Sufletul este un abur nchis ntr-o lcri n inim.

Aburul acesta este

suflarea lui Dumnezeu, cu care a nviat pe primul om si din care fiecare
copil ia o particica prin sufletul mamei.
Sufletul creste si se mareste o data cu corpul. Sufletul, desi e abur, totusi l
vedem uneori, cnd rasuflam. Atunci l si simtim, daca omul are un suflet
bun, sau daca l-a ntinat. Omul cu rasuflarea urta, are si sufletul murdar.
Sufletul are forma si aspectul omului n care saIasluieste. De aceea, pe
lumea cealalta, acolo unde oamenii nu ajung cu trupurile lor, ci numai cu
sufletele, acestea se deosebesc unele de altele, asa cum se deosebesc si
trupurile lor pe pamnt.
Asta se vede si mai bine cu umbra omului, care e tot o parte din sufletul
omului. Sufletele, pe lumea cealalta sunt umbrele trupurilor vii. Daca arde
cineva umbra vreunui om, acela ramne fara suflet. Atunci cnd arde, se
poate vedea si chipul acelui om. Cine da foc noaptea, nu are noaptea
umbra, cine da ziua, ziua n-are umbra. Chiar si hainele cuiva pastreaza
ceva din sufletul celui care le-a purtat. Cunosti ca sunt haine [le] cutarui
sau cutarui om, dupa particelele de abur, prinse ntre firele tesute ale
hainei. Ele chiar pot influenta sufletul. Asa, o femeie nsarcinata nu trebuie
sa-si lase camasa spalata ntinsa peste orisice lucru si ntinsa oriunde.
S-ar putea ntmpla, ca o vrajitoare sau vreo dusmanca sa taie pe pamnt,
cu un cutit, umbra pe care o azvrle camasa ntinsa pe funie sau pe gard.
Atunci copilul, a[l] carui suflet nca nu s-a desprins din sufletul mamei, se
va naste ciung, schiop sau altcum, dupa cum a taiat vrajitoarea umbra
camasii pe pamnt.
Sufletul poate parasi corpul n timpul somnului. Asa li se ntmpla celor
care sunt lunateci, pricolici, vrcolaci sau strigoi. Sufletele acestora colinda
noaptea, cam de la miezul noptii pna la ntiul cntat a[l] cocosului, fac

ceea ce sunt sortiti sa faca si apoi se ntorc napoi la corpul lor. Sufletul
iese pe gura si de aceea, daca cineva misca trupul unui asemenea om,
sufletul venind si nemaigasind n acelasi loc gura, se tnguie, se
nelinisteste, apoi se-ngrozeste si zapacindu-se, nu se gndeste sa caute
unde e acum capul trupului, pe care l-a parasit, ci si ia zborul spre lumea
sufletelor, iar omul este aflat dimineata mort.
Sufletul se crede ca are culoarea albastrie, vinetie, asa cum e aurul.