Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PE CULMILE DISPERARII
Humanitas, 1993
EMIL CIORAN s-a nascut în 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al
Combat, Nimier).
PE CULMILE DISPERARII
Editia a treia
HUMANITAS
BUCURESTI, 1993
© HUMANITAS, 1990
ISBN 973-28-0405-x
A FI LIRIC
atîta intensitate, încît simti cum mori din cauza vietii. Este atît de
strigate. Simt cum ar trebui sa mor din cauza vietii si ma întreb daca
mai intensa cu cît lirismul este mai interior, mai profund si mai
cel mai adînc si mai intim al fiintei noastre, din centrul substantial
Devii liric atunci cînd viata din tine palpita într-un ritm esential si
trecut si-i napadeste ca un torent. Cei mai multi însa devin în urma
boala. Din acest motiv, aproape toate bolile au virtuti lirice. Numai
personala.
Nu devii liric decît în urma unei afectari organice si totale.
pentru a face loc unei betii interioare dintre cele mai fecunde. Astfel
Dar ce sa cîstigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cîstig
inaccesibil? Moartea cea mai adînca si mai organica este moartea din
cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificatie. Caci dupa ce
îsi pierd orice farmec si orice seductie. Daca totusi traiesti, aceasta
ghearele mortii.
Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce-mi ofera viata si
cum în orice traire m-as umfla ca un balon mai departe decît rezistenta
care nu mai poti trai nimic fiindca nu mai ai ce. Chiar daca n-ai
vietii ard într-un cuptor închis de unde caldura nu poate iesi. Oamenii
moartea?
PASIUNEA ABSURDULUI
Evident, nu. Aceluia nu-i mai ramîn decît motive nemotivate spre a
pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate mentine viata spre
Aceluia care a pierdut totul nu-i mai ramîne în viata decît pasiunea
viata. Poti reveni la iubire sau la seninatate. Dar revii prin eroism,
suferintei? Cine ar putea preciza ca vecinul meu sufera mai mult decît
mine sau ca Isus a suferit mai mult decît toti? Nu exista masura
chinurile cele mai complicate, la mortile cele mai crunte si la cea mai
obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorba între noi?
în liniile fetii.
pentru a otravi întreaga aceasta lume? Este atît venin, atîta otrava în
suferinta!
trebuie astfel facute încît nimic din ceea ce poate tulbura viziunea
revelatiile asupra lumii rasar din zona cea mai adînca a spiritului, de
acolo de unde s-a desprins de viata, din rana vietii. Cîta singuratate
prin spirit. Dimpotriva, este cu mult mai adevarat ca prin spirit s-a
apologia vietii. Caci pentru omul normal viata este o evidenta; numai
pentru care legea acestei lumi este suferinta? Daca lumea a permis
taiat aripile în plin zbor si mi-a furat toate bucuriile la care aveam
de viata. Nu pot aduce nimic în aceasta lume, caci n-am decît o metoda:
ca pentru a curge asemenea unui rîu, cînd îti simti anulata propria
prezenta într-o lichidare organica? Este ca si cum din tine însuti tot
tine n-a mai ramas decît capul; un cap fara substrat si fara fundament,
lupta? Dar lupta cu cine si pentru ce? Este absolut falsa interpretarea
Vreau sa mor, dar îmi pare rau ca vreau sa mor. Acesta este sentimentul
care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a mortii! Cum as vrea sa
Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudata
insomniilor, cînd numeri fiecare clipa nopti întregi, cînd nu mai esti
decît tu singur în aceasta lume, cînd drama ta este cea mai esentiala
din istorie, iar aceasta istorie nu mai are nici o semnificatie, nici
nu mai exista, cînd în tine cresc cele mai groaznice vapai si existenta
ta apare unica si singura într-o lume nascuta numai pentru a-ti consuma
teama si nelinistea?
PRESENTIMENTUL NEBUNIEI
groaza ale carei elemente sînt greu de definit în asemenea caz. Nu este
în alta lumina sau mai bine zis în alta umbra. Presentimentul nebuniei
un nebun vesel, vioi si permanent bine dispus, care nu-si pune nici o
problema si n-are nici o obsesie, dar care rîde fara sens de dimineata
pîna seara. Desi doresc infinit extaze luminoase, n-as vrea nici de
adevarurile sînt vii, produse ale unui chin launtric si ale unei
se poate gîndi viu asupra mortii, asupra celei mai periculoase probleme
adevar viu?
transcendente a acesteia?
framîntare a vitalului.
omului.
fericire ar simti omul care s-ar abandona acestei deveniri si, dincolo
este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt si concep viata
ca o îndelunga agonie, problema salvarii ramîne o simpla problema. Pe
boala si stari depresive. Exista, desigur, si alte cai, dar acelea sînt
tinerii cînd vorbesc de moarte. Dar cînd maladia i-a lovit în plin
niciodata.
asupra vietii, dovedind prin aceasta ca prezenta mortii nu are alt sens
adînca, deoarece atît cît este un eu moartea nu exista, iar cînd esti
treptate.
n-au constiinta agoniei lente din ei. Pentru acestia exista numai o
au si trait.
mediu plat si închis; daca totusi s-ar întîmpla, aceasta s-ar datora
cele mai multe ori rezultatul unei proiectii subiective fara de care
privi fata unui extatic, pentru a remarca tot ceea ce vizeaza tensiunea
margini nu sînt demarcabile. Aceasta cu atît mai mult cu cît golul pare
existenta.
acea înaltare rasarita din orgoliu sau din dispret, din disperare sau
lumii este mai mare. Daca în unele stari aceasta constiinta este
din cauza unei sublimari care face singuratatea si parasirea mult mai
triumfuri?
ea colorata estetic?
oscileaza si fluctueaza mult mai mult decît celelalte. Avînd mai mult
virtuti poetice decît active, ea are ceva dintr-o gratie retinuta (de
gratie.
TOTUL N-ARE NICI O IMPORTANTA
sau gîndesc? Prezenta mea în lume va zgudui — spre marele meu regret —
placuta a altora, spre si mai marele meu regret. Desi simt ca tragedia
mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie — mai mare decît
pentru mine viata este un chin, nu pot sa renunt la ea, fiindca nu cred
exista decît motive absurde pentru a trai? Dar acestea se mai pot numi
vreo credinta. Cu cît sîntem mai fericiti astazi, daca altii s-au
varsat sîngele pentru noi. Cea mai mare ironie ar fi însa cînd s-ar
mai formidabil extaz, a celui mai revelator si mai bogat, a celui mai
si disperare?
existentei.
LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLVA NIMIC
toate si a trai totusi, iata un paradox care nu este unul dintre cele
mai tragice, deoarece îndoiala este mult mai putin intensa si încordata
frecvent de îndoiala este cel cerebral, unde prin urmare participa omul
treptele unui iad launtric. Daca n-ai ajuns înca cenusa, atunci poti
Grija pentru unitate si sistem n-au avut-o si n-o vor avea nicicînd
seama atunci cînd umbla cu altii, cum ar mai putea acestia sa creasca
particulara. Or, durata lor fiind mare, sterge din constiinta orice
resping în mod absolut. Caci nu cunosc nimic mai scîrbos decît moartea,
nimic mai grav si mai sinistru! Cum au putut fi poeti care sa gaseasca
admiratie. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, fara sa-l
mea e atît de mare, încît n-am nici speranta mortii. Cum as putea-o
numai viata, dar si moartea sa. Viata nu este decît o îndelunga agonie.
aceia care gîndesc numai cît trebuie vietii. Caci a gîndi numai cît
Cei mai nefericiti oameni sînt aceia care n-au dreptul la inconstienta.
plictisit sau mai bine zis distrus de aceasta calitate de a fi om. Daca
fi un simplu mit? Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai vreau si
nu mai pot sa fiu om. Caci ce as mai putea face în aceasta calitate? Sa
pentru realizarea idealului moral sau estetic? Toate acestea îmi par
prea putin. Si chiar daca mi-ar parea mult, cum se întîmpla uneori, nu
nefiinta.
BAIA DE FOC
foc pentru ea însasi este încercarea cea mai fecunda pentru a atinge o
vis? Decît si aceasta e prea putin fata de senzatia finala, care este
una dintre cele mai paradoxale si mai ciudate, cînd din sentimentul
launtrice au ars tot din tine, cînd nu mai ramîne nimic din existenta
Naivitatea este opaca pentru tragic, dar e deschisa pentru iubire, caci
absolut. Dar acest triumf nu poate fi obtinut decît prin moarte. Orice
seama ca avîntul lui pleaca dintr-o viata care si-a pierdut resorturile
corpului este una dintre cele mai groaznice realitati. As vrea sa vad
spiritului? Aceasta n-au putut-o face decît aceia care n-au spirit,
alta data sa nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt
problema mortii îmi pare fada. Pentru întîia oara îmi dau seama cît de
eminamente preteoretica.
Îmi par lipsite de sens toate expresiile si realitatile care dau farmec
prezentul îmi pare o otrava. Nu stiu daca sînt disperat, caci lipsa
Singurˆtatea individualˆ
SI SINGURATATEA COSMICA
petrece tot într-un individ, deriva nu atît din framîntarea lui pur
macar, nici slabele reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai
nefericiti, acei care simt singuratatea în ei, sau aceia care o simt în
destul?
Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în
îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma
atîta gîndire?
APOCALIPS
Cum as vrea ca, într-o zi, toti oamenii cu ocupatii sau cu misiuni,
si sterile, pentru toata irosirea care n-a avut nimic din excelenta
cînd toate cadrele unei vieti normale ar plesni definitiv. Toti oamenii
barbar sa napadeasca întreaga lume, pentru a sti pîna si cea mai mica
vietate ca sfîrsitul e apropiat. Tot ceea ce e forma sa devina inform
sa nu mai ramîna nimic. Într-o astfel de clipa, cînd toti oamenii si-ar
nefiintei?
MONOPOLUL SUFERINTEI
valorilor.
cum de se pot întîmpla si, daca se întîmpla, cum se mai poate vorbi de
suferintei, încît îmi pierd aproape tot curajul. Si-l pierd, fiindca nu
o prapastie.
periculoase este desigur a da o lovitura mai mult sau mai putin mortala
vietii, dar nu este mai putin adevarat ca acea viata, acel corp în care
ca nu mai poti trai, care nu rezulta dintr-un capriciu, ci din cea mai
n-o depreciaza. Nu pot concepe o problema mai imbecila decît aceea care
din cauza înalta sau la cele din cauza vulgara etc.… Oare faptul de
decît stima mea. Singuri aceia care în fiecare moment iau contact
rezistenta.
lumi n-ar mai avea nici o urma de reflex. Nu vreau sa caut o explicatie
noapte, într-o noapte care se deschide sub tine, nu este posibil decît
absolute face din orice filozof un poet, dar nu toti filozofii o pot
cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie
voluptatile nebuniei.
ESENTA GRATIEI
a înaltarii.
din usurinta unei bateri din aripi, din naturaletea unui zîmbet si din
puritatea unui vis de primavara. Nu si-a gasit gratia în dans forma cea
ele, cu atît le întelegi mai putin. Este un proces analog cu acela care
Cum sa mai ai idealuri cînd exista pe acest pamînt orbi, surzi sau
nebuni? Cum sa ma bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau
tuturora si ma cred un hot al luminii. Oare n-am furat noi toti lumina
nimeni de suferinta altuia. Iar acela care a zis ca moare pentru noi
morala? Mi-e atît de scîrba de acest cuvînt, «bine», este atît de fad
etc. Toate acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai
valabilitatii normelor n-ar mai avea nici un sens. Si apoi, din moment
ce realitatea este irationala în esenta sa, ce rost mai are sa cauti
s-a ales din placerile acestei lumi? Neantul! Singura care triumfa este
cît voi ramîne eu mai mult prin faptul ca sufar, decît altul prin
putea gasi iluzii si mai frumoase? Toti acei care vorbesc de salvarea
nu sînt în fond decît niste fricosi, dispar mai repede din constiinta
lumii decît aceia care s-au epuizat în placeri. Dar chiar daca ar fi
contrariul, ce înseamna supravietuirea cu cîteva zeci de ani? Nimic.
nimic nu se alege de tot! Întreaga morala n-ar vrea sa faca din aceasta
esentiale.
temporal. Cu cît viata este mai intensa, cu atît timpul este mai
traiesti. Cu cît sînt mai avantajat daca traiesc astazi, decît daca as
tot ce traieste sub soare. Întreaga istorie îmi pare atît de nula,
încît ma mir cum de exista oameni care toata viata se ocupa numai cu
trist, încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine
nici o valoare. Cum sa mai pot vorbi de frumusete, cum sa mai pot face
aceia care umbla dupa eternitate o fac din frica de moarte. Singurul
libertati, sufera mai mult decît dupa cel mai mare prizonierat posibil
cu totul noua, mai complicata si mai dramatica decît cea naturala. Din
dramatic scade treptat, pîna la a deveni nula. Omul tinde tot mai mult
Astfel, încîntarea lor este fireasca. Între oameni exista unii care
munte si de mare, prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceasta aventura
plantelor, mi-ar mai putea destepta gustul sa redevin om. Caci daca
subiectiva
unui tratament specific este iluzorie. Magia contesta si neaga tot ceea
propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara? Caci daca ea nu creste
chinuit în fiecare moment de obsesia nebuniei! Îsi dau seama aceia care
sa fie închise pentru totdeauna? Pîna acum n-am putut gasi cheia
Nu ne mai ramîne decît suprema tensiune, dupa care se va mai vedea doar
o dîra de fum… Caci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie
acest motiv portile paradisului sînt prea înguste pentru acei care
însanatosirea lor probabila. Atunci cînd durerea face parte din fiinta
numai cele mai evidente. Exista însa atîtea determinante intime care te
pentru altii este tot atît de absurd ca si atunci cînd ti s-ar spune
singuratatea!
daca lumea întreaga s-ar rezuma la mine, daca lumea întreaga as fi eu,
m-as risipi în bucati pîna la disparitie… Cum de pot avea momente cînd
sustin ca natura, iar unii esteti puri, arta. Pentru altii, bazati pe
natura, pentru arta? Toate acestea sînt realitati prea abstracte pentru
extazul efectivului sînt notele acestui om, pentru care viata este un
elan din care conteaza numai fluiditatea vitalului, numai avîntul
entuziasm, dar acestea sînt prea rare pentru a ne defini. Aici vorbim
dintre oameni care rateaza în aceasta lume este entuziastul. Viata este
nu pot iubi în acelasi timp mai multe femei, ci numai una. Cu cît
fara femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. Ce am avea altceva
iubire, dar care n-au iubit niciodata în sensul acelei iubiri tipice,
atît de mare. Dintre toate formele iubirii, entuziasmul este cel mai
pentru tot, si, în fine, unde este irationalitatea naiva din entuziasm?
Mitul biblic al cunoasterii ca pacat este cel mai profund mit din cîte
retragi cu cea mai mare discretie, fara revolta si fara ura, declari,
care traiesc numai pentru a trai. Daca m-as retrage în cel mai groaznic
Gîndul renuntarii este atît de amar, încît este de mirare cum omul
Nu avem cadrul pentru renuntare. Neputînd sta liberi sub soare, fara
vedea ce decazut esti. Caci acela care a privit moartea în fata mai
din tot ce are lumea aceasta multiplu si divers, nu mai ramîne decît un
unei persoane. Cîta vraja ciudata este în acele melodii care izvorasc
din tine în noptile fara somn, care se dezvolta asemenea unui flux,
ci seamana usurintei unui pas înapoi din nu stiu care dans! Ritmul si
este prea mult regret în aceasta talazuire melodica. Regret, dupa ce?
întocmai cum s-ar risipi într-o melodie. Si atunci nu poti sti absolut
acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima lor iubita! Cum vor mai
moare sub glasul obscur si nelamurit al unor chemari din adîncuri negre
cît si moartea îsi cer drepturile lor. Cum ataca tristetile radacinile
unele animale ratiune cîta vrei? Nu exista însa în scara întregii vieti
animale, în afara de om, un singur animal care sa vrea sa doarma si sa
rai poti dormi cînd vrei, în iad niciodata. N-a pedepsit Dumnezeu pe om
apocaliptica. Oare va stinge aceasta apa focul din mine, si focul din
sînt omul care voi rîde în clipa suprema, în fata neantului absolut,
timp îsi dovedeste implicit inconsistenta. Fericiti sînt aceia care pot
adevaruri vii, fructe ale nelinistii noastre. Toti oamenii care gîndesc
lor. Si chiar daca ar fi, ele nu pot fi doborîte decît prin uzare. Ca
mai sînt oameni care cauta adevarul, nu pot avea decît regrete. Sau
morti sublime, a unei morti pure, asemenea unui azur auroral. Nu este
avîntul erotic. Femeile iubesc mai mult decît barbatii si sufera mai
mult decît ei. Dar pe cînd barbatul, din experienta iubirii sau dintr-o
cea mai crasa ignoranta. Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu.
activat mai mult au creat mai putin, cum e cazul cu muzica. Faptul ca
barbatului.
neant.
sa mai rîzi sau sa plîngi, afara de tine? Dupa ce întreaga lume a cazut
orgoliu facil, de acea ironie prin care unii oameni îsi marturisesc
motiv, îmi pare mult mai autentica ironia amara, ironia tragica si
care sînt suspine chiar daca sînt complet înabusite. Caci autoironia
oamenii ar putea înlatura mizeria, îti dai totusi seama de vesnicia ei,
Nu-mi plac profetii, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au
maniaci. Nu se îndoiesc ei însa prea tîrziu? Acela care s-a crezut fiul
dintre oameni si, daca ar fi putut, s-ar fi retras în coltul cel mai
obscur al lumii, unde nimeni n-ar mai fi cerut speranta sau mîntuire.
Si cînd a ramas numai cu soldatii romani, sînt sigur ca le-a cerut sa-l
ia jos, sa-i scoata cuiele, pentru a fugi atît de departe, încît ecoul
mult mai greu de suportat decît moartea ta, consumarea destinului tau
Ei vor sa vada sînge sau lacrimi dincolo de rînduri pentru ca, din
mortii nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine,
Dumnezeu. Regretul meu este ca diavolul m-a ispitit atît de rar… Dar
Dumnezeu este mai departe de oameni decît oamenii de el. Îmi închipui
lor. Chiar daca Isus n-ar fi cerut soldatilor eliberarea — din cauza
S-ar putea foarte bine ca Isus sa fi fost mult mai simplu decît îl
dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. De aceea, nici nu
regret, clipele cu adevarat tragice din existenta lui, care nu îmi par
nici cele mai interesante si nici cele mai dureroase. Caci daca s-ar
considere fii ai lui Dumnezeu! S-ar putea ca nu toti fiii lui Dumnezeu
sens nu numai fiindca este irationala în esenta sa, dar si fiindca este
poti ajunge la ceva, unde sînt limite care se opun regresiunii noastre,
sens? Oare nu putem trai si fara ca lumea aceasta sa aiba unul? O betie
Este revelator ca arta care exprima mai bine infinitul, muzica, este
produc ameteli. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc toti
infinitului.
BANALITATE SI TRANSFIGURARE
mîinilor, aratarea lor sa fie mai mult decît un discurs, mai mult decît
fiintei mele. Oare voi mai putea vietui dupa astfel de probleme, voi
din gradina unei fiinte apocaliptice? Toata demonia acestei lumi pare a
mare prabusire. Caci toata existenta mea este o prabusire care, fiind
tristete este incomparabil mai mare decît cea din melancolie, este o
exista un zeu al tristetii, lui nu i-ar putea creste decît aripi negre
Cea mai comoda, mai confortabila si mai putin angajata stare este
oamenilor, numai împotriva celor sanatosi nu, fiindca acestia sînt atît
în asa masura faptul organic, încît atunci cînd admiram gratia sau
însisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o
una din tendintele lui de a iubi raul, cînd acesta este fatal si
imbecilitatea.
din afara. Unde mai exista într-o astfel de viata extazurile, viziunile
infinit mai mult simt metafizic într-un om lenes decît într-unul activ.
transfigurarii.
prabusirii în golul exterior, în vidul din afara, este mult mai putin
oboseala de a trai sînt uneori atît de mari, încît gestul cel mai mic
ultimele bucurii sau ultimele tragedii. Caci iubesc ceva numai întru
cît apare fara nici o rezerva, fara nici un compromis si fara nici o
patrie?
într-o clipita toata fiinta noastra. Si daca n-o consuma, pentru ce n-o
consumam noi? Sînt atîtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul si
problema daca mai are rost sa mai traiesti dupa ce asculti unele
pîlpîirile.
mult de uitat sînt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali
n-au ce uita.
fundamental false. Dupa ele, suferinta este un drum spre iubire, cînd
ale simturilor.
iremediabil singur în fata acestei lumi, atunci cum sa mai poti uita
din cauza carora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale ale
de ea, distanta dintre mine si ea n-a facut decît sa mi-o faca mai
un gînditor viu.
Satana.
putea muri din cauza a tot ce ofera lumea si a tot ce nu ofera. Idealul
totul, admiti totul, justifici totul. Dar este aceasta iubire? Si cum
suferinta este vidul acelui suflet omenesc între tot si nimic, întocmai
acela care s-a crezut mîntuitorul lumii, daca l-ar fi luat de pe cruce
alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi ori nu crezi,
totuna e, precum totuna este daca taci sau daca strigi. Poti gasi
de bucuria ta? Ce-ti pasa daca lacrimile tale sînt de placere sau de
valuri. Fii rezistent unde nu trebuie si las unde ar trebui. Cine stie
adîncuri.
dezvolta cu atît mai puternic cu cît omul este mai aproape de fericire.
Totul în frumusete îsi gaseste o ratiune în sine însusi, un echilibru
unei alte perspective decît cea a frumosului. Din acest motiv, este
oricarui ideal de frumusete, dupa care lumea aceasta trebuia sa fie asa
cum e, nu rezista nici celei mai elementare analize. Lumea aceasta
Constiinta a facut din animal om si din om demon, dar ea n-a facut înca
unul pe cruce.
moralei spre a-si ascunde vulgara lui nulitate. Tot ce este cu adevarat
devia aceasta deviere. A-l trai brut, criminal, vulgar este a-i
imaterial care face din orice viciu o excelenta. Viata intima, pentru a
femeie, care la cea mai redusa analiza de abia îsi poate salva
numai în mirari.
exagerat, ce mai poti gasi într-o singura femeie? Schimbînd multe, daca
Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Donjuanismul este
daca cineva a ajuns la o forma respectiva de viata din preaplin sau din
interioritate.
femeile înseamna a nu iubi nici una. Cei care fac filozofia vietii nu
Închizînd ochii, întreaga lume pare ca s-a topit în creierul meu, prin
din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul
Cine îsi înalta aripi în mine, de simt cum zborul meu ma avînta
niciodata.
realitate, nimeni nu devine pesimist daca n-a avut anterior atît elan
de eroziune care consuma din viata, precum valurile marii din uscat. La
Împotriva lor nu se poate lucra efectiv; ele pot fi cel mult neglijate
temporar, prin o ocupatie intensa sau prin distractii; dar dupa aceea
acestei vieti.
realitate viata nu este facuta pentru mine? Caci s-ar putea foarte bine
pentru mine. Sînt prea orgolios pentru a vedea raul din lume în raul
gîndire; prin biologicul din noi nu facem mai putin parte din
tacerea, este a realiza una din cele mai esentiale expresii ale trairii
îti pare inutil sa-ti mai dai o parere, sa mai iei o atitudine sau sa
axei tale. Aceasta este întîia conditie; a doua este a avea atîta
mobilitate, încît axele celorlalte fiinte sa-ti fie atîtea centre de
mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluzie
cunosti mai mult, cu atît vrei sa cunosti mai putin. Cine nu sufera din
repetat asemenea unui dangat de clopot într-o lume moarta. Drama omului
Prin orice pot cadea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu.
si adîncimilor.
absoluta a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atît de mare?
TABLA DE MATERII
A fi liric // 5
Pasiunea absurdului // 14
Eu si lumea // 20
Grotesc si disperare // 24
Presentimentul nebuniei // 27
Asupra mortii // 30
Melancolia // 44
Extaz // 54
Contradictii si inconsecvente // 60
Asupra tristetii // 62
Insatisfactia totala // 66
Baia de foc // 68
Nu stiu // 73
Apocalips // 76
Monopolul suferintei // 78
Lirismul absolut // 84
Esenta gratiei // 88
Eternitate si morala // 94
Moment si eternitate // 97
Istorie si eternitate // 101
A nu mai fi om // 103
Renuntarea // 122
de culegere.
Editura
Aparut 1993