Sunteți pe pagina 1din 2

FAUST

Johann Wolfgang Goethe


Faust este o tragedie structurata in 2 parti, pe X acte, continand: act tablou. Primul act este precedat de 3 prologuri: Inchinare, Prolog in teatru si Prolog in cer, dintre care cel mai important este al treilea. In cel de-al treilea prolog aflam de o discutie intre Dumnezeu si Mefistofel. Numele Mefistofel este denumirea pentru diavol si nu se cunoaste provenineta lui. Diavolul se duce la Dumnezeu si ii spune despre nemultumirile lui si anume ca nu ii mai face placere sa chinuie suflete nevinovate, pentru ca suficient sunt ei amagiti de Dumnezeu prin ratiune. Acesta il intreaba daca il cunoaste pe Faust, sluga sa. Mefistofel raspunde afirmativ si il caracterizeaza ca fiind un scrantit care nu cunoaste hrana sau bautura si care cere cerului cele mai frumoase stele, dorind sa exprime faptul ca Faust este insetat de cunoastere. Dumnezeu ii spune lui Mefistofel ca, desi este dezorientat, Faust nu o sa renunte la credinta sa, pentru ca il cunoaste ca fiind un pom roditor. Auzind acestea, demonul spune ca poate pune pariu ca Faust isi va pierde calea: Faceti prinsoare? Pe-acesta o sa-l pierdeti, De-mi dati inalta invoire Sa-l duc pe drumul meu incetinel. Dumnezeu accepta pariul si spune ca nu o sa se implice atata timp cat Faust traieste. Mefistofel ii multumeste, spunand ca nu mai este bucuros sa aiba de-a face doar cu mortii: Va multumesc: deoarece cu mortii Nu-mi fac de lucru bucuros. Mai mult Decat orice iubesc obrajii proaspeti, plini. Pentru un hoit nu ies in fata portii. Nota personala: Din punctul meu de vedere, intre Dumnezeu si Mefistofel exista o oarecare simpatie. Relatia dintre ei nu este una de opozitie ,ci, din contra, de cooperare. Functia destructiva a diavolului este necesara deoarece fara distrugere ar fi imposibila recladirea si construirea a ceva nou. Nu am urat fiintele de seama ta, vreodat. Si printre duhurile care neaga Cel mai usor esti tu de suportat - Dumnezeu Din cand in cand eu pe batranul bucuros il vad Si ma feresc s-o rup cu dansul dusmaneste. E prea dragut din partea unui mare domn Cu dracul insusi sa vorbeasc-atat de omeneste. - Mefistofel

PARTEA INTAI A TRAGEDIEI


Faust sta singur intr-o incapere inalta, nelinistit. El exprima printr-un monolog toate nemultumirile sale, toate esecurile sale si neputinta de a-si depasi conditia, una de varf pentru acea vreme. El se autocaracterizeaza ca fiind in fata semenilor un magistru sau chiar doctor ... sunt, eu, ce-i drept, mai breaz si mai destept/ Decat acei magistri, doctori, gramatici si popi/ Toti impreuna, dar ca nu este totusi fericit.