FLORENCE BRAUNSTEIN & SILVESTRE JEAN-FRANCOIS PEPIN

GHID de CULTURA
Vol. 1
CUVINT NAINTE
Aforismul atribuit lui Aristotel Stiu doar un singur lucru, acela ca nu s
tiu nimic"- ar putea constitui deviza acestui ghid de cultura generala. Lucrarea
se adreseaza n primul rnd studentilor si apoi celorlalte categorii de cititori, u
rma-rindu-se structurarea notiunilor, de multe ori destul de vagi, ct si a cunost
intelor acumulate de-a lungul anilor.
Prezentarea unei sinteze de istorie culturala a umanitatii este o ncercar
e ambitioasa, de care suntem perfect constienti. De aceea consideram aceasta luc
rare o ncercare modesta. Ghidul nu se doreste a fi savant, ci mai degraba practic
, prezentnd n acelasi timp informatii cu caracter general si cu un continut notion
al foarte precis.
Obiect de reflectie, dar si instrument de lucru, cartea este determinata
de folosirea unui demers cronologic si tematic n acelasi timp: cronologic, pentr
u a permite o orientare usoara n timp; tematic, pentru a oferi analize cunostinte
lor care trebuie nsusite. Ghidul este nsotit de un index orientat pe trei axe, num
e proprii (Atena, Kant.), notiuni (arta elenistica, existentialism.), opere (Rep
ublica, Iliada.), facilitnd astfel accesul direct la referintele precizate.
De cte ori a fost posibil, fiecare mare diviziune istoricaantichitate, ep
oca medievala si moderna, perioada contemporaneitatii prezinta la sfrsit un bilan
t rapid asupra artei, literaturii, filosofici, stiintelor etc.
Legatura esentiala dintre teme ni s-a parut necesar sa o facem prin evol
utia ideilor.
Lucrarea se doreste asadar a fi o analiza clara si ordonata, destinata u
nei folosiri pertinente a notiunilor si conceptelor, dorind totodata sa incite l
a consultarea directa a operelor gnditorilor antici si moderni.
Cititorul si va forma o idee mai precisa asupra scopului acestui ghid par
-curgnd lista principalelor teme evocate n cadrul antichitatii clasice, fiecare te
ma fiind sustinuta de o lista de opere:
mostenirea gndirii greco-latine: de la presocratici la Platon. Reflectii
asupra mitului, a evolutiei acestuia spre ratiune si istorie. Notiunea de cetate
an pornind de la cetatea greaca Sofisti si democrati Cultura si ordin natural Ar
istotel contra lui Platon?
Politica, stiinta ideala a fericirii aportul roman Cicero -Stoicism si e
picureism.
Am ncercat, deci, sa dam posibilitatea cititorului sa integreze cultura n
reflectia personala, pentru a evita capcanele enciclopedismului, ale teoriilor g
ata emise, permitnd stapnirea unui aparat conceptual si a unor reguli operatorii.
Speram ca, dupa parcurgerea acestei lucrari, cititorul sa gaseasca satis
factia stapnirii propriei sale culturi generale.
, i i'. P
*: ;:
CAPITOLUL l
ANTICHITATEA
INTRODUCERE LA CAPITOLUL l
Pe buna dreptate, cititorul ar putea fi uimit de spatiul destul de restrn
s pe care l-am acordat unei epoci cruciale din civilizatia noastra. El nu trebui
e sa uite nsa ca scopul acestei lucrari este acela de a ne permite un rapid tur d
e orizont de cultura generala.
Acest prim capitol a fost conceput pentru a evita erorile grosolane n caz
ul unor discutii/conversatii pe teme de cultura generala. Vizeaza, de asemenea,
stapnirea unor cunostinte generale de ordin politic, literar, filosofic, social s
i artistic mostenite din antichitate, dar n nici un caz o specializare n vreunul d
in aceste domenii.
SECTIUNEA A
ORIGINILE: CIVILIZATIILE ORIENTULUI APROPIAT SI ALE ORIENTULUI
I. UNITATEA SI DIVERSITATEA CIVILIZATIILOR ORIENTULUI APROPIAT
Tableta pictografica sumeriana. Calcar. Lungime 5 cm, latime 4,5 cm. ncep
utul mileniului al III-lea. Paris, Muzeul Luvru. Se pare ca este vorba de o soco
teala facuta de patronul unor lucratori.
Catalog de expozitie, Muzeul Grand Palais (1982).
Numeroasele cercetari ntreprinse n ultimele decenii n arheologie, filologie
si istorie au contribuit n mod deosebit la ntelegerea organizarii sociale, politi
ce, ct si a sistemelor economice ale lumii antice.
Analiza structurilor socio-economice ale civilizatiei mesopotamiene si e
giptene demonstreaza ca nce-pnd cu mileniul al VUI-lea exista o continuitate n ceea
ce priveste caracterul mixt al sistemului lor economic, care nca de la nceputuri
prezinta doi factori esentiali: hidro-agricultura si cresterea animalelor. Chiar
daca este vorba de mentinerea sistemului de irigatii al Nilului sau al Eufratul
ui, ncepnd cu mileniul alIV-lea sau, dimpotriva, de a stabili un echilibru n distri
buirea resurselor, ncepnd cu mileniul al III-lea, cei doi factori amintiti mai sus
vor asigura trecerea de la o societate comunitara la una stratificata. Sfrsitul
acesteia este marcat de aparitia fenomenului urban.
Fara ndoiala ca si alti factori vor fi invocati n explicarea nasterii proc
esului de urbanizare. Dintre acestia amintim n primul rnd schimburile la mare dist
anta. Presiunea demografica va avea drept consecinta dezvoltarea tehnologica si
intensificarea schimburilor, ceea ce va determina o nflorire deosebita a aglomera
rilor de tip urban si o transformare a organizarii sociale. Inovatiile tehnologi
ce vor ocupa un loc important n evolutia acestor fenomene diverse: plugul determi
na o extensiune a teritoriilor, carul permite comunicatiile, roata olarului favo
rizeaza intensificarea schimburilor ceramice, metalurgia determina realizarea un
or unelte mai solide. Inventarea scrierii va fi strns legata de dezvoltarea biroc
ratiei si a organizarii politice.
Stimvrliini) Iwtillcmlimil
Siniwr IIuhiliHifnml vech
Ar
AI'IX
Pl.i. u ST
SA K
*/Vv ulltnru
rf*
Evolutia scrierii pictograficc spre cea cuneiforma.
Catalog de expozitie, Muzeul Grand Palais (1984).
Stela regelui Si Aspiqa. Scriere hieroglifica de la stnga la dreapta. Reg
ele, situat la dreapta, ofera prinoase de pine, prajituri, fructe si bauturi lui
Osiris, asezat pe un jilt, lnga care se afla zeita Isis si zeul Anubis.
1.1. Tipuri de scriere
SCRIERILE CUNEIFORME
Prin scriere cuneiforma ntelegem desemnarea aspectului exterior al aceste
ia, care se prezinta sub forma unei combinatii de semne j n forma de cuie triungh
iulare, gravate pe ta-J blite de argila.
Acest aspect se datoreaza faptului ca scribul folosea, tinnd strns n mna, o
bucata de trestie taiata oblic la un capat, cu care grava tablitele din argila p
roaspata prin lovituri scurte si rapide. Tablitele erau puse apoi n cuptoare, cap
atnd astfel o tarie si o rezistenta care le faceau indestructibile.
Acesta este nsa numai un procedeu care a servit scrierilor diverse a caro
r structura interna difera radical. Distingem astfel scrierile sumero-akkadiene
si cele elamite.
Scrierea sumero-akkadiana a fost denumita astfel, pentru ca ea a fost fo
losita mai nti de sumerieni, iar apoi de akkadieni. Se generalizeaza progresiv ncepn
d cu mileniul al III-lea. Originile acestei scrieri trebuie cautate probabil n pr
imele pictograme, care apar pe tablitele perioadei Warka IV, din mileniul al IV-
lea. In evolutia lor spre scriere, vor avea loc doua fenomene decisive:
unul va modifica grafia semnelor
altul va afecta valoarea semnificatiei. Principalele tipuri de scriere s
umeroakkadiana vor evolua n felul urmator:
2500, perioada care ncepe de la printul (patesi) sumerian al orasului Lag
as, Ur-Nanse si se termina cu dinastia Agade.
2350, adica de la Manistusci la Gudea.
2300 dinastia Ur.
1800 dinastia Hammurabi.
1200 dinastia Kassita din , . *. a _.
? N ti - > *Si J_ O V' te "5
Babilon. , i|! ^l
600 preponderenta asiriana.
540 epoca neo-babiloniana. Titulatura lui Thot, zeu protector al scribil
or, inventatorul scrierii.
n regiunea Elamului si face aparitia o alta scriere, proto-elamita, cunosc
uta astazi prin sapaturile arheologice de la Susa. Ea va supravietui doar pna n 24
50 . Hr., cnd sub efectul cuceririlor lui Naramsin, va fi nlocuita de cea sumeriana
. Din aceasta din urma va deriva scrierea elamita. Chiar si hittitii, popoare in
do-eu-ropene, vor mprumuta numeroase semne din scrierea sumero-akkadiana, n-cepnd c
u secolul al IV-lea . Hr.
SCRIERILE HIEROGLIFICE
Dintre toate scrierile vechi, ancestrale, cea egipteana ne ofera cel mai
limpede exemplul de scriere prin care cuvintele sunt realizate cu ajutorul unor
reprezentari de obiecte. Etimologia greaca a termenului hieroglifa" subliniaza a
spectul sacru al acestor caractere. Clement din Alexandria (200 d. Hr.) distinge
trei tipuri de scrieri egiptene: hieroglifica caractere sacre hieratica scriere
folosita de preoti epistolografica scriere pentru redactarea scrisorilor, numit
a astazi demotica si de care se servea Herodot.
Scrierea egipteana, mai exact ideogramele ce desemnau un rege sau un ora
s, si face aparitia n cursul mileniului al IV-lea, deci n perioadele predinastice.
Scrierea egipteana pe deplin constituita nu apare nainte de mileniul al III-lea.
Traditia atribuie inventarea scrierii lui Thot, zeu din Egiptul de Jos.
Astazi, descifrarea textelor ne permite sa precizam evolutia diferitelor tipuri
de scriere. Hieratica, scriere cursiva, se manifesta o data cu prima dinastie si
se prelungeste pna n secolul al III-lea d. Hr. Totusi, ncepnd cu secolul al VII-lea
, ea va ceda locul scrierii demotice, care va avea drept rezultat simplificarea
grafiei.
1.2. Cadrul: lumea rurala si primele aglomerari urbane; r
MESOPOTAMIA
Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea res
ur-
selor naturale de catre grupuri umane care au locuit n aceeasi epoca, dar
care s-au caracterizat prin moduri de viata diferite. Pentru anumiti teoreticie
ni, agricultura si-ar avea originea aici, ntruct ea s-a nasj cut dintr-o necesitat
e; aceasta schimbare n J modul de subzistenta va determina modifij cari n modul de
viata, n sensul transformarii j salasurilor de baza n locuiri permanente.] Trecer
ea de la primele sate la aglomerari] urbane are loc n mileniile VIII-IV.
Harta asezarilor mesopotamiene.
n perioada mileniului al VT-lea (5500-l 5000 perioada Eridu) foarte putin
e zone au' fost locuite. De-abia n faza urmatoare, comunitatile satesti acopera M
esopotamia sudica si cea centrala, ntre 4500 si 3500 (epoca Ubaid), cresterea num
arului de asezari n cmpia aluviala este spectaculoasa.
O schimbare notabila intervine n cursul mileniul al IlI-lea: albia Eufrat
ului se diminueaza si o data cu aceasta numeroase canale dispar, ceea ce va dete
rmina ca populatiile private de sursele de apa sa se concentreze n numar mare n cte
va aglomerari, ce vor da nastere oraselor. Documentele cuneiforme ne dau cteva in
dicatii asupra peisajului: cmpurile de cereale se ntind n jurul centrelor urbane si
al asezarilor de mai mica importanta. Orasul este nconjurat de plantatii si grad
ini.
Printre marile orase retinem pe cel numit Eridu, centru cultural importa
nt n epoca Uruk (3500-3100), ilustrat printr-o arhitectura monumentala, n cursul m
ileniului al IlI-lea, asezarea acopera o suprafata de 90 km, cuprinznd si orasul
Ur cu o ntindere de 20 de hectare.
Cresterea numarului de aglomerari urbane este considerabila: de la 18 pe
ntru perioada cuprinsa ntre 3500 si 3400, la 108 pentru cea dintre 3300 si 3100! n
cursul mileniului al IlI-lea Uruk este o cetate ale carei ziduri delimiteaza o
suprafata de mai mult de 400 de hectare. Incinta sa se dezvolta pe mai mult de 9
km. Populatia a putut fi evaluata la aproximativ 40 000-50 000 de locuitori. Da
r aceste modele de urbanizare nu vor fi att de impresionante n Mesopotamia central
a ca n Babilonia si Akkad.
ncepnd cu mileniul al IlI-lea, asistam n aceste centre urbane la separarea
si institutionalizarea puterilor politice si a celor economico-religioase. Pna at
unci, guvernarea era asigurata de o ierarhie sacerdotala, care controla principa
lele resurse strategice. Aparitia noii puteri centralizate coincide cu o activit
ate militara impunatoare, asa cum ne lasa sa presupunem existenta numeroaselor f
ortificatii. Exemplele istorice arata ca trecerea de la teocratic la statul admi
nistrativ se realizeaza n cadrul conflictului care opune cele doua clase dominant
e: cea sacerdotala si cea militara.
MAREA MEDJTERANA
EGIPTUL
Valea fertila a Nilului, cu o lungime de 1200 km, nu prezinta de fapt de
ct o portiune cultivabila lata de unul sau doi kilometri. Pe aceasta zona verde s
e va derula aproape ntreaga istorie a Egiptului. Schema trebuie nsa nuantata pentr
u perioada primelor sate. Pentru stabilirea locuirilor au fost alese patru tipur
i de nise ecologice": mlastinile, cursurile temporare de ape, regiunile colinare
din apropierea cmpiilor, oazele. Supuse n permanenta schimbarilor climatice, valea
Nilului si marginile sale desertice au oferit deseori doar posibilitatea unor h
abitate temporare. Frecvent este cazul primelor sate, ct si al sitarilor de la Na
bta Playa (mileniul VIII), Faiyum (mileniul VI), Merimde (mileniul IV).
Harta Egiptului antic.
Hierakc1! Olis este unul din rarele orase ale carui case datnd din mileni
ul al IV-lea vor supravietui pna n epocile istorice.
n limba egipteana veche exista cuvinte diferite pentru a distinge satul d
e oras. n ceea ce priveste constructia acestora, ea a fost realizata n ambele cazu
ri din caramizi facute din lut si uscate la soare, caci numai templele trebuiau
construite din piatra, ele fiind destinate eternitatii.
S-a pastrat totusi orasul Kahun, descoperit la nceputul secolului al XX-l
ea si care purta n antichitate numele de Hetep-Senusrit (Sesostris este multumit)
. El se ntindea pe o lungime de 300 pna la 400 de metri si era nconjurat de un zid
de incinta. Delimitat pe cartiere, avea numeroase stradute ce nconjurau case mode
ste. Dar acesta este unul din rarele exemple din perioada Imperiului de Mijloc.
Din orasul Tel el-Amarna, datat n perioada Imperiului Nou, s-a pastrat pna astazi
doar un zid de caramizi, cu o lungime de 2 metri. La origine, acest oras se ntind
ea pe o suprafata de 9 km lungime si l km latime.
Distinctia ntre cartierele bogate si cele sarace nu poate fi facuta, ntruct
: casele sunt amestecate.
Arhitectura civila egipteana este foarte putin cunoscuta; printr-o conve
ntie religioasa, orasele au fost construite, fara exceptie, pe malul de est al N
ilului, n timp ce pe cel de vest, acolo unde soarele apune, au fost ridicate temp
lele funerare.
1.3. Societatea
MESOPOTAMIANA
Suveranul este cel care exercita diferitele puteri. Palatul sau simboliz
eaza! Centrul administrativ suprem. El detine puterea n virtutea atributelor sale
per-l sonale si datorita unui mandat primit de la zei. Functia sa este aceea de
a facej legatura dintre divin si uman. n virtutea acestei puteri, el detine mijl
oacele dej existenta ale ntregii populatii. Administratia devine instrumentul ace
stei puteri, j El are drept de proprietate asupra tuturor bunurilor si pamnturilo
r.
Regele mesopotamian este asadar, n acelasi timp, sef militar si administr
ator. Ar fi deci usor sa gasim raporturi ntre re-; galitatea mesopotamiana si cea
egipteana, desi pentru cea din urma regii sunt ei nsisi zei. Regele mesopotamian
nu este dect reprezentantul divinitatii si puterea sa se; extinde astfel asupra
tuturor domeniilor vietii colective.
Aparatul administrativ se compune din demnitari, notabili locali si dint
r-un personal imens. Acesta se recruteaza din ansamblul straturilor sociale ale
populatiei. A intra ntr-un serviciu pentru suveran este considerat un avantaj, ntr
uct el procura beneficiarului venituri materiale durabile
Mileniul al II-lea. Stela din bazalt. Muzeul Lu vru.
Hammurabi reface unitatea mesopotamiana si reorganizeaza administratia, n
aintea sa, Umammu, fondatorul celei de a treia dinastii de la Ur, redactase o cu
legere de reforme juridice. Codul de legi al lui Hammurabi este mai amplu si apa
re scris pe stele plasate n orase. Cea mai mare parte a textului este consacrat l
egilor, n partea superioara a stelei apare regele reprezentat cu fata spre zeu. A
cesta din urma este, fara ndoiala, Samas, zeul Soare, cu atributele sale: flacari
le de pe umeri, sceptrul si inelul. Samas era considerat patronul justitiei. Pic
ioarele sale se odihnesc pe un postament ce simbolizeaza muntele de unde rasare
soarele.
Partea superioara a Codului lui Hammurabi. Sj gratificatii care-i sunt v
arsate pe durata vietii. Absenta mijloacelor tehnice dezvoltate constrnge adminis
tratia la folosirea unei importante forte de munca, mai ales n lucrarile de iriga
tie sau cele agricole.
Sclavajul nu va juca un rol important n acest tip de sistem economic. Scl
avii, care n general sunt prizonieri de razboi, nu apar dect rar pe listele person
alului. Trebuie facuta distinctia ntre acestia si servitori, a caror viata este l
egata de cea a stapnului.
Vom cunoaste mai bine societatea mesopotamiana ncepnd cu secolul lui Hammu
rabi, gratie codului sau de legi, care permite interpretarea nenumaratelor docum
ente emise de regele din Ur, de principele Esnunna sau de regii mileniului al II
-lea. Codul lui Hammurabi diferentiaza trei tipuri de oameni: omul liber subalte
rnul, omul care se prosterneaza sclavul, proprietate a altui om si care juridic
este asimilat unui bun mobiliar. Drepturile femeii sunt protejate juridic. Ea di
spune de bunurile sale, pe care le administreaza n toata libertatea. Ea poate pra
ctica numeroase profesii si cteodata poate avea importante responsabilitati. Casa
torita, ea se supune autoritatii sotului. Dupa moartea acestuia, ea poate admini
stra si apara interesele mostenitorilor ei. Codul fixeaza nu numai detaliile suc
cesiunii, dar si pe cele ale cazului n care femeia ar fi repudiata pe nedrept.
Capul familiei ramne tatal, care la moartea sa si transmite puterile, mai n
ti fiilor sai, iar n cazul lipsei mostenitorilor barbati, fiicei sale. Casatoria e
ste monogama, o singura femeie putnd pretinde titlul de sotie legitima. Totusi, s
uveranii beneficiaza de unele privilegii n acest domeniu, poligamia fiind unul di
ntre acestea.
EGIPTEANA
Ofc Cuvntul faraon apare n vocabularul egiptean spre sfrsitul primului mile
niu. El semnifica Per Aha marea casa", nume care se va perpetua n Imperiul otoman
prin Sublima Poarta".
1) Faraonul este un zeu printre zei, caci el se va scalda n spatiul divin
.
N PRIMUL RND PRIN NASTEREA SA
hierogamie sau casatorie divina: mama faraonului primeste dragostea zeul
ui. Legitimitatea regala se transmite prin femei.
Astfel, la nasterea lui Amenophis al III-lea, reprezentata pe templul de
la Luxor, Amon Ra ordona zeilor sa pregateasca venirea acestuia pe lume. Zeul K
hnum l pregateste pe faraon, iar zeita-broasc Heket i da viata.
Papirusul Westcar povesteste felul n care regii celei de a V-a dinastii s
i-au asigurat puterea: sotia preotului de la Heliopolis este vizitata de zeul Ra
, iar regii si iau numele de fii ai lui Ra" n scopul de a sublinia filiatia lor div
ina. Astfel, toti zeii se reunesc pentru a sarbatori nasterea noului zeu.
PRIN MOARTEA SA
n Povestea lui Sinuhet" ne este descrisa moartea lui Amen-em-hat I, fondat
orul celei de a XX-a dinastii: Anul 30, luna a 3-a de la inundatie, ziua a 7-a. A
fost ridicat spre soare, unindu-se cu acesta, corpul lui fiind absorbit de cel
care l-a creat". Faraonul decedat devine zeu, ntruct el a atins razele divine si s
-a unit cu sursa care i-a dat viata.
2) Faraonul este un zeu printre oameni. Aceasta se manifesta mai nti prin
titulatura:
Numele de Ka (venit de la Horus si de la Seth) reprezinta ntrupareal tere
stra a zeului Horus, care va deveni zeul dinastic al Egiptului si ca atare este
J identificat cu zeul-soare Ra.
Numele de Nebty este simbolul Egiptului de Sus si al celui de Jos] (fara
onul se identifica cu nebty dualul feminin" zeita vultur si zeita cobra).}
Numele lui Horus de aur", concept definit n timpul dinastiei a Xl-a. I
Prenumele faraonului.
Numele de fiu al lui Ra si prenumele sau sunt nscrise ntr-un cartus.
N VIRTUTEA ATRIBUTELOR SALE DE REGE
Coroana Egiptului de Sus: mitra alba. Coroana Egiptului de Jos: tiara ro
sie. Cele doua coroane unite formeaza una singura, numita pschent.
Pieptanatura regala:
Nemes este o pieptanatura ce se terminaprintr-o coada mpletita, iar kepre
ch este coafura de razboi".
Sarbatoarea Sed:
Aceasta va fi o modalitate de nnoire a puterii regelui la fiecare 30 de a
ni, printr-o noua ncoronare.
3) Faraonul ca om printre oameni.
Desi sunt considerati zei, faraonii sunt si oameni. Statuile ne ofera o
imagine a aspectului lor fizic, iar literatura ne schiteaza caracterul acestora.
Povestea lui Sinuhet" relateaza cum Amen-em-hat si Ramses al III-lea au fost asa
sinati. Aflam totodata motivele asasinarii lui Ramses al III-lea si cum mostenit
orul sau, Ramses al IV-lea, i va urmari pe criminali. Scopul acestei povesti este
de a ne arata ca nici regalitatea nu era pe deplin aparata de pericole.
n nvatatura lui Merikare sunt prezentate att necazurile prin care trec regi
i primei perioade intermediare, dar si maretia puterii lor.
GRUPURILE SOCIALE
n Egiptul antic, absenta studiilor asupra institutiilor juridice determin
a o cunoastere destul de aleatorie a institutiilor sociale. Diferitele tipuri so
ciale le cunoastem prin intermediul basoreliefurilor, picturii si sculpturii n ro
nde-bosse. Cartea Satira meseriilor descrie avantajele functionarilor din Imperi
ul Mijlociu, dar pastreaza tacerea n ceea ce priveste celelalte meserii.
MESTESUGARII
Descoperirea recenta a unui sat de meseriasi la Deir-el-Medineh, datat n
timpul Imperiului Nou, a permis o mai buna cunoastere a vietii cotidiene a celor
care construiau mormintele nobililor. Exista cteva indicatii (insuficiente nsa da
ca ar fi sa le comparam cu cele ale altor civilizatii) privitoare la categoriile
sociale: topitorii de metale, vopsitorii, macelarii.
SCLAVII
n Egiptul antic nu exista nici un nume care sa ne permita sa presupunem c
a exista ntr-adevar un sclavaj. Deseori, prizonierii de razboi erau folositi ca mn
a de lucru n lucrarile publice (la construirea piramidelor, la saparea canalelor.
) nsa nu aveau un statut inferior definit juridic.
FEMEIA
Raportata la celelalte societati antice, situatia femeii n Egiptul antic
era cu totul deosebita.
Casatoria egipteana, ca si cea mesopotamiana, era monogama. Exceptia o c
onstituia familia faraonului, unde numele sotiilor sale apar alaturi de cel al ma
rii sotii regale". De asemenea, n interiorul familiei regelui putea avea loc casa
toria ntre frati si surori. Femeile vor fi nvestite cu functii sacerdotale, iar n t
impul Imperiului Nou ele se vor consacra lui Amon.
Regine ca Hatchepsut sau Cleopatra demonstreaza rolul primordial pe care
l-au avut n societate.
1.4. Structuri politice
ADMINISTRATIA
nca din Imperiul Vechi, Egiptul este mpartit n provincii. Constituirea nome
lor (provincii) are loc n mileniul al III-lea, n timpul dinastiilor thinite. Fieca
re noma se deosebeste de celelalte prin religie si prin zeul venerat, n aceste co
nditii, doar reteaua birocratica a facut ca Egiptul sa fie un stat att de bine or
ganizat, ncepnd cu domnia lui Menes, regele primei dinastii, administratia central
a si exercita autoritatea asupra administratiilor locale.
NALTII FUNCTIONARI
Sarcinile cele mai importante sunt ncredintate vizirului si judecatorului
marii sali de la Poarta"1. Printre naltii functionari, amintim pe cei doi cancelar
i ai zeului", care erau intendentii generali ai armatei, asistati de numerosi su
balterni.
1.5. Religia mesopotamiana
Religia a aparut pe deplin constituita la Sumer n cursul mileniului al II
I-lea. Este cunoscuta datorita arheologiei si textelor cuneiforme. Fiecare cetat
e meso-
^oarta care are deasupra sarpele ureus regal este tribunalul regelui (n.
tr.).
Ea. Zeul apei ce izvoreste. nsotit de simbolul sau. Pestele. Este repreze
ntat mpreuna cu acolitii sai. Eroii, nfatisati fara vesminte.
Cilindru akkadian. 2340-2200 . Hr.
Muzeul din Bagdad.
Zei si zeite din epoca akkadiana, dupa reprezentari ce apar n gliptica. 2
340-2200 . Hr.
De Sumer a Babylone, p. 27.
Reprezentari' de zei aparfirind primei dinastii de la Babilon. 2000-l595 .
Hr. De Sumer a Babylone, p. 30.
Potamiana si are propriul zeu, fiecare oraj formnd un stat n sine. Zeii pri
ncipali sar asistati de divinitati secundare.
PANTEONUL
Caracteristicile sale sunt:
Politeismul. Pentru fiecare oras exista un zeu ce domneste mpreuna cu sot
ia sif copiii sai. Orasele Umma, Nippur numara n timpul celei de a treia dinasti
i de la Ur, 638| de nume diferite de divinitati.
Antropomorfismul divinitatilor. Repre-l zentate sub forma umana, ele act
ioneaza cal atare. Totusi, ele sunt nemuritoare, iar eroul j Ghilgamesh nu va re
usi niciodata sa atinga! Imortalitatea, caci, n ciuda tuturor vicleniilor! Sale,
sarpele va nghiti planta vietii vesnice] chiar sub ochii sai.
Atribuirea unei cifre fiecarui zeu. Lui Anu, zeul zeilor, i este atribuit
a cifra 60, numar perfect pentru ca include sistemele sexagesimal si decimal fol
osite n calcule de mesopotamieni.
Principalii zei sunt:
An Anu: Anu cel suprem, zeul cerurilor, tatal zeilor". El locuieste n cer
si ideograma sa reprezinta o stea, determinativ folosit naintea numelui tuturor z
eilor.
Enlil: zeu al vntului si al atmosferei.
Nergal: zeu al Infernului, la origine zeu solar raufacator.
LUMEA DE DINCOLO;
Moartea nu nseamna o nimicire totala. Spre deosebire de Egipt, defunctul
nu poate deveni niciodata un zeu. El trebuie ngropat chiar daca este n primejdie d
e a-si vedea sufletul ratacind si revenind pentru a-i chinui pe cei vii. Daca de
functul este eliberat de obligatii, sufletul lui coboara spre pamntul de jos" asa
cum se precizeaza n poemul Coborrea lui Ishtar n Infern ".
CULTUL
W ft-l
Sacrificiile de animale, ofrandele de fructe, procesiunile, rugaciunile
sunt diferite actiuni efectuate n fiecare zi de un cler bine ierarhizat, veritabi
l intermediar ntre credincios si divinitate.
E
MAGIA
Inseparabila de religia oficiala, magia are drept scop protejarea contra
demonilor raufacatori: cei sapte", grupele de sapte". Pentru realizarea acestui t
el sunt recitate litanii si psalmi. Se practica si dezlegarea de farmece pe figu
rine care se arunca n foc.
Religia mesopotamiana va disparea mai rapid dect cea egipteana, stingndu-s
e cu putin nainte de secolul I al erei crestine.
1.6. Religia egipteana
Religia n Egiptul antic si are originea n divinitatile nomelor. Dupa unirea
celor doua regate, Egiptul de Sus si Egiptul de Jos, Seth si Horus se vor impun
e celorlalti zei. Seth, legat de notiunea de rau, se afla ntr-o eterna lupta cu H
orus, zeul soim. Religia egipteana va conserva ntotdeauna unul din aspectele sale
primitive: zoolatria. Divinitatile Egiptului antic sunt nenumarate si formele l
or infinit de variate.
ZEII
1! Cei mai importanti zei sunt:
Osiris, stapn al regatului mortilor si sot al zeitei Ishtar, este adeseor
i reprezentat mumificat, 'Cu capul acoperit de o coroana omata cu pene.
Ra, zeul-soare, zeul Universului, poarta pe capul n chip de soim discul s
olar.
Maat, zeita dreptatii si a adevarului, ce cn-tarea sufletul mortului (psi
hostazie), simbolizeaza greutatea corecta n balanta n al carei taler opus
Hf-/>" jfeRsyi.
~^f <? N
I ^'V/'l fT.-;', Principalele divinitati egiptene.
Dupa F. Daumas, Civilisation de l 'Eg_e plwraonique, Arthatid, 1967.
se gaseste inima defunctului. Ea este reprezentata ase zata, purtnd pe ca
p o pana de strut.;
Zeul Chnum, divinitate cu cap de berbec si cort de om, era stapnul insule
i Elephantina si paznic a. Nilului.
M ha lui Mereruka. A V, 1 (stie Saqqaiah.
Dezvoltarea cultelor populare a avut loc trziu; Totusi, legenda lui Osiri
s a devenit celebra: omort de fratele sau, Seth, plns si cautat de sora-sotia sa,
Isis, ' el va fi razbunat de Horus. Aceasta legenda ne-aj parvenit datorita prop
agarii n afara Egiptului a cultului lui Osiris, devenit Serapis, dar mai ales a c
ultului lui Isis, ajuns pna n Galia. Plutarh a consacrat acestei legende un opuscu
l, la aproximativ un secol dupa era crestina.
Sprijinindu-se n perioada Imperiului Nou pe zeul Amon, care semnifica cel
ascuns", sau pe zelil Aton, de care se leaga numele lui Amenophis al IV-lea, rel
igia traduce importanta dobndita de cler la un moment dat.
T j
Piramidele de la Gisch. Dinastia a IV-a. Rrr-vrrr r l HA l JiJLJi, Fieca
rei mari perioade din istoria Egiptului i corespunde un important text funerar: T
extele piramidelor pentru Imperiul Vechi;
Textele sarcofagelor, pictate pe acestea, pentru Imperiul de Mijloc;
Cartea mortilor (papirusuri depuse lnga mumii) pentru Imperiul Nou si per
ioadele posterioare.
SISTEMELE TEOLOGICE
Templul de la Luxor. Domnia lui Amenophis al IlI-lea, a XVIII-a dinastie
.
Acestea se formeaza de la nceputul istoriei Egiptului.
Pentru preotii de la Heliopolis, Universul este un haos. Din acesta va i
esi soarele, care va merge la Heliopolis, de unde, de pe piatra Ben-Ben, va rasa
ri pentru prima oara. Ben-Ben va fi asimilata mai trziu prtii extreme a piramidelo
r mici. Soarele va crea un cuplu format din Su si Tefnut. Su personifica aerul,
iar Tefnut, ceea ce este umed", mpreuna, ei vor da nastere zeului pamntului, Geb si
zeitei cerului, Nut. Geb si Nut vor forma o noua pereche. Copiii acestora vor c
rea alte doua cupluri, Osiris si Isis, Seth si Nephthys. Acest sistem teologic p
oarta numele de eneada de la Heliopolis" (noua zei).
Hermopolis ncearca sa elaboreze la rndul sau un sistem teologic pentru a e
limina importanta celui de la Heliopolis. Trebuie gasit deci ceva mai vechi ca a
paritia soarelui, asa ca a fost inventat un element plin de viata (nun), din car
e vor aparea patru cupluri: elementele masculine broastele, iar cele feminine se
rpii. Ei personifica elementele negative: Nun Naunet Hu Hauet Kuk Kauket Amon Am
aunet. Cei opt zei formnd ogdoada vor crea un ou, pe Ben-Ben, care va fi soarele,
creatorul si organizatorul lumii.
Memphis. Zeul creator este Ptah. El va da nastere la opt elemente (opt z
ei), forme secundare iesite din el nsusi, prin simpla pronuntare a numelui acesto
ra. Fiecare dintre zei va organiza lumea1.
CULTUL
Conservarea corpului era pentru vechii egipteni una din conditiile sine
qua non pentru a-si prelungi existenta dincolo de moarte. Din acest motiv, mumif
icarea este practicata ncepnd cu primele dinastii si chiar poate nainte. Herodot ne
lasa o descriere amanuntita a principalelor etape care trebuie urmate: se nlatur
a viscerele, care se pun n asa-numitele vase canope; n scopul mumificarii, corpul
este lasat ntr-o baie de sare si bicarbonat de sodiu; corpul este apoi nfasurat n b
andaje de n puternic mbibate ntr-o rasina, fata fiind acoperita de un strat de stuc
, pe care sunt modelate trasaturile defunctului; corpul astfel pregatit este nfas
urat ntr-o pnza, iar apoi depus n sarcofag; [mortul trebuie protejat prin sapte nvel
isuri succesive.
NECROPOLELE
Cea mai mare necropola este, fara ndoiala, cea din Valea Regilor si a Reg
inelor de la Theba. Toate mormintele dateaza din Imperiul Nou. Nu trebuie nsa ign
orat complexul funerar de la Gisch, datat n Imperiul Vechi.
1.7. Aspecte intelectuale si artistice
Principalele forme de manifestare artistica ale artei mesopotamiene sunt
:
Arta hittita se va manifesta n special printr-o arhitectura monumentala:
orasul Hatussa (1500 . Hr.) 'Ptah da viata, nsufletind numele" lucrurilor, care apa
r pe masura ce zeul le pronunta, Aceasta opera de creatie este deci un act magic
, deosebit de modul n care iau nastere zeii n teologia de la Heliopolis, unde aces
tia se nasc din cupluri de barbati si femei (n. tr.).
L
Arhitectura monumentala este practi cata si de asirieni: Sargon II (72l-
70; . Hr.) si va construi o resedinta monumen tala la Dur-Sarukkin, actuala Khorsa
bad Taurii naripati cu cap de om, plasati la por tile palatului, masurau 4,20 m n n
altime
Arta egipteana va evolua timp de tre milenii, pentru ca n perioada greaca
sa de cada complet. Arta copta va constitui pr lungirea sa n perioada crestina.
Sargon II si comandantii sai. Basorelief gasit n palatul lui Sargon II de
la Khorsabad. A doua jumatate a secolului al VUI-lea.
Cteva caracteristici vor fi puse rapi n evidenta, att n arta statuara, ct si
pictura:
Personajele reprezentate vor apare din ce n ce mai putin ncorsetate n ves m
inte, iar trasaturile fetei din ce n ce mai individualizate.
Arta Imperiului Nou va cunoaste o perioada de manierism, toate detaliile
fiind perfect subliniate.
Conventional, barbatul si femeia vor fi reprezentati din trei parti, cul
oarea]; fiind nsa diferita: bruna pentru barbat si deschisa pentru femeie.
Dintre principalele opere, amintim: statuia seicului el Beled (Statuiaf
primarului) si cea a Scribului pentru perioada Imperiului Vechi, capetele dolico
cefale ale perioadei atoniene ale lui Amenophis IV si al reginei Nefertiti. Tras
aturile greoaie caracterizeaza Epoca dominatiei persane (525-332 . Hr.). Operele
arhitecturale vor constitui ntotdeauna o sfidare adusa naturii: piramidele, templ
ele de la Deir-el-Bahari, templul de la Karnak, cele de la Philae (Epoca dominat
iei persane). Mormintele vor fi decorate, ncepnd cu Imperiul Vechi si pna la sfrsitu
l Imperiului Nou, cu scene din viata cotidiana sau cu scene ce aveau un sens rel
igios precis.
n arhitectura, zigguratele au fost considerate drept stramosii piramidelo
r n trepte.
Templul lui Homs de la Edfu. Coloane papiriforme si campaniforme.
LITERATURA
Civilizatia mesopotamiana a oferit texte foarte variate pe un numar extr
aordinar de mare de tablite sau inscriptii pe pietre: documente juridice, admini
strative, istorice, religioase, n epoca lui Hammurabi au fost create mari poeme m
itologice, care vor constitui fondul literaturii mesopotamiene. Epopeea lui Ghil
gamesh povesteste n mai multe episoade aventurile fondatorului cetatii Uruk: pove
sti de vnatoare, expeditii contra monstrilor. O varianta a epopeii lui Ghilgamesh
va fi cunoscuta sub numele de versiunea de la Ninive". Aceasta va introduce lege
nda babiloniana a potopului, care va sta la originea celei din Biblie, n anumite
temple s-au constituit biblioteci, n care tablitele de argila erau clasate n funct
ie de gen si opera. Un astfel de exemplu l constituie biblioteca gasita n ruinele
de la Ninive.
n timpul Imperiului de Mijloc literatura egipteana ajunge la apogeu. Pove
stea lui Sinu-het fara ndoiala cea mai veche opera din literatura romanesca egipt
eana nareaza. Peripetiile unui demnitar de la curtea lui Ame-nem-hat I. Alte tex
te povestesc aventurile extraordinare ale unor naufragiati pe o insula fermecata
.
Epoca amarniana ne-a transmis Imnul lui Aton, atribuit regelui Amenophis
IV. Povestile destinate unui public mai larg se multiplica ncepnd cu dinastia a X
VIII-a. Un loc mai important vor ocupa si scrierile destinate magiei. Din timpul
Imperiului Nou ne parvin si numeroase imnuri, dintre care cel mai celebru este
Cartea portii, care descrie calatoria nocturna a soarelui n lumea subterana, nvata
turile lui Amen-em-ope predica modestia si stapnirea de sine, iar maximele ntlnite n
aceasta scriere vor constitui una din sursele cele mai importante ale proverbel
or biblice ale lui Solomon.
Prima curte a templului de la Luxor. Coloane papiriforme. Dinastia a XlX
-a.
Templu construit de Kefren1. Dinastia a IV-a.
STIINTELE
n Mesopotamia, religia a permis dezvoltarea stiintelor. Ca si n Egipt, far
-macoterapia este n esenta vegetala, minerala sau animala, n schimb, n domeniul mat
ematicii existau modele de probleme de geometrie sau aritmetica. Totul i interesa
pe mesopotamieni, n toate hartile lumii sau n copiile de harti veci care ni s-au
transmis, Mesopotamia este plasata n centru.
n Egipt, calculul matematic ocupa n loc important n cunostintele uni scrib.
Egiptenii nu au cunoscut nsa cifra zero. Geometria nu depaseste niciodat teoria,
iar constructiile de mari edificii releva mai degraba o stiinta empirica.
Numeroase papirusuri trateaza mai ales probleme de igiena medicala si ma
putin de medicina propriu-zisa.
MUZICA. J
Basoreliefurile egiptene din timpul Imperiului Nou abunda n reprezentan d
e instrumente muzicale: harpe, instrumente de percutie, fluiere, trompete. GamI
Ignora probabil semi-tonurile, dar putem admite ca existau cunostinte pr
ivine regulile armonice.
II. LUMEA ORIENTALA
2.1. India
CIVILIZATIA
n-cursul mileniului al III-lea, n India se vor dezvolta doua mari cetati:
Mohenjo Dro, la 400 km de gurile Indusului, Harappa, pe unul din afluenti
i Indusului.
ri cele doua cetati existau strazi principale si secundare, din care se i
ntra n diferitele case.
Ideogramele gasite pe sigilii ofera anumite analogii cu scrierile sumeri
ene.
' Civilizatia va fi distrusa nspre 1500 . Hr. de catre indo-arieni, un pop
or seminomad.
LITERATURA
La putina vreme dupa venirea indo-arienilor apar Vedele (stiinte"). Imnur
i de traditie orala la origine, vor fi considerate ulterior ca texte revelatorii
.
Ele cuprind patru parti, care nu au fost redactate n acelasi timp. Prima
dintre ele, Rig-veda, este consacrata zeilor individuali si cuprinde 10 600 de s
trofe. Imnul 129 povesteste istoria creatiei. Aici si au originea si temele funda
mentale ale filosofiei indiene: suferinta si cunoasterea de sine.
Religia indiana, vedismul, va deveni brahmanism, natura acestuia precizn-
du-se n timpul marilor cautari religioase din secolele VI-V . Hr. Mai recente dect
Rig-veda si Brahmana sunt Upanisadele1 a caror conceptie va fi revizuita nvatatur
i secrete (n. tr.). 24 o data cu aparitia lui Buddha. Scopul lor este de a calma
spiritul omenesc, solutiile fiind date sub forma de dialog.
Brahmanele apar n jur de 1200, avndu-si originea mRig-veda. Ritualul sacri
ficiilor este att de studiat n aceste scrieri, nct se considera ca ele au devenit ch
iar ritualul preotilor.
RELIGIA
Brahmanismul s-a impus catre sfrsitul secolului al Vl-lea. Societatea ind
iana se mparte n patru caste: n vrful societatii se afla preotii: brahmanii razboini
cii: kshatriya agricultorii si negustorii: vaisya servitorii
Aceasta organizare sociala are la baza un ntreg sistem filosofico-religio
s: omul trebuie sa se identifice prin toate mijloacele cu Brahma. Unul dintre ac
este mijloace l constituie yoga1.
n religia indiana predomina trei zei principali:
Brahma, reprezentat cu patru brate si patru capete, care simbolizeaza om
niprezenta si omniscienta sa.
Visnu, Conservatorul.
Siva, Distrugatorul.
Pentru prima oara apare conceptul desamsara: transmigrarea sufletelor. S
copul acestei religii este acela de a scapa metempsihozei. Doi reformatori se vo
r opune nsa acestei doctrine.
Jina Victoriosul", numit asa ntruct a reusit sa nvinga josnicia inerenta con
ditiei umane.
Doctrina sa se transmite pe cale orala. Provenind din casta razboinicilo
r, datorita ascetismului el va reusi sa stapneasca ntreaga stiinta. Doctrina sa ne
nvata sa cunoastem tot ceea ce este sensibil
Brahma.
India de sud. Secolele X-XI.
Buddha cakyamouni. Secolul al V-lea. Paris, Muzeul Guimet.
! Yoga este un ansamblu de tehnici care pennit practicantului sa urce pe
scara succesiunii principiilor. Tehnicile corporale au drept scop canalizarea c
orecta a energiilor (n. tr.).
Mahvva sau Jina. Secolul al IV-lea.
Casta brahmanilor. Semne de recunoastere a reprezentantilor acestei cast
e: cocul si cordonul de initiere ce-i traverseaza pieptul.
Casta nobililor razboinici. Roata simbolizeaza cuceririle. Apar totodata
zeita norocului, printul mostenitor, elefantul si calul sacri.
La dreapta, om liber cu turban pe cap. La stnga, om sfnt, cu capul descope
rit. Dupa documentatie fotografica.
Si tot ceea ce se compune din doua substante: una plina de viata si alta
inerta. Din reactia lor reciproca se naste karma, de care sufletul trebuie sa s
e elibereze pentru a pune capat ciclului de renasteri.
Buddha. Conform legendei, creatia sa este imaculata, caci el a patruns l
a snul mamei lui sub forma unui elefant alb. Budismul si jainismul sunt doctrine
care se deosebesc profund. Pentru a elibera sufletul, budismul recurge la metafi
zica si la morala, n timp ce jainismul ramne la practica simpla. Pentru Buddha, ca
uza suferintei este dorinta, modalitatea de a o anula fiind renuntarea. Prin ace
asta se asigura accesul la pacea absoluta: nirvana.
2.2. China
Spre deosebire de India, care a avut legaturi cu Occidentul, lumea chine
za s-a nchis, avnd doar contacte indirecte cu civilizatia greaca arhaica.
Dinastia Chang, prima dinastie chineza, ne este cunoscuta ntruct n timpul e
i a aparut scrierea.
RELIGIA
Cele mai vechi forme ale religiei urca spre s firsirul mileniului al II-
lea. Exista deja un cult monoteist: al lui Chang-Li (zeul suprem), care va intra
n declin] spre nceputul primului mileniu. Pna la expansiunea!] buddhismului contin
ua cultul fortelor naturale (cer,: j pamnt, munti).
FILOSOFIA
Forma cea mai veche a filosofici chineze este reprezentata de Cartea Ora
colelor I Gng" (-l600?). Scopul acestei filosofii este de a dezvolta o viata armon
ioasa prin intermediul ntelepciunii.
Lao-Tz a alcatuit o culegere de aforisme adunate n Dao-de-Tin (Dao = cale" C
artea despre calea si viata umana"). Pentru el, omul trebuie sa se identifice pr
in extaz cu restul Universului, pentru a atinge Dao. El si poate atinge acest tel
prin practici de ordin fizic.
Daoismul (taoismul) este o morala individualista care propovaduieste det
asarea de toate lucrurile. Confucius (55l-479 . Hr.), ca si Socrate, l nvata pe om
sa se cunoasca pentru a se putea perfectiona. Confucius a trait ntr-o perioada ca
racterizata prin violente lupte politice ntre feudalii chinezi. Discipolii sai i v
or expune sistemul filosofic: omul trebuie sa tina seama de conditiile sociale n
care s-a nascut. Doctrina sa se bazeaza pe ndeplinirea datoriilor, care-l vor aju
ta pe om sa se regaseasca pe sine. Confucius a trait ntr-o epoca n care tocmai apa
ruse scrierea. Principalele sale opere sunt Cartea schimbarilor si Cugetari.
Kuros atic n marmura.
L, 85 m naltime. Aproximativ 600 . Hr. New York, Metropolitan Museum.
Corpul rigid respecta legea simetriei riguroase a corpului uman. Umerii
sunt lati, soldurile strimte. Artistul este nca dependent de natura materialului.
El a nceput probabil prin a ciopli un bloc de piatra si prin a desena silueta va
zuta din fata. Anumite detalii demonstreaza frica de a sparge piatra: minile se o
dihnesc pe piept, parul cade pe umeri, n Loc de a reprezenta ochii n profunzime, a
cestia sunt protuberanti, n scopul de a pastra forma ovoida a capului. Sursul, mar
carea genunchilor, sternul sunt tipice perioadei arhaice.
SECTIUNEA B
LUMEA GRECO-ORIENTALA NTRE SECOLELE VI-l . H]
I. LUMEA GREACA
Descoperirea de catre Evans ntre 1900 si 1920 l Cnossos a artei cretane a
permis arheologului englez s descrie aceasta civilizatie prodigioasa si sa arat
e ca e precede si explica epoca miceniana, aceasta din urm fiind descoperita de
Schliemann ntre 1870 si 1900. Celi doua civilizatii se vor dezvolta ntre mileniile
III si I Astfel, unei civilizatii caracterizate prin orase mici i v succede una
a palatelor (Cnossos, Phaestos, Mallia).
Civilizatia miceniana este ilustrata de o serie de fortarete (Micene, Ty
rint).
Spre 1100 . Hr., dorienii, noile popoare venite di nord, se instaleaza n G
recia, alungndu-i pe ahei. Acesti din urma vor cauta sa-si ntemeieze noi asezari n
Asia' Mica. La epoca respectiva, teritoriul Greciei centrale |i era mpartit n mici
principate independente, care se vor ij unifica pe rnd, toata Atica alcatuind un
singur stat. Indicatii pretioase cu privire la data exacta a acestui eveniment
ne sunt furnizate de lista nvingatorilor la Jocurile Olimpice. 776 . Hr. Reprezint
a primul an n care apar numele celor care au nvins la aceste jocuri. Ignoram felul
n care a fost abolita regalitatea ereditara la Atena si nlocuita printr-un colegi
u format din noua membri si prezidat de un arhonte-rege. Pna la mijlocul secolulu
i al V-lea . Hr., cei noua arhonti au fost magistratii cei mai respectati, pentru
ca apoi ei sa pastreze doar functii juridice si religioase. Unul dintre ei regl
a calendarul si prezida serbarile dionisiace. Lista arhontilor sta la baza crono
logiei atice; ea ncepe n 683 . Hr. cu numele unui arhonte-basileus, compromis ntre c
olegiu si functia sacerdotala a regelui.
1.1. Grecia arhaica a secolelor X VI . Hr.
nceputurile acestei perioade (secolul X) sunt destul de putin deslusite.
Dintre toate popoarele doriene, spartanii sunt cei mai bine cunoscuti. Ei se vor
impune ncepnd cu secolul al VUI-lea . Hr. Acest interval de timp co: vspunde perio
adei numite geometrice, de la frizele stilizate n maniera geometrica, situate pe
partea superioara a vaselor. Arhitectura este dominata n special de sanctuare, ca
de exemplu cel al zeitei Hera de la Samos, cetate colonizata din mileniul al II
-lea de catre ionieni. Primul templu dedicat Herei, Heraionul, va fi construit s
pre anul 800 . Hr.
n aceasta epoca, reprezentarea umana este neglijata.
Metalul este prelucrat doar la Olimpia, n restul lumii grecesti folosindu
-se lutul ars. Unul dintre cele mai importante evenimente al secolului al VUI-le
a este patrunderea obiectelor orientale, n timp ce Grecia exporta spre aceste zon
e produsele sale ceramice. Un secol mai rziu vor aparea tipurile fundamentale ale
artei grecesti. Toate principiile artei vor fi definite n cteva tipuri, iar omul
se va situa n centru.
7.7.7. Organizarea politica
Sparta s-a dezvoltat naintea Atenei. Originile cetatilor grecesti sunt nca
destul de putin cunoscute. Se 3are ca punctul de plecare a fost genos-ul, grup
famiHera din Samos. 1,92 m naltime. Aproximativ 560 . Hr. Muzeul Luvru.
Forma sa cilindrica ne face sa presupunem ca au existat statui mai vechi
sculptate n lemn, probabil n trunchiuri de copac. Femeile sunt ntotdeauna reprezen
tate mbracate. Pliurile fine si paralele indica chitonul si contrasteaza cu pliur
ile n evantai ale himationului.
Ial, care s-a regrupat n triburi sau phatrii. Pe masura ce constituie cet
atea, individul se elibereaza de constrn-gerile familiale, fondate n esenta pe tra
ditii si legi cutu-miare (nomos). Cetatile erau foarte numeroase n Grecia pna n sec
olul al V-lea. Liga de la Delos (atenienii si aliatii lor) grupa aproape 400 de
state, n principal cetati. In interiorul acesteia exista o mare diversitate, ce a
ntrena diferente importante n statutul cetatenilor, n pozitia necetatenilor, ct si n
relatiile dintre multiplele categorii de locuitori.
FORMELE POLITICE
Guvernarea oligarhica (Grecia arhaica, Sparta): puterea este exercitata
de un numar redus de barbati (la Sparta, legile lui Licurg). Daca se disting pri
n bogatie, se vorbeste de plutocratie si aristocratie n cazul grupurilor privileg
iate prin nastere.
Tirania (Grecia arhaica): guvernarea esti dirijata de o persoana care-si
impune vointa farj reguli prestabilite. La Atena, n secolul al Vl-lea Peisistrat
e va prelua puterea, profitnd de tulburarili din cetate.
Vas grec reprezentnd razboiul dintre zei si giganti. Vas atic B 208. Data
t n jurul anului 530 . Hr. British Museum.
Guvernarea democratica (Grecia clasica): exclude puterea unei autoritati
care nu deriva de 1; popor. Partizanii oligarhiei sunt mai mult sau mai putii o
stili democratiei; ei se vor asocia n hetarii.
Guvernarea monarhica (Grecia elenistica): pu-j terea este exercitata de
catre un sef unic, regele.
SISTEMUL POLITIC AL CETATII
n jurul anului 625 . Hr., Dracon emite primeli legi, considerate destul de
dure, ceea ce mai trziu va da nastere calificativulu de draconic, n 594 . Hr., Sol
on va initia o serie de reforme: eliberarea miciloi proprietari de pamnturi de ob
ligatiile ce apasau pe umerii lor, mpartirea ceta tenilor n patru categorii stabil
ite pe baza veniturilor fiecaruia. El va stabili bazele] constitutiei ateniene.
Legislatia n vigoare este consemnata pe coloane triunghiulare rotative, n fata car
ora toti cetatenii depuneau juramnt. n Pireu, po al Atenei, el va nfiinta primul lu
panar public.
Profitnd de tulburarile de la Atena, Peisistrate preia puterea, instaurnd
tirania, mpreuna cu cei doi fii ai sai, Hipparchos si Hippias, el reuseste sa dim
inueze puterea nobililor.
Catre 507 . Hr., Clistene va initia reforme democratice: crearea demelor,
reorganizarea Boule-uluimagistrativ.
Adevaratele schimbari sociale si politice se vor produce o data cu cucer
irile lui Alexandru cel Mare (336-323 . Hr.). El va mari lumea elenizata, raspndin
d practica sclavajului si implantndu-i pe greci si macedoneni n sisteme economice
diferite.
CETATEA
Organizarea comunitatilor de locuitori a dat nastere cetatii, /? O&, ear
amnnd fidelaethnos-ulm (grup etnic). Polis-ul va avea o dimensiune spatiala si uma
na: rPo/is-ueste acolo unde se afla corpul civic". Elementul esential este comun
itatea de cetateni. Politeta constituie ansamblul de institutii dintr-un polis.
Aristotel va fi cel care va redacta Athenaion politeia, constitutia Atenei. Desi
nu era cetatean grec, l-au interesat mecanismele institutiilor.
Patrios politeia este constitutia stramosilor, dreptul cutumiar al prime
lor origini. A fi cetatean n Grecia nseamna nainte de toate participarea lapoliteia
, uvnt care desemneaza n acelasi timp participarea individuala la corpul civic si
a structura nsasi a cetatii-stat. Metecii strainii de cetate) si sclavii (proprie
tate a mei alte persoane) sunt exclusi.
Ecclesia sau Adunarea Poporului se reuneste m agora, piata publica. Boul
e sau 'onsiliul este o adunare permanenta comun exemplu de templu ionic: Erechte
ionul de pe Acropolea Atenei. Dupa 420 . Hr.
usa din 500 de consilieri sau bouleutai; locul lor n adunare este obtinut
prin tragere la sorti. Ei lucreaza pe grupuri de cte 50. Heliaia sau tribunalul
poporului este compus din 6 000 de cetateni, trasi la sorti n fiecare an.
Ostracismul permite poporului ca, prin vot, sa excluda pe oricine ar fi
candidat la postul de tiran1.
J.1.2. Evolutia artistica
STILURILE NOI
Ordinele doric si ionic si fac aparitia n decursul secolului al VH-lea . Hr
. Cel corintian va aparea n secolul al IV-lea . Hr. Este foarte dificil de delimit
at geografic regiunile n care predomina unul sau altul dintre aceste stiluri. Tot
usi n insulele ionice se manifesta ordinul ionic, iar cel doric, aparut n Pelopone
s, nu se va limita la regiunea de origine. Coloanele templelor sunt cele care ne
permit o mai buna sesizare a diferentelor dintre cele doua ordine.
Coloana dorica, ale carei origini trebuie cautate n jurul datei de 625 . H
r., are un fus canelat, element masculin care se asaza direct pe sol si suporta
un capitel foarte simplu, bombat sub o abaca dreptunghiulara. Coloana descreste
pe masura ce se nalta, ntruct greutatea ei, la care se adauga cea a restului constr
uctiei, este suportata de baza coloanei. Ea este compusa din tamburi canelati me
niti sa-i puna n evidenta volumul. ' . Coloana ionica este asezata pe un soclu for
mat din doua parti: stilobatul si plinta, element feminin. Capitelul se caracter
izeaza prin doua volute rasucite. Ordinul ionic nu prezinta metope sau triglife,
ci numai o friza orizontala continua al carui unic scop este decorativ.
Fiecare om politic ce are mpotriva sa cel putin 6000 de voturi este const
rns sa plece Pentru 10 ani n exil (n. tr.).
STATUILE SI PLASTICA
Imagine a Acropolei.
Teatrul lui Dionysos de la Atena.
Plastica se apropie foarte mult d'i operele cicladelor sau de cele egipt
ene n jurul anului 650 . Hr. Apar numeroas< reprezentari rigide de tineri barbati
roi): bratele lipite de-a lungul corpul picioarele strnse. Dar cea mai vec statui
e a artei grecesti este considerata; fi o reprezentare feminina, okore. Ea es; s
tatuia lui Artemis de la Delos, care co form unei inscriptii a fost dedicata sp:
660 . Hr. de catre Nicandru din Naxo; Doamna de laAuxerre, numita astfel dup; or
asul unde a fost descoperita, este far! ndoiala opera cea mai reprezentativa arte
i statuare feminine pentru aceas perioada. Corpul ei a fost taiat cubic apoi rot
unjit n mod elegant, ncepnd c sfrsitul secolului al Vl-lea . Hr., artistii ionieni fo
losesc la Delphi statuia-coloan; sau cariatida.
Triunghiul timpanal este unul din punctele unde trebuia plasata o compoz
itii complexa ce punea n scena personaje a caror atitudine variaza n functie d< nal
time. Locul central era rezervat zeilor, n aceasta perioada temele sn mprumutate di
n Orient: friza templului lui Artemis de la Corfu (580 . Hr.).
CERAMICA
Sapaturile arheologice ntreprinse n necropola Atenei au scos la lumini vas
e ceramice de o diversitate extraordinara. >
Pentru vasele epocii geometrice, ceramica ramne una din principalei^ prod
uctii la Rodos, dar mai ales la Corint. Pentru secolele VIII-VII, tipul cel mai
frecvent este amfora pntecoasa, cu gt nalt, simplu, decorat cu linii sinuoase si ce
rcuri.
La sfrsitul secolului al Vll-lea este adoptat un nou procedeu: cel al fig
urilor negre detasate pe fond rosu. n secolul al Vl-lea, reprezentarile epice n st
il figurativ capata o importanta din ce n ce mai mare. Temele n pictura de pe vase
si au originea n legendele despre Heracles, Tezeu, Perseu. Spre 530 . Hr. n tehnica
are loc o schimbare: daca pna acum motivele erau pictate cu fimis negru pe fond
rosu, se va inversa procedeul, figurile fiind pictate n rosu pe fond acoperit cu
fimis negru. Aceasta noua tehnica a fost pusa la punct n
Atica. La Atena, ea va cunoaste o dezvoltare deosebita, constituind un m
onopol al atelierelor.
ARHITECTURA
ncepnd cu secolul al Vl-lea, cetatile vor executa lucrari importante: amen
ajarea Siracuzei, apeducte la Megara si Samos, fntni la Atena. Din lonia si nana n
Sicilia se organizeaza marile sanctuare, care nchid n zidul lor de incinta cladiri
secundare, portice, teatre, stadioane.
Pe acropola Atenei se ridica o serie de temple construite din tuf. La De
lphi se construieste Tholos-ul din Marmaria.
n Magna Graecia si n Sicilia, templele au dimensiuni exceptionale si un de
cor rafinat: Selinunte, Heracleion, Siracuza, Artemision, Paestum. Unele temple
sunt construite din argila, cu coloane de lemn, ca de exemplu templul Herei de l
a Olimpia (sec. al VH-lea).
1.1.3. Literatura
POEZIA EPICA
Se presupune ca naintea poeziei homerice a existat o poezie de curte, mai
ales la Cnossos si Micene. Aceasta ipoteza este formulata n scopul explicarii ex
istentei n Iliada a unei epopei prehomerice, care povesteste aventurile lui Herac
les. Iliada si Odiseea contin fiecare njur de 12000 de versuri. Exista mari lacun
e n ceea ce priveste geneza, forma si continutul acestora, dar mai ales semnifica
tia lor. In secolul al XlX-lea s-a presupus ca Homer, autorul lor, nu a existat,
el fiind inventat de artisti: Chenier Orbul, Ingres -Apoteoza lui Homer. Noile
cercetari de astazi considera ca el ar fi trait la Smirna catre anul 800 . Hr.
Pna la Homer existau aezii, care mergeau din oras n oras, cntnd poeme epice
si acompaniindu-se la lire. Poemele homerice s-au nascut ntre secolele IX si VII.
Ele pun n scena o ntreaga lume ce apartine civilizatiei miceniene. Asa cum spunea
Victor Hugo n epopee, istoria este ascultata la portile legendei".
Tema majora alliadei trateaza legenda distrugerii Troici, axndu-se pe con
secintele tragice ale mniei lui Ahile. n Odiseea, care pare a fi posterioara/flde7
, povestea se tese n jurul lui Ulise (n greaca Odiseu), care dupa razboiul de la T
roia se ntoarce spre patria sa, insula Itaca. Dominanta este si tema dragostei co
njugale, care va triumfa n final. Odiseea a inspirat muzicieni, pictori si scriit
ori: n muzica amintim operele ntoarcerea lui Ulise de Claudio Monteverdi (1641) si
Penelopa de Gabriel Faure (1913).
n pictura celebre sunt tablourile:
Ulise n insula feacilor de Rubens.
Ulise ridiculizndu-l pe Polifem de Turner.
n literatura:
Nasterea lui Odiseu de Jean Giono.
DEFINIREA EPOPEII
Poezie orala la origine, epos-ul este dramatic, n scopul punctarii si org
anij zarii povestirii n episoade, erau necesare pauzele. Epopeea se defineste dre
pt < poveste elaborata ntr-o maniera literara, ea conservnd amintirea unui evenime
nj istoric ce a suferit transformari datorita legendei. Epopeea este un poem cfi
aduce n scena povesti minunate cu eroi si zei.
POEZIA DIDACTICA: SECOLUL al VH-lea . Hr.
Scopul poeziei didactice este acela de a nvata concepte filosofice, prece
pt reguli literare ntr-o maniera placuta.
Hesiod este autorul a doua opere: Teogonia (Nasterea zeilor) si Munci s]
zile. n prima sa opera, el descrie evolutia lumii pna la aparitia lui Zeus. n a do
ua, se face elogiul justitiei, aparata de Zeus, al muncii si al legii impuse oam
enilor de catre zei. Ea contine totodata indicatii privind munca pe ogoare. Hesi
od si dezvolta teoria pesimista asupra existentei. Opiniile sale contrasteaza fun
damental cu cele ale lui Homer. Astfel, el este convins ca a fost ales de muze p
entru a i se spune adevarul, n timp ce Homer a primit libertatea poeziei. Hesiod
este n acest sens parintele poeziei didactice, asa cum Homer este cel al poeziei
epice.
POEZIA LIRICA: SECOLELE VII-VI . Hr.
La originea poeziei lirice stau poemele cntate. Muzica va deveni practic
inseparabila de poezie. Marile epopei vor fi nlocuite de cntece scurte, n locul hex
ametrului epic apare dimetrul elegiac, vers de patru picioare, ilustrat de Tirte
u n a doua jumatate a secolului al VH-lea, apoi de Mimnermos din Colofon, contemp
oranul sau. Va fi creat apoi iambul, ritm apropiat de cel al limbii si folosit d
e Arhiloh, autor satiric. Sappho si Anacreon din Teos compun epigrame n care cnta
dragostea si tineretea.
NASTEREA TRAGEDIEI
Teatrul grec, nascut din religie, si sarbatoreste zeii, n special pe Diony
sos. Reprezentarile dramatice devin astfel un veritabil cult dedicat zeilor. Cor
ul evolueaza ntr-o incinta circulara, numita orchestra" si unde se afla plasat alt
arul zeului. Actorii evolueaza n spatele altarului. Acestia erau izolati de culis
e prin-tr-un perete. Proskenion sau fatada scenei serveste drept decor. La Atena
, n teatrul lui Dionysos, publicul putea atinge cifra de 20 000 de spectatori.
Tragedia si pastreaza originile sale lirice, dar corul va pierde din impo
rtanta n folosul actiunii. Tespis (535 . Hr.) ar fi creatorul elementului dramatic
: dialogul. Astfel, seful corifeilor (coristilor) se detaseaza de cor, dnd replic
a acestuia. Piesa debuteaza cu un prolog, apoi urmeaza parados-u (corul intra cntn
d n orchestra). Scenele interpretate de actori se succed, fiind ntrerupte de cntecu
l corului, care ramne pe loc (stasima). Ultima scena este reprezentata de iesirea
corului: exod".
1.1.4. Filosofici si religia ' ; i, a.; t
ORFISMUL
Originar din Tracia, el se propaga rapid n Grecia si n coloniile sale meri
dionale. Misterele orfice ocupa un loc important n viata cotidiana si paralel cu
religia oficiala ele vor da nastere unei miscari filosofice.
Fondata pe principiul metempsihozei, doctrina orfica se raporteaza la Or
feu,; are ar fi trait nainte de razboiul Troiei. Datorita unor incantatii purific
atoare, sufletul si regaseste drumul spre origine. Aceasta doctrina este diferita
de naturalismul religiei grecesti, asa cum o gasim la Homer. Pe lnga o teorie as
upra originii zeilor (teogonie) si a oamenilor (cosmogonie), ea elaboreaza o met
oda care nvata cum sa te eliberezi nainte de termen de ciclul de nasteri si care e
ste modul de viata ce trebuie adoptat pentru a atinge acest scop (asceza).
FILOSOFIA PRESOCRATICA
Thales din Milet (640-562) este considerat de catre Aristotel drept fond
atorul filosofiei. Comerciant, el a cutreierat lumea, ajungnd pna n Egipt. Este aut
orul mai multor teoreme n geometrie. A calculat naltimea piramidelor egiptene folo
sindu-se de lungimea umbrei lor. Pentru el, apa se afla la originea tuturor lucru
rilor". Antichitatea l va considera unul dintre cei sapte ntelepti. Cei sapte ntelep
ti" reprezinta un grup de autori, care n realitate nu ntruneau acest numar, dar ci
fra avea o valoare simbolica menita sa le ntareasca notorietatea. Operele lor nu
s-au pastrat, ele fiind cunoscute doar prin maximele lui Demelecos din Phaler.
Conceptiei dinamice a universului i se opune conceptia statica a unui un
ivers prin intermediul cifrelor. Unul din demersuri va fi religios, iar celalalt
stiintific.
Anaximandru din Milet (610-540) este considerat, ca si predecesorul sau,
unul din fondatorii filosofiei grecesti. Opera saDespre natura nu s-a pastrat,
dar ea trebuie sa fi fost prima istorie universala. Ca si Tales, el considera ca
la originea tuturor lucrurilor se afla un element comun.
Anaximene (586-530) alege ca principiu de baza aerul generator. El l iden
tifica cu sufletul si respiratia. Prin condensare si prin rarefiere, aerul creea
za toate lucrurile.
Heraclit din Ephes (cea 540-cca 480), considerat drept creatoru stiintei
naturii, explica n opera sa, Universul, felul n care s-a nascut armonii lumii: or
iginea si substanta tuturor lucrurilor se afla n conflictul dintre contra: (Polem
os -Dike). n scrierile sale apare pentru prima oara conceptul de log< (ratiune).
P i t a g o r a (sec. VI . Hr.), fondatorul aritmeticii grecesti, va inve
nta noti nea de armonie a sferelor" n scopul definirii cosmos-uhii. Fiecare dintre
ast produce prin rotatie un sunet; ansamblul acestor sunete creeaza legatura di
nt muzica si matematica. Originar din Samos, el va fonda la Crotona o secta reli
gioasa care venera apusul soarelui. Esenta gndirii sale filosofice se bazeaza p
punerea n evidenta a raporturilor existente ntre matematica si muzica. Trasa origi
nala a filosofici sale consta n suveranitatea si ntelepciunea numerelor.
n 540 . Hr., ntr-o colonie ioniana din Italia, Elea, va lua nastere prim sc
oala filosofica din antichitate, n fruntea acestei scoli s-a aflat Parmenide (ce
540-cca 450). Nascut la Elea, el a fost fara ndoiala elevul lui Anaximandru s poa
te al lui Xenofan. Poemul sau, Despre natura, nu s-a pastrat n ntregim* Ceea ce ma
i exista, Prologul, compus din 32 de versuri, ni s-a transmis pri intermediul lu
i Sextus Empuicus. Continuarea de 61 de versuri, ce constitui un discurs, provin
e dintr-un comentariu realizat de Simplicius (sec. IV d. Hr. Despre fizica lui A
ristotel.
Prologul descrie o calatorie initiati ca. Eroul afla ca exista doua cai:
fiinta, adica ceea ce este" si exista dintotdeauna si non-fiinta", fara cale de i
esire. 1.2. Grecia clasica a secolelor VI V . Hr.
1.2.1. Organizarea politica
Puterea ateniana se va ntari n urma razboaielor medice (492-479) provocate
de revolta loniei. Victoriile de la Maraton (490) si Salamina (480) vor consoli
da pozitia ateniana. Conflictul va fi reglat prin pacea de la Callias (449)
HEGEMONIA ATENEI (479-404)
Atena a grupat contra persilor cteva orase din lonia si Hellespont, deci
pe toti dusmanii acestora. Tratatul ncheiat reprezinta prima confederatie maritim
a organizata de Aristide. Secolul lui Pericle poarta numele strategului care va
guverna Atena timp de 15 ani, consolidnd regimul democratic, n scopul de a permite
cetatenilor saraci participarea la adunarile oficiale sau consilii, sunt create
sub strategia saEisphora sau indemnizatiile.
UNIUNILE: SYMMACHAS, STRATEGIE
Cetatile grecesti se coalizeaza periodic mpotriva unui dusman comun, alegn
d un strategos autokrator. Symmachas sunt uniuni care au mai ales un caracter re
ligios; ele grupeaza n jurul unui sanctuar mai multe cetati sau grupari etnice. C
ea mai celebra a fost uniunea de la Delphi, controlata n epoca elenistica de regi
i mecedoneni.
GUSTUL PENTRU POLITICA
Gustul pentru viata politica se dezvolta, favorizat de crearea Eisphorei
la Atena. Cetatenilor le place sa se adune n agora pentru a discuta asupra viito
rului cetatii sau a confederatiei, ascultndu-i pe oratori sau pe sofisti. Nu treb
uie nsa uitat faptul ca o mare parte a rezidentilor cetatii nu participa la viata
civica. Cel mai flagrant caz este cel al Spartei, unde numai cetatenii de drept
, Homoioi sau Egalii, au dreptul de a delibera n cadrul adunarilor sau al banchet
elor asupra proiectelor civice.1 In cazul banchetelor sau sissytia (mese comune)
, fiecare cetatean trebuia sa-si aduca hrana; absenta era pedepsita cu decaderea
, Egalul devenind asemanator Hilotilor, locuitori ai pamnturilor controlate de Sp
arta si privati de orice drept n cetate. Aceasta regula drastica a condus Sparta
la oligantropie, adica la lipsa de barbati-cetateni.
1.2.2. nflorirea gndirii: literatura
TRAGEDIA
Dezvoltarea n secolul al V-lea . Hr. A tragediei antice este marcata de tr
ei autori de geniu:
Eschil (525-456).
Spre deosebire de Tespis, Eschil reduce considerabil rolul corului, intr
odu-cnd cel de-al doilea actor, al treilea protagonist fiind introdus mai trziu de
catre Sofocle. Se va ajunge astfel la un veritabil dialog. Datorita lui Eschil,
tragedia ramne apropiata de originile sale. Actiunea este simpla. Ideile dominan
te sunt fatalitatea si gelozia zeilor ncrncenati mpotriva victimelor lor. Principal
ele sale opere sunt:
Rugatoarele
Oreste ' Persii
Cei sapte contra Tebei ' Prometeu
Egalii sunt singurii care se bucura de drepturi politice. Pentru a face
parte din acest grup trebuia sa fii nascut din parinti cetateni si sa fi primit
educatia pe care o dadea statul (n. tr.).
Sofocle (495-405).! Fiul unui bogat armurier atenian, membru al maltei s
ocietati, Sofocle v; detine o serie de functii importante, ca de exemplu cea de
strateg alaturi d< Pericle. El va introduce la Atena cultul lui Asclepios, zeul
medic, el nsusi de. Venind mare preot. Rolul corului, nca important, va diminua n f
olosul unei actiuni mai variate. Personajele lupta mpotriva fatalitatii, care, ch
iar daca le ruineaza viata, le lasa intacta constiinta. Caracterul eroilor sai s
e defineste prin revolta. Operele sale principale sunt: A i ax
Antigonct
Electr a
Oedip Rege
Filoctet
Oedip la Colonos
Euripide (480-406).
Opera sa reprezinta o noua conceptie asupra tragediei. El se distinge de
; ceilalti autori prin interesul pentru formele filosofice, ca si pentru noile f
orme de expresie (retorica, muzica). Reduce considerabil rolul corului si modifi
ca legendele n scopul de a le umaniza. Personajele sunt dominate de pasiune. Din*
cele 92 de piese s-au pastrat 19, n timp ce de la Sofocle au ramas 7 si tot attea
de la Eschil. Dintre cele mai importante opere, amintim:
Troienele
Andromaca
Ifigenia n Au Uda
Electra
Oreste
Ifigenia n Taurida
Medeea
Piesele lui Euripide vor inspira alti autori:
Seneca: Hercule mnios
Comdtte: Medeea (1635)
Racine: Ifigenia (1674), Fedra
Goethe: Ifigenia n Taurida (1786)
Claudel: Protei/
Sartre: Troienele
Ele au inspirat muzica lui Lulli, Alcesta (1674) si a lui Gliick (1767).
PNDAR SI LIRISMUL CORAL (518-438)
Nascut ntr-o familie aristocratica, el a urmat studiile la Atena. Opera s
a, compusa din imnuri de victorie, din cntece corale, este de inspiratie religioa
sa, caci sarbatorirea unei victorii capata un sens religios. El dezvolta un adev
ar Religios si moral. Odele sale, compuse sub forma triadelor, contin o strofa,
o antistrofa si o epoda. Partea centrala a fiecarui poem este constituita dintr-
un iit consacrat eroului unui oras sau creatorului unei sarbatori. Stilul sau va
fi o Isursa de inspiratie pentru literatura germana clasica a epocii lui Goethe
.
COMEDIA
Aristofan (445-385).
S-a nascut la Atena. Comediile sale vizeaza n principal viata politica, s
ociala l si intelectuala a timpului sau. i place sa ridiculizeze democratia ateni
ana. Idealul sau ramne pacea. Din cele 40 de comedii ale sale nu s-au pastrat dect
11: Viespile, Pasarile, Broastele.
EVOLUTIA ISTORIEI
De la cronica: Herodot din Halicarnas (484-425) a calatorit mult n Asia, n
Babilon si Egipt, fugind de fapt de tirania lui Lygdamis. n anul 440 participa l
a ridicarea unei noi colonii pe ruinele vechiului Sybaris: Turioi (Italia meridi
onala), inaugurata de Pericle. Herodot va trai aici pna la sfrsitul vietii.
Redacteaza istoria popoarelor civilizate cu care a intrat n contact n timp
ul calatoriilor sale. Transmite astfel informatii despre sciti, neconfirmate ntot
deauna de descoperirile arheologice. Eruditii alexandrini au mpartit opera sa n 9
carti, fiecare primind numele unei muze. Interesul sau major vizeaza conflictul
care opune Europa Asiei, ct si razboaiele care decurg din acesta. Conceptia sa as
upra istoriei are la baza principii morale si religioase. Totusi, datorita scrie
rilor sale avem informatii asupra manierelor si moravurilor vechilor popoare cu
care a intrat n contact.
CAUTAREA ADEVARULUI *
TUCIDIDE (460-396)
Opera sa, Istoria razboiului peloponeziac, redactata n exil, pune bazele
metodei istorice europene. Confruntat cu razboiul peloponeziac caruia i apreciaza
importanta, Tucidide i scrie istoria, devenind astfel primul istoriograf. Docume
ntatia sa si are sursele n ambele tabere, ncercnd sa dea dovada de obiectivitate. Ce
a mai mare parte a operei sale este redactata n exilul din Tracia. Editata de Xen
ofon, lucrarea a fost terminata de acesta din urma. Ca si Machia-velli mai trziu,
Tucidide accepta ideea ca cel mai puternic l domina pe cel slab.
XENOFON (430-355)
A fost primul biograf al antichitatii, nainte de a fi scriitor, a partici
pat la campania militara condusa de Cirus contra lui Artaxerxe, fratele acestuia
. Decrierea acestui eveniment este facuta nAnabasis. Prieten cu Socrate, Xenofil
va fi exilat n urma procesului acestuia. Aversiunea sa contra democratiei j convi
ngerile sale monarhiste explica si atitudinea lui combativa contra Atene Facnd ap
ologia lui Socrate, el descrie atitudinea acestuia n timpul procesuh O alta opera
a sa, Hellenika (Hellenicele) continua lucrarea lui Tucidide. Tot a scris Cirop
edia (Educatia lui Cirus), lucrare cu caracter filosofic si moral.
1.2.3. nflorirea gndirii: filosofia
DOCTRINELE
Cinismul.
Fondatorul acestei doctrine este Antistene (440-366). Doctrina numara di
scipoli pna n epoca Sfntului Augustin. Termenul de cinic si a| originea n cuvntul grec
esc kyon " (cine), el raportndu-se la modul de viajj extrem de frugal adoptat de ac
easta categorie de filosofi. Cel mai importa reprezentant a fost Socrate, care a
cuza mai nainte de toate individualismul.
Temele principale ale acestei doctrine sunt: materialista: afirma caract
erul corporal al oricarei existente; eristica: neaga posibilitatea judecatii; pr
actica: ntelepciunea trebuie sa conduca la fericire; universalista: Diogene spune
a sunt cetatean al lumii".
Hedonismul.
Scoala hedonista a fost creata de A r i s t i p din Cirene (435-360), di
scipoli al lui Socrate. Plecnd de la teoriile lui Protagoras, eforturile umane tr
ebuie aiba drept scop placerea, hedone ", de unde termenul de hedonism. Epicur va
relua n linii mari aceste idei.
Scepticismul.
Desemneaza scoala pironiana, al carei fondator este P i r o n din Elis (
360^ 270). Cuvntul skepois " semnifica n greaca examen". Filosofii sceptici vor fi n
umiti si zetetici" (cautatori). Timon din Flius (330-234) este cel mai cunoscut d
iscipol al acestei doctrine.
Pentru acesti filosofi, omul este incapabil sa aiba o opinie sigura asup
ra lumii. Ei cauta echilibrul sufletului. Autorii moderni care se apropie de ace
ste conceptii sunt Montaigne, Gassendi, Bayle.
1.3. Marile scoli filosofice 1.3.1. Stoicismul
Principalul fondator al scolii stoice a fost Z e n o n (320-264) din Kit
ion. J Acesta a fost la Atena elevul lui Stilpon din Megara, al platonicienilor
Xenocrate\par si Polemon, dar si al lui Crates Cinicul. Gratie lui Panatios, car
e si-a creat propria scoala de filosofe la Rodos, Stoa (doctrina porticului) se v
a romaniza, iar storicul Polibiu n a sa stoa mijlocie va combina flosofia stoica g
reaca cu iziunea romana realista. Succesorii greci au fost Cleante (33l-232) siH
risip 282-202). Ceea ce cunoastem din filosofia stoica ni s-a transmis prin auto
rii romani: Seneca, Epictet, mparatul Marcus Aurelius. Se naste conceptulhuma-nit
as, ce va marca ulterior toata gndirea occidentala. Conform stoicilor, lumea; ste
guvernata de heimarmene, destinul.
Opunndu-se doctrinei epicureice, stoicii considera ca lumea fiind guverna
ta de zei, tot ceea ce se ntmpla este, deci, fatal. Seneca exprima aceasta teza n D
eProvidentia. Desi omul este stapnul judecatii sale, derularea evenimentelor nu d
epinde de el. Ansamblul moralei stoice consta n a trai n conformitate cu natura un
iversala, supunndu-ne legii divine. Omul este un lucra sacra pentru om", scria Sen
eca, sentiment ce conduce spre cel de solidaritate umana. Microcosmosul uman rep
roduce structura lumii si poarta n el o parte din logos "-ui 'ratiunea) universal.
Ei disting de asemenea lucrurile bune de cele rele, iar dintre acestea, pe cele
care depind de noi de cele care depind de soarta, n aceste conditii, este necesa
ra nlaturarea pasiunilor, surse de greseli ale judecatii, prin stapnire de sine si
fermitate. Scopul destinului uman este fericirea pe care o mtem atinge gratie e
nergiei si virtutii. Sufletul uman este o emanatie a divinului. Stoicismul va av
ea repercusiuni asupra unor autori ca Montaigne, va fi criticat de Pascal si apr
obat de Vigny (Moartea lupului).
Marcus Aurelius (120-l80) este probabil cel mai celebra dintre stoici, n
masura n care el transforma o doctrina filosofica n modalitate de guvernare a Impe
riului. Virtutea principelui trebuie sa straluceasca peste ansamblul administrat
iv, ghidat fiind de ideea Binelui pe care trebuie sa-l realizeze.
1.3.2. Epicureismul
E p i cu r (34l-270) si fondeaza scoala la Atena n 306 . Hr. Din opera lui
s-au pastrat cteva fragmente. Doctrina sa este expusa n special de poetul latin Lu
cretiu (sec. I . Hr.) n lucrarea De rerum natura. Discipol al lui Democrit, Epicur
adopta o conceptie mecanicista si materialista asupra lumii: totul se compune d
in atomi, inclusiv sufletul, n momentul mortii se produce o disociere totala a at
omilor.
Epicureismul refuza providentialismul. Fericirea consta doar n placere, e
l distingnd mai multe tipuri de placeri. Printre dorinte sunt unele naturale si ne
cesare, altele care sunt naturale, dar nu necesare si, n sfrsit, unele care nu sun
t nici naturale, nici necesare, ele fiind produsul unei judecati iluzorii" (Epic
ur, Maxime).
DEZVOLTAREA si PERVERTIREA DOCTRINEI
Atunci cnd Epicur vorbeste de placere si de mplinirea dorintelor, el s ref
era mai ales la cele care sunt naturale si necesare. Nu este vorba de a se las f
ara control n voia tuturor simturilor. Epicureismul vede mplinirea omul tocmai n al
egerea justa a placerilor. Mai trziu, doctrina va fi pervertita de ca aristocrati
a din Imperiu, care va retine doar principiul placerilor. Astfel, trepta se va i
nstaura un epicureism vulgar, fara ideal, multumindu-se cu satisfacere] placeril
or, refuznd alegerea esentiala. De aceea, chiar si n zilele noastre, epicu reismul
este adeseori confundat cu un simplu hedonism, fara a tine seama di nobletea id
eilor si de exigenta de viata a fondatorului sau.
1.3.3. Sofismul
Scoala sofista ce apare n secolul al V-lea i reprezinta pe cei care sunt n
cautarea ntelepciunii (sophia) si a modalitatii de a o atinge. Desi sofistii nu s
e intereseaza de politica, ideile lor vor avea implicatii directe n acest domeniu
. Principalii sofisti sunt:
Protagoras, care afirma ca omul este masura tuturor lucrurilor". Prin ace
asta asertiune, autorul neaga existenta unui adevar obiectiv si afirma liberul a
rbitraj al omului n fata divinitatii, nvatatura sa este plina de scepticism. Pentr
u Protagoras, fiecare cetate este libera sa-si stabileasca propriul cod de valor
i, sa hotarasca ceea ce este just si injust. Morala sa este una sociala si nu in
dividuala, ntruct omul face parte din societate.
G o r g i a s (480-370) este autorul sofist care-si cauta cu multa grija
cuvintele, pentru ca demonstratia sa fie convingatoare. Opera saDespre natura s
i non-fiinta i-a conferit reputatia de nihilist.
C a l i c l e s apare n dialogul lui Platon intitulat Gorgias. El sustine
ca tot ce este urt este nedrept. Exista o contradictie ntre legea naturala si cea
a oamenilor. Legea este facuta de cei multi n interesul celor slabi. Pentru el,
adevarata morala rezida n triumful celor mai puternici asupra celor mai slabi.
T r a s i m a h. n Introducere laRepublica lui Platon, el se exprima astf
el: Justitia nu este altceva dect interesul celui mai puternic. Si guvernarea stab
ileste legi pentru propriul sau interes". El neaga statul, forta fiind cea care
dirijeaza relatiile sociale.
SOCRATE
Nascut n 470, el se sinucide n 399 la Atena, n urma condamnarii sale. A exe
rcitat functii n Boule. Fiu al sculptorului Sophroniskos si al unei moase, el are
drept maxima: Ceea ce stiu este ca nu stiu nimic". Aceasta nseamna ca omul nu poa
te cunoaste ntregul adevar, dar ca scopul acestuia este de a se apropia de adevar
. Facnd aluzie la meseria mamei sale, el si numeste metoda itmaieutica" (mosirea" i
deilor). El demonstreaza interlocutorului ignoranta si i arata n acelasi timp ca p
oarta n el adevaruri pe care le ignora. Arta mea de a mosi cuprinde toate functiil
e pe care le ndeplinesc moasele. Dar principiul artei mele este acela de a fi cap
abil sa discerni n mod sigur daca spiritul copilului este o himera si o falsitate
, sau un fruct real si adevarat" (Theaitetos, 150b-l50d). Fondata pe dialectica
pusa la punct de sofisti, metoda lui Socrate opune unei propozitii (teza) o prop
ozitie contrara (anti-teza). Cele doua vor forma sinteza si vor pune n valoare ad
evarul continut de fiecare dintre ele. Aceasta metoda corespunde doctrinei duble
i cunoasteri: prima: doxa, cea a lucrurilor aparente si superficiale; a doua: ep
isteme, cunoasterea adevarata, profunda.
n 399, acuzat de impietate de catre democratii atenieni, Socrate este con
damnat la moarte, considerndu-se ca noul spirit public este responsabil de prabus
irea puterii ateniene. Este adevarat ca sofistii au atacat n special autoritatea n
stat. Procesul sau va fi descris de Xenofon si Platon.
PLATON (427-347)
Descendent dupa tata din Codros, rege al Atenei si dupa mama din legiuit
orul Solon, Platon apartine uneia dintre cele mai importante familii aristocrati
ce ateniene. Discipol al lui Socrate, el este fondatorul Academiei. A fost filos
oful ideilor cu implicatii politice. Dezamagit de guvernarea de la Tarent si de
abuzurile oligarhiei, ca si de regimurile democratice care l-au condamnat pe Soc
rate, Platon realizeaza ca o actiune politica directa este imposibila chiar si l
a Atena. Schimbarea este posibila doar prin educarea viitorilor cetateni de elit
a, n acest scop, el pune bazele Academiei, model etern de scoala de filosofic.
Doctrina lui Platon formeaza un ansamblu complet: formarea teoriei ideil
or, nemurirea sufletului n Fedon, originea lumii n Timaios, dragostea mBan-chetul.
Toate operele sale vor fi legate de viata cetateanului: Politica, Republica, Le
gile. Acelasi lucru se poate spune si despre dialogurile sale: Apologia lui Socr
ate, Protagoras. Din opera sa se degaja mai multe idei:
Bustul lui Pericle. Secolul al V-lea. Marmura. Lucrare romana efectuata
dupa originalul grecesc.
n Republica apare ideea cetatii ideale. Omul nu traieste singur, el este
legat de cetate, careia i apartine; societatea nsasi depinde de calitatile individ
uale ale oamenilor care o formeaza.
n Legile, analiza se poarta asupra legilor si bazelor autoritatii, n conse
cinta, politica va fi si ea dependenta de aceiasi oameni. Platon este considerat
drept unt dintre fondatorii scolii istoriciste, careia i apartin K. m si A. Comte
.
Doctrina ideilor formeaza pivotul teoriei sale asupr cunoasterii: obiect
ele instabile sunt reflectarea imperfecti a arhetipurilor ideale si imuabile. El
se pronunta pent adevar si bine. Practicarea filosofiei trebuie sa permi| depas
irea imperfectiunilor, care mpiedica cunoasteri arhetipurilor.
ARISTOTEL (384-322)
Copie romana a Afroditei din Cnidos. Praxiteles. 350-330. Roma, Muzeul d
e Ia Vatican.
Este fiul medicului de curte al regelui Macedoniei Faptul ca Aristotel s
-a nascut la Stagira este importan caci el nu este cetatean al Atenei si, deci,
nu poate p ticipa la viata politica a acestei cetati, chiar daca el es cel care
va redacta constitutia orasului. Spre deosebire de Platon, el nu se intereseaza
numai de organizarea cetatii, ci de toate formele de organizare politica. In 367
el intra; n scoala lui Platon, iar n 342 devine preceptorul lui Alexandru cel Mar
e. Aristotel este creatorul silogismului.
si creeaza o scoala proprie de filosofic. Elevii sai se j vor numi peripat
eticieni", dupa obiceiul lui Aristotel de a vorbi mergnd (peri-] paein = plimbare)
. El va pune bazele sistemului stiintific modem. Filosofia sa va fi o critica a
cunoasterii. Discipolii sai vor numi Organon (instrument metodologic al cercetar
ii stiintifice) tratatul sau de logica. Aceasta lucrare contine doua analitici" (
studiu asupra silogismelor) si articole mai scurte asupra categoriilor si hermene
uticii". Tot att de importante sunt si tratatele sale asupra stiintelor naturale.
In a sa Istorie a animalelor pune bazele zoologiei. Fizicii i adauga n mod logic
Metafizica, n care trateaza principiile Fiintei. Etika Nikomacheia (Etica Nicomah
ica) este consacrata moralei, care pentru prima oara este studiata ca un concept
filosofic. In Poetica va trata problemele esteticii^ pentru ca natura a lasat n
eterminat un anumit numar de lucruri, pe care arta le] va perfectiona.
1.4. Evolutia artistica
J. 4.1. In Grecia clasica, doua perioade vor delimita operele si artisti
i:
Primul clasicism, reprezentat de secolul lui Pericle (sec. V . Hr.), va v
edea nfrngerea Atenei n urma razboiului peloponeziac.
Al doilea clasicism este reprezentat de perioada luptelor dintre Atena,
Sparta si Teba, care se termina cu supunerea Greciei de catre Filip al Il-lea al
jvfacedoniei, n urma luptei de la Cheroneea (338).
SCULPTURA PRIMULUI CLASICISM (500-450 . Hr.)
Notiunea de atelier a secolelor anterioare si pierde semnificatia, ntruct a
rtistii se deplaseaza din ce n ce mai mult.
M y r o n: opera sa Discobolul a fost copiata de numerosi artisti. Este n
bronz si prezinta un tnar atlet n plin efort, n momentul aruncarii discului.
P o l i c t e t (450-400): a lucrat mai ales n bronz. Figurile predominan
te sunt cele de zei si eroi, dar mai ales cele de atleti nvingatori. Este creator
ul canonului" artei clasice, pe care l-a expus ntr-un tratat cu acelasi titlu desp
re proportiile corpului omenesc. Dorifond concretizeaza aceasta teorie. Aceasta
lucrare ce reprezinta un tnar aruncator de lance ne este cunoscuta doar prin copi
ile romane.
Praxiteles. Hermes cu copilul Dionysos. 350-330 . Hr. Muzeul din Olimpia.
Alte opere: Diadumenos, Amazoana ranita (creata pentru Artemision-ul din
Efes).
F i d i a s (490^431): nascut la Atena, el va executa la Olympia marea s
tatuie a lui Zeus. Zeul era reprezentat seznd pe un tron decorat cu aur si fildes
. Ansamblul sculptural atingea o naltime de 10 metri. De asemenea, el a realizat
statuia Atenei Parthenos destinata a fi plasata n interiorul Parthenon-ului. Meto
pele care omeaza Parthenon-ul ilustreaza diferite teme:
Pe latura de est: lupta zeilor mpotriva titanilor;
Exemplu de templu doric: Parthenon-ul de pe Acropolea Atenei. Conceput d
e Iktinos, n jurul anului 450 . Hr.
Pe latura de vest: razboiul atenienilor contra amazoanelor;
Pe latura de nord: distrugerea Troici;
Pe latura de sud: lupta mpotriva centaurilor.
Friza Panateneelor trateaza o singura tema, aceea a marii sarbatori a At
en| procesiune n cursul careia fecioarele aduceau zeitei n dar peplos-ul, voalj sa
cru tesut de ele timp de un an.
SCULPTURA CELUI DE-AL DOILEA CLASICISM (sec. IV)
Contrastnd cu cel precedent, secolul al IV-lea es cel al diversitatii. At
acurile filosofilor au determini deschiderea spiritelor si a conceptiilor. Sunte
m mai bini informati asupra sculptorilor dect asupra operelor lor. J
Praxitele a fost doar sculptor si prefera marmur; Pictorul Nicias adauga
stralucirii marmurei o usoa patina de culoarea mierei, dnd astfel viata statuilo
r l Praxitele.
Principalele opere sunt: Afrodita de la Cnidos, Sat] odihnindu-se, Herme
s cu copilul Dionysos n brate.
L i s i p este maestru n turnarea bronzului si n rel prezentarea miscarii.
Influentat de realism, el studiaza subiectele atletice. Relund calculele proport
iilor, stabileste un nou canon, mai suplu, n noul sau canon estetic| fixeaza rapo
rtul de 1/8 ntre cap si restul corpului umanf Aspectul mai auster al sculpturilor
sale este dat de cautarile lui asupra miscarii, a rolului luminii, ct si a felul
ui de ai sublinia liniile corpului.
Lisip. Apoxiomenos. Al treilea sfert al secolului al IV-lea. Roma, Muzeu
l din Vatican.
Lucrari: Apoxyomenos (copie romana). Motivul a-cestei lucrari este banal
: un atlet si curata corpul dupa terminarea efortului fizic, nlaturnd cu strigilul
praful amestecat cu uleiurile care-i impregneaza epiderma. O alta lucrare este H
ermes legndu-sisandaua. Fiind artistul oficial al lui Alexandru cel Mare, i va fac
e acestuia o serie de portrete-busturi n bronz.
MARILE TEMPLE
ncepnd cu anul 450 . Hr. Sporirea resurselor publice si private n Grecia are
drept consecinta dezvoltarea arhitecturii civile: case particulare, cladiri n ag
ora, teatre. Pericle proiecteaza reconstruirea edificiilor de pe Acropole, distr
use n parte de persi. In 448, arhitectul Ictinos ncepe construirea Parthenon-ului.
Pe platforma de vest a Acropolei se va nalta micul templu ionic al Atenei Nike, n
timp ce Erechteionul este nceput pe platoul superior al Acropolei.
n prima jumatate a secolului al V-lea, efortul arhitectilor se va concent
ra asupra edificiilor religioase si a perfectionarii ordinului doric. Marele ans
amblu arhitectural este templul lui Zeus de la Olympia, capodopera a epocii clas
ice. Arhitectul acestui templu va fi Libon din Elis. Magna Graecia si Sicilia nu
au suferit de pe urma invaziei persane. Aici va ncepe constructia a numeroase te
mple: la Paestum, templul Herei; la Siracuza, Athe-naion-ul; la Agrigente, Olymp
eion-ul. n Sicilia se va resimti mai ales influenta ionica (templul din Segesta).
n timpul celei de-a doua perioade clasiciste, dupa nfrngerile din 404 . Hr.
(capitularea Atenei pune capat razboiului peloponeziac), Atena si termina constru
ctiile ncepute si reface alte monumente.
Lisip. Apoxiomenos. Noile canoane de proportii. Aproximativ 350 . Hr. Cap
ul reprezinta o optime din lungimea corpului.
S c o p a s, nascut la Paros, a fost arhitect, sculptor si pictor. A con
struit doua temple dorice si a creat numeroase sculpturi. El dovedeste o pronunt
ata tendinta pentru dramatic, asa cum se observa pe basoreliefurile Mausoleului
din Halicarnas. Celelalte opere ale sale ne sunt cunoscute doar prin intermediul
copiilor romane: Artemision-Mde la Efes, sculptura reprezentndu-l pe Tezeu, port
retul regelui Mausolos. Operele sale exprima ntr-un fel deosebit de pregnant neli
nistea, pasiunea, durerea.
1.5. Grecia elenistica
Este o perioada care va dura doua secole. Cele trei monarhii care iau na
stere sunt de origine militara, n timpul acestei epoci se formeaza limba scrisa g
reaca, koine " (limba comuna"), care va nlocui vechile dialecte, ajungndu-se astfel
la o unitate lingvistica.1 Aceasta limba comuna va fi folosita pna n Asia, forta s
a unificatoare putnd fi comparata cu cea a limbii lui Luther, folosita n Germania n
secolul al XVI-lea. Sub multe aspecte, civilizatia alexandrina va continua pna n
641 d. Hr., adica pna la cucerirea araba. Grecia elenistica a fost expresia cea m
ai desavrsita a specificului grec. Eliberndu-se de lanturile sale nationale, ea a
pus fundamentele culturii universale.
7.5.7. Monarhia: o noua organizare politica
Monarhia va pastra o cultura religioasa, pentru ca nvingatorul este prote
jat de zei.
Limba comuna deriva din dialectul attic clasic vorbit de oratorii, istor
icii si filosofii Atenei n secolul al IV-lea . Hr., cu cteva modificari nensemnate (
n. tr.).
I
IMPERIUL LUI ALEXANDRU (356-323 . Hr.) j
Alexandru dorea un imperiu universal. Acesta s-a extins asupra Asiei Mia
si Egiptului, desi armata se va opri la malurile Indusului. Alexandru a fondat
7| de cetati n Orient, ceea ce explica importanta elenizarii. Moartea sa a mpiedic
a realizarea unei perfecte fuziuni ntre lumea greaca si cea barbara.
DIADOHI SI EPIGONI1
La moartea lui Alexandru n 323 . Hr. la Babilon, ntruct nu a existat ur most
enitor direct al acestuia, regatul sau se va mparti ntre cei mai importanti| gener
ali. Ei vor fonda dinastii de drept divin. Principalele regate create dupai moar
tea lui Alexandru sunt: al Antigonizilor n Macedonia, al Lagizilor n Egipt a, '; a
l Seleucizilor n Asia. ncepnd cu secolul al III-lea, aceste regate vor fi absorbite
de cucerirea romana (razboaiele Macedoniei, razboaiele mpotriva lui Mitridad si
campaniile lui Pompei). Roma si va ntinde mna asupra Greciei, facnd aceasta o provin
cie romana.
MONARHIILE ELENISTICE
Ptolemeu I Soter (Salvatorul), prieten si garda de corp al lui Alexandru
, fonda la moartea acestuia Imperiul Ptolemeilor, ce cuprindea Egiptul, Sirii Ca
ria si insula Cos. Sub dominatia sa, Egiptul constituit n provincie va deveni un
important centru intelectual si artistic. Fiul sau va dezvolta orasul Alexandria
, devenit sub primii doi Ptolemei capitala stiintei, filosofici si lingvisticii.
1.5.2. Dezvoltarea intelectuala
Alexandria, cea mai mare cetate greaca din Egipt, a fost ntemeiata pe loc
ul unui sat de pescari, Racotis, asezat pe bratul vestic al Nilului. Cel care a
trasat planurile cetatii este arhitectul Dinocrates din Rodos, n antichitate, ora
sul se numea Alexandria ad Aegyptum (Alexandria din Egipt), situndu-l, deci, geog
rafic si spiritual.
n fata orasului se afla insula Faros, pe care a fost construit farul, con
siderat n antichitate drept una dintre cele sapte minuni ale lumii.
Alexandria, capitala intelectuala, va fi nzestrata de catre Ptolemeu al I
I-lea Filadelful cu doua biblioteci, care mai trziu vor fi cunoscute sub numele d
e Biblioteca din Alexandria. Cea mai importanta dintre acestea este legata dej M
uzeu, ea continnd aproape 700 000 de papirusuri, n timpul revoltelor din Alexandri
a (47 . Hr.) cea mai mare dintre biblioteci dispare, iar n 391, a doua. | 'Amndoi t
ermenii se traduc n limba greaca prin succesori". Primii sunt urmasii imediati ai
lui Alexandru cel Mare, iar cei din urma ai diadohilor (n. tr).
Desi importanta stiintifica a Atenei este n declin, ea ramne unul dintre e
le mai importante centre ale filosofiei antice. Totusi, eruditi ca Arhimede,? Uc
lid, Calimah, Teocrit traiesc la Alexandria.
POEZIA ERUDITA SI PRETIOASA
Calimah (310-235 . Hr.) provine dintr-o familie aristocratica. Traieste a
Alexandria. El a redactat catalogul bibliotecii, a scris numeroase piese lirice
, toezii iambice, mici epopei. Aitia (Cauzele), opera sa de baza, este o culeger
e le povestiri mitologice, n care dovedeste o extrema eruditie.
Teocrit (315-250), originar din Siracuza, a desfasurat o importanta. Cti
vitate literara ntre 257 si 260, el fiind creatorul poeziei bucolice. Partizan al
perelor scurte, el critica excesele eruditiei.
Opere mai importante: Idile, Siracusanele, Thalysia (nchinata Demetrei).
ISTORIA
P o l i b i u (200-l25) va asigura n secolul al IlI-lea tranzitia spre ep
oca omana. Descrie cuceririle romane si razboaiele punice. Este fondatorul unei
storii a faptelor, pe care le examineaza cu multa grija, respingndu-le pe cele ar
e i se par ndoielnice. Prizonier la Roma, prieten al Scipionilor, el este martoru
l rivilegiat si istoricul sfrsitului Greciei elenistice n fata apogeului Romei.
1.5.3. Artele
Capitalele artistice se multiplica: Rodos, Atena, Alexandria, Pergam. Ar
hitectura este legata de construirea unor edificii grandioase si foarte decorate
(altarul lui Zeus din Pergam n 180 . Hr., marele templu al lui Zeus Olimpianul de
la Atena). Sculptorii ndragesc tot mai mult maniera realista si reprezinta n lucr
arile lor noi divinitati.
ARHITECTURA GRANDIOASA
Palmira. Vedere interioara a templului lui Bel. Prima jumatate a secolul
ui I d. Hr.
Numeroase temple sunt construite sau refacute. Ordinul doric va fi pract
ic abandonat. Este pastrat doar n reconstructii, ca de exemplu al treilea templu
al lui Apolo de la Delos. Ordinul ionic va suferi Si el modificari. Ct despre ord
inul corintic, acesta este bine reprezentat de templul lui Zeus Olimpianul de la
Atena, nceput n 164 . Hr. de catre arhitectul lui Antioh al IV-lea.
^nno trasatura remarcabila a acestei arhitecturi este data de dezvoltare
a urb; nismului n cetatile vechi, reconstruite, sau n cele noi. Strazile care se nt
reta] n unghi drept vor fi tot mai mult limitate de coloane. Porticele se multipl
ica (| Delos: Porticul Antigonei). Planul agorei devine regulat, cu monumente co
i struite special pentru reuniunile adunarilor populare sau ale corporatiilor.
Teatrele se vor modifica datorita disparitiei corului si cresterii impor
tant dialogurilor (Teatrul din Delos). n ceea ce priveste locuinta elenistica, di
mensii nile acesteia se micsoreaza, iar decoratia devine mai luxoasa: n centru se
afl megaron-ul, care da nspre o curte, completata de piese secundare, n secolul a
II-lea, la Delos, Rodos, ncaperile vor f dispuse n jurul unei curti cu peristi| do
ric, cu un bazin central. Curtea era decorata cu stucaturi si mozaicuri. SCULPTU
RA
n secolul al III-lea, este supusa influentelor Orientului. La Atena, maes
ti traditiei clasice sunt fiii lui Praxitele: Timarhos si Cefisodot, autori ai u
nui portn al Menadelor. Erosii adolescenti si satirii sunt marturia persistentei
modei li Praxitele. Influenta lui Scopas se resimte n portretele oamenilor de st
at, al filosofilor, ca si n patetismul capetelor. Statuile atletilor se inspira m
ai ales dL traditia lui Lisip. F
Traditia clasica a secolului al III-lea se manifesta si n scolile din Asi
a, prii copii ale artistilor. La Pergam, prima manifestare a acestei scoli este
ex-voto-u| lui Atalos I, ridicat n memoria victoriei sale asupra galatilor. A dou
a este marel^ altar al lui Zeus din Pergamon, a carui friza reprezenta pe 120 m
lungime Gi\par gantomahia (lupta dintre zei si giganti). L
Si n alte cetati ioniene exista ateliere prospere: Miron este sef de scoa
la s Smirna. Cea mai importanta statuie a sa reprezinta o batrna beata. Artistul G
ladiatorului Borghese este un efesian. Tot artistii din Efes sunt si autorii Gal
ilor din agora, a Italicilor de la Delos.
n secolul al II-lea . Hr., Delosul primeste toate influentele. Se executa
numeroase copii. In Pelopones, Damofon din Mesena executa o Afrodita sau Venus d
in Milo. n secolul I . Hr., Atena va fi centrul renasterii neo-atice:
Apolonios: Torsul de la Belvedere;
Clycon: Heracles Farnese; |, vas decorativ: Crater Borghese.
Ca si Delosul, Rodosul este supus numeroaselor influente, n secolul al II
-lea . Hr., un artist rodian a creat pentru sanctuarul Caribilor de la Samotrace,
vestitul monument al Victoriei pe prora unui vas. Grupul lui Laocoon este reali
zat n aceeasi traditie pergamiana.
SINCRETISMUL: EXEMPLUL EGIPTULUI
Scoala din Alexandria se afla n mare parte la originea reprezentarii zeil
or teni n maniera greaca. Astfel, Osiris se transforma ntr-o divinitate cu barba,
purtnd numele de Serapis. Cultul lui Isis, raspnditpe ntregul litoral al Marii Medi
terane, o reprezinta pe zeita cu trasaturile Demetrei si Cibelei, purtnd tipul lo
r de vesmnt lung, n falduri si coafata cupolos.
II. LUMEA ORIENTALA
2.1. India
LITERATURA
Traditia plaseaza origineaMahabharatei n secolul al V-lea . Hr. Versiunea
pe care o cunoastem astazi ar fi mult mai recenta, datnd din jurul anului 400. Po
emul, ce cuprinde 100000 de versuri, descrie rivalitatea si razboiul dintre doua
ramuri ale familiei regale Bharata, n timpul perioadei protoistorice. n interioru
l acestei epopei exista o serie de mituri narative si didactice, legende care co
ntin nvataturi n materie de religie, morala etc. Epopeea este o culegere a tuturor
credintelor Indiei acelei epoci. Bhagavadgita (Cntareapreafericitului) face part
e dmMahabharata, alcatuind o epopee aproape autonoma, ce contine diverse tipuri
de informatii religioase, filosofice si etice. Ramayana povesteste felul n care e
roul divin, Rama, si-a recucerit sotia, pe Sita. Opera cuprinde 24 000 de versur
i si ar fi posterioaraM7/za&/zarafe/. Spre nceputul erei crestine apar si alte po
eme epice si texte: Pur anele, Tantrele.
2.2. Arta
Traditia budista ne vorbeste de A9oka piosul", caci n 262 . Hr. El a trait n
tr-o manastire, convertindu-se la budism. Este considerat cel mai mare suveran a
l Indiei.
n secolul I . Hr. Stupele de la Sanci reprezinta esenta artei dinastiei Cta
vahana. Cele patru porti care au fost adaugate n aceasta epoca se numara printre
capodoperele artei hinduse. Sculptura prezinta ntre secolele III-l . Hr. Influente
din Iranul elenizat. Basorelieful, greoi pna n prima jumatate a secolului al II-l
ea . Hr., se perfectioneaza dupa aceasta data (Sanci).
n secolele I-lII, scolile sunt de influenta greco-budista; n secolele IV-V
, formele se purifica si se echilibreaza. Temele brahmanice ocupa un loc tot mai
important.
SECTIUNEA C
ROMA, RUPTURA SI CONTINUITATJ
I. NTEMEIEREA ROMEI SI REGALITATEA
1.1. Etruscii
Istoria Romei se mparte n doua perioade, ce dureaza fiecare cam 50| de ani
: epoca republicana: 500 . Hr. 27 . Hr.
Epoca imperiala: 27 . Hr. 480 d. Hr.
Dupa spusele lui Herodot, etruscii, populatii de origine asiatica, ar fi
parasf Lydia din cauza foamei, instalndu-se n cursul secolului al VUI-lea . Hr. It
alia centrala, ntr-un teritoriu ocupat de purtatorii culturii villanoviene. Apar
tenenta lor etnica este nca nesigura. Ei nsisi si spuneau Rasenna". Vocabularul! Si
structura lingvistica nu sunt indo-europene. Principalele orase ntemeiate de| etr
usci au fost: Arretium (Arrezo), Veii (Isola Farnese), Tarquinii (Tarquinia- Corn
eto), Florentia (Florenta). Arhitectura se manifesta n esenta prin cea de: tip fu
nerar: tumuli si orase-necropole (Cerveteri). Sunt supusi de romani n cursul seco
lului al IV-lea.
Romanii vor pastra numeroase caracteristici ale civilizatiei etrusce, n s
pecial n religie si n magie, unde practica divinatorie ocupa un loc important. Tin
ia, divinitatea principala, era asimilata cu lupiter, Uni cu lunona, Menrva cu M
inerva, Velchan cu Vulcanus.
Sub influenta elenistica, civilizatia etrusca si va pierde originalitatea
; sarcofagele prefigureaza sarcofagul roman, iar arta statuara anunta bustul rom
an.
1.2. Perioada regilor: legenda si realitate
Este dificila despartirea realitatii de legenda. Traditia romana care s-
a fixat progresiv pna la Vergiliu si Titus Livius (secolul I . Hr.) ne vorbeste de
originile Romei. Aeneas (Enea), unul dintre fiii zeitei Venus, fuge din Troia c
uprinsa de flacari si debarca n Italia. El se casatoreste cu Lavinia, fiica regel
ui Latinus, fondeaza Lavinium si si numeste poporul cu numele de latini". Fiul sau
, lulus, rondeaza cetatea Alba Longa, unde se succed doisprezece regi. Urmasa ul
timului lege este Rhea Silvia, care mpreuna cu zeul Mars are doi fii: gemenii Rem
us si Romulus. Un uzurpator a pus stapnire pe tronul cetatii Alba Longa, aban-[lo
nndu-i pe Romulus si Remus. Acestia din urma vor fi crescuti de o lupoaica, ntre 7
53-509 la tronul Romei se vor succeda sapte regi. Aceasta serie este, n parte, le
genda, dar si realitate, ntruct ea corespunde numeroaselor descoperiri arheologice
.
NTEMEIEREA ROMEI
Deveniti adulti, gemenii l masacreaza pe uzurpator si n anul 753 . Hr., urm
ati de numerosi albani si latini, ntemeiaza o noua cetate. Locul ales a fost acel
a n care gemenii au fost alaptati de lupoaica: colina Palatinului, care domina Ti
brul. Soarta l desemneaza pe Romulus drept fondator. El traseaza o brazda ce va m
arca viitoarea incinta a cetatii. Batjocoritor, Remus sare peste brazda trasata
de fratele sau. n aceste conditii, Romulus, iritat, l ucide si ramne singurul stapn
al orasului, caruia i va da numele sau, Roma.
Pentru a le darui nsotitorilor sai neveste, Romulus le rapeste pe Sabine,
tinere ce apartineau populatiilor care locuiau la nord de Tibru.
753 . Hr. Este data arbitrara a fondarii Romei. Numele ntemeietorului, ca
si al fratelui sau, deriva din numele etrusc patronimic Ruma". Lui Romulus i succe
de Numa Pompilius, rege pasnic si pios, considerat de legenda organizatorul reli
giei. Sub domnia lui Tullus Hostilius (Razboinicul) are loc razboiul mpotriva cet
atii Alba Longa, terminat cu lupta dintre Horiati si Curiati. n cele din urma, ce
tatea Alba Longa va fi distrusa pna la temelii. Ancus Martius construieste Ostia
si portul Romei. Tarquinius Priscus introduce civilizatia etrusca. Servius Tulli
us ridica zidul de incinta ce nconjoara cele sapte coline, organizeaza si adminis
treaza Roma, organizeaza armata. Tarquinius Superbus continua marile lucrari la
Roma, dar conduce ca un tiran. Construieste marele templu al lui lupiter de pe C
apitoliu, templele lunonei si Minervei; realizeaza marele canal de scurgere, Cloa
ca Maxima". Lunius Brutus l alunga n 509 . Hr., sfrsitul regalitatii la Roma situndu-
se njurai anului 508 . Hr., dupa cum ne relateaza istoricul grec Polibiu din Megal
opolis (200-l20 . Hr.).
RELIGIA
Vechea triada capitolina lupiter, Mars, Quirinius este nlocuita de una no
ua: lupiter, lunona, Minerva. Spre anul 500 . Hr., pe masura ce se formeaza cetat
ile, se ridica primele temple: templul lui lupiter de pe Capitoliu (497), Amplul
lui Saturn (482), Templum Castorum din Foram.
II. REPUBLICA (509-27 . Hr.) 2.1. Noile institutii
^sa-r-SEr.
^^SSSS^-^^" Z.l. i^ionc iiiainwi" ruiictiea
Treptat, noul regim se defineste si si afla echilibrul n cele trei tipuri
< tin loc de curte e ap. Institutii. 2.2. Categoriile sociale: de la plebe la 2.
1.1. Magistraturile V^M^^ef^? Ri^S^rsingurul sau ideal este
Magistratii detin puterea executiva si sunt alesi pentru un an. Pentru a
foarte putin, sau deloc ^comerai s autoritatea morala si sa-si exercite magistr
at, trebuia sa fi ocupat mai nainte n ierarhie un tip de magistrata, razboiul caci
numai asa poate inferioara.
C.doicenzorulesilafiecaresanusiexercitaupropriu-zismagistra doar 18 luni
. Ei ntocmeau listele senatorilor. Tot n competenta lor intra l de sclavi. Tlamntul
cetatenilor si al averii acestora. L-
Cei doi consuli sunt magistratii supremi ai Republici, Rolul lor este de
|^^ ccmvocasiprezida Senatul, dar si adunarile populare: adun^ curtata) si aduna
rea centuriata (comitia centuriata). Ei joaca si un rol religiei cetatenilorse v
a situa n jurul cifrei de. '
Dupa traditie.
TStaaaarsscssss: cces la responsabilitatile politice; Rnima ramne o cetate
-stat". I
Ci r Pie CTC^CSil, KOIUa lamina vj, 1
Divizarea si repartizarea: Ierarhia este urmatoarea: din patricieni (car
e. NjL^i-.
Ileri (puteau sa cum-din urma participa cel mai direct
T"V
* + n Vti t
Pretorii: sub Sylla (secolul I . Hr.), ei sunt n numar de opt. Principala
ij
Pretorii: sub Sylla isecomi 11. ru. I, ci mi m uuuuu ^~ ~^. ^,
^ V ".11 J-'Uyt H"vr, atributie o constituie administrarea jurisdictiei c
ivile. Pretorul urban se ocuot cetatenilor n clase de litigiile dintre cetatenii
romani. Rolul sau poate fi si militar, el purtnd titlfl '. Aristocratia se situea
za n frunte.
De Imperator al unei armate (general). H,. *'c A m-~nrn
H v& '; J ocupau locuri m Senat), mari pro
Edilii supravegheau organizarea si functionarea pietelor, se ocupau *-" a
provizionarea Romei si cu organizarea spectacolelor publice.
Cvestorii, contabili ai tezaurului public, erau n numar de 40. Teza este
pastrat la Roma n templul lui Saturn. Tot ei sunt cei care se ocupau strngerea imp
ozitelor.
Oc
^sisa J*^*^ si economiei rpura pcuuu nun* toga brodata cu purpura si embl
ema ivorie.
Plebea se mparte la rndul ei n doua clase: clasa ai carei membri formau inf
anteria grea; 2.1.2. Senatul
Puterea acestuia este considerabila, i revenea un rol important n adm|j ni
strarea finantelor, fapt care-i asigura suprematia asupra tuturor magistraturile!
Statului roman. Da ordine consulilor, dirijeaza diplomatia. Este o adunar perma
nenta, aleasa dintre fostii magistrati. Numarul membrilor este n crestere! Contin
ua: 300 la nceput, 1000 sub Sylla, n secolul I . Hr. L 2.7.3. Adunarile populare Ex
ista trei tipuri de adunari populare:
Adunarea curtata (comitia curtata) i confirma pe preoti n functii.
Infra classem, clase inferioare care serveau n infanteria usoara. Sunt ce
i > compuneau majoritatea legiunilor si a populatiei. Aceasta clasa sociala va c
el mai puternic marcata de razboaie.
2.3. Evolutia politica spre Principat
n secolul al IV-lea . Hr. Roma se apara cu greu de
Latium. nainte de mijlocul secolului al III-lea . Hr., mi devastata de gal
i; spre
^TiKBvmcmalele evenimente snf n 390 . Hr., Roma este 272 . Hr., Tarenrum este
supus si Roma domina ntreaga Peninsula Italica de; sud de Arno.
Puterea sa se va afirma n Mediterana n 264 . Hr. (primul razboi puni mpotriv
a cartaginezilor). Doua secole mai trziu, Roma domina malurile Me diteranei, pe c
are o poate numi de acum mare nostrum ".
REPUBLICA N CRIZA
Profund transformata de cuceririle sale, Roma nu reuseste sa se organize
zi ntr-un stat ale carui dimensiuni sa cuprinda si Mediterana. Regimul republic;
de altadata nu mai functioneaza: ambitiosii si disputa puterea si cumpara voturil
| Inegalitatea sociala se adnceste, antrennd o perioada de criza.
SFRSITUL REPUBLICII
La mijlocul secolului I . Hr. Republica este n plina agonie. Incapacitati
de a construi o republica la dimensiunile cuceririlor determina nobilimea senat
riala sa accepte monarhia drept solutie, dupa exemplul regatelor elenistice. Ins
i bilitatea politica duce la izbucnirea razboaielor civile. Dupa Sylla, Caesar nc
e sa impuna solutia monarhica. El esueaza n tentativa sa, dar calea este pregati
pentru Octavianus. Acesta organizeaza un guvern monarhic si asigura pacea n provi
ncii. Pentru a nu-si face un dusman din oligarhia senatoriala, el pastreaza apar
entele republicane, introducnd Principatul. Octavius adopta titulatura princeps se
natus ", primul dintre senatori. Noul regim, desi pastreaza cte aparente republic
ane, este un veritabil regim imperial.
RELIGIA ROMANA
Religia romana s-a format pornind de la numeroasele culte existente, ef
suferind influente extrem de diverse, nainte de instalarea Republicii, exista1 cr
edinte vechi n puteri superioare, numen. Aceasta reprezenta o personificare a for
telor supranaturale care apareau sub forma unor divinitati masculine sau feminin
e. Ele nu constituiau obiectul vreunui cult. Doar ritualurile magice aveau o anu
mita importanta, ntruct romanii credeau ca prin intermediul acestora pot modifica
desfasurarea lucrurilor, ncepnd cu epoca republicana si mai ales sub Augustus, guv
ernul roman va folosi religia n scopul servirii statului.
Distingem doua categorii de zei:
Zeii populari, n numar de aproape 30 000 la Roma. Romanii considerau ca n
spatele fiecarui lucru se afla un zeu, ceea ce si explica numarul lor att de impo
rtant. Aceasta multiplicare a divinitatilor este n special creatia lumii rurale.
Printre zeii cei mai populari i amintim pe lari", iar dintre acestia, pe Lares com
pitales, ce protejau cartierele si raspntiille. n cinstea lor, n luna ianuarie era
celebrata sarbatoarea numita Compitalia.
Principalii zei sunt: lupiter, zeul cerului; Mars, zeul razboiului; Vulc
anus, zeul focului; Neptun, zeul cerului; Saturn, zeul semanaturilor.
Principalele zeite sunt: lunona, sotia lui lupiter, zeita fecunditatii;
Minerva, ntelepciunii; Vesta, zeita caminului domestic; Flora, zeita gradinilor.
mparatii vor fi zeificati n timpul epocii imperiale (Caesar, Augustus).
ZEII CASNICI
Deosebiti pentru fiecare familie, cultul lor este celebrat de pater fami
lias. Zeii Lari sunt protectorii casei. Dintre acestia, Lares Penates vegheaza a
supra proviziilor si aprovizionarii cu hrana. Acestora li se ofera sacrificii mo
deste pe altarul casei. Ct despre zeii Mani (DU Manes), ei sunt divinitati raufac
atoare, asociate cu sufletele mortilor. Pentru a se proteja de zeii Mani, ei era
u onorati la fiecare comemorare a defunctului. Romanii se preocupa prea putin de
problema supravietuirii dupa moarte. Ei nu cred n recompensa sau pedeapsa pe car
e o vor primi dupa moarte, n functie de actiunile lor bune sau rele. Mortii veget
eaza ntr-o lume inferioara si pentru ca ei sa nu revina, li se aduc ofrande. De-a
bia sub influenta filosofiei grecesti apare conceptia lumii de dincolo n rndurile
societatii aristocratice.
INTEGRAREA JURIDICA A RELIGIEI
Relatiile dintre zei si oameni iau caracterul unui contract, ntruct romani
i asteapta de la zeii lor favoruri imediate: recolte bune sau victorii. Extrem d
e superstitiosi, romanii sunt foarte atenti la toate semnele, pe care ei le inte
rpreteaza drept favoare sau mnie a zeilor. Aceasta atitudine ntareste formalismul
unei religii, "n care teama ocupa un loc important. Mai riult dect la alte popoar
e, religia la romani apartine cetatii, ntruct toata viata politica este legata de
rituri, culte, iar magistratii sunt si preoti. Astfel, Caesar a fostPontifex max
imus (Mare pontif), iar Cicero augur.
CULTE SI RITURI
n viata privata, tatal este preotul cultului de familie: el ntretine focul
n vatra de pe altarul din atrium si i onoreaza pe zeii Lari si Mani.
Nmes. Sfrsitul secolului I . Hr.
Cultul public nu poate fi despartit de viata cetatii. Preotii se grupeaz
a n colegii". Cele mai importante sunt:
Pontifices sau preotii de prim rang. In numar de 15, ei sunt nsarcinati c
u pastrarea religiei oficiale, n fruntea lor se afla marele pontif, Pontifex maxi
mus, numit pe viata. El redacteaza analele, cronic; evenimentelor cetatii, fieca
re an deosebindu-se dupa numele consulilor.
Flamines, tot n numar de 15, sunt preotii n serviciul unei divinitati. Pri
mii n ierarhie era Flamen Dialis, preotul zeului lupiter.
Vestalele sunt tinere patriciene ce o slujesc pe zeita Vesta. Ele au o d
ub obligatie: de a ntretine focul sacru n vatra cetatii si de a ramne fecioare.
Salienii, n numar de 12, se numesc astfel de la sallio" (dansez), fiecare
an, n luna consacrata zeului Mars, aveau loc ceremonii n care preotii executau un
dans ritual.
Preotii experti n divinatie erau grupati n doua colegii: colegiul celor 15
auguri; unele din prezicerile acestora erau furnizate de zborul si strigatul pa
sarilor; haruspices preotii care prevedeau viitorul prin cercetarea maruntaieli
animalelor sacrificate.
RITURI SI SUPERSTITII
Orice consul nainte de a ntreprinde o actiune i consulta pe auguri si harus
pices. n felul acesta, toata viata cetatii este supusa vointei zeilor.
CORESPONDENTE NTRE ZEII GRECI SI CEI LATINI
Apolo Apolo Fiul lui Zeus si al Herei, zeu al luminii, frate geaman al l
ui Artemis. Avea sanctuarul la Delphi. Ii da Casandrei darul de a prezice, cu co
nditia ca aceasta sa i se ofere; refuzat, i ridica aceasta putere. Regelui Midas i
cresc urechi de magar pentru ca a preferat naiul lui Pan lirei lui Apolo. Simbo
luri: arcul, lira, soarele. J
Demeter Ceres Zeita a agriculturii, fertilitatii, fecunditatii. Ma-j ma
a Persephonei. >
Simboluri: spicul de gru, secera.
Atena Minerva Zeita a stiintelor si artelor. Templul sau, Parthenon-ul,
a fost construit de Fidias pe Acropolea Atenei. Este reprezentata cu casca si pl
atosa. Simboluri: bufnita, ramura de maslin.
Ares Mars Fiul lui lupiter si al lunonei, zeu al razboiului.
Romanii l considerau drept tatal lui Romulus. Este reprezentat narmat.
Artemis Diana Zeita a vnatorii si lunii, sora geamana cu Apolo.
Vneaza cu arcul si este nsotita de o caprioara. Reprezentarile ca zeita lu
nara sunt rare.
Afrodita Bacchus
Venus Dionysos
Hera Hestia lunona
Vesta
Hermes
Mercur
Hephaistos
Vulcan
Poseidon
Neptun
Pluton
Hades
Zeus lupiter
Zeita a dragostei si frumusetii. Simbol: porumbelul.
Zeu al betiei si sarbatorilor. Reprezentat fie ca adolescent, fie cabatrn
. Menadele sunt nsotitoarele sale obisnuite.
Atribute: ciorchinele de strugure, frunza de vita de vie, trsa.
Sotia lui lupiter, zeita a casatoriei, nsotita de un paun.
Zeita a vetrei. Simbolizata de flacara, nsotita de un magar.
Zeu al comertului si al hotilor. Reprezentat cu aripi la calcie. Are un c
aduceu.
Zeu al focului si al mestesugarilor. Unelte: ciocanul si nicovala.
Zeu al marii.
Atribut: tridentul.
Zeu al infernului.
Reprezentari: sceptru, cerberul la picioare.
Zeu al zeilor, atotputernic.
Atribute: vultur, fulger, sceptru.
2.4. Artele si literatura 2.4.1. Patrunderea elenismului
Elenismul, provenit de la numele generic Elada al Greciei antice, a fost
introdus prin intermediul etruscilor. Cucerirea Italiei ntre secolele IV-lII a p
ermis contactul oraselor din sud cu civilizatia greaca. Cucerirea cetatilor Neap
olis Si Tarentum, vechi colonii grecesti, a reprezentat o etapa deosebita. Liviu
s Andro-nicus, originar din Tarentum, autor al primei tragedii scrisa n limba lat
ina, traducator al Odiseei, pune la Roma bazele unei scoli n care va preda limba
greaca. Pentru a face fata noii civilizatii, societatea romana va trebui sa se a
dap-teaze. Apare moda nvatatorilor greci. Pedagogul (cuvnt grec, la origine sclav
mstruit) este un fel de meditator, nsarcinat sa-l conduca pe tnarul patrician la S
coala. Limba greaca se impune n toata lumea mediteraneana, nsusi Cato cel Batrn est
e nevoit ca la batrnete sa nvete greaca. Plebea este mai deschisa n fata noii civil
izatii, fiind sedusa de legendele si speculatiile mistice ale grecilt Elenizarea
se va face cunoscuta cel mai usor n productia literara.
n secolul al III-lea, literatura greaca este dominata de rafinamentul l p
retiozitatea de la curtea Ptolemeilor. Trebuie asteptata nsa epoca imperiala, car
e autorii romani i au ca model pe contemporanii lor greci. Mai nainte eij raportau
ndeosebi la Homer si la scriitorii secolelor V-lV . Hr. La mijlo<| secolului al I
II-lea, mai precis ntre 254 si 235 . Hr., la Roma se impun J scriitori: Livius And
ronicus si Naevius. Influentat de cei doi, Plautus va teatrul comic.
2.4.2. Importanta urbanismului: institutia jocurilor popula (ludiplebei)
Roma devine orasul prin excelenta: Urbs. Capitala a unui vast imperiu, si
reflecta splendoarea n constructii, ca de exemplu Forumul lui Traian s termele l
ui Caracalla. Prin intermediul tribunilor plebei, poporul roman es invitat cu re
gularitate sa primeasca panem et circenses " (pine si circ ").
Jocurile, oferite din ce n ce mai des de catre mparat, au loc n Circuli Mar
e, Circus Maximus, cu o capacitate de cteva mii de locuri. Spectatorii' asista pe
parcursul a ctorva ore la ntreceri sportive, lupte, ntrerupte de seu piese, n gener
al comice, sau de reprezentari teatrale care aduc n scena gran-| doarea imperiala
. Jocurile sunt un veritabil mod de a guverna, permitnd mpara tilor sa canalizeze
nemultumirile populatiei.
2.4.3. Principalele perioade ale productiei literare
Desi nfiinta, Grecia si cucereste nvingatorul, n ciuda legilor contra luxult
j (impozit pe lux introdus de Cato), nalta societate traieste ntr-un fast necunosc
primilor romani. Influenta greaca nu nceteaza sa creasca. Totusi, si face apariti
si o literatura latina, reprezentata de farsele lui Plautus si comediile lui Te
rentif Elocventa este ilustrata de Gracchi, iar mai trziu, n secolul I, de Cicero,
aceeasi epoca se naste poezia lirica a lui Catullus si poezia filosofica a lui
Lucretiu Sub influenta filosofilor greci se raspndesc noi idei: epicureismul, sce
pticismul, care vor clatina religia traditionala, patrunsa din ce n ce mai mult d
e influenta orientala.
AUTORII
Titus Maccius Plautus, nascut n 254 . Hr. la Sarsina, n Umbria, moare n 184 .
Hr. Deci, latina nu va fi limba sa materna. S-au pastrat 21 de comedii scrise d
e Plautus, dintre care mai importante suntAmphitryo, Bacchides (Cele doua curtez
ane Bacchis), Aulularia (Ulcica). Se serveste de subiecte grecesti pe care le ad
apteaza limbii latine. Toate comediile sale de dragoste sunt C0nstruite pe intri
gi, situatii confuze si recunoasteri finale. El nu a suferit influenta Atenianul
ui Aristofan, clasicul comediei grecesti, ci mai degraba a comediei grecesti a s
ecolului al IV-lea. Ca si Moliere, el acorda o mai mare importanta sketch"-ului,
dect compozitiei n ansamblu. Trasatura dominanta a teatrului sau este dramatismul
. Din nefericire, n ciuda suportului acordat de Scipioni, protectorii sai aristoc
rati, teatrul sau va merge din esec n esec.
Cato cel Batrn, numit si Cenzorul" datorita functiei ndeplinite n 184 . Hr.,
va scrie ntr-o perioada n care Roma exercita o influenta preponderenta asupra Occi
dentului. Este cunoscut si prin ura pe care a avut-o fata de filo-elenul" Scipio
Africanul1. Este primul istoric decis sa scrie n limba latina, n afara discursuril
or politice, opera sa cea mai importanta este Consilia adMar-cnm filium (Sfaturi
catre fiul sau Marcus). In Origines (Originile) este cuprinsa istoria romana de
la venirea lui Aeneas n Italia si pna n anul 149 . Hr.
T e r e n t i u, nascut n 199 . Hr., a frecventat stoa mijlocie. Conceptul
de Jnimanitas " care se contureaza n aceasta epoca va caracteriza toate dramele
sale. S-au pastrat sase din aceste opere, dintre care: Andria (Fata dinAndros),
Adelphae (Fratii), n dramaturgia sa, Lessing evoca toate caracteristicile dramelo
r lui Terentiu. A murit n 159 . Hr., marea majoritate a operelor sale fiind compus
e ntre 166 si 160 . Hr. Opera sa este strns legata de modelele atice. Ea nu a cunos
cut poate ntotdeauna succesul pe care l-ar fi meritat. Romanii le-au apreciat doa
r atunci cnd comediile sale tratau marile subiecte morale, care i preocupau pe con
temporanii lui. A disparut n cursul unei calatorii pe care a ntreprins-o la Atena.
Titus Livius (59 . Hr.
L 7 d. Hr.), nascut la Patavium (Padova), devine istoricul oficial al ep
ocii sale. El redacteaza o istorie a Romei, 4Z> Urbe Condita (De la fundarea Rom
ei), pe care nu reuseste nsa sa o termine. Din cele 142 de carti care compuneau a
ceasta istorie, s-au pastrat 85. Opera sa materializeaza conceptia istorica a ep
ocii.
Quintus Horatius F l a c c u s (56-8 . Hr.) s-a nascut n Apulia, aproape d
e Venusia. Si-a petrecut copilaria la Roma, iar studiile le-a facut la Atena. Es
te creatorul satirei clasice. Operele sale mai importante sunt: Satire si Episto
le.
Publius Ovidius Naso (43. Hr.
L 7 d. Hr.) intra n ultima generatie de mari scriitori ai Republicii, lund
u-si modelele din afara clasicismului grec.
Ca aparator al vechilor obiceiuri romane, a luat pozitie mpotriva influen
tei culturii grecesti (n. tr.).
Sjascut la Sulmo, ntr-o familie de cavaleri nstariti, Ovidiu studiaza reto
rica, ar este atras mai ales de cercurile literare. Este ntr-un fel opusul clasic
ilor offlani (Vergiliu, Horatiu, Tirus Livius). Principalele sale opere sunt: Me
tamor-<hoseon libri (Metamorfoze), legende despre diferitele transformari din Un
ivers, ncepnd cu geneza si Tristia (Tristele}.
Publius Cornelius Tacitus (5 5-l20) primeste o educatie de orator. "ste
prieten cu Pliniu, iar n 97 este consul n timpul lui Traian. Inlstoriile sale, xpu
ne n 14 carti evenimentele istorice de la Nero (68) si pna la Domitian (96). Dintr
e celelalte opere ale sale amintim: Dialogus de oratoribm (Dialogul Despre orato
ri), De vitae et moribm hilii Agricolae liber (Despre viata si moravurile lui lu
lius Agricola), Germania (studiu asupra obiceiurilor si moravurilor diferitelor
triburi germanice). Cele mai mature opere ramn nsa Historiae (Istorii) si Annales
(Anale).
CICERO, ELOCVENTA POLITICA
Nascut n 106 . Hr. ntr-un mic oras din sudul Latium-ului, Cicero paraseste
TOprietatea stramosilor sai pentru o cariera politica la Roma. Se face cunoscut
nca de la publicarea capodoperei sale De Oratore (Despre orator), n care si xpune
conceptia despre oratorul ideal. El va deveni creatorul conceptului de ratorie.
Formatia sa de drept civil, notiunile de filosofie si retorica dobndite n ursul un
ei calatorii n Grecia, dorinta de a aplica cunostintele dobndite la iata activa au
facut din Cicero cel mai mare orator al Romei. Una din tehnicile ele mai apreci
ate este repetitia la intervale regulate a motivului si temei dis-ursului sau. O
perele sale se pot mparti n trei grupe: scrieri filosofice: De officiis (Despre nda
toriri), Definibus bonorum et malorum (Despre hotarele binelui si raului), De am
icitia (Despre prietenie), De senectute (Despre batrnete). Etica lui Kant va sufe
ri influenta//aton>z7or scrieri politice: De republica (Despre stat), De legibus (
Despre legi) trateaza statul ideal si analizeaza constitutiile Romei.
Scrieri retorice: De Oratore, Orator (Oratorul), Brutus.
O mare parte a operei lui Cicero este compusa din corespondenta sa. Din
nefericire, aceasta nu s-a pastrat n ntregime. Exista doar patru mari culegeri de
corespondenta, care au o valoare documentara deosebita, ntruct ne prezinta toate f
ramntarile epocii.
POETII: LUCRETIU SI VERGILIU
L u c ret i u (98-55 . Hr.) a compus De rerum natura (Despre natura 'veni
rilor), poem didactic si filosofic, inspirat din filosofia lui Epicur. Scris n di
n stnga: Portret de femeie (Sappho). Fresca. Muzeul din Neapole.
Ultimii ani ai Republicii, poemul are n atentie viata umana supusa legii
mecanice; viata nu continua dupa moarte, doar atomii sunt eterni. Teama de; este
, deci, absurda. Lucretiu se ridica mpotriva religiei, fiind maestrul lui Vergij|
| Goethe aprecia la poetul latin forta imaginatiei sale".
Publius Vergilius Maro (70-l9 . Hr.) este creatorul poeziei] torale alego
rice. La moartea lui Caesar, la Roma domneste o viata literara intens; Vergiliu
va fi unul dintre cei mai importanti poeti ai secolului lui August^ Nascut la Ma
ntua (Mantova) ntr-o familie care traia de pe urma roadelor pamf tului, el va scr
ie o serie de poeme pastorale: Bucolica (Bucolicele), (Georgicele). Teocrit a fo
st cel care l-a inspirat. Aeneis (Eneida) este un] care povesteste despre origin
ea poporului roman.
Vergiliu, Horatiu si Titus Livius sunt maestrii noii generatii literare,
cat mbratiseaza ideile si pretentiile mparatului Augustus: restaurarea obiceiuri|
[si traditiilor morale ale vechii Rome, ntarirea puterii sale si asimilarea li c
ucerite prin adoptarea de catre aceasta a literaturii si artei romane.
2.4.4. Arta
Dupa razboaiele de aparare pe care este nevoita sa le poarte contra gal:
(390 . Hr.), samnitilor, tarentinilor, Roma devine stapna Italiei. Va mai ntmp rezi
stenta Cartaginei, pe care o domina n urma celor doua razboaie punice. secolul al
Il-lea, ea deplaseaza centrul lumii artistice din Atica la Roma. Arta s ia locu
l celei grecesti si se raspndeste ntr-o lume mai unita. Arta romana est o creatie
originala sau este un academism derivat din cea a Greciei? Parerii sunt mpartite.
Poate ca trebuie sa vedem o influenta greaca si originalitate propriilor sale t
endinte.
ARHITECTURA
Arhitectura raspunde mai bine dect sculptura sau pictura caracterului re
mn, ntruct ea se naste din necesitatile cetatii. Doua principii disting diversei si
steme de arhitectura: construirea de suporturi verticale: ziduri, stlpi; metoda f
olosita pentru acoperirea edificiului.
Aceeasi metoda de acoperire a edificiilor este folosita de majoritatea a
rhi tectilor antici: pe puncte de sprijin verticale sunt puse marile piese orizo
ntale Materialele de constructie variaza: granitul n Egipt, marmura n Grecia, lemn
n n Etruria. De aici apar inegalitatile n materie de rezistenta. Proportiile varia
i si ele. n Egipt sunt arbitrare, iar n Grecia sunt reglementate de ordinele care
i fac sa fie constante.
Romanii acorda boltii un loc special n constructie. Folosirea acesteia af
drept consecinta necesara transformarea si ntarirea suporturilor verticale. Astf
ej stlpii Pantheon-ului de la Roma vor avea o grosime de 5 metri. Un astfel de ti
] de arhitectura determina o larga libertate de conceptie. Daca templul grec est
e rectangular, iar cel egiptean dintr-o serie de dreptunghiuri sau patrate, temp
lul roman dispune nu numai de resursele precedente, dar si de posibilitatile ofe
rite de linia dreapta.
TEMPLELE
Cele mai vechi temple la Roma erau construite dupa modelul planului etru
sc, care se compunea dintr-o serie de cellae alaturate ce se deschid spre un por
tic. Ele se situeaza pe axa forumului.
TEATRELE
Arta dramatica devine la Roma o distractie nationala. Nemaiavnd nici o nca
rcatura religioasa, planul teatrelor se modifica. Altarul, dedicat la origine lu
i Bacchus, dispare. Acelasi lucru se ntmpla si cu spatiul amenajat special pentru
executarea imnului. Locul numit orchestra devine o incinta rezervata, unde se in
stalau scaune pentru senatori si se lasa un spatiu gol necesar pastrarii unei an
umite distante pna la scena. Pe de alta parte, arhitectii romani nu si mai plaseaz
a gradenurile pe flancurile colinelor, ci pe constructii boltite, ce ofereau o m
ultitudine de iesiri spre exterior. Multa vreme romanii si-au construit teatrele
din lemn. Primul este cel construit de Pompeius pe Cmpul lui Marte (55 . Hr.).
FORUL (FORUM)
Viata publica se concentreaza ntr-o piata de ntindere considerabila, situa
ta ntre Palatin si Capitoliu si care se numeste Forum. Aici se ridica Palatul Sen
atului (Curia Senatus). Tot aici se naltau cladirea administratiei justitiei si b
asilica. De altfel, una din caracteristicile urbanismului roman este de a concen
tra n acelasi loc toate elementele necesare vietii publice, religioase si politic
e. Desi forul se apropie de agora Greciei, el ndeplineste functii infinit mai var
iate.
SCULPTURA
nainte de epoca republicana, sculpturile sunt destul de rare. Se disting
doua tipuri: o sculptura care este efectiv o copie a artei grecesti: sute de ate
liere realizeazaAtene dupa Fidias siAfroditedupa Praxiteles; pastise ce imita st
ilul arhaic grec (Minerva arhaizanta de la Poitiers). Se combina de asemenea, un
cap si un corp ce apartin unor epoci diferite: Venus din Esquilin, Romanii, ca
si etruscii, preiau portretul, abandonat de greci. Realismul do-niina. Totusi, a
rtistii reprezinta individul sub aspectul unui zeu sau al unui erou: bust ideali
zat al lui Antinous, favoritul lui Hadrian. Caracteristica perioadei lui Augustu
s va fi abandonarea realismului n favoarea reprezentarii demnitatii vrstei. Portre
tele de femei pot fi datate mai usor datorita pieptanaturii: mesa sub forma de r
ulou de pe frunte dispare n perioadj imperiala, n locul ei apare cararea pe mijloc
, de undt pornesc doua suvite ce se termina sub forma unui coq Reliefurile demon
streaza si ele adaptarea formelot si tehnicilor elenistice la subiectele romane:
n reliefa rile funerare, romanii sunt reprezentati n picioare, traditie proprie g
recilor. Reliefurile care decorea: monumentele prezinta scene de lupta: contra d
acii pe Columna lui Traian.
DECORATIA INTERIOARA: FRESCA
Masuri privind executarea unei statui.
Majoritatea lucrarilor descoperite prezinta un caracter religios.
Dupa L 'an et l 'homme, de Gangoly, t. I, fig. 185, p. 66.
Sarcofag n argila. Cerveteri. Secolului al Vl-lea. naltime: l lungime: 2 m
. Muzeul Luvru.
Mijlocul, 40 m, Cea mai veche arhitectura privata se manifes mai nti n Camp
ania, Italia de sud. La nceputul secolului I . Hr., n arhitectura privata se manife
sta inspiratia elenistica pentru decorarea interioara si mai ales gustul pentru
mozaicuri. Planul unei constructii particulare este cel primitiv, al atriumului,
n jurii caruia se grupeaza celelalte ncaperi, n fata intrarii) n ax longitudinal, s
e afla piesa principala. Vil| Misterelor (de lnga Pompei) pare a fi ridicata dup|
ultimul razboi punic, ntr-un moment d| securitate ce permitea construirea unei c
ase la portile orasului. Marita si transformata^ picturile murale dateaza din pr
imul secol! Frizele din sala cea mare, pictate ntr-uii rosu stralucitor, prezinta
scene evocatoare a misterelor dionisiace. Fiecare scena se raporteaza la cea de
pe peretele opus. Aceasta perioada, n care picturile n tehnica trompe l'oeil" ocup
a un loc important, este numita al doilea stil". Ea se deosebeste de al treilea st
il", n care pictura acopera n ntregime peretii, transformndu-se ntr-o mare compozitie
.
III. TEME DE REFLECTIE
3.1. Roma, mostenitoare a civilizatiei grecesti
I
n domeniul literaturii, majoritatea inventiilor sunt grecesti: poezia lir
ica, elegiaca, dramatica. Teatrul n forma sa arhitecturala, dar si literara, s-a
nascut n Grecia.

Mitologia greaca va avea repercusiuni importante asupra lumii religioase
, omane. Legendele ce decurg din aceasta vor inspira autorii contemporani, ca si
lumea psihanalizei (complexul Oedip).
3.2. Originalitatea romana
Mai mult dect grecii, romanii dau dovada unei organizari politice (Res pu
blica) care impune devotamentul tuturor, pentru ca statul este cel care le apara
drepturile. Aceasta conceptie va servi la unificarea popoarelor supuse (galii,
de exemplu) si n asigurarea unei paci relative.
Dreptul roman (privat si public) si elaboreaza codurile de legi", care vor
servi drept model n redactarea legilor fondate si pe aportul roman si pe traditi
ile barbare (Lex burgondorum de Gondebaud, secolul al Vl-lea).
3.3. Roma ntre pagnism si crestinism mparatul Augustus lupta mpotriva usurin
tei cu care romanii accepta religiile straine, dar nu poate mpiedica implantarea
si dezvoltarea acestora. Crestinismul se va lovi de la nceput de cultul oficial a
l teologiei imperiale, mparatul este divinizat din timpul vietii, iar Nero se pre
zinta ca un nou Apolo sau Hercule. ncepnd cu secolul al III-lea, sub domnia lui Au
relian, soarele ocupa un loc tot mai important n cultul imperial. Aurelian este a
similat soarelui, iar mai trziu, Constantin, la nceputul domniei sale, este prezen
tat ca o ntrupare a acestuia. Dupa convertirea sa la crestinism, la nceputul secol
ului al IV-lea, pagnismul si noua religie a mparatului Constantin coexista1. Prin
edictul din 392, Theodosius I a suprimat oficial toate cultele pagne n favoarea cr
estinismului, n ciuda interdictiei imperiale, pagnismul va supravietui multa vreme
.
IV. ORIGINEA SI PROPAGAREA CRESTINISMULUI
4.1. Originile
EPOCA PATRIARHILOR
n timp ce toate religiile acestei epoci (1500-l350 . Hr.) sunt politeiste,
afirmarea unei credinte ntr-un singur zeu a creat o ruptura n domeniul traditiilo
r religioase. Abraham i conduce pe evreii din Caucaz spre Palestina. Conform Vech
iului Testament, Yehovah (Yahweh) a ncheiat un acord cu Abraham, prin care cere s
a fie recunoscut ca divinitate unica, n schimb, Abraham si descendentii
Edictul de la Mediolanum din 313 acorda deplina libertate de cult cresti
nismului (n. tr.).
Sai vor primi: tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor, a Hititil
or, Ferezitilor, a Refaimitilor, a Amoritilor, a Cananitilor, a Ghirgasitilor si
a Iebsitilor" (Geneza 15: 18-21).
Daca nici un document nu ne permite sa distingem cronologic perioada Abr
aham, n schimb, perioada Regilor din Biblie poate fi situata njurai anuli 1000 . Hr
.
Episodul n care Moise paraseste mpreuna cu fiii lui Israel" Egiptul, ndrj tnd
u-se spre Palestina, considerata drept loc de origine, se situeaza pe la L' . Hr.
Prima marturie istorica a numelui de Israel apare pe o stela a faraonij Merenpt
ah. Ea este datata njur de 1325 . Hr. naintea perioadei Regilor! Afla cea a Judecat
orilor (sefi religiosi alesi pentru a combate popoarele vecine).
Pentru aceste triburi nomade, chivotul legamntului" (sau Arca Aliantei"), n
care erau pastrate tablele de legi si cele zece porunci (Decalog) constituie cas
a Domnului, n timpul luptelor, chivotul este plasat ntr-un cort, numit Ta bernacol
. La moartea lui Saul, David este ales rege. El fixeaza capitala la Hebron si, a
lungndu-i pe iebusiti din Ierusalim (1000 . Hr.) aduce aici chivotul. Solomc fiul
lui David, i succede acestuia, domnind 40 de ani. n timpul lui, Israel| cunoaste o
perioada de mare prosperitate. Solomon construieste templul David dupa modelul
templului pagn al lui Hazor. La moartea acestui ma rege, Israelul cunoaste o impo
rtanta perioada de criza, ce va sfrsi prin divi2 sa geografica n doua parti: n sud,
Regatul Iudeii, cu capitala la Ierusalim; n nord, Regatul Israel, cu capitala la
Sihem, apoi Trza si Samaria.
EPOCA PROFETILOR
Conform cartii lui Isaia, cei mai importanti profeti sunt Ieremia si lez
echiel, urmati de 12 profeti minori: Osea, loil, Amos, Obadia, lona, Mikhea, Nau
ni, Habbakuk, Sofonia, Aggea, Zaharia, Malakia. Ei sunt trimisii lui Dumnezeu, V
or lupta pentru mentinerea monoteismului si a aliantei facute cu Abraham. Ei pre
zic sfrsitul lumii si venirea lui Mesia, trimisul lui Dumnezeu. Poporul a refuzat
sa onoreze contractul de alianta, drept pentru care Yehovah l-a pedepsi fara mi
la. Astfel, refuznd sa-l asculte pe Ieremia, Sedechia a fost nfrnt n 587 . Hr. de reg
ele Asiriei, Nabucodonosor al II-lea. La nceputul secolului XX, n insula Elephanti
na a fost gasit un papirus scris n aramaica. El mentioneaza " acest loc o colonie
militara de evrei, care a ridicat n 490 un templu dedicat Iu Yehovah si sotiei sa
le Anat. Aceasta marturie demonstreaza ca monoteismul nu era practicat peste tot
.
njurai anului 300 . Hr., Vechiul Testament este tradus pentru prima oar< d
in ebraica n greaca, ntruct numarul prozelitilor (membri ai comunitatii cultulu din
Ierusalim) din Alexandria crestea. Acestia nu vorbeau si nu scriau n ebraica. Tr
aducerea Vechiului Testament fiind facuta de o comisie de 72 de membri, s-a numi
t Septuaginta". Un secol si jumatate mai trziu, asideii (n ebraicahasidim cucernici
i", din grecescul asidaioi) opun o rezistenta pasiva mpotriva evreilor prieteni c
u grecii. Ctiva ani mai trziu, crearea unui stat evreiesc national va pune capat a
cestor lupte.
Manuscrisele de la Marea Moarta, descoperite n 1947 si n care sunt incluse
si fragmente din Vechiul Testament, au fost realizate n jurul datei de 130 . Hr.
Ele erau ascunse n ulcioare de lut. Aproape cam n aceeasi epoca asistam la o eleni
zare importanta a Iudeii, atestata de textele grecesti si monedele evreiesti.
La mijlocul secolului I . Hr., Irod, guvernatorul Iudeii (devenita provin
cie romana), primeste din partea Senatului roman titlul de rege al evreilor".
4.2. Hristos lisus din Nazaret, nascut la Bethleem sub domnia lui August
us (4 sau 6 . Hr.) este fondatorul crestinismului. Moare rastignit pe cruce (30 d
. Hr.) din ordinul lui Pontius Pilatus, procurator al Iudeii, sub domnia mparatul
ui Tiberius.
Pna la mijlocul secolului I d. Hr., adeptii noii religii nu sunt nca sufic
ient de numerosi pentru a atrage atentia autoritatilor. De-abia n jurul anului 60
d. Hr. Crestinismul ncepe sa se raspndeasca de-a lungul Mediteranei. Primele ordo
nante emise contra crestinilor dateaza din epoca lui Traian (98-l17).
Crestinismul se va implanta ncet, pentru ca, spre deosebire de alte culte
, nu a fost impus cu brutalitate de un cuceritor sau o dinastie domnitoare. Se r
aspndeste mai nti n rndul claselor populare ale societatii. Pe de alta parte, religii
le orientale sunt nca numeroase n imperiu. Aceasta doctrina ce se adreseaza ntregii
piramide sociale, fara diferente de clasa, va lovi puternic interesele aristocr
atilor si ale conducatorilor, mai ales prin refuzul de a recunoaste mparatului ca
litatea sa de divus, divinul".
4.3. Predica de pe Munte
Rezumata n Evanghelii prin Predica de pe Munte", doctrina formulata de lis
us n Galileea este noua versiune a Legii. Drumul indicat de lisus oamenilor spre
regatul cerurilor se bazeaza pe dragoste, bunatate si austeritate. Doctrina sa s
e rezuma prin doua puncte precise: filiatia sa divina si misiunea mesianica. Dif
eritele miracole pe care le nfaptuieste vor determina cresterea numarului de adep
ti, dar si a numarului celor care se simt amenintati (doctori ai legii, pontifi)
. Condamnat la moarte, el nu va putea fi salvat de catre Pontius Pilatus, ntruct P
oporul a preferat sa-i fie acordat dreptul de gratiere tlharului Barabas.
MOARTEA LUI IISUS SI NCEPUTURILE CRESTINISMULUI
Moartea lui lisus
Consiliul preotilor l aresteaza la Ierusalim pe lisus si l condamna la moa
rte Pentru ndrazneala de a se fi proclamat fiu al lui Dumnezeu". Guvernatorul roma
n al Iudeii, Pontius Pilatus, confirma sentinta: lisus este condamnat moarte pri
n crucificare, mpreuna cu doi raufacatori. Evanghelistii relateaza cg lisus a nvia
t si a aparut de mai multe ori n fata discipolilor sai, cerndu-le sg raspndeasca ve
stea cea buna: venirea sa pentru a ndeplini profetia conform careia el este Mesia
, fiul lui Dumnezeu, mort pentru rascumpararea pacatelor omenesti. Astfel va con
tinua alianta dintre Yehovah si poporul ales.
Comunitatea care, timp de 50 de zile, a venit sa aduca un omagiu lui Hri
stos rastignit era compusa exclusiv din evrei, n a 50-a zi de dupa nviere, se sarb
atoreste pogorrea Duhului Sfnt asupra apostolilor. La aceasta sarbatoare, apos. To
iul Petru a convertit un mare numar de evrei si greci, producndu-se o separare to
t mai neta ntre noua religie si iudaism.
nvatatura lui lisus va fi n curnd raspndita printre greci de catre Saul, eru
dit fariseu, nascut la Tarsos, n Cilicia. Originar dintr-o familie de evrei, el e
ste cetatean roman. Este autorul primelor persecutii contra crestinilor din Siri
a Calatorind nsa spre Damasc, are o viziune care l determina sa i se alature h ' P
etru la Ierusalim. Convertindu-se la noua religie, ia numele de Paul (Pavel Este
cel care va pune bazele ntregii doctrine crestine, n 64 d. Hr. Vine l Roma, unde
exista deja o comunitate crestina.
nceputurile crestinismului
La sfrsitul primului secol dupa Hristos, Tacitus remarca prezenta n diferi
t orase a adeptilor zeului Christus. n perioada aceea crestinii erau fara ndoiala
putin numerosi. Noua religie nu ezita sa se numeasca universala. Se ntemeiaza col
onii n Etiopia, Egipt, centrul Mesopotamiei, Persia, crestinismul difuzndu-se pna n
India, fara a patrunde totusi n regiunea Gangelui, unde n momentul acela dominau p
artizanii budismului, ai Marelui Vehicol" (mahayana). Crestinismul se va raspndi s
i n orasele de la Mediterana occidentala, apoi va atinge Occidentul si Africa de
Nord.
BISERICA PRIMITIVA
O data cu difuzarea noii religii, n imperiu are loc si organizarea biseri
ci acesteia. Numele pe care l poarta noua biserica este de origine greaca, eccles
ia., El este preferat termenului de sinagoga, ce desemneaza templul evreiesc. La
| origine, biserica primitiva nu cuprinde speculatiile metafizice ce vor crea ma
t trziu disensiuni si lupte interne n rndul credinciosilor. Ea se va grapa n jurul c
elor doisprezece apostoli alesi de Hristos. Cuvntul apostol semnifica trimisul". M
ai trziu, stimulata de luptele contra ereziilor, de formarea clerului, apare bise
rica catolica, ce va consolida si unifica formulele doctrinei sale.:
MESAJUL SAU!
Pe masura ce crestinismul se propaga, se formeaza noi comunitati. Fiecar
e! Dintre acestea este condusa de un episcop, asistat de presbiteroi", preotii de
nai trziu. Pentru a se integra n aceste comunitati, fiecare fidel trebuie botezat
. Jn esenta, cultul consta n citirea Evangheliei si ntr-o masa comuna, cina". Care
este mesajul transmis de aceste comunitati? Prin intermediul Sfmtului Paul se fa
ce legatura cu profetismul evreiesc: lisus este Mesia, fiul lui Dumnezeu, el nsus
i divinitate, fapt atestat de miracolele sale si de nviere. El a venit pentru a r
ascumpara pacatele omenirii, care de la Adam ncoace pacatuieste ncontinuu. pe aces
te baze se va cladi sistemul teologic critic destinat a rezolva problema dublei
naturi: lisus este n acelasi timp om si Dumnezeu. Acest efort, fondat pe explicar
ea evangheliilor si a scrisorilor lui Paul, antreneaza riscul ereziilor (erorilo
r), risc cu att mai mare cu ct influentele altor filosofii si religii n imperiu sun
t nca importante.
TEXTELE CRESTINE
Din secolul al II-lea apare literatura apologetica (apologie: pledoarie)
a crestinismului. Septimius Florens Tertullianus, nascut n 160 d. Hr., este unul
dintre cei mai vechi aparatori literari ai crestinismului, n lucrarea saApologet
icus (Apologie) face procesul pagnismului, demonstrnd raul produs de acesta.
BIBLIA
Numele de Biblie apare n perioada elenistica sub forma vocabulei Ta Biblia
" (Carti"). Apoi este transcris n latina prin Biblia. Ea este divizata si studiat
a n functie de diversele ei parti: Pentateuch, Legile, Profetii si Scrierile sau
Vechiul si Noul Testament. Biblia este o Carte vie prin excelenta, ntruct l leaga p
e cititor sau pe auditor de cuvntul divin, de origine transcendentala, n secolul a
l III-lea, comunitatea evreiasca din Alexandria traduce Biblia din ebraica n limb
a greaca.
SEPTUAGINTA
Aceasta traducere poarta numele de Septuaginta, potrivit unei legende ac
reditate de scrisoarea lui Aristeus, conform careia 72 de traducatori au transcr
is n limba greaca primele cinci carti ale Legii, Pentateuchul, Profetiile si Scri
erile. In afara unei traduceri corecte si simple, Septuaginta adauga ntelepciunea"
la cartile canonice (Daniel, Proverbe) si modifica sensul anumitor termeni, ca
de exemplu, cel referitor la Maria: tnara femeie" devine Fecioara" (Isaia, VII, 14)
.
VULGATA
n secolul al XlII-lea apare o noua versiune a Bibliei, Vulgata ", traducer
ea m limba latina a Bibliei lui Hieronymus (33l-420). Ea va fi declarata de catr
e Conciliul de la Trent singura versiune autentica a Bibliei si va ramne astfel,
pna la nile dispozitii date de papa Pius al XH-lea, n 1943. Hieronymus a lucrat pe
~! C\par textul original n ebraica sau aramaica n jurul anului 391. ncepnd a
l VUI-lea, versiunea sa se impune peste tot. Conciliul de la Trent o _ -i * ~ '
*- i.
Nn sunt: monarhianismul, gnosticismul (reprezentat de Marcion) si cu sec
nis iianiheismul. Aceasta din urma, numita si religia lui Manes, este predicata n
_ _ ^ A Viit. A W>_' -*. LWtiolo' l aprilie 1546 autenticitatea sa (nteleasa
numai n sens juridic). Vulgata a ft tiparita pentru prima data de Gutenberg n 145
6. '
V. COMENTATORII
Eusebiu din Caesareea, nascut n 260, realizeaza n Cronica sa prima iste un
iversala n viziunea unui crestin. Cartea cuprinde doua parti istorice: istoria lu
mii de la Abraham pna n 325; cronologia comparata a istoriei iudeo-crestine si a a
ntichitatii.
n Istoria ecclesiastica se prezinta pentru prima oara o istorie a crestii
mului.
Sfntul Augustin, nascut n 354 la Thagaste, n Africa de Nord, si sfrss zilele n
430 la Hippona, n timp ce cetatea era asediata de vandali. Bazele luai romane vor
fi minate din interior de mistica orientala, dar mai ales de crestinisiil Studi
ile ntreprinse de Augustinus l vor familiariza pe acesta cu marii autc latini: Cic
ero, Vergilius, Quintilian. Studiaza gramatica, retorica, filosofia. Fiir n cauta
rea adevarului, lectura dialogului lui Cicero, Hortensius (azi pierdut) deschide
drumul spre meditatie si filosofic. Devine astfel mai nti unul dinti adeptii mani
heismului, apoi al scolii neo-platoniene fondate n forma sa tardiva, neo-platonis
mul va deveni teologia filo^^u. ^ FUin n declin. Sfntul Augustin l va descoperi pe
Platou la Milan, unde o r*rt nt_ ^ ^. _ y~i ran Ca si Zarathustra, Buddha si lisus
, Manes se considera trimisul lui) urrmezeu. De altfel, ideile sale sunt influen
tate de zoroastrism, budism si [crestinism. Respingnd iudaismul din Vechiul Testa
ment, maniheismul si mprumuta imnurile din traditiile babiloniene, ideile de la Z
arathustra, trinitatea e la crestinism si metempsihoza de la budism. Dedublnd toa
te elementele, anes gaseste n fiecare doua naturi, una buna si una rea.
n Imperiul bizantin al secolului al V-lea, n timpul domniei lui Theodosius
al II-lea, apar doua mari erezii: nestorianismul si monofizismul. Nestorianismu
l sau doctrina lui Nestor declara ca lisus este doar un om, n care vorba lui Dumn
ezeu s-a aflat ca ntr-un templu. Fecioara Maria este doar mama umanitatii si nu a
divinitatii. De aceea, ea trebuie numita mama a lui Hristos si nu mama a lui Du
mnezeu, n persoana lui lisus exista doua naturi distincte si persoana umana este
cea care a fost crucificata. Nestorianismul va fi condamnat la al treilea concil
iu ecumenic de la Efes.
Vremea
Daca nestorianismul, numit si difizism, l separa pe Hristos n doua persoan
e, monofizismul este o doctrina opusa. Monofizitii vad n Hristos doar o singura p
ersoana, n care elementul divin l absoarbe pe cel uman. Papa Leon I obtine de la C
onciliul ecumenic din Calcedonia (461) condamnarea patriarhului de Constantinopo
l si a doctrinei sale. Aceasta va determina adncirea tensiunii dintre Bisericile
Orientului si Occidentului.
P ~ i f- - ~-~ii n 4. Yiii ii, unut u V
VII. EXPRESIA ARTISTICA
Arta crestina se dezvolta pna n epoca lui Constantin (305-337), n princifos
t profesor. Greutatea considerabila exercitata de filosofia lui Platon asum, gin
dini sale se remarca n Cartea a VII-a a Confesiunilor. Sub influenta Sfnruta
Ambrosius (339-398), care de altfel l va si boteza n 387, Augustinus aband
o,.,. f. -
Neaza filosofia pagna. Devenit episcop, el va reclama independenta biseri
cii c P 'm romanus-ln decursul a cinci secole, crestinismul va cuceri popoare rap
ort cu statul. Principalele sale opere sunt- ' diverse din cuprinsul Imperiului
roman: celtii din Scotia si Irlanda, populatiile germanice, persii.
7.1. Arta paleocrestina
Co /e Wm7e, ncaredescriedrumulpecarel-aParcursdelaPacatlaIeitare o autocrit
ica a oPerelor teologice si filosofice Pe care le-a scris n cursul persecutiilor
, crestinii se reunesc destul de rar n cimitire si catacombe, preferind casele pa
rticulare si bisericile. Sn Martino n Munti de la Poalele Esquilinului este una di
ntre cele mai vechi. Pentru aceasta epoca nu se Poate vorbi de o veritabila arta
crestina, iar simbolurile serveau crestinilor drept semne de recunoastere: poru
mbeii, pestii, crucea. Cuvntul grecichtys (peste) serveste drept anagrama pentru l
isus Hristos, Fiul lui Dumne/eu si Salvatorul". Catacombele secolului al III-lea
, pagne, crestine sau evreiesti, vor da nastere unei arte picturale si sculptural
e. Motivele si au originea n transpunerea imaginilor pagne ce provin de la Roma, di
n arta Orientului sau din cetatile partial
Cetatea lui Dumnezeu, n care enunta notiunile de providenta, liber arbitr
u eternitate, vointa divina. El propune doua cetati, una a lui Dumnezeu si alta'
S Demonului, amndoua fiind amestecate pna n ziua Judecatii de Apoi.
VI. EREZIILE
I ntre secolele II si III, Biserica enunta adevarurile n care crestinii tr
ebui? Sa creada si le declara eretice pe toate celelalte. Principalele erezii di
n acesf elenistice, partial orientale. Temele pot sa nu aiba o semnificatie reli
gioasa, q] fiind constituite din motive ornamentale sau vechi subiecte mitologic
e, ca cj exemplu amorasii din arta de la Pompei. Exista nsa teme care pot avea o
seit] nificatie mistica, asa cum este motivul lui Amor-Psyche (cimitirul Domitil
le d la nceputul secolului al III-lea).
Adevaratele teme crestine apar ncepnd cu mijlocul secolului al II-lea.
n urma Conciliului de la Niceea din 325, crestinismul devine religie (je
stat. Una din principalele consecinte ale acestei decizii va fi construirea a nu
me-roase basilici la Roma (Sn Giovanni n Lateran, Sn Pietro), n Orient (Sfnta Sofia),
la Ierusalim (Sfntul Mormnt). Mozaicul devine unul din elementele primordiale n de
coratie, folosindu-se aurul, argintul si sideful.
7.2. Arta copta
Arta copta este arta crestinilor din Egipt. Ea dureaza de la Edictul de
Milan (313), cnd este recunoscuta existenta comunitatii crestine si pna n 640, mome
nt n care arabii cuceresc tara. Originile sale trebuie cautate n arta romana care,
dupa cea elenistica, s-a dezvoltat n ntreg imperiul. Coptii sunt crestini monofiz
iti. Limba lor liturgica ramne copta, ultima forma a limbajului faraonic, care va
disparea din vorbirea curenta n cursul secolului al XVII-lea. Cuvntul copt" deriva
din arabul qubt, ce reprezinta o alterare a cuvntului grec aiguptos, care nseamna
egipteanul".
Monumentele tipice ale arhitecturii copte sunt n esenta manastirile si bi
sericile, constructorii acestora fiind episcopii. Printre cele mai celebre creat
ii de acest gen se numara Manastirea Alba si Manastirea Rosie, ridicate la Sohagn
430 si care n momentul respectiv numarau cel putin 2 200 de calugari si l 800 de
calugarite. Capelele manastirii Baouit (secolul al Vl-lea) sunt construite dupf
l planul bazilical al bisericilor constantiniene, cu domul n forma de absida tref
lata si acoperisul naosului din grinzi. Acest tip de plan va influenta arhitectu
ra mei-dievala.
Definirea originilor sculpturii nu este usoara. Unii autori vad n sculptu
ra copta o prelungire directa a artei elenistice alexandrine. Altii considera ca
Roma si apoi Constantinopolis, fondat n 330, stau la originea noii forte stilist
ice ce se manifesta n sculptura acestei perioade. Epoca sa de maturitate este sec
olul a V-lea. Temele sunt mitologice: nasterea lui Venus, rapirea Europei. Filde
sul si lemnul vor fi adesea folosite drept suporturi.
n omarea capitelurilor apar tendinte decorative noi: capiteluri sub forma
de cosuri, sculptate ca o veritabila dantela; cteodata, deasupra lor apar proton
^ animaliere.
Arta copta este cunoscuta mai ales prin tesaturile care s-au pastrat int
acte datorita climei uscate, n evolutia lor au putut fi determinate trei perioade
: perioada post-elenistica (secolele IV-V), n care domina motivele greco-romane;
perioada crestina (secolele V-VI), n care apar ca motive crucea si scenele biblic
e; perioada copta (secolele VI-VII), ce foloseste masiv motivele bizantine si sa
sanide.
VIII. ORGANIZAREA
8.1. Biserica primitiva
Biserica primitiva este nainte de toate Ecdesia, adica adunarea fidelilor
. Ea este condusa de un grup de preo, presbiteroi, care cu timpul se grupeaza n s
copul organizarii fidelilor. Pentru a-i ajuta pe preoti n ndeplinirea sarcinilor,
un anumit numar de laici iau parte la viata comuna a grupului religios. Tnara bis
erica se organizeaza rapid la Roma n jurul lui Petru, pna la moartea sa n anul 64,
apoi ea va migra n Orient, iar mai trziu va reveni n Occident.
8.2. Monahismul
Calugarul, n sensul etimologic al termenului, este cel ce traieste singur
. Treptat, monahismul va capata un sens mai larg, el desemnndu-i pe oamenii devot
ati lui Dumnezeu n rugaciune, fie ca sunt izolati, ca ermitii si anachoretii, fie
ca traiesc grupati, ca cenobitii. Biserica catolica confera numele de calugar c
elor care traiesc dupa anumite reguli impuse de catre ordinul din care fac parte
, crendu-se astfel clerul permanent. Monahismul occidental cuprinde o serie de ma
ri figuri: Jean Cassien (mort n 435), n urma unei calatorii n Palestina si Egipt, d
evine conducatorul abatiei Saint-Victor din Marsilia; Sfntul Augustin (mort n 431)
devine episcop de Hippona. Totusi, primele reguli monastice provin din Orient:
regulile Sfntului Vasile si ale Sfntului Pahomie.
S ' 8.3. Episcopul de Roma
Datorita prezentei apostolului Petru la Roma si datorita mortii sale n ac
est loc, orasul capata o importanta deosebita nca de pe vremea bisericii primitiv
e. In timpul organizarii comunitatilor sub autoritatea spirituala a episcopilor,
cel de la Roma se considera succesor al Sfntului Petru si pretinde ntietatea scaun
ului sau episcopal. Aceasta pretentie se realizeaza n urma deciziei de a-si acord
a un titlu suplimentar, cel de papa (papa). Acesta devine un veritabil parinte "
al ansamblului de credinciosi, ca si abatele (abbas, tata" n limba greaca), ce va
fi purtat de sefii comunitatilor religioase permanente.
IX. TEME DE REFLECTIE
9.1. Crestinismul, sfrsitul culturii antice?
Crestinismul a fost deseori acuzat ca fiind una din cauzele prabusirii i
mpe. Rului roman n fata navalirilor barbare, datorita exclusivismului sau religios
sj refuzului sau de a se integra n imperiu prin acceptarea cultului imperial. Ac
easta acuzatie trebuie respinsa, pentru ca putem constata ca ntre secolele I si V
, crestinismul si cultura antica au coexistat, iar preotii Bisericii crestine su
nt modelati de cultura greco-latina. De-abia mai trziu, n timpul crearii regatelor
barbare, religia crestina se va curata de toate elementele culturale ale antich
itatii, sta-bilindu-si doctrina.
9.2. Monoteismul crestin, ultimul stadiu al filosofici grecesti?
Deja mDialoguri, zeii lui Platon sunt nlocuiti de lumea ideilor, iar filo
sofia greaca a perioadei elenistice tinde spre sincretism cu religiile orientale
, ceea ce va constitui o etapa preliminara a monoteismului. Cosmos-ul, condus de
o vointa universala, este privit ca un tot din care atomii nu pot fi separati.
Toate acestea pot explica rapiditatea difuziunii crestinismului n Orientul putern
ic elenizat, n timp ce n Occidentul pagn ntmpina o rezistenta deosebita.
9.3. Crestinismul, religie contra stat?
Refuznd sa acorde mparatului cultul de divus " (divinul), crestinismul apar
e la nceput n opozitie cu nsasi structura statului roman. Dupa edictul lui Theodosi
us ncepe reconcilierea ntre religie si stat. Apar nsa foarte repede problemele priv
ind atribuirea puterii, opunnd detinatorii suprematiei spirituale celor ai suprem
atiei temporale. Are mparatul autoritate asupra Bisericii, sau Biserica reprezent
ata de papa detine puterea asupra ntregului aparat de stat? Aceasta ntrebare, nasc
uta la sfrsitul antichitatii, devine una din problemele esentiale ale epocii medi
evale.
I -
CAPITOLUt 2 "'; ; ' ' ', ' u "
EPOCA MEDIEVALA
W:
VX, INTRODUCERE LA CAPITOLUL 2
Acest capitol este probabil partea cea mai putin cunoscuta, dar si cea t
ehnica pentru elevi si studenti. De aceea am insistat asupra evolutiilor n funzim
e, pentru ca cititorul sa sesizeze bogatia si diversitatea epocii medievale
Am ncercat sa precizam miscarile de idei, lund exemple precise si re velat
oare ale unei rupturi sau continuitati. Extraordinara complexitate a perioade nu
s-a rezumat la mari unitati simplificatoare, motiv pentru care am preferat si s
e urmareasca o tripla axa de reflectie: evolutia dupa locuri si epoci, trasaturi
le comune care autorizeaza realizarea de legaturi, aparitia unei noi forme de ci
vilizatie.
SECTIUNEA A
EVUL MEDIU TIMPURIU
I. POPOARELE GERMANICE SI CULTURA LOR N JURUL ANULUI 450 1.1. Arhitectura
La aceasta epoca, singurul exemplu de arhitectura nordica este hala Lojs
ta, construita n lemn n 450, n insula Gotland din Suedia. Locuinta traditionala est
e reprezentata de case mari din lemn, asa cum sunt fermele fortificate (Wall-bur
g).
1.2. Literatura ntre anii 450 si 600 se dezvolta clasicismul literar, rep
rezentat mai ales de un anumit gen, epopeea, transmisa de cntaretii ambulanti. Fa
ptele de arme ale regilor constituie principala sursa de inspiratie pentru acest
e epopei. Treptat, ele se vor transforma n cntece cu o tema trista, ca de exemplu
cntecele funerare pentru Attila si Theoderic. Tot acum, ia nastere poezia epica:
Burgunderun-tergang (Cntecul decaderii burgunzilor), care relateaza legenda tnarul
ui Siegfrid.
II. EPOCA MEROVINGIENILOR
2.1. Arta: miniaturile
n timpul Merovingienilor, succesorii lui Clovis, apare arta miniaturilor,
care va caracteriza popoarele de origine germanica. La nceput a existat dorinta
de a mpodobi copiile textelor sacre prin desene si viniete, iar apoi, sub influen
ta Orientului, miniatura devine o arta independenta. Miniatura merovingiana folo
seste modificarea initialelor, acestea lund forma unui peste sau a oricarui a-lt
animal. Ea si va pierde importanta la nceputul secolului al IX-lea, locul miniatur
ii carolingiene.
2.2. Arhitectura
O adevarata nflorire a artei arhitecturale se remarca mai ales la Ravenna
ridicata la rangul de capitala regala de Theoderic. Capela Sunt' Andrea, apar.
Tinnd palatului arhiepiscopal, construita la nceputul secolului al Vl-lea este dec
orata cu mozaic, la fel ca si bazilica Sunt' Apollinare Nuovo. Aceasta din urma
este un edificiu conceput ca o bazilica cu trei nave, fara transept. Peretjj nav
ei principale sunt decorati n trei registre suprapuse de mozaicuri: procesiunea m
artirilor n partea inferioara, cei treizeci si doi de profeti n partea mediana sj
succesiunea de scene evocatoare a miracolelor si patimilor lui Hristos n registru
l superior.
ntre alte edificii remarcabile se nscrie si Baptisteriul Arienilor, ridica
t ntre 493 si 526, unde s-a construit si mormntul lui Theoderic n 520, cu putin tim
p naintea mortii sale. Bazilica Sn Vitale din Ravenna este nceputa la moartea lui T
heoderic si terminata de Justinian.
2.3. Literatura
Cel mai important reprezentant al literaturii acestei epoci este secreta
rul regal Flavius Magus Aurelius Cassiodorus (480-573). Spre sfrsitul existentei
sale, se retrage la manastirea Vivaricum, unde reuseste sa transforme starea de
inactivitate a calugarilor ntr-o pasiune pentru copierea manuscriselor. Cassiodor
us redacteaza o Istorie a gotilor si o Istorie a Bisericii.
III. AMERICA: CIVILIZATIA MAYA
3.1. Calendarul si influenta sa filosofica
Apogeul civilizatiei maya se situeaza ntre secolele VI si IX. n totalitate
, viata mayasilor este ritmata de un calendar extrem de precis, datorita cunoast
erii cifrei zero, ca si cunostintelor lor astronomice.
Fiecare planeta cunoscuta este benefica sau malefica, ele determinnd viat
a mayasilor.
3.2. Religia
Este dominata de o casta a preotilor, mbracati n costume luxoase din pene
multicolore. Acesti preoti-regi traiesc singuri n orase-temple", fiind hraniti de
taranii tributari. La fel ca si religia azteca de mai trziu, cea mayasa considera
ca ufliai sngele poate asigura zeilor forta de a rezista haosului care ameninta
fara ncetare lumea.
3.3. Organizarea politica
Este putin cunoscuta. Ne permitem nsa sa presupunem ca ea are la baza cet
atile-state independente. Orasele-temple locuite de preoti erau probabil ierarhi
zate n jurul marilor sanctuare.
n cursul secolului al IX-lea, civilizatia maya intra n declin, n momentul n
care, probabil sub presiunea altor popoare, migreaza spre nord.
3.4. Arhitectura
Ruinele ramase pna astazi nu constituie adevarate orase, ci mai degraba a
nsambluri de temple si piramide. Cele mai vaste temple sunt: Copan n Honduras, Co
ba n Yucatan, Palenque, Uxmal, Labna, Quiriga, Motalguatal. Pentru a avea o idee
ct mai exacta asupra gigantismului anumitor constructii mayase, vom lua ca exempl
u templul de la Copan: incinta din jurul piramidei masoara 237 m/168 m, cu o nalt
ime de 2,70 m, scara de acces are 24 m latime, iar piramida atinge 45 m n naltime.
Edificiile mayase sunt construite n argila si calcar, placate cu un nvelis
de pietre sculptate n basorelief si fixate pe perete printr-un sistem de cepuri.
Teritoriul mayas putea fi strabatut cu rapiditate, datorita existentei u
nei retele de drumuri, construite din pietre legate prin mortar.
IV. IMPERIUL BIZANTIN
4.1. Rolul legislatiei
Legislatia capata o importanta deosebita n timpul domniei lui Justinian,
devenit mparat roman al Orientului n 527. n scopul ntaririi unitatii imperiului, com
pus din diferite populatii, Justinian cere cunoscatorilor legii sa unifice codur
ile existente, n care sa integreze legile cutumiare. Sub ndrumarea lui Tre-bonian,
conducatorul scolii siriene de la Berytus (Beirut), textele dinainte de 117 sun
t rezumate si modificate, constituindu-se n Codul lui Justinian, promulgat m 529.
n scopul de a dezvolta studiile de drept si de a facilita accesul studentilor ta
textele aride, Justinian cere publicarealnstitutiilor (Institutiones) extrase d
in Codul sau de legi.
^pp^w^ 4.2. Verzii" si Albastrii": stramosii partidelor politice
Venetoi (Albastrii) si Prasinoi (Verzii) erau la nceput lucratori la circ
, sarcina lor intrnd pregatirea pistei pentru concursuri si jocuri. Treptat, infl
uentj lor creste, ei devenind reprezentantii oficiali ai demelor, adica ai carti
erelof capitalei imperiale, Constantinopol. mparatul le atribuie uneori sarcini p
rivim pastrarea ordinii sau, n caz de asediu, sarcini militare.
Sub domnia lui Justinian, ei instiga masele razvratite (rascoala Nika) a
sediaza palatul imperial. Desi initial ncercase sa fuga, Justinian, sfatuit de so
tia sa Tlieodora, i nfrunta, necnd rebeliunea n snge. El pune astfel capat influentei V
erzilor" si Albastrilor".
4.3. Arhitectura
Este ilustrata ntr-o maniera frapanta de marele zid de incinta al Constan
tinopolelui, aparat de doua sute de turnuri, n plan civil, arhitectura bizantina
se situeaza la raspntia dintre lumea romana si cea o-rientala. Influenta romana e
ste reprezentata de terme
Aghtamar (Armenia).
Biserica Sfintei Cruci. Cupola S1 forumuri, iar cea orientala este perce
ptibila m adopconica. Tarea bisericii cu cupole, asa cum este bazilica Sfnta
Sofia, construita ntre 532 si 53 7. Epoca de aur a arhitecturii bizantine
este reprezentata si de bazilicile Sfintii Apostoli si Sfintii Sergius si Bacch
us din Constantinopol.
Materialele folosite n decoratie sunt caramida si mozaicurile. Mozaicul e
ste un asamblaj de pietricele colorate sau pictate, legate prin ciment.
4.4. Scriitorii-istorici
Cel mai mare istoric al epocii lui Justinian a fost Procopiu din Caesare
ea (?
Cca 562), consilier al generalului Beli-sarie. i sunt atribuite urmatoare
le opere:
Miracolul multiplicarii plinilor si pesti/oi Bazilica Sant'ApoIlinare Nu
ovo. Ravenna. Cea 520.
Hisorikon, n care relateaza razboaiele lui Justinian contra persilor, ostr
ogo-tilor si vandalilor;
Periktismaton, tradus n latina prinDe aedificiis, n care aduce un omagiu a
ctivitatii constructoare a lui Justinian;
Anekdota, tradusa n latina pnnArcanaHistoria, n care povesteste istoria se
creta a domniei lui Justinian. Datorita acestor scrieri, Justinian va ramne pentr
u posteritate un instrument docil al sotiei sale, Theodora.
Ca si grecul Polibiu, Procopiu si propune sa scrie doar adevarul si sa pr
ezinte mecanismele istoriei n forma lor reala. Nu va reusi sa-si atinga scopurile
propuse. Opera sa va fi continuata pna n 558 de juristul Agathias.
Ocupnd un post important n diplomatia imperiala, Petru din Salonic, jurist
de profesie, este un literat de mare finete. De mai multe ori ambasador, reprez
entant imperial n 552 la curtea papei Vigilius, si noteaza impresiile care, din pa
cate, nu s-au pastrat n ntregime. A redactat si o lucrare despre organizarea statu
lui, care s-a pastrat n Tratatul despre ceremonii al mparatului Constantin VII Por
phyrogenetul, n secolul al X-lea.
Profesor spre sfrsitul vietii la Universitatea din Constantinopol si gram
atician de formatie, loan Lydos este foarte interesat de civilizatia epocii sale
. Din nefericire, scrierile sale s-au pierdut.
Diaconul Georgios Pisides, n functie la Sfnta Sofia, a trait n prima jumata
te a secolului al Vll-lea. Este autorul poemelor Heracliada (viata mparatului Her
akleios) silnfrngerea avarilor (atacul avarilor asupra Constantinopolelui). Tot e
l este autorul unui imn nchinat nvierii lui Hristos si a unei opere versificate as
upra originii lumii.
4.5. La marginea imperiului: regatul longobard
Nordul Italiei, dominat de longobarzi, se organizeaza ntr-un regat. Dator
ita generozitatii regale vor fi ridicate numeroase manastiri si biserici la Medi
olanum (Milan), Ticinium (Pavia). Influentati la nceput de arta bizantina, longob
arzii evolueaza spre o arta proprie, marcata prin absenta imaginilor figurative n
decoratie. Motivele sunt abstracte, bazate pe jocul liniilor curbe.
V. CHINA DINASTIEI TANG
Epoca neolitica spre 6000-2000 . Hr.
Cultura Yangshao cultura Longshan
Dinastia Xia sec. XXI-XVI . Hr.
Perioada Erlitou
Bunii/pastor. Galla Placida. Secolul al V-lea. Ravenna.
Dinastia Qing
Dinastia Tang, fondata n 618 d. Hr. Este reprezentata de domnia stralucit
a a mparatului Tai-Tsoung.: 5.1. Arhitectura
Sanctuarele evolueaza, iar pagoda devine loc privilegiat de cult. Constr
uite din caramizi si pietre taiate, cteodata amestecnd cele doua elemente si adaug
ind un nvelis exterior din lemn, pagodele prezinta deseori un plan poligonal, cu
Dinastia Shang perioada Zhengzhou perioada Anyang;
Dinastia Zhou occidentala, (
Dinastia Zhou orientala perioada Primaverilor si Toamnelor perioada Rega
telor luptatoare
Dinastia Qin
Dinastia Han occidentala
Interregn: Wang Mang
Dinastia Han orientala
Perioada celor Trei Regate si Sase Dinastii
Dinastia Sui
Dinastia Tang
Perioada celor Cinci Dinastii
Dinastia Liao (China de Nord)
Dinastia Song
Songde Nord
Song de Sud
Dinastia Jin (China de Nord)
Dinastia Yuan
Dinastia Ming sec. XVI-XI . Hr.
Sec. XVI-XIV . Hr.
Sec. XIII-XII . Hr.
Sec. XI-771 . Hr.
256 . Hr.
481 . Hr.
222 . Hr.
206 . Hr.
206 . Hr. 9 d. Hr.
220 960
1279
1912 acoperisuri arcuite. Decoratia, bogata si variata, se bazeaza pe pi
cturi n culori vji n vrful pagodei se pune o sageata, facuta din inele de piatra si
metal. Cei mai importanti pictori ai epocii Tang sunt Wang Wei (699-759) si Wou
-Tao-Tseu (700-760).
5.2. Sculptura
Epoca Tang este considerata pe buna dreptate perioada clasica a artei ch
ineze. Evolutia sculpturii este perceptibila n reprezentarile lui Buddha: daca pna
atunci corpul este destul de hieratic si subtire, el se rotunjeste, fiind acope
rit cu vesminte suple ce dau volum corpului. De acum nainte, artistii pun accentu
l pe umanitatea personajului.
Epoca Tang ne este cunoscuta mai ales prin arta animaliera. Numeroasele
statui de cai prezinta acest animal ntr-o infinitate de atitudini, demonstrnd grij
a permanenta a artistului de a ramne fidel naturii. Statuile sunt acoperite de un
strat subtire de pictura, predominnd culorile verde, albastru sau galben deschis
.
Creatori si artisti n acelasi timp, artizanii perioadei Tang inventeaza p
ortelanul, care se raspndeste treptat n Extremul Orient, n Europa, el nu va cunoast
e o difuziune importanta nainte de secolul al XVII-lea.
VI. ISLAMUL
6.1. Mahomed
Se naste njurai anului 570 n clanul Quraysitilor, n mprejurimile orasului Me
cca. Ramas orfan la o vrsta frageda, Mahomed este crescut de unchiul sau Abu Tali
b. Devenit nsotitor de caravane, se casatoreste cu Khadija, o vaduva bogata pentr
u care lucra. Obisnuit sa se retraga n desert pentru a medita, n 610 el a avut pri
ma viziune: arhanghelul Gabriel i releva existenta unui zeu unic, Allah. Din aces
t moment, Mahomed ncepe sa propovaduiasca arabilor Islamul1. Este alungat de la M
ecca de catre negustorii bogati, carora le ceruse abandonarea bunurilor. La 2 iu
lie 622, pleaca la Yathrib, oras care va lua numele de Medina, adica Orasul Profe
tului".
15 iulie 622 este considerata de musulmani data de nceput a erei lor, heg
ira sau migratia (de la cuvntul arab hidjira). n 624, Mahomed nsotit de fidelii sai
Se lupta cu locuitorii orasului Mecca, pe care i nvinge. Razboiul dureaza pna ln-
630, cnd Mecca este cucerita. Mahomed distruge idolii din marele templu
Islam nseamna renuntarea totala la sine si supunerea fata de Dumnezeu (n.
tr.).
Kaaba, proclama cultul lui Allah si transforma acest oras n centrul Islam
ului Moare la Medina la 8 iunie 632, succesorul sau fiind Abu Bakr, socrul care-
si ia titlul de calif, adica reprezentantul" lui Allah.
6.2. Coranul n cursul secolului al VH-lea, Coranul ia forma sa actuala. C
oranul (ft, araba al Qur'an, lectura) se mparte n 114 capitole numite Surate (Sura
h) ordonate n functie de lungimea lor. Astfel, primul, Fatiha, este cel mai scurt
Coranul nu se prezinta ca o veritabila istorie, ci mai degraba ca o culegere de
sentinte, de povestiri privind judecata finala, de viziuni ale paradisului s in
fernului. Plecnd de la maximele coranice este elaborataSharia, legea islamica.
6.3. Cultul islamic
Pagina din Coran n scriere magrebina. Secolele XIII-XV. London British Li
brary.
Musulmanul (mustim = cel care a primit Islamul) practicant trebuie sa-si
stabileasca regulile vietii cotidiene pornind de Hadit, adica de la cuvintele s
i actele lui Mahomed, reunite n culegeri de texte. El are de ndeplinit cinci ndator
iri: profesiunea de credinta ntr-un zeu unic, Allah; danii catre saraci; respecta
rea postului din luna Ramadan, n amintirea perioadei de revelatie a lui Mahomed;
pelerinajul la Mecca o data n viata, daca mijloacele materiale i permit; rugaciune
a de cinci ori pe zi.
Rugaciunea se poate efectua oriunde, respectnd directia Meccai si dupa sp
alarea rituala. Vinerea, zi nelucratoare, reuneste credinciosii la moschee.
Spre deosebire de crestinism sau de religia iudaica, serviciul religios
nu este asigurat de un preot apartinnd unui corp sacerdotal organizat si ierarhiz
at. Slujba de vineri este ncredintata unui 'f*j- 74'%tifyj*l 1'fHSW imam platit s
au unui ulama, expert n 'bs#t^>MWi&fl*M *%H ^ r
Coran.
6.4. Djihad si cuceririle
Pagina din Coran n scriere kufica. Secolul X. Paris, Muzeul Luvru.
Raspndirea Islamului prin convertirea necredinciosilor constituie o sarci
na sfnta, care la nevoie poate fi realizata prifl razboiul sfnt, Djihad. n timp ce
musulcaliful
n numele razboiului (635-65 1) si construiesc Cupola Ierusalimul devine al
doilea oras sfnt.
VII. IRLANDA
Felul rata, iei Si buna c
Ela, latine. Este locul n care s-a psstra, Mos reuil a lui Platou si a su
ccesorilo!
Acestuia 7.1. Crestinarea irii monahi^l i 615),
Colomban'eelMSn'm fondatorul abatfflr ^ la unei. Reguli foarte.
P n
Catolicismul leaga din nou Irlanda de continent, n cursul sinodului de lg
Whitby, din 664, biserica irlandeza recunoaste tutela Romei, plasndu se sub autor
itatea papei, succesorul Simtului Petru. *'; t, t
t- 7.2. Vrsta de aur n arta
Crestinismul determina aparitia unei arte religioase extrem de dezvoltat
e; Motivul ornamental cel mai frecvent folosit este crucea nalta, omata cu basore
liefuri ce ilustreaza episoade biblice. Scopul era familiarizarea nestiutorilor
de carte cu Biblia. Aceste cruci puteau atinge o naltime de ctiva metri, ele carac
terizndu-se prin inelul ornamental plasat la intersectia celor doua brate, n timp
ce primele cruci nalte ale secolului al VUI-lea sunt mpodobite cu motive geometric
e si zoomorfe, mpletite n entrelacs, cele din secolele IX-X sunt figurative, descr
iind episoade din Vechiul si Noul Testament. Reprezentarile umane foarte stiliza
te si stngace din perioada geometrica evolueaza spre o silueta mai putin dispropo
rtionata.
SECTIUNEA B
NCEPUTURILE EVULUI MEDIU DEZVOLTAT
I. IMPERIUL BIZANTIN
1.1. Organizarea politica n 717, Leon Isaurianul devine mparat, punnd bazel
e dinastiei isauriene pentru o perioada de 85 de ani1. Dupa ce i respinge pe arab
i, reorganizeaza imperiul, mpartindu-l n circumscriptii sau theme. Legislator, el
publica Ecloga (alegerea" n limba greaca), culegere de legi mai simpla dect Codul l
ui Justinian. Importantele inovatii din Ecloga sunt: sporirea drepturilor femeil
or si copiilor, abolirea diferentelor de clasa n materie penala. Totusi, sub infl
uenta Orientului, dreptul penal pastreaza pedepsele corporale, ca de exemplu, ab
latiunea minilor.
1.2. Iconoclasmul '
Eikon, n limba greaca, nseamna imagine", chip", n anul 730 izbucneste cearta
iconoclastilor, adica a distrugatorilor de imagini. Astfel, n urma unei reuniuni
a marilor demnitari religiosi la Constantinopol, n frunte cu patriarhul orasului,
mparatul interzice orice reprezentare umana a lui Dumnezeu, considerata drept o n
josire adusa transcendentei divine. Iconodulii, favorabili imaginilor, sunt recr
utati mai ales din rndurile calugarilor care traiesc n manastiri, unde numarul ace
stor tipuri de reprezentari se nmulteste. Poporul foloseste cteodata forta pentru
a se opune nlaturarii statuilor lui Hristos, fapt pentru care, n 787, al doilea co
nciliu de laNiceea i condamna cu fermitate pe iconoclasti. Totusi, cearta va mai
dura nca un secol.2 1.3. Arta
Datorita iconoclasmului, arta bizantina va suferi pierderi numeroase n do
meniul religios. Arta profana se manifesta mai ales n domeniul tesaturilor, decor
ate cu scene de vnatoare evocatoare ale basoreliefurilor din palatele sassanide d
e la Susa.
De origine siriana, el aduce pe tron o dinastie asiatica (n. tr.).
Perioada iconoclasta va lua sfrsit n 843, cnd cultul icoanelor va fi restab
ilit, iar iconoclastii declarati eretici (n. tr.).
II. JAPONIA
2.1. Epoca Nara n anul 707, cu ocazia venirii la putere, mparateasa Gemmei
decide sa-sj stabileasca rezidenta permanenta la Nara, refuznd, asa cum stabilea
traditia, sa se mute dintr-o resedinta n alta. Numita oficial capitala n 710, Nar
a devine locul n care va lua nastere o civilizatie stralucita, n aceasta perioada,
ntre 710-718 este promulgat un ansamblu de legi numit Yororit-Siiryo. Adepta a b
udismului, familia imperiala favorizeaza difuzarea acestuia, considerndu-l religi
e de stat a Japoniei. Buddha Amida, mntuitorul", este cel care promite sukhavati, t
ara pura a vestului", n care se va mplini rencarnarea, n totala opozitie cu budismul
Amida, fondat pe ncrederea totala si asteptareasukhavati, se dezvolta budismul z
en, care propovaduieste efortul pentru atingerea caii de iluminare. Acesta din u
rma va sfrsi prin a deveni religia majoritara n Japonia.
2.2. Arta
Dezvoltarea artistica a epocii Nara se manifesta prin constructiile din
apropierea capitalei, ca de exempluKondo sau sala aurita de laHoryuji", decorata
dupa arhetipurile stilului chinez Tang. Templele sunt mpodobite cu statui ale lui
Buddha, cea mai celebra fiind aceea dinTodaiji, cel mai mare templu din Nara, o
colosala opera n bronz de 18 metri naltime, realizata njur de 750.
2.3. Istoria
Istoria japoneza de la nceputul secolului al VUI-lea se refera mai ales l
a perioada mitica a regalitatii, sub forma povestirilor orale, publicate pentru
prima oara n anul 712, n Kojiki (Cartea faptelor vechi), de catre O. No Yasumaro.
Mai trziu, influenta analisticii chineze se manifesta prin redactarea Cronicii Ja
poniei, Nihongui (720), n limba chineza.
III. ISLAMUL
3.1. Omeyyazii si arta palatiala
Dinastia califilor omeyyazi ocupa tronul ntre 661 si 750, dupa care sttj nl
aturati de Abbasizi, care muta capitala de la Damasc la Bagdad. Refugiati i sudul
Spaniei, Omeyyazii creeaza Califatul de la Cordoba (756-l031).
Elefantul si iepurele. Fabule indiene de Bidpai.
Egipt sau Siria. Secolul al XV-lea. Paris, Bibliotheque nationale.
n afara palatelor de la Damasc, suveranii omey-vazi construiesc numeroase
castele de vnatoare, ca 'te exemplu: Kousayr mra n Iordania; Rousafa n Siria, cu un
interior decorat cu stucaturi, picturi si mozaicuri; Kousayr, construit ntre 711
si 715 n gresie r0sie, este decorat cu fresce viu colorate. Cel care reda cel ma
i bine somptuozitatea arhitecturii omey-yade este palatul palestinian Khirbat-Al
-Mafdjir. Rezidenta este nconjurata de o curte cu arcade, continnd totodata o mosc
hee si un hammam. Interiorul este decorat printr-o alternanta de statui n piatra
si mozaicuri.
3.2. Abbasizii
Descendentii lui Abbas, unchiul evlavios al lui Mahomed, faceau de multa
vreme opozitie Omeyyazilor, acuzndu-i de impietate pentru ca nu apartineau secte
i ha-semite. Revolta contra Omeyyazilor ncepe n 747. Ei sunt nfrnti definitiv n 750. n
ce-pnd din 754, califul Al-Mansur organizeaza noul stat si nabusa orice tentativa
de rebeliune contra autoritatii sale.
Cordoba. Marea Moschee. Secolul al X-lea.
Sub Abbasizi, artele cunosc o renastere importanta datorata deplasarii c
entrului califarului din Siria n Iraq. Orientalizarea este perceptibila prin gust
ul pronuntat pen-tni stilizarea personajelor si prin palatele cu multiple arcade
, omate cu nise.
Patrunderea artei Tang nseamna pentru ceramica abbasida o noua epoca, cea
a ceramicii lustruite. Aceasta varietate particulara de ceramica se bazeaza Pe
o tehnica dezvoltata la Bagdad si Samara: lutul ars este acoperit cu un strat Me
talizat, aplicndu-i-se un nou tratament termic. Obiectul final prezinta n acest te
l reflexe irizante, culorile mergnd de la auriu la purpuriu.
Intre 750 si 800, stilul decorativ deviaza spre inscriptiile lucrate sub
forma ^e benzi, ele anuntnd viitoarele arabescuri". Textele sunt mai ales surate
co-ranice.
Perioada clasica a literaturii abbaside este cea a secolelor VIII-XI. Vi
ata religioasa, gndurile lui Mahomed sunt reflectate de scrierile n araba literara
(diferita de limba vorbita) si de poezia de dragoste. Acum ia nastere ce altern
eaza povestiri si versuri, anecdote spirituale. Povestile si legendele si^ numer
oase si foarte apreciate de public: Alflaila na laila (O mie si una tfe nopti) c
unoaste un succes imens si multiplele ei variante se vor mbogati ntre secolele X s
i XX.
3.3. Cordoba, centrul Spaniei musulmane ntre 755 si 759, omeyyadul Abd ar
-Rahman creeaza n sudul Spaniei, prjj, cucerire, un nou stat cu capitala la Cor-d
oba. Adopta titlul de emir. Devenita rapid un mare centru intelectual, cetatea a
trage gnditori, poeti si artisti. Ea le ofera cea mai mare biblioteca a epocii, c
u un numar de aproximativ 40 000 de volume, adevarata punte ntre culturile Orient
ului si Occidentului.
Cordoba. Marea Moschee. Secolul al X-lea. Cupola situata deasupra mihrab
-ului
Marea moschee nceputa n 786 va fi terminata abia n secolul al X-lea, suferi
nd modificari succesive. Este n ntregime realizata din caramizi rosii si calcar al
b. Vizitatorul pare pierdut n mijlocul multitudinii de coloane supranaltate printr
-un dublu etaj de arce si semicercuri, Impresia de grandoare a locului este mari
ta de contrastul dintre marmura bleu a bazelor coloanelor si rosul arcelor.
Spre mijlocul secolului al X-lea, n apropierea Cordobei, se construieste
palatul Medinat al-Zahra, ce cuprindea o moschee, gradini, vii si cladiri destin
ate haremului.
IV. IMPERIUL CAROLINGIAN
4.1. Mostenirea romana
La 25 decembrie 800, regele francilor, Charlemagne (Carolus Magnus sau C
arol cel Mare) devine mparat. Este ncoronat la Roma de catre papa Leon al III-lea,
care primeste din partea lui Carol adoratia", omagiul adus n genunchi Dupa ritul
romano-bizantin, noul suveran este legitimat de romani prin acela-matio ", recuno
scndu-i-se titlurile de Augustus si mparat, ntreaga ceremonie este descrisa de Egin
hard n lucrarea Vita Caroli (Viata lui Carol cel Mare)- nca din 774, Carol cel Mar
e purta coroana de fier a regilor longobarzi, n nlia victoriei asupra socrului sa
u, regele Desideriu.
Carol ntreprinde o vasta opera de unificare a imperiului prin fixarea uno
r nonopoluri comerciale si prin unificarea sistemului de greutati si masuri. Dor
ind formeze cadre apte de a-l seconda, Carol cel Mare creeaza o scoala destinata
fiilor de nobili trimisi la curtea sa. Ei vor purta numele de academici, aducnd
Astfel un omagiu antichitatii clasice. Pentru suveran, cea mai importanta proble
ma (je ordin cultural este de a crea o legatura ntre cultura antichitatii trzii, m
ostenite de Roma si diferitele forme de cultura germanice.
Scrierea merovingiana este simplificata prin adoptarea minusculei caro-li
ngiene" si a latinei clasice, repusa n valoare mai ales prin copierea vechilor ma
nuscrise. Traditiile orale germanice sunt fixate si ele prin scriere. Totul este
codificat, inclusiv artele, ca de exemplul, *Z>n Carolni sau, Cartile lui Carol"
.
4.2. Arhitectura
Arta carolingiana se inspira din arhitectura Romei, revenind la bazilica
si la tipul de edificii cu o cladire centrala. In acest sens amintim capela pal
atului din Aix. Aceasta este o transpunere a bisericii Sn Vitale din Ravenna. Con
structia, nceputa de Odon din Metz, dureaza din 796 pna n 805. Cladirea centrala, d
e forma hexagonala, este nconjurata de un deambulatoriu hexadecagonal cu galerii.
Ele poarta arcade etajate care preiau greutatea cupolelor, amintind de cele rom
ane.
O alta mare bazilica carolingiana este cea de la Fulda, care aduce o ino
vatie importanta pentru viitorul constructiilor religioase: corul dublu, care gr
upeaza n jurul aceleiasi axe capelele dedicate diferitilor sfinti. Corul dublu pr
ezinta un alt avantaj practic: partea de est este consacrata cultului, iar cea d
e vest mparatului, ntre 813 si 1531, mparatii vor fi ncoronati la Aix-La-Chapelle. P
entru a rezolva problema clerului si a asistentei din ce n ce mai numeroase, arhi
tectii carolingieni maresc bazilicile prin trei abside situate pe partea de est,
opuse portalului.
Loc sacru prin excelenta, unde se vor depune ntre secolele VII si VIII re
licve pe altarul principal, corul se separa de restul cladirii printr-o galerie,
n acelasi timp, si fac aparitia criptele.
Accesul n biserica sau biblioteca se modifica, lund forma unei porti de Or
as, flancata de cte un tuni.
F\par nflorirea arhitecturii religioase se datoreaza si constructiei mana
stirilor. Planul acestora deriva din cel trasat n 820 de un calugar din manastire
a Saint-Gall; reunirea tuturor cladirilor manastiresti n interiorul unui zid de i
ncinta, dependintele economice si administrative ramnnd n exterior.
Arhitectura civila este reprezentata mai ales de castelele fortificate,
al caror plan deriva din castnim-ul roman: Ingelheim, Nimegue; Attigny.
4.3. Sculptura: tabletele de fildes
Numeroase tablete din fildes sculptat sunt folosite pentru a mbraca manus
crisele princiare, dupa o tehnica romana.
4.4. Pictura
Frescele carolingiene ne sunt cunoscute prin cele care s-au pastrat n bis
erici; Munster, Saint-Benot de Mals, n Elvetia, Saint-Maximin de Treves si cripta
Saint-Germain d'Auxerre, n Franta. Principalele teme reprezentate sunt scenele di
n viata lui Hristos si ale apostolilor.
Decoratia cu mozaicuri ne este cunoscuta doar prin traditia literara: cu
pola capelei din Aix i reprezenta pe cei 24 de batrni ai Apocalipsului n fata tronu
lui lui Dumnezeu.
Arta ornamentala a cartilor carolingiene s-a dezvoltat gratie scolilor p
alatine si manastirilor. Prelungind traditia merovingiana, artistii prezinta eve
nimente care se succed n timp. Cartile religioase, mai ales Evangheliile, contrib
uie la dezvoltarea acestei arte. Fiecare evanghelist este reprezentat la nceputul
operei sale, mbracat fiind ntr-o toga romano-bizantina si nsotit de un animal simb
olic. Se constituie si se structureaza liturghia: n afara evangheliarelor, apar l
ectionarele ce contin pasaje biblice citite n timpul slujbei, sacramentariile pen
tru rugaciunile spuse n timpul administrarii sacramentelor, antifonariile pentru
cntecele liturgice. La recomandarea lui Carol cel Mare, copistii aveau datoria sa
unifice aceste scrieri folosind minuscula carolingiana, care limiteaza pauzele
dintre cuvinte, dispunnd liniile dupa un spatiu regulat.
4.5. Literatura si filosofia
Carol cel Mare, care stia foarte putin sa scrie sau sa citeasca, nvata es
entialul de la A l c u i n (735-804), pe care l aduce n 781 din Italia, la curtea
sa de la Aix-La-Chapelle. El fondeaza Academia, grup de literati ce se reuneau p
entru a discuta textele greco-latine sau Vechiul Testament. Ei avizau traduceril
e de texte crestine n limbile germanice. Executarea acestor traduceri fusese ordo
nata n 789 de catre Carol cel Mare. Alcuin, directorul unei scoli monastice din T
ours, fondeaza n acest oras un centru cultural vestit n tot imperiul. R a b an Mau
r (776-856), abate de Fulda, se va forma n acest centru cultural, mai trziu crendu-
si propria scoala.
Sub influenta acestor scoli monastice are loc o divizare a literaturii c
arolingiene: cntecele pagne si poezia crestina.
n secolul al VlII-lea este redactata Epopeea luiBeowulf, prototip al rege
lui anglo-saxon, care-l nfrnge pe monstrul marin Grendel si apoi moare n loviturilo
r primite n lupta victorioasa contra dragonului. Cntecul lui tfildebrand, inserat
mai trziu n Legenda lui Dietrich de Berne, relateaza lupta care-l opune pe un tata
fiului sau. Fondul pagn este prezent n Incantatiile de ia Merselbourg, culegere d
e formule magice cu scop profilactic. Literatura crestina de la nceputul secolulu
i al IX-lea se contureaza sub forma Rugaciunii lui Wessobrunn, care relateaza cr
eatia divina si se termina printr-o supplicare rin care se cere darul Iertarii. A
ngoasa escatologica este exprimata n aceeasi epoca prin Muspilli sau Incendierea l
umii", ce evoca sfrsitul lumii. Viata lui Hristos nconjurat de apostoli constituie
tema poemului Heliand, compus la cererea mparatului Ludovic cel Pios si reluat n
870 de Ottfrid de Wissembourg n Liber evangeliorum.
Apare si obisnuinta de a reuni juramintele si Raban Maur redacteaza ntre
830 si 840 De laudibus sancta crucis.
Viitoarele mistere ale epocii medievale se nasc prin Jocuri ale Vinerei
Sfinte si Jocuri de Paste, atribuite unui calugar de la abatia Saint-Gall.
Controversa teologica nfloreste prin intermediul nobilului Gottschalk. De
copil, acesta este destinat vocatiei monastice, fiind plasat n acest scop n manas
tirea Fulda. Devenit adult, refuza sa-si accepte soarta impusa, cerndu-i lui Raba
n Maur autorizatia de a reveni la viata profana. Cererea i este refuzata. Lundu-si
ca model propria viata, el vorbeste de absenta libertatii omului confruntat cu
omniscienta divina care determina destinul omului. Condamnat de sinodul de la Qu
ierzy n 849, si sfrseste zilele n manastirea Hautvillers de lnga Reims, fara a-si abj
ura nsa doctrina, care prefigureaza calvinismul.
Istoria cunoaste o dezvoltare remarcabila n perioada carolingiana. Ea se
naste sub forma cronicilor privind viata monastica si urbana. Ele apar n Italia s
ecolului IX, n momentul n care cultura antica se stinge treptat, condamnata drept
profana. Cel mai mare istoric este Eginhard (cea 770-840). Inspirn-du-se din Viat
a celor Doisprezece Caesari a lui Suetoniu, relateaza viata lui Carol cel Mare n
Vita Caroli.
4.6. Muzica
Renasterea muzicala n perioada carolingiana se datoreaza unificarii litur
ghiilor dupa modelul roman. Primele capele nzestrate cu scoli de muzica sunt cele
de la Aix si Tours. Chrodegang creeaza la Metz un nvatamnt direct derivat din Sch
ola latina. Ruban Maur scrie De musica et portibus ejus. La sfrsitul secolului al
IX-lea, n abatia normanda Jumieges se dezvolta corala, sub forma alternarii unor
coruri barbatesti si de copii. Exigentele cntecelor liturgice dau lastere unei n
otatii numita ecfemetica (sau chironomie), n care notele sunt indicate prin accen
te. Defectul principal al acestui sistem consta fl lipsa naltimi precise a tonului
.
V. VIKINGII
Numele de viking vine de la radicalul vik, care semnifica golf, loc care
constituia un eventual refugiu. Vikingii vin din Suedia, Norvegia si Danemarca
Ei se deplaseaza cu ajutorul unor corabii lungi, cu rame si pnze, care poarta num
ele de drakkar, datorita dragonilor sculptati de pe prora. Rolul acestora era de
a ndeparta soarta nefavorabila din calea corabiilor, n momentul n care ajungeau la
tarm, aceste figuri profilactice erau nlaturate. Aparnd la sfrsitul secolului VII
pe tarmurile Irlandei, ei ajung pe continent urmnd cursul % viilor. Urcnd pe Sena,
incendiaza orasul Rouen n 841. La nceputul secolului al X-lea, n schimbul ncetarii
jafurilor, ei primesc un mic teritoriu situat n nordul Frantei, care se va numi N
ormandia, de la numele lor generic, ntruct normanzii grupeaza toate populatiile as
ezate pe coasta occidentala a Norvegiei si Suediei meridionale.
5.1. Arta
Popor de navigatori, arhitectura lor deriva din cea a corabiilor, asa cu
ra este biserica norvegiana de la Borgund, construita n ntregime n jurul unui catar
g. Arta funerara este extrem de dezvoltata, defunctii de rang nalt fiind nhumati n
corabii-morminte, acoperite de tumuli. Amintim n acest sens pe cel de la Oseberg,
apartinnd unei printese norvegiene, situat pe malul de vest al fiordului Oslo. D
atat njur de 850, el contine o corabie de circa 20 de metri lungime, amenajata ca
sala funerara, n care s-au gasit resturile unui covor, mobilier, un car si numer
oase sanii.
Artele plastice se caracterizeaza prin evolutia unei decoratii abstracte
sp o arta figurativa zoomorfa. Dupa perioada non-figurativa a secolelor VI-VID s
e dezvolta patru epoci stilistice:
Oseberg timpuriu (800-850), marcat nca de abstract;
Oseberg recent sau stilul grifonului" (850-900), epoca reprezentarii de a
nimale cu coada lunga; stilul Jellinge (900-980), marcat prin ntoarcerea la abstr
act; stilul Jellinge recent (980-l100), care privilegiaza reprezentarea pasarilo
r de prada, motive reluate pe emblemele imperiale ale Rusiei, Austriei si German
ielDupa 1100, arta vikingilor sufera o puternica influenta crestina, fiind aband
onate treptat sursele traditionale de inspiratie animaliera.
5.2. Cucerirea Angliei
La mijlocul secolului al V-lea, triburile germanice din Jutland, jutii,
se instaleaza n Kent si insula Wight, urmati de anglii si saxonii veniti de la gu
rile Elbei. Jn g50, Londra este jefuita de vikingii care se instaleaza n bazinul
Tamisei. De ajci vor lansa numeroase atacuri, dar vor sfrsi prin a se amesteca n c
ele din urma cu populatia autohtona, formnd asa-numita civilizatie anglo-saxona.
SECTIUNEA C
EPOCA MARILOR TRANSFORMARI
I. FRANTA
1.1. Arhitectura
Perturbarea pe plan arhitectural care va determina Occidentul sa constru
iasca masiv biserici porneste de la abatia Cluny, fondata n 910 n Burgundia de duc
ele
Guillaume de Aquitania, n onoarea Sfintilor Apostoli Petra si Pavel. Fapt
fara precedent, abatia este plasata sub autoritatea directa a papei. Bemon, pri
mul abate, este cel care stabileste preceptele Sfn-tului Benot, n care rugaciunea d
evine esentiala n viata unui calugar benedictin. Aflata sub tutela papala, abatia
de la Cluny iese de sub autoritatea temporala a regelui, ct si de sub autoritate
a jurisdictiei episcopale, n felul acesta, comunitatea monastica este total indep
endenta.
REGULA BENEDICTINA:
Redactata n secolul al Vl-lea de Sfntul Benot, ea se impune dupa secolul al
IX-lea tuturor calugarilor din Occident.
Vechea abatie de la Cluny (Cluny III): plan cu dublu transept.
Incepndcu l octombrie sipna la nceputul P ostul ui, fratii se vor dedica lec
turii, de dimineata sipna la sfrsitul celei de a doua ore; apoi se va spune Liturg
hia. In sfrsit, ei vor lucrapana la ord 9, dedicndu-se lucrului care le-afost ncred
intat. La prima anuntare a Nonei, ei parasesc lucrul pentru a fi gata pentru cea
de-a doua vestire Q Nonei. Dupa masa, ei se vor dedica lecturii sau studiului p
salmilor. " Regula Sfntului Benot, citata din Mollat Van-Santbergen.
Vechea abatie de la Cluny (Chmy III): elevatie.
Lund drept model Cluny, apar numeroase alte comunitati. Ele adopta acelea
si reguli si se plaseaza sub autoritatea abatiei din Cluny, aceasta devenind un
fel de abatie-mama: Verdun, Brogne (lnga Lille), Saint Romuald (Italia). Totusi,
munca ceruta de Sfntul Benot va fi neglijata n favoarea unei ocupatii unice, rugaci
unea, spusa n comun, ntr-o slujba corala. Aceasta noua necesitate determina o schi
mbare arhitecturala si crearea corului benedictin": un cor cu trei nave si un cor
principal cu o absida nconjurata de capele si flancat de doua coruri anexe.
II. GERMANIA OTTONIANA
2.1. Arhitectura: mostenirea carolingiana
Dinastia ottoniana ncepe cu domnia lui Heinrich I duce de Saxonia, ales mp
arat n 919. Moare n 936, la tron urmnd fiul sau Otto cel Mare (936-973).
Pagina apartinnd Evangheliei de la Lindisfame. Datata spre sfrsitul secolu
lui al VH-lea. Londra. British Museum.
n aceasta perioada, arhitectura evolueaza de la stilul carolingian la o f
orma originala. Mostenirea carolingiana se manifesta n pastrarea corului dublu si
n decoratia pictata a peretilor. O prima modificare apare n structura navei: din
doua coloane, una devine suport pentru arcada, 'ar a doua ramne coloana propriu-z
isa. Acest principiu al alternantei se dezvolta dupa modelul saxon", n care doua c
o-'ne din trei joaca rolul de coloana pro-Priu-zisa.
Dezvoltarea arhitecturii ottoniene nu Pnveste Franta sau Italia, unde ia
nastere ^ Prim stil romanic, nlocuit spre mijlocul secolului al Xl-lea de un sti
l romanic primitiv. Contrar constructiilor germanicf edificiile romanice foloses
c bolta semicilindrica sau n leagan1.
2.2. Sculptura n acelasi timp evolueaza si sculptura, care se detaseaza d
e formele caro. Lingiene, constituindu-se ntr-o plastica libera, lasata la aleger
ea artistului. Edifj. Ciile religioase mai vaste ofera creatorilor posibilitatea
de a-si exersa arta prjt realizarea unor portaluri monumentale n bronz, ca cele
ale catedralei Mayence.
2.3. Pictura
Pictura ottoniana va cunoaste apogeul n arta decorarii cartilor. Relund mi
niatura carolingiana, artistul ottonian i adauga elemente mprumutate din arta biza
ntina, dezvolthd un stil destul de abstract.
Fondul, acoperit cel mai adesea cu pictura aurie, are rolul de a da pers
onajelor si animalelor reprezentate o anumita profunzime, care, datorita absente
i perspectivei, nu putea fi atinsa. Iau nastere n aceasta perioada mai multe scol
i: Reichenau, Treves, Echternach, Colonia, Ratisbonne, Hildesheim.
2.4. Literatura
Spre deosebire de printii carolingieni, suveranii ottonieni se interesea
za mai putin de literatura. Interesul lor va creste dupa 950, cnd la curtea imper
iala apare o productie literara exprimata doar n limba latina.
Cunoastem aceasta epoca prin intermediul scrierilor lui Nokter, supranum
it Labeo (marea buza"), calugar de la abatia Saint-Gall. Nokter traduce n limba ge
rmanaBucolicele lui Vergilius, Organon-ul lui Aristotel, Consolarea filosofica a
lui Boethius.
Cele mai multe opere ale epocii sunt redactate nsa n limba latina, ca de e
xemplu Waltanus manufortis a calugarului de la Saint-Gall, Ekkehard (d. 973), n c
are se relateaza fuga acestui print tinut captiv mpreuna cu logodnica sa l curtea
regelui hunilor, Attila.
Femeile nu sunt absente din miscarea literara. Astfel, calugarita Rosvit
he de la manastirea Gandersheim, din Harz, scrie sase istorii apologetice destin
ate formarii tinerelor fete, nvatndu-le castitatea, modestia, statornicia.
Istoria este ilustrata prin Res Gestae Saxoniae a calugarului Vidukind d
e la manastirea Corvey, care relateaza domniile primilor doi suverani ottonieni,
Heifl rich I si fiul sau Otto I.
'Bolta n forma unei jumatati de cilindru, sprijinita de ambele laturi pe
zidarie continu3 (n. tr.).
2.5. Muzica ntre 900 si 1300 se plaseaza vrsta de aur a cntecului coral, ca
re va ceda noi locul contrapunctului instrumental. Cntecul pe doua voci importat
din pizant este introdus n acelasi timp cu notatia hagiopolitica sau pe intervale
.
A cest efort de codificare continua cu notatia pe patru linii de culori
diferite si folosirea cheilor.
Teoreticienii muzicii devin tot mai numerosi, scrierile lor fiind consac
rate muzicii polifonice si rolului precis al instrumentelor: harpa, fluierul, la
uta araba cu patru corzi. Cele mai importante texte consacrate muzicii, De Harmo
nica institutione si Musica enchiridias, i apartin lui Hucbald de Saint-Amand si
sunt scrise la nceputul secolului al X-lea.
III. CHINA DINASTIEI SONG
n 960, mparatul Tcha Kuang-Yin si fixeaza capitala la Kai-Feng si fondeaza
dinastia Song de Nord, care dureaza pna n 1187. Primul suveran din noua linie si sc
himba numele n Tai-Tsu.
3.1. Pictura
Pictura peisagistica este cea care domina arta dinastiei Song. mparatii nc
urajeaza crearea de scoli si academii, decerneaza premii si se dedica ei nsisi pi
cturii. Cei mai celebri artisti ai epocii jocurilor cu cerneala" si ai peisajelor
suntKuo Si (1020-l090) si Li Lung -M i e n (m. 1106). Primul este specialist n r
edarea de peisaje vaste, n care exalteaza sentimentul foitei naturii, iar al doil
ea se intereseaza de reprezentarea picturala a fiintelor umane si animale.
China dinastiei Song de Sud dezvolta o pictura originala sub influenta b
udismului: peisajul este prezent prin-tr-un anumit numar de elemente, flori, cur
suri de apa, arbori etc., privitorul fiind cel care completeaza opera prin medit
atie profunda.
Vas de forma kinuta. Epoca Song din Sud.
Washington, Freer Gallery of Art.
3.2. Filosofia
Cultura epocii Song are la baza dualismul filosofic a doua scoli cea a l
ui Confucius si cea a lui Buddha unite lr> aceasta perioada printr-un sincretism
remarcat n operele
Huizong. Papagalul n cinci culori. Matase. Epoca Song din Nord. Boston, M
useum of Fine Arts.
Suport pentru perna. Gresie de Cizhou. Epoca Song. Paris, Muzeul Guimet.
Anumitor gnditori, ca de exemplu T c h u. S i (l 130-l200), a carui opera
scolastica este imensa, mpreuna cu alti gnditori, e] pune bazele neo-confiicianis
mului, marcat printr-o dimensiune metafizica mprumutata de la budism. Un alt crea
tor al neo-confucianismului este Te heu Tuen-Yj (1017-l073), autor al Tabelului
de principii originale, care prezinta lumea dupa conceptia chineza. El ofera un
nou simbol budismului, valoriznd floarea de lotus. ' Budismul zen este reprezenta
t de Yuan-Wu (1063-l135) si de glosa sa, Pi-Yen-Lu, culegere de probleme care sa
-i permita profanului sa-si gaseasca drumul spre Nirvana. Neo-confucianismul se
opune altor doua scoli, una bazata pe intuitie, iar cea de-a doua pe aspectul fo
lositor al gndirii. Prima scoala este cea a lui La Chiu-Yuan (1139-l193), avnd la
baza un antropocentrism care transforma spiritul omului n univers si invers. A do
ua scoala, dominata de Ye-Che (1150-l223), analizeaza toata etica n raport cu nev
oile sale concrete.
3.3. Literatura
Curtea Song favorizeaza toate formele de expresie artistica. Literatura
cunoaste o nflorire exceptionala. Limba populara si viata cotidiana se manifesta
puternic n grupul Chu, n timp ce un alt grup, Lo-Yang, dispretuieste cotidianul n f
avoarea elevatiei spirituale.
n aceasta perioada se aezvoltapin-tche, desenul cu pensula", pe care noi l
consideram eseu, si care ataca toate domeniile destinate a servi drept suport co
nversatiilor savante.
IV. ISLAMUL FATIMIZILOR
ncepe de la sfrsitul secolului al X-lea, data cuceririi Egiptului. Cairo d
evine noua capitala intelectuala a Islamului, marcata printr-o ntoarcere la accep
tarea destul de stricta a religiei.
4.1. Arta
Cairo. Moscheea Ibn Tulun. 879.
Bagdadul este tot mai mult delasat de suveranii fatimizi n folosul orasul
ui Cairo. Suveranii par sa reia traditiile antichitatii egiptene, pe care le pre
lungesc prin instalarea necropolei regale n sudul tarii, la Assuan. Tvlai mult de
ct n arhitectura, arta fatimida aduce o nnoire n domeniul artelor figurative. Artele
obiectelor se dezvolta cu predilectie n domeniul prelucrarii cristalului. Artele
textile cunosc o nflorire deosebita sub influenta diferitelor scoli, cea mai cel
ebra fiind la Tiraz, n Iran, atelier de tesaturi pretioase folosite la curtea cal
ifilor. Scrierea cufica devine motivul principal de ornamentatie.
V. ARTA ROMANICA
5.1. Un concept al secolului al XlX-lea
Biserica Saint Nectaire.
Termenul de arta romanica a fost creat n secolul al XlX-lea de catre isto
ricul de arta de Gerville, mai precis n 1820, el fiind n cautarea unui calificativ
capabil sa desemneze ansamblul evolutiei artistice care a precedat perioada got
ica. Numele romanic" apare datorita preferintei arhitecturii pentru arcul derivat
din perioada romana. Aceasta acceptie a termenului provine si dintr-o alterare
a limbii latine, ce sufera influente germanice diverse. Prin traditie, nceputuril
e artei romanice se situeaza n secolul al Xl-lea, moment al stabilizarii biserici
i si al monarhiilor europene. Arta romanica poate astfel sa se dezvolte n di-yers
e scoli, n functie de zonele geografice ui care acestea se situeaza. Astfel, evol
utia ai'e loc din Germania n directia Italiei si ^rantei, apoi a Spaniei septentr
ionale, nainte ca goticul sa fie anuntat, la sfrsitul secolului al Xl-lea prin noi
modele arhitectonice care se dezvolta n Anglia si Nojj mandia.
Arhitectura romanica se caracterizeaza prin complexitate. Spatiul sacru
din biserica sau catedrala se mparte dupa functiile destinate fiecarei sali. Din
ce n ce mai mult, arhitectii favorizeaza planul bisericii-hala cu nava unica. Ace
st sistem determina aparitia unor solutii noi n tratarea arcadei, cel mai frecven
t folosita fiind arcada n cruce, rezultata din intersectia perpendiculara a doi s
erni-cilindri. Greutatea ei se descarca de-a lungul muchiilor de intersectie. Pr
esiunea laterala, exercitndu-se mai puternic, determina crearea unor noi structur
i pentru contraforturi. Peretele exterior astfel ngrosat este tratat aparte, prin
aparitia ferestrelor.
Arta romanica, subdivizata n functie de ariile geografice, poarta denumir
i diverse: prima arta romanica n Franta corespunde unui ottonian trziu sau stilulu
i numit anglo-saxon"; a doua arta romanica corespunde unui salien trziu sau artei
normande.
Putem plasa apogeul romanicului spre sfrsitul secolului al Xl-lea, njur de
1080, cnd este rezolvata problema arcadei n edificiul de tip monumental (cazul ab
atiei Cluny). Problema sfrsitului sau este mai delicata. Fara ndoiala, premisele g
oticului sunt evidente n Franta nca din 1140 (construirea bazilicii regale de la S
aint-Denis), dar influenta romanica se prelungeste pna n ultimul sfert al secolulu
i al XH-lea.
Arta romanica se manifesta si n domeniul arhitecturii civile, mai ales n N
ormandia. Este epoca ridicarii unui ansamblu de fortificatii dominate de un turn
, care evolueaza spre tipul de turn patrat, donjonul, ca cel de la Beaugency-sur
-Loire, datat n secolul al Xl-lea.
5.2. Sculptura si pictura n ceea ce priveste aceste doua domenii ale arte
i, este nca si mai dificil de a departaja influentele anterioare si posterioare.
Totusi, putem distinge arta romanica propriu-zisa recurgnd la simbolistica. Contr
ar epocilor precedente, personajul nu mai constituie obligatoriu centrul temei,
el evolund spre o reprezentare formala. Artistul este direct influentat de sensul
spiritual al personajelor reprezentate: perspectiva este abandonata n folosul un
ei reprezentari n suprafata.
Destinata unui public analfabet, care nu are acces la scrierile sfinte,
sculptura ornamentala se dezvolta pe capiteluri, n deambulatorii si cripte. Astfe
l, omul simplu din popor memoreaza esentialul istoriei sfinte, n scopul ndepliniri
i ndatoririlor sale de crestin.
Portalul de vest si schimba treptat temele decorative. Reprezentarile dem
oniace, destinate a fi surghiunite n afara perimetrului sacru al bisericii, cedea
za locul surselor de inspiratie mai variate, care se refera la ntreaga istorie sfn
ta. Formele evolueaza spre o schematizare: artistul nu doreste sa reproduca tras
aturile exacte ale lui Hristos si ale Fecioarei dupa un model, ci creeaza n ijatr
a nsesi figurile-simbol ale credintei. Aceasta tendinta confera reprezentarilor u
inane un anumit aspect repetitiv si anonim.
5.3. Evolutia sentimentului religios n cursul secolului al XH-lea se mult
iplica ordinele att cele religioase, ct si cele laice. Canonicii se grupeaza si de
cid adoptarea unei reguli dupa Sfntul Augustin. Ei formeaza treptat un grup laic
ce se dedica serviciului religios din catedrale, n 1120, Norbert de Xante creeaza
ordinul premontrezilor, la Pre-montre, pe Oise, fixnd o regula de viata eremitic
a.
5.4. Literatura ntre secolele XI si XIII se constituie un nou gen, cntecel
e de gesta (chan-sons de geste), compuse n versuri decasilabice grupate n strofe a
sonantate. Temele esentiale amintesc epopeea cu personaje centrale fondatoare de
monarhii. Chanson de Roland (Cntecul lui Roland) a fost compus la sfrsitul secolu
lui al Xl-lea, el facnd parte, ca siPelerinagede Charlemagne (Pelerinajul lui Car
ol cel Mare), din gesta mparatului. Termenul de gesta" trebuie nteles ca un ansambl
u de fapte marete. Cntecul lui Roland a dat nastere altor opere, cu aceeasi tema
de inspiratie: Chant de Guillaume (Cntecul lui Guillaume) si Isembart et Gormont
(Isembart si Gormont).
VI. CEARTA INVESTITURILOR: PUTEREA TEMPORALA MPOTRIVA PUTERII SPIRITUALE
A
n 1058, papa Nicolae II se decide sa restaureze prestigiul papalitatii. S
ub pontificatul sau, cardinalilor li se confirma privilegiul de a-l alege pe urm
asul Sfntului Petru, n 1061, la moartea lui Nicolae II, izbucneste criza: nobilime
a romana, nemultumita de faptul ca nu mai poate influenta alegerea pontificala,
se aliaza cu mparatul Germaniei, Heinrich IV. n acest timp este ales un nou PaPa,
Alexandru II (106l-l073): se deschide astfel calea spre schisma concretizata pri
n alegerea unui al doilea papa, Honorius II, de catre prelatii reuniti la Basel.
Honorius ncepe pregatirile pentru alcatuirea unei armate cu Care sa lupte mpotriv
a rivalului sau si pentru a pune stapnire pe tronul roman.
Totusi, din 1064, printii germani l recunosc pe Alexandru II, n timp ce an
tipapa Honorius este nevoit sa-si sfrseasca zilele n exil. n 1073, Alexandri) II mo
are, iar scaunul pontifical este ocupat de calugarul clunisian Hildebrand ce-si
ia numele canonic de Grigore VII. Noul papa este influentat de ideile expuse de
Sfntul Augustin n Civitas Del, Cetatea lui Dumnezeu: papa, suveran suprem si a car
ui putere deriva din principiul divin, trebuie sa-si exercite autori, tatea asup
ra printilor temporali. Programul lui Grigore VII este cuprins n>zc. Tatus Papae.
Noul papa si mparatul se vor ciocni pe problema investiturij episcopilor si abati
lor, revendicata de ambele parti, n 1076, n cursul sinodului de la Womis, o parte
a episcopilor germani, reuniti de mparatul Heinrich IV, proclama decaderea lui Gr
igore VII. Replica pontificala este imediata si extrem de grava: Heinrich IV est
e excomunicat, adica alungat din snul bisericii catolice si condamnat la damnatiu
ne eterna, n plus, aceasta pedeapsa i dezleaga automat pe subiecti de orice ndatori
re de obedienta, n cursul ntrevederii de la Canossa (26-28 ianuarie 1077), mparatul
obtine iertarea papei. Disputa este reluata n timpul lui Urban II, succesorul lu
i Grigore VII. Acesta beneficiaza de nfrn-gerea armatelor imperiale la Canossa n 10
92 si, predicnd prima cruciada, obtine un ascendent definitiv asupra crestinatati
i.
Dincolo de nfruntarea dintre personalitatile lui Grigore VII si Heinrich
IV, disputa investiturilor este o turnanta n istoria medievala. Biserica catolica
, devenita o putere n snul regatelor, unita sub conducerea papala, vrea nu numai s
a intervina n afacerile temporale, ci sa afirme principiul superioritatii sale as
upra printilor, lovind astfel direct puterea tinerelor monarhii nationale. Conco
rdatul de la Worms (l 122) rezolva o parte a acestei probleme asumndu-si nvestitur
a laicilor.
VII. CRUCIADELE
Din secolul al VUI-lea, dupa expansiunea Islamului, locurile sfinte din
Palestina se afla n minile cuceritorilor. Acestia dovedesc toleranta, oferind acce
s liber pelerinilor crestini. O asemenea politica de deschidere continua pna sub
Fatimizi, care iau masuri tot mai restrictive, trezind astfel un val de nemultum
ire n Occident. Pe de alta parte, mparatul roman al Orientului face fata tot mai g
reu raidurilor jefuitoare ale turcilor seldjucizi. n acest context, Alexios Comne
nul cere n 1089 ajutorul papei Urban II. Acesta lanseaza la 24 noiembrie 1095, de
la Clermont, un apel la cruciada pentru recucerirea pamnrurilor sfinte profanate
prin ocupatia necredinciosilor, n caz de deces n timpul expeditiei, papa promite
o indulgenta plenara, adica iertarea tuturor pacatelor comise: paca cei care ple
aca acolo si vor pierde viata n timpul calatoriei pe pamnt sau uscat, ori ntr-o bata
lie contra paginilor, pacatele lor vor fi iertate de catre mine, nvestit cu puter
e de catre Dumnezeu" (Foucher de Chartres, Istoria Ierusalimului).
Prima cruciada dureaza din 1097 (asediul de laNiceea) pna n 1099, cnd este
cucerit Ierusalimul. Ea este condusa de Godefroi de Bouillon, care devine protec
torul Sfntului Mormnt si primul suveran al regatului crestin de la Ierusalim.
Pamntul Sfnt o data cucerit, el trebuie administrat, aceasta fiind epoca n
care se nasc principalele ordine de calugari-cavaleri.
Ordinul Templierilor se constituie n 1119 si adopta regula Sfntului Ber-na
rd din Clairvaux, care devine protectorul lor. Legamintele lor sunt saracia, cas
titatea si obedienta, iar scopul protejarea pelerinilor. Numele de templier prov
ine de la primul sediu comunitar al ordinului de la Ierusalim, situat n apropiere
a vechiului templu al lui Solomon.
n 1137, Ospitalierii din ordinul Sfntului Ion si iau numele dupa spitalul d
in Ierusalim, unde se consacra ngrijirilor si asistentei pelerinilor aflati pe pa
tul de moarte. Din 1291, Ospitalierii se instaleaza la Rodos, iar mai trziu la Ma
lta, de unde numele lor actual Ordinul de Malta.
Colonia germana originara din Liibeck si Bremen nfiinteaza n 1190, la Sfntu
l Ion de Acera, Ordinul Cavalerilor Teutoni, organizat n maniera militara ncepnd di
n 1198. Principalul lor teren de actiune misionara nu este Palestina, ci frontur
ile pagne ale Europei Orientale. Dupa ce cuceresc Prusia, Cavalerii Teutoni si cre
eaza n prima parte a secolului al XlII-lea un veritabil stat.
VIII. VIATA INTELECTUALA SI RELIGIOASA
8.1. Universitatile
Pna n secolul al XlII-lea locurile de nvatatura sunt scolile episcopale. Ir
riitnd corporatiile medievale, universitatea se organizeaza sub tutela unui epis-
CP, apoi sub cea a papei. La origine este vorba de o asociatie ntre profesori si e
levi, cei din urma platindu-i pe primii n scopul de a nvata tot ce este posibil, u
niversitas, de unde si numele de universitate. Foarte populari printre personaje
le de la curte, universitarii nu beneficiaza de edificii particulare; profesorul
mchiriaza pe banii sai o sala, iar elevii se instaleaza mai adesea pe paie dect n
banci. Mecenatul laic se manifesta prin crearea de colegii destinate studentilo
r saraci din provincie. Amintim n acest sens pe cel fondat la Paris de catre cons
ilierul lui Ludovic cel Sfnt, Robert de Sorbon, devenit mai trziu Sorbonna, Scolar
itatea presupune studiul celor sapte arte liberale, grupate n doua cicluri, rivium
si qiiadrivium. Quadrivium este rezervat studiului aritmeticii muzicii, geometr
iei si astronomiei. Ansamblul de studii universitare se bazeaza pe o cunoastere
aprofundata a gramaticii. Marile universitati de la Paris, Bolo-gna, Oxford elib
ereaza licentia ubique docendi, adica o licenta ce dadea dreptul absolventului d
e a preda oriunde. Universitatea este mpartita n patru facultati; Artele, Decretul
sau Dreptul Canonic, Medicina, Teologia. Fiecare facultate este dirijata de reg
enti sau profesori titulari, sub autoritatea unui decan. Facultatea de Arte se mp
arte n patru natiuni, n functie de zonele geografice de recrutare a studentilor (f
ranceza, picarda, normanda, engleza). Fiecare este condusa de un procuror. Direc
torul Facultatii de Arte nu poarta titlul de decan, ci cel de rector si devine l
a sfrsitul secolului al XlII-lea seful universitatii. Studiul universitar este lu
ng si complet: sase ani la Facultatea de Arte. La capatul primilor doi ani se ob
tine bacalauretul, iar la sfrsitul urmatorilor patru ani, doctoratul. Studentul a
juns la vrsta de 20 de ani se poate nscrie la Drept sau Medicina, pentru nca cinci
ani de studii. Teologia este cel mai nalt grad al studiilor universitare si este
abordata ntre 25 si 30 de ani. Pentru a-si obtine doctoratul n teologie, studentul
trebuie, deci, sa urmeze studiile ntre 14 si 35 de ani.
8.2. Scolastica
Scopul scolasticii este acelasi ca cel al scolilor monastice, anume de a
-l descoperi pe Dumnezeu prin stiinta. Metoda de nvatamnt difera nsa profund (schol
a, n latina, nseamna scoala). Nascuta n orasele secolului al Xl-lea si dezvoltata n
cursul secolului urmator, scolastica reia programele trivium-ului si quadrivium-
ului, punndu-se nsa accentul pe stiinta rationamentului, dialectica. Se pastreaza
lectura traditionala a textelor (sau lectio) mai ales a paginii sacre din Biblie
, dar ea este urmata de o questio, interogatie rationala, apoi de disputatio, o
discutie. La sfrsit urmeaza conclusio, concluzia personala a profesorului.
A b e l a r d (l 079-l142), unul dintre marii maestri ai scolasticii, pr
eda la Paris pe muntele Sainte-Genevieve. Seducnd-o pe tnaraHeloi'se, este mutilat
de catre prietenii unchiului tinerei fete, episod pe care-l va descrie mai trziu
n Historia calamitatiim mearum (Istoria nenorocirilor mele), nainte de a-si relua
activitatea de nvatamnt la Paris, se retrage la abatia Saint-Denis, apoi ntr-o man
astire din Bretania. Presupus autor al lui Sic et non (Da si nu), considerat dre
pt Discurs asupra metodei medievale, el scrie un tratat de teologie, Jntro-ducti
o ad Theologiam. Mai trziu, pentru luarile sale de pozitie este condamnat de catr
e conciliile de la Soissons (l 121) si Sens (l 140). El aplica n mod sistematic d
ialectica la studiul teologiei.
Petru s Lombardus (cea 1100-1160), nascut n Italia, vine la Paris, entru
a preda teologia. Devine episcop al acestui oras n 1159. Principala sa nera este
Sentintele sau Cele patru carti de sentinte, n care claseaza scrierile parintilor
Bisericii, contribuind astfel la o mai larga difuzare a acestora. Devenita foar
te repede clasica, Sentintele intra n programul studiilor de teologie, la acelasi
ijvel cu scrierile patristice pe care le prezinta. Acest efort de prezentare ra
tionala face din Sentinte o opera fundamentala a scolasticii medievale.
Treptat, scolastica va deveni un sistem complet, din ce n ce mai rigid, c
are, n loc sa favorizeze gndirea, o va steriliza, ceea ce explica conotatia peiora
tiva a termenului n zilele noastre.
8.3. Reforma cisterciana
B e r n a r d (109l-l153), primul abate de Clairvaux, joaca un rol esent
ial n refacerea Ordinului cistercian. Personaj deosebit de pios, autor al unor lu
crari teologice, este renumit mai ales pentru talentele sale de orator, el fiind
numit doctor mellifluens, maestru cu vocea de miere". Predica pietatea mariala1,
conferind astfel cultului Fecioarei o nflorire definitiva. Se opune scolasticii
prin refuzul sau de a aplica stiinta n teologie, preferind experienta mistica. Re
lanseaza Ordinul cistercian, el nsusi punnd bazele a peste saizeci de manastiri. L
a sfrsitul secolului al XH-lea, ordinul va numara peste cinci sute de manastiri.
Monahismul de la Clairvaux se opune celui de la Cluny. Astfel, calugarul trebuie
sa-si mparta n mod egal existenta ntre munca manuala, distribuita fiecaruia dupa a
ptitudini si rugaciune.
Bernard este canonizat n 1174. Desi este un ardent aparator al Sfntului Sc
aun, el se opune pretentiilor pontificale de a avea suprematia asupra temporalul
ui. El pune la punct cu multa grija toate detaliile vietii cotidiene din abatii
si se intereseaza n mod deosebit de arhitectura. Dedicata lui Dumnezeu si rugaciu
nii, abatia cisterciana elimina decorul suprancarcat, cladirea distingndu-se prin
simplitate, prin absenta turnurilor, prin gustul pentru formele geometrice nete.
Vitraliile sunt nlocuite prin simple ferestre din sticla alba sau cenusie. Scopu
l urmarit este simplicitatea si economia n decoratie.
8.4. Catedralele
Mic vocabular arhitectural:
ABSIDA
Extremitate semicirculara a unei biserici, situata n prelungirea corului
si n general n partea de est.
Cultul marial este o parte a teologiei catolice privitoare la Fecioara M
aria (n. tr). I l
ARCADA
Constructie de forma arcuita, facuta din pietre ce se sprijina una pe ce
alalta Arcada caracteristica epocii ogivale este formata prin ncrucisarea de ogiv
e.
ARCATURA
Suita de mici arcade.
ARC-BUTANT
Arc de piatra de sprijin, care deplaseaza presiunea exercitata de arcada
spre contrafort.
ARHITRAVA
Partea inferioara a antablamentului, care se sprijina pe capitelurile co
loanelor sau pe zid.
BOLTAR
Fiecare dintre pietrele al caror ansamblu constituie nervurile unei bolt
i.
CATEDRALA
Biserica n care se afla sediul episcopului unei dioceze.
CAPITEL
Piatra sculptata, efectund tranzitia ntre partea superioara a unui pilastr
ii si arhitrava.
CINTRU
Esafodaj din lemn construit n scopul de a sustine pietrele unei nervuri pn
a la uscarea completa a mortarului.
CHEIE DE BOLTA
Piatra asezata n final n punctul cel mai nalt al unei bolti, asigurnd blocar
ea elementelor constitutive ale arcadei.
CONTRAFORT
Stlp gros de piatra menit sa mareasca rezistenta zidurilor navelor latera
le, n locuri precise, acolo unde greutatea acoperisului cladirii apasa mai mult.
Greutatea boltii centrale poate fi mai usor sustinuta prin arcurile butante, car
e-i transmit presiunea contrafortilor.
COR
Parte a catedralei n care se afla altarul. Se situeaza la est de transept
si cteodata este supranaltat fata de nava. Numele provine de la corurile care se
reuneau pentru a intona Liturghia.
CRIPTA
Sala subterana care servea drept capela funerara.
GOTIC (ARHITECTURA OGIVALA)
Nume dat de pictorul italian Vasari stilului de arhitectura care s-a dez
voltat n nordul Frantei, iar apoi n toata Europa pna n secolul al XVI-lea, pornind d
e la ncrucisarea de ogive din catedrala de la Durham (1095). In afara ncrucisarii
de ogive (doua arcuri frnte), aceasta arhitectura se caracterizeaza prin: elimina
rea presiunii arcadelor prin arcurile-butante; verticalitate, opunndu-se astfel r
omanicului; caracterul naturalist al decoratiei.
NAVA
Parte centrala a unei biserici, situata ntre cor si intrarea principala s
i n care se aduna credinciosii.
NAVA LATERALA
Cale laterala situata paralel cu partile principale ale unei catedrale (
nava, cor, transept) si separata de acestea printr-o arcada.
NERVURA
Fiecare din arcurile de piatra care sunt nchise n punctul lor cel mai nalt
printr-o cheie-de-bolta si care constituie armatura arcadelor.
NUT SI CEP
Practicat ntr-o piesa de lemn, nutul este destinat asamblarii cu o alta p
iesa de lemn cep.
PILASTRU
Fiecare dintre coloanele care poarta arcade.
ROMANIC (ARHITECTURA)
Stil care se dezvolta de la sfrsitul imperiului roman pna n secolul al XH-l
ea. In ceea ce priveste edificiile religioase, arta romanica se caracterizeaza n
principal prin bolta n leagan si cea n cruce, anuntnd ncrucisarea ogivelor la arcade
le gotice.
SUITA DE FERESTRE
Ferestre nalte situate deasupra arcadei, asigurnd iluminarea navei si a co
rului.
TIMPAN
Nume dat suprafetei de pe portal pe care este reprezentat Hristos n plina
glorie, nconjurat de cei patru evanghelist! n epoca romanica si scene din viata l
ui Hristos n epoca ogivala.
TRANSEPT
Parte transversala ce separa corul de nava, figurnd bratele unei craci la
tine, TRTFURIUM
Galerie de mici arcaturi situata ntre arcadele navei si suita de ferestre
.
Catedrala este un monument complet de istorie religioasa, n domeniul mist
ic, ea favorizeaza contactul direct dintre om si Dumnezeu. II incita la naltare s
pirituala, neavnd nevoie de intermediul scrierii, inaccesibila majoritatii, n felu
l acesta se alatura programului scolasticii, ntruct scenele ornamentale pot fi com
parate cu capitolele din Sentinte. Numele edificiului vine de la latinul cathedr
a, amvon, care este o reprezentare a cerului, iar naltarea sa materializata prin
sageti din ce n ce mai nalte simbolizeaza naltarea sufletului catre Dumnezeu.
Reims. Vitralii gotice.
Deseori consacrata Fecioarei, ca No-tre-Dame din Paris, este legata de d
ezvoltarea cultului marial, iar ornamentatia sa reprezentata de vitralii si roze
te se alatura misticii luminii a abatelui Hughes de la Saint-Victor.
Notre-Dame din Paris. Vedere aeriana.
Goticul este introdus n Franta prin catedrala de la Saint-Denis, datorita
lui Suger, abate de Saint-Denis n 1122 si consilier al regelui Ludovic VI. Const
ruirea acestei biserici, care trebuia sa serveasca si drept bazilica funerara a
regilor Frantei, se ntinde pe ntreaga jumatate a secolului al XH-lea. Abatia Saint
-Denis foloseste arcada cu nervuri, proprie arhitecturii normande, evo-lund spre
arcada cu ogive ncrucisate si permite repartizarea greutatii arcadei pe cele patr
u puncte pe care se sprijina. Veritabila opera de propaganda nationala n profitul
dinastiei capetienilor, abatia de la caj0t-Denis plaseaza n galeria sa de regi,
ralel, predecesorii lui Hristos si stramosii.
Egilor Frantei.
8.5. Literatura
Arles. Portalul bisericii Saint Trophime. Detaliu.
n jurul anului 1150 ncepe perioada de maturitate, apoi de succes rapid al
unui nou gen literar, romanul, epopee n versuri citita si nu cntata sau declamata
ca mai nainte. Se raspndeste la curtea Frantei dupa casatoria lui Ludovic VII cu A
lienor, ducesa de Aquitania. Aceasta din urma aduce cu suita sa poezia de dragos
te a tmbadurilor provensali. Dragostea, sub forma sa de curtoazie, adica platoni
ca, devine tema esentiala. Cavalerul cstiga dragostea femeii iubite prin cultura
si virtutile sale, ca si prin curajul sau, arhetipul fiind contele Thibaud IV de
Cham-pagne, n epoca regentei mamei lui Ludovic cel Sfnt, Blanche de Castille. Ins
piratia antica este prezenta n Romanul lui Alexandru, compus spre 1100 de Alberic
de Briancon si modificat de Lam-bert le Tost, cincizeci de ani mai trziu.
L
Arles. Portalul bisericii Saint Trophime. 1180.
Legendele celte constituie o alta sursa de inspiratie, exploatata de Chr
etien de Troyes n ciclul sau de romane arthuriene. Poet la curtea contesei Marie
de Cham-pagne, Chretien de Troyes este autorulPo vestirii Graa/-ului (ciclul Gra
al), cupa fabuloasa n care losif din Arimatheia ar fi a-dunat sngele scurs din sol
dul lui Hristos, strapuns de lancea unui soldat roman. Doar un cavaler neprihani
t poate pleca n cautarea sa. Acesta nu va fi Lancelot, ci fiul sau Perceval, a ca
rui istorie va fi reluata de Wolfram Von Eschenbach n al sauParsifal, iar mai trzi
u de Wagner.
Ciclul arthurian descrie aventurile vitejilor cavaleri reuniti la curtea
de la Camelot de catre regele Arthur. Sunt ilustrate faptele lor de arme, dar s
i aventurile amoroase, n cadrul faimoasei Mese Rotunde.
Literatura de dragoste, n principal pentru un cavaler ranit, este ilustra
ta de Lais-uri, sau scurte povestiri n versuri, compuse de Marie de France ntre 11
60 S' 1170. Durerea provocata de separarea de persoana iubita este evocata de ro
manul extrem de popular, FJoire si Blancheflor, scris de un autor anonim.
Legenda lui Tristan este exemplul tipic al romanului de dragoste. El rel
ateaza dragostea nefericita a nepotului regelui Marc de Cornouailles pentru blon
da Iseut. Din aceasta poveste cunoastem doar fragmente, ca cele lasate de poetul
breton Beroul sau versiunea engleza a lui Thomas, datnd din secolul al XH-lea. L
a nceputul secolului al XlII-lea, Gottfried von Strasbourg este cel care redactea
za romanul n limba germana, dndu-i forma definitiva.
MOARTEA BLONDEI ISEUT
Pe mare vntul se strnise si batea pnza n plin ca mpinse corabiapana la tarm. I
seut-Cea-Balaie cobor. Auzi tnguiri mari pe ulite si clopotele batnd n dunga la mana
stiri si la biserici, ntreba pe cei din partea locului de ce attea clopote si attaj
ale. Un mosneag i zise:
Stapna, avem o mare durere. Tristan cel cinstit, cel viteaz a murit. Era
milostiv cu cei lipsiti si ajutora pe cei patimasi. Aceasta este cea mai mare ne
norocire ce s-a abatut vreodata peste tara noastra.
Iseut l aude, nu poate rosti nici un cuvnt. Urca la castel, merge pe ulita
, cu valul ravasit. Bretonii se minunau privind-o; niciodata nu vazusera ei o fe
meie att de frumoasa. Cine sa fie? De unde sa vie?
Lnga Tristan, Iseut-Cea-Cu-Mainile-Albe, nnebunita de raul ce l pricinuise,
tipa ntruna peste lesul lui Tristan. Cealalta Iseut intra si i zise:
Marita Doamna, ridica-te si lasa-ma sa ma apropiu. Am mai mult drept ca
sa-l plng dect Domnia Ta, crede-ma.
Ea se ntoarse cu fata la Rasarit si se ruga lui Dumnezeu. Apoi l descoper
i putin trupul, se ntinse de-a lungul iubitului ei, i saruta gura si fata si l mbrat
isa strns; trup peste trup, gura peste gura, astfel si dete duhul, muri lnga el, de
durere pentru el. "
Romanul lui Tristan si Iseut. Joseph Bedier, 1934. Traducere Alexandru R
ally. Editura Eminescu, 1970.
Germania cunoaste si ea o nflorire a literaturii. Cultul dragostei platon
ice pentru doamna sa este cultivat de poezia Minnesang, sub forma lied-ucu strof
e regulate.
Literatura religioasa este reprezentata spre 1150 de opera lui Henri din
Melk, autor al Amintirii despre moarte, n care sunt stigmatizate toate formele d
e pacat si autor al Vietii preotului, care denunta galanteria clericilor si traf
icul cu lucruri sfinte practicat de acestia.
Literatura profana se dezvolta cu genul bibliografic, reprezentat de Cro
nica imperiala de laBamberg (l 139-l147). n acelasi timp sunt copiate Cntecul lui
Alexandru (spre 1150) si Cntecul lui Roland (l 170).
SECTIUNEA D
SFRSITUL EVULUI MEDIU
I. SOCIETATEA MEDIEVALA
Societatea medievala se organizeaza n trei ordine (latinul ordo): clerul,
nobilimea si Starea a Treia. Fiecare ordin ndeplineste o functie bine precizata:
oratores se roaga, bellatores se lupta, iar laboratores muncesc pamntul.
De la nceputul secolului al IX-lea, nobilimea este marcata prin constitui
rea feudalitatii, n schimbul acordarii protectiei sale, suzeranul ncredinteaza vas
alului un fief, primind n schimb sfat si asistenta. Fief-ul, la origine un bun pe
rsonal, tinde sa devina ereditar, posesiunea sa fiind confirmata prin omagiul va
salic.
Familia seniorului, care pare una, este de fapt divizata n trei clase. Uni
i se roaga (oratores), altii se lupta (bellatores), iar ultimii lucreaza (labora
tores).
Cele trei clase formeaza un tot din care ele nu se pot separa; ceea ce c
onstituie forta lor, este ca daca una dintre ele munceste pentru celelalte doua,
acestea din urma procedeaza la fel pentru ea; astfel toate trei se ajuta una pe
alta. " >r (Adalberon, Arhiepiscop de Reims.
[; Dialog cu regele Robert.) nflorirea economica va da nastere unei noi c
ategorii sociale, burghezia, reprezentata de comercianti instalati n interiorul o
raselor. Membri ai Starii a Treia, ei reprezinta o veritabila putere prin legatu
rile economice pe care le dezvolta n Europa n cadrul trgurilor, ca cele din Champag
ne, ca si prin obtinerea extrem de rapida a monopolului asupra banilor.
Seniorii si obtin veniturile din exploatarea pamntului, divizat n doua part
i: rezerva senioriala lucrata de tarani prin sistemul corvezilor si loturile de
pamnt concesionate taranilor n schimbul redeventelor.
Statutul taranului este variat: n timp ce vilanii" sunt liberi, serbii apa
rtin seniorului. Dependenta este marcata prin impuneri speciale, ca de exemplu c
apitatia (impozitul pe cap de contribuabil) si doua interdictii importante: cea
numita mna moarta", prin care copiii nu puteau mosteni bunurile parintilor si cea
numita formariage", conform careia era interzisa casatoria n afara senioriei. Bine
reprezentat la nord de Loara, servajul devine un fenomen social tot mai putin p
rezent nspre sud.
II. EVOLUTIA CULTURALA SI ARTISTICA
2.1. Paris, centru al culturii europene
La Paris, la nceputul secolului al XlII-lea apare prima universitate. Gru
pnd profesori si studenti, ea este recunoscuta de regele Phillipe-Auguste si este
plasata sub protectia legatului papal, Robert de Courfon, fiind evitata o prea
apasatoare tutela episcopala. Ea devine un focar intelectual att de renumit nct, n 1
292, papa Nicolae IV confera profesorilor de la Paris un privilegiu considerabil
, acela de a practica nvatamntul unde doresc si de a renunta la unele examene loca
le traditionale. Aceasta masura confera universitatii sensul sau veritabil, raspn
direa universala a stiintei, ceea ce va determina o crestere a prestigiului grup
ului parizian n ntreaga Europa. Instalati pe muntele Sainte-Genevieve, profesorii
practica un nvatamnt variat, care mbina traditia antichitatii greco-latine cu cunos
tinte venite din lumea araba, mai ales n astronomie si medicina.
Cunoasterea stiintifica este reunita n secolul al XlII-lea sub forma de S
ommes (Sume), sinteze enciclopedice, unificate din punct de vedere teologic. Pro
fesori celebri vin la Paris pentru a-si mpartasi cunostintele, n filosofie si teol
ogie se disting Albert cel Mare si Sfntul Thomas din Aquino.
Albert cel Mare (1193-l280) apartine ordinului dominican. El preda la Un
iversitatea din Paris ntre 1245 si 1248. De origine germanica, se ntoarce la Colon
ia, unde si sfrseste zilele. Este cunoscut n special ca un comentator al operei lui
Aristotel. Facnd parte din acelasi Ordin dominican, Thomas din Aquino (1225-l274
), originar din Italia, preda la Paris ntre anii 1252-l259 si 1269-l272. Comentat
or al operei lui Aristotel si exeget al scrierilor Sfntului Augustin, el stabiles
te distinctia dintre filosofie si teologie. Filosofia pregateste studiul teologi
ei, dar aceasta din urma i este superioara prin misterul credintei.
General al Ordinului franciscan n 1257, Sfntul Bonaventura (l 22l-l274) es
te maestru n teologie la Paris. Persuasiunea de origine divina care emana din art
a sa oratorica i confera numele de doctor seraphicus ".
n Anglia, Roger B acon (1219-l2 94) si consacra activitatea stiintelor nat
urii si lingvisticii. Principalele sale opere sunt Compendium studiiphilosophiae
si Compendium studii theologiae, ultimul fiind neterminat.
Jean Duns Scot (1266-l308) i se opune lui Thomas din Aquino, refuzmd sup
erioritatea atribuita rationamentului, preferind sa-l substituie prin liberul ar
bitru. Autorul unei Opera omnia, finetea si profunzimea sintezelor sale i aduc re
numele de doctor subtilis ".
Cel mai novator dintre marii gnditori ai timpului este William Occam (128
5-l394), profesor la Oxford, unde preda o noua doctrina, nominalismul.
Conform acesteia, iertarea lui Dumnezeu nu depinde de meritele omului, c
eea CQ i va atrage mnia Bisericii. Pentru a evita un proces, el se refugiaza la cu
rtea mparatului Germaniei, Ludwig IV si se arata a fi un partizan declarat al sep
ararii puterilor temporala si spirituala.
2.2. Arhitectura Catedrala gotica
Realizarea unei catedrale gotice este ncredintata unui maistru de lucrari
care are o pregatire ndelungata si care este nsarcinat cu pregatirea planurilor e
dificiului. Este ajutat de un contramaistru, care i dirijeaza pe lucratori si uce
nici. Noua arta a catedralei gotice rezulta mai ales din locul tot mai important
acordat luminii, concomitent cu dezvoltarea n secolul al XIII-lea a artei vitral
iilor: bucati de sticle multicolore sunt asamblate cu ajutorul plumbului, formnd
astfel tablouri din istoria sfnta.
Adoptarea arcadei cu ogive ncrucisate permite largirea navei si ridicarea
boltii, care atinge la Beauvais 48 de metri naltime. Contrafortii de la baza edi
ficiului sunt legati de partea superioara a edificiului prin arcuri-butante, ntre
care sunt instalate sticlariile si eventualele rozete, ca n cazul catedralei de
la Bourges.
Prima faza a artei gotice n Franta, deci cea de dinainte de secolul al XI
II-lea, este o arta a nordului, ea concentrndu-se n jurul Parisului: Paris (l 163)
, Senlis (l 153), Soissons (l 177), Beauvais (1227). n cursul secolului al XIII-l
ea, arta gotica se raspndeste n ntreaga Europa: Londra, Oxford, Burgos, Florenta, S
iena, Ulm, Ratisbonne, Viena, Praga.
n Germania de nord si de est se dezvolta asa-numitul gotic al caramizii",
legat de materialul de constructie folosit.
Sensibila la influentele franceze, An?! I a cunoaste patru perioade goti
ce:
O catedrala gotica: Reims (sec. al XIII-lea).
Goticul primar", dupa 1150, inspirat de arta romanica normanda, catedrala
Canterbury fiind exemplul tipic; goticul ornat" se dezvolta ntre 1200 si 1250, ca
racterizndu-se printr-o ornamentatie bine reliefata, cautndu-se obtinerea unghiuri
lor foarte ascutite; goticul liniilor curbe". Dezvoltat ntre 1300 si 1350, el se a
propie de stilul flamboaiant francez; goticul perpendicular" ce revine la inspira
tia goticului primitiv.
n Franta, goticul evolueaza ntre secolele XIV si XV spre un stil flamboaian
t". Numele provine de la dantelaria n piatra care omeaza fatadele, dnd senzatia un
or flacari, ca n cazul catedralei din Abbeville.
2.3. Sculptura
Sculptura care reprezinta personaje umane se elibereaza treptat de spati
ile atribuite prin traditie pilastri, coloane, capiteluri. Statuile sunt plasate
pe portal, sub forma galeriei regilor din Vechiul Testament. Figura ngerului car
e surde devine, ca la Reims, una din temele dominante, ca de altfel si Judecata d
e Apoi, dominata de un Hrist maiestuos, ca la Bourges.
n Germania, n secolul al XlII-lea, maestrul din Naumburg aduce o inovatie,
plasnd n corul de vest doua serii de statui asezate fata n fata, grupuri pe care l
e regasim si n catedrala de la Freiburg.
Tendinta sculptorilor din secolul al XlII-lea de a conferi personajelor
trasaturi impersonale trezeste n secolul urmator o reactie puternica, pornita din
Colonia. Interesul pentru umanizarea lui Hristos, pentru legaturile acestuia cu
Sfntul Ion, jjf provoaca o noua viziune, mai intima si familiara, mai putin inac
cesibila pentruj majoritatea poporului.
2.4. Pictura
Pictura de sevalet cunoaste o nflorire spectaculoasa n secolele XIII-XIV,
prin realizarea de diptice sau triptice. SubiecJean st Paul de Limbourg. Orele f
oarte.
Bogate ale ducelui de Berry. Fila de tele favorlte alg P"*Orilor Sunt co
pierea calendar: luna aprilie. Secolul al XY-lea. Hodighitriei bizantine (Fecioa
ra cu prunChantiJly, Muzeul Conde. Cui), scene din viata Sfntului Francisc din
Assisi (n special juramntul cu pasari). Aceasta evolutie a artei este mai
perceptibila n Italia, prin operele lui Cimabue la Roma si Giotto la Padova.
Pictura franceza atinge apogeul n timpul domniei lui Ludovic cel Sfnt, tfl
ort n 1270. Arta ornamentarii cartilor se mbogateste n secolul al XlV-lea cu cartil
e orelor, lucrari personalizate care ritmeaza anul prin principalele sale sarbat
ori religioase si rugaciuni. Aceasta arta este reprezentata de maestrul Jean puc
elle, autor al Petites heures de Notre-Dame. Aceasta traditie continua si se amp
lifica cu capodopera Tres riches heures du duc de Berry (Orele foarte bogate ale
ducelui de Berry).
Ilustrata de Jean si Paul de Limbourg, pentru unul din fratii regelui Ca
rol.
2.5. Literatura 2.5.7. Germania
Perioada clasica mijlocie germana se ntinde ntre 1175 si 1360. Sunt reprez
entate toate genurile literare, istoria fiind reprezentata mai ales de cronici,
ca, de exemplu, Cronica mondiala saxona, scrisa de Eike din Repgow. Fiecare teri
toriu si vede nflorind propria istorie si genul de oglinzi" se multiplica: Sachsens
piegel sau Oglinda saxonilor, de Eike din Repgow, Schwabenspiege, sau Oglinda sua
bilor, de un autor anonim.
Puternic influentat de opera lui Chretien de Troyes, Hartmann von Aue (c
ea 1165-cca 1210) traduceErec si Yvain, nainte de a compune Cartea mica, discutie
ntre inima si corp asupra veritabilei naturi a dragostei, iar mai trziu Saracul H
enri, povestirea eroica a unui cavaler vindecat de lepra datorita puritatii si f
idelitatii unei tinere care l iubeste.
Opera care prezinta cel mai bine peripetiile din epopeea de curte se dat
oreaza luiWolfram von Eschenbach (cea 1170-cca 1220), care compune Par-sifal. Te
ma centrala este cautarea Graal-ului si transformarea profunda suferita de erou
de-a lungul cautarilor sale.
La nceputul secolului al XlII-lea, Gottfried von Strasbourg adauga accent
e de noblete romanului de curte prin versiunea sa completa a povestii lui Trista
n ' T *
Si Iseut. In povestea deja cunoscuta, el confera dragostei o noua dimens
iune, mult mai profunda. Oswald von Wolkenstein reia forma si stilul lui Gottfri
ed din Strasbourg n ale sale Plngeri din dragoste.
Cea mai importanta epopee eroica a epocii este Cntecul Nibelungilor, comp
usa de un autor anonim la nceputul secolului al XlII-lea. Lucrarea comporta mai m
ulte cicluri, legate ntre ele prin exaltarea virtutilor proprii cavalerilor: Lege
nda M Sigfried, Cntecul lui Sigurd, Declinul Burgunzilor si nfrngerea acestora de c
atre Atilla la nceputul secolului al Vl-lea. Genul eroic este reprezentat si de Cn
tecul lui Giidnm, compus n jurul anului 1240, probabil n Bavaria, consacrat episoa
delor cautarii unei tinere fete.
Poezia lirica este ilustrata de Minnesang, gen care foloseste lied-ul, s
uita de strofe regulate, sau lai-ul, compus din versuri neregulate. Minnesang es
te un cntec veritabil, conceput pentru a fi acompaniat la alauta, ale carui teme
de inspiratie sunt codificate. El aduce n scena un personaj de conditie modesta,
un serb cel mai adesea, ndragostit de o doamna care-i este inaccesibila.
PRINCIPALII MINNESANGERI
Cei mai faimosi artisti aiMinnesang-ului sunt:
Dietmar von Aist, spre mijlocul secolului al XH-lea, introduce sentiment
ul naturii;
Hartman von Au e (cea 1165-cca 1210) compune cntul cruciadelor si introdu
ce n scrierile sale o dragoste non-platonica;
Wo Ifram von Eschenbach (cea 1170-cca 1120), impregnat de viziunea crest
ina a cuplului, blameaza excesele amorului curtean si aproba casatoria dorita de
Dumnezeu;
Walter von Vogelweide (?
Cca 1228). Servitor la curtea mai multor printi, calator neobosit, el in
troduce n Minnesang, n aceeasi epoca cu Wolfram von Eschenbach, dragostea de joasa
conditie", refuznd idealismul irealist. nspre sfrsitul vietii, opera sa se ndreapta
spre genul gnomic;
Neidhard von Reuenthal (cea 1180-cca 1250), foarte apropiat de natura, s
e inspira din ciclul anotimpurilor si calendarul muncilor agricole;
Tannhaiiser, care a trait n prima jumatate a secolului al XlII-lea, este
autorul Legendei lui Tannhaiiser, care i-a adus si numele.
Poezia profana de curte nu este singura forma de exprimare, n secolul al
XlV-lea se dezvolta o literatura mistica, bazata pe contactul direct cu Dumnezeu
, prin intermediul experientelor personale.
Dominicanul Eckhart (1260-l327) reprezinta la Paris aceasta maniera de a
simti divinul. Acuzat de erezie, el a trecut de mai multe ori prin fata tribuna
lelor ecleziastice, o parte din doctrina sa fiind condamnata. El poate fi consid
erat drept parinte al devotio moderna. Mistica personala este reluata si aparata
de H. Suso (1295-l366), autor al Cartii mici a ntelepciunii eterne, n care, pentr
u a fi mai convingator, el mprumuta figurile de stil din Minnesang. Se alatura as
tfel curentului gnomic al acestui gen, adica momentului n care inspiratia devine
mai didactica si mai satirica.
Marea figura mistica a secolului al XlV-lea este Brigitte de Suedia (130
3-l3 73), care se afla la originea ordinului Sfntului Salvator sau Brigittinelor.
Gfsiata de durere din cauza certurilor violente de la curtea din Avignon,
ea moare cu cinci ani nainte de a izbucni marea schisma a Occidentului, care va
rti crestinatatea n doua.
2.5.2. Franta n timp ce n Germania triumfa poezia de curte, sub forma Minn
esang, literatura franceza descopera un nou gQu, fabliau (fabula), bazata pe rea
lism si comic. Aceasta povestire profana apare n momentul n care misterele sacre e
volueaza spre veritabile piese de teatru, ca de exemplu foarte popularele jocuri
: Jeii d'Adam (Jocul luiAdam) siJeu de Saint-Nicolas (Jocul Sfntului Nicolae). Ro
manul atinge o anumita maturitate cu Roman de la Rose (Romanul Trandafirului), c
ompus de Guillaume de Lorris ntre 1225 si 1230. El este reluat si amplificat de J
ean de Meung la sfrsitul aceluiasi secol. Eroul, aflat ntr-o gradina minunata, ncea
rca sa puna stapnire pe un trandafir nconjurat de figuri alegorice: pericolul", brfa"
, rusinea", gelozia".
n secolul al XlV-lea, Guillaume de Machaut aduce accente de noblete balad
elor sale. Cunoaste un succes deosebit cuLivre des Cent ballades (Cartea celor o
suta de balade), aparuta la sfrsitul secolului. Tema este cea a patru seniori af
lati n captivitate n cursul celei de-a doua cruciade. Discutnd pe tema credintei si
a loialitatii n dragoste, ei ncearca sa-si ndulceasca detentia.
Tema cruciatului l inspira si pe Geoffroy de Villehardouin, unul dintre p
rimii care au redactat sub forma unei cronici, Histoire de la conquete de Cons-t
antinople (Istorie a cuceririi Constantinopolelui), bazata pe experienta persona
la, dobndita n timpul celei de-a patra cruciade. Senesalul Jean de Joinville, comp
anion apropiat al regelui Ludovic IX, scrieHistoire de Saint-Louis (Istoria lui
Ludovic cel Sfnt), amestecnd momente din viata suveranului cu momente din propria
autobiografie.
2.5.3. Italia
Italia urmeaza scoala franceza n ceea ce priveste baladele si rondelurile
, dar la curtea siciliana de la Palermo a mparatului Frederic II apare un nou gen
poetic, sonetul, ce va cunoaste o ascensiune fulgeratoare n literatura, n momentu
l n care curtea va parasi Sicilia, miscarea literara se deplaseaza spre Italia se
ptentrionala, Bologna devenind centrul dulcelui stil nou" (dolce stil nuovo), ilu
strat de Guittone din Arezzo, Guido din Pistoia, Guido Cavalcanti. Acest stil de
zvolta o poezie de dragoste savanta, puternic impregnata de filosofie. nflorirea
mtelectuala care se dezvolta n ntreaga Toscana se nsufleteste printr-o culegere ano
nima de traduceri latine sau franceze, sub titlul de Novellino sau Cento novelle
.
Un loc special l ocupa Dante Alighieri (cea 1265-l321), cel mai mare poet
florentin al epocii, a carui sursa de inspiratie principala este dragostea pier
duta pentru Beatrice, moarta n 1290, la 24 de ani. Cetatean activ, Dante se situe
aza pe o pozitie ferma mpotriva papei Bonifaciu VIII. n cele din urina papa l exile
aza, apoi l condamna la moarte n contumacie. Exilat la Verona apoi la Ravenna, Dan
te si sfrseste zilele n 1321. Poetul si mparte opera ntre latina si italiana, limbi ca
re i se par cele mai potrivite pentru arta sa. n latina redacteaza mai multe oper
e, ca: De vulgari eloquentia, consacrata limbajului, De monarchia, dedicata domi
natiei universale, Epistulae (Scrisori) siEchgae (Egloge), Quaestio de aqua et t
erra, eseu asupra valorii simbolice a pamntului si apei.
Opera sa n italiana este dedicata dragostei si filosofici. Za vita nuovae
xprima dragostea sa de tinerete, dndu-i noua forta a nemuririi. Puternic influent
at de platonism, compune/canzoniere, ansamblu de poeme nchinate frumosului n toate
formele sale. Cea mai celebra opera ramne nsa Divin a Commedia, care-i ocupa ntrea
ga viata. Este o calatorie n trei parti, Inferno (Infernul), Purgatorio (Purgator
iul) si Paradiso (Paradisul), destinata a-i asigura poetului salvarea. Dante est
e ghidat de poetul Vergilius, dar si de Beatrice, simbol al gratiei divine. Ulti
ma etapa este traversarea celor noua ceruri" si contemplarea lui Dumnezeu.
La o jumatate de secol dupa moartea sa, n 1373, Florenta, recunoscnd geniu
l fiului sau, creeaza prima catedra pentru explicarea operelor lui Dante, catedr
a ncredintata lui Boccaccio.
Francesco Petrarca (1304-l374), membru al bisericii, si petrece o parte a
existentei n serviciul prelatilor, n special al cardinalului de Colonna, care-l d
uce la curtea pontificala de la Avignon, unde si ntlneste muza, pe Laura. Reia si a
mplifica forma sonetului, dar se consacra si epopeii, dialogului si tratatului d
e istorie. Gratie acestor genuri multiple, el readuce la loc de onoare operele l
ui Cicero si ale Sfntului Augustin. Principalele opere ale lui Petraivu pot fi cl
asate n functie de limba folosita, latina sau italiana, ca si de genul literar de
zvoltat.
Scrierile filosofice suntDe contemplu mundi (1342-l343), De vita solitar
ia (1346-l354) si De remediis utrisquefortunae (1360-l366).
Operele poetice scrise n latina sunt: Eclogae, Epistulae metricae, Africa
, n onoarea lui Scipio Africanul.
Poezia scrisa n italiana cuprinde numeroase culegericnta gloria, dragostea
, moartea, eternitatea, Rerum vulgarium fragment a, care contine mai mult de 300
de sonete, 29 canzoni, balade si madrigaluri.
Prieten al lui Petrarca, G i ovanni Boccaccio (1313-l375), puternic infl
uentat de cultura antica, se consacra studiului operelor lui Dante si al autoril
or greci ai antichitatii. Traduce pe Homer n latina si redacteaza Vita di Danii (
Viata lui Dante). n poemul sau Fiammetta cnta dragostea, inspirndu-se n ceea ce priv
este forma de la Petrarca. Gloria lui Boccaccio se datoreaza publicarii pecamero
n-u, culegere de o suta de nuvele povestite de un grup de doamne i seniori. Preg
atind umanismul prin interesul sau pentru antichitate, Boccaccio scrie^ casibus
virorum illustrium siDe claris mulieribus, consacrate barbatilor si femeilor cel
ebre, ca si o genealogie a zeilor n De genealogiis deorum gentiliumLiteratura mis
tica italiana are la baza viziunile personale relatate de C a t e -r i n a din S
iena (1347-l380), membra a ordinului feminin dominican, prestigiul sau este att d
e mare, nct ea joaca un rol important n revenirea papei de la Avignon la Roma. Este
canonizata n 1461. Se situeaza pe linia unei mistici noi, bazata pe raporturile
directe ale credinciosului cu Dumnezeu, trecnd, la nevoie, peste ierarhia biseric
easca. Prin viziunile sale mistice si rolul sau personal, ea deschide calea spre
devotio moderna.
2.6. Muzica
Nasterea universitatii de la Paris, apoi a colegiului creat de Sorbon an
treneaza dezvoltarea muzicii, predata n acelasi ciclu ca si matematicile. Scoala
de muzica de la catedrala Notre-Dame din Paris aduce inovatii importante, ca int
roducerea n liturghie de ritmuri si instrumente noi, de percutie, ca tobele si ta
mburinele. Cntecul ocupa un loc tot mai important n slujbe, iar Leonius, primul di
rector al scolii, compune unMagni liber organi, consacrat cntecului liturgic pe d
oua voci. Apare un cntec nou, sub forma motetumi, n care fiecare voce urmeaza un t
ext si un ritm care-i sunt proprii.
O data cu rondelurile lui Adam din Halle, la sfrsitul secolului al XlII-l
ea francez se situeaza nceputurile compunerii de cntece profane, care se raspndesc
dupa 1320 prin miscarea Ars nova, reprezentata si n Italia. Ars nova se bazeaza p
e un ansamblu de dansuri foarte ritmate, acompaniate de cntece pe o singura voce.
Gustul publicului pentru^rs o w este att de mare, nct biserica intervine, interzicnd
folosirea n ceremoniile liturgice.
Principalul promotor al Ars novei este Guillaume de Machaut (1300-cca 13
77), poet, muzician si canonic de Reims. Aflat multa vreme n serviciul regelui Bo
emiei, loan de Luxemburg, redacteaza n aceasta perioada numeroase opere: Lejugeme
nt du roi de Behaigne (cea 1346), La Fonteinne amoureuse (1360-l362) siPrise d'A
lexandrie (1370-l371).
Opera sa, cunoscuta prin intermediul unor manuscrise din secolele XIV-XV
, dovedeste o influenta extrem de puternica exercitata asupra autorului de catre
Roman de la Rose. Creatiile sale muzicale cuprind rondouri, motete si o liturgh
ie Polifonica. El este legatura vie ntre trubaduri si Ars nova. Misa pe patru voc
i este prima misa polifonica conceputa ca un ntreg, marcata de grija pentru rdine
si simetrie.
2.7. Biserica n timpul pontificatului lui Innocentiu III (l 198-l216), in
fluenta biserici; asupra printilor temporali atinge apogeul. Dorind sa reformeze
biserica, papa reuneste n 1215 la Laterano un al patrulea conciliu. Din multele
decizii luate aici, unele au o semnificatie universala: este stabilita dogma tra
nssubstantiunii, adica, n timpul celebrarii liturghiei pinea si vinul devin carnea
si sngele lui Hristos; confesiunea auriculara este obligatorie cel putin o data
pe an, la Paste; Orice credincios, femeie sau barbat, trebuie sa-si marturiseasca
pacatele preotului o data pe an. Pe masura mijloacelor sale, trebuie sa-si ndepl
ineasca cu grija penitenta care i este impusa; el trebuie sa primeasca, cel putin
la Paste, Eucharistia. Daca nu, i este interzis sa intre n biserica si este priva
t de dreptul de nmormntare crestineasca dupa moartea sa. Acest decret va fi public
at n toate bisericile, pentru a fi cunoscut de toata lumea ".
Al patrulea conciliu de la Laterano: 1215, citat de Chelim.: Histoire re
ligieuse de l 'Occident medieval, A. Collin.
Nimeni nu are dreptul sa impuna bunurile bisericii fara acordul pontific
al; o supraveghere mai stricta a ortodoxiei n ceea ce priveste moravurile clerici
lor si n scoptil prevenirii ereziilor;
organizarea de noi ordine se face n functie de regulile aprobate de papa.
Acest ultim punct vizeaza n special cele doua mari ordine care au aparut la sfrsi
tul secolului al XH-lea, dominican si franciscan.
Domingo de G u z m a n sau Sfntul Dominic (cea 1170-l221), originar din C
astilia, este confruntat cu problema ereziei n sud-vestul Frantei. Partizan al ma
surilor blnde, Dominic combate ereticii prin predica, n urma calatoriei episcopulu
i sau n Franta n 1203, el este n masura sa considere importanta miscarii catarice s
i fondeaza la Prouille un centru misionar, care va constitui originea ordinului
dominican al carui sfnt patron este. Dominicanii trebuie sa duca o viata ascetica
, sa traiasca din cersetorie si sa se deplaseze din manastire n manastire pentru
a predica. Structurile fixe ale ordinului sunt adoptate n 1216, cu aprobarea noul
ui papa Honorius III, regula urmarita fiind cea a Sfntului Augustin. Plasati sub
tutela episcopala, predicatorii insista asupra necesitatii ntoarcerii la saracia
lui Hristos n scopul apropierii de popor si a und evanghelizari n profunzime. Prim
ele doua reuniuni generale ale Fratilor Predicatori sau Dominicani au avut loc l
a Bologna, n 1220 si 1221, prezidate de Sfntul Dominic.
Sfntul Francisc din A s si si (1182-l226) este fiul unui negustor bogat,
Pietro di Bemardone. Pupa o tinerete stralucita, n urma unei viziuni, se dedica s
olitudinii si rugaciunii. Dupa un pelerinaj la Roma ca cersetor, si paraseste toa
te bunurile si ncepe reconstruirea cu propriile sale mini a bisericii Saint-Damien
. Predicator laic, este nconjurat de ctiva discipoli, carora n 1209 le da o prima r
egula, aprobata de Innocentiu [II, dar care nu s-a pastrat. O nobila doamna din
Assisi, Sfnta Clara, prietena din tinerete a lui Francisc, fondeaza un ordin femi
nin, inspirat din aceleasi principii. Un al treilea ordin se creeaza pentru cei
care nu vor sa-si abandoneze casele sau familiile, n 1223, Honorius III, de frica
devierilor heterodoxe, impune Sfntului Francisc redactarea unei noi reguli. Mai
trziu, Sfntul Francisc se retrage la Arezzo, unde primeste la 14 septembrie 1224 s
tigmatele, adica aparitia plagilor lui
, 1,10 Giotto (cea 1267-l337).
Hnstos pe propriul sau corp. Sfntul Fra^ois d, Assise
Moare la Portioncule, n Assisi, unde se instaleaza primmd stigmatele. Pri
ma comunitate a Fratilor Minori sau Franciscani, la 3 octombrie 1226. Cardinalul
Hugolin, care a favorizat ordinul, devine papa Grigore IX, prima sa masura fiin
d de a-l canoniza pe Francisc la 16 iulie 1228. La moartea sa, Francisc lasa pen
tru fratii sai un Cantique des creatures si un Testament, n care le reaminteste c
a datoria lor esentiala este de a pastori n saracie.
Cele doua reguli fundamentale ale fratilor franciscani sunt refuzul abso
lut de catre individ sau comunitate a oricarei forme de proprietate si obedienta
absoluta. Franciscanul trebuie sa traiasca din munca minilor sale, sa se deplase
ze pentru a-l preamari pe Dumnezeu si sa nu recurga la a cersi dect n caz de forta
majora. Sfntul Francisc propovaduieste elanul de sinceritate catre Dumnezeu, acc
esibil sufletelor simple, lipsite de o formatie teologica.
La nceputul secolului al XlV-lea, situatia papalitatii era destul de frag
ila. Dorinta insuflata de papa Innocentiu III de a conferi Bisericii un loc n tem
poralul Printilor va determina conflicte cu acestia din urma. Cearta cea mai vio
lenta l pune pe regele Frantei, Philippe IV cel Frumos (1285-l314), papei Bonifa-c
iu VIII (1294-l303) si culmineaza cu atentatul de la Anagni, unde trimisul regel
ui, Philippe de Nogaret, ncearca n zadar sa obtina abdicarea pontifului. Clement V
(1305-l314), fost arhiepiscop de Bordeaux, datorita insecuritatii romane, muta
scaunul pontifical la Avignon. Pentru el era vorba de o resedinta de moment, car
e va dura nsa aproape 70 de ani. Papa Grigore XI este cel care readuce papalitate
a la Roma, la 17 ianuarie 1377. n anul 1378 sunt alesi la intervale scurte doi pa
pi, Urban VI, sustinut de italieni si Clement VII, de cardinalii francezi. Primu
l si are scaunul la Roma, iar al doilea se ntoarce la Avignon. Este marea schisma
a Occidentului, care divizeaza Europa ntre cele doua autoritati papale. Fiecare p
apa si excomunica concurentul si l acuza de erezie. Drama se prelungeste pna n 1389,
cnd moartea lui Urban VI lasa sa se ntrevada o posibila solutie, devenita rapid c
aduca prin alegerea succesorului acestuia, Bonifaciu IX. La Avignon, lui Clement
VII i succede, n 1394, Benedict XIII.
Papa roman este sustinut de Italia de Nord, de majoritatea Imperiului ge
rman si de Anglia. Pontiful de la Avignon beneficiaza de sprijinul Frantei, Scot
iei, regatului Neapolelui, Castiliei, Danemarcei, Norvegiei.
Pentru reglarea conflictului si reunificarea crestinatatii, condusa ntre
1409 si 1415 simultan de trei papi, loan XXIII, Grigore XII, Benedict XIII, dest
ituiti si apoi nlocuiti de cardinalul Odon Colonna, sub numele de Martin V, a fos
t necesara reuniunea a doua concilii: unul la Konstanz (1414-l417) si celalalt l
a Basel (143l-l449). Conciliul de la Basel este marcat din nou de destituirea lu
i Eugeniu IV, succesorul lui Martin V si de scurta cariera a ducelui de Savoia,
devenit anti-papa Felix V. Autoritatea pontificala este restabilita ncepnd cu 1449
.
Crizele interne ale ierarhiei ecleziastice sunt dublate de izbucnirea un
i miscari eretice, n secolul al Xl-lea, patarinii" din Milano se revolta mpotrij cl
erului episcopal nobiliar, l acuza de simonie1 si doresc revenirea la modest Bise
ricii primitive, n secolul al XH-lea, catarii (purii") se raspndesc n Ital septentri
onala, n Provence si Languedoc. Relund temele maniheismului,! Vad opunndu-se n Unive
rs Binele si Raul, doua principii egale si esentia aflate n lupta constanta. Bise
rica, traind n coruptie si bogatie, este o ncarna a Raului care trebuie nlaturat. C
atarii se organizeaza n comunitati, ei refuzi sacramentele Bisericii. Botezul est
e nlocuit de simpla punere a minilor preotul pe credincios n timpul consolamentum-u
lm.
Pierre Valdes, care da numele unei noi erezii, creeaza la Lyon n 1170| as
ociatie numita Saracii din Lyon", care renunta la bunurile avute n posesiei exalta
idealul saraciei si cersetoriei. Se raspndeste n Dauphine, Provence, Pi| mont si
Lombardia.
Lupta ntreprinsa de Biserica mpotriva ereziilor se concretizeaza prin crur
ciada contra albigenzilor, catarilor, beneficiind de sprijinul nobilimii din no
rdul Frantei, n frunte cu nsusi regele, Ludovic VIII. Biserica foloseste activ si
Inchizitia, servita de ordinul dominican, care renunta la convingerea prin predi
ca.
Marea ciuma din Occident, care devasteaza Europa ntre 1348 si 1350, reducn
d populatia cam cu un sfert, provoaca aparitia miscarilor milenariste, care anun
ta sfrsitul lumii si prezinta calamitatea ca o pedeapsa divina pentru "Simonia es
te traficul cu lucruri considerate de biserica a fi sfinte si se pedepseste prin
excomunicare (n. tr.).
Crestini si Biserica lor pervertita. Sunt reluate criticile lui Joachim
de Flore (cea t 130-l202) contra Bisericii.
n secolul al XlV-lea, ereziile iau o tenta mai nationala, n care punerea n
cauza a ierarhiei ecleziastice este nsotita de contestatii privind autoritatea im
periala, asa cum s-a ntmplat n Boemia. Principala forma este husismul, doctrina a l
ui Jan Hus (1369-l415), condamnat si ars pe rug de catre conciliul de la ^onstan
z din 1415, datorita aderarii sale la tezele lui Wycliff, n special la cea a cond
amnarii indulgentelor.
John Wycliff (cea 1320-l384), doctor n teologie, profesor la Oxford, este
adeptul ntoarcerii. Sacra pagina. Viata credinciosului trebuie sa se bazeze pe B
iblie si nu pe ce stabileste Biserica, n timpul marii schisme, el a crezut chiar
ca Biserica se poate dispensa de papalitate. Doctrina sa a fost condamnata la Ko
nstanz.
III. AMERICA PRECOLUMBIANA
3.1. Imperiul aztec
Spre mijlocul secolului al XlII-lea, tribul aztec Nahua renunta la viata
nomada si se instaleaza pe malurile lacului Texcoco. si creeaza rapid un stat mi
litar bine organizat, care se impune triburilor vecine, n 1324 se pun bazele capi
talei aztece, Tenochtitlan, orasul-insula, legat de malurile lacului prin diguri
amovibile. Guvernarea este ncredintata unui mparat ales din familia imperiala, cu
aprobarea clerului superior si a marilor demnitari de la curte.
Aztecii folosesc drept scriere pictogramele, a caror valoare este modifi
cata cteodata fonetic. Calculul este cunoscut, dar mai putin elaborat ca cel folo
sit de mayasi.
Religia azteca se caracterizeaza prin cultele dedicate numerosilor zei s
au zeite, ca Huitzilopotchli, zeu al razboiului, Quetzalcoatl, zeu pacificator s
i civilizator, Tlazolteotl, mama a zeului porumbului si Xochiquetzal, zeita a fe
cunditatii.
Convinsi ca soarele nu poate trai fara sacrificii umane, aztecii impunea
u vasa-'ilor, pe lnga plata tributului si livrarea de victime pentru sacrificii, n
cazul n care victimele lipsesc, ei recurg la Xoxiyaoyotl, razboiul nflorit", al ca
rui scop era de a prinde adversarul viu, pentru a-l aduce drept jertfa pe altaru
l zeilor.
Arta azteca se manifesta n special prin piramidele-temple ridicate la Ten
och-utlan si prin importanta acordata n decoratie reprezentarilor funerare, crani
i, hbii, atribuite lui Coatlicue, zeita mortii si care traduc perpetua angoasa e
scatologica a aztecilor.
SECTIUNEA E SPRE UMANISM
I. EVOLUTIA ARTELOR
1.1. Post-goticul"
Van Eyck (7-l441). Fecioara cancelarului Rolin. Lucrare pe lemn.
Dupa 1350 se dezvolta o noua forma de arta, traditional numita post-gotic
". Acest stil nou va supravietui n Anglia pna n secolul XX, dar se va transforma n I
talia sub influenta nceputurilor Renasterii. In Germania, constructorii de catedr
ale se detaseaza de influenta franceza, pentru a reveni la biserica-hala, la car
e doar peretii exteriori sunt prevazuti cu ferestre. Privirea este atrasa de bol
ta n forma de stea care decoreaza plafonul. Transeptul dispare si navele au un ac
operis n forma de cort. Importanta acordata ferestrelor si luminii n goticul tradi
tional i determina pe arhitectii englezi sa acorde o atentie particulara cercevel
elor, concepute ca spatii decorative independente. Se dezvolta un stil arcuit, a
le carui motive favorite sunt bulbii si cercurile.
Secolul al XV-lea este marcat n Anglia prin dezvoltarea unui stil rectili
niu, numit cteodata perpendicular. Liniile orizontale si verticale ale edificiulu
i sunt puse n relief att la exterior, ct si la interior, iar aspectul general al an
samblului evoca pe acela a unui grill". Abordarea severa este compensata de o orn
amentatie bogata a arcelor si a stlpilor de sustinere.
1.2. Sculptura
Locul tot mai important ocupat de burghezie n economie si n viata politica
n secolul al XV-lea antreneaza o modificare n alegerea modelelor artistice. Moda
este cea realista, cu scene intime din viata lui Hristos si a Fecioarei-Printr-o
munca deosebit de minutioasa artistul reda pliurile vesmintelor si misstofelor.
Cobornd n cascada, vesmintele rotunjesc siluetele, dndu-le itiai multa gingasie, n
acest sens, amintim arhetipul n lut si lemn al frumoaselor madone", fecioare-copii
, delicate, cu Hristos n brate si mbracate n vesminte drapate ntr-o maniera asimetri
ca. Tot n aceasta epoca, pieta devine tema favorita a artistilor.
Aceasta viziune angelica de la nceputurile secolului al XV-lea se transfo
rma radical dupa 1430, o data cu aparitia stilului colturos: pliurile suple se f
rng, se sparg, nsasi expresia personajului se schimba, ea devenind mai ndepartata s
i cteodata mai dura, datorita siluetei care este tot mai ascetica, ntre 1460 si 14
80, acest stil sculptural va ceda locul unui nou stil al liniei lungi". Ansamblul
plisat al vesmmtului ramne frnt, dar si fac aparitia pliurile verticale si conturu
rile laterale.
1.3. Pictura
Evolutia acesteia urmareste cele trei faze succesive ale sculpturii. Sup
orturile cele mai curente sunt panourile din spatele altarului. Miniatura cunoas
te nca un succes deosebit. Dupa o prima perioada dedicata intimului, delicatetei,
arta picturala si regaseste sensul n observarea exacta a detaliului savant studia
t si recopiat. Dupa 1450, pictura capata o anumita tensiune, culorile sumbre dev
enind violent contrastante.
Bosch. Infernul. Aproximativ 1510. Madrid, Muzeul Prado.
Devansndu-si epoca prin arta unui portret veritabil, prin stiinta compozi
tiei si prin inovatiile tehnice (folosirea uleiului ca liant), fratii Van Eyck d
omina arta primei jumatati a secolului al XV-lea. Opera lor esentiala ramne panou
l catedralei din Gnd, pictat ntre 1426 si 1432: peisajul numai constituie un simpl
u accesoriu de decor, trasaturile individualizate ale modelelor anima personajel
e figurate. La sfrsitul secolului al XV-lea, Hieronymus Bosch (cea 1450-l516) det
ermina evolutia picturii spre o lume a imaginarului, dincolo de sensibilitate si
ratiune. El creeaza un univers fantasmagoric, populat cu creaturi aflate la int
ersectia umanului cu vegetalul. Principalele sale opere, Corabia nebunilor, Vind
ecarea nebuniei, Gradina deli-dilor, vor constitui surse directe de inspiratie p
entru
F, tartistii secolului XX.
1.4. Artele grafice
Gravura pe lemn se dezvolta la sfrsitul secolului al XV-lea n Anglia, n sco
pul de a permite celor mai modesti accesul la portretele Fecioarei si al lui Hri
stos. Prin gravura se reproduce un desen pe hrtie de pe o placa de lemn pe care s
-a gravat mai nti negativul acestui desen. Dupa ce gravura pe lemn a fost temiinat
a, se acopera suprafata placii cu cerneala neagra, peste care se aplica o hrtie u
meda. Se obtine astfel imaginea.
Cel mai prodigios desenator si gravor al epocii a fost Albrecht Dure r (
147l-l528), care, dupa o ucenicie facuta la Michael Wolgemut si fratii Schongaue
r, la Colmar, calatoreste n Italia. Combinnd inspiratia gotica a Germaniei cu arta
Renasterii italiene, el se consacra gravurii pe lemn: cele 15 planse ale Apocal
ipsului; pe arama: SfntulHieronymus, Cavalerul si moartea. Dintre picturile sale
mai importante amintim Adam si Eva (1508), Cei patru apostoli (1526).
II. CADRUL POLITIC (CHINA) mparatul Yong-Lo, care a dobndit tronul n 1403, n
laturndu-l pe nepotul sau, este considerat al doilea fondator al imperiului Ming,
ale carui baze s-au pus n 1368. Instalndu-si capitala la Pekin (Beijing) n 1409, e
l respinge atacurile nomazilor veniti din Mongolia si cucereste pentru un timp A
nnamul1. Atasat vechii sale capitale, Nanking, Yong-Lo si construieste aici un al
doilea mormnt. Dupa moartea sa, mparatii Ming se confrunta tot mai mult cu atacur
ile triburilor mongole, iar epoca Ming se stinge n 1644, n fata puterii crescnde a
manciurienilor.
Epoca Ming (l368-l644) corespunde trezirii sentimentului national chinez
, iar ascensiunea burgheziei are un rol civilizator esential, n materie de religi
e, mparatii fideli taoismului, l favorizeaza, dar sunt si toleranti, lasnd sa patru
nda islamismul si crestinismul. Atitudinea fata de straini se schimba o data cu n
toarcerea la un puternic nationalism chinez, care se opune mongolilor dinastiei
Yuan care i-au precedat, dinastia Ming urmarind asimilarea lor ct mai rapida.
Bosch. Infernul. Detaliu.
"Vietnamul (n. tr.).
2.1. Artele si stiintele
Tai Jin. Pescari pe rin. Epoca Ming. Washington, Freer gallery of Art.
n nordul tarii, curtea impune un stil arhitectural bazat pe genul de hala
, cu fatada laterala. Arhitrava este suportata de coloane de lemn bogat sculptat
e si pictate. Lemnul devine un material tot mai des folosit. Acoperisul este fac
ut din tigle lacuite si pictate n culori vii: verde, albastru, galben. Arhitectur
a monumentala este reprezentata de Marele zid, de incinta orasului Pekin, de Tem
plul Cerului din acelasi oras.
Doritori sa favorizeze renasterea artelor, suveranii Ming nfiinteaza la c
urtea lor academii. Artistii sunt repartizati n unitati militare, supusi unei dis
cipline stricte, ei riscndu-si viata n cazul n care operele lor nu erau apreciate.
Wen Zheng-min. Peisaj datat n anul 1552. Epoca Ming. Paris, Muzeul Guimet
.
Academismul este caracteristica acestei prime perioade, n provincia Tche-
Ki-ang, Tai Wen-Tchin (1388-l462) fondeaza scoala Tche. Pictura Tche reia tradit
ia peisajelor, dezvoltate de dinastia Song din Sud. Inovatia consta n tehnica lav
iului cu cerneala.
Originalitatea picturala provine de la scoala Wu, fondata la Su-Tcheu. E
a reia elementele esentiale din caligrafia Yuan, subliniind componentele grafice
n reprezentarea naturii. Marii pictori Ming ai scolii Wu sunt: Chen Tcheu (1427-
l509), Tang Yin (1470-l524), Wen Tcheng-Ming (1470-l559) si Tchu-Ying (cea 1500-
l550).
Artele minore ale perioadei Ming sunt celebre prin dezvoltarea productie
i de portelan de foarte buna calitate. La Tching-te-Tchen, mparatul instaleaza o
manufactura si supravegheaza personal calitatea pieselor. Fondul decorului poate
fi albastru de cobalt sau alb, pus n evidenta prin folosirea aurului, n afara fon
dului monocrom, se dezvolta si portelanul cu email de trei pna la cinci culori. O
biectele pretioase de la curtea imperiala sunt lacuite cu rosu, auriu si acoperi
te cu incrustatii de sidef sau email, atunci cnd este vorba de obiecte n metal.
Protectori activi ai artelor, mparatii Ming se consacra n mod egal dezvolt
arii Sfintelor. Toate cunostintele de pna atunci au fost reunite ntr-o enorma enci
clopedie, Yong-La-Ta-Tien, terminata n 1408 si care cuprindea nu mai putin de 11
095 de volume, dintre care numai un sfert s-a pastrat. Ea este: urmata n 1609 de
o alta enciclopedie, San-Tsai-Tu-Huoei, mai putin volumimoasadect precedenta, dar
care beneficiaza de ilustratie.
2.2. Filosofia si literatura
Wang Yang-Ming (1472-l529) este cel mai mare filosof al epocii imperiale
Ming. Considera intuitia ca principiu universal al naturii. Cunoastere &. Si ac
tiunea trebuie sa concorde n cadrul unei armonii ideale, n functie de primatul int
uitiei, Teoria sa se opune confucianismului si budismului. Discipolul sau, WangK
en (1483-l541), apara o filosofic practica, bazata pe principiul luptei, necesar
a parvenirii la o societate fara bogati si saraci. De asemenea, se ridica mpotriv
a coruptiei, aflata n plina dezvoltare la curtea imperiala ncepnd cu mijlocul secol
ului al XV-lea, sub influenta unor grupuri de eunuci care instituie o administra
tie ce le este devotata si exercita un control asupra guvernarii s i veniturilor
statului.
Literatura Ming este marcata de un fenomen dublu: continuarea traditiei
poetice si dezvoltarea romanului popular. Romanul relateaza scurte istorii fonda
te pe amestecul scenelor realiste cu cele de aventuri. Cele mai celebre sunt San
-Kuo-Tche Yen-Yi saulstoria celor trei regate de Lo Kouan-Tchoung, spre 1400 si
Si-Yeou Tchi sau Calatorie spre vest de Wou Tcheng-Ngen, de la sfrsitul secolului
al XVI-lea.
Poezia reluata de scolile Song este mai putin originala. Pictorul Tang Y
in caligrafiaza pe tablite poeme emotionante.
2.3. Muzica
Yuanii creasera o drama cntata, opera, care se dezvolta n continuare n epoc
a Ming. Literatura chineza ofera istorii sentimentale, drame umane romantice, pr
eluate de Tang Sien-Tsu (1556-l617); lucrarile sale devin clasice pentru opera c
hineza: Pavilionul bujorilor, Cele patru vise.
III. EVOLUTIA GNDIRII
3.1. Literatura 3.1.1. Germania n secolul al XV-lea se dezvolta n ntreaga E
uropa umanismul, bazat pe studiul scrierilor antichitatii si al redescoperirii p
ersonalitatii umane, n Germania, Minnesang-epocii curtenitoare cedeaza locul unui
gen mai burghez si nopular Meistergesang sau cnttcul mester". Interpretat cu acom
paniam^ nuzical' este definit prin reguli foarte precise: tema, alegorica sau is
torica, treb^ fie edificatoare, strofele fiind tranjite n grupuri de trei. Muzica
acom^a_ Datoare are si ea anumite norme, iind nvatata n scoli specializate n forma
vea l Meistersangeri sau mesteri-cintrtti". Aceste scoli functionau n Bava^ Austria
, Saxonia, Alsacia. Pemn a ottine titlul de Meistersnger, candid^tul trebuia sa c
ompuna textul si muzica m, ei piese originale.
H a n s Sachs (1494-l575), aitor a peste o suta de piese de teatrus ge n
spira din antichitate, dar si din contemporaneitate, dupa principiulFastnat^ Jel
sau Jocul din Martea Grasa. Pta intermediul unor scene scurte, satira aduce per
sonaje din toate categoriile sociale: burghezi, tarani, preoti etc.
Opera n proza, care reunesten m>dul cel mai armonios traditia mediev ala a
ermana si umanismul care tocmai st nastea, este Taranul din Boemia a, lui f Saaz
(cea 1350-l415). n aceasta ^vestire filosofica, conceputa sub fobma unui dialog n
tre un taran vaduv si figira alegorica a Mortii care i-a luat s^^ Saaz opune dou
a conceptii asupraexistntei: cea a libertatii si dreptului la ferpentru om si ce
a a dispretului lumii lita de Moarte.
3.1.2. Franta
Dezvoltarea cultului marial n Fmta este nsotita de multiplicarea mir^CQ le
lor si misterelor n care Fecioara itervine pentru a salva sufletele aflat>e prime
jdie Dupa 1350 sunt compuse; ele Patruzeci de miracole de la Dame Literatura rel
igioasa este maiata de redactarea asa-numitelor Jei la Passion (Jocurilor Patimi
i), priflipala fiind La Passion d'Arras (Pc^im^ din Arras) opera a lui Eustache
Mrcade care cuprinde 25 000 de vevsuriiv. Descriind evenimente de lacrearea lini
i pna la sacrificiul lui Hnstos.
Teatrul profan este reprezentat e sotii, piese n care personajul este buf
onul, de moralitati sau piesfmorale si de farse, cea mai celebra Matre Pathelin (
Jupmul Pathelin), (impusa spre 1465. Literatura reprez de fabule se raspndeste nBu
rgundi, cnJouvencel de Jean de Bueil.
PoeziaestereprezentEtadeEuache Deschamps (cea 1340-l 407 7) sichristine d
e Pisan (1364-WO). Ultima a scrislzvre de lor Paix (C*^^ Pacii) n care face o vib
ranta pledoie pentru terminarea Razboiului de ^ su^ de ani' Luptele acestui razbo
i conatuie tema centrala si n ope ra lui A laii i Chartier (1385-l433), reprezent
a de Livres des Quatre D^mes celor patru doamne) si Qwdrilogtinvectif (Cvadrilog
ul invecttv). Este cntata de doi printi, Renfd'Anjou (1409-l480) S1 Ch^ de d' o r
l e a n s (l 39l-l465). Primun cartea sa Livre du coeur cd'amow. (Cartea inimii
cuprinse de dragon), ilustrata de pictorul Fovnquet, c maniera cavalereasca vinu
tile amioase. Al doilea, n a sa Lw, ~e de la (Cartea nchisorii) relateaza captivit
atea lui n Anglia si disperarea provocata de pierderea prematura a sotiei, totul
fiind accentuat de spectacolul patriei sfsiate j de luptele dintre armagnaci si b
urgunzi.
Un loc deosebit n universul poetic l ocupaF ransois V i 11 o n (143l-l463?
), bacalaureat, apoi absolvent al Sorbonnei.
Presupus autor al unei crime, Villon este nevoit sa paraseasca Parisul n
1445, intrnd, se pare, ntr-o vestita banda de criminali. Condamnat din nou la moar
te n 1461, epoca n care compune Ballade des pendus (Balada spnzu-ratilor), benefici
aza de o amnistiere din partea lui Ludovic XI. Dispare definitiv din documentele
vremii n 1463. Poezia sa se bazeaza pe realismul descriptiv, angoasa provocata d
e moarte, efemeritatea dragostei si a placerilor vietii.
n Anglia, secolul al XV-lea marcheaza sfrsitul perioadei mijlocii a litera
turii, a carei origine coboara pna la cucerirea normanda din secolul al Xl-lea. S
criitorii imita maniera lui Chaucer, adaptnd n proza epopei mai vechi sau balade f
oarte populare, ca The chevy chase sau The nutbrown maid. Principalii poeti sunt
Lydgate (cea 1370-l450), Thomas Hoccleve (cea 1368-cca 1450) siHenry S co gan (
cea 136l-l407).
Noutatea vine fara ndoiala din Scotia, unde istoria nationala si lupta co
ntra Angliei constituie temele cele mai exploatate. Gaving Douglas i traduce pe E
sop si Vergilius. William Dunbar (cea 1460-l520) si exercita verva satirica n poem
ele sale alegorice: Elogiu femeilor, Dansul celor sapte pacate mortale, Amor ter
estru si amor celest.
Cel mai influentat de aparitia umanismului este David Lindsay (1490-l558
), care nvinuieste curtea regala n Plngere adusa regelui (1529) sau clerul: Trista
istorie a onorabilului David, odinioara arhiepiscop de Saint-Andrew (1546).
3.2. nceputurile umanismului 3.2.1. Caractere generale
n sensul restrns al termenului, umanismul este o filosofic care se consacr
a studiului, pastrarii si transmiterii savante a umanitatilor" clasice, adica a o
perelor scriitorilor antichitatii greco-latine. Umanismul astfel nteles exista di
n perioada medievala, dar cunoaste o perioada de recul o data cu stabilirea unei
scolastici prea legata de forma.
n secolele XV-XVI, umanismul porneste din biblioteci, mai ales din cea a
Vaticanului, fondata n 1480 si care devine unul din focarele de exegeza si explic
are a textelor. Anticii devin autori de referinta Cicero pentru supletea limbaju
lui si eleganta stilului, Platon pentru lumea ideilor. Cautarea unei personalita
ti armonioase, cu o cultura solida este tema dominanta a spiritului umanist.
Pornit de la Roma, Florenta, Ferrara, Mantova sau Neapole, umanismul se
raspndeste n Europa prin intermediul universitatilor. Se modifica considerabil fel
ul de a percepe lumea si, n snul acesteia, omul. n fata constituirii regatelor orga
nizate si a Bisericii ierarhizate, umanistii reabiliteaza gndirea omului, exprima
ta prin facultatea de a rationa, prin vointa si prin istoria sa. Critica ideilor
mostenite prin traditie, principiul nsusi al Sentintelor, sunt repuse n cauza n be
neficiul libertatii de cercetare, al dreptului la critica si al crearii unor noi
sisteme de gndire.
3.2.2. Literatura umanista italiana
Academiile inspirate de modelul platonician devin, dupa 1450, focare int
electuale active la Florenta si apoi la Neapole. Sub conducerea familiei Medici,
se dezvolta la Florenta un centru dedicat picturii, poeziei, studiilor neo-plat
o-niciene. La Neapole, academia este condusa de latinistul Giovanni Pontano. Pri
mii umanisti italieni se recruteaza mai ales din rndul literatilor din serviciul
printilor.
Orfeu al lui Angelo Poliziano este prima drama profana compusa, larAr-ca
dia de Jacoppo Sannazzaro primul roman pastoral. Proza secolului al XV-lea este
dominata de figura lui Leon Battista Alberti, cu Trattato del governo de la fami
glia (Tratatul despre conducerea familiei). Dupa quattrocento (secolul XV), uman
ismul italian din cinquecento (secolul XVI) este reprezentat de Bembo, un imitat
or al lui Petrarca. Redacteaza primul eseu de gramatica a limbii italiene, Proza
limbii vulgare.
3.2.3. Revolutia lui Copernic
Naturalist si teolog, Nicolas Copernic (1473-l543) s-a instalat din 1491
la Cracovia, unde urmeaza cursuri de astronomie si matematica. Din 1496 calator
este n diverse orase italiene Bologna, Roma, Padova, Ferrara. Devenit n 1503 docto
r n drept canonic, si expune sistemul asupra universului n Sase carti asupra miscar
ii corpurilor ceresti (1543), lucrare dedicata papei Paul III. Dupa Copemic, soa
rele este centrul sistemului de planete care se nvrtesc n jurul lui, pe orbite circ
ulare (si nu eliptice, asa cum va demonstra mai trziu Kepler). Pamntul face parte
dintre aceste planete, el avnd o rotatie n plus n Jurul axei sale.
3.2.4. Umanismul politic: Machiavelli
Florentin aflat n serviciul lui Cesare Borgia, Niccolo Machiavelli (1469-
l527) Uustreaza cnPrincipele (1513) o noua conceptie asupra Dreptului, fondata p
e finalitate, indiferent de natura mijloacelor folosite. Cu toate acestea, opere
le si Personalitatea lui Machiavelli sunt mult mai diverse, iar respingerea de c
atre protestanti ^Principelui, considerata o opera cinica, este compensata de an
aliza revolutionara, care transforma lucrarea ntr-un manual politic, necesar popo
arelor si nu tiranilor. Sfrsitul secolului al XVIII-lea va repune n drepturi lucra
rea Discursuri asupra primei decade a lui Titus-Livius (1513-l520), opera ce dez
volta o utopie republicana, pornind de la studiul unor grupari politice ale anti
chitatii romane. Dupa autor, libertatea depinde esential de natura poporului; ea
este precara, chiar imposibila daca acesta este corupt.
Machiavelli este si autorul unor comedii, caLa Mandragola (Matraguna), c
e pune n scena virtutea fata n fata cu ipocrizia si cu prostia, Deu'Asino d'oro (D
espre magarul de aur), Capitali (Capitole). Machiavelli se defineste cel mai bin
e n scrisoarea din 9 aprilie 1513, trimisa lui Francesco Vettori: Nestiind sa rati
onez asupra artei matasii sau lnei si nici asupra profiturilor sau pierderilor, s
oarta a dorit sa nteleg ca nu puteam sa rationez dect asupra Statului".
3.3. Proto-Renasterea
Termenul de Renastere este folosit de Va s a r i (1452-l550), care evoca
o rinascita " artistica, n opozitie cu maniera gotica " precedenta, deci cu ansamb
lul epocii medievale. Delimitarea precisa a Renasterii din punct de vedere crono
logic i apartine lui Jacob Burckhardt, catre 1860.
3.3.1. O noua maniera de a concepe lumea
Proto-Renasterea italiana ncepe spre 1420, moment n care restul Europei es
te n faza post-goticului. Apogeul Renasterii se situeaza la cumpana dintre secole
le XV-XVI, cednd apoi locul manierismului. Noul accent acordat acum personalitati
i, vointei si capacitatii personale de a alege incita artistii Renasterii, dorni
ci sa se elibereze de canoanele medievale. Legea perspectivei plaseaza fiecare o
biect si fiecare personaj asa cum este perceput de pictor. Este o noua maniera d
e a concepe universul, totul fiind raportat la spectator. Proportia joaca si ea
un rol esential, derivnd din numarul de aur al antichitatii. Frumusetea consta nai
nte de toate n adaptarea masurilor modelului la cele ale proportiei ideale. In It
alia, ncepnd cu secolul al XlII-lea, artistii se individualizeaza, parasind anonim
atul corporatiilor de meserii.
3.3.2. Arhitectura
Formele geometrice sunt reconsiderate de arhitectii Renasterii, patratul
si J cercul pentru plan, cubul si cilindrul pentru edificiu. Este cautata simpl
itatea.! Filippo Brunelleschi (1377-l446) foloseste numarul de aurnconstructia| c
apelei Pazzi, de la Florenta. L e o n Battista Alberti (1404-l472) dirijeaza*! C
onstructia bisericii franciscane de la Rimini, dupa ce nainte petrecuse ani ntregi
studiind masurile exacte ale monumentelor antice de la Roma.
Bazilica Sn Pietro din Roma ilustreaza cel mai bine cantitatea enorma de
lucrari ntreprinse, ca si bogatia inventivitatii arhitectilor care s-au succedat:
Donato Bramante (l506-l514): propune papei luliu II planul unui edificiu
cu o cladire centrala n forma de cruce greaca nscrisa n patrat, prevazuta cu o cup
ola centrala, la care se adauga cupole ascutite;
Giuliano da Sangallo (pna n 1514): colaborator al lui Bramante, l convinge
sa adopte un plan cu nava centrala;
Raffaelo Sanzio (1514-l520): propunedouaplanuri, unulcunava, altul cu fa
tada;
Antonio da S an gali o (1520-l546): revine la planul n forma de cruce gre
aca, cu un corp de fatada. Prezinta un nou proiect de cupola, cel al lui Bramant
e fiind pastrat pentru tambur;
Michelangelo Buonarroti (1547-l564): fatada patrata este nlocuita printr-
una dreptunghiulara. El prezinta un nou proiect de cupola, dupa modelul catedral
ei din Florenta;
Giacomo Della Porta (1573-l604): cupola este ridicata cu nca patru metri.
Ornamentatia interioara este terminata. Spre est este prevazuta o fatada, desti
nata unirii bisericii cu palatul Vaticanului;
Carlo Mademo (1556-l629): fatada este transformata, largita, fiind mpodob
ita cu turnuri frontale plasate spre exterior. Acest nou proiect va fi terminat n
1619;
Giovanni Lorenzo B emini (1646-l667): seconsacra mai ales extinderii edi
ficiului la sol. Compune ansamblul din Piata Sn Pietro pentru ca fatada bazilicii
sa para mai zvelta.
3.3.3. Sculptura
Sculptura italiana a Renasterii reia traditiile antice, manifestndu-se ma
i ales prin gustul sau pentru ronde-bosse, care poate fi vazut din toate partile
, spre deosebire de sculptura n relief. Idealul de frumusete este reprezentat de
nud si ilustreaza vointa divina exprimata n armonia proportiilor. Artistul trebui
e sa-si cunoasca foarte bine modelul pentru a-i putea reda detaliile, ceea ce de
termina rapid studii anatomice si disectia cadavrelor, facuta n secret, ntruct era
interzisa de biserica.
n afara Italiei, sculptura proto-Renasterii este nca impregnata de influen
tele Post-gotice. Spre deosebire de artistii italieni, ce cauta frumusetea si se
nsul estetic, cei francezi si germani sunt interesati de cautarea realitatii. Sc
ulpturile, mai ales cele care omeaza mormintele, degaja spiritualitate.
3.3.4. Pictura
Giovanni Cimabue (cea 1240-l302), maestru al lui Giotto, se inspir^ din
sursele bizantine. Creator al mozaicului din catedrala de la Pisa. Picteaza Mare
le Crucifix de la Santa Croce. Frescele sale mpodobesc bazilica din Assisi.
Marile noutati sunt introduse deGiotto Di Bondonne (1266-l337^ mai ales
isocefalia, care urmareste o naltime comuna pentru capetele personajelor figurate
. Pictorul ajunge la o sinteza cu traditia goticului. Elev al lui Cimabue, el st
ie sa redea n frescele sale emotia dramatica: Viata Sfntului Francisc la Assisi, S
cene din viata lui Hristos, n Capella dell'Arena, Padova.
Scurta existenta a lui Tommaso Di Ser G io vanni, numit Masaccio (140l-l
429) marcheaza totusi trecerea de la gotic la proto-Renastere printr-o noua folo
sire a spatiului. Frescele sale se afla n biserica Santa Maria del Carmine: Adam
si Eva alungati din Paradis.
Piero Dei Franceschi sauDellaFrancesca (1410-l492), nascut n Toscana, tra
ieste la Siena si apoi la Urbino, unde i apar primele opere: Fecioara Iertarii, B
otezul luiHristos, Flagelarea luiHristos. Din 1452, el se consacra operei sale m
ajore, decorarea bisericii Sfntului Francisc din Arezzo. Operele de la sfrsitul vi
etii se situeaza ntre 1470 si 1480: Nasterea, Fecioara si Sfintii. Ultimii ani ai
vietii pictorului sunt marcati de pierderea totala a vederii.
Correggio (cea 1489-l534) realizeaza fresca de pe cupola catedralei din
Parma.
5.5.5. Literatura
Literatura de la sfrsitul secolului al XV-lea si nceputul secolului alXVI-
lea este dominata de figura lui E r a s m u s din Rotterdam (cea 1469-l536).
Umanist, erudit, preda la universitatile din Freiburg si Basel. Doctor n
litere al universitatii din Bologna (l 506), publica n 150SAdagiile, culegere de
maxime apartinnd autorilor antici, n 1511 apare Elogiul nebuniei, critica aspra a
societatii si clerului, n lucrarea Despre liberul arbitru (l 524), defineste un u
manism profund crestin.
n Germania, principalii autori ai perioadei sunt Philipp Schwarzerd, zisM
elancthon (1497-l560) siHans Sachs (1494-l576).
Hans Holbein cel Tnar. Portretul lui Erasmus (1523).
Profesor la Wittenberg, prieten cu Luther, Melancthon scrie Confesiunea
de la Augsburg, o sinteza a Reformei si umanismului, lucrare ce va fi citita n fa
ta dietei acestui oras n 1530. Foarte bun cunoscator al literaturii antice public
a gramatici grecesti si latine si l editeaza pe Terentiu.
Hans Sachs este autorul a peste patru sute de Meistergesange, dar si de
comedii, tragedii, jocuri de carnaval, istorii. Privighetoarea din Wittenberg es
te un imn dedicat lui Luther.1 Persoana sa va deveni centrul operei wagneriene,
Maestrii cntareti din Numberg.
Literatura italiana a primei jumatati a secolului al XVI-lea este domina
ta de trei mari autori: Ludovico Ariosto (1474-l533), Torquato Tasso (1544-l595)
si P i etro Aretino (1492-l556).
Ariosto, autor umanist la curtea familiei Este, la Ferrara, continua cic
lul romanului arthurian si legendele carolingiene cu poemul epic Orlando furioso
(Orlando furios).
Traind tot la curtea de la Ferrara, Tasso este autorul a numeroase opere
, dintre care amintim: Aminta, drama pastorala, La Gerusalemme liberata (Ierusal
imul eliberat), epopee crestina ce are drept cadru prima cruciada, Le sette gior
nate del mundo (Cele sapte zile de la facerea lumii), poem despre geneza.
Pietro Aretino este remarcabil prin libertatea ce-i caracterizeaza scrie
rile, n stilul propriu Renasterii, el urmeaza traditia antica, compunnd o serie de
comedii, scrisori, poeme. Principalele sale poeme sunt Curtezana, Filosoful, n P
asquinate, poeme satirice si sonete libertine, l imita pe Plautus.
Este o poezie alegorica n care pasarea cntareata, Luther, calauzeste turma
oilor ratacite, comunitatea crestina, amenintate de animale salbatice si mai cu
seama de leu, adica de papa Leon X (n. tr.).
CAPITOLUL 3 TIMPURILE MODERNE
INTRODUCERE LA CAPITOLUL 3
Epoca moderna a creat ntotdeauna impresia unei bune cunoasteri a istoriei
Confruntati cu cunostinte ce sunt mai apropiate n timp, elevii sau studentii se
limiteaza n general la un studiu superficial, fiind convinsi ca eventualele facil
itati de elocventa vor acoperi lacunele despre evolutia politica a Europei n timp
ul Reformei si Contrareformei, despre rolul jucat de aristocratie n Secolul Lumin
ilor.
Pentru evitarea greselilor, am preferat calea reluarii a ceea ce ni se p
are ca sunt evidente, pentru a ajunge la schitarea unei reflectii personale.
SECTIUNEA A
BILANTUL DE LA SFRSITUL SECOLULUI XV
I. SITUATIA POLITICA, ECONOMICA SI SOCIALA N EUROPA LA SFRSITUL SECOLULUI
AL XV-LEA
, i>: > ' '; r, r 1.1. Situatia politica
La sfrsitul secolului al XV-lea, Europa este un spatiu n plina mutatie pol
itica, economica si sociala. Situatia poate fi analizata n functie de trei zone g
eografice: Europa Occidentala, adica Franta, Anglia si Spania, Europa Centrala s
i Italia, adica Imperiul romano-german si peninsula si Europa Orientala, adica P
olonia si amenintarea otomana. Rusia a fost lasata la o parte datorita dezvoltar
ii sale trzii n comparatie cu restul Europei.
',; 1.1.1. Europa Occidentala
Dupa dezastrul provocat de Razboiul de o suta de ani, Franta si regaseste
stabilitatea sub domnia lui Ludovic XI (146l-l483) si regenta fiicei sale, Arme
de Beaujeu (1483-l492). Casa de Burgundia este distrusa, Carol Temerarul pierznd
u-si viata laNancy n ianuarie 1577. Singurele familii importante ramn cele de Bour
bon si d'Albret. Regatul, cu o populatie njur de 15000000 de locuitori, este stat
ul european cel mai populat.
n Anglia, autoritatea regala este restabilita de Henric VII Tudor dupa Ra
zboiul celor doua roze, care a avut drept rezultat o slabire considerabila a fam
iliilor Lancaster si York. Noua casa regala beneficiaza de sprijinul burgheziei
si de discretia unui Parlament putin consultat si docil. Principala slabiciune a
Angliei consta n numarul redus al populatiei, care nu depaseste 3 000 000 de loc
uitori.
Spania traieste Reconquista, lupta ce cunoaste apogeul cu cucerirea Gran
adei n 1492, moment care semnifica sfrsitul dominatiei musulmane n partea Meridiona
la a peninsulei iberice, n timp ce Portugalia ramne un regat independent, restul p
eninsulei iberice este unificat prin casatoria Isabellei de Castillia cu Ferdina
nd de Aragon. In toata tara se organizeaza o puternica administratie l regala, c
are ncepe sa limiteze asa-numitelefiieros, drepturile si privilegiile locale. Pop
ulatia Spaniei numara la aceasta epoca njur de 6 000 000 de locuitori.
7.7.2. Europa Centrala si Italia
Imperiul romano-german se compune din aproximativ 300 de principate, con
duse de o putere temporala, dar si spirituala, n cazul celor ce au n frunte princi
pi-episcopi si orase libere, mparatul este ales, puterea sa reala asupra imperiul
ui depinznd de prestigiul personal. Pentru a guverna, el se sprijina pe pamnturile
sale patrimoniale, care sunt reprezentate de Austria, ntruct din 1437 mparatul est
e si seful acestei case domnitoare. Mai precis, teritoriile sale sunt: Austria,
Carintia, Stiria, Tirol, Suabia si Alsacia.
Cantoanele helvetice, aflate initial sub administratie imperiala, formea
za din 1291 o comunitate tot mai independenta.
Desi partea nordica a Italiei este disputata de suveranii Frantei si Spa
niei, transformndu-se de multe ori n cmp de lupta, ea exercita un indiscutabil prim
at artistic si intelectual. Nordul se mparte n Comitatul de Savoia, Ducatul de Mil
an, Republicile Genovei si Venetiei. Florenta este condusa de familia Medici. It
alia centrala este ocupata de Statele pontificale, iar n sudul peninsulei se afla
regatul Neapolelui. Sicilia si Sardinia sunt dependente de Spania din 1282, iar
Corsica se afla sub autoritarea Genovei.
7.7.3. Europa Orientala
Polonia, stat catolic, devine puternica sub dinastia lagellonilor. Ea co
ntroleaza Marele Ducat al Lituaniei si Prusia Orientala, aceasta din urma dupa nf
rn-gerea suferita de Cavalerii Teutoni. Slabiciunea sistemului polonez consta n al
egerea suveranului de catre o Dieta compusa numai din elemente aristocratice. Fi
ecare schimbare de domnie nseamna tulburari, deci instabilitate.
De la nceputul secolului al XV-lea, sultanii otomani domina Balcanii, ins
talndu-si capitala din 1453 la Constantinopol, devenit Istanbul. Amenintarea otom
ana este permanenta pentru zonele de frontiera ale Austriei si Ungariei.
1.2. Situatia economica si sociala
Comertul ce se desfasoara ntre Marea Baltica si Marea Mediterana constitu
ie unul din factorii dezvoltarii urbane. Flotele celor doua mari republici marit
ime, Venetia si Genova, transporta de la un capat la altul al Mediteranei lemnul
venit din nord, matasea si mirodeniile Orientului, aflate n tranzit prin Arabia.
Doua mari axe comerciale strabat Europa, una legnd Ronul de provincia Cham-pagne
, iar cealalta Rinul de Alpi, spre litoralul venetian. Dezvoltarea comertului es
te sustinuta de aparitia marilor banci si a caselor de comert. Marii bancheri ai
epocii sunt familiile Fugger la Augsburg si Medici la Florenta.
BHpW^^^W^ [ Burj
Burghezia profita de acest elan economic, dar interesele sale vor fi lov
ite de revoltele urbane, ca cele ale asa-numitilor popolo mimito n nordul Italiei
sau ale lucratorilor din manufacturile de lna din Flandra. Prabusirea Imperiului
bizantin ncetineste dinamismul economic din aceasta zona a Europei.
II. SITUATIA RELIGIOASA SI INTELECTUALA A EUROPEI LA SFRSITUL SECOLULUI A
L XV-LEA
2.1. Biserica
Dupa Marea Schisma a Occidentului din 1378, prestigiul papalitatii a sca
zut considerabil. Puterea teritoriala a suveranului pontif n Italia centrala si g
ustul anumitor papi pentru viata de curte i-au discreditat pe succesorii Sfntului
Petru, care se comportau ca adevarati principi temporali. Dupa teribilele ncerca
ri la care a fost supusa societatea n urma Ciumei Negre din 1348, spiritele sunt n
ca marcate de gustul pentru escatologic si de o anumita revigorare a credintei.
2.2. Evolutia culturala
Franta, mai ales Burgundia, este nca fidela traditiei gotice, chiar daca
apare o anumita nnoire n pictura. Renasterea este nainte de toate quattrocento-nita
lian, adica secolul al XV-lea. n orasele comerciale bogate se naste mecenatul pri
ntilor si al marilor bancheri. Astfel, grandiosul Palat Pitti din Florenta a fos
t realizat de arhitectul Brunelleschi. Din Toscana vor pleca cele mai importante
inovatii, care vor zdruncina din temelii arta europeana, ca de exemplu, n pictur
a, nudul lui Masaccio si folosirea de catre acesta a perspectivei. Paralel, uman
ismul este n plina forta. Idealul ntelepciunii antice trebuie atins prin ntoarcerea
la sursele antichitatii si prin studiul textelor.
HI. MARILE INVENTII
3.1. Maritime
Proprietatea acului magnetic de a arata nordul era cunoscuta de chinezi n
ca de la nceputul erei noastre. Busola continea la nceput un ac magnetic plasat pe
o bucata de pluta ce se mentinea deasupra apei. n secolul al XIV-lea, acul este
plasat pe un pivot de arama si fixat ntr-o cutie.1
Astrolabul este folosit pentru a afla latitudinea, dar si timpul.2 Este
vorba de un disc de lemn sau de metal, cu marginile gradate, suspendat n pozitie
verticala de un inel. Navigatorul vizeaza centrul printr-un reglaj mobil. Se mas
oara unghiul format de directia stelei polare cu orizontul, obtinndu-se astfel la
titudinea. Dar aceasta tehnica devine imposibila n momentul n care navigatorii ati
ng ecuatorul ntruct steaua polara nu mai este vizibila, n acest caz, marinarii maso
ara naltimea unghiulara a soarelui deasupra ecuatorului ceresc la miezul zilei. A
u fost alcatuite tabele de declinare.3 ncepnd cu secolul al XV-lea, navigatia devi
ne mai sigura si datorita inventarii de catre portughezi a caravelei, nava dotat
a cu un bordaj mai nalt dect galera.4 3.2. Militare
Praful de pusca, originar tot din China, este introdus n Europa n secolul
al XlII-lea, sub forma unui amestec de sulf, carbon si salpetru. Primele tunuri
capabile sa lanseze ghiulele de piatra au fost folosite de catre armata engleza n
timpul bataliei de la Crecy, n 1346.5
Armele de foc portative si fac aparitia n decursul secolului al XV-lea, su
b forma culevrinelor de bronz. Pentru a le manevra, erau necesari doi oameni: un
ul viza, iar al doilea aprindea fitilul.
3.3. Tiparul
Hrtia rezultata din transformarea crpelor si a fibrelor unor plante, ca in
ul, este cunoscuta n Europa din secolul al XIV-lea, dar mulajul manual al fiecare
i litere dura timp ndelungat si era costisitor pentru reproducerea manuscriselor.
n secolul al XV-lea este folosit un nou procedeu, xilografia. Pe o plansa
de lemn se graveaza o pagina scrisa; este acoperita apoi cu cerneala si se apli
ca 1 Marinarii chinezi care navigau n Oceanul Indian au transmis inventia arabilo
r, care au comunicat-o italienilor n timpul cruciadelor (n. tr.).
Tot arabilor li se datoreaza perfectionarea si raspndirea astrolabului in
ventat de grecii antici (n. tr.).
3Ele s-au numit Efemeride" si indicau pentru fiecare latitudine naltimea u
nghiulara a soarelui pentru fiecare zi a anului (n. tr.).
4Puntea era la 2-3 metri deasupra apei; avea ncaperi nchise, uscate si ncal
zite, oferind astfel echipajului adapost mpotriva intemperiilor. Cu un sistem dub
lu de vele, ea se putea deplasa n directia propusa, indiferent de directia vntului
(n. tr.).
5Prima mentiune a prafului de pusca se afla ntr-o lucrare chineza din 104
4. Prin intermediul arabilor din Spania, inventia a fost transmisa n secolul al X
lII-lea si Occidentului. Din a doua jumatate a secolului al XlII-lea dateaza pri
ma reteta a prafului de pusca, datorata lui Roger Bacon (n. tr.).
0 foaie de hrtie. Etapa urmatoare consta n a folosi literele mobile, de le
mn sau nietal, dar care, de cele mai multe ori, se sfarmau sub actiunea presei.
Gutenberg (1399-l468), nascut la Mainz, va inventa un aliaj din plumb si
antimoniu pentru litere si un mulaj special n care sa le toarne, njur de 1450 sun
t imprimate primele lucrari realizate prin acest procedeu, al caracterelor mobil
e. Inventia lui Gutenberg permite un schimb rapid de cunostinte ntre umanisti, pr
egatind dezvoltarea intelectuala europeana. Prima lucrare imprimata n ntre-a fost
Biblia n latina, cu text pe doua coloane, ea fiind terminata n 1455.
IV. DESCOPERIRILE MARITIME DUPA 1492 4.1. Lumea cunoscuta si comertul n s
ecolul al XV-lea n secolul al XV-lea, popoarele Europei Occidentale cunosteau doa
r Africa de Nord si o parte a Asiei.
Necesitatile economice sunt cele care determina descoperirea de noi teri
torii. Folosirea mirodeniilor, a lemnului pretios, a bumbacului, a diamantelor a
determinat dezvoltarea comertului n teritorii necunoscute. Pentru a se aprovizio
na cu aceste marfuri rare, corabiile arabe ajungeau pna n India. Marfurile se aduc
eau n Egipt, de unde erau preluate si transportate n Europa de venetieni si genove
zi. Treptat, statele occidentale s-au hotart sa renunte la acest comert desfasura
t prin intermediul arabilor, cautnd marfurile n tarile de origine. Speranta de a g
asi aur si argint a motivat primele mari expeditii spaniole si portugheze.
4.2. Cristofor Columb (145l-l506)
Fiu al unui tesator genovez, Cristofor Columb pleaca n Portugalia n intent
ia de a studia astronomia, geometria si geografia. Povestirile navigatorilor por
tughezi, care pretindeau a fi vazut la vest de Azore, plutind pe ocean, sculptur
i de lemn, confirmau existenta unor pamnturi necunoscute si locuite n aceasta dire
ctie. Columb se decide sa calatoreasca spre Indii, folosind drumul ce mergea spr
e vest. Pe de alta parte, Columb a cunoscut harta si scrisoarea astronomului flo
rentin Toscanelli, care afirma, n aceeasi perioada, ca Pamntul este rotund. Proiec
tul sau a fost naintat regelui Spaniei, care l-a respins nsa. n final, el va fi sus
tinut de Isabella, regina Spaniei. Ea i promite drept recompensa titlul de vice-r
ege pentru toate teritoriile descoperite si o zecime din produsul comertului cu
aceste tari. Pentru realizarea proiectului i-au fost ncredintate trei caravele.
n august 1492, parasind portul Palos, el trece de insulele Canare si ajun
ge pe una din insulele arhipelagului Bahamas, convins ca se afla n Cipangu (Japon
ia). Ajunge n Cuba, Haiti si revine n Spania dupa o calatorie de sapte luni.
n 1493 pleaca din nou, de data aceasta cu o flota de 17 corabii pe care s
e gaseau numerosi artizani si agricultori. Descopera insule din grupul Antilelor
Mici, Guadelupa si Dominica, iar n drum spre Cuba descopera Jamaica. De-abia n a
treia expeditie, n 1498, dupa ce a explorat litoralul Venezuelei si al Columbiei,
ajunge la gura Orinocului. Deposedat de bunurile sale, ntemnitat, dar n final ier
tat de regina, ntreprinde o ultima calatorie pe mare, atingnd Hondurasul. Moare n 1
506, sarac si aproape uitat, fara sa stie ca a dat Castiliei o Lume Noua, convin
s fiind ca a descoperit insulele Japoniei si deci o cale maritima mai favorabila
spre Indii.
4.3. Amerigo Vespucci
Florentinul Amerigo Vespucci atinge, n 1499, coastele Americii Centrale,
pna la nord de Brazilia. El este convins ca pamnturile explorate de Columb si de e
l reprezinta un al patrulea continent. La ntoarcere, anunta la Limoges descoperir
ea facuta, pe care el o va numi Lumea Noua. Umanistul german Waltzemuller n lucra
rea sa, Cosmographiae introducto (1507), a propus si posteritatea a aprobat, ca
Lumea Noua descrisa de Vespucci sa fie numita America1. Trebuie asteptat nsa anul
1560 pentru ca limitele Americii sa fie cunoscute, chiar nspre regiunile arctice
si de nord-vest. Astfel, cautnd n nord-vestul Americii o cale de acces spre Indii
, navigatorii occidentali au descoperit noi pamnturi. n 1497, englezii ating Labra
dorul, n 1500 un portughez descopera Terra Nova, iar n 1535 o expeditie franceza,
mergndpe fluviul Saint-Laurent, se instaleaza ntr-un teritoriu ce va fi numit mai
trziu Canada.
4.4. Vasco da Gama
n timpul domniei lui Henric IV de Castillia ncepe expansiunea spaniola pes
te ocean. Spania obtine de la papa dreptul exclusiv asupra comertului cu tarile
din vest. n aceste conditii, portughezii cauta o noua cale spre Indii, de data ac
esta pornind spre est.
Plecnd de la Lisabona, Vasco da Gama ntreprinde o calatorie de unsprezece
luni, ajungnd prin Capul Bunei Sperante (1497) la Calicut, unul din centrele come
rtului oriental. De aici, revine n Portugalia prin Goa (1499).
Dupa descoperirea noului continent, o noua problema care apare este acee
a de a gasi, peste bariera americana, o trecere spre tara mirodeniilor. Regele '
Numele acesta s-a generalizat la mijlocul secolului al XVI-lea (n. tr.).
al Spaniei l nsarcineaza pe Magellan cu rezolvarea acestei probleme, peman
do de Magellan, de origine portugheza, negasind ntelegere si sprijin n portugalia,
si-a oferit serviciile Spaniei, n 1519, paraseste portul SanLucarsi aiunge pna la
Rio de Janeiro, navignd de-a lungul litoralului, n 1520 expeditia intra n strmtoare
a ce astazi poarta numele lui Magellan. Dupa cinci saptamni de furtuni, corabiile
ajung ntr-o mare att de linistita, pe care el a numit-o, El y [ar Pacifica, Ocean
ul Pacific. Navignd spre nord-vest, el atinge arhipelagul Filipicelor (aici Magel
lan este ucis de indigeni), iar de aici, n drum spre Spania, corabiile se ntorc pe
la Capul Bunei Sperante.
<OT
SECTIUNEA B RENASTEREA
Renasterea trebuie vazuta ca o perioada de ruptura n evolutia ideilor si
doctrinelor care au dominat Evul Mediu. Unitatea crestina este zdruncinata. Desc
operirile stiintifice, geografice, inovatiile tehnologice vor determina o dezvol
tare economica si demografica deosebita. Mentalitatile vor fi atinse de aceste s
chimbari: elita se va angaja n aceasta puternica miscare, plecata din Italia si c
are va cuprinde ntreaga Europa.
I. CARACTERISTICI GENERALE ALE
RENASTERII SI UMANISMULUI EUROPEAN
n lucrarea sa Vietile arhitectilor, pictorilor si sculptorilor, Giorgio V
asari (151l-l574) mentionase deja o renastere a artelor" (rinascita) pe care el o
opune manierei gotice, barbariei artistice din epoca post-antica. Pentru prima
oara n 1860 Jacob Burckhardt insista asupra Renasterii" pe care o vede epoca a ist
oriei civilizatiilor si artei. Cuvntul francez pe care l foloseste va fi tradus n i
taliana, sub formaRinascimento.
Asa cum scrie Michelet nlstoria Frantei, factorul fundamental al Renaster
ii va fi descoperirea lumii si a omului". Din secolul al XlV-lea, n special n Itali
a, are loc o veritabila ntoarcere la sursele antice. Operele grecesti servesc dre
pt model si, asa cum spunea Leon Battista Alberti, teoretician al secolului al X
V-lea, Una este produsa de spirit; cealalta este mprumutata de la natura". Din pun
ct de vedere economic si cultural, Italia acestei epoci este mult naintea restulu
i Europei, n orasele bogate se naste mecenatul, care i va proteja pe scriitori, po
eti, arhitecti, pictori. Cei mai celebri protectori ai artelor au fost membrii f
amiliei Medici din Florenta. Eruditii italieni regrupeaza manuscrisele scriitori
lor latini n bibliotecile manastirilor din Italia, Elvetia, Germania. Anul 1453 r
eprezinta caderea Constantinopolelui, dar si data venirii n Europa Occidentala a
numerosilor savanti greci, care vor ntari rndurile eruditilor.
1.1. Umanistii
Paralel cu scolasticii care urmeaza nvatamntul universitar, umanistii stud
iaza iirect manuscrisele grecesti, latine si arabe. Tipografi ca Froben la Basel
si istienne la Paris favorizeaza aceasta miscare.
Cel mai cunoscut dintre umanisti a fost Erasmus din Rotterdam (1466-l536
). Cosmopolit, el traieste n patru tari si preda la universitatile din preiburg s
i Basel. Opera sa, considerabila, este compusa dintr-o imensa corespondenta cu a
lti umanisti si din lucrari ca Elogiul nebuniei (1511) si De jnstitutione princi
pis christiani (Despre educarea principelui crestin), scrisa n 1516 pentru educat
ia lui Carlos al Spaniei. Filosof crestin, el doreste nainte de toate raspndirea E
vangheliei. Gndirea sa va face din el unul din principalii precursori ai Iluminis
mului.
n Italia, umanistii vor fi cel mai adesea secretarii sau ambasadorii prin
cipilor, n sarcinile lor intra organizarea petrecerilor, redactarea scrisorilor s
i cronicilor si chiar compunerea poemelor.
1.2. Spiritul umanistilor
Umanismul are drept scop conservarea si studierea operelor antice. Daca
anumiti umanisti sunt mai apropiati de pagnism, exaltnd gloria, frumusetea, viata
agreabila, altii, n schimb, ramn fideli moralei crestine, ntorcndu-se la sursele doc
trinare ale originilor, Biblia n principal. Aceasta se ntmpla mai ales n tarile din
nord, unde scolastica reprima interesul pentru autorii antici.
n sens larg, umanismul se va detasa de scolastica medievala si, mpreuna cu
Reforma, va critica dogmele religioase. Se cauta din ce n ce mai mult adevarul n
afara revelatiei crestine. Liberul arbitru este cel care caracterizeaza cel mai
bine spiritul umanistilor n ansamblul lor. Centrele umaniste se afla la curtea po
ntificala, la curtile principilor de la Florenta, Mantova, Neapole, iar n afara I
taliei, n orasele universitare.
II. UMANISMUL ITALIAN
2.1. Umanismul si literatura de la sfrsitul secolului al XV-lea
ncepnd cu mijlocul secolului al XV-lea, Florenta devine capitala intelectu
ala a umanismului. Aici, sub protectia familiei Medici, exista un centru de poet
i si artisti si o academie care facea studii si cercetari asupra neo-platonismul
ui.
Din aceasta perioada retinem numele a patru autori:
Niccolo Machiavelli, nascut la Florenta, va efectua mai multe misiuni di
plomatice n strainatate, fiind secretar si ambasador al Republicii florentine. Ma
i trziu va lucra pentru familia Medici ca istoriograf. Publica numeroase opere: p
iese de teatru, ca La Mandragola (Matraguna), o lucrare de reflectie istorica, D
iscurs asupra primei decade a lui Titus Livius, dar mai ales II Principe (Princi
pele}. Aceasta din urma lucrare, dedicata lui Lorenzo de Medici si scrisa n 1513,
descrie realitatea puterii, fara referiri ia religie sau la morala. Personajul
sau, inspirat de Cesare Borgia, este energic, fara scrupule; el nu poate salva I
talia din situatia catastrofala n care se afla dectunificnd-o. Machiavelli va fi pr
imul autor care foloseste notiunea de stat n sens modern.
n Istoria Italiei, Francesco Guicciardini descrie dezastrul statelor ital
iene ntre 1492 si 1534. n Amintirile arata cum istoria este dependenta de pasiunil
e si ambitiile umane.
Ludovico Ariosto (1474-l533), umanist la curtea de la Ferrara, scrie Orl
ando furioso (Or-lan do furios), demonstrnd tot atta viata si imaginatie ca poetii
de curte din Evul Mediu.
Torquato Tasso (1544-l595), umanist din Ferrara, scrie drama pastoralav4
mmta si o epopee despre prima cruciada-lerusalimul eliberat, n care amesteca roma
nescul cu supranaturalul crestin. Un an nainte de moartea sa, scrupule religioase
l vor determina sa modifice aceasta lucrare.
Palatul Rucellai din Fiorenta. Conceput de,: Alberti n jurul anului 1460.
2.2. Artele
Publicul artistic al Renasterii este constituit n esenta din burghezia ci
tadina si societatea de la curtea principilor. Personalitatea artistului iese di
n anonimat. Colectiile de opere de arta devin tot mai importante, omnd palatele.
Paralel cu instaurarea sistemului bancar european, ncepe sa se manifeste pentru nti
a oara libera concurenta ntre artisti. Dar este de remarcat ca spre mijlocul seco
lului al XV-lea, marile familii, ca Strozzi, Quaratesi, sunt preocupate mai mult
de decorarea palatelor dect de cea a capelelor.
Principalii protectori ai artelor sunt: papii luliu II si Leon X la Roma
; Medici si Cosimo I, mare duce de Toscana, la Florenta; familia Este la Ferrara
; familia Farnese la Parma.
Michelangelo. Pieta. Comanda a unui cardinal francez, ea a fost terminat
a n 1500. Trebuia sa mpodobeasca bazilica Sn Pietro din Roma.
ARHITECTURA SI SCULPTURA
Cei mai mari arhitecti au fost Donato Bramante (1444-l515) si Michelange
lo Buonarroti (1475-l514), care au construit bazilica Sn Pietro din Roma. Spre de
osebire de perioada gotica, Renasterea ndrageste formele simple, geometrice si st
ereometrice: patratul si cercul n plan. Paralel cu construirea bisericilor apar p
alatele patricienilor si vilele de la tara ale burgheziei. Vazute din exterior,
palatele dau impresia unor fortarete de forma cubica. Centrul cladirii este deli
mitat de o curte continuata cu o loggie revazuta cu coloane. Camerele de locuit s
unt situate de jur-mprejur.
Alte mari nume asociate arhitecturii sunt cele ale lui Perruzi, caruia i
apartine construirea palatului Farnese si Palladio, autorul a numeroase vile.
Sculptura este domeniul care se va lega cel mai mult de antichitate. Rep
rezentarea nudului n proportii dorite a fi perfecte si ntr-o libertate deplina de
miscare necesita studii profunde de anatomie. Corpul uman este reprezentat asa c
um este si nu cum ar trebui sa fie. Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, arhitec
t, tehnician reprezinta cel mai bine spiritul noii culturi. Sculptor, el realize
aza aproape n ntregime Statuia ecvestra a ducelui Francesco Sforza si n acelasi tim
p scrie un manual de pictura si un tratat de anatomie. Francisc I, regele Frante
i l invita sa locuiasca la castelul Cloux (astazi Clos-Luce), aproape de Amboise,
unde va deceda la 2 mai 1519.
Nu putem disocia numele sau de cel al lui Michelangelo, care va realiza
fie statui izolate, caPiet, Moise, Sclav nlantuit, fie grupuri statuare, ca cele f
acute pentru mormintele lui Giuliano si Lorenzo Medici, din capela Medici.
Giovanni Bologna (1529-l608) se instaleaza la mijlocul secolului la Flor
enta. Creeaza grupuri statuare care se ridica n spirala, oferind din toate unghiu
rile o buna perspectiva: Fntna lui Neptun la Bologna, Rapirea Sabinelor la Florent
a.
PICTURA, ORFEVRARIA, MUZICA
Spre deosebire de sculptura, pictura este dificil de legat de modelele a
ntichitatii. Principalele centre se afla la Venetia, Roma si Florenta, n acest di
n urma oras, Sandro Botticelli va reprezenta trecerea de la quattrocento la cinq
uecento. Opera sa degaja o sensibilitate deosebita: Primavara, Nasterea lui Venu
s.1
Alaturi de scoala din Perugia, reprezentata de Pietro Vanuci, zis Perugi
no, ale carui tablouri se caracterizeaza prin exprimarea valorilor spatiale, dem
nitatea atitudinilor, suavitatea madonelor si alaturi de scoala din Parma, repre
zentata de Antonio Allegri, zis Cor-reggio, se remarca scoala venetiana. Dintre
cei mai
Botticelli a fost si un portretist de seama. Remarcabila este lucrarea n
care o reda pe tnara Simonetta Vespucci, al carei degaja fragezime, calm si poezi
e (n. tr.).
Extras din Caietul de anatomie al lui Leonardo da Vinci. Scheme necesare
studierii corpului uman: larinx si picior (1510). Biblioteca regala a castelulu
i Windsor.
Scoala italiana. Secolul al XV-lea. Cina cea de taina. Milano importanti
pictori ai acestei scoli amintim pe Veronese, Carpaccio, Giorgione si Tin-toret
to. n operele sale, Carpaccio se va inspira din fastuoasele sarbatori ale Venetie
i: Receptia ambasadorilor la Venetia. Giorgione se remarca prin bogatia culorilo
r sale: Furtuna. Maestrul manierismului italian este, fara ndoiala, Jacopo Robust
i, zis Tintoretto (1518-l594): el uneste sensul culorii venetiene cu plasticitat
ea formala a lui Michelangelo. ncepnd cu mijlocul secolului, figura izolata va fi
tot mai mult nlocuita de grandoarea tridimensionala a spatiului. Pentru aceasta p
erioada trebuie retinute numele a patru mari pictori:
Leonardoda Vinci (1452-l519) deseneaza perfect si si aureoleaza personaje
le prin clarobscur. Din perioada petrecuta la Milano dateaza doua din capodopere
le sale cele mai cunoscute: Fecioara ntre stnci si Cina cea de taina. Spre 1500 se
ntoarce la Florenta, unde picteaza Leda, tablou disparut si Gioconda. Ultimii an
i petrecuti n Franta vor fi consacrati desenului.
Michelangelo (1457-l564), desi este protejatul familiei Medici si al pap
ei, ramne totusi independent. A fost pictor, sculptor, poet, convins ca toate art
ele se reduc la o forma ideala". Pentru arta figurativa, forma ideala ramne desenu
l. El afirma totodata ca pictura este mai buna daca se apropie de sculptura. Ace
asta plasticitate se regaseste m Judecata de Apoi sau n Geneza, fresce pictate pe
bolta Capelei Sixtine.
Raffaello S an zi o (1483-l520) picteaza la Florenta, apoi la Roma. Armo
nia si echilibrul se regasesc n opere ca Fresca Gala teii, Scoala din Atena, Port
retul lui Miu II.
Tiziano Vecellio (1477-l576) a fost doar pictor. Opera sa respira cnd ard
oare (Fecioara n templu), cnd
Veronese. Nunta din Cana (1563). Paris, Senzualitate (Venus, Amorul sacr
u St
Muzeul Luvru. Amorul profan). Stie sa foloseasca culori somptuoase (Doam
na facndu-si toaleta) si realizeaza portrete remarcabile: Carol Quintul la Muhlbe
rg, Filip H.
Benvenuto Cellini (1500-l571) este recunoscut pentru cizelarea bijuterii
lor si pieselor de orfevrarie. A gravat si un numar mare de medalii, dar multe d
intre operele sale s-au pierdut. A sculptat: Perseu taind capul Meduzei.
III. RENASTEREA N AFARA ITALIEI 3.1. Franta
RENASTEREA LITERARA
Trei perioade sintetizeaza evolutia Renasterii literare n Franta:
Veronese. Detaliu din partea centrala a Nuntii din Cana (1563).
1534. ndemnat de Guillaume de Bude, Francisc I creeaza colegiul cititorilo
r regali", actualul College de France (Colegiul Frantei). Aici vor fi predate gr
eaca, latina, ebraica, ceea ce constituia o victorie pentru umanism si reforma.
Platiti direct de Casa regala, savantii acestui colegiu scapa de tutela Sorbonne
i.
1559. Perioada este marcata de Afacerea pancartelor". Pamfletele violente
mpotriva liturghiei si curtii romane, afisate pna si la Amboise, pe usa apartamen
tului regal, au determinat reactia violenta a regelui, mergndpna la schimbarea ati
tudinii acestuia fata de reformatori.1 n fata acestui val de violente, Marot este
nevoit sa fuga, Rabelais se ascunde, iar Calvin pleaca la Geneva. Din acest mom
ent, Reforma Si Renasterea nceteaza sa mai evolueze n acelasi sens. Majoritatea sc
riitorilor nu mai ncearca sa concilieze religia cu dragostea pentru Pagnismul anti
c.
1610. Razboiul religiilor aprinde polemicile. Agrippa d'Aubigne, Blaise
de Montluc sunt scriitorii angajati n razboaiele religioase. Montaigne ramne compl
et n afara acestui fanatism.
Clement Marot (1496-l544) a fost ultimul mare orator. Opera sa reprezint
a tranzitia de la Evul Giovani Battista Rosso
1540). Galeria
Urmeaza represalii mpotriva luteranilor suspecti, dintre care Francisc I.
Decor de fresce si douazeci au fost arsi. Regele a suspendat chiar dreptul de t
iparire lambriuri pe lemn. Castelul (n. tr.). Fontainebleau.
Mediu la Renastere. A fost poet de curte (elegii, epistole balade, ronde
luri), dar si poet religios. Introduce sonetul n Franta dupa modelul poeziei ital
iene. Principala sa opera este reprezentata de Cei cincizeci de psalmi traducere
n limba franceza a psalmilor lui David. Facilitatea cu care pot fi transpusi pe
muzica l-a determinat pe Calvin sa-i transforme n cntece bisericesti. De-abia n sec
olul al XVII-lea, lui Marot i se va acorda un loc de onoare n rndul poetilor franc
ezi.
Francois Rabelais (1494-l553), calugar franciscan, Jean ciouet (1480-l54
1). Paraseste viata monahala pentru a deveni medic la spitalul Frnase i. Paris, M
uzeul l'Hotel-Dieu din Lyon. Este cel mai important umanist Luvm. Francez al ace
stei perioade. Mostenitoare a Evului Mediu, opera sa este o gesta" de giganti, o
epopee burlesc! Tonul glumet, cteodata obscen, se ncadreaza perfect n traditia fabu
lelor, n schimb, ideile sale despre educatie sunt conforme cu programul umanistil
or Renasterii. Gargantua si Pantagruel sunt satire violente la adresa papei, reg
elui, ordinelor monahale, autoritatii Sorbonnei. De altfel, aceasta din urma va
interzice publicarea operelor sale.
PLEIADA
n 1547, un grup de tineri, ntre care Ronsard, Du Bellay, Baif, urmeaza cur
surile marelui elenist Dorat de la Colegiul Coqueret din Paris. Manifestul noii
scoli Deferise et illustration de la languefrancaise (Apararea si ilustrarea lim
bii franceze) apare n 1549. Scris de Du Bellay, poate fi rezumat n trei puncte:
Apararea limbii franceze mpotriva celor care ncearca s-o latinizeze", n asa
fel nct n franceza sa se poata scrie opere tot att de importante ca cele grecesti si
latine.
Crearea unei poezii veritabile prin nlaturarea formelor medievale si intr
oducerea noilor forme inspirate de antichitate si poetii italieni.
Identitatea poetului se stabileste doar n functie de opera si sursa sa de
inspiratie.
Francesco Primaticcio (1504-l570). Camera ducesei d'Etampes. Castelul Fo
ntainebleau.
Du Bellay (l 522-l560) a urmat la nceputul vietii o cariera diplomatica.
Este un maestru al sonetului, n 1549 compune Olive, culegere de sonete, inspirate
dupa modelul lui Petrarca, iar n 1558 apar Les Antiquites de Rome (Antichitatile
Romei) si Les Regrets (Regretele).
R o n s a r d (1524-l585) a fost seful Pleiadei, ndragostit de antichitat
e, ramme nsa profund atasat regiunii natale, Vendomois. Opera sa poate fi mpartita
n trei perioade:
1559: Antichitatea si Italia ocupa un loc important n opera sa. Publica p
atru carti de ode, imitndu-i pe Pndar si Horatiu.
1574: Este n acelasi timp poet de curte si poet national. Redacteaza Disc
ours sur Ies miseres de ce temps (Discurs despre mizeriile timpului acesta), gle
gies, Mascarades et Bergeries (Elegii, Mascarade si Pastorale)*.
1585: Se retrage n schiturile de la Saint Cosme si Croixval, unde compune
Sonnets pour Helene (Sonete pentru Elena).
SCRIITORII COMBATANTI
Blaise de Montluc (l 502-l577). Soldat n timpul razboaielor din Italia, g
uvernator al provinciei Guyenne n timpul domniei lui Carol IX, s-a remarcat prin
masurile aspre luate mpotriva hughenotilor. Spre sfrsitul vietii, dupa modelul lui
Caesar, si scrie Comentariile, fresca deosebit de vie a mediului militar n care a
trait.
Agrippa d'Aubigne (1552-l630). Combatant n razboaiele religioase n tabara
protestanta, publica ntre 1613 si 1620 Les Tragiques (Tragicele), poem n sapte cntu
ri care este n acelasi timp satiric, liric si epic.
Michel Eyquem de Montaigne (1533-l592). Gentilom din Perigord, celebru p
entru prietenia sa cu Etienne de la Boetie, si-a petrecut cea mai placuta parte
a vietii n castelul sau din Perigord si la Bordeaux, unde a fost consilier n Parla
ment pna n 1571, iar apoi din 1581 si pna n 1585, primar al orasului. Inaugureaza tr
aditia moralistilor n Franta. Eseul, genul sau literar, are drept scop studierea
si analizarea comportamentului uman. n 1580 si 1588 apar doua volume de Eseuri. D
istingem trei perioade:
De stoicism (l572-l573) de reactie sceptica (1576) de epicureism.
Pedagogia ocupa un loc important n opera sa. Sprijinindu-se pe traditia a
ntica, si pune o serie de probleme filosofice, dar fara vreo intentie didactica.
O mare parte din aceste observatii se bazeaza pe examinarea eu-lui. n acest sens,
Eseurile sunt prima marturie autobiografica.
J o d e 11 e (l 532-l573) imita teatrul antic, folosind corul si monolog
urile, adoptnd, naintea lui Corneille, regula celor trei unitati.
Elegii, Mascarade si Pastorale este o culegere de poezii, dedicate regin
ei Elisabeta a Angliei (n. tr.).
RENASTEREA ARTISTICA
ARHITECTURA
Influentele italiene patrund n Franta, fara a aboli nsa cu totul arta goti
ca, asa cum demonstreaza bisericile Saint Merry, Saint Eustache si hotelul Cluny
(1490). Hotelul Jacques Coeur construit la Bourges este cea mai fastuoasa resed
inta a secolului al XV-lea. n castelele naltate spre 1495 pe valea Loarei se combi
na creneluri, turnulete, ferestre cu arc n plin cintru, fatade cu colonade si fro
ntoane triunghiulare, n timpul domniei lui Carol al VUI-lea se construieste caste
lul d'Amboise, iar sub Francisc I cele de la Blois si Fontainebleau. ncepnd cu 155
0, compozitia arhitecturala exterioara si interioara se supune unor reguli geome
trice si aritmetice. Aceasta perioada este dominata de numele a trei arhitecti,
Pierre Les cot (1515-l578), Philibert Delorme (1510-l570) si B u 11 a n t (l 525
-l578). Primul a lucrat la Luvru din 1546, proiectnd la cour carree" (curtea patra
ta) si care va fi realizata sub domniile lui Ludovic XIII si Ludovic XIV. Delorm
e proiecteaza si executa planurile castelului d'Anet si ncepe n 1564 palatul Tuile
ries. Bullant a fost arhitectul castelelor Chantilly si d'Ecouen.
SCULPTURA
Datorita declinului centrelor pariziene, ea se va dezvolta n provincie, c
arac-terizndu-se prin sculptura funerara (Mormntul lui loan Nenfricatul), dar si pr
in executarea unor statui ce reprezinta personaje culcate sau n rugaciune. Maestr
ii scolii de pe Loara, ca Michel Colombe (1430-l515) care a realizat mormntul lui
Francisc II, adopta motivele italiene n ornamentatie, ncepnd cu 1527, sosirea arti
stilor florentini la curtea lui Francisc I va impune caracteristicile artei ital
iene. Primatice si Rosso vor adauga la decorarea castelului de la Fontainebleau
pictura si sculptura si vor deveni sefii noii scoli, care va readuce Parisul la
rangul de capitala a Renasterii.
Simboluri pagne si statuete antice i inspira pe sculptorii Jean Gouj on (1
510-l566) n reprezentarea nimfelor de la Fntna sfintilor inocenti si pe Germain Pil
on, sculptor favorit al Caterinci de Medicis, n realizarea Celor trei gratii.
Arta picturala devine mai importanta dupa 1450, cnd centrele de arta se d
eplaseaza n provinciile de nord, n urma instalarii ducelui de Burgundia pe teritor
iile sale. Trebuie asteptata nsa crearea scolii de la Fontainebleau, sub directia
lui Primatice si Rosso, pentru a putea vorbi de un manierism international. A d
oua scoala de la Fontainebleau, constituita sub domniile lui Henric III si Henri
c IV, este formata dintr-o noua generatie de pictori-decoratori. Cel mai impor-t
antpictor francez al epocii este J e an C l ou e t (1485-l541), care picteaza ta
blouri cu subiecte mitologice, dar mai ales portrete: Carol IX, Henric II.
3.2. n afara Frantei
ARHITECTURA
n Flandra, stilul italian si face aparitia n special n decoratie. La Anvers,
primaria este o sinteza interesanta a acestor elemente italiene, pe care le rec
unoastem prin prezenta loggiilor de tip florentin, combinate cu elemente flamand
e, ca acoperisurile nalte cu lucarne.
Scoala flamanda. Secolul al XVI-lea. Pleter Bruegel. Parabola orbilor. M
uzeul din Neapole.
n Olanda, Renasterea va fi mai trzie, iar cladirea primariei orasului Leyd
a este apropiata prin conceptie de cea din Anvers. n Germania asistam la acelasi
amestec de influente italiene si gotice. Astfel, resedinta electorului palatin O
tton-Heinrich de la Heidelberg este rezultatul acestui compromis. Influenta ital
iana se face resimtita pna n Europa Orientala, dar aici Renasterea nu va fi dect un
curent la moda. Sculptori italieni decoreaza castelul Wavel de la Cracovia si p
alatul Belvedere delaPraga (1536).
PICTURA
Anvers este centrul cel mai important al scolii flamande. Treptat, el va
fi influentat de italienism".
A. Diirer. Adam si Eva. Gravura (l504).
Pieter Bruegel cel Batrn (1530-l569) domina pictura flamanda a secolului
al XVI-lea. Multa vreme considerat drept pictor al moravurilor taranesti, a stiu
t totusi sa nnoiasca pictura religioasa, plasnd-o n peisajele rurale ale Flandrei:
Recensamn-tulde la Bethleem. A largit considerabil arta peisajului: Anotimpurile.
O parte din opera sa se situeaza pe linia fantastica a lui Bosch: Triumful mort
ii, Caderea ngerilor rebeli. A avut doi fii care i-au urmat n pictura:
Pieter Bruegel cel Tnar, numit si Bruegel al Infernului si Jan, numit si
Bruegel de Catifea.
Albrecht Diirer (147l-l528) a fost pictor si gravor. Calatoria ntre-Prins
a n Italia de nord si la Venetia a fost decisiva pentru arta sa. Fascinat de Mant
egna, este primul artist german care a studiat serios arta italiana. Diirer este
mai mult desenator dect pictor. Alatura ntr-o maniera realista simbolismul
Evului Mediu (Melancolia) cu dorinta c a reprezenta adevarul, proprie Re
nasteri Principalele sale opere sunt Cei patru apos toii, Autoportret. Dar adeva
rata dimensiun a geniului sau se remarca n artele grafice Amintim n acest sens gra
vurile: Apoca lipsul, Cavalerul, moartea si diavolul.
El Greco. Apocalipsa. Cea 1610. Colectia Zuloaga.
Lucas Cranach (1497-l543 devine pictor la curtea principelui elector de
S axa si unul dintre cei mai ferventi miratori ai luteranismului, caruia i va cre
a iconografia. Acorda nudului un loc important si se pare ca a dorit sa creeze u
n canon de frumusete, diferit de cel al esteticii italiene. Renumele sau se dato
reaza mai ales portretelor.
Hans Holbein cel Tana
1559) este pictor si desenator german. A calatorit mult: stabilit mai nti
la Basel, pleaca n Franta, apoi n Italia si devine pictorul de curte al lui Henric
VIII. Este considerat unul dintre maestrii portretului: Henric VIII, Erasmm, Th
omas Morus1. Opera religioasa a ultimului reprezentant al scolii germane este pu
tin cunoscuta.
Domenikos Theotokopulos, zisEl Greco (154l-l614), s-a nascut n Creta. Stu
diind n Italia, l-a descoperit la Venetia pe Tintoretto, careva influenta puterni
c. Se stabileste pentru tot restul vietii la Toledo. Deseori picteaza ntr-o manie
ra sumbra si ardenta atunci cnd trateaza subiecte religioase: nmormntarea contelui
d'Orgaz.
3.3. Progresul stiintei n ciuda lipsei de metoda si de instrumente de obs
ervatie, s-au fa<j descoperiri notabile gratie unor nume de prestigiu.
Polonezul C o p e r n i c (1473-l543), teolog si naturalist n acelasi tir
a facut studii umaniste, de matematica si astronomie la Cracovia. El demonstrea
^ ca Pamntul se roteste n jurul Soarelui. Lucrarea n care expune sistemul sn de gndir
e asupra lumii, Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti va fi publi
cata la un an dupa moartea sa. Dedicata papei Paul III, lucrarea nu v 1! Iii fi i
nterzisa de curtea pontificala.
*Ca gravor, Holbein a ilustrat cartea lui Erasmus, Elogiul nebuniei (n.
tr.).
Leonardo da Vinci anticipeaza legile mecanicii si are contributii ^porta
nte n geologie si botanica. Observnd si analiznd zborul pasarilor, realidzeaza masi
ni zburatoare. El va supune pasiunilor sale toate fortele naturii.
Italianul C a r d a n o face progrese n domeniul algebrei. Ambroise Pare
preconizeaza pansarea plagilor.1 Flamandul Andreas Vesal si francezul Michel Ser
vet au facut progrese importante n medicina, njurai lui Paracelsus, medic elvetian
, s-a tesut o adevarata legenda. Respins de savantii epocii, importanta lucraril
or sale de medicina nu va fi recunoscuta dect n a doua jumatate a secolului al XVI
-lea. Ca filosof, el vede n om o fiinta tripartita: o parte divina si eterna, o p
arte spirituala si permanenta, o parte umana si tranzitorie. Datoria omului este
de a-si pastra locul pe care Dumnezeu i l-a acordat. Filosofia sa i va influenta
pe Jakob Boehme si Angelius Silesius. Goethe i va gasi un loc n Faust, sub forma
unui naturalist filosofmd asupra existentei. Cercetarile sale n domeniul medicine
i vor contribui la progresul studiului asupra constitutiei corpului si a fost pr
imul care s-a aplecat asupra bolilor tesuturilor.
3.4. Concluzii
Ceea ce caracterizeaza cel mai mult oamenii acestei epoci este curiozita
tea fara limite, necunoscuta n Evul Mediu, deoarece controlul Bisericii asupra vi
etii intelectuale era aproape total. Independenta intelectuala este confundata a
deseori cu erezia. Schimbarea se poate datora descoperirii unor lumi noi.
n Franta, curiozitatea se trezeste o data cu descoperirea anticilor. Trad
ucerea operelor latine si grecesti va permite oamenilor Renasterii sa exalte lib
erul arbitru, iar autorilor cultivati sa studieze lucrarile stiintifice. Totusi,
locul lasat stiintelor este nca redus n comparatie cu scolastica sau cu rationame
ntul.
Orict de paradoxal ar parea, progresele stiintifice se datoreaza mai puti
n umanistilor si mai mult celor care nu cunosteau greaca sau latina. Respectul s
crupulos al umanistilor fata de antici a contribuit la ratacirea" intelectuala a
acestora. Teritoriul libertatii cucerit de liberal arbitra i va ncuraja pe unii sa
riste sa se expuna fulgerelor Bisericii, n astronomie, revolutia epocii a fost d
escoperirea lui Copernic, care a reusit sa demonstreze ca Pamntul nu este centrul
universului, asa cum se credea de la Ptolemeu, ci ca, dimpotriva, el se roteste
njurai axei sale si njurai Soarelui. Astrologia, la mare cinste, l are ca maestru
pe Nostradamus. Dar lumea observatiei se mbogateste cu studiile lui Bernard Palis
sy, care s-a ndrjit att de tare sa descopere ceea ce se cunostea cu mult naintea lui
n Italia.
Fara a lega n mod obligatoriu originea libertatii gndirii moderne de umani
sm, putem sublinia extraordinara eliberare care se va produce fata de crestinism
Tot el introduce tehnici noi operatorii: legarea arterelor (n. tr.).
Si Biserica. Totusi, umanistii vor repune putine probleme n discutie; ei
reiau chiar majoritatea ideilor mostenite si platonismul este un exemplu.
REFORMAREA PEDAGOGIEI
Afirmarea individualismului se va completa prin dorinta de descoperire a
copilului, acordndu-se astfel un loc aparte problemei scolii. Pentru prima oara,
Jan Van Scorel reprezinta n pictura, n 1531, un scolar ce poarta pe cap o bereta
rosie si care tine ntr-o mna o foaie de hrtie, iar n cealalta o pana. Scopul educati
ei n Renastere este de a forma oameni care sa fie n acelasi timp si buni crestini,
nainte de 1400 sunt create la Paris treizeci de colegii, ntre care cel de la Sorb
onna era destinat teologiei. La nceputul secolului al XV-lea, Louvain devine un c
entru important al Renasterii n Europa. Mai trziu, universitatile engleze se desch
id umanismului si Erasmus va preda la Cambridge. Totusi, n timpul Renasterii, col
egiile vor nlocui treptat facultatile de arta si vom asista la un declin progresi
v al universitatilor, private de elementele lor cele mai dinamice, n timp ce nvata
mmtul se modifica, viata si psihologia elevului vor urma aceeasi evolutie. Erasm
us, care consacra mai multe lucrari problemei educatiei, vorbeste despre necesit
atea de a se recurge la un preceptor. Iezuitii au fost marii agenti de difuzare
a nvatamntului umanist. Ordinul creat ntre 1574 si 1640 numara 125 de colegii, cu c
el putin 150 000 de elevi.
n centrul preocuparilor educatiei, umanismul va situa morala si va face d
in virtutile acesteia un mijloc de acces la ntelepciune si cunoastere. Celebra fr
aza cu care se termina scrisoarea lui Gargantua catre Pantagruel, science sans c
on-science n'est que ruine de l'me (stiinta fara constiinta nu este dect pieirea s
ufletului) ilustreaza perfect aceasta noua conceptie, n celebrul sau tratat De l'
institution des enfants (Despre cresterea copiilor), Montaigne se situeaza pe ac
eeasi linie a pedagogiei umaniste atunci cnd scrie ca un copil trebuie sa aiba mai
degraba capul bine facut dect plin", scopul fiind acela de a forma un om capabil
sa se conduca n viata. Pentru Montaigne, modelarea fizica este necesara, ntruct co
rpul este cel care sustine sufletul. Si Gargantua, sub directia lui Pono-crates,
primeste o educatie de gentilom, n care exercitiile fizice si folosirea armelor
ocupa un loc important. Descrierea abatieiTheleme, n care Rabelais a asezat socie
tatea sa princiara, are un singur principiu: Fais ce que tu voudras!" (Fa ce ti dor
este inima!"). El se adreseaza nsa persoanelor de rang, ca de altfel ntreg sistemu
l educativ al Renasterii.
SECTIUNEA C REFORMA
I. CARACTERE GENERALE
Vnzarea indulgentelor. Gravura satirica germana.
Ideea de Reforma este n realitate rezultatul obtinut prin schisma a unei
serii de tentative de reformare a ansamblului Bisericii catolice: Cluny, Citeaux
, ordinele de cersetori, conciliile de la Konstanz si Basel. Scopul era de a pro
mova o reforma interna a corpului ecleziastic, pentru a elimina abuzul si cumulu
l de beneficii care permiteau unei singure persoane sa-si atribuie mai multe aba
tii si episcopii, ca si lipsa de educatie a clerului si moravurile sale criticab
ile.
n categoria abuzurilor, la originea directa a Refonnei va sta vnzarea de i
ndulgente de catre dominicanul I o a n Tetzel1 (1465-l519). Cumpararea unei indu
lgente, prezentata sub forma unei scrisori, nu are drept scop iertarea pacatelor
, ci rascumpararea acestora. Este o garantie de a interveni n lumea de dincolo pe
ntru pacate comise pe pamnt. Mijloc de a rascumpara pacatele, indulgenta introduc
e venalitatea n Biserica si stabileste o distinctie clara ntre bogati si saraci, c
ontrara spiritului lui Hristos.
Reforma, pe care o putem situa ntre 1517 si 1555, se compune din mai mult
e curente de gndire ce propaga o noua credinta si dintr-o reactie catolica ce pro
moveaza o schimbare interna profunda.
Miscarea Refonnei cuprinde patru perioade: din 1517 apare si se raspndest
e n Germania doctrina lui Luther; ea este urmata n 1522 de cea a lui Zwingli n Elve
tia germana; din 1541, Calvin si ntemeiaza propria biserica la Geneva; n Anglia, Ac
tul de Suprematie din 1534 marcheaza crearea Bisericii anglicane.
Tetzel fusese nsarcinat de papa Leon X sa vnda n Germania indulgente, pentr
u ca din yenitul lor sa poata termina biserica Sn Pietro, iar noul episcop de Mai
nz sa poata plati Papei taxa de confirmare (n. tr.).
Contrareforma catolica este anuntata n 1540 prin constituirea Companiei l
ui Hristos si definirea riguroasaa doctrinei catolice la Conciliul de la Trento
(1545-l563).
II. REFORMELE
2.1. Martin Luther
Luther (1483-l546). Gravura de L. Cranach. Florenta.
Personalitatea lui Martin Luther (1483-l546), att de plina de contraste s
i extreme, de la umorul trivial pna la cea mai nalta elevatie spirituala, nu poate
fi separata de gndirea sa. Nu schisma este scopul lui, pentru ca el doreste naint
e, de toate reabilitarea Bibliei ca sursa esentiala a revelatiei. De aceea, repr
oseaza Bisericii preferinta acesteia pentru scrierile patristice.
Luther, calugar si apoi preot, l priveste pe omul aflat n fata lui Dumneze
u nu prin atitudinea sa morala, ci prin acceptarea de catre acesta a judecatii d
ivine, n luteranism nu este loc pentru ndoiala, iar iertarea divina este o certitu
dine. Ea este marcata prin doua sacramente biblice, botezul si participarea la C
ina cea de taina, n momentul celebrarii euharistiei, Luther nu crede ca exista tr
anssubstantiere, desi apara prezenta reala a lui Hristos. Credinciosul, sigur de
iertarea divina, trebuie sa se abandoneze n minile lui Dumnezeu, care i va indica
vointa sa prin practicarea altruismului si revelarii vocatiei.
Luther si difuzeaza ideile prin afisarea pe poarta bisericii castelului d
e la Wittenberg, la 4 septembrie 1517, a celor 95 de teze. Ruptura cu Roma are l
oc n 1518, cnd Luther refuza sa-si retracteze tezele n fata Dietei de la Augsburg. n
1520, si publica programul sub forma a trei scrieri fundamentalecatre
Gravura de Diirer. B. N. Estampes.
Nobilimea crestina de natiune germana, Captivitatea babilonica a biseric
ii si Libertatea crestina, n acelasi an, la Wittenberg, arde n fata studentilor si
a multimii bula papala prin care era amenintat cu excomunicarea, proclamata nsa n
1521. Este salvat de ducele de Saxa, Frederic cel ntelept, la curtea caruia se r
efugiaza si traduce ntre 1521 si 1522 Noul Testament n limba germana, n 1530, Dieta
de la Augsburg ia act de diviziunea produsa ntre principii catolici si cei prote
stanti. Melcmchthon (1497-l560). Melanchthon prezinta Confessio Augustana, n care
expune bazele luteranismului si la care raspunde doctorul n teologie, Jan Eck, p
rin a sa Confutatio Augustana.
n 1555, o noua Dieta la Augsburg, cea mai celebra, aduce pacea religioasa
; n Germania, recunoscndu-i pe luterani egali cu catolicii, n fiecare stat, credin
ta religioasa depinde de alegerea pe care o face printul pentru supusii sai.
2.2. Zwingli
Admirator al lui Erasmus, Ulrich Zwingli (1484-l531) este cstigat de idei
le luteranismului, de care se va separa nsa pentru a crea la Ztirich o comunitate
religioasa stricta, mpingnd luteranismul la extrem, Zwingli reclama abolirea n Bis
erica a tot ceea ce nu este fondat pe Biblie: picturi religioase, procesiuni, or
ga, cntece religioase, n 1529, la Marienburg, se ncearca o conciliere cu Luther, ca
re nu a reusit nsa, deoarece Zwingli refuza sa vada n Cina cea de taina altceva de
ct simbolul lui Hristos.
Zwingli (1484-l531). Gravura. B. N. Estampes.
2.3. Jean Calvin si predestinarea
Jean Calvin (1509-l564), nascut la Noyon, primeste mai nti o formatie juri
dica, apoi se converteste la luteranism, consacrndu-se studiului teologiei. Alung
at din Regatul Frantei n 1534, el se refugiaza la Basel, unde publica n 1536 Chris
tianae reiigionis instituto (Institutia religiei crestine), n esenta, mesajul cal
vinist are la baza doctrina predestinarii: n eternitatea sa, Dumnezeu i-a destina
t omului fie mntuirea, fie damna-tia eterna. Singura scapare a omului este adapta
rea vietii sale la exigentele divine, toata activitatea sa trebuind sa fie pusa n
slujba lui Dumnezeu.
Calvin (1509-l564). Rotterdam, Muzeul Boijmans.
Instalat definitiv la Geneva n 1541, Calvin si organizeaza Biserica. Ea es
te dirijata dupa norme foarte severe de prezbiteri, care pot fi pastori sau laic
i alesi. La Geneva, n 1559, este fondata o academie calvinista, care avea drept s
cop formarea de predicatori. Aria de extindere a calvinismului porneste din Elve
tia si ajunge n Germania occidentala, Franta (hughenotii), Scotia si nordul Taril
or de Jos.
2.4. Anglicanismul n 1526, regele Henric VIII (149l-l547) al Angliei deci
de sa-si repudieze a doua sotie, pe Catherine de Aragon, prima oara casatorita c
u fratele mai vrsmic al acestuia, Arthur. Papa refuza anularea casatoriei, nsa Hen
ric VIII o obtine n 1532 de la Thomas Cranmer, noul arhiepiscop de Canterbury. Ru
ptura oficiala cu Roma survine la 30 aprilie 1534, cnd Parlamentul a promulgat Ac
tul de Suprematie prin care regele devine seful Bisericii engleze. Ecleziasticii
regatului sunt obligati sa presteze juramnt de credinta regelui n calitatea sa de
sef al Bisericii anglicane. Cei care refuza sunt aspru pedepsiti, ca Fischer, e
piscop de Rochester si cancelarul Thomas More (Morus), care sunt executati. Henr
ic VIII se foloseste de noua sa autoritate religioasa pentru a desfiinta comunit
atile, bunurile acestora revenind Coroanei. Schisma anglicana este o manifestare
profund nationala. Astfel, n actiunea de a se recasatori cu favorita sa, Anne Bo
leyn, regele este sustinut de Parlament, rezistenta episcopala fiind zdrobita pr
in forta. Doar Irlanda refuza lupta cu Roma, ea ramnnd n continuare n sfera de obedi
enta a catolicismului roman.
III. CONTRAREFORMA
"l" <".; .4 '." '; 3.1. Initiativele papalitatii
Conciliul de la Trento este convocat de papa Paul III n 1542. Oficial, 1
lucrarile se deschid n 1545 si dureaza pna n 1563. Scopul acestui conciliu este def
inirea riguroasa a doctrinei catolice. In prima sesiune se formuleaza doctrina c
ontrareformei si sunt promulgate decrete de autoreformare. Tot n aceasta sesiune
se decide confruntarea traditiei Bisericii cu Sfintele Scripturi. A doua sesiune
dureaza ntre 1551 si 1552 si ea va fi dominata, ca de altfel si a; treia, de Iez
uiti, care vor accelera reforma interna. Iertarea este definita ca uir dar al lu
i Dumnezeu, dar omul si pastreaza libertatea de a o refuza. Cele sapte sacramente
sunt pastrate, slujba se oficiaza tot n limba latina si nu n diversele limbi nati
onale, iar textul de referinta pentru Biblie ramne Vulgata. Se reafirma autoritat
ea pontificala si obligatia de celibat pentru preoti.
Se deschid scoli de teologie si seminarii pentru formarea viitorilor pre
oti, nfiintate n fiecare dioceza, scolile sunt plasate sub autoritatea episcopala.
Paralel cu aceasta actiune reformatoare, papalitatea continua lupta mpotr
iva ereziilor, restaurnd Inchizitia, care trece sub controlul sau. Pontificatele
lui Paul IV (1555-l559) si Pius V (1566-l572) sunt marcate de o ntoarcere la aust
eritate a curtii romane. Pius V formeaza o comisie de cardinali, Congregatia Ind
ex-ului, pe care o nsarcineaza cu alcatuirea unei liste de opere considerate peri
culoase pentru credinta, a caror lectura este interzisa fidelilor. Deciziile com
isiei antreneaza interzicerea vnzarii si difuzarii acestor lucrari n statele catol
ice.
3.2. Actiunea Ordinelor nnoirea Bisericii se face si prin nfiintarea de no
i ordine, ca cel al Theati-nilor, fondat de episcopul de Chieti, Gian Pietro Car
affa (Chieti, n latina: Theatinus), viitorul papa Paul IV. Ordinul este dublat de
unul feminin. Theatinii au drept scop practicarea cotidiana a caritatii, propag
area si sustinerea credintei, ca si asistenta acordata bolnavilor.
1<M/tlit IS2 ari. , Ignatio de Loyola (149l-l556).
De origine basca, spaniolul Ignatio de Loyola de Recalde a fost ntemeieto
rul Companiei lui lisus.
Nobilul Ignatiu de Loyola (149l-l556) creeaza n 1535 Compania lui lisus.
La origine, Iezuitii sunt sase prieteni care si-au facut studiile de teologie mpr
euna. Grupul lor se largeste dupa instalarea la Roma n 1539. Papa Paul III aproba
n 1540 statutul Companiei. Iezuitii depun juramnt de obedienta, saracie si celiba
t. Autoritatea suprema este cuvenita papei, care o deleaga unui general, ales pe
viata de principalii membri ai ordinului. Ignatiu de Loyola este primul general
al Companiei, n renovarea catolicismului militant, rolul Iezuitilor este predomi
nant; educatori, ei practica un excelent nvatamnt secundar si vor determina retrag
erea protestantismului din Tarile de Jos, statele renane, Bavaria si Austria.
Organizati ntr-o veritabila armata, asa cum subliniaza si titlul de genera
l", Iezuitii si ncep actiunea misionara n Brazilia, Peru, China si Japonia.
Legamntul lor special de obedienta, care i plaseaza sub directa autoritate
pontificala, face din ei campionii Romei. Ideile lor ultramontaniste1 vor deter
mina n Franta o ostilitate deschisa a Parlamentului si Universitatii, aparatori a
i galicanismului, adica ai suprematiei regelui asupra Bisericii n Franta.
Sfntul Filippo Neri (1515-l595) fondeaza un nou ordin, Congregatia Orator
iului, opus Iezuitilor, ntruct se baza pe principiul autonomiei absolute, pe absen
ta juramntului si libertatea interioara. Dragostea fraterna si non-obedienta comu
na, permite raspndirea rapida a congregatiei n Europa, America de Sud Si Extremul
Orient.
3.3. Bilantul Contrareformei
Contrareforma nseamna si aparitia a numeroase ordine si congregatii: Obla
-tii Simtului Charles Borromee (1578), Parintii Mortii Bune ai Simtului Camille
i (1584), Trapistii (1664). nnoirea sentimentului religios a permis consiultramon
tanismul sustinea pretentiile papalitatii la mparatia pamnteasca si la amestecul t
reburile interne ale statelor (n. tr.).
Derarea acestei perioade, care se ntinde ntre 1560 si 1660, un veritabil se
col al sfintilor". Epoca baroca este marcata de doua mari figuri mistice, Sfntul
Franfois de Sales (1567-l622) si Sfntul Vincent de Paul (1576-l660). Primul fonde
aza n 1618 Ordinul Vizitandinelor, ai carui membri trebuie sa practice caritatea
si rugaciunea interioara. Aprobarea papala nu a fost obtinuta dect atunci cnd Fran
tois de Sales a acceptat modificarea proiectului, transformnd ordinul ntr-unul con
templativ.
Sfntul Vincent de Paul este ntemeietorul a doua ordine, Lazaristii si Suro
rile Caritatii.
Contrareforma a determinat nasterea de-a lungul secolelor XVII-XVIII a u
nor miscari populare, ntre care amintim quietismul si pietismul. Cele doua doctri
ne reclama o disponibilitate totala pentru meditatia religioasa. Contemplatia pe
rmanenta a lui Dumnezeu este activitatea esentiala a credinciosului. Cele doua f
orme de gndire se deosebesc totusi n unele puncte ale dogmei. Astfel, pietismul pr
otestant valorizeaza relatiile de fraternitate directa ntre credinciosi, n timp ce
quietismul catolic lasa o parte importanta sub conducerea morala a Bisericii.
SECTIUNEA D
EVOLUTIA SOCIALA A FRANTEI NTRE 1610 SI 1715
I. RENOVAREA RELIGIOASA
1.1. Operele: nvatamnt, asistenta
Asa cum s-a stabilit la Conciliul de la Trento, ordinele religioase, ca
cel al Lazaristilor, organizeaza semi-narii n scopul evanghelizarii celor de la t
ara. Educatia tinerelor fete, facuta multa vreme n familie, este ncredintata acum
surorilor Ursuline. Ordinul Oratoriului este introdus n 1611 de cardinalul Berull
e (1575-l629), care devine primul superior general. Caritatea si asistenta, sub
forma operelor laice, sunt ncurajate prin fondarea la initiativa lui Vincent de P
aul, n 1638, a Asezamntului copiilor gasiti si Asezamntul celor fara acoperis de la
azilul de la Salpetrieres.
1.2. Jansenism si galicanism
Episcopul d'Ypres, de origine olandeza, Cornelius Jansenius (1585-l638),
scrieAugustinus, opera consacrata doctrinei Simtului Augustin (354-^30), public
ata postum, n 1640. Conform acestei lucrari, doar vointa divina i poate acorda omu
lui harul. Pozitia acestei doctrine atrage imediat ostilitatea Iezuitilor. Abate
le de Saint-Cyran si preotul Antoine Amauld introduc n Franta jansenismul. La cer
erea Iezuitilor, Sorbonna rezuma jansenismul n cinci propozitii, condamnate de Pa
pa n 1653. In aceste conditii, scriitorul Pascal ia apararea jansenismului n Provi
nciale sau Scrisori catre un provincial (1656-l657). El i ataca n mod violent pe I
ezuiti, reprosndu-le usurinta cu care pacatele cresimon de Tours. Saint Vincent d
e Paul.
Ph. de Champaigne. 1 Maica Angelique. Muzeul Luvru.
Dinciosilor sunt absolvite, fapt pentru care n 1660, Ludovic XIV condamna
Pro v? *' dalele sa fie arse n public. Dupa o perj oada n care conflictul pare sa
se fi aplanat" el reizbucneste ntre 1700 si 1715, marcaj de criza din 1709 si de
distrugerea mnas trii Port-Royal-des-Champs.
Manastirea Port-Royal-des-Champs.
Galicanismul, miscare ce urmareste ca regele sa detina puterea asupra bi
sericii
m _., se manifesta n Franta mai ales ntre 1674 si 1693pnnconflictulcareHopu
nepeLudovicXIVRomei. n 1674 suveranul decide sa extinda acest drept asupra ntregul
ui regat. Aceasta i permite regel sapnmeascavemtunleanunutor episcopii vacante nai
ntea instalarii noului titular In 1678, Innocenim XI condamna decizia regala, n a
ceste conditii, Ludovic XIV convoaca o Adunare extraordinara a clerului, care ap
roba Declaratia celo patru articole, redactata de Bossuet, episcop de Meaux. Ace
asta declaratie afirma independenta putem temporale n raport cu cea spirituala a
papei, superioritate concihilorumversa^^ rezerve asupra infailibilitatii pontifi
cale. Conflictul dureaza pna n 1693, cnd i*, r h.. _. Ludovic XIV renunta sa impuna Dec
laratia n Franta.
Scene din viata aristocratiei. Gravuri din secolul al XVII-lea.
II. EVOLUTIA
MORAVURILOR
Curtea lui Ludovic XIV da tonul tuturor curtilor europene. Oamenii poart
a parul lung, apoi peruci si se mbraca cu vesminte strnse pe talie, prevazute cu m-
neci si revere largi. Femeile poarta o fosta lunga, cu corset strns pe talie.
Femeile participa activ la rennoirea intelectuala, n saloanele literare, u
nde se dezvolta un stil pretios. Cel mai celebru este salonul doamnei de Ramboui
llet, Camera albastra". Conversatia, n acelasi timp mondena si culturala, devine u
n veritabil exercitiu savant, raspunznd unor rer puii stricte. Placerile oratoric
e sunt dublate de reguli de curtoazie, de respect datorat doamnelor reunite la c
enaclu.
Hotelurile particulare se modifica pentru a raspunde mai bine noilor exi
gente ale sociabilitatii. Astfel, ncaperea unica cedeaza treptat locul unor piese
specializate sufragerii si saloane.
Divertismentele aristocratice cele mai gustate sunt vnatoarea, muzica si
dansul. Promenadele pariziene conduc la Piata Regala, de-a lungul Bulevardului R
eginei, pe sub galeriile Palatului unde se instaleaza magazine de moda si librar
ii.
HI. CURTEA SI SOCIETATEA MARELUI SECOL
3.1. Curtea
Ludovic XIV, ca si alti regi ai Frantei dinaintea lui, duce o viata itin
eranta, ntre Luvra, Fontainebleau, Saint Germain-en-Laye, dar n final se stabilest
e la Versailles n 1682. Curtea se instaleaza o data cu el, o enorma masa de 5 000
de persoane, inclusiv curtezanele si serviciile Casei Regale: capela, serviciul
de camera, de vnatoare etc. Nu trebuie uitati membrii Casei militare a suveranul
ui. Ludovic XIV instaureaza eticheta, ansamblu de reguli care organizeaza viata
regelui si raporturile sale cu Curtea. Este n acelasi timp un cod de sociabilitat
e, un ghid de politete si o practica a vietii cotidiene nobiliare.
3.2. Societatea: cler, nobilime, burghezie, taranime
Clerul, primul ordin al natiunii, este divizat n clerul nalt, ce grupeaza
prelati proveniti din familii nobile si clerul inferior, recrutat din starea a t
reia si de conditie mediocra. Poseda o organizatie autonoma, juridica si financi
ara: ca si seniorii, percepe dijma si traieste din venitul beneficiilor; e scuti
t de biruri si si rascumpara capitatia, varsnd nsa regelui un dar gratuit la fiecar
e cinci ani si zecimi anuale menite sa amortizeze datoria publica. Pentru a obti
ne o functie ecleziastica, trebuie sa se nscrie pe foaia de beneficii" a regelui,
lista nominala dependenta de suveran si supusa aprobarii pontificale. Preotii su
nt numiti de catre episcopi, dar numele lor este cel mai adesea propus de catre
un protector: senior, oras, abate.
n cursul secolului al XVII-lea, nobilimea grupeaza cteva sute de mii de Pe
rsoane. Ea este divizata n doua corpuri: cei a caror apartenenta nobiliara dateaz
a din vremea cruciadelor si cei care sunt nnobilati ncepnd cu aceasta perioada, nnob
ilarea poate fi obtinuta prin cumpararea unei functii cu titlu Personal, ca de e
xemplu cea de Notar si Secretar al regelui", persoana respectiva treciid automat n
rndurile nobilimii de roba. Apartenenta la nobilime interzice exercitarea anumito
r profesii, cum ar fi cea de comerciant.
Burghezia cunoaste o nflorire importanta n timpul domniei lui Ludo1vic XIV
marcata prin aceea ca regele si alege colaboratorii din rndurile acesteia, n timp
ce nobilimea de snge cunoaste un fenomen general de pauperizare, burghezia se mbog
ateste si, dupa ce adopta stilul de viata nobiliar, doreste sa fie integrata n al
doilea ordin al natiunii, ceea ce se si ntmpla n cazul celor ce si casatoresc fiice
le cu nobili scapatati.
Taranii formeaza majoritatea populatiei. Servajul a disparut aproape cor
n-plet, iar fermierii sunt tot mai numerosi. Exista mai multe categorii de taran
i, de la cel bogat care poseda pamnt, seminte, animale si are servitori, pna la ce
l foarte sarac, ce lucreaza cu ziua, deplasndu-se cu familia dintr-un loc n altul.
Revoltele taranesti care au izbucnit n aceasta perioada, n 1660 n Bourbonnais, n 16
64 n Landes si 1675 n Bretania, au fost reprimate cu mare asprime.
FLORENCE BRAUNSTEIN & SILVESTRE JEAN-FRANCOIS PEPIN
GHID de CULTURA
Vol. 2
Trecnd automat n rndurile nobilimii de roba. Apartenenta la nobilime interz
ice exercitarea anumitor profesii, cum ar fi cea de comerciant.
Burghezia cunoaste o nflorire importanta n timpul domniei lui Ludovic XIV
marcata prin aceea ca regele si alege colaboratorii din rndurile acesteia, n timp c
e nobilimea de snge cunoaste un fenomen general de pauperizare, burghezia se mboga
teste si, dupa ce adopta stilul de viata nobiliar, doreste sa fie integrata n al
doilea ordin al natiunii, ceea ce se si ntmpla n cazul celor ce si casatoresc fiicel
e cu nobili scapatati.
Taranii formeaza majoritatea populatiei. Servajul a disparut aproape com
plet, iar fermierii sunt tot mai numerosi. Exista mai multe categorii de tarani,
de la cel bogat care poseda pamnt, seminte, animale si are servitori, pna la cel
foarte sarac, ce lucreaza cu ziua, deplasndu-se cu familia dintr-un loc n altul. R
evoltele taranesti care au izbucnit n aceasta perioada, n 1660 n Bourbonnais, n 1664
n Landes si 1675 n Bretania, au fost reprimate cu mare asprime.
SECTIUNEA E
MISCAREA INTELECTUALA
DIN EUROPA HV SECOLUL
: al xvii-lea i. miscarea stiintifica n europa 11.1. Caracteristici geni^
rale
Progresul stiintific nu a venit dii^a universitati, ci apartine unor gru
puri de amatori cultii Wati, din rndurile burgheziei sau aristocratiei. Savantii!
T*iu se cantoneaza ntr-o disciplina unica, ci unii dintre 3^i, ca Leibniz sau De
scartes, sunt n acelasi timp filoso: f, matematicieni, fizicieni si astronomi.
Portret Muzeul LUVru
Hals
Cercetatorii si amatorii luminaat; i se grupeaza n interiorul academiilor
si si practica s-ti ^inta gratie crearii de observatoare astronomice, ca cell t*
din Paris (1667), de muzee si gradini botanice, ca C3-rradina Plantelor (1626).
Schimbul dintre cercetatori . Este favorizat de publicarea ncepnd cu 1665 a Revistt
e^i Savantilor. Este definita metoda experimentala: obser-varea fenomenelor si e
xperimentarea, enuntarea un eji reguli generale.
1.2. Progresul stiintei o^r
Matematicile progreseaza datorit ita lucrarilor luiFermat (1595_1665), c
are fondeaza teoria numerelor si pune b fazele calculului probabilitatilor. Desc
artes (1595-l650) pune bazele geometriei analitice, iar Leibniz (1646-l716) elab
oreaza calculul infinitezimal.
Astronomia progreseaza cu ger^-manul Kepler (157l-l630), care urmmd teor
iile lui Copernic, modificndu-Le t acolo unde este cazul, exprirr^ legile fundame
ntale ale miscarii astrelor. El fo^rmuleaza legea lui Kepler" Care defineste orbi
tele eliptice ale planetelor, explicfnd aceasta traiectorie prin atractia reciproc
a a corpurilor grele. Deseneaza lunetreta lui Kepler", prima lunet^ astronomica,
amelioreaza calculul astronomic al * ^"
Galileo G a l i l e i (1564-l642) descopera muntii de pe Luna, satelitii
lui Jupiter si existenta petelor solare. Profesor de matematica la Pisa, apoi l
a Florenta, reuneste observatiile sale astronomice cu cele ale lui Copernic si K
epler, punnd bazele rationamentului stiintific si ale metodei experimentale. Afir
ma ca sistemul nostru este heliocentric si ca Pamntul este n miscare, ceea ce i va
aduce condamnarea Bisericii n 1616. si reafirma tezele n Tratatul asupra universulu
i lui Ptolemeu si Copernic, pe care le retracteaza nsa sub amenintarea ecleziasti
ca.
n 1687 I s a a c Newton (1642-l727) descopera legea gravitatiei si atract
iei universale. Observatiile se perfectioneaza prin punerea la punct a lunetei d
e apropiere a olandezului Jansen, a lunetei astronomice a lui Galilei si a teles
copului.
Secolul al XVII-lea nseamna si progrese spectaculoase n domeniile fizicii
si chimiei, n 1590, Jansen a inventat microscopul, urmat de realizarea barometrul
ui, perfectionat n 1643 de Torricelli. Francezul Mariotte (l 620-l684) stabileste
raportul dintre volumul unei mase gazoase si presiunea suportata de aceasta. D
e n i s P ap i n (1647-l714) constata forta de expansiune a vaporilor de apa com
primati si construieste oala lui Papin", stramos al motorului cu aburi. Viteza lu
minii este calculata n 1676 de danezul Romer.
Principalele progrese din chimie, aflata nca n stadiul de observare si des
criere a reactiilor, se datoreaza englezuluiB o y l e (l 626-l691), fondatorul c
himiei organice. Stiintele naturale progreseaza gratie luiTournefort (1656-l708)
, care stabileste prima clasificare botanica, punnd bazele unei metode mai riguro
ase. Medicina cunoaste un progres deosebit prin descoperirea englezului Harvey a
circulatiei sngelui (1615) si a globulelor din snge de catre olandezul Leuvenhoec
k.
II. MISCAREA LITERARA SI FILOSOFICA DIN EUROPA
< '!: i 2.1. Franta '. F.j 2.1.1. Caracteristici generale!' n secolul al
XVII-lea, literatura este marcata de respectul pentru principiile monarhice si r
eligioase. Aceasta nu exclude nsa practica unui spirit critic, asa cum ntlnim la La
Bruyere, moralist care nu face nici o concesie atunci cnd descrie Curtea si nobi
limea de la Versailles. Scriitorii acestui secol sunt atrasi de descrierea a cee
a ce se petrece n interiorul omului, de analiza fluxului pasiunilor sale.
n a doua jumatate a secolului al XVII-lea, imaginatia si sensibilitatea s
unt nlocuite de cultul ratiunii. Genurile literare sunt mai clare, ele fiind defi
nite de reguli, cum ar fi regula celor trei unitati -de timp, loc si spatiu, nsas
i limba este purificata, Cautndu-se exprimari Clare si O reprezentare teatrala. G
ravura din 1654.
Precise. Sintaxa, pna atunci libera, este supusa unor reguli stricte. Pri
ncipalul reformator al limbii este Malherbe, care nlatura provincialismele si cuv
intele de origine straina. Este sustinut de Academie, care si ia sarcina de a sup
une limba si stilul unor canoane literare si de sintaxa bine definite.
Trei mari perioade literare caracterizeaza secolul al XVII-lea:
Preclasicismul (l 600-l660): elaborarea foarte lenta a unei doctrine, pr
oces ce are loc n contextul unor tendinte diverse baroca, romanesca, pretioasa, b
urlesca.
Maturitatea clasica (l 660-l680): epoca regulilor si a bunului-gust.
Criza clasicismului (1680-l715): marcata de Disputa dintre Antici si Mod
erni (l687-l714).
2.7.2. Preclasicismul
F r a n 9 o i s de Malherbe (1555-l628), poet oficial al curtii regelui
Henric IV, a lasat putine opere: ode, Ode a Marie de Medicis (Oda Mariei de Medi
cis); sonete, Consolat jon a M. du Perier (Consolare pentru domnul de Perier). D
orind sa purifice limba, el recomanda folosirea unui stil simplu si clar. Poezia
sa trateaza despre morala, subiecte de circumstanta si se remarca printr-o munc
a asidua asupra stilului si o perfecta stapnire a tehnicilor. Principalii sai con
tinuatori sunt M a y n a r d (1582-l646) siRacan (1589-l670).
Sub influenta salonului doamnei de Rambouillet, foarte activ ntre 1625 si
1645, se dezvolta spiritul monden, ca o reactie contra celui trivial de la curt
ea lui Henric IV. Spiritul pretios conduce la un nou ideal, cel al omului cinstit
" (honnete homme), politicos, rafinat, buna conduita fiind cultivata ca o adevar
ata arta. Excesele rafinamentului conduc la aparitia pretiozitatii, pe care o re
marcam n romanul pastoral sau cel de aventuri: L'Astree de H onor e d'Urfe (1607-
l613) si Le Grand Cyrus (Marele Cirus) de Madeleine de Scudery. Epopeea pretioas
a este ilustrata de La Pucelle (Fecioara) de Chapelain sau C/ovw (1657) deDesmar
etsde Saint-Sorlin. Poetul P aul Scarron (1610- 1660) reactioneaza mpotriva exces
elor pretiozitatii si reia verva lui Rabelaisf Roman Comique (Roman comic), Virg
ile travesti (Vergiliu travestit).1
Dupa ce urmeaza studii de drept, Pierre Corneille (l 606-l684) i consacr
a teatrului, cunoscnd n 1636 primul sau mare succes cuLe Cid (Cidul)? n 1647 este p
rimit la Academia Franceza. Desi cele mai multe din operele sale sunt comedii -M
elite ou Ies Fausses Lettres (Melite sau Scrisorile false, 1629), L 'lllusion Co
mique (1636) sau Le Menteur (Mincinosul, 1643) el este celebru mai ales pentru t
ragediile sale, n care tipul de roman idealizat, mprumutat de la Titus Livus sau S
eneca, aduce n prim-plan eroul tragic de tip cornelian: Medee (Medeea, l635), Hor
ace (Hora (iu, l640), Cinna ou la Clemence d'Auguste (Cinnasau Clementa lui Aug
ust, l64Q), Polyeucte (l643), Rodogune, princesse des Parthes (Rodoguna, princip
esa a partilor, 1644), Nicomede (1651), Attila (1667), Tite et Berenice (Titus s
i Berenice, l670). Tragedia lui Corneille este nainte de toate una a grandorii, n
care principalele valori morale l depasesc pe om n conduita sa obisnuita, iar drag
ostea nu este o pasiune oarba, ci adeseori o datorie. Atractia fiintei iubite se
bazeaza pe meritele sale. Personajele actioneaza dupa principiul vointei.
Datorita unei inteligente precoce, personalitatea luiBlaise Pascal (1623
-l662) se manifesta de timpuriu n domenii diverse: la 16 ani este autorul unui Tr
atat despre conice, iar la 19 ani realizeaza o masina de calculat pentru tatal s
au. Din 1651 se instaleaza la Paris si frecventeaza Port-Royal, unde de altfel s
e va retrage n urma unei revelatii pe care a avut-o n noaptea de 23 noiembrie 1654
. Aceasta noapte va fi descrisa minutios n Memorial, gasit dupa moartea sa. DupPro
vinciales (Provinciale), pregateste o vasta opera consacrata Adevarului religiei
crestine (Ferite de la religion chretienne), opera neterminata. Notele sale vor
fi adunate de Domnii de la Port-Royal si publicate n parte n 1670, sub forma Cuge
tarilor (Pensees).
Provincialele sunt un pamflet necrutator contra doctrinei iezuite si dor
intei de putere a reprezentantilor ei. n Cugetari Pascal prezinta omul ca incapab
il sa atinga fericirea, ntruct singur nu poate cunoaste adevarul si justitia. Anim
at de principiul maretiei, Pascal este constant sfsiat de durerea de a-l nu putea
atinge. Un singur remediu l poate linisti: dragostea pentru Dumnezeu.
Pe lnga autorii care traiesc, sau ncearca s-o faca, de pe urma scrisului,
apare un nou grup de scriitori mondeni, care se consacra relatarii experientei p
ersonale sub forma confidentelor amicale. Marie de R a b u t i n -C h a n t a l,
marchiza de Sevigne (1626-l696) si traieste vaduvia prematura printr-o corespond
enta asidua cu prietenii si mai ales cu fiica sa, doamna de Grignan. Scrisorile
sale sunt un tablou fidel al societatii timpului sau. Doamna de La Fayette (1634
-l693) si consacra scrisul psihologiei amoroase de 'Scarron face parte dintre scr
iitorii care cultiva genul burlesc, parodia si caricatura (n. tr.). 176 la Curte
: La Princesse de Cleves (Principesa de Cleves). Fransois de Marcillac, duce de
La Rochefoucauld (1613-l680), autor al Maximelor si dusmanul sau intim, C a r d
i n a l u l de Re t z (1614-l679), sale, ne-au transmis experienta unei existent
e dezamagitoare, datorata evenimentelor tulburi din timpul Frondei.
2.1.3. Literatura sub domnia lui Ludovic al XlV-lea
Jean-Baptiste Poquelin, zis Moliere (1622-l673) fondeaza n 1643 mpreuna cu
familia Bejart, Ilustrul Teatru. Viata sa este o lupta dusa pna la epuizare, n sc
opul punerii n scena a propriilor piese. Tartuffe, n care se pune problema cucerni
ciei interesate, suscita numeroase reactii reunite n Cabala Bigotilor", piesa fiin
d interzisa ntre anii 1664 si 1669. Opera sa, extrem de complexa, cuprinde farse,
comedii-balet, comedii de moravuri si de caracter. Principalele opere ale lui M
oliere sunt:
Pretioasele ridicole (1659)
Scoala barbatilor (1661)
Pisalogii (1661)
Scoala femeilor (1662)
Critica scolii femeilor (l 663)
Tartuffe (1664) prima versiune n trei acte
DonJuan (1665)
Mizantropul (1666)
Avarul (6%)
;' Tartuffe (1669) versiune definitiva W Burghezul gentilom (1670)- come
die-balet '^'Vicleniile lui Scapin (1671)
Femeile savante (l 672)
Bolnavul nchipuit (1673)
Inspiratia lui Moliere se bazeaza mai ales pe observarea moravurilor si
caracterelor timpului sau, chiar daca nu ezita sa se inspire din Plaut pentru Av
arul. Comicul este exploatat sub toate formele, de la farsa (mascarada), la come
dia de situatie si cea de caracter. Intriga nu este niciodata construita n mod sa
vant, deznodamntul are prea putina importanta, scopul autorului fiind acela de a-i
face pe oamenii cinstiti sa rda".
Jean de la F o ntain e (162l-l695) soseste la Paris n 1658, unde se mpriet
eneste cu Fouquet, Intendent general al Finantelor. PublicaPovej'ri n 1665, apoi
primele sase volume ale Fabulelor n 1668, urmate, n 1678, de volumele VII pna la XI
. Primit la Academie n 1684, prinEpitre Huet (Epistola catre Huet) se situeaza n 1
687 de partea Anticilor. Inspiratia lui La Fontaine se datoreaza unei cunoasteri
aprofundate a lui Esop (sec. al Vl-lea . Hr.), Babrius (sec. al Il-lea . Hr.), Fe
dru (sec. I d. Hr.), dar si a fabulistilor medievali. ToatJ societatea secolului
al XVII-lea este transpusa n lumea animala, pe principiul unei intrigi rapide, d
ar bine construite, cu expunere, peripetii, deznodamnt. Tot ansarru blul are la b
aza o morala fondata pe constatari de viata, prudenta si moderatie
Jean Racine (l 639-l699) si-a facut studiile la scolile de la Port-Royai
ntre 1655 si 1658, iar tineretea si-a petrecut-o n mediu jansenist. Viata sa de a
utor dramatic ncepe cuAndromaca (61), prima sa capodopera si se termina practic c
u esecul Fedrei (1677), deoarece el se va ndeparta de teatru si nu va mai compune
dect doua piese, Esther (1689) siAttalie (l691), scrise la cererea doamnei de Ma
intenon.
Principalele sale opere sunt: *' Tebaida (1664),; Alexandru cel Mare (16
65)
Andromaca (1667) Britcmnicits (1669) Berenice (1610) Baiazid (1612) 1 Mi
tridate (1673)
Ifigenia (1674) Fedra (l611) Esther (16^9) Attalie (9
Racine se inspira de multe ori din legendele grecesti, istorie si Biblie
. Actiunea se rezuma n esenta la pasiuni si reactii sufletesti, provocate de drag
ost Tragediile ncep n momentul n care izbucneste criza, care se prelungeste p: jocu
l sentimentelor.
Jacques-Benigne Bossuet (l 627-l704), originar din Dijon, de* vine preot
n 1652. Din 1659 vine la Paris, unde se remarca prin arta sa oratorica, prin pre
dici si discursuri funebre. Bucurndu-se de favoarea Curtii, este timp de zece ani
preceptorul Delfinului. Episcop de Meaux n 1681, el se opune quietis-mului lui F
enelon. Opera sa se compune din scrieri oratorice, didactice si polemice.
Scrierile oratorice sunt nainte de toate o predica crestina. Dincolo de e
xplicarea dogmei printr-un anumit eveniment ales, Bossuet vizeaza o didactica a
credintei, veritabila practica n cotidian. Principalele Oraisons funebres (Discur
suri funerare) pronuntate de Bossuet sunt cele pentru Anna de Austria (1667), ma
ma regelui, pentru Henriette de France (1669), vaduva lui Carol I al Angliei, pe
ntru Maria-Tereza (1683), regina si pentru printul Conde (1687).
n perioada ct a fost preceptorul Delfinului, Bossuet redacteaza un numat d
e opere destinate elevului sau: Discours sur l 'Histoire Universele (Discurs
Asupra Istoriei Universale), care pune n evidenta rolul divin jucat de Pr
ovidenta n derularea istoriei; Politique tiree del'Ecriture Sainte (Politica rezu
ltata din Scrierile Sfinte), care fixeaza idealul politic la stadiul monarhiei f
ranceze din jurul anului 1680.
Operele controversate sunt Maximes et reflexions sur la Comedie (Maxime
si reflectii asupra Comediei), violent atac mpotriva lui Moliere si a teatrului s
au, siRelations sur le quietisme (Relatare despre quietism), contra quietismului
.
Nicolas Boileau (1636-l711) se consacra literaturii. Istoriograf al rege
lui, sarcina pe care o mparte cu Racine, el intra la Academie n 1684. Opera sa se
compune dinsatires (Satire, 1666) morale si literare n acelasi timp, dintr-un poe
m ero, LeLntrin (Strana, 1673) si mai ales amL'ArtPoetique (Arta Poetica, 1674).
Aceasta din urma, n patru cnturi, este o veritabila doctrina a operei de arta. Cnt
ul I defineste regulile versificatiei, cntul II genurile secundare (elegia, oda,
sonetul), cntul III marile genuri (tragedia, comedia, epopeea), iar cntul IV defin
este finalitatea operei, care trebuie sa fie moralizatoare. Boileau preconizeaza
imitarea anticilor, respectul pentru adevarata natura a omului, bazata pe echil
ibru si ratiune, condamnarea pretiozitatii si burlescului.
Jean de la Bruyere (1645-l696) este avocat n Parlamentul din Paris, apoi
trezorier la Caen. Traduce Caracterele lui Teofraste, ceea ce i va aduce postul d
e preceptor al ducelui de Bourbon, fiul printului Conde, ncepnd din 1684. Favorabi
l Anticilor, consacra acestora discursul de intrare la Academie. In Caractere, p
ortretul fizic devine suport n descrierea sufletului. Gesturi, atitudini devin re
velatoare.
Francois de Salignac de la Mothe-Fenelon (165l-l715) urmeaza ultimii ani
de studiu la seminarul de la Saint-Sulpice din Paris. Redacteaza n 1687 Traite s
ur l'education des filles (Tratat despre educarea tinerelor fete), apoi si exerse
aza direct harul pedagogiei asupra ducelui de Burgundia. n onoarea acestui print
scrie Dialogues des Morts (Dialoguri ale Mortilor) si Telemaque. Cazut n dizgrati
e datorita luarii sale de pozitie n favoarea quietismului, paraseste n 1696 Curtea
, sfrsindu-si zilele n dioceza de la Cambrai, unde este episcop. Interesul sau pen
tru educarea tinerelor fete are drept scop doar formarea de bune mame si sotii,
stapne perfecte ale caminului; pentru ele stiinta este considerata periculoasa. T
elemaque (1693-l699) i permite autorului sa realizeze o satira dura la adresa epo
cii sale, condamnnd cu fermitate despotismul. In a sa Lettre a l'Academie (Scriso
are catre Academie, 1714), Fenelon prezinta o viziune personala asupra istoriei,
pe care el o doreste a fi impartiala, exacta si vie. ncearca de asemenea sa-i re
concilieze pe partizanii Anticilor cu cei ai Modernilor.
Disputa dintre adeptii Anticilor si Modernilor dureaza din 1687 pna n 1715
, cu doua perioade distincte:1687-l700sil 700-l715. Ea pune n discutie autoritate
a antichitatii, recunoscuta apoi de Renastere.
n prima perioada, Charles Perrault lanseaza disputa prin poemul sau Le Si
ecle de Louis le Grand (Secolul lui Ludovic cel Mare), care, n numele ratiunii si
progresului, confera superioritate Modernilor. La Fontaine i raspunde prin Epist
ola catre Huet, n care si prezinta doctrina imitatiei originale", adica intentia de
a-i imita pe antici fara a li se nrobi. Disputa continua cu interventia lui Font
enelle cu a sa Digression sur Ies Anciens et Ies Modernes (Digresiune asupra Ant
icilor si Modernilor) si cu cea a lui Perrault, Paralleles des Anciens et des Mo
dernes (Paralele ntre Antici si Moderni). Replica apare n 1694 cu Reflexions sur L
ongin (Reflectii despre Longinus) a lui Boileau.
Dupa o perioada de acalmie, disputa este relansata deHoudard de la M o 1
1 e, care n 1713 adapteaza/z'<7da n versuri cu tendinta moderna. Fenelon aplaneaza
conflictul. Disputa dintre Antici si Moderni, ncheiata cu triumful celor din urm
a, deschide calea unei noi forme de critici literare, care se va dezvolta o data
cu filosofia secolului luminilor.
Pier r e Bayle (1647-l706), autor al unui Dictionar istoric si critic (1
697), siF o n t e n e 11 e (1657-l755), nepotul lui Corneille si autor al eseulu
i Entretiens sur lapluralite des mondes (Convorbiri despre pluralitatea lumilor,
1686) si al unei Histoire des oracles (Istoria oracolelor), realizeaza tranziti
a spre sensibilitatea literara a secolului XVIII, primul prin definitiile care p
regatesc Enciclopedia, iar al doilea prin tentativa de vulgarizare stiintifica s
i lupta sa crncena mpotriva oricarei forme de superstitie.
2.1.4. Gndirea filosofica
Rene Descartes (1596-l650), dupa o perioada de studii la colegiul iezuit
si de practicare a meseriei armelor, se consacra filosofiei. Metoda sa filosofi
ca, sau cartezianism" are la baza notiunea de constiinta, faimosul cogito ergo su
m, gndesc, deci exist". Plecnd de la aceasta certitudine fundamentala, Descartes st
abileste un sistem fondat pe adunarea postulatelor logice, n 1637, el publica sub
un alt nume Discours de la Methode (Discurs asupra metodei), tratat didactic de
stinat a arata cum trebuie stabilit adevarul stiintific, n 1641, Meditations Meta
physiques (Meditatiile metafizice) pun problema existentei lui Dumnezeu si a imo
rtalitatii sufletului. Pentru Descartes, existenta lui Dumnezeu este o certitudi
ne bazata pe o constatare simpla, derivata din gndirea Sfntului Anselm: oamenii, i
mperfecti si finiti, au idee de existenta unei fiinte perfecte si infinite, dar
ei singuri nu sunt capabili de a concepe aceasta idee si, deci, se impune ca ea
sa le fie transmisa de o fiinta perfecta si infinita, care exista.
Problema sufletului este strns legata de cea a materiei: materia este sub
stanta ntinsa, iar sufletele sunt substanta non-ntinsa, spirituala. Substanta ntins
a este nzestrata cu miscare, iar aceasta putere de a se misca provine de la sufle
tele care o anima, deci de la Dumnezeu. Sufletele sunt unite cu corpurile pe car
e le niisca. De substanta spirituala, ele nu se pot dezagrega, fiind pentru Desc
artes nemuritoare, caci n actiunea lor de miscare a corpurilor ele sunt analoage
cu primul motor, cu Dumnezeu nsusi.
Nicolas de M al eb r anche (1638-l715) intrala Seminar n 1660 si primeste
confirmarea n 1664. Relund ideile lui Descartes si modificndu-le, ne asigura ca nu
vedem just dect n Dumnezeu" si nu numai prin Dumnezeu", cum preconiza Descartes. At
unci cnd vedem, suntem n Dumnezeu", evidenta fiind lumina divina. Contrar lui Desca
rtes, Malebranche nu concepe actiunea sufletului asupra corpului, vointa divina
venind sa se adauge vointei personale pentru a constitui forta care tinde spre b
ine n general. Pacatosul nu actioneaza dect din slabiciune, caci Dumnezeu s-a retr
as din el. Principalele sale opere sunt De la recherche de la verile (Despre cau
tarea adevarului, 1674-l675), Meditations chretiennes et Metaphysiques (Meditati
i crestine si metafizice, 1683), Entretiens sur Ia Mort (Conversatii asupra mor/
n, 1696).
F^ 2.2. In afara Frantei 2.7.2. Olanda
Hugo de Gr o o t, zisGrotius (1583-l645), este un om de stat olandez, co
ndamnat la nchisoare pe viata n 1619, pedeapsa pe care nu o executa, reusind sa ev
adeze. Opera sa n esenta umanista, are la baza munca unui jurist, istoric si teol
og, n 1625 publica principala sa opera, De jure belii ac pacis (Despre dreptul ra
zboiului si al pacii), cod de drept public international. Este de asemenea autor
ul, n care sustine libertatea comertului si a marilor. Opus ateismului, a ncercat
toata viata sa apropie biserica protestanta de cea catolica.
Dupa ce a fost respins n 1656 de catre comunitatea evreiasca, B ar u c h
S p i n o z a (l 632-l677) se consacra filosofiei. Opera sa principala, Etica, e
ste numita more geometrico, adica realizata n functie de legile geometriei. Spino
za reflecteaza asupra identitatii lui Dumnezeu si a naturii. Dintre atributele d
ivine, doar doua ne sunt accesibile, gndirea, asa cum deja avansase Descartes si n
tinderea. Toate evenimentele care survin sunt determinate n mod riguros: suferint
a, ura, dragostea raspund unei logici interne. Practicnd n viata sa cotidiana stoi
cismul, Spinoza renunta la confesiunea israelita, bazndu-se pe certitudinea sa ca
rteziana ca nu exista si nu poate exista dect un Dumnezeu. Dumnezeu si are atribut
ele sale (gndire, ntindere), dar si feluri de a fi, adica ceea ce vedem, simtim, a
tingem. Sufletul omenesc ce vine de la Dumnezeu se prezinta ca o dezvoltare nece
sara a lui Dumnezeu nsusi. Aceasta optica exclude liberul arbitru si notiunile de
bine si de rau. Morala consta n a adera la ordinea universala, n opozitie cu omul
care se crede liber si este n cautarea unui bun individual, fara a se supune leg
ilor necesare ntregului, legi care sunt binele nsusi. Omul care se vrea si se cred
e liber l reneaga pe Dumnezeu, ntelepciunea cea mai mare ncepe prin a se crede n mini
le lui Dumnezeu, la fel ca si argila n minile olarului. InEtica, Spinoza examineaz
a pasiunile principale si propova-duieste studiul pentru a putea vedea josnicia,
caracterul pueril si bestial, vidul. Pentru a se detasa de pasiunile care-l deg
radeaza si-l nstraineaza, filosoful trebuie sa nceapa prin a le studia.
2.2.2. Germania
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-l716), bibliotecar al ducilor de Brunswi
ck-Luneburg din 1676, este totodata matematician, jurist si filosof. Este fondat
or al scolii filosofice germane post-scolastice. Elaboreaza calculul infinitezim
al si creeaza simboluri matematice de congruenta si similitudine, n calitatea sa
de istoric, cauta originile Guelfilor. n Meditatii asupra cunoasterii, adevarului
si ideilor (1684) se opune lui Descartes, vaznd esenta corpurilor n forta si non-n
tindere. n 1704 l respinge pe Locke m Noi eseuri asupra intelectului uman, sustinnd
teoria ideilor nnascute. Ansamblul gndirii sale apare n Monadologia, opera-testame
nt. Conform acestei lucrari, n care Leibniz este tributar matematicii, prin calcu
lul diferential, fiinta este compusa din monade", unitati de forta si non-ntindere
. Clasificarea monadelor ncepe de la cele inferioare, care nu au concepte dect n mo
d inconstient, pna la monadele superioare, ca sufletul omului, nzestrate cu consti
inta. Dumnezeu, monada cea mai nalta, are o constiinta infinita, adica constiinta
infinita a tuturor lucrurilor. Fiecare monada este acompaniata n univers de repr
ezentarea sa, cu care formeaza un tot armonios. Dotate cu o armonie prestabilita"
, adica prestabilita de Dumnezeu, monadele se pot acorda ntre ele.
2.2.3. Anglia
Francis Bacon (156l-l626), Lord al Sigiliului particular al regelui laco
b I, apoi lord cancelar al Angliei, este un senior foarte puternic pna n 1621, cnd
este obligat de Parlament sa demisioneze. Om de stat devotat lui lacob I, este d
otat n acelasi timp cu un puternic spirit analitic. Opera sa capitala, Novum Orga
num (Noul Organon) pune problema metodelor de studiu si ncearca sa gaseasca un no
u instrument de gndire, opus celui aristotelic, practicat de contemporani, ntre lu
crarile cu caracter moralist, cea mai importanta este The fissayes or Counsels C
ivili and Morali (Eseuri de morala si politica). Nova Atlantis (Noua Atlantida)
dezvolta viziunea utopica a unui stat filosofic perfect. Bacon considera cunoast
erea drept fundamentul puterii si respinge orice obstacol ntre om si cunoastere,
cum ar fi visele sau iluziile. Spiritul raspunde la trei categorii esentiale: me
morie, imaginatie, intelect. Fiecare este sursa celor trei stiinte fundamentale:
istoria, poezia, filosofia. n cursul secolului al XlX-lea, Bacon a fost consider
at de anumiti critici drept adevaratul autor al pieselor lui Shakespeare.
Thomas Hobbes (1588-l679) este autorul lucrarii Leviathan sau materia, f
orma si puterea unui stat ecleziastic (1651), n care apara filosofia materialista
, morala utilitarista si despotismul politic. Leviathan este un adevarat manual
al despotismului. Pentru el, n stare naturala, oamenii sunt lupi ntre ei si pentru
ei". Pentru a evita distrugerea totala a speciei umane, ntreaga putere trebuie ncr
edintata unui print, care poate garanta viata oamenilor. Hobbes separa net teolo
gia de filosofic. Astfel, ce tine de credinta nu-l priveste pe filosof, acesta t
rebuind sa se preocupe doar de ceea ce poate fi gndit, nu crezut. Gndirea nu poate
exista dect prin senzatie, iar spiritul nu este dect un compus de senzatii. Daca
este posibil sa gndim ceea ce nici nu se vede, nici nu se simte, nici nu se aude,
aceasta se datoreaza memoriei pastrate n creier. Combinarea senzatiilor formeaza
gndurile, care dau nastere, la rndul lor, ideilor. Ideile se asociaza n functie de
legi obscure, ele putnd fi dezordonate n vis, dar ordonate atunci cnd se urmareste
un scop. Omul nu poate fi liber, ntruct vointa sa este de fapt o dorinta de nstrai
nare. Neputincios n a vrea, ca si n a nu vrea, omul este incapabil de morala, exce
ptnd forma utilitara a acesteia. Asa cum gndea Aristotel, omul cauta placerea, dar
pentru Hobbes este vorba de o placere veritabila, adica utila. Utilul este inte
resul bine nteles, omul onest este inteligent si necinstit, prin opozitie cu pros
tia criminalului.
John Locke (l 632-l704), dupa o serie de studii de medicina, se consacra
filosofiei. Publica n 1690Eseu asupra intelectului omenesc, veritabila teorie a
cunoasterii, n acelasi an apare Tratat asupra guvernarii civile, iar n 1693 Pareri
asupra educatiei.
Eseu asupra intelectului omenesc se prezinta n esenta ca o respingere a i
deilor nnascute" ale lui Descartes. Pentru Locke, naintea oricarui contact cu real
itatile lumii, spiritul poate fi comparat cu o tabula rasa, pentru ca doar Senza
tiile i transmit puterea de a percepe si conceptualiza. Prin gndire, senzatiile de
vin idei, acestea asociindu-se ntre ele. Ansamblul acestei combinatii de idei for
meaza ratiunea. Daca asocierea lor se datoreaza hazardului, emotivitatii, ea nu
va mai da nastere gndirii, ci erorii, prejudecatii sau superstitiei. Locke consid
era ca omul este animat de doua patimi, dorinta de a se bucura si teama de sufer
inta. Omul nu poate fi liber, caci actiunea sa este conditionata de experienta s
i nu de sentimentul intim, n mod nselator, vointa ne apare ca o expresie a liberta
tii, n materie de politica, Locke i se opune lui Hobbes si nu considera ca starea
naturala este razboiul unora mpotriva altora. Societatea se organizeaza pentru a
garanta drepturile naturale: proprietatea si libertatea individuala. Suveranul
este mandatarul natiunii, el garantnd respectarea drepturilor, n cazul n care le vi
oleaza, revolta mpotriva lui este legitima. Protector al libertatii tuturor, stat
ul trebuie sa se separe de Biserica si sa protejeze n mod egal toate cultele.
n epoca baroca, literatura engleza este ilustrata de John M i 11 o n (160
8-l674), pamfletar puritan ce ataca monarhia. Dupa ce a jucat un anumit rol poli
tic n timpul guvernarii lui Cromwell, o data cu Restauratia este ntemnitat, iar op
erele sale arse n public. Orbind, el si dicteaza cele doua opere poetice majore, e
popeile Paradise Lost (Paradisul pierdut) si Paradise Regained (Paradisulregasit
). Prima este consacrata tragediei conditiei umane de la pacatul originar, iar a
doua este mai optimista, ntruct are la baza mntuirea. Cele doua figuri esentiale,
Satan si lisus Hristos, au pentru Milton o valoare filosofica, pasiunea opunndu-s
e ratiunii absolute.
William Shakespeare (cea 1564-l616) este prin excelenta dramaturgul epoc
ii elizabetane. Actiunea este inspirata ntotdeauna de la un predecesor, fie ca es
te vorba de Plutarh, Boccaccio sau Chaucer, imaginatia creatorului intervenind n
orientarea temperamentelor, pe care le face sa actioneze n timp si n spatiu. Motor
ul tragediei consta n opozitia dintre sentiment si ratiune, conflictul nefiind im
pus din exterior, asa cum se ntmpla la Racine. n comediile sale, Shakespeare stie s
a amestece ironia cu reflectiile spirituale. Poet complet, el reuseste sa redea
totalitatea complexitatii umane, prin ntrepatrunderea intima a comediei cu traged
ia. Mult mai liber dect teatrul francez, supus regulii celor trei unitati, opera
lui Shakespeare propune o drama mai accesibila tuturor.
Shakespeare (1564-l616). National Portrait Gallery. Londra.
Shakespeare se afla la originea unei noi conceptii scenice a teatrului.
Scena se mparte n trei parti: pro-scenium sau avanscena" care nainteaza n sala, print
re spectatori, o platforma modesta este rezervata scenelor intime, iar o estrada
supranaltata permite materializarea unui balcon sau a unei ferestre. Aceasta dis
pozitie ngaduie folosirea mai multor decoruri n acelasi timp si nu impune separati
a dintre spectatori si actori.
Principalele opere ale lui Shakespeare sunt:
1592: Henric VI
1593: Richard III
1595: Femeia ndaratnica, T 1594-l595: Romeo si Julieta
1596: Visul unei nopti de vara ', " 1596-l597: Negutatorul din Venetia
1598: #ewic/F
99: Henric V
1600: Cum va place
1600: lulius Caesar
1601: Nevestele vesele din Windsor 160Q-l6QI: Hamlet
1605: Masura pentru masura
1605: Othello, maurul din Venetia
1606: Macbeth t; 1605-l606: Regele Lear '"i 1606-1607: Antoniu si Cleopa
tra (ti- 1606-l607: Coriolan ; t 1610-l611: Poveste de iarna s; 161l-l612: Furtun
a,: 1612-l613: Henric VIII
2.2.4. Spania
Literatura spaniola este exprimata n esenta de doua simboluri: Don Quijot
e si Don Juan.
Miguel de Cer vnt e s (1547-l616), fiul unui aristocrat scapatat, slujest
e n armata lui Filip II. Luat prizonier la Lepanto, este rascumparat. Romanul sau
satiric, Don Quijote de la Mancha (1605) este constatarea amara a unui ideal ca
valeresc confruntat cu realitatea. Convins ca este victima unei vrajitorii, Don
Quijote vede efectele acesteia n distorsiunea dintre visele sale si lumea reala, n
acelasi timp paiata si erou, el amesteca comicul cu tragicul. Cervantes da oper
ei sale o forma originala, recurgnd alternativ la mai multe genuri literare: pove
stirea, interventia autorului, tiradele pretioase, comentariile Populare ale lui
Sancho Pnza.
Gabriel T e 11 e z, numit si Tirso deMolina (157l-l648) este autorul une
ia dintre numeroasele versiuni ale lui Don Juan, Seducatorul din Sevilla si oasp
etele de piatra. Don Juan este un mare senior, n permanenta cautare a 'dealului f
eminin, pe care are impresia ca-l atinge prin posesie, ceea ce l conduce n final l
a ntlnirea cu statuia de piatra a comandantului Sevillei, ucis pentru ca s-a opus
rapirii fiicei sale.
Pedro Calderon de la B ar c a (1600-l681), ofiter la curtea lujl Filip I
V, apoi capelanul sau, este autorul a mai mult de o suta de drame profanel-si 73
de piese religioase. Cultiva si un gen desuet si manierat, foarte la moda la cu
rtea lui Filip IV, comedia heroica, n care toate personajele sunt nobile, gen des
tinat numai Curtii. Lui Calderon i place sa puna n scena eroi detasati de pasiune
si de setea de bunuri, care si domina instinctele si setea de putere prin forta r
atiunii.
III. MISCAREA ARTISTICA IN EUROPA
Hyacinthe Rigaud (1659-l743). Ludovic XIV. Semnat n 1704. Paris, Muzeul L
uvru.
P. P. Rubens. Casatoria Mariei de Medicis cu Henric al IV-l Ea, la 5 oct
ombrie 1600.
3.1. Franta 3.1.1. Arhitectura si arta gradinilor n Franta, arhitectura s
e inspira din arta italiana, adoptnd formele sale cele mai caracteristice: domuri
, cupole, frontoane triunghiulare si coloane monumentale, n 3615, Salomon de Bros
se (15717-l626) realizeaza palatul Luxembourg pentru Maria de Medicis, Sub domni
a lui Ludovic XIII, Jacques le Mercier (1585-l654) construieste pentru Richelieu
Palatul Cardinalului, devenit la moartea sa Palais-Royal si capela de la Sorbon
na, unde se afla mormntul cardinalului. Le Vau (1612-l670) nalta pentru Fouquet, nt
re 1643 si 1661, castelul Vaux-le-Vicomte si deseneaza planurile Colegiului celo
r Patra Natiuni, actualul Institut al Frantei. Sub domnia lui Ludovic XIV, Claud
e Perrault (1613-l688) realizeaza colonada noii fatade a Luvrului (1666) si Obse
rvatorul (1667). F. Mansart (1598-l666) construieste Val de Grce, iar, L. Bruant
(1635-l697) Hotelul Invalizilor (1671).
Arta gradinilor este reprezentata de Le Notre (1613-l700), care, dupa ce
a realizat gradinile de la Vaux-le-Vicomte pentru Fouquet, devine gradinarul lu
i Ludovic XIV la Versailles. Din 1669 Le Vau si Mansart transforma pavilionul de
vnatoare al lui Ludovic XIV ntr-un palat veritabil, terminat n 1710. Le Mercier l a
juta pe Le Notre n crearea gradinilor acestui palat.
3.2.1. Sculptura
Marii sculptori ai domniei lui Ludovic XIV sunt f Girardon (1628-l715),
autor al Mormntului lui fachelieu si al Baii lui Apollo, A. Coysevox (1640-l720),
creator al bustului lui Conde si al celui al lui ludovic XIV tnar si Pierre Puge
t, celebru prin al sau de Crotone.
3.1.3. Pictura si gravura n timpul domniei lui Henric IV se disting doi p
ictori de curte, Pourbus, autor de portrete psihologice si realiste si Rubens, c
are, n perioada ct a stat la curtea Mariei de Medicis, a pictat o serie de douazec
i de tablouri ce prezinta episoade biografice marcante: casatoria cu Henric IV, n
coronarea, regenta, reconcilierea cu Ludovic XIII. Toate aceste tablouri poarta
titlul Istoria Mariei de Medicis (1622-l625).
n timpul domniei lui Ludovic XIII, fratii Le Nain se consacra scenelor re
aliste si vietii la tara. Cei trei, Antoine, Louis, Mathieu, s-au nascut la Laon
. Mathieu se distinge de cei doi frati ai sai prin gustul pentru portretele de c
urte, n special cele executate pentru Mazarin, Cinq Mars, Arma de Austria. Louis
se consacra interioarelor, ca Masa taranilor, Familie de tarani, Forja, dar pict
eaza si exterioare, ca Familia laptaresei.
Curentul baroc este prezent n Franta prin picturile lui Nicolas Poussin (
1593-l665), care doreste sa continue prin pnzele sale antichitatea, dar si manier
a lui Rafael. Creeaza genul de peisaj eroic", n care peisajul rural francez serves
te drept decor unei actiuni antice.
Contemporanul sau, Claude Gele'e, numit si Le Lor-rain (1600-l682) este
cel mai mare peisagist francez a' timpului sau. si ntemeiaza studiile pe conceptia
olandeza a unei naturi propice meditatiei si pe crearea unui sPatiu n maniera it
alianului Caracci.
Prieten cu Poussin, Philippe de Champaigne (1602-^674) este pictorul atr
as de Maria de Medicis, pentru Care decoreaza palatul Luxembourg. De formatie cl
a-Slca, el executa o serie de portrete, ntre care cele ale
Le Nain (Lois?). Un potcovar n atelierul sau.
Nicolas Poussin (1594-l665). Moise. Paris, Muzeul Luvru.
Claude Gellee, Lorerml (1600-l682). Debarcarea Cleopatrei la Tarsos. Par
is, Muzeul Luvru.
Philippe de Champaigne (1602-l674). Maicile Catherine Agnes Amauld si Sa
inte-Suzanne. 1662. Tablou oferit de artist manastirii Port-Royal. Paris, Muzeul
Luvru.
Georges de la Tour. Cntaret la viela. Nantes.
Georges de Ia Tour. Trisorul cu as de caro. Paris, Muzeu) Luvru.
Lui Richelieu, Ludovic XIII, dar si al lui Angelique Amauld, deoarece es
te foarte legat de Port-Royal nu numai fiindca este jansenist, ci si pentru ca f
iica lui este calugarita n acest asezamnt.
Georges de la Tour (1593-l652) si petrece viata departe de Paris, n Lorena
. Este autorul unor scene religioase, Magdalenapocaita, Sfntullosif dulgherul dar
este n acelasi timp si peisagist. Jacques Callot (1592-l635), numit si Lorenul,
este cel mai celebru gravor al timpului. Gravura Mizeriile razboiului (1633) est
e aproape caricaturala prin forta disperata pe care o insufla si prin macabra am
araciune.
n 1648, crearea Academiei de pictura si sculptura va aduce mari schimbari
n pictura franceza. De acum nainte, artistii pot crea liberi, fara a se mai supun
e regulilor unei corporatii si fara a mai avea un sef de lucrari".
Charles Le Brun (1619-l690) este un eminent reprezentant al acestei Acad
emii, celebru prin compozitiile sale monumentale din castelele Vaux-le-Vi-comte
si Versailles, dar si prin portrete ca, de exemplu, grupul care formeaza cortegi
ul cancelarului Seguier.
Pierre Mignard (1612-l695) i succede la conducerea Academiei, el speciali
zndu-se n portretul de curte'. Doamna de Grignan, Doamna de Montespan, Doamna de M
aintenon. Pictor oficial al curtii lui Ludovic XIV, Hyacynthe Rigaud (1659-l743)
este membru al Academiei, el realiznd portretele de Curte, dar mai ales pe cel a
l suveranului nvesmntat n mantia de ncoronare, mpodobita cu flori de crin si dublata
cu hermina.
3.2. Tarile de Jos
Pictura olandeza a secolului al XVII-lea are n centru omul, prezentnd toat
e tipurile sociale. Puternic influentata de calvinism, ea se doreste a fi apropi
ata de real, multiplicnd exactitatea detaliilor. Inspiratia se bazeaza pe experie
nta cotidiana, iar portretul, grupul, natura moarta, peisajul sau marina sunt tr
atate de specia-^ listi ai genului.
Rembrandt Hamerszoon van Rijn (1606-l669) este pictorul unei arte religi
oase, fara preferinta pentru o anumita confesiune. Pentru el, forma este un semn
menit sa-i permita sesizarea mesajului, sensul veritabil al tabloului si nu fin
alitatea operei. Pentru a reda ct mai bine perceptia, el se foloseste de tehnica
clarobscurului, fiind unul dintre maestrii acestuia, portretele de grup cele mai
celebre snkRondde noapte, lectia de anatomie a profesorului Jan Dayman, Sindicii
postavarilor. Dintre portretele individuale amintim Filosoful n plina meditatie,
Omul cu casca de aur.
Peter Paul Rub en s (1597-l640), flamand de confesiune catolica, se opun
e lui Rembrandt prin maniera sa de lucru, n fruntea unui atelier important, i se
atribuie peste 600 de pnze, dintre care o parte o reprezinta schitele continuate
de elevii lui. Opera sa exprima dinamismul exploziei artei baroce. La vrsta de 23
de ani, Rubens se afla la Mantova, la curtea familiei Gonzag. si desavrseste form
atia de pictor, apoi se stabileste la Anvers. Aici picteaza Ridicarea pe cruce p
entru biserica Sfmta Walburge, apoi Adoratia pastorilor pentru biserica Sfntul Pa
ul. Trecnd prin Paris, realizeaza n 1621 o comanda pentru Maria de Medicis, una co
nsacrata vietii reginei si terminata, alta celei a lui Henric IV, din care nu ex
ecuta dect doua tablouri. Aici l ntlneste pe George Villiers, duce de Buckingham si
joaca un rol diplomatic de prim rang n ncheierea pacii din 1630 ntre Anglia si Span
ia. Principalele sale opere sunt: Cele trei gratii, Chermeza, Portretul Isabelei
Brandt (sotia sa), Portretul Elenei Fourmet, Palaria de pai, Portretul Annei de
Austria. Elevul sau, Antoon Van Dijck sau Van Dyck (1599-l641), se stabileste n
Anglia, unde executa un numar mare de portrete ale membrilor curtii, dar mai ale
s al regelui Carol I.
Johannes Vermeer (1632-l675) a lasat doar 40 de opere. Pictor al cotidia
nului, al realitatii vietii, se consacra scenelor de interior: Dantelareasa, sau
orasului sau natal, Vedere din Delft.
Rembrandt. Portretul lui Jan Six, notabil din Amsterdam (1654). Amsterda
m, Colectia Six.
Rembrandt. Autoportret (cea 1666). Viena. Kunsthisrorisches Mu-seum.
Rubens. Casatoria mistica a Sfintei Caterina (cea 1628). Berlin, Kaiser
Friedrich Museum.
Rubens. Cap de copil (probabil Clara Serena, fiica mai mare a artistului
). 1615. Vaduz, Galeria Liechtenstein.
Van Dyck. Portretul regelui Cam/I al Angliei.
Vermeer (1632-l675). Dantelareasa. Muzeul Luvru.
Pictura peisagista olandeza a secolului al XVII-lea este reprezentata de
pnzele lui Jacob Van Ruysdael (1628-l682), care prefigureaza tratarea romantica
a naturii, Tufisul, Peisaj cu cascada, Insolatia.
3.3. Spania
n Spania se dezvolta o scoala manierista, al carei reprezentant cel mai t
alentat este Domenikos Theotokopulos, zisEl Greco (154l-l614). Nascut n insula Cr
eta, la acea vreme sub protectorat venetian, si sfrseste zilele la Toledo. Primii
ani ai pictorului ranim obscuri, ntia opera care i poate fi atribuita cu certitudin
e fiind Sfntul Francisc primind stigmatele. Inspiratia bizantina este vizibila ntr
-o serie de portrete de sfinti: Sfntul Martin si cersetorul, Sfntul loan Botezator
ul, Sfntul Francisc, Sfntul Paul. O alta influenta notabila, asupra lui El Greco e
ste cea vene-tiana, n special pictura lui Tizian, al carui elev se presupune a fi
fost. Amintim astfel armoniile de culoare din Visul lui Filip II, sau fulgerele
luminoase ce traverseaza cerul nocturn ^Martiriul Sfntului Laurent. In timpul se
derii sale la Roma, descopera pictura lui Michelan-gelo, pe care nu o apreciaza n
sa. Pleaca n Spania, stabilindu-se la Toledo. Aici decoreaza biserica Santo Domin
go el Antiguo si picteaza pnze celebre -naltarea Fecioarei, Sfnta Treime, Expolio s
au Calvarul lui Hristos. Urmeaza o perioada consacrata portretelor: Omul cu p ar
ui alb, Tnarul pictor, Cardinalul Nino de Guevara. n 1586, Andres Nunez, preot n S
anto Tome, i comanda tabloul nmormntarea contelui de Orgaz. Este vorba de elogierea
unui cavaler din secolul al XlV-lea, Don Gonzalo Ruiz, conte de Orgaz. Conform
unei legende, Sfntul Augustin si Sfntul Etienne au aparut n timpul funeraliilor sal
e. Capetele nobililor ce asista la ceremonie formeaza o linie de demarcatie ntre
cele doua lumi: pamntul, n partea de jos, cerul n cea de sus. Situndu-se n partea inf
erioara a compozitiei, nalta societate toledana asista la aparitia sfintilor, n ti
mp ce lumea Paradisului, aflata n partea de sus, contempla momentul prezentarii s
ufletului lui OrgaZ grupului bizantin Deisis: Hristos judecatorul, nconjurat de M
aria si Sfntul Ion. Ultimele opere ale lui El sunt picturi ce reprezinta apostoli
i, Apostolados, ulla se afla la manastirea Sn Palayo de la Orvieto si cealalta n C
atedrala din Toledo. Pictorul confera personajelor sale o forma alungita, ceea c
e le da alura unor giganti maiestuosi, amplifcnd astfel caracterul lor de sfinteni
e: Sfntul Petre, Sfntul lacob, Sfntul Augustin, Sfntul Ildenfonso etc.
Tehnica lui El Greco se bazeaza pe opozitia dintre negru si celelalte cu
lori, noutatea constnd n intercalarea culorilor pentru a intensifica contrastul, f
ara a crea prin desen o linie neta de demarcatie.
Precursor al lui Velasquez, lui El Greco i place lucrul nedus pna la capat
, ceea ce l face ca, dupa realizarea unui tablou, sa-l retuseze cu pete" de culoar
e.
Una dintre ultimele compozitii ale lui El Greco, singura inspirata din m
itologie, este un Laocoon, n care putem observa punerea n scena, cu un real dramat
ism, a nsasi existentei pictorului. Povestea tragica a lui Laocoon, condamnat de
catre Apollo sa moara mpreuna cu fiii sai, de muscaturile serpilor, pentru vina d
e a fi interzis troienilor sa accepte calul de lemn n interiorul cetatii, are dre
pt cadru, n versiunea lui El Greco, orasul Toledo.
Don Francisco de Zurbaran y Sala z a r (1598-l 664) si desavrseste formati
a artistica la Sevilla, oras pentru care executa primele comenzi, nainte ca succe
sul sa-l aduca n 1634 la Curtea din Madrid. Aici va lucra sub directia lui Velasq
uez. Paraseste nsa rapid anturajul aulic, care nu-i place si ntre 1638 si 1 639 ex
ecuta doua serii de compozitii pentru decorarea manastirilor Guadelupe si a cele
i din Jerez.
Principala sa lucrare din epoca de tinerete este Viata Sfntului Dominic (
1626) realizata n 14 scene. Din perioada seviliana dateaza decorarea manastirii M
ercedari (1628). Pictura de curte este reprezentata scene mitologice si de eveni
mente mondene. Mai, Zurbaran se ntoarce la temele religioase pe care e prefera: D
espartirea fratelui Juan de Canion de Q! Sai si seria Sfntului Francisc n extaz. U
ltimii sai ani de viata sunt marcati de uitarea Curtii si de di^
Zurbaran. Moartea Sfntului Bonaventura. Muzeul Luvru.
Velasquez. Printul Filip Prospero de Spania (cea 1660). Viena, Kunsthist
o-risches Museum.
, ta ica nica,
|ale ca arhitect al regelui. Este autorul planurilor castelului Greenwic
h si (tstelului regal Whitehall
Dupa marele incendiu care a ravasit Londra la mijlocul secolului, Christ
opher (1632-l723), arhitect si matematician, construieste catedrala Saint-PauL
3.5. Arta baroca
Arta baroca urmeaza dupa manierism, care dispare njurai anului 1600. Iurs
ele sale sunt Antichitatea si Renasterea. Sfrsitul barocului este destul de ifici
l de stabilit. Am putea admite ca el se termina cu arta rococo a secolului al VU
I-lea, care leaga unele elemente baroce de neoclasicism. Termenul nsusi [e baroc",
de origine portugheza, desemneaza n maniera peiorativa orice forma capricioasa s
i stranie; s-a facut chiar o apropiere ntre baroc si verruco, neg, pentru a desem
na aplecarea pentru formele n relief si diversele excrescente.1 Arta baroca se na
ste o data cu Contrareforma. Ea se pune spontan n slujba bisericii, pentru ca pri
n aur si splendoare sa afirme nnoirea Romei. De aceea barocul se manifesta mai nti
prin reconstruirea edificiilor de cult distrasem timpul izboaielor religioase. P
rototipul constructiilor baroce l constituie biserica/Gesu2. Palatul baroc ofera
doua fatade, una deschisa spre oras, riguros construita pentru a se integra n pla
nul urbanismului si alta dnd spre parc sau gradini, mai potrivita cu fantezia art
istului si decoratorilor, n general, planul comporta un corp central, flancat de
pavilioane dispuse simetric. Un exemplu de castel baroc este cel din Franta, Vau
x-le-Vicomte, construit ntre 1643 si 1661 de Louis Le Vau pentru Fouquet. Structu
ra orizontala este creata pe principiul repartizarii n trei: parter, etaj monumen
tal decorat cu coloane si pilastri, adapostind la Versailles Galeria Oglinzilor
si un semi-etaj care suporta ansamblul acoperisului. Artele plastice ale epocii
baroce sunt intim legate de teatru, n scopul promovarii unei veritabile puneri n s
cena a suveranului absolut sau a lui Dumnezeu. Palate si biserici sunt decorate
de asa maniera, nct privirea este atrasa spre plafon, unde se afla apoteoza: Dumne
zeu troneaza n mijlocul sfintilor din Paradis, iar regele n mijlocul Muzelor, Virt
utilor si Continentelor.
Literatura baroca acorda un loc deosebit procedeului antitezei si mai mu
lta importanta perfectiunii formale a limbajului dect temei tratate si inspiratie
i. Romanul epic, caAmadis de Gaule, sau epopeea sunt la loc de cinste.
Cultati financiare, asa cum i s-a ntmplat si lui El Greco, care nu s-a buc
i niciodata de favorurile lui Filip II.
Diego Rodriguez de Silva Velasquez Rodriguez Bu Rostro y de Zayas si semn
eaza mai simplu operele cu numele mai Velasquez (1599-l660). Supranumit la curte
Sevilianul", oras n care s-a nas Velasquez este de origine portugheza. Pictorul P
acheco l trece examenul car permite sa poarte titlul de maestru si sa-si exercite
meseria. De la Pache nvata Velasquez sa-si aleaga modele vii si nu manechine pen
tru a reda na
A
Ct mai exact posibil. ntr-o prima etapa, Velasquez acorda mai multa impo d
esenului dect culorii si claseaza tablourile n doua genuri: marile subiecte religi
e, istorie si subiectele banale -peisaje, naturi moarte. Perioada sevilian (1617-
l622) este ilustrata de tablouri ca Sfntul Ion la Patmos, Concert Vnzatorul de apa
de la Sevilla, doua Dejunuri.
n momentul urcarii lui Filip IV pe tron n 1621, Velasquez este prezent de
Pacheco ducelui de Olivares, principalul ministru al suveranului. Primesi titlul
de pictor al regelui Spaniei. Este debutul perioadei madrilene (1623-l62$ n curs
ul careia Velasquez perfectioneaza arta portretului: Portretul printul Don Carlo
s, Portretul regelui stnd n picioare, Portretul ducelui de Olivarel ntre 1629 si 16
31, Velasquez pleaca la Roma pentru a-i studia pe Tiziari Tintoretto, Michelange
lo. ntors la curtea Spaniei, reia arta portretulfe conferindu-i o intensitate deo
sebita: Filip IVsi sotia sa Isabel.
A doua perioada madrilena (163l-l648) se caracterizeaza prin trei m teme
: vnatorii, cavalerii, bufonii. Portretele de vnatori Filip IV, Cardinali Infante,
Don Carlos sunt acompaniate de o serie ecvestra: Filip IV, Baltas* Carlos, Duce
le de Olivares. Portretele care i reprezinta pe suverani calare si destinate a mpo
dobi Salonul Reginelor din palatul Buen Retiro. Velasquf confera portretelor de
bufoni o noua forta, pictorul nedisimulndu-le infirmitatili Don Sebastian de Morr
a, Copilul lui Vallecas, Idiotul din Coria.
n 1648, Velasquez pleaca din nou n Italia, unde va realiza portretul noulj
papa, Innocentiu X (1650). Se rentoarce la Madrid n 1651. Tablourile dj ultima sa
perioada sunt printre cele mai celebre: Familia, numita mai trziuZj Meninas, por
tretele noii regine Ana-Maria de Austria, Infanta Maria-Terez (Printul Filip Pro
spero si o serie de tablouri consacrate Infantei Margarita diferite vrste.
3.4. Anglia
Baroc este numele unei perle asimetrice, gasita n scoici cu cochilie info
rma. Prin preferinta a pentru lipsa de simetrie si de echilibru stabil, noua art
a a fost asemuita cu aceasta scoica strmba, asimetrica (n. tr.).
A fost proiectata de Vignola (1'507-l573), adevarat sanctuar al Iezuitil
or, cu nava puternica, transept putin adnc, cupola peste altarul principal (n. tr
.).
Anglia secolului al XVII-lea este renumita n special prin arhitectii sai,
r care cel mai important este Inigo Jones (1573-l652), care, inspirat opera lui
Palladio, introduce clasicismul la Curte, ncepnd cu 1615, data numi 3.6. Arta clas
ica
Versailles. Vedere aeriana.
n timp ce barocul triumfa n Itali Franta adopta arta clasica, ce manifes r
igoare, claritate si logica. Clasicismul d buteaza n timpul domniei lui Ludovj XI
II, perioada n care cunoaste influent ale barocului. Apogeul artei clasice est at
ins la Versailles, ntre 1660 si 169C pentru a intra n declin n prima jumatat a seco
lului al XVIII-lea, renascnd ape sub forma neoclasicismului n a doua parte a secol
ului. Clasicismul care triumf dupa 1660 nu este ferit n totalitate de elementele
baroce, asa cum o demonstrea za biserica Saint-Paul-Saint-Louis din Paris, inspi
rata de biserica Gesu din Rom: transformata de iezuitul Andrea Pozzo (1642-l709)
.
Clasicismul se sprijina pe cultul antichitatii si pe dorinta de a supune
orie productie ratiunii astfel nct claritatea si rigoarea sa se impuna n fata imag
inatiei Idealul clasic vizeaza si grandiosul, accentuat n Franta de vointa lui Lu
dovii XIV. Cautarea masurii n arte si gaseste locul si n societate, prin omul on ca
re-si este propriul stapn, opus spiritului cavaleresc al epocii anterioare.
3.7. Muzica
Muzica clasica si are originea n Renasterea italiana. Reforma si Cont: ref
orma acorda un loc tot mai important cntecului n cursul slujbei, ceea ce d nastere
oratoriului n Italia, cantatei n tarile germane si marelui motet n Franta Marii co
mpozitori si pun n evidenta talentul prin intermediul unui instrumet privilegiat,
orga, aspirnd la titlul de capelmaistru. La sfrsitul secolului apare un nou gen, o
pera, ilustrata n 1607 de Orfeu compus de Claudio Mont verdi. Opera cstiga teren n F
ranta cu Rameau si Lully, iar n Anglia cu Purcei
Concertul se modifica prin crearea de noi instrumente, vioara si claveci
n Muzica, deja prezenta n tipul de educatie aristocratica, devine proble profesio
nistilor, deseori aflati n serviciul unui nobil sau traind din comenzi.
A. C o r e 11 i (1653-l713) este marele creator de sonate, pe care le mp,
n patru miscari succesive: largo, allegro, adagio, vivace. La sfrsitul secolu al
XVII-lea, sonatele cele mai n voga sunt cele compuse pentru clavecin.
A. V i v a l d i (1678-l748) domina concerta, termen care dateaza de sfrs
itul secolului al XVI-lea si care desemneaza o opera de o anumita amplo pentru i
nstrumente si voci. Concerto grosso, care foloseste la nceput n aceea masura toate
instrumentele, va ceda treptat locul opozitiei dintre flaut si vioar apoi dintr
e pian si restul orchestrei, de-a lungul a trei miscari: rapida, lenta, rapid
J. S. Bac h (1685-l750) este maestrul cantatei, piesa cntata care desem-e
aza o compozitie monodica, de inspiratie profana sau sacra, pentru una sau iai m
ulte voci, la nceput cu acompaniament de bas continuu, apoi cu acompa-iament inst
rumental tot mai bogat.
Principalii compozitori de cantate germanice sunt Buxtehude si; c h ii t
z, iar de cantate italiene Rossi, Cavalli, Scarlatti.
La sfrsitul secolului al XVII-lea apare concertul public de Curte, care nn
o-este concertul de camera sau de biserica. Sonata pentru orchestra se transform
a n simfonie, ale carei forme sunt fixate la curtea de la Mannheim de catre muzi
cianul ceh J. Stamitz, dupa modelul simfoniilor italiene. Se succed patru iscari
de aceeasi tonalitate: allegro, andante, menuet, presto. Instrumentele 1e sufla
t, flaut (2), oboi (2), clarinet (2), trompeta (2), corn (2), interpreteaza o 3a
rte independenta de instrumentele cu coarde, viori (6) si viole (4).
Claudio Monteverdi (1567-l643), capelmaistru la biserica Sn/farco din Ven
etia din 1613 pna n 1643, este primul care foloseste vocile u nane alaturi de inst
rumente, n scopul obtinerii unui lirism dramatic. Compozitia capella este mbogatit
a de un acompaniament instrumental.
H e i n r i c h S c h ii t z (1585-l672), capelmaistru la Dresda, se ins
pira e la Monteverdi si Giovanni Palestrina (1525-l594). El si alege textele din
raducerea Bibliei a lui Luther, o parte importanta a operei sale fiind acordata
uizicii sacre, funebre sau psalmice. Este autorul primei opere germane, Daphne 1
627).
Jean-Baptiste Lully (1632-l687), numit compozitor la curtea lui Ludovic
XIV, devine cu ajutorul libretistului sau, Quinault, cel mai mare maestru l artei
lirice din Franta. Sub directia sa, orchestra ocupa un loc important n; omediile
-balet, ca de exempluBurghezul-Gentilom.
Alessandro Scarlatti (1660-l725) vine cu traditionala aria da "apo", pies
a de rezistenta a unui cntaret, cu care ncepe opera.
H e n r y P u r c e 11 (1659-l695), organist al abatiei regale din Westm
inster, ste ncepnd cu 1683 compozitor si interpret la clavecin, la Curte. Compune n
nani era baroca, cele mai mari opere engleze: Regele Arthur, Furtuna si mici ie
se ca Muzica pentru regina Mary.
IV. INDIA MOGULILOR
Sub domnia lui Akbar cel Mare (l 556-l605) se constituie imperiul Marilo
r Vloguli, care se ntinde de la frontierele Tibetului la nord, pna la Godavery n ud
si de la Kathiawar la vest pna la Golful Bengal la est.
4.1. Artele plastice
Cunosc o dezvoltare deosebita datorita apropierii dintre civilizatiile h
induista si musulmana. Arhitectura se inspira din arta persana si multiplica mos
cheele, mausoleele cu cupole. Treptat, influenta hindusa ocupa un loc tot mai im
portant prin mozaicul din gresie, marmura, ardezia policroma nlocuind faianta mul
ticolora musulmana. Perioada clasica a arhitecturii mogule ncepe cu domnia lui Sh
ah Jahan (1628-l655), care nseamna ntoarcerea la inspiratia persana. Constructiile
cele mai celebre sunt moscheileDaiAnga (1617) la Lahore, Ouazir Khan (1639) si
mai ales Taj Mahal (1628), monument funerar la Agra.
Artele minore sunt dominate de perfectionarea miniaturii, asa cum apare n
ilustrarea vietii de Curte de la Delhi, sau mHamza-Nama, povestire a victoriei
unui unchi al lui Mahomed asupra pagnilor. Akbar nfiinteaza la curtea sa o scoala
de miniatura si face apel la specialistii de la Curtea Persiei pentru formarea d
e noi artisti. Scrierile istorice, epopeile, povestirile sunt bogat ilustrate, c
a de exemplu Akbar-Nama. Costumele, decorurile, modul de tratare a peisajelor si
animalelor releva profunda influenta a artei hinduse.
4.2. Literatura
n timpul lui Akbar, literatura si eruditia ocupa un loc de onoare, reunin
d mohomedani, hindusi, crestini pentru discutii religioase.
Traind la Benares, Tulsidas (1532-l623) este cel mai mare autor poetic c
e se exprima n limba hindi. El scrie o noua versiune a epopeii lui Rama, Ramchari
tmanas si redacteaza numeroase poeme religioase.
Tukaram (l 568-l649) este cel mai celebru poet care scrie n limba marathi
, cea mai raspndita n India meridionala. Compune o serie de imnuri n onoarea lui Vi
shnu, cunoscute sub numele deAbhangs; completeaza aceste imnuri despre Vishnu cu
numeroase legende orale.
V. china manciurian!
5.1. Politica l
n 1636, hanul (suveranul) manciurienilor1, Abahai, instituie dinastia Qin
g-Chemat de generalul chinez Wu-San-Kuei, el nabusa revolta care ameninta tronul
dinastiei Ming, dar manciurienii pun stapnire pe Peking si ocupa ntreaga China sep
tentrionala n 1644. Chung Chen (1628-l644), ultimul mparat al dinastiei Ming, se s
pnzura, iar Shun-Chi (1644-l662), primul mparat mam 'Manciurienii sunt o populatie
tungusa de pe teritoriul Chinei de nord-est (n. tr). 196 ciurian al Chinei urca
pe tron. n 1662 i succede cel mai mare suveran al dinastiei ^ maiiciuriene, Kang'
hsi (1662-l722). Nu-niele noii dinastii, Qing, care nseamna pur" l nlocuieste pe cel
al dinastiei Ming,."stralucit".
5.2. Artele la sfrsitul > dinastiei Ming
Sub influenta artistului Tung Chi-Chang (1555-l636), pictura traieste ul
timele momente de glorie 11 epoCa Ming. gradina mare ct o samnta de mus tar.
Doua scoli se opun, pictorii naratori din Stampa n culori' Secolul al XVI
Wea-,. Paris, Muzeul Guimet.
Sud contra celor din nord, academici si adepti ai culorilor vii. Cele do
ua scoli au n comun dorinta de a recopia pna la satietate operele trecutului. In a
fara acestor scoli, ctiva preoti budisti se dedica peisajului: Shih-Tao (1630-l70
7), Hung-Jen (1610-l663), Pa-Ta Shen-Jen n cursul secolului al XVII-lea, gravura
pe lemn policrom atinge la Nankin o perioada de apogeu. Ea este reprezentata de
Li Li Weng (161l-l680), poet si gravor: Album de gradina.
5.3. Eruditi si oameni de stiinta
Li Li Weng (161l-l680), poet, gravor, actor, este autorul mai multor dra
me apartinnd ciclului Povestiri ale celor Douasprezece Turnuri.
Tang-Tai (1660-l746), nobil manciurian, maresal al curtii sub Kang'hsi,
compune un tratat teoretic asupra artei picturale, Grija detaliului n pictura.
La sfrsitul dinastiei Ming, stiintele cunosc o nflorire datorita Iezuitilo
r Matteo Ricci, care introduce matematicile si astronomia europeana si J. A. Sch
all von Bell, ce va ocupa functia de director la Observatorul Astronomic de la C
urtea imperiala.
Filosofia Ming progreseaza cu Ku-Yen-Wu (l 613-l682), fondatorul scolii
Hansueh, care reia de la scoala Han tendintele utilitare, fara a retine aspectul
esoteric.
5.4. China Qing mparatul Shun-Chih (l 644-l662) ncurajeaza artele chineze,
iar la Curtea succesorului sau Kang'hsi (1662-l722) se renunta la folosirea lim
bii manciuriene. Aceasta rapida aculturatie a manciurienilor a fost nsotita de o
reangajare a artei n serviciul Curtii, destinata a celebra gloria imperiala si ev
enimentele din viata monarhului.
n timpul dinastiei Qing, portelanul cunoaste o noua epoca de apogeu, baza
ta pe calitatea tehnicii. Portelanurile se produceau n manufacturi ale statului, n
functie de culoarea folosita, tehnica emailului se mparte n: familia verde" si fami
lia roz". Familiile negre" sunt reprezentate de aplicatii de email pe un fond col
orat.
Pictura de Curte, bazata pe un respect total fata de traditii, este exer
sata de naltii functionari din anturajul imperial, Wang Chien (l598-l677), Wang H
ui (1632-l717), Wang Yuan-Chi (1642-l715).
VI. JAPONIA
6.1. Politica
Perioada 1573-l603 se caracterizeaza prin razboaie civile si lupte inter
ne ntre seniori n scopul confiscarii puterii n profitul lor, lund titlul de Shogun,
adica sef al armatei, ca imperator n latina, n 1600, o parte a seniorilor este nfii
nta n urma luptei de la Sekigahara de catre Tokugawa leyasu, care n 1603 obtine ti
tlul ereditar de Shogun. El ntemeiaza casa Tokugawa, ce va ramne la putere pna la nc
eputul erei Meiji, n 1868. Familia Tokugawa divizeaza populatia japoneza n patru s
tari: samuraii, comerciantii, artizanii si taranii. Administratia este formata d
in functionari numiti de Shogun. Lemitsu (1622-l651), al treilea Shogun al dinas
tiei, nchide frontierele Japoniei. Astfel, este interzisa emigratia sub amenintar
ea cu pedeapsa cu moartea, aceeasi masura fiind aplicata echipajelor navale, exc
eptie facnd cele chineze si olandeze. Aceasta politica xenofoba este urmata de fi
ul sau, Tetsun (165l-l680).
6.2. Artele n timpul dinastiei Tokugawa (1603-l868)
Artele japoneze, care dau impresia de prosperitate, liniste si nationali
sm, devin burgheze, ncetnd a mai fi privilegiul aristocratiei. Centrul este Edo, a
ctualul Tokio. Pictura evolueaza cu Koetsu (1558-l632), fondatoral unei comunita
ti n Kyoto, al carei scop era de a crea si accelera schimburile dintre pictori si
artizani. Sosatsu reia maniera lui Koetsu, dndu-i mai multa profunzime prin folo
sirea perspectivei. Arta picturala a perioadei Edo va inspira direct perioada Ge
nroku (1688-l703), ai carei artisti cei mai celebri sunt Ogata Korin (1658-l716)
, Hanabusa Itcho (1652-l724). Artele minore dezvolta arta ceramicii la Kenzan si
Sakalda Kaki'emon si lamele de sabii ale scolii Kinai.
6.3. Literatura
De inspiratie populara, ea aduce n scena viata cotidiana, asa cum face jb
ara-Saikaku (1642-l693) n romanele sale. Un mare creator de drama este Cliikamats
u Monzaemon (1653-l714). Apare haikai, o noua forma de poezie lirica, cu o metri
ca riguroasa ce alterneaza versurile cu 5, 7 si 9 silabe. Acest eeii si-a gasit
locul de onoare prin Matsuo Masho (1644-l694).
Teatrul, sub forma sa No, este destinat exclusiv mparatului si Curtii sal
e, dar la nceputul secolului este dublat de un gen popular, Kabuki, derivat din d
ansurile executate de femei n temple, n timp ce n No actorii folosesc mastile, n Kab
uki ei se fardeaza.
6.4. Stiintele si flosofa
Sub forma moralei, flosofa progreseaza n toate straturile populatiei prin c
onfucianism, ai carui sustinatori se vor opune rapid shintoistilor si buddhistil
or. Cele doua mari scoli sunt cea de la Mito, ce pune gndirea la baza istoriei si
cea de la Shingaku, care si propune sa dezvolte o veritabila pedagogie pentru nva
-tamntul de masa.
Cunostintele Occidentului patrund treptat sub forma Rangaku, stiinta olan
deza", ca urmare a crearii primei case de comert olandeze, n 1609.
6.5. Religia
Confucianismul, fondat pe exegeza lui Chu-Hsi (1130-l200), patrunde foar
te putin n rndul claselor populare, care ramn fidele budismului.
Dupa o perioada de toleranta, crestinismul este interzis n 1612, biserici
le sunt distrase, iar credinciosii condamnati la clandestinitate. In 1639, Shogu
nul i alunga pe portughezi din Japonia, delimitnd enclave pentru chinezi si olande
zi. Japonia se nchide ntr-o splendida izolare", care va dura pna n 1868, cnd venirea l
a putere a mparatului Mutsu-Hito va determina deschiderea sa spre exterior si mod
ernizarea scolilor dupa modelul occidental.
SECTIUNEA F
EVOLUTIA CULTURALA A SECOLULUI AL XVIII-LEA
I. MISCAREA INTELECTUALA N FRANTA
1.1. Influenta scriitorilor englezi si a lui Bayle
Miscarea intelectuala franceza din secolul al XVIII-lea este influentata
de empirismul lui Bacon, de cercetarile din matematica ale lui Isaac Newton, de
metoda mecanicisto-naturalista aplicata de Hobbes n politica, ca si de Eseul asu
pra intelectului uman al lui Locke. Acesta din urma preconizase toleranta religi
oasa, libertatea politica, educatia rationala. Tot el a expus ideea unui contrac
t social, de control al reprezentantilor natiunii asupra actiunii monarhului. Da
r mai ales n Franta, scriitorul Pierre Bayle va face tranzitia spre epoca luminil
or. Dictionarul istoric si critic (1697) al lui Bayle va servi drept arsenal lib
erei gndiri filosofice a secolului al XVIII-lea.
Fontenelle va fi considerat primul vulgarizator al stiintei cuEntretiens
sur laphiralite des mondes (Convorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686) si va
fi un aprig adversar al prejudecatilor, asa cum va dori mai trziu Voltaire si al
superstitiilor InHistoire des oracles (Istoria oracolelor, 1687).
1.2. Spiritul filosofic
Dictionarul academiei (1694) defineste astfel filosoful: cel care se dedi
ca studiului stiintelor si care cauta sa cunoasca efectele prin cauzele si princ
ipiile acestora ".
Conform acestei definitii, filosoful este cel care si pune problema ordin
ii stabilite si a moralei traditionale, ntr-adevar, ideile noi vor capata o impor
tanta deosebita n decursul secolului, asupra vietii publice si a formelor de guve
mamnt. Dupa 1715, conceptul de filosofic se largeste pentru a deveni o metoda uni
versala. Esenta sa este constituita de spiritul de ratiune si aplicarea liberulu
i arbitru la toate domeniile. Acesta este sensul pe care l vom da filosofiei de l
a nceputul si pna la sfrsitul secolului luminilor.
Tendinta scriitorilor francezi ai epocii luminilor va fi cea a filosofil
or. Departe se limita la observarea sufletului omenesc, ei favorizeaza dezvoltar
ea stiintelor si tehnicilor, cred n progresul economic si n cel al institutiilor d
e sanatate si al relatiilor umane. Optimismul este una din trasaturile fundament
ale ale acestei perioade. Oamenii epocii abandoneaza traditia n folosul ratiunii,
care le permite evidentierea abuzurilor si prejudecatilor, conducndu-i la ferici
re. Ei au criticat abuzurile autoritatii si cteodata chiar principiul pe care ace
asta se bazeaza, absolutismul de drept divin. Au atacat intoleranta religioasa s
i adesea privilegiile si chiar inegalitatea sociala.
1.3. Primii filosofi
Trei scriitori vor ataca n mod deosebit tarele monarhiei, gustul pentru r
isipa, actele despotice, proasta gestiune economica, pregatind astfel marea Revo
lutie de la sfrsitul secolului.
Houdon. Voltaire. 1781. Paris, Bibliotheque Nationale.
Montesquieu (1689-l755). Charles de Secondat, baron de la Brede si de Mo
ntesquieu, se naste n apropiere de Bordeaux. Este primit la Academia Franceza n 17
28, dupa care calatoreste n Europa, oprindu-se ntre 1728 si 1732 n Anglia. In Scris
or; persane (1721) zugraveste societatea pariziana din timpul Regentei si satiri
zeaza institutiile. Spiritul legilor (1748) este opera unui sociolog. Recomanda n
aceasta lucrare repartizarea puterilor n stat n trei ordine distincte: legislativ
, juridic si executiv.
V o 11 a i r e (1694-l778). Francois-Marie Arouet se naste la Paris. Ca
urmare a spiritului sau novator va petrece o perioada de detentie la Bastilia. T
raieste un timp la Curtea regelui Prusiei, dupa care va petrece trei ani n Anglia
. Publicarea Scrisorilor engleze, opera condamnata de Parlament, l va determina s
a se refugieze la Cirey, n Champagne. Dupa ce s-a certat cu Frederic II, s-a retr
as n Elvetia, aproape de Geneva, apoi la Femey.
Lemoyne. Montesquieu. Bordeaux.
Opera sa este extrem de variata si abundenta: corespondenta include pest
e 10 000 de scrisori, la care se adauga opere poetice, comedii, tragedii, romane
, povestiri, scrieri istorice si filosofice, n toate scrierile sale se regasesc a
celeasi idei: atacarea intolerantei, superstitiilor, fanatismului; se declara de
ist si prieten al progresului. Personajele romanelor sale i servesc n demonstrarea
tezelor. Candid arata ca nu traim n cea mai buna lume posibila. Dusman al despot
ismului si partizan al monarhiei luminate dupa modelul englez, el aduce o metoda
si o conceptie asupra istoriei care va anunta marile opere ale secolului al XlX
-lea. In operele sale privind poezia, Mondenul (1736), de exemplu, se opune lui
Rousseau sau lui Montes-quieu n ceea ce priveste gustul sau pentru lux.
, Jmi place luxul si chiar moliciunea, '< -toate placerile, artele de to
ate genurile R proprietatea, gustul, ornamentele. "
Din poeme: Discursuri n versuri despre om (1738) sau Poem despre dezastru
l de la Lisabona (1755).
Din romanele si povestirile sale: Zadig (1747), Candide (1759).
Din operele istorice: Istoria lui CarolXII (l 731), Secolul lui Ludovic
XIV (1751), Eseu asupra moravurilor (1756).
Din tratatele de filosofic: Scrisori engleze (1734), Tratat asupra toler
antei, Dictionar filosofic (1769).
Teatru: Brutus (1730), Zaira (1732), Merope (1743), Orfanul din China (1
755).
Denis Diderot (1713-l784).
Gndeam ca un ntelept si actionam ca un nebun", si rezuma Diderot nceputul tin
eretii, petrecuta ntre solide studii la Iezuiti si studii de drept, abandonate ma
i trziu. n 1746 i se ncredinteaza directia enciclopediei de catre librarul Le Breto
n. Dupa o calatorie ntreprinsa n 1773 la curtea tarinei Ecaterina II, revine defin
itiv la Paris.
Cea mai mare parte a operelor lui Diderot a fost publicata postum. Ea es
te n principal filosofica. In Scrisori despre orbi (1749), si pune o serie de ntreb
ari indiscrete, ca aceea: care poate fi religia unui orb ce nu cunoaste minunati
ile creatiei? InDespre interpretarea naturii (l 753) ataca violent teologia si f
ilosofia traditionala, respinge dualismul cartezian si doctrinele spiritualiste.
In Visul lui d'Alembert (l 750) exalta cu fervoare natura vie si materialismul.
Principalele sale romane sunt: Nepotul lui Rameau (1762) si Jacques Fata
listul (1773), n care vorbeste despre destinul si fatalitatea care domnesc asupra
vietii si dragostei lui Jacques. Dintre piesele sale de teatru amintiniF/w/natu
ral (1752) si Tata de familie (1758). Numeroasele scrisori catre Sophie Volland
sunt redactate n perioada 1759-l774. Ateu si materialist, va nutri o ura nemasura
ta ca si Volland, apoi Condorcet fata de Pascal, regretnd ca savantul a fost nimi
cit de crestin. Pentru Nietzsche, Pascal va ramne cel mai mare dintre crestini".
Otravit de influenta diferitelor opinii religioase, Pascal punea atta sufl
et n munca sa, nct ajunsese sa-si faca singur rau." Asupra tolerantei lui Diderot s
i Ecaierinei II.
n a douazeci si cincea dintre Scrisorile filosofice, Voltaire scrie privi
tor la Pascal: ndraznesc sa fiu de partea umanitatii contra acestui mizantrop subl
im; ndraznesc sa afirm ca nu suntem nici att de rai si nici att de nefericiti precu
m el o spune. Sunt convins ca daca si-arfi urmat proiectul la care medita n carte
a sa, ar fi rezultat o carte plina de paralogisme si de falsitati, admirabil ded
use. Notiunea de filosof la Voltaire si Diderot:
Amndoi sunt de acord n a scrie ca filosoful este omul cinstit care actionea
za n toate prin ratiune", singura regula veritabila care i permite sa cunoasca mai
bine lumea si pe sine nsusi. Comparmd nsa articolul asupra filosofului scris de D
iderot n Enciclopedie si textul lui Voltaire, Legile lui Minos, apar diferente no
tabile. Astfel, filosoful lui Voltaire este deist, n timp ce cel al lui Diderot e
ste ateu. ntr-adevar, Diderot insista asupra notiunilor de devenire si evolutie,
caci el este ateu si materialist. Din contra, pentru Voltaire natura este un ime
ns mecanism reglat de Dumnezeu, o data pentru totdeauna. Certitudinea fizica est
e pentru el imuabila si eterna". El denunta violent principiul pe care Diderot l r
epune n valoare, miscarea este esentiala pentru materie". Aceste doua atitudini se
opun, una fiind n esenta fondata pe ordine si certitudine, iar a doua pe viata s
i devenire.
ENCICLOPEDIA: 175l-l772 MARILE ETAPE ALE PUBLICARII EI
nsarcinat de librarul Le Breton sa traduca Dictionarul enciclopedic al lu
i Chambers, Diderot publica Dictionarul rational al stiintelor, artelor si meser
iilor. In 1750 el lanseaza Prospectus, brosura de 12 pagini, ntre 1751 si 1760 ap
ar 17 volume de text, iar ntre 1762 si 1772,11 volume de planse, n 1758 este inter
zis de guvern, la care se adauga mai trziu interdictia papala. Dictionarul va fi
terminat doar dupa nlaturarea Iezuitilor.
COLABORATORII
Jean Guillaume Moitte _., 1810). Jean-Jacques
Diderot este sufletul acestei opere gigantesti. Primul Rousseau meditnd a
supra sau colaborator este matematicianul d'Alembert, care lucrarii Emile si exa
minnd va KdactaDiscursii! Preliminar si numeroase articole primii pasi ai copilar
iei.
De matematica. Alaturi de alti colaboratori, ca Voltaire, Paris, Muzeul
Camavaiet.
Rousseau, Montesquieu, i putem cita pe Marmontel pentru critica literara,
d'Holbach, Helvetius, filosofi nationalisti, pe senzualistul Condillac1, pe Tur
got si Quesnay pentru economia politica.
OBIECTUL ENCICLOPEDIEI
Progresul luminilor, dezvoltarea cunostintelor stiintifice au drept scop
deschiderea ochilor cititorilor". Stiintele pozitive vor ocupa cel mai important
loc. Prin succesul sau, Enciclopedia va ajuta la difuzarea teoriilor pe care ea
le sustine. Dintre acestea, importante sunt si cele asupra educatiei.
Un ah inconvenient al educatiei colegiilor este ca profesorul se vede obl
igat s a mearga n pas cu un mare numar de discipoli, adica cu multi mediocri, cee
a ce determina pentru cei dotati o pierdere considerabila de timp. "
Rousseau (1712-l778).
n fiecare zi sunt eu nsumi", scria n 1738 ntr-un poem de tinerete, Le verger
des Charmettes (Livada de la Charmettes). Iar spre sfrsitul vietii sale noteaza: D
e ce ne bucuram ntr-o asemenea situatie? De nimic ce provine din exteriorul sinel
ui, ci doar de sine nsusi." A se bucura de sine si a fi el nsusi rezuma ntreaga fil
osofie a lui Rousseau.
Nascut la Geneva, orfan de mama, educatia sa a fost facuta la ntmplare. n 1
728 o ntlneste pe doamna de Warens. Dupa persecutiile la care a fost supus n urma a
paritiei lui Emile n 1762, fuge si duce o viata ratacitoare. Revine la Paris n 177
0. Dupa o ultima fuga, moare la Ermenonville.
Este primul care a trasat caile unei noi literaturi. Opus ideilor filosof
ice" si credintei n noul progres, moral si stiintific, el revendica ntoarcerea la n
atura". Ideile sale bazate pe un nou sentiment al naturii anunta romantismul sec
olului urmator. In Discurs asupra artelor si stiintelor, exalteaza bunatatea ori
ginara a omului, critica luxul, influenta corupta a artelor si literaturii. Trei
opere principale rezuma convingerile si gndurile sale:
Contractul social (1762) proclama ideile politice ale autorului. Este pa
rtizanul suveranitatii poporului si ncredintarii puterii, printr-un pact social,
unuia sau mai multor organisme specializate, n schimb, statul este obligat sa aju
te si sa-l protejeze pe individ.
Noua Heloise este ilustrarea idealului naturii, prin sentimentele a doi
tineri care nu tin seama de discriminarile sociale.
Emile sau Educatia elaboreaza formarea unui om nou prin libera dezvoltar
e j a simturilor, a inteligentei si vietii afective. Acest sistem pedagogic, deo
sebit de 'Senzualismul este o conceptie filosofica, potrivit careia toate cunost
intele provin, n ultima analiza, pe calea senzatiilor si se reduc, n esenta, la as
ociatii de senzatii (n. tr.).
Progresist, trebuie privit cu un oarecare scepticism, daca ne gndim ca au
torul a ncredintat educarea celor cinci copii ai sai asistentei publice.
Portretul lui Condorcet.
Condorcet (1743-l794) este unul dintre putinii filosofi ai Iluminismului
care a participat la revolutie, cei mai multi dintre cei ce au contribuit la jm
punerea marilor ideologii disparnd nainte de 1789. Opera sa este o teorie asupra p
rogresului cumulativ, Schita a unui tablou istoric al progreselor spiritului uma
n (1793), dar si asupra unei instructii publice liberale. Pentru el, scoala este
singura cale posibila spre egalitate si libertate. El nu va separa, ca anumiti
revolutionari, progresele ratiunii de emanciparea negrilor, a femeilor si copiil
or.
1.4. Scriitorii n aceasta epoca, romanul recucereste publicul prin variat
ele sale forme: memorii, povestiri istorice si romantate sau chiar mprumuturi" din
romancieri straini de succes.
Le S a g e (1668-l747) este primul scriitor francez care va trai doar di
n scrieri, refuznd orice pensie. Numai asa se explica ncetineala ce caracterizeaza
etapele sale literare. La nceput, operele sale vor fi mprumuturi", caDiavolul schi
op, luat de la scriitorul spaniol Guevara. Romanul sau cel mai important va fi G
ilBlas (1715), din care au aparut mai nti primele sase carti, apoi urmatoarele sas
e ntre 1724 si 1735. Turcaret (1709) va fi jucat la Comedia Franceza. Maximele sa
le sententioase, n care Le Sage se dovedeste un veritabil discipol al lui La Bruy
ere, ne permit o mai buna apreciere a calitatilor literare ale dascalului sau.
Marivaux, Pierre Carlet de Chamblain de (1688-l763) frecventeaza de timp
uriu saloanele, ntre care cel al doamnei de Lambert. Lund partea modernilor", publi
ca oIliada. Din 1720 ncearca sa-si cstige existenta doar din scris. Va scrie pentr
u actorii italieni instalati la Paris. Din teatral italian va pastra decorul si
actiunea fantezista, feeria poetica. Cele mai bune comedii vor fi Jocul dragoste
i si hazardului (1730), Falsele confidente (173 7). Va scrie Si doua romane: Via
ta Marianei (173l-l741) si Taranul parvenit (1735). O-Pera sa nu a fost apreciat
a de contemporani, fiind judecata ca obscura. Meritele lui Marivaux vor fi recun
oscute de-abia n secolul al XlX-lea.
B eaumarchai s, Pierre Augustin Caron de (1732-l799). Opera sa ilustreaz
a declinul care se va produce n perioada Vechiului Regim. El ar fi putut spune de
spre viata sa, ca si personajul sau, Figaro, Am vazut tot, am facut tot, am folos
it tot", ntr-adevar, a exersat mai multe meserii: ceasornicar, muzician, autor dr
amatic, armator, editor. In comediile sale introduce satira exploziva, la adresa
societatii secolului al XVIII-lea: Barbierul din Sevillci (1775), Nunta lui Fig
aro (1778).
Anumiti scriitori sunt purtatorii semnelor pre-romantice. Astfel, Cazott
e (l 720-l792), prieten cu Saint Martin, publica Diavolul ndragostit, roman ce se
integreaza perfect n curentul ocultist al epocii. Choderlos de Laclos (l 74l-l80
3) publica n 1782 Legaturile primejdioase, n care apar primele semne romantice: sp
iritul ucide sentimentul. Ele sunt mai evidente n opera lui Bemardin de Saint Pie
rre (1737-l814). Romanul sau Paul si Virginia (1787) anunta descrierile pitorest
i ale lui Chateaubriand.
1.5. Economistii fiziocrati
Cu acest nume au fost desemnati filosofii care au studiat formarea si ci
rculatia bogatiilor. Ca o reactie la colbertism, ei apara ideea de libertate eco
nomica. Quesnay, n timpul domniei lui Ludovic XV, da prioritate agriculturii. El
recomanda statului sa nu mai influenteze preturile la gru si sa lase vnzarea liber
a. Scopul sau era de a se ajunge la ameliorari tehnice si la dezvoltarea marilor
domenii. In schimb, el dorea generalizarea impozitului asupra tuturor proprieta
tilor funciare ntr-o maniera echitabila. Ct despre Goumay, el dorea eliberarea ind
ustriei si comertului de orice reglementare si piedici vamale. Formula sa era lai
ssezfaire, laissezpasser " (lasati sa se produca, lasati sa circule"): Turgot urm
eaza aceste teorii, iar pentru a favoriza nflorirea economica cere libertatea pre
sei si dezvoltarea nvatamntului.
1.6. Rolul saloanelor
ncepnd cu 1715, rolul Curtii slabeste, lasnd locul saloanelor. Fiind, ca si
Curtea, loc de ntlnire, saloanele vor permite n secolul al XVIII-lea raspndirea ide
ilor. Scriitori, artisti, bancheri, oameni de lume se ntlnesc si discuta productii
le de toate genurile, criticndu-le pe cele literare, nainte de 1750, saloanele ce
le mai celebre sunt: al ducesei du Mine la Sceaux, al ducesei de Lambert sau al d
oamnei de Tencin, unde au fost primiti Montesquieu, Marivaux si Helvetius.
Dupa 1750, doamna de Deffand si doamna Geoffrin i primesc n saloanele lor
pe enciclopedist! Salonul domnisoarei de Lespinasse i ntmpina pe d'Aleni-bert, Dide
rot, Bemardin de Saint Pierre. Enciclopedistii frecventeaza si saloanele lui d'H
elvetius si d'Holbach, lumea teatrului si salonul de laPopeliniere.
II. MISCAREA INTELECTUALA IN AFARA FRANTEI
2.1. Influenta franceza n momentul stingerii din viata a lui Ludovic XIV,
limba si cultura franceza sunt pe punctul de a realiza n Europa o veritabila uni
une intelectuala si morala, pe exemplu, n 1717, la Radstadt, mparatul german semne
aza un acord redactat n franceza. Pe continent, aceasta limba va substitui latina
n domeniul negocierilor si tratatelor. Elita din restul continentului, suveranii
, diplomatii, nalta societate, toti vorbesc franceza. La sfrsitul acestui secol, R
ivarol poate scrie n Discurs asupra universalitatii limbii franceze: J3 arisul fi
xeaza ideile Europei si devine centrul scnteilor raspndite la toate popoarele [.]
Cartile noastre devin ale tuturor tarilor, gusturilor si vrstelor [.] Primele jur
nale care circula n Europa sunt cele frantuzesti si ele vorbesc numai de victorii
le si de capodoperele noastre [.] Nu se vorbeste dect despre spiritul francez: to
tul se face n numele Frantei." Parisul straluceste din punct de vedere intelectua
l prin intermediul saloanelor, dar si al cafenelelor, dintre care cea mai cunosc
uta este cafeneaua lui Procope. Franta propune o noua arta de a trai, care se ra
spndeste n Europa: aici se lanseaza moda, se copiaza palatul Versailles, ale carui
replici le gasim n Portugalia, la mparatul de la Schonbrun. Multi straini locuies
c la Paris, ca juristul italian Beccaria, englezii Hume si Horace Walpole, iar a
ltii sunt practic adoptati, ca germanul Grimm. n jurul anului 1760 apar noi senti
mente, ca o reactie mpotriva cultului ofilit al ratiunii, propovaduit de filosofi
i luminilor. La originea acestei revolutii se afla nasterea unui sentiment natio
nal care progreseaza n majoritatea tarilor: Ce nebunie sa cautam modele dramatice
la francezi, cnd l avem pe Shakespeare!", exclama germanul Lessing la sfrsitul seco
lului.
2.2. Literatura engleza
Literatura engleza va fi compusa n esenta din romane si poezii, la care s
e adauga opera istoricului si filosofului Hume.
Romanul este dominat de realism, ca n cazul celui de aventuri ilustrat de
Daniel D e f o e (1660-l731) n Aventurile lui Robinson Crusoe, sau de romanul sa
tiric si amar al lui J o n a t h an S w i f t (1667-l745), Calatoriile lui Gulli
ver. n ambele cazuri, autorii critica moravurile si institutiile ntr-o maniera alu
ziva, n cursul celei de-a doua jumatati a secolului, curentul rationalist 7fT7 al
luminilor va ceda locul unei noi forme de sensibilitate, al carei reprezentant
este Samuel Johnson (l 709-l784). El va ncerca sa fixeze vocabularul englez ntr-un
Dictionar si va scrie romane biografice ce vor influenta literatura europeana,
asa cum s-a ntmplat cu romanul sentimental Pamela sau virtutea recompensata. Un al
t curent caracterizat printr-un spirit analitic si sarcastic este bine rezumat d
e operele romancierilor Steine Tristram Shandy si Gold-smith Vicarul din Wakefle
ld. In aceasta categorie literara, mediul ambiant contine conflicte psihologice.
La polul opus apar romanele realiste, n care eroul se loveste de o lume material
ista. Tom Jones alluiHenry Fielding (1707-l754) ilustreaza cel mai bine acest cu
rent. Comedia de moravuri se situeaza n prim plan n repertoriul teatral, mai ales
cu Sheridan, Scoala de brfa. n rest, literatura engleza si gaseste un ultim complem
ent cu poezia filosofica a lui Pope (1688-l744), Eseu asupra omului. Paralel, un
curent preromantic, patruns de sentimentul naturii, se manifesta cu John Gray (
l 685-l732), dar mai ales cuRobert Bums (l 759-l796). Inspirate din cntecele popu
lare, poeziile lui Bums cnta nostalgia amoroasa n relatie directa cu natura. Ct des
pre J a m e s Macpherson (1736-l796), el se inspira din poeziile medievale, pret
inznd ca a redescoperit operele bardului celt Ossian.
n domeniul economic, lucrarea lui Adam Smim, profesor la universitatea di
n Glasgow, Cercetari asupra naturii si cauzelor bogatiei natiunilor, demonstreaz
a ca munca, sub toate formele ei, este adevarata sursa a bogatiei. Cel mai bun m
ijloc de a ameliora conditia umana este de a lasa libertatea spiritului ntreprinz
ator.
2.3. Aportul german
Gotthold Ephraim L e s s i n g (l 729-l781) este unul dintre cei mai emi
nenti reprezentanti ai epocii. Initiator al dramei burgheze, activitatea sa se c
oncentreaza n esenta asupra teatrului. Dar eseurile de literatura si estetica ocu
pa si ele un loc important, ntre 1759 si 1765, publica Scrisori asupra literaturi
i recente, n care subliniaza faptul ca geniul german este mai apropiat de Shakesp
eare dect de Corneille.
n cursul celei de-a doua jumatati a secolului se dezvolta un contracurent
sub forma clasicismului sentimental: principalul sau reprezentant este F r i e
-drich Gottlieb Klop s tock (1724-l803). InMessiada, veritabil poem epic, se ins
pira din Biblie, punnd n scena forte incontrolabile care se afla n om. El anunta cu
rentele simboliste.
Spre 1760 ncepe o noua perioada, care va dura aproape un secol si n care s
e vor manifesta curente variate. Toate au nsa n comun abandonarea rationalismului,
att de scump iluministilor. Idealismul german va dezvolta tema sa centrala n juru
l dreptului la libertatea individuala, al perfectionarii personalitatii, dar mai
ales al cautarii unui echilibru ntre cunoastere si intuitie, sensibilitate si in
teligenta.
G o e t h e (1749-l832) a fost unul dintre principalii animatori ai Stur
m urrd Drang-ului (Furtuna siAvnt), miscare nascuta la ntlnirea sa cu Herder, care
propovaduia revolta contra ratiunii, contra normelor universale. Revoltata mpotri
va conventiilor sociale si religioase, aceasta atitudine intelectuala se traduce
si prin tendinte socializante, idei patriotice si revolutionare. Influentele li
terare provin de la Shakespeare si Rousseau. Discipolul sau, Herder (l744-l803),
a fost unul dintre cele mai importante spirite antirationaliste ale secolului.
El a avut o mare influenta asupra tnarului Goethe. n Idei asupra istoriei filosofi
ci umanitatii (1784-l791), el considera ca ratiunile profunde ale evolutiei uman
e sunt inerente umanitatii nsasi.
Lemnul sacru de la Goettlingue, fondata n 1772, este o asociatie de stude
nti care difuzeaza miscarea Sturm undDrang. Clasicismul de la Weimar reprezinta
apogeul idealismului german. Un grup de poeti germani se regaseste la curtea duc
elui de Saxa-Weimar, printre care Johann Wolfgang Goethe si Friedrich vonschille
r (1759-l805).
III. MISCAREA CULTURALA IN SECOLUL AL XVIII-LEA: STIINTELE SI ARTA
3.1. Miscarea stiintifica
, 3.1.1. Caractere generale *, fentru noi, totul s-a schimbat, moravuri,
stiinte, traditii >! Toricelli, Newton, Kepler si Galilei, Mai ntelepti, mai feric
iti n eforturile lor,!} La orice nou Virgiliu si-au deschis tezaurul
: ' Toate artele s-au reunit [.]
Asupra noilor gnduri sa facem versuri antice." ncepnd cu mijlocul secolului
, asistam la un schimb nentrerupt ntre literatura si stiinta, n pragul revolutiei,
Chenier compune vaste epopei, glorificnd Stiinta. Aceasta este net newtoniana, fa
ra a se fi renuntat nsa la principiul cartezianismului. Savantii acestei epoci su
nt adesea amatori luminati sau oameni de litere, ca Voltaire, de exemplu, care a
amenajat n castelul de la Cirey un laborator Si a trimis Academiei de Stiinte un
memoriu asupra focului. Publicnd n 1686 Convorbiri despre pluralitatea lumilor si
expunnd sistemul lui Copernic, Fontenelle daduse exemplul. Cea mai importanta lu
crare este, fara ndoiala Istoria naturala a lui Buffon publicata ntre 1749 si 1804
.
Dorinta de cunoastere i determina pe cei bogati sa-si constituie un cabin
et de fizica sau chimie, colectii de animale, pietre sau plante. Regele creeaza
pentru abatele Nollet, la Colegiul Navarrei, o catedra experimentala de fizica.
Cagliostro va fi rapid cunoscut n toata Europa. Dar nflorirea stiintifica
se va dezvolta prin intermediul societatilor academice, care cunosc o dezvoltare
deosebita datorita ajutorului acordat de suverani. Cele mai cunoscute sunt soci
etatile de Stiinte din Paris, cea Regala din Londra, sau Academia din Saint-Pete
rsburg. ntre ele se ncheaga o colaborare internationala, prin schimbul de memorii
sau de rezumate.
3.1.2. Fizica
Ipotezele stiintifice ale acestei epoci nu au fost confirmate. In fizica
, electricitatea este cea care i fascineaza pe oameni cel mai mult. Benjamin Fran
klin a construit primul paratrasnet, dupa ce a stabilit analogia dintre scnteia e
lectrica si fulger (l 760). Au fost puse la punct trei termometre: cel al prusac
ului Fahren-heit, al francezului Reaumur, al suedezului Celsius, cel din urma im
aginnd gradatia centigrada.
3.1.3. Stiintele naturale si biologice
Coordonarea si sistematizarea observatiilor anterioare pun mari probleme
si antreneaza vaste ipoteze. Necesitatea de a clasa toate formele l conduce pe L
inne la elaborarea unui sistem de clasificare a vegetalelor.
Sistemul sau, Systema naturae (l 758), constituie baza folosita pentru d
enumirea plantelor si animalelor. Buffon, cel mai mare naturalist al epocii sale
, este partizanul metodei experimentale. El respinge clasificarile prea sistemat
ice, caci pentru el totul este nuantat n natura. Atasat nca anumitor traditii, el
refuza sa creada ca exista o legatura de rudenie ntre om si animal; fixist1, el c
rede ca animalele sunt iesite din minile demiurgului. In timpul cercetarilor sale
, el ncepe sa ntrezareasca nsa ideea de transformism, pe care colegul sau, Lamarck,
o va profesa ncepnd cu 1800 si chiar ideea selectiei naturale, care va fi dezvolt
ata de Darwin. Totusi, Voltaire ridiculizeaza nceputurile paleontologiei si neaga
existenta fosilelor, considerate de savantii epocii arhive ale lumii".
Secolul al XVIII-lea este pasionat si de problema reproductiei animale.
Italianul Spallanzani pune n evidenta rolul germenilor. Problema fecundatiei- 6 r
ezolvata n 1750 pentru plante, ramne nca obscura pentru animale.
'Fixismul este o conceptie n biologie care neaga evolutia lumii vii si co
nsidera ca speciile de plante si animale au fost create de divinitate si sunt in
variabile n decursul istoriei Pamn-tului (n. tr.).
n 1783 se naste navigatia aeriana, n urma inventarii aerostatului cu aer c
ald de catre fratii Montgolfier. Aparatul era conceput sa foloseasca forta ascen
sionala a gazelor calde, pornind de la legile lui Laplace: acesta descoperise ef
ectele caldurii asupra gazului (dilatatie, diminuarea greutatii).
n 1765, Watt a perfectionat masina cu vapori a lui Papin. n 1746, masinile
electrice vor fi completate prin folosirea contactului cu sticla si lna, crendu-s
e astfel primul condensator: bateriile sticlelor Leyda, recipient de sticla cont
innd un reziduu de cupru.
3.1.4. Chimia
Chimia s-a condus o vreme dupa o falsa ipoteza, aceea a unui fluid speci
al, numit flogistic, ce explica efectele gazelor. Englezii Cavendish si Priestle
y, ana-liznd aerul, au descoperit hidrogenul si proprietatile sale. Germanul Sche
ele a descoperit clorul si un procedeu de fabricare a oxigenului. Lavoisier pune
la punct analiza aerului, face o analiza si o sinteza a apei si stabileste cu M
orveau, Berthollet si Fourcroy o lista a corpurilor chimice.
Marile epidemii, ciuma n 1720 la Marsilia, variola n 1770, erau nca frecven
te n secolul al XVIII-lea. Din pacate, singura modalitate de a stopa progresarea
bolii era carantina. Descoperirile facute n biologie si fiziologie au permis medi
cinei sa progreseze. Mari medici ca vienezul Auenbrugger, italianul Mor-gagiri,
francezul Bichat folosesc metoda observarii directe. Se dezvolta si chirurgia. L
udovic XV fondeaza n 1735 Academia de Medicina.
3.2. Artele
. 3.2.1. Caractere generale n ciuda unei aparente unitati de spirit, arta
secolului al XVIII-lea prezinta forme diverse, n perioada regentei lui Philippe d
'Orleans, arta europeana va evolua de la baroc la stilul regentei". Greutatea som
ptuoasa a barocului se micsoreaza, formele colturoase fac loc celor rotunjite. A
cest stil atinge apogeul n jurul anului 1720. Una din caracteristicile sale este
aceea de a fi fost influentat de arta Extremului Orient, pe care artistii o iau
drept model. Apar tapiserii cu motive chinezesti sau mobile de lac rosu sau negr
u. O arta de societate va succede unei arte de Curte, ntr-adevar, sunt preferate
intimitatea, confortul, distractia. Ornamentatia plastica este mai putin importa
nta ca volum si se integreaza mai bine suprafetei edificiilor. Spre 1730 apare o
noua manifestare a gustului pentru stilul ornamental si decoratia interioara. T
ermenul de rococo deriva de la cuvmtul francez rocaille1 facnd referinta la noul
element decorativ care se inspira din formele asimetrice ale pietrei sparte. Ace
ste motive vor cstiga Rocaille" nseamna piatra sparta, cu contur neregulat (n. tr.)
.
Edme Bouchardon. Grup central al fntnii Grenelle. Marmura (1739-l745). Par
is, strada Grenelle.
Teren n decoratia exterioara a arhitecturii, mpodobind parcurile si parter
urile resedintelor princiare. Italienii sunt specialisti n fasonarea stucului, ei
avnd o bogata imaginatie n gasirea de noi forme. Viata mondena se desfasoara mai
usor la oras si decorul joaca un rol dominant, devenind o componenta a bunastari
i spre care aspira toata aceasta epoca. Pictura si sculptura se adapteaza la int
imitatea apartamentelor, unde piesele devin mai mici si mai numeroase.
n ntreaga Europa, artistii vor beneficia de mecenatul printilor, ca n Germa
nia sau Italia, al regilor n Prusia, Suedia. Protectorii pot face parte si din rnd
urile burgheziei, ca bancherul Crozat, protectorul lui Watteau.
Stilul rococo, care este confundat pe nedrept cu barocul, nu este dect st
ilul lui Ludovic XV n afara Frantei. Cu putin nainte de domnia lui Ludovic XVI, se
revine la gustul pentru clasicism, relundu-se traditia lui Ludovic XIV, cu un ri
tm mai discret, proportii mai armonioase si un impecabil simt al masurii, ceea c
e i va conferi un aspect putin rece.
Marii maestri se ntorc spre antichitate. Din aceasta epoca dateaza sapatu
rile de la Herculanum (1738) si Pompei (1748}. Reflectiile asupra imitarii opere
lor de arta ale Greciei, scrisa de Winckelmann, apare n 1755. Intre 1 770 si 1 83
0, neoclasicismul este forma care va prevala n Europa, chiar daca de la nceputul s
ecolului al XlX-lea este influentata de romantism. Contrar epocilor precedente,
se face diferenta ntre antichitatile grecesti si cele latine, care nu mai sunt gr
upate laolalta.
Aparitia neoclasicismului este legata de nasterea a doua fenomene: Ilumi
nismul si afirmarea burgheziei dupa Revolutie. Astfel, din punct de vedere socio
logic putem distinge n interiorul aceluiasi stil faza terminala a feudalismului a
ristocratic si cea a burgheziei n plina ascensiune.
3.2.2. Arhitectura si arta gradinilor
Guiiiaume Coustou Arhitectura domestica cunoaste dintr-o data o transde
la Concorde.
Aii de la Marfy. Formare orientata n esenta spre cautarea confortului. Ea
Marmura. Paris, Place simplifica liniile cladirilor si modifica dispunerea inte
rioara. Totusi, gustul pentru formele monumentale si face din nou aparitia. Influ
enta lui Palladio spre 1770 aduce volumul cubic pe care l regasim la Venetia, mpod
obit cu un pe-ristil. Variantele sunt numeroase, iar peristilul poate fi placat
(Paris, Hotel de Salm).
Dezvoltarea arhitecturii publice va fi frnata de criza financiara, dar va
continua gratie ajutorului dat de municipalitati si intendenti. Prin talentul l
ui Gabriel, n traditie neoclasica, sunt construite scoala militara, cele doua pal
ate ale lui Ludovic XV (astazi Piata Concorde), micul F"lconnet-Femeie care se,.
, ', t, n rr scalda. Marmura. Muzeul
Trianon, palatele dm piata Bursei de la Bordeaux. SouffLuvru lot constru
ieste Scoala de Medicina, teatrul Odeon, biserica Sainte Genieve (actualul Panth
eon), Servandoni realizeaza fatada bisericii Saint Sulpice. Here nalta edificiile
din piata Stanislas la Nancy, n timp ce Delamain si Courtonne construiesc hotelu
rile Soubise si Matignon. Toata aceasta arhitectura adopta forme stereometrice e
lementare: cupole, cilindri, planuri circulare, n forma de stea sau rectangulare.
Dus pna la extrem, acest principiu l conduce pe arhitectul Claude Nicolas Ledoux
la construirea de cladiri n forma de cub sau sfera.
N AFARA FRANTEI
n Anglia, arhitectura de tip baroc (ansamblurile urbane de la Bath) nu ad
uce nimic original. Robert Adam, inspirat de antichitatile grecesti si latine pe
care le vazuse la Pompei, transpune n arhitectura sa toate tendintele: gustul pe
ntru pilastri corintici sau ionici. Arhitectura contemporanului sau William Cham
bers se leaga mai degraba de perioada precedenta, adica cea de dinainte de 1714.
n schimb, n tarile germanice, stilul rococo se va implanta de o maniera ma
i evidenta, reprezentat de palatul Sans-Souci, la Potsdam, iar n Austria de biser
ica Melk si castelul vienez Belvedere, n Rusia, arhitectura prezinta o mare origi
nalitate (stilul italian pentru Palatul de iarna).
n ceea ce priveste arta gradinilor, ea va pastra la nceput sistemul de gra
dina frantuzeasca. Crearea hotelului ce se deschide n fata cadrului sau natural v
a influenta teoriile lui Rousseau si, ncepnd din 1760, formula gradinilor regulate
va fi nlaturata. Asistam la o fuziune a tuturor disciplinelor, pictura, teatru,
arhitectura, toate urmarind punerea n valoare a gradinilor. Scopul era de a resti
tui naturii planurile sale asimetrice, capriciile, starea primitiva". Se simuleaz
a perfect universul rustic si pastoral, ntoarcerea la sursele antice devine inevi
tabila Si aluziile la Egipt (piramida lui Maupertius, mormntul egiptean din parcu
l Monceau), la Grecia antica sau China abunda. Sub influenta Iluminismului se na
ste o arhitectura alegorica: templul dedicat amorului (Trianon), filosofici (Er-
menonville), prieteniei (Betz).
La sfrsitul secolului se impune gradina engleza, cu o nfatisare mai capric
ioasa, cu carari sinuoase, lacuri, poduri rustice, boschete. William Chambers a
adus o contributie importanta n arta gradinilor. Conceptia sa asupra gradinilorpe
isaje se mbogateste n urma unei calatorii pe care o ntreprinde n China. Gradinile pa
latului Bagatelle, realizate n 1777 de englezul Blaikie, se inspira direct din co
nceptia lui Chambers.; ';'! s-J
3.2.3. Sculptura maresal de Saxa. Marmura si bronz. Strasbourg. Templul
Saint-Thomas.
Secolul lui Ludovic XVI se caracterizeaza n domeniul sculpturii prin triu
mful micii sculpturi de budoar si apartament, ca si prin portrete. Hotelurile pa
rticulare si gradinile continua sa fie decorate cu statui. Exista familii de scu
lptori, ca de exemplu, familia Coustou, nepotii lui Coysevox, dintre care unul,
Guillaume-tatal (1677-l746) este autorul lucrarii Caii de la Marly. n afara acest
or dinastii de sculptori trebuie amintit numele lui Edme Bou-chardon (1698-l7'62
): Amor si Psyche, Fntnadm strada Grenelle. Dupa 1750 sculptura sugereaza ntoarcere
a la antichitate. Jean Baptiste Pigalle (1714-l775) va raspunde acestei exigente
. El va crea un stil inspirat din modelele Pigaiie. *Mormntui lui antice, raspunzn
d gustului pentru monumentele funerare. Arminius Maurice, Dintre toate monumente
le de acest gen, Mausoleul Maresalului de Saxa este cel mai impresionant. Defunc
tul, aflat n mijloc, este reprezentat nconjurat de figuri alegorice. Se afla la St
rasbourg, n biserica Saint Thomas. Aflat pe patul de moarte, Bouchardon i-a ncredi
ntat marea sa opera, Piata Ludovic XV de la Paris.
Etienne Maurice Falconnet (1716-l791) a sculptat statui remarcabile, pre
cum cea ecvestra a lui Petru cel Mare de la Saint Petersburg. Orologiul celor tr
ei gratii se detaseaza de realismul lui Pigalle. Subiectul este mitologic, iar a
rtistul exploateaza gratia juvenila a celor trei modele.
Jean Antoine Houdon (174l-l824) este, fara ndoiala, cel mai mare sculptor
al epocii sale. Busturile Houdon George sa^e smt fraPante Prm realismul si adev
arul pe care le deWashington. Marmura, gaj a, relevnd dispozitiile morale ale car
acterului. El si-a 1788. RicKnond. Propus drept scop sa creeze imagini nepieritoa
re ale barHoudon. Diderot. Lucrare n lut. Muzeul Luvru.
R btilor care au adus glorie sau onoare patriei". Prin n Voltaire asezat,
el a stiut sa redea perfect inteligenta li vie si malitiozitatea acestui om de
litere. O versiune se afla la Comedia Franceza, iar o alta la muzeul Ermi-tage.
Reprezentarile pe care le-a lasat, ale lui Diderot, Turgot, Buffon, Malherbe, La
Fayette, Mirabeau, Napoleon, pot fi considerate drept marturii nepieritoare ale
marilor personalitati.
3.2.4. Mobilierul si decoratia
Antoine Watteau. Gilles. Muzeul Luvru.
n secolul al XVIII-lea se succed doua stiluri:
Boucher. Venus cerndu-i lui Vulcan arme pentru Enea. Muzeul Luvru.
Stilul Ludovic XV, cu o gratie si o eleganta exuberanta, folosind frecve
nt linia curba si motivul rocaille"; stilul Ludovic XVI, mai sobru, cautnd ndeosebi
linia dreapta. Modul de decoratie a dus la multiplicarea marilor oglinzi, a lam
pilor nconjurate cu ciubuce si cu diverse motive ornamentale (ghirlande, cochilii
, torte, fluiere, lire) si scene pictate. Arta mobilierului se caracterizeaza pr
intr-o mare varietate de obiecte: comode, mese de joc, fotolii spatioase, secret
aire. Eleganta mobilierului este sporita de folosirea lemnului exotic (mahon, pa
lisandru) si a stofelor usoare. Orfevraria, tapiseria, ceramica iau un avnt rapid
: la Sevres ia fiinta o manufactura de portelan. Folosirea fierului forjat se in
tensifica, el devenind obiect de arta n minile unor oameni de talent, ca Lamour, c
reatorul grilajelor din Piata Stanislas, laNancy.
3.2.5. Pictura *
Devine accesibila marelui public nca din 1750, cnd regele permite contempl
area colectiilor sale de la Luvru si palatul Luxembourg. Din 1737 se tine la Luv
ru un salon de pictura si sculptura. Critica de arta nu se lasa asteptata. Cele
mai vestite manifestatii au fost saloanele" lui Diderot. Colectionarii nu sunt nu
mai printii sau marii seniori, ci si bancherii, marii fermieri, dar si speculant
ii, al caror numar este n crestere.
N FRANTA
Pictura rococo va atinge apogeul n Franta, dominata de trei pictori:
Boucher. Chinezarie Rotterdam.
Antoine Watteau (1673-l721). Nascut la Valenciennes, n Flandra, va fi cel
mai de seama succesor al lui Rubens, pe care l descopera la Paris, n galeria pala
tului Luxembourg. Watteau va lucra la sanguine", n pastel, guasa, dar uleiul ramne
totusi mijlocul cel mai folosit. Culoarea ramne o componenta esentiala n figuraril
e sale. Pictor al sarbatorilor galante, el a reprezentat, asa cum spunea Verlain
e, sub deghizari pline de fantezie" nalta societate a epocii. Culorile sunt clare
si luminoase, peisajele vaporoase si melancolice: Reuniune pe terasa, mbarcarea p
entru Cyhtere, din care exista doua exemplare, al doilea fiind Insula Cythere. C
u Firma negustorului Gersaint, capodopera executata n opt zile, el se dovedeste u
n realist. Figura lui Gilles, pe un fond alb, disimuleaza toate framntarile sufle
tului.
Ragonard. Pierrot.
Frantois Boucher (1703-l770) aduce la moda stilul budoarului; erotismul
dezinvolt degajat de tablourile sale si are originea n arta franceza a epocii. Gra
tie talentului sau, Boucher exalteaza corpul femeii: trupuri de fete tinere, goa
le si rozalii, se topesc n peisaj ele bleu, n budoare gri sau argintate, ntoarcerea
Dianei de la vnatoare este unul din tablourile care-l faceau pe Diderot sa se zbr
leasca, att pentru etalarea de carnuri, ct si pentru saracia pretextului mitologic
invocat, n Odihna Dianei, totul este dulce: blondul, albastrul, portocaliul se c
ontopesc armonios pentru a pune n valoare carnatia sidefata a zeitei, n acest tabl
ou, pictorul preferat al doamnei de Pompadour a cedat pentru prima oara n fata si
nceritatii. La moartea sa, se estima la peste 10 000 numarul lucrarilor sale.
* Jean Honore F r ago n ar d (1732-l806), pictor de la sfrsitul perioadei
rococo, discipol al lui Boucher; o serie din tablourile sale constituie o conti
nuare a comediei libertine a maestrului sau. Totusi, arta lui Fragonard se disti
nge de cea a altor artisti, deoarece el poseda ntr-adevar ceea ce criticii vremii
, Quentin de la Tour printre care Diderot, numeau inspiratie sau imaginatie. Por
tretul lui Jules Datorita talentului sau s-a ntors spre arta peisajului, Vemet. D
ijon. Reprezentnd natura att de draga lui Rousseau. Cerul, frunzisurile, spatiile,
prin poezia pe care o degaja, anunta preromantismul. Suferinta din dragoste ilu
streaza maniera nflacarata a pictorului de a utiliza materia. Femeile care se sca
lda demonstreaza rigoarea compozitiei si maniera de a continua pe fundalul frunz
isurilor arabescurile corpurilor. InRenattdm gradina Armidei foloseste linii uso
are si nervoase, crend o impresie de agitatie asupra ansamblului tabloului.
Iluminismul avea drept ideal redarea particularitatilor individuale. Ace
st fenomen este relevat de arta portretului, unde ideea generala nu este aceea d
e a lauda cu orice pret, ci de a spune" o fiinta. Astfel, Hyacinthe Rigaud (1659-
l743) din Perpignan, elev oficial al lui Van Dyck, realizeaza portretele lui Lud
ovic XIV si Ludovic XV copil, n timpul Regentei apare o noua tehnica, ce va const
itui apogeul rococo-ului: pastelul. La originea acestei noi tehnici se afla vene
tianul Rosalba Camera, care a locuit la Paris n jurul anului 1720.
Quentin de la Tour (l 704-l788). Considerat unul dintre cei mai mari por
tretisti ai epocii, va utiliza noua tehnica, pictnd-o pe prietena ^Domnisoara Fel
, sau personaje de curte, Maria Leczinska, Doamna de Pompadour. Spre sfrsitul vie
tii, La Tour va fi cuprins de o nebunie mistica.
N a 11 i e r (1685-l766). Pictor al femeilor frumoase, el le reprezinta
pe Domnisoara de Clermont, Printesa de Lambesc, Doamna Henriette, Doamna Adelaid
e, care pozeaza n nimfa, Minerva, Flora ca si Diana. Mitologia nu reprezinta dect
un pretext pentru amuzament.
Elizabeth Vigee le Brun (1755-l842). Dovedeste un spirit total diferit, n
care se declara sentimentalismul de la sfrsitul secolului. Eleva a lui de Greuze
, ea realizeaza o serie de portrete ale Mariei Antoaneta. Cel mai cunoscut este
cel n care apare mbracata n maniera greceasca. Tablourile sale degaj a multa delica
tete.
Jean Baptiste O u dr y (1686-l755) exceleaza ca peisagist. Numit la Gobe
lins, el va contribui la evolutia artei tapiseriilor. Va reprezenta adesea n tabl
ourile sale scene de vnatoare: Vnatoarea de mistreti, Peisaje de vnatoare, ntlnire de
vnatoare la izvorul regelui de la Compiegne.
Hubert Robert (1733-l808) este inspirat de ruinele romane din Provence s
i Languedoc, dar compune deseori peisaje pur fanteziste. Picteaza nsa si scene di
n viata cotidiana, asa cum demonstreaza tablourile aflate la Paris: Incendiul Op
erei din 1781, Demolarea caselor din Pont Notre-Dame (1786).
Joseph Vernet (l 714-l789) confera un sens poetic conceptiei asupra peis
ajului, situndu-se pe linia preromanticilor. Porturile Frantei a^constituit o com
anda importanta.
Alaturi de erotism si natura, o alta tema apare n pictura secolului al XV
III-lea, cea a vietii private sau satesti.
Chardin. Furnizoarea. Muzeul Luvru.
Goya. Gigantul. (cea 1820).
Jean Baptiste Greuze (1725-l805) este cel mai important reprezentant. Ta
blourile sale cu tendinta moralizatoare au gasit n Diderot unul dintre cei mai nfl
acarati admiratori: Blestemul parintesc, Fini pedepsit, Consimtamntul de casatori
e la tara. Despre ultimul tablou, Diderot scria:
Greuze (1725-l805). Logodnica satului. Muzeul Luvru.
Subiectul este patetic, privin-du-l, o emotie dulce ne cuprinde. Compozit
ia mi s-a parut foarte frumoasa: este ca si cum actiunea s-a petrecut. Exista do
uasprezece figuri [.] Cum se nlantuie toate!"
Desigur, Diderot nu vedea ntr-un tablou dect pretextul unui discurs, dar g
eniul sau era pe punctul de a inventa jurnalismul. Doar Filon din Alexandria, fi
losof grec ale carui scrieri se pastreaza, a descris picturi cu att entuziasm.
Jean-Baptiste S i m e o n Chardin (l 699-l779) se inspira din cotidian.
Ii place sa reprezinte mica burghezie, vecinii, prietenii. Furnizoarea, Copilul
cu titirezul sunt cele mai bune exemple. Natura moarta traduce imobilitatea lucr
urilor familiare. Chardin va cauta realitatea n interioare si nu n imaginile conve
ntionale, ca de exemplu cadrele mitologice sau aristocratice.
N AFARA FRANTEI SPANIA
Stilul rococo este reprezentat de Francisco de Goya y Lucientes (l746-l8
28). Tablourilepecare le realizeaza ncepnd din 1786, cnd este numit pictor al regel
ui, simbolizeaza perfect gustul popular, propriu ultimelor decenii ale stilului
rococo. In aceeasi perioada picteaza teme religioase. La moartea lui Carol III, n
1789, succesorul sau, Carol IV l numeste pe Goya pictor de camera, ceea ce const
ituia o promovare. Anul 1798 i marcheaza opera. Decoreaza n fresca schitul Sn Anton
io de la Florida, mpletind grandoarea baroca cu efecte ale rococo-ului. Este vorb
a de personaje aflate n jurul unei balustrade pictate n tehnica trompe l'oeil". Dar
cele mai semnificative dintre operele sale sunt cele pictate dupa 1814, n specia
l scenele de razboi, la care se adauga impresionantul /Dos de Mayo (Doi mai), ope
ra romantica prin culoare si elan. Picturile negre (182l-l822) au drept tema ese
ntiala capriciul si inventia. Fiecare din aceste picturi este precedata de schit
e fantastice. Mitologia, eliberarea instinctelor, vrajitoria si vor gasi un supor
t prin tehnica si estetica. Este vorba de paisprezece compozitii pictate n tonuri
de brun, gri, ocru, albastra carmin. Seria cuprinde, printre altele, Marele tap
, Judith, Lectura, Idiotul satului, Saturn devorndu-si copiii.
Din secolul al XlX-lea, influenta lui Goya se va resimti la pictori ca D
elacroix si Manet.
ITALIA
n secolul al XVIII-lea Italia pierde rolul de far pe care l cucerise n arta
picturala europeana nca din secolul al XV-lea. Marii pictori care dirijeaza lume
a artei de la Roma sau Bologna ncremenesc n traditia barocului trziu. nca o data, Ve
netia este cea care realizeaza ruptura cu traditia. Marele oras, n ciuda decadent
ei sale politice si economice, ra-mane central vietii mondene si intelectuale.
G. B. Tiepolo. Banchetul Cleopatrei. 1757. Fresca din palatul Labia. Ven
etia.
Tiepolo Giambattista (1696- 1762) apare la mijlocul acestei efervescente
artistice. Picteaza n 1726 prima sa serie de fresce n palatul arhiepiscopului de
Udina, iar apoi, n 1745, Istoria lui Antoniu si Cleopatra n salonul palatului Labi
a. ntre 1750 si 1751 decoreaza scara mor numentala de la Rezidenz Wurburg. Din 17
57 dateaza tablourile Iliada, Eneida, Roland furios. si sfrseste zilele la Madrid.
Una din caracteristicile artei sale este felul n care reda lumina. Atunci cnd evo
ca sarbatorile si carnavalele de la Venetia, foloseste o gama cromatica nca mai c
alda.
Canaetto. Vedere din Venetia. Londra, National Gallery.
Antonio Canal, numitCanaletto (1697-l768) stie sa redea perfect cele mai
stralucite aspecte ale Cetatii Dogilor. El reproduce miscarea si viata canalelo
r venetiene vazute n perspectiva: Canal Grande, Sn Giorgio Maggiore si vama Veneti
ei. Cu aceeasi delicatete reda peisajele Angliei pe care le va realiza n cursul a
trei calatorii ntreprinse aici.
Francesco Guardi (1712-l793) anunta prin reprezentarile sale fantasmagor
ice perioada romantica. Cu toate acestea, arta sa ramne n perfect acord cu stilul
rococo. Este primit la Academia de arta din Venetia la vrsta de saptezeci de ani.
Ca si Canaletto, picturile sale merg pe studiul Marelui Canal (Canale Grande),
pe care l prezinta n plina activitate. A realizat si cteva tablouri cu caracter rel
igios.
ANGLIA
Gainsborough. Portretul domnisoarei Haverfield. 1780. Londra, Colectia W
allace.
Pictura engleza este dominata de numele lui W i l -liam Hogarth (1697-l7
64). Desi portretist, viziunea sa realista, arta sa sincera l ndeparteaza consider
abil de traditia stabilita a altor artisti. Tablourile sale releva o intensa obs
ervatie a oamenilor, moravurilor, comportamentelor. Pentru el, pictura trebuie s
a aiba un rol moralizator. Cu Casatoria la moda critica moravurile si obiceiuril
e dizgratioase. Realizeaza un numar mare de portrete si crochiuri: Lordul George
Graham n cabinetul sau. Ceea ce l diferentiaza pe Hogarth de ceilalti pictori ai
epocii sale, este faptul ca el nu mai lucreaza portretele n traditia lui Van Dyck
.
Joshua Reynolds (1723-l792) i datoreaza mult lui Hogarth. ntre 1750 si 175
3 calatoreste n Italia, n scopul studierii operelor lui Michelangelo. ntorcndu-se n A
nglia, este rapid solicitat ca portretist, la Curte, n general, operele sale prez
inta femei frivole si de moravuri usoare: Domnisoara Siddons personificnd muza tr
agediei. Portretist oficial al tuturor personajelor notabile ale timpului a fost
adeseori atras de o pictura mai imaginativa. Picteaza figuri de copii: Vrsta ino
centei. Ramne unul dintre marii coloristi ai secolului al XVIII-lea englez.
Reynolds. Portretul domnisoarei Bowles nsotita de dinele ei. Londra, Cole
ctia Wallace.
Thomas Gainsborough (l727-l788), ca si Reynolds, a fost un portretist de
mare talent, dar el se va consacra si altor genuri. Picteaza totusi familia reg
ala, dintre care opt portrete sunt ale lui George III. n 1768, la nfiintarea Acade
miei Regale, figureaza printre cei treizeci si sase de membri fondatori. Opera s
a este extrem de originala. A stiut sa sublimeze caracteristicile psihologice al
e personajelor sale, ca msuro-rile Linley. Poate fi melancolic si solemn atunci
cnd evoca satul englez: Plimbarea de dimineata.
3.2.6. Muzica
FRANTA
Francois Couperin (1668-l733), interpret la clavecin si orga, scrie litu
rghii, n secolul al XVII-lea, alauta ocupa un loc preponderent n domeniul muzical.
Couperin va compune pentru clavecin ntr-un stil nou, ceea ce va constitui punctu
l de plecare pentru muzica pianului modern. Muzica este scrisa sub forma suitelo
r, cu alternante de bucati variate, diferite prin timp si caracter. Muzica franc
eza se orienteaza tot mai mult spre teatru.
Jean Philippe Ram e au (1683-l764) este cunoscut mai ales ca teoretician
cu al sau Tratat despre armonie. Compune opere, Castor si Pollux, sau balete, I
ndii le galante. Stabileste bazele unei noi armonii. Spre 1750, operele sale scr
ise n traditia lui Lully vor declansa pasiuni ntre partizanii muzicii franceze si
cei ai muzicii italiene. Cei din urma vor pune la punct un nou gen de opera comi
ca, n care cntecele alterneaza cu cuvintele. Cel mai cunoscut autor al acestui gen
de opera este Gretry, care va triumfa cu opera sa, Richard, Inima de leu.
Gluck (1714-l787), de nationalitate germana, dar protejat de Maria Antoa
neta, da un nou impuls operei. Opera sa se caracterizeaza printr-o melodie expre
siva si un ritm derivat din arta declamatorie. Stilul sau se nrudeste cu cel al u
nui autentic teatru muzical si va constitui baza de evolutie a operei n secolul a
l XlX-lea. Principalele sale opere sunt Orfeu si Euridice, Armida.
ITALIA
La sfrsitul secolului al XVI-lea si nceputul secolului al XVIII-lea, influ
enta muzicii italiene asupra celei europene este n scadere. Luptnd mpotriva operei
traditionale, G. B. Pergolese (1710-l736) introduce opera bufa, n timp ce Vi v al
di (1678-l741) fixeaza cadrele concertului. Altii, ca Porpora si Salieri, pun b
azele unei traditii teatrale noi. Pna n a doua jumatate a secolului al XlX-lea, op
era si pastreaza primul rang printre genurile muzicale.
GERMANIA
ncepnd cu secolul al XVIII-lea, muzica are o importanta crescnda n viata muz
icala europeana. Ea a dat mari muzicieni.
Johann Sebastian B ach (1685-l750) a fost fara ndoiala cel mai remarcabil
dintre muzicienii Germaniei din prima jumatate a secolului al XVIII-lea. A fost
capelmaistru la capela din Weimar, organist de Curte la Koelhen din 1717 pna n 17
23 si cantor la Leipzig. n aceasta perioada compune Concertele brandenburgice. Da
torita talentului sau, orchestra va capata o noua forta de expresie, rezervata pn
a atunci compozitiilor vocale. Muzica religioasa i domina opera, dar si muzica in
strumentala ocupa un loc important. Familia Bach va da nastere unei ntregi genera
tii de muzicieni.
n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Viena devine centrul muzicii
europene. Acest renume i este dat de doi mari compozitori:
Joseph Haydn (l 732-l809) defineste n Austria regulile simfoniei si cvart
etului. Folosirea acestuia din urma pentru instrumentele cu coarde si a sonatei
pentru pian este o tipica ilustrare a practicii muzicale aristocratice.
Wolfgang Amadeus M o z ar t (1756-l791). n ciuda unei vieti scurte si nef
ericite, el mbogateste traditiile muzicale. A compus n toate genurile, dnd dovada d
e o inepuizabila inventivitate melodica. Va trebui nsa asteptat mijlocul secolulu
i XX si venirea marilor muzicologi, a lui Alfred Einstein n special, pentru ca op
era sa sa fie cu adevarat descoperita. A lasat o imensa mostenire, alcatuita din
sonate, concerte, simfonii si opere (Nunta lui Figaro, Don Juan, Flautul fermec
at.).
3.3. Teme de reflectie: Filosofia si cunoasterea stiintifica
: Filosofia si ratiunea i Filosofia si religia
Filosofia si istoria. Spre o morala sociala?
n a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, conceptul de filosofic i defin
este pe cei care asimileaza cunostintele timpului si le fac sa progreseze: astfe
l, cmpul de meditatie se largeste, iar societatea si istoria devin subiecte de re
flectie rationala. Filosoful are datoria ca, prin actiunea sa, sa transforme oam
enii si societatea; filosofia se defineste si ca o practica sociala. '
FILOSOFIA SI CUNOASTEREA STIINTIFICA
n Discurs preliminar la Enciclopedie, scris n 1751, d'Alembert plaseaza fi
losofia la sfrsitul evolutiei spiritului uman. El i atribuie nu numai un rol vulga
rizator, dar si acela de ntemeietoare a stiintei pozitive, caracterizata prin spi
rit de observatie, opus celui de sistem.
Atunci cnd publica n 1778 Epocile naturii, n care distinge sapte epoci, Buf
fon descrie n ultima progresele civilizatiei si adera la ideea Iui d'Alembert.
Cunoasterea stiintifica a naturii permite, dupa parerea lui, o mai buna
dominare a acesteia, caci cu ct observa mai mult natura, omul are mijloacele de a
o supune si de a obtine ct mai multe noi bogatii."
Si Rousseau vede filosofia n acest sens. n Emile sau Educatia, l invita pe
filosof sa studieze natura n mijlocul ei, daca acesta are intentia de a fi savant
.
Houdon. Roitsseau.
Influenta preponderenta a lui Descartes asupra stiintelor scade treptat n
folosul lui Newton. Opera sa esentiala, Philosophiae naturalis principia mathem
athica (l 686) trateaza n cartea a treia sistemul lumii. Studiaza miscarea sateli
tilor n jurul planetelor. Gndirea sa fizica este nsotita de una teologica. Ordinea
care domneste este opera unei Fiinte atotputernice si inteligente. Ideile sale a
u gasit un ecou prelungit n secolul al XVIII-lea. Cei doi artizani ai introduceri
i sale au fost Maupertuis si Voltaire. Primul a introdus newtonismul la Academia
de stiinte, iar al doilea a fost cel mai bun popularizator al operei sale.
FILOSOFIA SI RATIUNEA
Ilumininismul sau secolul luminilor" desemneaza spre mijlocul secolului a
l XVIII-lea o atitudine intelectuala, adoptata de epoca, ntr-o scrisoare din 26 i
unie 1765 adresata lui Helvetius, Voltaire scria: JDe doisprezece ani se face si
mtita o revolutie n lumea spiritului. Lumina se raspndeste n toate directiile." n Di
ctionarul academiei (1694), cuvin tul lumina este folosit mai nti cu sens teologic
, apoi metafizic. Lumina credintei", lumina evangheliei" se opun luminii naturale,
n Germania se va vorbi deAufklarung. n studiul sau Was ist Aufklarung? (Ce este i
luminismul?), Kant considera aceasta epoca mplinita. In Anglia cuvntul light nu ar
e acelasi sens ca n franceza si Thomas Paine scrie The age ofreason (1794); n Ital
ia, luce, n spaniola siglo de las luces sunt sinonime cu despotismul luminat.
Ratiunea. Paris, Bibliotheque Nationale.
Ratiunea respinge metafizica, considerndu-se incapabila de a cuprinde sub
stanta si esenta lucrurilor, de a elabora sisteme. Ea respinge autoritatea, ca s
i traditia. Gasim aceasta conceptie la Locke, Essay on human widerstanding (Eseu
asupra intelectului omenesc, 1690), la Voltaire n Scrisori filosofice (1734), la
marchizul d'Argens, Filosofa bunului simt (1737), la Diderot n articolul Ratiune
din Enciclopedie.
Aceasta caracterizeaza spiritul stiintific si metoda experimentala, care
trebuie sa se aplice nu numai stiintelor naturii, ci si omului si societatii. D
in domeniul religios, filosofa trece n cel al politicii si al istoriei, ncercnd sa d
evina o noua morala.
FILOSOFA SI RELIGIA
Filosofia si gaseste principalele sale argumente n stiintele pozitive, car
e legitimeaza folosirea unei metode experimentale, putnd depasi astfel autoritate
a textelor sacre, n acest mod, stiinta trebuie sa se elibereze de jugul scolastic
ii, dar si de cel al metafizicii. Marchizul de Mirabeau (1715-l789) n opera sa Pr
ietenul oamenilor sau Tratat asupra populatiei (1756), defineste filosofa arta rat
iunii celor care nu au convingeri religioase". Voltaire este mai implicat n lupta
mpotriva bisericii si religiei: Biserica este infama". Dupa 1750 se distinge grup
ul filosofilor Biserica nteleptilor". Se vorbeste de comuniune filosofica", ncepnd cu
aceasta data, filosof semnifica aderarea la o doctrina.
FILOSOFIE SI MORALA
Criticarea religiei a nsemnat punerea n discutie a bazelor moralei traditi
onale. Metoda stiintifica va trebui aplicata si la morala.
Helvetius (1715-l771), n lucrarea Despre spirit, aplica aceasta metoda la
morala: am crezut ca morala trebuie tratata ca toate celelalte stiinte si ca tre
buie creata o morala precum fizica experimentala". D 'Holbach (1723-l789) reia a
ceeasi idee n Sistemul naturii (1770): morala ca stiinta trebuie sa se sprijine p
e o cunoastere exacta a legii naturale, deci a nsesi faptelor.
C o n d i 11 a c (1715-l780), n eseul sau asupra Originii cunostintelor u
mane, defineste metoda: O metoda care a condus la stabilirea unui adevar poate co
nduce la un altul si cel mai bun trebuie sa fie acelasi pentru toate stiintele".
FILOSOFIA SI ISTORIA
'. Secolul al XVIII-lea cunoaste pasiunea pentru istorie, iar filosoful
se doreste a fi istoric. El va cauta fapte si argumente n sprijinirea teoriilor s
i controverselor sale. Montesquieu si Voltaire scriu filosofia istoriei, fiecare
cu un scop diferit. Montesquieu (1689-l755) doreste sa determine cauzele evenim
entelor istorice. In Consideratii asupra cauzelor maretiei si decadentei romane
(1734), Voltaire cauta mai putin cauzele, considernd ca hazardul conduce evenimen
tele. El defineste mai ales spiritul si moravurile natiunilor" si scrie despre Ev
ul Mediu urmatoarele: As vrea sa descopar mai degraba cum era atunci societatea o
ameoilor, cum se traia n familie, ce arte erau cultivate, dect sa scriu despre nen
orocirile si luptele funeste, despre locurile comune ale rautatii umane".
Totusi, pentru cei doi autori, istoria ramne nainte de toate un mijloc de
lupta filosofica. Nu trebuie sa ne limitam doar la cunoasterea lumii si societat
ii, ci trebuie gasita calea de transformare a acestora. Opera istorica a lui Mon
-tesquieu l va conduce la politica. In Spiritul legilor, el devine filosof al dre
ptului si al guvernarii. In Dictionar filosofic, Voltaire trece de la tabloul ti
pului de guvernare engleza la revendicarea libertatii. Pentru el, istoria trebui
e sa serveasca formarii sociale si politice a omului cinstit. Filosofia se va pr
eciza prin utilitatea sa sociala. Acest scop practic al filosofici este definit
de Buffon n cartea a saptea a Epocilor naturii (l 778). Totusi Condorcet (l 743-l
794) este cel care a caracterizat cel mai bine idealul si lupta filosofilor, n Sc
hita a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman (1792) el scrie: In Ang
lia, Collim siHolingbroke, n Franta-Bayle, Fontenelle, Voltaire, Montesquieu si s
colile formate de >! Oameni celebri au luptat n favoarea adevarului, folosind/;];
rndpe rnd arme pe care eruditia, filosofia, spiritul, talentul scriitoricesc le p
ot furniza triumfului ratiunii".
SPRE O NOUA MORALA
Fundamentele moralei s-au schimbat. Ele nu mai sunt obligatoriu legate d
e o religie, ci se sprijina pe ratiune. Aceasta morala care nu mai cauta sa urme
ze nvataturile naturii si gaseste principiul n organizarea fericirii. Sunt respinse
morala crestina ca si cea stoica. In Discursuri n versuri despre om (1738), Volt
aire face procesul moralei austere, stoice, janseniste sau crestine. Noua morala
o va slabi pe cea veche si de aceea anumiti credinciosi vor ncerca sa concilieze
religia cu placerile legitime. Acest ideal este urmarit de Marivaux n Nevoiasul
filosof.
Noua arta de a trai determina cautarea fericirii. Lucrarile pe aceasta t
ema abunda. Singurele adevaruri importante sunt cele care aduc fericirea oamenil
or. In primul sau discurs de la Sorbonna din 3 iulie 1750, Turgot remarca: natura
a conferit tuturor oamenilor dreptul la fericire". Marile linii ale conceptiei
asupra fericirii au fost trasate dupa 1740: se ncearca mai putin schimbarea lumii
, ct mai degraba gasirea unui loc confortabil n aceasta. Ct despre morala, ea ramne
extrem de individualista, o morala a fericirii personale. Morala altruista, cea
a binelui social, nu va prinde contur dect dupa 1760. Lupta contra intolerantei,
al carei teoretician va fi Locke, ncepe sa se manifeste. Putem spune", scria d'Ale
mbert, ca Locke a creat metafizica asa cum Newton a creat fizica". Prin metafizic
a se subntelege studiul intelectului uman, al puterilor si limitelor sale. Trasat
urile dominante ale filosofici sale ramn empirice, iar difuzarea ideilor sale est
e deja avansata pe continent. Cu desavrsire laic, Locke separa domenii spiritualu
lui de cel temporal. Totusi el crede n revelatie: este partizanul crestinism rati
onal. Si Voltaire se va situa n prim-plan n lupta pentru combai intolerantei. Henr
iada este epopeea regelui tolerant. Scrisorile filosofice studi sectele engleze n
scopul de a evidentia binefacerile tolerantei.
Anul 1717 nseamna si nceputurile francmasoneriei. Prima loja franceza este
deschisa n 1726 la Paris. Din 1735, lojile franceze, depinznd de marea loja din A
nglia se vor nmulti. Sunt recrutate din straturile superioare ale societatii, Pri
mul mare maestru a fost ducele d'Antin. Din 1744 apar lojile n care sunt admise s
i femeile. Suspectate de monarhie, societatile secrete sunt condamnate n 1738 de
papa Clement XII, apoi n 1751 de Benedict XIV. Totusi, n 1771 se constituie Marele
Orient, n ciuda unor ambiguitati notabile n francmasonerie (critica bisericii, da
r recurgerea la procedeele sale prin rituri, initieri, simboluri), ea reflecta s
piritul epocii. Francmasonii se conformeaza unei noi morale a existentei, respin
gnd austeritatea prin agape si banchete, revendicnd libertatea politica si o anumi
ta egalitate. Aceasta similitudine de idei si intentii explica de ce francmasone
ria a fost prezentata adeseori ca unul din factorii de propagare a Iluminismului
.
CAPITOLUL 4
EPOCA CONTEMPORANA
INTRODUCERE LA CAPITOLUL 4
Capitolul consacrat epocii contemporane este cel mai documentat si mai c
onsistent al acestei lucrari, din doua motive principale: abundenta surselor si
dorinta autorilor de raspndire a cunoasterii fundamentelor imediate ale culturii n
care traim.
Sarcina a fost cu att mai dificila cu ct s-a urmarit lupta mpotriva farmitar
ii mediatice a cunostintelor, fast-food-ul cultural, nvatat rapid, prost digerat
si tot att de repede uitat.
Am acordat deci o atentie deosebita curentelor intelectuale si, ntre aces
tea, celor politice si filosofice, n scopul de a arata extrema rapiditate a impli
catiilor sociale si artistice ale acestora, mutatiile constante produse.
Speram ca la lectura acestei ultime parti a cartii noastre cititorul va
regasi continuitatea cu epocile precedente, pentru a dobndi o viziune culturala g
lobala, tematica si sintetica n acelasi timp.
SECTIUNEA A
BILANTUL LA SFRSITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA
I. SITUATIA POLITICA, ECONOMICA SI SOCIALA N EUROPA LA SFRSITUL SECOLULUI
AL XVIII-LEA
1.1. Spirit si doctrine politice
Gndirea ce a caracterizat Revolutia franceza nu a solutionat anumite prob
leme primordiale: echilibrul constitutional ntre executiv si legislativ nu a fost
gasit, catolicii atribuie revolutionarilor deportarea si moartea papei (1799),
iar conflictul ramne deschis ntre partizanii monarhiei absolutiste sau parlamentar
e si sustinatorii Republicii, cenzitare sau nu.
1.2. Problemele sociale si economice
Europa este saracita de razboaiele ncepute n aprilie 1792, iar sentimentul
ui francez de creare a unei mari natiuni care aduce libertatea si ura contra tira
nilor", i se raspunde cu dezvoltarea unui sentiment national la popoarele nvinse.
n Franta, aparitia democratilor care resping sufragiul cenzitar, luptnd pe
ntru unul universal, sau a celor ca Babeuf (1760-l797) care doresc o egalitate e
conomica reala, este stopata dupa esecul din mai 1796, dar mai ales dupa instaur
area Consulatului n noiembrie 1799.
Uf h i'.
J,
II. REVOLUTIA SI IMPERIUL [2.1. Boala secolului"
Revolutia suscita nelinisti de ordin intelectual, moral, dar si economic
si social. Imperiul linisteste burghezia, asigurndu-i ndestularea materiala, dar
ramne nca asa-numitul mal du siecle" (boala secolului"). De ce boala"?
Este vorba despre cei care supravietuiesc Vechiului Regim si nu reusesc
sa se adapteze noilor conditii ale existentei lor. Cu greu iesiti din secolul lu
minilor, tulburati de Revolutie, viitorul se rezuma pentru ei la un singur cuvnt:
neliniste. Aceasta boala de a exista este personificata de Rene, opera lui Chat
eaubriand, publicata n 18021.
2.2. Politica si sociologie
Esentialul n politica si sociologie provine din tulburarea adusa &Declarat
ia drepturilor omului din august 1789. Aici omul este tratat n cadrul unui umanis
m mult prea abstract pentru a putea determina cadrele practice ale vietii n socie
tate, sarcina de care se va ocupa mai trziu Codul Civil din 1804. El are la baza
garantia solida a dreptului de proprietate, a familiei supuse autoritatii patern
e.
Opinia sociala cea mai raspndita reflecta valorile burgheziei, stabilite
legal de Codul Civil, sustinute de catre absolutistii"2 politici si religiosi, os
tili oricaror suprimari ale drepturilor cucerite.
2.3. Religie, stiinta si filosofic
Religia se limiteaza la a perpetua traditiile perioadei precedente, iar
credinciosii sunt linistiti de Concordatul3 din 1801, care recunoaste religia ca
tolica drept religia majoritatii francezilor".
Stiinta pierde aspectul de speculatie intelectuala, care a marcat sfrsitu
l secolului al XVIII-lea si devine nainte de toate utilitara. Putem lua n acest se
ns exemplul chimiei, ale carei posibile aplicatii n industrie sunt imediat folosi
te.
Filosofia este marcata de miscarea Ideologilor": doamna de S t a e l (176
6-l817) Despre literatura privita n raporturile sale cu institutiile sociale (180
0), Cabanis (1757-l808), istoricul Daunou (176l-l840), care se intereseaza n spec
ial de morala, considerata ca o stiinta a moravurilor si nu ca o introducere la
metafizica.
III. CONDITIILE VIETII INTELECTUALE
3.1. Mediul si locul intelectualului
Sfrsitul secolului al XVIII-lea corespunde mai ales familiarizarii cu tem
e putin abordate nainte: omul, societatea, virtutea. Viata intelectuala si asuma
JDin Rene, portretul psihologic al copilului secolului, se vor inspira a
ttia romantici, nct Chateaubriand va regreta ca l-a scris (n. tr.).
2Absolutistii" sunt partizanii celui de-al Doilea Imperiu (n. tr.).
^Tratatul ncheiat ntre Simtul Scaun si un stat, precizndu-se situatia biser
icii catolice din statul respectiv (n. a.).
Rolul de a o servi pe cea politica, de a crea o cultura noua, mai larg d
ifuzata prin intermediul muzeelor si Scolilor Centrale pentru nvatammtul secundar
si mai bine adaptata unei lumi n plina mutatie. Structurile precedente, cercuril
e mondene, academiile sufera o puternica lovitura, dar ele se vor reconstitui tr
eptat n fata unui public nou, popular, fara o traditie culturala.
3.2. Influenta
Este nca limitata din cauza suprimarii n 1795 a obligativitatii scolii pri
mare si a gratuitatii acesteia, anulnd astfel eforturile ntreprinse de Adunarea Le
gislativa. Prin popularizare, activitatea intelectuala tinde sa largeasca sfera
gndirii la toate domeniile si mediile sociale, cu riscul de a o deforma.
3.3. Cultura n zorii secolului al XlX-lea
Preocuparea filosofica devine generala, intelectualul dorindu-se un gn-dit
or". Pentru el nu exista stiinta sau arta de valoare daca nu are o problematica
de dezvoltat. Totul pleaca de la interogatia asupra naturii omului si a civiliza
tiei create de acesta.
SECTIUNEA B
CIVILIZATIA EUROPEANA DE LA EPOCA NAPOLEONIANA LA MONARHIA DIN IULIE
I. MISCAREA IDEILOR
1.1. Filosofic si religie
F;
*' ' MATERIALISMUL
Aceasta miscare filosofica neaga existenta unui Dumnezeu, care ar fi doa
r spirit, ntruct este imposibil de a separa corpul omului de gndirea sa. Totul este
materie, iar creierul produce ideile, asa cum stomacul produce sucurile gastric
e. Materialismul de la nceputul secolului al XlX-lea este ilustrat deDestutt de T
r a c y (l 754-l836), considerat a fi seful sirului de ideologi" sau materia-lis
ti si C a b a n i s (1757-l808), care asociaza filosofia formatiei sale de medic
.
SPIRITUALISMUL
Opusa materialismului, aceasta doctrina considera ca omul nu poate fi re
dus la simpla materie, ntruct el poseda un principiu spiritual, sufletul, fara pun
ct comun cu persoana sa fizica. Acest suflet determina drepturile caracterului p
ersonal prin sensibilitate si liberul arbitru. Aceasta libertate a spiritului um
an, care cunoaste si evalueaza datele experientei si ale perceptiei senzoriale,
este pro-clamatadelmmanuel Kant ' (1724-l804), sireluatadeFi chte (1762-l814) n C
ritica revelatiei ntregi (1792), n efortul unificarii teoriei si practicii n cadrul
sistemului stiintei" sau Wissenschaftlehre. S c h e 11 i n g (1775-l854) l aprofu
ndeaza pe Fichte prin a sa filosofic a identitatii si naturii: Scrisori despre d
ogmatism si criticism (1796).
'Principalele opere ale lui Kant sunt Critica ratiunii pure (1781), nteme
ierea metafizicii moravurilor (1785), Critica ratiunii practice (1788), Critica
puterii de judecata (1790), Religia si limita bunului simt (1793). Fondator al f
ilosofici critice, el enunta n Critica ratiunii practice o etica a datoriei: este
imperativ ca orice individ sa actioneze de asa maniera nct principiile care-i guv
erneaza actiunea sa fie valabile pentru toti ceilalti oameni (n. a).
Georg Wilhelm Friedrich H e ge l (1770-l831) creeaza un sistem coerent s
i complet al gndirii. Influentat de Aufklarung, apoi de romantismul prietenilor s
ai, Holderlin si Schelling, urmeaza cursurile seminarului din Tiibingen, dupa ca
re devine profesor, renuntnd la vocatia sa de pastor. Publica n 1806 Fenomenologia
spiritului si redacteaza ntre 1812 si 1816 Stiinta logicii. Tot lui i datoram Pri
ncipiile filosofiei dreptului (1821) si Prelegeri defilosofia istoriei, publicat
e postum n 1837.
n ultimul capitol al Fenomenologiei spiritului, Cunoasterea absoluta", par
e a se afla esentialul filosofiei hegeliene: necesitatea, natura si istoria nu su
nt dect instrumente ale revelatiei spiritului". El a prezentat cunoasterea ca un
proces continuu de apropiere progresiva a gndirii de adevarul absolut. Cunoastere
a si istoria sunt caile privilegiate de acces spre acest absolut, care ramne totu
si inaccesibil. Strns legata de viata, cunoasterea trebuie sa se bazeze pe o meto
da dialectica1 si pe opozitia contrariilor.
I 1.2. Politica: Joseph de Maistre (1753-l821) ' Gndirea lui Joseph de Ma
istre, bazata pe framntarea adusa n viata sa de catre Revolutia franceza, se orien
teaza n jurul a ctorva mari principii: prezenta si actiunea lui Dumnezeu n lume, te
oria raului si a orgoliului uman, pasiunea unitatii n ordinea politica si n cea di
vina, ura fata de tot ceea ce separa sau distinge. De aceea si explica Revolutia
drept o imensa pedeapsa divina, destinata a-i purifica si rascumpara pe oameni:
Scrisori ale unui regalist savoiardX1793), Consideratii asupra Frantei (1796). O
pera sa cea mai importanta ramne Serile la Saint Petersburg, publicata postum si n
care ncearca sa justifice att razboaiele, ct si existenta calailor, vazuti drept i
nstrumente ale justitiei providentiale si rencarnari ale virtutii de ispasire a p
acatelor.
II. ROMANTISMUL
2.1. Sursa de inspiratie
Ea nu mai rezida n antichitatea greco-latina, ci n istoria si mitologia fi
ecarei tari, asa cum este cazul tarilor nordice. Daca arta clasica acorda foarte
putin interes perioadei medievale, romantismul se entuziasmeaza n fata Evului Me
diu, lundu-si ca model teatrul elizabetan, adica pe Shakespeare. Principalele for
me de expresie ale romantismului sunt romanele sentimentale si dramele.
Dialectica este rationamentul care comporta opozitii sau diversitati ale
gndirii, ea tinznd spre sinteza (n. a.).
2.2. Eroul sensibil
Miscarea romantica opune drepturile inimii" exigentelor ratiunii, resimti
ta ca uscata si golita de continut. Sentimentele nu sunt fericirea si optimismul
, ci nelinistea, melancolia, deziluzia. Eroul nu mai este rational, ci sensibil.
Revoltat sau aflat n pragul sinuciderii, el se opune regimului politic care l opr
ima ori pune capat unei vieti incapabile sa-i aduca ceea ce astepta.
2.3. Autorii preromantici
Clasicismul de la Weimar reprezinta punctul culminant al spiritualitatii
germane. G o e the (1749-l832) sischiller (l 759-l805) se opun curentului Sturm
und Drng prmir-o forma riguroasa, ntotdeauna supusa unei tematici. Problema funda
mentala ramne acordul dintre personalitatea umana si realitatea naturii. Confrunt
ati cu aceasta exigenta, Goethe si Schiller se ntorc spre renuntare, aceasta fiin
d una din atitudinile fundamentale ale clasicismului german.
Romantismul, antiteza a clasicismului, este totusi strns legat de acesta.
Si unul si celalalt pun n valoare omul, al doilea prin mplinirea destinului sau,
iar primul considernd ca nimic nu se ndeplineste pe acest pamnt, totul este infinit
, ncepnd cu dragostea si suferinta. Romanticul este un ratacitor continuu, iar sco
pul sau l readuce mereu la el nsusi, n izolarea propriului eu. Goethe si Schillersc
urta biografie si operele principale: Goethe (l 749-l832); 1749: se naste la Fra
nkfurt pe Main.
1767: Toana ndragostitului.
1111: Rasura.
Studii la Strasbourg.
1772: este avocat la Frankfurt.
1775: prima versiune a lui Faust.
1774: romanul Suferintele tnarului Werther.
1775: Regele din Thule, Promeleii, Catre Belinda.
1776: Goethe este numit consilier privat de legatie la Weimar.
1780: calatoreste n Elvetia.
1782: Goethe este nnobilat.
1788: prima calatorie n Italia.
Egmont (1787), Elegii romane (1788-l790) 1790: a doua calatorie n Italia.
Fragment din Faust.
1817: director la Hoftheater din Weimar.
1796: romanul Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister.
1794: nceputurile prieteniei cu Schiller.
1796: calatorie n Elvetia. Poemul Hermann siDorothea.
34
1809: Afinitatile elective.
1808: ntlnirea cu Napoleon.
1810: Poezie si adevar, opera autobiografica.
1817: Demisioneaza de la conducerea teatrului din Weimar.
1831: termina al doilea Faust, care va aparea postum.
1832: moare la 22 martie.
Schiller (1759-l805) ir i 1759: se naste la Marbach. F'li: 1773-l780: st
udii de drept si medicina. EUO 1780: chirurg militar.
1780: drama Hotii. *1' 1783: autor dramatic la Mannheim ! V 1783-l787: Do
n Carlos. F j 1784: Intrigasi iubire.
1 1784: Scena teatrului considerata ca institutie morala.
& 1787: se instaleaza la Weimar.
'r 1789: profesor de istorie la Universitatea din Jena.
1790: se casatoreste cu Charlotte von Lengefeld.
1794: nceputul corespondentei cu Goethe.
1796: Despre poezia naiva si cea sentimentala, Scrisori despre v/' ' educ
atia filosofica si estetica a omului. ' ' 1796-l799: Wauenstein. ' 1802: este nnob
ilat de mparatul Franz.
1803: WilhelmTell.
1805: moare la Weimar la 9 mai.
PREROMANTICII ENGLEZI
Precursorii romantismului n Anglia sunt doi poeti, Robert Bums (1759-l796
), care se inspira din poeziile de dragoste populare din Scotia natala, siWillia
m Blake (1757-l827), care mediteaza asupra sufletului omenesc si a violentei con
tradictiilor acestuia. Blake face parte dinLake school, scoala lacurilor", grup d
e poeti nclinati spre supranatural si hipersensibilitate. W i l -Ham Wordsworth (
1770-l850) sisamuel Taylor Coleridge (l 772-l834) publica mpreunaLyrical ballads
(Balade lirice), opera majora a lakistilor.
Aceasta sursa de inspiratie se regaseste n Noptile lui Young (1683-l765),
care poarta subtitlul de Cntece de j ale sau cugetari nocturne despre viata, moa
rte si nemurire si n poemele atribuite lui Ossian1.
'Poet irlandez care ar fi trait n secolul al XlII-lea n Irlanda, n realitat
e, opera lui Mac-pherson (n. a.).
III. NCEPUTURILE ROMANTISMULUI EUROPEAN
3.1. Literatura
ANGLIA
James Macpherson (1736-l796) se inspira din poezia medievala pentru a co
mpune baladele sale sentimentale, considerate pna n 1895 texte originale, care au
avut o influenta deosebita asupra lui Goethe.
W. Wordsworth si S. T. Coleridge sunt veritabilii creatori ai romantismu
lui englez, care cunoaste apogeul prin opera lordului George Gordon B y r o n J
(1788-l824). Mai presus de orice, opera sa este marcata de boala lumii si ironie
ca n Ghilde Harold (1812), de apasarea greselii si a caintei, ca n Manfred, la ca
re se adauga o angajare n lupta pentru libertate care duce la moartea lui (de mal
arie) cu prilejul luptei de eliberare a Greciei (1823). Sfrsitul sau este invidia
t de toti romanticii, a caror influenta o regasim mArmance de Stendlial.
Percy B. Shelley (l792-l822) devinecntaretulpanteismului, poemele sale ex
primnd o comuniune personala cu natura: Prometeu descatusat (1819), Oda vntului de
vest, Oda ciocrliei, Sensibila. Sotia sa, Mary Woll-stonecraft (1797-l851), este
autoarea unui roman de groaza, Frankenstein sau Prometeu modern (1818).
Epoca istorica este reprezentata de S i r Walter S cott (177l-l832), scr
iitor scotian de limba engleza. El preamareste Scotia secolelor XVII si XVIII, c
adrul aventurilor cavaleresti ale eroilor sai, dintre care unul estelvanhoe.
' GERMANIA
^, Romantismul german este ilustrat de povestile inventate, ca Motanul nc
altat (1844) al lui J. L. Tieck (1773-l853), sau de comediile Iui H. von K l e i
s t (1777-l811): Amfitrionul (1805), Printul de Hamburg (1809). Kleist nu se li
miteaza doar la acest gen, ci scrie si eseuri teoretice: Elaborarea ideilor n tim
pul discursului. Cel care va da nsa o opera esentiala romantismului german este u
n emigrant de origine franceza, A. de Chassimo (178l-l838), care a scris Istoria
lui Pierre Schlemihl (1814). n acelasi moment se naste si filologia germana, gra
tie studiilor facute de fratii Grimm, J a c o b (l 785-l863) si W i l h e l m (l
786-l859), asupra mitologiei si limbii germane. Opera lor comuna, cea mai popul
ara a romantismului german, este reprezentata de o 1Este creatorul eroului roman
tic, sumbru si impetuos, dominat de pasiuni tumultuoase si mai ales de sentiment
ul exacerbat al eu-ului (n. tr.).
Culegere de Povesti (1812-l814), rezultate din compilatii ale documentel
or mai vechi si inspirate din traditia orala.
Un loc aparte trebuie rezervat exaltarii mistice, reprezentata de Imnuri
nchinate noptii (l 800), scrise de Friedrich von Hardenberg, numit si Novalis (1
772-l801), sufletul grupului de poeti romantici de la Jena.
FRANTA
Romantismul se manifesta mai ales ca un refiiz al regulilor definite de
clasici, ncepnd cu Boileau. In afara lui Rousseau, initiatorii romantismului franc
ez sunt F r a n c o i s Rene, viconte de Chateaubriand (l 768-l848) si doamna de
Stael (1766-l817).
Geniul literar al lui Chateaubriand are la baza sensibilitatea exacerbat
a a vietii sale private si publice, Rene (1805), Memorii de dincolo de mormnt (18
48-l850), ct si sentimentul crestin intim legat de cel al naturii, Martirii (1809
), Itinerar de la Paris la Ierusalim (1811). Opera sa cea mai importanta ramne Ge
niul crestinismului (1802), n caveRene este doar un episod, deseori comparat cu W
erther al lui Goethe, datorita suferintelor unui suflet nobil. Calatoria n Americ
a (1791) i inspira volumul de amintiri poetice Calatorii n America (1827), dar mai
ales schita unei apologii a crestinismului sub forma romantata din Atala (1801)
.
Doamna de Stael, cititoare pasionata a lui Montesquieu, vorbeste din 180
0, n Despre literatura, despre multitudinea de forme ale frumosului, dupa locuri,
indivizi si medii. Aceasta opozitie cu regula clasica a unicitatii se regaseste
n Despre Germania (1810), care exalta literatura si filosofia acestei tari. Ca u
rmare a furiei lui Napoleon, care confisca si distruge prima forma nainte de a fi
editata, opera este publicata n 1813 la Londra, apoi n 1814 la Paris. Ideea princ
ipala a operei este legatura strnsa dintre sufletul german si institutiile social
e, politice si religioase de peste Rin.
3.2. Artele
Turner. Vas n plina furtuna. (1842). Londra, Tate Gallery.
5.2.7. Pictura
ANGLIA
Pictura romantica urmareste exprimarea sentimentului existentei prin anu
mite teme privilegiate: imensitatea naturii prin vastele peisaje n care omul este
un mic personaj pierdut, cu ochii fixati n departare (Furtuna de zapada de Turne
r, 1813); folosirea regulata a tehnicii contre-jour n scopul de a estompa senzati
a realitatii, tehnica att de draga clasicilor (Funeraliile luiAtala de Girodet, 1
808); importanta acordata ferestrelor deschise asupra spatiului.
Arta portretului evolueaza, accentuata de dorinta de a reda mai mult psi
hologia personajului dect pozitia sa sociala: tablourile lui R a e b u r n (1756-
l823) siLawrence (l 796-l830). n acelasi timp, Crome siconstable (1776-l837) n Car
uta cu fin, inaugureaza traditia marilor peisagisti si a autorilor de marine.1 W
i Iii am Turner (l 775-l851) inventeaza o lume scaldata de lumina si stralucind
de frumusete, dar n care serenitatea cedeaza n fata miscarii. Vas n furtuna (1842)
nu urmareste redarea unui vapor cu aburi n secolul al XlX-lea, ci lupta contra el
ementelor dezlantuite ale naturii.
FRANTA
Romantismul pictural trebuie sa lupte mpotriva gustului n materie de arta
clasica al lui Napoleon, ilustrat prin pictura lui J. L. D a vi d (1748-l825), a
tasat simplicitatii n redarea ideii de baza precum grandoarea revolutionara a lui
Marat, martirul poporului, asasinat n baie, n plina activitate.
Pictorii contemporani doresc sa se elibereze de referirea la antichitate
, continuata nsa de David n tablourile sale, JuramntulHoratilor (n85), Sabinele (l
798) si Leonida la Termopile (1814). Ei prefera sa-si picteze epoca folosindputi
na gratie ramasa de la secolul al David. Jurmntui XVIII-lea, ca P r u d' h o n (l
758-l823), sau cu misHorathr. Muzeul Luvru. Cari violente, culori bogate si stral
ucitoare, ca G r o s (177l-l835), pictorul bataliilor napoleoniene, sau ca G e r
i c a u 11 (l 79l-l824), fascinat de cavalerii Marii Armate. TnarulI n g r e s (
1780-l867) se ndreapta spre pictorii italieni ai secolului al XV-lea, mai ales sp
re Raphael din care se inspira. A privilegiat desenul n dauna culorii.2 3.2.2. Mu
zica
GERMANIA
Geniul luiLudwig van Beethoven (l 770-l827), prin foarte buna stapnire a
compozitiei instrumentale, prin romantismul sau liric, eclipseaza toti contempor
anii. Amploarea operei sale, ca si varietatea acesteia fac ca Beethoven a fie ma
estrul prin excelenta al nceputului de secol XIX.
'Marina este un tablou care nfatiseaza un peisaj maritim (n. a.). Ingres
spunea: un lucru bine desenat este ntotdeauna bine pictat" (n. a.).
Principalele sale opere sunt:
1822: 32 de sonate pentru pian: Patetica, n lumina lunii, Appassionata.
1826: 17 cvartete.
1809: 9 simfonii: n mi bemol major sau Eroica, n fa major sau Pastorala.
Un concert pentru vioara.
O opera, Fidelio (1814). ^.: o misa n re, Missa Solemnis (l823). /*
FRANTA
Arta muzicala este dominata de E. M e h u l (1763-l817), autorul operei
comice Joseph (1807) si al Cntecului de plecare (1794).
IV. ROMANTISMUL: PRINCIPII, INSPIRATIE, CURENTE, EVOLUTIE
4.1. Literatura
FRANTA
Prima capodopera literara este cea a lui A l p h o n s e de Lamartine (1
790-l869), Meditatii poetice (1820), urmata de Ode si poezii diverse (l$) de V i
c -tor Hu g o (1802-l885) si de Poeme antice si mo-<fewe (1826) deAlfred de Vig
ny (1797-l863). Ia nastere o rivalitate extrem de dura ntre sustinatorii clasicis
mului, grupati n jurul Academiei Franceze si noii autori pe care i regasim n salonu
l lui Ch. Nodier sau la sediul revistei Muza franceza a lui E. Deschamps.
Controversa ia o turnura pasionata cu privire la trei texte, considerate
drept manifeste ale romantismului: prefata lui Victor Hugo la prima sa drama, C
romwell (1827), aceea a lui Alexandre D urna s (1802-l870) Henric III si curtea
sa (1829), dar mai ales piesa lui Hugo, Hernani, a carei premiera (25 februarie
1830)
Alfred de Vigny.
Chateaubriand.
Victor Hugo.
Declanseaza o adevarata batalie ntre spectatori, opozanti ai romantismulu
i care ia nastere sub ochii lor.
M/puteam lasa pe Hernani sa se lupte singur mpotriva unui parter tumultuos
si prost dispus, mpotriva lojilor mai calme n aparenta, dar nu mai putin periculo
ase n ostilitatea lor politicoasa. Tineretul romantic, plin de ardoare si fanatiz
at de prefata la piesa Cromwell, se oferea maestrului. Ne-am nregimentat n mici es
cadroane, fiecare om avnd o mica hrtie rosie, de forma patrata, pe care era marcat
: Hierro.
Fara ndoiala dintr-o intentie perfida si n speranta ca tumultul va necesit
a sau pretexta interventia politiei, au fost deschise usile la orele doua dupa-a
miaza. Sase sau sapte ore de asteptare ntr-o sala aflata n obscuritate este foarte
mult, chiar daca la capatul acestei nopti, Hernani trebuie sa rasara precum soa
rele luminos.
Foamea ncepea sa se faca simtita. Cei mai prudenti si adusesera ciocolata
si pinisoare, iar altii cervelas1.
Orchestra si balconul erau ntesate de cranii academice si clasice, n sala
se auzea vuietul surd al unei furtuni pe cale de a izbucni. Era timpul sa se rid
ice cortina: s-ar fi ajuns la violenta naintea spectacolului, ntr-att de mare\par e
ra animozitatea de ambele parti. In sfrsit, cele trei gonguri s-au facut auzite.
Era suficient sa te uiti la public pentru a te convinge ca < nu este vor
ba de o reprezentatie ordinara; doua sisteme, doua partide, doua armate, doua ci
vilizatii, am putea spune, se aflau laolalta, se urau cordial, asa cum se uraste
n lumea literara, cernd doar lupta si gata sa se arunce unii asupra celorlalti. A
titudinea generala era ostila, coatele deveneau ascutite, cearta nu astepta dect
sa izbucneasca la cel mai mic contact. " (Theophile Gautier, Istoria romantismul
ui.}
Lirismul miscarii romantice depaseste cadrul literaturii, impregnnd filos
ofia: Cuvintele unui credincios (1834) deLamennais (1782-l854), sau istoria n ope
ra lui Michelet (1798-l874), care ncepe sa publice n 1833, sub un titlu general, I
storia Frantei.
'Un crnat gros, facut din carne tocata condimentata si cu mult usturoi (n
. tr.).
Legndu-se de zonele cele mai profunde ale constientului uman, C h. H o d
i e r (1780-l844) se inspira din Hoffmann pentru a redacta o poveste de groaza,
Samara sau demonii noptii (1821), n timp ce G e r a r d de Nerval (1808-l855) cau
ta realitatea disimulata dincolo de rational, el definindu-se astfel n poemul El
Desdichado, extras din Himere (l 853):
El Desdichado
Sunt Tenebrosul Vaduv In veci-neconsolat.
; * Print aquitan cu Turnul absent de pe cmpie;
Unica-mi Stea e moarta.
Si-n luthul constelat Eu port Soarele negru numit Melancolie.
n noaptea din Morminte, Tu ce m-ai consolat, Reda-mi Pausilippa, italica
stihie, > Att de scumpa floare din pieptu-mi dezolat,
Ti' Si arcu-n care Vita-ntre Roze se-nmladie.
Sunt oare-Amor sau Phoebus? Lusignan sau Biron? ' De buzele Reginei mi-e
fruntea-ncendiata;
O, am visat n Grota unde Sirena-noata.
7 Trecui a doua oara-n triumf de Acheron:
Lin modulndpe lira precum Orfeu din mna (a
Suspine dulci de Sfnta si tipete de Zna.
(Gerard de Nerval, Himere.)
Traducere de Stefan Augustin Doinas, Editura Dacia, 1988.
N AFARA FRANTEI
Anglia
Dupa poemele lui Byron, Shelley, Keats, romantismul si pierde vigoarea, a
cordndun loc mai important echilibrului, sentimentului realitatii, ca n operele is
torice ale lui M a c a u l a y (1800-l859), jurist, autor al unei Istorii a Angl
iei (1848-l861), sau n cele ale romancierului Charles Dickens (1812-l870), deveni
t foarte popular dupa publicarea Documentelor postume ale clubului Pickwick n 183
7. Personajele sale pitoresti suscita rsul sau plnsul: Oliver Twist (1838), Nicola
s Nickelby (1838-l839).
Germania
Principalii poeti sunt U h l a n d (1787-l862), care se inspira din cntec
e Populare si legende suabe, scriind Regele orb (1811), Aveam un prieten si Hein
rich Heine (l 799-l856) ce exprima sfsierea si durerea, Intermezzo liric (1823),
unite ntr-o ironie a disperarii, Cartea cntecelor (1827).
Italia
Romantismul este ilustrat aici ncepnd din 1825 prin romanul lui A. M a n -
z o n i (l 785-l873), Logodnicii, care are la baza fantezia istorica si rigoarea
unui stil imitat n peninsula de-a lungul secolului al XlX-lea. si exprima credint
a n Imnuri sacre (182l-l822) si patriotismul n Ode, Cinci mai (1821) si n drame ca
Adelchi (1820-l822). Toate reflecta teme tipic romantice.
Danemarca
CuHans Christian Andersen (l 805-l875), literatura reia teme izvorte din
folclor, legende orale, amplificate de imaginatia autorului mPovesti, publicate n
tre 1835 si 1872. Privighetoarea, Ratoiitl cel viclean, Fetita cu chibriturile a
u devenit rapid clasice n literatura pentru copii.
Rusia
Este momentul unei veritabile treziri a poporului rus prin scriitorii sa
i. Aleksandr Sergheevici Puskin (l 799-l837) confera noblete limbii ruse, pe car
e o transforma ntr-un perfect instrument artistic. Ducnd o intensa activitate poet
ica, el apara autonomia artei, convins ca doar constiinta poate dicta conduita a
rtistului. Romanul sau n versuri, Evgheni Oneghin (23-830), ce descrie aristocrat
ia si comportamentul sau social, a dat nastere unei noi scoli, al carei reprezen
tant principal este Mihail Lermontov (1814-l841). Prin el se face trecerea la pr
oza si la epopeile populare rusesti, doar schitate de Puskin n drama Boris Goduno
v (1825). Primele manifestari n proza au fost cinci nuvele publicate de Lermontov
sub titlul Un erou al timpurilor noastre (1839-l840), ele avnd n comun un erou di
sperat, pe Peciorin. ndurerat de moartea lui Puskin, rapus ntr-un duel, scrie Moar
tea poetului (1837), nainte de a cunoaste aceeasi soarta tragica.
Urmasul lor spiritual, Nikolai Gogol (1809-l852) stie sa lege romantismu
l de o profunda analiza psihologica, bazata pe observarea caracterului omenesc.
Creatiile sale, Mantaua (1841), Suflete moarte (1842), Revizorul (1836) ilustrea
za ntr-o anumita epoca tipuri de personaje atemporale, scopul fiind de a crea o i
magine a naturii umane cu valoare generala. Inspiratia romantica a primelor scri
eri, Reculegerea de la Mirgorod, care contine nuvela Taras Bulba, face treptat l
oc nelinistii mistice, traita de autor ntr-o succesiune de posturi care i vor slab
i organismul, provocndu-i moartea.
4.2. Artele 4.2.1. Noi surse de inspiratie
Explozia artistica este dominata de doua noi teme: Evul Mediu si Orientu
l. Revelatia artei medievale se datoreaza organizarii, ncepnd cu 1814, a Muzeului
^onumentelor franceze si a Societatii franceze de arheologie. Gustul pen
tru Qrient se naste n urma expeditiei lui Bonaparte n Egipt (1798-l799) si cunoast
e 0 nnoire n urma cuceririi Algeriei, ntre 1830 si 1847.
4.2.2. Arhitectura, sculptura
Arhitectura se manifesta prin lipsa sa de inventivitate, iar gustul prea
pronuntat pentru gotic conduce la reproducerea acestuia, fara a-i acorda nsa o n
oua Dimensiune. Influenta cea mai puternica este cea a restauratorului F. Viol-t
et-le-Duc (1814-l879), care lucreaza la Sainte-Chapelle, apoi laNotre-pame din P
aris, experienta sa materializndu-se n Dictionarul arhitecturii franceze a secolel
or XI-XVI.
Noutatea apare n domeniul tipariturilor, cartile fiind decorate cu litogr
afii1, procedeu inventat n Bavaria spre 1800 si care cunoaste n Franta un succes i
mediat.
Alaturi de alte arte plastice, sculptura cunoaste o dubla evolutie, de l
a atasamentul fata de clasicism al lui P r a d i e r (l 792-l852), care sculptea
za Victoriile de pe mormntul lui Napoleon I de la Domul Invalizilor, la ndrazneala
lui D a v i d d'Angers (1788-l856), care abandoneaza traditia vesmntului antic,
imortalizndu-si contemporanii pe frontonul Panmeonului, realizat n 1837.
James Pradier. Sappho (1852). Marmura. Paris, Muzeul Orsay.
Ruptura veritabila se face prin Rude (1788-l855). El da basoreliefului o
noua viata, o miscare caracteristica, asa cum apare m Plecarea voluntarilor, nu
mita si La Marseillaise, monumentala alegorie a voluntarilor de la 1792 care mpod
obeste Arcul de Triumf.
4.2.3. Pictura
Aceasta perioada este dominata de trei pictori: Geri-cault, Delacroix si
Ingres.
Gericault (179l-l824) este pasionat de miscare si de realismul, mpins pna
la cele mai mici detalii, cu care picteaza untul si culoarea cadaverica a naufra
giatilor de pe Pluta Meduzei (1819).
PicturaluiEugene Delacroix (1798-l863) se caracterizeaza printr-o comple
xitate deosebita. Este
Frantois Rude.
1 Litografia este un desen facut n creion gras pe o piatra calcaPatriei.
Marmura. Paris, roasa si reprodusa pe hrtie prin presare (n. a.). Muzeul Orsay.
SS^eIed^^SSl? Ud? | 0P. Ei"a dramatica este ilustrata de C. M. von Weber (
1786-l826), ^Mo^aluisardanapal lb'^ sau, pma la marsui triumfal din/-a antura|wr
va r/7e (1823), O6era (1826).
, /*>/* */, n care personaj f^lbertate^ cond
^^poparsJS^a^tin? Ft| FRAN? A
Delacroix. Femeile din Alger.
Ce Pnveste gustul sau pentru suhJ IT Iasc n i InsPirata de Pera comica italia
na> traditia franceza continua pe linia gustului mitologie sau istoria antica as
a n lmPta Jecolului al XVIII-lea prin B o i e l d i e u (l 775-l834) cu a sa Doam
na alba ca n
Si Senatului. Bun teoretio f ^ meaza blb"ote'ciledic* ^ T^?" T1'" ' ^^^ pd
n CXCelenta Sufletul framntat al ePocii te ^oluldecis1v^ Chopin (1810-l849), reful
at la Paris n formarea gustului De'L J"Cat Calatoria ra^ta n Africa ^ ^^ 1s ' ^ Ui
meSte Saloanele Pdn virtuozitate' ca * P talentul sau de comI n g r e s H 7 n ^^ P
referata llniei? 1 de enut, ' " ' T^ -7V; ^"e/e'lucrare Pentru Pian' fac sa stral
uceasca fatetele ambelor
Davidsfob 4(n? LI867) ' duPa ^tnle Iuate de la L " fale aptitudim Compoz
itiile lui sunt marcate de soarta dramatica a Poloniei
Printr-un hT? I? 01 pnmul Mare premiu al Rnn? SSU'devine elevulFatale' i
mPar^lta mtre Austaa, Prusia si Rusia.
^c^ H"to rhBe '" -^^^creeazasimfomamodem^unindvaste
Orientul contii i?} > ^^^/w-^^^^^^^4 ^? Rchestrale' Gustul sau Pronuntat
Pentru nemasurat l conduce, n (1814) SUrse de inspiratie: Rafael si Fn PCrele mar
il^ maestrf ^weifl' la tnPlarea sau cvadruplarea numarului de muzicieni si corist
i
El va fi ia ftP ^ 814) ' Wa/JOngmalitatea muzicii sale este prost primita
, iar premiera Damnatiunea lui ca, fij ong ea crearii unui cnr^t 1^"^n 1846 este u
n eseciX~^-*^r^i^-SJ -u, 4.2.4. Muzica GERMANIA
Muzica romantica, urmnd n continuare clasicismul vienez, se va detasS ^* '
final de acesta prin gustul pentru inventia muzicala, prin dispretul pentru ordi
n care este prea riguroasa. Franz Schubert (1797-l828^ ^^ compozitor de lieduri1
, peste ^nn J" ' moartea, "
Rob 'dmtre
_- ^ v 101 u-j 856) rei . cu brate cu ajutorul carora se obtinea un tiraj
lent, limitat si imper-
^^^^^^Ii^^^c0i^^? ^^^^S; fnl7ultecuPresel^ecanicecarepenniteaurealiza^
^^S^^^-^^ r ^^ h :
J; Me^^^ tan] e
POLITICE
E populara c Plitice fl reprezinta Monarhia dm Iulie
Sunt reprezentate toate tendintele, de la Gazeta Frantei a legitiPrincip
alul maestru al scolii italiene, Gioacchino Rossini (1792-l868), se inspira att d
inBeaumarchais, compwasndBarbieruIdinsevilla (lsl6) ct si din folclorul elvetian
pentru Wilhelm Teii (l 829). El va cunoaste un succes considerabil n fata publicu
lui parizian n timpul Restauratiei (1815-l830).
Mistilor, la Constitutionalul, ferm sustinator al tronului lui Louis-Phi
lippe I, sj pna IsiNationalul republicanilor.
PRESA ILUSTRATA
Dupa exemplul saptamnalului englez, Punch, creat n 1841, caricatura cunoas
te un extraordinar succes la public si Le Charivari sau Caricatura nu ezita sa p
ublice desene iesite de sub penitele feroce ale lui P h i l i p p o n sau H. D a
u m i e r (l 808-l879), n care sunt nfierati att regele, ct si cavalerul industriei
, prin tipul personificat deRobert Macaire al Iui Daumier, n momentul n care H. Mo
nier provoaca batjocura la adresa lui Joseph Prudhomme", burghez ngust la minte, e
goist si extrem de vanitos.
ROMANELE FOILETON
si fac aparitia n urma dorintei de micsorare a preturilor de vnzare a ziare
lor, tradusa prin acordarea unui spatiu tot mai mare anunturilor, idee ce aparti
ne jurnalistului E. de Girardin, n 1836. Continutul lor nu prea atrage nsa publicu
l si, ncepnd din 1840, apar romanele foileton, romane fluviu care tin publicul cu
sufletul la gura, determinndu-l sa-si caute ziarul nca din momentul aparitiei. Un
astfel de roman foileton este cel al lui Eugene Sue, Misterele Parisului, aparut
ntre 1842 si 1843.
VI. TRANSFORMARILE SOCIALE SI INTELECTUALE
6.1. Utopistii
SAINT SIMON
Henri de Saint Simon (1760-l825), nrudit cu autorul Memoriilor, se revolt
a mpotriva organizarii societatii din care face parte, ntruct o socoteste incoerent
a prin puterea acordata claselor inutile", n timp ce veritabilii agenti economici
sunt dispretuiti. Oprimarea celor productivi de catre clasa inutililor" este cons
iderata o sursa de nedreptate evidenta, n Discutii politice, morale si filosofice
n interesul tuturor oamenilor care ndeplinesc munci utile si independente (1817),
el propune regenerarea completa a organizarii sociale prin crearea statului indu
strial", ncredintat lucratorilor celor mai utili, cultivatori, comercianti, indus
triasi. Saint Simon nu prevede egalitatea ntre oameni, ci numai o subordonare pro
portionala cu sarcina ndeplinita. Astfel, ntr-o ncercare de trai n comun ntr-o casa d
in Menilmontant, saint simonistii ndeplinesc sarcinile pentru care dovedesc aptit
udini, cei bine formati indicnd celorlalti felul n care trebuie sa munceasca. Inte
rzisi n 1832, saintsimonistii ncearca, dupa moartea fondatorului lor din 1825, sa-
si radicalizeze doctrina, propovaduind colectivismul si orgaun bon de lucru de n
izndu-se ntr-o secta religioasa sub conducerea doua ore. Parintelui" Enfantin (1796
-l846), care-si expune ideile n materie economica nLe Globe (1830-l832).
FOURIER SI OWEN
Charles Fourier (1772-l837) nu crede n principiul autoritatii si nici n ne
cesitatea unui stat, raporturile dintre oameni fiind reglate, din punctul lui de
vedere, prin asocierea n falanstere, grupari de aproximativ 1600 de persoane, ba
rbati si femei, care ndeplinesc doar muncile care i intereseaza, schim-bndu-si acti
vitatea de cte ori doresc. Falansterul nu este un sistem comunist, ntruct el cuprin
de bogati si saraci, veniturile fiind mpartite n functie de capitalul adus initial
, iar munca se efectueaza potrivit talentului fiecaruia. Putem considera acest t
ip de organizare drept stramosul societatilor pe actiuni si al cooperativelor de
mai trziu.
Robert Owen (177l-l858) doreste sa mearga mai departe. Bogat industrias
scotian, el practica direct filantropia n uzinele sale, reduce ziua de munca, si p
lateste si hraneste mai bine lucratorii, trimite copiii acestora la scoli gratui
te, fara a obtine vreo reactie din partea guvernului englez n legatura cu actiuni
le sale sociale, ntre 1825 si 1829 ncearca sa creeze o comunitate n Statele Unite,
New Harmony, care se bazeaza pe egalitatea absoluta a tuturor membrilor, fiecare
lucrnd pentru binele comun, conform aptitudinilor sale, primind o parte din prod
uctie n functie de necesitati. Dupa esecul sau, Owen ncearca n zadar sa lanseze coo
perativele de productie si consum Rochdale1, dirijate de lucratori, fara patron.
El ncearca sa nlocuiasca moneda prin bonuri de munca (l832).
Actiunea sa si gaseste prelungirea n miscarea chartista din Marea Britanie
, ntre 1838 si 1848, care doreste sa reia si sa amplifice ideea lui Owen de crear
e a sindicatului Marii Uniuni Nationale a Muncii, impunnd o Charta a poporului. S
copul este de a atrage Parlamentul, dar nu obtine dect un rezultat slab si anume
votarea unei legi n 1847 care permitea anumitor manufacturi sa reduca munca femei
lor si adolescentilor la 60 de ore pe saptamna.
n 1844, tesatorii englezi din orasul Rochdale fondeaza o cooperativa de c
onsum pe Principiul vnzarii la preturile curente si mpartirii beneficiilor ntre cum
paratori. Ei sunt cunoscuti sub numele de pionierii din Rochdale" (n. a.).
6.2. Comunistii
Reiau ideile socialiste ale lui Fourier si Owen, pe care le dezvolta n fu
nctie de propria lor sensibilitate si de viziunea lor asupra rolului statului ca
agent n viata economica, n 1840 apare Calatorie n Icaria, de E. Cabet (1788-l856)
utopie fondata pe ideea unui comunism total. Statul actioneaza pna n cele mai mici
detalii n viata individului: hrana, hainele, locuinta si mobilarea, sunt pe ct pos
ibil, aceleasi pentru toti, pregatite fiind de Comunitate si furnizate prin ea f
iecaruia". Aceasta functie a aparatului de stat este respinsa deLouis Blanc (181
l-l882), n favoarea simplului rol de initiativa, prin crearea atelierelor sociale
ce vor intra apoi n grija muncitorilor din Organizatia Muncii (1839). Deci, stat
ul are doar rolul de initiator, retragndu-se apoi, fara nici un drept asupra bene
ficiilor ce se mpart n trei: pentru muncitori, asistenta sociala si dezvoltarea at
elierului.
Karl Marx (1818-l883) se deosebeste de teoreticienii precedenti prin rec
urgerea la indispensabila lupta de clasa. Istoria umanitatii releva opozitia con
tinua dintre proletariat si burghezie, aflate n lupta permanenta. Triumful defini
tiv, adica dictatura proletariatului, nu este posibil dect prin preluarea prin fo
rta a puterii detinute de burghezie. Trebuie apoi procedat la nsusirea colectiva
a mijloacelor de productie si de schimb. Capitalismul, prea grupat n minile ctorva,
nu poate spera sa reziste la infinit n fata muncitorilor uniti si organizati. Op
erele sale esentiale sunt Manifestul partidului comunist (1847-l848), scris mpreu
na cu Engels si Capitalul (1867).
EXCURS: MIC VOCABULAR MARXIST
s. Termeni filosofici:
: materialism dialectic: n afara oricarei gndiri exista materia. Aceasta m
aterie este fundamentul istoriei, nteleasa ca o contradictie ntre modurile de prod
uctie si relatiile de productie (proprietate), care da nastere
luptei de clasa.
fi! _.
Termeni economici: valoare: este expresia cantitatii muncii necesare pro
ducerii marfii; plus-valoare: este diferenta dintre valoarea creata de muncitor
si salariul pe care l primeste. Dupa Marx, cu ct ea este mai importanta, cu att mun
citorul este mai exploatat.
O forma originala privind modificarea raporturilor individ-stat este pre
vazuta dePierre Joseph Proudhon (l 809-l865) n Principiul federativ (1863): feder
alist n politica, autorul dorea sa vada abolit principiul ierarhiei claselor, nloc
uindu-l cu bunavointa individuala. Ansamblul social are la baza o asociatie perf
ect egala. Pentru a atinge acest scop, trebuie ca urmnd ntrebarea Ce este propriet
atea? (1840) sa se ajunga la raspunsul: este un furt care nu rezulta din munca,
ci din exploatarea omului de catre om. El creeaza n 1848 panca Poporului, care pu
ne la dispozitia muncitorilor grupati n federatii un credit gratuit.
6.3. Miscarea intelectuala 6.3.1. Miscarea stiintifica sifilosofia
Munca omului de stiinta sufera la sfrsitul secolului al XVIII-lea o mutat
ie extraordinara, care continua n prima jumatate a secolului al XlX-lea. Stiinta
paraseste cabinetele si saloanele, organizndu-se dupa noi reguli ce aveau n vedere
n special difuzarea acesteia. Marile scoli, Politehnica (1795), Scoala Normala (
1794), Facultatile restructurate n 1808 practica un nvatamnt formator, oferind cerc
etatorilor biblioteci si laboratoare.
Aceasta regrupare de profesori, elevi, cercetatori facilita elaborarea d
e metode si principii teoretice comune, modele de referinta si difuzarea lor ct m
ai rapida n mediul stiintific. Tot acum ncepe colaborarea dintre stiinta si indust
rie.
6.3.2. Matematica si astronomia
Lucrarile matematicienilor furnizeaza astronomiei o aplicatie directa, e
a fiind prima stiinta ce foloseste un limbaj matematic, att pentru rationamente,
ct si pentru teorii: n 1846, astronomul Le Verrier (181l-l877), n imposibilitate de
a face observatii, stabileste doar prin calcule matematice existenta lui Neptun
, confirmata la 23 septembrie 1947 de Galle, directorul Observatorului din Berli
n, care vede planeta n punctul indicat. La nceputul secolului, sub influenta lui M
o n g e (l746-l818), o parte din tnara scoala de matematica se concentreaza asup
ra studiului diverselor ramuri ale geometriei.
6.3.3. Fizica n acest domeniu, stiintele experimentale realizeaza progres
ele cele mai considerabile. Inginerul francez A ugustin Fresnel (1778-l827) demo
nstreaza n 1818 ca fenomenele luminoase sunt de origine mecanica, provenind din v
ibratii care se propaga n unde succesive. Interesndu-se de caldura, Sadi C a r n o
t (l 796-l832) stabileste un principiu n virtutea caruia un sistem material tind
e ntotdeauna spre echilibrul temperaturilor, n cercetarile sale, el este urmat de
britanicul J a m e s Prescott Joul e (1818-l889), care enunta Principiul conserv
arii energiei.
6.3.4. Electricitatea
Andre Ampere (1775-l836), demonstreaza n septembrie 1820 ca doua fire con
ductoare paralele, strabatute de curent electric, exercita unul asupra celuilalt
fenomene de atractie sau respingere, n functie de sensul reciproc al curentului
care trece prin fiecare. Din 1821, el realizeaza primul galvanometru si publica n
1826 Teoria matematica a fenomenelor electrodinamice dedusa doar prin experient
a. Cam n aceeasi perioada, F r a n 9 o i s Arago (1786-l853) pune la punct electr
omagnetul. Toate aceste descoperiri se bazeaza pe pila electrica a italianului V
o 11 a (1745-l827), inventata la 1800.
Progresul cel mai important i se datoreaza nsa englezului F a r a d a y (
l 79l-l867), care n 1831 face sa evolueze electromagnetismul prin fenomenul induc
tiei: daca legam doua circuite electrice, curentul care trece prin primul circui
t de la o intensitate zero la o intensitate I, produce electricitate n al doilea
circuit. Aplicatiile acestei descoperiri sunt rapide: primul dinam1 inventat n 18
61 de Pacinotti, al doilea inventat de Gramme n 1869 si alternatorul2 inventat n 1
883 de Tesla, folosit n domeniul industrial din 1898.
EXCURS: FOTOGRAFIA
Descoperita de N. Ni e p c e (1765-l833) n 1816, apoi ameliorata de Dague
rre (1787-l851) ntre 1826 si 1833, ea a fost folosita regulat de astronomi ncepnd c
u 1850 sub forma daghereotipului3, prima forma de fotografie (1839).
6.3.5. Chimia
Cercetarile chimistilor au determinat descoperirea unor noi corpuri pure
si elemente. Clasificarea se mbogateste sub impulsul lui J. B. Dumas (l 800-l884
) si al colaboratorilor sai n 1827. Cercetarile cele mai reprezentative apartin f
rancezului G a y L u s s a c (1778-l850) sienglezuluiDalton (1766-l844). Chimiei
minerale i se alatura chimia organica, iar Wo h l e r (l 800-l882) realizeaza n
1829 prima sinteza a unui corp organic, ureea.
6.3.6. Stiintele naturale
Regrupati n Museum, marii savanti pun la punct clasificarea speciilor, re
zultat al paleontologiei4 creata de Cuvier (1769-l832). Prin reluarea cercetaril
or luiLamarck (l744-l829) sialeluiGeoffroy Saint-Hilaire (1772-l844), se naste o
noua stiinta, geologia, ntre 1825 si 1840, Dufrenoy si Elie de Beaumont (1798-l8
74) realizeaza prima harta geologica a ntregii Frnte. Britanicul L y e 11 (l797-l8
75) arata mPrincipii ale Geologi 'Dinamul este un generator de curent continuu (n
. a.). 2Alternatorul este un generator de curent alternativ (n. a.).
3Daghereotipia, cel mai vechi procedeu de fotografiere, astazi abandonat
, consta n fixarea imaginilor pe placi de cupru argintate, sensibilizate cu vapor
i de iod si brom (n. tr.). 4Paleontologia este stiinta speciilor disparute (n. a
.).
(1833) ca straturile nu sunt separate n urma unor catastrofe naturale, as
a cum credea Cuvier, ci constituie rezultatul unei evolutii continue. Astfel, el
e permit o datare, ceea ce va determina progresul preistoriei sub forma descoper
irilor lui Boucher de P erthes (1788-l868), care afmia existenta omului nainte de
potop, ceea ce atrage o violenta contestatie din partea mediilor religioase.
6.3.7. Stiintele umaniste
Rigoarea metodelor stiintifice depaseste cadrul acestora si se extinde a
supra studiului limbilor, moravurilor si religiilor.
n Germania, B o p p (179l-l867) se dedica studiului gramaticii comparate
si constata strnsa nrudire a limbilor europene cu sanscrita, ceea ce l conduce la i
deea unei surse etnologice comune, indo-europenii.1
Interesul pentru limbile moarte l conduce pe J. F. Champollion (1790-l832
) la descifrarea hieroglifelor (Sistemul hieroglific. Compendiu, 1824) si la cre
area unei noi stiinte, egiptologia. Istoria nationala cunoaste si ea o nflorire d
eosebita, prin reluarea studiului textelor originale, efectuat de A. Thierry (17
95-l856) sauGuizot (1787-l874).
Filosofia progreseaza n strnsa legatura cu reforma universitatii, datorata
lui Victor Cousin (1792-l867), profesor de filosofic la Sorbonna, unde si preda
doctrina, eclectismul, adica recurgerea fara exceptie la toate filosofiile n scop
ul crearii unui sistem de gndire. Referintele directe la filosofia antica, exploa
tate n cursurile sale, sunt editate n 1853 sub titlul Despre adevar, frumos si bin
e.
Este perioada n care A u gu st e C om t e (l 798-l857) pune fundamentele
filosofici pozitiviste sau ale pozitivismului (cf. infra, sectiunea C, IV, 1).
Leaganul geografic al indo-europenilor s-ar situa ntre Europa Centrala si
Rusia Meridionala. Dispersarea indo-europenilor s-ar fi produs la nceputul milen
iului al II-lea . Hr., n directia Europei si Asiei (n. a.).
SECTIUNEA C
CIVILIZATIA EUROPEANA DE LA MONARHIA DIN IULIE LA 1914
I. CULTURA BURGHEZA A SECOLULUI AL XIX-LEA
1.1. Estetica burgheza
Se bazeaza n esenta pe reproducerea obiectelor, persoanelor, peisajelor n
realitatea lor imediata. Astfel, prin intermediul artei, este vorba de propagare
a valorilor burgheziei si a moralei acesteia, fondata pe ordine si familie. Toat
e formele de expresie artistica trebuie sa conlucreze n toate domeniile, sa menti
na viata publica si privata n criteriile determinate. Filosoful si pedagogul germ
an G. Sculzer (1720-l 779) furnizeaza n Teoria generala a artelor frumoase modul n
care trebuie folosite artele burgheze: placerea creatorului nu nseamna nimic dac
a nu exista un tel superior, artistul are de ndeplinit o misiune educativa, aceea
de a trezi pietatea n locurile religioase si patriotismul n locurile publice.
1.2. Reactia artistica
O parte a miscarilor artistice ale secolului al XlX-lea se va nscrie pe l
inia refuzului acestei conceptii burgheze, romanticii explornd sufletul omenesc o
primat de conventiile sociale, iar pictorii refuznd n pnzele lor academismul si can
oanele. Confruntati cu valori dominante n viata lor cotidiana, artistii si gasesc
doua refugii: scepticismul destructiv al valorilor ideale sau morale si construc
tia noilor teorii.
1.3. Nazareenii: un exemplu original de refuz artistic al lumii burgheze
Este vorba de pictorii germani inspirati de Diirer, Raphael si Perugino.
Ei fondeaza n 1809 Liga Sfntului Luca", veritabil ordin religios al artistilor, ca
re se vor retrage n manastirea Sn Isidoro de lnga Roma. Ei duc aici o viata de clau
strare, consacrata artei si meditatiei.
0. REALISM SI ACADEMISM
I '*
V L t f
Flaubert. Autograf.
2.1. Realismul
Apare spre 1830, n opozitie cu romantismul. Se o-pune antropocentrismului
1, replasnd omul n relatie cu provocarile vietii. Vita activa nlocuieste vita conte
mplativa a romanticilor. Ca o reactie mpotriva sensibilitatii romantice, artistii
cauta urtul, monstruosul, bizarul. Sunt bine evidentiate tensiunile dintre barba
t si femeie, dintre superior si subordonat.
2.2. Realismul literar
FRANTA
Realismul este introdus de Stendhal (1783-l842), Honore de Balzac (1799-
l850) si Gustave Flaubert (182l-l880). Stendhal aduce n prim-plan suferintele omu
lui neadaptat epocii sale: Rosu si negru (l 830), ori torturat de o glorie apusa
, Manastirea din Parma (1839), sau chinuit de nepu-im\u259? Armance (l821). Hono
re de Balzac construieste o imensa oglinda n care se privesc contemporanii sai, C
omedia umana, titlu colectiv al aproape tuturor romanelor sale. El este pictorul
fidel al unei aristocratii sfrsite, ndepartata de la putere n timpul Monarhiei din
Iulie si care crede ca poate sa conteze nca pe Restauratie. Omul este nainte de t
oate o fiinta sociala Si de aceea el merita o analiza aproape Stiintifica.
Romanul realist atinge apogeul cu Flaubert, care aduce n scena o viata ca
uterizata printr-o monotonie dezolanta, Educatia sentimentala (1869), sau aspi-i
.
Corectura la Iluzii pierdute.
Antropocentrismul este o conceptie care face Ca omul sa se situeze n cent
ruluniversului, el fiind considerat masura tuturor lucrurilor (n, a.).
Ratiile burgheze care sunt anihilate de realitatea terna a cotidianului,
Madame Bovary (1856). Gustul pentru antichitate l conduce pe autor la realizarea
unei somptuoase fresce, Salammbo (1862), iar cel pentru cunoastere l determina s
a scrie dialoguri ironice si savuroase, BouvardsiPecuchet (.
GERMANIA
Se contureaza trei tendinte: Constiinta sfrsitului lumii
Este prezenta n romanele lui K. Immerman (l 796-l840), mai ales Epigonii,
iar n teatru este ilustrata de C. G. Grabbe (180l-l836), creatorul unei lirici r
evoltate: Don Juan si Faust.
Tendinta critica
Este reprezentata de miscarea Tnara Germanie", careia i apartin L. Borme (1
786-l837), H. H e ne (1797-l856) siH. Laube (1806-l884). Dezamagiti de romantism,
ei doresc izbucnirea revolutiei, legnd astfel literatura de angajarea politica.
Anul 1848 marcheaza pentru multi sfrsitul unei sperante si o cotitura n maniera lo
r de a scrie.
ntoarcerea spre trecutul national
Este ilustrata mai ales de C. F. Meyer (1825-l898) si F. Dahn (1834-l912
). Locul cel mai important este acordat reconstituirii istorice si exaltarii sen
timentului national.
ANGLIA
Aici realismul ia doua forme: romanul istoric al lui E. Bulwer si romanu
l social al lui C h a r l e s D i c k e n s (1812-l870). Cel de-al doilea si prop
une sa atraga atentia contemporanilor asupra mizeriei, descriind Londra si subur
biile sale.
2.3. Realismul pictural
ANGLIA
John Constable (1776-l837) cauta mai ales sa se elibereze de traditie sa
vada cu proprii sai ochi. Nu-l preocup^ dect realitatea, nu vrea sa picteze dect a
devarul. Peisagist, munca sa se bazeaza pe schite facute n exterior, apoi prelucr
ate Constable. Carul cu fm. M interi or. Carul cu fin expus la Paris fo
Londra, National Gallery. 1 g24 jj aduce celebritatea.
FRANTA
Miscarea realista urmareste combaterea a doua tendinte, academismul clas
ic si romantismul. Artistul trebuie sa ramna ct mai aproape de modelul sau natural
, ncercnd sa faca din realitate ceva reprezentativ, explicativ, nu neaparat sa pic
teze numai ceea ce vede.
Principalii reprezentanti ai acestei tendinte se grupeaza 4 n scoala peis
agista de la Barbizon, aproape de Fonf t^mm tainebleau: C. C or o t (1796-l875),
Rousseau
1867), Daubigny (1817-l878), Dupre
1889), Millet (1814-l875), G. Courbet jean-Fran9ois Miiiet. ^ g} 9_j 377
) Motivele principale sunt peisajele n lu- 857^ Par^ Muzeu.} m^ naturala> atitudi
nile cotidiene ale oamenilor, ca n
Orsay ' Angelus de Millet si scenele traite, nmormntarea de la Omans (1850
). Tehnica picturala se schimba pentru p se adapta conditiilor de munca, pictura
efectundu-se pe ct posibil n exterior.; [Culoarea este deci aplicata rapid, direct
, pentru a lucra repede.
GERMANIA
Realismul vine din Franta si sub influenta acestuia picteaza la Viena F.
von Ammerling (l 803-l887), portretist la Curtea austro-ungara, sau A. von Menz
el (l 815-l905) la Berlin, specialist n scene istorice.
2.4. Arta idealista
ACADEMISMUL
Multa vreme considerat ca mentinerea artificiala si depasita a unei form
e artistice fara viitor, academismul este astazi privit mai degraba ca o alterna
tiva a realismului. Cel mai important dintre pictorii academisti este Puvis de C
h a -v a n n e s (l 824-l898), care reia stilul lui Ingres, aplicndu-l la compoz
itii monumentale.
PICTURA ISTORIEI
Se situeaza n sectorul restrns al noului interes purtat stiintei istorice
cu o nota de curiozitate pentru aspectele mitologice si ale basmului. Realizaril
e lui PDelaroche (1797-l856) decoreaza hemiciclul Scolii nationale superioare de
Arte frumoase, n timp ce H. Ve r n e t (l 789-l863) prefera tumultul scenelor de
lupta.
PRERAFAELITII
Inspirata direct de grupul nazareenilor, aceasta miscare se naste n Angli
a n 1848, o data cu constituirea societatii Fratia prerafaelita, la ndemnul lui
W. Dyce (l 806-l864), F. M. Brown (182l-l893). Cel mai mare maestru prer
afaelit este Dante Rossetti (1828-l882), cunoscut pentru pn-zele sale Beata Beatr
ice, Visul lui Dante, ca si pentru scrierile poetice inspirate din legendele med
ievale italiene -Domnisoara aleasa (l 847), Poeme (l 870).
III. LITERATURA SI ARTELE INTRE 1870 SI 1914 3.1. Literatura i LITERATUR
A POPULARA
Ridicarea generala a nivelului cultural, perceptibila dupa 1870 datorita
cresterii spectaculoase a numarului de ziare, se traduce prin moda unei literat
uri populare, bazata pe gustul exotismului si fictiunii. Aceste trasaturi sunt s
esizabile n romanele luiRudyard Kipling (l865-l936), India misterioasa din Cartil
e junglei (1894) si eroismul trupelor engleze din Capitani curajosi (1897). Nu t
rebuie uitat farmecul deziluzionat din povestirile luiPierre L o t i (1850-l923)
din Japonia, Doamna Crizantema (1887) si pna n tinuturile septentrionale, Pescaru
l din Islanda (1886).
ROMANUL POLITIST
Gustul pentru dezvoltarea stiintelor introduce n literatura placerea pent
ru ancheta si mister, pentru inexplorat, ca n romanele lui J u l e s V e r n e (1
828-l905), n care sunt depasite limitele stiintei si tehnologiei: De la Pamnt la L
una (1865), Douazeci de mii de leghe sub mari (1870), Insula misterioasa. Nu tre
buie uitate
Jules Verne.
Exploatarea romanesca a cunostintelor stiintifice, datorata lui H. G. We
lls (1866-l946): Razboiul lumilor (l 898) si mai ales inteligenta personajului i
nven-tatdesir Arthur Conan Doyle (1859-l930), SherlockHolmes, care cunoaste imed
iat un succes considerabil: Aventurile lui SherlockHolmes (l 892), Clinele din B
askerville (l902).
NATURALISMUL
Franta.
Naturalismul se impune n toata literatura ntre 1880 si 1900. Scriitorii vo
r sa mearga mai departe dect realismul si, foarte inspirati de pozitivism, concep
fiinta umana ca produsul factorilor interni, ca ereditatea, sau externi, precum
E. Manet. Portretul MZola (1868). Paris, Muzeul Orsay.
Mediul social din care provin. Principalul reprezentant al acestei tendi
nte n Franta este Emile Z o l a (1840-l902), care codifica noua arta literara nat
uralista n Romanul experimental (1880). Carnetele sale releva o noua modalitate d
e lucru, observatii rapide, notari asupra unor fapte precise, obiceiuri, descrie
ri vestimentare, toate necesare acumularii materialelor sociale ale unui roman In
zilele de dupa chef, tinichigiul se simtec mahmur, o mahmureala nemaipomenita c
are-tinea ct era ziulica de lunga cu dureri de cap, cu gura coclita si mutra poci
ta si umflata. Se scula trziu, dndu-se jos din pat abia pe la ir opt; scuipa si um
bla'n doru' lelii prin pravalie,
fci.6
Zola. J'accuse. Afacerea Dreyfus.
Neflind n stare sa ia o hotarre daca sa plece sau nu pe santier. Iarasi pi
erdea o zi. Dimineata, seplngea ca-si simte picioarele molesite ca niste crpe, spu
nndu-si singur ca-i un dobitoc cum nu s-a mai vazut ca s-a apucat sa chefuiasca n
halul asta, deoarece betiile zdruncina sanatatea. Si uite-asa, dadeai peste o li
ota de haimanale ce nu te lasau n pace si care-ti tot dadeau ghes; trageai la mas
ea fara sa vrei, te pomeneai n tot soiul de ncurcaturi sipna la urma te lasai prins
si te-mbatai turta l Ah l dracia dracului! N-o sa i se ntmple asa ceva; n-avea de
gnd ca-n floarea vrstei sa-si toceasca ncaltarile pe la crsmari. nsa, dupa ceprn-zea,
se simtea ntremat si pornea sa-si dreaga glasul facnd hm! Hm! Pentru a-si dovedi
ca mai avea o puternica voce de bas. ncepea sa tagaduiasca cheful din ajun, poate
ca-si luase nitel achiul. Nu se mai nasteau oameni ca el, zdrahon de barbat, ne
clintit la postul de straja, dnddusca pe gt tot ce poftea, fara sa clipeasca din o
chi. Si-atunci, toata dupa-amiaza, hoinarea prin mahala. Cnd si dadea seama ca pre
a le batea la cap pe lucratoare, nevasta-sa i dadea un franc sa se carabaneasca d
e acasa. O tulea, ducndu-se sa-si cumpere mahorca la Fetite Civette, n Rue Poisson
niers, unde ndeobste, cnd mai dadea peste vreun prieten, i tragea cte un rachiu de p
rune. Apoi, i venea de hac monedei de un franc la Francois, n colt la Rue de la Go
utte-d'Or, unde se gasea un vin placut, tulburel, care-ti gdila beregata. Era o c
rsma cape vremuri, o dugheana ntunecata cu tavanul jos si-o ncapere alaturata, cu p
eretii afumati, unde se vindea molanul. Si statea acolo pna seara trziu, jucnd la r
oata norocului pe cte o cinzeaca; la Fransois putea sa bea pe datorie, acesta i fa
gaduise pe ce avea mai scump ca n-o sa-i trimita niciodata cucoanei nota de plat
a. Nu-i asa? Trebuia sa-ti clatesti nitelgtlejul, ca sa-l limpezesti de ramasitel
e din ajun. Cui pe cui se scoate. De altminteri, Coupeau totdeauna baiat de trea
ba, ce nu dadea cu tifla femeilor si caruia, binenteles ca-iplacea sa se distreze
si sa se maipileasca si el din cnd n cnd, dar n chip dragut, era plin de dispret fa
ta de scrnaviile de barbati cazuti n patima betiei si pe care nu-i mai vedeai trez
indu-se nicicnd! El se ntorcea acasa vesel si pus pe dragoste ca un cintezoi. "
Gervaise, cap. V. Traducere de Vlad Musatescu, Editura Minerva, 1972.
Opera sa principala, Neamul Rougon-Macquart, istoria naturala si sociala
a unei familii n timpul celui de-al doilea imperiu (187l-l893), este un vast cic
lu de douazeci de volume, primul roman fimdlzbnda familiei Rougon si cel care nche
ie acest ciclu Doctorul Pascal, n cele douazeci de volume, Zola aduce n scena dest
inul unor oameni, muncitori, ca n Gervaise (1877), curtezane ca nNana (1880), mine
ri ca n Germinai (l 885), tarani exploatati ca mPamntul (1887). Din punct de veder
e social, Zola cunoaste o celebritate deosebita cu prilejul interventiei sale n a
facerea Dreyfus, mai cu seama n urma publicarii celebrului pamflet J'accuse (Acuz
), la 13 ianuarie 1899, n ziarul de stnga, l'Aurore.
Guy de Maupassant.
Tendinta naturalista nu a fost ilustrata numai de romanul lui Zola, ci s
i de nuvelele si romanele lui Guy de Maupassant (1850-l893): Bulgare de seu (188
0), O viata (l883), Bel-Ami (1885), ca si de Jurnalul intim al fratilor Jules si
Edmond de Goncourt (1830-l870; 1822-l896), analiza permanenta si foarte amanunt
ita a senzatiilor si emotiilor acestora.
T
Norvegia
Henrik Ibsen (l 828-l906) scrie mai nti drame n traditie romantica, apoi te
atrul sau evolueaza spre critica sociala: O casa cu papusi (1879) si morala: Cndn
e vom trezi din morti (l 899), titlu evocator al angoasei metafizice a autorului
, devenita si mai acuta prin aspectele realiste ale vietii cotidiene, care nu ma
i sunt mascate de convenientele sociale. Ibsen considera ca alegerea ultima pent
ru devenirea sa apartine individului nsusi, fara ca acesta sa se preocupe de regu
lile vreunei morale. Personajele sale se confrunta cu aceasta singuratate intole
rabila care n realitate le da forta, n sensul nietzschenian al termenului, adica d
incolo de orice regula care nu este individuala.
Suedia
A. Strindberg (l 849-l912) se intereseaza n opera sa de sexualitate, surs
a de tare congenitale, dar si de denuntarea ipocriziei burgheze. Dans ui mortii
(1900) aduce pe scena drama insatisfactiei si a dorintelor refulate ale unui cup
lu.
Anglia
George Bernard Shaw1 (l 856-l950) se inspira din teatrul lui Ibsen si co
nsacra maestrului teatrului norvegian un studiu, Chintesenta ibsenismului (1891)
, n care ncearca sa explice importanta analizei sociale n opera naturalista. Scrier
ile sale personale se doresc a fi nainte de toate didactice, pentru Shaw arta lit
erara aflndu-se n serviciul nnoirii sociale, ea fiind un mijloc si nu o finalitate:
Banii nu au miros (1892).
Germania
Influenta lui Zola este resimtita direct n piesa lui G. Hauptmann2 (1862-
l946) nainte de rasaritul soarelui (1889), consacrata efectelor alcoolismului si
repercusiunilor sale congenitale asupra unei familii. Ea continua n Tesatorii (18
92), paralela sileziana cu Germinai si Gervaise. Particularitatea lui Hauptmann
consta n absenta unor solutii privind exploatarea omului, individul fiind n esenta
un neputincios.
Naturalismul sufera o mutatie cu fratii H e i n r i c h (187l-l950) si T
h o -mas M a n n (1875-l955). Primul considera romancierul naturalist drept un
socialist angajat n satira sociala din Germania lui Wilhelm II. n Profesorul Unrat
(1905), ecranizat de Joseph von Steraberg n 1930 sub titlul de ngerul albastru, e
l ridiculizeaza defectele unui pedagog tiranic prins n mrejele unei artiste de ca
baret si denunta ipocrizia moralei intransigente propovaduite elevilor.
Fratele sau, Thomas3, n Casa Buddenbrook (1902) traseaza destinul unei di
nastii de comercianti din Hansa, ce abandoneaza treptat comertul n favoarea
Premiul Nobel pentru literatura n 1925 (n. tr.). 2Premiul Nobel pentru li
teratura n 1912 (n. tr.). ^Premiul Nobel pentru literatura n 1929 (n. tr.).
Gustului excesiv pentru arta si reflectie intelectuala. Destinul artistu
lui este evocat brutal n Moarte la Venetia (1911), n care anti-eroul Aschenbach se
stinge treptat din viata, acoperit de ridicolul fardurilor care se topesc, n ncer
carea zadarnica de a seduce un copil, Tadzio. Thomas Mann se plaseaza aici n plin
a lupta de depasire a dorintelor si raporturilor sexuale, respingnd interdictiile
burgheziei wilhelminiene.1
Rusia n ciuda abolirii iobagiei de catre Alexandru II, societatea rusa ra
mne n aceleasi cadre, urmnd eternul tablou al avansarii functionarilor, pus la punc
t la nceputul secolului al XVIII-lea de catre tarul Petru cel Mare. Orice schimba
re este perceputa ca o amenintare, doar hazardul trebuie sa conduca existenta, a
sa cum se ntmpla n piesele lui A n t o n Pavlovici C eh o v (1860-l904), ca n Livada
cu visini (1904), n care denunta mai putin o stare de fapt atitudinea nfrigurata
a micii nobilimi provinciale, ct slabiciunile inerente ale societatii rusesti nsas
i.
ROMANUL RUSESC
Pe lnga miscarea naturalista, a doua jumatate a secolului al XlX-lea apar
tine unei nnoiri a romanului rusesc, literatura consacrndu-se problemelor specific
rusesti, dar si analizei psihologice si celei sociale. Acuzatorii" denunta enorm
itatea injustitiei sociale prin pana luiLev Tolstoi (l 828-l910), care ncearca sa
explice raporturile dintre individ si ansamblul societatii, camAnna Karenina (1
873-l877), precum si n Razboi si pace (1863-l869), traseaza dificultatile barbati
lor si femeilor n snul familiei si legaturile sociale pe care le ntretin. Excesiva
evolutie a valorilor, dusa pna la confuzie, constituia deja centrul romanului lui
Turgheniev (1818-l883), Parinti si copii (1862), dar cel care va utiliza realism
ul mpins la extrem esteF iodor Dostoievski (182l-l881). El urmareste punerea n evi
denta a profunzimii sufletului omenesc, a degradarii personalitatii umane, a isp
asirii prin suferinta, a violentei revoltei contra opresiunii tariste: Crima si
pedeapsa, Idiotul, Demonii, Fratii Karamazov.
ARTA PENTRU ARTA SI PARNASUL CONTEMPORAN
O reactie poetica
Dupa aderarea sa totala la miscarea romantica, Th. Gautier (181l-l872) p
ublica n revista/, 'Artisteun manifest sub forma unui poem, Arta (1857), ce const
ituie o ruptura totala cu romantismul, n dorinta de a conferi formei, de acum nain
te, locul esential. Poetul ilustreaza teoria artei pentru arta mEmailuri 'Este v
orba de burghezia din timpul lui Wilhelm II, ntre 1870-l918 (n. a.).
Si camee (1852), reluata de Th. de B an vi 11 e (1823-l891) n 1862 n Ameti
ste, iar apoi n Mic tratat al poeziei franceze (1872). De acum nainte, perfectiune
a poetica trebuie sa devina o veritabila stiinta.
B Leconte de Lisle, Jose Maria de Heredia.
Leconte de Lisle (1818-l894), Th. de Banville si Jose Maria de Heredia (
l 842-l905) publica n revistaZe Parnasse contemporain, care va da numele miscarii
literare. Cuvintele de ordin ale noii scoli sunt absenta oricarei implicatii pe
rsonale n poem, o munca nversunata pentru a atinge frumusetea considerata inaccesi
bila si refuzul luptelor angajate care au marcat romantismul. Poetul trebuie sa
se elibereze de toate legaturile exterioare, pentru a fi doar un instrument doci
l n serviciul artei sale. Lucrarile cele mai importante sunt date de Leconte de L
isle n Poeme barbare (1862), Poeme tragice (1884) si Ultimele poeme (1895), n timp
ce J. M. de Heredia se remarca prin Trofeele (1893).
Alti poeti, mai putin cititi n zilele noastre, se alatura elanurilor deos
ebite ale poetilor parnasieni, ca Sully Prudhomme (1839-l907), deosebit de liric
n Singuratati (1869), F. Coppee (1842-l908), mai popular si mai putin inaccesibi
l n Plimbari si interioare (1872).
ERUPTIA MODERNITATII
Charles Baudelaire
Baudelaire (182l-l867) alege o cale noua ntre romantism si literatura Par
nasului. El doreste sa reconcilieze lirismul si formalismul, pastrnd sentimentele
primului si perfectiunea celui de al doilea. Recasatoria mamei sale, obligatia
de a munci din 1844 pentru a-si cstiga existenta, paralizia care-l loveste n 1866
sunt tot attea ncercari la care l supune viata, ceea ce l va conduce treptat la form
ularea propriei sale viziuni poetice, modernitatea.
Aceasta se nradacineaza profund n Florile raului (1857), ordonate n sase ta
blouri succesive: Spleen si ideal, n care expune sfsierea sa atroce ntre idealul in
accesibil si plictiseala vietii reale, Imagini pariziene, n care capitala ofera p
rin miscarile si hidoseniile sale, locul poetic ideal, Vinul, o tentativa de lup
ta mpotriva plictiselii, Florile raului, n care coexista prostituate si fecioare d
e neatins, eterna tentatie a carnii si a respectului, Razvratire, ultima tentati
va de a se condamna, Moartea, n acelasi timp consolatoare si respingatoare.
Cunoasterea sa profunda a artei, admiratia de mai trziu pentru impresioni
sti, fac ca Beaudelaire sa dea poeticii sale o dimensiune suplimentara: departe
de plictiseala vietii cotidiene, artistul se refugiaza n imaginar pentru a atinge
adevarul ontologic.1 it
n folosofie: cunoasterea a ceea ce este, a fiintei n sine (n. a.).
Jean-Arthur Rimbaud (1854-l891) Esentialul productiei poetice a lui Rimb
aud se situeaza ntre 1868 si 1876, dupa care renunta la scris pentru totdeauna. G
eniul sau precoce se manifestase deja n poemele scrise n latina, imitndu-i pe antic
i, pe vremea cnd era elev la colegiul din Charleville. Continua n 1871 cu. Corabia
beata si Scrisoarea Vizionarului, apoi cunoaste o apoteoza fulgeratoare cu Un a
notimp n infern (1873) si Poeme n proza (1874-l876).
ncercnd sa atinga perfectiunea, Rimbaud trece prin mai multe experiente, d
e la poetul vizionar al anilor a. Rimbaud. Fje y a^ comung cu Verlaine, pna la po
etul Hotului de foc, un nou Prometeu care trebuie sa-i dea artei sale ceea ce a
adus-o de-acolo". ntre 1874 si 1876, n proza sa Iluminari, Rimbaud aduce un nou spa
tiu poetic, ce se prezinta sub forma unei colectii de viziuni a ceea ce ar putea
fi opera unui viitor poet, paradox evident, ntruct ele preced o liniste definitiv
a.
Sonetul Vocale
A negru, E alb, I rosu, U verde, O bleu; vocale, Am sa va spun odata-obrs
iile latente: A, bru paros si negru de muste insistente Roind njur de hoituri ce p
utrezesc pe cale, Noptatic golf; E, corturi si ceturi inocente, Lanci de ghetari
, regi palizi, cutremur de petale; I, purpuri, snge-n sputa, surs pe buze pale La
furie si-n toiul betiei penitente;
U, cicluri, mari vibrante celest n bronz, reziduri De calm pe-un plai cu
vite, pace-n acele riduri De alchimisti pe fruntea studioasa-ntre vapai;
O, Trmbita suprema tipnd ciudate plngeri, Tacere traversata de mii de Lumi
si ngeri:
O, sfnt Omega, raza violeta-n Ocini Sai!
Arthur Rimbaud, Poezii (1871). Traducere Stefan Augustm Doinas, Editura
Dacia, 1988.
Lautreamont (1846-l870)
Isidore Ducasse publica sub pseudonimul de Contele de Lautreamont. A las
at o opera magistrala si stranie, Cnturile lui Maldoror (1869), volum de (SAM8 DE
MALDOBGR
ANI FSEM1SS
Sase Cnturi caracterizate printr-o teribila violenta, nct difuzarea lor a f
ost oprita n chiar anul aparitiei. El confera un loc esential constructiei poetic
e, ignornd figurile clasice. Scrierea traieste prin ea nsasi. Ansamblul este domin
at de personajul Maldoror, fiinta bestiala si sadica, aflata n permanenta cautare
a puritatii originare.
DANDISMUL LITERAR SI DECADENTII
OWWHfir M O
Franta
Lautreamont. Cnlurile lui Maldomr, 1868-l870.
Decadenta este definita n 1883 de Paul Bour-g e t (1852-1935) n Eseuri de
psihologie contemporana. Studiul se refera la nsusirea comuna, dupa parerea autor
ului, a scrierilor lui Stendhal, Taine, Renan si Beaudelaire: tendinta de a prez
enta partile cele mai sumbre ale realitatii. Aceasta viziune este reluata, reven
dicata de J. K. H u y s -m a n s (l 848-l907), mai nti adept al naturalismului si
participant de la Medan, ' care evolueaza apoi spre simbolism si decadentism, pu
blicnd romanul ndarat. Eroul sau, Des Esseintes, ultimul vlastar viciat al unei ra
muri aristocratice, se consuma ntr-o plictiseala de moarte, de care ncearca zadarn
ic sa se elibereze fie printr-o falsa cala- ^
? > <, t torie n Anglia, fie prin excitarea simturilor amortite, v"x! ^ v
J. K. Huysmans.
Apelnd la parfumurile rare, la culorile stralucitoare ale pietrelorpretio
ase ncrustate n carapacea unei broas-te-testoase, dar care sfrseste n cele din urma
pe un covor oriental, rapus de calatoriile sale imaginare. Villiers de l'Isle-Ad
am (1838-l889) reprezinta o tendinta particulara a dandismului literar, puternic
influentata de scrierile lui E. A. Poe2 si bazata pe dimensiunea fantasticului.
Esentialul operei sale se prezinta sub forma povestirilor si a nuvelelor: Poves
tiri crude (1883), Istorii insolite (1888) si Noi povestiri crude (1888).
Serile de la Medan este o opera colectiva, publicata de grupul naturalis
t, n frunte cu Zola (n. a.).
E. A. Poe (1809-l849): romancier american, care a exercitat o influenta
esentiala asupra 'ui Beaudelaire, care l traduce n franceza si asupra lui Mallarme
. A scnslstorii extraordinare Si Geneza unui poem (n. a.).
.
Aul e r/o an/
*ciri ' ^ "U de^ * c^te dlncolo laine redacteaza a poetica, publicata n 188
4 n volumul Odinioara si altadata, n care deste noile reguli ale poeziei simbolist
e.
Verlaine. Arta poetica.
Sa-ti cnte versu-nti de toate Prefera-l, deci, pe cel impar, Mai vag, mai
aerian, mai plin de har, i Fara osnde si poveri n spate.
Alege-ti vorbele, de-asemeni, La nimereala oarecum:
Nimic mai scump dect sonorul fum
n care Vagul si Precisu-s gemeni. ' >
Ca sub un val doi ochi superbi,
: Sau ca lumina la amiaza,
_ Ori ca stelarul roi care vibreaza
: Pe cerul toamnei, printre-albastre ierbi.
Caci vrem Nuanta-ntotdeauna, Nuanta, nu Culoarea vrem: Doar ea uneste vi
sele-ntr-un ghem Si face flautul cu cornul una!
Alunga Poanta asasina
Si Spiritul si Rsu-impur
Care-i dau lacrimi blndului Azur -
Tot usturoiul asta de cantina!
Retorica, s-o strngi de gt! Si n-ar strica, dintr-un condei, Sa-i dai si R
imei peste nas, de vrei Sa n-o ia razna, cine stie citi
De cte rele-i Rima-n stare?! Ce negru tont ori tnc afon J J Ne-a faurit ac
est ieftin zorzon, Ce suna gol si calp, de-l zglti tare?
Deci, muzica nti de toate! Sa-ti fie versul bun de zbor Ca dorul unui sufl
et calator Spre ceruri si iubiri ndepartate.
Sa-ti fie versul buna veste Ascunsa-n vntul sui din zori
Ce-adulmecaprin izma si bujori. Iar restul, doar literatura este!
Traducere de Petre Solomon
Stephane Mallarme (1842-l898) cauta n poezie semnele care i vor permite sa
sugereze si nicidecum sa descopere idealitatea. Poetul este n permanenta sfsiat nt
re certitudinea unui ideal pe care x l ntrezareste, Azurul si aproape totala impos
ibilitate de a-l atinge. Poemele sale, Dupa amiaza unui faun (1876), Omagii si m
orminte (1877), Poezii (1887), Un zar aruncat nu va desfiinta hazardul (1897) ne
conduc spre contrastul dintre o realitate nedemna si un Azur inaccesibil, ncercnd
sa-l atinga, Mallarme si slefuieste poemele urmarind redarea unei sintaxe perfec
te, pe care cauta s-o descarce pna n momentul n care cuvintele si constructia lor a
jung sa dispara n fata operei pure, Stephane Mallarme. ',.,. *',.,.
Tentativa prea adesea sortita esecului, n ochii poetului. Acest lucru apa
re bine exprimat n Virginul azi cel mndru.
S. Mallarme. Poezii
Virginul, preafrumosul, vioiul azi subit Sfrsi-ne-va cu-aripa lui beata s
i subtire Acest lac dur pe care-l strapunge-n amortire Ghetarul clar al unui ela
n ce n-a tsnitl
O lebada pe timpuri se stie lamurit Magnifica dar fara speranta-n dezrob
ire Caci n-a cntat tinutul n care sa respire Cnd o sterila iarna-n plictis-a-nmarmu
rit.
Tot gtul scutura-va aceasta agonie Alba n spatiul care negat de ea o-tnbie
, Dar spaima nu de solu-n care-i penetul prins.
Fantoma de-al ei luciu pe-acest meleag menita, Ca Lebada de-o rece visar
e si lasa nins Exilul fara noima-n dispret ncremenita.
Virginul azi cel mndru. Traducere Stefan Augustin Doinas, Editura Dacia,
1988.
Belgia
Dupa o prima faza naturalista Flamandele (1883)-E. Verhaeren (1855-l916)
cunoaste o grava criza spirituala care l perturba, asa cum apare n Facliile negre
(1890). Fascinat, dar si ngrozit de epoca sa, Verhaeren trece de la o inspiratie
disperata, Orasele tentaculare (1895), la linistirea datorata dulcetii sentimen
tului de dragoste, Orele clare (1896).
Germania
E. Verhaeren.
Simbolismul, n dorinta sa de a rezerva artei un domeniu inaccesibil vulga
rului, este reprezentat de Stefan Georg (l 868-l993), care preconizeaza o viziun
e poetica interioara, ermetica prin limbaj, accesibila numai celui care poate co
ntempla idealul. Georg si modeleaza ntreaga existenta pe aceasta aspiratie. Se ret
rage din lumea Germaniei imperiale, ntruct aceasta nu i inspira dect dezgust si disp
ret datorita cultului pentru valorile materiale. Opera sa evolueaza de la simbol
ism, Pelerinajele (1891), catre un misticism tot mai puternic, convins fiind ca
este profetul destinat sa anunte domnia att de mult asteptata a spiritului, Noul
imperiu (1928).
Austria
Influenta lui S. Georg se face imediat resimtita n scrierile lui R a i n
e r Maria R i l k e (l 875-l926), care, ncercnd sa scape de mediocritatea lumii re
ale nconjuratoare, se retrage n 1920 ntr-un turn. Opera sa este influentata de trei
curente principale, la nceput romantismul, ncununat de vis (1897), simbolismul la
maturitate, Cartea imaginilor (l 902) si n ultima parte a vietii, angoasa escato
logica1, Sonete catre Orfeu (1923).
Compatriotul sau, H. von Ho fmannsthal (1874-l929), fiind n contact direc
t cu Georg, care l ncurajeaza, reuseste sa reconcilieze n opera sa aspiratia poetic
a personala cu viata cotidiana. Dupa ce a acordat un loc esential formei poetice
pure, se ndreapta spre o colaborare fructuoasa cu muzicianul R. Strauss, pentru
care scrie libretul la Cavalerul rozelor (1911).
CRIZA ROMANULUI PSIHOLOGIC
Franz Kafka (l 883-l924) este ceh, dar scrie n limba germana. Duce o viat
a de mic functionar tulburata adesea de boala. Scrierile sale vor fi publicate p
ostum de catre romancierul Max Brod. n romanele sale, Kafka pune n scena respinger
ea permanenta a celuilalt, perceput ca un monstru, Metamorfoza si angoasa perman
enta a omului confruntat cu o existenta absurda si care nu poate avea drept tel
dect moartea, Procesul (1925), Castelul (1926).
Revoltat contra familiei sale, a credintei sale catolice si a convenient
elor sociale, J am e s J o y c e (1882-l941) da nastere unei opere originale, nce
pnd 'Escatologia: ansamblu de doctrine privind soarta omului dupa moartea sa si s
frsitul lumii (n. a.).
Cu volumul de nuvele consacrat Irlandei natale, Oameni din Dublin (1914)
si pna la principala sa scriere, Ulysse (1922), parodie a Odiseei, plasata n lume
a contemporana n rastimpul unei singure zile 16 iunie 1904. Toate aspectele vieti
i cotidiene a personajului Leopold Bloom, inclusiv detaliile sexuale cele mai sc
abroase, sunt pretextul unei vaste reflectii asupra istoriei, scolasticii si lit
eraturii. Fiecare viziune, fiecare actiune este un simbol, Joyce ncercnd ca n spati
ul unei zile sa ne livreze un roman total, care are drept personaj principal lim
bajul.
NATIONALISMUL LITERAR
Franta
Maurice Barres (1862-l923), scriitorul patriot prin excelenta s-a nascut
n Lorena anexata Imperiului german dupa nfrngerea Frantei din 1870. A construit un
sistem de gndire egotista, bazat pe glorificarea unei individualitati rebele fat
a de orice comportament social, Cultul eului (1888-l891), Un om liber (l 889). A
evoluat ulterior spre o pozitie nationalista. Scrie ntr-o epoca n care tarile eur
opene se lanseaza n cursa narmarilor, aparnd la autor spiritul revansard, nascut di
n umilinta" suferita n 1870: Dezradacinatii (l$97), Ape! Catre soldat (1900), Coli
na inspirata (1913). Ultima este scrisa n preajma izbucnirii primului razboi mond
ial, aducnd n discutie cultul pamntului patriei si sngele ce trebuie varsat pentru a
-l apara. Masacrele din 1915 si dezastrul de la Verdun din 1916 justifica trepta
t voga de care s-a bucurat nainte de razboi.
Italia
G. D'Annunzio (l 863-l938), poet si romancier, se inspira pentru forma d
in idealurile simboliste. Credinta sa n Italia l va determina mai trziu sa-l sustin
a pe Mussolini. Opera sa poetica este marcata de o disperare constanta si de imp
osibilitatea de a se decide sa recurga la sinucidere, pentru a sfrsi cu existenta
O suta si o suta de pagini ale cartii secrete i a lui Gabriele d'Annunzio, tent
at sa moara (1925).
f MARCEL PROUST: DE NECLASAT
L Marcel Proust (l 87l-l922) publica n 1913 primul volum din ciclul n caut
area timpului pierdut, intitulat Swann. Acest prim roman anunta temele ciclului:
minutiozitatea cu care este observata societatea releva aproape studiul natural
ist, dar ea se prelungeste prin profunzimea analizei psihologice a personajelor.
Marcel Proust. l putem compara pe Proust cu eroul Des Esseintes din romanul ndara
t, pentru ca amndoi traiesc ntr-un univers nchis, cautnd unul prin simturi, iar cela
lalt prin scriere sa sublimeze obiectul atentiei lor ntr-un egotism total.
Dupa o prima suita de romane pregatitoare Cautarii., intitulata Jean San
teuil, Proust este foarte influentat de lucrarea lui Bergson, Materie si memorie
, n care autorul opune restrictiile impuse de inteligenta constiintei si bogatiei
nelimitate a vietii interioare. Proust stie ca senzatia, care constituie prima
tesatura a amintirii, este dificil de prins, de evocat, mai mult, este dificil d
e legat de altele pentru a forma memoria. De aceea el atribuie o importanta att d
e mare celebrei briose nmuiate n ceaiul de lamie, a carei savoare i aduce brusc n mem
orie o parte din copilaria de la Combray.
Opera lui Proust marcheaza modernitatea sfrsitului de secol, prin concept
ia deosebita asupra timpului, proprie lucrarii, n interiorul Cautarii. Nu poate f
i definita nici o cronologie precisa, ntruct sunt amestecate senzatii si amintiri.
Personajele traiesc n acelasi timp clipa, amintirea si asteptarea.
3.2. Arta
3.2.1. Pictura, IMPRESIONISMUL
Ideile fundamentale n 1874, un grup de tineri pictori ale caror pnze au fo
st refuzate la expozitia oficiala Salonul", si-au organizat propria expozitie si
datorita tabloului Impresie, rasarit de soare al lui C. Monet, si-au luat titlul
de impresionisti", apelativ considerat caricatural n epoca. Miscarea nascuta n 187
4 va dura pna n 1886, evolund apoi spre tendinte divergente.
Pictorii impresionisti se caracterizeaza prin refuzul subiectelor religi
oase sau istorice, inspiratia provenind mai ales din peisaje, grupuri sociale, i
ndivizi carora li se face portretul. Tehnica picturala evolueaza, ea trebuind sa
corespunda dorintei de a transforma ntr-o impresie obiectele realitatii complete
iar abandonul compozitiei se nsoteste cu alegerea culorilor pure, aplicate direc
t pe pnza si nu amestecate pe paleta. Culorile se aplica cu ajutorul pensulei sau
al cutitului, iar cteodata direct cu tubul.
Preocuparea care ramne n centrul miscarii impresioniste este aceea de a re
da schimbarea culorilor n urma jocurilor de umbra si lumina, subiecte fara forma
definita, ca aburii si norii din Gara Saint-Lazare (1877) a lui Monet.
Pictorii
Teoreticienii miscarii impresioniste suntE douard Manet (l 832-l883), Cl
aude Monet (1840-l926) si Auguste Renoir (184l-l919), n timp ceEdgar Degas (1834-
l917) ramne n afara grupului.
">f. C\par
f i
Claude Monet se instaleaza ntr-unmic atelier amenajat pe o ambarcatie, n s
copul de sesiza mai bine si mai rapid aspectele schimbatoare ale unui peisaj de
pe malurile fluviului. Pictorul doreste ca subiectul sau sa fie nu numai schitat
, ci terminat pe loc, fara a mai recurge la munca din atelier.
Claude Monet. Impresie. Rasarit de soare (1872). Havre.
Auguste Renoir doreste sa redea mBalde la Moulin de la Galete (1876), atm
osfera sarbatorii populare, miscarea multimii care valseaza, caldura unei zile e
stivale, soarele ale carui raze se joaca ntre frunzele arborilor. Pentru a reda t
oate aceste impresii, fara ca pictura sa devina fada prin multiplicarea detaliil
or, Renoir foloseste estomparea contururilor, n scopul de a contopi culorile si f
ormele.
Claude Monet. Gara Saint-Lazare (1877).
Influenta maestrilor japonezi ai stampei, mai ales Hokusa (1760-l849), jo
aca un rol primordial n compozitiile lui Edgar Degas, fascinat de lumea dansului,
pe care l reda din toate unghiurile posibile. Pictura ncepe cu schitele efectuate
n pastel, reluate apoi si lucrate n ulei. Multitudinea miscarilor realizate de da
nsatoare i permit pictorului sa-si delimiteze mai bine spatiul. Exista o evolutie
a umbrei si luminii pe vesmintele de scena.
POST-lMPRESIONISMUL
Este caracterizat de arta lui Paul Cezanne (1839-l906), care, dupa o rap
ida trecere la impresionist! Se ntoarce n Aix-en-Provence si se consacra picturii,
veniturile personale permitndu-i sa traiasca fara sa fie nevoit sa vnda sau sa se
straduiasca s-o faca.
Edouard Manet. Monet Mafe admirator al clasicilor el doreste Sa gaseasca
lucrmdpe barca sa (1874).,.
Munchen, Neue Pinakothek. Mijlocul de a se alatura ngom compozitiei aces
tora, dar urmareste si realizarea contactului direct cu natura, asa cum o doresc
impresionistii, scopul fiind realizarea armoniei.
Vi n cent van G o g h (1853-l891), olandez de origine, cunoaste n Franta
o existenta scurta si extrem de agitata, captivat de peisajele din regiunile Arl
es si Auvers-sur-Oise. Principalele capodopere ale lui Van Gogh sunt pictate ntr-
o perioada extrem de scurta, din decembrie 1888 si pna la sinuciderea sa din ianu
arie 1891. Inspirat direct de impresionist! Van Gogh dezvolta culorile aplicndu-l
e pe pnza prin tuse succesive, prin puncte, care vor da nastere scolilor tusista
si pointilista, ilustrata, printre altii, de catre Pi-casso. Una din particulari
tatile tehnicii lui Van Gogh este aceea de a fi recurs la grosimea culorii aplic
ate pentru a exprima miscarea, arborii, acoperisul bisericii, griul, cerul, care
se rasucesc ntr-o convulsie mai mult sau mai putin intensa, n functie de importan
ta acordata pastei de catre pictor.
Spre deosebire de Cezanne, care cauta fuziunea dintre forma si culoare,
Van Gogh doreste sa-si redea sentimentele fata de natura si daca o eventuala mod
ificare a formelor exacte ar putea reda mai bine emotia, aceasta i se pare neces
ara acolo unde Cezanne o considera de neconceput.
Renoir. Bal la Bougival.
Van Gogh este foarte legat pentru o perioada de sederea la Arles, mpreuna
cu un alt pictor post-impresionist, Paul Gauguin (1843-l903). ncepnd sa picteze tr
ziu, Gauguin nu accepta retetele si tehnicile artei occidentale, fie si inovatoa
re, ca impresionismul. El cauta mai presus de toate sa se retraga din lumea civi
lizata, sa se ntoarca la sursele primitive si hotaraste chiar sa se stabileasca n
Haiti. Modernitatea sa este exprimata prin refuzul artificiilor secolului XX, pe
cale sa se nasca si prin cautarea profunda a unei arte brute, fara nflorituri. A
rta sa se bazeaza pe aplicarea de culori directe pe spatii largi, pe o perspecti
va redusa a ctorva planuri, pe atitudinile cotidiene ale autohtonilor, fara a cau
ta echilibrul n compozitie, n scopul crearii sau regasirii unei arte primitive. Ti
neri pictori influentati de Gauguin se grupeaza sub numele de Nabis sau profetii"
si participa la miscarea simbolista.
FOVISMUL
Idei fundamentale
Numele de Fovisti" este dat n 1905 unui grup Degas Doila balerine de artis
ti din care faceau parte H. Mati s se (1869- (1898). 1954), M. de Vlaminck (1876
-l958), R. Dufy
1953), K. van Don gen (1877-l968), A. D erain (1880-l954), G. B r a q u
e (l 882-l963), care refuzau formele si culorile naturale, ei optnd pentru simpli
ficarea contururilor si alegerea de culori sincere, neatenuate. Rolul culorilor
este acela de a exprima profunzimea, intensitatea violenta a constiintei artistu
lui. Nu are nici o importanta ca albastrul a fost folosit n redarea cailor, daca
perceptia cromatica a artistului corespunde tabloului pe care l picteaza.
Pictorii
La Henri Matisse, decoratia compozitiei este de inspiratie maghrebiana.
Culorile stralucesc n adevarul lor crud, subiectul nu este important, ceea ce de
altfel i va aduce numeroase critici. De multe ori arta sa este considerata drept
infantila, fara raport cu realitatea. Matisse nu are intentia de a crea o scoala
sau o teorie a artei, de aceeaNotele unui pictor (1908) sunt mai degraba o cule
gere de informatii, o succesiune de note personale.
Maurice Vlaminck este n esenta un peisagist foarte marcat de metoda lui C
ezanne. El foloseste culoarea asa cum este, iesita direct din tub, cu predilecti
e pentru vermillon, galben si verde.
n urma unei calatorii la Londra, Andre Derain prefera rosul si albastrul,
aplicate din belsug, pentru a realiza contrastul dintre caramizi si fluviu. Pat
a dej culoare este purtatoare de sens, de semnificatie. El alege malurile Tamise
i pent a picta un peisaj umanizat, un cadru modern si nostalgic n acelasi timp.
CUBISTII
Originea
Aceasta miscare artistica este n principal opera a doi pictori, Pablo Pic
assol (188l-l973) si Georges Braque, ultimul iesit din fovism, ct si a poetului G
uil-laume Apollinaire, care-si aduna ideile despre arta n lucrarea Meditatii este
tice (1913). Originea miscarii se datoreaza unui tablou al lui Picasso, Domnisoa
rele din Avignon (1907). Pictorul si figureaza personajele prin masti anonime, Pa
ul Gauguin (l848-l903). De unde venim? Cine suntem? ncotro ne ndreptam? Boston, Mu
seum of Fine Arts.
Asemanatoare cu cele purtate de vrajitorii din Africa, n timpul ceremonii
lor initiatice.
Pictorii.
Picasso si Braque apartin primei epoci a cubismului, cea de dinainte de
1911, care se bazeaza pe o analiza a, universului nconjurator. Tributari fata de
artistii Egiptului antic, ei recompun realitatea n functie de o viziune ' pur int
electuala: daca ntr-un portret vazut din profil, ochiul este pictat ca si cum ar
fi vazut din fata, aceasta se datoreaza faptului ca privirea persoanei este astf
el Paul Cezanne. Muntele mai caracteristica, evitndu-se simplificarea prin redusa
inte-Victoire vazut dinspre,.,.., V, * t Bellevue (1885). S. U. A., cerea la o mica
linie intre pleoape. Perspectiva este ne- _, _,.
Baenes Foundation.
Gata pentru a face loc unui ansamblu de aspecte privite sub unghiuri dif
erite, fiecare tinnd cont nu de perceptia afectiva a pictorului, ci de gndirea ace
stuia.
EXPRESIONISMUL
Ideile fundamentale
V. Van Gogh. Peisaj cu chiparosi n apropiere de Arles (1888). Londra. Tat
e Gallery.
Expresionismul pictural se doreste a fi corespondentul hiperrealismului
literar, lumea sensibila trebuind sa fie supusa unei explozii care sa aduca la l
umina sensul sau real. Frumusetea, estetismul sunt uitate n favoarea unei arte ap
ropiate de caricatura. Arta nu trebuie sa fie agreabila, sa flateze ochiul, ci d
impotriva, sa lanseze un apel direct si violent spectatorului.
Edvard Munch (1863-l944)
Vincent Van Gogh. Camera lui Van Gogh de la Arles (1889).
Acest pictor norvegian, celebru mai ales pentru litografia sa Strigatul
(l 895), doreste sa transforme peisajul, conferindu-i o forta disperata. Trasatu
rile morbide si gura deschisa a personajului se prelungesc n liniile drepte ale p
odului, pentru a continua n liniile curbe ale fundalului, n timp ce doua siluete n
egre, abia schitate provoaca o angoasa de nesuportat. Asociat personajului si pi
ctorului, spectatorul simte si el dorinta de a-si urla nentelegerea si durerea, a
bsurdul fiind mpins la limita sa extrema.
Grupurile expresioniste
Expresionismul se dezvolta mai ales n Germania sub forma a doua grupuri,
Dze Brucke, Podul", n 1904, Duby. In padurea Bouhgne (1909). Nisa, Muzeul Cheret.
Si Der blaue Reiter, Cavalerul albastru", n 1911. Primul este creat la Dre
sda n jurul luiE. Kirchner (1880-l938) si este format din K. Schmidt-Rottluf (188
4-l942), M. Pechstein (188l-l955), O. Mueller (l 874-l930) si E. Nolde (1867-l95
6), iar al doilea grup la Miinchen, n jurul lui W. Kandinsky (l 866-l944), fiind
format dinP. K l e e (1879-l940), F. Marc (1880-l916), A. Kubin (1877-l959).
Cele doua grupari au drept revista comuna, Der Sturm (Furtuna), creata n
1910 la Berlin de catre H. Walden, care nu ntrzie sa fondeze o editura, iar apoi n
1912, o galerie de arta unde expresionistii expun, deseori fiind confruntati cu
zefiemelile unui public ce nu le ntelege arta.
Kees Van Dongen. Femei la balustrada (1911). Saint-Tropez, Muzeul Annonc
iade.
Vassili Kandinsky (l 866-l944) Rus exilat, el se refugiaza n Germania. Co
mpozitiile sale picturale sunt puternic influentate de muzica. Pentru el, pictur
a, ca si muzica, nu trebuie sa se limiteze la a reprezenta, ea trebuind sa fie o
modalitate de exprimare, asa cum explica el nsusi n 1912 n Spiritualul n arta.
FUTURISMUL
Scolile
Futurismul1 urmareste sa rupa radical cu pictura e- pocii sale, idee car
e se regaseste n literatura, privile-giind astfel miscarea. In fata unei concepti
i statice a lucrurilor si evenimentelor, scolile aflate sub influenta progresulu
i biologiei, medicinii si fizicii se raporteaza la o materie n perpetua mutatie.
Filippo Tommaso Marinetti.
Matisse. Interior (1947).
n februarie 1909, Marinetti publica n Le Figaro manifestul miscarii futuri
ste, semnat de V. Boccioni (1882-l916) si alti artisti. Noua miscare se doreste
apta de a reprezenta n arta o noua dimensiune, prin repre- 'Futurismul se manifes
ta n primul rnd n poezie, prin operele lui Filippo Tommaso Mari-etti. Numele acestu
i curent vine de la cuvntul italian futuro", care nseamna viitor" (n. tr.).
Zentarea simultana a mai multor momente ale aceleiasi actiuni. Gestul, c
are apartine domeniului vietii, trebuie reprezentat n timp ce se produce si nu la
nceputul sau la sfrsitul sau. De acum nainte, timpul este introdus n arta picturala
, concept de nenchipuit mai nainte si care se manifesta prin alegerea orasului si
a masinii ca teme.1 3.2.2. Muzica v FRANTA
Moartea lui Wagner, n 1883, lasa un loc mai larg unei inspiratii noi, pna
atunci zdrobita de favoarea predominanta a publicului si a criticilor, n aceasta
atmosfera de nnoire compune Claude Debussy (1862-l918), care urmareste sa se elib
ereze de con-strngerile gamei. Inspiratia sa reia impresionismul din pictura si s
imbolismul din poezie: Preludiu la dupa-omiaza unui faun (1894), dupa Mallarme,
Sarbatorile galante dupa Verlaine. Arta sa se bazeaza pe jocurile amestecului vo
cilor cu pianul, cautndu-se realizarea unei armonii apropiate de poezie: Trei poe
me deFran-cois Villon, Trei cntece de Charles d'Orleans.
Maurice Ravel (1875-l937) sufera n a-ceeasi epoca o dubla influenta, cea
a sonatelor compuse de Domenico Scarlatti (1685-l757) si cea a lui Igor Stravins
ki (cf. infra). Studiaza cu G. Faure (1845-l924) si i este ndatorat pentru a-i fi
ascultat atent Melodiile pentru viitoarele sale compozitii, precum Copilul si fa
rmecele. Cunoscut mai ales prin al sauBolero (1928), el mai compune n afara piese
lor orchestrale si piese pentru pian: Jocuri de apa (1901), Gaspard al noptii (1
908).
GERMANIA
Aici muzica este dominata de figura lui R i c h a r d Wagner (1813-l883)
, care urmareste sa reuneasca
Picasso. Domnisoarele din Avignon (1907). New York, The Museum of Modern
Art. Pictura este o analiza completa a volumelor, definind prima faza a cubismu
lui.
Vlaminck. Podul de la Chatou (1906). Saint-Tropez, Muzeul Annonciade.
'Timpul este sugerat prin trecerea mobilului prin mai multe puncte succe
sive ale spatiului, cautnd sa redea n una si aceeasi imagine actiuni care se petre
c n spatii diferite n aceeasi clipa, E. Munch. Strigatul. Ceea ce a dat nastere la
simultaneismul futurist (n. tr.). Litografie (1895).
Kirchner. Scena de strada la Berlin (1913-l914). New York, Museum of Mod
ern Art. Kirchner nu se multumeste sa descrie societatea, el o transforma: strad
a comunica spectatorului extraordinarul sentiment de singuratate degajat de oras
ul modern.
n drama sa muzicala GesamtkunstwerkirMZica, lirismul poetic, decorul si j
ocurile scenice. Se inspira n esenta din miturile germanice si anume din ciclulNi
belungilor1. n acelasi timp, s-a construit la Bayreuth un teatru special amenajat
pentru operele lui Wagner, n care orchestra reia rolul cuvenit corului n tragedia
greaca, adica acela de a exprima o reactie la actiune. Teoria sa muzicala, ca s
i viziunea sa profunda asupra societatii sunt exprimate n scrierile: Arta si revo
lutie (1849), Opera de arta a viitorului (1850), Opera si drama (1851).
Principalele sale opere sunt: Vasul fantoma (1841) Tannhauser (1843-l844
) Lohengtin (1846-l848) Maestrii cntareti din Numberg (1862-l867) Inelul Nibelung
ilor (l 853-l874) Tristan si Isolda (l 857-l859) Parsifal (1877-l882)
AUSTRIA
Klee. Cupole rosii si albe (1914). Diisseldorf, Kunstsammlung Nordrhein
Westfalen.
Din aceasta tara vine noutatea decisiva pentru muzica secolului XX, prin
opera luiArnold Schon-b e r g (l 874-1951) si a elevilor sai, A. Berg si A. Web
em. Opunndu-se compozitiei clasice tonale a muzicii occidentale, Schonberg, influ
entat de muzica indiana, se inspira n Teoria armoniei (1911) din ruptura pictural
a expresionista si prelungirea non-figurativa a acesteia, pentru a afirma necesi
tatea unei muzici atonale, tonurile nemaifiind legate prin raporturi fixe si mas
urabile, cu intervale tip, nu mai mult dect sunt formele si culorile. Evolutia pe
rsonala l duce la crearea unui sistem de douasprezece tonuri, dar lipsa de elegan
ta a compo-litiilor sale ridica un zid de ostilitate si sarcasm ntre acestea si u
n public neavizat. Yerrot lunaire (1912) este considerat de catre public ca o va
sta cacofonie. RUSIA
Fara a ajunge la atonalitatea lui Schonberg, luilgor Stravinski (l 882-

71) i plac neregularitatea ritmului, sincopele tonice, pe care le ilustre
aza cu
Compune tetralogia Inelul Nibelungilor: Aurul Rinului, Walkiria, Sigfrie
d, Amurgul zeilor tr.).
Kandinsky. Schita pentru compozitia n 2 (1909-l910). New York, Guggenheim
Museum.
Sarbatoarea primaverii, prezentata la Paris n 1913, n fata unei sali indig
nate. Operele precedente, Pasarea de foc (1910) si Petruska (1911) fusesera prim
ite cu entuziasm din doua motive: muzica era mai conforma cu gustul traditional
al publicului, iar cele doua balete erau dansate de Nijinski, steaua trupei ruse
sti adusa la paris de S. Diaghilev. Sarbatoarea primaverii socheaza prin alegere
a temei, riturile pagne si printr-o orchestratie stralucita, considerata prea bru
tala n epoca.
3.2.3. Sculptura ntre 1870 si 1914, sculptura este dominata de trei mari
figuri: Jean-Baptiste Carpeaux (l 827-l875), Auguste Rodin (1840-l917) si Camill
e Claudel (l 864-l943).
Jean-Baptiste Carpeaux (1827-l875). Dansul (1869).
J. B. Carpeaux devine celebru n timpul celui de-al doilea imperiu, ntre 18
52 si 1870 datorita favorurilor de care se bucura pe lnga mparatul Napoleon III. A
dept al gratiei si miscarii, el este cunoscut mai ales prin grupul statuar Dansu
l, plasat la Opera din Paris, care a provocat indignarea burgheziei, prin expune
rea unor nuduri considerate prea lascive si care nu aveau nimic de a face cu ant
ichitatea, alibiul obisnuit al artistilor timpului.
Auguste Rodin este probabil sculptorul care a cunoscut n timpul vietii ce
a mai mare glorie, considerat ca un maestru si recunoscut ca atare de stat, care
i furnizeaza comenzi. Opunndu-se teoriei finitului n materie de arta, Rodin lasa a
numite opere ale sale n stare bruta, figura sculptata parnd a se degaja din blocul
de piatra. Prin intensitatea realista a scenelor reprezentate, capodopera sa ra
mne Poarta infernului, ramasa neterminata, n Poarta infernului, Rodin dezvolta n br
onz figurile principale aleDivinei Comedii a lui Dante. n aceasta lucrare, sculpt
orul lucreaza scena de scena, iar mai trziu, anumite personaje vor fi reluate, ma
rite, dnd nastere Gnditorului si Sarutului, n 1898, Rodin provoaca un scandal preze
ntnd la un salon pe al sauBalzac, comanda ce apartinea Societatii literatilor. Sc
ulptura monolitica, concentrata asupra capului, este considerata insultatoare, d
esi poate fi apreciata ca o adevarata cotitura ce anunta secolul XX.
Camille Claudel, sora poetului Paul Claudel, eleva a lui Rodin, dezvolta
un stil personal extrem de framntat. Operele sale poarta marca unei puternice
Rodin. Gnditoml. Paris, Muzeul Rodin.
Camille Claudel. (1864-l943). Vrsta matura (1899-l903). Bronz. 114/166 cm
.
Personalitati, sfarmata rapid de un public neavizat sj de umbra creata de
renumele maestrului sau.
IV. EVOLUTIA GNDIRII, A STIINTELOR SI TEHNICILOR NTRE 1870 SI 1914 4.1. Gnd
irea filosofica si religioasa
A. Rodin. Sculptorul Jules Dalou (1883). Paris, Muzeul Rodin.
4.1.1. Pozitivism si pragmatism
AUGUSTE COMTE SI STUDIUL SOCIETATII
Studiind progresul continuu al umanitatii, Auguste Comte (1798-l857) ntem
eiaza o noua filosofic, care se doreste a fi stiintifica, pozitivismul. Dupa Com
te, fiecare om este detinatorul cunostintelor acumulate, care se transmit descen
dentilor, n momentul n care stiinta va ajunge la punctul sau cel mai nalt, va ncepe
vrsta pozitiva. Cele trei vrste istorice care preced acest moment sunt: stadiul teo
logic" pna n secolul al XlII-lea, stadiul metafizic" pna n secolul al XVIII-lea, stadi
ul stiintific" din 1789. Comte reia vrstele mitologiei grecesti de aur, de bronz,
de fier pe care nsa le inverseaza.1 Pozitivismul se prezinta ca o stiinta n care
omul este obiect istoric. Aceasta convingere s-a nascut la Comte, apoi a fost nta
rita prin publicarea Introducerii la studiul medicinei experimentale (1865) a lu
i Claude Bernard. In Curs de filosofic pozitiva (l 830-l842), Comte afirma ca to
tul se supune stiintei, inclusiv arta. Pozitivismul se apropie si de o religie a
umanitatii, asa cum apare de politica pozitiva (1852-l854), bazata pe dragostea
de aproape si pe transformarea radicala a unei societati n care individualismul
ar fi nlaturat.
'Mitul generatiilor de metal apare la Hesiod n Munci si zile (n. tr.).
HIPPOLYTE TAINE SI RASA
Hippolyte Taine (l828-l893) redacteaza lucrarea Originile Frantei contem
porane (l 875-l893), n care studiaza istoria Frantei n functie de factori determin
anti, care, dupa el, ar constitui specificitatea franceza: rasa, momentul si med
iul. Ansamblul societatii este analizat ca fiind un produs pur al trecutului si
al caracterului national, care dau nastere Frantei contemporane. Apropiat de Zol
a n dorinta sa de a scrie o istorie naturala a poporului francez, el se ndeparteaz
a total de cauzele evolutiei. Pentru Taine, toate domeniile de la sfrsitul secolu
lui al XlX-lea, ilustrate de Stat, Biserica, arta, literatura, filosofic, exista
u deja ca factori potentiali n ' zorii acestui secol. Primejdia care determina sf
armarea ritmului acestei evolutii si a armoniei este reprezentata de revolutiile
prea bruste.
PRAGMATISMUL ANGLO-SAXON
Se leaga direct de pozitivismul si determinismul lui Taine. Este repreze
ntat deenglezulJ. S. Mill (l 806-l873) si de americanii W. James (1842-l910) si
J. D e wey (1859-l952).
J. S. Mill considera cautarea fericirii drept cauza determinanta a orica
rui act. W. James prelungeste aceasta reflectie la lumea ideilor: ele nu sunt ju
ste dect atunci cnd prelungesc existenta. Aceasta ultima conceptie sufera o modifi
care n scrierile lui Dewey, care confera adevarului un criteriu mai pragmatic, re
ntabilitatea: o gndire nu este interesanta dect daca ea constituie sursa unui prof
it ct mai mare.
4.1.2. Dai^vin ismul s l ORIGINEA SPECIILOR
Puternic influentat de aplicarea pozitivismului la stiintele naturii, Ch
arles Darwin (1809-l882) scrie n 1859 opera sa de baza, Originea speciilor prin s
electie naturala, sau pastrarea raselor favorizate n lupta pentru existenta. Natu
ra umana si consolatoare a romanticilor devine insensibila si nemiloasa. Concept
ia pozitivista a progresului devine aici teorie a evolutiei, speciile cele mai a
daptate si mai robuste supravietuiesc, n timp ce celelalte dispar, n termen de ada
ptare, cel mai puternic supravietuieste celui mai slab, omul fiind pentru Darwin
o dovada evidenta, asa cum sustine n Descendenta omului si selectia sexuala (187
1), care a suscitat o vie controversa teologica, ntruct se nega actul creatiei ori
ginare de catre Dumnezeu.
27O
J^, i_^jv ii A L UK1J
ntietatea lor n domeniul stiintific nu nceteaza sa se impuna ncepnd cu anii 18
70. Separate de filosofie la nceputul secolului al XlX-lea, ele obtin primele cat
edre universitare. De acum nainte, stiintele naturii nu mai sunt o anexa a filoso
-fiei, destinata sa adune toate domeniile cunoasterii, ci servesc de model celor
lalte domenii stiintifice prin grija pentru exactitate si prin experimentele lor
.
4.1.3. Materialismul
SCIZIUNEA SCOLII HEGELIENE
Dezbinarile politice si religioase determina o scindare a scolii hegelie
ne, o parte a noilor hegelieni fiind adeptii deismului, n timp ce restul se alatu
ra materialismului. Aceasta este o reactie exacerbata contra filosofici, aflata n
criza n fata progresului stiintelor experimentale si acuzata ca se bazeaza doar
pe cuvinte.
D. F. STRAUSS SI L. FEUERBACH
D. F. Strauss (l 808-l874) reprezinta tendinta deista, iar analiza sa cr
itica a vietii lui Hristos, n Viata luiHristos l conduce la ideea de a o considera
drept o alegorie a ntregii istorii a umanitatii. Figura centrala a lui Hristos d
evine un mit cu valoare universala.
L. Feuerbach (l 804-l872) refuza sa recunoasca existenta unui Dumnezeu s
au a oricarei divinitati. Pentru el, Dumnezeu este o inventie umana, creata pent
ru a ascunde o lipsa si nevoi nesatisfacute. El trebuie deci nlocuit printr-o ast
eptare a altceva, iar dragostea pentru Dumnezeu trebuie nlocuita cu dragostea pen
tru oameni. Operele sale se plaseaza net ntr-o optica materia-jlista: Critica fil
osofici hegeliene (l 839), Esenta crestinismului (l 841), Principii de filosofic
i viitorului (1843).
4.1.4. Marxismul
Viata si operele principale ale lui Marx au fost studiate n sectiunea B a
[cestui capitol. Ne propunem n continuare sa abordam influenta si raspndirea larx
ismului. Metoda dialectica a lui Hegel cunoaste o prelungire n materialismul [ial
ectic, dar trebuie asteptata revolutia din 1917 pentru ca operele lui Marx sa an
oasca o adevarata propagare. Eforturile comentatorilor tind mai ales spre Jropie
rea teoriei evolutiei speciilor a lui Darwin de o viziune evolutionista a [ptei
de clasa. Dar schema generala a luptei permanente ramne aceeasi. Opera lui Marx e
ste raspndita de un propagandist activ, prietenul sau Engels (1820-l895), fiu de
industrias, care i furnizeaza subsidiile [cesare pentru a face cunoscut socialism
ul international, mai ales prin publicarea -rarii sale Anti-During n 1878.
Engels.
Trebuie asteptat nsa anul 1910 (Engels murind n 1895), cnd apare Capitalul
financiar al lui R. Hilfer-ding, prima analiza complet marxista a fundamentelor
si mecanismelor imperialismului economic. In acel mo-nient, lumea marxista este
divizata n rndurile emigran- ' tjlor rusi, n doua tendinte: narodnicii, populisti c
are asteapta o revolutie sub forma unei revolte taranesti si prietenii lui V. L
Ulianov, numit si Lenin (1870-l924), favorabili unei actiuni a proletariatului.
In 1899 Lenin publica Dezvoltarea capitalismului n Rusia, respingnd fara drept de
apel tezele populistilor. Exilat n Europa Occidentala, Lenin conduce Iskra, perio
dic destinat a convinge de necesitatea interventiei proletariatului, pentru ca a
poi, n Ce-i de facut? (1902), sa dea solutia: ntruct masele muncitoare rusesti sunt
prea putin informate asupra revolutiei, este necesar ca elita exiluhjj sa se gr
upeze n scopul formarii si pregatirii acestora pentru rolul important care le va
reveni. In ceea ce priveste scopul final al revolutiei, se produce o noua sciziu
ne: tendinta mensevica democratica si burgheza si tendinta bolsevica pentru soci
alistii condusi de Lenin.
Lenin trebuie sa nfrunte si atacurile anarhistilor. Dupa opozitia dintre
Marx siBakunin (1814-l876), ansamblul ideilor anarhiste este reluat de P. K r o
-p o t k i n (1842-l921), intelectual rousseauist, convins de bunatatea originar
a a omului, pervertit nsa de mediul sau si opus darwinismului, ntruct Kropotkin era
convins ca fraternitatea si ajutorul reciproc sunt veritabilele legi ale lumilo
r animale si umane, idee pe care o dezvolta n Ajutorul mutual: un factor n evoluti
e (l 902). Totodata, el respinge democratia bazata pe delegarea puterilor si soc
ialismul autoritar.
4.1.5. Filosofia vietii
INTERPRETAREA PSIHOLOGICA A ISTORIEI
W. D i 11 h e y (l 833-l911) practica psihologismul, adica studierea omu
lui prin intermediul unei grile de lectura, bazata pe interpretarea psihologica
a istoriei. Omul este analizat n functie de starile sale de constiinta si de reac
tiile fata de lumea care-l nconjoara.
REFLECTIA ASUPRA SOCIETATII SI EVOLUTIA SA
H. Bergson (l 859-l941) se afla la originea unei vaste reflectii asupra m
ului si sensului vietii, vazuta prin analiza evolutiei biologice. Profesor la Co
llege de France, titular al catedrei de filosofic, el aduce problema memoriei *&
Materie si memorie (1896). Astfel, ansamblul trecutului nostru este nregistrat d
e creier, dar numai amintirile necesare unei actiuni imediate si prezente revin n
memorie, restul fiind conservat n asteptarea altei ntrebuintari. Rsul (1900) este
probabil lucrarea cea mai cunoscuta a lui Bergson, care pune n evidenta mecanisme
le inconstiente ale comicului. In Doua surse ale moralei si religiei (l 932), fi
losoful defineste doua morale, una nchisa" care conditioneaza individul prin inter
dictiile sociale si cealalta deschisa" pentru eroii care o depasesc pe prima, ser
vind astfel drept exemplu.
PESIMISMUL SI VOINTA UMANA EGOISTA
A. Schopenhauer (l 788-l860) combate idealismul german introdus de Kant
si considera ca sursa de energie a oricarei actiuni umane nu consta n ratiune, ci
n vointa egoista. Aceasta vointa se manifesta prin formula a vrea -a trai", indep
endenta de reprezentarea" intelectuala a lumii sesizata prin inteligenta. Apropia
t de nvatatura budista, Schopenhauer doreste extinderea conceptului a vrea a trai"
, ceea ce conduce la abolirea raportului imediat cu realitatea. Lucrarea sa prin
cipala este Lumea ca vointa si reprezentare (1818).
4.1.6. Fenomenologia
FUNDAMENTAREA
Se naste la nceputul secolului al XX-lea, prin demersul lui E. H u s s e
r l (l 859-l938), care efectueaza o ntoarcere platoniciana la lumea ideilor, vazu
te mai degraba ca esente datorate intuitiei, ceea ce l determina sa-si numeasca m
etoda fenomenologie1. Demersul sau intelectual se bazeaza pe analiza constiintei
si a miscarilor acesteia, de la simpla perceptie pna la judecata sau aversiune,
pe care o dezvolta n Idei pentru o fenomenologie pura (1913).
ANTROPOCENTRISMUL
Fenomenologia cunoaste o modificare datorita lui M. S c h e l e r (l 874
-l928), care reia metoda lui Husserl, dar deplaseaza obiectul cercetarii sale pe
ntru a conferi un loc central omului. El ntemeiaza astfel gndirea antropocentrica,
care studiaza lumea n functie de om, considerat a se situa n centrul acesteia.
4.1.7. Filosofici existentei
PROBLEMA FIINTEI"
La rndul sau, fenomenologia da nastere filosofici existentei, reprezentat
a de M. Heidegger (1889-l971), care si pune problema unei fiinte" sesizate n ntreaga
sa profunzime, locul omului situndu-se la jumatatea drumului dintre fiinta" si nea
nt", n lucrarea sa, publicata n 1927, Sein undZeit (Fiinta 'Fenomen n limba greaca n
seamna ceea ce apare" (n. a.). 282 si timp), el opune Da Sein, a fi aici", unui a s
e lasa determinat", sensul vietii pentru om fiind realizarea fiintei veritabile.
OMUL CARE SI PUNE NTREBARI
K. Jaspers (l 883-l969) nu porneste de la natura pro funda a fiintei, ci
de la omul care-si pune ntrebari, justificndu-si existenta prin vointa de a nteleg
e. Avnd o formatie de psihiatru, Jaspers aplica n filosofa sa tehnica clinica a dia
gnosticului, n scopul de a atinge absolutul, revelat de situatii extreme n viata,
ca suferinta sau moartea: Psihologia conceptiilor lumii (1919), Bomba atomica si
viitorul lumii (1957).
MUTATII DUPA 1945
Filosofa existentei serveste dupa 1945 drept fundament al existentialismu
lui dezvoltat de J. P. Sartre (l 905-l988), n care omul este confruntat cu o exis
tenta pe care nu poate dect partial, sau deloc, sa si-o asume (cf. infra, sectiun
ea D).
4.1.8. Soren Kierkegaard (1813-l855)
Este dificil sa legam gndirea originala a lui Kierkegaard de o scoala fil
osofica precisa, ea prezentndu-se n acelasi timp ca o critica a hegelianismului, c
a o teologie si ca o filosofie a existentei. Om de litere si filosof, el foloses
te drept suport didactic personaje care si pun ntrebari asupra vietii. Constatarea
lui Kierkegaard, bazata pe concepte, Conceptul ironiei (1841), Conceptul angoas
ei (l 844), este disperarea umana n fata existentei si a unei lumi concrete. In l
ucrarea Sau. Sau (1843), el defineste trei stadii de viata: estetica, etica, rel
igioasa. Omul nu si poate depasi conditia de disperare dect ndraznind paradoxul absu
rd", acela al credintei crestine.
4.1.9. Friedrich Nietzsche (1844-l900)
Disperarea se afla si la originea filosofici nietzscheniene, dar ea este
traita fata de neant si nu fata de lume, ca la Kierkegaard. Omul trebuie sa pas
treze si sa apere viata n scopul de a produce cultura, singura posibilitate de de
pasire a disperarii fiind mitul supraomului aflat n ultimul sau stadiu. Este adep
tul teoriei vesnicei ntoarceri: Dinco Io de bine si de rau (l 887), Vointa de put
ere (1884-l888). Filosofia lui Nietzsche are de asemenea ca obiect de studiu art
a, manifestare esentiala a vietii. Ea este perceputa ca o opozitie ntre arta apoli
nica", f. Nietzche. Maj statjcj ^ intelectuala si arta dionisiaca", izvor din car
e izbucnesc necontrolate fortele elementare ale vietii. Prima este ilustrata de
sculptura, pictura, literatura, iar a doua de catre muzica: Originea tragediei 4
.2. Stiintele umaniste, gndirea politica si sociala
STIINTELE UMANISTE
Franta
Spre 1900, sub influenta darwinismului, scrierile sunt supuse criticii s
i analizei asa cum s-a ntmplat, de exemplu, cu lucrarile luisalomon Reinach (1858-
l932), director al Muzeului de Antichitati Nationale de la Saint Germain-en-Laye
, care a analizat riturile pagne, considerndu-le mituri fondatoare.
Anglia
Scotianul SirJames George Frazer (1854-l941), studiind religiile si form
ele religioase primitive, ne-a transmis n Creanga de aur (l 890-l915) si apoi n Or
iginile magice ale regalitatii (1911) viziunea sa asupra evolutiei societatilor.
Ea s-a realizat urmnd trei stadii -puterea magica, puterea religioasa si puterea
politica. Puterea magica a Ghicitorului care cunoaste vointa zeilor se codifica
sub forma puterii religioase, iar apoi aceasta din urma dispare n fata puterii p
olitice. Aceasta teorie este resimtita de Biserica drept un violent atac al fund
amentelor religiei.
GNDIREA POLITICA SI SOCIALA
/ Anglia
Problema sociala si politica esentiala este aceea a alegerii de catre in
divid a partii de libertate si a locului acesteia, cu att mai mult cu ct este conf
runtat cu darwinismul. Astfel, gndirea lui Qarwin este prezenta n Fizica si politi
ca: gnduri despre aplicarea principiilor selectiei naturale si ereditatii politic
e, a lui W. Bagehot, ca dovada a necesitatii initiativei individuale. Confruntat
cu supravietuirea, omul actioneaza singur si se apara mpotriva celor de acelasi
gen cu el, iar societatea si evolutia se bazeaza pe acest raport de forta. Tot p
entru a apara libertatea individuala, H. Spencer (l 820-l903) dezvolta o gndire p
olitica bazata pe o evolutie ce minimalizeaza rolul statului.
Franta
G. S o r e l (l 847-l922), de formatie inginer, se consacra trziu filosof
iei sociale. Puternic influentat de Marx, Lenin, Barres, publica n 1906 Re/lectii
asupra violentei, propunnd o forma noua de revolutie socialista, bazata nu pe un
marxism stiintific, ci pe o poezie" sociala, un mit" pe care elita le-ar transmit
e maselor. Violenta pe care o prevede Sorel nu are nimic de-a face cu forta brut
ala, fiind vorba de un elan vital".
E. D u r k h e i m (1858-l917), de asemenea sociolog, inaugureaza prima
catedra de stiinte sociale n Franta, la Universitatea din Bordeaux si creeaza apo
i la Paris revista Anul sociologic. Favorabil unei viziuni armonioase a societat
ii, Durkheim, m Diviziunea muncii (1893) considera ca progresul este un factor p
ozitiv n masura n care este nsotit de o intensificare a schimbului de servicii, cren
d o noua forma de solidaritate. Cercetarile sale l determina sa ncerce sa deosebea
sca sentimentele care stau la originea religiei, analizate ca nevoi sociale real
e: Formele elementare ale vietii religioase (1912). Studiul este realizat ntr-o o
ptica antropologica si se bazeaza pe observarea totemismului la aborigenii austr
alieni.
Germania
Figura sociologica cea mai marcanta este M a x Web e r (1864-l920), prof
esor la Universitatea din Heidelberg, grijuliu sa reconcilieze idealismul cu poz
itivismul. Weber doreste un studiu ct mai stiintific al societatii, dar este cons
tient de riscul, imposibil de eliminat n ntregime, al interventiei judecatii valor
ii. Scopul sociologiei nu este acela de a edifica un sistem al societatii prezen
tat ca arhetip al perfectiunii, ci de a explica problemele pentru a permite poli
ticii sa intervina n perfecta cunostinta de cauza. Dintre scrierile sale mai impo
rtante amintim cele doua studii revolutionare asupra raporturilor dintre capital
ism si spiritul religios, Etica protestanta (1904) si Spiritul capitalismului (1
905). Weber sustine n aceste studii ca protestantismul a avut o mare influenta as
upra dezvoltarii capitalismului, reusita materiala fiind considerata, daca nu es
te obtinuta prin delapidare, un semn de favoare divina. O alta idee este aceea c
a banii care produc nu mai au conotatia peiorativa din Evul Mediu. Max Weber exe
rcita asupra ansamblului sociologiei o influenta extrem de importanta, propunnd o
multitudine de explicatii pentru o situatie sociala; numai materialismul marxis
t, dupa cum nici interpretarea exclusiv spiritualista nu pot explica complexitat
ea realitatii.
GNDIREA RASISTA
Franta
Darwinismul si sociologia i conduc pe anumiti autori la construirea unui
sistem de gndire, a unei ideologii ntemeiata exclusiv pe criteriul rasial, pe supe
rioritatea presupusa a unei rase ariene". In aceasta optica, A. de G o b i -n e a
u publica Eseu asupra inegalitatii raselor umane (1853-l855), n care amesteca lin
gvistica cu fenomene fizice si culturale. Victima directa a acestor Sarlatani ai
stiintei este antropologia, ilustrata prin craniometrie sau masurarea cutiei cr
aniene n determinarea inteligentei si aptitudinilor subiectului, conform lui P. B
roca, fondator al societatii antropologice de la Paris n 1859.
Rasismul, fara fundamente pseudo-stiintifice, este exprimat n Franta prin
virulenta antisemitismului lui E. Drumont (l 844-l917), care, n Franta evreiasca
(1886) denunta complotul" diasporei1, care urmareste sa puna stap-nire pe tara, a
cuzatie reluata n ziarul pe care l conduce, La Libre Parole, n momentul afacerii Dr
eyfus. Drumont vede n Statul evreiesc (1896) al lui T. H e r z l (l 860-l904), fo
ndator al sionismului, dovada evidenta a presupusei dorinte de dominatie a evrei
lor.
Germania n timpul celui de-al II-lea Reich, ntre 1870 si 1918, Germania se
doteaa cu un arsenal ideologic care tinde sa dovedeasca superioritatea zdrobito
are popoarelor germanice asupra celorlalte. Victoria asupra Frantei din 1870, cr
eare Imperiului si unificarea n jurul Prusiei n 1871 contribuie la ncurajarea acest
uij sentiment de siguranta n ceea ce priveste destinul dominator. Se naste miscar
ea Volkisch, curent rasist deschis populatiei, bazat pe necesitatea unei mntuiri;
Germaniei prin eliminarea sau chiar exterminarea tuturor elementelor conside-l
Rate a fi degenerate, n aceste conditii, teoria lui Nietzsche despre supraom este
complet denaturata, pentru a deveni idealul de forta virila si brutala, cultiva
t mai trziu de al IlI-lea Reich. Teoreticienii miscarii Volkish sunt mai ales L.
Wol t m an n cu Antropologie politica (1903) siF. Von Bemhardi (1848-l930), cu G
ermania si viitorul razboi (1912).
APARITIA PSIHOLOGIEI
Precursorii
Progresele fiziologiei, mai ales studierea creierului si a sistemului ne
rvos, antreneaza aparitia psihologiei. Studiul comportamentului, explicat n funct
ie de manifestarile si fenomenele fizice, este efectuat n Elementele psihologiei
fiziologice (l 873-l874) de W. W u n d t (l 832-l920). Experimentarea aplicata d
omeniului psihologiei se datoreaza ncercarilor lui J. Charcot (l 825-l893), la Kr
emlin-Bicetre, n scopul ntelegerii tulburarilor de comportament grupate sub numele
de isterie. Aceasta stare este studiata si de P. J a n e t (l 859-l947), care f
oloseste hipnoza ca mijloc de investigare.
Fondatorul
Sigmund Freud (l856-l939) si petrece tineretea la Viena, unde urmeaza med
icina, interesndu-se de lucrarile lui Charcot. El va depasi ipotezele acestuia pe
ntru a se lega de valoarea viselor si de asociatiile de idei care au loc n discur
s. Recurgerea la hipnoza este abandonata n folosul exprimarii libere, a unei tera
pii reale. Este epoca n care Freud publica Interpretarea viselor (l 900) 'Dispers
area evreilor n afara Iudeii, ncepnd din antichitate (n. a.). 286 si Psihopatologia
vietii cotidiene (1901), lucrari receptate ca socante datorita afirmarii rolulu
i fundamental al dorintei si sexualitatii, ca si irumperea lor n lumea copilariei
, considerata traditional ca una a puritatii si inocentei. Freud explica concept
ul de nevroza legat de interdictia opusa dorintei copilului, a parintelui de sex
opus, de angoasa sentimentului de culpabilitate. El numeste noua stiinta psihan
aliza, iar n 1908 creeaza, la Viena, Societatea psihanalitica. Dupa primul razboi
mondial, Freud si dezvolta plenar teoria constientului si inconstientului, pusa n
termeni de id", ego" si super-ego". Reflectia freu-diana este centrata pe raportur
ile dintre parinte si copil, acestea constituind izvorul revoltei copilului, Tot
em si tabu (1913) sau fundamentul unei religii revelate, Moise si monoteismul (1
939).
EXCURS: MIC VOCABULAR FREUDIAN
Catharsis sau metoda cathartica: consta n a cere pacientului sa exprime v
erbal tulburarile de care sufera, n cadrul unei experiente terapeutice care permi
te sa se ia n calcul faptele, cuvintele, replasate n ansamblul ' ' existentei subie
ctului.
Libido: energie sexuala de origine biologica si fizica totodata.
Id: manifestare a inconstientului, n principal prin vise.
Ego: este constientul, realitatea.
Super-ego: este autointerzicerea, care refuleaza n dorintele care nfloresc
n constiinta lui ego.
! 4.3. Stiintele exacte
J. 'K",;: ' 4.3.1. Stiintele naturii,: E. H a e c k e l (1834-l919) vulg
arizeaza darwinismul pentru publicul german, dar l simplifica excesiv si l amestec
a cu romantismul german, dndu-i o noua forma, de esenta religioasa, n care l nlocuie
ste pe Dumnezeu cu stiinta: Enigma universului (1899). Pentru Haeckel, evolution
ismul se reduce la o viziune monista1 a universului: o lege fundamentala leaga a
nsamblul a ceea ce exista, totul poate fi adus n final la mecanica atomilor".
Dar progresele insuflate de Darwin cercetarii biologice se manifesta mai
ales prin teoria microbiana aluiLouis Pasteur (l 822-l895) catre 1860. Studiile
lui Pasteur au permis aparitia bacteriologici si identificarea precisa a cauzel
or tuberculozei, holerei si ciumei. Aceste descoperiri favorabile pozitivismului
, au fost nsotite de o mai mare ncredere n stiinta medicala, de un optimism deosebi
t. Lupta mpotriva microbilor, acum mai bine definiti, a fost continuata 'Monismul
este un sistem filosofic care nu admite dect o singura realitate (n. a.)- de J.
L i s t e r (i 827-l912), care impune antisepsia1 si asepsia2 n domeniul chirurgi
ei.
4.3.2. Fizica
Pierre si Marie Curie.
Continua studiile lui Newton si Lavoisier, iar D. Mendeleev (1834-l907)
publica Tabel peri. Odic al elementelor (l 869). La sfrsirul secolului al XIX-lea
, progresele nregistrate de studiul structurilor chimice sunt concurate de cele a
le electricitatii. J. C. Maxwell (183l-l879), n Electricitate si magnetism (1873)
, arata ca deplasarea electricitatii se efectueaza prin unde si ca propagarea lu
minii se bazeaza pe un sistem comparabil cu cel al caldurii ce se transmite prin
raze. Pasul decisiv este facut n 1895 de catre C. Ront-gen (l 845-l923), care an
unta descoperirea razelor X. Rontgen porneste de la experienta curentului de nalt
a tensiune ntr-un tub cu vid, pentru explicarea anumitor proprietati ale fulgerul
ui luminos produs, ca de exemplu proprietatea de a traversa placile fotografice n
ciuda protectiei lor izolante. Aceasta descoperire cunoaste o aplicatie rapida n
domeniul medical, n cercetarea scheletului.
Studiul lui Rontgen este continuat de cercetarile asupra produselor chim
ice presupuse a fi inerte, ca uraniul. In 1898, Mari e Curie (1867-l934) des- UH^
gl^^jiaiBia^M^ copera doua noi elemente, poloniul si radiul. Fizica dovedeste nu
numai validitatea cercetarii asupra atomului, ci si necesitatea reluarii termen
ului, ntruct acum este demonstrata divizibilitatea atomului.
A. Einstein.
n cadrul cercetarii vitezei luminii, A. E i n -s t e i n (l 879-l955) pub
lica n 1905 o schita a teoriei relativitatii, restrnsa n articolul Ijespre electrod
inamica corpurilor n miscare. Einstein descrie relativitatea si interdependenta t
impului si spatiului, continuitatea spatiu-timp, viteza constanta a luminii, ca
si echivalenta dintre relativitatea timpului si spatiului cu cea a masei si ener
giei. Celebra formula E = mc2 exprima urmatoarea relatie: energia (E) continuta n
fiecare particula de materie este echivalenta cu masa sa (m) multiplicata prin
patratul vitezei luminii (c2).
Metoda de combatere a microbilor si a focarelor de infectie cu ajutorul
antisepticelor (n. tr.). 2Metoda de sterilizare a instrumentelor medicale, a cmpu
rilor operatorii (n. tr.).
1 STATELE UNITE ALE AMERICII SI JAPONIA DUPA 1850, EVOLUTIA IDEILOR
, n I. STATELE UNITE ALE AMERICII DUPA 1850 1.1. Literatura
Literatura se afirma dupa 1850, influentnd-o pe cea a Europei prin operel
e luiH. W. Longfellow (1807-l882), W. Wh i tm an (1819-l892). Ultimul doreste sa
exprime n Leaves ofgrass (Fire de iarba), lucrare care a cunoscut ntre 1855 si 18
92 noua editii, sexualitatea libera si profunzimea Ame-ricii. Figura dominanta a
epocii este Edgar Allan Poe (1809-l849), poet care refuza lirismul romantic Cor
bul (1845), Principiul poeziei (1850) cautndu-si inspiratia n morbid, cu un stil a
propiat de viitoarele romane politiste, Istorii extraordinare (l 840), Noi istor
ii extraordinare (l845). Scrierile lui Edgar Allan Poe vor fi rapid cunoscute n E
uropa datorita interesului lui Baudelaire pentru operele acestuia, pe care le va
traduce.
n aceeasi epoca se dezvolta n Statele Unite genul romanului, reprezentat d
eH. Melville (1819-l891) cuasaMo6y>z'c/c, sauH. Beecher-Stowe (181l-l896), cu ple
doaria sa antisclavagista, desfasurata n cadru romanesc, Coliba unchiului Tom. Vi
ata de familie si evenimentele cotidiene sunt reliefate de L. M. A s c o 11 (l 8
32-l888) n Cele patru fiice ale doctorului March.
Sudul Statelor Unite cunoaste o literatura speciala, bazata pe o anumita
dulceata si melancolie a vietii, care nu exclude nsa violenta si ilustrata de M.
M i t c h e 11 (l 900-l949) n romanulPe aripile vntului. Romanul istoric devine u
n succes mondial cu Ben-Hur al lui L. W a 11 a c e (1827-l905), n timp ce M ar k
Twain (1835-l910) este preocupat de aspecte ale vietii populare, pe care le reda
sub forma unor eseuri scurte. Scrie romane cu elemente autobiografice: Aventuri
le lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn.
1.2. Filosofia
Aceasta ramne puternic influentata de crearea n 1836, n Noua-Anglie, a Clubu
lui transcendental", reunind poeti, filosofi, teologi. Istoria si progresul stii
ntei legate de darwinism vor determina aparitia lucrarii lui J. F i s k e (1803-
l885), Schita afilosofici cosmice, ntimpceW. James (l 842-l910) publica n 1897 Voi
nta de a crede, el fiind unul din fondatorii scolii pragmatice, aparator al idei
i fecunde daca este n stare sa ncurajeze viata.
DUPA 1850 2.1. Era Meiji
O REVOLUTIE POLITICA
Era Meiji sau era nnoirii" corespunde domniei mparatului M u t s u H i t o
(l 868-l912). Prin amploarea transformarilor, ea poate fi comparata cu secolul lu
minilor" din Europa, n 1889, mparatul promulga o noua constitutie, definind monarh
ia constitutionala ca ereditara si n care puterea executiva este detinuta de mpara
t. Parlamentul este bicameral.
O REVOLUTIE CULTURALA
Abolind sistemul feudal, fortnd aristocratia sa-si trimita fiii sa studie
ze r Europa Occidentala, deschiznd portile Japoniei, mparatul Mutsu-Hito zdrun-j ci
na civilizatia japoneza traditionala, nvatamntul devine obligatoriu. Ministrul! Ed
ucatiei, Tanaka Fuji maro (l 845-l909), mparte tara n districte, fiecare beneficii
nd de un sistem educativ complet, de la scoala primara pna la universitate. Educa
tia trebuie sa serveasca la propagarea culturii occidentale, ca si la selectiona
rea de o maniera riguroasa a viitoarei elite a natiunii.
Religia nsasi este modificata, shintoismul, epurat de referintele sale di
recte la budism, devine religie nationala si mparatul Tenno -primeste cultul divi
n.
Este remarcabil de notat ca aceasta evolutie este nsotita de puternica co
nstientizare a specificitatii culturii japoneze, imediat protejata prin crearea
de muzee si scoli traditionale.
2.2. Pictura si literatura
PICTURA
Este reluata arta gravurii a lui H o k u s a (l 760-l849) si transferata
n tehnica picturii n ulei de catre Okakura Kakuzo (1862-l913), care alatura temel
or de inspiratie traditionala mijloace de expresie direct importate din Occident
.
LITERATURA
Dupa traducerile din Victor Hugo si Schiller si dupa aparitia ziarelor s
i a romanelor foileton, literatura japoneza este puternic zdruncinata, n lucrarea
teoretica aluiTsubouchi Shoyo (1859-l935), Esenta romanului, apar idei despre r
olul scriitorului n societate, puterea scrisului, ca si despre formele si finalit
atile sale.
SECTIUNEA D
CIVILIZATIA EUROPEANA A SECOLULUI XX
I. LITERATURA
1.1. Dupa primul razboi mondial
O ntreaga generatie de scriitori este marcata de primul conflict mondial
si de acuitatea constientizarii acestuia.
Regulile estetice se estompeaza n fata fortei acestui mesaj, disperat pen
tru unii, optimist pentru altii. Gndirea este dominata de Declinul Occidentului d
e O. Spengler (l 880-l936), care vede n situatia din Occident sfrsitul Istoriei.
nsasi viziunea asupra razboiului este multipla, ea fiind cteodata camarade
rie, sentiment de onoare si fraternitate pentru E. Fiinger n ale sale Furtuni de
otel (l 920), speranta si pacifism pentru R. R o 11 a n d (l 866-l944) n Deasupra
nvalmaselii (1915), culegere de articole scrise n timpul luptelor sau descriere r
ealista a vietii cotidiene duse de soldati n transee n momentul masacrelor de la V
erdun, ca n romanul lui Henri Barbusse (l 873-l935), Focul (1916). Romanul razboi
ului din 1914-l918 care cunoaste cel mai mare succes este cel al scriitorului ge
rman Erich Maria Remarque (l 898-l970), Pe frontul de vest nimic nou, publicat n
1929 si tradus n 25 de limbi nainte de a cunoaste o adaptare cinematografica. Dial
ectele, limbajul popular se manifesta n romanul luiRoland D o r g e l e s (1885-l
973), Crucile de lemn (1919).
1.2. Expresionismul german
Expresionismul urmareste o traducere imediata n limbaj a framntarilor sufl
etului, accentund deformarea cuvintelor prin recurgerea la acumularea de consoane
, prin gustul pronuntat pentru oribil, n pictura si poezie. Principalii reprezent
anti ai acestei perioade sunt F. Wedekind (1864-l918), R. Schickele (1883-l940),
G. Benn (1886-l956), Bertold B r e c h t (l 898-l956). n fata refuzului revistel
or existente, ei si publica operele n noi reviste pe care le creeaza: Die Aktion (
1910), Der Sturm (1910-932), Die Weissen Blatter (1913-l920).
Francis Picabia. Cauciuc. Acuarela pe hrtie (1909). Paris, Musee national
d'Art Moderne.
Picabia. O revad n amintirile mele pe draga Velnie. New York, Museum of M
odern Art (1922).
Marcel Duchamp. Mireasa dezbracata de celibatari. Ulei pe sticla. Philad
elphia, The Museum of Modern Art.
1.3. Dadaismul
Din expresionism se desprinde un alt grup care refuza orice referire la
semnificativ, artistul trebuind sa redea n opera sa absurditatea lumii, continuta
n vocabula copilareasca, dada"1. Dadaismul se exprima prin abolirea regulilor ori
carei legi, att n literatura, ct si n arte. Aceasta dorinta de distrugere a lumii ve
chi se extinde si asupra moralei, devenita caduca. Miscarea este lansata n 1916 l
aZiiricli, de catre Trist an Tzara (1896-l963), francez de origine romna. Tzara f
oloseste n arta a absurdul, obscenul, scrie apoi poeme simultane" si inseaza expoz
itii de ready made, obiecte cotidiene utilitare, pentru a dovedi ca, doar printr
-un artificiu conventional, un obiect este recunoscut si judecat drept cultural.
Principalele sale opere sunt Omul aproximativ (1931), Suprarealismul si perioad
a postbelica (1947), Fata interioara (1953). Pictura dadaista este reprezentata
de F. Picabia (1879-l953), care se inspira din cubism, iar n 1909 da Frantei prim
a sa pnza abstracta, Cauciucul.
Inventator de ready-made, M. Duchamp (1887-l968) disociaza formele si di
n 1911 se alatura dadaismului.
1.4. Suprarealismul
Termenul de suprarealism se datoreaza lui Guillaume Apollinaire, el dese
mnnd o experienta literara sau artistica ce transcende realul. Califica drama s&
Mamelele lui Tiresias, drept suprarealista". Miscarea suprarealista ce succede da
daismului este inspirata de ideea ca lumea vizibila nu este de fapt dect o infima
parte a unei realitati superioare, mult mai vasta si mai profunda. Anumite aspe
cte premergatoare sunt sesizabile n opera lui Kafka, n ceea ce priveste trecerea d
e la fictiune la lumea presentimentelor, sau n opera lui A. Jarry (1873-l907), pe
ntru recursul la absurd ca revelator.
'Numele acestui curent vine de la cuvntul francez dada", nsem-nnd n limbajul
copiilor calut de lemn" (n. tr.).
Principalii scriitori si poeti suprarealisti se grupeaza n jurul lui Andr
e Breton (1896-l966), L. Aragon si R. Char. Influentati de freudism, ei doresc s
a mearga dincolo de traditionala opozitie dintre vis si realitate, folosind mijl
oace ce merg de la hipnoza la nebunie, de la semi-constienta la viziuni. Nenteles
ul este purtator de sens si trebuie sa fie relevat n practica scrierii u rege' aut
omate", a viselor cu ochii deschisi, a cadavrelor rafinate".
n martie 1919, Breton, Aragon si P. Soupault fondeaza revista. Litteratur
e, care rupe n 1920 cu dadaismul, n 1924, Breton redacteaza Manifestul Supra-reali
smului, n care da grupului breviarul sau. Dupa Breton, ultimul resort al experien
tei suprarealiste este dorinta, care duce la cunoastere. Sub efectul vointei de
a se ancora ntr-un real sublim, suprarealismul evolueaza rapid spre actiune polit
ica. Astfel, dupa o calatorie facuta n 193 1 n URSS, Aragon se converteste la comu
nism, n 1 93 9 are loc la Paris Expozitia internationala a suprarealismului, ocaz
ie cu care, Breton si P. Eluard redacteaza Dictionar prescurtat al suprarealismu
lui. Dupa 1 945, suprarealismul se manifesta mai mult prin expozitii, ca cea de
la galeria Maeght din 1947 si mai putin prin reviste (Medium, Suprarealismul nsus
i, La Breche.). Suprarealismul organizat se sfrseste la putin timp dupa moartea l
ui A. Breton, n septembrie 1966.
EXCURS: MIC VOCABULAR SUPRAREALIST
: r scriere automata: dupa ce si-a eliberat complet spiritul, pentru a s
e, ^ i. putea exprima dincolo de cuvinte si de sintaxa traditionala, scriitorul
redacteaza ideile brute, fara o gndire organizata;
cadavru rafinat: scriere realizata de mai multi participanti, fiecare re
-r dactndu-si partea ignornd ce a scris precedentul. Toate fragmentele
,; sunt adunate ntr-un tot care formeaza un cadavru".
11 EVOLUIA GENURILOR LITERARE
*?: 2.1. Poezia iuis t ERMETISMUL SIMBOLIST
Continua n operele poetului britanic de origine americana T. S. E l i o t
(1888-l965). Profund angoasat de opozitia tot mai mare dintre civilizatie si cu
ltura, progresul apartinnd n viziunea sa doar ctorva alesi, T. S. Eliot deplnge n Pamn
t devastat (1922) starea civilizatiei. Poemul aduce n scena Londra si

^ _r f. Aa utouumpanita, fara valori de care sa se poata agata, victima s
atis-' factiei rapide a dorintelor fara viitor, n Crima n catedrala (1935) T. S. E
liot depaseste faza pesimista, relund traditia fideista a nnoirii catolice. Aceast
a drama prefigureaza meditatiile sale de mai trziu asupra timpului din Patru cvar
tete1 (1935-l944).
2.2. Teatrul
Pentru autori caLuigi Pirandello2 (l 867-l936) sau B e r t o l d Brecht
(l 898-l956), teatrul devine locul privilegiat de exprimare a ideilor. Din 1917,
n Fiecare cu adevarul sau, Pirandello si pune problema locului si relativitatii a
devarului n societatea noastra. Imposibilitatea de a se referi la un adevar unic
si comun i obliga pe oameni sa se multumeasca cu fragmente de adevar pe care si l
e transmit, fara a avea nsa o semnificatie sau valoare reala, asa cum se ntmpla n Sa
se personaje n cautarea unui autor (1921) sau Henric IV (l 922). nchisi n adevarul
personal, oamenii se leagana n iluzii, ncercnd sa scape de angoasa neputintei de co
municare.
Bertold Brecht s-a facut cunoscut la nceput prin perioada sa anarhista, m
anifestata n piesa Baal (1922), revolta violenta mpotriva lumii, prezentata ca excr
ement al lui Dumnezeu". Treptat, Brecht evolueaza de la refuzul conservatorismul
ui burghez la aderarea la comunismul militant, evolutie perceptibila n piesele mu
zicale (scrise n colaborare cu K. Weill pentru partitura), Opera de trei parale (
1928) si Mahagonny (1929). Pentru Brecht, teatrul este un instrument didactic, p
iesa nu trebuie sa distraga, ci sa nvete, spectatorul participnd din plin la creat
ie, nvatnd si integrihd un mesaj, ca InMutter Courage (1938) sau n Cercul de creta
caucazian (1945).
Angajamentul individual se manifesta n operele luiAlbert C a m u s *, baz
ate pe ideea necesarei fraternitati ntre oameni, dincolo de clivajele sociale sau
ideologice: Strainul (1942), Matul lui Sisif (1943), Ciuma (1947), Caderea (l 9
56). Influentat ca si Sartre dupa 1945 de ideologia marxista, Camus rupe cu stal
inismul n 1951, pe care l socoteste incompatibil cu respectul fata de aproape si c
u constiinta fraterna, publicnd Omul revoltat.
Teatrul absurdului, manifestat la nceput de piesa lui A. Jarry, Ubu rege
[l 896), revine puternic cu Eugene lonesco4 (1912-l994). El reia acest lon absurd
si satiric n acelasi timp, pentru a denunta ravagiile nazismului, ointa acestuia
de uniformizare si hipnotism colectiv: Rinocerii (l 960).
P Premiul Nobel pentru literatura n 1948 (n. tr.). RPremiul Nobel n 1934 (
n. tr.). [Premiul Nobel pentru literatura n 1957 (n. tr.). In 1971 a fost ales me
mbru al Academiei Franceze (n. tr.).
T
2.3. Romanul 2.3.1. Romanul trait
Este ilustrat de scriitorul german Hermann Hesse (1877-l962) care, (1919
), apoi nLi/pulde stepa (21), aduce ideea individualismului umanist sub forma poe
tica si onirica n acelasi timp. Ca si Proust, Hesse urmareste framntarile sufletul
ui, apropiindu-se de analiza psihologica creata de A l a i n -Fournier (1886-l91
4) n romanul Marele Meaulnes (1913).
n cursul introspectiei, universul interior poate sa se transforme rapid n
cosmar, ca n cazul operei lui F r a n z K a f k a (l 883-l924). Scriitor evreu de
limba germana, Kafka duce la Praga o existenta de exclus. Scrierile sale, Metam
orfoza (1915Procesul (1925), Castelul' (l 926), instaleaza o atmosfera angoasant
a si fatalista, provocata de confuzia dintre realitate si iluzie. Metamorfoza pr
ezinta un personaj transformat (sau convins ca asa este) ntr-o insecta, obiect de
repulsie pentru apropiatii sai. Procesul confrunta un acuzat cu o culpabilitate
de nenteles, att pentru el, ct si pentru judecatorii sai, dar n final acuzatul ajun
ge sa se convinga de vinovatia sa. Castelul ncredinteaza individul unor suplicii
rafinate si multiple ale unei birocratii bntuite de secretomanie.
Aceasta expunere a angoasei personale se regaseste la James Joyce (1882-
l941). Puternic influentat de atmosfera speciala a orasului sau natal, Joyce pub
lica n 1914 Oameni din Dublin, apoi, n 1915, o autobiografie romantata, Portretul
artistului n tinerete, n care si mprumuta existenta personajului sau, Stephen Dedalu
s. Oameni din Dublin concentreaza ntr-o zi din vara lui 1904 forfota gndurilor loc
uitorilor, colcaiala constiintelor individuale. Capodopera lui Joyce, care nnoies
te literatura britanica, ramne nsa Ulysse (1922). Relund personajul Dedalus, Joyce,
prin refuzul obiceiurilor literare comune, prezinta complexitatea universului m
ental, respingnd ordinea convenita. Cititorul poate astfel sa parcurga opera la ntm
plare, fara a exista o urmare si fara ca o astfel de abordare sa dauneze calitat
ii lucrarii n ansamblu. Doritor sa mearga mai departe n explorarea universului oni
ric, n Veghea lui Finnegan (1939), Joyce sfarma convenientele limbajului n scopul d
e a exprima esenta simbolica. Recurgnd la onomatopee, la neologisme creeaza o nou
a forma de expresie, Wake-language.
David Herbert Lawrence (1885-l930) poate fi apropiat de Joyce prin dorin
ta sa de a refuza ipocritele conveniente morale, de a vedea eliberarea sexualita
tii, promovata la rangul de motor al actiunilor umane. In Fii si ndragostiti^ 13)
, Curcubeul (1915), Femei ndragostite (l 920) si AmantulDoamnei Chatterley (1928)
el prezinta viata sexuala ca o forta, ca un impuls triumfator si nicidecum rusi
nos.
Respingerea religiei catolice, care din punctul de vedere al lui Lawrenc
e nabusa instinctele, este mai putin categorica la A n d r e G i de (1869-l951),
crescut n mediul protestant. Problema esentiala pentru el este aceea a homosexual
itatii lui, prezentata sub forma dialogului socratic n Corydon (1924). Ca si n rom
anul ^Falsificatorii de bani (1926), el urmareste sa scoata n relief blocajele so
ciale, restrictiile care fac imposibila adoptarea de catre om a unei conduite co
nform cu o morala profunda, n opozitie cu atitudinile dictate de exigente pur soc
iale.
Dupa 1945, literatura germana este nca foarte marcata de violentele celui
de-al III-lea Reich, ca si de denazificare. Este cazul Padurii mortilor (1945),
scrisa de E. Wiechert. Totusi, filonul romanesc inspirat de Joyce renaste cu He
rmann Broch m Moartea lui Virgil (45). Autorii se ndeparteaza fara echivoc de naz
ism, dar nici n-au ncredere n societatea de consum si n valorile propovaduite de ac
easta. Este cazul Grupului 47", reprezentat mai ales de scriitori ca Heinrich Bol
i si Gunther Grass. Ultimul cunoaste un succes deosebit cu Tobosarul (l 959), ro
man apropiat de picaresc, n care piticul Oskar denunta pericolele unei gndiri gata
facute.
La Berlin, n 1952, se constituie Grupul celor 12", dornic sa creeze o scoa
la de literatura realista, care sa descrie realitatile crude ale razboiului si t
raumatismul sechelelor sale.
2.3.2. Romanul politic
Romanul ofera un anumit suport pentru dezvoltarea unei gndiri politice, f
ie ca este n scopul unei propagande cu caracter mistic, ca n Michael (1929) de Goe
bbels, apologie a extremismului nazist, redactata pentru a exalta sufletul germa
n si traditiile Vaterlandpamntul stramosilor, fie ca este n scopul de a evoca o ex
perienta personala si directa, ca n Nucii din Altenburg, al lui Andre Malraux (19
0l-l976), sustinnd angajarea n fata absurditatii conditiei umane. Malraux este ins
pirat de revolutia marxista din China, n Cuceritorii (1928) si Conditia umana (19
33) si de razboiul civil din Spania, n Speranta (l 937). n ultimele doua romane am
intite apare, alaturi de tipul aventurierului si anarhistului" din primele sale r
omane, tipul revolutionarului care nu se poate salva" pe sine dect solidarizndu-se
cu ceilalti n lupta revolutionara. Creznd un moment ca bolsevismul este un bastion
posibil contra nazismului, el realizeaza ineptia acestei sperante n momentul sem
narii Pactului germano-sovietic n august 1939. Aceasta deziluzie a unui idealist
este pe deplin ilustrata de romanul lui A. K o e s 11 e r, Zero si infinitul (19
45), dar si de romanul Animalele (1945) scris de G. O r w e 11 (1903-l950), care
denunta abandonarea ideilor revolutionare. In aceasta satira sociala, porcii, n
oii stapni ai fermei, conduc att de stupid, nct se apropie de fiintele umane, deveni
nd asemanatoare cu acesteaRomanul futurist 1984(l949) l apropie pe Orwell de cel
al lui A. Huxley, Cea mai buna lume (1932): progresele stiintifice si tehnologic
e devin instrumente de aservire a omului si nu de eliberare. Orwell duce mai dep
arte critica sociala si politica prin prezenta totalitara a lui Big Brother" si d
ominatia unui nou limbaj n care adevarul se confunda cu propaganda pura.
Literatura sovietica cunoaste dupa 1945 o noua dezvoltare, limitata nsa d
e controlul practicat de aparatul politic. B. Pasternack publica n strainatate Eo
ctorJivago, roman interzis n URSS, considerat subversiv. Primeste n 1960 Premiul N
obel pentru literatura, dar autorul este constrns sa-l refuze.
Romanele lui A. Soljenitn exprima puternic sentimentul contestatar, nu pr
in anticomunism, ci prin dorinta de a reliefa pericolele sistemului si riscul ab
uzurilor. Prima sa lucrare autobiografica, O zi din viata lui Ivan Denisovici (1
962), este urmata de Pavilionul cancerosilor (1968), apoi de Arhipelagul Giilagu
lui (1974-l976), denuntare fara nici un fel de concesie a stalinismului. Exilat n
1974, obtine Premiul Nobel pentru literatura. Alaturi de alti disidenti, el par
ticipa la redactarea si difuzarea unor documente critice mpotriva regimului, Sami
zdats, distribuite clandestin.
A? 2.3.3. Noul roman
Doua evenimente literare marcheaza Franta de dupa cel de-al doilea razbo
i mondial aparitia primului best-seller, Buna ziua, tristete (1954) al unei scri
itoare de numai 18 ani, Francoise Sagan si nasterea noului roman. Acesta din urm
a doreste transcrierea realului fara a-l deforma, prin livrarea impresiilor brut
e. De acum nainte, cadrul romanesc se estompeaza: istoria, evolutia personajelor
conteaza prea putin. Cititorul este invitat sa ia parte activa la constituirea u
niversului romanesc, sa devina un colaborator indispensabil al autorului. Princi
palii autori ai noului stil sunt A. Robbe-Grillet, cu Gelozie (l 957), M i c h e
l Butor cu Trepte (1960) si C. Simon cu Drumul Flandrei (1960). ntreaga opera a
ultimului a fost ncununata de Premiul Nobel pentru literatura.
III. SOCIOLOGIE SI FILOSOFIE
3.1. Sociologie
Prin lucrarile sale asupra remediilor proprii crizelor ce zguduie lumea
occidentala a primei jumatati a secolului XX, J. M. Keyne s (1883-l946), desi ec
onomist, joaca un rol deosebit n evolutia societatii si a studierii acesteia. Con
secintele economice ale pacii (1919) sunt urmate n 193 6 de o Teorie generala a f
olosirii minii de lucru, a dobnzii si a banilor, scrieri care evoca excesul absurd
al reparatiilor de razboi datorate de Germania nvinsa, n prima lucrare si incapac
itatea capitalismului de a asigura un loc de munca, proasta repartizare a bogati
ilor si veniturilor, n a doua. Cele doua scrieri vor conditiona gndirea sociologic
a pna dupa 1945. Keynes, desi neaga utilitatea practica a socialismului, el fiind
un fidel adept al liberalismului, deschide calea spre un compromis posibil real
izat de o economie mixta.
Sociologia se dezvolta la nceputul secolului XX gratie scolii de la Frank-
ftirt", nume ce grupeaza intelectualii Institutului interdisciplinar pentru cerc
etare sociala, creat n 1923 si condus de C. Griinberg.
Principalele personalitati sunt M. Horkeimer, T. Adorno si H. Marc u se.
Respingnd excesul dogmatismului marxist, scoala de la Frankfurt" cauta o teorie m
ai supla a transformarilor sociale si aprofundeaza studiul personalitatii.
3.2. Rasismul filosofic
Dezvoltarea cea mai spectaculoasa o cunoaste n Germania dintre cele doua
razboaie, ca si n timpul Republicii de la Weimar, dupa instaurarea lui Hitler la
putere, la 30 ianuarie 1933. Teoria superioritatii rasei ariene, n care germanii
ar fi reprezentantii cei mai eminenti, este dezvoltata de H. Giinther, autorul I
storiei rasiale a poporului german (1922), lucrare reluata si amplificata sub fo
rma unei filosofii veritabile de catre A. Rosenberg n Mitul secolului XX (1930).
Mai trziu cunoaste o manifestare si mai extremista n Ora deciziei (1934) de Spengl
er, care prezinta alterarea rasei superioare drept cel mai mare pericol care ame
ninta civilizatia europeana. Ideile acestea sunt reluate de Hitler nsusi, n Mein K
ampf (Lupta mea), scrisa ntre 1925 si 1926 n nchisoarea de la Lands-berg, dupa esec
ul de tentativa de lovitura de stat de la Miinchen. Hitler reia ideile, sintetizn
d teoriile rasiste si ambitiile pangermanismului, profetiznd dominatia germana as
upra popoarelor degenerate, slave si latine, destinate n mod natural sclaviei. Co
nceptia rasista a lui Hitler merge dincolo de simpla suprematie germanica, el sp
ernd sa creeze o noua rasa, aceea a arienilor veritabili, n afara oricarei ncrucisa
ri suspecte si destinati a fi veritabilii stapni ai lumii.
3.3. Gnditori religiosi si rationali
K. B a r t h (l 862-l923) apartine Bisericii elvetiene reformate si se i
nspira din scrierile lui S. Kierkegaard cnd afirma necesitatea unui Dumnezeu pur
transcendental, dincolo de rationalitatea profana. El afirma n Comentariu despre
epistola catre romani (1918) zadarnicia dezbaterilor teologice, destinate sa ras
punda obiectiilor rationaliste. Criteriile de apreciere de care dispun oamenii s
unt uneltele intelectuale, insuficiente n ncercarea de ntelegere a unei realitati s
uperioare, de ordinul divinului. Cu toate acestea, n opera sa principala, Dogmati
ca, el schiteaza o apropiere ntre ratiune si teologie, evocnd posibilitatea unui d
iscurs rational despre Dumnezeu.
La Viena, K. Popper, L. Wittgenstein si R. Carnap, fondatorul pozitivism
ului logic, alcatuiesc Cercul vienez". Acesta avea o revista, Erkenntnis (Cunoast
erea), care reia ideile expuse de Carnap n Structura logica a lumii (1928) despre
reconcilierea filosofiei cu stiinta. Toti cei pe care i-am amintit, indiferent
de domeniul de cercetare din care provin, apartin fie categoriei analitice, rasp
un-znd logicii interne a principiului de non-contradictie, fie categoriei sinteti
ce, adica de legatura cu alte domenii capabile sa demonstreze sau sa informeze d
espre presupunerile lor. Foarte curnd, Cercul vienez" se expune unor critici viole
nte, ce ataca mai ales imprecizia n definirea exacta a semnificatiei n raport cu v
erificarea, care va duce Cercul" la inventarea conceptului operatoriu de verifica
re indirecta, prin opozitia cu postulatele imediat verificabile.
Unul dintre marii gnditori religiosi care a marcat lumea stiintifica este
parintele T e i l h a r d de Ch ar din (188l-l955), care doreste sa-llegepe om
de Dumnezeu, marele uitat al progresului. Este vorba de recrearea regatului spir
itual sau noosfera", pentru a desavrsi cele trei faze care determina evolutia soci
etatii: de la materie la viata, de la viata la om, de la om la Dumnezeu, dupa pr
incipiile enuntate n Fenomenul uman (1959).
i, 1 3.4. Marile curente filosofice
Dupa 1945, filosofia este dominata de figura lui S ar t r e (1905-l989),
care se inspira direct de la Husserl si de la Heidegger, dnd nastere existentiali
smului". Sartre refuza supraomenescul n ntelegerea complexitatii naturii umane. Pe
ntru el omul si numai el, face experienta libertatii. Existentialismul cunoaste
o prelungire crestina prin G. Marcel. Pentru Sartre, ucenicia libertatii poate c
onduce la morbid si el dezvolta aceasta pozitie n romanul sau Greata (1938). Dar
opera sa filosofica cea mai importanta ramne Fiinta si Neantul (1943), tratat de o
ntologie fenomenologica", nchisa n mod tragic n dorinta sa de desavrsire individuala
, fiinta umana nu-si poate gasi remediu la situatia sa disperata dect n altruism,
adica n cautarea lui a fi pentru ceilalti".
n acest timp, fenomenologia si urmeaza evolutia sub conducerea lui M. Merl
eau-Ponty si P. Ricoeur.
Putem prezenta sumar tendinta esentiala a acestei evolutii, citnd fraza l
ui Merleau-Ponty, Fenomenologia este mai nti retractarea stiintei." Fenomenologul t
rebuie sa nvete o noua modalitate de a gndi datele experientei, debara-sndu-le de e
lementele impuse de stiinta.
3.5. Lingvistica
Aceasta noua stiinta are ca precursor pe R. Jakobson, emigrant rus n Stat
ele Unite ale Americii, n anii '30. El creeaza scoala de la Praga". Dar principale
le cercetari asupra limbajului le efectueaza Noam Chomsky. Studiul sau urmareste
nainte de toate nvatarea limbajului de catre copil. Usurinta cu care acesta nvata
se datoreaza unor structuri mentale nnascute". Transmiterea acestei cunoasteri s-a
r face ntr-o maniera genetica, ca un cod. Analiza structurala a limbajului se pre
lungeste la Jacques Lacan, dnd o noua dimensiune freudismului.
Influentat de Chomsky, Claude Levi-Strauss aplica grupurilor sociale ana
liza structurala: Mitologice (1964-l971). Dincolo de o societate anumita si fara
a recurge n mod expres la structuralism, britanicul A. Toynbee, n Un studiu asupr
a istoriei (l 934-1945), ncearca sa gaseasca regulile care conduc Ia dezvoltarea,
apogeul si prabusirea civilizatiilor.
n Anglia, G. Ryle n Conceptul spiritului (l 949) si J. Austin and ^Sensibi
lia (1962, note postume) aplica structuralismul la studiul filosofic, la lingvis
tica, la ansamblul gndirii logice, pentru a descoperi sensul veritabil.
IV. ARTA
4.1. Pictura
Piet Mondrian. Compozitie n rosu, galben si altaslru (1921). Amsterdam.
NEO-PLASTICISMUL
Dupa o faza cubista, P. Mondrian (1872-l944) se desprinde de aceasta mis
care pentru a se dedica formei pure. Orice referinta la natura trebuie stearsa s
i trebuie dezvoltata abstractia, ntruct aceasta exista prin ea nsasi si nu ca refer
inta a unui suport preexistent.
Neo-plasticismul" lui Mondrian evolueaza spre suprafete consacrate culori
lor fundamentale, separate prin linii ce se ntretaie n unghi drept. Privilegierea
unei culori si a unei forme geometrice devine una din caracteristicilestijl~nola
ndez, miscare denumita asa dupa numele unei reviste lansate n 1917 de catre picto
rul Theo Van Doesburg. Scopurile S/y7-ului sunt reprezentate de exprimarea artei
prin propriile sale forme, recurgnd la geometrie, fara dorinta obligatorie de a
reprezenta ceva, ntruct plastica rezida n arta nsasi, este propria sa finalitate.
CUBISMUL
Cubismul este nainte de toate o ruptura, el nscriin-du-se, ca si post-impr
esionismul, n reactia contra pozitivismului. Diferenta fundamentala fata de forme
le artistice care l preced consta n recurgerea la simultaneitate: pentru a fi n mod
real purtator de sens, un subiect trebuie sa fie reprezentat sub toate aspectel
e. Una din contradictiile cubismului rezida n faptul ca fondatorii sai, Picasso s
i G. Braque, nu apartin grupului cubist si nu expun n manifestarile colective ale
acestei scoli.
Traditional, data nasterii cubismului este anul 1907, anul n care a fost
expus tabloul lui Picasso Domnisoarele din Avignon. Curentul se stinge n 1925, to
pindu-se n suprarealism. Cubismul se divide n doua perioade distincte: cubismul an
alitic ntre 1900 si 1912 si cel sintetic ntre 1912 si 1925.
Picasso, cu ale sale Domnisoare din Avignon si Braque, cuMarele nud (0&)
, marturisesc direct ceea ce i datoreaza lui Cezanne, mai ales n realizarea de pla
nuri constitutive si n maniera de a le coordona n-tr-un ansamblu. Cubismul care to
cmai se naste datoreaza mult si artei africane, nu ca sursa de inspiratie, ci pr
in maniera de creare a fetelor n starea lor primara, prin sensul sau de simplific
are stilizata a formelor si contururilor, n scopul de a exprima direct esentialul
.
Cubismul analitic provine de la evolutia paralela a lui Picasso si Braqu
e, de la vointa comuna a acestora de a sfarma formele subiectului. Lumina ntareste
dispozitia geometrica a planurilor unghiulare, dar Braque se distinge printr-o
inventivitate coloristica mai mare. n cautarea esentei realului, mascat de aparen
ta, Braque introduce n operele sale tehnica trompe l'oeil, ca n Portughezul (1911)
, Cifre si litere (1912). Picasso merge spre colaje: Natura moarta cu scaun (191
2). In 1911, un grup de pictori ce se considera a fi cubisti expun n Salonul Indep
endentilor", n faimoasa Sala 41". Lucrarile prezentate sunt cele ale lui Le Faucon
nier, Leger, Delaunay si J. Gris, care-si expune tabloul Omagiu Iui Picasso, ntre
tinnd astfel confuzia publicului, Picasso. Sticla, pahar si ziar (1912). Paris, C
entre national d'Art et de Culture, Georges Pompidou.
Leger. Lectura (1924). Paris, Centre national d'Art et de Culture, Georg
es Pompidou.
Gris. Micul dejun (1915). Paris, Centre national d'Art et de Culture, Ge
orges Pompidou.
Modigliani. Nud cu camasa (1917).
Soutine. Micul cofetar (1922). Paris, Musee de l'Orangerie.
Gleizes. La plaja (1912). Paris, Musee d'Art Moderne.
Care face din Picasso seful scolii cubiste. Sala 41" se prelungeste n octo
mbrie 1912 prin Salonul Sectiei de aur, expozitie considerabila, dedicata doar p
ictorilor cubisti.
Tot n 1912, Picasso si Braque evolueaza spre cubismul sintetic. Dincolo d
e formele aparente ale naturii, artistul evolueaza spre lumea pur intelectuala.
Aceasta miscare a fost precedata de J. Gris (1887-l927), care introduce n arta sa
picturala matematicile, stu-diindu-l pe Einstein. ncepnd din 1913, Picasso si Bra
que se separa, Picasso continund cu calea sintetica: ' versiunile monumentale ale
celor Trei muzicieni (1921). F. L e ger (188l-l955), de formatie desenator de a
rhitectura, sufera influenta lui Cezanne, care-l duce la cubism. Profund inspira
t de formele mecanice ale cubismului, el creeaza un stil extrem de personal, ale
gnd contrastul ntre forme si culori si pictnd dupa 1945 cu predilectie lumea muncit
oreasca. Principalele sale lucrari sunt: Nunta (1911), Dansatoarea albastra (193
G), Adio, New York (1946).
Miscarea cubista a fost sustinuta n lumea literara de Apollinaire si eseu
l sau intitulat Pictorii cubisti meditatii estetice (1913); apoi chiar de doi pi
ctori n Sala 41", Gleizes si Metzinger, care si-au expus teoria n articolul Despre
cubism (1912). Termenul nsusi de cubism i se datoreaza lui Matisse care, vorbind
despre un peisaj al lui Braque din 1908, spune ca acesta este compus din mici cu
buri.
Situndu-se la limita cubismului, dar foarte legat de Scoala din Paris, Am
edeo Modigliani (l 884-l920), dupa o perioada de sculptura, se dedica picturii d
e portrete melancolice, cu ochii n permanenta goi: Soutine, Picasso, Max Jacob, D
iego de Rivera, Jeanne Hebuterne, sotia sa, i servesc drept modele.
SUPRAREALISMUL
Contrar numeroaselor curente picturale, suprarea-limul n pictura nu este
constituit dintr-un grup, ci din puternice individualitati: germanul Max Emst, i
talianul Giorgio da Chirico, spaniolii Salvador Dali si Joan Miro, Daii, Prevest
irea razboiului civil (1936). Philadelphia, The Museum of Art.
Giorgio da Chirico. Portret prevestitor al lui Guillaume Apolinaire.
Francezii Andre Masson si Edouard Pignon. Scopul suprarealistilor este d
e a cauta n subconstient secretele profunzimii umane si de a folosi la nevoie bet
ia sau transa pentru a le atinge. Masson doreste sa transcrie pe o pnza un automat
ism psihic pur" si picteaza rapid, n timp ce M. Emst urmareste sa alature literat
ura artei picturale, folosind colaje, asamblnd elemente pe ct de diverse, pe att de
stranii: Femeia cu 100 de capete.
Joan Miro, naiv la origine, interpreteaza mediul rural catalan prin gril
a unei viziuni onirice personale.
R. Magritte primeste revelatia suprarealista con-templnd un tablou al lui
Chirico, Creierul unui copil. Referindu-se la Hegel ca filosof susceptibil sa f
urnizeze cheile lecturii lumii, Magritte, prin pictura sa, aduce imaginea unei f
ilosofii nescrise.
Salvador Dali foloseste o pictura savanta si foarte laborioasa, mostenit
a de la maestrii Renasterii, pusa n slujba conceptiilor asupra lumii, pentru a at
inge dragostea sub lima, Leda, sau pentru a denunta atrocitatile, Premonitia raz
boiului civil, n acest sens, arta sa, care pare mai abordabila pentru marele publ
ic, necesita o lectura atenta, n scopul descifrarii simbolului real, asemanator c
u declaratia poetico-provocatoare a lui Dali, dupa care gara din Perpignan ar fi
centrul lumii.
PRINCIPALELE MISCARI ARTISTICE? DE DUPA 1945 ncepnd din 1951, termenul eng
lez abstract impressionism (impresionism abstract), se raspndeste. Tranzitia dint
re acesta din ^
Masson. Bataia pestelui. Ulei, nisip, ipsos, creion (1926). New York, Th
e Museum of Modern Art.
Urma si suprarealism se face prin opera lui A. G or k y (1940-l948), car
e este inspirat de Miro, dar care concepe o noua viziune. Principalii artisti ai
acestei tendinte se grupeaza ncepnd cu 1942 la New York, n jurul lui Peggy Guggenh
eim, care * *> conduce galeria Art of this century". Aici expune pentru prima oara
J. P o 11 o c k (1912-l956). Din punctul lui de vedere, pictura trebuie sa fie c
apabila sa redea noMagritte. Model roti/. Jlei pe carton (1935). 'aris, Musee na
tional l'Art Modeme.
Bhile Gorky. Logodna II. K (l947). New York, tney Museum of rican Art.
Pollock. Unu (Numarul 31) Pnza. 1951). New York, The Museum of fodern Art
.
I tiunea germana de tensiune, Spannung, pe care el o realizeaza prin acti
on-painting". n pictura-actiune utilizeaza mproscarea si scurgerea culorilor. Valo
area esentiala consta n spontaneitate, pictorul nu trebuie sa gndeasca, ci sa lase
inconstientul sa actioneze. Aspectul mecanic al gestului este compensat de temp
eramentul artistului. Perioada de maturitate a lui Pollocl este cuprinsa ntre 194
6 si 1953, din care trebuie retinuti mai ales cei trei ani de drip" (1947-l950),
epoct a compozitiilor grandioase pe aluminiu. Este supra^ numit new american pain
ter number one" (noul pic-tor american numarul unu"). Drip"-ul ilustrat n Catedrala
(1947) consista n aplicarea directa a picturii emailate pe o pnza asezata pe sol,
deci la orizontala. Drip-ul inspira n Europa pe cei care folosesc tusele, ca G.
Mathieu, ncepnd cu 1955. Pictura-actiune este nlocuita de arta cinetica si Op'art.
Arta cinetica nseamna nainte de toate refuzul fixitatii, esenta fiind constituita
din mobilele si proiectiile luminoase mobile. Problema miscarii este tratata pri
n interactiunea vibratiilor datorate folosirii culorilor alternative, n 1964, exp
resia de Op'art (optical art) este folosita de un redactor al revistei Time cu o
cazia pregatirii expozitiei The responsive eye", ochiul sensibil, prevazuta pentr
u anul urmator la Muzeul de Arta Moderna din New York. Optical art suprapune dou
a tehnici: suprafetele colorate ale pictorilor americani si miscarea sugerata de
linii. V. Vasarely, cel mai important reprezentant al Op'art, descrie miscarea
drept agresivitatea cu care structurile produc un impact imediat pe retina". Vasa
rely foloseste culoarea n fiecare patrat, considerat unitate de baza si care la rn
dul lui contine o alta figura geometrica, triunghi, romb etc. Pictorii Op'art se
apropie de stiinta prin crearea tablourilor n relief, care-l obliga pe privitor
sa se deplaseze pentru a vedea, n timpi diferiti, teme care se schimba n permanent
a, n functie de punctul din care sunt privite.
Mathieu. Capetienii sunt peste tot. Pnza (1954). Paris, Musee national d'
Art Modeme.
Acest aspect atrage creatorii spre masina, iar Moholy-Nagy si ncepe cercet
arile asupra luminii, spatiului si miscarii n vederea crearii Masinii luminoase,
fiind n aceasta precursor al lui N. Schoffer si al sau Turn luminos, n care culoar
ea si lumina variaza n permanenta n functie de conditiile exterioare. Mediul nconju
rator este chemat sa joace un rol important si Schoffer nalta la Liege, n 1961, Tu
rnul spatio-dinamic si cibernetic. Suporturilor traditionale, pictura si gravura
, Op'art le adauga folosirea montajelor n aluminiu, n plexiglas, mici motoare elec
trice pentru schimbarea dispozitiei elementelor si variatia intensitatii luminoa
se.
Tot n 1964, cu prilejul bienalei de la Venetia, apare Pop'art, abreviere
de la Popular art. Termenul se naste n 1955 sub pana criticului englez Lawrence A
lloway, cu privire la operele care se reflecta direct n produsele mass-media. Ele
reprezinta produsul unui grup de artisti londonezi, reuniti n ICA (Institute of
Contemporary Art). Formele traditionale ale artei sunt repudiate n folosul obiect
elor laudate pentru reusita tehnologica si care devin rapid produse de larg cons
um. Prima epoca a Pop'art dureaza din 1953 pna n 1958 si este marcata de expozitia
Voici demain" (1956) de la White Chapel Art Gallery, unde sunt prezentate colaje
de Hamilton, n special cel intitulat Ce ar putea astazi sa ne transforme caminel
e n locuri simpatice si diferite? Scopul acestui colaj este de a reprezenta, ncepnd
cu magnetofonul, toate aspectele mediului urban. A doua perioada a Pop'art este
cuprinsa ntre 1957 si 1961, ea fiind o ntoarcere de la figurativ la abstract. Est
e reprezentata de R. Smith, P. Blake, J. Thompson, care se inspira din folclorul
american, mai plin de viata dupa parerea lor. Pentru ei, esentialul consta n a r
eda evolutia si transformarile perceptiilor noastre de catre mass-media. n timpul
expozitiei Place" din 1959, Smith plaseaza direct pe sol o serie de tablouri, pu
se vertical, clasndu-si operele ntr-o maniera sistematica, n scopul de a crea vizit
atorului un veritabil parcurs.
Dupa 1961 ncepe ultima perioada a Pop'art, dominata de tinerii creatori,
absolventi ai Colegiului Regal de Arta, doritori sa asocieze arta cu orasul, rec
urgnd la obiecte specific urbane. Cu aceasta ocazie, grafitti este naintat la rang
ul de tehnica artistica, n timp ce publicitatea si mijloacele de difuzare sunt fo
losite ca suporturi privilegiate.
Cel mai mare reprezentant al Pop'art este Andy Warhol, celebru prin seri
a de portrete consacrate lui Marilyn Monroe, intitulate Marilyn. Suportul este a
ceeasi fotografie, nnoita de la un portret la altul prin folosirea petelor de zlo
Moholy-Nagy. Ulatoi; lumina, spatiu. l, lemn si motor electric 0). Eindhoven Van:
nmuseum.
Culoare, transpunerea pe pnza facndu-se prin proce-l Deul serigrafic. Andy
Warhol reia tema seriei n Moarte si dezastru, n care apare dorinta de a refuza or
ice angajament, ceea ce l conduce la folosirea picturii n scopul de a-si reprosa n
eputinta de a exprima realitatea lumii modeme. Ducnd mai departe reflectia asupra
picturii redusa la obiectul n sine, Roy Lichtenstein foloseste ca materie benzil
e desenate, comics-uri.
4.2. Arhitectura
Progresele urbanizarii n secolul XX inspira direct scolile de arhitectura
. Scoala de la Chicago, nca de la sfrsitul secolului al XlX-lea, este pasionata de
realizarea de cladiri foarte nalte, buildings, cum este Audi-torium Building de
la Chicago, opera arhitectilor Adie si Sullivan ntre 1887 si 1889.
n Europa, noua arta se exercita sub influenta arhitectului belgian V. H o
r t a, care a recurs la metal si sticla, inspirndu-se din liniile sinuoase ale v
egetalelor pentru construirea ntre 1896 si 1899, la Bruxelles, a Casei poporului
(Maison dupeuple).
Sullivan. Magazin 'hicago.
Putem mparti evolutia arhitecturii n secolul XX n trei perioade: prima, din
1910 pna la sfrsitul anilor '20, a doua din 1930 pna la sfrsitul celui de-al doilea
razboi mondial si ultima ncepnd cu 1950. Problema locuirii colective n oras este a
bordata din 1895 de casa lui Francisco Terrace, construita la Chicago de F. L. W
right (1869-l959). Wright deschide o cale noua, adaptnd arhitectura nevoilor viet
ii cotidiene. Scoala franceza studiaza si ea posibilitatile unei noi arhitecturi
, bazata pe materiale noi, ca de exemplu betonul armat.
Garnier (1869-l948) concepe proiectul unui Oras industrial: ut pentru o
populatie de 35 000 de locuitori. Scoli, uzine, centre de repiete vor fi constru
ite din beton armat, formele fiind reduse la cele mai , patratul sau dreptunghiul
, iar acoperisurile realizate n terase acoperite lini.
Acelasi moment, Germania cunoaste o era a marilor transformari prin i de
catre H. Muthesius, nl 907, aDeutscher Werkbund, asociatia
Peter Behrens. Uzina de la Hullenstrasse (1909). Berlin.
Arhitectilor si industriasilor. Scopul era selectionarea celor mai bune
proiecte pentru construirea de uzine, dar si crearea unei anumite standardizari
arhitecturale, n aceasta epoca si dupa aceste principii, B e h r e n s construies
te uzinele A. E. G. de la Berlin, n timp ce desenatorul sau, Walter Gropius (1883
-l969) se pregateste sa fondeze la Weimar, n 1919, Bauhaus. Orientat spre o sinte
za a artelor cu productia industriala, Gropius transfera Bauhaus la Nassau, unde
construieste un nou edificiu ntre 1925 si 1926. nchisa de nazisti, Bauhaus este o
scoala de arta, arhitectura si arte aplicate, ce are drept scop realizarea armo
niei tuturor artelor.
Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret). Locuinte (1952). Marsilia.
La Bauhaus preda maghiarul L. M o h o l y -N a g y, care ntreprinde o ser
ie de experiente pe plexi-glas si pictorii P. Klee si V. Kandinsky. Acesta din u
rma redacteaza la Bauhaus tratatul sau Punct si linie n raport cu suprafata (1926
), moment de vrf al teoriei artei non-figurative. Ca si ceilalti membri ai Bau-ha
us-ului, Kandinsky este convins de impactul datorat ameliorarii mediului nconjura
tor.
Arhitectura ca rationalizare a nevoilor esentiale ale omului este n aceea
si masura grija primordiala a arhitectului elvetian Le Corbusier, a carui carte,
Spre o arhitectura (1923), defineste casa drept o masina de locuit". Constructia
trebuie sa fie nainte de toate functionala, fiecare spatiu raspunznd unei nevoi b
ine determinate.
Vassili Kandinsky. Roz accentuat (1925). Pnza. Paris, Musee Nationale d'A
rt Moderne.
S 4.3. Muzica
KjfA
n secolul XX, muzica se transforma sub influenta dodecafonici lui Schonbe
rg, dar si n cadrul Grupului celor 6", din care Darius Milhaud, Francis Poulenc si
Arthur Honegger sunt membrii cei mai reprezentativi. Acest grup, inspirat de St
ravinsky si Erik Satie, mprumuta muzicalitatea de la cea populara traditionala si
foloseste experienta politonalitatii.
Nascuta nainte de al doilea razboi mondial, do-decafonia este prost primi
ta de public, iar operele lui
Walter Gropius. Bauhaus
Schonberg si ale elevului sau, Alban Berg, deruteaza (1925>- Dessau.
Prin noutatea lor, ntr-un moment n care progresul permite difuzarea n masa
a muzicilor traditionale. Din 1945, evolutia muzicala urmeaza doua curente, seri
alismul si muzica aleatorie.
Iul Klee preda din 1921 la haus, fiind director de er de vitralii. Aer v
echi pe fond negru, face e din seria magica de ate. Este vorba de un u de fenome
ne repetitive mate.
Serialismul, dezvoltat de A. Weber n (1883-l945), este reluat dupa moart
ea acestuia de P. Boulez si K. Stockhausen. Scopul acestei muzic| seriale este d
e a nregistra printr-un prim timp r partitura intensitatea, naltimea, durata, timbr
ul fiecarui sunet emis, cu scopul de a le aplica un tratament! Serial. Cele mai
reprezentative lucrari ale acestei! Epoci sunt primul caiet al Structurilor de P
. Boulezl si Contrapunct de Stockhausen. Dupa o prima faza J de serialism integr
al, autorii reintegreaza treptat traf ditia n modul lor de compozitie.
n scopul depasirii sistemului serial, anumiti l ipozitori, ca lannis Xena
kis, se ndreapta spre stiintele exacte, matematicile, nde si iau modele direct apli
cabile la compozitia muzicala. Alti compozitori esc sa-si regaseasca deplina lib
ertate de creatie supunndu-se ntmplarii, [nd uneori orice intentie astfel se naste m
uzica aleatorie. Trebuie totusi sa: izam ca hazardul n sistemul de compozitie ale
atorie nu poate interveni it incidental, n general permutnd ordinea prevazuta pent
ru executarea anu-3r secvente muzicale. Cel mai important reprezentant al acestu
i tip de muzica americanul John Cage, autorul unui Concert pentru pian (1957-l95
8). Pin anii '60 muzica este influentata de teatrul muzical si de o ntoarcere tra
ditie, ilustrata prin muzicile repetitive. Teatrul muzical are drept finalitate s
irea folosirii clasice a instrumentului, utilizat de artist ca sursa muzicala si
ca obiect purtator de sens, de care trebuie sa se foloseasca precum un r de un
accesoriu din teatru; n felul acesta, un contrabas poate ilustra n ile sale formel
e voluptuoase ale unui corp feminin, n 1970, Mauricio Kagel nge experienta mai de
parte, ilustrata de opera sa Staatsteater.
4.4. Arta cinematografica
Vascuta la sfrsitul secolului al XlX-lea prin inventia fratilor L o u i s
si ' u s t e L u m i e r e (Louis: 1864-l948; Auguste: 1862-l954), folosita; ep
ut n scurte secvente pentru a filma iesirea din uzinele Renault de la ncourt, ea
devine rapid purtatoare de actualitate, realiznd primul mare taj n 1894, cu ocazia
ncoronarii tarului Nicolae II. Treptat, cinematografia ie a saptea arta, suferin
d si ea influentele principalelor curente, n special: presionismului german.
n Cabinetul doctorului Caligari (1919) de R. Wienne, spectatorul este inv
itat, prin nsasi constructia filmului, sa urmareasca nebunia personajului princip
al, sa traiasca fantasmele acestuia. Filmul abstract este ilustrat de Baletul me
canic al lui Leger, n 1924. Suprarealismul patrunde n a saptea arta prin colaborar
ea lui Salvador Dali si Luis Bunuel, care creeaza Un cine andaluz n 1929.
Cinematograful este si un instrument de propaganda politica, iar realism
ul revolutionar al lui Serghei Eisenstein din Crucisatorul Potemkin (1925), care
glorifica revolutia nasa, si gaseste ecoul n filmele naziste ale lui Leni Riefens
tahl, n care miscarile multimilor sunt amplificate prin jocurile camerei de filma
t cu ocazia adunarii de la Numberg din 1934 pentru sarbatorirea partidului. Dupa
1945. Ameliorarea tehnicilor, facilitatile de difuzare atrag un public numeros,
n Franta, epoca nouvelle vague" este ilustrata de Fran9ois Truffaut, Cele 400 de
lovituri (1959) si Jean-Luc Godard, La capatul puterilor (1960).
n 1961, Alain Resnais realizeaza pe un scenariu de A. Robbe-GrilletAnul t
recut la Marienbad.
n Italia, realizatorii italieni de dupa razboi dau nastere neo-realismulu
i, n care filmele de referinta suntRoma oras deschis de Roberto Rosselini n 1945 s
i Hotii de biciclete de Vittorio de Sica n 1948. Amndoi artistii aleg n mod deliber
at sa turneze ntr-un decor natural si folosesc persoane adevarate de pe strada n l
ocul actorilor profesionisti.
n anii '50, cinematografia cunoaste o noua mutatie o data cu aparitia val
ului alegoric, ilustrat de^4 saptea pecete (1956) al lui Ingmar Bergmann, dar pi
erde teren n fata ascensiunii televiziunii, n anii '70 existau n Franta 10 milioane
de posturi receptoare.
ncepnd din 1968, cinematografia se scindeaza din ce n ce mai mult ntre forma
comerciala si filmul militant, caruia i se dedica J. L. Godard.
Statele Unite cunosc o profunda mutatie, iar marii maestri ai anilor '60
, Arthur Penn si John Cassavetes, lasa loc tinerilor autori. Bntuit de violenta d
in Little big mn (1970), A. Penn exploreaza timpul, n timp ce J. Cassavetes urmare
ste sa redescopere launtrul fiintei umane: Balul derbedeilor (1976). Succesorii
lor filmeaza angoasa si remuscarile unei societati cu idei gata facute. Oroarea
razboiului din Vietnam nu nceteaza sa constituie sursa de inspiratie, de la exces
ele din Apocalypse now (1979) de Francis Coppola, pna la satira violenta din Cala
torie pna la capatul infernului (1978) de Michael Cimino.
Ano
TABELE SINOPTICE
ORIENTUL APROPIAT
EGIPTUL
GRECIA
ROMA
INDIA
CHINA
Primele sate: Jerichon Domesticirec
Nabta Playa i animalelor
; *r' *; -" '
Aparitia scrierii
Pe os
Aparitia scrierii si sistemului de calculat
Dezvoltarea marilor orase mastaba
Nasterea scrierii si cifrelor
Orasele Mohenjo Dro si Harappa.
Piramide
Codul lui Hammurabi
Palatele din Creta:
Cartea oracolelor
Cnossos, Phaestos
Epoca veche a Vedelor
Epoca Patriarhilor n Israel (1530-l500)
Epoca Ramses (pna n 1085)
Linearul A n Creta
Rig-Veda
Legile lui Moise Invazia Popoarelor marii
Cultura Villanova
Epoca Profetilor (785) Isaia, Ieremia
Perioada Etiopiana
Grecia arhaica (sec. X-VI) 753 Fondarea Romei 753-509 Perioada
Regilor (Romulus fondeaza Roma)
Palatul lui Sargon n de la Khorsabad
Arta geometrica; temple n lemn Homer: Iliada si Odiseea Stilurile ionic s
i doric
Dezvoltarea artei etrusce
Hesiod. Ceramica cu figuri negre pe fond rosu
Buddha (560-480)
Lao-Tz (570-490; Confucius (55l-479) 625 Dracon, primele legi Ordinul cor
intic
594 Reformele lui Solon Poezia lirica si tragedia Thales din Milet, Anax
imandru, Pitagora.
Republica (509-27) 494 Revolta plebei mpotriva aristocratiei 471 Institut
ia magistratilor plebei
Grecia clasica (sec. VV) razboaiele medice (492) Pndar, Eschil, Sofocle.
Primul clasicism: 500-450
Miron, Polictet, Fidias.
Sofisti: Socrate, Platon. Tragedie: Eschil, Sofocle, Euripide Istorie: H
erodot.
Al doilea clasicism: 450^100 390 Galii cuceresc
Mahabharata
Praxiteles, Lyssip, Scopas Parthenon. Templul lui Zeus din Olimpia. Sfsit
ul hegemoniei Atenei.
Istoria: Xenophon
Roma
Grecia elenistica: sec. IV-HI
399 Ccondamnarea lui Socratc
Pyron: fondatorul
Scepticismului
GRECIA
ROMA
INDIA
CHINA
323 domnia lui
Alexandru cel Mare
Scoala peripatetica
(Aristotel)
R'oezia erudita: Calimah, Theocrit. Dezvoltarea ordinului corintic
3 1 6 ncepe constructia Marelui
Zid nceputul cuceririi romane
241 Primul razboi punic 264 Acoka
254 Se naste Plaut
234 Se naste Cato
Cel Batrn
202 Al doilea
Razboi punic
217 Institutia Ludi
Plebei
206 Dinastia Hau
146 Razboaiele
Macedonene
197 Este creata provincia Hispania
190 Se naste Terentiu
Ascensiunea Babilonului sub Nabucodonosor II
Dinastia Saita Cambise cucereste Egiptul
ORIENTUL APROPIAT
EGIPTUL
331 Fondarea Alexandriei 330 Fondarea Constan-tinopolelui 305 Dinastia L
agida
Traducerea Vechiului Testament din ebraica n greaca ">82Ptolemeun prima b
iblioteca
Altarul lui Zeus de la Pergam
Rezistenta la elenizare:
Filosofii sunt alungati
Din Roma
146 Ultimul razbo
Punic
106 Se naste Cicero
100 Se naste Caesar
Arta stupelor la
Saiitohi
98 Se naste Lucretiu
87 Se naste Catullus
82 nflorirea
Pompeiului
70 Se naste Vergilius
65 Se nasc Horatiu, Si Titus Livius
58 Patrunderea
Budismului
54 De renan natura
51 nsemnari despre
Razboaiele cu galii
50 Vila Misterelor
44 Asasinarea lui
Caesar
Construirea forumului
Lui Augustus
29 Vergilius: Georgicele
27 Octavius este
Declarat Augustus de
Catre Senat
R
ROMA
INDIA
CHINA
Imperiul
(27 . Hr. 476 d. Hr.)
Horatiu: Ode (23-l3)
Nmneroase constructii
Apartinnd lui Augustus
11 Amenajarea Romei
8 Ovidiu: Metamorfoze
Era crestina
Secolul I dupa Hristos
Nasterea imperiului
Pliniu cel Batrn, Tacitus, Pliniu cel Tnar
Martial
79 Dezastrul de la
Pompei
113 Columna lui Traian
Si numeroase constructii
n Galia romana
Grotele de la
Ajanta
Apogeul imperiului
Consolidarea
Budismului 216 Termele lui
Caracalla
244 Plotin creeaza la
Roma scoala neoplatonica. Primele persecutii contra crestinilor
Decadenta imperiului nceputul erei
' i
Gupta
Victoria din Samothrace Vemis din Milo 4, -
Elenismul patrunde n ludeea
^olemeii pna n 30
Grupul Laocoon
ORIENTUL APROPIAT
EGIPTUL
GRECIA
Nasterea lui lisus si a crestinismului
100 d. Hr.
Primele persecutii crestine
Scoala teologica de la Antiochia nceputul artei copte
| ROMA
INDIA
CHINA
/JSS iz? KH<r tfsenca a (f Sfiiitului Potru Iu Rormi/
MxiriliH hrahma-/jnismului (m Mutul du 1&
Mediolanum
M TA CpoC. Sfntul Ambrosie, Sfln-tul Augustin 379 mparatul Theodo-siu este
ultimul mparat occidental pe tronul imperiului roman de rasarit 381 Theodosiu pr
oclama crestinismul religie de stat 395 Moartea lui Theodosiu. Imperiul este mpar
tit ntre cei doi Iii.
425 Primele constructii de la Ravenna 450 Hunii patrund n
Gallia
Stilul Gupta clasic
Frescele din grotele Ajanta
Budismul Zen
FRANTA
ITALIA
GERMANIA
1071 Abatia Monte
Cassino
1073 Alegerea papei 1077 Pleinrich IV
Grigore VII: reforma la Canossa
Gregoriana si conflictul
Cu imperiul
1122 Disputa
Investiturilor 1100 Notre-Dame-la-
1350 Campanila 1 1 22 Concordatul de la
Grande de la Poitiers de la Pisa
Worms
1 149 A doua
Cruciada condusa de
mparatul Conrad 1 1 50 Fatada bisericii
Saint Trophime de la
Arles
J *i V J J ^. V:
NCEPUTURILE
F'
GOTICULUI
1163 Catedrala
De la Bayeux
1 1 55 Catedrala din Laon
1230 Catedrala
Din Worms 1214 Bouvmes
1302 Cimabue 1227 Prima excomunicare a lui Frederic n
1226 Cruciada
1273 Marele contra Albigenzilor
Interregn
1589 Dinastia
1344 Siraone
De Valois
Martini
1350 CIUMA NEAGRA
1417 Marea
Schisma a Occidentului 1475 n Burgundia, 1 452 Se naste Leonardo
Carol Temerarul ajunge da Vinci
La apogeul puterii
Li
IrKM
Prima schisma ntre Biserica din Occident si cea din Orient
Crearea imperiului bizantin sub JustAnian
FRANTA
ITALIA
GERMANIA
486 Clovis creeaza Regatul franc ' 587 Pactul de la Andelot 476 Sflrsitu
l Imperiului roman de Occident Theoderic (47l-526) 529 Sfntul Benot 569 Venirea lo
mbarzilor Papa Grigore I (590-604)
774 Regatul Lombard din Italia 614 Sinodul de la Paris 732 Poitiers 800 n
coronarea lui Carol cel Mare 827-834 Mozaicuri la arcul de triumf Sn Marco de la
Roma 750 Prima catedrala la Eichtatt. Evanghelia de la Echtemach. 768-814 Carol
cel Mare 800-911 IMPERIUL CAROLINGIAN
843 Tratatul de la
Verdun 910 Cluny 980 Abatia Conques 987-l328 Capetienii din linia direct
a 1095 Chemare la prima cruciada
1071 Bazilica Sn Marco din Venetia 912 mparatii saxoni 955 Catedrala de la
Magdeburg
1125 Salienii 1050 Portile de bronz ale catedralei din Augsbur<
537 Bazilica Stanta Sofia
565 Justinian 553 Conciliul de la
Constantinopole 634 nceputurile atacurilor arabe
632 Mahomed 691 Stnca Cupolei la Ierusalim 700 Evanghelia de la Lindisfar
ne
899 Alfred cel Mare 1000 Psaltirea de la Canterbury 1066-Hastings: cucer
irea Angliei de catre William, duce de Normandia 1148 Biblia de la Bury Saint Ed
mund 1154Henricn Plantagenet
802 Dinastia siriana 730-842 Iconoclasmul
867 Dinastia frigiana
1056 Dinastia macedoniana
1025 Vasile H
713 Cucerirea Spaniei
1258 Dinastk Abbassida 868-905 Dinastia Tulunida n Egipt si Siria
1031 Califarii de Cordoba 1039-l141 Imperiul Selgiucid
ANGLIA
IMPERIUL BIZANTIN
ISLAM
1 184 Este refacut
Saladin creeaza corul catedralei Canterbury
Dinastia Ayyubida
11 87 Saladin recucereste Ierusalimul
11 93 Moartea lui
Saladin 1203 Cucerirea Constantinopolelui de catre cruciati 1215 Magna C
harta 1261 Bizantinii reiau Constantinopole
1453 Razboiul de
O suta de ani 1453 Mehmed H cucereste
Constantinopolul. Sfrsitul
Imperiului bizantin, mostenitor
Al imperiului roman de rasarit
Ina n 420: Dinastia 'sin
906 Epoca Tang 52 nceputurile budislului
645 Perioada Asuka 04 Codul celor 7 articole 12 Kojiki 00 Perioada Maya
asica pre 700 Declinul Maya '33 China este mpar-ita n 15 provincii '68 Kou-wen n it
eratura
784 Epoca Nara '67 Scoala de la Tendai 774 Scoala de la Shingon 784-l185
Epoca Heian
: >ec. DE Sfrsitul civilizatiei Maya
960 Epoca celor 5 dinastii din nord
979 Cele 10 state din sud
1279 Dinastia Song septentrionala (960) -meridionala (1127) 1192 nceputur
ile epoc Kamakura 1250 Constituirea Imperiului aztec 1279 Dinastia Song e nlocuit
a de dinastia mongola Yuan 1279-l368 Yuan
CHINA
JAPONIA
AMERICA
1644 Dinastia Ming 1300 Suveranitatea imperiala este divizata ntre nord s
i sud 1336-l573 Japonia se farmiteaza n principate feudale 1325 Tenochtitlan 1350 n
florirea teatrului No 1450 La Kyoto este construita Rysan-ji si gradina sa.
1440 Imperiul foca 1519 Cucerirea imperiului aztec 1532 Cucerirea imperi
ului inca
STATELE UNITE
1643 Fondarea New York-ului 1706-l790 Franklin 1773 Partida de ceai de l
a Boston 1776 Declaratia de Independenta 1781 Victoria de la Yorktown 1783 Trata
tul de la Paris
FRANTA
ANGLIA
GERMANIA
1564 Jean Calvin
1 588 Gotic Tudor 1517: Cele 95 de teze
Ale lui Luther
1 547 FranciscI
1519 Capela regala 1521 Luther este excomude la Westminster nicat, nceput
ul reformei
Protestante
1 553 Scoala de la 1534 Actul de Suprematie.
1528 Moartea lui Diirer
Fontainebleau
Nasterea Anglicanismului 1555 Pacea de la Augs- 1561 Esecul colocviului
1603 Elisabeta I
Burg, adoptarea princide la Poissy dintre cato-
1616 Shakespeare piului cujus regio, lici si protestanti
Ejus religio" 1562 Edictul de la
St. Germain
1598 Razboaiele
Religioase
1572 Noaptea Sfntului
Bartolomeu
1610 Henric IV
1665 Poussin
1641 VanDyck 1598 Edictul de la Nantes
1674 Milton 1618 Defenestrarea
1643 Ludovic Xm
De la Praga 1614 Ultima convocare
1625 Jacob I Stuart
1648 RAZBOIUL
A Starilor Generale
DE 30 DE ANI
nainte de 1789
1699 Racine
1649 CarolI
171 5 Ludovic XIV
1628 Petitia Drepturilor
1677 Silesius
1653 FRONDA
1646 Primul razboi
Civil
1721 Watteau 1648 Al doilea razboi civil 1685 Revocarea Edictului 1649 E
xecutia lui
De la Nantes
Carol I. Proclamarea
Republicii
JAPONIA
1603 Epoca razboaielor civile" 1603 Tokugawa leyasu devine sliogun 1868 S
hogunatul familiei
Tokugawa. Capitala se stabileste la Edo (Tokio)
1651 lemitsu devine shogun si practica o politica xenofoba 1635 Japonezi
lor le este interzis sa paraseasca arhipelagul
FRANTA
ANGLIA
GERMANIA
1755 Montesquieu 1694-l778 Voltaire
1658 Cromwell, Protector al Republicii 1660 Restauratia
1689 Razboiul palatin" purtat de Ludovic XIV contra Palatinatului
1685 Carol H
1689 Jacob H
1766 Gottsched
1778 Rousseau
1774 Ludovic XV 1732-l806 Fragonard 1748-l825 David 1707 Anglia si Scoti
a se unesc si formeaza Regatul Marii Britanii" 1707-l754 Fielding 1727-l788 Gains
borough
1781 Lessing
1832 Goethe 1759-l805 Schiller
1848 Chateaubriand 1774-l 793 Ludovic XVI 1788 Convocarea Starilor
1823 Scott 1775-l852 Turner
1843 Holderlin 1772-l801 Novalis
Generale 1789 Caderea Bastiliei. nceputul Revolutiei franceze
1824 Byron
1811 Kleist
CHINA
1510 Botticelli 1474-l533 Ariosto aprox. 1490-l530 RENASTEREA 1492-l556
Aretino 1519 Moartea lui Leonardo da Vinci 1544-l595 Tasso 1564-l642 Galileo Gal
ilei 1564 Moartea lui Michelangelo
1610 Caravaggio 1594 Moartea lui Tintoretto 1607 Orfeu de Monteverdi 168
3-l754 Piazetta
1770 Tiepolo
1773 Carlo Goldoni 1712-l793 Guardi 1485 Ferdinand n de Aragon si Isabel
la de Castillia creea2a prima institutie comuna celor doua regate 1492 Caderea G
ranadei 1494 Tratatul de la Tordesillas
1556 Carol Quintul este mparat 1561 Madrid devine capitala 1580-l640 Port
ugalia este alipita Spaniei 1588 Esecul Invincibilei Armada" 1598 Moartea lui Fil
ip H rege din 1556
1621 Filip DI. Guvernarea favoritilor, validos
1665 Filip IV. Continua guvernarea favoritilor
1714 Razboiul de succesiune la tronul Spaniei 1714 Ducele d'Anjou devine
regele Filip V al Spaniei 1583 Nurhachi unifica imperiul manciurian 1636 Abahi,
fiul lui Numhachi, fondeaza dinastia Ch'ing 1644 Cucerirea Pekinului. Dinastia
Ming este nlocuita de mparatii manciurieni Qing
1722 Domnia stralucitoare a lui K'ang-Hsi
FRANTA
ANGLIA
GERMANIA
1842 Stendhal
1850 Balzac 1808-l855 Nerval
1885 Victor Hugo 1819-l877 Courbet 182l-l880 Flaubert 1815 Sfrsitul primu
lui imperiu
1830 Restauratia 1830 Revolutia 1830 Curs de flosofle pozitiva de A. Comt
e
1848 Monarhia din Iulie 1846 Filosofia mizeriei de Proudhon
1870 al doilea imperiu 1857 Baudelaire: Florile raului 1871 Comuna din P
aris
1940 A treia Republica 1874 nceputurile impresionismului 1798 Eseu asupra
principiului populatiei, de Malthus
1870 Dickens
1891 Jongkind
1911 Israels
1901 Domnia reginei Victoria 1859 Originea speciilor prin selectie natur
ala de Charles Darwin 1864 Londra. Formarea primei internationale
1856 Heine 1807 Fenomenologia spiritului de Hegel 1833 nfiintarea uniunii
vamale (Deutsche Zollverein) ntre statele germane 1848 Miscari revolutionare. Ma
rx si Engels: Manifestul partidului comunist 1867 Confederatia Germaniei de Nord
1870 Proclamarea Imperiului german l R7Q Alnntn yvwsuriw, IVttliW
1884 Pasteun vaccinul contra turbarii 1898-l906 Afacerea Dreyfus 1904 An
tanta cordiala 1890 Caderea lui Bismarck 1919 PRIMUL RAZBOI MONDIAL
1927 Proust: n cautarea timpului pierdut 1931 Expozitia coloniala 1938 R.
Aron: Introducere n filosofici istoriei 1920 Prima emisiune radio 1928 Fleming d
escopera penicilina 1936 J. M. Keynes: Teoria generala a folosirii minii de lucru
1934 Republica de la Weimar 1919 Criza spartachista 1933 Hitler devine c
ancelar f 1934-l945Aim-leaReich 1939 1945 AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
1949 Crearea RFG si RDG
1961 Zidul Berlinului 1990 nceputurile unificarii
1954 Razboiul din Mochina 1951 Tratatul de la Paris: CECA 1957 Tratatul
de la Roma: CEE 1954-l962 Razboiul din Algeria 1968 Revolta studentilor 1986 Sem
narea Actului Unic European
ITALIA
SPANIA
CHINA
JAPONIA
STATELE UNITE
1 848 Miscari
1 842 Razboiul
1851 J. F. Cooper revolutionare
Opiului
Anexarea Louisianei
1870 Unificarea
1864 Revolta
1 882 Longfellow
Italiei
Tai-Ping 1858 Tratatul de Ia 1811 nceputul deschiderii cultu-
1849 E. A. Poe
Tianjin: deschiderea fronrale spre Occident
Tierelor pentru straini 1854 Tratatul de la Kanagawa 1836. Clubul transc
endental" 1870 Primul conciliu de la
1845 Anexarea Texasului
Vatican: dogma infailibi-
1912 EraMeiji 1 848 Goana dupa aurul Californiei litatii pontificale
1870 Abolirea feudalitatii 1891 LeonXIH: Enciclica
1889 Constitutia japoneza
Renan novarum
1 895 Razboiul
1905 Razboiul ruso-japonez 1903 Fratii Wright: primul zbor
Chiiio-nipon 1900 Revolta boxerilor
Cu un avion echipat cu motor cu
1911 Republica. Prabuexplozie
Sirea dinastiei manciuPRIMUL RAZBOI MONDIAL
Riene. Sun-Yat-Sen primul 1 936 Semnarea Pactului 1921 Crahul de pe Wall
Street
Presedinte
Anti-Comintern
1943 Dictatura fas- 1921 Crearea PC chinez
Cista a lui Mussolini
AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
1925 Acordurile de la 1926 Unificarea Chinei de 1 945 Bombele atomice de
la
Locarno
Catre Tchiang-Kai-Chek
Hiroshima si Nagasaki
1931 Proclamarea
1 946 Primul ordinator
Republicii
1961 Vietnam 1935 Cucerirea Etiopiei 1 946 Italia devine
193 8 Razboiul ci vil 1949 Proclamarea Repu- 1962 Criza din Cuba
Republica
Blicii Populare Chineze 1963 Asasinarea lui J. F. Kennedy
1966 Revolutia culturala 1989 Moare Hiro-Hito 1989 Alegerea lui G. Bush
1971 China intra n ONU
1 975 Moartea lui Franco.
Restabilirea monarhiei:
Juan Carlos I
Index selectiv de nume proprii
Abbasizi90, 91
Abelard (Pietre) 108
Abraham 67, 68, 72
Acokasl
Adler 306
Adorno (Theodor) 298
Afrodita 59, 65
Agathias 83
Aix-La-Chapelle 93, 94
Akbar cel Mare 195
Albert cel Mare 116
Alcuin 94
Alexandru cel Mare 30, 44, 46, 48
Allah 85, 86
Alloway (Louis) 305
Ammerling (Franz von) 255
Ampere 249
Anaximandru din Milet 35
Anaximene 35
Andersen (Hans Cliristian) 242
Anjou (Rene d') 133
Annunzio (Gabriele d') 268
Apollinaire (Guillaume) 272, 292, 302
Apolo 49, 58, 67
Aquino (Thomas din) 116
Aragon (Louis) 293
Arago 250
Ares 58
Aretino (Pietro) 139
Ariosto 139, 152
Aristofan39, 61
Aristotel 30, 35, 44, 100, 116
Amauld (Angelique) 188
Artemis 32, 58
Ascott (Muriel) 289
Atena (oras) 28, 30, 32, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 47,
49, 50, 58, 61 Atena (zeita) 45, 46, 58, 65 Aubigne (Agrippa d') 155, 157
B
Babeuf229
Bacchus 59, 65
Bach (Johann Sebastian) 195, 222, 244
Bacon (Francis) 182, 183
Bacon (Roger) 116, 146
Bakunin 281
Balzac (Honore de) 253
Banville (Theodore de) 261
Baptisteriul Arienilor 80
Barbusse (Henri)291
Barca (Pedro Calderon de la). 186
Barres (Maurice) 268, 284
Barth (Kaul) 298
Baudelaire (Charles) 261, 263, 264
Bayle (Pierre) 40, 180, 200, 225
Beaumarchais (Pierre Augustin Caron de)
Beethoven (Ludwig van) 238 Belisarie 82
Bellay (Joachim du) 156 Berg (Alban) 276, 307 Bergmann (Ingmar) 309 Berg
son (Henri) 269, 281, 282 Berlioz (Hector) 245 Bemliardi (F. von) 286 Bemini (Gi
ovanni Lorenzo) 137,., Bichat211 Blake (William) 235 Blanc (Louis) 248 Bobbio87
Boccaccio (Giovanni) 122, 123, 184 Boileau (Nicolas) 179, 180, 237 Bolog
na (Giovani) 129, 130, 159 Bopp 251
Borgia (Cesare) 135, 152 Bosch (Hieronymus) 129, 130, 159 Bossuet (Jacqu
es-Benigne) 178 Botticelli (Sandro) 153 Bouchardon (Edme) 212, 214
Boucher (Fransois) 215,216
Boulez (Pierre) 308 '
Bramante 137, 152
Braque (Georges) 272, 273, 301, 302
Brecht (Bertold) 291, 294
Breton (Andre) 293
Broch (Herman) 296
Brosse (Salomon) 186
Bruant 186
Brueghel cel Batrn (Pieter, zis) 159
Buddha 25, 26, 73, 85, 90, 101
Bude (Guillaume de) 155
BufFon (Georges-Louis Leclerc de) 210,215, Burckhardt (Jacob) 136 Bums (
Robert) 208, 235 Butor (Michel) 297
Cabanis (Emile) 230, 232
Cabet (Emile) 248 2aesar 56, 57, 64, 157 t'aesareea (Eusebiu din) 72
Cagliostro 210
^alicles 42
Calimari 49 "allot (Jacques) 188
: alvin (Jean) 155, 156, 163, 165 tamus (Albert) 294 tanaletto (Antonio
Canal, zis) 219, 220 'ardano 161
Larol V l! 9
: arol cel Mare 92, 93, 94 'arpaccio 154 'arpeaux (Jean-Baptiste) 277 as
savetes (John) 309 assiodor 80 atari 126 ato cel Batrn 59, 61 atullus 60 svali (A
ntonio) 195 zotte (Jacques) 206
; hov (Anton Pavlovici) 260 llini (Benvenuto) 155
; res 58
Tvanles (Miguel de) 185 zanne (Paul) 270, 271, 272, 301, 302 lampaigne (
Philippe de) 169, 187, 188
Champollion (Jean-Fraii9ois) 251
Chang (dinastie) 26
Chang-Li 26
Charcot (Emile) 286
Chardin (A. Teilhard de) 299
Chartier (Alain) 133
Char (Rene) 293
Chassimo (A. de) 236
Chateaubriand (Rene de) 206, 230,;
Chaucer 134, 184
Chavannes (A. Puvis de) 255
Chenier (Andre) 33, 209
Chirico (Giorgio de) 302, 303
Chomsky (Adam) 300
Chopin (Frederic) 245
Cibele51
Cicero 57, 60, 63, 72, 122, 134
Cimabue (Giovanni) 119, 138
Cimino (Michael) 309
Claudel (Camille) 277, 278
Claudel (Paul) 38
Clovis 79
Cluny98, 99, 104, 109, 163
Cnossos 28, 33
Cobasl
Coleridge 235, 236
Columb (Cristofor) 147
Comte (Auguste) 44, 251, 278
Condillac (Etienne Bonnot de) 204,244
Condorcet (Maurice de Caritat, marchiz de) 202, 205, 225 Confucius 27, 1
01 Consolamentum 126 Constable (John) 238, 254 Constantinopole 74, 82, 83, 87, 8
9, 150 Constantin Porphyrogenetul 83 Copan 81 Copemic (Nicolas) 135, 160, 161, 1
73, 174, Coppee (Fransois) 261 Coppola (Francis Ford) 309 Coran 86
CoreJli (Antonio) 194 Comeille (Pierre) 38, 157, 176, 180, 208 Corot (Ca
mille) 255
Correggio (Antonio Allegri, zis ii) 138, 153 Couperin (Fran9ois) 221 Cou
sin (Victor)251 Coustou 212,214
Coysevox (Antoine) 187, 214 anach (Lucas) 160, 164 l Cupla Stncii 87 l Cur
ie (Marie) 288 (Cuvier250
D
L p-Alembert 203, 206, 222, 225 [p'Holbach 204, 206, 224 ' pali (Salvado
r) 302, 303, 309 palton (John) 250 pante 121, 122
Danvin (Charles) 210, 279, 280, 284 Daunou (Pierre) 230 David (Louis) 23
8, 243 Deffand (Doamna du) 206 Defoe (Daniel) 207 Degas (Edgar) 269, 271 Deir-el
-Medineh 16 Delacroix (Eugene) 219, 243, 244 Della Francesca (Pietro) 138 Delorm
e (Philibert) 158 Delos 29
Demeter49, 51, 58 Democrit 41 Derain (Auguste) 272 Descartes (Rene) 173,
180, 182, 223 Deschamps (Emmanuel) 239 Deschamps (Eustache) 133 Diaghilev (Serg
hei) 277 Diana 58
Dickens (Charles) 241, 254 Diderot (Denis) 202, 203, 206, 215, 216, 218,
Dilthey281 Diogene40 Dionysos 34, 59 Dominicani 123,124 Dongen (Kees van) 272,
274 Dorgeles (Roland)291 Dorieni 28
Dostoievski (Feodor) 260 Douglas (Gaving) 134 Doyle (Sir Arthur Conan) 2
56 Dracon 30 Drakkar 96
Drumont (Edouard) 286 Duchamp (Marcel) 292
Dumas (Al.) 239
Dunbar (William) 134
Duns Scot (Jean) 116
Dupre (Charles) 255
Durer (Albrecht) 130, 159, 164, 252
Durkheim (Emile) 285
E
Eginhard 92, 95
Emstein (Albert) 288, 302
Eliot (Thomas Steams) 293, 294
Engels (Friedrich) 248, 280, 281
Epictet 41
Epicur40, 41,42, 63
Erasmus 138, 151, 160, 162, 165
Eschil 37, 38
Euclid 49
Euripide 38
Falconet (Etienne) 213, 214
Faraday250
Fatimizi 106
Fenelon (Fransois de Salignac de la Mothe-)
Feueurbach (Ludwig) 280 Fichte (Johann) 232 Fidias 45, 58 Fielding (Heni
y) 208 Flaubert (Gustave) 253 Flore (Joachim de) 127 Fontenelle (Bernard Bovier
de) 180, 200, 210, Fouquet (Nicolas) 247, 248 Fourier 247, 248 Fournier (Alain)
295 Fragonard (Jean Honore) 216 Franciscani 116, 125 Franklin (Benjamin) 210 Fra
zer (Sir James George) 284 Freud (Sigmund) 286 Fulda 93, 94, 95
Gainsborough (Thomas) 220 Galileo (Galilei) 174,209 Gama (Vasco da) 148
Gamier (T.)306
Gassendi (Thomas) 40
Gauguin (PauI)271,272
Gautier (Theophile) 240, 260
Gay-Lussac 250
Gelee (Claude, zis Lorenul) 187
Geoffrin (Doamna) 206
Gericault (Theodore) 238, 243
Gde (Andre) 296
Giono (Jean) 34
Giorgione 154
Giotto (Antonio) 119, 125, 138
Girardin (Emile de) 246
Girardon (Francois) 187
Girodet (A. L. Girodet de Raucy, zis) 238
Gluck38, 221
Gobineau (A. de) 285
Godard (Jean-Luc) 309
Goethe (Johann Wolfgang von) 38, 64, 161, 209, 234, 236, 237 Gogol (Niko
lai Vasilievici) 242 Goncourt (Jules si Edmond) 258 Gorgias 42 Gorky (Anton) 303
Goujon (Jean) 158 Goumay 206
Goya (Francisco) 218,219 Grass (Gunther) 296 Greco (Domeniko Theotekopou
los zis el) 160, Greuze (Jean Baptiste Simeon) 217, 218 Grimm (Jacob si Wilhelm)
207, 236 Gros (Antoine) 238 Grotius (Hugo de Groot, zis) 181 Guardi (Francisco)
220 Guicciardini (Francesco) 152 Guizot251 Gutenberg 72, 147
H
|Hades 59 iaeckel 287 iala Lojsta 79 iammurabi 10, 14, 15. Iarappa 24 rl
atciepsut 17 laydn (Joseph) 222 iegel (Georg-Friederich) 233,280, 303 eidegger (Ma
rtin) 282, 299
Heine (Heinrich) 241, 257
Helvetius 204, 206, 223, 224
Hephaistos 59
Heracles 32
Hera29, 33, 47, 58, 59
Heraclit din Ephes 36
Heredia (Jose Maria) 261
Hermes 59
Herodot din Halicamas 39, 52
Hesiod 34
Hestia 59
Hierakonpolis 13
Hoffinann241
Hofmannstahl (Hugo von) 267
Hogarth (Williams) 220
Hokusai 270, 290
Holbein (Hans) 138,160
Holderlin (Friedrich) 233
Homer 33, 34,35,60, 122
Horatiu (Quintus Flaccus) 61, 63, 64, 157
Houdon (Jean-Antoine) 201, 2 3 4, 2 3 5, 223
Hugo (Victor) 33, 239,290
Husserl (Edmund) 282, 299
Hus (Jan)127
Huysmans (Joris-Karl) 263
Ibsen (Erik) 259
Ierusalim 68, 74, 87, 107
Iman 86
Ingres (Jean Auguste Dominique) 33, 238|
Linocentiu III 124, 125 lonesco (Eugene) 294 Irod 69
Isaurianul (Leon) 89 Iseutll3, 114
Isle-Adam (G. Villiers de) 263 Iisus69, 70, 71,73, 184 Itcho (Hanabusa)1
98 lunona 52, 53, 57, 58, 59 lupiter 52, 53, 56, 57, 58, 59
Jacob (Max) 302 James (Willow) 279, 289 Jarry (Alfred) 292, 294 Jaspers
(Karl) 283 jellinge 96 jocuri olimpice 28 jodelle 157
Joinville 121
Toule (James Prescott) 249 joyce (James) 267, 268, 295, 296
Jil'nger (Emest)291 justiman 80, 81,82, 83
K
Kaaba 86
Kafka (Franz) 267, 292, 295
Kahun 13
Kandinsky (Vassili) 274, 277, 307
Kant (Immanuel) 63, 223, 232, 282
Kagel (Mauricio) 308
Keats (John) 241
Kepler (Johannes) 173, 174, 209
Keynes (John-Maynard) 297, 298
Khadija 85
Kierkegaard (Soren) 283, 298
Kipling (Rudyard) 256
Kirchner (Emst Ludvvig) 274, 276
Klee (Paul) 274, 276, 307, 308
Klopstock (Gottlieb) 208
Korin (Ogata) 198
Labnasl
Laclos (Choderlos de) 206
Lafayette (Doamna de) 176
Lamarck210,250
Lamartine (Alphonse de) 239
Lamemiais (Felicite Robert de) 240
Lao-Tz 26
Laplace211 ' <! >
Laura 122
Lautreamont (Isidore Ducasse, conte de) 262, Lawrence (David Herbert) 29
5, 296 La Fontaine (Jean de) 177, 180 La Tour (Antoine Quentin de) 216,217 La To
ur (Georges de) 188 La Bruyere (Jean de) 174, 179, 205 La Halle (Adam de) 123 La
Motte (Houard de) 180 Leibnitz (Gottfried Wilhelm) 173, 182 Lermontov (Mihail I
urievici) 242
Lescot (Pierre) 158
Lessing (Gotthold Ephraim) 207
Le Brun (Charles) 188
Le Mercier (Jacques) 186
Le Nain (Antoine si Jules) 187
LeNotrel86\par
Le Sage (Alain-Rene) 205
Le Vau (Antoine) 186, 193
Leverrier249
Lenin281,284
Levy-Strauss (Claude) 300
Limbourg (Jean de) 118, 119
Linne (Carl von) 210
Lisip 46, 47, 50
Lisle (J. Leconte de) 261
Locke (John) 182, 183, 184, 200, 22& 225, Lombardus (Petrus) 109 Longfel
low (John) 289 Loyola (Tgnatio) 167 Lucretiu41,60, 63,64 Lully (Jean-Baptiste) 3
8, 194, 195, 221 Lumiere (Louis si Auguste) 308 Luther (Martin) 47, 138, 139, 16
3, 364, 165, Luxeuil 87 Luxor 15 Lydgatel34 Lydos (loan) 83;
M
Machaut (Guillaume) 121, 123 Machiavelli (Niccolo) 39, 135, 136, 151 Mac
pherson 208, 236 u
Mahomed85, 86, 91, 196 Maistre (Joseph de) 233 r.].
Malebranche (Nicolas) 181 ' <r". >.!; /
Malherbe (Fran9ois) 175:<.? /
Mallarme (Stephane) 263, 266, 267, 275 ' >iv: Mah-aux (Andre) 296 U
Manes 73 M
Manei (Edouard) 219, 257, 269, 270:; Mann (Thomas) 259,260.: /
Mansart (Jules Lehardouin-) 186 Manzoni 242 . /i
Marcuse (Herbert) 298 '
Marcus Aurelius 41 Marinetti (Fillipo Tommaso) 274 Marivaux (Pierre Carl
et, zis) 205, 206,225
Marot (Clement) 155, 156 '
Mars 53, 56, 58
Marx (Karl) 44, 248, 280, 281, 284
Masaccio (Tommaso Guidi, zis) 138, 145
Masson (Andre) 303
Mathieu (Georges) 304
Matisse (Henri) 271, 272, 274, 302
Maupassant (Guy de) 258
Maur (Raban.) 94, 95
Maya 80
Maynard (Francois) 175
Mecca 85,. 86
Medicis (Chatherine de) 158
Medicis (Marie de) 186, 387, 189
Medici 135, 144, 150, 151, 152, 153, 154
Medina 85, 86
Mehul (Jean) 239
Melanchthon (Philipp Schwarzerd, zis) 138,
Endeleev 288 rendelssohn (Friederich) 244
Enzel (Adolph von)
Ercur 59 VIerovingieni 79 VTeung (Jean de) 121
Vfichelangelo 137, 152, 153, 154, 190, 192 Vlichelet (Jules) 150, 240 Wi
gnard (Pierre) 188 ilano 83
Illet (Jean-Francois) 255
Ill (John Stuart) 279 finerva 52, 53, 57, 58 ling 84, 130-l32, 196, 197
finkar (Marchiz de) 87 liro (Juan) 302, 303 liron 50 itchell (Margaret) 289 'odi
gliani (Amadeo) 302 x>henjo-Daro 24
Bholy-Nagy (Tmre) 305, 306, 307 ioise 68 bliere (Jean-Baptiste Poquelm,
zis) 61, 177 jolina (Tirso de) 185 ndrian (Piet) 300 net (Claude) 269, 270 itaig
ne (Michel Eyquem de) 40, 41, 155,
ntesquieu (Charles-Louis de Secondat: ron de) 201, 202, 204, 206, 224, 2
25, 237
Monteverdi (Claudio) 33, 194, 195 Montluc (Blaise de) 155, 157 More (Tho
mas) 166 Motalguatal 81
Mozart (Wolfgang Amadeus) 222 Munch (Edvard) 273, 275 Mutsu-Hito 199,290
Myron 45
N
Nattier217
Nemes 17
Neptun 56, 59
Nero 67
Nerval (Gerard de) 241
Newton (Isaac) 174, 200, 209, 223, 225, 288
Nicias 46
Niepce (N.) 250
Nietzsche (Friedrich) 202, 283, 286
Nodier (Charles) 239, 241
Novalis 237
O
Occam (William) 116
Octavianus 56
Omar 87
Omeyyazii 90, 91
Orleans (Charles d') 133
Orwell (George) 296, 297
Oseberg 96
Ospitalieri 107
Ossian 208
Otto cel Mare 99
Oudry217
Ovidius (Publius Naso) 61, 63
Palenque 81
Palestrina (Giovanni) 195
Palissy (Beraard) 161
Palladiol92, 212
Papin (Denis) 174,211
Pannenide din Eleea 36
Pascal (Blaise) 41, 169, 174, 202, 203
Pastemak (Boris) 297
Patarini 126
Paul (Saint Vincent de) 168, 169
Pavia 83
Peisistrate 30 peiin (Arthur) 309 pergolese 221
Pericle 36, 38, 39, 43, 44, 46 peirault (Charles) 180 perrault (Claude)
186
Peruzzi 153
Perugino (Pietro Vannucci, zis ii) 153, 252
Petrarca (Francesco) 122, 123, 135
Picasso (Pablo) 272/273, 275, 301, 302
Pigalle 214
Pndar 38, 157
Pirandello (Luigi) 294
Piron din Elis 40
Pitagora 36
Platon 42, 43, 44, 72, 76, 134
Plautus 60, 139, 177
Plutarh20, 184
Pluton 59
Poe (Edgar Allan) 263, 289
Polibiu41,49, 53,83
Polictet 45
Pollock (Jason) 303, 304
Popper (Karl) 299
Port-Royal 170, 188
Poseidon 59
Poussin (Nicolas) 187
Pradier (Auguste) 243
Praxiteles 45, 46, 50, 65
Procopiu din Caesareea 82, 83
Protagoras 40, 43
Proudhon (Pierre, Joseph) 248
Proust (Marcel) 268, 269, 295
Prud'hon (Jean) 238
Prudhomme (Sully) 261
Ptolemeu I Soter 48
Ptolemeu II Filadelful 48
Puget (Pierre) 187
Purceii (Henry) 194, 195
Puget (Paul) 187
Puskin 242
Q
Quesnay 204, 206 Quetzalcoatl 127 Quiriga 81 Quraisiti 85
R
Rabelais (Frar^ois) 155, 156, 162, 176
Racine (Jean) 38, 178, 179, 184
Ramadan 86
Rambouillet (Doamna de) 170, 175
Rameau (Jean Philippe) 194, 221
Raffaelo (Sanzio) 137, 154, 187, 238, 252
Ravel (Maurice) 275
Ravenna 80, 93, 122
Remarque (Erich Maria) 291
Rembrandt 189
Renoir (Auguste) 269, 270, 271
Resnais (Alain) 309
Reynolds (Joshua) 220
Ricoeur (Paul) 299
Rigaud (Antoine) 186
Rigaud (Hyacinthe) 188, 217
Rilke (Rainer-Marie) 267
Rivera (Diego de) 302
Robbe-Grillet (Alain) 297, 309
Robert (Hubert)217
Rodin (Auguste) 277, 278
RolandlU
Rolland (Romain)291
Romulus 53, 58
Ronsard (Pierre) 156, 157
Rontgen 288
Rosselini (Roberto) 309
Rossini 245
Rosso 155, 158
Rousseau (Jean-Jacques) 202, 203, 204, 209, 216,223,237 Rubens (PeterPau
l) 33, 186, 187, 189, 190, 216 Rude (Antoine) 243
Sachs (Hans) 133, 138, 139 Sadi Camot 249 Sagan (Francoise) 297 Saint-Hi
laire (Geoffroy) 250 Sn Vitale 80, 93 Sant'Apollinare Nuovo 80 Saint-Pierre (Bema
rdin de) 206 Saint-Simon (Henri de) 246 Salamina 36
Sales (Sfntul Francisc de) 168 Sappho 34, 63
Sargon II 22
Sartre (Jean-Paul) 38, 283, 294, 299
Satie (Eric) 307
Scarlatti (Domenico) 195, 275
Scarron (Fran9ois) 175, 176
Schellmg 232, 233
Schiller (Friedrich von) 209, 234, 290
Schdnberg (Amold) 276, 307
Schopenhauer (Arthur) 282
Schubert (Franz) 244
Schumann (Robert) 244
Scogan (Henri) 134
Scott (Walter)236
Seneca38, 41, 176
Sfnta Sofia 82, 83, 87
Sfntul Augustm 40, 72, 75, 105, 106, 116, 122, 124, 169, 190 Sfntul Domini
c 124; '
Sfintii Apostoli 82 ';
Sfintii Sergius si Bacchus 82 Shakespeare (William) 183, 184, 207, 208,
Shaw (George Bernanrd) 259 ' Shelley236,241 '; /
Shin-Tao 197 J^
Shoyo (Toshiro) 290 Sica (Vittorio de) 309 Siegfried 79
Siena (Sfnta Caterina din) 123 Simon (Claude) 297 Siracuza'33,47, 49 Smit
h (Robert) 305 Soorate 27, 40, 42, 43 Sofocle38
Soljenitn (Alexandru) 297 Solomon 23, 68, 107 Solon 30, 43 Song84, 101, 1
02 Sorbon (Robert de) 108, 123 Sorbonna 108, 134, 155, 156, 162, 169, 186, Sorel
(Georges) 284 Soupault (Philippe) 293 Spengler (Oswald) 291, 298 Spinoza (Baruc
h) 181, 182 Stendhal (Henry Beyle, zis) 236, 253, 263 Strasbourg (Gottfiie de) 1
14, 119 Strauss (David Friedrich) 280
Stravinski (Igor) 275, 276, 307 Strindberg (August) 259 'r
Sue (Eugene) 246 Sullivan 306 Surate 86 Sylla 54, 55
Tacitus (Publius Comelius) 63
Tai-Tsoung 84
Taine (Hyppolyte) 263,279
TalesdinMilet35
Tang 83, 84, 85, 90, 91
Tasso (Torquato) 139,152
Tel-elAmama 13
Templieri 107
Tenochtitlan 127
Teocrit 49,64
Terentiu60,61, 139
Tespis 35, 37
Teutoni 107
Theleme (Abatie)162
Theodora 82, 83
Theoderic 79, 80
Theodosiu 67, 73, 76
Thot 11
Tieck (J. L.) 236
Tiepolo219
Titus Livius 52, 61, 63, 64, 176
Tizianol55, 190, 192
Tolstoi (Lev) 260
Toscanelli 147
Tracy (Antoine Destutt de) 232
Trasimah 42
Tristanll3
Troyes (Chretien de) 113,119
TrufFaut (Fran9ois) 309
Tucidide39
Turgheniev (Ivan Sergheevici) 260
Turgot204,206,215,225
Tumer 34, 237, 238
Twain (Mark) 289
Tzara (Tristan) 292
U
Uhland241 Urbanii 106
Urfe (Honore d') 175 Uxmal 81
V
Valdes (Pierre) 126
Van Dyck (Antoon) 189, 190, 217, 220 VanEyck (Jan)128,129 Van Gogh (Vinc
ent) 270,271 Vasarely304
Vasari (Giorgio) 136, 150 Velasquez (Diego) 191, 192 Venus 52, 59
Vergiliu 52, 63, 64, 72, 100, 122, 134, 209 Verhaeren (Emile) 266,267 Ve
rlaine (Paul) 216,262,264,274 Veraieer (Jan van Delft) 189, 190 Vemet (Horace) 2
55 Verae (Jules) 256
Veronese (Paolo Catiari, zis) 154, 155 Vespucci (Amerigo) 148 Vesta 57,5
9 Vigilius 83
Vigny (Alfredde)41,239 Viking 96
Villehardouin (Geoffroy de) 121 Villon (Fransois) 134 Vinci (Leonardoda)
153, 154, 160 Vivaldi (Antonio) 194, 221 Vivaricum 80
Vlaminck (Maurice de) 271, 272, 275 Voltaire (Francois-Marie Arouet, zis
) 200, 201, 203, 209, 210, 223, 224, 225, 226 Volta 250
Vulcan 52, 59
W
Wagner (Richard) 113, 275, 276 Warhol (Andy) 305, 306 Watteau (Antoine)
212, 215, 216 Weber (Anton von) 245 Weber (Max) 285 Wedekind (Franz)291 Weng (Li
-Li)197 Wilde (Oscar) 264 Winckelmann212 Wittgenstein (Ludwig) 299 Wordsworth235
,236 Wright (F, L.) 306 Whycliff (John) 127
Xenakis (lanis) 308 Xenofon 39,40, 43 Xochiquetzal 127
Y
Young235
Zarathustra 73
Zenon 40, 58
Zeus 34, 45, 47, 49, 59
Zola (Emile) 257, 258, 259, 279
Zurbaran (Francisco) 191
Zwingli (Ulrich) 163, 165
Index selectiv de opere
Adagii 138
AdamsiEva 130, 159
Adam si Eva alungati din Paradis 138
Adelchi 242
Adevarul religiei crestine 176
Adio, New York 302
Adoratia pastorilor 189
Afinitati elective 235
Africa 122
Afrodita de la Cnidos 46
Aitia 49
Akbar-Nama 196
Alcesta 38
Alexandru cel Mare 178
Amantul Doamnei Chatterley 295
Amazoana ranita 45
Amfitrionul 236
Aminta 139, 152
Amintiri 152
Amintiri despre moarte 114
Amorul sacru si amorul profan 154
Amor si Psyche 214
Amor terestru si amor celest 134
Amphitryo 236
Anabasis 40
Anale 63
Andria 61 idromaca38, 178 lekdota (Arcana Historia) 83 tgelus 255 ii de
ucenicie ai lui Wilhelm Meister 234 dmalele 296 de Austria 387 ^nna Karenina 260
Anotimpurile 159 Jitichitatile Romei 156 inti-During 280 intigona38 intoniu si
Cleopatra 185 Jiul sociologic 285
Anul trecut la Marienbad 309
Apel catre nobilimea crestina de natiune mana 164
Apel catre soldat 268 Apocalypse now 309 Apologia lui Socrate 43 Apoteoz
a lui Homer 33 Apoxyomenos 46, 47 Appasionata239 Arcadia 135
Arhipeleagul Gulagului 297 Armance 236, 253 Armida 221
Amaud n gradina Armidei 217 Arta poetica 179, 265 A saptea pecete 309 Att
alia 178 Attila 176 Augustinus 169 Autoportret 160 Avarul 177
Aventurile lui Huckleberry Finn 289 Aventurile lui Robinson Crusoe 207 A
venturile lui Sherlock Holmes 256 Aventurile lui Tom Sawyer 289
B
Baal 294
Bacchides 60
BaialuiApollol87
Baiazid 178
Bal de la Moulin de la Galette 270
Balada spnzuratilor 134
Balade lirice 235
Baletul mecanic 309
Baltasar Carlos 192
Balul derbedeilor 309
Banii nu au miros 259
Barbierul din Sevilla 206, 245
Beata Beatrice 256
Bel-Ami 258
Ben-Hur 289
Berenice 178
Biblia 68,71,108, 127,147,164,166,178,195
Bhagavadgita 51
Blestemul parintesc 218
Bomba atomica si viitorul lumii 283
Bolero 275
Bolnavul nchipuit 177
B ori s Godunov 242
Botezul lui Christos 138
Bouvard si Pecuchet 254
Brahmana 24
Britannicus 178
Broastele 3 9
Brutus 63, 202
Bucolicele 64, 100
Bulgarele de seu 258
Buna ziua tristete 297
Burghezul gentilom 177, 195
Burgunderuntergang 79
Bustul lui Conde 187
Cabinetul doctorului Caligari 309
Canal Grande 220
Candid 202
Cntique des creatures 125
Capitalul 248
Capitalul financiar 281
Capitole 136
Captivitatea babilonica a bisericii 164
Cardinalul Nino de Guevara 190
Carol Quintul laMuhlberg 154
Cartea celor o suta de balade 121
Cartea celor patru doamne 133
Cartea cntecelor 241
Cartea imaginilor 267
Cartea inimii cuprinse de dragoste 133
Cartea nchisorii 133, 134
Cartea lui Sinuhet 15,23
Cartea mica 119
Cartea mica a ntelepciunii 120
Cartea mortilor 20
Cartea Oracolelor I Gng" 26
Cartea Pacii 133 Cartea schimbarilor 27 j Cartea Bunddenbrook 259! Caste
lul 267, 295; Castor si Pollux 221
Cauciucul 292
Cavalerul, moartea si diavolul 160
Cavalerul rozelor 267
Caderea 294
Caderea ngerilor rebeli 159
Calatorie n Icaria 248
Calatorie spre vest 132
Calatoriile lui Gulliver 207
Capitani curajosi 257
Caruta cu fin 238, 254
Casatorie la moda 220
Cea mai buna lume 297
Ce este proprietatea? 248
Cei cincizeci de psalmi 156
Cei patru apostoli 130, 160
Cele patru fiice ale doctorului March 289
Cele patru vise 132
Cele sapte zile de la facerea lumii 139
Cele trei gratii 158, 189
Cele 400 de lovituri 309
Cercul de creta caucazian 294
Cercetari asupra naturii si cauzelor bogatiei natiunilor 208
Cetatea lui Dumnezeu 72, 106
Chintesenta ibsenismului 259
Childe Harold 236
Cidul 176
Cifre si litere 301
Cina cea de taina 154
Cinci mai 242
Cinna 176
CinqMars 187
Ciropedia 40
Ciuma 294
Cinele din Baskerville 256
Cnd ne vom trezi din morti 259
Cntece de jale sau cugetari nocturne despre viata, moarte si nemurire 235
Cntecul de plecare 239
Cntecul lui Alexandru 114
Cntecul lui Guillaume 105
Cntecul lui Hildebrand 95
Cntecul lui Roland 105, 114
Cntecul Nibelungilor 119
Cnturile lui Maldoror 262, 263
Clovis 175
Coborrea lui Ishtar n Infern 19
Codul lui Justinian81,89
Colina inspirata 268
Coliba unchiului Tom 289
Comedia umana 253
Comentariu despre epistola catre romani 298 Compendium studii philosophi
ae 116 Compendium studii theologiae 116 Concert pentru piano 308 Conditia umana
296 Concertele brandenburgice 222 Confesiunea de la Augsburg 138 Confesiunile 72
Confessio Augustana 164 Confutatio Augustana 164 Consecintele economice ale pac
ii 197 Consideratii asupra cauzelor maretiei si decadentei romane 224 Considerat
ii asupra Frantei 233 Consimtamntul de casatorie la tara 218 Consolare pentru dom
nul Perier 175 Contractul social 204 Contrapunct 308 Conversatii asupra mortii 1
81 Copilul cu titirezul 218 Corabia beata 262 Corabia nebunilor 129 Corbul 289 C
oriolan 185 Corydon296, 'rater Borghese 50 reanga de aur 284 reierul unui copil
303 ritica filosofiei hegeliene 280 'ritica puterii de judecata 232 Critica rati
unii practice 232 'ritica ratiunii pure 232 ritica revelatiei ntregi 232 ritica s
colii femeilor 177 romwell 239 'ronica 72 ronica imperiala de la Bamberg 314 ron
ica mondiala saxona 119 ruciledelemn291 nicisatorul Potemkin 309 uceritorii 296
getari 27, 176
Jtul eului 268 va place 185 ircubeul 295 irs de filosofie pozitiva 278 v
intele unui credincios 240 'adrilogul invectiv 133
D
Damnatia lui Faust 245
Dansatoarea albastra 302
Dansul 272
Dansul celor sapte pacate mortale 134
Dansul mortii 259
Dantelareasa 189, 190
Dao-de-Tin 26
Daphne 195
Deasupra nvalmaselii 291
Decameronul 123
De casibus virorum illustrium 123
Declaratia drepturilor omului 230
De claris mulieribus 123
De contemplu mundi 122
De genealogiis deoram gentilium 123
De Harmonica institutione 101
Dejun 192
De la fundarea Romei 61
De la'Pamnt la Luna 256
De laudibus sancta crucis 95
Demian 295
Demolarea caselor din Pont Notre-Dame 217
Demonii 260
Demonarchia 122
De musica et portibus ejus 95
De Providentia 41
De remediis utrisque fortunae 122
De rerum natura 41, 63
Descendenta omului si selectia sexuala 279|
Despre adevar, frumos si bine 251
Despre batrnete 63
Despre cautarea adevarului 181
Despre cresterea copiilor 162
Despre dreptul razboiului si al pacii 181
Despre educarea principelui crestin 151
Despre electrodinamica corpurilor n miscare
Despre Germania 237 Despre hotarele binelui si raului 63 Despre interpre
tarea naturii 202 Despre ndatoriri 63 Despre legi 63 Despre literatura 237 Despre
literatura privita n raporturile sale > institutiile sociale 230 Despre magarul
de aur 136 Despre miscarile de revolutie ale corpurilor c cesti 160 r
Despre liberul arbitru 138
Despre natura si non-fiinta 42
Despre orator 63
Despre poezia naiva si cea sentimentala 235
Despre prietenie 63
Despre spirit 224
Despre stat 63
Despre viata si moravurile lui lulius Agricola
De vita solitaria 122 De eloquentia 122 Dezradacinatii 268
Dezvoltarea capitalismului n Rusia 681 Diadumenos 45 Dialog cu regele Rob
ert 115 Dialog despre oratori 63 Dialoguri ale mortilor 179 Diavolul schiop 205
Dictatus Papae 106 Dictionar istoric si critic 180, 200 Dictionar filosofic 202,
225 Dictionar prescurtat al suprarealismului 293 Dictionarul arhitecturii franc
eze a secolelor
XI-XVI 243
Digresiune asupra Anticilor si Modernilor 180 Dincolo de bine si de ru 28
3 Discobolul 45
Discurs asupra Istoriei Universale 178, 179 Discurs asupra metodei 180 D
iscurs asupra metodei medievale (Sic et non) 108 Discurs asupra universalitatii
limbii franceze
Discurs despre mizeriile timpului acesta 157 Discursuri asupra primei de
cade a lui TitusLivius 136, 151 Discursuri funerare 178 Discursuri n versuri desp
re om 202, 225 Discutii politice, morale si filosofice n interesul tuturor oameni
lor care ndeplinesc munci utile si independente 246 Divina Commedia 122, 277 Divi
ziunea muncii 285 Doamna Crizantema 256 Doamna de la Auxerre 32 Doctor Jivago 29
7 Doctorul Pascal 258 Documentele postume ale clubului Pickwick 241 Dogmatica 29
9
Domnisoara aleasa 256 Domnisoara Siddons personificnd muza tragediei 220
Domnisoarele din Avignon 272, 275, 301 DonCarlos 192,235 DonJuan 177, 22
2 Don Juan si Faust 254 Don Quijote de la Mancha 185 Doriforul 45
Doua surse ale moralei si religiei 282 Douazeci de mii de leghe sub mari
256 Drumul Flandrei 297 Ducele Olivares 192 Dupa amiaza unui faun 266
E
Ecloga 89
Educatia sentimentala 253
ElDesdichado241
ElDosdeMayo219
Egmont 234
Egloge 122
Elaborarea ideilor n timpul discursului 236
Electra 38
Electricitate si magnetism 288
Elegii, Mascarade si Pastorale 157
Elegii romane 234
Elementele psihologiei fiziologice 286
Elogiul femeilor 134
Elogiul nebuniei 138, 151, 160
Emailuri si camee 260
Emile (Educatia) 204, 223
Eneida64, 219
Enciclopedia 180, 203, 204, 222, 224
Enigma universului 287
Epigonii 254
Epistola catre Huet 177, 180
Epistulae metricae 122
Epocile naturii 222,225
Epopeea lui Beowulf 95
Epopeea lui Ghilgamesh 23
Erasmus 160
Erecll9
Eroica 239
Esenta crestinismului 280
Esenta romanului 290
Eseu asupra intelectului omenesc 183,200,223
Eseu asupra moravurilor 202
Eseu asupra omului 208
Iseuri'de morala si politica 183 iseuri de psihologie contemporana 263
: ica 181, 182 ica Nicomahica 44 ica protestanta 285
Ryanthe 245 'gheni Oneghin 242 polio (Calvarul lui Christos) 190
Florile raului 261
Formele elementare ale vietii religioase 285
Frankenstein sau Prometeu modem 236
Fratii 6 i
Fratii Karamazov260
Freischuts 245
Friza Panateneelor 46
Furnizoarea 218
Furtuna 154, 185, 194
Furtuni de otel 291 sificatorii de bani 296 ilia laptaresei 187 ilie de
tarani 187 interioara 292: st 161,234, 235 Jiile negre 267, ioara 175 ioara Iert
arii 138 iioara ntre stnci 154, oarasi Sfintii 138 43 -a 178 eia cu 100 de capete 3
03 eia ndaratnica 185 jei ndragostite 295; ile savante 177 mienologia spiritului 2
33 imenul uman 299 ierta 122 ' io 239
e cu adevarul sau 294 ndragostiti 295 si Neantul 299 IIV si sotia sa Isab
el 192 138 fia bunului simt 224 ful 139 'ful n plina meditatie 189 iarba 289 itur
al 202! Epsit218 44 i politica: gnduri despre aplicarea princi-selectiei naturale
si ereditatii politice 284 luiNeptun 153 sfintilor inocenti 158 ea lui Christos
138 fermecat 222 iBlancheflorl! 3
Galul de pe agora 50
Gara Saint-Lazare 269, 270
Gargantua 156
Gaspard al noptii 275
Gelozia 297
Geneza 154
Geniul crestinismului 237
Georgicele 64
Germania 63
Gervaise 258, 259
Gigantomahia 50
Gil Blas 205
Gilles2I5, 261
Gladiatorul Borghese 50
Greata 2 99
Grija detaliului pentru pictura 197
Grupul lui Laocoon 50
H
Hamlet 185
Hamza-Nama 196
Heliand 95
Hellenicele 40
Henriada 226
HenricIV185
Henric V 185
Henric VI185
Henric VIII 160, 185
Henric IV jucndu-se cu copiii 244
Henric III si curtea sa 239
Heracles Farnese 50
Heracliada 83
Hercule mnios 38
Herman si Dorothea 234
Hermes cu copilul Dionysos n brate 45, 46
Hermes legndu-si sandaua 46
Hemani239
Himere 241
Historikon 82
I lorace 176
Hotii 235
Hotii de biciclete 309
Hotul de foc 262
Istorii 63
Istorii extraordinare 263, 289
Itinerar de la Paris la Ierusalim 237
Itriomfi 122
Ivanhoe 236
Izbnda familiei Rougon 258
Idei asupra istoriei filosofiei umanitatii 209 Idei pentru o fenomenolog
ie pura 282 Idiotul 260
Ierusalimul eliberat 139, 152 Ifigenia n Aulida 38 Ifigenia n Taurida 38 H
canzoniere 122 Iliada33, 180,105,219 Imnul lui Aton 23 Imnuri sacre 242
Impresie, rasarit de soare 269. 270 Incantatiile de la Merselbourg 95 In
cendiul Operei din 1781 217 Indiile galante 221 Inelul Nibelungilor 276 Institut
ia religiei crestine 165 Institutiile 81 Insula misterioasa 256 Intermezzo liric
241 Interpretarea viselor 286 Intriga si iubire 235
Introducere la studiul medicinii experimentale 278
Introductio ad Teologiam 108 Isembart si Gormont 105 Istoria Angliei 241
Istoria animalelor 44 Istoria Bisericii 80 Istoria celor trei regate 132 Istori
a cuceririi Constantinopolelui 121 Istoria eccleziastica 72 Istoria Frantei 150,
240 Istoria gotilor 80
Istoria lui Antoniu si Cleopatrei 219 Istoria lui Pierre Schemihl 236 Is
toria Mariei de Medicis 187 Istoria naturala 210 Istoria nenorocirilor mele 108
Istoria oracolelor 180, 200 Istoria rasiala a poporului german 298 mbarcarea pent
ru Cytere 216 nainte de rasaritul soarelui 259 naltarea Fecioarei 190 n cautarea ti
mpului pierdut 268, 269 nchisorile mele 264 ncununat de vis 267 ndarat 263 nfrngerea
avarilor 83 ngerul albastru 259 n lumina lunii 239 nmormntarea contelui d'Orgaz 160,
190 nmormntarea de la Omans 255 ntemeierea metafizicii moravurilor 232 ntlnire de vna
toare la izvorul regelui de
Compiegne 217 ntoarcerea Dianei de la vnatoare 216 ntoarcerea lui Ulise 33 n
telepciune 264 nvatatura lui Merikare 16 nvataturile lui Amen-em-ope 23
J'accuse 257, 258
Jacques Fatalistul 202
Jean Santreuil 269
Jocul apei 275
Jocul dragostei si hazardului 205
Jocul lui Adam 121
Jocul Sfntului Nicolae 121
Jocurile Patimii 133
Joseph 239
Jouvencel 133
Judecata de Apoi 154
Jupnul Pathelin 133
Juramntul Hortilor 238
La capatul puterilor 309 La Fonteinne amoureuse 123 La vitanuova 122 ia
de anatomie a profesorului. Tan Dayman a 154, 303 aturile primejdioase 206 enda
lui Tannhauser 120
; nda lui Tristan 113 amntul lui Ludovic XIII 244 ugement du roi Behaigne
123 lida la Termopile 238 athan sau materia, forma si puterea unui stat eziasti
c 183 r evangeliorum 95 rtatea conducnd poporul 244 rtatea crestina 164 i Carolin
i 93 big mn 309 da cu visini 260 odnicii 242 engrin 276 ui George Graham n cabinet
ul sau 220 ea ca vointa si reprezentare 282 de stepa 295
M
Betii 185 ame Bovary 254 strii cntareti din Ntlrenberg 139, 276 dalena po
caita 188 mi liber organi 123 abharata 51 agormy 294 nelele lui Tiresias 292 fre
d 236 ifestul partidului comunist 248 taua 242 lecirus 175; lenud301 irii237 n Lut
her 164 iriul Sfntului Laurent 190 na luminoasa 305: rie si memorie 269, 281 sole
ul din Halicamas 47 soleul Maresalului de Saxa 214 ime41, 177,205 me si reflecti
i asupra comediei 179 istirea din Parma 253 ira pentru masura 185
Matraguna 136, 151 Medeea38, 176
Meditatii asupra cunoasterii adevarului si ideilor 182
Meditafii crestine si metafizice 181 Meditatii estetice 272 Meditatii me
tafizice 180 Meditatii poetice 239 MeinKampf298 Melancolia 160 Memorial 176 Memo
rii 177, 246
Memorii de dincolo de mormnt 237 Merope 202 Messiada 208 Metafizica 44 Me
tamorfoza 267,295 Metamorfoze 63 Michael 296
Mic tratat al poeziei franceze 261 Missa Solemnis 239 Misterele Parisulu
i 246 Mitul lui Sisif 294 Mitul secolului XX 298 Mizantropul 177 Mizeriile razbo
iului 188 Moartea lui Sardanapal 244 Moartea lui Virgil 296 Moartea poetului 242
Moarte Ia Venetia 260 Moby Dick 289 Moise 153
Moise si monoteismul 287 Monadologia 182
Mormntul lui loan Nenfricatul 158 Mormntul lui Richelieu 187 Motanul ncaltat
236 Munci si zile 34 Musica enchiridias 101 Muspili 95 Mutter Courage 294 Muzic
a pentru regina Mary 195
N
Nana 258 Nasterea 138 Nasterea lui Odiseu 34 Nasterea lui Venus 153
Natura moarta cu scaun 301
Neamul Rougon-Maquart. Istoria naturala si sociala a unei familii n timpu
l celui de-al doilea imperiu 258
Negutatorul din Venetia 185
Nepotul lui Rameau 202
Nevestele vesele din Windsor 185
Nevoiasul filosof 225
Nicolas Nickelby 241
Nihongui 90
Nocturnele 245
Noi eseuri asupra intelectului uman 182
Noi istorii extraordinare 289
Noi povestiri crude 263
Notele unui pictor 272
Noua Atlantida 183
Noua Heloise 204
Noul imperiu 267
Noul Organon 182
Novellino (Cento novelle) 121
Nucii din Altenburg 296
Nunta 155,302
Nunta lui Figaro 206, 222
O
Oameni din Dublin 268, 295 Oberon 245 O casa cu papusi 259 Odalisca 244
Oda ciocrliei 236 Oda Mariei de Medicis 175 Oda vntului din vest 236 Ode si poezii
diverse 239 Odihna Dianei 216 Odinioara si altadata 265 Odiseea 33, 59 Oedip la
Colonos 38 Oedip Rege 38 O femeie fara importanta 264 Oglinda saxonilor 119 Ogl
inda suabilor 119 Olive 156 Oliver Twist 241 Omagii si morminte 266 Omagiu lui P
ablo Picasso 301 O mie si una de nopti 92 Omul aproximativ 292 Omul cu casca de
aur 189 Omul revoltat 294
Opera omnia 116
Orasele tentaculare 267
Oratorul 63
Orbul 33
Orele clare 267
Oreste 37, 38
Orfanul din China 202
Orfeu 135, 194
Orfeu si Euridice 221
Organon 44, 100
Originea cunostiintelor umane 224
Originea speciilor prin selectie naturala, sau pastrarea raselor favoriz
ate n lupta pentru existenta 279
Originea tragediei 284
Originile 61
Originile Frantei contemporane 279
Originile magice ale regalitatii 284
Orlandofuriosl39, 152
Orologiul celor trei gratii 214
O suta si o suta de pagini ale cartii lui Gabriele d'Annunzio, tentat sa
moara 268
Othello, maurul din Venetia 185
O zi din viata lui Ivan Desinovici 297
Pantagruel 156
Paradisul pierdut 184
Paradisul regasit 184
Paralele ntre Antici si Moderni 180
Parsifal 113, 119, 276
Pasquinate 139
Patima din Arras 133
Patruzeci de miracole de la Notre-Dame 133
Paul si Virginia 206
Pavilionul bujorilor 132
Pavilionul cancerosilor 297
Palaria de pai 189
Pareri asupra educatiei 183
Pasarea de foc 2 77
Pastorala 23 9
Patetica 239
Patru cvartete 294
Pamnt devastat 293
Pamntul 258
Pasarile 39
Pastravul 244
Pe aripile vntului 289
Pe frontul de vest nimic nou 291 safe de vnatoare 217 erinajele 267 erina
jul lui Carol cel Mare 105 lelopa 33 iktismaton (De aedificiis) 83 sii37 carul d
in Islanda 256 ites heures de Notre-Dame 119 ruska 277 losophiae naturalis princ
ipia mathematica
: orii cubisti, meditatii estetice 302 rot lunaire 276
: a 152, 153 ilogii 177 r"en-Lu! 02
; area voluntarilor (Marseillaise) 243 nbarea de dimineata 221
Ibari si interioare 26]
Gere adusa regelui 134 geri din dragoste 119 a Meduzei 243 rta infernulu
i 277 ne antice si modeme 239 ne barbare 261
ne n proza 262 ne saturniene 264 ica 44 riesi adevar235
: ii 266 iica 43
: ica rezultata din Scrierile Sfinte 179 eucte 176
etul Annei de Austria 187, 189
etul artistului n tinerete 295
etul ducelui Olivares 192
etul Elenei Fourmet 189
etul Isabelei Brandt 189
etul lui Dorian Gray 264
etul principelui Don Carlos 192 etul lui luliu II 154 etul regelui stnd n
picioare 192 ighezu! 301 irile Frantei 217 stea lui Sinuhet 15, 16, 23 ste de ia
ma 185 stirea lui Graal 113 stiri ale celor Douasprezece turnuri 197 stiri crude
263 fti 177,237,242
Prelegeri de filosofia istoriei 233
Preludiu la dupa amiaza unui faun 275
Premonitia razboiului civil 303
Pretioasele ridicole 177
Prietenul oamenilor (Tratat asupra populatiei)
Primavara 153 Principele 135, 136, 151 Principesa de Cleves 177 Principi
i ale filosofiei viitorului 280 Principii ale Geologiei 250 Principiile filosofi
ei dreptului 233 Principiul federativ 248 Principiul poeziei 289 Printul de Hamb
urg 236 Privighetoarea din Wittenberg 139 Procesul 267, 295 Profesorul Unrat 259
Prologul 36 Prometeu 37, 234 Prometeu descatusat 236 Protagoras 43 Provinciale
169, 170, 176 Proza limbii vulgare 135 Psihologia conceptiilor lumii 283 Psihopa
tologia vietii cotidiene 287 Punct si linie n raport cu suprafata 307 Purana 51
Q
Quaestio de aqua et terra 122
R
Rafael si Fornarina 244
Ramayana 51
Ramcharitmanas 196
Rapirea Sabinelor 153
Rasura 234
Razboi si pace 260
Razboiul lumilor 256
Recensamntul de la Bethleem 159
Receptia ambasadorilor la Venetia 154
Reculegerea de la Mirgorod 242
Reflectii asupra imitarii operelor de arta ale
Greciei 212
Reflectii asupra violentei 284 Reflectii despre Longinus 180 Regele Arth
ur 195
Regele ielelor 244
Regele Lear 185
Regrete 156
Relatare despre quietism 179
Religia si limita bunului simt 232
Rene 230, 236
Republica 42, 43
Reruni vulgarium fragmenta 122
Res Gestae Saxoniae 100
Retractari 72
Reuniune pe terasa 216
Revizorul 242
Richard III 185
Richard, Inima de leu 221
Ridicarea pe cruce 189
Rig-Veda 24, 25
Rinocerii 294
Rsul 282
Rodogune176
Roma oras deschis 309
Roman comic 176
Romante fara cuvinte 264
Romanul experimental 257
Romanul lui Alexandru 113
Romanul Trandafirului 121, 123
Romeo si Julieta 185
Rond de noapte 189
Rosu si negru 253
Rugaciunea lui Wessobrunn 95
Rugatoarele 37
Sabinele 238 Salammbo 254
Samara sau demonii noptii 241 Sn Giorgio Maggiore si vama Venetiei 220 Sa
n-Tsai-Tu-Husei 132 Satir odihnindu-se 46 Satira meseriilor 16 Satire si Epistol
e 61 Saracul Henri 119 Sarbatoarea primaverii 277 Sarbatorile galante 275 Sarutu
l 277
Scene din viata lui Christos 138 Schita a filosofiei cosmice 289 Schita
a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman 205, 225 Sclav nlantuit 153
Scrisoare catre Academie 179
Scrisoarea vizionarului 262
Scrisori 122, 176
Scrisori ale unui regalist savoiard 233
Scrisori asupra literaturii recente 208
Scrisori despre dogmatism si criticism 232
Scrisori despre educatia filosofica si estetica a omului 235
Scrisori despre orbi 202 Scrisori engleze 201, 202 Scrisori persane 201
Secolul lui Ludovic cel Mare 180 Secolul lui Ludovic XIV 202 Seducatorul din Sev
illa si oaspetele de piatra 185 Sein und Zeit 282 Sensibila 236 Sentintele 109,
112, 135 Septuaginta 69, 71 Serile la Saint-Petersburg 233 Sfaturi catre fiul sa
u Marcus 61 SfntaTreimel90
Sfntul Francisc primind stigmatele 125, 190 Sfntul Hieronymus 130 Sfntul lo
an Botezatorul 190 Sfntul Martin si cersetorul 190 Simonetta Vespucci 153 Sindici
i postavarilor 189 Singuratati 261 Siracusanele 49 Sistem de politica pozitiva 2
78 Sonete catre Orfeu 267 Sonete pentru Elena 157 Sotul ideal 264 Speranta 296 S
pre o arhitectura 307 Spiritul capitalismului 285 Spiritul legilor 201, 225 Stat
uia ecvestra a ducelui Francesco Sforza 153 Statul evreiesc 286 Strana 179 Strai
nul 294 Strigatul 273, 275 Structura logica a lumii 299 Structuri 308
Suferinta din dragoste 217 Suferintele tnarului Werther 234 Suflete moart
e 242 Sume 116
Suprarealismul si perioada postbelica 292 Surorile Linley 221
Swann 268 Systema naturae 210
Sase carti asupra miscarii corpurilor ceresti 135 Sase personaje n cautar
ea unui autor 294 Scoala barbatilor 177 Scoala de brfa 208 Scoala de la Atena 154
Scoala femeilor 177 Seicul el Beled 22 Stiinta logicii 233
Tabel periodic al elementelor 288 Tabelul de principii originale 102 Tan
nhauser276 Tantra51, Taras Bulba 242 Tartuftel77 Tata de familie 202 Tebaidal78
Telemaque 179 [Teogonia 34 Teoria armoniei 276 Teoria generala a artelor frumoas
e 252 Teoria matematica a fenomenelor electrodina-l mice dedusa doar din experie
nta 250 reorie generala a folosirii minii de lucru, a dobnzii si a banilor 297 Tes
tament 125 'extele piramidelor 20 [extele sarcofagelor 20 ae chevy chase 134 he
nutbrown maid 134 maios 43 tesiBerenice 176 nara si moartea 244 larul pictor 190
alysia 49 e age of reason 223 [omas Morus 160 ana ndragostitului 234 osarul 296
h? De la Belvedere 50 em si tabu 287
Igicele 157
Tratat asupra guvernarii civile 183
Tratat asupra tolerantei 202
Tratat despre armonie 221
Tratat despre conducerea familiei 135
Tratat despre conice 176
Tratat despre educarea tinerelor fete 179
Tratatul asupra universului lui Ptolomeu si 0<| pernic 174
Tratatul despre ceremonii 83 Trei cntece de Charles d'Orleaus 275 Trei po
eme de Fraii9ois Villon 275 Trepte 297
Tres riches heures du duc de Berry 118, 119 Trista istorie a onorabilulu
i David, odinioar, arhiepiscop de Saint-Andrew 134 Tristele 63
Tristram Shandy 208 Triumful mortii 159 Troienele 3 8 Trofee 261 Tumul l
uminos 305 Tumul spatio-dinamic si cibernetic 305
Taranul din Boemia 133 Tesatorii 259
U
Ubu rege 293, 294
Ulise n insula feacilor 33
Ulise ridiculizndu-l pe Polifem 34
Ultimele poeme 261
Ulysse 268, 295
Un anotimp n infern 262
Un cine andaluz 309
Un erou al timpurilor noastre 242
Universul 36
Un om liber 268
Un zar aruncat nu va desfiinta hazardul 266
Vas n furtuna 237 Vasul fantoma 2 76 Vedele 24
VederedinDelftl89 Veghea lui Finnegan 295 Venus din Milo 50
Vergiliu travestit 176
Viata lui Christos 280
Viata lui Dante 122
Viata Marianei 205
Viata Sfntului Francisc 136, 138
Vicleniile lui Scapin 177
Viespile 3 9
Vietile arhitectilor, pictorilor si sculptorilor 150
Vicarul din Wakefield 208
Victoria din Samotrace 50
Vindecarea nebuniei 129
Visul lui Dante 256
Visul unei nopti de vara 185
Vita Caroli 92, 95
Vnatoarea de mistreti 217
Vnzatorul de apa de la Sevilla 192
Vrsta inocentei 220
Vointa de putere 283
Voltaireasezat215 Vulgata 71, 72, 166
W
Wallenstein235 Waltarius manufortis 100 Wilhelm Teii 235, 245
Yong-La-Ta-Tien 131 Yororit-Suryo 90 Yvainll9
Zadig 202 Zaira'202 Zero si infinitul 296
Index de notiuni l capella 195 Academie 43, 94 Academism 131, 255 ^ction
-painting 304 Afacerea pancartelor 155 ^gora31,37, 50, 60 Ibigenzi 126 nglo-saxo
ni 99 ntropocentrism 253, 282 ntropomorfsm 18 jhitectura 306 rhitectura benedicti
na 98 rhitectura bizantina 82, 89 rhonte basileus 28 ristocratie 30, 55 nagnaci
si Burgunzi 134 rsnova 123 1a carolingiana 93-96 tcisterciana 09 [ta copta 74 ta
fatimida 103 ta gotica 11l-l12, 117-l18 ta irlandeza 87 jtaMing! 31, 197-l98 |ta
ottoniana99-l01 i paleocrestina 73 fa pentru arta 260-261 i romanica 103-l05 fas
ong 101, 102
: vikinga 96 larung 223. 233
B
193,211 haus 307 |le 30, 31,42 ism 26, 70, 73, 90, 101, 102, 199, 290 pl
a credinciosilor 177 f 86
Cantate 194, 195
Cartezianism 180
Catari 126
Cearta dintre Antici si Moderni 175, 180
Cearta investiturilor 105-l06
Cele dinti sate 1l-l2
Celedinti scrieri 10-l1
China Song 10l-l02
China Tang 83-85
Ciclul arthurian 113, 139
Cinematografie 308-309
Cinism 40
Cinquecento 135, 153
Cntec coral 101
Clasicismul de la Weimar 209, 234
Club transcendental 289
Colbertism 206
Comunism 248
Compozitie aleatorie 308
Concerto 194
Conciliu] de la Basel 126
Conciliul de la Konstanz 126, 127
Conciliu! De la Niceea 74, 89
Concordat 230
Concordatul de la Worms 106
Confucianismul 27, 199
Consulat 229
Contrapunct instrumental 101
Corifei 35
Cruciade 106-l07
Cubism 272-273, 30l-302
Cultul antichitatii 193-l94
Cultura burgheza 252
D
Dada 292 Daoism 27 Darwinism 279 Deme 30 Democratie 3 O Devotio moderna
120 Dialectica 43, 233
Dieta de la Augsburg 164, 165
Djihad 86, 87
Dolce stil nuovo 121
Doxa 43
Drept canonic 108
Drepturile naturale 184
Drepturile omului 230
Drip304
Dumnezeu 279, 280, 298, 299
E
Ecclesia 31,70, 75
Educatie 204
Eisphora 36
Electricitate 249-250
Epicureism 41, 42
Episteme 43
Epoca Mmg 130-l32,196-l98
Epoca Nara 90
Epopeea 34
Epos 34
Era Meiji 290
Erezii 71, 72
Eristic 40
Ermetism 293-294
Existentialism 299
Expresionism 273-274, 291
Fenomenologie 282, 299 Fiinta 282-283 Filosofia Ming 132, 197 Filosofia
sociala 284 Filosofia Song 101 Fotografie 250 Fovism 27l-272 Francmasonerie 226
Futurism 274
Genos 29
Germania ottoniana 99
Gndirea rasista 285-286
Gotic 11L 112, 117-l18
Gravura 130
Gravura pe lemn 130, 197
Grupul celor 12 296
H
Hadith 86 Haikai 199 Hegira 85 Heliaia 31 Homoioi 37 Hussism 127
Iamb 34 Iconoclasti 89 Iconoduli 89 Idealul naturii 204 Ideologi 230 Imp
eriul aztec 127 Imperiul bizantin 81, 87 Imperiul carolingian 92 Impresionism ab
stract 303 Impresionism 269-270 Inchizitie 126, 166 Intelectual 230-231 Islam 85
, 86, 90, 102, 106
Jainism 26 Jansenism 169-l70 Jocurile de Paste 95 Jocurile din Vinerea S
fihta 95
K
Kabuki 199 Koine 47
Lake School 235
LateranoIV 124
Libertate economica 206
Lied 114, 120,244
Lingvistica 300
Litografie 234
Literatura medievala 94-95,100,105,113-l14,
123, 132-l34 Literatura ottoniana 100 Literatura populara 256 Literatura
Song 102 Logos 36, 41
M
Maieutica 43
Mal du siecle 229-230
Marea Schisma a Occidentului 126-l27, 145
Marea Uniune Nationala a Muncii 247
Marele Orient 226
Marxism 248, 280-281
Materialism 232, 280
Megaron 50
Meistergesang 133, 139
Minnesang 114, 120, 121, 132
Minuscula carolingiana 94
Modernitate 26l-263
Monade 182
Monarhie 30, 47
Monarhia din Iulie 245, 252, 253
Monoteism 68
Morala 182
Muzica seriala 308
Musulman 86
N
Nabis 271
Naturalism 256-260 Nationalism literar 268 fetura 181,204 Jazarean 252 l
eo-confucianism 102 reo-plasticism 300 tew Harmony 247 irvana 26 ominalism 116-l
17 omos 29 oul roman 297: >uvelle vague 309
O
Tlinzi literare 119 igarhie 30, 43 iul cinstit 175 'Art 304 era 194 era
bufa 221 is-templu 80, 81 linul corintic 31,49 'inul doric 31, 47, 49 anon 44 be
rg 96
Parados 35
Parnasse 260-261
Patarini 126
Patimi 133, 184
Peplos 46
Perioada Edo 198
Pictura romantica 237-238
Pleiada 156-l57
Plutocratic 30
Polemos Dike 36
Polis 30
Politeia 30
Politeism 67, 72
Politica 184
Pop'Art 305-306
Portelan 198
Portelan de Sevres 215
Post-gotic 128
Post-impresionism 270-271
Pozitivism 251, 256
Prerafaelit 255-256
Presa secolului al XlX-lea 245-246
Proto-renastere 136-l39
Psihologie 286-287
Q
Quatrocento 135, 145, 153
R
Rasism filosofic 298
Ratiune 200, 207, 223
Rascoala Nika 82
Razboaiele medice 36
Ready-made 292
Realism 253-255
Reconquista 143
Reforma cisterciana 109
Regatul lombard 83
Regula benedictina 98
Regula lui Colomban 87
Religia azteca 81, 127
Religia maya 80, 81
Religia primitiva 284
Renastere 128, 130, 136, 137, 150-l62
Revolutie 229, 233
Rochdale 247
Rococo 193,21l-222
Romanic 103-l05 Roman pastoral 135 Roman politic 296-297 Roman politist
256 Roman trait 2 95-2 96 Roman-foileton 246 Romantism 204, 233-245
Saint-Simonism 246-247
Saloane 206
Samsara 25
Scepticism 40
Scolastica 108-l09, 150, 151, 224
Serile de la Medan 263
Sharia 86
Shogun 198, 199
Silogism 44
Simbolism 264-267
Sinodul de la Quierzy 95
Sinodul de la Whitby 88
Sissytion 37
Societate 184
Societate medievala 115
Sofism 42
Spania musulmana 92
Spiritualism 232-233
Spleen 261
Stampa japoneza 270
Stat 184, 204
Stat industrial 246
Stijl 300
Stil Jellinge 96
Stoa41,61
Stoicism 40. 41
Sturm und Drng 209, 234
Sukhavati
Sume
Suprarealism 292-293, 302-303 Symmachas 37
Scoala de la Barbizon 255
Scoala de la Chicago 306
Scoala de la Frankfurt 298
Scoala de la Mito 199
Scoala de la Shingaku 199
Scoala pragmatica 289
Stiintele umaniste 251, 284
Stiintele naturale 250-251, 280, 287-288
Tabemaclu 68 Tablele de legi 68 Teatru muzical 308 Teatru No 199 Tiranie
30
Tnara Germanie 254 Transsubstantiune 164
U
Universitati 107-l08, 116, 123
Vechiul Regim 205, 230
W
Wallburg 79 Wake-language 295 Wissenschaflehre 232
Zero 24
CUPRINS
CUVNT NAINTE 5
CAPITOLUL l
ANTICHITATEA 7
SECTIUNEA A
ORIGINILE: CIVILIZATIILE ORIENTULUI APROPIAT SI
ALE ORIENTULUI 9
I. UNITATEA SI DIVERSITATEA CIVILIZATIILOR ORIENTULUIAPROPIAT 9
Tipuri descriere 10
Cadrul: lumea rurala si primele aglomerari urbane 11
Societatea 14
Structuri politice 17
Religiamesopotamiana 17
Religia egipteana 19
Aspecte intelectuale si artistice 21
II. LUMEA ORIENTALA 24
India 24
China 26
SECTIUNEA B
LUMEA GRECO-ORIENTALA NTRE SECOLELE VI-l . Hr 28
I. LUMEA GREACA 28 1.1. Grecia arhaica a secolelor X VI . Hr 1.1.1. Organ
izarea politica 29
~ 1.1.2. Evolutia artistica 31
Literatura 33
Filosofia si religia 35,; 1.2. Grecia clasica a secolelor VI V . Hr 36 1.
2.1. Organizarea politica 36
: 1.2.2. nflorirea gndirii: literatura 37 1.2.3. nflorirea gndirii: filosofa
40 1.3. Marile scoli filosofice 40
Stoicismul 40
Epicureismul 41
Sofismul 42 1.4. Evolutia artistica 44 1.4.1. n Grecia clasica, doua peri
oade vor delimita operele si artistii: 44 1.5. Grecia elenistica 47
Monarhia: o noua organizare politica 47JJ
Dezvoltarea intelectuala 481
Artele 49
II. LUMEA ORIENTALA 51 [
India 511
Arta " 51
ECTIUNEA C
OMA, RUPTURA SI CONTINUITATE 52
I. NTEMEIEREA ROMEI SI REGALITATEA 52
Etruscii 52
Perioada regilor legenda si realitate 52
H. REPUBLICA (509 27 . Hr.) 54 2.1. Noile institutii 54
Magistraturile 54
Senatul 54
Adunarile populare 54
Categoriile sociale: de la plebe la ordinul ecvestru 55
Evolutia politica spre Principat 55
Artele si literatura 59 2.4.1. Patrunderea elenismului 59 " 2.4.2. Impor
tanta urbanismului: institutia jocurilor populare (ludi plebei) 60
2.4.3. Principalele perioade ale productiei literare 60 2.4.4. Arta ' 64
H. TEME DE REFLECTIE 66
Roma, mostenitoare a civilizatiei grecesti 66
Originalitatea romana 67
Roma ntre pagnism si crestinism 67
ORIGINEA SI PROPAGAREA CRESTINISMULUI 67
Originile 67
Hristos 6S
Predica de pe Munte 6S
COMENTATORII 72
EREZIILE 72
VII. EXPRESIA ARTISTICA 73
Arta paleocrestina 73
Arta copta 74
VIII. ORGANIZAREA 75
Biserica primitiva 75
Monahismul 75
Episcopul de Roma 75
; IX. TEME DE REFLECTIE 76
Crestinismul, sfrsitul culturii antice? 76
Monoteismul crestin, ultimul stadiu al filosofiei grecesti? 76
Crestinismul, religie contra stat? 76
CAPITOLUL 2
EPOCA MEDIEVALA 77
SECTIUNEA A
EVUL MEDIU TIMPURIU 79
I. POPOARELE GERMANICE SI CULTURA LOR N JURUL ANULUI 450 79
Arhitectura 79
Literatura 79
II. EPOCA MEROVINGIENILOR 79
Arta: miniaturile 79
Arhitectura 80
Literatura 80
III. AMERICA: CIVILIZATIA MAYA 80
Calendarul si influenta sa filosofica 80
Religia '. '. 80
Organizarea politica 81
Arhitectura 81
IV. IMPERIUL BIZANTIN 81
Rolul legislatiei 81 Verzii" si Albastrii": stramosii partidelor politice
82
Arhitectura 82
Scriitorii-istorici 82
La marginea imperiului: regatul longobard 83
V. CHINA DINASTIEI TANG 83
Arhitectura 84
Sculptura 85
VI. ISLAMUL 85 6.1. Mahomed 85 n~T~T*f~*s*j&? ^
S? S? J ^ .
: "^ O oA: P VO i~ -:' *-?" -
Wl ^^ . ~ N^, ^
: ^ ^ O5P oc _
/^ 3j ^ ^ 2s|o
< ! ' l: 1 /M 1 II s j: U 1
11: N -;:! 1 1
O 5: W
: ': ': W ': ': '
:' ^
; Q ;:;
: W:
; s:;:; to
: C: nj
I ^: S! /-: /:5f
o ca LU: : : 03 g
S ^- co.
O
a
: ^': ' 'Sh:
S; s:
':' 'c -: C s ' > J:;: ' =-: t<; cj <. O:; ^3
a %
S <"
S -: -: f
*o
L r~* M- 1 >~^ '-^j ' ' CTf
W S
<U: ff?
Y g ^ B S s ;
& S
73: J
O
' I 3 ^ ^-:;: -; c all IUI/in /
Plfllift
! ^ gg s ^-g^; ^ 00 <s ^ fcj H_-
O j; >n
I ai
II!
5 O.b 3 i $8 3. Lii;
Fvj ^ ' s ^ ^ ^
? -: n 1/lf 1?
S; g/Ijf/
^5||j 1 * o vo w
^ ^ ^ x ~ ie gl/
^ g Ii 1
; "o < ^; : f"1 i ^~< C^
:' < ff S S:'
; g (V 2 f-s g; 5 a o S cd.; 3Sod ^ ^ s S "d ^| ^IHtl
^ s s g ^ i < e f s fe 'K3 tt 3
J s
-^ & -, - ' ' w ^ ' ^ " " ^ 5 - S ^ - -
-"^. /r. ^. R >' op S 0^^^^'fN, -
III. CHINA DINASTIEI SONG 101 3.1. Pictura 101 3.2, FiIosofia 101 j 3.3.
Literatura 102 f IV. ISLAMUL FATIMIZILOR 102 (4.1. Aita 103 i V. ARTA ROMANICA
103, t 5.1. Un concept al secolului al XlX-lea 103 j 5.2. Sculptura si pictura 1
04
|. 5.3. Evolutia sentimentului religios 105 r; 5.4. Literatura 105 i VI.
CEARTA INVESTITURILOR: PUTEREA TEMPORALA
J MPOTRIVA PUTERII SPIRITUALE 105
$. VII. CRUCIADELE 106 1 VIII. VIATA INTELECTUALA SI RELIGIOASA 107
Universitatile 107
Scolastica' 108
Reforma cisterciana 109
Catedralele 109
Literatura 113
SECTIUNEA D
SFRSITUL EVULUI MEDIU 115
I. SOCIETATEA MEDIEVALA 115
II. EVOLUTIA CULTURALA SI ARTISTICA 116
Paris, centru al culturii europene 116
Arhitectura Catedrala gotica 117
Sculptura 118
Pictura 118
Literatura '. 119
Germania 119
Franta 121
Italia 121
Muzica 123
Biserica 124
III. AMERICA PRECOLUMBIANA 127 3.1. Imperiul aztec 127
SECTIUNEA E
SPRE UMANISM 128
I. EVOLUTIA ARTELOR 128 1.1. Post-goticur 128
Pictura 129
Artele grafice 130
II. CADRUL POLITIC (CHINA) 130
Artele si stiintele 131
Filosofia si literatura 132
Muzica 132
III. EVOLUTIA GNDIRII 132 3.1. Literatura 132
Germania 132
Franta 133 3.2. nceputurile umanismului 134
Caractere generale 134
Literatura umanista italiana 135
Revolutia lui Copernic 135
Umanismul politic: Machiavelli 135 3.3. Proto-Renasterea '. 136
O noua maniera de a concepe lumea 136
Arhitectura 136
Sculptura 137
Pictura 138
Literatura 138
? ITOLUL 3
IPURILE MODERNE: 141 icTIUNEAA
[LANTUL DE LA SFRSITUL SECOLULUI XV 143 f. SITUATIA POLITICA, ECONOMICA S
I SOCIALA N EUROPA LA SFRSITUL SECOLULUI AL XV-LEA 143 1.1. Situatia politica 143
Europa Occidentala 143
Europa Centrala si Italia 144
Europa Orientala 144 1.2. Situatia economica si sociala 144
L SITUATIA RELIGIOASA SI INTELECTUALA A EUROPEI LA SFRSITUL SECOLULUI AL
XV-LEA 145
Biserica 145
Evolutia culturala 145
I. MARILE INVENTII 145
Maritime 145
Militare 146 ; 3.3. Tiparul 146
IV. DESCOPERIRILE MARITIME DUPA 1492 147
Lumea cunoscuta si comertul n secolul alXV-lea 147
Cristofor Columb (l451 1506) 147 4.3. Amerigo Vespucci 148 4.4. VascodaG
ama 148
SECTIUNEA B
RENASTEREA 150 s I. CARACTERISTICI GENERALE ALE RENASTERII SI
| UMANISMULUI EUROPEAN 150 l 1.1. Umanistii 150 l 1.2. Spiritul umanisti
lor 151
; II. UMANISMUL ITALIAN 151 2.1. Umanismul si literatura de la sfrsitul s
ecolului al XV-lea 151 ' 2.2. Artele 152 1 III. RENASTEREA N AFARA ITALIEI 155 j
3.1. Franta 155
*, ' 3.2. n afara Frantei 159
Progresul stiintei 160
Concluzii '. 161
SECTIUNEA C
REFORMA 163
I. CARACTERE GENERALE 163 iJL REFORMELE 164
^ 2.1. Martin Luther 164 tt 2.2. Zwingli 165 p; 2.3. Jean Calvin si pred
estinarea 165, 2.4. Anglicanismul 165
It. III. CONTRAREFORMA 166 t, 3.1. Initiativele papalitatii 166,1 3.2. A
ctiunea Ordinelor 167 3.3. Bilantul Contrareformei 167
SECTIUNEA D
EVOLUTIA SOCIALA A FRANTEI NTRE 1610 SI 1715 169
I. RENOVAREA RELIGIOASA 169
Operele: nvatamnt, asistenta 169
Jansenism sigalicanism 169
II. EVOLUTIA MORAVURILOR 170
III. CURTEA SI SOCIETATEA MARELUI SECOL. 171
Curtea 171
Societatea: cler, nobilime, burghezie, taranime 171
SECTIUNEA E
MISCAREA INTELECTUALA DIN EUROPA N SECOLUL
ALXVII-LEA 173
I. MISCAREA STIINTIFICA N EUROPA 173
Caracteristici generale 173
Progresul stiintelor 173j
II. MISCAREA LITERARA SI FILOSOFICA DIN EUROPA 1741 2.1. Franta 1741
Caracteristici generale 1741
Preclasicismul 175
Literatura sub domnia lui Ludovic al X! Y-lea 177
Gndirea filosofica 180 ' "2.2. n afara Frantei 181 2.1.2. Olanda.' 181 2.2
.2. Germania 182
;' 2.2.3. Anglia 182 2.2.4. Spania 185
III. MISCAREA ARTISTICA N EUROPA 186 3.1. Franta 186 3.1.1. Arhitectura s
i arta gradinilor 186 3.2.1. Sculptura 187 3.1.3. Pictura si gravura 187 3.2. Ta
rile de Jos 188
*' 3.3. Spania.: 190
Anglia 192
Arta baroca 193 1 3.6. Arta clasica 194 l. 3.7. Muzica 194
INDIAMOGULILOR 195
Artele plastice 196
Literatura 196
CHINA MANCIURIANA 196
X 5.1. Politica 196
Artele la sfrsitul dinastiei Ming 197
Eruditi si oameni de stiinta 197
China Qing ' 197
I JAPONIA 198 6.1. Politica 198
Artele n timpul dinastiei Tokugawa (1603 1868) 198
Literatura 199
Stiintele si filosofia 199
Religia 199
SECTIUNEA F
EVOLUTIA CULTURALA A SECOLULUI AL XVIII-LEA 200
I. MISCAREA INTELECTUALA N FRANTA 200
Influenta scriitorilor englezi sialuiBayle 200
Spiritul filosofic 200
Primii filosofi 201
Scriitorii 205
Economistii fiziocrati 206
Rolul saloanelor 206
II. MISCAREA INTELECTUALA N AFARA FRANTEI 207
Influenta franceza 207
Literatura engleza 207
Aportul german 208
III. MISCAREA CULTURALA N SECOLUL AL XVIII-LEA: STIINTELE SI ARTA 209 3.1
. Miscarea stiintifica 209
Caractere generale 209
Fizica 210
Stiintele naturale si biologice 210
Chimia 211 3.2. Artele 211
Caractere generale 211
Arhitectura si arta gradinilor 212
Sculptura 214
Mobilierul si decoratia 215
Pictura 215
Muzica 221 3.3. Teme de reflectie:
CAPITOLUL 4
EPOCA CONTEMPORANA 227
SECTIUNEA A
BILANTUL LA SFRSITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA 229
I. SITUATIA POLITICA, ECONOMICA SI SOCIALA N EUROPA
LA SFRSITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA 229 1.1. Spirit si doctrine politice 2
29 1.2. Problemele sociale si economice 229
REVOLUTIA SI IMPERIUL 229 Boala secolului" 229
Politica si sociologie 230
Religie, stiinta si filosofic 230
I. CONDITIILE VIETII INTELECTUALE 230
Mediul si locul intelectualului 230
Influenta 231
Cultura n zorii secolului al XlX-lea 231
CTIUNEA B
L
VILIZATIA EUROPEANA DE LA EPOCA NAPOLEONIANA LA NARHIA DIN IULIE 232
MISCAREA IDEILOR 232
Filosofic si religie 232
Politica: Joseph de Maistre (l753-l821) 233
ROMANTISMUL 233
Sursa de inspiratie 233
Eroul sensibil 234,2.3. Autorii preromantici 234
NCEPUTURILE ROMANTISMULUI EUROPEAN 236
Literatura 236
Artele 237
Pictura 237
Muzica 238
ROMANTISMUL: PRINCIPII, INSPIRATIE, CURENTE, EVOLUTIE 239
Literatura 239
Artele 242
Noi surse de inspiratie 242
Arhitectura, sculptura 243
Pictura 243 m
Muzica 244
INFORMATIA 245
Noutatile tehnice 245
Ziarele 245
TRANSFORMARILE SOCIALE SI INTELECTUALE 246
Utopistii 246
Comunistii 248
Miscarea intelectuala 249 r
Miscarea stiintifica si filosofa 249
Matematica si astronomia 249
Fizica 249
Electricitatea 249
Chimia 250
Stiintele naturale 250
Stiintele umaniste 251
SECTIUNEA C
CIVILIZATIA EUROPEANA DE LA MONARHIA DIN IULIE LA 1914. 252
I. CULTURA BURGHEZA A SECOLULUI AL XIX-LEA 252
Estetica burgheza 252
Reactia artistica 252
Nazareenii: un exemplu original de refuz artistic al lumii burgheze 252
II. REALISM SI ACADEMISM 253
Realismul 253
Realismul literar 253
Realismul pictural 254
Arta idealista 255
III. LITERATURA SI ARTELE NTRE 1870 SI 1914 256
Literatura 256
Arta 269
Pictura 269
Muzica 275
Sculptura 277
IV. EVOLUTIA GNDIRII, A STIINTELOR SI TEHNICILOR
NTRE 1870 SI 1914 278 4.1. Gndirea filosofica si religioasa 278
Pozitivism si pragmatism 278
Darwinismul 279
Materialismul 280
Marxismul 280
Filosofa vietii 281
Fenomenologia 282
Filosofa existentei 282
S6renKierkegaard (1813- 1855) 283
Friedrich Nietzsche (1844 1900) 283
Stiintele umaniste, gndirea politica si sociala 284
Stiintele exacte 287
Stiintele naturii 287
Fizica 288
STATELE UNITE ALE AMERICII SI JAPONIA DUPA 1850, EVOLUTIA IDEILOR 289
I. STATELE UNITE ALE AMERICII DUPA 1850 289
Literatura 289
Filosofia 289
II. JAPONIA DUPA 1850 290
EraMeiji 290
Pictura si literatura 290
ECTIUNEA D
TVILIZATIA EUROPEANA A SECOLULUI XX 291
I. LITERATURA 291
Dupa primul razboi mondial 291
Expresionismul german 291
Dadaismul 292
Suprarealismul 292
L EVOLUTIA GENURILOR LITERARE 293
Poezia 293
Teatrul 294
Romanul 295
Romanul trait 295
Romanul politic 296
Noul roman 297
I SOCIOLOGIE SI FILOSOFIE 297 ' 3.1. Sociologie 297
Rasismul filosofic 298
Gnditori religiosi si rationali 298 <'3.4. Marile curente filosofice 299
3.5. Lingvistica 300
ARTA 300J
Pictura 300
Arhitectura 306'
Muzica 307
Arta cinematografica 308 inoptice 311 lectiv de nume proprii 327 opere 3
36 notiuni 348
PRIMA COPERTA
D5
Taj Mahal, mausoleu construit n secolul al
XVII-lea
Palatul ideal. Hauterives (Drome)
Lemn pictat reprezentndu-i pe zenAnubis si
Thot, epoca saita (muzeul Luvru, Paris)
Vedere partiala a Cetatii interzise (Pekin)
Marie Henrielte de France. JEAN. MARC
NATTIER
Federigo da Montefeltro, duce de Urbina.
DELLA FRANCESCA
Parnassus (detaliu). POUSSIN
Prato (detaliu). MOORE
COPERTA a IV-a
Piata SanPietro (Roma)
Erechtheion (Atena)
Cele trei dansatoare. PICASSO
Vedere din New York
Abomey (Dahomey). Tapiserie reprezentnd istoria regilor din Abomey
OFERTA DE CARTE A TRUSTULUI EDITORIAL LIDER
Editurile: ORIZONTURI, LIDER, JURIDICA, STIINTELOR MEDICALE, STIINTELOR
AGRICOLE, STIINTELOR SOCIALE SI POLITICE, SIRIUS, STAR, LUCEAFARUL, CARTEA
PENTRU TOTI
I. SERIA CULTURA GENERALA
J. F. Pepin, F. Braunstein Michael H. Hart
Anca Balaci Philippe Gaudin Larousse Marcel Bordel Ray Spangenburg, Dian
e K. Moser
F. Braunstein N. A. Kun Richard Tames Alex Hellemans Arthur F. Jones foh
n Simmons Harold C. Schonberg VaheZartarian
GHID DE CULTURA GENERALA (368 pag. /198000 lei) RADACINILE CULTURII OCCI
DENTALE (288 pag. /148000 lei) 100 DE PERSONALITATI DIN TOATE TIMPURILE CARE AU
INFLUENTAT EVOLUTIA OMENIRII (384 pag. /198000 lei) DICTIONAR MITOLOGIC GRECO-RO
MAN (368 pag. /109000 lei) MARILE RELIGII (464 pag. /158000 lei) CRONOLOGIA UNIV
ERSALA (608 pag. /191000 lei) ISTORIA ROMEI ANTICE (400 pag. /148000 lei) ISTORI
A STIINTEI voi. L (256 pag. /98000 lei) ISTORIA STIINTEI voi. 2 (256 pag. /98000
lei) ISTORIA STIINTEI voi. 3 (224 pag. /118000 lei) ISTORIA STIINTEI voi. 4 (25
6 pag. /138000 lei) ISTORIA CIVILIZATIILOR (304 pag. /148000 lei) LEGENDELE SI M
ITURILE GRECIEI ANTICE (544 pag. /170000 lei) JAPONIA (384 pag. /137000 lei)
ISTORIA DESCOPERIRILOR STIINTIFICE (592 pag. /278000 lei) INTRODUCERE N A
RTA (336 pag. /98000 lei) 100 CEI MAI MARI SAVANTI AI LUMII (384 pag. /180000 le
i) VIETILE MARILOR COMPOZITORI (608 pag. /290000 lei) MARILE CIVILIZATII (304 pa
g. /160000 lei)
II. SERIA LUCRARI LEXICOGRAFICE
Ian Lazarescu 'oichita lonescu
DICTIONAR GERMAN-ROMAN; ROMN-GERMAN (624 pag. /168000 lei) DICTIONAR LATI
N-ROMN (224 pag. /60000 lei)
III. MARI PERSONALITATI ALE ISTORIEI
Joachimsthaler imitri Volkogonov 'omeric
SFRSITUL LUI HITLER (400 pag. /118000 lei)
LENIN O noua biografie (576 pag. /128000 lei)
TROTKI Eternul radical (528 pag. /128000 lei)
LUPUL MONGOL Viata lui Gengis-Han (480 pag. /108000 lei)
IV. CAPODOPERE ALE SECOLULUI XX
Raham Greene ihn Braine
MIEZUL LUCRURILOR (400 pag. /168000 lei) DRUMUL SPRE NALTA SOCIETATE (288
pag. /148000 Iei) VIATA N NALTA SOCIETATE (288 pag. /148000 lei) ticheldesamtPiem
MILIARDARUL (368 pag. /148000 leo l
V. PAGINI DIN ISTORIA LUMII
ic Hobsbawm SECOLUL EXTREMELOR (704 pag. /148000 lei)
VI. CARIE MEDICALA
Mihaltan, Ulmeanu anleyL. Wiener f
Ectiv ian Ataman
BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA
(272 pag. /128000 lei)
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL N DUREREA ACUTA (698 pag. /633000 lei) PRIMUL AJ
UTOR N STARILE DE URGENTA PNA LA SOSIREA
MEDICULUI (416 pag. /161000 lei) CHIRURGIA OTOLOGICA (432 pag. /306000 l
ei)
JL
Colectiv GHIDUL IUBITORILOR DE ANIMALE (48 pag. /33000 lei)
F. D. Mlhaltan TULBURARILE RESPIRATORII DIN TIMPUL SOMNULUI
(320 pag. /186000 lei) Colectiv GHIDUL PACIENTULUI 2003 Unitatile sanita
re din Bucuresti (432 pag. /108000 lei)
Colectiv DICTIONAR MEDICAL ILUSTRAT (632 pag. /848000 lei)
Colectiv HARRISON PRINCIPII DE MEDICINA INTERNA Editia a 14-a (1090 pag.
/200000 lei) Richard M. Stone TESTE DE AUTOEVALUARE SI RECAPITULARE HARRISON, E
ditia 14 (336 pag. /400000 lei)
Valentin Iftenie MEDICINA LEGALA (336 pag. /251000 lei)
Jacques Wallach INTERPRETAREA TESTELOR DE DIAGNOSTIC (1328 pag. /699000
lei) Colectiv HARRISON MANUAL DE MEDICINA Editia a 15-a (l 200 pag. /800000 lei)
VII. CAUTE SOCIALA SI POLITICA
Valeriu Rapeanu
PmAMane de La Gorce
Lee M. Silver Vasili Mitrokhin, Chistopher Andrew
Pierre Lorrain
Vasile Paul, Ion Coscodaru
Andre Gamblin
N. IORGA, M. ELIADE, N. IONESCU Polemici, controverse, elogii (336 pag.
/128000 lei) ULTIMUL IMPERIU (256 pag/128000 la)
CLQNAREA UMANA Un soc al viitorului (368 pag. /128000 lei) ARHIVA MITROK
HIN
(576 pag. /278000 lei)
INCREDIBILA ALIANTA RUSIA-STATELE UNITE (368 pag. /125000 lei) CENTRELE
DE PUTERE ALE LUMII
(256 pag. /l 20000 lei) ECONOMIA LUMII 2004 (360 pag. /299000 lei)
VIII. BIOGRAFII CELEBRE
Constantin Gane TRECUTE VIETI DE DOAMNE SI DOMNITE voi. I +11 (1248 pag.
/268000 lei)
Frank McLynn PRIN ABISURILE MINTII. VIATA LUI JUNG voi. I (400 pag. /119
000 lei)
UN GURU AL EPOOI MODERNE. VIATA LUI JUNG voi. II (400 pag. /119000 lei)
Lion Feuchtwanger GOYA (544 pag. /148000 lei)
Andre Maurois POETUL REBEL Viata lui Shelley (256 pag. /128000 lei)
Michael White LEONARDO (400 pag. /168000 lei)
Hannah Pakula ULTIMA ROMANTICA Viata Reginei Maria a Romniei (552 pag. /2
20000 lei)
Pierre de Nolhac MARCHIZA DE POMPADOUR (272 pag. /13 8000 lei)
Andre Maurois VIATA LUI CHATEAUBRIAND (400 pag. /131000 lei)
A. K. Tolstoi IVAN CEL GROAZNIC (336 pag. /135000 lei)
IX. LAUREATI Al PREMIULUI NOBKL PKNTKU LITERATURA
John Steinbeck JOIA DULCE (320 pag. /130000 lei)
Francois Mauriac CAILE MARII (256 pag. /128000 lei)
William Golding PIRAMIDA (272 pag. /128000 lei)
Wmston Churchill ISTORIA AMERICII (544 pag. /249000 lei)
Pierre Miquel 6 EVENIMENTE CRUCIALE ALE ISTORIEI (192 pag. /140000 lei)
Elizabeth Adler SECRETELE TRECUTULUI (336 pag. /149000 lei)
Unda Howard LA VNATOARE DE BARBATI (336 pag. /159000 lei)
Barbara Delinsky SFIDEAZA-TI SOARTA (336 pag. /189000 lei)
Patriciu Rice APROAPE PERFECT (352 pag. /178000 lei)
Nora Roberts DIN NOU MPREUNA (336 pag. /169000 lei)
Jayne Ann Krentz CASA OGLINZILOR (352 pag. /150000 lei)
Mary Balogh NU SUNT AMANTA NIMANUI (320 pag. /178000 lei)
Jude Deveraux MPREUNA PENTRU TOTDEAUNA (288 pag. /160000 lei)
Jean Prieur MISTERELE RENCARNARII (288 pag. /198000 lei)
Carol Groneman NIMFOMANIA (288 pag. /198000 lei)
CARTEA PRIN POSTA
Puteti primi cartea dorita chiar n momentul aparitiei ei, cu o reducere s
ubstantiala de pret, prin comanda, la adresa:
B-duI Libertatii nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4, cod 040128, Buc
uresti
Tel: 337.30.67; 0744.530.970; 0723.335.197; fax: 337.48.22 e-mail: lider
@fx.ro
Cititorii care solicita carte prin posta devin automat membri ai CL UB U
L UI CARTII LIDER, beneficiind de urmatoarele facilitati:
Editura suporta cheltuielile de expeditie prin posta a cartilor comandat
e, n termen de o saptamna de la data comenzii, solicitantul va primi prin posta, l
a domiciliul sau, cartile dorite (comanddeminim trei exemplare) cuplataramburs.
Reducerea pretului de vnzare cu: 10% pentru fiecare comanda de minim trei
carti, 12% pentru comenzile ce depasesc cinci carti, 15% lacomenzile de cel put
in zece carti.
Livrarea cartilorcu prioritate.
Comandaanticipatpentru cartile n curs de aparitie.
Asigurarea materialelor informative: cataloage si liste de apari tii.
Posibilitateade a comanda carti on-line la adresa: www.trustul-lider.ro
Editura si rezerva dreptul de a actualiza preturile.
IMPORTANT Pentru comenzile prin posta completati talonul cu titlurile do
rite. ATENTIE, NU ESTE NEVOIE SA TIMBRATI!
n cazul neridicarii comenzilor facute catre editura noastra, va asumati a
chitarea taxelor postale si a taxelor de retur survenite prin expedierea coletel
or.
F
CLUBUL CARTII LIDER
Bdul. Libertatii nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4 cod 040128, Bucu
resti, Tel: 337.30.67 0723.335.197 Exneditnr 0744.530.970 j
J CARTE/i POSTALA Nu/j Post raspuns tWjfti
Rl
Nr.
J/CR
S "- Et ApJudet.
Sector 1 i Destinatar:
Cod
Tel.
1 1 C. P. 42-7, Bucuresti
TITLURI COMANDATE: Titlul Nnex. Titlul Nr. ex