, a opiniilor sau a credin]elor [i libertatea crea]iilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare \n public“ (s.ns.) [i care pot fi [i adesea sunt cu
totul deferite de cele specifice presei. Cuvintele rostite, imaginile, sunetele
au „relevan]` comunica]ional`“ \n momentul \n care se produc/au loc/se
manifest` \n public; deci, indiferent de aria de r`spåndire sau de audien]`,
decisiv` este natura comunic`rii: „\n public“!
Dar, \ntr-o m`sur` hot`råtoare, comunicarea prin viu grai, prin imagini,
sunete etc. constituie substan]a \ns`[i a comunic`rii prin intermediul mass-
media, cu prec`dere prin presa de mare tiraj [i posturile radio-tv de larg`
audien]`. Comunicarea „\n public“, \n mod fatal restråns` (dac` o plas`m \n
afara mijloacelor de comunicare de mas`), coexist`, \n planuri diferite, cu
ceea ce numim comunicarea de mas` - de fapt, „comunicarea public`“. Con-
cluzia preliminar` la analiza prevederilor constitu]ionale relev`, pe de o
parte, adecvarea modern`, la actualitate, a textului legii fundamentale, str`da-
nia legiuitorului de a g`si solu]ii cerute de o „materie“ exploziv`, \n continu`
expansiune - informa]ia - materie ce este pe cale de a deveni (dac` nu a
devenit deja) dominanta condi]iei umane; pe de alt` parte, concluzia prelimi-
nar` relativ` la precizarea legiuitorului conform c`reia „delictele de pres` se
stabilesc prin lege” relev` o aparent` contradic]ie \ntre textul integral al
articolului 30 [i ultima lui propozi]ie. Din motivul evident c` articolul
men]ionat enumer` o serie de interdic]ii (infrac]iuni), privite \n rela]ia „fapte
ilicite - r`spundere” (alineatele 6 [i 7 fa]` de alineatul 8), rela]ie sugestiv`
pentru inten]ia leguitorului. Or, din moment ce textul constitu]ional enumer`,
\n chip indubitabil, fapte ce constituie delicte de pres`, este cel pu]in excesiv
s` se aprecieze posibilitatea legii de a stabili mai mult, mai pu]in sau diferit.

133
Ar fi fost, credem, nimerit ca propozi]ia final` s` se apropie de formu-
larea Constitu]iei din 1923 care, \n finalul articolului 25, precizeaz`:
„Sanc]iunile (s.ns.) acestor dispozi]iuni se vor prevedea prin legi speciale”.
Temeinicia unei astfel de observa]ii se poate sprijini pe textele unor legi
(organice) specifice mass-media: Legea 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de
Televiziune79 [i Legea 42/1992 - Legea audiovizualului80. Din capul locului
avem posibilitatea s` observ`m cum ambele legi men]ionate aici preiau
aproape cuvånt cu cuvånt textul din Constitu]ie, pu]inele modific`ri [i
adaosuri ]inånd de specificul func]ional [i tehnic al domeniului vizat.
Legea 41 din iunie 1994, \n articolul 5 stipuleaz` urm`toarele interdic-
]ii, prezentate [i \ntr-un capitol anterior: „- Programele Societ`]ii Romåne de
Radiodifuziune [i ale Societ`]ii Romåne de Televiziune nu trebuie s`
serveasc` sub nici un motiv ca mijloace de def`imare a ]`rii [i a na]iunii, s`
nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violen]` public`, s` nu
propage manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
Emisiunile care, prin con]inutul lor, amenin]` dezvoltarea psihomoral`
sau fizic` a copiilor [i a tinerilor nu vor fi difuzate \ntre orele 6.00 [i 24.00.
Minorii cu comportament deficitar sau persoanele prezumate c` ar fi
s`vår[it \nc`lc`ri ale legii vor putea fi prezentate astfel \ncåt s` nu permit`
identificarea lor. Exploatarea vizual` a deficien]elor psihosomatice ale per-
soanelor prezentate \n emisiunile de televiziune este interzis`. (...)
Programele nu trebuie s` prejudicieze demnitatea, onoarea, via]a parti-
cular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine”.
Legea Audiovizualului preia \ntocmai, \n articolul 2, paragrafele (6) [i
(7) ale articolului 30 din Constitu]ie, la care adaug` [i alte interdic]ii (limi-
t`ri), sugestive \n context: „(3) Este interzis` difuzarea de informa]ii care,
potrivit legii, au un caracter secret sau pot aduce prejudicii siguran]ei na]i-
onale. (4) De asemenea, sunt interzise programarea [i difuzarea de mani-
fest`ri obscene, contrare bunelor moravuri”. Alte interdic]ii privesc publici-
tatea, dreptul la replic` etc. Prevederile constitu]ionale - precum [i cele din
legile organice tocmai prezentate - argumenteaz` decisiv asupra incrimin`rii
specifice, particularizatoare, a infrac]iunii de pres` - ca realitate de necon-
testat - [i a caracterului autonom (de sine st`t`tor) al acesteia.
Problema imediat` nu mai este de a stabili dac` prevederile consti-
tu]ionale sau ale unor legi organice, speciale, ordinare identific`/stabilesc

134
infrac]iuni [i interdic]ii exprese referitoare la pres`, ci de a sistematiza in-
frac]iunile specifice (de pres`) din reglement`rile \n vigoare.
Adoptarea unei legi a presei - cuprinz`toare [i declarat libertar` - ar
putea oferi, normativ, o mai bun` organizare a reglement`rilor juridice [i
deontologice ale mass-media. Absen]a ei, \ns`, nu pune \n cauz` realizarea
actului de justi]ie \n domeniu. De[i mai coerent [i cursiv l-ar putea face.

6.4. Oportunitatea unei legi a presei


(Ini]iative, polemici, amån`ri)
Intensitatea disputelor [i frecven]a ofertelor normative, \n tot mai cu-
prinz`toarea arie mediatic` romåneasc`, n-au cunoscut sl`biri, \n to]i ace[ti
ani postdecembri[ti. Au fost adoptate legi organice importante - Legea
audiovizualului (nr. 48/1992), Legea 41/1994 de organizare [i func]ionare a
Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Televiziune,
a fost adoptat [i un cod deontologic (1991), aprobat de principalele organiza-
]ii profesionale (A.Z.R., U,Z.P. etc.) [i de Societatea Ziari[tilor Romåni
(S.Z.R.). |nsemnate proiecte de legi [i ordonan]e sunt \naintate legislativului.
Au r`mas, \ns`, \ntr-o prelungit` expectativ` normativ` probleme de
fond, de interes imediat, \ntre care: accesul la informa]ie, statutul profesiei
de gazetar, delictele de pres`, protec]ia ziaristului \n misiune (\n ]ar`, \n
str`in`tate, \n zonele de conflict armat), r`spunderea moral`/civil`/penal` a
ziaristului [i atåtea altele.
Cu deosebire, r`spunderea penal` reclam` o prioritate normativ` abso-
lut`. Opinia dominant` este c` ziaristul nu trebuie s` r`spund` penal. Nu, \n
primul rånd, penal! Regula r`spunderii ar fi normal s` decurg` din irelevan]a
penal` a activit`]ii de pres`; a comunic`rii interumane mijlocit` de presa
scris`, vorbit`, televizat`. Opiniile sunt \nc` diferite.
Chestiunea s-a acutizat brusc \n lunile noiembrie [i decembrie 1997,
cånd o serie de colegi ziari[ti au fost condamna]i la amenzi penale [i la sub-
stan]iale desp`gubiri civile. Intransigen]a justi]iei a declan[at o reac]ie f`r`
precedent \n \ntreaga istorie a presei romåne. La Cluj-Napoca, la Constan]a,
la Giurgiu, Slatina, Aiud [i \n alte ora[e, ziari[tii au demonstrat \n strad`,
lega]i \ntre ei (simbolic) cu lan]uri sau \mbr`ca]i \n zeghe.

135
Sloganele [i \nscrisurile de pe pancarte con]ineau mesaje explicite. La
Cluj-Napoca s-a desf`[urat „Mar[ul libert`]ii presei”, a c`rui lozinc` a fost:
„Escrocii - liberi; ziari[tii - condamna]i”. La Aiud, ziari[ti \mbr`ca]i \n ze-
ghe au protestat \n fa]a penitenciarului. Pe pancarte st`tea scris: „|n timp ce
marii escroci se plimb` lini[ti]i prin Romånia, justi]ia condamn` ziari[tii”;
„Mai bine \n pu[c`rie, decåt s` ne crape obrazul de ru[ine”81.
Evenimentele au \nlesnit rostirea unei fraze (a prefectului de Cluj), de
re]inut \n \ncercarea de corect` situare a presei, inclusiv a delictului de pres`:
„A sosit momentul ca toate segmentele societ`]ii noastre s` \n]eleag` c`
presa are o pozi]ie special`, dat` de exprimarea adev`rului”82.
S` fim de acord c` acceptarea unei „pozi]ii speciale” a presei consti-
tuie un prag psihologic nu numai pentru gåndirea politic` [i juridic`, ci [i
pentru \ntreaga societate romåneasc`. Inclusiv pentru profesioni[tii scrisului
jurnalistic.
|mpreun` cu premiera absolut` a manifesta]iilor de strad` (capitol nou
\n istoria presei romåne[ti), cel pu]in alte trei subiecte au fost redeschise: a)
Oportunitatea unei noi legi a presei (cu garan]ii temeinice pentru exercitarea
profesiei); b) Solu]ii juridice posibile, venite din partea societ`]ii civile, la
unele infrac]iuni de pres` (insulta, calomnia, ofensa adus` autorit`]ii); c) Ini-
]iative juridice de \ntåmpinare, din partea Ministerului Justi]iei [i a Guver-
nului.

- Oportunitatea unei noi legi a presei, menit` s-o \nlocuiasc` pe aceea


din 1974, s-a pus imediat dup` 1 ianuarie 1990. S` not`m c`, \n primele luni
ale anului 1990, au ap`rut aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i
periodice, multe \n tiraje de sute de mii de exemplare; un sistem de garan]ii
[i norme era necesar, pentru asigurarea protec]iei [i conduitei profesionale.
|n planul atitudinii/op]iunii normative s-a \nregistrat, de asemenea, o
evolu]ie rapid`. |n prima parte a anului 1990 se putea consemna (aproape) o
unanimitate de opinii privind necesitatea unei legi democratice a presei.
Dup` alegerile din 20 mai 1990, p`rerile pro [i contra s-au radicalizat.
Victoria prea pregnant` a stångii a indus teama c` noua putere legislativ`
(„criptocomunist`”) ar putea impune o lege dezechilibrat`/partizan`. Proble-
ma nu s-a schimbat nici dup` alegerile din 1992, iar, dup` 1996, prevaleaz`
opinia c` o nou` lege a presei ar putea fi excesiv`/inutil`.

136
Desigur, oportunitatea unei legi a presei nu era dependent` strict de
raporturile dintre grupurile de putere, nu de acestea, \n primul rånd. Grab-
nic` era restaurarea mentalit`]ii [i gåndirii libere, a ideilor [i opiniilor libere.
For]area elabor`rii [i adopt`rii unei noi legi a presei, \ntr-o societate \n
sfår[it liber`, tensionat` \ns` de confrunt`ri [i indecizii op]ionale [i morale,
prezenta, \n mod real, o seam` de riscuri. Profesorul Nicolae Manolescu
sesizeaz`, cu m`sur`, cåteva din dificult`]ile momentului normativ. |ntr-o
analiz` de oportunitate la un proiect de lege, dl. Manolescu aprecia: „O lege
a presei trebuie discutat` pe \ndelete, cu tact [i nu sub imperiul irit`rilor de
moment. {i, ca s` ne spunem gåndul pån` la cap`t, noi nu credem c` o astfel
de lege este absolut necesar`”. {i mai departe, pe marginea aceluia[i proiect
de lege a presei propus de un grup de juri[ti: „...\ns`[i ideea unei astfel de
legi mi se pare a proveni dintr-o concep]ie totalitar` (...). Credem c` rolul
unei astfel de legi poate fi preluat cu u[urin]` de constitu]ie [i de codul
penal”. Optånd pentru un „cod de onoare al presei”, profesorul Manolescu
\ncheie: „O pres` civilizat` este aceea \n care simpla denun]are a \nc`lc`rii
onoarei de ziarist ar trece drept o ru[ine mai mare decåt orice pedeaps`”83.
Mai tårziu, \n februarie-martie 1992, dl. Ion Cristoiu public` textul intitulat
„Cine se teme de legea presei?”, \n care argumenteaz` \n favoarea unui
asemenea act normativ, dar cu o condi]ie: „Se \n]elege c` o lege a presei nu
ar trebui s` sus]in` pedepse privative de libertate(...) Singura pedeaps`
trebuie s` fie amendarea cu sume uria[e de bani. |n condi]iile economiei de
pia]`, ar fi nu numai o sanc]iune descurajant`, dar [i un bun prilej de
selectare a celor mai bune jurnale”84. (P`rerea dlui. Cristoiu tinde s` se im-
pun` \n condi]iile anului 1999). Ziarul „Romånia liber`” invit` 11 ziari[ti de
la principalele cotidiane centrale [i locale s` aprecieze oportunitatea unei
legi a presei, \n contextul socio-politic al anului 1992. Toate r`spunsurile au
fost, practic, negative. Argumentele, relativ diferite, au avut o dominant`
comun`: teama c` o astfel de lege devine un instrument politic!
Regretatul gazetar Aurel Perva a sintetizat circumstan]ele momentu-
lui: „Dac` parlamentul va adopta o lege a presei care s` protejeze presa (\n
calitatea ei de element indispensabil al transparen]ei [i democra]iei), dac` o
asemenea lege ar rezolva gravele probleme ale produc]iei [i difuz`rii
ziarelor [i revistelor, dac` ea ar proteja profesia de jurnalist \n permanenta
[i inegala sa confruntare cu puterea, atunci, \n mod cert, acesta ar fi un act
legislativ binevenit \ntr-o ]ar` care dore[te, cel pu]in declarativ, o demo-

137
cra]ie autentic`. O lege a presei acum nu ar fi decåt o revan[` a sistemului
de putere existent \mpotriva presei independente [i, deci, incomode...”
Cel pu]in dou` obsesii r`zbat din opiniile prezentate. Prima: Legea
presei v`zut` ca o pedeaps`. A doua: Raporturile de putere („abuz de pute-
re” - „abuz de pres`”) plasate \ntr-un context \n care libertatea putea fi perce-
put` de protagoni[ti [i ca un „alibi coercitiv”.
|n fapt, o schimbare sensibil` de percep]ie nu s-a \nregistrat, \n to]i
ace[ti zece ani de democra]ie. Motivul ar putea fi persisten]a, poate prea
ap`sat` la noi, a ceea ce profesorul american Peter Gross numea „democra-
]ia reprezentativ`”, fa]` de „democra]ia participativ`”, la care Statele Unite
au ajuns \n prezent. Considera]iile profesorului Gross sunt tran[ante: „Legis-
la]ia presei [i a vie]ii politice \n SUA au tonalit`]i specifice. De la demo-
cra]ia reprezentativ` s-a trecut, treptat, la cea participativ`. Propriu-zis, nu
exist` o lege a presei (s.ns.), dreptul la cuvånt [i libertatea presei sunt
garantate prin constitu]ie. Legile inform`rii [i dreptul la via]` fac presa
responsabil`. Asprimea legii referitoare la pres` se exprim` prin sistemul
juridic. Calomniile sunt tran[ant \nfierate, pedepsite. Oricine difuzeaz` o
informa]ie eronat`, chiar sub forma [tirii bomb`, cu dezmin]ire ulterioar`, \[i
pierde slujba [i r`spunde penal pentru ceea ce a scris”.
Concluzia acestei dezbateri privind oportunitatea legii presei este,
dup` cum observ`m, generat` de calitatea democra]iei profesate de prota-
goni[ti. Democra]ia noastr` (\nc` reprezentativ` [i, \n anumite componente,
nici atåt) men]ine o reticen]` putere-pres`, cu influen]e sensibile asupra
calit`]ii atåt a actului de putere, cåt [i a celui de pres`.
Cåt timp legea este perceput` ca o pedeaps` (de ziari[ti) [i ca instru-
ment de control [i coerci]ie (de c`tre putere/partide), regimul juridic al pre-
sei pare sortit s` r`mån` undeva \n zona conflictului de interese, din care
pricin` triada pres` - putere - cet`]ean nu trage bune [i cuvenite foloase din
libertatea actului de comunicare.
- Solu]ii juridice posibile, venite din partea societ`]ii civile, au vizat cu
prec`dere, favorizarea/deschiderea continu` a accesului la informa]ie, \n-
frångerea tabuurilor [i blocajelor politice, institu]ionale, de autoritate. Dac`
bine observ`m, ajungem u[or la concluzia c` se urm`rea, concomitent, tran-
sparen]a surselor de informa]ie [i dep`[irea mentalit`]ilor „de sistem”. Este
perioada pe care am putea-o a[eza \ntre „prea mult” [i „absen]`”, \n care ini-
]iativele normative au fost marcate de miza politic`. Actul normativ, deci,

138
purta amprenta clipei, de[i tocmai se ie[ise dintr-o lume \n care dreptul
exprima „voin]a clasei dominante ridicat` la rangul de lege”.
Argumentul inatacabil a fost ([i este) extras din drepturile fundamen-
tale ale omului, \ntre care accesul la sursele de informare „nu poate fi
\ngr`dit” (art. 31/Constitu]ia Romåniei), iar actele normative, inclusiv de
ordin penal, s` fie modificate, reformulate sau abrogate. Aceasta \n plan etic
[i juridic.
|n plan psiho-social, s-a mizat pe necesitatea de a reabilita/reintegra
persoana, individualitatea, pån` nu demult aplatizat`, frustrat`, anulat` ca
actor socio-politic real, supus` regimului umilitor al autorit`]ii omnipotente,
dictatoriale etc.
Fire[te, nici ini]iativele din plan psiho-social nu au fost [i nu sunt ferite
de o evident` sau disimulat` miz` politic`. Norma primordial` (imposibil`)
se amån`, la noi [i \n general, pentru „o vreme [i \nc` o vreme...”
Descrierea succint` a ini]iativelor propriu-zise este ilustrativ`. Vom
face referiri la ultimii ani [i vom reaminti resuscitarea, \n acute, a „dialo-
gului” (polemicii) „pres` - justi]ie”, \n a doua parte a anului 1997. Motivul:
un \ngrijor`tor num`r de sentin]e penale \mpotriva ziari[tilor. Normal,
redac]iile, organiza]iile profesionale, organisme ale drepturilor omului, ro-
måne[ti sau cu sediul \n Romånia, au declan[at o adev`rat` campanie de
solidaritate gazet`reasc`. Propunerile dedicate puterii au fost \nso]ite [i de
propuneri concrete de modificare/abrogare a legisla]iei \n vigoare. Codul
Penal a fost amendat drastic, \n special capitolul „infrac]iuni contra demni-
t`]ii” [i „infrac]iuni contra autorit`]ii”; expres sau implicit, au fost vizate [i
articole din Constitu]ie.
Textele din Codul Penal atacate direct sunt, \n general, cunoscute, da-
torit` mediatiz`rii insistente a con]inuturilor acestora: art. 205 (insulta), art.
206 (calomnia), art. 238 (ofensa adus` autorit`]ii).
|n acela[i registru sunt interpretate [i prevederile constitu]ionale viza-
te, - explicit sau implicit - considerate nu tocmai adecvate principiilor liber-
tare ce trebuie s` guverneze democra]ia [i statul de drept. Este vorba de
prevederi ale art. 1 („Romånia este stat na]ional, suveran [i independent,
unitar [i indivizibil...”), ale art. 30 („Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii
[i a na]iunii...”). Concomitent, se cere mai rapida armonizare a legisla]iei
romåne[ti cu aceea a organismelor europene, exigen]` prev`zut` expres \n
Constitu]ie, art. 20: „(2) Dac` exist` neconcordan]e \ntre pactele [i tratatele

139
privitoare la drepturile omului, la care Romånia este parte, [i legile interne,
au prioritate reglement`rile interna]ionale“.
Explicarea motivelor alegerii ]intelor normative relative la drepturile
[i libert`]ile fundamentale ale omului implic` argumente atåt de ordin
„ideologic”, cåt [i de ordin „moral-istoric“. Ambele tipuri de argumente sunt
marcate, fire[te, de tensiunea radicalizant` a clipei, \n tentativa de protejare
a fiin]ei umane, prin noul cadru de garan]ii morale [i juridice. Nu trebuie s`
uit`m c` argumentul forte, \n fa]a totalitarismului, l-a constituit drepturile
omului: dreptul la informa]ie, pluralismul de opinii, demnitatea persoanei
fa]` cu autoritatea discre]ionar`.
Textele din legea penal` [i cele constitu]ionale se armonizeaz` par]i-
al/deloc, spun activi[tii umanitari[ti, \n ofensiva recuperatoare amintit`, cu
substan]a drepturilor [i libert`]ilor fundamentale ale omului (onoarea,
demnitatea, atitudinea fa]` de stat [i fa]` de autorit`]i). Motivul: ini]iativa
legislativ` ar fi fost marcat` de ambiguit`]i date de contextul istoric [i de o
anume politizare a mizei normative.
Cert este c` ambele p`r]i („societate civil`” - „putere”) se afl` fa]` \n
fa]`, f`r` a fi vorba, totu[i, de o confruntare tran[ant`, ireconciliabil`. Vom
vedea imediat c`, practic, nu este vorba de con]inuturi incompatibile, ci de
interpret`ri [i finaliz`ri diferite ale acelora[i texte de lege. Mai precis, atåt
Constitu]ia, cåt [i reglement`rile juridice semnificative (Legea audiovizua-
lului, Legea 41/1994 privind Radiodifuziunea [i Televiziunea publice, pro-
punerile de modificare ale Codului Penal) concord` cu principii [i regle-
ment`ri europene [i universale.
Totu[i, reglement`rilor [i comportamentelor normative autohtone le
sunt opuse, \n continuare, norme europene/interna]ionale, chiar dac` legiu-
itorul nostru a ]inut [i ]ine seama de ele. Argumentul reiterat mereu: -
inadverten]a conceptual` [i opera]ional`, \n rela]ia cu principiul libert`]ii de
exprimare. Exemplific`rile nu sunt, \ns`, lipsite de temei. Asocia]ia pentru
Ap`rarea Drepturilor Omului din Romånia - Comitetul Helsinki (APADOR
- CH) apreciaz` c`, \n forma actual`, articolele 205, 206, 238 [i 239, din
Codul Penal, „intr` \n contradic]ie cu art. 10 din Conven]ia europen` a
drepturilor omului [i cu jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului,
precum [i cu art. 19 din Pactul interna]ional cu privire la drepturile poli-
tice”85. Asocia]ia men]ionat` „cere din nou Guvernului Romåniei [i Parla-
mentului s` ini]ieze [i s` adopte de urgen]` un proiect de modificare a

140
Codului Penal, prin care s` se abroge art. 205, 206, 238 [i 239 alin. 1,
sanc]iunea \n domeniul libert`]ii de exprimare r`månånd a fi aplicat` numai
pe calea ac]iunii civile. Numai \n acest mod se va garanta exercitarea
libert`]ii de exprimare, drept esen]ial \ntr-o societate democratic`” (s.ns.).
Not`m [i finalul sintezei prezentate de „Romånia liber`” la Comuni-
catul Asocia]iei Coresponden]ilor de Pres`, Radio [i Televiziune (ASCOR):
„...Asocia]iei Coresponden]ilor de Pres`, Radio [i Televiziune face apel
c`tre toate organiza]iile - na]ionale [i interna]ionale - s` se solidarizeze cu
jurnali[tii romåni condamna]i sau afla]i \n proces, acuza]i doar pentru c` au
avut curajul de a spune adev`rul sau au avut opinii critice la adresa
reprezentan]ilor Puterii” (s.ns.).
S` re]inem \ngrijorarea comun` a celor dou` organiza]ii fa]` de dreptul
la exprimare [i soarta ziari[tilor urm`ri]i penal, dar [i deosebirea \n argu-
mentare: - sanc]iuni reparatorii „numai pe calea ac]iunii civile” (APADOR-
CH); - ziari[ti \n instan]` (inculpa]i/condamna]i) „doar pentru c` au avut cu-
rajul s` spun` adev`rul sau au avut opinii critice” (ASCOR). |n primul caz,
se cere eradicarea sanc]iunii penale (\nchisoare sau amend`), \n al doilea, se
revendic` dreptul de a spune adev`rul [i dreptul de a critica, drept ce nu
trebuie s` aib` relevan]` penal`. Am re]inut aceste diferen]e \ntrucåt vom re-
veni asupra celor dou` viziuni, pentru a \ncerca o reconciliere normativ`
(moral` [i juridic`).
Dar s` revenim la art. 10 [i 18 din reglement`rile apelate \n ap`rarea
ziari[tilor, zicem noi, nu f`r` temei. Art. 10 din „Conven]ia european` pen-
tru ap`rarea drepturilor omului“, semnat` la Roma, la 4 noiembrie 1950,
prevede: „...orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi [i de a comunica
informa]ii sau idei f`r` nici un fel de presiune sau ingerin]` din partea
autorit`]ilor publice [i f`r` nici un fel de frontier`”. Iar art. 19 din „Pactul
interna]ional relativ la drepturile civile [i politice”, adoptat la 19 decembrie
1966, consemneaz`: „...Orice persoan` are dreptul la libertatea de expri-
mare; acest drept cuprinde libertatea de investigare, de primire [i comuni-
care de informa]ii [i idei de orice fel, f`r` nici un fel de obstacol, sub o form`
oral`, scris`, imprimat` sau artistic` sau prin orice mijloace alese”.
Desigur, nu este cazul s` intr`m \ntr-o polemic` de text. Important este
s` observ`m c` textele invocate mai sus - \n fapt, formul`ri memorabile ale
celei mai mari valori din patrimoniul valorilor fundamentale, proprii socie-

141
t`]ilor moderne, [i anume libertatea, (\n cazul nostru, libertatea de exprima-
re) - se reg`sesc \n toate componentele condi]iei [i ac]iunilor umane.
Implant normal [i necesar, cu condi]ia s` nu \nsemne mai mult - prea mult -
fa]` de oferta, oricåt de generoas`, a societ`]ilor [i/sau comunit`]ilor socio-
statale sau globale. |n fond, libertatea opereaz` (trebuie s` opereze) cu infor-
ma]ii libere, necondi]ionate [i netarate de st`ri emo]ionale, inhibi]ii, op]iuni
arbitrare, implanturi educa]ionale etc. Conexat` limitelor interdic]iilor stabi-
lite prin lege (vezi, spre exemplu, legisla]ia francez`, dar [i considera]iile
profesorului Peter Gross), libertatea de exprimare este ordonat` \n cele din
urm`, \ntr-o „conven]ie libertar`”, rezultat` din op]iunile [i „orgoliul colec-
tiv”. Altfel spus, din disponibilitatea pentru libertate/democra]ie [i adev`r a
unei societ`]i/comunit`]i, la un moment dat. |n]eleas` astfel, libertatea con-
stituie (ar trebui s` constituie) corectivul necondi]ionat al actului de putere
[i, \n aceea[i m`sur`, al actului de comunicare.
Considera]iile impresioniste de pån` aici sunt menite unei mai adecvate
interpret`ri a libert`]ii \n aria comunic`rii de mas`, domeniu special (de sine
st`t`tor), care-[i impune [i aria normativ` specific`. Sunt menite, de asemenea,
s` previn` o reac]ie de intoleran]` fa]` de ideea - frecventat`, cu argumente
logice, de speciali[iti [i organisme civice - „dublului imperativ normativ“: a)
abrogarea incrimin`rilor penale pentru ziari[ti (abrogarea articolelor 205, 206,
238 [i 239 din Codul Penal); b) armonizarea cu legisla]ia european`. Dac`
armonizarea r`mâne mereu urgent` [i necesar` - abrogarea incrimin`rilor
penale - de fapt, eliminarea oric`rei sanc]iuni penale (\nchisoare/amend`) [i
promovarea exclusiv a sanc]iunii civile - rezonabil, din perspectiv` libertar`,
pune \ntreb`ri mai greu de rezolvat, \n perspectiv` real`. Cum ar fi aceasta: -
Faptele de pres` ilicite (de rea credin]`) - de mare gravitate [i cu consecin]e de-
vastatoare, practic imposibil de recuperat, pentru imaginea public`, profesia,
familia, [ansele [i, \n anumite cazuri, afacerile unei persoane - pot s` r`mån`
nesanc]ionate penal? (Repet`m, fapte ilicite, comise deliberat, cu rea-credin]`
[i cu inten]ia v`dit` de a distruge o persoan` sau personalitate public`, o
familie, un grup profesional, confesional etc.). Este foarte greu, dac` nu impo-
sibil s` r`spunzi „nu”!... Alt` \ntrebare: - Se poate mai mult \n plan legislativ
\n Romånia tranzi]iei spre democra]ia efectiv` decåt \n Fran]a sau SUA?... {i a
treia \ntrebare: - Ar putea accepta oare profesioni[tii scrisului din presa romån`
utilizarea presei (scrise, vorbite, televizate) de c`tre „colegi” de rea-credin]`
sau de colaboratori de aceea[i factur`, pentru a comite o crim` moral`?

142
R`spunsurile sunt incluse \n \ntreb`ri. De altfel, chiar comunicatul
ASCOR, citat mai devreme, revendic` dreptul la critic` [i nu excluderea
r`spunderii, inclusiv a r`spunderii penale. Ar fi [i oarecum suprarealist s`
exonerezi de r`spunderea penal` un infractor deosebit. Profesioni[tii scrisu-
lui nu au \n vedere faptul publicistic ilicit, deliberat; inten]ionat ilicit. De-
mersul lor intransigent [i solidar vizeaz` faptele de pres` riscante, neacope-
rite complet de indicii, probe, martori, dar care \ntrunesc condi]iile unui fapt
veridic...
Este ceea ce vom \ncerca s` argument`m sus]inut [i \n capitolele
referitoare la r`spunderea ziaristului [i la caracteristicile delictului de pres`.

Ini]iative juridice de \ntåmpinare. Rela]iiile ofensive „pres` - putere”,


din ultima parte a anului 1997 [i \nceputul lui 1998 au dus - cum este [i
firesc \ntr-un stat de drept - la ceea ce am putea numi „convorbiri bilaterale”.
|n ziua de 17 decembrie 1997, ministrul justi]iei s-a \ntâlnit cu directo-
rii cotidianelor centrale. Tema discu]iilor: sistemul incriminatoriu/punitiv al
infrac]iunilor de pres`; mai precis, articolele 205 (insult`) [i 206 (calomnia).
Urmånd relatarea publicat` \n „Ziua”, vom constata implicarea profesionist`
a gazetarilor \n situarea juridic` a actului publicistic, precum [i disponibilit`-
]ile [i rigorile normative \n materie ale puterii judec`tore[ti, \n aceast` etap`
a reconstruc]iei [i optimiz`rile, de drept [i de fapt, din societatea romåneasc`.
Directorii cotidianelor centrale au propus urm`toarele:
- eliminarea (\n mod categoric) a sanc]iunii cu \nchisoarea din textele
articolelor 205 [i 206;
- fixarea unui plafon maxim al daunelor morale pe care partea v`t`-
mat` le-ar putea solicita \ntr-un proces de pres`;
- ac]iunea penal` s` fie declan[at` numai dac` redac]ia, cu rea credin-
]`, refuz` dreptul la replic` p`r]ii ce se consider` v`t`mat` prin
textul/emisiunea difuzat`;
- \n cazul \n care redac]ia (editorul/redactorul) pierde procesul (privind
dreptul la replic`), sec]iunea s` constea \n obligarea ziarului de a
publica respectivul drept la replic`, \mpreun` cu sentin]a judec`to-
reasc`;
- durata unui proces de calomnie sau insult` s` fie de cel mult trei luni,
„astfel \ncåt cet`]enii leza]i s`-[i poat` ap`ra \n termeni optimi onoa-
rea”;

143
- colaboratorii externi s` r`spund` nemijlocit, exclusiv, pentru texte-
le/emisiunile realizate [i publicate/difuzate.

Ziarul consemneaz` consensul participan]ilor \n leg`tur` cu propune-


rile (de lege ferenda) prezentate de ziari[ti „cu excep]ia plafon`rii daunelor
cerute de partea v`t`mat`”. |n acest din urm` caz, s-a propus solu]ia „unei
taxe de timbru obligatorie depus` de reclamant [i care s` reprezinte 10 la
sut` din cuantumul daunelor solicitate”. Taxa de timbru ar avea menirea de
a tempera zelul reclaman]ilor, \ntrucåt, \n caz de pierdere a procesului de
c`tre ace[tia, banii r`mån venit la stat.

Observa]ia de fond, legat` de ansamblul propunerilor relev` explicit


pozi]ia celor dou` puteri (justi]ia [i presa), dup` care „delictul de pres` este
un eveniment aparte, care impune reglement`ri speciale, proprii domeniu-
lui“. Re]inem similitudinile cu alte solicit`ri de ordin etic [i civic: eliminarea
sanc]iunii cu \nchisoarea pentru insult` [i calomnie; atitudinea de rea-cre-
din]` [i „dreptul la replic`”; scurtarea procesului de calomnie sau insult` la
trei luni; r`spunderea exclusiv` ([i) a colaboratorilor externi.

Observa]iile de detaliu permit nuan]`ri/particulariz`ri impuse de spe-


cificul presei [i plaseaz` gåndirea juridic` \n aria general`, european`, a
reglement`rilor din domeniu. Dialogul „putere judec`toreasc` - pres`” favo-
rizeaz` efectiv noul discurs juridic. S` desprindem cåteva dintre detalierile
sugestive:
- eliminarea \nchisorii din prevederile art. 205 [i 206, ceea ce nu \n-
seamn` eliminarea caracteristicii „ilicit penal”, \n cazul unor fapte grave de
pres`, fapte pentru care r`måne sanc]iunea penal` (amenda);
- profesioni[tii scrisului publicistic nu au cerut nici abrogarea art. 205,
206 [i nici a r`spunderii penale; au cerut eliminarea pedepsei cu \nchisoarea
(privativ` de libertate sau „cu suspendare”). Acceptarea unei astfel de solu]ii
ar apropia mai mult decåt pån` \n prezent faptele de pres` („fapte ale gåndi-
rii”, cu efect asupra mentalului individual/colectiv) de solu]ionarea lor liber-
tar`, reg`sit` \n reglement`rile actuale;
- relativ la „dreptul la replic`”, propunerea apare u[or excesiv`, \ntru-
cåt confer` dreptului la replic` o valoare absolut`, ceea ce, \n general,
doctrina juridic` [i jurispruden]a nu accept`87. Dreptul la replic` nu este nici

144
aprioric, el trebuie cerut de partea care se consider` v`t`mat` \n drepturile
sale. Mai degrab` credem c` profesioni[tii presei au luat \n considerare un
„proces de drept la replic`”.
De imediat` actualitate este [i problema r`spunderii personale a colabo-
ratorilor externi. Viitoarea legisla]ie ar trebui s` stabileasc` r`spunderea
personal` a ziaristului, ca regul` imperativ` pentru domeniul presei. Un pre-
cedent exist` - Legea 3/1974, \nc` \n vigoare88 - care con]ine rezolv`ri norma-
tive oportune referitoare la r`spunderea personal` a ziaristului (art. 76 [i 77).

Dar despre r`spunderea ziaristului vom argumenta \n capitolul urm`-


tor. Pån` atunci, s` urm`rim modul de concretizare a dialogului pres`-
putere judec`toreasc`, \ntr-o ini]iativ` normativ` a Guvernului, la
propunerea Ministerului Justi]iei.

La 22 ianuarie 1998, Guvernul Romåniei a adoptat „Ordonana]a pri-


vind acordarea desp`gubirilor civile cu titlul de daune morale”. |n mod
nea[teptat, ordonan]a a stårnit o reac]ie dur` \n pres`. S-a apreciat c` actul
normativ respectiv a venit \ntr-un „moment inoportun”, c` prin modul de
redactare, „incit` pe oricine s` dea \n judecat` ziare [i ziari[ti”, iar cau]iunea
de 10% ar favoriza \mbog`]i]ii post-decembri[ti, c`rora nu le-ar p`sa de un
asemenea procent, indiferent de cuantumul daunelor morale cerute (vezi
ziarele „Adev`rul” [i „Na]ional” etc.). Interven]ia \n substan]a textului a Mi-
nisterului Justi]iei n-a avut efect ponderat. Astfel c` Ordonan]a a fost retras`
de Guvern, stabilindu-se transformarea ei \ntr-un proiect de lege care urmea-
z` s` fie dezb`tut \n procedur` normal` \n Parlament (faz` \n care se afl` [i
\n prezent).
Dincolo de aspectele publice ale controversei, apare nevoia unor co-
mentarii, succinte acum, referitoare la perspectivele juridice semnalate de
Ordonan]a \n discu]ie; cu deosebire, \n aria normativ` a delictului (infrac-
]iunii) de pres`. S` parcurgem textul invocat:

Art. 1. - (1) Oricine a cauzat unei persoane fizice un prejudiciu moral


printr-o atingere adus` demnit`]ii, onoarei, vie]ii particulare sau drep-
tului la propria imagine este obligat s`-l repare prin plata unor desp`-
gubiri civile cu titlul de daune morale.
(2) Dispozi]iile prezentei Ordonan]e se aplic` [i \n cazul \nc`lc`rii

145
unui drept nepatrimonial, recunoscut de lege persoanelor juridice.
Art. 2. - Editorul sau realizatorul, organizatorul manifest`rii artistice,
proprietarul mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televi-
ziune, dup` caz, r`spunde solidar cu autorul pentru informa]ia sau
pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public`, dac` prin aceasta s-a produs
un prejudiciu moral.
Art. 3 - Cuantumul daunelor morale se stabile[te de instan]a judec`to-
reasc`, luåndu-se \n considerare gravitatea pe care o prezint` faptul
ilicit pentru persoana lezat`, profitul moral al autorului faptei ilicite,
frecven]a unei asemenea conduite a autorului, precum [i orice
elemente care asigur` o desd`unare echitabil` [i ra]ional`.
Art. 4. - Ac]iunea \n justi]ie pentru obligarea la daune morale este scu-
tit` de plata taxelor de timbru.
Art. 5. - (1) Reclamantul trebuie s` depun` o cau]iune const\nd \ntr-o
sum` de bani reprezent\nd 10% din valoarea daunelor morale cerute.
(2) Suma se consemneaz` la Casa de Economii [i Consemna]iuni, \n
contul bugetului de stat.
(3) Recipisa de consemnare se prezint` instan]ei judec`tore[ti cel mai
t\rziu la primul termen fixat pentru judecat`, sub sanc]iunea anul`rii
cererii de chemare \n judecat`.
Art. 6. - (1) |n cazul \n care ac]iunea a fost respins` \n fond, suma con-
semnat` cu titlu de cau]iune se re]ine ca venit la bugetul de stat [i se
cuprinde distinct \n bugetul de venituri [i de cheltuieli al Ministerului
Justi]iei.
(2) Suma depus` cu titlu de cau]iune se restituie reclamantului dac`
ac]iunea a fost admis`, fie chiar [i \n parte.
Art. 7. - Dispozi]iile art. 54-art.55 din Decretul nr. 31 din 30 ianuarie
1954 privitor la persoanele fizice [i persoanele juridice se pot aplica
independent sau concomitent cu dispozi]iile prezentei Ordonan]e.
Art. 8. - Persoana fizic` sau juridic` lezat` prin afirma]iile f`cute \n
pres` [i pe care le cosider` neadev`rate poate ob]ine repararea
prejudiciului moral \n condi]iile prezentei Ordonan]e, independent sau
concomitent cu exercitarea dreptului la replic`, potrivit legii.

C\teva observa]ii: - Articolul 1 al Ordonan]ei re]ine dou` aspecte nor-


mative, menite s` produc` modific`ri de text [i de atitudine juridic` fa]` de

146
faptele de pres`. Primul vizeaz` infrac]iunile de pres` care ar urma s`-[i
schimbe caracteristicile [i regimul punitiv. Ordonan]a se refer` la „infrac]iu-
nile cotra demnita]ii” [i include nu numai insulta [i calomnia (cum se \nt\m-
pl` \n capitolul IV din Codul Penal) ci [i „via]a particular`” [i „propria
imagine”, prelu\nd de fapt, alineatul (6) al art. 30 din Costitu]ia Romåniei.
Redactarea este oportun`, fie numai pentru faptul c` delictele la via]a privat`
[i la imagine se impun treptat \n g\ndirea „public`“ [i juridic`, exist\nd
condi]iile de fapt pentru prinderea lor \n texte de lege, inclusiv \n legea
penal`. Ordonan]a nu se refer` [i la celelalte delicte de pres`, cum ar fi
ofensa adus` autorit`]ii, [antajul, def`imarea ]`rii [i a na]iunii. Motivele ar
putea fi legate de frecven]a ridicat` a „atacurilor la demnitate” comparativ
cu „atacurile contra autorit`]ii”, mai rare [i am spune mai aparte (speciale).
Al doilea aspect juridic re]inut de art. 1 al Ordonan]ei se refer` la schimbarea
calific`rii delictului de pres` (din „penal” \n „civil”); f`ptuitorul ar fi obligat
s` pl`teasc` „desp`gubiri civile cu titlu de daune morale”. Dar tocmai dau-
nele morale au iscat o seam` de observa]ii [i reticen]e. Vizat` a fost, \n pri-
mul r\nd, rela]ia pe care Ordonan]a \ncearc` s` o stabileasc` \ntre: cuantum-
gravitatea faptei-conduita autorului \n care problema profilului moral al
autorului a fost discutat cu insisten]` de profesioni[tii scrisului ziaristic; \n
sensul dificult`]ii, pentru instan]`, de a reu[i s` configureze, obiectiv, perso-
nalitatea, conduita [i inten]iile gazetarului \nvinuit.
Sistemul punitiv sugerat de textul Ordonan]ei, \n cazul delictelor
contra demnit`]ii persoanei, este de asemenea, discutabil. Art. 8 propune
repararea prejudiciului „independent sau concomitent cu exercitarea dreptu-
lui la replic`”. Formularea \n sine apare ambigu`. „Independent sau conco-
mitent” nu stabile[te o alternativ` punitiv` (drept la replic` sau daune
morale), cum ar fi posibil [i logic. Mai mult, dreptul la replic` n-ar avea, \n
respectiva formulare, o influen]`, cel pu]in asupra cuantumului, asupra pe-
depsei principale („daune morale”), p`r\nd a fi \ntr-un fel o „pedeps` com-
plimentar`”. Firesc ar fi ca „dreptul la replic`” [i „daunele morale” s` fie
pedepse alternative.
Opinii divergente, de interese juridic [i jurnalistic, poate provoca [i
art. 2 al Ordonan]ei aici discutate. Este vorba de r`spunderea solidar`, con-
cept juridic bine l`murit de legiuitor [i jurispruden]`, dar \nc` discutabil \n
cazul delictelor de pres`. Ini]iatorul actului normativ guvernamental pare a
fi preluat alineatul (8) al art. 30 din Constitu]ie (cu mici omisiuni), alineat

147
referitor la r`spunderea civil`. Numai c` legiuitorul constituant nu s-a g\ndit
la r`spunderea solidar`, nu la aceasta, \n primul r\nd, c\nd a stabilit
r`spunderea civil`„ pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tiin]`
public`”. Textul constitu]ional vizeaz`, \n cazul r`spunderii civile, princi-
piul ordinii descresc`toare (principiul „r`spunderii \n cascad`” din legisla]i-
ile belgian` [i francez`), \n succesiunea: editor - realizator - autor - organi-
zator (de spectacole) - proprietar. Principiul r`spunderii solidare nu este
stipulat \n Constitu]ie. Totu[i, Ordonan]a poate fi un argument (de referin]`)
\n stabilirea r`spunderii ziaristului, fie [i pentru faptul c` autorul/f`ptuitorul
r`spunde \n primul r\nd [i \n toate situa]iile (cu excep]ia \mprejur`rilor \n
care r`spunderea nu poate fi angajat`, conform legii). Este [i acesta un pas
(„conceptual”) pentru stabilirea solu]iei solicitate de realitatea mediatic` \n
general: r`spunderea personal` [i exclusiv` a gazetarului-, solu]ie ce ar
putea ordona ini]iativa [i atitudinea publicistic`, f`r` a prejudicia libera
circula]ie a informa]iei [i libertatea real` a comentatorului/reporterului.

Capitolul ce urmeaz`, referitor la r`spunderea ziaristului pentru textul


publicat/difuzat, continu` argumentele de fond ale r`spunderii personale, cu
deosebire civile [i penale.

148
Capitolul 7
R~SPUNDEREA ZIARISTULUI
pentru textul publicat/difuzat
7.1. Corecta „gestionare a libert`]ii“
(de exprimare)…
R`spunderea pentru actele publicistice se afl` \ntr-o rela]ie de condi]i-
onare cu libertatea presei, cu dreptul de exprimare [i comunicare public`.
Mai exact spus - r`spunderea pentru con]inutul mesajului inten]ionat se de-
clan[eaz` \n momentul dep`[irii deliberate - r`u-inten]ionate - a principiilor
[i normelor libertare privind exprimarea [i comunicarea de pres`.
Rela]ia r`spundere-libertate, \n pres`, este determinat`, \n substan]` [i
\n efect, de corecta gestionare a libert`]ii. Relevan]a juridic` a activit`]ii pu-
blicistice (exprimare/informare/comunicare) este configurat` de respectarea
libert`]ii sau de abuzul de libertate. Conceptual [i func]ional, ideea se origi-
neaz` \n „adev`ratul \nceput“ al societ`]ii moderne, cum este considerat`
\ndeob[te Revolu]ia francez`, \n al c`rei document libertar fundamental,
„Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“, din 1789, citim: „Libera
comunicare de gånduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele mai pre]i-
oase ale omului; orice cet`]ean poate vorbi, scrie, imprima liber, cu condi]ia
s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i (s.ns.), \n cazurile determinate de

149
lege“ (art. 11)… Vom observa, astfel, \nc` \n faza de radicalitate istotic`
men]ionat`, aten]ia distribuit` rela]iei riguroase, normativizate, dintre liber-
tatea de comunicare (public`) [i „abuzul acestei libert`]i“.
Problema ce trebuie rezolvat`, \n fapt [i \n drept, impune „g`sirea unui
echilibru satisf`c`tor \ntre libertatea de comunicare, pe de o parte, [i cele-
lalte drepturi [i interese, individuale sau colective, pe de alt` parte“89.
Rela]ia condi]ionat` „r`spundere-libertate“, asupra c`reia st`ruie [i
profesorul Emmanuel Derieux, este legitimat` de substan]a [i inten]ia mesa-
jului. Mai precis, de disponibilitatea de a interpreta informa]ia \n cifrul liber-
tar, plauzibil [i cu bun` credin]`.
Informa]ia/comunicarea relev`, \n ultim` analiz`, un spa]iu socio-
cultural bazat pe principii [i norme cu func]ii bivalente - permisive [i inter-
dictive - spa]iu aflat \ntr-un continuu proces de redimensionare, c`ruia \i
spunem „via]` comunitar`“, „orånduire“, „sistem“ etc. - [i care este, \n esen-
]`, un cåmp de for]e; un spa]iu de putere.
Informa]ia \nseamn` putere - spun politologii - puterea de a (te) impu-
ne, controla, decide, \n spa]iul socio-uman, al existen]ei, dar informa]ia
poate fi ([i adesea este) instrumentul eficace de control, de contractare [i
reechilibrare a puterii/puterilor, fie ele locale, na]ionale sau planetare.
|n sensul acesta, binomul libertate-r`spundere activeaz` [i informa]ia
ofensiv` [i informa]ia recuperatoare, \n tentativa de rezolvare a complicatei
ecua]ii a libert`]ii ([i a libert`]ii de exprimare). Viziunea de ansamblu, \nles-
nit` de rela]ia libertate-r`spundere - \n care informa]ia, mesajul, comuni-
carea vizeaz` condi]ia omului liber [i beneficiar al libert`]ii - cap`t`, \n mod
logic, un cadru principial/normativ de garan]ii [i repere moral-juridice,
utilizabile, \n mod curent, \n raporturile n`scute din buna sau proasta „gesti-
onare a libert`]ii“.
R`spunderea (moral` sau juridic`) oblig` la concretiz`ri ([i individu-
aliz`ri) atåt \n ce-i prive[te pe „gestionarii“ libert`]ii, cåt [i pe beneficiarii
acesteia. Limbajul „procedural“ este concret, arid, f`r` echivoc. Lucien
Solal [i colaboratorii s`i men]ioneaz` tran[ant: „Presa este responsabil`
pentru prejudiciul cauzat colectivit`]ii sau particularilor. Aceast` respon-
sabilitate poate fi penal` sau civil`“90.
Practic, \n toate cazurile, r`spunderea este declan[at` de prejudiciul
produs, ca urmare a unei fapte periculoase - colectiv [i individual („social-
mente periculoase“), inclusiv de un text de pres`, de o emisiune vorbit` sau

150
televizat` transmis`, f`cut` public`. (Insist`m pe expresia: „de pres`“ [i nu
„prin pres`“ - al c`rei sens este foarte important \n stabilirea tipologiei delic-
tului de pres`. Vrem s` spunem c` r`spunderea pentru prejudiciul cauzat de
faptele de pres` se circumscrie un anumit specific, unor circumstan]e parti-
cularizatoare).

Cåteva observa]ii preliminare sunt sugerate chiar de titlul acestui capi-


tol, „R`spunderea ziaristului pentru textul publicat/difuzat“. Not`m:
- Expresia „textul publicat-difuzat“ indic` \n]elesul dup` care declan-
[area r`spunderii ziaristului este condi]ionat`, decisiv, de publica-
rea/difuzarea textului/emisiunii.
- Starea de manuscris (fie [i „bun de tipar“, „\n portofoliu“) sau de
emisiune \nregistrat` („bun de difuzat“) nu poate atrage r`spunderea
\n fa]a legii.
- |n acela[i timp, publicarea/difuzarea nu este un act mecanic, ci ]ine
de voin]a autorului; nerespectarea actului de „voin]` [i con[tiin]`“ -
de exercitare a voin]ei libere de comunicare public` - exonereaz` de
r`spundere juridic` persoana/persoanele implicate (autorul).

Putem conchide, a[adar, c` gestionarea corect` a libert`]ii de infor-


mare \nseamn`, \ntre altele:
- un just echilibru \ntre dreptul la informa]ie [i comunicare (investiga-
re, selectare, difuzare) [i celelalte drepturi fundamentale ale omului,
prev`zute \n Constitu]ie, \n acte normative [i documente specifice,
na]ionale [i interna]ionale;
- inten]ia mesajului - determinante fiind buna sau reaua credin]` a
autorului, \mprejur`rile [i posibilit`]ile de investigare, elaborare [i
difuzare;
- credibilitatea [i legitimitatea actului publicistic, ferit de „polu`ri“ [i
bruiaje ambigue, partizane;
- raporturile (extensive/restrictive) \ntre puteri, \n stat (inclusiv presa
ca „putere expozi]ional`“);
- stadiul libertar al comunit`]ii/societ`]ii \n care presa se manifest`
nemijlocit.

151
7.2. Tipuri de r`spundere a gazetarului
|ntr-un sens mai general, gazetarul r`spunde \n fa]a societ`]ii (a publi-
cului) [i \n fa]a legii.
R`spunderea \n fa]a societ`]ii (a publicului) se deduce din pozi]ia
special` a gazetarului \n realizarea efectiv` a actului de comunicare. {i
anume - aceea de exponent al publicului, al „masei“ de cititori/ascult`tori/te-
lespectatori. Dintr-o asemenea important` [i legitim` pozi]ie, gazetarul
poate realiza corecta observare, investigare [i interpretare a func]ion`rii so-
ciet`]ii; poate semnala evolu]ii, asperit`]i, disfunc]ii, comportamente,
excese; precum poate, de asemenea, sugera remedii, solu]ii, perspective.
Vizat poate fi comportamentul individual, colectiv, politic, parlamentar,
constitu]ional, [tiin]ific, civic. Practic, tot ce ]ine de interesul public.
Rolul exponen]ial al gazetarului este legitimat [i re-legitimat continuu
de con[tiin]a asumat` \n promovarea [i ap`rarea valorilor morale [i spiri-
tuale autentice, fondatoare ale societ`]ii moderne. Clarviziunea, luciditatea,
echilibrul [i toleran]a, respingerea, de plano, a extremismelor, xenofobiei,
rasismului, antisemitismului, [ovinismului, \n sf\r[it, justa situare \n conte-
xte concrete a argumentelor, analizelor [i concluziilor constituie un corpus
de reguli [i norme, scrise [i nescrise, ale gazetarului de la noi [i de pretu-
tindeni. Putem vorbi chiar de un profil tipologic trans-specific al profesio-
nistului scrisului publicistic - de un gazetar universal, datorit` caracterului
general-uman al valorilor ap`rate.
Informa]ia, prin puterea [i efectele generale [i generalizante, favori-
zeaz` universalizarea/globalizarea regulilor de acces, comportament [i situ-
are profesional` [i civic` (\n contexte na]ionale, locale [i interna]ionale).
Normele morale [i juridice urmeaz` (trebuie s` urmeze!) [i destinul global
al informa]iei. Elementele comune relative la con]inutul [i finalitatea norme-
lor morale [i juridice au o pondere precump`nitoare \n, practic, toate legis-
la]iile [i codurile deontologice ale ]`rilor democratice [i ale „uniunilor“
regionale, continentale etc. Este [i motivul de fond care legitimeaz` ideea c`
ziaristul are o r`spundere \n aceea[i m`sur` na]ional` [i global`. Altfel spus
[i f`r` reticen]e expresive: - r`spunderea ziaristului este at\t personal`, c\t [i
exponen]ial`, at\t local`, c\t [i general`/universal`.

152
Dintr-o asemenea perspectiv`, a „convergen]elor conceptuale“, r`s-
punderea ziaristului poate fi sistematizat` dup` anumite criterii plauzibile:
- Criteriul participativ/formal relev`:
• r`spunderea individual`
• r`spunderea solidar`
- Criteriul normativ-civic relev`:
• r`spunderea \n fa]a societ`]ii (a publicului)
• r`spunderea \n fa]a legii
• r`spunderea contractual`
• r`spunderea pentru ap`rarea [i protejarea valorilor fundamentale ale
umanit`]ii91
- Criteriul juridic efectiv [i legiferat stabile[te:
• r`spunderea civil`
• r`spunderea penal`
• r`spunderea contraven]ional`
• r`spunderea material`
• r`spunderea disciplinar`
- Criteriul rela]ional (civic, deontologic [i juridic) relev`:
• r`spunderea ziari[tilor fa]` de societate
• r`spunderea fa]` de confra]ii de breasl` (pentru acte de concuren]`
neloial`)
• r`spunderea fa]` de ter]i
- Criteriul r`spunderii succesive („\n cascad`“), reg`sit \n legisla]ia
francez` [i belgian`, se reg`se[te [i \n Constitu]ia Romåniei, \n art. 30 alin.
8. R`spunderea \n cascad` stabile[te urm`toarea ordine, \n angajarea re-
sponsabilit`]ii:
• editorul (iar c\nd acesta nu poate r`spunde, juridic vorbind)
• realizatorul II
• autorul II
• proprietarul imprimeriei II
• difuzorul II
R`spunderea \n cascad` este fundamentat` de principiul conform
c`ruia infrac]iunea trebuie oprit` de to]i cei care, \ntr-un fel sau altul, sunt
implica]i [i pot (au datoria!) s-o contracareze; \n cazul presei, prin \mpie-
dicarea public`rii/difuz`rii/aducerii la cuno[tin]a public`.

153
|nainte de a \ntreprinde o analiz` ceva mai detailat` a r`spunderii
civile [i penale, cu o pondere [i un risc bine cunoscute \n via]a profesionali[-
tilor scrisului mediatic, s` semnal`m cåteva tr`s`turi particularizate indicate
de ceea ce am numit „criteriul func]ional“; [i, \n cadrul acestuia, r`spunde-
rea fa]` de ter]i. Considera]iile aduse \n ra]ionament apar]in doamnei Yolan-
da Eminescu, expuse \ntr-un studiu-sintez`, ap`rut \n 1988, \n revista „Stu-
dii [i cercet`ri juridice“, nr. 4, pag. 329. Lucrarea men]ionat` re]ine, \n cazul
operelor de pres` cåteva argumente ce ajut` doctrina la elaborarea unor
premise specifice \n aprecierea sau judecarea actului publicistic. Re]inem, \n
context:
• aprecierea actelor ziari[tilor s` se fac` cu mai pu]in` severitate decåt
\n cazul autorilor de alte opere, din dou` motive: a) „obiectivul activit`]ii lor
(a ziari[tilor - n.ns.) \l constituie actualitatea, evenimentul care, \n mod ine-
vitabil, se poate petrece la limita dintre via]a public` [i via]a privat`“: b)
„exigen]ele profesiei nu permit \ntotdeauna verificarea am`nun]it` a exacti-
t`]ii informa]iei“ (s.ns.)
• doctrina admite „imunitatea“ ziari[tilor, pe care o aseam`n` cu cea a
istoricilor“ (ziaristul este „istoricul clipei“, spunea Albert Camus);
• literatura juridic` german` care afirm` „principiul potrivit c`ruia, ori
de cåte ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public, superior intereselor indi-
viduale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spundere“; acesta devenind
un principiu constitu]ional;
• (aceea[i doctrin` german`) admite un drept subiectiv de informare [i
critic` apar]in\nd ziaristului, „drept care ar limita drepturile personalit`]ii“
(\n cazul vie]ii private).
|n beneficiul prezentului capitol, referitor la R`spundere, s` re]inem,
\ntre altele: obliga]ia de a aprecia actele ziari[tilor „cu mai pu]in` severitate“
nu numai fa]` de alte opere (al]i autori); promovarea imunit`]ii \n raport cu
investigarea [i exactitatea relat`rii evenimentelor, faptelor, opiniilor; carac-
terul subiectiv al dreptului de informare [i documentare.
|ntr-o asemenea arie conceptual` [i jurispruden]ial` permisiv` se
poate interpreta mai corect [i califica (juridic) actul publicistic. Mai ales, se
va putea admite c` r`spunderea ziaristului pentru actele (textele) sale este de
un fel mai special, diferit, [i nu poate fi \ncadrat` \n mecanica juridic` a
r`spunderii \n general.

154
|n continuare, s` parcurgem traseul normativ al r`spunderii civile [i al
r`spunderii penale, considerate, cum spuneam, prezen]e cu o mare frecven]`
\n activitatea presei [i a profesioni[tilor scrisului publicistic.

- R`spunderea civil` - este substan]ial legat` de prejudiciul, cuantifica-


bil material, cauzat de fapta unei persoane altei/altor persoane. Calificarea
juridic` a faptei [i cuantumul desp`gubirilor sunt determinate de gradul de
vinov`]ie (inten]ie, culp`: neglijen]`, impruden]`) [i pagubele efectiv provo-
cate.
R`spunderea civil` (delictual`, contractual` etc.) prive[te nu numai
autorul nemijlocit, ci [i alte persoane, chemate s` r`spund`, conform legii,
pentru prejudiciul cauzat altuia. Principiul respectiv este consacrat de
articolele 998 - 1003 din Codul Civil (cartea III, Titlul III, Capitolul V).
Relativ la r`spunderea autorului faptei, legea civil` stabile[te: „Orice fapt`
a omului, care cauzeaz` altuia prejudicii, oblig` pe acela din a c`rui gre[eal`
s-a ocazionat a-l repara“. Vorbim, fire[te, de f`ptuitorul cu discern`månt
care a produs un prejudiciu cu vinov`]ie, iar \ntre fapt` [i prejudiciu exist`
o rela]ie probant` de cauzalitate. Legea stabile[te, \n acela[i timp, [i angaja-
rea r`spunderii civile delictuale pentru fapta altuia. Exemple clasice: - p`rin-
]ii pentru faptele copiilor minori; comiten]ii pentru faptele prepu[ilor
(prepus - „persoan` care efectueaz` acte juridice sau \mpline[te o func]ie
dup` directivele sau sub controlul altei persaoane, care este, prin aceasta, co-
mitent“); profesorii pentru faptele elevilor; iar, \ntr-o situa]ie insolit` [i f`r`
leg`tur` cu „faptele altora“, r`spunderea st`p\nului pentru pagubele/stri-
c`ciunile provocate altora de c`tre animalul s`u.
Legea francez` \n materie civil` „oblig` la repararea prejudiciului
cauzat de propria gre[eal` („sa faute“), din neglijen]`, din impruden]`, sau
de cele ale propriilor prepu[i“ („celles des ses preposes“)92.
Preciz`rile referitoare la r`spunderea civil` delictual` pentru fapta
proprie [i pentru fapta altuia sunt necesare [i l`muresc, \n materie de pres`,
unele aspecte importante referitoare la r`spunderea autorului [i „r`spunde-
rea \ntreprinderii de pres`, \n calitatea sa de comitent“93
|n legisla]ia romån`, institu]ia juridic` a r`spunderii civile a ziaristului
cunoa[te o anumit` evolu]ie, chiar dac` nu [i neap`rat o mai prompt` clarifi-
care [i adecvare. Textul de referin]` \l constituie, desigur, art. 30, alineatul 8
din Cionstitu]ie. Formularea este urm`toare: „(8) R`spunderea civil` pentru

155
informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public` revine editorului
sau realizatorului, autorului, organizatorului manifest`rii artistice, proprieta-
rului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, \n
condi]iile legii“.
Citit \n sensul Codului Civil, textul constitu]ional nu pare a stabili o
rela]ie imperativ` \ntre persoana care a cauzat prejudiciul [i persoana obli-
gat` s` repare prejudiciul (nu „oblig` pe acela din a c`rui gre[eal` s-a oca-
zionat a-l repara“). Art. 30, alin. 8 propune, dac` se accept` constatarea, o
diagram` descresc`toare a r`spunderii civile: - editor - realizator - autor -
proprietar. Autorul apare, \n prezenta enumerare, de-abia pe locul trei, prac-
tic \n situa]ia de a nu r`spunde \ntotdeauna pentru prejudiciul ocazionat de
gre[eala sa. Este pus` \n discu]ie, evident, [i rela]ia clasic` dintre comitent
[i prepus. |ntrebarea este: Poate fi considerat autorul un simplu prepus al
editorului sau realizatorului? Cadrul libertar modern respinge, \n mod firesc,
un asemenea regim profesional ziaristului, inclusiv \n materie de r`spundere
civil`.
Cu pruden]` justificat`, textul constitu]ional vorbe[te de stabilirea r`s-
punderii civile „\n condi]iile legii“ (a acelor legi specifice domeniului presei
- organice, speciale, ordinare). S` urm`rim transpunerea textului constitu]io-
nal \n legi [i acte normative adoptate sau \n curs de adoptare. Ne referim, \n
special, la Legea Audiovizualului (nr. 48/mai 1992) [i la Ordonan]a guver-
namental` din 22 ianuarie 1998, pe larg prezentat` \n capitolul anterior.
Vom trimite, \n context, [i la Legea 41/1994 [i chiar la unele prevederi ale
legii 3/1974, par]ial \n vigoare.
Legea Audiovizualului, \n art. 2 alin. 5, stabile[te: „R`spunderea civil`
pentru con]inutul informa]iei transmise prin mijloace de comunicare audio-
izuale prin care s-au adus daune materiale sau morale, revine, dup` caz, \n
condi]iile legii, realizatorului, autorului, titularului licen]ei de emisie, pro-
prietatului sta]iei radiolectrice prin care s-a f`cut comunicarea“. Compara]ia
cu textul constitu]ional permite contestarea absen]ei editorului din
„cascada“ responsabilit`]ii. Am zice c`, ipotetic, suntem la „un pas“ de
autor: - de r`spunderea personal`, nominal`, a f`ptuitorului. Este numai o
ipotez`. |ntrucåt Legea Audiovizualului con]ine o expresie ce d` na[tere la
mai multe semne de \ntrebare decåt ar fi normal. Legea precizeaz`, \n leg`-
tur` cu r`spunderea civil`, c`-i angajeaz` pe cei men]iona]i „dup` caz, \n
condi]iile legii“.

156
Or, astfel de exprimare ]ine \nc` autorul, „dup` caz, \n condi]iile
legii“, departe de r`spunderea personal`. Normal ar fi fost ca textul s` stabi-
leasc` responsabilitatea civil` a persoanelor implicate \n actul public de
comunicare (prin pres`) \n func]ie de r`spunderile ce revin fiec`ruia; - \n
func]ie de r`spunderile stabilite de lege pentru competen]ele/func]iile pre-
cise, concretizate, \n elaborarea [i difuzarea mesajului, informa]iei.
Legea Audiovizualului nu face asemenea preciz`ri, astfel \ncåt res-
ponsabilitatea civil` nu este pus` \n direct`, nemijlocit` leg`tur` cu f`ptuito-
rul, ci, \n primul rånd, cu „comitentul” (editor, realizator etc.). Argumentele
contra unei astfel de situa]ii nu rezist` unei replici ziaristice adecvate, atåta
timp cåt autorul nu este responsabil, \n toate cazurile, de actele sale de pres`
deliberate, f`ptuite cu inten]ia de a produce un prejudiciu altuia; de a aduce
grave atingeri drepturilor [i intereselor unor persoane fizice sau juridice.
Logic este ([i legal ar fi de dorit) ca acela din „a c`rui gre[eal` s-a ocazionat
prejudiciul” s` fie obligat s`-l repare el [i nu altul: el, \n primul rånd !
De altfel, aparen]a unor rela]ii subalterne („comitent“ - „prepus”) tre-
buie eliminat` din starea de drept relativ` la r`spunderea civil` \n aria presei.
Posibilit`]i normative exist`. Gåndirea juridic` romåneasc` nu refuz` o ase-
menea reglementare de fond. Ordonan]a guvernamental` din 22 ianuarie
1998 (r`mas` \n stadiul de proiect de lege) sus]ine o asemenea tendin]`,
chiar dac` nu dep`[e[te \ntrutotul reflexlele legiferatoare „clasice”. „Edito-
rul sau realizatorul, organizatorul manifest`rii artistice, proprietarul mijlo-
cului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, dup` caz, r`spun-
de solidar cu autorul (s.ns.) pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la
cuno[tin]a public`, dac` prin aceasta s-a produs un prejudiciu moral”.
U[or de observat propunerea Ministerului Justi]iei, ini]iatorul Ordo-
nan]ei, de schimbare a pozi]iei ([i condi]iei juridice) \ntre persoanele pasi-
bile de sanc]iuni civile. Primul care ar trebui s` r`spund` pentru faptele sale
prejudiciabile s` fie autorul, celelalte persoane (func]ii) s` r`spund` solidar,
„dup` caz”. |nc` nu a fost exclus` r`spunderea pentru faptele altuia care, \n
activitatea de pres` ar fi oportun` [i necesar`, impus` de principiul libert`]ii
de exprimare („Cenzura de orice fel este interzis`” - art. 30, alin. (2), Consti-
tu]ia Romåniei).
Ordonan]a guvernamental`, transformat` \n proiect de lege trimis Par-
lamentului, argumenteaz` favorabil o evolu]ie semnificativ`, democratic` [i
modern`, \n gåndirea juridic` romåneasc`, referitoare la r`spunderea civil`

157
[i la r`spunderea personal` a ziaristului. Renun]area [i la „r`spunderea soli-
dar`” \n favoarea r`spunderii personale, \n cazul special al activit`]ii de
pres`, va trebui s` devin` un fapt firesc [i un principiu constant al norma-
tiviz`rii \n aria mass-media, \n general.
De altfel, tradi]ia normativ` romåneasc` constituie un bun reper \n
domeniu. Constitu]ia din 1923 stabilea principii ale r`spunderii de pres` de
o actualitate surprinz`toare. Atåt \n cazul publica]iilor periodice, cåt [i al
cotidianelor, r`spunz`tor este, \n primul rånd, autorul. |n cazul neperiodice-
lor, „r`spunz`tor de scrierile sale este autorul, \n lipsa acestuia editorul;
patronul tipografiei r`spunde când autorul [i editorul nu au fost descoperi]i.
La publica]iile periodice responsabilitateea o au: autorul, directorul sau re-
dactorul \n ordinea enumer`rii“ (art. 26).
Numai pentru r`spunderea civil`, Constitu]ia din 1923, accept` r`s-
punderea solidar` „autor-proprietar“ „Proprietarul \n toate cazurile este
solidar r`spunz`tor de plata desp`gubirilor civile” (art. 26, alin. 3). Am
subliniat dinadins „proprietarul” ca r`spunz`tor solidar cu autorul, pentru a
distinge cel pu]in dou` aspecte juridice succesive: Primul, scoaterea de sub
inciden]a normelor r`spunderii civile a editorului/realizatorului [i men]iona-
rea doar a proprietarului, ca beneficiar global al veniturilor ([i profiturilor
financiare/morale) rezultate dintr-o astfel de activitate lucrativ`. Al doilea,
stabilirea regulii solidare autor-proprietar, \ntre care exist` [i un contract de
munc`, \n care sunt stipulate clauze [i conduite morale, deontologice [i
juridice („drepturile [i obliga]iile p`r]ilor”)… Ideal ar fi, desigur, ca [i
r`spunderea civil` s` r`m\n` \n sarcina exclusiv` a autorului, ca f`ptuitor
direct, con[tient, al unui fapt prejudiciabil pentru altul/al]ii.
Interesant este s` constat`m cum jurispruden]a, \n ultimii ani, se
adapteaz` unei exigen]e a libert`]ii de exprimare [i comunicare. Fiecare este
liber s` scrie, s` vorbeasc`, s` imprime, dar s` [i r`spund` (el) de abuzul
acestei libert`]i, cum men]iona „declara]ia drepturilor anului [i cet`]ea-
nului”, de la 1789. |n spe]`, instan]ele noastre aplic` sanc]iuni civile \n
primul rånd autorului textului/emisiunii [i nu editorului sau proprietrului. S`
sper`m c` practica va impune legiuitorului, astfel \ncåt, de regul`, autorul s`
r`spund`, personal [i exclusiv, penal [i civil pentru actul publicistic consi-
derat ilicit. S-ar elimina, astfel, [i implicita rela]ie comitent-prepus, incom-
patibil` cu libertatea de con[tiin]` a ziaristului, concretizat` \ntr-un act de
gåndire.

158
- R`spunderea penal` - constituie, ne gr`bim s` spunem, o situa]ie de
excep]ie [i un moment limit` \n existen]a profesional` a ziaristului. Nu
sus]inem, printr-o asemenea precizare tran[ant`, scoaterea total` de sub
ilicitul penal a faptelor ziaristice. Acest lucru nu se \ntåmpl` nici \n ]`ri ca
SUA, Fran]a etc. Sus]inem \ns`, f`r` echivoc, necesitatea de a se statua prin
lege, excep]ionalitatea sanc]iunii penale!… Viteza de circula]ie a infor-
ma]iei, fluxul practic incontrolabil al mesajelor (surs`, con]inut, veridicitate)
constituie tot atåtea motive/cauze de posibile erori, manipul`ri, presiuni la
care sunt supu[i lucr`torii mass-media. Pornim de la ideea c` eroarea este
posibil`; am spune, ex`gerånd obliga]i de realitate, c` eraoarea este o
fatalitate, pe fluxul zilnic al comunic`rii de mas`. Cu deosebire, \n cazul
cotidianelor, al radioului [i televiziunii, al jurnalelor filmate - \ntr-un cuvånt,
al presei zilnice, cu edi]ii succesive, supus` presiunii evenimentelor [i,
deopotriv`, concuren]ei nemiloase. De aceea, adev`rul faptului, evenimen-
tului va trebui s` urmeze regula bunei credin]e, a bunei inten]ii.
Lucrarea de fa]` admite chiar [i institu]ia moral-juridic` a dreptului la
eroare, \n cazul investiga]iei [i informa]iei de pres`. Datoria primordial` a
gazetarului este de a semnala [i comenta fapte, evenimente, opinii, atitudini
sau ini]iative publice [i de interes public, acelea care sunt sau \ntrunesc indi-
ciile de realitate. A nu informa publicul, a nu-i oferi prompt informa]ia de
imediat` actualitate [i de interes maxim, adesea circumstan]iat` de multe
aspecte ambigue, de „imponderabile”, cum spun politicienii, este mult mai
grav decåt dac` am refuza sau am amåna aducerea ei la cuno[tin]` public`.
Riscul unor inexactit`]i - de care nu e[ti \ntotdeauna con[tient sau e[ti
con[tient, dar le consideri cvasi-ne\nsemnate, fa]` de \nsemn`tatea [i actua-
litatea faptului, evenimentului - nu trebuie s` constituie circumstan]e agra-
vante pentru munca ziaristului, ci motive temeinice de scoatere de sub
\nvinuire [i de ne\ncepere a urm`ririi penale.
Realitatea acestei concluzii de fond pune \ntr-o lumin` special` [i pro-
blema r`spunderii penale a ziaristului. Regula de baz`, a[a cum se conturea-
z` [i \n gåndirea juridic` din ]ara noastr`, trebuie s` fie r`spunderea civil`.
Iar r`spunderea civil` s` fie stabilit` numai dac` modalit`]ile specifice pre-
sei de reparare a prejudiciului moral nu au fost acceptate de p`r]i sau au fost
considerate insuficiente de partea v`t`mat` (r`spuns, replic`, precizare, scu-
ze publice etc.).

159
|n fond [i \ntr-o solidaritate logic` cu profesioni[tii scrisului ziaristic,
r`spunderea penal` ar trebui privit` ca o excep]ie incongruent` \n activitatea
de pres` [i aplicabil` numai dac` ac]iunea publicistic` ilicit` este urmare a
inten]iei vinovate indubitabile a gazetarului; a inten]iei aberante a gaztarului
de a produce r`ul cu orice pre], de a distruge con[tinet/pervers rela]ii de via]`
[i convie]uire, demnitatea, via]a privat`, imaginea public` a persoanei,
prestigiul ]`rii [i al na]iunii - valori ap`rate [i respectate, \n virtutea legii [i
a uzuan]elor civice.
Dintr-o asemenea perspectiv`, pled`m pentru o concep]ie gradual` \n
stabilirea r`spunderii juridice a ziaristului. O concep]ie ce poate fi reprezen-
tat` \ntr-un triptic sugestiv, astfel:
- Repararea prejudiciului moral de pres`, \n pres` (simetric, deci, [i cu
acela[i efect asupra con[tiin]ei publice).
- Acordarea de daune morale (numai \n cazul \n care repara]ia/reabili-
tarea deplin` nu a fost posibil` [i suficient`, prin utilizarea modalit`]ii „\n
pres`”).
- Promovarea sanc]iunii penale, ca o excep]ie a r`spunderii juridice a
ziaristului, \n cazurile grave, aberante/inten]ionate; dar numai \n cazuri cu
totul excep]ionale, \ntrucât sanc]iunea apare ea \ns`[i aberant`, \n cazul
infrac]iunilor „de gåndire”, „de opinie”.
Concep]ia gradual` nu promoveaz` [i un sistem punitiv gradual - de la
mai pu]in la mai mult. Dimpotriv`, \n cazul tripticului men]ionat, pedeapsa
cea mai grav` pentru prestigiul, credibilitatea [i tirajul (audien]a) mijlocului
de comunicare de mas` este prima sanc]iune: - repararea prejudiciului prin
pres` (replic`, scuze publice etc.). Ne putem u[or imagina \n ce situa]ie
public` s-ar afla un ziar, un post de radio sau de televiziune publicånd/difu-
zånd un drept la r`spuns al persoanei lezate care s` mai poarte [i men]inerea
„publicat ca urmare a hot`rårii judec`tore[ti”. Persoana lezat` prime[te
satisfac]ia reabilit`rii publice \n timp ce redac]ia vinovat` urmeaz` s` fac`
fa]` unor consecin]e „punitive” de ordin public ce nu se atenueaz` u[or, \n
unele cazuri, niciodat`.

O situa]ie aparte, [i pentru a simplifica r`spunderea juridic` a auto-


rului, decurge din prevederile Legii 41/1994 privind organizarea [i func]io-
narea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Tele-
viziune. |n art. 14 alin. 3 se precizeaz`: „R`spunderea pentru informa]ia sau

160
pentru crea]ia adus` la cuno[tin]` public` revine, dup` caz, \n condi]iile
legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum [i servi-
ciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune…” Frapeaz`, \n text
[i \n contextul democratic actual, treptele ierarhice ale r`spunderii: realiza-
tor - autor - institu]ie („serviciul public”), cu men]ionarea expres` a r`spun-
derii „serviciului public”.
Ordinea \n „tripticul” men]ionat poate fi dispus` [i altfel, o ordine a
practicii publicistice: - institu]ie - realizator - autor. Apare, conform legii, ca
obligatorie nu neap`rat cenzura (cuvånt „odios”), ci viza profesional` (care,
sper`m s` nu \nsemne, niciodat` [i \n nici un caz, cenzur`). Un semn de
\ntrebare ridic` paragraful art. 14 [i \n privin]a formei de r`spundere: cele
trei entit`]i r`spund atåt civil, cåt [i penal, sau numai „civil”? Textul consti-
tu]ional (art. 30, alin. 8) se refer` la „r`spunderea civil`” cånd enumer` („\n
cascad`”) persoanele responsabile „pentru informa]ia sau pentru crea]ia
adus` la cuno[tin]a public`”, ceea ce Legea 41 nu face. Legiuitorul este che-
mat s` armonizeze [i \n acest punct reglement`rile \n vigoare.

Noutatea absolut` adus`, la noi, de art. 14 al Legii 41/1994 (cu


modific`rile din 1998) prive[te r`spunderea penal` a persoanei juridice (aici
S.R.R. [i S.R.Tv.). |n sensul c` se trece de la caracterul strict individual al
r`spunderii penale (atribut exclusiv al persoanei fizice, al individului) la
r`spunderea penal` [i a persoanei juridice („societate“, „grup organizat“),
]inut`, a[a cum men]ionam, s` r`spund` civilmente).
Inova]ia legislativ`, reg`sit` de altfel [i \n unele legisla]ii din ]`ri
democratice, apare \n Legea 41 avant la lettre; de-abia \n prima jum`tate a
anului 1999 a fost \naintat Parlamentului un proiect de lege (pentru modi-
ficarea codurilor penal [i de procedur` penal`) \n care se propune stabilirea
r`spunderii penale [i pentru persoana juridic`. Proiectul prevede sanc]iuni
penale de la amend` la dizolvarea persoanei juridice. Exist` o serie de
excep]ii de la dizolvare (servicii de interes public, partide etc.). Institu]iile [i
societ`]ile mass-media nu pot fi dizolvate (Art. 30, alin. (4): „Nici o publi-
ca]ie nu poate fi suprimat`“, exprimare cu sens generic pentru presa scris`,
vorbit` [i televizat`).
Problema r`spunderii civile [i penale r`måne o problem` deschis`, \n
sarcina organismelor cu ini]iativ` legislativ` [i a legiuitorului. Un precedent
legislativ \l constituie Legea 3/1974, \n vigoare (privit` cu reticen]` de gaze-

161
tari [i juri[ti) care, \n art. 76 stabile[te r`spunderea ziaristului pentru con-
]inutul materialelor proprii publicate, cåt [i pentru al acelora de care „r`s-
punde \n cadrul obliga[iilor de serviciu”. |n alineatul 3 al aceluia[i articol se
subliniaz`: „Aceea[i r`spundere revine [i colaboratorilor ne\ncadra]i la
organul de pres` [i care public` sub semn`tura proprie, acord` interviuri,
furnizeaz` informa]ii sau date destinate difuz`rii sub orice form`”. |n fond,
[i ace[tia sunt „autori”, \ntr-o accep]ie mai larg` a \n]elesului de „act publi-
cistic”. Sensul larg al termenului de „autori” previne excese de pres` din
partea oricui public` texte, cuvinte, imagini de pres`.
R`spunderea personal` a redactorilor, dar [i a colaboratorilor ne\nca-
dra]i este necesar` [i se \nscrie \n disponibilitatea acestora de a-[i asuma
r`spunderea [i de a r`spunde, moral sau juridic, pentru faptele lor de pres`.
|n acela[i timp, r`spunderea personal` se revendic` de la principiul inde-
penden]ei [i libert`]ii de a informa [i de a comunica \n deplin` libertate.
De re]inut, de asemenea, pentru capitolele urm`toare, angajarea r`s-
punderii personale [i pentru interviurile acordate presei (pentru afirma-
]ii/acuza]iile din interviu), pentru furnizarea de informa]ii sau date false, \n
acest din urm` caz intrånd [i sursele de informa]ie protejate de lege.

Preliminariile la infrac]iunea (delictul) de pres`, aspectele semnifi-


cative ale r`spunderii juridice a ziaristului constituie un bun sprijin pentru
discutarea, \ntr-un cifru liber, a delictului de pres`, adev`rat` piatr` de \ncer-
care atåt pentru breasl`, cåt [i pentru calitatea vie]ii sociale \n ansamblul s`u.

162
Capitolul 8
DELICTUL DE PRES~
Pentru o mai corect` \n]elegere a caracterului de sine st`t`tor al delic-
tului (infrac]iunii) de pres`, vom proceda la o succint` analiz` comparativ`:
- infrac]iunea, \n general, [i infrac]iunea de pres`, \n special. Sper`m ca,
astfel, s` convingem \n leg`tur` cu soarta distinct` a ilicitului penal de pres`
fa]` de cel de drept comun. |n mod deosebit, se vor distinge diferen]e de
fond, \ntre altele, referitoare la loc, consecin]e publice (impact), vinov`]ie,
elemente constitutive, posibilit`]i reparatorii.
Analiza configureaz` nu numai substan]a aparte a ilicitului de pres`,
ci [i schimb`ri de ordin paradigmatic \n [tiin]a normativit`]ii \ns`[i, impuse
de „societatea informa]iei“, de efectele radicale ale informa]iei [i comunic`-
rii \n condi]ia uman`.

8.1. Infrac]iunea, \n general...


...este perceput` ca o situa]ie limit` negativ` \n rela]iile interumane („via]a
\n societate“), exterioar` [i potrivnic` ordinii de drept stabilite [i ap`rate cu
mijloace coercitive, constrång`toare. Infrac]iunea constituie o excep]ie existen-
]ial`, urmare a unui comportament nefast, \n dispre]ul manifest al normelor
morale [i juridice, opera]ionale \ntr-un anumit timp [i \ntr-un anumit spa]iu.

163
No]iunea \ns`[i de infrac]iune („infractio“) \nseamn` distrugere, sens
ce trimite la ac]iunea de a gåndi, organiza [i finaliza un fapt vinovat - cu un
ridicat grad de periculozitate social`, prev`zut ca atare de lege („fapta care
prezint` pericol social“ - art. 17 Cod Penal). Fapta infrac]ional` distruge
norma („norma“-litatea) mai precis, vat`m` ordinea social` [i de valori
sociale, \n structurile [i criteriile stabilite de voin]a legiuitorului. Privit` res-
trictiv, infrac]iunea poate fi apreciat` ca un raport de incongruen]` \ntre dou`
entit`]i ale aceleia[i realit`]i sociale, pentru care subiectul generic, pasiv,
(statul) administreaz` dreptatea, conform unei proceduri prestabilite. Plastic
vorbind, infrac]iunea poate fi considerat` un „ritual atroce“, rezultat/impus
de diferen]ele negative ap`rute \n procesele socio-evolutive [i psiho-afec-
tive, „reglate“ prin fapte, ac]iuni, atitudini de evident` periculozitate social`.
P`stråndu-ne undeva \n zona generalit`]ilor plauzibile, infrac]ionalitatea se
profileaz` ca o multitudine de drame sociale, provocate de fatalitatea dife-
ren]ei (economice, sociale, politice, intelectuale, morale etc.).
Considera]iile de pån` aici credem c` ne permit s` observ`m acel ele-
ment determinant ce domin` institu]ia juridic` a infrac]iunii, \n datele actu-
ale - [i anume: determinantul social, definitoriu pentru „lumea social`“ \n
care (\nc`) suntem constrån[i s` exist`m, dar marginal pentru „lumea infor-
ma]ional`“, pe care nu avem cum s-o evit`m.

8.2. Defini]ia infrac]iunii (\n general)


Codul Penal Romån, \n art.17, urmånd principiul triadic („trihoto-
mic“), propriu construc]iei normative, stabile[te urm`toarea defini]ie: „In-
frac]iunea este fapta care prezint` pericol social, s`vår[it` cu vinov`]ie [i
prev`zut` de legea penal`“95... La o prim` citire, defini]ia pretinde o rela]ie
triadic` sub condi]ie: a) fapta socialmente periculoas`; b) vinov`]ia; c) incri-
minarea; au relevan]` juridic` [i conduc la calificarea „ilicit penal“ numai
dac` sunt \ntrunite concomitent [i ne\ndoielnic. R`mån de referin]`, \n
contextul actual (1998), infrac]iunile de „clonare“ a telefoanelor mobile [i
„bancruta frauduloas`“ care, de[i calificate infrac]iuni de c`tre speciali[tii \n
drept [i nu numai, nu au intrat \n urm`rire penal`, \ntrucåt legisla]ia
romåneasc` din momentul producerii faptelor nu le \ncrimina ca atare.

164
Rela]ia de intercondi]ionare, \n interiorul defini]iei infrac]iunii, de-
termin`, \n chip absolut, soarta juridic` a faptelor. Componentele triadice
sunt considerate ca „trei tr`s`turi esen]iale sau esen]e comune tuturor infrac-
]iunilor“96 (s.ns.). Iar „lipsa oric`rei din aceste trei tr`s`turi esen]iale condu-
ce la \nl`turarea caracterului penal al faptei“97. Propozi]iile nu accept`
discu]ii \n drept, de[i, \n fapt, anumite observa]ii pot fi f`cute. S` spunem
doar c` legiuitorul \nsu[i, de la noi [i de pretutindeni, accept` imperfec]iu-
nea legii, inclusiv dificultatea permanent` de a construi o legisla]ie perfect`.
Mai mult, caracterul imperativ al legii - necesar \n orice tip de organizare
social` modern`, ra]ionalist` - nu dep`[e[te, totu[i, limitele simplei sau
calificatei majorit`]i („voin]a politic`“, „voin]a corpurilor legiuitoare“ etc.),
limite reg`site \n „jocul op]ional“, bazat pe statistica interesului social [i/sau
a „interesului conjunctural“. Profesorul C. Bulai ne ajut`: domnia-sa vede
fapta periculoas` social sub „aspectul material [i social“, iar vinov`]ia sub
„aspectele uman [i moral-politic“98. Cursul selectiv „Drept penal romån“
este [i mai tran[ant \n privin]a interesului social ce define[te normativitatea:
„...Infrac]iunea ca fenomen ce se petrece \n realitatea social` (s.ns.), \mbrac`
aspectele de a fi: material \n sensul c` reprezint` manifestare exterioar`
individului; uman pentru c` reprezint` o activit`te omeneasc`; social c`ci
prive[te, se \ndreapt` \mpotriva realit`]ii sociale (s.ns.); moral-politic, c`ci
reprezint` atitudinea moral` [i politic` a f`ptuitorului fa]` de valorile sociale
(s.ns.); juridic c`ci reprezint` o \nc`lcare a unei norme juridice penale“99.
Pentru premisele demonstra]iei socializante enun]ate s` „contabili-
z`m“ doar, aspectele „social“ [i „moral-politic“, atribute exclusiv subiec-
tive, de „voin]` socio-politic`“; astfel c`, \n mod „fatal“, infrac]iunea nu
poate fi considerat` decåt „ o ac]iune sau inac]iune socialmente periculoas`,
s`vår[it` cu vinov`]ie [i incriminat` prin legea penal`“100

Foarte succinte comentarii. a) Fapta: Se are \n vedere „o fapt` a omu-


lui“, dar o „fapt` prin care se pericliteaz` ori se vat`m` valorile sociale“,
valori nominalizate \n art. 1 Cod Penal Romån: „Legea penal` ap`r`, \mpo-
triva infrac]iunilor, suveranitatea, independen]a, unitatea [i indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile [i libert`]ile acesteia, proprietatea, precum [i
\ntreaga ordine de drept“. Iar, \n art. 18, legea penal` stabile[te c` „orice
ac]iune sau inac]iune prin care se aduce atingere uneia din valorile ar`tate \n
art. 1“, constituie o fapt` periculoas` social.

165
|n sens dezincriminant, art. 181 Cod Penal stabile[te condi]iile \n care
fapta nu \ntrune[te tr`s`turile unei infrac]iuni, [i anume atunci cånd „prin
atingerea minim` (s.ns.) adus` uneia din valorile ap`rate de lege [i prin
con]inutul ei concret, fiind lipsit` \n mod v`dit de importan]`, nu prezint`
gradul de pericol social al unei infrac]iuni“. |n cazul acestor fapte „lipsite \n
mod v`dit de importan]`“, Codul Penal stipuleaz` dreptul procurorului sau
al instan]ei de a aplica sanc]iuni cu caracter administrativ (s.ns.): mustrare,
mustrare cu avertisment, amend` (art. 91, C.P.).
|n descrierea faptei se vor re]ine, a[adar, tr`s`turile definitorii ale peri-
culozit`]ii sociale. {i mai departe: - dac` incriminarea/neincriminarea con-
stituie condi]ia absolut` (!) a \nceperii/ne\nceperii urm`ririi penale (\n justi-
]ie, \n general), de aceasta depinzånd existen]a sau inexisten]a (juridic`/pe-
nal`) a faptei, periculozitatea este dat`, \n chip v`dit, de v`t`marea social`:
numai dac` societatea/rela]iile de convie]uire social` stabilite au fost \nc`l-
cate, distruse („infractio“).
De altfel, doctrina juridic` ([tiin]a dreptului penal) ne ofer` termenii
decisivi ai socialit`]ii faptei relevante juridic. „Fapta - este o manifestare a
individului \n sfera realit`]ii, \n cadrul rela]iilor sociale (s.ns.). Fapta repre-
zint` o activitate a unui membru al societ`]ii \n cadrul rela]iilor sociale, \n
cadrul rela]iilor cu semenii s`i“101. Observ`m, desigur, cum defini]ia repu-
ta]ilor autori ai „Dreptului penal român“ apare ca selectiv`/restrictiv` \n
raportul „realitate“ - „rela]ii sociale“; \n sensul c`, juridic/penal vorbind, din
realitate este dislocat` numai sfera rela]iilor sociale; numai partea pozitiv`
(reglementat`/normat`) a realit`]ii/existen]ei; este ap`rat` „fiin]a social`“
(determinarea social` a vie]ii individuale [i comunitare). P`stråndu-ne \n
termenii lucr`rii de fa]`, putem vorbi, cu argumente juridice, de prevalen]a
drepturilor existen]ei, fa]` de drepturile fiin]ei; de prevalen]a „omului so-
cial“, (unidimensional), \n fa]a „omului informa]ional“ (multidimensional).
De fapt, n-ar fi lipsit` de interes observa]ia c` defini]ia infrac]iunii, a[a cum
apare \n [tiin]a dreptului penal, a fost elaborat` \n fostele ]`ri socialiste,
unde, \n mod natural, a \nvins dimensiunea social`/omul social, dat` fiind
latura esen]ial social`/socializatoare a acestui tip de orânduire. Problema nu
este de a renun]a ex abrupto la o defini]ie care, a[a cum remarc` speciali[tii
\n domeniu, v`de[te anumite virtu]i func]ionale [i \n prezent, ci de a-i dep`[i
limitele istorice, printr-o l`rgire a cåmpului de periculozitate. A[a, spre
exemplu, caracterul trans-social, trans-specific al informa]iei, conexat cu

166
realit`]ile globale/globalizante, de care aminteam \n lucrare, sugereaz` ([i
argumenteaz`) \n favoarea unui „cåmp existen]ial“, a unui „pericol existen-
]ial“ [i a str`mut`rii din „aria social`“ \n „aria mental`“. Mai departe: -
faptele \nsele ar urma s` fie identificate nu numai \n concretul lor indubitabil
- identificate \ntr-o arie precis` (local`/na]ional` etc.), \n cadrul c`reia rela-
]iile sociale, de un anumit tip particularizator, sunt privite selectiv,
incriminant, specific - ci [i \n latura lor s`-i spunem abstract`, „paradigma-
tic`“. Putem vorbi, la rigoare, de fapte concrete, atent circumscrise social,
dar [i de „fapte abstracte“, transgresive, riguros circumscrise atåt local, cåt
[i global/universal. Concluzia decurge din noul raport (noua paradigm`,
„noua ordine“), \n care actul individual/colectiv nu se mai revendic` de la o
realitate restråns`, ci de la lumea \n care tr`im. Exemplele au fost date \n
diverse ocazii: - Un atac terorist, oriunde s-ar petrece, este o amenin]are la
adresa libert`]ii mundane (nu numai locale/na]ionale, nu \n primul rånd
locale!); de]inerea armelor nucleare de c`tre o ]ar`, oricåt de mic`, \n
condi]iile dezarm`rii generale, ar constitui o amenin]are la adresa \ntregii
omeniri etc, etc. Altfel spus, principiile, normele [i conduitele decurg [i intr`
\n logica mundan` a existen]ei (inclusiv sociale), iar fapta/faptele urmeaz`,
\n mod firesc, aceast` logic`. Ra]iunea universal` prevaleaz`. Trecerea de la
„statul na]ional“ la „statul ra]ional“ modific` faptele vie]ii (\n ]ar` [i \n
lume).
Sorgintea [i calificarea faptelor va ]ine de mental, \n primul rånd, [i nu
(numai) de social; \ntr-o m`sur` tot mai mic` de social... „Satul global“ sau
„tribul planetar“ - propozi]iile/premonitorii ale sociologului canadian
McLuhan - pot constitui baza (doctrinar`) a discu]iei factoriale sugerate \n
prezentul text.
Pe scurt, fapta/faptele cap`t`, \n noile condi]ii „paradigmatice“, un
caracter mai abstract (prin extensie „planetar`“); suport` muta]iile de con-
]inut [i calificare impuse de glisarea din social \n mental; urmeaz` treptat
principii [i norme global-generalizante, \ntr-un concurs prevalent cu cele
specifice/locale; relev` procesul de trecere de la „ra]iunea de a convie]ui“
(„social`“), la „ra]iunea de a fi“ („global`“).
b) Vinov`]ia \[i revendic` sensul propriu - un sens contextual - din
propozi]ia penal`: - „fapta s`vår[it` cu vinov`]ie“. Este vorba, deci, de o
vinov`]ie prin fapt; legat` de un anumit fapt ilicit, imediat, [i numai cånd
faptul (fapta) se s`vår[e[te cu avizat` luciditate.

167
Pentru o mai exact` \ncadrare a ideii, se impune precizarea c` vinov`]ia
se stabile[te prin situarea instruc]iei cazului \n imediatul faptei! Altfel spus,
\n momentul [i \n \mprejur`rile \n care fapta s-a produs indiferent de momen-
tul \n care a fost descoperit` [i judecat`. Exigen]a decurge din principiul ime-
diatit`]ii ce st` la baza actului de justi]ie [i \n consecin]` a stabilirii pedepsei.
Principiul imediatit`]ii nu contrazice... anteriorit`]ile re]inute de nor-
ma penal` \n stabilirea unor elemente determinante privitoare la forma de vi-
nov`]ie. Deliberarea, responsabilitatea, cu „sånge rece“ etc. sau lipsa acesto-
ra sunt hot`råtoare \n aprecierea vinov`]iei, ca [i pentru \ncadrarea juridic`,
stabilirea pedepsei etc. Dar, dup` cum [tim, fapta poate fi produs` [i \n urma
unor reac]ii spontane, nedeliberate, dintr-un impuls criminal sau ca urmare
a unei reac]ii psihologice instrumentalizate \n chip criminal. |n cazul
reac]iilor criminale spontane, f`ptuitorul poate beneficia sau nu de circum-
stan]e atenuante. Constatare ce ne face s` credem c` regula vinov`]iei ur-
meaz` circumstan]ele concrete/imediate ale faptei s`vår[ite, actele „prepara-
torii“ urmånd s` valideze, \n primul rånd, capacitatea juridic` a f`ptuitoru-
lui; de multe ori, numai atåt (cazul discern`måntului temporar etc.). Ipotetic,
\n cazul reac]iilor criminale spontane am putea vorbi chiar [i de o anume
ira]ionalitate a faptelor. Defini]ia \ns`[i a vinov`]iei ofer` unele sugestii \n
sensul discutat: „Vinov`]ia este atitudinea psihic` a celui ce comite o fapt`
ilicit` fa]` de fapta sa [i fa]` de consecin]ele acesteia“.
Precizarea ni se pare important`, \n vederea aprecierii vinov`]iei \n
activitatea de pres`, ale c`rei determin`ri se vor releva a fi cu totul diferite,
\n premisele comisive/omisive, fa]` de infrac]iunea de drept comun.
Formele vinov`]iei. |n dreptul penal sunt cunoscute dou` forme: a)
inten]ia [i b) culpa. (O a treia, numit` praeterinten]ia, este considerat` o for-
m` mixt`, \n fapt „inten]ie dep`[it`“, care cuprinde inten]ia [i culpa [i care
conduce la rezultate mai grave decåt a prev`zut autorul prin fapta pe care
[i-a propus-o ini]ial, „rezultat ce se imput` f`ptuitorului sub forma culpei,
deoarece nu l-a prev`zut, de[i trebuia [i putea s`-l prevad`“102.
Inten]ia se manifest`, de asemenea, sub dou` forme: a) direct` [i b)
indirect`.
Art. 19, Codul Penal Romån re]ine inten]ia direct` \n sarcina infractoru-
lui, cånd acesta „prevede rezultatul faptei sale, urm`rind producerea lui prin
s`vår[irea acelei fapte“. |n cazul inten]iei indirecte, infractorul „prevede rezul-
tatul faptei sale [i, de[i nu-l urm`re[te, accept` posibilitatea producerii lui“.

168
|n cazul culpei, infractorul „prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l ac-
cept`, socotind f`r` temei c` el nu se va produce“ (culpa cu prevedere), sau
infractorul „nu prevede rezultatul faptei sale, de[i trebuia [i putea s`-l
prevad`“ (culpa simpl`). Alte dou` aliniate ale art. 19 (vinov`]ia) comple-
teaz` preciz`rile de mai sus: „Fapta constånd \ntr-o ac]iune s`vår[it` din
culp` constituie infrac]iune numai atunci cånd \n lege se prevede \n mod
expres aceasta (s.ns.). Fapta costånd \ntr-o inac]iune (s.ns.) constituie infrac-
]iune fie c` este s`vår[it` cu inten]ie, fie din culp`, afar` de cazul cånd legea
sanc]ioneaz` numai s`vår[irea ei cu inten]ie“ (s.ns.).
Am subliniat ultima propozi]ie din textul art. 19, \ntrucåt, vom vedea,
culpa \n actul publicistic nu are relevan]` penal` [i, am spune, nu ar trebui
s` aib` relevan]` juridic`, \n nici o \mprejurare de pres`.

c) Incriminarea: - Aspect restrictiv, riguros, decisiv pentru re]inerea


(sau nere]inerea) faptei ca avånd sau nu relevan]` juridic` (relevan]` penal`,
\n discu]ia de fa]`).
Absen]a incrimin`rii faptei determin` constatarea absen]ei infrac]i-
unii, chiar dac`, a[a cum ar`t`m, fapta \ntrune[te, \n principiu, celelalte tr`-
s`turi ale infrac]iunii („periculozitate social`“, „vinov`]ie“). Am dat exem-
plu cu telefoanele „clonate“, fapt ilicit dar inexistent \n legisla]ie (asimilat,
\n cele din urm`, cu furtul [i calificat contraven]ie).
Lipsa/absen]a incrimin`rii poate fi pus` pe seama necorel`rii
dinamice dintre lege [i fapt`, \n sensul c` „la stabilirea faptelor care ur-
meaz` s` fie interzise, legiuitorul porne[te de la constatarea c` astfel de
fapte au fost cåndva s`vår[ite \n realitate [i exist` temerea c` ele ar putea fi
repetate“103.
Normativitatea se bazeaz`, \n fond, pe o viziune sincronic` (static`),
un fel de interzicere a unui „trecut ilicit“ de a se manifesta/reg`si \n viitor.
Cu oarecare \ng`duin]`, am putea spune c` legiuitorul fixeaz` realitatea \ntr-
o structur` prea pu]in mobil`, faptele ilicite urmånd aceea[i regul` a fix`rii
(„fapte fixe!“), asem`n`tor cu ceea ce se \ntåmpl` \n geometria euclidian`,
unde se lucreaz` cu „volume fixe“, de[i realit`]ile (inclusiv volumetrice)
sunt altele de la o clip` la alta, de la o etap` la alta...
O realitate care \i prilejuie[te savantului Henry Poincaré s` rosteasc`
celebra propozi]ie - „Geometria nu este adev`rat`, ea este avantajoas`“104 -
propozi]ie posibil de extrapolat [i \n aria „fixa]iilor“ la care ne-am referit.

169
Putem vorbi, a[adar, despre asincronia dintre ra]iunea legiuitorului [i
ra]iunea lucrurilor; prima - ordonatoare/stabilizatoare, a doua - dinamic`/i-
nedit`/ „viitoare“. S` mai ad`ug`m armoniz`rile obligatorii (acum euro-
pene, \n curånd mundane!) [i vom fi de acord, probabil, cu schimb`rile
necesare \n chiar ideea de normativizare/incriminare. Semnalele reale/vir-
tuale impun estomparea continu` a incrimin`rii enumerative, expres factu-
al`, \n favoarea unor reguli de comportare generale, \n care miza este dat`
de valorile umane; am spune, general-umane.
Incriminarea va fi, \n tot mai mare m`sur`, diacronic`, \ntrucåt faptele
\[i vor g`si motiva]ia/mobilul \n „dialectica“ \n]elegerii lumii - \n „norma
exhaustiv`“ - [i nu \n „fixa]ia“ de-a o supune normei sociale (prin natura ei,
conjunctural`, univoc`).
Incriminarea tinde s` legitimeze un traseu al op]iunilor [i atitudinilor
libertare, \n aria cuprinz`toare a rigorilor globale.

8.3. Elementele constitutive ale infrac]iunii


(\n general)
Strict enun]iativ - [i \n perspectiva adapt`rii la con]inutul [i caracte-
risticile infrac]iunii de pres` - vom urm`ri, imediat, elementele structurale
ale infrac]iunii \n general, a[a cum apar \n legea penal` [i \n lucr`rile de
doctrin`. Acestea sunt: - obiectul juridic; - obiectul material; - latura obiec-
tiv`; - latura subiectiv`; - subiectul/subiec]ii infrac]iunii105.

Obiectul infrac]iunii este definit de tipul de rela]ii sociale atinse/v`t`-


mate de ac]iunea sau inac]iunea f`ptuitorului. Doctrina juridic` desprinde
cinci categorii de obiecte ale infrac]iunii [i anume: - obiect juridic general;
- obiect juridic generic; - obiect juridic specific; - obiect juridic material (ne-
mijlocit); - obiect juridic complex106.
Tr`s`turile tipologice ale categoriilor de „obiecte ale infrac]iunii“ ne
permit elaborarea unei diagrame descresc`toare, \n func]ie de aria [i con]i-
nutul concret, proprii rela]iilor sociale afectate. De pe acum, \ns`, putem
observa c` obiectul infrac]iunii nu este pur, \n sensul de a fi strict legat/de-
terminat [i definit de concretul rela]iilor atinse. Infrac]iunea, comporta-

170
mentul ilicit, deviant/aberant socio-moral, pune \n cauz` ansamblul gene-
rator de rela]ii [i norme ordonatoare, coercitive. Astfel, exist` posibilitatea
de a reg`si „obiectul general“ \n oricare din faptele ilicitului penal; cum, la
fel, „obiectul generic, poate fi reg`sit la infrac]iunile al c`ror obiect juridic
este clasificat \n general. Deducem de aici caracterul prea general al
„obiectului juridic general“ al infrac]iunii de pres` [i, mai mult, ipoteza dup`
care „caracterul prea general“ apare ca o problem` [i de oportunitate socio-
politic`, (de vigilen]`) [i nu doar juridic`, ceea ce poate fi discutat.
Dar s` urm`rim diagrama descresc`toare, a[a cum poate fi dedus` din
sistematiz`rile doctrinare la care ne-am referit:

Totalitatea rela]iilor sociale


1. Obiectul juridic general: ocrotite/ap`rate de Dreptul penal

Un fascicol, un grup de valori


2. Obiectul juridic generic: sociale ocrotite de legea penal`

O valoare social` concret` ap`rat`


3. Obiectul juridic specific: de legea penal`

O entitate material`
4. Obiectul juridic material: (cu men]iunea c` sunt [i infrac]iuni
f`r` obiect material)

Un obiect juridic principal


5. Obiectul juridic complex: [i unul secundar

171
Simpla observare a diagramei descresc`toare ne ajut` s` apreciem ca
omniprezente, \n ac]iunea de constatare [i calificare a infrac]iunii, primele
trei tipuri de „obiecte juridice“ (rela]ii/valori sociale). Obiectul juridic indu-
ce o inseparabil` triad` cauzal` („general`“, „generic`“ [i „specific`“) care
confer` „justi]iei penale“ autoritatea de care beneficiaz` \n ordonarea [i
controlul comportamentului social. Triada cauzal` relev`, totodat`, carac-
terul unitar al valorilor sociale ocrotite de lege. Rela]iile [i valorile sociale
ap`rate de legea penal` se plaseaz`, prin caracteristici [i interes public, \ntr-
o arie specific`, dominat` de triada cauzal` de care am amintit. Astfel c`,
separarea „obiectului juridic general“ de cel „generic“ sau „specific“ ]ine de
formalismul \ncadr`rii legale.
Obiectul juridic al infrac]iunii este [i „general“, dar [i „general-gene-
ric“, „general-specific“, „general-material“ sau „general-complex“. Carac-
terul unitar al valorilor sociale ocrotite de legea penal` se reg`se[te \n
caracterul unitar al obiectului juridic al infrac]iunii.
P`r`sirea viziunii fragmentare referitoare la obiectul juridic al infrac]i-
unii, \n general, este impus` de conexiunile nea[teptate, relevate de compor-
tamentele deviante/aberante frecvente [i care, \n condi]iile tehnologice [i
„psihotronice“ actuale, cu puternic impact/influen]are, pun \n cauz` \ntre-
gul; \n fapt, securitatea fizic` [i psihic` a condi]iei umane. |n mod special,
puternicul impact psihologic va trebui avut \n vedere la stabilirea caracteris-
ticilor obiectului juridic, atåta vreme cåt s-a constatat c` actele ilicite
„singuratice“, locale, relativ marginale, pot crea adev`rate disloc`ri psiholo-
gice la nivelul unor ]`ri/continente. Exemplu: crimele pedofilului belgian
Dutroux, mediatizate intens pe CNN [i EURONEWS, au produs reac]ii de
\ngrijorare, spaim`, dezaprobare \n \ntreaga lume. Comportamentul criminal
al individului a v`t`mat grav nu doar, „rela]iile sociale“ din Belgia, ci din
\ntreaga lume; au adus grave atingeri unei norme universale; mai mult,
efectul psihologic al crimelor mediatizate a vizat condi]ia general` („menta-
lul colectiv“), \n pericol de a fi expus unor drame neobi[nuite. Lucruri
asem`n`toare se pot spune despre „flagelul SIDA“, despre „terorismul f`r`
frontiere“, despre „psihoza extratere[trilor“, despre clonare [i despre atåtea
altele.
Pe scurt, „obiectul juridic al infrac]iunii“ va trebui s` fie plasat tot mai
mult \n zona mentalului (individual/colectiv), acolo unde psihologia, psiho-
tronica, psihozele - favorizate de disponibilit`]ile mediatice practic de

172
neoprit - ofer` materialul preponderent de evaluare [i \ncadrare normativ`.
De fapt, de mai mult` vreme, [i [tiin]a dreptului a lucrat, explicit/implicit,
cu rela]ii psiho-sociale, natura pshi a cauzelor [i efectelor infrac]ionalit`]ii
]inånd de eviden]`.
Pasul decisiv spre aria mentalului este f`cut. Doctrina [i jurispruden]a
urmeaz` s` origineze „treptat“ cauza normativiz`rii din social, \n mental (cu
prec`dere). |n acest fel, obiectul juridic al infrac]iunii va trebui armonizat cu
noile realit`]i comportamentale.
Fire[te, noua originare a normativit`]ii afirm` mai pregnant caracte-
risticile distincte ale delictului de pres`, ca „fapt de gåndire“, ca „atitudine
ra]ional`, de opinie“, \n raport cu evenimente, atitudini morale, politice,
spirituale.

- Latura obiectiv` a infrac]iunii rezult` din conduita ilicit` a f`ptui-


torului (ac]iune sau inac]iune) concretizat` \n rezultate sau pericole incrimi-
nate de lege. Ac]iunea se realizeaz` prin: acte materiale (lovire, distrugere,
ucidere); cuvinte (insult`, calomnie); \n scris (falsificare, contrafacerea de
acte [i \nscrisuri, denun] calomnios etc.). Inac]iunea presupune atitudinea
pasiv`, indiferent`, de non-implicare a f`ptuitorului care nu face ceea ce
legea penal` \l oblig` s` fac` (ex. l`sarea f`r` ajutor a unei persoane a c`rei
via]` este \n primejdie etc.).
|n aria presei, infrac]iunile se comit fie prin ac]iune, fie prin omisiune.
Discu]ii, \nc` nefinalizate, ridic` problema inac]iunii. Practic este foarte
dificil s` sanc]ionezi infrac]iunea de pres` (omisiunea de a scrie despre un
eveniment, de a consemna o opinie, de a omite sau a refuza s` relatezi des-
pre faptele unei anumite persoane/personalit`]i. Moral vorbind, ziaristul se
poate prevala de libertatea de a scrie numai despre ce este convins, cu \ntrea-
ga sa con[tiin]`, c` are o valoare public`, de actualitate [i oportunitate. Juri-
dic, ziaristul poate invoca \n ap`rarea sa principiul incrimin`rii [i condam-
n`rii numai a ceea ce s-a publicat/difuzat. Sunt acestea aspecte ce ]in de
mecanismul subtil al comunic`rii, c`ruia strategiile normativiz`rii de-abia se
preg`tesc s`-i decupeze resorturile func]ionale.

- Latura subiectiv` este configurat` de voin]a [i con[tiin]a f`ptuitorului


de a distruge rela]iile sociale care ap`r` valori morale [i sociale, individuale
sau colective, stabilite astfel de legile [i normele juridice \n vigoare. Atitu-

173
dinea subiectului activ (f`ptuitorul) poate s` fie lucid`/con[tient`, \ndelung
gåndit` sau spontan`. Discu]ii \n materie apar \n leg`tur` cu starea de con-
[tien]`, \n cazul be]iei (incon[tiente), bolnavilor psihic, momentelor de real`
pierdere a lucidit`]ii [i responsabilit`]ii pentru actele proprii. Exist`, cum
[tim, metode [tiin]ifice de probare a st`rii de con[tien]`/incon[tien]`, totu[i
solu]iile sunt departe de a fi infailibile. Nu de pu]ine ori, pentru acelea[i
fapte, persoane cu acela[i diagnostic sunt supuse unor „tratamente juridice“
diferite. Ca s` nu mai vorbim de „bolnavii psihic“ interna]i, din varii motive
(politice, economice) \n stabilimente de „boli mentale“.
|n gazet`rie, latura subiectiv` este sinonim` cu esen]a profesiei de
ziarist. Actul publicistic este un act esen]ial subiectiv, con[tient, eminamen-
te inten]ional. Latura subiectiv`, mesajul publicistic nu stau sub semnul
m`sur`torilor exacte sau al deduc]iilor psihologice ([i patologice), cum se
\ntåmpl` \n cazul infrac]iunilor de drept comun. |n gazet`rie, consecin]ele
faptelor de pres` sunt (ar trebui s` fie) calificate pornindu-se de la prezum]ia
absolut` a bunei-credin]e, (a[a cum vom constata cånd vom analiza
elementele constitutive ale delictului de pres`).

- Subiectul infrac]iunii desemneaz` persoana/persoanele care comit/


particip` la s`vår[irea infrac]iunii (autor, complice, instigator). Legea stabi-
le[te existen]a unor subiec]i activi [i a unor subiec]i pasivi. Subiect activ al
infrac]iunii poate fi orice persoan`, cu deplin` capacitate juridic`, obligat`
prin lege s` r`spund` pentru fapta comis`. Subiectul activ particip` direct,
nemijlocit la comiterea faptei, fie ca autor, fie ca instigator sau complice.
Subiect activ al infrac]iunii este doar persoana fizic`.
Subiectul pasiv al infrac]iunii poate fi „general“ [i „special“; general
este statul; subiectul pasiv special - persoana titular` a valorii vizate.

8.4. Elementele constitutive ale infrac]iunii


(delictului) de pres`
Descrierile [i argumentele de pån` aici sus]in rezolvarea \n detalii a
caracterului particular, de sine st`t`tor, al delictului (infrac]iunii) de pres`,
\n ansamblul infrac]iunilor definite de legiuitor.

174
Cåteva l`muriri au fost cerute chiar de sensul [i proprietatea terme-
nilor. |ntr-adev`r, de ce delict de pres` [i nu infrac]iune de pres`?
Mai \ntåi, s` reamintim c` profesorul Tanoviceanu clasifica infrac]i-
unile, dup` gravitate, \n: - crime; - delicte; - contraven]ii. |n actuala legisla]ie
penal` romåneasc` avem doar infrac]iuni [i contraven]ii. Calificarea contra-
ven]iei faptului ilicit este l`sat` la \ndemåna instan]ei, ceea ce nu trebuie s`
ne mire prea tare. Instan]a este \n m`sur` s` circumstan]ieze corect gradul
de periculozitate social` al unui fapt ilicit (penal), dar nu credem c` aceasta
este cauza renun]`rii la „gradualizarea gravit`]ii“. Chestiunea trebuie pus` \n
leg`tur`, credem, cu concep]ia de sistem, bazat` pe clasialitate ([i lupta de
clas` sau ideologic`), \n care de o acuzat` gravitate erau considerate tocmai
componentele considerate ilicite, de tip clasial, politic, ideologic; adic`,
exact acele fapte „de gåndire“, „de con[tiin]`“ clasificate, \n general, \n rån-
dul delictelor... S` ad`ug`m, apoi, necesitatea, impus` de epoc`, de alinie-
re/armonizare cu concep]ia sistemului est-european, \n general, care stabi-
lise „modelul“ men]ionat.
Promovarea „delictului de pres`“ are avantajul de a diferen]ia [i \n
expresie faptul ilicit de pres` de „infrac]iunea de drept comun“. Comporta-
mentul jurnalistic, \n general, inclusiv cel ilicit, se situeaz` - ne spune reali-
tatea profesiei - \n sfera mai nuan]at` a treburilor publice (politice, sociale,
electorale etc.); \n aria „teoretic`“, de gåndire/analiz`/validare a deciziilor
de interes public; de nivel local sau na]ional, de integrare [i participare
efectiv` la via]a interna]ional`. Comportamentul jurnalistic se reg`se[te -
analitic [i rezolutiv - \n aria op]ional` de interes public. {i este firesc s` fie
a[a, din moment ce ziaristul este, prin defini]ie, exponent al societ`]ii civile,
ap`r`tor legitim al valorilor morale [i spirituale, fundamentate pe libertate [i
adev`r.
Ziaristul nu comite o infrac]iune \ntre altele - o infrac]iune de drept
comun. Gravitatea, vinov`]ia (\n pres`) impun un alt standard de calificare
[i clasificare, un standard adecvat domeniului comunic`rii de mas` (\n care
presa este, de fapt [i de drept, „o activitate public` exponen]ial`“).
Delictul, \n general, cel de pres`, \n special, constituie infrac]iune
(clasificarea Tanoviceanu arat` acest lucru), dar cu totul diferit de infrac]i-
unile de drept comun (crime, tålh`rii, violuri etc.). Delictul indic` fapte mai
pu]in grave/periculoase decåt \n cazul crimelor, inclusiv din motivul c`
faptele criminale produc, de cele mai multe ori, efecte ireparabile (moarte,

175
mutil`ri, traume), pe cånd faptul de pres`, fie [i ilicit, produce efecte ra]iona-
le/afective/op]ionale; presa poate repune \n situa]ia anterioar` persoana v`t`-
mat` \ntr-un interes al s`u.
Avem \n vedere aici modalit`]ile cunoscute de reparare a prejudiciilor
morale/materiale produse prin actul publicistic: dreptul la r`spuns, scuzele
publice, desp`gubiri civile.
Diferen]a factual` [i penal` dintre „crim`“ [i „delict“ este logic` [i
evident`; faptul de pres` ilicit nu poate fi, nici prin inten]ie, nici prin rezul-
tat, o crim`, \n sensul penal al termenului (chiar dac`, \n anumite cazuri [i-n
cazul unor texte de pres`, se vorbe[te, \ndrept`]it, de o crim` moral`).
Argumentele \n cauz` ne permit s` apreciem, cu titlu definitiv, c`
infrac]iunea de pres` este un delict de sine st`t`tor atåt prin natura sa, cåt [i
prin diferen]ele de esen]`, pe care acest tip de delict le opune grilei oric`rui
alt tip de ilicit.

8.5. Diferen]e de structur` (constitutive)


S` spunem de la \nceput c`, \n cazul structurii definitorii a delictului
de pres`, nu mai apare ca necesar` ideea triadic` („fapt`“, „vinov`]ie“, „in-
criminare“), ci una s-o numim dual`. Speciali[ti de autoritate sus]in existen-
]a a dou` elemente constitutive ale delictului de pres`: a) inten]ia vinovat`
[i b) publicarea. Profesorul Emmanuel Derieux, spre exemplu, accept` ideea
dual` enun]at`, chiar dac` nu este preocupat s` deosebeasc`, \n expresie,
\ntre „crim`“ [i „delict“.
Elementele constitutive sus]inute de profesorul Derieux107 \nlesnesc o
perspectiv` teoretic` [i practic` folositoare temei \n discu]ie. S` subliniem,
mai \ntåi, prioritatea pe care specialistul francez o acord` momentului publi-
c`rii. {i anume - pentru constatarea [i calificarea delictului de pres`, esen]i-
al` este publicarea. Mai precis, numai ceea ce se public` (text, fotografie
etc) produce consecin]ele pentru altul/al]ii). Un text nepublicat chiar dac` se
afl` \n [palt, \n portofoliu, \n pagin`, „bun de tipar“, dar nu a ajuns la cuno[-
tin]a public` pe canalul de difuzare c`ruia \i este destinat, este irelevant din
punct de vedere juridic.
Inten]ia vinovat` („l’intention coupable“) se investigheaz` [i se pro-
beaz` dup` publicare, ca efect al public`rii. Cauza o constituie publicarea,

176
delictul de pres` fiind legat de un anumit con]inut destinat publicului; [i
publicat/difuzat printr-un mijloc public de comunicare. Faptul public`rii
este considerat atåt de important \ncåt profesorul Derieux apreciaz` c`
„dreptul comunic`rii este, sau ar trebui s` fie, dreptul public`rii“.
Adecvat` este [i interpretarea autorului citat referitoare la inten]ia
vinovat`. E. Derieux re]ine, \n cauz`, „dorin]a (autorului) de a publica, voin-
]a de a comite infrac]iunea, dånd publicit`]ii, con[tient [i inten]ionat (s.ns.),
scrieri sau expresii despre care [tie c` sunt constitutive de infrac]iune“.
{i, \n continuare, profesorul Derieux define[te astfel inten]ia vinovat`:
„Inten]ia vinovat` \nseamn` cunoa[terea [i con[tiin]a de a comite un act
inacceptabil“ (blamabil, condamnabil)108. Atåt \n defini]ia autorului francez,
cåt [i \n gåndirea [i legisla]ia romåneasc`, \n cazul delictului de pres`, culpa
[i tentativa nu au relevan]` penal`. |n plus, profesorul Derieux nu se refer`
la inten]ie sub cele dou` forme ale acesteia (direct` [i indirect`), ci numai la
inten]ia direct` („...dorin]a de a publica, dorin]a de a comite infrac]iunea“).
Am insistat dinadins [i am decupat, oarecum ostentativ, aprecierile
profesorului francez, \ntrucåt pledoaria pentru infrac]iunea de pres`, ca
delict aparte/distinct, \[i origineaz` argumentele decisive \n modul \n care,
juridic [i ziaristic, este interpretat` vinov`]ia; mai precis, cele dou` forme
ale vinov`]iei: inten]ia (direct` [i indirect`) [i culpa. Or, din moment ce
culpa nu are relevan]` juridic`, \n actul publicistic, iar inten]ia indirect`
(„prevede rezultatul faptei sale [i de[i nu-l urm`re[te, accept` posibilitatea
producerii lui“ - art. 19 alin. 2 C.P.), nu opereaz` decåt adiacent [i nu cu
efecte penale asupra autorului - fapta ilicit` a ziaristului urmeaz` s` fie
calificat` numai \n urma prob`rii inten]iei directe („prevede rezultatul faptei
sale, urm`rind producerea lui prin s`vår[irea acelei fapte“ - art. 19, alin. 2,
Cod Penal). Ceea ce \nseamn` c` autorul a dorit [i a ac]ionat, con[tient [i
perseverent, pentru a publica un text vinovat, grav prejudiciabil pentru
altul/al]ii; - cu inten]ia v`dit` de a produce r`ul. Cu inten]ia v`dit` ca, prin
distrugerea normei juridice, s` lezeze onoarea, prestigiul, imaginea, via]a
privat`, autoritatea unei persoane, a unei institu]ii, a unor \nsemne na]ionale,
a prestigiului ]`rii [i al na]iunii. (Constitu]ia Romåniei, art. 12 [i 30). Deo-
camdat`, [i din p`cate, legisla]ia romåneasc` \n vigoare re]ine, \n calificarea
delictului de pres`, inten]ia sub ambele laturi (direct` [i indirect`).
Culpa [i tentativa nu au relevan]` penal`.

177
Re]inerea inten]iei indirecte, pentru \ncadrarea penal` a actului publi-
cistic ilicit, apare mai mult decåt discutabil`. S` observ`m c` inten]ia
indirect`, chiar \n formularea legii penale, st` sub semnul ambiguit`]ii, al
„posibilit`]ii“ de a se produce sau nu efectele faptei ilicite (f`ptuitorul nu
urm`re[te rezultatul faptei sale; accept` posibilitatea producerii rezultatului
faptei sale). Suntem, practic, \n zona posibilelor [i nu a certitudinilor.
F`r` a for]a neap`rat termenii \n spe]`, s` observ`m c` „posibilele“,
„certitudinile“, „aparen]ele plauzibile“ sunt realit`]i lexicale [i profesionale
din zona profesiei de ziarist. Desigur, ziaristul nu porne[te de la convin-
gerea c` textul publicat/difuzat este ilicit (cum se \ntåmpl` \n cazul
f`ptuitorului \n sarcina c`ruia s-a re]inut inten]ia indirect`). Ziaristul por-
ne[te de la ideea cert` c` fapta sa (publicistic`) este legitim` [i sus]inut` de
realitatea incontestabil` a evenimentului, opiniei etc. Practic, toate
aparen]ele [i argumentele sunt sau par a fi \n favoarea sa. Totu[i, efectele
sunt amendabile/condamnabile, ca urmare tocmai a inexactit`]ii sau pre-
zent`rii distorsionate a faptului, evenimentului, opiniei... Poate fi, oare,
condamnat penal ziaristul care a prezentat [i comentat fapte, evenimente,
cu total` lips` de inten]ie vinovat`, dar ale c`rui relat`ri [i comentarii s-au
dovedit prejudiciabile/condamnabile? Cu alte cuvinte: - poate fi invocat`
inten]ia indirect`, cånd buna inten]ie a autorului este sus]inut` de
argumente plauzibile, chiar dac` este pus` \n cauz` de consecin]ele nega-
tive, constatate ulterior, ale textului publicat/difuzat? |ntrebarea ar constitui
un simplu exerci]iu de retoric`, dac` doctrina [i jurispruden]a n-ar
func]iona [i altfel.
Reperul obiectiv \n analiza, calificarea [i \ncadrarea juridic` a faptului
de pres` va trebui s` porneasc` de la buna-credin]` a autorului. |n acela[i
timp, s` se accepte c` buna credin]` nu se sprijin` \ntotdeauna pe probe
materiale indubitabile, \ndeosebi \n cazul actului publicistic, act subiectiv
prin excelen]`, \n`untrul c`ruia constat`m ra]ionamente personale/originale,
precum [i aproxim`ri, aparen]e, rela]ii de \ndeterminare/\ncertitudine.
Buna credin]` poate fi opus` atåt inten]iei directe, cåt [i indirecte.
Astfel, faptul de pres`, chiar dac` are caracteristicile [i efectele unei infrac-
]iuni/delict, nu poate fi calificat ca atare, dac` autorul \[i probeaz` buna sa
credin]`. De dorit ar fi ca, \n domeniul distinct al presei, \ns`[i proba verit`]ii
s` urm`reasc`, cu prec`dere, buna-credin]` a ziaristului [i, adiacent, veridi-
citatea faptelor/comentariilor.

178
Presa opereaz`, \ntr-o realitate concret`, nemijlocit`, cu fapte, eveni-
mente, opinii veridice, concrete; opereaz`, \ntr-o realitate aparent`, credi-
bil`, cu fapte aparente, credibile totu[i; opereaz`, \ntr-o realitate aproxima-
tiv`, cu fapte aproximative, relativ temeinice, relativ credibile/veridice.
|n toate aceste \mprejur`ri [i altele asem`n`toare, ziaristul care \[i
exercit` meseria cu bun` credin]` - situåndu-se mereu \n sfera realit`]ii pro-
blematice - este protejat de buna-credin]`; bun`-credin]` ce se poate deduce
cu u[urin]` din rezultatul muncii sale (-textul-), ca [i din circumstan]ele
investiga]iei [i scopul public`rii.
For]ånd termenii, putem spune c` ziaristul poate fi exonerat de r`spun-
derea penal` chiar [i atunci cånd textul s`u are datele unui fapt delictual
(penal)! Esen]ial este s`-[i probeze buna-credin]`. Buna credin]` este decisi-
v` \n exonerarea de r`spundere penal` [i este temeiul de drept care legiti-
meaz` [i confer` [ansa probei verit`]ii.
Inten]ia indirect`, culpa [i praeterinten]ia nu sunt proprii delictului de
pres`, r`spunderii delictuale a ziaristului.
Delictul de pres` poate fi promovat numai dac` textul publicat/difuzat
a fost redactat cu rea-credin]`, cu inten]ia v`dit` (direct`) de a distruge nor-
mele juridice specifice [i cu dorin]a (scopul, con[tient [i activ) de a produce
r`ul, consecin]ele grave ce decurg dintr-o asemenea fapt`.

8.6. Tipologia delictului de pres`


Detaliile de ordin istoric, configurarea ariei de manifestare, particu-
larit`]ile constitutive, setul de rela]ii [i valori angajate, \n sfår[it, solu]i-
ile/sanc]iunile reparatorii - ne permit s` pled`m, argumentat [i temeinic,
pentru o tipologie anume a delictului de pres`:
- Delictul de pres` nu angajeaz` precump`nitor rela]ii sociale/valori
sociale, ci st`ri psho-afective, structuri intelective, de gåndire; delictul de
pres` angajeaz`/pericliteaz` „aria mentalului“ individual/colectiv.
- Delictul de pres` nu las`, \n general, urme palpabile; v`t`m`rile de
pres` disloc` psihic/afectiv persoanele/colectivit`]ile, ca urmare a public`rii,
cu rea-credin]`, a unor insulte, calomnii (scrise, vorbite, televizate).
- Delictul de pres` nu are, \n general, efecte ireversibile. Reabilitarea
persoanei v`t`mate \ntr-un drept sau interes al s`u se poate realiza printr-o

179
„procedur` regresiv`“, printr-o re\ntoarcere (publicistic`) la punctul de de-
clan[are a faptelor de pres` ilicite. Pe o asemenea cale, persoana este repus`
\n situa]ia anterioar` s`vår[irii faptelor de pres` reprobabile \mpotriva sa,
concomitent cu prejudicierea, de aceast` dat`, a profesionalismului [i cre-
dibilit`]ii institu]iei de pres` implicate. |n expresie plastic` specific`, putem
vorbi de un replay moral \n favoarea persoanei fizice sau juridice lezate.
- Delictul de pres` lucreaz` \n sfera rela]iilor imateriale. Presa, comu-
nicarea de mas` sunt, \n primul rånd, fenomene psiho-intelectuale, culturale,
de ordin aperceptiv; presa vizeaz` [i disloc`, prin atacurile de rea-credin]`,
conduite afective [i cognitive: sunt angajate percep]ia, receptarea, op]iunea,
asimilarea, respingerea...; sunt v`t`mate onoarea, reputa]ia, demnitatea, inti-
mitatea, imaginea, sau simboluri sacre (adesea consacrate prin lege), autorit-
atea, spiritul de toleran]`, solidaritatea etc.
- Delictul de pres` apare, \n cele din urm`, ca o „infrac]iune de im-
pact“, \n care sunt puse \n cauz` realit`]i [i valori imateriale (de gåndire,
„mentale“); acestea, \n primul rånd.
- Delictul de pres` nu exclude socialul („concretul“), dar nu este (n-ar
trebui s` fie!) definit exclusiv social. Este a[a, \ntrucåt, \n ultim` analiz`, ne
afl`m \n sfera comunic`rii, a c`rei miz` este cunoa[terea („rela]iile de cu-
noa[tere“), expresia abstract` a adev`rului.
- |n ultim` analiz`, delictul de pres` afecteaz` statutul legitim - al unei
persoane, al unor simboluri, al unor entit`]i culturale, na]ionale, universale.
Particularit`]ile (tipologice) men]ionate se reg`sesc, fire[te, \n tipurile
de delicte de pres`. Criteriul formal de clasificare este cel legiferativ. Con-
stitu]ia Romåniei, \n art. 30, alineatele (6) [i (7) enumer` valorile moral/u-
mane [i na]ional/universale ce nu trebuie lezate/v`t`mate prin actul publicis-
tic. Cele dou` alineate propun, de fapt, dou` posibile grupe de delicte de
pres`:
- Delicte de pres` contra demnit`]ii (onoare, reputa]ie, via]` privat`,
imagine), \n formularea urm`toare: „(6) Libertatea de exprimare nu poate
prejudicia demnitatea, onoarea, via]a particular` a persoanei [i nici dreptul
la propria imagine“.
- Delicte de pres` contra valorilor [i simbolurilor na]ionale/universale
(\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, confesional`, de-
f`imarea ]`rii [i a na]iunii...), \n formularea: „(7) Sunt interzise de lege d`f`i-
marea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`,

180
rasial`, de clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism terito-
rial sau la violen]` public`, precum [i manifest`rile obscene, contrare bune-
lor moravuri“.
Sistematizarea legiuitorului, logic` [i adecvat` timpului tr`it, sugerea-
z` posibilitatea decup`rii cåtorva tr`s`turi/caracteristici particularizatoare
ale celor dou` grupe de delicte (limit`ri/interdic]ii) men]ionate, astfel:
- Validarea principiului enumerativ, \n cazul ambelor grupe de delicte.
- Protejarea identit`]ii/personalit`]ii (6); protejarea entit`]ii \n expresia
valorilor [i simbolurilor na]ionale [i universale (7), considerate \ntr-o valo-
rizare simbiotic`.
- O anume diferen]iere de periculozitate \ntre cele dou` grupe de delic-
te, dedus` din expresia literal` a celor dou` alineate. Alineatul (6) precizea-
z`: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia...“, \n timp ce alin. (7) \nce-
pe tran[ant: „Sunt interzise de lege...“.
- |n sfår[it, exist` ceea ce putem numi o diferen]` procesual` \ntre cele
dou` grupe de delicte de pres`: - pentru (6), legea penal` stabile[te obliga]ia
plångerii prealabile din partea persoanei v`t`mate \ntr-un drept al s`u; -
pentru (7), organele de urm`rire penal` se pot sesiza din oficiu.

|nainte de a descrie, sintetic, delictele de pres`, urmånd textul consti-


tu]ional, consider`m potrivit s` re]inem elementele de structur` ale acestora.
Precizånd c` presa utilizeaz` imprimate grafice, fonice sau \nregistr`ri pe
band` sau pelicul`, s` definim: obiectul juridic, obiectul material, latura obi-
ectiv`, latura subiectiv` [i subiec]ii delictului de pres`. Obiectul juridic:
rela]iile sociale v`t`mate/distruse referitoare la realizarea legal` a actului
publicistic, a activit`]ii de comunicare specifc` de pres`. Obiectul material:
constatarea [i identificarea fizic` a materialului de pres` ilicit elaborat (im-
primatul sau \nregistrarea audio-video). Latura obiectiv`: ac]iunea de a
publica imprimatul sau \nregistrarea de pres`; excep]ia de la publicare, ca
ac]iune ilicit`, este acceptat`, \n cazul atingerilor aduse vie]ii private (fixarea
imaginii sau vocii \n vederea public`rii/difuz`rii sau [icanele de investiga-
re/documentare, considerate astfel de persoana vizat`); fire[te, astfel de
ac]iuni nu constituie delicte, dac` sunt f`cute cu aprobarea celor implica]i.
Latura subiectiv`: are \n vedere vinov`]ia; \n cazul delictului de pres`, sun-
tem de p`rere c` trebuie re]inut` numai inten]ia direct` („inten]ia vinovat`“).
Subiectul: realitatea publicistic` impune ca subiect activ al delictului de

181
pres` s` fie re]inut nu numai redactorul/realizatorul/editorul, ci [i colabo-
ratorii permanen]i sau ocazionali, persoanele intervievate care, profitånd de
ocazia publicistic`, insult` sau calomniaz`, precum [i, peti]ionari sau orice
alt` persoan` care, cu inten]ie, s`vår[e[te un delict de pres` prin publicare.

8.7. Delictele de pres` contra demnit`]ii


persoanei (aspecte caracteristice)
Avem \n vedere cele patru delicte enumerate \n alin. (6) art. 30 din
Constitu]ia Romåniei:
- insulta
- calomnia
- via]a particular` a persoanei (via]a privat`)
- dreptul la propria imagine
Din primul moment, constat`m c` delictele de pres` contra demnit`]ii
au menirea de a ap`ra demnitatea persoanei, \n planuri adiacente: onoare [i
reputa]ie (insulta [i calomnia), prezen]` public`/privat` (via]a particular` [i
dreptul la propria imagine). Fire[te, atributele men]ionate nu se reg`sesc
\ntocmai [i \n aceea[i m`sur` \n con]inutul delictelor de pres` enumerate mai
sus. Toate au, \ns`, un reper comun: demnitatea. Legisla]ia \n vigoare [i
dezvolt`rile doctrinare ne ajut` s` observ`m diferen]ele delictuale raportate
la reperul comun.
- |n cazul insultei [i calomniei, demnitatea este pus` \n cauz` prin atin-
gerile aduse onoarei [i reputa]iei; altfel spus, onoarea [i reputa]ia dau „con-
]inutul procesual“ demnit`]ii.
- |n cazul vie]ii private [i dreptului la propria imagine, demnitatea este
pus` \n cauz` prin atingerile aduse intimit`]ii [i dreptului de a fi obi[nuit,
anonim, \ntr-un spa]iu public sau privat.
|n primul caz, demnitatea este definit`, \n substan]`, de atribute do-
båndite (onoare/reputa]ie). |n cel de al doilea, de atribute de reprezentati-
vitate; de tratamentul public acordat, \n general, personalit`]ii (cu prec`dere
personalit`]ii). Speciali[tii \n domeniu, \ntre care [i profesorul E. Derieux,
chiar numesc acest tip de infrac]iuni „de personalitate“, \ntrucåt interesul
public vizeaz` mai ales liderii, personalit`]ile, vedetele. „Comportamentul

182
delictual“ re]ine accesul f`r` m`sur`, [icanator, sfid`tor [i imoral la aspecte
strict intime, irelevante public, sau la prezen]e obi[nuite, de asemenea f`r`
relevan]` public`, a unor persoane sau personalit`]i care nu doresc nici un
fel de publicitate.
|ntr-un sens mai larg, putem conchide c` delictele contra demnit`]ii
sunt: - delicte de existen]` [i delicte de prezen]`. Delictele de existen]` (in-
sulta [i calomnia) se reg`sesc \n Codul Penal (art. 205 [i 206), cele de „pre-
zen]`“ (de personalitate) nu. Este [i motivul pentru care delictelor de prezen-
]` le vom acorda o aten]ie „mografic`“, iar celor de existen]` le vom acorda
o aten]ie descriptiv`, a[a cum sunt prezentate \n studiile de specialitate [i \n
textele legilor \n vigoare.
Delictele de existen]` (insulta [i calomnia), ne spun speciali[tii, „se
definesc ca subgrup aparte, \n cadrul infrac]iunilor contra persoanei, prin
valoare social` v`t`mat` sau pus` \n pericol [i „aceast` valoare este demni-
tatea“. Pentru ca, imediat, demnitatea s` fie definit` astfel: „Ca valoare etic`,
demnitatea desemneaz`, pe de o parte, un atribut \n`scut care este onoarea
sau sentimentul respectului de sine [i con[tiin]a calit`]ii de om printre
ceilal]i oameni; iar, pe de alt` parte, totalitatea \nsu[irilor de ordin moral
dobåndite de om prin meritele sale [i recunoscute de ceilal]i membri ai
societ`]ii ca urmare a activit`]ii [i comport`rii meritorii pe care omul le
manifest` \n cadrul societ`]ii (reputa]ia)“109.
Am subliniat dinadins expresiile [i cuvintele c`rora li se atribuie rolul
de a clasifica un concept juridic cu o prezen]` permanent` \n activitatea de
pres`: demnitatea. Interesant este c` legea penal` \n vigoare, definind infrac-
]iunile contra demnit`]ii, nu utilizeaz` \n nici un articol, alineat sau propo-
zi]ie cuvåntul „demnitate“. |ntålnim doar „onoarea“ [i „reputa]ia“, cånd este
definit` insulta (art. 205). Textul art. 205 alin.1 este redactat astfel: „atin-
gerea adus` onoarei ori reputa]iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi
sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocur`, se pedepse[te
cu \nchisoarea de la o lun` la 2 ani sau cu amend`“.
Cuvåntul „demnitate“ este utilizat doar \n titlul Capitolului IV: „In-
frac]iuni contra demnit`]ii“.
Cu pruden]a necesar`, impus` de autoritatea [i tradi]ia [tiin]ei penale
romåne[ti [i, mai ales, aviza]i de redimension`rile conceptuale, \n societatea
informa]ional`, propunem o interpretare diferit` a „demnit`]ii“, ca valoare
moral` cu relevan]` juridic` (penal`).

183
S` observ`m, mai \ntåi, definirea demnit`]ii prin dou` atribute umane
total diferite: onoarea (\nn`scut`) [i reputa]ia (dobåndit`). Un atribut constant
[i unul perisabil. |ntr-o logic` apropiat` constat`rii, onoarea (constant`) ar fi
un tabu al fiin]ei [i un atribut al fiin]`rii (al „fiin]ei ca fiin]`“). Pe cånd reputa-
]ia (perisabilul) ar viza ceea ce persoana, prin calit`]ile [i munca sa, poate
impune ([i opune) celorlal]i, spre a dobåndi o anumit` considera]ie moral` [i
profesional`. Am avea ceea ce se poate numi „un termen fix“ (onoarea) [i unul
mobil/conjunctural (reputa]ia). |n consecin]`, demnitatea ar „lucra“ (de-
lictual!) cu durabile [i perisabile. O fraz` a reputa]ilor penali[ti cita]i mai de-
vreme incit` la alte \ntreb`ri. Fraza este aceasta: „Oricare ar fi reputa]ia unei
persoane, demnitatea r`måne un atribut esen]ial al acesteia“... Afirma]ia duce
gåndul la ideea c`, de fapt, demnitatea este sinonim`, \n substan]a-i originar`,
cu onoarea (\nn`scut`), \n timp ce reputa]ia constituie un argument \n plus al
demnit`]ii/onoarei, nu neap`rat indispensabil. Favoriza]i de context, putem
crede c` „demnitatea“, ca valoare moral`, este intangibil`, chiar [i atunci cånd
persoana vizat` are o reputa]ie catastrofal`. Fraza \n discu]ie re]ine, probabil,
\n contul onoarei/demnit`]ii, omul ca specie inconfundabil` [i care beneficiaz`
de aceast` calitate \n toate \mprejur`rile existen]iale [i orice ar fi f`ptuit/comis
inclusiv o crim` abominabil`. |n fond, numai acesta poate fi sensul, din
moment ce \n[i[i autorii invoca]i plaseaz` „demnitatea“ \n contexte sociale
determinate, \n continu` schimbare - („valoarea social` v`t`mat` sau pus` \n
pericol“), iar „onoarea“ \n contexte subiective, fluidizante prin natura lor
(„respectul de sine [i con[tiin]a calit`]ii de om printre ceilal]i oameni“).
Interpretarea sugerat` prime[te unele argumente de autoritate din
literatura de specialitate. Profesorul Derieux [i Lucien Solal propun, \n chip
pasager, cåteva nuan]`ri, de parc` lucrurile s-ar \n]elege de la sine. Emma-
nuel Derieux apreciaz`: „F`r` \ndoial`, exist` unele diferen]e sau nuan]e
\ntre „onoare“ (demnitate moral` mai mult interioar` - „plus intérieure“ - ,
corespunzånd la ceea ce vrea sau trebuie s` fie, pentru sine \nsu[i) [i „consi-
dera]ie“ (mai mult legat` de o anumit` p`rere sau de o apreciere exterioar`,
formulat` de al]ii). Fiind vorba de natura \ns`[i a infrac]iunii de def`imare,
aceasta este f`r` \ndoial` de pu]in interes [i utilitate. Ceea ce import`, este
c` legea define[te (...) „atingerea onoarei [i reputa]iei“...110 La råndu-le, Lu-
cien Solal [i colaboratorii s`i noteaz`: „Presa (...) trebuie s`-[i conserve
dreptul de a critica activitatea social` a indivizilor. Singur` onorabilitatea
(acestora) nu poate fi criticat`“111.

184
N-ar fi realist s` ignor`m relativizarea cuvintelor [i expresilor (con-
ceptuale/contextuale). Demnitatea este o valoare social`, desemnat` prin
„onoare“ [i „reputa]ie“, ca dimensiuni consubstan]iale [i de aceea[i sorginte
(social`). Este probabil c` utilizarea termenilor francezi de „onorabilitate“
(respectabilitate) [i „considera]ie“ ar fi mai aproape de sensul social al dem-
nit`]ii, aspectul major pe care legisla]ia \n vigoare \l re]ine...
Problema este de adecvare a termenilor la concep]ia [i realitatea nor-
mativ` actual`, pe care presa - informa]ia de pres` - o legitimeaz` \n fapt.
Lucrurile/sensurile se lini[tesc [i mai mult, dac` re]inem con]inutul
„de dic]ionar“, \ndeob[te acceptat, al cuvåntului-concept „onoare“: - cinste,
integritate moral`, pre]uire, respect, probitate, stim`, considera]ie, onorabi-
litate, corectitudine, capacitate de sacrificiu („pe cåmpul de onoare“) etc.;
sensuri \nso]ite de exterioriz`ri \n consecin]`: a face onoarea cuiva, a acorda
onorurile cuvenite, a ]i se acorda onoarea/onorurile...112 |ntr-un asemenea
\n]eles, onoarea se relev` a fi un statut de favoare (de considera]ie uzual`),
acordat, expres sau tacit, de ceilal]i [i respectat, atåta vreme cåt datele
legitime ale statutului nu se modific` negativ.
Exist`, a[adar, suficiente argumente pentru ca „onoarea“, atribut al
demnit`]ii, s` fie eliberat` de sub „tirania“ tabú-urilor „\nn`scute“ [i redat`
posibilit`]ii de a fi interpretat`/acceptat`/refuzat`/ignorat`; de a fi calificat`
[i sanc]ionat`, moral [i juridic, f`r` nici un fel de constrångeri. Demnitatea
este desemnat` prin onoare [i reputa]ie, atribute relevante social, dobån-
dite/pierdute, dup` caz.
Logic este ca tabú-urile s` nu reziste normei. Deocamdat`, \ns`, [tiin]a
dreptului [i activitatea legiferativ` nu ]in \n seam` „misterele fiin]ei“, ci
„legiferarea fiin]ei“, mai exact - legalitatea entit`]ii umane.

8.8. Delictele de pres` contra demnit`]ii


(defini]ii, structuri)
Caracteristicile distincte ale delictelor de pres`, prezentate \n textul de
fa]`, au fost deduse atåt din dispozi]iile legilor \n vigoare, cåt [i din semnale
ale realit`]ii, sus]inute de noua evolu]ie informa]ional`. Dar pån` la armoni-
zarea actelor normative cu societatea informa]ional` (a informa]iei), suntem
obliga]i, prin lege, s` prezent`m delictele de pres` \n litera [i spiritul actua-

185
lelor reglement`ri. Vom face \ntocmai, cu libertatea de a comenta \n mar-
ginea viitorului normativ al domeniului. Cu deosebire, vom insista pentru
acceptarea (\n constatarea delictului de pres`), numai a inten]iei vinovate (a
inten]iei directe), a[a cum observ`m c` se \ntåmpl` [i \n alte sisteme juridice
(Fran]a, ca referin]`). Am mai spus-o, actul publicistic este, \n esen]a sa, un
act inten]ional. |n toate cazurile, ziaristul a vrut s` publice textul, incriminat
sau nu. Dar nu \n toate cazurile a dorit s` produc` r`ul! Inten]ia, \n gazet`rie,
este surclasat` de buna-credin]`. Inten]ia direct` de a produce grave prejudi-
cii pentru altul (ai dorit [i-ai urm`rit producerea consecin]elor v`t`m`toare)
este singura manifestare public` fa]` de care buna-credin]` devine inoperan-
t`. R`ul, inten]ionat [i produs efectiv, constituie singura ipostaz` (ipotez`)
penal` a ziaristului vinovat; considerat vinovat.
Vom prezenta delictele de pres` contra demnit`]ii \n ordinea propus`
la \nceputul acestui capitol.
INSULTA (ca infrac]iune \n general). Sediul materiei: Codul Penal,
partea special`, Titlul II („Infrac]iuni contra persoanei“), Capitolul V („In-
frac]iuni contra demnit`]ii“). Art. 205 define[te insulta astfel:

„Atingerea adus` onoarei sau reputa]iei unei persoane prin cuvinte,


prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjo-
cur`, se pedepse[te cu \nchisoare de la o lun` la 2 ani sau cu amend`.
Aceea[i pedeaps` se aplic` [i \n cazul cånd se atribuie unei persoane
un defect, boal` sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Ac]iunea penal` se pune \n mi[care la plångerea prealabil` a persoanei
v`t`mate.
|mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spunderea penal`“.

Legiuitorul distinge, a[adar, trei situa]ii insult`toare, cu relevan]` pe-


nal`: a) - atingeri (aduse onoarei ori reputa]iei); b) - expunerea la batjocur`;
c) - atribuirea unui defect, boal`, infirmitate („care, chiar reale de-ar fi...“).
|n situa]iile (a) [i (b), faptele insult`toare nu au un caracter determinat
(„fapt/fapte determinate“, concrete, nominale); \n situa]ia (c), faptele insul-
t`toare pot fi reale sau nu (un defect, o infirmitate, o boal`, adev`rate sau
nu). Expresia „chiar reale de-ar fi“ accept` [i irealitatea celor „ atribuite“
persoanei insultate.

186
Precizarea este necesar` \ntrucåt, \n general, faptele injurioase nu sunt
concrete/ determinate (cum se \ntåmpl` \n cazul calomniei), ci sunt expresii/
gesturi insult`toare, batjocoritoare. Nu ni se pare exagerat s` spunem c`
insulta (ca [i celelalte infrac]iuni contra demnit`]ii) are o component` lexi-
cal` determinant`. Faptul de a-i spune, \n public, unui individ c` este „ho]“,
„turn`tor“, „terorist“, „contrabandist“ (ca s` folosim termeni obsesivi ai mo-
mentului) nu \nseamn` c` acela este ceea ce se afirm` c` este. Cuvintele,
„atributele“ nu sunt insult`toare prin \nc`rc`tura lor de adev`r, ci prin faptul
de a-l plasa pe cel vizat \ntr-o postur` dezonorant`, expunåndu-l la umilin]`,
la batjocur` public`.
|n ultim` analiz`, \n cazul insultei, instan]a nu re]ine ([i nu este inte-
resat`) de adev`rul sau neadev`rul celor imputate persoanei v`t`mate, ci de
caracterul insult`tor/batjocoritor al cuvintelor, gesturilor, [i celorlalte mij-
loace de aceea[i factur`. A[a fiind, insulta se situeaz` undeva \n sensul ge-
neric al termenilor, \n aria vorbelor/gesturilor dezonorante - care aduc gra-
ve prejudicii onoarei [i reputa]iei inculpatului. Inclusiv \n cazurile stipulate
\n alin. 2 al art. 205, sensul generic, dezonorant \n sine, al cuvintelor, gestu-
rilor, \[i p`streaz` aceea[i valoare juridic`.

Probarea insultei. Textul Codului Penal exemplific` fapte insult`toare


ce definesc/ compun elementul material al respectivei infrac]iuni. |n mod tra-
di]ional, elementele materiale ale insultei s-au cristalizat, \n func]ie de frec-
ven]a [i repetitivitatea „\n epoc`“ a faptelor insult`toare. Autorii c`r]ii „Drept
penal romån“ re]in, dintre ac]iunile sau inac]iunile prin care se aduc atingeri
onoarei [i reputa]iei unei persoane, urm`toarele: - cuvinte (vorbite, scrise sau
cåntate); - gesturi (mi[c`ri, mimic`, atitudine); - desene; - sculpturi; - expu-
nerea la batjocur` (scuiparea victimei, månuirea \mbr`c`mintei etc)113.
La ora actual`, am putea ad`uga [i alte „mijloace [i tehnici“ insult`-
toare: cuvinte \nregistrate pe band` audio/video, montaje, trucaje, colaje,
bruiaje, unghiuri de filmare, voalarea vocii, re]ele locale sau mondiale de tip
„Internet“, cu acces individual etc, etc.
Latura subiectiv` (elementul subiectiv) a insultei, \n general, este
desemnat` de inten]ie, sub cele dou` forme (direct` [i indirect`). Calificarea
juridic` a faptelor re]ine, \n toate situa]iile, „cunoa[terea de c`tre f`ptuitor a
caracterului ofensator al faptei pe care o s`vår[e[te indiferent care a fost
scopul sau mobilul urm`rit“114.

187
Subiectul infrac]iunii: - subiectul activ orice persoan` cu deplin` res-
ponsabilitate juridic`; - subiectul pasiv - persoana insultat`.
Insulta, ca delict de pres`. A[a cum am precizat \n mai multe rånduri,
insulta de pres` se deosebe[te de „ insulta \n general“ prin modul specific de
concretizare, ca [i prin particularit`]ile date de natura distinct` a delictelor
de pres`, \n general.
S` urm`rim insulta de pres` \n cele trei planuri definitorii ale infrac]i-
unii \n general: - obiectul (elementul) material; - elementul (latura) subiec-
tiv(`);- subiectul.
- Obiectul material. Exemplific`rile din legea penal` [i adaosurile
jurispruden]ei [i doctrinei vor trebui adaptate la specificul f`ptuirii de pres`.
Am re]inut, \n definirea obiectului material:
- ac]iunea sau inac]iunea de a leza demnitatea (onoarea/reputa]ia) unei
persoane; (art. 205, alineatul 1);
- ac]iunea de a i se atribui persoanei o boal`, un defect, o infirmitate
(art. 205, alineatul 2).
Observa]ie pe text: - |ntr-adev`r, insulta se realizeaz` prin ac]iune sau
inac]iune. Dar putem vorbi, oare, de insult` prin inac]iune, \n cazul specific
al presei (scrise, vorbite, filmate)?
Teoretic, s-ar putea presupune, practic este imposibil. Din motivul
elementar c` presa \ns`[i este rezultatul unei ac]iuni - [i anume aceea de a
redacta, imprim` [i difuza/transmite. Este [i motivul prentru care, \n cazul
insultei de pres`, nu se poate re]ine decåt ceea ce s-a publicat [i atåt cåt s-a
publicat.
Insulta de pres` se deduce din faptul public`rii [i are \n vedere numai
ceea ce s-a publicat. Insulta de pres` este un delict de ac]iune, rezultat din
textul/fotografia, imaginea, cuvintele [i alte mijloace ziaristice prin care se
aduc grave atingeri onoarei [i reputa]iei unei persoane sau unei colectivi-
t`]i... Ceea ce nu se public` nu se condamn`!

Modalit`]i de s`vår[ire a insultei de pres`: Ne referim la modalit`]ile


clasice sau mai recente, exemplificate cånd ne-am referit la probarea „insul-
tei \n general“.
- Insulta prin cuvinte se poate realiza \n toate cele trei tipuri de pres`
(scris`, vorbit`, televizat`), la care ne referim, cu prec`dere, \n lucrarea de
fa]`. Fire[te, cuvintele cåntate se constat` \n presa vorbit` [i filmat`; presa

188
scris` poate publica doar „portativul“, fapt nere]inut drept „cuvinte cåntate“,
chiar dac` ele pot fi interpretate de ini]ia]ii \n citirea partiturilor.
- Insulta prin gesturi - „mi[c`ri, mimic`, atitudine“ - cu prec`dere \n
presa televizat`; va trebui, \ns`, stabilit` starea gestului (dinamic, static), caz
\n care se va stabili dac` gestul static (ex. o fotografie publicat` \ntr-un ziar
sau difuzat` printr-un mijloc video) constituie sau nu o insult`. P`rerea
noastr` este c` avem de-a face cu un delict de pres`.
- Insulta prin desene - \n presa scris` [i televizat`.
- Insulta prin sculpturi - de asemenea, \n presa scris` [i televizat`.
- Insulta prin montaje, trucaje, colaje - \n toate cele trei tipuri de pres`.
Deducem cu u[urin]` c`, \n func]ie de specificul de canal, insulta de
pres` poate fi s`vår[it` prin mai multe modalit`]i, utilizate simultan (ex. \n
presa filmat`, se poate utiliza, \n acela[i timp/\n aceea[i emisiune, cuvinte
vorbite, scrise, cåntate, gesturi, desene, montaje, colaje, bruiaje etc.) sau \n
chip singular (numai cuvinte sau numai desene etc.).
Discu]ia \n leg`tur` cu valabilitatea probelor audio sau video a fost
solu]ionat` prin lege. Art. 64 („Mijloacele de prob`“), din Codul de proce-
dur` penal`, are urm`toarea redactare: „Mijloacele de prob` prin care se
constat` elementele de fapt ce pot servi ca prob` sunt: declara]iile \nvinuitu-
lui sau ale inculpatului, declara]iile p`r]ii v`t`mate, ale p`r]ii civile [i ale
p`r]ii responsabile civilmente, declara]iile martorilor, \nscrisurile, \nregis-
tr`rile audio sau video, fotografiile (s.ns.), mijloacele materiale de prob`,
constat`rile tehnico-[tiin]ifice, constat`rile medico-legale [i expertizele“.
|nregistr`rile audio sau video au fost legalizate ca mijloace de prob`,
cu valoarea procesual` a celor consacrate de lege [i jurispruden]`, de-abia \n
anul 1996, prin Legea nr. 141.

Latura subiectiv` a insultei de pres`. |n practica judiciar` la zi, se re]i-


ne \n sarcina ziaristului atåt inten]ia direct`, cåt [i indirect`. Aceasta, chiar
dac` practic, solu]iile judec`tore[ti nu sunt tocmai consecvente. Analiza, fie
[i impresionist`, a unor hot`råri ale instan]elor relev` interpret`ri diferite ale
inten]iei autorului (inculpat), cu solu]ii diferite („penale“ sau „civile“) pen-
tru fapte similare. Diferen]a rezult`, desigur, din modul diferit \n care se sta-
bile[te vinov`]ia \n activitatea de pres`.
Inten]ia ziaristului de a scrie [i de a publica constituie o latur` intrin-
sec` a profesiei. Or, tocmai aceast` constant` activ` a muncii gazetarului

189
pune \ntr-o ipostaz` juridic` diferit` (de ac]iunile de drept comun) resortu-
rile ac]iunii [i finalizarea ei. Inten]ia, \n ziaristic`, nu este de a comite o
fapt`, ci de a comunica! Dar este aproape o fatalitate ca \n munca ziaristic`
s` fie re]inute - \n premis` - posibile inexactit`]i, erori de investigare/inter-
pretare, convingeri contextuale. Ziaristica lucreaz`, cum spuneam, cu ade-
v`ruri ziaristice [i, prin aceasta, este supus` aproxim`rilor, ambiguit`]ilor,
aparen]elor, indiciilor (de veridicitate), presiunilor psihice, consecin]elor de
impact etc. Este de \n]eles dificultatea legal` ([i procesual`) de a interpreta
de plano toate aceste situa]ii [i altele asem`n`toare \n favoarea gazetarului;
de a-l scoate, prin consecin]`, de sub inciden]a legii penale. Posibil este, to-
tu[i. |n toate situa]iile men]ionate (inexactit`]i, ambiguit`]i), gazetarul a fost
de bun` credin]`, fa]` de sine [i fa]` de publicul larg. Probarea/demonstra-
rea bunei-credin]e exonereaz` (automat!) ziaristul de r`spunderea penal`.
Presa dispune de mijloacele reparatorii adecvate oric`ror consecin]e
morale produse prin actul public`rii.

Subiectul activ al insultei de pres` poate s` fie orice persoan` care a


redactat [i publicat/difuzat, printr-un mijloc de informare public`, un text
sau orice alt material insult`tor; menit s` aduc` grave atingeri onoarei [i
considera]iei unei persoane nominalizate.
Subiectul pasiv - persoana \mpotriva c`reia se profereaz` cuvintele,
gesturile insult`toare, batjocoritoare (persoana insultat`).
Precizarea \n cazul insultei de pres` ([i a calomniei, de altfel) refe-
ritoare la „orice persoan` care a publicat sau difuzat“ este obligatorie. Din
dou` motive. Primul, pentru a stabili rela]ia „persoan`/autor - publicare“. Al
doilea, pentru a sublinia c` nu numai redactorul r`spunde pentru textul pu-
blicat/difuzat, ci [i colaboratorii obi[nui]i (permanen]i) sau ocazionali, per-
soanele intervievate care fac afirma]ii insult`toare, persoanele care transmit
informa]ii/comentarii insult`toare [i apar \n pres`.

Ini]iativ` legislativ`. Evolu]iile concep]ionale, sugestiile unor organis-


me europene [i ale societ`]ii civile relative la improprietatea sanc]ion`rii cu
\nchisoarea a ziari[tilor, au determinat Guvernul Romåniei s` intervin`. |n
ziua de 14 mai 1998, a fost \naintat` Parlamentului „Hot`rårea privind supu-
nerea spre adoptare a proiectului de lege pentru modificarea [i completarea
Codului Penal“ (H. nr. 85), ini]iativ` reluat` \n 1999. |n formularea propus`

190
de Guvern, art. 205 alin. 1 arat` astfel: „Atingerea adus` onoarei sau reputa-
]iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori
prin expunerea la batjocur`, se pedepse[te cu amend`“. Propunerea de
modificare vizeaz`, deci, pedeapsa. Proiectul guvernamental radiaz` „\nchi-
soarea de la o lun` la 2 ani“, r`månånd doar amenda. O amend` penal`,
totu[i, generatoare de cazier. „Pasul legislativ“ de trecere a faptelor de pres`
din „penal“ \n „civil“ mai trebuie \nc` a[teptat.
CALOMNIA. Legiuitorul [i practica juridic` calific` infrac]iunea de
calomnie mai grav` decåt insulta. |n cazul calomniei, persoanei (calomni-
ate) i se atribuie sau i se imput` o fapt` determinat`, de o \ngrijor`toare gra-
vitate. Cuvintele nu mai au acel „sens generic“, „dezonorante \n expresie“,
ci unul concret: fapte determinate atribuite/imputate unei persoane determi-
nate, \n public. Textul legii penale nici m`car nu mai reitereaz` expresia
„atingere adus` onoarei ori reputa]iei unei persoane“; f`ptuitorul/calomni-
atorul „afirm` [i imput` \n public... o fapt` determinat`“. „A afirma“ [i „a
imputa“ fapte determinate este mult mai grav decåt a profera cuvinte sau a
face gesturi insult`toare. Calomniind o persoan`, o legi de o fapt` vinovat`,
condamnabil`, \n materialitatea ei indubitabil`. Una este s`-i strigi unuia, \n
public, „e[ti un bandit“ [i alta este s`-i impu]i c`, \n data de..., la ora de..., \n
locul cutare... a ucis pe cutare.
Textul art. 206 este urm`torul:

„Afirmarea ori imputarea \n public, prin orice mijloace, a unei fapte


determinate privitoare la o persoan`, care, dac` ar fi adev`rat`, ar
expune aceea persoan` la o sanc]iune penal`, administrativ` sau
disciplinare ori dispre]ului public, se pedepse[te cu \nchisoarea de la 3
luni la 3 ani sau cu amend`.
Ac]iunea penal` se pune \n mijcare la plångerea prealabil` a persoanei
v`t`mate.
|mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spunderea penal`“.

S` re]inem termenii definitorii/particularizatori ai calomniei:


- afirmarea
- imputarea
- \n public
- persoan` determinat` (individualizat`/nominalizat`)

191
- fapt` determinat`, dar neadev`rat` („care, dac` ar fi adev`rat`...“).
- Elementul obiectiv (material) al calomniei: ac]iunea de afirmare a
unei fapte ilicite, determinate [i neadev`rate, puse \n responsabilitatea unei
persoane determinate; sau ac]iunea de imputare a unei fapte determinate \n
seama unei persoane determinate.
- Elementul subiectiv (inten]ional) - inten]ia direct` [i indirect`, \n
cazul infrac]iunii \n general; numai inten]ia direct`, \n cazul calomniei de
pres` (sus]inem noi).
- Subiectul activ - ca [i \n cazul insultei, redactorul, colaboratorul per-
manent sau ocazional, intervievatul, peti]ionarul sau orice alt` persoan`
care, profitånd de permisivitatea legii, reu[e[te s` fac` publice, printr-un
mijloc de comunicare de mas`, fapte calomnioase, prin care se lezeaz`, cu
inten]ie, onoarea [i reputa]ia unei persoane determinate. Subiectul pasiv -
persoana calomniat`.

Nuan]`ri necesare: Termenii particularizatori ai calomniei (\n general)


[i reg`sirea lor \n calomnia de pres` solicit` cåteva preciz`ri [i nuan]`ri de
specific.
- De pild`, nici teoria, nici practica juridic` nu diferen]iaz`, inten]ional
[i punitiv, \ntre cele dou` ac]iuni calomnioase: „a afirma“ [i „a imputa“.
Propozi]iile construite cu cele dou` verbe, „a afirma“ [i „a imputa“, nu
sunt, extensional, echivalente. |n cazul atribuirii unei fapte determinate, unei
persoane determinate, calomniatorul sus]ine veridicitatea unei fapte; el
recurge la o evocare, la un ra]ionament, pe o „nara]iune logic`“, cu fapt` [i
f`ptuitor \n care premisa este fals`, dar aparen]a de adev`r a faptei [i f`ptui-
torului rezist` percep]iei „pulsative“ (determinate \n cauz`). Calomniatorul
recurge, cu rea-credin]`, la un ra]ionament bazat pe eroarea de prezum]ie; pe
(un) ilicit \n argumentare. |n cazul imput`rii, fapta calomniatoare este f`r`
echivoc: - Fapta aceasta (indubitabil`/determinat`) a fost s`vår[it` de per-
soana aceasta (nominalizat`/individualizat`/determinat`)! Calomniatorul nu
mai recurge la propozi]ii discriptive (cognitive) pentru a-[i transmite infor-
ma]iile calomnioase, ci recurge la stilul ex-abrupto: - fapt` [i f`ptuitor clar
individualizate/nominalizate.
Diferen]ierile semantice [i de con]inut ale celor dou` cuvinte, din art.
206 („atribuirea ori imputarea“) sunt necesare, \ntrucåt, astfel, se pot efectua
circumstan]ieri procesuale [i se pot stabili sanc]iuni diferite.

192
Faptul ziaristic calificat ilicit poate beneficia \n real` m`sur` de dife-
ren]ele semantice [i de con]inut pentru desemnarea gravit`]ii calomniei de
pres`.
- Legea stabile[te ca atribuirile [i imput`rile s` se fac` \n public. |n
cazul presei, printr-un mijloc public de comunicare. Ar fi vorba, deci, de o
fapt` s`vår[it` \n public sau de un mijloc public de comunicare.
S` \ncerc`m l`murirea celor dou` formul`ri: - „\n public“ [i „de un
mijloc public de comunicare“.
Articolul 152, Cod Penal, stabile[te sensul (juridic) al expresiei „fapt`
s`vår[it` \n public“, \n urm`torii termeni:

„Fapta se consider` s`vår[it` «\n public» atunci cånd a fost comis`:


a) \ntr-un loc care prin natura sau destina]ia lui este totdeauna accesibil
publicului, chiar dac` nu este prezent` nici o persoan`;
b) \n orice alt loc accesibil publicului, dac` sunt de fa]` dou` sau mai
multe persoane;
c) \n loc neaccesibil publicului, cu inten]ia \ns` ca fapta s` fie auzit`
sau v`zut` [i dac` acest rezultat s-a produs fa]` de dou` sau mai multe
persoane;
d) \ntr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excep]ia
reuniunilor care pot fi considerate c` au caracter de familie, datorit`
naturii rela]iilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care f`ptuitorul [i-a dat seama c`
fapta ar putea ajunge la cuno[tiin]a publicului“.

Riguros [i prudent, legiuitorul stabile[te conexiuni obligatorii \ntre


„loc“ - „acces“ - „prezen]`“ (fizic`).
Dintre cei trei termeni, hot`råtori \n stabilirea con]inutului locativului
„\n public“ nu pare a fi nici unul, de[i textul legii detaliaz` cu insisten]` „na-
tura [i destina]ia“ public` a locului unde se petrece ac]iunea. |ntr-adev`r,
printr-o interpretare restrictiv`, art. 152 pare a stabili o rela]ie de strict` con-
di]ionare \ntre „\n public“ [i „loc“. Cu sublinierea c` „locul“ trebuie s` fie:
- totdeauna accesibil publicului; - „orice alt loc accesibil publicului“; - „ne-
accesibil publicului“, dar fapta s` fie auzit` sau v`zut` (\n prezen]a a cel
pu]in dou` persoane); - „adun`ri sau reuniuni“ (excep]ie cele de familie).
Chiar [i la o citire rapid` a rela]iei „\n public“ - „loc“, observ`m cum, de fapt

193
[i de drept, nu atåt natura [i destina]ia public` a locului \n care s-a comis
fapta incriminat` sunt decisive (excep]ie „a“), cåt posibilitatea (real`/vir-
tual`) ca fapta s` ajung` la cuno[tin]a publicului („e“). Excep]ia stabilit` de
litera „a“ este numai \n aparen]` astfel. {i \n acest caz, [i tocmai datorit`
naturii [i destina]iei locului, exist`, \n chip virtual/real, posibilitatea ca fapta
s` ajung` la public („la cuno[tin]a publicului“).
|n ultim` analiz`, hot`råtoare \n \n]elegerea cåt mai exact` a expresiei
penale „\n public“ este inten]ia autorului faptei. |n cazul faptelor infrac]io-
nale comise „\n public“, calificarea ca atare a ac]iunii (ilicite) este strict
determinat` de voin]a deliberat` a autorului de a comite \n public acea fapt`
(re]inut` \n sarcina sa). Litera „e“ a art. 152 este l`muritoare, \n acest sens:
„prin orice mijloace cu privire la care f`ptuitorul [i-a dat seama c` fapta ar
putea ajunge la cuno[tin]a publicului“.
Prin consecin]`, putem deduce posibilitatea promov`rii unor circum-
stan]e favorabile f`ptuitorului care a comis o infrac]iune „\n public“, atunci
cånd nu a fost \n inten]ia sa acest lucru; f`r` s` fi dorit ca fapta comis` s`
ajung` la cuno[tin]a public`. Dimpotriv`, \mprejurarea de a fi comis fapta
„\n public“ s` fi fost \ntåmpl`toare, accidental`; f`r` nici o inten]ie de
publicitate. Un sprijin \n stabilirea rela]iei „\n public“ - „inten]ie“ este oferit
[i de litera „c“ a art. 152, \n care locul este neaccesibil publicului, dar f`ptui-
torul comite fapta „cu inten]ia... s` fie auzit` sau v`zut`“.
Este cel pu]in interesant s` constat`m existen]a unei rela]ii de inter-
condi]ionare \ntre „\n public“ [i „inten]ia f`ptuitorului“ (de a comite o fapt`
pe care o destineaz` deliberat cuno[tin]ei publice).

Legiuitorul nostru a anticipat, novator, rela]ia „\n public“ - „mijloc


public“, cu o valoare absolut` \n stabilirea faptelor ilicite de pres`, a delic-
telor de pres`; \n care, cum [tim, presa constituie un mijloc public de comu-
nicare, cel mai important \n societ`]ile moderne [i post-moderne.
Rela]ia nu trebuie riscat` de sofisme „subtile“, impresioniste. Presa
(scris`, vorbit`, televizat`) este, \n esen]a ei, „\n public“, cum este [i un mij-
loc (loc!) public. Este un mesaj public, intermediat printr-un suport public.
|n acela[i timp, presa este un act eminamente inten]ional. Faptul de pres`
(scris/vorbit/televizat) este un fapt public: - este „\n public“ „ajunge la cu-
no[tiin]a publicului“ (art. 152, lit. e) printr-un mijloc public. Este fapt de
pres` numai \n m`sura \n care devine public. |n individualizarea faptului de

194
pres` putem releva con]inuturi coincidente \ntre: „\n public“, „mijloc
public“ [i „loc public“. Pentru c` presa este, \n aceea[i m`sur`, \n public,
mijloc public de comunicare (bazat` pe informa]ii de „interes public“) [i loc
(suport) public...
Rela]iile \ntre aceste trei atribute ale presei nu sunt de ordin mecanic,
de[i intr`, substan]ial, \n mecanismul de comunicare prin intermediul presei
(„comunicarea de pres`“). Un mecanism, se spune \ndeob[te, desemnat de
suportul mesajului. A[a este, dar [i ceva mai mult. Suportul/mijlocul de
transport al mesajului, de[i neutru, iner]ial/mecanic, are totu[i o rela]ie cel
pu]in expresiv` cu mesajul; cu ceea ce ajunge „la public“ („\n public“). Toc-
mai aceast` rela]ie expresiv` trebuie l`murit`, \n analiza activit`]ii de comu-
nicare publicistic` [i, la rigoare, \n demersurile consacrate identific`rii [i
circumstan]ieri delictului de pres`.
Rela]ia mecanic` ([i nu numai) \ntre „mesaj“ [i „mijloc“ (suport/ca-
nal) \[i stabile[te, cum bine se [tie, sorgintea \n celebra formul` a sociolo-
gului canadian Marshall McLuhan: „Mesajul este media“ („media“ - plura-
lul latin „mijloace“). Prin interpret`ri succesive, adagiul specialistului cana-
dian a ajuns s` \nsemne „mesajul este suportul“, ceea ce autorul n-a vrut s`
spun`, din moment ce era de p`rere c` media sunt [i suport, dar [i o prelun-
gire tehnic` a posibilit`]ilor umane, de cristalizare [i transmitere, la nivelul
\ntregii sfere terestre, a informa]iilor, mesajelor, semnalelor stabilite („satul
global“, „tribul planetar“).
|ntrebarea este dac` nu cumva exist` o rela]ie de con]inut \ntre mesaj
[i media (suport/canal)?
R`spundem, de la \nceput, c` exist` o astfel de rela]ie chiar cu riscul
de a fi clasa]i \ntre suporterii „materialismului mecanicist/tehnologic“, a[a
cum a fost/este calificat McLuhan \nsu[i de gr`bi]i „arbitri ideologici“.
Este adev`rat, McLuhan \[i fundamenteaz` „Galaxia Gutenberg“ pe
impactul tehnologiei asupra configur`rii [i recept`rii mesajului, cu
consecin]e constatabile, de ordin cultural general, dar [i la nivelul senzorial-
intelectiv al individului.
Autorul „Galaxiei“ observa cum, odat` cu apari]ia tiparului Guten-
berg, se produce un „dezechlibru al gamei senzoriale“, ca urmare a preemi-
nen]ei unuia dintre sim]uri - v`zul - solicitat cu prec`dere de „actul comuni-
ca]ional“. Influen]ele media apar [i \n aria pragmatic` a comunic`rii,
legitimat` de marile disponibilit`]i de transport la ]int` a mesajului, practic

195
tehnologia comunic`rii a dep`[it marginile sferei terestre, ceea ce \nseamn`
enorm pentru realitatea/via]a/impactul mesajului, a puterii (lui) transfor-
mative.
Dar influen]ele media („suporturilor“) nu se opresc aici. Con]inutul
\nsu[i al mesajului suport` acomod`ri, reg`site \n consecin]ele pentru
altul/al]ii. Este vorba de specificul de canal care, \ntr-adev`r, asigur` o anu-
mit` densitate [i credibilitate mesajului. Trebuie doar s` observ`m nu numai
o preeminen]` a unuia dintre sim]uri, ci [i preeminen]a de canal, cånd este
s` apreciem puterea de impact [i efectele unui mesaj. La ora actual`, televi-
ziunea de]ine prioritatea incontestabil` \n mediatizarea unor evenimente,
opinii, personalit`]i. A devenit un loc comun aprecierea c` pot exista „revo-
lu]ii \n direct“, „r`zboaie \n direct“, ca [i execu]ii, acupl`ri, catastrofe „\n
direct“... Imaginea face marea diferen]` \ntre cele trei tipuri de pres` (scris`,
vorbit` [i televizat`). |n acela[i timp, fiecare canal \n parte dispune de
„instrumentarul“ specific de elaborare [i difuzare a mesajului vizat. Presa
scris`, spre exemplu, poate recurge la anumite familii [i caractere de litere,
cu corpuri [i tipuri diferite (de rånd, verzale, aldine, drepte, cursive; corp 10
sau 12; cu titluri mari, pån` la corp 72; liter` de afi[); la care se adaug`
ilustra]ia (fotografii, desene, vignete), formatul, „punerea \n pagin`“ [i toate
celelalte. |n cazul radio-ului, pot fi avute \n vedere stilul [i m`rimea textului,
genericele, semnalele sonore, muzica de fond, sincope, bruiaje, „filaje“ etc.
|n timp ce televiziunea are la dispozi]ie atåt „instrumentarul“ presei scrise [i
al radio-ului, cåt [i imaginea, culoarea, efectele de montaj - cu o putere de
„lovire“ sigur`.
Diferen]ierile „de canal“ se reg`sesc, fire[te, [i \n diferen]ele de conse-
cin]e. Apare, astfel, temeinic [i necesar, s` se stabileasc` \ncadr`ri, circum-
stan]e [i sanc]iuni juridice diferite, \n func]ie de mijlocul public \n care s-a
produs delictul de pres`.
„|n public“ are o anume valoare juridic`, \n func]ie [i de canalul prin
care s-a transmis fapta la cuno[tin]a public`. |n stabilirea r`spunderii delic-
tuale o asemenea realitate nu poate fi ignorat`.
„Mesajul este media“ are, deci, o \nc`rc`tur` specific` de adev`r.

- „Fapte determinate“, ca element definitoriu al calomniei n-ar trebui,


\n principiu, s` dea na[tere la discu]ii, expresia ap`rånd ca total neechivoc`.
|n fond, unei persoane determinate (individul „X“) cineva \i atribuie o fapt`

196
determinat` („ai furat ma[ina y“, \n locul „z“, \n ziua „v“, la ora „h“). Iar
fapta atribuit` sau imputat` este neadev`rat`.
Spre deosebire de insult`, unde problema veridicit`]ii faptelor nu este
relevant`, \ntrucåt insultatului nu i se pune \n sarcin` „fapta“, ci i se adre-
seaz` expresii jignitoare - c`rora legea nu le pretinde s` fie adev`rate sau
neadev`rate - , \n cazul calomniei fapta [i persoana stau sub acela[i semn
circumstan]ial: - al nominaliz`rii/individualiz`rii („determinate“). Este
„semnul“ care face [i diferen]a, de substan]`, dintre cele dou` infrac]iuni
contra demnit`]ii.
Iat`, \ns`, c` o propozi]ie din cartea „Dreptul penal romån“115 pare a
spune altceva, [i anume: „Nu intereseaz` dac` fapta este real` sau nereal`“.
Important [i hot`råtor, \n stabilirea (juridic`) a faptei, autorii c`r]ii consider`
„urm`toarele cerin]e esen]iale, pentru ca fapta s` constituie calomnie: a) s`
aib` ca obiect o fapt` determinat`; b) s` priveasc` o anumit` persoan`; c)
fapta s` fie de natur`, \n cazul cånd ar fi adev`rat` s` expun` (...) d) s` fie
s`vår[it` \n public“... Cerin]ele esen]iale enumerate de autori nu fac vorbire,
\n nici o silab`, despre o fapt` nereal`. F`r` numai dac` \ntre „fapt` deter-
minat`“ [i „fapt` real`“ nu ar putea exista nici o rela]ie de con]inut; \n sensul
c` determinat poate \nsemna [i real [i nereal, \n acela[i timp. Asemenea
alega]ii pot fi re]inute numai dac`, juridic vorbind, calomniatorul desemnea-
z` o fapt` real` narativ, dar real` sau ireal` constatativ. Or, legiuitorul spune
clar: o fapt` determinat`, care, dac` ar fi adev`rat`... |ntre determinat` [i
adev`rat` (real`/nereal`) legiuitorul stabile[te, credem noi, o rela]ie riguroa-
s`, rela]ie care configureaz` [i infrac]iunea de calomnie: fapt` determinat`,
dar neadev`rat`... Pentru c`, nu-i a[a, o fapt` determinat` [i adev`rat` nu
mai constituie calomnie, ci un alt tip de infrac]iune, desemnat` de natura
faptei comise.
Preciz`rile de context nu se doresc un amendament la concluziile
autorilor c`r]ii invocate, ci o oportunitate, \n perspectiva calific`rii faptelor
de pres`, [tiut fiind c` publicistica lucreaz` [i cu fapte determinate [i cu fap-
te indeterminate, [i cu fapte reale [i cu fapte nereale, [i cu certitudini [i cu
aproxim`ri.

- Subiectul/subiec]ii calomniei de pres`. Ca [i \n cazul insultei de pre-


s`, subiectul activ al calomniei de pres` poate fi redactorul, ziaristul - cola-
borator („pigiste“), un autor de circumstan]`/ocazional, un intervievat care

197
utilizeaz` mijlocul de comunicare de mas` pentru a calomnia; orice alt` per-
soan` care utilizeaz` spa]iile de comunicare din pres` pentru a calomnia.
Subiectul pasiv special este persoana calomniat`.
Relativ la subiectul activ al calomniei de pres`, discu]iile [i solu]iile
juridice cap`t`, de multe ori, nuan]`ri interesante. S` urm`rim ce se poate
deduce din discutarea notoriet`]ii gazetarului, \n cazul s`vår[irii de c`tre
acesta a calomniei de pres`. Lu`m aici termenul de notorietate \n sensul de
reputa]ie, credibilitate, probitate moral` [i profesional`.
Constat`m zilnic cum, \n presa scris`, la radio, la televiziune sunt citi-
te/urm`rite/c`utate texte/emisiuni consacrate de buna reputa]ie [i notorietate a
semnatarilor/realizatorilor. Uneori, notorietatea cap`t` dimensiuni \n exces.
Walter Lipmann, spre exemplu, ajunsese la o asemenea autoritate (profesiona-
l`) \ncåt nici eventualele gre[eli de dactilografiere nu erau remediate f`r` apro-
barea sa expres`. La noi, scriitorul F`nu[ Neagu avea o vorb` a]intit` asupra ve-
chii cenzuri: „Nu v` permit s` schimba]i nici virgulele prost puse!“ (Dar numai
domnia-sa [tie cåt de consecvent a putut s` fie cu... „virgulele prost puse“!).
S` convenim deci c` una este calomnia venit` din partea unui anonim
[i alta din partea unui comentator de prestigiu, de mare notorietate.
Notorietatea, iat`, are [i relevan]` profesional`, dar [i una procesual`.

Propuneri de modificare a art. 206. Hot`rårea de Guvern men]ionat` \n


cazul insultei propune [i modificarea art. 206 alineatul 1 astfel: „Afirmarea
ori imputarea \n public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoa-
re la o persoan`, care, dac` ar fi adev`rat`, ar expune acea persoan` la o
sanc]iune penal`, administrativ` sau disciplinar`, ori dispre]ului public, se
pedepse[te cu \nchisoarea de la 2 luni la un an sau cu amend`“... {i \n cazul
calomniei de pres`, Guvernul propune modificarea pedepsei: \n loc de „de la
3 luni la 3 ani“, la „de la 2 luni la un an“. Modificarea pedepsei a produs
discu]ii contradictorii \n [edin]a Guvernului. Ini]ial, proiectul \naintat de
Ministerul Justi]iei con]inea numai amenda (este drept, penal`), un pas sem-
nificativ spre eliminarea r`spunderii penale din aria presei. |n cele din urm`,
s-a ajuns doar la reducerea cuantumului pedepsei cu \nchisoarea, a[a cum am
men]ionat. (Proiectul guvernamental n-a fost \nc` aprobat \n Parlament).

Un dialog juridic sugestiv. Dialogul (indirect) s-a purtat \ntre Guvern


[i Consiliul Legislativ. Obiectul \n discu]ie l-a constituit Hot`rårea de

198
guvern men]ionat` mai sus, care are un con]inut mai \ntins: art. 205, 206,
207 (proba verit`]ii), 238 (ofensa adus` autorit`]ii), 239 (ultrajul), precum [i
art. 200 (homosexualitatea).
|n råndurile ce urmeaz` ne vom referi numai la preciz`rile celor dou`
institu]ii reprezentative ale statului relative la art. 205 (insulta) [i art. 206
(calomnia).
Expunerea de motive a Guvernului preciza cadrul principial al ini]ia-
tivei sale legislative: „Prin noile norme se urm`re[te \ndeosebi asigurarea
unei protec]ii reale a libert`]ii [i demnit`]ii persoanei, concomitent cu prote-
jarea s`n`t`]ii [i moralei publice, a normelor [i regulilor acceptate de socie-
tatea romåneasc`“. Preciz`ri speciale se fac pentru ap`rarea „drepturilor
personalit`]ii“: „Noile modific`ri [i complet`ri ale Codului Penal, \n dome-
niul ocrotirii persoanei, au drept scop ap`rarea \n egal` m`sur`, a onoarei [i
reputa]iei persoanelor care ocup` un loc important \n ierarhia societ`]ii
noastre [i a celor care \ndeplinesc o activitate important` de stat sau alt`
activitate public` important`“.
|n acela[i timp, ini]iativa legislativ` a Guvernului argumenta \n favoa-
rea unor preciz`ri exprese ale Consiliului Europei: „Prin noile modific`ri [i
complet`ri ale Codului Penal se aduce la \ndeplinire [i un alt important
obiectiv privind articolele 200, 205, 206, 238 [i 239 din Codul Penal, con-
siderate inacceptabile (s.ns.) prin Rezolu]ia 1123 (1997) a Consiliului Euro-
pei, deoarece odat` cu abrogarea sau modificarea acestora, se \nl`tur` acele
ineficien]e de ordin legislativ de natur` a face posibile unele restrångeri ale
libert`]ii presei (s.ns.) [i, \n particular, o restrångere a dreptului persoanei la
via]a sexual`“.
Proiectul propus de Guvern modific` [i unele dispozi]ii din Codul de
procedur` penal`; astfel pentru insulta [i calomnia de pres` persoanele
v`t`mate se vor adresa „cu plångere prealabil` organului de cercetare penal`
sau procurorului [i nu direct instan]ei de judecat`“. Argumentul: „Aceast`
situa]ie este de natur` a ajuta la aflarea adev`rului [i curmarea abuzurilor din
partea celor care doresc s` se adreseze direct instan]ei de judecat`, f`r` un
motiv temeinic“ (s.ns.).
Navigånd \ntre exigen]ele legislative specifice [i cele europene, proiec-
tul guvernamental \ncearc` s` for]eze, \ntr-o anumit` m`sur`, disponibilit`]ile
normative [i de mentalitate romåne[ti, pentru o sincronizare europeist` globa-
l`, de[i nu dispunem (\nc`) de o realitate socio-comportamental` congruent`.

199
Consiliul Legislativ, \n AVIZUL referitor la proiectul guvernamental,
propune o replic` nuan]at`, nu neap`rat contestatoare. |n]elegånd scopul
proiectului - de a evita \nchisoarea \n cazul ziari[tilor trimi[i \n instan]` pen-
tru insult` [i calomnie - Consiliul apreciaz` c` „ra]ionamentul din proiect
este (...) grevat de constat`ri care nu par a favoriza o astfel de reglementare,
neechilibrat` [i conjunctural` [i c`reia ar trebui, \n consecin]`, s` i se aduc`
unele corecturi“ (s.ns.).
S` urm`rim textul integral cu preciz`rile [i amendamentele Consiliu-
lui Legislativ:

„a) |n primul rånd, \n sistemul Codului Penal, pentru toate infrac]iu-


nile sunt prev`zute, de regul`, sanc]iuni alternative (amenda sau \nchi-
soarea). Infrac]iunile de injurie [i calomnie sunt infrac]iuni contra
demnit`]ii. Articolul 30 alin. 6 din Constitu]ie prevede c` libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, morala, via]a particular` a
persoanei [i nici dreptul la propria imagine. Prin urmare, \n raport cu
nivelul normelor care garanteaz` ap`rarea demnit`]ii, sanc]ionarea
unor astfel de infrac]iuni ar trebui s` fie privit` \n mod corespunz`tor.
Aceast` cerin]` rezult` [i din Rezolu]iile nr. 1003 [i nr. 1215/1993 ale
Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica
ziaristic`, despre care Camera Deputa]ilor a Parlamentului Romåniei
a luat act [i le-a recomandat (s.ns.) tuturor ziari[tilor [i mijloacelor de
comunicare \n mas`, prin Hot`rårea nr. 25 din 12 septembrie 1994. |n
viziunea proiectului, se consider`, f`r` temei, c` infrac]iunile de
injurie (insult` - n.ns.) [i calomnie pot fi s`vår[ite prin intermediul
mass-media, numai de c`tre ziari[ti, ceea ce este inexact, \ntr-un ziar
putånd scrie [i persoane care nu au calitatea de ziari[ti, dup` cum, \n
emisiuni audio-vizuale, pot participa, de asemenea, diferite persoane
\n afar` de realizatori. Prin urmare, inten]ia de a-i feri de sanc]iunea
\nchisorii pe ziari[ti este, \n fond, extins` la o sfer` mai mare de
posibili infractori.
Un alt aspect al problemei se refer` la sc`derea efectului educativ-
preventiv al reglement`rii propuse de proiect deoarece, de cele mai
multe ori, plata amenzii penale nu reprezint` o consecin]` cu efect
inhibitiv. Pe de alt` parte, reglementarea este lipsit` de nuan]`ri nece-
sare, \ncåt oricåte asemenea infrac]iuni ar fi s`vår[ite de una [i aceea[i

200
persoan`, \ntr-o perioad` de timp mai scurt` sau mai \ndelungat`,
sanc]iunea va fi, invariabil, amenda. |n aceste condi]ii, apreciem c`
afirma]ia din „Expunerea de motive“, potrivit c`reia „prin noile norme
se urm`re[te \ndeosebi asigurarea unei protec]ii reale a libert`]ii [i
demnit`]ii persoanei“, ar trebui evitat`.
Din toate aceste considerente, p`strarea sistemului alternativ al pedep-
selor este de preferat (...). O alt` posibilitate de abordare a modului de
sanc]ionare se refer` la p`strarea pedepsei amenzii, \n cazul injuriei
(insultei), calomniei, f`ptuite pentru prima dat`, urmånd ca \n cazul
repet`rii s`vår[irii vreuneia din ele, de exemplu, \ntr-un interval de un
an de la prima condamnare definitiv`, textele de incriminare s` pre-
vad` pedepse alternative“.

Preciz`ri, \n replic` la proiectul guvernamental, vizeaz` [i propunerile


de modificare a regulii plångerii prealabile (art. 279 alin. 2 lit. b Codul de
procedur` penal`). Le prelu`m de asemenea, integral:

„1) \n proiect se propune modificarea art. 279 alin. 2 lit. b Codul de


procedur` penal`, \n sensul c` plångerea prealabil` \n cazul s`vår[irii
infrac]iunilor de injurie (insult`) [i calomnie s`vår[ite prin pres` sau
prin orice mijloace de comunicare \n mas` s` fie adresat` organului de
cercetare penal` sau procurorului. Chiar [i \n viziunea proiectului - \n
care, sub aspect sanc]ionator, asemenea infrac]iuni pierd din semni-
fica]ia lor social` [i penal` - nu se justific` o derogare de la regimul
plångerii prealabile, deoarece organele de urm`rire penal` nu intervin,
de regul`, \n cercetarea acestora. De asemenea, amintim c` cercetarea
lor de c`tre organele de urm`rire penal` trebuie finalizat`, \n cazul
cånd infrac]iunea exist`, prin rechizitoriu [i trimiterea \n judecat` de
c`tre procurori, ceea ce \nseamn` c` procurorul va fi obligat, potrivit
art. 315 din Codul de procedur` penal`, s` participe la [edin]ele de
judecat` ale instan]ei [i \n astfel de procese. Apreciem c` reglementa-
rea este excesiv` (s.ns.) pentru organele Parchetului [i, de aceea, pro-
punem s` fie reexaminat`, cu atåt mai mult cu cåt, referirea din
Expunerea de motive la faptul c` astfel s-ar \ncerca „curmarea abuzu-
rilor din partea celor ce doresc s` se adreseze direct instan]ei de
judecat` f`r` just motiv“, nu este sprijinit` cu date sau argumente, [i

201
ar putea fi, \n cele din urm`, considerat` ca o anticipare a unei tendin]e
de restrångere a dreptului constitu]ional privind accesul la justi]ie. |n
consecin]`, propunem ca lit. b din alin. 2 al art. 279 din Codul de
procedur` penal`, astfel cum se propune a fi modificat, s` fie eliminat
din proiect.“

Comentariu. - Diferen]ele de nuan]`/con]inut dintre cele dou` docu-


mente prezentate comparativ se deduc nu atåt din gåndirea juridic` diferit`
(Guvern - Consiliul Legislativ), cåt din pozi]ia diferit` \n stabilirea deciziei.
|n mod firesc, Guvernul este \n pozi]ie presant` ([i supus` unor presiuni
diverse) de a rezolva operativ adapt`ri [i armoniz`ri la realitatea dinamic` a
tranzi]iei romåne[ti (politic`, economic`, social`, moral`, legislativ` etc.) [i
la realit`]ile doctrinare [i comportamental-normative europene. Efortul Gu-
vernului de a crea nu numai premisele armoniz`rii, ci [i unele reflexe nor-
mative euro-romåne[ti. Apare, de aceea, aproape normal` graba adecv`rii la
democra]ie [i a „armoniz`rilor integrative“. Aceasta poate fi [i cauza pentru
care Guvernul este mai pu]in atent la caracterul gradual al armoniz`rii
legislative [i mult mai animat de prezen]ele europeiste imediate. Fapt de
\n]eles [i, fire[te, necesar, \n perspectiva evolu]iilor globale ale lumii de azi.
Consiliul Legislativ are avantajul constitu]ional de a aviza, dar [i de a
veghea la compatibilitatea ([i constitu]ionalitatea) actelor normative cu
realitatea social` [i moral` imediat` [i de perspectiv`, astfel \ncåt norma
juridic` s` fie un rezultat al semnalelor [i insuficien]elor realului, \n corela]ie
cu cauze specifice [i generale vizate de proiectele politice/economice/soci-
ale puse \n lucru („economia de pia]`“/„pluralismul politic“/„integrarea in-
stitu]ional` european`“).
Consiliul Legislativ ]ine mai pu]in seama de revendic`rile organis-
melor profesionale ale ziari[tilor, de cele ale O.N.G.-urilor sau europene,
atunci cånd insist`, cu argumente de drept [i de fapt, asupra sanc]iunilor
alternative [i, mai ales, asupra necesit`]ii ca acestea s` fie men]inute, \n
cazul insultei [i calomniei de pres`.
Insisten]a Consiliului Legislativ \n zona punitiv` a activit`]ii de pres`
ni se pare rodul unui reflex, mai degrab` decåt al unei reflexii normative.
Lucrarea de fa]` a prezentat [i pån` acum o serie de argumente \n sprijinul
unui capitol special \n Codul Penal ([i \n doctrina penal`) relativ la delictele
de pres`, total diferite de oricare delicte (infrac]iuni) aparent din aceea[i

202
„familie“ (spre exemplu, calomnia de pres` este cu totul altceva decåt
calomnia \n general; [i, de aceea, vom spune c` este de pres` [i nu prin pre-
s`, cum \nc` se mai scrie).
Sus]inerea sanc]iunii alternative (\nchisoare sau amend`), a[a cum
argumenteaz` Consiliul Legislativ, a [i avut cå[tig de cauz`, \n proiectul
definitivat [i \naintat Parlamentului spre aprobare de c`tre Guvern. Este
adev`rat, insulta se pedepse[te doar cu amend`, (dar amend` penal`), pe
cånd calomnia se poate sanc]iona cu \nchisoare sau amend`.
Diferen]ele nu sunt menite s` rezolve, \n esen]`, problema pentru care
am pledat, \n lucrarea de fa]`, [i pentru care vom pleda \n continuare: - \nl`-
turarea r`spunderii penale a ziaristului, pentru delictele contra demnit`]ii
persoanei.
Desp`gubirile civile pot fi solu]ia suficient` [i recuperatoare (moral [i
material). Dou` hot`råri judec`tore[ti relative la desp`gubiri civile aplicate
aceleia[i persoane pot elimina (nu numai educa) f`ptuitorul din profesie [i,
probabil, din normalitatea vie]ii sociale. Va trebui s` re]inem mereu faptul
c`, \n economia de pia]`, criza lichidit`]ilor poate fi ([i adesea este) o pe-
deaps` mai grav` decåt \nchisoarea sau amenda penal`. Monetarismul, ca
sistem ce-[i impune regulile jocului \n societ`]ile liberale/pragmatice, are [i
sanc]iuni specifice. Relevan]a penal` a insultei [i calomniei apare ca super-
flu`, \n condi]iile schimb`rii resorturilor punitive [i educative.

PROBA VERIT~}II (exceptio veritatis). |n sens procesual, proba ve-


rit`]ii constituie o ac]iune \n veridicitate, acceptat` \n mod excep]ional
f`ptuitorului, cu scopul precis de a demonstra adev`rul celor afirmate sau
imputate pe seama unei persoane determinate. Legea penal` precizeaz`, \n
termeni condi]ionali-optativi, c` excep]ia de ap`rare a persoanei, chiar [i
„\mpotriva unor afirma]ii sau imput`ri adev`rate“, este admisibil` numai
dac` „a fost s`vår[it` pentru ap`rarea unui interes legitim“. Dar s` citim art.
207 („proba verit`]ii“) a[a cum este redactat \n Codul Penal: „Proba verit`]ii
celor afirmate sau imputate este admisibil`, dac` afirmarea sau imputarea a
fost s`vår[it` pentru ap`rarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care
s-a f`cut proba verit`]ii nu constituie infrac]iune de insult` sau calomnie“.
|n aplicarea textului, jurispruden]a a impus urm`toarele certitudini
procesuale: - admisibilitatea probei verit`]ii, ca excep]ie de la ap`rarea per-
soanei v`t`mate prin insult` sau calomnie; - faptele afirmate sau imputate s`

203
fie adev`rate; - faptele adev`rate vor fi calificate astfel, numai dac` au fost
s`vår[ite pentru ap`rarea unui interes legitim.
Legea penal` stabile[te o rela]ie de strict` condi]ionare \ntre „adev`rul
faptei“ [i „interesul legitim“. |n sensul c` autorul nu r`spunde penal pentru
fapta sa, numai dac` [i numai atunci cånd dovede[te c` a s`vår[it-o pentru a
ap`ra un interes legitim (un interes protejat de lege). Rezult` de aici c` fapta
este exoneratoare de r`spundere juridic`, nu pentru c` este adev`rat`, ci
pentru c` este comis` \n ap`rarea unui interes legitim. Prevalent nu este ade-
v`rul faptei, ci interesul legitim ap`rat. „Proba verit`]ii (exceptio veritatis) -
ne asigur` speciali[tii \n materie - este admis` numai dac` f`ptuitorul
dovede[te mai \ntåi c` a f`cut afirma]ia sau imputa]ia pentru ap`rarea unui
interes legitim“116. Iar \ntr-un alt cuprinz`tor studiu se argumenteaz` c`...“
|n cazul \n care faptele afirmate sunt adev`rate [i dac` dezv`luirea lor a fost
necesar` pentru ap`rarea unui interes legitim, aceast` dezv`luire este
considerat` justificat` [i \[i pierde caracterul infrac]ional“117. Comparate cu
textul legii penale (art. 207), cele dou` opinii consemnate \n paragraful de
mai sus stabilesc, prima, ca f`ptuitorul s` dovedeasc`, mai \ntåi, c` a f`cut
afirma]ia \n ap`rarea unui interes legitim. (Prioritatea o are, deci, dovedirea
interesului legitim [i, apoi, veridicitatea celor afirmate); pe cånd, \n cea de a
doua opinie, prioritate pare a avea dovedirea mai \ntåi a veridicit`]ii faptelor.
Luånd martor textul art. 207 („Proba verit`]ii celor afirmate sau impu-
tate este admisibil`, dac` afirmarea sau imputarea a fost s`vår[it` pentru
ap`rarea unui interes legitim“) - observ`m c` prima opinie este mai \n textul
legii. |n sensul c` admisibilitatea este luat` \n considerare de instan]` numai
dac` s-a dovedit, \n prealabil, interesul legitim. Dac` a[a stau lucrurile,
atunci, „proba verit`]ii“ este o ac]iune de probare a legitimit`]ii atacului „de-
lictual“. Aceasta, \n primul rånd [i, apoi, veridicitatea celor afirmate \n atac.
Acest lucru pare a spune legiuitorul [i doctrina juridic`.

Comentariu. Obligativitatea ca afirma]iile aparent insult`toare (calom-


niatoare) s` fie adev`rate - numai astfel putånd fi subsumate interesului
legitim - impune unele necesare delimit`ri. |n sprijinul unui asemenea de-
mers vin [i cele dou` opinii citate, \n care veridicitatea faptelor (afirma]ii sau
imputa]ii) este plasat`, procesual, \n pozi]ii diferite fa]` de „interesul legi-
tim“. Exist`, putem spune, un coeficient sesizabil de insecuritate procesual`,
semantic` [i concep]ional` \n considerarea caracteristicilor probei verit`]ii.

204
Desigur, discu]ia s-ar restrånge la minimum, dac` am considera c`
legiuitorul cere proba verit`]ii \n demonstrarea interesului legitim, care,
odat` demonstrat, descarc` faptele de relevan]a lor infrac]ional`. |n fond,
infrac]iunile contra demnit`]ii opereaz` cu fapte „adev`rate“ sau „neade-
v`rate“. (|n cazul insultei, spre exemplu, condamnabile sunt consecin]ele
insult`toare, umilitoare, ale unor cuvinte/gesturi, produse „\n public“, [i nu
„adev`rul“ sau „neadev`rul“, „realitatea“ sau „nerealitatea“ lor). Doctrina [i
jurispruden]a consider`, \ns`, c` faptele de ap`rare a interesului legitim
trebuie s` fie adev`rate [i, \n practic`, lucrurile r`mån a[a cum sunt stabilite
legal [i jurispruden]ial.
Totu[i, interpret`rile, fie [i impresioniste/fanteziste, pot indica posi-
bile alte solu]ii de oportunitate \n sfera juridic` a probei verit`]ii.
S` recurgem la o minim` observa]ie literal`.
Expresia „proba verit`]ii“ desemneaz` expresia latin` „exceptio verita-
titis“. Echivalentul romånesc nu preia exceptio, cum ar fi normal, la prima citi-
re. |n continuarea acelora[i aparen]e plauzibile, „exceptio veritatis“ ar trebui
s` fie „probatio veritatis“, coincident (fonetic) cu „proba verit`]ii“. {i nici n-ar
fi fost cu totul absurd` echivalarea, dac` b`g`m de seam` c` probatio
\nseamn` „prob`“, „\ncercare“, „aprobare“, „dovedire“, „dovad`“, „probabi-
litate“... Este adev`rat, exceptio (onis) beneficiaz` de consacrarea juridic` din
dreptul roman: exceptionem dare alicui: - a acorda cuiva dreptul de a reclama;
de a reclama un „adev`r, realitate“, veritas \nsemnånd [i „sinceritate, drep-
tate“. Dar „probatio“ poate intra \n compuneri lexicale apropiate de „prob`“
(probare). |n fapt, proba verit`]ii este o \ncercare, solicitat` de f`ptuitor, de a
proba, dovedi, de a aduce dovezi c` fapta sa este adev`rat` \n finalitatea ei (nu
\n realitatea ei), finalitatea probat` de ap`rarea interesului legitim.
Exceptio veritatis desemneaz` o ac]iune \n beneficiul unui drept (de a
reclama), pe cånd probatio desemneaz` ac]iunea de a proba, de a dovedi.
|n aceea[i logic` plauzibil`, se poate presupune c` „proba verit`]ii“ nu
impune s` se probeze ceea ce s-a afirmat/gesticulat, ci ceea ce a fost ap`rat
(interesul legitim).
Demersul probatoriu ar trebui s` vizeze nu atåt adev`rul faptei
propriu-zise, cåt interesul legitim ap`rat. Instan]ele judec`tore[ti s` fie \n
situa]ia de a constata coeren]a [i propor]ionalitatea „atac - interes legitim“
[i, astfel, s` aprecieze existen]a sau absen]a praeterinten]iei, \n func]ie de
care s` fie promovat` sau nu exceptio veritatis.

205
Exceptio veritatis este o ac]iune \n excep]ie de (la) adev`r: adev`rul
faptelor este subiacent [i condi]ionat, \n realitatea sa juridic`, de existen]a [i
valoarea procesual` a interesului legitim.
...Comentariul nostru la „proba verit`]ii“, \n mod voit for]at, nu s-a
vrut decåt un posibil \nceput de discu]ie \n materie. Un \nceput necesar, \ns`,
dac` ]inem seam` c` \n „societatea informa]iei“ [i \n aria comunic`rii de
mas`, \n mod special, se lucreaz` cu adev`ruri ziaristice [i nu lipsesc
aproxim`rile, aparen]ele de adev`r, supozi]ii, presupuneri, reac]ii spontane,
subiective, indeterminate... |n aceea[i m`sur` \ns` [i legitime.

Propuneri de modificare a art. 207. Proiectul de lege guvernamental de


modificare [i completare a Codului Penal [i Codului de procedur` penal`
propune o structurare nou`, mai cuprinz`toare, a art. 207; \n fapt, textul
rezum` [i sintetizeaz` experien]a doctrinar` [i jurispruden]ial` \n domeniu
[i, prin aceasta, confer` argumente \n plus pentru detaliile sugestive [i
l`muritoare relative la „excep]ia“ de acceptare a probei verit`]ii.
|n proiectul guvernamental, art. 207 se extinde pe cinci alineate, rela-
tiv autonome, dup` cum urmeaz`:

„Proba verit`]ii faptelor afirmate sau imputate este admisibil`, dac`


afirmarea sau imputarea a fost s`vår[it` pentru ap`rarea unui interes
public sau privat ocrotit de lege.
Existen]a interesului public se prezum` dac` afirmarea sau imputarea
a fost s`vår[it` prin pres` sau orice alt mijloc de comunicare \n mas`.
Proba verit`]ii nu este admisibil` dac` imputarea sau afirmarea prive[-
te un fapt cu privire la care s-a pronun]at o hot`råre de achitare sau
persoana condamnat` a fost reabilitat` ori a intervenit prescrip]ia.
De asemenea, proba verit`]ii nu este admisibil` dac` faptele afirmate
sau imputate privesc via]a intim` sau familial` a persoanei.
Afirmarea sau imputarea cu privire la care s-a f`cut proba verit`]ii nu
constituie infrac]iunea de insult` sau calomnie“.

Noua structurare art. 207, considerat` „complet` [i logic`“ (Avizul


Consiliului Legislativ) las` loc [i unor observa]ii de detaliu. Fa]` de textul
actual \n vigoare, \n proiect „interesul public sau privat“ se substituie „inte-
resului legitim“. Ini]iativa poate ([i merit`) s` fie semnalat`. Mai ales c` sin-

206
tagma „interes public“ are conota]ii atåt moral-spirituale, cåt [i normativ-
juridice. Vom observa chiar c` „interesul public sau privat“ este, \ntr-o
m`sur` semnificativ`, plasat \n aria op]iunilor libertare, pe cånd „interesul
legitim“, a[a cum se precizeaz` \n doctrin` [i jurispruden]`, se revendic`
din... efectul legii (un interes ocrotit de lege). Am putea spune c` interesul
public/privat este legal-optativ, pe cånd interesul legitim este legal-impera-
tiv. Ceea ce poate s` \nsemne c` interesul public/privat poate fi ap`rat/ga-
rantat prin lege, prin uzan]e publice, cutume etc, pe cånd interesul legitim,
prin lege \n primul rånd [i, practic, numai prin lege.
Asemenea aser]iuni sunt sprijinite [i de posibilitatea interpret`rii exten-
sive a art. 145, Codul Penal Romån, \n care se opereaz`, implicit, o distinc]ie
\ntre „tot ce prive[te autorit`]ile publice“ [i regimul juridic al „bunurilor
proprietate public`“; bunuri care „potrivit legii, sunt de interes public“. Vom
fi de acord, sper, c` exist` o „diferen]` normativ`“ \ntre manifest`rile publice
ale autorit`]ilor, institu]iilor [i manifest`rile func]ional/administrative.
Am f`cut observa]iile de mai sus, chiar dac` art. 207 („Proba verit`-
]ii“) face vorbire de „interes public sau privat ocrotit de lege“, de fapt o
posibil` perifraz` pentru „interes legitim“, precizare ce nu restric]ioneaz`
con]inutul [i sensul expresiei „interes public sau privat“.
Analiza nuan]at` a expresiilor „interes public/privat“ [i „interes legi-
tim“ permite s` se observe c`, \n primul caz, este vorba de o viziune exten-
siv` (\n litera [i spiritul legii), iar \n al doilea caz de o viziune restrictiv` (\n
litera legii). Fie [i numai pentru atåt [i tot am putea considera propunerile
din proiectul guvernamental o resubstan]ializare (mai apropiat` de „societa-
tea deschis`“) a unei posibilit`]i juridice \n favoarea demnit`]ii persoanei.

VIA}A PRIVAT~. |ntr-o \ncercare de a-[i prezenta cåt mai concis


paradigma comunica]ional`, H.Lasswel a ajuns la cunoscuta-i formul`:
„Cineva spune ceva despre altcineva“. Expresivitatea ([i adecvarea la comu-
nicarea anume prin pres` a propozi]iei lassweliene) cuantific`, \n fond, ceea
ce este esen]ial presei \nse[i: - disponibilitatea de a conferi rela]iilor sociale
dimensiuni general-umane referen]iale. Problema ce se pune este aceasta:
Unde \ncepe [i unde \nceteaz` acel „ce“ relevant public al vie]ii persoa-
nei/personalit`]ii?
|ntreb`ri asem`n`toare, ostentative chiar, nu sunt lipsite de temei: -
Doctrina [i practica judiciar`, de la noi [i din multe alte ]`ri, au constatat c`

207
este foarte dificil („imposibil?“) s` se fac` o demarca]ie precis` [i general
acceptat` \ntre ceea ce numim „via]` public`“ (de interes public) [i „via]`
privat`“ (intim`/anonim`) a unei persoane obi[nuite; cu atåt mai greu \n
cazul unor personalit`]i politice, artistice, [tiin]ifice etc. Esen]a \ntregii pro-
blematici a vie]ii private const` \n posibilitatea/imposibilitatea de a defini [i
a deosebi - conceptual [i jurispruden]ial - „via]a privat`“ [i „via]a public`“,
astfel \ncåt via]a intim` s` fie ap`rat`, iar via]a public` s` fie comunicat`.
Sub semnul acestei posibilit`]i/imposibilit`]i; vom \ncerca - \n lipsa
unei defini]ii tran[ante - s` descriem con]inutul vie]ii private (comparativ cu
cel al vie]ii publice), descriere ce faciliteaz` o privire relativ sistematic`
asupra caracteristicilor [i elementelor constitutive ale delictului la via]a
privat`. Legisla]ia din ]ara noastr` plaseaz` via]a privat`, cum este [i firesc,
\ntre drepturile [i libert`]ile fundamentale ale cet`]eanului. (Constitu]ia
Romåniei, Titlul II, cap. II, art. 26)
Normal ar fi fost ca prevederea constitu]ional` expres` („Via]a intim`,
familial` [i privat`“) s` se reg`seasc` \n Codul Penal Romån, sub forma
unui delict distinct, \n Capitolul IV referitor la „Infrac]iunile contra demni-
t`]ii“ sau, fie [i oarecum inadecvat, \n Capitolul II privitor la „Infrac]iuni
contra libert`]ii persoanei“, apropiat, prin titlu („libert`]ii persoanei“) de cel
constitu]ional („Drepturile [i libert`]ile fundamentale“). |n Capitolul II,
Codul Penal re]ine infrac]iuni relative la „lipsirea de libertate \n mod ilegal“,
„sclavia“, „supunerea la munc` for]at`“, „violarea de domiciliu“, „amenin-
]area“, „[antajul“, „violarea secretului coresponden]ei“, „divulgarea secretu-
lui profesional“, dar, nici m`car enun]iativ, delictul la via]a privat`. Situa]ia
poate ap`rea nefireasc` (la fel [i op]iunea legiuitorului), dac` vom observa
c` legea fundamental` prezint`, \ntr-o cronologie judicioas`, „via]a intim`“
dup` „libera circula]ie“ (art. 25), dar \naintea „inviolabilit`]ii domiciliului“
(art. 27) [i a „secretului coresponden]ei“ (art. 28).
Simpla compara]ie a textului penal cu cel constitu]ional, ofer` argu-
mente de fond \n favoarea „delictului la via]a privat`“ [i a inser`rii acestuia
\n Codul Penal, ca articol distinct (\n capitolul privitor la demnitatea persoa-
nei, cum argumenteaz` [i lucrarea de fa]`).
Motivul posibil al amån`rii incrimin`rii riguros juridice a „delictului
la via]a privat`“ \l constituie, probabil, dificultatea de a-l defini [i a-l „prin-
de“ \n rigorile normative solicitate de practica legislativ` romåneasc` ([i
european`).

208
Prevederile constitu]ionale. Textul legii noastre fundamentale con]ine
un articol generic intitulat „Via]a intim`, familial` [i privat`“, \n urm`toarea
formulare: „(1) Autorit`]ile publice respect` [i ocrotesc via]a intim`, fami-
lial` [i privat`. (2) Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea \ns`[i, dac`
nu \ncalc` drepturile [i libert`]ile altora, ordinea public` sau bunele mora-
vuri“. (art. 26)
Preciz`ri sau „expresii analoge“ \ntålnim [i \n art. 1 („Romånia este
stat de drept, democratic [i social, \n care demnitatea omului...“ este consi-
derat` valoare suprem` [i garantat`. Mai clar, art. 30 a[eaz`, cum ar`tam
mai \nainte, „via]a particular` a persoanei“ al`turi de demnitate, onoare [i
dreptul la propria imagine. Am mai putea al`tura aici alineatul 1 al art. 56
(Cap. IV, Avocatul Poporului) care arat` astfel: „(1) Avocatul Poporului \[i
exercit` atribu]iile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate \n drepturile
[i \n libert`]ile lor, \n limitele stabilite de lege“; \ntre drepturi [i libert`]i
figurånd [i „via]a intim`, familial` [i privat`“.
|n context, art. 26 ofer` cåteva caracteristici ale „vie]ii private“ care
pot releva substan]a (structural`/conceptual`) a delictului \n discu]ie, \n li-
mitele stabilite de legea fundamental`:
- |n primul rånd, Constitu]ia face vorbire de obliga]ia legal` a auto-
rit`]ilor publice care „respect` [i ocrotesc via]a intim`, familial` [i privat`“.
Obliga]ia este numai a „autorit`]ilor publice“; or, via]a privat` - dreptul la
via]a privat` - prive[te \n aceea[i m`sur` persoanele fizice [i juridice, or-
ganisme civice, pe oricine ar \ncerca s` \ncalce intimitatea persoanei. |ntre-
barea este: - A voit legiuitorul s` ignore al]i „factori“ ocrotitori/perturbatori,
cum sunt persoanele fizice, \n primul rånd? Art. 26 nu spune mai mult decåt
spune („autorit`]ile publice“), dar dac` facem trimitere la art. 30, alineat (6),
vom constata c` „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, via]a particular` a persoanei“...(s.ns.) {i cum „libertatea de ex-
primare“ este un bun inalienabil al persoanei, se poate aprecia c` textul
constitu]ional ap`r` „via]a privat`“ [i fa]` de autorit`]ile publice [i fa]` de
persoanele fizice (fa]` de oricine ar aduce atingere vie]ii particulare a
persoanei).
- |n al doilea rånd, alineatul (1) al art. 26 impune expresia „via]` inti-
m`, familial` [i privat`“, pe marginea c`reia se pot face glos`ri oarecum
divergente. Spre exemplu: - „Via]a intim`“ este oare sinonim` cu „familial`
[i privat`“? Sau fiecare din cele trei cuvinte substan]iale - „intim`“, „fami-

209
lial`“, „privat`“ - are \n]eles de sine st`t`tor, cu reglement`ri diferite?... De[i
Constitu]ia le a[eaz` \ntr-o triad` aparent complementar` diferen]ele de sens
[i de calificare moral`/juridic` exist` [i trebuie re]inute, \n tentativa unei mai
corecte interpret`ri a con]inutului [i a sensului „vie]ii private“. Un prim
argument ni-l ofer` vorbirea uzual`, \n aria c`reia „via]a intim`“, „via]a
familial`“ [i „via]a privat`“ cap`t` utiliz`ri [i sensuri diferite, \n func]ie de
valoarea personal` patrimonial` vizat`. Un al doilea argument rezult` din
interpretarea extensiv` sau restrictiv` a expresiei constitu]ionale. Via]a pri-
vat` este, dup` caz, similar` sau diferit` de via]a intim` [i via]a familial`. |n
plan general (\n sens generic) \ns`, via]a privat` include [i ceea ce este „in-
tim“, „familial“, ca elemente particulare, \n proprietatea exclusiv` a persoa-
nei, irelevante public, societal.
Un al treilea argument, cu o incontestabil` valoare juridic`, este impus
de legea noastr` fundamental`. Textul constitu]ional (art. 26) afirm` clar,
\ntr-o expresie memorabil`: „(2) Persoana fizic` are dreptul s` dispun` de ea
\ns`[i...“.
Singurele limite, oportune, ale dreptului „s` dispun` de ea \ns`[i“ se
refer` la drepturile [i libert`]ile celorlal]i, la ordinea public` [i bunele mora-
vuri.
Cu alte cuvinte , persoana fizic` este liber` s` dispun` de ea \ns`[i \n
toate \mprejur`rile vie]ii sale: - indiferent de locul unde se afl`, de timp, con-
texte, persoana prezent`/absent`, indiferent ce dore[te sau trebuie s` fac`
etc., etc. Singure drepturile celorlal]i [i normele bunei convie]uiri sociale
sunt opozabile comportamentului liber al persoanei. Mai exact spus - fie c`
se afl` \ntr-o situa]ie public`, fie \ntr-o situa]ie privat` - persoana se
comport` dup` cuviin]`, \n deplin` libertate de sine [i fa]` de ceilal]i.
Disocierea „public“ - „privat“, sugerat` \ntr-o form` concis` de Con-
stitu]ie, „sparge“ \n]elesul aparent restråns, „secret“, al vie]ii particulare a
pesoanei.
Vrem s` spunem c` „via]` privat`“ nu trimite numai la o via]` ascuns`
de ochii lumii, \ntr-un spa]iu/cadru intim, exclusiv. Persoana fizic` se poate
afla [i \ntr-un spa]iu public, dar \ntr-o situa]ie privat` (ex. plimbare obi[nuit`
pe strad`, prezen]a la un spectacol, cu singurul scop de a-l vedea etc.).
|n \n]elesul imediat al propozi]iilor de mai sus, deducem c` un criteriu
important, de posibil` delimitare \ntre via]a privat` [i via]a public`, \l consti-
tuie comportamentul [i scopul prezen]ei \ntr-un spa]iu/loc public sau privat.

210
Scopul [i comportamentul dau destina]ia de public sau privat locului \n care,
cu bun` [tiin]`, se situeaz` persoana vizat`. Ceea ce \nseamn` c` locul strict
privat (acas`, \n vizit` strict particular`/privat` la o alt` familie, prieteni etc.)
nu poate ap`ra persoana de propriile sale manifest`ri, acelea care, prin
natura lor, sunt de interes public.
Am putea spune: - |ntr-un loc public po]i pretinde un statut privat,
dac` [i numai dac` prezen]a/comportamentul (cuvinte, gesturi, mimic`) sunt
irelevante public. - Cum tot atåt de firesc este s` po]i pretinde un statut
privat, \ntr-un loc privat, dac` [i numai dac` prezen]a/comportamentul sunt
de ordin strict privat.

Descrierea situa]iilor/locurilor/faptelor private. Statutul relativ „public


- privat“ complic`, dup` cum vedem, stabilirea unei grile de delimitare, de
situare [i de calificare a comportamentului persoanei \n concuren]` cu
dreptul de a dispune de ea \ns`[i. Argumentele desprinse din textele men]io-
nate, de[i judicioase, nu sunt suficiente.
Nu [tim, \n mod special, care sunt faptele [i situa]iile private [i care
sunt temeiurile de calificare juridic` a acestora. Problema este dac` ar trebui
s` adopt`m principiul enumerativ (restrictiv), a[a cum apare \n legisla]ia
francez`, sau principiul analogic, exemplificativ, l`sånd la latitudinea in-
stan]elor de judecat` s` \ncadreze faptele (private/publice) re]inute \n seama
unei persoane.
Doctrina [i jurispruden]a francez` au impus cåteva coordonate \n
definirea [i individualizarea vie]ii private, baza unei mai corecte \n]elegeri
([i legifer`ri) a domeniului \n discu]ie.
Lucien Solal [i colaboratorii constat` c`, de-abia „Legea din 17 iulie
1970 proclam` principiul ... c`«fiecare are dreptul la respectul vie]ii sale
private» (art. 9 Cod civil) [i instituie delictul de atingere la intimitatea vie]ii
private“119. Utilizeaz` chiar expresia „delict de atingere la intimitatea vie]ii
private“ („delit d’atteinte à l’intimité de la vie privée“), din care noi vom
re]ine sintagma „intimitatea vie]ii private“, pe care s-o compar`m cu textul
constitu]ional romånesc: „via]a intim`, familial` [i privat`“. Vom fi de
acord, cred, c` intimitatea confer` particularitatea pregnant` a vie]ii private.
Exact ceea ce trebuie ocrotit/ap`rat \n cazul vie]ii private: - intimitatea; \n
fapt: dreptul de a dispune de propria ta intimitate: - dreptul de a nu fi tulburat
de ceilal]i, \n intimitate; dreptul de a fi discret, anonim; nepublic!... |n sensul

211
acesta ar trebui interpretat` propozi]ia din Constitu]ia noastr`: „Persoana fi-
zic` are dreptul s` dispun` de ea \ns`[i“ (s.ns.).
Legea din 1970, la care autorii francezi recurg pentru a stabili con]i-
nutul [i criteriile de definire/delimitare a vie]ii private, ca delict de pres`,
ofer` unele solu]ii oportune/realiste, f`r` \ns` a defini conceptul \nsu[i de
„via]` privat`“. Legea din 1970 re]ine, cu deosebire, utilizarea excesiv` a
aparatelor de \nregistrat (sunet/imagine) care, „datorit` dezvolt`rii tehnolo-
gice“, pot re]ine/capta u[or, momente/aspecte ale vie]ii private. Legiuitorul
francez stabile[te pedeapsa cu \nchisoarea (de la o lun` la un an) [i o amend`
de la 2 000 la 6 000 franci, \n dou` cazuri:
1) faptul de a utiliza un aparat, de a asculta, de a \nregistra sau trans-
mite cuvintele pronun]ate de o persoan`, sau de a fixa sau transmite ima-
ginea sa, cånd ea se g`se[te \ntr-un loc privat [i f`r` a-i ob]ine consim]`mån-
tul;
- [i aceasta cu voin]a (inten]ia - n.ns.) de a-i aduce atingere vie]ii sale
private (art. 368 Cod civil);
2) faptul de a conserva \n cuno[tin]` de cauz` o \nregistrare sau un
document ob]inut \n condi]iile de mai sus, de a utiliza sau de a le aduce \n
mod inten]ionat la cuno[tiin]a public` (art. 369 Cod civil).
Legea francez`, din 1970, re]ine, cum observ`m, aspecte „tehnolo-
gice“ relative la via]a privat` („de a pune o från` utiliz`rii aparatelor“), dar
men]ioneaz`, \n acela[i timp, m`sura \n care dificult`]ile de definire a vie]ii
private men]in dificult`]ile de a ocrotii/ap`ra intimitatea persoanei, \n marea
diversitate de situa]ii iscate de realitate.
Este [i motivul probabil pentru care Lucien Solal [i colaboratorii s`i
re]in o defini]ie/formul` din gåndirea juridic` francez`, considerat` util` \n
l`murirea, fie [i aproximativ`, a rela]iei privat-public \n via]a persoanei.
Formula doctrinar` este urm`toarea: „Faptele vie]ii private ale fiec`rui indi-
vid apar]in patrimoniului s`u moral; nimeni nu are dreptul de a le publica,
fie [i f`r` rea-inten]ie, f`r` autoriza]ia expres` [i f`r` echivoc a acelui despre
a c`rui via]` este vorba“ (traducere adaptat`, expresia francez` fiind: „de
celui dont on raconte la vie“).
„Firul c`l`uzitor“ invocat de autorii francezi este menit s` disting`,
mai exact, \ntre „public“ [i „privat“, comentånd, totodat`, cåteva situa]ii de
via]`. Formula este contrapunctic`, dup` tehnica „dac` nu, da“ [i „dac` da,
nu“, \n termenii urm`tori: „- tot ceea ce, \n existen]a unui individ, nu poate

212
avea repercursiuni directe asupra colectivit`]ii face parte din via]a sa privat`;
-tot ceea ce poate, dimpotriv`, v`t`ma sau profita colectivit`]ii, scap` vie]ii
sale private (échappe à sa vie privée)“120.

Exemplele de realitate prezentate de Lucien Solal [i colaboratorii s`i:


- Via]a familial` - constituie „domeniul esen]ial al vie]ii private“; dar
faptul brut al unei na[teri, c`s`torii sau deces intereseaz` colectivitatea.
„Acestea nu sunt fapte de via]` privat` [i de altfel legiuitorul \nsu[i organi-
zeaz` publicitatea lor“.
- Via]a politic` - iese, indiscutabil, din cadrul vie]ii private; dar via]a
familial` a unui om politic care, \n mod obi[nuit, nu are repercursiuni asupra
colectivit`]ii, r`måne „via]` privat`“.
- Via]a sindical` - de[i via]a public` are, prin natura sa un impact
asupra colectivit`]ii, evenimentele interne ale grupului sindical, atåta timp
cåt nu sunt relevante public, r`mån private.
- Via]a profesional` - litigiul cu un func]ionar/lucr`tor [i schimbarea
locului de munc` sunt aspecte de via]` privat`; „din contr` depunerea bilan-
]ului, apoi falimentul unei \ntreprinderi, susceptibile de incidente diverse
asupra colectivit`]ii, ies din cadrul vie]ii private“.
- Via]a juridiciar` - „toate sentin]ele date de tribunale intereseaz`
colectivitatea, \ntrucåt acestea constat` o situa]ie de drept sau de fapt care
confirm` sau modific` raporturile familiale, politice sau profesionale exis-
tente“ (s.ns.); a[adar, „orice sentin]`, civil` sau represiv`, iese (...) din dome-
niul vie]ii private a celor interesa]i [i poate fi publicat` (cu rarele excep]ii,
precizate de lege)“; regula publicit`]ii se aplic` [i func]ion`rii justi]iei pena-
le, astfel c` delictele [i crimele, inculp`rile, arest`rile pot fi date publicit`]ii,
dac` legea nu stabile[te altfel.
(Relativ la aspectele permisive/interdictive stabilite presei \n materie
de via]` judiciar`, aceea[i autori ne semnaleaz` crearea \n Fran]a, printr-o
ordonan]` \n 1958, a delictului de „atingere la autoritatea justi]iei [i interzi-
ce, \ntre altele, influen]area martorilor [i a judec`torilor \nainte sau \n timpul
procesului“ (s.ns.)121.
|n condi]iile noii legi, presa poate: „- S` publice toate informa]iile pe
care le posed` asupra afacerilor \n curs;
- s` asiste la audieri publice ale tribunalelor, s` relateze ceea ce se \n-
tåmpl` (acolo) [i s` \[i exprime opinia asupra manierei \n care sunt conduse

213
dezbaterile, cu condi]ia ca relatarea s` fie fidel` [i de bun` credin]` (s.ns.) [i
s` nu urm`reasc` influen]area martorilor [i judec`torilor;
- s` relateze, f`r` a le critica, despre toate deciziile judiciare, inclusiv
despre ordonan]ele de ne\ncepere a urm`ririi unui inculpat (ordonnance de
non-lieu“).
Exist`, \n acela[i timp, interdic]ii imperative de a publica. Ex.: actele
de procedur` criminal` sau corec]ional`, \nainte ca acestea s` fie citite \n
[edin]` public`; opinia exprimat` de un judec`tor sau mai mul]i, \n timpul
deliber`rii, declara]ia unui judec`tor sau a unui jurat indicånd sensul sau
ra]iunea votului s`u; felul cum a fost votat` sentin]a, inclusiv atunci cåmd
decizia a fost luat` \n unanimitate etc, etc.... Dreptul francez exceleaz` prin
rigoarea detaliului - semn al unei civiliza]ii juridice de referin]` - [i „infor-
ma]iile judiciare“ constituie un exemplu semnificativ, \ntre atåtea altele.
- Evenimentele str`zii - „contrar primelor impresii, un fapt survenit pe
un drum public („voie publique“) poate fi de via]` privat`; spre exemplu,
simplul fapt de a merge dintr-un punct \n altul“.
Aceasta spre deosebire de situa]iile \n care persoana/personalitatea
particip`, din voin]` proprie, la o manifestare public`: spectacol, ceremonie
public`, demonstra]ie public`, sau, involuntar, la un fapt public: un inci-
dent/accident pe domeniul public. Sunt acestea, fapte/evenimente/prezen]e
publice, de interes public [i pe care publicul trebuie s` le cunoasc`.
Regula imperativ`: - Orice fapt privat poate s` devin` public, \n m`-
sura \n care persoana implicat` accept` expres [i f`r` echivoc s` fie dat
publicit`]ii!
Un alt punct de vedere. Nu este vorba neap`rat de o opinie diferit`, ci
de o sistematizare a argumentelor relative la via]a privat`, mai stråns legat`
de specificul [i fazele profesiunii de ziarist. Profesorul Emmanuel Derieux
propune [i realizeaz` o asemenea adecvare la profesie, cu rezultate folositoa-
re pentru corecta \n]elegere a „delictului la via]a privat`“, inclusiv \n perspec-
tiva unei posibile [i necesare legifer`ri \n materie [i la noi. „|n Fran]a - ne
spune profesorul Derieux - ca (...) \n toate ]`rile al c`ror sistem institu]ional
are aproape aceea[i natur`, riscul esen]ial este, actualmente, ca (...) sub pre-
textul libert`]ii de comunicare [i a dreptului la informa]ie, s` se produc`,
dintr-o curiozitate abuziv`, nedrepte [i inutile atingeri drepturilor perso-
nalit`]ii (dreptul la via]a privat`, dreptul la imagine...), \n condi]iile \n care
progresele tehnicii nu fac decåt s` le accentueze [i s` le agraveze“ (s.ns.)122.

214
Sunt sugestive [i bine de cunoscut opiniile profesorului Derieux refe-
ritoare la delimitarea [i comunicarea public` a faptelor de via]` privat`,
precum [i clarific`rile \n domenii stabilite de legea francez` din 17 iulie
1970. |n privin]a delimit`rilor consemn`m: „Dificultatea este, aici, ca \n
multe alte domenii, de a g`si echilibrul just \ntre ceea ce, \n respectul prin-
cipilor libert`]ii [i ale comunic`rii, poate fi dat publicit`]ii, pe de o parte, [i
ceea ce, lezånd drepturile personalit`]ii, trebuie p`strat secret, pe de alt`
parte“123. Interesant este c` specialistul francez sugereaz` o privire evolu-
tiv`, \n materia vie]ii private: „formele [i condi]iile de ob]inere [i exploatare
a acestor informa]ii, identitatea persoanelor puse \n cauz`, modalit`]ile \n
care acestea se fac, evolu]ia mentalit`]ilor [i moravurilor (...) oblig` la
fixarea limitelor respective la niveluri diferite [i variabile“.
Cåt prive[te cadrul clasificator stabilit prin legea din 17 iulie 1970, se
men]ioneaz` „elementele relativ clare [i eficace de definire [i de sanc]ionare
a atingerilor la via]a privat`“, \n timp ce, r`mån „foarte imprecise [i incerte
celelalte atingeri aduse drepturilor personalit`]ii“124.
Legea francez` din iulie 1970 (care a introdus „foarte multe nout`]i \n
ceea ce determin` [i calific` o nou` infrac]iune“), a adus modific`ri/comple-
t`ri, de la art. 368 la 372, referitoare la definirea [i sanc]ionarea, „pentru pri-
ma oar` \n dreptul francez, a infrac]iunilor de atingere la via]a privat` sau la
propria intimitate“125. |n acelea[i dispozi]ii de ordin penal sunt avute \n vede-
re „forme de atingere la intimitatea vie]ii private“ care ar putea avea loc \n mo-
mentele ob]inerii, realiz`rii sau conserv`rii anumitor elemente de informare.
|nainte de a l`muri posibilele atingeri la via]a privat`, \n faza ob]inerii,
realiz`rii sau conserv`rii anumitor informa]ii (sau detalii informa]ionale), s`
re]inem cum define[te profesorul Derieux via]a privat`. Este vorba, \n
primul rånd, de ceea ce se \n]elege \n general prin via]a privat` [i, \n al
doilea rånd, cum se define[te via]a privat` pe baza doctrinei [i jurispruden]ei
franceze: a) \n general, prin via]` privat` (aceasta putånd varia „\n func]ie de
circumstan]e/\mprejur`ri [i de identitatea persoanei vizate“) se \n]elege:
via]a (sa) sentimental`, rela]iile de prietenie (amicale), situa]ia familial`, re-
sursele [i mijloacele de existen]`, ocupa]iile \n timpul liber (loisir), opinile
politice, apartenen]a sindical` sau religioas`, starea s`n`t`]ii, modul de edu-
ca]ie ales pentru proprii copii...“.
Doctrina [i jurispruden]a (francez`) define[te dreptul la via]` privat`
prin urm`toarele componente: „ - dreptul la o via]` retras` [i anonim`, de-

215
parte de privirile indiscrete; dreptul de a-]i duce via]a a[a cum \n]elegi (s` o
faci) f`r` ingerin]e exterioare...“126.
Descrierile/defini]iile de mai sus sunt, desigur, complementare, prima
- referind la situa]ii de via]` real`, a doua - la cuantific`ri necesare care per-
mit identific`ri [i analogii practic nelimitate, \n aria specific` a vie]ii private.
|n aceea[i sfer` a rela]iilor de complementaritate se reg`sesc [i cele
trei momente men]ionate: ob]inerea, realizarea [i conservarea unor elemente
informa]ionale; cu men]iunea c` atingerile aduse vie]ii private, \n cele trei
momente, fac excep]ie de la ceea ce profesorul Derieux nume[te „difuzarea
public` a unor informa]ii indiscrete“.
Investigarea pentru colectarea [i ob]inerea informa]iei constituie atin-
gere adus` vie]ii private, cånd gazetarul: manifest` o curiozitate sau o indis-
cre]ie excesive; utilizeaz` presiuni sau tentative de intimidare pentru a for]a
de]in`torul anumitor informa]ii de a le releva sau de a le divulga; de a se
dovedi (a fi) inoportun...127. Important` este [i observa]ia relativ` la colecta-
rea [i difuzarea informa]iei din aria vie]ii private. {i anume: - Colectarea [i
difuzarea nu sunt, \n mod necesar, legate/condi]ionate, pentru a stabili delic-
tul la via]a privat`. „Putem avea atingere adus` vie]ii private prin singurul
fapt al ob]inerii informa]iilor indiscrete, f`r` ca acestea s` fie \n mod necesar
urmate de publicare“. Exemplul clasic: - Difuzarea unei informa]ii de via]`
intim`/privat` care a f`cut obiectul unui demers judiciar anterior [i ale c`rei
existen]` [i solu]ie sunt de notorietate: „O nou` atingere, prin faptul republi-
c`rii, afecteaz` via]a privat` a persoanei \n cauz`“ - precizeaz` profesorul
Derieux.

- Ob]inerea informa]iilor [i via]a privat`. Dac` natura \ns`[i a atinge-


rilor aduse vie]ii private nu este clar precizat` (nici de legea francez`),
„formele [i condi]iile ob]inerii informa]iei“ ce constituie atingeri la via]a pri-
vat` sunt mai clar delimitate.
Profesorul Derieux rezum` astfel art. 368 din Codul Penal Francez: a)
ascultarea, \nregistrarea, cu ajutorul unui aparat oarecare, a cuvintelor pro-
nun]ate \ntr-un loc privat, de o persoan`, f`r` consim]`måntul acesteia; b) fi-
xarea, cu ajutorul unui aparat oarecare, a imaginii unei persoane aflate
\ntr-un loc privat, f`r` consim]`måntul acesteia.
- Faptul utiliz`rii unui aparat oarecare, pentru \nregistrarea cuvintelor
sau imaginii unei persoane, \ntr-un loc privat, impune unele preciz`ri de

216
detaliu, pe care gazetarul nu trebuie s` le ignore [i pe care instan]a, de obi-
cei, le re]ine \n circumstan]ierea [i calificarea cauzei:
- dreptul absolut al persoanei de a refuza s` fie filmat`, fotografiat` sau
\nregistrat` fonic, atunci cånd se afl` \ntr-o situa]ie privat` [i se comport`
privat (gesturi, opinii, ini]iative private, f`r` relevan]` public`).
- fire[te, dac` persoana vizat` dore[te [i \[i exprim` f`r` echivoc (\n
scris, \nregistrat` etc.) dorin]a ca imaginea, cuvintele, opiniile sale s` fie \n-
registrate [i date publicit`]ii, ziaristul are dreptul s` procedeze \n confor-
mitate cu situa]ia de fapt; este \n]elept ca ziaristul s` ob]in` acordul scris sau
\nregistrat video/fonic al persoanei aflate \ntr-o situa]ie privat` [i care
accept` publicitatea;
- \n cazurile de via]` privat`, regula este a noningerin]ei de orice fel,
cu excep]ia cazurilor \n care persoana vizat` dore[te altfel;
- nu poate fi vorba de atingeri aduse intimit`]ii, \n cazurile \n care
persoana/persoanele martore „\nregistreaz`“, vizual [i auditiv (v`d [i aud),
situa]ii de via]` privat`, f`r` a fi dorit un asemenea lucru; \n asemenea ca-
zuri, jurispruden]a [i bunul sim] oblig` persoana vizat` la „asigurarea unei
protec]ii normale a vie]ii sale private“;128
- delictul la via]a privat` este considerat comis \n chiar momentul \nre-
gistr`rii (vocii/imaginii), chiar dac` banda audio sau video va fi inutilizabi-
l`; [i este normal` o astfel de regul`, din moment ce delictul la via]a privat`
presupune faptul de a \nregistra f`r` consim]`måntul persoanei; faptul de a
perturba confortul intim al cuiva;
- \n sfår[it, s` consemn`m, ca fapt exonerator de r`spundere, consim-
]`måntul persoanei vizate; de asemenea, \mp`carea p`r]ilor \nl`tur` r`spun-
derea penal`.
- Conservarea elementelor informa]ionale [i atingerile aduse vie]ii pri-
vate. Profesorul Derieux re]ine, \n materie ceea ce Codul Penal Francez
incrimineaz`, \n art. 369: «faptul „de a fi conservat cu bun` [tiin]` (...) orice
\nregistrare sau document“ astfel ob]inut»; autorul \[i poate demonstra
buna-credin]` distrugånd \nregistr`rile; autorul poate demonstra c` \nre-
gistr`rile nu au fost f`cute cu inten]ia de a aduce atingere intimit`]ii vie]ii
private; profesorul Derieux atrage aten]ia [i asupra situa]iei utilizatorului
(„cel c`ruia un asemenea document i-a fost transmis“), a c`rui bun` sau rea-
credin]` \n ob]inerea [i conservarea documentului va fi calificat` \n conse-
cin]` de instan]` (op. cit., pag. 457).

217
- Realizarea unor materiale publicistice [i via]a privat`. De[i Codul
Penal Francez nu incrimineaz` expres o modalitate de a realiza un docu-
ment, re]ine, totu[i, „o modalitate particular` de a ob]ine sau de a realiza
documente:«montajul, realizat cu imagini sau cuvinte ale unei persoane»;
chiar dac` imaginile [i cuvintele utilizate \n montaj au fost \nregistrate
normal/[i legal“. {i \n acest caz func]ioneaz` regula consim]`måntului per-
soanei vizate; de asemenea, principiul public`rii.

DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE.


|ntr-o carte tradus` [i la noi, Michel Friedman propune o formul`
interesant`, [i anume: „Fiecare r`måne proprietarul imaginii sale“129. |ncer-
cånd o observa]ie \n litera propozi]iei, ne-am putea \ntreba: „r`måne“ sau
„este“ proprietarul propriei sale imagini? Altfel, acest r`måne, risc` a sugera
c` am putea consemna momente cånd „proprietarul“ este/nu este sau c`, \n
nu se [tie care \mprejurare, a fost/nu a fost proprietarul propriei sale imagini.
De altfel, autorul invocat continu` cu o alt` formulare sugestiv`: „|n ochii
legii, nu se prea admite ca o personalitate/public` s` se arate \n orice loc pu-
blic, invocånd activitatea pe care o desf`[oar`, [i nici ca o persoan` particu-
lar` s` fac` acela[i lucru ap`rånd \n mod deliberat \n cursul unei manifesta]ii
publice. |n toate celelalte cazuri, subiectul public sau particular r`måne tot
atåt de strict proprietar al imaginii sale ca [i al celorlalte bunuri corporale
sau necorporale“ (s.ns.)... Michel Friedman are \n aten]ie, cu prec`dere,
„fotografierea sau filmarea persoanelor“130.
S` demont`m pu]in spusele cunoscutului om de pres` francez:
- proprietatea - opozabil` public - a persoanei asupra propriei imagini
este condi]ionat` de locul [i scopul prezen]ei;
- prezen]a \ntr-un loc public, pentru o activitate public`, a unei persoa-
ne/personalit`]i publice („invocånd activitatea pe care o desf`[oar`“)
\nfrånge regula exclusivit`]ii asupra propriei imagini;
- regula exclusivit`]ii opereaz` [i \n cazul unor persoane particulare
care apar (se manifest`) \ntr-un loc public;
- prezen]a deliberat` \ntr-un loc public (personalitate sau persoan`
particular`) permite publicarea/difuzarea imaginii, f`r` a mai fi ]inut de
normele interdictive relative la propria imagine.
De o aten]ie oarecum special` ar trebui s` beneficieze propozi]ia: „|n
toate celelalte cazuri, subiectul public sau particular r`måne tot atåt de strict

218
proprietar al imaginii sale ca [i al celorlalte bunuri corporale sau necorpo-
rale“. Dou` aspecte apar, aici, de re]inut: a)subiectul r`måne proprietar
exclusiv al propriei imagini, atåta timp cåt nu este prezent \ntr-un loc public
[i \ntr-o activitate public` relevant` pentru publicul cititor/ascult`tor/privi-
tor; relevan]a prezen]ei publice prevaleaz` \n calificarea „raporturilor de
proprietate“ asupra propriei imagini; b) foarte important: acelea[i reguli
func]ioneaz` nu numai \n cazul propriei imagini, ci [i a „celorlalte bunuri
corporale sau necorporale“; a[a, spre exemplu, casa \n care locuie[te persoa-
na, cåinele sau chiar vestimenta]ia ]in de imaginea persoanei, pentru, care
aceasta poate invoca regula discre]iei.
Schema propus` de Michel Friedman (care n-a inten]ionat o discu]ie
normativ-juridic`) este oportun` [i rezist` la o analiz` de principiu, dar foarte
greu \n fapt. Autorul francez vorbe[te de prezen]a deliberat` a persoanei \n
locuri publice, cu inten]ia v`dit` de a participa la activit`]i publice; sau de a
participa/a se implica \n activit`]i publice; activit`]i deloc \ntâmpl`toare!
Ce s-ar \ntåmpla, \ns`, cu ra]ionamentul \n discu]ie, dac` persoana este
prins` \ntr-un eveniment sau asist` la un eveniment (ex. evenimentele din
decembrie 1989; Pia]a Universit`]ii; mineriadele), f`r` a fi inten]ionat/dorit
s` participe? |ntrebarea pune \n cauz` inten]ia \n raport cu prezen]a. |n
asemenea cazuri, prezen]a implic`, \n fapt, inten]ia; starea public` surcla-
seaz` statutul personal. Prezen]a la un mare eveniment public anuleaz`
posibilitatea de a se invoca \ntåmplarea, hazardul particip`rii (deliberate/ne-
deliberate) [i exclusivitatea asupra propriei imagini.
Apari]ia numelui, percep]ia vocii [i/sau a imaginii \n reportaje cu ase-
menea subiecte sunt greu de interzis; ceea ce, \ns`, poate fi contestat [i jude-
cat este comentariul, atunci cånd acesta dep`[e[te/ignor` calitatea prezen]ei.
Sau, cu rea-inten]ie, pune persoana prezent` \ntr-o situa]ie prejudiciant`.
Toate acestea de mai sus solu]ioneaz`, fie [i par]ial, atú-urile persoanei \n
ap`rarea propriei sale imagini/voci etc. \n raporturile cu presa. Exist` \ns` [i
cel`lalt aspect: - mijloacele pruden]ei ziaristului \n fa]a riscurilor (delictua-
le) relative la prezen]a persoanei, la imaginea public` sau privat` a acesteia.
S` urm`m, [i \n acest caz, considera]iile profesorului Emmanuel
Derieux. Cåteva caracteristici (specifice) trebuie re]inute \n premisa ra]iona-
mentului:
a) imaginea unei persoane, reprodus` sau difuzat` f`r` consim]`mån-
tul acesteia - dar prin care nu se aduce atingere vie]ii publice (ex. la o reu-

219
niune \ntr-un loc public etc); nu poate, \n principiu, constituie obiect al unei
ac]iuni juridice de via]` privat`;
b) acela[i argument este valabil [i \n cazul vocii persoanei;
c) imaginea (sau vocea) unei persoane, chiar dac` ziaristul a ob]inut
autoriza]ia fix`rii, nu poate fi utilizat` decåt pentru cåt a ob]inut aprobarea
(fotoreportaj, video-reportaj, audio-reportaj, [tiri etc.); autoriza]ia de repro-
ducere sau difuzare este limitativ` [i condi]ionat` de acordul \ntre cele dou`
p`r]i implicate: gazetar-persoan`;
d) „decuparea“ din contextul \n care au avut loc faptele s` nu preju-
dicieze, \n nici un fel, veridicitatea prezen]ei persoanei vizate;
e) unghiul de filmare/fotografiere, calitatea tehnic` a \nregistr`rii,
montajul etc. s` nu urm`reasc` altceva decåt a dorit [i a f`ptuit persoana
aflat` la fa]a locului;
f) apari]ia \ntr-o mul]ime de oameni, \ntr-o fotografie realizat`, \ntr-un
loc public, f`r` a fi men]ionate elemente de ordin particular, nu poate fi
considerat` atingere adus` dreptului la imagine;
g) \n sfår[it, reproduceri indirecte ale imaginii sau vocii, \n m`sur` s`
aduc` atingere atributelor personalit`]ii, inclusiv parodii sau pasti[e (imita-
rea stilului, a manierei de a scrie, de a picta ale cuiva), cånd acestea din urm`
sunt simple contrafaceri, f`r` virtu]i artistice originale131.

Detalii. Este interesant de observat cum, \n cazul dreptului la propria


imagine, se re]ine, aproape \n exclusivitate, manipularea negativ` (a imagi-
nii publice a persoanei), fie c` este vorba de fotografii, de film de televiziune
sau actualit`]i filmate, fie de voce. Prin aceste mijloace [i prin alte maniere
„combinatorii“ (montaj, colaj etc.) se urm`re[te stricarea imaginii publice a
unei persoane; \n mod deosebit, deliberat, stricarea imaginii. Dar exist` [i
simetricul stric`rii; - [i anume: „umflarea“ imaginii publice a unei persoane,
cu rezultate, \n final, la fel de deformante.
Ba, am supralicita spunånd: cu rezultate mai grave pentru ceilal]i! Cu
deosebire, atunci cånd este organizat` o adev`rat` inginerie a imaginii publi-
ce, cu beneficii deliberat urm`rite de persoana \n cauz`, \mpreun` cu grupul
pe care \l reprezint` (grup de interese, societ`]i, funda]ii, organisme civice,
partide politice etc.).
Este vorba de ceea ce am putea numi manipularea pozitiv` a imaginii
publice a persoanei; hiperbolizare interesat`, profitabil` pentru unii, intoxi-

220
cant` pentru to]i ceilal]i (experien]a totalitarismului \nl`tur` orice dubii
asupra tehnicilor [i consecin]elor imagina]ionismului).
Manipularea pozitiv` nu este neap`rat univoc`. Prin aceea[i metod` -
a hiperboliz`rii - se pot ob]ine efecte care s` afecteze grav imaginea public`
a unei persoane. Tehnica este de a spune nu de a prezenta, \n fotografii/fil-
me/desene etc., o persoan` care, \n chip evident, nu poate fi ceea ce \ncearc`
vorbele sau imaginile s` acrediteze, trezind astfel råsul/dispre]ul public.
Ce ne facem, \ns`, cånd imagineria, este impus` publicului ca adev`r
virtual/real? Ingineriile totalitare au atins absurdul, f`r` a putea fi contra-
zise/contracarate mult` vreme, prea mult` vreme. Dar numai cele totalita-
re?...
Suntem, \n asemenea cazuri, \n aria patologiei imaginii,...cånd farsa
ridicol` (uciga[` - sinuciga[`) devine mod de via]`. Ne vom aminti mereu
de replica senatorului Cherea, din „Caligula“ lui Albert Camus: „Da, s`-l
l`s`m pe Caligula s` continue. Ba chiar s`-l \ncuraj`m pe aceast` cale. S`-i
organiz`m nebunia (s.ns.). Fiindc` va veni o zi cånd se va trezi singur
dinaintea unui imperiu plin de mor]i [i de rude ale mor]ilor“132. R`måne un
semn de \ntrebare: de ce nu se re]ine \n sfera vie]ii private (imaginea public`,
\n cazul nostru), tehnicile de manipulare, intoxicare pozitive: spre exemplu,
a minciunilor politice m`gulitoare?... |n ce m`sur` o fotografie uråt` ([i
mincinoas`/minimalizatoare, prin aceasta) este o atingere adus` imaginii, \n
timp ce una frumoas` (la fel de mincinoas`/de neadev`rat`/exagerat-defor-
matoare) constituie un „omagiu sincer“)? S` fie publicitatea/promotion-ul o
tic`lo[ie bonom`? S` fie uzurparea op]ional` - prin hiperbole expresive [i
pozitive - „r`ul necesar“ al spa]iului politic/public? Probabil. Oricum, „orga-
nizarea nebuniei“, prin hiperboliz`ri pozitive ale imaginii, nu este re]inut` \n
sfera comportamentului delictual. Este [i motivul pentru care manipularea
pozitiv` nu a intrat pe rolul unei instan]e de judecat` practic niciodat`. {i
este firesc s` fie a[a, din moment ce urm`rirea penal` se declan[eaz` la
plångerea prealabil` a p`r]ii v`t`mate. Or, cum s` se plång` de pild`, un
politician c` a fost v`t`mat...frumos? „V`t`marea“ pozitiv` produce o „du-
rere“ pl`cut` persoanei hiperbolizate [i de ce ar depune o plångere prealabil`
de repunere \n situa]ia anterioar` declan[`rii ini]iativei „v`t`m`toare“?
Vedem, deci, cum nu se pune - moral [i juridic - problema v`t`m`rii
mentalului colectiv ([i nu numai), produs de minciuna mediatic` m`guli-
toare; de cacealmaua personalit`]ii.

221
Nu se pune problema unor garan]ii juridice care s` protejeze colecti-
vitatea de hiperbolele personalit`]ii, \n atåtea feluri un atac la demnitatea
(identitatea/imaginea) personajului colectiv - a personalit`]ii unei colectivi-
t`]i, a unei na]iuni, a unei profesii, sau confesiuni, a altor forme de organi-
zare colectiv`.
Publicul/publicurile trebuie s` poat` recurge la acelea[i garan]ii legale
pentru a se ap`ra de atacurile imagistice, provocate de personalit`]i prefabri-
cate, cu iluzii exponen]iale, \n dispre]ul regulilor elementare de respect [i
bun`-credin]` fa]` de cei \ntre care tr`iesc.
Respectul pentru imaginea public` a unei persoane va trebui s` impli-
ce reguli [i norme de respectare [i a imaginii publicului \mpotriva unei altfel
de provoc`ri. Simetria [i coresponden]a formelor este o constant` a compor-
tamentului uman.

8.9. Delicte de pres` contra unor simboluri


[i valori na]ionale [i universale
Reiter`m, aici, con]inutul textului de la alineatul (7) art. 30 Constitu]ia
Romåniei din 1991, la care am f`cut dese referiri, pe care \l consider`m
„sediul materiei“, \n \ncercarea de individualizare a delictelor numite de noi
„contra unor simboluri [i valori na]ionale [i universale“. Delicte, altele decåt
cele contra demnit`]ii persoanei, chiar dac` textul constitu]ional nu
epuizeaz` tipurile de delicte de pres`. Alineatul (7) permite, \n premier` la
noi, un decupaj coerent al unei anumite „familii de delicte“. Al`turånd-o
celor contra demnit`]ii (alineat 6), avem o structurare relativ temeinic` a
materiei juridice speciale privind delictele de pres`. Textul alineatului (7)
propune princpiul enumerativ \n urm`toarea formulare: „(7) Sunt interzise
de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur`
na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la sepa-
ratism teritorial sau la violan]` public`, precum [i manifest`rile obscene,
contrare bunelor moravuri“.
Textul constitu]ional, interpretat \n cheie publicistic`, stabile[te cel
pu]in patru tipuri de delicte (de pres`) „contra unor simboluri [i valori na]io-
nale [i universale“. Acestea sunt:

222
- Def`imarea ]`rii [i a na]iunii (precum [i a simbolurilor na]ionale).
- |ndemnul la r`zboi de agresiune.
- Incitarea la ur` [i discriminare na]ional`, rasial`, de clas` sau
religioas`.
- Violen]a [i obscenit`]ile publice.
Este important s` observ`m c` tipurile de delicte men]ionate sunt [i de
pres`: - pot fi f`ptuite de pres` [i \n \ntregime de pres`. „Operatori lexicale
semnificativi ne vin \n ajutor: „def`imarea“ (prin cuvinte scrise sau vorbite,
imagini fixe sau „\n mi[care“), „\ndemnul“ (scris, vorbit, filmat), „incitarea“
etc, \nl`tur` orice echivoc referitor la disponibilit`]iile presei scrise, vorbite,
televizate \n aria men]ionat`.
|n cele ce urmeaz`, vom \ncerca descrierea selectiv` a unor infrac]iuni
(delicte) care s` exemplifice clasificarea \nlesnit` de textul constitu]ional. |n
acela[i timp, nara]iunea proprie fiec`rei infrac]iuni (defini]ie, caracteristici,
elemente constitutive etc.) va urma metoda consacrat` de prezentare, la care
se adaug` specificul impus de pres`.
Mai \ntâi, \ns`, vom observa cum interdic]ia de a def`ima ]ara [i na]iu-
nea, unele \nsemne [i simboluri, este corelat` de legiuitor cu libertatea de
fidelitate. Aceast` din urm` sintagm` poate p`rea for]at` (cel pu]in stilistic),
de[i \n]elesul propriu apare destul de clar. Libertatea de fidelitate, \n sens ge-
neric, indic` un act op]ional, deliberat [i necondi]ionat: - de a vrea s` apar]ii
unei anumite ]`ri, de a avea simpl` sau dubl` cet`]enie, de a deveni rezident
\n propria-]i ]ar`, de a fi apatrid etc., etc. Libertatea de fidelitate oblig`, \n cele
din urm`, \n mod liber, s`-]i define[ti statutul pe care \l dore[ti (compatibil cu
legile na]ionale [i interna]ionale) fa]` de ]ara [i na]iunea de origine [i fa]` de
oricare altele.
|n sens constitu]ional, juridic, fidelitatea cap`t` dimensiuni concrete,
normative. Aceasta \nseamn` c`, oricare ar fi statutul libertar pentru care o
persoan` a optat, comportamentul fa]` de valorile [i simbolurile na]ionale [i
universale urmeaz` litera [i spiritul legilor \n vigoare, \n func]ie de statutul
juridic dobåndit.
Constitu]ia Romåniei subliniaz` imperativ: „Fidelitatea fa]` de ]ar` este
sacr`“ (art. 50), iar „cet`]enii au dreptul [i obliga]ia s` apere Romånia“ (art.
52). O Romånie pe care Constitu]ia din 1991, \n art. 1 alin. 3 o prezint` astfel:
„stat de drept,democratic [i social, \n care demnitatea omului, drepturile [i
libert`]iile cet`]enilor, libera dezvoltare a personalit`]ii umane, dreptatea [i

223
pluralismul politic reprezint` valori supreme [i sunt garantate“... Tot din sfera
libert`]ii de fidelitate face parte [i respectul neab`tut pentru simbolurile
na]ionale, acelea stabilite \n art. 12 al Constitu]iei ]`rii: - Drapelul tricolor,
Ziua Na]ional` (1 Decembrie), Imnul na]ional, Stema ]`rii [i Sigiliul statului.
Libertatea de fidelitate st` sub semnul liberei op]iuni, dar [i al liberei
obliga]ii de a-]i respecta op]iunea („patria aleas`“, cånd este cazul),
\mpreun` cu simbolurile [i valorile ei de ob[te. Odat` op]iunea exprimat` [i
legalizat`, libertatea de fidelitate prime[te \n]elesul de drept [i obliga]ie de
fidelitate. Constitu]ia ]`rii noastre, \n consens cu legisla]iile na]ionale [i
comunitare (europene) subliniaz` tran[ant, \n art. 16: „Nimeni nu este mai
presus de lege“, libertatea [i legalitatea fiind \ntr-o stråns` rela]ie de comple-
mentaritate.
Codul Penal Romån (Partea special`, Titlul V, „Infrac]iuni contra au-
torit`]ii“) define[te infrac]iunile referitoare la \nsemne/simboluri na]ionale
[i la def`imarea ]`rii sau a na]iunii \n art. 236 („Ofens` adus` unor \nsem-
ne“) [i art. 236 („Def`imarea ]`rii sau a na]iunii“). S` re]inem cåteva
caracteristici [i elemente constitutive specifice.

OFENSA ADUS~ UNOR |NSEMNE. Articolul 236 din legea penal`


formuleaz` astfel acest tip de infrac]iune: „Orice manifestare prin care se
exprim` dispre] pentru \nsemnele Romåniei se pedepse[te cu \nchisoare de
la 6 luni la 3 ani. Manifestarea prin care se exprim` dispre] pentru emble-
mele sau semnele de care se folosesc autorit`]ile se pedepse[te cu \nchisoare
de la 3 luni la un an sau cu amend`“.
Textul legii impune cåteva delimit`ri. S` observ`m, mai \ntåi, c` art.
236 se refer` la dou` situa]ii: - „\nsemnele Romåniei“, [i „emblemele sau
semnele de care se folosesc autorit`]ile“.
|n prima situa]ie, sensul/con]inutul sintagmei („\nsemnele Romåniei“)
este u[or de stabilit, constatånd sinonimia dintre „\nsemnele na]ionale“ [i
„simboluri na]ionale“ (art. 12 Constitu]ia Romåniei). |n a doua situa]ie, le-
giuitorul vorbe[te de „emblemele [i semnele“ utilizate de autorit`]i; \n acest
caz, nu se are \n vedere Drapelul ]`rii, Ziua na]ional`, Imnul na]ional, Stema
]`rii, Sigiliul statului. Chiar legea penal`, printr-o \ncadrare punitiv` diferit`,
\nl`tur` \ncercarea de similarizare dintre con]inuturile celor dou` paragrafe
ale art. 236. Preciz`rile insistente relative la aspecte „ritualice“ diferite sunt,
totu[i, oportune. S` observ`m c` autorit`]ile utilizeaz` [i „simboluri na]io-

224
nale“ (ex: drapelul, stema ]`rii), iar utilizarea la un astfel de nivel nu
schimb` valoarea lor simbolic` [i nici \ncadrarea juridic`. Alineatul \ntåi al
art. 236 se aplic` [i atunci cånd \nsemnele na]ionale sunt utilizate [i de
autorit`]i, nu numai de personalit`]ile [i organismele reprezentative ale ]`rii.
Diferen]a \n substan]` [i punitiv` este determinat` nu de clasificarea
(ierarhic`/administrativ`) ci de reprezentativitatea \nsemnelor/emblemelor
sau semnelor atacate.
|n context, trebuie s` ]inem seama de diferen]ele semantice [i de repre-
zentativitate, dintre „simboluri na]ionale“, „embleme [i semne“, pentru a
situa corect - moral [i juridic - faptele comise. A spune, spre exemplu c`
utilizarea tricolorului de c`tre o autoritate local`, \n compara]ie cu o perso-
nalitate sau un organism na]ional exponen]ial, ar putea \nsemna altceva ([i
mai pu]in), pentru sacralitatea [i protec]ia prin lege a drapelului ]`rii, ]ine de
o sofistic` pe cåt de subtil` pe atåt de inutil`.
|n cazul determinat al presei, pot fi re]inute fapte publicistice care, \n
mod v`dit, ostentativ, atac` simbolurile na]ionale sau emblemele [i semnele
utilizate de autorit`]i. Este vorba de texte, cuvinte, imagini difuzate/transmi-
se public, cu inten]ia v`dit` de a produce efecte negative - de a exprima
dispre] fa]` de realit`]i simbolice impuse de lege [i de uzan]ele publice.
(S` mai not`m p`rerea speciali[tilor care consider` c` art. 236 nu se
refer` [i la emblemele sau semnele proprii asocia]iilor [tin]ifice, artistice,
sportive)133.
Latura subiectiv` a delictului de pres` contra \nsemnelor, emblemelor
[i semnelor se realizeaz` sub forma inten]iei directe [i numai dac` textul sau
emisiunea a fost adus` la cuno[tin]a public` prin difuzare, transmitere sau
orice alt mijloc de comunicare public`.
Subiectul activ - orice ziarist profesionist, cu contract de munc` stabil,
ziaristul colaborator permanent sau ocazional, orice persoan` care solicit`
spa]iu de publicare sau difuzare [i \[i face publice opiniile (delictuale),
persoana care acord` interviuri [i profit` de acest fapt pentru a comite
infrac]iunea de ofens` men]ionat`. Subiectul pasiv principal: - statutul.
Ac]iunea de urm`rire penal` se declan[eaz` din oficiu.

DEF~IMAREA }~RII SAU A NA}IUNII. Legiuitorul penal stabi-


le[te: „Manifest`rile publice s`vår[ite cu inten]ia de a def`ima ]ara sau na]i-
unea romån` se pedepsesc cu \nchisoare de la 6 luni la 3 ani“ (art. 2361).

225
Sugestia de fond, sus]inut` de textul legii, prive[te similitudinea, \n acest
caz, dintre „]ar`“ [i „na]iune“. Legea nu face o diferen]iere de periculozitate,
cånd este vorba de „def`imarea ]`rii“ sau, „def`imarea na]iunii“. |n acela[i
timp, sunt necesare preciz`ri de nediscriminare \ntre „na]iunea romån`“ [i
„cet`]enia romån`“. Textul constitu]iei \n vigoare este real democratic -
nediscriminant [i nedefavorizant - indiferent de apartenen]a etnic` a cet`]e-
nilor Romåniei.
Legiuitorul, \n sensul [i menirea standardelor moderne, impune simi-
litudini [i garan]ii libertare general-umane. Aten]ia acordat` dominantei [i
specificit`]ii etno-na]ionale ]ine seam` de urgen]ele pe care rezolvarea, \n
fond [i \n esen]`, a problemei le impun \n lumea modern`, cu deosebire \n
Europa central` [i de est. Calitativ - \n con]inutul [i exercitarea drepturilor
na]ionale [i cet`]ene[ti - legea noastr` fundamental` afirm` [i ap`r` „unita-
tea poporului [i egalitatea dintre cet`]eni“ (art. 4): „(2) Romånia este patria
comun` [i indivizibil` a tuturor cet`]enilor s`i“ [i garanteaz` „dreptul la
identitate“.
Constitu]ia Romåniei rezolv` esen]a drepturilor [i libert`]ilor funda-
mentale printr-o real` complementaritate dintre libertate - na]ionalitate -
specificitate - etnicitate - identitate - libertate. Solu]ie cu atåt mai oportun`
cu cåt \n aceast` arie a complementarit`]ilor se origineaz` o serie de reac]ii
sau „hiperboliz`ri“ negative, polemici, diversiuni, conflicte etc. |n contextul
mai larg, european, al evolu]iilor doctrinare [i institu]ionale, specificit`]ile,
„na]ionalismele“, diferen]ierile (\n raport cu baza) dau ocazia unor interpre-
t`ri \ngrijorate, \n discordan]` cu evolu]iile integratoare. Constitu]ia romå-
neasc` [i noile acte normative ]in seam` de principiul sincroniz`rii continen-
tale [i-l promoveaz` \n act [i \n fapt.
Elementele constitutive ale infrac]iunii de def`imare a ]`rii sau a
na]iunii:
- Obiectul juridic special este definit de rela]iile sociale, descrise de
lege, referitoare la prestigiu, autoritatea [i securitatea moral`, spiritual` [i
identitar` a ]`rii sau na]iunii. Elementul material (latura obiectiv`) este
configurat, \n chip evident, concret, de ac]iuni def`im`toare indubitabile:
r`spåndirea de [tiri false, voit [i v`dit mincinoase, batjocoritoare, minima-
lizante; lansarea de zvonuri alarmante, supralicitarea unor fapte, situa]ii ca-
trastrofice; denaturarea unor ini]iative sau momente de impas politic, de
guvernare - cu scopul de a crea haos, insecuritate, isterie colectiv`, senti-

226
mentul incapacit`]ii de solu]ionare a unor obiective socio-economice de
interes na]ional; sentimentul incapacit`]ii de guvernare al na]iunii respecti-
ve. Toate acestea cu inten]ia vinovat` de a induce convingerea unei situ-
a]ii/atmosfere de pericol pentru ]ar`/na]iune.
|n cazul delictului de pres` de acest tip, apare ca necesar` precizarea
specific` a manipul`rii informa]ionale catastrofice, atåt \n plan social, cåt [i
mental; \n r`zboiul psihologic, informa]ia/comunicarea sunt instrumenta-
lizate agresiv, cu prec`dere prin intermediul mass-media.
Elementul subiectiv (latura subiectiv`): - infrac]iunea se s`vår[e[te cu
inten]ie (direct`/indirect`); \n cazul delictului de pres`, jurispruden]a ar
trebui s` re]in` numai inten]ia direct` (vinovat`).
Subiectul activ: - redactorul sau persoanele asimilate acestuia; (vezi
insulta, calomnia), subiectul pasiv: - ]ara sau na]iunea.
Ac]iunea penal` se declan[eaz` din oficiu.

|NDEMNUL LA R~ZBOI DE AGRESIUNE. Este vorba de „propa-


ganda pentru r`zboi“, a[a cum este definit` de art. 356 C.P., propaganda
promovat` „\n favoarea dezl`n]uirii unui r`zboi“. Textul este formulat
astfel: „Propaganda pentru r`zboi, r`spåndirea de [tiri tenden]ioase, de na-
tur` s` serveasc` a]å]`rii la r`zboi sau orice alte manifest`ri \n favoarea
dezl`n]uirii unui r`zboi, s`vår[ite prin grai, scris, radio, televiziune, cinema-
tograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu \nchisoare de la 5 la
15 ani [i interzicerea unor drepturi“.
Dac` \n privin]a obictului juridic (rela]iile sociale specifice) sau a ele-
mentului subiectiv (numai inten]ia direct` [i indirect`) aspectele sunt simi-
lare cu ale infrac]iunilor/delictelor din aceast` categorie, latura obiectiv`
impune unele preciz`ri de detaliu. {i anume: men]iunea legiuitorului rela-
tiv` la modalit`]ile de s`vår[ire - „prin grai, scris, radio, televiziune, cine-
matograf sau prin alte asemenea mijloace“ - cere o l`murire \n termeni.
„Prin grai“, spre exemplu, trimite la discursul public; \n fapt, la o interven-
]ie public`, inten]ionat`, nemijlocit`. Un discurs „de acela[i tip poate lua
forma scris` (text de pres` - ziare, reviste), dar poate fi \nregistrat [i difuzat
radiofonic, poate fi \nregistrat [i difuzat (imagine-cuvinte) prin intermediul
televiziunii, al pelicului cinematografice (film documentar, actualit`]i
filmate [i chiar film artistic). Important de re]inut: - cånd delictul se s`vår-
[e[te de pres` (radio/tv/ziar), nu are relevan]` forma (comentariu, reportaj,

227
interviu, film artistic), ci con]inutul [i destina]ia acestora: dac` astfel se
\nf`ptuie[te a]å]area la r`zboi sau se produc „manifest`ri \n favoarea
dezl`n]uirii unui r`zboi“.
Textul art. 356 con]ine [i precizarea „sau prin alte asemenea mijloace“
(altele decåt prin grai, scris, radio, tv, cinematograf). Pentru specificul co-
munic`rii de mas`, precizarea poate fi [i trebuie descifrat` \n con]inutul [i
formele caracteristice mass-media. Pentru a r`måne \n aria delictului de
pres`, „alte asemenea mijloace“ \nseamn` alte mass-media.
Ne gåndim la carte, afi[, desene, sculpturi, care, prin rostul [i desti-
na]ia lor, sunt publice [i au impact public premeditat.
Latura subiectiv` - infrac]iunea (\n general) se s`vår[e[te cu inten]ie
(direct` sau indirect`); tentativa se pedepse[te. |n cazul delictului de pres` -
r`månem la p`rerea c` determinant` trebuie s` fie numai inten]ia direct`;
tentativa nu se pedepse[te (se sanc]ioneaz` numai ceea ce se public`).

INCITAREA LA UR~ {I DISCRIMINARE. Constitu]ia Romåniei [i


legisla]ia \n vigoare adopt` un stil interdictiv, cånd este vorba de comporta-
mentul socio-juridic [i moral al persoanelor sau grupurilor care promoveaz`
ura [i discriminarea etnic`, clasial`, confesional`. Interdic]ia fa]` de ac]iu-
nea exclusivist`, [ovin`, xenofob`, antisemit` nu poate fi considerat` sau
interpretat`, \n nici o \mprejurare, ca limitare sau atingere adus` libert`]ii [i
liberei exprim`ri a opinilor, gåndurilor, viziunilor... Asemenea ac]iune tre-
buie oprit`!
Interzicerea expres` a unor fapte ce aduc grave atingeri bunei con-
vie]uiri sociale, respectului fa]` de valorile na]ionale, profesionale, de grup,
sau universale define[te calitatea unei civiliza]ii [i perspectivele ei reale,
\ntr-o lume pluralist`, complementar`. Tipurile de infrac]iuni clasificate \n
categoria sugerat` de titlul subcapitolului de fa]` sunt: - propaganda na]io-
nalist-[ovin` (art. 317, C.P.); - \mpiedicarea libert`]ii cultelor (art. 318,
C.P.); - propaganda \n favoarea statului totalitar (art. 166, C.P.) [i o crim`
abominabil` ce a marcat, \n mod tragic, con[tiin]a colectiv` a secolului nos-
tru - genocidul (art. 357, C.P.) [i care, ast`zi, cunoa[te noi forme de evolu-
]ii, doctrinare [i de fapt, insidioase: de la contestarea holocaustului pån` la
purificarea etnic` sau pustiirea economic` [i informa]ional`. Este [i motivul
pentru care vom acorda infrac]iunii de genocid o aten]ie aparte, \n cele ce
urmeaz`.

228
GENOCIDUL134. S` convenim, mai \ntåi, c` presa este, la ora actual`,
mijlocul cel mai eficace de sesizare, blamare [i, prin efect, de contracarare
a crimelor contra p`cii [i omenirii, categorie din care face parte [i crima de
genocid. Cum tot atåt de adev`rat este c`, \n unele locuri [i \n unele situa]ii,
presa, mass-media \n general, particip` adesea - direct sau indirect, con[tient
sau din ignoran]`/superficialitate/u[ur`tate - la promovarea teoretic` [i con-
semnarea faptic` (chiar apologetic`!) a genocidului (rasial, cultural, moral).
Presa poate contribui, \n acela[i timp moral-spiritual [i normativ, la
promovarea ac]iunii politice [i sociale, individuale [i colective, umaniste, la
afirmarea deschis` a con[tiin]ei profunde de toleran]` [i respect reciproc,
singura viabil`, legitimant`, \n lumea de azi.
Atitudinea moral` [i juridic` tran[ant` \mpotriva [ovinismului, xeno-
fobiei, antisemitismului, atitudinea manifest` \mpotriva riscurilor tragice
care pot decurge din instrumentalizarea ideilor [i programelor extremiste -
constituie componente decisive (imperative!) ale convie]uirii, cum [i ale
continuit`]ii \n istoria [i lumea contemporan`.
Legiuitorul nostru define[te, pe bun` dreptate, dintr-o perspectiv`
dramatic`, infrac]iunea de genocid, plasånd-o \ntre infrac]iunile contra p`cii
[i omenirii. Art. 357, C.P. stabile[te:

„S`vår[irea \n scopul de a distruge \n \ntregime sau \n parte o


colectivitate sau un grup na]ional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia
din urm`toarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivit`]ilor sau grupului;
b) v`t`marea grav` a integrit`]ii fizice sau mintale a membrilor colec-
tivit`]ii sau grupului;
c) supunerea colectivit`]ii sau grupului la condi]ii de existen]` sau tra-
tament de natur` s` duc` la distrugerea fizic`;
d) luarea de m`suri tinzånd la \mpiedicarea na[terilor \n sånul colecti-
vit`]ii sau grupului;
e) transferarea for]at` a copiilor apar]inånd unei colectivit`]i sau unui
grup, \n alt` colectivitate sau \n alt grup;
se pedepse[te cu deten]iunea pe via]` sau cu \nchisoarea de la 15 la 25
de ani [i interzicerea unor drepturi.
Dac` fapta este s`vår[it` \n timp de r`zboi, pedeapsa este deten]iunea
pe via]`. |n]elegerea \n vederea s`vår[irii infrac]iunii de genocid se

229
pedepse[te cu \nchisoare de la 5 la 20 de ani [i interzicerea unor
drepturi“.

Cåteva preciz`ri la text sunt necesare. |n primul rånd, structura [i deta-


liile art. 357 sunt deduse din faptele tragice ale carnagiului [i holocaustului
petrecute \n cel de-al doilea r`zboi mondial. Tocmai a[a fiind, textul poart`
pecetea (emo]ional` [i conceptual`) a momentelor din imediata apropiere a
evenimentelor [i mai pu]in a evolu]iilor pe alocuri stupefiante (ex. Garaudy)
din perioadele urm`toare ([i asupra c`rora vom reveni ceva mai \ncolo). |n al
doilea rånd, textul penal la care ne referim stabile[te dou` atitudini fundamen-
tale \n producerea infrac]iunii de genocid: - „s`vår[irea“ [i „\n]elegerea \n ve-
derea s`vår[irii“, cu regim punitiv diferit, dar de aceea[i esen]` criminal`. |n
al treilea rånd, textul legii penale stabile[te ca subiect pasiv un grup; [i, foarte
important, nu un grup oarecare, ci unul care are ca principal` caracteristic`
monolitismul („na]ional“, „religios“, „rasial“, „etnic“ [i, constitu]ional vor-
bind, am putea ad`uga: „profesional“, „clasial“, [.a.). |ntrebarea este: - Mai
noile „crea]ii“ atroce, de tipul „purificarea etnic`“, „str`mutarea de popula]ii“,
„sp`larea creierelor“ sunt fapte de genocid sau simple „fapte de r`zboi“ (crime
de r`zboi), ori, cine [tie, doar „arme politice“? |n al patrulea rånd, art. 357
con]ine unele detalii necesare \n calificarea faptelor de genocid; \n sensul c`,
pentru s`vår[irea unei astfel de infrac]iuni, inten]ia de a distruge „\n \ntregime
sau \n parte o colectivitate“ constituie elementul calificat decisiv. Persoa-
na/persoanele \n pericol trebuie s` fac` parte dintr-un asemenea grup, [i numai
\ntrucåt sunt \ntr-un asemenea grup - supus amenin]`rii sau ac]iunilor mortale,
din simplul motiv c` exist` [i nu c` au f`cut ceva anume - ne afl`m \n fa]a in-
frac]iunii de genocid. O ceart`, o \nc`ierare dintre persoane sau grupuri (con-
fesionale, etnice, rasiale), pentru a tran[a un drept sau un bun mobil/imobil,
constituie o infrac]iune de drept comun [i nu mai mult. |n al cincilea rånd,
textul legii nu precizeaz` datele f`ptuitorului (persoan` particular`, neanga-
jat`, sau membru/membri ai unui grup etnic, rasial, confesional). Interpretarea
stricto sensu a art. 357 (ca [i datele istorice contextuale) trimite mai degrab`
la „persoane organizate“ (politic, etnic, confesional, rasial chiar clasial).
Ar fi o interpretare nesatisf`c`toare, chiar dac`, \n realitate, cele mai
multe ac]iuni de genocid au avut [i au un „caracter organizat“. Subiec-
tul/subiec]ii activi ai genocidului pot fi „persoane organizate“ sau simple
persoane fizice, cu asemenea inten]ii criminale.

230
Relevarea [i amendarea unor detalii referitoare la infrac]iunea de
genocid argumenteaz` asupra caracterului deschis - evolutiv - al gåndirii [i
ini]iativei legislative \n domeniu. Aceasta cu atåt mai mult cu cåt genocidul
- ca gåndire [i fapt - angajeaz`, adesea, aprige dispute de ordin ideologic,
moral, etno-na]ional.
S` urm`rim cåteva opinii ce continu` s` nedumereasc` atåt [tiin]a, cåt
[i con[tiin]a dramaticului secol gata s` se \ncheie.
- Stupefiat [i agresiv, Roger Garandy135 \[i propune s` se mire [i s` nu
accepte m`surile asiguratorii, de ordin juridic [i moral, cerute imperativ de
incredibila, pustiitoarea tragedie a holocaustului. R.G. nu vrea s` \n]eleag`
[i s` accepte (nici „legic“, nici logic, nici ideologic!) ini]iativa legislativ`
francez`, de a incrimina nu numai faptele atroce ale holocaustului, ci [i
ac]iunile de contestare a teribilei crime \mpotriva umanit`]ii; \[i propune s`
nu \n]eleag` [i s` nu accepte crima de a contesta existen]a holocaustului -
dovedit` cu milioane de mor]i, pe motivul apartenen]ei la o anumit` ras`,
sau din motive de „inferioritate rasial`“ - de[i este elementar s` se observe
c` astfel de contesta]ii decurg din disimularea atitudinii rasiste, exclusiviste,
xenofobe, reg`sit` [i azi \n opere ale spiritului, dar [i \n cele sociale, morale,
politice. Ar trebui spus, cu deosebire azi, cånd spa]iul libert`]ii apare, din ce
\n ce mai mult, afectat de un soi de revan[` de tip xenofob, rasist, antisemit.
R. Garaudy nu putea s` nu sesizeze eviden]a [i, tocmai de aceea,
ra]ionamentele sale se plaseaz`, deliberat sau nu, \n zona delictului de con-
[tiin]`, surprinz`tor [i de neacceptat la un cunoscut om de spirit, este
adev`rat, experimentalist [i fugos.
Nedumerirea, \n cazul reflec]iilor de tip Garaudy, este sporit` de
realitatea [i oportunitatea reglement`rilor juridice - de la Nürnberg pån` \n
zilele noastre - relative la atrocit`]ile \n mas`, rasiale sau clasiale, comise
atåt de grupuri „ideologice“ sau de alt` natur`, cât [i de state fasciste, totali-
tare etc.
Statutul Tribunalului de la Nürnberg nu [i-a pierdut actualitatea; dim-
potriv`. Cu deosebire, art. 6 care define[te cele trei tipuri de crime136 re]inute
\mpotriva fascismului de esen]` na]ional-socialist`, [i anume: 6. a. Crimele
\mpotriva p`cii, definite astfel - „Direc]ia, preg`tirea, declan[area sau con-
tinuarea unui r`zboi de agresiune sau al unui r`zboi de violare a tratatelor,
asigur`rilor sau acordurilor interna]ionale, participarea la un plan concret
sau la un complot pentru s`vår[irea actelor de mai sus“. 6. b. Crimele de

231
r`zboi: „Viol`ri ale legii [i cutumelor r`zboiului. Aceste viol`ri con]in, f`r`
s` se limiteze la ele, asasinarea, maltratarea sau deportarea pentru munc`
for]at` sau \n orice alt scop ale popula]iilor civile din teritoriile ocupate, asa-
sinarea sau maltratarea prizonierilor de r`zboi sau ale persoanelor pe mare,
executarea ostaticilor, jefuirea bunurilor publice, sau private, distrugerea
f`r` motiv a satelor [i ora[elor sau devastarea nejustificat` de exigen]e
militare“. 6. c. Crimele \mpotriva umanit`]ii: „asasinarea, exterminarea, re-
ducerea la starea de sclavie, deportarea [i orice act inuman (s.ns.) comis
\mpotriva popula]iilor civile, \nainte [i dup` r`zboi, sau chiar persecu]iile
din motive politice, rasiale sau religioase (s.ns.), cånd aceste acte sau perse-
cu]ii, fie c` au constituit sau nu o violare a dreptului intern al ]`rii (s.ns.) \n
care au fost s`vår[ite, au fost comise drept urmare a oric`rei crime intrånd
\n competen]a Tribunalului sau \n leg`tur` cu aceast` crim`“.
Observa]ia de fond la Statutul Tribunalului de la Nürnberg se referea
la adresa limitat` a prevederilor citate mai sus: - Statutul se referea numai la
cel de-al doilea r`zboi mondial. Observa]ia ni se pare for]at limitativ`, chiar
dac` documentul de la Nürnberg se refer` strict la al doilea r`zboi mondial,
referire, implicit sau explicit, cuprins` \n documentul \nsu[i. Am spus totu[i,
„for]at limitativ`“, pentru c` principiile, premisele, libertare [i moral-juridi-
ce a[ezate la baza statului fac parte din patrimoniul spiritual [i moral al uma-
nit`]ii. Instrumentalizarea normativ` a dat caracter aplicativ unei filosofii de
via]`, c`reia epoca modern` i-a stabilit un cadru universal acceptat: (Decla-
ra]ia de Independen]`, Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului, Magna
Charta Libertatum, Documentele Congresului de la Viena din 1815, Tratatul
de la Trianon, Declara]ia Balfour, Liga Na]iunilor etc).
Continuitatea Statutului Tribunalului de la Nürnberg - \n special loca-
lizarea [i adaptarea prevederilor acestuia - a fost [i este asigurat` de regle-
ment`rile specifice, na]ionale [i interna]ionale. Se realizeaz`, astfel, genera-
lizarea unor reguli [i norme aplicabile atåt \n timp de r`zboi, cåt [i pe timp
de pace, peste tot acolo unde crimele \mpotriva p`cii [i umanit`]ii sunt
constatate [i unde trebuie contracarate prin m`suri punitive exemplare.
Codul Penal al Canadei, revizuit \n 1987, stabile[te c` „infrac]iunile de
crim` \mpotriva umanit`]ii“ sunt [i: „tentativa, complotul, complicitatea du-
p` s`vår[irea faptei, sfatul, ajutorul sau \ncurajarea \n privin]a acestui
fapt“137. Iar noul Cod Penal francez, din iulie 1992, define[te astfel crima
\mpotriva umanit`]ii: „Deportarea, reducerea la starea de sclavie sau prac-

232
tica masiv` a execu]iilor sumare, r`pirea de persoane, urmat` de dispari]ia
lor, tortura sau actele inumane inspirate de motive politice, filozofice,
rasiale sau religioase, [i organizate ca execu]ie a unui plan concertat \mpo-
triva unui grup al popula]iei civile“.
Ca una din crimele specifice \n cadrul categoriei „crime \mpotriva
umanit`]ii“, genocidul a cunoscut, la råndu-i, nuan]`ri [i adapt`ri de ordin
general (interna]ional) [i na]ional. Conven]ia Na]iunilor Unite, din 9 decem-
brie 1948, completeaz` punctul 6. c. al Statutului Tribunalului de la Nürn-
berg astfel: „Genocidul se refer` la oricare din actele cuprinse mai jos,
comise \n scopul de a distruge \n \ntregime sau \n parte un grup na]ional,
etnic, rasial sau religios precum: a) uciderea membrilor unui grup; b) atin-
gerea grav` a integrit`]ii fizice sau mintale a membrilor grupului; c) supu-
nerea inten]ionat` a grupului la condi]ii de existen]` care antreneaz` distru-
gerea fizic` total` sau par]ial`; d) m`suri vizånd \mpiedicarea na[terilor \n
sånul grupului; e) transferul for]at al copiilor de la un grup la altul“. |n
contextul comportamentelor criminale de tip fascist [i nu numai, Codul
Penal Francez amintit mai sus define[te genocidul \ntr-un context [i mai
larg; criteriilor etnic, rasial sau religios legea francez` adaug` „orice alt
criteriu arbitrar“, apropind conceptul juridic de conceptul filosofic de
genocid: „...Se socote[te crim` \mpotriva umanit`]ii cånd cineva ucide pe
cel`lalt numai pentru simplu fapt c` s-a n`scut“ (André Frossard).
S` remarc`m \n]elesul convergent - moral, filosofic [i juridic - al pro-
babil celei mai cumplite crime \mpotriva vie]ii omului (genocidul) [i s`
re]inem aten]ia avizat` a legiuitorului nostru care preia paragraful definitoriu
propus de Na]iunile Unite, ca [i acel „plan concertat“ re]inut de Codul Penal
Francez, [i care \n art. 357, Cod Penal Romån, cap`t` formularea: „|n]ele-
gerea \n vederea s`vår[irii infrac]iunii de genocid“... Am spune chiar c` le-
gea penal` romån` este „mai complet`“, \n sensul c` se pedepse[te nu numai
„fapta s`vår[it` ca urmare a execut`rii unui plan concertat“, ci [i „\n]elege-
rea \n vederea s`vår[irii“; inten]ia criminal`, chiar dac` nu a fost urmat` de
ac]iunea sau tentativa de a s`vår[i, se pedepse[te.
Legisla]ia [i jurispruden]a romåneasc` re]in ca elemente caracteristice
ale infrac]iunii de genocid: obiectul juridic special: rela]iile sociale relative la
ap`rarea, promovarea [i garantarea p`cii, integrit`]ii [i specificit`]ii/identit`]ii
unui grup na]ional, etnic, religios, rasial, cultural; - elementul material: s`vår-
[irea faptelor incriminate expres de lege (vezi art. 357); - elementul subiectiv:

233
numai inten]ia direct`! (Iat` o surpriz` legislativ` care limiteaz` drastic califi-
carea unor fapte grave, spre exemplu: opinii, campanii, ac]iuni concertate de
pres`; presiuni [i atacuri informa]ionale, cu extraordinar` putere de dislocare
psihic`, moral`, identitar` a unor grupuri na]ionale, etnice, rasiale - atacuri [i
ac]iuni la fel de distrug`toare ca ale armelor de nimicire \n mas` sau ale
experimentelor medicale. Efectele psiho-informa]iei [i ale altor tehnici de
dislocare [i/sau lichidare identitar` vor fi re]inute, sper`m, \n ini]iativele legis-
lative viitoare); - subiectul activ: orice persoan`; \n cazul presei, redactorul [i
persoanele asimilate acestuia; subiectul pasiv: grupul etnic, rasial, confesional.
Ac]iunea penal` se declan[eaz` din oficiu.

VIOLEN}A {I OBSCENIT~}ILE PUBLICE. Acest al patrulea tip


de delicte de pres`, dedus din textul constitu]ional, propune aten]iei, \n
special, dou` categorii de manifest`ri publice, cu o mare frecven]` \n zilele
noastre [i cu un puternic impact negativ: \ndemnul la violen]` public`
(„tulburarea lini[tii publice“) [i - manifest`rile obscene, contrare bunelor
moravuri („ultrajul contra bunelor moravuri“). |ntr-o interpretare restrictiv`
- \n sens imediat - textul constitu]ional pare a se referi/a trimite la anumite
atingeri aduse rela]iilor de convie]uire social` [i, \n context, la art. 321,
Codul Penal romån. |ntr-adev`r, titlul art. 321 este „Ultrajul contra bunelor
moravuri [i tulburarea lini[tii publice“, la care am putea ad`uga, \n special
\n cazul presei, art. 325, C.P. „R`spåndirea de materiale obscene“.
Detaliile s-ar putea opri aici, dac` textul constitu]ional n-ar vorbi de
„violen]a public`“ [i dac` n-ar a[eza-o \ntr-un crescendo (enumerativ) de
gravitate [i, astfel, „violen]` public`“ s` \nsemne mult mai mult [i altceva
decåt „tulburarea lini[tii publice“. Art. 30, al (7), din Constitu]ia Romåniei
stipuleaz`: „...\ndemnul la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de
clas` sau religioas`, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violen]` public`, precum [i manifest`rile obscene, contrare bunelor mo-
ravuri“ (s.ns.). Dac` n-ar fi prea pre]ios apelul la o posibil` maieutic` a
adev`rului textual [i contextual propus de legiuitorul nostru, am putea
identifica cel pu]in patru nivele de situare juridic` [i social moral` a faptelor:
- primul: \ndemnul la r`zboi de agresiune; - al doilea: \ndemnul la ur` na]io-
nal`, rasial`, de clas` sau religioas`; - al treilea: incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violen]` public`; - \n sfår[it al patrulea: manifes-
t`rile obscene, contrare bunelor moravuri.

234
Diagrama descresc`toare n`scut` din textul art. 30 ne ajut` s` \n]ele-
gem ordinea de gravitate stabilit` de puterea legislativ` suprem` [i, cu
deosebire, diferen]a incriminatorie care ar trebui s` existe \ntre al treilea [i
al patrulea nivel. Precizarea este necesar` fie [i numai pentru a observa trata-
mentul similitudinar din art. 321, C.P., cu o singur` nuan]are: - pedeapsa, \n
cazul \n care ultrajul contra bunelor moravuri a tulburat grav lini[tea
public`, se m`re[te \n minim`/maxim`.
Textul legii penale este formulat astfel: „Art. 321 - Fapta persoanei
care, \n public, s`vår[e[te acte sau gesturi, profereaz` cuvinte ori expresii,
sau se ded` la orice alte manifest`ri prin care se aduce atingere bunelor
moravuri sau se produce scandal public, se pedepse[te cu \nchisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amend`.
Dac` prin fapta prev`zut` \n alin. 1 s-a tulburat grav lini[tea public`,
pedeapsa este \nchisoarea de la 6 luni la 5 ani“.
{i, \nainte de a relua sensurile [i calificarea faptelor din textul repro-
dus mai sus, s` preciz`m, succint, elementele/con]inutul infrac]iunii re]inut`
de art. 321. A[a cum ne-a obi[nuit doctrina [i practica judiciar`, vom preci-
za: - Obiectul juridic special: rela]iile sociale, stipulate [i garantate de legi [i
uzan]ele impuse de raporturile interumane, referitoare la convie]uirea socia-
l`, la respectarea bunelor moravuri [i lini[tii publice. - Elementul material
(latura obiectiv`): s`vår[irea \n public a uneia din faptele precizate \n dispo-
zi]ia art. 321 (acte sau gesturi, cuvinte ori expresii, orice alte manifest`ri
contra bunelor moravuri sau care produc scandal public...), fapte care pun,
\n chip evident, \n pericol convie]uirea social` normal`, fireasc`. - Ele-
mentul subiectiv: inten]ia, sub cele dou` forme - direct` [i indirect` (cu pre-
cizarea [i \n cazul acestei infrac]iuni c`, \n cazul presei, ar trebui s` se re]in`
numai inten]ia direct`). - Subiectul activ: orice persoan`; \n cazul presei,
redactorul [i persoanele asimilate acestuia. - Subiectul pasiv: statul; subiec-
tul pasiv adiacent: persoanele ultragiate \n mod direct, nemijlocit.
Revenim la textul legii penale: opiniile favorizate/provocate de aria
factologic` acoperit` de art. 321 sunt, \n continuare, sugestive [i \nc` departe
de finalizare.
Sesiz`m cu u[urin]` trei tipuri de efecte ale faptelor incriminate. Un
prim tip de fapte produce atingere bunelor moravuri; al doilea tip de fapte
produce scandal public; al treilea tip de fapte tulbur` grav lini[tea public`...
Vom conveni c` \ntre „atingere“ - „scandal public“ - „lini[te public`“ ar

235
putea exista, fie [i formal, anumite puncte de convergen]`, dar, pe fond,
diferen]ele sunt atåt de sens, cåt [i de substan]`. Or, tocmai substan]a nu pare
a fi avut` \n vedere de textul legii, din moment ce diferen]ierea se \ntemeiaz`
pe amploarea [i impactul faptelor ultragiante.
Criteriul, chiar dac` pån` la un anumit punct, oportun, nu este [i sufi-
cient, inclusiv pentru exigen]ele pe care textul \nsu[i le ridic`. A[a, de pild`,
ar fi greu de stabilit con]inutul juridic exact al expresiilor „scandal public“
[i „tulburarea lini[tii publice“; lucrurile se complic` \n momentul \n care le
al`tur`m [i expresia constitu]ional` „violen]` public`“. Oricum, „scandal
public“ \nseamn` mai pu]in decåt „tulburarea lini[tii publice“ [i, fire[te
ambele mai pu]in [i, am spune, altceva decåt „violen]` public`“. Iar acest
„mai pu]in/mai mult“ nu poate fi l`murit prin recursul la diferen]ierile de
amplitudine remarcate \n contextul legii penale.
Dac` textul vizat ar fi recurs la principiul enumerativ/limitativ al fap-
telor ultragiante am fi dedus, obligatoriu, c` \ntre „bunele moravuri“ [i
„lini[tea public`“ exist` o rela]ie de cauzalitate circumscris` precis: anumite
fapte cu anumite efecte; numai acele fapte (ilicite) cu acele efecte (condam-
nabile)! Am fi acceptat, ergo propter hoc, dispozi]ia legii.
Numai c` atåt textul legii, cåt [i realitatea semnaleaz` diferen]e ce nu
pot fi ignorate. Legea zice: „orice alte manifest`ri care...“. A[adar, nu
„manifest`ri asem`n`toare/de aceea[i natur`“ care ar fi \ntregit [i precizat
latura obiectiv` a infrac]iunii.
Pot avea loc manifest`ri ultragiante altele decåt cele enumerate de art.
321 [i, mai ales, cu totul diferite (din alt` sfer` decåt cele relevante din punct
de vedere moral; al „bunelor moravuri“).
Care ar putea fi acelea altele?... Realitatea, \n special din perioada
post-decembrist`, de la noi, ni le ofer` \n exces. Cazul tipic, \n context, pare
a fi „Mineriada din septembrie 1991“, \n urma c`reia primul ministru al mo-
mentului [i-a „depus mandatul“. Presa vremii s-a gr`bit s` consemneze di-
vergen]a de opinii relative la natura ac]iunii minere[ti: „lovitur` de stat“,
„subminarea ordinii de stat“, „criz` de guvern“, „revendic`ri sociale obiec-
tive“, „conflict de putere la vårf“, „r`fuieli \ntre adversari politici“... Consti-
tuirea unui nou guvern avea s` relativizeze evenimentul, pån` la a-l clasa
\ntre ac]iunile revendicative mai accentuate; acute. Oricum, evenimentul a
fost epurat de conota]ii ilicite semnificative („scandal public“, „tulburarea
grav` a lini[tii publice“), iar, \n planul general, al crizei tranzitive de sistem,

236
acceptat ca atare. Alternan]a la putere, rezultat` \n urma scrutinului din
noiembrie 1996, a dus [i la redeschiderea dosarului „mineriadei“ amintite.
Cu un adaos ce avea s` re]in` aten]ia atåt jura]ilor, cåt [i politologilor: -
arestarea unei singure persoane, Miron Cozma, lider al minerilor din Valea
Jiului! Procesul a durat aproximativ un an [i jum`tate, timp \n care au fost
audia]i peste 400 de martori: mineri, oameni politici, victime, \n acela[i timp
au fost lansate interpret`ri, (calific`ri) diferite/divergente ale faptelor din
septembrie 1991.
Nu vom intra \n tornada controverselor. De[i evenimentul, strict lo-
calizat \n succesiunea de confrunt`ri acute de dup` decembrie ‘89, ar putea
fi revelator pentru rolul justi]iar al presei [i pentru rolul drenator al justi]iei.
(Situa]ie normal`, \ntr-o perioad` cånd presa [i-a asumat rolul de catalizator
al paradigmei schimb`rii radicale, iar justi]ia pe acela de expurgare a mi-
zei/directivei politice din dispozitivele sentin]ei judec`tore[ti... {i tot atåt de
normal este ca, la cei doi poli numi]i aici - justi]ia [i presa - s` se fi \nregis-
trat o criz` de modera]ie; putem vorbi chiar de o anume schimbare de roluri:
presa adopt` un stil senten]ios, \n timp ce justi]ia adesea aproximeaz`
undeva \n zona preeminen]ei politicului, fa]` cu vidul legislativ.
Discutarea „cazului Miron Cozma“, \n limitele impuse de tema de
fa]`, apare oportun` din cel pu]in dou` motive temeinice: a) ale evolu]iilor
de fond \nregistrate la cei doi poli (pres` [i justi]ie), \ntre care exist`
surprinz`tor de multe afinit`]i clarificatoare; b) ale posibilelor incompati-
bilit`]i de con]inut din art. 321, C.P.
|n situa]ia (a), justi]ia urma s` \ncadreze „mineriada ‘91“ ([i pe liderul
ei) fie la fapte de „subminare a puterii de stat“, fie la fapte ce „aduc atingere
bunelor moravuri“ [i produc „tulburarea lini[tii publice“ (art. 321); fie toate
trei la un loc. Interesant este de observat c` \n pres` ap`reau, spre finalul
anchetei, propozi]ii/titluri de felul: M.Cozma \ntre \nchisoare pe via]` [i
achitare. Este util s` preciz`m calific`rile jurnalistice: \n cazul „\nchisorii pe
via]`“, argumentele erau, pentru unii comentatori, juridice [i civice/constitu-
]ionale, \n timp ce pentru al]ii, evenimente politice. Ca urmare adep]ii
argumentelor juridice cereau condamnarea exemplar`, iar cei ai argumen-
telor politice - achitarea.
Pozi]iile tran[ante, ireconciliabile, semnalate aici ofer` imaginea,
spectaculoas` [i contradictorie, a ceea ce s-a numit stilul hiperbolic (mai
precis - „permisiv-hiperbolic“) al tranzi]iei post-comuniste, \n general, al

237
celei romåne[ti, \n special. Adev`rurile/evolu]iile/involu]iile perioadei s-au
aflat mereu [i se mai afl` \nc` pe rolul instan]ei publice emo]ionale (presa)
[i pe rolul instan]ei publice legale (justi]ia).
Fiecare dintre cele dou` entit`]i \[i elaboreaz` rechizitoriul [i sentin]a
sa; - [i cine ar putea \mpiedica acest fapt? Probleme apar atunci cånd una
dintre instan]e \ncearc` s` se substituie celeilalte. Alte dificult`]i apar [i
atunci cånd „instan]a emo]ional`“ (presa) poate emite un \ntreg evantai de
„sentin]e“ (pluralismul de opinie), \n timp ce justi]ia este ]inut` de litera [i
spiritul legii, ca [i de rolul ponderator al puterii judec`tore[ti \n triada pute-
rilor \n stat; justi]ia este obligat` s` dea o singur` sentin]`, aceea prev`zut`
de lege, sentin]` controlat` prin c`i de atac menite s`-i confere puterea
lucrului judecat.
S` exemplific`m, prin dou` opinii jurnalistice semnate de doi aprecia]i
comentatori politici... Prima: „Arestat la 10 ianuarie 1997, Cozma a fost
acuzat de subminarea puterii de stat, tulburarea circula]iei pe c`ile ferate [i
nerespectarea regimului armelor [i muni]iilor (...). Timp de un an [i 5 luni
au fost audia]i peste 400 de martori, au fost aduse nenum`rate probe, s-au
\ndosariat sute de pagini cuprinzånd declara]ii din arest [i discu]iile din
instan]` ale inculpatului (...) Sentin]a (...) a c`zut ca o m`ciuc`. |ncadrarea
juridic` a barbariei („mineriada din septembrie ‘91“) a fost schimbat` de
judec`tor din „subminare a puterii de stat“ \n ... „ultraj la bunele moravuri [i
tulburarea lini[tii publice“! (...) Dar ca terorismul s` fie echivalat cu
tulburarea lini[tii publice mi se pare o sfidare a bunului sim]. Pentru c`
ac]iunea lui Miron Cozma \n Capital` a fost o ac]iune tipic terorist`. S-a spus
c` procesul \mpotriva liderului minerilor din Valea Jiului este de natur`
politic`. A[a [i este, iar el vizeaz` pedepsirea terorismului politic. Cozma a
venit \n Bucure[ti cu scopul precis de a r`sturna guvernul. De ce atunci s`
nu se spun` c` este un proces politic?
Aici nu este vorba de judecarea lui Cozma pentru opiniile sale politice,
ci pentru ac]iunile sale de subminare a puterii de stat, de r`sturnare a ordinii
publice existente [i de instaurare a ordinii båtei“. (Dumitru Tinu, „Recurs la
un proces politic“, „Adev`rul“, nr. 2501, 15 iunie 1998).
{i, ca \ntr-o replic` a „Avocatului ap`r`rii“, \n alt ziar citim: „...Au
fost \n istorie, numeroase cazuri cånd justi]ia democratic` s-a v`zut obligat`
s`-[i desf`[oare activitatea sub extraordinara presiune a patimilor colective.
{i acolo unde magistra]ii au avut curajul de a \nfrunta isteria stårnit` \n jurul

238
unui proces, v`zåndu-[i de stricta respectare a legii, au ob]inut o victorie
r`sun`toare nu numai statul de drept, dar [i mul]imile c`rora, odat` trecut
sifilisul moral, ar fi regretat amarnic dac` s-ar fi comis vreo crim`. Un
asemenea moment greu l-a traversat justi]ia romån` \n cazul sentin]ei din
procesul Miron Cozma (...). Un magistrat, judec`torul Dinu Marin, a avut
curajul de a nu ]ine cont de aceast` stare de spirit a opiniei publice.
Preocupat doar de stricta respectare a legii, el a schimbat \ncadrarea juridic`
a infrac]iunii lui Miron Cozma. Prin aceasta, Dinu Marin a sp`lat ru[inea
justi]iei romåne, care, prin intermediul Parchetului General, pusese la cale o
adev`rat` crim` politic` (s.ns.). Sentin]a dat` de judec`torul Dinu Marin ne
face optimi[ti \n ce prive[te procesul de a[ezare a societ`]ii noastre pe
temeliile statului de drept. Din p`cate, nu acela[i lucru putem spune despre
jurnali[tii [i politicienii care s-au ocupat de comentarea acestei sentin]e“.
(Ion Cristoiu, „Cotidianul“ nr. 31 (2076), 15 iunie 1998).
Ce observ`m, la o prim` citire? - |n primul rånd, calificarea antitetic`
a faptelor puse (sau care ar fi trebuit puse) \n sarcina inculpatului. - |n al
doilea rånd, „\ncadrarea juridic`“, de asemenea antitetic`, preconizat` \n
cele dou` comentarii. - |n al treilea rånd, coinciden]a opinilor relative la
dimensiunea prevalent politic` a evenimentelor din septembrie 1991.
Fire[te, semnalul cel mai interesant, \n aceast` faz` a tripticului tocmai
men]ionat, \l primim de la criteriul comun de apreciere ([i diferen]iere) a
celor dou` opinii, cel politic. Re]inånd caracterul evident politic al proce-
sului, primul comentariu \l accept` [i dore[te s` se recunoasc` explicit/clar
de instan]` acest lucru. Ba, comentatorul dore[te chiar mai mult: Natura
politic` a procesului s` se reg`seasc` \n premisa \nceperii urm`ririi penale,
\n etapele instruc]iei dosarului [i \n sentin]`. Procesul este considerat politic,
pentru c` „vizeaz` pedepsirea terorismului politic“. {i, imediat, comentariul
ofer` argumentul l`muritor: „Cozma a venit \n Bucure[ti cu scopul precis de
a r`sturna guvernul“ (s.ns.).
{i, probabil, pentru a nu se putea invoca statutul inculpatului de „pri-
zonier de con[tin]`“, cum sunt numi]i \ncarcera]ii pe motive politice,
comentariul din „Adev`rul“ are o fraz` delimitatoare sugestiv`: „Aici nu
este vorba de judecarea lui Cozma pentru opiniile sale politice, ci pentru
ac]iunile sale de subminare a puterii de stat, de r`sturnare a ordinii publice
existente [i de instaurare a ordinii båtei“ (s.ns.). S` re]inem inteligen]a cu
care comentatorul rezolv` r`scrucea (dilematic`) \n care se afl`: - proces

239
politic, totu[i f`r` o miz` politic` riguroas`, dar cu o component` revendica-
tiv`/vindicativ` explicit`. Procesul politic are de obicei \n boxe opozan]i la
un anume regim politic, diziden]i, lupt`tori pentru drepturile omului, pentru
libertate [i democra]ie, contra tiraniei [i totalitarismului; \ntr-un cuvånt,
militan]i angaja]i \n ac]iunea de schimbare/transformare radical` a regimului
politic. Miron Cozma era departe de a fi a[a ceva. Spre exemplu, ar fi foarte
dificil s` al`turi ac]iunea revendicativ`/vindicativ` din septembrie ‘91 altor
ac]iuni [i confrunt`ri de dup` decembrie ‘89. Ac]iunea din septembrie ‘91
este, \n aceea[i m`sur` diferit`, de[i din cu totul alte considerente, de
Mineriada din iunie ‘90. Instan]a a [i re]inut \n cazul strict al evenimentelor
din septembrie ‘91 - aspectele vindicative generatoare de acte de violen]`,
vandalism etc., cu efecte grave asupra lini[tii publice; la care s-au ad`ugat
fapte ilicite concrete relative la regimul armelor [i muni]iilor [i circula]ia pe
c`ile ferate.
Problema aceasta fiind, apare fireasc` \ntrebarea: - este drept [i legal
s` se dea o asemenea sentin]`? R`spunsul poate avea dou` variante: - dac`
statul de drept func]ioneaz`, fie [i \ntr-o faz` incipient`, instan]a nu poate
re]ine alte fapte sau s` re]in` acelea[i fapte, dar s` le dea alte conota]ii decåt
cele juridice. (Ceea ce s-a \ntåmplat \n „cazul Cozma“). - Dac` decizia \n
stat, inclusiv legea, ar constitui doar un adjuvant politic, al unui „regim
politic“ (cum vedem c` se for]eaz` termenii pe ambele versante ale barica-
dei), atunci sentin]a ar fi fost cu totul alta; ar fi fost o sentin]` politic` cu un
acuzat [i de]inut politic.
Procesul Cozma nu a fost unul politic ([i aceasta este un bun argument
\n favoarea statului de drept), de[i a angajat, probabil, interese politice diver-
se [i perseverente, care, la fel de posibil, ar fi dorit e[uarea \ntregii chestiuni
\ntr-un proces politic.
S-ar putea spune, inclusiv pe baza argumentelor oferite de cele dou`
comentarii invocate aici, c` „procesul Miron Cozma“ a fost o confruntare,
pe alocuri subtil`, \ntre ra]iunea politic` a faptelor (cu elemente emo]ionale,
cu unele accente conjuncturale) [i ra]iunea juridic` (ponderatoare, proban-
t`/indubitabil`).
|n astfel de condi]ii, „paradoxul veridicit`]ii“ (s`-i spunem a[a) este
inevitabil: - comentariul din „Adev`rul“ exemplific` diferen]ele de nuan]` [i
substan]` dintre „adev`rul presei“ [i alte categorii de adev`r (aici „adev`rul
juridic“). Pentru c`, juridic vorbind, adev`rul „Adev`rului“ poate fi discutat,

240
dar, din punct de vedere jurnalistic, este \ntru totul adev`rat. La nivelul
mentalului colectiv, la nivelul percep]iei „de mas`“ (mai ales, c` 13-15 iunie
‘90 nu se poate uita), procesul Cozma a fost „un proces politic“. Justi]ia
emo]ional`, cum am numit presa, face „proces“ nu numai realit`]ii/faptelor,
ci [i mentalit`]ii. Or, multele confrunt`ri post-decembriste vizau direct sau
indirect, [i reforma mentalit`]ilor: - cåmpul inepuizabil al presei, cu deose-
bire al analizelor [i comentariilor jurnalistice.
Dimensiunea politic` a „procesului Miron Cozma“ nu poate fi pus` la
\ndoial`, cum nici sentin]a juridic` (pentru faptele efectiv comise) nu poate
fi contestat`.
Adev`rurile presei [i ale justi]iei coexist` prin chiar natura lor comple-
mentar`, \ntregitoare! (Sugestiv` este sentin]a definitiv`: - judecat, \n recurs
extraordinar, la Curtea Suprem` de Justi]ie (1999), Miron Cozma a fost
condamnat la 18 ani \nchisoare; Curtea Suprem` i-a schimbat \ncadrarea
juridic` a faptelor comise de la tulburarea lini[tii publice la subminarea
puterii de stat (art. 162 alin. 2).
- |n situa]ia b (incompatibilit`]i de con]inut \n art. 321), s` semnal`m
riscurile semantice, dar [i de fond ce pot ap`rea din al`turarea expresiilor
„ultrajul contra bunelor moravuri“ [i „tulburarea lini[tii publice“; chiar dac`
pentru aceasta din urm` pedeapsa (6 luni la 5 ani) este mai mare decåt pentru
ultraj contra bunelor moravuri (3 luni la 2 ani sau amend`). Sugestiv, comen-
tariul din „Adev`rul“ apreciaz` c` „la tulburarea lini[tii publice sunt \ncadra-
te faptele oric`rui scandalagiu de mahala pus pe har]`“... Ideea ar fi ([i nu
credem c` exager`m \n detalii) c` art. 321 s` delimiteze \ntre „atingere a bu-
nelor moravuri“, „scandal public“ [i „tulburarea grav` a lini[tii publice“.
Apare oarecum nenuan]at s` existe similaritate punitiv` \ntre fapte
care aduc atingere bunelor moravuri [i fapte care produc scandal public;
cum firesc ar fi ca, ]inånd seama de semnalele frecvente/acute ale realit`]ii,
faptele care tulbur` grav lini[tea public` s` beneficieze de un articol auto-
nom \n Codul Penal, al c`rui con]inut s` cuprind` marea diversitate de
fapte/ac]iuni situate adesea \n zona de interferen]` (dintre) teroarea politic`
(atentatul contra unei colectivit`]i, personalit`]i sau institu]ii), subminarea
puterii de stat [i actele de diversiune (\n vederea schimb`rii ordinii de drept
etc.) [i, \n mult mai mic` m`sur`, \n zona „bunelor moravuri“ sau a „scan-
dalului public“, cu un grad mai mic sau mai mare de periculozitate social`.

241
C|TEVA PRECIZ~RI REFERITOARE LA „OFENSA ADUS~ AU-
TORIT~}II“. Proiectul de lege \naintat de guvern Parlamentului, \n care se
propune modificarea unor articole din Codul Penal [i din Codul de procedur`
penal` - proiect situat, cum spuneam, \ntre presiuni „civile“ [i politice,
(interne [i europene) - adopt` o pozi]ie radical`: abrogarea act. 238 referitor
la „ofensa adus` autorit`]ii“! Cu deosebire, activi[tii armoniz`rii europene au
cerut ferm [i cu perseveren]`, abrogarea textului de lege men]ionat (unele
opinii le-am precizat, cånd am descris ac]iunile revendicative ale ziari[tilor).
Care ar fi ra]iunile de ordin democratic atåt de urgente, de la care se
revendic` \ngrijoratele opinii abrogante? Expunerea de motive a Guvernului
\ncearc` ([i cred c` este corect) s` atenueze caracterul s`-i spunem excep]i-
onal al acestor tipuri de infrac]iuni, [i care trimit (\nc`), \n percep]ia public`
mai degrab` la autoritarism decåt la „autoritatea public`“ (persoan` sau
organism investit` prin lege ca depozitar` de autoritate). Cit`m din Expune-
rea de motive: „Articolul 238 privitor la ofensa adus` autorit`]ii va fi
abrogat, iar ultrajul (art. 239, C.P.) va avea un con]inut nou, \n sensul c` va
exista o asemenea infrac]iune numai \n cazul \n care asupra persoanei care
\ndepline[te o func]ie ce implic` exerci]iul autorit`]ii de stat s-au exercitat
acte de violen]` ori s-a produs o v`t`mare corporal`. |n celelalte cazuri,
anume: faptele de insult`, calomnie sau amenin]are s`vår[ite asupra
persoanei cu atribu]ii \n domeniul autorit`]ii de stat vor intra sub inciden]a
dispozi]iilor de drept comun aplicabile tuturor f`ptuitorilor138. Prin
abrogarea art. 238 se consider`, \n Expunere, c` se aduce la \ndeplinire [i un
alt important obiectiv, articolul cu pricina fiind considerat inacceptabil [i
astfel consemnat \n Rezolu]ia 1123 (1997) a Consiliului Europei.
Consiliul Legislativ139, mai pu]in supus presiunii realului, prin chiar
natura [i rolului s`u, face, \n cazul dat, observa]ii de natur` strict juridic`, cu
referiri la calificarea [i \ncadrarea faptelor vizate. Preciz`rile din Avizul
Consiliului Legislativ: „Prin proiect art. 238 este abrogat, iar art. 239 alin. 1
(ultrajul) este abrogat implicit, prin nereluarea \n cuprinsul art. 239 a
ipotezelor de incriminare din alin.1 (art. 238, „Ofensa adus` autorit`]ii“ -
n.ns.). |n aceste condi]ii, solu]iile cuprinse \n proiect sunt ajuridice (s.ns.)
deoarece, \n afara celor ar`tate mai sus \n leg`tur` cu imposibilitatea unei
alte calific`ri juridice a unor incrimin`ri abrogate \n aceste cazuri incrimin`-
rile abrogate fiind infrac]iuni complexe, deci fapte unitare prin voin]a legiu-
itorului, nu exist` nici o modalitate de desfacere a complexit`]ii \n \ncadr`ri

242
juridice diferite, fie chiar mai u[oare, posibile numai \n analiza teoretic` a
cazurilor, dar nu \n abordarea lor juridic`“(s.ns.). Fraza final` din Aviz refe-
ritoare la art. 238 atinge esen]a problematizat` a abrog`rii: „De altfel, chiar
dac` s-ar opera acele noi \ncadr`ri juridice, s-ar pune problema dac` faptele
astfel \ncadrate au fost s`vår[ite cu inten]ia specific` lor (s.ns.), atåt timp cåt
prin calificarea ini]ial` se stabilise c` prin acele fapte se urm`rise, \n princi-
pal, aducerea unor atingeri autorit`]ii statului (s.ns.), prin intermediul unor
fapte \ndreptate \mpotriva unui organ sau unui reprezentat al acestuia“.
Prezentarea, chiar [i par]ial`, a textelor ce fac obiectul interesantului
„dialog“ Guvern-Consiliul Legislativ poate aduce clasific`ri de fond, \ntr-o
analiz` ce de-abia dac` va \ncepe. |n discu]ie sunt art. 238 alin. 1 [i art. 239
alin. 1, astfel: „Art. 238 (alin. 1) - Atingerea adus` onoarei sau amenin]area
s`vår[it` \n public, \mpotriva uneia dintre persoanele prev`zute \n art. 160,
\n leg`tur` cu activitatea acesteia [i de natur` a aduce atingere autorit`]ii, se
pedepse[te cu \nchisoare de la 6 luni la 5 ani“. (Art. 160, C.P. se refer` la
„Atentatul care pune \n pericol siguran]a statului“ [i este formulat astfel:
„Atentatul s`vår[it contra vie]ii, integrit`]ii corporale ori s`n`t`]ii unei per-
soane care \ndepline[te o activitate important` de stat sau alte activitate
public` important`, \n \mprejur`ri ca fapta s` pun` \n pericol siguran]a
statului se pedepse[te cu deten]ia pe via]` sau cu \nchisoare de la 15 la 25 de
ani [i interzicerea unor drepturi“.
Alineatul 1 al art. 239 (ultrajul) este redactat astfel: „Insulta, calomnia
ori amenin]area s`vår[it` nemijlocit sau prin mijloace de comunicare direct`
contra unui func]ionar public care \ndepline[te o func]ie ce implic` exerci-
]iul autorit`]ii de stat, aflat \n exerci]iul func]iunii ori pentru fapte \ndeplinite
\n exerci]iul func]iunii, se pedepsesc cu \nchisoare de la 3 luni la 4 ani“.

Comentariu. Con]inuturile tocmai prezentate ne ajut` s` \n]elegem


mai bine [i etapa tranzi]iei juridice pe care o parcurgem, interesant` \n sine
[i important` pentru ceea ce urmeaz` s` fie „dreptul na]ional“ \n rela]ie
complementar`/simbiotic` cu cel european/global. Ceea ce am numit „dia-
log“ Guvern-Consiliu Legislativ este (poate fi) nu numai un moment din
evolu]iile armonizatoare, ci [i unul de crea]ie legislativ/juridic` necesar [i
oportun, c`ruia [coala romåneasc` de drept este \n m`sur` s`-i ofere nuan]e
[i solu]ii interesante.

243
|n cazul discutat aici, constat`m anumite inadverten]e rezultate din po-
zi]ia structural-institu]ional` diferit` a celor „dou` p`r]i“. Guvernul, prin
natura lui, operativ, obligat la un sincronism ne\ntårziat, presant (situa]ie
impus` tot mai viguros de rapidele evolu]ii structurale institu]ionale, norma-
tive, monetare etc. europene), sincronism ce este \ntâmpinat de o inevitabil`
ezitare a demersurilor specifice, locale. Fapt normal, pån` la un punct,
\ntålnit, de altfel, \n ]`rile central [i est-europene. Operativitatea, guvern`rii,
inclusiv \n aria legislativ`, este \n mai mic` m`sur` ]inut` de detaliu [i „con-
troverse“; mai pu]in preocupat` de „perfec]iune“ [i mai mult de „op]iune“.
Concret, \n cazul „ofensei adus` autorit`]ii“ proiectul guvernamental
are \n aten]ie „redistribuirea“ prevederilor art. 238 \nspre 239 (ultraj), 205
(insulta) [i 206 (calomnia). Ini]iativa astfel ordonat` ar \nsemna - cum corect
observ` Consiliul Legislativ - o nou` \ncadrare juridic`, o nou` calificare a
faptelor, demers ce nu poate fi realizat oricum, mai ales nu abandonånd, pur
[i simplu, alin. 1 al art. 238, cu tot cu trimitere la art. 160. Or, art. 160 face
vorbire de atentat la via]a unor persoane care \ndeplinesc activit`]i impor-
tante de stat sau alte activit`]i publice importante [i, foarte important - fapta
(atentatul) punånd \n pericol siguran]a statului.
Tocmai acest alin.1 (inclusiv art. 160) al art. 238 nu se mai reg`se[te
\n proiectul guvernamental, chiar dac`, prin redistribuirea faptelor incri-
minate, ar fi fost posibil de preluat \n art. 239, inclusiv cu precizarea noilor
\ncadr`ri juridice. Importan]a este, mai ales, forma de vinov`]ie: fapte care
aduc atingere siguran]ei statului.
Dintr-o perspectiv` publicistic`, s` spunem, atentatul precizat de art.
160 pune \n cauz` un dublu calificant: a) - o persoan` care \ndepline[te o
important` activitate de stat („sau alt` activitate politic` important`“) [i b) -
ac]iunea care pune \n pericol siguran]a na]ional`. Deducem simplu valoarea
public` (important`) a persoanei, inclusiv din consecin]ele de cea mai mare
gravitate pe care periclitarea vie]ii [i integrit`]ii sale le determin`, la nivelul
\ntregii societ`]i/comunit`]i.
|ntrebarea este: - Se dore[te, oare, la nivel na]ional [i european, o
estompare a personalit`]ii statale/politice [i a conceptului clasic de „sigu-
ran]` na]ional`“? R`spunsul presupune analiza multidisciplinar` [i multi-
func]ional` a mecanismelor integr`rii/globaliz`rii. „Dialogul“ periodic
semnalat aici poate constitui un punct de pornire, \ntr-o analiz` de ansamblu
[i de fond141.

244
Capitolul 9
RADIODIFUZIUNEA
{I TELEVIZIUNEA PUBLICE
Dup` o serie de ap`sate [i \ndelungate dezbateri parlamentare - obser-
vate [i comentate cu aten]ie de mass-media, poiticieni [i organisme ale so-
ciet`]ii civile - presa vorbit` [i televizat` „a intrat \n legalitate”. |n iunie
1994, a fost promulgat` Legea 41 privind organizarea [i func]ionarea So-
ciet`]ii Romåne de Radiodifuziune (SRR) [i a Societ`]ii Romåne de tele-
viziune (SRTV)142. Noua lege, organic`, \mpreun` cu Legea Audiovizua-
lului (nr. 48/1992), garanteaz` profilul, menirea [i func]iile publice ale unui
domeniu de referin]`, \n aria informa]iei [i comunic`rii, interpretat \n acute
de „actorii” tranzi]iei romåne[ti.
Noul cadru juridic resitueaz` Radioul [i Telviziunea publice \n structu-
rile institu]ionale proprii democra]iei [i statului de drept. Obiectivul esen]ial
- de informare [i comunicare - trebuie bazat ([i este bazat!) \n substan]a real`,
transformativ`, a principiului libert`]ii (pluralism, apolitism, echidistan]`).
Concomitent, s-a asigurat trecerea efectiv` de la statutul de instrument, la
statutul libertar, de serviciu public, subsumat interesului na]ional („public”).
Premisele libertare, concretizate \n expresia legii, stabilesc [i ga-
ranteaz` natura civic-juridic`, obiectivele programatice (stabilite \n Consti-
tu]ie [i legea organic`), menirea (scopul, SRR [i SRTV), men]ionate, cum
vom vedea, \n primele articole ale Legii 41/1994.

245
O sistematizare, perfectibil`, a con]inutului legii organice - dup` na-
tur`, obiective [i scop - permite un decupaj sugestiv, pentru structura [i fina-
litatea „interven]iei” normative din 1994:
a) - natura civic-juridic` - este precizat` \n primele trei articole ale
legii, dup` care SRR [i SRTV s\nt:
• servicii publice autonome;
• de interes na]ional;
• independente editorial;
• pluraliste;
• sub controlul Parlamentului.
b) - obiectivele generale (art. 40): - SRR [i SRTV s\nt obligate s`
asigure:
• corecta informare a opiniei publice;
• realizarea efectiv` a obiectivelor generale (na]ionale) de informare,
educare, divertisment a publicului;
• programe de calitate, \n conformitate cu standardele interna]ionale;
• prezentarea, \n mod obiectiv, impar]ial, a treburilor publice, a realit`-
]ilor interne [i interna]ionale.
c) - menirea (scopul), SRR [i SRTV (art. 4 [i 5):
• s` militeze pentru demnitate, adev`r [i justi]ie;
• s` militeze pentru unitatea [i independen]a ]`rii;
• s` promoveze valorile autentice ale limbii romåne, precum [i valorile
[tiin]ifice [i culturale na]ionale [i universale, civice [i democratice;
• s` nu serveasc`, \n nici o \mprejurare, ca mijloace de def`imare a
]`rii [i na]iunii, s` nu \ndemne la r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, ra-
sial`, de clas` sau religioas`;
• s` nu incite la discriminare, la separatism teritorial sau violen]`
public`;
• s` nu propage manifest`rile obscene, contrare bunelor moravuri.
(Cu deosebire, textul art. 5 din Legea 41, din care am re]inut paragra-
fele de mai sus, preia practic integral alineatul (7) al art. 30 din Constitu]ia
Romåniei, relev\nd odat` \n plus \nsemn`tatea obiectivelor mediatice men-
]ionate).

Proiec]ia triadic` - „natur` civic-juridic`”, „obiective” [i „scop” - su-


gereaz` o anumit` ierarhie \ntre cele trei componente ale „decupajului”; mai

246
precis, preeminen]a naturii civic-juridice a SRR [i SRTV. {i este firesc s`
fie a[a, din moment ce natura juridic` asigur` identitatea func]ional` [i
institu]ional` a celor dou` servicii de informare [i comunicare public`.
Natura civic-juridic` este principiul decisiv ce „anim`, organizeaz`
ansamblul care exist` \n conformitate cu o ordine (care trebuie respec-
tat`)“143.
Corecta \n]elegere a naturii civic-juridice a institu]iilor mediatice la
care ne referim se spijin` pe corecta \n]elegere a termenilor [i expresiilor
prin care am \ncercat s-o definim. Exist` cuvinte cheie, ale c`ror sens (esti-
mologic) [i mobil (normativ) pot deveni l`muritoare. Identific`m cuvinte
permisive (libertare), cum ar fi: „autonom”, „independent”, „pluralist”,
al`turi de altele, dispozitive (senten]ioase), cum s\nt: „control”, „interes”,
chiar „obliga]ia” (art. 3). {i, totu[i, cuvintele astfel organizate pot defini
natura libertar`, deschis`, a SRR [i SRTV, din moment ce oper`m cu sin-
tagme de tipul „interes na]ional”, „control al Parlamentului”, „independen]`
editorial`”. Important este ca, \n actul de comunicare public`, sensul [i
con]inutul cuvintelor [i expresiilor s` fie respectate [i corect utilizate.
Solu]ia de fond a naturii civic-juridice a SRR [i SRTV poate fi preg-
nant validat` de \n]elesul atribuit expersiei „servicii publice“, ce define[te
institu]iile respective.
Vom analiza realitatea institu]ional` vizat` dintr-o dubl` perspectiv`:
1) A principiilor generale ce configureaz` radioteleviziunea ca
serviciu public.
2) A reglement`rilor administrativ-juridice.

1. |ntr-un studiu sugestiv intitulat „Radioteleviziunea ca serviciu pu-


blic \n contextul mondializ`rii” („Studii [i documente privind comunica-
rea”, publicat de UNESCO, 1997), Marc Raboy observ` dificultatea „de a
r`spunde la \ntrebarea: Ce este radioteleviziunea serviciu public”. Autorul
recurge la r`spunsul oferit, cu ani \n urm` (1985), de Broadcosting Rosearch
Unit (B.R.U.) din Marea Britanie. Pornind de la ideea c` radioteleviziunea
este un mediu global, principiile de baz` propuse de BRU sunt formulate
astfel:
„- A fi accesibil tuturor (geografic).
- A pl`cea tuturor (gusturi [i interese).
- A acorda o ten]ie special` minorit`]ilor.

247
- A contribui la sentimentul de identitate [i de comunitate na]ional`.
- A se situa \n afara intereselor de grup.
- A-[i asigura o finan]are direct` la care s` participe to]i.
- A c`uta o programare (a emisiunilor) de calitate mai curånd decåt o
posibil` mare audien]`.
- A stabili directive (reguli de lucru) care s` asigure libertatea realiza-
torilor [i nu limitarea op]iunii acestora”.
Aceste opt principii fundamentale relev` tot atåtea rigori de situare a
serviciilor publice de comunicare, apelate s` asigure protec]ia infoma]ional`
a publicului, prin refuzul de a corupe mesajul, de a manipula sau distorsiona
con]inuturi de real interes public.
|n acela[i timp, planetizarea informa]iei, puterea tehnologiei de-a
acoperi \ntreaga sfer` terestr` oblig` la o „reviziune” conceptual`, \n sensul
redefinirii atåt a „publicului”, a „spa]iului public”, cåt [i a „interesului pu-
blic”. Noua performan]` comunica]ional` impune o viziune global`, \n ra-
port`rile specifice la „public”, „spa]iu public” sau „interes public”.
Implicat` de fenomen, UNESCO organiza, \n iulie 1995, o „Mas`
rotund`” cu tema: „Statutul de servicii publice ale radiodifuziunii [i televiziu-
nii publice \n lume: vedere de ansamblu [i analiz`”. Concluziile au validat,
de data aceasta, „nou` obiec]ii tradi]ionale” pentru radiodifuziunea [i
televiziunea ca servicii publice: „I) un punct de referin]` comun pentru to]i
membrii publicului; II) o tribun` deschis` pentru o larg` dezbatere public`;
III) o acoperire impar]ial` a informa]iei; IV) o programare pluralist`,
inovatoare [i variat`; V) o programare care s` atrag` simultan un public larg
[i s` acorde aten]ie nevoilor minorit`]ilor; VI) o oglind` a diferitelor idei [i
credin]e specifice unor societ`]i plurietnice [i multiculturale; VII) diver-
sitatea patrimoniului cultural na]ional [i european; VIII) produc]ii originale
ale unor produc`tori independen]i; IX) s` ofere spectatorilor [i auditorilor
posibilitatea de a lege dintr-o mare varietate de programe pe care sectorul
comercial nu le propune”. (Edi]ia UNESCO, pag. 85).
2. Analizate prin prisma reglement`rilor [i uzan]elor administrativ-
juridice, SRR [i SRTV (ca servicii publice) pot fi [i mai clar delimitate, \n
structura institu]iilor, organismelor [i societ`]ilor „de servicii”.
Uzual, „servicii” desemneaz` sensuri [i activit`]i ce se constituie \ntr-
o „sfer`” bine fixat` \n via]a cotidian` - „sfera ter]iar`”. A fi \n serviciul
cuiva, a beneficia de serviciile unei persoane, a unei unit`]i prestatoare, a

248
onora un serviciu (militar, caritabil), a oferi un serviciu gratuit cuiva, a
executa un serviciu comandat, pl`tit. constituie tot atåtea fapte de existen]`
adesea inevitabile; servicii care pot fi solicitate, ofertate, pl`tite, gratuite,
contractate, benevole, obligatorii etc. |n ultim` analiz`, putem distinge - a)
servicii sub imperiul uzan]elor/obiceiurilor, regulilor (nescrise) de convie-
]uire [i b) servicii contra-cost/contractuale, pl`tite conform legii sau
\n]elegerii dintre p`r]i.
Expresia „servicii publice”, \n cazul SRR [i SRTV, elimin`, prin
natura [i caracteristicile comunica]ionale con]inute, ambele tipuri de servicii
delimitate mai sus. Dac` serviciile ce decurg din uzan]e, obiceiuri etc. nu
ridic` probleme (fiind strict private, reglementate cel mult prin „norme”
cutumiare [i de bun sim]), serviciile contractuale oblig` la atente nuan]`ri.
Spre exemplu, RomTelecom, Romgaz, Po[ta Roman`, Televiziunea prin
cablu etc. sunt percepute ca „servicii publice contractuale” cu un rol \nsem-
nat \n derularea rela]iilor publice, \ntre oameni, \n colectivit`]i, la nivel na]i-
onal [i interna]ional. Totu[i, dominant`, \n cazul „seviciilor” men]ionate,
este rela]ia comercial` - \ntre furnizor [i consumator - costul serviciului
oferit/solicitat fiind pl`tit integral de consumator; statul/ bugetul nu sprijin`
financiar (nu subven]ioneaz`, nu trece la datoria public`) aceste societ`]i de
servicii; totul se rezolv` prin adecvarea pre]urilor la evolu]ia costurilor
\nregistrate de „furnizor”.
Entit`]ile men]ionate (RomTelecom, Romgaz) sunt sau urmeaz` s`
devin` societ`]i comerciale, bazate pe rela]ia cerere-ofert` [i integrate
sistemului economiei de pia]`, [i nu „servicii publice”, a c`ror natur` juri-
dic`-civic` exclude preeminen]a regimului economiei de pia]`, chiar dac`
r`m\n „clien]i interesa]i ai pie]ii audio-vizualului“.
Direct spus, „public” apare, \n interpretare extensiv`, sinonim cu
„na]ional” [i, a[a cum vom vedea, cu nedisimulate conota]ii etatiste („de
stat”).
Vom recurge, \n context, la sensul mai restr\ns al celor dou` cuvinte-
concept din expresia „servicii publice”.
|n sens administrativ, „serviciu/servicii” desemneaz` un comparti-
ment/sector organizatoric, cu o activitate specializat` semnificativ` [i care
necesit` o conducere cu putere de decizie proprie. |n sens politic, defini]ia
se refer` la „activit`]i umane destinate unor nevoi sociale, care \ns` nu se
prezint` sub form` de bunuri materiale”.

249
Dar cei mai aproape de \n]elesul real/efectiv al expresiei „servicii
publice” sunt sociologii care ne ofer` urm`toarea defini]ie: „Totalitatea
serviciilor oferite de stat popula]iei \n mod gratuit sau la un tarif redus”144
(ocrotirea s`n`t`]ii, \nv`]`månt, cultur`, sport [i, spunem noi, societ`]ile
publice mass-media: SRTV, SRR, Rompres etc.).
Re]inem, deci, imaterialitatea serviciilor publice, sorgintea etatist` [i
gratuitatea (modicitatea) „pre]ului” pretins de furnizor. Constat`m rela]ia
serviabil` stat-cet`]ean nediferen]iat` - dåndu-se, astfel, un caracter onorant
(„servicii de onoare”) activit`]ilor de acest tip (culturale, \n esen]a [i
destina]ia lor).
Expresia se limpeze[te, odat` cu denotarea cuvåntului-concept „publi-
ce”. |n primul rånd, cuvåntul „publice” nu re]ine chiar destinatarul/benefici-
arul serviciilor - publicul („publicuri”, „comunit`]i”, „grupuri profesionale”
etc.). |n expresia „servicii publice”, sensul cuvåntului „publice” indic` un
beneficiar generic (to]i cet`]enii, to]i cei prezen]i \ntr-o anumit` arie geogra-
fic`); \n general, to]i cei ce pot beneficia de o facilitate oferit` de entit`]i
reprezentative/exponen]iale/administrative.
|n expresia riguroas` a textului juridic (art. 145, Cod Penal Romån),
con]inutul termenului „public” este stabilit \n sens riguros/restrictiv, cum
impun, de obicei, elaboratele legislative. Textul Codului Penal este conceput
astfel: „Prin termenul «public» se \n]elege tot ce prive[te autorit`]ile
publice, institu]iile publice, institu]iile sau alte persoane juridice de interes
public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
public`, serviciile de interes public, precum [i bunurile de orice fel care,
potrivit legii, sunt de interes public”.
Textul legii enumer` entit`]ile publice (de interes) public - autorit`]ile,
institu]ii, persoane juridice - diferite ca putere decizional` [i competen]`
material`, conform voin]ei legiuitorului. Desemnate prin lege „de interes
public”, acestea cap`t` tr`s`turi generalizate, aproape identice cu \n]elesul
dat de expresia „\n beneficiul tuturor”.
|n ultima analiz`, bunurile [i serviciile publice se constituie \ntr-un
„beneficiu colectiv”, \nlesnit de aurorit`]i, institu]ii, persoane juridice de
interes public, c`rora legiuitorul le-a stabilit competen]a [i obliga]ia de a
administra, folosi sau exploata bunurile proprietate public`, serviciile
publice etc.… Urmånd ra]ionamentul sistematic al legiuitorului, observ`m
cum „public” desemneaz` atåt proprietatea public` (de stat), cåt [i bunuri [i

250
servicii care, „potrivit legii”, sunt de interes public (art. 145 alin. 2 C.P.). Or,
\n principiu, ceea ce legiuitorul declar` de „interes public” se comport` dup`
regulile „propriet`]ii publice”.
Sociologia aduce [i aici argumente clarificatoare: „Public, \n opozi]ie
cu «privat», desemneaz`, \n ideologia liberalismului occidental ale sec. al
XVII-lea, «domeniul de stat», spre desoebire de «spa]iul privat», libertatea
de con[tiin]` [i credin]` asigurat` \n cadrul societ`]ii civile”145. Pentru ca
lucrurile s` fie [i mai apropiate de sensul lor concret, \n ac]iune nemijlocit`,
„sociologia opiniei publice [i a comunica]iei de mas`” stabile[te c` „prin
public se \n]elege «un aspect func]ional, o activitate de moment a oamenilor
care tr`iesc laolalt`»”.
Sociologii, vedem, relev` aspectul func]ional [i temporalitatea („o acti-
vitate de moment”), dar [i dimensiunea colectivist` („public`”) a conceptului
socio-juridic de „public”. |n fapt, decupajul „public” permite constatarea
caracterului public al activit`]ii („mesajul plurivoc”) desf`[urat de serviciile
publice de comunicare (de mas`), precum [i natura autorit`]ilor decidente, \n
cazul de fa]`, bidimensional` (institu]ii constituite/alese [i publicul receptor,
„masa“ ascult`torilor/telespectatorilor). Autoritatea public` bidimensional`
semnific`, \n fond, esen]a raportului „Emi]`tor-Receptor”, caracteristic
actului de comunicare mediatic`, „de mas`”, comunic`rii interumane, \n
general. Astfel, autoritatea institu]iei de comunicare ([i a mesajului) este
asigurat`, simultan [i complementar, de un „organism public” (parlamentul,
\n cazul Romåniei) [i de publicul receptor („societatea civil`”).
Printr-un asemenea \n]eles, vom putea unifica, conceptual [i
func]ional, termenii sintagmei „servicii publice” [i-i vom putea aplica la
cele dou` institu]ii publice ale comunic`rii de mas`: SRR [i SRTV.
Cele dou` institu]ii de pres` sunt:
- Servici sociale de „acoperire” na]ional` puse la dispozi]ia tuturor
cet`]enilor ]`rii noastre, gratuit sau la un pre] modic (la noi, de zeci de ori
mai mic decåt \n ]`rile occidentale).
- Mijloacele, bunurile, cl`dirile sunt \n administrarea [i folosirea ser-
viciilor respective, cu regim de „proprietate public`“ (patrimoniul).
- „Obiectivele programatice“ (informare, educa]ie, divertisment), ca [i
activit`]ile economice [i financiare, sunt stabilite \n Constitu]ie, \n legea or-
ganic` [i \n alte reglement`ri specifice, [i devin obligatorii pentru serviciile
publice de comunicare.

251
...Cåteva preciz`ri sunt necesare cu privire la „patrimoniu“ [i la
„resursele economice [i financiare“.
Relativ la patrimoniu re]inem precizarea Legii 41/1994 care utilizeaz`
expresia „trec \n folosin]` [i \n administrarea“ SRR sau SRTV, dup` caz.
Mai precis, patrimoniul nu se afl` \n proprietate, ci \n administrare; atåt
administrarea, cåt [i modul de a dispune de bunurile din patrimoniu se pun
\n practic` „sub control parlamentar“. Art. 37, alin. (2), din Legea 41/1994
stabile[te [i regimul juridic al patrimoniului [i ceea ce trebuie s` se \n]eleag`
prin „patrimoniu“ \n cazul de fa]`: „Cl`dirile, spa]iile [i terenurile pro-
prietate de stat, care sunt \n prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune
[i stidiourile teritoriale, precum [i alte bunuri aflate \n folosin]`, cu titlu
legal, prev`zute \n anexele 1 [i 2, trec \n folosin]a [i administrarea Societ`]ii
Romåne de Radiodifuziune sau, dup` caz, ale Societ`]ii Romåne de Tele-
viziune. (3) Bunurilor prev`zute la alin. (2), care fac parte din patrimoniul
cultural na]ional, li se aplic` legisla]ia na]ional` \n domeniu“ (art. 37). Iar cu
privire la administrarea propriu-zis` a patrimoniului, Legea 41/1994
stabile[te: „Societatea Romån` de Radiodifuziune [i Societatea Romån` de
Televiziune, fiecare \n parte, administreaz` bunurile din patrimoniul lor sau,
dup` caz, dispun de ele sub control parlamentar“. (art. 38, alin (1)).
Cu privire la sursele financiare, legea precizeaz` f`r` echivoc: „Sur-
sele financiare ale celor dou` societ`]i se constituie din aloca]ii de la bugetul
de stat, venituri proprii [i alte surse“ (art. 39). Precizarea legiuitorului ar
putea p`rea nefireasc`; \n contradic]ie cu sensul „pur“ al expresiei „servicii
publice“. De obicei, „serviciile publice“, \n cazul mass-media, sunt oferite
de o autoritate public` care asigur` [i resursele financiare. Aceasta ar
\nsemna ca serviciul public de comunicare de mas` s` nu fie preocupat [i
nici implicat \n procurarea de fonduri b`ne[ti „din venituri proprii [i din alte
surse“. Singurul rost al SRR [i SRTV ar trebui s` fie, conform unui ase-
menea ra]ionament, producerea [i difuzarea de programe informative, edu-
cative, de divertisment.
|n realitate, sursele financiare ale celor dou` institu]ii sunt, \ntr-o m`-
sur` precump`nitoare, din venituri proprii [i alte surse (publicitate, sponso-
rizare, contracte leasing, barter, prest`ri servicii, comercializare de
programe proprii, coproduc]ie etc.).
Dubla finan]are (buget - surse proprii) ar trebui s` urmeze regula pon-
derii absolute a finan]`rii de la buget; resursele proprii ale serviciului public

252
urmånd s` ajung` la cel mult 10-15 la sut` din total venituri. Regula ponderii
absolute poate asigura un comportament redac]ional-financiar necondi]ionat
de alte reglement`ri decåt cele constitu]ionale/legale, a[a cum sunt stabilite
pentru serviciile publice de care ne ocup`m. Tendin]a de a pondera resur-
sele, \n special \n condi]iile „golurilor“ bugetare (fenomen oarecum general
european), face ca resursele proprii, cre[terea volumului de lichidit`]i [i pro-
grame, s` devin` hot`råtoare pentru supravie]uirea [i \mbun`t`]irea tehno-
logic` a serviciilor publice de radio [i televiziune. Fire[te, cu consecin]e
resim]ite, de multe ori, \n calitatea mesajului [i \n grila de programe. Progra-
me „cu mare audien]`“ (multe de o valoare \ndoielnic`) sunt difuzate la „ore
de vårf“, excesiv garnisite cu „calupuri“ publicitare, din care nu lipsesc
spoturi la limita legii (publicitate mascat` pentru ]ig`ri, alcool, concuren]`
neloial` etc.). „Cine pl`te[te, comand` [i muzica“, se spune; \n cazul nostru,
nu suntem foarte departe de „muzica“ publicitar`...
Situa]ia nu are [anse s` se schimbe, \n viitorul previzibil. Legea
41/1994 stabile[te c` bugetul aloc`, pentru SRR [i SRTV, cheltuielile de
preluare a semnalului \n re]elele de radio-telecomunica]ii [i costul inves-
ti]iilor. Toate celelalte cheltuieli, cu un volum foarte mare (salarii, dotari,
administrarea, \ntre]inerea, repararea imobilelor [i aparaturii) revin ser-
viciilor publice [i depind de talentul financiar al organismelor de conducere
[i administrare; de capacitatea managerial`.
De parc` n-ar fi fost destul de dificil de f`cut fa]` costurilor tot mai
ridicate [i mai greu de onorat, Guvernul a promovat, \n mai 1999, Ordonan]a
de urgen]` prin care SRR [i SRTV pot „folosi veniturile proprii pentru
completarea tuturor cheltuielilor de utilizare a sta]iilor de emisie, a
radioreleelor [i a circuitelor video [i fonice datorate Societ`]ii Na]ionale de
Radiocomunica]ii [i altor agen]i economici din sectorul comunica]iilor“. |n
acest fel, veniturile proprii vor fi absorbite de altceva decât de crea]ia [i
produc]ia radio [i televiziune.
|ntrebarea este: - |n aceste condi]ii, se mai poate vorbi de „servicii
publice“ \n sensul civic-etatist de care aminteam, de „servicii publice“,
„autonome“, „independente editorial“? {i \nc`: - O astfel de situa]ie nu pune
\n cauz` disciplina legal`, „comportamentul public“ al serviciilor (publice)
de radio [i televiziune?
Discu]iile pro [i contra sunt mereu actuale, de[i dateaz` de foarte
mult` vreme. |n preajma banilor, [i-n criz` de bani, opiniile despre „mesajul

253
maculat“ [i „mesajul curat“ sunt inepuizabile, cum este [i firesc, iar [anse de
„purificare etic`“ \n domeniu nu se \ntrev`d.
Aceasta nu \nseamn` c` serviciile publice de radio [i televiziune nu se
conformeaz` prevederilor legale. Legea este respectat`, chiar dac` mecanic
(dispozitiv) [i nu organic (creativ). Legiuitorul \nsu[i pare a fi sesizat situ-
a]ia delicat` a serviciilor publice de radio [i televiziune, \n circumstan]ele
economiei de pia]`, [i a elaborat o lege organic` minimal`.
Adecvat, legiuitorul a pus \ntr-o rela]ie sensual` succesiv` caracte-
risticile ce decurg din con]inutul relativizat al sintagmei „servicii publice”.
Am amintit de (relativa) autonomie a mesajului public, \n condi]iile
concrete de elaborare [i difuzare; lucruri asem`n`toare pot fi relevate [i \n
cazul „independen]ei editoriale”, „pluralismului” [i chiar „interesului na]i-
onal”.
Gåndirea [i elaborarea Legii 41 (ca [i a Legii Audiovizualului) par a
fi fost dominate de o strategie minimal`, urgentat` de dificult`]ile tranzi]iei
la democra]ie, \n general, de dificult`]ile tranzi]iei mentalit`]ilor \n special.
Concret, leguitorul a adoptat principiul strict enumerativ/restrictiv, prin care
se impune respectarea \ntocmai, sub sanc]iunea legii, a unor norme de com-
portament redac]ional/managerial, urmånd ca aria de fapt, extensiile analo-
gice s` fie deschise [i descrise de „realitatea func]ional`” a serviciilor pu-
blice de informare [i comunicare; s` fie continuu situate [i adecvate contex-
telor evolutive.
Dintr-o asemenea perspectiv` trebuie \n]eleas` decizia oportun` a
legiuitorului de a defini conceptele (juridice) de autonomie, independen]`
editorial`, pluralism, control al Parlamentului, \ntr-o rela]ie succesiv-restric-
tiv` cu expresia „rela]ii publice“. Sunt defini]ii-premis`, prin ele \nsele sufi-
ciente organiz`rii [i desf`[ur`rii legale a activit`]ii vizate, dar care pot
constitui izvor normativ pentru organizarea [i realizarea unor activit`]i
specializate, sectoriale. Am putea numi aceast` atitudine legislativ` una de
tip contextual, reg`sit` [i \n substan]a legii organice, [i \n a posibilelor legi
ordinare sau speciale \n domeniul audiovizualului.
Am f`cut aceste scurte constat`ri, atåt pentru a aprecia caracterul de
lex aperta al actului normativ \n discu]ie, cåt [i pentru a interpreta, \n chip
relativ/succesiv, cuvintele-concept, individualizate la \nceputul capitolului,
esen]iale pentru \n]elegerea naturii juridice a „serviciului public”. |ntrucåt
spuneam c` acestea urmeaz` comportamentul sintagmei constitu]ionale,

254
reluat` [i \n Legea 41 („servicii publice”), \n cele ce urmeaz` le vom localiza
\n]elesurile din \ns`[i legea organic` a radioului [i televiziunii publice.

Autonomia [i independen]a editorial`. Legea organic`, \n art. 8, stabi-


le[te o conjunc]ie similitudinal` \ntre „autonomie” [i „independen]` editori-
al`”. Alin. 1 al art. 8 este formulat astfel: „Autonomia [i independen]a
editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune sunt garantate
prin lege, iar programele acestora sunt scutite de orice ingerin]e ale auto-
rit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni social-
politice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de
presiune”.
Citind, \n contextul structural al legii, art. 8 (alin. 1) oblig` la cåteva
preciz`ri de detaliu. S` retranscriem prima propozi]ie: „Autonomia [i inde-
penden]a editorial` (n.ns.) a serviciilor publice de radiodifuziune [i televizi-
une sunt garantate prin lege”; s` compar`m aceast` propozi]ie cu art. 1 al
Legii 41: „Se \nfiin]eaz` Societatea Romån` de Radiodifuziune [i Societatea
Romån` de Televiziune, ca servicii publice autonome (s.ns.), de interes na]io-
nal, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Romåne”.
Observ`m cum „autonomia”, \n cazul celor dou` texte de lege are un con]inut
diferit (juridic [i func]ional), de[i se refer` la acela[i tip de serviciu public
(SRR/SRTV). Este adev`rat, poate fi argumentat c` textele citate semnaleaz`
ipostaze diferite ale celor dou` servicii publice: - \n cazul art. 1, ipostaza
autonomiei institu]ionale/structurale (situarea SRR/SRTV \n structura orga-
nismelor/institu]iilor/serviciilor publice) ale statului; ale societ`]ii \n ansam-
blul s`u; - \n cazul art. 8, ipostaza autonomiei ([i independen]ei) activit`]ii
propriu-zise (emisiunile, reportajele, jurnalele de actualit`]i etc.).
Discu]ia se poate extinde prin glos`ri ostentative. Spre exemplu, \n
cazul art. 1 este vorba de „sevicii publice autonome”, pe cånd \n art. 8 de
„autonomie [i independen]` editorial`”. A[adar, putem spune c` avem
„servicii publice autonome” (cu) „autonomie [i independen]` editorial`”.
Cineva poate observa c` prin unirea celor dou` expresii se poate ob]ine o a
treia, logic` [i adev`rat`: „servicii publice autonome [i independente
editorial”. Corect in forma, dar \n noua expresie nu mai apare „autonomia
institu]ional/func]ional`”. Ba, mai mult, \n cea de-a treia expresie apare „in-
dependente” (editorial) ceea ce - dac` am duce specula]ia pån` la ultimele ei
consecin]e - am avea de-a face cu o contradic]io in terminis, \ntrucåt

255
autonomia (editorial`) este mai pu]in decåt independen]a (editorial`), cum
zice textul art. 8; cea de-a treia propozi]ie a[eaz` „autonome” [i „inde-
pendente” (editorial) \n continuarea expresiei „servicii publice”; \ntrucåt
serviciile publice se comport` (editorial) atåt autonom cåt [i independent.
|n mod normal, serviciile autonome desf`[oar` (conform competen]e-
lor legale conferite) o activitate „autonom` [i independent`“, tot a[a cum
serviciile independente desf`[oar` o activitate „independent` [i autonom`“.
Statutul conferit prin lege (autonom [i/sau independent) are nevoie de
clarific`ri \n textul normativ de referin]` (Legea 41/1994).
Modific`rile aduse Legii organice prin „Legea pentru modificarea [i
completarea Legii 41-1994 nu rezolv` inadverten]ele men]ionate. Dim-
potriv`. |n noua formulare, alin. 1 al art. 8 este abrogat, astfel \ncåt termenii
„autonom” [i „independent” \[i pierd referin]a imediat` (\n con]inutul art. 8)
[i trimit la art. 1 \n care se vorbe[te de „servicii publice autonome”. Alin. 1
al art. 8, abrogat prin Legea de modificare (din 22 iunie 1998) avea urm`-
toarea formulare: „Activitatea serviciilor publice de radiodifuziune [i televi-
ziune este autonom` [i independent` editorial”. Legiuitorul a considerat,
probabil, alineatul respectiv superfluu, mai ales c` alin. 2 al aceluia[i art. 8
\ncepe oarecum redundant: „Autonomia [i independen]a editorial`”. |n
aparen]` corect`, solu]ia leguitorului complic` pu]in lucrurile; alin. 1, art. 8,
preciza autonomia [i independen]a activit`]ii; activitate autonom` [i inde-
pendent` editorial. Altfel spus - „activitatea” avea numai sensul de activitate
redac]ional` (de investigare, elaborare [i transmitere a mesajului publi-
cistic). „Activitatea”, \n text, nu se refer` [i la condi]ia juridic` a SRR [i
SRTV, definite ca servicii publice autonome; deci, nu [i independente.
A[a fiind, cele dou` servicii publice sunt autonome (func]ional) [i
independente (editorial). Al`turarea lui „autonome” la „independente
editorial” (art. 8) este excesiv` [i, inclusiv semantic, din moment ce „inde-
pendent” este mai mult decåt „autonom”; „independent” nu poate fi restråns
prin cuvåntul, aici, frenator, autonom; mai ales c` nici inten]ia legiuitorului
nu pare a fi fost aceasta. (Utilizarea lui „autonom” lång` „independent”, \n
art. 8, apare mai degrab` ca un automatism, produs de reflexe politice post-
decembriste care, la noi, au c`p`tat accente \ngrijorate/acut polemice).
Dac` bine observ`m, art. 1 (Legea 41/1994) poate fi argumentul solu-
]iei. |n art. 1 se vorbe[te de „servicii publice autonome, de interes na]ional,
independente editorial”. A[adar, „servicii publice autonome” - „independen-

256
te editorial”. Deducem u[or c` suntem \n prezen]a unei autonomii func]ionale
(structurale/institu]ionale), ipostaz` care, \n planul restråns/intern al activit`-
]ii specifice - de informare, educa]ie [i divertisment - beneficiaz` de o inde-
penden]` editorial` \n aparen]` efectiv` (libertatea de a investiga, de a selecta
fapte, evenimente, de a le elabora/argumenta publicistic [i de a le transmite
a[a cum au fost gåndite [i elaborate/realizate). Exprimarea „autonomia [i
independen]a editorial`” este inadecvat`; \n fapt, neadev`rat`.
Insisten]a depus` pentru l`murirea, fie [i aproximativ`, a sensului [i
con]inutului termenilor/expresiilor legii organice are un scop determinat.
Acela de a releva comportamentul legal al serviciilor ca atare (autonom) [i al
redac]iilor [i realizatorilor (independent). Nu putem, deci, vorbi de „autono-
mia serviciului public” [i de „autonomia [i independen]a editorial`”. Din
simplul motiv c`, din moment ce activitatea editorial` este independent`, este
cu atåt mai mult [i autonom`. Func]ioneaz` aici principiul juridic, dup` care
„cånd se poate mai mult, se poate [i mai pu]in”, rela]ie \n care determinantul
este „mai mult” [i niciodat` (\n condi]ii normale/democratice) „mai pu]in”.
Normal ar fi - dac` legiuitorul a vrut independen]` editorial` \n
activitatea unor servicii publice autonome - s` se renun]e sau s` se considere
un exces terminologic al`turarea la „independent” a cuvåntului „autonom”.
S-ar evita, astfel, orice dubiu relativ la independen]a editorial` (miza
excep]ional` a redac]iilor din serviciile publice [i nu numai) [i n-ar mai
exista riscul ca, \n momente de tensiuni/dezechilibre politice/sociale, ser-
viciile publice s` fie obligate s` se comporte doar autonom [i nu inde-
pendent (repet, chiar dac` \ntre cei doi termeni exist` anumite similitudini
de sens). |ntr-un asemenea context, expresia „„autonomia [i independen]a
editorial`” este interpretabil`/riscant`/neavenit`.
Independen]a editorial`, chiar [i legiferat` (or, poate, tocmai de aceea)
r`måne (\nc`) stadial`; circumstan]iat` de disponibilit`]ile libertare ale ini]i-
atorilor [i creatorilor de legisla]ie [i legalitate; - \n aceea[i m`sur`, de fur-
nizorii [i beneficiarii de libertate normat` ([i creatoare de norm`).
Aprecierea nu este strict local`, ci, \n bun` m`sur`, global`, atåta timp
cåt independen]a editorial` ]ine [i este cadrat` de elaborate subiective, \n
conjuncturi [i prin proiec]ii ideatice conjuncturale.
Norma (moral` sau juridic`) dispune un comportament, direc]ioneaz`
un proces de gåndire/atitudine/op]iune, finalizeaz` cazuri, spe]e, disfunc]io-
nabilit`]i antagonice/conflictuale, printr-o rechemare la lege [i ordine.

257
Legea 41/1994, pe care o parcurgem aici, libertar`/democratic` prin
excelen]`, nu este ([i nici nu putea fi) ocolit` de gestionarea prin norm` a
libert`]ii/independen]ei editoriale. Mai mult chiar, sfera normat` a indepen-
den]ei editoriale, a[a cum este exemplificat` \n textul legii, trimite, \n bun`
m`sur`, la autonomia editorial` [i (mai mult conceptual) la „independen]a
editorial`”.
S` urm`rim „autonomia [i independen]a editorial`” \n cele dou` pla-
nuri sugerate de Legea 41/1994:
1) \n plan general (institu]ional/structural) ;
2) \n plan specific redac]ional (al rela]iilor de lucru din interiorul
SRR/SRTV).
|n ambele planuri, legea stabile[te (implicit/explicit)garan]ii, obliga]ii
[i drepturi.
|n plan general, constat`m cum, mai \nt\i, este garantat` prin lege
autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice audiovizuale, \n
rela]iile func]ionale cu indiferent ce institu]ii, organisme, servicii publice
sau private, guvernamentale sau neguvernamentale; pentru ca, apoi, acela[i
text s` stipuleza expres, ocrotirea/ap`rarea programelor (tot prin lege) de
orice ingerin]e ale autorit`]ilor publice, de influen]e din partea oric`ror parti-
de, forma]iuni social-politice, medicale, organisme comerciale [i economice
sau grupuri de presiune.
Simpla „decupare” a cuvintelor cheie din textul art. 8, discutat aici, ne
ajut` s` observ`m atåt sursele de risc, cåt [i resursele de contracarare. Legea
vorbe[te de ingerin]e - influen]e - presiuni [i trimite la autorit`]i publice, la
forma]iuni social-politice sau la grupuri de presiune care ar putea recurge la
ingerin]e, influen]e [i presiuni, directe sau subtile, \n func]ie de raporturile
de putere, de capacitatea de ripost`.
|n sensul legii, autonomia [i independen]a editorial`, garantate, trebuie
ferite de o dubl` (posibil`) ingerin]`: - ingerin]a politic` (partide, organisme
statale, civice, personalit`]i etc.) [i - ingerin]a economic`-financiar` (organis-
me financiare, societ`]i comerciale, grupuri de interese puternice economic).
Riscul posibilei duble ingerin]e apare mai clar \n momentul \n care
plas`m ra]ionamentul \n aria permisiv-interdictiv` stabilit` de chiar textul
Legii 41/1994. |n fond, legea nu interzice rela]iile editoriale cu partide,
forma]iuni social-politice, organisme comerciale [i financiare. Stabile[te
doar libert`]ile [i limitele rela]iilor de acela[i tip, astfel \ncåt autonomia,

258
independen]a [i echidistan]a s` poat` fi protejate. Or, simpla constatare a
insisten]ei leguitorului \n sfera temei men]ionate, indic` anumite asperit`]i
de avut \n vedere. S` citim textul legii!
- Articolul 8 permite observa]ii de detaliu, cu importan]a lor \n inter-
pretarea [i aplicarea redac]ional` a prevederilor normative. Editorial
vorbind, autorit`]ile publice sunt oprite de la „orice ingerin]e”; ceea ce
\nseamn` c` realizatorul/autorul are deplin` libertate op]ional` \n selectarea
faptului/evenimentului; altfel spus, autorul beneficiaz`, prin lege, de comen-
tarea, \n cauza gåndirii sale (\n beneficiul public) [i de difuzarea nealterat`
a produsului s`u intelectual.
Problema impus`, inclusiv de democra]iile de tradi]ie, prive[te
posibilitatea deplin` de manifestare [i realizare a op]iunii, de exprimare [i
difuzare liber` (\n sensul noningeren]ei efective) a faptelor, evenimentelor,
opiniilor. Deocamdat`, atåt doctrina cåt [i practica mass-media ]in deschis`
ideea coeren]ei libertare a informa]iei [i comunic`rii, la toate nivelele de
convie]uire [i comunicare interuman`146.
- Textul legii utilizeaz`, de asemenea, expresia interdictiv` referitoare
la „influen]ele oric`ror partide”. Cuvåntul „oric`ror” vizeaz`, \n mod
special, partidele parlamentare [i/sau de la guvernare. Precizarea este im-
pus` de textul legii. Partidele parlamentare, atåt cele de la putere, cåt [i cele
din opozi]ie, beneficiaz`, pe durata mandatului, de timp de anten` („exer-
citarea dreptului la anten`” - garantat de Constitu]ie; art. 31, alin. 5) Legea
41/1994 preia dispozi]ia constitu]ional`, adaptånd-o la specificul presei
vorbite [i televizate. Art. 5, alin. 4, stabile[te: „SRR [i SRTV trebuie s`
rezerve o parte din spa]iul de emisie partidelor politice reprezentate \n
Parlament (s.ns.). Timpul afectat partidelor politice nu poate dep`[i o sutime
din \ntregul timp de emisie s`pt`månal (s.ns.). Repartizarea timpului de
emisie pe partide politice se face \n raport cu ponderea reprezentan]ilor
acestora \n Parlament, luåndu-se \n calcul o unitate de timp pentru fiecare
parlamentar, inclusiv pentru reprezentan]ii minorit`]ilor na]ionale”.
- Preciz`rile legii sunt semnificative [i pentru ceea ce numim plura-
lism politic, \n faza actual`, a tranzi]iei romåne[ti. |ntr-adev`r, legea acord`,
s`pt`månal, timp de emisie partidelor politice, dar \ntr-o viziune restrictiv`:
- numai celor parlamentare. Partidele care nu au intrat \n Parlament, \n urma
alegerilor, nu au acces la spa]iul de emisie, „decåt \n mod obi[nuit, nepro-
gramat, negarantat spa]io-temporal”. Singurele perioade cånd partidelor

259
extra-parlamentare li se atribuie timp de emisie sunt cele premerg`toare ale-
gerilor, cånd se rezerv` „un drept la anten`”, calculat \n func]ie de listele de
candida]i depuse [i repartizat \n grila de programe de C.N.A..
De men]ionat c` [i acest „timp de emisie”, premerg`tor alegerilor, este
distribuit tuturor partidelor participante la alegeri; deci [i celor parlamen-
tare, de[i acestea beneficiaz`, \n continuare, de dreptul la anten`, rezervat pe
toat` durata legislaturii.
Desigur, „influen]ele de partid” se pot manifesta [i pe alte c`i. O dis-
cu]ie cvasipermanent`, adesea polemic`, reg`sit` \n \ntreg spa]iul european
[i nu numai, vizeaz` comportamentul mediatic al partidelor „la putere”.
Argumentul polemi[tilor, \ngrijora]i de posibilele influen]e (chiar ingerin]e)
ale guvernan]ilor \n con]inutul programelor realizate de serviciile publice de
comunicare, au \n vedere instrumentele „naturale” \n måna puterii pentru a-
[i impune punctul de vedere. Cu atåt mai mult cu cåt legea \ns`[i stabile[te
obliga]ia presei publice, vorbite [i televizate, de a transmite, „cu prioritate [i
\n mod gratuit”, faptele publice ale organismelor puterii. Art. 9 (Legea
41/1994) stipuleaz` f`r` echivoc: „Serviciile publice de radiodifuziune [i
televiziune sunt obligate s` transmit` cu prioritate [i \n mod gratuit, comu-
nicatele sau mesajele de interes public primite de la Parlament, Pre[edintele
Romåniei; Consiliul Suprem de Ap`rare a }`rii sau de la Guvern”.
- Este u[or de observat c` textul legii relativ la influen]e (de partid, for-
ma]iuni social-politice, economice, grupuri de presiune) are \n vedere, \n mod
deosebit, posibilele interven]ii/ini]iative/ac]iuni situate dincolo de cadrul legii.
Una dintre acestea poate fi ([i adesea este) ceea ce, \n limbajul presei post-de-
cembriste, s-a numit cenzura economic`; altfel spus, crearea unor situa]ii de
criz` prin care serviciile publice \n discu]ie s` fie puse \n condi]ii dificile, chiar
\n imposibilitatea de a-[i mai realiza [i difuza programele. S` ne gåndim ce ar
\nsemna stabilirea unor restric]ii/interdic]ii de transmitere a publicit`]ii, \n
anumite zile sau pe anumite tronsoane orare. Fire[te, serviciile respective ar fi
obligate la restrångerea drastic` a programelor sau chiar la \ntreruperea tem-
porar` sau definitiv` a activit`]ii. {i o asemenea tentativ` vizånd SRTV a exis-
tat, \n ultimul trimestru al anului 1994 (cu efecte pentru 1995), cånd Consiliul
Na]ional al Audiovizualului invocånd unele excese \n transmiterea spoturilor
publicitare, a dat o decizie de interzicere total` a publicit`]ii la SRTV pe tron-
sonul orar 18,00-22,30. Dac` decizia se aplica, SRTV urma s`-[i reduc` acti-
vitatea pån` la o durat` formal`, nesemnificativ` sau chiar s` \nchid` emisia.

260
- Situa]ii constrång`toare pot ap`rea [i ca urmare a unor (posibile)
rela]ii condi]ionate economic cu societ`]i private sau publice, cu \ntreprin-
z`tori direc]i, persoane fizice sau juridice, sau \n virtutea unor rela]ii de
„parteneriat” economico-financiar.
- „Cenzura economic`” este posibil` \n general [i \n variate forme
(sume \n avans din contractele de publicitate/prest`ri servicii, credite
preferen]iale, facilita]i la import, comisioane la vedere sau confiden]iale).
Cu deosebire, \n perioadele de dificult`]i economico-financiare endemice,
cenzura/presiunea economic` se pot manifesta mai frecvent atåt din partea
organismelor publice de putere (cit`m: „pentru control [i aservire”), cåt [i
din partea unor organiza]ii social-politice [i persoane fizice sau juridice
private/publice.
- Contracararea unor astfel de evenimente st` la \ndemåna Parla-
mentului [i a societ`]ii civile. Parlamentul are drept de control, conferit de
Constitu]ie, astfel c` poate interveni direct \n \ndreptarea lucrurilor [i
readucerea lor la o stare constitu]ional`. Fire[te, controlul Parlamentului
\nseamn` asigurarea concuren]ei [i democratismului/pluralismului progra-
melor [i emisiunilor, dar [i asigurarea prompt` a unor resurse de protec]ie a
serviciilor publice aici \n discu]ie (sprijin financiar direct, facilit`]i care s`
asigure preg`tirea [i perfec]ionarea personalului redac]ional [i tehnic, dota-
rea cu aparatur`, modern`, performant`).

2) |n plan specific redac]ional, autonomia [i independen]a editorial`


vizeaz` competen]ele realizatorilor/redac]iilor \n selectarea, elaborarea [i
transmiterea/difuzarea emisiunilor.
Constat`m, aici, o rela]ie binar` practic inevitabil`. Pe de o perte,
tendin]a libertar` (fireasc`) a realizatorilor (redac]iilor), iar, pe de alt` parte,
rigoarea legal`, prin natura ei, limitativ`/constrång`toare. |n special, rela]ia
ierarhic` redac]ional` na[te obiec]ii/polemici/controverse, invocåndu-se
principiul independen]ei editoriale [i mai pu]in sensul, con]inutul [i finali-
zarea profesional` a acestuia. Realizatorul/redac]iile se consider` \n ipostaza
de creatori de programe, structurilor ierarhice revenindu-le rostul de organi-
zatori/produc`tori ai acestor programe.
Recursul la textul legii poate fi l`muritor (chiar dac` polemica men]io-
nat` nu va disparea curånd). Primele trei alineate ale art. 14/Legea 41/1994
au urm`toarea formulare: „|n cadrul programelor de [tiri, informa]iile tre-

261
buie transmise \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivi-
tate, f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice/sau a altor persoane
juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice.
{tirile [i informa]iile care urmeaz` s` fie discutate sub form` de texte
sau imagini trebuie s` fie verificate. Sensul lor nu trebuie s` fie deformat sau
fabricat prin modul de formulare, titluri sau comentarii.
R`spunderea pentru informa]ia sau crea]ia adus` la cuno[tin]a public`
revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe,
autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televi-
ziune”.
Analiza, chiar superficial`, a textului de mai sus relev` op]iunea le-
giuitorului pentru „independen]a editorial`” („libertatea de crea]ie”, mai
corect spus) a realizatorului [i/sau autorului. Alin. 1 [i 2 vorbesc de fidelita-
tea programelor [i informa]iilor, de comentarea lor obiectiv`, ferit` de influ-
en]e din partea autorit`]ilor publice, a persoanelor juridice publice/private
sau persoane fizice; [tirile [i informa]iile s` fie verificate [i nedeformate prin
nici un procedeu stilistic (lexical), de „punere \n pagin`” sau prin orice alt
mod incorect, tenden]ios.
Avem de-a face, \n fond, cu reguli obligatorii \n sarcina realizato-
rului/autorului; a c`ror punere \n textul/emisiunea proprie revine exclusiv
realizatorului/autorului; acesta fiind ]inut numai de respectarea legii. Textul
pare a ne atrage aten]ia c` interdic]ia influen]`rii se refer` [i la persoa-
ne/redac]ii/organisme din interiorul serviciilor publice („autorit`]ilor
publice sau altor persoane juridice ori a unor persoane fizice”).
Posibile circumstan]ieri ale „libert`]ii de crea]iei” puteau ap`rea \n ali-
neatul ce stabile[te r`spunderea pentru informa]iile/crea]iile transmise. |n
sensul c` r`spunderea prive[te (cum am v`zut \n subcapitolul dedicat
acesteia) [i alte persoane din redac]ie, din conducerea (ierarhic`) a serviciu-
lui public [i chiar serviciul public, ]inut s` r`spund` inclusiv penal.
Leguitorul stabile[te, \ns`, priorit`]ile de responsabilitate \n a[a fel
\ncåt realizatorul/autorul poate invoca asumarea exclusiv` - \n virtutea legii
- a consecin]elor pentru emisiune/crea]ia realizat`. Alin. 3 al art. 14 stabile[-
te r`spunderea, \n primul rånd, a realizatorului (de emisiuni sau programe),
a autorului [i a serviciului public.
Observa]iile pe fond apar interesante, pe alocuri novatoare: - Legea
41/1994 nu face distinc]ie \ntre r`spunderea civil` [i penal`; alin. 3 preia se-

262
lectiv textul din art. 30 (alin. 8) al Constitu]iei romåne din 1991: r`spunderea
nu mai cade [i asupra editorului, cum specific` art. 30, alin. 8, \n urm`toarea
ordine: editor, realizator, autor, proprietar. Textul Legii 41/1994 apropie atåt
r`spunderea civil`, cåt [i penal` de principiul r`spunderii individuale,
principiu \n favoarea c`ruia pledeaz` concluziile unor studii de sociologie [i
filozofie a dreptului, cum [i deontologia profesiunii de ziarist.
Expresia din art. 14, alin. 3 - „precum [i serviciului public de radiodi-
fuziune, respectiv de televiziune” - bruiaz` principiul r`spunderii indivi-
duale a realizatorului/autorului. Finalul alin. 3 stabile[te posibilitatea r`s-
punderii solidare, „dup` caz”, a realizatorului/autorului cu serviciul public
de care apar]ine [i prin intermediul c`ruia s-a transmis informa]ia/crea]ia.
Textul legii ne permite, \n acela[i timp, s` observ`m c`, „r`spunderea
solidar`” nu constituie o regul` aprioric`, ci se aplic` numai \n anumite cir-
cumstan]e cerute de lege. Totodat`, suntem obliga]i s` distingem, \n cadrul
„r`spunderii solidare”, c` aceasta prive[te cel mult r`spunderea civil`,
expres prev`zut` \n Constitu]ie, [i nu [i „r`spunderea penal`”, a c`rei carac-
teristic` definitorie este individualitatea r`spunderii [i pedepsei, chiar [i \n
cazul participa]iei, („autor colectiv”).
Argumente \n plus relative la r`spunderea nemijlocit` ([i cvasi-ex-
clusiv`) a realizatorului/autorului \n transpunerea \n fapt a autonomiei [i
independen]ei editoriale, ne ofer` [i organizarea serviciilor publice \n discu-
]ie, mai precis, atribu]iile organismelor de conducere ale acestora.
Legea organic` a radiodifuziunii [i televiziunii publice stabile[te
„triada conducerii“ astfel:
- Consiliul de Administra]ie, ai c`rui membri se numesc de Parlament,
pe baza listelor de propuneri \naintate birourilor permanente ale celor dou`
Camere \n felul urm`tor: - grupurile parlamentare ale celor dou` Camere - 8
locuri (plus 8 suplean]i); - Pre[edintele Romåniei - 1 loc (plus un supleant);
- Guvernul - 1 loc (plus un supleant); - personalul de specialitate (din SRR
sau SRTV) - 2 locuri (plus 2 suplean]i); - grupurile parlamentare ale mino-
rit`]ilor na]ionale - 1 loc (plus un supleant). |n total 13 candida]i, ale[i pe o
perioad` de 4 ani.
De[i reprezentativ, numit de Parlament, dup` o procedur` menit` s`
asigure func]ionarea echidistant`, pluralist`, a serviciilor publice audiovi-
zuale, Consiliul de Administra]ie nu are, a[a cum ne-am fi putut a[tepta, alte
atribu]ii decåt de ordin general: - stategice, de organizare, structurare, finan-

263
]are, func]ionare [i control al respect`rii normelor legale [i a celor de desf`-
[urare concret` a activit`]ii canalelor, departamentelor, redac]iilor [i
serviciilor din subordine. Enumer`m cåteva dintre atribu]ii: - C.A. „aprob`
concep]ia de dezvoltare a societ`]ii normele privitoare la strategia [i struc-
tura programelor”. - aprob` structura organizatoric` a societ`]ii, precum [i
restructur`rile economice [i de personal necesare pentru func]ionarea
eficient` a societ`]ii, direc]iilor [i structurilor teritoriale”; - „aprob` regle-
mentarea detaliat` pentru a preciza func]iile serviciului public prev`zute \n
acest` lege [i reglement`rile interna]ionale”...
Toate celelalte atribu]ii (de la litera d la litera z) se refer` la buget,
bilan], investi]ii, colabor`ri cu ter]ii, cheltuieli, rapoarte trimestriale [i
anuale, concesiuni, protec]ia mediului (art. 27).
Nic`ieri expresii, discrete sau voalate, despre ingerin]e sau influen]e
redac]ionale.
- Atribu]iile [i r`spunderile directorului general sunt, fire[te, de ace-
ea[i natur`. |n exerci]iul conducerii curente a scrisului public (legea utilizea-
z` cuvåntul „societate”), \mpreun` cu comitetul director, directorul general
„dispune, controleaz` [i r`spunde de executarea hot`rårilor consiliului de
administra]ie, precum [i a conven]iilor \ncheiate de societate” (art. 28).
- Atribu]iile comitetului director nu difer`, \n esen]`, de cele ar`tate
mai sus, din moment ce „pune \n execu]ie hot`r\rile [i deciziile consiliului
de administra]ie; elaboreaz` [i propune spre aprobare consiliului de admi-
nistra]ie strategia de programe; avizeaz` dsocumentele care se supun hot`-
rårii consiliului de administra]ie”; art. 32 enumer` [i alte atribu]iuni ale
comitetului administrativ, nici una referitoare la „autonomia [i independen]a
editorial`”, la posibilitatea acestui organism operativ de a interveni \n gån-
direa mesajului publicistic.
Argumentele, atåt juridice, cåt [i redac]ionale/profesionale sunt \n
favoarea „autonomiei [i independen]ei editoriale” generale ale serviciilor
publice de radio [i televiziune. Constat`rile [i aprecierile pe text - pornind
de la rela]ia de continuitate dintre art. 1 [i art. 8/Legea 41/1994 - conduc la
ideea logic` a unei triple autonomii a serviciilor publice audiovizuale: a) -
autonomia func]ional` a serviciilor publice SRR/SRTV fa]` de orice
autoritate public`, forma]ie politic` sau serviciu public; b) autonomia
editorial` \n raport cu acelea[i autorit`]i, forma]iuni sau alte servicii publice;
c) autonomia redac]ional` - care prive[te, pe de o parte, func]ionarea me-

264
canismelor redac]ionale („dinamica organigramei”) [i, pe de alt` parte,
independen]a realizatorului/autorului pentru obiectivitatea, corectitudinea,
veridicitatea informa]iei sau crea]iei sale „puse \n und`”.
Autonomia [i independen]a editorial` sunt, \n cele din urm`, un
privilegiu („un avantaj special”) acordat realizatorului/autorului ca exponent
al opiniei publice [i investigator perseverent, echidistant, al faptelor/eve-
nimentelor de interes public [i \n interesul public.
Singurele limite opuse gazetarului (realizator/autor) sunt cele rezultate
din norm` ( moral` [i juridic`). Datorit` apropierii sensibile de actul de jus-
ti]ie, actul publicistic apropie presa de instan]a de judecat` public`. Este [i
motivul care ne \ng`duie s` adopt`m principiul de drept conform c`ruia
„judec`torul este independent [i se supune numai legii” la con]inutul (nor-
mativ) al muncii de pres`, favorizat, cum am v`zut, de litera [i spiritul noii
noastre legisla]ii specifice: „Ziaristul este independent [i se supune numai
legii”...
{i, totu[i, legea \ns`[i stabile[te excep]ia de noningerin]`, c`reia sarci-
nile publice sunt obligate s`-i dea curs.
|nainte de a prezenta termenii excep]iei men]ionate, s` ne referim,
strict relatativ, la o serie restråns`/concret` de drepturi ale SRR [i SRTV, \n
ac]iunea de realizare a emisiunilor [i transmisiilor \n direct sau a \nregistr`-
rilor, \n locuri restric]ionate de norme [i reguli opozabile publicului. |n fapt,
este vorba de prevederile art. 17, supus unor drastice reduc]ii prin Legea
pentru modificarea [i completarea legii 41/1994 din 22 iunie 1998. Dreptu-
rile SRR [i SRTV privesc: - utilizarea re]elelor proprii [i relee, sau cele
\nchiriate („puse la dispozi]ie prin \nchiriere” precizeaz` textul legii, l`sånd
senza]ia c` „furnizorul” - cel ce pune la dispozi]ie - o face unilateral [i nu
exclusiv pentru un contract \ntre p`r]i, \ntre „dou` voin]e libere”); - transmi-
terea direct` sau \nregistrat`, f`r` plat`, a dezbaterilor publice ale autori-
t`]ilor publice (de obicei, [edin]e ale Parlamentului, ale comisiilor acestuia
etc.) a mitingurilor, manifesta]iilor, demonstra]iilor [i... „alte evenimente
sau ac]iuni la care accesul publicului este ne\ngr`dit”; - transmiterea direct`
sau \nregistrat`, f`r` plat`, a operelor de orice fel, din s`li de spectacol,
locuri publice, a manifesta]iilor culturale, artistice, sportive - dar numai o
singur` dat`, „cu o durat` de cel mult trei minute, cu condi]ia respect`rii
legisla]iei privind drepturile de autor [i drepturile conexe”; - s` \nregistreze
[i s` utilizeze orice tip de crea]ie cultural`, din orice domeniu, „cu respecta-

265
rea dreptului de autor [i a drepturilor conexe; - s` stabileasc` pre]urile [i
tarifele pentru activit`]ile [i serviciile prestate, cu excep]ia taxelor de abona-
ment, acestea din urm` \n competen]a Guvernului; - \n sfår[it, s` organizeze
re]ele proprii de coresponden]i, c`rora le asigur` \ncadrarea redac]ional`,
retribu]ia, celelalte condi]ii tehnice de munc` specific`.

Scurte observa]ii. Comparativ cu textul anterior modific`rilor, actualul


art. 17 nu poate \nl`tura senza]ia unei variante restrictive, cel pu]in \n cåteva
„drepturi”. Spre exemplu: - litera c stabile[te accesul - pentru transmisii
directe sau \nregistrate - numai la evenimente sau ac]iuni la care accesul
publicului este ne\ngr`dit; \n textul ini]ial al art. 17, litera c, se preciza
accesul la evenimente [i ac]iuni publice „indiferent de locul \n care acestea
se desf`[oar`”. Observ`m, deci, c` noua form` introduce o limitare: de loc!
Noua dispozi]ie a legiuitorului acord` prioritate locului [i nu caracterului
public al evenimentelor la care se refer` art, 17. Or, decisiv este caracterul
(public) al manifest`rii, aceast` realitate tr`gånd dup` sine [i „caraterul”
locului. (Preciz`rile din capitolele anterioare ale lucr`rii relative la loc/spa]iu
public/privat [i textele de lege invocate pledeaz` \n favoarea rela]iei „prin-
cipal-accesoriu“, \n interpretarea rela]iei „manifesta]ie public`-accesul ne\n-
gr`dit”; \n fapt, al imposibilit`]ii de a \ngr`di transmiterea/\nregistrarea unui
eveniment/fapt public, indiferent \n ce loc [i ce regim de acces s-a stabilit
pentru publicul larg. Dar rela]ia \ns`[i „manifesta]ie public`” [i „accesul
ne\ngr`dit al publicului”, (la o asemenea manifesta]ie) nu respect` coeren]a
impus` de principiile democratice, cu atåt mai mult cu cåt un serviciu
public, de interes public/na]ional este \n serviciul publicului, \ntr-o real`
complementaritate moral`/spiritual` (comunica]ional`); - textul actual eli-
min` prevederile referitoare la dreptul SRR/SRTV de a amplasa, „pe orice
construc]ii sau terenuri, indiferent de forma de proprietate, \n condi]iile legii,
echipamente de transmisie direct` sau de \nregistrare a unor evenimente
publice/de interes public („condi]iile legii” priveau forme de proprietate [i
regimul pl`]ilor: \n cazul propriet`]ii publice nu se percepeau pl`]i/taxe,
pentru proprietatea privat` erau necesare acordul proprietarului [i plata
„chiriei”, pentru terenuri ale M.Ap.N., avizul ministerului); - o ultima obser-
va]ie prive[te „dreptul celor 3 minute” [i dreptul de autor; \n actualul text se
stipuleaz`: „Transmiterea (...) se poate face \n scop informativ numai o
singur` dat`, cu o durat` de cel mult 3 minute, cu condi]ia respect`rii

266
legisla]iei privind dreptul de autor [i drepturile conexe); vechiul text stipula
„cel mult 3 minute, \n afar` de cazul \n care s-a convenit \n alt mod cu
organizatorul de spectacol sau cu de]in`torul dreptului de autor”. Observ`m
u[or mutarea de accent operat` de actualul text (\n vigoare). Cele „3 minute”
sunt condi]ionate, aprioric, de „condi]ia respect`rii legisla]iei ...”; altfel spus,
\ntåi ob]ii dreptul de a transmite [i apoi transmi]i! |ntrebarea este: - putem
restric]iona informa]ia referitoare la un eveniment de interes public, prin
intuirea unor tabu-uri sau a monopolului informativ (exclusivitatea)? |n
principiu, ar trebui ca acest fapt s` nu se \ntåmple, cu excep]ia, fire[te, a unor
situa]ii speciale [i prev`zute de lege (apropierea se poate face cu caracterul
public al [edin]elor de judecat`, care, \n anumite condi]ii strict prev`zute de
lege, pot fi [i „\nchise”). Textul vechi al art. 17 punea accentul, cum putem
deduce u[or, pe accesul ne\ngr`dit [i dreptul de a transmite ne\ngr`dit cele
3 minute despre evenimet, drept restric]ionat doar de clauze speciale
stabilite de organizator sau autor, conform legii, [i numai dac` acestea au
fost date publicit`]ii.
Principiul celor 3 minute ar trebui, \n drept [i \n fapt, s` nu poat` fi
restric]ionat [i legea s` prevad` clar acest lucru. Principiul celor trei minute
trebuie \n]eles ca un drept imperativ al publicului la informa]ia de interes
public; iar \n planul specific profesional, ca un drept de citare/exemplificare
a serviciului public.
Recunoa[terea dreptului de autor \n fa]a dreptului la informa]ie poate
favoriza exclusivit`]i [i asupra unor fapte/evenimente de interes public, din
patrimoniul moral al publicului, cu consecin]e pentru public, dar fa]` de care
]inta s` nu aib` dreptul de a reac]iona, \ntocmai ca \ntr-un „poligon de tir
informa]ional”.
Condi]ionarea juridic` a celor 3 minute constituie, \n ultima analiz`, o
restrångere a dreptului la informa]ie.

EXCEP}IA DE NONINGERIN}~
Legea organic` a radiodifuziunii [i televiziunii prevede expres „ex-
cep]ia de noningerin]`” (art. 8, alin. 2), \n urm`torii termeni: „Nu constituie
ingerin]e aplicarea normelor obligatorii stabilite „de Consiliul Na]ional al
Audiovizualului (C.N.A.) \n condi]iile Legii audiovizualului nr. 48/1992“.
Concret, legea se refer` la „Decizia nr. 175 privind aprobarea Nor-
melor obligatorii pentru acordarea [i programarea dreptului la replic` \n

267
cadrul programelor audiovizuale“, publicat` \n M.O. nr. 303 din 22 decem-
brie 1993. |ntrucåt asupra dreptului la replic` vom reveni ceva mai \ncolo,
s` observ`m c` „Normele obligatorii“ con]in atåt drepturile solicitantului,
cåt [i condi]iile \n care titularul de licen]` poate refuza transmiterea/difu-
zarea. S` re]inem, de asemenea, utilizarea de c`tre CNA a expresiei „dreptul
la rectificare [i dreptul la replic`“, distingånd \ntre cele dou` drepturi, dar
privindu-le \ntr-o rela]ie succesiv`: dac` nu se acord` dreptul la rectificare
(\n 7 zile de la data emisiunii) se va depune o solicitare de drept la replic`
(\n 12 zile).
Al`turarea „rectificare“ - „replic`“ [i rela]ia succesiv` ar putea ap`rea
logice, fire[ti, dac` n-ar exista o diferen]` radical` \ntre cei doi subiec]i (s`-i
numim „rectificant“ [i“replicant“), precum [i \ntre sensurile etimologice ale
celor doi termeni („rectificare“ - „replic`“).
Problematizarea excep]iei de ingerin]` nu este [i nu poate fi o simpl`
h`r]uire a prevederilor legale \n discu]ie. Ingerin]a CNA vizeaz` „dreptul la
replic`“, un drept prin care solicitantul pune \n cauz`, contest` sau „desfiin-
]eaz`“ o emisiune, un reportaj, o anchet` pentru care realizatorul/autorul [i-a
asumat responsabilitatea. Poate fi, oare, ignorat` persoana [i opinia realiza-
torului? Se poate transmite „dreptul la replic`“ peste voin]a celui vizat?
Poate CNA s` evalueze exact con]inutul emisiunii [i, \n context, dreptatea
replicii? |ntreb`ri retorice. Fire[te c` nu. „Dreptul la replic`“ ar trebui s` fie
o problem` exclusiv` a serviciului public; mai restråns - a realizatorului/au-
torului. Numai el poate s` evalueze con]inutul replicii, pentru a-[i asuma
r`spunderea individual`, sub sanc]iunea legii, de a publica sau a respinge
solicitarea celui ce se consider` lezat [i solicit` repara]ii morale.
Considera]ii asem`n`toare se pot face [i \n leg`tur` cu publicitatea,
mai ales \n actuala situa]ie, cånd exist` posibilitatea adopt`rii (operative) a
unei legi \n domeniu [i o experien]` european` asimilat`.
Am putea spune c` ne afl`m \ntre ra]iunea legii - exemplificativ inter-
dictiv` - [i ra]iunea comunica]ional` - ne\ngr`dit permisiv`. Problema este
discutabil` [i de drept [i fapt. De drept: - Apare \ntr-o anumit` m`sur` un
concurs de legi - aici, organice, referitoare la dou` servici publice, este drept
din aceea[i sfer` de activitate, dar, \n chip necesar [i evident, cu obiective
strict delimitate de norme juridice specifice. CNA are rolul de a acorda
licen]e de emisie [i de a urm`ri/controla [i stabili sanc]iuni referitoare la
respectarea grilei de programe/con]inut/publicitate etc, a[a cum acestea au

268
fost aprobate \n dosarul de licen]`. SRR/SRTV sunt chemate, cum am
men]ionat \n mai multe rånduri, s` produc` [i s` difuzeze programe de
informare, educa]ie [i divertisment. Diferen]a este vizibil`, legea este, \ns`,
lege [i pån` la noi modific`ri, „armoniz`ri“, suntem obliga]i s` consemn`m
[i s` respect`m normele \n vigoare.
|n fapt: - Rela]ia dintre cele dou` servicii publice nu este nici com-
plementar` \n mod real, nici ierarhic` [i nici alternativ` („punctual`“), de[i
unele semne apar din fiecare. Cauza rezid` \n ceea ce am putea numi
supra\nc`rcarea con]inutului Legii audiovizualului, fireasc` \n contextul
apari]iei (1992), cånd nu exista o lege organic` a SRR/SRTV, dar
excesiv`, odat` ce legea organic` (Legea 41/1994) a fost promulgat`. Alte
st`ri textuale vor fi discutate \n sec]iunea imediat urm`toare referitoare la
C.N.A..
Acum, \ncerc`m s` identific`m posibile ingerin]e din interiorul muncii
redac]ionale, ingerin]e care s` nu \nsemne cenzur`/bruiaj profesional [i alte
modalit`]i de influen]are/manipulare a realizatorului/autorului.
Un prudent elan subiectiv - sprijinit de ideea c` munca redac]ional`
este o munc` \n echip`, precum [i de o anumit` experien]` \n cele trei tipuri
principale de pres` (scris`, vorbit`, televizat`) - ne \ndeamn` s` avans`m
dou` ipostaze posibile \n \mprejur`ri publicistice concrete.
Este vorba de: a) - viza profesional` [i b) oprirea/interzicerea tex-
tului/emisiunii delictuale („oprirea infrac]iunii!“).
Constat`m cu u[urin]` c` ambele ipostaze fac trimitere la calitatea
muncii/gåndirii profesionale; la calitatea mesajului.
a) „Viza profesional`“ apare ca un calificativ acordat emisiunii (\nre-
gistrate) ce urmeaz` a fi transmis`, [i care este/trebuie aliniat` la standarde
profesionale interna]ionale, cum men]ioneaz` chiar legea organic` a
serviciilor publice audiovizuale. Atåta timp cåt calificativul prive[te stan-
dardele profesionale, nu credem c` poate fi vorba de cenzur`; mai degrab`,
de datoria fa]` de public [i fa]` de profesie.
b) Cåt prive[te „oprirea infrac]iunii“, lucruile sunt indubitabile. Emi-
siunea care, prin con]inut [i mijloace, produce infrac]iunea (delictul de
pres`) trebuie oprit`; cu atåt mai mult cu cåt Constitu]ia prevede r`spunde-
rea (civil`) \n cascad` (deci, nu numai a autorului); iar legea organic`
stabile[te r`spunderea civil`/penal` a autorului/realizatorului, precum [i a
serviciului public.

269
Pån` la legiferarea r`spunderii individuale exclusive, „oprirea infrac-
]iunii“ este obligatorie prin lege.
Excep]ia de non ingerin]` constituie, a[adar, o realitate stadial` [i sunt
[anse ca „punerile de acord“ ale celor dou` legi (nr. 41 [i a Audiovizualului)
s` duc` la solu]ii juridice adecvate realit`]ii comunica]ionale.

270
Capitolul 10
C.N.A.
ARGUMENTE CIRCUMSTAN}IALE
Consiliul Na]ional al Audiovizualului (C.N.A.) se \nfiin]eaz`, prin
Legea nr. 48/1992, ca „autoritate public` autonom`”, cu atribu]ii exclusive
\n domeniul contituirii, func]ion`rii [i con]inutului conform al programelor
emise de sta]iile/posturile de radio [i de televiziune publice sau private147.
Atriibu]iile [i competen]ele ce-i revin, prin lege, le exercit` sub con-
trolul Parlamentului.

NATURA JURIDIC~ A C.N.A.


Legea 48 art. 11 stabile[te: „Se \nfiin]eaz` Consiliul Na]ional al
Audiovizualului, autoritate public` autonom`, care \[i exercit` atribu]iile
potrivit prezentei legi”... Corecta \n]elegere [i interpretare a expresiei din
lege - „autoritate public` autonom`”- \n raport cu „servicii publice auto-
nome”, utilizat` de legea 41/1994, pentru Radiodifuziunea [i Televiziunea
publice, relev` diferen]a, prin lege, dintre entit`]i semnificative ale audio-
vizualului romånesc. Dar relev`, \n acela[i timp, caracteristicile specifice ale
„autorit`]iii publice autonome” \n raport cu „serviciile publice autonome”.
Sensul elemetar, uzual, al termenilor ]ine \n seam` o difere]` decizional`
\ntre cele dou` entit`]i, fire[te, \n favoarea „autorit`]ii”. Sensul juridic/admi-
nistrativ accentueaz` diferen]a. De aici, c\teva \ntreb`ri cotextuale. Prima [i

271
cea mai urgent` prive[te situarea ierarhic` a organismelor audiovizualului:
C.N.A., pe de o parte , S.R.R. [i S.R.T.V., pe de alt` parte. Sunt oare, S.R.R.
[i S.R.T.V.(„servicii”) subordonate C.N.A. („autoritate”)? R`spunsul este
u[or de dat: (- Da, \n limitele strict stipulate de lege), dar greu de argumen-
tat, prin prisma raporturilor reale, nemijlocite, dintre autoritatea public` [i
serviciul public, a[a cum se manifest` ele \n sensibilul domeniu al infor-
ma]iei [i comunic`rii de mas`.
Lucrurile se complic` oarecum, \n momentul \n care constat`m c`
autoritatea indic` at\t o valoare referen]ial` (de ordin spiritual, moral, civic,
politic, [tiin]ific), c\t [i un statut juridic/administrativ (cu dreptul/puterea de
a emite acte/reglement`ri/norme obligatorii, \n exercitarea autorit`]ii, im-
puse la nevoie prin mijloace coercibile).
|n termenii unui asemenea ra]ionament, radiodifuziunea [i televi-
ziunea publice (\n cazul de fa]`) pot fi privite \ntr-o rela]ie subaltern` fa]` de
C.N.A. Adic`, \ntr-o situa]ie aflat` \n real` contradic]ie cu principiile [i nor-
mele libertare ce c`l`uzesc institu]iile/serviciile de larg` expresie [i
comunicare public`.
Riscurile (teoretice [i practice) ale unor rela]ii dispropor]ionate \ntre
autoritatea (C.N.A.) [i serviciile publice de radio [i televiziune pot fi contra-
carate/estompate printr-o interpretare aplicat` a menirii [i atribu]iilor speci-
fice ce le-au fost stabilite de legiuitor.
|ntr-o reprezentare grafic` prin care se incearc` o cuantificare (rela-
tiv`) a identit`]ii [i menirii celor dou` tipuri de activit`]i mediatice, diferen-
]ele sunt u[or de observat:

Entitatea Rol Func]ie Interven]ie


S.R.R./S.R.T.V. activ creativ` operativ`
C.N.A. conservativ corelativ` corectiv`

Simpla comparare a partiturilor repartizate entit`]ilor de care ne ocu-


p`m argumenteaz` rolul static al C.N.A. - conservativ, prin obliga]ia ce-i
este stabilit` de a veghea la respectarea/ conservarea datelor de fond [i apli-
cative ale licen]ei, corelativ, prin obliga]ia de a interveni cånd constat`
disfunc]ionalit`]i \ntre ceea ce permite legea serviciilor publice respective [i

272
activitatea diurn`; corectiv`, prin disponibilit`]ile (legale) de a corecta ne-
concordan]ele dintre con]inutul dosarului de licen]` aprobat [i grila de pro-
grame la zi (sau aspecte financiar-economice: publicitate, sponsorizare,
dona]ii etc.).
Diferen]ele sunt evidente, de esen]`. |ntålnirile dintre cele dou` arii de
activitate nu implic` fondul; mesajul mediatic nu este atins de obliga]ii [i
coerci]ii la dispozi]ia C.N.A.. Complementaritatea, dac` exist` \ntr-o m`sur`
oarecare, este una de cauz` (corecta comunicare public`) [i nu o comple-
mentaritate \n substan]a mesajului.
|n aceast` arie libertar`, riguros normat`, C.N.A. apare ca:
- reprezentant/intermediar al puterii publice, aici Parlamentul (puterea
legislativ` suprem` \n stat), sub al c`rui control \[i desf`[oar` activitatea sa
specific`, strict limitat`;
- executant al unor competen]e [i atribu]ii stricte, care nu pot ad`uga
/modifica/schimba [i nici influen]a mesajul publicistic;
- concordant autorizat, pentru armonizarea „coinciden]elor obligato-
rii” care trebuie s` existe \ntre prevederile licen]ei [i programele mediatice
\n general.
Concluzia preliminar` relev` partea oarecum insolit` a acestei au-
torit`]i publice autonome (C.N.A.) \n sfera audiovizualului, aceea de a ve-
ghea libertatea normat` a serviciilor publice autonome de informare [i
comunicare, [i numai atåt cåt legea \i permite. |n fapt, nici legea [i nici
activitatea concret`/zilnic` a serviciilor publice de comunicare audio-
vizual` nu resimte [i nu accept` rela]ii de autoritate cu C.N.A. Practic,
C.N.A. se comport` ca un serviciu public autonom, depozitar de autoritate
public`.
Condi]ia juridic` de „serviciu public autonom” a C.N.A. rezult`, de
altfel, din \ns`[i structura [i con]inutul legii 48/1992. Constituirea, atri-
bu]iile, r`spunderile C.N.A. nu dep`[esc statutul de „obliga]ii de serviciu”,
\n responsabilitatea unui orgasnism aflat \n serviciu public comandat. S` de-
cup`m cåteva dintre prevederile sistematizate ale legii.

CONSTITUIREA {I ATRIBU}IILE C.N.A


Capitolul lV al Legii 48/1992 stabile[te num`rul, componen]a [i
atribu]iile C.N.A., dup` o metodologie asem`n`toare celei referitoare la
radiodifuziunea [i televiziunea publice.

273
- Constituirea (Art. 25): „Consiliul Na]ional al Audiovizualului este
constituit din 11 membri, numi]i de:
a). Pre[edintele României - 2 membri; b). Parlamentul Romåniei -
Senat [i Camera Deputa]iilor - c\te 3 membri; c). Guvernul Romåniei - 3
membri, dintre care un specialist \n domeniul telcomunica]iilor, un spe-
cialist \n domeniul radiofuziunii [i un specialist \n domeniul televiziunii“.
Durata mandatului membrilor C.N.A. este de 4 ani, iar numairea aces-
tora, se face e[alonat la fiecare 2 ani, pentru jum`tate din num`rul lor.
Pre[edintele este ales pentru un singur mandat de 4 ani, de c`tre membrii
C.N.A., prin vot secret (art. 26). Calitatea de membru al C.N.A. (ar. 28): -
este incompatibil` cu func]ii publice sau private, cu excep]ia celor didactice
universitare; - membrilor consiliului ([i ai aparatului tehnic) le este interzis
s` fac` parte din partide sau alte forma]iuni politice; - salarizarea este la
nivelul echivalent subsecretarilor de stat, cu excep]ia pre[edintelui, salarizat
la nivelul echivalent al secretarilor de stat.
- Atribu]ii: Pentru o mai bun` apreciere a competen]ei materiale a
C.N.A., clasific`m atribu]iile acestuia \n dou` categorii: - atribu]ii operative
[i - atribu]ii strategice.
Atribu]iile operative consider`m a fi cele prev`zute \n art. 31 - 34: -
Elaborarea regulamentului de organizare [i func]ionare [i constituirea unui
aparat tehnic; stabilirea unelor obliga]ii relative la: transmiterea informa]i-
ilor privind calamit`]ile [i starea de necesitate, publicitatea, programarea [i
acordarea dreptului la replic`, sponsorizarea, modul \n care se solu]ioneaz`
contesta]iile, alte norme referitoare la aplicarea legii audiovizualului (art. 32
litera j). Totodat`, Consiliul stabile[te durata [i condi]iile de prezentare/difu-
zare a campaniilor electorale, asigur` dezbateriile \n vederea acord`rii
licen]elor de emisie, d` publicit`]ii frecven]ele „pentru transmisiile de radio
[i televiziune destinate publicului“, \n fine, \ntocme[te un raport anual refe-
ritor la propria activitate, precum [i la modul \n care titularii de autoriza]ie
respect` obliga]iile pe care [i le-au asumat \n dosarul de licen]`.
|ntre atribu]iile operative distingem, \n mod special, implicarea efec-
tiv` a C.N.A. \n promovarea „crea]iilor audiovizuale“ pe baza unui program
riguros, stabilit \n procente din timpul de emisie [i din total crea]ii (europe-
ne, române[ti, publice, independente, culturale etc.). Printr-o lege de modifi-
care a Legii Audiovizualului nr. 48/1992 ([i anume: Legea nr. 19/1999), se
stabile[te (art. 21):

274
- p\n` la 1 ianuarie 2003, posturile de televiziune, persoane juridice
(deci, publice [i private) vor acorda un procentaj majoritar al timpului de
emisie crea]iile audiovizuale europene („\n mod progresiv, \n m`sura posi-
bilului...“ formuleaz` legiuitorul, acceptånd parc` dificultatea de armonizare
la o astfel de prevedere, \n fa]a dificult`]ilor financiare [i a expansiunii
produc]iilor americane, spectaculoase, profesionale);
- din crea]ia audiovizual` european` difuzat`, cel pu]in 40% va fi cre-
a]ie audiovizual` romåneasc`;
- posturile de televiziune, persoane juridice romåne[ti vor aloca 10 %
din timpul lor de emisie crea]iilor realizate de produc`tori independen]i.
{i o observa]ie tehnic`: articolul 2 va trebui s` fie pus de acord sau s`
se substituie art. 7 din Legea 41/1994 care stabile[te nu 40 %, ci 30% crea]ie
romåneasc` (din cea european`), iar din crea]ia romåneasc`, cel pu]in 35%
s` fie crea]ie cultural`.
Atribu]iile strategice privesc, \n mod deosebit, rolul nemijlocit al
C.N.A. \n acordarea licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare. Legea
48/1992 \n partea de „dispozi]ii generale” precizeaz`: „Comunica]ia audio-
vizual` \n domeniul radiodifuziunii [i \n cel al televiziunii se face, \n baza
licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare, eliberate \n condi]iile prezentei
legi”. Elaborarea [i adoptarea licen]ei de emisie [i a deciziei de autorizare
urmeaz` reguli procedurale precise.
S` re]inem cele trei faze obligatorii, pentru a avea dreptul de a desf`-
[ura „comunica]ia audiovizual` pe cale radioelectric`”: a) avizul tehnic
(acordat de Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`; \n vechea
structur`, de dinainte de privatizarea „RomTelecom”, avizul tehnic era acor-
dat de Ministerul Comunica]iilor); b) licen]a de emisie (eliberat` de C.N.A.,
\n urma unui concurs la care particip` cei ce au ob]inut „avizul tehnic”); c)
decizia de autorizare (acordat` de C.N.A., \n baza avizului tehnic [i a deci-
ziei de autorizare).
- Avizul tehnic se refer`, pe de o parte, la tipurile de re]ele [i sta]ii
care trebuie avizate tehnic, iar, pe de alt` parte, la confirmarea perfor-
man]elor mijloacelor, a aparaturii la \ndemåna solicitantului, prin interme-
diul c`rora s` se asigure „calitatea transmisiei [i a \n]elegerilor interna]io-
nale din domeniul telecomunica]iilor” (art. 13, alin. 2).
Licen]a de emisie se acord` pe baza a ceea ce, obi[nuit, speciali[tii nu-
mesc „dosarul de licen]`” (art. 12-15). Con]inutul dosarului difer` \n func]ie

275
de inten]iile programatice ale postului radio/tv ce urmeaz` s` emit`. Legea
cere expres solicitantului s` specifice „categoriile de informa]ii ce vor putea
face, \n func]ie de natura lor, obiectul difuz`rii publice“ (art. 12, alin. 1). Do-
sarul de licen]` mai cuprinde detalii ce ]in de natura juridic` a postului de
emisie, „cotele” de capital, (public/privat), re]elele [i sta]iile de emisie auto-
rizate tehnic. Licen]a se elibereaz` de C.N.A. pe baz` de concurs, la care pot
participa numai solicitan]ii care au ob]inut avizul tehnic de la Agen]ia Na]io-
nal` de Telecomunica]ii [i Informatic`. C.N.A. este organismul care stabile[-
te condi]iile [i criteriile de participare la concurs, criterii [i condi]ii care
trebuie s` asigure: pluralismul opiniilor, egalitatea [anselor, favorizarea libe-
rei concuren]e, calitatea programelor, \ncurajarea crea]iilor originale proprii,
echidistan]a programelor, promovarea culturii na]ionale (art. 12, alin. 2-4).
Accesul la licen]` este diferen]iat:
a) nu se acord` licen]` de emisie partidelor sau altor forma]iuni
politice, nici autorit`]ilor publice (art. 6, alin. 7);
b) SRR [i SRTV beneficiaz` de licen]e f`r` concurs [i gratuite (art. 7,
alin. 3);
c) organiza]iile socio-culturale, politice (!), religioase [i al]i solicitan]i
pot beneficia de licen]` cu respectarea prevederilor legii: pluralismul opi-
niilor, egalitatea de tratament a participan]ilor, calitatea [i diversificarea
programelor (vezi pe larg, art. 12, alin. 4).
Licen]a de emisie este netransmisibil` [i, la expirarea termenului, se
organizeaz`, \n mod obligatoriu, un nou concurs.
Durata licen]ei de emisie: \n radiodifuziune, perioada este de 5 ani; \n
televiziune - 7 ani.
DECIZIA DE AUTORIZARE
Se acord` de C.N.A. solicitantului numai dac` acesta a ob]inut avizul
tehnic [i licen]a de emisie. Autorizarea tehnic` con]ine parametrii tehnici ai
echipamentelor, atestarea conformit`]ii instala]iilor cu ace[ti parametri [i
tarifele ce trebuie achitate. Termenele de valabilitate sunt cele stabilite \n
cazul licen]ei de emisie.
C.N.A. are, de asemenea, atribu]iuni precise [i \n domeniul autoriz`rii
recep]iei programelor audiovizuale pe satelit, precum [i \n cel al autoriz`rii
comunica]iei audiovizuale distribuite prin cablu.
Legea 48, \n art. 19-20 (pentru transmisiile pe satelit) [i art. 21-24
(pentru cablu) stabile[te modul de eliberare a deciziei de autorizare [i exi-

276
gen]ele stipulate de legiuitor (putere) \n cazul fiec`rui tip de program. Fire[-
te, exigen]ele sunt asem`n`toare cu cele referitoare la deciziile de autorizare
pentru radiourile [i televiziunile publice sau private prezentate mai sus.
Un semnificativ set de atribu]ii sunt conferite C.N.A. \n sfera publi-
cit`]ii. Consiliul stabile[te, prin decizii, obliga]iuni de \ndeplinit: timpul de
publicitate (6 minute la o or` de programe, \n cazul serviciilor publice, [i 12
minute, pentru cele private); intervalele orare de intrerupere a programelor
(ex.: din 15 \n 15 minute, \n cazul sponsoriz`rilor, sau o singur` dat` \n cazul
unor programe de o or`, prev`zute cu publicitate; de dou` ori \n cazul pro-
gramelor/filmelor de o or` [i jum`tate etc.); calitatea spoturilor publicitare;
norme speciale pentru publicitatea la b`uturile alcoolice [i tutun; con]inutul
spoturilor publicitare (evitarea concuren]ei neloiale sau a „apologiei“ unor
„calit`]i” ale produselor, prin care se poate aduce atingere bunelor moravuri,
educa]iei tineretului etc.).
Pentru a avea o imagine cåt mai exact` asupra desf`[ur`rii concursului
pentru „dosarul de licen]`”, v` prezent`m trei documente specifice, ob]inute
prin bun`voin]a pre[edintelui C.N.A. [i a speciali[tilor organismului men-
]ionat. Citindu-le, vom fi de acord c` un moment atåt de \nsemnat pentru
afirmarea liberei circula]ii a informa]iei, veridic` [i pluralist`, este marcat \n
chip sensibil, de un „traseu birocratic” fastidios, greu de parcurs.
Iat` cum arat`:
- O decizie privind condi]iile [i criteriile de participare la concursul
pentru ob]inerea licen]ei de emisie;
- Con]inutul dosarului de \nscriere la concursul pentru licen]a de emi-
sie;
- Con]inutul dosarului de \nscriere la concursul pentru licen]a de trans-
misie pe cablu.
|n forma redactat` [i difuzat` de C.N.A. documentele men]ionate sunt
structurate astfel (peste tot unde apare „Ministerul Comunica]iilor” vom citi
Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`):

CONSILIUL NA}IONAL AL AUDIOVIZUALULUI

DECIZIA NR. 3
privind stabilirea condi]iilor [i criteriilor de participare la Concursuri
pentru ob]inerea licen]ei de emisie, sesiunea 1993.

277
Avånd \n vedere prevederile art. 12 alin. 3 din Legea Audiovizualului
nr. 48/1992, \n temeiul art. 29 al aceleia[i legi, Consiliul Na]ional al
Audiovizualului

DECIDE:

Art. 1. Participarea la Concursul \n vederea acord`rii Licen]ei de emi-


sie se face \n baza cererii adresate Consiliului Na]ional al Audiov-
izualului.
Art. 2. Con]inutul dosarelor de \nscriere la concursul pentru licen]a de
emisie radioelectric` [i cablu este cel prev`zut la anexele 1, 2 [i 3 la
prezenta decizie.
Art. 3. Dosarele de participare la Concursul de acordare a licen]elor
pentru sta]iile care emit pe cale radioelectric` se depun \n perioada 10
august - 25 septembrie a.c., iar cererile de licen]` pentru sta]iile de
televiziune prin cablu se depun \n perioada 21 septembrie - 2 octom-
brie a.c.
Toate cererile se depun la Ministerul Comunica]iilor, Direc]ia
General` de Reglement`ri, strada Libert`]ii nr. 14A.
Art. 4. Data sus]inerii concursului va fi stabilit` pån` la 12 octombrie
a.c. [i va fi adus` la cuno[tin]a publicului prin mass-media.
Art. 5. Criteriile pentru departajarea participan]ilor la concurs sunt
prev`zute \n anexa nr. 4 la prezenta decizie.

Decizia nr. 3 a C.N.A. Anexa nr. 1

CON}INUTUL DOSARULUI DE |NSCRIERE LA CONCURSUL


PENTRU LICEN}A DE EMISIE

1. Cererea de \nscriere la concurs (formular tip). (Anexa nr. 3)


2. Chitan]` CEC de depunere a taxei de \nscriere la concurs;
3. Avizul tehnic prealabil eliberat de Ministerul Comunica]iilor (copie
legalizat`);

278
4. Studiul de fezabilitate, oportunitate [i marketing, con]inånd date
privitoare la:
4.1. Argumenta]ia privind capacitatea financiar` a solicitantului de a
sus]ine serviciul pentru care cere licen]` (capitalul existent, investi]ii
f`cute sau preconizate, participarea direct` sau indirect` la capitalurile
altor societ`]i din domeniul audiovizualului);
4.2. Plan de afaceri;
4.3. Resurse umane (experien]a acumulat` de solicitant \n activitatea
de audiovizual);
4.4. Etapele [i termenele de finalizare a proiectului;
5. Grile de program, con]inånd date privitoare la:
5.1. Tipuri de servicii audiovizuale (emisiuni informative, de
divertisment, sportive, culturale, de reclam`, anun]uri etc.), perio-
dicitate [i orare;
5.2. Sursele [i propor]iile programelor;
- programe de produc]ie proprie
- programe preluate din produc]ia audiovizualului na]ional` sau/[i
interna]ional`
5.3. Timpul acordat publicit`]ii;
6. Tipul [i principalii parametri ai echipamentului utilizat;
7. Confirm`ri, prin sondaje independente ale calit`]ilor [i performan-
]elor anterioare;
8. Garan]ii privind respectarea dreptului de autor [i de proprietate in-
telectual`;
9. Declara]ia de respectare a legii 48/1992 [i a regulamentelor [i
normelor elaborate de C.N.A.;
10. Caset` demonstrativ` audio sau video (15-20 min., VHS).
Decizia nr. 3 a C.N.A. Anexa nr. 2

CON}INUTUL DOSARULUI DE |NSCRIERE LA CONCURSUL


PENTRU LICEN}A DE TRANSMISIE PE CABLU

1. Cererea de \nscriere la concurs (formular tip). (Anexa nr. 3)


2. Chitan]` CEC de depunere a taxei de \nscriere la concurs;
3. Solicitarea comunit`]ii zonei de serviciu dorite, certificat` de
primar;

279
4. Studiu de fezabilitate, oportunitate [i marketing, con]inånd (vezi
pct. 4 de la Anexa 1);
5. Amplasamentul probabil pentru studioul principal de distribu]ie
(adres`, acte de proprietate [i/sau \nchiriere);
6. Tipul [i principalii parametri ai echipamentului utilizat;
7. Num`rul [i natura serviciilor distribuite pe cablu;
7.1. Num`rul, durata [i grilele de program;
7.2. Tipuri de emisiuni, propor]ii, surse, inståndu-se asupra ponderii
transmisiilor de informa]ii privitoare la via]a [i problemele comunit`]ii
\n care func]ioneaz` re]eaua;
7.3. Num`rul de canale destinate programelor na]ionale [i locale
existente \n zon`.
8. Garan]ii de respectare a regulilor financiare [i de exploatare privind
recep]iile comunitare prin satelit;
9. Declara]ia de respectare a legii 48/1992 [i a regulamentelor [i nor-
melor elaborate de C.N.A.;
10. Caset` demonstrativ` audio sau video (15-20 min., VHS).

R~SPUNDERI {I SANC}IUNI.
Capitolul V al Legii 48 este intitulat „R`spunderi” [i stabile[te, din
primul moment, caracterul bicefal al dreptului de control relativ la respec-
tarea licen]ei de emisie [i a condi]iilor tehnice din autorizarea de func]io-
nare. Termenii legii sunt urm`torii: „Consiliul Na]ional al Audiovizualului
controleaz` respectarea obliga]iilor ce revin titularilor de licen]` de emisie,
iar Ministerul Comunica]iilor, respectarea condi]iilor tehnice din decizia de
autorizare. Acela[i „principiu bicefal” \l \ntålnim, de altfel, [i \n cazul apli-
c`rii licen]elor [i deciziilor de autorizare. Constat`m chiar c` eliberarea
licen]ei de emisie este condi]ionat` de avizul tehnic al Ministerului Comu-
nica]iilor, iar decizia de emisie se acord` de C.N.A. numai dac`, „Minis-
terul” a eliberat autoriza]ia tehnic` de func]ionare (art. 16).
Situa]ia poate fi socotit` anormal`, fie [i numai avånd \n vedere com-
peten]a C.N.A. de a acorda atåt licen]a de emisie, cåt [i decizia de autorizare.
Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii valideaz` aspecte tehnice, care
urmeaz` s` fie acte la dosar \n sprijinul deliber`rilor Consiliului. Mai mult,
C.N.A. beneficiaz` de prezen]a unui specialist \n telecomunica]ii (art. 25,

280
alin. c) \n råndul membrilor s`i, specialist \n m`sur`, el \nsu[i, s` sesizeze
nerespectarea condi]iilor stabilite \n autoriza]ia tehnic` de func]ionare.
Nu pled`m, fire[te, pentru excluderea Agen]iei din cauza serviciilor [i
posturilor publice sau private ale audiovizualului, dar credem c` decizia \n
domeniu trebuie s` fie \n sarcina exclusiv` a C.N.A.
Citit` cu aten]ie, Legea 48 prevede implicit acest lucru.
Pån` la posibila armonizare a legii cu realitatea, s` urm`rim „interven-
]iile“ C.N.A. [i ale Agen]iei \n respectarea atribu]iilor ce le-au fost conferite
de normele \n vigoare.
|n caz de \nc`lcare a obliga]iilor stabilite titularilor licen]ei de emisie
[i deciziei de autorizare, C.N.A. sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii
[i Informatic`, dup` caz, dispun de urm`toarele mijloace punitive:
- Observa]ii publice [i „dispune re\ntoarcerea \n legalitate”.
- Desemneaz` pe unul dintre membrii s`i cu \mputernicirea de a
expune consiliului de administra]ie con]inutul observa]iilor [i de a stabili
\mpreun` \ndrept`rile ce se impun.
- Nerespectarea soma]iei [i a m`surilor stabilite, \ndrituie[te C.N.A.
(sau Agen]ia) s` aplice titularului de licen]` vizat sanc]iuni administrative
graduale:
a) amend` \ntre 2% [i 5% din cifra de afaceri a anului precedent; b)
suspendarea autoriza]iei de la o lun` la trei luni; c) reducerea pån` la jum`-
tate a duratei totale a autoriza]iei sau a licen]ei; d) retragerea deciziei de
autorizare sau a licen]ei de emisie.
Sanc]iunile stabilite pot fi atacate, \n 15 zile, la instan]a de contencios
administrativ.

De lege ferenda. Constituirea C.N.A. [i legitimarea lui de drept


printr-o lege organic`, aliniat` standardelor europene [i st`rilor de fapt
romåne[ti, definite de o explozie mediatic` f`r` precedent, a fost [i r`måne
un lucru pozitiv, remercat ca atare. Legea 48 stabile[te atribu]iile [i compe-
ten]ele C.N.A. \n aria ce-i define[te menirea [i natura sa civic/juridic`/admi-
nistrativ`. |n esen]`, C.N.A. este \ndrept`]it prin lege s` se ocupe de:
- eliberarea licen]ei de emisie;
- acordarea deciziei de autorizare;
- urm`rirea permanent`, sistematic`, a concordan]ei dintre „dosarul de
licen]`” [i derularea/calitatea/con]inutul programelor aprobate;

281
- sanc]ionarea celor ce se abat de la licen]a de emisie [i decizia de
autorizare;
- stabilirea unor norme [i reguli referitoare la publicitate, sponsorizare,
dreptul la replic`.
Am reluat aceste \ndrept`]iri ale C.N.A. pentru a ne putea face o
imagine cåt mai complet` asupra competen]ei decizionale a serviciului
public respectiv, cåt [i asupra leg`turii organice dintre \ndrept`]iri [i scopul
constituirii/numirii de c`tre Parlament a unui asemenea organism de reglare
democratic` a audiovizualului.
Totu[i, legea organic` de constituire iese, \ntr-o anumit` m`sur`, din
cadrul descris mai sus. Ba, am spune, chiar adaug` acolo unde nu credem c`
era cel mai nimerit s` o fac` (ex.: art. 38 [i 39); dar [i unele paragrafe, din
Cap. 1 („Dispozi]ii generale”).
S` explic`m. Dup` ce legiuitorul stabile[te sanc]iunile administrative
amintite, care pot merge p\n` la retragerea deciziei de autorizare (art. 37), \n
urm`toarele dou` articole se precizeaz` faptele ce constituie infrac]iuni (art.
38), [i care se refer` la aspecte grave de \nc`lcare a normelor de emitere sau
retrasmitere de programe, iar art. 39 stabile[te nu numai tipuri de infrac]iuni,
ci forme ale pedepsei penale (\nchisoare sau amend`).
|n cazul comiterii faptelor infrac]ionale prev`zute la art 38 [i 39,
C.N.A. sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic`, dup` caz,
„sesizeaz` organele de urm`rire penal` [i suspend` decizia de autorizare
p\n` la solu]ionarea definitiv` a cauzei”(art. 40, alin. 1).
La solicitarea acelora[i organisme, procurorul poate dispune indis-
ponibilizarea echipamentului tehnic.
Trascrierea integral` a celor dou` articole relative la „infra]iuni
audiovizuale” sus]ine, credem, mai bine temeinicia observa]iilor ce ur-
meaz`:

Art. 38. - (1) Constituie infrac]iuni [i se pedepsesc cu \nchisoare de la


6 luni la 2 ani sau cu amend` de la 200 000 lei la 800 000 lei urm`toa-
rele fapte:
a) emiterea sau retransmiterea de priograme f`r` autoriza]ie sau f`r`
licen]` de emisie [i pe timpul suspend`rii aceastora;
b) emiterea pe alt` frecven]` sau cu o putere radiant` mai mare ori
dintr-un alt amplasament decåt cele prev`zute \n decizia de autorizare,

282
dac` autorul nu se conformeaz` de \ndat` soma]iei Ministerului Co-
munica]iilor (Agen]iei - n.ns.).
(2) Somarea se poate face prin orice mijloace de comunica]ie [i prin
difuzarea de cei care exploateaz` re]elele de radiodifuziune [i televiziu-
ne. Difuzarea se face, \n mod gratuit, \n cel mult 30 min. de la solicitare.
(3) |n cazul s`vår[irii infrac]iunii prev`zute la litera a), instan]a poate
dispune [i confiscarea echipamentului tehnic.
Art. 39. - Programarea [i difuzarea de emisiuni cu \nc`lcarea dispozi-
]iilor art. 2, alin. (1) - (4) constituie infrac]iune [i se pedepse[te cu \n-
chisoarea:
a) de la 6 luni la 5 ani, \n cazul alin. (1);
b) de la 2 la 7 ani, \n cazul alin. (2);
c) de la 3 la 10 ani, \n cazul alin. (3);
d) de la 3 luni la doi ani sau amend`, \n cazul alin. (4).

Observa]ii generale: C.N.A. [i, dup` caz, Agen]ia Na]ional` de Tele-


comunica]ii [i Informatic` sunt \n m`sur` s` stabileasc` vinov`]ii [i s`
sanc]ioneze administrativ.
Art. 37 stabile[te abateri (corelate cu m`suri punitive adecvate) pe
care C.N.A. le sesizeaz`, analizeaz` [i sanc]ioneaz`, inclusiv cu retragerea
deciziei de autorizare; practic postul \[i \nceteaz` activitatea pån` la adopta-
rea hot`rårii instan]ei de contencios administrativ; \n situa]ia \n care instan]a
de contencios stabile[te vinov`]ia indubitabil` a proprietarului, sanc]iunea
C.N.A. ramåne valabil` pån` la epuizarea tuturor c`ilor de atac.

Observa]ii de fond. Cu totul altfel [i, oarecum inadecvat, stau lucrurile


\n cazul art. 38 [i cu totul inadecvat \n cazul art. 39.
Art. 38 se refer`, \ntr-adev`r la fapte specifice: lipsa autoriza]iei sau a
licen]ei de emisie, emiterea pe alt` frecven]` ori dintr-un alt amplasament
decåt cel stabilit. Sunt fapte tehnice pe care le consider`m de competen]a
C.N.A.
Prima problem` ce se ive[te aici se refer` la sesizarea instan]ei. Art. 40
stipuleaz` c`, \n cazul s`vår[irii faptelor re]inute de art. 38, numai C.N.A.
sau Agen]ia Na]ional` de Telecomunica]ii [i Informatic` sesizeaz` organele
de urm`rire penal`. Restrångerea dreptului de sesizare poate da na[tere la
situa]ii care s` tergiverseze/amåne solu]ionare unor altfel de cazuri tipice -

283
cele dou` organisme nu au posibilitatea (tehnic` [i fizic`) de a descoperi,
prompt, „ilicitul comunica]ional”; - ar putea ap`rea chiar voin]a de a amåna,
„uita” situa]ii identificate; - ar putea ap`rea interpret`ri excesive ale faptelor,
cu m`suri restrictiv/punitive, acolo unde acestea nu sunt de natur` infrac-
]ional` ci, spre exemplu, administrativ` sau de alt` natur`.
Normal ar fi ca faptele grave stabilite de art. 38 s` poat` fi sesizate,
formulate [i adresate instan]elor de urm`rire penal`, de orice persoan` fizic`
sau juridic`, de organisme civile etc., pentru a opri imediat infrac]iunea!
A doua problem` ce decurge din art. 38 se refer` la dreptul C.N.A.,
respectiv Agen]iei Na]ionale de Telecomunica]ii [i Informatic` de a suspen-
da decizia de autorizare pån` la solu]ionarea definitiv` a cauzei. Este vorba,
deci, de posturi audiovizuale care nu respect` reguli tehnice prev`zute \n
decizia de autorizare [i licen]a de emisie [i nu de con]inutul programelor (de
mesaje).
Apare cel pu]in nefireasc` suspendarea deciziei de autorizare numai
pentru c` un post transmite din alt amplasament, din moment ce toate
celelalte condi]ii sunt respectate. Legea este, desigur, intransigent`, iar
comportamentul „agentului comunica]ional” trebuie s` fie conform. C.N.A.
sau Agen]ia Na]ional` promoveaz` automat dispozi]ia legii... Suntem \n fa]a
unei infrac]iuni? Mecanica legii stabile[te: da. Aplicat` la dinamica realit`]ii
[i la imponderabilele ini]iativelor umane, organele de drept pot stabili altfel,
inclusiv de a scoate fapta de sub inciden]a legii penale.
|n aceste condi]ii, este oare bine s` fie suspendat` decizia de autorizare
\n chiar momentul sesiz`rii organelor de urm`rire penal`? Noi credem c` nu,
evitåndu-se, astfel, sentimentul c` f`ptuitorul nu beneficiaz` ipotetic, de
prezum]ia de nevinov`]ie.
Normal ar fi ca sesizarea instan]ei s` nu fie \nso]it` decåt \n mod
excep]ional de suspendarea deciziei de autorizare; [i chiar [i \n acest din
urm` caz sanc]iunea s` fie stabilit` de instan]`, \n primele 48 de ore de la
suspendare. Cu atåt mai mult se va impune o asemenea solu]ie \n cazul \n
care sesizarea organelor judiciare se va putea face [i de alte persoane fizice
sau juridice.
Lucrurile se amplific`, \n cazul art. 39. Atåt formularea, cåt [i „siste-
mul” sanc]ionator par a fi din cu totul alt act normativ. Art. 39 nu se mai
refer` la aspecte/fapte specifice licen]ei de emisie sau licen]ei de autorizare.
Textul vorbe[te de-a dreptul despre „programarea [i difuzarea de emisiuni

284
cu \nc`lcarea dispozi]iilor art. 2 alin. (1) - (4)”... Or, art. 2 se refer` la
„libertatea de exprimare audiovizual`”, deci la art. 30 din Constitu]ie [i mai
departe, la art. 31 („Dreptul la informa]ie”). Dar, cum ne-am obi[nuit, s`
citim art. 2, alin. (1) - (4):

„(1) Libertatea de exprimare audiovizual` nu poate prejudicia onoa-


rea, via]a particular` a persoanei [i nici dreptul la propria imagine.
(2) Sunt interzise de lege def`imarea ]`rii [i a na]iunii, \ndemnul la
r`zboi de agresiune, la ur` na]ional`, rasial`, de clas` sau religioas`,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen]`
public`.
(3) Este interzis` difuzarea de informa]ii care, potrivit legii, au carac-
ter secret sau pot aduce prejudicii siguran]ei na]ionale.
(4) De asemenea, sunt interzise programarea [i difuzarea de manifes-
t`ri obscene, contrare bunelor moravuri.”

Preluarea (aproape) tale-quale a textelor constitu]ionale referitoare la


libertatea de exprimare [i dreptul de informa]ie poate fi motivat` [i acceptat`
de menirea socio-moral` [i spiritual` a audiovizualului \n spa]iile na]ionale
[i interna]ionale constituite pe principiile libert`]ii. Poate fi [i este normal`
ap`rarea prin lege [i prin mijloace constrång`toare a libert`]ilor cucerite. Nu
este, \ns`, deloc normal` situa]ia \n care o lege organic` dubleaz` [i modi-
fic` o alt` lege organic` (Codul Penal), f`r` a se men]iona [i, poate, f`r` a
se inten]iona acest lucru. Spre exemplu, alin. 1, art. 2, preia alin. 6 din
Constitu]ie (ad`ugånd doar cuvåntul „audiovizual`”) [i stabile[te pedeapsa
pentru \nc`lcare („de la 6 luni la 5 ani”). De[i u[or putem observa c` alin. 6
Constitu]ie vorbe[te de onoarea [i demnitatea persoanei; deci de insult` (art.
205 C.P.) [i calomnie (art. 206 C.P.) (la care se adaug` via]a privat` [i
dreptul la propria imagine), prezentate \ntr-un capitol anterior.
Observa]ii asem`n`toare se pot face [i \n cazul celorlalte aliniate ((2)-
(4)) [i sanc]iunile din art. 39.
|n ce prive[te sesizarea organelor de urm`rire penal`, credem c` nici
nu poate fi vorba ca acestea s` fie sesizate - \n cazul art. 39 - de C.N.A. [i
Agen]iei Na]ionale de Telecomunica]ii [i Informatic`, devreme ce este
vorba de infrac]iuni „clasice”, prev`zute [i sanc]ionate de Codul Penal. A[a
fiind, nici m`sura suspend`rii deciziei de autorizare nu poate fi aplicat`; nici

285
m`car la sesizarea persoanei fizice sau juridice lezate. Doar organele judici-
are, \n condi]ii de grav pericol social sau na]ional, pot stabili o asemenea
m`sur` [i, \n cazul serviciilor publice audiovizuale, numai cu aprobarea
Parlamentului, sub al c`rui control acestea se afl`.
Art. 39 din Legea 48/1992 va trebui, printr-o ini]iativ` legislativ`
specific`, s` fie preluat prin absorb]ie, de Codul Penal, \n cuprinsul c`ruia
reg`sim tipurile de infrac]iuni la care se refer`. Putem chiar spera ca, \n
unele cazuri (spre ex.: via]a privat` [i dreptul la propria imagine), s` fie
aduse complet`ri necesare legii penale, fapt posibil [i cerut de prevederile
constitu]ionale, ca [i de jurispruden]`.
O mai riguroas` adecvare normativ` a C.N.A. la realitatea complex`
pe care o gestioneaz` este necesar` [i urgent`148.

286
Capitolul 11
DREPTUL LA REPLIC~
11.1. Sursele normative ale dreptului
la replic`
Inspirat parc` de cele trei „canale“ principale de pres` - scris`, vorbit`,
televizat` - legiuitorul nostru promoveaz` trei surse normative de reglemen-
tare a dreptului la replic`, de a c`rui realizare \n fapt depinde, \n mod
nemijlocit, ap`rarea demnit`]ii, intimit`]ii [i imaginii persoanei fizice, sau a
intereselor [i drepturilor persoanei juridice.
- Pentru presa vorbit` [i televizat` public` (radiodifuziunea [i televi-
ziunea publice), dreptul la replic` este normat de Legea 41/1994. Art. 14
men]ioneaz` expres: „(5) Difuzarea unor informa]ii prin care se lezeaz`
drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice \i d`
dreptul acesteia s` cear` redac]iei de specialitate rectificarea lor, care trebuie
s` aib` loc \n termen de 48 de ore de la solicitarea persoanei fizice sau
juridice interesate“.
- Pentru presa vorbit` [i televizat` public` [i privat`, Consiliul Na]io-
nal al Audiovizualului a emis „Normele obligatorii pentru acordarea [i pro-
gramarea dreptului la replic`, \n cadrul programelor audiovizuale“. Punctul
4 al „Normelor obligatorii“149 (aprobate prin Decizia 175/1993) stabile[te:
„Persoana fizic` sau juridic` care se consider` v`t`mat` \ntr-un drept sau

287
\ntr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunica]ie audiovi-
zual` are dreptul s` cear` rectificarea necesar`. |n cazul \n care aceasta se
refuz`, are dreptul la replic`“.
Decizia C.N.A. ne oblig` la o observa]ie preliminar`, necesar` \n con-
text, referitoare la aria audiovizual` vizat`. |n chiar primul paragraf al
actului juridic men]ionat se precizeaz`: „|n scopul reglement`rii modului de
acordare [i programare a dreptului la rectificare [i replic` \n cadrul progra-
melor audiovizuale radiodifuzate sau transmise prin cablu“...
Printr-o interpretare restrictiv` („literal`“), am putea afirma c` „Nor-
mele obligatorii“ privesc numai radiodifuziunea (public` [i privat`) [i
televiziunea prin cablu (\n cazul Romåniei, televiziunea privat`!). |n realita-
te, C.N.A. este \ndrept`]it prin lege s` cear` [i televiziunii publice acordarea
dreptului la replic` solicitat/reclamat de o persoan` fizic` sau juridic` lezat`
\n drepturile [i interesele sale. De altfel art.14 alineatul (10), din Legea
41/1994 stabile[te clar: „Celelalte cazuri privind dreptul la replic` se
exercit` conform normelor obligatorii stabilite de Consiliul Na]ional al
Audiovizualului publicate \n Monitorul Oficial al Romåniei“. |n practic`,
C.N.A. intervine \n solicitarea dreptului la replic` atunci cånd solicitantul a
fost refuzat de mijlocul de comunicare public`, inclusiv de televiziunea sau
radiodifuziunea na]ionale (publice).
- Pentru presa scris` [i „transmis`“, Legea presei nr. 3/1974 stabile[te
un comportament normativ plauzibil. Respectiva lege nu men]ioneaz` ex-
pres radio-ul [i televiziunea, dar utilizeaz` expresia: „organul de pres` \n
cauz` s` publice sau s` difuzeze un r`spuns sub form` de replic`, rectificare
ori declara]ie“ (art. 72). Fire[te, regulile dreptului la replic` din Legea
3/1974, \n cazul audiovizualului, nu se mai pot aplica azi. Noile reglemen-
t`ri, men]ionate mai devreme, le anuleaz` implicit. Credem, \ns`, c` r`mån
valabile \n cazul presei scrise, cel pu]in pån` la elaborarea [i promulgarea
unei legi a presei, valabil` pentru toate tipurile [i canalele de pres` din
Romånia.
Scurtele preciz`ri - \n cele trei planuri normative susceptibile de
\mbun`t`]iri - relev` un drept activ al persoanei \n raport cu mijloacele de
comunicare de mas`, \n situa]ia \n care aceasta se consider` prejudiciat` \n
drepturile [i interesele sale.

288
11.2. Sensul „dreptului la replic`“
Citirea textelor normative referitoare la dreptul la replic` \nlesne[te o
observa]ie de fond relativ` la proprietatea termenilor. Concret, este vorba de
rela]ia, de sens [i succesiune, „rectificare-replic`“, a[a cum apare atåt \n
Legea 41/1994, cåt [i \n „Normele obligatorii“ ale C.N.A.
S` reparcurgem textul art. 14 alineatele 4 [i 6, din Legea 41: „(4) {ti-
rile sau informa]iile difuzate care, ulterior, se dovedesc inexacte, trebuie
rectificate \n condi]ii similare difuz`rii“. Iar alin. 6 este formulat astfel: „|n
cazul de refuz (al rectific`rii - n.ns.), persoana care se consider` v`t`mat`
\ntr-un drept sau interes legitim poate cere directorului general al societ`]ii,
\n cel mult 6 zile dup` expirarea termenului de la alin. (5), acordarea drep-
tului la replic`“.
|n acela[i sens, „Normele obligatorii“ ale C.N.A. con]in chiar un subti-
tlu \n formularea „Dreptul la rectificare [i la replic`“.
Observa]ia de fond este aceasta: - „dreptul la replic`“ \nseamn` cu
totul alceva decåt „dreptul la rectificare“; a[ezarea lor \n succesiunea „recti-
ficare-replic`“ este cel pu]in neglijent` [i contrar` sensului real al terme-
nilor. |n]elesul termenului „rectificare“ se afl` \ntr-o rela]ie de substan]` cu
ceea ce numim „depozitar de autoritate“; astfel c`, dreptul la rectificare este
conferit anumitor persoane, aflate \ntr-o func]ie administrativ`, public` sau
privat`, \n ale c`ror atribu]ii intr` dreptul de a aduce la cuno[tin]a public` [i
de a rectifica, dac` este necesar, situa]ii [i date statistice, de stare civil`,
nume, tabele, func]ii [i demnit`]i etc., inclusiv atunci cånd publicitatea s-a
realizat printr-un mijloc public de comunicare.
Dreptul la replic` vizeaz` cu totul alte con]inuturi; [i, \n primul rånd,
acelea determinante pentru personalitatea [i demnitatea uman` (onoarea, re-
puta]ia, imaginea public`, profilul moral [i spiritual, autoritatea profesio-
nal`).
„Dreptul la replic`“ vizeaz` dreptul persoanei la demnitate [i adev`r,
pe cånd dreptul la rectificare urm`re[te restabilirea exactit`]ii unor situa]ii
concrete, \n sarcina unei persoane investite cu autoritate public` („depozita-
r` de autoritate public`“) [i care ac]ioneaz` \n limitele stricte ale autorit`]ii
conferite de reglement`ri exprese.
Al`turarea cuvintelor „rectificare-replic`“ pare a fi o preluare gr`bit`
din doctrina [i legisla]ia francez`, [i care, la noi, sufer` modific`ri ce abat

289
sensul [i menirea acestora, \n ini]iativele de restabilire a adev`rului prin/de
pres`. Se produce chiar o substituire de termeni, \n literatura juridic` [i \n
legisla]ia francez` expresia fiind „dreptul la r`spuns [i rectificare“; la noi
„dreptul la r`spuns“ este, practic, eliminat din terminologia juridic` la zi.
(Doar Legea 3/1974, inspirat` de legisla]ia francez`, re]inea „dreptul la
r`spuns“, \n art. 72), dar cu men]iunea: „un r`spuns sub form` de replic`,
rectificare ori declara]ie“, ceea ce nu \nseamn` o exprimare cu mult mai
exact` decåt cea reg`sit` \n reglement`rile actuale de la noi).
Vrem s` spunem c` realismul legislativ ne oblig` s` oper`m cu „trei
tipuri de drept“, cånd vorbim de repararea persoanelor lezate de actul de
pres`: „dreptul la r`spuns“, „dreptul la replic`“ [i „dreptul la rectificare“.
Primele dou` sunt privite \n strict` succesivitate („r`spuns“ - „replic`“), pe
cånd dreptul la rectificare trebuie considerat [i tratat diferit, datorit` carac-
teristicilor sale restrictive, „specializate“. {i fiindc` aminteam de posibila
inspira]ie din doctrina [i legisla]ia francez`, s` urm`rim gåndirea \n spe]`
prin „sursele“ men]ionate.
Lucien Solal [i colaboratorii, \n lucrarea invocat` repetat \n textul de
fa]`, aduc preciz`ri clarificatoare. Speciali[tii francezi se refer` la „persoane
[i acte protejate“, cånd este vorba de dreptul de rectificare, \n urm`torii
termeni: „Dreptul de rectificare apar]ine exclusiv (uniquement) func]iona-
rilor, altfel spus persoanelor care de]in o parte oarecare de autoritate public`:
mini[tri, prefec]i, subprefec]i, primari, magistra]i, conduc`tori ai administra-
]iilor publice, ofi]eri de poli]ie, etc.“150.
Dreptul de rectificare poate fi utilizat numai dac` actul \n exercitarea
autorit`]ii a fost inexact, iar rectificarea se face pentru a asigura, \n acest
mod, cunoa[terea „adev`rului oficial“.
Autorii cita]i ofer` un alt tip de „succesivitate“: dac` inexactit`]ile nu
privesc competen]ele legale ale func]ionarului, ci persoana sa, \n via]a publi-
c` sau privat`, cel vizat nu poate recurge la dreptul la rectificare, ci la dreptul
la r`spuns.
Dreptul la replic` are o total` autonomie ([i de sens [i de procedur`)
fa]` de dreptul la rectificare. Autorii cita]i situeaz` dreptul la replic` \n
continuarea dreptului la r`spuns [i-l supun acelora[i norme juridice. Dreptul
la replic` este dedus astfel: „Persoana numit` sau indicat` (nominalizat` -
n.ns.) \ntr-un organ de pres` poate pretinde inserarea unui r`spuns. Dac`
acest r`spuns este publicat, dar urmat (\nso]it) de comentarii, aceste comen-

290
tarii pot na[te un nou drept de r`spuns, pe care \l numim \n mod obi[nuit,
drept la replic`“151.
Dreptului la r`spuns i se acord` o aten]ie special`. Defini]ia ne ajut`
s` \n]elegem \nsemn`tatea [i particularit`]ile acestui aspect civic/normativ
din sfera comunic`rii de pres`: „Dreptul de r`spuns se justific` prin legitima
ap`rare, drept recunoscut fiec`rui individ de a-[i face dreptate, pentru a
contracara un pericol grav [i imediat, cånd puterea public` nu poate \nl`tura
la timp acest pericol. Legea recunoa[te deci oric`rei persoane atacate \ntr-un
organ de pres`, dreptul de a se ap`ra ea \ns`[i, imediat, prin trimiterea unui
r`spuns pe care ziarul va fi obligat s`-l publice“152.
Simpla citire a defini]iilor [i a scurtelor comentarii propuse de autorii
cita]i ne permite s` stabilim c` o succesiune \ntre drepturile \n discu]ie poate
fi acceptat` numai \n cazul „dreptului la r`spuns“, - urmat de „dreptul la
replic`“; dreptul la rectificare nu intr`, practic, \n aria libertar` a respectului
[i ap`r`rii prin lege, a demnit`]ii, onoarei, prestigiului persoanei; dreptul la
rectificare comport` ini]iative de ordin tehnic, s` le numim astfel, prin care
se restabile[te un adev`r oficial, con]inut de un act, de o situa]ie statistic` sau
alt act public, \n exercitarea legal` a func]iei.
Putem afirma de pe acum c` legiuitorul nostru (inclusiv C.N.A.) a
utilizat „dreptul la rectificare“ \n sensul de „drept la r`spuns“, din moment
ce „dreptul la rectificare“ poate fi urmat de „dreptul la replic`“. |n plus, nici
\n Legea 41 [i nici \n „Normele obligatorii“ nu apare „dreptul la r`spuns“.

11.3. Comportamentul mediatic reparatoriu


Pån` la posibile modific`ri [i complet`ri ale legisla]iei actuale, s`
observ`m normele \n vigoare, \n func]ie de care ne regl`m „comportamentul
mediatic“ reparatoriu, \n rela]iile cu persoanele fizice sau juridice ce se
consider` lezate \n drepturile [i interesele lor prin actul publicistic.
Am f`cut referiri la „sursele legislative“ \n materie de drept la replic`
(„sediul materiei“) [i anume: Legea 41/1994, „Normele obligatorii“ ale
C.N.A. [i, \n parte, Legea presei nr. 3/1974. S` parcurgem articolele [i para-
grafele cu con]inut specific.
Art. 14 al Legii 41/1994 stabile[te „etapele“ dreptului la „rectificare-
replic`“ dup` cum urmeaz`153:

291
- [tirile sau informa]iile difuzate, dar inexacte, trebuie rectificate \n
condi]ii similare (simetrice) difuz`rii;
- rectificarea „trebuie s` aib` loc \n termeni de 48 de ore de la
solicitarea persoanei fizice sau juridice;
- refuzul de a difuza rectificarea d` dreptul persoanei „v`t`mate \ntr-
un drept sau interes legitim“ s` cear` directorului general al societ`]ii acor-
darea dreptului la replic` (\n 6 zile de la expirarea dreptului de rectificare);
- dreptul la replic` se difuzeaz`, cu respectarea principiului simetriei
[i coresponden]ei formelor (\n aceea[i emisiune [i la aceea[i or`), \n termen
de 48 de ore de la solicitarea persoanei v`t`mate;
- „nedifuzarea rectific`rii [i neacordarea dreptului la replic` pot face
obiectul sesiz`rii instan]elor judec`tore[ti“ (art. 14, alin. 9);
- r`spunderea pentru difuzarea rectific`rii revine conduc`torului
redac]iei; iar pentru difuzarea dreptului la replic`, directorului general al
societ`]ii.
O singur` observa]ie credem c` este necesar`, \n context: - posibilita-
tea persoanei v`t`mate de a se adresa direct instan]elor de judecat`! (Sunt
„evitate“ astfel organele de urm`rire penal`, odat` ce nu mai este re]inut`
etapa instruc]iei dosarului de c`tre organele de anchet` sau de c`tre pro-
curor)154.
Posibilitatea persoanei v`t`mate de a sesiza instan]ele judec`tore[ti
constituie o noutate \n cuprinsul Legii 41/1994, stabilit` prin Legea de mo-
dificare [i completare a acesteia, din 22 iunie 1998 (Legea nr. 224).
Textul anterior al Legii 41 nu permitea sesizarea direct`, imediat`, a
instan]elor judec`tore[ti. Formularea era aceasta: „Nedifuzarea rectific`rii [i
neacordarea dreptului la replic` sunt supuse contenciosului administrativ, la
cererea persoanei lezate“.
Exista, a[adar, o prim` faz` - \n contencios - \n care p`r]ile aveau posi-
bilitatea s` clarifice aspecte de fond [i de form`, \n func]ie de care se putea
ajunge la solu]ionarea cauzei, evitåndu-se procedurile [i sanc]iunile instan-
]elor judec`tore[ti. Modific`rile men]ionate \n`spresc atitudinea legii fa]` de
profesioni[tii comunic`rii de pres`!
„Normele obligatorii“ ale C.N.A. stabilesc acordarea [i programarea
dreptului la replic` \n cadrul programelor audiovizuale. „Normele“ sunt
necesare, \ntrucåt stabilesc dreptul la rectificare [i la replic` pentru toate tipurile
de servicii/societ`]i/sta]ii de radiodifuziune [i televiziune, publice [i private.

292
|n fond, „Normele“, de[i mai detaliate, nu difer` de cele din Legea 41,
\n special cu privire la succesiunea „rectificare“ - „replic`“ [i la absen]a
„dreptului la r`spuns“. „Normele obligatorii“ sunt structurate asemeni acte-
lor normative standard: „Dispozi]ii generale“; „dreptul la rectificare [i la re-
plic`“; „cererea pentru rectificare [i cererea pentru acordarea dreptului la
replic`“; „Rectificarea“; „Replica“; „Sesizarea C.N.A.“; „Dispozi]ii finale“.
Atenta structurare a „Normelor“ v`de[te aten]ia acordat` ap`r`rii per-
soanei, a onoarei [i demnit`]ii acesteia, a[a cum impun prevederile con-
stitu]ionale, dar [i recomand`rile Comitetului de Mini[tri al Consiliului
Europei, precum [i experien]a european` \n audiovizual.
De altfel, \n chiar primele paragrafe ale „Normelor“ (Dispozi]ii ge-
nerale) se reiau, sintetic, principiile obligatorii stabilite de Constitu]ie pentru
garantarea libert`]ii [i demnit`]ii persoanei (art. 30 [i 31).
Dintr-o asemenea perspectiv`, „Normele“ stabilesc o procedur` rela-
tiv riguroas` de acordare a dreptului la rectificare [i la replic`, \n urm`toarea
„diagram` descresc`toare“:
- persoana v`t`mat` (care se consider` v`t`mat`) „are dreptul s` cear`
rectificarea necesar`“;
- dac` dreptul la rectificare se refuz`, are dreptul la replic`;
- prin \n]elegere mutual`, litigiul se poate stinge: prin „cerere de scu-
ze“, acceptate de persoana v`t`mat`, rezolvare consemnat` \n scris;
- responsabilitatea, „inclusiv r`spunderea civil` pentru con]inutul in-
forma]iei, al rectific`rii sau al replicii transmise ...“ revine, dup` caz: reali-
zatorului, autorului, „respectiv persoanei care a f`cut rectificarea sau a dat
replica“, titularului licen]ei de emisie, proprietarului sta]iei.
Succesiunea „rectificare-replic`“, a[a cum este precizat` \n „Norme“
argumenteaz` \nc` o dat` c`: a) C.N.A. \n]elege prin „rectificare“ un „drept
la r`spuns“, refuzul „rectific`rii necesare“ fiind urmat automat de dreptul la
replic`. b) Textul „Normelor“ stabile[te o modalitate inedit` de stingere a
litigiului: „\n]elegerea mutual`“. Interesant este c` „cererea de scuze“, ac-
ceptat` de persoana v`t`mat`, nu este transmis`, \n emisiunea [i la ora la
care s-a produs prejudiciul moral, a[a cum se \ntåmpl` cu rectificarea sau re-
plica. c) Stabilirea responsabilit`]ii \n sarcina mai multor persoane (Legea
41 pentru „rectificarea“, stabile[te responsabilitatea redactorului [ef, iar
pentru „replic`“ a directorului general) complic`, totu[i, procedura de indi-
vidualizare a r`spunderii \n domeniu.

293
Alineatul respectiv, referitor la r`spundere, mai precis, r`spunderea
civil`, este preluat din art. 30 al Constitu]iei (alin. 8), reg`sit [i \n Legea 41,
alineat ce comport` discu]ii [i observa]ii, atåta vreme cåt, \n general, r`s-
punderea tinde [i chiar este (ex: \n penal) individual`. Ne-am mai referit la
acest prag legislativ, men]ionånd dificultatea pratic`, a celor enumera]i de
lege s` r`spund` al`turi de autor, de a verifica veridicitatea unei [tiri, sau a
unui comentariu, mai ales atunci cånd aparen]ele nu sunt contrare. Ni se pare
c` Legea 41/1994 a g`sit o solu]ie mai aproape de realitatea redac]ional`,
atunci cånd a stabilit r`spunderi individuale pentru rectificare [i replic`; [i
numai pentru transmiterea lor pe post, nu [i pentru con]inut.

Faptele care dau dreptul la rectificare [i la replic` sunt urm`toarele:


-„fapte inexacte privind persoane, pentru rectificarea c`rora se pot
aduce argumente“;
- atac/amestec \n via]a privat`;
- atingeri aduse demnit`]ii, onoarei sau reputa]iei;
- rectificarea sau replica nu se acord` la o fapt` aflat` pe rol \n instan]`;
- rectificarea/replica se difuzeaz` gratuit, \n condi]ii de simetrie (emi-
siune/or`/zi/durat`);
- rectificarea/replica trebuie s` vizeze numai elementele (informa]io-
nale) contestate, \ntr-o exprimare decent`, f`r` comentarii marginale,
amenin]`ri etc.
Observa]ii: a) Precizarea din „Norme“ relativ` la „fapte inexacte“ [i
„argumente“ prin care s` fie atacate/rectificate asemenea fapte este oportun`;
cu deschidere spre calificarea faptelor ce conduc la rectific`ri [i replici. |n
sensul strict al expresiei, „faptele inexacte“ pot fi contracarate cu argumente
logice [i nu cu probe „materiale“. b) Dispozi]ia men]ionat` plaseaz` subiec]ii
\n sfera teoretic`, abstract-stilistic` (am mai vorbit de acest aspect \n cazul
delictelor de pres`), acolo unde cuvintele/argumentele produc faptele
nerezonabile, jignitoare/inadecvate. c) |ntr-un astfel de context, putem vorbi
de absen]a delictului/infrac]iunii, atåta timp cåt rectificarea/replica asigur`
repara]ia moral` necesar`, \n condi]ii de simetrie [i civilitate; d) Faptul c`
obiectul rectific`rii/ replicii \l poate constitui atingeri aduse demnit`]ii,
onoarei (deci insulta, calomnia), sprijin`, de fapt [i de drept, ideea ap`rut`
recent la noi, c` delictele/ infrac]iunile contra demnit`]ii pot fi mutate, punitiv
vorbind, din sfera penal`, \n sfera oprobriului public, sau a r`spunderii civile.

294
Argumente de sprijin g`sim [i \n studiul citat al doamnei Yolanda
Eminescu: „|n toate cazurile \n care o persoan` se consider` lezat` \n drep-
turile sale nepatrimoniale (s.ns.) prin informa]ii inexacte ap`rute \n pres`
legea \i recunoa[te (...) un drept la r`spuns“... Un drept care este“ indepen-
dent de culp` sau de prejudiciu“ [i , astfel, „acest drept nu se \ntemeiaz` pe
r`spunderea civil` a ziaristului“155.
Cererea pentru rectificare sau de drep la replic` se depune \n scris la
sediul legal al titularului de licen]`; cererea va fi \nregistrat`, men]ionåndu-
se, ziua [i ora depunerii. Termenul de depunere a cererii de rectificare: 7 zile
calendaristice de la data emisiunii. |n caz c` rectificarea este refuzat`,
cererea pentru dreptul la replic` se depune \n 12 zile calendaristice de la data
emisiunii.
Obliga]iile titularului de licen]` de emisie: analizeaz` cererea de
rectificare [i, \n 2 zile, fie o difuzeaz`, fie o respinge(refuzul se face \n scris
[i se aduce la cuno[tiin]a solicitantului). Replica urmeaz` acela[i calendar (2
zile), cu deosebirea c` transmiterea se asigur` fie de titularul de licen]`, fie de
solicitant, care prezint` o caset`(\nregistrat` de el sau cu sprijinul titularului
de licen]`), difuzat` cu respectarea normelor de difuzare specifice cauzei.
Interven]ia C.N.A. pentru transmiterea dreptului la rectificare sau
replic` are loc atunci cånd titularul licen]ei de emisie nu respect` „Normele“
\n vigoare; solicitantul se poate adresa respectivei „instan]e“ audiovizuale, \n
termen de 18 zile de la data transmiterii emisiunii considerat` v`t`m`toare.
C.N.A. delibereaz`, se pronun]` [i comunic` rezolu]ia solicitantului [i
titularului de licen]` de emisie, \n termen de 10 zile. Dac` rezolu]ia este
favorabil` solicitantului, titularul licen]ei se va conforma obliga]iei de a
transmite replica, \n 3 zile de la data lu`rii la cuno[tiin]`.

Situa]ii de respingere (de c`tre C.N.A.) a cererii pentru rectificare sau


pentru replic` (punctul 11, „Norme“):
- nerespectarea termenelor de depunere;
- dimensiunea exagerat` a textului [i refuzul solicitantului de a se con-
forma „condi]iilor similare difuz`rii“;
- cererea nu se refer` la elementele contestate, considerate jignitoare,
def`im`toare, inexacte;
- r`spunsul constituie o inftac]iune, este contrar intereselor unor ter]i
proteja]i de lege sau nu probeaz`/argumenteaz` un interes legitim.

295
11.4. Dimensiuni teoretice [i practice
ale „dreptului la replic`“.

Aten]ia legiuitorului [i a organismelor abilitate s` asigure dreptul la


replic` este impus` de exerci]iul garantat al drepturilor [i libert`]ilor funda-
mentale. Atingerile aduse onoarei [i demnit`]ii persoanei, vexa]iunile, v`t`-
m`rile de orice fel, comise pe nedrept [i \n public, trebuie curmate, iar
prejudiciile reparate.
Legisla]ia con]ine norme imperative \n materie [i, \n general, repara-
]iile morale - repunerea persoanei \n situa]ia anterioar` producerii atacului -
se realizeaz`, alternativ, pe cale redac]ional` (dreptul la replic`, scuze \n
scris [i acceptate) sau pe cale juridic`, \n instan]`.
Or, tocmai alternativa men]ionat` incit` o problem` la dreptul comu-
nic`rii, foarte important`, \n aria jurnalisticii. {i anume: - Dreptul la replic`
(\n mod normal, prima atitudine a persoanei lezate) este alternativ sau „re-
zolutoriu“ la ac]iunea \n instan]`? {i \nc`: a) Solicitarea dreptului la replic`
poate face, oare, imposibil` ac]iunea \n justi]ie- concomitent` sau succesiv`
- a persoanei lezate? b) Dac` persoana lezat` se adreseaz` direct instan]ei,
f`r` a solicita dreptul la replic`, procesul poate sau nu poate s` aib` loc?
|ntreb`rile de mai sus sunt deduse din interesantele [i contradictoriile
dezbateri juridice din ultima vreme, necesare/fertile, \n fond, [i care nu par
a conduce, cum ar fi normal, la o interpretare consensual` a legii de c`tre
ziari[ti [i magistra]i. Am spus „ziari[ti [i magistra]i“, desi firesc ar fi s` ac-
cept`m c` interpretarea [i aplicarea \n concret a legii revine magistra]ilor, lor
cu deosebire, pe baza principiului separa]iei puterilor \n stat, ca [i a
destina]iei sociale a profesiei \ns`[i. Presa nu accept` exclusivitatea. {i este
firesc s` se \ntåmple astfel, din moment ce presa, ca institu]ie public`, de
mare impact social, \[i revendic`, de drept, rolul de putere \n stat (exponent`
a societ`]ii civile), rol pe care, \n fapt, \l \ndepline[te. Disputa pres`-justi]ie,
constatat` \n aceast` etap` de tranzi]ie a societ`]ii romåne[ti, este deter-
minat` de un tratament subaltern resim]it \n aria mass media de mare tiraj [i
audien]`. Este dificil, desigur, s` \nfrångi triada montésquian` a puterilor \n
stat (legislativ`-executiv`-judec`toreasc`), dar tot atåt de dificil este s` se
ignore aceast` putere de ultim` or` (presa) care poate determina/influen-
]a/impune decizii socio-politice chiar \n contra voin]ei [i ini]iativei puterilor

296
constitu]ionale. Or, dac` puterea se legitimeaz` prin prerogativa deciziilor,
iar presa are un rol substan]ial, uneori decisiv \n domeniu, de ce aceasta n-
ar beneficia de un statut de putere public`, \n locul celui de exponent sau
serviciu public?
Dac` rolurile s-ar clarifica, printr-o \nfrångere a mentalit`]ii - posibil`
[i necesar`, dac` observ`m cum postmodernitatea face evidente bre[e liber-
tare \n structurile cronicizate - se va putea ajunge la calificarea efectelor
recuperatorii ale „sentin]elor“ ziaristice [i sentin]elor judec`tore[ti. |ntr-o
asemenea situa]ie putem vorbi de similitudinea dintre „dreptul la replic`“
(acceptat) [i hot`rårea judec`toreasc` definitiv`; similitudine privind efecte-
le recuperatorii/reparatorii pentru persoana lezat` [i consecin]ele reprobabi-
le/punitive pentru institu]ia/redac]ia obligat` s` publice atacul legitim al
celui insultat/calomniat/expus oprobiului public pe nedrept, abuziv. |n ace-
la[i fel s-ar putea rezolva [i problemele r`spunderii civile-prin \n]elegerea
p`r]ilor sau printr-o hot`råre a insatn]ei de contencios.
Am amintit temele „dialogului de situare justi]ie-pres`“, \ntrucåt aces-
tea se reg`sesc atåt \n r`spunsurile la \ntreb`rile, pe care le-am formulat mai
devreme, cåt [i \n jurispruden]a ultimilor ani.
Prima \ntrebare se referea la caracterul alternativ sau rezolutoriu al
dreptului la replic`. Adic`, dreptul la replic` poate fi suficient, pentru repa-
rarea daunelor morale produse persoanei atacate pe nedrept, f`r` a se mai
face apel la justi]ie?
R`spunsul este da, \n m`sura \n care persoana lezat` a ales aceast`
cale- [i numai aceasta- de repara]ie socio-moral`. |n acest caz, dreptul la
replic` publicat \n condi]iile cerute/acceptate de persoana v`t`mat` este [i
alternativ [i rezolutoriu.
A doua \ntrebare : - Dac` solicitarea dreptului la replic` poate face sau
nu imposibil` ac]iunea- succesiv` sau simultan` - \n justi]ie a persoanei le-
zate? Dac` r`spunsul este nu, persoana lezat` se consider` \ndrept`]it` s`
beneficieze de refacerea imaginii/probit`]ii grav atinse, dar [i s` pedepseas-
c` juridic gazetarul imprudent/vinovat. |ntr-o asemenea variant`, persoana
lezat` se poate adresa justi]iei pentru desp`gubiri civile, sau pentru desp`gu-
biri civile [i sanc]iuni penale (\nchisoare sau amend` penal`).
Observ`m cum, \ntr-o asemenea convergen]` permisiv`, persoana
lezat` ar putea beneficia de un „triptic“ reparatoriu distrug`tor pentru pres`:
„drept la replic`“ - „desp`gubiri civile“ - „condamnarea penal`“ a gazetaru-

297
lui/gazetarilor implica]i. Simpla „contabilizare“ a consecin]elor situeaz`
presa \ntr-un raport dispropor]ionat [i minimalizator \n societate, \n structura
de influen]` [i impact asupra vie]ii individului [i a colectivit`]ii. Cu pruden]a
necesar`, am putea vorbi de expectativa dreptului, a legisla]iei, \n fa]a a ceea
ce lumea modern` nume[te societatea informa]ional`; societatea \n structura
c`reia normele juridice sunt chemate s` adopte solu]ii noi, care s` nu ignore
puterea de influen]` a informa]iei [i a presei („justi]ia emo]ional`“). Legiu-
itorul ar fi \n m`sur` s` constate cum informa]ia este pe cale s` schimbe
premisele \nse[i ale normativit`]ii, concomitent cu resituarea presei \n struc-
turile decizionale \n stat [i \n lumea interdependen]elor/complementarit`]i-
lor \n care tr`im.
(Necesar [i oportun ar fi ca doctrina [i legisla]ia s` re]in`, fie [i ca
principiu, necesitatea de a distinge \ntre drepturile personale nepatrimoniale
[i patrimoniale lezate. {i, \n tem`, s` se accepte c` lezarea drepturilor per-
sonale nepatrimoniale „nu se \ntemeiaz` pe r`spunderea civil` a ziaristului“,
cum aprecia Doamna Yolanda Eminescu, specialist de autoritate \n proble-
m`).
Pån` la o just` reglementare, s` consemn`m \ncercarea Ministerului
Justi]iei de a ameliora riscurile la care se expune presa, \n cazul infrac]iu-
nilor contra demnit`]ii.
Reamintim ordonan]a guvernului, din 22 ianuarie 1998 (respins` de
pres`), prin care se stabileau numai desp`guri civile, \n cazul atingerilor
aduse demnit`]ii, onoarei, vie]ii private [i propriei imagini (art. 30, alin. 6,
Constitu]ia Romåniei). Ordonan]a156 respectiv` nu \nl`tur`, \ns`, conco-
miten]a dreptului la replic`.
|n sensul c` dreptul la replic` nu opre[te promovarea ac]iunii \n
instan]` pentru daune morale (vezi pct. 8). Normal ar fi ([i acest lucru \l
solicit` ziari[tii) ca dreptul la replic` publicat s` \nl`ture orice alt tip de
r`spundere. Dar, din moment ce ordonan]a men]ionat` nu a devenit opera-
]ional`, \n starea polemic` \n care ne afl`m, persoana lezat` poate cere ([i
poate ob]ine) \n instan]` sanc]iunile men]ionate \n tripticul punitiv. Lucrurile
a[a se \ntåmpl` \n realitate; frecven]a mai mare (curent`!) o au pedepsele
penale (\nchisoare/amenda), \nso]ite de desp`gubiri civile uneori greu de
onorat de redactorul sau redac]ia \n cauz`.
A treia \ntrebare pune problema evit`rii redac]iei de c`tre persoana
lezat`, care se adreseaz` direct instan]ei.

298
Chestiunea este, \n acest caz: ac]iunea \n justi]ie poate sau nu poate s`-
[i urmeze cursul?
|ntrebarea a fost actualizat` de un interesant text publicat \n ziarul
„Na]ional“.
Autorul face urm`toarea afirma]ie: „...Pu]ini [tim, inclusiv unii
judec`tori, c` atunci cånd a[a-zisa parte v`t`mat` apeleaz` direct la instan]`,
f`r` a mai cere publicarea dreptului la replic`, procesul nu poate fi judecat.
Dac` nu apeleaz` mai \ntåi la solu]ia dreptului la replic`, conform legii, nu
ar avea ce c`uta cu problema sa \n fa]a judec`torului. |n ciuda acestei
prevederi legale, judec`torii audiaz` [i condamn` ziari[ti“157.
Autorul este tran[ant [i \ncrez`tor \n puterea reparatorie a dreptului la
replic`. Dar, \n acela[i timp, situeaz` persoana lezat` \ntr-un spa]iu („de
manevr`“) restrictiv, \n timp ce, [tim bine, principiile libertare, rela]iile
interumane \n general sunt guvernate de postulatele permisivit`]ii.
Libertatea de gåndire/de ac]iune/de op]iune a devenit (aproape) o axiom` a
democra]iei [i libert`]ii. Cum am putea opri un om (v`t`mat \n interesul s`u
legitim) s` se comporte altfel decåt legea \i permite explicit sau implicit? Ba,
mai mult, cum s`-i impui \n fapt ceea ce i se permite \n drept? Pentru c`,
\ntr-adev`r, nu exist`, \n actele normative actuale, nici o propozi]ie dispo-
zitiv`, nici posibilitatea de a opera prin analogie, astfel \ncât s` se stabileasc`
preeminen]a dreptului la replic`.
Autorul, pasionat [i de bun`-credin]`, are chiar \n propriul text argu-
mente permisive suficiente. |n debutul textului citim modific`rile \naintate
Parlamentului de Asocia]ia pentru Ap`rarea Drepturilor Omului - Comitetul
Helsinki, din care red`m punctul 2: „articolul 205 (insulta) [i articolul 206
(calomnia) s` fie transferate din sfera penalului \n cea a codului civil“.
„Asocia]ia“ nu exclude prezen]a instan]ei, aici a instan]ei civile. Argumentul
c` neacceptarea sau publicarea, \n condi]ii inacceptabile, a dreptului la
replic` d` dreptul persoanei v`t`mate s` se adreseze instan]ei ([i a[a se
\ntåmpl`) intr` \n logica juridic` a momentului. Solidari cu opinia autorului,
trebuie s` constat`m inexisten]a, \n repertoriul legislativ actual, de la noi [i
din alte p`r]i, a textelor de lege care s` legitimeze caracterul absolut al
dreptului la replic` (inclusiv \n Fran]a caracterul absolut este supus unor
severe condi]ii prealabile).
Astfel c`, procesul poate avea loc indiferent dac` persoana lezat` a
solicitat sau nu, \n prealabil, dreptul la replic`.

299
Totu[i, r`spunsurile la cele trei \ntreb`ri, ca [i dezbaterile polemice
„justi]ie - pres`“, ridic` cel pu]in dou` probleme semnificative: a) tipul de
prejudiciu produs de delictele/infrac]iunile de pres`; b) gravitatea prejudi-
ciului [i modalit`]ile specifice de repara]ie.
|n cazul a) exist` opinii dup` care prejudiciul ar avea un caracter
oarecum abstract; \n sensul c` nu produce o pagub` fizic` (material`). Lucru
adev`rat, pe care am \ncercat s`-l argument`m [i noi, cånd subliniam
considerentul c` delictele de pres` sunt „delicte de gåndire“ (V. Dongoroz)
[i, din acest motiv, aplicarea \ntocmai a literei Codului Penal este inadecva-
t`. Infrac]iunea de calomnie produce (la fel cu celelalte infrac]iuni de pres`)
prejudicii, uneori, incalculabile; este adev`rat, nu de ordin material, de[i,
uneori aspectul „colateral“ nu poate fi neglijat (ex. un om de afaceri care,
insultat/calomniat, poate ajunge pån` la faliment; sau imaginea distrus` a
unei personalit`]i artistice, urmare c`reia \[i pierde publicul/cititorii/box-
office-ul).
Un argument \n plus exist` \n „Normele obligatorii“ ale C.N.A.,
punctul 4: „Persoana fizic` sau juridic` care se consider` v`t`mat` \ntr-un
drept sau \ntr-un interes legitim, moral sau material (s.ns.), printr-o
comunica]ie audiovizual`...“. Precizarea „moral sau material“ ar trebui
interpretat` \n sensul de „drept personal nepatrimonial“ sau „drept personal
patrimonial“ [i, de aici, diferen]e \n stabilirea solu]iilor reparatorii: absen]a
sau nu a r`spunderii civile ([i a daunelor morale sau desp`gubirilor civile).
Printr-o interpretare [i aplicare stricto sensu, v`t`marea \ntr-un drept
personal nepatrimonial nu trebuie s` induc`, \n general, [i desp`gubiri civile
(„b`ne[ti“), atâta vreme cât repara]ia se poate realiza complet prin
publicarea dreptului la r`spuns/replic`, \n condi]ii publicistice simetrice.
Cazul b) poate aduce argumente acceptate numai \n situa]ia \n care
prejudiciul este real, \n expresie fizic`.
Problematica dreptului la replic` ([i a prejudiciului) depind, \n bun`
m`sur`, de gravitatea prejudiciului produs, \n func]ie de care se stabilesc
modalitatea de reparare („dezd`unare“) [i cuantumul daunelor morale
corespunz`toare.
Jurispruden]a indic` un coeficient de frecven]` ridicat de solicitare a
dreptului la replic`, \n situa]ia \n care numele unei persoane a fost invo-
cat/implicat \n situa]ii nefavorabile/neonorante, dar care nu-i pot fi imputate,
\ntrucât nu-l privesc \n vreun fel. S-a \ntâmplat ca, din neglijen]`, din eroare

300
sau din exces de zel, gazetarul s` treac` numele unei persoane pe o list`/un
tabel ce argumenta cu fapte cu relevan]` penal`. Simpla sesizare a redac]iei
cu un drept la replic` [i publicarea determin` stingerea posibilului curs ju-
diciar al cauzei. Preciz`m, \ns`, c` acestea sunt cazuri fericite, motivate, \n
cele mai multe cazuri, de gravitatea redus` a „atacului“ de pres`.
De regul`, dreptul la replic` vizeaz` fapte abstracte, comentarii, opinii,
aprecieri considerate jignitoare/calomnioase. Dac` am urma logica dreptului
francez, am constata c` „dreptul la replic`“ este ulterior „dreptului la r`s-
puns“ [i se refer` la comentariile pe care un ziarist, un post de radio sau tv
le public`/transmite pe marginea r`spunsului ap`rut sau \n leg`tur` cu per-
soana care semneaz` r`spunsul. Repet`m, \n context, fraza lui Lucien Solal
[i colaboratorii: „Dac` acest r`spuns este publicat, dar urmat de comentarii,
aceste comentarii fac s` se nasc` un nou drept de r`spuns, pe care \l numim
\n mod obi[nuit drept la replic`“.
|n]eles astfel, dreptul la replic` poate constitui o simpl` „afacere \ntre
p`r]i“, \nt`rit` (eventual) de o „cerere de scuze“ (scris`) din partea editorului
sau a autorului, dup` caz.
|n sensul acesta, dreptul la replic` ar putea deveni o ac]iune pre-
juridic`, cu relevan]` strict moral`. Cu atât mai mult s-ar putea interpreta
astfel, dac` dreptul la replic` ar fi considerat, [i \n legisla]ia noastr`, ca o
interven]ie public` (\n pres`) fa]` de unele glos`ri, comentarii care \nso]esc
r`spunsul solicitantului.

11.5. Valoarea juridic` a dreptului la replic`


O spe]` judecat` la Curtea Constitu]ional`, \n 1996 (Decizia nr. 55/14
mai) a ridicat o problem` aparte, referitoare la valoarea juridic` a dreptului
la replic`. {i anume: - Dreptul la replic` are „un caracter absolut“ sau ur-
meaz` regulile procesuale stabilite de lege („relativizante“)? Curtea Consti-
tu]ional` a dedus „caracterul relativ“ al acestui drept. Acceptarea
caracterului (valorii) absolute a dreptului la replic` ar \nsemna s` fie clasat
\ntr-o zon` de „supraconstitu]ionalitate“, dincolo de „dreptul la informa]ie“
[i „libertatea de exprimare“ (art. 30 [i 31 din Constitu]ia României). Cum,
de asemenea, ar \nsemna s` nu se recunoasc` dreptul instan]ei („compe-

301
ten]a“) de a solu]iona, conform procedurii obi[nuite, litigiile care decurg din
refuzul presei „de a publica replica solicitat`“ (Decizia nr. 55).
Refuzul Cur]ii Constitu]ionale de a accepta caracterul/valoarea abso-
lut` a dreptului la replic` se \ntemeiaz` pe faptul c` „egalitatea cet`]enilor \n
fa]a legii [i a autorit`]ilor publice, ca [i dreptul la ap`rare, nu implic` \n nici
un fel caracterul absolut al dreptului la replic`“... Dreptul la replic` este unul
din drepturile constitu]ionale [i urmeaz` caracteristicile [i valoarea
(fundamental`) a acestora.
Red`m in extenso argumentele Cur]ii Constitu]ionale de respingere a
caracterului absolut al dreptului la replic`: „...Chiar \n cazul pertinen]ei
exercit`rii dreptului la replic` se pune problema limitelor lui, pentru c` este
firesc ca \ntre dimensiunile informa]iei pretins def`im`toare [i cele ale
replicii persoanei lezate s` nu existe o v`dit` dispropor]ie \n favoarea celei
din urm`, p`stråndu-se limitele unei replici de dimensiuni rezonabile,
concentrate asupra aspectelor cu caracter def`im`tor, comb`tute prin replica
a c`rei publicare se solicit`. S-ar putea pune [i problema con]inutului
propriu-zis al replicii, \n sensul c` re]inerile \n publicarea ei ar putea fi
generate de folosirea unui ton sau a unor expresii care nu concord` cu
exigen]ele fire[ti existente \n acest sens pentru o pres` democratic` [i, \n
acela[i timp, decent`. Desigur, un astfel de refuz poate fi, la råndul s`u,
abuziv [i, \n aceste condi]ii, ne\n]elegerea ivit` nu poate fi rezolvat` decåt \n
justi]ie“159...
S` relu`m [i aici cåteva importante preciz`ri cu privire la „valoarea
juridic`“ a dreptului la replic` ale doamnei Yolanda Eminescu, \nserate \n
studiul amintit. Doamna Eminescu, referindu-se de fapt la „dreptul de
r`spuns“ (pe care am v`zut c` doctrina [i jurispruden]a noastr` \l substituie
cu „dreptul la replic`“), precizeaz` c` este vorba de „un drept personal
nepatrimonial“; „independent de culp` sau de prejudiciu“ [i care „nu se
\ntemeiaz` pe r`spunderea civil` a ziaristului“.
Referitor la considera]iile doctrinare [i jurispruden]iale din Fran]a [i
Germania, doamna Eminescu observ` c` de[i „jurispruden]a francez` este
constant` \n sensul c` dreptul de r`spuns are un caracter general [i absolut“,
mai recent Curtea de Casa]ie i-a stabilit anumite limite: - s` nu dep`[easc`
cadrul legitimei ap`r`ri; - s` nu fie contrar legilor [i bunelor moravuri; - s` nu
aduc` atingere intereselor legitime ale unor ter]i; - s` nu aduc` atingere dem-
nit`]ii sau onoarei ziaristului (vizat \n dreptul la r`spuns). |n Germania, [i \n

302
legisla]ia de tip germanic „dreptul la r`spuns are exclusiv o func]ie rectifica-
tiv`, interpretat` restrictiv“ (Y. Eminescu: Studii [i cercet`ri juridice, 4/1988).

11.6. „Dreptul la replic`“ \n presa scris`


(pornind de la Deciziile nr. 8 [i nr. 55
din 1996 ale Cur]ii Constitu]ionale)
Decizia nr. 8/31 mai 1996, referitoare la „excep]ia de neconstitu]iona-
litate a prevederilor art.74 alin. 2 [i art. 75 alin. 2 din Legea presei (...) nr.
3/1974, ridicat` de (...) \n Dosarul nr. 152/1994, al Cur]ii de Apel Gala]i, cu
care Curtea a fost sesizat` prin \ncheierea din 15 martie 1995“, solu]ioneaz`
un caz (o spe]` semnificativ`) [i l`mure[te tran[ant o problem` de doctrin`
(„caracterul absolut“ pretins dreptului la replic`, prezentat \n subcapitolul
imediat mai sus)160.
|n fapt, recurentul a solicitat un drept la replic` unui ziar din Gala]i,
textul propriu-zis urmånd s` reprezinte sinteza/selec]ia [i esen]ializarea unui
material scris, depus \n redac]ie.
Textul Cur]ii, remarcabil prin concizie [i lips` de prejudec`]i, are \n
vedere exigen]ele juridice [i morale privind acordarea [i publicarea drep-
tului la replic`, procedur` \ntemeiat` pe articolele men]ionate din Legea
3/1974. Recurentul contest` constitu]ionalitatea acestora, motivånd, pe de o
parte, c` „textele legal criticate nu mai sunt \n vigoare fiind inadecvate
actualelor condi]ii social-politice din ]ara noastr`“, iar, pe de alt` parte, c` \n
textele respective, „termenul, sensul [i condi]ia de refuz ne\ntemeiat p`strea-
z` un caracter incert, general (...) astfel \ncåt, \n final, r`måne la o apreciere
pur subiectiv` a instan]ei...“
Curtea Constitu]ional` r`spunde atåt trimiterilor la prevederile consti-
tu]ionale, cåt [i actualit`]ii prevederilor Legii 3/1974.
Relativ la prevederile constitu]ionale [i absen]a din con]inutul acestora a
dreptului la replic`, prin decizia Cur]ii Constitu]ionale se stabile[te: „De[i
Constitu]ia nu prevede dreptul subiectiv la replic` a persoanei fizice, acesta este
un drept ce rezult` din spiritul Constitu]iei, respectiv din prevederile art. 30 alin.
(6), potrivit c`ruia libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, via]a particular` a persoanei [i dreptul la propria imagine. Con]inutul

303
dreptului la replic` const` \n dreptul persoanei interesate de a se ap`ra, concre-
tizat \n materialul scris \ntocmit de aceasta \n vederea edit`rii de c`tre publica]ia
\n care a ap`rut articolul ce a lezat-o. |n spe]`, nu a fost \ntocmit un asemenea
material, ci, prin cererea de chemare \n judecat`, s-a solicitat prelucrarea, elabo-
rarea [i publicarea unui r`spuns \n replic` \n baza unei select`ri [i esen]ializ`ri
a materialului depus \n redac]ia ziarului „Via]a liber`“ din Gala]i. Potrivit art.
72 [i 73 din Legea nr. 3/1974 organul de pres` are obliga]ia s` publice r`spunsul
sub form` de replic` \n termenele stabilite de lege, deci acel material \n care
sunt exprimate ideile proprii ale celui ce se consider` lezat \n drepturile sale“.
Am redat acest amplu paragraf din Decizia nr. 8 pentru a ne obi[nui
cu precizia/fluen]a ra]ionamentului juridic, [i, \n special, pentru cåteva ca-
racteristici noi ale „dreptului la replic`“, rezultate din practica juridic` la zi.
S` le enumer`m:
- dreptul la replic` - un drept personal, nepatrimonial;
- (de[i nu este prev`zut expres \n Constitu]ie), dreptul la replic` rezult`
din spiritul Constitu]iei (art. 30 alin. (6), reluat \n textul de fa]` \n mai multe
rånduri);
- dreptul la replic` pare a viza exclusiv fapte contra demnit`]ii per-
soanei (insulta, calomnia, via]a privat`, propria imagine);
- con]inutul dreptului la replic` const` \n dreptul persoanei lezate („in-
teresate“, zice Decizia nr. 8) de a se ap`ra, drept concretizat \n material scris,
\ntocmit de persoana \n cauz`, \n vederea edit`rii/public`rii/transmiterii; (s`
re]inem, deci: a se ap`ra, \ntr-un text personal, scris/asumat de persoana
lezat`, destinat public`rii; - trimis la redac]ia care a publicat textul produc`-
tor de prejudicii morale, spre a fi publicat \n replic`);
- dac` textul replicii nu este redactat, ci este sugerat doar con]inutul
(spe]a Deciziei nr. 8), instan]a respinge dreptul la replic`, \ntrucåt nu exist`
obiectul ac]iunii (textul personal redactat [i trimis spre publicare);
- replica trebuie s` ia forma unui text elaborat \n stil propriu [i expri-
månd ideile proprii („acel material \n care sunt exprimate ideile proprii ale
celui ce se consider` lezat \n drepturile sale“).
|n continuare, s` ne referim la obiectul \nsu[i vizat \n excep]ia de necon-
stitu]ionalitate: articolele 74 [i 75 din Legea 3/1974. |n acest fel, vom intra [i
\n detaliile dreptului la replic` (\n presa scris`) stabilit de legea men]ionat`.
Mai \ntåi, s` reproducem cele dou` articole ale Legii 3/1974, a[a cum
procedeaz`, de altfel [i Curtea Constitu]ional` \n spe]` la care ne referim:

304
„Art. 74 - Refuzul de a publica sau difuza un r`spuns \n condi]iile art.
73 se comunic` persoanei lezate \n termen de 15 zile de la primirea
sesiz`rii scrise de aceasta.
Nepublicarea sau nedifuzarea r`spusului \n termenele prev`zute \n
articolul precedent se consider` refuz, chiar dac` acesta nu a fost
comunicat potrivit alin. 1“.
„Art. 75 - |n cazurile prev`zute \n articolul precedent, persoana lezat`
poate cere judec`torului obligarea organului de pres` \n cauz` s`
publice sau s` difuzeze r`spunsul.
Dac` instan]a judec`toreasc` constat` c` refuzul este ne\ntemeiat,
oblig` organul de pres` s` publice sau s` difuzeze r`spunsul \n termen
de 15 zile, care se calculeaz` de la data r`månerii definitive a hot`rårii
judec`tore[ti.
|n cazul prev`zut \n alineatul precedent, publicarea [i difuzarea
r`spunsului se fac cu men]iunea c` acestea s-au dispus prin hot`råre
judec`toreasc` (s.ns.), indicåndu-se num`rul [i data acesteia, precum
[i instan]a care a dat hot`rårea“.

Pentru a nu reproduce toate argumentele prin care s-a respins excep]ia


de constitu]ionalitate a articolelor 74 alin. 2 [i art. 75 alin. 2, vom reda dou`
din argumentele Cur]ii: „Dreptul la replic` nu este men]ionat \n mod expres \n
dispozi]iile Constitu]iei, dar, printr-o interpretare sistematic` a prevederilor
acesteia, rezult` caracterul constitu]ional al acestui drept“ [i „...|n principiu,
reglementarea, din Legea nr. 3/1974, a dreptului la replic` r`spunde exi-
gen]elor de ordin constitu]ional cuprinse \n Constitu]ie“. (aplicarea art. 150)
Vom re]ine, deci, c` prevederile Legii 3/1974, \n vigoare, sunt opera]i-
onale numai \n m`sura \n care se \nscriu \n dispozi]iile Constitu]iei, [i numai
acelea care corespund [i asigur` respectarea [i ap`rarea costitu]ionalit`]ii [i
ordinii de drept. |n acest sens, putem vorbi de aplicarea selectiv` a Legii
3/1974.
|n continuare, s` consemn`m condi]iile de acordare a dreptului la re-
plic`, conform Legii 3/1974. Compara]iile ce se pot face cu prevederile \n
materie din Legea 41/1994 [i „Normele obligatorii“ ale C.N.A. (pentru
audiovizual) sunt utile bunei \n]elegeri a unui capitol din via]a presei, nu tot-
deauna atent analizat [i, mai ales, aplicat. Vom sintetiza con]inutul artico-
lelor 72-76 din Legea nr. 3/1974, ambele referindu-se la „dreptul la replic`“.

305
Mai \ntåi, s` subliniem c` Legea nr. 3 se refer` atåt la replica din presa
scris`, cåt [i la cea din audiovizual (art. 74 - „...organul de pres` s` publice
sau s` difuzeze...“). |ntrucåt Legea 41/1994 [i „Normele obligatorii“ ale
C.N.A., din 1993, se refer` numai la audiovizual, consider`m c` dispozi]iile
Legii nr. 3/1974 r`mån valabile numai pentru presa scris`, Decizia nr.
8/1996 a Cur]ii Constitu]ionale constituind un argument \n plus, \n materie.
Dispozi]iile articolelor 72-76, referitoare la dreptul la replic` impun:
- persoana fizic` sau juridic` lezat` poate cere, \n 30 de zile, ca organul
de pres` s` publice sau s`-i difuzeze „un r`spuns sub form` de replic`,
rectificare ori declara]ie“;
- nu se consider` a produce efecte v`t`m`toare critica obiectiv`, prin-
cipial` [i constructiv`;
- organul de pres` este obligat s` publice, f`r` plat`, r`spunsul, \n con-
di]iile articolului precedent, \n termen de 15 zile de la primirea lui, dac`
organul de pres`, este cotidian sau cel mai tårziu \n al doilea num`r de la
primirea r`spunsului, pentru periodice;
- refuzul public`rii se comunic` persoanei lezate \n 15 zile de la
primirea sesiz`rii scrise;
- nepublicarea se consider` refuz, chiar dac` nu se respect` termenul
de 15 zile;
- persoana lezat`, al c`rei r`spuns a fost refuzat, se poate adresa
judec`toriei cu cererea de a i se publica r`spunsul reparatoriu;
- dac` solicitantul are cå[tig de cauz`, instan]a oblig` organul de pres`
s` publice r`spunsul \n 15 zile de la data r`månerii definitive a hot`rårii
judec`tore[ti;
- publicarea se face cu men]iunea „prin hot`råre judec`toreasc`“ (nr.
hot`rårii, data, instan]a)161.

Dreptul la replic` (la r`spuns) se plaseaz` undeva \ntre rigoarea


comportamentului mediatic, normativ, [i regimul libertar al informa]iei [i
comunic`rii, \n general.
Este mereu necesar s` fie stabilit „punctul de sprijin“ din care s` se
poat` semnala/„controla“ atåt abuzul de putere, cåt [i abuzul de pres`, mai
ales \n societatea romåneasc` de tranzi]ie, ale c`rei date rezist` greu, cu
sincope [i amån`ri, \n fa]a urgen]elor schimb`rii structurale, posibil` [i
necesar`.

306
Capitolul 12
DELICTUL GLOBAL
|ncheiem lucrarea de fa]` cu un semnal (juridic) ce ni se pare simpto-
matic [i oarecum [ocant, chiar [i pentru legiuitorul avizat, al unui viitor nor-
mativ foarte gr`bit. Este vorba de delictul global, o sintagm`, acum, un ca-
pitol de drept, \n curând.
Viz`m o realitate juridic` legitim`, postmodern`, sprijinit` de evolu]ii
de fapt [i de drept; de realit`]i conceptuale [i jurispruden]iale asimilate efec-
tiv de gândirea [i practica actului de justi]ie. Problema nu mai este - \n actu-
ala etap` a normativit`]ii trans-canonice - de a constata diferen]a, ci de-a o
accepta („cu numele ei real“).
Din perspectiv` subiectiv`, premisa delictului global st` \n caracterul
permisiv [i/sau interdictiv al ra]ionamentului european, singurul \n m`sur`
s` impun`, acum sau mai târziu, paradigma global` („la nivelul \ntregii sfere
terestre“).
Poate p`rea paradoxal /contraproductiv s` legi delictul global - ca rea-
litate normativ` mondial`, plauzibil` [i necesar` - de permisivitatea [i/sau
interdictivitatea re]ionamentului european. S`-l legi, \n fond, de o atitudine
eminamente subiectiv`, când datele radicaliz`rii conceptuale planetare, apar
[i sunt concrete, reale [i... trans-europene. Date care impun o schimbare ra-
dical` a ordinii argumentative. Punctul de fug` al provoc`rii conceptuale se
afl` \n „ordinea de prioritate“ \n care sunt solicitate, \n ra]ionamentul
normativ, „criteriul social“ [i „criteriul informa]ional“. |nainte de a sesiza o

307
posibil` solu]ie, s` convenim c` ra]ionamentul european s-a bazat, \n aria
normativ`, pe rela]ia „cauz`-efect“, iar, \n planul valorilor promovate, pe
„criteriul social“: via]` social`, rela]ii sociale, valori sociale, cauze sociale,
armonii sociale, omul social, etc. {i s` mai constat`m c`, mai ales \n ultimii
(peste) dou` sute de ani (de la Revolu]ia francez`, 1789), a prevalat, \n orice
strategie normativ`, „omul-cet`]ean“. Adic`, „omul social“162 - cet`]eanul [i
cetatea.
Astfel c`, este mai mult decât dificil ([i delicat) s` anun]i recuzarea
„criteriului social“, chiar dac` ne afl`m \n era domina]iei totale a informa]iei;
er` care produce, \n fond, o adev`rat` reconversie a criteriilor paradigmatice
[i, prin aceasta, o re-situare ierarhic` [i a criteriului social; prin aceasta, „omul
social“ cedând \n fa]a „omului informa]ional“. {i aceasta, chiar dac`, indivi-
dualismul socio-ierarhic se supune expansiunii antropoglobalismului, recu-
perator [i securizant, definit ([i) prin ceea ce numim echilibrul reg`sit al gamei
senzoriale, cum memorabil se exprima McLuhan.
Mecanica afirma]iilor nu trebuie s` ne descurajeze. Realitatea ne pune
\n fa]a unor con]inuturi [i priorit`]i diferite de cele tradi]ionale, con]inuturi
[i priorit`]i reale [i virtuale \n acela[i timp. Este nevoie de timp [i de r`bdare
conceptual`, pentru a le accepta [i asimila efectiv, \n premisele ra]ionamen-
telor normative viitoare. Pân` atunci, s` descriem succint câteva din „instru-
mentele de lucru care definesc [i legitimeaz`, paradigmatic, aria delictului
global. Am selectat, pentru \nceputul unei lungi discu]ii, „trei realit`]i con-
ceptuale“ pregnante: - „informa]ia“; - „societatea informa]iei“; - „norma ex-
haustiv`“.

- Informa]ia - Este perceput`, esen]ializat`, ca manifestare in forma a


unui mesaj real sau virtual, iminent sau latent, actual sau inactual etc. Ne-am
obi[nuit, \ns`, s` consider`m informa]ia [i un elaborat, un mijloc de atac
(\ntr-un ipotetic/real „r`zboi informa]ional“), o marf`... Ne-am obi[nuit s-o
rela]ion`m cauzal sau s-o „leg`m“ de o mas`, de un depozitar sau produc`-
tor specializat \n investigare, stocare, selectare, prelucrare, transmitere. In-
forma]ia apare [i astfel. Dar nu numai atât [i nu, \n primul rând, a[a. Infor-
ma]ia este [i primordial` [i fenomenal`; este [i cauzal` [i acauzal`; este
real` [i virtual`; este specific` [i global`.
Fiind astfel, informa]ia poate avea (are) un efect contrapunctic, reg`sit
\n manifest`rile neutrale, epurate de subiectivitatea \n act, specific` socio-

308
cauzabilit`]ii. |n acest fel, informa]ia poate fi considerat` agentul activ, per-
severent [i permanent al trendului global. Este cauza imprevizibil` a
universaliz`rii comportamentelor. |n fapt, informa]ia destructureaz` reflexe
[i mentalit`]i, sprijin` reac]ii revalorizatoare, la nivelul \ntregii sfere terestre.
Informa]ia este, \n substan]`, purt`toare de universalitate neutral` pozitiv`.
- Societatea informa]iei („la societé de l’information“) - Este o
realitate nemijlocit`, cu rol decisiv \n existen]a indivizilor/ colectivit`]ilor;
este noul agregat mundan de comunicare [i continuare. Esen]a noii realit`]i
const` \n \n]elegerea, \n actualitate, a con]inuturilor active ale societ`]ii
informa]iei. |n sensul c`, societatea informa]iei nu este [i nu poate fi numai
„tehnologie“, activit`]i [i procese „informatice/informatizate“; nu este [i nu
poate fi un „sector de activitate“, de tip lucrativ, bazat pe o tehnologie
performant` pe care s-o integr`m social, cum se exprim` anumi]i anali[ti ai
fenomenului tehnologic. „Societatea informa]iei“ este un alt tip de societate,
succesiv` celei din care tocmai ne preg`tim s` plec`m („societatea cauzal-
determinist`“). Este o societate postmodern`, \n care dominanta decizional`
nu mai este impus` de componenta social` („valori sociale“, „rela]ii socia-
le“, „pericole sociale“) ci de componenta informa]ional`, \n care valorile
fundamentale, ocrotite pân` acum de specificit`]i excesive, de rigori exclu-
siviste, „fundamentaliste“, se supun unei viziuni coerente privind omul [i
umanitatea \n ansamblul s`u.
Societatea informa]iei este general-uman` [i nu social-uman`. Diferen-
]a este frapant`: - „socialul“, cum [tim, restrânge, particularizeaz`, instrumen-
talizeaz` actul decizional, de putere. „Informa]ionalul“ disloc` ini]iative [i
tenta]ii anti-libertare, anti-umane, ofer` omului [i umanit`]ii \ntreaga lume!
|n rela]ia ([i realitatea) concret` „socialul“ - „informa]ionalul“, acesta
din urm` re]ine [i integreaz` socialul, ca pe o problem` de rezolvat (solu]iona-
rea pozitiv` este obligatorie), \n cadrul solu]iei de continuare de tip global.
Semnele schimb`rii sunt, de pe acum, constatabile [i la nivel norma-
tiv, jurispruden]ial. Exempli gratia: „Procesul de destituire a pre[edintelui
Clinton“, ce ]inuse afi[ul presei de pretutindeni, luni de zile (1998-1999).
Oricât ar p`rea de american, procesul a fost mondial. {i, aceasta, nu numai
pentru c` C.N.N. (\n direct), posturi de radio [i televiziune, ziare [i reviste
de mare audien]` [i tiraj confereau calitatea de „jura]i“, plastic vorbind, tutu-
ror locuitorilor sferei terestre. Ci [i pentru diferen]ierea ce se contureaz`
\ntre legalitate [i legitimitate. {tim c` „legitim“ este ceea ce beneficiaz` de

309
protec]ia legii (ceea ce este ap`rat prin lege). Proba verit`]ii, spre exemplu,
se \ntemeiaz` pe „ap`rarea unui interes legitim“ (art. 207 Cod Penal).
Concis spus, legitimitatea armonizeaz` („oblig`“) legalitatea la un concurs
de oportunit`]i \n care prevalent` nu este dispozi]ia literal` a normei juridice,
ci spiritul acesteia: legitimarea unor priorit`]i existen]iale, \n func]ie de rigo-
rile impuse de constantele de drept [i determin`rile succesive. |n „procesul
pre[edintelui Clinton“, cauza diferen]ierii de „procesul clasic“ decurge din
incapacitatea procedural` de a se stabili o sentin]` conform` cu faptele/pro-
bele materiale indubitabile. Dificultatea rezult` atât din procedura Senatului
(dou` treimi din senatori, imposibil de ob]inut de „republicani“), cât, mai
ales, din atitudinea publicului (american, \n primul rând) care nu era de
acord cu destituirea!
A[a \ncât, de[i strict legal (conform dreptului pozitiv), faptele pre[edin-
telui Clinton puteau fi \mpinse spre penal, \n fapt [i \n „sentin]a“ publicului
(american [i mondial!) calificarea probelor de]inute de procurorul indepen-
dent K. Starr (care a instrumentat cazul) au fost considerate prea pu]in relevan-
te. Argumentul suprem al publicului: - rezultatele economice [i sociale ale
administra]iei sunt excelente, iar pre[edintele Clinton pentru asemenea rezul-
tate a fost ales!... Concluzia: Clinton s` r`mân` la Casa Alb` pân` la \nche-
ierea mandatului (\n anul 2000). A[adar, pre[edintele american este legitim [i
dreptul pozitiv nu-l poate \nfrânge! Legitimitatea a \nfrânt legalitatea!
Un rol aparte \n finalizarea „procesului Clinton“ l-a avut, cum s-a v`-
zut, presa de mare tiraj [i audien]`. Putem re]ine, de pe acum, c` „sentin]a
informa]ional`“ transcende proceduri [i majorit`]i (simple/calificate), tran-
scende, iat`, sisteme particularizatoare de drept. Tribunalul mediatic este o
realitate de fapt, iar rechizitoriul mediatic produce efecte adesea mai puter-
nice (punitiv) decât orice sanc]iune juridic`.
Limitele societ`]ii „clasice“ inclusiv \n aria procedural` sunt evidente.
„Societatea informa]iei“ este un alt tip de manifestare uman`, bazat` pe alte
criterii de valorizare [i clasificare a manifest`rilor \n fapt ale indivizilor [i
colectivit`]ilor.

- Norma exhaustiv`. Decurge din virtutea universalizatoare, generali-


zant`, a informa]iei; [i vizeaz`, \n chip logic, un alt set de valori [i un alt tip
de comportament individual/colectiv. Pe scurt, norma exhaustiv` urmeaz`
realitatea „societ`]ii informa]iei“.

310
Ne-am obi[nuit s` accept`m c` „scopul normei“ de drept este acela de
a asigura rela]iilor sociale securitatea esen]ial` [i armonia \n temeiul unei
idei de valoare avute \n vedere de legiuitor.163 Obsedanta permanen]` a secu-
riz`rii [i armoniz`rii rela]iilor sociale, \n numele unei idei de valoare - aceea
pe care legiuitorul o stabile[te - a constituit, dintotdeauna [i azi, atât [ansa
valorizatoare, cât [i drama (distrug`toare) a normei juridice, a dreptului
pozitiv, \n general. Constanta social` are, prin con]inutul [i evolu]ia favori-
zat`, un efect entropic, continuu restrâng`tor; r`ce[te [i perturb` procesele
transformative, esen]ial libertare. Prin consecin]`, constanta social` indic` [i
o viziune normativ` limitat`, particularizatoare. De[i parcurgem realit`]i
globale, ne baz`m (\nc`) pe sentin]e locale! Dar faptul c`, \n aria drepturilor
omului, spre exemplu, când exist` neconcordan]e „\ntre pactele [i tratatele
(...) la care România este parte [i legile interne, au prioritate reglement`rile
interna]ionale“ (art. 20 Constitu]ia României), constituie un semnal nor-
mativ plauzibil [i necesar, un \nceput al normei juridice planetare, \n era
comuniunii globale.
Norma exhaustiv` („planetar`“) relev`, de pe acum, câteva exigen]e
generative vizibile, \ntre care consemn`m de-localizarea normativit`]ii
(„clasice“) [i principializarea dispozi]iei normei, \n structura trihotomic`
(triadic`) a acesteia.
De-localizarea normativit`]ii („normativiz`rii“), ca premis` a accept`-
rii generalizate a normei exhaustive, se va reg`si \n concizia dispozi]i