Referat

„Legea Țării”

A elaborat:Diaconu Diana

CHIȘ INĂ U-2022

Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii ţării

Perioada secolelor IX-XIV se caracterizează prin afirmarea
poporului româ n, ca personalitate distinctă din punct de
vedere etnic, cu organizare politică şi cu norme juridice
proprii.Vechiul drept româ nesc, aşa cum precizează şi
Dimitrie Cantemir, a fost ius non scriptum, adică un drept
nescris. Existenţa dreptului româ nesc nescris, cu o puternică
identitate, a fost recunoscută şi de că tre vecinii noştri
denumindu-l în documentele oficiale redactate în limba
latină ius valachicum. În cancelariile domneşti româ neşti,
dreptul era cunoscut sub denumirea de «obiceiul pă mâ ntului
» sau Legea Ţă rii, avâ nd aceleaşi dispoziţii pentru toate ţă rile
româ ne. Pentru definirea sferei de aplicare a Legii Ţă rii,
trebuie pornit de la spusele lui Nicolae Bă lcescu: «Legea Ţă rii
a ţinut loc şi de constituţiune politică şi de condică civilă şi de
condică criminală ».
Ius valachicum mai este numit și dreptul vlahilor, legea
tarii, obiceiul pamantului era de fapt traditionala lege a țarii,
pastrată de romani sub ocupații stră ine. El reprezintă o
creație prestatală care a constituit o treaptă de trecere spre
dreptul feudal și pe care stapanirea straină din Transilvania
l-a receptat, recunoscandu-i aplicarea în randurile populației
romanesți bă știnase. Ius valachicum cuprindea norme din
domeniul dreptului public, reglementand organizarea și
funcționarea primelor formațiuni statale și raporturile dintre
autoritațile incipient feudale si supușii lor, precum și norme
de drept privat referitoare la raporturile agrare, proprietatea
funciară , proprietatea asupra diverselor categorii de bunuri,
statutul persoanelor, dreptul succesoral, un drept incipient al
obligațiilor, regimul infracțiunilor și pedepselor, organizarea
instantelor și procedura de judecata. Ius valachicum a
reprezentat un sistem de reglementare obisnuielnică în
obstile să tești, caruia i s-a adă ugat de că tre statul feudal în
formare o serie de dispoziții și obiceiuri noi, menite să -i
2
asigure o neta funcție feudală . Constiința juridica a timpului
cuprindea, pe langa mostenirea daco-romana, si unele
principii rezultate din influenta bizantină si morala crestină .

Caracteristicile lui ius valachicum (legea țării):

1. Unitar din punct de vedere geografic (geografie juridică
populară , unică ) este comun tuturor româ nilor, relevâ ndu-se
astfel unicitatea juridică . Spre deosebire de popoarele
germanice sau chiar de poporul francez, unde în partea de
nord este de esenţă germanică , iar la sud puternic romanizat.
2.Este unitar din punct de vedere social:nu a existat în
trecutul nostru un drept ţă ră nesc, de caracter colectivist şi
un drept nou de caracter individualist.
3. Este în principal un drept de caracter rural, un drept agrar
al oamenilor legaţi de pă mâ nt, de hotar, de moşie.
4. Este complet şi complex, reuşind să reglementeze după
cum am precizat deja,principalele relaţii sociale statornicite
la nivelul societă ţii. Dreptul obişnuielnic era format dintr-un
sistem de norme de conduită şi convieţuire socială ,
cuprinzâ nd atâ t norme de drept public, privind organizarea
societă ţii şi conducerea acesteia în general,câ t şi norme de
drept privat, privind proprietatea, moştenirea, familia etc.
5. A fost elastic şi receptiv la nevoile realită ţi ale vremii
economico-sociale,chiar dacă obştea continuă să -şi pă streze
dreptul ei superior de proprietate
.6.Originalitatea vechiului drept româ nesc rezultă din modul
de viaţă al stră moşilor noştri, organizaţi în obşti teritoriale în
formaţiuni politice cu character prestatal. Originalitatea

3
obştii, a cnezatului, voievodatului, a ţă rilor, constituie
începutul dreptului public al ţă rilor româ ne.
7. Rezistenţa şi tră inicia obiceiului pă mâ ntului este
asemenea celorlalte instituţii politico-juridice româ neşti,
cnezate, voievodate, scaune.
Aşa după cum poporul româ n s-a format, dezvoltat şi a
continuat să dă inuiască peste veacuri cu toate greută ţile
interne şi vicisitudinile vremii şi viaţa lui juridică ,normele şi
instituţiile de drept, izvorâ te din necesită ţile interne, au
continuat să conducă întreaga viaţă socială româ nească ,
după echetate şi dreptate. Româ ni au luptat în decursul
istoriei şi au sacrificat totul pentru a obţine dreptate, pentru
a pă stra ce i se cuvenea, pă mâ ntul pe care s-a nă scut şi
pentru care s-au sacrificat stră moşii lor pentru a-l apă ra şi
transmite peste veacuri generaţiilor viitoare.

Teorii cu privire la sfera de aplicare (conţinutul) Legii Ţării

Într-o concepţie, Legea Ţă rii ar conţine norme privitoare la
dreptul de propietate. Însă juristul G. Fotino afirmă că Legea
Ţă rii este un drept teritorial, avâ nd în vedere desigur dreptul
de proprietatea asupra pamâ ntului. Iar istoricii N. Iorga şi D.
Arion afirmă că Legea Ţă rii este un drept agrar, imobiliar.
Aceşti teoriticieni aveau în vedere doar dreptul de propietate
al obştilor să teşti, fă ră să facă referire la marea propietate
boierească . În lucră rile tâ rzii, Iorga a dezvoltat o teorie-
dreptul cutumiar este un drept al agricultorilor şi pă storilor,
fă ră să precizeze faptul că organizarea noastră socială în
feudalism cuprindea mai multe clase sociale. Istoricul
Bogdan și D. Onciul au susţinut idea că Legea Ţă rii conţine
norme privitoare la organizarea de stat, numind-o un drept
4
cnezial şi voievodal. În preajma celui de-al doilea ră zboi
mondial s-a afirmat teoria potrivit că reia dreptul
obişnuielnic conţine norme privitoare la dreptul de
propietate şi organizarea de stat. În urma cercetă rilor
sociologice efectuate de D. Gusti, în perioada interbelică , iar
după ră zboi de H. Stahl şi de P.P. Panaitescu, aceştia au
ajuns la concluzia că Legea Ţă rii cuprindea un sistem
complex de norme, care acoperea întreaga materie a
dreptului public şi privat. După cum spunea Bălcescu “
obiceiul pamâ ntului a ţinut multă vreme locul şi de
constituţie politică şi de condică civilă şi criminală ”.

Concluzie
În concluzie, putem defini Legea Ţă rii ca fiind un sistem
de drept atotcuprinză tor, al unei societă ţi organizate politic
în ţă ri, format din totalitatea normelor de drept nescris, ce
reglementează organizarea statelor la nivel local şi central,
regimul juridic al proprietă ţii, statutul juridic al persoanelor,
organizarea familiei, succesiunile, contractele, ră spunderea
colectivă în materie penală şi fiscală , reprimarea faptelor
infracţionale şi judecarea proceselor.

Bibliografie

5
http://file.ucdc.ro/cursuri/
D_1_N19_Istoria_statului_si_dreptului_romanesc_Negoita_Florin.pdf
https://www.ueb.ro/drept/ebiblioteca/old/sinteza-isdr.pdf
https://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/drept/legea-tarii-ius-
valachicum329.php

Cuprins:
Formarea, sfera de cuprindere şi definirea Legii ţă rii...............................................2
Caracteristicile lui ius valachicum (legea ță rii).............................................................3
6
Teorii cu privire la sfera de aplicare (conţinutul) Legii Ţă rii.................................4
Concluzie....................................................................................................................................... 5
Bibliografie................................................................................................................................... 6