Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol II 1976

•
titus livius
ab urbe condita
(de la fundarea romei)
**
https://biblioteca-digitala.ro
\.\lalea re
��
'l.,../ Minor
Major
Carthagina Nouă
MARE INTERIVUM
LUMEA MEDITERANEANĂ
iN TIMPUL
CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI PUNIC
1218-201 iE.N.)
Opera,tii/e trupelor romane

-·_,. Campaniile lui HBnnibal
Ilustraţia copertei : Vasile Soroliuc
titus livius
ab urbe condita
(de la fundare·a romei)
**
TRADUCERE ŞI NOTE DE
PAUL POPESCU GĂLEŞANU
BIBLIOTECA PENTRU TOŢI e 1976

EDITURA MINERVA e BUCUREŞTI
CARTEA A XXI-A
CAUZELE CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI PUNIC
I Fie-mi îngăduit să anunţ în această parte a lucrării

mele 1_, aşa cum fac cei mai mulţi scriitori la începutul
1 Cartea a XXI-a a operei liviene începe cu succinte conside

raţiuni generale referitoare la conflictul dintre romani şi carta
ginezi care s-a desfăşurat în trei etape. Cea dintîi etapii este cu
nosc ut{1 î n istorie sub numele de primul război punic care a durat
20 de ani (între 261 şi 241 î.e.n.) şi după trei bătălii succesive la
Mylae, capul Ecnomos şi Insulele Aegates s-a încheiat cu victoria
romanilor. Cauza a cestui conflict a fost rivalitatea dintre cele două
puternice state pentru stăpinirea bazinului vestic mediteranean.
In sec. III i.e.n., odată cu dezvoltarea economkă şi întărirea poli
tică şi militară a Romei, statul roman şi-a impus hegemonia î n
întreaga I talic, i nclusiv cetăţile greceşti d i n Grecia Mare (Italia
sudică}. Deşi Roma întreţinuse relaţii comerciale cu Cartagina,
încheind trei tratate, caracterul relaţiilor dintre cele două puteri
s-a schimbat. Cartagina în continuă expansiune, bizuindu-se pe
marca sa flotă căutase să-şi impună la rîndul său hegemonia în
vestul M ed i teranei , pentru dominaţia economică şi politică asupra
cetăţilor greceşti din sudul Italiei şi Sici.Jiei. Apoi Cartagina avea
posesiuni pe coastele din sudul şi estul Spaniei, iar în Sicilia, din
care stiipinea o jumătate, urmărea şi cucerirea celeilalte ju mătăţi.
In nec astă si tuaţie, senatul roman ca expresie a ar:istocraţiei p a
triciene, susţinut şi de plebeii bogaţi, nu putea admite ea puterea
ca rtagineză să transforme Mediterana într-o mare exclusiv carta
gineză, Conflictul inevitabil intre cele două puteri s-a încheiat cu
victoria romanilor.
J\l doilea război punic a durat circa 18 ani (2Hl-201 î.e.n.). Cau
zele sint identice şi mai ales expansiunea Cartaginei în Spania,
bogatii în z ă c ă m in te metalifere, cereale şi vite. Pretextu l izbuc-
5
operei, că acum voi descrie războiul cel mai important
dintre toate cite s-au desfăşurat vreodată, şi anume acela
nirii conflietului l-a constituit ocuparea d e puni a Saguntului,

i n trat în confederaţia romană, oraş pe Ebru, stabilit în tratatul
încheiat la 226 î.e.n. între Hasdrubal şi senatul roman, ca linie
de demarcaţie a sferelor de influenţ ă, După asasinarea lui Has
drubal urmează la conducerea armatei punice Hanibal. Educat
î n t r- o ură implacabilă contra Romei, fiind ost<ttic la Roma în
241 iŞ
î.e.n. Hanibal i organizează o puternică forţă ofensivă cu
care să-şi realizeze obiectivul suprem : alungarea şi distrugerea
puterii romane din bazinul vestic mediteranean şi impunerea do
m i n aţiei Cartaginei asupra tuturor statelor şi cetăţilor si tuate in
această parte a lumii antice. Iniţiativa războiului o are Hanibal.
�
El trece Alpii, intră în talia (218 i.e.n.) şi încheie alian1e cu tri
burile galice. Romanii inceaTcă să împiedice p ătrunderea lui Ha
nibal către sud, dar sînt învinşi la Ticinus, Trebia şi Trasimennus .
Apoi Hanibal înaintează pillii la Adriatică, ocupind Umbria şi
Picenum. Datorită însă noii tactici aplicate ·de Fabius Maximus
(Cunctator)
-
de în tirzier-e a unei bătălii directe decisive cu adver
sar ul, în scopul de a !'ealiza pentru romani Tezervele n ecesare şi
superioritatea numerică, şi pri n lupte de hîrţu.ieli şi distrugere a
aprovizionării inamicului, romanii au reuşit -să-1 împiedice pe Ha
nibal s ă -şi exploateze succesele anterioare şi să-şi C'onsolideze po
ziţiile în Italia. lnsă în anul 216 i.e.n. are loc vestita bătălie de
la Ca n n ae încheiată cu distru g erea aproape a întregii armate ro
mane, consecinţă fiind ieşirea din ·confederaţia rom;ină a nume
roase _cetăţi italice. După Cannae însă romanii ap li C'ă aceeaşi tac
tică a întîrzierii şi evitării contactului direct cu advr.rsnrul, stîn
jenirea aprovii zionării lui, represalii contra oraşelor trii<Elto'.lrr,
împ.iedicarea sosirii de întăriri din Cartagina şi sprijinirea orsşe
lor aliate periclitate de Hanibal Romanii dau o puternică 1ovi
tur�t Macedoniei, aliata lui Hanibal, condusă de regele Filip a l
V-lea, învingîndu-1 in 205 i.e.n., i-ar prin cucerirea Siciliei şi alun
garea cartaginezilor din Spania de către Scipio începe declinul lui
HanibaL De data asta romanii trec la ofensivă. D upă su.�ce�!·le
d i n Spania, .Sci;pio debarcă în. Africa în 204 i.e.n. şi sprijinit de
Masinissa. regel e numizilor, obţlne vi ct o ria decisivă de la Zama
în 202 asupra lui Hanibal, re , chernat in Africa de senatul carta
ginez. Prin pacea î ncheiată la 201 î.e.n. Cartagina pierde toate
pozi\.iile
sale din Europa păstrîndu....şi numai pe cele din Africa.
Al treilea război punic a izibucnit în 149 Le.n. şi s-a în cheiat C'U
distrugerea Cartaginei îrc1 146 i.e.n.
li
pe (:are l-au purtat cartaginezii 1 conduşii de Hanibal 2-
impob'iva popo:uului rom.an. Căci n-au existat vreodată
cetăţi sau popoare maii bine inzes.trate cu mijloace de
1 Cartaginezii sau punii, (in feniciană phoua sau poun) adică

fenicieni. erau J.ocui:torli Cartagi:n.ei. lniţ.ial Cartagina a f o st o co
lonie i feniciană a oraşului Tir, fon da tă la 814 î.e.n. - Cartagina,
situată în golftlll Tunis, int:epe să se dezvolte ca oraş in de pen den t
din secoJiul Vl în \ll"ma cuce ririi Utidi şi a celorlalte: Ol"aşe feni
ciene de pe litoralul vestic al Africii de nord. Succesiv Cartagin_a
îşi extinde dominaţia şi asupra altor regiu : ni din centruI şi vestul
bazinului mecf1te1I'a.neain, printre care Spania şi Sicilia. Spre sfîr
şitul sec. IV şi începutul sec. III î.e.n. Cartagi.na a ajuns- cel mai
pu te rnic stat din zona vestică a l wnii antice. Structura economică
a Cartaginei în faza râzboo.ielor puniee şe baza pe in tensul său
trafic comercial, dispunim.d de o uriaşă flQtă comercială ; c u mpă
rînd şi vînzînd mărfurile produse de întreaga lume ant ică , făcea
comerţ cu sclavii preeum şi p irdterie, practicînd deci un comerţ
de intermediere. Prin organiza�ia sa socială şi politkă, oraşul
Cartagina er a o repu b lică sclavagistă, oligarhi că . Puterea econo
mică. a Carlaginei se ba,,;a pe exploatarea muncii sclavilor. Con
ducerea p olitică a statului era plutocratică, fiimd în mina latifun
diari.lor, p.ropl."ietarilor de sclavi. şi a negustorilor. Puterea exe
c utivă era încredinţată. prin alegeri anuale de Ad una rea poporu
lui la doi sufeţi care deţineau comanda supremă a armatei car
laigineze constitui tă din. mercenari. libieni, ibe1 i etc. Puterea su
premă era deţinută de un sfat clin 30 membri, ales din sinul se
natUlui cartaginez. Senatul cartaginez avea 300 membri, toţi din
pătura aristocratică, şi de un for suprem judecătoresc, consiliul
c elor 104. Adunarea papornlui, deşi aleg� demnitarii de la condu
cerea statului cartagin ez , nu exercita nici o influenţă în domeniul
pa.litic. Religia era a vechilor fenicieni, politeistă. Datorită eco
nomiei sale prospere, oligarhia Carta.ginei dispunîn.d de un pu
t erni c aparat de stat spre a înăbuşi oric e tendin:ţă de răzvrăti r e
din partea populaţiJlOl' co tropi te şi exploatate sau a sclavilor, a
reuşit să-şi extindă. expa nsiun ea asupra nordului Africii, sudului
şi centrului Spa nie i pînă la Ebru, asupra Sardiniei, Cor sicii, ins u
lelor Baleare şi Pityuse şi a unei părţi din Sicilia.
r Hani b al s-a născut în anul 247 sau 249 î.e.n. şi a murit în
183 î.e.n. El era fiul lui Hruni.Lcar Barca.s. comandantul suprem
al armatei cartagineze din primul război punic şi unul dintre
condu<::ătorii politici de seamă ai Car t agin e i. După îngenuncherea
puterii car t,aaineze in p.rimul război punic, Hanibal a fost dal ca
ostatec la Roma de Hamilcar. tn 22.l i.e.n. după suprimarea lui
'
luptă ca aceste state, şi acestea însăşi n-au avut vreodată
atîtea forţe, sau atîta putere ca acum 1 cind s-au întrecut
în luptă ; ele nu erau fără experienţa războiului, Ci dim
potri\·ă foloseau mijloace cunoscute şi chiar încercate de
ambele tabere în primul război punic ; înşişi sorţii vic
toriei au fost atît de schimbători, iar sfirşitul războiului
atît de greu decis, incit mai aproape de primejdie au fost
învingătorii decît învinşii. Dar ura dintre cele două ta
bere depăşea forţele care s-au întrecut în luptă : romanii
erau indignaţi deoarece învinşii îndrăzneau să ridice 2 din
nou armele împotriva învingătorilor, iar cartaginezii,
fiindcă erau încredinţaţi că romanii s-au comportat cu
cruzime şi lăcomie faţă de cei înfrînţi.
Se spune chiar că Hanibal, cam pe la 9 ani, alintîn
du-se ca orice copil pe lingă tatăl său, Hamilcar 3, l-a rugat
Hasdrubal în- Spania, trupele din Spania îl aleg pe Hanibal co

mandant suprem, deşi n-avea decît 26 d� ani. Istoriografia antică
ş i modernă îl consideră unul dintre cei mai mari strategi ai lumii
antice. Victoria lui Hanibal la Cannae la 216 î.e.n. este celebră în
istorie, reliefînd strategia lui superioară prin care a reuşit să în
cercuiască şi să nimicească forţele superioare numericeşte ale
romanilor. I n 195 î.e.n. îşi caută refugiul la Antiochus în Siria,
îl consiliază pe acest rege în războiul contra romanilor şi, după
înfrîngerea lui Antiochus, se refugiază la Prusias, regele Bithyniei;
ca să nu cadă viu în mîinile romanilor, se sinucide.
a Titus Livius exagerează în acest punct, deoarece atît războa
iele egiptene, asiro-caldeene, medice, sau campaniile lui Alexandru
cel Mare au depăşit proporţiile războaielor punice ş i prin efecti
vele forţelor armate, şi prin urmări.
2 Se referă la atacarea de către cartaginezi a Saguntului, ce
tate aliată cu Roma, încălcîndu-se tratatul de pace încheiat de
Hasdrubal cu Roma in 226 î.e.n., prin care cartaginezii se obligau
să nu-i atace pe aliaţii romanilor, şi la atitudinea arogantă a în
vingătorilor romani , care-i desconsiderau pe învinşi.
3 Hamilcar Barcas, poreclit Fulgerul, tatiil lui Hanibal. Acesta
a inăbtL5il răscoala mercenarilor şi a sclavilor din Cartagina. Mai
tîrziu, trece cu armata în Spania, reuşeşte s[\ supuo.ă numeroase
triburi iberice şi să cotropească mari regiuni din peninsula iberică,
consolidînd posesiunile cartagineze aici. A murit în 229 î.e.n.
ca după încheierea războiului din Africa să-l ia şi pe el în
Hispania. In timp ce Hamilcar aducea obişnuitele jertfe,
pentru a-şi trece armata peste mare în acea ţară, Hanibal
fu adus în faţa altarelor şi punînd mina pe jertfe se legă
prin jurămînt ca, de îndată ce va putea, să devină inami
cul poporului roman. Hamilcar. un cm de curaj fără sea
măn. era nemîngîiat de pierderea Siciliei şi Sardiniei1 ;
căci Sicilia fusese cedată dintr-o prea uşoară pierdere a
speranţei în \"ictorie, iar Sardinia Iusese smulsă prin vi
clenie de către romani, în timpul răscoalei din Africa,
impunîndu-li-se pe deasuprn şi plata unui tribut.
lI Hamilcar, frămîntat de asemenea griji, s-a străduit

vreme de cinci ani, în cursul războiului din Africa, care a
urmat imediat după pacea cu romanii, cit şi în Spania
vreme de nouă ani, să mărească puterea Cartaginei, incit
era e\·ident că în mintea sa plămădea dezlănţuirea unui
război mult mai gr0zav decît cele pe care le purta ; şi că,
dacă Hamilcar ar fi avut zile mai multe, cartaginezii ar fi
purtat în Italia, chiar sub conducerea lui, războiul pe care
m·ec.tu să-l poarte sub conducerea lui Hanibal.
Atit moartea lui Hamilcar, foarte oportună pentru ro
mani, cit şi faptul că Hanibal era copil, au amînat declan
şarea ostilităţilor vreme de vreo opt ani. In intervalul din
tre conducerea lui Hamilcar şi pînă cînd aceasta a ajuns
în mina fiului acestuia, comanda supremă a statului car
taginez a a\·ut-o Hasdrubal 2 ; acesta, încă de pe cînd era
1 Dup{1 terminarea primului război punic, Roma profită de

situaţia grea a Cartaginei şi ocupă, dupi't lupte grele, insula Cor
sica şi Sard inia.
2 Ha sd rubal
, ginerele lui Hamilcar Barcas, a fost coma ndan
Lul suprem al flotei punice. El l-a second a t pe Hamilcar în toate
campaniile mili tare, ca şi cu prilejul înăbuşirii răscoalei sclavi
lor, inclusiv în .Spania. A fost succesorul lui Hamikar Harcas la
comanda supremii a armatei punice d i n 22!> pinii în 221 î.e.n. cînd
a foo:;t asasinat. El a încheiat cu romanii tratatul din 226 i.e.n., cu
în floarea tineretii se bucura de afectiunea lui Hamilcar,
i d
care, atras de ca ităţile lui sufleteşti ease b ite şi l-a făcut
ginere. Apoi, şi fiindcă era ginerele lui Hamilcar, şi cu
sprijinul f acţiun ii Barcinilor 1, a cărei influenţă asupra
poporului şi armatei era extrem de puternică, Hasdru bal
puse mina pe cîrma statului, împotriva voin ţei fruntaşilor
_
cetăţii. Folosind mai de grabă iscusinţa sa politic ă decit
forţa, cultivînd legăturile de ospeţie cu micii regi 2 din
Africa şi arta de a .atrage populaţiile învecinate prin prie
tenia eu conducătorii lor, Hasdrubal a reuşit să măreasc ă
puterea Cartaginei mai mult decit prin intermediul arme
lor şi prin război. Cu toate acestea el n-a ajuns să se bu
cure de pace şi ti hnă : un barbar oarecare, înverşunat
împotriva lui Hasdrubal, pentru că îi ucise se stăpînul, l-a
suprimat în văzul lumii. Prins şi imobilizat de suita care
îl înconjura, barbarul 3, bucuros de parcă ar fi scăpat cu
viaţă, îşi păstră acelaşi chip surizător, chiar în t oiu l celor
mai cu mplite torturi, deoarece, în dispreţul durerilor fi
reşti, bucuria uciderii lui HasdrubaJ îi transfigurase
chipul.
Cu acest Hasdrubal, care a fost un mare diplomat în a
atrage populaţiile şi a le subordona autorităţii sale, po-
clauza de a nu depăşi fluviul Ebru, romanii recunoscînd dreptul

de dominaţie al Cartaginei asupra celei mai mari părţi din Spania.
A fondat portul Cartagina Nouă, cel mai important centru militar
şi comercial al Spaniei ocupate de cartaginezi.
1 Barcinii erau tabăr a susţinătotilor războiului cu Roma în
timp ce tabăra lui Hanno era partizana păcii. Facţiunea bar �ină
însă n u era privită cu ochi buni de oligarhia plutocratică de Ia
conducerea statului cartaginez.
1 In latineşte regulus era denumirea dată unei căpetenii
care
stăpînea o populaţie şi un teritoriu redus, dincolo de spaţiul italic,
spre ex. în Spania, Galia, Bdtania, Afri c a etc.
3 Barbarii (termen derivat din gr. �P�P� = bîlbiit) erau
denumiţi în general străinii şi populaţiile din afara Italiei - care
?
di� pu �ct de vedere juri ic nu se bucurau de cetăţenie (jus civi
tans) ş1 care nu aveau nici un fel de raport juridic, reJtgios mo-
'
ral cu cetăţenii romani.
10
porul roman reînnoise tratatul de ali an ţă , hotărînd ca gra""'
niţele celor două state să fie fluviul Ebru 1 şi să se res
pecte libertatea sagu n tin ilor 2 care erau amplasaţi între
·
cele două fron tie re .
lll La moartea lui Hasdrubal , nimeni nu s-a îndoit că

în lo cul acestuia, iniţiativa ostaşilor puni, care-l aduseseră
i medi at pe tinărul Hanibal în pretori u şi-l proclamaseră
comandant suprem în ovaţiile şi cu consimţămintul tutu
ror, nu va fi confirmată fără în tîrz iere şi de votul paporu
lui cartaginez.
Hasdrubal îl chemase la sine printr""o s crisoare pe Ha
nibal încă de la virsta pubertăţii şi f aptul acesta fusese
dezbătut şi in senat 3. Aici, barc i ni i , care se străduiau să-l
depr indă pe H a n ib al cu meşteşugul răzb oiului, ca să con
tinue opera tat ălui său, au susţinut cererea lui Hasdrubal ;
dar Hanno, căpeteni a celeilalte facţiuni, se op use , spu
nînd că, deşi cererea lui Hasdrubal i se pare îndreptăţită,
totuşi nu es te de părere să i se aprobe ; şi fiindcă atrăs ese
1 Ebrul, fluviu din nord-estul Sp aniei, desemnat' să fie ca li

nie de dema rc a ţie intre posesiunile cartagineze şi cele romane din
Spania.
2 Populaţia ora}ului Saguntum (azi Murviedro), oraş si tuat pe
litoralul estic al Spaniei, la sud de vărsarea fluviului Ebru în
Mediteran a , între ora�ele portuare Tarraco (Taragona de azi) ş i
Cartagina Nouă. După tradiţie, Saguntum se consideră a fi o co
lonie a locuitorilor din Zacynthos (azi Zanta), una din insulele
arhipelagului Ioninn, si t ua te la sud de Kephallonla, in faţa coas
tei Elidei �i a golfului Co rint. Coloniştilor din Zacynthos li s-au
alăturat şi c ol oniştii rutuli din Ardea. După distrugerea oraşului
Saguntum de către puni. ulterior , după �ncheierea celui de al
doilea război punic, a fost reconslruit de romani, devenind colonie
romană. Saguntum e transcrierea latină a cuvînlului gre.cec;c
ZriK1Jv6oi;; , însă ori g i ne a lui e celtică, e xistind mai multe localităţi
-
hispan e cu acest nwne.
8 E vorba de consiliul sau sfatul cartaginez, alcătuit din 30 de
membri, to ţ i făcind parte din p ătu ra conducătoare a aristocraţiei,
fiind a l eş i di-n tre membrii senatului.
11
atenţia Şi-i uimise pe toţi printr-o părere atît de echivocă,
Hanno continuă : „Fără îndoială, Hasdrubal, care şi-a ufe
rit trupul, în floarea tinereţii, tatălui lui Hanibal, e perfect
îndreptăţit să profite la rîndul său de fiu. Noi însă nem
ca tineretul nostru să deprindă mai degrabă meşteşugul
războiului, decît patima desfrîului de la comandanţii noş
tri.. De asta ne temem noi oare, că fiul lui Hamilcar nu \'a
ajunge să aibă destul de devreme în faţa ochilor imaginea
puterii nelimitate şi a regatului tatălui său? Şi ne sperie
gîndul că vom deveni prea tîrziu sclavii fiului acestui rege
al Cartaginei, care a lăsat armatele noastre ca moştenire
ginerelui său '? Eu sînt de părere să-l ţinem mai departe
pe acest tînăr acasă, sub ascultarea legilor şi sub îndru -
marea demnitarilGr cetăţii, ca nu cumva acest foc care
pîlpîie af'um, să stîrnească cîndva un incendiu uriaş."
IV Puţini cartaginezi, însă aproape toată adevărata

elită, au fost de părerea lui Hanno 1• Dar aşa cum se în
timplă mai totdeauna, cei mai mulţi i-au învins pe cei
mai buni 2• Hanibal a fost trimis în Spania. Indată ce a
ajuns acolo, el a atras de partea sa întreaga armată. Ve
chilor ostaşi li se părea că în rînduril€ lor s-a întors un
Hamilcar tînăr. Ii impresiona aceeaşi văpaie din priviri,
acelaşi viguros chip, aceleaşi trăsături ale feţii, aceeaşi
înfăţişare. Apoi, el a făcut ca în scurtă vreme amintirea
tatălui său să pălească în faţa calităţilor sale, prin care a
ştiut să atragă simpatia tuturor ostaşilor.
1 Hanno era adversarul declarat al facţiunii barcine, incă din

perioada primului război punic, cind se opusese lui Hamilca r să
întreprindă c a mp a nia militară împotriva mercenarilor mamertini,
(vezi Polybios, op. c it
., I, 67, 74) manifestîndu-şi în totdeauna ad
versitatea Ia\ă de membrii familiei Barcas Hanibal şi Hasdru
-
bal - opunind u se tdmiterii de ajutoare în Italia, pentru întărirea

-
for\clor ofensive pune. El fa ce parte din comisia împuterniciţilor

Carlaginci, după înfrîngerea lui Hanibal la Zama, îns ărc i n aţ i cu
încheierea păl'ii cu romanii.
� „Sed ut plerumque fit, major pars meliorem vicit".
12
Nicicind n-a existat fiinţă mai aptă pentru două î n
suşiri atit de diferite : aceea de a asculta şi, î n acelaşi
timp, aceea de a porunci . De aceea cu greu ţi-ai fi putut
da seama de cine era mai iubit : de comandant, sau de os
taşi ? De altfel, n ici Hasdrubal nu avea altă preferinţă
cind trebuia să î ntreprindă vreo acţiune îndrăzneaţă, care
cerea dibăcie, şi nici ostaşii nu se încredeau mai mult î n
vreun alt comandant ş i nu aveau mai multă curaj. Cînd
înfrunta primejdiile, el era cel mai cutezător dintre toţi,
iar în toiul primej diilor dovedea cea mai mare chibzuinţă.
Nici un fel de efort nu-l istovea, nici trupeşte şi nici su
fleteşte şi nimic nu putea să-l doboare. Hanibal suporta
la fel de bine şi frigul, şi arşiţa. Era cumpătat la inîncare
şi la băutură, mulţumindu-se mimai cu atît cit îi cereau
nevoile fireşti, nefiind robul plăcerilor ; în ce priveşte ve
ghea şi somnul, Hanibal nu ţinea seamă de zi sau d e
noapte ; după ce-şi termina toate treburile el acorda odih
nei numai timpul care ii mai rămînea, şi nu se odihnea
neapărat în aşternut moale sau în tăcere desăvîrşită.
l\1ulţi l-au văzut deseori pe Hanibal odihnindu-se pe
pămintul gol, acoperit doar cu o manta ostăşească, în mij
locul străjilor, la posturile de veghe. In ce priveşte veş
m i ntele, Hanibal nu se deosebea prin nimic de cei egali
cu el în rang. Numai armele şi caii săi îl deosebeau. Era
de departe cel mai bun dintre călăreţi şi dintre pedestraşi.
La bătălie pornea întotdeauna cel dintii şi se retrăgea cel
din urmă.
Insă aceste însuşiri atît de deosebite ale l u i Hanibal
erau concurate de cusururi l a fel de mari : era fără sea
măn de crud, de o perfidie mai mult decît punică 1 ; pentru
1 ln lat. „perfidia plus quam punica" e o hipcrbol[t livbnă.

Alrib1Jind această înS U!i i re negath'ă în mod exclusiv cartaginezilor.
Titus Livius reproduce opinia cu rent ă a romanilor în pcrioacla
republic<ină, deşi romanii aplicau aceleaşi metode, nemaircs
pectînd condiţiile tratatelor încheiat e , ori de cite ori in teresele le
dictau.
13
el n u exista niciun adevăr si mmic sfînt : n-avea teamă
nici de zei, nu respecta !'I]ci � jurămînt, nu ţinea seamă
de nici 10 credinţă·_
Inzeskat cu aceste· ÎTh'SUŞiri pozitive şi negative, Hanibal
a slujit timp cde trei ani sub comanda lui Hasdrubal, ne
dispreţuimid nimic din ceea ce tnebuia să vaclă sa.l:l să facă
un viitor· mare cGlmal!l!ala.nt.
V Intre a1te1e,,_ dm zit.1ai în €a!ie a fosi numit coman d ant,

ca şi cum Italia i-mr :fi :liosii. hotăJrîtă lui ca provincie şi i
s-ar fi incredinţat şi războiul cu romanii, Hanibal n-a mai
pierdut nici mE'.lment, pentru ca, nu cumva ÎIJi}tîrziind,
un
să fie atacat prin
sUTprinidere, aşa eum păţi se tatăl său Ha
milcar, apoi Hasdrubru, şr s-a de«:is să pornească opera
ţiiie ofensive tmpatriva saguntinilor. Pentru eă, neîndCJ
ie1nic, în urma asedierii Saguntulu.1, armatele rvmane
aveau să fie puse în mtlşcaire, e� ş.i-a condus mai intî i oas
tea către ţinutul ol�z.Plor 1, (această populaţie de dincolo
de Ebru era in bună parte sub in:l'luenţa cartaginezilor,
însă mai erau triburi care nu li se supuseseră în întregime
acest ora). , ca să nu pară că s-a rndreptat anumoe s pre Sa
gun tum, ci ca şi: cum, in urma supunerii p opul aţ ii lor în
vecinate şi alipirH V.inuturilor lor la Cartaginar insăşi d es
fă ş ur ar ea evenirneE.tel-0r 1-a împins la această c ampa n i e
militară.
Astfel Hanibal c uc er eş te şi dis t r uge Cartala, capitala
acestei populaţii, un c,�aş bogat ; datorită acestui fapt, în
fricoşate,. s-au supus şi cetăţi.le m.ai p u ţin importante ale
olcazil or , plătind tribut 2 Crurtaginei.
· 1 Olcazii sau alcazii, popu[iaţie hispană care isi avea asezările
în regiunea b>azi�ntJFl:wii supel'irur a·J flaviul1:1'i Guadian.a tfost' Anas),
la nord de Noua Cantagină, avÎIO'fii capfctJa·liă·. Cartala.
2 In lat. stiipll.n.dium.,. care înseamnă î.-m afară de saldâ şi an!
de �ervidu şi tribUJt sau- contribuţie· de ră!zboi impmă populaţiilor

lnv1nse.
14
Oaste a punică învingătoare, încărcată de prăzi, a fost
dusă în tabără de iarnă, la Cartagina Nouă. Acol o, Han.i
bal, împărţind cu dă�nicie prăzile de rizboi şi plătind co
rect soldele restan te , îşi atrase snmpa.tia 1ooncetăţ€ni1or ş·i
aliaţilor.
VI . . Abia se hotărîse trimiterea unei solii :ricnnane la

.
C artagin a dar care nu ajun�ese încă să plece, cind, în

,
ciuda oricărei aşteptări, la Roma a sosit ·�tirea eă Sagun t ul

este asediat. Atunci s-a făcut in senat o dare de seamă
privitoare la intreaga ·stare de [ucruri. iUnH erau de părere
�ă li se încredinţeze consulilor Spania. şi Africa, pentru
ca războiul să fie purtat şi pe mare 'şi pe uscat, alţii însă
stăruiau ca î ntregul război să se desfăşoare numai în Spa
nia şi nwnai împotriva lui Hani bal. Maii :erau �i unii care
susţineau să nu se mea:rigă la Yoia intimplării eu o cam
panie de a�a mari propo rţii , d să se aştepte întoarcerea din
Spania a solilor romani. S-a adoptat această părere, cea
mai sigură dintre toate, şi atunci. P. Valerius Fl accus şi
Q . Baebius Tamphilus au fost trimişi in grabă ca soli :a
Hanibal, la Sagun t, şi de .acolo, în cazul în care Hanibal
nu va înceta războiul, la Cartagina, ca ·să ceară pedepsirea
chiar a ac.estui comandant pun. pentru încălcarea t rata
tului.
ASEDIUL SAGUNTULUI
VII ln timp ce romanii făceau aoest-e preparath·e şi de

liberau, Saguntul era asediat de Hanibal cu cea mai mare
străşnicie. Această cetate era de departe cea mai bogată
dintre oraşele de dincolo de Ebru, fiind a şe zată cam la o
mie de paşi depărtare de m are . Se -spune că sagunt i n ii
erau originari din insula Zacynthos ş.i că s-au ame stecat
cu cei din neamul rutulilor din l\rdea. Jn scurtă vreme
15
Saguntului îi sporiseră nenumăratele bogăţii dobîndite
datorită fie comerţului pe mare, fie rodniciei pămîntulu i,
fie creşteri i populaţiei, fie legăturilor de prietenie şi de
alianţă cu romanii, pe care le-a păstrat pînă la căderea sa.
Hanibal, trecînd hotarele saguntinilor cu o armată
_ uriaşă, după ce pustii ogoarele în lung şi-n lat, atacă ora
şul din trei părţi deodată. Un colţ al zidurilor cetăţii dă
dea către o vale mai largă şi mai deschisă faţă de cele
lalte din jur. Spre această vale a hotărît Hanibal să-şi
împingă vineiele 1, la adăpostul cărora berbecel e· să poată
fi manevrat cit mai potrivit. Insă, deşi mai departe de zid
terenul părea să uşureze transportul vineielor, atunci cînd
s-a încercat utilizarea lor, au apărut tot felul de obstar:0le.
Şi· un turn uriaş domina întreaga împrejurime, ş i zidul
cetăţii (fiindcă acolo locul era mai ameninţat de primejdii)
fusese mai întărit şi mai înălţat ca în orice parte, şi floa
rea tineretului saguntin opunea acolo o rezistenţă mai
dîrză, pentru că acolo se arătau mai multe primejdii şi
greutăţi mai mari. Chiar de la început saguntinii ii res
pinseseră pe cartaginezi numai cu armele de aruncat şi nu
le îngăduiseră să-şi întărească poziţiile .. Apoi saguntinii îi
înfruntară pe duşmani nu numai cu armele de aruncat
de pe ziduri �i din turn, ci se încumetară să tabere şi asu
pi·a posturilor şi fortificaţiilor duşmane ; iar în asemenea
ciocniri şi îm·ălmăşeli nu cădeau mai mulţi saguntini
decît puni . Odată, însuşi Hanibal, apropiindu-se prea im
prudent de ziduri, a fost străpuns în coapsă de o lance
saguntină, fiind grav rănit; în jurul său S· a prndus atîta
derută şi învălmăşeală, incit nu a lipsit mult ca punii să
părăsească fortificaţiile şi vineiele.
1 Vineiele erau n i şte barlici de protecţie, rnohiie, eonfeeţi()

�
na e d i n lemn, î nalte de 2,4 m, lungi de 4,8 m şi late de 2,1 m,
avmd acoperişul din scinduri sau din crengi împletite, căptuşite
cu piele şi pînze udate cu apli, pentru a nu lua foc. Vineiele îna
intau în linie şi permiteau armatei asediatoare să se apropie de
cetatea i namică ased iată.
16
VI l l Apoi, vreme de cîteva zile, pînă s-a vindecat rana
lui Hanibal, asediul a fost mai mult o blocadă. In acest.
răstimp, cu toate că n-au mai fost lupte, cartaginezii n-au
încetat o clipă pregă_tirea lucrărilor şi întăriturilor. De
aceea bătălia a izbucnit din nou cu o înverşunare şi mai
mare pe întreg frontul şi din mai multe părţi deodată ;
cu toate că unele locuri nu erau prielnice lucrărilor de îm
presurare, vineiele şi berbecii au început să fie puse în
mişcare. Numericeşte punii erau cu mult superiori saguu
tinilor. (Pe bună dreptate se crede că Hanibal a avut acolo
150.000 de ostaşi sub arme). Cei asediaţi erau nevoiţi să-şi
împartă forţele în mai multe părţi, pentru a-şi apăra toate
puziţiile şi a respinge asalturile dezlănţuite în acelaşi
timp în mai multe locuri ; de aceea n-aveau efective su
ficiente. In plus, zidurile Saguntului, fiind acum izbite cu
berbecii, fuseseră distruse în mai multe Jocuri. Prin stră
pungerea zidului, oraşul rămăsese fără apărare. Apoi încă
trei turnuri şi întregul zid, care era între ele, s-au dărîmat
producînd un zgomot asurzitor. Punii crezură că prin pră
buşirea acestui zid au şi pus mina pe cetate ; era acolo lnsă,
ca şi cum acest zid ar fi ocrotit şi pe unii şi pe ceilalţi,
ostaşii s-au încleştat într-o luptă extrem de îndirjită.
Lupta nu putea fi comparată cu o învălmăşeală, aşa cum
se întîmplă cu prilejul asedierii cetă\ilor, cînd una din
tabere oferă acest prilej, ci dimpGtrivă, fură rînduite ade
vărate linii de bătaie c a pe un cîmp deschis, între ruinele
zidului şi casele oraşului, beligerm1ţii fiind despărţiţi in
tre ei doar printr-un foarte mic spaţiu. Pe unii, speran\a
izbînzii îi însufleţeşte, pe ceilalţi îi înverşunează dispe
rarea. In timp ce punii cred că dacă mai fac un mic efo1·�
pun mina pe cetate, saguntinii îşi aşează trupurile în faţa
patriei lor cu zidurile năruite şi nici unuJ. nu dă un pas
înapoi, pentru ca nu cumva \Tăjmaşii să se infillreze în
locurile părăsite. De aceea, cu cit luptau mai aprig, cu
atit erau răniţi mai mulţi, fiindcă nici o lance nu era arun-
17
cată fără .efect asupra scuturilor şi trupurilor luptătorilor.
Saguntinii av ea u o lance de aruncat numi·tă phalarica 1,
din lemn de brad, cu tot corpul şi minerul rotunjit, în afară
de vîrfol ei, care era din fier ; această extremitate, pătrată
întocmai ca suliţa romană, era înfăşurată' de jur împrejur
cu cîlţi şi unsă cu smoală. Fierul acestei arme avea o lun
gime de trei picioare, astfel incit putea străpunge trupul
cu arme cu t0t, cu atît mai mult cu cit, chiar dacă această
armă ar fi rămas înfiptă în scut şi n-ar fi pătruns în corp,
vira groaza în ce l lovit,· deoarece, fiind aruncată cu cilţli
aprinşi, iar focul înteţindu-se datorită mişcării, ostaşul era
ne \ oi t să-şi arunce scutul, fiind expus, fără protecţie, l'o
-
\'iturilor următoare.
IX Cum multă vreme lupta a :fost nehutărită, sagun

tinii se mai învioraseră, pentru că rezistaseră peste aş
teptări şi pentru că punii, nereuşind să iasă victorioşi, se
socClteau învi nşiDeodată locuitorii oraşului scoaseră un
.
strigăt teribil şi-i goniră pe cartaginezi J»"in spărtura zi

dului ; cle acolo îi dădură peste cap de-a valma şi; în cele
din urmă îi alungară, fugărindu-i şi risipindu-i pină in
tabăra lor.
Intre timp s-a anunţat că au sosit soli de la Roma. ln
calea acestora, la ţărmul mării, Hanibal a trimis împuter
niciţi care să le spună că nu vor fi în siguranţă inaintînd
prin mijlocul atîtor popoare înarmate şi îndirjite, şi că -el
însuşi nu poate sta să asculte nişte soli, din pricina situa
ţiei primejdioase.
Era clar că nefiind primiţi de el, solii romani aveau să
meargă la Cartagina. De aceea Hanibal trimise înainte
scrisori !;ii ştafete la fruntaşii taberiî barcine, pentru a pre
găti terenul în sinul partizanilor săi, pentru ca nu cum\"â
tabăra ackersă să acţioneze în fayoarea romanilor.
1 Această armă ofensivă saguntină, avea o asemenea putere de

str�1pungere. incit perfora şi scutul şi platoşa celui lovit.
Ip.
De aceea, în afară de faptul că împuterniciţii romani
au fost primiţi şi ascu1taţi, nici de data aceasta sO'lia lor
rr-a avut nrcf un rezultat. Singl:.lr Hanno a susţinut, împo
triva întregului senat punk, menţinerea tratatului cu ro
manii, fiind ascultat intr-o deplină tăcere, maf mult da
torită autorităţii sale, decît opiniilor, neîmpărtăşite de alt
fe-I de auditoriu. ln mnnele zeilor martori si ocrotitori ai
tratatelor el J:e;..a atras atenţia şi i-a rugat �ă nu-l trimită
pe fiur lui Hamikar la a r mata drn Spania; că nici strămoşii,
nici urmaşul unui asemenea om nu-şi vor găsi alinare şi,
crtă vreme va mai exista cineva din sîngele sau eu numele
barcinilor, tratatul cu romanii nu va rămine neştirbit.
„Pe acest tinăr, care a rde de pofta nesă ţi oa să a do1n
niei, şi care urmărind numai această ţintă, are de gind
să poarte războaie după răzooaie, sprijinit de puterea ar
melor şi oştb:ii cartagineze, voi I-aţi trimi s la armată ofe
rindu- i chiar voi înşivă prilejul de a aţiţa focul. Aşadar,
voi aiţi a pr ins focul, acest foc în care ardeţi acum ! Oştile
voastre au înconjurat Saguntum, unde, potrivit tratatu
lui, nu au d reptu l să intre. Pentru acest motiY, în curind
legiunile romane vor înconjura Cartagrna, cu ajutorul ace
loraşi zei cu care romanii s-au răzbunat pe noi· în războiul
trecut pentru încălcarea ţratatelor. Oare nu vă da ţi seama
cine ne sint duşmanii, cine sinteţi voi şi ce situaţie are
fiecare din cele două pQpoare? Hanibal, bunul vostru co
mandant, nu le-a permis să intre în tabără solilor \'eniţi
din partea aliaţilor, şi în numele lor, şi a încălcat astfel
dreptul gi:nţilor. In pofida acestei situaţii, împuterniciţ.ii
romani, izgoniţi de Hanibal de acolo de unde nici trimişii
vrăjmaşilor nu sint opriţi a-şi spune cm·întul, au wnit la
voi! Ei cer respectarea condiţiilor stabilite, potri,·it tra
tatului. Şi, ca să nu fie făcut răspunzător statul c a rt a gi
nez, romanii cer pe autorul greşelii, pe cel vinon1t de
crima săvirşită. Mă tem că romanii, cu cit acţionează mai
calm şi mai cu răbdare, cu atît se ,·or îm·er!;>una mai tare,
19
după ce vor începe. Amintiţi-vă de insulele Aegates 1 şi de
Eryx 2, şi de toate înfrîngerile pe care le-aţi suferit vreme
de 2 ! de ani şi pe mare şi pe uscat. Insă atunci nu vă
conducea acest copil, ci tatăl său, Hamilcar însuşi, un al
doilea l\'Iarte„cum vor să-i spună aceştia 3. Dar şi pe-atunci
tot noi nu ne abţineam de-a ataca Tarentul, adică Italia,
încălcînd tratatul, întocmai cum nu ne abţinem acum să ne
atingem de Sagunt. De aceea zeii i-au învins pe oameni,
şi la întrebarea care a făcut atîta vilvă, care anume din
cele două popoare a încălcat clauzele tratatului, a dat răs
puns sfîrşitul războiului, întocmai ca un jucător nepărti
nitor acordînd victoria acelui popor care avea şi dreptatea
de partea lui ! Acum Hanibal alătură de Cartagina însăşi
turnurile si ' vineiele romane si zdruncină cu berbecii chiar
şi zidurile Cartaginei. Pe cap etele voastre vor cădea dă
rîmăturile Saguntului (o, de-aş fi prooroc mincinos !), iar
războiul început cu saguntinii, va trebui să-l continuăm
cu romanii. «Atunci să-l predăm pe Hanibal ?„ va spune
cineva. Ştiu că autoritatea mea este mică în această ches
tiune, din cauza inimiciţiei faţă de tatăl său ; însă eu nu
m-am bucurat de moartea lui Hamilcar <lecit la gindul că,
dacă ar mai fi trăit am fi avut şi acum război cu romanii.
Ei bine ! In acest tînăr eu urăsc şi dispreţuiesc tocmai furia
şi făclia acestui război ! Deci eu sînt de părere nu numai
că Hanibal trebuie să fie predat pentru încălcarea trata
tului, ci că trebuie alungat pînă în cele mai îndepărtate
margini ale pămîntului şi ale mării, chiar dacă nimeni nu-l
cere. Trebuie exilat într-un loc de unde să nu mai poată
ajunge pînă la noi numele şi faima lui şi să nu mai poată
1 Insulele Aegates sint situate î n vecinătatea coastei Yestice a

Sicilici. în faţa oraşului -portuar Lilybaeum. Acolo a fost învins de
cisiv Hmnilcar Barcas de romani în anul 241 î.e.n.
2 Eryx (azi Monte San-G iuli a n o) munte situat în nord-Yestul
Sicilici. La poalele lui se găsea oraşul Eryx, unde fuseseră asediate
de for lele romane trupele punice· comandate de Hamilcar ·narcas.
3 Se referă la membrii facţiunii barcine.
20
tulbura li niştea cetăţii. Prin urmare, sint de părere să se
trim ită imediat soli la Roma, ca să dea satisfacţie senatului
roman. Să fie trimişi şi alţi î m puterniciţi , care să-i ceară
lui H anibal să-şi retragă ar m a ta de la Sagunt şi să-l pre
dea romanilor pe Hanibal însuşi, potrivi t tratatului. Mai
propun apoi trimiterea unei a treia solii pentru a restitui
saguntinilor bunurile răpite. "
XI După ce Hanno a terminat de vo rbit, n-a fost ne
vo ie de cineva care să-i răspundă - în aşa măsură era de
parte a l u i Hanibal apruape întreg senatul ; ba Hanno a
fost acuzat că a vor bi t cu ma i multă duşmănie chiar decit
Flaccus Val eri uc;; , împ uternicitul Romei. Apoi s-a răspu ns
solilor romani că războiul a fost pornit de saguntini, şi nu
d e Hanibal, iar poporu l roman face o ne d rep t ate dacă so
coteşte mai presus alia nţa cu saguntinii decît străvechile
legături de prietenie ale Cartaginei cu Roma.
In timp ce romanii îşi pi erdeau timpul trimiţînd soli
Hanibal dădu un răgaz de cîteva zile ostaşilor săi, deoa
rece erau istovi\i de atîtea l upte şi eforturi, aşezi nd dina
inte piche t e de sol daţi pentru paza vineielor şi a celor
lalte lucrări. Intre timp, el îşi îmbărbăta oam enii, cînd
aţîţîndu-le ura împotriva duşmanilor, cind însufleţindu-le
nădejdea răsplăţi i . Mai ales, după ce a declar at în faţa
adunării ostaşilor că, odată cucerit, Saguntul le va fi dat
lor ca pradă de război, soldaţii puni s-au aprins atît de
tare , incit, da că le-ar fi dat pe loc semnalul de luptă, nici
o put ere d i n lume nu li s- ar fi putut împotri vi.
Şi saguntinii s-au bucurat de r ăga zul acesta de ci t e va
zile în care n-au mai fost lupte şi î n care nici ei n-au
atacat nici n-au fost atacaţi ; în schimb au muncit din
greu, zi şi no apte, la lucrările de fo rti ficare a cetăţii, ca
să facă un nou zid în acel loc unde cetatea rămăsese ex
pus ă din cauza spărturilor. Curind as a lt u ri l e punilor reîn
cepură cu mai multă înverşunare decît înai nte, iar ased iaţii
nu mai ş t iau unde să dea ajutor m ai întîi şi u n d e e mai
21
multă nevoie de ei, deoarece pretutindeni răsunau tot felul
de strigăte. Insuşi Hanibal îşi îmbărbăta fără încetare os
taşii în acel loc unde era împins către ziduri un turn pe
roate, care întrecea prin înălţimea lui toate întăriturile
oraşului. După ce acest turn, în care erau aşezate la dife
rite nivele catapulte 1 şi baliste 2, a ajuns lingă cetate şi
după ce a nimicit pe toţi apărătorii de pe z-j,duri, Hanibal,
socotind că e nimerit prilejul, trimise vreo 500 de africani
cu topoare, ca să dărime zidul de la temelie ; treaba asta
nu era de loc grea, pentru că zidăria nu era întărită cu
mortar, ci doar cu lut, după modelul vechilor construcţii .
ln felul acesta zidul începu să se prăbuşească pe o porţiune
mai mare <lecit se dărîma cu topoarele, iar prin deschi
zăturile zidului năruit pătrunseră în oraş cete înarmate.
Cartaginezii pun în felul acesta stăpinire pe o movilă
1
înaltă din cetate şi aşezîndu-şi acolo catapultele şi balis-
tele au astfel la îndemîn� o redută în mijlocul oraşului , în
tocmai ca o cetăţuie ameninţătoare, în jurul căreia con
struiesc un zid. Insă şi asediaţii ridică un alt zid interior
în jurul părţii încă necucerite a Saguntului. Amîndouă ta
berele se întăresc din răsputeri şi luptă, dar saguntinii
apărîndu-se în interior, micşorează oraşul din zi în zi ; în
acelaşi timp, din pricina îndelungatului asediu, sporesc
toate lipsurile şi încep să se spulbere toate speranţele
într-un ajutor din afară, deoarece romanii, unicul lor spri. -
1 Catapultele erau maşini de război cu care se lansau săge
ţile ş i lăncile la o distantă de circa 400 m. în direcţie orizontală.
Catapultele erau dotate cu un a rc, pus pe un suport de lemn
întărit cu contravintuiri şi prevăzute cu o fringhie (din intestine
de vită) întinsă la maximum prin două menghine manevrate ma
nual de trupe speciale de fabri (.genişti).
2 Balistele erau maşini de război, fo l o s ite cu prilej ul asedi ilor
cetăţi lor. Ele constau din două braţe de arc întinse printr-o frin
ghie din intestine de vită. Se utilizau la proiectarea bolovanilor
sau a grinzilor sub un unghi de 45°, d i s t a nt a de proieNare fiind
ln run cţi e ele l u ngimen braţelor d e arc.
jin, erau departe, iar împrejuri mile cetăţii erau î n mîinile
duşmanului. Spiritele abătute se mai î nvi or ară puţin prin
plecarea neaşteptată a lui Hanibal împotriva o retan i l or 1
şi carpetanilor 2• Cele două populaţii, nemulţumite din
pricina înrolării lor în r ind uri le armatei punice, s-au re
pezit la recru tori şi era cit pe-aci să se producă o răscoală.
Uluiţi însă de repeziciunea sosiri i lui Hani bal, au aruncat
îngroziţi armele pe care le ridicaseră.
XII Chiar şi aşa, asaltul Saguntului nu a fo s t încetinit,

deoarece Maharbal, fiul lui Hamilcu căci lui i i lăsase
-
comanda Hanibal - se descurca destul de b i ne, astfel că

nici ai săi, nici duşmanii n-au observat că c om andantu l
suprem lipseşte de acolo. Maharbal a ciştigat chiar citeva
lupte ; cu trei berbeci a dărimat o bucată de zid, i ar cînd
Hanibal s-a întors, i-a arătat toate locurile acoperite de
dărimături pro aspete Acesta şi-a dirijat fără î n tî r ziere
.
trupele către însăşi ce tăţu ia 3 saguntină şi, după o luptă

cruntă cu mari pierderi pentru ambii beligeranţi, reuşi să
cucerească o parte din cetăţuie.
Atunci s-a întrezărit speranţa păcii prin interYenţia a
doi medi atori , Alc o sagu ntinul şi A l or cuc:; hispanul 4• i\l co,
fără ca saguntinii să ştie, trecu în timpul nopţii în tabăra
lui Hanibal, încredinţat că-i va putea mişca prin rugăminţi
pe cartaginezi. Dar cînd a constatat că pe Hanibal n u-l
1 Ore tanîi, puternică populaţie celtiberică, îşi avea aşezările în

sud-veslul Spaniei pînă la fluviul Baetis (azi G uadalquivir), avînd
centru mai important oraşul Castulo.
! Carpeta n i i , populaţie din triburi hispane, care-şi avea aşeză
rile pe podişul central al peninsulei i berice, in bazinul fl u \• i ului
Duro, cu centrul cel mai im.portant Pallrrntia.
3 Cetăţuia (arx sau acropole) era o fortăreaţă construită pe
creasta înălţimii dominante a u nei cetăţi antice, loc de refugiu în

cazuri extreme.
4 Hispan.i - denumire genericii d a t�i popu l a \ i i l o r C-e l t i beri re
aborigene ale Spaniei.
23
impresionează lacrimile şi că acesta, ca un învingător în �
verşunat, pune condiţii îngrozitoare, s-a transformat di n
mediator în transfug şi a rămas î n tabăra duşmanului, de
clarînd că va fi sortit morţii, dacă va îndrăzni să propună
pace în asemenea condiţii. Intr-adevăr; Hanibal ceruse
sag u n t i nilor să-i despăgubească pe turdetani, iar după ce
îi v0T preda lui tot aurul şi argintul, să-şi părăsească ce
tatea numai cu un rî nd de veşminte şi să-şi stabilească
aşezăr i le acolo unde va dispune el. In timp ce Alco îi răs
punse lui Hanibal că saguntinii nu vor primi asemenea
condiţii de pace, Alorcus susţinu, dimpotrivă, că „sufletele
nu rezistă unde totul e năruit" şi-i făgădui lui Hanibal să
fie mediatorul păcii. Alorcus se puse în slujba lui HanibaL
însă se bucura şi de relaţii prieteneşti şi de oaspeţie cu
cetăţeni din Saguntum. După ce şi-a predat armele în
văzul tuturor santinelelor duşmane, el trecu dincolo de
întărituri şi se lăsă dus la pretorul 1 Saguntului (aşa ce
ruse el). Deoarece numaidecît s-a strîns în jurul lui o
mare mulţime de saguntirii din toate straturile sociale,
după ce a fost îndepărtată această mulţime, senatul cetăţ ii
i-a dat cuvîntul lui i\ l orcus. A cesta a rostit următoarea
cuvîntare.
XIII „Dacă cuuceiă\eanul vostru Alco, după ce s-a pre

·
zentat la Hanibal ca să-i ceară pace, v-ar fi adus la cuno�

tinţă condiţiile acestei păci , de bună seamă, sosirea mea
la voi ar fi fost superfluă, fiindcă eu n-am venit în fala
voastră n ici ca reprezentant al lui Hanibal, nici ca trădă
tor. Dar de neme ce Alco a rămas în tabăra duşmanilor,
fie din vina voastră, fie dintr-a sa (a sa, dacă s-a prefăcut
1In lat. e termenul praetor, folosit aici in sens etimologic

_
pra.c + itor = cel care merge în frunte. T. Livius însă utilizează
termenii latini ai magistraturil or romane şi la Sagunt, pentru�ă
acestn era în confedera ţia romană.
24
că-i e teamă, a voastră, dacă cumva e î n primej die via�a
celui care vă spune adevărul în faţă) am venit eu însumi,
în numele vechilor noastre legături, pentru a vă da seama
că au mai rămas oarecari speranţe de salvare şi de pace
pentru voi . Ceea ce spun eu acum î n faţa voastră, o spun
numai în sprijinul cauzei voastre, şi a nimănui altcuiva,
şi fac acest lucru cu încredere, deoarece eu n-am adus
vorba de pace atîta Yreme cit voi aţi izbutit să vă împotri
viţi cartaginezilor prin puterile voastre şi aţi avut oare
care speranţe de ajutor din partea romanilor ; acum îns3,
deoarece nu mai aveţi de nicăieri nici o nădejde de sprijin
şi nu vă mai apără îndeajuns nici armele, nici ziduril e
voastre, vă aduc o pace mai de grabă necesară decît
dreaptă ! lntr-adevăr mai există un licăr de nădejde, dacă
\"ă socotiţi învinşi şi veţi asculta condiţiile, aşa cum vi l e
impune învingătorul Hanibal, şi dacă, acum, î n loc să so
cotiţi ca o pierdere tot ceea ce se găseşte î n mina î n d ngă
torului, veţi considera mai de grabă ca un cîştig tot ce
are el de gînd să vă lase ! Hanibal vă ia oraşul vostru , pe
care tot el l-a distrus şi care se găseşte î n mîinile lui
aproape în î ntregime ; în schimb, vă lasă ogoarele şi are
de gînd să vă stabilească alt loc unde să vă întemeiaţi o
nouă cetate. Apoi cere să-i predaţi tot aurul şi argintul,
fie al cetăţii, fie al cetăţenilor, şi nu se va a tinge de fiinţele
\·oastre, ale soţiilor şi copiilor voştri , dacă veţi părăsi Sa
guntul fără n ici o armă asupra voastră şi numai cu două
rinduri de haine. Acestea vi le porunceşte î nvingătorul .
Cu toate că aceste condiţii sînt grele şi aspre, însă�;i soarta
voastră vă pavăţuieşte să le primiţi ! Totuşi eu sper d
î n v i ngătorul, odată ajuns stăpin pe bunurile voastre, vă
\"a mai lăsa cite ceva din lucruri ; însă, după părerea mea,
e preferabil să înduraţi aceste condiţii, decî t să fiţi măce
lăriţi toţi şi să vă fie răpite şi tîrîte de sub ochii voştri
soţiile şi copiii, potri\" i t dreptului războiului."
25
XIV Ca să audă cele spuse de Alorcus, mulţimea s- a
adunat treptat, treptat, în aşa fel incit Adunarea poporu
lui se amestecase cu senatul. Deodată, fruntaşii senatului,
mai înainte de-a fi dat răspuns trimisului lui Hanibal,
părăsiră adunarea, după care se înapoiară aducind tot au
rul şi argintul, atît al lor cit şi al cetăţii, şi pe care îl
aruncară într-un fGc anume făc ut în forum, cei mai mulţi
aruncindu-se şi ei în flăcări , odată cu aurul şi argintul.
Groaza şi tulburarea provocată de această faptă cutremu
rătoare tocmai pusese stăpînire pe oraş, cînd se auzi un
nou vuiet, de astă dată dinspre cetăţuie : un turn al ce
tăţii izbit cu berbecii multă vreme se prăbuşise. Imediat, o
cohortă de puni, urcînd pe dărimăturile lui, dădu de ştire
lui Hanibal printr-un semnal că locul fusese evacuat de
străjile şi apărătorii obişnuiţi . Atunci, socotind că nu tre
buie să piardă o ocazie atit de prielnică, Hanibal atacă cu
toate forţele sale cetatea, o cuceri foarte repede şi dădu
poruncă să fie ucişi toţi tinerii în stare să poarte arme -
măsură sîngeroasă, dar care s-a dovedit mai apoi nece
sară, în urma celor intîmplate ; căci, cum putea fi oare
cruţat vreunul dintre acei saguntini care închizin du-se în
case cu soţiile şi copiii au ars sau, înarmaţi. au conti nuat
lupta pină la ultima suflare ?
XV Oraşul Saguntum a fost cuceri t de puni, care au

luat şi o uriaşă pradă. Cu toate că cele mai multe avuţii fu
seseră distruse de înşişi stăpînii lor, cu toate că ura ase
diatorilor nu făcuse în timpul măcelului deO'sebire de vîrs tă
şi că şi prizonierii ajunseseră pradă soldaţilor, totuşi se ştie
că din vînzarea bunurilor saguntine s-au obţinut sume de
bani destul de mari şi că s-au trim i s la Cartagina mobilă
de preţ şi multe veşminte 1 ••.
1 Titus Livius foloseşte expresiile 1\ duna rea poporului ş 1 forul

d i n Sa�u n t ,
p r i n analogie cu forum rom a n u m , sau conci lium populi
romani.
26
(Intre timp, in to rci n du-se la Roma, solii romani in
formează senatul asupra eşecului misiunii lor şi aduc
vestea nimicirii Saguotului, fapte carre umplu de jale
şi de ură pe romani. Cei doi consuli în fuocţiune.
P. Cornelius Sci pio şi Tiberius Semproni us, îşi împart
provinciile şi trupele. făcînd toate preparativele nece-
�are pentru campan ia mi l i tar ă care se anunţa.)
ROMA DECLARA RAZBOI CARTAGINEI
XVIII După ce s-au terminat aceste pregătiri , pentru

ca să aibă totuşi dreptatea de partea lor înainte d e izbuc
nirea războiulu i , romanii au trimis în Afri�a o sol i e akă
tuită din senatori bătri n i , şi anume d i n Q. Fabius, M. Li
vius, L. Aemilius, C. Licin i us, Q . Baebius, ca să-i întrebe
pe cartaginezi dacă Hanibal a atacat Saguntul de -comun
acord cu conducerea statului pun ; iar în cazul foarte pro
babil că senatul cartaginez avea să răspundă afirmativ şi-şi
va asuma răspunderea acţiun i i lui Hanibal, să-i declare
război poporului cartaginez.
După ce solii romani au ajuns ·1a Cartagina şi , după ce
senatul punic le-a dat cu-vintul, fiindcă Q. Fabius n-a
pus alte întrebări decît cele cuprinse în î nsărcinare, unul
dintre senatorii cartaginezi a rostit următoarele : ,.Ro
mani ! Tot din indemnul vostru a venit ş i cea dintîi soli e,
atunci cind aţi cerut să vă fie predat Hanibal, ca şi cum
ar fi fost singurul răspunzător pentru atacarea Sagu n
tului. Această nouă sol i e venită aici, deşi s e foloseşte de
cu\'i nte mai blînde, este totuşi cu mult m a i intransigen tă .
Atunci Hanibal era si ngur acuzat şi reclamat. D e astă
dată, ni se pretinde ca noi înş ine să declarăm deschis
vina noastră şi , ca un i i care ne-am mărturisit Yina, să
dăm numaidecît sati sfacţ i e .
27
Eu socotesc că nu trebuie să se pună întrebarea dacă
Saguntum a fost atacat din iniţiativa lui Hanibal sau n
conducerii statului cartaginez, ci dacă a fost atacat pe
drept sau pe nedrept. Căci numai noi sîntem în măsură
să-l judecăm şi să-l pedepsim pe concetăţeanul nostru,
dacă a comis ceva di n propriul său îndemn şi fără ho-
tărîrea noastră. Cu voi, romanii, discutăm o singură pro
blemă : dacă ceea ce s-a făcut a fost permis să se facă
p otrivit tratatului 1• De aceea, senatori, dacă voi găsiţi de
cuviinţă să distingeţi ce fac comandanţii n oştri din or
dinul statului şi ce fac din proprie iniţiativă, vă amintim
următoarele : noi avem un tratat încheiat cu voi de con
sulul C. Lutatius în care sînt cuprinse prevederi în legă
tură cu aliaţii ambelor puteri, însă acolo nu s-a pomenit
nimic despre sagun tini (de altfel aceştia nici nu erau
aliaţii voştri).
«Dar tratatul care s-a încheiat cu Hasdrubal 2 ii cu
prinde şi pe saguntini „�, spuneţi voi. La aceasta eu nu
am de spus, decît ceea ce am învăţat de la voi şi anume :
voi aţi afirmat că nu sînteţi obligaţi să respectaţi trata
tul pe care consulul C. Lutatius l-a încheiat pentru prima
oară cu noi, deoarece �oi spuneţi că acest tratat nu s-a
încheiat nici cu aprobarea senatului, nici din porunca
poporului roman. Tocmai din această cauză s-a încheiat
un alt tratat de către Consiliul public. Dacă voi nu vreţ i
să respectaţi tratatele decît dacă s-au încheiat cu aproba
rea sau din ordinul vostru, atunci nici noi nu sîntem obli
gaţi să respectăm tratatul pe care l-a încheiat Hasdrubal
cu voi şi de care noi n-am ştiut. Deci încetaţi să mai po
meniţi ceva despre Sagunt şi Ebru şi daţi o dată pe faţă
ceea ce minţile voastre mocnesc de atîta vreme ! "
1 Se referă l a tratatul î n cheiat de c o nsu l u l C. Lutatius Ca�

tulus cu Hamilcar Barc a s în 241 î.c.n., după victoria romanilor
la In sulele Aegates, tratat care n u fusese ratifi c a t d e Sen atul
roman ş i de A d u n area poporului.
2 In a n u l 22fi î.e. n .
28
Atunci solul roman, î ndoindu-şi marginea togii, rosti :
„Vă aducem aci şi pacea şi războiul : Alegeţi ce vă
· place ! "
. ln timp c e rostea aceste cuvinte, s-a auzit strigîndu-se
cu tărie : „N-au <lecit să aleagă roman ii ce vor ! " Iar
după ce Q. Fabius, dind drumul togii , rosti d i n nou : „Ro
manii aleg războiul ! " toţi senatorii cartaginezi au răs
puns : „Primim războiul şi-l vom purta cu aceeaşi hotă
rire cu care l-am primit" .
XIX Această întrebare direct� urmată de declararea

războiului a părut romanilor şi mai înainte, dar mai ales
acum, după distrugerea Saguntului, mai potrivite cu dem
nitatea poporului roman, decît înşiruirea de cuvinte în
legătură cu clauzele tratatului. Căci dacă faptele ar de
pinde de înţelesul cuvintelor, cum ar putea f i comparat
tratatul încheiat cu Hasdrubal cu acela al lui Lutatius
de mai înainte, care fusese modifi cat ? Pe cind î n trata
tul lui Lutatius s-a stăruit pe faţă asupra faptului că
acesta va fi valabil numai dacă va fi încuviinţat de Adu
narea poporului roman, în schimb, în tratatul încheiat cu
Hasdrubal, nu se menţiona deloc o asemenea condiţie.
Apoi , dacă tratatul a fost respectat î n linişte cit timp a
trăit Hasdrubal, s-ar fi putut oare schimba ceva d upă
moartea autorului tratatului ? I ntr-adevăr, dacă roma nii
ar fi vrut să ţină seamă numa i de vechiul tratat, sagun
t i n i i erau chiar şi aşa destul de apăraţi pri n prevederile
i n fa\·oarea aliaţilor ambelor popoare ; căci n u se adău,..
gase clauza : „acei aliaţi care existau atu n c i " , şi n ici
clauza ca „după aceea să nu mai fie p ri mi\ i ş i alţii î n
alianţă". Şi, deoarece era permis s ă s e încheie noi alianţe,
cine ar putea pretinde că nu e dre p t să fie pri mită \Teo
cetate în alianţa romană, ch iar dacă nu are n ic i un
merit : sau că un popor, odată admis în alia nţă, n u tre-
29
buie să fie apărat ? Doar se prevăzuse ca aliaţii cartagi
nezilor să nu fie îndemnaţi de romani la trădare, iar în
cazul trădării, d i n propriul lor îndemn , aceştia să nu fie
prim iţi de romani în alianţă.„
( ln drum sp re Roma, solii romani cutreieră Spani&..

pentru a sonda starea de sp irit din acea:;:tă provincie,
dar populaţiile hispanice îi întim�nă. peste tot cu ră
ceală şi chiar cu - ură, reproşînd Romei că a lăsat Sa ·
gu ntu l fără ajutor, pradă lui Hanibal, neîndepliriin
du-şi angajamentele asumate plin tratate. Solii romani
n-au fost primiţi mai bine nici de gali, dar aceş.tia nu
erau dispuşi să treacă nici de partea lui Hanibal, decît
în anumite condiţii. In timpul acesta, Hani.bal, aflind
despre tatonările şi călătoria solilor romani, hotărăşte
să-şi consolideze situaţia în Spania, pe care o încredin
ţează fratelui său, Hasdrubal, el continuîndu-şi pregă
tirile n ecesitate de continua1·ea ofensivei şi de trecerea
Pirineilor. Ronului şi Alpilor, în Italia.)
H AN I BAL IŞI TRECE ELEFANŢ I I PESTE RON
XXVII . . . In timp ce tabăra cartagineză îşi terminase

pregătirile în vederea forţării Ronului 1, fu cuprinsă de
un sentiment de teamă din cauza galilor, care stăpineau
1 Ronul, fluviul Galiei meridionale, izv orăşte din Alpii Ape

nini, traversează lacul Leman, primeşte în stînga Isara ( ! sere),
Druentia (Durance), iar în dreapta Arar (Sao ne) şi se varsă în
Mediterana pe mai multe guri. Hanibal a forţat trecerea Honu
lui mai sus de Avignon. Polibios scrie în opera sa Istorii, cartea I I ,
�ap. 2, că Hanibal a parcurs distanţa d e l a mare p i n ă . acolo î n
4 zi l e şi s-a îndreptat spre Alpi, mergînd de-a l ungul Ronul u i , pe
malul stîng, pînă l a Isere.
30
întreg malul opus, cu pedestrimea şi cavaleria lor. Pen
tru a-i îndepărta, Hanibal porunceşte lui Hanno, fiul lui
B om i l car , s ă porn ească in timpul primei străji d i n noapte
cu o p a r te d i n trupe, alcătuite mai mult din hispa n i , �i
să m ea rgă î mpotriva cursului apei cale de o zi, după care
să treacă fluyiul cit mai ferit cu putinţă şi să facă un
ocol la mo m entul potri v it . Călăuzele luate din rînduril e
galilor î n ac est scop îl con dus eră p e Hanno c ă tre un vad
la aproape 25.000 de paşi de acel loc, unde albi a fluviului
e î mp ărţi tă în două de o mică insulă, şi-l asigurară că
trecerea e lesnicioasă, apa fiind foarte puţin adîncă.
Acolo, tăind la repezeal ă copacii, punii şi-au cons truit
plute cu aj utorul cărora să fie trecuţi oamenii �i celelalte ·
poYeri . Hispanii, fără să se mai trudească atît de mult
şi -au aruncat veşmintele pe nişte burdufuri. iar ei au
trecut c ulc aţi pe s cu tur i l e lor de pi el e puse unele peste
al tele . Restul de trupe cartagineze au trecut f lu viul
un i n d plutele şi şi-au aşezat tabăra aproape de fluviu.
Obosi te de me rsul de noapte şi d e eforturile d ep use pen
tru fo rţ area trecerii Honului, trupelo r punice li . se acordă
o zi de odihnă pentru refacere , d upă care Hanno se stră
dui să-şi ducă la bun sfirşit misiunea încredi nţată. ln
ziua următoare, punii plecară de a col o şi, prin semnali
zări c u fum făcute d e pe o măgură, î l anu n ţară pe Han ihal
că ei au trecut Ronu l ş i nu se găsesc departe de acel lor.
Cin d Han ibal a aflat toate acestea, ca să nu sc ape pri l e
jul, dăd u semnalul de trecere a fluviului. Pedestrimea
a\"ea l a îndemină l u n t r i pregătite şi e chi p a te , iar călăre \ i i
ai căror c a i i i urm au aproape toţi înot erau î mbarcaţi î n
va se mari , care, trecînd î n şir m a i în amonte, diminuau
forţa curentului fl u dulu i, asigurînd în modul acesta tre
cerea mai liniştită. a luntri l or în aval . Cea mai mare
paete a cailor tr<:ffersară flu viul î not. fiin d ţ i n uţi cu Irî iele
31
de la pupele vaselor ; alţii fuseseră urcaţi pe vase gat::l
înşeuaţi şi cu friul pus, pentru a putea fi numa i d ecî1 fo
losiţi de călăreţi , după debarcarea pe mal.
XXVIII Galii ieşiseră în întimpinarea pu n i l or la

ţărm, scoţind tot soiul de urlete ş i i ntonînd cîntece, după
cum le era obiceiul ; ei îşi zăngăneau totodată scutur i le
deasupra capetelor şi-şi învîrteau suliţele cu dreapta,
deşi începuseră să-i înfioare atit numărul uriaş de am
barcaţiuni care veneau d inspre m alul opus, cît ş i vuie
tul nemaipomenit al fluviului şi strigătele felurite a le
plutaşilor şi ostaşilor cartag inezi, care fie se stră d u i a u
să în frunte furia valurilor, f i e îşi îmbărbătau de pe malu l
celălalt tovarăşi i d e arme îmbarcaţi. Iată însă că deodei tă
galii, care erau şi aşa înspăimîntaţi de zarva din faţa lor,
auziră strigăte şi mai înfricoşătoare, de astă dată în spa
tele lor, scoase de trupele lui Hanno, care le şi c ucerise
tabăra. In curînd ajunse ş i Hanibal pe mal. Atunci o
groază de două ori mai mare puse stăpînire pe gali , vă
zînd, pe de o parte, cum se revarsă pe mal un puhoi
nesfîrşit de ostaşi î narmaţi, iar pe de altă parte că sint
atacaţi şi din spate de o armată ivită pe neaşteptate.
După ce au încercat să-i atace pe puni î n ambele direcţii ,
văzînd c ă sînt respinşi, galii se năpustiră p e unde m a i gă
siră o cale de scăpare şi, îngroziţi, se împrăştiară în toate
direcţii le p
s re aşezările lor. După aceasta şi celelalte
trupe cartagineze trecură nestingherite fluviul, iar Ha
nibal îşi aşeză tabăra, fără teamă de vreo n ăvală din
partea galilor.
Eu sînt încredinţat că s-au întocmit mai dinainte pla
nuri pentru trecerea elefanţilor peste fluviu. Cel puţin
relatările despre această trecere diferă foarte mult. Unii
analişti au relatat că, după ce elefanţii au fost adunaţi
pe m a l , cel mai neimblînz i t di ntre e i , întărîtat de goma-
32
eul 1 său, îl urmări pe acesta pe cînd îşi căuta refugiul
în apă şi începînd să înoate, atrase după sine tot cirdul ;
astfel, fiecare elefant, speriat de marea adîncime a apei
şi simţind că ii fuge pămîntul de sub picioare, să lăsă
împins de curentul fluviului pe m.alul celălalt.
Dar mai de grabă merită atenţie versiunea că elefanţii
a u fost trecuţi dincolo cu ajutorul plutelor. Şi cum
această soluţie părea mijlocul cel mai sigur înainte de
a-l pune în practică, tot astfel pare şi cel mai demn de
crezare că s-a folosit. Astfel, cartaginezii au construit şi
au î mpins de pe uscat pe apă o plută lungă de 200 de pi
cioare şi lată de 50, pe care, ca să nu fie împinsă la vale
de curentul fluviul u i , au legat-o cu frînghii groase în
partea de sus a malului ; au pus pămint pe plută, făcind
un fel de pod , pentru ca animalele să păşească cu curaj
întocmai ca pe uscat. Lingă această plută au alăturat o
alta la fel de lată, lungă de 1 0 0 de picioare, într-adins
făcută pentru trecerea fluviului. Apoi, elefanţii, avind
înainte femelele, fură minaţi pe puntea stabilă întocmai
ca pe un drum ; îndată ce trecură pe pluta cea mică, fură
4ezlegate repede otgoanele cu care aceasta era legată, i al"
pluta fu trasă de citeva vase iuţi pînă la malul opus.
După debarcarea celui dintii cird de elefanţi , sînt luaţi
şi trecuţi şi ceilalţi. De bună seamă, elefanţii nu erau
deloc speriaţi cită vreme simţeau că merg ca pe un pod
stabil. Ei dădeau primele semne de agitaţie numai după
ce pluta era dezlegată de cea clintii şi se vedeau traşi
spre larg. Intr-adevăr, s-a iscat o oarecare învălmăşeală,
deoarece elefanţii de l a marginea plutei, c a să nu cadă
în apă, se dădeau înapoi şi astfel se în grămădeau unii în
alţii. In cele din urmă, unii mai agitaţi căzură în apă şi-şi
aruncară jos gornacii, dar incercîn d să ati ngă Yadul cu
picioarele, izbutiră să iasă la mal.
1 Conducătorul elefantului.
33
['RECEREA ALPI LOR DE CATREJ HANIBAL 1'
:XXXII D e la Dr ue n ti a- 2 , Haniibal a ajuns l a ALpi . pe

drumuri mai mult de şes, fiind lăsat î n pace de galii
volei 3, care îşi au aşe21ările în acele ţi nuturi. Aeolo, deşi
cartagi nezii fuseseră preveniţi des p r e Alpi , din zvonuri,
care exagerează de c ele mai multe ori reali ta te a 4, văzînd
de aproape înălţimea neobişnuită a munţilor, zăpezile
care păreau că se unesc eu cerul, locuinţele pră'p ă'd it e ale
galilor, cocoţate deasupra·· stîncii or, vitele ş i caii de ham ,
j igă riţi din pricina gerului, oamenii bărboşi şi sălba ti c i ,
toate v i eţu itoa r e l e şi lucrurile neînsufleţite încPemenite
de ger, precum şi celelalte pr i vel i şt i mai impresionante
de văzut decît de scris, s-au simţit din n ou cuprinşi de
pan i că . Cum au început să urce primele povirni-'?uri, şi
rurile cartagineze \Tăzură ivindu,...s e ameninţători pe înăl
ţimi n işte m unten i din p artea locului, care, dacă s-ar fi
ascuns î n văile mai ferite şi ar fi năvăl i t pe neaşteptate
asupra cartaginezilor, le�ar fi pricinuit o groazniică fugă
ş_i un nemaipomenit măcel.
1 1n dr u m u l său către Alpi , Hanibal urmează cursul Ronului

pînă l a !sere, stră b ă t în d' ţinuturile diferitelor tr ibur i gafi'ce. Tre ce
apoi pe malul stîng a l . rîului: !sere şi lasă în spa te Ronul. .De aici
Hani b a l merge de-a lungul hotarelor galilor tricastini şi prin . re
g i unea galilor vacanţi. Ul'mea2ă traseul riului Romanche, trece
prin pasul Lautaret, ajungînd în valea riului D ura n te . Coboară pe
această vale pînă la Brixia - azi Brianc;on - meq�înd în direcţia
m u n telui Genevre.
2 D uren tia ' - azi Durance, r îu în Gallia Narbonensis, afluent
al Ro n u l u i . Are un curs i mpetuos, fiind greu de trecut Hanibal
a traversat ace$ riu pe u n vad p.rin cursul superior, unde albia
era mai mică.
3 Volcil , populaţie galică alcătuită din două ramuri prindpafe,
volcii tectosagi, care îşi aveau aşezările în jurul oraşelor Toulouse
şi Narbonne, centrele lor urb an e mai importante - şi vo lc ii are
comi ci, avind capital a la Nemeustts (Nîmes), al căror teritoriu se
în tindea p î nă la Ron.
4 „Fama, qua in certa în majus rero ferri solent".
3-1
Atunci Hanibal or do n ă trupelor să se oprească şi, tri
miţînd nişte ,. iscoade gali ce, · ca s ă cerceteze lo curi le, află
că prrlin acea parte n.u se p oat e trece. Ca ur mare, îşi a şez ă
tabăra în valea cea mai largă cu putinţă, cup ri ns ă între
pg.virniişurile prăpăstioase şi stîncoase ; apoi de5coperi
prin mi�focirea ac eloraşi gali, care nede.osebindu-se pr e a
mult de l ocalnici prin .grai şi Dbic ei ur i , s-au put ut ames
teca cu mu nt en ii şi lega convorbiri cu ei, că trecătoarea 1
d-e aici a Alpilor nu -e păzită decî.t în timpul zilei şi că î n
ti mp ul no�ii fiecare s e retrage p e furiş în coliba s a . In
zmri, HanJbal se apropie pe nesimţite de aceste î nălţ i m i ,
ca şi .cwn ar fi urmărit .să forţeze trecerea făţiş şi la lu
mina z:ilei. In ma.ciul acesta s-a scurs toată ziua, Hanibal
prefăchadu-se că face cu totul altceva decit îi era în i n
tenţie şi retrăgîndu-se mereu în acelaşi loc u nde se opr i
seră. Apoi , cînd . a simţit că .munten ii au p ă răs i t culm i l e
şi că .paza de acolo a .fost slăbită, ap rin zi nd mult mai
multe focuri, co m para t iv c.u efecti v ul trupelor ce rămă
seseră pe l o c, ca să-l deruteze pe .a dv ersa r , lăsă proYi
ziile, -oa.valeria .şi cea mai mare parte din pedestrime,
iar el m fruntea unui detaşament de ostaşi aleşi ş i uşor
înarma.ţi străbătu cu mare repeziciune trecătoarea şi
ocupă măgurile care fuse ser ă în stăpinirea du.şmanului.
XXXIII Apoi, în zorii zilei , Hanibal a ridicat t abă r a

şi a pus în mişcare şi restul arm.atei. Tot atunci mun
ten ii, la un sem n al anume ieşind din î ntărituri începură
să se îndrepte spre pu n ctele lor de sprijin ob iş n ui te , cind
deodată observară că reduta le-o fost cucerită de duş
mani, cere ii ameninţau aoum de deasupra capului lor, şi
că alţi cartagi nezi străbăteau 'trecătoarea. Arnîndouă pr i
veli!?tele înfăţişate ochilor i-au tncremenJt locului cităYa
vreme. Apoi, cin d au yăzut armata pu n i că trecin d pri n
strîm toa re - î n n eori n d u i ală şi cu mare zarvă, cei mai
1 Pasul Lam tar.et.
35
speriaţi fiind cai i - încredinţaţi că cea mai mica spaima
pricinuită de ei va fi de-ajuns pentru nimicirea duşma
nilor, după ce s-au căţărat pe stincile din faţă, fiindcă
ei erau deopotrivă de deprinşi şi cu potecile şi cu povir
nişurile , se năpustiră de sus asupra punilor. Aceştia erau
împiedicaţi să înainteze şi de duşmani şi de dificultăţile
terenului ; în plus; mai mult se luptau î ntre ei decît cu
inamicul , fiecare cartaginez căutînd să scape mai degrabă
de primejdie, decît să lupte cu duşmanul. Mai ales caii
cartaginezilor împiedicau înaintarea, făcînd cu neputinţă
marşul, fiind speriaţi de strigătele asurzitoare pe care le
amplificau ecourile codrilor şi ale văilor ; iar dacă se in
tîmpla să fie loviţi sau răniţi, se înspăimîntau atit de rău,
incit produceau un prăpăd nemaipomeni t, dind peste cap
şi oameni şi poveri . Spaima aceasta ii prăvăli pe mulţi
în hăuri, ba chiar şi pe cîţiva ostaşi î narmaţi , deoarece
trecătoarea era mărgi nită de prăpăstii ; dar mai ales vi
tele încărcate cu poveri se rostogoleau întocmai ca nişte
bolovani. Cu toată această privelişte îngrozitoare, Ha:rii
bal se opri o bucată de vreme şi-şi ţinu în loc ostaşii, ca
să nu se mărească zarva şi învălmăşeala. Apoi, după ce
şi-a dat seama că armata sa a fost ruptă în două şi că îl
ameninţă primejdia de a trece Alpii fără poveri şi cu o
oaste în zadar rămasă teafără, a năvălit asupra munteni
lor de pe poziţiile sale mai înalte, punîndu-i pe fugă,
dar nu fără să producă o învălmăşeală şi mai mare in
rindurile alor săi. Totuşi zarva s-a potolit de îndată ce
trecătoarea a fost eliberată prin fuga muntenilor gali.
Acum, în sfîrşit, toţi cartaginezii nu numai că n-au m ai
fost stingheriţi de nimeni, dar au trecut aproape î n li
nişte. Cetăţuia, care era reduta principală a acestui ţinut,
precum şi cătunele din jur au căzut în mîinile lui Hani
bal. Din proviziile şi vitele acestor gali, căzute pradă,
oştirea punică s-a putut hrăni timp de trei zile.
Fiindcă acum cartagi nezii n -au mai fost stînjeniţi
nici de munteni, în care viriseră frica de la început, şi
36
nici i:le greutatea urcuşului , · î n următoarele trei zile Ha
nibal a reuşit să înainteze destul de mult.
XXXIV Apoi , oastea punică a ajuns în mijlocul unei

populaţi i destul de numeroase pentru o regiune mun
toasă. Acolo însă Hanibal era cit pe-aci să fie încercuit
de aceşti locuitori, nu prin război făţiş, ci prin propriile
sale metode de luptă - prin perfidie şi stratageme.
Frun taşii acestor aşezări întărite, toţi bătrîni, se pre
zentară în chip de crainici ai păc i i la Hanibal, dindu-i
asigurări că nenorocirile căzute pe capul altora le-a ser
vit de exemplu şi î nvăţătură 1 şi că ei ar vrea mai de
grabă prietenia cartaginezilor decit să le încerce puterea.
De aceea. ei vor indepl i ni cu supunere dispoziţiile şi, ca
atare, să le primească proviziile şi călăuzele lor pentru
drum, precum şi ostateci , ca garanţie pentru cele pro
mise .. Hanibal, socotind că nu trebuie nici să se încreadă
orbeşte în ei, dar nici să-i alunge, ca nu cumva, odată
refuzaţi , să şi-i facă pe faţă vrăjmaşi, după ce le-a
răspuns cu bunăvoinţă, le-a primit ostaticii , precum şi
proviziile pe care le aduseseră ei înşişi în cal ea lui , după
care îşi continuă drumul în urma acestor călăuze, fără
a î ngădui însă nici cea mai m ică dezordine. aşa cum se
întimplă de obicei î ntr-un tinut pacificat. _\.\"angarda o
alcătuiau elefanţii şi călăreţ i i . Hanibal \·enea în urmă
cu grosul pedestrimii , supraveghind cu atenţie totul .
Cin d oastea cartag inează a ajuns pe un d rum şi mai
îngust, străjuit de o parte ş i de alta de culm i amen in
ţătoare, pe neaşteptate, răsăriră d i n toate părţile d i n as
cunzători cete de barbari , care îi atacară pe carta�inezi
,
şi din faţă şi din spate, şi de aproape şi de departe. ros
togolind asupra trupelor încolonate stînci uriaşe ; cea mai
mare primejdie ii amen i n\a î nsă d i n spate. Han ibal şi-a
dirijat atunci ped estri mea impotri\·a atacator i l or. Î n tr-a-
1 „A lienis m a lis u t i l i ei·em plo rl o1·t o.�."
31
devăr ' Hanibal ar fi suferit in această trecătoare o cum-
plită înfrîngere, d acă nu şi-ar fi întărit ariergarda. Chiar
şi aşa, punii au fost î ntr-o mare primejdi.e şi aproape de
pieire, căci în timp ce Hanibal şedea în cumpănă dacă e
bin e să intre cu trupele prin această trecătoare - fiindcă
pedestrimea sa, care făcea protecţia călăreţilor, nu aven
nici un sprijin î n spate - muntenii gali, izbind dintr-o la
tură, tăiară armata cartagineză în două şi blocară dru
mul. O noapte întreagă a petrecut-o Hanibal despărţit
de cavalerie şi de căruţele cu poveri.
XXXV A doua zi, deoarece barbarii şi-au mai slăbi t

atacurile, Hanibal a izbutit să-şi reunească trupele şi să
parcurgă drumul prin trecătoare, suferind pierderi mai
mult în vite de povară decît în oameni. Munten ii de
acolo însă, fiind inferiori numericeşte, dădeau mai curînd
lupte de hărţuială <lecit batălii în toată regula, năYălind
cînd asupra avangărzii, cind asupra ariergărzii, după
cum le oferea prilejul favorabil fie poziţia, fie unităţile
cartagineze care înaintau prea mult, sau care rămîneau
prea mult în urmă. Cu toate că elefanţii pricinuiau mare
întirziere, deoarece erau mînaţi pe drumuri înguste şi
prăpăstioase, ei asigurau totuşi protecţia armatei carta
gi neze, pentru că duşmanilor, neobişnuiţi cu elefanţii, le
era frică să se apropie de ei.
După nouă zile de mers , Hanibal cu oastea sa a ajuns
la crestele Alpilor, urcînd pe multe căi neumblate, fie
î nşelat de călăuze, fie greşind drumul, atunci cind, neîn
crezători în călăuze, apucau pe potecile unor văi, pre
supuse bune, dar care se înfundau apoi. Vreme de două
zile a făcut popas pe culmile Alpilor, pentru ca ostaşii
istoviţi de eforturi şi de lupte să se poată reface. Citeva
din vitele care alunecaseră pe rîpi, luindu-se pe urmele
trupelor, ajunseră şi ele în tabără. ln afară de oboseala
şi sila pricinuite de atîtea neajunsuri , punilor le-a mai
produs o cum pli tă spaimă şi căderea zăpezi i ; concomi-
38
tent apusese şi constelaţia Pleiadei 1• Totul în jurul lo:t'
era acoperit de tro i en e ; in re vărs atu l zorilor, cînd oastea
pocni d i n nou la drwn, cu anevoie se ur ni din loc. Se
putea citi pe faţa fiecăruia sila şi d isperarea. Mergind în
fruntea unităţilor, Han ibal aj uns e pe o creas tă oarecare,
de unde se putea vedea în lung şi în lat p i nă la mari de
părtăr-i ; după ce dă d u o st �ilor ordin de oprire, le arătă
Italia, precum şi şesurile din jurul Fadului, care se întin
deau, la poalele A lpi lor , şi le spuse : „In aceste c li pe
cartqg i nez i i nu t rec numai peste zidurile Italiei , ci şi peste
ale oraşului Roma ; de aci înainte tot ce-a rămas de stră
bătu t, va fi un c obori ş �or şi lin. în tr - o singură bătălie,
sau ce l mult în două, car tagi nezi i vor cuceri cea mai în
semnată fortăreaţă şi capitala Italiei."
Apoi -oastea pună începu să înainteze, nemaifiind
deranjată de nici un duşman, deci t p r in prădăciuni lip
s i te de importanţă, atunci cind l ocaln i c ilor li se ivea
v re u n prilej. Numai că la coborire armata pună a î n tim
pi n at mai multe greutăţi decit la urcuş, deoarece A l pii
dinspre Italia, deşi mai puţin înalţi, sint totuş i mai
abr upţi ; aproape tot drwnul în j os a fost mai pr ăpă st i os,
mai îngust şi mai lunecos, incit cei ca re c ăde a u , nu msi
reuşeau să se o prească , iar cei care se dezechilibrau cit
de pui-în, nu se mai puteau s pr i ji ni de n i m i c , ci alunecau
rostogolindu-se unii peste alţii, oameni şi animale.
XXXVI S-a aj u ns apoi la un defileu atît de î ngu s t şl

cu ripe stîncoase atît de abru pte, incit ostaşii abia pu teau
cobori doar unul ctîe un ul şi fără nici o armă asu pr a lor,
numai pe dibuite şi i ncleşt i n du - se cu miinile de tufări
şuri !?i de rădăcinile ierburilor care se arătau i ci şi colo
în j urul lor. In această regiune solul suferise de cu ri n d
o prăbuş ire , căscî ndu-se o genune d e peste 1 O O O d e pi-
1 Constel aţia Pleiadei servea în an tichl tate pen t r u orien tarea
trupelor care mă.1"'$ăluiau în timpul nopţii, în d i re c ţia p un c tul ui
cardinal, precum �i la stabilirea orelor noptii.
cioare adîncime. Călăreţii cartaginezi s-au oprit în acel
loc, ca şi cum ar fi ajuns la capătul drumulu i , şi-i dădură
de stire lui Hanibal, care mirîndu-se î i î ntrebă ce anume
i
a b ocat scurgerea trupelor. „S-a ivit în cale o stîncă şi
o prăpastie de netrecut", i se răspunse. Pornind să vadă
el însuşi locul, Hanibal găsi cu cale că sing ura soluţie e
să facă u n m are ocol, îndrumîndu-şi oastea pe nişte hă
ţişuri povîrnite d i n vecinătate, dar care n u mai fuseseră
bătute pînă atunci. Dar şi această 1 cale s-a dovedit de ne
străbătut. Peste crusta veche de gheaţă se aşternuse de
curînd u n strat de omăt, care. fiin d moale şi nu prea
gros, nu împiedica m arşul celor care înai ntau ; în urmă
însă , după ce fu călcată d e atîţi a oameni şi ani male, neaua
se top i , astfel i ncit toţi fură nevoiţi să păşească pe gheaţa
goală şi pe zăpada care se înmuiase ca o lapoviţă, pîrti a
devenind şi mai alunecoasă. Cumplit s-au mai trudi t
ostaşii cartagi nezi acolo ş i d i n cauza luciului gheţii, pi
ciorul n eavî nd de ce să se proptească, şi din cauza pantei
abrupte pe care se al uneca în fiecare moment ; atunci oa
menii se ridicau cu ajutorul mîin ilor sau în genunchi ;
iar dacă n ic i aşa nu reuşeau să se sprijine, atun ci cădeau
din n ou şi se prăvăleau, deoarece nu existau î n j urul lor
nici rădăc i n i , nici cioturi, de cai ·e să se agaţe cu mîna
ori să se poată spri j i n i cu pi ciorul ; în felul acesta se
rostogoleau pe gheaţa lucie şi pe neaua cu lapoviţă.
Uneori pici oarele vitelor de povară pătrundeau prin poj
ghiţa de zăpadă şi dind de gheaţa adevăratu alunecau,
i ar din pricina sforţărilor de a se , ridica cu ajutorul co
pitelor se împotmoleau şi mai rău, rămîni nd î n ţepen i te
în nămeţii înalţi cu zăpad a î n tărită de î ngheţ, de parcă
erau prinse într-o capcană.
XXXV I T In s firşit, după zadarnica trudă a vi telor d e

po\'ară şi a oamenilor, tabăra a fost instalată pe o
creas tă, locul f i i n d pregătit şi curăţat în acest scop cu
foarte mare g1·eut<ite, deoarece trebuia să se înlătw·e şi
40
să se care nămeţi i . Apoi au fost trimişi 'os1taşi pentru a
tăia pri ntr-o stîncă singura cale cu putinţă din acel loc.
După ce au adunat î n jur grămezi uriaşe de copaci tăiaţi,
în forma unui rug uriaş, i-au · dat foc ; şi cum un vînt
puternic a început să bată tocmai la timpul potrivit
pentru î ntreţinerea focului , ei aruncară oţet peste stînca
încinsă, ca să o crape şi să o maci ne. In modul acesta
cartaginezii sfărimară stînca astfel arsă în foc, şi panta
fu îndulcită pri n serpentine mici, incit să poată cobori
nu numai Yitele de povară, ci şi elefanţi i . Patru zile s-au
pierdut în jurul acestei stinci ; în acest timp Yitele erau
leşinate de foame, căci crestele munţi lor înalţi sînt go
laşe, i ar dacă mai exista ceva păşune, era acum acope
r ită de zăpadă. Abi a mai jos, munţii au cîte\·a spinăd
cu padine î nsorite şi văi cu rîuri şi cu codri prin apro
piere, precum şi locuri mai prielnice aşezărilor ome
ne�ti. Tocmai acolo au fost trimise vitele la păscut, iar
oamen i i au făcut popas pentru a se întrema, după isto
v itoarele eforturi. După alte trei zile de coborîre, car
taginezi i au ajuns la loc şes, unde şi ţinutul era mai îmb�e
tor, şi firea oamenilor mai blindă.
XXXVI/l Cam în felul acesta izbuti Hanlbal să aj ungă

în Ital ia, după ci nci luni de la plecarea sa din Cartag i n a
Nouă, după cum scriu unii istorici, Alpi i 1 fii nd trecuţi
1 Trecerea A l pilor de către Hanibal a constitui t pentru romani
o adevărată surprizi1. Hanibal a t recut Alpii în 2 1 8 î.e.n ., în
1 4 zi le, după ce străbătuse în marş d i stanţa de la baza de plecare
din Cartagi n a Nouă pînă la Alpi în 130 de zile. Forţarea Alpilor
de către o arma t{\ în acele timpuri - prima tentativă reuşi t ă de
asemenea gra ndioase propor\ii - s-a efectuat după u n plan stra.
tegic sui generis, care relevă geniul unui mare comandan t de oşti.
Abia peste 2000 de ani Napoleon şi generalul rus Suvorov au mal
repetat o asemenea dificilă operaţiune m il i tară. Hanibal intră
acum pe ter i toriul Galiei Cisalpine d i n nordul I tal iei, în regiunea
locui tă de galii tauri n i .
in 14 z i le. Is;torici i nu se potriv·esc de loc în păreri m
pri v i nţa numărului trup e'1crr cu care a trecut H an i b al in
ItaliB.. Astfel , cei care dau cifra cea mai ri dicată , scriu
că H an i l;ml a avut cu el 1 00.000 .de pedestraşi şi o cava
l erie alcătuită d i n 20.000 de oameni ; în s chi mb cei care
dau cifra eea mai mică, au menţionat 20.000 de pedestraşi
şi 6. 000 de c ă l ăr eţi . L. Ci n ci us 1, care spune că a fost
luat prizonier de Harifbal şi despre care eu aş fi fost în
cl inat să cred că e cel m ai aproape de a d evăr , dacă n-3r
fi încurcat cifrele prin a d ăug ar e a în ri n d u rile oastei pu
n i c e şi a galilor ş i a ligurilor, scrie : ,;împreun·ă cu aceştia,
Hanibal a adus 8 0 . 000 de pedestraşi .-;; i 1 0.000 de călăreţi",
dar e mai plauzi b i l poate ceea ce scriu unii istorici, că
H anibal şi-a întregit acest număr mai ·degrabă în Ital i a ;
î n să C i n ci us mai -scrie că el a auzit cbi ar din gura lui
Hanibal că , după ce a trecut Ronul, a pierdut 36 .0 0 0 de
oameni ş i un uriaş nu măr de cai şi tot felul de vite de
povară. De bună seamă cea mai apropiată populaţie de
l ocurile u nd e Hanibal coborise Alpii în 1tal i a era a ga
lilor taurini . 2 Deoar ece toţi istoricii :sint de acord asupra
a c estui fa pt , cu atit mai m ult mă mir de ce dom n eş te
înd o iala asupra loc ului pe unde a trecut Hanib.al Alpii
şi de ce .î n d e ob şte se ere.de că el .a tre cut Alpii prin mun
ţi i P o e n i n i ·1 şi că de aceea această creastă a Alpilor a că
pă t at d e atun ci acest n u m e ? ·
1 E vor.ba de analistul ·roman L. Ciacius .Alimen tus, un homo

novu.s ieşi.t .din tagum p.lebe11or. .fos t J>retor. <l.Blliemporan cu răz
boaiele punke. A :SM·is în greceşte .s Ist arie a Tăzb oaielor punice,
din care s-au păstra t fragmente. Operele 'istorice ale 1u.i Alimentu;
Şi Polybios sîn.t pri.Jl=,ipalele izvoare ale lui Ti1U5 Livius pentru
războari� .pUiiice.
2 P�pulaţia ligurică, ce•ş:i avea aşeză:ri1e pe 'cursn1 superior al
Pa.dul ui.. iiL\V.i:md oraş princij)u1 Ta twana.
':I O parte a lanţu1ui Alpilor. · Se întind între mu n tele Saint
Bernard şi m un te l e Sa i n t G o thard.
Coelius 1 s usţine că Hanibal a trecut în Italia p e �la
muntele Cremorra- 2, numai că prin aceste două defileuri
Hanibal ar fi a ju ns nu la galii taurini , ci la galii libui 3
pr in ţinutul salassilor montani 4• Şi nu e- vrednic de ere-
z ar e nici faptul că pe acele drumuri Hanibal ar fi avut
cale liberă spre Gallia Cisalpină·, deoarece drumurile care
duc către munţii Poenini ar fi fost închise de către se
minţiile semigermanice. într-adevăr - dacă faptul
acesta stirneşte- atenţia cuiva - locuitorii de pe culmea
acestui munte, seduniî şi veragrii 5, n-au dat a ceste i
creste numele de Poeninus de la trecere a punilor pe
acolo, ci de la zeul ad or at pe cel mai înalt din tre vîrfuri
şi pe care il nume au Poeninus.
XXXIX Un prilej ci t se poate de nimerit pentru înce

perea operaţiun ilor lui Hani bal a fost faptul că taurini i ,
populaţia cea mai apropiată de Alpi, erau în război cu
galii i nsubri. Hanibal nu-şi pu tea pregăti armata sa, ca
să sară în aj uto r ul uneia dintre aceste tabere, d eoarece ,
mai ales în vremea refacerii, ostaşii săi simţeau neajun
surile indurate mai înainte. Căci trecerea de la tr ud ă la
odihnă, de la foam e t e la belşug şi de la murdări a cea mai
dezgustătoare la c u r ăţe n ie era. gre:u suportată de aceşti
oameni ajunşi într-un hal fără hal şi apr oape sălbăticiţi.
Tocmai acesta a fost motivul pe n tru care· censu l ui Pu-
1 Coeti us An tipa te r , analist roman, contemporan cu Cicero, a
seris istoria celui de-al doilea război punic. Au rămas puţine
l'Fagrnente.
1 N-a fost identifi c a t topografic.
3 Plinius le sp une l ibyd in Historia Naturalu, li, 124, papu
lntie g alic ă locuind la vest de galii insubri, între Alpi şi Pad.
• Populaţie celto-ligurică, îşi avea aşezăt'ile la poalele Alpi lor
Apenini, în galia Transpadană.
5 Sedunii şi veragrii, triburi celte, care împreună cu alte trl
bnrl de gali locuiau în depresiunea Vallls Poe11ina (azi. Vallais)
situată pe cursul superior al Ronului.
blius Cornelius Scipio 1 , după ce a venit la Pisae 2 pe
vase şi a luat în primire de la Manlius şi Atilius o oaste
de recruţi , buimăcită încă de pe urma proaspetei înfrîn
geri suferite din partea galilor, s-a grăbit să plece la
Pad ca să dea piept cu duşmanul încă nerefăcut.
Dar cînd consulul roman a ajuns la Placentia 3, Hani
bal îşi ridicase tabăra pornind către capitala taurinilor,
singurul oraş de acolo ; fiindcă aceştia n-au vrut să i ntre
în legături de prietenie cu punii, Hanibal . le-a cucerit
cetatea prin forţa armelor. In acelaşi timp, Hanibal ar fi
izbutit să atragă de partea sa, nu numai insuflîndu-le
teamă, dar şi din propria lor dorinţă, şi pe galii din împre
jurimi le Padului, care pindeau un moment prielnic pentru
a se rupe de romani , dacă sosirea pe neaşteptate a consu
lului roman nu i-ar fi împiedicat. Atunci Hani bal a plecat
cu oastea din ţinutul taurinilor, încredinţat că galii, care
încă mai şovăiau de partea cărei tabere să treacă, i se vor
alătura - de îndată ce va ajunge în mijlocul lor. în acest
fel cele două oştiri ajung aproape faţă în faţă. Acolo se
întîlnesc doi mari comandanţi, care, deşi nu se cunoşteau
îndeajuns unul pe altul, îşi admirau reciproc faptele de
arme. Căci, pe de o parte, şi la romani numele lui Hanibal
ajunsese cit se poate de vestit, încă înaintea căderii Sagun
tului iar pe de altă parte Hanibal era încredinţat că Scipio
fusese anume ales comandant suprem al armatei romane
în înfruntarea cu el, pentru că era un bărbat cu strălucite
l Consulul Publius Cornelius Sci pio era tatăl lui Publius Cor
nelius Scipio, supranumit mai tîrziu Africanus, învingătorul lui
Hanibal la Zama, cu care se încheie cel de-al doilea război punic
(202 i.e.n.).
2 Pisae, vechi oraş etrusc situat în nordul Etruriei, l a văr
sarea fluviului Arnus în Mediterană.
a Azi Piacenza, oraş situat pe malul drept al Padului, la văr
sarea în Adriatica. Colonia Placentia, fondată de romani în 218
î.e.n., a fost atacată de triburile de gali insubri ş i boii, care a u
alungat p e colonişti. Placentia a fost printre puţinele colonii, care
a păstrat fidel i tate Romei în perioada războiului cu Hanibal.
44
însuşiri ; de altfel faima fiecăruia crescuse î n ochii celui
lalt şi datorită faptului că Scipio, lăsat în Galia, izbutise
să iasă în întimpinarea lui Hanibal în Italia, iar Hanibal,
deoarece izbîndise într-o î ncercare atît de îndrăzneaţă ca
trecerea Alpilor.
Scipio s-a străduit totuşi să treacă Padul şi şi-a aşezat
tabăra lingă rîul Ticinus 1 ; dar înainte de a-şi rîndui
oastea în linie de bătaie, pentru a-i îmbărbăta pe ostaşi,
a rostit următoarea cuvintare :
XL „Ostaşi ! Dacă aş fi rînduit în linie de bătaie

acea armată pe care am avut-o sub comanda mea în Galia,
n-ar fi fost nevoie să rostesc nici un cuvînt în faţa voastră.
Căci ce rost ar fi avut să-i îmbărbătez fie pe acei călăreţi
care au învins într-un mod atît de strălucit cavaleria duş
mani lor la fluviul Ron, fie pe ostaşi i acelor legiuni cu care
l-am urmărit pe .acest duşman în fuga lui, putînd socoti
drept izbîndă, retragerea şi refuzul lui de a se lupta cu
mine ? Acum însă, - de vreme ce ostaşi i acelei armate
înrolate pentru provincia Hispania 2 îşi fac datoria acolo
unde �enatul şi poporul roman au hotărît să . lupte, sub
auspiciile mele, în frunte cu fratele meu Cn. Scipio. -
m-am înfăţişat din propriul meu imbold să conduc această
bătălie împotriva lui Hanibal şi a cartaginezilor, ca să
m·eţi în fruntea voastră împotriva lui Hanibal şi a carta
ginezilor pe însuşi consulul roman. Se cuvine, de aceea,
ca noul comandant să rostească puţine cuvinte în faţa
noilor ostaşi.
Ostaşi ! Nu trebuie să ignoraţi nici felul războiului,
nici duşmanul pe care îl veţi înfrunta. Aflaţi dar că el
1 Azi Ticino, u n afluent al Padului.
2 Consu l u l Publius Cornelius Scipio, tatăl vii torului Africanus,
intenţ ionase să desfăşoare campania m i l i tară con tra lui Hanibal
în Spania, însă acesta i-a dejucat p
l a n u l , trecînd el mai înai nte
(n Italia.
este acelaşi a d \' ersar pe c ar e l-aţi mai în frîn t pe mare şi
pe usca t în r ă zb o i u l d inai n te, căruia i-aţi impus tribut
ti m p de douăzeci de an i şi de la care aţi luat Sicilia şi
Sard i n i a ca despăgubiri de războ i . Prin urmare, starea
voastră de spirit şi aceea a duşmanilor voştri va fi ce a pe
care o au de obi cei învingătorii şi î n v i n şii . Cartaginezii
vor porni la lupt ă acum n u fiindcă au curaj , ci fiindcă sînt
nevoiţ i să se bată ( a fară numai de cazul dacă nu cumva
sînteţi î n c1·ed i nţaţi că aceia care au fugit cî n d oaste a lor
era î nti·eag ă , au m a i mari sp e r a n ţe de victorie acum, d u p ă
ce aproap e două pă rţi din p edest rim e şi din cavalerie au
căzut cu prilejul trecerii A l pil or - pentru că mai !11 Ulţi
au pi erit decit au supravieţuit) . ... n a, - veţi răspunde
poate - sînt mai puţinî cartaginezi la număr, insă ac e ş tia
au s ufle te bărbate şi tr upuri viguronse şi străşnicia lor
neobi ş n ui tă cu greu ar putea fi înfruntată de vreo putere*.
Dar eu vă răspund : numai la chip mai sîn t oameni, în
s ch i m b sleiţi de foame, -de frig, de murdărie şi aj u n� i ca
vai d e ei , slăbiţi şi striviţi de boloYani şi de stînc i , par
n işte umbre ; pe lingă toate acestea, sînt cu încheieturile
d egerate, cu n erYi i paralizaţi de frigul z ă pezi i, cu inădu
larele i n ţepen i te de ger , cu arm el e sparte şi frînte, cu caii
şchiopi şi prăpădiţi. O asemenea caYalerie, o ast fel de
pedestrime aveţi voi acum de înfruntat ! în faţa \·o�stră
m· e ţi cele din urmă rămăşiţe ale du şma n ul ui , nu pe d uş
manul adevărat. Ta r e mă tem să nu se spună că Alpi i l-au
biruit pe Hanibal, deşi voi sînteţi cei ce h:1 ptaţi cu carta
ginez i i ! Dar poate că aşa a hotărit urs i ta , ca zeii înşişi să
î n c e a p ă şi să desfăşoare ace st r ă z bo i , f ă r ă s pr i j i n u l vre
un ui braţ omenesc, î m p otriv a a cestei că pet en i i şi acestui
popor care au că l cat condiţiile ali anţei şi ca n o i, care la
rin du-ne, d u p ă zei, am fost j igniţi , să s f îrş i m acest războj
început şi h o tă rî t de ei !
XLI Nu mi-e teamă că ar putea spW1e cin eva des}lre

m in e că rostesc în faţa v o as tră acest li mbaj semeţ numai
pentru a vă îmbă rbat a pe voi , d ar că simţămintele mele
sînt cu totul altele. Mie mi s-a dat încuviinţarea să mă
duc cu armata mea în Hispania, prov i nc i a mea, unde, pe
de o parte, să-l am pe frate1e meu tovarăş la întocmirea
pla nu lui de război şi în acelaşi timp să î m part cu el pri
mejdiile, şi pe de altă parte să- l am duşm a n mai degrabă
pe Hasdrubal decît pe Hanibal şi , fără îndoială, să-mi fi e
mai m ică sarcina războiului ; t o t uşi eu, pe cin d mă îndrep
tam cu flota de-a lungul ţărmulu i Galiei, cum am auz i t
de faima acestui d uşm an , d up ă ce am de barcat pe us�at �i
am trimis î nai n te ca valer i a , am înai ntat pînă la Hon.
lntr-o luptă de cavalerie l-am învins pe duşm an cu ncea
parte a tr upe lor mele cu care am avut noroc să izbîndesc.
Dar cum oastea de ped est raşi d uşma n i se pornise pe o
fugă turbată , pen tr u că nu o mai puteam a j unge din urmă
pe u scat , m-am întors la flotă si, cu cea mai mare repe
ziciune cu putinţă, făcînd un uriaş ocol pe mare şi pe
uscat, am ie ş i t în întimpi narea acestui temut v răjma�
aproape de poal el e Alpilor. Vă par oare un om care, ferin
du-se să dea piept cu H an i bal , a dat peste el din întîmplarc,
sau ca unul care s-a luat pe urmele lui , l-a hărţuit mereu
şi l-a si l it să dea o dată bătălia hotăritoare ? Vreau să
văd dacă pămîntul a zămisli t deodată alţi cartagin€zi î n
acest răstimp d e 2 0 an i , sau sint tot aceia care s-au bătut
cu voi la insulele Aegates şi cărora le-aţi dat drumul J a
Eryx 1 , după ce şi-au răscumpărat v iaţa cu ci te 1 8 den ari :? ,
şi dacă acest Hanibal s-a luat la î n tre cere cu Hercule,
pArcurgînd aceleaşi drumuri, aşa cum se făleşte el, sau
a rămas acelaşi datorn ic, tributar şi ro b al poporului
roman, aşa cum ni l-a lăsat tatăl său. Dacă pe Hanibal nu
1 Se referă la răscumpărarea trupelor cartagineze rămase d upă
'-
bătălia navală de la insulele Aegates, încercuite la Eryx.
2 Denarul (denarfusJ, moneda romană de argint valorind 10 aşi,
s-a bătut prima dată în anul 268 i.e. n. Pe o faţă denarul avea
imprimată efigia Romei , iar pe verso o Victorie pe un car tras
de 2 cai, sau chipul lui Jupiter pe u n car cu patru cai.
l-ar chinui fărădelegea săvîrşită împGtriva Saguntului,
privind înapoi, ar putea să-şi vadă, dacă nu patria biruită,
cel puţin casa şi pe tatăl său şi învoiala scrisă de mina
lui Hamilcar, care, î n urma poruncii prim i te de la consulul
nostru a scos garnizoana punică din Eryx, a primit cu
zbucium şi jale asprele condi ţii impuse de Roma Carta
ginei învinse, a părăsit Sici lia, s-a învoit să plătească tribut
poporului roman.
De aceea, eu aş voi , ostaşi, să vă bateţi cu acest d uşman
nu numai cu acel curaj cu care obişnuiţi să-i î nfruntaţi pe
alţi vrăjmaşi, ci cu acea î nverşunare ş i cu acea ură cu
care i-aţi înfrunta pe sclavi i voştri, d acă· ar rid i ca deodată
armele împotriva voastră. Ne-a stat în putere să-i n im i cim
pe cartaginezi la Eryx, unde fuseseră î n c ercu iţi prin cel
,
mai fioros chin pentru oameni : foamea. Ne-a stat în pu

tere să trecem cu flota noastră biruitoare în Africa şi în
răstimp de cîteva zile să distrugem fără nici o luptă Carta
gina. Dar la rugăminţile lor i-am iertat şi am încetat
atacul, lăsîndu-i să plece ; am făcut pace cu punii învinşi
şi i-am considerat sub ocrotirea noastră, atunci cind Pi
erau ameninţaţi de război ul cu africani i . Pentru aceste
b i n efaceri pri mite de la noi, punii, urmîndu-1 pe acest
băie\andru scos d i n m inţi, vin acum să ne atace patri a ! O,
de-ar fi această luptă n umai pentru slava şi mărirea voas
tră şi nu pentru salvarea noastră ! Trebuie să lupta ţi acum
n u pentru stăpînirea Siciliei şi Sard in iei, aşa cum am fă
cut altădată, ci pentru Italia ! Şi nici nu mai avem îh
s p a te l e n ostru o altă oaste care să-l înfrunte pe duşman
- dacă n oi nu-l vom învinge acum - si n ici nu mai sînt
, .
alţi Alpi, a căror trecere să-l întîrzie pe i namic, pen tru ca

n oi să putem pregăti alte trupe. Aici trebuie, ostaş i, să ne
împotrivim lui Hanibal, ca şi cum a m l upta î n faţa ziduri
lor Romei ! Fiecare să se gîndească că-şi ocroteşte cu pu
terea armelor nu trupul său, ci soţia şi m icii săi copii. Să
48"
nu-l frămînte numai grijile sale casnice, ci să aibă mereu
în suflet convingerea că senatul şi poporul roman îşi au
ochii aţintiţi către braţele noastre ! Cum va fi for\a ş�
vitejia voastră, la fel va fi de aci î na in te şi soarta acestei
cetăţi şi a puterii romane ! "'
XLII Astfel de vorbe a rostit consulul roman !n fata ·

ostaşilor săi. Hanibal, socoti n d că trebuie să-şi î mbărbă
teze ostaşii mai m ult prin �apte decît prin vorbe, după
ce-şi rîndui armata în cerc, ca la un spectacol de teatru, î i
aşeză l a mijloc p e munteni i luaţi prizon i eri, legaţi , <;>i,
aruncindu-le la pi cioare · arme galice, ordonă i nterpre - ·
tului să-i î ntrebe dacă e v reunul dintre ei care wea să
lupte cu arma. „Dacă e, atunci să i se ia lanţuri le � i , de
va fi învi ngător, să primească arme şi un cal . '" Deoarece
toţi pînă la unul cereau arme şi luptă, şi cum a fost nevoie
să se recur:gă la sorţi , fi ecare din ei îşi dorea să fie ales d e
ursită ; ori de ci te ori vreunul ieşea l a sorţi, acesta sărea
voios din mijlocul tovară!:;i lor săi, care-l fel ici tau, apuca
repede arm a în mină şi începea să danseze după datir.a
lor. Iar î n timp ce se luptau, erau î nsufleţiţi de o aseme
nea stare de spirit, nu numai prizonierii care ·avuseseră
parte de aceeaşi soartă, dar şi spectatorii înşişi, încît n u
erau lăudaţi mai mult c e i care învingeau , decît cei care
mureau frumos.
XLIII După ce a stimulat sentimentele osta�i ior sa1

prin spectacolul cîtorva lupte de acest fel, Han ibal a con
vocat apoi adunarea, unde se spune că le-a rostit urmă
toarea cuvî ntare :
„Ostaşi ! Dacă \·eţi fi însufleţiţi de aceleaşi si mţămi nte
care v-au însufleţi puţin mai î nainte privind la exem plul
soartei altora şi atunci cînd \'a fi î n cumpănă însă�i soarta
voastră, atunci vom învinge ! Căci ceea ce a\i văzut n-a
fost numai un spectacol, ci î n tr-o oarecare măsură i ma-
49-
ginea propriei voastre soarte. Nu ştiu dacă ursita nu v-a
hărăzit vouă lanţuri mai grele şi necazuri mai apăsă
toare decît acelea ale prizonierilor voştri ! In stinga şi în
dreapta voastră vă închid ieşirea două mări, iar voi nu
aveţi la di spoziţie nici măcar un vas pentru a putea scăpa
cu v iaţă ! I n f a ţă se află fluviul Pad. Dar Fadul e mai
mare şi mai vijelios decî t Ronul. !n spate se înalţă ame
n i nţ ă tori Alpii, pe care atit de greu i-aţi trecut atunci
cin d eraţi toţi şi aveaţi puteri. Ostaşi ! Aici , unde aţi ieşit
mai î na inte de întim pin ar ea duşmanului, trebuie sau să
învi ngeţi, sau să muriţi ! Aceeaşi soartă care v-a silit pe
voi să porniţi la luptă, vă oferă, dacă veţi fi î nvingători ,
recompense atît de mari , cum oamenii de obicei n u obiş
nuiesc să dorească nici măcar de la zeii nemuritori. Dacă
am fi î n stare să recucerim prin vitej ia noastră Sicilia ş i
Sard i n i a smulse părinţilor noştri, aceasta ar constitui pen
tru n o i , o răsplată destul de mare. I nsă de astă dată, tot
ce se află în stăpîn irea romanilor, toate cite au dobîndit
ş i au î n grămădit ei î n urma atitor triumfur i , vor f i ale
voastre, împreună cu cei care le stăpînesc acum ! Haideţi ,
deci , către această răsplată, atît de mare şi luaţi armele,
f i i nd că zei i î nşişi sint cu voi . Destul aţi alergat pină acum
clupă turmele de vite pe plaiurile î nt inse ş i pustii ale
munţi lor Lusitaniei şi Celtiberiei 1 şi n-aţi m·ut parte d e
n i ci un cîştig d i n atîta trudă şi atitea primejdi i ! A sos ! t
vrem ea să purtaţi un război de pe urma cărui a s ă \'ă î n
fruptaţi din bogăţii şi să puneţi mina pe prăzi m ari,
meritînd o răsplată nedn ică de truda voastră, după ce aţi
străbătut atîta drum, cutreierînd peste atîţia mu nţi şi
trecînd peste atîtea fluv i i ş i peste atîtea popoare î nar
mate ! A.i ci a hotărît soarta să pună capăt trudei şi oste
nelii \'oastre ; aici vă va oferi ea o bogată răsplată pentru
1 Munţi din \'estul Spa niei şi d e-a lungul Portugaliei . cu direc

ţia sud-nord, d i n regiunea Lusitaniei, a'şezaţi paralel cu fl u
viul Tag.
50
datoria împlinită. Fiţi încredinţaţi că birui nţa voastră nu
va fi atit de grea pe cit de mare e faima acestui război !
De multe ori duşmanul cel m ai d ispreţui t a izbutit să dea
o ripostă din cele mai crîncene, în timp ce popoare vestite
şi regi cu fai mă au fost înfrînţi cu uşurinţă şi cî nd n imeni
nu se aştepta ! Căci , dind la o parte poleiala aceasta care
dă luciu numelui de roman, ce le mai rămîne pent ru a fi
demni să se compare cu v oi ? Ca să t rec sub tăcere fa p tele
voastre ostăşeşti săvîrşite vreme de 20 d e an i, cu o aseme
, nea vitejie şi cu atît n or oc , ei bine, voi aţi ajuns pînă
aici pornind de la coloanele lui H er cu l e J , de la Ocean şi
de la cele mai îndepărtate tărîmuri ale pămîntuluL stră
bătînd printre atîtea popoare să lba ti ce din Span i a şi
Galia şi biruind neîncetat ! ln schimb a i c i veţi avea d�
luptat cu o oaste de recruţi măci n a tă o dată chiar în cursul
acestei veri, înfrintă , înconjurată de gali , o o aste ai cărei
ostaşi nu-şi cunosc comandantul ş i n i ci acesta la rîndul
lui n u-i cunoaşte pe ei. Oare m ă voi compara pe m i n e ,
născut aş putea spune, în tot cazul crescut în cortul de
comandant al tatălui meu, unul din cei mai străluciţi
co m and an ţi cartaginez i , pe mine, cu ceri torul Spaniei şi
Galiei, acelaşi biruitor nu numai al noroadelor · d i n Alpi ,
ci şi al Alpilor î nşi şi , ceea ce este mult mai m ul t , cu acest
comandant n umit pe şase luni 2, c are a fugit părăsindu-şi
armata ? Luindu-se din faţa trupelo r steagurile, dacă
cineva îi va arăta acestui consu l pe osta ş i i puni şi pe cei
romani, sint sigur că nu va şti peste care din cele două
armate este el coman dant !
1 Coloanele l ui Hercule erau simbolizate de muntele Calpe

pe litoralul spaniol şi Abyla, pe cel al Africei, in tre care se gă
seş.te strimtoarea Gibraltar. ln mitologia antkă coloanele lui
Hercule semnificau capătul lum i i . I n conte.!ltabil este vorba de un
si n cretism al cred i n ţelor religioase, Hercules al romanilor fiind
identifirnt cu divinitatea feniciană Melkart, al căTUi c ul t fusese
răspindit in Sicilia. Sardi nia, Corsica, Malta, Gades.
! De cind i n trase i n funcţie consulul P. C o rn el i u s Scipio tre
cuseră numai R tuni.
51
Ostaşi ! Eu nu socot lipsi t de î nsemnătate faptul că nu
există n imeni pri ntre noi care să nu fi văzut cu ochii săi
multe din faptele mele de arme, săvîrşite în atitea rin
duri , şi căruia eu să nu-i pot aminti, ca martor ocular al
viteji ei fiecăruia, fr.ptele sale de arme consemnate de
mine, potrivit împ, ·ejurărilor. Cu astfel de ostaşi, de mii
de ori lăudaţi şi răspl ătiţi , voi păşi la luptă eu, · Hanibal,
ucenic al vostru mai înainte de a fi cap de oştire, împo
triva unei armate şi a unui şef care nu se cunosc între ei.
XLIV Oriu nde îmi rotesc ochii , văd numai avînt şi

bărbăţie : îi văd ici pe bătrî n i i mei ostaşi � colo pe călăreţii
cu şi fără friie la cai, cutezători şi înverşunaţi, din cele
mai Yestite noroade ! Vă văd pe voi, cartaginezi, care veţi
lupta atît pentru pair�a voastră cit şi pentru a vă satisface
ura Yoastră atît de îndreptăţită ! l ntreprindem această
can1panie contra Romei şi coborîm cu flamurile războiului
în Italia, avînd de gind să luptăm cu o î ndrăzneală şi o
viteji e cu atît mai mari , cu cit speranţa de victorie asupra
duşman ul ui e mai mare şi cu cit avî ntul celui care a
început război ul e mai nestăvilit decît al aceluia care se
apără ! l n afară de acestea, durerea, nedreptatea şi fap
tul că am fost consideraţi oameni nedemn i î nflăcărează
şi îm·erşunează sufletele noastre. Romanii au cerut să
fiu torturat în primul rînd eu, comandantul vostru, şi apoi
voi toţi , pentru că aţi atacat Saguntum ; a u avut de gînd
să vă supună celor mai cumplite chinuri ale morţii !
A cest neam atît de crud şi de trufaş vrea să hotărască
după bunul său plac în toate privinţele şi să fie stăpin
pretutindeni ! Corrsideră că e î ndreptăţit să ne impună
cu cine să fim în război şi cu cine să trăim în pace. Ne
î nchid şi ne fixează grani ţele între munţi şi fluvii din care
să nu ieşim ; în schimb tot ei n u respectă acele graniţe,
pe care ei înşişi le-au statornicit ! «Să n u treci Ebrul ! Să
52
nu ai de-a face cu Saguntum ! » E puţin lucru că mi-ai
răpit mie cele mai vechi provincii ale mele, Sicilia şi Sar
dinia ? îm i smulgi şi Spaniile ? Şi dacă eu voi pleca din
"
Spanii nu vei debarca oare şi în Africa ? Ce zic eu : «Nu
vei debarca ! » Cei doi consuli din acest an au şi fost tri
mişi de romani, unul în Africa, celălalt în Spania. Nu
n e-a mai rămas nicăieri nimic, decît ceeace vom cuceri
cu armele. Romani i îşi pot permite să fie fri coşi şi laşi,
fiindcă înapoi a lor au unde să se ducă ; pentru că, fugind
pe drumuri sigure şi paşnice, pe ei îi \·01· primi pămîntul
şi ogoarele lor. Voi , î n schimb, trebuie să fiţi neapărat
bărbaţi viteji, căci dacă \"ă lăsaţi pradă disperării între
victorie şi moarte, atunci trebuie ori să învingeţi, ori,
dacă ursita voastră va fi vitregă cu voi , să căutaţi să
muriţi mai de grabă luptîn d decît fugind ! Dacă cele rostite
de mine vă sin t bine întipărite în suflet, vă spun din nou :
aţi î nvi n s ! Pentru a învinge, zeii nemuritori n-au dăruit
fiinţei omeneşti o armă mai puternică decît dispreţul de
moarte."
BATALIA DE LA TICINUS
XLV l n timp ce i nimile ostaşilor din . cele două tabere

erau înflăcărate cu asemenea îndemnuri , romanii con
struiră un pod peste riul Tici nus, iar mai sus de el a
redută pentru a asigura paza podului. Jn timp ce romani i
erau ocupaţi c u această lucrare, Hanibal tri mise p e Ma
harbal cu un detaşament de 500 de călăreţi numizi, ca să
pustiască holdele aliaţilor poporului roman. El le porunci
ca, mai presus de orice, să-i cruţe pe galii de rind şi să-i
ademenească pe şefi , pentru a-i convinge să trădeze pe
romani.
După terminarea podulu i , oastea romană, trecind în
ţinutul i n subrilor, s-a oprit la 5000 de pa�i de Vietu-
53
mulae 1. Acolo îş i avea H anibal tabăra ; după ce l-a re
ch em at în grabă pe Maharbal împreună cu că1ăreţii lui ,
dindu-şi seama c ă bătălia e gata să izbucnească şi c ă nu
le - a vorbit ostaşilor săi, pentru a-i îmbărbăta, îi chemă
la a d una re şi le făgă dui ' o ră splată· sigură, în nădejdea
căreia să: l up te spun md că el va da ostaşilor săi pămî nt în
I ta l i a , în Africa, în S pania , un de va voi fie care , şi-i va
scu ti de dări pe ei şi pe copiii' lor ; pe cei care preferă bani
în loc de pămint, ii va satisfac e dîhdu�le bani. Dintre
aliaţi, cei care vor dori" să devină cetâţeni cartaginezi, vor
primi din partea sa încuviinţarea, iar pe cei care vor voi
să se întoarcă la casele lbr , se va strădui să-i m ulţume ască
în aş a fel, îndt nici unul dîlltre ei să. nu mar dorească
vreodată să-şi schimb e soarta cu a vre un uia dintre con
cetăţenii' lor. Sclavilor., care şi'-au urmat în război stă
pîn i i , Hanibal le făgădu i libertatea, stăpîn ii urmînd să fie
d esp ăgubi ţi cu cite doi sclavi în locul unufa. Şi, pentru a-i
as igura că se va ţine . d e cuvînt, Hanibal a vî n d în mina
·
s ti ng ă un m i el ş i în d r eap ta o piatră de cre m e n e ascuţi tfi,
luă m artor pe Jupiter ş i pe ce i lal ţi zei sp unîn d că dac:l
nu-şi va re s p ec t a cuvîntul, să fie jertfit de zei aşa cum v 1
jertfi e l m i e l u l acela ; ş i , odată c u sfîrşitul ru găciuni i ,
zd r obi c::ipul m i el ului cu cremenea. Atunci,. î ntr-ade v ă r,
ca ş i cum înşfşi zeii ar fi fost chezaşii împlinirii nădejdi
lor fi e căr ui a, toţi os t aşii, încredinţaţi că singura cauzl
care le întirzie î mplinirea sp eranţelor era a minar ea bă
t ă l i e i , cerură într-un singur gînd şi în tr-un ::: ingur glas
·
sem nalul d e l up tă .
XLVI La roman i nu domnea î nsă aceeaş i însufleţi re ;

mai mult, ei erau îngroziţi şi de nişte miracole r e cent
i nti mplate. Astfel un lup pătrunsese în t ab ără şi după .::e
•1 Localitate fortificată, situată la Verullae, apr'.lape de rîul

.
T1cmus, în nordul Italle� unde se găsea o bază de aproviziooat'e

pentru trupele romane.
54.
sfişi.ase pe eei inti:lniţiîn cale, iz b t.fti:se să scape teafăr �
apoi un roi de albine se -9lşezase mtr-un copac care-'ţi -
întiruiea 1rarnurile Gleasupra cortului pretorian.

- După ce Sc�f.tO adil!lse .cuvenl'tei� jertf>e de ispăşire,
po � în fruntea cavaleriei işi unită"ţilor tle suliţaşi u�or
înarmaţi către tahăra vră;jmaŞ'ă , pentru a iscodi mai în
deaproape numărul şi 'fefrul trupelm." arestuia ; ei il întilni
pe Hanibal care, 'la rindt:l-'i, inaintase ru cavaleria pen tru
a face recuimaştel'e!l locurilor dimprejur. La inceput, ei
nu se observară unul pe eelăila!t ; apoi , insă, norul foarte
gr:os de pr.2f ridicat de copitele ·cailor � t1e puhaiu.1 atîtor
o�eni le -serrmală apro�ea adversarului Atunci, şiru
r i le de războinici se opriră şi î n c e p u ră să se pregătească
de lu ptă . S cipi o î ş i a ş ez ă s u l iţaşii şi călăreţii g al i în front,
iar ·liJe r.0Jlllmi i;i :toată elita aliaţilor ii lasă în rezerv ă .
HaDlihffl a� Îlll miinloeul fu:m1Jlill'lli călăreţii cu f:riie, iar

ar.ipiie ie Wări cu ·ca1valaia trnmîdâ • . A'bi:a se .auziră
F.brigătele lie atac, 'Că sTiliţaşii iugiră căutîndu-Şi adăpost
i:m linia a rlCJUR, intre şirurile :r�n-ei romane. Atu nci
î n ce pu să se desfăşoare lupta între cele două cavaleri i ; ·
mult timp :rezuictatul f'ti !M!hCiJtăriît peM'ru vr�a -din cele

doall:lă tabere : la u11 ·mmnemt ·dat imiă, fiindeă pedestrimea
pi4>ru nsese speriind t011ii, mulţi d� călJ.'ănţi fură tri n tiţi
le pămint, ier alţii vizmdu-i pe ai for înghesuiţi de d uş
mani, s·ăririi şi ei repede .de pc cai. Ast1e1 bătălia se tran s
formas� mai mult mtr-o luptă de pedestraşi, cin d deodată
numizii, care se găseau la ar.ipi , Iădnd uo rnk ocol, căzură
în spatele romanilor. ·pe romani ii cuprm-se teau1a : ră nirea
consulului Scipio mării şi mai mult panioa ; dar primejdia
fu înlăturată prin intervenţia năpramică a fiului său, pe
atunci un flăcăiandru. Aaesta este tinărul car-e va fi pro
iilăvi t pentru termi narea acestui război şi � ·primi supra-
1 Cit.far.� n&ll'liti , vest.iţi ,fa an �ichi.tate, călăre a u fără frîie Ia
cai ; posedînd o neîntrecuta liiguranţ6 .şi 'i s�11�lnfă în ·c-ă'făl'ie, aveau
mîlnile libere pentru a minul armele.
numele de Africanus, pentr u · strălucita victorie cîştigată
asupra lui Hanibal şi a cartaginezilor 1.
Cu toate acestea, fuga în dezordine a fost mai mare în
rindul suliţaşilor ; asupra lor s-a desfăşurat mai întîi
atacul numizilor. Restul călăreţilor îl luară pe consul în
mijlocul lor şi, î n rînduri strinse, apărîndu-1 nu numai cu
armele dar şi cu corpurile lor, izbutiră să se retragă pînă
în tabără, fără semne de spaimă sau tulburare. Coelius 2
pune pe seama unui sclav din Liguria cinstea salvării
consulului roman. Cit despre mine, desigur, aş dori să
fie adeYărat că Scipio a fost salvat de fiul său, aşa cum au
relatat cei mai mulţi dintre analişti şi s-a păstrat prin
tradiţie.
XLVII Aceasta a fost cea dintîi bătălie dintre romani

şi Hanibal. S-a văzut limpede că punii erau superiori
romanilor în ce priveşte cavaleria şi că, din această cauză,
şesurile prea largi , ca acelea dintre Pad şi Alpi , nu emu
favorabile pentru desfăşurarea operaţiunilor militare ale
romanilor.
De aceea, în noaptea următoare, oastea romană a
primit ordin să-şi strîngă fără zgomot poverile. Tabăra
romană s-a mutat grabnic de la Ticinus către Pad, pen
tru ca trupele să treacă fluviul, fără zarvă şi fără să fie
urmărite de duşmani , folosind plutele podului instalat
peste fluviu şi care încă nu fusese desfăcut. Romanii au
ajuns la Placentia înainte ca Hanibal să prindă de veste
că plecaseră de la Ticinus. Totuşi, Hanibal a reuşit să ia
prizonieri vreo 600 de ostaşi romani, care întîrziaseră pe
celălalt mal al Fadului, neputînd dezlega destul de repede
plutele. Dar Hanibal n-a . putut trece peste acest pod ,
deoarece, tăindu-i-se capetele, plutele au fost hnpinse la
vale de curentul apei.
1 Este vorba de P. Cornelius Scipio-Africanus, învi ngătorul de

mai tîrziu al lui H:mibal, la Zama, în 202 î.e.n.
i Coelius A n ti pater, analist roma n .
58
Coelius Antipater s usţi n e că Mago a trecut numaidecît
fluviul înot în fruntea cavaleriei şi pedestrimii hispane şi
că Hanibal însuşi şi-a trecut oastea prin vadurile de sus
ale Padului, după ce şi-a aşezat elefanţii în şir unul ling ă
altul, deacurmezişul fluviului , pentru a m icşora puterea
curentului. Cei care cunosc fluviul , cu greu pot da crezare
unor astfel de afirmaţii, căci este de neconceput ca, fără
să piardă şi cai şi arme, cavaleria să fie în stare să biruie
puterea atît de mare a curentului acestui fluviu , chiar
dacă toţi hispani i ar fi trecut Padul, folosindu-se de bur
dufuri umflate. Totodată ei ar fi trebuit să facă un mare
ocol, timp de mai multe zile, pînă să ajungă la vadurile
Padului, pe unde să treacă armata î ncărcată cu atîtea
poveri .
.
Pentru mine sînt m ai vrednici de crezare istoricii care
au scris că abi a după două zile a găsit Hanibal un vad pe
unde să ri d i ce un pod plutitor peste acest fluviu şi că pe
acolo a trec ut mai întîi caval eri a hispană uşor inai:mată
de sub com a n d a lui M ago .
In timp ce H an i bal , rămas lîngă Pad, ca să asculte
s ol ii l e galilor, îşi trecu peste fluviu şi pedestrimea m a i
greu înarmată, Mago, cu cavaleria lui, după un lnarş de
o zi de la trecerea Fadului , se îndreaptă spre Placcntia,
unde se aflau romani i . După cîteva zile Hanibal îşi î n t ări
t abăra la 6000 d e pa�i de Plclcen tia, iar o zi mai tîrziu
rîndui î n văzul duşman i l or oastea î n l i n i e de bătaie, ofe
ri n d u - i pri l ej u l lu pte i .
XLVIII l n n oaptea următoare, î n castrul romar. avu

loc un măcel, mai mare în zgomot decît în fapt, provocat
de galii auxili ari : \Teo două mi i de pedestraşi , pre�um şi
două sute d e că l ăreţ i gal i , după ce au răpus străjile de la
porţile castrului , au trecut de partea lui Hanibal. Punul
li s-a adresat acestora cu bunăvoinţă şi , după ce i-a înflă
cărat d î n d u-le nădejdea unor nemaipomenite daruri, i-a
lăsat să plece în cetă ţ i l e l or, pentru a-şi răzvrii. t i corn-
57
patrioţii. Scipio, încredinţat că această nelegi u i r e e sem
nalul trădării tuturor galilor şi că, molipsiţi de această
fă1·ădelege, aceştia vor pune mina pe arme ca nişt.e conta
m inaţi de turbare, cu toate că pînă atunci fusese greu
chinuit de rana sa, porni totuşi fără zgomot, pe la veghea
a patra a nopţii următoare, în direcţia riului Trebia şi-şi
întocmi castrul pe nişte poziţii mai înalte -şi nişte c os tiş e
mai greu accesibile cavaleriei. 1nsă consulul l-a în..-;;e lat pe
Hanibal mai puţin ca la Ticinus, căci acesta, după ce a
trim i s înainte pe numizi şi apoi întreaga cavalerie, ar fi
is1irnit im·ălmăşală în rîndurile ariergărzii romane, dacă
lăcomia de prăzi nu i-ar fi abătut pe nW11izi spre castrul
roman evacuat. Astfel că, în timp ce numizii cotrobăiau
prin toate u ngherele castrulu i , pi er zîn d vremea f ără vreun
motiv demn de în tîrziere, romanii 1e-.au scăpat din miini ;
ab ia d upă ce-au băgat de seamă că aceştia au şi trecut
Trebia şi îşi măsoară lo cul pentru �ezarea c a strului ,
doborîră doar cîţh.·a întirzi.aţi, surprinşi dincoace de rîu.
Scipio, nemai putîn d indura durerile rănii, din pr i cin a
zdrunc inături lor drumului, şi socotind că trebuie � ă -şi
aştepte colegul de consulat (căci auzise că acesta fusese
chemat înapoi din Sicilia}, după ce î� alese cel oai s i gur
loc µentru Wl castl:u permanent, aproape de rîu, îi făcu
in tări tul"i. Hanibal se aşezase nu departe de acolo şi pe cit
era de mîndi·u de victoria obţinută de ca\·aleria sa, pe atit
era de îngrijorat de hrană, fiindcă, străbătind ţinutul
duşma n i lor şi neavîn d n i căier i pregătite din \'reme depo
zite de provizi i , l i psa celor trebuincioase traiului se făcea
din zi în zi mai simţită ; de aceea şi trimise oamenii c ătre
satul Clastid.ium 1, unde romanii îşi depozitaseră mari
cantităţi de cereale. In ·vreme ce punii se pregăteau să
atace ac.est sat, s-a ivit prilejul cuceririi lui prin trăd..ire ;
într-adevăr� Dasius Brundisinu� com andantul garnizoanei ,
1 Azi Casteggio, localitate fortifi,.

c at5. de romani în Liguria, 11.i
tuat.ă la vest de riu1 Trebia, pe drumul din tre Genua si ·
Pla-
centia.
58
cumpărat cu o sumă- mică de bani , - doar 400 de Jn'Jnede
de aur 1 - îi predă lui Hanibal Clastirlium. Acesta a fost
depozitul cartaginezilor cit timp au stat lingă Trebi a.
Captivi i din garnizoana predată n-au avut nimic de suferit
din partea lui Hanibal, pentru ca de la început să i se
ducă faima unei firi iertătoare.
XLIX ln vreme ce la Trebia războiul pe uscat sta pe

loc, în jurul Siciliei şi a i nsulelor din vecinătatea Italiei
se întîmplaseFă multe, şi pe mare şi pe uscat. ntît înainte,
dar mai cu seamă după sosirea consulului Sempronius
Din cele 20 de nave qui nqu ereme , avînd la bordul lor
1 000 de ostaşi, trimise de c art ag i nezi să devaste-ze coasta
Ital i ei , nouă vase au ancorat la Lipare 2, opt la insula lui
Vulcan 3, iar trei pri n se de furtună, au fost î m pi n se de
curent în strîmtoare. Ace!rtea fi in d văzute de la Mes
sana 4, Hiero, regele Siracuzei, a trimis în în ti mpinarea lor
1 2 corăbi i de-ale sale. Hiero se gă sea atunci întîmplător la
Messana, unde-l aştepta pe consulul roman. V;:isele carta
gineze au fost capturate fără n i c i un fel de împotriv i re şi
au fost aduse sub escortă pînă la portul Messa n a . Din
mărturisiri le prizonierilor s-a aflat că, în afară de ·cele
20 de vase trimise spre Italia, din care făceau şi ei parte ,
alte 35 vase punice cu cinci rînduri de vîsle se î ndr ea pt ă
spre Sicilia pentru a ră zv răti pe vechii aliaţi ; că cel clintii
scop al acestei flote cartagineze e de a pune ';tăpinire pe
1 ln or ig i nal numm'i aurei = monede de aur cartagineze.
2 Cea mai triare insulă din arhipelagul eolian al Liparelor,
situat la nord de Sicilia.
3 I n sula lui Vulcan, sau Hiera (azi Vulcano), face parte din
insulele Lipare.
• Strimtoarea Messana (azi Messina) e situată între Sicilia şi
Itelia. Oraşul Messana de pe coasta siciliană fusese ocupat fn
282 te.n. de mamertini, mercenarii italici ai lui Agathocles, ne
mulţumiţi că nu-şi mat primiseră soldele. Messenienii au apelat
la sprijinul romanilor contra lui H iero, pe atunci aliatul Carta
ginei. Acl'st conflkt a constituit pretextul primului război punic.
oraşul Lilybaeum 1 şi că probabil aceeaşi furtună care i-a
risipit pe ei, a împins şi această flotă spre i nsulele ,\egates.
Regele îi scrise în amănunţime despre toate acestea,
aşa cum l e aflase, pretorului roman M. Aemi lius, care
conducea provincia Sicilia, sfătuindu-l totodată să întă
rească Li lybaeum cu o garnizoană puternică. 1',ără întîr
ziere au fost trimişi de pretor legaţi şi tribuni militari la
cetăţi le din j urul acestui oraş, ca prin tot felul de pre
gătiri de război să se pună la punct paza şi, înainte de
orice, să asigure apărarea oraşului Lilybaeum prin V8riate
măsuri şi mijloace militare. Tot pretorul ceru pri ntr- u n
edict c a aliaţii d i n marin ă să se aprovizioneze cu hran ă
pentru 1 0 zile, pentru ca atunci cînd va da el semnalul, să
nu se producă n i ci o întirziere la îmbarcarea pe vase :
apoi să fie trimise iscoade de-a l u ngul î ntregii coaste, care
să observe din posturile de pîndă sosirea flotei cartagi
neze. Î n felul acesta, deşi cartaginezii au redus durata
navigaţiei , ca să ajungă la Lilybaeum înainte de i virea
zorilor, sosirea lor n-a mai fost o surpriză şi pentru c ă era
noapte cu lună, şi pentru că vasele veneau cu pînzele
desfăşurate. î nd ată s-a dat semnalul de către observatorii
din posturile de pîndă şi în cetate s-a strigat : ,,Toată
lumea l a arme ! " - şi ostaşii s-au îmbarcat pe vase ; o
parte d i n ostaşi erau rî n duiţi î n posturi, pe ziduri şi la
porţi , inr alţii se aflau pe \·ase.' La rîndul lor cartaginezii ,
din du-şi seama că n-au reuşit să vină prin surprindere,
au rămHs î n larg, departe de port, pînă la revărsatul
zorilor. ln vremea aceasta, ei strînseră pînzele .� i îşi
pregătiră flota de l uptă. î n zori i z i lei şi-au retras flota în
larg ca să aibă spaţiu ele manev1.._ă şi pentru ca navelor
duşmane să n u le fie stingheri tă i eşirea d i n port. Nici
romanii n-au şoYă i t să dezlănţuie bătăli a pe mare, fiind
1 A z i C a p o Boeo, promo n tori u de pe co3sta \'estică a Siciliei,

cu oraşul c u acelaşi n u m e (azi l\larsa l a ) , cel mai important port
din S i d l i a şi eel mai a v a n s :i t p u!1 " t topogra fi c spre A frica.
60
încrezători î n victorie, şi pentru că îşi aduceau aminte de
faptele lor de arme de altădată, chiar î n acele locuri, dar
şi pentru că se bizuiau pe numărul mare al ostaşilor lor,
cit şi pe viteji a lor.
L Odată ajunsă în largul mării, flota romană făcu

maneYrele necesare ca să dea bătălia cu punii de la mică
distanţă ; punii, dimpotriYă, nedorind o luptă corp la
corp cu romanii , încercau să-i înşele, folosind diferite
s!fatageme, pentru ca lupta să se desfăşoare mai de grabă
intre vase <lecit intre ostaşii cu arma î n mînă. Aceasta
deoarece, deşi flota punică era bine echipată cu destui
mari nari din ri ndul aliaţilor, nu avea în schimb trupe de
luptă, aşa i ncit în cazul unui abordaj să fie în stare să-şi
apere vasele, numărul ostaşilor lor fiind inferior celui al
romani lor. Cind s-a remarcat acest fapt, avintul romanilor
a crescut, datorită mulţimii lor, şi s-a micşorat al punilor,
care se ştiau puţi ni la număr. De îndată şapte corăbii
pun i ce au şi fost înconj urate de flota romană, pe c i n d
celelalte au scăpat cu fuga. Odată cu capturarea vaselor
au căzut prizon i er i în mîinile romanilor 1 700 de ostaşi şi
marinari, î n rîn duri le cărora erau şi trei nobili carta
gi nezi . Flota romană s-a întors intactă în port, o sing u ră
corabie fiind avm'iată ; totuşi, chiar şi aceasta a fost î n
stare să revină î n port.
După această luptă, a sosit la Messana şi cons u l ul
T. Sempronius ; dar cei din Messana încă nu aflaseră
rezultatul fi nal al bătăliei. Cînd consulul îşi făcu apariţia
în strîmtoare, regele Hiero îi ieşi în întimpinare cu flota
frumos împodobită şi trecu din corabia regală în cea pre
toriană a comandantului rom an . Rostindu-i cuvenitele
urări de bun sosi t împreună cu armata şi flota şi urîndu-i
să-i fie încununată de succes trecerea în Sicilia, Hi_ero ii
prezentă numaidecit, pe larg, situaţia din insulă, precum
şi în cercările de atac ale cartaginezilor. Apoi îi promise
că , aşa cum a sprij init cu tot sufletul poporul roman în
61
tinere�e, în războiul va spr i j i ni şi
anterior, tot astfel îl
a cu m .cîn.d e bă trî n ; că va .oferi
gratuit şi provizii, şi
îmbrăcăminte pentru legiunile consulului şi pe ntru aliaţii
care s lu j es c în flota de r ăzbo i ; el a mai spus că p ortul
Lilybaeum şi c e t ăţi le de pe coasta mării, sînt în mare
primeâdie .!fi că une le spirite ,s.înt înclinate spre înnoiri .
De aceea . aonsulul a găsit de cuv i inţă că nu trebui e să
mai întîrzie d e l o c �i a pornit .cu flota către Lilybaeum.
Odată cu •eGnsulul au plecat şi flota r ega lă şi H iero . 1n
timpul navigaţiei s.prr€ _Lilybae.wn .au aflat cum s-a desfă
şw�at lupta în apele portu lui şi cum vasele vrăjma(?ului 'au
fost parte împrăşti ate, parte capturate.
LI .De la Lllybae.um , după ce 1liero a plecat î m preună

c u flota reg.ală , iar pretor ul roman a fost lăsat să ap er e
coasta Sidliei, ,<r: onsulul debarcă în insula ·Melita 1 , care
se găMea în stăpînirea cartaginezilor.
UamiLcar , fiul lui Gisgo, c om and antu l garnizoanei
puni ce, îm.preun.ă cu ceva mai .puţin .de 2 -0.00 de ostaşi s-a
predat consul ului îndată ce .a ce st a a aj uns acolo, cedîndu-i
f o r tăre aţa împreună cu insula.
De Cl'C.Olo, după · cîteva zi le , consulul s-a î ntors la Li ly
baeum, unde priz oni erii, în afară de . nobilii cu mare vază,
au fost vin duţi la mezat .ca sdavi şi de .co n su l , şi de pretor.
După ce c on s u l ul s-a co n vin s că Si.c ilia şi îm,prejurimile
vor fi în destulă siguranţă, a tre cut cu flota către insul el e
lui V.ulcan us , fii ndcă ciroulaseră zvonuri oă flota carta
g.i neză staţionează acolo . Numai că, în apele acelor i n s ul e
consulul nu dădu de nici o urmă de duşman, deoare ce
puni i tocmai .p.<l1'niseră ·să devasteze -coas.teie Italiei şi ,
după ce 1jefuiseră ţinutul vibonensiior '2, stîrni ră panică şi
1 Melita .(.ai.i l\tl..a lta). insulă în Med i terana, ,si tuată intre Si cilia
şi A frica.
� Vibo, fost Hippo {azi V ra(•o) colonie a locrit:'n.ilor epizephi
rien i . , d istrusă de tiran u l Dionysio11 1.·el H:Hri n , în :l T9 i:,e. n., şi re
construi ti1 d e rn rt;�gi 11 ezi .
la Roma. Făcînd c alea întoarsă către Sicilia, c onsulului i
se aduse la cunoştinţă debarcarea d u:şmooilor în ţin utul
vibonensilor şi i se înmînă şi o scris o are trimisă· de senat,
care-l î n�tiinţa că Hanibal a tr e c ut în Italia şi-i cerea să
vină î n cel mai scurt ti m p î n ajutorul colegului său.'
Neli niştit de. nenumăratele· griji ce- l copleşiseră' de odat ă ,
consulul îşi îmbarcă imediat oastea pe vase şi o trimise pe
marea Ad ria ti c ă la Ariminum. Legatul ui Sex. Pomponius
i-a dat însărcinarea să asi gure cu 25 de nave lungi apărarea
ţi nutului vibonensilor şi a litoralului maritim al Italiei , iar
preto r ului M. A.emilius i-a completat flota pînă la 50 de
nave. A p oi consulul, după ce puse la p un ct toate treburile
Siciliei, navigind cu 10 vase de-a lungu l ţă rmul ui I tali e i ,
aj un se la Ariminum . Po r n i n d de acolo cu oas te a către rîul
Trebia . se u n i cu trupele col egului său de consulat.
BATA L I :\ D E Li\ TREB I A
L I I Acwn , prezenţa celo r doi consuli şi concentrarea

atîtor forţe r om an e î mpotriva lui Hanibal învederau
faptul că statul ro m an sau va fi deplin apărat de aces te
trupe, sau va treb u i să r enunţe la orice speranţă. Unul
dintre cei doi consuli , a cărui c r e d inţă în victorie se micşo
rase din cauza unei singure lupte de cavalerie şi a ră nii
sale . voia să tărăgăneze r ăzb o iul ; î n schimb celălalt, care
i zbî n d ise de cur î n d şi d i n această pri c in ă era mai c uteză
tor, nu ad m i te a în nici un fel amî narea bătă lie i .
I n t regul ţin ut d i n tre Trebia şi Pad era l o cu i t pe atun ci
de gali ; ei a veau ochi i aţintiţi la cioc n i rea acestor două
popoare atît de putern ice şi, de bun ă seamă, se fereau �ă-şi
dea pe faţă si mţămintele, pîn din d momentul pri elni c pen·
tru a trece de partea ce lui mai tare. Romanii erau m ulţu
m iţi că galii se mărginesc la atît şi că nu fac nici o mişcare;
în s ch i mb, Han ibal răbda cu gre u o asetnenea stare de
lucruri , fiin d c ă el spunf'a pretuti ndeni că a venit în
Italia chemat de gali, pentru a le reda libertatea. Inverşu
nîndu-se din această pricină împotriva - galilor şi totodată
pentru a-şi mulţumi ostaşii dornici de prăzi, Hanibal
dădu poruncă ca două mii de pedestraşi şi o mie de că
lăreţi (cei mai buni numizi, amestecaţi şi cu o parte di ntre
gali) să devasteze întregul ţinut pînă la malurile fluviu lui
Pad. Galii, lipsiţi de sprijin, cu toate că pînă atunci
stătuseră nedecişi, din pricina atacurilor nedrepte ale
punilor, fură nevoiţi să-şi îndrepte privi ri le către aceia pe
care-i credeau în stare să le răzbune suferinţele ; ca
atare, trimiseră împuterniciţi la consul, ca să ceară aj utor
pentru ţinutul lor, care indura siln icii din partea punilor,
datorită - chipurile -- nestrămutatei credi nţe a locuitori
lor lui faţă de romani. Cornelius găsi de cuviinţă că nici
temeiul şi nici împrej urările nu sînt prielnice pentru a
întreprinde vreo acţiune de apărare a acestor gali, dar
mai ales că nu avea încredere în aceste seminţii galice,
pe de o parte, datorită atîtor fărădelegi şi dovezi de ne
credinţă faţă de Roma, pe de altă parte din pricina recentei
perfidii a boiilor 1, ca să nu mai vorbim şi de alte aseme
nea fapte mai Yechi îngropate în uitare.
Sem pronius, dimpotrivă, era de părere că cel mai

n i merit mijloc de a ţine mai departe credincioşi pe aliaţi,
este de a-i apă r a pe cei care au nevoie de ajutorul Romei.
:\tunci , în ti mp ce colegul său şovăia, Sempronius trimise
cavaler i a sa, la care alăturase o mie de pedestraşi-suliţaşi
din toate neamurile, ca să asigure apărarea ţinutului galic
de d i n co lo de Trebia. Aceste trupe romane tăbărind pe
n eaşteptate asupra pilcurilor de puni răzleţiţi în neorin
d u i ală, cei mai multi fiind incărcati si de prăzi , au stîrnit
• t •
o cumplită spa i m ă în rîndurile dusmanilor

. '
măcelări ndu-i
1 Se face aluzie la cea m a i putern ică d i ntre populaţiile Galiei
C isalpine, formată din 1 1 2 triburi. Boiii îşi aveau aşezările la sud

d� Pad, iar ca centru mai important Bononia (azi Bologna). Au
avu t numernasc confl i c lc ('U romanii. Cu prilej u l campaniei lui
Han i bal l-au spri j i n i t pe acestn cu nu meroase trupe.
şi fugărindu-i pină ] a tabăra şi punctele lor de spn3rn,
unde le-au sărit în ajutor trupele proprii, care au restabilit
lupta. Acum aceasta începu să fie schimbătoare ; se re
trăgeau cind unii, cînd ceilalţi. Deşi pină la urmă lupta
s-a echilibrat, s-a dus vestea ca cei care au învins au fost
romanii, şi nu punii.
LIII Mai mult ca oricind, consulul Sempronius era

încredinţat că această victorie pe cit era de însemnată, pe
atit era de îndreptăţită ; de aceea era plin de ifose şi-şi
arăta pretutindeni bucuria, spunînd că el a biruit cu
aceleaşi trupe cu care celălalt consul a fost infrînt ; mai
spunea că ostaşii romani s-au refăcut sufleteşte şi şi-au
recăpătat avintul şi că in rîndurile lor, afară de colegul
său, nu mai e nimeni care să vrea să amine dezlănţuirea
bătăliei ; apoi, că de fapt Cornelius, bolnav mai mult
sufleteşte decît trupeşte, fiindu-i prea proaspătă amintirea
r·anei sale, se îngrozeşte de luptă şi de armele duşmane.
„Dar nu trebuie să lincezim lingă un bolnav ! Într-adevăr,
de ce se tot amină bătălia şi se pierde ti m pu l zadarnic ?
Oare se aşteaptă sosirea unui al treilea consul şi a u n ei
alte armate romane ? Cartaginezii şi-au aşezat tabăra pe
pămintul Italiei şi aproape în v ăz u l Romei ! Sin i atacate
acum de puni nu Sicilia şi Sardinia, prodnci i smulse ce
lor învinşi, şi nici Spania de dincolo de Ebru, ci în ş işi r o
manii sînt alungaţi de pe pămîntul patriei, de pe gl i a stră
moşească pe care s-au născut.
O ! cite gemete - spune el mai departe ar �coatP
-
părinţii noştri, care au fost obişnuiţi să lupte în jurul

zidurilor Cartaginei, dacă ne-ar vedea pe noi, v l ăs t a rii lor,
pe cei doi consuli şi cele două armate con sulare tremurind
de frică pe pămintul Italiei, la adăpostul castrulu i , iar pP
Hanibal că a pus stăpinire pe întregul ţinut dintre .�\1pi şi
J\ peni ni ! "
Astfel vorbea consulul Sempronius, stînd în preajma
colegului său bolnav, în faţa cortului <;ău dP com cindnnt, ş i
G5
avea aproa0'! ae r ul că rosteşte o CU\'În tare î n faţa ostaşilor
romani. Pe Sempronius îl indemna să pornească cit mai
repede bătăli a şi apropierea alegerilor consulare, te
mîndu -se ca războiul să nu fie încredinţat n o ilor consu)!,
dar ş.i p en tru că dorea să nu piardă prilejul de a se în
frupta si n g u r d i n victorie. cîtă vreme colegul său era incit
slăbi t de boală. De aceea el p o r u n ci ostaşilor să îie gata
d e apropiata l uptă, cu toa te că Cornelius nu încuviinţă
acest lucru.
Lui Hanibal, cî nd lua în considerare mijloacele c ele
mai potrivit la care avea să recurgă inamicul, cu greu ii
ven ea să spere că romanii s ub comanda celor doi consuli
vor î n treprinde vreo acţiune nesocotită sau imprudentă.
Dar ci nci a aflat de firea lui Sempronius, mai î ntîi din
zvonw·i, apoi din fap te , şi s-a Încredinţat că e atît de pripit
şi de .;; e meţ. datorită izbînzii în ciocni rea cu cetele de
. prăda l ni c i pun i , Han ibal a în ţeles că se a propie prilejul
· norocos 'ii bătăl iei hotăritoare. De aceea Punul se strădui
d i n ră..,puter i să n u piardă acest pri lej acum ci nd oastea
romană era alcătuită din re cru ţ i , cînd rana primită îJ
făcea ne folositor pe c.-e l mai bun dintre comandanţ ii oştirii
romane ş i ci nd mai putea conta pe a\intul galilor ; căci,
Hanibal ei-a î n credinţat că impresionantul puhoi al
acestora îl Ya urma tot . mai în silă, pe măsură c e se 'Iar
depărta de \·etrele lor. Din a ces te motive Hanib?l durea
să se apropi e ceasul bă t ăl i e i şi plăn u i a s-o dezlănţuie,
ch iar în cazul în care roman ii s-ar fi c o di t . De acee a ,
atunci cînd iscoadele galice, pe care el se bizuia că a u
cercetat c u de-amănuntul t o t c e e a ce-l interesa, slujind în
ambe l e tabere, i -au dat de ştire că romanii sînt g:i::a de
lupt ă , el î ncepu să caute prin împrejurimi un loc p•)triYi t
pe n tru ambuscade.
LIV l n t r e cele două tabere se găsea valea unu i rîu

s trîns i ntre m a l ur i foarte î nalte, a co peri te cu u n cring de
tufişuri de baltă , cu mărăcini şi br us t u r i , de soiul celor
ca re cresc de obicei în ase men ea locuri î n ţelen i te. Cînd
Hanibal a cercetat acest loc., cutreierî ndu-1 călare, şi a
descoperit că e destul de potrivit pen t r u a asc!.lnde de
duşman chiar şi că lăre ţi i , i-a spus fr ate lu i său Mago :
„ Acesta va fi lo c ul pe care-l vei ocupa tu Alege-ţi c i te
o sută de oamen i din toată pedestdmea şi cavaleria, cu
care să vii la mi ne l a prim a strajă de noapte. Acum_ e
vremea să ne îngrij i m de cele trupeşti " . A po i sfatul "' se
ri d ică . La puţin timp, Mago se prezentă cu oamenii ale�i.
„Văd aici floarea v i te j i l or , le spuse Hanibal, dar p e n tru
ca voi să fiţi mai tari, n u n umai pl'in bărbăţie, ci şi ca
n umăr, alegeţi -vă din rî n d ul escadroanelor de cavalerie
şi a unităţilor de pedestraşi , fiecare cite nouă o am en i ,
du pă ch i pu l ş i asemănarea voastră ! M ag o vă va arăta
locul unde să vă aşez aţi . A veţi în faţa voastră un duşman
n e p ri cepu t în asemenea vicleşuguri de război . "
- Astfel, d upă ce Mago fu tr i m i s cu o m ie de călăreţi şi
o mie de p ed estraş i , Han i bal, cu :n se lumină de ziuă,
porunci cavaleriei numid e să treacă riul Trebia şi să
galopeze în sus şi în jos pe lingă pm·ţi le taber ei duşmane,
aruncînd cu suliţe asupra postu rilor romane, pen tr u a-i
ademeni să îas ă la luptă. Apoi, după ce vor rew�i să se
incaiere bine cu r o m a n i i , retrăgîndu-se puţi n cite puţi n ,
să-i atragă pe rom an i d i ncoace de rîu. Acestea au fost
ord i n e l e date de Hanibal n um izilor. Dădu d i s p oz i ţ i i celor
lalte căpete n i i ale pedestraşi lor şi c a \' aler i e i să ce a r ă
tuturor ostaşi lor să prîn zească şi apoi , p r eg ă t i ţi cu
ar me l e - n mină şi cu cai i î n şeuaţi, să aştepte sem n alul său.
La cea d i ntîi larmă prici n u i tă de cavaleria numidă,
Sempronius şi-a scos în l i n i a d e bătaie toată caval eria sa,
deom·ece era mînclru de acest corp de trupe, apoi 6 00-0 de
p ed e s traş i şi în cele din ur m ă toată oştirea sa. pli 1 1 de
nerăbdare să dea bătăl ia, potr i Y i t pl a n u l u i său ·-l lcătuit
m a i di nc1 i n te.
67
Din întîmplare, era chiar vremea solstiţiului de iarnă,
cînd pe aceste meleaguri, cuprinse între Alpi şi Apenini,
cădeau fulgi de zăpadă şi cind aceste locuri deveneau mai
· friguroase şi din pricina rîurilor şi a bălţilor. Dar ostaşii
romani , împreună cu caii lor, fuseseră scoşi în pripă din
castru, fără ca mai înainte să fi mîncat şi fără să . fi fost
pregătiţi cu cele trebui ncioase pentru a se apăra împo
triva frigului. De aceea romanii nu mai simţeau căldură
în trup şi cu cit se apropiau mai mult de negura care
învăluia albia riului, cu atît şi v întul rece îi sufla mai
tăios. Urmărind fără întrerupere pe numizii care mereu
fugeau înapoi , romanii intrară în apa riului Trebia, care
le ajungea pină la piept, fii ndcă rîul crescuse î ndeosebi
din cauza ploii căzute în timpul nopţii . I ndată ce ieşiră din
apă toţi îşi simţiră mădularele atît de amorţite incit de
ahiE: mai puteau ţine armele în mîna ; totodată, pc măsură
ce ziua înainta, erau sleiţi de vlagă şi d i n pricina foamei .
\
LV I ntre timp. după ce ostaşii lui Hanibal aprinseră

focuri în faţa corturi lor, se unseră pe la încheieturi cu
uleiul care fusese împărţit unităţilor şi se infruptară i n
tihnă din hrana primită l a timp ; atunci cind l i s-a adus
la cunoştinţă că romanii au trecut rîul, punii, sufleteşte
plini de aYînt şi sprinteni trupeşte, puseră mina pe arme
şi porniră la luptă. Hanibal aşeză în faţa steagurilor
prăştiaşii din Baleare şi trupele uşor înarmate, insumind
cam. 8 OOO de oameni , iar pedestrimea greu înarmată ş i
restul forţelor, între care toată floarea oastei sale, le aşeză
în linia a doua de atac. La aripi el rînduieşte în desfăşu
rare zece m i i de călăreţi şi tot acolo şi elefanţii, împărţiţi
în mod egal la amîndouă flancurile. Consulul roma n ,
cînd băgă de seamă c ă numizii s-au oprit deodată ş i că
a.cum încep să se împotri vească cavaleriei romane care î i
urmărise răsfirin d u-se pe tot cîmpul, dădu semnalul d e
i·etragere şi-şi rîn dui călăreţii chemaţi î napoi î n jurul
(il:l
pedestrimii sale. Oştirea romană număra 1 8 OOO de oa
meni , la care se adăugau 20 OOO de aliaţi cu nume latin şi,
în plus, trupele auxiliare de gali cenomani 1 (singurul
neam galic rămas credincios Romei). •
Cu aceste trupe s-a dezlănţuit bătălia. Lupta a fost

începută de baleari . Văzînd că legiunile se împotriveau
acestora cu deosebită străşnicie, Hanibal şi-a mutat în
grabă pedestrimea uşoară la aripi . Prin această acţiune, el
a izbutit să pună de în dată în grea primejdie cavaleria
romană, căci, pe lingă faptul că cei 4 OOO de oameni, şi
aşa sleiţi de puteri , rezistau cu greu numai prin forţele
lor celor 1 O OOO de călăreţi cartaginezi, în cea mai mare
parte nevătămaţi, grindina de bolovani aruncaţi de prăş
tiaş i i baleari îi CO\'Îrşise de tot. Pe lingă toate acestea, ele
fanţii cartaginezilor, apădnd deodată pe flancuri , stîrn iră
buimăceală şi fugă pe o mare întindere a frontului , mai
'
ales că romani lor li se speriaseră caii nu numai la vede
rea elefanţilor, dar şi din pricina m i rosului lor neobişnuit.
în schi mb, lupta dint1·e pedestrimi 2 era asemănătoare, dacă
n u î n ceea ce pri veşte forţele, oricu m în ceea ce priveşte
m· în tul . Căci Hani bal, introdusese în luptă trupe proas
pete, de care se îngrijise puţin mai înainte să· fie bine
hrănite, în timp ce rnman i i erau istoviţi de foame şi obo
seală şi aveau măd ularele înţepenite d e ger. Dar chiar
şi î n aceste condiţii romanii pedeştri tot ar fi rezistat
măcar prin bărbăţie, dacă ar fi avut de luptat numai cu
pedestrimea duşmană, însă, pe de o parte, şi balearii , după
pu nerea pe fugă a cavaleriei romane, începură să-i im-
1 Populaţia g al i cii loc uind între fluvi '.ll Atesi;; (Adige) şi rîu
rilc M i n si us (Mi n ci o) şi Oglio, in -işa z i sa G a l i a Cispadanil. Cel
mai i m p 0 r l a n t ecntru :11 ! o l' c:-a Vemna.
2 Pedestrimea uşonră era formată din t rupe de rorarii, accensi,
veliţi ş i prăştiaşi, av ind ca arme de luptă gladiul, lan cea , praştia,
arcul preeum �i cască, însă fără pl ato!?ă. Pedestrimea grea era
consti tuită d in trupe de hastuti )i prin cipe-.;, i n armaţi cu sul i p ,
:;cut, plato):i ';> i 4!ad i u.
oi>
proaşte d i n coastă cu bolovani , iar pe de altă parte şi ele�
fa n t i i î na i n tară pînă în m i j locul liniei de pedestraşi
ron�ani ; apoi. şi Mago, î mp
reună cu numizii lui, dindu-şi
sea ma că !"oman i i trecuseră dincolo d e ambuscade fără
să le obsen·e, răsări deodată în spatele armatei romane şi
stirni o înYălmăşeală ş i o panică nemaipomenită.
Totuşi, î n ciuda tuturor acestor multiple lovi turi pe
care le primea d i n toate părţile, frontul roman a rămas
o bucată de vreme n eclintit, mai cu seamă că, întrecî n d
aşteptările tuturor, a rezistat ş i la năvala elefanţilor. Ve
liţii, instruiţi anume în acest scop, aruncară în ei cu ţepe
şi-i sili ră să se întoarcă ; apoi, urmărindu-i îi înţepau sub
coadă, pricinuindu-le răni acolo unde pielea e cea mai
subţire. Han ibal porunci atun ci ca elefanţii care tocm '.li
se năpusteau speriaţ i asupra alor săi , să fie in a i d i n m ţ
i
centrul frontului l a ar p a sti ngă î m potri v a trupelor ele
auxiliari gali.
LV1 Acoio s-a p o rnit atunci o fugă în toată legea ; şi

'd i n nou teama s-a strecurat în sufletele romanilor, v ăzîn d
trupele auxiliare ale aliaţilor împrăşti ate. D e a ce e a , î n
formaţie d e ghem 1 , cam l a zece mii d e o am e n i a u reuş i t
să străpungă centrul liniilor afri ca n e , întărite c u trupe
auxi l i are ale galilor, şi să prici n ui ască pi erderi deosebit
de grele duş m ani lor ; dar restul oastei rom a n e n -a putut
să scape. Deoarece cei zece m i i n-au mai a\'Ut putinţa să
se în toarcă în tabără, pentru că erau împiedi caţi de ri u
ş i pentru c ă n ici n u erau în măsură să-şi dea seama , d i n
pricina ploi i , î n ce mod ar m a i putea să vi n ă aju torul în
alor lor, s-au în dreptat pe d rumul cel mai scurt că tre
Placentia.
1 Termenul latim •3c o r b i s înse:imnă e.ici d i sp'lz i ti \· :.iJ d e I u p t ă

în formă de cerc folosi t de trupele roma ne, inferi:J3re n1.rneril'eşte,
încerc-ui te de i n amic, pen tru a face fată tuturor atacurilor unui
inamic superior şi a s p a rge în cercuirea.
70
Cei mai multi dintre romani îsi căutară salvarea .fu
gind în toate di�ecţiile. Cei care s� au îndreptat spre rîu,
au fost fie înghiţiţi de va lu ri , fie nimiciţi de vr ăj m aş i ,
pe cînd şov ăi au să i ntre în apă ; cei răzleţiţi în fug a lor
pretutindeni pe cîm puri au izbutit să se ia pe urmele uni
tăţilor romane care se r et răgeau şi s-au îndreptat şi ei
către Placentia. Pe alţi i teama de puni i-a fă c u t să se
avînte în apa rîului şi, după ce l-au trecut, au ajuns în
tabără.
Ploaia amestecată cu z ă padă şi g eru l aspru, greu de
indurat, au doborit m u l ţi oam e ni ş i multe vite d e pova ră .
precum şi aproape toţi elefa n ţii , as tfel că punii au pus
capăt urmăririi rom an i lor cî nd au a j u ns la riul Trebia,
fi i ndcă şi ei erau isto;;i �i şi zgr i bul 1 ţi de frig. Cînd s -a u
întors în tabăra lor, a bi a dacă au simţit bucuri a că i-au
î nvi ns pe r om a n i . Şi a5 tfel , în n oaptea ur m ă toa re , în tim p
ce corpul de straj ă al tB bere i romane şi ciţi mai rămă
seseră di n n umeroş i i os taş i răni ţi treceau liul Trebia pe
plu te , pun i i n - a u si mţi t n i m i c fie di n pricina zgo mo tulu i
ploii, fie că , nem aiputî n d să se m i!?te d i n prici n a amor
ţelii şi a r a ni l o r pri m i le, s-au pre făcu t că nu bagă de
seamă . Ş i astfel , î n t i m p ce p u n i i �ed2au l in işti ţ i , c o n su lu l
Cornel ius şi-a con dus a r m a t a fără zgo m o t spre Placenti a ,
şi de-acolo, d u pă trecerea Pad u l u i , la Cremona, pentru
ca i ernatul a două arm a te romane �ă nu î m povăreze pre::i
m u l t o s i ng ură col on ie.
LVII Ro m a a fo s t atî t d e îngr • .„Ji lă la v es t e a acestei

în fri n geri 1 , i n ci t cetăţe n i l or li se părea că armata carta-·
gi n e ză va î m pr es u ra imediat cetatea şi că nu mai există
n i c i o n ă d ej d e să pri mească de u n d e va vr e u n aju t or , p r i n
care aceac;; tă arm ată să fie î ndepărtată de l a por\i le ş i de
sub zid urile Romei. „U n co n s u l a fos t bătut la T icinus,
1 Bă tălia de la Trebi::i, intre r o m : r n i şi n rtagi nezi , s-a d :i t în
anul :2 1 7 î.e.n
71
celălalt a fost chemat din Sicilia - spunea lumea. Cind
doi consuli şi două armate con sulare au fost infrînte. de
unde să mai răsară alţi com a nda nţi , de unde �i alte leg i uni
care să fie chemate in ajutor ?" Cînd toată lumea tremura
de groază, sosi la Roma şi consulul Sempronius. El izbutise
să se strecoare cu mare greutate printre călăreţii duşmani
care umblau răzleţiţi pretutinden i după pră z i bizuindu-se
,
mai mult pe în drăzn eală d ecît pe iscusi nţă, sau pe speranţa

de a-i înşela pe puni , fiind p;·egătit să li se împotrivească,
în caz că n-ar fi reuşi t să-i înşele.
După ţinerea alegerilor de consul i , pentru că aceasta
era singura grijă care-i frămînta în mod deosebi t pe toţi
în acele clipe, Sempronius s-a reîntors în tabăra de i arnă.
Noii consuli aleşi au fost Cn . Servil ius şi, pentru a doua
oară, C. Flaminius. I nsă romani lor nu le-a tihn i t răgazul
nki măcar în tabăra de iarnă, din cauza cavaleriei numide,
care cutreiera pretutindeni, ş i a lusitanilor şi a celtiberi�
lor, care umblau prin locurile pe unde nu puteau pătrunde
n umizii. De aceea roman ilor, cărora le erau astfel tăiate
toate căile de comunicaţie, l i s-ar zi zădărn i cit nprov izio
narea, dacă navele nu le-ar fi transportat pro\"izii pe flu
viul Pad.
CARTEA A XXII-A
BATA L I A DE LA TRASI MENNUS
II în timp ce consulul Cn. Servilius se preocupa l a

Roma s ă împace minia zei lor ş i s ă m obilizeze armata,
Hanibal a părăsi t tabăra de i arnă, deoarece i se adusese
la cunoştinţă că consulul Flaminius a ajuns la Arret ium 1.
Deoarece ii fusese i ndicat un drum prea lung, deşi mai
uşor de străbătut, Hani bal şi-a căutat un al tul mai scurt,
prin smi rcurile fluviului A rnus2, care în acele zile se revăr
sase mai mult ca de obicei. El a dat ordin ca primii să plece
h ispanii şi africanii, precum şi floarea armatei sale, consti
tuită d i n vechile contingen te, alăturin du-le şi căruţele cu
poveri , pentru c-a acolo unde vor fi nevoiţi să facă popa
suri , să nu ducă lipsă de cele trebui n cioase ; a mai ordonat
să urmeze după aceştia trupele de gal i , care să fie ampla
sate î n mijlocul coloanelor ; în ariergardă să meargă cava
leria. l\Iago, cu un corp de numizi uşor î narmaţi, să în
cheie coloanele şi să-i ţină în friu mai ales pe gali , ori de
cite ori aceştia, scîrbi\i de un drum a t i t de lung şi de atî
tea eforturi (pe care cu greu le suportă aceste neamuri).
ar căuta să se răzleţească, sau să se oprească din mers.
1 Arreti um, azi A r ezzo , u nul d i n cele 12 oraşe ale confedera
ţiei e trusce, centrul princip3l al Etruriei, situat într-o depresiune

l& poalele Apeni n i lor, avind o poziţie strategicii cheie.
! Astăz i Arno. fluviu c are iz\·orăşte din Apen i n i . trece prL'L
Florenţa şi se varsă în Medi terană, lingă Pisa.
73
Cei din capul coloanei, conduşi de călăuze prin mlaştinile
şi băltoacele adînci ale rîului , deşi mocirla aproape îi co
pleşea, hbuteau totuşi să meargă în urma steagurilor. în
schimb gali i , odată împotmoliţi , n u mai puteau nici să se
urn ească din loc, nici să se mai rid i ce, istovindu-şi vlaga
şi pic1·zî�du-şi avîntul şi, odată cu aceasta, şi speranţa în
vic t o r i e U n i i abia î1i tîrau mădularele sleite de puteri ;
.
alţii, acolo unde se p1·ăbuşeau doborîţ i de faptul că le era

lehamite de totul, îşi dădeau s u f letul între v i tele de po
vară care zăceau şi ele pretutinden i . Mai m u l t ca orice î i
vlăguia neodihna, după o vegh e continuă de patru zile şi
trei nopţi . Deoarece totul în jurul lor era acoperit de apă
şi nu puteau găsi un loc uscat unde să-şi întindă trupu
rile istovite, după ce-şi îngrămădeau poverile claie peste
grămadă în apă, se culcau deasupra lor. De asemenea vi
tele răpuse, care zăceau pe tot parcursul în mormane atît
de mari încît întreceau adîncimea apei, serveau şi ele pen
tru puţin timp de pat acestor nenorociţi care j i nduiau după
un pic de odihnă. Hanibal însuşi, care suferea încă de la
începutul pri m ăverii de o boală de ochi d in pricina climei
neprielnice, căld ura alternînd cu frigul, ca să stea cit mai
deasupra apei era purtat pe spatele unui elefant, singurul
care mai rămăsese în viaţă ! Totuşi, veghile neîntrerupte,
umiditatea rece a nopţii şi duhoarea mlaştinilor îi prici
nuiau cumpli te dureri de cap : şi pentru că n-a an1t nici
răgaz şi nici cond iţi i prielnice ca să se lecui ască, Han ibal
şi-a pierdut un ochi .
III Mulţi ostaşi ş i numeroase v i te şi-au pierdut \'i aţa

într-un chip j alnic ; . după ce Hanibal izbuti î n cele din
urmă să scape de smîrcuri , îndată ce putu găsi u n loc
uscat, îşi aşeză tabăra. De la i scoadele trimise înainte
H a n i bal prim i ştirea că armata romană se găseşte în j uru l
ziduri lor cetăţii Arretiwn . Atunci el se strădui să cunoască
planul şi obiect ivul urmărit de consul, precum şi starea
lui de spiri t, s i t uaţia t erenului , ce drumuri are la dispo-
74
ziţie, ce mijloace de procurare a provizi i lor ş1, rn sfirşit,
toate celelalte amănunte care într-un război trebuie
aflate cu ceu mai mare gri j ă . Ţinutul acesta făcea parte
dintre cele mai rodi toare ale I tal i e i , f i i nd alcătui t din cîm
piile etrusce, care se întind între Faesulae i si Arretium
cunoscute pentru belşugul de grîne, v i te, p ecum şi de �
bucate de tot felul.
Consulul Ii'laminius însă, fălos de consulatul său ante
rior, · nu mai ţinea seamă nici de autoritatea legilor, sau a
senatuJuj, şi ni ci chiar de zei . Această ingîm fare săd i tă în
firea lui i i era întreţ inută şi de succesele obţinute atit în
domeniul publ ic, cît şi pe fron turile de l u ptă 2• De aceea
1 Facsulae (azi F i esol e ). u nul d i n tre cele m ai v ec h i oraşe ale

Etru:· i e i . si t u oi t la poa lel e A p en i n i l or, la n ord de A r re t i u m şi la
est de Luc:a. Au răm as .v o� o v estigi i le vest i t u l ui z i d al C i c lopilor.
2 C on s u lul Caius Fla m i n i u s a fost un r ep r eze n t a n t d e seamă
al păturii plebei lor. bucurî n d u-se de o m a re p o p u l a r i t a te , în c aJi
tate de t ribi.m al p l ebei ; in 232 î . e . n. a i mp u s votarea unei �gl
de î mp ă rţi r e de loturi de p ă m î n t plebeilor. din ager publicus gal
licus, cucer i t în 232 î. e . n . de la g a l i , în d i spreţ 'Jl puter nicii opo
ziţii a patr icien i lor şi chi a r a t a tă l u i său. l m pa r t i rea acestor pă
mîniuri a fost ca u z a răscoalei galilor i nsubri care au inv a d 3t
E�ruria. Campania şi bătăli9. împotri v 'I g a li l r> r i m ubri a u fost
desfă:;urate de a r m ata romană sub con d :1cerea lui Flam i n i us, pe
at un c i ronsul, în an u l 223 î.e. n . F l a mi n i ·J s î n t rep r i n sese această
camµ!'t nie împ'Jt ri va ord i n ului senatului, care decl a rase al egerea
soi î 1 1 f u n cţi a de con :ml ca fiind făcută sub au� oi cii defa vorabi le.
Dar F l am i n i u;; a î n che i a t ca mp:rnia printr-o nB re victorie împo
triv a galilor. tn a n ul 220 î.e. n . Flaminlus este 1 l es în funcţia de
cen�'.lr. Din nem2a lui F h m i n i us , comer�ul şi oper a ţi ile b a n c ar e
(camăta , î n ca :=a rea impozi tel or statului, precu m ş i a tributu rilorJ
erau Pfect uate de u n i i membri ai ordinului ecvestru, aşa numi tii
pub1ir a 11i, - aren d 3şii statului -, plebei boga ţ i care nu îndepl i
n i seri'1 magi:;tra turi s u peri o ::i r e l a con d u cerea republicii ş i n u fâ
cc a �1 wirte d i n ser.at.
To3te ro cestea explică a t i t u di n ea ostilă a patricienilor faţă d e
aceo;t m i l i ta n t pentru i n teresele maselor. Oricare i-ar fi cal i tăţile
şi defectele, în domeniul militar, F1 am i n i m s-'.'l re l eva t şi pri n
const rucţia şosel i i ce-i pu rta numele Vh F1 B m i n i a , în perioada
cen wrii s11le (220 î e. n . ) ce 5tră b ă t ea E t r u rL1 şi U mbri 3 , de la R o ma
la /\ ri m i n ci :n .
75
se putea prevesti că un ins care nu consultă nici vrerea
zeilor şi care nu se sfătuieşte nici cu oameni i , avea să ac
ţioneze cu pripeală şi la voia întîmplării . Ca urmare, Ha
nibal se strădui să-l întărite pe orice cale pe Flaminius,
pentru ca acesta să-şi dea frît.i liber n ăravurilor sale ;
astfel, lăsîndu-1 pe duşman la stînga poziţiilor sale, el s e
îndreptă către Faesulae, c a să prade centrul teritoriului
etrusc. Consulul Flaminius putu vedea de departe pe ce
vastă întindere se desfăşurau prădăciun i le ş i incendiile. El ,
care n-avea astîmpăr nici chiar atunci cind Hanibal stătea
lini ştit, cu atit mai mult acum, văzînd bunurile aliaţilor
Romei jefuite şi transportate aproape sub ochii săi, socoti
că e o ruşine pentru el faptul că Hanibal cutreieră prin
in ima Italiei şi plănuieşte să atace însăşi zidurHe Romei,
fără să-l înfrunte n imeni .
I n vreme ce la sfatul comandanţilor 1 , toţi ceilalţi îi
dădeau lui Flaminius poveţe mai de grabă sănătoase, de
dt frumoase, spunîndu-i să-şi aştepte colegul de consulat,
pentru ca, după ce-şi vor uni oştile, să desfăşoare acest
război după un plan comun şi cu o egală vitejie, iar între
timp să oprească duşmanul de la neînfrînatele jafuri cu
aju torul cavaleriei şi a pedestrimii uşoare a aliaţilor, plin
de minie, Flam i nius ieşi repede de la sfat şi dădu i mediat
semrialul d e marş şi de luptă. „Cum ? spuse el. Să stăm o
vei;micie în faţa zidurilor cetăţii Arretium ? Intr-adevăr
aici o fi patria şi aici penaţii noştri ! Hanibal, pe care l-am
· scăpat din mină, să fie lăsat să pustiască Italia şi să ajungă
pină la zidurile Romei , trecin d totul prin foc şi sabie , iar
n oi să nu ne clintim din locul acesta pină cînd senatul ro
man n u va binevoi să-l cheme pe C. Flaminius de la Arre-
1 Sfatul sau consiliul (consilium) comandan ţilor - aşa-zisul

c:onsiliu de război - se întrunea în ajunul bătăliei, din ordinul
eomandantului suprem, pentru a delibera şi de�de asupra planului
strdtegic al operaţiunilor milit.are. Luau parte la consiliu ofiţerii
superiori (legati), tribunii militari (tribuni militum) şi gradele mai
dmp ortn n te (primi ordines).
V6
tium, aşa cum a făcut-o odinioară cu Camillus la Veii ! " ·
Pe cind îşi descărca minia în fel ul acesta, Flaminius po

runci să se smulgă d i n pămînt steagul cit mai repede ş i
încălecă ; dar deodată calul se poticni şi-l aruncă pe
consul peste cap, trîntindu-1 la pămînt. ln vreme ce toţi
din jur încremen iseră de spai mă, ca de o urîtă prevestire
la începutul acţiunii , se mai anunţă pe deasupra că un
steag nu putea fi smuls din pămînt, deşi stegarul se căz
nea <lin răsputer i . Flaminius se întoarse atunci către cel
ce adusese această veste şi-i zise : „Nu care cumva îmi
aduci şi un ordi n scris din partea senatului roman prin
care să fiu împiedicat să pornesc la luptă ? Du-te şi spune
stegarului să sape în j urul steagului, dacă i -au înţepenit
mîinile de frică şi n u-i î n stare să-l smulgă ! "
Apoi armata romană a pornit î n marş ; comandanţii ,
pe l ingă faptul că nu fuseseră de aceiaşi părere cu e l la
sfa t . mai erau îngroziţi şi de aceste două semne rele ; în
sch imb, ostaşii erau satisfăcuţi de dîrzeni a comandantului
lor, căci ei nu-şi pierduseră speranţa în victorie, fără a se
gîndi şi ce anume ar îndreptăţi această speranţă.
TV Han ibal pust i i înspăimîntător întregul ţinut care se

înt i ndea între oraşul Cartona 1 şi lacul Trasi rnennus 2, pen
tru a stîrni o ură dt mai înyerşunată, care să-l împingă
pe Flaminius la răzbunarea pagubelor suferite de aliaţi i
Romei . Cartagi nezi i ajunseseră cu devas tările pînă într-un
loc parcă anume [ăcut pentru o ambuscadă şi anume acolo
unde lacul Trasimennus se prelungeşte pînă la poalele
munţilor Cortone i . Drumul care duce in tre munte şi lac
este atît de îngust , de parcă şi el ar fi fost anume cro i t i n
1 Oraş a l E l ruriei situa t l a 1 1 k m nord-vest d e munţi i Corto
nei o ramură a Apeni nilor. 1''ortăreaţa Cortonei, situată pe pla
toul unei înălţimi extrem de abrupte şi greu accesibile, era con
siderată i nexpug nabi l fi .
� Sau Trasumcnnus, avind o formii ci rculară, C'U un diametru
de cirC"<J 10 km
77
acest srop ; apoi, puţin mai departe, î ncep să se deschi d ă
nişte cîrn pi i mai largi, iar · de acolo s ă s e înalţe dealurile.
Hanibal îşi aşeză tabăra într-un loc deschis, unde îşi rîn
dui trupele de africani şi de hispani . Pe baleari şi cele
lal te trupe uşor înarmate le duse în spatele munţi lor şi,
făcînd un ocol, îşi aşeză cavalerîa chiar la intrarea trecă
torii, ascunsă cu măiestrie după nişte măg uri, pentru ca,
atunci cînd romanii aveau să ajungă ae:olo, cavaleria car
tagineză să le închidă drumul , şi să fie blocaţi din toate
părţile de lacul Trasimennus şi de munţi.
Flaminius, deşi ajunsese la lac cu o zi înainte, la apusul
soarelui, a trecut prin trecătoare a doua zi, cind abia mi
jiseră zorile, fără să fi făcut în prealabi l cuveni tele recu
noaşteri ; de aceea, abia după ce armata romană a început
să se desfăşoare în cîmp desch is, a zărit trupele duşmane
din faţa lui, fără să descopere însă ambuscadele din spa
tele şi de deasupra capului său. Cînd Punul şi-a văzut
atinsă ţinta, aşa cum urmări�e, armata romană fiind prinsă
intre lac şi munţi şi înconjurată de trupele sale, a dat tu
turor semnalul de atac. Apoi puni i s-a u năpustit în goană
pe unde îi venea fiecăruia mai la îndemînă ; acest atac fu
cu atît mai neaşteptat pentru roman i cu dt negura ridi
cată din lac se lăsase mai deasă in cîmpie decit pe înălţimi
şi astfel trupele puni lor, care se puteau zări unele pe al
tele destul de bi ne, acţionaseră sîmultan de pe diferite
dealuri şi într-o ordine perfectă. Armata romană şi-a dat
seama că a fos t în cercuită încă înai n te să fi auzit d in toate
părţ.ile strigătele de atac şi înainte de a-l fi zări t pe duş
man, iar unităţile romane începuseră să fie izbite din faţă
şi din coaste mai înainte chiar de a se rîndui îndeajuns în
l i n i e de bătaie, ori de a apuca să-şi pregătească armele
pcn.tru atac şi de a-şi scoate săbiile di n teacă.
V Consulul Flaminius se stăpîn i atît cît putu în tr-o

si tuaţie neaşteptată, cu toate că toţi ostaşi i săi erau cu
prinşi de panică ; ast fel el îşi rindui din nou, în măsura
78
în care ii permiteau împreiurăriJe şi timpul, şirurile bui
măcite ale ostaşilor săi , care se întorseseră in direcţia de
unde auziseră s trigătele asurzitoare. Co�sulul, ori de dte
ori i se oferea prilej ul şi oriunde se putea duce şi putea fi
auzit. î � i îmbărbăta oameni i şi le ordona să nu dea înapoi,
ci să lupte : căci nici prin rugăciun i , nici prin fâgăduinţe
faţă de zei nu vor fi în stare romanii să scape de-acolo. ci
numai prin t ăria braţului şi pri n vi tej ie. Cu arma trebuie
să-şi croiască ei drum pri n mijlocul armatei duşmane şi
cu cit se vor teme mai puţin, cu atît ş i primejdia va fi
mai mică 1 !
Numai că, din pricina zarvei ş i a î1wălmăşeli i , nici vor
bele de îmbărbătare şi nici ordinele lui nu putură aj unge
la urechile ostaşilor romani . Cei care erau prea departe
n-avură putinţa să-şi vadă steagul unităţi i lor şi să-şi re
cunoască rîndul şi locul său, astfel încît abia avură timp
să pună mina pe arme şi să se pregătească de luptă ; mulţi
fură atît de înghesuiţi într-alţii , încît armele le erau mai
degrabă o povară decît un sprijin. învăluiţi de negura atit
de deasă, romanii se foloseau mai mul t de urechi decî t de
ochi ; ei îşi întorceau feţele şi privirile lei gemetele răni
ţilor, la i zbiturile trupurilor şi la ciocn irile armelor. l a
strigă tele amestecate de furie şi d e groază. Unii , care î n
cercau s ă fugă, n imer'eau peste cite un grup d e luptăt ori
înc leştaţi şi rămîneau pe loc ; al ţii , C"are \'Oi au să rei n tre
în luptă, erau scoşi din încăierare de c:e lPle de fugari . În
sfîrşit, romani i , după ce au încercat în zadar s ă dea atacuri
în toate părţile, văzînd că sînt înconj ura ţ i , că au in coaste
povîrnişurile munţilor Şi lacul, iar în faţă. şi i n spate l in i a
d e bătaie a duşman ilor, şi-au dat seama c ă s ingura nă
dejde a sah-ări i stă numai în braţul şi i n s a bi a lor. Atunci
fiecme roman a devenit pentru sine căpetenie, hotărîn
du-se si ngur să ducă lupta pînă la capăt. În chipul acesta
1 „Quo timoris minus sit, eo m i n u s ff'rmr µni<-11/i f'ssr.;'
79
a izbucnit o nouă lupt ă , ca de la început, fără să se mai
închege ordinea obişnuită de bătaie, rînduită pe cele trei
linii : de principes, hastati şi triari i 1 , în faţa steaguri lor
n emaifiind antesignanii şi nici în spatele lor altă linie de
bătaie ; î n acel aşi timp, ostaşii nu mai erau încadraţi ca
de obicei fiecare în legiunea, cohorta sau man ipulul s ău .
î ntimplarea î i strîngea laolaltă şi fiecare se aşeza într-un
loc sau altul, mai în faţă sau mai în spate, după curajul
fiecăruia. Toţi ostaşi i romani au luptat cu atîta a\·în t. a tît
de încleştaţi pe viaţă ş i pe moarte, înc:ît niciunul din ei
n -a simţit cutremurul care a făcut u n a cu pămîntul părţi
mari din multe oraşe ale Ital iei, a î n tors cursul rîurilor
repezi, a revărsat marea peste albiile Slm· i i lor şi a prăbuşit
munţi într-o uriaşă prăvălire.
V I Lupta � durat aproape trei ore şi pretutin de�1i · <.:U

aceeaşi înverşunare. Totuşi, în j urul consulului roman,
î ncleştarea a fost mai crîncenă şi mai sîngeroasă ca ori
unde. I n jurul lui lupta însăşi floarea ostaşilor roman i , iar
Flaminius oriunde îi simţea pe ai săi strîmtoraţi, covîrşiţi
de puhoiul duşmanilor, n u pregeta să le sară î n ajutor.
Recunoscîndu-1 după armele lui arătoase, d uşmanii se nă
pustiră şi ei asupra consulului cu toată înverşunarea, dar
şi concetăţenii săi îl apărară cu acee?Şi îndirj ire, pînă e:ind
un călăreţ insubru (pe nume Ducario), care i l recun oscu pe
Flaminius şi d upă înfăţişare, strigă către tovarăşii săi d e
luptă : „Iată-l ! Aici e cel care ne-a decimat legiunile 2
noastre şi care ne-a devastat ogoarele şi oraşul nostru ! Pe
acesta eu îl voi j ertfi zeilor Man i ai concetăţenilor mei
doborîţi mişeleşte de el ! 2': Dind pinteni calului, el n ă \·ăl i
1 Vezi Cartea V U I , cap. V I I I.

2Trupele galice (inclusiv ale galilor i n s!.lb:· i ) '1 U cra ci org:r n i.:.
zate pe legiuni. Termen u l e folosit ci i ci prin a n <i logie.
3 Se referă la bătălia dată d e consulul Flaminius în anul
223 î.e.n. cu galii i.nsubri, ling<I. rîul Add<1, terminată cu succes
pentru romani. Campania durase doi ; m i (223-222 j.e. n.).
80
prin mulţimea atit de deasă a romsnilor şi, după ce dobori
mai întîi pe scutierul consulul ui, care se aruncase în faţa
duşmanului ce înai n ta, î l străpunse cu lancea şi pe con
sulul Flaminius. Triarii însă l-au împiedicat pe lacomul
duşman să-l ia ca trofeu, punîn du-i scuturile în faţă. In
urma acestei in tîmplări, cei mai m ulţi romani o luară la
fugă. Frica ii făcea să nu mai ştie nici de lacuri, n ici de
munţi. Ca n işte orbi ei se năpustiră pe orice potecă, oricît
de prăpăstioasă şi oricît de îngustă ; arme şi oamen i s e
prăvălesc u n i i peste alţii în prăpastie. O bună parte dintre
romani , care nu mai avură pe unde fugi, înaintară prin
apă prin vadurile m ocirloase şi se in fundară în ele, răm î
nîndu-le afară nu mai capul ş i umerii. Au mai fost şi uni i
pe care, în fuga lor, groaza nesăbuită i-a îndemnat să
treacă lacul inot, deşi acesta era nemăsurat de mare şi deci
imposi bil de a fi trecut ; aceşti ostaşi romani, părăs iţi de
puteri, erau ori î nghiţiţi în adîncuri, ori, după atîtea
eforturi zadarnice, se întorceau la mal, unde erau măcelă
riţi de cavaleria duşmană care in trase în apă. Cam 6000 de
f)Sta�i din avangardă, datorită v i tej iei lor, au scăpat din
strimtoare, reuşind să străpungă l i n i i le duşmane, fără însă
a mai putea să ştie ce s-a petrecut în urma lor. După ce
s-au oprit pe o măgură oarecare, ei au auzit strigăte şi
zăngăn i t de arme, dar din cauza negur i i , n-au reuşit să-şi
dea seama de soarta bătăliei. ln cele din urmă, după ce s-a
încheiat lupta în favoarea pun ilor, sub strălucirea razelor
soarelui, ceaţa s-a risipit şi abia atun ci, la lumina zilei ,
munţii şi cimpiile le-au în făţişat in fringerea şi dezastrul
cumplit al oştiri i romane. De aceea, romanii scăpaţi, te..,
mindu-se să nu fie văzuţi de puni , îşi luară steagurile ci t
putură de repede şi porniră în marş cu cea mai mare
grabă. ln ziua următoare însă. aceşti roman i , deoarece erau
amen inţaţi, în afară de celelalte primejdii, şi de cum plita
foame, se încrezură în cuvin tul lui MaharbaJ , care ii ur
mărise cu cavaleria sa in tot cursul nopţii şi care le pro-
81
misese ca, m schimbul ,armelor, le va încuviinţa să plece
numai cu veşmintele de pe ei, aşa că s-au predat. însă
Hanibal şi-a respectat cuvîntul cu binecunoscuta-i „bună
credinţă punică" şi i-a pus pe toţi în lanţuri.
VII Aşa s-a dat vestita bătălie de la lacul Trasimen

nus 1, celebră printre puţinele dezastre ale poporului ro
man : 1 5 .000 de romani au căzut în luptă, iar alţi 1 0.000,
puşi pe fugă şi risipiţi prin întreaga Etrurie, s-au îndrep
tat către Roma . Din rindurile duşmanilor au căzut 2500 de
ostaşi ; însă din cauza rănilor, după bătălie au mai pierit
mulţi din ambele tabere. Unii analişti au scris că ambii
beligeranţi au avut pierderi mult mai numeroase ; eu
1 BăU1 1 i a de la l a c ul Trasimenn us, a avut loc în pri măvara

anului 2 1 7 î . e . n . După infringerile romanilor la Ticinus şi Tre b i a .
triburile gali ce d in Italia Cisalpină s-au răscu l at con t ra domina
ţiei romane, la i n st i g a ţia lui HanibaL Hanibal, împreună cu i m:..
porta nte con t i ngente de gali, începe operaţiile ofensive în primă
vara lui 2 1 7 î.e.n. contra Romei, ale cărei armate concentrate în
regiunea di ntre A ri m inum şi Arretium apărau căile de acces s p re
Roma, pri n trecă torile Apeni nilor. Hanibal însă dejoacă planul
tactic defensiv al roma nilo r, ocol i n d poziţiile fortificate ocupate
de trupele romane, trecînd prin valea plină de smîrcuri şi greu
accesibilă a rîului Arnus, cu pierderi apreciabile în oameni şi vite
de poYară. In modul acesta, el reuşeşte, prin ocoli rea p u terni celor
poziţii romane, să înain teze către Roma pe la est de lacul Trasi
me n n us .
Flaminius menţine totu!Şi con tactul cu Ha nibal ş i urmăreşte
si-i angaj eze într-o bătălie în aceste poziţii deosebit de fa\• orabile
a l ese de el, fără să i a însă măsurile de precauţie. Astfel , Hani b<il
poate să dejoace plan urile lui Fla m i n i us p r i n tr-un atac fu lgeră
tor d a t prin surprindere. în timp ce forţele romane se deplasau
p rin valea îng,_u stă d i n tre Apen i n i şi lacul Trasimennus, Hanibal
le a tacă pe ne�şteptate, roma n i i nea\"ind un teren propice pentru
a in tra î n d i spozitiv de l u p tă şi a-şi desfăşura forţele şi nici
timpul necesa r pentru contraatac. Roman i i a u pierdut în bătălia
de l a Trasi mennus 15 OOO de ostaşi împreună cu consu l u l Fla minius,
căzut chiar la începutul l uptei. Fazele ş i episoadele acestei bătă l i i
a u fos t descrise de istori cii a n tici Polybios (op. c i t . , I I I . c a p . 86),
App ianos (Is toria romanilor, H a n i b a l , 9 şi u r m. ), Zon a ra s (VI I I . 2 5 ) .
Cornel i uo N e p o s . ( De l ' i r i s i l l u s t ri b us, Hanib al.)
82
însă, pe lingă faptul că n u mi-e pe pl ac să umflu fără
n o i m ă lucrurile, cum îndeobşte m ulţi scri i tor i sint tentaţi
s-o facă, m-am călăuzit cel mai m ult d upă Fabius Pictor 1 ,
con temporan cu ace�t război .
Han i b.J I , d u pă c e i - a eli berat p e prizonierii de origină
latină. fără vreo răscum p�trare, şi după ce toţi romanii au
fost puşi în lanţuri, a ordonat ca leşurile cartaginezilor să
fie scoase d i n m or manele de morţi , separate de ale duş
man i lor şi inmormîntate ; cu toate marile strădanii de a
descoperi trupul lui Flaminius pentru a-i face funeraliile,
nu l-a găsi t.
La Roma, cea dintîi veste asupra acestui dezastru a
stirn it o nemaipomenită spaimă şi tulburare în popor,
care a dat buzn a în forum. Soţiile cutreierau uliţele şi-i
întrebau pe cei i n tilniţi în cale ce urgie neaşteptată s-a in
timplat şi care e soarta armatei. Şi, deoarece mulţimea
care se î ndrepta spre Com i tiu m 2 şi Curie ca la o adunare
a poporu l u i , ii chema pe magistraţi, în cele din urmă, cu
1 A n a l i stul roma n Fabius Pictor, născut în j urul anului

250 î . e . n . El a fost deci conte m poran cu cel de-al doilea război
pun ic. A partici pat l a campaniile îm p o tri va galilor din 223-222
şi la al doilea război punic. E primul a n al i s t roman. Lucrarea sa
i storică A n nales, scrisă în limba greacă, deşi con ţine m u l te erori
şi e x ag e ră ri , a fost consultată de Ti l u s Livi us, mai ales p� n tr u
perioada lege n dară a Romei, perioada rega lităţii ş i începutul re
p u b l ici i , precum şi de Pol ybios şi Dionysios din Hali carnas.
2 Com i tium, l o c ul de adunare al poporului pentru alegerile
magistraţilor roman i , ori pen tru j u d ecarea proceselor, era situat
în forum , î n tr-o porţ i u n e de teren a n u me destinată. de formă pă
tr a tă . Tot in forum se gă se au Curia llo.ţl ilia, ed i Ci c i ul public unde
sen a t ul roman îşi ţinea şedi n ţele, t e mp l u l lui Saturn, Templul
lui Castor şi Palux, Templul Vestei şi edi ficiul pub l i c al vesta
lelor, tem p l u l lui Ven us, precum şi Tri b una rostrata ( t ribun a ora
tori lor), templul rotund al l u i R o m u l us etc. etc. A utoc r a ţi i roma n i ,
I u l ius Caesar, A ueus lus, Domitian, Vesp asian, Titus, Septimiu-;
Severu s . M a x e n tius etc., l-au împodobi t c u temple, bazilici. arruri
de triumf, ale căror vestigii subzist.ci şi astăzi. Faimoasa Via Sarra
de a i c i pornea , d i n faţa tribunei rostrate, Ciind paralelă c u Comi
tium , delimitat i n pa rtea opusă de Via Fori Romani, tnt p a r a l e l ă
cu Com i l i u m .
83
puţin înainte de apusul soarelui , pretorul M. Pomponius
spuse : „Am fost învinşi într-o mare bătălie ! �' Şi, cu toate
că vorbele lui n-au fost bine auzite, oamen ii aflară despre
cele i n tîmplate din zvonurile răspi ndi te în dreapta şi în
stînga şi d useră pe la casele lor vestea că însuşi cons ulul
cu o mare parte din trupe a căzut în luptă, că puţi n i
supravieţuiesc ş i c ă aceştia ori a u fost risipiţi prin toată
Etruria, ori au căzut prizonieri în miinile duşmanului.
Toate nenorocirile care se abătuseră asupra armatei în
vinse erau motiv de îngrijorare ş i pentru pări n ţii acelora
care serviseră sub comanda consulului C. Flaminius şi des
pre a căror soartă nu ştiau nimic. Şi n i ci nu găseau pe
cineva care să-i lămurească ce pot să spere, sau de ce să
se teamă. A doua zi şi cîteva zile după aceea, o mare mul
ţime de oameni a ieşit la porţile cetăţii, mai mult fernei
decît bărbaţi , aşteptind fie pe vreunul din tre ai lor, fie pe
cineva care să le aducă veşti despre ei. Pe cei care veneau
i i înconjurau din toate părţile, îi copleşeau cu î ntrebări ş i
n u lăsau s ă l e scape pînă cînd n u aflau totul, cu de-am ă
nuntul, mai ales dacă se nimerea să fie vreo cunoştinţă
de-a lor. In sfirşi t, ai fi putut vedea atunci, pe chipul celor
care se îndepărtau, cele mai fel urite expresii, după cum
i se aduseseră la cunoştinţă fiecăruia ştiri bune sau triste.
Ei se în torceau la casele lor înconjuraţi de amici, care fie
ii felicitau, fi e îi consolau. Mai cu seamă femeile îşi dă
deau fără sfială în vileag şi bucuria, �i jalea ; s e spune că
una dintre mame, cînd i-a apărut deodată în faţa ochilor
feciorul, după ce l-a îmbră � i şat, s-a stins din viaţă. O altă
mamă, căreia i se anunţase din eroare moartea fiului ei,
sta doborită de jale în casă, cînd, deodată, la apariţia ne
aşteptată a tînărul ui, de prea mare bucurie, s-a prăbuş i t
fără viaţă.
Pretorii reţinură pe senatori la Curie citeva zile, de la
răsăritul pină la apusul soarelui, pentru a delibera sub ce
comandă şi cu ce trupe s-ar putea rezista în faţa carta
g inezilor învingă tori .
VIII Inainte de..;a fi luat vreo hcitărire, pe neaşteptate,
veni ştirea unui alt dezastru ; cei 4000 de călăreţi trimişi
de consulul Servilius în sprijinul colegului său, avînd în
frunte pe propretorul C. Centennius 1, au fost înconjuraţi
de Hanibal 2 în Umbria, unde se abătuseră din drum pen
tru că auziseră de sfîrşitul bătăliei de la Trasimennus.
Vestea acestei nenorociri trezi felurite simţăm inte în su
fletul romanilor : unii din ei, covîrşiţi de prea greul zbu
cium sufletesc, socoteau recenta pierdere a acestor călăreţi,
drept uşoară faţă de cele dinain te. Alţii nu ţineau seama
de cele ce se întîmplaseră şi de n enorocirea in sine. d ·
erau de părere că aşa cum un trup bolnav şi istovit va

resimţi mai mult decît un trup zdravăn cea mai uşoară
atingere, la fel şf urgia care a căzu t pe capul cetăţii bol
nave, istovite în acea vreme, trebuie apreciată n u după
mărimea ei, ci în raport cu puterile sleite ale republici i ,
care n u mai putea îndura o nouă zguduire care să-i agrd
veze situaţia. De aceea cetăţeni i recurseră la un remed i u
nedorit ş i la care nu mai recurseseră d e multă vreme, ş i
anume la numirea unui dictator 3 ; însă, fii ndcă nici cela
lalt consul nu era de faţă (singurul in măsură să facă n u
mirea dictatorului), şi deoarece n u era uşor să se trim ită
fie vreo ştafetă, fie vreo scrisoare pină la di nsul prin I tal i a
căzută sub ocupaţia punilor, ceea ce niciodată pină l a
această z i n u se inlimplase, poporul l-a desemnat pe
Q. Fabius Maxioms ' dictator şi pe M. Min u c i u s Rufus
în funcţia de comandant al cavaleriei.
1 C. Centennius, fost legat al consu l u l ui Servilius, în ve->�i t rll
comanda de propretor.
2 In schimb Polybios (op. cit. I I I, 86) relatează că tr• i pe l e
c om and a te de propretorul Centennius au fost î n cercuite d e M 3 rh ,i
bal , .nu de Hanibal.
3 Din anul 249 î.e.n. senatul roman nu mai recurseoge p in ă în
217 i . e .n . la numirea unui dictator pentru conducerea dest i n e l :J r
puterii romane.
• Quin tus Fabius Maximus Verrucoc;us Ovi s (0'.lia) supran umi t
Cunctator (lntîrzi e t or u l), e>ra un desce n d e n t. al fci i m ci Bei ginte pa-
es
Senatul roman a dat însărcinarea celor doi să întă
rească paza zidurilor şi turnurilor cetăţii, să instaleze pos
turi şi puncte de sprijin unde vor găsi de cuviinţă şi să
d istrugă podurile de peste ape. Trebuia să se dea lupta
pentru Roma şi Penaţi i ei, de oare ce trupele romane n - au
putut apăra Italia.
IX . . . Q. Fabius Maximus, ales d icta tor a doua oară,

convocă senatul chiar în ziua cînd a i ntra t în f un cţ ie şi
luînd c uv în t ul se referi mai întii la zei, spunind că fostul
con s ul C. Flam i n i us a păcătuit mai mult prin n e păs a rea sa
faţă de rînduielile religioase şi faţă de auspicii , <lecit prin
· t ric i e ne a Fa b i i l or. Consul în 223 i . e. n ., a î n v i ns p e l i g u r i . El a

încheiat cu H a s d r uba l , în 226 î.e. n . , tra tatu \ d i n tre R o m a şi Carta
gi n a. D upă c u ce r i rea Sagu n l u l ui de către H a n i b a \ , a fost tri m i s la
Ca rtagi n a de sen atul rom ::i n pentru a decide r ă zb o i u \ sau pacea.
Fabi us a a l es război ul . După bătălia de la T r a sirn e n n us este n um�t
dic ta to r . Pol y bios (op. ci t. H I , 88) sc rie că î n u rm a mo rţi i l ui Fla
m i n i us, F'abi us, di n du - ş i sea m3. de concepţii l e mi l i ta re, tactice şi
strategi�e a l e l u i Hanibal, „a căuta t să se folosească de a v a n ta
jele realizate di n rezervele necesare ş i de superiorita tea n u meri că
a trupelor sa le·• (Poly b i o s , I I I, 89). Fabius evită contac t u l deci siv
direct, în, cîmp deschis, şi bătăl i i le d e mari proportii ş i recurge
la ta cti ca micilor opera ţ i u n i , i n c u rsi u ni, lupte de h ă rt u i a l ă , atacuri
contra ariergărzilor sau detaşamen telor răzleţite şi mai a l es con tra
u nităţi l or trimise după aprovizion area cu hrană şi n u tre ţ. Aceasi.3
tac ti că î n să era vehemen t cri t i cată de fa c ţi u n e a democratică din
R oma , nemul ţumită de p i erd e rea regi unii fertile a P a du l u i reocu
p a tă de gali . Pe de altă parte ţ ă ră n i m ea Peni n sulei I tal i ce n u
trecea d e p =i r tea lui, deşi suporta gre u d e vaslari!e og o a re l or ş i
s a tel o r lor de către p u n i , d rept represal i i c ă cetăţile i t a l i ce n u
părăsesc ron feden ţ i a romană. Tacti ca î n tîrzierii adopta tă de către
F abi u s a fost to Luşi sal utară pentru Roma, s �· ă p i n d arma la romană
de la pieire şi to to da t ă sal\·înd statul roff, a n. Tot d a t o r i t ă l ui
F'ab i us, R oma a re uşit să-şi me n ţ i nă în confedera ţie a l i :i t i i săi , cu
toate eforturile diplomatice a b il e ale lui Ha n i b al de a-i atrage
de partea sa. Fabius a fost consul în cinci r î n d u ri, î n a n i i 238,
2 28 , 2 1 5 , 2 14, 209, î . e . n . A fost de d o u ă o r i princeps sen a t us. S-a
stins d i n v l :.l t ă în 203 î.e.n.
86
nesocotinţa şi nepriceperea în meşteşugul armelor ; apoi
el arătă că „ trebuie consultaţi zeii înşişi asupra slujbelor
de expiere necesare pentru a le imblinzi minia."
Fabius a ob\i nut ca senatul să dea poruncă colegiului
preoţilor decemviri să consulte Cărţ ile sibyline, h otărî re
la care nu se recurge îndeobşte decî t în vremuri de grea
cumpănă. Aceştia, după ce au cercetat cărţ i le destinului,
au adus la cunoştinţa senatului că „făgădu_inţa făcută zeu
lui Marte pentru acest război nefi i nd împlinită potrivit
rînduieli lor religioase, trebuie făcută din nou, dar cu un
fast şi mai străluci t ; trebuie .făgăduite lui Jupi ter J ocuri
Mari 1, temple în cinstea divinităţilor Venus Erycina :! şi
Mintea 3 ; să se oficieze rugăci u n i publice şi să se· prăz-
1 Jo c u r i le Mari (L11di Magni) s e celebrau în Circus Maximu&

şi constau d i n c o mp e ti ţ i i d iverse : în treceri de care, lupte între
atleţi (glad iatori) 5 i cu fiare sălbatice. Desfăşurarea l or avea l oc

în urma unei făgăduinţe (votum) so l e m n e, rostite înainte de de
cl a n şarea u n ei ba : ă l i i decisive, sau in faz::i cri tică a unei bătălii,
ori cu ocazia u ne i calamităţi na turale : c u t remur, i n u ndaţie, fla
gel etc. Erau o rg a n i za te şi prezidate de edili cur\i l i sau p lebei ,
care făceC1U toa te preparativele necesare , ad ucînd şi statuile divi
n i tăţi lor cărora li se dedicau jocurile. Aceste jocuri purtau di fe
ri te a p e l � L i v e şi s e celebrau la date d i fe r i te, durînd între o zi şi
patru zile. A stfel erau Ludi Magni, sau Ludi Romani, care se
celebrau la 15 s ep t e m b r ie în fiecare an, d u rî n d începind din anul
367 î.e. n . c i te 4 zile ; apoi Ludi Plebei, i n ::i u g ura te î n 200 i.e.n.
c i n d se d e � f:i 5 u r a u repreze n ta ţ i i te a t ra l e. Toate erau pu bl ice.
2 Ven m Ery d n a era considerată în m ito l ogi a romană divini
tatea pri m ă verii )i ve ge t a ţ iei renăscu te. Ed a fos t sincretizată cu
A frod i ta a g re ci lo r , deven i n d zeiţa i ubi rii şi a frumuseţii. Cultul
ei a fost a d u s d i n Italia Meridhn al ă (G raecia Magna) şi Sictlia
unde ex i sta un templu celebru al acestei divini tăţi.
3 M e n .� (Mi n te a ) era o divinita te alegorică romană, ca şi Spe.s
(Spera n �n ) Concorrlia ( A rm o n i a ) Pax (Pacea) Quies (L i niş tea), etc.
M e n s era personificarea intel i gen tei. După bătălia de la Trasi men
n us, p i erd ută din c a •Jza li psei de p revedere şi nechibzuinţa consu
lului Flamini us, s- a dedicat d i v i n i tă t i i Men.� u n templu, con
struit pe colina Capi � o l i n ă.
87
nuiască un lecti'sternium 1 să se dedice zeilor o primăvară
sacră, 2 dacă războiul va fi victorios şi dacă Republica
Romană se va menţine în aceeaşi situaţie în care se găsea
înainte de război.
Şi fiindcă Fabius trebui::i să poarte pe umerii săi toate
grijile războiului senatul, potrivit h otăririi rostite de co
leg i ul pon tifici lor, dădu poruncă pretorului M. Aemilius,
ca toate aceste rinduieli să fie îndepl inite cit mai grabnic.
XI După îndeplin irea în felul acesta a înd atoririlor di

vine, d ictatorul a prezentat o dare de seamă în legătură
cu războiul şi situaţia republicii, întrebind senatul cu ce
legiuni şi cu cite efective hotărăşte să se iasă în în tîm
pinarea duşmanului învingător. S-a decretat ca dictatorul
sa rn în primire armata de sub comanda consulului
Cn. Serviiius şi, în afară _ de aceasta, să înroleze din rîn
durile ce tăţenilor romani şi ale aliaţilor lor ciţi călăreţi şi
cîţi pedestraşi găseşte el de cuviinţă „şi să facă şi să aducă
la îndeplinire tot ceea ce socoteşte el că e în interesul Re
pu b l icfr'. Fabius declară că el va mai adăuga la armata
lui Servi l i us încă două legiuni. Acestea fiind înrolate c u
aj u torul comandantului cavaleriei, el fixă o zi î n care să
se adu ne la Tibur 3. Apoi a dat un decret prin care se pre
vedeau următoarele : „Locuitori i care îşi au domici liul în
fort ăreţele şi redutele care nu sînt destul de bine fortifi
cate, să se strămute în localităţile mai ferite şi mai bine
apărate ; locuitorii să părăsească satele şi ogoarele între-
1 Ospăţ p u bl ic. oferit în c i n stea divinităţilor importante c a pi

toline ( J u p i ter, M a rte , Apolo, Latona, Mercur şi Neptun. Diana
ş i Hercul<-; rep rezen lati pr i n statui şi sta tuete aşezate pe un pat
f r umos o rna t , î n f a t a căruia se î n t i n deau bucatele.
2 Pri măvara Sa c ră (Ver Sacr um) era o veche d a tină i talicii
d e a se hărăzi l u i M a r t e şi l u i J u pi ter în vremuri de grea cum
pănă, toate a n i m a l ele c:are se nă')teau în l u n il e martie sau aprilie
ale a n u l u i urmMor, pen tru a Ii sacri ric:ate.
3 Oraş în La t ! um . si tua t pe malul Tibru l u i , la ci rca 25 km
est de Roma .
88
gului teritoriu pe unde are de gînd Hanibal să treacă, însă
anterior să dea foc tuturor caselor şi recoltelor, pentru ca
acestea să nu cadă î n mîinile cartaginezilor spre a le
folosi';.
A poi Fabius Maximus porni pe via FJ aminia 1 în în
timpinarea consulului şi a armatei lui . Cînd a zărit la
Tibru, în j urul locali tăţii Ocr iculum �. oştirea romană şi pe
consul în fruntea cavaleriei sale. a tri mis un crainic care
să dea de ştire consulului să se î nfăţişeze d ictatorului ne
însoţit de l ictori . Fiindcă consul ul s-a supus ordinului
dic tatorului , în tilnirea celor două căpeteni i ale poporului
roman a stîrnit o nespusă ui mire şi admiraţie în och i i con
cetăţenilor şi aliaţi lor faţă de funcţia d i c ta turii , mai ales
<.:ă aproape toţi uitaseră de mult d e i m portanţa acestei pu
teri . Cu acest prilej s-a dat citi re rapoartelor aduse din
Roma care în cunoşt i i n ţau „că vasele de transport încărcate
cu provizi i în portu l Ostia =:i , pentru oastea romană din
Spania, au fos t capturate de flota punică în apele din j urul
portului C'osanus -t". De aceea, numaidecît consulul a pri
m i t porur1c ă d i n par tea lui Fabius Maxi mus să plece la
Ostia împreună cu vasele care se găseau în ap ele Tibrului ,
în preajma Romei sau în apropierea Ostiei , vase. care să
i mb<-1rce o�ta�i i şi trupele navale aliate, să pornească în ur
mărirea flotei d uşmane şi să as igure paza coastelor Ital iei .
La Roma fuseseră înrolaţi sub arme un m are n umăr de
oameni, chiar şi fii de l iberţ i , care erau J i beri ş i atin seseră
\ irsta stagiului m ili tar şi care au depus jurămîntul de ere-
1 Via Flami niu, Ş�lsea construi tă de F l ri mi n i u s i n timpul C'en

zurii sale î n 220 î.e. n . . pentru a legci R oma de oraşul A ri m i n u m ,
s l răbătînd Etr u r i a şi Umbrla.
2 Azi Otricol i , localitate î n Umbria, si t u a tă î n bazi n ul Ti
br:.ii u i .
3 Portul Romei , s i t u a t la vărsarea T i b r u l u i în Marea Ti
re nianu.
4 Cosanus sau Por tus Herculis (azi Po r t o Ercole), vechi oraş
portuar al E l r u riei, coloniz,-, � în '.!i5 î.c.n.
8!)
di nţă. Din această armată recru ta tă în R om a , cei m a i ti
neri de treizeci şi cinci de ani au fost îmbarcaţ i în vase , iar
cei lalţi au fost lăsaţi cu paza cetăţii .
(Chiar din momentul pri m ul ui contaC't cu armata

cartagln eză, Fabius Maxirnus îşi pune î n aplicare tac·
t i c ::i. 5 3. de evitare a unei înfruntări directe şi de mari
proporţii, ceea ce stirneşte bănuieli în mintea lui Ha ·
nibal, îngrij orat de faima nou l ui c om an d a n t roma n .
Dar Fabius avea de înfruntat nu n umai pe Pun, ci �i
pe propriul său coma n d a n t de cavalerie, Minucius
Rufus, care îl consi dera pe di c ta tor mai de gr:ibă greoi
şi fricos decît prevăză.tor, s tare de spirit care începu,;�
să cuprin dă şi pe m u lţi ostaşi romani, cărora le venea
din ce în ce mai greu să a s i st e imp asibili la distru
geril e şi prădă c i unile pe care H anibal le făcea, ca
să-i aţîţe, chiar sub ochii lor. In aceste condi tii, în
tr-una din zile, u n d e taşa m e nt de 400 de călăreţi ro
mani comandaţi de L. HostiJius Manci n u s încearcă,
în dispreţul ordinelor primite, să-l în fr un t e pe d1JŞ
man, dar este în întregime măcel:'i.ri l, confi rmind
astfel, în m od dureros, j ust eţe::i ap li cări i tac ticii tempo
rizări i , prom:Jvată de d i c t::i.tor:.il Fabius M3ximas
Cundator.)
fo'ABIUS M AX l MUS CUNCTATOR DEJOACA

. TACTICA LUI HANlBAL
XV .. .Intimplător, în aceeaşi zi Minucius iş1 un ise tru

pele cu cele ale dictatorului Fabius Maxi mus, care îl t r i m i
sese să întărească un punct de sprij in situat într-o trecă
toare, mai sus de Terracina 1, care se îngustează in nişte
chei care dom i nă marea ; urmărea prin aceasta ca Han ibal ,
porn in d din Sinuessa 2, să nu poată pătrunde p e te ritor iul
Romei pe Via A ppia. După ce s-a făcut joncţiunea trupelor,
1 Oraş p ortu:ir voise (fost Anxur), situat pe V i a Appi 3., la

extremitate:i mlaşti nilor Pon ti ne , pe C()asla m ă ri i Tyren if:'ne.
2 O raş sit'J3t în extremitatea Latiului, l a gr3 n i ţ 3. cu Campania,
col on i zat de rorrnrni în 295. E r a strâbătut de faimoasa sosea . Via
Appi:i.
90
dictatorul şi comandantul cavaleriei îşi aşezară tabăra pe
dr u m ul pe care avea să m eargă Ilanibal ; acesta se afla
cam la 2000 de p aş i de acolo.
XVI 1\. doua zi puni i au ocupat tot intenTalul dintre

cele d o uă tabere, u m plîndu-1 cu trupe. Deşi romanii s e
aşezaseră la poalele parapetelor poz i ţi i lor lor, într-un loc,
fără îndo ială, mai priel n i c: pen tru ei, totuşi Hanibal a
înaintat cu cm·aleria şi cu pedestrimea uşoară p î nă acolo,
iar pentru a-i hărţui şi provoca dădea atacuri răzleţe, cînd
nă ,·ăl i n d , cînd re trăg i n du -se R o m a n i i î n să au rămas
neclintiţi pe poziţie, incit această luptă a fost ne însemna tă ,
mai degrabă d in voi n ţa d i cta torul u i <lecit a lui Han ibal.
D i n rin durile roman ilor au că zut 200 de oame ni , pe cind
d i n armata lui Han i bal 800. Hani bal c red ea că a şi fost î n
ce rcu i t acolo, deoarece drumul către Casi l in u m 1 î i fusese
tăiat. Pe cînd roman i i se aprovizionau de la Capua, din
Samnium şi d i n atîtea ţi nut uri bog at e ale aliaţilor Ro
mei , Han i bal avea să ierneze intre stîncile de la Formiae 2,
în n isipurile şi smîrcurile de la Li ternum şi pri n păduri
sălbatice. Abia atunci Hanibal şi-a <lat seama că roman i i
atacă, folosindu-se d e propria-i tactică. D e aceea, fiin dcă
n u era cu p u ti n ţă să răzbată prin strimtoarea Casilină şi
era nevoit să se îndrepte spre munţi � i să treacă peste
piscul Callicula 3, pentru ca rom an i i să nu-l atace şi o;:ă-i
inchidă t ru pel e în văi, a hotărit să- l înşele pe duşman,
născou n d u n şi r e tl i c menit să îngrozească p ri vi ri le , şi ast
fel . la lăsarea în tunericului, să se poate s t rec ura pe ne
simţite către munţi. Hanibal îşi pregăti şi-şi puse în apli
care p lanul său şiret in felul acesta : fură legate făcl ii şi
m ă n u n ch iuri de nuiel e şi de v i ţă de vie, ad un a t e de prin
toate părţile, de coarnele Y i telor şi domesticite, şi nedo-
1Or:iş i:l Camp 3 n i ::i , pe rî�11 Vol t u r n u s . aproape de Capua.
�Locdlit.ate p:lr t u :i ri"1 în s u d u l Latiul u i , b e �t de Ţerracin'l.
3 Munte nei den ti fi c:it, neîi i n d a:e� t a t de a J ti i stori c i i în orice
caz face parte din şirul m:.m ţ i lor C 'l u d i n i , la n ord de Capua.
91
mesticite, pe care le avea ca pradă, pe lingă celelalte bu
nuri luate de la săteni . în felul acesta au fost strînşi la un
l oc 2000· de boi . Hasclrubal a pri m i t de la Hanibal însăr
<"i narea să m ine în tim pul nopţ i i loată această c i readă c u
coarnele aprinse către munţi şi mai c u sca m ă , dacă Y a pu
tea, să o năpustească i.:;e m ar.gi nea trecători i ocupate de
romani .
X V Il L a căderea am urgulu i , I la n i ba. l ş i - a pus trupe l e

i11 m işcare fără zgomot Cireada boiler a fost i m pinsă ce\·a
mai înai nte, în faţa steagurilor pun ice. Cînd oastea a ajuns
Ia poalele munţi lor, şi' cînd drumul s-a îngustat, s-a dat
deodată semnalul ca v itele cu coarnele aprinse să f i e mi
nate către munţii d in faţă. Spa i m a d e pălălaia care l e
frigea carnea l a încheietura cu grumazul, m i n a \' i tcle ca
îmbo l d i te de turbare. Datori tă fug i i lor năprasnice părea
că se aprinseseră şi codri i şi munţi i şi că toate tu fo;;uri le
d i n î m prejur i m i luaseră foc ; apoi ş i scuturatul zadarn i c
a l capetelor l or încingea şi m a i tare fl ăcări l e dintre coarne,
astfel incit totul semăna cu priveliştea unui puhoi de
oamen i care alergau nebuneşte în toate părţi l e . Ostaşii
un i tăţilor ro m ane care fuseseră aşezaţi la i n trarea în tre
că toare, cîn d au zăr i t atîtea focuri pe cul m i , i ar unele
chiar deasupra lor, com'inşi că au fost înconjuraţi , ş i-au
părăsit posturile. Dar cînd aceşti ost aşi au apucat-o către
p i scurile munţi lor, unde flăcările erau m a i rare, ca să fie,
chipur i l e , cit mai siguri că scapă, ni meriră peste n işte boi
rătăc i ţi de cireadă. La început, cînd totul li se arătase de
departe, rămăseseră locului încrem en iţi ca în faţa un ei
m i nuni care făcea să ţîşnească flăcări din n işte v ieţui
toare. în cele d in urmă însă , dindu-şi seama că e vorba
de un vicleşug omenesc şi convinşi că Han i bal vrea să-i
pri n d ă în tr-o capcană, s-au porn i t pe o fugă şi mai d is
perată. în goana l or, au n i m erit şi peste trupel e uşor
1 î narmat e ale pu n i l or. N u m a i căderea n opţii a amîn a t pîn ă
l a i \· i ren zor i l or î n căierarea d i n t re cele două oştiri la fel
92
de stăpinite de spaimă. In vremea asta, Hanibal a izbu.
tit să-şi treacă grosul armatei sale pri n trecătoare, lichi
dînd pe puţinii romani găsi ţi acolo, şi şi-a aşezat tabăra
în ţinutul A llifanum 1 •
XVIII Fabius Maximus şi-a dat seama d.e această

învălmăşeală ; dar fiind încredi n ţat, pe de o parte, că e
vorba de capcane înti nse de Hanibal . iar pe de altă parte
temîndu-se îndeosebi de o bătălie dată pe întuneric, şi-a
ţinut oastea la adăpostul in tări turi lor taberei. Cum s-a
crăpat de ziuă, s-a încins o luptă pe o coastă a muntelui ,
cu care prilej romanii ar fi i zbîndit cu uşurinţă asupra
trupelor uşoare pun ice, despărţite ele grosul alor lor (căci
într-adevăr ei îi întreceau întrucitva numericeşte), dacă
n-ar fi ven it în ajutorul cartag inezilor o _ cohortă de his
pan i . trimisă anume de Hanibal. Aeesţe trupe, mai de
prinse cu munţii şi niai obişnuite să lupte prin tre stînci
şi bolovani , datorită agilităţii în mişcări şi armelor cu
care erau înzestrate, au izbutit uşor să-i răzbească pe
romanii împovăraţi cu arme grele şi obişnuiţi să l upte i n
cimp deschis şi stînd p e loc. D e aceea adversarii s-au
desprins din această încăierare în care romanii nu erau
egal i : hispan i i s-au retras aproape intacţi, in timp ce
romanii s-au îndreptat spre tabăra lor, după ce au sufe
rit oarecari pierderi .
La rindu-i şi Fabius îşi ridică tabăra şi, după ce trecu
şi el prin defi leu, şi-o stabili mai sus de locali tatea Alli
fae, î ntr-un loc înalt şi întărit. A tunci Hanibal , pre fă cin
du-se că se îndreaptă prin Samnium către Rom a, s-a îna
poiat în ţinutul paelignilor 1 dis lrugind totul în cale.
Fabius Maximus îşi conducea trupele sale pe crestele rnu n-
1 Azi A!ife. regiune in jurul oraşului Alliiae din Samn i um, la

nord de Beneven tum.
2 Popul a ţie sabelică d i n I ta lia centrală, delimi tatli la sud de
frentan i, la est de marrucini şi la nord de vestini, la sud de
Samnium.
D3
ţilor. pe la mij loc, in tre armata cartagineză şi Roma, dar
fără să se îndepărteze şi nici să se măscare în iuptă cu
Han ibal. De la paeligni Han ibal a cotit-o înapoi către
A pu li a şi ajung î n d la G ereo n i um 1 , oraş care fusese p ă
răsit de locuitorii s ă i de teamă, deoarece o parte din zi
durile lui se năruiseră. Dictatorul şi-a întărit tabăra în
ţinutul Larinaturn ; în s fîrşi t , chema t la noma, in ve
derea unor ceremonii religioase, el îl conj ura pe coman
dantul cavaleriei, nu numai sub formă de ordin şi di
re c t i ve, dar chiar şi sub forma unei ru găm i n ţ i : să se
bi zu ie mai mult pe ch ibzuinţă, decît pe noroc '?Î să-l imit.e
mai degrabă pe el, dedt pe Sem pr on i us şi pe Flaminius ;
să n u creadă că e puţin lucru faptul că d u ş man u iu i-au fost
dej ucate toate planurile ş i c;ă astfel s-a sc urs aproape toată
vara . Chiar şi m e d i cii reuşesc adesea să-şi vindece bol
navii mai curînd prin odihnă dedt prin mişca re şi zbucium.
O are e puţ i n lucru s ă nu ma i" fii în v i n s de un duşman
victorios în alîtea rînduri şi să mai poţi respira puţin
după atitea înfrîngeri ne în treru p te ?
In ur ma acestor sfaturi d a te zadarnic coman dantului
cavaleriei, Fabius a plecat la Roma.
XXIV Armata romană se g ă sea a tunci în ţinutul La

ri na tum . In fruntea ei se afla M i nuci uş , c:omanda ntul ca
valeriei, de o arec e , aşa c:um s-a mai spus, dictatorul ple
case la Roma. I ns ă Minucius coborise în c:impie tabăra
pe care Fab i u s o a şe zase pe p o ziţi i înalte şi sigure. Min
tea l u i Minucius, de cînd rămăsese s ingur comandant,
era frămin tată de tot felul de planuri, care de care mai
îndrăzneţe, p o tri y i t firii s ale bătăioase : fie să-i a tace pe
cartaginezii răzleţiţi, trimişi după apro,·izionare, fie să se
năpustească asupra taberei lui Hanibal, lăsată cu o pa ză
slabă. La rîndul său şi Hanibal se aştepta ca odată cu
1 LoC'a l i t a te în Samn ium, la sud de orasul

·
L a r inum, în nordul
Sa1 n n i u l u i .
94
comandantul să se sch imbe şi t a c t i ca războiului şi ca ad
versarul său să se comporte mai de grabă cu semeţie,
dec î t cu c h i bzu i nţă . El însuşi, (ar putea fi de necrezut
ceea ce a făcut el) d�i "Tăjmaşul era atit de aproap e. şi-a
tri m i s a treia part e din trupe ca să prnc·ure pro";zii, re
ţi nî n d în tabără celelal te d ouă părţi ; apoi şi-a stră m u ta t
tabăra şi mai aproape de a romanilor, aşezind-o pe o
măgură cam la două m i i de paşi de G ere on i um . în văzul
roman i l or , pen tru ca ei să ştie că el e pregătit să-şi apere
tru pel e trimise d upă apro\"izionare, d acă cmmn-1 vor fi
atacate.
Hanibal însă a observat de acol o o altă înălţime şi mai
apropiată de rom an i . care domina castrul ace s t ora ; dar
dacă ar fi î ncerca t s-o ocu pe în plină zi , acţ i une a i-ar f i
fost zădărnicită, deoarece� fără îndoială. r oma n i i i -ar fi
luat-o înainte. avind de străbătut u n drum m a i sc ur t ; ele
aceea, Hanibal a tri mis în t i mp ul nopţii, în tr-ascuns, t ru pe
de numizi car e au ocupat-o. Romanii d ispreţ uind neî n se m
natul număr al num izi lor care puseseră stăpi nire pe această
poziţie, ii izgoniră a doua zi şi-şi s trăm utară ei t abă r a
acolo. Cu acest prilej cele două t abere s-au a p rop iat una
de alta pi n ă în preajma valului de parapete, a<; t fe l inci t
i n t re ele rămăsese un foart e mic i n t erval, pe care î l u m
pl useră aproape î n î ntregi m e trupele rom ane, rîn d u i t e în
linie d e bătaie. l n acelaşi t i m p , cavaleri a romană însoţită
de pedes tr i m ea u şor î n ar ma tă , por n i n d pri n spatele tabe
rei l u i Hanibal, ata<.:ă u n i tăţile însărcinate cu a pro \" i z i o
n area, care f u ră , în m are parte măcelărite sau puse pe fugă.
Han ibal însă nu se î n cu me t ă să dezlănţuie bă t ăl i a . de
oare ce cu numărul mic: de trupe de care mai d i s pu n e a .
cu greu ar , fi fos t tn st are să-şi apere tabă ra în caz că
i-ar fi fost atacată. De acee a , ( l i ps i n d u-i o parte din trupe)
aplica şi el t act i ca lui Fabius, ducea ră zboi u l s l înd pe loc
şi tărăgănindu-l ; c h i a r iş1 retrăsese t r upel e în tabăra s a
d i nai n te , care se g ăse a în faţa z i d u ri lor oraşu l u i Gereo-
!)5
niurn . Unii analişti au seris că, totuşi, armatele s-au aşe
zat în linie de bătaie şi că au avut loc l upte ; că la cea
dintîi ciocnire, Hanibal a fost bătut şi fugărit pînă î n
tabăra l u i ; că, d e acolo, punii au porni t deodată l a atac
şi au stîrnit spaima în rîndurile romanilor ; apoi că, d a
torită intervenţiei lui N umerius Decimius Samnitul . lupta
a fost restabilită. Acest Decimi us, căpetenie vestită prin
bogăţiile sale nu numai în cetatea Bodanum 1, de unde era
originar, ci şi în întregul Samnium, adusese în tabăra
romană, din ordinul dictatorului, 8000 de pedestraşi şi
500 de călăreţi samniţi. Cînd trupele samnite şi-au făcut
apariţia în spatele taberei lui Hannibal, şi romanii, şi pu
nii au crezut că au sosit în ajutor noi forţe din Roma sub
comanda lui Quintus Fabius ; că Hanibal, pentru că se
temea să nu i se întindă vreo cursă, şi-ar fi retras trupele,
iar oastea romană. sprijinită de trupele samnite, pornind
în urmărirea cartagi nezilor, ar fi cucerit în cursul acelei
zile două redute ; că au fost nimiciţi 6000 de duşmani, iar
dintre romani au căzut în luptă cam 5000 şi că, deşi pier
derile au fost aproape deopotrivă de mari pentru amîndoi
adversarii , la Roma s-a dus vestea neadevărată a unei
strălucite victorii obţinute de comandantul cavaleriei, da
tori tă unui raport al acestuia şi mai m incinos.
XXV Despre aceste evenimente s-a vorbit de foarte

multe ori şi în senat şi în adunarea poporului . In vreme
ce toţi cetăţeni i tresăltau de bucurie, numai dictatorul nu
punea vreun temei nici pe zvonuri, n ici pe raport ; el spu
nea că chiar dacă acestea ar fi adevărate, el se teme mai
mur� de victori i decît de înfrîngeri . Atunci tribunul plebei
M. Metilius îi răspunse : „într-adevăr, aceas tă stare de
l ucruri nu mai poate fi tolerată ! Dictatorul s- a împotrivit
ducerii la bun sfîrşit a acestui război , nu n umai cînd a fost
1 Azi Iloj a n o ; era cen trul cel mai impor U n t al pentrilor, în

ceatru l regi u n i i Samni u rn .
96
de faţă, dar şi acum cînd e departe de el. Se opune cam
paniei desfăşurate şi-şi pierde vremea tărăgănind războiul,
pentru ca să rămînă mai m ultă vreme in dregătorie şi să ·
, deţină singur puterea şi asupra Romei şi asupra · oştirii.
lntr-adevăr, unul din consuli a căzut pe cimpul de luptă,
iar celălalt sub pretextul de a urmări flota cartagineză, a
fost exilat departe d e Italia. Apoi, doi pretori au primit
însărcinări în Sicilia şi Sardinia, deşi nici una din aceste
provincii, n-are nevoie acum de vreun pretor. In schimb,
comandantul cavaleriei romane, M. Minucius, este ţinut
aproape sub pază, ca nu cumva să dea och ii cu vreun duş
man , sau să întreprindă vreo acţiune războinică ! De
aceea, pe Bercule, au fost pustiite î n lung şi in lat nu nu-·
mai ţinutul samnit, unde car taginezii au fost_ lăsaţi să
sălăşluiască î ntocmai ca într-o provincie de dincolo de
Ebru, ci şi Campan ia şi ţinuturile Calenum şi Falernum,
în timp ce d i ctat or ul şade cu mîini le încrucişate în Casi-·
li num ş i-şi păzeşte de duşmani numai ogorul său , cu aju
torul leg i u n i lor rom ane ! Trupele romane, deşi dornice
.de luptă au fost reţi n ute împreună cu comandantul cava-
leriei între parapete l e taberei , aproape ca nişte prizonieri !
Ostaşilor ro m a n i l i s-au luat .tirmele întocmai ca unor v răj
maşi învinşi ! 1n ce l e din urmă, cind dictatorul ·a plecat
din mijlocul l or, ostaş i i romani parcă eliberaţi dintr- un
asediu au ieşi t din în lări turile taberei şi l-au bătut pe
duşman , pun î n d u 1 pe rugă ." în continuare Metilius arătă
-
că, pe aceste tem e i u ri, dacă plebea romană şi-ar mai fi

păstrat străYechiul curaj , el s-ar fi încumetat să facă pro
punerea a n ulări i pu terii d i ctatoriale d i n mina l u i Fabius ;
dar că în imprej ură1 i le de acum el propune un alt pro
iect, mai pu\in i m portant, care prevede punerea pe a ce
eaşi tr e ap tă a prerog a t ivelor comandantului c a va l erie i cu

c el e ale d i c tatorul u i , iar Fabi us să nu fie retri m i s Ja ar
mată, î n a i nte de al egerea unui al t consul în J ocu l lui
C. Flum i n i us.
fll
Dictatorul s-a abţi nut să participe la Adunarea po
porului, neavind c:i tuş.i de puţin talentul de a-şi susţine
părerea în astfel de adunări. Dar nici măcar în senat
Fabius n-a fos.t ascultat cu destulă bunăvoinţă atunci cînd
arata tăria duşmanului, amintind infringerile suferite de
romani limp de doi ani, datorită nechibzuinţei şi neprice
perii coma.Jlldanţilor :romani, ş.i dnd spuse că Minucius,
comandantul cavaleriei, va trebui să dea so<.:oieală pen tru
faptul că a luptat împotriva o:rdi:nului său, că, în cazul în
care a utoritatea şi conducerea supremă a statului roman
vor rărnine mai departe în mîinile sa le , va dovedi în
scur tă \Terne că pentru un bun comandant nu a t ît norocul
este hotăritoI", dt prudenţa ş-i o minte cumpănită ; că, în
ac:est moment este o mai mare glorie pentru el de a fi
păstrat onoarea armatei, decît de a fi nimicit mai multe
m i i dedu:-rmani.
După ce rosti în van o c·mintare de a.f.-est fe1, şi d u pă
ce a fo.<; t ales noul consul, M_ Ati lius Regulus, Fabius,
pentn1 a nu fi de faţă la cm: troYersele in legătură cu pre
rogativele- dictatoriale, în ajunul discutării propunerii tr i
bunulu i plebei, M. Me-tiUus, a plecat în t i m pu l nopţi i la
armata sa. A doua zi în zod, dnd s-a ţinut Adunarea
poporului, s-a renstatat că, deşi plebeii nutreau o ură moc
n i tă îm pot:rh:a dictato:rWui ş.r simpati e- pentru comandan tul
cavaleriei, totuş.i. nu s.-a găsi t nimeni c.ru-e să susţină pe
faţă c·eea ce era pe placul mulţim i i , li psind o autoritate
care să impună pro.ie c t ul . Pînă la urnaă,. a c e sta şi-a găsit
un susţinător în perso ana lui C. Terenti us Varro . care fu
sese pret o r în cursul an u l ui precedent. Acesta prO\·enea
nu n umai dintr-o familie modes tă, ci chiar foarte de jos.
Se spune că tatăl său fusese m ăcelar, că e l î�i căsăpea vi
te-le s i ng ur şi că î nsuşi fiul său îI ajuta la ace<1stă î n delet
nicire demnă de· sdavi.
XXVI Acestui tinăr, cum s-a văzut stăµin pe marea

avere 1 �1 s a t ă de ta t ă l său. j-a trecut p d n mi nte să a,.;; p ire
98
la alte îndeletniciră m.ai o:-i-or:abile şi, de aceea, îi plăcură
toga şi f.oru1 ; incepînd să pledeze pentru tot soiul de ti
căloşi şi tot felul de a.faceri necura te , împotriva oamenil0r
de ispraYă şi a agoniselii loc, şi-a cîştigat mai întii faimă
in rindurile poporului, apo!Î a reu.şit să ajungă la demni
tăţi publice, îndeplinind funcţiile de chestoc şi de edil,
fiind în două rinduri şi edil plebeu şJ. edil eurUl, şi, in
cele din urmă, chiar pretor ; :d:upă expirarea m andatului
de pretor, năzuia să pună mina şii. pe oonsulat. Pr-0fitind
de ur a stîrnită împotriva dictatorului , Varro a căutat ru
iscusinţa minţii saie să 1r.agă foi.oase, pîndind. momen tul
să vadă din ce parte bate Yin tw [111 Admaarea poporului ;
şi, într-adeYăr, a fost singurul ca.re în urma .pJ.ebiscitul ui,
a cîştigat n1z.ă şi ineredere.
·
Toată lumea care era d e faţă la RGlma, precum şi eei
care erau duşi la oaste, fie prieteni, fi.e achversari, în af.ani
de Fabius î n su şi , au interpretat ae1!!'S t proi ect de d ege ca o
jignke adusă dictator:u1u:L Acesta, eu sen!n.ătai.tea �uf�e
tească cu care răbdase înYi:11u.i rire ad use .ale Yrăj� i săi în
faţa mulţiffii,i, indură şi nedreptatea strigăto.aTe la cer- .a po
porul u i î m potriva sa. Primind cluli;a;r pe drurnrul căilire
armată sen atus-eon:sulhd priv�wr la bnpirţirea puterii,
Fabius era pe deplin mcredînţait că egaiiz.arlea sa .eu M:im.1-
d us Rufu.„ î n func:ţfa de conducer.e nu inseamm.ă şi egali-
7..area tal.entulw l<Jt' d.e -co11na.nda1r:1ţi şi de aceea îş� continuă
drumul la trupele sa!Le fără ra se sim.tă infri mt nki f.aţă de
concetăţeni , nici faţă de dJ.Jf;'mami.
XXV I I ln t r-ade,·ăr. Mj nucius, care � i î na i n t e de a

obiine încrederea pop o ru l ui abia pu tuse fi su portat, acum,
începu )i mai m u l t să se îng"'imfeze, intrecînd măsura ; se
tăuda că el l -a i 1'J.,ins nu ntit pe 'HanJbal, dt pe Fa-bi us :
„S-a recurs, spunea eq, la Quintu!'; F:abi tts ca 'ia o ultimă
speranţă, !În situaţia cel.ei mai gnie� r.�tri�tiî care a lovit
Repul:tika. (",a să fie c�dant Wil.k '!fi Gf'opo1. rivă cu H.a
n i bc.ii 1 Şi i ată c:ă acum oel c:at'e se af:l:a i A cea mai im.altă
99
demnitate a statului a fost coborît cu o treaptă, ca să fie
alături de un altul mai mic ca el în grad. fată că acum
d ictatorul e egal cu comandantul cavaleriei - fapt fără
precedent în analele istoriei romane - în aceeaşi cetate
în care toţi comandanţii au obişnuit să tremure şi să s e
îngrozească î n faţa vergilor ş i securilor dictatorului ! "
Intr-atît îi păreau de strălucitoare lui Minucius norocul ş i
însuşirile sale ! D e aceea, dacă Fabius va persista cu tără
gănarea şi şovăiala, condamnate şi de j udecata zeilor şi a
oamenilor, el îşi va urma linia norocului său !
în consecinţă, chiar din prima zi cîn d Minucius s-a in
tîlnit cu Q. Fabius, i-a spus că mai înainte de orice trebuie
să se hotărască în comun î n ce mod să se folosească de
comanda .care îi pune pe amîndoi pe aceeaşi treaptă : că
"
din punctul său de vedere cei mai bine este să deţină co
manda şi prerogativele puterii fiecare pe rînd, sau cîte o
z i, sau, dacă găseşte de cuviinţă, pe o d urată mai lungă,
pentru a fi deopotrivă cu duşmanul nu numai în ce pri
veşte planurile, ci şi prin efectivele trupelor, dacă s-ar
i vi ocazia să dea bătălia cu cartaginEzi i . Lui Fabius n u i-a
fost deloc pe plac această soluţie şi de aceea î i răspunse
că întreaga situaţie va avea soarta pe care o va croi ne
chi bzuinţa colegului său, că lui comanda supremă i-a fost
împărţită cu altul şi nu luată în întregime. De aceea el
n u va renunţa n iciodată de bună voie la însărcinările sale
în privinţa conducerii războiului, nici nu va împărţi cu el
durata comenzii , nici n u va admite să se comande pe rind
ci te o zi sau mai mult, c i va împărţi armata în două,
deoarece, dacă nu-:-i este permis să salveze totul, el va
salva numai ce-i va fi cu putinţă.
În modul acesta, Fabius a obţinut împărţirea legiunilor
intre ei, aşa cum era obiceiul la consuli. Pri ma şi a patra
legiune i-au căzut la sorţi lui M i nucius, a doua şi a treia
lui Fabius. La fel au fost împărţite şi unităţile de cava
lerie, precum şi trupele auxiliare, şi cele ale ::.iliaţilor şi
100
cele ale l a ti n i lor. Comandantul caval�riej a v rn t fSă-· f?Î
separe chiar şi taberele.
XXVl/I Î n do ită i-a fost atunci bucuria lui Han i bal

(care, de altfel, ştia tot ce se întîmpJ a în tabăra duşmani-·
lor să i , deoarece şi- dezertorii îi de zvălu i a u multe, 9i el
însuşi cerceta si tu a ţ i a prin iscoadele sa le), căci acum spera
el să vină de hac şi temerităţii nestrunite a lui Minuciu1::
şi dibăciei lui Fab iu s , de vreme ce acesta pi er dus e jumă
tate din efectivele sale.
Intre tabăra lui Minucius şi cea a cartaginezilor se ri
d ica o măgură , pe care cel care ar fi o cu pat-o , ar fi avut,
in d i scu tab il , o poz i ţi e mai favorabilă faţă de adversaru l
său. H a n i bal nu căuta n u mai s ă o cu pe ace a m ăg ur ă fără
l u ptă , măcar că aceasta ii ' răsplătea eforturile sale, ci m a i
a les pril ejul d e a d a piept cu Mi n ucius , despre care 9th
b i n e că e gata să-i i a să în cale şi să-l î n fr u n te . La pri m a
vedere t o t tere nu l d i n tre cele două armate păre a nepdel
n ic cel u i care ar fi vru t să întindă curse, deoarece n u
n umai că era l i ps i t d e păduri , dar n u avea n i ci u n fel de
acoperire şi n ici măcar tufişuri. Cu toate aces tea era parc�
a n u m e croi t pentru curse. cu a tît mai mult cu �ît nimă
n u i nu i-ar fi fost teamă de ele în tr-o va l e atît de gol a�ă.
Pe povîr n i şu r i le m ăguri i î n să se găseau n i şte stînci atî t de
scob i te, incît într-unele puteau să i n cnpă 7i cîte d o ua .s ute
de ostaşi.
Hani bal ·v irî 5 OOO de pedestra�i �i căJ ăre1) fo a ceste
ascunzători, d u pă c u m per m i teau capac i tatea şi poziţia
fiecăreia. De teamă t o t u !? i ca nu cumva în i r- o v ale atit d e
deschisă, f i e m i !?careu i m prudentă a v r e u n u i ostCJ�, i'ie
l u cirea une i ar m e să nu dea pe faţă strc.itagema .sa, Hani bal
t r i m i se în r e v ărs a tu l zori lor dteva pilcuri de s ol d a ţ i , pen
tru a pune stăpînire pe măg ura de care am vorbit rn r.ii :-; u s ,
izbutind să abată într-acolo pr i v iri l e :rom a n i l o r . Ln pri m a
v ed ere, rom a n i i au d i -; pr0\ u i � n u m i"f ful mic a] l'art ai(in l'zi-
1 01
lor şi toţ i cereau, care mai de care, să li se dea voie sa-1
a l un g e de acolo şi să ocupe măgura. Minucius însu şi, agi
tî n du -se în mij locul celor mai făloş i şi ma i n eso c otiţi d in tre
ostaşi i săi , îi incita, în timp ce-i împroşca pe d uşm ani cu
o ploaie de deşarte ameninţări . El trimise mai întîi pe
destrim ea uşoară, a poi cavaleria în rînduri strinse. ln ce le
din urmă, cînd văzu că şi adversarilor le s in t trimise aju
toare, se năpusti şi el în fruntea legi u n i l or rînduite în dis
pozi tiv de lup t ă . La rîndul său şi H an i bal , văzîndu-i pe ai
săi strîmtoraţi, e:înd di ntr-o parte cînd din alta, pe măsură
ce încleştarea spor ea , le trimise aju toare în pedestrime şi
cavale r ie şi în felul acesta bătalia a j unse să se des făşoare
acum pe în t regul fron t , ambele tabere aruncindu-şi în
l uptă toate forţele . . La c ea d intii ciocnire, pedestrimea
uşoară romană, car e ur cas e pr i m•a povirnişul măgurii ocu
pate m a i î nainte de duşmani , fu izb i tă zdravăn şi dată
peste cap, stirnind panică î n rîndurile caval eri e i romane,
c are venea în urma ei , şi-şi cău tă refugiul la unităţile le
gi u n i lor. în m i j lo c u l atîtor t rupe romane înspăimintate.
n u m a i linia de bătaie a pe d estrim i i g r e le rămăsese neîn
frica t ă , �i se părea, eă, dacă bă tă l i a s-ar fi desfăşurat în
chip fi resc ş i pe u n front adevăra t . pedestrimea romană
n-ar fi seăpat victoria din mină, în tr-atît o îmbărbăta<;e
i zbînda o bţin ută cu cîteva zi le mai înainte. Dar deodată
'
au ·răsărit d i n ascun%ători trupel e rnrtag ineze, lo Y i n d nă-
prasn i c d i n flancuri şi d i n spate ş i pri ci nuind atîta zăpă
ceală şi spai mă prin t re roman i , incit acestora l i se spulloeră
şi năd e j d ea de-a rezista ş i aceea de-a s c ă pa prin fugă.
Atunci F abius, l a cele din t îi strigăte de spaimă ale ro
mani lor şi apoi , văzînd de de pa r te frontul roman în ne
orî nduială, spuse : „ Intr- a d evăr , soarta a dat pe faţă ne
chibzuinţa, nu ma i repede decî t mă aşt ept am ! Cel ridicat
pe ace�aşi treaptă cu 1',abi us, simte ac:um că H ani b al e mai
presus dedt el c:a Yi tej i e şi ca noroc ! Dar, să aminăm pe
altă dată pr i lej ul musti·ărilor şi cr i ti c i i ! A cum purni\i cu
102
steaguri le în frunte d incolo de parapete ! Să-i smulgem
vrăj m aşului victoria, iar concetăţeni lor n oştr i dovada
greşelii ! "
Şi, în timp ce o mare parte din trupele lui M i n ucius
fu seseră măcelărite, iar cealaltă se zbătea să scape cu
fuga, deodată apăru ca pog o r î tă d i n cer şi Ie sări în aj u tor
ar m at a l u i Fabi u s , rînduită î n d ispo zi t i v de l u ptă. Astfe�
înainte de-a ajunge să arun ce suli ţele sau să i a co n tact cu
i n am i cu l , Fabius a i zbu ti t să s t ăY i l ească şi fuga rom anilor
în dezord ine şi năprasnicul aYîn t al cartaginezilor. Ro
m ani i care se răzleţiseră î n lung şi î n lat, rupînd rîndurile,
s-au refugi a t din toate părţile spre l i n i a de băta i e i n tactă
a lui Fabius. Cei mai m ul ţi însă, care se retrăgeau în
gru p ur i , se în toarseră p e loc împotri va d u�manului şi,
strî nşi în ghem co m pac t , cînd se retrăgeau, dnd se opreau,
ţinînd piept cartaginezi lor. Şi as t f el d i n oastea bă tu t ă a
lui M i n u c ius şi din c e a in tactă a lui Fab i us se for mă
aproape un s ingur front care dezlănţui co n t r a a ta cu l îm po
triva vrăjmaşului , cînd H an i ba l dădu semnalul de ret ra
gere , declarînd făţiş că l-a bătut pe Minudus, dar că a fost
bătut la rindu-i de 1'""abi u s .
ln modul ac es t a s-a scurs cea mai m are parte a zilei cu
sorţi de i zbî ndă atît de schimbători ; iar după te trupele
ro m an e au revenit în tabără, Mi n uc i us a chemat ostaşii la
adunare, vorbindu-le ast fe l : „Ostaşi ! De mu l te o r i am
auzit că cel mai vrednic bărbat e acela care ş t ie s ing u r să
ia hotărîrea cea mai chi bz u ită şi că pe locul al d o i lea ur
mează acela care ascultă de sfatu l cel m ai bun ; în schimb,
cel care nu Ş tie nici să chibzuiască şi nici să asculte de un
altul mai bun ca el dă dovada celei m a i îna p oi ate minţi_
Dar, fiindcă ursita n-a fost prea darnică cu noi, li�in
du-ne de cea clintii î n suş ire a sufletului şi minţii, a tunci
să ne-o pă s tră m pe a doua şi pină ci�d vom î n \'ăţa să con
ducem ne resemnăm a asculta de sfatul celor mai pru
denţi ca noi. Să ne con t o pi m cele d ouă tabere, un.i nd-o pe
a noastră cu cea a lui Fabius ! După ce vom aduce steagu
rile si
' le vom aşeza în faţa pretoriului , unde eu îl voi
numi pe Fabius părintele meu, fiindcă Fabius, datorită
binefacerii sale faţă de noi şi măreţiei sufletului său, este
vrednic de acest t itlu, voi, toţi ostaŞii, ii veţi saluta pe
ostaşii lui Fabius, care v-au apărat şi v-au salvat vieţile
cu armele şi cu braţele lor, întocmai ca pe patronii voştri
ocrotitori. Şi dacă ziua de azi nu· ne-a adus o altă glorie,
ne-a asigurat-o cel puţin pe aceea a recunoştinţei suflete-
·
lor noastre ! ''
XXX La semnalul dat, comandanţii unităţilor dădură

ordin ostaşilor să-şi stringă echipamentul. Pornind ::ipoi
cu toţii în coloană de marş către tabăra dic tatorului, s tîr
niră şi uimirea acestuia şi a celor care-l înconjurau. După
ce steagurile au fost rîndui te în faţa tribunei dictatorului,
comandantul cavaleriei, păşind înaintea celorlal ţi c•staşi,
s-a adresat lui Fabius numindu-l părinte, i ar armata sa,
aşezată în j uru-i, i-a salutat pe ostaşii ll1i Fabius, numin
du-i ocrotitorii lor. „Dictatore ! a grăi t Minucius, părin
ţilor mei, cu care te socotesc deopotrivă dindu-ţi acest
nume de părinte (şi nu ştiu cit pot să-ţi redau prin cuvinte
ceea ce simt !) le datorez numai viaţa, pe cind ţie îţi da
torez atît salvarea mea cit şi a tuturor ostaşilor mei ! De
aceea eu cel dintîi renunţ şi anulez hotărirea poporului,
care a fost pentru mine mai degrabă o povară, dedt o do
vadă de cinstire, şi ca să fie cu bine şi cu noroc pentru
tine, şi pentru mine, şi pentru aceste oştiri ale tale, c.tît
cea salvată, cit şi cea salvatoare, mă întorc şi mă supun
ordinelor şi auspiciilor tale, dindu-ţi înapoi aceste steaguri
şi aceste legiuni ! Pe tine, Fabius, te rog să-mi acorzi
bunăvoinţa ta şi să-mi permiţi a-mi păstra rangul de co
mandant al cavaleriei, iar acestor ostaşi să-şi păstreze mai
departe locul şi unităţile lor."
104.
Apoi îşi strînseră dreapta unul altuia, i ar ostasii l u i
Minucius cu cei a i lui Fabius. După împrăştierea ad i:inăr i i ,
cei dintîi au fost invitaţi l a masă d e către ceilalţi , c u
noscuţi sau necunoscuţi , cu toată dragostea, c a nişte ade
văraţi oaspeţi. Această zi s-a încheiat într-o atmosferă de
voioşie şi în ălţare sufletească pentru toţi, cu toate că pu
ţin mai înainte, fusese atît de jalnică şi aproape ad ucă
toare de pieire.
La Roma, după ce s-a răspindit faima acestei întîm
plări 1, confirmată apoi ş i prin rapoartele trimise de co
mandanţii înşişi„ şi prin scrisorile ostaşilor din amîndouă
armatele, toţi cetăţenii îl rid icară în slăvi pe Fab ius
Maxi mus.
De acelaşi prestigiu se bucură dictatorul şi în ochii lui
Hanibal şi a duşmanilor cartag inezi, care atunci , î n sfirşit,
au .simţit că poartă război cu romanii şi pe pămîntul Ita
liei ; căci, cu doi ani înainte într-o asemenea măsură î i
dispreţuiseră pe comandanţii ş i pe ostaşii romani, incit cu
greu le venea să creadă că ei poartă război cu acel popor
de a cărui teribilă faimă auziseră de la părinţii lor. Se
.spune că şi Hanibal ar fi zis, pe cînd se întorcea de pe
frontul de luptă, că, în sfîrşit, acei nori care de obi'cei stau
pe crestele munţi lor au stîrn i t o ploaie însoţită de f urtună
1 Epi sodul conflictului dintre M i n ucius Fel i x şi d i c ta t or u l F<1-
bius p recum şi l up ta c u Hanibal sînt descrise mai amplu şi cu

mai multă a rtă de Plutarh (Vieţile para lele, c<ip. 7 ş i urm.) J\ l e
gere<i lui Fab i u s ca p rodic tator, şi n u d i c ta tor, de A Ei u n a re a po
porul u i , m a rchează o modifi care de prerogative ; faptul că ş i
magister equ i t u m , con trn r uzanţei, a fost ales tot de Aduna rea
popor•J ! Ui Şi nu n u m i t de d i c tator, avînd prerogative egale C U
a l e d i ctatoru l ui , eviden ţiază ş i mai pregnant această d iferen\ă.
prodictatorul fi i n d i nferior d i c t a torul u i în a t ri bu ţ i i Fabius a fos �
.
p ri m ul d ic t a t or ales de către Adunarea poporului. S-a recurs la

această măsură, deoarece Cn. Servi l i us. consulul în funcţi une,
s i n guru l înd reptăţi t să investească un d i c ta tor, era plecat atunci
în Galia, iar evenimen tel e nu mai ingaduiuu să se aşte p te îna
poierea sa la Borna.
/
10;;
(După ce consu l u l Atilius ia In primire a rmata l ui
Fabius, iar consulul Geminus Servilius pe cea a lui
Min uci u s , aceşiia continuă aplicarea tacticii tem pO
rizării războiului şi hărţu ielilor, punînd la
grea î n
_
c ercare pe Hanibal şi armata cartagineză. După
consulatul acestora au lo c noi ciocniri între patri
cieni şi plebei, î n legătură cu alegerea noilor consuli.
Plebea îl voia pe C. Terentius Varro, care se remar
case încă d in -disputa împotriva d i ctatorului Q�intus
Fabius şi a tacticii sale. Sînt ale�i consuli C. Teren
tius Varro si L. Aemilius Paullus, acesta d in urmă
'
s usţinut de . patricieni şi cunoscut adversar �l ple-
beilor.)
BAT ALIA D E L A C .-\NNAE
XXXV 111 După î nrolarea sub arme a osta-:;ilor, consulii

au mai aşteptat cîteva zile pînă cînd au sosit şi trupele
trimise de aliaţii Romei şi de cei cu nume latin. Atunci
tribunii m ilitari au pus ostaşii să j ure , fapt care nu
se mai întimplase în trecut, căci pînă în acea zi nu se lua
decit un angaj ament solemn : că se vor aduna la ord inul
·consulilor şi nu vor părăsi unitatea Iără ordinul lor.
După ce s-au adunat toţi ostaş i i pentru a fi încadraţi
pe decurii 1 şi centurii , călăreţii pe de cur i i , i ar pedes t ra şi i
pe centurii au depus cu toţii d i n pr.:>priul lor i nd em n
jurămîntµl acesta : că nu se vor teme de nimic ş i nu vor
fugi niciodată, nu vor da înapoi nici un pas şi nu-şi vor
1 Decuria era cea mai rn.i CL\ subu n i t ate militară di n arma ca
valeriei,fii nd o grupă de zece oameni . Cavaleria fiecărei l egi u n i
era formată din 10 turmae sau plutoane, fiecare cu un efectiv de
30 sau 60 de oameni, deci în t ota l 300 sau 6:)() de călăreţi. Cava
leria era recrutată din rînduri l e cetăţenilor cu cel mai ridi ca t
cens, constitui n d p ri ma d a s i censitară. Cavaleria aliaţilor avea
efective duble. F i ec ă re i legiuni îi erau afectate două alae a cite
300 de călăreţi ; ala a vcu 5 t u r mae a cite 60' de oameni.
l06
părăsi formaţiile decît pentru a lua arma altuia, ori a-şi
relua propriile arme lansate, ori pentru a lovi pe vrăjmaş,
ori pentru a salva viaţa vreunui concetăţean .
Din propriul lor îndemn ostaşii romani au încuviinţat
schimbarea angajamentului solemn î n j urămînt legal,
care trebuia depus în faţa tribunilor lor militari.
I nainte ca armata să pornească din Roma în marş,
consulul Varro rosti mai m ulte cuvîntări pline de semeţie,
în care striga sus şi tare că nobilii sînt aceia care au adus
războiul în Italia şi că acesta va dăi n u i m u lt în i n i m a
republicii dacă va avea mai multe căpeten i i c a Fabi us, dar
că el, Varro, va pune capă t războiului în z i ua în care va d l
ochii cu vrăjmaşul.
In schimb, colegul său, Paul lus, î n a i n te de a ieşi din
Roma, a rostit o singură cuvî n tare, m a i de g rabă p l i n ă de
ade·.-ăr, d e c it pe placul poporului ; el n u s-a expr imat cu
a5 pr i m e la adresa lui V arro, dar a s pus că se m i ră c um ·
poate un comandant să ştie ce operaţ i u n i m i l i tare va tre
bu i să desfăşoare cu armata sa, �ind e î ncă î m b răcat î n
togă şi se află î n cetate, ş i cum poate g h i c i d in a i nte chiar
z i ua în care se va lupta cu arn.ata d u�mană, fără să-!ti
cunoască n i ci oastea sa, n ici pe a ad versaru l u i., poz i ţi i l e ,
·
con diţiile bătăliei , precum şi natura tere n ul u i . De aceea
dinsu1 nu va lua hotăriri pr i p i t e şi prema ture, căci îm pre
jurările d ictează oam e n i lo r l uarea u n o r a n u m i te h otări r i
ş i n u oamen ii îm prejurărilor 1 ; c ă e l doreşte c a atacur ile
por n i t e cu chibzui nţă şi iscusi nţă. să fie încununate de·
v i c t ori i îndeajuns de frumoase. Or beasca cutezan ţă , î n
afară de faptul că e o dovadă de prostfe, totdeauna a fost
funestă în trecut 2.
Se vedea limpede că Pau l l us prefera plan u r i le cum
pă n i te în locul măsurilor pripite. Ş i . p en tru a persevera ia
1 „Se q uae consilia magis resident hom n i b11s quam lwmines

rebu.�.
� „TemPritatem, praeterquam q1wd S"tulta si t , i n f P l ic f' m f'tiam
ad id locor u m fuisse."
107
�această pri vi n ţă cu o mai mare statornicie, se spune că
Q. Fabius Max i m us i s-a adresat la plecarea din Roma în
· felul acesta :
' . ' ,
f, .
1 XXXIX .,L. Aemilius ! Dacă ai avea u n coleg de con-
sulat asemenea ţie (O ! cit de mult aş dori aceasta ! ) , ori
dacă tu ai fi asemenea colegului tău, cuvintarea mea ar
fi · de prisos. Căci şi fără aceste declaraţii ale . mele, dacă
voi aţi fi doi consul i destoinici, aţi acţiona în toate pri
vinţele în conformitate cu i nteresele republicii şi conştiin-
: ţei voastre ; iar dacă, dimpotri\'ă, aţi fi n işte consuli ne
. vredn ici, n-aţi lua aminte la vorbele mele şi nu m i-aţi
'
pri m i nici sfaturile. Acum î nsă, cînd eu îl pri\'esc atît p e
colegul tău c i t şi p e tine, un om atît de vrednic, întreaga
mea cuvîn tare ţi-o adresez numai ţie, deşi îmi dau seama
prea bine că în zadar eşti ş i vei fi u n bărbat şi un cetă
ţean vrednic, dacă republica va merge şchiopătind din
pricina celuilalt, dacă hotărîrile nechibzuite vor avea
aceeaşi putere şi acelaşi temei legal cu cele i zvorîte d i n-
. ir-o m inte cumpănită. Căci tu greşeşti , L. Paullus, dacă
· crezi că vei avea mai puţin de furcă cu C. Terentius decît
: cu Hanibal ! Nu ştiu dacă adversarul tău de pe scaunul
' consular n-are să te facă să suferi mai mult ca duşmanul
· de peste hotare, căci, în vreme ce pe Hanibal î l vei î nfrunta
• n umai pe cimpul de bătaie, pe acesta î l Yei înfrunta î n
: orice împrejurare ş i î n orice moment. Impotriva l u i Hani
: bal şi trupelor lui va trebui să lupţi cu pedestraşii şi călă
- reţii tăi ; Varro, te va ataca în fruntea propriilor tăi ostaş i .
}ţi amintesc acum d e C . Flaminius, însă nu c a să-ţi f i e o
prevestire ; dar acela abia după ce a ajuns consul a început
să-şi i asă din minţi, şi în provincia sa şi la oastea sa, pe
dnd colegul tău şi-a ieşit din m inţi încă înainte de a
cand i da la consulat, şi apoi î n vremea candidaturi i , i ar
acum, în calitate de consul, încă înainte de a-şi vedea
tabăra sau pe dw�man ; şi dacă el stirn eşte ntita zan·ă
a c:u m , ci n d se găseşte în m i j locul cetăţen i l or, făl indu-se
ms
cu vite)i ile ş i bătăliile sale, ce crezi tu că va fi î n stare să
facă atunci cind se va vedea în m ijlocul tineretului î narmat
şi unde fapta urmează îndată după vorbă 1 ?
I ntr-adevăr, dacă el va dezlănţui bătălia i mediat, aşa
cum declară că are să facă, ori eu nu cunosc meşteşugul
armelor, natura acestu i război şi nici pe duşman, ori vom
suferi o infrîngere şi mai de pomină decît aceea de la lacul
Trasimennus. Nu e acum momentul potrivit de a mă elogia
pe mine, comparindu-mă cu un altul ; de altfel eu aş putea
depăşi măsura mai de grabă dispreţuind gloria decît um
blind după ea ! Dar aşa stau lucrurile : nu se poate duce
un război împotriva lui Hanibal decît numai cu tactica pe
care am aplicat-o eu. La această tactică ne îndeamnă să
recurgem nu numai rezultatele obţinute (acest învăţător
al celor nesocotiţi) , ci şi aceeaşi raţiune care a fost şi va f i
neschimbată cită vreme î rnprejurarile vor rămîne ace
leaşi 2• Acest război noi il purtăm în Italia, pe vetrele şi
pe pămîntul nostru ; toate în jur aparţin ·numai concetă
ţeni lor şi aliaţilor noştri . Toţi ne ajută şi ne vor spri j i n i
întotdeauna c u arme, cu oameni, cu cai, c u hrană. Deja
n e-au dat dovezi de cred inţă, cînd ne-am aflat în restrişte.
Fiecare clipă, fiecare zi ce se scurge, ne face mai vred...:
nici, mai prevăzători , mai statornici. Hanibal, d iinpotrivă,
departe de cnsă, de patrie, se găseşte pe un pămint străi n
!ji ostil, unde totul ii e potrivnic şi duşmănos ! Hanibal
nu se bucură de pace n i c i pe marc, n ici pe uscat ;
n i ci un oraş nu-i dore!;ite prietenia, nici o fort i fi caţie
nu-i oferă adăpost . nicăieri nu vede ceva care ii apar
ţine. El t răieşte de azi pe miine numai din ceea ce pradă .
.L\bia dacă m a i are în jurul său o treime din oastea cu care
a trecut fluviul Ebru ; di ntre ostaşii săi, mai mulţi au fost
1 „ U b i extemplo verba rcs .�e q u i t ur . "

2 „Eadem ratio, quae /uit futuraque. done<: „es caedem ma·
nebunt, immutabi li � " st "
lO!J
doborîţi de foame decît de sabie, iar pe puţin i i care i -au
mai rămas de-abia mai are cu ce să-i lu·ănească. Pri n ur
m are, mai stai la îndoială că noi n u-l vom învinge prin
tărăgănarea războiu lui pe cel care se istoveşte din zi în zi,
pe cel care nu mai are la î ndemînă nici hrană, nici re
zer ve, n ici bani '? De cită vreme stă Hanibal în faţa zidu
ri lor cetăţii Geeeon ium. o biată fortăreaţă a A p ul iei , de
pa rc ă s-ar g ăs i în faţa zidurilor Cartag i niei însăşi ? De alt
fel , nu s î nt n umai e)zl sin gurul care mă m indresc în faţa
ta cu ceea ce am făcut ; uite-i şi pe Cn. Sen•ilius �i Ati
lius, ul t i m i i consuli roman i în ce mod i -au dejucat pla
nurile lui H aniba l ! Aceasta e, L. Paullu.'i Aemi l i u.c;; , sin
gura cale a sah·ării, cale pe care ţi-o vor face grea şi
plină de primejdii mai degrabă concetăţenii tăi decît duş
man i i . Căci ostaşii tăi vor voi acelaşi l ucru ca şi d W?m a n u l
tău : la fel �i con s u l ul roman Van-o va dori acelaşi lucru
ca şi Hanibal, comandantul suprem al pu n i l o r ! Trebui e
deci ca tu singw· să înfrunţi , î n acelaşi timp, doi coman
d an ţi ! Vei izbuti să le ţii piept amindorura, n umai
dacă . - în p o f id a zvonuri lor care umblă şi în ciuda bîr
felilor omeneşti - ,·ei r ezi sta şi dacă nu te vor cli nti d in
loc nici goana d upă gloria deşartă a co l eg ul u i tău şi nici
neîn temeiatele î m·i nuiri de nepricepe1·e care-ţi vor fi aduse.
Se ştie că ade\·ă1·ul este ad esea greu lovit, însă niciodată
înăbuşit 1 ; cel care n u va wnbla după mări r e va avea parte
de adevă1·ata glorie. Lasă lumea să spună că eşti fricos,
cind eşti prevăzător î n acţiunile tale, că eşti greoi, cind
eşti un om chibzuit, că �ti lipsit de î nsW?iri de luptător,
eind de fapt dai dovadă de pricepere în războaie ! Mai
bi.ne să inspiri -teamă unui duşman cum inte, decît să te
laude nişte cetăţ.eni nesăbuiţi 2• Dacă eşti nesocotit, Hani
bal îşi va bate joc de tine, dar dacă nu vei acţiona nici
odată la voia intimplării , atunci se va teme de tine. Eu nu
1 „Veritatem laborare nimis saepe aiunt, e.rsting11i n u mq 11am".
! „Mulo te iayien $ hos t e s ni e t 1rn t, 1 rin'll stulti d�.'<'S !aude>it l"
..·
HO
te povăţuiesc să stai cu miinile încrucişate, ci ca î n ac
ţiune să te călăuzeac;c3. min te a , nu norocul ! In t oa te ac
ţiunile tale să fii m ereu stăpîn p e tine ! Să f i i vig ilent şi
c u arm a la pic ior ! Ca ută să nu s c a pi n ici un prilej favo
r ab i l , cînd ţi se iveşte, dar la r în du -ţ i fereşte-te să i-l
of e ri tu duşmanului ! Nu te pripi ni ci o d a t ă , şi t o ate- ţ i vor
fi clare şi sigure : graba es te neprevăzătoare şi oarbă rn.
XL Răspunsul consulului L. Paull us Aemilius la cu

vîntarea lui Fabius n-a fost prea opti m i st , ci mai de g ra b ă
l i ni şt i t o r , căci cele afirmate de Fabius. deş i adevărate, nu
e ra u uşor de urmat :. dacă Fab i us ca dictator n-a putut
să-l ţi nă în friu pe comaRdantul can1leriei , a t u n e 1 un
consul ce pute re şi ce autori tate poate avea în faţa unui
coleg rebel şi semeţ ? El a scăpat pe jumătate ars d i n p î r
jolul a p r i n s de popor contra sa î n p e r i o ad a primului său
c o ns u l a t . 2 De aceea doreşte ca to tul să se î n cheie cu b i n e ;
dar d :ică va fi să s e întîmple vreun d ezastru, va prefera
să c a d ă lovit de sul iţe l e năjmaşe decît să se " u p u n ă bu
n u l u i p l ac al concetăţe n i lor s ă i cupr inşi de f u r i e .
Anal i!'.'ti i rel a tează c ă d u p ă rostirea ace:-:tor cm· i n t e
Paul l u..; a p l ecat . fiind î nsoţ i t de fruntaş i i senatului ; î n.
schimb pe consulu l p l ebe u l-a petrecut plebea, mai impu
nătoare p r i n nwnăr <lecit prin pr�tan\ă.
După ce co ns ul i i a u a j uns în ta bă .i-ă , au alăturat tru
pele nou î n rolate ve ch i l or efect i ve !? i apoi au Iăcut două
tabere. ri nd u i nd u-le în aşa fel incit a doua ta bără . cea m ai
m i că , să f i e amplasată mai aproape de Hanibal . gro.,ul
armatei romane şi toată floarea ostăş i m i i rămîni nd î n
ta b ăra \"eche. Pe Marcus Atilius, consulul an ul u i prece-
1 „Omnis non propera nti clara certaque er11nt : festi natio im
vroi•1aa et caeca e.'l't."

! Se face aluzie Ia procesul lui Paullus Aemilius şi a <·olegu\ul
său M. l.i vi us in faţa Adunării poporu lui, fii nd aC'uza t i în cali
tate de ro1mmda n ţi ;i i trupelor romane, pen t ru in fringerea in
ca m p a n h con tra ilirilor în a n u l :. n n i.e. n .
ni
dent, care se scuza cu vîrsta înaintată, l-au trimis la Roma,
iar pe Geminus Servilius l'-au pus să comande în tapăra
mai mică o legiune romană şi două mii de p ed es traşi şi
călăreti aliati.
'
Ha� ibal, deşi îşi dădea seama că armata adversarilor
săi crescuse cu încă j umătate, . se bucura totuşi nespus că,
în sfîrşit, au sosit şi consulii. Intr-adevăr, armatei carta
gineze n u numai că nu-i rămăsese nimic din proviziile
strînse · de pe urma prăd ăc i u n i l or făcute zi lni c , dar nici nu
mai găsea nicăieri ceva de prădat, fi indcă ţăranii, văzînd
că ogoarele lor nu m a i s î n t în siguranţă, îşi transportaseră
toate grînele î n oraşele î n tări te, astfel incit Hanibal (aşn
cum s-a aflat mai tîrziu) m ai d i s pun ea d e provizii num a i
pen tru z e ce z ile, i ar h ispa n i i ar fi fost gata s ă treacă de
partea romanilor din cauza acestor l i p s u ri şi dacă s-ar fi
e:1şteptat ca împrejurările să se coacă pen tru executarea
acestui proiect.
XLI In rest norocul a dat şi el a pă la m oară f i rii se

meţe şi atît de pripite a consulului V a rr o ; în tr-o luptă
neorganizată, pentru zădărnicirea acti unilor cetelor de
pr ăd alnici cartagi n ez i , luptă p orn i tă n{ai mult din elanul
soldaţilor, fără o pregătire prealabilă sau vreun ordin din
partea comandantului, şi în care cartagi nezi i au avut m ari
pierderi, neputînd ţine piept romani l or, cam 1 70 0 oameni
din rindurile punilor au fost doboriţi , pe cînd d i ntre ro
man'i şi trupele aliate a u căzut nu mai mult de 100 d e
ostaşi. Şi, cum învingătorii s e răsleţeau î n goană d upă cei
urmăriţi , consulul Paullus, de teama unei capcan e, a o"prit
continuarea operaţiunii (el comanda îri z i ua aceea armata
r ? m ană , căci fiecare consul o comanda pe rind cite o z i ) ,
ŞI deaceea Varro, indignat, vocifera că dusmanul a fost
scăpat din m i n ă , deşi s-ar fi pu t u t pun e capăt războiului,
da că nu s e în ceta ur m ă r i r ea l u i .
Jl2
Hanibal nu se arătă prea îngrijorat din pricina acestei
pierderi ; el o considera mai curînd o momeală pentru
cutezanţa impetuosului consul , şi a ostaşilor, în cea mai
mare parte noi . lntr-adevăr el cunoştea însuşirile armatei
romane la fel de bine ca şi pe ale celei pun ice ; el ştia că
aceşti doi consuli nu se aseamănă î ntre ei, nefiind în zes
traţi cu aceeaşi pricepere în arta conduceri i şi că aproape
două treimi c:Mn totalul trupelor erau alcătuite din re
cruţi. De aceea, considerînd şi locul, şi prilejul nimeri t ca
să le î ntindă capcane, pl ecă în cursul nopţii următoare cu
ostaşii săi , fără n ici un fel de povară în afară de arme,
şi părăsi tabăra, lăsînd acolo întreg avutul ş i bunurile ar
matei, precum şi ale fiecărui ostaş cartaginez ; d upă ce
trecu dincolo de m u nţi, Hanibal îşi rîndui trupele, ampla
sîndu-şi pedestrimea î n poziţii ferite de vedere în par
tea stingă, iar cavaleria în partea dreaptă ; carele c u
poveri le trecu prin valea care despărţea aceş ti munţi,
urm î n d să nă\'ălească asupra trupelor romane atunci
cind acestea vor f i ocupate cu prădarea taberei cartagi
neze, care părea părăsită de stăpînii ei. Totodată au fost
lăsate î ntr-adins numeroase focuri în tabără, pentru ca
pun i i să ciştige timp pentru fuga lor de acolo, iar ro
manii, i nduşi în eroare de acest simulacru de tabără, să
fie î n cred in ţaţi că el a vrut să-i reţină pe consuli pe aceo;; t e
meleaguri, aşa cum î l î n şelase şi pe Fabius în cursu l a n u
lui precedent.
XLII Cînd ·s-a luminat de ziua, roman ii, aprnpi i n

du-se, a u rămas u i m iţi, m a i întii d i n cauza lipsei străji
lor d i n posturi şi apoi din cauza liniştei neobişnuite d i r.
tabăra cartagineză. Atunci, după c e s-au convi n s p e de
pli n că trupele cartagineze au părăsit tabăra, ostaş ii s-au
năpustit către corturile pretoriene ale consulilor, ad ucin
du-le la cunoştinţă ştirea că duşmanul a fug it şi şi-a lăsat
corturi le nestrînse şi num eroase focuri în tabără, pentru
Ul
ca fuga să le fie cî t mai greu remarcată. Apoi au înce ut p
să strige, cerît1d comandanţilor să dea ordin să se por
ne ască la urmărirea vrăj maşului �i, înainte de toate, la
jefu i rea tab ere i . Şi celălalt consul, Varro, era tot atî t de
agi tat c:a şi oricare din g l oa t a ostaşilor ; Paullus, în
sch i mb, stăru i a neîncetat ca os t a ş i i să fie precauţi şi cu .
<'ch i i aţi n tiţi în toate părţile. ln cele din w-mă însă ,
f i i n dcă n u p utea să potolească altfel n i c i pornirile bătă
ioase ale ostaşilor, nici pe căpetenia celor b ă tăi oş i din
fire, Paullus îl trimise în recunoaştere pe Marius Stati
li us în fruntea unui pl u t on de călăreţi lucan i . După ce
acesta a da t o raită prin faţa porţ il o r , a ordonat călăreţi
lor săi să descalece în a fa ra valului de fortificaţii ale ta
be re i , iar el împreună cu doi că lă reţi a trecut peste para
pete. După ce a cercetat totul cu atenţia cuve n i tă , a ra
portat la î n a poi e re că în m o d ab s o l ut cert este vorba de
o cursă ; că focuri le apd n s e au fost amplasate_ to c m ai in
pa r te a di nspre romani, iar c ortu r i le au fost lăsate anume
deschise ; că toate obiectele ş i bunurile de preţ p ar c ă în
tr-ad ins au fost expuse la \'edere şi c ă el a Yăzut argint
pe jos, <-lZ\·îrlit ici şi colo, spre a fi lu a t ca p rad ă . Aceste
i nformaţi i ad use la cw10ştinţa tu t u or
r ostaşilor, pen t ru a
le stă\'ili porniri le lacome, în loc să a i bă rezul tatul aş
teptat, i -au aţîţat şi mai tare , incit au î n cep ut cu toţ i i
s ă strige că, dacă n u l i se va da semn alul , atunci s e vor
d uc e î n tabăra p u n i că fără comandanţi. Şi, î n tr-adevăr,
comandan tul nu le-a lipsit : căci numaidecît Varro le-a
dat semnalul de p l e care .
Paullus, care d i n propri ul său imbold mai zăbovea,
fiindcă aflase că nici puii nu dau a usp i c ii prielnice, a or
donat să se aducă la cunoştin ţă acest fapt col eg u lu i său.
care t o c m a i scotea steagurile pe poa1·ta taberei. Cu toate
că lui Varr-0 nu i-a convenit această veste, cazul recent al
lui Fla'riinius şi i n fri ngerea de pomină a consulului Clau-
114
dius 1 , î n bătălia na\' ală d i n prim ul război punic, i-au
insuflat teamă de opreliştea r e l ig i oas ă .
Poate zeii au fost _aceia care, în cursul acelei z ile, au
ami n at mai de gr abă decît au î nlăturat dezastrul care îi
ameninţa pe romani ; căci , din î n tî m plare, pe cî nd ostaşii
romani refuzau să se supună ord i n el o r consulului de a
re a duce steagurile în tabără, doi sclavi - unul aparţi
nind unui c ălă reţ din Formiae 2, celălalt u n u i a d i n Sidici
nwn 3, şi care fuseseră pri nşi de numizi în timpul con s u l i
lor Servilius şi Atilius, pe cînd umblau după furaje - au
izbutit să scape chiar în ziua aceea şi să se î napoieze la
stăpîn ii lor. Aceşt i a , î n d at.ă ce fură aduşi în faţa con suli
lor, dădură de ştire că în treaga armată a lui Hanibal
stătea a sc u nsă d i n colo de mun ţi i d i n apropiere. Sosi rea la
vreme a acestor s cl a v i a dus la resta b i l i re a autori tăţi i
consul ilor, în m omen t u l î n care unul din ei tocmai si-o ' �
pierduse din pri c i n a ambiţiei şi a unei îngăduinţe de

n e i erta t .
XLIII Hanibal, cind a Yăzut că roman ii au făcut o se

rie de mi1cări nech ibzuite, dar că n -au aj u n s totuşi pînă
la ultima nesocotin\ă, a re,·enit în t ab ără fără să fi ob
ţ i n ut n imic, deoarece şiretlicul î i fusese descoper i t . Acolo
î nsă n-a putut rămîne mai multe zi le , din pri c i n a lipsei
de hrană. Afară de asta, în tabără se constatau tot felul
• Se referă Ia înTrîngerea suferită de armata romană coman

da t ă de consulul Claudius Pulcher în bătălia n av al ă de la Dre
panum, în an ul 250 i.e. n . Analiştii au relatat că atunci co nsu lu l
c. Claudius a plecat Ia război, in dispreţul auspiciilor d efavora
bile şi a opreliştei religioase, îndrăznind chiar să aru n ce î n mare
eol i v i a cu p u i i sacri, pentru că au refuza t să mănînce.
2 Formi ae, azi Mola de Gaeta, oraş p o r tu a r si tuat în Latium,
pe coasta golfului Gae�a. fondat de aurunci ; Via Appia trecea
prin Formiae.
3 N u mel e complet e Teanum Sididnum, oraş în Campania, ca
p itala sidicini lor, s i t u a t pe versantul nordi c al muntf'lui Massicus
(azi Tt>ano).
de păreri noi, nu n umai rn rîndurile ostaşilor proveniţi
din amestecul tuturor neamurilor, dar chiar la Hanibal
însuşi . Căci, atunci cînd ostaşi i au început mai întîi să
murmure, iar apoi să strige în gura mare, cerindu-i achi
tarea soldei restante, cînd i s-au plins mai întîi de raţie,
apoi de foame şi cînd au început să umble zvonuri le că
mercenarii, mai cu seamă cei din neamuri le hispane au
plănuit să treacă de partea romanilor, se spune că insuşi
Hanibal s-a gîndit să fugă în Galia cu cavaleria şi să-şi
abandoneze toată pedestrimea. În faţa acestor frămîntări
şi a stării de spirit din t�băra sa, Hanibal a hotărî t să se
deplaseze către ţinutul mai cal<1 al Apuliei, unde secerişul
se făcea mai devreme ; totodată dorea să se îndepărteze
cit mai mult de adversar, spre a stăvili dezertări le celor
mai şovă ielnici dintre ostaşi . El a plecat din tabără î n
-ti mpul n opţii , după ce, c a ş i î n trecut, pusese s ă s e facă
i arăşi focuri şi lăsate într-adins cîteva corturi pe loc. ca să
vire în romani teama de capcane, aşa cum mai făcuse.
Dar acelaşi Lucanus Statilius , făcînd recun oaşterea tu
turor ungherelor din jurul taberii cartagineze, precum şi
d incolo de munţi , şi dind de veste că a · zărit în depărtare
coloanele armatei duşmane în marş, în tabăra romană a u
început să s e agite planuri de urmărire a in amicului.
Deoarece consulii au rămas fiecare la aceeaşi părere pe
care au avut-o întotdeauna mai înainte, ş i cum pe Paullus
nu-l susţinea n imeni în afară de Servilius, cons ulul an uli.1i
precedent, părerea maj orităţii a învins, astfel incit au
pornit cu toţii , minaţi de destin să facă faima localităţii
Cannae 1 prin dezastrul romanilor.
1 Pentru descrierea bătăliei d e la C a n n ae în capitolele XL-L,

Titus Livi us a folosit ca izvor principal opera lui Polybios, op.
cit„ I I I , 107 şi urm. şi pe a n alişti i Fabius Pictor, L. C i n c i us Ali
mentus (contemporan cu război ul al I l-lea p u n i c) ş i Coel i u s A n
tipater.
116
Hanibal îşi aşezase tabăra i n împrej uri m ile acestui sat
în aşa fel, incit să-i sufle din spate vîntul Volturnus 1,
care în vremea secetei stirneşte nori de praf pe aceste
cimpii pirjolite de arşiţă. Hanibal îşi alesese această po
ziţie fiindcă era foarte prielnică pentru tabără, dar poate
şi mai nimerită atunci cînd avea să-şi rinduiască trupele
în linie de bătaie, deoarece cartag i n ez i i aveau să lupte
cu u n duşman orbit de praf.
, XLIV Consul i i , porniţi în urm anrea lui H a ni bal , după

ce au cercetat îndeaj uns drum urile, au ajuns la Can nae ;
aici sub ochii cartag i nezil or, d upă ce şi-au împărţit tru
pele i n tre e i , ca mai înainte, făcurâ două castre fortifi cate,
lisînd între ele cam acelasi i n ter\'al ca la Gereonium.
Rîul Aufi d us 2 , care �
urgea pe· l i ngă ambele tabere,
dădea prilej de ciocni ri î n tre ostaşii celor două armate
potr i v n ice, veniţi ,să ia apă fiecare de u n de le era mai la
î ndemînă. Totuş i , trupele romane d i n tabăra cea m ică,
amplasată lingă Aufidus, se aprovizionau cu apă mai î n
voie, pentru că p e malul d i n faţă n u ex ista n ici u n fel
de uni tate duşmană. Hanibal, sperîn d că în aceste locuri
parcă anume făcute pentru o luptă de cavalerţe, î n care
privi nţă el era de neînvins, consulii vor accepta, în sfir
şit, să lupte, îşi rî n d u i trupele în l inie de băta i e şi tr i m i se
can1leri a n u m i d ă să-i hărţuiască pc rom a n i . In tabăra
romană s-a produs atunci d i n nou agi taţia între os t a ş i şi
dezbi narea d i ntre consul i ; căci Pau l lus îi făcea l u i Varro
mustrări pen tru nesăbui ta- i cutezanţă, la fel cu aceea a
lui Sempron ius ş i a l u i F l a rn i n ius, în timp ce Va r ro î i
1 A 5 l<\zi i s e spune Sirroco ; acesta este v î n tu l secetos care

bate d i n d i r eq i a s u d -sud-v est. Deci roma n i i se găseau a m plasa ţi
în d i spoz i t i v de lu ptă în n o rd-estul localită�ii şi c î m pie i de la
Ca n n ae.
2 Azi O fcl n to , riu din .'\ p u l ia, izvorăşte d i n A pe n i ni, străbate
ţ i n u t u l h i rpi n i l o r d i n Sa m n i u m (regi u n c<J I ta l i e i cen trale) 5i se
V<Jrsă i n .\d ria l i c a .
117
obiecta cu exemplul lui Fabius, atît de plăcut comandan
ţilor fricoşi şi laşi ; ş i luînd de martori pe zei şi pe oa
meni el spunea că nu e vina sa că Hanibal a intrat î n po
sesia Italiei ca printr-un usus capia 1, că el, Varro, e re
ţinut cu sila de către colegul său ; că ostaşi lor romani,
aprinşi d e ură şi dornici de luptă, le sînt smulse armele
din m î i n i . Paullus , d impotrivă, îi răspundea că dacă se va
î n tî mpla ce\"a cu legiun ile romane expuse şi împinse la
o luptă nec hibzuită şi i mprudentă, el se absolvă de odce
vină, cu -toate că va suporta şi el orice consecinţă . Dat
să se gîndească bine Varro, dacă aceia care au li mba atît
de ascuţită şi de nest runită. Yor avea şi în luptă m i n a la
fel de vigu.roasb. �
LXV Pe cind la romani t i m pu l trecea mm 1 n u l t î n

corturi decît î n deliberări , Han i bal, care-şi ţ i n us e cea m a i
m a re parte a zi l e i trnpele gata de luptă , ş i ll e ret r ăge a î n
tab�i ră , t ri m i \înd î n schimb p e - numizi di nc c )} O d e rîu , ca
să ata ce pe o sta şi i din tabăra cea mică a ror:n a ni lor î n să r
c i naţi cu cărat u l a pe i . Abia a j u nş i la mal , n u m i z i i au si
izbu t i t să pun ă pe fugă pe romanii \·eniţi în ne o r î n d u ial ă ,
p u n î n d stăpîn i re şi pe un p u nc t de �pr i j i n s i t u a t î n faţa
val u l u i de fortifi caţi i , în i m ed i ată apropie re C.l t a ber ei .
Ideea că n i şte trupe auxiliare în dez o rd i n e au s t î rn i t pa
nică î n î n săşi t abă ra romană a p ărut rom:111 i l o r atît de
î njosito are, i ncit d oar un s ing u r motiY i-a î m p i c· d i cat să
nu treacă i mediat rîul ş i să-şi duduiască t rn pek pe ntru
at a c , � i a n um e faptul că la co m a n da supreiri ă a armatelor
1 In lat. t e r m en u l j u ridic tts u s capio înseamr1i"i conform tex

t u l ui legii cl i n cod u l celor 1 2 table, l u a r ea î n fJ o�e;;iune a u n �1i
teren de către o persoan[i , care l-a avu t î n fol o�:i n ţ ă t i mp de doi
ani. consecuti\·. C o n s u l ul V a rro îi imput:I1 d ec�i colegului său
L. Aemilius Paul1 us t.a eli ca tergiversării , ca re Pti n e\·i tarea con
t::ictului d i rect cu H a n i b a l , prelu ngea preze n ţ a <.:t c es tu i a în I talia
şi p er m i t ea cartaginezilor să obţi nii drep t u l d e stă p î n ire a s upra
Italiei printr-un fel de usus cn pio, r.ceace, în acl's1; caz nu era decit
o f i g u ra r e t o r i că.
1 18
se găsea î n acea zi Paullus. Dar a doua zi, Varro, căruia
ii venise rîndul la comandă, fără să se sfătuiască cu co
legul său, dădu semnalul de atac şi trecu cu trupele rin
duite în dispozitiv de luptă dincolo de rîu ; Paullus îl în
soţi pe Varro, deoarece nu pregeta să-i acorde sprijinul ,
său, cu toate că nu-i î n cuv i inţase hotărîrea. După trecerea
rîului Aufidus, consulii îşi alăturară şi trupele pe care le
av us e s eră în tabăra cea m ică, şi-şi rînd uiră linia de bătaie
în modul următor : la aripa dreaptă (aceasta era cea .mai
apropiată de rîu) ei aşezară cavaleria, iar î_n linia a doufl,
pedestrimea ; la marginea aripii sting i , fron tul era al că· ·
tu i t · d in cavaleria aliaţi lor, î ncadrînd la mi j loc pedestri

mea aliată, u n i tă la cen tru cu legi unile romane. Prima
linie de atac era alcătui tă din sul iţaşi împreună c u cele
lalte trupe axiliare uşor înarmate. Consuli i coman dau ari
pile. Ter e n t i us Varro pe cea din s t î nga, iar Aern i l i us Paul
lus, pe cea dreaptă ; Geminus Servi lius a pri m i t misi unea
să lupte în centrul frontului 1 •
X LVI La revărsatul zorilbr, Hctn ibal , d upă ce îşi tri

m i se înai n te un i tăţile de baleari şi celelalte trupe uşor
î n armate �i după ce-şi trecu dincolo de rîu toate forţele,
le aşeză î n linie de bătaie în ord i nea în care trecuse fie
care şi a n um e : canileria gal i că �i h i spană o aŞeză aproape
de mal, la aripa stingă, a\"ind în faţă cavaleria romană ;
aripa d reaptă a fost lăsată în seama călăreţi lor numizi,
iar centrul fron tului a fost întărit cu pedestri mea , astfel
i n ci t la m i j loc se găseau gal i i şi hispan i i , iar pe flancuri
îi î n cadrau trupele de a fricani. Ai fi p ut u t crede că ar
mata aceasta de <;tfricani e într-o bună măsură romană,
într-atî t era de dotată cu armele capturate de la romani
la Trebia şi în mare parte la Trasi menn us. Scuturile ga-
1 Polybio�. op. cit., I I I, 1 4, relatează că cen trul frontului

roman era t·omandat şi de M. A tilius Regulus şi de C em i nus Ser
vilius.
1 19
lilor şi h ispanilor aveau aproape aceeaşi formă, săbiile
î nsă erau deosebite şi ca mărime, şi ca înfăţişare, ale ga
lilor fiind mult mai lungi, însă neascuţite la vîrf, pe eind
ale h i spanilor, deprinşi mai mult să-l împungă pe adversar
decît să-l taie, erau mai uşor de mînuit şi aveau vidul
ascuţit.
Mai mult ca oricare alte trupe, ostaş i i acestor două
neamuri stîrneau groaza atît prin statura lor uriaşă cit
şi pri n chipurile fi oroase. Galii umblau goi pînă la brîu,
pe cînd hispanii erau îmbrăcaţi cu n işte veşm inte de i n
d e o albeaţă scinteietoare, tivite c u purpură. Cifra tuturor
electivelor armatei cartagi neze care au in trat în această
l i n i e de bătaie, s-a ridicat la 40.000 de pedestraşi şi 1 0 .000
de călăreţi . Hasdrubal comanda aripa stingă şi Maharbal
pe cea dreaptă. Centrul frontului îl comanda Hanibal
împreună cu fratele său Mago.
Soarele cădea pieziş pe amîndouă oştirile, fie datorită
u n e i abile aşezări , fie datorită întîmplării, însă fără să
prici n uiască vreun neajuns nici u nuia dintre cei doi be
ligeranţi , fiindcă romani i priveau către miazăzi iar p u n i i
către miazănoapte ; d a r vîntul ( p e care locuitorii acel ui
ţi n ut îl numesc Volturnus) suflînd cu tărie, a rid icat n ori
de praf în faţa romanilor, acoperindu-le vederea.
X LVII Un strigăt de luptă a izbucnit, şi trupele auxi

l i are porniră la atac, cea cli ntii ciocnire d i n d u-se în tre
u n i tăţile uşor înarmate ; apoi cavaleria galilor şi hispani
lor d i n aripa stingă năvăli asupra ari p i i d repte romane
î ntr-un mod care semăna prea puţi n cu o luptă de ca\'a
lerie : căci cele două tabere trebuiau să se atace fron t al,
deoarece cîmpul de bătaie era prea îngust pentru ca ad
versarii să se poată desfăşura, pe d e o parte, rîul, pe de
alta linia de bătaie a pedestri m i i zădărn i c i n d eforturi l e
celor două cavalerii de a şarja. Drept urmare caii n u se
mai puteau mişca, i ncit î n cele d i n urmă se î ngră mădidi.
unii în alţii . Adversarii se în cleştară om cu o m , trăgin-
1 20
du-se unul pe altul de pe cal , ast fel i n c i t bătălia se trans
formă în mare parte î n tr-o luptă de pedestraş i . I ncăie
rarea a fost mai mult îndîrj i tă decît de lu ngă d u rată, şi
călăreţii romani fiind respinşi , dădură b i r cu fug i ţ i i .
Cam spre sfîrşitul luptei di ntre cele d o u ă cav:ilerii
s - a dezlănţuit ş i atacul trupelor pedestre ; la î n ceput şi
forţele ş i avîntul beligeranţilor au fost egale, cită vreme
s-a păstrat ordinea în u n i tăţi le galilor şi hispan ilor. în cele
d i n urmă, forţele romane atacînd concentric î n rî nduri
strî nse în formă de ung h i , după grele ş i î ndelungate efor
turi , izbutiră să străpungă l i ni a triunghi ulară duşmană,
prea subţire ş i din această cauză prea puţi n rez istentă,
dar care se avîntase mult prea î nai n tea propri i lor pozi ţ i i .
Văzin d u- i retrăg i ndu-se î nspăimîn taţi şi f ug i n d î n ne
orinduială, roman i i pornesc î n urmărirea lor cu şi mai
mare zel şi bărbăţi e şi ajung în cele d i n urmă tocmai î n
centrul l i n i e i de bătaie a i na m i cului. Dar, f i i ndcă n i c i a i c i
n -au î n t i l n i t vreo rezistenţă, au înaintat pî n ă la trupele
de rezervă formate d i n afri can i , amplasate l a cele două
aripi î n tr-un d ispoz i t i v curbat, în timp ce în centru , u n d e
se aflau forţele galice ş i h i spane, l i n i a d e bătaie forma u n
i n trin d . Ş i , î n vreme c e fron tul d i n centru m a i î n t î i s-a
echil i brat , iar apoi a dat î napoi pas cu pas, perm i ţ i n d
înai ntarea d ispozi tivului r o m a n d e atac î n t r i u n g h i î n
m i j locul l i n ie i i n am i ce d e luptă, trupele de a fr ican i el e la
aripi, exec u t î n d o ma nevră de î nvă l u i re , au strî ns cleştele,
i zbu t i nd să surprindă trupele romane care se avin taseră
cu nesocotinţă în centrul fro n t ul u i . La urmă, măr i n d şi
m a i m u lt î n vălu irea, cartag i nezi i au reuş i t să-i î n cercu
iască complet pe romani şi să le taie retragerea. Atunci
aceşti a , după o luptă î n chei ată fără n i ci un arnntaj, lă
sînd de o parte ulti mele rămăşi ţe de gal i , ş i d e hispa n i , pe
care î i n i m iciseră, porniră o nouă bătălie, de data aceasta
î mpotriva afri cani lor, acţiune care era î nsă de două ori
sortită eşecului : pe de o parte, datorită faptului că, f i i n d
încercuiţi, erau n e v o i ţ i s ă lupte î n t o a t e d i 1·ecţi i l e , iar pe
121
de altă parte pentru că, fiin d total istoY iţi , trebuiau să în
frunte un inam ic odihni t şi plin de vigoare.
XLVIII Lupt a se dezlăn'ţllli se şi la aripa :Stîngâ a ro

mani lor, unde călăreţii aliaţi.lor fuseseoră opuşi cava1eriei
nurn ide. Ea a î n cep u t fără ,,-1agă , d atorită urmi vid eşug
cartaginez : vreo 5'00 de n umizi , care, în afară de armele
for obişnuite de atac şi de apărare, aveau. ascunse 'Sllb zale
şi gladii , porniră ia galop către rîndurile armatei romane,
ţin ind micile lor scut uri la spate , ca n.if,;te �uri ; de
·aceea, ajunşi la lfo.ia romană, ei sar de pe cai -şi, după ce
aruncă scuturi le şi suliţele la piei'Oarele duşm1m.i!r>r lor,
sînt primiţi de roma n i în mijlocul 1iRiei l'Or de bătai e şî
apoi conduşi in S'P>atieie ulti1nel0r rÎ'G.duri, primind o.rd'i n ul
să rămînă pe l oe. Şi au stat in tr- ade\."'âr 1iiniŞltiţi , cită vr.em.e
lupta s-a î nteţi t în t0ate .µă:n\iH'.e.. Dar cin«!l a w {!)b<>.erva.t
că sufletele şi pri vi1rile l uptătorilor roo;ian1 erau cgncen
trate cu totul spre bătălie, ei puseră ile.oolată millma pe scu
turile care zăceau r.ăspîodii:te :JlEll' tl.!litiin dem..i pe jos, :li)rintre
grămezile de cadavre, şi atacară din Ulf"rnă 11aia cie bă.taie
romană ; ei 1oviesc pe ostaşi .pe d:a �pa.te, făcind un măcel
cumplit şi pricinl'l.!lind 0 hliimăcea:lă Şii. m ai mcare. C!llm
într-o parte 1 a frontului ronnan intrase groaza şi deruta,
iar în ceailaltă :! llll.p ta se desfăşura eu incrinceGal'e. dar
fără vreo speranţă pentru ril3m an i , Hasdrubal 3, care se
afla în acest sector, scoate din centrul frontului -cava:ler.ia
numidă, a cărei luptă Ji.ncezea, şi o trimite în urm-ăirfrea
fugarilor împrăştiaţi în toate părţile.. Te>todată mai ală
tură trupe de pedestraşi gali ·�i hispani în sprij inul afri
canilor, obgsiţi mai nwlt de măcel decît de luptă.
1 Adică la d'lan cul ..dr>ept al frW'ltultti :l'OrraaIJ. .

! .'\d.ică .în oentrl!l.
3 Hasdn11Da:l a luat ae.um ca1111a<aai a tr.upf'il.Qr cartagineze care
i-au im·lns p.e rrunan.i lu nancnl drept i:;i trece la flancul sting
Cil frontului punic. Acest 'Hasdrabal era un locotenent .a1 lui Ha
nibal.
'122
ln partea a doua a: bătăliei, consulul Aemilius Paullust,
deşi. chiaF d_e la incepl!.lt fU&ese grav 1tăi�t de o. piatră arun
cată cu praştia1 se insta:lă in fruntea WLei tr upe compacte
de roma.ni şi pDcni in mai multe rînduri la atac asupra
lui Haniba.1,. iar cu sprijinul cavaler�ci 1·oniane restabili
lupta în citeva llDCW'i ; în cel€ din TJFlină i:nsă că1ăreţii
renunţară la cai, deoorece pe co-!'lsul il părăsic;eră pute1d1le
şi nu-şi mai putea sb'Wl!i calu-I. Se spune că Ranibal, cind
i s-a dat de ştire că cooswul a orda>nat oamenii1<ilr săi să
desealece, ar fi grăit mnn;ă.toa.rele cuvin te : ,.,.Ce n-aş da
să pll!l!li mina pe to1\_i aceştia ş-i să mi-i \'ăd legaţi !""
Arunci lup ta dfntre �ele d:ouă cavalerii s-a transformat
în bă tălie d e . pedestrim i , si tuaţie în c a r e birui nţa d uşm a
nutu,f deven i nei1Illdorelrucă1 de«iarece învi!i1şii P'referau să
moa.ră pE! loclllll und!e• se afliau deeît să lillllg ă., iar înv ingătorii ,
indî:rj.fţi de î ntiir.cierea vrcit<i>dei, î i măcelăreau pe cei pe
care n u-i pu1!eau al unga. N-au fost p'1..fif;i- pe fugă deeît pu
ţi n i suprav ieţui tori, sle iţi d�n prici n a .s forţărtllor şi rănHor
pri m i,e. A p o i deruta deveni generală ş:i toţi cei care pu
teau îşi căuta u caii: pe ntru a scăpa cu f uga.
Cin d tribu n u l mili ti'l r Cn . Lentulus, trecî n d pe acolo
în goa n a. calului. îl zări pe o stîn că pe co ns u l �că l d at în
singe, ii spuse : „L. Aemi 1i!.l'S tu e;;ti singurul pe c;;u·e
zei i trebuie- să-l socc..J!t eao;eă n e v i·n ovat de dezast1a.11 de azi !
De a ceea ia ca:lul acest01. dtă n e 1n e rna.i ai o f ărî rniă de
,
vlagă 1n t i n e şi. cită ':reme eu talfi i ..;; î nt în stare să te r Ld�c

de aici şi să te OCTGJ•tesc !. Să nu f uci ea a c eas t ă luptă să
fie şi mai funestă pdn moartea con <; ulu1'ui însuşi ! Şi fără
pier d e r e a ta sînt destuJe !acr i.mi ş i destulă jale ! "'
La aceste cuvin.te, ct0nsul ul i -a răspuns : „Cn . Corne
lius, să-ţi aj u te cerul să fii me�·eu vrednic şi v i te az ! To-
1 Se:· men ţionează că. Af:'m i Li us P01ul lu." comanda flam:ul drept
al fron �uhli roman . DlI[?(t ce '-'cest flanc a fost dat peste cap, con
s u l u l P<: u ll u s trece în cen t r u l fro n t u l u i .
Uf3
tuşi , n u- ţi irosi cl i p ele atît de pr e ţi o a se j el u i n d u -mă pe
m i n e în zadar şi riscind să nu mai p oţi s căp a din mîinile
wăj m a ş u l u i ! Du-te şi vesteşte oficial senatul să fortifice
cetatea roman ă şi s-o î ntărească c u noi oşti, î n a i n te de a
se a.propi a d uşmanul b i ru i to r ; în p art i cu l ar , dă-i de
ştire lui Q. Fabius că L. Aem i l i us fi trăit pînă acum şi s-a
stins d in viaţă avînd î ntipărite în minte sfatui·ile sale.
Iar mie î n g ă d u i e- m i să-mi d a u duh u l printre m ormanele
de cadavre ale ostaşilor mei , ca să nu fi u d i n n ou învi
nuit, d u pă ce vo i i eş i d i n d reg ăt or i a consulară, şi n i c i să
n u rnă mai în făţişez la j ud ecată ca acuzator al colegului
m eu de consul at, ca să-mi apăr n ev i nov ă ţ i a , aruncînd v i n a
î n spatel e altuia ! ''
Pe cînd cei doi vorbeau astfel, a u dat năvală peste ei
m a i i n t î i u n puhoi de os t aşi r o man i f ug ă riţ i şi apoi şi duş
m a ni i . Pe consul, pun i i , n eş t i i n d cine este, l -a u doborit
copleş i ndu-l cu o g r i n d i n ă de suliţe. Pe Len t ulus l-a scăpat
in t o i u l î n vălmăşel i i n u m a i goana calului .
:\ lunci romanii î n c ep u ră să fug ă d i n toate păr�i le în
n eo rî n d ui a l ă . Şapte mii de oameni şi-au căutat scăparea
pri n f ugă în tabăra c e a m i că, zece mii în cea mare, iar
două m i i a u fugit chior î n tîrg u l C a n na e , unde d e î n d a t ă
au şi fost înconjuraţi de Carthalo ş i de caval(lria l u i , de
oarece acest t î rg nu era a pă rat c u n i c i un fel de fort i fi
caţi i . Cel ălalt consul, fie d i n î n tîrnplare, fie i n tenţionat,
n ei n td n d î n î 1w ă l rn ăşeala puhoiului de fugrn· i , a reuş i t s ă
scape î m preu n ă cu 50 de călăreţ i , d u c î n d u-se la Venusia 1 •
S e s p u n e că l a Cann ae au c ă z u t n i m i ci ţ i de p u n i , 4 5 . 000
pedestrw;; i şi 2. 700 de călăreţ i , pierderile roman i lo r f i i n d
de o p otri Y ă de m a ri ca şi ale a l i aţilor l or.
În r î n durile cel or căzuţ i pe cîmpul d e l uptă a u fost
amîridoi chesto r i i c o ns u l i lo r , L. i\ l i l i us ş i L. Furius B i ba-
1 ,\zi Vcnosa. loca litate situa tii î n vecinătatea rîului A u fidus
la h o t a r e l e d i n lre Lucan i a ş i ..\ pulia (,\ ici s-8:- n ăscu t poetul Ho
rati u :-; ) .
l :2 4
culus şi 29 de tribuni m il itari , cîţiva foş ti consul i , pretori
şi edili (printre care şi Cn . Servilius Geminus 1 şi Marcus
Minucius Rufus 2 fost comandant al cavaleriei în anul pre
cedent, precum şi consul cu cîţi\·a ani înainte) ; în afară
de aceştia şi 80 de senatori romani , sau dintre cei care
mai îndepliniseră acele dregătorii care le dădeau drept ul
să fie alesi senatori si care se înrolaseră ca voluntari î n
'
legiunile � omane. S e mai spune c ă a u căzut prizonieri î n
mîi nile punilor î n această bătălie 3 . 0 0 0 d e pedestraşi ş i
1 . 500 d e călăreti.
L Aşa a fo;t bătălia de la Cannae, la fel de vestită ca
dezastrul roman de la Allia 1 , numai că aceasta a fost mai
puţin gravă prin evenimentele care i-au urmat, deoarece
atunci galii au încetat ori ce operaţiune mil itară , în t i m p
ce la Cannae prin măcelărirea armatei romane consecin
ţele au fast mult mai cutremurătoare şi mai profunde.
într-adevăr, fuga trupelor ue l a Allia, cu toate că a dus
la căderea Romei, a salvat totuşi armata romană de ! a
pieire. In schimb la Cannae abia 50 de i n şi l-au însoţit pe
consulul care a scăpat cu fuga, în vreme ce aproape în
treaga armată a împărtăşit soarta consulului Paullus, căzut
în luptă.
Cum mulţi mea ostaşi lor fără arme asupra lor şi fără
comandanţi se retrăsese în cele două tabere, cei din ta
băra mare au trimis vorbă celor din tabăra mică să trear:ă
1 C n . Serv i l i us Gemi nus fusese consul cu u n a n înain te (217
î.e.n.) şi comandantul fron tului din centru.
2 M. M i n uc i us Rufus, fusese consul în 221 î.e.n. şi comandant
al c<H'aleriei cind Fabius fusese dicta tor.
3 La A l l i a rom a n i i suferiseră î n a nul 390 sau 387 î.e.n. o cum
p l i tă în frîngc re din par leu i n v adatorilor gali , căzînd în luptă circa
16 OOO osta 5 i .
4 Şi Polybios (op. c i t. , V I , 58) şi Plu tarh (Fabi us 16) ş i Appi3-
n os: ( o p . cit. Ha n i ba l 36) şi Dio Cassius ( o p . cit. 57, 29) relatează

la fel episodul predării celor două castre romane, starea de spirit
de la Roma în u rma dezastrului de la Can n ae şi evenimen tele
care au urmat dupu a::ca � t ă. în frîngere.
l2S
la ei peste noapte cînci somnul Ya pune stăpinire pe duş
manul osten it de luptă şi de Ve-Relia �treceri i , penttu ca
apoi să plece într-o singură coloană la Canusium. Uni i
ost�i n i c i n-au vrut să audă de -0 asemenea :propunere,
inti«ebîndu-se de oe n u \·in 1a clânşii .oei care îi cheamă,
de \Teme ce la fel de bine se pot aduna laolaltă '? De bună
seamă, pentru că spaţiul dilfJ tre tahere e înţesat de d�
m ani şi pentru ca mai cle grabă viaţa .altora să iie primej
duită decît a lor. Alţi ostaşî nu. se impotrh·eau ideii, in."iă
n u mai aveau curajul s-o d uc ă la î n făptuire. AtW11 ei tri
bunu� militar P. Sempronius Tud i tam.ts a e spu�e ,: „A şa da r
preferaţi să cădeţi în mîinile celui mlil l acom şi mai sin
g e ro s din tre duş:rnan i, ca. să vă pun:ă cap,td ia mezat şi .să
f i ţi cum păraţi de către oef care au s-ă v.iă întrebe ; «�ti oe
tăţean roman sau aHat lati n '! .- pentru ca prin hatjocorirea
şi nen orocirea voastrJ. să i se acoi�de celuilalt dnstire '!
Nu ! Dacă într-ade">:ăr mai s[nteţi concetăţenii .coo.suiwui
L. Aemilius, care a ţi mll t ma1i tlegJ.·abă să moară e.IJl.m 1.e
cu" ine decit să trărr.ască in r�inl€ şi ocara, preCl.lm şi ai
atitor alţi bărbaţi foarte vitej i, car-e donn acum somnul
veşn ic îng1rămădiţi in jurul l u.i , înaint.e de a ne apuca aici
zorile, înainte ca f orţe \Tăj m aşe şi mai n umeroase să ne
zădărnicească plecare.a., să trecem p r i n tre acei a care fac
atîta zarvă , stind la porţi în n eor.în d ui al ă , de - a \·alJna un i i
peste a lţi i . Oricît de d es e ar f i rîndurile lor, n e Yom croi
drum cu aj utorul armei şi î n drăznel i i !Să trecem prin
.aceste trupe duşm ane dezlinate î n f.ormaţ�.e triungh i <.1-
]ară 1 , ca ş i cum n imk nu ne-itr sta în cale ! De acee 3 ,
c e i care vreti
,
să vă sa!Y.aţi si
..,
Y1ie'lile
,
'"i sâ sah"a!i
� .
si
.
Repu-
blîca, veniţi cu mine �"'
D up ă rosti rea acestor cuv i n t e , Sempronîus Tuditanu-;
scoa.� sabia djn teacă �ii se năpusti cu ostiaşii in formaţi e
1 !a la t.. termenul cun�� inS'.Sm!ll.ă d�spozi�iivul .de lup!ă �i de

marş în formă de triu 1 1 gh; i �f·t>J:. apJk:ll Jai -;:p argf."!'� în eer- ·
cuirii.
IJ6
triunghiulară prin mijlocul vrăjmaşilor. Şi în timp ce
numizii aruncau cu suliţele în flancul drept care era des
coperit, ei îşi trecură scutw-ile în mina dreaptă ; în felul
acesta, cam 600 de romani au izbutit să scape� intrind în
tabăra cea mare ; şi ?ae acolo, împreună cu o altă trupă
şi mai numeroasă, îşi continuară durnul, ajungind teafără
la Canusium. lnsă această ispravă învinşii au făcut-o mai
curind din imboldul sufletesc pe care i l-a dat fiecăruia
caracterul sau intimplarea, decit în baza unui plan gindit,
sau din ponmca cuiva
LI ln urma acestei victorii , pe cî nd Han i bal era feli ci

tat de toţi din jurul lui şi sfătuit ca. după încheierea aces
tei bă tălii ati t de grele� să dea un răgaz �tenilor spre a se
odihni şi ei şi el pînă la sfirşitul acelei zile, precum şi în
noaptea următoare, Maharbal, comandantul cavaleriei, fu
de pă rere să nu mar zăbovec..scă c!tuşi d e puţin : „Nu,
d impctri,·ă, ca să-ţi dai seama ce ai cîştigat in bătălia .:!e
&zi , trebuie -să ştii că ţ este cinci zile vei prinzi ca un ade
vărat învi ngător pe Capitol i u m ! V i no d upă m i n e ! Eu voi
pleca î nainte cu .:a\·aleria, pentru ca duşmanii n oş tri să
creadă că tu ai ajuns acolo încă înainte de. a sosi cu ade-
'-ărat ! �
Hanibal găsi această propunere a 11J i Maharbal prea
frumo:lSă, dar, în acela şi timp, şi prea importantă şi greu
de re:t1izat, pentru ca să se p ·�ată decide pe loc. De aceea
îi r�Fpunse lui Maharb al că ii laudă zelul şi intenţia, dar
ca are . nevoie de răgaz spre a chibzui asupra ho tăriri i .
Atunci Ma harbal i-a spui; : „ N u e d e mirare că ze ii n-au
înzestrat pe om cu toate darurile ! Haniba l , t u ştii :-:ă
i n v i:""? g i , dar n u ştii �ă profiţi de \·ictorie !'" Se cred e că
intirzierea l u i Haniba1 din acea zi a fo�t suficientă pe ntru
ca n um a şi puterea romană să fle salvate.
A doua zi, cum <.:-au i v i t z o ri le cartaginC'zii i eşi ră d i n
,
tabără pentru a cukge trofeele � i pentru a pri vi ace--;t

prăpăd îngrozitor la vedere chiar şi pen t r u d u ş mani.
127
Zăceau la pămînt mii de romani, pedestraşi, călăreţi, im..:
prăştiaţi pretutindeni, după cum îi strînseseră laolaltă
împrejurările luptei sau ale fugii. Unii dintre ei, ale căror
răni îi chinuiau si mai mult din pricina frigului de dimi
neaţă, trezindu-s e şi ridicîndu-se plini de sînge d i n mij
locul celor măcelăriţi, au fost de îndată răpuşi de pun i
Duşmanul a dat peste nişte romani încă î n viaţă, avînd
însă coapsele şi vinele tăiate ; aceştia îşi dezgoleau gî tul
ş i ceafa şi chemau pe puni să le soarbă tot sîngele care le-a
mai rămas în trup. Alţii au fost găsiţi cu capetele îngro
pate în ţărîna scormoni tă . Se vedea limpede că aceşti
romani şi-au făcut ei singuri gropile acestea, unde şi-au
vîrît feţele, după care îngrămădindu-ş i ţărîna deasupra lor
s-au sufocat. Le-a atras mai c u seamă atenţia tu turor car
taginezilor un numid, care, avînd nasul muşcat şi urechile
sfîşiate, a fost scos încă viu de sub un roman ce zăcea mort
deasupra lui ; romanul nemaifiind în stare să se folo
sească de mină pentru a tine ' vreo armă, în furia lu i tur
bată şi-a sfîşiat cu dinţii vrăjrirnşul şi aşa a murit.
LIJI După ce, în cea mai mare parte din zi, fură c ulese
trofeele , Hanibal porni să atace tabăra cea mică a roma
n i lor. Mai î n tîi , el tăie legătura cu apa printr-o linie d e
îm presurare ; de al tfel , predarea tuturor acestor roma n i
se făcu mai curînd decît n ădăjduise Hanibal, deoarece erau
sleiţi de vlagă din prici n a eforturilor, a veghilor şi m ;.i i
ales a rănilor. E i a u făcut o învoială c u Hanibal ca să·· i
predea armele şi caii, precum şi cite 800 de moned� qua
drigate 1 pentru fiecare roman, cite 200 pentru fiecare alht
şi cite 1 00 pentru fiecare sclav ; după ce au achitat aceşti
bani , cu condiţia să fie lăsaţi să plece liberi , n u m a i cu un
rind de veşminte asupra lor, i-au p r i m i t pe puni în tabără.
1 Monedele QU'Old rigate �rau denarii de argi nt, 8 \· î n d pe 3vers

chipul lui Jupi ter, iar pe rever'> u n c ar t 1'as de patru cai (qu'l
driga).
128
Toţi prinşii fură puşi sub pază, cetăţeni i romani fiind se
paraţi de aliaţii lor.
Pe cin d acolo vremea se s curgea î n felul acesta, osta5 ' i
d i n tabăra cea mare, care mai aveau destulă forţă sa�J
bărbăţie, cam 4000 de pedestraşi şi 200 de călăreţi, :i'J
izbutit să scape, fug i nd pînă l a Canusium, unii încolonaţi,
alţii răzleţindu-se pretutindeni peste cîmpuri , deoarece
pe acolo erau mai feriţi de pri mejdii ; de aceea tabăra
aceasta a fost predată duşmanilor n umai de cei răniţi sau
fricoşi , în aceleaşi condiţii în care s-a predat şi cealaltă. O
uriaşă pradă a fost găsită acolo ; în afară de cai, oamen i �; i
ceva argintărie, (în cea mai mare parte phalere 1 pentru
cai , căci la război , romanii nu se foloseau decît foarte nr
de veselă de argint la masă) - toate celelalte prăzi au fo-;t
lăsate jafului.
Apoi Hanibal dădu poruncă să se strîngă într-un
singur loc toate cadavrele alor săi, spre a f i îngropate ; <;e
spune că la Can nae au căzut cam la 8000 din rinduri l e
celor mai viteji ostaşi de-ai l u i Hanibal 2. U n i i istorici au
� cris c ă a fost căutat ş i îngropat şi consu1.ul roman.
1 Phalerele e r a u ornamentele ataşate l a harnaşamentul cail or.

atîrnînd pe crupe. Erau confecţiona te în general · din ar:gin t .
� D u p ă Poly b i os (op. dt„ I I I , 1 1 7) pierde 1·ile l u i Hani bal s-au
rid i c a t la 4000 de gal i , 1 500 h i sp ani ş i 200 c ă l ăre ţ i în total 51 00,
,
faţă de 7 0.000 de ostaşi ro m a n i şi a l ia ţi m or ţ i şi 7000 de prizonieri.

Bătălia de la C a n n ae de pe r î u l Aufidus a avut loc î n vara a nu
lui 2 1 G î . e . n . Deşi fo r ţe le de l u p tă erau i negale, roma nii au avut
efecti \·e net superioare în pe de s t ri me însumînd circa 80.000 .d e
,
ostaşi , ro m a n i şi ali aţi (n umai cavaleria l u i H a n i b al era supe

rioară l'a n umi'ir - 10 OOO c ă l ă r eţ i faţă de 6 OOO romani) totuşi,
Hanib,11 a î n v i n s da)ori tă genial i tă ţ i i p la n u l u i său operativ tactic
şi strategic şi u n i tăţii de comandă, pe cînd l a roma ni c ei do i l·o
rnanda n t i n u 61zuseră de a cord a su p r a unui p l a n ope ra t i v uni tar
strategic şi t a c tic . 'H a n i bal îşi aşezase t ru p e l e în formă de se mi
lună, în d i spozitivul centrului fro n t u l ui a vîn d tr u pe le a u x iliare

de ga li şi hispan i , i a r la flancuri , trupele de eli tă cartagi neze. De
la înreputul alarului, ca v a ler i a lui Hanibal a dat peste cap ca
v a l e r ia 1 ornan<l . După ce, în urma presiu n i i exercitate de frontul
1 29
�e aceia care se refugiaseră la Canusium - după ce au
fost găzduiţi de canusini î ntre zidurile oraşului şi in lo
cuinţele lor - o femeie numită Busa, de başt ină din
Apulia, di ntr-un neGm vestit şi cu dare de mină, i-a
ajutat cu hrană, veşminte şi chiar cu bani de drum. Pentru
acest gest, mai tirziu, după î ncheierea războiului, senatul
roman i-a adus acestei femei o deosebită cinstire.
LIII Intre cei de acolo erau şi patru tribun i militari !

Fabius Maximus, din prima legi':lne, al cărui tată fusese
dictator anul precedent, L. Publicius Bibaculus şi P. Cor
nelius Scipio 1 din legiunea a doua, iar din legiunea a
treia Appius Claudius Pulcher, care în anul anterior
fusese edil ; comanda supremă a fost încredinţată cu con
simţămintul tuturor lui P. Cornelius Scipio, deşi foarte
tînăr, şi lui Ap. Claudius Pulcher.
de atac roman în centru, trupele galice au fost împinse m u lt

înapoi, romanii deplasîndu-se apreciabil de baza de plecare,
f la ncur il e cartagineze au intr!lt în acţiune. e xec u tî nd metodic, îm
preună cu cavaleria numidă, o manevră de învăluire, reuşind să
încercuiască toate forţele romane de luptă. După unele date au
fost nimiciţi în luptă 70.000 de ostaşi (Polybios) după altele 50.000,
nerămînînd în viaţă dedt 14.000. Numeroşi lega ţi tribuni mili
,
tari şi senatori împreună cu însuşi consulul Aemilius Paullus şi-au

pierdut via\a �n această bătălie. Aproximativ 7 OOO de r omani au
căz u t prizonieri la cartagiinezi. Victoria răsunătoare a lui Hanibal
şi î n fr îngere a categorică a roma nilor s-a soldat cu e xtrem de
grave consecinţe : începerea unei ofensive diplomatice din partea
lui Hanibal, care a reuşit să dezmembreze confederaţia ro mană ,
a trăgînd de pa r tea sa numeroase ce tăţ i italice, d in centrul, nordul

şi s:.idul I taliei. In anul 209 î e n ., 12 c o lo nii romane au refuzat să
. .
mai furnizeze statului roman trupe şi fu rn i turi . Hanibal, pentru

a contracara orice acţiune politică şi militară a Romei, încheie
cu Filip al V-lea, regele Macedoniei, un tratat· de alianţă şi asis
kn (.ă militară..
1 Vi i t o rul consul, învi ngătorul lui Hanibal de la Zama, unde
va pu n e capăt în 202 î.e. n. celui de-al doilea război p u nic fiind
,
supran umit şi Africanus.
Jl. 30
Pe cînd aceştia se consfătuiau cu încă vreo cîţiva asuprn
situaţiei generale, P. Furius Philus, fiul unui consular, le
spuse că în zadar mai nutresc această speranţă oricum p ier
dută, pentru că situaţia republ icii e şi aşa disperată şi
fără ieşire, iar ciţiva tineri nobili, a căror căpetenie este
Marcus Caecilius Metellus, stau cu privirile aţintite spre
mare şi corăbi i , intenţionind să părăsească Italia şi să-şi
caute refugi ul la vreunul din regi 1• Această lovitură, prin
ea însăşi şi groaznică şi nouă, chiar şi după atîtea dezastre,
îi înmărmur i pe toţi de uimire şi n eştiind ce să facă, ho
tărîră să se convoace sfatul pentru a se decide ceva în
această pri ,·inţă. Dar tînărul Scipio, menit de destin a fi
conducătorul acestui război , le declară că nu e vreme de
sfat : . Jntr-o urg ie atît de groaznică - spuse el - e nevoie
de în drăzneală şi de fapte, şi nu de consfătuir i . Toţi cei
cc;re vor să salveze Republ ica să se înarmeze numaidecît
şi să meargă cu mine ! Nicăieri nu poate fi vorba de o mai
veritabilă tabără a duşmanului decit acolo unde î ncolţesc
asemenea gînduri ! "
Insoţit de citeva persoane, Scipi o se duse să-i ceară
găzduire lui Metellus şi, pentru că acolo îi găsi întruniţi pe
ti neri i despre care fusese vorba, îşi scoase sabia d i n teac.1
şi, ridicind-o deasupra capetelor celor care se con sfătui a u ,
le strigă : „ Ascultînd d e glasul conştiinţei mele1 aşa cum
eu nu voi părăsi niciodată Republica Poporului Roma n ,
n u voi perm i te n i c i unui a l t cetăţean roman s - o pără
sească ! Dacă cu bună ştiinţă eu vă înşel , atunci preabunul
şi preaputernicul Juii>iter să abată cea mai cumplită neno- .
rocire, atî t asupra mea cit şi asupra cas e i familiei, �i
averii mele ! Pe aceste cuvinte, M. Caecilius şi voi toti
care sînteţi aici de faţă, vă cer să ju r aţ i ! Cine n u va jura,
să şti e că pentru el a fo s t scoasă din teacă această s a b i e ! ''
1 Adică la unul din regii şi capetele încoronate d i n acea

vreme : Antiochus al I i-lea, regele Siriei, Filip al V-lea, rege le
Macedoniei, Attalus I , regele Pergamului, Ptolemaios a l I V-iea,
regel e Egi ptului, Hiero al I i-lea, tiranul Syra cuzei.
1 3{
Inspăimîntaţi , de parcă l-ar fi văzut pe însuşi Hanibal
învingătorul, toţi jurară şi-şi încredinţară soarta în
mîin ile lui Scipio.
LIV In vremea cînd la Canusium se întîmplau acestea.,

la Venusia, unde era consulul, sosiră cam 4500 de pedes
traşi şi călăreţi , care î n fuga lor se răspin diseră pe cimpuri .
Toţi locuitorii Venusiei , după ce i-au î mpărţit pe aceşti a
pe l a casele lor, spre a f i bine g ăzduiţ i ş i a l i s e purta de
gri j ă , au dăruit fiecărui călăreţ cite o togă şi o cămaşă ş i
cite 25 de monede quadrigate, iar pedestraşilor cite ze2e
m onede, precum şi arme celor cărora le l ipseau. Li s-a
<1cordat cuvenit a găzduire ş i de către cirmuirea cetăţii , şi
d e către fiecare locuitor în parte ; cu toţii s-au luat la
î n trecere, pentru ca nu cumva populaţia venusiană să fie
mai prejos decit femeia din Canusium. Numai că marele
numă r al romanilor era o sarcină destul de împovărătoare
pen tru Busa, căc i acum se adunaseră ca la zece mii de
t>staşi ._ Cînd Appius şi Scipio aflară că celălalt consul e
teafăr, trimiseră de îndată o ştafetă la el, ca să-i dea de
ş t i re cite trupe de călăreţi şi de pedestraşi sint cu· <linşii şi
să-l întrebe dacă ordonă ca oastea să fie adusă l a Venusia,
sau s ă rămînă la Canusium. Şi Varro îşi strămută trupele
la Canusium . într-adevăr, aceste trupe aveau întrucîtva
î n fă ţişarea unei a rmate consulare şi se părea c ă acum au
de g î n d să se apere, dacă nu pe cimpul de luptă, de bună
seam ă la adăpostul zidurilor.
La Roma nu se ştia că aceste rămăşiţe ale c oncetăţenilor
şi ale aliaţilor supravieţuiseră, ci se dusese vestea că,
odată cu zdrobirea armatei ş i cu pieirea ambilor consuli,
au fost nimicite toate trupele. Niciodată , de la salvarea ei
de sub gal i , cetatea nu m a i fusese cuprinsă de atîta p anică
'
şi atî t a dezord ine ! De aceea, ca să nu mă simt covîrsit de
. '
o aseme nea po\·ară , nici eu nu m ă voi încumeta să istori-
,132
sesc amănunţit aceste lucruri, ci desigur, voi scurta po- ·
vestirea.
După ce în anul care trecuse pieriseră l a Trasimennus
şi consulu l şi armata, acum li se aducea la cunoştinţă ro
manilor nu o lovitură care se adăuga vechii lavituri, c:i
un noian de nenorociri de . tot felul ! „au pierit amîndoi
consulii, a u fost n i m icite ambele armate consulare, nu mai
există nici o tabără romană, n i ci , u n comandant, nici un
ostaş. Apulia, Samnium ş i aproape întreaga !talie au
căzut în miinile l u i Hani bal ! "
Fără îndaială, un alt neam ar fi fost cu desăvirşire co
pleşit sub povar a unei infrîngeri atît de cum plite. Dacă a i
vrea s-o compari cu înfrîngerea cartaginezilor de l a
insulele Aegates, suferită de ei cu prilejul bătăliei navale,
cînd, fiind învinşi, au fost nevoiţi să cedeze Sicilia ş i Sar
dinia, devenind tributari şi supuşi puterii romane, sau cu
bătăli a dezastruoasă dată mai tîrziu îh Africa, la Zama, cu
care prilej însuşi Hani bal s-a prăbuşit - în nici o pri v i nţă
ele nu sînt comparab i le, în afara faptului că acestea au
fo�t suportate cu m a i puţină tărie !
·
( Î n condiţiile marelui doliu care afeC'tase apro:1pe toate
familiile romane şi mai ales în s tarea de panică pro
vocată de amenin ţarea pentru oraş a unui eventual
atac al lui Hanibal, Roma face eforturi disperate pen
tru restabilirea lin iştii şi pentru asigurarea apărării.
Este ales dictator M. Iunius , iar comandan t al cava
leriei Ti. Sempronius. Este înrolat tineretul de 17 ani
ş i chia r mai puţin şi, pentru prima dată, din lipsa
de oameni, statul răscumpără 8 OOO de sclavi care au
acceptat să se înroleze ca ostaşi. In acest timp s:J
seşte Ia Roma o delegaţie din partea celor peste 7 OOO
Je prizonieri romani capturaţi de Hanibal în tabăra
de 13, ,_Cannae).
133
DELEGAl' I I PRIZONIERILOR HOMANI CAPTURAŢI
LA CAN NAE CER SENAT ULUI ROMAN SA-1
B.ASCUMiPERE D!N CAPTI V I TATE.
LIX D i c tat orul M. lun i � a dat d elegaţiei prizonierilor

aprobarea de,a-şi spune pă su l în senat. Căpetenia aces tora
a rostit at un ci următoarea cuvîntare : „M. Iunius şi voi
părinţi conscrişi , oricare dintre noi şti� că nici o cetate nu
pun e mai puţi n preţ pe pri zon ier i decît cetatea n oastr:i.
lntr-adevă�"; în afară de cazul că ne apreciem situaf:a
noastră mai mult decî t se cuvine, .-nieiodată n-au căzut 1n
mîinile duşmanilor alţi :prizon.ieri., care să merite .din partea
Y·o as tră mai multă atenţie ca noi. Căci noi nu ne-am pred3 t
armele pe cîmpul de bătaie din pricina frkii , c i n e-am
retras în tabără după ce am prelungit lupta pînă aproape
de căderea nopţii stî n d deasupra mormanelor de trupe
m ăcelărite ; î n restul zilei şi în cursul nopţii următoare,
d eşi eram sleiţi de eforturi şi de răni, ne-am întărit UtU�?i
parapetele taberei . A doua z i , fiind înconjuraţ!. de armat a
pun ică învingătoare, deoarece eram împiedicaţi să luărn
apă din rîu �i nu mai aveam nici o nădejde să putem <>tră
punge rîndurile dese a�e dllllŞ rnan ilor , gin dindu-ne că nu c
păcat să mai rămînă în Y i aţă vreun o s t aş roman î n
u r m a bătăliei d e la Cannae„ după oe au fost măcelăriţi
50 OOO .de Cilamen i din oast-ea aoast:ră, ne-am învoit, ;n cele
d i n urmă, :să dăm o �umă 'lire bani ca să fim lăi;;.aţi lî ber i ,
d upă care :am :pr.edat arme�e no:a·str:e ş i a ş ::i inutHe. Ş t i m
că ş i stramQşiii noştri s-.au răscumpărat c u aur d e la � p ! i
şi c ă şJ părinţlii v-oştrL d�i oamen.j atit d e dirji în accep
tarea acelor grele .con diţii de pace, şi-au tri mi<:. totu� i
emisani :la Tarentum, pentru a -i ră ;;; cumpăra pe pt·� za n i e r i .
I n tr-ade\ăr. atît bătă li a de t -a AHh .cu g :i l i i , cit �i cea d e
l a Heraclea c u Pyrrhus 1 , a u fost d e-.1.a-;truoase pentru ro-
1 Se fi:lce a l uzie la .ri1 zhoi u.l r,;i?r.a n i lor cu Py rrh ·J �, regele Epi
r u l u i soco t i t de istariogr11fia a n tică unu l d i n tre cei m:ii mari co
m a nd a n ţi de armate şi cuc:eri t ori. ln rea litate a fost un condotier
mani, nu atit din pricina pierderilor suferi te, cît a· panicii
ş.i fugii. De- astă dată, le�urile romanilor acop eră cîmpiile
de la Cannae, iar noi am izbuti t să supravieţuim luptei
numai datorită faptul ui că vrăjmaşii s-au simţit obosiţi de
atita măcel şi n-au m a i a v ut arme cu care să ne ucidă.
Intre noi se află totuşi unii despre care se poate spune
că, într-adevăr, n-au fug i t de pe cimpul de bătaie, căc i
fiind - lăsaţi de pază, au căzut în mina duşmanului odată
cu predarea taberelor. Eu nu p rives c cu invidie norocul
sau soarta vreunui concetăţean sau t ovar ăş de arme, şi
nici n-aş vrea să se spună că m-am ri dicat in slavă, cobo
rînd pe un altul, în afară de cazul că l i se a cordă vreo
răsplată celor mai mulţi dintre ostaşi pentru că sînt mai
iuţi de p i c i o r şi p en tru că ştiu să alerge, (fiindcă ac eş ti :i ,
nemajavind vreo armă asupra l or, au fugit de pe cîmpul
de lupta şi nu s-au m ai oprit <lecit l a Venusia sau Canu
sium) ; ei să nu s e socotească mai presus de noi şi să se
simtă mîndri că pe dinşii republica se bizuie mai mu lt
ca pe noi ! De bună seam � vă veţi putea sluji de ei
ca de nişte o'.litaşi vredr.ici şi viteji, d ar cu atî t mai mult
şi de noi, care vom dovedi un zel cu atît mai fierbinte
pentru patrie, cu cit, fiind răscumpăraţi , ne vom înapoia
în ea datorită mări n i miei voastre. Voi recrutaţi · ostaşi de
orice virstă şi din orice stare. Aflu că au fost î n rolaţi sub
drapel 8000 de sclavi : n um ărul nostru nu e mai mic ca a]
ambi1.ios, care năz1J i 3 să calce pe urmele l •Ji Alexandru Machedon,

prin cre 01 rea u n u i nnre s tat el enistic în bazinul vestic al Medi
teranei. Chem.lt de T3rentum în a j •Jtor, Pyrrhus debarcă în Italta
cu o armată n u mero 3 � ă (22.000 pedestrflŞ.i, 3.000 călăreţi şi 20 ele
fanţi) şi în două bătă l i i succesive la Hen clea şi Osculum (280 şi
279 i.e.n.) cîştigă v i ctorii cu grele pierderi pentru el ; însă în cele
din urmă, în b ătă l i a d<?C'i sivă de l.::i Beneven tum, din 275 î.e.n.,
consulul roman M. Curi ·1s Dent.1•.us cî�ligii o victorie categ 'Jfică
asupra regelui Epirul•Ji, ca re e a l u n g a t din I ta l ia� Urmările vic
toriei decisive roman e au f�t ex p:m! i u n e:l R o mei în sudul l t:l liei
şi anexarea întregu l u i ter i toriu sudic la 9t 3 t ul rom an.
1 35
lor, ş i putem fi răscumpăraţi cu o sumă nu mai mare ca
aceea cu care sînt cumpăraţi sclavii de către stat ; dar cu
toate acestea, dacă ne-am pune pe aceeaşi treaptă cu ei, a;::
aduce o j ignire numelui de roman. Dacă voi , părinţi ton
scri ş i ; aţi voi să fiţi mai aspri faţă de noi , ceea ce nu me
rităm. a r trebui, socot eu, să ţineţi seama, cînd luaţi o ase
menea hotărîre, în mina cărui vrăjmaş ne lăsaţi : a lui
Pyrrhus care a tratat pe prizon i eri ca pe nişte oas peţi, ctri
î n mina u nui cartagi nez, a unui barbar, despre care cu
greu se poate afirma dacă este mai mult lacom, sau mai
mult crud ? Dacă aţi putea vedea cătuşele, halul în care se
află concetăţenii voştri, groaznica lor î nfăţi şare, nu v-aţi
cutremura mai puţin decît dacă aţi vedea de cealaltă parte
î nsăşi legiunile voastre secerate pe cîmpia de la Cannae.
Puteţi să vă daţi seama de zbuciumul şi lacri mil e rudelor
noastre care stau în vestibulul senatului şi aşteaptă răs
punsul vostru. Cînd aceste rude sînt atît de zdrunci nate
şi de îngrij orate pentru soarta noastră şi a celor care n u
s î n t de faţă, de c e s imţă m i nte credeţi v o i c ă sîn t stăpîn i ţi
aceia a căror v i aţă şi libertate sînt primej duite ? Pe Her
cule, dacă î n suşi Hanibal, î n pofida firi i lut', s-ar strădu i
să fie m ilos faţă de n o i , nici atunci nu a m m a i avea
nevoie de viaţă, de vreme ce am fost socotiţi de voi ne-
demni de a fi răscumpăraţi . Cînd\'a, prizon i erii luaţi de
Pyrrhus au fost eliberaţi de acesta fără neo răscumpă
rare ; dar ei s-au î napoiat la Roma în soţiţi de delegaţii
voştri, frun taşi ai Republicii , tri m işi să--i răscumpere. Şi
eu să mă mai înapoiez în patrie cită vreme nu sînt pre
ţuit n ici c u 300 monede quadrigate '? Fiecare om, părinţi
conscrişi , îşi are sufletul şi mîndria sa. Ştiu că sînt î n
cumpănă şi \'iaţa ş i libertatea mea, însă mai mult ca
orice mă apasă gîndul primejdiei că va trebui să ple
căm de aici condamn aţi şi respinşi d e voi ; căci î ntr -a
devăr, oamenii nu vor putea să cread ă că voi v-aţi
zgîrcit în privi nţa răscumpărări i , neHî n d să daţi nimic ! '•
13G
LX De îndată ce acesta îşi î n cheie cuvîntarea, t oată acea
mulţime strînsă în Comitium scoase strigăte şi vaiete de
jale şi întinzînd m î i n i le către senator i , îi implorară să l e
înapoieze feci or i i , fraţ i i , rudele. Frica ş i nevoia ameste
caseră în forum pe feme i de-a valma cu bărbaţii . După
ce delegaţii prizon i eri lor s-au î ndepărtat de acolo, sena
torii î n cepură să delibereze. Se dădeau diferite păreri :
uni i susţineau că prizonierii trebuie răscumpăraţi pe
seama statulu i , alţi i cl.i mpotrivă, că statul nu trebuie să
facă n i ci un fel de cheltuială î n această privinţă, pe de o
parte, dar că nici nu trebui e să fie opriţi prizonierii să se
răscumpere cu m i jloacele lor proprii , pe de alta. Dacă
însă in m omentul de faţă, unii nu au la î ndemînă bani,
aceştia să fie împrumutaţi d i n visteria statului, dind în
schimb ca asigurare, proprietăţile fie ale lor, fie ale che
zaşilor. AW.nci Titus J\fan l ius Torquatus 1, un bărbat cu
nosc u t prin se\'eri t atea l u i prea dură, întocmai ca în stră
Yechile nemuri , după părerea celor mai m ulţi , se spune
că a ,·orb i t astfel : „Dacă aceşti delegaţi ar fi cerut nu
m a i aceas ta : să fie răscu mpăraţi , acei care au căzut în
m i i n i le vrăj maşului , mi-aş fi rosti t pe scurt cuvîntarea ,
fără să aduc vreo învinu ire vreunuia din tre ei ; căci ce
altce\·a s-ar fi cuvenit să vă aduc aminte decît că trebu i e
să păstraţi u n obi cei străbun, d i n d totodată un exemplu
de ceea ce î n sea m n ă necesitatea păstrări i d i scipl i nei
ostăşeşti ? Acum î nsă, cită vreme aceştia aproape se f ă
lesc cu predarea lor ş i cită vreme ei sînt încredi nţaţi că
trebuie să fie socotiţi în mod leg i t i m mai presus nu nu
m a i de cei care au fost luaţi pri zon ieri de vrăjmaşi pe
cîmpul de luptă, dar chiar şi de aceia care, izbutind să
scape, au ajuns la Venusia şi la Canusium , ş i mai presus
1 T. M an l i u s Torquatus fusese consul i n a n u l 233 î.e.n., cenzor

în 231 şi d i n nou c o n s u l ; îi învinge pe sarzi, avînd în frun tea
lor pe Hamsi cova � i c:are em u a l i a ţ i c:u cartaginezi i , comandaţi
de Hasd rubn l . Cclebrcazii L11cli m a g n i , ca d i c:tn to r . Moare ca
pn111 ifex m uxim 101.
1 37
de . î n s u ş i consulul Caiu5 Terentius, atunci pări nţi con
scrişi, nu voi perm ite să nu aflaţi tot ceea ce s-a pe trecut
ac o l o , la ei ! C i t de mult aş fi d or i t ca, ceea ce am de
gînd să vă spun acum \·ouă, să fi putut spune la Canu
sium în fa ţ a armatei romane înseşi , martorul cel mai
preţios fie al l aşi tăţi i , fie al v ite j i ei fiecăruia ; sau măcar
de-ar fi de faţă Publius Sempronius 1, pe care, dacă
aceşt ia 1 -ar fi urmărit în calitate de comandant, as tăzi
ar fi fost ostaşi într-un castru _ roman, nu prizonieri că
zuţi în miin i l e duşmanului : însă, cu toate că, pe de o
parte, vrăj maşi i erau sleiţi de luptă, iar pe de altă parte
şi în culm ea bucuriei pentru vi c t or i a o bţinu tă , din care
cauz ă cei mai m ulţi se re trăs es eră în tabăra lor, şi c u
toate că r om a n i i au. avut l a îndemînă o n o apte întreagă
ca să scape şi că şapte mii de r om a n i înarmaţi ar fi fost
î n s tare să străbată ch iar printre ri n duri l e compacte ale
vrăjmaşilor, totuşi ace�t i romani n -au î ndrăznit să facă
acest pas nici d in · propriu i mbold , nici l ăsin du -se conduşi
de vreun altul.
Aproape t oată noaptea Publius Sempronius Tu ditan u s
n-a încetat să-i po v ăţui as că ş i să-i î mbă rb ă tez e ca să-l
urmeze, cită vreme d u şm an i i aflaţi împrejurul taber elor
erau încă într-un număr m i c, cită vreme era l i n i ş te depl i n ă
şi cită vreme noaptea le putea acoperi î n cer carea de a ieşi
din încer cui r e ; pînă l a i virea zo ril or ei puteau ajunge la
adăpost sigur, în oraşele aliaţilor. El le-a dat exemple de
p e v re me a . străbunilor n oştri, pe Publius Decius �\ tribun
1 Publius Sempron ius Tuditanus este tribunul m i litar care,

luînd comir n d a unui detaşamen t de trupe romane din rînduril e
armatei î n cerc uite la Cannae, a spart încercuirea cartagineză,
reusind să se sal\'eze.
- � Tribunul mi litar Decius Mus a salvat, printr-o acţiune în
d răzneaţă î n frun tea detaşamentului său, armata romană î ncer
cuită de samniţi (cartea V I I , cap. 34-36). Mai tîrziu, fiind consul,
se sacrificii în războiul (:u l a t i n i i î n lupta d e pe muntele Vezuviu,
în an ul 340 L e . n .
I :J B
m ilitar în Samnium ; din vremea t inereţii noastre, di n
primuLrăzboi punic, pe Calpurn i us Flamma , care mergind
în fruntea a 300 de voluntari , ca să ocupe o măgură situată .
în mijlocul frontului duşman , le-a spus : «Să murim ostaşi
şi pri n moartea noastră să scoatem din încercuire legiu-
nile romane ! .- ·
Dacă într-ade\•ăr, Sempron ius ar fi rostit aceste cuvinte

şi nu s-a găsit nimeni î ntre voi care să se alăture straşn icei
lui vitej i i , eu nu v-aş putea socoti nici romani, nici bărbaţi !_
Sempronius vă arăta drumul care vă aducea mai mult
d ecît la glorie : la î nsăşi .sakarea voastră ; vă înapoia pa
triei, readucîndu-vă la părinţ i i , la soţi i le, la copiii \'OŞ
tri ! ln sch i m b \'Ouă v-a lipsit curajul ca să vă salvaţi
măcar pe voi înşivă ! Dar dacă ar fi fost nevoie să vă daţi
viaţa pentru patrie, atunci ce-aţi fi făcut ? Zac în jurul
vostru 50 OOO de concetăţeni de-ai voştri şi de aliaţi, mă
celăriţi toţi în aceeaşi zi ; dacă atîtea exemple de vitej ie
nu vă m işcă, nu veţi mai fi n ic iodată mi şcaţi de ceva !
Dacă un dezastru atit de cumplit nu v-a i nsuflat dispre
ţul de viaţă, nu vi-l va putea insufla nici un alt dezas
tru ! Să regretaţi si tuaţia disperată a patriei atîta neme
cif sînteţi li beri şi n evătămaţi ; să regretaţi şi mai amar
n ic cită vreme e patria voastră, cită vreme sîn.teţi cetă
ţen i i ei ! Acum î nsă , după ce aţi aj uns sclavi ai pu n i lor,
pierzîndu-vă drepturile de cetăţeni, reg1·etul vostru e
tirziu ! Oare aveţi de gî nd să \'ă întoarceţi răscumpăraţi
pe ban i acolo -de unde aţi plecat datorită ticăloşeniei ş i
laşi tăţii voastre ? N u l-aţi auzit p e concetăţean u l vostru
Publius Sempronius cind v-a î n demnat să vă luaţi arme le
şi să-l urmaţ i , în sch imb, pe Hanibal, ci nd puţin m a i
tirziu v-a porunc i t s ă părăsiţi tabăra şi să-i predaţi
1 Tribu n u l militar M . Ca l p u rnius fo'lamma, î m p re u n ă - cu de

taşamentul său mil i tar d e 300 d e osta ş i , l u p ti n d eroic c u forte
superioare cartagineze la C<1 m a r i n a , î n a n u l 258 i e . n < p r i m u l răz
. .
boi punic) a salvat d e l a pieire pri n s n c"-r i fi ci ut său m m a t a romanii

comandată de consulul A. A t i li us C o� a t i n u s .
1 39
armele l-aţi auzit ! Eu vă acuz de ticăloşi e şi laşi tate,
deşi la drept vorb i n d vă pot acuza de fărădelege ! Căci
nu numai că au refuzat să-l urmeze pe cel care-i s fătu i a
de b i n e , ci a u î n cercat c h i a r să i se împotriY ească şi să-l
reţ i nă locului, dacă acei ostaşi atît de d te j i nu i - ar fi
î ndepărtat cu săbii l e pe cei nevol n ici. Mai î ntîi - ş i o
repet · - m a i î ntîi Sempro n ius a trebuit să străbată
şirurile oastei concetăţeni lor săi şi apoi pe ale vrăj
maşului ! Ş i pe aceşti cetăţen i să-i dorească patria '? Dacă
şi ceilalţi ar fi fost asemenea vouă, patr i a n oastră nu ar
mai avea astăzi nici un cetăţean din tre cei care au luptat
l a Cannae. Din 7 OOO de ostaşi î n a r maţ i s-au rid i c a t 600
care au î ndrăznit să străpungă în cercu irea ; lor n u l e-au
putut sta î n cale 40.000 de duşman i şi, datorită acestu i
fapt, s-au întors liberi în patrie şi cu armele asupra lor.
I n schimb, cu cît mai lipsit de primejdii credeţi c ă a r fi
puj;ut fi drumul unei oşti r i în marş cu un efectiv de
aproape două leg i un i ! ? A ţi m.:ea astăzi , pări nţi conscri şi ,
la Canusium 20.000 d e oamen i î n armaţi , \"itej i , devotaţi .
Dar în ce ch i p se vor numi aceştia cetăţeni vre d n ici şi
dev otaţi (căci vitej i n i c i măcar ei î n şişi nu ş i -ar pute:i
spune ! ), în afară de cazul cînd s-ar crede că aşa au fost
atunci cînd s-au opus la i eşirea d i n î n cercu ire a tov ară
ş i lor de arme, sau d acă n u- i vor i m· id i a pe acei a care
şi-au cîştigat l ibertatea şi g loria pri n v i tej ie şi vor de
v e n i conşti e n ţi că teama şi laşitatea sîn t cauzel e ruşi
n oasei lor sclavi i . Insă e i a u preferat să stea ascunşi m
corturile lor şi să aştepte atît lum i n a z i l ei cit şi pe duş
m an i , deşi î n tăcerea n opţii avuseseră pri lej să sparg3
î n cercuirea. «Dar dacă le-a lipsit bărbăţia ca s ă iasă d i n
tabăra în ce1-cuită, au avut în schimb curajul să şi-o apere
- ar spune c i n eva. Împresuraţi cîten1 zile şi n opţi în şir,
d î n ş i i s-au apărat cu armele şi şi-au ri d i cat un val de p3 -
rapete pen tru a sta la adăpostul lor ; î n cele d i n urmă,
după ce au î n fr untat ş i i n durat cele mai grele pri mejdii,
l i ps i ndu-le toate cele n ecesa re \ ieţ i i şi n em a i p u tî n d u-�i
'
1 40
ţine n i ci armele î n mma, puterile fii ndu -le sleite d e
foame, au fost î n v i n ş i m a i mult de nevoi, d e c î t de armele
duşmanulu i .»
La ivirea zorilor, duşmanul s-a apropi at de parapetele
castrului ; î nain te de ora două, fă ră să-şi î n cerce de fel
norocul în luptă , aceşti romani şi-au predat armele ş_i pe
ei înşişi . Acestea v-au fost i sprăvile ostăşeşti în t impul
acestor zile : cînd trebuia să rămî neţi pe cî rn pul de bătaie
şi să luptaţi , v-aţi refugiat în tabără ; cind trebui a să lup
taţi în faţa parapetelor, v-aţi predat şi tabăra. Deci n -aţi
fost de folos n i c i µe cîrn pul de bătaie n i c i î n tabără ! Şi pe
yoi să vă răscumpărăm ? Cînd trebuia să spargeţi î n ce r
cuirea, voi zăboviţi şi rămineţi pe loc ! Cînd e nevoie să
rămîneţi şi să apăraţi tabăra cu armele, voi predaţi duş
manului şi tabăra şi armele şi pe voi î n şi vă ! Eu, părinţi,
conscri ş i , sînt de părere că aceştia n u trebuie răscumpăraţi ,
aşa cum nu trebuie predaţi lui Han ibal acei romani care
au forţat ieşire a d i n tabără prin atac trecînd pri n mijlo cul
vrăjmaşi lor şi s-au î n apoiat în patrie, datorită unei vi tej ii
fără seamăn ! "
LXI După ce Man l i us a rostit această cuvîntare, cu

toate că prizonierii erau înrudiţi cu mulţi d i ntre senatori ,
aceştia fură i mpresionaţi de aminti rea vechii . severităţi
romane faţă de prizonieri şi mai ales de chestiunea ba
n ilor ; căci ei n u voiau să-şi secătuiască nici visteria, după
ce au chel tuit sume m�ri de bani pent ru procurarea de
sclavi şi pentru î narmarea lor, şi n ic i să-l îmbogăţească pe
Han ibal, care după cum se zvonea, ducea mare l ipsă de
bani.
Cînd li s-a adus la cunoşti nţă jalnicul răspuns că prizo
n ierii nu vor fi răscumpăraţi şi cind la vechea durere s-a
adăugat şi aceea pricinuită de pierderea atitor cetăţeni,
lumea i-a î nsoţit pe delegaţi pînă la poarta oraşului cu
nespuse tînguiri şi plînsete.
CARTEA A XXIII-A
TRADAREA CAPUEI. CAPUA PARASEŞT_ţ: CON:

FEDERAŢf.A ROMANA TREClND DE PARTEA LU [
HANIBAL.
I După bătălia de la Cannae, Hanibal a cucerit şi pră

dat cele două tabere rorrfan� 1, după care a plecat imediat
din Apulia spre Samnium, deoarece era chemat în ţinutul
hirpinilor de către Statius Trebius care i-a promis că-i va
preda cetatea Compsa 2• Trebius era compsan şi se bucura
de multă trecere în r îndurile locuitorilor de acolo, însă îl
prigonea facţiunea Mopsilor, o familie puternică datorită
sprij inului romanilor. După ce s-a dus vestea despre
sfîrşitul bătăliei de la Cannae şi după ce Trebius a î m
prăştiat pretutindeni zvonuri că vine H ani bal , Mopsii ·au
părăsit oraşul, care a fost predat Punului fără luptă. Acolo
Hanibal a aşezat o garnizoană cartag ineză. In Compsa şi-a
depozitat el toate prăzile şi poverile. Apoi , după ce şi-a
împărţit trupele, el ordonă lui Mago fie să primească su
pun erea oraşelor din regiune care· vor ieşi de bună voie
din confederaţia romană 3, fie să le silească să se suour1.�
1 Este vorba d e cele două castre roma ne, u n ul de dimensi uni
mai mari, celălalt mai mic, în care s-au refugiat resturile trupe
ior rcmane la Cannae.
2 Compsa, localitate în teritoriul hirpintlor, situată a proape
de i zvoarele riului Aufidus.
3 Puţinele oraşe din confederaţia romană care au păstrat fi
d e l i tate Hamei, ca oraşele Cumae, Neapolis, au avut mult de su-
·
fe r i t, fi i n d ased i a te de H a n ibal.
142
pe cele care încă se mai împotriveau. El însuşi se îndreptă
apoi către Mare Inferum , străbătînd ţinutul campan, ur
mînd să ocupe Nea pol is, ca să aibă un port Ia mare 1. După
ce a trecut hotarele napolitanilor, Hani bal a plasat o parte
din numizi în n işte poziţii ascunse vederi i , potrivite pen
tru ambuscade (erau acolo, scobite în stînci, foarte multe
poteci şi cotloane ascunse) şi a poruncit altor ostaşi �ă dea
o raită în galop prin faţa porţilor cetăţii , transportînd în
v ă z u l locuitorilor ceea ce prădaseră de prin regiune. Un
pilc de cillăreţi neapoiitani a pornit un atac asupra aces
tora, fii ndcă li se părea că sint puţini la n um ăr şi în ne
orînduială ; numizii, retrăgîndu-se într-adins, au atras
pilcul într-o ambuscadă şi l-au înconjurat ; şi n-ar fi scă
pat cu viaţă nici un călăreţ n eapoli tan , dacă nu s-ar fi
aflat în apropierea mări i şi în preajma vaselor - cele
mai multe pescăreşti - în care, cei care ştiau să înoate,
şi-au găsit scăparea. Totuşi in această luptă au fost prinşi
şi uci ş i şi cîţi va tineri nobili din Neapolis, intre care H,e
geas, comandantul călăreţilor, care î i urmărise cu prea
mare avint pe punii în retragere. Cînd i-au apărut in faţa
och ilor zidurile cetăţii Neapolis, atît de greu de cu ceri t
pentru cel ce asediază, Hanibal s-a i n t i m i da t şi nu s-a
inai încumetat s-o atace.
II De acolo a făcut calea întoarsă către Capua, o ce

tate care huzurea datorită îndelungatei propăşiri şi a ur
sitei binevoitoare, dar mai ales din pricină că plebea
prinsă în virtejul dezmăţului de tot soiul, îşi permitea
orice, abuzind de libertate. Senatul ajunsese ş.i la chere
mul plebei, şi unealtă plecată a lui Pacuvius Calavius, un
ar istocrat de origină, care se bucura de trecere in faţa ple-
1 Hanibal voia să ocupe oraşul portuar Neapolis. p en t ru că

ave a nevoie imperioasă de un port, pen tru a-şi asigura comuni
caţiile cu Cartagi na şi a-şi Jmprospăta efeciive-k! €0 con tingente
noi de trupe transportate pe mare, precum �l. în vede rea aprovi
zionfirii cu armament a trupelor sale.
1 43
bei lor, dar î ş i cîştigase puterea prin m i j loace neci n s t ite.
l ntîmplător, chiar î n anul. î n care roman i i au suferit în
frîngerea de la Trasi mennus, la cirma cetăţii Cap·ua s e
găsea Pacuvius. El e r a convins c ă plebeii , care de m ultă
vreme n utreau simţămi nte vrăjmaşe fa\ă de s�nat, gă ; i n d
n i merit prilejul de a răsturna cirmui 1·ea, vor î nd ră z n i să
comită orice fărădelege, astfe\, incit, dacă Han i bul a\'ea
· ·
să treac ă prin ţinutul lor în frun tea armatei învi n gătoare,
după ce vor măcelări pe senatorii campani , vor pred a pu
n i lor cetatea. I nsă acest ticălos n u decăzuse pî nă pe ul
tima treaptă ; el \roia m a i degrabă să guverneze o repu
blică teafără, decît o cetate năruită pînă în temel i e şi.
fi i ndcă era convins că un stat n u poate dă i n u i f;-iră u n
sfat obştesc, a născoci t u n m ijloc pri n care s ă pă:-;t reze ş i
i n stituţia senatulu i , subordonată planurilor sale, d ar s ă fie
şi pe placul plebei . Con vocî n d sena torii la s fa t , Pacu v i us
le declară că el, care se căsătorise cu f i i ca l u i ;\ ppius
Claudius, cu care avea copii ş i îşi mări la-;e şi f<.1 La la noma
cu Marcus Livius, î n n i c i un chip n-ar putea a d m i te să-i
trădeze pe roman i trecîn d de partea pun i lor, dec î l numai
i n cazul în care ar fi s i lit s-o facă. Acu m însă, le spu-·e el
mai departe, senatorii sînt pî ndiţi de o pri mejdie cu m ult
m a i mare şi mai de temut : plebea urmăreşte nu numai să
î n l ăture prin trădare senatul d i n cetatea Capua. c i ar \Tea
ca, după suprimarea senatorilor, să-i predea l u i Han ibaJ
şi punilor săi Republica lipsită de conducere. El î n ..;ă se
va face luntre şi p unte să-i scape de această p r i mejd ie,
dacă se vor încrede în d însul, trec î n d cu vederea cioc n i rile
pol i ti ce de pînă acum.
Deoarece toţi senatorii cupr i n şi de groază i-au ră"puns
că se î n cred în el, Pacuvius le-a spus următoarele : „Vă
voi î n ch i de î n clădi rea senatului , ca şi cum eu î n sumi as
lua parte la fărădelegea plăn uită, î n cuvi inţînd pla n ul ple�
bei , împotri va cărei a zadarnic m-aş împotri v i , şi voi găsi
o cale pentru salvarea voastră. I n această priYinţă, primiţi
asigmările pe care voi în ş ivă le doriţi."
1 44
După ce le-a dat aceste asigurări, a ieşit din mijlocul
lor, ordonînd să se zăvorească �enatul, lăsînd de pază î n
vestibulul curiei u n pilc d e ostaşi _înarmaţi , c a s ă nu poată
nici intra şi nici ieşi cineva din clădirea senatului , fără
d ispoziţii le sale.
III Apoi Pacuvius chemă poporul la adunare ş1 1 se

adresă astfel : „Campani ! Aţi dorit adesea să puteţi d a î n
mod liber ş i l a adăpost de orice primejdie, cuvenita pe
d eapsă unui senat ticălos şi detestabil ; ei bine, o puteţi
face astăz i , fără să vă mai răsculaţi, fără să mai luaţi cu
asalt fiecare locu i nţă , pe care senatorii le apără cu aju
torul cetelor de clienţi şi de scla1i , pun î ndu-vă în cea
mai mare pri mejdie vieţile voastre : toţi sen atorii au fost
închişi în tre ziduri le curiei, singuri şi fără arme. Luaţi-i
d eci în prim i re ! Dar să nu vă pripiţi năpustin du-vă asu
pra lor, sau să comiteţi vreun act necugetat ! Eu vă voi
da dreptul s ă vă pronunţaţi asupra fiecăruia în parte, ca
să-�i ispăşească pedeapsa pe care o meri tă.
Dar î n ai nte de orice se cade să puneţi stavilă uri i
voastre, pentru a vă putea bucura în tihnă şi de foloasele
acestei izbînzi, şi de salvarea voastră. î n tr-adevăr, eu sînt
pe depli.Q convins că i i urîţi pe aceşti senatori , î nsă mai
!";itiu că nu vreţi să vă lepădaţi cu totul de i nstituţia sena
·
tului ; căci aveţi n evoie sau de un rege (ceea ce ar fi o
calamitate), sau de u n senat, singura insti tuţie î n măsură
să conducă o cetate l iberă. De aceea acum aveţi de î ii.de
plinit în acelaşi timp două sarcini : să des f i i nţaţi vechiul
senat, dar să vă alegeţi şi un altul nou. Eu voi da ordin
�ă fie chemaţi în faţa voastră, pe rînd, toţi senatori i şi vă
voi consulta asupra vieţii lor. Ce veţi hotărî î n pri v i n ţa
soartei fiecăruia, aşa se va face. I nsă, mai î n a i n te de-a
proceda la condamnarea celor vin ovaţi , î n locul fiecăruia
dintre aceştia veţi alege u n nou senator d i n rîn d u r i l e ce
tăţen ilor vredni c i şi de ispravă".
145
Apoi Ca·lavius se aşeză pe un jilţ şi, arundnd În urni
biile1je-]e cu numele tuturor senatorilor campani , dădu or
dm ca senatorul al cărui nume ieşise cel dintii la sorţi, să
fie scos din clădirea senatului şi adus in faţa adunării.
Cînd oamenii au auzit rostindu-se nume le arestuia, fiecare
pentru sine a început s� strig e în gura mare c ă acest se
nator e un ticălos fără pere che şi că merită să fie pedep
sit. Atunci Pacuvius spuse- : „Imi dau prea bine seama ce
hotă.iriţi in privinţa aeestura ! De aceea, daţi-mi un sena-
1loT "\"lre�IlÎC Şii cinstit În T0cuJ cehu netrebnic Şi tică}os"'.
La �nceput toată lumea a amuţit, negăsind pe un altul mai
vrednic cu care să-l inlccuiască pe acesta ; apoi, cind un
ci:etăţean, lăs.ind de o parte orice sfiailă, rosti un nume oare
care , deodată se pr-oduse o hărrnă·laiie şi mai mare, fiindcil ,
îrn fanp ce unii campani spuneau că nu-l cunos c pe cel
propl.IIS, alţii ii aduceau acuzaţii, spunî'nd fie că e un ne
trebl!lirc, fie că e de neam prost, fi e că are a meserie care
nu-i face ci nste , fie că îşi cîştigă pîrnea p e căi josnice.
Situaţia aceasta- s-a repetat şi: mai clar cu pn1ejul stri
g ălri i eefai d e-al doilea şi de-al treilea senator, astfel in
cit se vedea 1i mpe de că 0amenilcw le părea rău că n-au
cu dne să-i inlocuiaS€ă ; căci, pe de o parte, nu pute a fi
v.orba de cei care nu fuseseră încă strigaţi , deoarece,
atuFl!ci cind se rostea numele lor, toată lumea le aducea
tot soiul de acuzaţii, iaF pede altă parte cei al căror nume
le venea să-l rostească erau şi mai lipsiţi d� varză şi mai
neîns.emnin aţi dec:ît ceilalţi la care se gindiseră la început.
Aşa eă cetăţer:tli, spunîndll'-Şi că chiar şi răul cel mai maire
poate fi răbdat, cînd a ajuns să fie ewtos01t de toată lu
mea 1 , dădură ordin ca sem.at ul să :fie sros de sub pază şi
lăsat l.1ber şi se risipir.ă fiecare pe 1a casele lor.
IV In mo dul acesta Pacuvius ajunsese în fruntea ce

tăţi i cu aproba rea tuturor, fără a recurge la violenţă,
1 „Notissim um q uocl que m a l u m , m axime tolera bite."
după ce a izbutit să-şi subordoneze senatul mai mult
sieşi decit plebei , toţi senatorii <lin Capua recunoscind că
numai datorită lui tcăi�c. Din ziua aceea, senatorii , iă
sînd la o parte orioe urmă de independenţă şi demn [tate,
au in.oeput să se dea bine pe lingă plebei : ii salutau e i
mai întîi, îi invitau cu amabilitate la ei acasă, le ofereau
ospeţe măreţe ; de asemenea le apărau procesele, le ţineau
parte întotdeauna şi dădeau hotărîri în favoarea acelora
care îi sprijineau să-şi recapete popularitatea şi simpatia
plebei . lntr-adevă:r, într-o asem enea măsură se schimbase
senatul campan, incit părea acum o adunare a p!ebeilor.
Capua, cetatea întotdeauna înclinată către dezmăţ, nu nu
mai datorită firii păcătoas-e a locuitorilor ei , dar şi afluen
ţei plăcerilor şi ademenirilor pe care le pr ovocau bogăţiile
de tot soiul, oferite de avantajele naturale ale solului şi
a le mării, căzu acum într� destrăbălare şi mai urită, da
torită atitudinii plecat.e in faţa plebei , şi a poftel<Jl' ne
săţioa.o;e ale aces teia, incit nu mai exista nici o limită nici •
în patimi, nici în ris i pă . La faptul că cetăţenii din Capua

nu mai aveau nici un fel d€ respect nici faţă de legi , nici
faţă de mai m ari i cetăţii, s-a mai adăugat, în urma in
frîngerii armatelor romane la Cannae, şi dispreţul faţă
de puterea romanilor, deşi aceştia se bucuraser ă pînă
atunci de oarecare respect î n ochii lor. Ceea ce · îi împie
dica să purceadă numaid.ecit la o ruptură de Roma era
1 Titus Livius îi descrie în cu10Ti sumbre pe p l ebeii din Capua

care ii urau pe romani, însă trece cu vederea aici faptul Că tagma
plebeilor din Ca.pua., ca şi din alte ora� era as upri tă şi exploatată
sîngeros de pătura aristocratică. dominantă. Unele cauze care au
determinat Capua la ieşirea d i n confederaţie, ruperea legături l or
de alianţă şi treC'erea de partea duşmanu1ui Romei sînt menţi o
na� obiectiv de Ti tus Llvius ; dar is.toricul roman nu a mi ntc5te
inegalitatea de tcatament la care erau supuse cetăţi.le i lalice prin
mărimea con tribu\lilor impuse, prin obl i ga ti a furnizării de contin
gente de trupe, p ri n protejarea admini straţiei romane rapac e şi
at-uzi.•-e crrre af'umula av€ri imense d;n stoarcerea avu1iilar RN"S
tor oraşe.
141
faptul că numeroase familii vestite şi cu mare trecere în
cheiaseră din vremuri vechi legături d e rudenie cu fa
milii romane, şi că unii dintre campani fuseseră înrolaţi
în armata romană ; dar cea mai puternică legătură erau
cei 300 de călăreţi recrutaţi din rîndurile celor mai no
bile fam i lii din Campania, şi care fuseseră trimişi d e ro
mani în garnizoanele din Sicilia.
V Părinţii ş i rudele acestora, cu greu a u obţinut să

fie trimisă o delegaţie la consulul roman. Trimişii cam
pani într-adevăr l-au găsit pe consul la Venusia (fiindcă
el nu pl ecase încă la Canusium) împreună c u o mină de
ostaşi, pe j umătate înarmaţi, într-o stare atît d e jalnică,
i n cit ar fi trezit cea mai mare milă unor aliaţi adevăraţi ;
după cum puteau să provoace silă şi dispreţ altora tru
faŞi şi infideli, cum erau campanii. CQnsulul Varro, dez
văluind şi zugrăvind în toată grozăvia lui dezastrul su
ferit de romani, a stirnit şi mai mare dezgust şi dispreţ
faţă de el şi de ai săi ; căci d up ă ce trimişii Capuei i-au
Ş
adus la cuno tinţă că 5enatul şi poporul campan ii com
pătimesc din toată inima pe romani pentru w·gia abătută
asupra capului lor şi i-au făgăduit că-i vor spri j ini cu tot
ceea ce au nevoie pentru acest război, Varro le-a spus :
, .Campani ! Voi v-aţi păstrat obiceiul de a vorbi cu aliaţii
voştri ca şi cum ne-aţi invita să vă dăm noi poruncă s ă
n e puneţi l a dispoziţie cele necesare războiului şi v-aţi
adresat nouă, ca şi cum n-aţi şti nimic în legătură cu si
tuaţi a şi cu soarta noastră actuală. Căci ce credeţi voi că
n e-a mai rămas nouă după bătălia de la Cannae, incit,
ca şi cînd am mai avea ceva, să vrem d e la aliaţi să com
pleteze ceea ce ne lipseşte. Adică să vă cerem pedestrime,
ca ş i cum am avea cavalerie ? Sau să vă spunem că avem
nevoie d e bani , ca şi cum numai de bani am duce lipsă ?
Ei bine, ursita nu ne-a m a i lăsat nimic. Legiunile de pe
destraşi şi- cavaleria, armele, steagurile, caii, ostaşii, banii,
prov i z i i le , toate au pier i t fie la Cannae, în bătălie, fie în
148
ziua următoare, după ce duşmanul a pus stăpînire şi pe
cele două tabere ale noastre. De aceea, campani, se cu
vine acum n u să ne ajutaţi pe noi în acest război, ci , aş
putea spune chiar să luaţi asupra voastră povara război u
lui, în locul nostru. A m i n tiţi-vă cum au fost primiţi odi
n ioară î n ali anţa noastră strămoşii voştri, care, învi nşi şi
alung�i pînă în i nteriorul cetăţii , erau înspăimîntaţi nu
numai de samniţi, ci şi de sidicini, şi cum i-am apărat noi
la Saticula 1 •
Mai amintiţi-vă apoi cum am început pentru voi un
război cu samniţii, care a durat aproape o sută de ani , cu
sorţi atît de schimbători de victorie. Mai adăugaţi la toate
acestea că voi v-aţi bucurat de o alianţă şi de un trata
ment din p::irtea noastră în con d iţii de egal�tate cu noi ; că
v-aţi păstrat legile voastre şi că, în sfîrşit, am acordat unei
mari părţi din locuitorii voştri dreptul de cetăţen ie, sau,
mai bine zis, am împărţit cu voi acest drept încă îrnti n te
d e dezastrul de la Cannae, ceea ce a fost de bună seamă o
fa\·oare foarte mare. Prin urmare, campani, se cuvine să
socoti�i această in frîngere pe care am suferit-o, ca fiind a
n oastră, a tuturora, şi că acum trebuie să ne apărăm î m
preună patria noastră, a tuturora. Acest război noi nu-l
purtăm nici cu sam nitul, nici cu etruscul , pentru ca pier
zi n d roman i i pu terea şi conducerea Italiei, ele" s ă rămînă
mai departe în această penin sulă ; \Tăj maşii noştri de
acum sînt cartagi nezii ; aceştia tîrăsc după ei o armată
care r. ici măcar nu s-a născut pe coastele Africii, ci e
adusă de pe cele mai îndepărtate tări muri, de la margin ile
pă mîntul ui, tocmai de pe ţărmuri le Oceanului şi de la Co
loanele lui Hercule, cu fiinţe care nu cunosc n ici un drept,
n ic i viaţă normală şi aproape n ici l i mbă omenească. Pe
aceşti ostaşi cruzi şi sî ngeroşi d i n fire, î_nsuşi comandan
tul lor i-a făcut şi mai să l ba t i ci, deprinzîndu-i să facă d i n
1 Localitate în Samni u m 5 i t u · 1tă l a gr:m i \.a C a m paniei , c·o\onie

romană din a n ul 3 1 3 i.c.n.
149
tr upu ri de oameni poduri u
şi d ig r i , ba mai mult (ceea ce
face să te treacă fiori chiar şi cînd vorbeşti ! ) să se hră
nească cu carne de om. Pe astfel de oameni hrăniţi cuo
mîncare atît de înfiorătoare, şi pe care e o nelegiuire fie !ji
i
numai s ă-i at ngi, să ajungem acum să-i v e em şi să-i d
avem stăpî ni ? Cum adi că : Africa şi Cartagina să n e im
pu n ă nouă legi ? Oare nu e cea mai cumplită �rozăvie
pentru oricare om, nu numai pentru cei născuţi pe pă
mîntul Italiei, ca această peni n sulă să se prefacă într-o
u
provincie a n mizilor şi a mau rilor ? Ar fi măreţ, c a m
pani, pentru voi, 4Ca puterea statului roman , slăbită in
u
urma dez astr lui de la Cannae, să fie re făc ută şi reîntre
gită pri n credi nţa voastră, prin forţele voastre ! S î nt con
vins că î n Campania se pot strînge 3 0 . 000 de pedestraşi
şi 4 . 000 căl ăreţi . De asemenea, v·oi aveţi d i n belşug şi b a n i
şi cereal e . Dacă" credinţa voastră este deopotrivă cu bogă
ţiil!e şi propăşirea voastră, nici Hanibal nu va simţi că a
în vi ns şi n i ci romani i că au fost în vin şi ! ''
VI După această cu vîntare rostită de con s u l , tri m i � i i

Capuei a u fost lăsaţi s ă plece la ale lor . In d rum spre casă ,
unul d i n tre ei, şi anume Vi bi us Virrius, spuse că a venit
vremea ca locuitorii Capuei să-şi poată recuceri n u n umni
ţinuturile lor smulse cîndva p e n edre p t de romani , dar
să pună stăpinire chiar pe întreagă Italia. Că ei vor pu
tea încheia un tratat cu H a ni bal în orice conditii v or ei.
Că nu trebuie să se îndoiască n i meni că după sfîrşitul
războiului , după ce Hani bal va pleca î n v i n gător şi-şi va
lua cu el ş i armata, va 'lăsa campanilor stăpîn irea asupra
întregii ! talii.
Părerea lui Vibius Virrius fu încuvi inţată de toţi cei
lalţi, şi, ca urmare, ei aduseră l a cun oş t i n ţ a camp:milor
rezultatul soliei lor î n tr-un asemenea m od, de p arcă nu
mele de roman ar fi fos t şters de pe faţa pămîntului . De
îndată pl ebea şi o mare parte dintre senatori fură cişt i
gaţi p e n t r u ruptura cu r om an i i . T0tuşi , datori tă stăruin-
150
ţelor unor senatori mai bă tr îni , s-a aminat cu cîteva zile
luarea unei hotăriri . In cele d i n urmă părerea m aj or i tăţii
a fos t mai tare, hotărindu-se să fie tri mişi la Hanibal
aceiaşi del egaţi care fuseseră şi la consulul rom an .
Am găsit s cr i s în unele anale 1 că , înainte de a pleca
dele gaţi a la Roma şi de-a se hotărî def i n i ti v ruperea rela
ţiilor cu romani i , campanii au trim i s o delegaţi e care a
cerut senatului roman ca unul din consuli să fie ales din
rindurile campanilor, dacă romanii vor ca Republica Ro
mană să fie ajutată . Izbucnind strigăte de revoltă, sena
torii romani i-au i n vi tat pe delegaţi să părăsească n umai
decit curia şi a şi fost trimis la ei un l ictor care să-i scoată
din oraş, spre a fi în cursul aceleiaşi zile in afara hotare
lor ce tăţi i . Deoarece această cerere e aidoma celei făcute
cîndva de lat i n i 2 şi deoarece nici Coelius Antipater, n i ci
ceilalţi W'lalişti n - ar fi trecut-o cu vederea fără vreun te
mei, eu m-am temut s-o menţionez ca sigură.
V II Delegaţii cam panilor au ven i t la H ani bal şi au

încheiat tratatul de pace 3 cu el în aceste condiţii : „Nici
un c o m an d ant sau dregător cartaginez să nu aibă nici un
fel de d rep t asupra vreunui cetăţean campan şi, la rîndul
l ui , nici un campan s ă nu fie înrolat sub arme sau să-i
fie dată vreo î nsărci nare fără voia sa. Capua să se bucure
mai departe de legile sale şi de dregătorii săi . Apoi , Hani
bal să predea campan i l or 300 de prizonieri romani, pe
care ii vor al e�e ei înşişi şi pe care să-i dea în schim b ul
călăreţilor campani care fac serviciul militar in Sicilia. I n
1 An aliştii roma n i care a u istori sit în operele lor cel d e al

Ii-lea război pun ic, fli n d şi con temporani cu el au fost : Fabiu �
Pictor, Cinclus A J i ment us, Coellus Antlpater, Cleudtus Quadri
gariu9, Silanus. T. Liviu� a consultat aceste anale, adaptind o
poziţie critică.
� Se referă la războiul d i nt re romani şi s!lmn l ţ i . Vezi Cartea
a VII I-a, cap. X X X .
1 Tratatul de all n n t ă d i n � re Cart.agi n '.l ş\ Ca p •Ja <;-a închei3t
în 2 H i î.e. n .
151
felul acesta au încheiat tratatul cartaginezii cu campan i i .
1 n afară de cele cuprinse în condiţiile tratatului, campanii
au mai săvîrşit şi un şir de nelegiuiri : punind mina prin
surprindere pe ni şte comandanţi romani a i trupelor aliate
�i pe nişte cetăţeni romani care î n deplineau diferite î n
sărcinări, unii în legătură cu războiul, alţii cu treburi per
sonale, plebea, sub pretextul că trebuie ţinuţi sub pază,
a hotărît să fie închişi în clădirea băilor 1 , unde din pricina
căldurii înăbuşitoare de acolo s-au stins din viaţă în chi
nuri îngrozitoare.
Impotriva unor asemenea oror i , ca şi împotriva trimi
terii vreunei solii l a Hanibal, se r i dică, opunî n du-se din
răsputeri Decius Magius, u n bărbat căruia, pentru a de
veni autoritate supremă î n cetatea campană, n u i-a lipsit
altceva decît m intea sănătoasă a concetăţenilor săi . Cînd
Magius a aflat că Hanibal trim ite acolo o garnizoană,
amintindu-le concetăţenilor săi de stăpînirea tiranică a
lui Pyrrhus şi de subjugarea înj ositoare a tarentinilor,
le-a strigat î n gura mare, m ai întii , să n u primească gar
nizo ana cartagineză ; apoi , după ce această garnizoan ă a
fost primită, el le-a cerut ori să fie alungată, ori să se
ispăşească cumplita fărădelege de a fi trădat pe cei rria i
vechi aliaţi ş i p e î nşişi consîngen i i lor, săvîrşind o faptă
vrednic ă de ţinut m i nte şi anume, să reYină la vechile
,
legături cu romanii, măcelărin d garnizoana punică. Cîn d
toate acestea au fost aduse la cunoştinţa lui H aniboil
1 Thermele (balnea) erau băile publice construite după un

anumit plan a rhitectonic aproape uniform ; se deosebeau pr l n
mărimea, luxul şi eleganţa const ru c ţi i l or şi amenaj ărilor. Termele
romane se c o mpuneau din : frigidarium = sala cu bazinul de apă
rece, tepida r i u m = sala cu aburi, calidarium = sala cu apă caldă,
laconicum = sala pentru masaje în formă de semicerc şi exe
drae = săli de decl amaţie. Mai existau în interiorul edificiilor
termelor, mai ales în perioada principatului, săli pavate cu mo
zaic, împodobite cu stat. u i , bibliotecă, un gymnasium = sala de
gimnastică, u n stadion pentru alergări şi a tlelism, porticuri cu
coloane, parc etc., etc.
1 52
(căci nu fuseseră rostite î n taină) , la început, Punul şi-a
trimis nişte sluj i tori de ai săi, ca să-l cheme pe Magiu5
în tabără la d i n <;ul ; apoi î n<>ă, deoarece acesta a decla
rat cu î n dirj ire că el nu se v a duce la Hanibal, , ,pen
tru că H a n ibal nu are nici un drept asupra vreunui ce
tăţean campa n „ , atunci coma n d a n tu l punilor cuprins de
m1me , a poru n c i t ca Magius să fie numai decît arestat
şi adus legat în faţa sa. Şi pen tru că se temea ca nu
cumva fol osirea forţei să dea n aştere la vreo încăierare
n esăbu i tă, datori tă agi taţiei sp i ri telor, după ce tri mise
mai î n ai n te o ş tafetă la pretorul cam pan Marius Blossius,
ca să-l î n cu n oştii nţeze că d î nsul va veni l a Capua î n ziua
următoare, Han ibal p lecă din tabără însoţit de o neîn
sem nată gardă. M ar i us, chemî n d poporul campan la
adunare, ordonă concetăţenilor s ă iasă î n întimpinarea lui
H a ni bal î n număr cît mai mare, împreună cu nevestele
şi copi i i lor. Porunca lui Marius Blossius fu îndepl i n i tă
de toată lumea n u numai cu supunere, ci şi cu zel , ba
chiar ş i cu bucu rie, g loatel e campane dorind di n toa tă
i n i ma să-l vadă pe H a n i ba l . în urma atîtor v i ctorii stră
lucite.
V II I Hani bal s-a îndreptat mai întîi către N i n n i i

Celeres 1 , Sten ius ş i Pacuvius, oame n i vestiţi ş i prin ori
g i n a l or nob i lă, şi prin bogăţiile lor. Pacuvius Calav i u s ,
căpeten i a acelei facţi uni campane care trădase pe roman i
treci n d d e portea cartag i nezilor, despre care a m mai vor
bit, l-a adus acolo ş i pe fiul său, pe care izbutise să-l
smulgă din preajma lui Decius 1\lag i us , alături de care
tînărul Pacu\'ius se î mpotrivea d i n răsputeri alianţei cu
Cartag i na , susţi n î nd păstrarea relaţiilor tradiţionale cu
roman i i . Pe tînărul Pacu\·ius nu-l zdrunci n ase d i n con
vingeri n ici faptul că î ntreagă Capua era î n cl inată către
1 Ninnii Celeres era o familie de plebei boga \ j r u mare i n

fluenţă în Capua.
1 53
ceal a ktă tabără şi nici: au tori ta tea tatălui său. Băbinul Ca
la:Y i us a reuryit tot uşi să-l îmblînzea.<>că atwici pe H anibal
mai m ult pri n 1·ugămiinţi decît pdn dezvino·văţiri, !7i Hani
bal, î n duplecat de lacrimile tatălui, a dat ordin ca îm
preună cu bătrînul să fie poftit şi fi ul acestuia la ospăţu l
la care nu era adm is nici un alt cetăţean campan, î n afară
de oaspeţi şi de Vibellius Taurea, un luptător cu mare
faimă în război . Ei au început să se ospăteze de cu ziuă.
Ac�st ospăţ nu s-a desfă.�urat după ob ice i uri l e cartagineze
şi nici. potrivit d iscipl inii m ilitare, ci er a un banchet în
toată r eg ul a , demn de o cetate şi o casă luxoasă şi bogată,
putînd satisface orice fel de gustw-i şi pl ă ceri . Dintre toţi
mesenii numai unul singur nu s-a lăsat totuşi îmbiat, n i ci
la i nv itaţia gazdelor şi nici măcar la cele făcute din cînd
î n cind de Hanibal insuşi : acesta a fost fiul lui Pacuvius
Calavius, Perolla ; el s-a scuzat că nu se simte bine, iar
tatăl să u îl su sţinea la rîndu-i, atribuindu-i o firească tul
bura re sufletească, ceea ce nu era de mirare. ·
Cam pe la apusul soarelui , Pacuvius ieşi de l a ospăţ

urmat de fiul său, care, de îndată ce-au ajuns într-un loc
feri t (se afla o grădină î n spatele caselor) , i s-a adresat
cu următoarele cuvinte : „Tată, îţi destăinuiesc ţie un
plan prin care să obţinem din p arte a romanilor nu numai
iertarea că i-am trădat, trecînd de partea lui Hanibal, dar
şi o demnitate şi o trecere cu mult mai mare decît am
avut vreodată noi campanii" . ·
Cînd tatăl uimit şi-a întrebat feciorul : „Ei, şi care e

planul acesta ?" - tînărul, aruncîndu-şi toga de pe umeri,
îşi dezgoli coapsa încinsă cu sabia : „Prin sîngele lui Ha
n ibal , spuse el , voi consfinţi alianţ a romană : am vrut c a
tu să fii cef d intii care să ştii aceasta, dacă cumva doreşti
să fii departe în timp ce se săvîrşeşte omorul ! "
X/ Cînd bătrînul a auzit vorbele fiului său şi a văzut

sabia, simţind că-şi pierde minţile de groază. de parcă el
î n su şi ar f i luat parte l a cele ce aveau să se intimple, îi
154
grai : „Fiule, te r og din suflet şi te implor, în numele le
găturilor şi legilor care unesc părinţii cu fiii loc, să nu
săvîrşeşti în faţa ochilor t at ă i ui tău .o astfel de grozăvie,
de pe urma cărei a vei avea de pătimit. Doar citeva cea
s uri sînt de c î o d am jurat pe tot ce aparţine zeilor şi vrei
ca aeum, piecîn d de la locui îintre\'ederii, .să ne şi înannăm
mî i n ile sfÎf\ţ,ite prin acest iegăm:înt de cr-eclinţă ? Te ridici
de la masa oaspeţilor, la care a!i fost pri mit de .către Hani
bal ca al treilea campa.n, pen tru a păta masa însăşi prin
si ngel e oaspetelui "? Eu l-am putut împăca pe Hanibal cu
fiul meu, �-i pe fiul meu ' nu pot să-l împac cu Hanibal ?
Dar atunci n-ar mai exista nimic sfînt p2 lume, nici o
teamă de zei, nici o credinţă, nici un respect faţă de p ă
rinţi ! Să se îndrăznească ori ce nelegiuire, nwnai să nu s e
tragă din .ea şi p iei rea noastră ! Ş.i ai de gind să-l ataci. nu
mai tu singur pe Haru.bal ? ln ce scop mai e atUnci adu
nată aici atîta gloată de oameni liberi şi d€ sclavi ? .Oe ce
crezi tu că och i i tuturor sînt aţin tiţi n um ai asupra l ui
Hanibal ? De ce sî n t atîtea mîini drepte ! V or încremeni
toţi in faţa n eb u n ie i tale ? Indrăzni-Yei tu o are să-i în
frunţi priYiri� lui Hanibal Îfili W? i , pe care nu-l pot în
frunta a.nn a te întregi �i de care se îngrozeşte în-suşi po
porul roman ? Dar, presupunind c ă lui i-ar lipsi aj utorul
din partea altora, oare mă Yei infrunta pe mine, l o\' in
du-mă, atupci ctnd V·OÎ pune trupul m eu pavăză în faţa
trupului lui H anibal ? In acest caz va trebui să-l ataci !?i
să-l străpungi prin pieptul meu ! Dă-ţi seama de groză \·i a
faptei tale mai degrabă aici, decit să fii infrînt acolo ! O ,
de te-ar înd u;p1era rugăminţi le mele, aşa cum l-au îndu
plecat pe Hani bal cind i-am \•orbi t pentru tine ! "
Şi \'ăzindu-şi feciorul înlăcrimat , bătrînul mereu îl îm
brăţişa şi-l săc uta ; t;i nu-ş i curmă rugăminţile pî nă nu-l
înduplecă să lase jos sab).a şi să-i jure că nu ,.a s ăv îrşi o
asemenea faptă.
Atunci tînărul iii grăi : „ln tr-adevăr, dragostea care ge
cuv ine s--0 am faţă de patrie, eu \'oi acorda-o tatălui meu !
155
Dar mă doar e sufletul pen tru vi aţa ta, care trebuie să su.
porte. povara acestei fărădelegi , trădarea patriei noastre
în trei rînduri : o dată, atunci cînd d in î ndemnul tău i-am
trădat pe roman i , a doua oară, cînd d i n i mboldul tău am
făcut pace cu Haniba l şi a treia oară astăzi, cînd m i te-ai
pus stavilă, întîrziind reven irea Capuei în confederaţia
romană. Tu, patrie, pri meşte această sabie cu cpre î narmat
î n numele tău, am i ntr.at în această fortăreaţă a vrăjmaşi
lor, fiindcă tatăl meu mi-o smulge din mînă ! ''
După rostirea acestor cuvinte, tînărul a aruncat sabia
d i ncolo de gardul grădi n i i ş i , ca să nu dea n imic de bănuit
asupra acestei întîmplări, s-a înapoiat la ospăţ.
X A doua zi, senatul campan în mare număr l-a primit

p e Hanibal. Cele d intîi cuvinte rostite de acesta au fost
cit se poate d e îmbietoare şi de binevoitoare ; el a adus
mulţumiri campanilor pentru că au socotit prieteni a cu
<linsul mai presus de legăturile de alianţă cu roman i i şi,
între tot felul de făgăduieli, care de care m a i exagerate,
le-a promis că în scurtă vreme Capua va ajunge capitala
întregii !tali i , i ar poporul roman va face act de supunere
î mpreună cu celelalte populaţii ale Ital iei în faţa Capuei .
N umai o singură fiinţă - care nici nu este şi n i c i n u tre
buie să se spună că e campan - se pune de-a curmezişul
alianţe i şi prieteniei î ncheiate î ntre Cartagina şi Capua :
Magius Deci us. El ceru de aceea ca Magius să-i fie predat
lui şi ca în prezenţa sa senatul campan să facă o dare d e
seamă şi să adopte un senatusconsult.
I ntreg senatul campau a aprobat părerea lui Han ibal,
cu toate că multora li se părea, pe de o parte, că Magius
nu merita o asemenea năpastă, iar pe d e alta că dreptului
la libertate i se aducea d e la î nceput o î n grădire nu lip
sită de importanţă. Ieşind d i n senat, Hanibal s-a î n dreptat
spre templul magistraţilor ; apoi a ordonnt ca Decius Ma
gius să fie adus acolo spre a se dezvi novăţi , stind î n pi
c i oare în faţa sa. Dar cum acesta, fără să-şi încovoaie cer-
1 56
bicia, a declarat că, potrivit condiţiilor tratatulu i , el n u
poate fi constrîns d e nimeni ş i d e n i mi c , d e îndată a fost
pus în cătuşe şi s-a dat ord i n să fie tri m is, î nsoţit de un
lictor, pînă în tabăra lui Hanibal.
_ Cit timp a fost dus cu capul descoperi t , Magius mer
gea şi striga către mulţi mea de cetăţeni care-l î nconjurau
d i n toate părţi le : „Iată, campani , libertatea după care aţi
tînjit atîta ! Sînt tîrît prin m i jlocul forului , legat şi ne
însoţit de nici unul d intre campan i , pentru a fi ucis la lu
m i na zilei î n văzul vostru ! Oare ar fi fost mai mari
groză\·ii dacă Hanibal ar f i cucerit Capua ? Ieşiţi în î ntîm
pinarea lui Hanibal, î mpodobiţi în cinstea lui oraşul şi
sărbătoriţi ziua sosirii sale la Capua, ca să-l vedeţi trium
fînd asupra unui concetăţean de-al vostru ! "
l n timp · ce Magius vocifera în felul acest a , observîn
du-se că masele încep să se agi te, i se puse un văl pe cap, .
�i se dădu poruncă să fie scos cît mai repede afară pe
poarta cetăţi i . Aşa a ajuns Magius pînă i n tabăra lui
Han ibaJ . Fără întîrzi ere el fu îmbarcat apoi pe o corabie
şi tri mis la Cartagina, ca să nu se ivească vreo răscoală
d i n cauza acestei î nj ositoare i ntimplări şi pentru ca n u
cum \·a senatul campan, regretind c ă ş i - a trădat una d i n
căpeteni i , s ă nu tri m ită vreo solie spre a-l cere î ndărăt ;
la rî ndul său Hanibal se temea că refuzîndu-le cererea,
ar fi putut să-i supere pe noii aliaţi , după cum, făcîndu-le
pe plac, ar fi î nsemnat să le dea o căpetenie nemulţumi
ţilor şi răzvrătiţilor din Capua. I nsă o furtună a împins
corabia pină la Cyrenae 1, care pînă atunci era sub stă
pinirea regilor Egiptulu i . Acolo, deoarece Magius şi-a cău
tat refugiul la statuia regelui Ptolemeu, fu trimis sub
.
1 Ornş portuar grec si tuat pe coasta Africii d e nord, l a cx tre
m i la tea nordică a golfu l u i Syrta Mare, in actuala Libie, multă
vreme independent, cotropit şi anexat de Ptolemeu al ll r - Iea
Enrgetis l a rega tul Egiptului
157
p ază în Alexand ria, la Ptolemeu1• In faţa acestuia, Magius,
arăti n d că a fost legat de Hanibai în dispreţul alianţei
î n chei ate, este descătuşat i mediat şi i se dă încuviinţarea
să s e întoai·că, d upă cum preferă, fie la Roma, fie la
Capua. Magius răspunse că la Capua nu va fi în siguranţă ;
iar la Roma, în ti m p u l unui război ' între romani şi cam
pani, va fi conside rat mai de grabă un dezertor decît un
oaspete. De aceea el nu are al t ă dorinţă decît să i se dea
voie să trăiască în rega tul lui Ptolemeu, pe care îl soco
teşte răzbunătorul şi apărăt o ru l libertăţii sale.
XI In timp ce se petrec . aceste e ve nimente , împuter

nicitul roman Q. Fabius Pictor se înapoiază de la Delphi
la Roma, unde dă ci ti re răspunsului scris de oracol. ln el
erau pomeniţi zeii şi zeiţele în cinstea cărora aveau să se
rinduiască slujbe şi n1găciuni, precum ş i cu ce ritualuri
să se ofiCieze : „Romani 1 Dacă aşa veţi face, treburile
voastre vor mege mai bine şi mai prielnic, iar republica
voastră propăşi-va şi bucura-se-va de o mai mare feri
cire, potrivit năzuinţelor voastre, căci a poporului roman
fi-va birui nţa în acest război. După ce republica voastr3
izb u ti -va să s c ap e de urgie, trimiteţi prinosul lui Apollo
Pythi us 2, hărăziţi-i o parte din prăzi şi din trofee şi din
bani ! Feriţi-vă a cădea în patimile desfrînării ! "
După c e Fabius Pictor a citit aceste stihuri, tălmăcite
din limba greacă, a spus că el, după ce a ieşit din templul
de la Delphi, a adus numaidecît tuturor divinităţilor cu
venitele pri nos"ri de tămiie şi vin şi că a primit poruncă
1 E vorba de Ptolemeu IV Philopator (222-205 i.e.n.) succe

sorul l u i E vergetis : el încheie un tratat de alianţă cu romanii.
L-a învins pe A n tioch cel Mare, regele Sirrel, la Raphia, cu pri
lejul invaziei acestuia. Fiind un tiran crud, era foarte urît de
popor.
2 Divinitate greacă (Phoebus) al cărui cult s-a introdus la
Roma prin contactul c u or�şele greceşti din Grecia Magna (Italia
sudică), fiul lui Jup i ter şi al Latonei, era zeul soarelui, lumi ni i ,
sănătă ţi i , or:=i c-oJ elor, p r o t e c t o r u l păstorilor, ar artelor.
1 58
de la mai marele preoţilor tem p lului de acolo cn aşa cum
se dusese el l a oracol ş i a d usese sacrificiile, pw·tînd pe cap
c unu n a de l a ur i , tot aşa să se îmbarce şi pe corabie şi să
nu-şi ia cu n un,a de pe cap pînă nu aj unge la Roma ; d1
dî n s u l a urmat şi a indeplinit aceste îndrumări cu cea mai
mare g r ijă şi sfinţenie, aşa cum s-a poru n ci t , şi a depus
cununa pe altarul lui Ap ollo din Roma. In urma acestor
fapte, senatul roman a dat un decret prin care să se facă
cit mai degrabă slujbe şi r ugă ciun i cu grija cuvenită,.
In timp ce Ia Roma şi în Italia se petreceau acestea,
la C art a g in a sosise, ca emisar al victoriei punice de la
Cannae, Mago, fiul lui Hamilcar. Acesta nu 'fusese. trimis
de fratele său de-a dreptul d e pe frontul de luptă , ci după
ce, vreme de citeva zil e, luase în pri m ire cetăţile brut
ti i l or 1 şi al tel e care rupseseră legă turile cu rom an i i . Pri
mit în senat, Mago făcu acolo o dare de seamă asupra
izbi nzilor . dobindite în Italia de fratele său, Hanibal,
spuni nd următoarele : „Hanibal s-a bătut cu şase coman
d an ţ i romani, dintre care patru au fost consul i , unul dic
ta t or şi altul comandant al cavaleriei romane, şi cu şase
armate cons ulare ; a nimicit peste 200.000 de vrăjmaşi şi
a luat peste 50.000 de prizonieri ; a cucerit două tabere
romane. Din cei patru con suli , pe d oi i-a răpus pe tiitlpu
rile de luptă, iar ceilalţi doi abia au scăpat cu fuga, unul
greu rănit, iar celălalt, după ce şi-a p i erd ut toată a rm at a,
a reuşit să se salveze abia cu 5 0 de oameni. Com and antul
cavaleriei, care are prerogative de co n sul , a fost bătut şi
pus pe fugă ; dictatorul e socotit singurul comandant su
prem al armatei romane, deşi nu s-a î n c umetat niciodată
să dea piept cu Han ibal. Brutti i i şi apuliii şi o parte din
1 Ra mură a l u canilor, de origină osc ă sau sabelică, a\· indu-şl
aşezările în sudul Lucaniei pînă la ţărmul Siciliei. Cen t r u l lor mai
im p orta n t era C onse n t ia . Practicau pira teria.
159
samniţi şi lucani au rupt legăturile cu roman i i , treci n d 1
de partea punilor. Capua, care e n u numai capitala Cam
paniei, ci, în urma dezastrului roman d e la Cannae, ş i a
Italiei, s-a predat lui Han ibal . Pentru atîtea v i cto r i i atît
de strălucite se cuv i n e să se aducă ff• ulţumiri zei l or n e
muritori . "
XII După aceea, pentru î ntărirea spuselor sale în le

gătură cu aceste izbînzi atit de strălucite, Mago dăd u Or
d i n sluj itorilor să verse în vestibulul senatul u i grămada
d e i nele de aur, care era atît de mare, i ncit unii analişti
au scris că, atunci cînd s-a m ăsurat, s-au umplut cu ele
·
m a i mult de trei baniţe 2 ; î nsă î n lume s-a răspîn d i t z"l:o
n uriJe că n-au fost mai mult de o baniţă de i n ele, ceea ce
e mai aproape de adevăr. Mago; pentru a demonstra cît
de însemnată a fost i n frîngerea duşmanilor lor, a adăugat
p r i n cuvinte că la romani asemenea insemne ,poartă numai
cavaleri i , iar d intre aceştia în primul rind căpeten i i le lor.
In concluzia cu\·intării sale, el a spus : „Cu cit e mai mare
speranţa de a se încheia acest război , cu atît mai mult tre
j
buie a utat Hanibal prin toate m i j loacele. Căci războiul
se desfăşoară departe de vatră, în m i jlocul teritori ului
d uşmanulu i , se consumă mari cantităţi de proviz i i şi se
cheltuiesc m ulţi bani, i;;i odată cu d i strugerea atîtor ar
m ate inamice s-au micşorat î ntr-o oarecare măsură şi
efectivele trupelor învi ngătoare. C a urmare, trebuie să
i se trimită lui Hanibal trupe suplimentare şi bani pen
tru solde, precum şi prov izi i le necesare acestor ostaşi,
care ş i-aufăcut cu pri so<;inţă datoria, mei- i tî n d n u mele
de cartaginez."
1 C u prilej ul ieşirii Capuei din confedera\ i a romană 5i alian

ţei cu Hani bal a u trecut de partea cartaginezi lor numeroase · ce
tă ţ i din Sanm iu:n şi Apulia.
2 In lat. mocl ius, măsură romană de greutate pentru a l i men te
uscate (un fel de baniţă) cu o capacitate de eca. 8,75 l.
1 60
După ce Mago a rostit aceste cuvinte î n toiul bucuriei
obşteşti, Himilco, care făcea parte din facţiunea barcini
lor, încredinţat că s-a ivit pri lejul de a-i aduce mustrări
lui Han na, ii spuse : „Ce-i Hanna ? Şi acum î ţi pare rău
că am pornit r ă z boiul îm p otri va roman ilor ? Mai cere şi
acum să fie predat Romei, Hani bal 1• Opreşte-ne să adu
cem mulţu m i ri zeilor nemuritori pentru aceste victorii atît
de str ă luc i te ! Să dăm ascultare senatorului roman vor
bind în senatul cartaginez ! ''
A tu n ci H a n no a gră i t următoarele : , ,Sen atori ! Az i ,
î n toi ul bucu r i ei obşteşt i , e u a ş f i tăcut, c a să nu vă spun
u i ş te l ucruri care nu v-ar merge la i n i m ă ! Acum î nsă ,
d acă n -aş răspu n d e a c es t ui senator care mă î n treabă d acă
î m i pare r ău că s-a porn i t acest ră zb oi î mp otriva roma
nil o r� HŞ putea să par ori t r u faş , ori v i n ovat, ceea ce în
primul caz ar însemna să nu ii n seama de libertatea unei
fii n ţe omen eşti , iar î n cel de al doilea caz, de propria mea
libertate . Lui H i m i lco îi voi răspunde d e aceea că n-am
încetat să regret acest război şi că n u voi î nceta să-l con
damn pe neînvinsul vostru comandant, înainte de a ve
dea acest război sfîrşit i n condiţii demne de suportat ; că
voi regreta mereu vechea pace, pînă cind nu voi vedea
instaurată alta nouă. Prin urmare, n-au decît să-l bucure
şi pe H imilco şi pe ceilalţi partizani ai lui Hanibal fap
tele de arme cu care se fălea mai adineauri l\Iago. In
schimb, pe mine mă pot bucura izbînzile obţinute in
război, dacă vrem să n e folosim de acest n oroc, n umai în
măsura în care ne vor da putinţa dobîndiri i şi a unei
păci mai drepte. Căci dacă pierdem acest moment, cind
putem părea că mai de grabă impunem pacea decît n i se
acordă, mă tem că toată această bucurie să nu n e îmbete
şi să nu se spulbere î n van. Şi, în sfirşit, ce fel de v ictorie
m ai e şi asta ?
«Am n i micit armatele duşmanilor ! Tr im i te F - mi
osta!-!i ! .-
. lGl
I l
Dflcă ai fi fost î n vins, ce altceva ai fi cerut ?
«Am cucerit două tabere vrăjmaşe» (şi acestea, bine
înţeles, încărcate de prăzi şi de· provizii), ca apoi să spui i
„.Daţi-mi provizii şi bani ! �
Dar dacă duşmanul a r f i pus mina p e toate bunurile
tale şi dacă ţi-ai fi pierdut şi tabăra, atunci ce altceva
ai fi cerut ?
Şi pentru a nu mă minuna singur în faţa acestei si
tuaţii (cită vreme, răspunzindu-i lui Himilco, am şi eu
acelaşi drept de a pune întrebări) , aş vrea să-mi răspundă
. la următoarele fie Himilco, fie Mago : dacă bătălia de la
Cannae a nimicit puterea romană şi dacă în mod sigur
î ntreaga !talie s-a răsculat împotriva . Romei, mai intii,
ce populaţie cu nume latin a trecut de partea noastră ?
Apoi, din cele 35 triburi romane, ce cetăţean roman a
ti·ecut de partea lui Hanibal ?" Deoarece la amindouă în
trebările Mago a răspuns că „nici o populaţie şi nici un
cetăţean" , Hanno a replicat : „Prin urmare, pină în clipa
de faţă ne-au mai rămas în viaţă încă destul de mulţi
vrăjmaşi. Dar aş mai dori să ştiu : de ce simţăminte şi d e
; c e fel de speranţe a însufleţită această mulţime ? "
,· XIII Deoarece Mago î i ră�punse c ă acestea n u le ştie,

: Hanno continuă : „Şi totuşi nimic nu e mai uşor de ştiut :
Pe cine au trimis romanii la Hanibal ca soli d e pace ?
fo sfirşit, vi s-a adus oare la cunoştinţă că la Roma s-a
pomenit ceva despre pace ?" Deoarece Mago a tăgăduit ş i
acest lucru, atunci Hanno a a dăugat : „Prin urmare, răz
boiul nostru e în aceeaşi situaţre ca la început, întocmai
ca în ziua în care Hanibal a trecut în Italia. Cei mai mulţi
din cei care am mai rămas în viaţă după primul război
punic, ne aducem aminte cit de schimbătoare a fost vic
toria în acest război : Niciodată n-au părut mai strălucite
izbînzile noastre şi pe mare şi pe uscat, ca acelea dinainte
de consulatul lui C. Lutatius şi A. Postumius ; şi cu toate
acestea, tocmai pe vremea consul ilor Lutatius şi Postu-
l G2 '
mius noi am fost bătuţi la insulele Aegates. Şi dacă cumva
norocul iar se schimbă (ferească-ne zeii de o asemenea
prevestire !) mai speraţi voi în pace atunci cînd vom fi
învinşi, cită vreme nici acum, cînd sîntem învingători,
nimeni nu ne-o solicită ?! In privinţa păcii iată care este
părerea mea, în cazul cînd cineva mi-o cere : noi trebuie
ori s-o oferim duşmanilor, ori s-o primim, dacă ei n e- o
cer ! Insă, dacă voi luaţi în dezbatere cererile lui Mago, eu
socot că, deoarece punii sînt învingători , n-are nici u n
rost să-i mai trimitem vreun ajutor lui Hanibal ; dar dacă
Hanibal ne amăgeşte cu speranţe deşarte şi fără sens,
apoi cu atît mai mult sînt de părere să nu i se tri m ită
nimic".
Cuvîntarea lui Hanno nu i-a mişcat pe mulţi senatori,
deoarece pe de o parte, co n fl ictul 1 dintre acesta şi fa
milia Barcas făcea să i se dea prea puţi n crezămînt, iar,
pe de altă parte, toată lumea era prea c opl eş i t ă de veselia
clipei de faţă ca să mai dea ascultare un or vorbe care
le-ar fi spulberat această bucurie. De aceea, toţi erau în
credinţaţi că dacă vor accepta să mai facă puţine sforţări,
î n curînd războiul se va sfîrşi . Ca atare, cu o uriaşă una
nimitate, se votează un decret senatorial p ri n care se ho-.
tărăşte trimiterea a patru mii de numizi şi a 40 de elefanţi
pentru completarea efectivelor şi o mie cinci sute de ta
lanţi de argint. împreună cu Mag o , fu tri mis î nainte în
Spania Carthalo, ca să înroleze sub arme 20. 000 de pedes
traşi şi 4000 de călăreţi , cu care trupe să î n tregeas că ar
m ata cartagineză care l upta în Span i a , precum şi pe cea
d i n Italia.
1 Este vorb a de ciocn i rile d i n tre cele două fac ţ i u n i c;i rtagi
neze � facţiunea barc i n ă , condusă de Hanibal şi alte căpetenii po
liti ce . ca Himilca, adepta continuării r ă z bo i u l ui . cu roma n ii , şi
fa c ţi u nea arrstocratică, oligarhia plutocraticii, avînd în fruntea ei
pe Hanno, care era pentru l i chidarea c on fl i ct ul u i cu romanii şi
tratative de pare cu Roma.
16:1
( t ntre timp Hanibal încercînd fără succes să ocupe
oraşele Neapole şi Nola, acesta din urmă apărat de
pretorul Claudius Marcellus, iernează la Capua. Ar
mata romană din Galia este nimicită împreună cu
Tot acum se hotă
consulul designat L. Postumius.
răşte ca ostaşii care scăpaseră cu fuga de la Cannae,
precum şi cei mai nevolnici să fie strămutaţi în Si
cilia, unde . să-şi îndeplinească îndatoriril e ostăşeşti.
î n Spania, în acest timp, Publius şi Cnaeius Scipio,
cei doi fraţi care comandau armata romană, obţin o
victorie i mportantă asupra lui Hasdrubal , i mpunîn
du-şi superioritatea în această provincie. Sînt aleşi
consuli Tiberius Sempronius Gracchus şi Q. Fa
bius M aximus. M. Claudius Marcellus este în conti
nuare proconsul. Regele Filip al Macedoniei trimite
o solie la Hanibal pentru .a trata încheierea unei
alianţe. La înapoiere însă, această solie, căreia i se
alăturaseră 5 i cîţiva cartaginezi este capturată şi tri-
misă, îmbarcată pe cinci vase , l a Roma.)
TIBERIUS SEMPRONIUS GRACCHUS I NAUGU

HEA ZA SERIA SUCCESELOR ROMANILOR CONTRA
LUI HANIBAL. FAPTELE LUI DE ARME.
XXXV După bătălia de la Cannae, războiul din Itali a

lîncezea d i n pricină că unul d i n adversari e r a secătuit de
puteri , i ar celălalt se moleşise. l n această s ituaţi e , cam
panii a u î ncercat să pună stăpînire d i n propriul lor im
bold pe cetatea Cumae ; la început se străduiră să:.. i în
·
vrăjbească pe cumani prin urzeli şi unel tiri , apoi , văzînd
că nu izbutesc de loc, î n cercară s-o cucereasc ă pri n
viclenie.
1 64
Toţi campanii oficiau îndeobşte sacrificiile la Hamae 1 ;
e i au adus la cunoştinţa locuitorilor din Cumae că senatul
din Capua va sosi acolo şi că de aceea, ar vrea ca şi se
natul din Cumae să vină tot acolo, pentru a se sfătui
laolaltă, astfel ca amîndouă noroadele să aibă aceiaşi aliaţi
şi aceiaşi duşmani ; că dînşii vor aduce cu ei şi nişte
pilcuri de ostaşi înarmaţi , pen1tru a preîntîmpina orice
primejdie din partea romanilor sau cartaginezilor .
C u toate c ă purtarea campanilor mirosea a înşelăciune,
totuşi cumanii nu ezitară să le primească invitaţia, fiind
încred inţaţi că \"Or fi în stare să le dejoace planul ticluit.
în vremea aceasta, consulul roman: Tiberi us Sempro
nius Grncchus �i-a purificat armata la Sinuessa 2, la data
pe care o hotărise pentru adunare şi, trecind rîul Vol
turnus, şi-a aşezat tabăra în împrejurimile localităţii Li
tern um· :1. Deoarece în castru domnea liniştea, iar tabăra
nu era pindită de nici o primejdie, Grachus căută să-şi
deprindă recruţii cu mişcări agere (deoarece cea mai mare
parte d i n ei erau voluntari recrutaţi din rîndurile sclavi
lor}, spre a se obişnui să se ţină în marş pe urma steagu
rilor şi să-şi recunoască bine locul în formaţ.ia lor de
luptă. Cea mai mare grijă a comandantului era ca n u
cumva s ă fie vreunul j ignit ţinînd seama de starea lui
din trecut, pentru a nu c;e produce în felul acesta dezbi
rrare şi vrajbă între ostaşi ; de aceea el dădu următoarele
îndrumări legaţilor şi tribunilor militari : „Ostaşul \·echi
să îngăduie cu \·oioşie recrutului să fie deopotrivă cu
clînsul, iar cetăţeanul liber cu sclavul \"oluntar . Deci, toţi
1Hamae, lo�·<llitate în CampaniLl, si t u a tă in v e <.:inătatea oraşu
�ui Cu mae.
2 Si nucs<>n. ora5 portuar în La � i u m , 5ituat lingă oraş u l de azi
Bagnidi sau San R osso, în extremi tatea su dică a acestei provincii,
la g rani ţ a cu C a m p : m i a .
, L i ter n u m ( a z! Patria), !ora l i t a t e în Campani a , s i t u a t ă intre
C u mae ş i Vol t u r n u m , Yes t i tă p r i n exilul Yolun t<ir a l l u i S c:i pio
A frieanus <:>i mo::i rtca ! u i acolo.
165
cei cărora poporul roman le-a î ncredinţat armele şi stea
gurile sale, să se socotească vredn ici şi de neam bun ; căci
ursita care a decis să se recurgă la aceste măsuri, tot ea
impune şi menţinerea lor".
Aceste dispoziţii fură respectate cu aceeaşi grijă şi de
comandanţi şi de ostaşi ; în scurtă vreme se î_nfăptui intre
toţi o armonie atît de d esă.,,irşită, incit aproape se uitase
din ce condiţie ajunsese fiecare din ei soldat.
Pe cind Gracchus desfăşura o asemenea activitate, sol i i
din Cumae i-au adus l a cuno.ştinţă c u c e solie au venit
cu cîteva zile în urmă campanii şi ce le-au răspuns ei .
Mai erau numai trei zile pînă la sărbătorile pomenite ;
acolo se va aduna nu numai întregul senat d i n Capua,
ci şi 'tabăra şi armata campană. Gracchus , după ce dădu
poruncă cumanilor să strîngă şi să ducă la adăpostul zi
durilor toate bucatele holdelor, iar ei să rămînă n eclintiţi
între zidurile cetăţii , porni în marş cu oastea spre Cumae,
în ajun'ul zilei cînd fusese rînduită slujba sacrificiului .
Hamae se afla la 3000 de paşi de acolo. Campanii se adu
naseră în număr mare, potri \·it î nţelegerii. Nu departe
de aici , Marius Alfius, care îndeplinea funcţia de niedix
tuticus · (aşa se chema cel mai înalt dregător de la cîrma
poporului campan), î.şi întocmise î n ascuns tabăra sa, în
care se găseau 1 4 O O O de oameni înarmaţi ; însă el era cu
mult mai atent la pregătirea sacrificiului, şi în deosebi
la asigurarea succesului complotului său, decît la întă
rirea taberii, ori la alte lucrări în legătură cu apărarea.
Celebrarea sacrifici ului se · desfăşura vreme de trei
zile. Ea se oficia noaptea, dar numai pînă la miezul nopţii.
Gracchus, socotind că acesta e momentul pentru acţiune,
a fixat străji la porţi ca să nu se poată afla nimic din
planul urzit. Pe h ora zece din zi dădu ordin ostaşilor
să prînzească şi apoi �ă se culce, pentru a se putea aduna
la semn al, odată cu lăsarea amurgului. C<1m pe la straja
intî i , Gracchus ord o n ă c;ă se ridice s teagurile şi, pornind
166
î n marş fără zgomot, ajunse la Hamae în miez de noapte,
u c'de găsi tabăra campană într-o mare delăsare, ca de
obicei după o serbare nocturnă. Romanii intrară deodată
pe toate porţile şi găsind pe unii campani scufundaţi î n
somn, i ar pe alţii întorcîndu-se neînarmaţi d e l a slujba
sacrificiului, ii masacrară. Mai mult de 2000 de campani
au fost măcelăriţi în învălmăşeală în curş_ul acelei nopţi,
odată cu aceştia căzînd şi căpetenia lor, Marius Alfius.
Au fost capturate cu acest prilej şi 34 steaguri .
XXXVI Gracchus, după ce a cucerit tabăra duşmană,

cu o pierdere de n u m a i 1 0 0 de o a m e n i , s-a retras fără î u
tîrziere l a Cumae, fiindcă s e temea de Hanibal care îşi
avea tabăra mai su s de Capua pe m u n tele Tifata 1 .
lntr-adevăr, Punul prevăzu<>e c u m i n te a sa isc us it ă ce
avea să se î n tirnp1e : căci i nelată ce l a Capua se răspi n d i
vestea acestei i n'fringeri, Hanibal, încredi nţat c ă l a Hamae
va întilni e o a s te de recruţi, alcă tu i t ă î n mare parte d i n
s cla Yi , îmbătată în chip n eo bişnu i t d e izbinda cîştigrttă şi
o c u pa tă cu lunrea tro feelor de la cei î nv i n ş i .Şi cu strî n
gerea prăz ilor" se grăbi <;ă treacă d i ncolo de Capua. Îl1-
tilnind în drum pe f u g a r i i c1111 p '.tn i, le dădu trupe de
pază şi p o r u n c i ca rjiniţi i să fie trn nsportaţi în căruţe.
El însă n u găsi la H a m ae n i ci p i c i o r de rom an ; .în s ch i m b
dădu pes t e urmele proaspătului m ăcel : pretu tindeni î n
cale se afla u aştun ute leşuri de-al2 al iaţilor săi. Unii
cartaginezi îi i n d e m n :t u pe H a n ibal să-i c o n d ucă nu m a i
decit la Cumae şi să se a:;:ed ieze ora'iul . ijanibal , deşi e1:1
d or n i c să p orn e as c ă la a c e a � tă acţiune, pen tru a di spune
şi el măcar de .C u m a e ca port ln m are. d eo a r ec e nu i zb u
t i s e să cu c e r e a s că Neapolis, totuşi . pentru că trup ele sale
porni<ţ:eră în m arş î n mare grabă şi nu a\·eau a s u pr a lor
d e c i t ar mele, s - a î n apoiat î n tab3ra s i t u a 1 ă m::ti sus de
.
1 Azi M'Jn'.e de l\IJddaloni. 1 a s•Jd d e d e fi l e •JI c � u d i n şi l a
nord d e C a p ua, pe care o domi na.
167
Tifata. Apoi însă, sîciit de rugămi nţile campanilor, s-a î n'
tors a doua zi pentru asedierea oraşului Cumae. După ce
pustii în lung şi î n lat ţinutul campan, Hanibal, îşi aşeză
tabăra la o m i e de paşi de oraş, în timp ce Gracchus ră
măsese pe loc mai mult de ruşinea de a nu-i părăsi î n
restrişte p e aliaţi, care apelau l a credinţa s a şi a poporu
lui roman, decît din' încredere în puterea armatei sale. Nici
celălalt consul Fabius, care-şi avea tabăra la Cales, nu
se încumeta .să treacă cu oastea sa peste rîul Volturnus.
fiind preocupat mai mult de consultarea pentru a doua
oară a auspiciilor şi de miracolele care se arătau unele
după altele, şi a căror expiere, după cum spuneau haruspi
cii, nu îmblinzi seră încă pe zei .
_
XXXVI I ln timp ce pe Fabius î l reţineau pe loc aceste
temeiuri, Sempronius avea legăturile tăiate, fiind asediat
de Hanibal pd n tot felul de lucrări . Dar la rîn du-i şi
consulul roman ridicase în faţa uriaşului turn de lemn
pe care pun i i îl împi ngeau către zidurile oraşului, un alt
turn, chiar ·lingă zid : î nsă acest turn era cu mult m ai
înalt, deoarece zidul fii nd el însuşi destul de ridicat,
Sernpronius aşezase la temelia lui nişte grinzi puternice.
De pe acest turn. la început, împresuraţii apărau mete
rezele şi oraşul, î mproşcîndu-i pe cartaginezi cu o grin
dină de bolovan i, pari ascuţiţi 1 şi tot felul de obiecte de
aruncat . în cele din urmă, cind au \'ăzut că dusmanii , tot
impingîn d turnul lor, l-au alăturat de zid, s-au năpustit
asupra lui cu un potop de făclii aprinse şi i-au dat foc
din mai multe părţi deodată.
ln vreme ce ostaşii puni, îngroziţi de foc, se aruncau
jos de pe tur n , cîteva cohorte romane au dat năvală prin
două părţi ale cetăţii asupra punctelor de spriji n carta-
1 Aceşti pari ascuţ iţi, cu vîl'ful întărit prin at'derc, serveau
şi ca arme de a r n n ca t, c:1 în si tuaţia de faţă, dar şi ca g rinzi de
întărire a p:1rnpctelor castrului.
168
gineze şi le-au î mprăştiat şi fugărit pînă la tabăra lor,
părînd acum că s-a in'tors aşa fel roata. incit Hanibal
ajunsese să pară mai degrabă împresurat <lecit asediator.
Vreo 1 30 0 de cartaginezi au fost măcelăriţi, iar 59 au că
zut prizonieri la romani, din rîndurile celor care umblau
fără grijă şi prea nepăsători în jurul zidw·ilor şi prin
-punctele de sprijin şi care, 1i ind luaţi pe neaşteptate, au
fost prinşi vii, fiindcă de orice s-ar fi tem ut, î n afara
unui atac din partea celor împi·esuraţi în oraş. Gracchus
a dat semnalul de încetare a luptei şi i-a retras pe ai săi
între zidurile cetăţii, mai înainte ca duşm a n u l să-şi poată
reveni în fire după această spaimă n e a ş tep t a t ă A doua .
zi, Hanibal, încredin'ţat că consulul. feri ci t d i n pricina

acestei izbînzi, va dezlănţui bătălia î n toată regula, şi-a
rînduit armata în formaţie de luptă î n gol u l d i n tre ta
băra sa şi oraşui Cumae ; văzî n d că n u se prod uce nici
o m işcare în plus, în a f ar a celor obi ş n u i te de apărare
a oraşului şi că romanii nu s î n t d ispuşi să rişte o spe
ranţă deşartă, Hanibal a lăsat baltă ased i u l şi s-a î n apoiat
la Tifata, fără să f i făcut \Teo ispravă.
Tot în zilele cî n d Cumc.e a scăpcit de î m presurarea car
taginezilor, Tiberius Sempron ius Gracchus, care avea po
recla de Longus, a izbîndit î n t r-o luptă cu Hanno Carta
ginezul lingă locali tatea G rumentu m , d i n Lucania. Acolo
a nimicit 2000 de duşmani, în vreme ce pierderile sale
n-au fost mai mari de 2RO de oame n i . El a capturat şi
41 de steaguri ostăşeşti. Alungat di ntre hotarele Luca
n i e i , Hanno s-a retr:is în Bruti um. Trei local i tăţi î n t ări te
d i n ţinutul hirpinilor, care trădaseră poporul roman, au
fost supuse prin forţa armelor de către pretorul M . Vale
rius. Aceste localităţi erau : Vercellium , Vescellium şi
S ic i l in um 1 . Cei care au u n eltit trădarea romanilor au
loca!) tăli
1 Vercel l i u m , Vescel l i u m ş i S i c l l i n u m , în ţi n utul hir·
p i n i lor, populaţie sa m n i t{1 , care î n si'1 nu au fos t i d en ti f i c a te topo
g rn r i c cu e x a c t i tale.
l(l!)
fost datapitaţi cu securea. Peste 5000 de prinşi au fost
vîndruJţi la lidtaiţie. Celelalte- prăzi au fast lăsate pe seama
ostaşi.l0t", după· care armata romană s-a întors în Luceria.
XXXVIII tn timp ce se petrec aceste- evenimente în

ţiin u tuJ luicanifor ş.i cel al hir'pîn!iloi:-, cele l!:inci ncn-e care
tirans.pOFtau către- R<Dlma pe so1ii Macedoniei şi Cartaginei
căzuţi prizonieri, după ce. au străbătut aproape întreaga
coa5tă a Italiei , din Mare Superum L către Mare Infe
rum 2, trecură cu pinzelle· wnilate pe lingă Cumae ; deoa
rece nu se putea şti destul de lămUFit dacă· ele aparţin
d1J1Şm an i l or sau aliaţilor, Giracchus. trimi-se în întîmpin'area
Lor cîteva corăbii d in flota s a Din intreMrile puse unii
.
altora aflînd că consulul e la Cumae, convoiul trase la

ţărm, în portul Cumae. Acolo·, prinşii au :fost aduşi în
faţa consulului , cărwa i s-au înmînat şi scrisorile cu pri
cinia. După ce a citit de la un capăt la: altul scriso ar ea
regelui Filip şi pe aceea a lui Hani:bal, consulul le-a pe
cetluit şi le-a trimis pe u scat senatului. Apoi a o rdon at
ca soli). duşmanilor să fie cu corăbiile.
transportaţi
Aceştia au aj,uns la Roma, aproape in aceeaşi zi cu
scri sorile şi, deoarece la interog,ator:llu l lua t cele declarate
se p0triviră cu ce1e scrise, pe senatori i-a cuprins l a î n
ce put o apă s ăt o are grijă, înţelegind că sint ameninţaţi şi
, de războiul cu macedonenii, d�i abia îl s upo r tau pe cel
cu cartaginezii. Cu t<L>ate acestea ei nu-şi pi erdură cum
pătuJ , ci începură pe loc să delibereze pdn ce m ij l oace
ar putea ţi ne de par t e de ltaJi a noul adversar, sb'ăm utînd
războiul chiar. în ţara Lui:. Se 01-do.nă ca pr i zo nie ri i să fie
puşi in lanţuri, iar însoţitorii' lor să fie vînduţi la lici
taţie. Se�nai hotăl·i ca pe lingă
flota de 25 de vas� pe
care o comanda V a ler iu s Flnccus, să se mai pregătească
' Marea AcJ:riatidi.

2 M a rea Tireniană.
170
încă douăzeci . Acestea au. fost dotate .cu armamentul ne
cesar şi i.ncărcate C\Jl piiovizii . Lor li s-au alăturat apoi
ş i "Oele oi nei corăbii care trarnsportaseră pe s olii .prinşi,
formind u-se astfel o flotă de 30 de corăbii, care au por
nit din portiul Ostium cătTe Tarent. Se mai dădu dispo
ziţie ca P. V a l er i us să · îmbarce şi trupele lui Varro , care
se aflau la Tarent sub co manlci a legatului L. Apustius şi
c a flota de 50 de vase să nu � limiteze numai la apărarea
coastelor Italiei, ci să obţină şi informaţii în l egătu r ă cu
războiul macedonean . 1n cazul in ea.re textul scri s or ilor
ş i mărturiskile solilor aveau să corespundă cu planu
rile regelui Filip, acestea trebuiatţ aduse la cu n oşt i nţă
pri ntr-o scrisoare pretorului M. Valerius, care la rîndul
său , încr.edinţînd comanda ar matei romane lega tul u i
L . Apustius, trebuia să plece spre Tarent la flotă ş i să
treacă i mediat în Maced o n i a , pentru a-şi da silinţa să-l
re\i n'ă pe F i l ip î n regatul său. S-au dat şi sumele de bani
necesare pentru dotarea flotei cu a rm am e n t şi aprovizio
nare pentru n evoile războiului cu Macedonia. Aceşti banL
fu.seseră tr i m i şi l u i App i u s Claudius î n S ic ili a , ca să fie
t ra ns m iş i regelui Hiero ; ei urmau să fie duşi la Tarent
de către · legatul I. A n t i stitius ; în ace laş i timp să fie tri
mise şi de către H i e ro 200 .000 ban iţe de griu şi alte 1 00 .000
de orz.
XXXI X Pe c î n d roma n i i fac aceste pregătiri , una din!

corăbiile care fuseseră capturate şi trimise la Roma, a
reuşit să fugă, ducindu-se la Fi lip. De la ea a aflat regele
că soli i au fost prinşi împreună cu scrisorile. De aceea,
regele macedonean , neştiind ce î n tre ved eri avusese Hani
bal şi ce convenţie î ncheiase cu sol i i săi, şi nici ce răspunls
aveau să-i aducă aceştia de la Hanibal, trimise o altă solie
cu aceleaşi însărci nări . Noii împuterniciţi trimişi la Hani
bal erau Heraclitus, care era p ore cli t Scotinus, apoi Crito
din Beoţia şi Sositheus Magnes. Aceştia au reu şi t să-şi
171
ducă la bun sfîr�it î n sărci nările şi să aducă şi răspunsul ;
numai că, pînă să se m i ş te regele Filip şi să acţioneze, a
trecut şi vara 1 • I a tă cum o singură corab i e , care ducea
pe soli i l u i F i l i p, căzută în miinile romanilor, a atîrnat
atît de g reu în cumpănă, î n cî t a î n tîrziat un război care
îi amen inţa pe rom a n i ! . . .
(Ha n i b a l nereuşind s ă ocupe oraşul Nola p r i n t r ăd a re,

îl a lacă prin surpri ndere, dar suferă o gre a înfrin
gere din partea lui �laudius Marcellus. Moartea rege
lui H iero, tiranul Syracusei, şi trecerea puterii în
mîi n i le nepotului său Hieronymus, tiran nechibzuit şi
crud, face ca aproape toată Sicilia să treacă de parte:i
lui H a n i b a l . Un complot duce însă la asasi narea lui
Hieronymus.)
1 E vorba de vara ;-i nului 2 1 5 î.e. n .
CARTEA· A XXIV-A
S l NT ĂL�I CONSULI PENTRU ACELAŞI AN

Q. FABIUS MAXIMUS, SUPRANUMI'l' CUNCTATOR
ŞI M. CLAUDIUS M ARCELLUS - S A B I A ŞI
SCUTUL ROMEI
V li „ . La sfirşitul acestui an, Q. Fabius, cu î n voirea

senatului, a fortificat Puteoli 1 , care ajunsese în timpul
războiului un oraş comercial foarte frecventat, şi a stabilit
acolo o garnizoană. Apoi, întorcîndu-se la Roma în ve
derea alegerilor, a fixat data lor în prima d i n zilele în
găduite pentru · alegeri şi chiar din drwn s-a îndreptat
spre cîmpul lui Marte, fără a mai trece prin oraş. ln acea
zi trebuia să voteze prima centurie 2 din Anio, centuria
prerogativă, alcătuită din tineret. Pen tru c ă ea alese
1 Azi Puzzoles, oraş portuar în Campania, situat în golful

Nea polului, primul port la Marea Tireniană din 521 · î.e.n. şi pri
mul centru comercial al It:iliei în relaţiile cu Orientul.
2 Era centuria denumită juniorum, a primei clase a tribului
Aniensis, chemată prin sorţi să voteze prima. După reforma co
miţiilor centuriate din 241 şi 218 î.e.n. fiecare trib a fost împărţit
în 5 clase şi fiecare clasă în juniores şi seniores. Sorţii desemnau
centuria primei clase care trebuia să voteze prima. Aceasta se
numea praerogativa, şi votul său considerat de bun augur, antrena
întotdeauna ş i voturile celorlalte centurii. După primul război
punic se constată o creştere a influenţei plebei, marcată p rin re
forma menţionată mai sus, stabilind majoritatea de voturi nece
sară de 1 87 centurii din 373, cetăţenii din clasa I I-a şi a III-a
fiind oarecum în avantaj. Totuşi, constituţia . romană păstrează
mai departe caracterul aristocratic, plebeii săraci din majoritatea
poporului răminînd mai departe lipsiţi de in fluenţă în viaţa po
litică a statului militarist roman.
173
consul i pe T. Otacilius şi M. Aemilius Regillus, după ce
se făcu l i nişte, Q. Fabius Maximus Cunctator rosti ur
mătoarea cuvintare :
VIII „Fie de va fi pace în Italia, fie de vom avea un

duşman în faţa căruia o clipă de neatenţie ar însemna
primejduirea noastră, pe acela care s-ar împotrivi cît de
puţin dorinţelor voastre de a alege aici, pe cîmpul lui
Marte, pe cei pe care-i socotiţi mai vrednici, l-aş privi ca
pe un om care se sinchiseşte prea puţin de libertatea voas
tră. Dar cînd, acum, în acest război, avem un duşman
de talia lui Hanibal, cînd toate greşelile comandanţilor
noştri au fost plătite cu uriaşe dezastre, se cuvine să aveţi
la alegerea consulilor aceeaşi g:rijăi pe care o arătaţi atunci
cînld vă rînduiţi înarmaţi pe cîmpul de bătaie şi să vă
spuneţi astfel f iecare în parte : «Aleg un consul deopo
trivă \!U comandantul Hanibal.» Anul acesta, atacaţi l a
Capua de c e l mai viteaz cavaler din Campani a Vibellius
Taurea, noi l-am trimis împotriva lui pe Asellus Clau
dius, cel mai vestit cavaler roman. Odinioară, pentru a
răspunde provocărilor unui gal, la podul de la Anlio 1 ,
strămoşii noştri l-au trimis p e T. Manlius, un ostaş care
avea încredere şi în curaj ul său şi în puterile sale. Ace
l eaşi au fost temeiurile, desigur, pentru care ciţiva ani
mai tîrziu, am avut încredere şi în M. Valerius Con·us,
cîn d a luat armele pentru a răspunde unui gal, care l a
fel, îl provocase l a l uptă. Ş i aşa cum n oi dorim s ă a\·em
călăreţi şi pedestraşi cît mai straşnici cu putinţă, sau cel
puţin deopotrivă cu ai duşman ilor, tot aşa trebuie să
1. U.n af l ue n t al Tib r u l u i , izvorind din A pen i ni. din inunţii
Trebe n i , în ţinutul hern i ci lor, st răba te Tib� ru l prin nişte chei în
cîntătoare, cu c a scade vestite, dn til t e de poeţ i . şi se v arsă î n
Tibr u în Latium, lingf1 o ra'jU l f'idenae. R e g i u nea ba zln u l u i .-\ n i o
din preajma Romei a f1)S' i n ead ra t :'.i. î n t r i b u ! :\ n i c n s i s i n t i m pul
războaielor sa m n i t e.
174
căutăm şi o căpetenie pe măsura comandantului acestora.
Dar chi ar dacă l-am alege pe cel mai Yrednic dintre ce
tăţeni, acesta, fi ind abia acum ales şi numai pe timp de
un an , se va găsi întotdeauna în: faţa unui comandant mai
vechi decit el, care deţine comanda permanent, a cărui
putere nu cunoaşte nici o îngrădire nici de t i mp, nici de
lege, nestingherit şi n•eîmpiedicat în nici una din măsu
rile de conducere şi de acţiune pe care le impun î mpre
jurările războiului. Pentru consul ii noştri, dimpotrivă, se
scurge doar cu pregătirile şi cu fazele începătoare ale ope
raţi unilor mili tare aproape un an de zile.
Pentru că am vorbit îndeajuns, arătînldu-vă ce fel de
oameni trebuie aleşi consuli, mai rămîne să spun în puţine
cuvinte şi despre cei asupra cărora au precumpăni t vo
turile centuriei prerogative.
M . Aem i li us Regillus este flaminul lui Quirinus ; dec i
pe acesta nu-l putem n'ici îndepărta de altar, nici reţine
aic i . fără ca rînd uielile divine sau grijile războiului să nu
su fere. T. Otacil i us e căsătorit cu fiica surorii mele şi are
cu ea copii, î nsă eu şi strămoşii mei datorăm atit de mult
republi cii, incit nu pot pune interesele familiei mele mai
presus de cele ale ei . Orice navigator, sau chiar orice pa
sager poate ţine cîrma unui vas pe o mare liniştită ; pe
timp de furtună însă, cin'cl corabia e împinsă · de vînturi
puternice pe marea învolburată, e nevoie de un om
destoinic şi de un cirmaci bun. Noi nu plutim acum pe o
mare lin iştită, ci sîntem bintuiţi de asemenea furtuni ,
incit era chiar să ne scufundăm de citeva ori. De aceea,
în alegerea celui care are să şadă la cinnă trebuie să luaţi
toate măsurile de pre\'edere cu cea mai mare grijă. Te-am
\'ăzut la treabă T. Otacilius, în împrejurări mai puţin grele,
dar n"".'ai dat nici un fel de dovadă că ne-am putea bizui
pe tine în încercări cu adevărat dificile. Flota pe care ai
condus-o anul acesta, a fost înfi inţată cu un scop întreit :
să devasteze coa<;tele Africi i , să apere ţărmurile Italiei şi ,
înainte de orice, să împiedice transportul de trupe pentru
175
completare, precum şi a soldelor şi proviziilor de la Car
tagina la Hanibal. Alegeţi-l, cetăţeni, pe T. Otaci lius
consul dacă a î n depl i n it pentru republică, n'u spun toate,
dar măcar unul din aceste ţeluri ! Dacă dimpotrivă, î n
timp c e erai comandantul flotei i-au sosit d i n patrie lui
Han i bal, în siguranţă şi fără n ici un neaj uns, ca în: ti m p
d e pace, n u numai cele necesare bunului trai, dar chiar ş i
ajutoare de orice fel, d e care nici n u avea nevoi e , dacă
ţărmurile Ital iei au fost anul acesta î n mai m are primej
d ie decît cele ale Africi i , ce merite poţi i nvoca tu în spr i
j inul tău, pentru a fi ales comandant împotriva unui ad
versar ca Hanibal ? Dacă ai fi consul aş fi de părere să
numim un dictator, după' pilda înaintaşilor noştri şi n i c i
tu n u te-ai putea socoti j ignit dacă în cetatea romană ar
f i vreun comandan t mai mare decit tine pentru răzb o i .
Pe n i men i nu-l priveşte mai mult c a pe t i n e , T. Otacili us,
să n u-ţi î n carci umerii cu o povară care te va doborî . De
aceea, cetăţeni, eu vă sfătuiesc d i n adîncul i nimii ca, în
tocmai ca pe cîmpul de luptă, cînd cu arma în min ă tre
buie să alegeţi repede doi comandanţi , sub ale căror
auspiciî ş i conducere să luptaţi , să alegeţi şi astăzi pe acei
consuli în faţa' cărora tinerii noştri să depună jurămintul,
la porun ca cărora să se adune, sub a căror grijă şi ocro
tire să pornească la luptă. Lacul Trasimennus şi Cannae
sînt triste amintiri, dar pot sluj i ca p ilde folositoare pen
tru a preî ntîmpina urg i i asemănătoare. Crai n icule, cheamă
din nou ia vot pe t inerii din centuria .\nio ! "
IX Pe cîn d T. Otacilius striga plin de m inie că Fab ius

vre a să-şi prelungească pentru el consulatul stirn i nd zarvă ,
Fabius porunci l ictorHor să se ducă la Otacilius spre a-i
aminti că fasciile sale sînt' pre\·ăzute cu securi şi că n - a
in trat î n oraş c a un cetăţean obişnuit, ci de-a dreptul . de
p e cimpul de bătaie în scopul alegeril or.
176
Intre timp, centuria prerogativă merse din nou l a vot
şi-l alese consul pe Q. Fabius Maxi mus, pentru a patra
oară, şi pe M. Marcellus, pentru a treia oară. Amînlcl.oi
consulii au fost aleşi fără vreo schimbare şi de celelalte
centurii . Un si ngur pretor a fost reales; Q. Fulvius Flac
cus ; ceilalţi pretori aleşi au fost noi : T. Otacilius Crassus,
pen tru a doua oară, Q . Fabius, fiul consulului, care pe
atunci era edil curul, şi P. Cornelius Lentulus. După ale
gerea pretorilor, un senatuc;consult însărcină în mod spe
cial pe Q. Fulvius cu conld ucerea afaceri lor interne ale
Romei ; după plecarea consulilor în război el . urmînd să
rămînă cel dintî i magistrnt din oraş.
In anul acesta au fost de două ori ploi torenţiale, iar
Tibrul s--a revărsat peste cîmpuri, pricinuind mare pră
păd locuinţelor şi turmelor, precum şi pierderi de oameni .
Q . Fabi us Maxi mus, consul pentru a patra oară şi
M. Claudius Marcellus , pentru a treia oară, i ntrînld în
fun cţie în al cincilea an al războiului punic, au atras
asupra lor atenţia cetăţenilor mai mult ca de obicei, căc i ,
într-adevăr, d e mulţi a n i n - a m a i existat o asemenea pe
reche de consuli ; bătrinii îşi aminteau că tot aşa au fost
aleşi odin'ioară consuli Maximus Rullus împreună cu
P. Decius, pentru războiul cu galii , iar mai tîrz i u Papi
rius împreună cu Carvilius, pentru a purta războiul î m
potriva samniţilor, a bruti ilor şi a populaţiei lucani lor
aliate cu tarenti n i i . Marcellw; a fost ales consul în lipsă,
pentru că se găsea la armată. Fabius însă era de faţă şi
chiar el prezida comiţiile în momentul în care a fost ales
să-şi con tinuie consulatul. Şi împrejurările şi n·ecesităţile
războiului , şi primejdia mare în care se găseau interesele
supreme ale republ icii au făcut ca n i meni să nu vadă în
aceasta un exemplu condamnabil şi nici pe consul să nu-l
bănui ască de sete de putere. Dimpotrivă, cetăţenii îl elo
giau pe Fabius Max imus pen'tru măreţia sufletului său,
i77
deoarece el ştiind că republica are nevoie de cel mai de
săvirşit comandant şi socotindu-se pe sine neî ndoielnic cel
mai potrivit, era mai puţin preocupat de invidia pe care
ar fi putut-o stîrni . alegerea sa , decit de interesele sta
tului.
SEMPRO N I US GRACCHUS ClŞTIGA O NOUA

VICTORIE ASUPRA LUI HANIBAL LA CALOR
XIV In decursul aceloraşi zile a sosit şi consuIUl

Q. Fabius, ca să î ncerce un atac asupra oraşului Casilin'um,
care fusese ocupat de o garnizoană cartagineză. Totodată
însă înaintau spre B eneventum 1, de parcă ar fi fost anume
înţeleşi, dintr-o parte Hanno, venind din Bruttium, cu o
armată de pedestra.şi şi călăreţi, din alta Tiberius Sem
pronius Gracchus, venind din Luceria 2• El a intrat cel din-
- tii în oraş. Apoi cînd a auzit că Hanno şi-a aşezat tabăra
la o distanţă cam de trei mile de oraş, pe malul riului
Calor 3, şi că de acolo pustieşte ţinutul, plecă şi el dintre
zidurile oraşului, şi-şi întocmi tabăra cam la 1 000 de paşi
depărtare de cea a duşmanului. Acolo a convocat adu
narea ostaşilor.
Legiunile sale erau alcătuite în m are parte din sclaYi
voluntari, care de doi ani voiseră mai degrabă să obţină
1 Beneventum, (zi Benevento), vechi oraş al hirpinilor în

Samnium ; avea numele schimbat din Malventum = de rău augur ,
în Beneventum = de bun augur ; fusese colonizat de romani
în 268 i.e.n. Beneventum flanca ruta principală de comunicaţie
care lega Campania cu Apulia, unde staţiona Hanibal cu trupele
sale. Pentru că Beneventum păstrase fidelitate faţă de R oma, ro
manii au depus toate eforturile de a o apăra contra cartaginezilor.
2 Luceria, oraş situat în Daunia, regiune a Apuliei, la vest
de Arpi, p e înălţime, unde se găsea un străYechi templu al Mi
nervei, c ucerit ş i recucerit cînd de romani, cînd de samniţi în
perioada războaielor cu samniţii ; colonie romană din 416 î.e.n.
3 Rîu în Samniwn, curge în vecinătatea oraşului Beneventum
şi se varsă în Volturnus.
178
în tăcere libertatea, decît să şi-o ceară făţiş. Plecînd din
tab ăra de iarnă, el auzise totuşi murmure din partea ce
l or care se în'trebau pe cînd mărşăluiau : Oare va veni
vreodată ziua cind vor lupta şi ei ca oameni liberi ? De
aceea, Gracchus scrise senatului, arătîndu-i nu ce doresc
aceşti ostaşi, ci faptul că merită libertatea, căci ajutorul
lor sincer şi temeinic i-a fost de mare folos pînă în acea
zi. Pentru a fi pildă de adevăraţi ostaşi , nu le lipseşte
decît libertatea.
Senatul îi îngădui lui Gracchus să facă aşa cum crede
el ce va fi mai bine pentru interesele republicii. De aceea,
înainte de a se măsura în luptă cu Hanibal, Gracchus le
declară că a sosi\ pentru ei vremea să-şi cucerească li
bertatea · după care au năzuit atît de mult : I n ziua ur
mătoare lupta se va da pe un cîmp deschis şi neted, unde,
fără n i ci o teamă de capcane, se va putea vedea cu ade
\·ărat cine este viteaz. Cel care va aduce capul•unui duş
man, \"a fi declarat liber pe loc ; împotriva celui care va
da înapoi, va lua măsuri, ped eps i ddu -1 ca pe orice sclav ;
fiecare îşi are acum soarta în propriile sale mîini. Nu e nu
mai el , s i n gu r cel care le garantează l ibertatea, c i alături
de dînsul este şi consulul M. Marcellus, şi în treg se na tul ,
care, f i i nd întrebat referitor la libertatea lor i-a îngăd uit
·
să facă asa cum va crede de cuviinţă. Apoi le-a citit răs
punsul c � nsulilor şi senatusconsu itul. La auzul acestor
vorbe ostaşii au scos putern ice stri g ăte de aprobare ; toţi
erau dornici să lupte ş i stărui au cu îndirjire să se dea
nu1m 1 i dccît s_em nalul _de începere . GracchU';, anunţî n d
luptei pentru a doua zi , ridică adunarea. Ostaşii, voioş i ,
mai ales cei pentru care l i bertatea urma să f i e preţul
vitejiei lor ii i ntr-o s i ng ur ă zi , îşi p2trecură ziua pregătid
du-şi şi curăţindu-şi armele.
.
XV I n ziua urmă toare, c î n d trîm biţele în cepu ră să
sune semnalul de luptă. ace s te trupe î n arrrrd te şi pregătite
l 7!J
sosiră înaintea tuturor celorlalte la pretoriu. La răsăritul
soarelui , Gracchus îşi rind ui armata pentru luptă, dar
nici duşmanii nu voiau aminarea luptei. Efectivele aces
tora erau de 1 7 .0 00 de pedestraşi, cea mai mare parte din
Bruttium şi Lucania, şi 1 200 de călăreţi, î ntre care foarte
puţini i talici , cei mai mulţi numizi şi mauri. S-a luptat
cu înverşunare timp îndelungat. I n primele patru ore, lupta
a fost nehotărîtă pentru vreuna din tabere. Romanilor le-a
întîrziat biru inţa doar adunarea capetelor duşman'e, pre
ţul dobîndirii libertăţii, căci pe măsură · ce ei omorau vi
tejeşte cite un duşman, îşi pierdeau vremea ca să-i taie
capul, lucru greu de făcut în mijlocul unei m ulţim i şi î n
toiul unei învălmăşeli atît d e mari ; apoi, pentru c ă cei
mai vitej i , ţinind î n mina dreaptă capetele duşmanilor
omorîţi , încetaseră să mai lupte, lupta fusese lăsată pe
seama celor mai î nceţi şi fricoşi. Cînd tribun i i m i li tari
au adus l� cunoştinţă lui T. Gracchus faptul că nici unul
din duşmanii care stau în picioare nu m a i este atacat, c i
s î n t măcelăriţi n umai cei căzuţi l a pămînt şi c ă fiecare
ostaş în loc de sabie poartă în mină un cap de duşman,
'
Gracchus a poruncit să se dea numaidecît de ştire osta
Şilor să arunce toate aceste capete şi să se năpustească
asupra adversarilor : „Ei au dat destule dovezi de nease
muită bărbăţie şi fără. î ndoială, răsplata pentru bărbăţia
lor va fi libertatea". Atunci î ncepu din nou lupta şi fură
tri mişi împotriva duşmanului şi călăreţii . Deoarece însă
numizii l i s-au împotrivit romanllor din toate puterile,
lupta călăreţilor a fost la fel de înverşunată ca aceea a
pedestraşilor, iar izbînda romanilor a deve n it din nou
îndoielnică. In ambele oştiri cei doi comandanţi îşi î mbăr
bătau astfel soldaţii : „Nu aveţi în faţa voastră decît pe
bruttii şi pe lucan1, de atîtea ori î nfrinţi de strămoşii
voştri ! " le spunea comandantul roman. „Vă luptaţi cu
ostaşi pro\·eniţi din sclavi şi din cei ieşiţi din temniţă",
le spunea cartaginezul. In cele d i n urmă Gracchus declară
180
ostaşilor sa1 : „Să nu spere nimeni că va obţi n e l i berta
tea dacă în acea zi duşman i i nu vor fi î nv inşi şi puşi
pe fugă".
XV I Ac es'te cuvinte ros t ite la urmă înflăcărară avîn

tul rom an i l or într-atît, î n cît scoţînd d i n nou strigăte, ca
ş i cum ar fi deven i t deodată alţi oameni, se năpustiră
numaidecît asupra vrăjmaşilor, cu atîta s t r ă şni cie , încît
aceşti a n u le m a i putură ţine piept. Mai întîi au fost
destrămate primele rî ndur i de cartagi nezi , apoi un ităţile
şi în cele d i n urmă î n t reaga lor armată a fost dată peste
cap ; luînd-o la fugă, d uşm a n i i se înd r eptar ă spre tabăra
lor atît de în <; pă i m î n taţ i şi de zăpăciţi , î ncît nu se mai
împotrivi ră nici la porţi , n ici la p a rap e te. De aceea ro
m a nH , urmărindu-i au pătruns în tabără, formînd îm
preu n ă cu du ş m ăn i i o coloană aproape neîntreruptă. Lupta
a î n ceput din nou în i nteriorul întăriturilor. Acolo, cu
·cit locul era mai s t r i mt , cu atit măcelul era mai crîncen.
Şi prizonierii şi-au dat obolul lor. Luînd repede armele
şi strîngîndu-se laolaltă cit mai mulţi, îi atacară pe car
tag i n e zi în toiul î nvăl m ăş e lii pe la spate şi-i împiedicară
să fugă. Astfel, dintr-o armată atit de numeroasă au scă
pat cu fuga m a i puţin de 2000 de o sta ş i , şi ace i a. mai m u l t
c ălăr eţi, împreună cu î n s u şi comandantul lor. Ce ila l ţ i au
fost n i m i c i ţi sau făcuţi pri z on i er i . Au fost c apt ura te 1i
38 de st eagur i . De la înv i n gători au p i er i t cam 2000 de
oameni. Toată prada, afară de oameni , a fost lăsată pe
seama ostaşilor. Doar v ite le au fost exceptate pen tru a
fi recunoscute de s tăpîn i i lor în timp de 30 de zile.
ln timp ce os taşii se întorceau în tabără î n cărcaţ i de
prăzi, cam 4000 de sclavi volun tar i , care luptaseră fără
com· i nge re ş i care nu a taca s eră î n ace laş i t i m p cu cei lalţi
tabăra punică, de frica pedepsei au ocupat o costişe de
par te de tabără . Totuşi, a doua z i , a d uş i de tribunii mili
tari ei au sosi t la adunarea ostaşi lor convocată de
181
Gracchus. Mai î ntii proconsulul împărţi distincţiile ve
chilor ostaşi , pentru v i tej ia şi isprăvile dovedite de fie
care în acea lup tă, apoi, referindu-se la voluntari, pro
consulul declara că preferă să-i laude pe toţi, şi pe cei
vredâici şi pe cei nevrednici, decît să dojenească pe vre
unul într-o asemenea zi . El îi declară pe toţi liberi, spre
binele, propăşirea şi fericirea statului şi a lor. La auzul
acestor cuvinte, după un strigăt năprasnic, ostaşii cînd
se îmbrăţişau, cînd se felicitau, cînd rididnd mîinile spre
cer se rugau pentru binele poporului roman şi al lui
Gracchus . Atunci Gracchus luinki cuyîntul, rosti urmă
toare le : „Eu n-am \'rut să-i deosebesc cu n imic pe ostaşii
viteji de cei fri coş i , mai î nain te ca să fie toţi deopotrivă
prin libertate. Acum însă, d up ă ce s ta t ul şi-a ţinut fă
găduinţa, pen tru a nu se şterge în întregime deosebirea
d i n tre bărbăţie şi laşitate, cer .să mi se dea numele celor
care cu puţin mai inai n1te s-au retras din luptă şi după
ce \·or apărea înaintea mea unul cite unul - afară de cei
boln a d - să-mi jure că vor mînca şi bea în picioare a tî.ta
timp cit va . dura serviciul militar. Veţi îndura fără greu
tate această pedeapsă , dacă vă \•eţi gîndi că nu se va pu tea
găsi o al ta mai uşoară pentru laşitatea voastră ! '·
El a dat apoi semnalul să se strîngă poverile ; ostaşii ,
ducînd prada, minînkl vitele şi sclavii, a u ajuns l a Bene
ve n tum cu bucurie, de parcă s-a r fi întors de la un ospăţ,
nu de la război. Locuitorii din Beneventum le-au ieşit
în î ntimpi nare î n mare nwnăr, i-au îmbrăţişat, i-au fe
licitat şi le-au oferit găzduire. Toţi le-au pregăti t masa
în ograda casei , i-au poftit şi l-au · rugat pe Graochus să
'dea voie ostaşilor să se aşeze la masă. El a consimţit, cu
cond iţia ca toţi să ia masa în' public. Fiecare locuitor a
adus deci hrana pentru ospăţ afară, în faţa casei. Volun
tarii au mîncat cu capul acoperit cu o căciulă, sau cu o
fişie de lină albă, unii cul caţi , alţi i în picioare, servind şi
mincind în acelaşi timp, Gracchus a socotit această pri-
182
velişte demnă de a fi imortalizată într-un tablou ; de
acee a cînd s-a înapoia la Roma a dat ordin să se pi cteze
această scenă în templul Libertăţii, pe care tatăl său îl
ridiease pe Aventin, cu banii strinşi din amenzi , şi pe
care îl dedicao;; e acestei zeiţe.
CLAUDIUS MARCELLUS .'\TACA SYRACUSA, DAR

ASALTUL E Z A DA RNICIT DE ARCHIM EDES
(Deoarece in Sicilia. după asasinarea tiranului Hie

ronymus, avură Ioc grave tulburări provocate de
lupta pentru putere şi pentru încheierea alianţei cu
unul dintre cei doi beligeranţi - Roma sau Carta
gina - senatul rom an încredinţează această provin
cie consulului M. Claudius Marcellus. Toate încercă
rile făcute de Marcellus de a restabili vechea alianţă
se izbesc de rezistenţa noului conducător al Syracu
sei , Hyppocrates, partizan al lui Hanibal. De a ceea
Marcellus atacă Syracusa concomitent de pe mare şi
de pe uscat, înconjurind-o cu flota şi a cţ i onîn d ru
tot felul de maş i ni <Ie război.)
XXXIV Şi
s-ar fi terminat cu su c ces această acţiune
dacă în acea vreme nu s-ar fi aflat în Syracusa un sin
gur- om : Archimedes 1 • Acesta era nu numai un cerce-
1 Archimedes (2S7-21 3 î.e.n.) a fost unul din cele mai stră

lucite figuri ale culturii pozitiviste a antichităţii, fii n d considerat
cel mai mare aslronom. matematician. m eca nici a n şi sa:vant din
antichitate. S-a născut la Syracusa în 287 î.e.n. A s t u d i a t multă
vreme în Egipt. Inapoiat in oraşul natal a fost primi t l a curtea
regelui Hiero unde s-a ocupat cu astronomia şi matematica. Multe
din descoperirile lui au intrat şi rămas în tezaurul ştiinţei şi cul
turii ca de ex. legea fundamentală a hidrostaticii, care-i poartă
numele, cu apUcaţiuni importante în navigaţie. Aplicind noi me
tode de cercetare în matema tică, s-a apropiat de descoperirea
calculului infin itesi1m11. D i n l u 0ra r i l c s: t l e în d om c 11 i uJ m a tema-
1 83
tător fără seamăn al cerului si cunoscător al stelelor, ci
i
şi un n eî n trecut i nventator ş constructor de maşini şi
tormente 1 de război , cu ajutorul cărora el putea zădăr
nici fără n i ci un efort tot ceea ce întreprindeau duşmanii
cu o trudă uriaşă. Zidurile oraşului se în'tindeau peste
dealuri de înălţimi diferite (foarte î nalte şi greu accesi
bile, dar din loc în loc se găseau şi locuri mai j oase, prin
ale căror văi î ntinse se putea pătrunde mai lesne) . Ar
chimedes a întărit zidul cu tot felul de maşini de apărare,
în funcţie ('I e natura locului.
Marcellus începu atacul cu 60 de vase quinquereme
asupţ·a zidw·ilor Achradinei 2, care, aşa cum am spus
mai în:ainte, era scăldată de apele măr i i . De pe celelalte
vase arcaşii, prăştiaşi i şi veliţii chiar, ale căror arme nu
puteau fi mînuite de cei nedeprinşi cu ele, nu lăsau pe
n imeni să se urce pe ziduri , fără a-l răn i . Şi, p en t r u că
era nevoie de spaţiu pentru a mi nui mai bine aceste arme
de aruncat, aceştia îşi ţineau corăbiile departe de z i d uri.
Ei au legat quinqueremele două cite două, scoţind vîslele
î n partea interioară , pentru a le putea alătura una lîngă
alta. Au format astfel o singură navă, m anevrată ca şi
vasele obişnuite cu vîslele de pe laturile din a fară şi au
dotat-o cu turnuri cu mai multe etaj e şi cu u nelte şi ma
şini de război pentru spargere � z i durilor.
ticii se menţionează : calculul lungimii curbelor, al suprafeţe l o r

şi a l volumelor. A determin a t cu mare precizie raportul din tre
diametru şi lungimea cercului, cvadratura p a rabolei, prop rietăţile
spiralelor ; a stabilit legile pîrghiilor, e autorul invenţie i şurubu
lui (zis al lui Arhimede), a unor sisteme de pîrghii şi scripeţi pen
tru ridicarea greutăţilor, maşin i de aruncat (catapulte, baliste),
pe care le-a aplicat c u succes timp de 3 ani, apărind Syracusa
asediată de romani. Cu ajutorul unor oglinzi el i n cendie vasele
romanilor de Ia distanţă.
l Maşină de război asemănătoare cu scorpionul şi catapulta,
însă de dimensiuni mai mici, cu care se arun cau pietre şi săgeţi

' la distanţe n µ aşa de mari, pînă la maximum 300 m .
2 Achradina. o regiune a Syracusei, situată pe u n platou
calc<Jros.
1 84
Pentru a se împotrivi acestor operaţi u n i ofensive na
vale. Arhimede amplasă pe zid tormente de d iferite mă
rim i . Asupra vaselor mai îndepărtare el azvîrlea bolovani
uriaşi ; asupra celor mai apr9piate, proiectile mai uşoare
şi tocmai de aceea, mai frecvent . I n sfîrşit , pentru a putea
trage asupra duşmanilor, fără pericol de rănire pentru
syracusani, a făcut î n ziduri de jos î n sus mai multe spăr
turi, ca de mărimea unui cot ; pe acolo asediaţii i i atacau
pe romani , nevăzuţi de nimen i , fie cu săgeţi, fie cu aju
torul scorpionilor, mai mic i , cu care arun1cau pietre.
Dacă unele corăbii romane se apropiau mai mult de
zid, pentru a-i avea pe syracusani în raza de bătaie a
tormentelor propr i i , atunci ele erau atacate cu o cange
de f i er, legată zdravăn cu lanţur i , care era lansată peste
zid cu ajutorul unei pîrgh i i . Cîn d cangea apuca vasul de
provă, o uriaşă contrapondere din greutăţi de plumb,
atirnate la capul celălalt, trăgea braţul î n j os şi astfel nava
se ridica cu prova la mare înălţime. Apoi dindu-i deodată
drumul, ca şi cî nd ar fi căzut de pe u n zid, vasul era
cuprins de valuri , spre marea spaimă a prnri narilor, căc i ,
chiar dacă nava a r f i căzut dreapt ă , tot ar fi luat des
tulă apă.
Î n felul acesta. atacu l pe mare al roman i lor a fost res
p i ns. S i ngura �pera nţă a roman'ilor rămăsese de a atc1ca
Syracusa pe uscat cu toate forţele, dar şi în această parte
cetate;:i. era apărată cu tot felul de maşini de război şi
tormente, prin g r i j a şi cheltuiel i le de atîţia ani ale lui
H iero şi prin iscusi nţa fără seamăn a lui Archimedes. Şi
aici natura locului contri buia la apărare, căci stînca pe
care era constru i t zidul, era î n mare parte înclin'ată, aşa
i ncit nu numai proiectilele aruncate de maşini, dar ş i
bolovan i i rostogoliţi p e povîrniş, datorită greutăţii lor,
cădeau cu putere asupra duşmanului . Tot din aceeaşi
cauză era aproape i m posibil de urcat zidul şi atît de ne
sigur mersul . De aceea, Marcellus, adunînd sfatul căpe
ten i i lor de oaste, a hotărît să renunţe la as altul Syracusei ,
1 85
oe vrem e ce toate încercările sale fuseseră dej ucate, şi
oraşul să fie numai blocat, pentru a-i lipsi pe duşmani
de aprovizionarea care ar putea sosi pe uscat şi pe mare 1 •
(ln aceeaşi vară a izbucnit şi războiul cu regele

Filip al Macedoniei, dar dup ă o primă înfruntare cu
romanii. acesta e pus pe fugă. Fraţii Publi us şi Cneius
Scipio obţin multe succese în Spania şi în nordul
Africii. intre care trebuie socotită şi a tragerea de par
tea Romei a lui Syphax, regele n u mizil or; care pină
atunci sprijinise pe Hanibal. Din păcate Sy ph a x re ,
gele N um i d iei apusene, este învins de Masinissa, tină

rul fiu al lui Gaja, care domnea peste j u m ă ta t ea ră-
săriteană a Numi diei.)
1 Cam p a ni a pentru cucerirea Siciliei şi în deosebi a s e d iu l

Syracusei sînt istorisite de Titus L i v i u s în cărţile XXIV şi X X V.
Syracusa, colonie grecească a corin tien i lor, fondată în 734 î.e.n.,
era cel mai important oraş al Sicil iei. Situată într-o pozi ţie d eli
mitată la vest de mlaştina Syraco, de u nd� îşi t r a ge n umele, s-a
extins la nord, anexînd p l ato u l c a l caros al Ac hradinei ; dispunea
de poziţii naturale inexpugnabile. Oraşul a fost î n co n j urat de un
zid de piatră. Unindu-se cu Gela, sub cond ucerea ti r a n u l u i Gelo,
a devenit cel mai puternic şi cel mai bqg:.it o�·pş din S i c i l i a . For
tifi c aţiile sale au rezistat tu tu r or ata c u rilor gratie apărării ge
niale conduse de Archimedes. Syracusa va fi < " Uceritil de MarC'el
lus ab i a după un asediu de 2 a n i (214-2 1 3 i.e.n.).
CARTEA A XXV-A
VETERANII DE L A CANNAE CER LUI MARCELLUS

PERM I S I UNEA DE A LUPTA CONTR A LUI
H ANI BAL
V . . . S-a ci t i t î n s e nat o s cris o a re tri misă d e Marcm

Marcellus d i n Sici l i a în care acesta expu nea cererea osta
şilor, care făceau serviciul militar sub comanda lui
Publius Len tulus. Aceste trupe erau rămăşiţele supravie:..
ţui t or i l or dezastrului de la Cannae şi fuseseră s urghiu
nite î n Sici l i a , după cum s-a spus m a i înainte, pentru a

nu fi readuse în Ital i a pînă la sfirşitul războiului punic.
VI Aceştia, cu î n cuvi i n ţarea lui Lentulus , trimiseseră

o delegaţie formată d i n fruntaşii călăreţilor şi ai centu
rion'ilor , precum şi d i n elita pedestraşilor din legiune, î n
tabăra de iarnă a lu i Marcus Marcellu.s ; cind ' i s a dat -
unuia d i n tre aceş t i a pe rm i si u n ea să ia cu\intul, el 'l

gră i t astfel : „No i , consule Marcus Marcel lus am , fi veni t
in I talia la tine, atunci cînd senatul a luat în privinţa
noastră pen tru i n ti i a oară această hotărire ; (deş i nu ne
dreaptă, fără doar şi poate, foarte aspră, pentru noi), dacă
n-am fi sperat că f i i n d trimişi î n tr-o provi ncie bintuită
de tu lburări , î11 urma morţii regi lor, am fi av u t de dus un
greu război î mpotriva sicil ieni lor şi a cartag i nez i lor, şi că
prin singele şi rănile n oastre vom da sa ti s facţi e senatului,
aşa cum pe vremea părinţi lor noştri , cei căzuţi prizonieri
în mi n a lui Pyrrhus la Heracleia, au dat satisfacţie sena-
187
tului, luptînd împotriva lui Pyrrhus î nsuşi . Dar la urma
urmei , pen tru care faptă a noastră aţi fost miniaţi pe noi,
sau mai sînteţi încă, pări nţi conscrişi ? Cî n d te pri\'efic pe
tine, Marcus Marcel!us, m i se pare că-i vad pe amîndoi
consulii şi î n ti·eg senatul , căci dacă te-am fi avut pe tine
consul la Ca n n ae , ar fi fost mai bună şi soarta noastră
şi a republicii. Î ngăduie, te rog, ca mai înainte de a ne
jelui de soarta n oastră, să ne dez\·inovăţim de greşeala
de care sî ntem acuzaţi . Dacă la Cannae ai noştri au pierit
nu prin m i n i a zeilor, n ici prin vrerea destinului, după
ale cărei legi nesch i m bătoare se desfăşoară rîdduiala firii,
ci din vina cuiva, la urma urmei a c ui a fost vina ? A
ostaşilor sau a comandanţilor ? Dar, negreşit, ca ostaş
n-am să spu n nici odată nimic despre comandantul meu,
mai ales cînd ştiu că senatul i-a adus m ulţumiri pentru
că nu şi-a pierdut în·crederea în salvarea republicii, de
vreme ce, d upă fuga de la Cannae, i s-a prelungit co
manda pîn ă la sfîrşitul războiului. De asemenea am auzit
că din rînd urile celor rămaşi în viaţă d upă acest dezastru,
cei pe care i-am avut ca tribuni militari au cerut demni
tăţi, ba unii din ei chiar le şi îndeplinesc, conducîn'd pro
vinci i . Sînteţi , părinţi conscrişi, atît de uşor iertători cu
copiii voştri şi atît de necruţători cu noi, nişte bieţi ostaşi
neînsemnaţi ? Consulilor şi altor căpetenii ai cetăţii nu
le-a fost ruşine să fugă, cînd nu mai aveau nici o altă
speranţă ; în schimb, pe ostaşi voi i-aţi trimis pe cîmpul
de bătaie, ca să m oară cu orice chip.
La Allia a fugit aproape întreaga armată ; la Furcile
Caudine, oastea romană a predat duşmanului armele, fără
măc�r să ia parte la luptă (ca să trec sub tăcere alte ru
şinoase înfrîngeri) , totuşi, nici pe departe nu a fost vorba
ca acele oşti să fie învinuite de dezonoare, de \Teme ce
cetatea Roma a fost salvată chiar de acele trupe care fu
giseră de la Allia pînă la Veii ; la fel şi legiun ile caudi ne,
care se întorseseră fără arme la Roma, d upă ce au fos t
188
din nou înarmate şi retrimise î n Samnium, au trecut p e
s u b jug pe acelaşi duşman care se bucurase d e dezonoarea
romanilor. I ntr-adevăr, poate cineva acuza legiunile de
l a Cannae că au fugit, sau că le-a fost frică, acolo unde
au murit peste 50.000 de oameni, de unde consulul a scă
pat doar cu 70 de călăreţi, de unde n i meni n-a mai supra
vieţuit, î n afară de aceia pe care duşmanul , obosit d e atîta
măcel, i-a lăsat în viaţă ? Cînd se refuza răscumpărarea
prizonierilor de război , îndeobşte, lumea pe n'oi ne lăuda,
deoarece ne păstrasem viaţa pentru republică, deoarece
ne întorseserăm în Venusia la consul şi n e prezentaserăm
în faţa lui întocmai ca o ade\·ărată - oaste. Acum situaţia
noastră este mai rea decît a prizonierilor de pe vremea
părinţilor noştri. I ntr-adevăr, deşi acestora n u li s-au
schi mbat atunci decît armele, rîndul în unitate ş i locul
tinde cantonau î n castru, totuşi ei ş i-au redobîndit toate
acestea î n urma revenirii situaţiei la normal şi a izbînzii
cîştigate într-o s i ngură. luptă ; şi cu toate acestea nici unul
dintre ei n-a fost trimis în exil, nici unuia n u i s-a luat
nădejdea de a-şi term i n a stagiul m i l itar, ci î n cele din
urmă li s-a dat un duşman c u care să se lupte, pentru a
pune capăt fie vieţi i , fie dezonoarei. Iar noi, cărora n u
n i s e poate aduce vreo altă acuzaţie decît că, datorită nouă
au izbutit să supravi eţuiască măcelului de la Cannae un
pumn de ostaş i , am fost îndepărtaţi n u numai de patrie ş i
d e Italia, c i şi d e d uşmani, ca să îmb'ătrinim în exil, c a să
nu mai avem n ici o speranţă, nici un prilej de a şterge
ruş i n ea, nici de a împăca minia cetăţenilor şi în sfîr ş i t,
nici un prilej de a muri ostăşeşte. Noi nu cerem ştergerea
dezonoarei şi nici răsplata pentru vitejie, ci numai să ni
se permită să ne arătăm vitej i a . Cerem trudă şi primej
dii, ca să ne facem datoria de bărbaţi, datoria de ostaşi !
I n Sicilia se poartă de doi ani un război crincen. Car
taginezul cucereşte unele oraşe, romanul, alte le. Se mă
soară piept la piept li niile de bă taie ale pedestrim ii şi ca-
189
valeriei. La Syracuza războiul se d esfăşoară şi pe m are şi
pe uscat. Ia1; noi auz im s tr igătel e celor care luptă şi zăn
găn i tul a r me l or , stînd nemişcaţi şi cu mîinile încrueişate,
ca şi cum n -am avea nici mîini, nici arme !
Consulul Tiberius Sempron1us Gracchus, impreună cu
legiun i le sale de sclavi, s-a încăierat de atîtea ori, corp
la corp, cu duşmanul, iar ostaşii săi au primit ca răsplată
libertatea şi d rept ul de cetăţenie. Socotiţi-ne măcar sclavi
c u m pă rnţ i de voi, pentru ca să ne fie îngăduit în aces t
război să ne m ăsu răm cu duşmanul şi , luptî.nXl, să ne do
bîndim libertatea ! Vrei să ne dovedim vitejia pe mare ?
Vrei pe uscat ? Vrei în linia de bătaie ? Vrei la a-;ediul c e
tăţilor ? Cerem cu .stăruinţă cele mai aspre sforţări şi cele
mai mari primejdii, pentru ca să facem cit mai gr abn ic
ceea ce ar fi trebuit să facem la Ca n n ae, fiindcă de la Can
nae încoace, toate zilele pe care le-am trăit după aceea şi
toată Yiaţa ne-au fost în întreg i me hărăzite dezonoarei ! "
V II Indată d u pă aceste cuv inte, delegaţ ii se aruncar ă

la picioareJe lui Marcellus. Acesta le spuse că ceea ce cer
ei nu depi nde n i ci de prerogati vele sale şi nici de puterea
sa, dar că, în schimb, va scrie senatului şi va aduce totul
la î n de plinire , potrivit hotă.rîrii acestuia. Scrisoarea lui
Marcellus fu primită de noii consuli, care îi dădură citire
în senat ; s-a luat în deliberare cupdns u l acestei scrisori
după care senatul a hotărît următorul decret : „Senatul
nu crede de cuvii nţă să se încredi nţeze soarta republi cii
pe mîi n il e ac es t o r ostaşi , care şi-au părăsit pe tovarăşii lor
de a r m e în l u p ta de la Cannae. Dar dacă p1·oconsulul
M. Clau d i us Marcellus vede altfel situaţia să proced eze cum
găseşte el că e bine in interesul republicii şi potrivit cre
d inţei snle, cu cond iţia ca nici unul din aceşti ostaşi să nu
fie scutiţi de îndatoririle m i litare, să nu li se acorde v reo
distincţie ostăŞească pentru vitejie şi- nici să nu se î n apo
ieze în Italia cită \Teme va mai exi sta p i c i o r de d uş man
pe pămintul Italiei" ...
190
GRACHUS ESTE ATRAS 1N CURSA DE HANIBAL
ŞI UCIS
XV ... Consulii conduc legiunile de · la Beneven tum î n

spre ţinutul campan, n u numai pentru a distruge cerea
lele, car e crescuseră înalte pe lanuri , ci şi pentru a îm pre
sura Capua, co nvinşi că vor face celebru consulatul · lor
prin nimicirea unui oraş atit de bogat şi, în acel aşi t im p ,
. că vor şterge marea r uşin e a p opo rulu i roman , p en tr u că
de trei ani răm ăsese nepedepsită trădarea u nu i oraş atît
de ap ropia t. Dar pentru ca Beneventum să nu rămină fără
apărare şi pentr u a fi la adăpost de su rpriz ele r ă zbo i ul u i ,
dacă Hanibal 1 ar fi venit Ia Cap u a , ca să dea ajutor alia
ţilor săi, - ceea ce nu se îndoiau că va face - şi pentru
ca să poată în frunta atacul cavaleriei car tagin eze , ei îi
ordonă l ui Ti . G racchus să vină din Lucania la B eneve ntum
cu c aval eri a ş i cu trupele uşor înarmate şi să lase cui va
coma nda legiun ilor şi castrului său p eI1T1 a n en t , pen tru a
apă ra i nteresele romanilor în Lucania .
XVI Inainle de a pleca din

ţin utu l Lucaniei, Jui Grac
chui:;, pe cind săvirşea sacrificiile, i s-a arătat o tristă pre
vestire : doi şerpi , tîrind u-se d i n tr-o ascunzătoare
că tre
măruntaiele vi c timei i-au mincat ficatul, dar cîn'd au fost
văzuţi , au dispărut repede din faţa privirilor. De aceea,
pe ci n d , din i n dem nul haruspicelui , se repetau sacrificiile,
şi măruntaiele diseca te erau observate eu mai m ultă aten
ţie, 'P s pu n e că şerpii furişîndu-se au venit şi a doua oarii ,
şi a treia oară şi, după ce au muşca t din ficat, a u pleca t
nesti ngheriţi . Deşi haruspieii i-au atras aterlţia
comen
dan tuJui sa se ferească de oamenii făţarnici şi de sfaturi
• Şi Baaibal organizase aerltorlul Ualic ocupat de trupe1e

carl egineze, impărţindu-1 pe sectoare administrative, iie că apar·
ţinea populaţiilor cetătenllol' care ieşlseră dln confedera�ia ro
ma na, fie că făc:eau parte din teritoriile care pentru fidenr.1 tea
faţă de Roma fus�ră ocupate mllltăreşte de cartagl n�.
asemenea lor, totuşi prin ni.ci o măsură de prevedere n-a
putut fi înlăturată primejdia ameninţătoare hotărîtă de
destin. .
Flavius Lucanus era căpetenia acelei facţiun'i din Lu
cania care rămăsese de partea romanilor, în vreme ce cea
laltă trecuse de partea lui Hanibal. Fi i nd ales pretor de
către susţin ătorii săi, el î ndeplinea această funcţie de doi
ani. Flavius, schimbîndu-şi pe neaşteptate simţămintele
· şi căutîn'd să intre în graţia lui Hanibal, nu s-a mulţumit
numai să treacă de partea acestuia şi să-i î mpingă la tră
dare şi pe lucani , ci a căutat pe deasupra să consfi nţească
înţelegerea încheiată cu duşmanii prin capul şi sîngele
comandantului şi oas {je't elui său.
Flavius a ven it la o întrevedere tainică cu Mago, care
coman'da pe puni în ţinutul bruttiilor, şi, după ce i s-a
făcut promisiunea că, dacă-l vor preda punilor pe cornan-.
dantul romanilor, lucanii vor 9.eveni l i beri , bucurîndu-se
de legile şi de legăturile de prietenie cu pun i i , l-a condus
pe Mago într-un loc anumit şi i-a spus că acolo are de
gînd să-l aducă pe Gracchus însoţit de un mic număr de
oameni de-ai lui. II sfătui apoi pe Mago să ascundă acolo
pedestraşi şi călăreţi înarmaţi, căci, într-adevăr, în aceste
ascunzători puteau să î ncapă un mare număr de ostaşi.
După ce locul a fost îndeajuns de bine ales şi cercetat din
toate părţile, s-a stabilit o zi pentru aducerea la îndepli
nire a .faptei.
Flavius veni la comandantul roman şi îi spuse că a
întreprin s o mare acţiune, pe_ntru a cărei realizare are ne
voie de ajutorul lui Gracchus însuşi, şi anume că el a
convins căpeten'i ile tuturor noroadelor care în această răz
vrătire generală din Italia trecuseră de partea lui Hanibal,
să revină l a alianţa cu romanii, deoarece statul roman, deşi
după dezastrul de l a Cannae ajunsese aproape de pi eire,
devine din zi în zi mai putern'ic şi mai înfloritor, în schimb
. puterea lui Hanipal apune, epuizîndu-se aproape de tot ; că
romanii n u vor mai fi neîndurători faţă de o greşală de
192
mult trecută, căci n-a existat vreodată popor mm mgă
'duitor şi mai înclinat spre iertare ca cel roman. De cite
ori Ii-au fost iertaţi strămoşii lor pentru răzvrătire ! /\şa
le-a vorbit el acelora, spuse Flavius, însă ei preferă să
audă aceste lucruri din gura lui Gracchus personal şi să..:i
strîngă mina dreaptă. Această s trîngere de mină va fi
chezăşi a credinţei faţă de dînsul ! Că el a fixat pentru
întrevedere un loc ferit de priviri , nu departe de castrul
roman ; acolo, în puţine cuvinte, se va putea rezolva toată
�ituaţi a, aşa fel în'CÎt tot poporul cu nume de l ucan să
obţin ă ocrotirea şi alianţa romanilor.
Gracchus, convi n s că atît întrevederea, cit şi acţiunea
sînt l ipsite de eJrice substrat viclean, fi ind i ndus în eroare
de aparenţe, plecă din castru însoţit de lictori şi de un
p i l c de călăreţi ; avi n du-1 călăuză pe oaspetele său, cort
sulul roman căzu în cursă : deodată răsăriră . din toate
părţi le vrăjmaşi i . Şi , pentru ca trădarea să nu fie îndoiel..,
n i că , ucigaşilor l i se alătură şi Flavius ; din toate părţile
se aruncară lănci ş i săgeţi asupra lui Gracchus şi a călă
reţilor roman i . Gracchus sări jos de pe cal, ordonă ca şi
însoţi torii săi să facă la fel şi îi îmbărbătă, spunîndu-le
că, de vreme ce destinul le-a m a i lăsat o singură cale
de ales, pe aceasta s-o cinstească prin \,itejia lor. Ce alt
ceva a mai lăsat soarta unui pumn de oameni înconjuraţi
de un puhoi de duşmani, într-o vale înconjurată de păduri
Şi munţi , în afară de mom·te '? D ar trebuie oare să se lase
măcelăriţi , oferindu-şi tr upu r i l e întocmai ca dobitoacele,
fără a se răzbuna, sau, renunţind la orice răbdare şi n e
maiaşteptind ni�i o altă întorsătură a · lucrurilor, să se .
năpustească în atac plini de minie, însufleţiţi de bărbăţie
şi de înverşunare, stropiţi de sî ngele vrăjmaşilor şi co-
pleşiţi de mormanele armelor şi de trupurile fără v iaţă
ale duş m an i l or ? Să se năpustear.;că cu toţi asupra lucanu
lui trădător şi dezertor : acela care-l va trim i te dinai ntea
zeilor subpămîn'teni , va avea parte de o glorie fără seamăn
şi-şi vn aduce nespusă alinare morţii sale.
Rostind aceste cuvinte şi înfăşurîndu-şi mantia de
:război p 2 braţul stîng, (căci aceşti romani nu-şi luaseră
cu dînşi i n i c i măcar scuturile) Gracchus se năpusti asupra
duşmanului. Se î n c i nse o luptă mai crîncen ă decît s-ar
fi putut aştepta oricine faţă de numărul oamenilor. Tru
purile ro.manilor, expuse din orice parte, sînt st răp u ns e
d e lăncile aruncate d e pretutindeni , d e p e locuri m a i înalte,
în valea adîn1că. Pe Gracchus, rămas acum fără sprij inul
detaşamentului său de pază, cartagi nezii se străduiesc să-l
pri ndă \'iu ; însă el, zări n d în r î n d uril e vrăj maşilor pe oas
petele său lucan, se repede cu o furie atît de năprasnică
ca să-l d i s t r ugă , i ncit l ucanul n-a putut fi sal\·at <lecit p r i n
doborirea multora. Mago a trimis de î ndată trupul fără
viaţă al lui Graccbus lui Hani bal, porun1c i nd să fie aşezat,
împreună cu fasciile capturate, în faţa tl"ibunei comandan
.tul ui suprem p u n .
XVIII Dacă această versi une este adevărată, atunci

Gracchus şi-a pierdut viaţa în ţinutul lucanilor, pe cîm
piile nun1ite Ca mpi Veteres 1. Unii analişti au scris că,
pe cînd Gracchus se găsea în ţ i nu t u l beneventan, aproape
de rîul Calor 2, depărtindu-se de c as t ru însoţit de l ictori
şi trei 5.clavi, ca să se scalde, a fost doborît de duşmani
ascunş i p ri n tre răchi tele crescute pe malul rîului ; aceştia
l -au doborît dezbrăcat şi fără neo armă asupra lui, ia1·
Gracchus s-a apărat n u m ai cu bolovani i pe care îi rosto
gol ea rîul.
Alţ.i anal işti au scris că G racchus a fost înconjurat de
două escadroane de călăreţi numizi (care o cu p aseră un
loc an ume p en tru a-i î ntinde o cursă) , d upă ce proconsu-
1 Campi Vetere.s (Vechi le Şesuri) n-a u fost
·
identificate topo-
grafic cu exnctila te.
r Existau două rîuri cu numele de Cal or, u n ul d i n Samnium
care se varsă în rîul Vol turnus, l a nord de Beneventum, altul i1�
Lu c ania , afluent a l rîu!ui Sil anus. De aici confuzia l o c ul ui unde
şi-a pierd u t viaţa consulul T. Gracchus, a tras în cursă d e Mago.
1 94
lul se depărtase cinci sute de paşi de castru, î n urm a î n
demnului dat de haruspici , pentru a oficia slujba de ispă
şire într-un loc neîntinat, datorită minunilor d espre care
s-a amintit, - într-atît e de nesigur chiar şi locul m orţii
un1ui bărbat atît de strălucit şi atit de celebru ca el !
Şi în privinţa înmormîntării lui Gracchus au circulat
versiuni diferite : unii analişti au scris că Gracchus a fost
îngropat de a i săi în castru, alţii că a fost înmormintat de
Hanibal (versiunea aceasta e rnai răspîndită) ; că la int ra
rea în tabăra punică" a fost înălţat un rug ; că oastea înar....
mată a defilat, fiind însoţită de dansurile hispanilor şi de
mişcările trupurilor şi armelor obişnuite fiecărui neam şi
că însuşi Hanibal 1-:a cinstit pe cel dispărut, făcîndu-r o
grandioasă înmormi ntare şi elogi indu-I prin cuvinte.
Aceste fapte le istorisesc analiştii care spun că tră-·
darea s-a petrecut în Lucanin. Dacă ai vrea să le dai Ct"e
zare celor care relatează că Graochus a murit la riul Ca- ·
lor, ar trebui să admiţi că du'jmani i nu au pus stăpîn i re
d ecît n umai pe capul lui Grucchus şi că d ucîn du 1 la Ha -
n ibal , ac es t a l-a trimis numaidecit lui Cart halus, ca să-l

ducă în castrul roman chestorului Cneius Cornel ius 1
Acesta a fă c u t înmormintarea comandantului în castru,.
1 D u p ă suprimarea l u i Gracchus, com anda armatei . romane a
fost preluată de un quaestor pînă la numirea u n u i al t comandant,
pentru că .5i tribunii militari care veneau î n imed i a l a s u bo r d i n e
eăzui;eră în ambuscadă. Chestorii avuseseră in i ţi a l a tribuţi i j ude
cătoreşti. Prin Lex Valeria atribuţ i i l e judecătoreşti ale aces tora
nu fost transmise Adunării poporului. Scrii torul pol i graf Varro
relateaza că chestorii au pri m i t însărcini'tri de ordin financ-i a r.
Pină în 421 î.e.n. fun cţionaseră doi chestori , u l te r io r , p a tru. Doi
era u quaest.ores urbani, doi, aerarii care aveau în a t r i buţia lor te
zaurul statului (aerariu11!) ; pr i mi i doi ii in soteau pe com:md::J n \. i i
supremi ai legiunilor (consuli) în c al i ta te de i n tendenli. N u m a r u l
chestorilor a crescut succesiv l a 8, 2 0 , 4 0 ( p e v rem e a l ui Cezar).
Chestorii însărcinaţi cu administraţia teza u r u l u i sta tul u i , cu sed i u l
î n temp l u l l u i Sat�rn, s e ocupau c u d e p u n erea veni l u rl l o r s t;1tu
lui p rove n i te din i m pozite şi pli1 te a u a l o c-a \ i i l e pen t ru 5ol i i , su�
1 95, ;
in prezenţa armatei romane şi beneventanilor, care i -a�
adus cinstire lui Gracchus 1•
CADEREA ACHRAD I N EI ŞI A I NSULEI NASOS

PECETLUIESC OCUPAREA SYRACUSEI DE CATRI.:
ROMANI. MOARTEA LUI ARCHIMEDES
(Capua este asediată pen tru a doua oară, după

îndelungi şi minuţioase pregă tiri,. de către consulii
Appius Claudius şi Quintus Fabius, dar ·Hanibal , care
obţinus e unele succese, n u dă atenţia cuvenită acestei
acţiuni. Pe cînd la Capua asediul era în toi , Marcellus
reuşeşte, datorită vitejiei ostaşilor săi, dar mai ales
folosirii unei stratageme, să pună capăt asediului Sy
racusei, cucerind treptat diferitele cartiere ale o raşu
lui : Epipolae, Euryalus, Tycha şi Neapolis, insula
Nasos si
. Achranida. La cucerirea acestor ultime două
,
poziţii i mportante ale Syracusei, _ un rol hotărîtor a
avut hispanul Moericus, unul din tre prefecţii Achra
dinei , care, cunoscînd starea de spirit a populaţiei, a
tratat pe ascuns cu Marcellus planul de predare a
oraşului.)
mele - de bani pentru lucrările publice şi păstrau în aerarium

drapelele legiunilor. ln provincii administrau finanţele guverna
torilor de provincie (propretori, proconsuli) ; funcţia lor a n uală
putea fi prelungită ca şi a propretorilor şi a proconsulilor.
1 Tiberius Sempronius Gracchus, făcea parte d intr-o familie
plebeiană cu mare vază, fiind formată din mai multe neamuri :
Longi, Tuditani, Gracchi. i\ fost comandant al cavaleriei (magister
equitum) sub dictatorul Fabius C unctator, consul (în 2 1 6 î.e.n.).
Celebrează Ludi Romani, a instruit trupele de sclavi voluntari,
îl învinge pe Hanibal la Beneventum ş i obţine succese remarca
bile asupra trupelor cartagineze în Lucania, în calitate de consul,
pentr u a doua oară în 212, şi îşi sfîrşeşte viaţa in acelaşi an în
ambuscada pusă la cale de Mago, secondat de Flavius, un hospes
al l ui Gracchus.
J.96
XXX . . . Toţi au î n cuv i i n ţat acest plan , împărţindu-şi
sectoarele : lui Moericus i-a venit sectorul de l a apa Are
thusei pînă în zona i ntrării portului mare. Moeri cus a fă
cut ca acest plan să fie adus l a cunoşti nţa romanilor. Ca ur
mare, Marcellus ordonă ca î n t impul nopţii să fie tras cu
otgoanele un vas de transport de n avele quadrireme pînă
la Achradi n a şi să debarce ostaşii în zon a porţii care este
aproape de apa Arethuse i . După ce s-a executat această
operaţiune la a p atra v eghe d i n n oapte şi după ce Moeri
cus a l uat î n pri m ire afară la poartă ostaşii romani de
barcaţi , aşa cum fusese înţelegerea, î n zor i i zile i , Marcellus
a atacat cu toate trupele zidurile Achradi n e i , astfel i n cit
i-a atras d e partea sa nu n umai pe cei care stăpîneau
Achradina, ci chiar şi cetele de oam e ni înarmaţi care ve
n iseră î n goan ă de la Nasos, d upă ce ş i-au părăsit postu
rile, pentru a zădărn i ci n ăprasn i cul atac al romanilor. În
toiul acestei i nvăhnăşeli , n işte vase i uţ i de război d inai nte
pregăt i te în mod speci al, d upă ce făcură un ocol , debar
cară la Nasos trupe î n armate, care, găsin d posturile d uş
m ane cu efective î n j u m ă tă ţ i te şi porţile lăsate deschise
de către cei care cu puţi n mai î n a i nte ieşiseră î n grab�
să aj ute Achrad im1, dezlănţuiră u n atac prin surpri ndere ;
în felul acesta , romanii ocupară fără mare luptă i n sula
Nasos, părăsită de apărător i i să i , risipiţi în neorîn duială,
Singurii rămaşi cu paza şi care se încăpăţînaseră s ă nu
fugă i n1 preună cu ai lor, fuseseră dezertorii , dar pînă la
urmă si . acestia
. ' neavî n d în credere în concetăţeni i l or,
fugi ră î n p li n ă luptă.
Cin el Marcellus a a flat că insula Nasos a fost cucerită
şi că un sector al Achrad i n e i se şi găseşte î n stăpîni1·ca
romanilor , precum şi faptul că Moericus î mpreun ă cu de
taşamentul �ău s-a alăturat trupelor sale, a sunat retra
gerea, ca să nu fie prădat tezaurul regal, a cărui fai mă
era m a i marc decit real i tatea.
1 !J7
XXXI Marcellus, oprind atacul ostaşilor săi , le-a dat
de:rerto.r ilor aflaţi în Achradina posibilitatea ş i răg az ul de
a se face nevă z uţ i ; î n sfirş i t , syracusanii, v ăz î n du-s e scă
paţi de teama dezertorilor, trimiseră emisari la Marcellus ,
necerindu-i altceva decît să fie lăsaţi nevătămaţi ei Şi
copii i lor.
Marcellus , convocînd sfatul comandanţilor, permise să
participe la el chiar şi syraeusanii alungaţi di n ca '>ele lor
de -eătre răzvrătiţi şi care se alăturaseră trupelor romane,
şi le vorbi astfel :
„Timp de cincizeci de ani n-au fost mai multe la nu
măr binefacerile l ui Hiero faţă de poporul roman decit
fărădelegile celor care au stăpî n i t în aceşti ciţiYa ani
Syraeusa ; însă cele mai multe din ele s-au răsfrînt asu
pra făptaş.ilor lor, cw11 de altfel era şi firesc, aceştia pri
m i nd p.entTu încălcarea tratatelor p ed eps e cu mult mai
gr ele decît ar fi \TUt poporul r o ma n ; căc i , d a că asediază
de trei ani Syracusa, poporul roman n-a f ă c u t - o ca să
stăpîn ească o cetate de s c la vi , ci pentru ca nu cumva
căpe t eni i l e dezertorilor şi mercenarilor, cucerind-o, s-o
stăpîn ească şi s-o împileze. Un exem pl u pe care ar fi
putut să-l urmeze syra cusan i i este al acel or locuitori ai
Syracusei care s - au refugiat în mijlocul arm atei romane ;
un altul este exemplul lui Moeri cm; , comandantul his p a
nilor, cm·e a pre dat romanilor garnizoana ; şi , în sfirşi t,
ll otăril"ea, deşi tkzie, totuşi curajoasă a syracusanilor în
şişi. To ate strădâiniile depu.S e şi prime j di ile î nfru n tate în
jurul zidurilor S y r acus e i , şi pe uscat şi pe mare, atîta
a m a r de \Tem e, nu sînt decî t în mică măsură compensate
de cucerirea a cestu i oraş ."
Apoi Ma ree llus trimise un chestor cu trupe la Nas os,
ca să pună stăpinire şi să ia în p r i m ire tezaurul regal.
Achradi na a fost lăsată pe m i n a ostaşilor, spre a fi p ră
d ată, după ce a d is t ri buit străji prin casele celor rare fu
seseră în r î n cl µ r i l e d e taşamentelor romane.
190
Pe cind se d ădeau multe dovezi urî te de Iu ri e , lăcomie
şi cr�ime, se poYesteşte că A rch im ede s , cu toată agitaţia
pe cai-e o putuse stîrni p a n i c a într-un oraş cucerit şi cu
toată zarva ostaşilor rom an i · îm pînziţi . d upă jaf, a f ost
găsit stînd impas ibil, cu ochii aţ i n tiţi asupra unor figuri
pe care le · desemnase pe n i si p şi omorit de un soldat
care nu şt i a cine este. Indu rera t la afbrea a cest ei veşti,
Marcellus s-a îngrijit de înm orm î n t area l ui Archlmedes ş i
a vegheat c a n umele şi am intirea a cest u i a să I i e spre c i n
stirea şi ocroti rea rudelor s a le . . .
XXXII I n aceea.şi v a r ă , în Spania , . d u pă ce n u se mai

intimpla.<>e de aproape doi ani n i c i u n eveniment impor
tant, deoarece ostilităţ.ile se desrn�u.rau mai m ult pri n
trat ati ve , de cî t p r i n operaţiuni mili tare. comandanţii tru
pelor romane scoţînd un i tă ţi l e d i n tei.berile de i.arnă şi-au
contopit armatele . .Atunci s-a c om·oc at sfutul căpe ten ii l or
armatei şi pă r e rile tut urora s - a u concen trat î n tr-Wla s i n
gură : deoarece pină atunci r omanii n -au făcut a l t ce va
decit să zădărnicească tentati \'a lui Hasdrubal de a ajunge
în Ital i a , acum era ti_m pul să se pună capă.t război ului
d i n Sp a n i a . Şi î n tr-adevăr, rom.an i i C'rau con vi nşi că aveau
destule forţe, de vreme ce tocmai le sosise1·ă d ouăzeci de
m i i de celtiberi, c h em aţ i la arnie in a cea i arnă 1 • .
Inami cul dispunea acum de trei armate : Hascl rubal

fiul lui Gisco şi Mago, care-şi uni seră tabt.>relc , se gă�;eau
la o d ep ă rtare de romani cam de cinci z i l e de marş . Mai
apro ape era arm ata lui Has<lntbal fiul l u i Hamilcar, vechi
comandant în Spa n i a ; el îşi m·ea trupele l i ngă o ra şul cu
:mum el e Amtorgis !. Co ma nd an ţi i romani Yoiau mai intii
să distrugă acest o ra.1 şi sperau că \"or di<.;pu n e de forţe
1 E vorba de iarna anutui 212 î.e.n.

: A m torgis, Ioc-a-liitate hisp anâ neidentifi�ill � a cu pir-!"C·i;zie : �
p.resupune C'<l era si.tuată în apropiere de Caatulo �u I l i turgi, pe
mal u l fl uvi u l ui Baetis c c. : uadalquivir), în sudul Spaniei.
199
suficiente, ba chiar de preCl multe în acest scop. De aceea
le mai rămînea o grijă : ca nu cumva, d upă înfrîngerea
lui Hasdrubal fiul lui Hamilcar, celălalt Hasdrubal şi
l\fago, cuprinşi de teamă , să se retragă în păduri neum
blate şi în modul acesta să tărăgăneze războiul. De aceea,
Scipionii au crezut de cuviinţă că cea mai bună soluţie
de adoptat era ca, separîndu-şi armata în două corpuri,
să extindă operaţiun ile ofensive con comitent în întreaga
Spanie ; în conseci nţă şi-au împărţit trupele între ei î n
aşa fel, încî t Publius Cornelius Scipio să comande două
treimi din forţele romane şi aliate împotriva lui Mago şi
Hasdrubal, iar Cneius Cornelius, impreună cu a treia
parte, formată din ostaşii vechilor contingente, cărora le-a
alăturat şi pe celtiberi, să desfăşoare campania ofensivă
împotriva lui Hasdruhal Barci nus.
Amîndoi comandanţii şi ambel e armate au plecat î n
. acelaşi timp, forţele celtiberice pornind înainte. Romanii
îşi aşezară castrul în vecinătatea oraşului Amtorgis, î n
faţa duşmanului , despărţit de e l printr-un rîu. Aici :t
rămas Cnei us Scipio cu trupele despre care am amintit,
î n schimb Publius Scipio a porn i t să desfăşoare războiul
în direcţia obiectivului .:Propus.
CEI DOI FTIAŢI SCIPION I Cr\D PR I N TRADAfif:

PE CIMPUL D E LUPTA
XXXIII Cind a aflat că în castrul roman au rămas

puţine t rupe şi că romani i şi-au pus toate speranţele î n
forţele auxiliare ale celtiberilor, Hasdrubal, cunoscător a l
perfidiei tuturor barbarilor î n general şi mai cu seamă
al acestor neamuri hispane în mijlocul cărora desfăşura
războiul de atiţia ani, purtînd convorbiri secrete cu celt
iberii, căci datorită uşurinţii graiului hispanii mişunau î n
ambele tabere, s-a în_ţ eles c u căpeteniile acestora ca, î n
schimbul unei mari sume d e bani, să-şi retragă trupele
20()
â e acolo. Celtiberilor nu le-a părut con dam nabilă aceas�â
propunere, deoarece nu se punea la cale întoarcerea ar
melor împotriva romanilor şi li se o.ferea pentru renun
ţarea la război o răsplată la fel de mare ca ş i pentru
război ; în plus î i ademen eau atît ideea odihnei şi gîndul
înapoierii la \·etrele lor, cît şi bucuria de a se vedea î n
mij locul alor lor. De aceea, gloata celtiberilor n.:.a fost mai
greu de con vins decît căpeten iile lor ; cu atît m a i mult
cu cit cel tiberilor nici nu le era teamă de romani , dacă
ar fi vrut să-i reţină cu forţa, deoarece aceştia erau foarte
puţini la număr. Acest exemplu va trebui să i nspire în
totdeauna n eîncrederea comandanţilor romani ; exemple l e
d e felul acestuia vor trebui s ă le slujească d e învăţătură,
ca să nu se mai î ncreadă în ajutorul străinilor, dacă nu
dispun în tabăra lor de mai multe forţe şi .de mai m ulte
trupe proprii. i
Deodată celtiberii luindu-şi steagurile ies din tabără,
fără să răspundă altceva la întrebările romanilor care-i
rugau să rămi nă, decît că sînt chemaţi la un război pentru
apărarea vetrelor lor. Scipio, văzînd că aliaţii celtiberi nu
pot fi reţi nuţi n ici prin rugămi nţi, nici cu de-a sila, că
el nu poate face faţă singur duşmanilor, fără aceşti aliaţi,
şi nici nu se poate uni din nou cu fratele său, că n u are
la îndemînă nici o altă soluţie salvatoare, hotărî să se
retragă cit îi va sta în putinţă, î nsă cu toată atenţia, ca
să nu dea lupta în cîmpie, deoarece cartaginezii, trecînd
rîul, se ţi neau aproape �i urmăreau pas cu pas manevrele
sale de retragere.
XXXIV In decursul acelora�i zile, o amen i nţare l a

fel d e mare ş i o primejdie poate d e proporţii ş i m a i mari
se abătură asupr.a lui Publ ius Scipio, prin apariţi a u n u i
nou adverl-iar : este vorba d e tînărul Masinissa 1 , p e vre-
1 f'iul lui Gala sau Gaja. regele massyl i i lor. populaţia ca re-şi
avea aşezările -în estul N umidici - teri toriu si tuat i n t re Mcd i -
201
mea aceea aliatul cartaginezilor, pe care ulterior prietenia
cu romanii l-au î?l:cut vestjt şi pu te rni c . El ieşi atunci în
fruntea caY ai-e6ei numi de in intîmpinarea lui Publius
Sdpio, imediat după -sosii.rea arestuia, ş i n u încetă să-l
hărţui.ască zi '!Ş1 noapte, nu numai c a pt urîn d pe r omani i
care cutreierau 1i nuturile hi span e , căutind lemne �i nu
treţ prea, depllrte de ·castru, ci dind r a i t e chiar prin faţa
taberei romane -şi adesea pînă î n mijlocul posturilor, pri
cinu i nd v . nelm:Hpomen ită învălmăşeală ; de multe ori , in
ti m pul nopţii-or, l a r o man i s - a stîrn i t pan ică datori tă
atacurilor neaşteptate dat e de vrăjmaşi la porţile şi pa
rapetele c a'!5 trul u i
; romanii nu m ai găseau acum nki un
loc sigur, nu mai aveau n ic i un răgaz să răsufle, din ,cauza
temei ş i inglijorclri i ; apn:i , roman ii, fiind nevoiţi să ră
mînă între parapete�e ca<;trului, e ra u lipsiţi de toate eele
n e ces a re , ceea ce semăn a cu un a s e d i u în toată regula ;
se întrevedea di romanii aveau să fie �i mai strîmtoraţi
dacă lndî.lbm� 1, des.pre eare se zvonea că soseşte cu şapte
m i i eincî sute dt- su.essetan i 2,
se Ya uni cu cartaginezi i .
Scipio, eomandant înţelept ş i prevăzător, se văzu nevoit
să ia temerara h otărir e de a ieşi n o ap tea în întîmpinarea
lui lndibîlis şi de a se măsura cu el în luptă în orice loc
îl va i ntiiru . De aceea, lăsă în castru un neînsemnat cieta
�m en t de pază şi , p unînd în fruntea l u i pe legatul Tibe
riu"' .F'Dntei us, plecă în miezul nopţii şi dădu lupta cu
duşmanii care -i ie�i seră în c a l e . D2şi adversarii se luptau
nr n i mult în col o;:m ă de marŞ decît în linie de bătaie, to
tu�i rom a n i i se do\·ediră a fi mai tari în asemenea îneă-
terana. L ibia şi M a urita n i a . La inC'eput Masinissa a fost aliatul
CartagiJ;i.ei. AlWltgat iu:sil de pe tron de Syphax, rivalUl său, de
vine aUatu.l şi pri.d.enul l.ui &i pio Africanus.
1 R�gek il e rgeţUor. popul a \ic hisp3nă car-e-ş i avea aş.ezărUe
î ntre Jluviui Ebnt ·şi Piriaei. în Tegiunea Aragonului de azi, a
dat m u l t de lucru roma n i lor, f i i n d cind aliatul c-artaginezilor, cind
al 1·01nann@r.
z Popul <1 (.i e hiapa nit, loc u i fld la sud de fluviul Ebru.
202
ierări fără rindui ală. Dar deodată s-au . repezit asupră-le
din flarnmri şi călăreţii numizi. de care cG>ma:ruiantul ro
man. fu5ese convins că scăpase şii care au. $ tîrnit mare de
rută în rindurne· romanil0-r. Dar im Umµ �e Scipio se
angajase în această a doua l uptă, cu n.umiziir mai sosii şi
un a1 tFeilea advers.311· : cmnandanţj:i cartaginezi., caEe, lu
îndu-se pe unn el e lui Sdpi.o:, l-au atacat pe alce..o;;ta dfo .
spate. ln felul ci�t;:i, atacaţi ,dfn toate păJ:ţ)Jer rc;unani i nu
mai ş tiau încotro. să facă faţă mai in.tH,. ori: m cali'e parte
să se în d re p t e , pentru a-şi croi un drum. Pe cînd c o ma n
dantul roman lupta şi-şii imbărbăta os.taşii , avintindu-se
unde era pri mejdia mai m are, o lance hJ..<iIDrură " la.mmtft
di n partea dreaptă îl străpunse. i\t unri du!f�ranii , care
porniseră în f o rm aţ i e triungh i ulară împ(') triva rom. anilor
îngrămădiţi în jurul coman dantului lor, dl'ld i1 YăZV!l"ă pe
Scipio că zî nd fără suflare de pe cal , cupr i nşi- de cr nemăr
g i n i t ă bucurie, a l e rg ară în tonte părţile, ca să dea d e
ştire tuturor l i n i ilor de b ăt a i e, sfrigind : „C0man<lantu1
romanilor a căzut ! " Aceste '\'Orbe răo;p î n d i te pretuti nden i
au fă c ut ca şi d uşm a n i i să se creadă in:d 11găfori , ş.i roma
nii î n v i n ş i . î ndată după pierderea comandantufui lor a
început şi fuga romani lor din linia de bătai·e-. Şf, cu toate
că nu le-ar fi fost greu să-şi croiască o pî-rtie pri ntre nu
mizi şi celelalte trupe aux i l i a re uşor î n-armate a�e carta
ginezi lor, toh.J.şi cu greu c.i r fi putut scăpa de- urmări rea
atîtor călăreţi şi pedestraşi i n amici, a căror viterii a proape
egala p e aceea a cailor·, de aceea, poate că au fost dobo
riţi mai mulţi d uş m ani în t i m p u l fug i i , dectt hi: luptă ş i .
dacă n - a r f i \" e n i t n oaptea, soarele lăsin du-·:c �pre ch i n d i e,
n - ar mai fi supravieţuit n ic i unul.
1 O armă ofensivă de aruncat, speci fic hi 5f?U"l a, lungii şi

uşoară, cu vîrful plat ş i minerul d i n piele. Fiind practică, ro
manii au adoptat-o şi au i n t rodus-o în dot a ţ ia arrrmml!l'l'l!�Iut tru
pel'l!lr d� cavalerie.
200
XXXV Atunci, fără să mai şova1e, comandanţii carta
ginezi , profi tînd de această situaţie, n-au mai dat după
luptă ostaşilor lor cuven ita odihnă, ci i-au dus în m arş
forţat la Hasdrubal, fiul lui Hamilcar, încredinţaţi că uniţi ,
vor putea pune capăt război ului . La sosirea acolo, bucu
roşi de victoria r ecentă, ostaşi şi comandanţi se felicitară
reciproc, cu un e ntuziasm fără seamăn, pentru doborîrea
unui general roman atît de vestit şi nimicirea armatei
sale şi îşi urară cîştigarea unei noi victorii, la fel de stră
lucite.
In cealaltă tabără romană nu sosise î n că vestea unei
atît de grele înfrîngeri, dar dom nea într-o oarecare mă
sură o tristeţe apăsătoare şi o presimţire stranie, care zbu
ciumă de obicei sufletele celor ameninţaţi de o nen orocire
apropiată. Însuşi comandantul, în afara faptului că fusese
părăsit de aliaţi şi în felul acesta sporiseră forţele duş
manului, era mai încli n at să se aştepte, pe temeiul ana
l izări i situaţiei , mai de grabă la un dezastru, decît la
oarecari speranţe favorab ile : „O are cum şi-ar fi putut
aduce oşti le Hasdrubal şi Mago, dacă n-ar fi a\·ut o bătă
lie cu romanii, se î ntreba el, şi dacă n-ar fi terminat-o
victorioşi ? Sau penh·u care moti v nu s-a împotrivi t fra
tele meu cartagine;dlor ? De ce nu i-a urmări t , pentru
ca, în cazul că n u-i putea î mpiedica pe comandanţi i şi
armatele lor să se concentreze în tr-un singur loc, măcar
să-şi fi unit trupele sale cu ale mele ?"
Frămîntat de asemenea griji Cneius Scipio era con
·vins că deocamdată sah·area constă î n tr-o retragere de
acolo cit mai repede cu putinţă ; şi , in tr-ade\
. ·ăr, î ntr-o
singură noapte, fclră să · bage . de seamă inamicul, care
datorită situaţiei nu se prea sinchisea, romanii au putut
parcurge o bună bucată de drum. în zori însă, cînd duş
manii constatară că romanii au plecat, tri miseră în a\·ant
gardă pe n umizi şi porn i ră cu restul armatei în w·ma lor
204
cu cea mai mare repez1c1une cu -putinţă. In acest fel,
înainte de căderea n opţi i , trupele romane sînt aj unse d i n
urmă de num i zi , care atacîndu-le cînd din spate, c î n d d i n
flancur i , le silesc să se oprească şi să-şi apere coloanele.
Neavînd altă soluţie, Sci p i o îşi î ndeamnă sol daţii să lupte
fără să-şi întrerupă retragerea, ca să nu-i aj ungă d i n
urmă grosul trupelor pedestre a l e cartaginezilor.
XXXVI Însă roman i i , m ărşălui n d cu i n termitenţă,

n-au reuşi t să avanseze prea mult ; ş i fii ndcă n oaptea sta
să cadă, Scipio îşi desprinse trupele d i n l uptă şi ·1e con
centră pe o măgură d i n apropiere, care d eşi n u era destul
de potrivită pentru apărare, m a i ales pen tru o oaste î n
panică, era totuşi ceva m a i î n al tă ciecît celelalte d i n jur.
După ce fură aşezate poverile şi cavaleri a l a mij loc,
iar pedestraşii rî nduiţi în jurul lor, roman i i respinseră la
început destul de uşor atacurile î n şarjă ale numizilor.
Dar cî nd au ajuns în faţa lor, cu toate forţele, trei co
mand anţi cu trei armate reg ul ate reu n i te, Scipio, dindu-şi
seama că trupele sale nu-şi vor mai putea apăra poziţiile
numai cu armele, dar fără fort ifica\ i i , în cepu să cerceteze
şi să se frămînte c um s-ar putea î n con]ura poziţia cu u n
v a l de parapete. Dar măgura era a t î t de goală ş i pămintul
atît de pietros , incit romani i nu găsiră nici creng i pentru
parapete, nici pămîn t ca să le facă un î nveliş de brazde
şi nici n u putură săpa neun şanţ, sau face \Teo lucrare
pe ntru apărare ; şi n ici locul prin n atura l ui nu era destul
de înalt, ori destul de potrivit pentru a const i tui un obsta
col mai greu în calea du�m::inului , ca să-i facă urcuşul ane
Yoios. Măgura era_ uşor hic l i n ată pînă l a poale. Pentru
ca să dea totuşi aparenţa unui val de apărare, roman i i au
aşezat de jur împrejurul lor samarele cu poveri , rid icîn
du-le pînă b î n ă lţimea obişnuit<l a unor în tăr i turi, iar In
virf, unde nu mai aveau l a î ndemină samnre, au îngră-
205
măd it poveri de tot felul . I n tr-adevăr, cum au sosit, ar-
1natele punice s- a u putut urca cu foarte mare uşur i nţă
pe măgură. La î n ce p u t , n eobişnuita î n f ă ţiş a re a î n tări
turii ro mane le pironi l ocul u i , ca în foţa unei m i nuni ,
îndt c o m a n da nţi i i ri taţi se răstiră la os t a şi întrebîndu-i
de ce stau î ncremeniţi şi nu dărîmă acea lucrare cara
ghioasă c a re n u-i destul de solidă nici măcar pentru . fe
mei , ori pe nt r u cop i i , tocmai acum cî n d d u şm an ul e
prins -şi se .as cun d e în spatele pover ilor ? Deşi c oma n da n
ţii puni r o s t eau aceste verbe cu d ispre ţ , totuşi , pentru
ostaşid lor nu era o treabă u şo a ră n ic i să sară d i n c olo de
baricade, nki s ă urnească p o \·erile. n i c i să dărîme sama
rele ing:rămădite ş i E�;czate de-a n1lm a. în cele di n urm ă,
dln<l u-li-se pari cli n mină în m î : 1 ă . t r u p el e cartag i neze,
· după ce pr.ăvăl iră p o veri le puse în calea lor, îşi c ro i ră
drum, d î n d peste c a p r î n d u r i le î nci rma Le a le rom a n i l or ;
ac east ă opera t i e se e xecuta a c u m î n m a i multe puncte ;
tabăra ro m a n ă fu cu c e ri t ă î n în treg i me , iar rnmani i . pu
ţini lri n umăr, d u p ă ce � i - a u c ă ut ::1 t re fugiul î n c od ri i î n
vec1na\·i , a u izbutit s �1 scnpt.' c u fuga î n castrul l ui C n . Sci
pi o , pe car-e îl c o m ::rn d a 'fi . Font eius. U n i i is t or i c i au scris
că Cn_ Sci p i o a fost d oborî t p e m ăgură în timpul p r i m u l ui
atc.1 c Gll d uşmanilor, al \î-i , că � i -a căutat re f u g iu l , însoţit
de ciţh1a ·O<;taşj , într-un t ur n d i n a pr o pi ere a castr ul ui ;
că acestu i t w· n , cartagi nez i i , nepu ti n d u - i sp arge porţile,
i-au dat foc şi că î n fel ul a cesta l -au c ucer i t , uc i gi nd pe
toţi cei d i 11 ă un t ru, î m preu n ă cu comandan tul î n suşi.
·
Cn . Scipi o a căzut î n luptă în al opt u l e a a n de l a s o s i re a sa

î n Spa n i a �i ci u pii. 2D zi l e de l a moartea fratelui său .
Doliul pentru moartea lor n-a fos t mai mare la Roma ca
în în treaga Spa n i e ; dld î n n�me ce la RDma c o n cetăţeni i
lor deplîn>g1Nll.'I î n q:ră i n a rea pro v i nciei şi dezastrul public,
Spania jelea şi regret.a pe comun d a nţi i i n � işi �i îndeosebi
pe Cn . .Scipio, fi i nd că el so�ise mai î ntîi acolo ş i cî ştig a se
dragostea hispan i l or, d ind u-le primele do\'ezi de ceea ce
înseamnă dr-ept.atea şi c umpăta.rea romană.
!XXXVII In vreme ce armatele romane părea nimicite
şi Span iile 1 pi er d u t e , un singur o m a r euşi t să salveze
s i tu aţi a pierdută. I n rindurile oştirii se găsea cavaleru l
roman L . Marcius 2, fiu l u i Se p t i m i u s , un tinăr i scl!sit şi
înzestrat cu inteligenţă mai vie şi cu o b ărbăţ i e mai vaj
ni_că dedt a celor în tagma cărora văzu"e l u m i na zi le i . La
cele m a i alese însuşi ri ale firii sale, se ad ă ug a se in.văţătura
primită de la Cneius S c i p i o , de care fusese m ulţi a.ni in
struit în toate s ecretele m eşteşug u l u i armelor.
In acele împrej urări , Marci us, s tringind ostaş i i fugari
şi s c oţî n d şi cite va trupe d i n garn i zo c-. n e l e romane din
Span ia, înjghebă o oaste n u dem n ă d e d i sp reţuit ş i s e
uni c u trupele- l u i Tiber i us F o n t e i us , legat ul l u i Publiu.s
Scipio. Atit de m ult s-a rid icat acest s i m plu ca\·al:et\ prin
influenţa sa asupra ostaşilor � i prin respectul d e care se
bucu ra , i n c i t d u p ă ce s-a î n tăr i t ca-;tr u l di ncolo de Ebru
şi s-a pus problema a lege r i i u n u i g e n er a l î n c o m i ţiile ostă
şeşti , soldaţi i , sch i m bi n d u -se u n i i pe a lţ i i î n pos turile de
la parapetele castru l u i , ca să mea rgă pe r i n d la \·�. n-au
a cor da t lui L. Ma rc iu c; co m a n da s upre mă. Apoi, pi Tllă la
sosirea duş manul1_1 i . tc t t : m p ul - i :, 1r a ce-.;ta a fost foavte
scurt - l-a folosit pe n t r u fort i f i carea ca;;; trului şi trans
portul p rov i zi i l o r : ostaş i i exec u t a u t•Jate ordi nele 1111 u Ti1:U
mai cu zel , dar şi fără să se lase Li b ă t uţ i s u net�te cituşi
de pu ţ i n . l u "- ă , d u p ii ce s-a a [bt că HClsdrubaf fiul 11u i
G isco , care venea să n i m i cea-;că ră m ă !i i ţe l e roman e, a tre
cut Ebrul şi se aprupie în m a r e grabă , Yăzîn d sem nalul
de l uptă i nalţnt de n oul lor coma n d a n t ş i adudndu-�i
aminte de coma n d d n ţ i i pe c:.m:.--i av u<;eseră pt.rţi n n1'.ii
1 Erau două Hispan i i : H i :;p a n i a U l terior !;i H i spania Ci.terior,
adică de d i n co l a ş i de dinconcc de f l u v i u l Ebru.

2 I s toricii n u sint de a cord l'U gradul î n arma t[1 a l lui Mar
cius. Astfel Valerius Maxi mus (Fuctuntm e i cl i rt or u m nurnwra
bilium Z i br i , IX, rartea 1 1 ) relatea z'.1 rii :M u rcius e ru Lribun 1.ni
lital\ Ci ce ro ( P ro H a l b o) cen turion primip i l , pe cî n d Titus Li"vius,
că era numai eques romanus. In orice caz ern P lf'h{· u de origi ne.
207
înainte şi sub ce conducători şi cu ce trupe obişnuiau să
pornească la ·luptă, deodată, cu toţi î ncepură să se jel uiască
şi să-şi dea cu pum n i i î n cap ; unii ridicau mî:n i le către
cer î nvin u i n du-i pe zei ; alţii se prosternau la pămînt,
fiecare strigîndu-1 pe n wne pe comandan tul său. Toate
aceste tînguiri nu puteau fi potol i te n ici de îm bărbătările
centurion i lor şi nici de rnîngîierile sau mustrările lui Mar
cius, care-i în treba de ce bocesc ca nişte feme i , fără rost�
în loc să-şi oţelească mai de grabă sufletele, pentru a se
apăra şi pe ei şi Republ ica şi-i indemna să nu rabde să le
rămînă comandanţii morţi nerăzbunaţi.
Deodată se auz i ră strigăte şi sun etul trîm b iţelor (căci
d uşmanii erau aproap9 de parapetele castrului). Atu nci
jalea li se preschimbă pe loc în u ră şi, cuprinşi de furie, se
năpustiră spre porţi , dind năvală asupra i namicului care
venea nepăsător, în neorî n d uială. Dezlănţuirea acestui atac
neaşteptat a î nspăi mîn tat bru5c pe cartaginezi, care se
în trebau „de unde au răsărit deodată atîţi d uşmani, cînd
aproape toată armata romană fusese nimicită ; de unde
atita îndrăzneală , atîta î ncredere î n sine la adversari i lor
î nvinşi şi puşi pe fugă ; cc comandant s-a i v i t după moar
tea celor doi Scipion i ; cine comandă castrul şi cine a dat
semnalul de luptă ? " î n faţa noii stări de lucruri apărute
pe neaşteptate, cartagi nezii rămaseră înmărmuri ţ i şi pen
tru moment, dădură î n apoi, apoi s ub pre5iunea straşn icu
lui atac roman, o luară la fugă. Ş i ar fi fost un măcel
î ngrozitor pri ntre fugari, sau un atac îndrăzneţ şi pri
mej dios pentru urmări tori , dacă Marcius n-ar fi dat ime
diut semnalul de retragere şi nu şi-ar fi opri t trupele în
flăcărate, stînd stavilă el în suşi î n calea primel or w1 ităţi
şi reţin ind pe unii ostaşi. Apoi şi-a readus în tabără tru
pele atît de însetate de măcel şi de sînge. Cartagi nezi i ,
al ungaţi de la început î n neorîn d ui ală d e l a parapetele
taberii adversarului, cind au constatat că n i meni nu-i 1irni .
urmăreşte, încred in ţaţi că romanii s-au oprit de teamă,
208
se apropiară d i n nou de tabără, cu n epăsarea pe care le-o
i nspira dispreţul.
Aceeaşi del ăsare dom nea şi în rindurile ostaşilor în
să r ci n aţi cu p a z a taber i i cartagi n eze ; căci , cu toate că
du�manul era aproape, n u-i ducea m i n tea că ar putea fi
altce\'a decît rămăşiţele celor două armate n imicite d e
ei cu citeva zile m a i î n a i n te. I n form a t că la Th-am ic totul
e în neorîn d uială, Mdrc i us, g î n d i n d la t oa te acestea, optă
pen tru un plan care la p r i m a vedere părea mai mult se
meţ decît î n d r ă z ne ţ , ş i an ume acela de a ataca tabăra
duş m a n ă , încred i n ţat că pen tru rom an i este mai uşor să
cucerească o si n g u ră tabără, aceea a l ui Hasdrubal, d ecit
să ş i -o apere pe a l or , in caz că se unesc di n nou trei ar
mate şi t r e i com and a n ţi . De al tfel, dacă :c1cţi u n ea î n cepută
avea să reuşească , a m ăr ă ci u n e a s u feri tă se va mai p o toli
pu\i n , i ar dacă ar fi f o-.;t respinsă, ar fi s pu l be ra t totuşi
d i s p reţul cartaginezilor faţă de roman i .
XXX V I I I Da r , pentru ca n u cunwa o acţ i u n e i n tre

pr i n să pe n ca ş tep l <1 te , sau c h i a r tea m a de n oapte, precum
şi planul său n e o bi şn u i t pen tru ai săi să zădărn icească
t
t ot u l , socoti că re bu i e să le v o r b e as c ă ostaşi lor şi să-i
îmbărbăteze ; de aceea, d u pă ce î i chemă la a d un ar e , le
cuv î n tă astfel : „Osta�i ! A t i t respectul meu faţă de co
mandanţ i i · noştri v i i şi m o q i , ci t şi s i lua \ i a prezentă a
noas tră a t u t uror a pot să con v i n gă pe oricare d i n t re voi
că, d eş i fun cţia mea de con d ucere poate �ă ,. ă p ar ă o m are
cinste, ea nu este :i l tceva decit o sarc i n ă g r ea 1i p l i nă d e
g riji ! l n t r-adcvăr, în acest m o m e n t , c i n d , răni tea m a
ca r e - m i î n ăbuşă su fcri n \a, <l n e v o i e aş putea să mii recu leg
şi să găsesc un s tr o p de a l i !r nre pen tru s u fletul meu, mă
văd silit, oricît de greu m i -ar veni , să mă îngrijesc si n,gul'
de soart a voastră, u t u t u r o ra . � i n k i ch i a r atunci ci n d mă
gindesc cum pot pă<;tr;:i pen tr u patrie rămă�i ţele celor
două armate, nu-mi pot abate i n ima de la această copie-
şitoare jale ; căci o am intire dureroasă mă urmăreşte şi
zi şi n o a p te : amîndoi S ci p i o ni i îmi apar în minte, tulbu
rin du-mă cu griji şi insomnii ; şi adeseori ei mă trezesc
din som n, i ndenmî ndu-mă să n u - i las n er ăzb una ţ i nici
pe ei , nici pe ostaş i i · iar, (neî nvi nşi pe ac e s te tărimuri
vreme de op t an i) n ici pe t ov ar ă şi i voştri de arme şi n ici
republ i ca ; ei imi porun cesc să le urmez î n văţă tu ra şi în
drumările, ş i aşa eum în timpul vieţii lor ni meni n-a fost
mai supus ord1ne-lor 10r ca mine, la fel, după moartea lor
să ac cep t ea cel mai bun lucru de fă cut pe acela pe care
sint convins eă· ei înşişi l-ar fi făcut. Ostaşi , doresc ca şi
voi să-i cinstiţi pe Scipioni nu pri n tînguiri şi la crimi ,
ca pe unii ce s-au stins din viaţă (căci ei t r ă i esc şi rezistă
prin faima faptelor pe care le-au săvîrşit) , ci prin luptă.
Şi ori d e cîte ori vă veţi am i n t i de dînşi i, să porn i ţi la atac
ca şi cind i -aţi vedea pe ei înşişi îmbărbătîndu-vă şi dîn
du-vă semnalul. Căci de bună s eamă , ieri, insuşi ch i pul lor,
prezent în faţa ochi l or şi în i nim i le voastre, v-a i nsuflat
tărie î n acea l uptă m em o r ab i l ă prin c a re aţi dovedit duşma
n i]l�r că numele de roman nu s-a stins odată cu moartea
Scipi o n il o r şi că poporul, a cărui putere şi vi tejie n-au fost
înăbuş i te de dezastrul de la Cannae, va i eş i negreş i t în
vingător d i n c e le mai grele încercări ale soartei . Acum,
de vreme ce-aţi dat dovadă de atîta îndrăzneală din
propriul vostru imbold , vreau să- m i dau seama cit de
m ult veţi î n drăzni acum sub c o nd ucere a comandantului
vostru ! Căci i eri , cîn d am dat s em na l ul de retr ag ere , in
timp ce voi î l unnăreaţi pe duşmanul intrat în p a n i că şi în
derută , n-am vrut să înfrîng curajul vostru, ci n uma i să-l
reţin , s pr e a vă rezerva o glorie ma i strălucită şi mai temei
nică ; pentru ca, d e exemplu, i v i ndu-se mai tirziu prile
jul, să-i puteţi ataca : voi bi ne pr eg ă t iţi , i ar duş ma ni i luaţi
pri n surprinder e ; voi î narmaţi , ei dezarmaţi , sau chiar
din somn ! A ce as tă �peranţă, ostaşi, într-o împrejurare
prielnică n u e s te î n tîmplătoare , ci s-a năs cut di n î ns ăş i
210
situaţia noastră. Şi d acă , să zicem,, a ţi fi întrebaţi, ln ce
chip, voi, o m i nă de os taşi în vinşi aţi putut păzi tabăra
î mpotriva un or d uşm a n i atî t d e n umeroşi şi victorioşi, să
nu ră sp u n d eţ i n i m i c altce va dedt că, îngri joraţi de situa
ţia noastră , v - a ţi păstrat tabăra întărin d-o cu l ucr ări de
fortificaţii şi că aţ i stat pregăti-ţi şi r î n d uj ţJ pentru l up tă .
Şi chiar aşa se prez in tă lucrurile ! D.eo ar e ce, atunci c î n cl
soarta scuteşte pe oameni de orice teamă, ii fere şte prea
puţin de primejdi i ; i ar neglijenţa îi face neprevăzători \
_
şi-i expune la oril'e risc. Astfel , de ,11.imic n u se tem mai
p u ţi n d uşman i i noştri dec î t d e- u n atac .d�l n ostr u , n oi
cei î mpres uraţi şi a ta caţ i de ei ! $ă ind.r.ă.z n.im d e ci ceeace
Q i m e ni n u poate c r e de c ă vom îndrăzni , căci o aq i une,
cu cit va p ă r ea mai dif i-c ilă, cu atît va fi m a i uşor de
înfăptuit.
La a tr e ia v eghe din noapte, vă VG>i porni î ncolon aţi
in m ar� , f ără zgomot. Eu a m cercetat -şi am aflat că n i ci -
ordi nea străjilor, nici a p os tur i l or nu este pă'>i:rată la d uş
mani cum s e cuvine. Odată cu s tr i gătu1 pe care î l \·or
auzi l a p orţi şi la ce l dintii at.ac, tabă r a inami cului \'a f i
a n oa stră . Atunci s ă treceţi l a măcelul d uş m anilor bu i
măciţi de so mn , înspăimîntaţi de in\·ălr:năşe ală şi sur,pri o �i
fă.ră arme în culcuşurile lor, la acel măcel , de la cu
care
amărăciu ne aţi fost opriţi ieri. .Ştiu că .pla n uJ m eu parc
îndrăzneţ ; dar î n imprejw·ăiri grele � lipsite de speran \ă,
hotărîrile cele mai curajoase sint î n totdeauna s a l v a t o a e ; r
dacă în a cel momen t hotărîtor vei şo văi, p.ierzînd pri l e

j ul favorabil , acesta va d is pa re fulgerăt&.r - şi zadarn i c
vei mai �ăuta după aceea să-l reg.ă&>cştL O armată es te
aproape ; al te două nu sint departe. Dacă n'ţi a t aca acum
aveţi oarecari speranţe de izbîndă, căci doar v-a\i mă
surat de curin d forţele voastre cu a le 1-G>r. Dacă aminăm
ziua a tac u l u i şi d a că adversarul va înoeta să n e di�pr<>
ţuiască, în urm a straş n i clllui vostru atac de ieri, �e iveşte
211
primej dia de a se aduna toţi comandanţii cartagi nezi ,
toate armatele cartagineze. Oare, î n acest caz, vom m a i
izbuti n oi să înfruntăm t r e i comandanţi ş i trei armate
d uşmane, î mpotriva cărora n-a putut ţ i ne pi ept Cne i us
Sciopio, cîn d c;irmata sa era in tactă ? Aşa cu m au pierit
corriandan ţ i i noştr i ; pen tru că şi-au îm părţit forţele, la
fel vor putea f i n i m i ci ţi şi vrăjmaş i i , sep::iraţi şi d ivizaţ i .
O altă cale de a purta războiul n u este. Dar să n u aş tep
tăm n i m i c , în afară de î mprejurarea priel n i că a apropia
tei nopţ i . Cu aj utorul zeilor, duceţi-vă, îngri jiţi-vă de
m î ncare ş i odihnă, pentru ca î n tremaţi şi î nzdrăveni ţ i , să
năvăliţi· asupra taberei duşmanului cu aceeaşi străşnicie
cu care v-aţi apărat tabăra voastră ! "
Ostaş i i ascultară cu voioşie planul noului lor coman
d ant, plan care le plăcea cu atît mai m ul t , cu cît era m a i _
î n drăzneţ. Restul zilei ostaşii l-au petrecut pregătind u-ş i

armele şi îngri j i n d u-se de cele trupeşt i , iar cea mai mare
parte a nopţ i i a fost rezervată somnului. La veghea a pa
tra au pornit în marş.
--x.xiJX Dincolo de tabăra cea mai aprop iată a d uş

m a n ilor; l a o depărtare de 6000 de paşi , erau alte trupe
cartagineze. I ntre tăbără şi aceste trupe era o vale aco
perită cu copaci deşi . Cam î n m i j locul acestei păduri fu
ascunsă, după obiceiul cartagi nez, o cohortă romană, pre
cum şi un pilc de călăreţi. Astfel, drumul punilor f i i n d
tăiat p e l a m i j loc, celelalte trupe romane fură d i r i j ate
în l i n iştea cea mai perfectă spre inamicul tel mai apro
piat şi , pentru că nu exista nici o strajă în faţa porţi lor
şi n i ci o pază l a parapetele taber e i , roman i i pătrunseră
în tabără, î n tocmai ca î ntr-a lor, făril. n i c i o î mpotri\·ire
de n i căieri . Sunară apoi trî m biţele şi scoaseră strigăte.
O parte d i n tre roman i îi măcelăriră pe d uşman i i pc j u
miitate adorm i ţi , alţ i i puseră .foc la col ibele acoperi te c u
paie uscate, c a s ă l e · taie fuga. Ostaşii car taginez i , buimă-
212
ciţi de focul, de strigătele şi măcelul care-i potopiră in
acelaşi t i mp, erau ca pierduţi , nefii n d î n stare nici să
audă, n i ci să î n treprindă ceva. E i n i m eresc dezarmaţ. i
peste pilcuri le î narmate ale romani lo r ; apoi , drumuri le
fiind bari cadate, se reped spre porţi sau peste parapete ;
iar dacă reuşea \Teunul să scap2, fugea numai decît l a
cealaltă tabără ; pe d rum însă, _, î n conjuraţi de cohorta şi
d e călăreţi i roman i , care l e i eşea î n întimpi n are d i n
ascunzători , ei erau m ăcelăriţi p e măsură c e \·eneau. D e
altfel, chi ar dacă ar fi reuş i t vreunul să scape d i n acel
m ăc0l, romanii au alergat atît de repede d i n tabăra abia
cucerită la cea de a d oua, incit nici o ştafetă n-ar f i pu
tut să le vestească mai înainte înfrîngerea.
Intr-adevăr, acolo, cartaginezii f i i n d mai departe d e
duşman, şi fiindcă un ii se î mprăştiaseră din zori d upă
furaje şi lemne sau după prădăci un i , romanii , găsiră ş i
m a i mul tă negli jenţă ş i neorî n duială ; armele l ăsate de-a
valma în p'.Jsturi , ostaşi i fără arme, tolăn i ţi pe păm î n t,
sau plimbî n du-se prin faţa parapetelor ş i a porţilor
taberei . în această stare de nepăsare şi dezordine, fură
găsiţi de roman i i încălziţi de ultimul măcel şi mîndri de
victorie. De aceea, la porţi n i men i nu le-a pu tut opune
n ici un fel de rezistenţă. Di ncolo de porţi î nsă se încinse
o luptă crîncenă, după ce l a pri mul strigăt !'ii la cea
d i n tîi învălmăşeală cartag i nezi i au început să alerge pri n
întreaga tabără ; ş i , negreşi t, l upta a r f i durat m ultă
vreme, dacă vederea scuturilor roma ne mînj i te de sînge,
n-ar fi fost pen tru pun i do\· ada unui alt dezastru şi n u
i-Rr f i î nspăimîn tat. Această groază îi puse p e toţi p c fugă
şi , împrăştiindu-se pe unde li se desch idea un drum , ieşi ră
din tabără cu to\ii , a fară de cei care fuseseră doborîţi
pe loc. �
Jn acest fel roman i i , coman daţi de Luc ius Marcius,

au cucerit prin asal t în tr-o zi şi o noapte cele două ta
bere ale dw�mrm ului.
213
Analistul Claudius Quadrigarius 1 , care a tradu.<; d i n
greceşte a nalele l u i Acilius 2, a scris c ă au fost măcelăriţi
c a m 37.000 de vrăjmaşi şi luaţi prizonieri cam H l 30, a
fost capturată o uriaşă p radă , printre care şi s cutul rotun d
de argint, în greu tat e de 1 3 7 l i bre , cu chipul l ui Hasdru-.
bal Barcas . . .
N um ele c om a nda n t u l u i Marci us este po m e n i t de toţi
a n al i ş t i i ca al u n u i om mare, ad ă ug î n d gloriei sale chiar
şi minuni . Se spune că pe c i n d el Yorbea la o adunare,
o flacără ca un n i mb de lum i n ă , i-a i eşit di n cap fă ră ca
el s-o simtă, dar u m p li n d de g ro a z ă pe sol d aţi i d i n j ur .
Iar ca amintire a birui nţei sale asupra cartagi nezilor, a
e x i s ta t pînă la arderea Cap i toliulu i scutul denumit al l ui
Marcius, pe care · era î n crustat ch i p ul lui Has d r u b al .
Apoi s i tuaţi a s-a l i niştit u n timp î n S pan i a, deoarece
ambi i a d ve rsari ,' d upă atitea pi erderi suferi te de a m bele
părţ i , se ferea u de o acţi une d eci sivă .
XL în t i m p ce în Spania se p e t r e c ea u aceste eveni

mente, Ma rc el lus , care cucerise S yr ac u s a , după ce a paci
ficat Sicilia cu a tîta bu n ă cr ed i nţă şi omen i e , incit s ă
crească n u n umai glori a sa, dar şi m ă reţi a p op or u l ui ro
m a n , a tra n s p orta t la Rom a , pentru împodobi rea oraşului ,
statui şi tablouri d i n care se găse a u d i n belş·ug la Syra
cusa. Era u, de bună sea m ă , trofee ca p t urate de la vrăj
m aşi , pot ri vi t dreptul u i războiului ; pe de altă parte
aces te a au constituit şi prilej ul apa r i ţ i e i primelor semne
1 Analist r o m a n , con tempornn cu Sul l a ş i C i c e ro, scrie o is

to rie rom u n \ a tă. fo!os i t ă de Ti tus L i v i u '> . O pe r a sa
î n cepe cu
timpu rile a testn te i s toriceşte. cu in vazia H omei de g :ili şi aj unge
pînă în epocn r o n t empor3 n ă c u el.
2 Adlius G l a brio, a n al i s t roman, trăieş te la finele sec. al
1 1 1-lea şi încep utul sec. al I I-iea i.e.n .. fi i n d contemporan cu răz•
baiul al II-Ie;:i p u n i c şi c u a n a l i ş tii Fabi us Pictor şi Cincius All
men tus.
214
de admiraţie pentru operele de artă g r eceşt i , după care
lăcomia i-a împins pe romani să spolieze după bunul pl a c
edificiile sfinte sau profane, ceea ce, de bună seamă, s-a
înt ors în cele din urmă împotriva ze i l or rom ani î nş i ş i
şi chiar îm p otr i v a templului pe care însuşi Marcellus l-a
îm pod ob i t atît de extraordinar pen t ru pri m a: oară 1 • Căci
templele înălţate de Marcellus lingă poarta Capena erau
vizitate de s trăi n i , datori tă podoabelor lor fără seamăn,
din care au rămas î ns<'ţ o foarte m i că pa 1·te.
î n cepuseră să sosească la Marcellus soli de la aproape
toate · cetăţi le Siciliei . După cum fusese com portarea fie
căreia, la fel erau şi co n d i ţ i i l e relaţi \ l or cu Roma. în
tr-ad evăr , cetăţ i l e care î n a i n te de cu ce ri r ea Syracusei de
către r oma n i f i e că nu rupseseră 'l l i anţa cu Roma, fie că
î
o re n n o i s er ă , au fost pli mite sau onorate ca aliate cre d i n
c i o ase ; în sch i mb cele care se pre d as eră de fri că , după
luarea Syracusei, au pri m i t con diţiile î n v ingătorului ,
fi in d socotite învinse.
Totuşi mai exi sta u p e n t ru romani un număr de duş
mani , şi nu puţ i n i , in împrejuri m i le orn�ului Agrigen
tum 2• ln f r u n t e a acestora erau Epicydes a şi Hanna 4,
com a n da n ţii rămaşi de la răzb o i ul de mai înainte, pr e
cum şi Hyppacritan us 5, un com a n dant nou, care fuses�
trimis d e Hanibal în locul lui Hippocrates şi care era de
• Este vorba de templ ul Iul Jupi ter Cci pi tolinus, care a fost
incendiat în 84 i.e n.
1 Azi A g rl g en t o vechi oraş grecesc d i n Sici lia sudi că l o e u i tă
de sican1 , vesti l prin exportul de v i n u ri şi su l f . .A p0ge u 1 î n f l oririi
sale l-a a ti n s în sec. V ; a fost cuceri t de p u n i fo 262 î.e.n .
1 Epycides, or i gi n a r din Syra c:\l s '.l , in'>ă n h cut in Cartagi n 3 ,
este tri m i s de Ha n i bal drept consitler al regelui H1erony mus, iar
după m o J rtea a cestuia devine a r h ·1n tele Syracuicl şi împre u n ă
cu fratele său Hypocrates j oacă u n mare rol î n eon flictul cu ro-
·
manu. ca acol i t al Car tagl nel.
• Hao no. succesorul lui Himilco, răpus de dumă, era coman
dan tul trupelor car tagineze d i n SiclliH.
' Hi ppacrl t a n u s ern origi n ar din Hipparra, sau H i ppr:> Di a rrhy
tos, localitate c;li n regi u nea Zeugi tana, d i n veci n ă ta tea €a rtag'inei.
215
neam libophoeni c 1. Acesta (compatrioţii sa1 11 spuneau
l\Iuttines) era un războinic cu experienţă, care îl avusese pe
Hanibal ca î ndrumător în meşteş ug ul războiului. Epicydes
şi Hanna i-au pus la d ispoziţie trupe auxili are de numizi
ş i Hyppacritanus, cutreierîn d cu ele î n ] ung şi-n lat ţinu
t ul duşmanilor, a izbutit să-şi păstreze credincioşi aliaţi i ,
acordîndu-le fiecăruia sprij i n ul s ă u la momentul potri\"it,
î ncît în scurt timp n umele l u i Muttines s-a răspîn d i t în
î n treaga Sicilie şi a devenit cea mai mare speranţă a celor
care susţi neau · i n teresele cartaginezilor. Ca urmare, co
mandantul cartaginez şi cel s iracuzan, care pînă în acea
neme stătuseră î nchişi în Agrige n tum , la adăpostul zidu
r i lor, n u numai sfătuiţi de Muttines, ci bizu i n du-se şi pe
aj utorul său, au î ndrăzn it să iasă d i n tre ziduri , î n tocmi n
_ du-şi tabăra lingă r î u l Himera. C î n d i se ad use l a cunoş
ti nţă lui Marc�llus această veste, numaidecît îşi puse î n
mişcare trupele şi-şi stabili castrul l a o depărtare de
circa 4000 de paşi de duşman, aşteptind .să vadă ce \"Or
face sau ce pregătesc. Dar Muttines nu le-a dat d eloc
romanilor răgaz şi n ici prilej să zăbo\·ească sau să chib
z uiască , căci, trecînd rîul, s-a năpus t i t asupra lor, stîr
n i n d cumplită groază şi învălmăşeală î n rîndtirile postu
rilor romane. A doua zi, tot el, d i n d o l uptă aproape î n
toată regula, i-a respins p e romani î ntre î ntăriturile cas
trului . De acolo însă, Mutt i n es a fost chemat î napoi în
tabără d i n pricina unei răscoale a numizilor, dintre care
vreo 300 plecaseră la Heraclea Minoa 1 • De aceea, a plecat
şi el acolo, ca să-i liniştească şi _ să-i aducă iarăşi în ta-
1 Libophoenicii, o popula ţie africană rezultată din amestecul
vechilor colonişti fenicieni şi a indigenilo r africani, stabiliţi mai

ales în regiunea Byzaccne.
2 Heraclea Minoa, oraş situat pc coasta meridională a Siciliei,
intre Agrigcntum şi .Seli mm t, colonie înfiinţată de locuitorii din
Selinunt, care i-nu dnt n umele de Minoa. Veni nd şi colonişti din
Sparta , a ceştin i-nu dnt denumire a de Heraclea. A fost mult<"i vreme
sub dominnţiu car tnginezilor, înainte de cuceri ren Sicilici de către
romani.
216
bără. Se spune că Muttines a stăruit din răsputeri pe
l ingă căpeteni i să nu dea piept cu duşmani i î n lipsa sa.
Amîndoi comandanţii au suportat greu această dispo
ziţie · şi mai ales Hanno, care î ncă de mai înainte fusese
neliniştit de gloria nurnidului. „O stîrpi tură africană ca
Muttines, îşi spunea el, să-mi dea lecţie mie, comandant
suprem al cartaginezilor, trimis de senat şi de popor ! ?"
Hanno l-a convins pe Epicydes, care şovăia însă, ca, după
ce vor trece rîul, să se ri nduiască î n linie de bătaie, spu
n îndu-i că a aştepta pe· Muttines, î nseamnă a-l lăsa pe
acesta, în caz de succes, să se înfrupte din toată gloria.
X L I Marcellus, socotind că pentru di nsul, după ce îl

respinsese la Nola pe Han ibat. pe atunci plin de trufi e
după v ictoria d e la Cannae, nu este demn s ă dea înapoi
î n faţa unor duşmani care au fost î nfrînţi şi pe uscat şi
pe mare, ordonă ostaşilor să ia în grabă armele şi să
scoată steagurile afară din castru. Pe cînd Marcellus îşi
rindui a î n linie de bătaie oastea, 10 călăreţi numizi, d i n
li nia d e luptă a ad\·ersarului, ven iră î n galop ş i - i dădură
- de ştire că numizi i , compatrioţi i lor, puterni c zdrnnci naţi
sufleteşte, mai întîi, pentru că trei sute de răz\Tătiţi di n
rîndurile lor s-au dus la Heracleea, şi apoi pentru că l-au
văzut pe comandantul lor Muttines, îndepărtat chiar în
ajunul bătăliei d e către comandanţi i cartagi nezi , i n \·i
dioşi pe gloria acestuia, s-au hotărît să stea deoparte
inactivi . Deşi acest neam perfid al numizilor mereu şi-a
călcat făgădui nţa, de· astă dată şi-a respectat-o. Ca urnrnre,
şi m·întul romanilor a crescut cînd s-a răspîndit ştirea
că adversarul a fost părăsit de cm·aleria numidă, de care
ei se temeau cel mai mult ; şi duşmanii s-au îngrozit da
tod tă faptului că nu mai erau spri j i ri iţi de majori tatea
forţelor lor şi de teamă ca nu cumn1 să fie atacaţi de
propria lor cavalerie. De aceea, lupta des răşurată n-a
fost deloc crincenă ; cel dintîi strigăt şi primul atac au
hotărît rezultatul luptei. Numizi i , care î n t i m pul desfă-
217
şurării operaţiunilor rămăseseră n e m işcaţi la aripi, în
dată ce i-au văzut pe cartaginezi luînd-o la sănătoasa,
le-au fost un timp tovarăşi de fugă , dar cind au constatat
că se î ndreaptă spre Agrigentum, de teama unei împre
surări, i -au părăsit şi s -au îndreptat prin ce tăţi'le apro
piate. Multe mii de cartaginezi au fost măselăriţi ; au
fost capturaţi 600-0 de prizonieri , precum şi 8 elefanţi.
A:ceasta a fost ultima bătălie dată de Marcellus pe
teritoriul Sidliei . Biruitor, el s-a înapoiat de w�olo la
Syracu.oe;a. Era tocmai sfîrşitul anului . . .
(In anul următor, 211 î.e.n . , sub consu l i i Cneius

Fulvius ş i P. Sulpicius Galba, Hanibal încearcă să des
presoure Capua, dar fii nd bătut, ren unţă şi se indreapl:.J.
cu -toate forţei� sp re Roma, pustiind totul in calea sa.
El îşi aşeză tabăra în aprc>pierea oraşului. De trei ori
în trei zile armatele duşmane se rînduiesc în linie de
bătaie, dar fat de atîtea ori izbu cnirea unei furtuni îi
determină pe :bel igenmţi să se retragă în tabere. In ter
ipret înd a("('asta ca un praesagium infestum - o rea
prevest i re - şi o i nterdiclie d i n partea zei lor, Hanibal
se retrage în Camp a n i a .)
CARTEA A XXVI-A
R OM.\ N I I P E DEPSESC CAPUA �ENTRU

TRĂDARE
XJJ I n plus, ro m ani i au dovedit mai multă î n verşunare

in îngenuncherea Capuei prin asediu , d ecît a dovedit
Hanibal în a pă r ar ea ei . Căci el s-a îndrep tat din Lucania�
din ţinutul Brutt i um , către mare, ajungînd la Rhegium
după un m arş atît d e f orţ at , incît prin sosirea sa n e aşt ep
tată era cit p e- a c i să-şi surprindă adversarul. I n cursul
aeel or zi l e , Capua, cu t o at e 1;:ă asediul ei fusese conti nuat
de roman i cu aceeruµ i n terusitate , a s im ţ i t totuşi înapoierea
1
proconsulului Fulvius Flaccus ; dar s-a m i rat în acelaşi
timp de faptul că H a n i b a l nu s-a î n ap o i a t şi el. Atu n c i , în
urma d is c uţii l o r purtate, campan i i şi-au dat s eama că au
fost părăsiţi de tot d e Hanibal �i că pun i i au pierd ut orice
speranţă d e a mai păstra Capua. S-a mai adăugat şi un
edi ct 2 a l proconsuli lor. propus în urma u n u i senatus
consult şi _ răspîndit în rî ndurile uăjmaşi lor, după care
„cetăţeanul campan care va trece de p a rt ea roman i l or
în ain tea unei zile stabi l i te, nu n1 avea de suferit n ici un
1 Penlrll.. u n scurt interval de t i m p , procon sulul FuJvius Flac

cus plecase cu o parte d i n trupele ased L.itmire a l e Capuei ca să
apere Homa amen i n t at<i prin sosirea lui H<1 n i bal : el însă s-;:i
1 napoiat repede pen tr� con t i nua ased i u l Ca.p uci , arlînd ('ă Ha
nibal a renunţat la CUC'erirea Ramei.
� Fulvius Fl accus, clupc"i con ta ctul c·u sen ; i t u l r n : n ;r n . s-a în
tors de la Roma cu acest edict.
219
neajuns'' . Cu toate acestea, nici un campan n -a trecut d e
partea romanilor, toţi fi i n d stăpîniţi m a i m ult de frică
decît de încredere, deoarece campa n i i săvîrşi seră odată
c u trădarea, greşeli mult prea mari să m a i poată fi ierta\i .
Insă, aşa cum n iciunul din tre ei n u trecu d e partea ro
man i lor, din î n demn propriu, n u chibzuiră n i ci vreun plan
d e salvare a intereselor obşteşti . N obil i i îşi părăsiseră
d regători i le publice, nemaiindepl i n i n d mc1 o sarci n a
ofi cială ş i n u puteau fi con strî n şi să i a parte l a ş e d i nţe l e
senatulu i . La cîrma cetăţi i era nu cel care m eri tase această
cinste, ci cel care îşi exercita puterea şi drepturile fără să.
merite funcţ i a pe care o î n d epl in ea. Î n tr-ade\·ăr, ac u : !1
n ici u n u l d i n tre fru n taşi n u mai apărea n i c i î n for, n i c i ] a
vreun aşezămint publ i c ; î nchişi î n l ocui n ţe , aş tept au cl i n
z i î n zi , o dată cu căderea patriei , pieirea lor. Grija c o n
duceri i treburilor era lăsată î n seama lui Bo'-itar şi Hanno.
comandan ţii gar n izoanei pun ice, care l a r i n du-le erau ne
l in i ştiţi de pri mej d i i le care-i amen inţau pe ei şi nu pc
ali aţii .lor. Cei do i î i tri m i seseră o scrisoare l ui H an iba l ,
în termeni nu numai răspi caţi , c i ch i ar aspri , î n care n
acuzau că a predat n u n um ai Capua în mî i ni l e vrăjmcişi
lor, ci i-a predat ş i pe ei şi garni zoana lor, lăsîn du- i s<l
îndure toate chi nurile ; că a plecat în Brutti u m ca un om
care-şi întoarce priviri le, pen tru a n u fi m ar tor la că d erea
oraşului lor. Dar, pe Hercule, romani i n-au putut fi urni\i
d i n l o c ş i s i l iţi să d espresom·e Capua n i ci m ă car d e ataca
rea Hamei : î ntr-o asemenea măsură este mai st atornic
d uşm a n ul roma n , decît prietenul cartagi nez ! Că dacă,
dimpotri\'ă, Han ibal se va î ntoarce la Capua şi \'a î ndrepta
tot greul războiului într-acolo, ei vor fi gata î mpreu nă cu
campanii să străpungă încercuirea . Că doar n-au trecut
Alpii ca să se războiască cu rheg i n i i sau cu tm·en tini i !
Unde sînt legiunile romane, acolo se cu\·ine să fie :;; i
armatele cartagineze ! Aşa s-a i zb î n d it la Cannae, tot a1a
220
şi la Trasimennus, intilnindu-se ş i măsurîndu-se cu vrăj
maşul şi încercîndu-şi prin luptă norocul.
Scrisoarea cu acest cuprins a fost inmînată numizilor,
care, după ce li s-a făgăduit o răsplată, au declarat că se
vor strădui s-o transmită lui Hanibal. Dup� ce aceştia au
venit ca dezertori în tabăra lui Flaccus, pentru ca, la mo
m entul potrivit, să dispară de acolo, deoarece foametea
care bîntuia de multă vreme în Capua era un motiv în
dreptăţit pentru unii de a trece de partea romanilor, pe
neaşteptate sosi în castrul roman o femeie campană, ţiitoa
rea unuia dintre dezertori , care îi dezvălui comandantu
lui că numizii au trecut cu scopul de a- i înşela pe romani
şi că au asupra lor o scrisoarea către Hanibal ; ea spuse că
e gata să demaşte pe unul dintre ei , care i s-a destăinuit.
Fiind con fruntat, numidul se prefăcu la început cu multă ,
îndărătnicie, spunînd că n-o cunoaşte pe femeie. Treptat
treptat însă, cind văzu că se cer şi se pregătesc uneltele
pentru cazne, fu înduplecat să spună adevărul ; el măr
turisi că femeia are dreptate, scoase la iveală scrisoarea
şi mai adăugă încă un fapt care fusese tăinui t pînă atunci ,
şi anume acela că prin castrul roman cutreieră în chip de
dezertori şi alţi numizi. Un număr de peste 70 dintre
aceştia fură prinşi şi stîlciţi în bătăi cu vergile, după care
l i se tăiară mîinile şi, î mpreună cu noii dezertori, au fost
trim işi în:apoi la Capua. Priveliştea aceasta atît de cutre
murătoare le- a zdrobit sufletele campanilor.
XI/ I Poporul, îmbulzindu-se spre forum, îl sili pe Loe

sius să convoace senatul ; senatori i care lipseau de la î n
datoririle obşteşti de multă vreme fură ameninţaţi făţiş
că, dacă nu vor veni la senat, cetăţenii le vor înconjura
locuinţele şi-i vor s.coate cu forţa afară, în publ ic. Această
ameni nţare ii asigură fruntaşului cetăţii un senat n wneros.
Acolo, în vreme ce ceilalţi opinau pentru trimiterea unei
solii la comandanţii roman i, Vibius Virrius, cel care în-
221
demnase la r u p ere a legăturilor cu roman i i , cerîn du- i -se
părerea, d e c l ar ă următoarele : „Cei care vorbesc desp re
soli i , des pre pace şi despre pr e dare nu-�i mai aduc aminte
ce-ar fi avut e i de g i n d să facă d a c ă i -ar fi avut pe ro
mani în mîin ile lor şi n i c i ce s -ar cuYeni să îndure ei î nş i şi .
Ce '? C r ed eţ i că va m a i f i acea capi tulm·e de o din ioa ră ,
cin d n e-am p r e da t pe n n i şi toate al e n oac;tre romanilor 1,
ca să obţi n em ajutor î m p ot r i v :i smnn iţilor ? O ar e aţi u itat
în ce vrem e şi în ce si tunţie am t ră d a t noi p o p orul roman ?
Şi în ce ch i p şi î n ce c h i n u ri �i cu ce r u ş i n e şi o c ar ă l e-am
nimicit g arn i zoa n a în ti m pu l t1·ădă r i i , d eş i pu tea fi lăsată
să p l ec e li beră '! Ş i de cite ori şi cu cită î nv e rşu n a r e a m
d at a t acuri p e n tru c: p argcrea î n cerc u ir i i ? De cite ori l e - a m
atacat castrul ş i l-am chemat p� H a n i bal ca s ă - i n i m i
cească ? Şi acest fapt. care este m a i recent din t oate, că
l-am tri mi s pe He:.m i bal de a i ci pen fru a at aca Roma
însă�i ? Am i n tiţi-Yă, de a s e m e n e a , c e d ovezi de unl. n e-au
ară tat e i , ca �ă \·ă daţi seama d i n ele ce mai puteţi n ă
d ă j d u i de l a d î n � ii ! . Cind î n I t a l i a
era un d uş m an \"e nit
de pe alte m el e ag u r i , iar d u şm a n ul e1·a Hanibal , rnmani·!,
l ă sî n d totul la o p a r te , lăsîndu-1 la o pa1·te pe în.suşi Hani
bal, au tri mis pe am î ndoi consulii şi două .armate consu
lal"e ca să î mpresoure Capua. D o i ani n e chinuie rom an i i
cu foameu, înco n j urindu-ne cu u n val de p arapete şi şan
ţur i , î n d u rî nd şi ·ei îm pre un ă cu noi cele mai cumplite
p1· i m ejdi i şi cele mai grel e e forturi, de mu lte ori fi i n d
m ăc el ă r i ţi în j u l'll l \'alu l u i d e î ntărituri şi şanţuri ş i
alungaţi a pro n pe pină marg inea castrului ! Dar l a s la
la
o parte tonte acestea Yech i şi cun oscut obi c ei să
: este un
se i nd u re n evo i ş i să se î n frunte pri mej di i c u prilejul
ata-cului u n u i .ora� ul duşnr n n i l or . Iată do ve-z i l e un ei ne
î nd u p lecate m i n i i şi al e u n ei uri de neispă�it : Hanibal a
1 Seface a l uzie la actul de predare al C„"lp.uei în a.tlU! 343 ie.n.,

dnd eamp:=m i i şi-au l:v-r�d i n \ a t bunurile � i Yiaţa lor romanilor.
222
atacat castrul roman cu uriaşe trupe de pedestrime şi
cavalerie şi în parte l-a şi c u ce ri t ; î n dispreţul un ei pri·
mej d i i atit de m ari pen tru ei, romanii nu s-au c li n t i t dtu171
d e puţin de Ia împresurarea Capuei. H ani b a l trecind peste
Vo l turnus, a trecut prin foc şi s::ibie ţinutul Calenum ; cu
tot dezastrul atit de c u mp l i t al al i aţi l o r lor, romanii nu
s-au mişcat citu.şi de p uţi n d i n loc ! H a n i ba l a ordonat
apoi unităţilor sale să î n a intez e către cetatea romană
insă�i : rom an i i au p r i v i t cu d ispreţ şi această furtu n ă
ameninţătoare ! Haniba l, t re c in d peste riul A n i o , şi-a aşe
zat t ab ăr a la 3 OOO de paşi de o r n ş , iar în cele din urmă
s-a apropiat chiar de ziduri şi de porţi şi le-a urătat că,
dac ă nu Yor despresura C a p u a , le va cuceri Roma : romanii
n-au despresurut-o ! Chiar şi f i a r e l e ·sălbati ce. î n tă ritate
de furia oarbă şi de turbare, l e - ai putea î n d epărta de
Capua, dacă te-ai apro pi a de \·izui n i le lor ; pe roman i î n<;ă
nu i-a îndepăr t ut de Capua n ici Roma in<"ercu i tă, n ici
soţiile şi copiii lor, a l e căror tînguiri se a u ze a u aproape
de aici, n i-ci a l tarele, Yetrele, te m p lel e zei l O i·, morm i ntele
stră m oş i l o r pingări te ş i v i ol a t e ; atît de în Yerşu n ată le e
dor i n\a de a ne pedepsi , a t î t d e cump l i tă le e setea de a
ne so r bi singele nostru ! Şi poate nu fără j us t i f i care. Ş i
noi am fi procedat l a fel d a c ă n e-ur f i ajutat s o a r t a . D<ir
fii ndcă altfel au gă<;; i t de cu\"ii n ţă z e i i n e m u r i tori şi pe n
tru că nu s e cuvine să dau înapoi în faţa morţi i , pot totuşi ,
cită vreme �int liber. cită vreme sin t stăpî n p2 m i ne. să
evit pdntr-o m oarte chiar U!-;)oară, dar d emnă . torturi le şi
batjocudle pc cw·e m i l e rezerYă d uş1rnm u l . N-am &ă-i
m a i văd pe Appi us Claud i us şi pe Q ui n tm Ful\·iw'. făli n
du-se cu o \"ictorie fără seam ă n . n u ,·o i fi t i r i t pri n Roma
în chip de obiect a l spectacol u l u i t r i u m f u l u i l o r , pen t ru
ca apoi să-m i d a u d uhul in tem n i \ă, s:1u , l egat lu sti l p,
să-mi apl ec grumnj i i î n faţa securi i rom a n e . d upă ce
spatele lmi va fi sfir tecnt cu lo,· i turi de n�rg i ! Ş i n u-mi
voi vedea patria năru i tă ş i m i stu i t ă de p î rj o l ş i n ici tki tt:',
spre a fi llatjccct' i te, mame l e campane şi fecioarele şi
·
223
băieţandrii născuţi liberi. Romani i au dărîmat din temelie
î nsuşi oraşul Alba, de unde-şi trăgeau obirşia, ca să nu
mai rămînă nici o amintire, nici u n vlăstar şi nici o
amintire a originii lor ; şi n-am să cred eu că vor cruţa
Capua, împotriva căreia sînt mai î nverşunaţi decit îm
potriva Cartaginei !
, De aceea, acei dintre voi care aveţi de gind să vă
plecaţi î n faţa ursitei, înainte de a vedea atitea grozăvii,
aveţi astăzi la mine pregătită masa. După ce vă veţi sătura
cu mîncare şi vi n , aceeaşi cupă care-mi va fi dată mie, va
trece din mină în mină : această băutură va scăpa trupul
de chinuri, sufletul de batjocură, och i i şi urechile de toate
grozăviile şi urgiile care trebuie văzute şi auzite şi care- i
aşteaptă p e cei învi nşi ! Vor fi l a îndemînă şi sluj itori care
să arunce trupurile fără viaţă în tr-un mare rug apri ns în
ograda din faţa locuinţelor. Aceasta este singura cale , şi
onorabilă şi . liberă, spre moarte. lnşişi vrăjm�ii s e vor
uimi în faţa tăriei n oastre, iar Hanibal se va căi că vitej ii
săi aliaţi au fost păt·ăsiţi şi trădaţi de el ! "
XIV Această cuvintare, a l ui Virrius au ascultat-o

m ulţi cu aprobare ; dar dintre cei care erau de părerea lui,
numai acei cu suflet tare au putut să-l urmeze ; majori
tatea s enatorilor, bizuindu-se pe firea înclinată spre iertare
a_ poporului roman, arătată în atîtea rînduri, în multe
războaie, erau încredinţaţi că acesta va fi î ngăduitor şi de
astă dată faţă de ei şi, de aceea, au hotărît să trimită soli,
ca să predea romanilor Capua.
Pe Vibius Vi rri us l-au î nsoţi t la locuinţa lui 27 de
senatori , care au luat masa împreună cu el şi apoi, după
ce au băut vin, ca să uite pe cit le stătea în putinţă ne
norocirea care-i pîndea, au luat cu toţii otravă ; apoi,
sculindu-se de la m asă, stringindu-şi mîinile şi îmbrăţişin
du-se pentru cea din urmă oară, j eluindu-şi şi pieirea 101·
�i a patriei, unii au rămas locului spre a fi arşi în acelaşi
rug, a lţ i i însă au plecat acac;; ă . Sîngele din v i n e , sub ac„
ţiunea mincării şi a v i nului , în loc să g ră bea s că m oartea,
a slăbit puterea otră\·ii ; de aceea, cei m ai m ulţi d i n tre ei
au continuat să trăiască toată n o apte a ş i o p ar te d i n z i ua
următoare ; dar şi a c eş t i a s-au stins din viaţă înai n te de a
fi deschise d uşm a n i lo r p or ţ i l e cetăţi i .
A doua zi , di n p or u n c a p roco n su l i l o r , a fost desch i să
poarta lui J up i ter 1 c are se afla î n faţa castrului roman.
Pe acolo au intrat o leg i une ş i d ouă escadroane de cava
l erie, avî n d î n f ru n t e pe l egatul C. Fuki us. Acesta, d upă
ce avu g r i j ă ca, mai înainte de toa t e , să fie a d u n ate �i
ad u s e la s i n e toate armele d e atac şi de apăr a r e care se
găs ea u l a Capua, a pus străj i la toate p orţi l e , ca să n u
p o ată ieşi s a u scăpa \Teun d u ş m an ; el pus e m i n a p e gar
n izoan a cartag i n eză ş i dădu poru n că s en a t ul u i campun să
se prez i n t e în ca s tr u la comandanţi i roma n i . După ce
ace şt i a ,· eni1·ă acol o . n u m a i decî t fură vîriţi c u to ţ i i în că
tuşe, ord .mî n du-l i -se să aducă în f a ţ a chestorul u i tot aurul
ş i a r g i n t ul pe care-l a\'eau . Auru l a cîn tărit 2070 l ibre,
i a r a q!i n t u l :n .200 l i bre. Douăzeci şi c i n c i el e sen atori a u
fost trimişi sub pază la C a l e s , i ar d ouăzeci ş i o p t l a Tea
n u m . tocmai ace i a d espre care se ş t i e că au c o n tr i b u i t cel
mai m u lt lu ruptura cu rom a n i i .
XV Asupra pedeps i r i i senatu l u i c a m pa n , F·u h·i us şi

Clau d i u s nu s - a u î n ţeles def el : Cl aud i u s e rc-t î n c l i n a t spre
iertare, î n sch i m b F u lv i w; a \'ea o at i tu d i n e mai n e î n d ură
toare :?. De aceea A p p i u s era de păre re să lase pe seama
1 Poarta se n u men CJslfel d e l a le m ;J l ul lui Jupi tC'r. si t u a t î n:

ved n âtatea Capuei , l a poalele m\mlel u i Ti ra t a .
� ProC'onsul ul C. F u l vius a început a s ed i u l Capuei �i lot el 1-:.i
term i n at. Sen a tori i campani l u a � i prizonieri de rom a n i au fosl
tri m i şi sub pază la Tean u m S i d i d n u m �i Cales, care, deşi erau
oraşe campa ne, nu p<irăsi seră eon kdera ţLl, păstr i n d fide l i t a tea
Romei. I n �obşte pri zon i eri i rle război erau trimişi în oraşele
aliate şi p rie t en e , pentru a fi ţ i n u \ i sub paz[1 pin:1 la încheierea
ostilităţilor. Procon sulul A . C l a u d i u s avea o a t i t u d i n e mai con·
223
senatului roman să h ot ă r ască asupra întregii situaţii„.
·D
upă ce, în urma a ces t ui schimb d e păreri cei d oi pro
' consu l i s-au despărţit , Appius , cu tot tonul îndîrjit al co
ilegului său, nu se îndoia că va aştepta totuşi disp oziţii

f s crise d e l a Roma, într-o chestiune atit d e i mportantă ;
d ar Fulvius, nevoind ca u n asemenea obstacol să împiedice
î ndeplinirea planurilor sale, ieşind din praetoriwn, ordonă
: tribu n i lor militari şi prefecţilor ali aţi să ia măsur i ca
două mii d e călăreţi aleşi să fie gata la al treilea semnal
i d e goarnă.
Porn ind noaptea către Teanum î n fruntea acestei ca-
· valerii , Fuh·ius i ntră pe poarta oraşului Teanum Sid i ci
num, î n revărsatul zorilor, ş i se îndreptă spre fonii11 , u n d''
sosirea acestor trupe, făcu să se î mbul zească lumea. El
porunci să fie chemat. ma� istratul suprem din oraş şi-i
o rd o n ă să scoată a fară pe cam p a n i i pe care i i avea sub
pază . După ce au fost scoşi , au fost bătuţi cu vergile şi
decapitaţi c u securea . Apoi goni î n galop sp:-e Cales. După
ce se urcă la tribună în \Teme ce oam e n i i scoşi d i n temn iţ:"t
erau legaţi la stîlp, veni o ştafetă călare de la Roma ş i -i
înmînă lui Fulvius 01· d i nu l scris d i n partea pretorului
C . Calpur n i us , precum şi sen a t usconsultul . î ncepu atu n c i
.
să se şoptească î n preaj ma tribunei şi în toată adu narea
că a ven i t u n ordin c are transferă senatului î n t r eaga
afacere campană. b ar F uh· i us, vă zîn d cum stau lucrurile,
după ce virî î n sin, fără să-l des facă , sulul c u s cr isorile
pri m ite, porunci crai n i cului să comande ca l i ctorul să pro-
ciliant.:i faţă de cn m p a n i . deoarece era î n r u d i t cu unii d i n tre fnm

taş i i facţ.i u n i i c <; rn p<rne, s:.i sţinătoare a alia nţei cu H a n iba l . Totuşi
Capua nu a s c ă p a t de s a ncţ i u n i ex trem de aspre, senatul roman
ară tîndu-s� i mp l a cabil î n fa \a trăd ă torilor camp a n i ; f ru n t a ş ii se
natului au fost decapibţ.i . 300 nobili în temn i ţ a ţi , n umeroşi cetă
ţeni e x i l a ţ i . maj ori tatea popula ţ i e i campane vîndută l a l i c i taţie,
desfiinţate dregi.i loriile şi admin istraţ.ia campană.
226
cedeze conform legi i . În chipul acesta, şi senatori i cam-1
pan i care erau la Cnles îşi primiră pedeapsa. După aceeai
fu c i t i t ordi nul scris şi senatusconsul tul ; prea tirziu însă;
pentru a m a i putea opr i o treabă deja făcută şi care:
fusese anw11e grăbit ă , pentru ca nimic să n-o poată:
împied i ca . . .
'
X V l . . V n i i istorici
. susţ in c ă r' abius a c'. tit senatus-
con sultul înainte de execuţie , dar fi indcă îr1 acest senatus
consult era adăugat „să l ase în grij a senatului h otărîrea.
î ntregii s i tuaţ i i , dacă găseşte d� cuv i i nţă" , el a socotit că ,
i s-a p�r m i s să hotărască asupra măsurii pe care o va;
crede cea m a i ut i lă pen t rn Hepubl i că .
'
La întoar cerea la Cap u a , d u p ă ce părăsi.c:;e Cal es , . el
prim i supunerea din partea A te l l e i 1 ş i Calatiei 2• Şi acolo
s-au luat m ăsuri împotr i v a capi lor tră d ăr i i . Astfe l , ca
la 7 0 d e fruntaşi a i sen atulu i fură om o ri ţi 3, iar aoo no
b i l i cam pan i � ,·iriţi î n tem n i ţă ; alţii d aţ i î n paza oraşe
lor cu nume lat i n . au pieri t d i n d i ferite pric i n i . O altă
m u l ţ i m e de cetăţen i c a m pa n i a fost \"Îndută.
1 .\ t e l l a , oraş în Cam p a n i a , s i t u a t l a j u mătatea dtumului d i n„

tre Capua :şi Neapolis.
� Cal<.1tia ( azi Gal azzo) oraş in Campan i a . si tua l pe Via Appia, :
,
i n tre Capua şi Caudi um. A te l l a şi Cala t i a erau în strinse leg5turi
cu Capua şi a m i n d o u ;1 ie{i i seră d i n c o n federa ţ i a romană şi se
aliaseră cu Haniba l .
3 Executarea acestora şi a cel o rl a l ( i trădători ca mpa n i prin ;
d e c LJ p i t a re::i cu se cu r ea s-a a d u s la î n d ep l i nire potrivi t legilor ro
mane a p l i c a te u n o r cPtC1ţeni ro m a n i , dc>oarece campanii se bucurau
de dreptul de cetăţenie (jus d l' itatis), Senatorilor campani li s-a
aplica t pedeapsa l G p i t a l [1 fără d re p t de apel la A d unarea poporu
'
lui (appellatioJ, ca un i i care deve n i seră duşmani ai poporului

roman .
' Aceştia erau senatori şi membri ai ord i n ului ecvestru nu
nu m a i d i n Atella şi Calatia, ci şi din alte nra ;e d i n Campania.
227.
S-a luat în discuţie 1 şi situaţia oraşului şi a pamm
t urilor Capuei, unii fiind de părere să fie distrusă această
cetate atît de puternică, atît de aproape şi . atît de duş
mănoasă Romei. Au precumpănit totuşi i nteresele ime
d iate : cum se ştie că aici pămîntul era cel mai fertil
din toată Italia, oraşul a fost menţinut pentru a servi de
adăpost agricultorilor. Au fost opriţ i în oraş ca populaţie
principală mulţimea l iberţilor, slujbaşilor şi a meşteşu
garilor ; în schimb, pămînturile şi toate edificiile pu
blice au devenit proprietatea poporului roman . De altfel
s-a hotărît ca oraşul Capua 2 să fie locuit şi populat, dar
să rămînă oraş mai m ult cu n umele, nemaiavînd mei
o i nstituţie de conducere mun icipală, nici senat, nici
Adunarea poporului, nici magistraţii. Lipsită d e un con
siliu public, fără o autoritate leg itimă, această mulţime
neorganizată era greu să aj ungă la î nţelegere sau să ur
zească un complot ; de la Roma urma să se tri mită în
fiecare an· u n prefect, pentru a împărţi dreptatea.
în m odul acesta au fost rinduite treburile la Capua,
pe baza unor hotărîri lăudabile în toate privinţele : mă
suri de pedepsire severe şi prompte împotri\·a celor mai
vi novaţi ; mulţimea cetăţenilor risipită fără nici o spe
ranţă de întoarcere ; n ici o răzbunare prin incendii, dis
trugeri de case şi ziduri nevinovate ; Roma să nu aibă
decît d e ciştigat în ochii aliaţilor, prin blîndeţea cu care
a păstrat i ntact un oraş atît de ves tit şi atît de bogat, a
cărui distrugere ar f i provocat jalea î ntregii Campanii
ş i a tuturor populaţii lor d i n j ur ; să fie o adevărată măr
turie pentru duşmani de cită î nverşunare pot fi în stare
[
In senatul roman.
2
Capua a fost degradată d e l a rangul de m u n i cipiu latin,
devenind praefectttra, c u administrarea ei, ca şi c u a celorlalte
oraşe din Campania, urmînd sfi se ocupe un împuterni cit al Romei ,
praefectus; în locul pretorului de pînă acum. De asemenea, lo
cuitorii pierdeau dreptul de cetăţenie latinf1 (jus cit'itatis), acor
dîndu-li-se .uwnai posibilitatea de a locui în Capua.
226
romanii impotri\·a aliaţilor necredincioşi şi de neputinţa
lui Hanibal de a-i apăra pe cei care-i sînt credincioşi.
(Sîn t a l eş i con sul i pentru anul 2 10 î.e.n. M. Cla·.i

d iu1; M a rcellus şi M. V alerius Laevinus. Sicilienii şi
campanii, p l în g în d u-s e împotriva lui Marcellus şi
F ul v i u s pentru acţiunile de pedepsire a Syracusei şi
Capuei, nu ob\ i n decit o m i că satisfacţie din partea
senatului roman, care ratifică măsurile luate. I n răz
boi ul împotriva lui Fi l ip , regele Ma ce d on ie i Laevinus
obţine succese. Dar î n Spania, cu to :i te v ic toriile cîşti
gate de Marcius şi de C. Nero, si tuaţia rămîne neclară.
Consul ii hotărăsc să se ţi nă a l egeri în comiţii , pen
tru desemnarea unui p r o c o n s ul pen tru S p a n i a , dar cum
nim en i nu-şi prezi n tă candidatura, o mare tri steţe cu
pri n d e ce ta tca. Chiar î n z i u a n J cgerilor î n să , î n co
mi ţii, se rid i că deodată P u bi i us Cornel i us S ci p i o , în
\· irsti de 2-i an i , fiul l u i Publ ius Corn e l i LJs S c ipi o , care
căzuc;e î n Span i a în an u l 2 1 2 î. e . n . oda tă c u fratele său
C n e i u s C orneliu:. S.::ipio, d ccl arind că c i Î:?i d e pu ne
c a n d i d a tu ra : potri v i t ob i ce i u l u i , el se a şeză într-un
loc mai î n a l t , de u n d e si po a t ă f i v �l. z u t d e toti ale
găt orii A ceastă c:m d i d a l u ră a produs nu numai o
mar e c;tupoare. dar şi o mare b u c u r i e . Tinărul P. Co r
n e l i u s Scipio, v i i torul . \ frieanus, se relevase prin v i te
j i e în b ă '. <lli i l e
la care hwse parte :;. i se b u c u r a de un
i :nenc; p r es t i giu i n ri n d u r i l e a rnn lci ro m � n e , d a r n u
îndep l i n i s e n i ci o nngistratură curuli1, fi i n d primul
c az din i st o r i a roma n i lor. Cu tnate acestea popo r u l i-a
a(·ordat i n u n ani rn i tate coman d a supremă a a rmatei

d i n Spa n i a şi l-a î n vest i t în f u n c ţi a p roconsu l a r;! c u
im7Jcrium. Jn toamna a c e l u i aş i an in care e a les,
Scipio deba rcă l a E m por i ae , de u n de se î n tl reaptii. spre
Tarraco şi atrn ge de partea Romei n umeroase popu
laţii hispan : ce. Toale a ceste eveni mente se petrec în
anul 2 1 1 î.c.n.)
SCIPIO PORNEŞTE CAMPANI A lMPOTRIVA
CARTAGINEZILOR IN SPANIA. DISCURSUL
DE LA EBRU. ASEDIUL ŞI CUCEnIREA
CARTAGINEI NOI
. XLI In Spania, la începutul primă\' er i i 1 , după ce

fură trase l a apă vasele, iar trupele auxiliare ale aliaţi
lor au fost convocate printr-un edict la Tarraco 2, Publius
Cornelius Scipio porunci ca flota d e război şi vasele de
transport să s e î ndrepte către gura fluviului Ebru . Or
donă s ă fie duse acolo şi legiunile scoase diri tabăra de
iarnă, iar apoi plecă ş i el din Tarraco, î n fruntea a 5000 d e
aliaţi , pentru a face j oncţiunea cu armata romană.
Ajuns acolo, socotind că trebuie să le vorbească mai ale-;
vechilor ostaş i , care supravieţuiseră atîtor d e za s tre , co n
v o c ă adunai-ea ostaşi lor şi rosti următoarele :
„Pînă la m i n e nici un n ou comandant n-a putut să
aducă m ulţu m i ri pe drept şi pe merit ostaşilor săi, îna
i nte de a le fi pus l a î ncercare brm·ura. Pe mine destin u l
m - a legat de voi î ncă î nainte de a-mi vedea provi ncia sau
tabăra, în primul rind pentru că aţi dovedi t ati ta cre
d i nţă şi respect faţă de tatăl şi unchiul meu ş i în timpul
\' Îeţii şi după m oartea lor, şi apoi , pentru că aţi păstrat
stăpînirea n e ştir b i t ă a aceste i p ro \· i n ci i pri n vitej i a voas
tră , atit pentru poporul roman cit şi p en t ru m i ne, urma
şul Scipioni lor, deşi fusese p ierdută în urma unei înfr în
geri atît de mari . Dar, pentru că acu m , cu nj utorul zeilor
n e pregătim să acţionăm nu numai ca noi î n şine să
răminem în Spania, alungindu-i pe cartag i nezi , nu nu
mai c a să-l î mpiedicăm pe \Tă j m aş să tnn-erseze Ebrul ,
ci şi pentru ca noi înşine trecind la ofensi\'ă să strămu-
1 E vorba d e primăvara a n u l u i 2 1 0 î . e . n . , S c i p i o , ::işa cum a re

latat Titus Livius la cap. XLX d i n accastCl curte, a sosit în Spania
î n toamna anului 2 1 1 î.e. n.
2 Azi Tarr<igona, oraş situa t pe coasta estică a Spaniei, în ba
zinul rîtilui Tulcis, la nord d e Ebr u .
230
tăm războiul d incolo de acest fluyiu, mă tem totuşi ca nu
cumva acest plan al meu să pară vreunuia dintre voi
prea î n drăzneţ şi prea măreţ, fie amintindu-vă de dezas
trele suferite de curî n d , fie gîndindu-vă la vîrsta mea.
l nfrîn gerile sufer i te de roman i i n Spania sîn t întipărite
în sufletul meu mai mult ca în oricare altul, fi i ndcă într-un
:;ăstimp de numai 36 d e zile şi tatăl meu şi unchiul meu
a u căzut în .luptă, astfel incit aceste decese, u nul după
altul , m i -a u îndoliat familia ; î nsă, aja cum această du
r eroasă p ierdere a celor mai dragi fi inţe din fami l ia mea,
precum şi singurătatea îmi frînge i nima, la fel desti nul
poporului roman cit ş i v irtuţi le lui mă opresc să-m i pierd
speranţa în salvarea patr i e i . A!'ia a h o t ă rît ursita noas
tră : s ă î n v i n gem î n toate m a r i l e războa ie num a i '1upă
ce a m fost î n v i nşi 1 ! Las de o p a r te războaiele prea
Yech i , pe P 0 1·s en n a , pe g al i , pe sam.n iţ i ! Voi în cepe cu
războaiele pu n i ce .
Cite flote, cîţi comandan ţi , cite · annate au fost pier
dute de noi în pri mul răzb o i p u n ic ! Ce-aş p ut ea aminti
de r ă �bo i u l de ac u m ? La t oa t e î nfrîngerile la care fie că
am f o s t de faţă, f i e c ă am l i ps i t . eu am su ferit m ai m u lt
decît oricare altul ! Trebia, Tras i m e n n u s , Cannae ce sint
al tceva d ed t m orm i n tele armatelor !'/Î c o n su li l o r romani
n i m idţi ? Adăugaţi trăd ări l e con federaţ iei cetăţ ilor i t a
l i ce, a c el or m a i m u l te c e t ă ţ i d i n Si c i l i a , d i n S ard i n i a !
Mai a d ă ugaţi �i cea d i n urmă cumpl i t ă groază, a tu n c i
cî n d tabăra cartag i neză fusese w;ezată î n tre riul An i o şi
z i d uri le R om e i şi cînd Hani bal . î n v i ngătoru l , a fost ' vă
zut aproape de po r ţ i l e Homei ! T n aceas tă p r ă bu ş ire a
s i tuaţiei n oastre, ,·i tej ia po p o ru l u i roman a rămas ne
cl i n tită şi neşt irbită. N um a i ac eas tă v itej ie a r i d icat şi
a î nălţat tot ce e ra aşternut lei pă m î nt ! A t u n c i , cei di ntii
d i ntre toţi aţi st at \'O i , o sta !'l i i de s ub conducerea şi aus-
1 „Ea fat o q u oda m data n o bis, sor.� est, u t m ag n is omnibus

bellis victi vicerimus. "
231
piciile tatălui meu, ca o stincă în calea lui Hasdrubal,
care, după dezastrul de la Cannae, năYălise spre Alpi ş i
spre Italia - căci dacă acesta s-ar fi u n i t c u fratele său,
astăzi n-ar mai fi dăinuit numele de roman ! Da, aceste
i zbînzi au fost reazemul nostru după acele înfrîngeri !
Acum, prin m i la zeilor, toate operaţiunile noastre mi
litare se desfăşoară prielnic obţinînd biruinţe : iar din
zi în zi toate evenimentele din Italia şi Sicilia sînt mai
îmbucurătoare şi mai norocoase pentru noi ; am cuceri t
Syracusa , Agrigentum ; duşmani i au fost alungaţi d i n
toată i nsula ş i acest teritoriu a rei ntrat în stăpînire a po
porului roman ; Italia a fost luată înapoi ; Capua a fost
recucerită ; Hanibal a străbătut tot drumul de l a RonB
într-o fugă disperată, fiind alungat pînă în ungherul cel
îndepărtat din B ru t tium , unde se roagă fierbinte zei l or
n u pentru altceva, decît să-i îngăduie să plece ş i să se
depărteze de pe pămîntul duşman ! Aş adar , dacă v o i ,
sub comanda părinţilor mei (căci am i ndoi Scipioni i me
rită acest titlu de cinste) aţi putut susţine soarta atît de
i nstabilă a poporului roman , într-un momen t cînd erau
năpăstuiţi de dezastre după dezastre, şi cînd înşişi zeii (ca
să zicem aşa) erau de partea l ui Hanibal , aţi putea oare ca
tocmai acum , cînd sî n tem încu n u n aţi numai de i zbîm.i şi
totul ne merge di n plin, să vă pi erdeţi curajul ? Dar-ar
Domnul ca ultimele evenimente, care s-au î ntîmplat de
curînd, să nu fi fost mai d u reroas e pentru mine decît
pentru voi !
Acum ins� zeii nemuritori , ocrotitorii puterii romane ,
care au îndemnat toate cent uri ile ca să-mi î ncredinţeze
mie comanda, tot ei, pr i n augurii , auspicii l e şi chiar prin
v is u rile prevestitoare de bine 1 care mi s-au arătat î n
1 I n ep o pee a sa istori că Bella pun ica, XV, YS. 1 50-180, poe
tul roman Silius l ta l icus descrie unul din visurile lui Scipio, în
care acestuia ii ap ar e umbra tatălui său, consulul P. Cornelius
Scipio, îndemnîndu-1 să spele ruşinea înfrîngerilor romane de la
['icinuli , Trebia, C a n n ae, Trasimcnnus, şi să-i rc:\zbune moartea.
232
atitea nopţi de-a rîndul îmi · proorocesc numai bucu rie şi .
izbînzi ! Chiar şi s ufletul meu, care pînă î n prezent m i-a

fost cel mai mare prooroc, î m i prezicea că Spania va fi
' a noastră şi că în scurt timp toţi cei ce poartă numele de
cartag i nez vor fi izgoniţi şi vor umple mările şi pămîn
turile cu fuga lor ruşi noasă ! Ceea ce pre\·esteşte m intea
î n mod spontan este întărit .de autoritatea fără greş a
ra ţiunii . Aliaţii d uşmanilor n oşt r i , asu p r i ţ i d e ei, ne cer
prin so l i i lo r s prij i nu l nostru. Cei trei c om a n d anţ i puni
şînt atît de dezbinaţi între di nşi i . i n ci t aproape s - au ş i
rupt un i i de alţi i ş i de aceea ş i - a u î m pă r ţ i t armatele î n
trei corpur i, tîrîndu-le în r eg i u n i l e c e l e mai o pu s e . Ut·
g i a care ne-a înge n unchiat pe noi d e curî n d s - a năpu1.;t;t
a cu m asupra lor : căci şi ei sînt p ă r ă si ţ i acum de a l i aţi i
lor, aşa cum m a i î nai n te �i noi am fost pă r ă s i ţ i de celt
i beri ; şi ei şi-au divizat f o r ţel e . s ă vî rş i nd aceeaşi greşeai :\
care a du<; la moartea t a t ă l u i ş i u n c h i u l u i meu. Dezb i
n ă r i le i nterne n u - i \·or l ă s a p e car tag i nezi s ă s e c o n c e n
treze î n tr-un s i ngur l o c , iar f i ec are com a n d a n t î n part�
n u Hl putea rezista î n faţa noastră. De a ceea, ostaşi, î n
t i m p i n a ţ i cu d ragoste numele Sci p i o n i l o r . pe urmm,;ul
com a n d a n ţ i lor voştri , acest \·lăstar care a ră�ăr i t d i n t u l
p i n i le d i strnse !
Hai deţi, ostaşi ai ,·echilor c o n t i n g e n te , cond u ceţi n o u :i
oaste şi pe n o ul vostru c o m a n d a n t pes te Ebru ! Treceţ i
pe pă m î n t u r i l e bătători te î n a t î t e a rî n d uri de \"oi cu pI'i
lejul atîtor s t r ă l u c i t e fap t e de arme ! l n scurtă \Terne
mă voi comporta astfel incit, uşa c u m mă recunoaşteţi b i 1w
după trăsături le feţei şi d u pă î n făţişarea t ru pul u i , c a l ' P
sint aidoma cu a l e tată l u i şi u n ch i ul u i m e u . la f e l să \'(l
reprezint şi î n truchi parea i s cus i n ţei , a cred i nţei şi a v i -
tejiei, incit să poată afirma orici n e că ve c h i ul v ostru c o
mandant Scipio, ori a reî n v i at , ori s-a n ăs c u t din n o u . ( ;
După ce a î nflăcărat s u fl et e l e ostaş i l o r cu această
c u vintare . Scipio, lăs î n d pe S i l a n us cu �:JOOO dC' pedestra�; i
şi 300 de călăreţi pentru paza re g i u n i i , trecu Ebrul c u
2�1J
toate celelalte trupe - avea 25 OOO de pedestraşi şi
2 500 de călăreţi Deoarece armatele cartag i neze erau
-.
împărţite în trei regiuni diferite, u n i i î l sfătuiau să atace

oastea cartagineză cea mai apropiată ; dar gîndindu-se
ca nu cumva pri mejdia să le reunească, �i cum el nu avea
armata cu efective egale cu cele trei ale adversarului,
hotărî să atace i n tre t i mp Cartagina Nouă 1 , un oraş în
semnat atît p r i n bogăţiile sale, cit şi prin faptul că era
plin de tot felul de materi ale de război de-ale vrăjmaşi
lor (acolo se gă sea armai11ent. acol o şi bănet, şi tot acolo
şi ostateci i întreg i i Spanii). In afară de acestea, Carta
gina Nouă; pe de o parte, avea o aşezare fa\·orabilă, per
miţînd trecerea în A frica, iar pe de altă parte, dispunea
de un port pentru o flotă oricît de n umeroas ă , şi nu ştiu
dacă nu e . chi ar s i ngurul port de pe ţărmul Spaniei udat
de Marea Noastră �.
Î n afară de C. Laeliµs, nici unul d intre ostaşi n u ş t i a
u n d e se merge. A c e s ta primise ord in s ă facă un ocol cu
flota ş i să maneneze în aş3 f el cursul lor, i ncit să i ntre
în port în acelaşi timp cu atmata pe uscnt.
După şapte zi l e s-a aj uns de l a Ebru la Cartagina
N o u ă , în acelaşi t i m p ş i pe mare, ş i pe usc:.it. Tabăra ro
mană a fost aşezată în partea di nspre m i azănoapte a
oraşului. Spatele taberei a fos t î n conj un:t cu u n î n d o i t
v a l de fortificaţii - căci frontal era apărată de n atură.
ln t r a de v ă r , aşezarea Cartugini i Noi se i n f ă \ i şeaz:1
-
·
as t f e l : cam la m i jl o cu l ţăr m u l u i Spa niei m aroa face
acolo un golf expu<> cit se poate de mult vî n t u l u i A-fri
cus, golful avind un i ntrînd cam de 2 500 de paşi şi o l ă
time ceva mai m are de 1 200 de p aş i La gura acestui
.
golf se găseşte o m ică i nsulă care apără portul d i nspre

larg, de toate vinturile, în afară de cel african. Din par
tea cea mai di năuntru a golfului înaintează o p en i n su l ă
1 Oraş portuar situat pe coasta estică a Span iei (azi Murcia).
• Marea Mediterană.
cu o topograf ie de măgură, pe care s-a construit oraşul,
scăldat de mare d e la răsărit p î n ă la miazăzi . Dinspr�
apus m ăgu ra e mărginită de o mlaştină, care se întinde
puţin spre miazănoapte, m l aş tin ă a cărei adîncime e
s chimbătoare d i n cauza fluxului şi refluxului m ări i Un .
istm lat de c ir c a 2 50 d e paşi leagă oraşul cu continentul.

I n p arte a aceasta, cu to ate că a r fi necesitat puţină
trudă, comandantul roman nu rid ică nici un fel de pa
rapete, fie pentru a-i dovedi d uşmanului o semeaţă în
credere, fie pen tru a avea la dispoziţie o cale de r e tr agere
ori de cite o ri „-sp \:l p ro p i a pină î n preajm R zi durilor
oraşului .
XL/I T După ce Scipio a terrn i r1 a t toate J u cră r i l e pen

tru forti ficarea taber i i , şi-a rînduit v as el e chi nr în port,
ca · şi cum ar fi vrut să-i demonstreze i n amicului că-l î m
pr es oar ă şi di nspre mare. Inspectîndu-şi flota , e l d ă d u
i ns trucţiu n i comandanţilor de vase să supravegheze c u
atenţie străjile de noapte, căci pretu t i n d eni u n ased iat
î n cearcă de la î nceput orice mij loc. d e despresurare ;
apo i , reîn tors în tabără, nînd să-şi l ă m u rească ostaş i i
as u p ra rostului p l a n u l u i său d e a î n cepe c î t 111 c1Î curînd
bătăl i a pl'În asaltul oraşului �i p e n t r u a le d a s p e r an \i'l
că vor pune st ăpîn i re p e el , d u pi:"'t c e co n \· c că Cld u n aren
ostaşilor, le vorbi î n felul următor :
„C i n e îşi i n-c hipuie că voi aţi fost 'tcl11 5 i aici pentru a
cuceri pur şi simpl u un oraş , calculenză m a i · d Pgrabă
eforturile Y on � t r e deci t pro f i l u l . C<l c i . î n tr-ade\·;r, \'O i
veţi ac:;alla zid urile u n u i s i ngur om�. dnr pri n cucerirea
acestui oraş, voi \·eţi pune m î na pc î ntreaga Span i e . �\ici
se găsesc o s t a t eci i tutW'or regilor şi popoarelor Yestite.
îndată ce e i vm· fi în puterea voastră, n um :i i clccit vi se
vor înch ina toţi cei care se află astăzi in j ugu l c�\l'tagi
nezilor.
235
Aici se află tot bănetul duşmanilor, fără care ei nu
pot purta războiul, de vreme ce au angajat trupe de mer
cenari, iar n ouă ne vor fi de cel mai m are folos, pentru
a atrage de partea noastră pe bm·bari ; aici sint maşinile
de război , armele, echipamentul vaselor şi întreg arse
n alul de război , de care îi veţi lipsi pe duşmani , şi cu
care vă veţi înzestra voi. In afară de toate acestea, vom
pune stăpînire pe un oraş pe cit de neînchipuit de fru
mos şi de bogat, pe atît de necesar nouă, datorită por
tului său fără seamăn de favorabil, de unde ne vom
procura toate cele de care avem atîta nevoie pentru des
făşurarea războiului pe mare şi pe uscat. Aceste avan
taje atît de importante pentru n oi vor constitui î n
aceeaşi măsură pierderi pentru inamic. Aceasta este ci
tadela lor, hambarul lor, tezaurul lor, arsenalul şi depo
zitul tuturor bunurilor lor. Pe aici e drumul cel mai
direct al na\·igaţiei din şi spre Africa, aici e singurul
popas între Pirinei şi Gades. De, aici Africa ameni nţă în
treaga Spanie. Dar fii ndcă eu vă văd pe toţi pregătiţi să
mergeţi la luptă, să pornim, atunci, pli n i de avînt şi de
sp2ranţă la asediul Cartaginii Noi ! "
Şi cum toţi ostaşi i au strigat într-un glas : , ,Să mer
gem ! " Scipio î i conduse spre Noua Cartagin ă , ordonînd
să înceapă de î ndată asediul şi pe mare, şi pe uscat.
XLIV De partea sa M_ago. văzind că romanii fac p:·e

gătiri pentru asedi erea oraşului şi pe mare, şi pe uscat,
îşi în tocmi dispozitivul de apărare a oraşului în modul
următor : aşeză în acea part e unde era tabăra romană
2000 de orăşeni , ocupă cetăţuia cu 500 de ostaşi , iar pe
alţi 500 î i amplasă în partea estică a măgurii oraşului.
Dădu apoi ordin şi celorlalte trupe să fie atente la orice
mişcare a i namicului şi să i ntervină cu repeziciune acolo
unde vor auzi strigăte, sau unde, ivindu-se o situaţie n e
uşteptată, ,.a fi necesar. Deschizînd poarta, porni atacul
23()
cu acele trupe pe care le rînd uise în d i re cţi a taberei duş
mane. Romanii. în urma i nstrucţiunilor p r i m i te mai îna
inte c h i a r din gura comandantului lor suprem, s-au re
tras puţi n , pentru a f i î n apropierea trupelor au x i li are
proprii, care aveau să le fi e t rimise î n sprijin în toiul
l u ptei . La î n ceput, fron t u r i le celor d ouă linii de bătaie
a u fost deopotrivă d e tari . A po i în să , s o s i n d n e înt r e ru pt
din tabăra romană t rupe d e ajutor, romanii i-au pus pe
Hăjmaşi nu numai pe g oa n ă , ci s-au luat c u atîta i uţeală
pe urmele lor, i ncit dacă Scipio n-ar fi trimbiţat retra
gerea, d e bună seamă, t ru pel e romane ar fi năvălit î n
oraş de-a valma c u fugarii. Ş i î n t r- a d ev ă r , învălmăşeala
şi panica stîrn i te în î n treg oraşul nu au fost de proporţii
mai m i c i ca în l i n i a de bătaie. Multe străj i î ş i părăsiră
d e spai m ă posturi le. l u î n d -o la fugă ş i lăsînd vraişte ş i
arme, ş i z i d u r i , tot u l . săr i n d fiecare p e un de i i venea mai
l a indemînă. Cîn d Scipio, urcîn d u-se pe măgura zisă a
l u i Mercur, observă că z i d ur i le oraş u l u i s-au golit î n
-multe părţi d e apărător i i d u � man i , dădu 01·d i n să iasă to ţ i
l u p tătorii d i n tabă r ă . să se transporte scă r i l e şi să î n
ceapă i m ediat asaltul oraşului . El î n suşi , mergî nd la adă
pos t u l a trei scuturi ale u n or t i neri zdraven i (căci de pe
z i d u r i cădea o gri n d i nă de tot felul d e proiecti l e) se apro
pie d e oraş, ii î m bărbătă pe ai s ă i , d ă d u ordinele nece
sare şi - ceea ce contribuia mai mult ca orice la î n f lă
căru rea ostaş i lo r s ă i . - se oprea pretut inden i , pentru a
f i m artor ocular al v itejiei şi laş i t ăţ i i fiecărui a . Atunci
rom an i i se năpu s t i ră cu toţ i i , î n fru ntînd arme şi răni ;
n i me n i şi n i m i c n u- i putu împied ica să urce pe î n trecute :
n i c i z i d uri l e , n i c i l uptători i
care şedeau deasupra l o r .
în acela.şi t i m p
ş i f l o t a î ncepu as a ltul asupra părţii
oraşulu i care e udată d e mare. l nsă · acolo înYăl măşeala
era mai mare, fără să se î n trep r i n d ă însă v r eo acţiune
mai i m p o rt an t ă . I n timp ce va<;e}e se a prop i a u de ţărm,
întimp ce romanii coborau de zor scările şi debarc a u,
237
fiecare grăb indu-se să a j u n g ă mai repede la uscat, se în
curcară unii pe al ţ i i d i n pri ci n a pri p e l i i şi a zeluluî .
X L V I ntre t i m p, com a n d a n t u l p u n i lor umpluse d i n

nou c u luptă tori meterezele z i d urilor, unde fusese îngră
mădită o u ria.c:;ă cern tii(l te d e arme d e o.tac d i n care aveau
din bel�ug, î n să n i c i l u ptâto r ii n ici armele ş i n i ci alt
,
ceva nu aj uta u 1 :1 apăr��rea cel o r îm presuraţi cit ajutau

zidurile ora ş u l u i căci în rare l ocuri scările putuseră
. fi
atît d e î n a l te cit z i d ur i l e ; ş i <i p o i , c u c i t u nele sc ă ri erau
mai înalte, cu atît erau mai ş ubred e . De aceea, dacă
vreun ostaş reuşea să ajungă în virf, totuşi nu putea
trece peste z i d , d Eoarcce cin d alţii s e urcau după el ,
scara se prăbuşea d i n prici n a poveri lor ; atunci c i n d scă
ri le rezistau bine. u n i i d i n roman i i aj u n ş i sus s e rostogo
leau la păm i n t din pri c i na mneţel i i .
Şi , deoarece p r et u t i n d e n i s e pră\·ăleau ş i oame n i i ş i
scările, i a r d atorită <.1 c es t ui i n su cces a l ase diatorilor, creş
tea înd răzn eala şi Îlwerşun area ase d i a ţ i lor, Scipi o d ă d u
semnalul d e retragere ; acest eşec al ro m a n i lor d ă d u
speranţe împresuraţi l o r că v o i· f i l ă s aţi î n pace, d u p ă o
luptă şi n i şte eforturi atît de mal"i , nu nu m a i pentru mo
m ent, d ar chiar ş i î n v i i t o r, şi că oraş u l n u va putea fi
'
cucerit cu aj utorul s căr i l o r pri n tr-un a�alt genera l . Lu
crăr i l e ased i u lu i , gî n deau e i , sî n t dificile şi \'O r da răga
zul n ecesar comandanţi lor cartag i n ez i să le vină
î n tr-ajutor.
Dar abia se termi n ase primul asalt, cînd S c i p i o or
donă ca alţi romani proa<;peţi şi neatinşi să ia în pri m i re
scăril e de la cei obosiţi şi răniţ i şi să atace oraşul cu o
străşnide ş i m ai ma r e . Cîn d i se dădu de ştire că marea
l'icade datorită reflux u l u i ş i cînd află de la pescarii tara
conezi că ei au străbătut smîrcurile fie cu bărci uşoare,
fie prin vaduri , pe u n de bărcile nu mai puteau fi Yislite,
el însuşi luă cu sine 500 d e l uptători.
238
Era cam pe la amiază şi, pe lingă faptul că apele se
retrăgeau de la sine în urma refluxului mării, se mai
nimeri ca vîntul, hătin d puternic dinspre nord, să îm
pingă valurile bălţii în aceeaşi direcţie în care marea
descreştea şi să dezgolească atit de mult vadurile, i ncit
în unele locuri apa era numai pînă la briu, iar în alte
locuri abia trecea de genunchi. Atribuind zeilor acest
semn minunat, pe care î nsă îl descoperise datorită iscu-.
sinţei şi încordări i minţii sale, Scipio fu încredinţat că
forţele cereşti au întors :rparea şi au înlăturat din faţa
romanilor mlaştinile, pentru a-i l ăsa să treacă pe această
cale necălcată încă niciodată de picior de om. Scipio le
ordonă ostaşilor săi să-l urmeze pe Neptun, care le va
fi călăuză în această acţi u n e şi să înainteze pînă la zi
duri pri n mijlocul smîrcurilor.
XLVI Pc uscat, tru p e l e romane care porniseră la

asalt , î n t î m p i n au
uriaşe greutăţi . .Asaltul le era stăvil i t
n u numai de înălţimea zi d u r i l o r ci şi de faptul c ă ata
,
catori i erau expuşi l o Yi t u r ilo r Y e n i te d i n două direcţ.ii ;

flancurile le erau parcă şi mai a m e n i nţate de cî t frontul
d i n faţă.
Dar în cealaltă parte a oraşului . d et a ş ame n tul celor
500 d e romani ai lui Scipio trecură cu uş.urinţă pri n
smircuri şi u r car ă pe ziduri ; căci acolo oraşul nu f us es e
fortificat pri n nici un fel de lucrări , d e o arec e cartagi
nezii erau încredinţaţi că sint destul de bine protejaţi de
poziţia locului î n s u� i şi d e mlaşt i n i : de a l tfel n i c i n u
f us e s er ă fix ate acolo HC'un post d e strajă sau vreo pază,
pen tru că toată atenţia era î n d re pta tă spre apărarea
locurilor care păreau mai ameni nţate. Atunci , aces t deta
ş ame nt reuşi "să in tre în oraş fără luptă şi porn i cu cea
mai mare repezici une către poarta în jurul căreia �e dez
lănţuise cea mai crin cenă bătălie. Aici ei găs ire'\ suflE.ţele,
,
ochii şi urechile atit pe luptători � i pe cei care- i pri n,•au
şi-i in cu ra jau cu strigătele lor, atit de concentra\i cu toată
239
f i i nţa lor, incit n i c i unul n u· obsen·ă că oraşul a fost cu
cel'it , înai n te de a f i simţi t l ăn c i l e c ar e i loveau d i n s pate
-
şi de a se fi văzut atacaţi d i n d o1.1ă p ărţi . Cuprinşi de pa

n ică, asediaţii părăsiră m eterezele, care sînt ocupate d e
rom ani ; î n acelaş i t i m p poarta şi ză\·oarele cedează s u b
] Pv ituri l e date deopo tri v ă , ş i d i n ăuntru, şi d i n a fară. Ş i
i m ed i a t luptător i i rom a n i î n lăturî n d tot ce-ar f i p u t u t
î m p i e d i ca i n trarea, n ă\·ăli n1 î n oraş. O m u l ţi me d e rom a n i
trecu peste z i d u r i , răspî n d i n d u-se pret ut i n de n i pri n OJ"ai
şi măcelărin d p2 l ocui tori oriu n d e îi găseau, în t i m p ce
u ni tăţile r o m ane cm·e i n traseră pe poarta cetăţ i i î na i n
tară încolonate pri n m i j l ocul oraşului p � n ă î n forum , C3
o armată ade\·ărată cu coman danţii în fru n te. De aco l o ,
Sc i p i o , \·ăzî n d că du�m a n i i f u g pe două d rumuri , u n i i
spre răsări t , că tre m ăgura a părată d e o garnizoană d e
500 de oamen i , iar alţi i �pre cetăţuie. u n d e s e adăp:::>s t i se
î nsuşi Mago cu apro ape t o ţ i războ i nici i s ă i al u n g :i ţ i d e
pe z i d uri , tri m i s e o parte de t rupe să cucereEiscă măgura ,
i a r pe celelalte le conduse el î nsuşi spre cetăţui e . :.\Iă
gura fu cucerită l a cel di ntîi atac. La rîndul său ş i Mago,
d upă ce î n cercă să apere cetăţu i a . văzînd că toate, locu
r i l e s î n t p l i ne d e năj maşi ş i că nu are n i ci o spernnţă
de scăpare, se predă îm preună cu cetăţ u i a şi garn i z oa n a .
Pînă la predarea. cetăţui i , î n to t oraşul a fost u n groaz
n i c măcel . N-a fost cruţat n i c i u n t i :1 ăr î n ti l n i t î n cal e .
S-a pus capăt măcelului n um a i d u p ă c e s-a dat sem n al u l
d e î n cetare. Atu n c i î n vi ngă tori i a u p o rn i t după prăz i .
care a u fost u1·iaşe �i d e t oate felur i l e .
S-au captura t c a la 1 0.000 d e oameni l i beri , parte
bă1·bătească. Pe cei care fuseseră cetăţen i i Car1.ag i n e i
N o i , Sci pio î i l ă s ă l i beri ş i J e înapo i e toate bunurile care
l e mai răm ăseseră d e p2 urma războ i u l u i . .f n oraş se gă
seau ca la 2000 de meşte�ugari , pe care Scipio ii decl ară
propri etatea p oporului roman , dindu-le speranţR u n e i
apropi ate el iberări dacă s e vor stră d u i să-si facă datoria
pentru d i feritele î ndeletn iciri ale război l u i . Cealaltău
240
mulţi m e de locui tori t i n eri şi de sclav i zdraven i Scipio
i-a î n cred i n ţa t flotei, ca să completeze cu ei efec t i ve l e
v î s l a'?i l or ; el ş i -a sporit şi flota cu o p t vase capturate.
ln afară d e această mulţime m ai erau ş i ostat i c i i h i span i
lor, de care Sci plo s-a îngri j it in mod d e osebi t , ca şi CWl}
ar fi fo� t copi i i al i aţ i lor. S-a capturat şi o extraord i nară
aparatură şi arm ament de ră z b oi : 1 20 de catapulte d i n
tre cele m a i muri şi a l te 28 1 m n i m i c i , 2 3 bal iste mai
mari ş i alte 52 m a i m i ci , un nemai pome n i t n u m ă r de
scorpion i , 74 steagur i m i l itare. A fost admă i n faţa co
mandan tului o mare canti tate d e aur şi de arg i n t , 276 pa
tere de aur, fie care î n g r e u t a t e de a pro a p e o libră,
precum şi arg i n t, şi n e l ucrat, şi b ă t u t î n monezi , i a greu
tate de 1 8 .300 l i bre şi apo i un mare număr de n1se de
argint. (Toate ac2stea au fost cîntărite şi î nreg i s trate d e
chestor u l C. F l a m i n i us . ) S-a u cap t u ra t -100 O O O de ban i ţe
de g d u . 2 7 0 O O O de ba n i ţe de orz. S-au c u c e r i t pri n l uptă
şi ca pt u ra t în p'.)rt G3 n ave de tra nsport, u n e l e încărcate
cu m ă rfuri : cereale, arme, aramă ş i , î n afară ele ac e st ea ,
f ier, pî nze d e corăb i i , f u n i i , tot fel u l de m ater i al naYal
pe n t ru înz2s t r nrea u n e i flote. Î n tre atitea bogăţ i i captu
rate cu p r i l ej u l n cestei bătăl ii , Cartag i n a N o uă a fost
lucrul cel m ai puţ i n i m portant din toate.
CO R N E L I US SC ! P l O Îl E L I B E H E A �� J\ PE
OST . \ TI C l l HJ SI'.\ N l DIN C :\PT I V IT . \TE
X LIX După aceste e\'e n i m e n te. Sc i p i o di"i d u ord i !1 :-;ă

f i e ad uşi în faţa sa of>tati c i i h i s p a n i . . .
După ce au foc:;t ad u n a ţ i ostatici i , Scipi o i - a î n dem nat
mai intîi să n u - ş i piard ă cumpătu l , căci se află sub scu
tul ocrotitor al poporul u i roman, care vrea să-i atragă pe
oamen i mai d e gr:i.bă aj u t i n d u- i decit i nsuflîndu-Je
teamă. P oporu l roman ţ i ne cu tot d i n ad i nsul să-'?i apropi e
nea m urile stră ine, î n chei n d cu ele a i ianţe şi l egi nd pr i e-
241
tenie pe baza încrederi i şi respectului reciproc, n u să le
răpească libertatea, subjugîndu-le ş i reducîndu-le la o
rusinoasă
· sclavie.
Apoi, îndată ce Scipio a aflat numele cetăţilor lor de
origină, a dispus să se facă numărătoarea captivilor, în
registrîndu-se n umărul şi cetăţenia lor, şi a trimis curieri
i n localităţile d i n ţinuturile respective, pentru a veni
c ineva din partea familiilor de a-i lua î n primire. Dacă,
întimplător, delegaţii acestor cetăţi erau de faţă, Scipio
le restitui pe loc ostaticii, iar pe ceilalţi îi î ncredinţă
chestorului C. Flaminius cu dispoziţia de a se purta bine
cu ei.
ln acea vreme, din mijlocul puhoiului de ostatici , a
ieşit în faţă o bătrînă, soţia lui Mandonius, fratele lui
Indibilis, căpetenia ilergeţilor. Aceasta s-a aruncat la pi
cioarele comandantului suprem roman şi a î nceput să-l
roage să poartă o mare grifă şi să impună un respect
deosebit faţă de femeile hispane, dind dispoziţi i celor î n
sărcinaţi cu paza lor să nu le batj ocorea�că. Cînd Scipio
i-a replicat : „Nici o grijă ; nu \'or suferi nici un neajuns
şi nu vor duce lip.să de nimic", bătrîna i s-a adre
sat din nou, spunîndu-i următoarele : „ Acestor comodi
tăţi exteri oare la car.e faci aluzie nu l e dăm mare i mpor
tanţă ; căci în situaţia în care ne găsim în momentul de
faţă , ce-aş putea spune că ne lipseşte ? Pe raine alte grij i
mă macină, cînd mă uit la vîrsta fragedă a acestor tinere
căci eu sint î n afara pericolului j ignirilor care pot fi aduse
unor femei .'· In j urul bătrînei se găseau fiicele lui Indi
bilis şi ale altor căpeteni i hispane, la fel de cunoscute şi
de distins e ş i prin tinereţea lor înfloritoare, şi prin fru
museţe, şi care toate o respectau pe bătrină, întocmai ca
pe o mamă. Atunci Scipio i se adresă acesteia astfel :
„Potri\·it educaţiei melc şi obicei urilor poporului ro
man , voi da dispoziţi e ca, ceea ce b voi e socotit sfînt,
- cinstea şi curăţenia voastră trupească -, să rămma
nepri hăni t. Dar ceea ce îmi face această datorie şi mai
242
sfîntă, obligî ndu-m i con ş t i i nţa să am o grijă ş i mai m are
de voi, este virtutea voastră, ţi nuta voastră demnă, d e
·
v reme ce n i c i în restrişte voi n - a ţ i ui tat de respectul şi
cinstirea cuven i tă u n or adevărate m atroane ! "
Scipio l e-a încred i nţat pe aceste h ispane u nui roman
de o i n tegritate morală ireproşabi lă, d i ndu-i ord i n să le
ocrotească şi să fie respectate î n tocmui ca n i şte soţi i şi
mame ale unor oaspeţi de-ai să i .
L Este înfă\işată apoi d e către ostaşi o feci oară h.is

pană în f loarea vîrstei , de o asemenea frumuseţe, i ncit
pe unde păşea, atrăgea pri \· i r i l e tuturor a'>upra sa. Sci
p i o , î ntreb î n d-o de patrie ş i de păr i nţi , a a flat
d i n gura
ei, i ntre altele, că e l ogod i tă cu una d i n căpete n i i l e celt
iberilor ş i că numele l u i e Allucius . Ca urmare, au fost
chemaţi de î n dată de l a vetrele lor păr i nţi i şi logod n icul
fecioarei . Deoarece î n tre t i mp Sci pio a f l ase că .\l lucius
era ch i n u i t de dorul i ubitei sale, î n dată ce acesta i s-a
î nfăţişat, Sci pio i s-a adresat mai afectuos decit pări n ţi
lor, spun î ndu-i : „ A l l ucius, mă ad resez ţie ca de l a t înăr
l a tinăr. pentru ca n i ci o reţi n ere .să n u stî njenească d i s
cu\ia d i n tre n o i . Cînd ostaş i i m e i m i -au adus pe logod
nica ta ca prizonieră şi cînd m i -au spus că ţi-e foarte
dragă, fru m u seţea ei nea<;em u i tă m-a făcut să-i cred . De
sigur, şi m i e v irsta m i -ar fi perm i s să mă bucur de plă
cerile v i eţi i , cu atî t mai m u l t cind e vorba de o dragoste
ade\·ărată şi adînc s i m ţ i tă , dacă f i i n ţa m ea n-ar fi fră
min tată de marile griji pentru patr i a şi Republica Ro
mană ; şi eu aş fi fost îmbold i t să mă î n drăgostesc d e
logod n ica ta, l ui nd-o la m i ne, î n s ă e u vreau, pentru că
acest l ucru depi nde de puterea mea, ca tu să fii acela
care să te bucuri de dragostea ta. Logodnica ta a fost ·
respectată de m i ne , răm inind neatinsă, aşa cum a fost

la părinţii ei şi la socri i tăi . Ţ i-am păstrat-o neprihănită,
pentru a putea să ţi-o o fer ca pe-o ofrandă demnă şi de
mine, şi de tine. Pen tru acest act de dărn icie d i n par-
243
te-mi , îţi cer un singur lucru : să fi i priete n u l poporul:Ji
roman . Dacă tu e ş t i convi ns c ă eu am u n suflet I a fel d e
b u n c a al tatălui şi u n chiul ui meu, pe care l-au cu nos
cut aceste neamuri al e tale să ştii că în· cetatea romană
există m ulţi aidoma nouă şi că astăzi se poate declara
cu tări e că, în afara poporului roman , nu mai există un
a l t ul pe păm î n t pe care să nu-l vrei să-ţi f i e mai de grabă
prieten decît duşman ! "
Tînărul Allucius, copleş i t şi de ruşine şi î n acel aşi
timp şi de o bu curi e fără marg i n i , strîngînd dreaptu l ui
Scipio, adresă o rugă fierb i nte zeilor, ap2lî n d l a recu
noşti nţa acestora, pen tru că el n u are ati t a p uter e ca s ă
răsplă tea s că o asemeneri uriaşă b i n ef ace re .
Fură chem aţ i şi p ă r i n ţ i i şi r ude l e fecioarei . Deoarece
fecioara le-a fost î n apoiată fără neo răscum părare, deşi
- aduseseră în acest scop o can ti t at e destul de mare de a ur,
e i începură să-l roage pe Scipio să pri mească acest aur
c a un dar, declarîn d că mulţumirea pe care o vor simţi
n u \·a fi m a i mică decît î n ap o iere a fecioarei n eprihă n i t e ;
î nd upleca t d e st ăr uinţel e l or, Scipio le făgăd u i că Ie va
pr i mi aurul ş i ordonă să i -l p u n ă l a p i c i o arele s a l e . Che
mîndu-1 apoi pe Alluci us, i se adresă a s t fel : „ La zes
trea p e care o vei pri m i de la so crul tău v e i a d ă uga d i n
part e -m i ş i aceste daruri" - şi-i porunci să ridice d e jos
tot aurul şi să d ispună de el ca de un b u n al l u i . A llu
cius, copleşit de atîtea darnri şi de asem e n ea pre ţ u ire ,
se î n t oarse acasă fericit. De atun ci e l nu î ncetă să-l ri
d i ce în slă\· i pe S c i p i o în faţa compatri oţ i lor să-i, spunin
du-le tuturor : „ A sos it în Spania un tinăr aidoma l::i
chip şi la înfăţişare cu zeii şi care e mai presus de ton
m u ri tori·i atît prin vitejie, ci t şi pri n bună tatea ş i gene
rozitatea s a . "
ln urma a ces tei î n tî mpl ări , Al l uci u s , d upă ce şi-a în
rolat sub arme supuşi i săi , s-a î n apoiat la Scipio în frun
t � a u n u i detaşament de 1 400 de călăreţi, al e şi tot un 11l
ş1 unul.
CARTEA A XXVII-A
(l n I tali3, d upă un succes ob t ! n u t împotriva pr:J

ccn s u l u l u i Cn.- F u l v i u s l a Herdonea, Hanibal este u r
mărit pas cu pas de con su l u l M : w ce ll u s şi băt u t l::l
N u m ist ro . C a m în a celaşi ti :n p soseşte o solie de b
rege l e Sy phax a l N u mi d i e i , pen tru a în c h ei a un trn
tat de a l i anţă şi p ri e t e n i e cu statul roman. în Spa n i a
Scipio. v i i torul A fr i c an u s obţi n e o v i c torie asupra l u i
,
Ha sdrubal fiul lui Hami!car ş i fratele l u i H a n i b:i.l.

Printre prizoni eri se a ri ă şi M a ssiva, nepotul l u i Ma
si n i s sa , pe c a re S d p i o il c l i bereaz[1 . Sint ale�i con s u li
pen tru a n u l 2 î .e . n. CI. Marce l l :.J s şi T. Q;Jincti us
C r i sp i n u ;; . A ceştia i e ş i n d d i n tabără î n so \ j \ i de u n . d e
ta şament m i c de sold aţi , ca si fa c t1 o rcc u n o :i �tere,
cad în capc::ma î n t i n să de Ifa nib::i l . l\farre l l •J s es!e
u c i s , i a r C r i s p i n us, r ă n i t , re:.J)cşte s ă sca pe, d J r moJ!'e
sp r e s fîrşi tul a nului d i n c a u za r�r n i l ci r p r i m i te. Coa
com i ten t provoacii o mare p3nică la Roma ve�tea câ
H a sd ru bal a rcu.5 i t să treacă A l p i i cu n u m ero a s e trupe,
pentru a ven i în spri j i n u l l ul Ha n i b a l . Noii consuli
M . Livius C l aud i u s sînt n e mi ţi pe n tr u acest
şi C.
motiv să-şi împa rtă armata î n tre ei şi !;ă ţină piept
separat celor do i comandan\i cartaginezi, pe ntru a-i
împie d ica să facă jonc ţ iunea nrmutelor lor.)
H5
BĂTĂLI A DE LA METAURUS. MOARTEA LUI
HASDRUBAL
XL C onsul i i , plecînd d i n Roma pe două d rumuri dife

rite, dublaseră parcă î ngrijorarea cetăţenilor romani, pre
ocupaţi acum de două războaie în acelaşi timp ; şi cu cit
era ma( vie amintirea dezastrelor pricin uite de Hanibal
Italiei îndată după sosirea sa, cu atît erau m ai copleşiţi
de griji î n trebindu-se : care vor fi zeii aHt de prieln ici ce
tăţii şi puterii romane, i ncit Republica să poată obţine suc
cese simultan în două părţi ? Pină în acel moment s ituaţia
a putut fi menţinută, deoarece izbînzile c:: u al ternat cu in
fringerile. După ce, î n urma dezastrelor suferit e în Italia,
l a Trasimennus şi Cannae, statul roman aproape se pră
buşise, războaiele victorioase din Spani a, l-au scos d i n
. i mpas, ajutîndu-1 să se ridi ce ; apoi , dimpotrivă, c î n d două
dezastre se succedaseră unul după altul în Spania, soldate
cu d istrugerea î n parte a d ouă armate şi dispariţia a doi
comandanţi de seamă. R epublica, deşi greu zdru ncinată, a
cîştigat totuşi numeroase victorii î n I tal i a şi Sicilia ; î nsăşi
depărtarea regiuni lor - deoarece unul din războaie se
desfăşura la capătul părnîntului - te dăduse răgaz ro
manilor să mai răsufle. Acum ins5 , î n Italia se desfăsurau
.
două războaie ; doi dintre cei mai vestiti coni.andant0 i car
tag inezi înconjurau oraşul Roma şi înt �·-un singur loc se
adunase tot noianul primejdiilor ; î ntr-un si ngur loc apăsa
tot greul războiului ; ş i primul dintre pun i care va învinge
îşi va uni trupel e în cîteva zile cu armata celuilalt."
Pe romani îi îngrozise şi faptul că anul precedent fu
sese marcat de jalnica moarte a ambilor consuli. Cu astfel
ele griji şi presentimente îi petrecuseră cetăţenii pe cei doi
consuli cu prilejul plecării lor în provinci i .
S-a î ntipărit î n amint irea oamenilor răspunsul l ui
M. Livi.us, pînă atunci dom i n at de ură împotri\·a concetă
ţeni l or săi , răspuns dat lui Q. Fabius, C'i n d acesta l-a sfă-
241i
tuit să nu rişte o bă tă l i e pînă nu va şti cu ce fel de vrăj
maş are de-a face : „Voi a t a c a d i n cli pa in care voi vedea
cele d i n tii col oan e ale d u ş m a nul u i ". Iar cind fu î ntrebat
care e moti vul g ra b e i sale, e l spuse : „Ca să obtin fie o
s tră l u c ită g lor i e p r i n î n fr î n ge re a d uşma n u l u i , i i e 's a t i sfac
ţia, d acă nu o norabilă, în orice ca z meritată, de a-m i vedea

con ce t ă t en i i i n vinsi".
0
I n a i � te de-a a j unge consul Claud i us în pro\· incia sa,
Hanibal. c a r e î5i condu cea oa s t e a pe la m arg i nea ţinutului
Lar i n a tum către cel al sallenti n i lor, se văzu a t a cat de
t ru pe l e uşo r î n a r m at e ale lui C. H os t i l i u s Tubulus ; � a
dezord i ne a m ar ş u l u i se m a i a d ă u g ă atunci o ş i m ai groaz
n i că î n vălmăşe1lă : fură n i m iciţi cam -1 OOO de p u n i şi fur:}
c a p t u r ate n ouă s t ea gu ri cartag i n eze.
La vestea a p r o p i e ri i vrăjmaşul u i , Q. C la u d i u s care-ş i
m'ea cast re i e î n tocm i t e pri n o r a şe l e cli n ţ i n u t u l Sallen t i
num. i e ş i d i n t aber e l e de i a rn ă . D e aceea, c a s ă n u fie
n e v o i t să se lntă cu două a r m a t e î n acelaşi timp, Hanibal
îşi ridică în t i m pu l n opţi i t a bă r a din ţ i n u tul tarentin şi
'>e duse in B rut t iu m . Claudius porn i in m a r ş către ţin utu l
Sal len ti n u m . Host i l i u s se î n d reptă spre Capua, merg înd
în î n timpi n ar<>a con sulului la Ve n us i a . Acolo s - a u ales din
am î ndouă armatele 40 OOO de pede str a şi şi 2 500 . de călă
reţi . cu c a re rn n s u l u l să p o a r te războiul cu Han ibal . H os
t i l ius a prim i t ord i n sfi ducă c e l e l a l te trupe l a Capua. u n d e
s ă l e dea î n p r i m i re prol'onsul u l u i Q. Fulvius.
XLI Han i baL strîngindu-�i de pre t u t i n den i t oate u n i

tăţ i le pe c;:ire l e a vu s ese d istribuite f i e î n taberele d e
iarnă, f i e în garn izoa nele cl i n ţ i n u tu l Bruttium, s-a de p l a
sat î n Luea n i a . l a G r um e n t u m 1 , i n speranţa de a lua i11
:-.tăpî n i r e oraşele care, de teamă, ii t ră d as e ră , trecind de par-
1 Loea l i t a te si t u : 1 L-1 pc •:a l P a riului A ci r i !\ , in L u c . n'.a ( s u d u l
I tal iei).
247
tea romanilor. Tot într-acolo porni din Venus i a şi consulul
roman, care, după ce făcu recunoaşterea drumurilor, îşi
aseză castrul cam l a 1 500 de paşi depărtare de ad'l_e rsar.
S� părea că parapetele întăriturilor taberei lui Hanibal
si nt aproape l ipite de zidurile oraşului Grumentuin ; to
tuşi la mijloc era un spaţiu de 500 de paşi. Intre tabăra
rom ană şi cea cartagineză se înti ndea o cîmpie ; n i şte
dealuri g o l aş e dominau arip a stingă a cartagi nezilor şi pe
cea dreaptă a romanilor, nedind nimic de bă n u i t n ici
u n e ia d i n tabere, deoarece dealurile nu aveau n ici păduri
si n i ci den ivelări propice ambuscadelor. ln mij locul cîm
piei se dădeau lupte de hărţuial ă intre avanposturi, dar
fără a fi demne de lnenţionat. Se vedea bine că i n tenţia
fOm andantului roman era de a-l împiedica pe v răjmaş siî
piece. Han ibal, dorind să scape de ac..olo, îş i rîndui toate
Cortele î n l i n i e de băt aie. Atunci consulul . folosind tact ica
· d uŞ m a n u lui , - căru i a n u putea să-i fie teamă de \Teo
cursă pe n i ş t e deal u r i atît de golaşe - ordonă ca ci nci
cohorte. că r o r a l e-a mai alăturat în că cinc:i manipule. să
trea că creasta în timpul nopţii ş i să se ampl aseze pe
cl i n a d i n spate a de al uri l o r . El dădu i nstrucţ iun i tri b1J
nul ui m i l i t ar 1 Ti. Claudius Asellus şi lui P. C l au d i us .
prefect u l t r u pel o r aliate. pe care le trim isese cu aceste
u n i tă ţ i . în ce moment să iasă din ascunzători ş i să dez
lăf!ţuie a tacul asupra năjmaşului. La revărsatul z or i l or ,
1 Tribunii mili tari, pe vremea cel ui de-al doi len rci. zboi punic,
îndeplineau functia de comandanţi de legiune. O legi une a vea
li tribuni m i l i tari : doi comandau alterna tiv leg i u nea cite o zi.
timp d e două l u n i , cei l a l ţ i patru tribuni militari, aşteptînd u-!;ii.
ri ndul la coma ndă, serveau drept adj utanţi celui care deţi ne::t co
manda legi u n i i . î n tr-un a n fiecare d i n tre ei îşi exercita comanda
timp de 4 luni. Ei erau n u m i ti de consuli, la început, cu prilej u l
înrolării contingentelor d e ostaşi, î n fiecare a n . D i n a n u l 362 î.e.n.
Adunarea poporului întrunită în comitia trib uta, alegea 1 0 tribuni
militari , ulterior 16 şi în cele d i n urmă 24, d upă criteriile : înde
plin irea magistraturilor superioare, membri ai senatului sau des
cendenţi din senatori. Ei participau la consi l i u l de război. Semnul
d i;;ti nc·tiv era un i nel de aur.
248
Claudius îşi rîndui în formaţie de luptă toate trupele de
pedestraşi şi de călăreţi. La u n mic i nterval de timp după
el şi Hanibal dădu semnalul pe î ncepere a bătăliei ; î n
tabăra sa se auziră strigătele trupelor care porniseră l a
atac ; apoi caYaleria şi pedestrimea lui H anibal ieşiră p e
în trecute p e porţi şi răspîndindu-se p e cimp. dădură nâ
vală asupra roman ilor. Cînd consulul îi văzu pe carta
ginezi î nai n t înd răsfiraţi, ordonă lui C. Aurunculeius. tri
bunul m ilitar al l egiunii a treia, s ă pornească cu cavaleria
în şarjă asupra lor. lmprăştiaţi în n e o rîn du i a lă pretutin
deni, î n t ocm a i ca vitele pe î n t reg cimpul, aceştia puteau
fi aşternuţi la pă mî n t şi striviti� în a i n t e de a se rînclui î n
l i n ie de bă taie.
XLII î n că nu i eşise Hanibal din tabără, cinel auzi stri

gătele cel o r ce luptau . De aceea, îmboldi t de zar\'ă, nu
m aid e cî t î!;ii p orn i tr upele înspre ad\·crsar. D e j a ce l e d i n tî i
ş i ru r i c art ag i n e z e cedaseră în urma pa n ici i slirn ite de c a
v aleria rom ană, cinci i n trară î n l u p tă !:ii l eg i u n ea î n t î i a .:: i
t r u p e l e d i n fla n c u l drept ro m a n . P u n i i . mereu în dezor
d i n e , se î n că i erau cu i n am icul, pedes traş s au căl ăre\, după
cum î ntî m p l a re a î i <.ducea în faţa l or. In cu rî nd l u p t a
crescu î n proporţii da tori tă şi rezervelor, care s po r i ră n u
mărul l upt ă torilor. I n t o i ul i m•ălmăşeli i ş i p a· n ic i i . H ani
bal ar fi a v u t pos ib i l i t a tea să - � i rindui<lscă dispozitiv ul
de lu ptă - ceea c e era o o p e ra � i un e w;;oară pen tru un
vech i com andant cu o a r m a tă încercată - dacă n -a r fi
auzit i n spate st rigă tele cohor telor şi m a n i pulelor care
coborau în g o a nă dealu r i l e şi nu s-ar fi temu t ca nu
cumv a roman i i să le taie legă turile cu tabăra. Atunci a
i n t rat groaza în c a r tag i n ez i , şi toţi au început să dea bir
cu fug i ţ i i î n toate păr ţ i le. Dar. cu toate că din spate îi
urmărea cavaleria rom ană, iar cohortel e i i izbeau din
coastă, . merg î n d la vale pe versantul dealului, pe un
drum gol şi uşor de străbătut, măcelul a fost de proporţii
mai m ici, deoarece apropierea celor două tabere le-a
249
scurtat fugari lor drumul pe care îl aveau de străbătut.
Totuşi au fost doborîţi peste 8 OOO de cartaginezi şi peste
700 luaţi prizonieri, fiin d capturate şi 9 steaguri m ilitare.
Di ntre elefanţi, de care Han ibal nu se putuse folosi deloc
cu prilejul acestei neaşteptate l upte şi învălmăşeli , patru
:Cură omorîţi, iar doi c apturaţi. I nv ingători i au pierdut 500
de oameni din rîndurile romanilor şi aliaţilor.
In ziua următoare, Hanibal a stat l iniştit. Consulul ro
man, după ce şi-a rînduit oastea în formaţie de bătaie,
văzînd că adversarul nu-si scoate trupele l a l uptă , a dat
ordin să se strîngă trofeei e vrăjmaşilor doborîţi, i ar leşu
rile alor săi , adunate la un loc. a poruncit să fie î ngropate.
Şi î n următoarele cîteva zile rom an i i s-au pregă t i t de
atac atît de perseverent la porţile castrului lor, încît se
părea că bătălia e gata să izbucnească. Insă Haniba l . lă
sî nd focuri şi corturi dese în acea parte a t aberei care
avea faţa spre i namic, precum şi vreo cîţ.iva numîzi cu
î nsărcinarea de a se arăta pe valul de' întări turi �i la
porţi , plecă pe la straj a a treia spre Apulia. Cînd se iviră
zorile, frontul roman înaintă pînă la parapetele taberei
duşmane ; numizii, urmînd i nstrucţi unile lui Hanibal , se
arătară într-adins de cîteva ori pe l a porţil e şi parapetele
taberei , apoi, după ce i-au derutat o bună bucată de
vreme pe romani, porniră în goana cailor pen tru a ajunge
d i n u r mă grosul armatei proprii .
Cînd consulul roman observă lini ştea din tabăra i n a
m i că şi dispariţia celor d ţiva duşman i care în zorii zilei
umblaseră forfota în sus ş i î n j os , trim ise doi călăre1. i
fo ainte , să facă o recunoaştere a taberei duşmane ; iar
după ce aceştia au cercetat îndeajuns prin împrej urim i
şi au raportat că totul e pustiu, consulul ordonă să se
înainteze. De rămas acolo î nsă n-au rămas decît atit cit
le-a trebuit ostaşilor să se repeadă după prăzi ; apoi a
dat semnalul de retragere, readucîndu-şi trupele î n castru
cu mult înainte de căderea n opţii.
250
In ziua u r mă t oa re . la răsăritul soarelui , porn i la drum
în m arş fo r�at ; luindu-se după zvonuri şi după u rm el e
coloanelor i n am iculu i , le ajunse nu departe de Venusia.
Şi aici s-a dat o luptă . duşmanul fiind surprins î n dezor
d i ne ; cu acest prilej peste 2 OOO de puni fură n i miciţi .
După aceea Han i bal se în dreptă spre Metapontum 1 în
marş fo�·ţat, num a i î n t impul nopţii şi pe drumuri de
munte, ca să nu dea prilej d e luptă. De a c olo Hanna (aces
tui a i se încre d i nţase g a r n i zoa n a acelei loc al i tăţ i ) fu tri
m i s în B ru t t i um cu pu ţi ne trupe, .în scopul pregătirii unei
noi armate. Hanibal, ală turînd şi trupele acestuia la ale
sale, porni spre Ven u s i a pe drumurile pe care venise ş i
d e acolo înaintă pînă l a Canusi um. N i c i JJ cli pă consulul
Nero n-a î n cetat u rm ă r i r e a adversarului si l-a ch em at si
pe Q. Fulvius din t; i nutul l u cani lor. p e n t � u ca acel teri
t or i u să nu rărnînă fără a pă rare , în t i m p ce el se ducea
spre Metapo n t u m .
X LIII î n t re t i m p , H asdrnba l , d u p ă c e n încetat m,ediul

P l acen t i e i .a t ri m i s cu o scriso are la H a n i ba l patru călăreţi
gali !;i i c.lu i n u rn i z i , care au s tr ăbă tu t în hîng a p roa p e toată
I t a l i a prin m i j locul adversarilor. Pe cînd aceştia merge a u
pe urmele lui H a n i bal , care plecase b M et a p o ntu m , a1un
g i n cl la T ar e n t u m . deoareC"e nu cunoşteau drumurile, fură
pri n �i de roman i i care cu t re i er a u ogoarele după f u raj e şi
adu�i la pr o p r et o ru l Q. C l n ud ius. Cum de la început s-au
în curcat în r<1 s pu n s u r i . văzînd că se p reg ă ll''> C mst ru me n te
ele tortură, � t afelele au fost n ev o i t e să mărturisească totul ,
arătînd di duc o sc r i s o are <l i n partea lui llasdrubal căt.re
Han i ba l . Î m pre u n ă cu ac castă s cr i s o a re , a�a cum era cu
p e ce t e a pe ea, cei � ase cu r i er i rură p r e d a ţ i tribunului mi
l itar L. Verg i n i u s . spre a fi condu�i în faţa consulului
1 Metaponlum (<Jzi Tor di Mare) or� ) al G reciei Mari, situat

î n golful Tare n t u l u i , l a gu rri r i u l u i C:isuen t us, colonie acheană,
loca l i ta le deYotată lui Ha n i bJ l , unde a resta deporta popu laţiile
ost i l e l u i .
251
Claudius. în acelaşi timp au fost tri mise �i două deta-
�amente de călăreţi samniţi pentru paza lor. Odată aj un�i
la consul, acesta luă cu n o s ti n t ă de con tinu tul scrisori i ,
prin tr-un Eilmaci ş i î i ches t ionă ş i p e prl zonieri. El gă� i
d e cuviinţă c u acest prilej că , î n situaţia î n care se găse:.i
Repub l ic a atun c i , nu e bi n e ca fiecare consul să răm î 1 1 ii
închis între hotarele provi n ciei sale, potrivit dispozl\ ii1 01·
obişnuite �i să lupte n umai cu d uş man u l hotărît de sen at ;
acum e imperi os necesar să se în drăzn ească a se da o
lo v i t ui·ă neaşteptată şi fu l ge ră t o are , a cărei ini ţiativă,
chiar dacă la î nceput i-ar putea îngrozi pe romani î n ace
eaşi m ăsură ca pe cartagi nezi , î n final, în urm a reuşitei
acţiunii, să prefacă marea spaimă î ntr-o bucurie fără
seamă n . El trimise deci senatului la Roma scrisoarea l u t
Hasdrubal. explicî n d î n acelaşi timp senatorilor ce plă-
nu ieşte. „Deoarece Hasdrubal îi scr i e f r atelui său că e l
se duce să-l înii ln ească în U mbria, senatul să cheme le
giunea de la Capun l a Roma ; î n cetate să se î n roleze sul )
drapel trupe pentru o n ouă oaste şi aceste noi tru pe ur
bane să se î m potrivească duşman ului la Narnia i .' .
Acestea au fost scrise senatului. Apoi au fost tri m ise
ştafet e pri n ţ i nuturile L a r i na t um , Marrucinum :!-; Frenta
num :i. Praetuti an um 4, pe u nde plăn ui a să-şi conducă
armata, ca să î nştiinţeze toate aceste populaţii să pregă
tească pro\•izii în sate şi oraşe pentru hran a ostaşi lor şi ,.:;ă 1€
transporte, aducî ndu-le î n calea sa ; să procure cai şi \"ite
de povară. pen tru a fi l a d ispozi ţia t rupelor s::ile. ca să -i
poată duce în căruţe pe ce i istoviţi de puter i . E I însu';'i
alese 6 OOO de ped es tr aşi şi 1 OOO de că lăreţi romani :-ji
1 Localitate în sudul Umbriei , fos t Neq uinum, azi N a rn i .

� Hegiune d i n I t a l i a centrală, situ a t ă între ţi n u turi l e l'renti
num, a l ves t i n i lor la nord, al m:irsilor la Vest şi marea Adri a
tică 1 a est.
3 n egiune situată la nord de Apulia, la \'est de Samnium, la
e:;t- de Adriatka.
4 Reg i u n e între Picenum, Vesti num, Adri atica şi ţ i n utul sa.:.
binilor.
252
aliaţi, floarea trupelor din î ntreaga armată ; declară că
dînsul vrea să ocupe cel mai apropiat oraş d i n Lucania şi
să captureze şi garnizoana punică de acolo ; „toţi să fie
deci, pregătiţ i de drum". Claudius porni n d la drum î n
timpul nopţi i . coti spre P icenum ; e l î şi conducea desigur
oastea în marş forţat spre colegul său, după ce-l lăsase
pe legatul Q. Catius cu comanda taberei.
X LIV La Roma se stîrnise nu mai puţină panica şi

ag itaţie. ca în urmă cu trei ani cinel tabăra puni lor fusese
inst alată în faţa z idurilor şi porţi lor Romei . Nu se ştiu
ce să se creadă despre marşul îndrăzneţ al consulului .
G îndurile tuturor osci lau între laudă şi mustrări . Era lim
pede că onoarea acestei acţiuni depindea de întîmplare
(ceea ce era mai mult decît nefiresc) . „S-a lăsat tabăra
aproape ele Han ibal. fără comandant. cu o armată d i n care
s-a extras toată tăria. toată floarea ostăşimii, şi consulul ,
simu lînd că se îndreaptă spre Luca nia, s-a î ndreptat către
Picenum şi Gallia, lăsî ndu-şi castrul fără altă apărare mai
s igură clecît speranţa î n greşeala i namicu l u i , nei n format
asupra p l ec ării coman dantului şi a unei părţi d i n armată .
Dar ce s-ar înt împla dacă Hanibal ar descoperi cum stau
lucru rile în reali tate ş i a r porni cu toate forţele sale în
urmărirea l u i Nero, plecat cu 6 OOO de ostaşi, sau dacă i -ar
invada tabăra . lăsată pradă fără apărare, fără comandant
şi fără auspic i i ?((
Pe romani î i înspăi mîntau atît ami n t irea vechilor de
zastre ale acestui război , cit şi faptul că în anul prece
dent căzuseră doi consul i pe cîmpul de bătaie. „Şi toate
acestea s-au petrecut atu nci cind în Italia era un singur
comandant. o si ngură oştire a vrăjmaşi l or ; acum se des
făşoară două războaie cu cartag inez i i , iar în Italia se gă
sesc două m·iaşe oştiri, avînd în frunte aproape doi Ha
nibali ; căci şi Hasdrubal îşi trage origi nea d i n acelaşi
tată, faimosul Hami lcar ; şi el are reputaţia unui coman
dant la fel de bine dotat, fiind călit în războiul purtat
253
a tîta amar de vreme cu romanu r n Spania şi \'es t i t prin
o bţ in e rea a două victorii, prin n i mici re a a două oştiri
romane. împreună cu cei mai iluştri comandanţi ai lor.
Mai mult chiar, Hasdrubal este î n d rep tă ţi t să se fălească
ru o gl ori e mult mai mare <lecit a lui Han ibal î nsuşi �i
pentru repeziciunea cu care a mă rş ă l u i t tocmai din Sp:1 -
n ia şi p e n t r u aţiţarea la război a n eamurilor galice ; căci
H a s dru ba l ş i -a s t r i ns această oaste în acele lo�uri u nde
Hanibal îşi pierduse ce a mai mare p a r t e d in ostaşi i săi,
răpu ş i de foam e şi frig, care sint cele mai cu m pl i t e chinuri
ale morţii."
Cei care erau cu noscători ai situaţiei d i n Spania mai
adăugau că H asdrubal , . se va l u p t a cu C. Nero. un co
m an d an t care-i era bine cu n o s cu t ; căci acesta. după ce î l
pr i n s e se d i n î n tîm p l are- într-un defileu, fourte îngust. s-a
"lăsat jucat de el ca un copil, prin pr opu ne r i înşelătoare
de pace". I n tr -adevăr. aceştia socoteau forţele i n a m ic e
mai mari decî t în r e a l it ate , în schimb pe ale romani l or
le vedeau mai mid , pen t ru că atunci cinel teama este in
te rpr e t , ea î n clin ă totdeauna spre agravarea s i t u aţ iei 1 •
XLV Nero. d upă ce s-a d ep ăr tat d e d u ş m a n l a o dis

tan ţă atit de mare incit s ă - ş i poată dezvălui planu l î n
s i<J;uranţă, r o s t i o scurtă cuvîntare ost aşi lo r , spu n î n du -le
că n i c iodată n-a existat vreun plan al vreunui comandant
mai î ndrăzneţ î n apare n ţă , însă în re a l i ta t e mai sigur de
succes ded t al s ă u ; că dîn s u l îi conduce către o v i ct o r i e
sigură. Dacă l a p le c a e , colegului s ă u de con s u l a t i s -au
r
d at de către senat, pentru a-l mulţum i , tru pe de pedes

traşi şi cavalerie mai numeroase şi mai bi n e pregă ti te.
ca ş i cwn ar fi pornit împotriva lui Hanibal în s u şi , ceea
ce vor adăuga ei la f o rţel e proprii va face să î n c li n e no
rocul în favoarea lor. Dacă se va afla pe cimpul de l u p t â
(şi el Î!?i v a d a sili nţa c a înai nte d e izbucnirea ei duşmanii
1 „Metu i n f'erprete, g e m p e r i n deteriora înclinato."
!54
să nu pri n dă de veste) că au ven it şi cellilal t ' con s ul , şi
ceal altă arm ată , atunci v ictor i a roman i lor va fi ne i ndo -·
ielnică. Faima poate duce la bun sf irş i t u n r ă zb o i şi un
moment neî n s em n a t poate stîrni î n suflete fie speranţă
fie panică 1 ; ei însă se vor înfrupta din aproape toa te
ro a de l e glo r i e i c i ştig ate de pe urma birui nţei , ('ăci în
totdeauna g reutatea care se adaugă la urmă pe cînfa.r
pare să î ncline singură balanţa ;!. Ei î n ş i şi au pu t ut con
stata cu ce entuziasm , cu cc ad n-i i r aţ i e ş i cu cită dragoste
i-au întimpinat concetăţen i i pe tot par c u rs u l drumu
lui său_
Ş i, pe Hercule, aceste trupe au trecu t p r e t u t i n d e n i
pr i nt re ş i ru ri nesfirşite de bărbaţ i şi femei , care se re
vărsau de pretutinden i. din s a t e şi ogoare. î ntîmpi nî n clu-i
cu ură r i , rugă c iu n i şi l aude ; pe aceşti o s t a ş i î i n umeau
„scutul Republici i " . „răzbunătorii oraşului ş i p u teri i rci
mane" ; îşi î nc red i n ţa u în br aţe le şi armele lor snl varea
si liber tat ea ] o r si a co p i i l o r lor, rugindu-se t u t u ror zei lor
s i zeitelor c a a c es t e trupe romane să aibă parte de noroc
i a d r{i m , ca lupta să le fie încununată de i zbind5 şi să
dobî n d e as că o cit m a i g ra bn i că biru i n ţă asupra vrăjma
şul u i , pentru a-şi î n de pl i n i şi ei făgădu i n \ele I ă cu t e către
zei. ln m o d u l acesta, aşa cum ii î n s o ţ es c acum pl i n i de
îngrijorare, peste c:iteva zile să-i î n tî m pi n e plini . de bucu
rie, ca să le ova ţi on eze v i ctoria.
Pe drum , fi e ca r e cetăţean ii invita. c o ple ş i n du - i cu ru
găm i nţ i ca să ia mai degrabă de la ei decît de la al\i i tot
ceea ce aveau n evo i e , fie pen tru e i . f i e pe n t ru ca ii lor.
O s taş i i tomani răspundeau c:u modestie. n e l uî n d mai mul t
decît aveau neapărată nevoie ; nică ieri nu î n l î rz i au . n i c i
nu s e depărtau d e l ingă steaguri ş i n i ci n u făceau popa
suri , d ecît cî n d luau masa ; mărşăluiau zi şi n oapte şi nu
1,,Pan·a m o m c> n t a in spP m mc t u m q u e impellere a n i mos."

1 „Semper q uod postre m um adjc>ct u m c:.t , ici rem totam dderi
'
lraxisse."
se odihneau decit atît cit le cereau în m od normal nevoile
fireşti . Claudius tri misese ştafete şi la colegul său, ca să-i
aducă la cu n o st in t ă sosirea sa s i să-l întrebe dacă vrea să
v i n ă făţiş , s au într-ascuns, în ' t i mp u l zilei, sau al n opţii ,
dacă să se aşeze în a celaş i loc, sau să-şi întocmească u n
alt c astru . S - a găsit c u cale c ă e mai bine să meargă
noaptea, î n tr-as � uns .
XLF/ Consulu l Livius dăduse î n tabără consemnul ca

tribu n u l să-l primească pe tribun, c enturionul pe centu
rion. călăreţul pe călăreţ, pe de s tr a şu l pe pedestraş. Să n u
fie nevoie să s e mărească tabăra, pentru ca vrăj m aşu l să
nu simtă s o s irea celuilalt consul ; stringerea m ai m ultora
l aolaltă î ntr - u n spaţiu s trîm t avea să fie destul ele uşoară ,
deoarece ar m a t a lui C laudius nu lua se cu sine în această
ex ped i ţ i e aproape n i m i c în afară de arme ; apoi , ch iar ! n
t i m pul m a rş ul u i , armata s a s-a mărit cu v o lun ta ri , căci
se oferiseră, fără a fi che ma ţ i , şi ostaş i i vechilor contin
gente. ca1·e-şi term i n aseră se rv i ci u l militar. şi tineri care-5i
î nscriau pe î n tl'ecute numele, dar din rîndurile cărora
c o n s ulul nu îm; ol a decît pe cei care prin î n fă ţ işarea l o r
trupească şi prin v î njoşia lor păreau buni pentru mi-
-
l itărie.
Cc1strul cel u i l alt con sul era l ingă Sena 1, ia1: Hasdrubal
se a fl a la o depăr t are de circa 500 de paşi de acolo. De
aceea, cu toa te că Nero se apropia la adăpostul mun\ilor,
totuiji se opri la poalele l or, pen tru a nu i ntra în castru
î n a inte d e căderea n opţii. Intrînd î n tăcere în tab ă ra ro
mană, toti f u ră condusi ' în co r tu ri de militarii ele acel asi
rang cu � i şi găzdui ţ i cu cea mai mare voioşie ca n işte
oaspe ţ i . .
A · d o u a zi s-a ţi nut sfatul comandanţilor. la c are a

l uat parte şi p re to ru l L. Por ci us Lic i nus. Acesta îşi avea
1 Sena Gal l ica - azi Senigallia - oraş portuar Ia Adriatica,

in Umbrin, centru important a l galilor senoni ' co l o n i e romană dip
289 î.e. n .
I I
256
tabăra a l ătura t ă de a consulilor. Inainte de s os i re a aces
tor a , e l îşi purt ase armata nu mai pe creste ; cind ocupînd
trecătorile înguste, ca s ă - i î nchidă du5m anului trecerea,
cind hărţuindu-i t r u pe l e fie dintr-o latură, fie din sp ate .
in aşa fe l incit să-l deruteze pe duşman pri n tot felul de

şiretlicuri. Şi el a l u at pa r t e atunci la sfat.
Mulţi d i n tre coman d a n ţ i erau d e părere să se amine
momentul atacului pî nă cin el c o n su lul Nero îşi va fi în
tremat o c; t a ş i i o b o s i ţ i de d ru m şi de veghe şi pe n tru a- i
oferi a ce stu ia u n răgaz de citeva z i l e, c a să cu noască si
tuatia i n amicului. In sch i m b Nero nu s e limită în a-i i n J
nu� n ţa numai cu sfatul pe a c e ş t i a, ci ch i ar ii r u gă d i n

răsputeri ca n u cumva să-i mod ifice planul, că ru i a rapi
di tatea î i va as i g u r a v i ctoria, în timp ce o a m i n are i l-ar
zădărnici. Dintr-o gre!;)eală, care însă nu putea să d ure z e,
Hanibal stătea dec)cam dată pe loc, ca paral i z at : el n i c i
nu i-a atacat t abăra sa, l ăs a tă fără comandant, nici nu
. s-a strădui t să-l u r1nărească î n ti m pul marşului. Incă
în ai n te ca H an i ba l să c;e p u n ă în mişcare ar putea fi nimi
ci tă armata l u i "Hasdrubal , iar di nsul ar pu te a să se în
toarcă l a t i mp în A p u l i a Cel c are î i dă răgaz d u şm a n u l u i
.
pri n a m i n a r e ii predă l u i Han i bal ş i tabăra sa , se predă

.
ş i pe el î nsuşi şi-i d eschide dr u m ul către Galia, pe n tru n

face nestingherit de n im e n i jonc\ iunea cu Hasdrubal. f o
consecinţă. este imperios n e ce s ar s ă se ' dea mimaidecit
sem nalul de l u ptă şi să se rîn duiască trupele în linie de
băt a i e profitindu-se d e greşel i le a dv e rsa ri lor şi a celor
,
absenţi şi Cl c e l o r de faţă. cită vreme nici prim i i nu-şi dn11

senm a că au în faţa l or o a rm ată cu efective mai puţin
n u m er oa se n ic i secu n z i i , că au de-a face cu trupe mai
,
numeroase �i mai pu ter n i ce .
După r i d i c a re a sfatu lui se dădu semnalu] de atac �i

num a i d e d t armata î n a i n t ă î n l i n ie d e b ă t a ie.
XLV l i Du şmanul se r î n d u i s e încă m ai înai nte i n for„

· m aţ i e de luptă în faţa taberei sal e'. Intirz1 erea dezl ănţuirii
257
laptei a fost prici n uită de fap tul că Hasclrubal. inaintiftd
cătare cu ci ţi v a ostaşi: din cavalerie în faţa steagurilor,
băgă de seamă că duşm an i i au acHm scuturi vechi- pe care
nu le mai văzuse i:na:in te. i1ar caii erau mai slabi ; i se păru
că si mul timea o&ta&iil!or e mai mare ca de obicei
· ;de a cee a ,
bă�ui nd �eea ce se petrecuse de fapt. dădu fără intirziere

sem n al ul de retrag.ere şi trimis e iscoade la Iiul unde ro
manii luau apă ca să p0ată ana ceva şi să vadă cu ochii
dacă nu cumva au ve ni t os t a si E:U fat. a nnai arsă de soare-.
ca după u n marş proaspăt ; i� acela:..5 i timp el dădu ordia
să se înconjoare pe· departe castrml duşm an, pentru a afla
dacă nu s-au lărgit Îlil vreo parte parapetel-e valului de î n
tărituri şi să aSCllL1te cu at e nţ ie dacă în castru trimbiţele
răsună o dată sau de d(!)tlă m·i .
După c e i s-a rapo'l:'tat. înşiruindu-se de-a fir-a-păr În-'
treaga situaţie, faptul că tabăra rm:nană nu fusese deloc
mărită l-a indus tn eroa1re pe H asdrub a l ; acolo erau numai
cele dou ă tabe1·e. una a lui M. Livius, al t a a lui L. Poccius,
asa cum fuseseră si rnai î nain te de sosirea celuilalt con -
sul ; apoi nu se a�ăugase nici un fel -de fortificaţii vre-'
u n e ia din ele. ca să se- lărgească mai mult.
Totuşi , pe bă1nrmul ea-mandant, hîrşii t şi deprins cu
vr ăj m aşul său rorna.m. l-a: sHrprins r aportul i scQadel-0r sale
<:·ă în castrul pretol!'uluii s-a d at o singură dată sernnalul,
pe dnd în cel al coiliSUl.ului d e două ori. „Negreşit, sint
·
am î ndoi consulii." Şi ing1ijorat se întreba : , .Cum a fost

cu p1:1. tin ţ ă ca U1I1Jt11l din ei să se desprindă de Ungă Hani
bal ?" Dar ceea ce nu putea nif·i mă ca r bănui. era felul
cum fusese tras pe sfoară H a fl ihal şi pri n ce şiretUc
anume, incit, într-o împrej urare atît de grea, Hanibal
să nu aibă habar unde e comanda ntul rom.an si unde e
.
armat a acestuia, dintr-un castru cu c ar e era în con-tact ?
„De bună seamă, Hanibal. îngrozi t de neo în frrngere, nu
neînsemnată, n-a mai îndrăznit să-l urmărească pe ad
versar ! " Hasdrubal se temea să nu fi sosit prea tirziu
în ajutoru l unei cauze cfe'Cinitiv pierd ute şi ca rom anii să
nu se bucure şi m Italia de acelaşi su cce s pe c ar e l-au
avut în Spania
Intre altele el era c o nv i ns că scrisoarea sa n-a ajuns Ia
Hanîbal, ci că a că zut în mina consulului, care s-a şi
grăbit să-1 zdrobească.
Frămîntat de aceste griji, după ce au fost stinse focu
rile, Hasdrubal a dat semnalul de plecare la prima veghe,
ordonînd să se strî n gă î n tăcere b ag aj el e şi să se pornească
în marş.
Datorită î nvălmă�elii şi z ar vei d i n timpul nopţii, că
lăuzele, n em ai fiind supraYegheate cu destulă atenţie, fu
.giră ; u na d i n t re e'le s-a tupilat într-o ascunzătoare d i
n a i n te och i tă , i a r cealaltă a t recu t riul Metaurus printr-un
vad pe care-l ştia. In fel ul a ce s t a oastea punică, părăsită
d e căl ă uze . rătăci mai în tîi pri n ogoare ; apoi, din cauza
obo se l i i marşu l u i ş i a vegh e i m u lţi ostaşi se aşternură pre
.
tu t i n de n i pe jos. r ă r i n d toi mai mult rindurile î n jurul

steagw·Hor.
H asct rubal dădu ordin ca trupele să meargă de-a lun
gul m a l u l u i rîu l t1 i pî nă dnd zoril e le vor lumina drumul ;
'i i , cum el urm.a. co t i t u ri le numeroase si întortochiate ale
ă
�pei . băgă d e seamă că d i n e roare b t us e pasul pe loc,
i n cit nu î n ai n tase deJnc ; de a ce ea se op r i p l ă n u n
, i d să
treacă riul Metaurus î n d a tă ce l u m i na zilei ii va arăt.a \kl
vad potrilr i t Ins ă cu dt se îndepărta de mare. cu atit
mai puţin r e u şea să găsească vaduri de trecere. deo ara-e
riul era fl ancat de m a l u r i prea î n al t e : astfel H as d rubal,
tot pi erzî n d \Temea degeaba, dădu î n I el u l acE.:"'la răgaz

rom a n il or să se ia pe urmele sale.
X LVTIT Nero fu ce] cl i n ti i c are-l aju nse l"U toată cava

leria sa pe Hasd rubcil şi gupă el şi P orl i u s cu trupele
· '
înarm ate u �or. Îll t i m p C'e roma ni i hiărţwau col o a n e l e car

tagineze ob o s ite de mers şi le loveau din toate părţile,
Hasdrubal renunţă să-�i mai pun ă oaste.a în marş, care
lk·um. s;em ă na m a i m u l t cu o fugă ; pe d n d vroia să-fji
21
întocmească tabăra pe o măgură deasupra malulu i rîului,
sosi ş i Liv ius cu toate trupele de pedestraşi . î nsă nu în
coloană de m arş . ci rinduite şi î n armate pentru a dezlăn-
ţui numaidecit bătălia. .
După ce comandanţii romani şi-au contopil toate tru

pele şi le-au aşezat în l i n ie de bătaie, Claudius a ocupat
aripa dreaptă, Livius a l ua t conducerea frontului Ja aripa
stingă, i ar centrul frontului a fost î ncredinţat spre apă
r are pretorului .
· Hasdrubal, d i ndu-şi seama că trebuie să lupte, părăs�
întăriturile taberei şi-şi aşeză în prima linie elefanţi i i ar,
î n jurul lor, l a · aripa stingă, în faţa lui Claudius, ii puse

pe gali. nu atît pentru că se bizu i a pe ei. ci pentru că
era convins că galii le i ns uflă romanilor spaimă ; el luă
comanda aripi i · drepte. unde îl avea ca adversar, pentru
sine şi pentru hispan i . pe M. Livius (şi, m ai cu seamă,
pentru că acolo erau rind ui te con t i ngentele vechi, în care
îşi .pusese cea mai mare nădejde) . Ligurii fură aşezaţ i î n
mij locul frontului, î n apoia elefanţilor. Numa i c ă linia lui
de bătaie era desfăşurată m a i mult în l u ngime decit în
adîncime ; pe gal i îi ocr ot e a o col ină ce forma u n i n trînd.
F1'on tul pe care-l ţineau hispani i începu lupta cu aripa
stingă a i·omani lor ; în dreapta. întreaga aripă romană
stătea nemişcată : coli na pe care-o avea în faţă o împie
d ica să in tre în luptă, atit din front cit ş i din flanc. Intre
Livi u s şi H asdrubal se î ncinsese o luptă î nverşunată,
măcelul fiind cumplit în i'in durile ambilor adversari.
A colo se găseau amîndoi comandanţ i i suprem i , acolo era
g rosul pedestimi i şi cavaleriei romane, acolo se aflau his
panii . soldaţi din leaturi vechi şi căliţi în luptele cu ro
m a n i i precum şi l iguri i , un neam dîrz şi războinic. Tot
acolo fuseseră rindui ţi şi elefanţ i i ; aceştia, la cel clinti i
iu reş, îi învălmăşiră pe antesignani şi împinseră înapoi
chiar şi unităţile romane ; apoi însă, deoarece creşteau
p rop orţiile bătăli ei şi strigătele, gornaci i nu mai putură
s t ăpî ni elefan ţi i care �e tot invîrteau ca n işte c orăbii fără
,
260
cirmă, intre cele două linii de bătaie, de parcă n-ar fi
şti ut d i n care tabără fac parte.
„Pentru ce am b ă tut noi atita drum într-o goană atit
de nă prasn i că ?" st ri g ă Claudius către ostaşi, după ce za
d arn i c în cercase să se urce pe colina din faţă ; ci nd băgă
d e seamă că n u poate răzbi în sectorul acela pină la
dw:;m an . sco\indu-şi c it eva cohorte de la aripa dreaptă,
unde vedea b i n e că tru pe l e de acolo mai degrabă vor lin
ce zi dec:ît \·or l up t a , făcu un ocol prin spatele frontului,
şi �e năpu� t i asupra fl ancului drept al cartaginezilor, sur
pri n zind prin acest atac neaşteptat n u numai pe d uşmani,
l'i şi pe roman_i î n şi ş i . Cu atita repeziciune a atacat Cl�u
d ius aco l o , in c:ît rom a n i i , deşi apăruseră din flanc, în cu
rind dădură l upta în spa tele vrăjmaşilor ; î n chipul acesta
h i sp an i i şi l i g u r i i sint m ăcel ăriţi din toate părţile, din
faţă, din coastă, cl i n spate ; acuma măcelul ajunsese şi la
gal i . Acolo î n să a f o st cea mai mică luptă ; căci o mare
parte d i n tre gali îşi părăsiseră unităţile, furişîndu-se in
ti m pul n opţ ii ; pri n şi de somn ei se tolăniseră pretutindeni
pe cimpuri . i ar cei c a re rămăseseră pe loc, istoviţi de
drum �i de n e od i h n ă , abi a îşi mai ţineau armele pe umeri�
deoarece trupur i l e lor erau a bs o lu t incapabile să suporte
eforturi le. l n p l u s , pen tru că şi soarele era la· amiază, iar
s e te a l?i arş iţa ii sleiau pin ă la epuizare, se l ă sau . cu du-
i umul să f i e uci şi sau l u aţ.i pri zon ieri.
XLIX :Ma i mulţi elefanţi f ur ă omorî\i de gornaci i· lor

d e c i t de rom a n i . Ei a\'eau asu pra lor o daltă şi un mai
de l emn ; cind j i v i nele î n cepeau să se înfurie şi să se
n ăpustească peste trupele propri i , gornacii, care sedeau
o
i n t re urec h i l e e l e fan ţi l or, le d ă d eau cu dalta o l vitură
cit mai put prn ică cu p ut i n ţă chiar l a încheietura gruma
zului cu ca p ul . A cesta era cel mai rapid mijloc de a ră
pu ne asemenea j i vi ne, ori de cite or i nu mai sperau de
a le stăpi n i . Cel care născoci se ace astă metodă fuse�e
î n su ş i Hasd ruba l , com a n d an tul cartaginez atit de vestit
261
în atîtea l u pte, dar mai ales cu pr i l ej u l acestei bătăli i .
Acesta î ş i susţinu luptătorii imbărbătindu-i şi infrun tinti
primejdiile d eo potrivă cu ei : tot el î i î nflăcără şi pe ce i
i stovi ţ i ş i pe cei care de silă re fuzau să mai fa că sforţări,
cind rugi nd u i cind do j en i n du- i ; tot el ii chemă î n a poi
- ,
pe cei ce fuge au şi tot el r es t abi l i în citeva l ocuri fron tul

pe care a i săi îl pără s is e r.1 : în sfîrşit. ci nd sorţ i i de i z
bi n dă trecu ră cu t otul î n mina romani lor. nemaivoind să
supravieţuiască unei · armate a t î t de mari . eare l -a î ns oţ i t
de dragul numelui său. dind pinten i eal u l ui se năpusti
.
asupra cohortei romane. Acolo căzu Hasdru ba l . l upti n d cu

a rm a î n mină. ca un om care a vrut să fie demn de t at ăl
său Hamilcar şi de fratel e său H an i ba l .
Niciodată pînă atunci î n cursul acestui război n -au
fost doboriţi atiţia duşmani în tr-o s i ngu ră bătăl i e ! Se
părea că s-a p lăti t cu aceeaşi monedă pentru dezastrul de
Ia Can n ae. fie prin d obo ri r ea comandantului . fie pri n n i
mici rea armatei. Au fos t ucişi 56 OOO d e duşman i . iar
45 OOO l uaţi prizo nieri S-a capturat o mare pra dă de răz
.
boi. de tot felul, şi grămezi de aur şi a rg in t : fură luaţi

î n ap oi peste 4 OOO de cetăţe n i romani care fu se seră cal)
turaţi de pun i . Acest fap t fu ca o consolare pentru ostaş i i
rom an i căzuţi î n acea bătălie, căci victoria i-a costat pe
romani destul singe : cam 8 OOO de rom an i ş i aliaţi au fost
uc işi î n bătălia de la Metaurus.
Atît de mult se s ătu ras eră î n vi ngători i de singe vărsat
şi de măcel, incît a do l.fa zi, Cînd consulul Li \" i us a fost
înştiinţat că g a li i cisalpin i şi l igw·i i care nu luaseră parte
la lupte sau izbutiseră să scape de măcel s-au ad unat
într-o coloană, fără com a n d a n t fără steag uri . fără rl ndu
,
ială sau di sci pl i nă şi că un singur corp de că lă reţi ar

pute a să-i n i m i cească el a spus : „Dimpotrivă, să mai fie
,
lăsaţ i în viaţă ciţiva care să dea de ve�te duşman.u l u i �

despre dezastrul lor �i d es pre vitej ia n oastră ! "
262
· CARTEA A XXVIII-A
- (,i)lt1Dă vidloria tle Ia M � ta urus , censulii Nero �J Clau
tl i us si n t purtaţi în triu m f la Roma. In acest timp,
remanii obţin no i succese în Spania şi în Macedon ia.
ftublius C orn e li us Scipio îi al un g ă pe · cart ag ine z i din
Spania. Apoi se duce c u două n ave in Africa, la Sypha x,
regele nu m i z i lor , ramura masaesuliilor, pentru a-l
a trage de partea Romei, în vederea clştigării unui pu
ternic aliat în Afri c a, deoarece Scipio plănuia să des
făşoare campania militară pe a cest con tin e n t , pe n t r u
a 11une capăt războiului cu Hanibal. La Cy r t a , capitala
N u mid iei, Sdpio, cu prilejul întrevederii cu Syphax,
îl i n til neşte pe celălalt Hasdrubal, fiul lui Gisco, care
tugise din Spania în urma infrî�li suferite din

,artea lui Scipio. După o luptă crincenă, Scipio ocu pă
şi aplică s i nge roase represa l i i oraşelor hispane Iliturgi
şi Castulo, care trădaseră al ianţa cu Roma fn favoarea
Cartagi nei. A p oi cucereşte o raş ul Astape. Toţ i locui
teril mor fie în luptă cu rom anii , fie arzînd î mp re ună
cu bun urile lor cele mai de preţ lntr -un ru1 uriaş
rnălţat în mij locul oraşului.)
263
SCIPI O I N A BUŞA R ASCOA L A OSTAŞILOR
ROMANI D I N TAB A R A DE LA SUCRO-SPANIA
XXIV Scipio se îmbol nă\Ti destul de grav. d ar gravi

tatea boli i era exagerată de zvon uri le care creşteau pe
măsură ce fiecare adăuga cite ceva la ceea ce auzise. da
torită înclinării fireşti a oamenilor de a umfla care m a i
d e care n outăţile. Acest fapt a fost destul pentru a tul
·bura întreaga provinci°e, şi mai ales pu nctele mai izolate.
S-a constatat cu acest prilej ce m asă de duşmani ar fi
riflicat o n enorocire reală dacă un zvon neîntemeiat a
putut stîrni nişte furtuni atît de violente. Mandon ius ş i
I ndibilis, care s e simţeau măg uliţi l a gindul c ă după alun
garea cartaginezilor vor stăpin i ei toată Spania ş i care
şi vedeau aproape atins acest ţel . î şi aţiţaseră popu}l:; i, i i le
lor lacetane 1 să ridice armele. înarm aseră ti neretul celt
ibe1: şi , năvălind pe teri tori ile suessetanilor şi sedetanilor,
aliaţi a i poporului roman. ii jefuiră cu cruzime.
Romanii din tabăra de la Sucro se lăsară ş i ei seduşi
de aceeaşi rătăcire. Ei erau î n număr la opt mii şi aveau
datoria de a , apăra neamurile' care locuiau d incolo de
Ebru. Aici însă spiri tele se agi taseră nu n umai cu ocaz i:i
zvonti ri lor care puneau l a îndoială viaţa comandantului
lor. ci încă mai înainte, datorită atît dezmăţului care, ca
de obice i , decurge d i ntr-o t ihnă prea î ndelu ngată . cit şi,
probabil, nemulţumirilor pe care restricţiile din timp de
pace le impuneau · unor oameni deprinş i să trăiască î n
huzur d i n prăzile luate d e la duşmani .
La început a u fost numai n işte nemulţumiri ros t i te
în tr-ascuns : dacă e război î n alte părţ i ale pro\·i nciei,
atu n ci de ce sint ţ i nuţi ei printre locuitorii paşn ici ? Dacă
războiul s-a încheiat şi nu m ai e n i m i c de făcut î n
1 Pop ulaţie hispană, care-şi avea aşeza rea in tre Ebru şi Piri
nei, î n Ca talon ia de astăzi.
2ti-t
această provi nde. ae ce nu sin t trimişi în apoi în Italia ?
Ba chiar au î n d r ăz n i t să-şi ceară şi s o l d a ·cu o obrăzn icie
care ieşe a d i n l i m itele disci p l i n i i şi modes t i ei militare ;
apoi ostaşii puşi de gardă au aruncat vorbe de ocară-tri
bunilor militari c a re ins pec t au po s tu r i l e . iar în timpul
nopţii unii s-au dus d u p ă p ră dăciu n i prin ţinuturil e p aş
nice d i n jur : în sfîrşit. pri ntre altele ostaşii plecau 1 n
văzul tutu ro r d i n u n i t ă ţ i fără învoire. E i făceau totul
după bunul lor plac. nemaiţinind seama de condiţiile vie
ţi i militare. de d i sc i p l ină sau de ordinele celor care ii co
mandau. Aspectul de tabără romană se ma� pă str as ·�
totuşi datorită unui singur fapt ; ostaşii erau convinşi că
şi tribunii militari se vo r m olipsi de sminteala lor şi vor
fi ademeniţ i să ia parte la răz vr ă t i re şi trădare ; de aceea
ii lăsau pe aceştia să le explice m ai departe drepturile şi
îndatoriril e în corturile lor de. comandanţi, le cereau con
semnul. se duceau în ordine la post uri şi făceau mai de
parte de gardă ; căci, deşi desfiinţaseră autori taiea co
mandantulu i . ei mai păstrau î ncă o supunere aparentă .
însă d e fapt numai d e e i înş i şi ascultau. Apoi răscoala a
i zhuc n it făţ iş ctn d au văzut că tribunii ii mustră şi le
dezaprobă con duit a . incercind să li se împotrivească şi
refuzind fără ş o văire să le fie complici la sminteala lor.
Ca urmare, ei ii alungară pe tribunii militari . de la cor
turile lor de comandă Şi puţin timp după aceasta şi din
castru, comanda supremă a taberei fiind încredinţată pri n
consimţămîntul tuturor ostaşilor, căpeteniilor răzvrătiţi
lor, C. Al biu s Calenus şi C. Atrius Umber, nişte ostaşi de
rînd. Aceştia n u s-au mulţumit numai să poarte insem
nele tribunilor militari, ci au îndrăznit să se ntingă şi de
distincţiile comandei supreme, fasci ile şi securile r om an e ;
şi nu le- a trecut prin minte că, î n tr-o bună zi se vor abate
asupra spatelui ş i grumazului lor acele fascii şi acele
securi , pe care acum le foloseau pe nt ru a v i rî groaz;1
în alţii.
265
· Zvon u l neî ntemeiat, dar crezut de ei, ci Scipio a mu
rit 'i-a orbit ' convinsi
. că răspîndirea l ui va aprinde în cu-
rind pojarul războiulu i î n toată Span i a . Ori în toiul unei
as�l de agita.ţii s e pu tea uşor pretinde bani de la aliaţi
ş.i prăda or aşe l e învecinate, iar după r:e totul se va fi in
vălmăs:it si toată lumea îsi va fi dat frîu l iber î nd răznelii,
avea să s� p
r e1n arce p1,ea uţin ceea ce au făcut ei.
, XXV In vreme ce ei aşteptau no i mesager i , care să le

anunţe nu numai m o art�a lui Scipio, d chiar imnormin
tarea lui, deoarece n-a mai venit n imeni . falsul zvo n a în
ceput să se ris ipea scă . Atunci ei începură să-i întrebe di n
nou pe c.ei care îl răspindiseră primi i . Şi cum fie care din
tre acestia dădea îndărăt, preferînd să se creadă . că au fost
Ele o credulitate prostească, decît că l-au plăsmuit ei î n
şişi, căpeteniile răzvrătirii işi scoaseră cu miinile lor pro
prii însemnele falsei comenzi, pe care îndrăzniseră să le
poarte, îng rozindu-se la gîndul că adev ăr ata şi îndreptă
ţita putere avea să se întoarcă în curind asupra lor.
ln toiul acestei stupori a rebelilor a sosit mai intii
ltir ea că Scipio trăieşte şi numaidecH după aceast a şi
ştirea că e sănătos ; în urmă s-au nimerit să vină şi şapte
tribuni militari trimişi de- Scipio însuşi.
La sosirea acestora, reb elii şi-au ieşit mai intii dii\
fire ; apoi însă vorbele blînde cu care tribun i i militari se
adres au ostaşilor cunoscuţi intîlniţi în cale p o t oliră spiri
tele, căci tribunii vizitînd mai î ntîi corturile ostaşilor, apoi
pretoriul şi preumblindu-se şi pe via principalis 1 a cas-
' Via principalis, într-un castru roman era aleea care trecea
p rin faţa cortului pretorian al c0mandantului. Romanii, după o
zi de marş, cu prilejul operaţiunil�r militare, îşi măsurau un loc
de campament, situat pe o înălţime , cu pasiwlită-ţi de vizibilitat.e
de j u r îrnprejur, şi-l înconjurau cu un şanţ. Locul era ales de
grupa de cercetaşi călări, comandaţi de un tribun militar, însoţiţi
şi de un augur. Măsurătorii dimension au castrul in raport cu
efectivele trupelor, dindu-i o formă pătrată. Se marca cortul oe-
266
trului , oriunde vedeau strinşi în cerc oameni la discuţii. li
se adresau. pu nindu-re mai ales intrebări asupra cauzei
miniei şi ne a.-:;tepta te i lor nemulţumiri , dedt să-i acuze
pentru faptele s ă vi r şit e .
lndeobşte. o.sta."?ii se plîngealll E"ă ou şi-au primit solda

la timp �i că. deş i atunci cind s,-a produs nelegiuita faptă
a i;lih.lrgitani lor, care au ucis doi comandanţi şi au distrus
două o�tiri . numele de roman a fost apărat şi provincia
a f0&t păst rată prin vitejia lor, i a r il it u:rg i tani i şi-au pri
mit pedeapsa d u pă merit. la ei t otuşi nu s-a gindit n imeni
să-i recom penseze potrivit meritelor. ·
Tri bu n i i le răspu ndeau că a'-·este plingeri şi cerinţe
erau legitime şi că ei vo-r ad i.K: e totul la cunoştinţa co-
manda n t u l ui. suprem cu fai;a. spre inamic. Se î n fi gea un steag a.II>,

se desem n a un loc pentru in�enmel>e l egiuni fot'. a l tarul. tribuna.
ln slingLJ cortu lui pre ter i an era cortul d1estorulUi - efiţerul în
sărcinat cu i n tendenţa şi afimi.rlistra.ţia legiunikir - F�·wn şi
forum - u l , locul de ad u � a r e al trup el o r . l n stinga ş,i în d reapta
cortu l u i oreto r i a n erau cortuTile -tribu n i lor mili tari. legaţi.lOl" şi
prefecţii Jr (cemand-a nţi i t:rupelor alliate-), avînd locul marcat cu
un steug r�u. Prin fa\a f-i cestor corturi tre("t'a alt'ea principală,
care se te r m i na cu parţ.ilr princi.pale d i n dreapta şi din s tînga..
Din fata cortu l u i pretorian pl ec a aleea pretoriană, care 01.jungea
pină la p o a rta pre�oriană, prin care trupele in trau în c a s t r u , si
tuată in faţa i n a mi c � i cind erau i·n prezenţa l u i . Trupe l e erau
amplasaLe în dreapta şi m siinga a�estl'i a lei. ptttonene, cortUTile
lor fiind depărtate de C"Cle- ale grade lor !M..! periioci re. i \ r mata consti
tuită în general din două lqi11mi era c:ampa l�i în a('est disprnzitiv :
corta rile trupelor de cavafe"rie se găseau de riecure par te a aleii
pretoriene : d upă Ple vene-an tri arti i . care işi H Vl"au il!Ş i re a din
corturile l o r către o a lee i ntericJară ; in spaie-k aet>!otora erau
corturi l e u n i t ă \ j lor de pri ndpes ş� apol a le h01sta\iLor. Inlre cortu
ri le ma n i p u l elor 5-6 sa u eohorte!Q.r 5-ll era o cale de acces mai
largă (t•ia quitana 1. l n a po i a trupelor roma n i lo r e rau l'am pate tru
pele a l i a t e , de-a l u n gu l f«Wti fk-atiif'i e:det'ioare. C a v a l E' r i a ş i tru
pele de e l i t ă (extraord i narii) e r a u c n m p a t i în j u r u l porţii pret<>
riene in tre forrLm şi q uaestorium. Corb.M· i l e din piele, dotate cu
sfori, aveau o capaci tate de 1 0 oameni ; ale ofi �ri l or aveau �ope
rişl:ll d i n scindu rl. Cei rnre le transportau erau ordon;rn ţele p
&lujitorii însărcina.ţi. cu purtatul acestoir ba&n,ie.
m andantului ; că <linşii se bucură constatî n d că nu e vorba
de ceva m a i grav şi m ai greu de remediat ; că atît P. Sci
pio cît şi Republica, prin m i l o sti v i r ea zeilor, sint în m ăsură
să le dea satisfactie.
Scipio, ob iş n uit cu războaiele, d ar nedeprins cu furtuna
răzvrătirilor, era preocupat de grija ca nici armata să nu
î n treacă măsura greşelilor, dar nici dînsul pe aceea a pe
d epsei. De aceea, deocamdată el găsi cu cale să p ro ced ez e
cu aceeaş i bl i nd e ţe cu care începuse, iar prin trimiterea
anumitor slujbaşi l a cetăţile tributare din jur, ii făcu să
spere că vor primi. solda ; apoi trimise un edict ca să
vină cu t o ţi i să-şi primească solda l a Cartagina Nouă, fie
. pe u n i tă ţi, fie toţi deodată.
Răzvrătirea, care oricum î ncepuse să l încezească, s-a
p o tol it şi d at or i t ă încetării neaşteptate a răscoalei hispa-
. n ilor, căci şi Mandonius Şi Indibilis se întorseseră în ţ ara
l or, renunţînd la u n elt ir i, cind au aflat că Scipio e î n
viaţă. Aşa că acum nu mai găseau p e nimeni, fie conce
tăţean , fie străin, pe care să-l alăture nebuniei lor.
Privi n d în toate părţile, răzvrătiţii n-au i;ăsit altă i e
şire din impas, decît să re n u n ţe la nişte p la nuri cit se
poate de nechibzuit�, i n credi nţîndu-şi soarta fie m i n i ei
îndreptăţite a com an d antului , fie clemenţei aces tu i a, în
care m a i nădăjduiau : căci Scipi o i-a iertat chiar pe duş
m a n i i cu care s-a 1 uptat cu sabia, pe cî n d răzvrătirea l or
a fost fără vărsare de sînge, fără răn i ; „nefiind prea
crudă, nu merita n i ci o pedeapsă prea crudă", îşi spuneau
�i , cu i nventivitatea cu care oamenii găsesc î n totde au n a o
scuză, cînd e să-şi uşureze vina. Şedeau însă la îndoială
dacă, p en tru a-şi pri m i solda, trebuie să meargă în masă,
sau pe cohorte. A precumpăn it însă părerea de a m erge
cu toţii , f i i n dcă o socoteau mai sigură.
XXVI In aceleaşi zile î n care ostaşii chibzuiau asu pra

acestor lu cruri , un consi l iu se ţi n ea la Cartag i n a Nouă. Se
d iscuta dacă trebuie sa se ia măsuri numai împotriva ca- .
pilor răzvrătirii (al căror număr nu era mai mare de
treizeci şi c in c i ) s au d a că t rebu i a u p ede p s i ţ i m a i m ul ţ i
,
pentru a da un exemplu cutremurător. dacă fapta lor

era mai deg r a bă o t r ăd ar e <lecit o reYol t ă .
A î n vin s î nsă păre r e a c e a mai bl i n dă , hotăr î n d u-se să
fie p ede ps iţ i numai acei de la care por n i s e tică loşia ; î n
ce priveşte m asa ostaşilor s-a · socotit suficien tă mustrarea.
R i dicindu-se s fatul ca s ă se vadă clar că s-µ luat _o
,
hotărîre, se d i spuse orga ni za rea u n e i expediţii împotriva

lui M an do nius s i a lui I ndibi l is cu armata romană c a re
era cantonată la C ar tagi na Nouă. dindu-li-se ordin osta
şilor s ă şi pregătească hrană pen tru citeva zile.
-
Cei şapte tri buni mi li tari ca re fuseseră mai înainte la

Su cro , ca să potolească răzuăt irea, fură trimi ş i din Car
tagina Nouă in întimpinarea armatei ră znătite, prim i n d
fiecare cite cinci nume apa r ţ i nî nd c a p i l or răzmeri ţ e i ,
pen tru ca, după c e î i vor po ft i l a masă prin anumi ţ i oa
men i , cu un a e r bi nevoitor şi cu vorbe blin de, şi-i vor
ameţi de băutură . s ă i pună în lanţu ri
- .
Răzvrătiţii nu erau departe de Cartagi n a Nouă, cind.

aflînd de la cei î n t i l n i t i în cale că a d oua z i toată ost i rea
urma să p le ce sub co1� a n da lui M. S i l anus î m p ot r i �a la
ceta n ilor, s e sim ţ i ră n u numai e l i be r a � i de toată team a
care le stăpi nea în t ă c e re su fletele. d a r şi cit se poate de
buc uroş i , pentru că de data a ce ast a m a i degrabă ei i i v o r
av ea î n m i nă p e com a n d an t în l o c să f i e ei î n pu t e re a lui.
.
Pe la a pu s u l soarel u i , c:î n d răzvră t i ţ i i a u i n trat i n ora�.

băgară de seamă că cealaltă ar ma tă e com pl e t pregătită
pen t ru dru m . Ei fură p r i m i ţ i cu c uv i n t e d i n a i n t e t i c l u i te,
că co man d a m e n t ul se bucură de sosirea lor. pe care o coH
sideră bine\'en i tă , deoar ec e e i a u ajuns tocmai cind cea
laltă armată era gata de plecare. Apoi se î n g r i j i ră de cele
trebui n cioase trupului. Astrei . c ap i i r ă s c oale i con du ş i la
,
ospă ţ fără nki o î n tîr z ie re de către oamen i a n u m e ale� i ,

fură p rin ş i şi legaţi de către t r i bun i i m i l i t ar i .
269
La straja a patra începură să plece carele cu bagajele
::mnatei care se prefăcea că e gata de drum ; î nainte de
<l se crăpa de ziu ă , m a n ipule l e se puseră î n mişcare, in::„ 5.
la poartă trupete fură oprite pe loc, fiind t rimise găr:;:.i
la toate porţile cu ordi nul ca ni meni să n u iasă din oraş.
Apoi fură chemaţi la adunare cei care veniseră în
'ljun. Aceştia alergară plini de semeţie către forul d i n
castru ; �mbulzindu-se î n faţa tribunei comandantului, în
l epură să răcnească , d o a r , doar îl vor i ntimida pe Scipio.
Indată ce comand'antul se urcă la tribună, trupele de la

porţi intrară înarmate şi-i înconjurară pe la spate pe
ostaşii veniţi la adunare fără arme asupra lor. Atunci l i
s-a risipit toa tă semeţia şi , aşa cum au mă.turisit mai pe
unnă, nimic nu i-ar fi înspăimîntat mai mult, depăşind
orice aşteptări, ca vigoarea şi culoarea sănătoasă a feţi i
com andantului lor, d espre care crezuseră că aveau să-l
vadă vlăgu i t, şi ca privirile lui, cum nu-şi aminteau să
le fi văzut vreodată, nici măcar pe cimpul de luptă.
Scipio a stat liniştit cîtva timp, pină i s-a comunicat
că autorii răscoalei au fost aduşi î n forum ş i că totul e
pregăti t.
XXVII Atunc i , după ce s-a făcut tăcere prin mijloci

rea crai n i cului , Scipio a î nceput să le vorbească astfel :
„N-am crezut n i ciodată că î n tr-o zi îmi vor lipsi cu
vintele ca să mă adresez armatei mele , ca acum, pentru
că eu nu m-am deprins să cultiv vorba, ci mai degrabă
fapta şi pentru că fiind ţinut din copilărie în tabără, · m ă
obişnuise m c u felul d e a f i a l ostaşilor. De data aceast�
ca să mă adresez vouă îmi lipsesc şi ideile şi c uvintele :
nu ştiu nici măcar î n ce fel să vă mai numesc : cetăţeni '?
Pe voi care v-aţi rupt de patria voastră ? Ostaşi ? Pe \·oi
care aţi refuzat să ascultaţi de comandă şi auspicii şi aţi
călcat legămintul sfînt al jurămintelor ? Duşmani ? In
tr-adevăr, recunosc trupurile, chipurile, îmbrăcămintea.
ţinuta cetăţen i lor, dar î m i dau seama că faptele, vorbele,
270
gînduriie şi s1:1fletele sînt ale duşmanilor. Căc.i V<>i �
dorit, sau ce- aţi nădăjdu it altceva deci t au darit .sau nă
dăjdui t i lergeţi i şi Jacet an i i ? Şi totu'?i, .aceia i-a urmat pe
capii smi n telii - pe l-'landoniu.<.; .şi fod.ibilis - bărbaţi
care fac parte din rîndur i le rn:ih.ilirnii reg.ale ; in schimb,
v.o i aţi încred i n.ţat auspiciile şi coman d a .unud Aattr.ius Urn
ber ş i unui Calenus Alb!us. Voi însă negaţi, ostaşi, <Că aţi
participat cu toţii la fărădelege, sau că aţi vrut s-o comi
teţi . -.Acea-;ta e rătăcirea şi smi nteala citon·a„, !q)Uneţi
voi. Cu bucurie v-aş da crezare. Ciici fapta care s-a să
v irşit dacă a molipsit întreaga oaste, nu poate fi ispăşită
decît cu o jertfă uria�ă. Şi cu toate c ă .ating fără \toie o
asemenea rană, oare cum ar putea fi ea lecuită fără s-o
pi pă i şi s-o � ngri jeşti ? I n tr-adevăr, după .alun,garea ear
u.ginezilor di n Spania. eram înci edii r:i ţat că in întreaga
r
p ovi n cie n u există loc ş i n i ci om care � mă u rască pen
tru că sînt în viaţă ·: în aşa fel mă purta..�m nu numai
faţă de ali aţi, dar şi faţă de duşmani !
ln schimb, î n t.abăra mea (cum mă înşeală credinţa !)
zvenu1 morţi i mele a fost n u numai primit, dac chiar aş
tepJtat. Eu n-a� vrea să pun pe seama tut.wur această ti
eăloşte - căci , fireşte, dacă a� fi con vins .că intreaga mea
armată m i -a do rit moartea, m i -aş dirşi zilele numaide
cit, aic i . î n ainte<\ ochilor voştri , pentru că la nimic nu
m i -ar folosi o daţă urită de con.cetăţenii şi ostzrtH mei !
l nsă ori ce m u l ţ i me e nestatorn ică asemenea mări i ; d upă
cum bat vînturile ori sufiă ad ierile, la fel şi în voi e fu r
tună sau ne-li n işte. Iar dacă origin.ea şi -cauza intregii. voas
tre sminteli � pune pe seama celor <:ie v-au indenm.at,
voi v-aţi pierdut min�le prin contagiune. Dar mie mi se
pare că n i ci v o i nu ştiţi pină unde .aţ i rner,;; cu sminteala
v oastră, ce -tfr ăderege aţi săvîrşit faţă de mine, ce_.i în
dr-iznit să faceţi fa� de patr ie. de pirinţii ş.i copi i i voştri,
cc anume faţă de zei, m artori i jurămîntului de credi nţă ,
f� de auspici i le sub care vă faceţi datoria de ostaşi,
27 1
faţă de tradiţia şi d isciplina strămoşilor, şi împotriva mă
reţiei puterii romane. Trec sub tăcere persoana mea ; ad
m i t că aţi f i putut crede că-mi aşteptaţi moartea m ea
m ai degi·abă d i n nesocotinţă decît d i n d ori nţă ; î n sfî rşit,
admit că eu m-am purtat î n aşa fel incit nu-i de m i rare
că armata priveşte cu ochi răi coma n d a mea. Dar c u ce
v-a greşit patria, pentru ca voi să o trăd aţ i , alături nd u - vă
pl anurile la acelea ale lui Mand6n ius şi lndibilis ? Cu ce
v - a greşit poporul roman, pentru ca voi, smulgînd pu
k·rea tribun i lor m ilitar i , aleşi pri n votul · poporul ui, s-o
î n cr e d i nţaţi unor particulari ; pentru ca voi , nemul\u rn i ţi
d(' acei tribuni, să acordaţi fasci ile coman dantului vostru
unor inşi cărora armata romană n i ciodată nu s-ar fi cu
venit să se supună ?
Un Albius, un Atrius au năzui t să i ntre în cortul pre-:
torian ; în faţa -1or au sunat trîmbiţele ; lor li s-a cerut
consemnul ostăşesc ; ei au stat la tribuna lui. P. Scipi o ;
ei au fost escortaţi de . li ctor ; î n faţa lor s-a dat î n lături
mulţimea ; înai ntea lor au fost purtate fasc i i le cu securi !
Voi credeţi că ploai a cu piatră, căderea trăsnetelor d i n
cer sau naşterea d e către vieţuitoare a unor făpturi ne
obişn u i te sînt m i n un i , dar aceasta este o minune ş i mai
mare i ncit n ici o jertfă şi n i c i o rugăciune publică nu va
putea s-o ispăşească fără s î ngele acelora care au îndr<iznit
să comită o fărădelege atît de cumplită !
XXVIII Deşi cri m a n u are nici o justificare, aş vrea

· totuşi să ştiu un lucru : atunci cînd aţi săvirşit fapta
groazn i că, ce-a fost în m intea voastră, ce plan aţi avut ?
Cîndva, o legiune trimisă î n garnizoană la Rhegium
a omorît î n chip nelegiti m pe căpeteniile acelei cetăţi şi
a stăpînit vreme de 10 ani acel oraş bogat ; ,.entru această
fărădelege î ntreaga legi une alcătuită d i n patru m i i de
oameni a fost decapitată cu securea în forul roman. Dar
acei ostaşi n u şi-au luat drept comandant pe u n ins cit
o jumătate de ordonanţă ca Atrius Umber, a cărui nume
272
pare el însuşi blestemat 1 , ci pe tribunul militar D. Vibe
lius, şi nu s-au alăturat lui Pyrrhus, nici samniţi l or sau
l ucari i l or, duşman i i poporului roman ; în schimb voi v-aţi
i nsui;; i t planurile lui Mandonius şi ale lui Indibilis şi aţi
vrut să vă a l ătu raţi lor şi cu armele. Aşa cum campanii
au o cu pat Capua smulgîn d -o de la vechii ei l o cui tori , tus
c i i , întocmai cum mamertinii au ocupat Messana, la„ fel
ş i aceia aveau de gind să se statornicească pe v_eci la Rhe
gium şi n-ar fi avut n ic iod a tă i nten ţi a dP. R pricinui ne
ajunsuri prin război nici poporului roman, nici aliaţilor
poporului ro man . Oare voi aţi plănuit să vă stabiliţi re
!-)edinţa la Sucro ? Dacă eu, comandantul vostru suprem,
d upă pacificarea pro v i nci ei Spania, aş fi plecat s ing ur,
l ăsindu-\·ă pe voi aici , s-ar fi cuvenit să cereţi fierbinte
ajutorul zeilor ş i al oame n i l o r , ca să vă î n a po iaţi la soţiile
�i copi i i Yoştr i . Dar să zicem că voi aţi al unga t d i n su
net aminti rea acestora, întocm a i cum aţi uitat şi de patrie
'i de m i ne . Eu vreau să urmăresc pînă la capăt firul pla
n ului n e leg iuit, dacă nu înnebunesc pînă în cele din u rm ă.
Cum v-aţi închipuit voi , 8 OOO de o ameni , desig ur de mai
mică valoare decît Albius şi Atrius cărora v-aţi supus,
că veţi smulge poporului roman provincia Spania, cînd
eu sînt încă în v i aţă şi cind e teafără şi cealaltă oaste cu
care am cucerit într-o si ngură z i Cartagina Noµă, cu care
am bătut, am pus pe fugă şi am alungat din Spania pa
tru comandanţi, patru armate ca rtag i neze ? Să lăsăm de
tot l a o parte n umele meu şi să ad m i tem doar că am fost
numai j ignit de voi, prin aceea că aţi dat crezare ş t i r ii
m orţii mele. Dar ce ? Dacă eu a ş muri, oare odată cu
m i n e ar pieri şi Republica ? Oare a r apune odată cu mine
• şi p uterea poporului roman ? Fiţi siguri că preamilosti vul
!-;>i preaputerni cul Jupiter nu va î ngădui ca existenţa unui
oraş în teme i at sub a usp i ci i l e şi d i n voinţa zeilor pentru
eternitate să de p i ndă de v i a\n ace st u i trup firav ş i pieri-
1 In lat. ater = negru.
tor. Deşi s-au stins din viaţă Flaminius, Paul l us, Grac
chus, Postumius Albinus 1 , M. Marcellus, T. Quinctius
Crispinus 2, Cn. Fulvius 3, Sc i pi oni i mei şi atiţia coman
danţi supremi, atit de străluciţi într-un singur război , to
t uşi p oporul roman a dăinuit şi va dăinui de-a pu ruri ,
chiar clacă alţi o mie ca aceştia vor muri fie de sabie, fie
de boală : oare dacă eu a_rn să pier şi Republ i ca Poporului
Homan are să pi ar ă ? Voi mşivă , ch iar ai ci în Spania,
după moartea tatălui . şi unchiului meu, amîndoi coman
danţi supremi, l-aţi a les pe Septimius Marcius în calitate
de comandant împotriva pun il or care tresăltau de bucu
rie pentru p ro as păta lor victorie. Şi eu vorbesc aşa de
parcă Spania ar fi rămas fără comandant ! ? Oare M. Si
lanus, trimis odată cu mine în ace a<>tă prov i n cie, cu ace
leaşi drepturi, cu aceeaşi comandă, sau fratele meu
L. Scipio şi C. Laelius, amindoi legaţi i mei ar fi pregetat
să răzbune oca ra adusă măreţiei puteri i romane ? Oare
s-ar putea compara trupele voa4'tre cu această armată,
sau căpeteniile voastre cu aceşti comandanţi . sau demni
tatea, sau cauza unora cu a celorlalţi ? Şi chiar dacă voi
aţi fi mai presus de toţi aceştia, aţi ridica voi armele îm
potriva concetăţenilor voştri ? Aţi vrea. voi ca Africa să
poruncească Italiei. Cru t � i n a să ordone Romei ? Pentru
care vină a pa triei ?
XXIX . Pe Coriolanus o co-n dam n are nedreaptă l-a si

lit cindva să plece într-un jal n ic şi nevrednic exi1, împin
gindu-1 să pornească l a atacarea patriei ; totu�i dragostea
1 Posturnius A lbinus, consul în 234, 2'29 şi 216 î.e.n. a căzut

î n luptă cu toa tă armata sa în pădurea L i tana, lingă Modena,
s u rprins şi înconjurat d e triburile de gali bo i .
e Quinctius Crispinus era c ole.g u l de con su la t a l lui Marcellus,
care fusese atras în c ur să de Hanibal, rănit grav în luptă, incit
în: scurtă vreme a sucombat.
a Cn. Fulvius, consul roma n , mort împreună cu î n treaga sa.
a r ma tă în bălălia împotriva lui Hanibal de l a H erd on ea , în anul
2 1 0 î.e. n .
şi respectul fiului faţă de m amă l-a obligat să dea înapoi
de la pa ri ci d ul poporului . Pe voi ce fel de d urere, ce fel
de minie v-a îmbol d i t '?
Oare f ap tul că vi s-a plătit solda cu citeva zile mai
tîrziu din cauza bo l i i comandantului este u n motiv sufi
cient ca să declaraţi război p atr i ei ? Sau ca să vă a l ăturaţi
Hergeţi lor, rup îndu-vă de po p orul roman . Sau ca să vio
laţi toate l eg i l e divi n e şi om e neş ti ?
Negre ş i t , ostaşi , v-aţi pierdut m i n ţi le , căci trupul meu
n-a fost lovit de o boală mai grea decît mi n ţi le voastre.
Se ·îngrozeşt� sufletul să-şi aducă ami nte ce-au crezut
aceşti oamen i . ce-au sperat, ce-au dor i t ; dacă se poate,
să îngropăm în u i ta re toate aceste grozăvi i , dar dacă n u
s e poate, deasupra lor s ă punem oricum, vălul tăcer i i !
N-aş putea tăgăd u i că vorbele mele v-au părut dureroase
şi crude : dar ce credeţi , cu cit m ai groazni ce au fost fap
tele voastre faţă de cuv i nt�le mele ? Şi mai gîndiţi că e
d rept ca eu să îndur tot ce-aţi făcut. cit timp voi n u răb
daţi cu calm n i ci să v i se spu n ă totul ? Dar n i c i chiar pen
tru aceasta nu \"ă aduc m ustrări ! O, dacă aţi fi î n stare
1 şi voi să u i taţi toate cite le u i t eu ! De aceea, dacă vă
căiţi pentru greşeala voastră, în m ăsura î n care v-a cu
pri ns acest simţăm i n t, eu sint cu pri sosi nţă mulţu m i t cu
această j udecată a voastră. însă Albius Calen_us şi A trius
Umber şi ceilalţi capi ai neleg i u i tei răzvrătiri vor ispăşi
cu si n ge l e lor ceea ce au săvirşi t. Priveliştea supl i ciului
acestora se cuv i n e să fie n u n umai o pildă cruntă, ci şi
un prilej de bucuri e , dacă \"-a ven i t m i ntea la loc, căci
pentru n imen i al \i i n-ar fi fost pl anuri le lor mai nefe
ricite şi mai funeste decît pentru vo i ! "
Abia îşi sfirş i cm; întarea Scipio, clnd , in urma măsu
rilor luate di nainte, rebeli lor li se în făţişă tot ceea ce pu
tea să le înfioare och i i şi urechile. Armata romană care
inconjurase în cerc adunarea ză ng ă n i săbiile şi scut w- ile :
se auzi glasul crain i cului , care citi numele celor condam
naţi de către sfat ; vinontţi i fură tiriţi �oi în m i j loc itÎ
toate uneltele torturii fură scoase la iYeală ; legaţi la stîlp,
fură bătuţi cu vergile şi decapitaţi cu securea ; cei cai;e
erau de faţă erau atît de înmărmuriţi de spaimă, incit
nu numai că n u s-a făcut auzit nici u n glas împotriva
cumplitei pedepse, dar n i c i măcar un geamăt. Apoi toate
leşurile au fost scoase d i n m i j locul lor şi , după curăţirea
locului, ostaşii chemaţi pe nume, au depus j urămîntul d e
credinţă lui P. Scipio î n faţa tribunilor militari , după care
s-a plătit pînă la capăt solda fiecărui a la rînd.
U n astfel de sfîrşit şi o asemenea i s păşire a avut răz
vrătirea ostaşilor î n cepută la Sucro.
(După e x p ed i ţ i a de pedepsire a lui M a n d o n i m şi

I nd i b i l i s , S c i p i o se în tîl neşte cu M a s i n i s sa , regele nu
mizilor, ramura massylii p e care-l cîştig;1 de partea
Romei. Campania d i n Spania o d a tă încheiată. S cip i o .
încununat de succese şi de capturi se întoarce h
Roma u n d e Este a les în u n a n i m i tate consul împreuni't
cu P. Licinius Crassus. în anul �03 î.e.n . ) .
CONSULUL SC I P I O 2ERE S A I S E Î NCREDI NTEZE

CA PROVINC I E AFR i_CA. OPOZIŢIA L UI Q. F:'\ B I U S
MAXI MUS ŞI R.A.sPUNSUL L U I SCIPIO Î N SUSŢI-
NEREA CERER I I SALE
XL Deoarece circulau zvonuri că Africa avea să con

sti tuie o nouă provi ncie, urmînd să-i fie încredinţată l u i
S c i p i o fără să se m ai tragă la sorţi ş i că acesta, nefiind
mulţumit cu cîştigarea unei glor i i oarecar i , declara că el
a fost ales consul nu numai pentru a continua războiul
cu Hanibal, c i ş i pentru a-i pune capăt ; că acest scop nu
va putea fi înfăptuit decît numai trecî nd cu armata sa î n
Africa, acţiune î n care v a căuta să obţină sprij i nul Adu
nării poporului , _senatul s e va opune. şi deoarece fruntaşii
senatului n u încuvii nţau deloc acest plan al lui Sicipo, iar
ceilalţi şovăiau fie de teamă, fie din calcul, i s-a cerut pă-
276
rerea lui Q. Fabius Maximus 1, care a rostit următoarea
cuvintare :
„Imi dau seama, părinţi conscrişi, că mulţi d i ntre voi
socotiţi că azi se ia în dezbatere o chestiune deja hotărîtă
şi că acela care-şi va da părerea în legătură cu ea ca deş
pre o problemă care trebui e dezbătută va vorbi în deşert.
Eu însă, înainte de orice, nu ştiu în ce mod i -a putut
fi acordată ca provi ncie Africa lui Scipio, bărbat viteaz
şi iscusit, cită vreme nid senatul n-a declarat-o ca provin;..
cie pentru acest an şi nici Adunarea poporului n-a d i s;..
pus acest lucru. I n al doilea rînd, dacă astfel stau lucru
rile, cred că greşeşte consulul atunci cînd, lăsin d să se
înţeleagă că prezintă o dare de seamă într-o chestiune
deja hotărită, nesocoteşte senatul , căci nu-şi spune pă
rerea atunci cind i i vine rîndul, sau ca un senator con
rultat în această privinţă. Şi sint convins că opunindu-mă
la această grabă de a trece în Africa, mi se va face un
dublu reproş : unul va fi temporizarea, însuşire înnăscută
firii mele, pe care cei tineri n-au decit s-o numească
teamă sau lene, decit să regret r�zultatul sfaturilor mele,
deoarece s-a văzut pînă ucum că, deşi la prima vedere
ale altora păreau mai seducătoare, ale mele au fost mai
folositoare ; al doilea reproş va fi acela că eu i nvidiez şi
ponegresc gloria mereu crescindă a prea viteazului nostru
consul. Dacă n ici viaţa mea de pînă acum, nici însuşirile
mele, n ici dictatura mea, nici cele cinci consulate îndepli
n ite şi nici toată gloria ciştigată în vreme de război sau
de pace şi de care sînt mai degrabă sătul <lecit doritor,
nu mă feresc de o asemenea bănuială, atunci măcar vîrsta
mea să mă pună la adăpost ; căci ce rivalitate poate exista
i ntre mine şi el, care nu are nici măcar vîrsta fiului meu?
Ca dictator, atunci cînd eram în floarea puterii şi în vre
mea celor mai strălucite izbinzi, n imeni nu m-a auzit, fie
1 Fabius Maximus a vea d reptul de a lua cel dintîi cuvintul
în sen a t , pentru că ci drţ i n ea demni tatea onori fic-ii de prinreps
senatu., (preşed i n tele senatului).
2.77
în senat, fie în A d unarea poporului, să resping, cu toate
ponegririle îndreptate împotriva mea de comandantul ca
valeriei ' acea inovatie
. nemaiauzită pînă atunci, care- l
făcea eg-alul meu la conducere. Mai curind prin fapte de-
cît prin vorbe am ţi nu t să forţez pe cel care hfsese egal
cu m in e , după j udecata altora , să mărturisească el îrn,.·iu;. i
cit îi sînt superior ; iar acum, d upă indep.Ji n.irea atîtor
i
demn t ăţi , să caut să mă iau la întrecere cu acest tiriăr
•�tît de strălucit, cerind, în cazul cind i s-ar refuza lui, să
m i se decreteze mie Africa, mie, care si m ooos it nu nu
m ai de atîtea sarcini îndeplinite, dar ş i d'e· \'iaţă ? lmi
ajunge să-mi duc zilele ş i să închid och i i cu glod�1 pe care
am ciştigat-o pină acum ; căci eu l-am opri t pe Hanibal
să mai învingă, pentru ca voi să ajungeţi a.cu m i·n pl'i fi'ă
p u tere şi să-l puteţi voi învinge pe eJ !
XLI Deci, P. Cornelius, va fi drept s-ă nui: ierţ i daea

în tr-adevăr nu v0i S©coti renumele tău �nai presus dl'
binele obşt esc, cită vreme în ochii mei niciodată n-a pre
ţuit renumele oamenilor mai mult ca Repub)ic-<1 . De aJt fei,
dacă război.ul n-ar fi in Italia, sau dacă. du�manul ar fi d in
tre aceia asupra cărG:>ra ieşi învingător fără g�orie, atunci
î ntr-adevăr, acela c�re te-ar reţine in Italia, chiar dacă ar
face-o în interes obştesc, ar putea să-ţi la<>e i!nnpresia că,
fldată cu războiul, ţi-a răpit şi prilejul de a cJ:ob1ndi gloria!
î n<:ă ci nd un duşmarni de talia lui Haniba1 ţine �n cleşte
I t ali a de patrusprezece ani, avind armata iontaciă. oare,
f'. Cornelius, îţi va părea rău de gloria tv. dacă'-1 Yei ahr nga
d i n Italia, î n calitate de consul , pe acest vrăjmaş care ne-a
pri.ci nuit atîteapierderi de vieţi şi atitea dezastre ş i , dacă,
d u pă exemplul lui C. Lutatius, care şi-a ciştigat titlul d�
onoare de a fi terminat primul război punk, tu îl vei obţi m·
pe acela de a-l fi termin.at pe al doilea ? Afară nun:rai dac-ci
or i Hami l car este un comandant mult mai presus de Han i
bal, ori acel război mai greu decît acesta, ori v ictoria lu:
Lutat i us m a i m are ş i mai strălucită decit a re să fie
27�
aeeac;ta (numai să izbutim să-l învingem pe Hanibal î n
ti mpul consulatului tău ! ) . Oare t u socoţi mai presus gloria
lui Lutatius de a-l fi al u ngat pe Hamilcar de la Drepa
num 1 sau Eryx., <leci t aceea de a-i alunga pe car tagi ne z i
şi pe H a n i bal din Italia '! De bună seamă, că nici tu, cu
toat.e că pceţuieşti mai mult glori a obţi nută decît aceea la
care speri, nu te:-ai socoti mai , glorios de eliberarea Spa
niei decît dacă ai scăpa Italia de război ! Hanibal n-a ajuns
încă î ntr-o asemenea stare i nc it să nu laşi impresia că m ai
mult ţi-e frică decît il dispreţuieşti, atunci cind cauţi un alt
război . De aceea, du război ul aicea şi nu recurge la aceste
ocolU,w·i , în speranţa că după ce vei trece în Africa, Hani
bal te va urma acolo ! Poartă războiul mai de grabă aici,
mergind în direcţia u n de se află acum Han i bal ! Rivneşti
intr-adevăr la strălucitorH lauri ai terminării războiului
punic ? Atunci , e în firea lucrw·ilor ca numai după ce vei
izbuti să-ţi aperi ce e al tău, să porneşti la atac î mpotriva
altora ! Mai intîi să se statorni cească pacea în Italia,
înai n te de a dezlănţui războ i ul în Africa, iar noi să scăpăm
de teamă înai n te de a o insufla altora 2• Dacă se vor înfăp
tui aceste două obiective sub conducerea şi auspi'iiile tale,
după ce va fi î nvins Hanibal aici , cucereşte şi Cartagina
acolo ! Dar dacă cea de a doua vi ctorie trebuie lăsată pe
seama consuli lor anului următor, prima biruinţă va fi cu
atît mai mare ş i mai strălucită, cu cit va fi fost chiar cauza
celei de a doua. Căci , într-adevăr, a cum , în afară de faptul
că vi steria noastră nu e în stare să întreţi nă două armate
diferite, u n a î n Italia şi alta în Africa, ş i în afară de faptul
că n-avem cu ce dota şi pregăti flotele noastre, şi nu ne-a
mai rămas n i m i c pentru a ne asigura o bună aprovizionare,
1 Azi Trapa ni ; loca l i ta te si tuată în vestul Siciliei, între Lily

baeum şi Eryx , pe un cap Jn faţa insulelor Aegates, tran sformat
de Hamilcar în tr-un puternic bastion carta1inez, care a capitulat
numai după infrineerea notei punice l a insulele Aega tes ln
242 î.e.n.
• „Nobi., prior d e cedat timor quam ultro aliis inferatur.11
279
la urma urmei cine n u-şi dă seama de m area primej die
care ne pîndeşte ?
«P. Lic i nius va desfăşura războiul î n Ital i a , iar
P . Scipio pe cel din Africa.„ E i bine, dar ce s-ar î ntîmpla
dacă Hanibal ar porni din nou vi ctorios spre Roma ?
(Ferească-ne zeii de�o asemenea prevestire, căci mi-e
groază ş i cîn d o spun ; dar ceea ce s-a întîmplat se mai
poate întîmpla !) Atun c i , î n sfî rşit te vom chema î napoi
pe tine, consulul tocma i d i n Africa, a şa cum l-am chemat
pe Q . Fulvius de la Capua '! Ce ? O are n u se poate crede
că ş i î n Africa zeul războiului ar putea f i priel n i c ambe
lor tabere ? Să-ţi fie î nvăţătură î nsăşi casa ta n ăruită,
tatăl şi unchiul tău n i m i c i ţi împreună cu armatele lor î n
i nterval d e numai ;30 zile, după c e vreme de cîţiva ani
făuriseră î n faţa neamurilor străi n e cel mai strălucit
renume poporului roman şi fam i l i e i tale, priri cele mai
vestite fapte de arme săvîrşi te ş i pe uscat şi pe mare !
Nu m i -ar aj unge z i lele dacă aş vrea să î nşiru i reg i i ş i
comandanţii care au plăt i t cu sîngele lor ş i al armatelor
101· pătrunderea lor n esăbuită pe păm î n turile duşmanului.
Atena, cea mai înţeleaptă cetate, după ce a lăsat deoparte
I'ăzboi ul d i n patrie, d i n î ndemnul unui tînăr 1 tot aşa de
i s cusit şi de nobi l cu şi tine, a trecut cu o m are flotă î n
S i c i lia ş i n umai în tt'-O sin gură bătăl i e n m·ală ş i -a năru i t
p e veci înfloritoarea sa republi c ă .
XLI I D a r eu ami n tesc fapte de dincolo de hotCJ.re şi

prea vechi : să ne fie de î nvăţătură aceeaşi Afr i că şi
M . Ati l i us Regulus, acest exemplu grăi tor de soartă schim
bătoare. Atun c i , n egreşit, P . Cornelius şi ţie, cînd vei privi
A frica d i n largul mării , ţ i se vor părea că Span i i le tale
1 Se referă la Alci biades, comandantul suprem al armatei ate

n i ene în t i mpul război u l u i peloponeziac, care a suferit î n frîngerea
de la Li toto m i i - S i e i l i a - din partea spartanilor, c o m a n d aţi d e
Lysa n d ru.
280
au fost nişte jucării şi glume ! Căci prin ce anume se asea
mănă Africa cu Spania ? După ce ai navigat pe o mare
liniştită, trecind de-a lungul ţărmului Italiei şi Galliei, ai
acostat cu flota la Ernporium 1, oraşul aliaţilor ; debar
cindu-ţi acolo ostaş i i i-ai condus la Tarraco, la aliaţii şi
prietenii poporului roman, trecînd prin toate ţinuturile
cele mai sigure, apoi, de la Tarraco ai mers numai p-ri n
garnizoanele romane ; după pierderea armatelor tatălui
şi unchiului tău în jurul Ebrului, oştile romane au devenit
mai cutezătoare. datorită însuşi dezastrului suferit ; la
fel şi L. Marcius, acel \·estit comandant, ieşit ce-i drept
din grămadă, dar ales la vreme prin votul ostaşilor, care
dacă ar fi fost de neam nobil şi ar fi trecut în mod firesc
pri n toate demnităţile. ar fi deopotrivă cu oricare dintre
străluciţii comandanţi romani prin priceperea sa în meş
teşugul războiului. Cartagina Nouă a fost asediată cu cele
mai mici eforturi fără ca nici una din cele trei armate
cartagineze din Spania să vină în ajutorul aliaţilor săi ;
restul campaniei tale nici nu-l ridic în slăvi, nici nu-i m ic
şorez însemnătatea ; însă în nici un caz această campanie
nu trebuie asemuită cu un război purtat în Africa, unde
nu se află nici un port la îndemîna flotei noastre, nici un
ţinut pacificat, nici o cetate aliată, nici un rege prieten,
nici un Loc în care să faci popas, sau din care să porneşti
mai departe ; oriunde iţi vei arunca privirile în jur, \'ei
descoperi că totul ţi-e potrivnic, că pretutindeni e numai
vrăjmăşie şi ură. Te încrezi oare în Syphax şi în nurnizi ?
Destul că li s-a acordat crezare o dată ! Temeritatea nu
e întotdeauna încununată de izbîndă : perfidul cîştigă
încrederea celor din jur in lucruri mărunte, ca să poată
înşela cu mari profituri atunci cind sînt în joc interese
1 Emporium. de la termenul grecesc tµ7t6p Lov care î n seam nă
„loc de comerţ, tîrg sau loc întărit". I n acest pasaj emporium
desemnează localitatea Victumulae. Aici îşi aduceau galii provi
ziile lor, iar romanii îşi aveau prăvăliile lor. Totodată era loc de
refugiu pentru p opula\i<.1 d i n imprejuri m i . în rnz d(' i nvazie.
281
m ajore 1 • Pe tatăl şi pe unchiul tău nu duşmanii cu armele
l-au î mpres urat, ci mai înainte celtiberii, aliaţii romanilor,
pri n înşelăciune. Nici pe· tine n u te-au pîndit atîtea pri
mejdii din partea lui Mago şi Hasdrubal, comandanţii
duşmani, cit d i n partea lui lndibilis şi Mandonius, supuşii
tăi. Poţi să te mai încrezi în numizi, tu, care ai pătimit
de pe urma trădării 2 ostaşilor tăi ?
Şi Syphax şi Masinissa ar vrea mai curînd să fie ei
atotputernici î n Africa în locul cartaginezilor, dar îi preferă
ţotuşi pe cartaginezi în locul oricăruia altul. Acum, într-a
devăr, se luptă pentru întîietate şi se ceartă între din.şii
învrăjbiţi de tot soiul de pricini, deoar�ce e departe de
ei teama unei primejdii externe. Dar arată-le, numai ,
armele romane şi oastea · venită de pe alte meleaguri, şi
ai să vezi cum se vor năpusti împreună, de parcă ar vrea
să stingă pojarul ce-i mistuie pe toţi. Intr-un fel au apărat
acei cartaginezi Spania şi cu totul altfel îşi vor apăra ei
zidurile patriei, templele zeilor, altarele şi vetrele, unde
soţii le îngrijorate îi vor urmări pe luptători cu privirile -
în timp ce pe romani îi vor înfrunta chiar şi copiii cei
mici. Mai mult : ce se va întîmpla dacă punii, încrezîndu-se
îndeajuns în sprijinul Africii, în devotamentul regilor
aliaţilor, în tăria zidurilor, după ce vor vedea că Italia a
rămas lipsită ·de sprijinul tău şi al armatei tale, vor tri
m ite la rîndu-le o nouă arm!'ltă în Italia - sau, din Africa,
vor ordona lui Mago, despre care se ştie că a trecut cu
flota în Baleare şi acum se îndreaptă de-a lungul ţărmu
lui Liguriei şi Alpilor să facă j oncţiunea cu Hanibal ?
Oare nu vom fi cuprinşi de aceeaşi groază pe care am
trăit-o de curînd, cînd Hasdrubal a trecut în Italia, după
ce l-ai scăpat din mîini, dindu-i drumul în Italia chiar tu, .
1 ,,Non semper temeritas est felb: e t fraus fidem i n parvis

rem praestruit ut, cum operae praetium sit, cum mercede magna
·
fallat."
i Se face alu zie la răscoala trupelor romane canton ate Ia Sucro,
în Spania.
...
282
care aveai de gind să blochezi cu trupele tale nu n um ai
Cartagina, ci chiar întreaga Africă ? Vei spune că a fost
învins de t i ne : tocmai de aceea eu regret cu atit m ai mu lt,
şi pentru . re publ i că şi pen tru tine, că un comandant
suprem î n v i n s şi-a desch is drum în Italia. Dă-ne voie să
punem pe seama iscusinţei tale toate strălucitele tale fa pte
de arme, datorită cărora atît tu, cit şi p uţerea poporului
roman au i zbin d i t, iar dezastrele si '
neajunsurile să le
atribuim soai-tei sch i m bătoare a război ului : dar, cu cit
eşti ma i \Ted n ic şi mai viteaz, cu atit m a i mult patria şi
întreagă Italia au nevoie de un asemenea spri j i n .
N ici chiar t u însuţi n u poţi tăgădui că unde e Hanibal ,
acolo e şi capul şi centrul de g re ut a te al acest ui război ,
d e vreme ce te făleşti c u m o ti v u l plecări i tale in Africa, şi
an ume acela. de a-l atrage pe Hanibal acolo. Deci. fie aici ,
fi acolo, tot cu Hanibal te vei măsura. Pri n urmare, cre7.i
oare că î n A frica vei fi mni tare s i ngur. d ecit aici, împre
ună cu co l eg u l tău, u nind u - v ă armatele ? Oare exemplul
recent dat de consuli i Claudius şi Li Y i us nu e o lecţie
care demonstrează cit de mu lt a folosit u n i r ea t ?
In sfirş i t , oare pe Hanibal - care acum se află în
ungherul cel mai î n d epă rt at d i n Hrutt i u m ş i care de atîta
vreme cere zadarn ic ajutoare de la Car t ag i n a - faptul
de a fi mai aproape de Cart ag i na şi de a cn·ea toată Africa
u n i tă cu el. nu-l va face să fie mai putern ic în oamen i şi
arme ? Ce rost are un asemenea plan. ca tu să prefe 1 ·i să
hotă răşti succesul acolo unde trupele tale sint de două
ori mai m ici. i ar ale adversaru lui tău i nco m par abi l mai
m a r i , în l oc să lupţi cu două oştiri impotrin1 uncia si n -
1 Se referit la î n d răzneata campanie a celor d o i con s u l i rom a n i ,
Livius şi C l a u d i u s Ne r o . c a r e p r i n t r - u n m a rş ru1ger[1 lor. a u străbă
tut întreagă I ta l i a ş i prin păstrarPa secretu lui operntiunilor au
ieşit in calea arma tei cartagineze, c-omandate de Hasdrubn l . fra
te!� l u i H a n i ba l . dştigi n d strălucita v i ctorie de !;1 Metau rus in
anul 20î i . e . n . . ( Vezi c·< i r tP:t X X VI I , c a p . XL ş i u r m . )
gure - şi asta sleită, dat0rită atîtor bătăl i i ş i u n ei v i eţi
.
ostăşeşti atî t de în delungate şi a t i t de grele ? G î ndeşte-t�

c î tă d eosebire e i n tre plan ul tău şi al tatălui tău : el plecase
în ca l i tate de co n sul î n Spani a, î nsă s-a î n apoiat in I t a l ia,
părăsindu-şi pro vi n ci a lui , p e n t · u a i eşi î n î n ti m p i n area
!L1,i H an i bal , p2 cînd acesta cobc1rn Alp i i ; în sch i m b tu te
t)l·e�ăteşti să pă; ă seşti Ital i a , c î n d Han i bal se află a i c i , n u
-
pen tru că aceâ.<;tă acţi une a r f i folosi toare R e pu b l i c i i , ci

f i i n dcă t� o. găseşti î nă l ţătoare şi p l i nă de glori e p e n t ru
t i n e ; ca ş i atunci cînd, părăsi ndu-ţi prov i n c i a şi armata,
fără să fi i î mputer n i c i t p r i n vreo l ege în această pfr . ; i nţă,
fără vreun se'1atusc<insul t, tu. comandantul suprem al
. poporului rom'a n , n u te-ai temut să laşi î n s ea ma a d o u ă
nave soarta poporul ui şi m ă reţia puteri i romane, care
apăsau atunci pe · umer i i tăi 1 • Eu socot, pări nţi con scri ş i ,
că P. Corn el i us Scipio a fost ales consuJ pentru Republ i că
şi pen tru n o i , n u p�ntr u s i ne pe11sonal, iar ar m a te l e a u fost
r ez er va te pentru apărarea Rome i şi I tal iei , şi nu pen tru a
fi transportate d i n tr-un capr i c i u regesc şi d i n orgoliu l
consuli lor, tocmai la capătul păm i n tului ! "'
XLIII Deoarece pri n c uv î n ta r e a sa, pr eg ă tit ă pentru

această îm prejurare, c a şi prin a uto ri t a te a sa şi pri n
ve ch ea sa reputaţie de om prevăzător, Fabi us zdrunci nase
o mare parte a se na tu l u i şi î n d e o se b i pe cei bătri n j , care
lăudau sfa t u l bătri n u l ui mai mult decît sufletul semeţ al
tî n ărul u i , se spune că Scipio a vorbi t astfel :
„ î nsuşi Fabius Maxi mus a amintit, părinţi conscrişi,
la începutul cuvîn tări i sale că părerea sa ar putea da de
bănuit că izvorăşte din i n vidie ; e u însă n-aş îndrăzni să
Dcuz un bărbat de talia lui Fabius d e asemenea simţă-
1 Se referă la plecarea lui Scipio în Africa, la Syphax, re

gele Numidiei, pentru a-l · convinge să menţi nă relaţiile cu poporul
roman. Titus Livius relatează acest eveniment în cartea
a X X V I I I-a.
284
minte ! Numai că acea bănuială n-a fost deloc spulberată,
fie datorită slabelor argumente invocate în cuvîntarea sa,
fie datorită faptului în sine.
Astfel, în cuvintarea sa, Fabius şi-a etalat demnităţile
şi faima faptelor sale de arme, pentru a spulbera bănuiala
invidiei, ca şi cum eu aş fi ameninţat să fiu întrecut de
cel din urmă om, şi nu de unul ca dînsul, care, socotin
du-se mai presus de toţi ceilalţi , ceea ce nu tăgăduiesc cp
năzuiesc şi el:J, nu \Tea să mă vadă la nivelul său : astfel,
el s-a relevat pe sine ca pe un bătrîn copleşit de onoruri ,
iar pe mine m - a si tuat chiar mai prejos de vîrsta fiului
său, ca şi cum n ăzuinţa d upă glorie nu s-ar extinde din
colo de li mitele unei vieţi de om şi n-ar străluci la fel şi
în trecut, şi în: viitor . E u sint încredinţat c ă unei mari
personalităţi oricind îi este permis să se compare nu nu
mai cu bă rbaţii străluciţi pi vremii sale, ci şi cu cei ai
tuturor timpurilor 1 . î n tr-adevăr eu nu neg, Q. Fab i u s ,
că vreau să mă ridic nu n umai pînă la gloria ta , ci (aş
spune-o cu permisiunea ta), dacă aş putea, chiar să te în
trec ! S ă nu ne mai treacă prin m i nte asemenea gînduri ,
nici ţie faţă de mine. n ici mie faţă de cei mai ti neri ca
m i ne, şi anume gîndul de a nu permite unui concetăţean ,
o ri care ar fi el, să aj un�ă asemene nouă ; aceasta ar fi
un n eajuns n u numai pentru cei pe care î i invid iem , ci ş i
pentru republică şi aproape pentru tot n eamul omenesc.
Fabius v-a a m i n t i t ce mare primej d ie aş avea de î n
fruntat dacă aş trece î n Africa, şi aceasta o spune ca să
,·adă oricine că e îngrij orat nu n wnai de soarta republi c i i
ş i a armatei , ci ş i d e soarta mea. Dar d e unde a izvorî t
această neaşteptată î ngrijorare în pri vi nţa mea ? Atunci
cind tatăl şi unch iul meu au fost doborîţi , cînd cele două
armate ale lor· au fost aproape n i m icite în t i mpul măce
l ului , ctn'd pierdusem Sp� n i ile, cînd patru �tiri şi patru
1 ,,Ma.Timo cuiquP id acci<lere a n i m a cert u m habeo, ut se n o n

cu m pra esen t i bus m odo, sed c u m o m n i s a e v i cla r i.� l'iris co m
parent."
285
comandan ţi c a r tag i n ezi stăpineau totul pri n arme şi pt'in
groază şi ci nd se căuta un comandant suprem în vederea
acestui război , n i m e n i nu s-a prezen tat, n i m e n i n1-a î n
-Orăznit ,să-şi rosteaAc ă numele î n afară de m i n e Iar c î n d
.
popqrul mi-a încred i n ţat comanda supremă m ie, un tî năr

·d e 24 de ani , de ce n-a ami ntit n i meni de vfrsta mea ne
coaptă, dP ce n-a pomen;it. atun c i de tăria d uşmanulu i ,
de greutăţii e · r ăzb o iului ş i ·de îâfrhigerea recentă a tată
lui !ji a an ch i ului meu '?
Oare am su�er i t acum vreun dezastru mai m a r e ca
aeel de atunci în Spanfa ? Oare acum în Africa sint
mai mari armatele şi sîrrt mai mulţi şi m a i bun:i coman
.danţiî ·ca aceia care au fost atunci în Spania ? Oare vîrsta
mea era atu n ci mai coaptă, pentru purtaPea u n u i războ i
·decît este acum '? Oare e mai potr i v i t să s e d uc ă un război
cu cartag i nezi i în Span ia d ec î t î n Africa ?
Pentru mine e uşor să-m i reli efez faptele m ele de arme
acuni , după ce am b ă tu t şi p us pe fugă patru armate pu
n i ce, după ce am c uce r it atîtea oraşe pri n forţa a r m e lo r
sau le-am silit să n1i se supun ă, d u pă ce au fost s u p w� i
pînă la ocean atîţia pri ncipi , atîtea nţamuri sălb�1tice,
după cu ceri re a î n treg i i S pa n i i.._ în aşa fe l incit acolo să
,
n u mai existe vreo rămăşiţă de război ; e uşor să m i se

m in i malizeze v i ctori i le după cum . pe Hercule, va fi tot
,
aşa de uşor, dacă m ă v o i î ntoarce bi ruitor d i n A fr i ca. să

se m i n imalizeze a ce l eaşi greutăţi , care acum , pentru a fi
ţin ut în loc, sînt umflate prin v orbe , incit să pară ş i m a i
teribile.
Fabius af i rm ă că nu există n i c i o posibilitate de de
.
barcare în Africa, că n u mi se va d e sc h i d e n ic i un port :

.aminteşte de capitularea hai M. A t ili us Regulus î n Africa,
ca şi .c um M. Ati l i us Regulus a r fi î nt i mp i na t în cale
vreun obstacol cu prilej ul p ri m e i debarcări î n Afri ca ; în
schimb Fab i w; nlu ami nteşte că acel n efer i c i t comandant
a a vu t deschise totuşi po r tur i le Afri ci i şi .că e l a cîştigat
în- primul an de război victori i strălucite, iar în bătălii-le
cu comandanţii cartaginezi , Regulus a rămas neînvins
·
pină în cele dîn urmă.

De aceea, Fabi us, � nu mă speri i cu asemenea exem
plie- ! Chiar dacă <M'.'ea infringere ar fi fost suferită în acest
răziboi şi nu în cel d i n ai n te , şi dacă s-al' fi intFmplat de
Cl.riild şi nu· cu cincizeci de ani în urmă', pentru care
motiv prizonieratul lui _Regulw; m-ar împiedica să trec
în Africa, cită. vreme mooMea Scipion iJor nu m-a împie
dicat să trec m a i in'ainte în SpBAia ?' N-� putea admi te
ca. naşterea lui Xanthippu s 1 lacedemon-i arrul s ă fi fost un
even i m en t mai fericit pentru Carlagi na. decit a mea pen
tru patr i a mea, iar încrederea în· m in e n-ar putea decit
să crească la gîndul că atitea gr-et1tăţi pot fi îndepărtate
prin vitejia unui s i n g u r bărbat ! Da, se cuvine să-i ar..c ul'
tăm şi pe atenien i , care au trecut în ch i p nesăbuit în S i
cilia, lăsind la o parte războiul d i n patrie : d a r dacă a i
VFeme să înşirui poYeşti c u greci i , d i n ce moti v n u-I am i n
teşti mai d e grabă pe Agathocles 2, regele Syracusei, care.
deşi Sici l ia era pirj o l i t ă de multă v re me de războ iul cu
cartaginezii . to tuş i a t recu t î n aceea� i .\ f.rică. "'trămut i n d
războiul acolo d e unde ven'i.se ?
XLIV Dar de ce e nevo i e să dovedesc pri n · exem pl '.'

yechi ş i de dincolo de hotart- ce rost are să . bagi g roaza
în vrăjmaş, făcind să cadă asupra lui pr im ejd i a care te
amen i nţă pe ti n e ? Poa te fi un exemplu mai strălucit şi
i Xanthippua. a fost comanda ntul tr u p elo r de mercenar.i· a n
ga.jaţi de Carta1ina, care l-a învins pe ReguluR, capt urî ndu-1 in
bătălia din Africa.
1 Agathocles. tiranul S,racusei, a fo&t în r:lzboi cu Carta�ina.
lnt� :n0-301 i.e.n. pentru stă.pinina .SiciHei. lnvias d e car taei.
nezi la Hi mera, în nordul Siciliei. s-a revanşat asupra adversa
ril9r săi debercind în Afrit·a, n nde a ci,ti.rat o !rtrăluritâ vi ctorie.
ln urma răscoalei sici l ienilor, Agathocles s-a înapoi<i t în Sid H a
încheind pace cu Carl'a8lna..
267
mai aproape de och i i noştri ca Hanibal ? E de mare folos
să vezi ţinuturile altora pust i i te de război şi nu pe ale
tale pîrjolite şi în paragină. Dovedeşte o mai mare băr
băţie cel care în război pune v i aţa altuia în primej die,
decît cel care n umai o îndepărtează de sine 1 • Pe lingă
toate acestea, î n totd eauna e m a i mare spaima de necu
noscut : numai de aproape şi numai trecîndu-i h otarele
poţi vedea mai bine tări a şi slăbi(lunile i n am i cului . Ha
n ibal nu sperase că, ajurrs în It::ilfu, atî tea populaţii aveau
să treacă de partea lui cite au r upt relaţiile cu noi după·
dezastrul de la Cannae ; cu atî t mai puţin ă statornicie şi
tărie vor î ntîln i cartaginezii la aliaţii lor necredincioşi , ·
datorită purtări i trufaşe. şi f i r i i lor asupritoare faţă de
aceştia ! Pe lîngă asta, chiar atu n c i cînd am fost părăsiţi
de aliaţi , n o i ne-am bizuit n umai pe puterile noastre,
numai pe ostaşul roman ! Cnrtag inez i i nu se spri j i n ă pe
forţe alcătui te d i n proprii lor cetăţeni ci îşi angajează
trupe de mercenari d i n rîndur i l e afr i canilor şi nwnizilor,
cele mai uşuratice firi şi cele m ai schimbătoare fi inţe în
ce priYeşte credi nţi. Numai să n u fiu oprit a i ci , cu scopul
·
de a întîrzia acolo : odată cu ştirea treceri i mele d incolo,
veţi auzi că şi Africa e pîrj oli tă de flăcările războiului, că
şi Cartag ina e asedi ată, în vreme ce Hanibal va ridica an- ·
cora plec î n d de aici . Aşteptaţi să vă sosească ştir i şi mai

î mbucw·ătoare şi mai numeroase decît cele pe care le
primeaţi din Spania ! Aceste speranţe mi le-au sădit în
suflet destinul poporului roman şi zei i, m artori ai trata„
tului călcat de d uşman, apoi regii Syphax şi Masinissa pe
a cărui încredere în aşa fel mă voi bizui, i n ci t să fiu la
adăpost de orice perfidie. R ăzboiul va dezvălui multe de
desubturi, care din pricina depărtării nu se pot observa
acufn . Aceasta e însuşirea de căpetenie a unui bărbat şi a
unui comandant adevărat : să nu scape pr ilejul pe care
1 „Plus ani mi est inf erenti periculum quam propulsanti."
288
norocul i-l scoate în cale, iar atunci cîn d i se iveşte
să
ştie să-l pună î n slujba reuşitei planului său 1 •
Q. Fabius, eu voi avea în Hanibal urr adversar pe mă�
sura mea, cu deosebire că mai degrabă eu voi fi
acela care
î l voi tirî după mine, şi nu e l va fi
acela care mă va ţine
pe loc ; îl voi sili să lupte pe pămîntul lui, iar răsplata
victoriei îmi va fi mai degrabă Cartagina decît fortăreţele
pe jumătate năruite ale bruttiilor. Şi, pentru ca între timp
Republica n oastră să nu sufere vreun n eajuns, î n timp
ce-mi debarc oa.stea î n Africa, îrr timp ce î nain1Jez cu ta
băra pînă la Cartagina, în măsura în care şi tu, Fabius,
ai dovedit că eşti în stare s ă săvirşeşti fapte de arme
atunci cind Han ibal î nvingător cutrei era It.alia, dă-ţi şi
tu seama dacă n u e pentru mine o jign ire să-mi spui,
acum, cind Hanibal e' zdrunlcinat ş i aproape doborît la
pămînt, că consulul P. Lici n ius, un bărbat foarte viteaz,
nu va putea să i se împotrivească ; ori acesta tocmai de
aceea n -a tras la sorţi o pro\·incie atît de îndepărtată,
ca nu cumva să l i psească de la îndatoririle sale de mare
pon ti fice, de la sfi ntele rîndui el i . ehiar daică, pe H ereule,
războiul nu s-ar sfîrşi mai repede decît socot eu, totuşi
pentru păstrarea demn1ităţii şi renumelui poporului roman,
de care trebuie să se bucure î n och i i regilor şi ai neamu
r i lor str ă i n e , este n�cesar să dove d i m că avem curaj nu
numai să ne apărăm Italia, ci să ducem războiui chiar şi
pe pămîntul Afri ci i ! Să nu se creadă şi să nu se răspin
dească ideea că ceea ce a îndrăznit să facă Han ibal, nu
îndrăznleşte să facă n i c i un comandant roman ; că, în pri�
mul război pun ic, cî nd ne-am bătut pentru Sicilia, Africa
a fost în atîtea rinduri atacată de armatele şi filatele n oas
tre, î n \TPme ce astăzi, cind ne batem pentru Italia, Africa
să '>e poată bucura în tihnă de pace ! Să se bucme în
1.,}\fu lta q u ae n u n e ex inte r L'allo n o n apparent, bellum a pe

riet ;e t id est l'iri et d uds, non dP.P.• Se fortu n a e praebenti SP Pt
oblata 1·as11 fle<"tere ad i:onsilium.''
sfirşit de linişte şi Ital ia, după o atit de îndelwrgată ur
gie ! Să fi e trecută şi Africa prin foc ş i sabie ! Mai de
grabă să ameninţe ca<>trul roman porţi le Cartagine i , de
cit să vedem din nou de pe zidurile cetăţii noastre valul
de întărituri ale taberei duşmane ! Africa să fie cel din
urmă teatru al război ului ! Acolo, pe capul puni lor să
cadă groaza şi fuga, şi pusti irea ogoarel or , ş i trădarea
aliaţilor, şi toate celelalte urgii ale războiului care de
patrusprezece ani de zi le s-au abătut asupra noastră !
In ceea ce priveşte i nteresele Republicii şi ale cam
pan iei m ilitare iminente, precum şi în privinţa provin
ciilor, care sînt acum î n dezbatere. s-a vor bi t îndeajum;
pînă acum. Cuvin tarea mea ar fi prea lungă şi n-ar fi
spre folosul nostru dacă, aşa cum Fabi us a m i n i mali zat
faptele mele de arme săvîrşite piită acum în Spania, a�
în cerca şi eu să-i cobor gloria lui, inălţindu-m i-o în schi mb
pe a mea pri n cuvinte.
Eu nu voi face n ic i una nici alta, pări nţi co�c;;cr işi . şi
dacă nu voi reuşi _în alt mod , atunci măcar pri n smeren ie
şi prin î nfrî narea l imbii . eu tînărul, am să-l în ving pe bă
tri n . In aşa fel am tră i t şi am luptat pină acum. i ncit pot
să mă bucur în l i n işte de părerea pe care din propri ul
vostru imbold v-aţi făcut-o despre mine în s ufl e tele voas
tre şi s ă fiu m u l ţu m i t cu acea�tă recompensă . "
CARTEA A XXIX-A
(Admiţind&-i-se debarcarea şi campania pe terito.

riul cartaginez în Africa, Scipio incepe intense pregă
tiri militare. El face din Sicilia baza sa de plecar17
împotriva Cartaginei. Intre timp Hasdrubal, ca să-l
dştige pe Syphax , regele Numidiei, ii dă pe fiica sa.
Sophonisba, de soţie. Syphax t ri mi te o solie la Scipio,
anun t lndu-1 că rupe a l i a nţa cu Roma şi că va lu pta
alături de Cartagi na.)
CORNELIUS SC I PIO DEBA RC A IN A1''R ICA
XXIV Sol i i tr i m işi de regele Syphax cu aceste î nsăr

cinări la Sc ipio, l-au intilnit pe comandantul suprem
roman i n Syrncusa . Scipio nu voia s ă i se spulbere o m are
nădej de care a\'ea să cin tărească greu în cumpăna opera
ţiunilor m i l i tare ce aveau să se desfăşoare în Africa ;
de aceea el se grăbi să-i t r i m i tă înapoi pe soli , înainte ca
\'estea d espre m i s i unea lor să se răspîndeas<:ă , şi le dădu
o scrisoare către rege, pri n care il sfătuia pe acesta in
termeni dt m a i stăruitori , să nu calce legi le ospeţiei ,
care-i unea şi a l i anţa încheiată cu poporul roman şi să
nu nesocotească n i ci l e�e a d ivină, nici încrederea, nici
291
mîinile lor drepte, nici zei i , martor i i şi j udecătorii tra
tatelor.
Cu toate acestea Scipio n u putea ţine ascunsă sosirea
solilor numizi (căci fuseseră zăriţi cutreierînd prin oraş
şi apăruseră şi î n pretoriu) , iar dacă ar fi trecut sub tă
cere scopul sosirii acestora, era primejdie ca adevărul să
nu se răspindească de la sine, cu atit mai repede cu cit
era ţinut mai see:ret 1, ş i ca armata să n u i ntre în panică la
gîndul că romanii vor trebui să poarte război în acelaşi
timp şi cu acest rege ş i cu cartaginezii ; pentru acest mo
tiv el abătu atenţia tuturor de la adevăr, dindu-le false
preocupări. După ce îşi convocă ostaşii la adunare, le
spuse că nu mai trebuie admisă nici o intirziere ; că regii
aliaţi stăruie ca romanii să treacă cit mai curind în
Africa : mai intii a venit Mas i nissa la C. Laeli us, ca să-l
întrebe de ce se pierde atîta vreme cu pregătirile ; acum
ş i Syphax îşi trimite soli i ca să-şi exprime m i rarea asu
pra pri cinii unei î ntîrzieri atit de îndelungate şi-i cere
sau să-şi treacă în sfîrşit oştile în Africa, sau să-l î ncu
noştii nţeze şi pe el dacă şi-a schimbat planurile, ca să
poată chibzui şi el asupra măsw·ilor în pri\·inţa sa şi a
regatului său. De aceea, deoarece a făcut toate pregăti
rile necesare şi pentru că împrejurările nu mai îngăduie
nici un pic de zăbavă, el are de gînd să-şi deplaseze flota
la Li l ybaeum 2 , de unde - după ce-şi va concentra toate
trupele de pedestraşi şi de cavalerie - în prima zi care-i
va permite să-şi pună vasele pe linia de plutire, să treacă
în Africa cu aj utorul zeilor.
Scipio ii trim ite lui M . Pomponius o scrisoare, ca să
vină la Lilybaeum dacă găseşte de cuviinţă , pentru a se
sfătui împreună cm·e sînt legi unile cele mai potrivite şi
1 „Periculum erat. n e rera, eo i pso q uod celarent ur, sua sponte

1nagis emanarent."
�
De la por lul Lilybaeum din Sicilia pornea cea mai scurt,ă
ru tămaritimă către Africa. datorită faptului că acest port se găsea
la ex tremitatea sud-vl'sti cC1 u Siciliei.
cu ce efective de trupe să treacă în Africa. La fel trimise
in!ltiinţări la toate oraşele de pe litoral, ca toate vasele
de transport să se concentreze la LHybaewn. După ce
s-au concentrat la Lilybaeum trupele şi toate vasele care
se găseau în Sicilia, deoarece nişte forţe militare atît de
numeroase nu încăpeau în oraş şi n ici vasele în port, toţi
ostaşii romani fură cuprinşi de o mare nerăbdare de a
trece în Africa, incit ai fi zis că sînt duşi nu la război,
ci ca să culeagă roadele unei victorii sigure.
Mai cu seamă ostaşii din rindurile armatei de la Can
nae, care supravieţuiseră, erau convinşi că numai dato
ri tă acestui comandant 1 şi nu altuia, republica îşi va
atinge scopurile sale, iar ei îşi vor putea elibera cugetul
de acea ruşinoasă î nfringere. La rîndu-i, n ici Scipio nu
pri vea cu ochi răuvoitori la aceşti ostaşi, ca unul care
ştia c ă dezastrul de la Cannae nu se datorase laşităţii lor,
că în rindurile oştirii romane nu există alţi ostaşi mai
vechi ca ei şi că aceştia sî nt căl iţi, experimentaţi nu n u
mai în tot felul de lupte, ci şi la asediul oraşelor. Acestea
erau legiun i le a V-a şi a VI-a din armata de la Cannae.
D upă ce Scipio le-a spus că el va trece aceste legiuni în
Africa, i-a cercetat îndeaproape pe fiecare din ei, lăsin
du-i pe cei inapţi şi înlocuindu-i cu cei aduşi de el din
Italia. Scipio a completat acele legiuni în aşa . fel incit
fiecare să aibă 6200 2 pedestraşi şi ci te 300 călăreţi cu
nume latin din rindurile armatei aliate de la Cannae.
1 Sci pio, în bătălia de la Cannae, se distinsese prin vitejie ln

mod deosebit în cali tate de tribun militar, iar după lnfrîngere,
ş i-a ri scat via\� împot r i v i n d u-se tineretului patrician care plănuise
părăsirea I ta l iei şi emigrarea în alte ţări , episod descris în Cartea
X X / 1 , cap. Llll.
t J\u fost e x t re m de rare cazurile în istoria romană, perioada
r�pub J i cană, cînd efectivele unei legiuni au atlns cifra atit de
ri d i cată de 6 200 de ostaşi, ca în acest an 204 î.e. n . După bătălia
de la Trnsi mennus mai fusese un asemenea caz, ca şi ulterior, cu
pri lejul campan iilor contra lui Antiochus, regele Syrlei şi a lui
Perseus, regel e Macedoniei.
293
XXV In ceea ce priveşte numărul ost�ilor care aµ
fost transportaţi de Scipio in Africa, autorii se deosebe�e
m ult : la unul am găsit cifra de 1 0000 de pedestraşi şi
2200 călăreţi ; la altul 1 6000 d e pedestraşi şi 1 600 călă
reţi, ia r la un alt autor 35000 de pedestraşi şi călăreţi,
adică o cifră de două ori mai mare ; alţii însă n-au mai
adăugat şi cifra ostaşilor. De vreme ce acest lucru e în
doielnic, şi eu aş prefera să fiu printre ei.
Coelius 1 , deşi, pe de o parte , se fereşte să d ea vreo
cifră, pe de alta însă atit de mult exagerează l ucruri le,
incit întrece măsura pri n cele afi rmate : „Acolo ostaşii
au strigat atît de tare, incit s-au prăbuşit păsările din
zbor moarte la pămint, şi atita potop de oameni s-a îmbar
cat pe vase, incit se părea că nic i un muritor n-a mai
rămas n.ici în Italia, nici în Sici l ia".
însuşi Scipio s-a îngrijit să-şi îmbarce în ordine şi
fără zarvă trupele pe vase. C. Laelius 2, care era coman
dantul flotei , a avut în grijă pe marinari, pe care i-a
obligat să se îmbarce pe vase înaintea celorlalţi . Scipio
i-a d at pretorului M. Pomponius sarcina d e a se ocupa de
transportul aprovizionării : s-a îmbarcat hrană pentru
45 de zile, din care cea gătită era pe n tr u 15 zile. Cind
toată lumea era îmbarcată, Scipio a trimis peste tot şta
fete cu bărci , pentru a transmite ordinul său : „Să se
prezinte la adunare i n forul oraşului, cîrmaci i şi coman-
• 1 Se referă l a anal istul Coelius A n ti pater, care i-a furnizat lut .
Titus numeroase date istorice importan te.
2 C . Laelius fusese comandan tul flotei romane şi la începutul
campaniei lui Hanibal în I t ali a . C. Laelius, tovarăşul de arme,
prietenu l intim şi locţiitorul la comandă al lui Scipio Africanul,
l-a însoţit pe acesta în calitate de legat în Spania, în anul 210 i.e. n .
E l î l î n v i nge p e Indibilis, căpetenia hispanilor răzvră ti ţi . In
204 î.e.n . , î n calitatea s a de praefectu s classis, com and an t al flotei
roman e de invazie, execută magistral toate opera ţi un i le transpor
t u l ui şi debarcării. Cucereşte tabăra punică de la Utica, cap tu
rîndu-1 pe regele Syphax al Numidiei. In 202 i.e. n . va comanda ca
quaestor extra sortem cavaleria romană in bătălia d e c i si vă de
-
la Zama.
294
�ţii de vase, pentru a primi dispoziţii şi iru.trucţiuni."
D upă ce s-au prezentat toţi , Scipio i-a întrebat mai î ntîi
oocă s-au aprov i z i onat şi c u apă pentru oameni şi pentru
vitele de povară, pentru tot atitea zile pentru ci te au luat
şi hrană. Cînd i s-a răspuns că pe vase se găseşte o can
� itate de apă pen tru 45 de zile, Scipio a dat 'instrucţiuni
ostaşilor, recomand indu-le ca în timpul navigaţiei să
păstreze disciplină ş i tăcere, să n u se i a l a harţă cu ma
teloţii şi să le dea deplină ascultare acestora în t i mpul
manevrării va se lor , spre a-şi putea îndepl i n i sarcinile.
El le prom ise că va supraveghea executarea în depl i nă
siguranţă a operaţiunii transportului, aflînd u-se el însuşi
la aripa dreaptă a flote i , cu 20 de vase rostrate, secondat
de fratele său L. Sci p i o ; î n acelaşi scop, la flancul stîng
vor n a ,· i ga tot atitea vase rostrate, avi n d u-1 î n frunte pe
comandantul flotei C. Laelius, secondat de M. Porcius
Cato 1 (care pe atu n c i era chestor).
Se stab i l i ca vasele rostrate să a ibă cite o lum i nă, iar
cele de tran sport, ci te două ; nava pretoriană 2 va avea
ca semn d istincti v în t i m pul nopţ i i trei lumini. Sdpio
dădu apoi cirm acilor ord i n de a nm·iga în direcţia
Emporiei �.
Acest ţinut a frican e cel mai f�rtil din toate, fiind
îmbelşugat î n tot felul de prod use, i ar b arb ari i si n t ne
vol n i c i la război - cum se in timplă îndeobşte să fie
l o( u itor i i unui ţin u t bogat - ş i de aceea
' romanii erau
1 Acesta e vesti t u l M . Po rc iu s Cato (2.1 4-1 4!1 i.e. n.) a · 1 tor·Jl

t ra ta t u l u i Despre agr i <"ulturd , a operei istorice Origine&, a 1 50 d i s
c u rsu r i etc. A t re c u t pri n toată fi liera magi straturilor romane,
chestura, prE'tUr;1, ed i l i tatea, c o n sula tul , c e n s u r a . A fost adversa
rul i m pl a cabil al Sei pioni !or.
1 Nava comanda n t ului suprem a flotei, nava ami rai de
astăzi.
3 Emporia p un ic ă era reg i u nea l i tora l u l ui a f rican d i n sud � I
Cartaginei (Syrta M ic ă de a z i ) i n tre Lep li s Magna şi Lep t i s
M i nor.
'.W5
încredinţaţi că-i vor putea supune, înainte de a le veni
în sprijin trupe trimise din partea Cartaginei .
După primirea . acestor instrucţi uni, cei convocaţi au
primit ordin din partea lui Scipio să se înapoieze fiecare
la vasul său şi, cu ajutorul zeilor . a doua zi să dezlege
parîmele şi să pornească în larg la semnalul dat.
XXVI Numeroase flote romane plecaseră înai nte ·din

Sicilia şi d i n acest port. I nsă · nu nwnai î n t i mpul acestui
război , dar nici măcar în perioada primului război puni c
n u mai fusese un asemenea spectacol la plecarea unei
flote romane (şi nu-i de mirare, pentru că în trecut cele
mai m ulte flote plecaseră de acolo numai pentru prădă
ciuni ) . Totuşi , dacă s-ar lua în considerare mărimea flo
tei, şi mai înainte trecuseră Mediterana doi consuli în
fruntea a două armate consulare , iar acestea dispuneau
cam de tot atîtea vase ros trate 1 cîte avea Scipio din cele
de transport ; căc i în afară de 40 vase lung i , Scipio ş i -a
trecut în Africa forţele ofensive îmbarcîn du-le pe aprn
ximativ 400 de vase de transpod . In schimb, dacă se
comparau cele două războaie punice, al doi lea li se păl'ea
romanilor de m a i mari proporţii şi mai crî n cen deci t pri
mul şi pentru că se des făşura în Italia, şi pentru că le-a
pricinuit dezastre cumpl i le prin pie1·derea atî tor armate
masacrate împreună cu comandanţ i i lor. Pe de altă parte,
Scipio, comandant ul suprem de acum, devenit celebru
prin strălucitele sale fapte de arme, cît şi prin norocul
său fără seamăn, î i sugestiona pe romani să creadă în el
şi să întrevadă creşterea gloriei lor alături de el. Apoi
1 Marina romanilor dispunea d e două categorii de nave de
război de diferite tonaje ş i forme, după scopul utilizării lor : navele

lungi - naves longae - sau rostratae, şi vasele de linie, trireme,
cvadrireme, sau quinquereme, cu vîslele aşezate pe două etaje,
avînd un echipaj de 300 vîslaşi şi 120 d e ostaşi combatanţi. Erau
dotate cu un cioc (rostrum) solid la proră. Existau apoi vasele d�
-
transport naves onerariae care navigau în convoi.
296
această idee însăşi, de a trece în Africa, nici un alt coman
dant roman înaintea sa nu o concepuse în cursul acestui
război ; el a fost acela care a spus pretut i ndeni că trece
în Africa cu scopul de a-l scoate pe Hanibal din Italia ş i
de a strămuta războiul i n Africa, pentru a-i pune capăt.
La acest spectacol d i n port alergase de pretut i n deni
t oată mulţimea nu nwnai a locuitorilor din Lilybaeurn ,
ci ş i toate soliile din Sicilia, care se adunaseră ca să-l
petreacă ofici al, potrivit protocolului, şi care î l urmaseră
pe pretorul M. Pomponius. ln afară de aceştia veniseră,
ca să-i petreacă pe tovarăşii lor de arme, şi legiunile care
erau lăsate în Sicilia ; nu nwnai marina devenise prive
lişte pentru spectatorii de pe uscat, dar şi uscatul înţesat
de lwne de jur împrejur era u n tablou d e neuitat pen tru
cei îmbarcaţi pe vase.
XXVII Cind s-a lwn i nat de zma, după ce se făcu

l i n işte, prin mijl ocirea crainicului, Scipio rosti de pe va
sul pretorian următoarele :
„Zei şi zeiţe, care sălăşluiţi pe toate mările şi pămin
turile , vă rog fierbi nte ca tot ce s-a săvîrş i t, se săvîrşeşte
şi se va mai săvirşi sub oblăd uirea mea, să fie spre binele
şi norocul meu, al poporului şi plebei romane, al aliaţilor
cu nume de latin şi al tuturor care sint de partea po
porului roman şi a mea, şi care m ă urmează, supuni n
du-se puteri i şi auspiciilor mele şi pe uscat şi pe mare ;
tuturor acestora să le acordaţi sprij inul vostru ş i , hără
z i n d u-le noroc şi spor, să aibă parte de şi mai mari
izbinzi ; faceţi ca ostaşii mei să se în t oarcă î m preună cu
m i ne la vetrele lor, vii şi nevătămaţi , birui tori asu pra
vrăjm aşului infri n t , im podobiţi cu trofee, încărcaţi de
pradă şi purtaţi în trium f ! Hărăziţi-ne puterea de a n e
răzbuna p e vrăjmaşul n ostru , pentru t o t c e a plăn uit s ă
facă împotriva cetăţi i n oastre poporul cartaginez ; i nsu
flaţi-mi mie şi poporului roman putere şi tărie, pen tru
a da · o pildă cetăţii cartagineze ! "
297
După. această rugă, Scipio aruncă î n mare, aşa cum e
datina, măruntaiele unei vite jertfite şi dădu cu trimbiţa
semnalul de plecare.
Minate de un vînit prielnic destul de puternic, navele
porniră dispărînd din privirile celor de pe uscat. Pe Ja
amiază, vasele au fost învăluite de o ceaţă atît de deasă,
incit cu mare greutate au evitat să se ciocnească ; în larg
însă vîntul a bătut mai slab. în noaptea următoare s-a
lăsat din nou aceeaşi negură. Insă la răsăritul soarelui
iarăşi s-a împrăştiat, iar vîntul a început să sufle cu pu
tere. Acum romanii începură să zărească uscatul. Nu mult
după asta cîrmaciul ii spuse lui Scipio că Africa se află
la o depărtare nu mai mare de 5000 de paşi şi că el vede
promontoriul lui Mercur 1 . Dacă comandantul dă ordin să
se îndrepte într-acolo, în curînd toată flota va intra în
port. Cînd avu sub ochi uscatul, Scipio rugă pe zei să-l
ajute să debarce în Africa, spre binele său şi al Republicii
romane şi porunci să se întindă pînzele şi. să se caute
pentru acostarea vaselor un alt port mai · jos. Flota era
minată de acelaşi vînt ; însă negura ivindu-se din nou şi
cam către aceeaşi vreme, întocmai ca în ajun, le răpi ve
derea uscatului, totodată şi vîntul oprit de ceaţă încetă
să mai bat� . Apoi noaptea făcea ca totul să fie şi mai ne
sigur. De aceea romanii aruncară ancorele pentru ca va
'
sele să nu se ciocnească între ele sau să fie aruncate pe
ţărm. Cînd au apărut zorile, a izbucnit din nou vîntul
şi, împrăştiindu-se ceaţa, ţărmurile Africii s-au conturat
în întregime.
Scipio, întrebînd ce cap e acela din apropiere şi aflind
că i se spune Capul Frumos 2, grăi : „Semn bun ! îndrep-
1 Azi capul Bon, în arabă Ras Addar, este in trîndul în mare

de la e x tr emi ta te a răsăriteană a golfului Cartaginei.
2 A z i Ras Side A l i el Mekki, în lat. Pramunt urium Pulchri,
e si t u a t l a extrem i t a tea n o rd-estil'ă a gol ful u i Carta g inei , a p ro;:ipe
de Utiea.
298
taţi i ntr-acolo vasele ! "' Flota n a Y i ga repede că t re locul
acela şi toate tru pel e fură debarcate pe ţărm .
I s tor i si n d n a viga ţ ia pe mare a romanil<>r în felul
acesta. fără spaimă şi i.m:ălmăşeală, eu am tu-mat . d in
d u-le crezare, pe foarte m ul ţ i autori g reci şi l a t i n i . S i ngur
Coel i u s Anti pater susţine că d eş i talazurile n-au scufundat
vasele şi acestea au înfruntat toate g r ozăY i i le yăzduhu lui
şi mă ri i . totuşi , in cele d i n urmă, furtuna a împins flota
d eparte de Africa, către i n sula Aeg i m urus 1 , de unde cu
anevoi nţă au putut să-şi reia d ru m u l şi că Ya<;ele fi i nd
aproape d i struse, t rupel e au debarcat fără ord i n u l coman
dantului pe uc;eat, fără arme, într-o mare îm·ălmăşeală,
scăpî n d cu aj u torul bărcilor, asem en ea unor naufragiaţi.
X XV I li După de barc a rea trupe I or . roma n i i îşi măsu

ra ră un loc de castru pe m ăguri le î nvecinate. Vederea
flotei , ca şi zarva pric i n u i tă cu p r i l e jul debarcă r i i pe
uscat i nsuflară mai i ntîi pan ică şi î ngrijorare nu n umai
in r i n d u r i l e locuitorilor s atel o r de pe ţărm ul m ă ri i , ci
chiar şi î n or'aşe 2. Căci nu n u m a i grupuri le bă rba ţ i lor
amestecate cu şiru r i de femei şi de copi i m i şunau pre
tut inde n i pe toate dr um u r i l e , c i şi cirezi de Y i t e pe
care ţăra n i i le mi nau d i n urmă . i n cit s-ar fi p ut u t spune
că Africa ei-;te pe neaşteptate părăsi tă . I n tr-ade\'ăr. aceşti
ţă ran i pri c i n uiră în oraşe o spai mă mai mare d ec î t aceea
pe ca re o s i m ţi seră e i , iar î n vălmăşeala i scată mai ales
î n Cartagi n a era aceea a unui oraş cuceri t. Că ci de
aproape c i n c i ze c i de ani, d i n vremea consu l i lor M. Atilius
Regulus şi L. Manlius 3, african ii nu mai văzuseră vreo
1 I n a d \"erten tă : I n s u l a Aegi murus se găsea în I mediata veci
nătate a coastei co n t i ne n tu l u i a fr i c an , la j u mătu tca d istanţei intre

Capul Frumos şi Capu l lui Mercur.
1 Pe litoralul african d i n vecinătatea Carta gi nei erau nu
meroase �zări, oraşe ş i loc-alităţi portuare.
1 De la c amp a nia romanilor din p rimul răi.bai p u n ic, c-runan
dati de consulii M. A tilius Re1ulu.s şt L. M a nlius. t recuseră exact
52 de a n i , aC' u m a flindu -ne î n an u l 204 t.e. n .
armată romană, în afară de flotele prădalnice care făceau
debarcări pe ţărmurile mări i şi ale căror echipaje, după
ce jefuiau tot ce întîmplarea le scotea în cale, se î n tor
ceau la vase î nai nte ca strigătele de alarmă să-i adune
pe ţăran i ; dar cu acest prilej , şi fuga şi panica fu mai
mare în Cartagina, deoarece, pe Hercule, cartag i nezi i
n -aveau acasă n i ci o armată d estul de puternică ş i nici
vreun comandant cu care să-i î nfrun te pe romani.
Hasdrubal, fiul lui Gişgo, îi întrecea cu mult pe toţi
cei l alţi concetăţeni ai săi prin neam, renume, bogăţi i şi
chiar prin înrudirea lui de atunci cu regele Syphax ;
î nsă cartagi nezi i îşi aduceau aminte că Hasdrubal fusese
bătut în cîteva bătălii şi alungat d i n Spania de acelaşi
vestit Scipio şi deci un asemenea comandant nici pe
departe nu se putea socoti egal cu cel al romanilor, după
cum n ici oastea lui de strînsură nu era egală cu armata
romană. De aceea s-a strigat : „La arme ! " , ca şi cuin
Scipio ar fi a v ut de g î n d să a.tace nwnaidecît Cartag i n a .
Porţile · a u fost imediat închise şi pe ziduri s-au instalat
oamen i înarmaţi, posturi de pază şi străji şi s-a stat de
veghe şi în noaptea următoare.
A doua zi 500 de călăreţi cartag i nezi; trimişi spre mare
în recunoaştere şi pen tru a zădărnici debarcările de pe
vase, au n i merit peste avanposturile romane, căci Scipio
îşi tri m isese deja flota la Utica şi, fără să se îndepărteze
prea mult de mare, pusese stăpîn i re pe dealurile înveci
nate, îşi r î nduise călăreţi în posturi, la locuri potrivite
şi trimisese pilcuri de ostaşi să prade ogoarele.
XXI X Roman i i s-au încăierat cu călăreţii cartagi nezi,

doborî n d mai puţini în luptă şi mai mulţi în timpul fugii ;
printre cei căzuţi se afla ş i comandantul lor Hann a , un
tî n ăr n obil. Scipio n u se m ulţumi să devasteze satele şi
300
ogoarele din împrejuri m i , ci c uceri şi oraşul cel mai apro
piat al africanilor, care era d estul de putern ic. Aici, î n
afară de celelalte prăzi , care fuseseră încărcate. fură cap
turaţiŞi 8000 de oameni l i ber i şi sclavi . Dar cea mai mare
bucurie pentru romani la î n cep ut ul operaţiunilor în
Afri ca le-a produs sosirea l u i Masinissa, d espre c are unii
autori au s cris c ă n - a venit c u mai mult de 2 0 0 călă reţi ,
iar cei mai mulţi că s-a pr eze n tat lui Sci p io în fruntea
un e i cavalerii de 2000 d e oamen i.
CARTEA A XXX-A
(Masinissa, noul aliat al romanilor, l uptă alături de

a ceştia sub comanda lui Scipio. Cum în cercările de a
se menţine relaţiile · de alianţă şi prietenie cu Syphax
şi de a-l atrage din nou de partea Romei rămîn fără
rezultat, din cauza influenţei soţiei acestuia, Sopho
nisba, fiica lui Hasdrubal, Scipio îşi dă seama că
singura soluţie este războiul. In bătălia de la Campi
Magni trupele lui Syphax, sprijinite d e puni, sînt în
vinse, iar l a puţin timp, însuşi regele Syphax cade
prizonier. Masinissa, cu aj utorul romanilor îşi reca
pătă tronul, după care se îndreaptă spre� Cyrta, ca
pitala regalului lui Syphax, unde îşi găsiseră adăpost
mai multe mii de ostaşi duşmani. I n fruntea cavaleriei
n um ide şi însoţit şi de p rizonierul său, Syphax, Masi
nissa ajunse la Cyrta, impresionînd întreaga cetate,
care văzindu-şi regele căzut în captivitate, se supuse
lui Masinissa. A cesta, după ce-şi instală trupe în di
ferite puncle de sprij i n ale oraşului, se grăbi să oeupe
palatul regal al lui Syphax).
tl'RAGED I A REG I N EI SOPHONISBA, SOŢI A LUI SYPHAX
XI I Cînd Masinissa i ntră în \•estibulul palatului, chiar

în prng îl î ntîmpină Sophonisba, soţia lui Syphax, .· fiica
302
lui Hasdrubal cartagi n ezu l . Văzindu-1 î n m ij l ocul cetelor
de r ăzboi nic i PE'. Mas i n i ssa , care se d i stingea fată de cei
lalţi atit prin trăsăturile sale fizice, cit ş i p ri n ţi nută ş i
arme, Sophonisba presupunind c ă el e regele (ceea ce ş i
era) i se arun că l a picioare şi i se adresă astfel :
„�ii şi vitej ia ta, precum şi n o rocu l tău , ţi-au dăru i t
puteri asupra noastră î n totul ; dar dacă unei p r i z o n ie re
î i e permis să-şi facă auz i t g l as u l său rug ă tor în faţa
celui care este stăpin pe viaţa şi pe moartea ei , dacă imi
permiţi să-ţi îmbrăţişez genunchii şi să-ţi ating d reapta
cu care ai învins, te rog cu lacri m i în ochi, în numele
măreţiei regeşti de care m-am bucurat şi eu puţin m ai
î nainte. î n numele neamului numizi lor din care îţi tr ag i
obirşia laolaltă cu Syphax, î n n umele ze � lor ocrotitori ai
acestui p al a t, pe care i i rog să te pri mească cu prevesti r i
m ai n orocoase decit acelea c u care l - a u îndepărtat pe
Syphax de aici , îndu plecă-ţi s uf let u l şi nu m ă lăsa
să cad i n m i n a neunui r oman t rufaş, pr a d ă bunului său
plac şi c ruz i m e i sale ! Chiar d a c ă n -aş fi fost altceva
decît s oţf a l u i Syphax, tot ll5 i aş fi \'rut să -m i încredinţez
mai de g r abă soarta in mina u n u i n um i d care, ca şi m i n e ,
a desc h i s och i i i n ti ia oară i n aceeaş i A fr i că cu m i ne,
decit să fiu prada u n u i stră i n de neam . a un.ui v e neti c .
Dă-ţi sea m a de ce trebu i e să se teamă o ca r tag i n eză de
un roman , de ce trebu i e să se teamă fi ica lui Hasdrubal !
Dacă n u - i c u p u t i n ţă a l t ă ca l e , t e i mplo r i n genu n chi ,
uc i de - m ă , pe n tr u ca pr i n moartea mea să m ă fereşt i de
a fi p i ngărită de romani , după b u n u l l o r plac ! "'
S op h o n i s ba era o fe m e i e de o neasem u i tă frumLL<;eţe
şi de o ti nereţe în flori toare , de aceea, pri n felul c u m ii
î m bră ţ i şa gen un c hi i ş i - i săruta m i n a dreaptă, ceri nd u - i
să aibă m i lă de ea şi s ă n -o predea vreunui roma n , vor
bele ei semănau mai de grabă a mingiieri decî t a rugă
m inţi ; ac;t fel sufletw î nv i ngătorului "Masinissa a fost n u
303
numai covîrşit de mila ei , ci şi captivat de vraja unei
iubiri pătimaşe, (cu acea înfl ăcărare pasională proprie
numizHor) . Intinzîndu-i mina Sophonisbei ca chezăşie a
promisiun i i pe care ea i-o solicita, Masinissa intră în pa
lat. Apoi începu să se frăminte cu mintea în ce chip să-şi
respecte cuvîntul. Cum nu fu î n stare să găsească altă
i�ire din impas, dragostea îi mijloci cu uşurinţă o hotă
rlre îndrăzneaţă, deşi contrarie demnităţii sale ; dădu
ordin să se pregătească de îndată nunta, chiar î n cursul
acelei zile, ca să nu dea răgaz lui Laelius, nici lui Scipio
s-o trateze ca pe o prizonieră pe aceea care devenise deja
soţia lui Masihissa. Laeli\.lS s-a nimerit să sosească i me
diat după nuntă ; acesta nu numai că n u şi-a s i m ulat
dezaprobarea pentru cele făcute de Masinissa, ci chiar
de la început a încercat să i-o smulgă din patul nupţial
şi s-o triIŢl ită împreună cu Syphax şi cu ceilalţi prizo
nieri la Scipio. Pînă la wm ă însă Laelius se lăsă î ndu
plecat de rugămintea lui Ma<>inissa, care stăruia ca „în
privi nţa soartei Sophonisbei numai j udecata lui Scipio
să fie· hotărîtoare ; numai el să dispună pe care din cei
doi regi să-l w·meze Sophonisba ; pe Syphax sau pe
Masinissa l "
Oa urmare, Laelius ii trimise lui Scipio numai pe
Syphax şi pe ceilalţi prizonieri. Cu sprijinul lui Masinissa
Lae1ius supuse şi celelalte oraşe ale Numid iei , care erau
ocupate de garnizoanele regelui Syphax.
XIII Cînd s-a dat de veste că Syphax este adus în

castrul roman, toată mulţimea ostaşilor s-a revărsat ca
l a spectacolul unui triumf. In fruntea convoiului de pri
zonieri mergea legat în lanţuri însuşi Syphax, iar după
el mma ceata nobililor numizi. Cu acest prilej ostaşii ro
m ani aveau de ce să în florească măreţia lui Syphax şi
304
faima numelui să u , ca să scoată şi mai mult în relief
. importanţa victoriei lor. „Iată, acesta e regele la a cărui
grandoare au c on tri buit două popdare, cele mai p u ter nice
de pe p ă mî nt , romanii şi cartaginezi i , atit de mult incit,
pe de o parte, comandantul lor s up rem , Scipio, p ăr ăsi n
d u -ş i provi ncia Spani a şi armata, a navigat cu două quin
quereme spre Afr i ca, pentru a încheia alianţă şi priete
nie cu el , i ar pe <;J.e altă parte Hasdrubal, comandantul
suprem al car ta g i n ezil or , nu n u m a i că s-a dus _ î n per
soană să-l caute în regatul lui , dar i-a dat acestuia de
soţie chiar pe fi i ca sa, S op h on i s ba . Syphax a avut î n
mina s a în acelfl.'?i timp d o i comandanţi s up rem i : şi pe
cel cartaginez şi pe cel roman. Şi, aşa cum amîndouă
taberele au cerut zeilor pacea, aducindu-le cuvenitele
sacr i f i c i i , tot aşa au căutat să obţ i n ă şi pri e te n i a acestui
rege . Syphax a av ut forţ e şi m i j lo ace atrt de mari, incit
l-a alun g a t pe Masinissa din reg at u l său, si lindu-l să răs
pî ndească zvonul că a murit, şi să-şi ducă z i lel e prin
a s c u n zăt ori , trăind din jafuri ca fiarele codrilor."
Astfel elogiat î n convorbirile celor ce-1 înconj w-au,
regele este condus în pretoriu, la Sc i p io .
Pe Scipio l-a m i şcat atît s oarta de altădată a acestui
bărbat , în comparaţie cu cea prezen tă , oit şi amin tirea
ospeţiei , a mî i n ii drepte strînse, a ali anţei încheiate in
n um el e statului, şi a p r i et eni ei dintre ei d o i . Aceste fapte
i-au dat curaj ş i l u i Sy p h ax dnd a vorbit cu în v in gă
torul său. Căc i , atunci cind Scipio îl întrebă ce-a urmărit
pentr u si ne, incit nu numai că a refuzat prieten i a cu
roman i i , ba m a i mult, le-a declarat chiar război, Syphax
a mărturisit că î ntr-adevăr a greşit şi că şi - a pierdut
minţi le, dar că aceasta nu s-a î ntî m plat atunci cind a
r id ica t armele î m potr iva poporului roman ; dimpotrivă,
acea î mp re j ura re a fost sfîrşitul n ebun iei , Iar nu î n.ce.pu
tu} ei ; atunci i s-a înnegurat mi ntea şi atu nc i şi-a smuls
d i n su f l e t os pe ţi a de care se bucura personal, precum şi
toate tratatele de alianţă ale celor două popoare, cind a
prim i t în casa lui o femeie cartagi neză. Cu făcliile ei de
n untă 1 ea a aprins în flăcări palatul său ! Ea e aceea care
i-a zdruncinat sufletul, întocmai ca o furie şi o pacoste !
Ea, cu vraja mîngîierilor sale i-a robit inima şi l-a scos
d i n m inţi şi nu s-a liniştit pînă nu i-a pus ea însăşi în
miini armele blestemate cu care să lupte împotriva oas
petelui şi prietenului său ! Singura consolare pentru el,
un om zdrobit şi doborît la pămînt de năpastă, e că vede
aceeaşi pacoste şi furie a pierzaniei trecută acum în casa
celui mai î nverşunat dintre toţi vrăjmaşii săi : Masinissa.
Acesta nu va fi n ici mai înţelept şi nici m a i statornic
decit Syphax ; chiar tinereţea îl face mai imprudent, căci
de bună seamă, î n felul cum s-a căsătorit cu Sophonisba,
el a dovedit mai multă lipsă de j udecată şi nebunie decit
Syphax altădată.
XIV Rostind aceste cuvi nte, Syphax îşi dădea în

vi leag nu n umai ura sa înverşunată, ci şi faptul că era
în că subjugat de patima dragostei , ştiindu-şi iubita î n
braţele ad versarului său ; întîmplarea aceasta -l-a zgu
duit puternic pe Scipio şi nu i -a dat puţine griji. Desigill'
acuzaţiile aduse de Syphax erau justificate de graba ne
socotită a lui Masinissa de a face nuntă, ca să zicem aşa,
chiar în toiul războiului şi fără să-l consulte, ori să-l
aştepte măcar pe Laelius, ca şi de zelul precipitat al lui
Masinissa care, chiar în ziua oind văzuse o prizoni eră
d uşman ă - se şi î nsurase cu ea, oficiind ceremonia căsă
toriei în casa rivalului său. Această conduită a lui Masi
nissa îi apăru lui Scipio cu atît mai reprobabi lă, cu cit
î n Spania dînsul, deşi tînăr, nu se lăsase ademen i t de
frumuseţea nici unei prizoniere.
1 Aici Titus Livius atribuie şi numizilor, prin analogie, da

tina romană de nuntă, în virtutea căreia tînărul m i re îşi conduce
m i reasa la domiciliul conj ugal la lumina făcliilor.
Pe cind Scipio îşi frăminta m intea astfel, iată că apare
Laelius însoţit de Masinissa. După ce-i primi pe amîndoi
cu bunătate în priviri şi-i elogie deopotrivă în pretoriu,
în faţa numeroasei asistenţe a comandanţi lor, neprecu
peţind laudele, Scipio îl luă de o parte pe Masinissa şi i
se adresă astfel :
„Masini ssa ! Socot că ai remarcat la mine oarecari
calităţi şi atunci cînd ai veni t mai întîi în Spania, pentru
a lega prietenie cu mine, şi mai pe urmă în Africa, cînd
mi te-ai încredi nţat şi pe tine şi toate speranţele tale. Ei
bine ! Dintre toate \·irtuţile care sînt convins că te-au
atras spre mine, în special cu două eu mă mîndresc la
fel de mult : cu cumpătarea şi infrinarea în faţa dorin
ţel or pătimaşe. Cu aceste virtuţi aş fi dorit să fii ş i tu
împodobit, Masin issa, adăogindu-le la celelalte calităţi
atit de strălucite ale tale !
Virsta noastră - crede-mă ce-ţi spun - nu e pri
mejduită atît de mult de duşman i î narmaţi cit de pati
mile care ne înconj oară din toate părţile 1 • Cine şi-a in
frinat acele porn iri prin firea sa cumpătată, a ciştigat
pentru sine un prest igi u cu mult mai mare şi o vi ctorie
cu mult mai strălucită decit aceea pe care am obţinut-o
noi asupra lui S;v phax.
Eu am ţ i nut seama şi-mi amintesc cu plăcere de fap
tele tale de arme să\·îrşite cu stră�n i cie şi vitejie, cînd
nu eram de faţă. lnsă asupra celorlalte fapte ale tale,
chibzuieşte tu personal în mintea ta, ca să nu ajungi să
roşeşti cind îţi vorbesc eu de ele !
6yphax a fost i m· i ns şi a căzut prizonier sub ausp i
ciile poporul ui roman . De aceea, atît el cit şi soţia sa,
regatul , teri toriu l , or�ele, oamen i i care le locuiesc, în
sfîrşit tot ce-a aparţinut lui Syphax este prada poporului
roman, deci şi regele şi soţia sa ; chiar dacă ea n-ar fi
1 „Non est tant u m a host i b u s armatis aetatis n o s t ra e pericu
lum q u a n t um a d rc u m/u., ;.� u n d i q ue rol u pt a l i h u.�.„
�7
cartagineză, chiar dacă noi nu ne-am da seama că tatăl
ei este comandantul suprem al du.şmanilor, tot s-ar cu
veni ca ea să fie frimisă la Roma, pentru ca senatul şi
poporul roman să-şi dea părerea şi să hotărască î n pri
vi n ţa ei ş i a lui Syphax, de vreme ce acest rege aliat cu
noi , înstrăinîndu-se, s-a rupt de noi - după cwn el în
suşi declară - şi a ridicat deodată armele împotriva
n oastră. I nfrînge-ţi simţămintele ! Fereşte-te să-ţi înjo
seşti multele tale însuş i ri frumoase printr-o s i ngură pa- ·
timă şi să-ţi strici renumele unor fapte atit de strălucite

pri ntr-o vină mai mare decît însăşi cauza vinii ! " 1
XV Cînd Masinissa auzi asemenea vorbe, nu n um ai

că se îmbuj oră de ru7ine, dar ii dădură şi lacrimile ; e l
i i spuse c ă , deşi se v a s upune hotăririi comandantului, î l
roagă totuşi să s e gîn dească atit c i t i i v a sta î n putinţă,
la angajamentul nechibzui t pe care şi l-a luat faţă de
S ophonisba, promi ţî ndu-i să n-o lase să cadă în m i n a
nimănui . Apoi plecă din pretoriu adin c zbuciumat, d u
cin du-se î n cortul· său. Acolo, d upă ce stătu o bună bucată
de vreme fără n i ci un martor, suspinînd şi gemînd in
h·-una, ceea ce uşor puteau auzi cei care şedeau î n jurul
cortul u i său, el scoase deodată un geamăt sfîşietor şi
chemă pe unul d i n sclavi i ,.săi credi n cioşi, în grija căruia,
după obiceiul regesc, se afla pentru vreme de restrişte
otraYa. Amestecînd-o cu băutură într-o cupă el ordon ă
sluj i torului s ă u s - o ducă Sophonisbei şi să-i transmită
că Masi n issa i -hr fi păstrat cu dragă inimă credinţa con
jugală şi prima prom i si une pe care un s oţ l e datorează
soţiei sale, dar, pentru că o putere mai presus de a lui îi
zădărn iceşte vrerea, nu-i mai rămîne deoî't să-i î ndepli
nească cea de a doua promisiw:le, şi anume de a n-o lăsa
1 „Cavi> deformes m 11 lte bona uno vitio et tot meritorum gra

tiam majore <' Ulpa quam causa culpae est, <'Orru m pas."
308
să cadă în miinile romanilor ; deci Sophonisba să-şi aducă
aminte de tatăl său, comandantul cartag i nezilor, de pa
tria sa şi de cei doi regi a căror soţie a fost şi să-şi poarte
singură de grijă l
Oind slujitorul lui Masinissa a ajuns la Sophonisba
<lucindu-i otrava împreună cu acest mesaj, ea a spus :
„Primesc acest dar de ·nuntă, şi-l primesc fără amă
răciune în suflet, de vreme ce bărbatul meu n-a putut
să-mi dea mie, soţiei sale, o dovadă de dragoste mai pu
ternică. Adu-i la cunoştinţă totuşi acest lucru : aş fi în
chis ochii mai mulţumită, dacă nu m-aş fi măritat cu el
în ajunul morţii mele ! "
Sophonisba a rostit aceste cuvi nte cu acelaşi curaj cu
care a luat apoi cupa şi a sorbit-o pî nă la fund, fără nici
un semn de înfricoşare.
Cînd s-a adus la cunoştinţa lui Sci p i o acest fapt, pen
tru ca nu cumva tînărul zdruncinat sufleteşte şi r:ăn i t î n
m indria l ui să recurgă l a vreun act necugetat, î l chemă
numaidecit la sine şi îl consolă, dojen i ndu-l în acelaşi
timp cu blîndeţe pentru nesocotinţa lui pe care a plătit-o
cu o altă nesocotinţă, săvîrşi nd o faptă mai cutremură
toare decit ar fi fost nevoie. 1
A doua zi, pentru a-i alunga d i n suflet . zbuciumul
care-l preocupa, Scipio u1·că la tribună şi ordonă să fie
chemaţi ostaşii la adunare. Acolo i se adresă lui Masi
n issa mai intii cu titulatura de rege, şi îl copleşi cu cele
mai înălţătoare elogi i , după care îl răsplăti dărui ndu-i o
1 Episodul Sophoni sbei este o creaţie l i viană în care, prin
puternicul patetism şi vioiciunea drama ti celor scene descrise, prin
zguduitorul final a l neferi citei regine, n i se vădeşte t al e n t ul artistic
de admirabil povestitor al scriitorului roma n . Despre drama Sopho
nisbei au mai scris ş i a l ţi scrii tori antici şi moderni, i n tre care
Di odor de Si cilia, op. c i t. , X X V I I , R ; A p pi anos op. cit.
Lybici XXV I I I , etc. Dra m a t urgu) rrnn cez M a i ret a scri s pi esa
Sophonisbe.
coroană de aur , o pateră de aur, un scaun curul şi un
baston de fi ldeş , o togă brodată cu fir de aur şi o tunică
la fel. La c i nstirea acoi·dată, adăugă aceste cuvi nte : „La
romani nu există ceva m a i înălţător ca triumful şi niei
a l te d istinctii
. pentru cei s ă rb ă tor i t. i cu triumfuri mai mari
'
ca acestea, pe care poporul ro m a n socoteşte că dintre toţi
străinii eşti si ngm·ul demn să le po a rte . "
Ap oi , şi lui Laelius î i aduse laude, dăruindu-i o CC>::
roa nă de aur. Cu acest prilej fUFă răsplătiţi şi qlţi ,·i tejl
f i ecare după me rite le sale. Asemenea c i n st i re a în muia t
sufletul rege l u i Masi nissa, şi i-a înfi ripat sp era n ţa apro
p i a tă că prin î nlătura1·ea lui Syphax, va pune stăpinire
pe între«1.ga N u m i d i e .
H A N 11:3 AL, H E.C H E M A T ÎN PATRIE, PĂRASEŞTH

ITALIA PROVOCÎ ND lNGRI JORARE l N AMBELE
TABERE BELIGERANTE
(Scipio tri m i te la Roma pe Laelius, ca înso ţ i tor ll

lui Syphax şi al celorlalţi prizonieri. Cartaginezi i,
aflînd de infringerea şi captivitatea lui Syphax, trimit
la Scipio soli de pace, d a r aceştia aveau mai degrabă
menirea să tărăgăneze lucrurile pînă la rechemarea
lui Hanibal din Italia. l n tr-adevăr rechemat în patrie
de senatul cartaginez, Hanibal este nevoit să păn1-
sească I talia, plin de amărăciune şi scriş nind din
dinţi, după ce o stăpinise vreme d e peste 15 a n i , i n tre
anii 218 şi 203 î.e.n. ,,Se spune că niciodată un exilat,
forţat să-şi părăsească pat ria nu s-a indepăC"tat de ho
tarele ei cu mai multă d urere în suflet decit simţea
Hanibal părăsind pămintul duşman, notează Titus
Livius. El îşi întorcea mereu privirile spre coastele
I taliei, învinuind pe zei şi pe oameni şi afurisindu-se
pe s i ne de a nu-şl fi condus direct spre Roma ostaşii
încă p l i n i de singele ro manilor măcelări li la Cannae.
t10
O solie cartagineză sosită la ·Rema este tr i m isă
inapoi · fără nici un ră spun s, deoarece senatul roman,
intuind nesinceritatea tratativelor de pace, a apreciat
că Soipio este cel mai în măsură să trateze cu Carta
gina problemele păcii. Cartaginezii, incălcînd armis
tiţiul şi dreptul ginţilor, zădărnicesc perspectivele
păcii.�
XXV/li ln aeeastă \Teme, la Roma şi speranţele, dar
şi grijile creşţeau din zi în zi, căci lumea nu era pe deplin
lămurită dacă romanii trebuie să se bucure de faptul că
Hanibal a plecat din Italia după 1 6 ani, renunţind la stă
pin irea ei şi lăsînd-o poporului 1'>man, sau mai degrabă
să se îngrijoreze pentru că Hambal trecuse în Africa cu
armata intactă. ,,Desigur, locul s-a schimbat, dar nu şi pri
mejdia." Prorocul acestei nemaipomenite ameninţări,
Q. Fabius, care închisese de curind ochii, nu se sfia să
trimbiţeze că Hanibal va fi un duşman mai primejdios pe
pămîntul său, decit pe cel străin. Căci Scipio avea să se
lupte nu cu Syphax, regele unor barbari neciopliţi, ale
cărui oşti le conducea Statorius 1, o jumătate de ordo
nanţă, sau cu Hasdrubal, socrul lui Syphax, şi care la luptă
era cd mai iute de fugă dintre comandanţii puni, ori cu
oştile de strinsură alcă tui te la repezeală din cete de ţărani,
numai pe jumătate înarmaţi - ci cu llanibal însuşi, cel
aproape născut în cortul de comandă al tatălui său, cel
mai viteaz din tre toţi capii de oşti, hrăait şi crescut în
mijlocul armatelor, intrat de copil în rindurile ostaşilor,
comandant suprem din fragedă tinereţe, care a îmbă
trinit 2 cîştigind n umai victorii şi care şi-a răspindit faima
prin neasem u i te fapte � e arme săvirşite în Spania, în Ga-
1 Nu se cunoştea n i mic despre acest centurion roman, în afen\
de cele rela tate aici, caracterizat în i roni e aemili.za, j u mă ta te de
ord onanţă.
a ln 203 i.e. n . , Hanibal era în vîrstă de 45-46 a n i.
.Jl l
lia şi în I talia, de la Alpi pma m strîmioarea Siciliei.
Hanibal stă în fruntea unei oştiri care a luat parte la toate
campani i le sale, oştire călită prin puterea de răbdare în
încercări peste orice închipui re omenească, stropită de
m i i de ori de sînge roman şi încărcată cu trofeele luate nu
numai de la ostaşii rom ani, ci şi de la comandanţii lor.
Scipio se va întîln i pe cîmpul de bătaie cu mulţi d intre
puni i care au doborît cu m ina lor proprie pretori, coman
danţi, consuli romani şi cu m ulţi dintre cei care au fost
decoraţi cu coroane murale şi vallare 1 cu mulţi dintre cei
care au străbătut de la un capăt la altul taberele cucerite,
oraşele romane îngenuncheate. Cîrmuitorii poporu..J u i ro
man n-au azi atîtea fa°!cii cîte ar putea avea Hanibal,
luîndu-le de la atîţia comandanţi romani doborîţi de el.
Cu su fletul zbuciumat de aceste temeri cetăţenii ro
mani simţeau crescîndu-le cu atît mai mult îngrijorarea
şi teama, cu cit, obişnuiţi a tî ta amar de vreme să ducă
războiul sub och i i lor, într-o parte sau alta a I taliei, şi să-l
vadă trenînd, fără să se gîndească la apropierea unui sfîr
şit, se trezeau acum ameţiţi de un spectacol neprevăzut, în
care cei doi rivali , Scipio şi Hanibal, stăteau faţă în faţă
pregătiţi pentru bătăl i a defini tiYă. Chiar şi acei care nu-şi
precupeţeau încrederea în Scipio şi nici speranţa în Yic
tori a lui, cu cit erau mai aproape de momentul hotărîtor,
cu atît erau mai nelin iştiţi .
Pe de altă parte şi cartagi nezii erau stăpîniţi de ace
leaşi stări sufleteşti. Uneori ducindu-se cu gîndul la Ha
nibal şi la măreţele lui fapte de arme, regretau că au ce
rut pace ; apoi , atunci cind îşi îndreptau privirile înapoi,
ştiind că au fost bătuţi de două ori pe cimpul d� luptă,
că Syphax a căzut prizonier, că � fost alungaţi din Spa-
'
1 Coroanele murală şi val!ară erau distincţii romane acordate
pentru acte de deosebită vitejie ; coroana vallară se acorda acelor
ostaşi care .pă trundeau cei dintîi în întăriturile duşmane, iar cea
murală celui care trecea primul zidurile
·
şi meterezele oraşului ina-
mic fortificat.
3 1'2
nia. că au fost alungaţi din Italia şi că toate aceste isprăvi
se datorează numai viteji e i şi minţii i scusite a lui Scipio,
se îngrozeau. ca şi cum acest comandant roman era menit
de d�stin �ă aducă pieirea Cartaginei
1 NT I1 E \' EDEH E,\ D I N TRE SC I P I O Ş I H A N I BAL
XXIX H an ibal tocmai ajunsese la Hadrumetum 1 ; de

aci . după numai cîte\'a zile de popas pentru refacerea os
taşi lor obosiţi de călătoria pe mare, se îndreaptă în marş
forţat spre Zama 2, îngrijorat de veştile ş tafetelor alar
mate. care-i aduceau la cunoştinţă că toate împrejurimile
Cartaginei au fost ocupate de oştirile romane. De la Zama
pînă la Cartagina e un drum de ci nci zile. Iscoadele tri
mise de acolo înainte, în recunoaştere, fură prinse de stră
jile romane şi conduse în faţa lui Sci pio ; acesta le dădu
pe seama unui tribun militar, le indemnă să viziteze totul
fără teamă şi ordonă tribunului să-i plimbe prin toate
părţile pe unde vor ei. l ntrebîndu-i apoi dacă au cercetat
tot u l după plac, îi trimise înapoi la Hnnibal, dindu-le şi o
garda. ca să-i însoţească.
Desigur. I lanibal, n-a fost prea bucuros de cele ce i
s-au adus la cunoştinţă - căci aceştia l-au in format că,
intimplător, chiar în acea zi a sosit şi Masiniss�1 cu 6000
de pedestraşi şi 4000 de călăreţi - dar mai ales l-au iritat
mîndria şi îndrăzneala adversarului său, care, de bună
seamă, i se păreau prea puţ i n întemeiate. De aceea, cu
toate că el însuşi fusese cauza războiului, iar prin sosirea
sa rupsese armistiţiul încheiat şi spulberase însăşi spe
ranţa tratativelor, convins că va putea obţine condiţii mai
1 Had r u metum, co l on ie cartagineză fonda t[1 de fenicieni, si
tuată pe l i toralul african, in golful Neopoli lanus - (azi Ham
mamet).
1 Z a ma (azi Djama) - localitate situată la sud-est de Carta
eina, l a circa 250 km depărtare de oraş.
bune acum dnd forţele sale erau încă intacte, decît dacă
va fi învins, trimise un crainic la Scipio, pentru a-i �o
l icita o î ntîlni re 1•
E u însă n - a m nici un motiv să afirm că Hanibal a fă
cut acest pas d i n propriul său i mbold, ori d i n î ndemnul
fruntaşilor statului. Analistul Valerius Antias scrie că
după ce Hani bal a fost învins de Scipio în prima bătăl ie,
în care i-au fost nimiciţi 1 2.000 de luptători , i ar 1 . 700
luaţi prizoni er i , s-a prezentat în castrul l u i Scipio î n ch ip
de sol însoţi t qe alţi zece împuterniciţi şi, pentru că Scipio
n-a refuzat î ntre\·ederea, amîndoi comandanţii, potri v i t
înţelegerii , s-au apropiat c u taberele unul de altul , pentru
ca în tîlnirea să aibă loc în vecinătatea acestora. Scipio s-a
instalat nu departe de oraşul Narragara 2, atît pentru
aceea că, pe lingă alte însuşiri, poziţia era prielnică, cit
şi pentru faptul că apa de băut se găsea la o aruncătură de
suliţă. Hanibal a ocupat o măgură l a 4000 de paşi de
Scipio, o poziţie de altfel sigură şi avantajoasă, numai că
era ceya mai departe de apă. Acolo s-a ales un loc la mij
locul distanţe i , cu vi zibili tatea în toate d i recţiile, ca să nu
existe posibilitatea n ici unei curse.
X X X După ce escortele se retraseră la o depărtare

egală, însoţiţi numai de cite un tălmaci , se în tîlniră faţă
în faţă cei mai mari comandanţi nu numai ai ti mpurilor
lor, ci ai tu turor Yremurilor d i naintea lor, fiind deopo
triv ă cu oricare rege sau com andant suprem de armată al
oricărui neam .
Privindu-se reciproc, aproape înm ărmuriţi de uimire,
amîndoi păstrară tăcere cî tă\·a \Teme. Apoi Hanibal rupse
tăcerea, spunînd următoarele : „Dacă aşa a vrut desti nul
1 Ş i alţi i s to ri c i greri ş i romani au rel atat întî l n i rea d i ntre

Scipio ş i H a n i b al - Polybios, op. cit. XV, 5 ; Appia nos, op. cit.
L y b ici :33, şi 3 !J ; F r o n t i nus, Stratagemat a , I , fi şi I I I , - G.
� Narrngara (azi Sadi-SuC"ef sau Kaar Djabeur). oraş african
si tu at în Numidia, pe valea rîului Bograda.
314
ca eu, care cel d intîi am declarat război poporului roman
şi am avut în atitea rinduri victoria in mină. să vin să cer
pace, mă bucur că acelaşi destin a hărăzit ca tocmai tu
să fii acela de la care s-o c er Nici pentru t i ne nu va fi o
.
laudă obişnuită, între atitea laude de seamă, faptul că Ha

nibal. căruia zei i i -au sortit victoria asupra atîtor coman
danţi romani , a dat înapoi în faţa ta ; că tu ai fost acela
care ai pus capăt acestui război , însemnat in pri m u l rinei
prin dezastrele suferite de voi şi apoi pri n acele ale noas
tre. Această intilnire a noastră va fi un exemplu de ironie
a soartei, pentru că eu sînt acela care am începu t ostili
tă ţ i le împotriva tatălui tău cînd era consul 1 şi, după ce
m-am măsurat in luptă cu el, tot eu mă prezint acum, dez
armat, in faţa fiului său , ca să-i cer pace.
1 n tr-adevăr, zei i au dat cea mai înţeleaptă minte pă
rinţi lor noştri cînd au hotărit ca \·oi să vă m u lţ um i ţ i cu
stăpi n irea Ital iei, iar noi cu a Africii , i ar Sicilia şi Sard i
n i a s ă f i e ale voastre, e l e fi ind şi aşa o răsplată prea m ică
pentru pierderea de către voi a atitor flote, a atîtor armate
şi a atîtor străluciţi comandanţi . 1nsă e mai uşor să î n v i
n u i eş t i trecutul dec:it Să-l îndrepţi . Astfel , n o i am rh" nit
după bunurile altora, pentru ca acum să luptăm pentru
a ni le apăra pe ale noastre ; şi n ici nu mai purtăm noi
războiul in Italia, ci acum voi îl purtaţi in A frica ; cî ndva
aţi văzut steagurile şi armele adversarului în faţa po rţi lor
voastre şi sub zidurile Romei ; şi no i la rindul nostru,
,
auzim acum din Carlagina zăngăni tul armelor din ca st ru l

roman . Dec i , de vreme ce ursi ta v-a hărăz i t vouă acest
noroc, acum va fi vorba despre acea pace după care jin
duiţi mai ales voi , i n vreme c e pe n o i n e î ng r oze şte în cel
mai îna l t grad . Noi do i care tratăm , sin tem in cea m a [
,
1 Tatăl l u i Scipio. con s u lu l Publius Cornelius Scipio a fost

în v i ns de Han.ibal la Ticlnus şi Trebia şi a căz ut în l uptă î n
Span ia, od a tă cu fratele său Cneius, i n luptă cu for�ele punice
comandate de Hasdtubal şi Mago.
• „Sed Pf"aeterita magia re,,rehelldi poasunt quam corrîgi".
315
mare măsură in.teresaţi să încheiem pacea şi ca cetăţile
noastre să aprobe tot ceea ce vom hotărî în numele lor.
Avem însă nevoie de acea: stare sufletească aptă să ne
ajute să chibzuim în linişte. I n ceea ce mă priveşte pe
mine, care mă întorc acufn bătrîn în patria mea, de unde
am plecat copil, atît vîrsta ş i succesele cit şi i nsuccesele
m-au învăţat să urmez mai degrabă calea raţiunii, decît
cea a norocului. Eu mă tem însă ca atît tinereţea ta, cit
şi norocul tău neîntrerupt pînă acum să nu-ţi creeze o
stare de spirit mai mult mîndră decît împăciuitoare. Căci
toţi cei pe care norocul nu i-a înşelat încă niciodată, rare
ori cugetă la nestatornicia soartei. Tu eşti astăzi ceen ce
am fost eu la Trasimennus şi la Cannae. Ai primit co
manda supremă cînd abia împliniseşi virsta ostăşească şi
în toate acţiunile îndrăzneţe pe care le-ai început norocul
nu te-a părăsi t n iciodată. Plecînd ca să răzbuni moartea
tatălui şi unchiului tău, ai dobîndit din însăşi năpasta
casei voastre o neasemuită glorie, datorită vitej iei şi cre
dinţei tale ; ai cucerit Spaniile pierdute după ce ai bătut
şi pus pe fugă patru armate punice ; ales consul, în vreme
ce ceilalţi n-aveau curajul să apere măcar Italia, tu ai I
trecut în Africa, şi după ce ai înfrînt aici două oştiri, după
ce ai cucerit în acelaşi ceas două tabere, dindu-le foc în
acelaşi timp, după ce l-ai luat prizonier şi pe Syphax, un
rege foarte puternic, după ce ai smuls atitea oraşe acelui
regat şi alîtea oraşe puterii n oastre, m i-ai smuls şi stă�
pînirea Italiei unde şedeam neclintit de 1 6 ani. Poate avîn
tul tău preferă victori a în locul păcii ! Am cunoscut şi eu
firi care preferă măreţia, celor folositoare ; şi m ie soarta
mi-a hărăzit pentru o clipă, cîndva, o atare i luzie ! Dar
dacă în succese zeii ne-ar da şi m in te înţeleaptă, am me
dita nu numai la cele ce s-au întîmplat, ci şi la cele ce se
pot întîmpla. Chiar dacă tu ai u itat de toţi ceilalţi , eu îţi
pot oferi o pildă suficientă pentru toate întimplările ome
neşti ; .cind mi-am aşezat nu de mult tabăra între Anio şi
oraşul Yostru şi am porni t atacul , era cit p-aci să trec peste
zi durile Rome i , pentru ca astăzi, în schi m b, să mă vezi
aici - l i psit de cei doi fraţ i ai mei 1 , amîndoi foarte vitej i
şi comandanţi foarte străluciţi - în faţa zidurilor patriei
mele aproape împresurate, rugindu-mă pentru ea, pe
mine care am îngrozi t cîndva oraşul vos tru . F iecare om,
cu cit are mai mult noroc, cu atit trebuie să se încreadă
mai puţin în el. 2 Acordîndu-ne pqcea astăz i , cînd eşti î n
culmea succeselor şi cînd noi nu avem decît îndoiel i , v ă
veţi arăta generos şi v ă veţi onora, p e cînd pentru noi , care
o cerem, e mai curînd necesară decît onorabilă.
E mai bună şi mai sigură o pace reală decît speranţa
în tr-o \"ictorie 3 . Cea d i ntii e în mina ta, cea de a doua e
î n mina zeilor ! Nu arunca norocul , de care te bucuri de
atîţia an i , în cumpăna u n u i singur ceas de luptă ! 4 Pune
puterile tale ş i ale norocu lui tău într-o par te n cumpenei,
i a r în cealaltă , puterea destinului şi nesiguranţa războiu
lui, care au aceeaşi faţă pentru noi amîndoi . Şi î ntr-o ta
bără şi in cealaltă \"a fi fier, şi în tr-o tabără şi în ceah11tă
\ or f i trupuri omeneşt i . î n n ic i o altă pri d nţă începu tul
nu se polri \"eşte atît ele puţin cu s firşitul, ca în războ i "·
Dar ă ne vei în\"inge în lu ptă, n u \·ei ada uga la gloria pe
care o ai acord ind u-ne pace atît d t vei pierde pri n tr-o în
frî ngere. în tr-un si_ngur c·eas desti n ul poate r.ă s turna şi
nărui succesele obţ i n u te, odată cu cele pe rnre le mai
speri ! Făcî nd pace, P . Cornelius, vei subordona lotul pu
terii tale ; î n schimb, dacă vei cont i n ua războiul, \'a t re
bui '- ă accepţi soarta pe care ţi-o vor hărăzi zeii !
1 Hasdrubal căzuse în bă t ă l i a de la Metaurus în 207 i.c. n . , i <1 r
Mago m urise in d r u m s p re Carta gina, d i n cauza rănilor căpăta te
î n Spa n i a , î n l u p tă cu Sci p i o .
2 „M a xim ae cuique fortunae minime credend u m est."
a „Melior tut iorque est certa pax quam sperata ridoria."
4 „Ne tot a n n o r11m fe lidtatem in unius horae d ede r i s d is·
cri m e 11 ."
1 „N ilsq11am minus quam in belto eventus respondent."
311
Cindva, chiar în această ţară, M. Atilius Regulus s-ar
fi numărat printre puţinele pilde de noroc şi vitejie, dacă
ar fi acordat părinţilor noştri pacea pe care i-au cerut-o
cînd au fost învinşi de el, însă pînă la urmă Regulus n-a
pus frîne norocului său, ci s-a lăsat purtat într-un zbor
prea înalt, şi cu cit s-a înălţat mai sus, cu atit s-a pră
buşi t mai groaznic 1.
Desigur că cel care acordă pacea şi nu cel care o cere
este îndreptăţit să impună condiţiile păcii ; dar poate că
nu sintem nedemni să ne propunem noi înşine pedeapsa.
Nu refuzăm să recunoaştem că vouă vă aparţine Sicilia,
Sardinia, Spania şi insulele situate pe tot întinsul mării,
între Africa şi Italia, din cauza cărora s-a pornit acest
război . Noi , cartaginezti, ne izolăm pe ţărmurile Africii ,
deoarece aşa au găsit de cuviinţă zeii, şi acceptăm să vă
vedem pe voi stăpîni chiar peste ţinuturile din afara gra
niţelor Italiei şi pe mare şi pe uscat. Nu voi tăgădui că
bunacredinţa cartaginezilor e privită de voi cu ochi bănui
tori din pricina prea puţinei sincerităţi cu care am cerut
şi am aşteptat de curîn d pacea. I nsă, Scipio, pentru a avea
încredere în respectarea păcii contează mult şi cine o cere !
După cite am auzit, senatul vostru ne-a refuzat pacea, de
oarece solia noastră s-a arătat a fi prea puţin demnă ;
acum însă pacea v-o cer eu, Hanibal, care n-aş cere-o,
dacă n-aş socoti-o folositoare, şi pe care o \"Oi păstra pen
tru acel�i motiv pentru care am cerut-o ! Şi aşa cum eu,
care am început acest război, m-am purtat aşa fel, incit
nimeni să nu-l regrete, cită vreme zeii inşi<;>i nu ne-au pri
v i t cu ochi răi , la fel mă voi stradui ca nimeni să nu re
__
grete această pace dobindită prin mij locirea mea ! ""
XXXI Ca răspuns la această cuvîntare comandantul

roman s-a exprimat cam în aceşti termeni :
' „Non statuendo tandem felicitat em m ocl um , nec coh i hendo
efferentem se fortwrn m , q u a n t u m a l t i us e l a t u s e ra i , <' Ofoedius
c:orru it."
318
„Hanibal ! Eu ştiu că nădejdea sosirii tale a împins pe
cartag i nez i să spulbere şi încrederea î n armistiţiul pre
zent şi speranţa păcii ; desigur că nici tu nu poţi tăgădui
că, din condiţi ile de pace hotărite anterior, înlături totul,
în afară de cele care de multă vreme sint în puterea
noastră. De aceea cu cit te vei strădui ca propri-i tăi cetă
ţeni să se simtă mai uşuraţi prin sosirea ta, cu atît şi eu
mă voi strădui ca înlăt urarea vre u n e i con d i ţ i i din cele ac
ceptate de ei an t eri or să nu însemne astăzi o ră s p la tă a
per fi d i ei . Da, sînteţi nedemn i să vi se i mpună aceleaşi
cond i ţ i i d i nai nte, pentru că voi vreţ i ca şi înşelăciunea
să vă folosească. Nici părinţii noştri n-au fost aceia care
au por ni t război cu S i d l i a, ş i n i c i n o i pe cel d i n Spani a .
înainte \·reme amen i n ţarea d e către \"Oi a m am er tin i lo r ,
aliaţ i i no � t r i , ne-a pus în m i i n i arme sfi n te ş i drepte, ca
şi de astă dată d i s tr ugerea t o t de către voi a Sag u ntu lu i ;
· voi sin teţi , ace i a care ne-aii a tacat intî i . şi t u însuţ i m ăr-
turiseş t i aceasta ; sîn t mar tor i şi zei i î n ş i ş i care, pe bună
şi s f î n tă dreptale, n e -a u hărăzi t v ictoria atunci, ne-o hă
răzesc şi ne-o vor hărăzi ş i acu m . În ce mă priveşte pe
m i ne , c u no s c slăbictun i le omeneş t i şi ţi n seama ş i de ne
s ta to r n i ci a soartei şi ş t i u că tot ce facem e supus la tot
felu l de n e prevăzuturi ; mărt urisesc că a ş fi putut f i con
siderat tru faş şi v i olent dacă, înainte de a fi trecut eu în
A frica. te-ai fi d e c i s să pă r ăseş t i I ta l ia d i n p ro pr i e i n iţ i a

ti vă ş i , avînd trupele imbarcale. ai f i \·enit la m i ne ("ă

să- m i ce r i pacea, i a r eu te-aş [ i respi ns . Acum însă, cind
te-am adus d u p ă m i ne în Africa aproape cu s i la, cu to ate
că te-ai î ncăpăţ i n a t în tot c h i p u l să ră m ii în Italia, eu nu
mă mai simt în datorat să-ţi po rt n i c i un fe l de respect . Ca
a ta re, la acele cond i ţ i i de atunc i , asu pra cărora se pare că
ne vom im· o i pen t r u a î n c he i a pacea, se mai a d a ug ă şi
despăgu b ir i l e pentru vasele noastre încărcate cu pro v i z i i ,
care au fost atacate in \'remea ar mis t iţ i u l ui , precum şi
pentru jignirile ad use soli lor noştri ; dacă accepţi, atunci
am ce să-i ad u c la c u no ş t i n \ă s fatului rnmandanţilor ; dar
&1.9
dacă acele condiţii vi se par grele, pregătiţi-vă atunci de
război, pentru că n-aţi fost î n stare să suportaţi pacea ! "
Ca urmare, pentru că pacea n u s-a putut încheia, Sci
pio şi Hanibal s-au înapoiat de la întrevedere la însoţitorii
lor, aducîndu-le la cunoştinţă că, deoarece discuţiile au
fost zadarnice, „armele vor trebui să hotărască totul ; iar
noj vom împărtăşi soarta pe care n e-au hărăzit-o zeii ! "
VI CTO R I A LUI SCIPIO ASUPRA LUI HANI

BAL Li\ Z A M A P UNE CAPAT RAZBO ! U LUI
C U CARTAGINA
XXXII După ce au ajuns în tabără. amîndoi coman

danţii dădură ordi n armatelor să-şi pregătească armele Şi
sufletele pentru _cea din urmă luptă, prin care, dacă vor
avea fericirea să iasă biruitori îşi vor asigura victoria n u
pentru o zi, ci pentru vecie. E i vor şti încă înainte de
amurgul zilei de mîine dacă Roma sau Cartagina va da
neamurilor legile sale. Căci răsplata victoriei nu va fi
Africa sau Italia, ci_ întregul pămînt ; şi primejdia \'a fi
tot atît de mare pentru cei înfrînţi , pe cit de strălucită va
fi şi răsplata pentru învingători . Romanii nu mai au la
îndemînă nici o scăpare, aflîndu-se pe un pămînt străin
şi necunoscut, iar Cartagina, dacă-şi va irosi şi această
ultimă resursă a puterii sale, va fi fără doar şi poate sor
tită acum pieirii !
La această bătălie decisivă au pornit chiar a doua zi
doi conducători de oşti, cei mai vestiţi din lume, două
popoare, cele mai puternice, gata fie să sporească şirul
victoriilor cîştigate mai înainte, fie să-l năruie. De aceea,
sufletele adversarilor erau cuprinse cînd de speranţă, cînd
de teamă. Fiecare, privind cînd linia sa de bătaie, cind
a duşmanului, îşi cumpănea puterile mai mult cu ochii,
decît cu mintea, simţind în suflet cind bucurie, cînd tris
teţe ; iar ceea ce aceşti ostaşi nu puteau cuprinde de la
320
sine cu mintea, le era sugerat de comandanţii lor prin
îndrumări şi îndemnuri. Hanibal le reamintea faptele să
vîrşite pe pămîntul Italiei \'ţ""e me de 1 6 ani, numele atîtor
comandanţi romani şi ale a tîtor armate nimicite în timpul
măcelului ; iar cind ajungea în dreptul unor ostaşi care
se remarcaseră prin vitejie în luptă, el le reîmprospăta
amintirea faptelor de arme ale fiecăruia.
La rîndul său Scipio, amintea Spaniile, luptele recente
din Africa, slăbiciunea mărturisită a duşmanilor, care nici
n-au putut să se reţină de a cere pace, din cauza fricii,
n ici s-o menţină, datorită perfidiei sădite in firea lor. Pe
lingă acestea Scipio le istorisea despre întrevederea sa cu
Hanibal, care fiind secretă putea s-o prezinte cum îi con.;.
venea. Apoi, le făcu alor săi profeţia că aceleaşi auspicii
care s-au arătat părinţilor lor cindva în bătălia de la
Aegates, li se vor arăta şi lor acum prin vrerea zeilor ;
că în mîinile lor stă sfîrşitul războiului şi a eforturilor ; în
miinile lor va cădea pradă Cartagina, în miinile lor se
află posibilitatea înapoierii în patrie, la vetrele lor, la
părinţii, copiii şi soţii lor şi la zeii lor penaţi .
Scipio rostea acestea cu fruntea sus şi cu atîta bucurie
în priviri, incit ai fi putut crede că a şi in\'ins.
XXXIII Apoi îşi rîndui în prima li nie pe hastaţi , L

spatele lor pe principes şi îneheie linia de bătaie cu triarii.
lnsă nu-şi aşeză cohortele în ordine strinsă în faţa stea
gurilor, ci păstră o oarecare distanţă între manipule, spre
a rămine un oarecare spaţiu, pentru ca elefanţii minaţi
de puni să nu strice deloc şirurile romane. Pe Laelius, de
care se folosise anul trecut ca legat, iar în acest an în ca
litate de chestor extraordinar, - numit aşa potrivit unui
decret senatorial -, îl aşeză cu cavaleria italică la aripa
stingă, iar pe Masinissa şi pe numizii săi la cea dreaptă.
Scipio umplu golurile deschise între manipulele antesi
gnanilor cu veliţi, - aceste formaţii constituiau atunci
trupele dotate cu armanent uşor -, dindu-le instrucţiuni
321"
ca, atunci cînd aveau să dea năvală elefanţii , ori să se
retragă în spatele liniilor rinduite, ori, repli indu-se la
stinga şi la dreapta cu mare repeziciune lîngă antesignani ,
s ă lase liber drumul j i \·inelor pentru a se arunca c u lănci
şi suliţe asupra lor din părţi .
Pentru a stîrni spaima în rinduri le adversarilor, Hani
bal îşi rîndui în prima linie elefanţii (avea 80 la număr,
cum nu mai avusese mai înainte în nici o bătălie) ; în spa
tele lor aşeză trupele auxiliare cic l�guri şi gali, ameste
cindu-i cu baleari şi cu mauri ; în lin i a a doua îi aşeză pe
macedoneni şi pe africani, precum şi falanga macedo
neană ; lăsînd apoi un mic interval , alcătui şi linia rezer
velor formată din ostaşi italici (cei mai numeroşi erau din
Bruttium.• dintre cei care îl însoţiseră pe Hanibal la ple
carea sa din Italia - mulţi însă fuseseră luaţi cu de-a sila
şi nu din propria lor voinţă).
Hanibal îşi trecu cavaleria la aripi : cea dreaptă o ocu
paseră cartaginezii, iar cea stingă, n umizii . Vorbele de
îmbărbătare erau rostite în diferite chipuri, într-o oaste
alcătuită d i n tot soiul de oameni, care nu aveau aceeaşi
limbă , aceleaşi obicei uri , aceleaşi legi, aceleaşi fel de arme,
aceleaşi veşminte şi ţinută şi mai ales aceleaşi motive
de a se război.
Trupele auxi liare erau stimulate de Hanibal pri n achi
tarea pe loc a soLdei �i sporirea promisiunii î n · prăzi ;
galii erau atîţaţi cu ura lor înnăscută împotriva romani
lor ; ligurilor, coborîţi din munţii lor atît de prăpăstioşi,
le promise, în speranţa victoriei , cîmpiile mănoase ale
Italiei ; pe mauri şi pe numizi ii sperie cu domnia asu
pritoare cu care îi \'a prigoni Masini"ssa ; celorlalţi le în
culcă î n suflet tot felul de speranţe ş i temeri ; cartagi
n ezilor le ami nti de zidurile patriei, de zeii penaţi , de
mormintele strămoşilor, de copii i şi părinţii lor, de ma
mele lor îngrozite şi le puse în faţă sau scla\'ia şi pieirea,
sâu stăpînirea întregului pămint, arătîndu-le că nu e de
ales o cale de mijloc î ntre groază şi speranţă.
322
b timp ce comandantul rostea aceste cuvi nte în faţa
cartagi n ez i lor săi , iar căpeteniile trupelor auxiliare le
transmiteau, la rîn d ul lor, celor d e - u n neam cu ei (cei
mai mulţi adresindu-se însă prin t ă l m aci celor ameste
caţi cu a1t.e neamw-i) d eo d ată la aripi le rcmane au răsu
nat trimbiţele ş i s-au scos strigăte atît de năprasnice,
incit elefan ţi i s-au şi mtors năpu<;tindu-se asupra alor lor,
mai ales la aripa stingă , unde erau nwnizii şi maurii. La
rlndul lui, Masinissa văzînd spaima inamicului . îi spori
cu uşurinţă deruta pr ivin d u-l de sprijinul cavaleriei din
ace a parte a l i n iei de bătaie. Totuşi , vreo clţiva elefanţi
mai bine stăpi ni ţi şi minaţi repede asupra ş i rur i lor de"
vel i ţi , făcură un groazni c prăpăd în rin duT ile ace5tora, nu
fără a fi ei înş i ş i p l i ni d e numeroase răni . Atunci ve l i ţ i i ,
c.a să nu fie stîlc i ţi , după ce au lăsat un dr u m pentru
e lefan ţ i , săriră repede înspre manipule ş i începură să
ar un ce cu suliţele d i n amindouă părţile în coastele a n i
malelor ; a nt es i g n an i i nu mai con teneau nici ei să-i
improşte cu suliţe, pînă cînd, l o vi ţi de armel e de atac,
care cădeau grindină din toate părţile, elefanţi i , a lungaţ i
din linia d e bătaie a rom a ni lor , se năpustiră asupra flan
cului drept al cartaginezilor, pun în d pe fugă ch i ar p�
călăr eţi i acestora. Cind Laelius văzu d uşmanul î n n e orî n
duială, sp or i şi el, l a rindul său, groaza din rindurile i n a
m i ce şi aşa î nspăimi ntate.
XXXIV Li n i a d e luptă cartagi neză, fiind l i psi tă acum

de spri j i nul cavaleriei s a le, care lăsase descoperite am i n
două flancurile, f u tri m is ă l a atac ped estr i mea , care î nsă
nu era d eopotri v ă c u cea romană nici ca moral, nici ca
efective. La toate acestea se mai adăugaseră şi imprej u
răr i în aparenţă l i ps i te de importanţă, ins.ă h otărîtoare
în momentele decisive a l e luptei : strigătele scoase intr-un
si�gur glas de roman i păreau cu atît ma i năprasnice şi
m a i î n fi orătoare, cu cit ale duşmani lor erau mai i m ăl-
323
măş ite şi mai l i psite de tărie, ca ale unor oameni de
l i m bi diferite.
l n afară de aceasta, armata roma n i lor avea stabilitate
şi prin masa proprie, şi prin greutatea armelor cu care
pătrundea în adversar ; în timp ce la ceilalţi sprinteneala
era mai mare decît forţa. De aceea, din chiar primul i ureş,
romani i dădură peste cap l i n i a de bătai e a \Tăjmaşului .
Apoi opin t i n du-se şi cu umeri i şi împingîndu-i şi cu scu
turile ei păşiră înainte ocupînd locurile celor înlăturaţi ş i
reuşind s ă înainteze .nestingheriţi o d i stanţă destul de mare,
d e parcă nimeni nu li s-ar fi împotrivit. Roman i i d i n
·ar iergardă, îndată c e simţiră c ă l i n i a d e bătaie a duşma
n i lor a fost dată peste cap. se grăbiră ş i ei s-o i a pe
urmele primei l i n i i romane, ceea ce făcu să crească ş i
mai mult avîntul cu care i n am icul a fost pus pe fugă.
La duşman i , a frican i i şi cartag i nezi i , din l i n i a a doua,
cînd văzm�ă că trupele lor auxiliare cedează terenul, î n
loc s ă l e sprijine, în cepură, di mpotri\·ă, s ă l e măcelă
rească din spate f i i n dcă n u se împotriveau des tul de dîrz
roman ilor şi pentru ca nu cumva rom a n i i să ajungă pînă
la ei. De aceea trupele aux i l i are î ntoarseră i medi at armele
ş i . îndreptîndu-se spre ai l or, parte din ei se retrag î n
l i n i a a doua, parte î i t a i e p e c e i care n u - i primesc î n rîn
duri , gîndindu-se că, după ce mai înc�.inte nu fuseseră
ajutaţi , acum sînt şi alungaţi ; astfel, se încinseseră de-a
valma d ouă lupte, deoarece cartaginez i i erau ne\·oiţi să
se bată în acelaşi timp şi cu roman i i şi cu aliaţii lor.
Totuşi pun i i nu \'Oiau să prim ească în rîndurile lor pe
ostaş i i speriaţi şi îmTăjbiţi ai trupelor auxiliare, ci, ata
ci n du-i în rînduri strînse. îi scoaseră din luptă către aripi
şi în spaţiul d i n jurul cîmpului de bătaie, pentru ca aceşti
ostaşi, fugind, d i n pricina groazei şi a rănilor, să n u
stîrnească învălmăşeală în rîndurile lin iei alcătuite d i n
trupe cartagineze devotate. l nsă, atîtea mormane de ca
dane şi de arme wnpluseră locul acesta, unde stătuseră
trupele auxiliare punice, incit acwn romani lor le era
324
apr.oape mai greu să treacă pe-acolo decît printre duş
m an i i rînduiţi î n şiruri strinse ; de aceea hastaţii romani
din prima linie, urmărindu-i pe vrăjmaşi printre grăme
zile de cadavre, de arme şi prin bălţile d e sînge, fiecare
pe unde putea, îşi dezorganizaseră chiar şi ei propria
linie de luptă, î n vălmăşindu-li-se şi unităţile şi şirurile.
Ba începuseră să se amestece chiar şi cohortele de prin
cipes, cind aceştia băgară de seamă că î n faţă linia lor de
bătaie e dezlinată. Cînd Scipio observă acest neajuns,
porunci n um aidecit trîmbiţelor să sune retragerea hasta
ţilor, iar d upă ce îşi duse răniţii înapoia frontului, îşi
î m pinse cohortele de principes şi de' triarii la flancur i ,
pentru c a linia de luptă a hastaţilor romani să f i e spriji
nită şi î ntări tă m ai puter n i c în centru.
ln felul acesta a izbucn i t o nouă băţălie, ca de la în
ceput : căci romanii dind acum de adevăraţii lor vrăşmaşi,
punii, erau egali cu aceştia şi prin felul armelor, şi prin
depri nderea cu viaţa ostăşea5că, şi prin faima birui nţelor
ciştigate, şi prin mărimea egală a speranţelor şi a pri
mejdi ilor. Dar r omanii le erau superiori pun i lor pri n nu
măr şi prin avînt, deoarece, pe de o parte, e i puseseră în
derută şi pe călăreţi, ş i pe elefanţi, iar pe de altă parte,
victorioşi în prim a l i r: i e de bătaie a i namicul u i , ei l u ptau
acum împotri va celE. i de-a doua.
XXXV lntretimp Laeli us şi f\Iasi n issa după ce au

urmărit pe o distanţă destul de mare ca\·aleria duşmană
fugară , întorcindu-se, porn i ră un atac pe la spate asupra
liniei de luptă năjmaşe. Acea<;tă şarjă a cavaleriei rn
mane produse în cele d i n urmă deruta în ri n d ul carta
g inezi lor. Mulţi au fost î nconjuraţi şi doborîţi în luptă ;
o mare parte d i n tre cei fugări ţi şi împrăştiaţi pretutin
deni , pe tot î nti nsul cimpiei d i n jur, au pie1·i t, deoarece
cavaleria stăpînea în treaga si tuaţ ie.
Jn acea zi a u fost nimiciţi peste 20.000 de cm·tagi nezi
şi aliaţi de-ai lor ;un număr cam tot a t ît de mare fu ră
325
luaţi prizonieri, capturind u-se 1 33 de steaguri mili tare
şi 1 1 elefanţ i . Din r i nd u r ile i n \" i ngători l or au căzut cam
1 500 de ostaşi. .
Hanibal a izbutit să scape în t o i ul inYălmăşel i i cu un
pumn d e călăreţi ; el se refugie la Hndru metum după ce,
pînă să iasă din luptă, atît înainte de bătălie cît şi în
ti mpul ei, încercase toate mijloacele posibile ale artei
m i l itare . Chiar şi d upă mărturis irea lui Scipio şi a tu
t uror oamenilor pricepuţi în arta războiului , Hanibal ar
fi meritat elogi i în acea zi, pentru meşteşugul neîntrecut
cu care şi-a întocmit frontul : el şi-a aşezat elefanţii în
prima linie, pentru ca nă\·ala n ăp ras n ică a acestora să
zădărnicească atacul romanilor şi furia lor dezlănţuită
să-i împiedice să-şi menţină ordinea ş.i planul tactic în
care îşi puneau cea mai mare speranţă ; apoi Hanibal şi-a
rînduit trupele auxiliare în faţa lin iei cartagineze, pen
tru ca nu cumva aceşti oameni de adunătură, proveniţi
din scursura tuturor neamurilor şi pe care nu-i ţinea în
lupt ă n ici o credi nţă , c i numai plata soldei, să aibă drum
liber de retragere şi fugă şi, pentru ca, înfrun tînd primul
atac al r oma n ilor să le sleiască cel dintîi avînt al acestora
şi, chiar dacă n-ar mai fi făcut altce,�a, măcar să to
cească cu trupurile lor fierul armelor · vrăjmaşe ; apoi,
ostaşii cartaginez ( şi africani, în care Hanibal îşi pusese
toate speranţele şi care în toate priYinţele erau egali cu
rom ani i , trebufau cu atît mai mult să-i depăşească pe
aceştia în luptă, cu cit aveau să înfrunte cu forţele i n
tacte, pe romanii obosiţi şi r ă ni ţ i . Pe i tal ici , în privinţa
cărora nu ş ti a dacă ii sint aliaţi sau neprieteni , H anibal
ii s cosese din luptă şi-i dusese d eparte, tocmai în cea din
urmă linie, fiind despărţiţi de fron tu l cartaginez prin
tr-un spaţi u foarte m a re . Aceasta a fost ultima sa dovadă
de talent militar. D upă ce s-a retras la Hadru met wn ,
Hanibal a fost chemat la Cartagina. Astfel, el s-a înapo
iat aco lo de unde plecase în urm ă cu 36 de ani,- pe cînd
3213
era î ncă un co p i l Venind în faţa senatului cartaginez, el a
.
declarat Că . a fost În Vi ns nu numai IIl bătăli e , ci ŞI In

război, şi că n u există o altă sper a n ţă de salvare decit
obţinerea păcii .
ROMA INCHEIE PACE C U CARTAGINA Ş I CELE

BREAZA TRIUMFUL LUI SCIPIO
XXXV I Im ed i at după bătălie, Scipio a cucerit şi d e

vastat tabăra inamicului ş i apoi , încărcat cu o uriaşă
pradă, s-a întors la mare şi la flotă ; acolo i s-a comu
nicat vestea că P. Lentulus s-a îndreptat spre Utica cu
50 de vase rostrate ş i cu 100 vase de transport încărcate
cu. tot felul de provizii .
Ca urmare Scipio, socotind că trebuie s ă acţioneze
prin toate mijloacele pentru a stirn i şi mai tare groaz:i
în Cartagina, îl trimise pe Laelius la Roma în chip de
crai nic a l victoriei , iar l.ui Cn. Octavius îi dădu ordin să
conducă legiuni le romane pe cale terestră pină l a Car
tagina. După ce alătură şi noua flotă a lui Lentulus la
cea veche a sa, Scipio plecind din Utica se îndreptă către
portul Cartaginei . El n u era departe de capitala punilor
cind îi ie ş i în î n timpinare o n avă cartagineză arborată cu
f:.i şii de lină şi ramuri de măslin. Pe navă erau îmbarcaţi
zece împutern iciţi ai Cartagin�i, fruntaşi ai cetăţii , tri
mi!?i d i n indem nul lui Hanibal, ca să-i ceară pace. Cînd
aceşt i a au ajuns Ungă pupa vasului pretorian îi întin
seră î nsem n el e sol icitării p ăd i rugindu-l şi implorindu-1
,
pe Scipio să le acm-de crezare şi să se milosth·ească de

ei . Dar acesta nu le dădu un alt răspuns decît să Y i n ă
la Tynes, căci el ac o lo işi va instala tabăra. Apoi , după
ce îl chemă şi pe Octa\'ius acolo, Scipio după ce-a înain
tat cu flota p ent ru a observa mai pe îndelete t opogra f i a
Car t ag i n ei (areastă manevră a fărut-o insă mai de grabă
pentru a-l înspă i rn înta pe duşman, decit pentru a lua
cunoştinţă de si tuaţia ei actuală) se i m 1poie la Utica. Un
curier rom a n , ieşi nd î n calea trupelor rom a n e care se pu
seseră în m işcare către Ty nes , aduse vestea că Vermi na,
fiul lui Syphax, \· i ne în spri j i n ul cartag i nezi lor cu mai
multă cavaler ie decît pedestrime.
O parte din forţele romane, împreună cu to ate tru
pele de cavalerie, atacînd trupele n um i d e ale lui Ver
m i na, în prima zi a Saturnalelor, după o uşoară c iocnire,
le puseră pe fugă. l n co njurî n d u- i pe adversari cu cava
l eria d i n toate părţi le şi tăindu-le orice posibil i tate de
a scăpa pri n fugă, r oman i i m ăcelăriră acolo 15 OOO de oa
meni , iar 1 500 fură luaţi prizonieri ; mai fură capturaţi
şi 1 500 cai numizi, şi 72 steaguri m i l i tare. Căpete n i a lor,
Vermina., a izbutit să. , �cape î_n toiul învălmăşeli i n umai
cu un - pumn de ostaşi.
Atunci s-au prezentat alţi 30 sol i ai Cartaginei la
Tynes, în acelaşi loc unde fusese i nstalată înaint'e tabăra.
Aceştia i s-au adresat lui Scipio î ntr-un mod şi mai
jalnic, ca să i nsufle mai multă milă ca înainte, fiindcă
acum erau şi mai din greu loviţi de soartă ; dar Scipio,
î n sufletul căru ia era adînc întipărită amintirea proaspe
tei perf i d i i , nu s-a înduioşat cîtuşi de puţi n cind le-a
ascult at solia.
In consiliul comandanţil or, deşi minia îndreptăţită îi
îmboldea pe toţi să distrugă Cartag i na, totuşi, pentru
că-şi dădeau seama, pe de o parte, de greutatea între
prinderii unor astfel de operaţiuni şi de faptul că ase
d i ul unei cetăţi atit de fortificate putea să dureze vreme
îndelungată, i ar pe de altă parte pentru că şi pe Scipio
însuşi î l neliniştea apropiata sosire a succesorului său la
comandă, care avea să vină în Africa adus de faima unui
război pregătit şi terminat prin strădaniile şi primej d iile
altuia, toate m inţile.. fw·ă înclinate către pace.
328
�XXVII ln ziua u rm ă t o are solii Cartaginei f ur ă din
nou chemaţi ş i după ce le adresă aspre mustrări p entr u
inducerea în eroare a romanilor, potri\·i t perfidiei spe
cifice pu nic e , Scipio le dădu sfatul să tragă învăţămin
t el e cuvenite de p e u r m a atîtor înfrîngeri s uf er i t e , să
creadă cu adevărat că există zei şi j u răm in te ; după
aceasta Scipio le d i ctă următoarele condiţi i de pace :
„Cartag i n e z i i sînt liberi să trăiască, potrivit leg i l or
lor proprii ; ei ră mi n stăpini mai departe pe oraşele şi
t eri tori i l e lor, respectind u-li-se hotarele dinai nte de răz
boi ; din ziua sem nării con d i ţi i lor, romanii vor pune coi
păt operaţiun i lor de devastare a teritoriului cartag in ez ;
puni i sint ooli gaţ i să predea romani lor pe toţi dezertori i
ş i sclavii fugiţi ş i s ă î n a po ieze p e toţi prizonierii ; să
pred ea Romei toate vasele rostrate, păstrindu-şi numai
zece trireme ; să predea Ro me i toţi elefanţii domesticiţi
şi să nu mai domesticească alţii ; să nu mai întrepri n dă
nici o campanie militară, nici pe co n tinent ul african, nici
in afara Africii, fără aprobarea poporului roman ; să-i
r es ti tu i e lui Masinissa bunurile răpite şi să încheie un
tratat cu el ; să ac hi te solda şi să asigure aprovizionare:i
t rup el or auxiliare romane pină la d at a î n ap o i erii soli lor
ca r tag i nezi de la Roma ; să plătească într-un i nterval
de 50 de a n i , zece mii de tala n ţi de argint, în rate egale ;
să lase z ăl og 1 00 de ostatici , pe care îi va aproba Scipio,
dar să nu fie n ic i mai mici de 14 an i şi nici mai virstnici
de 30 de ani." Scipio mai adăugă că va încheia noul ar
m i s t i ţi u cu Ca rtag i n a numai dacă vor fi înapoiate vasele
rom a n e de transport capturate de puni în timpul primu
lui a rm i s ti ţ i u , precum şi tot ce fusese pe aceste vase ;
alt fel nu le va a pr oba nici arm i s ti ţi ul de acum, şi nici nu
le va da vreo spe ran ţă d e pace.
Acestea au f os t condiţiile pe care soli i puni a\·useseră
ord i n să le aducă la cunoşti n ţă in patria lor. Tn t i mp ce
ei le expuneau î n Adunarea poporului din Ca r tag i n a ,
Gisgo, u rc i n d u -se la tribună, se pronunţă împotriva pă-
3:?9
cii. Pentru că mulţimea, care ezita, dar era şi incapabilă
de a purta armele, nu se hotăra nici pentru război, nici
pentru pace, Han i bal, în dîrj it că se pot rosti şi auzi astfel
de vorbe în asemenea împrejurări , înşfăcîndu-1 pe Gisgo
îl trase jos de la tribuna de unde domina masele ; dar'
pentru că în popor stîrni rumoare acest spectacol neo
bi-şnuit pentru o cetate deprinsă cu libertatea, Hanibal,
ca om al armelor, impresionat de această emancipare ma-
·
n ifestată în oraşul său, strigă :

„Am plecat la vîrsta de 9 ani din mijlocul vostrµ
şi m-am întors după 36 de ani. Cred că cunosc perfect
meşteşugul războiului, către care m-a îndrumat din copi
lărie fie destinul meu, fie statul cartagine� ; se cuvine
deci ca şi voi să mă învăţaţi drepturile, legile şi obiceiu
rile cetăţii şi ale forului . "
· Scuzîndu-şi nepriceperea sa în această privinţa, Ha-
nibal rosti o cuvîntare în legătură cu pacea, ca să de
monstreze că ea nu e foarte nedreaptă, dar că în orice
caz, e absolut necesară.
Cea mai grea dintre toate condiţiile de pace era aceea
de a restitui încărcăturile de pe vasele romane capturate
în vremea primului armistiţiu, deoarece nu mai existau
şi era greu să mai găseşti bunurile şi oamenii, cei vino
vaţi de însuşirea sclavilor sau a obiectelor de pe vase
făcirid parte d in tabăra care se împotrivea păci i .
S-a hotărît atunci să se înapoieze vasele şi s ă s e caute
pretutindeni oamenii, lăsînd la aprecierea lui Scipio res
ti tuirea lucrurilor care mai lipseau, cartaginezii urmînd
să-i despăgubească pe romani cu bani.
Unii analişti relatează di Hanibal ar fi plecat de pe
cîmpul de bătaie direct la mare, iar de acolo, cu un vas
dinainte pregătit, la regele Antiochus şi că lui Scipio, care
cerea înainte de orice să-i fie predat Hanibal, i s-a spus
că Hanibal nu se mai află în Africa.
330
XXXVIII După ce solii Cartaginei s-au întors la
Sc i p i o , s-a d e c is că pentru bu n uril e care aparţinuseră sta
tului rom a n , chestorii să dovedească după registre ceea
ce se găsea pe vase, iar pentru bunurile particulare, stă
pin i lor să li se ceară d e clara ţii .
Ca d e s p :ig u b i ri pentru toate aceste bunuri s-a stabilit
suma de 25 .000 de libre de argint, bani gheaţă ; cartagi
nezi lor l i s-a acordat un arm istiţiu de 3 luni. S-a mai
adăugat ca în tot ti m pul armistiţiului Cartagina să nu
mai trimită so H în altă parte în afară de Roma şi ca nici
un s o l care ar fi sosit la Cart ag i na să nu fie lăsat să intre,
î nainte de-a i se aduce l a cunoştinţă comandantului su
pr e m cin€ este şi ce \Tea
lmpreună cu solii Cartagi nei aµ fost trimişi la Roma
şi L. Venturius Philo 1 şi M. Marcius Rall a l! şi L. Sc ipio ,
fratele com andantului roman .
XLII I Deşi la Roma toată lumea era î nc l i n a t ă spre

pace, consu l u l Cn. Lentulus, care p rim i s e ca pro"incie
Africa şi f l o ta de ac olo , s-a opus totuşi senatusconsultu
lui . Atunci tribunii plebei M. Acilius şi Q. Mi n udus, au
pus următoarele pr oblem e in faţa Adunării Po p orul ui :
„ Vre a şi încuviinţează poporul roman ca senatul să
hotărască încheierea păcii cu ca rt ag i nezi i ?" şi apo i , „Cine
să î ncheie această pace şi cui i se dă însărcinarea să
tra nspo rt e armata din Africa ?"
Ţ oate triburile romane au votat această propunere :
„Pacea, aşa cum propuneţi, să fie î nch e ia tă de P. Scipio
şi tot el să transporte şi armata'· .
1 L. V e t u ri u s Philo fusese lega t u l lui Appius Claud i us la

Capua in 2 1 :! î . e . n . . apoi pra�tor pE"Tegrinu.� tn 209 i.e. n. şi pro
pretor al Galiei în 208 i.e.n. El a fost mesager u l care a anunţat
senatului roma n victo r i a r oman ilor asupra punilor Ia Metaurus,
d i n 207 î.e.n.
2 M. M a rc i u s R a l i a Iusese pretor u rban în 204 î.e. n . , iar în
20:! a primit sarcina asirurărli apărării l itoralului I taliei.
331
!n lU: ma acestui vot, senatul a dat un decret prin care
P. Scipio era desemnat să în cheie pacea cu IY� porul carta
ginez, potrivit condi ţ i i l or pe care le va � ăsi de cuvi i n ţă,
în urma consultării com isiei de l O m em bri ai senatului
roman. Cartaginezii au adus apoi mulţu m i ri senatului şi
întrebciră dacă li se îngăduie să i n tre în cetate şi să vor
bească cu con cetăţenii l or, care, căzi nd prizoni eri, fuse
seră puşi sub paza statului. în rîndurile acestora, spuneau
ei, se află rude şi prieteni de-:cii lor, oameni d i n rindul
nobilimii ; pentru alţi i ei a\·eau de la consîngenii lor di
ferite însărcinări. Cînd i-au v izitat, solii au mai cerut se
natului roman să le aprobe răscumpărarea unui număr
din rîndurile acestora ; li s-a cerut atunci să-i num ea5că.
Sol i i au rostit cam două sute de n ume. A tun ci- s- a dat
un senatusconsult prin care comisia senatorilor . roma:ii
trebuia să scoată d i n rîndurile prinşilor 200 de pun i , pe
care ii cer cartagin ezii, şi să-i ducă la P. Cornelius Sci p10
în Africa. Să-i aducă la cunoştinţă acestuia că, dacă v n
încheia pacea, acei oameni să fie î napoi aţi cartag i n ezi
lor, fără să mai fie răscumpăraţi.
Deoarece feţialii au primit dispoziţie să plece în Africa
pentru î n cheierea tratatului, la cererea acestora, s-a dar
un sen atusconsult cu următorul cuprins : „Fiecare feţial
să ducă cu el cite o cremene şi cite un ram de verbi nă,
pentru ca atunci cînd maimarele oştirii romane le va d·J
porun că să consfinţească tratatul, ei să-i ceară, la rindul
lor, acestuia jerba sacră de verbină'·. Acest soi de pla n tă,
culeasă din cetăţuia Capi toliului, se dă deobicei feţiatilor.
Dindu-se drumul solilor cartaginezi , după ce aceştia
au ajuns în "\fri ca, la Scipio, au încheiat cu acesta pacec1
î n co n d i ţ i i l e de care am \"orbi t m a i înainte. Pun i i au pre
dat n avele lungi , elefanţi i , dezertori i , sclavii fugiţi şi
4 OOO de prizonieri , în rindurile cărora se găsea şi sena
torul Q. Terentius Culleo.
Scipio dădu ordin să se dea foc Yaselor punice după
ce au fost împi nse în larg. Unii istorici au transmis că
332
fuseseră acolo cam 500 de vase de tot felul, m i n at e c u
vislele. Priveliştea acestui i ncendiu iscat pe neaş t ep tate .
a stirnit jale în sufletele punilor, de parcă ar fi ars insă�i ·
Cartag in a. ·
I n privinţa dezertorilor s-a luat o măsură mai aspră

decit î mpotriva scl a v i lo r fugiţi ; celor cu numele lati n li
s-a tăiat capul cu securea, iar cei romani au fost răstigniţi
pe cruce.
XLIV Cu 40 de ani înainte , în vremea consulilor

Q. Lutatius şi A. Man li us , fusese încheiată cea di ntîi pace
cu cartag inezii. Războiul punic a reizbucnit după 25 de
a ni, pe vremea consulatului lui P. Cornelius şi Ti. Sem
pronius şi s-a sfirşit într-al 1 6-lea an, pe cind erau con
suli Cn. Cornelt us Scipio şi P. Aelius Paetus.
A mers vorba că, după aceea, de multe ori Scipio a
s pus că datorită i nvidiei lui Ti. Claudius mai întî i , şi
apoi a lui Cn . Cornelius, el a fost oprit să sfîrşească răz
boiul prin dărîmarea Cartaginei.
Deoarece la Cartagina, la început se părea că bani i
s e adună cu greutate, poporul fiind sleit d i n pricina unui
război atît de îndel ungat şi că în senat toată lumea era
posomori tă şi se tîn g ui a , se spune că Hanibal a fost văzut
de toţi rîzînd. Cînd Hasdrubal, supranumit Ţa·p ul, îl do
jen i pen tru acest ris, care sfida doliul întregului popor,
deşi numai din pricina lui curgeau atitea lacrimi, Hani
bal îi răs punse :
„Dacă a\i fi în stare să citiţi în oc h ii cui \·a şi \"-aţi
putea da seama ce-i mocneşte în adîncul sufletulu i ,
atunci a\i constata cu uşuri nţă că risul pentru care mă
m u s t ra ţ i acum , nu e al unui om vesel, ci a p r oa pe a l u n u i
smintit din pricina ch inului sufletesc. Dea l t f e l acest ris
e mai puţin l i psit de sens decit lacri mile acestea ale
voa<;tre. şi fără ros t , şi dezgustătoare. A tunci s-ar fi cu
ven i t să plinge\ i , cind ni s-au luat armele, cind n i s-au
333
ars navele ş1 am fost opriţi să mai purtăm războaie din
colo de hotare ; căci aceasta e6te rana d in care vom pieri ;
şi să nu c redeţi că romanii s-au gîndit la ura voastră
cînd au luat aceste măsuri ! N i c i un stat mare nu poate
sta liniştit multă vreme ; dacă n-are vreun duşman în
ex terior , şi-l găseşte în ţară, întocmai ca acele făpturi
vinjoase la tr-up, care par să fie la adăpost de pri mejd i ile
din afară, dar care sînt covîrşite de propria lor putere . 1
De aceea nu-i de mirare că noi nu simţim nenorocirile
căzute asupra statului <lecit atunci cînd sintem loviţi Sn
interesele noastre pers onale , şi dintre acestea nici unul
nu ne doare mai tare decît paguba banilor pierduţi . 2 Dar
atunci dnd Cartag i ne i învinse ii erau smulse trofeele,
cînd vedeaţi patria lăsată fără o armă şi despui ată în mij
locul atîtor neamuri înarmate ale Africi i , nimeni n-<.t
scos u n geamăt : în schimb, acum, cînd e nevoie să se
strîngă de la p ar ti c ulari bani pentru tribut, vă tînguiţi
ca la înmormîntarea pat ri e i ! Ce teamă mi-e să nu vă daţi
seama în curînd că astăzi aţi vărsat lacrim i pentr.u răul
cel mai mic ! " Asemenea vorbe rostea atunci Hanibal î n
faţa cartaginezilor.
S cip io îi dărui lui Masinissa, în faţa adunării ostaşi
lor săi , în afară de r eg atul păr i n t esc , orac;; u l Cirta şi cele
lalte oraşe ş i ţinuturi provenind din regatul lui Syphax,
care aj unseseră în stăpînirea p oporul u i roman . El porunci
lui Cn . Octavius să-i predea consulului Cn . Cornelius
flota, ca s-o conducă spre Si c i l i a , iar împuterniciţii Car
tagi nei să plece la Roma, pentru ca hotărîrile s al e , l uate
. în urma cons ultări i cu cei zece delegaţi să fie întăr i te de
autoritatea senatului şi a poporului roman.
1 „ N ul la magna civitas quiescere potest si foris hostem nori

habet, domi invenit, u t praevalida corpora ab externis ca u sis t u ta
videntur, sed suis ipsa vfri bus on eran tur."
2 „Tantum nemintm ex pub licis malis s e n t i m u s quantum a.-!
privatas res peTtinet ; . nec in iis quiequam acrius quam pecuniae

d a m n um stimulat."
334
X LV După ll bţi n er ea păcii pe uscat şi p e mare şl
d up ă îmbarcarea trupelor pe vase, Scipio trecu în Sici
lia. ducîndu-se l a Li l �.;baeum . De acolo, d u pă c e-ş i tri
m i s e o mare parte din ostaşi pe yase, el ajunse la Roma
străbătînd I ta l i a la fel de voioasă de pace, cit şi de vic
torie. Se reYărsau po top în cale-i nu numai orăşenii ;
chiar gloate de ţărani îi aţineau calea , ca să-i arate cin
stire. ln R o ma , Scipio a intrat fiind săr bă torit cu cel mai
s tr ă l u c i t triumf din . cite au existat vreodată.
S c i p io a adus în te7.aurul statului roman 1 33.000 libre
de ar g i nt ; ostaşilor săi le-a dăruit cite 400 de aşi de
aramă proven i ţi din prăzi.
Syphax, fiind mort, a lipsit ca spectacol mai de gr abă
pentru cetăţeni decit pentru glori a triumfătorului ; el îşi
dăduse duhul n lt cu mult timp înainte la Tibur, unde fu
sese dus de l a Alba. Totuşi , moartea lui Syphas n-a tre
cut neobservată, pentru c ă i s-au făcut funerali i p ublice .
ln schimb Polybius, care nu trebuie nicidecum privi t
ca un autor li ps i t de importanţă, rela te ază că acest rege
a u rm at alaiul triumfal al lui Scipio. Q. Terentius C ulleo
a u rm at carul de triumf al lui Scipio purtin d boneta dez
robi r ii , şi de atu n ci l-a cinstit în tot cursul vieţii ' sale, aşa
cum se cuvenea, pe cel care l-a scăpat d i n prizon ier &t,
red i n du -i libertatea .
Eu n-am găsit nicăieri scris dacă p ore cl a de Africanus
i-a fost d atA lui Scipio ca o dovadă d e dragoste de către
sold a ţi i săi, sau de către popor, ori dacă a provenit mai
înt î i de la ce i apropiaţi, care l-au măgulit cu această p()
reclă , aşa cum s-a lntimplat şi pe vremea părinţilor noştri
cu Sulla cel Fericit şi cu Pompeius cel Mare.
Ceea ce este sigur este f aptul că Sci pio a fost prim ul
comandant suprem care a devenit celebru primin d nu
mele po poru lu i învins de el ; în urmi, după exemplul lui,
335
mulţi comandanţi romani fără să fie egali prin victorii l e
obţinute şi-au împodobit busturile 1 c u titulaturi transmi
ţînd porecle celebre fami liei lor.
(ln cei 1 5 ani cit a stat în Italia de la 218 la

203 i.e.n. - în urma marilor succese obţi nute l a Ti
cinus, Trebia, Trasimennus ş i culmi nînd cu Can n ae,
Hanibal reuşise să pună în mare cumpănă existenţa
statului roman ; după Cannae, majoritatea cetăţilor
din confederaţia i talică, din centrul şi sudul Ital iei,
. au trecut de partea lui Hanibal. La fel şi cele din Sici
lia, iar Filip al V-lea al Macedoniei i-a oferit spriji
nul. Datorită metodelor şi tacticii de luptă sugerate de
Fabius Cunctator şi aplicate de toţi comandanţii romani,
de a evita operaţiunile ofensive în cimp deschis, l imi
tindu-se la forma defensivă a războiului, măcinarea
prin lupte de guerilă ş i luarea de măsuri contra cetă
ţilor trădătoare - Capua - şi strămutarea centrului
de greutate a războiului în Spania şi Sicilia, de unde
îi veneau în ajutor lu i Hanibal contingente de rezervă
şi aprovizionai;e, romanii au izbutit să-şi refacă echi
li brul de forţe, trecind la contraofensivă atunci cînd
şi-9.U asigura t superioritatea numerică. După căderea
Capuei în mîinile romanilor - în 2 1 1 î.e.n. - situaţia
lui Hanib9.l a devenit critică : oraşele rupte din confe
deraţia italică au revenit şi s-au raliat sistemului po
litic al statului roman. Hanibal s-a simţit nevoit să
1 In lat. imagines majorum. Acestea erau busturile strămoşilor

care îndepliniseră magistraturi curule şi pe care familiile patri
cienilor aveau dreptul să le păstreze într-o anumită ordine, ase
menea unui arbore genealogic, în atriul locuinţei lor, scoţîndu-le
cu prilejul sărbătorilor : aniversări familiale, nunţi, naşteri sau fu
neralii. Sub aceste busturi erau inscripţii cu funcţiile îndeplinite
şi cu palmaresul faptelor lor de arme.
336
recurgă la ultima şansă : văzind că nu primeşte aju
·
toare din Cartagina, hotărî aducerea forţelo r punice
din Spania, comandate d e fratele său Hasdrubal. Insă
prin zdrobirea acestuia la Metaurus, în 207 î.e. n., s-a
pecetluit soarta războiului punic în Italia, spulbe
rîndu-i lui Hanibal orice perspectivă de a obţine vic
toria finală. Acesta a fost b i l a nţ ul campaniei lui Hani
bal desfăşurate pe solul Italiei. Deşi n-a - suferit nici
o infrîngere timp de 15 an i faptul că în final a fost
,
silit să părăsească Italia a însemnat eşecul întregii

sale campanii împotriva statului roman. Rechemarea
sa î n Africa a fost determinată de hotărirea lui Scipio
d e a muta războiul d i n Italia pe acest con tin ent , la
204 i.e.n., ceea ce reprezenta un plan strategic genial.
Rezultatele ap l i cări i lui s-au succedat rapid şi, după
c itcv a înfruntări mai mici, marea bătălie de la Zama,
ln 202 î.e.n. pune capăt celui de-al doilea război punic.
ll'ratatul de pace impus Cartaginel a avut conse
cinţe uriaşe pentru istoria Romei, căci n i mic i rea for
ţ ei m i l i tare şi economice a cetăţii africane a transfor
mat Republica Romană în tr-o mare putere sclava
gistă, hegemonul absolut al bazinului ve stic , central
şi su d i c mediteranean. Acum se conturează şi se p1m
j a loa nele unei noi faze a expansionismului statu l ui
militarist roman - pchetra\ia în orientul elenistic.
Au loc acum cele două războaie macedonene, care
se incheie cu infringerea de către romani a lui Fi li p
al V-lea şi „eli berarea." cetăţilor greceşti , ceea ce în
se mna de fapt supunerea lor do m i n aţi e i romane. Zece
emisari romani cutreieră cetăţ ile greceşti pentru a le
anun\a această eliberare. I ntre timp Antiochus al
I i -lea cel Marc, regele Siriei şi Seleuciei încearcă să-şi
337
extindă stăpinirea asupra cetăţilor Asiei, in Th rada şi
Egipt. In acelaşi timp, Hanibal, rămas la Cartagi na,
nu se împacă cu gindul infringerii defin itive şi, aşa cum
înainte se folosise împotriva Romei de regele Filip
al V-lea al Macedoniei, acum va încerca să se folo
sească de Antiochus, la care se va refugia nu peste
mult timp. Cei zece emisari romani întorşi la Roma
expun situaţia din Asia.)
CARTEA A XXXIII-A
HAN I BAL FUGE DIN CARTAG INA LA ANTIOCHUS.

IN ANTIOCffiA, CAPITALA SELEUCIEI, HANIBA�
AŢIŢA RAZBOIUL CONTRA ROMEI
XLIV . . . După ce s-au înapoiat Ia Roma cei zece emi

sari , toate griji le s-au îndreptat către regele Antiochus.
Aceştia au vorbit mai intii despre cele ce s-au petrecut
cu Fili p şi d espre condiţiile păcii încheiate cu el, arătind
că acum romanii s!nt ameninţaţi cu un nou război de
mari proporţii, de data aceasta cu Antiochus : „Acesta,
spuseră ei , a trecut în Europa în fruntea unei flote uriaşe,
cu o oaste fă ră seamăn şi dacă nu l-ar fi abătut speranţa
deşartă, isc a tă de nişte zvonuri şi mai deşarte de a cu
ceri Egi ptul, întreaga Grecie ar fi fost în flăcări ; căci
nici eh.iar etolienii nu se vor potoli, fiind un n eam citit
de pus ·pe vrajbă şi atît de miniat împotriva rom,mHor.
Mai stă i n f ipt in i nima Greciei ca o adevărată paco.... te,
Nabis 1, care acuma e tiranul lacedemonienilor, dar cu
ri n d . dacă i se va permite va fi al întregii Greci i , fi ind
deopotrivă cu toţi faimoşii tirani şi prin firea lui h răpă
reaţă , şi pri n cruzime. Dacă odată cu plecarea � tir i lor
romane spre Italia i s-ar fi permis lui Nabis să-şi păs-
•
treze Argosul . situat în inima Peloponezului întocmai ca
1 Nabi s, ti ranul Lacedemoniei - Sparta (:107-192 î.e.n .), este

continuatorul reformator i l or precedenţi Agis IV (:?45-241 î.e. n . ) şi
C l eomenes I l l (235-22 1 î .e .n .). Nabis a inwărţlt pămînturi celor
săraci şi sclavilor, pe care i-a eliberat. Prin politica sa du!'.ă cu
persevercn t â . Nabis a submi nat ba7ele societăţii 'lrla vagiste.
339
o fortăreaţă, zadarnic G recia ar fi fost eliberată de sul)
jugul lui Filip, căci în locul unui rege de pe meleagurj
mai îndepărtate, ea ar fi căzut sub stăpî nirea acestui
tiran aflat în i mediata apropiere a ei."
.
XLV In \Teme ce aceşti oameni cu atita aubritate

aduceau la cunoşti nţa senatului fapte pe care k cerceta
seră ei înşişi la faţa locului şi care prezentau o mare im-.
portanţă, senatul a găsit de cuviinţă să discute mai întii
despre tiranul Nabis, deoarece Antiochus, dintr-un moti v
oarecare, se dusese în Siria.
pupă ce s-a discutat multă vreme dacă există mo
tive suficient de întemeiate ca să i se declare război, sau
s·ă fie lăsat T. Quinctius să procedeze cu Nabis Lacede
monianul cum va crede că e mai bine în interesul Repu
blicii , senatul a lăsat rezolvarea în seama acestui gene
ral , încredinţat că această chestiune clară, fie precipi
tată, fie amînată, nu va atirna atît de greu în cumpăna
intereselor supreme ale Republicii. Mai important era să
se vadă ce au de gînd să facă Hanibal şi cartaginezii,
dacă romanii vor porni războiul cu Antiochus.
Oamenii din tabăra potrivnică lui Hanibal scriau ace
leaşi lucruri căpeteniilor 1:omane, cu care întreţineau le
gături de ospeţie : „Hanibal a trimis soli şi scrisori la An
tiochus, iar din partea regelui s-a prezentat la Hanibal
într-ascuns împuterniciţi ; aşa cum pe unele fiare nu le
poţi îmblînzi prin nici un mijloc, l a fel de neînduplecat
şi de neîmpăcat este sufletul lui Hanibal ; el le repro
şează cetăţenilor că lîncezesc de prea m ultă odihnă şi sus
pină şi de moleşeală şi i nactivitate, apunînd că numai zăn
gănitul armelor îi va putea trezi din amorţeală" . Amin
tirea războiului trecut purtat de acesta, dar şi pornit de
el, dădea temei acestor informaţii.
I n plus 1-Ianibal nemulţumise, printr-o nouă faptă, pe
mulţi dintre cei atotputernici din Cartagina.
340
X LV I l n Cartagina, pe vremea aceea, era la cînna sta
tului, fiind atotputerni că, tagma judecătorească, cu atît
mai mult, cu cit judecătorii erau aleşi pe viaţă. AYerea,
1·enumele şi viaţa tuturor depindea de puterea lor. Cine
ar fi adus o j ignire numai unuia din această tagmă, îi
avea pe toţi duşmani, şi nu lipsea nici acuzatorul care
să-l î nvinuiască în faţa unor judecători potri\'nici. In
vremea regimului atotputernic al judecătorilor (c&re, dis
punînd d e prea multă putere, n u se purtau cu omenie)
Han i bal, fi ind desemnat pretor, ordonă să i se înfăţişeze
chestorul. Acesta nu ţinu cîtuşi de puţi n seama de acest
ord i n , pentru că, pe de o parte, el făcea parte din tabăra
potri \'n ică, iar pe de altă parte d i n chestură el a\"ea să
păşească la treapta judecătorească, magistratura cea mai
puternică d i n stat, şi trăia de pe acum simţă m i ntele \' i i
toru l u i să u rang. Han ibal, socotind o înjosire pentru el
această purtare, tri mise la chestor un pristav ca să-l ri
d i ce Ducî ndu - 1 pe sus pî11ă la Adunarea p oporu lu i Ha
,
n i ha l a adus acuzaţii nu n umai chestorul u i , ci m ai ales

tugmei judecătoreşti, d i n pri ci na căreia nici legile, n ici
magi straţi i nu mai înseamnă nimic. Şi cî nd Hanibal a ob
se1'\'at că d hcursul său e pri m i t cu bună\'oin ţă şi că pur
tarea asupri toare a judecători l or e supărătoare chi ar şi
pen t ru libertatea celor mai neînsemnaţi oamen i ; a propus
o lege cm e a i n trut numaidecit în \'igoare şi pri n care se
pre\·edea ca judecă t o ri i să se aleagă în fiecare an şi nici
un judecător să nu mai fie ales doi ani la rînd. N umai că,
în n iă .;ura în care Hanibal cîştiguse de partea sa prin
acea<>tă i n i \ iati\'ă simpatia poporul ui, în aceeaşi măsură
lezase şi simţămi ntele unei m ur i pă1·ţi di ntre frun tw;ii
Cartagi riei.
Hanibal a m ai adăugat şi o altă propunere, p r i n care,
deşi \•enea in sprij i nul binelui obştesc, a aţîţat pe m ulţi
împotriva sa.
Veni turile statului se iroseau fie datorită nepăsăd i, fie
pentru că era însuşite şi împărţite ca nişte prăzi intre u n i i
341
fruntaşi şi magistraţ i ; în schimb, lipseau sumele de bani
care se plăteau ca tribut romanilor î n fiecare an, şi lo
cuitorii erau ame n i nţaţi de b i ruri apăs ătoare .
X LVII După ce Hanibal şi-a dat seama cit sînt de

mari veniturile statului din impozitele încasate pentru ex
ploatarea pămîntului şi a mării şi în ce scop se întrebuin
ţează, ce sume se cheltuiesc pentru nevoile obişnuite ale
Republicii şi ce sume se irosesc prin delapidări, el a de
clarat în Adunare - şi s-a ţ i nut de făgăduială - că luînd
în considerare sumele nefolosite, se va putea evita creşte
rea impozitelor asupra particularilor, iar republica car
tagi neză va fi destul de bogată pentru a achita romanilor
sumele datorate.
Dar atunci, acei care - şi însuşi5eră ban ii statului vreme
d e ci ţiva ani şi care acum erau i n spăi mintaţi, i n nă jbi ţi
şi î n verşunaţi că li s-a l uat din m î i n i orice puti n ţă de jaf,
de parcă le-ar fi fost răpite propriile averi, îi întăritau
î m potri v a l ui Han i bal pe romani, care, la rindu-le, nu
cău tau decî t p ric i ni de ură. P. Sci p io Africanus s-a î m po
tri \·i t multă vreme a c este i i n fl u e n ţe, socoti n d că nu e de
d e m n i tatea po poru l u i roman să sprijine ura a cu z a t or il o r
l u i Hanibal şi să amestece autorit atea statul ui roman î n
urzel ile t ab e r e l or po l i t ice cart<-igin eze ; pen tru r o ma n i e s t e
s u l"icient faptul că l-au î n vi n s p e Hanibal ; ei n u trebuie
să-i aducă învi nuiri, să-l citeze şi să-l j u d ece ca n işte acu
zatori . Pînă la urmă, t o t uş i , duşmanii l u i Hani bal au î n
d u plecat sen atul roman să tr i m i tă împuterniciţi la Carta
gi na, care să-l acuze pe Hanibal în f a ta senatului p u n ic
că î n treţi ne legături cu regele An tiochus şi că urzeşte din
n ou război ul. Cei t r e i trimişi romani erau Cn. Servilius,
1\1 . Claudius Marcelfus şi Q. Terentius Culleo.
Sosiţi în Cartagina. aceştia, din indemnul duşmanilor
lui Han i bal, răspun d eau celor care-i întrebau asupra mo
� i \·ul ui so�ir_ii lor că au venit să curme neînţelegerile i v i te
r n ti·e Masr n 1 ssa , regele numizilor şi cartaginezi. lndeobşte
34:!
s-a dat crezare acestui fapt. Numai Ha n i bal îşi da seama
că romanii pe e( î l caută şi că s-a acordat pace c art ag i
nezilor numai cu con diţi a să se ducă împotriva sa un
război necruţător. De aceea Hanibal a hotărît să-şi plece
capul în faţa vremurilor şi a soartei sale şi, după ce şi - a
pregătit dinai n te toate ' cele necesare pentru fugă, ca să
înlăture orice bănuială, toată ziua s-a tot plimbat prţn
for ; dar cum s-au lăsat umbrele amurgului, îmbrăcat ţn
veşminte obişnuite, a ieşit J1e poarta cetăţii, î nsoţi t de doi
cunoscuţi care nu ştiau ce scop urmăreşte.
XLVIII Găsind caii acolo unde poruncise, Hanibal a

trecut in curs ul nopţii la Byzaciwn 1 - aşa îi spun afri
canii acelei regiuni - iar a doua zi a ajuns la mare, la
palatul său, situat intre Acylla şi Thapsus 2• Acolo s-a îm
barcat pe un vas pregătit şi echipat cu visl aşi .
ln felul acesta a părăsit Hanibal patria, a cărei soartă
a plîns-o mai mult decit pe a sa. ln aceeaşi zi a trecut în
insula Cercina 3. Cwn acolo în port a găs i t cîteva vasE!'
fe n i ci ene de transport încărcate cu mărfuri şi pentru că,
la debarcarea sa de pe navă lumea a dat buzna să-l sa
l u te, celor care l-au întrebat unde pleacă, Hanibal le-a
poruncit să spună pretuti nden i că el a fost trimis ca sol
la Tir 4• Totuşi , pentru că se temea ca nu Cqre cumva
vreunul din acele \'ase, plecînd nonptea la Thapsus sau
la Hadrumetum, să de a de ştire că el a fost văzut la Cer
cina, după ce ordonă să se pregătească cele necesare pen
tru oficierea unui sacrificiu, dispuse să fie invitaţi şi co
mandanţii vaselor şi neguţătorii ; totodată ei fură rugaţi
1 Regi u n e ln A rrica, la sud d e Carf ::i gi na.

1 Loca l i tăţi pOT'tURre 1n rt"�i 1Jnea Byz g d u m .
1 O in!ulă c u un i mpor L3 n t. ora iş Prlr l uar, frecventat. de V'.lo;ele
care tran ;;; p ortau mărfuri d i n port uri le estice ale Medi teranei.
I n su l a era si tuată la est d e Tha p�us.
• Celebrul ora, fen ician, de pe c�'.l 'i h e � t i că a Med i l e n net,
care a fondat Canqina.
343
să aducă pînzele şi parîmele de pe nă�i pentru a . f �ce un
V A
umbrar pentru cei ce luau masa pe ţarm - cac1, intim;..

plător, era chiar în toiul verii . Acel ospăţ a fost preg�tit
si sărbător it în cursul acelei zile cu tot fastul pe care-l
permiteau împrejurările şi momentul . M_asa s-a . prelm.�.
git pînă noaptea . tîrziu, bîndu-se mult v1 � . � am bal, g �
sind prilejul ca să-i inducă î n eroare pe cei dm port a ri
dicat ancora navei sale. In sfîrşit, a doua zi tîrziu, s-au
sculat şi ceilalţi meseni, toropiţi de somn şi de petrecere ;
de aceea lor le-au trebuit cîteva ore bune pentru a se în
toarce la vase şi pentru a pregăti pinzele şi tot echipa
mentul necesar plecării.
ln acest timp la Cartagina, mulţimea deprinsă să-i
facă mereu vizite la locuinţa lui , s-a î mbulzit şi de astă
dată în vestibulul casei acestuia. Cînd s-a răspîndit pre
tutindeni ştirea că Hanibal a dispărut, s-au adunat î n
for, c a s ă întrebe unde se află căpetenia cetăţii lor. Unii
spuneau că Hanibal şi-a pregătit fuga - ceea ce şi era de
·fapt - alţii însă că a fost răpus mişeleşte de romani ;
din această cauză lumea se agita şi mai mult. Ai fi putut
vedea atunci după chipurile diferite ale oamenilor că
unii erau pentru Hanibal, alţii împotriva lui, întocmai ca
într-o cetate în care cetăţeni i sînt dezbinaţi î n tabere po
trivnice, care se urăsc unele pe altele. ln sfîrşit, mai tîrziu
a sosit şi vestea că Hanibal a fost văzut la Cercina.
XLIX Trimişii romanilor au declarat în senatul carta

ginez următoarele : „Senatorii romani stiu , că ' dacă mai
""' .
mamte regele Filip a pornit război î mpotriva poporului
rom�n, el a fost aţîţat de Hanibal ; după aceea, tot
Hambal a trimis scrisori lui Antiochu s şi ştafete la eto
lieni; prin care a urmărit să împingă Cartagin a la ruperea
tratatului ; de bună seamă, Hanibal n-a plecat în altă
parte decît la regele Antiochus şi nu se va potoli pînă
nu va aprinde războiul pe întregul pămint. Dacă punii
vor să dea satisfa cţie poporu lui roman , trebuie să nu lase
nepedepsită fapta lui Hanibal, dovedind că, ceea ce a fă
cu el a făcut din propria-i voinţă, fără ştirea statului car
taginez." Cartaginezii au răspuns că ei vor face tot ceea ce
vor hotărî romanii că e drept să se facă.
l n \Temea aceasta, Hanibal ajunse la Tir după o călă
t orie lipsită de neplăceri ; acolo a fost prim i t de înteme
ietorul Cartagi nei cu tot felul de onoruri, ca într-o a doua
patrie. el un bărbat atît de vesti t pretutindeni. După un
popas de citeva zile la Tir, porni mai departe cu nava
spre Antiochia. Acolo auzi că regele e plecat î n Asia şi
că f i ul lui prezidează solemnitatea jocurilor, în localita
tea Daphne 1. Hanibal a fost primit cu toată atenţia de
acesta din urmă ; totuşi n-a zăbovit m ult şi a pornit mai
departe.
Pe regele A n tiochus l-a î ntîlnit în Efes 2 ; numai că
acesta ezita î n că î n sufletul său, neştiind ce să facă în
privin ţa războiului cu romanii. Sosirea lui H anibal a
atirnat greu î n cumpănă, căci. l-a hotărît pe rege l a război.
Totodată si simtămintele etolienilor s-au înstrăinat de
'
ali anţa cu ro i-n anii, pentru că î mputerniciţii lor, mergînd
la Roma ca să ceară Pharsalus, Leucas şi alte citeva cetăţi,
potri vit celui di ntii tratat, senatul roman i-a trimis din
nou la T. Qui nctius.
( A n ti orhus I I I . supranumit cel Mare, regele Siriei -

187 î.e.n. Era fiul lul
Seleucie i , a d o m n i t între 223 şi
Seleueus Ca l i n i c u s şi a urmat la tron după Seleu
cus I I I Keraunus. A încheiat cu statul roman în 199
"
1.e. n . un tratat prin care se obl iga să nu î n treprindă
operaţiuni ofensive în Europa ş i deci să n u i ntervină
ln conflictul d i n tre romani şi Filip al V-lea, romanii
recunosdnd de facto stăpîni rea teritoriilor cucerite de
1 Azi Tebrus, oraş în Egipt, colonie greacă fondată în d elta

Nilului.
! I mportant ora� por t uar al Ion iei (Asia Mică), la nord de
Milel
345
Antiochus în Egipt şi Asia M i că. Totuşi acest rege
trece Hellespontul, întreprinde constituirea unei vaste
coaliţii antiromane, pentru a deveni el hegemonul în
acest spaţiu al bazinului estic mediteranean, ocupînd
polisurile, foste sub dominaţi a lui Filip a l V-lea ş i
declarate „libere" de romani, după al doilea război
macedonean. Deşi sprijini t şi de Hanibal, A n tiochus
nu va fi în măsură să ţină piept diplomaţiei romane
mai abile, care va reuş i să atragă de partea sa poli
surile greceşti, conduse de grupările oligarhice aristo
cratice. Astfel campania împotriva romani lor se va
încheia cu infringera decisivă a lui Antiochus I I I de
către fraţii Scipioni la Magnesia în 197 î.e . n . , iar
statul roman va deveni hegemonul absolut în în tregul
spaţiu mediteran.ean. Dar pînă atunci , „în răstimpul
d intre marile războaie", cum spune Ti tus Livius, se
mai in lîmplă ş i alte evenimente care merită a fi re-
ţin u te.).
CARTEA A XXXIV-A
SE AUROGA LEG E A OPPI.\, I MPOTR lVA LUXULUI,

DUPA DOUAZEC l D E ANI D E L A INTRAREA E I IN
VIGOARE
I l n răstimpul dintre marile războaie, unele abia sfîr...

şite, altele am enin ţi nd să izbucnească, s-a întîmpla t un
fapt care, deşi fără importanţă, a răscolit spiritele pro
vocînd mari discuţii.
Tribunii plebei, L . Vale ri us şi M. Fu n dani us , au propus
în Adunarea p op or ul ui o m oţi une privind desfiinţarea le
gii Oppia 1• Trib unu l plebei, M. Oppi us, propusese pe vre
mea consulatului lui Q. Fabius şi Ti. Sempronius, în toiul
războiului punic, această lege prin care .,era interzis orică
rei fem ei să aibă mai mult de o· jwnătate de uncie de au r
în podoabe , să se îmbrace in veşminte ţipătoare, sau să se
plimbe in t r ăs ur ă trasă de cai prin Rom a sau prin vre un
alt oraş, sau pri n î mpr e j ur i m i, mai mult de o m i e de pa şi ,
cu excepţia participării la sacri ficiile publice" .
Tribunii pl eb ei M. şi P. Junius Brutus, sus ţi neau men
ţinerea legii Oppia; decl ari n d că nu vor permite abrogarea
ei. La tribună se înfăţişau m ulţi nobili fie p e ntru a o sus
ţine, fi e pen tr u a o combate. Capi toli ul era înţesat de mul
ţimea celor care sprijineau legea, sau i se împo tri v ea u ;
matroanele nu mai p u teau fi oprite să iasă di n pragul locu-
• Lex Oppla fusese votată în timpul con s u l a tului lui Ti. Sem
pronius şi Fabius Maximu'J C u n ctator şi a i n trat în vigoare în

215 i.e.n. Ea a fost abroga tă în 195 i.e.n. sub C'Onsulatul lui M. Por
cius Cato şi L. Valerius Potitus.
3i7
'
in ţelor lor n i ci de autoritatoa mai marilor cetăţii , n ici de
buna-cu\'iinţă, n ici de respectul cuvenit soţilor lor, c i se
î mbulzeau urnplînd toate uliţele oraşul ui şi toate i n'trările
spre for. Ele îi rugau pe bărbaţii care coborîseră de pe Ca
pitoliu şi mergeau spre for, ca acum, cînd Republica înflo
reşte, cînd din zi în zi propăşeşte bunăstarea fiecăruia, a
tuturor, să se perm ită şi matroanelor să se bucure de po
doabele lor de altădată. Puhoiul femeilor se îngroşa din
zi în zi ; li se alăturau chiar şi cele d i n alte oraşe şi din
tîrgw·i le din î mprejurimi. Ele îndrăzneau să-i acosteze şi
să-i roage chiar şi pe consuli , pretori şi pe alţi dregători.
lâsă mai neînduplecat ca toţi în faţa oricărei rugăm inţi era
consulul M. Porcius Cato, care a rosti t următoarea cuvin
tare în sprij inul leg ii propuse spre abrogare :
II „Cetăţen i ! Noi azi am fi avut mai puţin de furcă cu

femeile, dacă fiecare dintre noi am fi îndrumat pe mamele
de familie să respecte drepturile şi i mportanţa soţilor lor ;
l ibertatea n oastră înfrîntă în cămin, d i n pricina n'e putinţei
noastre, este călcată în picioare şi zdrobită acum de nestă
pîn irea femei l or chiar şi aici în for ; şi pentru că n-am
fost în stare să le î nfruntăm acasă pe fiecare îri parte, tre
murăm acum a ici î n faţa tuturor. I n tr-adevăr, eu credeam
că e o plăsmuire '."1\'estea că pe o i nsulă oarecare, î n urma
unei urzeli din partea femeilor, tot neamul bărbătesc a fost
n imicit. Din partea n i ci unui alt neam nu ne va pîn'di o
pdmejdie mai mare ca din partea femeilor, dacă le vom
îngădui să se adune laolaltă, să se consfătuiască la u n loc
şi să chi bzuiască într-ascuns. Şi eu cu greu mă dumiresc î n
mintea mea dacă e mai urîtă fapta în si n�e, sau pilda pe
care o dau femeile . Una d i n aceste două ne priveşte pe noi,
con sulii şi ceilalţi mag istraţi ; cealaltă mai mult pe voi,
quiriţi. Căci , de hotărîrea voastră, a celor care vă veţi duce
acum la vot, depinde dacă ceea ce vi se propune să v o taţi
este în i n teresul Republicii , sau n u . Pentru această răzvră
t i re a femeilor, Iie că a i zbucn it de la sine, fie din îndem-
348
nuI vostru, M. Fundanius şi L. Valerius, nu ştiu dacă pot
fi invinuţi maimarii cetăţii, nici dacă trebui e să roşea�că
mai mult obrazul vostru, al tribunilor, sau al nostru. al
consulilor ; al vostru, dacă aţi aţîţat femeile adudndu-le
aici pentru a alimenta agitaţia tribunilor, al nostru dacă,
aşa cum am fost nevoiţi să primim cîndva condiţiile plebei
în urma retragerii acesteia, vom fi nevoiţi şi acum să le
primim, în urma retragerii femeilor. 1
l ntr-ade\·ăr. puţin mai in·ai nte am străbătut prin mij
l ocul convoiului de femei pină în for, nu fără să-mi crape
obrazul de ruşine.
Căci dacă nu m-ar fi reţinut mai ales respectul pentru
cinstea şi demnitatea fiecărei femei în parte, decît a tutu
ror laolaltă, le-aş fi spus : Ce fel de obicei e acesta să daţi
buzna în adunările publice şi să blocaţi străzile aţi nind
calea unor bărbaţi străini ? Această rugăminte n-aţi pu
tut-o adresa fiecare din voi , acasă, soţilor voştri ? Oare .
sînteţi mai drăgăstoase cînd vă găsiţi î n faţa altor bărbaţi
decit acasă cu ai voştri ? De altfel, de bună seamă, dacă
simţul ruşinii ar fi ţinut pe matroane în limitele legii, oare
s-ar fi cuvenit ca în căminul vostru să discutaţi ce legi
se propun sau se abrogă în Adunarea poporului ? Strămo
şii noştri n-au îngăduit niciodată ca vreo femeie să săvîr
şească vreo faptă măcar de interes personal, fără consim
ţămîntul tutorelui ei şi au ţinut ca femeile să fie sub
ascultarea părinţilor, fraţilor, soţilor ; în schimb, noi -
oare cu voia zeilor le permitem femeilor să se vîre î n tre
burile publice şi să se amestece cu noi aproape şi în for,
şi în adunările poporului, şi la alegeri ? Căci ce altceva
fac acum femeile colindind străzile şi pe la răscruci , în
afară de faptul că unele sprijină făţiş propunerea tribuni
lor, iar altele sint de părere că legea trebuie desfiinţată ?
Daţi friu liber firii lor nestăpînite şi animalului nedomes-
1 Se face aluzie la retragerea plebei pe Muntele Sacru (vezi
Cartea II, Cap. X X X I I ).
349
tic i t d i n ele şi m ai nădăjd u iţi atunci ca ele să-şi pun'ă vreo
l i m i tă dori n ţelor n epotol i te, dacă voi n-o veţi face ?
Această opre l i şte e cea m a i m i ca d i n tre acelea pe care fe
meile le î n d ură, nemulţum i te că sint constrînse să le res
pecte fie de moravuri, fie prin legi. Femeile j induiesc după
l ibertate, ba chiar doresc să nu aibă nici un fel de îngră
dire în toate pri vinţele (dacă vrem să spunem adevărul).
Şi atun ci , dacă vor cuceri astăzi acest drept, ce nu vor mai
încerca mîine ?
III Aruncaţi-vă o pri \" ire î n apoi asu pra tuturor legilor
privitoare la femei, prin care strămoşii voştri au pus sta
vilă firii lor pătimaşe şi prin care le-au făcut să fie supuse
bărbaţilor, veţi vedea că, în pofida acestor constrîn'geri, ·
abia le puteţi ţin e în frîu. Ce ? Credeţi oare că vor mai

putea fi suportate cînd le veţi îngădui să obţină cite u n
drept ? Credeţi că p î n ă la urmă n u vor reuşi s ă vi l e
smulgă p e toate şi ch i ar să fie egale c u bărbaţii ? Io dată ce
vor începe să fie egale cu noi, vor fi şi m ai presus decît
n qi . Pe Hercule, ele se opun să se facă vreo propunere îm
potriva lor : ••Femeile nu se roagă pentru înlăturarea unui
drept, ci a unei nedreptăţi», - ar zice cineva. Ba, m ai
mult, ele cer să desfiinţaţi legea a cărei propunere voi aţi
admis-o prin votul vostru, pe care aţi aprobat-o prin apli
carea şi practicarea ei atîţia ani ; adică, înlătw·în d această
lege, să le încălcaţi pe toate celelalte. Nici o lege nu poate
mulţumi îndeajuns pe toată l umea ; se urmăreşte ca le
gea să fie în folosul majori tăţii şi al statului. Dacă o mă
sură legală aduce vreun prejudiciu cuiva personal, iar
acesta va căuta s-o calce şi, s-o desfiinţeze, atunci ce ros t ar
mai avea să se voteze î n Adunarea poporului legi, pe care
apoi să le poată înlătura cei împotriva cărora au fost vo
tate ? Totuşi eu vreau ca voi să vă daţi seama care-i cauza
pentru care matroanele aleargă atît de agitate prin oraş şi
cu greu se stăpinesc să nu dea buzna chiar în for şi în Adu
narea poporului. Oare pen tru ca să fie răscumpăraţi de la
350
Hanibal părinţii, bărbaţii, copiii, fraţii lor ? Nici vorbă
de o asemenea si luaţie, şi de-a pururi să fie scutită Repu
bl ka de o asemenea soartă ! Totuşi, cînd a existat o atare
situn\ie, voi aţi refuzat răscumpărarea prizonierilor ro
mani, î n dispreţul îndreptăţitelor lor rugăminţi. Dar dacă
pe aceste femei nu le adună laolaltă nici dragostea şi nici
îngrijorarea pentru cei apropiaţi, atunci au poate un motiv
relig ios : poate merg să primească pe Mater Idaea 1, care
soseşte din Pessinunt, din Frigia ; căci, în sfirşit, ce alt
motiv demn de a fi amintit le împinge pe femei la această
atitudine de răzvrătire ? .-Ca să fim scînteietoare prin po
doabele de aur şi prin veşmintele de purpură» mi se spune,
sau .-ca să ne plimbăm prin oraş în caleşti in zi lele de săr
bătoare şi de lucru, ca unele care am triumfat asupra unei
legi înfrînte şi desfiinţate, in urma captării voturilor voas,
tre», sau «ca să nu mai avem nici o \n �rădire în faţa chel
tuielilor şi nici a luxului».
IV ln numeroase rinduri m-aţi auzit că mă plîng n u

n umai d e cheltuielile femeilor, dar d e multe ori ş i d e ce
bărbaţilor şi nu numai de ale simplilor particulari , ci chiar
de ale magistraţilor ; cetatea e măcinată de două patimi
diferite una faţă de alta : lăcomia şi risipa, care au năruit
toate marile imperii 2• „Cu cit starea Republicii este din zi
în zi mai în floritoare, cu cit creşte şi i mperiul roman (iată
că acum am trecut în G recia şi în Asia, pline de ademen i ri
pentru tot felul de dorinţe, şi am pus stăpinire de însăş i
comorile reg i lor) cu atît mă î ngrozesc mai mult ca nu
cum\"a aceste comori să nu pună ele stăpînire pe noi, în
loc să le stăpi n i m noi pe ele. Statuile din Syracusa au fost
potri\·nice şi nepd eln ice Rome i , credeţi-mă !
1 Mater I d aea, identificată cu Cybella, era zei ficarea pămin

tul u i (Terra) ; i se mai spunea Maona Mater, Bona Dea.
1 „D frerl'isque duobus 1·1tiis avaritia et luxuria. cii>itate m labo·
rare, quae pestfll omnis magna im peria Pt·erterun i:•
351
Am auzit destul de mulţi cetăţeni elogiind şi minunin
du-se în faţa podoabelor Atenei şi Corintului şi luînd î n
deridere statuetele d e lut ale zeilor romani. E u însă dau
mai mare însemnătate tot zeilor noştri ; ei ne sînt prielnici
şi sper să ne fie la fel şi în viitor, dacă vom îngădui să
sălăşluiască mai departe î n sfintele lor locaşuri.
Pe vremea părinţilor noştri, Pyrrhus a ispitit cu daruri
prin trimisul său, Cineas 1, nu numai sufletele bărbaţilor,
ci şi pe ale femeilor. Şi legea Oppia încă nu fusese propusă
în scopul îngrădirii luxului femeilor romane ; totuşi nici
una din femeile romane n-a vrut să primească atunci
vreun dar. Care credeţi voi că a fost m otivul ? A fost ace
laşi pentru care strămoşii voştri n-au fost nevoiţi să sanc
ţioneze nimic prin vreo lege în această privinţă, pentru că
nu exista pe atunci nici un fel de lux care să fie îngrădit.
Aşa cum se cuvine s ă cunoşti mai intîi bolile şi apoi leacu
rile lor, la fel şi dorinţele pătimaşe au apărut înaintea legi
lor care le-au pus îngrădiri . C e a determinat crearea legii
Licinia 2, relativă la posesorii a 500 de jugăre, decit numai
nesăturata lăcomie a proprietarilor de a-şi mări moşiile ?
Ce anume a determinat crearea legii Cincia 3, împotriva
drepturilor şi recompenselor, decît numai faptul că plebea
a început să devină tributară şi birnică senatului ? De aceea
nu e deloc de mirare că , nu s-a simţit nevoia n ici de legea
Oppia, nici de alta, care să îngrădeasc ă cheltuielile femei�
1 Cineas fusese împ u t ernici tu l lui Pyrrhus, regele Epirului,
trimis de acesta la Roma, pentru a mijloci pacea în favoarea lui,
după primele victorii asupra romanilor. Senatul roman însă a
respins propunerile lui Pyrrhus.
2 Legea Licinia, votată în 367 î.e.n., prevedea că nimeni n u
are voie s ă arendeze mai m u l t d e 500 de jugăre d i n ager publi
cus - domeniul statului ; adoptarea ei a reprezentat un succes al
luptei plebeilor contr a patricienilor, care erau stăpînii de fapt ai
acestor domenii. Zece ani au trebuit să lupte tribunii plebei, fraţii
Licinius şi Sextius pentru a impune această lege.
3 Legea Cincia, datînd din 204 i.e.n., propusă din i niţiativa
t : ibun� lui plebei � incius Ali !Ilentus, prin care se li,mitau dona
.
\11le facute avoca\1lor (patrom), pentru pledoarii.
352
lor, în vremea cind ele nu primeau n1c1 măcar aurul şi
purpura oferite în dar. Dacă Cineas ar col i nda azi oraşul
Roma cu acele daruri, ar găsi stînd pe străzile oraşului
multe amatoare care să le primească. Eu nu pot să mă du
m iresc măcar care este cauza sau substratul un1or astfel de
patimi ! Este într-adevăr o pornire firească să te simţi cu
prins de ruşine sau de ciudă cînd vezi că unuia îi este per
mis să aibă ceva ce ţie nu ţi-e permis ;· cind însă toate
femeile se gătesc deopotrivă, de ce se mai teme f i ecare din
tre voi că e privită de sus de către celelalte ? De bună
seamă, cel mai nepotrivit lucru este ca cineva să se simtă
ruşinat d in pricina cumpătări i sau .sărăciei sale 1 ; or tocmai
împotriva acestei umilinţe vă apără legea, de vreme ce voi
nu aveţi ceea ce nu-i permis să aveţi. «Dar tocmai punerea
mea pe aceeaşi treaptă cu alta n-o pot răbda, spune cea
bogată. De ce să nu mă fălesc cu aurul şi cu purpura ? De
ce să stea tăinuită sărăcia unei femei sub ocrotirea acestei
legi, aşa fel incit ceea ce nu au, să se creadă că ar putea să
aibă, dacă le-ar fi permis ?» Oare, cetăţeni, vreţi să arun
caţi sămînţa vrajbei între . soţiile voastre, pentru ca cele
bogate să vrea să aibă ceea ce nici una din celelalte n u
poate avea, iar cele sărace s ă s e întindă c u cheltuielile
peste puteri le lor, pentru a n\.i se simţi umilite ? Vă asigur
că, dacă vor începe să roşească fără să aibă de ce, atunci,
cind s-ar cuveni într-adevăr să se ruşineze, nu se vor mai
ruşina . Cea cu dare de mină i.1i va face găteli dintr-ale
sale proprii , cea care nu va avea le va cere soţului său.
Vai şi amar de bărbatul care \'a fi rugat stăruitor şi de
cel care nu va fi rugat, cind va vedea că altul i-a dăruit
unei femei, ceea ce el nu i-a putut dărui ! Acum femei le se
adresează îndeobşte in piaţa publică unor bărbaţi străini şi,
ceeace e mai supărător, le cer legi şi \·oturi, iar d i n partea
u n ora au şi obţinut aprobarea.
i „PPs.! i m u s q uidem pudor Pst t'Pl pardm oniae, rel pa u per·

tatis. )''
Des fi i nţarea legii va fi şi în d auna intereselor tale şi
împotriva avutului tău şi a copiilor tăi. ln dată ce legea va
înceta să pună o stavilă cheltuielilor soţiei tale, atunci tu
niciodată nu o vei mai stăpîni. Să n u cr�deţi , quiriţi, că
situaţi.a se va prezenta aşa cum a fost in'ainte de a se vota
a ceas tă l eg e ! Eşti mai apărat dacă nu acuzi pe un ticălos,
d e ci t dac ă l ierţi ; la fel şi luxul ; dacă n-ar fi fost com
-
bătut, ar fi fost mai uşor de suportat decît acum, întocmai

ca fiarele cărora li se va da drumul din lanţuri după ce au
fo s t întăritate. Eu sînt de părere, cetăţeni, că nu trebuie
desfiinţată cu nici un preţ legea Oppia. Doresc ca tot ce
yeţi face, cu ajutorul zeilor, să fie spre binele vostru ! "
I
V După această cu-vintare a lui Cato ş i după ce tribudii

plebei care d ecl araseră că s e vor împotrivi desfiinţării leg i i
au a dăug at citeva cuvinte în aces t sens, L. Valerius a ros
ţit următorul discurs în s prij inul propune ri i făcu.te de e l :
„Dacă numai nişte simpli partkulari ar fi veni t în f aţa
noastră fie pentru a sprij ini, fie pentru a combate ce e a ce
p r o pu nem noi, aş fi socotit şi eu că despre această lege s-a
\'orbi t destul şi de către unii, şi de către alţii , şi aş fi aş tep

tat în l i ni ş te votul vostru. Acum î nsă , de vreme ce î n suşi

consulul M. Porcius, un bărbat foarte seri os , a combătut
p ro pu n er ea noastră, nu numai cu autoritatea lui, care
atirnă în dea juns de greu prin ea î-nsăşi în cumpănă, dar
şi printr-un discurs şi lung, şi bine argumentat, e nevoie
să-i ră spun d în cîteva cuvinte. El se pare că a co nsumat
mai multe vorbe cu m ustrarea matroanelor, decit cu corn:.
baterea propunerii noa str e ; şi a ce asta ca să stîrnească în
doiala as up ra faptului dacă ceea ce fac femeile - şi el nu
� robă - o fac din p ro pr i ul l'Or imbold, sau dacă nu cumva
di n imboldul nostru. Eu voi apăr a cauza însăşi, nu pe noi ,
deoarece acuz aţii l e consulului nu se sprijină pe nici un fapt
pentru a fi l uate în: considerare. El a rostit cuvinte ca «în
trunire» şi «răzvrătire.-, citeodată a p omen i t de «retragerea
354
colectivă a femeilor-., pentru că femeile v-au rugat în pu
blic ca acum , cind este pace şi Republica în înflorire şi fe
ricire, să înlăturaţi legea adoptată în vremurile d e război .
Eu ştiu că aceste cuvinte, precum şi altele, sînt vorbe

mari, care sînt căutate anume pentru a exagera r ealita tea .
Cu toţii ştim că M. Cato nu e nu.mai orator aspru, ci, une

ori, chiar înspăimintător, cu toate că prin fi rea lui e un
om blin d Căci , la urma urmei , ce lucru nou au săvirşit
.
feme i le, cind s-au prezentat într-un număr atit de mare în

piaţa publică pentru o chestiune care le priveşte pe ele ?
Oare n au mai apărut niciodată in p ubl ic pină acum ? Voi
-
răsfoi însăşi opera ta istorică Ori.ginile 1, pentru a te com

bate. Află deci că, de cite o ri au făcut femeile acest l ucru,
l-au făcut totdeauna pentru binele obştesc. La început, pe
\Temea domniei lui Romulus, pe cind romanii lupta u ch i ar
în m i jlocul forulu i , după ce Capit oliul fusese cuceri t de că
tre sa b i n i nu s-a pus oare capăt bătăli ei numai în urma
,
gr abni cei i ntervenţii a femeilor, �ez ate la mijloc î n tre

cele două l i n i i de băta i e ? După alungarea r eg i lor după ce
,
l egi u n i l e volscilor, avindu-1 în frunte pe Marcius Coriola

n u s , şi -au aş ezat tabăra la a cincea piatră miliară , o a re
nu m a t r o a n el e au fost acelea care au întors din drum tru
pel e \Tăj m aşe, care ar fi distrus acest oraş ? Apoi, cînd
Roma a fost cucerită de gali �. cu ce bani a fost. răscumpă
rată cetatea ? Oare nu m atroanele au fost a cel ea care au
adus aurul în pi.aţa publică 7 l n ultimul răz'Qoi (ca să nu
am i ntes c de fapte prea vechi) , atunci cin d a fost nevoie
de ban'i, oare nu văduvele au fost acelea care au venit
î n ajutorul v isteriei statului ; şi, în vreme ce se a pe la
şi la ajutorul divi nităţii noi, pentru a ne sprijini , căci
1 Se referă la opera i storică a lui C ato Major in titul ată Orlgi

nes in 7 cărt i. In primele 2 cărţi , Cato tratează despre originile
oraşelor i talice.
f Se refl"'ră l a i n vazia galilor din 490 î.e.n„ la bătălia de la
A l l i a !)i ronvenţia cu Brennus, ca p�t al capitulării cetăţii. Vezi
Cartea V. rap. X LV I I I .
356
căzusem în restrişte, n u matroanele au fost acelea care au
plecat de pretutindeni pînă la mare, ca s-o - primească
pe zeiţa Mater Idaea ? N u sînt aceleaşi motive, ar zice
'
cineva, î nsă n ic i eu n u mi-am propus să ac;emui motivele,
ci m i-e deajuns să arăt c ă nu s-a petrecut nimic nou ;
tot uşi nimeni n-a fost cuprins de m irare că în chestiuni
care privesc îndeobşte pe toţi bărbaţii s-au amestecat şi
femeile, în sch i mb sînt uimiţi de cele ce-au făcut ele î n.:.
tr-o chestiunie care le priveşte numai pe ele ! Dar la urma
urmei, ce au făcut femeile ? Grozav de fudule urechi avem
noi , zău, dacă nouă, ca stăpîni, n u n i -e silă de rugămin
ţile sclavilor şi în schimb ne revoltăm cînd ne roagă nişte
femei cinstite !
VI Vin acum la subiectul în d iscuţie. Consulul, în cu

vîntarea sa, a prezedtat două aspecte : el şi-a manifestat
indignarea îndeobşte faţă de abrogarea oricărei leg i , şi
în deosebi faţă de abrogarea leg i i care a fost votată î n
scopul îngrădirii luxului femeilor. Acea parte d i n cuvîn
tarea sa în care a \·orbit despre legi în general a apărut
demn ă de un consul, cea de a doua, împotriva luxului,
se potrivea cu moravurile sale , foarte aspre.
Dar există primejdia ca nu cumva să vă lăsaţi convi n1ş i
de vreo părere greşită, dacă nu vă voi dovedi netem einicia
ambelor sale argumente. Într-adevăr, recunosc că nu se
cade să se desfiinţeze nici una din acele legi care au fost
create, nu pentru o vreme oarecare, ci pentru eternitate,
în' scopul de a ne folosi de ele în permanenţă ; o astfel de
lege nu trebuie să se desfiinţeze <lecit numai dacă ne
cesitatea sau experienţa ne obligă să renunţăm la ea,
sau dacă legea nu mai este de folos datorită schimbării
s ituaţiei politice din stat 1 ; dar la fel sînt com·ins că le-
1 „Ego e n i m, quemadmoclum ex his legibus q uae non i n tem

pus aliquod, sed perpetuae utilitatis causa in aeternum latae
n u l l u m ab rogare clebere fateor nis i quam ad usum coarguit, aut
status aliq uis reipub licae i n u tilem fecit."
356
·gile cărora numai împrejurările le-au dat naştere - le
gile pieri toare, ca să zic aşa - trebui e abrogate odată
cu acele împrejurări care au di spărut 1• Legile adoptate
în timp de pace sint de . regulă desfi inţate în timp de
război , după cum cele de război , în timp de pace, după
cuin un corăbier î n tr-un fel cîrmuieşte nava pe vreme
bună şi în altfel pe furtună 2 • Deoarece legile se deose
besc prin însăşi natura lor, d i n ce categorie face parte
la urma urmei legea pe care \Tem s-o desfii nţăm ? Este
oare aceasta o lege veche de pe timpul regilor care s-a
n ăscut odată cu Roma însăşi ? Oare face parte d i n acele
1 egi scrise mai pe urmă în cele 1 2 table de decem\· i r i i aleşi
pentru a î n tocm i un cod de legi ? De vreme ce strămoşii
noştri au socot i t că se poate apăra ci nstea matroanelor
făr ă a ces t e l egi , oare am a j u n s n o i să ne temem ca odată
ru abrogarea acestei legi să nu dispară şi ci nstE.'B şi cu
răţe n i a s u f l e t eas că a fem eilor ? Ci n e nu ştie că această
lege este nouă şi că a fost adoptată cu 20 de ani î n a '. nte,
pe vremea consulilor O. Fabius şi Ti. Sempronius ? Dacă
matroanele au trăit atîţia ani in cea mai desăvirşită mo
rali tate, la urma urmei şi fără această lege, de unde se
poate ivi vreo primej die ca, în urma abrogări i ei, ma
troanele să se desfete în lux şi risipă ? Căci dacă legea
aceasta ar fi fost promulgată ca să pună capăt dezmăţu
lui fomeilor, atun c i , ar trebui să ne fie teamă ca nu cumva
desfi inţarea legii să le trezească \·echi le apucături ; nu
mai că împrejurările însăşi vor arăta pentru ce s-a creat
legea. ln: Ital ia, Hanibal, în\· i ngător la Cannae, pusese
stăpîn i re intii pe Tarent, apoi pe :\rpi ş i .la urmă pe
Capua. Se învedera că avea să î n a i n teze cu oastea sa că
tre Roma. "\ l iaţii '>e rupseseră de n oi : n u mai m·eam ostaşi
pen ţru i n tre�i rea e fect i \· e l 01· , n i c i mari nari d i n ri n d u r i l e
1 . .Si · · r1 ua.� r 1 ' m pora a l i q ua .<l e., idera ru n l , legl's, mortale.�. et
t f mpor! b u s i p s i., m 11 t a 1Ji 1P.� e.�se l ' i d eo:•
� . . l' t in n a r i s o rl rn i n i.ţl ra tione a l i a i 11 ,ţr• c u n cl a m , a l i a m in
adver.�a m t .>m pPs t a t f' m usui s u n t . "
357
al i aţilor penltru echipajele flotei, nici bani în visterie ;
cumpăram sclavi cărora Ie- puneam arme în mină, cu
h
condiţia î s ă ca preţul să fie achitat stăpin.iJor lor după
terminarea războiului ; la fel publicanii declaraseră. că ei
vor pune la dispoziţia s t a tu lu i , cereal€le, precum şi cele
lalte mijloace pe care le cereau nevoile războiului, urrnînd
să li se plătească după terminarea răzooiului. Noi, cetă
ţenii , puneam la dispoziţia s ta.tului sclavi p en tru echipa
j ele de vîslaşi, fiecare potrivit veni turilor noastre, între
ţinîndu-i pe spezele n oastre. Aduceam în tezaurul statu
lui tot a u ru l şi argintul nostru, î n urma exemplului dat
in această pri v i n ţă de senatori ; văduvele ş i orfanii con
tribuiau c u ban i i lor î n sprijinul statului. D e aseme�1e a
se mai hotărîse ca, în afara unei anumite cantităţi, să
nu mai avem în lo c u i n ţ ele noastre obiecte de aur şi ar
gint şi nici mon ede băt ute din arg i n t şi aramă. Oare în
a c es t e î m prejură r i m atroanele se lăfăiau într-un aseme
n ea lux incit să fie n ev o i e de legea Oppia pentru a le
î n g r ă di huzUJ.·ul ? Oar e nu senatul dăduse ordin să se
suspende doliul vreme de trejzeci de zile, ca nu cumva
din pricina jalei tuturor feme i lor s-ă fie într�rupte sacri
fi ci i l e p en tru zeiţ'1 Ceres ? Oa re cine nu-şi dă seama că
această leg e a apărut d atorită li psurilor şi neniorocirilor
c e t ă ţi i , de vreme ce a trebuit ca toţi să contribuie cu banii
l o r spre a \ en : î n spri j i n u l statul u i , şi că ac e astă lege va
, '
dăi n u i atî ta vreme cit \'Or dă-inui şi cauzele apariţi ei ei ?

lntr-ade,· ăr. dacă. s i l i ţi de împrejurări , trebuie să păstrăm
î n totdeauna ceea ce a decretat senatul sau a hotărît po
porul. atunci de ce să l e mai resti tuim particularilor
ban ii ? Pentru ce să m a i plătim cu bani gheaţă furnitu
rile date statului ? De ce nu mai cumpărăm sclav i . ca să
fi e înrolaţi în armată '? Pen tru care m otiv noi, particu
lm· i i , n u mai dăm \'islaşi , aşa cum am dat atunci '?
VII T o ate celelalte pă turi sociale şi î n general toţi

oam en i i vor resimţi schimbarea în mai bine a Republicii.
358
Oare numaii soţiil e n oas tr e nu vor benefi cia de roadele
păcii şi ale liniştei obşteşti ? Noi , bărbaţii, ne folosim de
î
\·eşm in1te de purpură ; cu prilejul ndep l i n irii magistra
tIR-iior şi preoţiilor ne îmbrăcăm cu toga prnetexta f co
piii n oştri 9C i nveşminteazi de asemenea în togă tivită
cu purpu"ră ; la fel magistra'ţii din colonii şi monicipii ;
î
iar aici, in Roma, se mbracă cu toga p'T"aetexta şi cate
gor ia aceea atit de neînsemnată a inspectorilor de car
tier 1 , care au dreptul de a purta această podoabă nu nu
mai ci n d si,rlt în v iaţă , ci şi morţi , tind sint incineraţi.
Oare mrmai femeilor le vcnn in1'erzice rolosirea purpurii ?
Şi cînd ţie, bărbat , ţi-e permis să ai o dungă � purpură
pe veşmintele tale , oare soţiei tale nu-i vei permite să
ailii căm�ă de purpură ? c.a1w tău, va fi împotlobit
cu
un n1.ltrap m a i frumos deeît 1mbrăcamintea soţiei t al e !
Faptl!ll că pllT"fJlr l a se � şi se distr uge - deşi eu îl
considef' un motiv neintemeimt - constituie un oarecare
pret�xt al indărăt'Iliciei voastre . Totuşi ce rău poate fi
1n priYinţa aurului, la care nimic nu se pierd�. d acă nu
camYa preţul manoperei ?
El este mai degt"abă un mijloc de spri j i n şi pen tru
neYoile personale şi. pentru cele obşteşti, aşa cum aţi şi
c.iG'\'edit. C.Onsulul sptmea ci nu 6:i:stă nici o ri vali tate
intre f� , u na faţă de cea1aită, amnci W*i nici una nu
mai are podoabe. Dar, pe Hereule, cind văd că soţiilor
aliaţilor cu sume latin le .f! permisă p u rtarea unor ase
menea podoabe, care lor li s-au
luat. oare matroanele
noastre nu vor fi toate îndurerate şi revoltate, de vrerq_e
c.e acelea arată ca JJ.işte femei de seam� strălucind prin
nur şi purpură şi se plimbă în trăsuri, în ti m p ce ma
troan'ele romane le însoţesc pe jos, de parcă sediul pu terii
romane s-ar afla în <lriiţile acelont şi nu în a lor ? Acest
1 Maristri vicorum (in�pertarii de cartier i;l sa�) erau alei;I

a nual pe cartiere şi sate şi aveaa f'lmC'ţii admin;strative şi rell
cioase.
fapt ar putea să rănească şi sufl etul bărbaţilor darm ite
amorul propriu al femeilor, atît de sensibil la cele mai
mici umilinţe.
Ele nu pot avea parte de magistraturi , nici de preoţii,
nici de însemne, nici de decoraţii · sau d e trofee d e război ;
găteala, podoabele şi dichisul, acestea sînt distincţiile fe
meilor ; cu acestea se bucură şi cu acestea se fălesc ; aşa
caracterizau strămosii nostri lumea femeilor. Dar ce alt
�
ceva leapădă femeil în d
oliu decit purpura şi aurul ? Ş i
c e îmbracă din nou, d u p ă c e s - a sfîrşit doliul ? C e pun
cu prilejul rugăciunilor de mulţumire şi al slujbelor pu
blice decit ni şte podoabe mai deosebite ? Adică dacă veţi
desfiinţa legea O ppia, nu va depinde de hotărîrea voastră
ca soţia să fie oprită sau nu de la ceva oprit de lege ?
Oare fiicele, soţiile şi surorile vor fi mai puţin supuse
unora dintre voi ? Totuşi , niciodată o femeie nu se des
cătuşează de tutelă cită vreme ai săi sint în viaţă, şi ele
însele urăsc l ibertatea pe care le-o pricinuieşte văduvia
·şi moartea părinţilor 1. Femeile doresc ca podoabele lor ·
să depindă mai degrabă de bun'a voastră plăcere decit
de legi ; ş i voi se cuvine să le ţineţi sub ascultarea şi
ocrotirea voastră, nu să le socotiţi sclavele voastre, căci
ele vor mai degrabă să vă spună părinţi ş i soţi decit stă
pîni 2• Consulul, mai adineauri , folosea cuvinte urîte,
amintind de răzvrătirea ş i «retragerea colectivă a femei
lor». Da, intr-adevăr există primejdia ca şi ele să ocupe
Muntele Sacru, sau A ventinul, întocmai ca odidioară ple
bea învrăjbită. Orice veţi hotărî, slabele femei trebuie
să îndure ! Dar ş i voi, cu cit aveţi mai mari puteri, cu
atît sînteţi datori să fiţi mai cumpătaţi cînd vă folosiţi
de ele" 3•
1 „Nunquam salvis suis exitur servitus muliebris et ipsae,

libertatem, quam viduitas et orbitas facit, detestantur."
2 ,,Et vos manu et tutela debetis habere eas ; e t malle patres
vos aut viros, quam dominos dici.
8 „Quo plus potestis, eo moderatius imperio uti debetis."
360
VIII După rostirea acestor două discursuri unul pro
şi altul contra legii, o mare mulţime de femei, mult mai
multe decit în ziua precedentă, se răspindiră pe străzi ;
ele mergeau în grupuri şi asaltau porţile tribunilor care
se opuneau la moţiunea colegilor lor şi nu se depărtau
de acolo pînă nu-i atrăgeau de partea lor. Nu exista nici
o îndoială că legea avea să fie abrogată în unanimitate.
Şi aşa s-a intîmplat, după douăzeci de ani de la pro-
m ulg area e1 I. ...
.
CARTEA A XXXVII-A
R.AZBOIUL ROMANILOR CU ANTIOCHUS CE:r;

MARE, REGELE SELEUCIEI. BATALIA DE LA
MAGNESIA.
(ln Cartea a XXXV-a IT'itus Livius relatează despre

pregătirile de război d e uriaşe proporţii ale lui An
tiochus cel Mare, regele Seleuciei, despre operaţiunile
ofensive desfăşurate d e el în alianţă c u liga etoliană
în Grecia - Phocida, Dorida, Beotia - primele cioc
n iri cu trupele romane. Cartea a XXXVI-a descrie
preparativele de război ale romanilor pentru campa
nia decisivă contra lui Antiochus, al cărui consilier
militar era Hanibal. Romanii, aliaţi cu Filip al V-Jea
şi liga acheană, îl înving pe Antiochus în două bă
tălii succesive - la IT'hermopylae şi într-o luptă na
vală în apele insulei Corcyra. Scipio Afri can us, ca
legat al fratelui său consulul Luclus Scipio, îşi va lega
n umele· şi de campania împotriva lui Antiochus. Ope
raţiunile militare terestre în Lycia şi două bătălii na
vale la Aspendus şi Myonnesus sînt încununate de
succes pentru romani I dar succesul final va fi obţi
nut în urma maril victorii de la Magnesi a d i n 19!)
î.e.n.).
X.XXVII . Tabăra lui Antiochus se găsea în împrej uri�

. .
mile Thyatirei 1• Cind acesta află că P. Scipio Africanus
1 Fostă Pelopia, azi Akkissar, oraş în Lidia - Asia Mică -

la nord de Sardes şi Magnesla.
362
s-a dus la Elaea, fiind bolnav, trimise nişte împuterniciţi
ca să-i' înapoieze pe fiul lui 1 . Acest act de generozitate
i -a i mpresionat plăcut nu numai sufletul de pări nte, dar
bucuria i-a întremat şi trupul. ln cele d i n urmă, după ce
şi-a astîmpărat dorul imbrăţişîndu-şi fiul, Africanus le-a
grăi t solilor : „Anunţaţi-l pe Antiochus că-i m ulţumesc,
dar acum nu-i pot aduce alte m u lţumiri . decit povăţuin
du-l să nu-şi rînduiască oastea pent ru bătălie pînă nu va
auzi că m-am înapoiat în tabără."
Cu toate că armata sa de 62.000 de pedestraşi şi ma i
mult de 1 2. 000 călă reţ i îl în demna la luptă, Antiochus,
m işcat de ţinuta unui bărbat atit de strălucit ca Scipio, î n
care-şi pusese toată nădejdea de sprijin pentru cazul unei
î ntorsături a întregii situaţi i , se retrase şi, după ce trecu
riul Phrigiw; 2, îşi aşeză tabăra 3 în împrejurim i l e Mag
nesie i , care se afla liQgă muntele Siphylus ; pentru ca ro
manii să nu fie i spitiţi să în cerce puterea întăriturilor, şi
f ii n dcă voia să ciştige timp, el săpă un şanţ adî nc de şase
co\i �i lat ele 1 2 în j u rul valul ui de forti ficaţi i . In partea
dinău n tru a şanţ u l ui puse să se ri d i ce un zi d cu turnuri
dese. p e n t ru ca de acolo să - i poată opri _mai uşor pe ro
man i �ă trem�ă şanţul .
XXXVIII Consulul, î ncredinţat că regele se află în î m

prej uri m i le Thyatirei , îşi con ti n uă neî ntrerupt drumul
1 Scipio A frica n us uvea d o i fi i , pc Luc:i us şi Publl us. U n u l d i n

ei n ci't zut prizonier într-o a m bu s rn d ă î n m ti n i l e tui An tiochus.
I stori ci i Polybios (op. c it . XXI , l l) şi Valerius Maximus ( op . cit.
I I I , 5 şi I V, 5) srriu :.: ă aresta a fo�t Lucim;. in schimb C ic e ro in
De oficii.� I , J:J ii menţionează pc Publius. Ti t us Livius fi men
ţione�1 z;t mai frecvnJ t pe Publlus, ln Car•rs X L , 42 şi XLV, 44..
1 H i ul Phrygius (dzi K wn Ţsai) menţion a t şi de Homer ia
lltada. ci o t u l X X , vs. 392 şi de Pl i n i us (op. ci t . X X X I X ) , Stcabo
(Geographica, X I I I , 4) este si tuaL in vecinăta tea oraş.u l ni Ma1nesta.
1 A n t iochus şi-a aşewt tabăra la vest de rlul Phry&i us.
vreme de cinci zile pînă la ci mpia Hy rcană 1 . Cînd auzi
că Antiochus a plecat de-acolo, l uîndu-se pe urmele l ui, .
îşi aşeză tabăra di ncoace de rîul Phrygius la 4000 de paşi
de duşman. Atunci, cam 1 OOO de călăreţi (maj oritatea era u
galo-greci, u n i i erau dahi sau alte neamuri , fond ameste
caţi printre e i ş i arcaşi călări ) , după ce trecură cu larmă
apa rîului, atacară posturi le romane. La început ei stir
niră învălmăşeală î n rîndurile celor nepregătiţi de lupt ă ,
apoi însă încăierarea crescu, deoarece trupele roman e pri
meau m ai uşor ajutor din tabăra lor, care era mai apro-
piată ; în schimb, călăreţii regelui fi i n d istoYiţi şi nemai
putînd să înfrunte u n inamic mai numeros, î n cercară să
Se retragă pe m alul rîului ; Înainte de a i n tra Î n apă, \TeO
ciţiva dintre e i a u fost omorîţi de roman i i care- i urmăreau.
După această încăierare, două zile a fost l i n i şte ş i n i ci
o tabără n-a mai trecut rîul. A treia zi însă romc.. n i i îl ti-e
cură cu în treaga oaste şi-şi aşezară castrul cam la 2 . 500
d e paşi d e adversar. P e cind romanii erau ocupaţi cu mă
surarea şi î ntărirea castrului, 3.000 d e ostaşi , aleşi din
rîndurile călăreţilor şi pedestraşilor regelui, au tăbărît asu
pra lor stî rn i nd mare panică şi învălmăşeal ă. Trupele care
erau la posturi , deşi cu mult inferioare numericeşte, - cam
2.000 de ostaşi -, desfăşurară totuşi la început o luptă
ega!ă, i n frun tindu- i pe duşmani, fără să cheme î n ajut or
t rupele ocupate cu î ntărirea castrului ; apoi, pe măsură ce
crescu amploarea luptei , reuşi ră să-l alunge pe \Tăjmaş ,
d upă ce- i doboriseră 1 00 de ostaşi şi-i luaseră cam tot atî
ţia prizon i eri. In următoarele patru zile amîndouă oştirile
stătură ara n j ate î n l inie de bătaie, fiecare în faţa parape
telor sale. 1n a cincea z i , romanii înaintară pînă la m i j
locul cîmpului. Antiochus însă nu puse deloc trupele în
1 Cîmpfa Hyrcana era del i m i t a tă pe rî u r i l'e Co.icus şi Hernrns,

fn Vtcinătatea oraşului Thya tira.
364
mişcare, astfel incit avangarda romanilor se găsea la o
depărtare mai m ică de 1 000 de paşi de parapetele taberei
sale.
XXXIX Consulul, văzînd că Antiochus nu pri meşte

lupta, convoacă sfatul a doua zi, î ntrebînd ce să facă î n
cazul c ă Antiochus n u vrea să dea piept c u roman i i ? Iarna
bate la uşă . Trupele romane vor fi nevoite ori să petreacă
i arna sub corturi, ori să amine războiul pînă la vară, în
cazul în care se hotărau să plece în tabăra de iarnă. Nici
cind romani i n-au dispreţui t mai mult pe vreun alt duş
man <lecit pe Antiochus. Atunci s-au ridicat de pretutindeni
strigăte, care cereau să se pornească numaidecit la luptă
şi să se profite de elanul soldaţiluT. Romanii , ca şi cum n- dr
fi urmat să lupte cu atitea mii de duşman i , ci doar să mă
celărească n işte vite, erau gata să ia cu asalt tabăra ina
m i cului. trecind peste şanţuri şi peste parapete docă ad-
Yersarul n-ar fi leşi t la luptă.
Cn . Domitius 1 ' a fost trim is să facă recunoaşterea te
renului şi să vadă prin ce parte se puteau apropia de para
petele taberei duşmane. Acesta, aduci nd i n formaţii s igure,
consulul îşi apropie a doua zi şi mai mult tabăra de vrăj
maş.
A treia zi. unităţile romane î naintară pînă în mijlocul
cimpului şi începură să se rînduiască în linie de bătaie. La
rindu-i Antiochus socoti că nu trebui e să mai tărăgăneze
lucrurile. ca nu cumva, feri ndu-se de duşma n , să scadă
a\'întul trupelor sale şi să crească speranţele ad\·ersarilor ;
de aceea îşi scoase şi el oastea în formaiie de luptă şi îna
intă de la tabăra sa atît cit să pară limpede că are de gind
să dea lupta.
Armata romană oferea un aspect unitar şi prin felul
oami:?n ilor, şi prin cel al armelor : ea era alcătuită d in
1 Domi tius era u n legat ul lui Sci pio Africanus, apreciat pen
tru cali tăţile sale deosebite.
365
două leg iu n i ro"ll ane şi din două de aliaţi cu num e lati n .
F iecare a\�ea cite 4 5 0 0 de o:;; taşi 1 • R om an i i ocupau cen
trul fro n tului, iar lati n ii aripile. In prima l i n ie erau uni
tăţile de hastaţ i în linia doua veneau cele de principes ;
,
iar tri ari i î n chei au frontul. Pe li ng ă acest front compa�t.

consul ul mai ri ndui la aripa dreaptă, pe aceeaş i linie, tr:.i
pele auxiliare ale lui Eumenes - cam 3000 de ostaşi -
amestecate cu unităţi de ach ei caetraţi ; dincolo d e aceste

trupe aşeză încă vreo 200() de călăreţi, dintre care 800 erau
ai lui Eumenes, iar cei la lţi făceau parte d �n cavaleria ro
mană. Cea din urm ă linie a fost construită din tralii şi cre
tan i (şi unii şi alţii a vea u 'efective de cite 500 de ostaşi).
Aripa stingă n u păre a să aibă nevoie de u n asemenea spri
j i n , deoarece în acea parte frontul era flancat de rîu cu md
lurile lui abrupte. Totuşi au fost rinduite acolo în faţa rLt
lui patru pilcuri de cavalerie. Al'eStea erau toate trupele
romane la care se alăturaseră 2 000 d e voluntari maced o
neni, amestecaţi cu traci ; aceşti a d in urmă fiind l ăs aţi
pentru paza castrul ui. 16 elefanţi au fost rinduiţi ca re
zervă, in spatele triarii lor, căci , în afară de faptul că aceş
tia n-ar fi putut înfrunta atacul cel o r 54 de elefa,nţi ai lui
Antiochus, elefa nţi i africani , c h i ar in număr egal, nu se
pot opune celor i ndieni, fie datorită mări m i i uriaşe a aces
tora fie d atori tă curajului lor.
X L Frontul regelu i A ntiochus era alcătuit d i n nume

roase şi felurite neamuri, care nu se asemănau nici prin
arme, nici prin trupele auxiliare. Astfel, 1 6 000 de pedes
traşi erau înarmaţi după obi ceiul m a c edon ean ; de aceea
purtau şi numele de falangiţi . Aceştia erau aşezaţi în cen
trul frontului , împărţiţi pe sectoare de cîte 10 unităţi, se
parate de cite doi elefanţi i n tercalaţi între ele. Linia de
1 Istoricul Appianos (op. cit., Syriaci, XXX) Frontinus (Stra
tagemata, XLVIII) şi Justinus (op. cit. XXXI , 8) evaluează efecti
vele armatei roman e şi aliate la circa 30.000 de ostaşi.
366
bă ta ie a frontului lor era formată din 32 de şiruri de ostaşi.
Aceştia alcătuiau baza oastei regeşti, insuflind spaimă atît
prin înfăţişarea lor, cit şi prin cîrdul de elefanţi care se
lnălţau mult deasupra războinicilor. Aceste animale, erau
lntr-adevăr uriaşe ; se mai adăugau şi fruntarele lor d e me
tal, crestele, precum şi turnurile aşezate pe spate, cu cite
patru luptători înarmaţi, în afară de gornaci. La ari pa
dreaptă a felangiţilor, regele rinduise 1 500 de călăreţi ga
lo -greci Acestor trupe el le-a alăturat 30.00 de călăreţi cu
.
platoşe, cărora li se spunea cataphracţi. Li

s-a mai adă uga t
şi un corp cam de 1000 de călăreţi ; acestora li se spunea
agema şi proveneau din ostaşi aleşi din rindurile mezilor şi
ale multor altor neamuri de pe acolo. Ca rezervă a acestora
le a alăturat un cîrd de 16 elefanţi . In �aşi parte , unde
-
aripa era prelungită, fusese aşezată cohorta de gardă a re

gel u i ; după specificul annelor cu care era înzestrată,
ostaşii ei purtau numele de argyraspizi 1. Mai erau apoi şi
1 200 de arcaşi dahi 2 călare. Urmau apoi trupele cu arm::i
men t uşor alcătui te din 3000 de ostaşi, o parte f i ind cre
tan i , a ltă parte, deopotrivă la număr, tralli . i\.cest0Ta le
fură alăturaţi 2500 de arcaşi di n Mysia 3 • Extremita tea
fl an cului o încheiau 40-00 de ostaşi alcătuiţi din pr ăşt i a ş i
din Cyrta 4 şi arcaşi elymei s. La aripa stingă , fuseseră ală
t uraţi falangelor 1 500 de călăreţi şi 2000 de capadocieni 8
înarmaţi la fel cu aceştia (care fuseseră trimişi reg el ui
An tiochus de către Ari arathus). Mai erau şi diverse trupe
a Adică ostaşi c u scuturi de argint.

1 Populaţie care-şi avea aşe'Zările la est de marea Caspică în
bazi n ul fluviului Jaxarte (Amu-Dari.a), ficind pa rte d i n grupa de
populaţii scilice.
3 Mysia, r egi u ne din Asia Kică. situată inLre Frigi.a şi Lydia.
t Populaţie feniclan4 locuind ln araşUl Cyrtha din sudul Fe
n i c- i ei .
li Striveche populatie, ca r e işi a vea aşezările l a nord de galful
Persic şi est de Tigru şi Eufrat.
• Capadoda, re1iune ln Asia Mică. situată la no�d de Cllkia
şl vest de Armenia.
auxiliare alcătuite din tot felul de noroade, însumind 2700
de pedestraşi şi 3000 de călăreţi cataphracţi şi o serie de
alţi călăreţi, care formau un corp de trupe din garda rege
lui . echipaţi, atit ei cit şi caii lor, mai uşor ; cei mai mulţi
erau sirien i amestecaţi cu frigieni 1şi c u lydieni 2• In faţa
acestei cavalerii se înşirau quadrige - care de luptă -
înarmate cu coase şi o cireadă de cămile, care pGartă n u
mele de dromadere. Pe a cestea şedeau arcaşi arabi, care
aveau săbii subţiri şi lungi de patru coţi , incit puteau lovi
pe vrăjmaş de la înălţimea la care se aflau. Mai urma şi
o altă mulţime de războini ci , egală cu aceea care se găsea
la aripa dreaptă : cei dintii erau taren tin ii, apoi 2500 de
călăreţi galo-greci, apoi 1 000 de neocretani şi 1 500 de
carieni a şi cilicieni 4 înarmaţi la fel şi tot atiţi a tralii pre
cum şi 3000 de caetraţi (aceştia erau din Pisidia5, din Pam
filia 6 şi Lycia 7) ; după aceste trupe urmau trupele auxi
liare de cyrteeni şi elimaei, în număr egal, rînduiţi la aripa
dreaptă, precum şi 1 6 elefanţi aşezaţi la o mică depărtare.
XLI Insuşi regele Antiochus se găsea la aripa dreaptă.

In fruntea aripei stingi îl pusese pe fiul său, Seleucus, şi
pe Antipater, fiul fratelui său, iar centrul frontului îl lă-
1 E x is t au două Frigii : prima în Asia Mică, situată la sud de

Propontida - Marea Marmara - şi cea de a doua la est de Lydia
şi Caria.
2 Lydia regiune în Asia M i că, între Mysia, Caria şi cea de-a
doua Frigie.
3 Caria regiune în Asi a Mică, de-a lungul litoralului, la sud de
Ionia, nord de Lycia şi vest de Frigia.
4 Cilicia regiune în Asia Mică, de-a lungul litoralului medite
ra n i a n , î n tre Lycaonia şi Capadocia.
5 Pisidia, regiune î n Asia M ică, între Frigia la n or d , Lycia
la sud şi Caria la vest.
a Pamfilia, regiune în A s i a Mică, situată intre Pisidia la n ord,
Lycia ş i Mediter a n a la vest şi sud.
7 Lycia, regiune în A sia Mică, situată în tre Mediterana Ia
sud, şi vest, Milyas la nord şi Pamfilia la est.
368
sase în seama a trei comandanţi : Minnio, Zeuxis şi Phi
lippus, conducătorul elefanţilor.
Ceaţa de d imineaţă, care peste zi s-a răspîndit în nori
groşi, a produs o mare întunecime ; apoi ploaia adusă de
austru a udat totul. Acest lucru nu le-a pricinuit roma
nilor nici un inconvenient, in schimb a provocat mari ne
ajunsuri trupelor regeşti. într-adevăr ziua întunecoasă nu
i - a împiedicat pe romani să-şi vadă linia de bătaie care nu
ocupa un spaţiu întins, iar ploaia, pentru că erau înarmaţi
în majoritate cu arme grele, n-a produs nici un fel de
stricăciune săbi ilor şi cuţi telor lor ; în schimb în tabăra re
gelui, frontul fiind atît de întins, nu se puteau zări aripile
nici măcar din centru, dar mite extremităţile intre ele, iar·
ploaia înmuiase de tot arcurile, praştiile şi tolbele de să
geţi. Totodată quadrigele cu coase, cu care Antiochus cre
zuse că va stîrni învălmăşeală în armata duşmanului, au
produs pan ică în rindurile alor săi. Aceste quadrige erau
înarmate cele mai multe în modul acesta : împrejurul oiş
tei , la capătul ei unde erau jugul, avea n işte fiare ascu
ţite, ca nişte coarne lungi de cite 1 0 coţi , cu care stră
pungeau tot ce intîlneau în cale, iar la marginile juguri
lor ieşeau în afară cite două coase, una mergînd î n acelaşi
plan cu jugul, cealaltă însă sub cea dintîi , m·înd tăişul
întors spre pămînt, cea dintii ca să reteze în lături tot ce-i
ieşea în cale, iar cea de-a doua ca să-i omoare p e cei căzuţi
şi pe cei ce-ar fi venit aplecaţi. La fel, de butuci i roţilor,
în ambele părţi erau legate alte două coase, îndreptate
fiecare cu tăişul în direcţie contrarie. Regele Antiochus
îşi aşezase în prima linie de bătaie quadrigele înarmate, aşa
cum s-a spus mai sus, căci , dacă ar fi fost rinduite în spa
tele sau în centrul front ului, ar f i trebuit să treacă pest e
trupele proprii. Eumenes, cind văzu aceasta. ca unul care
era cunoscător al unui asemenea gen de mij loace de luptă,
ştiind cit de pu\in se poate bizui cineva pe un asemenea
fel de trupe, deoarece în loc de a se produce cu adevărat
panică în adversar, ele inspăimîntă mai de�rabă caii pro-
!J69
prii, porunci unităţilor de arcaşi cretani , prăştiaşi şi lăn
cieri călare să pornească atacul nu în rinduri strînse, d
cit se poate mai răzleţiţi şi în acela�i timp să arunce din
toate părţile săgeţi şi lănci. Acest · atac asemănător unei
vijelii , a speriat intr-atît caii adversarilor, incit aceştia,
răniţi de armele aruncate de pretutindeni şi dezorientaţi
din pricina strigătelor asurzitoare, s-au pornit toţi deo
dată pe o fugă năprasnică, de parcă n-ar fi avut friie ; î n
schimb ostaşii romani uşor înarmaţi, prăştiaşii sprinteni şi
cretanii cei i uţi se fereau cu uşurinţă din calea acestora.
Călăreţii care urmăreau quadrigele măriseră şi mai mult
spaima şi învălmăşeala printre cai şi cămile, ele înşile spe
riate de strigătele gloatei care stătea în j ur. Astfel qua
drigele fură îndepărtate dintre cele două linii de bătaie, şi
abia atunci, î n sfîrşit, odată terminată această spaim ă fără
rost, se dădu semnalul de luptă şi amîndouă taberele dez
lănţuiră adevărata bătălie.
.
I
X L I I Dar această acţi une zadarnică a fost cauza ime-
diată a dezastrului lui Antiochus : căci trupele sale aux i
liare, care fuseseră aşezate în apropiere, îngrozite de pa-·
nica şi învălmăşeala stîrnite de quadrige, retrăgîndu-se
în fugă, au dezgolit frontul în întregime, pînă la linia că
lăreţilor cataphracţi. Cind cavaleria romană, după ce a ri-
· sipit trupele auxiliare ale inamicului , a ajuns la aceştia.
o parte din cataphracţi n-au putut să opună rezistenţă nici
măcar primului atac. Unii au fost împrăştiaţi , alţii au fost
nimiciţi datorită greutăţii armelor şi platoşele.".!: lor. Atunci
întreaga aripă stingă a adversarului a dat înapoi ; iar după
ce a u fost puse în neorînduială trupele auxili are şi unită
ţile aşezate între cavalerie şi trupele numite falangite, pa
nica s-a extins pînă în centrul frontului . Odată rupte rin
durile, trupele regeşti nu s-au ma i putut folosi de suliţele
lor prea lungi (macedonenii le spun sarisse). Atunci se
porni iureşul legiunilor romane şi lăncii� lor împroşcară pe
duşmanii intraţi în panică. Nici m ăcar elefanţii aşezaţi l a
370
mijloc nu i -au speriat pe' ostaşii roman i , deprinşi încă din
răzl:x.aie le duse în Africa să se ferească d e a t acu l acestor
animale, fie aruncind lăncile dintr-o parte, fie tăin du -le
vinele cu săbiile, atunci cind se puteau apropia mai mult
de ei . După ce aproape tot centrul frontului fusese aşternut
la pămînt şi fur ă m ăcelărite pe la spate şi trupele de re
zervă înconjurate, romanii aflară că în altă parte trupele
lor fu g iseră şi auziră strigăte de g ro ază chiar dinspre ta
băra lor. Ce se intîmplase ? A n ti ochu s , de la a ripa dreaptă,
observind că Sci pio, crezindu-se apă rat în acea parte de
riu nu mai lăsase acolo decit patru p i lcuri de căl ăreţi care
şi ele părăsiseră malul ca să se unească cu alte trupe ; de
aceea el se năpusti cu trupele auxiliare şi cu unităţile de
cataphracţi călări. Ac:;tfel , Antiochus nu numai că î i pres a
pe romani din fron t , ci învăluind aripa d in s pre riu, ii atacă
şi d in coas� pînă cînd călăreţii romani fură puşi pe fugă .
Apoi, cele mai apropiate unităţi de pedes tra� i fură �i el e
al u n gate pină în castru î n tr-o goană dezorgan izată.
X LIII Castrul rom an era c om an dat de tribunul mi litar

M. Aem ilius, fiul lui Lepidus, care după cîţiva an i a ajuns
mare ponti f i ce. Acesta, ci n d îi Yăzu pe ai săi fugi n d , le
i�i în î n timpi nare cu întreag a ga r dă ; le ordonă mai i n tii
să stea pe loc şi apoi să se întoarcă i n l u ptă , mustri n d u-i
pentru teama şi fuga lor ruşinoasă. El ii ame n in ţ ă că d a că
nu-i vor asculta ordinele, se v or î nd repta 0Tbeşte spre pro
pri a lor pierzan ie ; în cele di n urmă Aem i l i us dădu semnal
trupelor sale să- i r.lpună pe prim i i fugari şi, lovindu-i
cu armele, să- i si lească pe cei care veneau pe w·mele ace
lora să se în toarcă spre duşman. Şi as t f el , această frică
1 In schimb Istoricul Appianos relatează c- ă rol ul deci si v la

a tac u l şi î n cercuirea falangei macedonene l-a avut ca\·rileria ro
m ană ş i trupele de a r m a ment uşor comand ate de Do m i t i us, care
avind o mobilita te mai mare, au creat condiţii favorabile ma
nevrei de i n rerru : rP o;i m ă d n a re a forţelor o rC'nsive ale ad \'ersa
rul'ai..
371
mai m are învinse frica m ai m ică. lncolţiţi din două părţi
fugar i i , îngroziţi , se opriră mai întîi locului, apoi se
î napoiară la luptă ; Aemi lius cu trupa lui (erau 2000 de
oameni neînfricaţi) rezistă vi tejeşte regelui, care-i urmă
rea pe roman i . Attalus, fratele lui Eumenes, cind văzu la
aripa stingă fuga şi învălmăşeala alor săi î n j ur ul castru
lui, sos i l a vreme cu 200 de călăreţi d e la aripa dreaptă,
unde pulverizase flancul stîng al vrăjmaşilor de la primul
a tac. Antiochus, cind văzu că romanii pe care-i fugărise
s-au întors d i n nou asupra sa şi că din castrul şi d i n li
niile de bătaie se revarsă asupra sa un puhoi de romani,
îşi întoarse calul şi se aşternu pe fugă. Astfel roman i i , iz
bîndind la amîndouă aripile, trecură peste mormanele de
cadavre (pe care le îngrămăd iseră mai ales în centrul l i
n i i lor de bătaie, unde atît vi tej ia celor m ai puternici lup
tători duşmani, cit şi armele lor grele î i î mpiedicaseră să
fugă) şi porniră acum să prade tabăra duşmană. Călăreţii
lui Eumenes, mai întîi, iar după ei şi restul cavaleriei tre
cură la urmărirea vrăj maşilor. măcelăr indu-i din urmă pe
f iecare unde-l prindea. lnsă cel' mai mare prăpăd printre
duşmani a fost pricinuit de către quadrigele amestecate
cu elefanţii şi cămilele şi de puho i ul trupelor proprii care
se năpusteau orbeşte unele peste altele, într-o completă
dezordine, f iind înspă i i11intate şi de goana ani malelor .
ln tabără, dezastrul a fost aproape ş i mai mare decît p e
frontul de luptă ; în goana l o r , cei clin tii fugari şi-au căut at
scăpare aici ; aceştia, bizuindu-se pe marele număr de
trupe însărcinate cu paza taberei au luptat cu o m are î n
verşunare î n faţa parapetelor. De aceea romani i se văzură
opriţi la porţi şi în faţa parapetelor, deşi fuseseră convinşi
că le vor cuceri printr-un singur atac. Cînd, in sfîrşit, au
reuşit să dea peste cap apărarea, cuprinşi de m inie, au dez.:.
lănţuit un măcel şi mai cumplit.
X LIV Se spune că acolo au fost nimiciţi î n acea zi cam

50000 de pedestraşi şi 3000 de călăreţi ; au fost luaţi pri-
372
zon ieri 1 .400 de soldaţi şi au fost capturaţi 1 5 elefanţi cu
gornacii lor. Romanii au avut oarecari pierderi, mai mult
î n răniţi . Totuşi nu au căzut mai mult de 3 0 0 pedestraşi
şi 24 de călăreţi , ia r din oastea lui Eumenes, 25 de oamen i 1 •
Chiar în ace a zi, î nvingătorii au prădat tabăra duş
mană şi s-au întors în a lor încărcaţi cu prăzi uriaşe ; a
doua zi au prădat cadavrele celor amorîţi şi i-au strîns la
un loc pe prizon ieri . Din Thyatira şi din Magnesia au Yenit
soli la Siphylus ca să predea romanHor aceste oraşe. _..\ nt io
chus, urmat de o mică escortă sporită cu cîţiva fugiţi din
armata sa, se îndreptă cu această mină de oameni spre
Sardes 2 , unde ajunse aproape de m i ezul nopţii . De acolo,
fiindcă a aflat că fiul său Seleucus plecase înainte spre
Apamea :i cu cîţi \·a prieteni, pe la veghea a patra împreună
cu soţia şi f iica sa, s-a îndreptat şi el într-acolo, încredin
ţînd apărarea oraşului lui Xenon şi punînd în fruntea
Lydiei pe T1mon. Neţinînd seama de aceştia, garnizoanele
acestei cetă\i, în urma înţelegerii lor cu locuitorii , au tri
mis totuşi împuterniciţi la consul.
XLV Aproape în acelaşi timp au venit la consul, ca

să predea oraşele, şi, trimişii tralliilor 4 şi ai celor d i n
1 Toţi i storicii greci ş i romani sint d e acord î n c e priveşte
cifra pierderilor suferite de armata lui Antiochus : 50000 de pe
destraş i şi 3000 de călăreţi (vezi Polybios, op. cit., X X I , 14- l li ;
A ppianos, Syriaci, 36-38 ; Eutropius, Breviarium ab Urbe Condita,
IV, 3). Izvorul princi pal al informaţi ilor - privind datele crono
logice cifrele efectivelor, detaliile ş i fazele bătăliei de la Magne•
sia, exploatarea succeselor, precum ş i consecin ţele dezastrului ar
:natei lut l\n tiochus, capitularea, armistiţiul şi condi ţiile păcii -
folosi te de Titus Livius, a fost i storicul grec Polybios.
2 Sardes, capi tala fostului regat al lui Cressus, regele Lydiei -
Asia Micii.
� Apamea, oraş si tuat în centrul Frigiei - Asia Mică. Mai
e x i stau încă 5 oraşe cu acest nume în : Bi thyn i a , Med i a , Mesopo
tamia, Babilon şi Siria.
1 Tralles - azi Ciuzcl-Hissar - l ocalitate s i tuată la est de
Efes şi M:ignesia, in bazinul rîului Maean dcr, de-a lung iil şoselei
cc duce spre Apamea.
Magnesia - care se afla u dincolo de riul Ma ean!der -
şi din Efes. Aflind de sfirşitul acestei bătălii, Polixen ides
a părăsit Efesul, navigind cu flota pină la Patara 1 din
Lyc i a ; de teama vaselor rodiene care s t aţ i o n a u la Me
giste �. el a debarcat pe uscat şi , î ns oţ i t de puţini os t a şi ,
a pornit î n marş către Siria. Cetăţile Asiei s-au predat,
supunî nd u-se cocisulului şi poporului roman . Consulul se
găsea ac w n la Sardes. Acolo veni din Elaea şi P . Scipio,
îndată ce a putut s uporta oboseala drumului.
Cam în aceeaşi vreme. emisarul păcii trimis de Antio
chus i -a cerut consulului prin intermediul lui Scipio şi a
obţi nut să-i fie permis regeJui să-şi trimită împutern i c ! ţi i .
Dup ă cite v a zile s e înfăţişară Zeuxis, care fusese pref ec
tul Lydiei , precum şi Antipater, fiul fratelui lui Antiochus.
Aceştia , d upă ce s-au a dres a t lui Eumene.s, d espre care
credeau că ar fi cel m ai înverşunat împotri,·a îrrche i e r i i
păci i , d i n pricina \'echii duşmănii dintre el şi Antiochus,
însă găsind la acesta o fire· destul de împăciu i t oare - mai
mult decit se aşteptaseră şi el şi Antiochus - s-au pre
zentat l u i P. Scipio şi . pri n acesta, consulul u i . I ntr-o n u
meroasă adunare şi la cererea împuterniciţilor li se în;
cuv i i n ţă să-şi expună însăl'cinările.
„ N u a\'em a_l tceva să vă spunem - zise Zeuxis - decît
să vă întrebăm, romani, prin ce pedeapsă putem ispăşi
greşeala regelui Antiochus şi cum putem dobi n d i paeea
şi iert a re a din partea învingătorilor. Voi întot d eauna aţi
iertat cu cea mai n'obi lă mărinimie pe regi şi pop::iarele
î m· i nse ; de aceea cu a tît mai m u lt se cuvi n-e să fiţi mai
înd urători şi m a i mărini rrwşi a cum , cu prilejul acestei
v i ctori i , cu cit aceasta face din voi stăptni i întregului pă
mînt. Nemaiavînd a purta răz boa ie îm potri \·a altor m u -
1 Patara, oraş portuar la Mediterană în Lycia. Asi a M ică, a z i

F u mas.
� Megi�1e. azi l\I eis. insulă situată l a sud de Patara. aoartin ind
·
Lyciei.
374
ritori, nu Yă mai rămine acum decit să aveţi gnJa şi să
protejaţi - ca nişte zei - întregul neam omenesc."
Dar chiar inairtte de a sosi împuterniciţii se h otărise
ce răspuns să li se dea. S-a hotă.rit ca Africanus să de a
răspunsul. Se is'°1"iseşte că Scipi-0 ,le-a vorbit î n fe l ul
acesta : „Din bunurile care sin t în puterea zeilor nemu
ritori, no i , romanii , le avem pe acelea pe care n i le-au
dăr-uit zeii . ln ceea ce priveşte sentimentele, care depind
de rnin'tea noastră, le-am avut şi le avem aceleaş i , î n orice
împrejurare ; pe romani nu i-au umplut de trufie n i ci
izbinzile şi nu i -au copleşit nici infringerile. V-aş da ca
m ăr tu r i e a acestor afinnaţii pe prietenul vostru H an i bal,
ca să lac;; la o parte pe alţii, deşi v-aş putea da exemplu
c h i ar pe voi . După ce am trecut Heiespontul, înainte de
a vedea tabăra regelui, înainte de a vedea fron
tul - atunci cinici Marte, zeul războiului, a răta că soarta
campaniei e nesigură - la cererea voastră noi v- a m pro
pus pacea, oferindu-vă condiţii de la egal lia egal ; şi de
astă dată, deşi noi sîntem învingătorii şi voi învinşi i , vă
propunem aceleaşi co nd i ţi i . Renunţaţi la Europa ! Pă r ă
siţi to ată Ac;; i a care se întinlde d incoace de munţii Tau
rus 1 ! Apoi, ca despăgub i ri pentru cheltuielile făcute de
noi în acest război, ne veţi plăti 1 5000 . de talanţi eu
beici 2, d in tre care acum 500, iar 2500 cînd senatul şi
poporul roman vor aproba pacea ; apoi cite 1 OOO de talanţi
pe a n vreme de 1 2 ani . Se cuvine să i se dea înapoi lui
Eumenes 400 de talanţi şi restul de cereale din cele care
trebuiau d at e tatălui său. După ce vom încheia această
învoială, dacă ne veţi preda 20 de ostateci aleşi de noi,
vom fi siguri , într-adevăr, că prin această garanţie veţi
îndepl i n i in truci t�a condiţi ile păcii. lnsă ni.ciodată nu vom
fi co n v i n� i că \·a fi pace s inceră intre poporul roman şi
1 Culme muntomă care &tribale de la est la vest regiunea
CiHciei, sudul Capa.doc.iei fi sadul At mcciei .
! Talanţii eu.bei.ci erau hientict ca valoare M.J ct!'i atici, avind
aceleaşi subd i viziuni : mine, drahme, eboH.
375
acel stat unde se va găsi Hanibal ; înainte de toate pe
acesta î l cerem. Ne veţi preda şi pe Thoas Etolianul, aţi
ţătorul războiului pornit de etolieni, care, bizuindu-se pe
aceştia, v-a îndemnat pe voi şi bizuindu-se pe voi, i-a
ridicat pe etolieni împotriva noastră ; odată cu el îl veţi
preda şi pe Mnasilocus din Acarnan1a, precum şi pe chal
cidienii Philo şi Eubulis. Regele va dobîndi o pace mai
dezavantajoasă pen\ru el, pentru că o încheie mai tîrziu
decît ar fi putut s-o facă. Dacă şi de data asta va intirzia,
să ştie că este mai greu pentru un mare rege s ă cadă din
culmea puterii pînă la mijlocul povirnişului, decit să se
rostogolească de aici pină în fun'dul prăpastiei.
Sol i i trimişi de Antiochus aveau însărcinarea să pri
mească pacea în orice condiţii 1 • De aceea, au hotărît să
tri m i tă soli la . Roma.
1 Condiţiile de pace impuse de S c lp1 on i lui Antiochus se asea
mănă cu cele impuse Cartaginei, cînd învinşii Jill plătit despăgu

birile de război în talanţi .eubeici, echivalenţi ca valoare cu cei
/
atici : 15000 de talanţi eubeici.
CARTEA A XXXVIII-A
-
(După �heierea eelui de al doilea rălb oi pun ic
şi a celor două războaie macedonene familia Scipioni·
lor, datorită mru ales prestigiului lui Scipio Africanus,
începu să ocupe u n loc tot mai important în condu·
cerea statului roman. Scipio Africanus însuşi este ales
consul a doua oară, iar mai tirziu cind datorită unel·
tirilor lui Hanibal, Antiochus a început războiul cu
romanii, tot un Scipio primeşte sarcina conducerii
acestei campanii care întîmpină mari greutăţi. Este
vorba de consulul Lucius Cornelius Scipio, fratele lui
Africa nus. Acesta a primit ca provincie Grecia şi Asia,
unde se ducea războiul c u Antiochus, Scipio Africanus
propunînd senatului ca el să meargă ca locţiitor al
fratelui său consulul. Lucius Cornelius Scipio ie se bi·
r u i tor în războiul contra lui Ant i ochu s şi este supra
numit Asiaticus, aşa cum Publius Cornelius Scipio că·
pătase supranumele de Africanus, după victoria asu•
pra lui Hanibal. Mulţi reprezentanţi ai aristocraţiei
romane, împărţiţi în diferite grupări, care concurau
intre ele pentru obţinerea magistraturilor, îndeosebi
a consulatului, nu vedeau cu ochi buni ascensiunea
neamului Comeliilor şi mai ales a familiei Scipioni
lor. şi de aceea s-au constituit într-o coaliţie la care_
c4
fuseseră atraşi şi t r ib u n i ai plebei . Aşa se ex�lică
17'
acum încep împotriva Scipionilor o serie de procese
în care pretextele ţineau loc de acuzaţii şi argumen tl>,
şi care vor întuneca existenţa unor conducători cu
totul excepţionali.)
PROCESUL INTENTAT LUI PUBLIUS CORNEL I US

SCIPIO AFRICANUS ŞI LUI LUCIUS CORNELIU$
SCIPIO ASI A TIC US
L După cum scrie analistul Valerius Antias, cei doi

. . .
fraţi Q. Petillius l-au dat în judecată pe P. Scipio Afri

canus. Acest fapt dădu loc la tot felul de interpretări ,
după cum îi era firea fiecărui om. Un ii îi acuzau n u pe
tribunii plebei, ci pe toţi cetăţenii că pot răbda o aseme
nea î �josire, spunînd : „Două oraşe, cele mai mari de pe
întreg pămîntul, şi-au arătat nerecunoştinţa faţă de căpe
teniile lor, aproape în acelaşi timp ; dar Roma a fost ş i
mai nerecunoscătoare, căci în timp c e Cartagina învins;'i
l-a trimis în exil pe învinsul Hanibal, Roma triumfătoare
îl alungă pe triumfătorul Africanus".
Alţii spuneau aşa : „Nici un cetăţean nu trebuie să se
ridice atît de sus, incit să nu poată fi anchetat după lege.
Nu există o dovadă mai evidentă a egalităţii dintre cetă
ţeni decît aceea că -cel mai puternic dintre ei poate fi
tras la răspundere în faţa justiţiei. Altfel, pe bună drep
tate, de ce i se mai încredinţează cuiva o demnitate, ş i
încă pe treapta cea mai înaltă a statului , dacă acela este
scutit să dea socoteală de faptele sale ? Ii:npotriva aceluia
care nu poate suporta egalitatea în faţa legilor, aplicarea
forţei este pe _deplin îndreptăţită"" Asemenea păreri cir
culau în cetate pină cind sosi şi ziua fixată pentru j ude
cata lui Scipio. I nainte, nimeni, ş i n ici măcar insu.şi
Scipio cind a fost consul, sau censor, n-a fost însoţit vre
odată în for de un puhoi mai mare de oameni de toate
categoriile ca în acea zi în care a avut loc judecata. Po-
378
runcindu-i-se să se apere în proces, Scipio, fără să amin
tească prin nimic nici una din acuzaţii, a rostit o cuvin�
tare atît de frumoasă despre faptele sale de arme, incit
toţi au recunoscut că niciodată nu s-a apărat cineva mai
bine şi cu mai multă îndreptăţire. Căci el îşi povestea
fa ptel e cu aceeaşi msufleţire şi talent cu care le s ă vî rşis e ,
iar rememorarea lor n-a supărat auzul n i mănui , pentru
că el le povestea acum nu pe n tru a se lăuda, ci pentru
a se apăra.
LI D upă ce tribunii plebei au pomenit din nou ve

chile acuzaţii în legătw-ă cu delăsarea din tabăra de
iarnă de la Syracusa şi tulburările de la Locri, pricinuite
de Pleminius 1, pentru a spoE"i încrederea în acuzaţiile lo r ,
l-au învinuit pe Sci pi o 2 că şi-a însuşit bani, bazîndu-se
mai mult pe bănuieli decît pe fapte reale, spunînd :
„Fiul său căzut prizonier, i-a fost înapoiat fără să plă
tească suma de răscumpăratre ; în plus Scipio a fost ono
rat de Antiochus mai mult ca oricare, de parcă pacea
romană şi războiul s-ar fi aflat numai în miinile sal e ;
în provincia consulară, Scipio s-a comportat faţă de fra
tele său ca un dictator, nu ca un legat : el n-a plecat acolo
ln al t scop decît pentru a demonstra faptul de care Spa
nia, Gali a, Sicilia, . Africa de multă vreme se .convinse
seră, iar acum s-au convins şi Grecia şi Asia şi toţi regii
1Referkee la 1.m episod relaLat în Cartea a X.XIX- a : Scipio

Sicilia, în drum spre Africa, ocupă oraşul Locri, şi-l lasă
fi i nd în
în fruntea garnizoanei pe Pleminius, ale cărui fărădelegi şi sama
volnicii vor da multă bătaie de cap SenatUlui Roman. Din prici na
acestui lega t al său, Scipio va fi învinuit de ingăduintă nu numai
faţă de Pleminius, dar şi faţă de os ta şii săi din tabăra de iarnă
de la Sy racusa. in rindul cărora se spunea că ar domni delăsmea,
apatia şi i ndisciplina. O anchetă stabilită de Senatul Roman a in
firmat însă aceste acuzaţii d i ndu-i c�tig de cauză lui Scipio, şi
absolvindu-l de orice vinovăţie.
1 Aulus Gellus (Nocte.s Atticae IV, 1 8) a menţ ionat di p r i m u l
atac impotriva fraţilor Scipioni, l - a d a t tribunul plebei Naevius.
379
şi noroadele d i nspre răsărit, şi anume ca m imperiul ro
man un singur om e capul şi coloana puterii romane şi
acela e Scipio, iar cetatea Roma, stăpina î ntregul ui pă
m înt, stă pitulată în umbra sa şi că un singur semn al
lui face cit toate decretele senatului şi toate hotărîri]e
poporului". Astfel neputînd să-l scoată crim inal, încer
cară să-l facă suspect. Şi deoarece s-au rostit cuvintări
pină noaptea tîrziu, procesul s-a amînat pentru altă zi.
In ziua fixată, de cum s-a luminat, tribunii plebei au
luat loc în tribuna rostrată. Scipio, citat ca acuzat 1, s-a
apropiat de rostre însoţit de un mare grup de prieten i
şi cli en\i , trecînd prin mijlocul Adunării poporului ; apoi,
după ce s-a făcut linişte, a spus următoarele :
„Tribun i şi plebei şi voi, cetăţen i , în această zi 2 m-am
măsurat în luptă cu Hanibal şi cu cartagi nezii în Africa
şi am ciştigat o victorie deplină. De aceea, pentru că as
tăzi se cuvine să punem capăt proceselor şi certurilor, eu
mă voi duce numaidecit să adresez omagiul meu lui Ju
piter Optimus Maximus în Capitoli u, zeiţelor Junona şi
Minerva şi celorlalţi zei care ocrotesc Capitoliul şi
această cetate şi să le· aduc m ulţumiri pentru că mi-au
dat mi ntea înţeleaptă şi puterea de a sluji în chi p strălu
cit Republica, şi în această zi, şi în numeroase alte dăţi ;
aceia dintre voi care credeţi că e spre folosul vostru, ve
niţi cu m i n e ş i rugaţi-vă zeilor, ca să vă dea conducători
care să-mi semene m ie. Căci dacă de la 17 ani pînă la
bătrîneţe mi-aţi venit mereu în î ntimpinare cu demni
tăţile voastre, aceasta s-a intîmplat pentru că am ieşit
totdeauna în întimpinarea acestor demn ităţi cu faptele
mel e ! " Şi plecînd de la rnstre, Sc ipio urcă în Capitoliu.
1 Pentru j udecarea procesului S c i p i ori i lor a·..! fost fixate d e tri
bunii pleb e i , fra ţ i i Q. Pe l i ll ius, patru termene. Acuza ţ i i au făcut
apel - p r o i-ocatio - l a :\d unare.::i popon; J u i , care era s i n gu rn în
m ăsură s[i dea sen tin\a.
2 C u a l te eu\· i n te, în n cea zi se .:i n i v cr�:-i m c:, r e a bZltal i c de l ::i.
Z a m a , d i n anul :!O:! î.e.n.
380
Odată cu el, întreaga Adunare a poporului îi părăsi pe
tribuni i plebei şi-l urmă pe Scipio, inclusiv scribii şi
pristavii , nerămînînd lingă ei n i meni, în afară de sclavii
lor şi de crainicul care, de pe tribună, îl cita pe cel acuzat.
Scipio a străbătut nu numai Capi toliul, ci s-a perin
dat pe la toate templele zeilor din î ntregul oraş, însoţit
de poporul roman . Acea zi, prin dovezile de dragoste ş i
d e preţuire date d e cetăţeni, adevăratei lui măreţii , a
ajuns să întreacă î n faimă ziua în care Scipio intrase î n
cetatea romană purtat î n triumf, după biruinţa · asupra
regelui Syphax şi a cartaginezilor.
LI/ Aceasta a fost totuşi cea din urmă zi strălucitoare

pentru P. Scipio. Presimţind ura stirnită împotrivă-i,
precum şi ciocnirile cu tribuni i plebei, el profită de ami
narea procesului la o dată mai tîrziu şi se retrase la L i
ternum 1 , desigur cu gindul de a nu se prezenta la jude
cată. Scipio avea un suflet mult prea mîndru şi soarta îl
obi şn uise cu situaţii prea strălucite, pentru a se obişnui
cu gîndul că acum e acuzat ca un oricare altul ş i pentru
a coborî pînă la a se j ustifica.
Cind sosi ziua procesului, acuzatul lipsi , iar fratele
său. L. Scipio Asiaticus îl scuză, motivind că lipseşte d i n
cauză d e boală. Tribuni i plebei care-i fixaseră ziua j 1 1de
căţii n-au vrut sa. accepte scuza, ap•. eciind că S:::pio Afr i
cL.nus nu s-a prezen tat la judecată să c:e apere, d�tc·ita
ar:eleia-?i trufii cu carE: mai înai nte p�răsise j udecata. pe
tribunii plebei şi Adunarea poporului, luîndu-le dreptul
şi libertatea de a da 0 ·� entinţă asupra lui ; căci Scipio î n
soţit de cetăţen i, i-a ti!·� 1; pe aceştia după si ne ca pe n işte
prizonieri şi s-a comportat ca unul care a tdumfa t pe
• 1 Scipio Africanus avea la Liternum (azi Patria) locali tate
portuară la nord de Neapole, o propr'ietate. Liternum era însă o
colonie romană. De nceea retragerea lui Africnnus în această lo
cali tate trebuie interpretată ca un exil voluntar, în semn de
protest.
381
Capitoliu asupra poporului roman, săvîrşind în acea zi un
act caPe echivala cu o retrag ere a poporului îndreptată
îm po tri va tribunilor p lebei:
„A veţi însă răsplata îndrăznelii lui nebuneşti ! Sub
căl ă uzirea şi din îndemnul lui Scipi o ne-aţi părăsit ; acum
voi înşişi sînteţi pără siţi de el ! într-aitît ne-.a scăzut cu
rajul de la o . zi la alta, incit noi, care am îndrăznit să
b�imitem la el acwn 1 7 ani, cirul comanda o oaste şi o
flo tă în Sicilia, un edil şi nişte tribuni ai plebei -ca s ă-l
ridice şi să-l aducă la Roma, nu mai îndrăznim acum,
cind e un simplu particular, să trimitem oameni să-l
scoată din l o cuinţa sa, pentru a-l face să se prezinte la
jud ec ată ! "
Tribunii plebei la care b . ScirJo făc11se ap>e l a u decla
rat că : „în cazul in care motivul absenţe'. ste b oal a , ei
sin t de părere să fie acceptat c a legal, iar 1oo1egii lor să
admită · a.minarea procesului". tn acea vreme tribun al
plebei era şi Ti. Sempronius Gra cchus, .care era în d uş
mă nie cu P. Scipio. Fiindcă Ti. Gracchus ref uzase să-şi
pună semnătu ra pe hotărîrea colegilor săi, toţi se aştep
tau din partea lui la o p ropunere mai aspră. Gracchus
î n să s-a exprimat în sensul că, deoarece L. Scipio a ară
tat că motivul a hs enţe i frateJ1:1i său este boala, lui i se
pare destul de întemeiat. De aceea ,el nu va permite ca
P. Scipio să fie .acu.zat înainte de a se întoarce la Roma.
Chiar �i atunci, dacă Scipio va face apel la din.sul, îl va
sprij ini să nu fie obligat să se a pet'e , căci , după ce a să
virşit atitea faptt? de arme, după ce i s-au încredinţat
atltea onoruri din partea pop orului roman , cu i ncuYiin
ţ area zeilor şi a o amenilor, Scipio a urcat pe o asem enea
culme, incit, a-l tîri acwn în faţa tribunei rostrate, p.en
tru a fi silit să asculte ocările celor mai tineri , ar fi o ru
şine mai m are pentr'Ll poporul roman, decît pentru el
ins�i !
382
LIII La această părere a sa Gracchus a adăugat cu
indign are : „Cum, tribuni, aţi vrea să vedeţi Ia picioarele
voastre pe acel strălucit Scipio, învingătorul Africii ? De
aeeea a învins el � a gonit dim Spania patru c�andanţi
cartaginezi, dintre- cei mai vestiţi, împretlnă cu cele pa
tru armate ale lor ? De aceea l-a luat el prizonier pe
Syphaxr l-a bi:ru:it pe Hamibal� ne-a făcut tributară Car
tagina, l-a a1\Illgat pe Antiochus dincoJ:o de culm.iloe mun
ţilor Tallir'us (eăci L. 54:ipio l-a recunoscut pe fratete său
ca părtaş al acestei glorii), ea să fie acum îngernm>€heat
de doi Petillii şi pentru ca voi să vă faceţi o, coroană de
lau r i din dezonorarea lui P. Africalilius ? Oare nici meri
tele, nici demnităţile ac orda te de voi nu vur putea asigw-ci
un9r bărbaţi vestiţi un loc ferit şi inviolabil în cetatea
sacră, în care bătrîneţeai, dacă nu le va fi cinstită, măcar
să n u l e fie batjocorită ?"
Şi propunerea lui Gracch us şi cuvintele adăugate
i -au mi şcat nu n u mai pe ceilalţi tribuni ai plebei , dar
chiar şi pe acllla tori , care au decl.:irat că vor chi bz ui asu
pra drepturilor şi i ridatoririlmr pe r-are le au. A poi , se
natul, după ce s-a ridicat adunart>a plebeHor a iin:trat în
şedinţă. Aici, în treg "rdin ul senatoria1 şi mai ales consu
lar i i şi senator i i mai băitrini au ad us călduroase mul ţ"l!Jmiri
hli Ti. G.racch us, pentru ('.ă a suooirdcmat intereselor Repu
bl i cii neinţele�rile per-;onale. iar Peti lliii au fost ac;pru
mu<;traţi. pentru că au vrut să �trăl �ească poneg1· i nd pe
a l t u l şi să se i mpcdobeaseă cu trofee lua.te din tr iumful
lui A frican us. Apoi s-a aştem ut tkerea asupra Iur Afri
can us. El şi-a petrecut Iiestul vie\ii laa Li1ernwo fără să
regrete Roma. Stingindu-se din vi aţi 1a ţară, se spune
că. S c i p i o Africanu..� a dispus să U.t! img:ropa1i cc:hiar în acea
loc al i tate şi a c o l o �ă i se rid ice morm i n tul, pen tru ca ră
măşiţele păminteşti să nu i se odill nească intr-o pntr ie
nerecunoscă·toare.
Scipio a rtimas in amintirea oametliil<lr ea un birbat
deosebit ; el s-a distins maii ales prin faptele şi pricepe-
rea lui în timp de - război, <lecit în timp de pace ; ia_r
prima parte a vieţii sale a umbrit-o pe cea din w·mă,
deoarece în t inereţe a purtat războaie după războaie fără
întrerupere, pe cînd odată cu bătrîneţea, îndeob�te toate
îşi pierd din strălucire, iar împrejurările nu i-au mai
oferit nici o m isiune deosebită geniului său. Căci ce stră
lucire în plus s-ar putea spune că a dobîndit Scipio în al
doilea consulat, faţă de cel dint.îi, chiar dacă ai adăuga şi
censura lui ? Sau ce-ar mai fi putut adăuga şi funcţia sa
de legat, cu prilejul campaniei din Asia, care l a nimic
nu i-a folosit cită vreme fiul i-a căzut prizonier, iar sănă
tatea îi era şubrezită şi dacă, după întoarcerea sa la
Roma, a fost nevoit fie să se supună judecăţii, fie să-şi
părăsească patria ? Cu toate acestea Scipio a fost singurul
roman căruia îi aparţine în întregime gloria terminării
războiului punic, cel mai mare şi cel mai primejdios din
cite au purtat vreodată romanii.
LIV După moartea lui Africanus curajul duşmanilor

lui a crescut. Conducătorul acestora a fost M. Porcius
Cato, care chiar în timpul vieţii lui Scipio nu încetase să-i
atace reputaţia. Se crede că din îndemnul lui Cato se
năpustiseră Petilliii cu atacuri împotriva lui Scipio pe
cind trăia ; după moartea lui, tot aceştia au prezentat
Adunării poporµlui următoarea propunere : „Vreţi şi
aprobaţi, cetăţeni, ca pentru sumele de bani luate pradă,
j efuite şi stoarse de la regele Antiochus şi de la cei care
au tost supuşii lui şi care n-au fost depozitate în tezaurul
statului, pretorul urban Ser. Sulpicius să prezinte un ra
port documentat ? Şi ca senatul să desemneze pretorii
care să fie însărcinaţi să facă cuvenita anchetă asupra
acestei chestiuni ?"
I:.a început Q. şi b. Mununius s-au împotrivit acestei
propuneri ; ei erau de părere ca senatul să cerceteze nu
mai sumele de bani care n-au fost predate tezaurului sta
tului, aşa cum s-a făcut întotdeauna m ai înainte, şi nimic
384
altceva ; căci Petillii se ridicau împotriva originii nobile
a Scipionilor şi a purtării lor tiranice din senat.
Fostul con:ml L. Furius Purpurio, care făcuse parte
din rindul ce� 0r zece trimişi romani în Asia, era de pă
rere că trebu : e să se extindă propunerea privitoare la
anchetă, nu numai asupr-a banilor luaţi de la Antiochus,
ci şi a celor care fuseseră ridicaţi de la alţi regi şi nea
muri, incercînd prin aceasta să lovească î n adversarul său
Cn. Manlius. L. Scipio, carE se părea că va vorbi mai
degrabă pentru a se apăra, decit pentru a combate pro
punerea, se pronunţă împofriva ei. El s-a plins că acel
proiect de lege a apărut d:Jpă moartea fratelui său,
P. Africanus, cel mai viteaz şi mai de vază bărbat din
tre toţi. „După moartea sa, lui P. Scipio Africanus nu nu
mai că nu i se mai aduc elogii de la tribuna rostrată, ci,
'dimpotrivă i se aduc acuzaţii ; cartag inezii s-au mulţumit
cu exilarea lui Hanibal, în sch i mb poporul roman nu se
mulţumeşte numai cu moartea l \ l i P. Scipio , ci urmăreşte
să-i ştirbească faima şi în mormint ; mai mult, se răs
pin deş.te atita ură incit să poată fi jertfit şi fratele său."
Cel care a susţi nut proiectul a fost M. Cato - ne-a
răm as cuvintarea acestuia în legătură cu banii lui An
tiochus - şi prin influenţa sa i-a silit pe tribunii plebei ,
fraţii Mumrnius, să nu se mai opună proiectului. Deoarece
aceştia au renunţat la împotrivirea lor, toate triburile au
votat propunere referitoare la anchetă.
LV Atunci Ser. Sulpicius se adresă senatului pentru a

se şti cine va fi del egat s ă conducă anchetele hotărite
prin legea Petillia. Senatul il desemnă pe Q. Terenti us
Culleo. Unii autori scriu că acest pretor era un prieten
atît de devotat gintei Cornelia, inci t cu prilejul înmor
mîntării lui P. Scipio la Roma (căci a circulat şi această
versiune) a mers înaintea convoiului funerar cu căciula
pe cap, la fel ca şi în ziua purtării lui Scipio în tri umf,
385
iar la poarta Capena a împărţit mulsum 1 celor ce l-au
însoţit pe răposat, pentru că în Africa, Scipio l-a elibe
rat din mîinile duşmanilor pe el şi pe alţi prizonieri.
După alţi autori în5ă Sulpicius a fost d esemnat să facă
această anchetă tocmai din cauza duşmăniei care îi în
vrăjbea, el făcind parte din tabăra adversarilor Scipioni
lor, fiind de aceea cel mai indicat în această privinţă.
Oricum ar fi fost însă acest pretor, foarte imparţial, sau
foarte pătimaş, L. Scipio a fost acuzat imediat. Odată cu
el au fost trimişi în judecată şi legaţii săi A. şi L. Hosti
lius, Catonii şi chestorul C. Furius Aculeius şi, în sfîrşit,
pentru ca acuzaţia de însuşire a ban�lor publici să cadă
asupra tuturor celor ce fuseseră în preajma Scipionilor,
au fost acuzaţi şi doi scribi şi un aprod. L. Hostilius, scri
bii şi aprodul au fost achitaţi înainte de jude.cata lui
L. Scipio, în schimb L. Scipio şi legatul său. A. Hostilius,
precum şi C. Furius au fost condamnaţi , sentinţa moti
vîndu-se astfel : „Ca să-i acorde lui Antiochus o pace mai
uşoară. Scipio a primit de la acesta 6000 2 de libre de aur
şi 480 de libre de argint, peste sumele pe care le-a depus
în tezaurul statului ; A. Hostilius, 80 de libre de aur şi
403 libre de argint, iar chestorul Furius 1 3 0 de libre de
aur şi 200 libre de argint." Eu am găsit menţionate toate
aceste sume în aur şi argint de către analistul Valerius
Antias. Numai că în privinţa lui L. Scipio eu s înt încre
d inţat că e vorba mai curînd de-o greşeală a vreunui co
pist, decît de o denaturare a analistului, pentru că pare
mai plauzibil ca greutatea argintului să fi fost mai mare
decit a aurului şi ca amenda să fi fost numai de 4 milioane
1 Vin amestecat cu miere, băutura p referată a romanilor.

2 Polybios (op. cit. XXIV, 3) a menţionat că una din condi
ţiile de pace impuse d e senatul roman lui Antiochus al I I l-lea,
după infrîngerea lui la Magnesia, a fost achitarea unei uriaşe
sume de 1 5000 talanţi ca despăgubiri d e război. Antiochus a plătit
i mediat 3000 de talanţi eubei ci, restul urmind să-i achite in rate
timp de 12 a n i . Aceste date nu concordă în întregime c u cele re
la tate de Titus Livius, în afara sumei de 1 5 000 de talanţi.
386
de sesterţi în loc de 204 milioane 1,
cu atît mai mult cu
cit s e spune că aceeaşi sumă fusese cerută de senat de la
P . Scipio ; acesta, după ce a poruncit fratelui său Lucius
să aducă registrele 2, pe cind senatorii le cercetau, le-a
rupt cu mîinile sale, revoltat că lui, care a vărsat în te
zaurul public 200 de milioane de sesterţi, i se mai cer în
plus patru milioane. Cu aceeaşi bună credinţă, ştiind că
chestorii nu s-au î ncumetat să scoată bani din t.ezaur fără
să încalce legea, Scipio a cerut cheile declarind că-l va
deschide chiar el, căci tot el a fost cauza pentru care te
zaurul fusese închis. a
LVI S-au mai spus încă multe altele, de tot felu l , mai
ales în legătură cu sfîrşitul lui Scipio, cu ziua procesu lui;
c u moartea şi cu înmormîntarea lui, şi toate atît de con
tradictorii , incit eu nu mai ştiu la ce scriere să mă opresc
şi în care istoric să mă î ncred. Nici în privinţa acuzato
rului - unii au scris că cel care 1-a trimis în j udecată
pe Scipio a fost M. Naevius 4, alţii că Petillii - nici î n
c e priveşte ziua î n care i s-a fixat judecata, nici în pri
vinţa anului în care s-a stins din viaţă, nici unde a murit
1 Titus Livius consideră exagerată suma de 204 milioane

sesterţ i i mputată lui L. Scipio Asiati�us ; d upă părerea sa, pe baza
informaţiilor culese de la Claudius Quadrigarius, suma globală
ar fi fost doar de circa 4 milioane sesterţi, ceea ce confirmă ş i
istoricul Cornelius Nepos.
2 Fiecare patrician îşi avea registre de casă de venituri şi
cheltuieli. Aceste registre erau folosite ca probe în instanţă de
judecată în procesele in care se pretindeau despăgubiri civi le
pentru daune.
1 Istoricii vechi au rela tat că într-adevăr fraţii Scipioni au
adus fn tezaurul Romei, după războiul cu A n tiochus; cu prilejul
celebrării triumfului lor, sume uriaşe de bani în aur şi argint ,
datorită cărora, cetăţenii romani fiind scutiţi de plata i mpozitelor
tezaurul public a fost închis o bucată de vreme.
' Naevius fusese tribun al plebei în anul 1 8 5- 1 84 i.e.n., fapt
confirmat ş i de Aulus Cellius, op. c i t., IV. 18 şi Cicero, Orator, I I ,
249.
387
şi unde a fost înmormîntat autorii nu sînt de acord. Unii
au scris că a m urit şi a fost îngropat la R oma, alţii la
Liternum ; în ambele loc alităţi se văd şi m ormintele şi
statuile lui ; căci şi la Liternum se găseşte un m ormîn t
şi deasupra lui e aşezată o s tatuie, pe care şi eu am vă
zuf-o de curînd distrusă de o vij elie. Şi la Roma, pe m or
mîntul Scipionilor, care se află dincolo de poarta Ca
pena, sînt trei statui, d intre care se spune că sînt primele
două ale lui P. şi L. Scipio, iar cea de-a treia a poetului
Q. Ennius. Există n ep otriviri nu numai îrr cele spuse
de istorici , ci chiar şi în cuvîntările lui P. Scipio şi
T. Gracchus, dacă într-adevăr ele le aparţin. ln titlul cu
vîntării lui P. Scipio, se află numele tribunului plebei
P. Naevius, însă în cuprinsul ei cuvîntarea nu p:Jmeneşte
de loc numele acuzatorului. In discurs îi spune cind „om
nesăbuit", cînd „flecar". Nici chiar cuvîntarea lui Gracchus
nu pomeneşte în vreun fel despre Petillii, acuzatorii lui
Africanus, sau despre ziua judecăţii acestuia. Numai dacă
însăilezi cu totul altfel întreagă povestea, d a i de firul
şi de rostul cuvîntării lui Gracchus. In acest caz va fi
nevoie să ne luăm după analiştii care au scris că atunci
cînd L. Scipio a fost acuzat şi condamnat pentru sumele
de bani capturate de la regele Antiochus, Africanus se
afla în calitate de legat î n Etruria. La afl area năpastei
căzute asupra fratelui său, el a lăsat baltă totul şi a venlt
în grabă la Roma ; intrînd pe poarta din dreapta, el s-a
dus în for, fii ndcă i se spusese că fratele său este dus în
lanţuri la temniţă şi l-a înlăturat pe li ctor de lingă fra
tele său. Apoi, dintr-o pornire mai m u l t frăţească şi mai
puţin cetăţenească el i-a bruscat şi pe tribunii plebei care
au căutat să-l stăpînească. Iată pentru ce se plinge
Gracchus, şi pe bună dreptate, că autoritatea tri bunilor a
fost lezată de un simplu particular. Spre sfirşitul cuvin
tării însă, cînd îi promite lui L. Scipio sprij inul său, adaugă
că ar fi fost mai uşor de trecut cu vederea dacă un tri-
388
bun al plebei , şi nu un simplu particular, ar fi obţinut
o asemenea victorie asupra puterii tribuniciene şi a Re
publi ci i . Cu toate că critică această samavolnicie, singura
săvîrşită de Africanus, cu toate că îl mustră pentru că
şi-a ieşit din fire în asemenea hal, Gracchus nu uita în
schimb să reamintească vechea glorie cu care Scipio a fost
copleşit pentru cumpătarea şi modestia lui din trecut.
„Căci, spuse mai departe Gracchus, într-adevăr, cindva
Scipio a adus critici poporului roman, atunci cînd acesta
a vrut să-l numească consul şi dictator pe viaţă ; tot el
a fost acela care a interzis să i se ridice statui în comitii,
la tribuna rostrată, în Curie, în Capitoliu sau în sanctua
rul lui Jupiter, şi tot el s-a împotrivit hotăririi ca statuia
sa, înveşmîntată în podoabe triumfale, să iasă din tem
plul lui Jupiter Optimus Maximus."
LVII Aceste lucruri, deşi cuprinse într-o pledoarie

scoate in evidenţă o măreţie sufletească fără seamăn prin
modestia cu care se înfrlna de la onoruri nepotrivite cu
ţinuta sa civică. Istoricii sînt de acord că cea mai m ică
dintre cele două fiice ale lui Scipio Afri canus s-a căsă
torit cu acest Gracchus (căci e sigur că pe cea mare o
măritase cu P. Cornelius Nasica) . lns ă nu se ştie dacă a
fost logodită şi s-a măritat după moartea tatălui ei , sau
dacă este adevărată vers iunea că Gracchus, atunci cind
L. Scipio era dus în lanţuri către î nchisoare, văzînd că
nu-i sare în ajutor nici unul dintre colegii săi, a jurat :
„duşmănia pe care i-am purtat-o lui Scipio i-o păstrez
mai departe, iar ceea ce fac acum, n-o fac pentru a mă
ridica în ochii lui ; dar nu voi îngădui ca în aceeaşi tem
niţă în care l-am văzut pe P. Africanus băgind pe regii
şi pe comandan�ii duşmanilor să fie aruncat fratele aces
tuia" . Senatul , care în acea zi se afla din intîmplare la
un ospăţ în Capitoliu, s-a ridicat în picioare şi a cerut
lui Africanus ca chiar în timpul mesei să-i făgăduiac;că
389
lui Gracchus pe fiica sa 1 . După ce şi-a dat consimţămin
tul la această logodnă, potrivit obiceiurilor sacre, chiar
în cadrul acelei solemnităţi publice, Scipio, înapoindu-se
acasă, a comunkat soţiei sale Aemilia 2 că a logodit-o pe
fiica lor.
Aemilia, ca orice femeie, s-a supărat că n-a fost şi ea
întrebată asupra viitorului fiicei lor şi a adăugat că p ă
rerea ei n-ar fi trebuit să fie nesocotită, chiar dacă i-a
fost ales ca ginere însuşi Tiberius Gracchus. Scipio i-a
răspuns încintat că tocmai pentru această coincidenţă de
păreri şi-a logodit fiica cu Gracchus . Toate amănuntele
în' legătură cu acest bărbat atît de strălucit, cu toată ne
potrivirea dintre ele, atit în ce priveşte datele cit şi pre
zentarea lor de către istorid, sînt demne de a fi reproduse.
LVIII D upă ce pretorul Q. Terentius a terminat j u

decăţile, iar Hostilius şi Furius au fost osîndiţi, condam
naţii au dat chiar în acea zi cauţiunea chestorilor urbani 3•
Deoarece Scipio stăruia în declaraţie că toţi banii pe care
i-a primit se află depuşi în tezaur şi că la el nu se află
nici un ban aparţinînd statului, s-a hotărît să fie întem
niţat. Publius Scipio Nasica a făcut atunci apel la tri
bunii plebei, rostind o cuvîntare plină de meritate elogii,
nu nwnai la adresa gintei Cornelia, ci şi a propriei sale
familii, arătînd c ă părinţii săi ca şi ai lui P. Africanus
1 Este vorba aici d e Cornelia, cea mai celebră matroană din

antichitatea romană, mama fraţilor Gracchi (Tiberius ş i Caius)
suprimaţi d e tagma patri cienilor pentru concepţiile şi reformele
lor sociale şi sprijinul d a t plebeilor. Cornelia era fiica cea mai
mică a lui Scipio Africanus. După informaţii mai certe, logodna
Corneliei cu tribunul Ti. Gracchus a avut loc în 183 î.e.n., după
stingerea d in viaţă a lui Africanus.
� Aemilia, soţ.ia lui Africanus, era fiica consulului Aemilius
Paullus, cel căzut la Cannae.
3 Chestorii urbani aveau însărcinarea de a confisca averile
celor conoamnaţi şi a le vinde la licitaţie publică, după cum se
c onstată în Digestae IV, 146, colecţia j u risconsultului Gaius. Ace
laşi lucru îl confirmă şi Tabula Bantina XI, descoperită recent.
390
şi L. Scipio, care e dus în temniţă, au fost Scipionii :
Cneius şi Publius „cei mai de seamă bărbaţi ai roma
n'il.or". Aceştia, după ce vreme de mulţi ani pe pămîntul
Spaniei, luptînd împotriva multor căpetenii şi armate car
tagineze şi hispanice, au mărit strălucirea numelui de
roman, nu nlu.mai prin război, dar şi prin exemplul de
cwnpătare şi bunăcredinţă romană pe care l-au dat acelor
popoare, s-au sacrificat in cele din urmă amîndoi pentru
Republică.
Deşi pentru urmaşi ar fi fost suficient numai să păs
treze neştirbită o astfel de glorie, Publius Africanus s-a
ridicat atît de mult deasupra gloriei părinteşti, incit s-a
crezut despre el că a fost zămislit de zei şi nu din sînge
omenesc. Iar L. Scipio, despre care este vorba, ca să tre
cem cu vederea faptele pe care le-a săvirşit în Spania şi
Africa pe cind era legatul fratelui său, a ajuns consul,
şi senatul l-a socotit demn să i se acorde provincia Asia
şi conducerea războiului cu rege l e Antiochus, fără tra
gere la sorţi ; chiar fratele său, Africanus, deşi îndepli
nise două consulate, censura şi fusese purtat în triumf, a
acceptat să-i fie locţiitor în Asia. Acolo, pentru ca mă
reţia şi faima lui Africanus �egat să nu î ntunece pe a
consulului, destinul a rinduit în aşa fel lucrurile, incit
în ziua în care L. Scipio l-a învim; pe Antiochus la
Magnesia P. Scipio să se găsească bolnav la o depărtare
de citeva zile de marş, în Elaea. Armata lui Antiochus nu
a fost mai m ică decît aceea a lui Hanibal, cu care Afri
canus s-a războit în Africa. Acelaşi Hanibal se afla între
alte căpetenii ale regelui Antiochus, el, care în războiul
punic fusese comandantul suprem. Şi acel război s-a des
f�urat în aşa fel, incit într-adevăr nimeni să nu poată
aduce vreo învinuire nici măcar destinului. Şi cu toate
acestea Africanus a fost acuzat că a vîndut pacea. In
această privinţă cad sub aceeaşi vină şi cei zece împuterni
ciţi speciali romani, cu avizul cărora s-a încheiat pacea.
Deşi unii dintre cei zece împuterniciţi au încercat să-l în-
391
vinuiască pe Cn. Manlius, acuzaţia nu numai că n-a găsit
crezare, dar n-a avut putere nici măcar să-i întîrzie
triumful.
LIX Dar, pe Hercule, ar putea spune cineva, pot da de

bănuit împotriva lui Scipio, înseşi condiţiile păcii atît de
avantajoase acordate lui Antiochus, căci acestui rege i s-a
lăsat neatins regatul ; deşi învins, i s-a permis să dom
nească peste toate cele stăpînite înainte de război, iar din
marile cantităţi de aur şi de argint pe care le avea, nimic
n-a intrat în tezaur, ci totul a intrat pe mîini particulare.
Oare cu prilejul triwnfului său, L. Scipio nu le-a arătat
tuturor atîta aur şi argint cit nu s-a pomenit nici în zece
marşuri triumfale luate la un loc ? Dar ce să spun în pri
vinţa hotarelor regatului lui ? Antiochus a stăpînit în
treaga Asie, precum şi ţinuturile învecinate cu Europa.
Toată lumea ştie cit e de mare acel teritoriu care începe
de la munţii Taurus şi ajunge pînă la Marea Egee ; se
ştie cite oraşe cuprinde şi mai ales cite popoare. Ei bine,
tot acest teritoriu, care se întinde în lungime pe o distanţă
ce abia poate fi străbătută în 30 de zile de marş, iar în
lăţime în 10 zile, aşezat intre două mări şi întins pînă la
culmile munţilor Taurus , tot acest teritoriu i-a fost smuls
lui Antiochus, care a fost alungat în ultimul colţ al pă
mîntului. Ce i s-ar mai fi putut lua mai mult, dacă pacea
ar fi fost fără condiţii ? După înfringerea lui Filip, aces
tuia i s-a lăsat mai departe Macedonia, lui Nabis, Lace
demonia, şi totuşi lui Quinctius Flaminius nu i s-au cău
tat şi aflat pricini ; este adevărat, aceasta nu l-a avut
frate pe un Africanus, a cărui glorie în loc să-i folosească
lui L. Scipio, mai mult a stîrnit ură împotriva lui. Luc i us
Scipio a fost trimis în judecată pentru că a ascuns în
casă atita aur şi argint, incit nici din vinzarea tuturor
bunurilor sale statul nu s-ar putea despăgubi ! Atunci
unde se găseşte tot aurul regelui Antiochus ? Unkle sint
atitea moşteniri primite ? Intr-o casă care n-a fost rui-
392
nată de l ux, ar fi trebuit să se simtă d upă aceea apariţia
acestei noi averi . Dar, nu ! Şi pentru că statul nu se poate
despăgubi d in averea lui . L . S ci p i o , adversarii acestuia
î n cearcă să se despăgubească cu persoana ş i pe spinar e a
sa, p r igon i n du -l ş i batjocorindu-l. Ei vor să-l vadă pe
acest strălu cit bărbat in:chis in temniţă între tilhar i i şi
hoţii de noap te , sfîrşi t în beznă şi în ruş i ne şi apoi arun
cat gol in fa ţa închisori i ! Nu ! De o asemenea ruşine şi
oca r ă va trebui să rosească n u atît familia Cornelia, cit
R
mai degrabă cetatea o mei !"
I„X Pretorul Terentius a dat citire, ca răspun s la
aceasta, leg i i Peti llia, precum şi decretului senatorial şi
s en t i nţei pronu nţate asupra lui L. Sci pio , declarînd că
dacă nu predă sumele de ban i pentru care a fost j udecat
şi co n d amnat, pentru a fi depuse în tezaurul statul ui , el
n -are al tceva de făcut <lecit să dea ordin să fie ridicat
condamnatul ş i vîrît i n temniţă.
După aceea tribunii plebei se retraseră pentru deli
berare ; pu ţin'ă vreme după aceasta C. Fan nius, în nu
mele său şi al celor lalţi tribuni ai plebe i (în afară de
G racchus), a rostit sen tin ţa , pri n care se aducea la cu
noşti nţă că „tribuni i plebei nu se opun ca pretorul să
uzeze de prerogativele puteri i sale". Atunci T. Gracchus
d e cl ar ă că el nu se opune pretorulu i ca s ta tul să fie des
păgubi t di n bunurile l u i L. Sicipio, în urma condamn'ării
sale ; dar că în schimb, nu va ad mi te ca L. S c ipi o să fie
pus în lan ţ uri , în închisoare, intre duşmani i poporului
roman , el care l-a învins pe cel mai puter n i c rege de pe
î n treg păm î ntul , care a mărit pu terea romană intinzî n d-o
pină l a ulti mele hotare ale pă m în tulu i şi, pri n serviciile
sale, i-a cişti gat de partea r o man i lor pe regele Eumenes,
pe rod ien i şi a t i tea ora"?e ale Asiei, care a tîri t în faţa
caru l ui său trium fal atitea căpeten i i duşmane şi le-a bă
gat apoi în tem n i tă ; de aceea el ordon ă să fie pus în l i
be rtntc
3!J3
Declaraţia sa a fost pri mi tă cu aplauze atit de pu
ternice, iar oamenii au primit cu atîta bucurie eliberarea
lui L. Scipio, incit era aproape de n•ecrezut că în chiar
aceeaşi cetate fusese pronunţată condamnarea. Pretorul
trimise apoi pe chestori să confişte bunurile lui Scipio în
folosul statului. Insă în toată averea lui nu s-a găsit nici
o urmă din tezaurul regelui Antiochus. Mai mult chiar !
Nu s-a putut aduna nici măcar suma pentru care fusese
con1damnat. Şi atunci rudele, prietenii şi clienţii au strins
pentru L. Scipio aceşti bani, pe care, dacă el i-ar fi pri
mit, ar fi ajuns cu mult mai bogat decit fusese înainte
de această năpastă. Totuşi Scipio n-a vrut să primească ni
mic în afară de bunurile necesare pentru trai, pe care le-au
răscumpărat rudele lui cele mai apropiate. Atunci , ura
care-l urmărise pe Scipio s-a întors în schimb împotriva
pretorului, a sfătuitorilor şi a acuzatorilor săi .
CARTEA A XXXIX-A
O TRISTA COINCIDENŢA CARACTERIZEAZA

SOARTA A TREI MARI CONDUCATORI DE
POPO:\RE : P H I LOPOIMEN, HANIBAL ŞI SCI-
PIO AFRICANUS.
(După în fringerea lui Antiochus de către romani,
se produc noi regrupări de forţe în Greci a, ca urmare
a împărţi rii cetăţilor luate l ui Antiochus. La această
sursă de inegalitate, se mai adăugau şi eforturile fă

cute de Filip al V-lea al Macedoniei de a-şi restabili
dominaţia, fapt care provoca nemulţumirea unor popu
l aţii. iar mai tirziu un conflict cu romanii. Con tinuă
de asemenea şi unele confl icte mai vechi ra cele din
tre laredemonieni şi achei, d intre regele Eumenes al
Lydiei şi Prusias al Bithyniei, la curtea căruia se
refugiase. după infrîngerea l ui Antiochus, nefericitul

Hanibal . In acest context are loc acum şi ră21boiul
dintre l i ga achaică şi cea aetoliană. ln fruntea l i g i i
arhaice, c a strateg, s e afla Philopoimen, unul dintre
cei mai vestiţi conducători ai acestei l igi, ales de opt
ori în acea-;tă magistratură. In cal itate de comandant
suprem al armatei, el s-a remarcat in num e roase cam
panii împotriva Macedoniei şi a ligii aetr1liene. Sena
tul roman, după ce a ascultat pe trimişii diferitelor
populaţii nemulţumite, şi-au trimis împuterniciţi care
să facă ordine ln regiunile respective.)
X LVIII.„Ca împuternicit î n Macedonia a fost trimis
G. Marci us, care a primit însărcinarea să cerceteze şi si
tuaţia din Peloponez, căci şi acolo mai dăinuiau încă
rămăşiţe ale vechilor dezbinări ; în plus messenienii se
rupseseră de liga achaică. Dacă aş voi î nsă să arăt cauzele
acestui război, precum şi etapele lui, ar î nsemna să trec
cu vederea ţelul propus, prin care am decis să. pomenesc
despre istoria altor popoare, numai în măsura în care ea
e în legătură cu istoria romanilor.
XLTX Faptul cel mai demn de ami ntit este acela că,
deşi acheii î nvinseseră în război, strategul lor Philopoi
men, pornind către Corone 1 , pentru a ocupa primul acest
oraş spre care se îndreptau şi \Tăjmaşii , a fost capturat
într-o vale îngustă împreună cu un pumn de călăreţi. Se
spune că Philopoimen ar fi putut scăpa cu sprijinul tra
cilor şi al cretanilor, însă l-a reţinut ruşi nea de a-şi părăsi
călăreţii, cei mai vestiţi din tot neamul său şi pe care
chiar de curîn d î i luase alături de sine. Pentru a-i ajuta
să scape din trecătoare, el trecu în spatele coloanei în
fruntînd atacurile vrăjmaşilor ; căzîndu-i calul, căzu şi el,
iar din cauza şocului şi a greutăţii calului, care se prăbu
şise peste el, puţin a lipsit ca Philopoimen să nu-şi piardă
viaţa, mai ales că era în virstă de 7 0 de ani şi avea pute
rile slăbite de o îndelungată boală, de pe urma căreia abia
se putuse reface. Mai mulţi duşmani, cînd l-au văzut trîn
tit la pămînt, s-au năspustit asupra lui. Dar, recunoscin
du-1 pe loc şi din respect pentru amintirea faptelor sale
de arme, îl ridicară de acolo întocmai ca pe un comandant
al lor, ii dădură primele îngrijiri şi-l scoaseră din defileu
la drum deschis, nevenindu-le să-şi creadă ochilor din
pricina neaşteptatei bucurii ; o parte din ei trimiseră îna-
1 Corone, locnlitate portuară pe l itoralul vesti c al golfului
messeniacus-Peloponez.
396
inte ştafete la Messene 1, ca să dea de ştire că războiul s-a
î n cheiat şi că Philopoimen va fi adus acolo ca prizon ier 2•
La început această veste fu primită cu atîta neîncredere,
i ncit ştafeta fu bănuită nu numai de m i n ciună, dar chiar
ş i de pierderea m i n ţilor. Apoi, deoarece noi şi noi ştafete
soseau una după alta confirmî n d ştirea, aceasta a î n ceput
să fie în cele d i n urmă crezută. Atunci , deodată, fără să
se fi anunţat apropierea lui Philopoi men , toţi locui torii ,
şi liberi , ş i sclavi, şi chiar femei şi copi i se revărsară ca
la un spectacol spre poarta oraşului aproape bloci nd-o,
pentru că nimeni în sinea lui n u putea să dea crezare
acestui eveniment <lecit dacă se convi ngea cu ochii săi
propr i i . Cei care-l aduceau pe Philopoimen abia putură
să se strecoare pîn ă la poarta cetăţi i , drumul f i i n d î n ţesat
de un puhoi de oameni . Şi cum o mare parte d i n tre aceştia
n u reuşiseră să vadă n i m i c , ca să-şi satisfacă curiozi tatea,
se î ndreptară în masă spre teatru, care se afla î n prenjma
şoselei , cerind î ntr-un glas ca Philopoi men să fie expus
vederii poporului . Dregătorii ş i căpeten iile cetăţi i . te
mîndu-se ca n u cumva si mţămintul de m i l ă pen trn un
bărbat ca Philopoimen să stirnească tulburări în oraş, de
oarece u n i i , di n respect pentru el, ar fi putut să-i com pare
măreţia de altădată cu situaţia lui de acum , iar alţi i să-şi
am i n tească uriaşele lui servicii aduse messe n ienilor, n u-l
arătară î nsă decî t de la mare distanţă mulţi m i i şi se gră
biră să-l î ndepărteze în cel mai scurt timp. Arhon tele
1 Oraş portua r situat în Messenia, pe coasta sudică a Pelo

ponesului.
� Dupt1 Pl utarh
- op. cit., XVI I I şi urm. - Ph i l opoimen a
fnst Yictirna propriei sale imprudenţe, fiind captura t de messe
nieni - care ieşiseră d i n liga achaică la i n stigarea ligii aeloliene
ad\·ersare primei - în urma unui atac dat prin surprindere, pe
cind trC'cea printr-un deCileu muntos, la hotarul d i n tre Arcadia
şi Messenia. Pe baza izvoarelor culese de la Polybios şi a l \ i i s to
r i c i . l i teratul Pl utarh îi consacră î n Vieţ ile paralele un studiu bio
grafic compa rîndu-1 cu consulul roman Marcel l u s şi caracterl
z i ndu-J drept „ulti mul dintre eleni".
397
Dinocrates 1 explică atunci poporului că mai marii cetăţii
voiau să-i pună lui Philopoimen unele întrebări foarte
importante pentru succesul războiului. De acolo, ducîn
du-1 în senatul din Messene, după convocarea la sfat a
senatorilor, au început dezbaterile.
Tocmai începea să amurgească, iar messenienn mcă
nu hotărîseră nimic ; nu se ştia nici măcar unde va fi dus
Philipoimen. Toată lumea, uimită de marile lui isprăvi şi
de vitejia lui fără seamăn di n trecut nu îndrăznea nici
să-şi ia răspunderea pazei unei personalităţi atît d e im
portante, nici să-l î n credinţeze în paza altcuiva. l n sfirşit,
ciţiva senatori îşi aduseră aminte că tezaurul statului este
î ngropat sub pămînt şi că e astupat cu o stîncă pătrată.
Acolo l-au coborît pe Philopoimen, ferecat în lanţuri, şi
l-au închis cu o stîncă uriaşă aşezată deasupra cu ajutorul
unei pîrghii.
încredinţaţi că e mai bin e să se bizuie pe securitatea
acelui loc, <lecit pe a oricărui om, messenienii au aşteptat
cu încredere zorii zilei următoare. A doua zi, masele, care
erau de bună credinţă şi-şi aminteau serviciile aduse
înainte d e Philopoimen cetăţii lor, fură de părere să fie
cruţat şi să fie folosit pentru ca prin mijlocirea lui să se
găsească remedii la nenorocirile prezentului . lnsă autorii
trădăr i i , în m i na cărora se găsea soarta republicii messe
niene, sfătuindu-se în taină, se înţeleseseră asupra uci
derii lui Philopoimen ; ei se tirguiau doar dacă trebuie să-i
grăbească moartea, sau să i-o amine. Tabăra mai grăbită
să-l osîndească a ieşit victorioasă şi atunci s-a trimis un
om ca să-i ducă otravă. Se spune că după primirea cupei
Philopoimen n-a făcut nimic altceva decît să întret' e dacă
Lycortas este teafăr (acesta era celălalt comandant a!
acheilor) şi dacă a u izbutit călăreţii s ă scape. După c e i s-a
1 Conducătorul facţiunii aristocratice din Messene, adversarul

lui Philopoimen, reuşise să rupă pentru o scurtă vreme din l i ga
achaică polisul Messene, fiind sprijinit de uni i p at ri c i e n i i n fluenţi
din Roma.
391
răspuns că toţi sint teferi şi nevătămaţi, Philopoimen a
spus : „Atunci, bine ! " Şi , neînfricat, a sorbit cupa cu
otra\"ă , după care la puţin timp s-a stins din viaţă .
Numai că făptaşii fărădelegii . n-au ajuns să se bucure
multă \Teme de moartea lui, căci cetatea Messene, în
frintă în război , i-a predat pe vinovaţi la cererea acheilor 1
şi a înapoiat osemintele lui Philopoimen, care a fost in
mormîntat cu contribuţia întregii ligi achaice, astfel incit
l-au copleşit cu toate onorurile omeneşti posibile, ba chiar
şi cu cele hărăzite zeilor.
Istoricii greci şi latini ii acordă atita însemnătate
acestui bărbat, incit unii dintre ei au consemnat printre
e\"enimentele memorabile din acel an moartea a trei co
mandanţi străluciţi : Philopoimen, Hanibal şi P. Scipio ;
pînă într-atit li se părea de egal Philopoimen cu cei mai
străluciţi comandanţi ai celor două popoare, cele mai pu
ternice din lume.
T. Quintius Flamininus în calitate de împuternicit al
romanilor s-a înfăţişat la regele Prusias 2• Acesta era sus
pectat de romani şi pentru că-l adăpostise pe Hanibal după
fuga lui Antiochu<; şi pentru că pornise războiul impo
tri \"a lui Eumenes 2• Acolo Flamininus a adus desigur intre
alte acuzaţii şi pe aceea că Prusias a oferit azil celui mai
înverşunat duşman al poporului roman din cîţi sînt pe
lume, un om care şi-a ridicat mai intîi propria sa patrie
împotriva romanilor şi care, după ce a dus-o la prăbuşire,
l-a împins pe regele Antiochus la o acţiune similară.
Poate că însuşi Prusias, pentru a se pune bine cu romanii
şi cu Flamininus, care era de faţă , luase hotărirea de a-l
suprima pe Hanibal, sau de a-l preda în miinile acestuia.
1 Acheii , sub conducerea strategului ligii, Lycortes, au între
prins o campanie de represalii impotri va messenienilor, supunân

du-i din nou şi readucindu-i în ligă. Dynocrates s-a sinucis.
1 E ra regele Bythiniei, teritoriu situat i n nordul Asiei Mici,
la sud d e Marea Neagră.
1 Regele Lydiei , stat Îl'\ Asia Mică.
399
Astfel, imediat după prima întrevedere cu Flam i n i nus au
şi fost trimişi ostaşi pentru a pune sub pază locui nţa lui
Hanibal. Acesta îşi prevăzuse de mult un asemenea sfir�it,
dindu-şi seama şi de ura de nei spăşit a roman ilor î mpo
triva sa, şi de slaba garanţie pe care o reprezenta cuvî n
tul regelui. Dealtfel a\·usese şi pînă atunci unele dovezi
de nestatornicie din partea lui Prusias şi se temu-;e de
sosirea lui Flamininus, pe care o socotea aducătoare de
nenorociri.
Fiind pîndit de primej dii din toate părţile şi vrînd să
aibă la îndemînă totdeauna ceva pregătit pentru fugă, el
îşi făcuse şapte ieşiri la locui nţa sa. U n ele emu tai n i ce.
pentru a nu fi blocate de străji. Numai c ă pu terea asu
pritoare a regilor e în măsură să facă orice ca să n u - i ră
mînă nimic neştiut din ceea ce \Tea să afle . De acecn
împrej urimile casei lui Hanibal au fost î nţesate cu atî tea
străji, incit nimeni nu se mai putea strecura afară de
acolo. Cînd lui Hanibal i s - a d a t de \·este că î n vesti bulul
locuinţei sale se găsesc ostaşii regelui , î n cercă să fugă pc
uşa d i n spate, care era cea mai lăturaln ică şi a v e a i eşi rea
cea mai tainică ; dar văzînd că ş i aceasta era blorntă d e
ostaşi , care sosiră acolo î n fugă, ş i că totul e înch i s d e j ur
împrejur de străji postate pretutinden i , ceru otrn,·a pe
care o avea de multă vreme pregătită pentru un asem e n ea
caz şi-şi spuse : „Haide, să scăpăm odată poporul roman
de o grijă atît de îndelungată, de vreme ce nu mai are
răbdare să aştepte sfîrşitul unui bătrîn ca mine ! Flami
n i n us nu va ciştiga o victorie nici mare, n ici strălucită de
pe urma unui om dezarmat şi trădat. In schimb această
zi va fi o dovadă pen tru a demonstra cit de mult s-au
schimbat obiceiurile poporului roman. Părinţii acestor
roman i l-au preven it pe regele Pyrrhus, un \Tăjmaş înar
mat ş i care îşi avea oastea în Italia, să se ferească de
otravă ; roman i i de astăzi au tri m is un legat cu rang con
sular, care să-l îndem ne pe Prusias să-şi ucidă oaspetele
pri n tr-o fărădelege . "
400
Hanibal, strigînd apoi să cadă blestemele asupra ca
pului şi regatului lui Prusias şi in\·ocind zeii ospitalităţii,
ca martori ai călcări i credinţei de către Prusias, sorbi
cupa. ln chi pul acesta s-a s firşit H an i bal .
Şi Polybius şi Rut i l i us 1 au scris că în cursul acestui

an a m urit şi P. Scipio. Eu însă nu mă alătur nici părerii
acestora, n i ci a lui Valerius Anti as. lmpotriva părerii
celor dintîi, eu \"ăd că pe \Temea cenzurii lui M. Porcius
Cato !?Î L. Valeri us, a fos t ales princeps senatus L. Vale
riu s , după ce Africanus fusese investit cu această demni
ta te în t re i lustra 2 a n ter i oa re . Prin urmare, dacă Scipio
ar fi fost î n v i aţă, n-a p u t ut fi ales un altul · în locul său
ca princeps senat u s, în afară de cazul că ar fi fost scos d i n
rî nduri le senatori lor, degradare de care î n s ă n u pome
ne�te n i ci un i storic .
Susţineri le l u i Valerius Antias sint contrazise de
î m prejurarea petrecută cu tribunul plebei 1\1. Naev i us,
hn pot r i n1 căru i a a rămas scrisă cuvintarea r os t i tă de
P. S c i p i o i\ fricanus. Acest NaeYius este consem nat in
Lihri mllgistratum 3 ca tribun al plebei pe nemea con
sulatului lui Ap. Claudius şi L. Por c iu s însă a i ntrat în .
funcţie pe timpul consulilor Ap. Claudi u s ş i �f. S e m p ro
nius, înaintea zi lei a patra a i delor l u i decembri e.

De atunci pînă la idf'le lui ma rti e s i n t trei l u n i , t i m p
î n care a u intrat în consulat P. Claudius ş i L Porcius.
De aceea e evident că Scipio a trăi t şi pe \T e m ea tl"ibu
natului lui Naevius, că acesta i-a putut fixa ziua proce
sului şi că Sc i pi o s-a sti n s di n v i a ţă î nai n tea c e n s u ri i l ui
I. Valeriu.<; ş i a lui :M. Porcius.
1 R e tor, filomf stoic şi i sU>ric, trăieste in tre 1 58 �i 1 2 i.e.n. i n

·
ti m p u l l u i Sul 1 1 ; e atest.nt. şi de Cicero. O p e r a l u i s - a pierdut.
z Perio.1da în care •:;--1 făcut recensii m î n t u l popu l a \ i e i .
� L i b ri magi.� t ra i u u m este l u c rarea i storică :t l u i Se mpron i u"
IJ'u dita n us, c o n s u l în 1 2!1 i.c. n . , care c up r i n d t� J i s t ; 1 ;11;1gistra\ilor

ro m a n i , c o n <; u l i , pret0ri, tri b u n i plebei .
401
Oricum, moartea acestor trei bărbaţi , cei mai \·estiţi
ai acestor neamuri poate fi comparată mai puţin prin
coincidenţa datelor cît prin aceea că nici unul n u s-a bu
curat de u n sfîrşit demn de strălucirea Yieţii sale. Mai
întîi de toate nici unul dintre ei n-a murit şi n-a fost în
mormîntat pe pămintul patriei. Hanibal şi Philopoimen
s-au stins răpuşi prin otravă. Hanibal a închis ochii î n
surghiun, trădat d e gazda sa ; Philopoimen luat prizonier
s-a stins din viaţă în temniţă şi în lanţuri ; Scipio 1, deşi
n-a fost n ici exilat, nici concamnat, totuşi , în ziua proce
sului său la care a refuzat să se înfăţişeze ca acuzat, fiin d
citat i n lipsă. şi-a hotărît si ngur exilul de bună voie, n u
numai pentru restul zilelor �ale, c i şi pentru rămăşiţele
sale pămînteşti.
1 Combătind versiunea analistului Valerius A n t:as care sus

ţ.ineadecesul lui Scipio Africanus în 187 i.e.n., Titus Livius men
ţionează că potri vi t registrului album senatorium din 1 84 i · e· n . ,
Scipio era princeps senatt1s, el decedînd în 1 83 î.e.n.
CARTEA A CXX-A
MOARTEA LUI C I CERO 1
M. Ci cern părăsise oraşul Roma puţi n î nainte de so

sirea trium\" i r i lor. î ncredi n ţat - şi pe bună dreptate -
că nu se putea aştepta Ja mai m ultă m i lă d i n partea J u i
,\ nton i us decit Cas i us şi Brutus d i n partea lui Cezar. EJ
se refugie mai întîi la proprietatea sa de la Tusculum , i ur
de aici pe d rum uri ocol i te la Formiae, cu i n tenţia de a
se îm barca de la Caieta pe o n a\'ă. El i eşi în largul mări i
un timp, î nsă \"Î n turile con t rare ii î m pi n seră înapoi, şi
n eput i n d suporta rul iul \"asului şi agitaţia oarbă a tala
zuri lor, el fu cupri ns în 'cele d i t' u rm ă de o asemenea silă,
şi de fugă şi de ,·iaţă, i n cit, înapoi n du-se l a prima lui vi lă
de la ţară, care se găsea la o depărtare ceva m ai mare de
1 000 de paşi , spuse : „Să mor în patria mea, pe care a m
sa!Yat-o d e atîtea ori ! - !
Se ştie sigur că Ci cero avusese la î ndemină sclavi pre
găti ţi să lupte cu curaj şi să-l apere cu cred i nţă, dar că
a poru ncit să fie coborîtă lectica de pe umeri , acceptînd
..,ă înd ure î n l i n i şte orice l-ar fi silit soarta să s u fere. Apoi,
aplecindu-se în afară d i n lectică, el îşi oferi grumazul,
fără să cl i ntească, în faţa călăilor săi , care i-l tăiară. Cu
toate acestea, î n nesăbuita lor cruzi me, soldaţii n u s-au
-
1 Ultimul fraement cunoscut din cel e 1 40 d e Cărţi ale operei
lui Ti tus Livius Ab Urbe cond i ta.
! ,,Moriar in patria saepe .�e r rata".
403
mulţumi t numai cu atît ; e1 i-au tăiat şi m î i n i le, pentru
că „au scri s împotriva lui Antoni us". Astfel, capul lui
Cicero a fost dus lui Anton i us, i ar din porunca acestuia,
pus între cele două mîini, pe tribun a rostrată, d e unde
Cicero fusese auzi t vorbind fie î n cali tate de consul, fie de
multe ori î n calitate de consular, şi de unde, chi ar în cursul
acelui an , oamen i i îl ascultaseră cuvîntînd împotriva lui
Anton i us, cu u n glas cum n u s-a mai pomenit n i c iodată.
Cu och i i scăldaţi î n lacri m i , oamenii abia puteau să ş i - i
ridice asupra acelor rămăşiţe însîngerate.
Cicero a tră i t 63 d e ani , i a r dacă n-ar fi fost răpus prin
violenţă, moartea sa n u părea să survi nă . prea ti mpuri u .
A fost u n g e n i u fericit, atît î n ce priveşte operele, cit ş i
răsplăţile, iar soarta i -a fost m u l t ă \Teme favorabilă.
Dar în cursul lungii sale prosperităţi Ci cero a primi t cî teva
lovituri deosebit de crude : surghiu nul , prăbuşirea part idei
sale, pentru care luptase, moartea fii cei sale, atit de j al
nică şi d e cumplită . Moartea a fost si ngura d i n tre toate
ad versi tăţile pe care el a suportat-o cu resemn are, a t i tu
dine demnă de un adevărat bărbat. Şi totuşi, această
moarte ar putea să pară mai puţ i n revoltătoare, dacă
ne-am gîndi că el nu avea să sufere din partea ad\·ersa
rului său învingător u n tratament mai crud <l ecit i -ar fi
rezervat el însuşi duşmanului său î n frînt. Dar dacă c i n eva
ar cîntări virtuţile ş i scăderile lui, ar afla în Ci cero un
mare bărbat, u n spirit ascuţit , a cărui amintire meri tă să
dăinuiască. lnsă Cicero n -ar putea fi proslăvi t cum se
cuvine, <lecit numai de un alt Ci cero.
C U P R INS
CARTEA A XXI-A
Cauzele celui de-al doilea război punic 5

Asediul Saguntului 15
Roma declară război Cartaginei 27
Hanibal îşi trece elefanţii peste Ron • • 30
Trecerea Alpilor de către Hanibal , f t 34
Bătălia de la Ticinus • f. 53
Bătălia de la Trebia t 63
CARTEA A XXII-A
Bătălia de la Trasimennus .
73
Fabius Maximus Cunctator dejoacă tac tica lui Hanibal 90
Bătălia de la Cannae 106
Delegaţii prizonierilor romani capturaţi la Cannae cer se-
natului roman sii-i răscumpere d i n captivitate 1 34
CARTEA A XXII I-A
Trădarea Capuei. Capua părăsC'şte confederaţia romană tre-

cind de partea lui Hanibal 142
Tiberius Sempronius G racchus inaugurează seria succeselor
romanilor contra lui Hanibal. Faptele l u i de arme • 164
CARTEA A XXIV-A
Stnt aleşi consuli pentru acelaşi an Q. Fabius Maximus, su-

pranumit Cunctator, şi M . Claudius Marcellus sabia
şi scutul Romei 1 73
405
Sempronius Gracchus dştigă o nouă v i ctorie asupra lui Ha -
nibal la Calor 178
Claudius Marcellus a tacă Syracusa, d a r asaltul e zădărnicit
de Archimedes 1 83
CARTEA A XXV-A
Veteranii de la Cannae cer l ui Marcellus perm i siunea de a

lupta contra lui Hanibal . . 187
Gracchus este atras în cursă de Hanibal şi ucis . . 191
Căderea A chradinei şi a insulei Nasos pecetluiesc ocuparea
Syracusei de către roman i . Moartea lui Archimedes . 196
Cei doi fraţi SC"ipioni cad prin trădare pe cîm p u l de l u p tă 200
C ARTEA A XXVI-A
Ro m a n i i pedepsesc C a pua pentru trădare . 219

Scipio porneşte campania împotriva cartaginezilor ln Spania.
D iscursul de l a Ebru. Asediul şi cucerirea Cartaginei noi 230
Cornelius Scipio el iberează pe ostaticii hispani din capt i -
v i tate 241
CARTEA A X X VII-A
Bătălia de ·1 a Metaurus. Moartea l ui Hasdrubal 246
CARTEA A XXVI II-A
Sdpio înăbuşă răscoala ostaşilor romani d in tabăra de la

Sucro-Spania 264
Consulul Scipio cere să i se încredinţeze ca provincie Africa.
Opoziţia lui Q. F ab i us Maximus şi răspunsul lui Scipio
în sus ţi nerea cererii sale . .
276
CARTEA A XXIX-A
Cornelius S ci p i o debarcă în A frica 291
CARTEA A XXX-A
Traged i a reg i nei Sophonisba, soţia lui Syphax 302

Hanibal, rechemat în patrie, părăseşte I talia provocînd în-
grijorare în ambele tabere beligerante 310
lntrevederea d i n tre Scipio ş i Hanibal . 313
\'i ctoria lui Scip i o asupra lui Hanibal l a Zama p u n e ca-
păt r ăzboiu lu i cu Cartagina . . 320
Roma încheie p a ce cu Cartagina şi celebrează triumful
lui Scipio • 327
CARTEA A XXXII I-A
Hanibal fug e d i n Cartagina l a An tiochus. l n ..-\ n ti oc·hia. ca -
pitala Seleuciei, Hanibal aţîţă războiul con t r a Romei . 33!l
CARTEA A XXXIV-A
Se abrogă legea Oppia, împotriva luxului, după douăzeci

de ani de la intrarea ei în vigoare . 347
CARTEA A XXXV I I -A
Războiu l r omanilor cu Antiochus cel Mare, regele Selcu-

dei. B ă tă l ia de la Magnesia 362
CARTEA A XXXV I I I-A
Procesul i ntentat lui Publius Cornelius Scipio /\ fricanus

şi lui Lucius Cornelius Sdpio AsiatiC'us 3 i8
CARTEA A XXXIX-A
O tristă coi ncidenţă caracterizeaz[l soa r ta a trei ma ri con

ducători de popoare : Philopoimen , Hanlbal şi Scipio
Africanus • 395
CARTEA A CXX- A
Moartea t ui Ci cero .
Lector : CORNEL SIMIONESCU
Tehnoreda�tor : ELENA CALUGARU
Bun d e tipar 7.l V.1976. Tiraj 32 120 ex. broşate.

Coli ed. 20,77. Coli tipar 12,7.1.
---· - - ------- --- - - - ---------- - -----
Comanda nr. 60 075

Combinatul Poligrafic „casa Scînteii",
Piaţa Scînteii nr. 1 - Bucureşti
Republica Socialistă România
LUMEA MEDITERANEANĂ
ÎN TIMPUL
CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI PUNIC
(21 8-201 Î . E . N . )
--„� Opera,tiile trupelor romane
- · ..,.. Campaniile lui Hannibal

titus livlus
«Oare n i m ic nu ne l eagă de
so l u l pat r i e i , de pă m î n t u l acesta
pe ca re-l numim m a ma noastră ?
Oare d ragostea noastră de patrie
atîrnă n u mai d e g r i n z i ş i d e pod e l e
ş i d e ceea c e - i c l ă d i t pe s u p rafaţa
pămîntu l u i ? De fapt, vă mărtu
r i sesc că atu n c i c î n d e ram în e x i l
îmi a m i n team mai pu ţ i n de ne
d rer 'a voastră d ecît de s u fe-
r i nţa r, ?ri d e cite o r i î m i apă rea
în r )at r i a mea şi m i se pe
r i n d au t>· i n f. ta oc h i l o r : şi co l i
n e l e , şi ,cî 1 . 1 p i i l e , ş i T i b r u l , ş i î m
p r ej u r i m i l e cu care se o b i ş n u i s e ră
oc h i i mei , şi acest cer s u b care
>
mă n ăs c u s e m ş i c resc u se m . Toate
„
c aceste, cetăţe n i , a r fi m a i b i n e să
E vă i n s p i re acum d ragostea de patrie

ş i să vă l ege d e vetrele voas t re .
d ecît mai tîrz i u , odată p i e rd u tă ,
s ă v i s e sfiş i e i n i m a d e d o r u l e i ! »
V o i . 1-1 1, l e i 1 0
-o
„ TITUS LIVIUS

Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol II 1976

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titus Livius Ab Urbe Condita de La Fundarea Romei Vol II 1976

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

•

Opera,tii/e trupelor romane

BIBLIOTECA PENTRU TOŢI e 1976

CAUZELE CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI PUNIC

I Fie-mi îngăduit să anunţ în această parte a lucrării

1 Cartea a XXI-a a operei liviene începe cu succinte conside­

nirii conflietului l-a constituit ocuparea d e puni a Saguntului,

1 Cartaginezii sau punii, (in feniciană phoua sau poun) adică

Hasdrubal în- Spania, trupele din Spania îl aleg pe Hanibal co­

lI Hamilcar, frămîntat de asemenea griji, s-a străduit

1 Dup{1 terminarea primului război punic, Roma profită de

clauza de a nu depăşi fluviul Ebru, romanii recunoscînd dreptul

cele două fron tie re .

lll La moartea lui Hasdrubal , nimeni nu s-a îndoit că

1 Ebrul, fluviu din nord-estul Sp aniei, desemnat' să fie ca li­

IV Puţini cartaginezi, însă aproape toată adevărata

1 Hanno era adversarul declarat al facţiunii barcine, incă din

bal - opunind u se tdmiterii de ajutoare în Italia, pentru întărirea

for\clor ofensive pune. El fa ce parte din comisia împuterniciţilor

1 ln lat. „perfidia plus quam punica" e o hipcrbol[t livbnă.

V Intre a1te1e,,_ dm zit.1ai în €a!ie a fosi numit coman d ant,

de �ervidu şi tribUJt sau- contribuţie· de ră!zboi impmă populaţiilor

VI . . Abia se hotărîse trimiterea unei solii :ricnnane la

C artagin a dar care nu ajun�ese încă să plece, cind, în

ciuda oricărei aşteptări, la Roma a sosit ·�tirea eă Sagun t ul

VII ln timp ce romanii făceau aoest-e preparath·e şi de­

1 Vineiele erau n i şte barlici de protecţie, rnohiie, eonfeeţi()­

IX Cum multă vreme lupta a :fost nehutărită, sagun­

strigăt teribil şi-i goniră pe cartaginezi J»"in spărtura zi­

1 Această armă ofensivă saguntină, avea o asemenea putere de

1 Insulele Aegates sint situate î n vecinătatea coastei Yestice a

XII Chiar şi aşa, asaltul Saguntului nu a fo s t încetinit,

comanda Hanibal - se descurca destul de b i ne, astfel că

trupele către însăşi ce tăţu ia 3 saguntină şi, după o luptă

1 Ore tanîi, puternică populaţie celtiberică, îşi avea aşezările în

creasta înălţimii dominante a u nei cetăţi antice, loc de refugiu în

XIII „Dacă cuuceiă\eanul vostru Alco, după ce s-a pre­

zentat la Hanibal ca să-i ceară pace, v-ar fi adus la cuno� ­

1In lat. e termenul praetor, folosit aici in sens etimologic

XV Oraşul Saguntum a fost cuceri t de puni, care au

1 Titus Livius foloseşte expresiile 1\ duna rea poporului ş 1 forul

ROMA DECLARA RAZBOI CARTAGINEI

XVIII După ce s-au terminat aceste pregătiri , pentru

1 Se referă l a tratatul î n cheiat de c o nsu l u l C. Lutatius Ca�

XIX Această întrebare direct� urmată de declararea

( ln drum sp re Roma, solii romani cutreieră Spani&..

H AN I BAL IŞI TRECE ELEFANŢ I I PESTE RON

XXVII . . . In timp ce tabăra cartagineză îşi terminase

1 Ronul, fluviul Galiei meridionale, izv orăşte din Alpii Ape­

XXVIII Galii ieşiseră în întimpinarea pu n i l or la

:XXXII D e la Dr ue n ti a- 2 , Haniibal a ajuns l a ALpi . pe

1 1n dr u m u l său către Alpi , Hanibal urmează cursul Ronului

XXXIII Apoi, în zorii zilei , Hanibal a ridicat t abă r a

1 Pasul Lam tar.et.

XXXIV Apoi , oastea punică a ajuns în mijlocul unei

XXXV A doua zi, deoarece barbarii şi-au mai slăbi t

XXXVI S-a aj u ns apoi la un defileu atît de î ngu s t şl

XXXV I T In s firşit, după zadarnica trudă a vi telor d e

XXXVI/l Cam în felul acesta izbuti Hanlbal să aj ungă

1 E vor.ba de analistul ·roman L. Ciacius .Alimen tus, un homo

XXXIX Un prilej ci t se poate de nimerit pentru înce­

XL „Ostaşi ! Dacă aş fi rînduit în linie de bătaie

XLI Nu mi-e teamă că ar putea spW1e cin eva des}lre

mai fioros chin pentru oameni : foamea. Ne-a stat în pu­

1 Cartea a XXI-a a operei liviene începe cu succinte conside

Hasdrubal în- Spania, trupele din Spania îl aleg pe Hanibal co

1 Ebrul, fluviu din nord-estul Sp aniei, desemnat' să fie ca li

VII ln timp ce romanii făceau aoest-e preparath·e şi de

1 Vineiele erau n i şte barlici de protecţie, rnohiie, eonfeeţi()

IX Cum multă vreme lupta a :fost nehutărită, sagun

strigăt teribil şi-i goniră pe cartaginezi J»"in spărtura zi

XIII „Dacă cuuceiă\eanul vostru Alco, după ce s-a pre

zentat la Hanibal ca să-i ceară pace, v-ar fi adus la cuno�

1 Ronul, fluviul Galiei meridionale, izv orăşte din Alpii Ape

XXXIX Un prilej ci t se poate de nimerit pentru înce

mai fioros chin pentru oameni : foamea. Ne-a stat în pu

1 Munţi din \'estul Spa niei şi d e-a lungul Portugaliei . cu direc

1 Arreti um, azi A r ezzo , u nul d i n cele 12 oraşe ale confedera

Pe cind îşi descărca minia în fel ul acesta, Flaminius po

VII Aşa s-a dat vestita bătălie de la lacul Trasimen

XI După îndeplin irea în felul acesta a înd atoririlor di

1 Ospăţ p u bl ic. oferit în c i n stea divinităţilor importante c a pi

1 Via Flami niu, Ş�lsea construi tă de F l ri mi n i u s i n timpul C'en

XV .. .Intimplător, în aceeaşi zi Minucius iş1 un ise tru

XXIV Armata romană se g ă sea a tunci în ţinutul La