Ct pot descoperi eu nsumi napoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, m vd un copila

stnd singur ntr-o poian cu flori slbatice, la marginea unei grle nu e nici o poezie, nici o
poz E adevrul. Sunt singur, n fundul grdinii noastre de cteva pogoane, care mi se prea
atunci uria Stau pe un mal cu flori i m uit n zare. i simt i acum fericirea acelei singurti
copilreti plin de o mare, de o nespus, a zice de o mistic ateptare. Ateptam de atunci
ceva ce atept i acum, ceva care s-mi mplineasc un dor nehotrt, i ateptam cu sigurana,
atunci, c va veni M simeam, m credeam predestinat. Mi se spunea c m-am nscut cu
ci pe cap, c voi avea noroc Mama m adora, surorile m iubeau, pentru toi eram o
minune. Eram un copil de cel mult trei ani, stam copcel ntre flori de in slbatic, cu un cer
albastru deasupra, cu un ir de muni albatri n fund, visam cu ochii deschii la soart i eram
fericit de ateptare. Ce ateptam ? ngeri, pe Dumnezeu ipe Sfntul Petre, pe Sfnta Duminic
din basmele cu care mi-era capul mpuiat ? Era, desigur, n acel copila crlionat o copie, ceva
mprumutat i de la Ft-Frumos din poveste, aur, arme, cai, trmuri de dincolo. Dar era de
atunci n mine o siguran c are s mi se izbndeasc un vis pe care nu-l formulam i pe care
nu l-am formulat niciodat.

Dar ceea ce cred c a ajutat la ntrirea unui temperament cu care m-am nscut i care n-a fost
prea contrariat de mprejurri a fost traiul de la ar, din prima copilrie: datinile, care se
mpleteau pe cununa anului i pe care le ateptam i le practicam ca pe nite mari i de pre
spectacole. Teatrul nostru cel mai scump era liturghia i serviciul religios din fiecare Duminic i
srbtoare, mai ales dup ce descoperisem sensul ascuns al tuturor gesturilor i aluziilor
liturgice. Mai desfttoare dect orice gal de oper din cte am vzut de atunci ncolo, mi-au
rmas pentru totdeauna deniile Patilor, cu marea i minunata Vinere, cnd cntam prohodul.
()
Ateptarea aceea sigur i neistovit cu care mi s-a deschis zarea copilriei mele, care mi va
nchide orizontul vieii de aici, este cred ateptarea lui Dumnezeu, care, dei ascuns, nu-mi este
necunoscut. l atept. i suprema aventur cu care se izbndete visul i basmul unei viei este
c are s vie.
(Vasile Voiculescu - Gnduri albe,
Editura Cartea Romneasc, 1986)