(77,-7`, 9.

Ltr,'-4-/ /a,,7-7(0

De_6.-(a_.,( e=
..-

STU DII
DE

ISTORIA DREPTULUI ROMiN

www.dacoromanica.ro
 DE AOELAS AUTOR:
Lel B.
Histoire du droit et des instttutions de la Roumanie, I-er vol.
(Période daco-romaine), Paris, Jouve et Boyer, 1898, un vol. in-80,
312 pag. (epuizat) 6
Etude sur la protimis dans l'ancien droit roumain (Studia
extras din Nouvelle Revue historique de droit français et étranger,
1899, No. 2).
Manual de Procedura dreptulul civil roman, prima fascicull
de 84 pag. Bucurestl, tipografia Joseph Gal, 1899 2 25

www.dacoromanica.ro
 STUDII
DE

ISTORIA DREPTULUI RUIN

DE

PAUL NEGULESCU
DOCTOR IN DREPT DE LA FACOLTATEA DIN PARIS,
LICENTIAT IN LITERE, ABSOLVENT AL SCOALEI DE EMITES ETUDES,
PROFESOR LA BCOALA SCPERIOARI DE BTIINTE DE STAT,
PROFESOR SUPLINITOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BCCUREBTI,
MACOSTRAT.

BUCUREM
EDITURA TIP. GUTENBERG, JOSEPH GOBL
20, STRADA DOAMNEI, 20
(Biserica Kalinderu)
1900

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE
De multe orl se aud °amen' instruiti conside-
rind dreptul ca un studiti arid si foarte putin
interesant, care a dobindit o oare-care importantd
numal prin faptul cd inmultirea si complicatiunea
raporturilor si a intereselor a fäcut imposibilä
rezolvirea problemelor juridice numal pin simpla
echitate naturalä si prin obiceiul pämintului, dar
care de alt-fel nu e de cit o analizä de texte mat
mult sail mai putin arbitrare.
cc Chiar pinä in secolul nostru, se poate spune cä
aceastä acuzatiune era fondatä in majoritatea casu-
rilor. Dacä esistail cite-va spirite de elitä, care
cdutati sä dea o nouä orientare, o nouä directiune
studiilor juridice, cei mat multi dintre juriscon-
sulti intrebuintail o metodä. deplorabilä.
El considerail dreptul ca o afacere de memorie,
menitä ca sä retie dispositiunile legei si ca o sim-
plä interpretare gramaticalá si logicä, necesarä ca
sä argumenteze de la casurile preväzute, la casurile
pentru care lipseste o solutiune legaläl..
P. Negulescu. i.

www.dacoromanica.ro
 2

De sigur, cä un ast-fel de studid nu putea oferi

nicI un interes mal Malt, niel un interes §tiintific 1).
Plnä mat deuntlzi, metoda care predomina ex-
clusiv In studierea dreptului, era cea deductivA.
A.§a numitul drept natural, o reunire de principil
apriorice, servea la studierea legilor 2). Comenta-
toril cäutail tot-d'auna s6 compare legea positivd
cu acest drept universal §i imuabil revelat de in-
sei-st ra(iunea; iar legislatorii, neputind cristaliza In
operile lor aceste principil de drept, cäutati sd se
apropie cAt mal mult de dinsele.
De cltd-va vreme Insä eruditiunea contimpo-
rand a aplicat la studierea institutiunilor juridice
mijloacele de investigatiune In onoare de la Ba-
con, metoada §tiintelor naturale : observatiunea §i
compargiunea ; ea nu mal admite acele principiI
apriorice, jus naturale, §i considerd dreptul ca un
complex de regule, product natural al conditiu-
nilor sociale 3).

Klimrath, Travaux sur l'histoire du droil franqais 1, 8.

VezI cum s'a nascut si desvoltat aceastä idee de drept natural.
H. Sumner Maine, Vanden droll (trad. Courcelle-Seneuil), p. 70 0 urm.
Si, In aceastä ordine de idel, 'ml permit sä reamintesc faimoasa
discutiune ce a avut loc in Germania, la Inceputul veaculul nostru, asu-
pra formatiuneI originare a dreptulul. Un celebra profesor din Heidel-
berg, Thibaut, admirator al uniformitätel 0 simplicitätel ce oferea legis-
latiunea francezä, cerea redactarea until cod civil comun pentru toatii
Germania ; cad, zicea dinsul, dreptul este fäcut ca set' triumfe de obi-
ceiurile oi inclinatiunile oameuilor, ca sä Indrepteze oi sa influenteze so-
cietitile. Aceastä opiniune, consecinta doctrinelor filosofice ale veaculul
al XVIII asupra dreptulul natural, conchidea ca nu trebue sä se !ink
nicI o socoteala de traditiunile istorice. Ea provoca energice protesta-
Vaal, mal ales din partea marelul jurisconsult Savigny, oeful scoaler
istorice. El demonstrii cä dreptul se formeaza nu prin vointa legislato-

www.dacoromanica.ro
 3

Dacä" se intelege mal bine natura §i origina

-dreptulul, se poate vedea sub o fatä particularä
bate problemele §i destinele umanitatel. tiintele
filosofice, istorice, economice, gäsesc toate in
drept o complectare §i in acela§ timp, toate aceste
studif ajuta la intelegerea deplinä a dreptului.
Dar, daca studiul filosofiei este foarte folositor
pentru §tiintele juridice, acela al istoriel este
indispensabil. Astd-A, in toate Universitätile Eu-
ropa se dä o desvoltare foarte mare studiilor
istorice aplicate la drept.
Importanta Istoriei este asta-zi de netagdduit.
Inteadevär ea nu este alt-ceva de cit stiin(a desvol-
tcrrei oamenilor in activitatea lor ca fiinte sociale 1).
e incontestabil, cà nu putem intelege bine un
eveniment, sail o institutiune, dacä nu cunoa§tem
antecedentele, care Pail preparat, circumstantele
care Pail intovard§it, starea socialä care l'a fäcut
posibil; cad totul se leagd, totul e incatu§at In
istorie §i aceastä legatura de cause §i de efecte

ruluI, dar prin obiceiuri si credinte, &ad, zicea dinsul, e folositor de a

pastra, tot ce nu e necesar de a distruge ; legile trebue sk respecte obi-
ceiurile, dità vreme aceste obiceiurI nu sint niste vitiurl. Un legislator
trebue s'a tina tot-d'auna socotealà de raporturile naturale, care leagä
presentul de trecut si de viitor.
Redactoril nouluI cod civil al ImperiuluI German, dupii cum se stie,
s'aii inspirat foarte mult de traditiunile istorice si in particular de
dreptul roman.
Zicem c'a dreptul este un produs natural al conditiunilor sociale. Tre-
bue A. adàogäm bask' &A voinfa omizhd joacA de asemenea un rol impor-
tant, maI ales la popoarele civilisate, unde stiinta dreptului este inaintatii.
1) Em. Bernheim, Lehrbizeh der historischen Methode, Leipzig,
1889, p. 4.

www.dacoromanica.ro
 4

nu se manifestä numat in micile detalif, de unde

s'ar putea deduce cate-va precepte de prudenta
de politica vulgara ; ea exista intre marile mase
istorice si face o admirabila unitate : desvoltarea
progresivä a umanitätei intregi.
Orientul a pregatit Grecia, civilisatiunea greacä
a influentat pe aceia a Romanilor i, dacä Roma
nu ar fi fost, Europa modernä ar fi alta 1).
Pentru a intelege bine presentul, trebue
urmarim prin negura veacurilor nasterea ideilor
si a institutiunilor si sä vedem desvoltarea lor.
Se recomanda nu de mult studiul dreptulut
roman ca un monument de intelepciune al unut
mare popor, ca ratiune scrisä, ca un complex de
principit determinate, respunzind la o civilisatiune
definita, dind satisfactiune ideilor de dreptate,
care ramln aproape neschimbate in omenire.
Studiul ski era necesar ca sa poatá compara cu
dispositiunile din legile noastre i ast-fcl sa se facä
sä reiasä prin contrast caracterul particular al
acestor din urmä 2). Departe de a despretui acest
studiù comparativ de legislatiunt, pentru noi,
studiul dreptulut roman, in special, are o impor-
tanta mult mai mare. Dreptul roman ne (Ara
momentul legislativ cel mat complect ce posedäm.
El ne intatiseazd un incomparabil instrument de
educatiune istorica ; cad.' trebue sa stim ca legile
difer dupä timp i dupa loc. Inteinsul vedem
Klimrath, Op. cit., I, p. 11.
P. Negulescu, Manual de Procedura Dreptulur civil roznan, 1899,
pag. 15.

www.dacoromanica.ro
 5

diferitele transformäri carl aU fost operate in

urma schimbärilor economice si sociale. Studiind
dreptul paralel cu istoria, se poate intelege
usor pentru ce cutare dispositiune a fost luatä,
anume cä corespundea unel necesitäll sociale.

Pentru nol, cea-ce ne intereseazä in prirnul rind,

este sa cunoastem moravurile acelel viguroase
populatiuni, care in epoca romanä locuia tara
noasträ, Dacii. SA' stim daca, dupä cucerirea Da-
cieí de annatele romane, dreptul roman a hilo-
cuit obiceiurile lor juridice, sati le-a respectat,
-cum obicinuiatí Romani1 In general (Digeste 1, 3,
De legibus, 32-34).
Sunt oare cite-va dispositiunl din vechile noas-
tre legiuiri, care ala derivat din obiceiurile juri-
dice dace I), sau aceste obiceiuri aU perit fära.
lase nicI o urma ?
Cercetdrile noastre nu se vor márgini numal
aci. Dupä ce vom studia Dacia, inainte si dupä
cucerirea romanä, vom continua studiul nostru
cercetind moravurile i institutiunile populatiu-
nilor, care, in aceastä perioadd intunecoasd din
lstoria noasträ nationala, aü locuit un interval
oare-care tärile noastre.
1) D. L Nadejde, Inteun articol publicat In Noua Revisicl Romind I,
3, sustine ca vechiul nostru drept consuetudinar, saú mal bine zis obi-
ceiul pamIntuluI este de origina' daca, influentat numaI de dreptul slav.
Am raspuns In Revista de Drept i Sociologie 11, 7, aratInd netemeinicia
acestel parea Argumentele desvoltate acolo se gäsesc §i In cadrul acesteI
lucran.

www.dacoromanica.ro
 6

Stim inteadevär, ca, dupä plecarea legiunilor-

romane sub Aurelian, valurt cotropitoare de bar-
bar): se napustirä asupra tärilor de la Dunäre,
Gotil, Hunit, Avaril, Slavii, Bulgarit, Pecenegit, Cu-
manit, Unguril i Tätarit trecura rind pe rind pus-
tiind i devastind mänoasele noastre ampurt.
Tara noasträ era un fel de poarta, era intrarea
lumel civilisate bogate catre care se indrumail
pentru jaf acesti aprigi barbart Multe din aceste-
popoare ati locuit in mod mai durabil
noastre, asa Gotil si in special Slavit.
Se vorbeste adesea de o cucerire exersata de
invins asupra invingatorulut, cucerire care pro-
babil a avut loc si la not, caci aproape toatä
masa de Slavt stabilitä in tärile noastre a disparut,
s'a romanizat. Cu toate acestea se poate spune
principiile slave aft avut o mare influentä, poate
cea maI considerabilä in desvoltarea institutiuni-
lor noastre. Nu va fi deci indiferent de a sti care
a fost constitutiunea primitiva a Germanilor si
mat ales a Slavilor, conditiunea persoanelor si a
bunurilor, institutiunile de familie, räsbunarea
privatä i procedura urmatä in procese, etc.
Cind insä invasiunea Barbarilor a avut loe pro-
ducind acest amestec de elemente diverse, fusiu-
nea dintre elementul dac i elementui roman avu-
sese deja loe, populatiunea dacä dispäruse deja
sub actiunea romanä

1) Vezi" pentru mal multe detaliurl P. Negulescu, Hist. du droit et des-

instit. de la Ron'''. I.

www.dacoromanica.ro
 7

In fine, in mijlocul acesteI populatluill daco-

romane a venit influenta cretina. Dar, cuni zice
Michelet, des principes donnés, tout n'est pas
donné ; reste le mystère de la vie propre et spé-
ciale». Ne vorn intreba deci cum §i in ce propor-
tiuni aceste populatiuni i aceste influente diverse
s'ati amestecat, ce a ree§it din conflictul lor §i ce
elemente nol s'a degaiat la fie-care epocä.
Dupd d. Onciul 9, banatul Olteniei ar fi fost
organizat de Basarabl, imediat dupä intemeierea
imperiului bulgar la Sudul Dunärei (anul 679), el
era dependent fatä de statul bulgar. Mai toate
statele, cart' existati in tärile noastre inainte de
invaziunea Ungurilor erati locuite de Români §1
Slavi i recuno§teati suprematia imperiului bulgar.
Invasiunea Maghiarilor, in al IX-lea secol, §i for-
matiunea Statului Unguresc influentarä foarte fnult
destinele Rominismului. Noil Barbari se stabilirá
In mänoasele cimpii ale Panoniel, de unde incetul
tu incetul cuceresc citadelele Rominismului : Ba-
flatul, Transilvania, Maramurewl.
Spre finele secolului XII, Rominii i Bulgaril
infiintarä, sub t onducerea fratilor Petre si Asan,
imperiuI romino-bulgar. E1 se intituleazä impá-
ratt al Buigariei §i Vlachiei. Dupä d. Onciul, Vla-
chia nu putea fi de tit Tara Romineascä, numitä
§i mal apol Valachia pind In zilele noastre 2).
D-sa crecle cd Negru-Vodd, fondatorul princi-
patului Munteniel dupä legenda popularä, repre-
I) Originele Principatelor romine, BucurWI, 1899, p. 14.
2) Onciul, op. cit., p. 29.

www.dacoromanica.ro
 8

zintä din toate punctele de vedere dornnia Asa-

nestilor 1). Aceasta ipotezd, sprijinitä de nume-
roase i puternice argumente, explica, mi se pare,
mal bine de cit ort-care alta, intunecatele origint.
ale 'arel noastre.
De la aceastá epoca, sarcina devine cu mult
interesantä.. Trebue sä se studieze inteadevär orga-
nizatiunea Statelor, raporturile tärilor românestt
cu Ungaria, Polonia si Turcia, apol diferitele
clase sociale ; sä vedem daca gäsim la not insti-
tutiunile feodale, ce se gäsesc in Europa Occiden-
tala ; sá studiem mal ales obiceiurile juridice.
asupra acestul punct, se va putea ajunge la studil
foarte interesante, analizind aceleast obiceiurt In
diferitele tarl locuite de Romi.M. Se va putea ast-
fel, in mod mal usor descoperi care e fondul
propriu romin si care sint influentele suferite din
afara.
*
In copildria societätilor, obiceiul pamintuluI 2)
reguleazä singur i fdrä contest transactiunile inca
simple si usoare ale oamenilor. Pe mäsurä irisa
ce Statul se organiseazä si o putere publica se
stabileste, pe m'asura' ce relatiunile devin mal mul-
tiple si mal' complicate, dreptul scris, legea, vine
sd se asocieze la obiceiul pämintului pentru a-1
complecta si a-1 ingradi Inteun dorneniù mal
restrins, dar nu II inlocueste niel o data complect.
Op. cit., p. 34.
cObiceiul pimintulur este productul istorieI ; este istoria insäsI rezu-
mati In maxime generale si abstracte».

www.dacoromanica.ro
 o

Dupd Sumner Maine 1), marele avantaj pe care

Taft avut Romanii, in privinta dreptului, este cä
codificarea a avut loc la dinsii foarte de timpurift.
Legea celor XII Table a reprodus pentru cea mat
mare parte obiceiurile juridice romane ; insa prin
faptul codfficdrel s'a oprit desvoltarea spontanee
a dreptului, de aci inainte schimbarile aft loc
dupä maturä chibzuintä, pe and obiceiurile juri-
dice se schimbä foarte adesea dupd sentimente 2),
dupd un mod de cugetare pe care nu il putem
Sumner Maine, L'ancien droll (trad. Courcelle Seneuil), p. 15-20.
Caragea, In hrisovul de punere In aplicare a legiuirel sale, ne
spune a obiceiurile pilmintuluI variau foarte mult, cobiceiurile se pre-
fciceati in mulle chipurls. Acest fapt il observArn si in vechiul drept fran-
cez. In 1454 se ia resolutiunea de a se constata In scris toate obiceiurile
juridice din regat. lath motivele acesteI decisiunI importante, ast-fel cum
sunt expuse In ordonanta din Montilz-lez-Tours ordon t. 14, p. 312 313 f
Picot, les Etats généraux, I, p. 416, No. 2) : g Et aions entendu que les
parties en jugement taut en notre court de parlement que par devant
les autres juges de nostre royaume, tant nostres qu'autres, proposent
et alleguent plusieurs usages et coustumes, qui sont divers scion la
diversité des pays de nostre royaume et les leur convient prouver par
quoy les procez sont souventes fois moult allongez, et les parties consti-
tuées en grands frais et despens ; et que si les coustumes, usages et
stiles des pays de nostre dit royaume estoient redigez par escrit, les
procès en seroient de trop plus briefz et les parties soubslevées de des-
penses et mises, et aussi les juges en jugeroyent miens et plus certai-
nement, car souventes foys advient que les parties prennent coustumes
contraires en un même pays, et aucunes foys les coustumes muent et
varient A leur appétit, dont grandz dommages et inconvenients advien-
nent A nos subjectz, etc.»
Cam In acelas chip ca si pornenitul hrisov al lul Ca ragea, glAsueste
un hrisov de punere In aplicare a until cod din 1765. Domnul Mun-
teniel de pe atuncl, Stefan MihaI Racovita, Insärcinase pe MihaI Fotino
cu facerea acestul cod, care a fost promulgat In 1765. Codul e apr6pe
necunoscut, cel putin asa cred. El a fost descoperit printre manus-
criptele AcademieI de savantul meil prieten, d. profesor C. Litzica.
PAnä astii-ii nu a fost dat Ind. publicitäteL

www.dacoromanica.ro
 10

explica In de ajuns ; la popoarele unde o codificare

a avut loc, modificärile se pot atribui la o do-
rintä constientä de progres.
(cCind aù avut loe discutiunile preparatoril ale
codului civil francez, s'an gäsit jurisconsulti cart
sá cearä o lege civilä absolut nouä, care sä fie ap
de complectä in cit toate cazurile sä fie decise,
färä ca nimic sä fie läsat la discretia judecdto-
ruluf §i cu toate acestea ga de simplä i de dart
In cit orl-ce om din popor sa poata gäsi solutiu-
nea chestiuni care l'ar preocupa.
Redactoril codului civil nu impärt4irä aceste
exagerate pretentiunl näscute din ignoranta ade-
väratel naturl a transactiunilor juridice i a condi-
tiunilor inevitabile orl-cäril legl. Portalis, mal ales,
acel spirit cu veden l largl, cu toate prejudecätile
ce domnean la epoca sa, a respins in mod victo-
nos teoriile adversarilor sä". El §tia cá codurile
popoarelor se fac cu timpul, dar cd propriù zis
ele nu se fac ; el §tia cä cursul justitiel ar fi in-
trerupt dacd nu ar fi permis judecätorulul sä se
pronunte de cit numal cind legea a hotärit 1)».
In discursul se'd preliminar asupra proiectului
de cod civil, discurs unde se poate vedea atâtea
inalte veden i filosofice i minunate observatiuni,
se poate vedea persistenta la vechile traditiuni.
Dupä ce recunoa§te cà spiritul de conservatiune
nu trebue niel o data sä fie orb-§i cá legiuitorul
trebue sä §tie sà inlocuiascä institutiunile invechite

1) Klimrath, /oc. cit.

www.dacoromanica.ro
 11

i defectuoase, el continua' zicind : des lois doi-

vent ménager les habitudes, quand ces habitudes
ne sont pas des vices. On raisonne trop souvent
comme si le genre humain finissait et commen-
gait A chaque instant, sans aucune sorte de com-
munication entre une génération et celle qui la
remplace. Les générations, en se succedant, se
mélent, s'entrelacent et se confondent. Un légis-
lateur isolerait ses institutions de tout ce qui peut
les naturaliser sur la terre, s'il n'observait avec
soin les rapports naturels qui lient toujours, plus
ou moins, le present au passé et l'avenir au pré-
sent et qui, font qu'un peuple, A moins qu'il ne
soit exterminé ou qu'il ne tornbe dans une dé-
gradation pire que l'anéantissement, ne cesse
jamais, jusqu'A un certain point, de se rassembler
A lut méme» 1).
Codul civil francez a fost redactat in acest spi-
rit. El nu a lepAdat in mod nebunesc principiile
transmise de istorie, probate prin experientà i
produse prin libera desvoltare a moravurilor
nationale.
Din nenorocire, legislatorul nostru din 1865 nu
a urmat aceste intelepte principit Jurisconsultit
Insdrcinatt cu confectionarea codulut nostru civil
ati renegat cu desävir*e principiile juridice ad-
mise in vechile noastre codurf i, fidelf codului
Napoleon, pe care 11 Inv6taserà in §colile franceze,

1) Locré, La législation civile, comerc. et crim, de la France, I, 272;-

Fenet, I, p. 481.

www.dacoromanica.ro
 12

ei ad gäsit ca cel mat minunat cod pentru tara

noastrd ar fi o traductiune servilä a legislatiunet
franceze.
Celebrul profesor din Heidelberg, Zachariae von
Linghental, In opera sa cunoscutä, Istoria drep-
tului greco-roman, apärutd tocmat prin anul
1830, cind Grecif, dupä ce cA§tigaserd indepen-
denta, voiati sä alcatuiascä pentru tara lor un
codice civil imitat dupa cel francez, zicea cd
intreprinderea aceasta e foarte condamnabild,
cddi. nu se poate inteadevar schimba de azi pe
mime un intreg mod de a vedea, nu se poate
Inlocui o legislatie care e rezultatul vietit §i gra-
-dulut de civilisatiune al until. popor .5i sfatuia pe
Grect cä, dacä voesc sä introducd un excelent
cod, foarte apropiat de spiritul legislatiunil lor,
pot lua codul Calimah. Legiuitorit no§tri, cart
aveat acest pretios codice In patrimoniul national,
un codice redactat In mod foarte inteligent, in
conformitate cu obiceiul pämintulut §i cu legis-
latia bizantinä, care a fost tot-d'a-una urmatd in
principatele romine§ti, nu ail voit sä tinä niel o
socoteala de dinsul ,5i, in afard de 4-5 articole,
cart ail fost luate din vechile pravile, in colo tot
a fost reprodus din codul francez.
*
* *
Studiile de istoria dreptulut romin prezintd o
importantd destul de mare din mal multe puncte
de vedere.
Inteadevdr istoria a luat in secolul nostru o

www.dacoromanica.ro
 13

desvoltare considerabild. Diferitele chestiuni din

Istoria Rominilor, daca asta -zi preocupa, intere-
seazd spiritele, cauza nu Lrebue cautatä numal in
talentul acelora, cari s'ati consacrat acestor inte-
resante studii si ale cäror cercetari slut asta-zi in
miinile tuturor celor cart doresc sä fie in curent
cu miscarea stiintifica nationalä , ea trebue caututä
In mare parte In importanta subiectului.
Daca s'ar putea presenta un tabloti succint, dar
complect, de isLoria dreptului nostru public si
privat, care nu e alt-ce-va de 6'1 istoria institutiu-
nilor si moravurilor natiunil noastre, daca s'ar
putea spune care era starea politicä, eclesiastica
si civilä, legile si obiceiurile noastre, practica si
stiinta dreptului, credem ca interesul nu ar fi mat
putin mic.
Cea d'intal grije pentru acela care 'si propune
sä studieze o institutiune din punctul de vedere
istoric, este sä adune toate documentele necesare
pentru a Intelege evolutiunea acelei institutiuni
In decursul timpului ; cacï istoria se face numal cu
documente, care sunt urmele pe care le lasa cuge-
tarile si actele oamenilor din trecut. Ori-ce cu-
getare omeneasca, ori-ce act, care nu a lasat
urme fie directe, fie indirecte sail ale careï urme
ail disparut, este perdut pentru istorie 1).
Cautarea si adunarea documentelor face obiectul
unel stiinte, care in Germania a fost numita
Heuristic'ä (Heuristik).

1) Langlois et Seignobos, Introduction et l'étude de l'histoire, 1898, p. 1.

www.dacoromanica.ro
 14

Dupä ce materialul a fost adunat, incepe pro-

pria zis sarcina istoriculut jurist. Ca principiti
tundamental trebue sa admitem îridoialá metodicei.
Nu trebue sá afirmäm ceva pinä ce nu däm
motivele care ne inditruesc sä credem ast-fel;
trebue sa studiem, sä cercetäm bine un docu-
ment, sä vedem adica dacä este bun, autentic,
saa daca din contra e suspect. Altrnintrelea vom
cädea in eroarea räposatulut N. Blaremberg, care
in a sa lucrare Essai comparé sur les institutions
et les lois de la Roumanie, construeste intregul
sistem al administratiunet täret Moldovet prin al
XV secol, bazindu-se pe faimoasa cronicä a lilt
Huru, doveditä cu prisosinta ca un falsificat.
Avem cate-va colectiuni de documente, de care
ne putem folosi in cercetarile noastre. Putem
cita : Arliiva istoriceí a Rominier publicata sub
directiunea ilustrului savant B. P. Hasdefi, Uri-
carul räposatului Codrescu, unde Sint adunate
färä nict o sisternä diverse documente destul de
importante, dar ceea-ce face marea slabiciune a
acestet colectiuni, e ca adesea nu se indica prove-
nienta documentulut, asa cä controlul devine foarte
dificil. 0 lucrare excelenta, din punctul nostru de
vedere, prin multimea documentelor ce ne oferä,
este marea Istorie a Rominilor de V. A. Ureche.
Alit in aceastä lucrare ell si in Istoria Rominilor
a d-lut A. D. Xenopol, se da o desvoltare destul
de mare studieret institutiunilor noastre politice
sociale.

www.dacoromanica.ro
 15

Pe linga acest gen de lucran, putem cita mai

multe monografil de o mai mica sail o mat mare
Intindere, relative la vre-o chestiune din istoria
dreptului romln. Asa, studiul d-lui C. Dissescu
asupra Originelor dreptului romin, unde savantul
profesor universitar arata origina slava a vechilor
noastre obiceiuri juridice 1) i atinge cite-va
chestiuni importante din vechiul nostru drept,
cum buni-oara rumania, vecinia, etc. ; d. G. Popo-
vid a publicat In Convorbiri literare doua articole
(1886-1888), unde sustine de asemenea origina
slava a institutiunilor noastre juridice. Un loc de
onoare trebue reservat lucrarei d-lui Ladislau
Pie, Les lois roumaines et leur connexité avec le
droit byzantin et slave (1887). In 1898, In revista
Convorbiri ¡iterare, am tratat importanta chestiune
a adoptiunei fraterne la -not ; mai multe alte arti-
cole aft fost publicate in Dreptul, Revista de
Drept i Sociologie precum i In Nouvelle Revue
historique de droit français el étranger, (1899).
Din aceste diverse lucräri ce citaräm, capitolele
referitoare la institutiuni din istoriile d-lor Ureche
Xenopol stilt destul de meritoriI, pentru j uris-
consult ele .nu presintä Insa un prea mare folos,
cad ocupindu-se In mod accidental de dreptul
positiv, ele nu se coboarä pind In detaliurile
Monografiile indicate a(' dreptul positiv ca obiect
cite-va aU un merit incontestabil, acela de a

1) VezI darea de seamä ce am fäcut asupra acesteI lucrttrI n Dreptul,

1899, No. 16.

www.dacoromanica.ro
 16,

fi pus in luminä o institutiune, sail o fatd a unef

institutium, dar ele, fiind isolate de totalitatea
faptelor contimporane si succesive la care se
leagä, nu pot fi destul de bine explicate, cum ar
putea fi lute° lucrare unde istoria dreptuluf ro-
min ar fi imbrätisatä in intregime. Este adevärat
cd s'a CI ificut incepu turf., asa putem cita seria de
studil, foarte interesante, ce distinsul profesor, d.
M. Zenide, a publicat anul trecut in Dreptul, pre-
cum si lucrarea ce am tipdrit la Paris, in 1898,
sub titlul Histoire du droit et des institutions de
la Roumanie1). Ambele aceste lucranl. insä nu
trateazä de cit perioada daco-romana.
Tot ca lucrare de acest fel ar putea fi consi-
deratä cartea räposatului N. Blaremberg, Essai
comparé sur les institutions et les lois de la Ron-
manie, opera lipsità de metod si a carel va-
loare a fost aratatd de d. Popovicl in Convorbirt
literare (1886).
*
* *

In vechiul drept romin trebue sä distingem

obiceiul pämintuluf si dreptul scris. Deja in al
XV-lea secol Alexandra ce! Bun ordonä facerea
unui cod inspirat dupä Basilice, ne spune Dimi-
trie Ca ntemir. Dar acest cod fu foarte putin aplicat ;

1) VezI elogioasa dare de seami Matti de d. A. Héron de Villefosse

Inaintea Academiel francese de inscrippunl. Comptes rendus des séances
de l'Académic des Inscriptions et Belles Lettres, 1898, Dec.

www.dacoromanica.ro
 17

obiceiul pamintulut regula transactiunile Inca sim-

ple si usoare ale oamenilor. In casurt grele se
recurgea la legislatiunea imperiald, la Basilicale,
care In tot-d'auna all. jucat In vechiul nostru drept
un rol supletoriu.
In al XVII-lea secol, principele Vasile Lupu In
Moldova voi sä doteze tara sa cu legiuirt serse.
In acest scop, ne spune Dimitrie Cantemir, aati fost
Insdrcinati mat multi oament priceputi ca sa adune
la un loc toate pravilele atit cele serse ell si cele ne
scrise, facind o carte deosebita pentru pravile care
si pina in ziva de astä-zi este pentru judecdtorit
Moldovel ata dreptatel dupd care judecd drept» 1).
Pravila lut Vasile Lupu fu publicataln 1646. ase
ant' mat tirzal Matet Basarab, domnul Munteniei,
publica o pravilä aproape identicä ca aceea a
Moldova
Autorit acestor 2 coduri, contrar afirmatiunet
lut Cantemir, nu ail cdutat sä reproduca obiceiul
pamintulut. Et ati tradus din Basilicale si din co-
.mentatorul lut Aristene.
Codul lut Mate! Basarab mat ales, nu urmeaza
nici o ordine In aranjarea materiilor. IntrInsul
se vad regule de drept canonic, de drept civil,
de drept penal, pe procedurä alaturi de cunos-
tinte geografice, cum de es. cart sint cel mat lnaltt
muntif. (S 316), cart sint cele mat mar! arhipela-
gurt (5 315), care slut cele 24 litere grecestt si
cine le-a inventat, etc.
1) Scrivirea Moldovei, p. 205
P. Negulescu. 2

www.dacoromanica.ro
 18

Codul moldovean al lui Vasile Lupu este mat

bine ordonat, el contine dispositiunt penale si ci-
vile amestecate cu regale de drept canon.
Trebue rasa sä observan ea aceste 2 legisla-
fiuni srat foarte incomplecte in ce priveste drep-
tul civil. Ele contin un foarte mare numär de
dispositiura relative la materia casätoriel si a
divortulut, foarte putine paragrafe se ocupä cu
materia succesiunet i Inca si mat putine sunt
referitoare la obligatiunr, care remln ast-fel regu-
late ca si mat Inainte de obiceiul pamintulut.
In cursul celui de al XVIII-lea secol se fäcurd
mat multe Incercä' rt de codifican, asa In 1765
domnul Munteniet, $tefan Mihat Racovita, Insdrci-
neazä pe Mihal Fotino cu facerea unlit cod. Hri-
sovul de promulgare e din 1765 1), tocmai crad
Racovitä cade de pe tron. Din aceasta causä poate
niel nu s'a mat pus In aplicare.
Ceva mat tlrzia Al. Ipsilante,. domnul Munte-
niet, publica un cod (1780), unde cautä sä con-
cilieze dreptul bizantin Cu obiceiul pämratulut.
Din acest punct de vedere el constitue un mare
progres fatä de pravilele existente ; cu toate acestea
nu contine de 61 un mic numär de dispositiuni
de drept civil, cele mai multe slut relative la
procedurä. Aproape In aceiast epoca, principele
Moldovel Gr. Ghica decreta un cod care se apropie
foarte mult de acela al luí Ipsilant. i acesta, ca
al lut Racovita, nu a avut norocul de a fi aplicat.
1) Veal' note de la pag. 9.

www.dacoromanica.ro
 19

La Inceputul secolului al XIX, principele Ale-

-xandru Moruzi, Insärcinä pe paharnicul Toma
Cara sä compue un cod, care insa rämase neter-
cdcI Cara muri Inainte de a'si vedea opera
isprävità (1806).
Logofätul Moldovean, Andronake Donici, pu-
blicd in románeste, in 1814, un fel de resumat
al principiilor de drept coprinse In Basilicale, sub
titlul «Adunare cuprinzAtoare In scurt din cärtile
Impärätestilor pravile».
CA-va ani mat tIrziti, se putu aduce la inde-
plinire facerea uneI legiuirl mai complecte, a
cäreí nevoe era asa de mult simtitä. Calimak,
domnul Moldova Insdrcind cu facerea unui cod
pe Anania Cuzanos, uu bun jurisconsult. Condica
Su tipäritä In greceste la 1816-1817, si tradusä
In romAneste tocmai la 1831. In Muntenia, Ca-
ragea puse In aplicare pravila eel poartä numele
in anul 1818.
Aceste (loud monumente legislative, mal ales
eel d'IntAiti care e escelent, aü tinut seamä inteo
larga mä'surä de obiceiul pärnIntulul I).
Acestea sunt monumentele legislative ce pose-
-am, ele impreund ca zapisele i hrisoavele dom-
;nest' sunt, isv6rele de cdpetenie pentru studiul
nostru.
* *
Istoria dreptului romin incepe la o datd, pe care
-nu am putea-o fixa de cit In mod arbitrar. Rite
1) VezI interesanta prefatä a d-luI D. Alexandrescu la cartea d-luI
./Busdugan, Du mariage des Roumains à l'étrangers en Roumanie, 1900.

www.dacoromanica.ro
 20

adevär, cum am putea sti cind a avut loc acea

contopire a elementului roman cu elementele
slave si cu cele-l-alte elemente sträine care lo-
cuiail tara aceasta ; caci, neaparat, in urma acestor
fuziunt, incep sA aparä unele institutiunl, sä se-
modifice altele si s'A ja caracterul, pe care si-1 va
mentine pinä tirziti. In mod arbitrar, am putea
insä fixa istoria dreptulut romin, propriti zis de
la fondarea principatelor rominesti, remänind s'A
studiam institutiunile daco-gete, Dacia romana,
dreptul slay primitiv ca origine ale dreptulut romin.
Perioada necunoscutä, care se intinde de la retra-
gerea legiunilor de catre Aurelian 'Ana la fon-
darea principatelor, va trebui de asemenea sa fie
studiatä.
Examinind diferitele documente ce posedam,
vom cäta sä arätäm, pe cit e posibil, starea so-
cialä si economica. Asa, vom vedea cä dreptul
de asociatiune exista in vechiul nostru drept ca
si in restul Europit. In burghezime, el produse
corporatiunile de meseriast sag breslele, in cler
ordinele monastice. Miscarea comunalä, asa de
remarcabila, care se opereaza in Occidentul Eu-
ropean si care insas e un efect al spiritului de
asociatiune, nu a fost de asemenea necunoscutä
de Romint. In documente vedem mat multe
exemple de orase, cart all obtinut dreptul de a
exersa pe teritoriul lor mat multe din drepturile
inerente suveranitätit.
CA singe, cite lacrimt nu a costat libertatea
constiintii, de cind umanitatea o reclamä 1 zice

www.dacoromanica.ro
 21

d. Frank. In adevdr, dacá consideräm numal per-

secutiunile §i resboaiele de religiune, masacrele
autorisate i justificate de pasiunile religioase, in-
chisorile §i suplicele tribunalelor- inchisitoriale,
reamintim lucruri oribile, cunoscute de tog §i
care ail avut ca teatru chiar Occidentul civilisat 9.
EI bine, la noi nu am avut asemenea perse-
cutiunl religioase. La nol nu s'ali cunoscut pedepse
-pentru confesiunl deosebite §i acest ¡apt e o mare
glorie pentru trecutul nostru.
Douä institutiunI, care nu ne fac onoare, sunt
§erbia tdranilor §i robia tiganilor.
Istoria dreptulul nostru, pentru a fi complectä,
va trebui sä coprindä Dreptul public, alit consti-
tutional cit i adfninistrativ. Dreptul civil, co-
mercial §i procedura, Dreptul criminal §i proce-
Aura lui precum §i Dreptul canonic.
*
* *

Ceea-ce prezentdm astd-z1 publicului, nu e o

lucrare In care istoria dreptului .romin sä fie-
Imbräti§atä In Intregime, sunt numai fragmente,
bucäti separate, cart In cea mat mare parte nu
ail nicl o legäturä aparentä intre dinsele.
Ar fi §i greti de a se incumeta cine-va sä pre-
zinte un studiil complect asupra acestel materii.
Trebue mal Intiliii sä se studieze In mod aprofun-
dat in monografil diferite probleme din istoria
Areptului nostru, §i numal apol sd se procedeze la o

1) Rimier, Introduction hist. au dr. rem. 1889.

www.dacoromanica.ro
 22

opera' generala. Mal Inainte de a trage consecin-

tele, trebue sa stabilim in mod definitiv premisele.
i apol metoda experimentalä, care astä-zi dom-
neste in stiinte,- impune cercetätorulul datoria de a
studia In mod minutios si separat, diversele ches-
Until call 11 preocupd. Zilnic vedem observatiunt
si articole asupra problemelor celor mal variate,
adunate inteun singur volum numai pentru usu-
rinta cititorulut Acesta a fost si scopul nostru.

www.dacoromanica.ro
 GETIf 1 DACIT
---
Inc. din timpul lui Herodot Getii locuiatl peninsula
balcanica pina la Dunare. In adevar, vorbind de expe-
ditiunea 1111 Dariti contra Scytilor, istoricul grec serie:
«Inainte de a ajunge la Istru, el supuse pe GetT, earl
se zic nemuritori» 1). Tucidide 2) §i. Dione Casiu 3) ne
raporteaza a cela§T fapt. In timpul lui Alexandru cel
mare, eI se intinsesera deja pe tarmul sting al fluviului,
unde fuseserti Impin§1 putin cite putin de statul mace-
donean care incepuse a se consolida 4).
Dacil sunt mentionati ca locuind tarile din stinga
Danubiulul superior de la Germania pina la portile de
fer, pe cind Getii se intindeaa de la cataracte pina la
mare 5). Dacii locuiati deci tinuturile cunoscute asta-4
sub numele de Transilvania §i Temipna, GOT Mun-
tenia i o parte din Moldova.
S'a disCutat mult asupra originei acestor popoare qi
Herod. IV, 93.
Tucidide II, 96.
Dion Cass. 61, 27.
Strabon VII, 3, 8, Arrian, 'Avdcßaatç I, 1-4.
Strabo VII, 3, 13-14.

www.dacoromanica.ro
 24

asupra inrudirel lor cele-ralte neamurI cunoscute

Cu
Mal intiitl trebue sa recunoastem ca Dacil si Getil Bunt
strinsI inruditl. Strabon ne spune aceasta in mod
pozitiv 1). Aceasta afirmatiune o gasim constanta la mal
multi autorl antici 2). Dion Cassius ne spune chiar
ca este acelasl popor, dar ca el singurl isl dati numele
de Dad, iar Grecil il numesc GeV). $i trebue sa stim
Dion Cassiu a locuit multa vreme pe malurile DunareI; ca
asa ca era in posibilitate de a cunoaste acest lucru.
In ce priveste origina lor opiniunile nu ail fost tot-
d'a-una aceleasl. Multi ati voit sa le atribue o origin&
germanica, sprijinindu-se pe autoritatea lui Jornaudes,
Casiodor, Spartian, Procopiu cad numesc pe Goti cu
numele de Get, precum si pe analogia cuvintulul Dacia
cu Dania 4). Argumentele sunt destul de slabe, cacl se
cunoaste obiceiul scriitorilor din vechime de a da
popoarelor noul venite numele vechilor locuitorl al tare.
De asemenea nu se poate fonda o teorie etnografica .

pe o simpla identitate de nume.

0 alta teorie sustine ca Dacil fac parte din marea
familie slava 5). Se invoaca in sprijinul acestel tese, ar-
gumente fllologice. Unele nume ca Zerna, earl se ga-
seste in Ptolomeu (AtePv2), in tabla lul Pentinger (Tierna)
si in Ulpian (Zerna), ar veni de la slavul Cerna negru,
de asemenea muntil Carpatl insemna puternic, de la

Strabo VI!, 3, 13-14.

Appian, Praef; Justin 32, 3, 16; Plin, Hist Nat. 1V, 25 Dio Caes.
51, 22.
Dion Caes. 67, 6.
1. Grimm, Geschichte der deutscben Sprache, Leipzig, 1853.
Schafarik, nber die Abkunft der Slaven, Olen, 1816, p. 153-160

www.dacoromanica.ro
 25

slavul Krapis. Cu ast-fel de etimologil, zice celebrul

slavist Miklosich s'ar slavisa numai de cit Meca in
Medina.
0 a treia opiniune vede in Geto-Dacl un popor de
originA celtic6., ea e bazata in mod aproape esclusiv pe
analogil de nume proprii, tot aa de puOn justificate
ca §i precedentele.
0 alt6. opiniune, care raliaz6. astAzi majoritatea auto-
rilor, §i pe care nol o credem mal bunk pentru a se
sprijina pe texte vechi sigure, Geto-Dacil fac parte din
rasa traca 1), care ea insa0 e o ramura a familiel ariane.
Ping. In epoca lui Cesar 2), Dacil nu fuseserg. vecinI
primejdio0 pentru Romani. Inteadevar, el eral impArtill
in mal multe triburl, §i citä vreme acele triburl ramg.-
seserg. isolate, el nu erati de temut. Dar in timpul lui
Iuliu Cesar, unul din §efil lor, Burebista, reuni toate tri-
burile dace, §i ast-fel reu§i sl formeze un imperiii formi-
dabil 3). Cesar voi sti, intreprinda o expeditiune pentru
a pedepsi pe ace§t1 barbarl, call infestat adesea pro-
vincile imperiului, dar el cazu sub culitele conspira-
torilor, inainte de a'§I putea indeplini planul 4).
Strabo VII, 3, 10; cf. de la Berge, Essai sur le règne de Trajan
p. 30. Mommsen, Ilist. rom. (Ir. Cagnat) IX, p. 264; Gr. Tocilescu, Dacia
-inainte de Romani, pag. 543 gi urm.
De abia in aunt. 76 a. Chr-., legiunile romane se intilnia pentru
prima oard cu Dacil. Consulul C Seribonius, comandantul armatet romane,
inaina pind la frontierele Daciet, el fu insplimintat de pitdurite imense
care acoperead mare parte din teritoritt, §i se retrase, tenebras saltuum
-expavit (Flor. 1, 39, edit. Teubner).
Strait° 16, 2, 39 tli 7, 3, 5. Cf. Zippel, Die r&nische Herrschaft in
Rlyrien bis auf Augustus, Leipzig, 1878, p. 217 t}i urm. Mommsen in
Res gestae Divi Augusti, Berlin, 1883 p. 129 132.
Appian, bell. civ., 2, 110; 3, 25, 37; Suet., Caes., 44; Aug , 8,
Yell. 2, 59.

www.dacoromanica.ro
 26

In epoca celul de al doilea triumvirat, puterea Dacilor

era deja destul de considerabila, cad eel doul compe-
titorl aï puterel supreme, Octav i Antoniti, ceretoreaa
fie-care sprijinul puterniculuI rege dac1), care in cele
din urma se declara pentru Antoniu.
Dupa victoria de la Actium, M. Crasus fu insarcinat
sa pedepseasca pe Dad. Dione Cassiu, ne poveste0e
In detaliti aceasta expeditiune foarte norocoasa pentru
R omanl 2).
Incursiunile dace nu Incetara fnsa In urma acestor
victoril. OA de cite oil fngheta Dunarea, Dacil se cobo-
rail din tinuturile lor muntoase, i pustiaq bogatele pro-
vincil ce se Intindeati dincolo de fluvia3).
AutoriT antid ne vorbesc de expeditiunile, une-orl
norocoase, alte orl nefericite, pe care armatele imperiale
erat nevoite sa. le Intreprinda contra acestor veclnid
navalitori 4). Sint cunoscute infrIngerile ce armatele
romane ai avut sa sufere de la Dad in timpul dom-
niel luT Domitian 5), in urma carora se Incheia o pace
destul de rusinoasa pentru imperit 6), precum i revana
pe care Romanii o luara sub conducerea marelul fmparat
Traian. Rasboaiele lui Traian cu Dacil aü fost foarte
crincene, ele ail durat 5 anl. TocmaY in 1077) fu

Sueton. Aug., 63; Dio Casa., 51, 22 si 50, 6.

Dio. Casa 51, 23, 26.
Dio Casa 54, 36.
Flor II, 28 (ed. Teubner) ; Res gestae Divi Augusti (ed. Mommserr
p. 129-132, C. 30.
Sueton., Dom. 6; Iornand. Get., 13; °rosin VII, 7; Martial V, 3.
Ammian 24, 3.
Dupit cum a dovedit Mommsen In Corpus inscriptionum latin.
550. In Acta fratrum Arvalium (edit. Henzen) p. 14'/, se gAseste pentru
anul 107: Nonas lunias in Capitolio ad vota suEcipienda pro itu reditu

www.dacoromanica.ro
 27

complect sfarimata 0 Dacia transformata in provincie

romana.
Cinci aril de lupte nemiloase aü trebuit deci Roma-
nilor pentru a ingenuchia acest viguros popor. Nici until'
din numeroasele popoare absorbite de imperia, nu a
opus atita resisten0.. Pentru a celebra nimicirea lor,
pentru a conserva amintirea de acest lung 0 glorios
rasboi, Romanil ridicara 2 mail monumente, cad exista-
inca. §i astazi: Coloana Traiana.1) i Tropaeum Traiani 2).
Aceste mar* monumente poarta in acela0 timp mar-
turisirea durabila de putemicul patriotism al Dacilor, de-
iubirea lor nemarginita pentru pamintul natal.
Dupä ce, in mod cat se poate de scurt am aratat
istoria politica a Dacilor, sä incercam a ne face o ideie
asupra institutiunilor politice, religioase i juridice ale
acestui popor. Ar fi prea indrasnet, daca am pretinde
sa reconstituim tabloul uneT civilisaiunÏ disparute de
atitea secole i asupra careia antichitatea nu ne-a lasat
de cit patine informatiuni. Cu ceea ce cunoa0em din
moravurile lor, abia dacä putem sà ne facem o ideie
de starea civilisatiunei lor.
imp. Caesaris nostri fratres Arvale3 convenerunt et vota nuncuparunt.
Se poate consulta pentru rAsboaiele dacice : Mommsen, Histoire romaine-
(trad Ca gnat) IX p. 282 i urm.; A. D. Xenopol, Les guerres daciques de
l'empereur Trajan in Revue historique, 1886, p. 291-312. Aulorul cauti
sit preciseze itinernrul urmat de Trajan, C. de la Berge, Essai sur le ragrie
de Trajan, (Bibl. de l'Ecole de Hautes Etudes). pag 38 ai urm.; Schiller,
Geschichte der rómischen Kaiserzest. I, p. 650 ci urm. lul. Iung, Die
Reimer und Romanen in Donauleindern.
Fr5hner, La colonne trajane d'après le surmoulage exécuté h. Rome
en 1861-62, reproduite en photographie par G. Arose, 220 p1an4e impri-
mate In colon, Paris 1872-74, 5 vol. In fol.
Gr. Tocilescu, Monumentul de la Adam Klissi, Tropaeum-
Traiani, 1895.

www.dacoromanica.ro
 28

In epoca clnd Dacil venira In contact cu Romani!,

-el awl deja ajun0 la un grad de civilisatiune destul
de inaintatA. Refigiunea patrunsese formele nascinde ale
vie01 sociale: la din01 moravurile, usurile, caracterul
totul era modelat dupa religiune.
Credit* in nemurirea sufietului II facea foarte cura-
giosY i despreturtori de moarte. Divinitatea lor suprema
universala. era Zamolxis, identificat cu Sabazios 1),
divinitatea comuna a Tracilor.
In Istoriile luY Herodot avem un capitol foarte impor-
tant asupra religiuneY Dacilor, pe care il reproducem
in Intregime (Geti1 se cred nemuritorT i cred- ca
acela care 'moare se duce sa gAseasca pe zeul lor
Zamolxis, pe care unil 11 considera ca este tot una cu
Gebeleizis. La fie-care 5 an!, ei aleg pe unul din-
tr'in01 pentru trimite la Zamolxe spuna nevoile
lor. WA. In ce mod se proceda : Trei dintr'in01 sint
insarcinap sa tie fie-care cite o lance cu virful in sus,
altil iati de miinY §i de picioare pe acela care trebue
sa fie trimis lui ZamoIxe 0 11 arunca ea forta in aer
peste virfurile lancelor. Daca omul moare In urma
acestor rAnY, el socotesc ca divinitatea este favorabila;
iar daca supravietuie0e, Il acusa ca e un criminal 0
un om ràú i pentru a imblinzi divinitatea trimit pe
un altul. Ace0I Tracl ati obiceiul ca atund cind tuna
sad se vA.d fulgere, sa traga cu sAgep contra cerulul

1) In acest sens Rösier. Voromische Dacien in Sitzungsberichte der

Wiener Akadern. 18U4; Henze)* in Comptes rendus des séances de
I' Acad. des lnscript , 1865, p. .374; idem In Mission archéolog. de Mad-
doine, Paris, 1876, p. 131 i urm.; de la Berge, Essai sur le regne de
-Trajan, p. 81; Gr. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, p. 683, not. 268.

www.dacoromanica.ro
 29

pentru a'l ameninta ; el nu cred ca exista un alt Dum-

nezeft de eft al lor».
«Am auzit ca toate acestea de la Grecil care locuesc-
Helespontul si Pontul ca acest Zamolxe era un om 0
ca fusese la Samos sclavul Jul Pitagora, fiul luT Mne-
sarc, ca fiind pus in libertate el strinsese marl averl cu
care se reintoarse in patrie. Cind a vazut el viata gro-
solana si nenorocita a Tracilor qi cum el era instruit
prin contactul cu Grecil si in particular cu Pitagora,
unul din cel mal celebril filosofi al Greciel si capatase
moravurI mal duld si obiceiul de a cugeta mal pro-
fund de cit compatriotil sal, a pus sa se construiasca
o sala mare unde se ospata cu oamenil eel mal insem-
nail al natiunel. In timpul mesel, el le spunea ea niel
el, nicl el, niel descendentil lor in perpetuitate nu vor
muri, dar ca vor merge intfun loe, unde se vor bucura
de toate felurile de bunat6 tl. In timpul acesta el puse
In ascuns sa i se construiasca o subterana unde se
retrase timp de 3 anl. Tracii crezindu-1 mort il regre-
tarb. si 11 plinsea. In fine, in al patrulea an el se rein-
toarse si facu ast-fel sft fie crezute toate cele ce spu-
sese 1)».
Acest Zamolxe predica asa dar o adevArata nemu-
rire a corpulul si din toate sistemele pe care omul le-a
inventat In speranta de a scare de distrugere, acesta,
fb.ra indoiala avea mal multi sortl de isbinda faiä cu
acest popor ignorant si grosolan. Doctrina lul Zamolxe
era mal putin subtill si mult mal atragatoare de di
metempsicoza Indienilor, Egiptenilor si Pitagoricienilor.

1) Herod. IV, 94 ei 95.

www.dacoromanica.ro
 30

AceastA conceptiune a imortalitAtel corpulul nu a

existat numal la Geto-Dad, ea se gaseste chiar astA-zI
la multe popoare care nu a depasit o anuniita faza a
civilisatiund Ast-fel ea se gaseste la Tseremisl, o popu-
latiune de origina finica, locuind in basinul VolgeT 1).
Pentru acestia, ca i pentru Getl, mortul poate sA
manince, poate sa vorbeascA. Pentru aceasta cel vil
nu inceteaza de a se intretine Cu defunctul, IT vorbesc
de afacerT, de nevoile lui, 11 ingrijesc de alimente. Mal
mult Inca copiiI pastreaza dupa moarte facultatea de
a se desvolta ; mortul nu trebue sa fie lipsit de obiec-
tele de care se servea in timpul vietel, de aceia ele
slut puse in mormint 2).
Acest Zamolxis 3), mal intiT simplu servitor al zeuluI
suprem, fu considerat el insusl ca zeti, dap& cum se
Intimpla cu Moise, Mahomet ì atitia attn. El lua parte
la guvernamint si, de la dinsul s'a luat obiceiul ca
orl-ce rege dac sä aiba ling dinsul un mare preot,
care vorbea si comunica cu divinitatea i arata Prin-
cipelul ordinele divine, pe care acesta apoi le trans-
mitea poporului. Institutiune curicSsA, unde ideea teocra-
tica se pusese in serviciul puterel absolute a regelui 4)
1) Smirnov, Les populations finnoises du bassin de la Volga,((rad.
fr. de Paul Boyer), Paris, 1898, p. 132-156.
'2) Aceias credin(i. o aveail si Scitil, du/A cum ne apune Herodot IV.
71 si dupl cum se dovedeste prin monumentele funerare, tumuli, ce
s'ag descoperit la Kertsch. Vez1 Dubois, Voyage autour du Caucase
Maury In Rev. archéol. 1868, precum si Recueil d'antiquités de la Scythie
t(dou6 fascicu/e).
Unele manuscrise ne di lectura Zalmoxis, cuvint care ar fi cornpus,
Boetticher (Zeitschrilt der morg. Geselsch. IV, 68) din cuvIntul trac
Cc4.67.-piele si dect piele de urs.
Mommsen, Histoire romaine (trad. Alexandre), VII, p. 117.

www.dacoromanica.ro
 31

Consecintele une atarl institutiuni nu furä mutt timp

a0eptate. In timpul luI Burebista, marele preot Deceneti 1)
intreprinse o reforma In sensul de cumOtare, de Im-
bunAtatire a moravurilor 2). Regele profita de aceast6,
reforma care avu excelente resultate pentru natiune.
Alta-data renumitl prin pasiunea lor pentru bautura,
In scurta vreme Dacil devenira foarte sobri i sub
conducerea ferml i inteleapta a regelui lor, el putura
sa faca unitatea tarel 0 sl respindeasca in departare
numele armelor dace.
Dacil adorati, in afara de Zamolxis, pe zeul as-
hoiului, pe care il credeatt chiar cá a fost nascut In
tara lor, ne spune Vegetiu 3). 0 altà divinitate din Pan-
teonul geto-dac este Cotys sail Cotytto 4), care se poate
identifica cu Cybela frigiana 5). Se poate cita Inca Bendis 6)
0 Diana 7).
Geto-Dacii faceati sacrifiicil umane in onoarea divi-
vinitatilor lor, dupa cum am vazut din pasagiul citat
din Herodot.
ET aveati obiceiul de a sacrifica un cal, inaintea ba-
taliel, zeului rasboiului qi de a minca, dupa victorie,
intestinele generalilor inimicl morti In lupia sati facutl
prisonierl 8).
Dio Cassiu ne cll numele mareluT preot din timpul luf Decebal
<67, 10).
Strabon VII, 3. 11.
Veget. I, 28; C(. Herod V, 7; Virg Aeneid III, 13; Ovid Trist-
V, 3, 21.
Suidas, K6T0g.
Eupolis, Bcbmat, frag. 10.
Diod Sic IX, 9.
Herod V, 7.
S) Flor II, 26.

www.dacoromanica.ro
 32

La un popor aa de religios cum eraA Dacil, preo0

aveaa o mare influentk; el duceati o viata ascetica, nu
se insurati 0 se abtinea de la vin 0 de la carne 1).
Dacil, ca 0 cel-l'alti Traci de alt-fe!, eraft divisati in
mat multe triburl aproape tot-d'a-una in .1upta. Pto-
lomell 2), celebrul geograf, enumara 15 0 poate ca erall
§i maT multe 3). Am vazut cä in timpul lui WM Cesar,
Boerebista, un §ef dac, le aduna pe toate inteun singur
corp. Dupà. dinsul insa Statul fu imparkit in 4 mid
regate 4), poate chiar in cinc!.
Fie-care trib era format prin asociatiunea mal multor
familii, el era administrat de un §ef (princeps). In
Dacia nu se intilnelte ca in Germania principiT demo-
cratice. La din0I organisaiiunea politici era fondatA
pe un principiti absolutist; el nu aveati adunare na-
tional& ca Germani1; el aveat, regi §i principi, carora
poporul le datora o supunere absolutA.
La Dad poporul era impatlit in mat multe clase.
Nobilit constituiatl o clas1 militará foarte putemia
care era aproape tot-d'auna in lupte intestine 5) Dintre
nobill se alegeati regele qi preotii. Nobilil purtall ca
semn distinctly un bonet, reamintind mult forma bo-
netului frigian 6). Mantia, avind ciucuri la margine, servea
de asemenea sa se recunoasa membril marilor familil 7).
11 Flav. Joseph Antiq. ¡ad. XVII, 1, 5.
Ptol. Geogr. 8, 1, 2, 4. Cf. Herod. V, 5.
D. Gr. Tocilescu, Dacia inainte de Ramant p. 609-611 indica
28 triburi.
Strabon VII, 3, 11.
lordan., De rebus geticis, S.
Dio Cass., 68, 9;Aurel Victor, Traian 'I numeste pileati. Se poste vedea
pe coloana traianit mal multi Dad purtAnd bonet.
Se vAd mal multe representatiunl pe columna lul Traian.

www.dacoromanica.ro
 33

Nobilil se numeall Tarabo§ti saA pileati. Oamenil

din popor erail numiti comati sail capilatl, din caus6.
ca purtail pltrul lung, legat printr'o panglia. De desubtul
poporuluY, care avea putine drepturi §i multe datorii,
venea clasa sclavilor, foarte numeroas5.. Se Meea un
mare comer t cu sclavil dad, multi se vindeatl in stre-
inatate. In comediile lul Plaut §i ale lul Terentiu, cuvin-
tele Davus In loe de Dacus §i Geta sunt intrebuintate
ea nume de sclavi1). Dup. Herodot 2), Tracii '§i vin-
deatt copil ca sclavi, died care exista probabil §i
la Dad.
In Dacia, serviciul militar era obligator pentru toti.
Ca §i la Germant, din momentul ce cine-va era in
stare de a purta armele era considerat ca soldat 3).
Nobilii serveati ca oflteri, oamenii din popor formall
grosul armatei. Probabil impArtirea tdrel In triburi era
observatg, in organizarea militarl : oamenil din acela§
trib servind in acela§ corp.
Dupl .cum vedem pe columna luY Traian, armata
era compusl mal ales din infanterie care era excelenti.
Soldatii erati armati cu sAbil scurte, cu paveze ovale
decorate cu arabescurY, §i embleme siderice (semilung,
stele); MO purtail arc §i tolba, sulit5., §i §tiaA el arunce
cu pra§tia. Drapelul Dac era un balaur compus din
stofe multicolore, care, umflat de vint, imita mi§ctirile
until §arpe.
Strabon ne spune cb. annata dad, in timpul sld.

Besse', De rebus geticis, pag. 67.

Herodot V, 6.
8) Pe COLIMA& Id Traían se pot vedea soldap toad() tined.
P. Negulesen. S

www.dacoromanica.ro
 34

consta din 40,000 oament 1). Daca se presupune ca

-armata reprezenta a 10 parte din numarul total al
populatiunet, Dacil nu treceati, la inceputul primulut secol,
de 400-500 mil de oament 2).
La Dad, ca la Tract in general, exista poligamia,
puteaa sa aib5. OA la 30 cop. Cu Ca cine-va
poseda mal multe sotit, ca atit avea dreptul de a se
mIndri, cum ne spune Solinus 3). E interesant de a
nota nu pasagiil din Arrian 4), unde ne spune ca Tracit
ail multe femel(L.; Ztv ix 7C0XX1.711) ItoXXob; gxcnev 7Cataag. Orga-
nizatiunea familiet era patriarcala : tatal era sefal fa mi-
het, el avea marl putert asupra a lor sal, el putea
vinde chiar pe copiit sal ca sclavT.
Ca moralitate, se constata o mare libertate de mora-
vurl la Tract in general. Dupa Herodot5), tinerele fete
aveati libertatea de a se da orT-cul le-ar fi placut, si
prin aceasta ele nu ere' considerate ca necinstite ;
puteaa din contra sa se raffle foarte usor 6). Cons-
tatam asemenea moravurl la multe populatiunt in Aus-
tralia, In Polinesia, la Eschimost, etc 7). Femeia maritata,
la Dad, era plzita strIns de sotul sati ; ea era pro-
1) Strabon VII, 3, 13 i 14.
.2) Herac. Pont. cap. 38; cf. cite-va versurf de Menander raportate de
Strabo VIJ, 3, 4 ; Herod V, 5.
Solinus 10, 3: Honoris loco judicatur multiplex matrimonium.
Arrian III, 594.
Herod V, 6.
In inscriptiunile din Tracia, se constata un mare numar de descen-
dentl ilegitiml. Copiil legitimI punead mare grije ca sit reaminteasca legi-
timitatea filiatiunel lor L aceasta, fara indoiali, din causa mud desor-
dine ce trebuia s existe In familiile trace. (Vezl Heuzay et Daumet,
Mission archéol. en Macédoine p. 188.
Letourneau, L'évolution du mariage et de la famine, Paris,
1888, p. 63.

www.dacoromanica.ro
 35

prietatea lul in acelas chip ca si un anlm-al domesti,

ea nu putea sa dispuna de persoana sa Mil autori-
zatiunea sotulut
Horatiu, facind alusiune la moravurile Dacilor, Inteuna
din odele sale, zice
Afilie matre carentibus
Privignis mulier temperat innocens,
Nec dotata regit virum
Coniunx nec nitido fidit adultero
Dos est magna parentium
Virtus et metuens alterius viri
Certo foedere castitas
Et peccare nefas, aut pretium est mori, 1).

Poetul s'a dedat ad la un fel de idealizare ca

multl alti scriitorl din timpul sad. Traind inteo socie..
tate corupta, era plecat, ca si filosofil din 'al XVII[lea
secol, sa admire acea utopie, care in -zilele noastre
a fost numita starea naturel; se admirad si atund poi;
poarele in stare de civilisatiune primitiva.
Reforma politico-religioasä operata in timpul lul
Burebista de catre Deceneu a avut, chipa llorasen,
o mare influenta asupra organizareT famifiale a Dacilor;
De la aceastä epoca, el ad devenit foarte rigiil ta. Mo-
ravuri, casatoria monogama fu introdusa in locul po-
ligamia
Dupa Herodot 2), la totl Tracii casatoria se facea sub
forma de vinzare, barbatul cumpara pe- solie si inca
foarte scump, adaoga istoricul. Aceastacasatorie_sub
forma de vinzare a existat, pare-se, la multe Topoare
Carm. III, 24.
Herod. V, 6.

www.dacoromanica.ro
 36

primitive. Ea a existat de sigur la Germanl, ce! putin

Inainte de Tacit, In timpul acestuia Ins6. nu mal
exista de cIt ca o fictiune, reamintind vechile obiceiurl 1).
In timpul clsatoriel, conditiunea femeil nu era tocmal
favorabilt Cumparata de b§zbatul WI, acesta 'I era ca
un stapan, pentru care dinsa trebuia sa indeplineasca
tot felul de lucrArl, pe cand el se Indeletnicea cu \TWA-
toarea sail cu rlsboiul. Justin ne povestqte ca Getil,
fiind Invin§1 lute° batalie, furl pedepsitl de regele lor
pentru lipsa lor de curagitl, «el trebuira Ed '§I punl
picioarele acolo unde se pune de obiceia capul §i. sO.
serveasca pe femeile lor, dupd cum acestea 3 servea (
de ordinal-1 2).
Cite-va versurl din Horatiu 3) ne face sa credem ca
Dacil nu erall Incä e§itl din stadiul proprietgel colec-
live la Inceputul celul d'intlitt veac al erel noastre.
Poetul Inteadevar ne spune : «Mal fericit Scitul salbatic,
al cArul car grosolan 'I poarta locuinta-I vagabonda t
mal fericit Getul cu moravurl rustice ! Pentru din0
un ptimInt netarmurit produce seceri§url libere §i toate-
darurile Cererel. ET nu cultiva de cit un an acelaqt
pamint, sarcina lor o data Indeplinità, altul 'I Inlocue0e,
care le va urma exemplul».
Descriptiunea poetulul ne- arata ca Dacil nu cunqteat
Inca proprietatea individuall; dar el nu ne spune, cum
cred unil autorI 4), ci Dacil ere' nomazl. El cuno§teati
destul de bine cultura pAmIntulul, ca proba avem faptut

Germania? 18.
Justin 32, 3. Cp. Ovie., Pont., 3, 8, 9; Herod. 5, 12.
Ilona: Carmen RI, 24.
R6sler, Romdnischo Studien,. Lepzig, 1871, p. 56.

www.dacoromanica.ro
 37

ea la din0I erati functionarI speciall Insarcinatl sa su-

pravegheze lucrarile agricole 1); In mal multe locurl se
vad pe columna lurrraian soldatl romanY secerind
dmpurl de grill 2), In alte 041 vedem marl cantitatl
de grit, aprovisionarile armateI dace 3).
DaciT puteati foarte bine sa fie agricultorY 0 sa mi
eunoasca proprietatea individuala 4). Proprietatea divisa,
plena in re potestas 5) nu apare de tit mult mal tirziii
In societate 6).
Dupa clt se pare DaciT Intretineall relatiunY comer-
-dale destul de intinse cu Ilirienil, Tracil 0 in general
Cu popoarele vecine; cad se gase0e In tara lor un mare
numar de monede grece01, macedoniene din timpul lul
Lysimac, egiptene din vremea WI Ptolemeti, monede cu
efigia WI Mitridate precum 0 monede romane din timpul
Republicel 7).Alaturl de acestea se gasesc monede
imitate dug acelea ale lul Lysimac, dar anepigrafe.
Acestea sunt de sigur monede dace; cad se pare, ca
acest popor, ca 0 Agatyr0I congeneril lor 0 ca 0 toll
Tracil 8) In general, nu tiati sa. scrie limba lor.
Suidas,fiounEatç, Eng. Hist. graec. IV, 374.
Fri:Amer, La colonne trajane pl. 142-143.
Idem pl. 159-160.
Paul Negulescu in Revista de Drept fi Sociologiel, I, p. 73 nota I,
vez! si In aceasti lucrare articolul despre Protimis.
Inst. J. 2, 4 De Usufr. 4.
Vezl asupra evolutiunel proprietiitel lucrarea capital a lul Laveleye,
De la propridd et de ses formes primitives, Paris, 1891, a 4 edit.; Cuq.
Les institutions juridiques des .Romains, 1891, p. 71 iii urm. Summer
Maine, L'ancien droit p. 230 §i Etudes sur l'histoire du droit, 1889,
p. 139, 171; Letourneau Evolution de la propriété, 1888.
Mommsen, Histoire lela Monnaie romaine (trad. Blacas), III, p. 289.
Heuzey, Mission attch. en Macéd. p. 128. Pentru Agatirsi vez'
Aristot, Probleme 19, 28.

www.dacoromanica.ro
 38

El exportan in general grin, productul minelor de

put qi al salinelor, care de sigur an fost exploatate
inainte de cucerirea romanl, cad s'a gAsit o mare can-
titate de aur In tesaurul luI Decebal '). Se facea de ase-
menea un mare comer t cu miel i cu cal carT eran foarte
mult autatl 2). ET importan arme, stofe, obiecte de
br9nz, çarl s'ati gasit In mare cantitate, §i care an tre-
bui,t 4 fie importate, cAcT In Dacia nu se gaseVe
cositor.

...^..,,,,,,,,-..."..-.."......N't

1) A. GeII. Noqt. Att. XIII, 24; Fröhner, La colonne trajane, plana

1'71,, guidast, .44,0., r)po.;.
2) Justin IX, t 6; Vopiscus, Prob. VIII.

www.dacoromanica.ro
 ORGANIZAREA PROVINCIEf DACIA

CuvIntul provincia e foarte vechiti in limba latiol;

el dateazi Inca de la Inceputul Republicel, cind pute-
rea suveran6. fu ImpArtita filtre magistratil, carI ati In-
locuit regalitatea, mal Intliil 2 consull, apol 2 consull
i 2 pretorl. Provincia lnsemna in acel timp pInt unde
se Intindea imperium 1) al fie-cArul magistrat, sati mal
bine care era sfera de aqiune special atribuitl unul
magistrat §i In care el exercit6. imperium. Mal tirziti
cuvintul provincia lid un sens geografic i Insemnb.
orl-ce portiune din teritoriul imperiuluI roman situat6. In
afar5. din Italia 2), guvernat& de un magistrat roman
i supusl la impozite, vectigal sati tributara 3).
Se proceda la organizarea provinciel In modul ur-
naltor: Senatul printr'un vot al sn, decreta transfor-

La originI imperium Insemna comandamentul militar suprem, din

punctul de vedere Ind posterior el desemneazil reunirea a 2 pialad di-
ferite: puterea militad de o parte, cea civil/1 ili religioas1 de alta. Cuvintul
imperiurn dupli etimologia admid vine de la parare, a se supune. Cf.
Ilaering, L'esprit du droit romain I, p. 225.
Marquardt ei Mommsen, Man. des ant. rons. IX, p. 499 §i urna.
Gaius II, '7; 21.

www.dacoromanica.ro
 40

marea .rel in provincie roman& §i trimitea o comisiune

compug de ordinar din 10 senatorY, insArcinan s6.
execute instructiunile SenatuluY de acord cu generalul
care cucerise tara 1). Aceasta organisare ast-fel decre-
tat6. i executan forma lex provinciae 2).
Acesta lex pro vinciae incepea prin impArtirea pro-
vinciel in mal multe circumscriptiunl administrative,
avind ca centru un oral mal important. Ea determina
de asémenea conditiunea proprie a fie-caruY ora. Vom
vedea in adevAr cä regimul varia foarte mult in dife-
ritele ora§e ale DacieY.
Legea fundamentall a provinciel, ast-fel stabiliti,
forma pentru viitor legea fundamentall a provincieY, ea
putea insa sa fie modificata prin legl romane 3); in
ceea-ce prive§te dreptul privat, modificatiunI puteati O.
fie aduse dreptulul peregrin mentinut, fie prin legY, fie
prin edictul pe care il publica guvematorul provincia
dup6, exemplul PretoruluY din Roma 4).
Noua provincie incorporatl la imperiA avea un circuit
evaluat de Eutropiu 5) la un milion de pa§1 romanY
(1481 km.) §i coprindea provinciile cunoscute astl-zI
sub numele de Oltenia, Transilvania jumAtate din Banat
(intre Teme §i DunAre). Muntenia facea parte, dup1
Titu Liviu XIV, 17, 18; XXXIII, 31. Cf. Viollet, Hist. du droit er
des inst. de la Prance, I, 27.
Din aceste legf cari sunt leges data@ (uija dispositiunl luate nu
de popor, dar de Senat sad de un mare magistrat in virtutea puterilor
acordate de popor) cunoaatem lex Rupilia pentru Sicilia, legea luf Emiliu
Paul pentru Macedonia, legea lul Metel pentru Creta fli lex Pompeia.
Ulpian, Frag. XI, 18; Gaius III, 122; I, 185
Gains I, 6; Cicero, Verr. I, 45, 115; I, 46, 118 ; II, 13, 83,
Eutr. VIII, 2: Ea provincia decies centena millia pasuum in circuitu
tenuit; lornandes, De regnorum as temporum suocesione XI.

www.dacoromanica.ro
 41

cum a demonstrat d. Domaszewski, din Mesia infe-

rioara 1).
Dacia este ultima provincie cl0igata. de imperitt
cea d'intii4 care a fost perdutg. Ea a fost organizata in
provincie probabil la sfir0tu1 rasboiului, in anul 107,
dar posedam date sigure numal din anul 109/110 2).
Dacia a fost impartita in 2 partl partea cea mal
apropiata de Roma, Dacia superior, avind drept capi-
tal. Sarmizegetusa §i cea-l'alta, Dacia inferior. Dar, la
ce data a avut loe aceasta impartéla, noY nu §tim
nimic. Pentru anul 129, sub Adrian, avem o diploma
militara care ne probeaza ca diviziunea aceasta exista
deja la acea epoca 3).
Cele 2 Dacil erat guvernate de un singur legat de
rang pretorian.
Cb.tre 168, sub Marca Aureliu, provincia fu imph-
¡Ha in trel 041: Dacia Porolissensis care se-numea
ast-fel dupa orapl Porolissum (asta-zi Mojgrad), Dacia
Apulensis avind capitala .Apulum (Carlsburg, Alba-
Julia) 0 Dacia Malvensis cu capitala Malva (Celei?)4).
Cele trel Dacil formati o singura i aceia0 provincie
Archeol.-epigraph. Mittheilungen aus Oesterreich XIII pg. 137. Vezi
si corpus Inscript. Latin (C. 1. L.) 111, p. 160.
C. L L. III, 1627 si o diploma militara din anul 110 (C. 1. L. III,
p. 860), unde se face mentiune de 2 aripl de cavalerie si 12 cohorte care
.erad In Dacia sub D. Terentio Scauriano legato. Se pite aditoga pe
fine( aceasta a pe monezile din timpul lut Traian se vede inscriptiunea
Dacia Augusti provincia. Eckhel, Doctrina Numorum si Marquardt
Manuel des antiq. rom. IX p. 191.
Diploma militara din anul 129, C. I. L. XI, p. 876. Cf. C. I. L. III,
n. 753.
C. L L. III 1464, 6054, 1456, VI 1449, XI 5439. Nu s'a ajuns Inca
-sit se p6la identifica In mod precis vechia Malva. Se presupune c se
Alsea In locul satulul actual Celei din judetul Romanatt

www.dacoromanica.ro
 42

avind aceia0 Capitala, Sarmizeghetusa (asta-z1 Gradi§te,

aprópe de Hatzeg, In Transilvania), avea un singur
concilium provincicte 1) i un singur legat de rang
consular 2), Cite o data insa ele sunt citate ca provincil
separate. A§a gasim in Digeste un text al lui Ulpian)

Concilium provinciae sad adunarea provinciall. era o reuniune a

reprezentantilor tuturor ormelor din provincie, care se adunad In Capitala
provinciel pentru a ridica altare ei a aduce omagid tmpitratilor mortl
deifica(!. Inscriptiunile ce gAsim In Dacia ne aratä cit cultul ImpAratilor
era In mare onoare In aceastA provincie. Era un puternic mijloc de roma-
nizare, care a contribuit mult BA. IntAreascA dominatiunea romana.. Vedem
oamen1 de toate nationalitAtile luind parte la acest cult. 0 inscrip(ie ne arall
un om de origin& dad. lndeplinind riturile acestul cult ca Augustal al unel
colonil (C. I. L. III, 1488). Aceasta probeazi cA populatiunea lncepuse
se romanizeze chiar din primul secol al imperiulul.
tin:L el In anul 27 inainte de I. Chr. provinciele romane furd 1m-
pArtite In 2 categoril : provincia° populi sad senatus i provinciae prin-
cipis, adicit provincil ale senatulul i provincil ale ImpAratulul. Imparatul
opri, ne spune Dion, provinciile cart reclamad o garnizond militarg, pe
cltit vreme provinciae pacatae, pacificate furit atribuite Senatulul. (Dion
Case, 53, 12; Suet. Oct. 47). Provinciile alipite la imperid dupd anul 27
furA considerate ca imperiale. Dacia transformatA la provincie In 107
trebuia natural sit cadA In lotul impitratulul, ed fie acad. provincie
Provinciile imperiale erad administrate de Impleatul Inane! repre-
sentat prin guvernatorif, pe carl fi trimetea. Imp Aratul avea puterea pro-
consulara, pe eta guvernatoril erad consideratl ca pro praetore, did
pro pretorul de oi are imperium proprid, Insi trebue sit se supue pro-
consululul. Guvernatoril imperiali sunt consideratl ca mandatarl, numitl
revocatl ad nutum, el sunt legati Augusti.
Legatil imperiali pot fi sad fo§t1 pretor! sad foqt1 consul!. Provinciile
mal importante unde stationad mal multe legiunl, avead de ordinar legatI
consular! ; In provinciile unde nu era de clt o singurit legiune, gAsim un
legat de rang pretorian. In Dacia pInA sub Marc Aural erad legal preto-
rianl. De la aceastit epocA, In urma rAsboiulul cu Marcomanil, de oare-
ce a fost adusA. In Dacia Incit o legiune, a V-a macedonicl, care tinea
pInA atuncl garnizona In Mesia in?, se trimise In Dacia legat consular.
Vez! pe larg P. Negulescu, Hist du dr. et des instit, de la Roumanie; Bor-
ghesi, Oeuvres VIII p. 471; Otto Hirschfeld in Sitzungsterichte der 'Wiener
Akad., 1874.

www.dacoromanica.ro
 43

unde se considerl cele 3 Dacil ca provincil deosebite 1).

De alta parte, legatul imperial poart6. in inscriptiunT
cite o datk numele de legatas Augusti pro praetore
Mum Daciarum 2), in altele leg. Aug. pr. pr. prov.
Daciae 3) §i monedele Matte in timpul lui Filip Arabul
poartä numele de Provincia Dacia. Se poate deci
sustine c6. cele 3 Dacil nu erati de cit diviziuni admi-
nistrative ale provinciel, simple diocese, cum se gaseaCt
In Africa (diocesis Carthaginensis Ilipponensis 0
Numidica) 0 in Taracones. In capul acestor diocese
se gaseatt legal pretoriani, carl depindeatt de guverna-
torul provinciei, intocmal cum gásim in Africa §i in
Spania. Aceste diocese aveatt pentru administratiunea
lor financiará procuratorT (procurator Augusti) carT,
In lips& de legati, guvernati Ora. Un mare numèr de
inscriptiunl ne probeaza acest fapt. Un procurator care
inlocuia pe legat in diocesa lul se numea procurator
vice praesidis sag' procurator agens vices prae-
sidis 4).
Indigenil furl probabil gonitT In mare num6r din
tara, altiT se expatriará de bunl-voe, mai ales n.obilil

Dig. 48, 22, 17, 14: Quibusdam tamen praesidibus et multis provin-
ciis interdicem possint, indultum est : ut praesidibus Syriarum et Daciarum.
C. I. L. III, 1153, 1415: Lucius Aemilius Corus leg. Aug. pr. pr. III
Paciarum ; III 1174, 1178.
C. I. L. I1T, 1465; leg. Aug. pr. pr. prov. Daciae.
C. L L. III, 1456: Q. Axius proc(urator) prov(inciae) Dac,tae) Apul:ensis)
bis vice praesidis; III 1484 : Ulpius proc(urator) Aug(usti) prov(inciae)
Dac(iae) Apul(ensis) agens vices praesidis.
Asupra procuratorilor din provincia Dacia, vez1: Liebenam, Beitrdge
zur Verivaltungsgeshichte des rdns Kaiserreichs, Iena, 1886, p. 20;
Iung, Fasti der Provinz Dacien, 1894, precum qi lucrarea mea Hist. du
droit et des Instil, de la Roumanie I, p. 80-83.

www.dacoromanica.ro
 44

dacl 1). In locul lor venira colonI din toate p.rile impe-
Tiulut Eutropiu ne 'spune In adevAr : Traianus victa
Dacia ex foto orbe romano infinitas eo copias homi-
num transtulerat ad agros et urbes colendas2). Cu
toate acestea nu trebue sa conchidem cà populatiunea
daca a dispArut complect : In multe pgrp vechil locui-
fori i pAstrara chiar limba lor nationalà. Ca
proba avem un text din Arrian, unde autorul, vorbind
de schimbarile introduse In cavalerie, In al douilea
secol, de dire Adrian, ne spune cä el lb& pentru deta-
samentele getice strigatele de rasboia nationale 3). Pe
de alta parte gasim mentionate In inscriptiunl triburl
-dace, asa tribul Anartes, In nordul Transilvaniel 4) ;
mal multe inscriptiunl ne dat numele mal multor
detasamente dace 5). Trebue sä observAm apoI cä nume-
roase monumente epigrafice descoperite In Dacia contin
nume care nu sint nicl romane, nicI asiatice si care
de sigtir stilt de originl dad. 6), de asemenea majori-
Un baso-relief din columna luf Traían reprezinta aceastli emigra-
tiune. Froehner, 129.
Eutrop. VIII, 6.
Arden, Tact. 44: KOvrocobçj.ìv co% Ice/totç trucermsv, rit'SMOLK Si, To%
rhat5.
C. I. L. III 8060, Ptolemeu ne vorbeste de Anartf, pe care 11 aseazA
In scuts% regiune (3, 8, 3). 0 BIM inscriptiune C. I. L. III, 7633 ne anti
probabil un alt trib dacic. Se poste ca teritoriuldacic, care nu era coprins
in limitele oraselor, era lrapArtit dupii triburile dace care 11 locuia6.
C. I. L. III, 8074, 30: Vexillatio Daciorum ; C. I. L. VII 806-826:
Coh. I, Aelia Dac(orum) Anto(niniana); VII, 975.
A§a o inscriptiune (C. 1. L. III 917), ne area clt libertul lierculanus
a dedicat o pieta patronilor sAl decedatf Aia Nandonis, Andrada Bitu-
4:antis, Bricena, Bedarue, de sigur numirl date; Intl'o alta se vede
numele Ulcudius i Sutta (C. L L. III, 1585), In inscriptiunea 1195, Muca-
-semis Cesorini ì femeia sa Ream, Turtne Soie ; III, 870: Tattario,
Mint°, Dice. Cf. C III, 1559, 1418, 1435, 852, 1217 etc.

www.dacoromanica.ro
 45

tatea numirilor topografice ce se gasesc in Dacia roman&

denota aceiasl origina 1). Aceasta nu s'ar fi putut intimpla
daca vechia populatiune ar fi disparut.
Am zis ca noua provincie coprindea Transilvania, o
portiune din Banat (intre Temes si Dunare) si Oltenia.
Aceste tarl salt destul de fertile, ele pot fi considerate
printre tarile cele mal favorizate ale Europel pentru
varietatea si abondenta bogatiilor lor naturale. Clima
este une-orl cam aspra in timpul ernel, dar sanatoasa .,
parnintul e fertil si bine udat. Acest vast tinut era
acoperit de Wad 2) si bogatiile 'sale exploatate intr'un
mod primitiv de catre Dad. Romana aratara capaci-
tatea lor administrativa aci, ca In toate partile unde
si-aa stabilit dominatiunea lor. In adevar, In putin timp
provincia era strabatuta in toate directiunile de sosele
asternute cu piatra si asa de solide in cit chiar astazI
li se pot vedea urmele. Nu avem de cit sa privim tabla
peutingeriana ca sa ne facem o ideie de marele numar
de sosele si de orase construite in provincia noastra 3).
Aceasta era politica de dominatiune romana: Roma
care supusese lumea prin arme 'sl asigura stapa.nirea
linistita prin regimul municipal, care era un puternic
mijloc de romanizare. Ea suprimä cu ingrijire vechile
diviziunl In popoare, triburI saa natiunl si le substitui
impartirea Wei In circumscriptiunl urbane.
S'a discutat mutt asUpra efectelor dominatiundromane

In tabla Veutingeriani, se gg.seqte : Arcidava, Felendova, Bersovia,

Azizis,Gaga, Rustdava, Arutela, Pattavissa, Malva, Sarmizeghetusa,
Napoca etc.
Flor 1, 39.
Ern. Desjardins, La table de Peuttinger.

www.dacoromanica.ro
 46

In provincil. In general trebue sa admitem c. aceasta.

domingiune a fost departe de a fi rea. In limp de mal
multe secole splendida pax romana a domait in lume.
Imperiul roman a oferit un spectacol unic In istorie;
el a dat lumel pacea cea mal indelungata. In special,
In perioada Antoninilor, aceasti politicà de pace pare
ca a fost in toata stralucirea sa, de aceea secolul
acesta poate fi considerat, cu drept cuvint. ca unul
din cele mal fericite ale umanitatel.
Aceasta monarhie aproape universali era bine vazuti
de alt-fel de totl supusil imperiulul; cacl Orientul §i Oc-
cidentul, Grecia i Roma, traisera de la Inceputul tim-
purilor istorice intr'un rasboill continuti; pentru prima
°ara umanitatea se bucura de bine-facerile pacel.
Poetii §i filosofit celebrara. aceasti stare de lucrurT,
care parea ca realizeaza epoca de aur. Dupa Lucan 1),
neamul omenesc ar fi trebuit si depuna armele pentru
a nu se gIndi de cit la fericire, amoral ar fi legitura
comuna a natiunilor».
Din partea sa Horatiii cinta navile plutind
pe Intinderea marilor2), rasboiul gonit din templul lul
Januss), respectul Barbarilor pentru imperia 4).
Pentru ceI anticI In general dominatiunea romanä
era singura legituri care mentinea universul, daca el ar
cidea, omenirea Intreaga ar fi aruncati intr'o spiimln-
titoare confusiune 5).
llares', I, 60 62.
Horatid, Carmen IV, 5.
Idem, IV, 15.
Ibid
Taca. Hist., IV, 74; Tertulian, Apologia 32; Lutantiu, Divina
Institutio, VII, 24.

www.dacoromanica.ro
 47

E adevarat ca nu totT Imparatil at' avut marile cali-

tatl ale luT Titu, ale luT Traian, ale lul Antoniu Piu sail
Marc-Aurel, cä alaturl de din01 ail slat pe tronul impe-
riuluT montril ca Caligula, Neron §i atitia altil, dar trebue
sa observara ca cruzimile i nebuniile lor se limitati mal
ales la Roma. «Provinciile in acest interval se bucurail
de liniVe foarte apreciabila. Ava, Tiberiti tocmal in mo-
mentul cind instituia la Roma regimul sail de teroare
lua masurl pentru a asigura buna administratiune a
i mperiulul »
In provincil bate puterile erati concentrate in mlinile
guvernatorululf, dar el nu se bucura de o autoritate
absoluta §i fara control. Aa cind el e0a din func-
tiune, nu putea sa paraseasca imediat provincia, tre-
buia sa ran-die Inca 50 de zile ca sa raspunza contra
urmaririlor ce ar fi putut fi adresate contra lull) 0 con-
cilium provincia e, adunarea provinciala, putea sä adre-
seze plingerl imparatulul in caz de rea administratiune
dupa cum vedem in celebra inscriptiune de la Tho-
rigny 2). Pe ling aceasta funcionar l al ImparatuluT erail
trimiT, In secret, in provincie i 'I dedeati socoteala de
ceca ce ail observat In administratiunea provinciel 3).
Cu bate acestea, este adevarat, aceste excelente masurl
nu ail fost tot-d'auna observate. i multl guvernatorl,
atl putut, prin abusurl de tot soiul, sa faca averl colosale.
Am spus ca Dacia a fost ultima provincie cucerita
cea d'intil perduta de RomanT. In scurtul interval

Cod. Th. 1, 49 ut omnes judices, 1.

Berichte der sachs. Geselschaft der Wissenschaft. Phil. hist. Classe
Sese, 1852 p. 242.
C. Th. 6, 29 De curiosis, 2, 4, 10.

www.dacoromanica.ro
 48

de 160 anl cit ramase sub stapinirea Cesarilor, ea fu

complect romanizata. Etementul roman a fost ap de
numeros §i a§a de puternic, in cit astazY, mal bine de
16 secole de cind Aurelian a rechemat legiunile romane
din Dacia, se poate constata Inca o puternica 0 com-
pacta masa. latina in valea de jos a Dunarel, in vechia
Dacie. Acesta e poporul roman, care a putut resista la
toate nevoile, la toate pericolele care rail amenintat in
continuti in cursul veacurilor 1).

1) Rambaud in prefata la Histoire des Roumains de d. Xenopok

(Rule, 1895, Leroux).

www.dacoromanica.ro
 ORASELE PRINCIPALE DIN DACIA

Daca se consulta tabla peutingeriana 1), se vede ca

Dacia era strabatuta, in toate partite de un mare nutriar
de sosele, care inlesnea comunicatiunile dintre nume-
roasele ora§e 0 sate raspindite in aceasta provincie.
In adevar, Romanil cautail tot-d'a-una sa desfiinteze
vechile diviziunl In popoare, tribun saü naiun i sa
le substitue impartirea tareI in circumscriptiunI urbane.
Prin acest mijloc se putea mal usor ajunge la roma-
nizarea numeroOtor supu0 al imperiuluT, §i, in acela§T
timp, se upra sarcina de supraveghere 0. de control
a guvematorulul provincieT. E fortara decl populatiu-
nile respindite sa isi dea cite un centra urban.
Multe din orasele,Ice gasim in Dacia romana, exista-
sera deja, este adevarat, inaintea cucerirel, cite-va chiar
aü pastrat vechile lor nume dace, cum de pad& Sar-
mizeghetusa, Carsidava, Petrodava, Singidava, Comi-
dava 2) etc. Dar, in epoca daca, ele ere' aproape ni0e
Tabla peutingeriana editiunea Ernest Desjardins.
Nolemeu, Geogr. (edit. Carollus Miller, Paris, 1883) Cart. 111, Cap,
8, p. 445.
P. Negule Cu. 4

www.dacoromanica.ro
 50

sate construite in cea mal mare parte in lemn. Poate

cine-va 0, isl faca idee de aspectul oraselor dace foi-
letind admirabila opera a lul Fröhner 1). Romanil, cu
gustul lor asa de pronuntat pentru soliditate, at intre-
buintat aproape tot-d'a-una piatra in constructiunile lor.
Pentru aceia, pe and pentru epoca Dacilor nu ne-a
ramas aproape nimic, sat foarte putin, pentru timpul
dominatiunil romane din contra avem un bogat ma-
terial epigrafic.
Volumul al III-lea din Corpus Inscriptionum latinarum
si suplimentul sat ne dat documente foarte importante
asupra oraselor Daciel, organizatiunel si vietel lor In
general.
Dacia, dupa cum am spus, coprindea un mare numar
de orase. Geograful Ptolemeu ne enumara 40, printre
cele mal importante, &Intl:. codocep ac 2). Vom face numal
descrierea citor-va dinteinsele, incepind cu capitala
provinciel:
Sarmizeghetusa 3) (asta-A Gradiste In Transilvania)
era o colonie civium romanorurn. Titlul sat oficial
era Colonia Ulpia Trajana Dacica Sarmizeghetusa. Inaintea
cucerirel, era capitala regatulul dac, orasul regal Eapp.cCe-
64ouocc Paaaetov 4). Dupa rasboit, in locul orasulul distrus,
Romanil construira un altul ; cetatenT romanT, vete-
ranl, furl adusl din töte partile imperiulul, li se irnparti
paminturl si colonia fu ast-fel fondata. Aceasta era o

Friihner, La colonne trajane.

Ptolemeu Ill, 8, 4.
Se glsesc une-ori leeturi diferite, bunioari : Zermiegete (Orelli, 3527)
In Tabla peutingeriana se vede Sarmategte, la Ravenat Sarmazege.
Ptolem., loc. cit.

www.dacoromanica.ro
 51

colonia deducta I). Pentru a atrage mai multi locuitori,

i se acorda jus italicum, de care imp6ratil se arAtat
aqa de avarI2). In virtutea acestui drept, °rapt era
considerat ca *i cum ar fi italian *i. in consecintl,
se putea doblndi asupra plminturilor ce se aflat In
teritoriul 0.0, dominium ex jure Q uiritium, adica pro-.
prietatea quiritar5. §i se putea intrebuinta modurile de
a dobtndi proprietatea admise de dreptul civil 8).
In al III secol Sarmizeghetusa primi titlul de metro-
polà, metropolis 4). Capitala a provinciei, ea era, re e-
.dinta. guvernatoruldi, legatus Augusti propraetore.
La Sarmizeghetusa aveaa loc reuniunile adunArel
provinciale a celor trel Dacil, trium Daciarum 5) i
preotul provinciel, Sacerdos arae Augusti sat Sacerdos
provinciae '0 avea resedinta 11116). Ciad Dacia fu
impArtita in 2 pArti, Dacia superioarA i inferioarA.,
orapl nostru fu atribuit Daciel superioare 7) §i cind,
mal tirzia, in timpul lui Marcu Aurelia, provincia fu
C. I. L. la 1443. Scauriantts legat propretor a condus pe colon.
Ulpian in Dig. 50, 15 De censibus, 1, 9.
Si Stim a in provincil, poporul rotnan conserva domeniul eminent
asupra teritorlitor provinciale ; particulari1 nu putead A aiblt asupra pangn-
turilor din provincit de on simpla possessio qi usufructus. Gaius, 2, 7:
In eo (provinciali) solo dominium populi Romani est vel Caesaris, nos
autem possessionem tantum et usumfructum habere videmur. Numal
pAmInturile provinciale erad supuse la impozite, pe cInd ayer romanus,
pitrolnturile din Italia erad scutite ; ayer romanus era envr susceptibil
de proprietatea quiritara, dominium ex jure Quiritium. Calitatea de
ager romanus fume acordattt tntregil WIRT. OrI-ce teritorid provincial
care dobindea jus italicum nu mg era supus la impozit si era consi-
derat ca ayer romanus.
C. I. L III, p. 228 si inscriptiunile No. 1456 si 1175.
C. J. L. Ill, 1454.
C. I. L. 111, 1209, 1433, 1509.
C. 1. L. III, 753 si p. 229.

www.dacoromanica.ro
 52

imiihrtitá in trel diocese, ea fdcu parte din Ddcia Apu-

lensis 1).
Adese-orl oraSul alegea ca magistrat municipal pe
Inipdrat i acesta de ordinar primea, cd.c1 Satmizeghetusa,
era un oras Infloritor i impottant. El numea, in casul
acesta in locul sAti un praefectus 2). Orasul era Inscris-
In tribu! Papiria 3).
Apulum (astd-zI Alba-Julia, Carlsburg) pe Marisia
(Mures).
Acest oras, care a jucat un mare rol in istoria Daciel,
a avut Inceputurl foarte modeste. El a fost intemeiat
chiar in timpul lul Traian 4), dar, in acel timp, era nu-
mal un catun sail, cum ziceatí RomaniI, canabae 5),
compus din barace de micl negutatorI, in cea mal
mare parte veteranl, carl veneati sk se instaleze in ve-
cinatatea lagdrulul legiuneY a Gemina 6). Acéstd.
aglomeratiune repede se transformà intfun sat si mal
apol in oras.
C. I. L. HI; 1500.
C. L L. III, 1497: M. Cominio praef quinguenn. pro Antonin°
imp. ; C. 1. L. III, 1503.
Asupra Sarmizeghetusel se poate consulta In afarl de Corpus inscrip-
tionum latinarum, Zumpt In Reinische Muzeum, 1843, p. 253 gi urm.;
I. Bogdan, Sarmizeghetusa tea); P. Kbnig, Sarmizeghetusa, Deva,
1886.
In ce privegte numele de Sarmizeghetusa, Niebuhr Vorträge iiber alte
Geschichte, Ill, p. 301, 150) gi Grimm (Geschichte der deutschen Sprache,
I, p. 209 , cred c el provine din reunirea numelor Sarmat gi Get, ceea-ce
ar proba, dupl (MID, o alianti intre aceste dou6 popoare, i c oragul
a fost construit pentru a o comemora.
C. I. L. III, 1004.
De la latinescul canaba s'a format francezul cabane.
C. I. L. III, 1093 qi 1214 : Veteranus legionis XIII decurio Ka-
nabensium, vezi i inscriptiunea publicatit In C. I. L. III, 1100 Decurio
Kanabensium legionis XIII.

www.dacoromanica.ro
 53

In putin timp, ora§ul face progrese imense. Cu aju-

torul inscriptiunilor putem urmari foarte bine istoria
oraplul nostru. In anul 158 se descoperi o bunä apg.
de isvor §i se facura lucrarile necesare pentru a o
aduce in canabae 1); In 161 legiunea XIII Gemina, sub
-comanda legatulul P. Furius Saturninus facu insemnate
lucrarl de utilitate publica 2). La aceea§1 datä se des
copen In imprejuriml importante mine de fer §i se
-stabilira ferari13). Sub Marcu Aureliti, Apulum primi
titlul de municipium. Inscriptiunile o numesc muni-
cipium Aurelium Apulum4). Catre 168, §tim a
Dacia fu Impartita in 3 diocese, Dacia Porolissensis,
Apulensis §i Malvensis. Apulum deveni capitala pro-
vinciel Apulensis §i In consecinta residente. procurato-
rulut Ea era In acela§ timp re§edinta legatuluI legiunel
a XIII Gemina ; cacl la Apulum aceasta legiune a avut
tot-d'a-una castra stativa, campamentul sail. Locul, de
alt-fel, era bine ales din punctul de vedere stra-
tegic ;aproape in centrul provinciel, legat prin cal
numeroase §i bine construite cu toate locali(atile mal
importante ale Daciel, Apulum era o bung capital&
militara. La cel mal mic sgomot de revolt& sati. de
invaziune, armatele romane puteaa sä alerge tot a§a
de repede la Nordul ca §i la Estul provinciel.
Inainte de Sever, ora§ul fusese ridicat la rangul de
colonie §i oNinuse §i. jus italicum 5). Cu toate acestea
C. I. L. III, 1061.
C. I. L. III, 1171.
C. I. L. III, 1128.
C. I. L. III, 986, 1132.
Ulpian In Dig. 50, 15, De Censibus 1, 8, 9: In Dacia qUOT48
Zernensium colonia a divo Traiana deducta juris italici est. Zarmi-

www.dacoromanica.ro
 54

gasim la aceasta epoca, adica la finele secolului al

II-lea 0 inceputul celui de al Ill-lea, inscriptiuni Cu
indicatiune pentru ora de municipium Septimium
Apuli 1). 0 alta inscriptiune mentioneaza. in acela-q
timp Apulum ca municipiu si ca colonie 2). Aceasta
se poate explica admitind ca. erati 2 ora§e care coe-
xistat §i care purtati acelas nume.
In adevar Apulum, devenise oras, chiar colonie, 0
qtim ca legiunile nu locuiati maple : ele eraa canto-
nate In castre, In tabere intarite, linga oras. Cu timpul
se formara nol aglomeratiuni imprejurul taberei, nol
canabae furl fondate. Septimiu Sever le acorda drep-
tul de municipiu, municipium Septimium 3).
Ca in ori-ce colonie, gasim la Apulum duumviri, quin-
quennales, aediles, quaestores 4), augustales 5), auguri,
flameni si chiar un haruspex coloniae 6). Se pare ca
Zeul Esculap era considerat ca geniul protector al
orasului, cad cultul sett era foarte respandit 7).
Trebue sa semnalam in acest ora un foarte impor-

aeghetusa quo que eiusdem juris est : item Napocensis colonia et Apu-
lensis et Patavissensium vicus, qui a divo Severo ius colonias imps-
travit. Aces t text este scris dupg, moartea lul Sever si in timpul dom-
niel lul Caracala (211-217), de oare-ce Sever este considerat ca divus
Dull. Apulum ar fi devenit colonie sub Sever, jurisconsultul ar fi spus-o,
dui)/ cum a fitcut pentru Patavissa. Probabil c/ municipiu fusese trans-
format in colonie sub Comod.
C. I. L. III, 976, 985, 1051, 1082.
C. I. L. III, 975.
C. I. L. III, 1082, ve41 si pag. 183 din Corpus.
Vez1 asupra acestor magistr. munic. lucrarea mea Histoire du
droit et des institutions de la Roumanie 1, p. 115 si urm.
C. I. L. III, 986, 1082.
C. I. L. III, 1114 si 1115.
C. I. L. III, 972, 974-979 etc.

www.dacoromanica.ro
 55

taut colegit de fabri, instituit, dup. cum ne aratl o ins-

criptiune, de impAratul Sever1). Acest colegitl era foarte
puternic; oamenil ceI mal considerabill din ora, II acor-
dail patronagiul lor 2). El era compus din 11 centuril 3).
Un alt coleghl important este acela al croitorilor.
inscriptiune ne aratA ca el aA ridicat o schola qi ca
guvernatorul provinciel a venit in persoana la inau-
gurare 4).
La Apulum s'att gAsit i pecetil de medici oculist15),
ceea-ce probeazA ci °rapt era destul de important
pentru a putea avea specia1itI, nzedicii ocularii.
cA remediile oculi0ilor erati infaprate in raid pachete
patrate, insemnate cu o pecetie. Aceste pecetil, care sint
In piatrA, mentioneazA numele oculistulul, proprietatile
compositiunea remediulul i modul cum trebue
se serveascl cine-va.
Intr'o inscriptiune6) din timpul luI Traian Deciu
(anul 250), vedem ca colonia Apulum este numitl nova,
colonia nova Apulensis. Pentru ce se nume0e dinsa,
nova ? Poate pentru cl a fost infrumusetatl saü recons-
fruitA, fiind distrusl in urma vre-uneY invaziunl, care
C. I. L. III, 1051. In inscriptiune, care e din anul 205, se vede
C. Sentius Anicetus a fost patronus primus collegii fabrum municipii
Septimi Apuli, adicif primul patron, pentru prima omit colegiul 11 alegea
un patron.
Inscriptiunea cu toate acestea ne vorbeflte numal de colegiul de fabri
din municipiu Apulum. i no l §tim di era i o colonie Apulum in care
probabil colegiul exista deja.
C. I. L. III, 975, 984, 1051, 1083, 1217 etc.
C. I. L. III, 1043.
C. I. L. III, 1174. Schola se numegte edificiul consacrat pentru reu-
niunile membrilor colegiulul. Se mal numeqte i Curia.
C. I. L. III, 1636.
C. I. L. III, 1176.

www.dacoromanica.ro
 56

la acea epoca erat a§a dp dese, saA numal pentru ca

la acea da,t1 s'a reunit colonia cu muncipiu11).
Un alt ora important este Napoca 2) (astazi Cluj)
Klausenburg, Kolosvar), care in timpul luI Ulpian era
o colonie posedand dreptul italic 3). Ea este citata de
Ptolemeu 4) §i se gase§te mentionata in tabla peutin-
geriana. Napoca a fost fondata ca municipiu de Traian,
dupa cum rezultá dintr'o inscripliune ce exista pe un
stilp miliar 5). Napoca a fost ridicata la rangul de co-
lonie de Marcu Aureliu. Tuteo inscripliune se vede
Col(onia) Aur(elia) Nap(oca) 6). Dintr'o inscripOune ve-
dem ca. la Napoca era un colegia de Asiatid, collegium.
Asianorutn 7), precum §i un altul de Galatae consis-
tentes. Din existe* acestor colega, d. Mommsen con-
chide ca Napoca era locuiti de Asiatid : cunde iam
intelligitur colonos lbs a Traiano magna ex parte
Asupra orasulul Apulum se poste consulta In afarit de Corpus.
Kiepert, Lehrbuch der ait. Geogr., Berlin, 1878 p. 336; Forbiger, Ilandb,
der alt. (.Jeogr. von Europa, Hamb. 1877, p. 759; Manert, Bes Traiani,
p. 79; Goos _Die r6mische Lagerstadt Apulum (Progr. des evang. gymn.
In SchAssburg, 1878); E. Ruggiero, Dizionario epigraftco di antichitd
romano, Roma, 1886 art. Apulum.
Cuvintul Napoca ar fi de originit traci, del sufixul oca se gliseste
foarte des In cuvintele dc aceastlt origing. Asa Sadocus, Sparadocus, 4ma-
docus, Spartocus, Bithocus. In ce priveste radlcina Nap ea trebue apro-
pisa de grecul *71, viticea Impitdurittl. (lijada VIII, 558; Herod. 4, 157;
Soph. Oed. Rege 1398; Plutarh, N1414. 15), de sanscritul Nepa aptt, de
$endul Naptct, umed, care ne fac si cugetlim ia o rltditcing comunit Nap
cu Insemnarea de a fi umed. Comp. M0.11enhof In Enciclop. lul Ersch und
Gruber.
Dig. 50, 15, 1, 5.
Ptolemeu, 3, 8, 7.
C. I. L. III, 1627.
C. I. L. III, 7726; VI, 269.
C. I. L III, 870. Cuvintul ,pirarches, ce &ira In aceastit inscrip-
tiune, itnsemneazti sef, president al colegiulul.

www.dacoromanica.ro
 57

accitos esse ex Asia Asianisque eum atribuisse Napo-

cam» 1).
Dupa mine, conclusiunea d-lul Monmsen nu e tocrnaY
tea buna. Inscriptiunea probeaza numal ca in anul 235
erail la Napoca locuitorY originan Y din Asia, iar faptql
ca el forma un colegiO probeaza. ca nu erail tounal
numer4; el se simleati pulin cam streinl in raijlocul
celor-l'alty locuitorl venitl din alte provincil, cu alte
moravurl. §i numal ast-fel, cred et, se explica pentru
ce vroiA el sa stabileasca intre dinit legaturl mal
solide.
Trebue sa observam c6, din inscriOunile gasite,
la Napoca nu constatam de cat edill 0 prefectY. Dupa
Alommsen, aceasta ar proba ca orapl nostru nu avea
dreptul de a alege magistrap superiorT, duumviri sat
quattuorviri.
Potaissa sati Patavissa (asta-z1 Torda) exista deja
In timpul lul Traian, ea depradea atund de Napoca,
dupa cum se vede dintr'o inscriptiune Potaissa Na-
pocae2). Intr'o alta inscriptiune ea poarta numele de
municipium Septimium 3), ceca ce probeaza ca a Ic*
ridicata la acest rang de Septimiu Sever, care 'l-a
concedat, putin maY tarziti, titlul de colotO 0 jus ita-
licum, dupa cum ne spune Ulpian 4): Patavissensium
vicus gui a divo Severo ius coloniae impetravit.
La Potp.issa era residenta legiunel a V Macedonjca.
Porolissum (asta-zY Moigrad), menlionat in tabla lul

C. I. L. III, p. 169.
C. L L. III, 1627.
C. J. L. III, 7689.
Dig. 50, 15, 1, 9.

www.dacoromanica.ro
 58

Peutinger, era, dupd, divisiunea tripartitä a provinciel,

capitala Daciel Porolissensis 1).
Acest oras nu a jucat niel un rol important. Era un
mic oras de provincie, care a fost repede intrecut ca
importanta: de Napoca. Cu toate acestea avea amfiteatru,
si aceasta probabil din primele timpurY, cacl sub An-
tonin Piu, in 157, acest amfiteatru a fost refacut
amphitheatrum dilapsum vetust ate denuo fecit 2).
Drobeta (asta-zI Tumu-Severin). lateo inscriptiune ea
poarta titlul Municipium Flavium Hadriani Drobeta3).
Daca lectura Flavium este exacta 1), municipiul ar fi
atuncl fondat de un imparat din dinastia Flavia, ceea-ce
ar dovedi ca stapinirea romana se intindea deja la acea
epoca pe tarmul sting al Dunarel. Mal tarzia Drobeta
deveni colonie 5); ea era una din cele mal importante
orase ale Daciel Malvense.
Romula (asta-zI Resca, Antina, aproape de Caracal)
era sub Marcu Aureliii un municipiu 6). Inteo inscrip-
tiune din timpul lul Filip-Arabul, Romula este numita.
Colonia sua 7). Ea primi probabil titlul de colonie la
acea epoca. Dupa d. Hasdeil 8), de la Romula s'a format

C. I. L. III, 1464.
C. L L. III, 836.
C. I. L. III, p. 1018 (33 ad. n. 1581).
Ceea-ce din nenorocire ne se mal 'Ate controla pe piatrit, care e
cu desAvirgire stricatA de pica, fiind tinta In grAdina publicA din Turna-
Severin Mil niel un adAposl.
C. L L. L. Hl 2679.
C 1. L. 111, 7429, ab ordine municipi Romulensium.
C 1. L. 111, 8031. AceastA inscriptiune ne probeazA ci ()rapa fusese
fortificat din noti, circuitum muri manu militari a solo fecerunt, forti-
ficatiunile, care fuseserli distruse, at fost regente.
Magnum Etymoi. Romaniae art. Antina.

www.dacoromanica.ro
 59

numele judetuluT Romanati. (Romula = Romuna = Ro-

munates Romanati. Sufixul ates, servind in limba
latina sa formeze numele etnic din numele unuI ora,
cu finalul na, cum buni-oara cel din Ravenna se nu-
meaa Ravennates).
Romula era o localitate importanta, apzata pe §o-
seaua mare care venea din Transilvania spre Dunare,
In dreptul orasulul soseaua se bifurca, o ramificatie
apucind spre Celei (Malva?), cea-l'alta in spre Islaz.
Malva') (poate Celei, ling Corabia), era capitala
provinciel Dacia Malvensis. Pita in prezent nu s'a
putut determina cu precisiune unde era aqezata. Se pre-
supune ca era situata in locul unde asta-zI e satul Celei,
pe malul Dunarel. Sa speram insa ca, in curind, gratie
neobositelor cercetarl ale savantulul profesor, d. Gr.
Tocilescu, nu vom mal avea aceia0 indoiala.
Malva era o colonie 2); ea era locul de reqedinta al
procuratorulul provinciel Malvense.
Se mal cunosc inca 2 colonil in provincia Dacia,
despre a caror istorie insa nu tim nimic, Zerna, as-
tazY Or§ova, care era o colonia juris italici, dupa
Ulpian. In Ptolemeu localitatea este numita Acgpvx (III,
8, 10), cea-l'alta e colonia Aequum, mentionata in
mal multe inscriptiunl 3).

Tomaschek crede c cuvintul Malva deriva din radicalul trac care-

s dat cuvIntul romln mal (colina. mica) i albanezul maly (munte).
explicit ded Malvensis prin ripensis sad montana. Zeitschr. fur 6sterr.
Gymn. 1872, p. 141 *i urm.
C. 1. L. Ill, p. 893 diploma 51: Colonia Malvese ex Dacia.
C. 1. L. 111, 1596 ei 1108.

www.dacoromanica.ro
 CONDITIUNEA CIVILA
A

LOCUITORILOR DIN DACIA ROMANA

In acest capitol, voim sa ailltm care era conditiunea

.civilA a locuitorilor din Dacia in timpul dominatiunel
romane. Pentru mal mul(& claritate, trebue sA arAtlux
mal Intiiil diferitele felurl de cet6t1 ce se ggseat in Dacia.
In aceastl provincie nu se gAsea,a cet4 libere civi-
tates liberae, nicl cetAti aliate, civitates sociae sail
ioederatae1); se gAseall lug colonil romane 2), colonii

Cetatile federate Isl pastrad independenta lor, recunostead butt

suzeranitatea Rome!. Ele ls1 conserved organizarea administrativa, civilli si
judiciara. Cetlitile libere se bucurad aprópe de aceleasI privilegii. In Dacia,
tara supusa dupa un rtisbol sangeros, e explicabil a nu gasim nicl o
cetatea de aceasti categorie. Asupra situatiunel acestor orase veil pe larg
P. Neguleseu, His& du droit et des inst. de la .Roum., I, p. 87, nota 2.
D. Mommsen crede ca In Dacia nu gasim de ca.t coloni! de latinl,
nicl una de cettiten! roman!. El pleac . de la principiul cit orl-ce ores, a
citrul locuitorl serveat fu trupe compuse din Latin!, se bocura numel de
dreptul peregrin sad latin. iar nu de dreptul roman (Hermes XVI, p. 471)
se gasesc inscription!, din care se vede ca un locuitar din Sarmizegbe-
(use (C. I. L. VI, 2236), Aurelius Victorius, precum si un altul originar
din Malva (C. I, L. III, p. saa) ad servit printre equitei singulares.*i se
-§tie ca acest corp de trupe era compus din peregrinl si din Latin!:

www.dacoromanica.ro
 61

'Aline si cet asimilate cu adestea dn uhnh, adich, ca.-

tora li s'a acordat fus latii.
Din punciul de Vedere al drepturilor ce &watt dife-
ritele orase, trebue sà punerri Ìtitiiú coloniile de cet4en1
tornanT, apol coloniile latine, care, dup. d. Mommseri1),
aü existat tot asa de bine in Orient ca i In Occident._
Aceste colonil erail de 2 feiurl: unele colonil deductae,
ifitele orase, arora li se acordase aceastA calitate prin-
tr'o ficOune legall. Izi aceasil din urm& categorie avem
Rornula, Drobeta, colonia Aequum, Malva etc.
Dedesubtul oraselor cu drept latin, veneati acelea
cunoscute sub numele de dediticiae sat' stipendiariae,
care nu aveati o organizatiune municipal& independent&
si depindeati direct de imperiul guvernatoruluI 2).
tim O. in drept, provincia fiind o clatá supusA, invinsit
perdeati legile i ere' la discrelia InvingAtorulul. In
fapt insà, situatiunea lor era departe de a fi a§a de rea;
este foarte adevarat ca el nu se bucurati de drepturile
politice, jus suffragii §i jus honorum, nicl de drep-
turile civile: jus connubii qi jus commercii. Drepturile

Aplicindu-se teoria mal sus enuntatA, resulti, dupl. Mommsen, el

nicl Sarmizeghetusa nu putea fi de cat o colonie de drept latin.
D. Otto Hirschfeld combate aceastit teorie (Sitzungsberichte der Wie-
ner Akad. Hist. pbil. classe, 1883, p. 319-328). El sustine ci motive
puternice militare si politice trebuiad sit Indemne pe Traian sit transforme
Sarmizeghetusa Inteo colonie e soldatl roman!. Si de sigur el el a pro-
cedat ast-fel, &Apt( Cum se vede din caracterul militar al inscriptiunef
relative la fondarea Sarmizeghetusel (C. I. L. Ill, 1443). In afar& de aceasta
In timpul lul Ulpian, orasul nostru e citat ca o colonie ce are dreptut
italic ei *Hut este eft acest drept se acorda nurnal oraselor romane (Ul-
pian In Dig. 50, 15. 1, 9). Vezi P. Negulescu, Hist, du droit et des inst.
de la Bourn., I, p. 92-94.
Ï) Hermes, XVI, p, 471 i urm.
2) Glasson, Hist. du droit et de instit, de la France, p. 407.

www.dacoromanica.ro
 62

lor ere' fixate prin lex provinciae i prin edictele guver-

natorilor provinciall. Dar trebue sA adAogg.m c5. Romanii
erat destul de genero§i i cu destul sim politic, pentru
a lAsa populatiunilor invinse legile §i obiceiurile juridice
anterioare cucerirel, intru cit nu erail contraril ordiney
publice a imperiulul 1).
In Dacia ere' mai multe categoril de locuitori, cet5,-
romanT, latini i peregrini. Ne vom ocupa mal in-
tiiii de conditiunea juridia. a colonilor cettitenT romanl.
Cetateni reman! se bucuraa de plenitudinea dreptu-
rilor civile 0 politice, aveati adica jus suffragii i jus
lionorum atit la Roma cit 0 in colonii, el aveati jus
connubii i commercii i erail supql dreptului civil
roman. Nu puteaì msA s5, dobindeasca asupra pamin-
turilor provinciale dominium ex jure Quiritum, cad
dupl cum am vAzut deja, Roma era consideratl ca
avind dominium eminens asupra teritoriilor provin-
dale, ea era considerata ca adevArata proprietara, pe
and ocupantil nu erail de cit nisce posesor! 2).
Pentru acest motiv in semn de supunere, posesoril
trebuiatt s6. plateascA, un stipendium sati un tributum,
dupa cum locuiail o provincia populi (Senatus)
o provincia Caesaris.
Ulpian Dig. L. 3, De legibus 34: Cum de consuetudine civitatis vei
provincia° confiders quis videtur, primum quidem illud explorandum
arbitror, an etiam vontradicto aliquando judicio consuetudo formates
.sit. Cf. Gaius, Instit. III, 96, Ulpian, Reg. XX, 14, Glasson, op. cit.
Glasson, Hist, du dr. et des inst. de la France, I, p.410. Savantul
profesor crede cA, In cas de colonia deducta ay. rom., colonil aveaa do.
minium ex jure Quiritium al pAminturilor pe care Roma le concedase.
Noi nu admitem acest mod dir a vedea, cAcl pAmIntul provincial nu era
ausceptibil de proprietate quintad, el devenea susceptibil numal cind
se acorda jus italicum.

www.dacoromanica.ro
 63

«Aceasta pseudo-proprietate care exista asupra fon-

durilor provinciale nu era sanctionata, la inceput, nick
prin actiunea in revendicare, nicl prin actiunea publi-
ciana, cad amindoul presupun un obiect roman ; exista
Ins6, In profitul sati o revendicare speciall, unde dreptul
existind asupra fonduluI era indicat, se pare, prin
cuvintele possidere frui licere, care probabil constituia
numele juridic a acesteI proprietgl» 1). Se g6se§te deja
aceast6. desemnare in legea agrarg. din 643 2).
D. Lenel presupune a formula acestel actiunl era
ast-fe! construitb.: Si paret Aulo .Agerio fundum
habere possidere frui licere neque is fundus arbi-
tratu tuo restituetur.
Mai tfrziti, actiunea publician6. fu Intins5. la Londu-
rile provinciale. Un text al jurisconsultulul Paul ne
atesta aceasta pentru epoca Severilor : In vectigalibus
et aliis praediis, quae usucapi non possumt, Publi-
ciana competit 3), si forte bona fide m,ihi tradita
sunt 4). Dup. d. Appleton 5), jurisconsultul roman ar
fi scris : In stipendiariis vel lributariis .praediis
que usucapi non possunt si compilatoril ati suprimat
aceste expresiunY. Aceastä actiune publiciana, acordata
acelora care doblndiserA cu bun& credinta fondurl pro-

P. Girard, Man. didn't. de dr. rom. (l-a edit., 1897), p. 341, Cf.
Lene), Das edictum perpetuum, 1883, p. 148.
Vezt rindurile 32, 40, 50, 52, 82.
Pentru d. Lenel acest text al tut Paul ar fi fost modificat de coin-
pilatorit lut Justinian. Jurisconsultul roman ar fi zis, &Tit conjectura
acestut autor : Publiciana non competit.
Dig. 6, 2, De Publiciana in rem actions; Lene), Palingenesia, 295.
Appleton, Histoire de la propriétd prétorienne et de l'action pu-
blicienne (Paris, 1889`, 1, p. 96.

www.dacoromanica.ro
 64

vinciale, nu putea sa aibl formula normala. Ea trebuia

sa, stifere unele modificatiuni, pentru ca flOunea de
VdsesiUrie prelungita in intervalul voit nu ar fi condus
la concluziuriea ca reclamantul a devenit proprietar
prin bsucapiune. Pentru a face aplicabilk formula, ee
introduse, probabll, fictiunea Si italici juris esset 1),
adica se considera, in virtutea acestel fictiuni fondul
revendicat ca budurindu-se de dreptul italic.
In ce priveste revendicarea, ea nu putea fi intentata
pentru un fond provincial chiar cu fictiunea si juris
italici esset, cad pentru a o putea intenta se cerea
nu numal un obiect roman, trebuia ca si reclamantul
ea fie ca adevarat proprietar, ceea ce nu se putea
pentrip fondurile provinciale.
Asa dar cives romani, carl locuiail provincia, se
bucurail de t6te drepturile civile si politice, cu o mica
limitatiune in ceea ce priveste dreptul de proprietate,
pamintul provincial nefiind susceptibil de dominium
ex jure Quiritium. Aceasta incapacitate, aceasta infe-
rioritate .putea sa fie ridicatd, and Statul acorda until
teritoriu provincial jus italicum. In urma acestel conce-
siuni el era considerat ca un pamint italian si in con-

1) In acest sens : Lenel, Das edictum perpetuuns, p. 132, No. 6 ql

141 ; Appleton, op. cit., p. 98; Girard, loc. cit., p. 341. Contra : Audi-
bert in Nouvelle .Revue historigue de droit français et étranger, 1890,
p. 277. Acest autor observi ca introducInd In formula o ast-fel de fic-
tiune s'ar fi ajuns la rezultatul de a Intinde regimul usucapiunel la fon-
durile provinciale, aqa In cit praescriptio longi temporis nu ar mal fi
prezentat Did o utilitate. Pentru a IndepIrta acest inconvenient s'a admis
Inca o modificatiune In ceea ce priveste termenul, In ice de un an sad
doI cerutl de usucapiune, se Intrebuinta, probabil, termenul de 10 sad 20
8n1 cerutl de prescriptiune. VezI formula actiunel pUbliciene data de
Gaius IV, 36.

www.dacoromanica.ro
 65

secinta, se putea dobindi asupra lul proprietate quiri-

tara §i se putea intrebuinta toate modurile, prin care
cine-va putea deveni proprietar dupa dreptul civil, de
asemenea nu se mal platea pentru dinsul impozitul
funciar, cacl numal paminturile provinciale ere supuse
la impozit 1).
De desubtul cetatenilor Romanl eran Latina, carl
ocupan o situatiune intermediara mire cetatenil romanl
§i peregrinl, exclu§l de la tòte drepturile civile §i politice.
Din punctul de vedere al drepturilor politice, Latina nu
aveat jus honorum, clt despre jus suffragii, el putean
sa-lexercite daca se gasean la Roma in momentul ale-
gerilor 2). In ce prive§te drepturile civile, eI sunt lipsitl de
connubium, el nu pot decl sa contracteze cu RomaniI
un justum matrimonium ; an insa. jus comercii, adica
dreptul de a lua parte la toate actele juridice: roan-
cipatiune, nexum, in jure cessio, testament roman, an
dreptul de a sta in justitie etc.
Latina putean foarte u§or sa dobindeasca cetatenia
romana. Dupa Gaius 3), ea era acordata tuturor acelora

Jus italicum, avea un caracter real; el procura Cu toale acestea

unele avantagil personate. Asa locuitoril oraselor de drept italic erad copal-
deratl ca italienl si In consecintd li se aplica legea Furia de Sponsu
(Gaius, LIT, 122, 12R), el avead jus liberorum numal pentru 4 copil. Asupra
lie jus italicum se poate consulta Savigny In Vermische Schriften, T, p. 29.
Savigny, Sur le system° des impeits chez les Romains du temps des
Empereurs, analiza flcuti1 de Pellet In Themis X, p. 260 ; Houdoy, Le
droit municipal romain, 1876, P. 340 350, Willems, Le dr. pub. row. pl
518 (IV edit.); Accarias, Précis. de dr. rom. I, p. 489-498; Garsonnet,
Rist des locat. perp. p. 143; Beaudouin, Elude sur le jut; ital. In Nouv.
Revue hist. de droit fr. et W. 1881 pag. 145.
Lex Malacitana, p. 53.Cf. Mommsen, Droit public, trad. Girard, 6, 1,
p. 457 nota 1; Girard, Dr. rom., p, 104, nota 3.
Gaius, 1, 95, 96.
P. Negulescu. 5

www.dacoromanica.ro
 66

care ocupasera vre-o magistratura In orasul lor, une-orl

la tot1 decurionil, dug cum orasul se bucura de minus
sat majus Latium 1).
In general imparatil acordat mal ca greutate cetatenia
romana la peregrinl, de ordinar li se concedea latinitatea
si numal apol dreptul de ce(atenie complecta. Dar aceasta
nu era o conditiune esentiala, se putea intimpla ca
simpli peregrinl sa devie de o data cetatenl romanl.
D. Hirschfeld crede, ea, in provinciile de ocupatiune
militara, cum erati acelea de la Dunare si de la.
Rin, tunde nu exista intre cetatenl si indigenl niel
asimilatiune, niel fuziune», nu era niel un oras latin 2).
Dup. Mommsen, din contra, nu a existat in Dacia niel
o colonie de cetatenl romani, toate coloniile ce cons-
tatam Bunt latine 3). Am vazut, cu toate acestea, a
Sarmizeghetusa era o colonie civium romanorum, cat
despre cele-l'alte nu stim nimic. Probabil di printre
numeroasele colonil si munieipil, ce constatam in Dacia,
multe nu obtinusera de cit dreptul latin; faptul, ca nu
se gaseste urme de latinitate in Dacia, poate fi foarte
bine explicat prin gracia documentelor.
Peregrinii nu sunt, in dreptul clasic roman, ade-
varati str6inl, sunt supusi al imperiulul, carl, de si
liberI, nu sunt niel cetateni, niel latinl.
Cine-va devenea peregrin sail prin nastere sat in

Asupra lul minus si tnajus Latium, vezl un interesant articol de

Hirséh(eld, tradue de Thedenat In Revue Gindrale du droit, 1880, pag.
293-308, precum si un studiU al Id Beaudouin In Nouv. Rev. his& de
droit fr. et etrang., 1879, p. II I e urm.
Hirschfeld, Sitzungsber, der Wiener iticad, 1883, p. 319 si urm.
Hermes, XVI, 471.

www.dacoromanica.ro
 67

urma unel cucerir1; cad Romanil, daca nu acordati

populatiunilor Invinse cetatenia, nu 'I reduceaa 1nsa nicY
In aclavie.
Legea fundamentala pentru peregrinY era lex pro-
vinciae, care stabilea drepturile lor ; edictul provincial,
pe care guvernatorul 11 dedea la intrarea sa M functie,
avea de asemenea mare importanta pentru (11110. Une-
orY li se aplica chiar legY date la Roma, cind acestea
trebuiag sa se aplice in tot imperiu11).
Edictul guvernatorulul se poate imparti In 2 part1
deosebite : In prima parte se ocupa de afacerile ceta-
lenilor RomanY aflatorl In provincie, In cea de a doua,
-edictum provinciale propriti zis, se referea mal mult
la peregrinY, consacr1nd de cele maY multe 'orY dreptul
local sail jus gentium. De ordinar, cind era vorba de
contestatiunY ivite 1ntre peregrinil din aceeas1 provincie
se aplica dreptul local, dad. insa contestatiunile aveail
loc 1ntre peregrin1 si cetatenY sail Intre peregrinl din
2 provincil diferite, se aplica jus gentium 9.
In ce priveste dreptul public, peregrinil sInt lipsitY si
de ju,s suffragii §i de jus honorum, nu ea niel jus
census nicl jus provocationis. El slut lipsitY si de
drepturile civile neavind il4S connubii §i jus com-
tnercii. Dar, daca nu pot sa contracteze un juskon
matrimonium, el ail totusl posibilitatea, ne spune
Glasson, Hist. du dr. et des inst. de la France I, p. 420. Se pot
cita legea Julia ei Titia, care 1ntinde pentru provincil tutela deferatA de
magistrat. Inst. 1, 20. Gains, 1, 47; un senatus consult din timput 10
Adrian, prin care disposi(iunile relative la liberitrile de sclael fAcate in
Imuda creditorilor flint Intinse si la provincil.
Cicero, Ad Atticum 6, 1, 15; Mommsen, Droit public, VI, I, I 14
387, No. 1.

www.dacoromanica.ro
 68

Gaiusi), de a face o casatorie secundum leges mo-

resque peregrinorum, care producea efectele atribuite
de legea locala. Pe ling acestea mal era si un ma-
trimonium juris gentium, care intervenea mire
peregrinil din provincil diferite sail Intre peregrinI si
Romanl 2).
Tutela romana. era de pur drept civil, peregriniI nu
puteaa sa o exercite 3); dar el puteaa sa exercite o
tutela secundam civitatis suae jura 4).
Putem sa spunem acelas lucru in ce priveste adop-
tiunea, care se putea face intre peregrinl din acela
oras, daca legea local& Ingadoia 5). Trebue sa mentionam
o adoptiune particular, adoptiunea fraterna 6), care

I.', Gaius 1, 9?, 55.

Efectul acestor astitoril de dreptul gintilor *rat% : datorie de fideli-
tate intre sol, putindu-se aplica femeil legea Julia In caz de adulter (Dig..
48, 5 Ad iegent Juliana de adulteriis, 14 (L3), 1: Plane sive juxta uxor
fuit sive injusta, accusationem instituere vir poterit; nam, rel.) ; ta111.1 nu
dobindea asupra copiilor evitl dinteo ast-fel de cAsAtorie patria potestas,,
copiil urmad conditiunea mamel lor (Gaius, 1, 57), el Ina eratt socotitl
dud era vorba de scuzare de tutelg. (Frag. Vatig 194, WA numal (lac&
taltil era cetittean.
Accarias, Précis, de dr. ron. (edit III), pag. 291-299. Se citeazi
un fragment din Modestin (Dig. 27, 1, de executionibus, 6, 15), unde se
spunea a tutela nu este munu,s provinciale, ceea ce Insemneaz A di un
peregrin nu peale fi tutor, se invoacA de asemenea 2 frag. din Instituter
1, 22, 1 ei 4, unde se vede cli tutela inceteazA dacA pupilul sad Moral
att perdut cetittenia.
Gaius 1, 197 fii 189.
Cicerone, Ad familialrem, 13, 9.
Asitpra acestel interesante institutiunl ce se constatA la un mare
numitr de popoare, se poate consulta A. Post, Grundriss der ethnok.
Jurisprudenz, 1894, I, p. 93-99; Krauss, Sitte und Brauch der Sildsla-
ven. Wien, 1885 pag. 625 si urm., Stanislaus Ciszewski, Kiinstliche Ver-
tvandtschaft bei den Sit dslaven §i articolul ce ata publicat iu revista Con-
vorbirt Literare, 1898, p. 276 qi urm. §i. aproape reprodus in acest volum.

www.dacoromanica.ro
 69

exista mal ales la popoarele din Orientul imperiulull)

§tim prin Herodot 2) §i prin Lucian 3) d. aceasta. a dop-
iiune era foarte deasa la Sctl. Printr'insa se stabileat
raporturl de fratie filtre adoptat 0 adoptant. Un res-
cript al Impargilor Deocletian i Maxmian4), din anul
287, ne spune neo apad peregrinos fratrem sibi
gaisquam per adoptionem facere p9terat. Ceca ce
prdbeaza a aceasta practica era destul de raspIndita,
cacl alt-fel Imparatul nu ar fi dat acest rescript.
Fratele adoptiv putea sa vina la succesiunea fratelul
gil de adoptiune. Aceasta rezulta li din Constitutiunea
sus pomenita, care cauta sa se °punk obiceiurilor aces-
tora, precum i din cartea de drept siro-roman 5). Forma
aceasta de adoptiune trebuia facuta in scris : scrisul
fiind cerut ad solemnitatem.
Asupra legilor .nationale ale peregrinilor, avem nu-
meroase informatiunl atit In monumentele juridice, cit l'i
in alte isvoare, mal ales pentru. Orientul grec li pen-
tru Egipt 6).
Institutiunea sclaviel era considerata de dreptul ro-
clan ca flind de dreptul gintilor. In consecintl, un pe-
regrin putea sa aiba sclavl, dar nu putea sal libereze
In modurile admise de dreptul civil; el putea sa intre-
buinteze modurile de liberare admise de legea locala
Mitteis, Reichsrecht und Voiksrecht in den 6stlichen Provizenz
des rd9nischen Kaiserreich,s, 1891, pag. 217.
Herod. IV, 70.
Lucian, Dial. mortil. 91.
Cod. Just. 6, 24, 7. Acest rescript e reprodus In Basilicale, 35, 13, 17.
Ed. Sachan und G. Bruns, Syrisch-r6misches Rechtsbuch, Leipzig,
1880, p. 254. Vez1 In corpul acestul volum articolul consacrat adoptiunel
Iraterne.
Mitteis, i C.

www.dacoromanica.ro
 70

libertul devenea el Insuql peregrin. In unele

peregrinil puteati vInza chiar copiil lor ca sclavY 1):
Peregrinil puteati el sa, devina proprietarl vi care este
In acest caz mij16cele de achisitiune puse la disposi-
tiunea lor ?
La origina, proprietatea roman& nu se putea dobIndi
de dt printfun procedeti roman, mancipatio saü in'-
jure cessio. La aceasta epoca nu se putea vorbi de
proprietate In profitul unul peregrin ; ea nu exista de
dt pentru cetatenl. Dar, destul de timpurig, se admise
modurile de a dobindi de dreptul gintilor, juris gen-
tium : ocupatiunea i traditiunea. Peregrinul frisk Intre-
buintind aceste moduli- de dobindire, capata numal o
proprietate de dreptul gintilor, iar nu dominium ex-
jure Quiritium.
Pentru protectiunea acestul fel de proprietate nu se
putead Intrebuinta actiunile recunoscute numal until
proprietar roman, ci ni0.e actiunl echivalente. Gaius ne
arata, in adevar, ca actio furti i actiunea rezultind
din delictul legel Aquilia aü fost Intinse i la peregrinl
prin ajutorul unel fictiunl 2). Se introduse in formula
fictiunea si civis romanus esset.
Peregrinul era el protejat In cazul clnd cumparase
un lucru a non domino? Adica, exista oare In pro-
fitul luI o institutiune analoaga cu usucapiunea din
dreptul civil roman ?

Mitteis, op cit. p. 358-364.

Gaius IV, 37: Si peregrinus turti age, civitas ei romana fingitur.
Similiter si ex lege Aquilia peregrinus damni injuriae apt aut cum eo
agatur ficta civitate romana iudicium datur. Cp. Glasson, too cit. p, 425;
Girard, 1. c. p. 342.

www.dacoromanica.ro
 71

tim a usucapiunea nu se put& aplica nicY In pro-

fitul peregrinilor, nicl in profitul cetatenilor care dobin-
disera. un fond provincial. Tocmal in al doilea secol,
al ere noastre, in perioada clasica, se crea o institutiune
noul, care remedia aceasta stare de lucrurY : praescrip-
tio longi temporis sat' longae possessionis. Aceasta
praescriptio longi temporis, dupa cum numele arata,
era o parte accesorie pusa in capul formulel. Era o
praescriptio a parte rei, &lid, un mijloc de aparare
dat posesorului. Judecatorul trebuia sa observe dad.,
piritul a posedat ca buna credinta §i just titlu un
interval determinat.
Praescriptio longi temporis difera de usucapiune
numal in ce privWe durata §i. efectele, incolo este supusa
la aceleall regale in ce privqte justa causa, buna
credinta, modal de a calcula timpul §-1 accesio tem-
poris. Termenul inauntru canna trebuia cine-va A
posedeze pentru a putea invoca praescriptio era de
10 ant intro present% i 20 anl intre absentl, consi-
derindu-se present aceia cart locuiad aceiaV provin-
cie 1). Nu se facea nicl o distinctiune intre mobile §i
imobile.
In ce privqte efectele, trebue A spunern ca pres-
criptiunea nu este ca usucapiunea un mod de a do-
hindi proprietatea; ea e numal un mijloc de aparare
pin care se pote respinge o actiune. Mal tirzitft insa se

:1) C. Just. 7, 33. De praescript. 12, pr. In epoca clasici, duplt unit juris-
consuIrse considerad prezentl acel cari locuiad acelas! ores, &pit altiI
ateiest provincie. Aceastit din usnid doctrind a triumtat si a fost admisit
de Justinian.

www.dacoromanica.ro
 72

acorda, In asemenea circumstanta, benificiarulul pres-

criptiunel o actiune In revendicare utila 1).
tim ca modurile de constituire ale servitutilor ad-
mise de dreptul civil sint mancipatiunea 2), in jure
cessio, legatul per vendicationem §i adjudicatio (nu-
mal In cazul ciad judicium e legitimum). Toate
aceste modurl sInt inaccesibile peregrinilor i nu se
pot aplica la parninturile provinciale, ele sint de pur
drept civil. Singurul mod de constituire de servitutT
pus la dispositiunea peregrinilor Bunt pactele §i stipu-
latiunile, pacta et stipulationes, care consista dinteo
conventiune prin care se stabilea o servitute §i dintr'o
stipulatiune, prin care acela care constituia servitutea
promitea beneficiaruluI a nu '1 Impedica In exercitarea
el. Adesea stipulatiunea era Intovar4ita de clausa pe-
nala. Multl autorl cred ca, prin acest mod de consti-
tuire, stipulantut sat% beneficiarul nu dobIndqte un drept
real, ci nu mal un drept de creanta contra aceluia care
a promis prin stipulatiune 3). Dupa o alta doctrina, ex-
pus& mal Intil de Savigny, pactele §i stipulatiunile de-
dead naVere unul drept real In profitul stipulantulul,
ap ca acesta putea sa intenteze actiunea confessoria 4).
Cod. Just. 7,39 De praescript. trig. 8, pr. Constitutiunea vor-
bind de aceastA revendicare zice : hoc et veteres leges....sanciebant. Cea-ce
ne face sit credem ca reforma a fost introdusil Cu mutt mal Inainte, pro-
babil prin al 111-lea secol.
Gains, 2, 29, vorbeste de mancipatiunea servitutilor prediale rustice
tare sunt res mane ipi, iar la paragr. 33 (aceias1 carte despre mancipa-
tiunea cu deductiune de servitute pentru cele-Palie servitutl.
Accarias, Prdcis de dr. rom. I, p. 705; Glasson, Hist, du draft
et des inst. de la France, I, p. 432; Wangerow, Lehrbuch der Pan-
dekten, I, part*. 350.
Dernburg, Pandekten, (4 ma) I, § 25', No. 15 si urm.; Paul Gi-
rard, op. cit., p. 361, nota 3.

www.dacoromanica.ro
 73

Partizanii primului sistem plead. de la principiul ca

stipulatiunea nu poate da nastere unul drept real ci
numai la drepturi personale. In acest sens el citeaza
textul din Codul lui Justinian : Traditionibus manci-
pationi bus et usucapionibus dominia rerum, non
nudis pactis transferruntur1). In al doilea sistem,
se obiecteaza ca aceasta regula se aplica la proprietate,
dominia rerum, care e un lucru corporal in dreptul
roman, iar nu la servituti, lucruri incorporale. In ade-
vat., ipoteca, un dreptul real pretorian, se stabileste
prin simplul pact, de asemenea superficia si emfiteosa.
De sigur ca tot asa se proceda si pentru servitutt Gaius
ne spune in comentariul slit ca, pentru dreptul pro-
vincial, pactele serveatt sa stabilésca servitutile 2).
In ce priveste obligatiunile se aplica peregrinilor drep-
tul lor national 3), daca craft din aceeasi cetate. Tot
.dup6, aceiasl lege se determina si capacitatea persó-
nelor de a se obliga. Cand insa peregrinii eratt din
tinuturi diferite, precum si in raporturile dintre ceta-
en si peregrini se aplica dreptul gintilor, jus gentium.
.1, dupa cum stim, cea mal mare parte din contrac-
tele romane craft considerate de dreptul gintilor. Asa
craft contractele consensuale, cele reale si contractele
nenumite. Numal contractele formaliste: nexum, stipu-
latiunea, contractul litteris, erati interzise peregrinilor.

Cod. 2, 3. De pactis, 20.

Gaius II, 31, Cf. Dig. 7, 1, 25, 7 ; 8, 3, 33, pr. qi 36.
Gaius ne spune de mal multe orl (II!, 96) : obligentur... nam apud
peregrinos quid juris sit, singularum civitatium jura requirentes aliud
in alia lege reperiemus ; JI!, 120; III, 134.

www.dacoromanica.ro
 74

ca nexurn nu mal fu intrebuintat de timpuria

iar stipulatiunea cu timpul a Yost intinsa i peregrinilor;
cad alaturl de vechea formula spondesne? spots--
deo, rezervata cetatenilor romani se gasesc allele ea
promittis? promitto, dabis? dabo, facies? faciam,
care pot fi in(rebuintate de toata lumea 2).
Peregrinul putea decY sa se oblige sati sa devina
creditor prin mijlocul unul contract verbal, de aseme-
nea putea sa sting& o obligatiune printr'o acceptilatie.
Obligatiunea Sponsorulul i a fide-promisorului nu tre-
cea la mo0enitori, sponsioris et fide-promissoris here&
non tenetur, ne spune Gaius 3), dar el adaoga ca drep-
tul local poate sa dispue intealt fel.
Al treilea contract formal, contractul Litteris nu a
fost nicl-odata accesibil peregrinilor. In lipsk de cod ices,
peregrinil imprumutasera de la Greci chirographa
syngraphae 4). Chirographum era scris i semnat
de debitor, pe and la syngraphae se cerca ca actul sa
fie redactat in doua exemplare, semnate de ambele 041,
fie-care parte pastrInd cite unul, intocmal cum in

De la al V secol de la fond. Roma. Nexum prezenta avantagiul

de a fi executorid (Ara judecatl. Creditorul putea el procedeze la execu-
tarea asupra persoanel numal In virtutea contractulul. Acest avantaj '1 fu
retras prin legea Poetilia Papiria din anul 428. De la aceasti datA, nexuns-
caul In pArisire, ne mal prezentAnd nicl un avantaj i fiind tiirte complicat.
Gaius III, 92, 93, 96, 119. Cp. Paul, Sent. II, 3, 4, care nu face nicl
o deosebire Intre formele rezervate cetAtenilor i cele-l'alte permise pere-
grinilor. Probabil aceastA diferen(A disgruse cu timpul.
Gaius III, 120.
Gaius III, 134: Praeterea litterarum obligati° fieri videtur chiro-
graphia et syngraphis, id est quis debere se aut daturum se scribat ;
ita scilicet si so nomine stipulatio non fiat. Quod genus obligationis-
proprium peregrinorum est.

www.dacoromanica.ro
 75

dreptul modern art. 1179 din condica civill cere pen-

tru contractele sinalagmatice.
Aceste scrisurl serveati oare ca sa formeze obliga-
tiunea, sai1 era4 Intrebuintate numal ca un mijloc de
proba.? Gaius nu e destul de ciar In aceasta, privinta_
Se poate sa fi servit numal ca titlurT probatoriT, de
oare-ce in dreptul roman at. trecut cu acest caracter.
In alai% de textele juridice, s'a gasit, la sfirgitul vea-
culul al XVIII-lea, In vechia Dacie. (Transilvania), In
minele de la Alburnus major (Verespatak), o pretioasa
colectiune de tithul, privitoare aproape numaT la materia
contractelor. Ele stilt scrise pe tablite de lemn unse
cu ceara 0 dispuse In triptic, adica fie-care act e scris
pe treT MHO 1). Acide snit scrise cu o litera cursiva
majuscula care de abia a fost descifrata In 1840 de
Masman2).
D. Mommsen a publicat inscriptiunile de pe aceste
MHO In al III volum din Corpus inscriptionum
latinarum i le-a ins* de un comentariti foarte
I) Aceste tripticurl sInt compuse din 3 MAO de lemn dreptunghiulare,
atasate In sensul lungimef, asa in eft sit se poet& deschide ca o carte care are
3 fol sad 9 fete. Cele patru fete interioare avead un strat de cearli neagrA
pe care se scria Cu un stilet; paginele I si 6, care erad exterioare, d-
rat/lead fArA scriiturti. Dupl. un senat consult din timpul lui Nerone (Paul,
Sent. 5, 25, 6), actul trebuia sA fie redactat In dublu exemplar. Pentru
aceasta o interior scriptura are loc pe pag. si 3, care rent spot legate
printr'un fir. Fie-care titblitA are 2 miel deschizAturl pe unde se trece un
fir ca sA lege tAblitele I si 2. La pag. 4 firul este potrivit ea sit primeasc&
peste amid pecetile martorilor. La dreapta pecetilor, se said numele
martorilor. Asa In crlt paginele 2 si 3 rlimin lnchise. Pe paginele 4 si 5
se serie actul din nod, aceasta e scriptura exterior. Acest at doilea exem-
plar Amine deschis si poate fi consultat, pe dud primul e protejat contra
relel credinte a pAr(el care-I posed& prin pecetile martorilor si el nu II
poste deschide de eft In presenta lor.
2) Libellus aurarius sive tabulae wake et autiquissinuse,

www.dacoromanica.ro
 76

savant 1). Pe aceste tablite, aü fost scrise contracte de

societate, de imprumut, de depozit, de inchiriere de
servicil, intervenite intre locuitoril din Alburnus major.
Nu trebue sä credem Insa cA aceste tAblite de cearä
ne infatiseaza obiceiurile juridice ale peregrinilor din
acest tinut ; ele contin acte facute, in conformitate cu
dreptul roman, de contractanti, din care cea mal mare
parte sint Pirusti (Pirustae), originan l din Dalmatia,
foarte priceput1 la lucrarile miniere si care fusesera
adusl de Traian in Dacia, probabil pentru ca sa exploa-
teze numeroasele sale mine, mal ales cele de aur 2).
Studiind formulele acestor contracte, se observa cä
ele sint copiate dupa niste modelan l redactate mal
dinainte in Italia. D. Mommsen a ajuns la aceasta con-
cluziune observind unele gresell de limba sag de drept,
care provin din copierea prea serval a unul model. Ast-fel
inteunul din aceste acte 3), unde se vorbeste de vin-
derea une l mid sclave de 6 anl se vede : si quis eam
puellam partemve quam ex eo, de sigur pentru ca s'a
copiat un model unde era hominem partemve ex eo.
Inteun alt titlu, unde se vorbeste de vinzarea unel
jurnAtAti de casá dimidiam partem domus4), se face
mentiune de mancipatiune in profitul unuT strein, de si
peregriniT nu puteaa dobindi prin acest mod si
pAmintul provincial nu putea sa fie instreinata prin man-
cipatiune, rezervata numal cetAtenilor 5).
C. I. L. III, p. 931-959.
Barlowa, Römische Rechtsgeschiehte, I. 795 §i urmit.
C. I. L. III, p. 937.
C. I. L. IH, p. 944; Girard, Textes de dr. rom., p. 761.
Girard in Nouv. Rev. hist. de dr., 1883, p. 559 i in .Rev. internat.
4e Penseign., 1889, p. 245 i urm.

www.dacoromanica.ro
 77

De sigur notara saa scriitoril de acte clintA) locali-

tale asa de putin insemnata si asa de indepartata, ne-
cunoseatorl de modul cum trebuia alcatuit un act
juridic, copiail In mod cit se poate de servil modele-
ce aveaü de la Roma.
Aceste tablete sint foarte importante pentru drep tut
roman, cacl numal cu ajutorul lor ne putem face ideie
de modul cum eraii intocmite actele juridice descrise
de jurisconsultil romanl; pentru dreptul local Insa, pen-
tru obiceiurile juridice speciale, ce am putea constata
in Dacia, ele nu prezinta mal niel o insemnatate.
Teoria delictelor si a quasi-delictelor se aplica de
asemenea la peregrini. Cum insa unele actiunl cereak
In formula lor, calitatea de cetatean roman pentru partl,
a trebuit sa se introduca in formula o fletiune, care
atribuia peregrinului reclamant sad pirit calitatea de
cetatean. Gaius ne spune aceasta pentru actio farti 0,
actio legis .Aqailiae1) 0 probabil se facu acelas lucru,
pentru actio injariarum pina ce deveni o actiune pre-
toriana, cit despre actiunea bonorarn vi raptorum,
creata in 678 de pretorul peregrin M. Terentius Lu-
cullus, ea se aplica si peregrinilor, fiind creata chiar
de pretorul peregrin.
In ce priveste actele de ultima vointa, putem spune
ea testamentul roman e cu desavirsire interzis pere-
grinilor. El nu pot niel sa testeze, nicl sa fie institual
mostenitorl, niel sa serveasca ca martori intfun ase-
menea testament 2). Pot insa, ne spune Ulpian, sa testeze-
0 Gaius IV, 37.
2) Pentru a avea cine-va factio testamenti, adici capacitatea de a
face testament sad a fi instituit moqtenitor, trebuia sit aibit commercium
§i nol §tim di jus public:4ns determina persoanele earl ati acest drept 0-

www.dacoromanica.ro
 78

§i sa fie gralificatl Inteun testament facut secundum

civitatis suae leges1). Numal printr'o masura de fa-
voare, militaril cetaten1 romanY puteaa institui ca mq-
itenitorl In testamentele for simplil peregrinT 2).
In vechiul drept roman, nu se cerea factio testa-
menti pentru a da sail a primi mortis causa, mal Ur-
zit aceasta conditiune fu ceruta ap in cif peregrinil nu
mal putura figura nicl in donatiunea mortis causa,
dar el puteail sa faca liberalitatl de acest fel, daca
legea tarel lor permitea aceasta 3).
Daca peregrinil rornanl nu puteat fi instituitl mcq-
tenitorl printr'un testament, el putea, cel putin 'Ana in
al II-lea seco! d. Chr., sa fie gratificatl de un cetatean
printeun fideicomis. Se tie ca la Inceput fideicom-
missum nu era de cit o simpla rugaciune, fara valoare
juridica. Un pater familias, voind sa gratifice o per-
soana careia nu putea sal lase prin testament, instituia
ca legatar sat ca mqtenitor pe un prieten care avea
factio lestamenti i in care avea incredere, cu rug-
ciunea de a le da persoanel pe care vroia O. o grail-
-lice 4). De la August Insà fideicomisul deveni obliga-
twill 5). De aci in colo beneficiarut puta sà ceara
executarea fideicomisulul mal intiia la consul!, apol la
-un pretor special insarcinat ca judecarea fideicomiselor.

care nu 11 ad. In acest sans trebue sd interpretdm legea 3 din Dig. XXVIII,
1, Qui testamenta facer° possunt : Testaneenti factio non privati sed
_publici juris est.
Reg. 20, 14.
Gaius II, 110.
Vag GIasson, Elude sur les donations & cause de »tort, No. 56 vi 65.
It) Gaius II, 285; Accarias, op. cit. L n. 405.
5) Inst. 2, 23, tie fideicomm., 1.

www.dacoromanica.ro
 79

Sub Adrian insa un senatus consult opri de a se

mal face asemenea liberalit41 in profitul peregrinilor,
-sub pedeapsa de confiscare in profitul fisculul 1).
In ce priveste succesiunile ab intestat, peregrinul nu
putea sa succedeze unuY cetatean roman, caci dreptul
-succesoral e pur civil. Cit despre succesiunile peregri-
-nilor, ele eraa regulate de legea cetatel de unde era
defunctul, secundum civitatis suae jura. Asa inteun
papyrus grec, conservat in museul din Berlin, se gap
seste copia unel sentinte data in anul 135 d. Chr. la
Arsinoe (Egipt). Dinteinsa se vede ca reprezentatiunea,
In dreptul egiptean, nu eta admisa in linie direct& de
tit in succesiunile masculine. Pentru a modifica aceasta
stare de lucrurl, Adrian dadu un decret prin care se
permise Egiptenilor de a succede prin reprezentatiune
si in succesiunile femenine 2). Aceasta existenta a undi
drept national o constatam aproape in toate provinciile
OrientuluI prin cartea de drept siro-roman, alcatuita In
Orient probabil pe la finele secolului al V si care se
pare ca. a fost un cutumiar in care se reproduce obi-
ceiurl juridice mal vech13). Aceasta opera ne arata un
intreg sistem de succesiune ab intestat, cu desavirsire
deosebit de acela al dreptulul roman 4).
Gains II, 285-287.
Papirusul acesta e publicat In colectiunea de papir. a museulul
din Berlin, fasc. T, 1892 No. 19, precum si In Textes de dr. rom. de P.
Girard, p. 788 El a fost comenhat Intre altil de Tb. Reinach In NO14V.
Rev. hist. de dr. 1893, pag. 1 si urm. qi de Mommsen In Zeitsch. der
Savigny-Stiftung, 1893, p. 1 al urm.
Esmein, Un traild de dr. syro-rom. In Melanges d'hist. du drat,
p. 403 si urm.
Bruns und Sachs% Syrisch-römisches Rechtsbuch, p. 306 Acest
sistem pe care Bruns a autat si-lreconstruiasci prezinta particularitAtile

www.dacoromanica.ro
 80

Ar fi interesant sA stim dad, se putea aplica pere-

grinilor sistemul pretorian al bonorum possessiones. In
lipsa de texte, raspunsul nu e tocmaY usor. Cicerone,
ne spune, e adevarat, a bonorum possessiones figurat
In edictul provincial 1), dar e Indoelnic daca aceste
regule se aplicat la totI locuitoril sat numal la cetAten1
romanY. Dup. d. Glasson 2), bonorum possessio, ca §i
ereditatea civil, facea parte din drepturile rezervate
numal cetatenilor ; :cad, la RomanY, mostenitorul tre-
buind sl continue persoana defunctulul, penatil si cultul
s6t privat, nu putea sl fie de eft un cetfttean. Este
probabil Ina cl se aplica sistemul de bonorum pos-
sessiones, cind era vorba de un defunct peregrin si fait
de mostenitorl tot peregrinl 3).
Dup6, ce am aratat pe scurt starea dreptuluY civil
In provincil, s5. spunem cite-va cuvinte de modul cum
peregrinil puteat obtine cetatenia romanA. Se putea
clstiga calitatea de cetttean sat prin efectul legeT 4) sat
prin naturalizare, care putea O. atribue toate drepturile
civile si politice sat numal cele civile farä drepturile
politice (civilas sine svffragio). Sub imperit, natura-
lizArile erat foarte numeroase 5); inscriptiunite ne arata,
In adevftr, persoane purtind gentilicele Claudius, Fla-
urmittore : un ordin zis parantelar, agnati1 preferan cognatilor, cognatit
patern1 preferan celor maternl, privitegiul masculinititeT, etc.
In Verrem, II lib. I, 45, 96.
Glasson, Hist du dr. et des inst. de la Fr, I, p. 435.
Accarias, Précis de dr. rom , p. 1219, (edi(ia 4-a).
Ap se poate cita legea Acilis repetundarum din 631-632 care-
acorda orl-cdrul peregrin celltenia romand, dar ar fi dovedit un magistrat
ioman ca delapidator de bard public! 0 ar fi fAcut ca el sit fie condamnat.
Aurelius Victor, De Caesaribu,s romanis 16, ne apune cd ImpiratuL
Marcu Aureliu acorda intriun mod foarte larg naturalizarea.

www.dacoromanica.ro
 81

vius, Ulpius, Aelius, Aurelius. AceOa slut peregrini

earl aü obtinut naturalizarea i ail luat gentiliciul
imparatulul care le-a acordat-o. De ordinar, favoarea
aceasta era concedata militarilor, carY nu aveatt dreptul
de cetate, cum eratt buni-oara soldatil din trupele auxi-
liare, carora li se acorda cetatenia, de cele mal multe
orY, in momentul liberarel din serviciti, (honesta mis-
sio), dupa cum ne probeaza diplomele militare ce s'all
gasit1). Une-ori, dupa cum a demonstrat Mommsen2),
naturalizarea era acordata soldatilor In momentul in-
trarel in servicit, in cazul and eraa inrolatl pentru
legiunl; cAci trebue sa §tim cä nun3a1 cetatenil puteatl
fi Inrolati in trupele legionare. Cum 111sä sub imperia
recrutarea deveni mal dificila 3), imparatil furl nevoitl
sa faca apel la peregrinl §i, pentru a se pune de acord
cu legea, el le acordatt cetatenia inainte de inrolare.
Tocmal in anul 212, imparatul Antonin Caracala,
printr'o constitutiune celebra, acorda calitatea de ceta-
tean tuturor locuitorilor din vastul sag imperitt 4). Dis-
pozitiune care a fost luata do oare-ce cetatenia ro-
mana nu mal avea un a§a mare pret, fiind deja destul
de raspindita, §i, mal ales, dupa cum ne spune Dione
Cassia 5), dintr'un interes fiscal : imparatul voind sa

C. 1. L. III, p. 843-919.
Hermes XIX. p. 1-79.
Capitolin, Marcu Aureliu 21, ne istoriseste el Imparatul Marco
Aurelio fu nevoit si Inroleze chiar sclavl .pentru r/zboiul Marcomanic, de
oare-ce oamenil liberl intrebuinta/ bate mijloacele pentru a scApa de
servicid.
Dig. 1, 5, De Statu hominum, 17: In orbe romano qui sunt ex
constitutions imperatoris Antonini cives Romani effecti sunt.
Dio Cas. 77,
P. Negulescu. 6

www.dacoromanica.ro
 82

intind& in tot imperiul impozitul vicesima heredi-

tatium 1), care era plAtit& numal de cetAtenT.
Cu tool& importanta acestel Constitutiunl, autoril an-
tici ne vorbesc foarte putin despre dinsa 2).
De sigur calitatea de cetatean roman nu mal oferea
ap marl avantagii, drepturile publice carI apartineati
cetatenilor eraa aproape nule §i o mare parte din
dreptul privat era comun cetAtenilor §i. peregrinilor.
Constitutiunea lul Caracala nu a adus nici o schim-
bare in conditiunea ptiminturilor, deosebirea intre pa-
mintul italic §i cel provincial ramase pin& la Justinian.
1VIAsura luat& de Caracala este, orl-ce s'ar zice, un
mare act in istoria omenirel. Pentru prima °ark in
lumea antica, comunitatea national& se intindea la un
imperiti ap de vast, la oamenl aa de diferitl prin
origina, prin moravurl, prin limb& §i religie. Cu 2 se-
cole inainte, cetatenia roman& era un privilegiti, pe
care il posedati foarte putinl fa t& cu masa numeroas&
de peregrinl. Numal gratie doctrinelor filosofice, i in-
cetul Cu incetul, s'a putut sdvir0 aceasta mare revolu-
tiune in moravurile ap de particulariste ale celor vechl.
S'ar crede, cA, in urma acestel concesiuni generale
a cetateniel romane, diferinta de legislatiuni ce am

Vicesima hereditatium era un impozit asupra succesiunilor. Au-

gust, care l'a reorganizat prin legea Julia hereditatium, a fixat suma,
pe care trebuia sit o pateasen orl-ce mo§tenitor, fie testamentar, fie ab
intestat, la 5°/0 din valoarea succesiunil (Dio Casa. 77, 9). Plinm '. eel
linr ne apune ell. impozitul lovea name pe ceatenl (Panegiric. 10
Traian, § 37).
Asupra acestul impozit indirect vezl Naquet, Les imp. ind. chez les
Rom , p. 89 si urm.; Marquardt, Les antiguites romaines, X, p. 338.
AfarA de Dion Casa. Vez1 Vita Severi 1; Nov. lul Just. 78, cap. 5.

www.dacoromanica.ro
 83

.constatat intre peregrini si cetateni a dispare. Cu

toate acestea lucrul nu s'a petrecut ast-fel: cartea de
drept siro-roman ne arat5. existenta obiceiurilor parti-
culare pina in al V-lea secol al erei noastre. Acest fapt
ne arata inteun mod neindoelnic ca legile nationale ail
dainuit multa vreme dupa aceasta constitutiune, cel
putin in Wile Orientului, care nu all fost nicl o data cu
-desavirsire cistigate de civilizatiunea romana.

www.dacoromanica.ro
 ADOPTIUNEA FRATERNA SAU INFRITIREA
STUDIU COMPARATIV

In legislatiunea romana, adoptiunea se poate defini:

o institutiune destinata sd stabileasca artificial patria
potestas in profitul une persoane in stare de a o.
avea. Ea nu poate M. serve, ca sa formeze o alta ru-
denie 1).
Acelas lucru il constatam si in legislatiunile moderne.
Dupa codul nostru, combinind articolele 309, 310, 312
si urm. c. civ., putem defini adoptiunea: un contract
solemn, care creaza intre adoptant si a doptat o lega-
tura asemanatoare cu acea care rezulta din paternitate.
si filiatiune 2).
Nu gasim dar, in aceste legislatiuni, ideea ca adop-
tiunea poate sa formeze artificial legatura de infrlifire 3) ;
cu toate acestea modul acesta de adoptiune.a existat in
stare de obiceI la foarte multe popoare, intre allele si
la noi.
Girard, Droit romain, p. 162.
Baudry-Lacantinérie, Droit civil, p. 56.
P. Viollet, Hist, du droit civil franc. p. 482.

www.dacoromanica.ro
 85

Constatarea acestul mod de adoptiune la mal toate

popoarele unde il gasim, forma, in care se celebreaza,
0 efectele lui vor face obiectul studiulul nostru.
Pentru o mal bung expunere a subiectuluY, 11 vom
imparti In doul paragrafe : in eel d'intil vom trata
modul de formatiune al aceste1 acloptiunl; In cel d'al
doilea vom expune efectele ce ea produce.

I.

In acest paragraf vom urma pe cit e posibil ordinea

istorica aratind rind pe rind popoarele, la care putem
constata aceasta institutiune, adresindu-ne pentru a o
studia, cind la marturia istoricilor, dad la dovezile ce
pe ici pe colea ni le ofera monumentele archeologice,
literatura populara saA constatarile sociologilor.
Acest obiceiti 11 gasim la Scitl, popor de rasa aria,
care locuia Sud-Vestul Rusiel. Herodot in cartea IV, para-
graful 70, ne spune, ca ScitiY, cind faceati un tractat de pro-
funda amicitie ma cine-va, varsati vin inteo cupa de pa-
mint, apoY, ceI ce voiati sa contracteze amicitie, 10 faceat
cite o taetura la deget, lasaa de curgea singe, inmoiati
sabia sail sageata In cut* in fine, pronuntind o lung
formula, beati din continutul cupel.
Lucian, in Dialogurile sale 1), pune sa povesteasca
acest obice1 pe scitul Toxaris.
In sapaturile ce s'ail facut In Kerciu in 1831, s'a gasit,
Intre alte obiecte, o curioasa placa de aur. Aceasta placa,
pastrata la Ermitagiul imperial din St. Petersburg, Infati-
§eaza chipurile a douI ScitY call beati din aceiall cupa.
1) Lucian Dialog. Mort. 41.

www.dacoromanica.ro
 86

Aceasta scena,-dupa toate probabilitatile, ne reprezinta

exact acela oblea
Dintre istoricil rcmanT, Salustiu, in istoria conjuratiu-
nil catilinare, ne spune c. eful conspiratiunel, Catilina,
Inainte de da pe fataplanurile sale, voind sa uneasca
printr'o legatura durabila pe complicil sal, recurse la
aceasta Mutua amestecatä cu vin 1). Din acest pasagiti,
vedem ca practica aceasta era cunoscuta i Romanilor, §i,
ca, de cite orl yola sa se faca o legatura durabila pe viata.
§i pe moarte intre doua persoane, se recurgea la dinsa.
Un alt istoric roman, de la inceputul secolulul al
II-lea, marele Tacit 2), ne spune ca aceasta practica
exista la ArmenI §i la alte popoare din Asia. Cind voia
sa se statorniceasca o aliantd, o legatura puternica
doua persoane, era un obicel la aceste popoare ca fie-care
sa se intepe la un deget de la mina dreapta §i apot
sa suga singe unul de la altul.
Un rescript al imparatilor Diocletian i Maximian din
anul 285, oprqte adoptiunea fraterna 3) : Nec apud pere-
grinos fratrem sibi quisquam per adoptionem facere po-
terat. Si mal departe spune textul ca adoptiunea aceasta
nu va produce absolut niel un efect. De aci vedem,
ca practica aceasta se raspindise foarte mult, cacl alt-fek
de ce s'ar fi cautat sa se puna o stavila prin aceasta
constitutiune. Dup. cum constata Mitteis4), institutiunea
aceasta era foarte cunoscuta In orientul imperiulul.
Sall. Catil. 22.
Tac. Ann. 1, 2, 47.
Cod 6, 24, 7. Rescriptul acesta e reprodus In Basilice 35, 13, 17 0'
de Harmenopol 5, 8, 92.
Mitteis, Reichsrecht und Volksrecht in den östlichen Provinsen.
des rftischen Kaiserreichs, p. 217.

www.dacoromanica.ro
 87

La popoarele NorduluT, la vechil Scandinavl, ga.sim de

asemenea Infratirea. Cind doua sat mal multe persoane
voiat sa stabileasca Intre dinsele strinsa legatura, O.
puna, la mijtoc averile lor, sa '§T asigure ajutor In tim-
pul vietel, rasbunare dupa moarte, recurgead la riturl
simbolice, care stabileat Intre dinsele o fratie Inchipuita.
Inteo veche cronica scandinava, gasim curiosul ritual ce
se obiclnuia In aceasta ocaziune. Acel ce vroiaü sa se.
Infrateasca, tale' o brazda, pe care o ridicat cu lancea
i el se aleazat sub brazda amestecindull singele lor.
Apol fie-care jura pe zel ca va rasbuna pe cel-l'alt ca pe
fratele sat. Toate aceste acte formeaza fictiunea de ru-
denie : PanaIntul e mama comuna, faptul ca el se unesc
la sinul el, amestecindull singele, produce fratia §i apol
luarea zeilor de martod este o intarire a alianteI con-
tractate. AceWä ingenioasa explicare e datorita d-lul
Pappenheim 1),
In timpul evuluT media, gasim de asemenea aceasta
practicä la foarte multe popoare. Trebue insa sit facem
o observatie. Biserica cretina, care in tot acest interval
a exercitat o inraurire netagaduita, a infiuentat *i acest
mod de adoptiune. De aceea, In aceasta perioada, vom
gasi doua felud de infratirt, una care are loe in biserica
far& comunicare de singe i prin citire de rugaciunI spe-
ciale, §1 alta prin comunicare de singe In afara de bise-
rica, pe care o gasim la popoarele Inca necreOne, sat
la poporul de jos.
Vom vorbi mal intil despre Infratirea prin comuni-
care de singe, vom trata apol despre cea cretina.

1) Die alideinischen Schuizgliclen, 1885, p. 21-22.

www.dacoromanica.ro
 88

In/rdfirea prin comunicare de einge exista tn tim-

pul evulul media la Gred Baldovin, conte de Flandra,
Imparat al Constantinopolulul, (citat de Du Cange1) ne
apune ca. Grecii recurgeaa la acest mijloc pentru a In-
cheia amicitie cu popoarele strAine 2). Sire de Joinvile 3)
istoriseste, de asemenea, ca Imparatul Constantinopolulul
si cu oamenil sal de arme aa facut o alianta cu regele
Cumanilor. Acesta din urma ceru, pentru ca sa existe o
siguranta si o incredere reciproca mal mare, t que cha-
cun de leur gens de part et d'autre se fissent saigner et
que de leur sang ils donnassent a boire Ll'un a l'autre
en signe de fraternité en disans qu'ils estoient frères et
.d'un sang et ainsi le convint faire entre nos gens et les
gens d'iceluy Roy et meslérent de leur sing avec du
vin et en beuvoient l'un a l'autre et disoient lors qu'ils
estoient frères d'an sang». Alberic In 1187 (apud Du
Cange) ne spune a un asemenea obiceia esista si la
Sarazinl.
La Francezi gasim practica aceasta In timpul cava-
lerismulul. In romanul luI Lancelot du Lac, trei cavalerl
se inteapa la brat si amesteck singele lor pentru a se
Infrati 4).
La BulgarT, persoanele care voesc sa contracteze o

Histoire de St. Louys IX du nom roy de France ecrite par Jean

Sire de Joinville, sénéchal de Champagne enrichie de nouvelles observa-
tions et dissertations historiques par Charles du Tresne, sieur du Cange,
conseiler du Roy. 1668, Paris. Dissertation XXI.
Haec est quae spurcissimo gentiliuin ritu pro fraterna societate Ban-
guinibus alternis ebibitis cum infidelibus saepe ausa est amicitias firmare
ferales.
Cit. apud Du Cange.
Ste Palaye. Ménsoires sur l'ancierans chsvaTerie 3-me partie p. 227

www.dacoromanica.ro
 89

alianta fraterna prin comunicare de singe, 41 fac Me=

turl pe brate saa mlinT, i fie-care lasa sl pice cite-va
picaturi de singe pe rana celul-l'alt 1).
La nol, in literatura populark gasim foarte dese
aluziunT la infratire. Aya, In balada Mihul Copilul 2) gasim :
Acela sit vie
Cu mine in fratie,
Ca sa vitejeascii,
Numele sii-I creasca.
In poesia Balaurul gasim : 3)
Tinere Husean,
Viteaz Moldovean,
Pasa de ma scoate
Din gura de earpe,
Din sudorI de moarte,
CA te-01 prinde frate
i 11-of tinea parte
De-acum pin' la moarte.
In poesia Balaurul din colectiunea Alexandri, vedem: 4)
Apol mari, cit tritia
Prali de cruce se prindea
i impreunit voinicea
Pe balaurl de stirpea.
Editorul adaoga nota urmatoare : «A se prinde fratl
'«de cruce e o datinä antica, ce impune dorinta de a's1
«da viata unul pentru altul.
«Legatura acestel infratiri se facea prin amestecatura
«singelut Cind douT barbatT se decideatt a se infrati,
Volkov, Mausine, 1891, pag. 199.
Colectia Alexandri, Socec, 1896, p. 107.
8) Colectia G. D. Teodorescu, 1885, p. 444 vers. 424.
4) Poesii populare ale Rominaor, 1866, p. 12.

www.dacoromanica.ro
 90

«trebuiail s.'0 faca. pe bratul drept cite o taetura in

forma de cruce i s 'ql uneasca. singele lor. Acest obi-
«cciii mistic, carele in epoca de astazI e aproape de
«tot cazut, se tine negre0t de oare-care traditil de pe
etimpul cruciadelor saü poate chiar de tainele intro-
«duceriT creOnismulul la Rominl» 1)
In basmele noastre se afla de asemenea amintit acest
mod de adoptiune. Aa, in basmul celor 3 Trap de
cruce2), gasim: Un unchia avea un baiat anume Vipn,
care facindu-se mare, pleca de acasä sa sa hraneasca
singur. In cale intilni pe Strimba-lemne qi pe Farima-
pietre, cu care, dupa ce 'I birui, se prinse Trap pinet
la moarte. De asemenea in basmul Spata lata i Inima
putreda. 3), in basmul Busuioc verde 4), in basmul Porum-
bul Raiulul 5) etc.
O chestiune importanta, ar fi de cind dateaza la nol
acest obicel al infratiril de cruce. Dupa. d. HasdeA 6).
aceasta datiná ne-ar veni din contactul cu Curnanil:
«Ni se pare necontestabil, zice ilustrul nostru filolog,
taranil rominT, poate qi Albanezil, aü capatat aceasta
institutiune anume de la CumanI, combinind-o ins& mal
pentru ca s'o apere contra censuril bisericep, cu
datina de tot diferita a fratiel prin cruce, pe care all
conservat-o pura, fara amestec de singe, Slavil, Grecil
vechia boerime romina».
Argumentele aduse in sprijinul acestei teoril grit ur-
Alesandri, ibidem.
eineanu, Basmele romine, 1895. Buc., p. 570.
Idem, p. 609.
Idem, p. 326.
Idem, p. 548.
Hasdeil, Oltenescele, Craiova, 1884, p 83.

www.dacoromanica.ro
 91

matoarele: a) constatarea ca fratia de cruce prin ames-

tec de singe nu e Did romana, nicY greaca, nicl slava,
ci pagtna din evul medhl; b) faptul ca gasim la Cumanf
acest obicel, dupa cum ne spune Joinville; c) consta-
tarea istorica, ca Cumanil aù lasat urme numeroase in
tarile noastre.
Fie-mi permis de a nu admite aceasta conjectura,
cacl mi se pare cam silit, cam arbitrar a zice ca datina
aceasta ne vine de la Cumanl, cind aceia0 institutiune
am vazut-o descrisa la &i1, popor apzat la N.-E.
Daciel, §i de la care Dacil, daca admitem ca nu o-
aveati, ar fi putut sa o imprumute; cad, dupa cum
arata Tarde, imitatiunea joaca un rol foarte important
In comunicarea §i desvoltarea institutiunilor, mal ales-
la popoarele primitive.
Dar chiar de nu ar fi luat-o de la ScitY, ar fi putut s'o-
ia de la cuceritoril romant tim cA coloni§til romanl
venitl in Dacia in mare parte ere' originad din Asia,
§i in genere din provinciile orientale ale imperiulul 1).

1) Eutropius VIII, 6, zice: Trajanus, yids Dacia ex toto orbe romano-

infinitas eo copias hominum transtulerat ad agros et urbes colendas; Dacia
enim diuturno bello Decebali viris fuerat exhausta. Pe de all& parte un
text din Capitolin (M. Ant Philos II: Hispaniis exhaustis italica allection&
contra Trajani praecepta consuluit), ne spune, c Traian a oprit
cu oamenl din Italia din causa depopulitril acestel (Art. Monumen-
tele epigrafice, cele mal sigure dovezt tu aceastit privinti, confirm& perfect
teoria ce sustinem; act, Inteadevitr, dacti glisim In Dacia cite-va inscrip-
tiunl votive dedicate divinitittilor din provinciile occidentale ca Nephalonia
galicl, Dea Celestis din Catargina, ele slnt foarte rare; cea mal mare parte
ins& sint divinitAtt orientate. A§a privind In C. I. L. III §i Supl. se poate-
vedea cA existail In Dacia adoratorl de al tut Malagbel, Babelahamon,
Manavat, Benetal, divinitittl siriane (C. I. L. Ill 7954) Isis, Serapis, Azizus,
Jupiter Dolicheno, Soli invicto Mitrae, etc. In ora§ul Napoca gitsim un co-
legid de Asiaticl i altul de Galatae consistentes (v. pag. 56)

www.dacoromanica.ro
 92

§tim apol, din textele citate din Salustiu si Tacit, ca

atit Romanil cit si popoarele din Siria, cunosteati acest
mod de Infratire (voi vorbi mal tirziti despre infratirea
din Siria, care e foarte interesanta si care ne e cunos-
cuta mal ales prin cartea de drept siro-roman), iar con-
stitutiunea 1111 Diocletian, care cauta sk opreasca aceasta
forma de adoptiune, e o proba mal mult de raspindirea
acestel institutiunT in provinciile Orientulul si probabil
si in Dacia.
Obiceiul acesta se gAseste Inca la foarte multe popoare :
asa la Ungurl, la Celp, la Mail (vezl Hasdefi, Oltenestele).
Post, in remarcabila sa opera cEthnologische Jurispru-
denz», ne spune, ca acest mod de adoptiune esle pretu-
tindenl raspindit, asa il gasim la Indienil din Guiana, la
o multime de triburl din America de Nord 1), la popoa-
rele din Oceania ca Melanesienil, si Polynesienil, in Mada-
gascar, la popoarele negre din Africa 2).
AdoNiunea feint comunicare de singe sal nfra-
firea crestind nu putea fi de eit bine vazuta de biserick.
Spiritul crestin recomanda in adevAr iubirea aproa-
pelul : Iubeste pe aproapele tati ca pe tine insutl, zic
textele Ante. Cautind dar sa desvolte sentimentul de
afectiune intre crestinl, crestinismul primitiv a incu-
rajat prin aceasta si institutiunea infratirii, probabil ins&
modificind-o Inca din primele timpurl. in locul vechel
practice, unde amestecarea singelul era punctul prin-

VezI asupra acestel adoptiunl la pleile 1.41: Letourneau, L'évo-

htion du mariage et de la famille, p. 357. Cite odatl un clan intreg
adopteazit un alt clan.
A. H. Post, Grundriss der ethnologischen Jurisprudenz, 1894, 1,
p. 93-99.

www.dacoromanica.ro
 93

cipal, se introduce obiceiul cre§tin al infratiril, ce are

loc in biserica in fata preotului, care recita rugaciunl
speciale.
Ca aceasta a fost evolutiunea urmata de institutiunea
noastra, se poate dovedi cu ajutorul mal multor docu-
mente ce posedam chiar de la nol, din tara romineasca.
In toate gasim citatil din textele Ante. A§a, inteun docu-
ment din prima jumatate a veacului al XVII-lea (1645)
vedem: Chiriac postelnicul, se gindi la sufletul sail pre-
cum se cuvine tuturor pravoslavnicilor cre0inT, dupa.
spusele Evangeliel, a BIM pe aproapele lor ca pe sine
insu0, de oare-ce intr'unul sintem botezatl, §i prin urmare
fratl cre0inescl sintem. Din aceasta pricina i Chiriac
postelnicul, Intelegind in toate cele ce sunt scrise in St
Scriptura, ca cel ce va lua crucea i va veni dupa mine,
acela este vrednic de mine, a facut Chiriac postelnicul
legatura de fratie cu boerul domniel mele, Constantin
Clucerul, ca sa fie fratl de suflet nedespartip» 1).
Infratirea aceasta, sub forma cretina, o gasim la
Bizantini. El il dadura numele de AR eprota
1 21. Ea se
facea sub forma unuI juramint prestat inainte a se im-
parta0. Codinus ne raporteaza infratirea imparatulul
Justinian I cu patricia! Severus; de asemenea patriciul
Nicetas se infrate0e cu Sf. loan, patriarhul Alexandriel 3).
Leon Gramaticul ne spune de Infratirea itnparatulul
Basile Macedoneanul ca loan: iX&Ao rfi imt)apEcc «80,
Torobpsy. Constantin Porfirogenitul, raportind aceasta
adoptiune, o nume0e Eveop.auxt ekSeXcp6x7N. Pamphilio.

1. Bogdan, Una documente istorice siavo-romine, Buc. 1889, p. L9'..

Se ma! numeste i aeXpor.oi-tmiç sad arVponocipíct.
Du Cange, op. cit.

www.dacoromanica.ro
 94

Constanzo, in opera sa Istoria Siciliel, povesteste despre o

Infratire dintre marele amiral si arhiepiscopul de Palermo.
El ne spune ca aceasta legatura, nu a fost numal in-
tarita prin juraminte solemne, dar Inca prin pretiosul
.corp al DomnuluT, din care unul a luat o parte si altul
alta: si fece con l'arcevesco Fratello in Claristo portan-
-dosi la sacra Eucharistia nella Communione. Toate aceste
cazurl stilt citate de Du Cange. Un alt exemplu de ase-
menea infratire gasim inteo scriere greaca a lul Deme-
trios Chomatenos, episcop al Bulgariel, in a doua juma-
tate a veacului al XII-lea; un altul se gaseste irate°
-cronica slavona din al XVI-lea seco!. Ambele casurl
ent citate de Krauss O.
Dad. cau Om ast6zY acest obiceiti la diferite: popoare
II gasim practicindu-se destul de des la Rusl, mal ales
In districtul Elissavetgrad, gubernia Ekaterinoslav, dupa
-cum afirma Volkov 2).
Modul cum se procedeaza la aceasta infratire, e urma-
torul : doul oamenl, care se cunosc bine si vor sa se
Infrateasca, se duc la un prieten satl la o cIrciuma si
se lnteleg asupra Infratiril (pobratimstvo). Dupa aceea
se duc la unul dinteinsil si, in fata une icoane, fac
juramintul de Infratire, apoT saruta icoana, se imbra-
tiseaza si schimba cadourl Intre dinsiI, in fine mAninca
.si beet Inapreuna. Infratirea se face si Intre femel toc-
mal in acelas chip.

F. Krauss, Sitte und Branch der Sadslaven, Wien, 1885, pag.

625, In Nomocanonul lu1 Manuel Malaxa din al 16-lea secol, gilsim un
<titlu Rept ataskeponottaç nude se zice scokkot iTbovto (Mart ei.ç 'Ca ktov ski-
Iffellusine, 1891, p. 194.

www.dacoromanica.ro
 95

La Sirbl, obiceiul de a se infrati se pastreaza sub o

forma, mult mal religioasa 0 se gase§te raspindit Inca
astazi. Sint mal multe gradatiunl in modul de a con-
tracta aceasta legatura frateasca.. Incepe printr'o simpla
promisiune ce '0 fac reciproc ceT doul contractanp de
a pastra o amicitie fraterna §i merge pinä la o cere-
monie religioasa.
Descrierea acesteY ceremonil ne este data de Krauss1).
Infratirea se face in biserica. Cu aceasta ocasie preotul
recita o rugaciune speciala. S'aa gasit mal multe for-
mulare de acest fel datind din al 11-lea 0 al 12-lea
secol 2). Intr'una din aceste rugaciunl, care e din al
16-lea seco!, se zice : «a va iubitl unul pe altul fara.
-minciuna 0 Inelaciune dupa exemplul Sf-luT Sergit).
Dupa aceea se cite0e din evanghelie scrisoarea Aposto-
luluI Paul catre Corintienl, precum 0 un lung pasagiù
asupra iubiril din Apocalips 3).
In Bosnia i in Dalmatia, infratirea se face de ase-
menea in biserica 4).
De 0 obiceiul de infratire la Sirbl a conservat un mal
mare numar de trasurT archaice de 611 in Rusia, este
imposibil de a nu recunoa0e perfecta analogie ce exista
Intre aceste obiceiurl. Cu toate ca fraternizarea nu se
face In biserica 0 nu se petrece inaintea unul preot, in
Rusia ; toate actele principale insa, care o caracteriseaza,
ca rugaciunea, actul de a saruta SI. Imagine 0 de a
se imbratip, schimbul de icoane 0 alte cadourT, faptul

Op. cit., p. 628 si urm.

I. Bogdan, op. cit. pag, 19 si trimiterile In nota 2.
Kraus, op. cit.
Stanislas Ciszewski, Kiinstliche Verwandtschatt bei den Siidslaven.

www.dacoromanica.ro
 96

cä beag vin din aceia0 cupa, masa comung, se &en-

In ambele tar!.
Mi se pare foarte admisibila teoria sustinuta de dis-
tinsul profesor rus Maxim Kovalevsky, cum ca datina
aceasta a avut de la inceput un caracter primitiv reli-
gios, a evoluat apoi intr'un rit cre§tin, bite° ceremonie
creOneasca, savirsita mal ales In bisericg. Putin cite
putin insa perdu acest caracter dupl. cum se observa
In Rusia.
La noT, InfrAtirea se facea de asemenea in bisericA.
Un important brisov, din al XVI-lea seco!, din timpul
domniel lul Alexandru Vodg. Mircea (11 Sept. 1577), ne
arata ca fiil lul Popa Nan s'at Infratit cu Voila in
slinta bisericel, tdcindu-se tot una 1). Un caz de infra-
tire de care am cunostinta, s'a oficiat acum vre-o 7 ani
Inteo biserica din BucurqtT.
Probabil ca dupa savir§irea ceremonieT, urma o masa
unde se ospatati cel Infratiti. A§a cel putin rezulta din
documentul mal sus pomenit, unde se vede ca Voila
a cheltuit aldama§ 230 asprii §i un pore gras.
Un cglgtor francez, contele De Lagarde, Inteo publi-
catiune foarte importanta pentru tara noastra, -- cacl
ne da amanunte asupra societatil bucureqtene de la in-
ceputul veaculul al XIX-lea 2), ne face cunoscut un
alt mod de infratire.
La pag. 364, el ne povestqte cum a plecat din Bu-

Arh. ist. a Rom. I p. 193.

Voyage de Moscou b. Vienne par Kiev, Odesa, Constantinopole, Bu-
charest et llermanstadt ou lettres adressées i Jules Griftih par le conte
de Lagarde, membre des académies de Varsovie, Cracovia et Naples,
Paris 1824 In 80.

www.dacoromanica.ro
 97

cure01 cu contele Dudescu, mare logofat; ajun0 la

Brapv, Dudescu II propune BA se Infrateasca. Dar sa
lAsAm pe francezul nostru s6, povesteasca el insusT
aceasta actiune : «Lorsqu'après le diné le chancelier et
moi avec nous cochers eames signé notre contrat de
transport, le comte me dit: Depuis 6 jours nous voya-
geons ensemble, quinze autres vont se passer sans
que nous nous quittions. Suivons donc, si vous m'en
croyez, une ancienne coutume valaque en nous faisant
traté de crucé, frères de la croix.
Aussitòt il mit dans un vase une petite croix d'ivoire
qu'il porte toujours sur lui, il y ajouta du pain et du
sel, puis il me dit : Repetez avec moi pe cruce, par la
croix, pe pita, par le pain, pe sare, par le sel, nous
jurons d'être toujours frères et de nous donner assis-
tance dans toutes les circonstances».
Obiceiul infratirii duhovnice0 era rAspAndit in tarile
noastre inca de prin al 16-lea secol, dupa cum se
poate vedea din documentul mal sus pomenit, precum
qi din cunoOnta ce avem ca chiar Domnul tef. Toma
s'a tnfrAtit cu o ruda a lul Iacob Basilie Despota, Implr-
lind cu dinsul o turf& In forma de cruce 1).
Savantul profesor, d-1 Bogdan, in importanta sa
publicatiune Cinc i documente istorice slavo-romine,
citeaza la pagiria 17, un text. din Kekaumenos, autor
bizantin, din care ar resulta c6. Romtnil MacedonenI
cunolteatl infatirea spirituala Incä din al 11-lea seco12).
Sommer, Vita lacobi Despotae Moldavorum, 1587, pag. 56, eitat
ap. Hasdeu, Olteneftele p. 84.
Ti) Tan/ fiVextuv Tivoq... . nototIrreg liSaporrocírpecç %at auvre):14aç xai
cotp:Copivot. Stet Tokaw SosaTeiv 'C obç SuAoocnieouç obSirrots Si itp0a4. Tamps
irpo6astvez.

P. Nesulesen. 7

www.dacoromanica.ro
 98

In Privinta originel acestul obiceid la nol Roralnil,

d., Bogdan crede ca ne vine de la Bulgarl, «de la care
tam primit Infratirea de cruce, ca o ceremonie reli-
tgloasit Impreuna4 cu Intreg cultul bisericesc. De la
«Grecl nu am putut-o primi, de oare-ce nu am fost
'in contact direct cu din§i1; de la Ru0 dam putut-o
I primi de oare-ce 0, constathm din primele timpurl ale
«evulul mediti la fratil no§tri, din Balcanl. Uni obiceiii
«a§a de raspindit, cum ni-1 expune Kekaumenos In
«secolul XI, a trebuit sa se introduca la nol ce! putin
«cu 2-3 veacurI mal Inainte i fiind-ca acest timp,
«veacul al 9-lea, corespunde cu timpul Intemeeril litur-
«giel slavone tn. Bulgaria, care a trecut rnal ttrzia la
«nol, e natural a pune in legatura introducerea acestel
«liturgil cu introducerea fratiel de cruce».
S'ar putea raspunde opiniunil sustinute de d-I Bog-
dan, cä probabil creOnismul a existat la noI cu mult
Inainte de secolul al 9-lea. Ca probe, s'ar putea cita.
uumeroase cuvinte din terminologia biserice-asca care sint
de origin& latina 1). Si, in ceea ce prive§te pe Homing
din Macedonia, de sigur cä el ail prima cre§tinismul cu
mult inainte de convertirea Bulgarilor. Inca de pe la
finele secolulul al 3-lea, creOnil erat1 foarte numerosl
prin nordul peninsulel Balcanice, ca proba, avem sin.-
geroasele persecutiunl ale luI Galeriu. Dupa Consta ntin
cel mare, cre§tinismul se raspinde§te foarte mult prin
provinciile dunarene. La Toini, gasim pria secolul al V-lea,
al VI-lea i al VII-lea episcopl crqtint Ora§ul roman, Tra-

1) Cum de ea. bisericit, altar, timplif, pop, eta. VezT qi Xenopol, Wo-
rts Romlnilor, I.

www.dacoromanica.ro
 99

janenses Tropaenses, descoperit de d-1 Gr. Tocilestu, Die da

dovada ca inca de pe acele vremurY, al 4-lea sat al 5-lea
veac, populatiunea era complect crestinata. Se &ese
case formate cu blocurile de piatrA provenite din temple
&enlate; se gtiseste apol o basilica crestinA. Ceva mal
mull, Paulinus Nolanus (353-431 d. Ch.), episcop de
Nola, adreseaza a 15-/ea din poemele sale, catre Ni-
cetas, episcopul DacieY, ad Nicetam episcopum Daco-
rum1). Citez de la versul 245:
Te patrem dicit plaga tota Borae
Ad tuos fatua Seytha mitigatur
Et sui discors fera te magistro
Pectora ponit
Et Getae currunt et uterqe Dacus
Qui colit terrae medio ve! ille
Divitis multo boye pilleatus
Accola ripae

Daca am admite, ca Rominil ari devenit crestinl

inainte de al 9-lea veac, apoY el ar fi putut impru-
muta infratirea spiritual& de la Bizantini, la care exista,
cel putin ca 3-4 secole mal de vreme.
Inainle de a termina acest capitol, in care am cati-
tat sa expul chipul in care se stabileste aceasta lega-
tura de infratire, trebue sA spun cateva vorbe despre
o forma particular& pe care o constatam in Siria s'i
In o mare parte din Orientul im-periulut roman.
Pina acum am vorbit numai de infratirea prin co-
municare de singe si de cea spiritualA ; lateo foarte

1) Migue, Patrologie, vol. 61, pag. 483; ved §i vol. 52, pag 875.

www.dacoromanica.ro
 100

important& carte asupra dreptuluT roman-sirian 1) se vor-

beste despre infrcIfirea prin scris 2).
Acest tratat de drept siro-roman a avut o influent&
foarte durabil& in Orient. El a fost compus, dup&
rer ea d-lor Sachau si Bruns, admisA si de d. Esmein 3)
prin al 5-lea secol al ere crestine. El are caracterul
until cutumier, adica a une adunAri de gcutumez, de
obiceiurT juridice dintr'o regiune. Chestiunile de drept
sint tratate prin intrebarl si rAspunsurI cum se gAseste
si in cutumierele din alte tAri. Aunt& carte e foarte im-
portant& pentru cA. ne aratA cum in imperiul Roman
obiceiurile juridice locale at' d&inuit mutt& vreme, cu
toate ca impAratul Caracala acordase cetAtenia Roman&
tuturor locuitorilor din imperil
Acest mod de 1nfrAti7e se stabileste deci mal
ca ori-care contract, printeun acord de vointe, care tre-
bue ins& apol constatat prin scris. Scrisul este o c on-
ditiune esentiala : Wenn Jemand eine Schrift der Ver-
briiderung mit einem anderen zu schreiben wiinsc ht
saü intealt& parte: Wenn ein Mann Bruderschaft sc hrei-
ben will mit einem anderen, etc. k).

Ed. Sachau und G. Bruns, Syrischrömisches Reatsbuch, Leip-

zig, 1880, p. 254.
Wenn Jemand eine Schrift der Verbrilderung mit einem an deren
zu schreiben wiinscht damit sie geeint werden und alles was sie baben
und was ihnen zukommt, gemeinsam besitzen und erben, etc. op. cit. p. 144
Esmein, Journal des Savants, Mal 1880, articolul e publicat i in
411Eflanges d'histoire du droit et de critique. (Paris, Larose 1886), pap
403-415.
Textul acestul important tratat de drept siro-roman 11 posedam In
mat multe manuscrise : 2 In limbs sirianA, 1 In limba armeand. §i 1 In
cea arabl. Toate okra un text putin deosebit. Aaa ultima fraza Venn ein
Mann e data de un manuscript siriac, ce exista la Londra; cea-l-alta care

www.dacoromanica.ro
 101

II.

In primul paragraf am aratat originea contractulul

modul luI de desvoltare, in cel de al douilea voiti
cauta sa tratez chestiunea din punct de vedere juridic,
sa analisez efectele produse de acest contract. Pentru
a ne conforma cu metodul urmat pill acum, vom fm-
paili acest capitol in doul paragrafe. Vom vorbi in
primul despre efectele infratiriI In privinta persoanelor,
In cel de al doilea de efectele Infratiril In privinta bu-
nurilor.
Intr'un mod general, efectele pactuluÌ de Infratire sint
In primul loc afectiune, asistenta, devotament pinä la
moarte. Ap, dacä ne uitam In Chanson de Geste vedem,
ca Roland se Infratqte cu Olivier ; hibirea i devota-
mentul lor sint Mt margint ne spune versul 1376.
Niel unul din companionl nu putea intra intio noua In-
&Mire fara consimtimintul ce1uI-1-alt. Ba Inca compa-
nionul avea nevoe de consimtimIntul frateluI sail pentru
a se putea casatori 1). Fratele trebuea sa dea ajutor
frateluÌ satl impreuna cu toata familia sa ; deci un pact
intre douä persoane devine un punct de plecare al unel
vaste asociatiunt
De regula fratia era o legatura pentru Intreaga viata.
Pentru a o face sa fnceteze, o ruptura de credinta, un
(deli» era necesar. Les chanson de Geste °fell diverse
e Inceputul aceluias paragraf (Wenn Jennand eine Schrift) se glse§te In
manuscriptul armean. 0 tr aducere latini a ccestel opere a Iost dati de
Land In Anecdota syriaca, I, p. 128.
1) Flach. Le compagnonnage dans les chansons de geste, publiés dens
les études romans dediés à Gaston Paris (1891). Studiul acesta a fosl re-
tipirit In Les Institutions de Pancienne France, II, 435-485.

www.dacoromanica.ro
 102

exemple. Se pare ca inexecutarea clauselor contractulul

aduce de plin drept resolvirea lul. Asa, daca unul din com-
panionl a rupt credinta, ce1-1 alt e liberat; de ordinar insa
le defi e expres. E celebra scena unde Olivier raneste pe
Roland fara sa-lrecunoasca si unde eroul ranit priveste pe
fratele saa si apol blind 11 intreaba : le fltes-vous exprés.
Je suis Roland qui tant vous ainae. Vous ne m'aviez
pas de&, que je sache (chanson de Roland, vers 2000).
La Slavil de Sud ') 11'41 de cruce isl datoresc iubire
si credinta mal mult chiar de cit fratil naturall. Despre
iubirea lor gasim o multime de exemple In proverbele
vi poesiile populare.
La vechil scandinavl fratia stabilea de asemenea o
strinsi legatura, infratitil isl datorati ajutor in timpul
vietel, rasbunare dupa moarte 2).
La nol in basme si in poesiile populare gasim mal
tot-d'a-una expresiunea se prinseret tra( pind la
moarte.Tot-d'a-una fratele de cruce trebue sa dea
tot ajutorul posibil fratelul sail. Un important document
de la Matel Basarab de la 2 Febr. 1645 publicat de
d. Bogdan 3) ne vorbeste de infratirea a doul boerI
4care aft devenit, ne spune documentul, fratl nedes-
0441 pentru toata viata lor; iar dupa. moartea lor flil
lor dupa. buna lor voe, far& nicl o silaD. Un altul din
1577 ne spune ca. s'a 4 infratit facindu-se tot una 4).
Un document curios e acel publicat de d. Hasdeti
In Archiva istorica I, 2, 29. Se vorbeste de infratirea

Vez 1 Krauss, op. cit.

Pappenheim. Die aliddnischen Schutegilden 1885, p. 21-22.
3)1. Bogdan. Gina documente, p. 33.
4) Arlt. ist. ea Ron., I, 143.

www.dacoromanica.ro
 103

a doul mtnastirl, Bisericanil li o mlnastire de sub Cea-

hlati; fratil se obliga a trai In iubire creltineasca a se
primi fraMte unil pe altil §i a se cinsti. Infratirea e
Intarita de juramint1).
In chansons de Geste, Infratirea vedem ea produce
o comunitate universalet Intre companiont Mal ales
in Chanson de Daurél el Bélon, acest punct e foarte
bine pus In lumina2). Ducele Beuve e un puternic §i.
bogat senior, pe cind vasalul sati contele Gui nu po-
seda de ett un castel, castelul d'Aspremont. Cu toati
aceasta inegalitate de averI, ducele propune O. se In-
frateasca. Din pactul Incheeat filtre dIn01 reese ea
amindoI vor avea drepturl egale asupra bunurilor re-
ciproce, cu toate ca unul are mal mult de cit cel-l-alt.
Ce va deveni aceasta comunitate la moart.ea unuia
din companionl? Va fi ea Impartita futre supravietui-
torl i motenitorul mortulul sati se va lua de o parte
li de alta proprietatea bunurilor puse In comun ? Cu
alte cuvinte, proprietatea deplina satl numal usufructul
a fost pus In comunitate ?
Din cazul citat, se poate vedea, In versurile ce ur-
meaza, ca Insa-§1 proprietatea era pusa in comunitate.
La moartea unuia In fratT, comunitatea se dizolva li
se ImpArtea din doul filtre supravietuitor §i mo§teni-
toril defunctulul Supravietuitorul e considerat chiar ea

Infogirea e recunoscuti In mod legal In Camboge, ne spune d.

Adhémar Leclerc In opera sa .Recherches sur la législation cambodgienne
Paris, 1890, pag. 60. Ea se contracteazi In mod solemn. Ceremonia se
numeste Chamnang-day. InfrAtitil se numesc Ido. Rudenia care retulta
ftind recunoscutA de lego face obstacol la clislitoria Intre un Ido qi rudele
celul-l-alt pila la al 4-lea grad. Vezt si Codes cambogiens, pag. 277.
Daurei et Bélon, &lit. Mayer yero. 9, 15.

www.dacoromanica.ro
 104

mostenitor al defunctulul; el e primat numaI de des-

cendentl si vine in concurs cu fratil defunctulul. Asa in
cit de multe orl putea sa mosteneasca intreaga avere 9.
In vechiul drept scandinav, infratirea ne apare de
asemenea producind efectul une comunitatY, averile
comune impartindu-se la moartea unuia, din infratile
intre mostenitoril sal si supravietuitor2).
In dreptul cambogian, rudenia prin infratire e con-
siderata de legislator ca echivalentul rudeniel colaterale
a verilor, si prin urmare daca se contracteaza impru-
muturl intre infratitl ca si intre verY, dobinda nu pote de-
pasi o treime din 'ceea ce se plateste de ordinar in
asemenea caz 3).
La popoarele slave infrAtirea este tot-d'a-una insotita
de donatiunY, care sint reciproce4). In privinta insa a
unul drept de mostenire, ce ar putea sa existe intre
infrAtiti nu avem texte tocmal sigure. D. Kovalevsky
iml comunica ca dreptul cutumiar rus admite, ca in
cazul and cine-va nu are familie poate sa adopte ca
frate un strein, care 11 va mosteni in caz de absenta
a rudelor de singe.
La nol de asemenea donatiunl reciproce insoteail
infratirea. Asa in document din 1577, ni se spune ca
Voila dete fratilor sal adoptivi un cal negru, mare qi
bun, lar el il detera lul mosie, o falce din pArtile lor
din Toplita; inteun alt document, de pe vremea lul
Flacb, Les Institutions de l'ancienne France (Paris, Larose 1893,
tome 11, pag. 950.
Pappenheim, loc. cit.
Ad. Leclerc. liecherches sur la legisl. cambodgienne, p. 60; cod
cambodgd. p. 183.
Vez 1 Volcov. op. cit. ; Krauss, op. cit.

www.dacoromanica.ro
 105

Matei Basarab, din 2 Februarie 1645, se spun urma-

toarele : «spre infratire a daruit Chiriac postelnicul
fratelul sail de suflet Constantin Clucerul 500 stin-
jen1 drept mina ca sa-1 fie lui mosie in veci ; iar
Constantin Clucerul a (WW1 fratelui sag de suflet
Chiriac postelnicul 70 banl gata ungurestl si un cal
bun. Din aceste documente reiese a infratirea era
insolita de donatiunI reciproce. Cu toate acestea, in
unele hrisoave nu gasim darurI reciproce. Asa in-
tr'un document din 1620 (Arh. ist. I, p. 139) se vede
ca se infrateste Fátul, impreuna cu fiul sail Neagoiu,
cu Vasile. Fatu si Neagoiu fac daruri lul Vasile, care
la rindul sati nu it spunde in acelas chip. Trebue sa
observam insa ca postelnicul Musat care indemna la
aceasta infratire pe Fat si Neagoiu, le face darurl si
numal lor, nu si luI Vasile. Probabil, acesta din urma
era veo 'ruda a postelniculuI, pe care acesta vroia sal
vada in relatiuni de fratie cu Fat si Neagoiu ; si
care, probabil, nu dispunea de avere proprie.
0 chestiune foarte important& este urmatoarea : fra-
tele adoptiv poate el veni dupa obiceiul pamintulu1 la
succesiunea frateluI 0.4 de adoptiune ?
RAspunsul la aceasta chestiune ni-1 da un foarte im-
portant document din 17 Iunie 1600, publicat de d.
Gr. Tocilescu in Revista pentru lstorie, Archeologie
fi, Filologie din 1884, P. 213.
In acest act se spune, ca doul boerl, fratil Giurgiu si
Draghici, se infratesc cu nepoata lor, calugArita Maria,
peste toate averile si agoniselele lor, ne spune docu-
mentul, ca sa fie trel frat1 nedespartiti in vecl, si inca
aia asezat intre dinsil mare juramint: «care dintre d1nsi1

www.dacoromanica.ro
 106

va voi sa. strice aceasta infratire si intocmire, sa fie

blestemat si anatema, si orY-carni dintre dinsii se va
intimpla moarte, orY luY Dr6ghicl Postelnicul, oil frateluY
Ma Giurgiu, or! calugaritel Maria, si orl-care dintre dinsiI
va raminea viti, acela sa stapineasca toate averile lor,
apol atuncl s'a intimplat lul Giurgiu si luY Driighici
moarte. MaY 'nainte de a muri lasa, nu a ramas niel
un fid din trupul lor, ci ati ramas bate avente in mii-
nile calugaritel Maria» 1).
Cu toate ca. din cuprinsul documentulul vedem ca
mal eraü alte rude succesibile, cum Jupineasa Dragna,
sot% cu defunctii, toata averea a Post luata de calu-
&its. Maria. Dragna se infrateste si dinsa ca caluga-
risa Maria «peste toate satele qi iiganiT si peste toate
averile si bunurile eY, ca sa fie doI fratl nedesparI
In veci, si care dintre dinsele va ramtnea in vial& in
urma celeI-l'alte sa. tina aceste avert Calugarita de
teama ca nu cum-va rudele sale sa nu se amestece,
dupa moartea sa, in av erea ce se cuvenea asociatel
sale Dragna, face testament in favoarea acesteia.
Din acest hrisov vedem ca infrMirea In unele casan,
daca nu in bate, conferea un drept de mostenire. Fra-
tele adoptiv era primat numal de copiii defunctulul, dar
aceasta probabil, numaY cind intervenea un contract
mire dinsil, prin care se stabilea un fel de societas
onznium bonorum intre infratitl, cum de alt-fel am vbzut
ca slat lucrurile in dreptul roman-sirian2).
* * *
Documentul e important Inca si prin faptut cg. e unul din rarele
acte din vremea domniel tut Nicolae Vodit, fiut tut Mihal Viteazul.
Vest pasagiul relativ la dreptul roman-sirian si:nota uncle e reprodus
textul relativ la aceste chestiunt.

www.dacoromanica.ro
 107

In urma acestuY studiti, credem ca se poate conchide,

ca acest obicel a existat mal In toate partite cu un
caracter primitiv religios, a evoluat mal apol Inteun rit
crestin, dupa aceea, putin cite putin, pierda acest ca-
racter si disparu aproape In intregime din practica in
timpurile noastre. N'a lasat urme de cit In cintece,
proverbe si in limba in general.
Intr'o societate, unde Statul nu poate O. asigure in-
divizilor protectiunea 4drepturile lor, si In care talionul
apare ca singurul mijloc de aparare contra arbitrariului
vi a violente, este natural ca cine-va sa nu caute si se
desparta de al sal, doreste din contra al traiasca cu
dinsil o viata comuna, cautind sa reziste inimicilor prin
Mortar' comune. Si, dacà familia naturala bazata pe
rudenie lipseste, omul simte nevoia de a 'sl constitui
in mod artificial o familie, de aci adoptiunea de copil
vi infratirea.
Faptele, ce ne infatiseaza istoria si etnografia com-
parata, confirma perfect aceasta judecata. lnfratirea s'a
desvoltat, s'a practicat si a continuat M. existe numal
la popoarele, la care nu a disparut Inca nici organi-
zarea de familie sati de clan, ilia vendeta, si care, gasin-
du-se in stare de arraament general si perpetuti, nu ail
Inca o putere publica destul de tare pentru a protege
pe eel vgtamat si a esclude talionul.
Cind puterea publica este destul de tare pentru a
asigura ordinea in societate, infratirea Incepe sa decada.
Va mal subsista Inca cita-va vreme, sustinuta de traditio
vi de spiritul crestin, asa de favorabil acestel institutiunl.

www.dacoromanica.ro
 DIYORTUL IN VECIIIIIL DREPT ROMAN"

Una din cele mal interesante chestiunl, ce se poate

prezenta in studierea drepturilor familiare, de sigur este
chestiunea de a se sti daca casatoria se poate desface,
sail daca, din contra, trebue sa o consideram ca o indi-
solubila. Chestiunea merit& cu ant mal mult ateOune,
cu cit vedem ca in dreptul popoarelor occidentale, pina
mal deunazi, casatoria a fost considerata ca indisolu-
bill ; chiar astazI Inca, Spania si Austria pentru cato-
lid nu admit divortul.
In studiul de fata, ne propunem sa studiem divortul
In vechiul nostru drept, si sa aratam call eraa regulele
juridice, la care era supusa aceasta importanta materie.
Pentru a putea infatisa chestiunea in mod ciar, pentru
a legitima diferinia de legislaliune ce exista, putem zice
in mod general, in vechiul drept, intre popoarele Euro-
pel occidentale si intre cele orientale, trebue O. facem
o mica escursiune istorica si sa aratam care a fost firul
conducator in toga aceasta materie. La popoarele antice
In general gasim divortul, asa la EbreT, el era permis
in mod destul de larg. Legea ebraica declara, ca bar-
batul, dacä nu gaseste in femeea sa calitAtile la care

www.dacoromanica.ro
 109

se astepta, are dreptul de a-i trimite o scrisoare de

divort si de a o da darit din casa I). Cum !ma Israe-
litil in general nu stiati sa scrie si cum scrisoa rea de
divort trebuia neaparat sa procea da isgonirea femeil.
Acel ce voia O. divorteze trebuia sa se adreseze la un
preot, la un levit, si aceasta interventie dadea oare-care
garantii femeil, cad preotul putea refuza de a scri scri-
soarea, dacit barbatul nu avea un molly serios. In caz
de adulter al femeii, barbatul era dator sa cearä des-
facerea casatoriel ; aceiasi obligatie exista si in casul
cind, dup. 10 anl de vietuire impreuna, nu ail avut
nicl un copil. Femeea de asemenea putea cere divortul
Insa numai cind barbatul o maltrata peste masura, saA
clad el ducea o viata neregulata.
La Grecil antic', de asemenea gasim divortul existind
atit pentru barbat cit si pentru femee.
La Romani dreptul de a divorta era chiar de esenta
casatoriei, adica dupä cum ne spune jurisconsultil ro-
maul, eraq nule ori-ce conventiunl, prin care s'ar
fi interzis divortul saü ar fi obligat pe sotul care ar
recurge la dinsul sa plateasca o suma oare-care, clam&
de alt-fel asa de raspindita in dreptul roman si cunos-
cuta sub numele de stiputatio poenae. La finele repu-
blicei si mal ales sub imperiù, divorturile ere' asa de
dese in cit Seneca ne spune ca multe femel socoteail
anii nu, dupa numele consulilor, cum era obiceiul, ci
dupa al barbatilor pe cad 11 schimba in fie-care an 2).

Glasson. Le mariage civil et le divorce, Paris, 1880, II édit., p. 145.

Mayer Die Reate der lsraeliten, Athener und Winer, 1876, vol. II, 85.
Seneca, Da benef. III, t6; Vez1 si JuvenaT, Sat. XI, vers 229 ; Paul,
Dig. 50, 16, 240.

www.dacoromanica.ro
 110

Divortul avea loc sail prin consimtimint mutual, bona'

gratia. Acesta este adevaratul divort, pentru care nu
se cere flier o formalitate 0 divortul prin vointa ulna
singur sot repudium sail repudiatio. Dup& legea Julia
de adulteriis trebuia ea repudiul sa fie f&cut in pre-
zenta a 7 martorY, cetaten1 romanI puberl, pentru ca
sa se flxeze ast-fel In mod precis data divortula
Vedem dar cä legislatiunea romana admite in mad
cit se poate de larg desfacerea casatoriet
Acum trehue sä analizAm un alt factor, care a avut
o influent& decisiva asupra legislatiunil ma trimoniale :
E vorba de crestinism.
Biserica cretina a avut Inteadev&r o Indurire con-
siderabil& asupra casatorieI, mal ales In Europa Occi-
denta16,. Din primele timpurf, biserica avu regule diferite
de dreptul civil roman In ceea ce prive0e cAsAtoria
Legislatiunea canonic& In aceasta materie s'a desvoltat
mal Intlift paralel cu dreptul secular, mal apol dreptul
civil e Inlocuit prin cel canonic 0 multa vreme cunow
terea proceselor relative la ctis&torie era rezervatti tri,-
bunalelor eclesiastice. In timpul modern, biserica a fost
constrins& a parasi acest teren 0 silitä sA revie la ve-
chia-1 traditie.
La inceput, regulele formulate de biseric& nu aveal
nicT o sanctiune. Biserica cre0inA nu era Inc& recu-
noscutà, ba Inca cre0inismul era chiar un obiect de
persecutiune. Cas&torifie contractate dup. legile Statulul
erail ded perfect valabile. Biserica ins& exercita o
actiune disciplinarA asupra Weldor, eAcT, dupà cum
§tim, primil crqtinI awl organisatI tu form& de coma-

www.dacoromanica.ro
 111

nitate 1). Singura sanctiune a sentintelor date de auto-

ritatea eclesiastia asupra cisatoriilor or' divorturilor
contraril regulelor stabilite era exclusiunea din comu-
nitatea credincio0lor. Parir4i1 bisericil aratA adesea
opozitiunea ce exista une-orl intre legile civile i dispo-
sitiunile acestea stabilite de comunitatea cre0inilor.
Sf. Ieromiti in epistola 37 ad Oceanum zice :
Aliae surd leges Caesarum, aliae Christi, aliud
Pa pinianus, aliud Paulus noster praecipit. Apud
'ellos viris impudicitiae trena laxantur, et solo
stupro et adulterio condemnato, passim per lupa-
naria et ancillulas libido permittitur ; quasi cul-
pant dignitas faciat, non voluntas. Apud nos quod
non licet fteminis, aeque non licet viris el eadem
servitus pari conditions censetur. Adesea pArintil
numesc legile civile, legile din afara,FO. OEV v...p.oc.
Dup. Constantin cel mare, incetul ca incetul, situa-
tiunea aceasta se modiad. : Statul conserva ca ì mai
inainte juridictiunea asupra casatorieT, cu toate acestea
nu se poate contesta ca, in aceastl perioada, cre0i1-
nismul influenteazi mutt legislatiunea imperiului 2).
avem leg' restrictive in privinta copiilor natural'
in privinta divortului. Se restringe libertatea divor-
014 dar dreptul de a divorta nu fu desfiintat. Il gAsim
§i in Codul Theodosian (De repud. III, XVI, 2) i in
Novelile lul Justinian, c. IV, Nov. 22; Nov. 117, c. X.
Divortul insA prin consimtimint mutual fu desfiintat

Pliniu cel tinar catre Trajan. Cart. 10, ep. 101, uncle vorbekti de
cre§tint
Esmein, Le mariage on droit oanortiquo, I, p, O.

www.dacoromanica.ro
 112

de Constantin cel mare 1), mal tIrziti insa fu din nog

i In fine desfiintat de Justinian 3).
restabilit 2)
Tribunalele Statulul sunt singurele competente pentru
a judeca causele matrimoniale ca 0 cele-l-alte procese.
Daca in Codul Justinian vedem ca episcopiT pot sa
judece afacerI diverse i in special afaced matrimo-
niale, Insa numai dind ar fi alefi de pärti ca arbi-
tri 4), nu e mal putin adevarat eg, tribunalele impe-
riale aveati competinta generala, put1nd judeca aface-
rile matrimoniale ca §i cele-l-alte pricinl.
Biserica din primele timpurl tindea spre absoluta
oprire a divortulul, spre indisolubilitatea casatoriel. Mal
multe pasagil din Evanghelil 0 mal ales din scrisorile
SfintuluI Paul ne dovedesc aceasta 5). Totl parintil bise-
ricil opresc divortul afar& de Mate, care 11' admite in cas
de adulter, ob fornicationem : Dico autem vobis quia
quicum que dimiserit uxorem nisi ob fornicationem et
aliam duxerit moechatur 6)". Tertulian 7) admite, bazln-
du-se pe textele citate din evanghelistul Mate, ca numal
barbatul are dreptul de a cere divortul pentru adulter,
cad dupa cum am vazut textul zice : quicum que dim,i-

1) Cod. Th, III, XVI, 1, Constitut. din anul 321.

2). Cod. Just. V, 17, 8. Constitutiune din timpul lul Teodosiu cel liar
qi Valentinian al 111-lea, din anul 429.
Nov. 134, cap. 11. Compara Glasson, Le mariage civil et le divorce,
p. 205. Justin al II-lea Una restabili divortul prin consimtimIntul mutual.
Novela 140.
L. 16 s't 28, C. I, IV. De episcopali audientia ; 33 Cod. I, IV;
29 C. V, IV.
MateI XIX, 7-9; X, 11, 12, Luca XVI, 18. Paul epist. catre Roman
VII, 1-3, I Corientenl, VII, 10, 11, 49.
Matel 19, 7 9.
Tertul. Adversity Marciongm, IV, 34 (edit. Oehler, IL 248).

www.dacoromanica.ro
 113

senil 'amens mans. De aceeasI opinie e 0 Lactantiu

In opera luT Divina institutio (VI, 23) precuill 0
Sf. Grigorie din Nazianza 1). Sf. Augustin combate
aceasti teorie In opera sa De adulterinis conjugii82).
El epune, ca prin sceasth doctrina se violeazi nnul
din matele principil ale dreptulul tre0in : egali-
tatea intre sop. Sf. Augustin combate de asemenea 0
o SRä teorie care sustinea ca cel dol din sotl fiind
egall 0 de oare-ce evanghelistul Matti admite divortul
-pentru bArbat, femeea putea sa repudieze §i dims la
rindul el pe so t in cas de adulter. El consacrà teoria
indisolubilitatil casAtoriei sustinind ca textul din Matel
nu e de clt o opinie separata 3); pe cind toate cele-l-alte
texte a tit din epistolele lui Paul at §i din Evanghelil
sunt concepute In sensul indisolubilitatii. Biserica cres-
fink se zicea, a ridicat easatoria la rang de sacrament
pentrn ea sa reprezinte pe pAmint unirea 'III Iisus
Christos cu biserica, unire care e indisolubila, decI 0
castitoria trebuie sà fie indisolubila.
Adum, dug ce am arOtat doctrina bisericil crqtine
In a ceastà privintg., lesne se poate urmari desvoltarea
ulterioarà a acestor idei 0 deosebirea ce se manifesta
In aceastà privintä intre popoarele din Occidentul 0
cele din Orientul Europil.
. 1) Grigore din Nazianza, °ratio 3L VezI Perrone, De matrimonia
christiano, Roma, 1858, III, p. 296.
De adult. conjug. I, 8 (editiunea Vivès, t. XXI, p. 596) : Si hoe
modo intelligendum est ut quicumque causa fornicationis dimiserit et
aliam duxerit, non moechetur, non videtur iu hac cause par fotma esse
=trili et uxoris, quandoquidem mulier etsi, causa fornicationis discesserit
a viro et alli nupserit, moechatur ; vir enteral, si eadem cause uxorem
dimiserit et aiiam duxerit non moechatur,
Op. cit. I, 6; I, 11; II, 2; II, 10.
P. Negulescu. s

www.dacoromanica.ro
 114

In Ocddentul, Europil dupä caderea imperiulul roman

de Apus, papalitatea prin traditiune ramasese sub pro-
tectiunea si intru cit-va sub dependenta imparatilor
din Orient; dar aceasta protectiune devenea, in fapt, din
ce in ce mal putin eficace. Trebue apol sa constatam
ca influenta crestinismulul si autoritatea bisericil WO. cu
mult mal puternice asupra barbarilor incultl si naivi,
de cit asupra Romanilor civilizatl si scepticY. Cind im-
periul de Occident, ne mal putind rezista invaziunilor
continue ale Barbarilor, cazu, printre ruinele institutiu-
nilor romane, un singur organism ramase in picioare,
neatins si poate mal tare ca toate : Biserica cresting.
In fie-care eparhie episcopul era primul personagiti si
reprezentantul natural al populatiunil romane. Numai
biserica aproape infatisa pentru lumea de atunci traditia,
stlinta si civilizatiunea romana 1).
Regil barbarY vazura ca. nu puteati sä guverneze po-
pulatiunile romane faiä ajutorul bisericil, de aceea o
asociara la guvernamint si-I dadura chiar cite-va atribute
din puterea publica, !rare allele dreptul de jurisdictiune.
In societatea feodalg biserica pasta si-s1 intinse Incâ
drepturile si privilegiile dobindite. In aceasta perioada
de anarhie si de perturbare profunda, ea isl conserva.
organizarea-I puternicä si traditiunile el. Influenta bise-
ricil se manifesta mal ales in ceea ce priveste juris-
dictiunea. In al X(I-lea secol ea avea o competinta foarte
mare, statuind in afacerl civile si corectionale. Afacerite
matrimoniale eral fara nicl o contestare rezervate tribu-
nalelor eclesiastice. In aceastä stare de lucrurl neaparat
bisericiY 'i-a venit foarte usor sa-1 aplice in privinta
1) Esmein, Cours élém. d'hist. du dr. fr., pig. 162.

www.dacoromanica.ro
 115

divortulul doctrina ce am analizat si care din al XII-lea

secol e admisa ca indiscutabila. Aa Beaumanoir,
celebru autor din al XIII-seco], (cap. XVIII n. 6 0 7),
ne spune ca casatoria e indisolubilg, divortul este com-
plect interzis. Din al X-lea secol doctrina bisericil
distinge casatoria consu mall malrimonium consum-
matum saù sponsalia de praesenti de cAsatoria numal
prin consimtimint, matrimonium ratum saú sponsalia
de futuro. Casatoria consumata nu se poate desface
In nici un chip. Casatoria numal prin consimtimint se
poate desface In caz cind unul din viitoril sol s'a calu-
grit, saA a comis o crima sail e atins de o boala incu-
rabila. Conciliul de la Trenta (1541-1563) confirma
aceste principil, restringe 'ma cauzele de desfacere ale
casatoriei neconsumate numal la una, intrarea unuia
din sop In viata monacala.
Am aratat pina aci cum s'a desvoltat i consolidat
de biserica cretina apuseana principiul indisolubilitAtil
casatoriel, sa vedem acum cum ideea aceasta nu s'a
putut dezvolta in biserica rasariteana unde divortul a
existat tot-d'a-una. In adevar, in Orient unirea intima
se mentinu Intre imperit i biserica. Imparatul bizantin
era eful statului i al bisericil. Dreptul matrimonial fu
guvemat de legile civile 0 de canoane combinate Inteun
sistem. unic. In timp de mal multe secole tribunalele
Insarcinate de a judeca afacerile matrimoniale, ere' com-
puse jumatate din eclesiasticl i jumatate din laid In
1086 Imparatul Alexis Comneanu acorda episcopilor
cunoa§terea exclusiva a cauzelor matrimoniale. Biserica
orientala obtine decl jurisdictiunea ca o concesiune din
partea Imparatului §i o exercita sub autoritatea lul. Ca

www.dacoromanica.ro
 I 16

Mare ea trebuea sail asimilete dreptul imperial. Oreft

de Mare tra tenditita lmparatilor de a reforma legile
In sensul cresfin, el t ohfindatl de a considera divortul
ca Im rail necesar, ta o concesiune inevitabila facuta
blabicilmil omenesei 9. Aceasta. legislatinne elimina, ce
e drept, dWortul ptin Consimtimint mutual, dar de abia
la linele 8ecoldluT IX 2). Divortul pentru cauze deter-
Minate fu insa mentinut, el tra admis pentru adulterul
femeil, pentru atentat din partea nnuT sot contra vietil
celul-l'alt. Legislatia bizantinA admite ca presumptiuni
de adulter : absenta femeil din casa conjugala fall auto-
rizatia barbatuluT, frecuentarea teatrului, a circulul saü
a arenelor, fara autorizarea si farä stirea barbatului.
Thvortul era admis de asemenea in cazul and barbatul
avea concubina, In caz de avort comis de femee, con-
versiunea la crestinism a unul sot, cel-l-alt raminind
pagin, impotenta barbatului, absenta prelungita, nebunia,
intrarea intr'un ordin religios, ridicarea la rang de episcop.
In sistemul dreptulul roman ca si in acel al legil ebraice,
divortul era un act privat. El emana de la sotul care vroia
si se divorteze, cel-l-alt sot putea sa se adreseze la jude-
cator, dad. repudiul intervenise in cazuri nepermise de
lege si in afara de conditiunile cerute. Biserica de tim-
purid stabili principiul ca nimeni nu va putea divorta, WA
ta episcopul sail sinodul sa fi statuat asupra cazului. Con-
ciliul de la Agda, din 506, pune In inod ciar acest principit3).
* *
*
Zhishman, das Eherecht der orientalischen Kircho (Wien-18641, p. 118.
tirri a acest divort a rost desfiintat de Justinian (vez! pag. 112,
n. 8, relnfiintat apol de Justin al 11-lea e In fine desfiintat In mod de-
finitiv in al 1X-lea sad al X-lea secol. Vez! Zhisman, op. cit, p. 106.
Bruns, C. XXV, p. 151.

www.dacoromanica.ro
 117

Dupa ce am Mcut istoricul clivortulul in moci geneTal.,

sa intram acum in analiza acestel institutiunl In Nechiul
nostru, drept. Vom imparti studiul nostru in a para-
grafe : in cel d'inti4 vota arata, difelitele cauze de di-
vort; in cel de al doilea,, efeetele clivortulul, atit in
ceea ce priveste pe sotl clt si pe copil; al treilea para-
graf va fi consacrat studierellurisdictiunilor competentq
de a statua asupra divortulul in vechile noastre pravile,

PARAGRUIJI, I.
Cauzele de divort.
In vechiul nostru drept, divortul nu are loc de cit
pentru cauze determinate; desfacerea casatoriel prin
consimtimint mutual, bona gratia, nu era admisa. Prin
cauze determinate, trebue sa. Intelegem faptele conside,
rate ca constituesc o infractiune grava la obligatiunile
ce nasc din casatorie. Aproape aceleasl fapte, cu micl
variatiunl, bine Inteles, servese ca motiv de divort in
mal toate vechile noastre pravile. Aceste acte, care
indrituesc pe unul din sotl de a cere divortul, sunt
foarte numeroase. Asa in pravila lul Vasile Lupu gasim
mal multe titlurl relative la aceasta. chestiune. Cel d'In-
tal e intitulat: Pentru care vine se despart cdsa-
rii, ce se zice-barbatul de femee", unde ni se spune,
d. divortul e admis pentru preacurvie sag, cum am
zice astazI, pentru adulterul, atit al barbatuluI cit si al
femeii. Dispositiune superioara celei coprinse in art. 229
c. c. fr. unde se stabileste o deosebire intre adulterul
barbatulul si acel al femeii. Simplul adulter al femeii
indritueste pe btrbat sa ceara divortul, pe ciad femeea

www.dacoromanica.ro
 118

nu are dreptul de a cere desfacerea casatoriel, de cit

numal in cazul cind adulterul barbatului are ca cir-
cumstanta. agravanta faptul intretinerii concubinii in
casa conjugala. Masura cu desavir§ire arbitrara §i in-
justa. In zadar, Demolombe cauta O. o legitimeze zicind
ca moravurile i legile cer femeii o pudoare mai mare
de cit acea pe care o cer barbatului i ca adulterul
femeil poate avea ca urmare de a introduce in fa-
milie copii streini1). Amindoul sotil ati jurat fidelitate,
amindoui sunt egall vinovatl cind vor calca cuvintul dat.
Legiuitorul nostru din 1864 bine a facut ca, in aceasta
privinta, a urmat traditiunea. Art. 211 c. civ. zice in-
teadevar : «Barbatul saA femeea poate cere despartenie
pentru causä de adulter».
Inteun paragraf g, legea se ocupa de casul cinc! bar-
batul ar permite femeii sä aiba o conduita imorala. In
casul acesta condica II numqte hotra sati codo f qi-1
interzice dreptul de a cere divortul pentru adulter.
Divortul este asemenea admis in cas de sodomie (pe-
derastie). In privinta acestel practice contrarii naturei,
putem spune ca legislatiunea noastra veche se arata
foarte severa. In condica Mate! Basarab2) vedem ca,
pe linga ca divortul este admis, acel ce a practicat
pederastia cu sosia sa, poate fi condamnat la moarte.
In condica V. Lupu, gasim ca toate acestea o dis-
positiune cu mult maY echitabila, anume ca in cas
de sodomie femeea poate cere de la juridictiunea bise-

Demolombe, Cours du Code Napoléon, IV, p. 463 vez1 i Mon -

tesquieu, De l'esperit des lois, cartea 26, cap. 8.
In colee/juma I. Bujoreanu, III, Pravila Matel Basarab p. 267, zic. 10.

www.dacoromanica.ro
 119

riceasca ca sa pronunte un fel de separatie de corp,

un divortium a toro et mensa, pentru un interval
determinat, Cu scop de a corige pe What (Pravila L.
pg. 36, gl. fi, a).
Vechiul nostru drept admitea, ca §i cel bizantin 1),
desfacerea casatoriei, in cazul cind barbatul dovedea
ca femeia nu a fost virgina. Se considera ca o eroare
asupra calitatilor persoanei susceptibila de a atrage
anularea casatoriel 2). Dimitrie Cantemir 3) ne da foarte
multe detaliuri in aceasta privinta, el ne spune in
mod categoric ca in acest caz casatoria era desfacuta
iar zestrea atribuita barbatulul. Codul Calimach in

Ihipa, 49, 9 (lIsipa e o colectiune de diverse dispozitiunl de drept

bizantin de prin al 11 secol. Ea e publicata de Zachariae de Lingen-
thal In Jus Graeco-romanum, vol. I); Harmenopol IV, 15, 10.
Zacharia de Lingenthal, Geschichte des griech. röm. Rechts.
Scrisoarea Moldovel, p. 264: A treia zi dupit mina vin parintil
fetel Impreuni cu toate rudeniile lor (la ginere aced), care venire
se chiami ecale pe mare», pentru ea In acea calatorie, dupi cum se In-
tImpla, sad se ImpArtilsesc parintil de cinste multi, sad de rusine multi;
cad dad( se Oa fiica lor fecioara, atuncl nu numal sunt toate bune, ce
Inca 'I si ospiteazä cu o mesa frumoasa, la care se aduce dupi aceia ca-
meo miresel pe un blid cu semnele fecioriel si o argil pe la top; aceasta
Ins& se face numal Intre oamenil eel prostl, iar la cel cinstip (boerl) se
arata numal la socriI.
lar daci fiica lor 'dl-a stricat fecioria mal dinainte, atuncl a doua zi
dupi mIneare, chiama mirele la sine pe toate rudeniile lul si le area ca
nu s'a gait mireasa fecioari. Atuncl cauta cArutele cele mal rele, Cu
curele rupte si Inhama pe parintil mirese1 In loe de cal, iar pe mireasa o
pun In carutA... si asa o due tnapol ca pe o curva si nimenl nu poate sa
le feel sminteali in drum ; cac1 indrAsnind cine-va sit-I sloboada din mil-
nele lor, atunel unul ca acela osebit de bital, se mal pedepseste si de
judecAtorul loculul ca un calcator de pravile si obiceiurile tirel. Zestrea
miresel toata o ()presto barbatul si toati cheltuiala ce a fleut-o la nuntA
o lmplineste Cu porunca judecitorilor de la parinti1 (fete) iar
barbatul are voie si se lnsoare cu alta.

www.dacoromanica.ro
 120

paragr. 143 al. 5 zice cA insotirea se desleagA, cu

pAgubire dad bArbatul nu va afla fecioarA, pe aceea
pe care a primit-o ca pe o fecioar i va vadiindata
aceasta gird sd o mai cunoascd. Dovada se fAcea
grin expertl ; doctorl sail mom.
In urmAtorul aliniat adaogl tot ca o cauzA de di-
vort, faptul cl femeia a fost gAsitA ingreuiatd din sa-
mintd streind, färä ca bArbatul sA. fi cunoscut acest
lucru mal dinainte. Dispozitiune inutilA cAcl intrA
previsiunile aliniatulul precedent Codul Caragea, prevede
de asemenea anularea cAsAtoriel in acest caz (Cap. 16,
paragr. 6, al. 6, P. III).
In Co dul nostru actual s'ar putea oare admite des-
facerea cAsAtoriel pentru motiv de lipsä de virginitate ?
Credem ca. nu s'ar putea cere anularea cAsAtoriel pe
motiv de eroare fata cu dispozitiunile art. 162 din
Condica noastrA civila care admite ca numal eroarea
asupra persoanel fizice poate indritui pe sot sa cearA
anularea cAsAtoriel contractate, iar nicl de cum eroarea
asupra calitatilor fizice saü morale1). Chestiunea e WA
controversatA in cazul cind sotul ar vroi sa cearl
vortul pe motiv de injurie gravA (art. 212 C. c.).
Mare parte din doctrinA §i din jurisprudenta considerA
ca numal faptele posterioare celebrArii casAtoriel pot
legitima o cerere de (1111042). Acest principiù reeindi
In acest sens vez1 Tribunalul Prahova in Dreptul 68195.
Laurent, Principes de droit civil, III, No. 192; Demante, Cours
anal, de code civil, II; Duranton, Droit civil, II, No. 561-562; Dalloz,
88, 3, 165; Le Droit, 10 Maia 1891.
Contra : Demolombe, Cours de Code Napoléon, III, pag. 488; Curet,
Code de divorce, No. 33: Frémont, Traité de divorce, No. 80 ; Poulley
Le divorce, p. 120 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 121

dupa partizanil acestul sistem, din chiar natura acestel

cauze de divort. Portelis zice, in adevar, ca in art. 231
C. c. fr. (212 C. c. rom.) e vorba numal de violarea
datoriilor conjugale. i nu se poate zice ca acela care
nu era Inca casatorit, nu 'sl-a indeplinit datoriile sale,
-cacl el nu le avea.
Prin faptul chiar ca art. 212 intrebuinteaza expre-
siunea ceiseitoritii pot s'ar parea ca rezulta a
insulta trebue O. fie posterioara casatoriel. $i apol
pentru a putea califica un fapt, trebue sa ne punem
In momentul pertractarel si cum gresala femeil a fost,
In cazul nostru, anterioara celebrarel, nu se poate so-,
coti drept insulta fatä de sot. S'ar putea zice cä femeia
e culpabila cel putin de reticenta, de faptul ca a tacut,
nu a spus nimie viitorulul sail sot inainte de celebra-
rea casatoriel; insa si acest fapt e anterior casatoriel
si femeia nu avea nicl o datorie din punctul de vedere
legal fatä de viitorul sot.
Pravila Vasile Lupu ca si Mate! Basarab admit di-
vortul, cind ambiT sotl fiind eretici in momentul cele-
braril casatoriel, unul dinteinsil a devenit mal tirziti
ortodox (Pray. Vas. L. pg. 36, gla. k, prgf. a). Chid deo-
sebirea de religie exista in momentul celebraril, casatoria
era lovita de o nulitate absoluta., masura care a existat
tot-d'a-una in vechiul nostru drept.
Faptul deosebiril de religie intre cel clod( sotl 44
constituia in biserica cretina primitivä o impedicare
dirimanta. Ce e drept, ea indemna pe crestinl O. nu
se casatoreasca ca paginil, cu ereticil sail cu israelitil.
Cite va concilii, precum cel din Cartagena 1), cel din Chal-
1) Sinod Cartag. canon. 24.

www.dacoromanica.ro
 122

cedonia 1) si Laodicea 2), at cautat sa opreasca aceste

casatoril, si ail stabilit penitente pentru cel carl ar viola
acele dispositiunl. Impedicarea, ce stabilesc insa pentra
casatoril, e tot proibitiva. Sub influenta biseria legis-
latia lul Justinian opreste casatoria Intre crestinl si is-
raelitl 3). Casatoria Intre cre§tint si ereticl era valabila,
logodna ins& putea fi rupta propter sectae diversi-
tatem4).
Sub Justinian al II-lea se cauta sa se opreasca ca
desavirsire celebrarea casatoriel dintre crestinl si ereticl.
Un concilia fu convocat la Constananopol In anul 692
(cunoscut sub numele de conciliul quinisext sail con-
ciliul trullan). El complecteaza sinoadele V si VI 5), care
proclama nulitatea absoluta a unor asemenea casatoril.
Deosebirea de religie constitue dupa canonul 72 al acestui
concilia o impedicare dirimanta. Acest canon se poate
rezuma ast-Id: Casatoriile intre ortodoxl si heterodoxI
sunt oprite sub pedeapsa de excomunicare si trebue al
fie desfacute. Nu se va aplica aceste regule daca ambil
sotl aa fost ereticl s'i unul dintrInsil a devenit ortodox 6).

Sinod. din Chalcedonia can. 19.

Sinod. Laodicea, can. 31.
Cod. Just. leg. 6. De Judaeis.
Cod. Just. leg. 6. De episcopali audientia, I, 4; leg. 5, De Sponsalia.
Acest sinod e considerat ca ecumenic numal de biserica rIsltriteang.
Acest rezumat e dat de Hefele, Conciliengeschichte, trad. fr. de Delarc,
Histoire des Concils, IV, p. 220. Dim 0 textul acestuf canoa in In-
tregime, ava cum se alli In celebra opera a luf Joseph Simonius Asse-
manus, Bibliotheca juris orientalis canonici et civilis, Rome, 171,2, I, 408
qi 120, did ne va servi pentru a combate o teorie sustinuti de Curtea de
Ape' din laql:
Non licere virum orthodoxum cum mullere haeretica conjugi, neque
vero orthodoxam cum viro haeretico copulan, sed et siquid ejusmodi ab
ullo ex omnibus factum apparuerit, irritas nuptias existimare et nefa-

www.dacoromanica.ro
 123

Casatoria Intre ortodoxi i heterodoxI nu poate fi

mentinuta, dup. cum observa comentatoril bizantinT,
cacl comunitatea, pe care casatoria trebue sa o stabi-
teasel intre sop, se intinde la tot ce privWe dreptul
divin, matrimonium est divini et humani juris co-
municatio 1). Cu toate ca. Prochiron, Epanagoga 2) i Ba-
silicalele se mqumesc de a reproduce In aceasta pri-
vinta. Codul lui Justinian, dreptul canonic oriental insa
considera aceste casatoril ca lovite de o nulitate abso-
luta.. In momentul celebrariil casatoriel nu a putut sa
existe comunicatio divini juris i casatoria nu a putut
sa se formeze. Aceasta dispositiune severa a trecut §i
In vechile noasire legiuirl. Incepind cu pravilele Mate
Basarab i Vasile Lupu §i probabil 0 mal inainte, pinä
la punerea In aplicare a codulul civil, tribunalele noastre
aU considerat ca nule asemenea casatoril. Ceva mal
rium conjugium dissolvi : Neque enim ea quae sunt miscenda, misceri
nee ove cum lupo, nec pecatorem fortem cum Christi parte conjugi oportet,
Siquis autem ea quae a noble decreta Bunt, transgressus fuerit segregetur..
Sin autem aliqui, qui adhuc sunt infideles et in Orthodoxorum gregem
nondum relati sunt, sint inter se legitimo matrimonio con jucti, deinde hic
quidem eo quod est honestum electo ad lucem veritatis accurerit, ille veto
erroris vinculo detentus fuerit, nolens divinos radios fixis occulis intueri
fideli vero placeat cum infideli cohabitare ne a se invicem separentur. Ex,
divini enim Pauli sententia sanctificatus est vir infidelis in muliere et Banc-
tificata est mulier infidelis in viro.
Vezi Balsarnon, Zonara t Aristene (din al XII Secol) In Bevereg.
Pandectae Canonum Sive Synodic= 1672, I, p. 151-283; Nomocanonul
lul Photiu, XII, 13; Harmenopol edit. Heimbach, p.485 nota 2 i Zacharik
Von Linghental, Gesch. des Griech.. röm. Rechts.
Prochiron este un mic cod avInd 40 LiLturl, (din anul 870). El a
fost publicat de Zachariae de Lingenthal sub titlu 11p6xEpo; Ney.o;, In
1837, la Ileidelberg.
Epanagoga e de asemenea un mic cod, de prin al IX-lea secol, rkmas
insk In stare de proiect. A fost publicat tot de Zachariae In Collectio
brorum juris graeco-romani ineditorum.

www.dacoromanica.ro
 124

mult, Pravilele Matel Basarab 0 Vasile Lupu adinit In

casul acesta, pentru a dovedi si mal bine inexistenta
cits/loriel, sotil se pot desparti el singuri fara sa
cA.
se mai adreseze la judeator 1).
Se poate cere divogul dup6 pravila Vasile Lupu, in
cas de rAil tratament, dupa cum ne spune Condica :
(Clad o va bate WA seaml si-i va face rane de arme4
(gl. 21). Barbatul poate, dup. aceasta condica, sa-0
batg, femeea, ins& cu blind*, iar nu cu vreismeifie
(gl. 23). Aceastl dispozitiune ne reaminteste un pasagi4
din Beaumanoir, unde celebrul autor al cutumel din
Beauvoisis ne spune a barbatul IsT poate bate fauna
convenablement Condica in parag. 6 face o clasificare.
1) In urma acestora, nu putem admite modul de a vedea al Curti! de
Apel din last In afacerea Bedmar (sedinta din 22 Iunie 1895; (Dreptul.,
60, 24 Sept. 1895). Marchizul Bedmar, catolic, se casatoreste cu Lutzica
Palladi, ortodoxa. Chestiunea era de a se sti, daci aceasta casatorie, facuta
sub imperiul legiuiril Calimah, trebuia sit fie considerati ca absolut null sad
numal anulabilii, avInd decl posibilitatea de a fi validata. Curtea considera
eit e vorba numai de o nulitate relativfi, casitoria e numal anulabili.
Pentru a sustine aceasta, Curtea se bazeazi pe canonul 72 citat, lasi
numal pe partea final a (cad se sfinteste barbatul necredincios prin ferneea
credincioasa si femeea .necredincioasa prin barbatul credincios ; aceasta
parte !Elsa nu se uteri de loc la cazul nostru, asa In di Curtea, face o
rea aplicare a canonulta. Inteadevar, canonul 72 prevede doui Ella*:
prima cInd, In momentul contractiril casatoriel, sotilsunt deosebitt ca religie,
cum e cazul de fata, irritas nuptias existimare et nefariuns conjugiuns
tlissolvi, ne zice textul. Cu alte cuvinte, casatoria e absolut nula. A doua
speti e ciad ambit sop fiind eretict In momentul celebrara risatoriel, unul
a devenit ortodox posterior acestel celebrart. In cazul acesta, cisatoria nu
se va despirti fara voia sotulul care a devenit ortodox, fideli vero placeat
sum infidel:: cohabitare ne a se invicens separentur §i textul di ca motiv
ea se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa, etc. Motivia
acestel deosebirl ce stabileste canonul 72 e Issue de gasit. Inteadevart
biserica cretina vroia sa opreasca casatoria until crestin cu o persoana
de allá religie si pentru aceea stabileste o nulitate absoluta. Pe de alta
parte nu vroia sá puna nicl o stavili cenversiunilor s'i de aceea se lade-

www.dacoromanica.ro
 125

Peifaie eu trdfnalqie sail Wä de mdsurd, tare oate

legitima o cerere de divort e aceea care se face cu toiagul
Bail tu ciomagul vi mal ales dud se darting lemiul,
tie asemenea and o va loci tu lemnul 4n cap safe
fit bbraz.
Ar fi de Intrehat daca aceste argumente baculine, de
care ne vorbesc textele, trebuesc sd fie repetate pentru
Ca sa constitue o calm& de divort sail dacd un simplu
act de asemenea cruzime ajunge. Paragraful 8 din acela
titlu ne dd. rdspunsul la aceasta chestiune : «Nu se
chiamd, bdrbatut vr.4maq mueril sale de o va bate numal
o datd, iar de o va bate de-a-pururea §i de mal multe

pirteazi de la aceasti rigoare in speta a doua; cici inteadevir, de multe

orl un eretic sad un pigin ar fi renuntat de a se converti, dad, ar fi Out
cit citsitoria contractati cu sotul stid, care poate nu vroia WO schimbe
religia, va fi desficuti ei copiii 861 vor fi tratatl ca copil naturall. Partea
finall, pe care se intemeiazi Curtea, se referi numal la a doua speti,
lucrul e ciar ei in sensul ace ata aunt toti comentatorii. Dar lucrul se mal
poate dovedi ei alt-fel. D aci am admite modul de interpretare al Curt,ii
atunci ar rezulta ci. canonul 72 stabileete numal o Impedicare roivitivi
Inteadevir, s'ar opri celebrarea unor ast-fel de citsitoril, dar cisitoriile
deja sivireite, matrimoniunt consumatum nu s'ar fi putut despirti, cicl
e'er fi rispuns di se sfinfeste bdrbattti necredincios, etc. i Cu toate acestea
avem texte formate In Condica Calimah care ne vorbesc de nulitatea asit-
toniel in /taint acesta. Aea art. 91 care ne spune cli o ast-fel de cisitorie
nu e permisi, art. 109 ei 114 carl dispun ci, autorititile bisericeell vor tre-
bui ex officio sit cerceteze ei BA desfaci asem enea cisitoril.
In Condica Calimah, vedem ti e vorba de o proibitiune de ordine pu-
blici el de o nulitate absolutil. Este de ()Kline publici cici din prgf. 118
ei 1618 vedem cll. Condica stabileete pedepse contra sotilor vinovati, prgf
208, 215 ei 220, ne arati ci copiil nitscutt din asemenea cisitoril nu al
drepturl de familie ; iar paragr. 948 le refuzi dreptul la succesiunea pi.-
rintilor. CA nulitatea 6 absoluti, reiese chiar din faptul ci cisitoria aceasta
era contrari ordinil publice, ci acesta e spiritul dreptulul canonic, traditia
In vechia noastri legiuire, precum ei textele enumerate din Condica Ca-.
limach, care ne dovedesc aceasta in mod foarte ciar. Yee ei conclusiunile
riposatului procUror generil de la Casatie, G. Filiti, In Dreptui, 1896, p. 441.

www.dacoromanica.ro
 126

orT Mr& de villa, atuncl se va zice a este Cu vrA§m4ie

asupra eT».
Femeea decT nu putea cere divortul, dupa vechile
noastre pravile, pentru rate tratament, de cit atuncT cind
bataia ar fi fost ap de violenta In cit ar fi putut re-
zulta dinteinsa moarte (parag. 3) qi Inca §i atuncl o
singura bataie nu ajunge!1).
Nu se poate spune c vechea noastra societate era
tocmal galanta. Sexul frurnos avea de sigur de multe
or O. se piing& de argumentele putin cam sumare ale
consortilor lor, pentru dinsul bataia era "legala. Vechiul
nostru proverb gfemeea nebatuta e ca moara nefere-
cata» e un resunet al drepturilor arogasera bar-
batil consfintisera chiar in mod legal.
O dispozitiune curioas6, care merit& sä o relevAm,
relativa tot la violenta barbatulul, e urmatoarea Cind
femeea se va teme de raul tratament al bArbatulul,
sim in Pravila Vasile Lupu (gl. kd § 1, Bujoreanu, p.
39), ea poate cere de Ia judecator, ca acesta sa con-
string pe barbat ca sa se oblige dInd i garant (cheza)
ca nu o va mal maltrata. Cind barbatul nu va Oa
cautiune, judecatorul poate sa admità ca suficient jura-
mintul bArbatuluT eautio juratoria din dreptul ro-
man. Cu toate acestea Îiisä ne spune condica la glava
gk § 7 tbarbatul poate batä muierea pentru vina
eY1 mcicar de ar avea i zapis sl nu o batd2).
In caz de nebunie a barbatuldf, femeea poate cere
desfacerea casatoriel (gl. 21 parag. 6).
1) AceleasI disposi(iunl se &Wen si In Pravila Mate! Basarab gl. 183,
184, 185, 186.
. 2) Vez 1 si In Pravila Mate! Basarab identia dispositiune.

www.dacoromanica.ro
 127

Aceias dispozitie gasim si in Pravila Calimah (§ 143,

al. 4). Numal nebunia intimplata in momentul contrac-
tarel casatoriel poate da nastere imediat la desfacerea
el; altmintrelea se cere un interval de incercare care e
de 5 ani, cind e vorba de What si numal de 3 anT
pentru femee. De ce aceasta deosebire? Poate ca, in con-
ceptiunea autorilor acestor dispozitiunl, femeea e datoare
sä dea barbatulul o ingrijire mal mare, de cit aceea pe
care barbatul la rindul sati e dator fata de femeie.
Pravila lul Matel Basarab admite de asemenea di-
vortul pentru caz de adulter atit al barbatulul 01 si al
femeil. In acest caz (glav. 244 parag. 55 pag. 233) se
permite barbatulul care ar prinde sotia pe sotia sa in
flagrant delict s'o ucida alit pe dinsa cit si pe complice.
La para g. 18 acelas lucru se permite si femeiT care ar
prinde pe sotul satl in flagrant delict. Dreptul barba-
tuluI se atesta mal mare in paragr. 55, cad luT i se
permite de a-si ucide sosia adultera, chiar de a scapat
In momentul surprindereY. Glava 219 permite divortul
In caz cind unul din sol vroeste sa mire in viata
monahala chiar fara voia celul-l-alt. In vechiul drept
francez unul din sotl nu putea O. intre la calugarie
fara consimtimintul celul-l-alt si aceasta din cauza cä
casatoria neputindu-se desface, sotul ramas laic nu se
putea recasatori, dacá casatoria era consumata, matri-
monium consumatum. Sotul, care raminea in lume
avea, in primele timpurI, dreptul de a se recasatori1).

1) Sinodul din Compiegne cap. 38: Si quis vir dimiserit uxorem suam
et dederit comiatum pro religionis causa infra monasterium Deo servire
aut foras monasterium dederit licentiam velare sicut diximus propter
Deum, vir illius accipiat mulierem legitimam. Similiter et mulier faciat.

www.dacoromanica.ro
 128

Mal ttrzit Insa prin Sinodul de Verberie (anul 768)

se decise ca acela care a permis soluluI sat de a ge
calugari nu se Mal pòte casatori.
Codul Calimach (§ 143, al. 2) admite de asemenea
desfacerea casatoriel cind ambele OM vroiesc a intra
In viata monahala. Chiar and numaI unul din sotI are
acésta dorinta, el poate sa o aduca la lndeplinire. In ca-
zul acesta legea considera. pe sotul calugarit ca gi cum ar
fi murit §i. In consecinta atribue sotulul ramas In lume,
In averea celui-l'alt, portiunea determinata prin paragrafele
957-961 din acel Cod. Aceia dispozitie gasim qi In
Condica Caragea (III, 16, 6). Condica (gl. 220) admite des-
partenia In cazul cind femeea 41 va bate barbatul, precum
§i tind unul din sotl e hot dovedit (221). Glava 226
contine o dispozitiune, care ni s'ar parea curioasa astazI
dar care se poate explica prin existenta si importanta ru-
deniel spirituale introduse de biserica cretina. Daca sotul
§i sotia NI vor boteza singarl copilul, adica ca nal §i
na0, atuncl trebue sa se desparta., cacl ail devenit fratl
suflete4tI. De alt-fel aceasta masurä nu e de ell repro-
ducerea legil 26 din cod, de nuptiis, prin care Justinian
oprqte casatoria intre- na O. mama finulul sat. Dis-
pozitiune de care, dug cum tim, multa lume se folosea
pentru a obtine divortul In urma Constitutiunil din 740,
care stabile§te masurI restrictive In ceca ce privqte
despartenia ; cacl, pentru a elude aceastä lege severa,
sop carY voiat sa se desparta nu aveatt de clt still
boteze el singurI copilul §i atuncl se na§tea rudenie
religioasa In gradul oprit1).
1) C. 53, Syn. Trull. Cf. Zacharia von Linghenthal, Gesebichte des
Griechisch. rtimischen Rechta. Berlin, 1892 p. 70 et auiv.

www.dacoromanica.ro
 129

Ca 0 in dreptul roman rudenia rezultind din adop-

tiune constituia cauza de impedicare de casatorie. Prin
urmare daca cine-va adopta pe ginere-saa, atuncl
acesta trebuia sa se desparta de fiica sa, de oare-ce
sotil devenisera fratI (gl. 227).
Impotenta de asemenea poate servi ca motiv de
divort, daca in interval de 3 anT de la casatorie, bar-
batul nu '0.-a indeplinit datoriile conjugale (gl. 217).
Dreptul roman distingea intre impotent, spado, i intre
castrat, Di virilitatem amiserat. Casatoria contractata
de cel d'intil era valabila, a celul de al doilea era
nula. Dreptul nostru vechiti nu face niel o deosebire
de asemenea natura; impotenta care dureaza de cel
putin 3 anl din momentul celebraril casatoriei, poate
servi ca motiv de divort pentra femee. Dreptul canonic
occidental considera impotenta ca o impedicare din-
manta a casatoriet Pentru aceasta insa ea trebue O.
fi existat in momentul celebraril casatoriel, O. fie per-
petua 0 incurabila1). Jurisprudenta francezä stabili
pentru a dovedi impotenta o practica foarte curioasa
numita congrès, care era o proba judiciara. Sotil
trebuiaa sä incerce de a indeplini actul sexual ina-
intea expertilor anume insarcinatl. Congresul era nea-
parat ordonat de justitie in procesele unde impotenta
fiind pretinsa de o parte, era negataa de cea-l'alta. El
a existat In Franta in tot secolul al XVI-lea 0 o
mare parte din XVII-lea. Tocmal in 1677, in urma
1) Vezl constitutia papel Sixtus-Quintus adresate legatulul papal din
Spania (22 Jun. 1587) *i. care trateazg. de impotentA ea motiv de desfa-
cere a casittoriel (Schulte et Richter, p. 555). Vez1 Esmein, Le marictge
en droit canonique, (Paris, 1891) II p. 273.
P. Negulescu. 9

www.dacoromanica.ro
 130

until proces celebru al marchisalul d@ Langey, on-

gresul fu desflintat1), In vechiul nostru drept nu alA
avut congresul. Pentru a se putea dovedi neputinta so
recurgea la expertiza. Se nurneat de consistoriti expert;
doctorl or moase, care si constate impotenta (Parag.r%
116 cod. Calimach). and insa sotul recunostea, elivcAul
se admitea fara expertizA2). Coda] Calimach (§ 86) face CI
deosebire Intre DePAtinta vremelnica si aceea de-a punk,
rea. Cind e vorba de o neputinta incurabila a unuia dintre
sotl, se poate cere desfacerea casatoriel, daca aceast4
infirmitate exista mal inainte sail chiar in timpul Oat,
toriei (§ 86 si 116), daca Ina. unul din sop safer& de.
c4 neputinta vremelnica, atuncl se peisuefte di seitorio
intru neldejdea vindecarel acestel neputinte. Art. 143
spune ca se desface casatoria, daca barbatul sag femeea,
safer& de neputinta timp de 3 anl. Admitincl desfacerea
casatorieI pentra neputinta vremelnicb, codul Calimah
se Indeparteaza de la dispozitiunile coduluI austriac, p@
care l'a avut ca model. In adevar, In aceasta legiuire,
conform traditianeI canonice, In paragr. 60 se admite.
desfacerea casatoriel, frisk numal pentru neputinta per,
manenta, si care exista in momenta' celebrarel cask-
torieI; neputinta vremelnica sati chiaT incurabila, 'ask
I) smein, op. cit. pag. 275-284.
2) Pravila bisericeascit din 1851, cap. IV, §- 9, 1. Vezt si In Condica
de despirtenil a Mitrop. din Bucurest1 c6nserv. la Academ. me, 638, ma%
multe zapise sad acts In care. 801 Bunt chemal la judecati, a recunoaste
impotenta ai In urma clreia se da carta de despdrienie) Asa pe fila 1
verso avem un asemenea zapis de la Stroe Darstoreanu. In Condice 642
fila 38, EiTeM un document din timpul tut Dositei (1294 Aug. 3), uade
veclem a Mitropolitut dk ordin protopopulul George ca al cercetezu, Wept
pricind de divort cerui de femeie daçd. bArbatul e neputincios, In fa¡a
protopopulul sotul dit zapis di e neputiacios.

www.dacoromanica.ro
 131

venita posterior celebrarel, nu formeaza o causi de des-

facere a casatoriell).
Andronake Donicl (Cap. 30, 15) ne spune ca. se ad-
mite despartenia, and beirbatul se va (Oa lame*
(impotent), trecènd tre ani fara a se putea impreuna..
Codul Caragea (Cap. XVI § 6, Partea III admite ca §i. le-
giuirea moldovearia, desfacerea casatorie pentru causa
de neputinta, care ar dura mal mull de trel anl.
Disposiliunile acestea admise de vechile noastre pm,
vile ni se par bune intru cit corespund definitiunel ce
ele, del casatoriel. Im adevar, in § 63, (art. 44 c. austr.)
din codul Calimach precum i in § 1, Cap. XVI, P.111 coda/
Caragea ni se spune ca. unul din principalele scopurl
ale casatoriel este procreatiunea. A§a flind §i din moft
mentul ce acest scop nu poate fi atins, din causa unet
impedicarI de mal bine- de 3 alai, e foarte natural ca
tocmeala cdscitoriet sa fie desfacuta.
In dreptul actual, dupa condica noastra civil, s'ar
putea oare cere desfacerea casatoriel pentru causa de.
neputinta ? Credem a aceasta infirmitate nu ar putea
servi ca motiv de anulare a casatoriei, chiar daca ar fi
existat in momentul celebrare, vi In aceasta privinta,
impart4im in totul parerea savantului jurisconsult, d.
Dim. Alexandresco 2). In adev6r textul art. 162 c. c. w
categoric, el admite anularea numai cand e vorba de
ereore asupra persdnel fisice, iar nu eròre asupra calk
tatilor.

Vez! In aceastit priving decisiunea Curtil de casalie din Austria din

14 Mai publican In Dreptui 54/1900 li urmati de o savantA adnotatiune
datoritit d-lul- D. Alexandresea,
DrepluUNo. 54190.

www.dacoromanica.ro
 132

Credem insa a se poate cere divortul pe motiv de

neputinta in baza art. 212 c. c. Infirmitatea aceasta a
unuia din sop constituind fata de cel-ralt o cruzime,
putêndu-1 expune chiar la diferite suferinte morale i
trupe0I 1).
Se putea cere desfacerea casktoriel §i in casul cind
tmul din sop era atins de epilepsie. Boala ins& trebuia
sa fie anterioara casatoriel, altmintrelea, adica dacä sta-
rea aceasta patologica e posterioara celebrariI casato-
riel, divortul nu se admite (gl. 234).
Nu se permite (gl. 229) cul-va a se insura mal mult
de 3 orT, a 4-a casatorie se socote0e afar& din lege,
se poate cere despartenie orl-cind, textul o nume0e
viata porceascd. Dispositiunea a fost luata intiiil in
dreptul bizantin de Basile Macedoneanul, care decise
ca a 4a casatorie va fi absolut null 0 ca a treia va
fi supusa la pedepse canonice 2). Acesta ca 0 disposi-
tiunile precedente sint mal multe cause de nulitatl ale
casatoriel, de asemenea 0 in casul cind unul din sol
nu are virsta legiuita, 12 anl pentru femee, 14 pentru
barbat.
In condica Ipsilante nu se gase§te nicI o disposi-
tiune relativa la divort, legislatiunea anterioara e decl
lasata in vigoare. In paragr. 121 i 122 din condica
Calimah se arata casurile cind divortul va fi admis :
1) Cind se alcatue0e un complot contra sigurantel sta-
tulul, la care barbatul ja parte, femeia poate cere divor-
till. Dispositiune ce am aratat ca exista in dreptul bi-

In acest sens, Cas. I, Bul. 1871 p. 230; Trib. Iaqi Dreptul 32/1890.
Prochiron. IV, 25. Veil Zachariä. von Lingenthal op. cit.

www.dacoromanica.ro
 133

zantin; 2) In cas de adulter; 3) in cas de condemnare

a unui so t pentru crima; 4) daca va merge femeea la
vre-un spectacol Miä tirea bArbatului; 5) daca unul
din soti a cazut in patima betieY.
Condica Cara gea, in partea III, cap. XVI, paragr. 6
ne spune ca divortul e admis: 2) cind se va face im-
potriva legii, &lid. cind un om liber se va casatori cu
o m'A. sati un creOn se va casatori cu o femeie de
alta religie; 2) in cas de impotenta in timp de 3 ani din
ziva contractaril casatorie1; 3) cind vor voi sa se calu-
gareasca; 4) cind barbatul va dovedi a femeea nu a
fost virgina; 5) in cas de adulter ; 6) cind barbatul
intretine concubina; 7) cind barbatul neguttitoreste
cinstea neveste1; 8) incompatibilitate de moravuri, dupa
3 ani de casatorie.
In pravila bisericeascel din 1851 se admite divortul
pentru adulter, daca insa barbatul a permis adulterul
femeiT, atunci nu poate cere divortul, femeea are lusa
dreptul de a-1 cere (cap. IV, § a); in cas de eresie ;
pentru sodomie ; pentru rati tratament al femeil; impo-
tend O in cas cind femeea 1§1 bate barbatul.
PARAGRAFUL II.
Efectele divortului.
Vom imparti acest paragraf in doua partY, vom vorbi
in prima parte de efectele divortuluY in privinta sotilor,
cea de a doua va fi consacrata efectelor produse In
privinta copiilor.
I. Divortul pronuntindu-se, casatoria e consideratä ca
desfacuta ; femeia ill reja libertatea; datoriile nascute
din casatorie dispar. Acesta e efectul principal, efectul

www.dacoromanica.ro
 134

cel mal Insemnat, pe lIngi care se mal adaogl. unele

snasurl luate ea pedeapsi contra sotulul culpabil. Cfis6.-
toria trebue socotita ca desfacuta din momentul ce pre-
sidentul Consistoriulul pronuntá divortul ; din acest
moment dar nu mal poate fi vorba de adulter, datoria
de fidelitate Incetind ; tot de atuncl incepe sa curgá
termenul de un an, ce femeea trebue sl tase ca sá
tread. Inainte de a se redsátori, propter turbationem
tanguinis, insl acesta numal cind divortul va fi pro-
nuntat contra bArbatulul; ea are chiar dreptul de a
trece InWo nona casAtorie, 40 de zile dupi ce a nascut,
In cazul cind era Insarcinatá In momentul cInd a inter-
venit divortul (129 cod. Calimach) ; cind Insá despkr-
tenia s'a pronuntat contra femeil din cauzá de adulter
saq atentat contra vieW bkbatuld, femeia perde dreptul
de a se mal citstitori, dsátoria flind Insá desfácutá pentru
alte motive Insá tot din pricina femeil, ea nu se poate
redsktori mal Inainte de a trece 5 anl (Calimach, §
148, Andr. Donicl, 30, § 10).
CAsatoria fiind desfácutti., divorMil perd titlul de sotl
§i prin urmare toate avantajele, ce le conferea acest
titlu, adid dreptul de 8uccesiune, ce se acorda sotuluI
In vial de (Partea IV, Cap. III, § 17, K) Condica Ca-
ragea (închrisis, usufruct o parte de copil) §i de pa-
ragr. 959, 960 §i 961 din Cond. Calimach.
In cas de a.dulter al femeil, paragr. 124 din codul
Calimach, dispune cá femeia culpabill se Va Inchide
intr'o monastire, barbatul are voie, ne apune para gr.
125, ca In termen de 2 anl Mil reja sotia. Dupli expi-
rarea acestul lermen, femeea va rámlnea In monastire

www.dacoromanica.ro
 135

pènirti toatk viata. Disposillutie identica gásini i lb

véchiul drept francez.
In Condica Cara0a (P. III, 'cap. XVI, § 42) ni se
3spune ck femeia tri caza' clnd ar fi atentat la viata
bArbatuluI, atuncl acesta are drept sk la In depila stk-
DIbire jltmktate din zestrea sotiel, daca nu ati copil,
laltmintrelea numal In usufruct, iar femeea se Inchide
la mlnastire de cklugarite timp de 2 anl. Chad bar-
batul ar fi vinnvat de aceasta crima, atuncl el trebuia
sk Intoarcä femeel tntreaga el zestre precum §i o snmk
tare ar reprezenta 1/2 din valoarea zestrel, iar bkrbatul
Inchidea de b.sernenea 2 anY in minkstire. Pentru
taz de adulter al femen, pravila lul Caragea stabile&
numal pedepse pecuniare (§ 43) pentru femeie, cont-
plicele el insk era pedepsit cu surghiun timp de 2 anT
(P. V, Cap. X, § 5). Pravila Andronake Donicl prende
tnchiderea In minkstire numat pentru cazut cInd femeea
ir parksi casa barbatulul, färä motiv temeinic §i intentind
t erere de divort, lar fi fost respinsa ca neintemeiatk.
Articolul 277 din actualul cod civil roinin dispune
t a sotil, carl se vor desparti, nu vor mal putea sa se
tasktoreasca impreung, dispositiune identica cu aceea
a art. 295 din codal civ. fr. In 1816 divortul a fost
desfiintat In Franta §i restabilit tocmal In 1881. Prin
ateasta lege se modifica art. 295 i se admite cä sota
divortati pot sk se recasktoreasca, dar cä un noil divort
mal este admis. In vechile noaste legislatiunl gksini
telatiV la aceasta chestiune un paragraf In Condica Cali-
lnach (paragt. 123): «Daca despArtitil sol,
vor voi sa se uneasca iarAO, nu se opresc §i se soco-
tesc una i aceia0 insotire Ca i cind tiu ar fi des-

www.dacoromanica.ro
 136

pArtit11. Restrictiunea stabilita de codul civil francez,

vechea redactiune, precum §i de codul romin, este Im-
prumutat6. din opera lul Montesquieu, de l'esprit des
lois, care a gAsit-o in legile mexicane. Montesquieu crede
cà legea care oprqte cgsittoria intre sotiI divortatT, con-
sacreazä principiul indisolubilitMil cAsAtoriel mal bine
de cit legea, care ar permite-o 1). Treilhard in expunerea
de motive desvolta aceiasl idee, el zice : «Le divorce
ne doit 'étre prononcé que sur la preuve d'une néces-
sité absolue, et lorsqu'il est bien démontré 5, la justice
que l'union entre les deux époux est impossible: cette
impossibilité une fois constante, la réunion ne pourrait
étre qu'une ocasion nouvelle de scandale. 11 importe
que les époux soient d'avance pénétrés de toute la
gravité de l'action qu'il vont intenter, gulls n'ignorent
pas que le lien sera rompu sans retour, et qu'ils ne
puissent pas regarder l'usage du divorce comme une
simple occasion de se soumettre à des epreuves passa-
gères, pour reprendre ensuite la vie commune, quand
ils se croiraient suffisamment corrigész 2),
Cu toate acestea, dispositiunea din vechile noastre
legiuirI mi se pare cu mult preferabilg. i Inteadevar,
nu mi se pare admisibil, cel putin pentru marea majo-
ritate a cazurilor, ca divortul sa se facà din calcul saft
din capritiii Aproape maI tot-d'auna el intervine atuncl
cInd sotii cred cä viata lor comunA nu mal e posibila
si in cugetul lor el cer divortul pentru tot-d'auna. Dar,
daca mal tirziil el recunosc greselile facute, se caesc
doresc a se uneasa din not', pentru ce legea i-ar opri?
De l'esprit des lois XVI, 15.
Treilhard, Exposé des motifs, No. 33 (Locré t. V, p. 311).

www.dacoromanica.ro
 137

Noua casatorie e in interesul copiilor, in interesul so-

tilor, call probabil aa avut o puternica iubire unul pentru
altul 0 prin aceasta chiar In interesul societatil1).
In privinta bunurilor, daca divortul este pronuntat
contra femeil, aceasta pierde dota (paragr. 124 codul
Calimach) 0 darurile facute de barbat inaintea nuntil
donatio ante nuptias (Cap. II, paragr. 9, c. Caragea),
car! revin barbatului in pfina proprietate (Andron. Do-
nici, 30, 1-6, adaoga. 4cafara numal cind zestrea a fost
constituita de un strein sail de tata, cind fiica nu ar
fi avut virsta legiuità, sati in caz de conventiune con-
trarie), daca nu ag copil, altmintrelea numal In usufruct
(paragr. 130, cod. Calimach) ; iar daca despartenia e
pronuntata contra barbatului, (Cal. § 131), femeia IV
va relua dota 0 darurile dinaintea nuntil in plina pro-
prietate, precum §i o suma, din averea barbatulul, ce
ar reprezenta ca valoare o treime din darurile nunteA
aceasta in cazul cind va avea copii, in cazul Wsä cind
nu ar fi fost copil din acea insotire, atunci sotia avea
drept numal la usufruct asupra darurilor nunte0Y. In
acela sens g1asue0e 0 Andronake DonicI, cap. XXX,
§ 16. Dispositiunea aceasta e o fidela reproducere din
legile bizantine. Imparatul Ioan Comneanul db.du o
constitutiune, prin care hotarl ca dota femeil adul-
tere, apartine in primul loe copiilor e0tI din casatoria
desfacuta, apoi copiilor dintio precedenta casatorie i
bgrbatului, in casul acesta imparteala se facea pro
numero virorum, in parti egale, In fine, in lipsa de
copii, barbatul ia tot2). Dintr'un document, ce pose-
I) Laurent, Principea de droit civil (III édit.), ¡JI, p. 332.
2) Coll. IV, nov. 51, cf. Zacharii V. Linghental, op. cit.

www.dacoromanica.ro
 138

.dam de ta M. utti, Domn`ul Munteniel In 1784, vedentt

Ca unuia, anume Ionita Roata, tulpabil de adulter, I s'a
luat intreaga .vere ca pedeapst. Mal intiia s'ail scot
Restrea sotiel 0 darurile dinaintea n'until, apol &von s'a
1mpartit in 3, 0 treime s'a dat cutiil milelor 0 2 treimI
c opiilor la (V. A. Urechia, Istoria RoManilor, I, 378).
O dispozitiune mal curiOasa e aceea coprinsa in Pra-
vita Vasile Lupu (glava 16, parag. 11, pag. 84). Cind fe-
meea vaduva va avea relatiunl trupe0l mal inainte de a
fi trecut un interval de un an de la moartea sotulul, pri-
stavii, adica mo0enitorii, pot obtine de la judecata ca
femeea sail piarda zestrea, care li se va atribui lor ; dupi
trecerea anului de jelire insa, daca femeea ar avea o
tonduita wara, ea va perde numal donatiunile facuté
de barbat, care in cazul acesta se vor atribui fiscululi).
In Cartea lul Andr. Donici, 30, 11, ni se spune ca
data femeia se va marita inainte de a trece anul ja-
teniel, va perde nu numal darurile dinaintea nunteir
0 ceca ce 'I va fi lasat barba tul, care se va cuveni
topiilor defunctului, pe ling aceasta ea va trebui si
dea jumatate din averea el proprie, in cazul cind nu
ar fi copil, averea aceasta se va cuveni rudelor : flat;
nepop saA Whip, bunicl; in tazul cind nu vor fi nicl
asemenea rude, averea se va atribui cutiet obqtiet (vee
0 C. Harmenopol, 4, 6).
Il. Articolele 302 din c. tiv. fr. 0 282 c. civ. rorn.
dispun, ca eopiii vor fi incredintatt sotuluT, care a ob-
tinut divortul. Legea presupune, a sotul inocent esté
mal demn de a dirige educatiunea copiilor, de tit cél
1) Dispozititine identicit e si In Pravila Mate1 Basarab, glava 215, pa-
ragraf. 11.

www.dacoromanica.ro
 139

care a violat datoriile conjugale. 0 ast-fel de presump-

tiune nu gasim in vechea noastra legislatiune de cit
In Condica Calimach (paragr. 183). Condica Caragea
stabi1e0e in paragr. 7, cap. XVI, ca In caz de despar-
tenie fatale vor fi tot-d'a-una incredintate mumel, iar
WO de vor fi mid vor fi lasatl la muma, iar de vor
fi marl, se vor Incredin.ta tatalul. Tatal era dator sa
ingrijeasta de hrana copiilor, el trebuia sa serveasca
pentru acest scop o pensiune alimentara mumel, daca
insa el va dispune de mijloace foarte restrinse, iar
muma ar avea oare-care stare, atuncl ea va fi datoare
sa contribue la intretinerea copiilor in masura venitu-
rilor sale. Condica Calimach admitea (parag. 134) 0,
dupa cum se poate vedea din sentintele anterioare ce
posedam, tribunalele chemate sa se pronunte asupra ches-
tiunilor de despartenie ail admis mal tot-d'a-una principiul
stabilit de art. 302, al. II civ. fr. 0 282 civ. rom. adica,
Incredintati copilul unuia sail altuia din parintl, dup.
interesul §i avantagiul, ce aceasta prezenta pentru copil.
Divortul pronuntindu-se nu produce absolut nicY un
efect In privinta dreptulul succesoral ce copiil ati asupra
averil parintilor precum 0 asupra dreptulul ce exista
reciproc in profitul tatalul 0 mumel asupra averiI co-
ptilor. Cava mal mult, o dispozitiune comuna din codul,
Calimach (parag. 124) 0 c. Caragea (III, 16 § 42 §i 43)
stabile0e cà daca divortul e pronuntat contra femeil pen-
tru cauza de adulter, ea 41 pierde jumatate din zestre
0 donatiunea facuta de barbat inaintea nuntil (donatio
ante nuptias), care trec copiilor In nuda proprietate, bar-
ba tul avind usufruct asupra tor (parag. 130 Cal.), iar de
nu sunt copil, barbatul va lua totul In pfina proprie tale

www.dacoromanica.ro
 140

PARAGRAFUL III.
Jurisdictiunea competentä.
Am vazut, studiind istoria divortuluT, ca. In imperiul
bizantin, Imparatul Alexis Comneanu printr'o constitu-
tiune din 1086 acorda episcopilor cunoasterea exclu-
siva. a cauzelor matrimoniale. Pravilele noastre vechl
inspirate direct de legiuirile bizantine, ai1 conservat
acest principiù. Aya, gasim In pr. Matel Basarab ca yi
In Vasile Lupu maY multe paragrafe, unde ni se vor-
beyte de judetul bisericesc; nu se determina Insa. cum
va fi compus acest tribunal. Judecatorul bisericesc de
drept comun era episcopul, de unde numele luT de
judecator ordinar, jtcdex ordinarius, cum era numit
In Occident. MuItä vreme el distribui dreptatea In per-
soana, asistat de cit-va asesorY, in urma.- flind ocupat
prea mult le dete la cill-va subaltern1 sarcina de a ju-
deca In numele luT. In Franta constatam in al XII-lea
secol c6. episcopil Incep sa distribue justitie printfun
delegat special numit offiicial. Aceste tribunate sari
officialités joaca un mare rol In al XIII-lea yi al X1V-lea
secol. Compete* lor era foarte intinsa1). Chestiunea,
care ne intereseaza pe noT e de chid dateaza. consis-
toriile (tribunate analoage cu les officia1it6s din Franta)
In biserice orientala si prin urmare yi la noI.
MateT Blastares, un calugar din al XIV-lea secol, autor
al uneT cart' as upra dreptuluT canonic, In interpretarea
ce face canonulul XX apostolic vorbeste de dicasteriY

1) Paul Fournier, Les officialités au moyen Age, p. 4 e urm.; A. &mein

ilietoire du droit public francais, p. 284 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 141

set consistoril. El zice : Tò iov Àiievt mckapiaacct tbv 7tXri-

potk 1.01 xapoi6ex6ilevov el; Stx&arriptov il 64 boxiiv Si' durupico 1)
adica O. zicem a se caterise0e un preot far% sa fie
admis (spre a se justifica) inaintea dicasteriel saA a
consistoriulul.
Deci dicasteriile existati In biserica greaca. in al
XIV-lea secol 0 probabil ca s'a introdus 0 la nol inca
din primele timpurl. Insa nu era nimic regulamentat.
Judecator era numal episcopal sag Mitropolitul, care
era ajutat in instruirea pricinilor de clericil ce se aflatt
ata§ati pe ling episcopie, i pe care 11 vedem numiti
In crisoave cucernici aerie/. Posedam numeroase sen-
tinte de divort de pe la finele veacului al XVIII-lea, de
unde se poate vedea modul cum se instruiatt aceste
pricini 0 cum eratt alcatuite sentintele. Reproducem una
dintrInsele in intregime, fiind de alt-fel destul de scurta :
Dositel, Milosti Boji Archiepiscop i mitropolit al
Ungro-Vtahiel.
InfAtisindu-se amindouti pArtile si inaintea smereniel noastre,
citind i aceastA cercetare ce s'ail fAcut de cucernicii clerici,
dovedite !End faptele i urmArile lul cele rele, la care niel in-
susl ni putu tilgAdui. Decl, dupti porunca pravileI, hotiirim ca
sit fie despArtiti unul de ciltre altul, si pentru zestrea el, oil
cind va da mina lul Tudorache, dator sil fie a o implini pinii la
un ban §i copilul sit rAmlie al el, aceasta scriem. 1794, Aug. 8 2).
Cunoa0em o alta sentinta din timpul Mitropolitulul
Grigorie (1783), mult mal bine alcatuita. Femeia Pa-
In colectiunea I_u_I Pa)
...........1 Ica: n6tvii, Etívtaics T6110 aSLOJV %al Eepci-Jv
xavinaw, tom. VI, Atena 1852-1859, pag. 27 al 28; vezi al Canonul III al
ainodulul din Sardica.
Ms. Acad. 641, fila 97 verso.

www.dacoromanica.ro
 14a

Irania facuse plingere la IVIitropolie Inca din 1780 ea

sa fie despartita de sotul el Radu, pe motiv a e ne-
putincios. Mitropolitul, conforta pravilel, '1-a dat termen,
de a0eptare 3 anT. La expirarea acestul termen, fermi&
cere din not' divortul i mitropolitul dispune chemarea
ambelor 041. In ziva infatisarel lipseqte Insa sotul, iar
sosia afirma ca el a parasit casa de 3 anl §i nu i sa
mal tie de urina. I se cer martorl pentru a dovedi
aceasta, carl Hind ascultatl de cucernicii clerici, mar.-
turisesc ca ail cunoscut pe Rada ca neputincios i ca
e adevarat ca a plecat de acasa de 3 anl, Martoril
fost apol audiatl §i de Mitropolit sub prestare de jura-
mint. Documentul zice apal : dovedindu-se ast-fel
acest lucra s'a cautat pravila la list. 210, glava 217
despartu-se nunta, daca vor trece 3 ant §i nu se va
putea barbatul sa se amestece ca umierea la etc.,
careia porun,cil urmind i nol, am, despartit pe Parana
de barbatul el i prin aceasta carte, ce s'a dat la mina
el, 'I-am dat voie §i blagoslovenie sa ja all barbat cu
cununie1),
Din aceaste sentinte vedera procedura ce se urma,
in. materie de divort. Cacernicii clerici erail insarci-
natl sa examineze diferitele cauze supuse Episcopulul
sa faca un raport (anafora) catre Ierarh 2). Acesta
In urma raportulul dedea sentinta care trebuia tot-
de-una sa fie intemeiata. pe un, text din pravila (Ma-
te l Basarab pentru Muntenia). Daca tnsa nu. era,

Manuscr, Academ. 638 fila 1,21.. Vez1 la fila 136 verso o altA sen-
tintA, de divort !titre Muset Slipunarul s1 sotia sa lliva, pentru adulter. Ea
e datA In contradictor.
lerarh sa0 cleriarh Insemneazil seful unel eparbil, fie el episcop
sa4 mitropolit.

www.dacoromanica.ro
 143

complect luminat, dace era puncte asupra, cerora, exist&

oare-cave indoiale, el insercina, pe protopopul judetula
r4espeeiiv sa face o cercetare asupra chestiunel ce nu
qra lemurite. Un docutnent tot din 8 August 1794, elm,
nind tot din cancelarla mitropoliel din Bucure0, ne
arate aceaste procedure. Documentul glesue0e ast-fel :

Infatisindu-se inaintea noastrat amindoutt partile, Eind

çi Gh. Bucur Damgiu, marturia lul Stan, citind i anaforaua
cucernicitor clerici, macar ea Maria zice, ca nu este odihnita
pinA nu va face iuramint numitul Gheorghe. Dar fiind ca primi
cu sufletul Bail inaintea noastrg, ca marturia '1 este dreaptA si
cA nu are Wei' un interes, cum si cuc,ernicut protopop Petro
aratil, cà duplt porunca noastrd mergind la Dumnealul
Paharnicul Toma Calinescu de ail intrebat pentru aceasta pri-
spus etc. 1)

Prin urmare vedem ca autoritatea judiciara biseri-

ceasca, competente. in materie de divoll, era in vechiu,
nostru drept Cleriarhul in eparhia ce.ruia sotil tl aveail
domiciliul. Consistoriile nu aveatí de cit un rol secundar,
ele serveail, dupa cum am zis, se. examineze afaeerea
0 se supuna un raport Ierarhulul. Acest lucru con.,
statem 0 in Condica Calimach (paragr. 113 §i 114).
Pentru prima ()are consistoriile a fost constituite in mod
regulat prin. Regulamentul Organic 2). Fine aci ele era
numal, de forink totut depindea, de Ierarhut respectiv
a.utoril RegalarnentuluI Organic nil puteail tan putereai
bisericeascä netermurite, mal ales and el veneall din-

Ms, Aca4emi.e1 641., fits, 96 verso.

Erbiceanu In Bis. Ortod. Rom, 41114 p. 481.

www.dacoromanica.ro
 144

tr'o tara, unde biserica era supusa de fapt Statulul1).

Dupa Regulamentul Organic, avem pravila bisericeasca
din 1851, care in Cap. II, § 7 si 1, ne vorbeste de
dicanicescul consistorift ca instanta judecatoreasa
Mal departe ni se spune Consistoriul, primind
:

reclamatiile impricinatilor cu rezolutia Chiriarhulul Epar-

hiel, va face chernarile obidnuite in canonul 27 al
Soborulul din Cartagena in 2 soroace, dupa care ne-
venind piritul va da hotarlre in lipsa». (Cap. II, § 7 si 5).
Ca sa stabilim procedura urmata inaintea consisto-
rilor, posterior acestor reforme, lucrul e usor, avind docu-
mente suficiente.
Sotul, care voia sa ceara desfacerea casktoriel, trebuia
sa adreseze o cerere Chiriarhulul respectiv, acesta punea
o rezolutiune, prin care trimitea reclamatiunea in cerce-
tarea consistoriulut Acesta (fiind compus din 3 clericI:
1 presedinte si 2 membriI) cauta mal Întiiü sa impace
sotil, ce vroiA sa divorteze. Mal in toate sentintele de
divort din acea epoca gb.sim considerantele : Conside-
rind ca toate consiliile judecatil putut reusi intru
nimic, ca sa poata indupleca pe numitul (a) la resta-
bilirea casnicieT sale».
Proba faptelor asupra carora e bazata cererea de
divort, ramine supusa regulelor de drept comun. Sunt
mal multe dispositiunI in vechile noastre legislatiunl
particulare acestel institutiunt Asa marturisirea adver-
sarulul, care in procesele ordinare constitue proba cea

1) Vezl adresa lul Neat, locotenentul mitropolitan din Bucurestl catre

prezidentul satt guvernatorul rus (1832, Febr. 10) publicata de d. Con-
stantin Erbiceanu, documente inedite privitoare la istoria nationala, In Bi-
serica ortodoxa romIna, an. XVII, p. 481.

www.dacoromanica.ro
 145

mai puternica, nu are mare vatoare in materie de di-

vort hate° legislatie, care nu admite separatia prin con-
simtimint mutual. caci nimic nu ar fi maT upr sotilor de
eft a ajunge la acest resultat, daca marturisirea adversa-
rului ar avea puterea sa sileasca pe judecatori si admita
despartenia. Cap. IV, § 9, 1 din Pravila bisericeasca din
1851 (I. Bujoreanu I, 715) stabilqte o exceptiune, ea,
daca femeea cere divortul pentru causa de impotenta a
barbatului, §i daca barbatul recunoalte aceasta, divortul
se admite, caz prevazut i de pravila Vasile Lupu.
De cele mai multe ori faptele, pe care se hit emeiaza
cererea de despartenie, vor trebui sa fie dovedite prin
martorT. Ascultarea martorilor, dupa dreptul francez,
poate sa aiba loc in doug. moduri. In materie de divort
ca *i in materie sumara, ea avea loe inaintea tribunalului
(243 civ. fr.); in cele-l-alte cazuri insa ancheta este facuta
de un judecator delegat (art. 255 pr. c. fr.). Acest ju-
decator prime§te depozitiunile §i face un proces-ver-
bal, care va fi citit in §edinta. La noT, in regula gene-
rala, audierea martorilor are loc inaintea tribunalulul
(art. 185-210 c. pr. civ. $ pentru divort art. 236 c. c.).
Care din aceste doua sisteme e mal preferabil? Se in-
vinueste cel d'intiin ca e p5gubitor pentru mersul jus-
titiel, cacl prin obligatiunea, ce are tribunalul de a asculta
top martorii, se perde un timp considerabil. Cel de
al doilea proceden are de asemenea nu neajuns cacl
nu permite tribunalului sa Vila socotealá de un ele-
ment, care are mare importanta pentru a determina
valoarea marturisirilor: atitudinea fie-carui martor, fizio-
nomia sa in momentul depozitiunit Cu toate acestea
legislatorul francez din 1886 a considerat ca, chiar irk
P. Negulescu. 10

www.dacoromanica.ro
 146

materie de divort, al doilea proceden prezintA mal mare

avantagin si a revenit la dreptul comun I).
Dupa ce am aratat aceste douA sisteme, sA vedem
acum care dinteinsele era urmat in vechile noastre
-giuirl. Din sentintele date de consistoril, putem constata
LA cel de al doilea proceden e consacrat de vechea
noastrA procedurA in materie de divort. Intfo sentintA
din 27 Noembre 1864 vedem: t Considerind ca de si
aceI trel martorl din dovada de la 14 Noembrie 1863
n'an primit a sAvirsi legiuitul jurAmint, sustinind numal
in simplitate arfttArile Dumnealor, precum se declark
prin aspunsul orinduitulul membru, registrat la, No.
1228 din anul trecut, afara de ce1-1-altl dol martorl al
Dumneaei subscrisl in dovada de la 30 Noembrie ace-
las an, cu care s'a indeplinit procedura» 2).
Din acest act, vedem ca consistoriul delega unul din
membril sal pentru a procede la auditiunea martorilor.
Acestia mal inainte de a'sÌ face depozitiunea, trebuian sA.
jure, altmintrelea, adica daca un martor nu voia sA. depuna
jurAmInt, el era ascultat numal ca simplu informator.
Dupa regulele de drept comun, atit astA-z1 cit si in
vechea noastra legislatie, rudele nu pot fi martorl.
Legea modernA insA. limiteazA aceastA incapacitate. Asa
codul nostru de procedura civila, in art. 191, dispune,
di mi pot fi ascultat1 ca martorl : rudele in linie
dreapta ale uneia din partT, fratil i surorile, unchil si
nepotil, afinil in acelas grad. Codal francez e maI
gAduitor de cit al nostru (c. pr. fr., art. 268). In drep-
tul nostru vechin, principiul era ca mult mal sever :
Baudry-Lacantinerie, Précis de droit civil, I, pag. 425.
Vez1 Dosarul de citsnici1 ale mitrop. din Buc. No. 296.

www.dacoromanica.ro
 147

4 toate rudele si totl oamenil din casele lor» eras inca-

pabill de a servi de martorl (Pray. Mat Bas. glav. 23
si In instructiunile ce urmeaza pravila bisericeasca. din
1851 in Bujoreanu, colect. de legl vechl si noul, I, pag.
731). Aceste regule insa nu pot sa se aplice in materie
de divort ; cAcI aproape toate faptele pe baza carora se
cere desfacerea casatoriel nu se pot dovedi de cit prin
inarturia oamenilor din casa de oare-ce in cele mal
multe cazurI ele s'at petrecut in locuinta sotilor si daca
nu s'ar permite reclamantulul de a se folosi de asemenea
mArturil, el nu ar putea fi In stare sä faca dovada ce
i se cere : quoniam quae domi geruntur non facile
per alienos testes possunt comprobar. Pravila biseri-
ceasca din 1851 Cap. IV, § 9, 1, dispune ea, in materie
de divort, rudele vor fi admise ca martori. Codul
nostru civil (art. 234) ca si ce! francez (art. 245) ex-
clude insa si cu drept cuvint copiiI si in general descen-
dentil ; cacl e inteadevar neomenos si hnoral de a forta
pe un copil, care poate are afectiune egala pentru
ambil lul parinti, sa vie ca sa depue contra unuia din el.
Articolul 241 din Codul nostru civil ca si art. 259 fr.
prevad ca, in cazul cind despartenia e ceruta pentru mo-
till de violenta, asprime sail insulte grele judecatoril atl
posibilitatea de a nu admite indata despartcnia; el vor
putea autoriza pe femee de a parasi domiciliul conjugal In
timp de un an, barbatul fluid dator a1 servi o pensiune,
alimentara in acest interval. Daca, du pa expirarea aces-
tul termen, sotil nu se vor impaca, sotul reclamant va pu-
lea continua mal departe procedura divortului. Masura
aceasta o gAsim in vechile noastre pravile numal in caz
de sodomie. Chid femeea cere despartirea pentru aceasta

www.dacoromanica.ro
 148

cauza, judecatorul poate permite femeiT de a parasi do-

miciliul conjugal pentru un anumit interval, fara a. pro-
nunta divortul. (Pravila Vasile Lupu, gl. 19, § 1) Pentru
cele-l-alte cazurI, obiceiul consacrase aceias masura,
dupa cum se poate constata din documentele ce pose-
dam1), aceasta masurä era des intrebuintata de tribunate.
Cererea de divort, dupa cum am zis, trebue sa fie
adresata mal Intfiti Ierarhulul respectiv, care o trimite
consistoriulut Acest tribunal, compus din 3 membril
deleaga unul dintfinsil pentru a asculta martoril si a
face un raport, ce era citit In ziva inf64isAril. Daca
consistoriul, dup. ascultarea raportuluI si a partilor,
crede ca cererea este juslificata, el poate admite divor(ui
imediat, sat poate sa dea un termen de Incercare. An-
dronake Donicl (Cap. XXX, 16) ne apune ca consistoriul
poate sa Intrebuinteze diverse mijloace pentru a face pe
sop sa se Impace. Se intrebuintati diferite pedepse con-
tra sotulul vinovat pentru a-1 aduce la calea adevArulul.
De multe orl Ins& m5surile luate ere' un adevarat scan-
dal. La expirarea termenulul acordat, daca sotil nu
s'ati impAcat, judecata trebue sa pronunte divortul.
Sentina, iscalità de presedinte si de ceI doul rnembri,
era citita partilor, care trebuia sa o semneze, facind
mentiune ca wit' auzit jurnalul. Sendna data de dicas-
terie trebuia sa fie intarita de Ierarh. Aproape in toate sen-
tintele consistdriulul din Bucurestl, gasim finala : (Pe
baza acestul ziar, formindu-se cuvenita sentinta se va su-
pune la Intarirea I. Prea Sf. Sale Parintelul Blitropolit».
In contra sentintil data de consistoria se putea apela
la lerarh, care examineaza afacerea singar sari o tri-
1) Manuscript. Acad. 633, fila 82 verso.

www.dacoromanica.ro
 149

mite inaintea consistoriului, pentru a fi judecatO din,

not. E de observat, cl acelas c onsistorkl va fi che-
mat sá judece, cAci nu era de eft unul de eparhie.
Dup& legea organic& a Curti' de Casatie din 1861,
(art. 2), sentintele date de Tribunalele bisericestl eraü
supuse controlului acesteI Inalte Curp.
Inainte de a termina acest studit, trebue O. zicem
cite-va cuvinte de divortul prin consimtimint mutual,
bona gratia.tim, ca acest divort, eliminat din legis-
latiunea bizantinA Inca din al IX-lea secol, nu exista
nicl in vechiul drept romin. Condica Calimach coprinde
cite-va dispozitiunl penale pentru cazul cind sotil, de
comun acord, s'ar desparti far& hotarire judecAtoreascl.
In cazul acesta, ne spune paragraful 136 din citata
condica, ambil sop se vor inchide la o minastire, iar
ceea ce priveste averea lor, daca vor avea copil, acestia
vor avea drept la 213 din averea fie-cArul sot, iar o 1/3
va lua minAstirea uncle a fost inchis sotul; daca nu
aveail copil, ci numal pArinp, acestia Wail (dacl nu
erati culpabili pentru aunt& desfacere nelegiuitl a cA-
sAtoriei) 1/3 din averea copilulul lor, 1/3 se dAdea cutiel
milelor si 1/3 minastiril respective; de nu aveafr nici
pArinp, 1/2 din avere se dadea cutiei milelor si 112 mi-
nOstirii (§ 137, 138 si urmatoarele). Dacä mal inainte
de a se inchide la minastire, sotil ar fi dispusi O. res-
tabileasca din noti viata comuna, nu li se aplic& nicl
o pedeapsO; dacA una din pip nu ar vroi sO se Impace,
rAmine singurA. pedepsitO (§ 141). In Condica Caragea
se admitea despArtenia, dacä sop, dup& 3 anl de vie-
(take impreuná nu se potriveaü la caracter (1II, 16, 6).
* * *
In rezumat decl, vechia noastrA legislatiune admite

www.dacoromanica.ro
 150

divortul Ins& numaT pentru cauze determinate ; iar

dreptul mantean §i pentru incompatibilitate de moravurl
dupa, o incercare de convietuire de trel anT. Dacà facern
o comparatiune intre dreptul roman anterior WI Justi-
nian §i vechile noastre legiuirT, cons tatam o foarte mare
deosebire. La RomanT, casatoria fiind considerata ca un
pur contract civil, se putea desface prin vointa ambelor
partt sail prin vointa unuia din sop', fart. sa. fie nevoie
de nici o judecata. In vechiul nostru drept, de si gasirn
o definitiune brutala, ca cea data de Condica Caragea :
eNunta este tocineala uniril barbatului ca femeea spre
facere de copill. (cap. XVI, § 1), nu putem spune ca.
aceeasT conceptiune ca in dreptul roman exista §i in
dreptul nostru. Casatoria nu mal este un pur contract
civil; prin influenta bisericil ea este o taina, un mister.
Legislatiunea bizantina. dispune, ca divortul nu va if
considerat de eft Iliad pronuntat de autoritatea compe-
tent& si opreste despartirea prin consitimintul mutual.
Am aratat, in prima parte a acestui studiA, gratie
caruT complex de circumstante divortul a fost mentinut
de biserica orientalk pe cind dispa,rea ca desavirsire
In Occident din al XI-lea secol. Admis in Franta cu
punerea in aplicare a Codulul civil in 1804, suprimat
prin legea din 8 Maill 1816, el nu fu restabilit de cit.
prin legea din 27 fulie 1884.
Cite lupte, cite puternice sbuciumarl!
Pe ciad la noT, codul civil din 4 Decembrie 1861
nu face de cit sa largeasca. in cite-va puncte aceasta. ins-
titutiune §i sa schimbe jurisdictiunea competenta. Aceasta
legiuire, eminamente laica, ja divortul din competinta
tribunalelor biserice§t1 pentru a II trece la tribunalele
civile. (art. 216 c. c.).

www.dacoromanica.ro
 INSTITUTIA JUICATORILOR

Mal in toate legislatiunile, fie antice, fie moderne, con-

statAm ca jurAmintul e considerat ca un mijloc de proba ;
importanta sa insl e mal mare sail mal mica, dup6,
cum sistemul juridic e ma! mult sail maI putin perfect
Juramintul apailine la acel fel de probe, pe carl
Montesquieu le numeste probe negative, la care se re-
curge tot-d'a-una cind proba positiva a faptulul e greil
de stabilit, §i se poate intelege foarte usor, a aceasta
greutate e ca atit mal mare, ca eft organizatiunea po-
litic& si judiciara e mal imperfecta. Asa, in vechiul drept
german, in vechiul drept slay, precum si in vechile
noastre legiuirl, juramintul joaca un rol ca mult mal
important, de cit acela care ill e rezervat in dreptul ro-
man si in legislatiunile moderne 1).
Inainte de a intra in studiul acesteI institutiunT, cre-
dem ca. e necesar de a indica care e conceptiunea ce
In diferite timpurl s'a avut despre juramint, cu alte
cuvinte, cum s'ar putea el defini.

1) Malpurgis In Archivio giuridico, 1875.

www.dacoromanica.ro
 152

Pothier 1), ne spune, cl juramIntul este un act reli-

gios, prin care o persoana declara ca se supune la raz-
bunarea lul D-zet, sati ca renunta la misericordia sa,
daca nu va indeplini ceea ce a promis.
Pentru Cicerone 2), juramintul este o afirmatiune mo-
rala, o afirmatiune religioasa.
Conceptiunea lul Cicerone ni se pare cu mult supe-
rioarä conceptiunel lul Pothier. Pentru Cicerone. jura-
mtntul este o afirmatiune moralà, sanctiunea sa e In
constiinta individuala; pentru Pothier, sanctiunea este
in rAzbunarea diving. Religiunea lul Pothier e religiu-
nea temerel, aceea a lul Cicerone e religiunea simtulul
moral. a sentimentulul de datorie 3).
Trebue insa sa constatam ca conceptiunea lul Cice-
rone tocmal prin faptul ca e superioara, ea denota un
!nail sentiment de datorie, e foarte rara. La mal toate
popoarele, de care vom avea a ne ocupa, vom constata
o conceptiune identica cu aceea pe care o formuleaza,
Pothier.
Daca observarn diversele grade ce putem avea In
perceptiunea despre lucrurl, vom constata neaparat
doua. : 1) ca nol putem sti sail cunoaste un lucru, pu-
tem decl avea In cea priveste acel lucru, stiinta sat'
cunostinta, ventas, scientia ; 2) putem avea asupra
aceluias lucru numal credinta, opiniune personala, ere-
duli(as. Printr'o analiza psihologica, se poate vedea
imediat ca. intre a crede si a sti exista o mare deose-
bire. Inteadevar cind cred ceva despre un lucru, am
I) Pothier, Traitd des obligations, No. 103.
Cicero, De officiis, III, 29.
Laurent, Droit civil, XX, No. 222.

www.dacoromanica.ro
 153

o opiniune personala, tntemeiata pe simple presupunerT,

si prin urmare susceptibila de mal multe grade; iar dud
still ceva despre un lucru, am un adevar, care nu admite
niel o clasificare : cine-va stie sati nu stie un lucru.
Juramtntul p'oate deel sa fie dat asupra cunostintel pe
care o avem despre un fapt, jusjurandum veritatis1)
sat' asupra simpleT credinte ce avem despre acel fapt
jusiurandum de credulitate Se poate dar zice : aut
de veritate aut de credulitate juratur.
*tirn ca, in dreptul roman exista principiul actori
incumbit probatio si actore non probante reus ab-
solvitur, adica reclamantul trebae sà probeze faptele
ce imputa adversarului, si, dacà el nu poate sa faca
aceasta proba, piritul trebue O. fie achitat.
Aceste principil nu strut ins& cunoscute de vechiul
drept german ; in aceasta legislapne acuzatul trebuia
sa se justifice, fie prin juramint, fie prin judecata lul
D-zeil. Proba pozitiva, chiar daca era cunoscuta, era
subordonata probel negative.
Intrebuintarea probelor negative era fondata pe prin-
cipiut dreptulul german facti proprii unusquisque
praesumitur melius scire veritatem2), de unde s'a
admis ca o consecinta principiul : Nerno enim tan quam
actor ad alienum factum probandum debet admitti 3).
Berthman Holweg 4) zice ca omul liber fiind chemat

Astle, In general, se admite juramintul de veritate ; cu toate acestea

se pot cita cazurl, unde juritmintul de credulitate este admis. Se poate
deferi vtiduvel sad mostenitorilor aceluia care a flcut faptul, pentru do-
vedirea ciruia se deferI jurimintul (art. 1906 Cod. civ.).
Legg. Norm. II. 63, 1.
Ibid., 63, 5.
Der Civilprozess des genteinen Rechts, IV, p. 36 si urm.

www.dacoromanica.ro
 154

In justitie, nu se simtea satisfacut dacä adversarut lul

nu putea sa probeze faptul imputat ; el se credea atins
In onoarea sa prin aceasta simpla insinuatiune, si con-
sidera ca o datorie a sa de a'sl proba inocenta, luind de
martor divinitatea, dar, daca refuza sa faca aceasta
proba, era considerat ca culpabil, culpabilis judicetur.
0 asemenea conceptiune a trebuit sa existe si in ve-
chiul drept romin. Gasim proba in cuvint rd '21, derivat
din latinescul reus, pit. Acest cuvint a luat in limba
nomina un inteles pejorativ, avind semnificarea ce in
frantuzeste se da prin expresiunile mauvais, mécharet,
malhonradte. Prin singurul fapt ca cine-va era tradus
In justitie, era considerat ca neonest ; dar in vechiut
nostru drept nu s'a ajuns pina acolo in cit sa se impue
pirituluT, ca in vechiul drept german si slay, obliga-
tiunea de a'sl proba inocenta sa mal inainle ca recla-
mantul WO fi probat alegatiunile sale. Principiul sanatos
si rational al procedurel romane, cä reclamantul trebue
sl probeze, era adilac infiltrat in spiritul Rominilor, el
nu. a putut fi modificat prin infiuenta slava. .

Juramintul, acest gen de proba, juca un mare rol

nu numal in procesele penale, dar inca si in afacerile
civile ; cad trebue sa observam ca la popoarele cu G
civilizatiune primitiva, toate judecatile ati un caracter
penal; iar pe de alta parte, dreptul penal avea un ca-
racter de drept privat; condamnatiunea era tot-d'a-una
o amenda care servea drept sanctiune si care avea un
caracter penal. Aceasta conceptiune o constatam in
dreptul roman primitiv si in dreptul vechifi german. O
puternica dovada in acest sens e cuvintul german Schuld,
care insemneazä si datorie s't gresala. (culpa), precum

www.dacoromanica.ro
 155

si legile germanice, unde se intrebuinteaza. cuvintele

culpabilis judicetur, vorbind de afacerl pur civile 1).
Nol constatam decl ca la Germanl, la Slavi, precum
si la un mare numar de popoare, earl nu aa depasit
Inca un oare-care stadia de civilizatiune, acuzatul
prestind juramint cä este inocent, trebue O. fie ab-
solvit 2). Dar aceasta prezinta un neajuns : acuzatul era
in adevar judecator in propria-I causa si singur ju-
decator, el putea foarte bine sä nu spun& adevarul.
Pentru a inlatura acest inconvenient, se admise insti-
tutiunea conjuratorilor.
Dupa unil autor, aceasta institutiune a conjuratorilor
ar fi fost introdusa prin influenta bisericel. Ast-fel
Mayer 3) qi Malblanc 4) cred ca la vechil Germanl nu-
mal prin influenta bisericeI crestine se introduse jura-
mintul care e numit purgatio canonica prin opozitie
la ordalie, care e desemnata prin numele de purga-
ti vulgaris
Aceasta conjectura insa ni se pare cä nu are ab-
solut niel o baza. In adevar, juramintul a existat in
legea Salica, in care nu se vede niel o urma de cres-
tinism, a existat la vechiI RomanT, la Grecl, etc. ; pe
de alta parte institutiunea conjuratorilor se gaseste la
popoare din Oceania si din Africa 5), carl nu aft fost
Inca cistigate la crestinism.
Legile germanice,
,
legile slave si legislatiunile unul
Malpurgis, loc. cit.
Al. Post, Grundriss der etnologlschen Jurisprudene 11, Olden.
burg, 1895, p. 495 0 urm.
Mayer, Geschichte der Ordalien, p. 29. Vezi Malpurgis, loc. cit.
Malblanc, Doctrina de jurejurando, p. 459.
Post, loc. cit.

www.dacoromanica.ro
 156

loarte mare numar de popoare pentru a evita pericolul

ce ar fi putut sa rezulte din faptut ca se 'Asa deci-
ziunea cauzel juramintului une singure partY, ati cerut
ca acest juramint sa fie intarit prin juramintul altor
persoane numite in isvoare conjuratores, sacramen-
tales, consacramentales, a ydones, aidi, la nol jurdtori.
La inceput acestl conjuratori, acesti juratorl, sunt
rude ale acuzatului cari jura inaintea judecAtorulul
pentru a corabora juramintul acuzatulul.
Fundamentul acestel institutiuni poate fi cautat In
starea sociala. In adevar, in societatea fondata pe co-
munitatea familiala, unde legaturile de familie sunt
loarte puternice, individul nu poate sa comita un act
far& ca familia sä nu stie, asa in cit tribunalul putea
foarte bine sa se adreseze la rudele acuzatulul pentru
a descoperi adevarul; caci ele sunt in stare de a cu-
noaste cum ruda lor intrebuintat timpul. i rudele
nu pot sa ascunza adevarul, caci trebue sä. presteze
juramint i ideia religioasa e asa de puternica In cit
se prefera sacrificarea until membru din familie si sal-
varea onoarel i proprietatel colectivitatel, cad sperjurul,
dupa credinta populara. e pedepsit de divinitate 1)
Mai tìrziü, dud ordinea socialá se schimba, cind
organizarea pe clan si proprietatea familiala disparura
marturisirea rudelor, cu scopul de a proba ca cutare
persoana nu a comis actul ce 'i se imputa, perdu ra-
-tiunea de a fi ; rudele adesea separate printeo mare
distanta nu mal puteail fi martorl ocularl al actiuni-
lor membrilor din familie. In aceste conditiunl, jura-
1) In acest Bens Kovalewski, Coutume Contemporaine et Zoi an-
-ciemne, 1893, pag. 440 vi

www.dacoromanica.ro
 157

minlul conjuratorilor suferi oarecarl modificad. De unde

pina acum el spuneati adevarul, el trebuira de aci
inainte sa se margineasca a afirma ceca-ce cuno§teatl,
adica buna reputatie a acuzatulul ; el se margineail a
afima ca el e incapabil de a nu spune adevarul train-
tea tribunalulul; el juraii decl c. juramintul acuzatu-
luI e adevarat. Cu alte cuvinte, juramintul conjurato-
rilor s'a transformat dinteun juramentum de veritate
intriun juramentum de credulit ate.
* *

Dupa aceasta expunere generala a chestiunel, ne

propunem a analiza documentele ce posedam asupra
acestel institutiunt in tara noastra.
Pentru buna intelegere a subiectulul, trebue si ob-
servan.' ca nu trebue O. se confunde juratorii ca
martorit Martoril afirma fapte pe carl le cunosc, pe
cind juratoril intaresc numal afirmatiunea 0110, care
trebue sa presteze juramintul. Aceste doua mijloace
de proba aa co-existat in vechia noastra procedura.
Un document foarte vechl, din al XV-lea secol, din tim-
pul lul stefan cel mare, ne vorbWe de un proces in
revendicare de mqie. Reclamantul invoaca in sprijinul
cererel sale un act de la Domnil stefan i Hin flu luI
Alexandru Cel Bun ; dar acest act, care se afla in de-
pozit la popa rus, arsese intfun incenditl. Preotul rus
trebui sa presteze juramint asupra autenticitateI actulul
juramintul sati a fost intarit prin juramintul a 6,
juratorl 1).

1) Archiva istorici III, p. 148.

www.dacoromanica.ro
 158

Am vazut cum institutiunea juratorilor se poate

explica prin organizarea familialä i am constatat
la inceput conjuratoril sunt rude ca partea care face
apel la juramintul lor 1). Mal tlrziü, cind organizarea
de trib sa1 de clan a inceput sa se paraseasca, con-
juratoril nu mal sunt rude cu partile; ceca-ce consta-
tam in documentele din tara noastra relativ la aceasta
institutiune, de asemenea i in dreptul rus, unde nu
se cerca ca juratorul sa fie ruda cu piritul.
Pentru a fi jurator, trebue ca cine va sa se bucure
de o bung, reputatiune ; O. nu fi fost condamnat ca
martor fals. Documentele noastre spun numal ca jura-
toril trebue O. fie oameni buni (des honnkes gens).
Femeile puteag sa joace rolul de juratod. Asa in-
tr'un document din al XVII-lea secol, din timpul lul
Matel Basarab, ni se vorbeste de o judecata intre un
oare-care Vasile SpAtarul i fetneia sa Maria. Vasile ce-
ruse divortul i Il obtinuse pe motiv cä femeia sa e
rea i neinfeleap(d2) Jupineasa Maria, considerindu-se
Wins& In onoarea el, mal ales ca barbatul eI 'I cheltuise
toata zestrea, cere de la Domn dea legea (arel ca
set se direpteze. Leon voda, Domnul de atuncl, respinge
cererea jupinesel, care ins& nu se consider& ca invinsa,
ci imediat ce un alt Domn se urca pe [ron, ea se si
infatisk cu cererea el. Matel Basarab, noul Domn, '1 ad-

ConjurAtoril aunt Ind rude si astit-zt la Ingust Talan, Cerchezi,

Oseti, cbiar ta dreptul german vechid, conjuratord trebuian at fie rude
Cu acuzatul. Legea salicg, In adevir impune rudelor obligatiunea de a
presta juritmInt In profitul acusatulul. Lex salica, 43; Luitprand V, 61,
p. 220; lex Longobard, In Pertz, Leges IV, 82.
Magas. istor. I, pag. 206.

www.dacoromanica.ro
 159

mite plingerea si 'I da dreptul de a jura cu 12 jupinese,

ceea-ce dInsa facu si cistiga procesul.
Juramintul, care era prestat atit de partl eft si de
juratorl, era simbolic. Se jura pe cruce sail pe evan-
ghelie, dup. cum se poate vedea din documentul sus-
citat de la Mate! Basarab. Inteun alt document, vedem
ca juramintul se facea in biserica, pe sfinta Evanghelie
(Arhiva istor. III, p. 230).
In cas de contestatiune de hotare, se presta jura-
mint cu capul acoperit de o mica bucata de pamint.
Acest juramint numit cu brazda in cap 1), il consta-
tam la nol in mal multe documente din al XV-lea
secol mal ales. Exact acelas simbolism gasim la Slavi,
dup. cumne spune D. Kovalewski 2), si la Romani in
proceduraacOunilor legei, per legis actionem,. a existat
de asemenea, la Germanl, etc. In general putem spune
ca acest simbolism il constatam la mal toate popoarele
intfo anunaita faza de civilizatiune.
Nol am vazut ca sunt mai multe diferinqe intre in-
stitutiunea martorilor si aceea a juratorilor. Pe ling
acestea, mal trebue adaogata una care e caracteristica
Pe eind, in ce priveste martoril, numarul lor poate varia
indefinit, cad or-ce persoana, care are cunostinta de un
fapt, poate fi chemata sa marturiseasca inaintea judeca-
torulul; la juratorl, numarul este determinat de lege
dupa gravitatea afacerel. Asa, pentru afacerile de mica

Arhiva istor. a Rom. I, No. 26, pag. 21. Doc, e din anul 1642.
Un important §i curios document e publicat de Gr. Tocilescu, Despre
kgat in dreptul roman fi romin (tezii) 75, p. XXV.
Coutume contemporaine et ki ancienne, (Droit coutumier osse-
tien), Paris, 1893, pag. 426.

www.dacoromanica.ro
 160

importan ta trebue 6 juratorT, dad. interesele In joc sunt

mal marl, se cer 12, sat multiplil 24 si 38. Se observä
decl o mare predilectie pentru cifra 12, fapt ce con-
statam nu numal la noi, dar si la Slavl si la Germanl
si care poate s'ar explica prin influenta crestinismulul :
s'a catat a se imita ceI 12 apostoll.
0 chestie important& ar fi sa stim cum se desfa-
sura procedura. Din documentele ce posedam, con-
statam ca reclamantul trebuia sa facà proba alegatiunel
sale. In vechiul drept slay si german, am vazut cà din
contra, piritul trebuia sa's1 probeze inocenta. La Ro-
minl, principiul rational al procedurel romane actore
non probante, reas absolvitur a fost aplicat si in
institutiunea noastra. Reclamantul, adica acel care pre-
tradea ca un drept ce'l apartinea a fost nesocotit de
adversarul sat, trebuia sa faca proba dreptulul sat si
aunt& proba o facea prestind juramintul cu jura-
toril. Acest fapt poate fi constatat Intr'un foarte mare
mimar de documente. Putem cita, intre allele, un act
de la finele secolului XV-lea, din timpul luT Vlad Te-
pes 9. Un boer, Petre, revendica o mosie de la Monas-
tirea Tismana. Pentru a proba dreptatea alegatiunel
sale, el depune juramint cu 12 juratorI si cistiga pro-
cesul ; dar calugarul cera sä presteze juramint cu 24
juratorl si triumfa de adversarul sat.
Cite odata judecatorul deferea juramintul chiar pi-
rItulul, dacà i se parea ca nu are dreptate. .4a
inteun document nedatat si care probabil e din al
1) Arh. ist. a rom. I, p. 66. Vezl de asemenea documentul publica.
de D. Tocilescu In studiul sAd Juriul ia Romanl, tipitrit In Foaia Soct
.Romanismul0, 1870, p. 468.

www.dacoromanica.ro
 161

XVII-lea secol, se vorbe0e de un proces in revendicare

Intre monastirea Secul 0 mal multl proprietarl din Ba-
1qe01. Ace0I din urma detineall fara cauza. o parte
din mo0e apartinind monastirei. Dupa cererea superio-
rulul monastirel, Domnul deleaga pe vornicul Carlig 0
pe Constantin Arapul pentru a examina 0 judeca afa-
cerea. Ace§tia, dupa auditiunea martorilor, dati ordin
piritilor de a presta juramint cu 12 juratorT, ceca-ce el
nu putura face 0 perdura procesul 1).
Acest act este important §i prin aceea cd ne arata
ca. un oare-care termen era fixat partel care trebuia sä
presteze juramint pentru a'0 putea cauta juratoril. Daca,
la expiratiunea termenuluT, partea mi putea sa presteze
juramintul cerut, perdea procesul. Acest termen este in
actul nostru de 4 zile. In acest sens, se mal pot cita
mal multe documente : unul 2) din vremea lul Mate!
Basarab (anal 1830), altul 3) din timpul lul Mircea
Vo d a.
Din toate documentele citate, se vede ca, daca se
presta juramintul ca numarul cerut de juratorl, se c4-
tiga procesul. Dar, daca cea-l-alta parte nu era multa-
mita de judecata, putea sa apeleze cerind sa jure cu un
numar indoit de juratorI. Ast-id, daca. adversarul a jurat
cu 12, el va putea sä presteze juramint ca 24 juratorl
0 daca putea O. o faca in termenul prescris, cistiga pro-
cesul.
Cine trebuia sa numeasca juratoril ?
Majoritatea documentelor ce posedarn asupra acestel
Arhiva istor. a Rom. I, p. 47.
Arh ist III, p. 147.
Tocilescu, loc. cit. p. 464.
P. Negulescu. i. 1

www.dacoromanica.ro
 162

institutiunl, ne arata c juratoril grit numitl de partea

care trebue sa, presteze juramintul. Ast-fel, dintr'un doe
curnent citat, se vede ca paratul, caruia judecatorul
diferise juramintul, nu a putut reu0 sa, gaseasei nu-
marul cerut de juratori.
Cite o data, juratoril sint numitl de Damn, daft
pe ravaqe domne04, ne spun documentele. Ast-fel se
vede In documentul citat din timpul lul Mateia Basa-
rab, unde ni se vorbeqte de procesul intentat de jar
pineasa Maria contra sotulut sail, i unde 12 jupin,ese
carï sint date ca sa jure Impreuna cu &ma, ant
numite de Domn. Se poate cita de asemenea un do-
cument 1) din 1571, de unde se poate vedea cä jura:
toril erat une-orl numitl de Domn.
Din documente observara ca juratoril trebuiail
sa fie de aceia0 conditiune sociala ca i partile. Dacá
era un proces bite doul boerL juratoril trebuia0
sa fie boerl. Mal mult Inca, daca numal una din
WV era nobila, juratoril trebuiati totu0 M.. fie boerl.
Toate documentele ce posedam sint In acest sens 2)y
Daca acel ce trebuia sa depue juramintul era preot, §i
juratoril lul trebuiati sa fie de aceea0 conditiune 3); dactt
era a femee, atuncl juramintul saü trebuia sa. fie intarit
de femel 4). Taranil raze0, trebuiail sa produ.ca
ratorl taranl, dupa cum se vedea din documentui citat,
unde se vorbe0e de procesul dintre raze0I din Balo-
§e01 i monastirea Secul.
Tocilescu, ibid., p. 461.
Ark. ist., I, p. 66. Vez 1 Tocilescu, loc. cit , p. 468.
Cronicul lut Andreas Heyges apud Hasdeu, Ark ist , p. 149. Vez1
si p. 148.
Magasinui istortic, I, p. 206.

www.dacoromanica.ro
 163

Cu toate acestea, trebue stt- observam di boeril se

buturat de o mare consideratiune, prin urmare jura-
mintul lor dedea o mal mare valoare afirmatiunil
pArtil, si pentru aceea vedern in mal multe documente,
unde ni se vorbeste de procese Intro persoane carl nu
lac parte din clasa boereascl, si carl cu toate acestea
jail jurator1 dintre hoed In acest sens, se poate cita un
document, unde se vorbeste de un proces Intre mo-
nastirea Tismana si satul FlOguli. CalugAril au luat ca
luratorr 12 boerI si ati ctstigat procesul; tAranil ail IA-
cut apel, si dind jurAnfint cu 24 boerY, all triumfat In
pretentiunea lor 9. Intr'un alt hrisov din anul 1681, se
vede un proces Intre rAzesil din satul Steimba si mo-
nastirea Govora. RAzesil jurA cu 12 tAranl si cistiga
procesul. Staretul monastirel nu se considerl InsA In-
vins, face apel, jura cu 24 boerl si ctstiga prin urmare
procesul 2).
Sa presupunem cA. Intr'un proces un numAr cerut
de juratorl atr depus jurAmintul si all fAcut prin aceasta
sA, triumfeze partea care se sprijinea pe jurAmIntul lor.
Dar adversarul lace apel, si cu un numAr Indoit de
juratorl, presteaza jurAmIntul cerut. De sigur, el va
triumfa de adversarul WI Dar, In aceasta afacere, un
jurAmInt a fost fals. E presurnat fals jurA.mIntul primilor
juratorl si ca atare e pedepsit. NoI vedem din mal multe
documente de prin' al XVI-lea si al XVII-lea secol, cA. mal

Tocilescu, loc. cit., p. 4(9.

Cipariu, .Arhiva ,peostret istorie # filologie, 1867, p.78.

www.dacoromanica.ro
 164

multi jurAtorl at fost gglobitl de le-am luat, Domnia-

mea, clte 6 bol, precum este legea, pentru ca at jurat
strimb» 1).
*
* *
Cum se poate explica aceasta grosolana i curioasa.
institutiune juridicg, care a existat aproape pretutin-
denT In Europa medievala, qi pe care o gasim chiar
asta.-zi Inca la un foarte mare numar de popoare, carl
nu at dep4it Inca un oare-care stadia al civilizatiunil ?.
Ara zis deja ca origina sa trebue cautata in comu-
nitatea familiala. In aceasta faza, familia intreaga e
solidara ca fie-care membru ce o compune. Pe de alta
parte, viata in comun lace ca Intreaga familie sa cu-
noasca toate faptele fie-drift membru al eI. Ap In cit
judecatorul se putea adresa mal inttit rudelor acuza-
tuluT, carl trebuiat sa jure ca el nu e culpabil. Garantia,
ca el nu at jurat strimb, era frica de pedeapsa divina :
Credit* religioasa §i frica de divinitate fiind mull mal
puternice la omul putin civilise-
Mal tirzit, cu disparitiunea comunitatil familiale, ju--
decatorul nu mal puta sa se mal adreseze exclusiv la
rude, cad de multe-orl cine-va putea Uäi izolat de al
sal. El trebui sa ceara acest juramint de la vecinil
(megie41) 0 de la oameni din aceea0 clasa ca 0 a cu-
zatul. In prima perioada Insa, and comunitatea de
familie exista, familia intreaga cunosand toate actele
fie-carui membru, juramintul ce rudele depuneal in
caz de proces, era un juramint de veritate. Prin faptul
insult ea jurati, el afirmat in deplina cuno0inta, a
1) Tocilescu, ibid., p 47.

www.dacoromanica.ro
 165

ruda lor a fdcut sati nu a f&cut cutare fapt. Cind Ins&

-comunitatea dispare si dud judecatorul se vede ne-
voit a se adresa pentru jurAmInt la vecinI si oamenl
din aceeasl clasi cu partea, jurtimIntul acestora e mo-
dificat. El nu puteari afirma culpabilitatea sail inocenta
unul individ, dcl nu puteaa cunoaste toate actiunile
sale ; el cunosteati Ins& moralitatea lul, puteail decl
afirma di el cred sail nu d cutare individ a putut
sail nu comite un anumit fapt, el atestati decl numal
onorabilitatea, dedeat un fel de certificat de morali-
tate, un juramentum credulitatis 1).
Cine-va, studiind aceasta curioasa institutiune, de
sigur 10 va pune Intrebarea : cum se poate explica
aceastl conceptiune asa de curiòsà, si pentru ce nu
se recurgea la martorl pentru a proba existenta unul
fapt ?
Proba cu martorl, de si ca conceptiune e forte simplA,
nu a putut sa existe la Inceputul societAtilor care nu
era il destul de bine organizate. Ca cine-va O. vie O.
depue ca martor, trebue O. fie sigur ca Statul II der&
sigurant/ 0 protectiunea drepturilor sale. i prin ur-
mare, chid Statul e slab, cind indivizil trebue singurl
sa se endease& la apArarea lor, constituindu-se in
grupurl naturale 0 artificiale pen tru acest scop, Intre-
buintarea probel cu martorI devine foarte dificila, dad,
nu imposibila. Inteo ast-fel de societate, omul nepu-
tind trai singur, avind nevoe pentru a putea rezista de
a WI in grupurl, el nu va putea marturisi contra unul
individ din alt grup, prin teama de resbunare din partea

1) Kovalewski, op. oil, p. 440 §i unn.

www.dacoromanica.ro
 166

acuzatuluT 0 a familiei sale. Intr'un asemenea mediO, sis-

tema jurimintului purgatoriti i a1 conjuritorilor va pro-
duce na) bune resultate de cit proba eu martorl 1). Si,
am vizut ci garantia ca juritorii nu vor jura stiimb era
frica de divinitate, teama de a nu sivir0 un parjur
urma eiruia Intregul trib si fie pedepsit de divinitate.
La not nsä, institutiunea martorilor exista In ace-
timp cu aceea a conjuritorilor. §i, dupa cum se
poate vedea,"se recurgea la juritorl atuncl °Ind nu se
putea face proba cu martorl, cind acea probi era ira-
posibila, dar de multe oil, cu toate ea tefif fi putut foarte
bine recurge la proba cu martorl, se preferaa juritoril
(Vezi Arh. f, p. 47).

Dupi cele ce a.w spus,, ni se pare ci se poate sus-

tine ci institutiunea juritorilor ne vine prin influenta
Slaviler. In adevAr, Slavil, Ina din al V-lea 0 al VI-lea
secol,aA inc.eput si locuiasci ri1e noastre, 0 de atuncl
nol am avul continue relatiuni cu ,din01. La Nord, la
Est, la Sud, nol erarn inconjurati de mase de Slavi,
nol toate rainurile slave cuno§teati aceasti,
institutiune. Aya, pentru Slavi) de Sud putem cita pra-
vila lul Stefan Dqan, In care instittitiunea conjuritorilor
*ca. un Loarte mare rol. Statutele croate i dalmate
vorbesc de asernenea de aceasti procedur4. 4a, eta-
tiitul din Vinadol i cel din Politza 2). Institutiunea jurir
torilor p. existat i In vechiul drept polon, Ap, In pel
maX vechi4 monument din dreptul pion, o mid pm--

Esmein Histoire du droll public français p. 93; Kovalewski,

cit., p. 471 si urm.
Vezi Dareste, Etude historique du droit, Paris. 1889, p. 225.

www.dacoromanica.ro
 167

via cu 29 articole, din al XIII-lea secol, conservatk la

biblioteca din Elbing si publicati In 1869 de Volkman I),
se poate vedea O. In foarte multe procese se recurgea
la conjuratort Institutiunea noastrk e cunoscuti si in
vechiul drept rus 2), precum si in legislatiunea munteue-
greanA,
Û. Hasdeu3) sustine Ins& ck aceasta institutiune ne
vine direct din dreptul roman. Er-sa vede in acestl
jurktori niste simpll juratl, chematI el. es pronunte
asupra unul fapt. D. Tocilescu, care sustinuse aceeasl
opiniune in studiul sag asupra juriului la Ro-
melni4), a revbnit asupra acestel pare, vazind In
jurktorl o institutiune asemknatoare ca aceea a con-
juratorilor germanl 5).
Nu putem admite opiniunea sustinutk de ilustrul
filolog, cld e contrarie spiritulul dreptulul roman. In
adevAr, In dreptut roman stim ck procedura se divi-
dea in douk, ittaintea magistratulul, in jure, 0 inain-
tea judecktorului, in judicio, Munus judicandi era
acordat sag unuI judecktor unic, wnus judexi set,
Inteunele casan, la recuperatori adicti la mal multi
judecktorl, dar acestia trebuiati sk cunoasca bine afa-
cerea, sä o examineze in fond si sk dea sentina. Cea-
ce nu vedem de loe in documentele noastre pentru
jurAtorl. Rolurile. judecatorulul roman si ale jurktorulul
din vechiul drept al nostru, aunt ca totul deosebite,
Das eateste geschrieben polinsche kechtsdenkmal, kibing und
Stetin, 1869.
Kovalewski, Coutume contemporaine et Zoi ancienne.
Arhiva Warted a Romttniel, Ill.
Foaia Soc. Rominismulul, I, 1870, p. 463,
Idem, anul II,

www.dacoromanica.ro
 168

Nu putem admite de asemenea opiniunea emisa de

savantul profesor, D. Al. Xenopol, care vede tnteo ins-
titutiune analoaga, cu juriul roman, o transformatiune
a institutiunil conjuratorilor 1).
In adevar, mal multe documente ne arata ca prin-
tul sag chiar Banul CraioveT dedea mal multor persoane
misiunea de a transa o contestatiune, un proces. Asa,
inteun document de la finele secolulul al XVI-lea (1591),
vedem ca Raz Giurgi, vel Ban de Craiova, da la 12
persoane, pe care le numeste In document, misiunea
de a transa un proces in revendicatiune, care exista
intre un oare-care Moldoveanul si un altul Stanila. Ac-
tul zice ca aceste persoane insarcinate de a judeca
trebuesc sa studieze cu atentiune toate piesele produse
de parti i sa dea apoI sentinta 2).
Un alt document, cu doul anl posterior (1593), ne
vorbeste de asemenea de un proces in revendicare.
Domnul numeste pentru fie-care din partl cite 3 pro-
prietarl vecinT, carl trebuiaa sa judece dupa cons-
Uinta lor 3).
D. Xenopol crede ca institutiunea aceasta, care
consista in a trimite afacerea pentru a fi judecata In-
naintea mal multor persoane, fie alese de partl, fie nu-
mite de Domn soli de functionaril lul,deriva din ins-
titutiunea juratorilor : (cad, zice Domnia-Sa, fiind-ca
Domnul nu hotara alt-fel pricina decit cum juraü ju-
ratoril, se putea spune ca aceasta hotarire era data

1) A. D. Xenopol, Istoria Rominilor, IV, p. 143 si urm.

9) Tocilescu loc. cit. p. 466.
3) Foaia Soc. .Rominismulur, If, p. 33.

www.dacoromanica.ro
 169

cigar de el ; a el judecaa pricina». Plecind de la

aceasta idee, evolutiunea institutiuniY a fost de a se
transforma In institutiunea juriuluY.
Ne inscriem cu toate acestea contra opiniunil sus-
tinute de savantul profesor de la Universitatea din Ia§1
§i aceasta pentru argumentele urmatoare :
Institutiunea juratorilor este un mijloc de proba;
cea-l-alta, institutiunea juriuluY, ast-fel cum am ara-
tat'o, este o adevarata instanta, care ne reaminte§te
pe judex §i. pe recuperatoriI din procedura formu-
lara romana.
Documentele ce posedam asupra acestel institu-
tiunl nu stilt numeroase. Cele mal multe slnt de la
finele secolul al XVIlea 4i not §tim c6, institutiunea jura-
torilor exista §.1 anterior §i posterior acestel epoce din
numeroasele documente ce posedam asupra-t A§a ca nu
vedem cum s'ar fi putut opera asemenea transformad.
Institutiunile acestea ail putut foarte bine coexista,
dup. cum s'a intimplat la foarte multe popoare, unde
constatam aceasta judecata arbitrala, fara sa fie nevoe
de a admite aceasta transformare.
Am zis deja a institutiunea aceasta a juriulul se
apropie de institutiunea similara romana. Intiadevar,
partile se prezentaa inaintea DomnuluY sail a functio-
narilor se, ca la RomanY inaintea inagistratulut Acesta
nu hotara§te, ci trimite numal partite pentru a fi ju-
decate fie inaintea until judex unus, fie inaintea mal
multora (recuperatores) InsarcinatY de a studia afa-
cerea §i de a da sentinta.
SA fie oare o reminiscenta romana aunt& institu-

www.dacoromanica.ro
 170

tiune, ce constatam la no l la sfilitul veaculul at

XVI-lea?
Nu putem A afirmara, cad gasim o asemenea ins-
titutiune si la Slavil de Sud, unde sarcina de a pro-
nunta sentina era Incredintata cite-odata, mal ales in
procesele relative la proprietate, mal multor vecin11).

1) Asupra institutiunel juratorilor, vezi si studiul d-lul A. bumitrescu,

din Convorbiri literare, 1899.

www.dacoromanica.ro
 DREPTUL DE PRO TIMIS
VECHIUL DREPT ROMIN

Una din problemele cele mal bine studiate in timpu-

rile din urma, este de sigur ¡atora proprietAtil fonciare.
,Lucrari capitale ail pus deja In evidenta In mod strAlucit
fazele succesive ale relatiunilor omulul cu pamintul 1). In.
studiul de fata, noi 13U voim tratam acdstA chestiune
obiectul nostru e mult mal rarginit. Vroim ä studiem o
institutiune, ce are loc in faza proprietAtil colective 0 fa-
miliale i caxe era condamnatä ea incetul cu incetul
dispara, atuncl chid pamintul a devenit proprietate exclu-
sivA, individua la; vroim sa vorbim adica despre proti-
mis din dreptul nostru vechitl, comparindu-1 Insa
institutiunile juridice din cele-l'alte tad.
Pentru a putea face o expunere complecta, cred cà
ar fi bine sa aratam in mod cit se poate de sumar,
fazele prin care a /recut proprietatea, insistind Ins6.
1) Henry Sumner Maine, L'ancien droit, p. 28e; Etudes sur rilis-
toire du droit p. 139; Laveleye, De la propriété et de ses formes pri-
natives, n91, 1V édit.; Paul Violet, Caractére primitif des premières-
propriétés imobiières. 43ib1. de l'école de Chartes, 1872, vol. 33, p. 491..

www.dacoromanica.ro
 172

putin asupra caracterelor ce prezintä proprietatea co-

lectiva i familiala.
Proprietatea fonciara ne apare in istorie sub 3 forme
principale 1° comunitatea agrara sati proprietatea co-
lectiva, 2° proprietetea familiala 0 3° proprietatea indi-
viduall.
Proprietatea indivi dual, adica stapinirea complecta
esclusiva a une persoane asupra unul lucru cor-
poral, plena in re potestas (Inst. 1, 4, De Usufr., 4),
de sigur ea nu e conceputa de populatiunile care duc
o via.ta nomada, care traesc din vingoare 0 din crq-
terea vitelor. Exist& In cazul acesta o proprietate a
intregulul trib asupra teritoriulul de vinatoare sat asupra
papnelor prin opozitiune la teritoriile, care apartin la alte
triburY. Aceasta proprietate colectivd o gasim chiar la
societap dedate la agricultura i ca exemplu se poate
cita chiar asta-if comunitatea agricola rusa, cunoscuta
sub numele de mir i comunitatea agricola elvetiana
numita Almenden. In aceasta faza, omul nu cauta
sa-0 apropieze pamIntul, el apartine comunitatil. Cite-
°data exploatarea soluluÌ se face in comun de intregul
trib i atuncl fructele se Impart dupa anumite regule ;
alte-orY se da fie-carel familil prin tragere la sortl o
portiune de pamint pentru a o cultiva Intriun interval
oare-care (3 anl in Rusia), dupa care pamintul iar4
revine tribuluT 1).
1) Laveleye, op cit. p. 8-42, 119-152; Kovalawsky, Tableau des
origines et de Pdvolution de la famine et de la propriété, p. 163, p. 182;
Nouvelle Revue Historique de droit, 1891, p. 480; S. Maine, P ancien
droit p. 230; Etudes sur Phistoire du droit. 1889 p. 139-171; Gi-
rard, Droit romain p. 249; Cuq, Institutions juridiques des Romains,
p. 75 i urm.; Letourneau, Evolution de /a propriété, Paris, 1888.

www.dacoromanica.ro
 173

In acest regim, membril comunitatil nu aü declt

un drept de folosinta temporar, personal, inalienabil §i
intransrnisibil.
Ni0e versurl din Horatiu (Carm. III, 24, 9), impor-
tante pentru nol, cad se vorbe0e despre Schitl 0 GeV,
populatiunl carI ati locuit tarile noastre, ag dat naq--
tere la marl discutiunl. (Mal bine vietuesc cimpenil
Schill, ne zice Horatiu, ale caror care transporta lo-
cuintele lor cutreeratoare ; mal fericitl slut Getil, popor
cu moravurI rustice. Pentru din01 un pamtnt nelimitat
produce recolte libere 0 toate darurile Cererel. El nu
cultiva acela pamint mal mult de un an, la finele
anulul un alt lucrator inlocue0e pe cel d'inaintea lul
0-1 va urma exemplul».
Nu cred ca se poate explica aceste versurl decit
admitind ca aceste populatiunl nu e0sera Inca din faza
proprietata colective 9.
Intr'o a doua faza gasim proprietatea familiald._
1) Savantul profesor d. Gr. Tocilescu, In opera sa Dacia inainte de
Rontanl, p. 733, nu admite acest mod de a vedea. D-sa zice: (Tot ceea
ce slim despre Dad si tara lor, gradul inaintat de civilisatiune la care
ajunsesera, natura vaitor manoase, care Inclina mat mutt spre lucrarea
parnintulul si asezamintelor stabile, multimea oraselor ai satelor, agricul-
tura, nu admit lipsa de proprietate. Schimharea pe fie-care an a piimIn-
turilor nu devenea posibilito. D-sa conchide cit aceste versurt ale lul Ho-
ratiu nu stint de cit ca multe altele o idealizare a popoarelor necunoscute
ale Norduluf. Nu putem admite aceasta concluziune, clef chiar de am
admite di Dad! atinseserit acest grad de civilizatiune, lucru de alt-fel con-
testabil, totukl concluziunea nu se impune, cad constatitra acest gen de
proprietate la popoare earl atinseserit acelaa grad de civilisatinne ca qi
Neil, vechil Germant, precum si la popoare cu mult mat Inainte cum
Ru01 actual! ai mat ales Elvetienil. Descriptiunea poetulul mi se pare cu
atit mal verosimilit Cu clt e In perfect acord cu tot ceea ce slim asupra
comunitatil agrare ai In general cu evolutiunea proprietitil ce se constati
la mal mate popoarele.

www.dacoromanica.ro
 174

Ca exempla putem cite, Zadruga slrbel. In aceasta

faza se atribue fie-carul ef o portione de pamin4 pe
care el o va conserva toata viata, i la moarte o va
transmite fiilor s. Saul familiel nu poate dispune de
pamInt In prejuditiul mo0enitori1or saT, cacl pam1ntul
apartine familiel ; el nu poate ded nicl sa-1 vinza, nicl
sa--1 dea prin donatiune, or testament. Proprietatea e
decl inalienabila, dar hereditara. Femeile insa Sint ex-
close de la moqtenire, cad prin casatorie ele ar putea
transporta In familia barbatuluT dreptul de proprietate
atribuit familiel sale de origina. 1).
Ultima faza, aceea a proprietafit individuate, ne
apare la finele acestel evolutiunl. Proprietarul, In fine,
poate sa dispuna de lucrul ce-1 apartine in mod ex-
clusiv. El poate sat sa-1 dea, saU sa-1 vinza.
Dup. acest mic preambul, unde am cautat sa schi-
tez In cite-va vorbe evolutia proprietatii, sa abordam
chestiunea ce ne-am propus, studierea dreptulul de
Protimis din vechile noastre
Mal hilt, sa vedem care ar fi definitionea, ce ar
conveni mal bine acestel institution!. Daca comparam
paragrafele respective din Condicele Ipsilante, Caragea
Calimach, credem ca definitiunea urmatoare ar fi
¡bade exacta:. Protimisul este un drept real de pre-
emfiune (un drept de preferinta), care aparfine ru-
delor Ø vecinitor unut vinzator de imobile. Cind<
cine-va decl voWe sA vrada un imobil, trebue mal
Inttl sA ofere lucrul spre cumparare rudelor i vecini-

1) Boigisi6, De la forme dite Inoklsna de la. la famillo chaz. les

Serbes et les Croates, Paris, 1884.

www.dacoromanica.ro
 175

ilor sal, 0, aumaI dupi aceea, vinzarea ce va efectua

va fi valabila. Altmintrelea, ace0ia pot ataca Inteun
anwait termen vinzarea §i revendica imobilul, plä-
find fusa pretul.
Mal Inainte de a intra In studiul acestel institutiwA
cred a e folositor se facem istoricul el,
tiut este ca vechea noastra legislapne e Intemeiata
In. mare parte pe Basilicale (Cantemir, Descr. Mold.), pe
lingl care exist& 0 legl nescrise, obiceiul p 'dmintului.
De unde am luat, sat mal bine zis cum s'a format
acest drept de protimis, jata ceea ce ne propunem se.
artitäm..
In dreptul roman din, epoca clasid, nu glsim nimic
relativ la acest drept de preemtiune legal. Gäsim ce e
drept, In Digeste mal multe paragrafe 1), unde ni se
spune a vinzAtorul poate introduce in contractul de
vinzare o clauzi prin care cumparatorul sä fie i.inut
ca, in casul cind ar vroi sa vinza imobilul, sa-1 ofere
mal intil vinzatorulul. Dreptul de preemtiune ce exista
In acest cas este numit de Condica Calimach in pa-
ragr. 1441 0 1445 dritul protimisirit din tocmeald.
Nu trebue sä confundlm insä acest drept näscut din
conventiune cu dreptul de protimis, ce exista tam
ratione consanguinitis quam ratione loci, in mod
legal.
Dupl parerea lul Zachariä von Lingenthal 2), aceastcl.
institutiune este in legaturti cu modul de perceptiune
al iropozitulul fonciar, clet din timpul. lul, Constantin cel

Dig, 45, 1, 122, 3 ; Dig. 19, I, 21, 5; Dig. 18, 1, 75.

Geschicte des grieehisehen römisokets Reelaa (1891), p. 236.

www.dacoromanica.ro
 176

mare se introduse incpoxii, adicA principiul cl totl po-

sesoril de plmint dintr'o comuna sint tinuti de plata
impozitulul 0, cind unul nu plAtea, rAspundeati eel-
l-altl. SA arAtAm acum In cite-va cuvinte cum se legi-
timeazA aceastA institutiune a§a, de nedreaptA.
Deja sub Trajan, Pliniu ne spune cl ar fi vroit sk
cumpere o mo0e alAturl de a sa, dar nu a luat-o cacl
nu poate O. o cultive lipsind bratele (Ep. III, 19). Pe
lingA aceasta, siguranta nu era tocmal mare, briganzil
si piratil deveneati cite odatà foarte indrAsnetl. Asa,
Herodianus ne spune 1) ca Maternus, un soldat dezer-
tor, in capul unei mail bande de briganzl devastA Spa-
nia 0 Galia. La stirea cA Comod. a luat masurY de a-i
prinde, el trece in Italia cu gindul de a omorl pe im-
pArat. Intreprinderea sa fu ins& zAdArnicità, Maternus
fu prins 0 omorIt. Dio Cassius ne poveste0e 2), ca
sub Septimiu Sever un oare-care Claudius pustia Pa-
lestina 0 Siria.
Cu timpul, nesiguranta de sigur nu face decit sl
creascA, incursiunile perpetue descurageazA pe agricul-
torY. In 410 avem celebra invasiune a lul Alaric, care,
dupA ce coprinde Roma, devasteaza cele mal multe
provincil din Italia. In 427, contele Bonifaciu chema
pe Vandali in Africa. Aceltia, odata instalati in aceasta
fertilA provincie, 41 formeazA, o Rota cu care jefuese
coastele Italia In 422, incep Hunil lungul Tor §ir de
pustiirl, vin apol Ostrogotii etc. Din toate acestea exem-
ple se poate vedea cit de dese eraii aceste incursiunl.

Herodiani libri octo Leipzig 1883 p. 21 edit., Mendelssohn.

Dio Caes 25, 2.

www.dacoromanica.ro
 177

In toate partile nu se vedeati decit mine, foametea

bIntuia aproape continut provincile limitrofe ale im-
periului.
Imparatil romani intelesera ca trebue pusa o stavila
depopularil cimpinor, cac1 foarte multi agricultori ne-
putind plati impozitul isi parasiail mo0a i veneati la
ora§e. Insa proprietarii fonciari formati forta imperiului.
Et intretineati, aparatl, plateati functionarii, curtezanii,
plebea lene0 i turbulenta din marele ora§e. Pentru
a opri aceasta emigratiune a populatiunil agricole, se
intrebuinta mijloace foarte energice. Se introduse colo-
natul, in care colonul devine adscriptus glebae si
apoi intpoÀii 1).
Ca o compensare, zice Zachariä, s'a admis pentru
vecin facultatea de a interveni, cind posesorul vroia
s.-§l vincla mosia unuT tertiti, caci noul posesor nu ar
fi administrat poate bine §i in or-ce cas era strain
de comuna. In Cod. Theodos, editia Gothofred (ad. 1. 6
C. Th. 3, I), gasim deja proximis consortibusque con-
cessum. erat ut extraneos ab emptione removerent 2).
Nu posedarn insa niel un detalia asupra acestui drept
de preemptiune pentru aceasta. epoca.

Comp. H. Monnier, In Nouv. Revue hist. de droit, anul 1892.

D. Ion NIdejde, Intenn articol-rIspuns ce'ml face onoarea a'ml
adresa In Noua Rev. Rom. vol. II, p. 197, se mira foarte mult cum de
am luat cuvIntul proximus Cu semnificarea de vedo, pe ciad el lnsem-
neazft rudli de sb.nge. RecomandArn mal Intil cl.lul N6.dejde A citeascli
dictionarul de Quicherat precum si cel de Bréal; daci. nu se va convinge,
vom adloga ctt insusl Zachari5, de Lingenthal, cea mal mare autoritate dup.
Heinbach, In materie de drept hizantin, In secolul nostru, admite semni-
ficarea datX de noi In opera sx Istoriz dreptulai greco-roman. Aceasta
se poate vedea si din constitutiunile posterioare unde In mod foarte des-
lusit vedem a nu e vorba de rude, ci de vecinl. Veil notele urmatoare.
P. Negalescu. 12

www.dacoromanica.ro
 178

Imparatil Leon 0 Antemius in 468 decisera in mod

mal precis, ca. nicl un extraneus nu putea dobindI
proprietatea imobiliara §i ca vicanus, care ar vroi O.
alieneze un imobil, nu poate sa faca aceasta instrei-
nare decit in profitul until locuitor din comuna I).
Tocmal in 922, imparatul Roman Lacapeanul dete
celebra novela itspi rportplaEcos, care servi de regula pen-
tru tot dreptul posterior 0 care a inspirat legislatiunea
noastra in cea mal mare parte 2).
Novela luI Roman zice, ca un proprietar poate vinde
imobilul, dar eä vecinil il pot rescumpara in timp de
6 lunI de la cumparator.
Din aceasta constitutiune, vedem ca protimisul exista
numal ca un drept de vecinatate, pe cind am aratat
ca in legiuirile noastre vechI el e un drept tam ra-
tione consanguinitatis quam ratione loci. Cum s'a
facut aceasta modificare? Vom raspunde la aceasta
chestiune prin cite-va cuvinte aratind invaziunea 0 ap-
zarea elementuluI slay in imparatia bizantina.
Emigratiunea Yugo-Slavilor 3) incepe de timpuria, dar
L. un C. J. 11. 56. Non licere metrocomiae habitatoribus loca sum
ad extraneum transferre.
Constitutiunea aceasta cunoscutg. sub numele de Sancimus se gl-
seste in Jus Graeco-romanum, de Zacharil, III, p. 234-241. Novela co-
prinde In editia lul Zacbaria un prolog si 3 capitole. Cel d'intil are ca
obiect dreptul de protimisis. Al II-lea se referi la potentiores, cAzora le
inteizice de a cumpAra bunurT de la bumiliores. III se referA la bunu.
rile militarilor. Textul se glseste si In operile lul Cujus p. 1207. In no-
vela bizantinà dreptul de protimisis naste : 1) dintrio communio cu rudenie,
2) communio fArA. rudenie, 3) simpli vecinAtate.
Shiva de Sud, saA Yugo-Slavil, la care trebue A adAogAm pe Slava
de Est (Rusil), se opun la Slavil de Vest : Polabil (din basinul Elbe!),
Cehif, Morava, Slovacif, Polonif. Yugo-Slavif sunt : Croatif, Sirbif, Bulgarif
slavizatT, Slavil din Carintia Pypine et Spassovitch, Histoire des litéra-
ture,s slaves, trad Denis.

www.dacoromanica.ro
 179

nu fu violenta inaintea secolulul al VE-lea. In al VII-lea

secol el ocupati deja Croatia, Bosnia, Serbia si Dalmatia.
Incetul ca incetul el se coborira in Grecia. Chiar si in
Peleponez, sail dupa cum a fost numit dupa imperiul
latin Romea de unde prin metateza Morea, existenta
in mare numAr a Slavilor e incontestabila. St. Villibaldi)
ne spune, intre anil 722 725, ca aceasta provincie
era o terra Sclavinica. Nu trebue insa sa conchidem
ea populatiunea greco-romana-traca a disparut inaintea
curentuluI slay. Constatana Insa, ca invaziunea slava e
foarte numeroasà si ca, in ce priveste :populatiunea
rurala, prin al 8-9-lea secol deja, elementul slav era
foarte numeros in peninsula balcanica.
Imparatil facura tot posibilul pentru a supune pe SlavY,
In cele din urma chiar reusira; ci devenira supusI Im-
periuluT, platind tribut. Dar nu putura reusi sa-I indepar-
teze de ideile lor juridice. Obiceiurile lor juridice admi-
teail proprietatea colectiva si familiala, inalienabila, pe
cind proprietatea romana era prin esenta sa individual&
si transmisibila. La tara, unde actiunea juridica e may
putin efi cace, obiceiul slay se mentinu, Msà mal tirzití,
prin civilizarea acestor masa de Slavl si dezvoltarea
relatiunilor lor comerciale, principiul de inalienabilitate
care exista in feint lor de proprietate, a fost socotit ca
o piedica prea mare adusà principiulul libereI circula-
tiunl a bunurilor si s'a cautat sa se inlature acest ne-
ajuns prin introducerea institutiunel protimisulul care
insa sub inflUenta slava fu intins si in profitul rudelor.
Transformarea aceasta a avut loc de sigur inainte de

1) Vita Sancti Villibaldi, Colect. Boland. Iulie II, p. 509.

www.dacoromanica.ro
 180

al XIII secol, cad Frederic II introducind in Sicilia

dreptul de Protimis, II introduce ca un drept ration&
consanguinitatis et loci 1).
Dupa ce am aratat istoricul dreptului de protimis
In legislatiunea bizantina, sa incepem studiul acestel
institutiunl in vechiul nostru drept.
Intl° un prim paragraf, vom cauta sa aratam cine
are drept de a exercita protimisul.

PARAGRAFUL 1.
Cine are drept de a exercita protimisul.
Paragraful I titlul pentru protimisis din Condica
Ipsilante, ne spune, ca acest drept apartine mal tiara
rudelor ce vor fi pArtasl saü devMmasl, adica carl vor
fi coproprietarl al aceluias imobil, in al douilea rind
la rudele cele mal apropiate. Condica limiteaza aci
acest drept la ascendentl si descendentl in infinit um
iar pentru colaterall numal pina la al 4-lea grad ; in
al 3 lea rind vin ceI ce vor avea vre-un drept asupra
mosiel chiar de nu ar 11 rude, cu alte cuvinte copro-
prietariT i ceT ce vor avea un drept de servitute per-
sonal sati real si in fine cla veciniI si la locuitoril
cu cari impreuna plateste birul sail, or tot in acel
sat or tot in acea mahala». In urma acestora, dre ptul
de protimis va apartine tuturor proprietarilor, carl se
invecinesc cu imobilul. Condica Caragea in paragraf.

1) Vito la Mantia, Consuetudini e /ma su /a protimisi in Sicilia

dal Secolo XIII al XVII, (Palermo, 1895).
Frederic LE domneste in Sicilia din 1197, iar ca ImpIrat al Germaniel,
din 1211 -1250.

www.dacoromanica.ro
 181

7, Cap. TE, Partea III, indica in privinta dreptulul

vecinilor, ca protimisul apartine mal intil celor ce
se invecinesc in lungul mosil, apol celor ce se inve-
cinesc In lat si in fine celor ce se invecinesc in vre-
un colt. Condica Calimah in paragr. 1432 zice cä acest
drept apartine : 1) rudelor pina la a 6 spitd, carI sint
si partasl, 2) rudelor pina la a 6 spita, 3) razasil adica
coproprietaril si 4) megiesiT adica vecinil.
Enumeratiunile ce toate aceste condice fac, sint li-
mitative si in mod gradat. Acel carora li se acorda
mal inliI acest drept aa un protimisis superior celor
chematl posterior.
Cind doul salí mal multi insl, carl ail de o potriva
cadere, adica un protimis egal, vor vroi sa cumpere
mosia, o vor imparti mire dinsil in mod egal, ne spune
Condica Caragea (§ 7 f.).
Un important document, relativ la institutiunea
noastr6, este un raspuns, din anul 1782, al Divanulul
Moldovel catre ocirmuirea germana din Bucovina1):
ICel ce va cadea la datorie, sail pentru alta trebuinta va
vrea sa vinda mosia sa, are datorie sa Intrebe intil pe
fiiI s5.1, insa de vor fi in virsta, asemenea si pe neamurl
si pe razasi, si, cind nu vor vroi acestia sa o cum-
pere, atuncia poate sg. !ci vinda si la strainI ; iar cind
nu va instiinta pe fiil sAl si pe neamurI si pe razesl,
atuncl eI vor putea, dupa ce vor afla de vinzare, O.
traga in judecata pe or-cine o va cumpAra si si sa, o
rescumpere».
O importanta chestiune ar fi urmatoarea: Vinzato-

1) Uricarul XI, p. 252 qi urm.

www.dacoromanica.ro
 182

rul avea el un drept de protimisire : adica, cind acela

care a cumparat lucrul de la dinsul vroia sa-1 \Tina,
trebuia oare sa-1 ofere spre cumparare si vechiuluI vin-
zator ? Cu alte cuvinte, Primus a vIndut lul Secundus
o mosie, Secundas avind nevoe de banl vroeste sa o
alieneze la rinda! lul. Fi-va el obligat sa instiinteze pe
Primus si acesta are el un drept de protimisire ? Le-
giuirea Ipsilante ne raspunde afirmativ la aceasta ches-
tiune, § 13 se exprima Inteadevar ast-fel : Cind se va
vinde lucru nemiscator, de nu va avea acel vinza tor
rude si veciniT luI nu vor cere protimisire, atuncl sä
se protimiseasca la acea cumparare cel dinta stapIn si
vinzator al aceluI lucra si rudele lul cele maI apro-
piate In termenul legiuit (de 30 zile sail 4 lunl). Cel
ce va vroi sa vInza, va da decI si acestora de stire.
Exista decl, In Condica Ipsilante, un protimis legal
in profitul vinzatoruluT, dispositiune pe care insa nu o
vom mal gasi in Condicele posterioare Caragea si Ca-
limach. In Caragea, nu se pomeneste nimic relativ la
vinzator. In Condica Calimah Insa, se spune ca vinza-
tonal nu va putea ataca vinzarea in virtutea dreptulul
de protimis, decit numal daca o clauzä din contract
11 da acest drept. Am vorbit despre acest caz de pro-
timis numit de vechia legiuire moldoveana protimis
din tocmeala si care se deosibeste de protimisul ce
studiem: 1) prin faptul a e pur conventional, pe cind
protimisul nostru e legal (§ 1444, 1445, 1446 Calimach);
2) protimisul conventional nu exista decit in profi-
tul vinzatorulul, pe chid cel legal exista mal ales In
profitul rudeniilor si vecinilor e un jus (ara ratione
consanguinitatis quam ratione loci ; 3) protimisul

www.dacoromanica.ro
 183

conventional se poate exercita numal cInd cump5.-

atora' imobilulul ar vroi s5.4 vind5., pe cinc! cel legal
are lac chiar cinc! el ar vroi 0.-1 conserve; 4) pro timisul
conventional rezulta dintfo conventie, pe cind cel legal
e pornit din ideia de conservarea bunuritor imobiliare
filtre rude si vecinY, persoane intre care exista o co-
munitate maY mare de interese.
Condica Ipsilante acorda in fine protimisirea §i cre-
ditorilor (§ 8), atuncl cind totY cel-l'alt1 ail refuzat de
a ampara imobilul. Acel ce va avea o cremita mal
mare e protimisit mal inainte. Aceiasi dispozitiune se
vede §i in Andronake Donicl, titlul pentra protimisis,
§ 1; ea nu se mal gl.seste insä niel in Condica Ca-
ragea nicT in Calimach.

PARAGRAFUL II.
Mäsuri de publicitate pentru a asigura dreptul
de protimisis.

Paragraful 2 §i 12 titlul Pentrn Protimisis din Con-

dica Ipsilante, paragr. 8, cap. II, P. III, din Condica
Caragea *i 1434 din C. Calimach, contin dispositiunile,
ce all fost luate pentru a asigura dreptul de preem-
tiune ce exista in profitul rudelor §i al vecinilor.
Condica Ipsilante zice, cä aceIa, care vroeste (parag.
12) s5, vind5. lucru nemiscAtor, va trebui si se pre-
zinte la judecatorie, unde va arata titlurile sale de pro-
prietate. Judeatorul va trebui sl constate daca s'a dat
de tire la top ca.tI ail protimisis. Actul de vInzare
apoY isdlit de 041, de martorY li de judecator se va

www.dacoromanica.ro
 184

trece in condici cari se vor pastra la Mitropolie 0 la

Episcopii. In parag. 2, se recomanda chiar ca un lu-
cru mal sigur ca actul de vinzare sa fie intarit de ca-
tre Domn.
Prin urmare vedem ca se iail masurl de publicitate,
ca aceia cari ati protimisis sa fie incuno0intat1 de
vinzare.
In Condica Caragea, parag. 8, vinzatorul va trebui
sa instiinteze pe Mamie logofdt de Tara de Sus, de
va fi locuind in Bucuresti, altmintrelea pe ispravnicul
judetului. El va trebui sa indice numele cumparatorului,
pretul §i sa arate pe cei earl atI drept de protimisis,
pe care apoi marele logofat il va in0iinta despre vin-
zare, ohligindu-1 sa's1 exercite dreptul de protimisire
intr'un anumit termen,
Condica Ca'imach in parag. 1433 dispune ca atunci
cind e vorba de o vinzare de ino0e, ambele OAT tre-
bue sa se infAtiseze inaintea divanului judecatoresc ara-
tind zapisul vinzarei. Divanul ordona ca, in localitatea
unde e situat imobilul, sa se faca publicatiuni In curs
de 6 luni intregi, in toate zilele de tirg, pentru-ca ast-fel
rudeniile 0 rAze01 sà fie instiintap. Dacä in acest inter-
val nu se infatiseaza nimeni pentru a rescumpara mo0a,
autoritatea locala trimite un raport catre Divan, care
intare0e atunci zapisul de vinzare.
Paragraful 9 din Cond. Ipsilante ne spune ca, daca
vInzatorul nu va in0iinta pe cel care are protimisis,
cumparatorul insa nefind conscius fraudis §i daca se
va exercita dreptul de protimisis, vinzatorul va fi da-
tor sa plateasca cumparb.torului quod interest, adica
o suma care ar reprezenta prejuditiul suferit de cum-

www.dacoromanica.ro
 185

Orator, prin faptul ca a cumparat un imobil, care i-a

fost reluat ; cumparare care poate l'a impedicat O. faca
o alta afacere. Pe Maga aceasta, vinzatorul va fi pe-
depsit de juder.ltor arbitratu suo. O asemenea pe-
deapsä se va da si cumparatorulul cind va fi conscius
traudis. In Condica Caragea (§ 11 Cap. II, P. III), se
prevede de asemenea o pedeapsa pentru vinzatorul de
imobil sail de sigan, care va tetinui pe vre-unut dirt
ce cu protimisis. El trebuia sa plateasca acestuia o
suma pe banY, reprezenttnd a zecea parte din pretul
lucruldi vindut. Din cauza redactarel acestuY articol se
nascuse discutiunT. UniT sustineail ca dreptul aceluia,
care exercita dreptul de protimis trebuia sa se margi-
neasca numal la a cere de la vinzator a 10-a parte
din pret. Alta considerati, si cu drept cuvint, ca era
posibilitatea de a rascumpara imobilul vindut fara in-
deplinirea formalitatilor prescrise, era chiar de esenta
dreptuluI de protimis. Domnul Grigorie Ghica printeun
pitac din anul 1825, Martie 31, admite cel de al doilea
sistem. Sub domnia lui Alexandru Ghica acest pitac
fu confirmat (anul 1837).
In documentele, ce posedam de pe la inceputul se-
colulul al 17, vedem ca, daca nu se urmeaza toate
aceste formalitatT, se pomeneste totusl cä vinzarea s'a
facut cu Urea rudeniilor qi a megiaOlor si actul
e semnat de martort Asa, inteun contract de vinzare
din anul 1603 vedem ca. Irimia Sin Lazar si Odobasa
aü vindut panca ce li se cuvenea din averea rapasa-
tului Latcu din Itestf, cu stirea tuturor feciorilor si
razesilor 1). inteun alt document din 1627 Iuniti 21,
1) Uriearal X, p, 71; vez1 i doeamentele de la pag. 72, 73 qi 74.

www.dacoromanica.ro
 186

ni se spune ca Pana Armasul din Tirgoviste, si cu toati

familia sa, a vindut partea sa de mosie din Voinesti,
logofatulul Hrizea, cu stirea tuturor megiafilor fi de
in sus f i de in jos. Documentul adaoga ca cumpa-
rAtorul sa-si fac6,§i carte domneasca de mosie. Urmeaza
apoi semnaturile martorilor1). Un document din anul
1636, Iunie 29, ne spune : i am vIndut ell Stanciul
de a mea Loma voe si cu stirea a toate rudeniile mele
§i cu stirea tuturor vecinilor me t qi, de in sus qi, de
In ¡os. El e semnat iarasi de numerosT martori 2). Un
alt contract de vinzare avem din 1627 Iunie 24 3).

PARAGRAFUL III.
Intervalul In care se poate exercita protimisul.
Dup5. Condica Ipsilante, termenul in care trebue sa se
exercite protimisul e de 30 zile pentru ce l ce veld qi
aud vinzarea (ne spune paragr. 3), adica cef care se
gasesc In localitatea unde e situat imobilul si de 4
lunl pentru cel-l'alt1. Socotindu-se din ziva de cfncl
ail aflat despre vinzare (§ 6). Acest termen poate sa
ajunga pina la 4 ani, ciad cel care are protimis se
gaseste in afarä din tara exercitind o functiune publica)
satt fijad robit sat surghiunit precum si in profltul
minoruluT de 25 anT, care nu are epitrop.
Dupa Condica Caragea, (paragr. 8 lit, a si b) Mamie
Logofat va incunosciinta pe cei call ail protimisire si

Archiva istoricd a .Rominiel, I, No. 129.

Ibidem, No. 15.
Ibid. No. 6.

www.dacoromanica.ro
 187

acestia vor avea un termen de 40 zile de vor fi in

tara, de 18 luni, daca slut in strtinatate, pentru a
exercita dreptul de preemtiune.
Condica Calimach acorda un termen de 5 ani ,soco-
titl din ziva publicatiuniY, penlru cei ce lipsesc din Ora,
cad cel-l'alti at' trebuit s-.s. se pronunte in cursul pu-
blicatiunifor.
In tot acest interval, in care dreptul de protimisis se
poate exercita, dreptul cumpèratoruluT exista el este
proprietar al imobilului cumpèrat ; insa drep ul sat de
proprietate este su pus la o conditiune rezolutorie, anume
la conditiunea ca 'in termenul legiuit o persoana anume
determinata de. lege va exercita contra lul dreptul de
rescumpèrare (§ 1435 Calimach, § 8 b Caragea). In
casul acesta, dreptul sal de proprietate va fi rezolvit
si drepturile reale stabilite de dinsul vor fi anulate in
virtutea principiulul : .Nemo plus juris ad aliurn
transfere potest quam ipse habet ; avind un drept
supus la o conditiune resolutorie nu puteam trans-
mite de clt un drept supus la aceias conditie : Reso-
luto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
Ind AA ce ins/ acest termen trece fara ca protimisui
sa fie exercitat, vinzarea devine perfect valabila.
Daca insa, se prezinta o persoana, care exercita. In
termenul orinduit dreptul, ce legea '1 acorda, ea va tre-
bui sa ofere cumpèratorului pretul, ce acesta a dat pe
imobil, Ora nici o dobinda, de asemenea nici dinsul
nu poate sa ceara fructele (§ 4 Ipsil.) Se admite dec}
un fel de compensatiune. Dad., acel ce exercita proti-
misul, contesta cumpèratorului veracitatea pretului in-
dicat in contractul de vinzare, sustinind adica ca. s'a

www.dacoromanica.ro
 188

indicat o suma superioara celel reale, el va trebui

probeze aceasta alegaliune §i va putea O. o faca prin
toate mijloacele acordate de dreptul comun ; prin mar-
torl, scriso I sail jurAmInt (§ I Whit despre JuramInt
Cond. Ipsil ant e).
Toate cheltuelile, pe care cumgratorul le va face in
imbunatAfirI asupra imobilulul in tot intervalul cit e
supus la protimisis, nu le mal poate repeta, daca cine-va
.exercita protimisul (§ 5 Cond. Ipsil; § 8 b Caragea)

PARAGRAFUL IV.
Bunurile supuse la Protimis.
Paragr. I, Titlul de Protimisis din Cond. Ips., ne
-spune : Cind va vroi cine-va sa vIndA lucru nentiq-
.cdtor sa aiba datorie de a scrie intii etc.; Codul Ca-
ragea zice in § 7 : Cel ce va vinde lucru nerni§ccitor
Condica Calimach se exprima ast-fel : intre 'cel ce ail
drit de a rescump6ra lucrur4 nernifcettoare se pro-
timisesc etc. Acela§ lucru apare de asemenea In mod
foarte ciar in raspunsul Divanulul Moldovel catre ocir-
muirea germana din Cernaufl. Vedem decl ca protimi-
-sirea se exercita mal intil asupra imobilelor.
Condica Ipsilante, § 9, titlul pentru Tigani ne
spune ca in caz de vinzare de figanI, rudele vInzato-
rulul ai prolimisis. Termenul in care acest protimisis
se va exercita va fi pentru ceI ce se gasesc in aceia§
localitate cu vinzatorul de 30 zile, ca §i pentru imo-
bile; pentru ce!-l'alfl va fi insa de 50 zile, care se vor
socoti din momentul vinzaril.
Condica Caragea paragr. 10, Cap. IL P. III confine

www.dacoromanica.ro
 189

aceia dispositiune reducind inc. termenul de 20 zile.

de vor fi in BucurWl i la 40 de zile vor fi In tara.
Rudele carl renunta la protimisis vor trebui s6. isc5.-
leasc6. actul de vinzare. Au protimis Ins& numal rudele-
pinA la a patra spita.
In Arhiva istorid. a Rom. gAsim mal multe docu-
mente unde se vorbe§te de vinzare de tigant In Mun-
tenia, robia a fost desfiintata pentru tiganiI Statulul
printeo lege din 22 Martie 1843, pentru tiganil mo-
nastireVI prin legea din 13 Febr. 1847, iar robia in
general este desfiintata prin legea din 1856, Febr. 8
In Moldova la anul 1844 s'a votat de dire o14,easca
adunare o lege 1) prin care se desflinteazO, robia pentru
1) Tiginiv, Emma populatiune semi-s5lbatia stabilitX de la Gange la
Oceanul Atlantic, strgbat de mal bine de 600 anl tinuturile E uropel orlen-
tale si occidentale si, kern curios, niel timpul, nicl clima, nicl exemplul
nu a putut sivirsi niel cea mal mica schimbare In moravurile lor. Aceeasl
viat5. salbatiel£ si nomadi duc si ast5.-z1 ca si In primele tim purl ale ve-
nirel lor.
0 chestiune mutt discutatii a fost acea a originel lor. Bataillard si
Dr. Obedenaru II credead de origing medicá ca descinzind din Sigini, po-
pulatiune care locuia pe malul Danirel in vremea lul Herodot. Greelman
este primul autor care intemeindu-se pe asernIntirile fizice, pe analogia
obiceiurilor si a limbel, a conehis cit sunt de originK indicts si cá ad erni-
grat din tara lor prin anul 1408 ciad a avut loe invaziunea lul Timur
Bee. La Irnbucltura Indulul s'ar fi amestecat cu populatiunea indigen5.
Zingani. De aci apol se rispIndir5. in Europa. Miklosich crede cá el ad
pirAsit India malt mal de vreme, cIel 11 gasim In Creta In 1322 si Intr'un
document de la Mircea VodK vedem a el se aflad de mult In Rominia
In anul 1387. Studiind diferitele dialecte tignestl, Miklosich a putut sta-
bili drumul urmat de tiganI In migratiunilo lor. Asa el ad locuit mal Mill
In Grecia, cad toate dialectele tigilnestl coprind cuvinte de origini greacI,
ad cuvinte masculine terminate In os articolele o si i; dup5, aceea ad
trecut prin Rominia, ael toate dialectele Vanes V, afar& de cel vorbit in
Italia, coprind cuvinte de originit Toming, ad tTecut apol In Ungaria,
Polonia, Rusia, Germania, Franta, Spania, Anglia, etc.
Ina din documentul de la Mircea (arh. ist. Ill, p. 191) vedem di tiganit

www.dacoromanica.ro
 190

liganiI Statului si pentru cei monastirestY si se prevede

reptata rescump6rare a robilor de la proprietaril par-
ticularl 1)
3. Inainte de actul de emancipare al Ronfinilor din
1746, datorit tul Constantin Mavrocordat, gAsim de
asemenea documente unde se vorbeste de vinzare de
rumini §i care, ca si actele In care se vorbeste de
vinzare de tiganY, trebuiati s5, coprinda. ca. vinzarea e
l'anta de 'Duna voie s'i cu consimlimIntul rudelor vin-

erad la no! In situatiune de robl. Pentru dInsil exista robia romana, din
epoca clama. In vecbiul nostru drept vedem reproducindu-se bate dis-
pozitiunile vechilor legislatiuni, care considerad sclavul ca o masita vie.
Stapinul era totul pentru rol): familie, patrie, arbitru suveran al "justulul
si injustulul. Toata virtutea, tot meritul robuluT era de a se supune or-
beste la poruncile stApInulul.
De si cuvintul ligan era sinonim cu rob, de si in general totl tiganil
mita in stare de sclavie, cu bate atestes conditiunea lor varia dupit cum
erad tiganl domnestl, rnonastirestl saa boerestl. Asa tiganil dornnestl du-
cead o viatii libera, el mil tot nomazI. Unil dinteinsiI se ocupad cu
stringerea aurulul din nisipul rlurilor, acestia erda numitl rudari sad
aurarl. El plAteaa dare catre Domn 4 dramurl de aur pe an. Ursaril,
linguraril si Meta erad de asemenea considerall ca domnesti.
Tiganil boerestl si cel monastirestt se numeaa vatrasi, caer el lacead
servicia domestic. Dupa, Dionisie Fotino, numarul vatrasilor numat in
Muntenia era de 20.000 familif.
Calitatea de rob pentru tigan se dobindea sed prin nastere sla prin
contract. Unir tiganl, care se bucuraa de libertate, se vindeaa de burla-
voie ca rob. Principiul di libertatea nu este in comert nefiind cunoscut
In vechiul nostru drept. Villar! de felul acesto. &ira numeroase In se-
colul trecut. Asa se poate vedes, in ark ist. I, p. 128, un document prin
care tiganul Dumitru se vinde cu toate ale sale negustorulul Stan pentru
1 cal, (500 han'', 20 ocale fier.

Tiganul se putea libera de stapín prin carte de slobozenie.

Asupra tiganilor vez! Pott, Die Zigeuner in Europa und Asien,
opera tul Greelman, Histoire de la Boketniens (trad. In frant. In 1810),
M. Cogatniceanu, Histoire de la Varachie, 1, p. 112 si urm.; vez! si bi-
bliografia data. In La Grande Enciclopédie, art. Rohentien.
1) Vezl Codrescu, Vricarul X, p. 30.

www.dacoromanica.ro
 191

zatoruluI de sigur din cauza a si aceste vinzArl erail

supuse dreptulul de rescumgrare .
Cred ca e necesar pentru Intelegerea subiectulul de
a alma o repede privire aaupra situatiunil popula-
Omni agricole din tarile noastre.
Stim a mare parte din tA.ranimea noasta era in
stare de vecinatate sail de qerbie, stare analog cu
aceea a colonatului de la finele imperiuluI roman si
acea de serf din vechiul drept francez.
Locuitoril agricoll al tarilor noastre se pot impArti
in 3 clase : 1. Reczeqi moqneni sail megieql, acel earl
si-aii pAstrat proprietatea si libertatea. 2. Ldturaqi,
oameni slobozi, poslusnici, care erati slobozl numal
fata de domnie, erati adicl slobozY de toate slujbele
qi dcljdiele 0 de venitul domniel mete, cum ne spune
un document I) din timpul luI Dan-Vodà, din anul 1424
si un altul din 1627, in timpul domniel lul Miron-
Voda 2).
Satele insg, care eraft declarate libere ast-fel eraii
supuse uneT monastirl sag uuuT alt asezAmint sail chiar
unul particular, carora le plAtea o dare anuala ; el
erati formal de asemenea din colonistl adusI pentru
a forma diverse sate numite Stobozii, din aceastà causl.
El locuiaa pe mosiile monastirestl sail boerestl WA
insA a fi serbl. El se numeati llturasY, adica alAturI
Cu vecinil.
4. Vecinit, cleica0, Rimini sati qerbi erail legal
de ptimint, adscripti glebae. ET trebuiail se implineascl
ne spune Cantemir (Descr. Mold. 132), cu toata sirguinta
Arh. ist. a .Rom. I, pag. 19.
Idem, pag. 14.

www.dacoromanica.ro
 192

lucrul boeresc orl cit de greil ar fi el. Eratl ded ca

les serfs din Franta, taillables et corvéables à merci.
Boeril, ne spune acelas autor, nu puteatt s5, vindl pe
15.ranI de cit impreunà cu mosia. Cu toate acestea
gAsim documente care ne arat5, cà, dacä obiceiul pa-
mintulul era in acest sens, apol abuzurl se faceatl
destule. Asa, inteun document din prima jumtitate a
secolului al XVII-lea, (Arh. ist. I, 24), vedem cä Stoica
vinde Vorniculul Ilrizea un rumin din satul Pietrarii
si un rumin din satul Gemenele, ambil pentru suma
de 30 galbeni, dindul facultatea cà in caz de fug sk
aleaga altl dol. Vinzarea decl in casul acesta se
face ihdependent de pamint. Un alt document din 1683,
Dec. 11 (Arh. ist. I, 23), ne arata cä, armasul Marco
cu stirea fralilor si a megiasilor vinde vorniculul Hri-
zea o casA de Ruminl cu partea sa da pAmint din
satul Gemenele pe pret de 13 galbeni. De astA-datà
vedem cä tiranul a fost vindut impreunà cu mosia 1).
Calitatea de Rumin se dobindea sag prin nastere
saü prin contract. PosedAin numeroase acte de acest
fel, in care vedem cà mosnenl ne mal putindu-si plAti
datoriile, sati pentru alte cauze se vindeati ca Rurrant
impreunä cu descendenta lor. MaI tot-d'a-una vedem
cà el se vind cu pArtile lor de mosie2).
Starea de ruminie taceta prin liberare. Avem un
document din 1647, Maiti 18, uncle Aldea si fratil sAl

Veil .4i document. No. 12, 13, 15 din Arh. istor. I.

Manuscr. Academ 42 fila 54. Documentul e din anul 1629, Oc-
tombrie 15. Vinzarea se face catre Dumitru Dudescul Vistier. Un altul
Man. Acad. 44 fila 9 din anul 1654, prin care Dan cu fecioril sal se vind
Postelniculul Iordake ca ruminl.

www.dacoromanica.ro
 193

ne spune ca Gavri1 SpAtarul f i-a Id cut pomand ca

eT de i-a megiegit (i-a facut mosnerff), findu-1 fogti
Rumini in sat la Bratia 1).
Starea de ruminie putea inceta de asemenea prin
paragrafie (prescriptie), adicl clnd Ruminul fugind de
pe mosie, proprietarul nu a putut s6.-1 glseasca pentru
a-1 readuce inainte de expirarea unul anumit termen,
perdea dreptul de a-1 maI readuce. In acest sens pu-
tem cita un document de la Miron Barnoski VodA, din
anul 1628, Ian. 162).
In 1746 in Muntenia si in 1749 in Moldova, Con-
stantin Mavrocordat decreteazä emanciparea taranilor,
deciend ca sg nu ma! fie vecint

PAR AGRAFUL V.
Adele juridice earl dal"' nastere dreptultii de
protimis
Sint, dupa cum am arAtat, vinzarea de imobil, de
sigan sail de rumin, atit in cas de vinzare de buna
voie, eft si In cas de expropriatiune fortatd. Asa, and'
creditorii vor cere scoaterea unuI imobil In vinzare
pentru neplata datoriilor, vinzarea se va face la licitatie
sari mezat. Pretul cel mal ridicat, ce va esi, se va arAta
acelora, ce ati, protimis si daca acestia nu vor vroi s5,
cumpere cu acest pret, vinzarea se va intdri de Dom-
Man. Acad. 43 fila 98. Vez! si Man. Acad. 58 fila 18, unde Leon
Vo di. libereazi 3 1ns1 de rumloie.
Arh. ist. a Rom , 1, p. 175. Dupi Pravila Mate Bas. glav. 296, §
18 si Vas. Lupu, titlul Pentru plugarl, § 18, nimen1 nu avr a vole si pri-
mensal pe tiranul fugar, sub pedeapsi. de amendit dare Domnie si des-
pigubire citre proprietarul mosieY, de unde fugise, pe tingi aceasta era
1ndatorat si.-1 restitue.
P. Vegulescu. 13

www.dacoromanica.ro
 194

nie (Cond. Ipsil. pgrf. 14, pentru Protimisis). De ase-

menea, in cas de esire din indiviziune, cind mal multi
co-proprietarl nu se invoesc la impArteala lucrului, se
va procede la licitatie si se va urma ca mal sus. Dupl
Condica Caragea § 48, Cap. IL P. III, la vinzarile eu
lnezat nu exista drept de protimis. Adjudicatarul devine
de indata proprietar si ordonanta de adjudecare se in-
tareste de Domn. Tocmai din cauza acestui efect, vin-
zarea aceasta era insotia de o asa de intins5. publi-
citate (§ 46), asa in ell si rudele si vecinii puteati sg.
OA. cunostinta.
Condica Calimach de asemenea nu acorda protimisul
la vinzarile acute prin licitatie publicl (§ 1436). Vezi
si Andronake Donici Pentru Prolimis, § 6.
In chrisovul sobornicesc pentru danii, schimburi, si
vinzar1 si pentru tiganl, de la Alexandru Mavrocordat,
domnul Moldovel (28 Septembrie 1785), se vorbeste
mult de protimis 1). In ce priveste donatiunile, vedem
din acest act cä protimisul nu se aplica. Din causa
aceasta ins& rezulta o multime de abuzuri. Actul ne
spune ca s'a constatat a o multime de oameni din
starea de jos §i saraci, fac donatiunl in favoarea celor
puternici si chivernisifi, fara sá existe intre dinsii nici
o inrudire. NurnaT in scopul de a ocoli legea protimi-
misulul se vind proprietati, ascunzindu-se vinzarea sub
numele de danie. Pentru a pune un capat acestor vin-
zM deghizate sub forma de donatiuni, sobornicescul
chrisov in art. 1, 2, 3, 4, hotAraste c6, donatiunile vor
1) Textul acestu1 important chrisov e dat de Uricana lul Codrescu-
tom. 11 s'i IV, un rezumat dinteinsul se gXsegte in marea publicatiune a
d-lul profesor V. A. Ureche, Istoria Romanilor, vol. I, p. 226-227 0 I.If
p. 366-367.

www.dacoromanica.ro
 195

fi permise numaY intre rude si !I-Are cel de stare de

o potriva. Prin urmare se recurge la masurile stabi-
De in legislatia bizantina. (Novela lul Roman Lacapea-
nul a lui Constantin si telan fiil sal si a lul Constantin
VII), unde, ca sa se stavileasca voracitas potentio-
-r um, se interzicea orl-ce achizitiune ce ar fi putut
faca unul din clasa asa zisilor puternicl, potentiores,
de la unul din clasa micilor proprietarT, humiliores 1).
Din faptele expuse conchidem ca protimisul nu se
aplica in materie de donatiunl i ca nicl Alex. Mavro-
cordat nu a cautat sa faca aceasta aplicgiune. Inca
tirziti, sub regulamentul organic, se practicati aceste
vinzarl deghizate sub forma de donaliunI.
Dup. art. 5 si 6 din acelas chrisov, regulele proti-
misuluI se aplica la schimbul de imobile. Aceste schim-
burl trebuesc sa fie intarite de Domnie.
Regulile protimisuluT nu se aplica insa la schimb
dupa condica Caragea (§ 3, cap. III, Pentru schimb
P. III), nicl dupa Codul Calimach (cap. XXVI-lea, §
1398 1409).
Condica Ipsilante admite protimisul si in materie
de succesiune. De alt-fel aceasta aplicatiune o gasim
si Intr'un important document de acelas principe, an-
terior codiceluY cu 5 anl 2). In titlu pentru trimi-
rie, paragr. 5, condica dispune ca averea celul ce
G. Testaud, Des rapports des puissants et des petits proprid-
taires ruraux dans l'Enipire byeantin au X-e siècle, 1893, pag 92 qi
.urm. Textul Novele1 e publicat de Zachariae, Jus graeco-romanum
col!. 3, nov. 5. Cp. gi Gfroerer, Byzantinische G eschichten, Graz, 1877,
III, p. 11 i urmat.
Documentul se gig la Arcbivl, in Condica domneasa No. 2, 1775
Noembrie, fila 55. El e publicat qi de d. V.A.7 Ureche, Ist. Rom., I, 79.
Condica lpsilantea e din Septembre 1780.

www.dacoromanica.ro
 196

va muri rail sk lase copiT, se va Imparti in 3 partY :

o parte pentru sufletul mortuluT, adia pentra cutia
milelor, ce se Infiintase de curInd 9, o alta pentru so-
tul supravietuitor §i a treia pentru pArintil mortuluT.
La estimatiunea averel va asista f i un om dom-
nesc ce se va orindui inteadins pentru aceasta. Afit
partea de suflet cit §i partea atribuita sotuluT supra-
vietuitor, dad. consistan din imobile, eran supuse drep-
tuluT de protimis, insá. numal In profitul fratilor de-
functuluT. Protimisul va putea fi lusa esercitat de or-ce
ruda, in cas cind imobilul face parte din categoria de
bunurI numite Cciminuri,« des biens patrimoniaux», din
vechiul drept francez, care nu se instreineazet de la
neamul de unde s'a tras cel mort, ne zice condica.
Vez 1 §i Condica Caragea, P. IV, C. III, § 20.

I) Aceasta institutiune, cutia milelor, a ,fost tnfiintata de Mere Ipsilante-

In prima sa domnie cu scopul de a veni in ajutorut persoanelor ce me-
rita a primi mili, precum fete de boerl In virsta de maritat, strilinl arad,
cucoane vAduve si sarace, precum si pentru institutul de orfanl. Cu admi-
nistratia acestel institutiuni, Ipsilante Insarcinase o epitropie computa din
Mitropolit si cAtl-va boerl. Alex. Moruzi, succesorul sAa, desfiinteaza aceasta
epitropie si institueste in locu-I marea vornicie de cutie. Acest mare
vornie de cutie era velit, adicl boer de clasa Inllia.
Casa acestel institutiunl era alimentati prin contributiunl fortate de-
terminate de Ipsitante in hrisovul de Infiintare si care dup. indicatia lu1
binonisie Fotino, Istoria generall a DacieI (trad. G Sion) vol. II, p. 273,
se urca la suma anual. de 65000 le!. Pe linga aceste orl-cine facea tes-
tament trebuia sä lase o anumita parte casel mitelor, daca nu avea copil
o treirne, iar daca aves, trebuia sit laso prin testament o portiune de-
terminata prin brisovul domnesc. La caz contraria nu se linea socoteall
de testament Intru clt cutia milelor era atina.. Aceleasi dispositiunI existaa
si In cas de succesiune ab infesta&
Dupa Condica Cara gea P. IV, 111, 24, numal succesiunea 'manta era
atribuill. &Aje! milelor. Ved si legiuirea munteani asupra obstestel epi-
tropir, din timpul Regulamentulta Organic, publicata in editiunea din 184T
a Regulamentulul la pag. 441 si urm.

www.dacoromanica.ro
 g7

De multe ori in vechiul nostru drept vedem, cä se

face o confuziune, se intrebuinteazg. cuvintul de pro-
timis acolo unde nu poate fi vorba de acel drept, ci
de un altul. Asa gAsim buni-oarA. in Pravila Andro-
nake DonicY, Pentru Protimis, § 2, ca fiul are drept
din pravile a rascumpara lucrul mamel sale ce s'ar fi
vindut de tatAl sat al tatglul sail dacà va fi fost vin-
dut de muma. Acelas lucru 11 vedem i int'o adresl a
logofetieT celeY mail din Moldova din anul 1823, Febr.
5, dtre Flechtenmacher, pravilistul Statulut Logofetia
intreaba pe pravilist, dad. femeia Paraschiva are drep-
tul de a exercita protimisul pentru a rAscumpara o
vie ramasA de la tatal sAu si pe care in timpul mino-
ritatel et o vinduse mana-sa. Pravilistul rtispunde cd,
dup5. Condica Imparatulul Justinian Cartea 9, titlul 32,
§ 3, muma nu are drept de a vinde mosia fiicel sale
care poate s5. o reja inapol Mt a da pretul platit de
cumpgrAtor, el adaog cA asemenea dispozitiunl se g5.-
sesc si in Basilicale, iar In Condica Calimach, § 1934
prevede c6, in asemenea caz, se poate revendica lucrul
vindut al minorulul timp de 40 de ant Nu e vorba decY
de exercitarea dreptuluY de proti mis, ci de revendica-
tiune, cumpararea fiind facutä a non domino 1).

1) E curioasi functiunea ee exercita In Moldova la Inceputul veaculul

al XIX, IIriste Flechtenmacher. In calitate de pravilist al Statulul el era
t onsultat asupra mal tuturor chestiunilor juridice mal importante. In ma-
nuscrisul ce astAz1 se ail& In stlipinirea Academiel Romfine (Ms. 10, fila
101), Intitulat Lexicon Juris civilis se pot vedea o multime de chestiunl
judice, care incurcad pe judecAtorl si pe cel de la Logofetia cea mare
pentru care se cerea deslusirl pravilistulul. Acesta In ritspunsul 854 face
tot-d'a-una citatiunl din dreptul roman, din Basilicale precum i din Con-
dica Calimach.

www.dacoromanica.ro
 198

In Muntenia protimisul a fost desfiintat printr'o lege

din 15 Martie 1840, care in art. I dispune : Caderea
de protimisis la vinzari de lucrurI nemiscatoare si ti-
ganii se desfiinteaza de acum inainte. Pentru orasul
Braila el fusese desflintat Inca din 1836, 1 Maiti. In
Moldova insa. a existat (nu cunosc o )ege care sa-I fi
desfiintat) pina la punerea in aplicare a CoduluI civil.

PARAGRAFUL VL
Dreptul de vecin&tate (Nachbarrecht) f i jus
hereditarium (le droit lign,ager) In vechile legisla-
tiunf europene.
Am studiat aceasta institutiune a protimisulul in
dreptul bizantin si. in vechiul nostru drept. Sa vedem
acum daca mal gasim aceasta institutiune si la aite
popoare.
In vechia legislatie germana gasim mal ales dreplul
de vecinatate, cunoscut sub numele de Neiherrecht
sail Nachbarrect. Dacä un proprietar si-a vindut imo-
bilul, ecinil at dreptul inteun anumit termen de a
ataca vinzarea si de a relua imobilul, platind insa pre-
tul cumparatorului 1).
In legislatiunea germana gasim de asemenea drep-
tul de preemptiune in profitul rudelor, ¡us heredita-
rium, erblossung, droit lignager. Asa in vechile
legislatiuni cum e cea SaxonA, Sachsenspiegel oder
Sachsische Landrecht 2) i cea din Suabia3) vedem a
Besseler, System des gemeinnen deutschen Privatrechts, 438.
Editiunea Sachsse, Heideleh 1898.
Miroir de Souabe, editia Mantile, 1843.

www.dacoromanica.ro
 199

proprietarul poate vinde imobilul numaI cu consimti-

mintul rudelor sale. Daca proprietarul a dispus de imo-
bil fará, consimtimintul familiel, vinzarea e consideratá
ca facuta de un incapabil. Mostenitorul presumptiv al
vinzatoruluI poate intenta actiunea in revendicare in
timp de un an si o zi si va relua imobilul fara sa
restitue pretil]. Era decl un fel de inalienabilitate re-
lativa a imobilelor Aceasta stare de lucrurl nu putea
tusa sa convie cu inmultimirea relatiunilor comerciale,
cacl era o impedicare prea puternica a dusa liberel cir-
culatiunl a bunurilor, de aceea fu inlocuitá printeun
simplu drept de preferinta. Vinzatorul trebuia sa ofere
bunul rudelor sale mal apropiate, sail vinzarea se fi.-
cea. liber, dar rudele aveati un termen in care puteatl
intenta revendicarea.
Aceastá din urma. dispositiune se Ostra inca in Ger-
mania, pe la inceputul secolulul nostru in Hamburg
(Statut, T. 8 art. 3, 4 si in Statutul din Brema art. 54).
In dreptul ungar de asemenea ggsim ambele drep-
turY, dreptul de vecinatate si dreptul de preemtiune
in prof. rudelor (jus hereditarium) si inca din al XIII
secol avem probe de existe* acestul drept inteun
act din 1263 publicat in Monumenta Hung. hist. Di-
plom. t. VIII Pest. 1862, P. 72 1).
In dreptul danez, o legislatie toarte veche, gasim de
asemenea institutiunea noastra. Exista in profitul ru-
delor vinzatorulul un drept de preemptiune, bazat pe
faptul ca imobilul e asteptat de mostenitoril carY sint
proximis cognatis heredibusque futuris. Rudele atl
1) Dareste, Memoire sur les anciens tnonuments du droit de la Hon-
gris p. 23 qi 28.

www.dacoromanica.ro
 200

un drept la mqtenire garantat prin mbura restrictiva

ce s'a luat impotriva donatiunilor, call nu pot avea loc
lara consimtimintul mqtenitorilor. Chiar vinzarea e su-
pusa la restrictiuni. Proprietarul care voe§te sä yin&
un imobil trebue sa-1 ofere in 3 zile de audienta la Tri-
bunal rudelor sale paterne, daca imobilul e patern, ce-
lor materne dad. imobilul e matern, paterna agnatis,
materna cognatis offerenda sunt, (C. 34, p. 53). Dad,
aceasta oferta nu a avut loc, mqtenitoril aü dreptul
de a revendica imobilul in timp de un an i o zi, iar
vinzatorul va plati o amenda. Cristian al V, printr'o lege
din anul 1683, pastra aceasta dispositiune numai pentru
populatiunea rustica, orapnii avind deplina libertate
In vinzare 1).
In vechiul drept francez, gasim aproape aceia dis-
positiune, le retrait lignager 2), care a existat nu
numal in pays de coutumes, dar chiar in cite-va din
provinciile, unde dreptul roman era aplicat cum in
Guienne, Provence, Maconnais.
Acest retrait lignager exista in profitul familia Tinta
acestel institutiuni, ca §i a tuturor celor-l-alte similiare,
e conservarea bunurilor in familie. Pentru a putea
cine-va exercita acest drept trebuia : 1) Sà fie apt de
a succeda, adica, si nu fie bastard, nicl mort civil,
nicl sa fi suferit o condemnatiune infamanta §.1 al 2)
sa fie ruda vinzatoruluT din partea de unde 'i-a venit
imobilul, adica aceea0 dispositiune ca §i in Codul da-

Jobbé Duval, De la condition résolutoire et du retrait lignager, p. 83.

Jobbé-Duval, op. cit. Paul Viollet, IIistoire du droit civil franca*
p. 559. Lefebvre, la cursul slit de drept cutumiar din 1890-97; vezl
importantele note ale lul Richthofen in Pertz, Leges V.

www.dacoromanica.ro
 201

nez : imobilul trebue conservat in familia de unde pro-

vine. Cind sint 2 persoane call voesc sl exercite acest
retrait cel mal diligent e preferat. Sint supuse la aceasta
rascumpArare numal bunurile patrimoniale, carT provin
din succesiune. Decl, dacä vinzarea avea loc In profitul
unul strein, se putea in termen de un an si o zi 0,
se exercite 'acest retrait lignager, care fAcea a imobilul
reintra in familie, insä acel care exercita acest drept
trebuia sá restitue pretul cumparAtoruluT.
In codul principatulul de Muntenegru din 1888: (trad.
de Dareste et Rivière, Paris, 1892) gAsim la art. 49
Prioritatea intre ace carT ail drept la preemtiune se'
determina ast-fel : Membril fratriel vinzatorulul pinl
la a 6 parante1ä inclusiv, dupä aceea proprietaril limi-
trofi, apoY ce1-1-a1til locuitorI al satulul. Dreptul de pro-
timisis vedem cá existá pin& acum si ina intfun noil
Codice Muntenegrean.
La Sirbl, patrimoniul familial e absolut inalienabil la
ara, In orase exista proprietatea individuall, ins& Cu
retrait lignager (Cod. Sirb din 1844, art. 670-677).
In Rusia proprietatea colectiva. exist& In mare intindere,
dar chiar unde gasim proprietate individualä dreptul de
ascumparare este autorisat Inca ast6.-z1 (Svod. tom. 10,
leg. civ., art. 1010-1041).

PARAGRAFUL VIL
Cum se poate explica *i. care e scopul acestuf
drept de protimis.
Am vgzut cA, dreptul de protimis, asa cum a existat
411 legislapunea noastra, se poate descompune bite un

www.dacoromanica.ro
 202

drept de vecinatate, analog cu acela ce ggsim si in

dreptul german, 1Veiherrecht, Nachbarrecht si care nu
e alt-ceva de cit o urma a proprietatel colectivei) si
intfun drept de familie, un jus hereditarium, analog
cu ceea ce ggsim in vechiul drept francez si german,
le retrait lignager pe care il putem considera ca un
vestigia al proprietgtel familiare.
La inceputul acestul studiti, am aratat in mod su-
mar teoria evolutiunil proprietatil fonciare, admisa as-
ta-zi in stiinta ca un adevar cistigat in urma con-
statarilor lul Laveleye si sir Sumner Maine. Voim sa
ne bazam pe aceasta teorie pentru a putea gasi expli-
catia institutiunil noastre.
tim cä proprietatea colectiva este aceea care apar-
tine unuT trib, unel comunitatl, unde individul nu are
decit un drept de folosinta temporarg, nu poate sa
dispuna nicl prin act mire vil, niel prin testament. Mi
se pare ca nu ar fi o teorie prea indrasneata aceea, care
ar vedea in dreptul de vecinatate o ramasita a pro-
prietatil colective. Zahariä. von Linghenthal, dupa cum
am aratat, admite ca o relatiune de cauza la efect,
intre institutiunea fiscalg. impoxl '§i protimisul din le-
gislatiunea bizanting., unde dupa cum stim exista nu-
mat ca drept de vecinatate. Mi se pare ca ar fi mult
mal verosimila afirmatiunea, ca aceastä institutiune a
existat in stare de obicel juridic popular, mal ales in
Orientul imperiulul ca o ramasita sati mal bine zis ca

11 Cum a vechil Germanl ad cunoscut propietatea colectivi ne spune

Cesar (comm, VI, 22 *i Tacit, Germ. 16). In evoluVunea dreptulul de pro-
prietate, el ad p5.strat ca un vestigiu acest Nachbarrecht, cunoscut pInd
aproape In secolul nostru.

www.dacoromanica.ro
 203

o urma a proprietatil colective, ce de sigur cä a

existat la aceste popoare, dupa cum de alt-fel am con-
statat la Dad si GeV. Imparatil romani, introducind
nol sarcinl fiscale, admisera ca o compensatiune, insti-
tutiunea populara. í, in favoarea acesteT, teoril, ni se
pare ca. militeaza si taptul ca institutia fiscala.
dispare in al VII-lea seco] i cu toate acestea protimi-
sul ramtne, cacl el era asa de bine potrivit cu obi-
ceiurile juridice al Slavilor, care Mc& de prin al VI-lea
secol se aflatá in numar asa de mare in imperiu. In-
cetul cu incetul sub influenta slava, dreptul de proti-
mis se intinse si in profitul rudelor independent de
ideia de vecinatate caci pina atuncT, in legislatiunea
bizatina el exista numaT in profitul rudelor care eratt
vecini si in profitul vecinilor, iar rudele, care nu erati
vecinl, nu aveall nici un drept.
Dovezt destul de puternice ne indrituesc sa. sus-
tinem ca. alit proprietatea colectiva cit si cea familiala
aù existat la strabunil nostri. Pentru existenta proprie-
tatii familiale putem cita codul Caragea (cap. III, sect. IV
parag. 17) care ne spune ca, atunci cind parintiT aü fil;
fiice, fiil singurl mostenesc, cit despre fiice, daca nu
ati fost dotate, fratil lor trebue sa le inzestreze i sa
le marite. Intr'un alt loc (parag. 20), aceiasT condica,
se zice ca la succesiunea eehninurilor partea WM-
teasca e preterit& si e tinuta de a da in banl ceca-ce
se cuvine femeilor. Vez! i Ipsilante, Pentru Tri
mine § 5.
Din aceste pasagii vedem ca proprietatea familial& a
trebuit neaparat sa existe la nol. Acestea sunt urme in-
departate, este adevasat, dar evidente. in adevar, am vazut,

www.dacoromanica.ro
 204

clnd am vorbit de acest gen de proprielate, ca un carac-

-ter distinctiv e ca femeile sInt excluse de la mostenirea
paminluluT, ca nu cutn-va ast-fel sa transporte in familia
barbatulul dreptul de proprietate atribuit familiel sale
de origin6. Pe linga acestea seful familieT nu putea
dispune de pamint in prejuditiul raostenitorilor sal,
cad pamintul apartine familiei. Dreptul de protimis
tocmaT care opreste instrainarea /Ara consimtimintul
rudelor, e un fel de atenuare a proibitiunii de mal
inainte. Pe ling aceasta posedarn documente foarte
numeroase, unde se poate vedea ca prin al XV, al
XVI si al XVII veac multe proprietatl erati in indivi-
ziune intre numerosil membril al une familil1). Pina
In secolul nostru constatam asa numitele cele de
momeni, care ail asa de mare asemanare cu Zadruga
sirba, mosnenil fiind mal in tot-de-una descendenti
.dintfun autor comun. Ladislau Piò sustine, i cu drept
cuvint, ca la tara, la nol, se pastreaza obiceiul de a
nuesi din indiviziune 2).
In ce priveste proprietatea colectiva, cred ca se poate
afirma cä a existat la not Avem dovezi in proprietatea
ce constatam in tinutul Vrancea, in Cimpulungul atit

Asa In Revista pentru ist, arch. si Moto& 1884, p. 702, intriunul din
manuscriptele bibliotecel d-lui.Sturdza Miclausent, publicate de aposatul
episcop Melchisedec, vedem cà lui Roman SpAtArelul i se dAduse o mosie
de mitusa sa Stana, In timpul domniei lul Stefan cel mare (anul 1472).
In 1591 numerosil descendent( al lui Roman posedad pimintul Inel in
indivisiune. Lift Stan Flotun i s'a dat de eAtre domnii 1lia i Stefan
un loc pe SArata In judetul FAlcid prin 1490. Tocmal in 1777 gAsim des-
cendentil acestui boier incl In indivisiune (GhibAnescu, Archiva, son. sciint.
din Iasi No. 4 si 5 din 1890).
Ladislau Pis, Les lois roumaines et leur connexité avec le droit
byzantin et slave, Bucarest 1887.

www.dacoromanica.ro
 205

din Muntenia cit si cel din Bucovina si In Tighecil

Asa In Cimpulungul din Muscel proprietatea individuala,
exista asupra caselor si livezilor de prunl, ins& locurile-
de arat si muntil ce poseda orasul Inca de prin al
XIV-lea secol erail stdpinite in comun de locuitori 1). In-
tocmal ca in vechia Roma, unde fie-care cap de familie
avea in proprietate doll& jugere de pam1nt, haeredium,
ca loc pentru casa si gradind, iar restul teritoriulu/
cetatil apartinea in comun tuturor cetatenilor.
De unde luat-ati stramosil nostril aceste forme de
proprietate ? De sigur, nu din dreptul roman. 2). Cincl
colonistiI romanl ail venit in Dacia, el cunosteail nu-
mal proprietatea individuala, plena in re poteslas. 3).
Pe Old Dacil, care ramasesera in tara. nu esisera din
faza proprietateT coleclive (Vezl pag. 37 si 137). De
sigur ca in tot timpul dominatiunel romane, proprie-
tatea colectiva isi vedea restringindu-se din ce in ce
domeniul, pe and din contra proprietatea romana, pro-
prietatea individual& devenea tot mal intrebuitata. Ma-
rele numar de colonil ce aa fost fondate In aceasta
Vez! pentru Vrancea, Cimpulungul din Moldova si Tigheciu, Dem.
Cantimir, Descrierea Moldovel; Uricarul, IV, p. 325; I. lonescu, Agricul-
tura judetulul Putna (1870). Pentru CImpulungul din Muscel, Aricescu.
Tetona Cimpulungului si V. A. TirechiK, Ist. Rom. III, p. 28; precum sii
2 interesante articole ale d-lut Ion Nitclejde, Formarea marel proprielAtt
la not, publicate In revista Literatura fi. $tiinta" vol. I, p. 149 $i vol)
II p. 29.
D-1 Hasdeu sustine (Archiva istoricg a Rominiet, III p. 141-145..
cä protimisul este de originti. romanit; ca le retrait lignager si Nachbar-
recht, ce existad In vechiul drept francez si german sint luate din dreptul
roman; cl nol am fi dat institutiunea aceasta Slavilor, la cart de alt-fel
nit ar fi existat declt In foarte putine localitliti.
Cuq, Les institutions juridiques des Romains, p. 74-91; Girard, Droll
romain, p. 250; Mommsen, Omit ptiblic romain, 6, 1, p. 24, n. 3.

www.dacoromanica.ro
 206

provincie i cu ocaziunea carora Statul impartea colo-

nilor loturl de pb.mtnt in plina proprietate, numerosiI
locuitorI venitl din toate partite imperiului, probabil cu
capitalurl pentru exploatarl agricole, miniere saü alte
diferite intreprinderi, de sigur cä intelegeaa sa stapi-
neasca proprietatile dobindite in mod individual, iar nu
ca o proprietate colectiva. Ramasese numal vechil lo-
cuitorT al tarel care continuati traditia. Cu retragerea
111sä a legiunilor romane, sub Aurelian, starea de lu-
crurY se schimba. In anarhia care urma, mal ales in
stinga Dunarel, probabil cä institutiunile savante ale
Romanilor nu se mal puteati aplica. E un lucru do-
vedit ca atunci cind organizarea de Stat e foarte slaba,
indivizil cauta sa se constitue in grupurl, bazate pe
rudenia naturala saü artificiala, pentru siguranta si pro-
tectiunea drepturilor lor. De aci pIna la a reveni la
proprietatea colectiva si familiala, nu e de cit un pas,
cad comunitatea de interese face de ordinar soliditatea
legaturilor dintre oamenl.
Prin socolul alyl-lea Slavil incep sa se aseze in mase
marl prin tarile noastre. Din aceasta epoca ati inceput
raporturile mire Rominl si Slavi. Am vlizut ca Slavil
cunosteati ambele forme de proprietate, cä el admiteati
atit proprietatea colectiva (SlaviI de est), cit si pe cea
familiala (Yugo-Slavil). Influenta slavA, care a fost
destul de durabila, a influentat i institutiunea pro-
prietatel.
Sa citam, numal exempli gratia, faptul cá in bate
documentele gasim vatra parinteasca, bona avititia,
numita WINK (ocina), cuvint slay, de asemenea cea
mal mare parte din termenl care arata starea de in-

www.dacoromanica.ro
 207

diviziune, ail origina slay& (VezI Arh, ist. 1, 16; To-

cilescu, .Rev. p. ist. 0, arh. II, p. 209; Piò, Les lois,
roumaines, p. 55).
Prin intermediul Slavilor, el intro due apoi institutiunea
bizantina a protimisulul modiflicata insa, dupt cum
am vazut, prin influenta Slava. Aceasta institutiune,
ne apare ca o atenuatiune a proibitiunil de a aliena,
a inalienabilitatii, ce exista mal inainte si care neaparat
trebuia sä dispara cu inmultirea relatiunilor comerciale;
cad era un obstacol prea puternic adus principiulul
circulatiunei bunurilor.
Termin acest studid poate prea lung si arid, repro-
ducind un pasagia din celebra opera a lul Sumner
Maine, l'ancien droit :
tMiscarea societatilor progresive a fost uniforma sub
un raport. In tot timpul cit ea a durat se observa o
disolutiune gradata a dependentil familiale, inlocuita
putin cite putin prin obligatiuni individuale. Familia
este inlocuita pretutindeni prin individ, ca unitate so-
ciall de care se ocupa dreptul civil. Progresul a fost
mal mult sail mal putin repede si exista Md. societat1
In care, cu toate ca nu stilt stationare, se poate ob-
serva prin miilocul studiilor aprofundate decadenta
vechil organizatiunl. Dar, ori-care ar fi rapiditatea cu
cu care se efectuaza acésta evolutiune, existenta el e
incontestabill si intirzierile aparente ce a suferit sint
ocazionate prin absorbirea de ideY si obiceiurl antice
venite printeo influenta straing..» 1).
JJ,...-'..-e'......"-e.'"..

. 1) Sumner-Maine, L'ancien droit (trad. J. Courcelle-Seneuil) p. 160.

www.dacoromanica.ro
PERSONALITATEA MORALA A SOCIETATILOR
IN VECHIUL NOSTRU DREPT

Principiul stabilit in dreptul nostru este a so-

cietatile dobindesc personalitatea printfo lege. Puterea
ligiuitoare este investita la noI cu dreptul de a crea
persoane morale. Numal in mod esceptional, pentru
trebuintele comerciulig, art. 78 din Codul comercial
stabileste a societatile comerciale sunt persoane morale
de drept, din momentul ce s'ail satisfacut bate cerin-
tele legel.
Nu tot ast-fel se petreceati lucrurile in vechiul nos-
tra drept.
tiut este ca vechiul nostru drept a fost inspirat,
in ce priveste dreptul scris, de dreptul bizantin, care
nu este de cit anitinuarea ideilor juridice cristalizate
In compilatiunile lul Justinian, cu transformarile nece-
sitate de nevoile timpulul, de nevoile sociale. In ce pri-
veste insa dreptul nescris, obiceiul pamintului, stim a
in cea mal mare parte el este de origina slava. E ne-
contestabil ca influenta slava a fost covirsitoare la
no l in tad, dar nu e mal putin adevarat a drep-

www.dacoromanica.ro
 209

tul slay a fost influentat de dreptul bizantin. A§a

prin influenta slava se puteatí transmite la nol insti-
tutiuni bizantine. Asa s'a petrecut faptul cu institutiu-
nea protimisulul 1).
In epoca romana, §tim, din numeroasele inscriptiuni
ce posedam, precum §i din marturisirile autorilor an-
tici, cä existail numeroase societatt de natura foarte
diferite, ast-fel eraü societati religioase, altele aveatí un
scop industrial sail stiintific, allele erati societatl fume-
rare, adica aveatí de scop sa dea membrilor lor o in-
mormintare convenabila. Obiceiul de a se asocia era
decT foarte raspindit in viata romana.
Sub republica, legislatiunea romana considera ca
cite toate asociatiunile, sub conditiune de a avea sta-
tute 2). Legea celor 12 table sanctiona nu numai so-
cietatile cari existatí deja, dar permitea de a stabili
altele noui in ace1ea§1 forme 3). Partidele politice abu-
zara de aceasta libertate §i asociatiunile devenira o
arma periculoasa in miinile lor. 0 lege Julia, din tim-
pul lul Cesar sail August 4), nu lasa sa subsiste de
cit o parte din vechile asociatiuni, corporatiunile de lu-
cratori, colegiile de preoti, societatile de publicani; iar
cit pentru societatile cele-l-alte, principiul fu rasturnat.
In loe de libertatea care exista mal inainte, nicT un
colegiti saü societate nu putea sA existe de ell daca
a primit autorizarea prea1ab4 a Senatulul sail a Im-

Vez 1 articolul mea din Nouvelle revue Itistorique de droit, 1889,

No. 2.
Paul Fr. Girard, Manuel éldment de droit romain, ediVa I, pag. 227-
Lex XII, tab. 8, 27.
Sueloniu, Caes, 42; Oct., 34.
P. Negulescu. 14_

www.dacoromanica.ro
 210

pAratului 1). Pentru unele asociatiuni privilegiate, auto-

risatiunea este general& si se aplica la toate societatile
de acelas fel cari s'ar naste in viitor. Asa era ca
legiile funerare 2) Statul, cind acorda jus coeundi
dreptul de a se aduna, dedea in acelas timp i jus
corpus habendi, adic& dreptul de a avea un patrimo-
niii distinct de al asociatilor, cu alte cuvinte persona-
litatea civilä 3).
Aceste dou6, drepturi se confunda. Ori-ce asociatiune
care are ¡as coeundi, este considerata ca o persoana

In rezumat dar, in dreptul roman, societatile trebu-

iat sá capete autorizarea i, in momentul chiar cind
aceasta i se conceda, dobindeaii i jus corpus hobendi,
adic& personalitatea eraft ins& unele societatl,
carl nu aveail nevoe de autorizare speciala, exista o au-
torizare general& pentru toate societatile de acel fel 4).
Corpus lnscriptionum latinarum, VI, 4416.
Intr'o inscriptrane gAsiti in vechiul Lanuvium si publican( In Cor-
pus inscriptionum. latinarum, XIV, 2112, se vAd statutele unel socie-
tAtI funerare. In prima parte a inscriptiunel se reproduce un capitol din
senatus consultul, care se pare cA a autorisat toate societAtile funerare,
cart se vor naste In viitor::Kaput ex s(enatus) c(onsulto) p(opuli) r(omani).
Quibus coire convenire collegium que habere liceat. Q ii stipem mena-
truarn conferre volent in tunera rel. Compar. Dig. 47, 22, 1, pr.;.Schiess,
Die ramische collegia funeraticia. Zurich, 1888.
Aceasta reese din textul tul Paul Dig. 34, 5, 20 si a lul Gaius, 3,
4, 1, 1. Cele dota drepturl acordate In acelas timp, ajuuseser& a se con-
funda. Nu e nevoe de o concesiune speciall a personalitAtel civile, ea
se doblndesle in momentul chiar al autorizArel In acest sens se pronunti
A. Pernice in opera sa Marcus Antistius Lobeo, 18'73, I, p. 303; Paul
Girard. Droit romain, p. 227; Fournier, Des collages industriels datas
l'empire romain, 1876, pag. 108.
In Dacia romanK (care dupg cum se stie coprindea numal Oltenia
(Dacia Malvensis) o parte din Temisana si Transilvania (Dacia Apulensis),
o parte din Crisana, Maramure i nordul Transilvaniel (Dacia Porolis..

www.dacoromanica.ro
 211

In vechiul nostru drept, anterior codificareY Jul Cali-

mach, nu gasim nimic in aceasta privinta nicY In pra-
vila luY Vasile Lupu 1), nicI in lucrarea luY Andronake
DonicY, Adanarea cuprinzeitoare in scurf din Cdrtile
impirdtegtilor pravile. Ca maY toate materiele de
drept civil, aceasta problema nu era rezolvita de drep-
tul nostru scris. Era obiceiul pamintuluI, erail de alt-
fel i ideile bizantine carI treceati in practica noastra
juridica, prin faptul cä maril comentatorI al dreptuluY
bizantin aveau la nol aproape forta de lege, cacI, dupa
cum am zis aiurea 2), dreptul bizantin avea la noI rol
de drept supletoria, cum era de alt-fel i In Franta cu-
tumiara dreptul roman inainte de codificare. Regula-
sensis , gilsim o multime de inscriptiunl carl ne fac cunoscut existenta
until numIr considerabil de societatt. Ava, la Apulum, 17 inscriptiunl ne
dovedesc existenta maT multor colegil earl existati In acest important
ora v din vechia Dacie romanI, un numIr aproape tot ava de mare de
inscriptiunl (16), ne vorbevte de societàtile ce existed In capitala provin-
ciel, In Sarmisegetuza ; la Drobeta, la Alburnus major, la Germisara, la
Ampelum vi in alle localitatl, existed de asemenea numeroase societiti
Mal ales o inscriptiune pe o tablA cera IA (tabella cerata), ce s'a desco-
perit la Alburnus major (Verespatak), e foarte important/I Intr'insa se
poate vedea modul cum erad organízate societatile romane. Vez1 asupra
acestor cestiunT lucrarea mea Ilistoire du droit et des institutions de la
Roumanie, I. p. 117 vi 151 precum 0 Rev. de drept §i de Soc , 1900.
No. 12.
Scarlet Calimach, In 1819, adresind o tidulg. domneascil (Uricar IV,
207) boerilor divanivti, prin care 11 Intreba carl ad tost vechile pravile,
ale Moldova Alevtia rispunserA printr'o anafora, unde Bated a pravilile
lul Vasile Lupu, ad fost aplicate In tari pint{ la inceputul veaculul al
XlX-lea, adIogindu-se Insi pravilele Implatevt1, ImpreurA cu legile im-
pIrittevt1 ale lul Justinian vi Leon, Basilicalele, introducerea pravilelor lul
Teofil Anticherson vi Armenopol, vi, In fine, obicetul pitmintulul. Nu se
face decl mentiune de avezitmintul Moldovel dat do C. Mavrocordat in
1741 vi de Condica luT Gr. Ghica din 1776.
Vezl articolul citat din Nouvelle revue historique de droit, 1899,
pag. 217.

www.dacoromanica.ro
 212

mentul organic al Moldovel in § 318, ne spune in mod

foarte ciar acest lucru, pe care il cunoastem de alt-fel
si din importanta oper5. a 'LA Dim. Cantemir, in Des-
crierea Moldovel.
In numeroasele hrisoave ce posedam asupra cestiu-
nel, vedem cà existati perspane morale in vechiul nos-
tru drept, fie ca corporatiunl, fie numai ca fonda0uni 1).
Asa ere] mongstirile, bisericile, breslele i altele,
aveati posibilitatea de a avea un patrimoniil, aveati cu
alte cuvinte, o personalitate si un patrimoniO distinct.
Dacà printr'unele dispozitiuni legislative se puneail
oare-cari restrictiuni la drepturile acestor asociatiun12),
aceasta nu era alt-ceva decit o aplicare a principiului
admis i asta-z1 cä Statul poate, prin lege, sà supunà ca-
pacitatea persoanelor morale la importante restrictiuni,
fie in privinta dreptulul de a dobindi satl instraina unele
bunuri, fie in privinta unor anumile moduri de dobin-
dire, fie, in fine, In privinta administraOunel propriu zise.
Aceste restricliuni sint necesitate une-ori de nevoi eco-
nomice, alte-ori ele se siabilesc avindu-se in vedere
tutela administrativa 3).
Acum sa vedem cum se dobindea personalitatea
vilä In vechiul nostru drept.

I) Asupra chestiunel de a se sti dud monastirile sunt corporatiuct

sad fondatiuni, vez1 In primul sens Alex. Degré In D).eptul 6(3/1872 si
8/1874, precum i In Opere complecte, vol. 1 (Drept civil) pag. 10.. In ace-
las sens Gr, Pducescu, Dreptul 78 si 8311872. In sens contrar d. D. Alexan-
dresco, Dreptul 76/1899.
Asa, prin Sobornicescul chrisov al lul Al. Mavrocordat (din 1785,,
28 Dec.), se stabileste, in art. 7, cä monastirile, clnd vroese sd schimbe
proprietItile imobiliare, trebue ca schimbul si fie cercetat de Mitropolit
de Divan, si numal daci era avantagios pentru monastire se- putea. Nee:
Aubry e; Rau, Oours de droit civil français (edit. V), ly,p, 281..

www.dacoromanica.ro
 213

Studiind decumentele ce posedgm, vedem cä la no1

ea si in dreptul roman, trebue sl distingem jus coeundi
§i jus corpus habendi. In momentul cind Statul con-
ceda une! asociatiun1 jus coeundi, ea dobindea im-
plicit, ca si in dreptul clasic roman,jus corpus habendi.
Une-orl ins& jus corpus habendi, dreptul de a avea
un patrimoniti, era espre3 recunoscut in profitul une!
asociatiunt Asa putem cita un hrisov muntenesc al lul.
Alexandru Ipsilante, din anul 1781, acordat breslel croi-
torilor1). Prin acel hrisov, care nu face decit reinoeste
dreptur1 deja existente si recunoscute, se stabileste ca
breasla aceasta va avea o autoritate insgrcinata cu con-
ducerea intereselor breslel, un terzi basa (staroste) si
4 epitropY, cum am zice asta-zI consiliul de adminis-
tratiune. Acest consilia era Insgrcinat pe ling alte lu-
crud, sä administreze casa sopialA. Venitul provenea
din taxe stabilite prin insusi hrisovul Domnesc asupra
membrilor corporaVunel. Banil acestia serveati la dife-
rite scopue : de ordinar se intretinea sati numai se ajuta
o bisericd, se dedea ajutoare la membril scapg.tatl, se
serba aniversarea sfintului care patrona societatea, etc.
Tot In acest sens putem cita un document din Martie
16, anul 1816, din timpul luI Caragea, pentru breasla
sail cumpania streinilor ot Bucurest12).
In Moldova vedem ca breslele erati puse sub con-
trolul bisericeI. Asa in manuscriptul No. 128 al Aca-
demiel romine vedem cg. Mitropolitul confirmä pe sta-

Vezl acest document publicat in 1st. Rom. de V. A. Urecbe, vol.

III, pag. 193.
Papiu Harlan, Tesaur de documente, II, p. 389.

www.dacoromanica.ro
 214

Tostele bresiel miseilor (cersetorilor), care se bucura

de numeroase privilegiI1). Intr'un alt document vedem
-ca mitropolitul Gavril incuviinteaza in 1765 infiintarea
breslel ciubotarilor 2).
tim din documentele ce posedam, ca in vechiul
nostru drept nu era permis evreilor O. faca parte din
breslele meseriasilor 3). i cum mestesugurile nu puteati
fi exercitate decit de breslasi, resulta implicit ca evreil
nu puteati fi mestesugarT, decit numai daca &eaü o
meserie care sa nu fie data ca atribut exclusiv und
bresle. Asa, de pilda, in Bucurestl, evreii se ocupati cu
povernele. In 1873, domnul M. Sutu da un act in fa-
voarea comunitatel ovreiesti din Bucuresti. Din acel act
reese ca breasla ovreilor avea o organizatiune : un sta-
roste insarcinat cu administrarea avereT, cu stringerea
banilor si cu judecarea afacerilor de mica importanta
dintre evreI4). Ca breasla putea dobindi, reese din do-
cument, cacl un Domn, predecesor al lul Sutu, daruise
breslei un loc in Bucurestl, unde breasla construise
poverne 5).
Acelas lucru constatara si pentru breasla evreilor din
Foclani.
Stiut este a Focsanil era oras de granita. 0 parte
din oras era muntean, o parte moldovean. In Focsani
Breasla dateaza din timpul lul stefan cel Mare, anul 1980, vez1
docurnentul de la fila 1.
Uricarul, 19, pag. 1-5.
Evreil nu aveaa intrare In bresle, acest drept era recunoscut nn-
mal pamintenilor, chiar vi suditil, adica supusil strain!, eraa exclusl. Toc-
mal in lulie 1820 sunt admisl meseriasil stralul si facA parte din bresle.
Daca afacerea era mal importanta, ea era de competinta Vel CA-
infirasuluT.
Veal documente in Ureche, 1st. Ronan., I, p. 450; III, 199; IV, 3911

www.dacoromanica.ro
 215

muntenY sedead ceT douT ispravnicYlaY Slam-Rimniculul,

precum in partea moldoveneasca a orasulul era stabi-
lita ispravnicia de Putna.
Inteo decisie a Cartel de apel din Galati, vedem ca
se vorbeste de comunitatea israelita din Focsanil mol-
doveni 1). Din documentele citate in mentionata decisie,
se vede ca aceasta comunitate avea personalitate civila.
In adevar, ea avea proprietatY, dupa cum reese dinteun
act din 30 Aprilie 1880, unde e vorba de un schimb
ce a intervenit intre comunitatea evreiasca si monas-
tirea Mera. Din documentul invocat de Curte reese ca
si aceasta breasla poseda poverne, neavind drept de a
se indeletnici cu me§tesugurile.
Sub imperiul codulul Calimach, personalitatea civila
a societgilor este recunoscuta prin paragraful 3.79,
care stabileste ca dreptul de proprietate poate sa esiste
in profitul persoanelor fizice saa in profitul persoanelor
morale. Paragrafele 38, 39, 40 si 41 stabifesc princi-
piul ca soicetatile sunt de doua categoril, asociatiunl
licite, saü cum zice condica iertate tovciraqii, i aso-
ciatiunl ilicite, neiertate tovArasa.
Nu se face deosebire intre societatile civile si comer-
ciale. Se intreaba insa cu toate acestea cand incepe perso-
nalitatea morala. Dupa codul Calimach, ca si in dreptul
clasic roman, exista o serie de societati licite carY nu
aveati nevoe de o autorizare speciala. Cum de pilda bres-
llele, manastirile, etc., eraft societ6t1 autorizate prin lege,
cum sunt asta-z1 societatile comerciale in urma art. 78
codul comercial; toate cele-l-alte societati nu se bucurail
de personalitate, de cat in urma unel speciale autorizarl..
1) Dreptul, 1900, p. 235.

www.dacoromanica.ro
 216

Curtea de apel din Iasi, bate° deciziune din anul

trecut 1), zice ca textele din codul Calimach se refera
numai la societatile existente, si mai departe adaoga
cà este imposibil de admis ea persoanele morale s'ail
putut forma in acele vremuri numal prin simplul fapt
al asociatiunel, cad i atunci se aplica principiul dupa
care singura putere suverana a Statului poate da fiinta
asa ziselor persoane morale.
Este adevarat acest fapt pentru Muntenia, fara niel
o contestatia. Dintr'un document 2), vedem chiar pro-
cedura care se urma. Acel earl voiati sa constitue o
obstime, o cumpanie, trebuia sa se adreseze cu petitie la
marea logofetie, care, studiind cererea, o supunea pri-
mului Divan, si acesta aproba saù respingea cererea.
Am vazut ca in Moldova, inainte de punerea in apli-
care a codulul Calimach, cererile pentru incuviintarea
inflintarel unei corporatiuni, trebuiati sä fie adresate lerar-
hului respectiv 3). Posterior WO, acestel aplicari, adica
posterior anului 18194), se considera oare o societate
ca avind personalitatea morala prin singurul fapt al
asocierel, al constituirei societatii daca intra in cate-
Publican In Revista de sociologic, an. II, Nr. 3.
Ureche, Isl. Rom., IX, p. 589. Documentul e din 1811.
Uricarul, XIV, p. 1-5.
Trebue sit observIm a editiunea oficial a acelel legiuirl a fost In
limba greadi. Menial tirzid, In 1833, s'a fleut o traducere In romIneste.
¡Mn cauza aceasta, ne apune postelnicul Manolaki DrAghicl, In a sa operA
Istoria Moldova, II, 106, ca. cpravila nu se putea Intrebuinta la pricinl,
a nu o Intelegea niel unul din judecittoril cel vechl, i niel se obielnuia
a pune paragrafurl in bolArirl, Intemeindu-se diecil divanuluI, cdr1 acre
cArtile de judecall i anaforale, mal mult pe obiceiul pAmIntulul. Poate
pentru aceea functionaril logofetiel celel marl, ca i judeeltorii, intrebad
la fie-ce ocazie pe pravilistul Stbaulul, sA, le spue cum zice Pravila. Vezl
pag. 197 si nota.

www.dacoromanica.ro