LEV TOLSTOI - ANNA KARENINA

Anna Karenina este un roman scris de Lev Tolstoi şi publicat în foiletoane, în intervalul
1875 - 1877. Cu „Anna Karenina”, atenţia luiTolstoi se îndreaptă spre viaţa contemporană. În
raport cu „Război şi pace”, aici sfera de realităţi şi probleme se restrange: este un roman al vieţii de
familie.

„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul
ei.“ Astfel începe romanul, scris și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul
percepea dragostea și tragedia.

„Anna Karenina“este istoria a două iubiri, istorie care se desfăşoară paralel, contrapunctic:
cea care îi uneşte pe Kitty şi Levin în armonia vieţii calme de familie, şi iubirea vinovată dintre
tânăra soţie a bătrânului Karenin şi frumosul ofiţer, contele Vronski.
Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta fineţe şi forţă de studiu al
evoluţiei sentimentelor – de dragoste pură, de dorinţă, de suferinţă, de gelozie, de milă, de
remuşcare, de obsesii, de disperare – ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului
conjugal.
Viaţa intimă a eroilor se desfăşoară pe fondul unor adânci contradicţii sociale care le
determină în cele din urmă soarta. Problemele sociale fundamentale îşi găsesc expresia în căutările
lui Levin, în incercările lui de a găsi calea cea mai justă în comportare în condiţiile dezvoltării
capitalismului. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii şi speră într-o redresare. El se ridică
împotriva tendinţelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii şi luptă pentru găsirea unei
limbi comune de înţelegere între mujici şi moşieri, în interesul amândurora. Mersul firesc al istoriei
contrazice însă teoriile lui Levin şi el cade într-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de
sinucidere.
Ca şi în „Război şi pace”, eroul îşi capătă liniştea sufletească în urma aflării – tot prin
intermediul unui mujic – a „sensului şi adevărului” vieţii, care pentru el se concretizează în
principiul „autodesăvârşirii” morale. Conţinutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică
desăvârşită.
Răzvrătită Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și
își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite
eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită.
Povestea tragică a Annei este întrețesută și contrastează cu idila și căsătoria dintre Constantin Levin
și Kitty Șcerbațkaia, foarte asemăntoare cu cea dintre Tolstoi și soția sa. Cautând adevărul, Levin își
exprimă opiniile despre societatea contemporană, politică și religie, care sunt adesea considerate ca
aparținând autorului.

CITATE

Robia femeii este atât de veche, încât, adesea,, nu suntem în stare să înţelegem prăpastia
legală care o desparte de noi.

Credinţa nu este o datorie de împlinit, ci un act de iubire.

Muncesc, urmăresc un ţel, dar am uitat că totul se va sfârşi, că totul duce spre moarte.

Varietatea, farmecul şi frumuseţea vieţii se compun din umbre şi lumini.

 Aceia care înţeleg numai iubirea neplatonică degeaba vorbesc de dramă... Cât priveşte iubirea
platonică, aici, de asemenea, nu poate fi vorba de dramă, fiindcă în această iubire totul e limpede şi
curat.

Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.

Dacă pe noi nu ne urmăreşte nimeni ca o umbră, asta nu înseamnă că avem dreptul să

condamnăm pe alţii.

Nu pot exista divergenţe când este vorba de sfântul adevăr.

Mă iubeşte? Dar poate el oare să iubească? Dacă n-ar fi auzit că există dragoste, n-ar fi
întrebuinţat niciodată acest cuvânt. El nici nu ştie ce-i dragostea.

Nimeni nu se mulţumeşte cu bunurile pe care le are, în schimb, fiecare e mulţumit cu

inteligenţa sa.

Dacă ierţi, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.

Moartea... inevitabilul sfârşit a tot ceea ce există.

Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea.

În iubire nu există mai mult sau mai puţin. Energia se întemeiază pe iubire, dar iubirii nu-i
poţi porunci.

Dacă viaţa mea acum, toată viaţa mea, indiferent de ceea ce mi se poate întâmpla, fiecare
clipă a ei nu numai că nu este absurdă, cum a fost mai înainte, dar are sensul neîndoielnic, al
binelui, pe care eu am puterea să-l pun în ea.

Dacă binele are o cauză, nu mai e bine ... dacă are ca efect răsplat, nici atunci nu mai e bine.
Binele e în afara înlănţuirii de cauze şi efecte.

E o copilărie să te laşi stăpânit de trecut.

O minune, oricât ai vedea-o, îţi apare în fiecare zi altfel.

Pentru a alunga ideea morţii, mergi la vânătoare, munceşte, caută să te distrezi.

Femeile sunt pivotul în jurul căruia se învârte totul.

Sunt oameni care, întâlnind un rival fericit, sunt gata să-i nege pe loc orice calitate şi nu să
vadă într-însul decât cusururi; dar sunt oameni care, dipotrivă, doresc să descopere în rivalul fericit
calităţile prin care l-a învins şi numai pe aceste le caută cu o dureroasă strângere de inimă.

Nici o activitate nu poate fi trainică, dacă nu se întemeiază pe interesul personal.

O prefăcătorie oarecare poate înşela pe omul extrem de deştept şi de pătrunzător, pe când

copilul cel mai mărginit o descoperă îndată, din instinct, oricât de bine ar fi ascunsă prefăcătoria şi
simte o repulsie faţă de ea.
 Toată lumea noastră nu-i decât o pătură subţire de mucegai care s-a întins pe o planetă
minusculă. Când mă gândesc că ideile, faptele noastre – ceea ce credem că se poate înfăptui măreţ –
nu-s decât fire de nisip!

Bibliografie:

1. Anna Karenina - http://ro.wikipedia.org/wiki/Anna_Karenina

2. Citate din Anna Karenina http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Lev+Tolstoi&d=Anna+Karenina

3. Nicula, Raluca. Citate din „Ana Karenina“, Lev Tolstoi, vol.1 -

http://ralucanicula.blogspot.com/2007/12/citate-din-anna-karenina-lev-tolstoi.html (Publicat
12.12.2007)