CLEPSIDRA

c~r.

llu~trHtiH

I'of)f'rh'i Of" Flurica l'dlHI

Curmen

Bucuresti, bd, Republicii, 17

M. I. Finley VECHII GRECI

Traducere ~i stu diu Introductiv de acado E mil Con d u rae h j

11.974 Editura Emlnescu

M. I. FINLEY

The ancient Greeks

© M. 1. Finley, 1963 Pinguin Books, London

STUDIU INTRODUCTIV Inieresul mereu treaz al publicului cultiuat de pretutindeni, $i de la noi din tara, pentru istoria epocilor indepiirtate ale omenirii, - pentru striilucitele civilizatii trecllte, se ajla, in cazui istoriei Greciei antice, tntr-o siiuaiie particularii. Istorie "clasicii", ituleajuns de apropiatii, prin legatur'i diverse $i cu ramiiicaiii ajectirui projund civilizatia $i istoria no astra tuuionalii, istoria Greciei nu e indeajuns de misterioasii pentru a stirni curioziiiiii irezistibile $i nici isuleajuns de [amiliarii pentru a ne ji intotdeauna limpede; toto data, riisturnind aceste constaiiiri, putem aiirmc: insii ca nll e sujicietit de cumoscutii pentru a ne putea dispense de studiui ei ($i cind, oere, se intlmpla asta in istorie?), nu ne e nici aUt; de strainCi incit sa ne poatii ji indijerenta. Dinipotriuii. Liisind. la 0 parte cazul specialistului, obligat de insa$i meseria lui sa siie si sa inteleaga in projunzime procese istorice desja$1lrate in chiar zonq de elaborare a propriei noastre istorii, $i cu ecouri durabile in substanta acesteia, de 0 profunzime pe care 'inca sintem departe de a 0 putea intotdeauna miisura cu precizie; liisirul, iariisi, la 0 parte
5

al>et£>ntaenciclopedicii neselectirii a celor dornici sa ~tie cit nwi muit despre orice, publicu! cult - tot mai numeros, mai important si ttuii interesat de adeutirat« desfa$umre a proceselor istorice - TIll poate sa se dispenseze de 0 jUelecata isioricii exactii ampra unui capitol. de experiente $i realiziiri aiii de [usulemenuiie pentnt inireaqa cirilizaiie ellropeanii care i-a lLrHwL E uimitor inir-aderiir cum, intr-un spaiiu relaiiu resirins si illtr-lln timp atit de scurt, de tuutuii citev(I secole. s-u pUtlLt produce 0 aiit de profundc1 modificare a atiior dotnenii din riaia ecotunuicii si sociaui. politicO si culiuralii, din mentolitatea si comportamentul oamenilor, din jelul lor de a prici in [ur .~i de a se priri pe sine. "Miracolul qrec" e 0 notiune cu care se luptii de mai inultii vreme istorioqraiia $tiintiJiea, in efortul de a-I expHca, de ti-L face inteligibil $i [iresc ; $i toiusi, dincolo de acest aprig proces de dcinitizare, la capiiiu! acestei neobosiLe striidanii de a face din domeniul isioriei qrecesti un domeniu. cit. tnai riquros $i mai $tiintijic cunoscut, ram-inc. intreq. sentimentui de uimire, inepitabil in fata inscraruitiiiii proqreselor dobindite $i rapiditCitii lor, in [aia durabilei amprenie pe care incii azi 0 mai resimtira, glndincl 1n concepte incenuite aiunci, construitui C11 mijloace de ei descoperiie $i redescoperindu-le [rumuseiea, S-ar putea scrie un lndelunq eseu consacmi ccmiinuitiitii si diseontinuitiitii in istoria qreacii si in imaginea noasirii despre aceastiiisiorie, demonstraiie privilegiata a necesiuitii 1Lnei ju.decCiti dia1.ectice despre trecut : tlialectica fiind ea insasi o metodd de g'inclire descoperitii - eel putin.
6

pentru. culiura europeanii - pe piiniimtu! Euuiei. Inteleqerea proceselor isiorice, a genezei si dezvoltarii structurilor de bazii ale eooluiiei istoriei europene, precum. $i a institutiilor si ideilor care le rejtectii $i le injluenieazii isi gase$te in istoria Greciei entice un tereii de exercitate, de dezuotiare si aplicare dintre cele mai fertile. Istoria Greciei are, credent, de spus mulie cit itorului modern; nu din tradiiie ruimai, si fiindca a$G e [rumos, sa stim. nurne si opere din antichitatea ciasica. Ci Jiindca expe1'ienta umanii pe care istoria anticei Elade 0 cuprinde si 0 explicii este inca importantii 'in secolui acesta al experientelor celor mai rctlicale pe care le-a cunoscut istoria omenirii. Aceasta presupune, desigur, un ejort de inteZegere realii si corecui a lucrurilor, de reeualuare si de reetaborare a conceptelor, de innoire a modalitiiiilor de abordare a acestni capitol de istorie, pe mlisura unui public aliminieri depritis, mai ales in uliimele decenii, en riqorile deductiei $tiintifice, 'cu precizia ajirmatiilor # ell tiuvpezimea concluziilor. Teate aceste motive ne-au indemnat so. supU1l.em publicului romiinesc aceastii : uersiune a cCiTtii lui M. I. Finley, Vechii greci. Auiorul acestei sinteze esie azi una din cele mci recunoscrtte autoritaii in istoria sociolii si economicii a Iuinii antice. Nascut La New Y01'lc City, in 1912, dupa studii de istorie antico. si de drept la Unioersitatea Columbia, M. I. Finley desfa.$oara 0 bogata ectioitaie de cercetiitor si proiesor pe lfnga diferite iustiiuiii specializate din S.U.A. si, din 1955, din Marea Britanie, la Cambridqe ; clin 1970 e profesor de istorie antico. la aceastii striilucitii Utiicersitnte, din
11

1971 - membr-a al Academiei Briianice. Autor al unui numiir insemmat de articole si monografii de specialitate, care au deschis drurnuri noi in cercercreu istoriei economice si sociale a antichitiitii, projesorul Finley a scris 'in acelasi timp $i citeua lucriiri de popuiarizare, dintre care una, miicar, a api'irut lnCa acum citiva ani in Editura $tiintificii sub iitlui Lumea lui Odiseu. Aceste din urmii lucriiri, inclusiv cea pe care 0 prezentiim acum prin bunavointa luminatii a Editurii Eminescu; s-au bucurat: inca de la apariiie de un statui special. Apreciate de un public foarte larg - doixuiii numiirul de reeditiiri, in tiraje impresionante uneori - ele constituie acum si Iucriiri de referinta pentru specialisii, nu nwnai' ca sinieze eztrem de limpede $i strict alciiiuite, ci $i ca lucriiri argumentind idei si teze nai, deosebit de importante pentru intregul proces de improsptitare a istorioqrafiei antichitatii. Ca toate ciiriile de popularizare de bunii calitate, lucriiril« proiesorului Finley sint, evident, scrise cu cel mai inolt: spirit de riisputuiere $i Cit 0 scrupulozitaie admirobilti : ele fac insa mult mai muit decit atit, ciici, anulind prin lisnpezimea si soliditatea riquroasii a arqumentiirii distanteie, deseori artiiicia; exagerate de altii, intre cititor $i specialist, renuruind. tara paguba la intortochieri $i academisme si le conoeniiile stilului $tiintific, autorul izbuteste sa creeze un contact direct intre publicul larg $i laboratorul de cercetare al istoricului, intre popularizarea $tiintei $i creaiia $tiintifica. E, poate, mai greu pentru un cititor obisnuit sa miisoare exact noutatea afinnatiilor $i concluziilor lui Finley;
8

e1 va $ti insa intoideauna si dt ere dreptul so. se increadii substania lOT, $i cit e de personalii 0 tezii, $i cit e de vie intreaqa lucrare. Cartea de fata e 0 introducere in istoria Greciei, nu 0 istorisire a acesteia. Calitiitile dominante ale uolumului ni s-au piirut: decisive pentru 0 asemenea incercare : sititeza extrem de riquroasii si luciditatea analizei. Nu sint cuvinte de prisos in. aceste pagini $i aproape jiecm'e din ele reZU717,a judecata, are aco0 periTe si riispunde unui fapt deosebit de important, a ciirui explicitare insusneazii uneori volume, aZteori chiar mai mult decit atit. lnireaqo: constructie se intemeiazii pe 0 uiziume personalii, $tiintifica si coerentCi asupra istoriei Greciei, a particuiariuiiuor si a valorii ei de qeneralitate. Fiirii a fi V7'eo clipa robit detaliului, autorui are talen~l' .., susiinui de 0 erudil tie niciodatii oprimantii si 'ere 0 familiaritate superioarii cu izvoarele, de a gasi intotdeauna amiinuniui eel mai elocvent, exempiul eel mai clar, paralela cea mai adecuatii pentru a explica, zn putine cuoinie, unui public de nespecialisti 0 situaiie - fie ea cit de compiicaiii. FarO. emjaza si jara ambiquitati, formuliiri riquros nuantate Zimpezesc adesea probleme din cele mai complicate, ClL 0 uimitoare capacitate de sintezii care atinge eseniiaiul. fara a-I deforma; sinipiu, dar fara. simplificiiri obuziue, miirturisirul cinstit ce se stie si ce nu, autorul construiesie un discurs $tiintific inteligibil, unitar $i omogen. Ciici uoiumul, care are [oarte mulie idei, are si 0 co.e.renta interioarii remarcabila, pornind de la 0 selectie riquroasii si 0 ierarhizare $tiintificii a faptelor si explicaiiilor. Istoric al. economiei si societiiiii qrecesti mai l.nainte de toate, M. I. Finley intelege $i ex-

zn

pUca procesele en care H [amlttarizeazii pe citiior tiinir-o justa perspectioii cauzaui, pornind de La radiicinile lOT social-economice $i urmiiriruiu-le expresia pe toate puuiurile suprostructurale, precum {Ii ciiile $i directiile in care aceste rezultanie modificii si in[ormeazii, la riruiu-le, elemeniele [umdornentaie ale oietii sociole. Cii 0 indrazneatii. pmdenta, projesorui Einleu Tejuza orice qenerclizar« abuziv(t, orice extrapolare neiniemeiatii, orice aprioristn ; $i totusi, demonstraiia lui e departe de a fi [raqmentatii sau particularistii, inseritui intr-ust cadrii general inteligibit elenieniele care se pot inir-tuleuiir ridica la un grad superior de semniiicaiie intr-o gindi1'e ordonatoare care respeciii particularui fara a-l absoiutiza $i [ormuleazii qeneralul farO. a pliiti tribut dogmelor. Calitatea dialecticii reinarcabiui a qitulirii # concepiiilor autorului face ea marea maioritaie a concluziilor sale so. fie acceptabile si acceptate in egala miisurii de specialisti $i de nespeciausti. In centrul sitiiezei sale cu priuire la istoria Greciei se afla realitatea cea mai originaVi a acestei istorii - structure comunitiiiii cioice, polis. Forma politica, dar $i inseparabil continut social-economic dominant al vietii lstorice in. istoria Greciei pina in epoca elenisiicii, acest "mediator qenerol" al proceselor istorice ale societiitii qrecesti este anaZizat $i reconstruib in muliiplicitatea aspectelor sale, conferind 'intregii expuneri un sens $i 0 imitate remarcobilii. Po ate cele 11Wi semnificative pagini sub acest aspect sZnt cele consecrate creaiiei culiurcle ; nu juxtapuse,. ci organic incadrate cc m,anijestari semnificative ale unor realitati istorice [usuiamentole, reolizarile euliurii
10

{,f'eCC$t.i slnt asi] ei integrate

unei perspective istorice $tiintijice si capata 0 dimensiune, 0 coerenta $i 1111 sens istoric. Problema oriqinalitiiiii culturii qrecesti este astfel inteqraiii conciuziilor autorului ClL prioire La oriqinoliiaiea creatiei grece$ti pe toate planurile f social - generalizarea unui tip de proprietate csupra piimintului $i urwr raporiuri sclaraqiste noi in coniparaiie cu Orientui antic; politic - crearea unui nOll tip de stat - comunitatea - polis, elaboriiuiu-si allionom si colecti» propriile Zegi prirt deliberarea corpului civic; retiqios si cultural - dezooitarea unei culiuri eseniiolmenie antropocentrice, laice si umaniste in intelesui eel mai actual al cuoiniuiui 1. Cu toatii prudenia, subliniirui de fiecare data incertitudinile, rezerceie $i pariicularismeie, ostil oriciirei retorici, autorul comunicii cititorului modern etitiiziasmui sobrti pentnt aceasui omniprezentii ,.originalitate silita" a istoriei Greciei, arqu'l'l'l.entind$iiintific valoarea acttiala a expeTientei insuI Clasicli marxismulul au subliniat in mai m.ulte rind uri gf'neza Iii rolul pe care l-a jucat in dezvoltarea tuturor potentelor umane "ora~ul" (polis la greci), nu numai in raport cu "ob~tea" sateasca, ce a constituit celula social-economica a intregulul orient antic, dar !1i "domeniul feudal", ce va 1ua loeul orasului antic in conditii istorlce determinate de evolutia socletatii feudale. Explicatia profunda, data de Marx, tipului urban de organizare soctal-economica, cu toal.{' impltcatlile sale in domeniul infra Iii suprastructurii, in ~bmpar.atie cu "ob~tea" s'ateascii, proprie Orientului an\.i~, justLfldi pe deplin concluziile trase de autorul Iucrarii de [a\li. lata ce spune Marx lin aceasta prtvinta in Bazele

-'

"A doua forma de proprietate nastcre un 01' modificari esentiale,

criticli economiei politice :

care. ca ~j prima, a dat cu caracter local, istoric

/

11

mate si iransmise de Libera creaiiuiiaie a ac€stei societiiti. Tstoria ei devine astjei ntL numai inieliqibilii, ci si plina de sens si importanta pent.TtL cititorul
modern,

Autorui acestei ciirii nu obisnuieste sa faca declaratii proqramaiice si de principiu. Dar, tlincolo de orice [ormulore dectaratiua, lectura oienui a ciiriii pune in eoidetuii, in insiisi 'substanta acesteia, 0 rnetodii de inte1'pretaTe justa sub aspect teoretic, apiicatti consecvent, riquros si indriiznet: Cititorui neavizat poate socoii fire$ti aiari ititerpretiiri recelatoore, tocmai daioriiii simplitiitii de expresie care Le e ccrccteristicii ; qitultrea istoricii pe care ele 0 poartii e insii cotnplexii, de 0 remarcabilii suplete dialeciicii, de care specialistui e adesea surprins $i admiratio, lata, spre exemplu, cazui - extrem de important: $'i larg dezbiitut, al marii misciiri de roire a grecilor in epoca arluiicii. asa-tvumita "mare colonizare qreacii", Proiesorui Finley situeazii de La bun inceput $i cu tiotiirire problematica acesiui [enometi in cadrul. logic $i istoric care iZ face inteligibiL - conflictele si tensiuniie sociale ale unor [ormaiiuni statale
etc., fiind produsul unei vietl mai mobile l1i al unui destin mai schimbator al triburilor primitive, ca l1i a1 modi ficarilor pe care le-au suferit ele in procesul dezvoltiirii istorice, presupune, de asemenea, drept premlsa ob/itea, dar nu ca prlmul caz, unde obstea se prezinta ca substanta, iar indlvizii nu sint altceva decit simple accesorii ale ei sau piirti componente care s-au format pe 0 cale pur naturala. Aceasta din urma forma presupune ca bazii nu intinderea de pamint ca atare, ci orasul ca sediu (centru) deja creat al agriculturrlor (proprietari funciari), Organul apare aici . ca un teritoriu at orasului, pe cin d in prirnul caz satul se prezenta ca un simplu accesorlu al pamintului." (N. pref.)

in curs de cristaiizare sub dominatia aristocratiei. Complexui de [actori care se imbirui in acest moment - cre$terea demoqrajicii, existetua $i iniisprirea raporturilor de proprietate, a monopolului puierii poliiice, deiinut de aristocraiie chiar si dupa ce puterea militarii nu-i mai era strict rezeruaiii, slnt prezentate intr-o ordine logic inteligibila care respeciii scrupulos realitatea istoricii ; denumitii, suqestiu, "supapa de siquraniii" a acestor tensiuni sociale, colonizarea e astjel definitiva in znsa$'i substanta $i cauzalitaiea ei maierialist-dialeciicii eu 0 remarcobilii econotnie de mijloace 1. Nuanta de concret §i de autentic a [enomenului istoric e pusii in lumina de un scurt dar caracteristic citat din izuoare, subliniindu-se tndata $i elementul nou pe care ticesb tip de striunutare il implica in report ell miqraiiile anterioare - prezenia $i initiativa unor comunitiiii szructurate, conferind 0 nOlla calitate acestei vaste misciiri de populatii fi arqumentiruiu-se caracterul istoriceste necesar aX [enomenuiui in contextul siiu. Toate
1 In putine, dar esentiale, cuvinte, Marx a atras atentia asupra acestui fenomen, ciirula autorul lucraril de fa~ii i-a acordat atentia necesara, "In statele antice ernigratia fOl'tatii, care lua forma unei organlzart periodice de colonii, alcatula 0 veriga permanentii in lantul social, Dezvoltarea insuficientii a fortelor de productle fiicea ca cetatenit sa depinda de un anumit raport cantitativ, care nu putea fi tulburat. De aceea singura solutie era ernigratia fortata." ''Extras din articolul lui Marx Emigratia jortata, publicat "New Yorlc Daily Tribune", din 22 Martie 1653, reprodus in antologia lui Maurice Godelier, pe care am consultat-o in verslunea italianii (Sulle societd precapitaliste, Milano, 1970, p. 119. (N, pref.).

in

acest.ea C?L 0 discursioitaie limpede, intT-o inUintui-re Logicd inipecabilii si fntr-un spatiu minim. de ore~ nuircabilii $i in aceiasi timp deloc arida densiiaie. Sau. ctizui reiormelor constituiionale Za Sparta, til aceeasi creme - quaestio vexata, prilej de interminobile discuiii, justificate de importanta subiectului si de siarea tameniabii de laCU1la1'U izuoarelor ; rea fuzind tacit dezoaterea problemelor insolubiie, soiuiia ojertui de 'profesorul Finley e probabil cea mai corect fonnulata expZicatie a problemei $i cea mal limpede, fiindca porneste de la miezul lucrurilor - rtiporturile de Glasa t~ societatea spartmUl - construirul 0 imagine coerentii, inteZigibila - pentru cii e soclalmente determinata - a Spartei arhaice. CaTtea rezolcii multe asemenea "nod'U1'i gordiene" CIt intemeiatii tndl'azneala # C'U 0 economie riquroasii de rnijloaee, expliciiind cu. minimum d:~ sllpozi#i un maximum, de tapte istorice care devin i11.teligip·lle in cadrui acestor modele strict or donate $i toto data a/leevate reali[a,tilor cnnoscute. Evident~ nu numai detalii pitoresti, ci $i raiinametite care pot parea unui OJn de meserie, uneori, oitole, sau macar pasionante, nu pot rezisia viqoriior unei asemenea sinteze ; de mulie ori insa sinieza e cea care are drepiate, ~i detaliile in causii nu aduc 0 cantitate prea mare de injormatie. Cartea aceasta e adesea si 0 leciie de metoda.
$i mai tn tulincime - tn caracterizarea epoeii elenistice, de exernplu, care nu t,-ece dincolo de transjonnarile de structurii $i mentolitate po Utica. spre

Peate, uneori, s-ar fi putut totusi insista mal mult

zona determitumtii a raporturilor sociale, E drept cii ne ajlam., ell aeeste subiecte, la concluziile dlrtii a$a cwn a [ost ea conceputii. Sau. - rezer1.'a care a mai

fost 0 data formulata - 'in impresia poate prea apasaiii de rationalism, riquros pe care 0 transmit, cu un cuceritor $i auster entuziasm, paginUe consacrate cioiiizatiei cetiiiii in Grecia ciasicii. E, aceasta dill urmii, mai deqrabti 0 impresie deci: 0 reolitate .. cad e dcajuns sa ne oprini asuprti pasajelor consccrcte, de exemplu, procesului lui Socrate pen[ru a avea miisura comprehensiunii Jire$ti si multilaierole a raporturiior intre diJeritele siere ale existetuei $i constiiniei sociaie care decurq din conctuziiie projesoruI.ui Finley. $i .. dealiminteri, ntl e oare adeciira: cii rolorile perene pe care antichitatea qreacii le transmite vremnrilor noastre - rationolismul , increderea in capacitatea comunitiitilor omcne$ii tle a-s; inteleq« si a-$i orqaniza suveran existenia in chip inteligent $i logic, respectui pentru demnitaiea inieleciualii - pentru demsiitatea umana insQ.$i - sint ale oamenilor $1 colectiviiii.tiloT? A$a cum spune Finley, "membrii (com'l.mitatii - polis) au izbuiit pentru 0 clipii sa InteZeaga $i sa puna in luminii, intr-ust chip arareori reintilnii in istorie, miireiia de care inteliqenia si spiritul omenesc sint capabile", Dincolo de cursioitaiea, Iimipezimea $i siqurania expunerii, de modernitatea, in eel mai bun sens, a uiiui discurs riquros $tiintitic $i iuciircai de injormatii eseniiole ; tiincolo de contactul nemiiiocit pe care-t ojerii unui public culticat, [oarte vast, cu zona vitalCi. a elaboriirii ccncluziilor $tiintifice insesi, sau 'rie inieresul deosebii pentru specialisti chiar al tezelor $i [ormuliiriior cariii, lucrarea lui Finley se recomasuu: cititorului $i prin aceasiii calitate remzrrcc15

:'$i ~tii71tific entuziast,

bila si deosebii de actuali1. a unui umauism antireioric

Vo,.bind despre Tucidide, M. I. Finley scria : "Sa-l citesti $i sa-l reciiesti pe Tucidide este (...J iniotdeauna 0 experienui memorabiiti, cad ei si-a abordat subieciui cu Cea mai mare serioziiaie $i cu pasiune (...), tara a se muliumi doar sa descrie $i sa istoriseascii, ci cautind in acelas! timp ceea ce e mai statornic $i mai uniuersatis: oameni si in politicii. .." Cred cii putem, fih'a teama de exces, sa spunem acelasi lucru despre carte a pe cere 0 prezentiini azi cititoriior romiini.

:£.':.

Acad. Em. Condurachi

PREFA'fA Primul lueru care trebuie sa fie spus in prefata unei carti ca aceasta este ce nu e ea. N-am scris nlci o carte narativa, nici una de referinta. Am incer-cat insa sa dis cut, sl, acolo unde lucrul parea posibil, sa explic cum s-a dezvoltat civlllzatia greaca in variatele-i aspecte, fortele ~i slabiciunile ei, sub aspect material, social, politic, cultural. Sublinierile, ca ~i omlsiunile dealtminteri, reflecta propria mea opinie despre ce e mai lnteresant ~i mal important in istoria greaca, cu 0 singura exeeptle care trebuie sa fie mentionata in chip special, N-am incercat sa rezolv, intr-ufispatlu atit de restrins, subiecte tehnice, nici in poezie sau arta, nici in filozofie sau ~tiinta. Aceasta e 0 analiza personals ~i 1lU un sumar sau eel 'mai mic numitor comun ~1 parerilor exprlmate de alti istorlci. Sper cil am izbutit sa fac evidenta disfinctla intre un fapt general acceptat ~l 0 deductie, o eoncluzle, 0 interpretare care lml apartine ; am incercat sa sugerez, intr-un 'chip general, natura infermatiel. Trebuie sa mai spun ca clvllizatia greaca
17

dupa Alexandru eel Mare (asa-numita, epoca elenistica) a Iost tratata mai degraba ca un epilog, iar Grecia, sub dominatia romana, aproape deloc. Era, asadar, inutil sa scriu "inaintea erei noastre'' dupa datil, cu exceptia citorva cazuri unde s-ar Ii putut produce confuzii. Sint profund recunoscator dornnului G. S. Kirk ;;i profesorului A. Andrews, care au citit manuscrisul $i au discutat cu mine multo aspecte : profesorului R. M. Cook, in mod special pentru ajutorul dart In redactarea capitolului 7; domnilor Michael Ayrton, Willard Hutcheon, profesorulul A. H. lVI.Jones, doctorului W, H. Plommer, domnului J. G. Pollard $1 protesorului Martin Robertson pentru sugestiile ~i cr iticile lor; domnului Roger 'I'oulmin, producatoial seriei referitoare la Grecia pe canalul 3 al B.B.C., Ia inceputul anului 1961, pentru care am scris cartuIia din care s-a dezvoltat a'Qe t velum ; f?i sotiei mele, care nu numai di a citit manuscrisul final, ci a §i trait stadiile lui prellminare.

:M. I. F.

Lzti
PASCAL COy lei

CAPITOLUL

CINE ERAU GRECn? Populatii vorbind "proto-greaca" au patruns pentru prima oara in peninsula greaca Ia inceputulcelui de-al Il-Iea mileniu inaintea erei noastre, poate inca de pe la 2 200 1. Oricare va fi fost nlvelul lor cultural cind au patruns aici, ei au contribuit in fapt la modelarea civilizatiei - avansata din punct de vedere tehnic - a epocii bronzului din anii 1400-1200, civilizatie pe 'care 0 numim miceniana I?icare i~i aVea principalele centre in Pelopones (parte a de sud a Greciei continentale), la Micene, Argos si Pilos. Descifrarea recenta a scrierii lor ailabice - asa-numita scriere linearii B - a dovedit ca, macar in palate, limba lor era 0 forma timpuriea limbii grecesti, Aceasta a fast 0 descoperire surprinzatoare, dar implicatlile ei pot fi Iesne exagerate. Sudul peninsulei balcanice a avut 0 lung a istorie a epocii pietrei si a epocii bronzului inainte de intrarea in scena a gret Toate datele in aceasta carte sint tnalntea erei noastre, alara de cazurile care vor fi indicate in chip special. (N.a.).
I

21

eilor. Nu stlm ce s-a intlmplat 1a vernrea lor, afara de ceea ce ne spun urmele materiale, si acestea nu dovedesc vreo izbucnire de Inovatie care sa poata fi pusa pe seama noilor veniti. Dimpotrlva, aveau sa treaca citeva secole inainte ca stralucita perioada miceniana sa inceapa, si e imposibil sa separam contributia .,greaca" de cea ..pregreaca'' , tot asa cum e inutil sa incercam 0 triere a elementelor genetice in amestecul biologic care constituia atunci populatia Greciei, Rasa, limba si cultura nu aveau raporturi reciproce mai simple pe atunci decit in alte vramur! :;;i in alte locuri in istorie. Catre 1200. clvilizatia miceniana se sfirsestedestul de brusc ; acest sfirslt e rnarcat prin distrugerea paIatelor fortificate in multe parti ale Greciei. Urmatorii patru sute de ani au fast 0 epoca obscure (Dark Age» - obseura, adica, pentru noi, Iiindca stim (f?i nlci nu putem sti) atit de putln despre ea. E insa Ispltitor sa 0 concepern ca .,lntLmecatii" in sensul in cart: Evul Mediu era cindva considerat 0 epoca intunecata : arta scrisului disparuse, centrele de putere se pl'i:i;bu.~isera. razboaiele marunte nu mai incetau, trlburi si grupurl mal mici migrau in interiorul Greciei 5il catre rasiirit. din colo de Marea Egee, in Asia midi, iar in ansamblu nivelul material i?i cultural era saracacios in contrast cu civilizatla miceniana, $i totusi, ill pofida acestor lucrurl, Istoria acestei vremi nu e doar cea a unei prabusiri ~i a unui declin, caci tocmai in aceasta epoca lntunecata, prlntr-un proces

pe care il putem abia intrezari in desceperlrtle arheologrce ~i in mituri, asa cum VOl' fi ele mai tirziu povestite de greci, are lac 0 revolutie tehnologiea majora - aparltia fierului - si se nasto societatea greaca, LU;'11ea veche, miceniana, in pofida limbli grecesti vorbite in palate, se inrudea indeaproap€ cu statele contemporane, extrem de centralizate si birocratice, existente in rasarit, in nordul Siriei !jlj In Mesopotamia. Lumea cea noua, Iumea Greclei Istorice, era (~i va ramlne) pe de-a-ntregul deosebita, din punct de vedere economic, politic $i cultural. Exista, evident, unele forme care s-au perpetuat, dar 'ele sint fragmente incorporate unul context nou, de nerecunoscut. Deprinderile tehnice sl cunostintele fundamentale in agricultura, ceramics sl metalurgie dainuie.. iar limba greaca supravietuieste . acestor transformari sociale, asa cum a supravietuit $; schimbarilor ulterioare, pina in zilele noastre, In propria lor Iimba, grecii nu s-au n mit nlciodata pe el jn~i~i "greci" (cuvintul vine de Ia nurnele roman care-t desemna, graeclj. In epoca mlceniana, ei erau cunoscuti, dupa toate aparentele, sub numele de aheieni {dadi [udecam dupa marturiile contemporane hitite) ; acesta e unul din numeroasela nume pe care Ie mai poarta inca in poemele homerice, cele mai timpurii opere Iiterare grec~ti care au ajuns pina la noi, In timpul epocii obscure, sau poate eltia Ia sfirsltul ei, termenul de hellen. le-a inloeult in chip statornic pe celelalte, iar Hellos a devenit nurnole oolectlv pentru toti grecil la un loco AZ1, Hellas e
2.3

numele unei tari, tot asa ea !?lFranta ori Italia. In aritichitate, Insa, n-a existat nimic comparabil, nlmic despre care elenii sa poata spune "tara noastra'', Pentru ei, Hellas era mal inainte de toate 0 abstractie, cum ar .Ii fost "cre~tinatatea" pentru Evul Mediu sau "lumea araba'' pentru prezent, caci veehii greci nu au fost niciodata uniti din punet de vedere politic sau teritorial. In anume conditii, Hellas a cuprins 0 arie enorma, Incluzind litoralul Marl] Negra spre est, zonele de coasta ale Asiei Mici, insulele egeene, Greeia propriu-zisa, sudul Italiei !?icea mal mare parte din Sicilia, contlnuind spre vest pe ambele malurl ale Mediteraneiptna la Cirene in Libia !?i plna la Marsilia ~i la citeva asezari de pe coasta spaniola. In mare, aceasta arie poate fi reprezentata ca 0 urlasa elipsa, eu Mediterana ($i eu Marea Neagra in prelungirea ei) constituind axul longitudinal; a elipsa foarte plata, cad civilizatia greaca a crescut si a inflorlt pe malul marli, $i nu in interiorul continentului. Lista marilor centre poate Ii enumerata, pe rind, fara a patrunde mai adinc de douazeci-douazeci $i cinci de mile de Ia mare spre interior. 'I'ot ee se afla dincolo de aceasta ccntura era socotit perlferic, tinuturi bune pentru dobindirea hranei, a metaleloe '!2isclavilor, bune perutru raidnri de prada, ori pen tru a' -primi produse mestesugaresti de la greci, dar nu pentru a fi locuite de acestia, in masura in care asa ceva se putea evita. Toti acesti greci risipiti care incotro aveau eonstiinta ca apartin unei culturi unice ; se stiau "de-un
24

neam sl de-o limba, cu sanctuare ale zeilor si ritualuri comune, eu obiceiuri asemanatoare" asa cum formula Herodot (VIII, 144) aceasta idee. In peninsula Greciel propriu-zise sl in Insulele Egeei, Iumea pe care ei a locuiau devenise de fapt pe de-a-ntregul greaca, eu exceptla sclavilor strainl, a calatorilor straini ~i a unor curlozitati izolate cum ar fi substratul autohton din insula Samotrace. In rest, cornunltatile grecesti existau in mijlocul altor popoare care le inconjurau. Aco10 unde bastinasl! erau mal prlmitivi, ca in cazul scitilor din sudul Rusiei, a1 tracilor din nordul Egeei, ori ai slculilor ~i sicanilor din Sicilia, grecii tindeau sa-I domine, din punct de vedere economic, cultural ~i adeseori politic. Acolo unde, pe de alta parte, erau Instalati pe teritoriul unor popoare avansate ~i bine organizate, mal cu seama in imperlul persan, trebuiau sa accepte 0 anume dominatie, Dar chiar si asa, au izbutit sa-~i mentlna 0 autonomie considerabtla, sa alba un mod de viata in intregime grecesc ~i sa-s! pastreze constiinta elenitatli. Farii indolala, civilizatie comuna n-a insemnat niciodata identitate absoluta. Existau diferente de dialect, de organizare politiea, de cult, adesea de morala si ierarhie a valorilor, mai evidente in zonele periferice, dar nelipsind ell totul nici in ,centrul acestel lumi. $i totusi, in propriii lor ochi, aceste diferente erau marunte in comparatie cu elementele comune de care erau atit de constienti. Limba lor, de oxemplu, putea diferi de la un dialect la altul, dar un'.grec de oriunde era inteles oriunde in alta parte mai bine decit este azi inteles la Venetia un napolitan sau un sicilian fara scoala. Foloseau cu totii ace25

Iasi alf'abct, adaptat pe 1a 800 dupa a lnventie leniciana mai t.impurie, un sistem in care fiecare semn reprezenta cele mai simple sunete din limba si nu silabe. 0 scricre intru totul difer ita de linearui B ~ infinit superioara ca instrument de inregistrare. $i inglobau pe oricine altcineva, pe oriee am a carui Iimba materna nu era greaca, in categoria unica a "barbarilor", a celor a carer vor-bire era de neinteles ~i suna de parc-ar £1 spus mereu "bar-bar-bar". Barbaril nu crau dear de neinteles ; ei erau - multi greci au ajuns 8-0 creadd - inferiori prin natura: extr m de civil izatii egipteni ~i persani de-a valma en sci t11 l;i tracii.

CAPITOLliL 2

EPOCA OBSCURA ~I POEl\lELE HOl\IERICE Epoca obscura va fl Iost in intreglme analfabeta din alte puncte de vedere, dar n-a fost lipsita de 0 viata culturala. Dezvoltarea unei 'ceramici fine CLl desene geometrice constltuie un exemplu, iar poemele homer-ice un altul. Acestea il pun pe istoric intr-o sltuatio chinuitoare. e1 straduindu-se sa reconstruia di aproape patru sute de ani de istorie, voacurile in care S-8 plasmuit civilizatia istorica a Greciei, din resturi materiale, doua poeme lungi si traditiilc $i miturile mai tirzii sl prea putln sigure ale grecilor. Grccii, CLl citeva exceptii, socoteau ' di Iliada ~i Odiseea sint opera unui singur poet, Homer. Nimeni nu stia CLl certitudino cind a trait el $i unde (dar insula Chios ridica, totusi, pretentiile cele mai adesea luate in searna), Cercetator ii moderni au opinii diferite atit in che tiunea de a sti daca cele doua poeme au fost sau nu compuse de un singur poet, cit sl asupra .datei lor. 'Potusi. toata lumea e acum de acord di nu ni-1 putern Inchipui pe autorul - sau pe autorli - lor ase-· meni poetilor epiei de mai tirziu, ca Verzilin, Dante
~i Inapolata

sau Milton. In spatele Iuade; ~i Cuiiseei stau secole de poezie ora la. , eompusa, recitata 11i transmisa de barzl profesionisti iara ajutorul vreunui singur cuvint scris, etta vreme Vergiliu putea hotari, ca un act de vointa, sa aleaga povestea lui Aeneas ca subiect al unui lung poem epic, si putea sa-l faca sa fie cit voila el de sofisticat, de savant sl de complicat ca Iimbaj, .strU'ctura si idei, bardul nu dispunea de o atare libertate. In parte, aceasta era 0 chestiune dear de tehnica ~i depinzind de limitele severe impuse de compozitia orala ; in aceeasi masUTa insa, era 9i 0 chestiuno de conventie sociala. AUt subieetul eit sl maniera compozitiei erau prestabilite. Limba era bogata, stilizata sl artificiala, raspunzind admirabil nevoilor compozitiei orale. Temele apartineau unui trecut "eroic", socotit in egala masura de catre barzi si de catre ascultatorii siii a fi fost mai degraba un trecut real, povestit de poet, decit 0 fietiune ori 0 creatie. "Cinti atit de adevarat soarta Aheilor [...J de parca ai fi Iost de fata, ori ai fi au zit de Ia altul'', li spune Odiseu bardului Demodoc 1'n Odiseea (VIII, 489-91). Redescoperirea scrlsului in Grecia, in forma, admirabil de flexibila, a alfabetului fonetic, altereaza in chip radical aceasta situatie. Devine acum posibil sa se fixeze intr-o [Or'l.l1a permanenta si intr-o ampla contextura poezia care evoluase vreme de multe secole Iipsite de scriore. Ca putini poeti au incercat sa faea asta nu trebuie sa ne surprinda. Remarcabil e faptul ca printre acestia s-a aflat acela (sau aceia) care a produs doua din cele mal insemnate poeme in literatura universala. Nu putem eompara Iliada sl Odiseea eu alte poeme eroice scrise la sfirsitul "epocii
28

obscure", caci restul a disparut alaturi de mare a masa a literaturii grecesti in genere. Judecata anticilor eel putin, era virtual unanima in a clasa operele, azi pier.dute, cu mult mal prejos decit cele dona poeme care au supravietuit. Existau citeva teme eroice in Grecia epocil obscure, dar cea mai lnsemnata dintre ele era masiva invadare a Troiei 1?idistrugerea ei de catre 0 coalitie din Grecia continentala, precum l?i intoarcerea acasa a eroilor ; totul Irnpodobit eu multe povesti, mai putin importante, din vlata acelorasi era! ~i cu aetiuni legate de aces tea in rindul zeilor olimpieni. Pe masura ce inaintam in timp in epoca obscura, rezerva de incidente devine foarte mare; putem spune ca in selectarea l?i comblnarea lor il?i exercita poetul libertate a alegerilor. Astfel, oit de lungl ar fi Iliada sl Odiseea (aproapa 16 000, respectiv, 12000 de versuri), ele acopera doar 0 fraetiune din aotiunea in ansam .. blu, prima concentrindu-se in citeva zile din cei zece ani ai asediului Troiei l?isfirsindu-se cu moartea lui Hector (dar fara sa ajunga pina la capturarea cetatii), cea de a doua povestind oei zece ani de ratacir! ai unui singur erou, Odiseu, in drumul lui de la Troia spre casa, in Ita-ca. Arheologii au dovedit cii Troia a fast in fapt distrusa catre sfirsitul secolului al XIII-lea, asa cum presupusesera sl unil istorici greci mai tirziu, l?i di multe din Iocurile legate de eroii homerici au fast Intr-adevar centre miceniene importante. Ceva dintr:o traditie micenlana autentica s-a pastrat asadar in poeme, tot asa cum fragmente de trecut supravietuiesc in alte exemple de poezie eroica cum ar i1
211

epopeea medievala francezii La Chanson de Roland. sau mai scurtele cintece rusesti dospre printul Vladimir al Kievului. Dar nu prea mult adevar, si acela de obicei de Iormat, Pe nesimtite, l?i in eel mai bun caz dear pe jumiitate constient, povestile erau transformate trecind de la un poet la altul, pe masura ce perioada, eveniroentele $i societatea pe care 0 "povesteau' ramineau tot mal mult In urma, devenind tot mai de neinteles pentru ei. Intr-un fel, poctii incereal! sa faca deodata doua Iucruri con trare : pe de 0 parte, incercau sa pastreze imaginea unui trecut . mort, iar pe de alta doreau sa fie Intelesi si crezuti. Asa. de exemplu, ei descriau palate minunate pe care 11 u le vazusera niciodata si care deveneau tot mai putin ascmanatoare eu palatele miceniene ($i dealtmintori eu oricare altele, caci propria lor Iume nu avea palate); san tncercau sa descrie foloslrea carelor in Iupta, a practica uitata din care nu intelegeau nici ei prea mult ; ori descriau armele de bronz ale micenienilor, dar nu Izbuteau sa lmpiedice fierul sa se strecoare intre ele, caei acum armele erau de fier, nu de bronz. Asernenea anaeronisme tulbura pe istorrci, dar nici barzll, nici ascultatori! lor nu- erau istorlci. Pentru o paralela, ne putern gindj la piesele Istorice ale lui Shakespeare, la reprezentarila de scene istorlce sl mitologice greee~ti din vremea Renasterii, ori la ilustratiile Bibliei run orice vreme, Ele sint pline de inexactitatl, dar nimeni nu se gindeste vreo clipa 1a asta. Singurul lueru care n-ar fi fost tolerat in poezia eroica greaca ar fi fast includerea in naratiune a unor evenimente despre care se stia ca au avut loc dllpa epoca "eroidi" ~ venirea dorienil or,

spre pi1da. Absenta lor din poem era, ca sa spunern asa, do vada di poetil rcpovesteau corect vechile povesti. Cit despre rest - institutii sociale. atitudini ~i Idei, coduri de comportament - eventuala eroare nu putea Ii controlata, pentru simplul motiv ea nu exista nimie scris, Nu putern sublinia indeajuns acest lucru. Dupa un secol. ar Ii fast literalmente Imposibil sa se verifice vreo indoiala cu privire Ia puterile lui Agamemnon, la marimea armatei lui, ori la detali ile bataliilor. Poemele, asa cum erau ele recitate, constitulau in acclasi tirnp adevarul in sine si dovada propriului lor adevar, Soeietatea care ni se dezvaluie in Iliada l'ii Otliseea e 0 soeietate de regi sl de nobill. care poseda mult pamint si multe turme si care due 0 viata de stralucire sl lupte. Gospodaria nobiliara era centrul activitati! l'ii puterii. Regele era judecator, Iogiuitor si comandant de osti, El nu era supus nici unui control in forme oonstitutlonale, depinzlnd dear de sanetiunea pe care i-o confeieau propriile-l ispravi, averea si Iegaturile de care dlspunea. Un rege slab nu supravietuia rnultin fata amenintaril unor rivali puternicl ori a dusmanilor dinafara. El nu avea un "stat" sau 0 ,.comunitate constituita'' care 83.-1poata sustine efectiv, pe temeiul Iegilor sau al traditiel, Nu di aceasta lume ar fi fost 0 j ungla : existau ceremonii, ritualuri si conventii care guvernau viata 08,rnenilor. Lipsea insa 0 sanctiunc indeajuns de puternica pentru a se opune san a invingo cea mai irnportanta dintro sanctiuni - cea a puterti efective. In timpul absentei lui Odiseu, nobilii. din Itaea s-au
31

pur tat intr-un mod de-a dreptul scandalos fata de familia ~i posesiunile lui, uneltind in acelasl timp intre ei pentru a-i acapara puterea, Putini, asemeni batrinulul Mentor, au protestat, dar cuvintele lor n-au avut nici 0 greutate; poetul aproape <:11 ne spune: ,,$i cum ar fi putut avea oare ?" Poporul din Itaca a ramas mut. De fapt, in ambele poeme, populatia, in afara de nobilli eroi, e 0 masa nedeterminata, al caret statut e eu totul neclar. Unii, mai ales femeile captive, sint numltl sclavi, dar nu par a avea 0 situatie mai proasta deeit eeilalti. Citiva mestesugari - :faurari, lemnari, ghicitori ~i medici - par a avea un statut mai favorabil. Cit priveste pe ceilalti, ei muneese pe cimpurl $i in palate (dar nu dac negot, cad acesta e lasat pe seama strainilor, mai ales a fenicienilor, sau a eapeteniilor Insesl), participa la raiduri si chiar Ia marea expeditie impotriva Troiei, dar nu par sa ia parte la lupta reala, care se marglneste la Infruntarl Indlviduale intre nobilt greu inarmatl din ambele tabere. Ei iau chiar parte la adunari din cind in clnd, dar nu par a avea nici cuvint, nici drept de vot cind se ajunge Ia luarea hotaririlor. 0 singura data indrazneste un om de rind sa vorbeasca, in faimosul pasaj din lliada in care Tersit propune sa se renunte la asediul Troiel. Odiseu Il Ioveste de indata pe spinare f;i pe umeri eu seeptrul, ispravind astfel repede eu aceasta izolata abatere de la 0 comportare corecta, In comparatie eu lumea reala a veacului al XIII-lea, lumea miceniana, toata aceasta activitate a ei, este la 0 scara prea redusa, iar caracterul ei e gresit inteles, Arheologia moderna Impreuna ell descifrarea tabletelor in scrierea litiearii B, au dovedit aceasta,
32

Grecil in~i~i nu stiau nimic despre existenta scrierii Zineare B ~i prea putln despre arheologie; chiar atuncl clnd puteau sa vada ceva din ruine - ca la Micene de pilda - el nu Ie Intelegeau nimlc, eel putin eel ce au trait dupa "epoea obscura'' par sa nu fi stlut, de exemplu, ca existasa cindva 0 epoea a bronzului in care fierul era necunoscut (Herodot eredea ehiar ea piramidele fuses era construite eu unelte de fier) ; ori - mai aproaps de ei in timp nu stlau, iara~i, di ceramica geometrica era 0 specie tipic greaca ~i nu opera unor barbari, Pe scurt, greeii de mal tirziu nu-sl aminteau in nici un fel despre 0 civilizatle miceniana calitativ deosebita de a lor ~i despartita de aceasta prin cezura "epocii obscure". Ei ~i-i imaginau pe conducatorii de Ia Micene ozl Pilos ca pe stramosil ~i predecesorii lor nemijlocitl - din punot de vedere socialsi spiritual, nu numai biologic - ~i gre~eau. Seeole de-a rindul, interesul grecilor pentru trecuf a fost doar mltlc. Erau Interesati in mare masura de intimplari individuale si izolate din trecut (de obieel implicind 0 participare directa a unor Ifiinte su- ~ pranaturale) dintre care unele "explicau" 0 practlca obisnuita in cult sau ritual, ori tn Institutille seeulare ; nu de 0 relatare ordonata a trecutului, sistematie fixat in timp ~i spatlu, In anumite conditii, unii dintre ei au dovedit un simt autentic, un sentiment a1 istoriei (nu inainte de veacul al V-lea), dan atunci era prea tirziu, 'I'recutul mai indepartat disparuse : nu mai existau alte marturit afara de citeva poeme, in sfir1~it inregistrate in scris, ~i a vastei mase de mitur] transmlsa oral, care nu mal putea fi organizata, Ca urmare, eforturile de a reconstitui propria

• lor rstorie postmiceniaha au creat 0 imagine cu mult prea simpla, Iipsita, dincolo de inexactitatile de detaliu, de ascenslunile si prabusirtle, de ascutitele varlatil in timp :;;i spatiu, de adincimea transformjirilor earacterizlnd secolele "epocii obscure". Noi dispunem de avantajul unei arheologii moderne !?i de redescoperirea lumilor pierdute ale hltitilor, asirienilor ~i ale alter popoara din vestul Asiei. Noi stlm cit de total a Iost intrerupta viata societatii miceniene (eel putin in zonele ei superioare) ; cit a fast de esential rolul Atenei in pastrarea :;;i difuzarea tehnicilor cerarnice, cum au dlsparut pe de-a-ntregul construeUile monumentale pentru aproape patru sute de ani; stim ca, pe Ia anul 1000, mid grupuri de oamenl au inceput sa migreze spre est, peste Marea Egee, pentru a-s! gasi salas pe coasta Asiei Mici - asezarl agrlcole mid ~i instabile care, en timpul, all devenit centr a ceea ce uneorl se numeste Renasterea ioni n~ Stirn toate acestea si inca multe altele, din care prea putine Ie erau cunoscute grecilor in~i~i dupd 'IfiI9ituI "epocii obscure". ,$1 totusi at" Ii 0 nebunie sa ne inchipuim di putern, sau ca vom putea vreodata sa scriem 0 isiorie a ,,€podi obscure". Arheologia, Iingvistica comparata ;;i mrtologia comparata, marturia documentelor contemporane din Sirta sau Egipt, cu toata valoarea lor, ating repede limitele absolute ale luminit pe care 0 pot arunca asupra acestor vremuri, Nimic nu poate inJoc ii Inexistenta scrlerllor grecesti eontemporane, fie l€"narative, religioase san administrative. A$a incit, as srneni grecilor, trebuie sa ne intoarcem la Ilioda ~i Odiseea. $i ill aceasta prlvinta, oricit ar piirea d surprinaator', stim mult mal multe decit arecii.

caei nu numai cii filologia moderns si-a adus oontributla, dar a Iost ~i posibil ca, atit in secolul precedent cit $i in a1 nostru, sa se studieze pe viu, In practica, tehnica de elaborate a poeziei orale eroiee, mal cu seam a 1a slavi! din sud. Reiese din acest studiu, ca o concluzie indeajuns de sigura, ca, desi aceasta naratlune nu e 0 istorie, fie ea miceniana sau greaca, in pofida crcdintei ferme a grecilor - ($i nici eei mai sceptici dintre ei nu s-au indoit de asta in esenta, orlclt s-ar fi revoltat impotrlva Imaginii homerice a zellor sau impotrlva altar aspeete ale poemelor) - Iliada $i Odiseea nu sint numai 0 :fictiune poetica. Societatea descrisa $i modul de a gindi sint Istorice, sl aceasta adauga 0 dimensiune irnportanta resturilor materiale mute. Istorice in ce sens? Cind ? Aceasta .' 0 r oblema :foarte spinoasa. Oplnia moderna eu privire Ja data finala a alcatuiril poemelor (Iasind la 0 pal te interpolarile mai tirzi! $i revizuirile care s-<u :fa ut fib'a ffndoiala) variaza, de 1a sfir~itul veacului 1 lX-l pina. in primii ani ai celui de-al VII-lea. Chiar daca se accepta 0 data timpurie, devine repede .vident ell Iumea poemelor nu e cea in care trala Hom f. PI.' de 0 parte, ea ar fi prea uniformii; aheil lui Homer nu pot fi deosebi ti un ul de celalalt - ~i nici de troIeni, dealtminteri. Dar Tesalia (patria lui Ahile) v acului al IX-lea, Creta veacului al IX-lea ~i Atena aceluiasi veac nu sint deloc Identice, Dialectel difedi, evolutia sociala are ritmuri deosebite, lnstitu~iilepolitice de asemeni, IVIai mult decit atit, saltul e prea mare de la comunitatile neinchegate din poeme Ia eomunitatile care erau suficlent de organizat« 8l1-

prapopulate Iii avansate din punct de vedere tehnic pentru a Initia marea emigratie !?i dispersare greaca Inceputa Ia mijlocul secolului al VIII-lea. Excesiva e l1i distanta intre [ocurile organizate de Ahile pentru funeraliile lui Patrocle Iii joeurUe olimpice. (Bineinteles, eu cit e mai tirzie data acceptata pentru poeme, cu atit mai acute devin aceste diflcultati.) S-ar parea, asadar, ca arhaizarea deliberat urmarita de barzi a izbutit in parte; eu toate di pierdusera virtual toate amintirile despre societatea mjceniana, ei au ramas destul de departe, in timp, pentru a deserie cu 0 oarecare exactitate mal curind inceputul decit sfirsitul "epocii obscure" tinind seama in totdeauna de e1ementele anaeronice supravietuirn miceniene pe de 0 parte, de note contemporane pe de alta . Asa cum ~tie orice scriitor de romane istorice (~i orice istoi .. c), e mal usor sa descrii aspectul exterior i al unei vremi trecute decit sa ajungi in Interlorul oamenilor in~it;i, la gindurile si sentimentele lor. Barztt erau avantajati din acest punct de vedere de importanta rezcrva de "formule" rnostenite - fraze ~i versuri-tlp - care erau instrumentele lor proiesionale, Cu toate aeestea, ei nu puteau so. qituleascii in trecut. Platon se plingea in Republica cl exista greci care cred ca Homer "a educat Elada 1?i [ ... ] ca un om trebuie sa-si organizeze intreaga viata urmindu-l pe acest poet". Putina opere - si probabll nici una din cele nescrise - au staplnit vreodata in asemenea masura un neam Intreg vreme de atitea yea-curio Geniul poetic slngur nu poate explica aeest fenomen, ~i desigur nici simpla curiozitate fata de o "epoca de aur:'. Chela se afla in alta parte: Homer
36

e eel 'Care (impreuna eu un poet de un ell totul alt tip, Hesiod), dupa spusele lui Herodot (II, 53) ,,3 statornicit pentru prima data greeilor genealogia zellor, le-a dat acestora titluri, a imparttt intre ei cinstirile sl rosturile, 1:]i le-a descris chlpul''. La prima vedere, aceasta pare 0 remarca prosteasca : Zeus ar fi fost stapin al Olimpului chiar daca Homer n-ar fi trait nicicind. Dar, asa cum se intimpla adesea eu Herodot, subtilitatea l1i profunzimea observatiei se afla dincolo de suprafata, ., S-a spus uneori di antropomorfismul poemelor nomerice e eel mal complet Ili extrem din cite cunoastern; ,ca niciodata inainte ori mai tirziu n-au fost zeii mai asemanatori cu oamenii (aiara de faptul, bineInteles, de a fi nepieritori); si ca aceasta e 0 viziune teribil de naivaa divinitatii. Fara indolala asa e, dar mai e si altceva, seva poate mult mal interesant si semnificativ. Cit de indraznet era, in fond, actul prin care omul era ridicat atit de sus incH putea deveni chip a1 zellor I $i cine i-a dat Iui Homer (Ili lui Hesiod, dupa e1) autoritatea de a interveni in astfel de ehestiuni ? Ceea ce au facut ei, atH in aetlune cit Ili in substanta ei, implica 0 omeneasca ' constiinta de sine, a ineredere fadi precedent Ili grea de poslbilltiltl nelimitate. Un om, Homer, nu a realizat singur, faTa indolala, o astfel de revolutie intelectuala, si nu avem nici 0 dovada, -intr-un chip sau altul, care sa decida daca barzii erau macar constienti ca partlcipa 1a 0 asemenea revolutie. Pe de alta parte, ea nici n-a fost totala. Poemele homerice dovedesc un neindoielnlc dezgust pentru zeil-sarpe, rituri de fer+ilitate, cere37

monii orgiastice, pentru latura Ircnetica, dioniaiaca sau bacchica a religiei, componenta foarte veche $i foarto tenace. Acestor Iueruri abia daca li se ingaduie sa apara in poemele homerlce, ~i. totusi ele au ramas adinc Inradacinate si larg practicatc pina la sfir$iJ.ul clvillzatiei grecesti. Dar, inca din epoca obscura, unii oameni se revo1tau impotriva lor, respinsi TIU atit de primitivitatea sl brutalitatea aces tor credinto (exista destula brutalitate in Iliada $i. Odiseea) cit de inadecyare-a intelectuala, de slabiciunea si inferioritatea umana pe care ele 0 implica. Apoi a urmat 0 alta revolutie : intoarcerea Greciei la arta scrisului. Dear 0 societate care poate scrie, poate sa c1aseze, sa pastreze si sa-s! transmita cunostintele pe hirtie, e capabila de 0 cercetare sistematica a credintelor sale religioase (ori de a1t fel). Primul pas a Iost 0 teogonie. Aici, Hero dot e intrucitva inselator : Homer marturiseste doar despre inceputul acestei clasificari, in timp ce prima adevarata teogonio trebuie sa-i fie atribuita lui Hesiod ; el apartinc lumii pe deplin istorice a Greciei, in pragul careia se afla Homer. In concluzie, Iliadti .i Odiseeti prezinta un numar de paradox uri rernarcabile. Probabil nici 0 alta literatura nu a izbucnit in scris pcntru prima data cu doua poeme dovedind un asernenea geniu. Nu; ~i totusi n-au avut urmasi demni de remarcat, din moment ce scrierea CLl adevarat croatoare s-a indreptat de indata catre forme si subiecte noi. In domenli din cele mai semnificative, cele doua poeme privesc indarat, chiar cu inslstcnta ; $i totusi, in acelasi timp, ele prevestesc viltorul ori de cite ori ating miezul insm;i al omcnescul ui din om. Sub acest aspect, ter38

rnenul de "epoca obscurav e cit se poate de Inselator (sublinilnd dear ignoranta noastra despre ce s-a Intimplat pe atunci). Cind unil greci au inceput s~ gindeasca astfel, cind, mai cu seama, sl-au putut asterne in scris gindurlle, preistoria greaca a luat sfir$it.
Periodizarea Istorlel Greciei

o conventie, acceptata azl, imparte istoria ulterioara a grecilor intr-un numar de perioade, ale carol' denumlri sint doar forme de prescurtare, care nu trebuie intelese ad litteram sl nici macar ca avind un inteles prea particular.
Epoca ARHAICA - de la 800 sau 750 pina 1a 500, in cifre rotunde, adica din momentul in care geograiia politica a Greciel peninsulare ~i a coastal grecesti a Asiei Mici a devenit suflclent de stabila, pina in epoca deschisa de razboalele ell Persii. Epoca CLASICA - secolul V ~i IV, perioada ora .. selor-state independente ~i In ansamblu, a celor mal mari realizart culturale din Intreaga istorie a Greclei. Epoca ELENISTICA - de la Alexandru eel Mare plna Ia cucerirea romana in estul Medlteranei, secole in cursul car ora civilizatla greaca s-a rasptndlt eatre est in centre noi cum ar Ii Alexandria ~i Antiohia, de unde 0 arlstocratie greco-macedoneana guverna terltoril intinse ale Orientului aproplat (cum

ar Ii Sirla l}i Eglpt~J.1) SilO con(lt:cerea eu puteri depline.

unor monarhi

Epoca ROMANA: conventional datata de la infringerea armatelor lui Antoniu ~i ale Cleopatrei de catre Augustus, in batalia de 1a Actium din anul 31 t.e.n., eu toate di numeroase comunitati grecesti trecusera sub stapinire romana, treptat, inca din seeolul III. Le.n., ~i in pofida faptului ca civillzatia lmperiului roman de rasarit a ramas pina la capat esentlalrnente greaca.

CAPLTOLUL

GRECIA ARHAICA Plna catre sflrsltul epocii arhalce, poezia ramme singurul izvor de informatie scrisa. Dar acum poezia e esentialmento contemporana 1;ii personals, cu exceptia citorva opere in vechiul stil eroic, narind povestilo traditionale si impletindu-le cu relatarlle oblsnults ale faptelor savirsite de zei. Poezia care era vie ,<;;i proaspata se lndeparteaza repede ,<;;i hotarlt de aceasta traditle. Chiar atunci cind temele slnt mi,tice, preocuparea ei e analiza finala a prezentului : astfel e cazul Teogoniei lui Heslod ; chiar asa-numltele (sl greslt numitele) lmnuri homerice incearca sa irrtroduca 0 anume ordine in masa haotica a miturllor - activit ate impresionant de noua in sine ~i sub aspectul conceptiei - ~i astfel ele leaga direct ~i sistematic miturile de ritualurile ~i ceremoniile care Ie guvernau viata, Aceasta nu e inca nici filozofie, nici teologle, dar e mal aproape de amindoua deeit gindirea spasmodica &i Ct1 mult mal rudimentara care se oglindeste pina ~i in !linda si Odiseea.

Hesiod Be-amana cu Homer lntr-o privinta : i?i el e cunoscut ea autor a doua lungi poeme in forma sl in metru epic (!?i al unui numar de alte poeme din care s-au pastrat doar fragmente) ; tot asa, nu e deloc sigur ea atribuirea lor unul singur poet e corecta. Dar aiel, l?i la 0 oarecare similitudine in lim.baj, paralela se opresta eu totul. Acel Hesiod care a scrls M unci $i Zile (si rnajoritatea considers di tot el a seris ~i Teogonia) e cineva pe care n cunoastem indeaproape ca persoana - fiindca ne povesteste m.ulte despre el lnsusl. Tatal sau se refugiase din Asia Mica 1n Beotia. Aid el cultiva pamirrtul ; Ia moartea lui, proprietatea agonisita a Iacut obiectul unei crincene dispute Intre cei doi iii ai sai. Hesiod era in acelasi timp bard si cultivator, l?i tema principala a poemului Munci $i Zile scris, pe cit se pare, la sfirsltul secoIului al VIII-lea sau la inceputul celui de-al VII-lea, este viata taranului, uneltele si metodele, sclavii, argatil si ritele lui, antipatia sa fala de noblli 9i nedreptatea lor pe de 0 parte, fata de marele 9i de micul negot legat de ea pe de alta parte, minutioasele cunostinte tehnice asupra agriculturii 9i a numeroase101' acte rituale sl tabU-uri legate de ea, ca ~i spaima lui neincetata fata de dezastru ~i saracie. Nimic nu putea fi mai departs de poemelo homerice ca subiect ~i ca viziune. Tot asa ~i poezla Erica - 0 specie eu totul noua de Iiteratura - Inceplnd cu Arhiloh, un aventurier Iii mercenar din Pares, care poate fi datat la mijlocul secolului al VII-lea. El serie despre sine, despre prie-

tenii sl dusmanll lui, intr-un chip care era nu numal personal, ci ~i cu totul neeroic.
,.Nici nu vreau s-aud de-uri mare general ce zvirle past ca De urias : un ingimiat cu parul cret, cu barba rasa. Mie rni-e Pe plac oric1t de rnic ar ii, picioare strimbe Chiar sa-J poarte, numa: eel eu mel'S infipt ~i plin de vlaga" 1

Nu mal e vorba de vreo nostalgie a unui trecut maret abia Intrezarit, ci de un interes predominant fata de prezent, Cele trei veacuri care constituie epoca arhaica sint marcate de 0 dezvoltare .c;;i 0 diferentiere considerabile, asa inclt generalizarile trebuie facute cu prudenta .c;;i multa prieepere. Aceasta se vede deindata ce comparam poezia lui Ar:hiloh, de exemplu, eu cea a lui Aleen, eu 0 [umatate de veac mai tirziu, sau pe a amindurora eu contemporanii acestuia din urma, Safo sl Solon. Diferentele nu provin doar din temperamcntul si din preocuparile fiecaruia, ci ~i din distinctii politice ~i sociale in timp ~i spatiu. Istoricul Greciei trebuie sa tina seama asadar de odezvoltare foarte inegala, in pofida atitor elements comune, In zonele mal avansate ale Greciei continentale si microaslatice, ea ~i in insulele Egeei, exista acum un mare numar de eomunitati stabile in sonsul (leplin al cuvintului ~i ceva care Iipsea, pe de 0 parte, din lumea poemelor homerice, dar care oste inca rudimental' si incomplet In cornparatie cu orasul-stat pe deplin dezvoltat al epocii ulterioare. E scmniflcati \T f'aptul ca atunci eind au reaparut edificitle rnonumenI Arhiloh fro D In Antol.ogie liricii Ed. Univers, Bucuresti, 1~70, p. 55.

greaca.

Si mi na Nuica,

41

tale, temple Ie au aparut prime Ie, apoi zidurile de . incinta, si nu palatele. Aceste comunltati arhaice erau fara exceptie mici, numarul Iocuitorilor fiind de ordinul miilor, ~i independente (daca nu erau supuse prin cueerire). In parte, doar geografia explica aceasta fragmentare. 0 mare parte din teren e asemeni unei table de sah constituite din munti ~i mici cimpii sau vai, tinzind sa izoleze fiecare insula locuita de - cealalta. Comunicatiile pe uscat de la 0 "insuUi" 1a alta erau lente sl dificile; uneori de-a dreptul imposibile, in cazul unei rezistente. E usor de inteles, in aceste conditii, de ce, dupa prabusirea civilizatiet .miceniene, cind asistam 1a atitea mlscarl de invadatori sau de refugiati, asezartle mid iii izolate au devenit predominante. Dar geografia nu poate explica istoria ulterioara : de ce Atena, de exemplu, a lzbutit sa suprime aceasta tendinta in zona relativ mare a Aticei l1i a unificat Intreaga regiune Intr-o singura cetate, in timp ce Teba a esuat in repetatele-i Incercari de a obtine acelasi lucru in regiunea inveclnata, l}i nu eu mult mai Intinsa a Beotiei, asa incit acolo au supravietuit douasprezece erase-stat ; de ce 0 insula atit de mica ca Amorgos avea trei poleis distincte in plina epoea clasica ; sau de ce, mal eu ~ama, grecii au stramutat acest tip de comunitate restrinsa in regiuni cum ar fi Sicilia sau sudul ItaIiei, unde atit conflguratia terenului cit 9i ratiuni de autoaparare ar fi trebuit sa-i indemne spre 0 mai mare unitate politica. Tenacitatea micii comunltati indepcndente poate fi explicata doar ca un obicei ajuns sa constitute 0 convingere adinc tnradacinata ell privire la felul in care trebuie sa se desfasoare

viata in cam un. In mornentul in care roirea greaca spre est si spre vest se desavirsise, totalul acestor comunitati mai mult sau mai putin independente era de aproximativ 1500. Inegalitatea acestei dezvoltari e in eel mai Inalt grad evidenta in dorneniul urbanizarii. Dintr-un punet de vedere strict rezidential, modelul mediteranean pare sa fi fost intotdeauna aglomerarea in sate sau in [urul cetatilor intarite orl cornplexelor palatiale, de pref'erinta fata de fermele risipite. Din punct de vedere al comunitatii, trebuie sa existe un centru unde sa se poata con centra principalele cladid civice liiireligioase I?i un de cetatenil sa se poata aduna la nevoie (aceasta e agora in sensul original, cu mult inainte ca acest cuvint sa ajunga a insemna "piata"). De obicei exista l1i 0 acropola, 0 celina care sa poata servi drept citadels pentru aparare. Apoi incep variatiile. In Vechea Smirna, spre exemplu, una din primele asezari din Asia Mica, toata lumea pare sa fi trait inghesuita :indaditul zidului de incinta - 0 necesitate evidenta pentru grupul mic sl slab care traversase Egeea pela anul 1000 spre a-si intemela 0 noua existenta intr-o lume strains sl, [a'ra doar si poate, ostila, Dar spartanii au trait totdeauna in sate (sau incazarmi, insa aceasta nu are legatura discutia de Iata), si mai exista si unal treilea tip, in care populatia S0 impiirtea intre zona urbana ~;i cea rurala. Aceste dilerente nu erau, deslgur, numai de nuanta, constituind rcactii la diferite situatii interne liiiexterne, la probleme de putere ~i avutle, de dezvoltare economic-a. Cele mai ascutite diferente erau cele eco-

en

45

nomice, ca, de pilda, Intre Corint §i Milet P'2 de 0 parte, §i Sparta sau comunitaule din Elida ori Arcadia pe de alta parte. Daca cineva ar numl centrele acestor din urma regiuni "centre urbane'' ar £i mai degraba 0 formula de politete, did intreaga populatie traia din agricultura §i tributur l (fie din razboale, fie din veniturile unor sanctuare) 9i din nimic altceva, in timp ce primele ceHiti includ oameni ale caror mijloace de existenta provin din eomert §i mestesugurl, 9i care sint asadar separati din punct de vedere economic de pamintul cultivat, Ei cons ituie 0 fractiune putin numeroasa a populatiei, dar insa§i existenta lor introduce 0 noua dlmensiune in calltatea comunitatii 1)i in structura ei, Oricare ar fi fost modelul Ilecarui caz in parte, ramine constant pentru toate cetatile faptul ca orasul si satul sint concepute ca 0 unitate, Iii nu - asa cum avea sa fie obisnuit in orasele medievale - ea doua grupuri antagonice. Accasta comunitate e sudata nu numal prin legaturi economiee sau prln forta, dar I?i din punet de vedere pslhologic, prin sentimentul - imparta§it de tOll mernbril el ~ al unel unitati Inrudite prin cult §i traditil comune (aUt mitice, cit si istorice). Astfel, un grec din antichitate nu putea exprima ideea de Atena ca unitate politlca decit vorbind despre atenieni, cuvintul Insusi, Atena, insenmind rareori mal mult declt un complex urban, o notiune pur 1)i simplu geografica. Se calatorea spre Atena; se purta razbo! cu atenienii. Grecil, asadar, se considerau pe ei in!?i~i nu doar greci (hellenE's) in
4&

rata barbarilor. d. Intr-un chip ~i mal nemijloclt inca. mernbrii unor grupurl ~i subgrupuri in interlorul grecitatl! Un cetatean al Tebei era teban ~i beotian tot atit crt si grec, ~i fiecare termen avea semnificape mituri spetriburile in interlorul comunitatii, sau abstractii mal cuprinzatoare in afara ei (cum ar fi dorienii sau Ionienilj, constituind la un loe 0 structura complicata, uneori chiar contradictorie, de apartenente ~i lealitaji. Sub aspect politic Insa, comunitatea de sine sUitatoare e singura care are 0 existenta clara ~i Iipsita de echi voc. Regii ~l I}efii locali dlsparusera pe 1a sfirsltul "epocii obscure" - atit de discret incit n-au las at nici 0 amintire $1 nici 0 traditie des pre alungarea lor (spre deosebire de stadiul similar din istoria Romei, de exernplu). Chlar ~i atune; cind asemenea mstitutii supravietuiesc in chip intlmplator, asa cum at' Ii dubla monarhia 1a Sparta, regii supravietuiesc ca generali ~i preoti ereditari, nu ca regi proprtu-zts. Puterea trecuse in mina unor mici grupuri de farnlIli aristocrat ice care monopolizau 0 mare parte, daca nu totalitatea pamintui-Ilcr 1?i conduceau in parte prin Institut.i constituite, sfaturi 9i maglstraturi ; in parte prin legaturi matrlrnoniale 9i de inrudire, in calitate de "inalta societate'' ; in. parte, iarasi, prin autoritatea de necontestat care proven.ea din ascendenta lor, caci cu totii puteau infati!jia genealogii urcthd pioa Ia eroi vestiti (91de la acestia adesea pina Ia vreun zeu),
ciale Si mal existau si alte grupuri 41

tia sa ernotionala proprie, intemeiata

Intre nobill Iii restul populatiel exlstau tensiuni ~i, din ce in ce mai mult, un conflict desehis, la izbucnlrea caruia au contrlbuit mal multe cauze. Una era cresterea populatiel. Nu avem date concrete (nici macar ipoteze verosimile), dar dovezile arheologice sint clare din aeest punet de vedere. Nici Grecia continentala, nici [nsulele Egeei nu puteau oferi mijloace de trai unei populatii agrare considerabile, §i surplusul nu putea fi absorbit de alte domenii ale productiei, Mai mult deeit atit, regimul solului ~i legile cu privire 1a datorii erau de asa natura Incit aristocratia nu numai ca stapinea cea mai mare !Ii cea mai rodnica parte din pamlnt, dar multi oameni ,,liberi" erau obligati sa serveasca in calitate de forta de munca necesara, dar involuntara, pe proprietatile mai mari. Asa Cl.:ID scria Aristotel in Constituiia atenuuui (II), "s-au iscat tulburarl intre nobili sl multime indelunga vreme" pentru ca "saracii au devenit sclavii celor bogati dimpreuna cu copiii f?i sotlile lor" sl "nu aveau nici un drept (politic)". Un alt factor a fost cel militar, Printr-un proces pe care nu-l putem reconstitui, dar care e documentat curind dupa 700, prin scenele pictate pe vase, razboinicul homeric e tnlocuit de hoplit, pedestrasul greu inarmat, care lupta in formatii masive. Hoplitil . erau oameni cu stare, din moment ce trebuiau sa-lli procure singuri armamentul ~i intregul echipament, dar multi proveneau din paturile de mijloc, care se situau in afara grupurilor aristocratice inchise, 9i care, asadar, constituiau 0 potentiala contrapondere a acestora in luptele politice,
48

Colonizarea

Pentru 0 lunga perioada, 0 supapa de siguranta a acestor tensiuni a fost oferita de asa-numita - ~i gresit numita - miscare de "colonizare" care ducea surplusul de populatie (~i surplusul relativ al celor lip slti de mijloace) catre tinuturt noi, Vechlle relatarl cu privire 1a aceasta miscare sint deosebit de putin utile, eu elementele lor mitice ~i eu obisnuinta de a seoate in evidenta citeva 'personaje si certurlle lor rnai curind decit aspectele sociale mal largi. Un exemplu indeajuns de sobru, istoria intemeierii Siracuzei pastrata de geograful Strabo, care a trait 700 de ani mai tirziu decit acest eveniment, suna asa (VI, 2, 4); "Arhias, imbarclndu-se la Corint, a intemeiat Siracuza cam in aceeasi vreme in care erau fondate sl Naxos si Megara (tot in Sicilia). Se spune ca, atunci cind Myskellos si Arhias s-au dus 1a DeW sa consulte oracolul, zeul i-a intrebat daca prefera sana tate sau avutie. Arhias a ales avutie, Myskellos sanatatea ; atunci oracolul i-a atribuit, spre jntemeiere, primului, Siracuza, si celui de-al doilea, Crotona (in sudul Italiei) (...) In drum spre Sicilia, Arhias a lasat 0 parte a expeditlei (...) sa se stabileasca in insula numita Corcira (azi Corfu) ... Acestia i-au lzgonit pe Iiburnii care 0 ocupau ~j au intemeiat 0 asezare, Arhias, urmlndu-si calatoria, a intilnit niste dorieni (...) care se despartisera de intemeietorii Megarei; i-a luat cu sine !?i, impreuna, au fondat Siracuza." .Aceasta ne spune prea putin. E drept ca expeditiile de colonizare erau conduse de "interrneietori". cii oracolul de la Delfi era adesea consultat, ca emigrantil

erau prcgatit) sa lupte. sa subjuge ori sa izgoneasca pe basttnasi, ca grupuri de colonizatori din dona sau mai multe cetati i~i uneau adesca eforturf le. Migra[ia "epocii obscure" catre Asia Mica fusese, probabil, dezordonata ~j intlmplatoare, semanind mai degraba a fuga decit a emigrat.e ordonata ; noua miscare de populatie era de un cu totul alt tip. Expeditia siracuzana a lui Arhias nu ar fi fost posibila daca cetatea Corintului nu ar fi atins proportii suficiente, ~1 n-ar fi fost indeajuns de bogata ~i de organizata sub aspect politic pentru a pregati accasta expeditie pentru a procura corabli, arma si echipament, comandanti, geometri sl alt; specialisti necesari in momentul sosirii ; nu ar fi fost posibila, mat ales, daca cetatea n-ar fi fost Impinsa in aceasta directie, Elemcntul de constringere este fundamental: nimic altceva n-ar Ii putut genera 0 miscare atit de continua pe 0 scars comparativ atit de vasts ~i pentru un rastimp atlt de indelungat ; nlmic altceva n-ar fi Iurnizat atltla Imigranti sau n-a1' fi silit comunitatilo carora acestia Ie apartineau sfi-i lase, uneori chiar sa-i oblige sa piece. In linii mari, se poate vorbi de doua valuri de coIonizare, Primul, incepind de pe la 750, s-a Indreptat spre vest catrc insulele !'}i coastelc Marii Ionice. catre Sicilia ~i Italia de sud si, in sfir~it (tiraiu, in secolul al Vl I-Iea) catre Libia si sudul Frantei. Al dollea val, dupa 0 etapa preliminara cuprinzind coasta Traciei l?i Marea de Marmara, a patruns in Marea Neagra,clIrind dupa 650, inconjurind-o, pin;! la urma, aproape in intregime cu cetati grecesti. Accst al doilea val a fast dorninat de doua cetaii, Megara

din Grecia continentals si Miletul din Asia Mica, 1.Tl. vreme ce la colonlzarea vestlca a particlpat un mare numar de cetati. Corintul §i cele doua cetati, Calcis ~i Eretria, din insula Eubeea au Inceput procesul, filnd urmate de Megara, Troizen, regiunile Achala !;Ji Locris, Foceea din Asia tlica, Rodos, cetati din Creta, unele colonli Insesi, cum ar fi Gela, pina 9i Sparta (dupa 0 extrem de eonfuza tradltie refer ltoare Ia intemeierea Tarentului) ~i mica insula Tera (Santorinul de azi). Lista aceasta e incompleta, dar suficienta pentru a scoate la iveala Iaptul ea nu exista decit 0 infima legatura intre tipul de comunitate si activltatea colonizatoare ; .di singurul element comun tuturor acestor variate .metropole" 1 era 0 stare de criza, Cuvintul grecesc pe care-I traducem conventional prin "colonie" e apoikia, adica "emigrare". Ceea ce se cere a Ii subliniat e faptul ca fiecare dintre ele €ra, de la bun inceput ~i cu lntentie, 0 comunitate greaca lndependenta, nu 0 colonie in sensu} obisnuit de azi a1 cuvintului. ~i, din moment ce aceasta mlscare era un raspuns Ia dlficultatl demcgratlce -si agrare, noile cornunitatl erau, ele inse1e, asezari agrare, nu puncte comerciale (in contrast cu coloniile feniciene din vest). De aid ~i faptul ca, or'cit au fost de numeroase "coloniile« din sudul Italiei, mel una nu a fost lntemeiata in dreptul celui mai bun port al coastel, locul orasului roman Brundi1

nire al rairii ducind Ia intemcierca

Metropolii

etimologre "cetate-mama", eentrul de 'Por~

unci eolonii, 51

siurn (azi Brindisi). De aiel, de asemenea, faptul cli aristocratia celei mai insemnate dintre nolle cornunitati, Siracuza, s-a numit gamoroi, adica "eei ce si-au impartit pamintul'', Existau citeva adevarate puncte cornerciale, trebuie sa 0 spunem : de exemplu, acela de curlnd descoperit Ia Al Mlna, la gura f'luviului Oronte, in Sirla de nord, intemeiat la inceputul seeolului VIII, probabil chiar inaintea primelor "colonii" ; erau centre mai tirzii purtind numele de emporion (ceea ce in greceste inseamna .Joc de negot" sau "tirg") in Spania ~i la gurile Donului, pe malul Mari! Negre. E de remarcat numarul lor restrins ~l faptul ca, in mod obisnuit, ele nu devin adevarate comunitati. Aceste diferente fa\a de "colonii" ne ajuta sa situam dezvoltarea comertului arhaic grecesc in llmiteie care-t sint proprii. .,Daca - il sfiituleste Hesiod pe fratele sau (Munci si zile, 618-649) - te cuprinde dorul de grele calatori! pe marc, daca curnva ti-ai indrepta cugetul rau-indrumat catre negot, eu, care nu rna pricep nicl la navigat, nici la coraol], iti pot spune acestea : «Adrnira 0 corabie mica, dar pune-ti Incarcatura intr-una mare; caci cu cit e mai mare cala, eu atita iti va fi mai mare ~i ci~tiguI, daca vlnturile si-or tine departe suflarea neprlelnica-v Antipatia lui Hesiod nu poate ascunde iaptul ca, inca din vremea lui, negotul pe mare era aducator de clsttguri, desi riseant. lncarcatura era mai Intii de toate agrara - stimulata de accentuarea crescinda, mai eu seama in ce-I priveste pe marii proprietari, a productiei de masline S1 vin, pentru care solul era atit _,.
52

de potrivit; Indirditura Ia intoarcere _era consti.. tuita din metale, produse regionale, cum ar fi piei Iii blanuri ; de asemenea, din secolul VI incoace, sclavi - Intr-un numar crescind. Dar scara gi volumul total erau reduse ; civilizatia greaca era 'inca 1nradacinata in pamint, Iii acest lucru e valabll chiar pentru cele mai urbanizate dintre comunitati, ca Atena, Corint sau Milet. Mal inainte de toate, raportul intre "colonii" Iii "metropoUi" nu era nici intemeiat pe cornert ~i nlci imperialist in vreun alt fel. Evident, atunci cind Corintul a devenit principalul exportator de ceramica de lux pictata, el vindut-o eoloniilor lui ~i prin intermediul lor etruscilor ~i altor popoare negrecesti carora au mceput sa le placa aceste vase. Dar Corintul le vindea E;i ltor colonii, E;i ind Atena i-a luat a c locul in acest comer], pe la mijlocul secolulul VI n-a inter venit vreo schimbare vizibila in "relatiile coloniale'' ale Corintului. Si nici n-a avut lac un declin vizibil in bogatia !}iprosperitatea corlntiana ; noua predominanta comerciala a Atenei (eel putin in acest domeniu) n-a obligat-o, pe de alta parte, sa-si caute piete de desfacere coloniale propril. Intr-adevar, s-a spus pe buna dreptate ca tocmai datorita faptuluj eli aceste colonii erau independente de la bun inceput, ~i sub aspect politic ~i sub aspect economic, ele au putut mentine atita vreme, in ansamblu, relatii prietenesti cu metropolele lor, relatii bazate pe traditi€ ~i culte, lipsite de Irltarile I?iconflictele adesea iscate in alte part! din pricina disputelor 9i rlvalitatUor comerciale.

Tirani

~l legiuitort

Procesul de roire n-a izbutit sa elirnine dificultatile de acasa, "Sa se reimparta pamtnturile !ilisa se stearga datorlile" - acesta era strlgatul care se facea auzit pretutindeni, chiar !iliin unele din noile asezari, dupa citeva generatii. Nici aristocratia nu era intotdeauna unita : adesea, indivizi ambitiosi, in fruntea unor factiuni, provocau Iupte p,entru putere in proprirle lor rind uri, exacerbind tulburarile. Din aceasta lupta civila, ajutata de noua dezvoltare miIitara, a aparut institutia specific greaca a tiraniei. La origine, cuvintul tiTan era neutru !iliarata ca un om a acaparat sl pastreaza puterea fara vreo autoritate constitutionala Iegitima (spre deosebire de reg e) ; el nu implica nici un Iel de apreciere eu privire la tnsusirile lui ea persoana ori in calitate de conducator. Fiecare in parte, dealtminteri, tiranii se deosebeau in fapt foarte mult : unii, ca Pisistrate la Atena. domneau cu blindete sl bine ; eliminind razboiul civil, ajutau la rezolvarea problemelor eeonomice !ili Iaceau ea cetatile lor sa progreseze in rnulte directii, Dar puterea militara necontrolata era un rau inerent; daca nu la prima generatie, macar la a doua, ori la a treia, tiranil deveneau de obicei : ceea ce inseamna cuvintul !illazi. Citeva cetati au evitat eu totul tirania, cazul eel mai cunoscut Jlind al Spartei. Aceasta se afla intr-o situatie unica : dupa ce cucerise ~i subjugase in chip statornic populatia Laconlel inca de Ioarte timpuriu (fara Indolala in cursul "epocH obscure"), ea a supus apoi Messenia aceluiasi tratament. Avind paminturt foarte intinse si rodnice. 0 fori,ii de munca aservita
54

foarte numeroasa (asa-numitii hiloti), spartanii au ereat, in consecinta, 0 organizatie militara ~i politlca unica in Grecia '~i au fost multa vreme imunl fata de tulburarile economics ~i rata de cele politice caracteristice celor mai multe dintre statele Greciei arhaice. Conform traditiei, acest sistem era opera unuj singur "legiuitor", Licurg. Savantll moderni nu sint de acord nici macar in ce prlveste existenta reala a unui asemenea om, ca Sa nu mal vorbim de data 1a care ar fi trait sau de ce va fi fi:icut el in realitate. Multe din traditia despre el nu pot fi exacte, 9i par a fi corupte dinco1o de limite. Fapt e - dar aceasta nu dovedeste nlmic, nici Intr-un sens, nid in altul, cu privire 1a Licurg - crt legiuitori se intilnesc adesea in Grecia arhaica : ne gindlm mai ales la Solon, traind la Atena Ia inceputul secolului VI, dar ~i la nume mal PUPQ cunoscute, cum ar fi Zaleucos sau Carondas 1a grecii din vest. Legile.vconstttutlonale, civile, sacre ~i criminale, trebuiau sa fie fixate ~i codificate pentru ca aceste comunitati sa iasa din starea aceea embrionara in care 0 min a de Iamilii . controlau toate resursele ~i toate sanctiunile (,;judecatoril mincatorl de daruri", cum ii numea Hesiod). Nu exista nici un precedent, ceea ce fi'icea loc inventlei, pe masura ce oamenii incercau sa af'le caile de administrare a statului, de tmpartire a puterii, de votare si intdrire a legilor, AI' fi greu sa exageram in ce priveste absenta oricarui precedent : in orice domenlu ar Ii avansat, ~i din oricare motiv, grecii din epoca arhaica aveau rareorl modele pe care sa le imite sau sa le perfec~ioneze. Aceasta stare de originalitate silita, ca sa spun em a~a, e vizibila in multe aspecte ale existen55

[el 101': in Individualtsmul poeziei lor lirice ; in noua lor arhitectura publica; la Hesiod - Ia acel Hesiod al Teogoniei si la eel din Muuci $i Zile - eu deosebita trufie care l-a adus (sau i-a adus) sa modifice traditiile despre zei f?i sa [udece comportarea conducatorllor de pe pamint ; la Iilozofii speculativi, care au Inceput, iarasi, eu propria lor autoritate ~i lntemeindu-se doar pc propriile lor Iacultati mentale, sa cercetcze natura universului ; de asemenea, in poIitica, unde aceasta originalitate e mai usor trecuta cu vederea. In cazul Iegluitorului despre care stirn cele mai multe, Solon, originalitatea era prezenta in Insasi actiuneacara I-a adus in aceasta situatie. Lupta de clasa 1a Atena ajunsese intr-un impas sl, in 594, Solon a fost ales, prin intelegere, ~i i s-a dat sarcina sa reformeze statul. Aici e miezu1 problemei : el a Iost ales de atenieni din propria lor Initiativa sl din proprie autoritate, Iiindca era respectat pentru intelepciunea f?i corectitudinea lui. N-a fost "chemat" si nu avea nict 0 vocatie speciala. $i nici n-a luat puterca ca tiran. Ca si ceilalti legiuitori, Solon socotea, desigur, di dreptatea vine de la zei, dar nu se proc1ama in nici un fcl trimis al zeilor iii nici nu cerea in vreun fel sa fie indrumat de acestia. "Am dat poporului atitea privilegii cite i se cuvln'' scria el Intr-unul din poemele sale. Cit despre eei de la putere "am avut grija s5 nu fie nedrepta1iti".
"Aprig m-ain tras, cumpanlnd intre taber€' scutul puternic, N-am vrut sa-t las nimanui gloria rfizboiulut strlmb";"
1 Solon, fro D, in Antologie Ed. Un Ivers, 1970, p. 27.

lirica

grcaca,

Simina

Noica,

56

La supratata, versurlle pot. parea di seamana ell preambulul lui Harnmurabi la faimosul lui Cod de leqi, mal vechi eu 0 mie de ani : ~i monarhul babiIonean spunea ca telul lui e "sa fa,ca sa apara in tara dreptatea, sa dlstruga raul §i pe cei nedrepti pentru ca eel puternie sa nu-l poata asuprl pe eel slab". Dar deosebirile sint cu mult mai importante Iii mai grele de conseclnte. In prirnul rind, e vorba de caracterul laic al codtficarii grecesti, in vreme ce Hammurabi actiona in numele zeilor. $i apoi, Iaptul decisiv: regele oriental emitea legi pentru supusi, in vrerne ce legislatorul grec statornicea reguli conform car ora comunitatea sa se autoguverneze. Dupa ce ~i-a desavirsit opera, Solon a .plecat din Atena vreme de zece ani, pentru ca cetatea sa-! poata pune la incercare programul fara prejudecati ; altminteri, se temea el, marele lui prestigiu ar fi atirnat prea mult in baIanta [udecati! concetatenilor. Intr-un anume sens, Solon a esuat. El nu a rezolvat dificultatile economice care se ascundeau indaratul luptelor civile 1}i, 0 generatie mai tirziu, tirania, pecarecautase sa 0 evite, s-a instaurat la Atena. Si totusi Solon a ramas in memoria atenienilor de mai tirziu, din orlce partida, ca omul care pina la urma l-a condus pe drumul maretiei. Cind Aristotel rezuma realizartle lui Solon, in scurta-i dare de seama despre constitutia ateniana, el alege urrnatoarele trei masuri ca fiind cruciale : abollrea sclavlei pentru .datorii, instituirea dreptului oricarel persoane de a cer~ dreptate in tribunal in numele cuiva care fusese lezat si introducerea apelului la un tribunal al poporului. Toate trei aveau 0 trasatura comuns : erau
57

pasi ducind 1a progresul j lcii t~i realitatrl) de comunitate prin apararea majcritatlj mai slabe de puterea excesiva si, ca a spunem asa, extralegala a nobilimii. Or, intr-o alta formulare, ele intregeau siera de actiune a legilor, idee care avea sa devina definitia greaca a unei organiziiri politice civilizate ; mai mult decit atit, ele constituiau pasi catre egalitatea in rata Iegii, pe care atenienii din epoca clasica o socoteau a fj trasatura fundamentalii a democratiei, Rolul marelui tiran atenian Pisistrate in acest proces a fost paradoxal. Prin insa~i existenta lui ca tiran, el oontrazicea ideea guvernaril prin lege. Pe de alta parte j'nsa, scriitorii de mai tirziu H pretuiesc oricit a1'condamna tirania ca institutie - din priema ca, in practice "eI dorea sa guverneze in conIormitate cu legile, farii sa-~i aeorde prerogative speciale'' (Aristotel, Constituiia aterdanii, XII, 8). Aceasta afirmatie nu poate fi aceeptata ad litteram, dar nici nu e pur ~i simplu neadevarata. Utiliziud tehnici deosebite, ~i, rara Indoiala, actionind din motive pe de-a-ntregul diferite, Pisistrate a condus totusl Atena foarte departe pe drumul schitat de Solon. El insusi nobil (se tragea din Nestor, regele homeric din Pilos) a refuzat ,,8. faca jocul aristocratilor lmpotrtva taranilor ~i a eelor deposedati. In fapt, fiind tiran, a putut sa roalizeze ceea ce Solon nu izbutise : in timpul guvernarti lui, taranin1.ea a obtinut in sfir~it 0 pozirie iudeajuns de sigura si de Independents in raport eu parninrul, primind la nevoie ~i ajutoare in bani; in timpul lui, Iuptele civile au Iost inabusite lar monopolul politic aJ Iamihilor aristocratice a Iost curmat odata pentru totdeauna, Nobilii au continuat
58

sa de tina Iunctitle ci vile ~l milttare de Irunte - asa cum 0 VOl' face pina tlrziu, in secolul urmator, in timpul democratiei - dar conditiile 9i stareade spirit erau radical modiiicate. Ei erau acum, tot mai mult, slujitori ai statului, instrumente ale legii, si nu detina tori arbitrari ai puterli ; tot asa cum. oamenii de rind erau aeum oameni cu adevarat liberi. nemaifiind ameniritati de inrobirea pentru datorii sau supusi unei [ustitii pe de-a-ntregul partinitcare. Cele doua gruparj erau departe de a fi egale, dar rnacar diIerentele intre ele Iusesera reduse la 0 scara 91 la proportii operative. Pisistrate a detinut puterca de Ia 545 (dupa unul sau doua seurte exilurl precedente) plna 1a moartea lui. in 527, urmlndu-i fiuI sau mal mare, Hlppias, izgonit in 510. Vreme de trcizecl de ani, guvernarea a Iost pasnica, tirnp in care Atena a crescut repede in putere ~j bogatle, ~i :in care au aparut multe semne vizibrle ale acestei cresteri 91a spiritului de comunitate - am putea spune aproape de .mationalisrn'' care 0 intovaraseau : in lucrari publice ~i in marne Iestlvalurl religioase mal cu seama. Dar in 514 fratele mai mic al lui Hippias, Hipparh, a -Iost asasinat de un rival intr-o poveste amoroasa eu un tlnar, ~i tirania s-a preflicut repede intr-un despotism crud care a fost rasturnat. Intr-un chip sau in altul, povestea se repeta in multe cetati grecesti, din ultimii. ani ai secolului al VII-lea pina 1a sfirsttul celui de-a! VI-lea. Tirania nu a Iost niciodata atit de inradaclnat~ inch sa nu devina lesne brutala, in urma vreunui incident. sau chiar ;fara nici 0 pricina : atunci, tiranul era de obicei izgonit. De aceea, institutia
. 51)

..

tindea sa fie efernera (eu lmportanta exceptie a Sieiliei). Dar semnificatla ei istorica nu poate fi [udecata dupa durata ei, caci tirania a fost deseori trasatura decisiva in stadiul de tranzitle de 1a guvernarea personala si Iamiliala a nobilimn la cetateastat de tip clasic. Nimic din toate acestea nu a lost premeditat. Nici un tiran, nici macar Pisistrate, nu s-a considerat pe sine ca purtator al destinului istoric al Greclei, ca precursor al democratiei ateniene ori al orice altoeva (nlci Solon, dealtminteri). Ei doreau putere ~i succes ~i, daca erau intellgenti ~i disciplinati, ca Pisistrate, Ie cistigau facind sa progreseze propriile lor comunitati. Solon putea sa-si inchipuie ca "aprig m-am tras cumpanind, intre tabere, scutul puternic'', Pisistrate ~i Hipplas au avut de fapt puterea necesara ca sa faca acest lucru cu adevarat. Dupa Solon a urmat 0 reizbucnire a vechlului razboi civil; dupa Hippias, In urma unei Ioarte scurte lupte, durlnd mai putin de dol ani, a urmat un stat cu totul nou I?i democratic, Acestea s-au petre cut la Atena. Dezvoltarea alter cetati a urmat alte directii : inegalitatea dezvoltaril, remarcata de-acum, avea sa ramina a trasatudi a Istoriei Greciei in toate epocile. Cele mai inapoiate regiuni, ca Etolia sau Acarnania, nu erau aproape deloc afectate de ace~t curent - dar ele, una peste alta, nicl nu contau prea mult (decit dear ca resurse de oameni disponibili pentru razboj ~i plraterie). Sparta i.~i urma propriul drum, cetatile Siciliei pe al lor, fiecaro din circumstante speciale - prezenta unel populatil servile subjugate sau amenlntarea
60

continua a unei puteri din mara, ca de pilda Cartagina. Uneori, oa in Corint, arlstocratta ramasese destul de puternica pentru a lmpune 0 indelunga guvernare oligarhica, $i intr-o buna parte a Greciei, lupta intre "cei putini" ~i "cei multi" (dupa propria lor expresie) nu a incetat niciodata definitiv. Totusl, putem afirma. in genere ca, la sfirsitul epocii arhaice, sl mat ales acolo unde existaso 0 faza de tiranie, forma de guvernare, fie ea mai democratica sau mai oligarhica, se afla la un nivel de elaborare polltica deosebit de oricare altul de mai inainte. Aceasta e perioada in care unil dlntre greet au ajuns la un compromis acceptabil intre cerintele - contradictorii ~i, istoriceste vorbind deseori de neimpacat - ale obligatiei sociale si ale Iibertatii personale : in aceasta directie, in adevar, se poate spune ea au descoperit insa~i ideea de libertate distincta de puterea personals, in esenta asociala, a capetenlilor homerice, de privilegiile familiilor aristocratice ori de anarhia piratereasca. Imperfectiunile ~i greselile, atit ale cailor cit ~i ale prcdusului final, nu pot dirninua aceasta realizare, Noua libertate ~i noul tip de comunitate se intemeiau pe independenta economics, pentru cei mai multi 'in agrtcultura, pentru ceilalti in comert fii mestesuguri ori in arte. Ori de cite orl aservirea pentru datorii sau alte veohi tipuri de munca dependenta erau abolite, era nevoic sa se utilizeze 0 noua sursa, sclavii-marfa, fie ei prizonieri greci ori, tot mai adesea, barbari, Secolul al VI-lea a fost momentul de cotitura ~i 'in aceasta privin~a. Prima indicatie
61

'pe care 0 avern despre 0 institutie democratica se aila intr-un text fragmental' provenind din insula Chios ~i datind intre 575 ~i 550. Tot Chiosul a fost acela care, dupa 0 traditie confuza, dar foarte inslstenta, a inceput sii cumpere sclavi de la barbari. Cu greu poate fi aceasta 0 istorie foarte exacta dar simbolisrnu] e cit se poate de corect. In fond, Atena av~a sa devina eel mal important stat al proprietarilor de sclavi in Grecia clasica. Paradoxul final, asadar, al istorlei arhaice grecesti este arest drum. mina in mina, al Iibertatii ;;i al sclaviei.
Comunitatca, reiigia ~i panelcnismul

. Si atunci, ca l?i acum, semnul vizibil al acestui spor de prosperitate sl al acestei maturizari politice, l-a constituit templul, Originile templului grec se pierd in "epoca obscurav : nici lemnul, nici chirpiciul nu Iasa de obicei urme, ~ nici un templu de piatra nu poate fi cert datat Inainte de secolul al VII-lea. Incepind de 1a aceasta data, templele incep sa apara intr-un ritm accclerat, pe masura dezvoltarll deprinderllor tehnice l?i - lucru mal important - pe masura ce crestea puterea de a concentra resursele umane ~i materiale necesare - sarcina nu prea usoara pentru niste comunltati marunte, cu 0 populatie initial agrara, inzestrata eu mijloace §i cal de transport inferioare l?i eu unelte din cele mai simple. Tocmai de aceea indemnul trebuia sa fie din cele mai puternice, si nu-i de mirare di mai ales marii tirani au fost ~i mari ctitori de temple. 0 paralela cu mo62

narhil medievali ~i catedralele lor ar Ii ispiti toare, dar ~i inselatoare. caci in principlu un templu e un lacas al zeului, nu un lac de cult. Rltualur ile prin care se mulrumea zeilor olimpieni sau prin care erau rugati on imbllnziti nu aveau nevoie de un ternplu, Ci dear de un altar; sl altare existau pretutindeni, in casa 91 pe C1111P, locurile de adunare, in in fata templelor, oriunde, adiea, dar rareori in interiorul unui templu. Zeii erau celebrati de asemenea 9i 1a anumite prilejuri prin procesiuni, jocuri 9i Iestivaluri. Atunei, zeul era seos din templu, sau se putea sa existe 0 statuie a acestuia pe stadion sau in teatru ; dar, iaras], nu se intimpla nirnie in interiorul ternplului, Intr-un anume sens, ternplul era un monument in cinstea comunitatii : 0 demonstratie cit se poato de vizibila a maretiel, puterii 91. mai mult ca orice. a constiintei de SIne a acestei comunitati. Ni ci macar tiranii nu au cladit palate sau morminte superbe pentru propria lor gloriIieare.Pisistratc a Iocuit 0 vreme pe Acropole, dar .unonumcntu!" lui era un ternplu al Atenei Partenos (distrus de persi in 480 11imai ttrziu inlocuit de Partenon). eesta, ca si tintina lui Pislstrate. pun in cvidenta masura deosebita in care comunitatea greaca se dezvoltase ca o for~a vie, asa incit chiar-si un tiran se inclina in fata ei ; cit de deosebita era situatia poli tica a accstei comunitati, pe de 0 parte fa\a de stateIe miesnicne sau din Orientul apropiat, pe de alta parte Ea1;a de propriul ei "veac eroic". Eroii lui Horner traiau prin povesti despre Ispravile lor; acum, oamenii doveneau nemuritori prin cladiri publice - in chip colectiv rna' degrubtt decit individual.
63

Aceasta nu Inseamna di asemenea acte nu Implicau iii sentimente religioase. Dificultatea eonsta in a incerca sa distingem componentele unei aetluni sau tip de comportament dat. Cuvintul grecesc pentru "preot" este hiereus, l1iprimul ~i eel mai Izbltor lucru in 1egatura cu e1 e faptul ea se aplica de obieei unor persoane pe care noi le-arn numj laice, unor reprezentanti ai statului a carer functie consta in Indepllnlrea ritualurilor sl care nu aveau nlci un fel de pregatire speciala, de inspiratle sau de sflntenie pe care 0 asociem in mod obtsnuit notlunil de preot in religiile moderne (sau in multe din cele antlce). Ei erau magistratt in exact acelasi sens ca ~i generalii, vistiernicil sau comisarii pletelor, provenind din acelasi medlu familial ~i de avere, eu aceeasi expertenta, aceeasi sfera de actiune !}i rotatie a functiei ca ~i cellalti.: Legile in virtutea carora ei actionau erau. in acelasi chip stabilite de catre stat, prm organele sale legale. 0 mare parte din codificarea soloniana, spre exemplu, era consacrata nu unor masuri constitutionale sau economice, ci unor detalii mlnutloase ale sacrlficlilor. Chiar ~i atunei cind asa cum se Intimpla in privinta cultulul Demetrei la E1eusis, in coltul de sud-vest a1 Aticei - administratla cultului era prerogativaa doua vechl familii aristocratice, Eumolpidai iii Kerykes, sl acestia erau mireni, 9i nu 0 casta sacerdotala ereditara, ca magii sau brahmanii. Toate acestea pot fi urrnarite inapol, in limp, fara solutie de continuitate, pin a Ia cele mal vechi marturil grecesti. In poemele homerice, Nestor sau Agamemnon aduceau sacrificii in calitate daca64

petenll sau de :;;cfi de Iamilie. Acurn, statul Ii inlocuise pe principl de la puterc, si ca urrnare el a preluat ~i indatoririle lor preotesti. Unele reminiscente ale trecutului au persistat uneori, ca in cazul celor doi regi ai Spartei, care erau principalii rnagistrati religicsi ai statului ; sau, ca Ia Atena, unde eel mal important magistrat religios era unul din eel noua arhonti alesi anual, dar caruia i se spunea simplu, "regele<. Mal departe, tot asa cum statul subsuma 0 mare varietate de grupari mai mici indeplinind diverse Iunctii publice, 91 religia se practica tot la aceste nivele. Existau a1tare in fiecare casa, existau sanetuare ale comunelor (demelory. 9i nenumarate asociatil particulare, fiecare in [urul cultului unui zeu sau erou divin ca Heracle orl Ahile. Si la aceste nivele ritualul era incredintat unor persoane lake. Intre factoriicare au perrnis 0 asemenea structurare se afla antropornorfismul persistent al religiei grecestl, accentuind mai degraba viata prezenta decit 0 alta, de dincolo de mormint. Atita vreme cit zeii erau asemeni oamenilor, relatiile dintre acestia din urma si zei erau familiare, lntr-un fel de qui pro quo. Si, asa cum relatiile dirrtre oameni erau satisfacatoare cind erau guvernate de regult si ceremonii unanim acceptate, tot astlel erau ~i cele ell ncmuritorii. Principala diferenta intre cele doua categorii de regull consta in Iaptul ca regulile reIigioase erau mai convention ale, mal putin rationale - in sensul ca, daca nu se expunea in fapt rajiunea Iieearul caz in parte, explicatia n-ar ii putut fi dedusa prin logica obisnuita. DC' C'(, de exernplu, G5
!> -

Vechii erect

...•

cultul Demetre! I i~i avea ccntrul la Eleusis 2? Oricui ar Ii pus acoasta intrebare i s-ar Ii spus 0 poveste (cea mai buna versiune a acesteia e frumosul "imn" catre Dernetra, unul din asa-numitele "imnuri horuerice"}: Demetra ratacea pe pamint in cautarea fiicci sale Persefona, care Iuscso rapiUi de Hades, a ajuns, dcghizata, la Eleusis, ~i asa mal departe. Exista cite 0 poveste - un mit - pentru fiecare loc sacru ~i pcntru Iiocare act sacru, Mitul "explica" ritualul, El linea locul "teologiei", ca sa spunem asa, Iiind insa accesibil oricui. Rezultatul final nu e prea ordonat, Ccl mal lung imn homeric se refera Ia Apolo ~i are doua parti distincte ~i incoerente, daca nu contradictorii : una face legatura intre zeu ~i DeW, cealalta - intre Apolo ~i Delos - (acestea erau cele doua sanctuare mal importante ale zeului). Exista ncnumarate asemenca contradictii, a~a cum se poate vedea cltlnd orice manual modern de mitologie greaca. 0 suita de practicanti laici, in sute de comunitati autonome risipite pe 0 arie foarte vasta si avind de-a face descori cu mituri transmiso pecale orala ar Ii generat destule confuzii in cursul a trei sau patru secole chiar ~i nidi .interventia UnOI' interese locale. Dar asemenea interese crau departe de a Ii rare. Eleusis, spre . pilda, a Iost 0 comunitate independenta, incorpcrata cindva, inainte de sfirsitul secolului al VII-lea, 'in teritoriul Atenei ; in aceste conditii, Atena ~i-a aprcpiat cu succos si cultul ~i prestigiul Iegat d~
;::gricllllul'ii (n. tr.),
2 I

Prlncipala

divinitate

greaca a pamintulul

cultivat $i

<1

Con tru rcligios

111.vtica (n. tr.),

de doctrina.

sanctuarul l'~L'\lsinian in rlndul tuturoi- greeilor. ToU . . reeii recunostoau !?i cinstoau intrcgul panteon, dar g Jiecare cet ate j~i avea protectorul sau dlvin ~i af ini li1ti speciale eu anumiti zei sau semizei, tot asa cum Iiecare zeu sau zeitrt avca sanctuaro prefcrate. Fiecare cctate, asadar, adora pc Zeus, pe Apolo sau pe Demctra in felul sau propriu, Nu exista 0 "biscrica metropolltana-. o preotimc nationala. 0 autori tatc sau un ritual central, ea sa nu mal vorbim

Complexitatca nu sc opreste aici. Religia era 0 trcaba a statului sau a cornunitattl, dar acestea n-au dctinut niciodata un monopol al rcligiei. Oricare va fi lost forma statului. el nu pu tea controla zeii in asa masura Incit sa-l Impledicc sa comun ice direct cu persoane particulare, mai degraba decit prin .,canale autorizate''. Ei comunicau oricum cu oricme macar printr-o f01'm8 caractcristica - prin vise. Tot asa, oricinc poate observa zborul pasarilor, trasnetele, pilplitul f1i1dirilor ~i alte Icnomene naturale. Putini insa Ie pot interpret a corcct : zeul insusi ii alcgca pccci caro-l auzeau intr-adevar mesajul ~i-l intelogeau. Prezicatorul sau profetul tindea sa fie 0 porsoana particulara (de la poemele homer icc pin a la sfirsitul civilizaticl grccesti) a carui pricepcre era esoterica l?i mistica, a carui putere 'li succes nu-si aveau ortgina in \TeO Iunctie, ci in proba pur pragmatica a Iaptului de a gasi oarneni care sa-l urmeze, persoane sau chiar comunitati intregi care-i acceptau stiinta talnica si action au in conforrnitate cu aceasta.
(ji

Uneol'i cell' doua aspecte ale religiel erau combinate. Preotii oficiali de la Del Ii erau admlnistratori Iaici, dupa modelul obisnuit, dar insemnatatea deosebita a sanctuarului provenea de la oracolul sau, de la Apclo insusi care raspundea intrebarilor prin cuvintc rostite de 0 Icmeie numita Pitla sau Pvthonessa, care era, in sensul eel mai strict al cuvintului, un medium, Alte culte gasisera alte combinatn. Col de la Eleusis era un cult cu mlsterii (acesta e tcrmenul tehnic grecesc pentru asemenea culte) l cuprinzind nu numai procesiuni publice administrate de Iunctionari publici, ci si un rit purificator ~i la sfirsi t 0 initiere tainica. Politcismul tin de intotdeauna spre pragmatism. Cind un sanctuar ea acela delfic i~i dovedeste autenticitatea, in fluenta lUi depaseste repede sfera sa geograllca fj>i politics imediata. Conform traditiei, DeW era consultat cu regularitate in prlvinta Intemoierii de coloni i, Ceea ce ar situa caracterul lui panelenic dcvremc, catre mijlocul secoluluj al Vll l-Iea. 0 buna parte a traditiei, totusl, seamana prea bine cu 0 in vcn tie tirzie, Ji'i exista, de asemenea, dovezi arhoologice irnportante sugerlnd ca in secolul al VIII-lea DeW era un sanctuar de importanta locala, care a capatat brusc un avint deosebit, pentru a deveni cu adevarat panelenic in secolul urmator. Odata dobiridit acest statut, unele (dar nicidecum toate) din noile asezari care nu avusesera 0 sanctlune
1 Misterii sail cu1te i ni tial ice, deosebito de ce e obisnuite prin ceca ce au ca element cenlral, ccremonii de initiere in care se comunica, pri n genera~ii, 0 "taina" a zeilor. ACf'Clsta par+e 3 r itualului e inchisa celor nolnittati (n, tr i,

dclfica au di.patat-o retrospectiv, oferind inca un exemplu al componentei legendare care e atit de puternica in "traditia" referitoare la arhaismul timpuriu. Pc de alta parte, un alt tip de sanctuar panelenic dateaza, cu certitudine, de la inceputul secolului al VIII-lea; data traditlonala a fondar'ii jocurilor olimpice, in cinstea lui Zeus, este anul 776, st avem temeiuri sa credem ca aceasta data e exacta :.__prima data precisa din istoria Greciei. . Delfi ~i Olimpia sl-au dobindit fiecare suprematla, primul ca oracol, celalalt ca sedlu al Iestivalurilor (0 data la patru ani). Dar nu erau singurele centre de acest fel. Grecii strabateau drumuri lungl pentru a consulta oracolul de la Dodona, in Epir, de exemplu, sau de la Claros, in Asia Midi, tot asa cum veneau de pretutindeni pentru a lua parte sau doar a privi variatele intreceri ale- [ocurilor pithlce de Ia DeW sauale jocurilor istmice sau nemeene, ambele 11nga Corint. Multe altele ar mal putea fi adaugate, dar, in ansamblu, acestora le lipseste nuanta panelenica de care putine au parte. Dear in acest domeniu, ~i in poezia, drama, arhitectura, sculptura sl atletismul asociate aces tor manifestari, se poate vorbi de un sentiment panelenic real existent inca din epoca arhaica, $i numai in aceasta sfera - caci nici macar religia nu a fost altminteri in stare sa sparga particularismul grecesc ~i remarcabila indiferenta, La chiar ostilitate reciproca ce i se asociaza. Grecii au dovedit -rareorl vreo repulsie in a-si transforma In sclavi conatlonalii, sau in a lupta in razboaie unit Itnpotriva altora. Nici religia lor nu era 0 religie pacifica: zeii olirnpienl erau ccrtareti ~j ajunsesera

la putorc in urma unci luptc dcosebit de brutalc cu predccosorll lor, titanii : Intro ci se ana Ares, zcul razboiului, in vremo ce Eirena 1 era dear una dintrc di vinita tile feminine subordonatc slujind pe marli zei. Apolo era eu rcgularitatc consultat la Del [j inainte de incepcrca unui riizboi, dar nu se consemneaza di ar Ii sfatuit vreodata sa se mentina pacea ca f'iind un lucru bun in sine, cu toate ea, din cirid in cind, era de parcre ea 0 anumita aventura sa fie cvitata, in Iunctie de circumstantcle momentane, AI' f'l naiv t;a credcrn cil un stat hotarit sa-si atace vccinul ar Ii putut Ii convins sa nu 0 [nca doar prin "spusele intortocheats 9i nelamurlte'' ale oracolulul, cum Ic earacteriza 1<:sc:11i1. Riizboiul sau pacea erau indcobsto hotarltc de consldcrente 111 ult mal .Jumosti''. TIranii au fost, in Japt, eel mal puternic [actor de mcntincro a pacii pc care l-a cunoscut cpoca arhalca. Din pricina c~l pozitta lor, acasa, nu era niciodata sulicicnt de stabila, ci se temeau de razboaie in exterior ~l lzbu toau, de obicel, sa le cvite, rcjugimdu-sc indaratul unci retclc de ali ante reciproce, consolidate de cdc mai rnuite ori prin casatoril dinastlcc, ~i totusi, ar Ii tot atit de eronat sa adoptarn punctul de vcdcre de-a droptul icirno conform caruia pl'eo1ii de In Dolfi erau Ilpsitl de inteligcnta politica sau de Influcnta. Nici 0 societate nu joaca un asi.Iel de [oc fal'a sens vrerne de trei sau patru veacuri, ~i nu platestc pontru cl un tribut atit de grou (asa cum no marturisestc, olocvcnt, urlasa acumularc de bogi:itii de la Dolfi). Independent
r Pacea, 70 divinlzo.\.i\ Inca din pocmele lui Hesiod
(11.

1"1').

de Iaptul c.:i.i sintem in stare snu nu sa le intclegem psihologta, grccil - eu foartc rare cxccptii - luau in series oracolul de Ia Delfi. In series - dar tara prea multo cornplicatii. Dczordinea ~i numeroasele contradictii in miturilc sl rltualurile lor intra in aceeasi categorle. Ele nellnistesc pe cercetatorit moderni, ~i i-au nelinistit si pe citlva dintre cei vechi. oameni ea Xenofan, Herodot sau Platon. Totu~L prea putinj studiau pe atunci miturile; ceilalti indenlineau riturlle ~i aceasta era suficicnt,

C.lPITOLL:L

..

CETATEA-STAT

CLASICA

Cuvintul grecesc polis (din care deriva cuvinte moderne, ca "politic") in sensu1 lui clasic, inseamna "stat de sine statator". Totusi, Iiindca aceasta poli era intotdeauna mica si ca supraf'ata si ca populatie, o veche conventie traduce acest cuvint cu formula "cetate-stat", practice nu Iipsita de Implicatli 1nselatoare, Cea mai maredintre accste polis, Atena, era in rapt un foarte mic stat dupa conceptiile moderne - de aproximativ 2600 krn>. echivalrnd, qrosso niodo, CLl ducatul de Luxemburg; dar numind-o cetate-stat (sau eras-stat) accentuarn de doua ori altfel decit trebuie : trecern cu vederea populatia rurala, care constituia majoritatea corpulu] civic, ~i sugeram 0 dominatie a orasului asupra satului, ceea ce e inexact. Si Atena, dealtrnintcri, se afla, din punct de vedere al prcportiilor sl gradului ei de urbanizare la extremitatea spectrului constituit de cetatile grecesti, alaturi de alte citeva state. La extremitatea cealalta se aflau altele care nu' erau deloc "ora~e", desi aveau toate cite un centru civic. Cind Sparta, de exemplu, a invins in 385 Mantineia, pe atunci cea
72

mai importanta polis a Arcadiei, a hotarit ca "cei.atea" sa fie rasa de pe Iata pamintuluj iii oamcnii sa se intoarca In satele in care traisera pe vrernuri. 8 limpede din relatarea lui Xenofon ca aceasta pedeapsa avea dear urmari politice si psihologice : 10cuitorii "cetatE" l\Iantineia erau proprietar] de paminturi ~i preferau sa locuiasca imprcuna in contru, departe de gospodaritle lor, intr-un chip ce poato Ii urmarit pina in epoca h01110]'ica,in epopee, ' si care nu are nici 0 Icgatura cu viata urbana. Cit de redusa era scara reala ne putern da seama cu ajutorul citorva ciIre - toate estimative, dicj nu avem \TeO statistica exacta. Cind populatia Atenei atinsesc punctul maxim, la izbucnirea razboi ului peloponesiac, in 431, numarul total al locuitorilor, incluzind barbati, Iernei, copii, liberj sl sclavi, era de aproximativ 250000, poate 275000. Cu exceptia posibila a Siracuzei, care nu poate Ii adusa in discutie din mai multe pricini, nicj 0 alta polis greaca nu s-a apropiat de aceasta ciira pina in epoca rornana, in cu totul alte conditii, Corintul numara poate 90 000 de locuitori, Teba, Argos, Corcira, Agrigcntul - intre 40 $i GO 000 Iiecare ; restul coborau, multe plna 1a 5000 de locuitorj ~i chiar mai 'putin. Spatiul era in chip egal compact - cu acele citeva oxccptii care contrazic rnajoritatea generallzarilor Sparta care a ocupat Messeriia, sau Siracuza si Agrigentul, care au inghitit teritorii invecinate in Sicilia. Grecij insisi nu czitau sa numeasca Sparta sau Siracuza pole is, eu toate ea aceasta din urma a fost guvernata de tirani in aproape intreaga epoca clasica, vreme in care tiran ~i polis ajunsesera sa aiba cono73

ta\ii teoretic contradlctorli. Nici nu refuzau acest nume regiunilor inapoiatc in care organizarca poliLica sl intreaga civilizatie erau atit de rudimentare lncit orau in chip recunoscut mai aproape de celc din Iluula decit de cele ale contemporanilor. In vrcmurile de demult, scria 'I'ucjdide (I, 5), pirateria pc uscat l?i pc: apa era 0 ocupatic onorabila atit In grcci cit ~i la barbari : si "chiar in prczcnt 0 marc parte a Eladel traieste in Ielul stravechi : loerienii ozol ii, etollen ii, acarnanicnii si altii din aceeasi regiunc contincn tali'i" , si, bincinteles, cuvintul polis nu distingca dil'erite structuri de guvcrnamint, nu Implica nimic in privinta democratiei, a oligarhiei sau chiar a tiraniei - dupa cum nici termenul de stat nu implica nimic in accst sens. Oricit de larga va fi fost uneori utilizarea acestui tCl111Cn, nu depasea niciodata anume limite. Extencl siunea lui extrema era echivalarea notlunii de polis ell orice comunltats greaca [ndependenta (sau care i~i pierduso temporal' independenta), Tcrmenu 1 polis n-a Iost, in schimb, niciodata aplicat unei llgi, orlcit \'U [i fost ca constituita de bunavoic ; nici unui district, ca Arcadia, care ave a un sol de existenta autonoma (si abstracts) legata de mituri, de dialect sl de culte, dar care nu era un organism politic; si nici, eu Ioarte rare exccptii, unor state barb are. Toate acestea erau, i11 ochii grecilor, fiecare in felul sau, ceva esentialmente dcosebit de adevarata comunitate politics - ~i dimensiunile nu constituiau deloc 0 componcnta neglijabila a acestor dlfcren]e. Caracterul compact al tcritoriilor ~i locuitcrllor lor era pentru ej nu un accident istoric sau gcografic, ci 0
7·(

virtute. Adiea, spus cu cuvintclc lui Aristotel (Poiitica, VII, 1 326 b): "Un stat compus din prca multi (...) nu va fi 0 adevarata polis, neputind avea o adcvarata constitutie. Caci cine sa fie comandant a1 unci multimi atit de uriase ? $i cine cramic af'arii dear de Stentor 1?" 0 polis nu e doar un tinut anume, desi ea ocupa un teritoriu bine definit; ca consta dintr-un numiir de oamcni actionind de comun acord, si deci care sa se poata aduna laolalta ~i sa se poata ocupa, fata-n 1a\a, de accleasi probleme. Accasta era 0 conditie ncccsara - dar nu unica - a autoguvernaril. ' Teorctic, 0 alta conditie a adevaratei independente era ~i suficienta proprlllor rosurse. Se admitea ca aceasta se poate realiza integral foarte rar - sau chiar niciodata - deoarece rcsursele materiale nu erau distribuite in chip egal (e de ajuns sa mentionam Ilerul). Dar, in limitcle impuse de natura, multo se puteau face pentru roalizarea acestui obiectlv. Cit anume depindea Iarasl, in parte, de marimea cetiitii - 0 polis nu trebuie sa fie atit de mica incitsa nu aiba suiicienta mina de lucru pontru a efectua diversele activitati normale necesare unei existente civilizate - Inclusiv necesitatile de aparare. Cind prcportllle sint juste, problema e de ordinul unci juste normari a comportarli si a unci corecte organlzari a vietii sociale. Aici insa. acordul se oprea. Raspunsul atenian !ili eel spartan erau radical diferite. In interiorul Atenei chiar - utilizind aceasta col-ate doar pentru exemplificare - raspunsul nu era
J

Persona]

lcgcndar
(n. tr.),

lnzestrat

cu

'\'OC«;,

exceptional

de

ribUnUl.0UrC

unic. de undo si lunga sl complicata dezbatere polltica destasurata acolo. Aceasta' dezbatere avea loc intr-un cere Ioarte rcstrms din lritrcaga populatic, caci 0 poZis era 0 comunitate cxclusivista. La mijlocul secolului al V-lea, atcnienii au adoptat 0 lege restringind dreptul de cetatonie 1a fiii legirimi rezultind diritr-o d'isatorie in care ambii parin tl se trageau din cctateni atonicai. Accasta era 0 masura extrema care. probabll, riici nu s-a aplicat riguros prea multa vreme, niei ri-a fost Irecvent irnitata de alte state; dar modul de a gindi, pe care ca 11 presupune, e CLl totul tipic. Fusese 0 vreme. doar cu doua-trei generatli mal Inainte, cind aristocratii greci obisnuiau sa-~i casatoreasca copiii in afara comunitatii, uneori chiar cu barbari (dar atunci doar la nivelul capeteniilor). Periclo era descendent, Ia a patra generatic, al unei aliante externc : strabunica lui era Ilica tiranului de pc-atunci al Sicionei. Adversarul sau politic, Cirnon, era nepot dlnspre mama al unui rcge trac, pe nume Oloros. Acum, in vremea lui Pericle. A tena declara toatc casatorule de acest tip ilcgalc, si pe cei nascuti din de - bastarzi. Intr-un rd. cuvintul ceUltean c prca slab, desi corect; tehnic vorbind, el nu mai are - eel putin in vremea noastra - toata incarditura impllcita in ideea de a Ii membru al unei comunitati - polis. Pentru cine 'nu so nascuse in interiorul comunitatii era aproapc ell neputinta sa patrunda in ea. Nu exista 0 proced ura de naturalizarc obisnui tao nici macar intr-un stat ca Atena. care primes bucuros irnigranti din alte ceta~i grecesti. le acorda 0 liberil'

consideratie.

tate considcrabila. posibilitati de dczvoltare sl chiar Un strain nu putea deveni cetatean atcnian decit printr-o hotarire Iorrnala a adunarri suverane, si exista martur il conform carora aceasta nu poate fi convinsa decit pe temoiul un or considcrente cu totul speciale. Nu era suf'icient, de exemplu, sa te Ii nascut la Atena, sa 0 fi slujit sub anne, sa ai o purtare ctvilizata si cinstita. daca parintii nu erau atenieni. Nu c nevoie sa adaugarn ca state ~l mal xenof'obe erau - daca se poate - ~i mai inchise decit atit. Acordarea lesnicioasa a cetatenlci era sernnul unei anume deficiente, sl nu c doar 0 coincidenta faptul ca, spre sf'irsitul secolului al IV-lea, un-ele ceta\i-stat au ajuns sa virida dreptul de cetatenie pentru a dobindi fonduri, tocmai in perioada In care clasica polis, devenise un organism in declin, ca sa nu spunern muribund. Ma; ales In comunitatile mai urbanizate si mai cosmopolite, asadar. doar 0 mirioritate constituia corpul civic. l\lajoritatea era Iormata din necetateni (e mai bine sa se evite termenul de "sl.raini", din moment ce majoritatea erau greci); dintre acestia, rezidentii perrnanenti care se nurneau meteci la Atena ~' in alte citeva locuri ; sclavii, 0 clasa inca ~i mai numeroasa, precum si toate Ierneile, Oricare VOl' Ii Iost drepturile acestor categor ii - 9i erau in intregime de competenta statului rcspectiv - ele aveau uncle incapacitati in raport cu cetatenii, sl Inacelasi timp erau in intregime supuse autoritatii statului unde locuiau. Sub acest aspect, situatla lor nu se deosebea de cea a cetatenilor ; caci, in principiu, puterea unei polis era totala : ea era sursa tuturor
77

drcpturi lor ~i obligaji ilor sl autoritutoa sa cuprindoa orice dorneniu al activitatii omencsti fara nici o exceptio. Existau lucruri pc' care in mod obisnuit un stat grec nu Ie Iacea, cum ar fi sa organizozc in\·{j~amintul superior sau sa controleze dobinzilc Ia imprumuturl. Dar nicj macar in aceste domcnii. clreptlll de a sc amesteca nu era deloc pus la Indoiala. .\Llta doar cu statul gaseacu calc sa nu Intervina. De polis nu sc putea scapa. Sc pune atunci intrabarca : daca aceasta polis avea 0 autoritate atit de nolimitata. in co sens erau greeii oarncni Iiberi, a!?a cum se socoteau a f'i ? Plna la un punet. raspunsul e olcrit de formula lapidara .Jogea c regc". Libertatca nu era confundata cu anarhia : ca insemna 0 existenta ordonata in sinul unci comunitati guvernate de un cod stabil ~i unan im reeunoseut. Pentru aceasta luptasera 0 buna parte din cpoca arhaica, mai intl! impotriva priviIcglilor traditionale si a monopolului putcri] in mina nobilimii. apoi impotrlva puterii nccontrola to a tiranilor. Faptul ca dear cornunitatca era sursa a lcgii constituia garantia Iibortatii. Asupra accstuj principiu erau eu to ti i de acord ; traducerca lui In practica era 0 alta problema. Ea i-a pus pe grcci Iata-n fa\a cu 0 ditlcultatc care persista inca de atunei in tcoria politica fi:irii 0 1'0201yare Ierma, Cit e de libera 0 comunitato sa-si modlIice lcgilc stabllitc ? Daca lcgilc pot II stabilltc dupa voie - ceca ce inscamna dupa vola Iactiunii sau a grupulul dctinind frincle puterii la un moment dat - nu in. .camna oare ca de-ate; rezulta anarhia,
73

ca c subminata insas! stabilitatea, sccuritatea, implicite in doctrina conform ciireia Jegea c rege ? Acast mod de a pune problema e prea abstract, In viala realii, raspunsul c1epindea In 1TI0cl normal de interesele respectivilor protagonisti, Sccolul al VI-lea asistase la aparitia, in multe comunitati, a poporulu] de rind ea 0 fort-c-l olitica ; impotriva reo p vendicarilor lui de a participa din plin la exercitarea puterii, s-a ridicat deindata teza apararit caracterului sacrosanct al legilor. Acestea ajunsesera, e adevarat, sa recunoasca drcptul oricarui cctatean la 0 [udecaia echitabila, chiar poate Ia indeplinirea unui roJ minor in guvernare, pina ~i drcptul de vot uneori. ~i alte citeva elemente de organizare sociala nell )1. lara indoiala, importante; totusi, codul nu perrnitea accesul la Iunetiile politico ~i militare superioare, si deci la actiunea politica efectiva, dedt calor bogati si de ncam, Eunoniia, statul bine orinduit sub obladuirca legii, Iusese cindva 0 lozinca revolutionara ; acum insa elcontribuia la statu quo, Poporul a rcplicat revcndicind isonomia, ogalitatea drepturilor politice. Si, de vreme ce popor ul era superior ca numar, isouomia clueea la tlcniokratia. A cui lege, eu alto cuvinte, urrna sa fie regc .? Evident, contradictia ascunsa izvora din Japtul cii, oriclt ai;" Ii lost de putcrnic senti men LuI de solidaritate al comunitatil, el se cioenea de aeuta inegalitate care domnca intre mcmbrli accstcia . .':Jar:icia erri larg raspindWi, nivelul de viata era scazut si exista o profunda ruptura intrc saraci ~i bogati, hem bine stitrt si adesca spus de mai toti scriltorii grcci preocupatl de problemc politico, Accasta situaiie Iu-

sese indcajuns de Irecventa de-a lungul lntregii istorii ; in Grecia insa, cetatea-stat ii dadea 0 intorsatura neobisnuita. Cetatea-stat, eu intimitatea ei, cu sublinierea continua a ideii de cornunitate, de I'bertate ~i dernnitate a individului care dccurg din partieiparea 1a calitatea de cetatean. Acesta sirntea C3 are si drepturi asupra comunitatii, ~i nu doar obligatii iata de ea, si, daca regimul nu-l mul.umea, I,U cxita sa Iaca ceva in aceasta pridota - s~ scape chlar de el, daca era posibil. Ca urrnare, Iinia de dcmarcatie intre politica ~i revclta (stasis, cum u numeau grecii) era cit se poate de labila in Grecia clasica ; deseori, de la stasis se ajungca la un nemllos l'azboi civil. Descrierea clasica a unei sUiri extreme de stasis este relatarea Iui 'I'ucidide c1espre izbucnirea deosebit de brutala de Ia Corcira din 427; istorieul 0 trateaza in chip explicit ca pe un model al acestei maladii cronies a socictatii -grece~li. Nirnic nu da la iv€ctla mai bino gravitates situatici docit faptul ca ambele partide apeleaza 1a sprijinul sclavilor, Tucidide explica fenornenul prin cauze pslhologtcc, socotind ci1 el i~i are radacinile in natura urnana. Arlstotel e cel care 1-a legat rnai direct, t;;i Ioarto simplu, de natura ~i de Idealul de polis. "Vorbind in general:' spune el in Poliiica (V, 1301 b) .,tulburarlle se isca din dorinta de egalitate". Prin inSa'li natura sa, cetareapolis stirneste aceasta dorinta, pc care oamenii apoi ell greu 0 pot realiza. De aiel si acuitatea Iuptelor de factiuni, relati va frecventa si virulenta riizboaIelor civile. ALl existat si exceptli, uncle din ele importante - Atena mai CLl searnii si, pina la un
80

punet, :;;i Sparta - dar se poate spune, ill marc." c3 lntr-o polis greadi. cele mai serioase conflicte nu erau pricinuite atit de problema de politics ci mai ales de problema de -a sti cine sa conduce : "eei pu. tlni(' san "cei multi", $i aceasta problema era vesnic complicate de chestiuni externe, de riizboi. ~i de ambi\il Imperialiste.
Hal.poi sl Impcrlu

Din pricina situatiei geografice, Grecia contrncntala a fost multa vrerne ferita de arnenintari directc sau de atacuri din exterior. Nu tot asa 1nsa S-a 11tirnplat cu asezarile din est ori din vest. In alara Irecventelor ciocniri cu popoarc mai inapoiate, cum ar fi scitii in nordul Marl! Negre sau tracii in vcstul acesteia, exista ~i primejdia, mai gra\'a, a marilor imperii clvilizate. In Asia Mica, ceta\ile grecestj au intra] in dependents lidienilor, in secolul a1 VI-lea. 12i apoi a persilor. In Sicilia, ei erau adesea atacatt de Cartagina, Care ~j-a mentinut un cap de pod in cxtrcmitatea vestica a Insulci, dar nu a reusit niciodata sa cucereasca restul '. Dominatia persana insemna plata anuala a unut tribut, considerabil, dar in nici un eaz zdrobitor, pa- - slvitate in treburile externe, dar Iibertate economies ~i culturala. Imixtiunea cea rnai SLlparatoaJ.:e a Persiei in viata interna a statelor grecestl consta in sprijinirca tiranilor : in ultima Instanta, acest fapt
i e.n. (N.A.),
I

Roma

nu

devine

un

Jactur

Impot-luril,

inainte

dc' 300

8l

a dus Ia revolta izbucnlta in 500 sau 490. in circumstante departe de a Ii limpezi. Ionienii au eerut indata ajutorul grecilor de pecontinent, si nu l-au primit - cu exceptia a douazeci de vase din partca Atcnei, unde se instauraso de eurind dernocratla, ~i jnca cinci din Eretria, cctate din Eubcea, Chiar ~i asa, Persia a avut ncvoie de aproape zoce ani pen tru a recistiga controlul cornplet ; acost SllC:CCS a fost LJ:'mat de doua masive invazil in Grccia propriu-zisti, prima in 490, trimisa de regeJe Darius, ~i a doua in 480, sub urmasul acestuia, Xerxes. Multo comunitati continuat rcfuzul de a ajuta rascoala ioniana prin supuncrea inspaimintata fa1cl de invadatori : nwdizantii 1, asa au fost porecllti cu disprct mai tirziu Chiar ~i oracolul deHie a jucat un 1'01 in eel mai bun caz echivoc, Spartanii, avind in spate Jiga peloponesiaca, detineau singura armata puternica in Grecia ; dar, in parte din cauza unor diIicultati acasa, 0i in parte din prlcina unei concept ii strategies oronato, s-au aparat cu intirziere, Totusl, Pi au dovedit, in momenta de cumpana, ce pot, mai intii la Termopile ~i apoi la Plateea, A riimas in seama aten icnllor sa clea loviturile cele mai pline de cousecinte, Ia Maraton, in 490 ~i in drept.ul Salaminei, in 430. Aceasra din urma biitiilie a fast un evenimont eu totul remarcabil ; convinsi de Temistocle, 'atcuionii si-au sporit Ilota, s-au retras din cctate Ia

an

De In mccles. mezii, nume ~ll unor triburi Iranlcne care, de persi. au consti tuit rnarcle imperiu persan. De aici ~i nurncle de rrizboaic mcdicc pc caro-l poarta dt/.bnaicic clintre gl'eci ~i persi. Mcdlzun tes S111\ gl'l'cii care uu colaborut ell p('r'1ii (11, tr.),
I

utii!mi

82

sosirea pcrsanilor, Iaslnd ca orasul sa fie distrus : apoi insa, alaturi de aliati, t-au nimicit pe invadatori intr-o mare batalic navala, Puterea Atenei - si din aceasta pricina ::;i istoria Greciei clasice l' va intcmcia, de acum inainte, pe dominatia marii. Persi] au lost grav infrlnti ; erau insa departe de a Ii zdrobiti. Se presupunea. In. genere, di se \'01' intoarce pcntru 0 a treia incercare (Iaptul ca n-au facut-o a fost, in mare masurii, rezultatul unor tulbul'a1'i in interiorul propriului lor imperiu, tulburar i ce n-au putut fi depasitc), 0 prudenta elementara corea asadar mas uri colecti \'C de prcveder! ; din moment ce acestea sc cereau a n luate in Egeea ~i pe coasts Asiei Mici, mai dograba decit pe continent, era normal ca hegemonia sa rcvina Atenei. S-a format 0 tiga, in frunte eu Ateua. cu eentrul administraLlv in insula Delos (de aceea, Istoricij 0 numese liga deliana). Organizata de eatre atenlanul Aristide, pe baza unui sistem de contributil, fie in coriibi! si s()ldati, fie in bani, in curs de aproximativ zece ani liga a climinat flotn persana din Egcca. Odata cu indepartaroa prlmejdicl, vechile asplraiil de autonomic completa s-au rcdesteptat ; dar Atena nu ad mite retrageri din liga. fji reprima cu fort-a mice "rascoala". Astfel, Iiga devine un Imperi u, fji simbolul acestci sehimbari estc transfcrarea centrului si tezaurului oi, In 454, de la Delos Ia Atena. Cu cxceptia a trci state, toatc cclelalte contribuie acum in bani f?i nu ell flota. ceca ce inseamna ca Atena Iurriizeaza, mlnuiestc ~i eontroleaza rin realitatc intrcaga floW. 0 lndicatio asupra proportici tributului anual nc-o ria
83

faptul di el ogalcaza, aproximati v, vcniturile publico interne ale Atcnei. In urrnatorul sfert de secol. imperiul atenian e evenimentul eel mai de seams al istoriei grecesti, :;oi Pcricle - figura dominanta a istoriei atonlene. Politica lui e €xpansionista, controlata insa ~i disciplinata intr-un mod eu totul superior. EI a Intarrt in mod dcosebit legaturile Atenei cu Tracia si regiunile din nordul Marti Negre, care aveau 0 importanta stratcgica, dar, mai presus de orics, erau insemnate . ca principala sursa de import de grine pentru Atena. A inchelat aliante eu cetatile Siciliei : a incercat, iara succes, sa at ace Egiptul ; a incheiat acorduri ell Persia. Dar raporturile Atenei cu Sparta 01'a11tot mai dif'icile Din amicale - eel putin de forma - cum Iusescra in anii imediat urmatori razboaielor medice, relatiile Intre eele doua coali tii de Iorts au degenerat iritr--un conflict deschis prin emil 450, pentru a reveni la 0 pace nesigura in urmatoarelo doua decade. Doua incidente majore implicln d sfera de inf'luentti a Corintului, la Corcira ~i Potideea, au iacut sa izbucneasca apoi razboiul peloponesiac, durind, cu intrerupcri, inlre 431 si 404 ~i inchemdu-se eu inf'ringerea totalii a Atcnei si eu dizolvarea dominatiei acesteia. Corintul poate sa fi fost principalul partizan al razboiului de par tea spartana, dar, asa cum scria istoricul acestui r8.Zb01. Tucidide (I, 23, G) : .,Cre<;>terea puterii Atenei si teama pe care aces! Iapt 0 stirnea in Sparta au Iacut ca razboiul sa dcvina irievitabi l''. Pcricle era, probabil, de aceea i parere, din moment ce adunase 0 rezerva [oar it' mare de bani - practica din cole mai putin raspin8t

diLl' in. cetaiilo grece~ti care, de obicei, i'il cheltuiau repede intrcgul venit. Se pare ca Tucidide a avut nevoie de mult tirnp pentru a se notar! cu privire 1a cauza fundamen.tala a razboiulul peloponesiac; mal precis, pentru a ajun.ge la concluzia ca a existat 0 cauza profunda, distincta de Incidentcle ~i pretextelc aeestuia. Asta e una dintrc conceptilh, cell' mai indraznete ~i mal originale ale istoricului. Razboiul toata lumea recunostea accst lucru - era 0 parte a existentei firesti. Platon inccpe ultima st cca mai ampla dintre operele sale, Leqiie, cu elogiuj vechilului ,,legislater" al Cretci pentru Iclul 'in care a pregiitit comunitatea, pentru razboi, ..din moment ee de-a lungul Intregii vieti, to]i trebuic sa poarte, fi'!ra Incetare, razboi impotriva tuturor celorlalto eeta:I)'(. Aceasta poato fi 0 exagerare retorica. dar oricum nu {' 0 ironie din partca lui Platon. Razboiul era un instrument politic firesc, pe care grecii il Ioloseau din plin ~i adeseori Nu eEi ar_fi cautat razboiul ell orice pre] - idealul croic al pcemelor hornerics f'usese pe de-a-ntregul inlocuit dar niei nu S0 straduiau prea mult sa-l ovite. In secolul al patrulea, desiaur apar sernne de oboseala, $i chiar 'idcea unci ,.pad comune" Inlauntrul Eladei ; fa1'a vreun rezultat insa CcLalile au continuat sa se corte, sa-i invinuiasca pe ccilalti cind izbucnea razboiul si sa-si jusHIke actiunile in termcni de ncccsltate polttica. Interesele statului erau intotdeauna 0 justificarc suficienta, fie pcntru razboi. [ie pcntru diplomatic fji negocieri, fie pentru capitulare (la nevoie chiar in Iata pcrsilor). Aleucroa instrumontelor intr-o situativ
85

daUi putca Ii discutaia doar din punct ele vcdcrc tactic, pragmatic, nu ~i moral. Cauzele imediate ale razboiulul crau asadar la Ivl de variate ca ~i teridintele politlce ~i interese1e dlIerItelor state, ca si obiectivcle pe care fiecare Ie ur. maroa in momcntul respectiv. Dorinta de puterc :;;i expansiunc, incidcnte de granita, imbogatirea ell ajutorul prazilor (incluzind, ~i chiar mai presus de oricc, capturarea de sclavi), protojarca surselor ~i transporturilor de grine, apelul Ia ajutor.il dinafara in Iuptele interne - toate acestea intrau in joe, intensificate de Iragmentarca Eladci, care' ducea la multiplicarea statelor indepcndentc, sau aspirind la independenta, care sa se ciocneasca unul de celalalt. Pre a putin Irecvent ca motiv insa era comertul - in sensul unei lupte pcntru dlile ~l pistcle maritime, ca in razboiul anglo-olandcz - sau expansiunea teritoriala ~i incorporarea tinuturilor cucerite, sau exploatarea lor economica (altfel decit prin impuncrea unui trib:at). Am caracterul ncesential al ostilitatllor arrnatc cit si Ielul in care motive tipice pot fi combinate si In acelasi timp pot crcea un conflict de interese, cste perfect Ilustrat intr-o situatie particular.i din timpul .. azboiului peloponesiac. In 426, Sparta a intemelat · - dintr-o serie de motive legate de 1'a:o.hoi -- 0 CJlonie la Heracleea Trachiniei, aproape de mare, la

citiva kilometri cleparte de trecatoarea de la 1'C1'mopile. Colonia s-a allat de la inceput 'in pr irncjdic deoarcce, spune Tucidide (III, 93, 2) : "Tcsalie:lii. care controlau acea zona (...) s-a11 temu; di va Ii .in vecin prca puternic, asa incit 0 hartuiau fura inccSG

tare sl atacau pc colonist! ". 'I'esalicr-il, () confederalie putin statornica de triburi, erau in Iapt aliattl Atenei ; si totusi, Tucidide omite sa vorbeasca despre acesi fapt ca fiind motivul ost.ilitiitii lor fata de Hcracleea, Ratiuuilo acestei omisiunl nu apar declt atunci dnd ajunge la relatarea evcnlrncntelor din 42·1 si 1a campaniile generalului spartan Brasidas in Tracia. Ajungind Ia Heracleea, Brasidas .. .trimlte un sol Ll prietenii lui din Farsalos (un eras tcsalian), ccrlndu-le sa-l calauzeasca, pc el ~i armata sa, prin teritoriul cetatii." "Prietenii" includeau un numar de oligarhi de Irunte, care au Iacut ce le cere a el, "Macidide (IV, 78) - Iusesera dintotdcauna de partea otenienilcr. Daca ar Il cxistat 0 adevarata guvcrnare constrtutionala in Tesalia, ~j nu conducerea tradltionalii oxercitata de 0 oligarhie Ioarte restrinsa, Bras'das n-ar Ii putut trece niciodata." A~a cum stuteau lucrurllo insa, ol a treeut in graba. lnainte ca opozitia sa Iie sufieient de organizata pentru a-] opri.
Iactiunilor interne Han decisive joritatea cetatenilor tesalieni explica atunci Tu-

in pnlitlca, mal degraba decit ohligatiile unci aliante externe f01'111ale. $i n-avem nici un motiv sa nu-l crcdem pe Tucidide cind socoate ca tesalienii all purtat razboi irnpotrtva Heracleii par sl simplu pen/ tru ca un vecin puternie era de teruut. Pe de alta parte. clta vreme riizboiul era un rnijlee, ~i nu un scop, alternativele pi.l~a!c.::erau ~i ('112 utllizatc, si nu intotdeauna fara succcs. In ultima instanta, putcrea politica eta principala fOl':.a gC~1eratcare de pace : rnai inainte pu ~erea. tiranilor,
8i

A~adm~, iritcresele

acurn mil itara

cea a citorva

mari ceUi\i

C'apncitatea

101'

superioara era intarita de constiinta genela1:1 a Iaptului ca, la nevoie, ele nu \'01" czita sa ~i-o utllizeze. Dear eu propriile-i £01'\e, nici 0 cetate nu putea dobindi atita putere; dar daca era suficient de mare, in primul rind, apoi indeaj.m s de persevercnta. destul de unita si sub 0 conducere cornpctenta. ea putea crea si Insufleti 0 alianta de forte. Aliantelo aveau valoare mai cu scama fiindca puncau Ia dispozitia cetatii conducatoarc important,' forte umane auxiliare, Si, intr-o lume precedind-o po cea a praf'ului de pusca. numaru] ostenilor bine instruiti si echipati hotara de obicei soarta biHaliilor ; in Greeia -- numarul Infantcr ist ilor greu inarmati, hoplitli. In parte, asadar, pacea era rezultatul unoi aritmetici elementare, Catre sf'qitul secolului al VI-lea, de exernplu, Sparta izbut.ise sa includii !n~r-o alianta major itatea statelor indopendente din Pelopones, unele in urma unor presiuni, altele fara dar cine a1' putea spune dad aeestea din urma mai dornice de alianta sau dear prudente in calcul ? Rezultatul a fost ca intre statclc din PeloPOl1€S s-nu purtat extrern de rar razboaie, pina c.!.: J:'eha a distrus puterea Spartei, in 371. Aceasta lovitura s-a dovcdit din primul moment ca fiind 0 binef'acerc destul de indoielnica, fie chiar si P:11 t1'11 dusmanii Spartei ' ea a adus eu sine, ce-i drept, emanciparea hilotilor din Mcssenia, dar ~i pierderi uria:;;e de oameni, in stasis si in razboaie marunte in intreaga peninsula. Totalurile se schimbasera, ca sa spunem asa, ~i razboiul se lntorsese, ocupin i vidul de patore de cur ind ereat,
88

Alianta pe care istoricli 0 numcsc liqa peloponesiacii era cunoscuta de contempor-mi sub numele mai putin placut, dar mai revelator, de "Sparta ~i 'allatli ei''. Caracteristica e existcnta unei retele de tratate, legind pe Iiecare din ,.statele l11emb~'e" de Sparta, si 0 structura de ligii din cele mai putin stricte, sub hegemonie spartana. Aceasta e 0 dlstinc1ie sernnificativa, prin care fiecare cetate pastra nt~~tjrbWi unaginea ideala a propriei s~le autonomil Intr-o alianta, fiecare putea pretiride d1 e 0 unitate egala, inca deplin independentii, pastrindu-si Ilbertatea suverana de actiune ; 1111.1'-0 liga s-a1' fi putut afla in minoritate, pierzlnd contro1ul asupra proprulor actiuni. Bineinteles, realitatea nu coincidea cu imaginea ei: statele erau rareori egale, si tratativele intre ole rareori Iibere : pe de alta parte, nlci chiar Sparta nu putea mobiliza :n chip eficace spr ijinul aliatilor Lara a-I consulta $i Llra a obtine adcziunea lor 1a actiunile propuse, Totusi, mitul independentel era atit de persistent Incit adevaratele ligi in istoria Greciei erau limitate fie 1a arnfictionii 1, care organlzau ~i imparteau controlul asupra unor sanctuare panelenice cum ar Ii eel de 1a DeW; fie la zone1e cele mai inapoiate, uncle 0 adevarata polis nu exista ; fie 1a cazul neobisnuit ~i complicat a1 UgH beotiene, in care un membru Ioarta puternic, Teba, cauta Sa domine in propriul ei interes. ~i platea aceasta insistenta eu razboaia neincetate cu vecinii.
I Grup organizat de cetati aslgurind apararea Iunctionare a un ui sanctum- rnai important (n. tr.).

~i

buna

3!J

Liga beoi iana scotea 1n evidcnta clL do indoiclnidi era linia despartind pe aliati d!~ supusi : imperiul atenian, cu participarea ef'ectiva a P:?St2 150 de cetati in Asia Mica. regiunca Helcspontului, Tracia ~i insulele egeene, e eel care a raspuns. in Grecla clasica, accstei intrebari. Dupa 454 n-au mal Iost pastrate aparentele : participarea era obllgatcrie si secesiunea interzisa : membr ii plateau un tribut anual in bani. Iixat, adunat ~i cheltuit de Atsna dupa bunul ei plac, Aceste rcsurse exccptionalc all dat Atenci 'posibilltatea de a ducc 0 politica extcrna complicate, pe care ea singura 0 diri ja. $i exista 0 tcndinta crescinda a atenlenilor de a se amesteca in troburJle interne ale statelor-rnembre. mai eu seama potriva advcrsarilor lor oligarhi, Unii contemporanl au inceput sa vorbsasca de "cetatea-t:raG~(, un rcpros adesea repetat ~i de istoricll de azi, mal ell scama intcrneindu-se pe autoritatea lui Tucidide. :-;;1 totusi aceasta judecata e cu mull pca unilatcrala : ea ia in discutic numai problema autonomici ceci:itilor ~i ignora alte aspiratii si valori ale aces tor eoinunlUi~i,cu nirnic mal putin scmmrlcativc. 'I'ucidide insusi nota senti mentcle amicalc fa~5. de Atcna, manifcstate de majoritatoa cetatenllor Tesaliei, si marturiile antice sugereaza di aceeasi atltudine era !(~ mare masura proprio comunitatilor din Impcriu. In ne:ineetata lupta intre "cei putini'' ~i "cd multi", Atena Intervenes de obicei de partca eelor multi, care desoor] avcau nevoio de acest ajutor pontru a-si merrtinc pozitia : astf'el, oi aveau ser.tlmcntul cil tri90

sprijinind

si intarind

elemcntcle

democratico

'impo-

bntul 91 0 relativa pierdere de autonomic sint uri pret acceptabU in schimbul guvernarl! democratico inlauntrul cetatii si al pacii in af'ara ei. Inccrcarca hotaritoare a constituit-o razbolul peloponesiac, in care prea pu1in€ state grecesti - eu exceptia celor de la limita extrema a Eladei - n-au lost in nici un Iel implicate. Acesta era un razboi fara precedent din toate punetele de vcderc : ca numar de particlpanti (nurnar de state si de oamcni), ca durata - 91 deci ca consum. de rcsurso 9i de presiune morala ; fih'a precedent, de asemenea, din pricina importantci cruciale a puterii maritime si al felului in care teatrul oporatiunilor se muta de -colo-colo, din Asia Mica in Sicilia, adeseori simultan ln mai multo zone larg dispersate. Era un razbot care t rebuia asadar condus "dupa urochc-, din pricina ca niei oamcnii politlcl, nici cornandantii nu aveau vrcun precedent adccvat din.care sa invete. Inca de Ja inventarea Iormatiei compacte hoplitice, razboaiele grccesti Iusesera de obicei niste scurte ciocnir i in lunilo de vara, culminind intr-o singura confruntare de infanteric intre hcplitii celor doua tabcre, de ordinul sutelor sau miilor Una sau alta dintrc armate rupea rindurllo ~i se retragca, 91 batal ia de obicci sl riizboiul - S2 inchciau. Dusmanul mai era hartulr si cu distrugerea recoltelor, uncori cu cite un ascdiu - de oblcei fiira succes, daca nu era intovarH~lt do triidare - orl eu manevre de cavalerie : dar ciocniroa hoplitilor era in mod normal singura actiuns declsiva. Din aceasta priclna, nu exlstau prilcjuri de cxercitaro a unci stratezu savante. prea
!ll

putina nevoic de 0 pregatire fi:?a~ciadi §~ nim~eL?i3' ce-ar putea Ii numit altfel decit 1I1 gluma, ,1QglSLICa.. Dar acestea erau razboaie Intre doua state, cu salt fara ajutorul citorva aliati, eu un cimp de bataie vizibil pe care sa-si masoare Iortele. Razboiul peloponesiac a implicat 111a1'iblocuri de state ~i un vast evantai de cirnpuri de Iupta, fara \TeO sansa de 3£1rsit dccisiv clta vreme cele doua centre,· Sparta ~t Atena, ramineau intacte. Fusese ideea lui Pericle sa nu ri~te 0 batalle hotarrtoare intre hopliti, chiar cu pretul patrunderii repetate a spartanilor pe teritoriul atic fa1'a a intimpina rezistenta. El conta pe resursele financiare ateniene, pe Ilota ei f.3r.3_rh'a1 sl pe 0 superioritate psihologica intanglbila. Intr-un cuvint, el avea 0 idee strategica, daca' nu un plan,' de 0 deosebita complexitate, idee bazata pe soliditatea imperiului. Si nu gresea. Orlcare ar fi explicatla infrtngerii finale a Atenei, ea nu consta in dorinta nestavilita a supusilor de a se elibera de jugul atenian. In chip firesc, ambele tabere au avut dificultati considerablle, In decursul a douazeci ~i sapte de ani de razboi, pentru a-si pastra allatii, si fiecare a fi'icut tot ce i-a stat in putinta pentru a dezorganiza aliantele celuilalt, uzind ~i de forta ~l de llngusire ~i - mai eficace decit toate - de ajutor in stasis. Brasidas n-a fost singurul care sa aiba "prieteni" in inferiorul cetatilor ali ate din tabara opusa. Ce e mal important, in ce priveste Imperiul atenian, nu e di au existat defectiuni, cl di atit de mult sprl[in a continua] sa fie acordat "cetatii-Uran", plna ~i in ultima decada, cind totul pares picrdut, ~i cin.I
92

5-a1' Ii putut biinui l'ii 0 elementara .a-oison. d'etat:' 1 i-ar indemna pe supusi la 0 rapida impacare cu inamicul. In Iapt nu exista 0 explicatie simpla 1?i evidentii a fnfringcrii Atenei, si nu trebuie sa uitam di era cit pe-aci ca Atena Sa nu fie injrinta. Pacea din 421 a Iost intr-un anume fel 0 victorie, in sensul Cd nici unul din obiectivele spartane importante nu a Iost realizat. A inceput apoi a doua Iaza a razboiului si in 415 atenienii au hotarit sa dea 0 Iovitura deosebit de importanta, invadarea Siciliei. Ea s-a sfirsit cu un dezastru total; in pofida iaptului ca razboiul s-a prelungit inca noua ani, aceasta infringero a fost in chip evident, cruciala. Si totusi, doa r un pas Ii despartea pe ateriieni de victorie ; 0 conducere mai competenta ax fi dus aproape cu certitudlnc la succes, cu consecinte Care nu pot fi gh.cite in terrneni reali, dar care desigur nu trebuia Sa fie subestimate. / Acest esec a1 conducerii - asa cum. se considerii in genere, pornind de Ia inevitabila autori tate a lui Tucidide - era simptomatic pentru un declin prolund si general in comportamentul politic atenian dupa moartea lui Pcricle, in al doilea an al razboiului ; aceasta e, probabil, cea mai raspiridita explicatie a infdngel'ii Atenei. Peate ; dar se poate rnacar spune ca acesta era un razboi pe care Atena l-ar fi putut pier de, dar nu 1-ar Ii pu t ut, oricum, cistiga pur ~i simplu. F'ilndca
<

Ratiune

de slat

In frClnct'z3 in text

(n, tr.).

avind in vcdere dimensiunilc !?i resursele ('1 rn incapacitate a de dczvoltarc a economic! !li a tehnologiel ei rudimentarc - avind in vederc incapacltatea greeilor ~i de a dcpasi Iirniide de polis, dar sl, de cele mai multo ori. de a trai Irnpacati c'u sine inlauntrul acestora - victoria finala ar fi putut reveni Atenei numai daca ar fi izbutit sa includa in imperiul ei intreaga Elada ; or •• cost Iucru nu pare sa Ii Iost cu putinta. Razboiuj s-a sflr~it in 404, 9i cea mai importants conditie pusa de Sparta victorIoasa- a fost dizolvarea impcrlului atenian. IUizboiul a fost asadar un dezastru nu numai pentru Arena, ci pentru intreaga Grecie : el a indus singura calc posibila catre 0 oarecare unificare politica - chiar daca accasta ar fi fost 0 unificaro impusa celorlalti de 0 cetato ambitioasa, Sparta a dus razboiul sub lozinca rcstaurarii libertatii ~i autonomiei cctatilor crccesti, si a onorat accst angajament mai intii rcdind, in fapt, Asia Mica persilor (in schimbul aurului persan Hidi de care n-ar fi izbutit sa incheie razboiul) ; apol incercind sa instituie ea Insa~i un impcriu care sa-l plateasca tribut, cu guvernatori mllitari ~i garnizoane, pe cadavrul Imperiului atenian Acest efor t incompetent n-a durat nici macar 0 dccada. In secoIul al IV-lea, in pofida eforturilor Spartci, Tcbei ~i Atenei de a-~i lnstaura, pe rind, hegemonia, vidul de putere a devenit, in Grecia, 0 conditie perman entao Raspunsul final l1U I-a dat nici una din cetiitile Greclei, cl Macedonia sub Filip al Il-lca ~1Iiul aces- ~ tuia, Alexandru,
{lamoni si materialc.

;\!cna

S-a caicuiat ca aproximatl v 0 treime, sau ceva mal mult, dintre cetatenil atenicni locuiau in districtele urbane Ia izbucnirea razboiului peloponosiac, 'ill 431 ; un secol mai tirziu, proportia acestora crcseuse Ia jumatate, Oarnenii Iiberi care nu erau cetateni, exclusi de lege de la proprictatca asupra pamintului, crau concentrati in cetato sl in jurul poJ'tulul. Tot asa sl mare parte dintre sclavi. Consecinta strict dcmogratica a acestei star! de Iucruri a Iost faptul ea Atena ~i Pireul avcau fie care I) populatie mai numercasa decit a major itatii statelor grccosti luatc in ansamblu. Acest caracter urban al vic[ii ateniene a fost dcosebit de important. constituind 0 conditio neccsara a puterii si a unci bune parti din gloria statului. Totusi, tenacitatea legaturii cu parnintul nu trebuie sii fie trecuta eu vedcrca, Populatia urbana includea un numar destul de marc de oameni ale caror interesc crau in intregimo sau In parte legate de pamint, Dispunem de date conform carora, chiar la sfirsltul secolulul al V-lea, trci sf'erturi din familiile de cetateni aveau proprictati ruralc, chiar daca nu totrIntr-o masura suf'icienta pcntru a le asigura existcnta. Dintre ei, desigur, cei mai bogati locuiau de prcrerinta la eras Cit desprc taranii propriu-zisi, atunci cind au Iost ell totii strinsi inlauntrul zidurilor, in vara anului 431, inaintea prlmci incursiuni spartane, "erau foartc descurajati - scrie Tucididc (II, IG, 2) 9i suportau cu greu parasirea caminul ui si a altarelor stramososti''.

In interiorul ceta\ii existau citcva sute de Iarnilii deosebit de avute : cetateni traind din veniturile dorneniilor 9L uneori, di;' Investirii in sclavi ; neccUHenj, a carer baza economics 0 constituiau comertul, mestesugurila sau camataria. In citeva zuri. putem sa 11e facem 0 idee despre masura acestor averi. Principalul adversar politic al lui Pericle la inceputul carierei sale a Iost Cimon, membru al uncia din cele 111.aiimportante fa.tililii din vechea aristocratie ; dupa cum ne in[orm:eaz~ Aristotel (Ccnsiituii« aienianii .• XXVII, 3) acesta t,avea avcrea unui tiran ..., intretinea pe multi dintre membr ii dernului sau, fiecare avind vole sa \'ina in fiecare zl 9i sa primeasca din partea lui destul pentru a putea trai. In alara de asta, nici una din proprietatile lui J1U era ingradita, asa ea oricine dorea, putea Ina din roadc". Sau Nicias. comandantul armatei distruse in Sicilia, des pre care ni se spune ca avea 1 000 de sclavi ; sau pcrsonajul, al carui nume nu ne e cunoscut, care si-a inregistrai. la tribunal, contrlbutiile pentru Ilota si pentru Iestivalurile publice din ultimii sapte ani ai razbolului peloponeslae, insumind aproape unsprezece talanti, adica venitul anual a1 unui nurnar de peste 200 de Iucratorl calificati. Cel bogat] erau in primul rind rentierl, llberl sa se dedice poll ticii ~i studiului sau pur si simplu sa nu Iaca nimic. Accasta e la fel de adcvarat ~i pentru Nicias ca 9i pentru proprictarii absenteisti ; did Nicias nU-51 utiliza singur sclavii, ci ii inchlrla in afru.'a in sdhimul unci plati cu ziua din partea antrcprenorjlor conccsionart al minclor de argint de

ca-

\lr.

Ia Laurion, Chia r r;;i eel care, ascmenl lui Cleon, 19i utilizau sclavii in propriile ateliere - ~i Care deci nu pot fi numiti rentieri in sonsul strict a1 cuvtntului, erau (sau macar puteau fi, daca voiau) la fel de scutiti de griji : treburile lor erau administrate, in acelasi chip cu marile domcnii, de adminlstratori sclavi sau arendasi, Numarul exact al sclavilor la Atena e discutat : ar fi greu de crezut ca vreun conternporan Sa ne dea 0 cifra exacts, in absenta orlcarei inreglstrafl sau a unui rccensamint periodic. Probahil 60-130 000 e 0 cura rczonabila, care reprezintll aproximativ acelasj raport faia de populatia totala a statului ca ~i in statele sudice din. America inainte de razboiul de secesiune, Concentrarca maxima era in. mine si in serviclile domestice aces tea din urma constituind 0 categorie larga, care inelndea mii de barbati 9i Iernei, in activitati neproductive, pc care oamenii avuti Ii Intretincau pentnt ca "a9a se face". Platen, de exernplu, 111.e11.\ioneaza cinci servitor! in testament, Aristotel paisprezece, iar succesorul lui, Teofrast, sapte. In agrlcultura si in mestesuguri sclavii erau putin numerosi, depa~ili in aceste ramuri ale econorniet de taranii liberl ~i, dupa toate probabilitiitlle, ~i de mestesugarii Iibori, independenti. rotu~i, in aceste domenii productive, semniffcatia prezentei sclavilor e probabil cea mai mare, fiindca ei eliberau de orice preocupare economica, uneorl chiar de orice tel de activitate, pe cetatenii care reprczentau conducerea politica a statului ~i, in marc masurii, si pe cea intelcctuala. ......
!l7 1- V(!chii Rrcci

Maroa 111a,,5. °a atenicnilor, fie ca aveau unul-doi . clavi sau nu, era in mare masura ocupata sa-si dobindeasca mijloace de trai, sl multi nu s-au ridicat niclodata deasupra nivelului minim. Existau multe familil saraca In tara, si probabil chiar mal multe la eras. Totusi, in perioada clasica, Atena n-a fost supusa tulburarilor croniee ale Greeiei, pricinuite de taranimca s5r1:ieHi'i l?i adesea lipsiUi de proprietate. Mal mult decit atit, deseori, chiar ;;aracii gaseau timp si posibilitati de a participa la viata publica a cornunitatii, sl la guvernare (In sensul Iarg al cuvintului), si la numeroasele serbari legate de cultul de stat. Cum au aparut aceste tipuri oxceptionale de comportament e Una din problemele centrale ale i5torIet ateniene. Raspunsul poate Ii gasit, in parte, in distrlbutla sarcinilor ~i obligatiilor militare In momentul in care razboiul cu Sparta a devenit Inevltabil, Pericle insusi a condus 0 mare invazie - sau mal degraba o demonstratie sau parada - pe teritoriul Megarcl, ell 13 000 de hopllji, dintre care 10 000 atenieni l?i rcstul meted. Alti 3 000 erau in acelas timp angajatl in ascdiul Potideel, 9i avom temeiurl sa credem ca cele doua grupurj impreuna reprezentau intreaga - sau aproape Intreaga - forta hoplitica ateniana din 431. (Cifrcle pentru armata citate de un scriitor ca Tucidide, spre deoscbire de cifrelo privind numarul total al populatiel, au sanse sa fie exacte: statele grecesti nu faceau recensaminte, dar aveau registro la zi pcntru Iortele armate, ~i aces tea putcau fi consultatc de orice cetatean intr-un stat C1 : Atena.) Numiirul total aJ ceta\cnilor de sex masculin
!J8

in accasta vrcme era de ordinul a 40-45000; a~a: dar, aproximativ 0 trcime din cctatcni (lasindu-i deoparte din calcul pe meteci) avea mijloace suficlente pentru a fi inclusa in categoria hoplitilor ... Chiar daca eei aflati deasupra calificarll minime gaseau aceasta situatie extrem de oneroasa - sau daca eel situati imediat sub nivclul minim multumcau soartei pentru norocul de a fi scapat - proportia dera totusi 0 indicatie utila cu priviro la reparti tia averii in stat. , Oriee cetatcan sau metcc era supus servlciului militar; proportia fieearei mobilizarl Iiind hotarita de Adunarea poporului. De obicei lnsli, numai hoplitii 9i cavaleria - adica eele douii eategorii mal avute - erau chemati la arme. Ei trcbuiau sa-~i procure sl sa-~i intretina propriul echipament, ~i primeau de la stat doar 0 alocatic zllnica in. timpul scrviclulul (in seeolul al IV-lea, clnd tozaurul nu mai putea suporta acest efort, adesea nlcl atit). Cu toatc ca ~i asa-numltelc trupe usor inarmate erau uncorl chemate 1a datorie, e totusi eoreet sa afirmam ea la Atena, armata, cetateneasca si nicidecum profesionlsta intr-un sens modern, era 0 institutic a claselor superioare ~i medii. Flota, in schimb, era eu totul deosebita ~i altfel organizata Comanda naveIor era impartita Intre eei mai bogati dintro cctiitcni, raspunzatorl ~i de 0 mare parte din costul opcratlilor; echipajul era eonstituit din profcslonlst! pliititl. Multe detalii ne sint obscure, dar pare probahil ea "reo 12000 de oamenl erau ocupati astfel in mod normal pin a la opt luni pc an. Desl corpul civic 11-a1' Il putut oferi 'in niei un Iel un nurnar atii de