L iv iu Maior

ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD
î n t r e B elv ed ere si
»
Versailles

(în sem n ări, memorii,

scri sori)

E D IT U R A SIN C R O N

1993
 Coperta : Horia Bogdan Brînzaş

723412

Copyright © Sincron Publishing House, 1993

ISBN 973-95714-1-7

Consilier editorial: Dr.Ing.Petru Brânzaş

Corectura: Autorul
Culegere computerizată : Carmen Ioana Popa
Angela Crişan
Călin Florea
Simona Fărcaş
Tehnoredactare computerizată : Ing.Corneliu Brânzaş
 MOTTO: E greu a f i m ai român
decît românii fi mai împărătesc decît
împăratul...
(Al. Vaida-Voevod, 1912)

Astfel noi nu avem

să ne temem de democrafie pentru că
democrafia ne poate da totul, dar nu
poate lua nimic de la noi.
(Al. Vaida-Voevod,
Gazeta Transilvaniei,
11/24 martie 1914)

BCU uj-Napoca

060 005 5037

 INTRODUCERE

krintre paradoxurile istoriografiei române a ultimelor

decenii se numără şi abandonarea genului biografic în
favoarea unor lucrări pretins “generale”, astfel că numeroase perso­
nalităţi remarcabile ale trecutului nostru au rămas de domeniul istoriei
“ascunse” sau “tăinuite”. Din şirul, destul de lung, al “uitaţilor”, am ales
figura lui Alexandru Vaida Voevod, într-o încercare de reconstituire, de
redare către circuitul istoriografie a personajului despre care şi azi se
discută în contradictoriu. Am ales modalitatea, poate cea mai simplă, şi
anume publicarea memoriilor sau însemnărilor sale, oferindu-i şansa de
a-şi povesti singur episoade ale vieţii sale atît de frămîntate.
Personalitate remarcabilă în epocă, Vaida s-a distins prin calită­
ţile sale de politician în adevăratul sens al cuvîntului. Abil, cu o inteli­
genţă aparte, sensibil la fenomenul politic contemporan dar, în acelaşi
timp, vizionar, Vaida trebuie, înainte de toate, judecat acordîndu-i-se
circumstanţele vremurilor prin care a trecut. “Lumea” sa a fost plină de
frămîntări, convulsii sociale şi politice, el găsindu-se totdeauna în mie­
zul fierbinte al lucrurilor. Primul război mondial, colapsul imperiului
austro-ungar, făurirea României Mari, apoi, a doua conflagraţie mon­
dială, “bolşevizarea” centrului şi răsăritului Europei etc. sînt reperele
cardinale ce îi marchează viaţa în totalitatea ipostazelor ei.
Este vorba de o dublă reconstituire: prima - a personalităţii sale
într-o schiţă biografică, căutînd să oferim cititorului pasionat al cărţii
de istorie datele semnificative, coordonatele acţiunii politice, să subli­
niem europenismul său etc. Cea de a doua se referă la refacerea, la

5
 punerea într-o ordine cronologică a însemnărilor sale, disparate, cu
lacune sau repetiţii. Cauzele rezidă în lipsurile istoriografiei noastre
preocupată în majoritatea cazurilor de acele personalităţi ale trecutului
socotite “imaculate” din punctul de vedere al istoriei oficiale, după
criteriile foştilor “diriguitori politici” ai scrisului istoric. Cum Vaida nu
se încadra în tiparele binecunoscute, specialiştii nu au avut curajul sau
mai bine spus nu au riscat elaborarea unei biografii amputate de raţiuni­
le deja precizate. Astfel, o personalitate de talia sa a rămas uitată în
dosarele istoriei, fiind cunoscută doar prin menţiunile, fără prea multe
detalii, din studiile şi monografiile consacrate unirii de la 1 Decembrie
sau a perioadei cînd s-a aflat la cîrma ţării în calitate de prim-ministru.
Ce e drept, nici istoriografia interbelică nu a fost prea darnică cu el.
Acestea sînt motivele pentru care, în mod paradoxal, de la bun început,
încercarea noastră s-a lovit de multe dificultăţi determinate de lipsa
unor studii şi articole de natură biografică, bazate pe criterii ştiinţifice.
In epocă, Vaida a fost celebrat de către contemporanii săi, mai cu seama
de către instituţia politică de care se leagă organic numele lui - Partidul
Naţional Român - devenit, după 1926, P.N.Ţ. Cu toate acestea nu a
beneficiat de un biograf, singurele informaţii capabile să intre în discuţie
provin din articole, interviuri, jubileuri, discursuri politice apărute în
presă, cu deosebire în paginile “Patriei”, ziarul organizaţiei ardelene a
P.N.Ţ, ce apărea la Cluj. Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile după al
doilea război mondial. După cum se ştie, Vaida nu a revenit pe arena
vieţii politice. A stat deoparte intuind, probabil, ceea ce avea să urmeze,
preferind tăcerea. Cu toate încercările sale de a evita discuţiile publice,
nu au lipsit articolele din presa vremii, de stînga sau comunistă, prin
care a fost incriminat pentru rolul său politic interbelic. Arestarea la
Timişoara , în 1945, a fiului său, a prilejuit “Luptătorului bănăţean"
publicarea articolului “Călăul a fo st arestat”, autorul punînd în discuţie
şi persoana lui Alexandru Vaida Voevod. Chiar şi George Călinescu nu
a scăpat ocazia de a-1 incrimina în articolul “O eminenţa cenuşie” apărut
în “N aţiunea” la sflrşitul anului 1946. Bineînţeles, şirul unor asemenea
atacuri publice este cu mult mai numeros. Desigur, o parte din afirma­
ţiile cuprinse în ele conţin şi o doză de adevăr, mai cu seamă referirile
la perioada de după 1933. Nici progermanismul său nu a scăpat autorilor
de articole, dar nici unul dintre ei nu a relevat rolul său în mişcarea
naţională, contribuţia sa excepţională la făurirea României Mari.
D e la articole de ziar au urmat apoi “înmormîntarea” sa prin
scrisul istoric. Istoriografia cu tentă stalinistă a ignorat în întregime
activitatea sa politică de pînă la 1918, contribuţia lui Vaida la înfăp­

6
tuirea şi apoi recunoaşterea pe plan internaţional a statului naţional
unitar român. A fost considerat ca unul din liderii extremei drepte, “un
naţionalist burghez”, “reacţionar”, “şovin” etc. excelînd din acest punct
de vedere Miron Constantinescu în studiul său apărut în “Nouvelles
Etudes d’Histoire” (1965). Tonul şi aprecierile autorului l-au catalogat
pe Vaida cu o asprime descurajantă pentru toţi cei care ar fi dorit să-i
studieze viaţa şi activitatea. “Prohabsburgic” şi “progerman”, “anti­
naţional” pentru că a susţinut teza federalistă etc. Vaida a intrat în
categoria personalităţilor interzise, a acelora dintre politicienii români
cărora multă vreme li s-a prezentat doar faţa “întunecată”, fără nici o
apreciere a rolului şi contextului în care viaţa lor s-a derulat. Doar în
afara României au fost publicate două lucrări de mai mare întindere
consacrate relaţiilor sale cu cercul de la Belvedere. Prima dintre ele,
luată în ordine cronologică, reprezintă un interviu din anii războiului
(1941) oferit lui Georg Franz şi apărut abia în 1953 în “Siidostfor-
schungen” (Miinchen). Este o relatare asupra primirii lui Vaida în
anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, însoţită de scurte caracterizări
ale personajelor pe care le-a întîlnit pe durata relaţiilor sale cu Viena.
Mai mult ca sigur, Vaida a revenit detaliind momentul respectiv cît şi
aprecierile sale relative la contactele avute în acea vreme. Materialul
apărut în prestigioasa revistă muncheneză are multe lipsuri şi o frag­
mentare ce lasă la un moment dat impresia unui lucru neterminat.
A doua şi cea mai importantă este cartea lui Keith Hitchins The
Nationality Problem in Austria-Hungary. The Reports of Alexander
Vaida Voevod to Archiduce Franz Ferdinand chancellery, Leiden, E.I.
Brill, 1974, lucrare ce reprezintă corespondenţa trimisă de Vaida can­
celariei moştenitorului. Ea cuprinde un material de referinţă de o mare
valoare pentru istoria mişcării naţionale româneşti, cartea respectivă
intrînd de mult în circuitul istoriografie european. în rest, despre o
bibliografie Vaida mare lucru nu se poate spune. Ce e drept, în ultimii
ani a fost menţionat în lucrările consacrate luptei pentru unitate na­
ţională, dar şi în aceste cazuri în înşiruirile de nume, astfel că deficitul
istoriografie faţă de memoria lui Vaida a rămas pînă în zilele noastre
situat la acelaşi nivel.
Dar să vedem în continuare cum l-au judecat contemporanii săi
pe Vaida, atît în perioada de pînă la 1 Decembrie 1918, cît şi după.
Alexandru Vaida Voevod a fost una din personalităţile cele mai
controversate în epocă. Pînă la 1918, odată cu începuturile carierei sale
parlamentare în Austro-Ungaria (1906), s-a distins prin curajul său
dovedit în confruntările politice cu reprezentanţii partidelor de gu-

7
 vernămînt maghiare. Caracterizat în 1907 de Robert Seton-Watson,
odată cu ascensiunea şi popularitatea sa în opinia publică din întreaga
monarhie, Vaida era: “un inamic periculos, care ştia să folosească
ascuţişul cuvîntului. Un inamic periculos, dar un prieten bun. Foarte
ambiţios, apt de a fi arogant, dar fără reproş din punctul de vedere al
onoarei.” ^ Dezbaterile din parlamentul ungar confirmă întrutotul
caracterizarea lui Seton-Watson, valabilitatea ei păstrîndu-se pînă la
sfîrşitul vieţii. Dialogurile aspre purtate pe băncile parlamentului în
special cu Istvăn Tisza, A. Apponyi şi I. Andrâssy jr. etc., afirmarea fără
teamă a drepturilor naţiunii române au dus la evacuarea sa cu forţa din
sala de şedinţe. Curajul In exprimarea opţiunilor sale politice a de­
clanşat o puternică campanie de presă împotriva sa. La ea s-au asociat,
mai tîrziu, ziarele româneşti partizane ale grupării tinerilor “oţeliţi”.
Motivul îl constituia legătura şi mai cu seamă credinţa sa în Viena, în
sprijinul arhiducelui Franz Ferdinand, în care a văzut o pavăză în calea
politicii agresive a guvernelor maghiare. Polemica a depăşit repede
limitele decenţei, degenerînd în atacuri la persoană, aşa cum de multe
ori s-a întîmplat în viaţa politică românească. Disputele acelor ani
(1909-1912) au continuat şi după 1918, autorii fiind în general aceiaşi.
Vaida Voevod a suportat în România interbelică violenţa de limbaj a
presei, a fost obligat să polemizeze în jurul unor chestiuni personale sau
politice ce datau din perioada de pînă la 1918. Fiind angajat politiceşte,
prim-ministru sau ministru, adversarii politici, în atmosfera de după
Marea Unire, trec la atacuri menite să pună în discuţie credibilitatea sa
ca om politic, fiind considerat un politician “pătat” datorită relaţiilor
sale cu anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul prezumtiv
la tronul imperiului austro-ungar. Bănuiala, născută din ignoranţă, a
constituit fundalul atacurilor la persoană amplificate după publicarea
memoriilor unor contemporani ai săi, colaboratori ai arhiducelui, nu­
mele lui Vaida nelipsind din paginile lor. 2-*
Chiar dacă lucrurile ar fi stat aşa cum “detractorii” au căutat să
le acrediteze, Alexandru Vaida Voevod a fost un politician, ca de altfel
marea m a jo rita te în im p eriu l m u ltin aţion al, căruia sfîrşitu l
Habsburgilor, este cazul să o recunoaştem odată, nu i se părea prea
apropiat. De-a lungul istoriei marile imperii au pierdut războaie, au
cunoscut insuccese politice pe plan intern sau internaţional dar n-au
dispărut instantaneu, aşa cum avea să se întîmple la sfîrşitul primului
război mondial. întotdeauna, noi, contemporanii, căutăm să îi judecăm
pe înaintaşii noştri prin prisma unor scheme aprioric construite, să-i
trecem printr-o schemă de gîndire ancorată în actualitatea pe care noi

8
o trăim şi nu a contextului istoric în care personajul discutat a activat.
Dar pentru a ilustra modul cum Alexandru Vaida Voevod a fost
reprezentat în ziarele şi revistele din epocă chiar de către unii istorici
contemporani cu el, lăsînd să plutească în jurul său suspiciunea, neîncre­
derea, vă prezentăm cîteva din piesele numeroase ale dosarului său.
Silviu Dragomir, cunoscut pentru aportul său istoriografie remarcabil,
cit şi pentru implicarea sa politică în mişcarea naţională, după război
s-a raliat adversarilor lui Vaida, lansînd un atac violent, acuzator la
adresa sa.
în revista “Ţara noastră”, la începutul anului 1928, Dragomir a
publicat un ciclu de trei articole intitulate “Un proces istoric","In la­
boratorul lui Francisc Ferdinand“ şi "Eu românul habsburgic“. După cum
lesne se poate vedea din titluri, obiectivul lor era determinat de relaţiile
lui Vaida cu arhiducele. Deşi autorul lor recunoaşte că la nivelul condu­
cerii mişcării naţionale erau ştiute legăturile lui cu Francisc Ferdinand
au fost considerate ca o parte a tacticii adoptate de P.N.R. ’’bătrînii
noştri păstrau încă lealitatea faţă de Casa domnitoare. Dar această
lealitate era o tactică momentană, dictată de împrejurări, era o metodă
de luptă, iar nu ţelul final al politicii româneşti din Ardeal. ' Observa­
ţia sa este în concordanţă cu realitatea şi deşi Vaida gîndea la fel,
încadrîndu-se în afirmaţiile lui Dragomir, acesta însă foloseşte articole
din presa vremii pentru a demonstra contrariul. într-un ziar din
Bucureşti, la cîteva zile după izbucnirea primului război mondial, Vaida
s-a pronunţat categoric împotriva Rusiei şi a eventualităţii angajării
României în conflictul militar de partea imperiului ţarist. Reproducînd
numai acele pasaje din amintitul articol ce confirmau prezumţiile,
Dragomir a lăsat la o parte fragmentul în care Vaida îşi justifica poziţia
sa: “Nu mă încumetez să dau sfaturi României sau să fac preziceri, dar
cred că e în interesul întregii românimi salvarea românilor basarabeni
care chiar în împrejurările de azi sînt iremediabil pierduţi şi vor fi cu atît
mai mult în cazul unui triumf al Rusiei. Dimpotrivă, românii din împă­
răţia habsburgică sînt destul de tari spre a-şi apăra ei însuşi existenţa lor
naţională în sinul monarhiei.” 4) Afirmaţiile lui Vaida în contextul
epocii, modul său de a gîndi erau departe de a putea fi considerate
“antinaţionale” sau conţinînd în ele izul “trădării” naţionale, aşa cum
Dragomir se străduieşte să o demonstreze.
• Asemenea atacuri la persoană au fost mai multe, unele chiar mai
grave. Politicianismul perioadei interbelice, ignoranţa etc. sînt marcate
de numeroase episoade similare cu cele trăite de Alexandru Vaida
Voevod. Confruntat cu o polemică adeseori virulentă, Vaida a căutat să

9
 răspundă, să convingă opinia publică despre neadevărurile susţinute de
adversarii săi politici. El însuşi polemist, avînd o bogată experienţă ce
data încă din anii dualismului austro-ungar, nu a evitat disputele şi nici
ripostele pe măsura atacurilor. Interesant, Vaida nu a căutat în memo­
riile sale să plătească poliţe unora dintre detractorii săi, în schimb face
ca prezenţa lor în desfăşurarea evenimentelor să fie lapidară, sporadică.
Bunăoară, Octavian Goga, deşi implicat profund în jocul politic de după
1908, apare în relatările colaterale numai în dialoguri în care se contestă
calităţile sale de om politic.
_ -Ascensiunea sa de după 1918 a trezit multe invidii iar con­
fruntările politice, de multe ori neloiale, au făcut din Vaida una din
personalităţile României Mari prezente pe prima pagină a ziarelor,
parcurgîndu-se de la denigrare toată scara evaluărilor, pînă la adulare.’
Exemplul edificator din acest punct de vedere îl reprezintă aniversarea
împlinirii în 1932 a vîrstei de 60 de ani. Ziarul P.N.Ţ. din Cluj, “Patria”,
ce se^ bucura de o largă audienţă în Transilvania,5) i-a consacrat un
număr special, foarte important pentru biografia lui Vaida. Printre
personalităţile europene care trimit articole cu conţinut memorialistic,
sau simple telegrame de felicitare, se numărau: Louis Barthou, Lloyd’
George (“Am avut plăcerea să cunosc pe dl. Alexandru Vaida Voevod
cînd a fost prim-ministrul României şi am fost impresionat de mărimea
spiritului său...”), Robert Seton-Watson (“Alexandru Vaida Voevod -
campionul ideii naţionale”), Wickham Steed (“Un apostol al neamului
romanesc”), Lutz Korodi (“Vaida Voevod europeanul”), Karl Renner
(“In acele zile am dezbătut adeseori împreună cu dl. Vaida ideile noastre
comune...”), Louis Eisenman, Iosif Vdszi (redactor şefia Pester Lloyd)
etc. La acestea se adăugau aprecierile elogioase ale lui Iuliu Maniu,
Ştefan C. Pop (“curaj pînă la temeritate şi sinceritate pînă la brutali-’.
tate”), Grigore Gafencu etc. In acelaşi timp, ziare ale opoziţiei folosesc
prilejul pentru a readuce în prim plan argumentele contestatare.
Nichifor Crainic, Ion Rusu Abrudeanu îl atacă în presa vremii, iar loan
Lupaş publică broşura “Un episod istoric din anul 1917"6) scoţînd în
evidenţă relaţiile lui Vaida cu Viena şi Berlinul, uitînd însă să ia în
discuţie anul 1918 şi, mai ales, participarea sa la Conferinţa de Pace de
la Pans, rolul său în recunoaşterea internaţională a României Mari.
Cele două ipostaze prilejuite de acelaşi eveniment sînt conclu­
dente, deşi reprezintă doar un episod dintr-un scenariu destul de bogat
din acest puncţ de vedere.
Apariţia în decursul anilor a multor articole cu caracter de­
nigrator l-a determinat să răspundă, în multe cazuri, publicînd scurte

10
amintiri sau relatări asupra unor evenimente la care a participat direct.
Edificator din acest punct de vedere este primul fragment cu tentă
memorialistă dedicat mişcării memorandiste. în scrisoarea care-1 în­
soţeşte, Vaida scria redactorului clujean: “Atîta va fi de rectificat, de
desminţit, incit un biet om ca mine, care am cunoscut oamenii şi am
participat în intimă colaborare cu ei, care am stat 50 de ani în prima linie
de foc şi am avut ocazie să pătrund în toate ascunzişurile culiselor din
Sibiu, Cluj Bucureşti, Budapesta, Viena etc. fără a-mi pierde omenia
judecăţii, are dreptul să întrebe: ce să caut eu în treaba asta de syko-
phanţi ?” Răspunsul la ultima întrebare şi-l dă singur: “A trezit în mine <
vechea patimă de a lupta pentru adevăr.” ’ Avea, în zilele cînd scria
acele rînduri, 72 de ani.
Vaida nu se străduieşte să ne ofere o proiecţie personală asupra
epocii, o viziune proprie, în schimb se descrie pe el însuşi în relaţia cu
un grup destul de restrîns de contemporani. Eul este de aceea prezent,
poartă toate dialogurile, oferă soluţiile, sugerează ieşirile din comple­
xele probleme ale epocii.
fylemoriile lui Alexandru Vaida Voevod au, cu toată nota de
subiectivism, acceptabil, o valoare inestimabilă pentru istoria românilor
şi nu numai a lor. Conversaţiile, contactele sale vieneze reproduse pe
baza corespondenţei sînt o contribuţie aşteptată de specialiştii europeni
interesaţi în continuare de istoria imperiului în preajma declanşării
primului război mondial. Vaida ne introduce în relaţia politică cu
personalităţile de vîrf vieneze, berlineze, budapestane şi bucureştene:
Franz Ferdinand, baronul Maximilian Beck, primul-ministru al
Austriei, baronul Alois von Aehrenthal, ministru de externe al monar­
hiei, faimosul primar al Vienei, Karl Lueger, în anturajul ultimului
Habsburg, împăratul Carol, cu oamenii politici maghiari ai vremii:
Istvăn Tisza, Apponyi, Andrăssy, Khuen-H6dervâry, Lukăcs, M.
Kărolyi, I. Kristoffy etc. El aruncă în acelaşi timp lumina asupra mane­
vrelor politice desfăşurate, cu abilitate, pe multiple planuri, nu o dată
în consens sau la sugestia Bucureştiului. La fel de interesante sînt relată­
rile privind raporturile româno-germane în timpul primului război
mondial, Bethmann-Holweg, von Jagow, Zimmermann etc. figurînd
printre personajele pe care Vaida le întîlneşte. Cazul este extraordinar
şi denotă capacitatea deosebită a marelui om politic care a fost Ion I.C.
Brătianu. Prudent şi abil, premierul român a menţinut ca pe o rezervă
necesară, în conjunctura politico-militară de după intrarea României în
război alături de Antantă împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei,
contacte cu tabăra adversă prin intermediul lui Vaida, A C . Popovici,

11
 I. Maniu etc. Era o măsură de prevedere logică şi firească.
Cititorul va avea ocazia să cunoască şi să înţeleagă mai bine
resorturile ascunse ale legăturilor dintre români, care nu se rezumau
doar la latura sentimentală, a dorinţei naturale de înfăptuire a României
Mari. Asistăm, astfel, la o conjugare a efortului, la stabilirea unei linii
de conduită politică comună, chiar dacă pentru moment unele din
personalităţile ardelene îşi pun în joc cariera, popularitatea etc. Carol
I, Ion I.C. Brătianu, N. Filipescu etc. sînt factori de decizie care apar
frecvent în paginile memorialistului, în complicatul joc politic în care
România a intrat pentru a se înfăptui la dimensiunile ei reale, căutind
împlinirea identităţii frontierelor politice cu cele etnice.
Interesante, fascinante chiar, sînt relatările din perioada
Conferinţei de Pace de la Paris din anii 1919-1920. Atît la Paris cît şi la
Londra, Vaida trăieşte un episod politic extraordinar, întîlneşte mai
toate personalităţile vremii, constată destinul şi tratamentul inegal la
care au fost supuse micile state de către marile puteri. Coroborate cu
corespondenţa sa cu Iuliu Maniu, fragmentul referitor la acţiunea poli­
tică românească din acei ani, poate, în sfirşit, să ne ofere imaginea reală
a momentului politic trăit cu o intensitate fără egal.
Simpla lor înşiruire se constituie într-un atestat incontestabil al
valorii acestor memorii care relevă fără îndoială un politician român de
calibru european.
Publicarea însemnărilor memorialiste ale lui Vaida Voevod re­
prezintă un început menit să ofere viitorului biograf un sprijin, o uşurare
a muncii care se va cere îndelungată, statornică şi consecventă.
înlăturat vălul polemistului, defensiv în majoritatea cazurilor,
vom putea ajunge mai uşor spre un crez politic care-i marchează viaţa,
dragostea faţă de neamul românesc, căruia i-a dăruit întreaga sa viaţă
de om politic.
Memoriile lui Alexandru Vaida Voevod sînt dificil de plasat în
“literatura de frontieră” între istorie şi literatură, fiindcă ele aparţin
într-o proporţie covîrşitoare primeia. Criteriile fixate de istoricii literari
îşi păstrează valabilitatea în primul rînd pentru oamenii de litere şi mai
puţin pentru politicienii înclinaţi în principal spre justificarea actului
politic propriu în dauna reconstituirii epocii în ansamblul ei.
In reconstituirea de factură memorialistă, Vaida caută să uzeze,
pentru a simplifica lucrurile, de documentele de epocă aflate în posesia
sa, astfel că uneori pagini întregi nu sînt altceva decît parafrazarea
surselor primare. Desigur, această modalitate ar părea să diminueze
parţial valoarea memoriilor. Probabil că autorul lor a acordat mai

12
puţină importanţă acestei chestiuni, preferind sa marcheze eyenimen-
fele istorice la care a luat parte, prospecţia asupra lor fiind in genere
destul de obiectivă. D e fapt tot acest material de importanţa istorica laşa
impresia unei munci neterminate, a unei străduinţe care nu a putut f
concretizată aşa cum Vaida şi-a dorit-o. D e aceea cititorul nu trebuie sa
fie surprins atunci cînd întîlneşte pe parcursul lecturii unele repetiţii,
revenirea unor idei etc. Ele nu sînt decît rezultatul lipsei de continuitate
a reluărilor tardive şi mai mult ca sigur a presiunii timpului, cu deosebire

P Fragmentele de memorii, disparate, împărţite între Arhivele

Statului Bucureşti şi filiala lor sibiană, au fost “întregite” de către noi
din notiţe, adesea pe marginea scrisorilor, a anvelopelor de plicuri etc
întreaga1 procedură a fost posibilă numai după trecerea in revista a
dosarelor ce constituie arhiva sa personală. Lipsa de omogenitate
repetiţiile din însemnări, reluările, pe lingă dificultăţile create, au avut
si un avantaj. Aducerile aminte se înmulţesc, noi detalii sint adaugate
aruneînd lumină asupra unor întîmplări, persoane ce apar pe parcursul
desfăşurării istorice. Le-am adăugat şi cîteva documente, scrisori, me-
morande politice care întregesc însemnările sale dar vor ajuta mult pe
viitorul biograf al acestei remarcabile personalităţi.
Totodată, parafrazarea unor scrisori a permis stabilirea cronol -
giei iar însemnările mărunte au denotat intenţia lui Vaida de a-şi scrie
memoriile, cel puţin pînă în anul 1920. A fost probabil îndemnat sa o
facă de către detractorii săi, poate şi din cauza sugestiilor constante ale
autorilor bogatei literaturi dedicate personalităţii arhiducelui Franz
Ferdinand. Maurice Muret, Leopold von Chlumecky, Constantin
Graur, Milan Hoda etc. aşteptau, după cum singuri °_ mărturiseau,
publicarea de către Vaida a documentelor ce atestau legaturile sale cu
cercul de la Belvedere. ^
Intenţia noastră nu a fost ca prin subiectivitate sa cream o per­
sonalitate altfel de cum se prezintă ea însăşi. Minusurile sau, mai bine
spus partea negativă a activităţii sale se leagă în principal de perioada
interbelică cu deosebire după 1933, cînd a alunecat pe panta unui
naţionalism exacerbat, devenind antisemit, atitudine embrionar sesiza­
bilă şi în perioada anterioară. A avut şi marea neşansă de a guverna ţara
într-unul dintre cele mai dramatice momente, criza din 1929-1933.
După trecerea acestei faze de mari confruntări sociale, prin intriga
ţesută cu abilitate de regele Carol al Il-lea, prietenia sa cu Iu iu Mamu
ia o întorsătură neaşteptată, vina aparţinînd în buna parte lui Vaida.
Despărţirea lor l-a afectat în principal pe Vaida, contribuind la

13
 autoeliminarea sa de pe arena vieţii politice româneşti.
Cu luminile şi umbrele ei, personalitatea lui Vaida merită să fie
reconsiderată. Motivul principal îl constituie dimensiunea sa euro­
peană, calităţile de politician şi, nu în ultimul rînd, cea de făurar al
României Mari.

Cluj-Luxemburg, 1991

NOTE

iant. ^ ° dea' Hugh Set°n-Watson, R.W.Seton-Watson şi Românii.

1906-1920, vol.I, Bucureşti, Edit, ştiinţifică şi enciclopedică, 1988, p.180.
2) Milan H oda, Federation in Central Europe. Reflections and
Reminiscences. Londra, New-York, Melbourne, Edit. Jarrod, 1942;
.. Leopold von Chlumecky, Erzherzog Franz Ferdinands' Wirken und
Wollen, Berlin, 1929;
J. Kristdffy, Magyarorszăg kălvăriăja, Budapest, 1927 etc
3) Ţara Noastră, (1928), p.1307.
4) Gazeta Transilvaniei, LXXVII, nr.165 din 27 iulie / 9 august 1914.
5) Ziarul clujean la a cărui apariţie Vaida a contribuit substanţial. A publicat
in cursul lumi februarie 1932 un ciclu de articole consacrat aniversării sale ce se
întinde pe 11 numere.
6) I. Lupaş, Un episod istoric din anul 1917, Bucureşti, 1932, p. 19.
Broşura a declanşat o polemică cu rezonanţe parlamentare. însuşi
N. lorga s-a implicat în ea. Lupaş îl acuza practic pe Vaida că ar fi încercat în
respectivul an detronarea lui Ferdinand şi aducerea pe tronul României a unui
membru al dinastiei de Habsburg.
7.) A! '.VA aidTaT Voevod, Martiriul Memorandist. în Gazeta juridică a
Transilvaniei, An II (1944), nr.5-10, p.268.
 IMPERIUL CU DOUĂ
CAPITALE...

0 începutul participării lui Alexandru Vaida Voevod la

viaţa politică din monarhia austro-ungară coincide în
linii mari cu declanşarea crizei dualismului, ultima înainte de colapsul
final al unui imperiu multinaţional confruntat de-a lungul istoriei sale
cu probleme pe care s-a dovedit incapabil să le soluţioneze.
Sfîrşitul de secol şi debutul veacului nou, al XX-lea, scoteau tot
mai mult în evidenţă insurmontabilitatea unor chestiuni arzătoare atît
pentru naţionalităţi cit şi pentru cele două capitale aflate într-un con­
flict generat de pretenţiile Budapestei de a obţine un control propriu
asupra problemelor interne, de a încerca prin puterile sale să-şi menţină
dominaţia asupra popoarelor care numeric îi depăşeau. Habsburgii, pe
de altă parte, văzîndu-şi ameninţate poziţiile, recurg la formule politice
menite să stopeze tendinţele maghiarilor la care se adăugau cele ale
naţionalităţilor. Războiul “intern” bătea la uşa imperiului şi măsurile
de prevenire se dovedeau insuficiente cu scurgerea timpului.
Sfîrşitul monarhiei, mai aproape decît îşi imaginau cei mai opti­
mişti adversari ai ei, avea să fie rezultatul exploziei butoiului de pulbere
acumulat de-a lungul vremurilor şi detonat de primul război mondial.
în acest vast imperiu ce îngloba peste 51 de milioane locuitori
erau aproape 10 naţiuni distincte, peste 20 de naţionalităţi aflate fiecare
în poziţii divergente cu cele două capitale. Ele constituiau două state,
Austria şi Ungaria, 17 provincii sau ţări ale coroanei, una (Croaţia-
-Slovenia) asociată Ungariei, un corp separat (oraşul Fiume) anexat

15
 Budapestei şi o provincie cu statut colonial (Bosnia-Herţegovina).
Fiecare dintre ele avea o ctmştiinţă şi un trecut istoric separat, benefi­
ciase pînă la 1867 de autonomie teritorială. Pe durata a aproape patru
secole istoria acestui mozaic de popoare s-a caracterizat prin eforturile
Casei de Habsburg de a-1 menţine sub controlul său. Rezultatul acestui
efort este îndeobşte cunoscut, iar preţul plătit de popoare de asemenea.
Este adevărat că şi Habsburgii au încercat o politică de centra­
lizare şi unificare a provinciilor care formau imperiul în timpul Măriei
Tereza şi al fiului ei, Iosif al II-lea, dar era prea tîrziu. Naţionalismul
cîştigase deja teren şi odată cu manifestările sale a apărut evident eşecul
acestor încercări. D e aceea perioada care a urmat pînă la dezintegrarea
monarhiei s-a caracterizat prin promovarea unei politici bazată pe
cultivarea patriotismului dinastic. Imaginea împăratului trăind la Viena
într-o incredibilă splendoare şoca imaginaţia ţărănimii needucate,
convinsă că stăpînul lor era plin de bune intenţii faţă de categoria lor
socială, “bunul-împărat” fiind însă înconjurat de sfetnici “răi”, care îl
împiedicau să cunoască realitatea crudă în care erau nevoiţi să existe.
David Prodan sublinia pe bună dreptate loialitatea intelectuali­
lor români faţă de dinastie şi resorturile intime ale acestei credinţe. “Iată
de ce a fost cucerită de iosefinism, iată originile elogiilor superlative şi
unanime cu care preamăreşte în toate împrejurările pe împărat, nu
numai în viaţă fiind ci şi după moarte. Despre el, intelectualitatea
românească nu vorbeşte decît ca despre cel mai mare binefăcător al
naţiunii române. Numai el i-a cunoscut suferinţele şi le-a căutat tămă­
duirea, numai el a aşezat-o în rîndul cetăţenilor patriei, numai el a
înţeles cu adevărat ’’drepturile omului şi cetăţeanului"1). în numele său
Horea s-a răsculat în fruntea ţăranilor la 1784, s-a luptat împotriva lui
Napoleon, iar peste mai puţin de jumătate de secol, în vremea revoluţiei
de la 1848 românii s-au ridicat la luptă în apărarea dinastiei ameninţată
de inamici şi asupritorii lor direcţi, nobilii maghiari. Loialitatea a mers
pînă acolo încît au respins şi nu au respectat legile şi deciziile luate în
numele regelui Ungariei pe care declarau că nu-1 vor, chiar dacă acesta
nu era altul decît “bunul” împărat al Austriei. S-au bucurat cu toţii la
vestea victoriilor lui Radetzky în Italia, uitînd că de fapt italienii luptau
pentru libertatea pe care şi ei o doreau. Ingratitudinea faţă de ei era
trecută uşor cu vederea, pentru că în faţa opresiunii, în manifestările ei
cotidiene pentru oamenii simpli, era prezent nu împăratul, ci adminis­
traţia şi aristocraţia maghiară pe care o suspectau de rea credinţă şi
ostilitate faţă de monarh. Şi nu greşeau prea mult. Era un sentiment care
trebuia luat în consideraţie de conducătorii lor politici, constrînşi să

16
aleagă dintre două rele pe cel mai mic, şi acesta era, după 1867, Viena
rezidenţei Habsburgilor. Ea nu a însemnat pentru români un duşman
în măsura în care era pentru maghiari. Vaida şi-a dat seama de acest fapt
şi nu era singurul.
Imperiul multinaţional a fost menţinut prin mijloace dintre cele
mai variate, prin armată, biserică, birocraţie care au cultivat la unison
aşa-numitul “patriotism-dinastic” ce consta în loialitatea faţă de habs-
burgi şi nu faţă de stat în sine. Soldâţii proveniţi din mijlocul popoarelor
care constituiau imperiul plecau la atac în numeroasele războaie în care
monarhia s-a implicat strigînd “Trăiască împăratul” şi nu “Trăiască
Austria”. Acest efort educaţional urmărea în ultimă instanţă crearea
unui tip uman deosebit, un “Homo Austricus” fidel Habsburgilor.
Marele nostru poet Mihai Eminescu, sensibil la fenomenul politic din
imperiu,avea să surprindă această încercare şi rezultatele ei schiţînd
tipologia acestui gen socio-uman. Scriind despre preotul, catolic subli­
nia că acesta nu avea familie, nu avea o limbă naţională, patrie, iar regele
său era papa. Preoţimii îi asociază “beamterul” austriac, “persoană fără
nici un neam”-acasă vorbeşte ruseşte, şcoala o face în ungureşte, univer­
sitatea e nemţească, ajungînd în final să nu mai ştie nici una bine. Poetul
afirma nu o dată că Austria există prin discordia popoarelor sale 2'.
Sistemul educaţional avea ca unic scop cultivarea conceptului
dinastic şi patrimonial al statului şi în acest sens predarea istoriei în
şcolile din imperiu este o convingătoare mărturie. Istoria Austriei a fost
descrisă în aproape toate manualele numai ca o istorie a dinastiei şi a
şefilor militari care au servit-o. La terminarea şcolii, cititorul sau elevul
trebuia să rămînă cu impresia că tot ceea ce se înfăptuieşte în istoria
monarhiei a fost opera exclusivă a împăraţilor Habsburgi. Reproduceri­
le, calendarele, almanahurile, cărţile de popularizare etc. erau dedicate
aproape în exclusivitate dinastiei. Zilele de naştere ale împăratului,
jubileurile încoronării, aniversările marilor confruntări militare,
cîntecele, imnul etc. constituiau prilejuri ale glorificării dinastiei.
Tabloul înfăţişînd pe împărat era ţinut în fiecare şcoală sau instituţie
publică, pe monede de asemenea trona figura sa, o broşură intitulată
“Ce a făcut împăratul Franz Iosif pentru popoarele sale” a fost tipărită
în tiraj de masă, iar cei ce o citeau aflau prin intermediul ei că tot ce se
construise, universităţi, spitale, salubrizarea Vienei, însăşi constituţia
ţării au fost opera împăratului. “Testele patriotice” care se dădeau în
şcoli căutau să îmbine patriotismul local cu cel dinastic, habsburgic, iar
în biserici preoţii în rugăciunile şi predicile lor făceau ample referinţe
la împărat şi familia sa.

17
 Intraţi în armată, tinerii erau în continuare supuşi prin alte
mijloace educaţionale aceluiaşi scop. Faimosul “regulament de serviciu
(Dienstreglement) nu era altceva decît o rugăciune de vasalitate către
împărat şi generalii săi, fără nici o referire la obligaţiile soldatului
faţă de ţară, popor, guvern sau constituţia ţării. Era cu, alte cuvinte,
Biblia patriotismului habsburgic", cum o numea plastic un contempo­
ran. Armata propovăduia solidaritatea şi elimina manifestările şovine,
naţionaliste.
_ Acest sistem al educaţiei civice a fost subminat după 1867 mai cu
seamă în Ungaria, unde întregul program şcolar a fost orientat spre
loialitatea faţă de ideea statului naţional maghiar. Maghiarizarea era
dezideratul principal al învăţămîntului de stat. El propovăduia şi căuta
să convingă generaţii întregi de slovaci, români, sîrbi, germani, croaţi
despre trecutul glorios al maghiarilor, despre efortul lor sub conducerea
nobilimii pentru apărarea independenţei şi suveranităţii, pentru salva­
rea creştinismului european ameninţat de turci. în schimb, referirile lor
la istoria naţionalităţilor se concentrau în jurul ostilităţii acestora faţă
de maghiari şi ralierea lor la habsburgi. Erau cu brutalitate consideraţi
inferiori sub raport cultural, literar şi artistic. Acest mod de concepere
a sistemului educaţional a determinat apariţia prăpastiei dintre ma­
ghiari şi alte naţionalităţi, a dus la lipsa unei cooperări pe plan cultural.
Dar cum existau şcolile confesionale ale naţionalităţilor, acestea
contracarau prin cultivarea spiritului dinastic pe cel al loialităţii faţă de
“Regnum Marianum”. Faptul în sine nu trebuie să ne surprindă, naţio­
nalităţile supuse acestei presiuni, pentru a rezista, au căutat sprijinul
dinastiei chiar dacă conducătorii lor erau convinşi că nici aceasta nu
reprezenta o soluţie definitivă şi de durată, dar trebuiau să ţină seama
de realitatea existentă, să se muleze la factorii decizionali din punct de
vedere politic. Pe aceleaşi coordonate se plasează şi Alexandru Vaida
Voevod.
Habsburgii au constituit în felul lor un unicat în rîndul marilor
dinastii europene, dominînd Centrul Europei între anii 1282 şi 1918.
Fiecare Habsburg, de la primul pînă la ultimul, s-a considerat un execu­
tor al voinţei divine pe pămînt. S-au caracterizat prin ingratitudine, prin
misticism religios, ei fiind campionii contrareformei, prin militarism
dispunînd de armată cum au dorit pînă în ultimele momente ale stăpî-
nirii lor. Dar, să ilustrăm cele afirmate prin prezentarea a doi dintre cei
mai reprezentativi dintre ei, Franz Iosif şi Franz Ferdinand, mai cu
seamă că destinul lui Alexandru Vaida Voevod se va interfera cu cel al
împăratului şi moştenitorului.

18
 Personaj de legendă în lumea europeană, împăratul Franz Iosif
a domnit din 1848 pînă în 1916, o domnie lungă marcată de numeroase
tragedii personale generate de conservatorismul care i-a caracterizat
întreaga viaţă. 4-* Era cunoscut pentru regimul de fier urmat în viaţa
personală. Se trezea cu regularitate la 5 dimineaţa, retrăgîndu-se seara
la orele 11. Purta uniformă militară simplă şi folosea un pat de campa­
nie. Avea o aversiune pentru inovaţiile tehnice, pentru modernizarea
modului de viaţă. Ceremonialul medieval de curte spaniol a fost men­
ţinut pînă la sfîrşitul vieţii sale. Nu-i plăceau telefoanele, trenul şi
îndeosebi automobilele, lumina electrică îi irita ochii. în schimb adora
vînătorile şi alpinismul, localitatea preferată fiind Bad-Ischl. Căsătorit
din dorinţa mamei sale cu Elisabcta, vară primară cu el, deci o căsătorie
în cosangvinitate, aşa cum Habsburgii au practicat-o încă din secolul al
XVII-lea, provocînd debilitarea membrilor acestei dinastii. Gregor
Mendel încă nu-şi începuse studiile sale de genetică la Berlin. Astfel, nu
surprind cazurile din ce în ce mai numeroase de membri ai dinastiei
afectaţi psihic, inclusiv arhiducele Rudolf, destul de instabil mental.
Sinuciderea fiului său la Mayerling, moartea prematură a celor două
fete şi, în fine, asasinatul inutil comis de anarhistul italian Lucheni în
1898, în urma căruia împărăteasa Elisabeta avea să moară, au lăsat urme
pe ultima parte a vieţii împăratului. înapoierea culturală, mitul
“bunului împărat”, compasiunea din mijlocul oamenilor simpli au făcut
ca el să se bucure de respect şi veneraţie pînă la sfîrşitul vieţii. Nu a fost
un om politic de excepţie, a avut ca obiectiv prioritar menţinerea cu
orice preţ în fruntea imperiului a Casei de Habsburg şi pentru aceasta
nu a făcut nici o concesie.
După moartea în împrejurări dramatice, misterioase a tînărului
Rudolf, fratele împăratului, arhiducele Karl Ludwig, a fost desemnat
moştenitor al tronului. Era tatăl lui Franz Ferdinand (1863-1914). Karl
a întreprins în 1896 o călătorie la Ierusalim şi intr-un exces de bigotism
a băut apă din rîul Iordan, murind în scurt timp de dizenterie. După
acest incident, fiul său a devenit automat succesor la tronul imperial.
Şi el, ca şi mulţi dintre urmaşi, membri ai familiei imperiale, a avut
probleme de sănătate. între anii 1895-1898 suferă de tuberculoză, motiv
pentru care purta, datorită afecţiunii coloanei vertebrale, corset me­
dical. Se afirmă că la Sarajevo, în 1914, din cauza acestuia i-a lipsit
mobilitatea necesară şi nu a putut evita atacul lui Gavrilo Prinkip.
Educat în tradiţia catolică a familiei de Habsburg, avînd mani­
festări religioase exagerate, Franz Ferdinand 5-* a fost o inteligenţă
mediocră, un caracter duplicitar, memoriile lui Vaida fiind din acest

19
 punct de vedere revelatoare. în 1900, cu toată opoziţia unchiului său,
s-a căsătorit cu contesa cehă Sofia Chotek (1868-1914), după ce con-
simţise să nu pretindă tronul imperiului pentru copiii rezultaţi din
acest mariaj morganatic. Soţia sa, ridicată la rangul de arhiducesă de
Hohenberg, era silită să respecte şi să suporte ceremonialul umilitor de
la curtea imperială, intrînd ultima, după un şir de ducese şi arhiducese
Habsburg, la primirile oficiale.
Ce poate fi mai sugestiv decît felul în care cei doi soţi au fost
trataţi după crîncena lor moarte. La Arstetten, sicriul cu corpul neîn­
sufleţit al Sofiei Chotek a rămas în afara capelei pînă la terminarea
serviciului religios pentru soţul ei, desfăşurat în interior. Abia după
aceea, separat, a beneficiat de ceremonial. Copiii care nu aveau dreptul
să pretindă tronul imperial nu au fost lăsaţi să asiste la înmormîntare.
Prinţul Montenuovo, şambelanul imperial, a supravegheat totul cu
inflexibilitate, nefăcînd nici o concesie de la tradiţia spaniolă de curte,
împăratul nu a asistat la funeralii şi nu a acceptat prezenţa suveranilor
europeni la ele. Acest episod este concludent pentru mentalitatea
Habsburgilor.
In plus, maghiarii au avut o atitudine insolentă atît faţă de el cît
şi faţă de soţia sa, motiv pentru care manifesta o antipatie publică faţă
de politicienii budapestani şi simpatiza cu toţi adversarii acestora.
Românii erau printre ei.
După 1901, Franz Ferdinand a început să joace un rol din ce în
ce mai activ în afacerile militare ale imperiului, menţinînd un stat major
propriu la reşedinţa sa de la palatul Belvedere din capitală. în fruntea
lui a stat generalul Franz Conrad von Hotzendorf, după care a recurs la
serviciile tînărului şi foarte inteligentului maior Alexander Brosch von
Aarenau, partenerul multora dintre dialogurile pe care cititorul le
întîlneşte pe parcursul lecturii memoriilor lui Vaida. Relaţia sa cu
Brosch a depăşit limita oficială devenind o prietenie reală. îi lega
aversiunea faţă de oligarhia maghiară, faţă de intoleranţa de care aceştia
au dat dovadă în primele decenii ale secolului nostru.
Pe de altă parte se cuvine să menţionăm şi climatul politic din
Ungaria, care a determinat în ultimă instanţă apropierea lui Vaida de
Viena.
Spre deosebire de naţionalismul altor popoare din Centrul şi
Estul Europei trezit la viaţă de intelectualitate şi cler, naţionalismul
maghiar îşi are originile în conştiinţa de clasă a nobilimii. Ideea unităţii
teritoriilor Coroanei Sfintului Ştefan, încărcată la început de catolicism,
a devenit din secolul al XVIII-lea antihabsburgică şi protestantă fără a

20
pune nici un moment în discuţie caracterul multietnic al statului istoric
maghiar.
înainte de 1867, maghiarii au fost una dintre naţiunile privilegia­
te ale imperiului habsburgic, iar după 1867 devin stăpînii unei jumătăţi
din monarhia denumită austro-ungară. Ungurii aveau o nobilime nume­
roasă, formată din cea tradiţională sau creată de habsburgi, constituită
intr-un corp social şi politic în interiorul căruia se considerau egali “una
eademque nobilitas”. Dacă din punct de vedere social-economic ea era
eterogenă, politiceşte lucrurile stăteau cu totul altfel; o significantă
egalitate în exercitarea drepturilor publice se poate constata fără
dificultate.
Această nobilime, considerată pînă la ridicol depozitara “patrio­
tismului maghiar”, a avut la baza conştiinţei ei dreptul inalienabil al
cuceritorului care îi conferea şi justifica în concepţia ei calitatea de a
stăpîni singură pe cei supuşi prin forţa armelor. Intre această clasă şi
ţărănime s-a creat de la început o prăpastie, ultima sesizînd conflictul
dintre nobili şi coroană şi în majoritatea cazurilor luînd partea habsbur-
gilor. Dispreţul şi neîncrederea exprimate în afirmaţia că omul începe
cu rangul de nobil au contribuit la clivajul din societatea maghiară, astfel
că atunci cînd parlamentul de la Budapesta, la începutul secolului al
XX-lea, impresionînd pe toată lumea prin şovinismul cvasigeneral, a
cerut pentru Ungaria drepturi mai mari în raport cu Viena, pretenţiile
sale nu au fost susţinute de masa populaţiei. Ameninţată cu votul
universal, această aristocraţie s-a retras rapid în spatele vechiului sistem
electoral care-i asigura supremaţia politică, abandonînd “patriotismul”
de care făcuse atîta caz.
Dispariţia generaţiei liberale de la 1848 (Deâk, ultimul dintre ei,
moare la 1876) a adus pe scena politică a Ungariei noi grupări sau
partide care au abandonat principiile predecesorilor. în atmosfera de
după 1875 şi-a făcut tot mai mult loc ideea asimilării naţionalităţilor,
urmărindu-se crearea unui stat naţional maghiar unitar. Funcţionarii
proveniţi din mijlocul naţionalităţilor au fost înlăturaţi rînd pe rînd, iar
limba maghiară a devenit instrumentul asimilării. Acest curent a luat la
sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX amploare, prin
aderarea la el a unei noi generaţii exclusiviste şi intolerante faţă de
naţionalităţi. Făceau parte din aşa-numita “clasă istorică a ţării”, al cărei
slogan politic faţă de români, sîrbi şi slovaci a fost, după afirmaţiile lui
L. Mocsăry, “Trădătorii ţării sînteţi voi. Mîinile sus”. Pierzînd com­
petiţia pe plan economic în faţa evreilor şi a naţionalităţilor care-şi
consolidau clasa de mijloc, au ajuns să considere pe toţi cei care nu

21
 învăţau ungureşte ca “trădători” sau “conspiratori”, iar cultura ma­
ghiară era socotită unică, naţionalităţile abuzînd de magnanimitatea
maghiarilor, care le-au oferit o casă în ciuda dreptului de cuceritori ce
le revenea lor. Această doctrină a fost însoţită de o politică şcolară
menită să transforme învăţămîntul intr-un instrument pentru învăţarea
limbii maghiare, în dauna celui de cultură generală. Era vorba în ultim
instanţă de preponderenţa lingvisticii asupra celorlalte discipline de
învăţămînt. însuşi partidul numit al independenţei sau cel 48-ist, adver­
sare ale Austriei, au considerat că o confruntare deschisă, decisivă cu
Viena nu va fi posibilă decît în cazul reuşitei maghiarizării, altfel se va
repeta experienţa anului 1849.
Atmosfera de şovinism era alimentată de presă, numită pe bună
dreptate de contemporani “presă revolver” pentru agresivitatea şi into-
leranţa manifestate faţă de naţionalităţi, considerate inamici periculoşi
ai ideii de stat al Coroanei Sf. Ştefan. Ea nu a făcut nimic pentru a
favoriza un climat politic de convieţuire. Dimpotrivă, a contribuit la
adîncirea prăpastiei care se crease în acei ani.
Dorim să oferim spre ilustrare două opinii ale unor personaje pe
care le vom întîlni în memoriile de faţă. Coloman Sz611 declara în 1908:
“Maghiarii au cucerit această ţară pentru maghiari şi nu pentru alţii.
Supremaţia şi hegemonia maghiară sînt total justificate”. 7) Istvân Tisza,
prim-ministru în mai multe rînduri, afirma în 1910: “Cetăţenii noştri de
limbă maghiară trebuie în primul rînd să devină obişnuiţi cu faptul că
ei aparţin comunităţii statului naţional, stat care nu este un conglomerat
de naţiuni variate”. > Aceste două personalităţi pot fi considerate
moderate în comparaţie cu alţi contemporani ai lor, violenţi şi agresivi
faţă de reprezentanţii popoarelor din Ungaria. în acelaşi timp erau
susţinători fervenţi ai dualismului, conştienţi că formula din 1867 le
asigura dominaţia.
Clasele conducătoare au privit naţionalităţile pînă în ultimul
moment de pe aceste poziţii ideologice, promovînd pînă la exasperare
supremaţia şi rolul lor conducător. Au fost incapabile să înţeleagă
aspiraţiile naţionale ale popoarelor oprimate. Nu au încercat să rezolve
această problemă, mai mult, au căutat să menţină privilegiile lor naţio­
nale pe care le-au identificat cu interesele statului. Caracteristică şi
sugestivă din acest punct de vedere a fost vizita lui Tisza, primul ministru
ungar, la 14 septembrie 1918, în Bosnia la Sarajevo, ca trimis al împă­
ratului. Cu mai mult de o lună înainte de asasinarea sa, în vîrtejul
revoluţiei budapestane, el declara reprezentanţilor slavilor de sud: “S-ar
putea ca noi să pierim, dar înainte de dispariţie noi vom avea destulă

22
putere de a vă distruge” 9\ Delegaţii sîrbilor, bosniecilor şi herţegovi-
nenilor au înţeles clar ceea ce aveau de făcut.
Politicienii maghiari au gîndit în acest mod pentru ca să-şi poată
menţine supremaţia, neluînd în considerare aspiraţiile propriului lor
popor, ale oamenilor simpli care nu au intrat niciodată în calculele lor.
Vaida a fost un adversar declarat al politicianismului practicat de par­
tidele maghiare, a ales căi şi mijloace care să ducă la eliminarea lor de
pe scena vieţii politice, a recurs la alianţe şi demersuri subordonate
acestui deziderat.
Alexandru Vaida Voevod nu a crezut pînă în toamna anului 1918
că imperiul va colapsa atît de rapid. Au trecut mai bine de 70 de ani de
la dispariţia de pe harta Europei a imperiului austro-ungar şi se discută
şi astăzi de către istorici şi politologi dacă sfîrşitul a fost intr-adevăr
inevitabil 10\
înainte de 29 noiembrie 1918, trupele monarhiei, conglomerat
de naţiuni şi naţionalităţi, luptau încă victorioase pe fronturile euro­
pene. Croaţii, una dintre cele mai turbulente naţionalităţi, foarte decisă
în privinţa drepturilor sale istorice, provocau italienilor umilitoarea
înfrîngere de la Caporetto. Soldaţii armatei austro-ungare continuau să
ocupe imense teritorii din Serbia, România şi Italia. A urmat apoi brusc
debandada, dezagregarea şi dispariţia imperiului în decurs de cîteva zile.
D e fapt nu se dezmembra o unitate politico-statală ci un mecanism
minat din interior cu multă vreme înainte. Imperiul s-a destrămat în
părţile lui constitutive pentru că popoarele nu mai doreau să trăiască
intr-un cadru statal ostil, neconform realităţilor naţionale şi care nu le
oferea nici un moment satisfacţiile necesare, legate de libertate, demni­
tate şi prosperitate care să le determine să răspundă apelurilor venite
din partea puterii şi să-şi sacrifice viaţa pentru apărarea lui. Exista un
pesimism înainte de 1918 în rîndul intelectualilor şi politicienilor cu
privire la viitorul imperiului, Vaida nefăcînd excepţie din acest punct de
vedere, dar sfîrşitul - în maniera în care s-a petrecut - nu l-a prevăzut
nimeni. Colapsul militar şi politic, la care Vaida şi-a avut partea sa, s-a
datorat luptei popoarelor, exacerbării confruntărilor naţionale care au
subminat statornic ideea de stat.
Dezmembrarea imperiului, operă a principiului naţionalităţilor,
care a luat treptat locul echilibrului european, a conferit românilor şi
României un loc aparte în procesele istorice intrate într-o derulare
rapidă. Alexandru Vaida Voevod a avut rolul său în ciuda afirmaţiilor
postbelice, multe incriminatoare. La urma urmelor avea să fie semna­
tarul tratatului prin care Austro-Ungaria dispărea ca entitate politică

23
 de pe harta continentului nostru.
Aceştia au fost factorii politici de care Vaida a trebuit să ţină
seama în conturarea unei direcţii politice realiste ce urma să se des­
făşoare într-o perioadă de accelerare pe toate planurile a proceselor
istorice.
Opţiunea sa atît de mult comentată şi controversată a fost legată
de moştenitorul tronului, Francisc Ferdinand. Motivele care l-au de­
terminat să o facă sînt de acum într-o oarecare măsură cunoscute.
Detaliile şi precizările ample cuprinse în însemnările sale sînt relevante
pentru gradul de implicare în combinaţiile de culise ale anturajului de
la Belvedere.
Desigur, dintre aceşti factori de care Vaida a fost obligat să ţină
seama nu puteau lipsi România şi relaţiile ei cu monarhia dunăreană,
precum şi elementul geopolitic est-european. Formula politică aleasă
de el se datora în mare măsură constatărilor sale, contactelor cu perso­
nalităţile amintite. Poporul român în ansamblul său se situa la punctul
de interferenţă a agresivităţii a două mari imperii Rusia şi Germania
între care, mai devreme sau mai tîrziu, un conflict armat era de prevăzut.
Contraponderea, în opinia sa, o reprezenta Austro-Ungaria: “primejdia
rusească, deznaţionalizarea Basarabiei, interesul vital ca să nu fim stri­
viţi de lupta între slavism si germanism în cazul dispariţiei ori slăbirii
monarhiei habsburgice.” D | n această conjunctură destul de complica­
tă, Vaida susţine apropierea de Austro-Ungaria, fără a minimaliza nici
un moment obiectivul urmărit de poporul român şi anume unitatea
naţională. Astfel nu a pregetat nici un moment să pună-n balanţa jocului
politic destinul României, pe care-1 dorea împlinit în concordanţă cu
năzuinţele sale.
Rezultat al profunzimii în cunoaşterea realităţilor europene, a
monarhiei austro-ungare cu toate tarele ei generate de insurmonta-
bilitatea problemelor cu care ea se confrunta, îl determină pe Vaida să
sugereze conducătorilor României orientarea spre Europa, spre Vestul
ei, intermediarul fiind în opinia sa imperiul: “Sîntem convinşi scria el
că interesul românismului este să se apropie de Apus nu să tindă spre
Balcani.” u > * F
 ÎNCEPUTURILE CARIEREI
POLITICE

■at
« S l B l e x a n d r u Vaida Voevod s-a născut la 27 februarie 1872
în satul Olpret (Bobîlna de azi) lingă Dej într-o familie
veche şi bogată românească. Strămoşii săi, originari din Gîrbou, au fost
înnobilaţi de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, la 15
noiembrie 1627, de unde provine şi titlul de Voevod pe care îl adaugă
cu multă mîndrie numelui său. Familia sa se înrudea cu mari persona­
lităţi politice şi bisericeşti din trecutul Transilvaniei, cu episcopul loan
Bob şi urmaşul acestuia, loan Lemeny, bunicul său fiind cunoscutul
Alexandru Bohăţel, participant la evenimentele revoluţionare de la
1848. Tatăl său, Dionisie Vaida, a luat şi el parte activă la mişcarea
naţională, sprijinind-o material şi moral.
Şcoala primară o face la Cluj, după care continuă studiile liceale
la Bistriţa şi Braşov, fiind educat în mediul german din aceste două
oraşe. Dobîndeşte o formaţie intelectuală originară în lumea germană,
consolidată apoi prin înscrierea la Universitatea din Viena, facultatea
de medicină. în capitala imperiului intră în contact cu organizaţia
studenţească “România jună”, evoluînd de la calitatea de membru
ordinar pînă la cea de preşedinte al societăţii respective.
Alături de colegii săi s-a angajat în mişcarea naţională cu entu­
ziasmul specific vîrstei, animat la numai 20 de ani de un cald ataşament
faţă de poporul său. Asupra sa, ca şi în cazul celorlalţi studenţi, a avut
o influenţă aparte contemporanul său, Aurel C. Popovici, aflat şi el la
studii în oraşul Graz. Mărturiile foştilor săi colegi îl înfăţişează pe Vaida

25
 ca pe un animator al studenţimii, al coloniei româneşti din Viena. A luat
parte activă la manifestaţiile dedicate sărbătoririi revoluţiei de la 1848,
desfăşurate în fiecare an la 3/15 mai.
Manifestă un interes aparte pentru politică, mai mare chiar decît
pentru medicină. Era prezent la conferinţe pe teme de politologie orga­
nizate de societatea “Politische Gessellschaft”, unde reputaţi profesori,
ziarişti, politicieni ofereau prelegeri apreciate de auditoriul compus în
majoritate din tineret. începe să participe la viaţa politică vieneză fiind
un suporter înfocat al preşedintelui Partidului Creştin-Social, faimosul
Karl Lueger, la alegerea căruia, ca primar al capitalei, îşi va aduce
contribuţia prin angajarea directă în campania electorală a acestuia.
Doctrina creştin-socialismului austriac nu i-a fost niciodată străină
deşi ea nu va constitui dominanta concepţiilor sale politico-naţionale.
Oricum, ea a lăsat urme în gîndirea sa, explicînd în bună parte accen­
tele de antisemitism ce datează din această perioadă. De fapt, sfîrşitul
secolului XIX şi începutul secolului al XX-lea au fost marcate de
creşterea numărului de adepţi ai antisemitismului în întreaga zonă
Central Est-Europeană.
A n tisem itism u l a cîştigat după 1875 teren în im periul
austro-ungar pe măsură ce economia de tip capitalist înaintează cuprin-
zînd sectoare noi şi aducînd în prim plan pe industriaşii şi bancherii de
origine evreiască. In plus lumea satului, afectată şi ea de acelaşi proces,
avea contacte mai vechi cu evreii, reacţia împotriva lor era originară în
poziţia religiei creştine faţă de iudaism. înapoierea culturală, influenţa
deosebit de puternică a bisericii în mijlocul populaţiei din domeniul
economic agrar a contribuit la apariţia acestui fenomen alimentat în
mare măsură de politicieni şi de către proprietarii de moşii, tot mai mult
dependenţi financiar de bancheri evrei.
Incapacitatea multora dintre conducătorii politici din monarhie
în soluţionarea multiplelor probleme cu care societatea se confrunta,
de la inegalitatea socială, economică şi culturală şi pînă la tratamentul
diferenţiat din punct de vedere naţional, toate la un loc au favorizat
difuzarea antisemitismului, doctrină antidemocratică sau antiliberală.
La sfîrşitul secolului al XIX-lea agrarienismul a devenit principalul
purtător de cuvînt al antisemitismului. Aproape sincronic el a debutat
în această parte a Europei prin apelul la luptă împotriva marelui capital
internaţional considerat cu naivitate drept cauza principală a “exploată­
rii naţiunilor”. S-a produs, concomitent, o alterare considerabilă a
noţiunilor, o schimbare a sensyrilor termenilor din ce în ce mai uzitaţi:
“internaţionalism”, “cosmopolitism” erau sinonime cu “evreu”, în timp

26
ce “naţional”, “naţionalism”, “creştin” etc. designa pe “antisemiţi”, în
genere pe neevrei. Naţionalismul est-european a avut această com­
ponentă antiliberală mai cu seamă după primul război mondial, cînd
antisemitismul îl domină.
Curentul antisemitic a prins rădăcini în rîndul intelectualităţii
săteşti dar şi al elitelor conducătoare, convinse deopotrivă că amplifica­
rea şi dezvoltarea capitalismului duc la distrugerea valorilor tradiţio­
nale, distorsionează evoluţia culturii naţionale etc. Cele mai puternice
manifestări cu caracter antisemitic au avut loc în Ungaria cu prilejul
sărbătoririi Mileniului (1896), în contextul unui naţionalism exacerbat,
antidemocratic.
Faptul că o parte a moşierimii ungare, chiar a aristocraţiei, era
incapabilă să se adapteze noilor evoluţii din economie, a dus la mariaje
mixte, la înnobilarea unor evrei bogaţi, a contribuit în mod cert la
apariţia accentelor antisemitice la Vaida. Aversiunea sa faţă de clasa
politică conducătoare din Ungaria le-a generat sigur.
Mentorul său sub raport spiritual a fost însă Aurel C. Popovici şi
impactul asupra personalităţii în formare a tînărului Vaida s-a produs
în timpul elaborării “Replicii”, prilej de a-1 întîlni pe marele său con­
temporan. Efectul colaborării cu doctrinarul bănăţean îl recunoaşte
chiar în paginile memorialistice. “Aurel C. Popovici folosea orice ocazie
ca să completeze educaţia politică a tinerei generaţii, expunînd doctrine,
criticînd, scriind. Că era singur cu el, ori mulţi prezenţi, nevoia lui
vulcanică izbucnea cu acelaşi patos. Simţeai cum izvora argumentarea
din convingerea lui adîncă şi, astfel exercita o forţă irezistibilă, sugestivă
asupra ascultătorilor.” 13-*
“Replica” iniţiată de Popovici, după cum titlul ei o mărturiseşte,
a fost un răspuns dat “Memoriului” studenţilor maghiari de la universi­
tăţile din Budapesta şi Cluj. Printr-un efort memorabil depus de tinerii
studioşi români de la universităţile din imperiu, sprijiniţi de colegii lor
din România şi Apusul Europei, materializat în colectarea de date şi
informaţii “în teren”, acţiune la care participa şi Alexandru Vaida
Voevod în anul 1892, ea a fost tipărită în cinci limbi de circulaţie
europeană. A fost răspîndită pe continent şi s-a bucurat de un succes
remarcabil în rîndul opiniei publice internaţionale. Sub raport
politico-doctrinar “Replica” depăşeşte Memorandul, constituindu-se,
după mărturiile lui Vaida, într-un adevărat “Curier politic al tuturor
intelectualilor români ai vremii” 14-).
Intrat în confruntările politice ale acelor ani, tînărul student se
afirmă repede prin calităţile sale indiscutabile. în 1893 a luat parte la

27
 Conferinţa naţională a P.N.R.-ului de la Sibiu şi îl întîlnim în manifes­
tările socotite de autorităţi “daco-romaniste”. A fost alături de colegii
săi din România pe care îi vizitează în acelaşi an. Ataşamentul său la
cauza naţională, afilierea la P.N.R. datează din această perioadă, legîn-
du-şi practic destinul său de acest partid care-1 consacră pe arena vieţii
politice.
Sosirea memorandiştilor la Viena în frunte cu dr. loan Raţiu,
preşedintele P.N.R.-ului, a însemnat un episod important pentru tînărul
student. Din mărturiile sale tîrzii reiese cu claritate că asistase la elabo­
rarea proiectului Memorandului de către Iuliu Coroianu, la Cluj, în casa
bunicului său Alexandru Bohăţel, unde aveau loc dese întîlniri şi con­
sultări legate de aspectele juridice cuprinse în actul politic ce avea să
declanşeze ampla manifestare românească cu efecte pe plan intern şi
extern.
Momentele vieneze ale acţiunii memorandiste, amplu relatate în
prima parte a însemnărilor sale, au implicat societatea “România Jună”
şi odată cu ea pe Vaida. întrunirile publice, ralierea studenţimii, a
formaţiunii politice creştin-sociale s-au datorat tînărului ardelean ajuns
în fruntea colegilor săi. In acelaşi timp a avut prilejul să cunoască poziţia
împăratului Francisc Iosif faţă de români, neacordarea mult aşteptatei
audienţe trezindu-i un resentiment faţă de monarh, sentiment care va
contribui într-o oarecare măsură la ataşarea sa faţă de moştenitorul
tronului.
In perspectiva condamnării memorandiştilor, într-un cuvînt a
conducerii partidului, la începutul anului 1894 a avut loc o consfătuire
a fruntaşilor politici români, luîndu-se hotărîrea alcătuirii unui Comitet
Naţional care să ţină locul întemniţaţilor. Printre cei desemnaţi s-a
numărat şi Vaida Voevod, cel mai tînăr membru al noului organ politic.
Avea doar 22 de ani. Din acel moment cariera sa politică conţine o notă
spectaculară.
în noua sa calitate întîlnim semnătura sa pe manifestul lansat în
timpul procesului de la Cluj (alături de cea a preotului Vasile Lucaciu),
intitulat semnificativ “Cuvîntul poporului român din Transilvania”. Dc
altfel, în pregătirea opiniei publice şi transformarea procesului într-o
mişcare de amplă rezonanţă în ţară şi străinătate, Vaida se dovedeşte
foarte activ. A stabilit legături cu studentul George Moroianu pentru a
asigura propaganda în Europa, a convocat studenţimea la Cluj şi îşi
începe cariera de ziarist I4 “Dreptatea” din Timişoara.15)
In anul 1896 Ungaria sărbătorea, dînd o amploare fără precedent,
împlinirea unui mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul ţării.

28
Manifestările organizate de către guvern, propaganda desfăşurata pe
toate planurile urmăreau să prezinte opiniei publice mondiale o ţară in
vădit contrast cu realitatea. Tineretul studenţesc se afla în fruntea
mişcărilor de protest, căutînd să dezvăluie adevărata faţă a stărilor din
Ungaria Vaida a jucat din acest punct de vedere un rol de primă
importanţă. Conducerea P.N.R.-ului, divizată în urma mişcăm memo-
randiste, a reacţionat palid la evenimentele marcate de un puternic
naţionalism maghiar. Studenţii au reuşit să organizeze la Paris, Viena
şi Bucureşti contrademonstraţii care au atras atenţia opiniei publice
europene aSupra insatisfacţiilor prezente în mijlocul naţionalităţilor.
La Universitatea din Viena studenţii erau organizaţi în “Die
nazional wiener akademische Jugend” din care făceau parte austrieci,
germani, francezi, italieni, ruşi, sîrbi, bulgari etc. Vaida era reprezen­
tantul românilor şi a reuşit să-i determine pe colegii săi să pregătească
manifestaţiile împotriva Mileniului. Scopul era ca aceste demonstraţii
să fie adevărate “serbări de doliu” 1 . Cercurile naţionaliste austriece
au sprijinit iniţiativa studenţească, de asemenea presa vieneză de aceeaşi
orientare. A.C. Popovici îl îndeamnă din Bucureşti să ia legătura cu loan
Raţiu şi cu Iuliu Coroianu pentru a combina eforturile tineretului cu
cele ale conducătorilor partidului în amplificarea protestului românesc
faţă de sărbătorile preconizate de Budapesta. Ii sugerează lui Vaida
organizarea cu ajutorul celor de mai sus a unei adunări populare la Sibiu
sau Blaj şi trimiterea unei delegaţii de cel puţin 1000 de persoane la
Viena. Din Paris, Jean T. Ghica, organizatorul mitingului din sala
Wagram, apelează la Vaida pentru a se solidariza cu acţiunea iniţiată de
studenţii români, sîrbi şi slovaci din capitala Franţei.
Vaida a luat legătura cu George Moroianu aflat la Tubingen şi
cu organizatorii manifestaţiei similare de la Paris. A solicitat sprijinul
dr. loan Raţiu, al “Ligii pentru unitatea culturală a românilor”. In ciuda
convocării sale la rectoratul universităţii şi la sediul poliţiei, nu renunţă,
reuşind să mobilizeze studenţimea. S-au desfăşurat trei adunări de pro­
test, la Universitate, în sala Wimberger, la care au luat parte deputaţi
naţionalişti germani şi ziaristul August Schreiber de la Deutsches
Volksblatt”, şi în final în Prater, unde prezenţa lui Carol Lueger a
făcut o impresie aparte. Rezoluţiile adoptate cu aceste ocazi i. relatările
din presa vremii au făcut din Alexandru Vaida Voevod o personalitate
foarte cunoscută în imperiu dar şi în afara lui. Ziarele din monarhie l-au
prezentat în termeni elogioşi pe Vaida. “II Piccolo” (Trieste), relaţînd
despre manifestaţiile din Viena, subliniază rolul jucat de el în pregătirea
şi desfăşurarea lor. D e asem enea presa germană, “Frankfurter

29
Z eitu n g ”, “S ch lessisch e Z eitu n g ”, “N eue Zuricher Z eitu n g”,
“Kolnische Zeitung” etc. au publicat ample relatări asupra adunării din
sala Swoboda, situată in Prater, din ziua de 9 iunie 1896. Bineînţeles
toate ziarele româneşti din Transilvania au descris evenimentul, numele
lui Vaida figurînd la loc de frunte 17l
Desigur, această popularitate a fost dublată, conform obiceiu­
rilor, de un interes sporit al poliţiei maghiare faţă de activităţile sale
politice. Rapoartele adresate de către detectivii însărcinaţi cu suprave­
gherea “propagandei daco-române”, ministerului de interne, relevau
legăturile dintre Vaida şi “Liga” de la Bucureşti, precum şi cu Partidul
Creştin-Social din Austria. Din această perioadă datează relaţiile sale
cu o serie de oameni politici, deputaţi ai parlamentului vienez, partizani
de mai tîrziu ai arhiducelui Franz Ferdinand, unii dintre ei facilitînd
intrarea lui Vaida în cercul de la Belvedere.
După terminarea studiilor, în 1899 începe practicarea medicinei
fără a abandona nici un moment activitatea sa în cadrul Partidului
Naţional Român.
în disputele din sinul partidului, pînă la moartea lui loan Raţiu,
s-a situat în gruparea care-1 susţinea pe preşedinte, deşi Vaida nu
împărtăşea întru totul metodele şi tactica încercatului conducător al
mişcării naţionale. El era o expresie fidelă a noii generaţii plină de
dinamism, dornică să se angajeze în viaţa politico-parlamentară şi să
scoată partidul din inerţia în care intrase după 1895. Avea însă un
respect deosebit faţă de Raţiu şi de aceea răspundea sistematic ape­
lurilor lansate de venerabilul preşedinte în vederea refacerii unităţii
P.N.R.-ului, fiind prezent la adunările restrînse, “confîdenţiale”sau
“intime” desfăşurate între 1897 şi 1903. Din păcate fără succes.
închegarea grupării neoactiviste din jurul ziarului “Libertatea”,
apărut la Orăştie la 1 ianuarie 1902 marchează trecerea lui Alexandru
Vaida Voevod în tabăra curentului politic decis să reorganizeze Partidul
Naţional Român, să adopte un program şi o tactică nouă corespunză­
toare schimbărilor produse în imperiu şi mai cu seamă în sînul societăţii
româneşti.
Pesimismul, urmările Mişcării memorandiste, în special diver­
genţele apărute la nivelul conducerii partidului, la care se adaugă mă­
surile represive ale autorităţilor maghiare, impuneau cu necesitate
schimbări radicale.
Vaida s-a ataşat grupului “Orăştie”, numărîndu-se printre fonda­
torii “Libertăţii”, alături de Aurel Vlad, loan Mihu, Victor Bonţescu,
Iuliu Maniu, Nicolae Comşa etc., principalii iniţiatori ai renunţării la

30
nasivism. D e altfel această grupare a sprijinit în 1903, cu ocazia alege­
rilor pentru parlament, candidatura lui Aurel Vlad in circumscripţia
electorală Dobra. Victoria obţinută a însemnat intrarea în Parlamentul
ungar a unui deputat cu program P.N.R., marcînd un început în reorga­
nizarea întregii mişcări naţionale.
în primăvara anului 1904, adîncirea crizei politice dintre Viena
şi Budapesta, stările de incertitudine ce planau asupra formulei dualiste
au favorizat extinderea influenţei noului activism. Reunirea parlamen­
tului în acelaşi an a accentuat confruntările politico-naţionale. Primul
ministru ungar Istvan Tisza, într-o încercare disperată de anihilare a
obstrucţiei parlamentare, a căutat să modifice regulamentul de funcţio­
nare oferind deputaţilor naţionalişti maghiari, în schimbul acceptam
schimbărilor, discutarea proiectului de lege şcolară Berzeviczy, mi- <
nistrul cultelor, iniţiatorul respectivei legi. Proiectul urmarea acce­
lerarea procesului de maghiarizare prin şcoală, transformind practic
învăţămîntul într-un instrument de învăţare a limbii maghiare m dauna
conţinutului şi îndeosebi a finalităţii sale. în plus, urmărea restrîngerea
autonomiei confesionale prin amestecul tot mai insistent al statului
într-o categorie de şcoli susţinute de comunităţile române şi nu de
guverne sau autorităţi locale. Era de asemenea grav lezat statutul corpu­
lui didactic. Astfel, numai acei învăţători beneficiau de ajutor bănesc
din partea statului ai căror elevi, la sfîrşitul ciclului primar, ştiau limba
maghiară. Chiar şi atestarea dascălilor acestora depindea de cunoaş­
terea respectivei limbi.
în mod paradoxal, discuţiile în jurul acestui proiect, mai cu seama
în afara parlamentului, au grăbit procesul de reorganizare a Partidului
Naţional. Adunările de protest, campania de presă l-au pus pe
Alexandru Vaida Voevod în contact mai strîns cu lumea romaneasca a
satelor şi oraşelor.
Experienţa politică dobîndită, maturitatea convingerilor sale ca­
re îl vor călăuzi în continuare sînt exprimate în discursul rostit la adu­
narea populară protestatară faţă de proiectul de lege şcolară Berzeviczy
din 22 noiembrie 1904, care a avut loc la Dej. Vaida considera ca
respectivul proiect impunea şi uşura în acelaşi timp procesul de re­
organizare a P.N.R.-ului, schimbarea tacticii şi a programului: ‘ Şi ceea
ce nu au putut ajunge cei mai buni ai noştri: solidaritatea politica a
tuturor românilor, dl. Berzeviczy a realizat-o cu o singură lovitura. .
Interesante sînt încrederea, optimismul său faţă de capacitatea de rezis­
tenţă a poporului român în faţa încercărilor de maghiarizare, toate
cuprinse în demonstraţia statistică a acestei imposibilităţi. Vaida a fost

31
 conştient şi a argumentat cu acelaşi prilej credinţa sa pe care o reîntîlnim
în întreaga sa carieră politică de pînă la 1918, că procesul de demo­
cratizare este dificil în Ungaria datorită politicii naţionale a guvernelor
maghiare.
în ciuda convingerilor sale ulterioare, de după 1935, Vaida îşi
conturează cu claritate în acei ani de început al secolului nostru opiniile
sale faţă de poporul maghiar. Disputele, polemicile sale din parlament
şi din afara lui s-au purtat cu elitele politice maghiare, avînd o cu totul
altă consideraţie faţă de masa poporului maghiar. Cu prilejul amintit,
Vaida a făcut ample referiri la această chestiune. O redăm mai pe larg
pentru a se înţelege mai bine acest lucru: “Biata naţionalitate maghiară
e tot pe atît stoarsă şi lipsită de drepturi din partea detentorilor forţei
publice a statului, ca şi oricare altă naţionalitate din patrie, ba în mai
multe privinţe ea are chiar o soartă mai vitregă! Dacă nu ar fi aşa atunci
nu elementul maghiar ar emigra în număr mai mare, şi nu între maghiari
ar cuceri mai larg socialismul internaţional! Nu ! Pe bieţii maghiari de
pe Alfold, ori de dincolo de Dunăre, noi nu îi urîm ci din contră vedem
în ei soţi de suferinţă tot pe atît pe cît îi compătimim pe nefericiţii de
secui, care sînt siliţi să se facă servitori la români, trecînd graniţa ţării
noastre, pentru a se ferici în ţara mai liberă şi mai fericită a fraţilor
noştri...” \ Separarea, normală pentru orice observator, a stărilor din
Ungaria îndreptăţea afirmaţiile sale. “Este însă o specie de oameni în
Ungaria care a răpit şi ţine în mină toată puterea statului! ... ei sunt
statul, ei sînt naţiunea, ei sînt patrioţi buni şi adevăraţi!” 20). împotriva
“oligarhiei”, cum o numeşte pe bună dreptate, această elită conducă­
toare, îşi va ridica glasul ori de cîte ori va avea prilejul. Reacţia sa faţă
de reprezentanţii aristocraţiei maghiare a stat la baza acţiunilor politice,
inclusiv a ralierii la grupul “Grossosterreich”, în care a văzut o pavăză
în faţa hegemonismului naţional promovat de partidele din Ungaria.
Vaida nu a respins, ba mai mult a invocat şi a argumentat în luările sale
de atitudine politică pe marii gînditori liberali ai secolului XIX din
Ungaria. Numele şi concepţiile lui Ferenc Deăk, I. Eotvos, Mocsăry L.,
Wesseldnyi Miklâs, I. Szdcheny, O. Jăszi le-a contrapus sistematic con­
temporanilor săi, partizani ai politicii de deznaţionalizare, Istvăn Tisza,
Berezeviczy, Andrăssy, Apponyi, Bânffy Dezsd etc.
Discursul său de la Dej din preajma Conferinţei P.N.R.-ului din
10 ianuarie 1905 l-a adus din nou în centrul opiniei publice româneşti,
popularitatea sa fiind în creştere.
Alături de Iuliu Maniu, Aurel Vlad şi Nicolae Comşa, Vaida a
făcut parte din comisia însărcinată de conducerea P.N.R.-ului pentru

32
 elaborarea programului şi a statutului de reorganizare a partidului,
căutînd să stabilească o infrastructură capabilă să mobilizeze românii la
lupta pentru drepturi naţionale.
în ciuda disputelor care persistau în sinul conducerii mişcării
naţionale legate de tactică, Conferinţa din 10 ianuarie 1905 a înscăunat
triumful noului val activist.
Vaida s-a numărat printre susţinătorii cei mai fervenţi ai schim­
bării tacticii P.N.R.-ului. S-a implicat în pregătirea şi desfăşurarea
Conferinţei din 10 ianuarie 1905. Motivele sau mai bine spus argumen­
tele sale proveneau din cunoaşterea realităţii din societatea românească
aflată la un moment de răscruce. Generaţiei căreia i-a aparţinut îi revine
meritul asumării unei responsabilităţi dificile, pe care a dus-o pînă la
capăt. Vaida, în campania purtată în favoarea “neoactivismului”, a
explicat opiniei publice necesitatea înnoirii atît a partidului cît şi a
programului său: “Pînă la 10 ianuarie a.c. mai mult am dorit, decît am
voit, numai autonomia Transilvaniei şi nici că ne încumetam a crede că
am putut-o dobîndi cu ajutorul articolelor din ziare şi al discuţiilor
subtile juridice, de natură de drept public şi istoric în cadrul cărora se
învîrtea toată lupta noastră politică.” 21^ Perioada premergătoare con­
ferinţei sibiene o caracterizează drept “anarhie şi decepţie” în mijlocul
conducerii mişcării naţionale, dar în egală măsură şi în rîndul populaţiei
româneşti din Transilvania.
în acelaşi spirit a combătut pe cei rămaşi fideli pasivismului,
grupaţi în jurul “Gazetei Transilvaniei” din Braşov, pe care îi consideră
“dizidenţi” sau contestatari: “fără a indica mijloacele cu ajutorul cărora
s-ar putea servi mai bine cauza noastră naţională... Decretarea activităţii
i-a zguduit şi zăhăit rău de tot pe aceşti oameni din tihna lor glorioasă,
de pasivişti consumaţi.” 22^
 ÎN PARLAMENTUL DE LA
BUDAPESTA...

4 » 0 ^ J P }n activitatea sa parlamentară, Vaida s-a distins ca unul

™ dintre deputaţii cu vederi democratice. De fapt, atît el
cit şi ceilalţi colegi români, sîrbi şi slovaci au constituit în parlamentul
Ungariei de pînă la 1918 opoziţia reală, democratică. Partidele sau
grupările politice cu program progresist, reformator, n-au reuşit să
trimită (datorită corupţiei, a brutalităţii şi a prevederilor legii electo­
rale) nici un deputat, astfel că în multe ocazii reprezentanţii naţiona­
lităţilor s-au transformai în purtătorii de cuvînt ai unor largi categorii
sociale, în speţă a muncitorilor industriali şi agricoli. Faptul este scos în
evidenţă de “bătăliile” purtate de-a lungul ciclurilor parlamentare cu
reprezentanţii partidelor de guvernămînt din Ungaria, confruntări în
care Vaida Voevod s-a distins ca un combatant redutabil. Practicînd
boicotul prin discursuri lungi şi adesea provocatoare, amintind de prac­
tica deputaţilor irlandezi din parlamentul englez, Vaida dobîndeşte în
scurt timp o veritabilă celebritate în opinia publică română, în mijlocul
naţionalităţilor şi chiar a cercurilor politice vieneze. Dinamismul, tena­
citatea, gîndirea sa politică sînt relevante şi definitorii pentru persona­
litatea sa ce cunoscuse o maturizare rapidă, chiar dacă sub raportul
cunoştinţelor de politologie a fost diletant comparativ cu A.C. Popovici.
Are însă un instinct acut faţă de realitatea politică în care-şi desfăşura
activitatea.
Alături de colegii săi parlamentari, Maniu, Ştefan C.Pop, V.
Goldiş, A. Vlad, T. Mihali, Vaida a produs în rutina vieţii politice

34
 budapestane un şoc. Parlamentul s-a caracterizat pînă la 1905 prin
confruntarea pentru putere dintre partidele maghiare, avînd ca domi­
nante nu problemele interne grave ale Ungariei cit mai ales raporturile
dintre Viena şi Budapesta. Apariţia clubului naţionalităţilor a adus
cu sine în parlament problema naţională cu toate implicaţiile sale
socio-economice şi politice, a generat o confruntare deschisă, fără me­
najamente, reprezentînd tf etapă nouă în istoria parlamentarismului
maghiar. Tinerii deputaţi români, alături de sîrbi şi slovaci, s-au dovedit
foarte critici, au oferit alternative ori de cite ori au avut prilejul, Vaida
remarcîndu-se din acest punct de vedere.
După eşecul din prima campanie electorală (desfăşurată în
1905), la mai puţin de un an, prin decretarea de alegeri anticipate, Vaida
a fost ales în parlament, reuşind să-şi menţină mandatul pînă în anul
1918 cînd imperiul s-a destrămat.
Activitatea sa parlamentară poate fi împărţită în două etape
distincte, şi anume 1906-1908 şi 1908-1918, chiar dacă ea cuprinde două
cicluri parlamentare: 1906-1910 şi 1910-1918. în primii doi ani, pînă la
incidentul legat de poeziile citite în parlament, s-a dovedit extrem de
activ sub raportul interpelărilor sau discursurilor rostite pe diferite
probleme de interes major pentru soarta românilor şi a naţionalităţilor
asuprite din Ungaria.
Episodul merită a fi prezentat în detaliu deoarece ne înfăţişează,
pe de o parte, modul de desfăşurare a vieţii parlamentare maghiare, in­
toleranţa şi violenţa de limbaj, dar şi calităţile de luptător ale lui Vaida,
curajul şi intransigenţa în afirmarea dezideratelor naţiunii române.
într-un discurs rostit la 8 aprilie 1907, în care a criticat legile
şcolare ale contelui Apponyi pe care Vaida le considera un atentat la
autonomia confesiunilor româneşti cu consecinţe incalculabile, în fina­
lul intervenţiei sale a recitat conform unei practici a sa două poezii cu
un puternic iz politic. Prezidiul Camerei a hotărît ca respectivele poezii
să nu fie trecute în procesul verbal al dezbaterilor. La terminarea
şedinţei, Vaida a predat stenografilor textele lor; aceştia, nefiind atenţi,
nu reţinuseră precizarea preşedintelui Camerei, le-au inclus în ste­
nograma discuţiilor. A doua zi scandalul a izbucnit cu o violenţă rar
întîlnită în parlament şi în ciuda scuzelor prezentate de Vaida pentru
nerespectareâ hotărîrii luate, conflictul a luat proporţii. Agitaţia provo­
cată l-a determinat să nu revină în sala de dezbateri pînă la 7 iulie 1907.
Prezenţa sa a redeschis conflictul. Deputatul Horvath Josef, după cu­
vinte de ameninţare, s-a repezit la Vaida folosind cuvintele: “Am să te
pălm uiesc! Cară-te de a ic i! Nu înjosi parlamentul! Am să te strivesc!”

35
După alte cîteva intervenţii, acelaşi deputat a propus ca toţi cei prezenţi
să renunţe la mandat “cită vreme acest mişel şade aici”. Preşedintele
parlamentului, Justh Gyula, un om ponderat şi conciliant, a întrerupt
şedinţa pentru a calma spiritele. Dar faptele s-au petrecut cu totul altfel.
Un grup de deputaţi maghiari s-a năpustit asupra lui Vaida pentru a-1
molesta fizic. Iuliu Maniu a sărit în apărarea colegului şi prietenului său,
lui i s-a ataşat I. Suciu, Ştefan C. Pop şi Aurel Vlad. Au fost scoşi cu
forţa din clădirea parlamentului iar Vaida nu va reveni decît în data de
7 martie 1908 cînd, în ciuda apelurilor unor “colegi” maghiari (Să
mergem afară ! Nu-1 ascultăm!), a criticat cu aceeaşi nonşalanţă bugetul
propus şi a ridicat din nou necesitatea introducerii votului universal în
Ungaria23).
în această perioadă se înscrie şi intensa sa activitate de publicist.
Printre deciziile luate de clubul parlamentar la sfîrşitul anului 1906 s-a
numărat şi cea a editării sub direcţia lui Alexandru Vaida Voevod a
cotidianului “Lupta”, menit să stabilească o modalitate eficientă de
cooperare cu opinia publică românească. Iniţial denumirea ziarului a
fost “Românul”, dar la cererea justificată a deputaţilor slovaci şi sîrbi,
care au sugerat o reprezentare globală a opoziţiei indiferent de naţiona­
litate, a fost adoptată noua titulatură. Din mărturii tîrzii ale colegilor
lui Vaida, demnă de reţinut este afirmaţia că primele numere erau scrise
aproape în întregime de către el. Programul, publicat în primul număr
apărut la 1 ianuarie 1907, sublinia că “Lupta” se va situa “pe programul
partidului naţional şi pe concluziile conferinţelor electorale ale parti­
dului nostru” 24). Noul ziar, în spiritul convingerilor deja exprimate de
Vaida încă înainte de 1905, îşi propunea să desfăşoare o susţinută
activitate pentru înţelegerea dintre popoare, împotriva confruntărilor
naţionaliste. “Poporul român nu s-a ridicat împotriva poporului ma­
ghiar care a suferit şi el veacuri de-a rîndul oprimarea nobilimii maghia­
re” 25). Distincţia inclusă şi în programul ziarului vine în completarea
intervenţiilor pe aceeaşi temă din parlament: “Noi ştim că lupta noastră
nu decurge în contra poporului maghiar. Lupta noastră e dată în contra
sistemului guvernării de către clasele maghiare şi în contra sistemului
oligarhic maghiar”. 26)
“Lupta” condusă de Vaida nu s-a rezumat numai la informaţia
de natură politică restrînsă la imperiul austro-ungar. Cititorul din epocă
era ţinut la curent cu evoluţia României, cu fenomenele ce aveau loc
peste Carpaţi, de la cele sociale pînă la ştiri culturale, încercîndu-se să
se aducă în paginile ei condeiele reprezentative ale culturii româneşti
de peste tot. A fost fără îndoială una din publicaţiile moderne, foarte

36
 bună din punctul de vedere al reflectării realităţilor din Transilvania şi
România. Mai mult ca alte ziare româneşti, acorda un spaţiu amplu
evenimentelor din partea austriacă a imperiului, contrapunîndu-le de
nenumărate ori celor din Ungaria.
După 1908, deci în cea de-a doua etapă, prezenţa sa la Budapesta
devine sporadică, determinată în mare măsură de implicarea sa tot mai
adîncă în relaţiile cu anturajul politic de la Belvedere, considerînd că
parlamentul ungar nu oferea nici o perspectivă de ameliorare a situaţiei
românilor. Incidentele petrecute în etapa anterioară, imobilismul şi
respingerea sistematică a propunerilor vizînd democratizarea vieţii po­
litice a statului, mai mult, discutarea şi votarea legilor cu profund carac­
ter antinaţional l-au determinat să se apropie tot mai mult de Franz
Ferdinand într-o corelaţie cu politica Bucureştiului faţă de imperiul
austro-ungar. Omul politic în sensul real al cuvîntului s-a simţit obligat
să exploreze şi să ţină seama de opţiunile internaţionale, de posibilităţile
ce se deschideau în faţa românilor.
Vaida a rămas foarte activ în cadrul Clubului parlamentar al
naţionalităţilor, unde deţinea funcţia de secretar, participa la viaţa poli­
tică a circumscripţiei electorale Ighiu, dările de seamă anuale susţinute
în prezenţa a mii de alegători români transformîndu-se în manifestaţii
politice de amploare.
Absenţa sa de la dezbaterile parlamentare din cursul anului 1909
au trezit în rîndul politicienilor, mai cu seamă al adversarilor, suspiciuni
în legătură cu posibila retragere a sa din viaţa politică. Zvonurile au
devenit persistente, determinîndu-1 să ia poziţie publică în legătură cu
afirmaţiile apărute în presa vremii. Ocazia i-a fost oferită de înfiinţarea
Partidului Moderat Român, organizaţie politică întemeiată cu sprijinul
guvernului şi a partidelor din coaliţia aflată la putere în 1909. Criticînd
sever de pe poziţia P.N.R.-ului atitudinea lui E. Babeş, şeful noului
partid, Vaida afirma într-un interviu reprodus de ziarul “Lupta”: “în ce
priveşte retragerea mea din politica militantă, oricît de mult i-ar fi bine
venită domnului Emil Babeş şi a tovarăşului său politic Burdea, ea nu
corespunde adevărului. Voi continua lupta ca şi pînă acum, cu singura
deosebire că în loc de a-mi urma practica medicală în Transilvania, o voi
urma în cursul verii la Carlsbad, cind în orice caz sînt vacanţe parla­
mentare” 21\
Clubul parlamentar în activitatea căruia are un cuvînt greu, atît
prin funcţia ocupată, cît şi prin popularitatea de care s-a bucurat, se
suprapunea, în condiţiile interzicerii formale a P.N.R.-ului încă din
1894 de către guvernul ungar, Comitetului Central Electoral, conducînd

37
în realitate partidul. Din acest motiv, atenţia acordată de către condu­
cătorii românilor acestei instituţii a fost deosebită. în genere, inspi-
rîndu-se din viaţa politică engleză, pe care au încercat să o imite încă
din secolul trecut, partidele politice maghiare şi ale naţionalităţilor se
bazau în organizarea lor ierarhică pe cluburi parlamentare.
Partidul Naţional Român a fost silit să adopte, în ciuda populari­
tăţii sale şi a existenţei unei infrastructuri destul de solide, o formulă
similară, prevalîndu-se şi de prevederea Regulamentului de funcţionare
a parlamentului ungar, care permitea constituirea de cluburi. Alături de
cei 14 deputaţi români, pe baza colaborării tradiţionale, au aderat şi cei
8 slovaci şi cei 4 reprezentanţi ai sîrbilor. Este demn de reţinut faptul că
atît slovacii cit şi sîrbii au acceptat programul P.N.R.-ului din 1905,
intervenţiile şi interpelările lor înscriindu-se în spiritul acestuia. în
cadrul clubului se discutau în prealabil atitudinile ce urmau a fi luate în
parlament, alternativele de reformă, interpelările etc., stabilindu-se în
comun strategia şi tactica faţă de viaţa politică în ansamblul ei, infor-
mîndu-se şi păstrîndu-se o legătură cu ceilalţi conducători ai mişcării
naţionale rămaşi în afara parlamentului.
La începutul anului 1908, datorită creşterii în amploare a luptei
pentru libertăţi democratice, Clubul a cunoscut un proces de reorga­
nizare. în şedinţa comună a Clubului parlamentar şi a Comitetului
Central Electoral din 19-20 ianuarie s-a propus transformarea
partidului în secţie a Clubului parlamentar al naţionalităţilor. S-a recurs
la această formulă pentru a dejuca intenţiile autorităţilor de a lua măsuri
punitive împotriva conducătorilor mişcării naţionale. S-a uzat de preve­
derea legii electorale care permitea organizarea deputaţilor în cluburi,
păstrîndu-se totuşi, atît cît a fost posibil, o separaţie, idee susţinută de
către Iuliu Maniu şi aprobată de participanţi. Ca preşedinte al Clubului
parlamentar a fost ales Teodor Mihali, care îndeplinea în acelaşi timp
şi funcţia de vicepreşedinte al P.N.R.-ului. Ca secretari au fost desem­
naţi, cu acelaşi prilej, Alexandru Vaida Voevod şi loan Suciu, primul cu
atribuţii speciale vizînd Clubul.
Noua conducere a fixat în continuare modul de desfăşurare,
programul şi tactica deputaţilor în parlament. Ca obiectiv principal s-a
decis folosirea tuturor mijloacelor ce le stăteau la dispoziţie pentru
împiedicarea adoptării unor legi cu caracter antinaţional. Ca metodă de
luptă s-a recomandat practica obstrucţiei parlamentare.
în finalul Conferinţei s-a hotărît ca deputaţii să menţină legături
mai strînse cu alegătorii, să organizeze turnee politice în circumscripţii,
să coopereze mai eficient cu naţionalităţile maghiare, sugerîndu-se

38
 organizarea unui congres în această direcţie.
Fixarea acestor obiective l-a determinat pe Alexandru Vaida
Voevod să-şi subordoneze în principal activitatea sa de deputat în
această direcţie, reducîndu-şi în acelaşi timp, datorită ostilităţii manifes­
tate faţă de el, prezenţa în parlament. în schimb devine activ sub rapor­
tul participării la adunări populare în diferite zone ale Transilvaniei.
Astfel, însoţit de colegii săi Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Aurel Vlad,
Teodor Mihali, face turnee de dări de seamă, rosteşte în cadrul întruni­
rilor discursuri violente la adresa politicii guvernamentale, criticînd în
maniera sa cunoscută guvernele, fără a rosti însă niciodată invective sau
aprecieri duşmănoase la adresa poporului maghiar. Continuă să publice
articole la ziarul clubului “Lupta”, oferă interviuri, scrie în presa vie-
neză, îndeosebi la : “Neue Freie Presse”, “Neues Wiener Tagblatt”,
“Reichspost” etc., polemizînd cu ziarele guvernamentale maghiare a
căror ţintă a fost nu o dată.
Incriminat de ziarele budapestane în legătură cu vizita arhiduce­
lui Franz Ferdinand la Sinaia în 1909 (de către ziarul “Pester Lloyd”),
Vaida dă un răspuns acuzaţiilor de trădător al patriei, relevant pentru
ascuţişul şi spiritul său înnăscut de polemist. II redăm şi dintr-un alt
motiv, care explică prezenţa sa tot mai de durată în capitala imperiului,
Viena, confirmat de jurnalul său: “Da, se afirmă că aş fi trădat încă o
dată patria. Nu este adevărat şi-mi este imposibil să o trădez, concurenţa
este mare şi durere, pînă acuma am observat că Viena îi preferă pe
domnii maghiari care sînt ieftini şi oricîtă gălăgie ar face furnizează
promt !... N-am ascuns niciodată că-mi place să stau la Viena. Mi-am
făcut acolo studiile universitare, şi-am cunoştinţe pe care admit că nu le
aleg după gustul celor de la ’’Pester Lloyd"
Un moment dramatic în cariera sa politică l-a reprezentat campa­
nia electorală din 1910, alegerile avînd atît asupra sa cît şi a P.N.R.-ului
un impact deosebit.
Printr-o hotărîre a conducerii partidului, pentru a se evita eşecul
său electoral, s-a decis ca Vaida să-şi depună candidatura în trei circum­
scripţii electorale: Ighiu, Şomcuta Mare şi Arpaş. în fiecare din ele a
avut contracandidaţi sprijiniţi pe toate căile de autorităţile ce foloseau
metodele tradiţionale menite să împiedice alegerea candidaţilor cu
program P.N.R. Astfel, la Ighiu candida Szâs Păi, fiul comitelui de Alba,
la Arpaş, George Udrea, membru al partidului de guvernămînt, iar la
Şomcuta Mare un alt reprezentant al coaliţiei politice maghiare.
Campania electorală s-a desfăşurat într-o atmosferă încărcată.
La Şomcuta Mare au fost concentrate puternice unităţi militare: o

39
companie din Regimentul 58 Stanislaw (Galiţia), trei escadroane de
dragoni aduşi de la Przemysl şi 68 jandarmi. Aceste forţe armate au
recurs la intimidarea alegătorilor români. La Tulgheş un ţăran român a
fost împuşcat iar în centrul de votare zeci de români au fost legaţi ca să
nu poată vota. La Ighiu, pe buletinele de vot a apărut şi numele lui Vaida
în limba maghiară alături de cel românesc, creînd confuzie. De altfel,
rezultatul final al alegerilor în această circumscripţie arăta astfel:
Alexandru Vaida Voevod, 412 voturi, Szăsz Păi, 414 şi Vayda Săndor,
24. Comisia electorală l-a declarat pe Szăsz învingător cu majoritate ab­
solută (!).
In schimb, va cîştiga alegerile în circumscripţia Arpaş (Făgăraş)
cu toate că şi acolo s-a recurs la tot felul de manevre pentru a împiedica
reuşita sa. La Scoreiu, autorităţile locale l-au împiedicat să se întîlneas-
că cu alegătorii, în alte sate s-a recurs la declararea carantinei pentru ca
întrunirile să nu aibă loc. Se părea că autorităţile, la sugestia guvernului,
căutau să împiedice cu orice preţ alegerea lui Vaida pentru parlamentul
în care se manifestase în spirit critic la adresa guvernanţilor. în plus,
relaţiile sale cu Franz Ferdinand erau cunoscute, fapt ce incomoda pe
politicienii maghiari. Campania lui Vaida a determinat o mobilizare
puternică a conducătorilor români locali, preoţi şi învăţători, care au
făcut din reuşita lui o chestiune de prestigiu. Au reuşit, dar nu fără să
treacă prin emoţii serioase.29^ , \
In noul parlament au intrat alături de Vaida îndlj patru deputaţi
P.N.R. şi trei slovaci. Ei vor rămîne în această calitate pula'la sfîrşitul
lunii octombrie 1918. Această prelungire de mandat s-a datorat iz­
bucnirii primului război mondial, alegerile ce urmau să aibă loc în 1915
au fost amînate din motive lesne de înţeles.
începutul ascensiunii sale în opinia publică românească în an­
samblul ei, în mijlocul naţionalităţilor din imperiu şi chiar în afara lui,
s-a datorat primilor doi ani ca parlamentar activ. Discursurile şi inter­
pelările sale conturează personalitatea sa politică, concepţia şi opţiunea
sa legată de destinul poporului său.
Problema principală, din care derivă toate aspectele sociale,
culturale, economice, a fost fără îndoială cea naţională, ea determinînd
în ultimă instanţă acţiunea politică, formulele la care apelează în vede­
rea găsirii unei soluţii acceptabile, chiar trecătoare, urmărind ameliora­
rea statutului de inferioritate al românilor din monarhia austro-ungară.
Convingerea sa asupra necesităţii democratizării vieţii politice, expri­
mată cu insistenţă în parlament, era bazată în principal pe regimul de
intoleranţă al clasei conducătoare maghiare, determinat de frica faţă de

40
români, numită de el “morbus specificus transylvanicus chronicus”, care
avea la bază aroganţa, dispreţul faţă de naţionalităţi. Politica naţională
promovată de cercurile conducătoare maghiare o caracterizează cu
multă plasticitate, scoţînd în evidenţă rădăcinile ei istorice, constanţa
unei atitudini devenită seculară: “Actuala lege de naţionalităţi e fătul
Aprobatelor şi Tripartitului, Corpus iuris a lui Verboczy. Aprobatele
au fost mama şi Corpus Iuris tata” 30\ în acelaşi timp apare optimist
faţă de tendinţele de asimilare, considerînd că amplificarea şi consoli­
darea conştiinţei naţionale erau o piedică de netrecut, cu toate efortu­
rile depuse de întreaga politică a statului maghiar. Deznaţionalizarea
practicată pe multiple planuri era în opinia sa o stavilă în calea convie­
ţuirii, mai cu seamă lipsa de înţelegere a marilor moşieri, cu rădăcini
istorice, care a generat şi intoleranţa: “Conştiinţa cea veche rea, încă tot
stau pe picior de război cu oamenii noştri în loc să trăiască cu ei în bună
prietenie, în înţelegere frăţească” 31\
Soluţia o vede în acordarea drepturilor naţionale, în recunoaş­
terea naţiunii române cu toate drepturile ce decurgeau din ea, idee
asupra căreia va face dese referiri în parlament: “Şi să ştiţi că pînă nu
esoperăm drepturile naţionalităţilor nemaghiare, pace în ţara aceasta
nu va fi niciodată” 32\ Modalitatea practică în opinia sa o constituia
introducerea şi în partea ungară a imperiului a votului universal, care
ar fi permis accesul unui mare număr de deputaţi români în parlament,
al reprezentanţilor tuturor categoriilor sociale excluse de la viaţa poli­
tică, ceea ce considerau Vaida şi ceilalţi deputaţi români ar fi deschis
calea spre un proces real de democratizare, atenuînd stările conflictuale
în creştere. O nouă lege electorală, bazată pe votul universal, egal şi
secret, ar fi dus în mod cert la reaşezarea întregii vieţi politice pe baze
noi, naţionalităţile şi grupările politice progresiste maghiare fiind în
aceste condiţii capabile să contracareze atotputernicia aristocraţiei, a
“gentry-lor” şi a birocraţiei. Vaida, împreună cu Maniu, a subordonat
conducerea partidului acestui deziderat politic, motiv pentru care va fi
atacat în presa românească de trecerea pe un plan secundar a celorlalte
obiective programatice ale P.N.R.-ului. Din aceste opţiuni diferite s-au
născut disputele cu gruparea radicală a ţinerilor “oţeliţi”, al cărei pur­
tător de cuvînt a devenit O. Goga Trebuia precizat de la început că
orientările diferite au avut loc încadrul partidului şi, în ciuda polemicii
virulente (în multe cazuri, Vaida şi Goga înfruntîndu-se în presă, prin
broşuri, întruniri publice), se va ajunge la consensul dorit de opinia
publică din Transilvania dar şi din România 33l

41
 Cu toate confruntările legate de priorităţile politice, lupta pentru
vot universal s-a bucurat de multă popularitate în mijlocul românilor.
Vaida şi colegii săi considerau o nouă lege electorală ca o modalitate
sigură a democratizării parlamentului, pînă atunci expresia cea mai
fidelă a dominaţiei elitelor maghiare.
Datele statistice existente indică cu precizie compoziţia parla­
mentului ungar, dominat, aşa cum am arătat, de reprezentanţii oligar­
hiei. Structura sa aristocratică se oglindea şi în poziţiile cheie ocupate
de moşierime şi de “gentry” în aparatul de stat. Incepînd cu anul 1869,
schimbările în privinţa numărului de locuri deţinute de această clasă au
fost puţin semnificative. Astfel în 1869, “gentry” şi aristocraţia deţi­
neau 69,4% din locuri, în 1872 procentajul a crescut la 77,4% şi abia în
1910, ca o consecinţă a schimbărilor de structură social-economică, se
remarcă o scădere a ponderii lor, dar fără a pierde majoritatea necesară
blocării iniţiativelor legislative care ar fi dus la democratizarea vieţii
politice. în ultima decadă a existenţei imperiului, 58,4% din locuri
continuau să fie în mîinile gentrylor (42,4%) şi aristocraţilor (16% )34).
După conferinţa din 1905, Partidul Naţional Român s-a angajat
într-o campanie marcată de adunări populare, articole în presă etc., în
vederea introducerii votului universal, egal şi secret. Guvernul, pentru
a potoli mişcarea pentru o nouă lege electorală, l-a însărcinat pe contele
Andrăssy Gyula să elaboreze un proiect în această direcţie la începutul
anului 1908. Formula propusă avea la bază aşa-numitul vot “plural” şi
urmărea privarea pe mai departe a muncitorimii şi a partidelor naţiona­
le de dreptul de a alege deputaţi care să lupte pentru democratizarea
statului. Conform proiectului, aveau drept la un vot cei cu domiciliul
stabil, în vîrstă de minimum 24 de ani. Erau excluşi de la bun început de
la vot militarii. Drept de vot dublu îl dobîndeau cetăţenii care absolvi­
seră patru clase primare şi împliniseră 32 de ani, avînd minimum 3 copii
şi plătind un impozit de 30 de coroane. Trei voturi puteau să acorde
aceluiaşi candidat funcţionari din aparatul de stat, absolvenţi de şcoli
medii ce plăteau un impozit de 100 de coroane. Analfabeţii îşi alegeau
un reprezentant la 10 indivizi, care vota în numele lor. Dintre românii
trecuţi de 24 de ani, în număr de 644.000, numai a patra parte putea
beneficia de dreptul de vot direct, deoarece existau peste 492.000 de
analfabeţi " K Proiectul Andrăssy a generat o puternică confruntare
politică cu reverberaţii adinei în toate domeniile, pe toate planurile,
angajînd grupările de partide, întreaga opinie publică din Ungaria,
bucurîndu-se de un ecou larg în Europa.

42
 Alexandru Vaida Voevod a fost unul dintre cei mai înfocaţi
susţinători ai votului universal, pentru care a militat în toate ocaziile şi
cu toate mijloacele. Prin discursurile sale parlamentare caută să susţină
o lege democratică, dar în acelaşi timp va consacra cea mai mare parte
a activităţii ca deputat combaterii proiectului Andrăssy.
în cursul anului 1906, mai precis la 10 noiembrie, Vaida rosteşte
de la tribuna parlamentului o interpelare adresată guvernului în ches­
tiunea votului universal: “Are intenţii guvernul să prezinte pînă la 10
mai 1907 parlamentului proiectul de lege privind votul universal, egal
şi secret ?” 36). în continuare a luat poziţie faţă de relaţiile cu alte partide
partizane ale aceleiaşi orientări ce vizau democratizarea prin interme­
diul unei asemenea legi. După cum lesne se poate constata, Vaida nu
respingea posibilitatea colaborării în acest domeniu cu social-demo-
craţia: “Partidul naţionalist are simpatii faţă de social-democraţi şi are
simpatii şi faţă de partidul ţărănesc maghiar, care cere parcelarea
moşiilor, pentru că vrea totodată şi votul universal, secret şi egal la
alegeri” 3A Celelalte intervenţii parlamentare, chiar dacă nu erau spe­
cial consacrate acestei probleme ce frămînta opinia publică, s-au produs
în nota celor de mai sus, fără a scăpa vreun prilej de a afirma nevoia unei
asemenea reforme.
Vaida nu a fost numai defensiv în această chestiune; după ale­
gerile din 1910, în anul 1914, a supus împreună cu ceilalţi colegi ai
săi spre dezbatere un proiect de lege electorală concordant cu cel al
social-democraţiei din imperiu. Democratismul iniţiativei româneşti
confirma credinţa sa exprimată nu o dată de pe băncile parlamentului:
“Altfel, noi nu avem să ne temem de democraţie, pentru că democraţia
ne poate da totul, dar nu poate lua nimic de la noi” 38\
Efortul său principal s-a îndreptat, după sancţionarea prealabilă
de către Francisc Iosif a formulei amintite, spre obţinerea sprijinului lui
Franz Ferdinand 39) în blocarea legii electorale, cerîndu-i în repetate
rînduri intervenţia pe lîngă împărat; a purtat numeroase discuţii pe
această temă cu baronul Max von Beck, cu Alexander Brosch 40\ Karl
Lueger41\ J. Kristdff'y42^etc. Eforturile sale nu au avut succesul la care
spera şi atunci Vaida, împreună cu ceilalţi deputaţi şi conducători ai
partidului, s-a angajat într-o puternică mişcare în afara parlamentului,
prin adunări populare, articole de presă, ameninţînd chiar cu retragerea
din viaţa politică a statului pînă-n momentul venirii la tron.a lui Franz
Ferdinand. Din acest punct de vedere, cea mai comentată adunare în
opinia publică românească a fost cea de la Braşov, desfăşurată la 2 no­
iembrie 1908. Cu această ocazie a rostit o cuvîntare foarte importantă,

43
 reluată de presa românească din Transilvania şi România. Ecourile ei
au ajuns pînă la palatul Belvedere, fiind nevoit să ofere explicaţii lui
Brosch şi arhiducelui 43-).
Discursul său a constituit, pe lingă combaterea proiectului
Andrâssy, o analiză a relaţiilor dintre români şi dinastia habsburgică,
Vaida militînd pentru continuarea politicii tradiţionale faţă de Viena,
separînd categoric atitudinea românească faţă de Budapesta şi Casa de
Habsburg. “Tot ce avem spunea el am primit de la Viena şi nu de la
unguri... Prin urmare nu ne rămîne decît să ne retragem din lupta parla­
mentară, pînă cînd se va ivi o nouă persoană din dinastia habsburgică,
câte va şti să onoreze credinţa noastră nestrămutată faţă de tron şi
patrie” \
Atitudinea sa a fost astfel făcută public prin exprimarea ataşa­
mentului la persoana arhiducelui şi respingerea politicii împăratului
Francisc Iosif. Aşa se explică notele critice din presa românească la
adresa bătrînului monarh învinuit deschis de nerecunoştinţă faţă de
români. Ziarul “Lupta”, aflat sub influenţa lui Vaida, a publicat un
articol în care ideile cuprinse în discursul de la Braşov erau reluate: “Şi
acum să ne ierţi Majestatea Ta, ca să privim şi noi mai aproape tîrguielile
pe care le puneţi coaliţiei şi pe care Majestatea Ta le sancţionaseşi” 45).
însuşi Vaida, informînd pe arhiduce asupra poziţiei sale, scria referitor
la orientarea politică românească, care nu trebuia confundată cu aban­
donarea politicii tradiţionale: “Întrucît m-am gîndit din timp la această
eventualitate, am profitat de ocazia favorabilă ivită şi mi-am creat în
cuvîntarea ţinută la Braşov platforma neapărat necesară pentru intreaga
mea politică dinastică. Le roi est m ort! Vive le roi” 46l
Atitudinea sa era rezultatul opacităţii de care s-a izbit în cercurile
politice vieneze în încercarea de a obţine respingerea proiectului de lege
a lui Andrâssy, de refuz din partea miniştrilor lui Franz Iosif de a aranja
măcar o audienţă la împărat pentru a explica consecinţele “votului
plural” pentru români. Se pare însă că Franz Ferdinand a fost refuzat
de unchiul său în această privinţă. în plus, moştenitorul susţinea extin­
derea legii electorale din Austria şi Ungaria, ceea ce ar fi însemnat cu
mult mai mult decît propusese Andrâssy.
Votul universal a constituit şi în continuare o preocupa-re
constantă din partea lui Vaida Voevod. Ori de cîte ori a avut prilejul,
l-a susţinut în parlament sau în presa românească, în cea vieneză şi din
afara imperiului. Cert este că întreaga mişcare declanşată în 1908, la care
românii au avut un rol deosebit, a dus la amînarea sine die a punerii în
aplicare a proiectului Andrâssy.

44
 Vaida (şi nu numai el) a acordat o atenţie firească problematicii
sociale. După cum se ştie, a făcut parte dintr-o familie cu proprietăţi
funciare întinse iar apartenenţa sa la clasa moşierească a contribuit la
cunoaşterea stării dificile în care se aflau ţăranii. Nu o dată în parlament
a ilustrat în discursurile sale situaţia grea a locuitorilor satului, deter­
minată de lipsa pămîntului. S-a folosit de versurile lui Coşbuc, îndeosebi
de poezia “Noi vrem pămînt”, pentru a sublinia necesitatea soluţionării
acestei chestiuni generatoare de convulsii sociale care, el personal,
considera că puteau fi evitate.
Evenimentele din România anului 1907 însemnau un avertis­
ment grav pentru că, în opinia sa, soarta ţăranilor din Ungaria nu diferea
prea mult, deosebirea constînd doar într-un aparat represiv mai bine
pus la punct în partea de răsărit a imperiului. Soarta ţăranilor o prezintă
în cadrul unui discurs în termeni dramatici: “Dar cum trăiesc ţăranii ?
Mai mult vegetează, mai ales în Ardeal. Iarna rabdă frig şi foame, vara
îi coace soarele la munca grea. La noi omul trăieşte mai rău decît vita.
Cei mai mulţi nu au decît 1-5 iugăre de^ămînt. Se poate susţine o familie
din venitul unei moşii atît de mici ?”
Soluţiile propuse de el recomandau parcelarea şi vînzarea către
ţărani a domeniilor statului, extinderea dreptului de păşunat, măsuri
chemate în primul rînd să creeze şi să consolideze clasa de mijloc în
lumea satului, capabilă să producă un reviriment pe toate planurile, să
reducă tensiunile din comunităţile săteşti, cu un cuvînt să stabilizeze
ţărănimea şi să prevină răscoalele.
împreună cu ceilalţi români, Vaida a acordat o importanţă aparte
îmvăţămîntului, dovedind prin modul de abordare modern şi realist
necesitatea întemeierii unui sistem educaţional concordant cu nevoile
societăţii de la începutul secolului nostru. In contextul discuţiilor
anuale asupra bugetului ţării a susţinut importanţa accesului femeilor
în învăţămîntul superior, mai cu seamă în domeniul medical, aducînd
ca argument pentru nevoia resimţită de extindere a reţelei sanitare
soarta dramatică a bolnavilor mai cu seamă din lumea satului, unde
mortalitatea provocată de tuberculoză devenise alarmantă.
Preocuparea firească legată de soarta învăţămîntului a fost ge­
nerată de reluarea în 1907, din iniţiativa lui A. Apponyi, a proiectului
mai vechi de lege şcolară a lui Berzeviczy, împotriva căruia se mani­
festase la începuturile carierei sale politice. Pericolul la care erau expuse
şcolile confesionale trebuia evitat cu orice preţ. Afirmaţia sa rostită nu
o dată în parlament era că “poporul care tînjeşte în prostie e uşor de
guvernat” 48), sau că tratamentul la care erau supuşi elevii români în

45
 şcolile de stat maghiare nu putea decît să ducă la neînţelegeri între
etniile Transilvaniei. A adus ca argument însăşi experienţa sa de elev la
şcoala primară Frobel din Cluj, amintind cu vădită neplăcere pe învăţă­
torul său Pataki care, pentru orice greşeală sau abatere, îi molesta fizic
şi psihic, folosind expresii jignitoare: “Mă, puiule de valah, mă Niculae!”
sau “Mă Iancule! Mă Niculae Valah !” Aceste atitudini faţă de elevii
români creau încă din fragedă copilărie sentimentul separaţiei, al apar­
tenenţei lor la o altă etnie, dispreţuită din toate punctele de vedere.
Pornind de la aceste constatări, atît în parlament cît şi în afara lui
s-a implicat în lupta românilor, sîrbilor şi slovacilor pentru apărarea
învăţămîntului în limba proprie, a luat parte ca organizator la adunări
populare în care se exprima protestul faţă de aceste legi. Ceea ce se
poate remarca, şi faptul a fost des menţionat de Vaida, era inutilitatea
acestor măsuri legislative, demonstrînd imposibilitatea maghiarizării
prin şcoală.
Aflat la Viena la mijlocul anului 1918, resimte împreună cu fami­
lia sa greutăţile războiului, lipsurile provocate de penuria de alimente,
bucurîndu-se cînd loan Mihu îi trimitea din Vinerea făină şi untură.
“Primeşte deci - îi scria Vaida - fierbinte mulţămite, cum numai cea mai
fierbinte foame te poate inspira” 5<y).
In prima jumătate a lunii mai 1918 apare hotărît să se întoarcă la
Budapesta, pentru a-şi reocupa locul în parlament, cedînd cererilor tot
mai insistente ale colegilor săi. în perspectiva reluării activităţii par­
lamentare într-o conjunctură politică plină de incertitudini, Vaida se
arată preocupat de tactica pe care îşi propune să o urmeze, de data
aceasta luînd în consideraţie posibilitatea dezintegrării monarhiei
austro-ungare. El preconiza un program prudent, moderat, sugerînd ca
prim pas al demersului naţional românesc restituirea autonomiei
Transilvaniei: “Cine se ţine destul de profet ca să rişte a susţine de pe
acuma că ce va fi mai bine peste 6 luni ori un an ? Cine dintre noi are
atîta încredere în infailibilitatea judecăţii sale încît să cuteze a da
directivă hotărîtă neamului luînd asupra sa răspunderea ? Şi oare cine
ar fi acela care s-ar încumeta la o astfel de păşire ?” 51'). Frămîntat de
răspunsul la aceste întrebări, printr-un joc al sorţii, avea să dea singur
soluţia la aceste chestiuni pe care un neam întreg şi le punea în aceste
zile.
La Oradea, în ziua de 12 octombrie a luat parte la întrunirea
conducerii Partidului Naţional Român, unde a fost discutată declaraţia
de autodeterminare a Transilvaniei şi ruperea de Ungaria. Fruntaşii
mişcării naţionale au desemnat pe Vaida să o prezinte în parlamentul

46
de la Budapesta. Discursul său a fost primit cu vădită ostilitate. Rînd pe
rînd deputaţii maghiari îl întrerupeau cu violenţă: “provocare” (Szilăgyi
Laios), “fraze goale” (Richter Jânos), “cuvîntare anti-naţională” (B61a
Kun), “calomnie ordinară” (Josef Szterdnyi) etc. După acest efort de
vîrf al activităţii sale din parlament, Vaida îl părăseşte la 20 octombrie,
nu înainte de a rosti o ultimă cuvîntare străbătută de crezul său politic
anterior acestor evenimente: “Problema noastră nu e altceva decît o
latură a democraţiei: dar adevărata democraţie nicăieri în lume nu se
poate înfăptui înainte de a se soluţiona chestiunile naţionale, pentru că
numai pe baze naţionale şi în cadre naţionale e cu putinţă o dezvoltare
normală în dorinţa normală a acestei consolidări... Şi, atunci cînd cu
drepturi egale fiind, ne vom întîlni ca naţiuni egale, vom putea să ne
întindem mina şi pentru viitor, dar între oprimatori şi oprimaţi de cînd
lumea n-au putut să fie raporturi sincere” 5 \ Această intervenţie a sa
a avut valoarea unui veritabil mesaj politic pentru cei care-i fuseseră ani
în şir adversari, lăsînd însă porţi deschise pentru o viitoare colaborare
dar de pe cu totul alte baze.
Printr-un complex de evenimente, destinul a decis ca la 18
octombrie 1918 lui să-i revină obligaţia de a prezenta în parlamentul
ungar în care suferise nu o dată umiliri şi jigniri declaraţia conducerii
P.N.R.-ului de autodeterminare şi despărţire a românilor de Ungaria.
S-a spus şi se mai spune că a făcut-o din oportunism, din dorinţa de a
nu fi eliminat de pe scena vieţii politice româneşti postbelice. Pe ce se
bazează partizanii acestei aserţiuni false ? Pe mărturiile unora dintre
oamenii politici contemporani lui Vaida, deveniţi după 1918 adversari
politici, pe suspiciunea şi neîncrederea care de atîtea ori în istoria
noastră au avut consecinţe greu de estimat. Realitatea se prezintă cu
totul altfel. în primul rînd, Vaida se număra printre cei trei deputaţi
români ai P.N.R.-ului care mai făceau parte din parlamentul Ungariei
în anul 1918, iar misiunea şi-a asumat-o în consens cu colegii săi în acele
zile dramatice ale toamnei dezintegrării imperiului. Riscul, temeritatea,
dîrzenia şi curajul împins nu o dată pînă la limită l-au făcut să accepte,
deşi trăise experienţe dramatice în viaţa sa de parlamentar, de la agre­
siunea verbală pînă la cea fizică. Era cel mai frumos şi expresiv moment
al carierei parlamentare începută în 1906, punctul culminant al înde­
lungatei sale lupte pentru dreptate naţională. Era ora sa “astrală” pe
care nu şi-a permis să o piardă.
 ÎN ANTURAJUL ARHIDUCELUI
FRANZ FERDINAND

m ţranz Ferdinand, personaj controversat în epocă dar

şi după dispariţia sa de pe arena istoriei, a fost un
Habsburg veritabil, preocupat ca şi predecesorii săi de menţinerea
dinastiei la conducerea imperiului. A căutat prin toate mijloacele să
consolideze structura statului considerînd dualismul desuet, periculos
pentru viitorul monarhiei, de aceea a manifestat un interes spre reforme
care nu a scăpat fruntaşilor politici ai naţionalităţilor.
Incepînd cu 1895, Franz Ferdinand a afirmat cu insistenţă că
introducerea sistemului din 1867 a avut efecte dezastruoase şi că la
urcarea sa pe tron intenţiona să restabilească centralismul ca formă de
guvernămînt bazat pe o largă autonomie a naţionalităţilor. Berchtold,
ministrul de externe al imperiului, care-1 cunoştea încă din acea perioa­
dă, confirmă planurile arhiducelui într-o scrisoare din 1913, în care
acesta a declarat că prima măsură după ocuparea tronului va fi înlo­
cuirea dualismului cu un federalism neproporţional.53)
Pentru punerea în aplicare a planurilor sale, prin intermediul
cancelariei militare, al inteligentului maior Karl von Brosch, arhiducele
a atras fără dificultăţi în anturajul său personalităţi de prim rang din
rîndul naţionalităţilor. Alături de grupul românesc, cel mai numeros,
au mai făcut parte din cercul său intim Milan Hoda, Carol Stodola, J.
Frank, C. Zagorac, Lanyi, Linder, precum şi conducerea Partidului
Creştin Social al lui Karl Lueger, miniştri şi foşti înalţi funcţionari,
generalul Conrad von Hoetzendorf, prelaţi etc.

48
 între împărat şi moştenitor, datorită implicării celui de pe urmă
in afacerile de natură politică, relaţiile nu au fost prea bune. După măr­
turiile marelui istoric Victor Bibi, contemporan cu evenimentele, lupta
dintre Schonbrun şi Belvedere “devenise un subiect al bîrfelor”, dispu­
ta fiind cunoscută sub numele de “dansul între ouă” Un alt istoric,
biograf al arhiducelui, Leopold von Chlumecky, afirma că nu o dată
grupul de la Belvedere a intrat în opoziţie cu “funcţionarii împăratului,
uneori chiar cu împăratul însuşi.” S5) Reacţia curţii la aflarea veştii des­
pre asasinarea arhiducelui este semnificativă. Franz Iosif, după Maurice
Muret, a declarat: “Nu înfruntă cineva fără pedeapsă pe Atotputernicul!
Ordinea pe care eu n-am avut tăria să o salvgardez, uite-o restabilită
prin voinţa Prea-înaltului.” 56-*
împăratul şi sfetnicii săi erau vădit incomodaţi de implicarea
politică a moştenitorului, de vehicularea planurilor sale reformiste, de
creşterea influenţei grupului Belvedere: “Sub conducerea îndemânatică
a lui Brosch, cancelaria militară se transformă curînd intr-un aparat
uriaş care dirija înalte acţiuni politice şi astfel deveni un puternic oficiu
central. Acolo, fără ca cei avizaţi să bănuiască măcar, oamenii politici ai
Austriei şi ai Ungariei erau ţinuţi în evidenţă, urmăriţi în acţiune, în
vorbe, în publicaţiile lor.” 58) Din acest punct de vedere, modul în care
aveau loc întîlnirile lui Vaida, conspirativitatea determinată de pru­
denţă sînt surprinse în însemnările de faţă. Ele îl introduc pe cititor în
intimitatea palatului Belvedere, confirmînd observaţiile de mai sus,
servind din acest punct de vedere la o eventuală contribuţie românească
la istoria Habsburgilor.
Apropierea de cercul vienez al arhiducelui s-a produs la în­
ceputul anului 1905. Iniţiativa i-a aparţinut lui A.C. Popovici, care
reuşise să termine cunoscuta sa carte. I-a chemat la Viena pe T. Mihali
şi Alex. V. Voevod pentru a găsi modalitatea de a-i remite lui Franz
Ferdinand amplul său studiu încă înainte de tipărirea lui. Popovici era
deja cunoscut pentru concepţiile sale federaliste, el se afla în spatele
revistei “Gross;Oesterreich”, deşi ca redactor figura un ziarist vienez,
Schwanhagen. în locuinţa acestuia a avut loc, în ziua de 27 februarie
1905, consfătuirea la care au mai luat parte Bresnitz von Sydakov
(tatăl şi fiul), cunoscuţi în cercurile româneşti prin atitudinea lor anti-
dualistă generată de sentimentele pangermaniste exprimate în ziarul
“Schwartz-Gelb”, la care au colaborat şi lideri ai mişcării naţionale, în
special Vincenţiu Babeş. De fapt, alături de ei se afla şi conducătorul
germanilor din Ungaria, publicistul Edmund Steinacker, apropiat lui
Vaida încă din perioada studenţiei. Acesta din urmă şi-a asumat misiu-

49
 nea de a intermedia trimiterea cărţii lui Popovici cancelariei arhiduce­
lui. Intermediarul a fost însă baronul Beck, viitorul prim-ministru al
Austriei, pe atunci consilier în ministerul agriculturii. Maximilian von
Beck avea în acea perioadă legături foarte strînse cu Franz Ferdinand,
al cărui profesor de dr'ept şi consilier juridic a fost încă din tinereţea
moştenitorului.
Cei patru au avut o întîlnire la reşedinţa lui Beck, care s-a ară­
tat foarte prudent în legătură cu un contact direct Popovici - Franz
Ferdinand, propunînd ca el personal să-i înainteze manuscrisul cărţii.
Desigur, atitudinea lui Beck, prudenţa excesivă, temerile exprimate
vis-â-vis de cancelaria arhiducelui, supravegheată îndeaproape de către
poliţia secretă, au determinat renunţarea lui Popovici de a intra în cercul
de la Belvedere pentru o perioadă de peste doi ani. în schimb, Vaida
îşi continuă aceste legături, mai mult, le permanentizează: “Br. Beck
m-a ascultat şi m-a rugat la sfirşit să-i redactez un Aide-Memoire asu­
pra chestiunilor discutate. Astfel s-a început legătura mea cu br. Beck.
După ce i-am predat Aide-Memoire-ul, mi-a cerut alte şi alte memorii
asupra chestiunilor politice din Ungaria.” 59) Prin intermediul lui Beck,
Vaida reuşeşte, rînd pe rînd, să cunoască şi alte personalităţi politice
vieneze, de preferinţă din cercurile naţionaliste, Albert Gessman,
Heinrich Friedjung, Friederich Funder etc., dar şi din stînga politică-
Karl Renner, Victor Adler, Karel Kramar etc.
în desele convorbiri cu baronul Beck, Vaida a insistat în conti­
nuare să fie primit dîn audienţă de către arhiduce. Precaut, viitorul
prim-ministru l-a avertizat asupra relaţiilor proaste dintre moştenitor
şi unchiul său, împăratul Franz Iosif. A reuşit să obţină audienţa solici­
tată de Vaida, dar acesta a renunţat: “Considerînd însă că, pentru
moment, naţiunea mea nu e ameninţată de nici o primejdie excepţională
oricît de fericit şi norocos m-aş simţi de a fi primit de A S. Imperială,
totuşi, avînd în vedere neplăcerile la care s-ar expune, prefer să renunţ
pentru moment, rezervîndu-mi dreptul, acordat de A.S. şi de Excelenţa
Voastră, să cer audienţa cînd guvernul ungar s-ar pregăti să ne dea nouă
românilor o lovitură mortală.” ' Beck nu a părut surprins, ci mai mult
uşurat de poziţia lui Vaida. Se pare că teama de o reacţie a împăratului
era foarte puternică; bătrînul Franz Iosif nu era de loc încîntat de
planurile urmaşului său privind reformarea imperiului.
Legăturile lui Vaida cu baronul Beck au continuat şi în anii care
au urmat, în ciuda dizgraţiei în care căzuse politicianul austriac în ochii
anturajului de la Belvedere. Episodul a constituit pentru el o şcoală poli­
tică ale cărei învăţăminte se vor regăsi în contactele sale cu arhiducele,

50
deşi primirea lui Vaida, după cum se ştie, nu a fost rezultatul intervenţiei
lui Beck. Este adevărat că a menţinut şi legăturile cu omul politic
austriac. O mărturiseşte singur: “Cînd Olga Urbaneck era în concediu,
rapoartele mele pentru baronul Beck şi pentru Francisc Ferdinand le
adresam lui dr. Virgil Ciobanu, preot militar. Domnul făcea copii reţi-
nîndu-le pentru mine, iar originalul îl trimiteam mai departe pe adresa
lui Brosch.” 61)
Din rîndurile românilor, Vaida şi Popovici s-au bucurat de cea
mai mare încredere. Primul a aderat la gruparea respectivă din motive
deja cunoscute. în plus, încă din vremea studenţiei sale vieneze, a intrat
în contact cu cercurile politice austriece ostile dualismului. Edmund
Steinacker, Max von Beck, F.Funder, Weiskirchner etc. sînt cîteva din
numele politicienilor austrieci pe care i-a cunoscut încă din tinereţe.
Aderenţa sa la aceste cercuri şi apoi din 1907 la anturajul arhiducelui,
unde-şi regăseşte vechile cunoştinţe, a constituit, fără îndoială, o moda­
litate de exprimare a antihegemonismului, a convingerii sale că starea
de inferioritate în care românii erau menţinuţi se datora în exclusivitate
cercurilor conducătoare maghiare.
în conjunctura politică de la începutul secolului nostru, plină de
vicisitudini, preocupările istoricilor, politologilor, ale oamenilor de
cultură pentru reformarea imperiului proliferaseră.
O teoretizare completată de un plan concret a oferit-o prietenul
lui Vaida, Aurel C. Popovici, atrăgînd şi facilitînd contactul cu această
grupare.
Cartea lui Popovici tipărită la Leipzig în 1906, cu sprijinul fi­
nanciar al guvernului României 62\ conţine planul federalizării şi al
formulării conceptului cunoscut sub numele de “Statele Unite ale
Austriei Mari”; ea a găsit audienţă în cercurile politice austriece şi ger­
mane, dar nu a beneficiat niciodată de un sprijin legat de un partid cu o
bază electorală serioasă. Adevărul este că nici în rîndul mişcării naţio­
nale româneşti nu a avut suporteri prea numeroşi. Ideile lui Popovici
erau împărtăşite de toţi cei care-şi dădeau seama că, fără înlocuirea
formulei dualiste, soarta popoarelor nemaghiare nu avea prea mari
şanse de ameliorare.63^
Opiniile formulate la scurtă vreme de la apariţia cărţii au fost
unanime în a aprecia calităţile, larga cultură politică de care a dat dovadă
Popovici. Comentariile în rîndul presei austriece au legat planul de
posibilitatea punerii sale în practică şi concluziile, deşi în majoritatea
cazurilor voalat exprimate, sugerau adoptarea planului de către arhi­
ducele Franz Ferdinand. Unul din comentariile cele mai autorizate a
 aparţinut lui Karl Renner, autor el însuşi al unui program federalist de
nuanţă social-democratică. Viitorul preşedinte al Republicii austriece
scria: “Cartea a fost imediat interzisă în Ungaria, ceea ce va contribui
mult la răspîndirea ei foarte meritată... materialul trădează un scriitor
foarte îndemînatec, cu înaltă cultură, bine informat în literatura politică
a francezilor, englezilor, germanilor, maghiarilor şi românilor, aşa cum
maghiarii nu au unul la fel.” 64) Interesantă este şi observaţia sa că
federalismul lui Popovici era inspirat din doctrina socialistă a vremii,
deşi Renner consideră că autorul a alterat caracterul democratic al
respectivei soluţii. Afirmaţia este discutabilă.
în România, cartea lui Popovici a beneficiat de un amplu comen­
tariu apărut în “Sămănătorul” din 2 aprilie 1906, semnat de Nicolae
Iorga. Marele nostru istoric a apreciat cunoştinţele de excepţie ale
autorului ei, bogăţia informaţiilor, dar a respins planul propus. Ideea
naţională bazată pe reconstituirea “Ţării Româneşti”, înglobînd nea­
mul românesc în totalitatea sa, susţinută cu atîta fervoare de învăţatul
român, era în flagrantă contradicţie cu soluţia federalistă.
Popovici şi adepţii săi din mijlocul românilor, slovacilor şi
germanilor, au căutat sprijinul grupului din jurul arhiducelui Franz
Ferdinand. Acest nucleu de politicieni, caracterizat prin conservato­
rism şi neîncredere faţă de un program reformator de anvergura celui
preconizat de Popovici (care conţinea elemente democratice) a alarmat
pe unii dintre ei facîndu-i să-i aducă corecturi. Contele Crenneville, în
cartea sa “Grossosterreich” apărută în 1909, deşi ostil dualismului,
opune formulei româneşti principiul istoric în federalizarea monarhiei,’
iar baronul von Eichopf atenuează multe din prevederile constituţio­
nale rezervate provinciilor în favoarea centralismului dinastic. Franz
Ferdinand, la rîndul său, a apreciat mult planul Popovici, pe autorul său
acceptîndu-1 în anturajul de la Belvedere. Este însă greu de ştiut dacă
în cazul ascensiunii la tron ar fi aplicat conceptul “Statelor Unite ale
Austriei Mari”. în repetate ocazii, arhiducele s-a dovedit inconstant.
Astfel, se pronunţa cînd pentru federalism, cînd pentru trialism, semă-
nînd confuzie chiar şi în mijlocul partizanilor săi.
Planul lui A.C. Popovici a fost îmbrăţişat cu multă căldură de
Alexandru V. Voevod. Pe lîngă sprijinul material obţinut din România
pentru tipărirea cărţii, el l-a reluat în mai multe articole apărute în
reviste şi ziare din Austria, precum şi în paginile “Luptei”. Formula
federalistă comentată de Vaida nu aduce numic original. A căutat, în
principal, să o popularizeze, să o apere în faţa atacurilor venite mai’cu
seamă din partea politicienilor maghiari.

52
 Cartea lui Popovici nu s-a bucurat de o primire prea călduroasă
în rîndul cehilor şi maghiarilor, care au condamnat-o de pe poziţia
concepţiei lor tributară federalismului pe criterii istorice. Parlamenta­
rii maghiari au reacţionat imedfat după publicarea studiului. Astfel,
contele Bethlen Istvăn, într-un discurs antiromânesc, a considerat pro­
punerile de reorganizare pe baze noi, antidualiste, ca o premiză în
vederea înfăptuirii unităţii naţionale româneşti: “Cui îi trebuie au­
tonomia Ardealului ? Statului maghiar federativ ? Lor le-ar trebui, e
drept temporar, pînă vor sfărîma constituţia maghiară, apoi se vor
frămînta în continuare pînă se vor muta peste Carpaţi, în statul român,
întregul program e o ficţiune şi are drept scop să acopere raporturile
lor cu România şi să acopere tendinţele lor revoluţionare.” ' Vaida
le-a replicat atît lui Bethlen cît şi celorlalţi deputaţi, la începutul anului
1907, în ziua de 31 ianuarie, cînd îl înfruntă pe ministrul de interne al
Ungariei: “Cît despre cartea lui Aurel C. Popovici, scrisă cu mare apa­
rat ştiinţific, cum spunea ministrul, părerile sînt diferite: unii aprobă
ideile din ea, alţii nu. Faptul însă e, dacă cercurile decizătoare vor
voi cîndva să realizeze ideea lui Popovici, o vor face fără să întrebe,
nici pe maghiari, nici pe ceilalţi...” ’
După cum lesne se poate observa, Vaida ca susţinător fervent al
planului amicului său este preocupat în principal de cîştigarea a cît mai
mulţi aderenţi, de obţinerea sprijinului lui Franz Ferdinand. A fost unul
din motivele care au dus la ataşarea sa de cercul de la Belvedere.
Vaida nu a negat niciodată public dinasticismjul său şi al popo­
rului român din Ardeal. A făcut caz de această convingere în parlament,
stîrnind enervarea unora dintre deputaţii maghiari, deşi politica di­
nastică la români cunoaşte la începutul secolului mutaţii importante.
Atitudinea împăratului faţă de mişcarea memorandistă, refuzul său
după 1867 de a trata cu liderii politici ai românilor au dus la apariţia
unui curent antiimperial, ceea ce nu însemna totuşi respingerea ideii
dinastice în ansamblul ei, din moment ce opţiunea rămînea legată de
persoana moştenitorului.
Reafirmarea dinasticismului în noua variantă apare frecvent în
parlament şi în presă. Iată cum o sugera Vaida în confruntările sale
politice: “Dar credinţa românilor faţă de tron e tradiţională. (O voce:
Faţă de împărat). Cîtă vreme n-a fost încoronat ca rege ungar, da, faţă
de împărat. După încoronare ne-am conformat.” 67-) Atît lui Vaida cît şi
colegilor săi discuţiile asupra acestei chestiuni le prilejuiesc afirmarea
nemulţumirii lor faţă de politica imperială: “Să spună M. Sale că şi noi
am fost totdeauna supuşi loiali ai M. Sale şi dinastiei, astfel că din noi

53
 s-au făurit şi arme, adică din dinasticismul nostru. Şi roagă pe M. Sa şi
în numele nostru, că nu numai atunci să-şi aducă aminte de popoarele
sale din Ungaria, cînd dă ordine de zi, ca cel de Chlopy, ci aducă-şi
aminte de noi şi atunci cînd e vorba de împărţirea drepturilor în ţara
aceasta.” 68^Era firească stăruinţa lui Vaida de a lua în discuţie chestiu­
nea dinasticismului şi de a trata faptele de o aşa manieră încît să aibă o
notă justificativă, accentuînd, în opinia noastră foarte aproape de rea­
litatea istorică, acordarea de către Habsburgi a unor libertăţi culturale,
religioase, precum şi elementul de echilibru introdus de prezenţa aus­
triecilor în raporturile româno-maghiare. Aceasta nu-1 împiedică în
repetate rînduri să se exprime violent la adresa acestora, subliniind de
acum tipica lipsă de recunoştinţă pe care Casa de Habsburg a dovedit-o
în întreaga sa istorie.
Dinastiei&niul lui Vaida şi nu numai al său a fost un sentiment
cultivat de-a lungul timpului prin căile de acum cunoscute. Afilierea la
Habsburgi a fost puternică şi ea data cu preponderenţă din vreamea lui
Iosif al II-lea, foarte popular printre români. Cauza este şi ea cunoscută.
Dacă dinasticismul din vremea amintitului împărat a avut elemente
instinctive, de raliere la persoana sa fără prea multe intervenţii din
partea “pilonilor” monarhiei care-I cultivau, la mijlocul veacului trecut
asistăm la intensificarea propagandei menite să aureoleze figura lui
Franz Iosif. Cu alte cuvinte, în cazul primului, ataşamentul indiscutabil
se resimte aproape spontan nu numai la nivelul elitei româneşti, el
coborînd în rîndul membrilor de jos ai societăţii. Nu despre acelaşi
lucru putem vorbi după 1848, adică în intervalul îndelungatei domnii a
lui Fr. Iosif. Vaida a contrapus pe parcursul însemnărilor sale perso­
nalitatea celor doi împăraţi şi înclină de fiecare dată balanţa în favoarea
lui Iosif al II-lea. Mai mult chiar, se străduieşte să descifreze în compli­
cata şi neclara mentalitate a lui Franz Ferdinand elemente apropiate de
Habsburgul său favorit. Se sileşte să-l convingă pe moştenitorul tronului
de a-1 lua ca model pe Iosif al II-lea. Motivul principal aparţinea lipsei
totale de simpatii a ambilor Habsburgi faţă de unguri. Vaida a subliniat
în mai multe ocazii deteriorarea sentimentului dinastic la români după
1867, punînd-o pe seama Budapestei. îşi concretizează afirmaţiile prin
exemple din cele mai diverse: manualele şcolare, atitudini publice,
declaraţii, presa ungară etc. în schimb, caută să convingă despre pozi­
ţia contrară a românilor care-şi legau speranţele de arhiducele Franz
Ferdinand.
Lacîteva zile după faimosul său discurs din 31 ianuarie 1907, mai
precis la 5 februarie, Vaida rosteşte o cuvîntare în parlament, adevărat

54
rechizitoriu la adresa pretenţiilor coaliţiei de guvernămînt de a trans­
forma armata într-un instrument al maghiarizării. Se discuta bugetul
armatei, iar guvernul (care avea pregătite legile Apponyi căuta să şan­
tajeze curtea imperială sensibilă la orice aluzie cu privire la armată.
Au ameninţat că nu vor vota noul buget dacă împăratul nu va sancţiona
legile şcolare. Vaida a criticat într-un limbaj agresiv, de pe poziţia unui
“Homo Austriacus”, intenţiile oligarhiei maghiare. El a subliniat şi
pericolul introducerii la comandă a limbii maghiare, ceea ce reprezenta
continuarea procesului de asimilare din şcoală la nivelul armatei.
Discursul său nu a fost trecut cu vederea. La 24 februarie, Karl Brosch
l-a vizitat la Budapesta, anunţîndu-1 despre dorinţa arhiducelui Franz
Ferdinand de a avea o întrevedere cu el. Episodul este pe larg descris în
însemnările lui Vaida. Discuţia desfăşurată cu arhiducele la 28 februarie
1907, la palatul Belvedere, a marcat intrarea sa în grupul politicienilor
ataşaţi moştenitorului. Discuţiile, relaţiile cu Brosch şi apoi cu în­
locuitorul acestuia Berdolff, cu Gessmann, Beck, Lueger, Friedjung,
Aerenthal, Funder, cu pater Gallen şi bineînţeles cu Franz Ferdinand
sînt revelatoare pentru efortul şi speranţele, nu o dată înşelate, de a
contribui la apărarea identităţii naţionale româneşti, la obţinerea pro­
tecţiei în faţa politicii de asimilare în continuă escaladare. Planul lui
Vaida,aşa cum evoluţia evenimentelor o demonstrează, a făcut parte
dintr-o strategie gîndită şi pusă la punct în înţelegere cu factori de putere
din România. în ceea ce-i priveşte pe românii transilvăneni, poziţia
antimaghiară a arhiducelui genera în mijlocul lor un optimism justificat
într-o măsură oarecare.
După vizita la palatul Belvedere, Vaida inaugurează în paginile
“Luptei” o campanie de presă chemată să popularizeze în mijlocul
românilor personalitatea şi intepţiile arhiducelui Franz Ferdinand.
Artcolele apărute au urmărit producerea unei delimitări evidente între
persoana împăratului şi a moştenitorului. Aluziile strecurate cu abi­
litate lăsau să se întrevadă ataşamentul şi speranţele faţă de o posibilă
reformare a imperiului. “Francisc Ferdinand ! Un nume, un simbol.
Simbolul viitorului, simbolul speranţei, pentru toate naţiunile mo­
narhiei habsburgice. îndeosebi noi românii, care nici prezentul nu ne
oferă recompensă pentru tristul trecut, noi sîntem avizaţi să sperăm
totul de la viitor şi astfel cu încordată atenţiune ne îndreptăm vederea
asupra bunului nostru monarh bătrîn, cît şi asupra viitorului nostru
monarh.” 69^
Sistematic sînt publicate relatări despre moştenitor: participarea
sa la manevrele militare, convingerile sale privind reforma statului,

55
 simpatia sa faţă de români etc. La aceste articole se adaugă în acelaşi
scop reproducerile din presa oficială, în care arhiducele era atacat
datorită adversităţilor oligarhiei maghiare faţă de el. De asemenea, nu
întîmplător ştirile referitoare la bătrînul împărat conţin aluzii abil
strecurate cu privire la posibilitatea ca el să decedeze în orice moment
din cauza vîrstei sale înaintate. în plus, reluînd articolele din presa ger­
mană, preocupate de formula Popovici, în scurte comentarii atribuie lui
Franz Ferdinand acceptarea federalismului. Cîteva titluri din “Lupta”
sînt semnificative din acest punct de vedere: “Moştenitorul de tron şi
coaliţia” (nr.54 din 1907), “Arhiducele Franz Ferdinand între români.
Aduceri aminte” (nr.56/1907), “Austria Mare şi statul naţional ma­
ghiar” (nr. 70/1908), “Renaşterea Austriei” (nr. 113/1908) etc.
Vaida şi tovarăşii săi de idei au căutat o apropiere între arhiduce
şi precursorul său pe tronul Habsburgilor, împăratul Iosif al II-lea, a
cărui personalitate era încă prezentă în memoria colectivităţii româ­
neşti. Intenţiile lui Franz Ferdinand privind reformarea statului prin
federalizare sau centralizare au generat comparaţii cu înaintaşul său,
considerat de către conducătorii mişcării naţionale ca un model demn
de urmat, de imitat. Mitul “bunului împărat” la români s-a născut şi s-a
amplificat în timpul lui Iosif al II-lea tocmai datorită atitudinii sale faţă
de nobilimea maghiară, cu care s-a confruntat în timpul domniei şi care,
la rîndul ei, l-a detestat după moartea sa timpurie. O atitudine asemănă­
toare se profila şi faţă de Franz Ferdinand.
Acreditarea ideii că moştenitorul îl avea ca model pe Iosif al
II-lea nu a fost prea dificilă în contextul politic din monarhia care-şi trăia
ultimii ani ai îndelungatei sale existenţe. Loialitatea tradiţională, chiar
dacă se eroda continuu în mijlocul intelectualităţii româneşti, se men­
ţinea aproape intactă la nivelul masei ţărăneşti care vedea în Viena
protectorul ei în faţa agresivităţii guvernanţilor de la Budapesta. Oscar
Jâszi, probabil cel mai competent observator al stărilor din monarhia
austro-ungară, făcea în cunoscuta sa carte o remarcă, ce a scăpat spe­
cialiştilor, referitoare la renaşterea iosefinismului: “Noua doctrină,
reînnoirea spiritului iosefinismului, a zguduit fundaţia vieţii publice
ungare” \ însuşi Vaida, după prima audienţă la Belvedere, constata
pe aceeaşi temă: “Impresia mea plină de surprindere a fost: aşa trebuie
să fi arătat Iosif al II-lea” 71\ Cu diferite ocazii, la întruniri publice, el
a propovăduit această apropiere în rîndul conaţionalilor săi: “Ţineţi
cu tărie la credinţa voastră în împăratul, el va deveni un Iosif al II-lea şi
va face mai mult pentru noi decît străbuna sa Maria Tereza.” 72^

56
 Personal, Vaida nu a avut convorbiri directe cu Franz Ferdinand
de prea multe ori. în genere comunica prin intermediul şefului cancela­
riei, maiorul Karl Brosch, căruia îşi permitea, aşa după cum memoriile
şi scrisorile o dovedesc, să-i împărtăşească dubiile şi nemulţumirea faţă
de duplicitatea arhiducelui. Oricum, a dobîndit foarte repede încre­
derea anturajului de la Belvedere, ceea ce i-a permis să recomande şi pe
alţi conducători politici ai naţionalităţilor pentru a fi acceptaţi de
arhiduce. _
Importante sînt şi informaţiile furnizate de Vaida in legătură cu
constituirea cercului de politicieni de la palatul Belvedere, recoman­
dările pe care la face şefului cancelariei asupra unor personalităţi
aparţinînd diverselor grupări şi formaţiuni ale naţionalităţilor. Se pare
că, după 1907, Franz Ferdinand (la sugestia energicului Brosch) înce­
pe să-şi pregătească viitoarea administrare a monarhiei, căutînd să-şi
asigure sprijinul naţionalităţilor nemulţumite de politica guvernului de
coaliţie venit la putere în 1906. Astfel, în toamna anului 1907 mediază
primirea slovacului Milan Hodia, membru al Clubului naţionalităţilor
din parlamentul ungar, dominat după cum se ştie de către români.
După cîteva luni îl recomandă foarte călduros pe E. Steinacker, şeful
organizaţiei germanilor din Ungaria.
în privinţa românilor, după evenimentele petrecute în comuna
Cernova (Slovacia), Brosch i-a cerut lui Vaida să propună, pentru a fi
invitaţi în audienţă, "pe cine voi crede de bine, din sinul prietenilor mei
politici români." ^ Decizia în această privinţă a fost luată de comun
acord cu T. Mihali şi I. Maniu, care cunoşteau relaţiile sale cu cancelaria
moştenitorului, fără însă ca ei să facă parte din anturajul propriu-zis.
La întrunirea care a avut loc pe această temă a mai luat parte şi A.C.
Popovici, deja introdus de Vaida la Belvedere. Decizia finală, după
consultarea lui Aurel Vlad şi Vasile Lucaciu, s-a oprit asupra a doi ie­
rarhi români: Miron Cristea, secretar metropolitan la Sibiu, şi Augustin
Bunea, canonic greco-catolic la Blaj. Cei doi prelaţi urmau să se alăture
episcopului greco-catolic de Oradea, Demetriu Radu, primit în anturaj
încă înaintea lui Vaida. Motivele care i-au determinat să se oprească
asupra celor două propuneri şi nu a altor oameni politici sînt clar expli­
cate de către Vaida: "trebuia să ne rezervăm un număr suficient de oa­
meni politici pentru momentul succesiunii la tron a arhiducelui, ca_să
nu ne prezentăm prea sărăcăcios cînd ar trebui să intrăm în acţiune."
Rapoartele, corespondenţa, însemnările lui Vaida sînt pregnan­
te în relevarea conlucrării politice dintre conducerea P.N.R.-ului şi
"laboratorul" de la Belvedere. Luările de poziţie au fost puse în acord

57
 cu intenţiile respectivei grupări vieneze, explicaţiile faţă de orientările
politice, consultările care aveau loc cu regularitate demonstrează cu
prisosinţă practicarea unei politici, a unei opţiuni româneşti ce urmărea
in ultimă instanţă interesele de moment ale P.N.R.-ului, ale entităţii
naţionale supuse unei constante presiuni din partea Budapestei. In
acelaşi timp, asistăm la continuarea politicii tradiţionale, chiar dacă ea
nu era împărtăşită de întreaga conducere a partidului. România a fost
m mod sigur implicată şi ea în această orientare. Relaţiile dintre regele
Carol I şi arhiducele Franz Ferdinand o probează, ca şi discuţiile pe care
Vaida le-a avut cu suveranul român, cu primul ministru Ion I.C.Brătianu
şi alte personalităţi de frunte ale ţării. Momentul de vîrf l-a reprezentat
calatoria arhiducelui la Sinaia, în anul 1909, dînd curs unei invitaţii
primite de la Carol I. 4
Vizita a fost pregătită în opinia publică prin articolele apărute în
ziarele romaneşti din Transilvania şi îndeosebi de către "Lupta". Vaida
a publicat încă din mai 1909 un şir de relatări despre moştenitor, me­
nite sa influenţeze atît credinţa în politica acestuia, cît şi semnificaţia '
contactelor dintre România şi Austro-Ungaria la nivelul Carol I -
Franz Ferdinand. In articolul "Vine moştenitorul"75), Vaida afirma
pubhc crezul său in arhiduce: "O individualitate hotărîtă pe tronul
Habsburgilor - nouă trebuie să ne fie simpatică. E negreşit o mare
schimbare şi ne-am săturat de atîta "fortwurstelen” şi de o generozitate
închipuită, care se traducea în realitate cu jertfirea noastră". După cum
lesne se poate observa, Vaida nu mai concepea relaţiile cu Viena în
forma lor tradiţională, ci sugerează opiniei publice o reevaluare a
raporturilor, ceea ce presupunea o atitudine nouă faţă de împărat
In preajma plecării spre România a arhiducelui, au apărut în
acelaşi ziar două articole dedicate relaţiilor româno-austro-ungare
recomandind o politică de apropiere între cele două state şi extinderea
legilor adoptate în Austria şi în partea ungară a imperiului, posibilă
numai in cazul anulării pactului dualist din 1867. Ele erau în acelaşi timp
îndemnuri către populaţia românească să manifeste simpatie faţă de
arhiduce în drumul său către Sinaia.
Implicarea lui Vaida în pregătirea vizitei în România a arhi-
ducelui Franz Ferdinand a fost revelatoare pentru speranţele pe care el
şi ceilalţi conducători ai mişcării naţionale şi le-au pus în ameliorarea
situaţiei populaţiei româneşti cu sprijinul regatului român. Pregătirile
erau marcate de temeri serioase pricinuite de amplificarea curentului
de opinie antiaustro-ungar din ţară, de posibilitatea declanşării unor
manifestaţii miţiate în special de Nicolae Iorga. în vederea prevenirii

58
protestelor de amploare, Augustin Bunea, prietenul apropiat al marelui
istoric, i-a cerut, la sugestia lui Vajda, să se abţină de la orice acţiuni
vizînd prezenţa arhiducelui în ţară \ In acelaşi sens a acţionat Vaida
pe lîngă primul ministru Ion I.C. Brătianu, care se arătase osul respec­
tivei vizite. Aurel C.Popovici şi grupul său bucureştean au făcut demer­
suri insistente pe lîngă premierul român, conVingîndu-1 că dialogul cu
Franz Ferdinand poate constitui un mijloc de contracarare a politicii
guvernamentale maghiare, subliniind atît el, cît şi Vaida, resentimentele
moştenitorului faţă de partidele din coaliţia aflată la putere în Ungaria.
Prin intermediul consulului României la Budapesta, Derussi,
Vaida a expediat lui Brătianu un memoriu conţinînd revendicările
românilor din Ungaria, pentru a-i servi acestuia în convorbirile cu
arhiducele, dar şi sugestii privind relaţiile cu imperiul habsburgic în
contextul politic european. Vaida apare obsedat de pericolul rus, de
primejdia răsăriteană pentru România şi posibilitatea alianţei ţaris­
mului cu slavii din sud, ceea ce ar fi dus la izolarea ţării. In consecinţă
susţine, conform credinţei sale, necesitatea unor raporturi bune cu
Germania şi Austro-Ungaria. A fost convingerea saxizvorîtă din realis­
mul concepţiilor privind destinul naţiunii române. In anul 1909, dar şi
în următorii, elitele politice - indiferent de apartenenţă şi ideologia lor
- aşteptau moartea împăratului Franz Iosif şi ascensiunea lui Franz
Ferdinand. Asta nu înseamnă că românii nu doreau unirea într-un stat
naţional unitar român. Vaida era unul dintre ei, fără îndoială, dar, în
acelaşi timp, politicianul trebuia să ţină cont de realitatea acelor zile şi
ani. De aceea caută să-l convingă pe Brătianu, iar acesta, cu abilitatea şi
inteligenţa sa superioară, a înţeles demersul politic venit din parte3 lui
Vaida. Memoriile conţin referiri ample la episodul respectiv ^ , dar
foarte important este documentul trimis primului ministru român.
Aflat în acele zile la Budapesta (iunie 1909), îngrijorat în legă­
tură cu veştile din România, Vaida dictează lui Ionel Pop, nepotul lui
Iuliu Maniu, respectivul memoriu în cafeneaua "Gresham Venezia".
După ampla trecere în revistă a sistemului politic maghiar, a legislaţiei
cu caracter antinaţional, Vaida face sugestii referitoare la atitudinea
României şi a românilor aflaţi sub dominaţia maghiară, oferind un
tablou sugestiv al confruntărilor etnografice din Ungaria. Cu tot spriji­
nul prohabsburgic care apare evident în paginile memoriului, Vaida
afirmă în final: "este o nepermisă naivitate politică, pe care însă, durere,
o găsim chiar şi la unii dintre bărbaţii de stat români cu cele mai largi
orizonturi, părerea că în caz dacă românilor de dincoace de munţi li se
va îndrepta soarta spre bine, ei vor uita că sînt români... Posibilitatea ca

59
 m viitor, cîndva, să le poată merge românilor din Ungaria atît de bine
incit să^ uite de datorinţele lor naţionale este tot pe atît de deschisă
(exclusă n.n.) pe cit de mult temerea unei astfel de soarte din partea
unor bărbaţi de stat ai României dovedeşte cea mai desăvîrşită necu-
noştinţă a stărilor reale politice, etnografice şi sociale din Ungaria"79).
Vaida a pus mai presus de ameliorarea situaţiei românilor din Ungaria
idealul naţional, firesc şi logic orientat spre unitatea naţională, chiar
daca formula propusă de el va fi infirmată de spectaculoasa răsturnare
din toamna anului 1918.
Vizita lui Franz Ferdinand a avut loc în condiţii bune, eforturile
grupului ardelean ataşat arhiducelui reuşind, cu sprijinul regelui Carol
I şi a prim-ministrului, care l-au primit pe moştenitorul orgolios al
tronului habsburgic dîndu-i onorurile princiare. Pentru prima oară
înţeleptul rege al României acordă tratament egal soţiei arhiducelui’
Sofia Chotek, care nu s-a bucurat nici în palatul imperial din Viena de
un ceremonial asemănător.
Succesul vizitei în România, atitudinea ostilă a autorităţilor
maghiare faţă de demonstraţiile de simpatie desfăşurate pe traseul
feroviar din Transilvania au determinat o creştere atît a prestigiului
politic al grupului românesc ataşat cercului de la Belvedere, în speţă al
Iui Alexandru Vaida Voevod, cît şi a preocupărilor arhiducelui faţă de
situaţia românilor. Memoriile sînt din acest punct de vedere conclu­
dente. Probabil că dacă autorităţile poliţieneşti ar fi luat aceleaşi măsuri
la Sarajevo, atentatul din 1914 nu ar mai fi avut loc.
. Perioada care a urmat vizitei, Vaida a reuşit (şi cu sprijinul
României) să determine implicarea lui Franz Ferdinand în tratativele
cu guvernul maghiar, dar şi într-un joc politic obscur care a trezit
suspiciuni, chiar neîncredere, din partea unora din conducătorii mişcării
naţionale româneşti.
Reprezentanţii naţionalităţilor, Vaida, Maniu, HodSa, s-au stră-
duit, după 1910, să-l convingă pe arhiduce să recurgă la o acţiune trep­
tata in implementarea programului său de reorganizare a statului şi
pregătirea ascensiunii sale la tron. Au avansat ideea unificării în primul
nnd a forţelor şi a administraţiei pe criterii centraliste, pentru ca apoi
sa acorde o largă autonomie pe baze etnice ca o condiţie sine qua non
a sprijinului naţionalităţilor. Obstacolul principal îl constituia, afirmau
ei dualismul şi poziţia Ungariei adversară a noii formule. Pentru a
™ ra opoziţia ungară, au propus suspendarea legilor votate după
. . §1. aPelul 'm ediana români, sîrbi şi slovaci - capabili în opinia lor
sa împiedice o încercare de rezistenţă din partea Budapestei.

60
 O altă variantă susţinută de către ei, din aceeaşi perspectivă a
încoronării lui Franz Ferdinand, era cea axată pe numirea unui guvern
fidel coroanei, din care să facă parte, în mod egal, reprezentanţi ai
românilor, slovacilor şi sîrbilor. Noul guvern urma să introducă imediat
o lege electorală pe baza votului universal, egal şi secret. Această
opţiune mai veche, ce data din anii 1908-1909, nu a fost îmbrăţişată de
moştenitor, cu toate insistenţele lui Vaida.
Influenţa grupului Vaida s-a menţinut chiar şi după plecarea lui
Brosch şi înlocuirea sa cu colonelul Bardolff. O dovedeşte reacţia
arhiducelui faţă de înfiinţarea episcopiei greco-catolice maghiare de
Hajdudorog. Vaida şi întreaga conducere a P.N.R.-ului s-au mobilizat
foarte serios pentru a împiedica Vaticanul să ia o asemenea măsură,
socotită antinaţională. După demersurile întreprinse la Bucureşti şi
Roma, la Viena l-au antrenat pe Franz Ferdinand în disputa care tindea
să devină din ce în ce mai acută. Deşi, catolic bigot, devotat Bisericii,
arhiducele a protestat pe un ton răspicat faţă de intenţia papalităţii.
Reacţia sa de-a dreptul pasionantă merită reprodusă mai cu seamă
pentru că Vaida a stat la originea ei, demonstrînd o dată în plus influenţa
pe care o dobîndise pe lingă moştenitor: "Eu sînt sigur un fiu devotat
al Bisericii romane dar atunci cînd problema priveşte cele mai elemen­
tare drepturi ale popoarelor, al căror destin într-o zi, cu ajutorul lui
Dumnezeu am să-l conduc, eu nu mă voi abţine să tai legăturile mele cu
Sfîntul Părinte dacă el îşi va exercita puterile sale într-o directe contrară
intenţiilor mele dedicate fericirii viitoarelor mele popoare" K
E voluţia politică din zona sud-est europeană, implicarea
României în războaiele balcanice, semnele prevestitoare ale unei con­
flagraţii mondiale i-au determinat atît pe Popovici cît şi pe Vaida să
antreneze în soluţiile propuse de ei şi România, de data aceasta aducînd
în actualitate planul susţinut în timpul revoluţiei de la 1848 de către
loan Maiorescu, trimisul Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, la
Frankfurt, unde se întrunise parlamentul german. Ei s-au gîndit (la fel
ca şi înaintaşii lor) că, pentru a evita o posibilă acţiune agresivă a
Rusiei ţariste, idee obsesivă la Vaida, pericolul panslavismului putea fi
contracarat prin înfăptuirea României Mari cu sprijinul Germaniei şi
Austro-Ungariei. Printre cei care au subscris la această idee, discutată
la Bucureşti, s-a numărat Nicolae Filipescu, precum şi un grup de
membri ai Partidului Conservator. Faptul nu trebuie să ne surprindă,
într-o epocă dominată de ideea României Mari, se căutau soluţii care
să ducă la împlinirea acestui deziderat, chiar dacă o parte din atributele
suveranităţii naţionale aveau să fie sacrificate. Era o cale de ieşire, o

61
 formulă "disperată" mai puţin utopică decît ar părea la prima vedere.
Oricum, ea se înscrie pe lista căutărilor chemate să ducă la ameliorarea
statului românilor aflaţi sub stăpînirea celor două mari imperii.
Alexandru Marghiloman reproduce discuţia avută la 22 noiem­
brie pe tema menţionată mai sus: "Intr-o convorbire de curînd cu Aurel
Popovici asupra planului lui loan Maiorescu care visase România sub
sceptrul austriac, Filipescu se declară gata să-l reia şi însărcinează ne
Popovici să-l transmită prin abatele Gallen, arhiducelui moştenitor"
Din fericire Popovici a refuzat, iar cîţiva ani mai tîrziu, în 1915, Filipescu
declara că, în contextul internaţional al vremii, ideea a murit. Vaida a
fost şi el amestecat în găsirea modalităţilor pentru ca planul să capete
viaţă. In timpul vizitelor sale la Bucureşti 824tatonează terenul, îi întîl-
neşte pe politicienii înclinaţi spre această soluţie ce propunea ralierea
definitivă a României la Puterile Centrale. Dar, aşa cum spuneam, era
o opţiune infirmată de schimbările produse pe plan european.
Moartea arhiducelui, survenită în urma atentatului de la
Sarajevo, a şocat opinia publică românească şi pe partizanii săi politici.
întreaga presă românească din Transilvania a fost unanimă în a
sublinia speranţele nutrite ani în şir de venirea la tron a lui Franz
Ferdinand. "Noi, acest neam, care a trăit numai din nădejdi şi care
ţesea în jurul acestui Om cel mai frumos vis, îl plîngem cel mai mult...
El ne asculta îndurerat plîngerile noastre, ne da dreptate, era vrăjmaşul
oricărei prigoniri, era însufleţit de vitejia şi credinţa ostaşului român,
ştia să fie recunoscător pentru serviciile devotate aduse imperiului de
neamul românesc, ţinea la o prietenie sinceră cu România. El era prie­
tenul şi protectorul devotat al neamului românesc" 83\
Vestea asasinării arhiducelui a aflat-o la Karlsbad, unde se găsea
cu soţia sa. Şocul suferit a fost foarte puternic: "Respiraţia mi se opri,
simţeam cum mă înprejmuieşte un acces de leşin, cum începe să se
învîrtească lumea cu mine... Noaptea aceea şi zilele următoare le-am
petrecut într-o stare sufletească de nedescris" 84l
Evenimentul respectiv a determinat schimbări importante pen­
tru Vaida şi colegii săi. Deşi au menţinut în continuare legături cu
ceilalţi membri ai anturajului de Ia Belvedere, întîlnirile "orfanilor" se
desfăşurau într-o atmosferă destul de deprimantă. Noul moştenitor,
arhiducele Karl, a fost mai puţin preocupat de problemele care l-au
frămîntat pe predecesorul său. După moartea lui Franz Iosif, surve­
nită în luna noiembrie 1916, şi încoronarea ca împărat a lui Carol,
anturajul se reconstituie parţial, figuri noi, personalităţi legate de aces­
ta (şi anume, baronul Hold, Polzer-Hoditz, secretarul particular al

62
monarhului, istoricul Victor Bibi, căpitanul Danzer etc.) sînt noii veniţi
în grup. Întîlnirile aveau loc de obicei duminica, la o cafenea de lingă
"Burgtheater". Cu o notă de sarcasm, Vaida se referă la acţiunile iniţiate
în finalul războiului de către "patrioţii de tristă figură": "Cum, însă,
"orfanii" fusesem obişnuiţi cu comploturile politice din înalta şcoală a
Belvederului pe început ne-am regăsit şi ne-am pomenit că urzim
planuri vrednice de strănepoţi ai lui Metternich" 85l Partea tragi-comică
a refacerii grupului o constituie campania care a determinat căderea de
la putere a lui Istvăn Tisza şi numirea în fruntea guvernului a contelui
Esterhâzy, în septembrie 1918. Era, însă, o măsură tardivă luată sub
semnul colapsului iminent al monarhiei. Episodul este interesant în
descrierea lui Vaida şi merită să i se acorde atenţia cuvenită din partea
istoricilor, chiar dacă trebuie luat în considerare cu o doză de scepticism.
Oricum, era finalul relaţiilor dintre Vaida şi Habsburgi, încheierea unei
etape din viaţa sa zbuciumată de politician.
 TENTATIVE DE RECONCILIERE...

| n conjunctura politică convulsionată de intensificarea

mişcărilor naţionale, de accentuarea asimilării pro­
movate de guvern dar şi de implicarea tot mai evidentă a arhiducelui
în afacerile politice ale imperiului, Vaida caută, alături de I. Maniu,
A. Vlad, V. Goldiş, T. Mihali etc., o cale proprie în hăţişul atît de com­
plicat al confruntărilor politice din monarhia habsburgică. Ataşarea sa
la grupul de la Belvedere în condiţiile cunoscute de acum nu a scăpat
politicienilor maghiari. Iuliu Andrăssy îi declara în martie 1908 lui Iuliu
Maniu că era îngrijorat de legăturile colegilor lui români din parla­
mentul ungar cu arhiducele Franz Ferdinand şi considera că ele erau
o piedică serioasă în calea unei înţelegeri a guvernului de coaliţie
cu naţionalităţile. Pînă cînd aceste relaţii se menţineau, politicianul
maghiar afirma: "Noi va trebui să luăm măsuri pentru ca cercurile
vieneze în care voi speraţi să aibe şanse minime să lupte cu noi”86-1.
Aceeaşi îngrijorare o vor manifesta şi alţi oameni politici maghiari,
îndeosebi viitorul prim-ministru Khuen-Hedervăry, iar Istvăn Tisza,
cunoscînd adversitatea arhiducelui faţă de el, a căutat să-i descurajeze
pe românii ataşaţi lui Franz Ferdinand. Mai mult chiar, în timpul
dezbaterilor parlamentare, deputaţii maghiari au tăcut referiri directe
la legăturile românilor cu Viena, considerate ca o încercare de ocolire
a Budapestei şi a închegării unei alianţe cu naţionalităţile peste capul
guvernului. Temerile exprimate în mai multe ocazii au determinat pe
primul ministru, Wekerle Sândor, să încerce o reconciliere cu fruntaşii
politici ai românilor. El a avut în acest sens o discuţie cu Alexandru

64
Vaida Voevod referitoare la condiţiile care ar fi facilitat o ameliorare a
raporturilor cu naţionalităţile.
Vaida l-a informat imediat pe şeful cancelariei, maiorul Brosch,
asupra intenţiilor lui Wekerle. Ca urmare a demersului său, deputatul
român a primit încuviinţarea să trateze cu premierul ungar în numele
sîrbilor, românilor şi slovacilor, cu alte cuvinte să reprezinte Clubul
parlamentar al naţionalităţilor al căror secretar era Vaida Voevod. Din
raportul înaintat cancelariei reiese că Vaida a pus în discuţie un şir de
probleme avînd în primul rînd ca scop anularea măsurilor cu caracter
represiv luate de autorităţi împotriva conducătorilor mişcării naţionale.
Astfel, Vaida a pretins sistarea proceselor penale administrative, a
proceselor de presă intentate ziariştilor de la "Tribuna”, "Lupta",
"Gazeta Transilvaniei", "Ţara Noastră" etc., precum şi a ziarelor slovace
şi sîrbeşti.
In partea a doua a convorbirilor, Vaida a cerut introducerea lim­
bii române în administraţie şi justiţie, înfiinţarea unor catedre univer­
sitare de limbă slovacă, sîrbă şi română la universităţile din Budapesta
şi Cluj, îmbunătăţirea situaţiei materiale a ţăranilor prin atribuirea
de loturi din moşiile statului, arendarea pădurilor către comunităţi,
eliminarea abuzurilor săvîrşite cu ocazia colectării impozitelor etc.
Condiţiile puse de Vaida, deşi nu conţineau nimic exagerat au fost
respinse şi cu aceasta posibilitatea unui dialog eficient cu naţiona­
lităţile87^. Ce e drept, nici cancelaria arhiducelui nu a sprijinit cu prea
mult entuziasm tratativele sortite, în opinia lui Brosch, eşecului încă din
momentul declanşării lor.
După eşuarea acestei prime runde, politicienii unguri au recurs
la rîndul lor la o soluţie falimentară sprijinind întemeierea Partidului
Moderat Român, precum şi pe acele personalităţi româneşti ce înclinau
spre o colaborare cu guvernul. Noua formaţiune nu s-a bucurat de
popularitate în opinia publică românească şi, în condiţiile crizei de
guvern declanşate la începutul anului 1910, s-a încercat un nou dialog
cu românii.
Căderea guvernului şi organizarea unei noi campanii electorale
a generat o activitate politică febrilă, Vaida împreună cu Brosch şi alte
personaje din anturajul arhiducelui pregătind prin jocul de culise adu­
cerea la putere ca prim-ministru a lui Lâszlo Lukâcs.
După primirea sa în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, im­
plicarea sa în politica promovată de moştenitor devine din ce în ce mai
profundă. Atitudinea grupului de la Belvedere faţa de oligarhia maghia­
ră a stimulat acţiunile politice ale românilor care, prin intermediul lui

65
Vaida, se amestecă tot mai mult în culisele vieţii partidelor, urmărind
înlăturarea cu sprijinul lui Franz Ferdinand a guvernului de coaliţie
condus de Sandor Wekerle, formaţiune ministerială cunoscută pentru
politica sa de asimilare a naţionalităţilor, dar şi prin atitudinea sa de
frondă faţă de Viena. Era pentru prima oară cînd conducătorii româ­
nilor căutau printr-o acţiune politică, conjugată cu cercurile vieneze şi
cu sprijinitori budapestani ai arhiducelui, să răstoarne de la putere
guvernul şi să-l înlocuiască cu o formaţiune favorabilă unor reforme de
natură democratică. Atît Vaida cît şi arhiducele îşi bazează întregul plan
pe J. Kristoffy şi L. Lukâcs, primul fiind colaborator apropiat al grupului
Belvedere, fost ministru de interne şi autor al unui proiect de lege
electorală care atrăsese la vremea respectivă (1905-1906) atenţia condu­
cătorilor naţionalităţilor. Memoriile conţin ample referiri la manevrele
politice, la iluziile şi apoi deziluziile trăite de promotorii întregii acţiuni,
mai cu seamă a românilor. Eşecul s-a datorat în mare măsură împăra­
tului, conservatorismului care l-a caracterizat dintotdeauna.
Cu tot efortul depus planul nu a reuşit, deşi a avut urmări
materializate în tratativele dintre români şi guvern, iniţiate la presiunea
arhiducelui şi a guvernului român de la Bucureşti. în paralel, apropierea
alegerilor din 1910 a scos în evidenţă ofertele de împăcare cu naţio­
nalităţi ale grupării Justh-Mihăly care, din nevoia obţinerii de cît mai
multe voturi, a propus încheierea unui pact electoral cu Partidul
Naţional Român. Această orientare a stîrnit imediat reacţia negativă a
celorlalte formaţiuni politice maghiare ce considerau proiectul de lege
electorală ca pe o serioasă ameninţare pentru supremaţia lor în parla­
mentul ţării. Istvăn Tisza, Andrâssy Gyula şi Apponyi Albert l-au atacat
cu vehemenţă pe Justh în presă sau întruniri publice. Primul a declarat
că preşedintele Camerei (Justh) "sacrifică interesele naţiunii maghiare
pentru o alianţă cu naţionalităţile”88^, în timp ce Apponyi afirma că
modificarea legii electorale "va aduce cu sine noile pături ale ponorului
în calitate de posesori ai puterii şi nu doar de participanţi la ea"
P en tru a p rev en i e v e n tu a la c o o p er a re cu gruparea
Justh-Mihălyi, Tisza a trecut el însuşi la declaraţii despre o posibilă
cooperare electorală şi a preluat iniţiativa unor tratative cu românii.
A fost constrîns să o facă şi din alt motiv, mult mai serios decît primul,
şi anume conturarea unui pact electoral între formaţiuni politice avînd
sprijinul arhiducelui Franz Ferdinand. La scurt timp după întoarcerea
de la Sinaia, la sfaturile lui Brosch, Vaida, Funder, Gessman etc.,
moştenitorul a sugerat încheierea unei coaliţii electorale între P. N. R.,
P. N. Slovac, Partidul Micilor Agrarieni şi Partidul Creştin-Social.

66
Scopul acestui pact era în principal anihilarea forţelor politice anti-
vieneze din rîndul guvernanţilor maghiari. Intermediarul între aceste
formaţiuni politice a fost Alexandru Vaida Voevod. El a acţionat ţinînd
legătura permanent cu cancelaria de la palatul Belvedere, avînd dese
contacte cu oamenii politici vienezi şi maghiari favorabili acestei
alianţe. Din păcate Franz Ferdinand, aşa cum apare din relatările lui
Brosch şi Vaida, s-a angajat intr-un joc duplicitar, chiar dacă ultimul
îi caută circumstanţe atenuante. Desigur, arhiducele sprijină ideea şi
dintr-un considerent de natură diplomatică. Este vorba despre relaţiile
româno-austro-ungare în continuă deteriorare, motiv de îngrijorare în
cercurile politico-militare germane şi austriece. în plus, România înce­
puse să facă presiuni asupra aliaţilor săi cerînd cu insistenţă luarea unor
măsuri ce vizau ameliorarea situaţiei populaţiei româneşti din imperiu.
în cadrul întrevederilor, destul de frecvente, dintre arhiducele
Franz Ferdinand şi împăratul german Wilhelm al II-lea, raporturile
cu România au constituit obiectul multor convorbiri. Ambii au căzut
de acord asupra importanţei politico-militare reprezentată de menţine­
rea României în Tripla Alianţă şi ca un mijloc eficace a fost propusă
conjugarea tuturor forţelor pentru a determina revizuirea politicii
Budapestei faţă de românii transilvăneni. Intenţia lor a fost comunicată
atît lui Istvăn Tisza cit şi lui Alexandru Vaida Voevod de către arhi­
ducele personal 90).
Şansele coalizării electorale i s-au părut lui Vaida destul de
lim ita te, în schim b p o sib ilita tea unor tratative cu guvernul
Kluen-Hedervăry a fost considerată de el mult mai tentantă. La începu­
tul anului 1910, mai precis în februarie, el a înaintat, după consultări cu
membrii conducerii partidului şi cu Brosch, primului ministru maghiar
un memoriu preconizat să servească drept bază de discuţii. Documentul
viza ameliorarea statutului politic al naţionalităţilor în conformitate cu
unele prevederi ale programului P.N.R. din 1905. Avînd în vedere
apropierea alegerilor, revendicările sînt dominate de dezideratul modi­
ficării legii electorale prin introducerea votului universal, egal şi secret,
de o nouă arondare a circumscripţiilor, de repartizarea a 33 de mandate
pentru români, 16 pentru slovaci şi 4 pentru sîrbi; se pretindea anularea
legilor şcolare ale lui Apponyi, sistarea proceselor de presă, legalizarea
P.N.R.-ului etc. Dreptul de fncţionare legală a partidului era socotit de
Vaida ca primordial în desfăşurarea preconizatelor tratative şi a
alegerilor parlamentare. Discuţiile purtate, manevrele discrete, promi­
siunile tentante uneori s-au dovedit o înşelătorie politică cu reper­
cusiuni grave asupra alegerilor, P.N.R.-ul suferind o înfrîngere grea.

67
Guvernanţii au luat măsuri draconice pentru a împiedica pătrunderea
în parlament a unui mare număr de deputaţi români. Ascensiunea
partidului, relaţiile cu arhiducele stîrniseră îngrijorare la Budapesta şi
s-a acţionat în consecinţă.
Pentru a-şi asigura victoria în alegeri, guvernul a folosit unităţi
militare într-un număr atît de mare, încît observatorii străini au rămas
cu impresia unei mobilizări generale. Pe lingă trupele staţionate în
Ungaria, respectiv 120 batalioane de infanterie şi 72 escadroane de
cavalerie, au fost aduse unităţi şi din partea austriacă a monarhiei, mai
ales din Austria de Jos şi Styria. în 380 din cele 413 circumscripţii
electorale au fost dispersate trupe de jandarmi, intimidînd pe alegători.
Abuzurile, falsurile, bătăile au dus la căderea majorităţii candidaţilor
români. Un element care a contribuit la eşec a fost desemnarea unor
contracandidaţi români din partidele de guvernămînt, sprijiniţi pe toate
căile de autorităţi. Vaida - în ciuda măsurilor luate în circumscripţia sa -
a reuşit din nou în alegeri, purtînd o bătălie electorală pe măsura
calităţilor sale.
Victoria noilor forţe politice a avut consecinţe deosebite asupra
mişcării naţionale româneşti. Modul de desfăşurare a alegerilor, înfrîn-
gerea candidaţilor cu program P.N.R., reacţia deosebit de puternică a
României, unde atît opinia publică, cît şi guvernul au protestat faţă de
practicile autorităţilor maghiare, a determinat noul guvern să iniţieze o
nouă rundă de tratative cu românii. Iniţial discuţiile s-au purtat între
Tisza şi loan Mihu, acesta din urmă ca persoană particulară. Mihu a
cooperat pe tot timpul tratativelor cu conducerea P.N.R.-ului, inclusiv
cu Vaida, căutînd să informeze prin intermediul lui pe Franz Ferdinand.
Rind pe rind vor fi acceptaţi la masa tratativelor Valeriu Branişte,
Vasile Goldiş, Teodor Mihali şi în final Vaida.
Astfel, în vara anului 1910, la Karlsbad, unde practica medicina,
Vaida a fost informat de Mihu-ashpra propunerilor venite din partea lui
Tisza, angajîndu-se să nu implice direct P.N.R.-ul în discuţii. Interesant
este faptul că el i se confesează lui Vaida^ în legătură cu suspiciunile
guvernanţilor asupra relaţiilor cu Viena. "în urmărirea acestei intenţii
are însă să lupte cu o nouă greutate în urma faptului că mulţi dintre
maghiari îl bănuiesc că lucrează la poruncile Vienei"91^. De altfel, Mihu
apelase încă din faza pregătitoare la Vaida, pentru a cunoaşte poziţia
cancelariei arhiducelui: "Încît pentru Viena, am scris lui Vaida, pe care îl
ştiu în bune raporturi cu moştenitorul şi cu anturajul aceluia, rugîndu-1
să caute a afla care este opinia lor cu privire la acţiunea iniţiată de
guvernul ungar"9^.

68
 La rîndul său, Vaida menţine legături cu guvernul român, cu
regele şi cu grupul de ardeleni aflaţi la Bucureşti, cu Aurel C. Popovici.
în acelaşi timp comunică sistematic cu Brosch, aflat împreună cu Franz
Ferdinand la manevrele ce se desfăşurau la Sarajevo. îl încurajase pe
.Mihu să nu renunţe fără motive serioase la discuţiile cu Tisza, deşi se
arăta în continuare sceptic: "Ceva real nu ni se va da nici la capătul
vremii. Nouă numai o schimbare de sistem ne poate ajuta"93). Dar la
aceea dată "schimbarea de sistem" o considera urcarea pe tron a lui
Franz Ferdinand, ceea ce era departe de o reformă radicală a imperiului.
Totuşi, în ciuda pesimismului, îl încurajează pe Mihu şi dintr-un alt
motiv: de teamă că o renunţare a acestuia ar fi dus la angajarea modera­
ţilor români în tratative. Vaida a căutat cu abilitatea sa înnăscută să
folosească ingenios, ca pe o armă politică, obstinenţa de care guvernan­
ţii dădeau dovadă, ca argument în plus atît pe lîngă cercurile vieneze,
cît şi pe lîngă autorităţile din România.
Tratativele au eşuat, Tisza neacceptînd pretenţiile româneşti
aproape similare cu cele schiţate de Vaida în 1908 şi remise la vremea
respectivă lui Wekerle. Ele vor fi reluate în lunile ianuarie-februarie
1911 la insistenţele României, soldîndu-se cu acelaşi rezultat. Tenta­
tivele generate de presiunea Bucureştiului, Berlinului şi Vienei s-au mai
desfăşurat şi în cursul anilor 1913-1914, rezultatele fiind nule, Vaida
exprimîndu-şi de fiecare dată neîncrederea în iniţiativele lui Tisza. Ele
nu au făcut decît să confirme scepticismul său iniţial, să-i întărească
credinţa intr-o" schimbare posibilă prin democratizarea vieţii politice
printr-o nouă lege electorală şi reducerea considerabilă a monopolului
puterii exercitate de marea moşierime şi burghezie maghiară.
Ultima fază a tratativelor înainte de declanşarea războiului a
stîrnit discuţftaprthse în mijlocul partidelor politice maghiare, al depu­
taţilor din parlament. Vaida a fost implicat serios în aceste polemici
generate de aserţiunile presei, prin discursuri sau interpelări. S-a încer­
cat acreditarea idei conform căreia succesele militare ale României în
cel de-al doilea război balcanic au stat la baza redeschiderii tratativelor.
Desigur, afirmaţiile nu erau lipsite de adevăr şi îi prilejuiesc o luare
de poziţie în parlament, remarcabilă prin conţinutul ci: "noi sînlem
mîndri de succesul României, dacă am nega aceasta, ar însemna cea mai
mare lipsă de sinceritate. Şi cum să nu fim mîndri, cînd ştim că pacea
de la Bucureşti a fost creată de un bărbat de obîrşie ardeleană, dl.
Titu Maiorescu94). Cu aceeaşi ocazie îl menţionează pentru contribuţia
pe plan militar pe generalul Culcer, originar din Sătmar. Despre am­
bii afirmă că, rămaşi în Ardeal, probabil că ar fi ajuns, prin politica

69
 discriminatorie practicată de autorităţi, doar subnotari.
Succesul României, spunea Vaida cu alt prilej, a avut pentru
mişcarea naţională românească efecte "dătătoare de speranţă", a de­
monstrat factorilor politici din imperiu "că trebuie create alte stări
pentru popoarele acestei monarhii"
Dar tratativele au stîrnit îngrijorare în opinia publică din
Transilvania, motiv pentru care conducerea P.N.R.-ului, Vaida în parti­
cular, s-a deplasat în mai multe localităţi după eşuarea lor, transformînd
eşecul într-o intensă campanie antiguvernamentală. "Vă este cunoscut
- spunea el la adunarea populară de la Alba-Iulia - că stăpînitorii noştri
ne-au îmbiat cu pace. Mulţi s-au temut atunci, că vom trăda cauza sfintă
a neamului nostru şi şopteau în taină, că ne vom da vînduţi lui Tisza...
Avem doar un singur drept şi o singură datorie: să apărăm şi să susţinem
drepturile neamului românesc... Guvernul ţării însă nu s-a apropiat de
noi cu gînduri sincere, scopul lui a fost să ne ademenească"9'5-’.
Vaida a sesizat apariţia în viaţa politică maghiară a unei orientări
democratice, firavă, depozitată în cercurile intelectuale de pe lîngă
revista "Nyugat" (Vestul), "Secolul XX" (Huszadik Szăszad), aceasta de
pe urmă condusă de sociologul Jăszi Oscar. în general lucrările, artico­
lele sale au fost mult apreciate de intelectualii români, Vaida fiind prin­
tre cei care recomandau studiile şi articolele acestuia, argumentîndu-şi
interpelări sau discursuri parlamentare cu exemple din ideile radicalului
maghiar. îl contrapunea sistematic cercurilor guvernante, alături de
gînditori progresişti din Ungaria, precum Szecsenyi, Eotvos, Deăk,
Mocsâry, Ady Endre. A mizat în mai multe rînduri pe Deesy Zoltăn
(fost prefect la Dej pentru un an şi jumătate), politician preocupat de
chestiunea română în spirit democratic, motiv pentru care s-a bucurat
de stima românilor.
Referirile dese la aceste personalităţi nu erau întîmplătoare.
Vaida căuta să demonstreze existenţa unor opinii diferite de cele ale
guvernanţilor intoleranţi, nefăcînd greşeala judecării în bloc a popo­
rului maghiar. Responsabilitatea pentru crearea tensiunilor naţionale
între românii şi maghiarii din Transilvania aparţinea în opinia sa poli­
ticii de după 1867, cînd a avut loc un transplant masiv de funcţionari
la toate nivelele din Ungaria propriu-zisă, ignoranţi în privinţa ra­
porturilor inter-etnice ardelene. Afirmaţia sa este interesantă mai ales
că o argumentează: "Maghiarul din Ardeal îi cunoaşte pe români, la
cunoaşte mai bine datinile şi le respectă acestea mai bine, decît acela
pentru care tot ce există acolo e străin şi barbar, fiind învăţat din
copilărie cu un alt popor şi cu alte datini"9 \

70
 Vaida, după cum se ştie, a făcut distincţie între politicianismul
guvernanţilor maghiari şi masa poporului, nu i-a considerat pe diri­
guitorii ţării adevăraţi patrioţi ci pe intelectuali, pe oamenii politici
radicali: "E imposibil, ca cel ce într-adevăr îşi iubeşte naţiunea, să nu
stimeze şi să nu respecte tradiţiile şi trecutul altei napi"98^(subl.n.).
Relaţiile sale, confruntarea şi polemica cu politicieni maghiari
nu trebuie să ducă la concluzii pripite în legătură cu poziţia sa faţă de
relaţiile româno-maghiare. Aparticipat la tratative şi le-a încurajat, deşi
nu îşi făcea prea multe iluzii. Dar în întreaga lui carieră politică de pînă
la 1918 nu am remarcat, şi ţinem să precizăm acest lucru, nici o afirmaţie
sau încriminare, o expresie care să jignească poporul maghiar luat ca o
entitate. Seton Watson menţiona în 1908, după o discuţie cu Vaida,
proiectul acestuia de a întreprinde în putîa ungară un turneu de confe­
rinţe pentru a înfăţişa celor pe care-i considera poporul , adevărata
situaţie din ţară şi nevoia schimbării în sens democratic a sistemului.
Manifestările sale de iz naţionalist de după 1930 vor avea cu totul alte
motive.

71
 ÎNTRE VIENA ŞI BERLIN.
SFÎRŞITUL IMPERIULUI...

m4 ^ i« p z b u c n ir e a războiului, declararea neutralităţii României

a însemnat pentru Vaida, cel puţin pînă la intrarea
alături de Antantă, în conflict, o perioadă în care s-a străduit oficial să
sprijine curentul progerman militînd pentru angajarea ţării alături de
Puterile Centrale.
Declaraţiile sale de la începutul conflictului militar au stîrnit ne­
dumeriri în opinia publică românească. Adevărul, dezvăluit însă mai
tîrziu, în contextul unei adevărate campanii de presă, consta în ameste­
cul Curţii Regale, al lui Ion I.C. Brătianu, care au sugerat această luare
de poziţie. Al. Marghiloman a comentat în memoriile sale cazul res­
pectiv, subliniind faptul de mai sus. Herescu şi Delavrancea au acuzat
pe Vaida pentru scrisoarea sa de loialitate faţă de Habsburgi din 31 iulie
1914. Brătianu i-a mărturisit lui Marghiloman şi acesta consemnează
declaraţia primului ministru: "Brătianu îmi spusese ieri. Noi i-am cerut
o declaraţie aşa!"99-1.
Menţiunea lui Marghiloman avea o valoare deosebită, pentru
că relevă implicarea autorităţilor româneşti în deciziile luate de con­
ducătorii mişcării naţionale din Transilvania. Pentru Brătianu, şi nu
numai pentru ei, ca o alternativă politică în perioada neutralităţii era
menţinerea dialogului cu Puterile Centrale, posibil şi prin intermediul
conducătorilor P.N.R.-ului, mai cu seamă al acelora dintre ei care aveau
acces în cercurile politice vieneze şi berlineze. Vaida a fost unul dintre
fruntaşii politici români care trebuia să adopte o asemenea atitudine,

72
 pentru a oferi posibilitatea lui Brătianu de a cunoaşte mai bin e imersiile
celor două mari puteri.
Contactele sale cu diplomaţii roti. ine r’m Viena şi Bcrlir, infor­
maţiile trimise prin Elveţia după intrarea ţării în război confirmi, efortul
său de a servi România. O va face împreună cu AureiXLgopovni, cind
dovadă de abilitate şi mult tact diplomatic, acoperindu-siT; . oe ina-
ncnţă cu declaraţii apărute în presa germană sau austriacă.
Prezenţa sa, alături de a lui Mihali, viad, Goldiş, Lecaciu în
capitala României a fost, în perioada neui: a ; b, rrscve.n. “ \stfei, la
6 octombrie 1914 se afla la Bucureşti, unde revine îi- mai m î rînduri.
El şi tovarăşii săi au insistat ca România să nu co/epm e- . ntualelc
cesiuni teritoriale rcstrînse pe care Austro-Ungaria ie o k .e s în schim­
bul renunţării la neutralitate: "ori ne luaţi pe toţi, ori nici unul... altfel
pierim cu toţii", consemna M-mjhk , declaraţiile lor din timpul
convorbirilor u 1\
La aproape un an de la declanşarea războiului, Vaida împieună
cu Popovici erau implicaţi în discuţii cu Berlinul. La Viena, după
mărturia lui Mihali V a însemnărilor de faţă, posibilităţile de a acţio­
na erau foarte limitate după moartea iui Franz Ferdinand: "nu mai
avem nic: o speranţă: nu se mai poate răzbi cu intriganţii din jurul
împăratului101".
A urmat o perioadă dificilă pentru Vai iz Participarea sa la con­
vorbirile cu germanii a făcut imposibilă şederea sa z Budapesta. Seva
stabili împreună cu Popovici in Elveţia. Paşaportu (său, eliberat de auto­
rităţile române pledează pentru serviciile aduse statului român în ciuda
declaraţiilor acuzatoare apărute în ziare. Motivul şederii sale în ţara
cantoanelor rezidă în intrarea României în război, alături de Antantă.
Episodul participării sale la tratativele cu Berlinul, menţinerea
contactelor şi după 1916 este explicabil dacă luăm în considerare cele
afirmate mai sus.
Deşi la Berlin, ambasadorul României, Beldiman, făcea un yic
duplicitar, generator dc dificultăţi pentru grupul ardelean, întîlnirile cu
Bethman-Holvvcg, von Jagovv, Zimmermann etc. au permis lui Vaida să
sugereze guvernului de la Bucureşti condiţionarea intrării în război de
înlăturarea lui Tisza de la putere şi proclamarea autonomiei românilor
din Austro-Ungaria, care să nu mai fie subordonaţi Budapestei, ci direct
Vienei.
Beldiman a sabotai înţelegerea survenită, informând guvernul
german despre iminenţa intrării României în război, alături de pu :.erile
Antantei.

73
 Legătura cu guvernul de la Bucureşti se făcea prin intermediul
ambasadei române din Berlin, dar şi cu al celei germane din capitala
României, de unde scrisorile lui Vaida şi Popovici ajungeau la N.
Filipescu, precum şi la ceilalţi oameni politici. în genere, corespondenţa
cu I C. Brătianu şi regele Ferdinand era transmisă prin Beldiman. O
probează însemnarea lui Vaida: "Vineri am scris şi sîmbătă 27/11 i-am
predat d-Sui Beldiman un memoriu pentru prim-ministrul I. Brătianu şi
pentru Rege',1021 în alte ocazii ocoleşte ambasada română recurgind
la sen idile altor oameni de încredere. A fost folosit în cîteva rînduri
Coriolan Popescu care a reuşit, în ciuda percheziţiilor "aspre" din martie
1915, să transmită la Bucureşti importante mesaje din partea lui Vaida
şi Popovici. Beldiman prezenta din ce în ce mai puţină încredere:
"Beldiman îşi bătea joc de noi, pentru atitudinea noastră în faţa lui
Bethman-Holweg şi a lui Zimmermann. Noi cerem intervenţii pentru ca
Tisza să fie demis. Beldiman îl apăra pe Tisza. în faţa lui Zimmermann
apoi, îi acuza pe Brătianu, Tache Ionescu şi Filipescu >.
Perioada de aproape cinci săptămîni, petrecută la Berlin în lunile
februarie şi martie 1915, s-a concretizat prin numeroase întîlniri cu
personalităţi din cele mai diverse sectoare ale vieţii politice, culturale,
militare, financiare germane, a prezentat conferinţe, a dat interviuri
pentru presă etc., toate caracterizate de dorinţa sa de a informa opinia
publică asupra cauzelor care determină România să rămînă neutră.
In primul rînd s-a silit să dovedească că motivul principal rezida în
problema românilor din Ungaria, în duplicitatea guvernului maghiar
manifestată atît faţă de Viena cit şi faţă de Berlin.
La puţin timp după izbucnirea războiului, grupul Vaida-Popovici
a intrat în legătură cu şefii organizaţiilor progermane prin interme­
diul dr. Kloos, care le-a facilitat întîlniri cu subsecretarul de stat
Zimmermann şi cu cancelarul Germaniei. Planurile lor au fost uşurate
de către Beldiman, ambasadorul român la Berlin. Desigur, întîlnirea cu
Zimmermann era legată în principal de intervenţia Germaniei pe lingă
guvernul ungar în vederea ameliorării soartei românilor din Ungaria în
condiţiile declanşării războiului şi a aportului militar adus de ardeleni
la armata imperială. Popovici, ca de altfel şi Vaida asemenea altor
ocazii, a pledat pentru înfăptuirea acestui deziderat pe care l-au legat
implicit şi de ameliorarea relaţiilor dintre Puterile Centrale şi România.
Rezultatul demersului berlinez nu a fost cel scontat, deşi trebuie spus
că guvernul german a trimis la Budapesta o misiune diplomatică con­
dusă de contele de .Moids, pe care Vaida l-a întîlnit la Viena.

74
 Em isarul germ an, foarte bun cunoscător al sifuaţiei din
România, a purtat mai multe discuţii cu Vaida, informînJu-1 asupra
poziţiei duplicitare a unor ziare româneşti cit şi a multora dintre oa­
menii politici bucureşteni: "Mi-a fost nespus de penibil cm l dîtsul
expuse detaliat care ziar a fost cumpărat de ruşi şi francezi, care de
austro-germani. cite sume şi la care bănci au fost ridicate la Bucuieşîi
şi cite de ambasadorul Franţei, Rusiei etc., care bărbaţi politici şi din
ce cauze şi-au schimbat ţinuta politică..."10 K
M onts i-a prezentat lui Vaida şi obiectivele urmărite de
Germania pentru atragerea României alături de Puterile Centrale:
interesele economice şi necesitatea unei legături sigure cu Turcia. Şi el,
ca de altfel un mare număr de politicieni germani - erau convinşi dc
însemnătatea problemei româneşti din Ungaria, de influenţa ei asupra
opiniei publice din România. "Cheia situaţiei e la Tisza. O soluţie echi­
tabilă, pe baze largi, a chestiei româneşti din Ungaria ar putea schimba
cu totul curentele din ţară. De adio mi-a spus: Să sperăm că împăratul
va isbuti să-l înduplece pe Tisza ca să rezolve chestia română105-1.
Demersul întreprins la Berlin de grupul Vaida-Popovici nu a avut ecoul
aşteptat la Budapesta. Propunerile iui Tisza la presiunea germană erau
legate de a satisface pretenţiile românilor ardeleni. Insistenţi, cei doi nu
au cedai. Din Zurich şi Geneva poartă o corespondenţă frecventă cu
Lutz Korodi şi, prin el, cu cercurile politice berlineze. La începutul
anului 1915, Vaida se deplasează la Berlin, întîlnindu-se cu subsecreta­
rul de stat Zimmermann, căruia îi expune din nou situaţia şi doleanţele
românilor, cerînd intervenţia Germaniei pe lingă guvernul ungar.
Diplomatul german care avusese întrevederi cu Tisza era foarte sceptic
în privinţa schimbării atitudinii primului ministru ungar. Mai mult,
acesta replicase la cererile germane: "Românii sînt mulţumiţi, numai
cîţiva agitatori fac gură"106-*.
Interesantă a fost întîlnirea lui Vaida cu reprezentanţii ce eu-
rilor naţionaliste germane, discuţiile care s-au purtat în legătură cu
folosirea propagandei în vederea subminării forţelor armate ţariste.
Dintre sugestiile lansate de către politicieni ale căror contacte erau
extrem de ramificate în structurile politico-militare imperiale era şi
aceea a distribuirii de literatură socialistă(î) prizonierilor ruşi, folosirea
acelora dintre ei, cunoscuţi pentru apartenenţa la mişcarea socialistă
rusă, pentru a face propagandă intensă în difuzarea acestei doctrine,
în privinţa prizonierilor proveniţi din Letonia, Estonia şi Lituania,
diriguitorii propagandei germane urmăreau încurajarea sentimentelor
naţionale opuse dominaţiei ruse asupra acestor popoare. O campanie

75
antirusă era în plină desfăşurare în mijlocul ucrainenilor. Aceleaşi
scopuri erau preconizate şi în privinţa românilor basarabeni. De fapt,
prezenţa lui Vaida la întîlnirea respectivă a adus în discuţie ultima
problemă. Propunerea sa era foarte interesantă: "Mai simplu ar fi fost
la tot cazul ca românii din Basarabia să fie cit de curînd separaţi şi
apoi trimişi în schimbul unui egal număr de prizonieri de alt neam în
Transilvania în ţinuturi ca de exemplu Sibiu, Sebeş, Năsăud etc., unde,
împărţiţi prin comune, învăţătorii şi preoţii noştri cu cea mai mare
dragoste şi pricepere le-ar face educaţie naţională"107-*. Desigur, această
sugestie trebuia acceptată de Tisza, or Vaida era convins că acesta "nu
va da mina de ajutor să sporească fie măcar în Rusia numărul românilor
cu conştiinţă naţională"108^.
Mai pe larg, firesc, a fost luată în discuţie problema poloneză, cu
implicaţiile ei pentru Germania. Modalităţile dezbătute erau tipice
pentru naţionaliştii germani preocupaţi, în 1915, de trasarea viitoarelor
graniţe, de transferuri ale populaţiei în vederea asigurării dominaţiei
germane şi anihilarea potenţialului stat polonez. Nici atitudinea lor faţă
de francezi în Alsacia şi Lorena nu diferă prea mult de politica naziştilor
în timpul celui de-al doilea război mondial.
Vaida a avut şi alte întîlniri interesante. Toate s-au caracterizat
prin efortul de a convinge pe interlocutorii săi asupra necesităţii amelio­
rării situaţiei românilor din Transilvania. A susţinut, pe aceeaşi temă, şi
o conferinţă cu participarea unor reprezentanţi ai cîtorva ziare germane.
Modalitatea sugerată de Vaida în rezolvarea problemei naţionale din
monarhia austro-ungară o vedea posibilă numai prin aplicarea planului
Popovici de federalizare, dar de data aceasta combinat cu programul
social-democraţiei austriece în special, teza autonomiei culturale susţi­
nută de Karl Renner.
Vaida a propus un program minim de revendicări naţionale al
cărui conţinut a fost în general valabil şi pentru celelalte naţionalităţi
din imperiu şi anume: acordarea unei autonomii analoage cu a Croaţiei,
arondarea comitatelor pe criterii naţionale, numirea de funcţionari
români în administraţie şi justiţie, autonomia cultelor şi a învăţămîn-
tului suportat financiar de către ele, un ministru român în guvernul
central, subvenţionarea de către stat proporţional cu numărul credin­
cioşilor şi, în sfîrşit, crearea în zonele cu populaţie românească a.70 de
circumscripţii electorale româneşti. După cum lesne se poate observa
programul nu avea nimic original, aceleaşi revendicări au fost prezen­
tate lui Tisza cu ocazia tratativelor eşuate din anii 1910-1914. Ele
se înscriau însă pe linia programului minimal al P.N.R.-ului, Vaida

76
respectînd deciziile conducerii acestuia deşi, în condiţiile războiului,
partidul îşi încetase practic activitatea, d^r nu şi existenţa.
Contactele lui Vaida cu cercurile naţionaliste germane nu au
nimic întîmplător în ele. El cunoştea preocupările şi activitatea organi­
zaţiilor de tipul "Alldeutsch" faţă de situaţia germanilor din Ungaria.
Era convins şi nu se înşela prea mult că o soluţionare a acesteia nu se
putea face fără măsurile globale, care implicit ar fi adus pe tapet chestiu­
nea Transilvaniei. Acesta a fost resortul principal care l-a ataşat politicii
germane în care a investit o bună parte din speranţele sale.
Vaida nu ezită să informeze în detaliu guvernul României, pe
primul ministru I.I.C. Brătianu asupra demersurilor şi contactelor sale
cu reprezentanţi ai Puterilor Centrale. O face prin intermediul amba­
sadei române de la Berlin, dar şi pe căi particulare, Beldiman ne-
inspirîndu-i prea mare încredere: "La timpuri normale contactul între
fruntaşii politici din Ungaria şi Transilvania şi între factorii care la
Bucureşti conduc destinele întregului nostru neam erau imediate şi
permanente. Acum, chiar şi noi, cei din Transilvania şi Ungaria, numai
cu mari greutăţi putem susţine contact unul cu altul"110*.
Informaţiile furnizate prin intermediul lui Beldiman proveneau
din cercurile politice vieneze şi berlineze din Transilvania.
Referitor la situaţia din Transilvania la începutul anului 1915,
Vaida relevă calmarea spiritelor după primele luni de război, "însu­
fleţirii" luîndu-i locul "decepţia şi amărăciunea". Simţămintele generate
de poziţia României, care nu intrase în război deşi credinţa românilor
era că "armata va intra peste Carpaţi, cucerind cu uşurinţă, în mers
triumfal, ţinuturile dintre Carpaţi şi Tisa"111*, îngrijorarea elitei politice
ardelene produsă de posibilitatea alierii şi intrării în război a României
de partea Rusiei, punînd în cumpănă soarta românilor din Basarabia,
dar şi posibilitatea anexării Maramureşului de către Ţarismul rus, iar în
vest ocuparea Banatului de către Serbia, puteau genera o serioasă
schimbare în opinia publică din Transilvania.
Vaida susţine sistematic necesitatea ralierii României Puterilor
Centrale, neintuind finalul primului război mondial. Pe lîngă credinţa
sa în victoria coaliţiei condusă de Germania el a sesizat eforturile duse
de Rusia în vederea încurajării cercurilor politice ungare partizane
ale ideii de independenţă, în special ale grupului condus de contele
Karolyi Mihalyi. Ruşii erau suspectaţi de promisiuni în această direcţie,
mulţi politicieni unguri fiind tentaţi de această posibilitate care le
oferea şansa să "salveze Transilvania de cucerirea română"112-*. A adus

77
 ca argumente articolele şi interviurile lui Miliucov apărute în "Secolo",
"Morning Post" şi "Novoie Vremia”.
Motivele care-1 determină să manifeste o grijă sistematică la îă de
situaţia României erau, după cum singur o mărturisea, generate de vii­
torul Transilvaniei: "ca transilvănean însă mă preocupă ziua şi noaptea
grija ca, dacă România va ieşi din războiul acesta epocal cu aripile frînte,
noi, cei de dincolo de munţi, peste 50 de ani, ori un secol, zadarnic am
aştepta răsărirea zorilor libertăţii"113-’.
Ca urmare a deselor sale contacte a reuşit să organizeze intilnirea
de la Viena dintre Erzberger, Zimmermann din partea germană, Goldiş,
Maniu şi Popovici din partea românilor. Vaida nu a luat parte la respec­
tivele tratative din motive pe care singur le expune în însemnările sale.
Prefera pentru mai multă siguranţă Elveţia, unde a avu: posibilitatea să
se întîlnească cu o serie de fruntaşi politici ai naţionalităţilor siliţi să ia
calea exilului.
Autorităţile maghiare, în special ministerul de interne au trimis
la Geneva o echipă de agenţi pentru a urmări pe conducătorii naţionali­
tăţilor, în special pe Alexandru Vaida Voevod şi Aurel C. Popovici.
Concluziile investigaţiei îi prezintă pe cei doi ca "mari români" şi în
legătură cu cercurile proantantiste din oraş. Raportul înaintat la 25
Octombrie 1915 ministrului de resort face şi cîteva referiri importante
cu privire la contactele lor cu cehii şi sîrbii conduşi de Masaryk. res­
pectiv George lovanovici.
Reîntors la Viena lucrează pentru o perioadă la un spital militar,
continuînd întîlnirile cu foştii partizani ai arhiducelui. în plus, după
mărturiile sale, un interval l-a petrecut în spital, după o intervenţie
chirurgicală.
Au fost vremuri grele pentru Vaida din toate punctele de vedere.
La Budapesta nu îndrăznea să se întoarcă, avertismentul lui Tisza Istvân
fiind foarte limpede, astfel că abia în toamna lui 1918 revine în capitala
Ungariei şi în Transilvania, de data aceasta pentru a rosti în parlament
faimosul său discurs.
La începutul lunii octombrie, Vaida a luat parte la întrunirea
conducerii P.N.R.-ului de la Oradea, din casa avocatului Aurel Lazăr,
în calitatea sa mai veche de membru al Comitetului Executiv al par­
tidului.
Aflat la Budapesta în zilele critice ale lunii octombrie, după
ultimul său discurs din parlamentul Ungariei, Vaida a purtat, alături de
ceilalţi deputaţi şi politicieni români, discuţii cu reprezentanţii guver­
nului Kărolyi, a avut intîlniri cu fruntaşi ai naţionalităţilor în căutarea
 soluţiilor menite să evite conflictele militare. Conducera P.N.R.-ului l-a
desemnat să prezinte arhiducelui Iosif Habsburg, a cărui autoritate era
recunoscută în continuare de către guvernul ungar, intenţiile românilor.
Era de fapt o continuare, respectînd ierarhia budapestană a actului
produs în parlament la 18 octombrie 1918. Vaida s-a prezentat în ziua
de 30 octombrie la reşedinţa arhiducelui reluînd în prezenţa acestuia
principiile Declaraţiei de la Oradea: "Audienţa mea a durat apro­
ximativ o oră. Am arătat, printre altele, că de la 1868 sînt primul
politician român care se poate prezenta oficial înaintea Habsburgilor,
deoarece guvernul care s-a perindat totdeauna a găsit modalitatea ca
să ţină departe de tron reprezentanţii popoarelor nemaghiare... Ani
arătat că naţiunea română stă pe baza declaraţiei prezentate Camerei
deputaţilor”*14-1.
După episodul budapestan din 18 şi 30 octombrie, revine în
Ardeal fiind ales printre cei şase membri ai Consiliului Naţional Român
de la Arad, adevărat guvern provizoriu al Transilvaniei însărcinat cu
pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia.
împreună cu T. Mihali se stabilesc la Dej, transformînd oraşul
într-un punct de legătură cu laşul, vremelnica capitală a României,
menţinînd contacte strînse cu guvernul român. La 10 noiembrie, o
delegaţie de 5 ardeleni a dus cu ei, la Iaşi, scrisoarea lui Vaida prin care
solicita insistent intrarea armatelor române în Ardeal. Curierii săi au
cerut intervenţia armatei datorită detaşamentelor înarmate maghiare,
bolşevice sau naţionaliste care acţionau în zonă, jefuind şi ameninţînd
siguranţa vieţii şi averile populaţiei.
în prima parte a lunii noiembrie 1918 se găsea, împreună cu
familia, la Olpret, îngrijorat de evenimentele care aveau loc, în special
conflictele dintre autorităţi şi lumea satului amplifieîndu-se în conti­
nuare. Informaţiile din zona Dejului erau într-adevăr alarmante. în mai
multe localităţi jandarmii au tras în populaţie înregistrîndu-se victime,
împreună cu T. Mihali, aflat şi el în apropiere, au reuşit să determine
retragerea jandarmilor din satele româneşti, motiv de confruntări sol­
date cu morţi şi răniţi: "La noi, în jurul Dejului - îi scria la 10 nov. lui
I. Erddly - au stins peste 10 vieţi; printre ei cei mai mulţi soldaţi reîntorşi
de pe front. Poporul e în fierbere". A organizat, în Olpret, garda
naţională română care a preluat controlul asupra localităţii.
în perioada şederii sale la proprietăţile din apropierea Dejului
caută să menţină o legătură cit mai strînsă cu Oskar Jazsi, în care avea
multă încredere. I-a propus acestuia, pentru evitarea confruntărilor
armate, "să dea ordin ca îndată ce într-o comună s-a constituit garda,

79
care garantează în scris că va şti păzi ordinea şi siguranţa, ori îndată ce
Consiliul Naţional român şi maghiar comitatens declară că jandarmeria
nu e de lipsă în cutare post, ea să fie retrasă (subi. Al.V.V.). Altcum
viaţa noastră şi a poporului e insuportabilă. De nu nc A;.e Jazsi acest
lucru, nu vom mai sta cu el de vorbă"115^.
Alertat de situaţia care se crease în nordul Ardealului, Vaida şi
Mihali au avut opinii diferite de ale celorlalţi membri ai C.f ;.R. ului cn
privire la oportunitatea convocării adunării de la Alba iulia. Ei conside­
rau că numai în prezenţa armatei române o adunau; de asemenea
proporţii putea să aibă loc. Desigur, era o opinie generată de situaţia
confuză din Transilvania, unde structurile statale se prăbuşiseră, imi­
nenţa unor conflicte militare devenind din ce in ce mai reală Dar, atît
Vaida cit şi Mihali s-au subordonat hotărîrit de convocare şi In ziua de
1 Decembrie 1918 se vor afla Ia A"'? Iulia ca participanţi activi la
elaborarea şi adoptarea Rezoluţiei ce co: 7 _ unirea Transilvaniei
cu România. Vaida a propus cu acel priiej constituit» a Marelui Sfat
Naţional şi a Consiliu! ui Diligent ca organisme aie noiipcicri româneşti
ce se înfiripa. în cadrul Consiliului a fost desemnai în funcţia de şei ai
resortului de politică externă, iar în zilele de 12-13 decembrie a făcui
parte din delegaţia Ardealului care a prezentat regelui Ferdinand
botărîrea de unire cu România. Era încununarea unei e;ns*e polis see
spectaculoase, mai cu seamă că iui Vaida i-a fost hă fă A; ■” continue
lupta, de data aceasta pe plan diplomatic.
 LA PARIS: 1919 - 1921 )

a începutul anului 1919, Alexandru Vaida Voevou „

lost inclus în delegaţia română la Conferinţa de Pace
de ia Paris, în calitate de reprezentant a! Consiliului Diligent de la Sibiu
pentru a reprezenta interesele Transilvaniei. Delegaţia condusă de
primul ministru Ion LC. Brălianu îşi asuma o responsabilitate extrem
de dificilă şi anume recunoaşterea de către marile puteri învingătoare a
deciziilor populare luate la Chişinău, Cernăuţi şi Alba lulia, intr-un
cuvînt confirmarea pe plan internaţional a României Mari.
Reprezentînd Consiliul Dirigent, Vaida în mod firesc a trimis sis­
tematic lungi rapoarte lui Iuliu Maniu informîndu-1 asupra desfăşurării
Conferinţei, consultîndu-1 în luarea deciziilor. Documentele respective,
de o inestimabilă valoare pentru istoria României, relevă frămîntările,
gîndurile sale cu privire la situaţia ţării, efortul depus în vederea atin­
gerii ţelului propus. în acelaşi timp ele conţin informaţii fabuloase
pentru specialişti, dar şi pentru toţi cei interesaţi în istoria respectivului
eveniment, pentru convingerile politice ale lui Vaida şi Maniu în noua
conjunctură deschisă de sfârşitul primului război mondial.
După plecarea lui Brătianu de la Paris, conducerea delegaţiei i-a
revenit lui Vaida într-un moment dificil determinat de refuzul fostului
prim-ministru de a semna tratatul cu Austria de la Saint-Germain
datorită impunerii de către cei 5 a statutului minorităţilor. în această
situaţie, Vaida se subordonează şi mai mult lui Maniu în privinţa
politicii de urmat, deşi a recunoscut importanţa intransigenţei manifes­
tate de ion LC. Brătianu care îi uşura mult activitatea în continuare:

81
"Tactica lui Brătianu a fost excelentă. Dacă ar fi fost transigent pierdeam
prestigiul ca ţară si nu îi aduceam pe aliaţi acolo incit acuma sînt aplicaţi
să discute cu noi"116-1.
Colaborarea sa cu Ion I.C. Brătianu, destul de dificilă datorită
fermităţii politicianului român, avea să evolueze pozitiv. Atît primul
ministru cit şi Vaida se confruntă cu probleme de maximă dificultate
care se cereau soluţionate cu rapiditate şi în folosul cauzei pe care o
reprezentau. Cei doi oameni politici şi-au dat seama că două forţe îşi
puneau amprenta asupra culiselor conferinţei, şi anume francmasoneria
şi presa occidentală. De comun acord, utilizînd sursele financiare destul
de limitate de care dispuneau, au căutat să le anihileze, să obţină
sprijinul lor. La sugestia lui Ion I.C. Brătianu, Vaida împreună cu încă
7 membri ai delegaţiei române au intrat în francmasonerie. Discuţia c u ,
Ion I.C. Brătianu reprodusă şi confirmată documentar cu privire la
acest act este extrem de interesantă. O reproducem în detaliu, ea fiind
generată de apariţia unei broşuri în limba franceză avîndu-1 ca autor pe
un general francez, personaj cu o poziţie înaltă în ierarhia francmasonă,
referitoare la viitoarele hotare româno-iugoslave:
Brătianu: E scrisă cu multă perfidie, mai cu seamă partea referi­
toare la chestia Banatului.
Vaida: Am făcut şi noi destule broşuri, hărţi, în fine tot ce a
trebuit şi totuşi sîntem ameninţaţi să pierdem cu dreptul în mînă. Vă
rog însă să citiţi cuvîntul şi recomandarea la începutul broşurei. Cauza
sîrbilor e prezentată delegaţilor şi experţilor tehnici ai Conferinţei
de pace, ca o cauză dreaptă, vrednică de a fi considerată. Generalul
francez, care îi ia pe sîrbi sub protecţia sa, semnează ca demnitarul cel
mai înalt în grad al francmasoneriei franceze.
Brătianu: Da, dar ce putem face?
Vaida: Ce e francmasoneria d-le Brătianu? Oricît am citit căutînd
să aflu nu am reuşit să mă documentez. Sînteţi francmason?
Brătianu: Nu, eu nu sînt francmason şi nu ştiu mai mult decît
dumneata în privinţa francmasoneriei. Tatăl meu a fost pe vremea lui
Mazzini"117).
Dialogul, reprodus cu mulţi ani după conferinţă, este confirmat
de scrisoarea din 25 mai 1919 trimisă lui Iuliu Maniu, în care prezintă
data intrării sale in loja "Ernest Renan" condusă de ziaristul Huard, şi
anume 21 mai 1919. Motivaţia aşa cum Vaida o înfăţişează la cîteva zile
merita~sâîîe reprodusă: "Două mari organizaţii stăpînesc omenirea şi
îmbrăţişează tot rostogolul pămîntului... Biserica romano-catolică şi
francmasoneria. Cu prima susţine Coltor în mod demn şi agil raporturi

82
intime. Lipsa unei serioase organizaţii francmasonice la noi a avut
neslîrşite consecinţe fatale pentru cauza noastră înainte de război, în
decursul războiului şi mai cu seamă la pert ractările Conferinţei de pace.
în tot momentul dai de situaţii care nu-ţi permit o explicare: putere ne­
văzută îţi paralizează argumentele responsabile, logice faptelor, ducînd
ad absurdum orice nex cauzal... Maghiarii, evreii şi saşii îşi au lojele.
Acestea sînt în strînsă relaţie cu Marele Orient german şi cu toate
organizaţiile mari din lume. Posibilitatea de a le controla ne lipseşte şi
ne va lipsi şi pe viitor, dacă nu vom căuta să stăpînim şi pe acest teren
situaţia. Am căutat să mă informez. Am intrat în legătură cu francma­
soni. Ritualul francez nu lucrează cu Biblia pe masă precum e obişnuit
la englezi. Am negociat cu ei. Odată organizaţi am putea să ne adap­
tăm ritualul conform trebuinţelor şi mentalităţilor noastre specifice.
Contactul şi afilierea la marea lojă a Franţei ne-ar putea permite să
realizăm prepolenţa francmasoneriei maghiare, evreieşti şi săseşti în
interiorul ţării şi să avem un sprijin puternic internaţional...
Intrarea sa în rindul francmasoneriei explică în mare măsură
informaţiile de care a beneficiat delegaţia română, dar şi accesul la presa
franceză, chiar dacă în multe cazuri argumentul bănesc a fost hotărîtor.
împreună cu Brătianu, Vaida s-a străduit să menţină în măsura
posibilităţilor cauza română în atenţia presei europene indiferent de cu­
loarea ei politică. Unul din ziarele foarte ostile României, mai cu seamă
după intervenţia militară în Ungaria sovietică, a fost "L’HumaniU",
cunoscutul organ al comuniştilor francezi. Pentru a determina schimba­
rea de opinie a acestui ziar Vaida, a propus chemarea la Paris a lui Ion'
Fluieraş şi a altor socialişti români pentru a avea discuţii cu redactorii
respectivului ziar. împreună cu Ion Pilat, pe care-1 aprecia în mod
deosebit, s-au întîlnit cu Marcel Cachin: "Mai întîi am mers cu Pilat,
la şeful ziarului, deputatul socialist Cachin (cu alură bolşevică). Am
reuşit să-l înduplec să-i primească"119). Cert este că prin această acţiu­
ne au reuşit să determine schimbarea tonului respectivului ziar faţă de
problemele româneşti.
Delegaţia română a folosit în acţiunile sale de propagandă cu
mult succes personalităţi culturale aflate în capitala Franţei. Vaida, cu
sprijinul Elenei Văcărescu, a organizat conferinţe pentru a face cu­
noscută România, Ardealul în special, în cercurile culturale franceze.
A solicitat în acest sens ajutorul lui Maniu: "Te rog trimite-mi o foto­
grafie bună a statuii lui Matia din Cluj, a porţii lui Carol din Bălgrad şi
a bisericii din Densuş, eventual şi a altor monumente istorice. D-şoara
Văcărescu va ţinea cîte-va conferinţe cu proiecţiuni. E cea mai

83
 admirabilă conferenţiară. Pot susţine că mai perfecte conferinţe ca ale
ei nu mi-a fost dat să aud. Un stil, o limbă şi o predare la înălţimea
clasică"120^.
Un ajutor remarcabil le-a fost oferit reprezentanţilor României
de poetul Ion Pillat, se pare principalul traducător în limba franceză al
documentelor prezentate de delegaţia ţării noastre. Vaida colaborează
cu el perfect, îi apreciază ataşamentul şi puterea de muncă. "Pillat e ca
un ardelean ad-hoc vine noaptea cu mine şi cu Caius"121).
Dintr-un adept cunoscut al federalismului şi chiar al confederării
înainte de 1918, după evenimentele care au dus la formarea României
Mari, Vaida devine un adversar implacabil al acestor teorii considerate
de el periculoase pentru noul stat român şi nu numai pentru el: "Cade
şi mai greu în cumpănă chestia ’confederaţiei dunărene’. Prostia aceasta
agită fantasia multor oameni pe cît de mari pe atît de naivi. Naivi nu
numai din ignoranţă dar şi din lipsă de fantezie intuitivă"122). în opinia
sa, Franţa şi Anglia doreau o asemenea "confederare" pe care să o
contrapună unei Germanii refăcute din punct de vedere militar. Italia
căuta să izoleze noul stat iugoslav iar "americanii - scria el - sunt copii!
Vreau să exploateze conduşi de egoism neînfrînt copilăresc, tot ce se
poate exploata în Europa şi în acelaşi timp - ignoranţi parveniţi în arta
politicei cred că ei văd şi judecă mai drept şi mai obiectiv relaţiile
europene decît europenii. Nu vreau dinastii nici regate, însă îşi închi-
puiesc cu toţii că s-ar putea înjgheba un "Ersatz" pentru monarhie"123).
Conferinţa de Pace, activitatea şi contactele delegaţilor, îl pun
pe Vaida faţă în faţă cu foştii săi adversari politici din parlamentul
ungar, dar de data aceasta în posturi diferite. în privinţa raporturilor
româno-maghiare, a susţinut necesitatea apropierii între cele două
popoare insistînd pe lîngă Maniu în această privinţă. "Regret, că nu
faceţi nimic spre a pormova apropierea ungurilor de noi"12,1) îi scrie la
începutul lui iulie 1919. Prin intermediul biroului de presă din Elveţia
oamenii politici maghiari Andrâssy, Windischgratz, Vărsonyi au apelat
la sprijinul lui Vaida în această chestiune foarte delicată, căutînd să
"modereze" pretenţiile româneşti faţă de Ungaria. în acelaşi timp ex­
perienţa politică, cunoaşterea profundă a vieţii politice maghiare l-a
ajutat mult în perioada şederii sale la Paris. Interesantă este grija sa
pentru acei dintre funcţionarii unguri care manifestaseră înţelegere şi
sprijin pentru români. A intervenit pe lîngă Maniu în favoarea lui
Kertesz, arestat la Cluj şi întemniţat, "ce e cu Kertdsz? Aud că ar fi
deţinut. A fost un om cinstit în zilele grele pentru noi. Dr.Banciu îţi va
putea mărturisi la cîţi dintre ai noştri le-a stat în ajutor pe timpul cînd

84
zăceau în temniţele Clujului. Uşurează-i starea dacă se poate \
Două sînt problemele eare-f -preocupă în mod special în această
perioadă şi: anume chestittpsamiuarităţilotşiAreformei agrare. Modul
cum Vaida concepe soluţionarea lor era menit să contribuie la instau­
rarea unei democraţii autentice în noua Românie. în privinţa minori­
tăţilor, a presiunilor exercitate asupra României cit şi a celorlalte state
europene din est, Vaida propune adoptarea de către parlamentul ţării
a unui statut co.nslmd dLn,următoarele prevederi izvorîte dm Rezoluţia
Marii Adunări Naţionale de la Alba-Julia: recunoaşterea autonomiei
confegfonaSwIap^
susţinute_fij^ejur,.de-statul.«)mân^sprijilux^Jiflâfll^[î^£2HÎS^*u"
nilor, admiterea liţftb»- minorităţilor în forurile de primă instanţă,
libertatS confesiunilor de a catechiza propriii adepţi. Era, desigur, un
progîaflrCT v î z T Î ^ libertăţile religioase şi faptul nu trebuie
să ne surprindă dacă luăm în considerare presiunea internaţională, în
special, a reprezentanţilor cultelor din Anglia, seduşi de puternica
propagandă pe această temă a maghiarilor. Oricum, Vaida a susţinut,
în această perioadă, necesitatea recunoaşterii şi adoptării unei soluţii
menite să permită o dezvoltare firească, naturală, a minorităţilor din
România, împotrivindu-se asimilării lor. Este adevărat că după 1930
atitudinea sa faţă de această problemă s-a schimbat, situîndu-se pe o
poziţie prin care îşi renega convingerile sale din perioada anterioară.
în privinţa reformei a g r m e 3 f^ â J«U taL».cou.vingă oamenii
politici, pe dSpreTnecesitatea stringentă pentru societatea
românească de a crea o clasă de mijloc puternică, în stare să dea
stabilitate vieţii social-politice a statului. "Fără familii de ţărani în stare
bună şi de proprietari de mijloc, cum vrei să-ţi creezi familii cu tradiţii
şi cultură? Funcţionarii şi proletarii nu pot forma un popor conştient ci
numai oameni cu sufletul plecat în jugul statului deci bugetofagi, o ceată
de nemulţumiţi accesibili oricăror lozinci demagogice... De la reforma
aceasta depinde toată evoluţia noastră viitoare '.
Fragmentul de memorii cuprinde în principal episodul londonez
sau perioada cînd deţine calitatea de prim m iniştriceea ce îi conferă o
libertate mai mare de acţiune. Relatarea personală asupra contactelor
diplomatice, a atenţiei şi preocupărilor pentru problemele de ansamblu
ale României postbelice sînt revelatoare. Vaida, în ciuda criticilor
formulate în presa liberală din ţară, dovedeşte calităţi indiscutabile de
politician decis să pună interesele statului naţional deasupra regionalis­
mului, de multă demnitate în relaţiile cu oamenii politici ai vremii.

85
 Aprecierile presei engleze din epocă au fost extrem de favorabile
lui Vaida, iar rezultatele vizitei la Londra după mărturisirea pe care o
face lui Maniu, fructuoase: "încrederea unanimă a opiniei publice en­
gleze faţă de curentele nouă din România reprezentate prin blocul al
cărui miez îl formează ardelenii. Această încredere valorează mai mult
decît simpatia, care este numai produsul încrederii. Nu vorbesc numai de
demersurile oficiale, ci şi de presă, fără deosebire de partid, confesiune,
etc., ci de întreaga opinie publică: biserică, savanţi, financiari, etc"127).
Afirmaţiile sale sînt acoperite de articolele apărute în princi­
palele cotidiene britanice: "Premierul român la Londra. Un lider al
mişcării de eliberare" (The Times, 29 ianuarie 1920); "Premierul român"
(The Observer, 2 februarie 1920); oferă interviuri foarte apreciate la
"Daily Telegraph” ("Statul român nu poate tolera ca sub mantaua
religioasă să se răspîndească, sau să se predice de pe amvon idei politice
subversive, făcînd propagandă pentru integritatea teritoriilor Ungariei
vechi"); La "Manchester Guardian" ("Am refuzat să primesc comisia
internaţională de anchetă. Nu sîntem o ţară cucerită, ca plîngerile în
contra noastră să fie cercetate de Conferinţa din Paris. De ce să apărem
înaintea Conferinţei ca un crimi nai pe banca acuzaţi lor? Ce ruşine!")128.
Din lectura acestor interviuri apare evidentă "şcoala" politică a lui
I.l.C. Brătianu mai ales în manifestarea intransigenţei faţă de presiu­
nile exercitate de cercuri politice şi religioase referitoare străine la
situaţia din România.
Beneficiind de ascendentul creat prin acceptarea de către
Vaida, în calitatea sa de prim-ministru, a semnării Tratatului de la
Saint-Germain cu Austria, după refuzul categoric a lui Brătianu, el
ridică tot mai insistent problema Basarabiei şi recunoaşterea ei ca parte
integrantă a României. Chestiunea s-a bucurat de împrejurări favora­
bile determinate de sugestia venită din partea Angliei şi Franţei ca ţările
vecine cu Rusia Sovietică să trateze în vederea soluţionării disputelor
dintre ele. "Cu bolşevicii - scria el lui Maniu - trebuie să căutăm - fără a
ne feri - să încheiem pace. Precum au stăruit încă înainte cu cîteva
săptămîni să dăm arme lui Denikin aşa ne îndeamnă acuma pe toţi
vecinii Rusiei, ca să ne încheiem noi pacea, iar cei mari să aibă profitul,
fără a fi indispus pe bolşevici"129).
Ca un prim contact cu autorităţile sovietice l-a însărcinat pe
Ciotori să ia legătura la Copenhaga cu reprezentanţii ruşi, pe motivul
aranjamentelor vizînd repatrierea prizonierilor români din Siberia.
Abil, Vaida a fost sigur că sovieticii vor aduce cu acest prilej în discuţie
relaţiile dintre cele două state, aşteptînd ca oferta să vină din partea lor

86
şi nu a României. Faptele i-au confirmat previziunile.
Intenţiile şi atitudinea lui Vaida au fost apreciate de Consiliul
Suprem şi au deschis calea recunoaşterii unirii Basarabiei cu România.
Ultima condiţie pusă prin intermediul lui Clemenceanu era cea a eva­
cuării trupelor române din Ungaria: "Dacă retrageţi trupele chestiunea
Basarabiei va fi favorabil rezolvată" i-a declarat "Tigrul" lui Vaida .
La 3 martie 1920, Marile puteri au recunoscut apartenenţa teritoriului
dintre Prut şi Nistru la România. Era un mare succes politic pentru
Vaida. Evenimentul de la 3 martie, alături de participarea sa afectivă la
procesul istoric din toamna anului 1918 din Transilvania îl înscrie
printre făuritorii României Mari, poziţie recunoscută de majoritatea
contemporanilor săi.
Experienţa sa politică în relaţiile cu liderii mişcărilor naţionale
datau din perioada premergătoare a anului 1918, a contribuit mult la
eforturile de adaptare a poziţiilor comune a noilor state din Europa
Centrală, confruntate cu aceleaşi probleme. Ţările mici indiferent de
tabăra din care făceau parte, se confruntă zilnic cu "şovinismul" marilor
puteri. Din această cauză se impunea cu stringenţă colaborarea lor în
vederea apărării intereselor tinerelor state din zonă, trecînd cu destulă
uşurinţă peste diferendele ce se menţineau. Din acest punct de vedere,
Vaida reuşeşte să-l convingă fără dificultăţi pe I.I.C. Brătianu asupra
necesităţii apropierii de noile state.
Astfel, la începutul lunii mai 1919 au demarat o serie de consul­
tări în vederea solidarizării "moştenitorilor" - după spusele lui Vaida -
"De două săptămîni ţin conferinţele noastre cu grecii (Politis), ceho­
slovacii (Kramar), iugoslavii (Trumbi, lovanovici), polonezii (Grabsky,
Paderewski şi Dmowsky), iar din partea română Alexandru V. Voevod,
însoţit pe rînd de V. Antonescu şi apoi de C. Diamandy. Un rol impor­
tant în închegarea acestor relaţii i-a aparţinut lui Venizelos, pe care
Vaida îl aprecia pentru calităţile sale indiscutabile de mare om politic.
Discuţiile se pare că au avut rezultate pozitive, pentru că în scrisoarea
sa din 1 iunie 1919 se grăbeşte să-l informeze pe Maniu asupra reuşitei
în a convinge statele respective să formeze un bloc. "Cei patru moşteni­
tori au căzut de acord asupra platformei de postulate". Motivul care a
grăbit încheierea preludiilor în fapt ale Micii înţelegeri au fost umi­
linţele la care erau supuşi din partea marilor puteri, Vaida fiind unul
dintre cei mai severi critici ai politicii acestora faţă de popoarele recent
eliberate: "prost ne-ar fi mers dacă învingeau nemţii dar şi aşa nu ne
merge prea bine... Toată Conferinţa face impresia unei bolşevizări a
sistemului de guv^rnămint. Unul e dictator, 2-3 se împacă cu rolul de

87
 hiene. Ceilalţi sunt şacalii care mai prind cite un ciolan spre a-1 duce la
culcuş"13 .
Constatările la faţa locului, îngrijorarea sa faţă de modul cum
problemele româneşti erau soluţionate în Conferinţă l-au determi­
nat pe Vaida să-i sugereze lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului
Dirigent de la Sibiu, să treacă la măsuri imediate pentru întărirea
armatei, să pună în aplicare programul de reforme pentru a consolida
in interior situaţia ţării. El considera pe bună dreptate că aceasta era
singura cale de reuşită, de a fi asigurată independenţa Românie!
"Doamne să ne vedem odată stăpîni în casa noastră, mîntuiţi de aceşti
oameni conduşi de egoism, îngustime şi grandomanie ascunse sub
draperia unor fraze demagogice, generoase în a căror seriozitate nici
băcanii din Paris nu mai au încredere"1321.
Conferinţa îi oferă posibilitatea de a cunoaşte joeu' -• . cizat
pe interesele marilor puteri, îl ajută să dobîndeascăY experienţă politică
unică, mai cu seamă că delegaţia română, avîndu-1 în frunte pe ion
I.C. Brătianu, era silită de împrejură!! să fie în permanenţă gata să
prevină luarea unor decizi; contrare intereselor româneşti. Fra de o
importanţă maximă modul în care se percepea situaţia din fostul impe­
riu austro-ungar, tratamentul celor două noi state - Austria şi Ungaria,
ouia ne oierâ o explicaţie revelatoare atît pentru puterea sa de surprin-
uste a .atitudinilor politice, cit mai cu seamă înţelegerea poziţiiio! r ;
- i controversate în jurul statelor succesorale: "Ei văd în Ungaria si
în etna tot vechea monarhie, cu întregul ei prestigiu şi forţă”13*.
Pornind de la această constatare reală, Vaida împreună cu întreaga
delegaţie caută să prevină tendinţele de restaurare chiar şi sub forma
unei confederaţii dunărene, idee considerată în epocă drept o formulă
valabilă de refacere cu concursul Franţei şi Angliei a fostei monarhii.
Una din multele probleme ale delegaţiei române la Conferinţa
de Pace de la Paris a constituit-o încercarea de restaurare în Ungaria a
Habsburgilor. încă în 1918, arhiducele Iosif a depus jurămîntui de
credinţă la Budapesta, motiv care a creat îngrijorare în mijlocul delega­
ţilor, ba chiar mai mult, au suspectat şi pe români de a fi fost părtaşi la
acest act. Desigur, Alexandru Vaida-Voevod s-a simţit obligat, ţinînd
cont de relaţiile sale anterioare cu Viena, să ia o atitudine fermă
împotriva încercărilor respective. Discuţiile avute pe această temă cu
Andrd Tardieu, cu reprezentanţii iugoslavilor şi cehoslovacilor, Trumb:
şi Beneş, sînt revelatoare pentru respingerea formule; de declarare a lui
Iosif de Habsburg ca rege ai Ungariei. Vaida s-a străduit prin convor­
birile avute să solidarizeze fostele naţionalităţi subjugate din imperiu

88
 pentru a da o ripostă colectivă acestei încercări de restaurare. Pro­
blema a constituit subiectul discuţiei sale cu cehul Kramar, în timpul
căreia Vaida a făcut aprecieri asupra relaţiilor şi atitudinii sale faţă de
Habsburgi. "I-am răspuns - scria lui I. Maniu - arătîndu-i cit de adîncă
era nemulţumirea noastră în contra acelei familii degenerate şi egoiste,
nu numai pentru persecutările ce le-am suferit dar şi pentru că eram
siliţi în lipsa unei alternative să jucăm scrîşmnd din dinţi pe ’cei mai
loiali şi dinastici supuşi ai M.S...’ dinasticismul nostru, am terminat, n-a
fost de aceiaşi calitate ca şi al dv"134).
Convorbirile avute cu Tardieu pe această temă sînt cele mai
interesante. în primul rînd Vaida nu i-a ascuns interlocutorului său
relaţiile sale cu anturajul politic al arhiducelui Franz Ferdinand. "Am
rămas în raport cu el pînă la moarte. Am avut ocazia să cunosc nu
numai din istorie ci prin intuiţie proprie pe Habsburgi şi metodele lor...
Moartea arhiducelui a accelerat realizarea aspiraţiilor noastre naţio­
nale. Un Habsburg şi-ar începe politica meuernichiană, de intrigi şi de
cuceriri, antidemocratică. Nu ne putem împăca cu gîndul că chiar
democraţiile mari apusene să-i stea intr-ajutor lui Iosif de Habsburg
spre a parveni" 135\ Poziţia sa categorică în această privinţă, adoptarea
lozincii "Pas des Habsburgs" - cum îi plăcea să o numească - a făcut o
impresie pozitivă şi eficientă în acelaşi timp. O mărturisea singur priete­
nului său I. Maniu: "Am chemat presa, pe cehoslovaci şi pe iugoslavi,
i-am muncit pe italieni etc."136-1reuşind în final adoptarea unei poziţii
comne împotriva încercărilor de restaurare a Habsburgilor în general,
suspectînd chiar Franţa de o asemenea intenţie prin trimiterea în primă­
vara anului 1919 la Viena a unui emisar în persoana lui Rdne Pinon.
Un gest remarcabil, care contribuie la conturarea personalităţii
lui Vaida, s-a petrecut cu ocazia semnării tratatului cu Austria la
Saint-Germain. După cum se'şfle, din delegaţia austriacă făcea parte
(K â fn -'pe care Vaida îl cunoscuse personal cu mulţi ani înainte
şi pe care-1 respecta în mod deosebit. Ţinînd cont de aceste împrejurări,
de a nu-1 pune pe preşedintele Republicii austriece într-o postură
neplăcută, Vaida a preferat să nu ia parte la respectiva reuniune. "La
Saint-Germain nu m-am dus, căci aveam simţul că aş fi comis o nedeli­
cateţe de a da faţă cu Renner, eu în calitate - vezi doamne - de biet, de
triumfător, el ca învins. Cunoştinţa mea cu dînsul datează de prin
1898-1899 şi precum ştii ne-a făcut în contra ungurilor de multe ori bune
servicii. Am voit să mă cruţ pe mine însumi şi pe dînsul de senzaţiile
penibile ale unei revederi într-o asemenea împrejurare"137'1.

89
 Misiunea sa atît de complexă S-a încheiat la 13 martie 1920
prin numirea ca prim-ministru de către regele Ferdinand a generalu­
lui Averescu. Nu trecuseră decît 10 zile de la recunoaşterea unirii
Basarabiei cu România. Schimbarea sa a provocat reac|ii în cercurile
politice occidentale în rîndul cărora îşi cîştigase un binemeritat pres­
tigiu. începea o nouă epocă pentru politicianul Vaida, la fel de bogată
în evenimente, în polemici şi de ce nu contestatară. Destinul său atît
de legat de istoria poporului român a avut din multe puncte de vedere
elemente inexorabile care l-au urmărit şi după moartea sa survenită
la Sibiu în anul 1950, într-un context politic care l-a repudiat pentru
multă vreme din istoria neamului.

NOTE

1. D. Prodan, Supplex Libelus Valachontm, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1984, p.244.
2. Mihai Etmnc&cu, Articolepolitice.
3. Predicile îl prezentau în finalul lor pe împărat ca pe reprezentantul lui
Dumnezeu pe pămînt alături întotdeauna de Biserică acreditîndu-se pe această
cale persoana sa ca sacrosanctă.
4. Viaţa împăratului a fost deseori ameninţată prin atentate, decese în
familie, înfrîngeri militare etc., care, toate la un loc, au determinat o lipsă de
încredere faţă de colaboratorii săi apropiaţi. Puţini au fost oamenii politici
austrieci sau străini care s-au putut considera favoriţi ai lui.
5. Literatura istorică consacrată personalităţii lui Franz Ferdinand esie
foarte bogată: Robert A. Kann, Erzherzog Franz Ferdinand, Studien, Vienne,
1976; Theodor Sosnovsky, Franz Ferdinand, der Erzherzog Tronfolger, Berlin,
1929; Friederich Weissenteiner, Franz Ferdinand, der verbinderte Herrscher,
Vienne, 1962 etc.
6. Jăszi Oskar, The Dissolution of the Habsburg Monarchy, Chicago and
London, The University of Chicago Press, 1966, p.320.
7. Idem, p. 321.
8. Ibidem.
9. Idem, p. 217.
10. Vezi ultima şi foarte cunoscuta carte a lui Francois FejtO, Requiem pour
un empire defunt. Histoire de la destruction de I'Autriche - Hongrie. Paris, Edit.
Lieu Commun, 1988.
11. Arhivele Statului, Filiala Sibiu, Arhiva Alexandru Vaida Voevod.
însemnare disparată. Dosar 11, fila 5.
12. Ibidem.
13. Idem, fila 38-39.

90
 14. Idem.
15. Ibidem.
16. Registrul organizaţiei "Die national Wiener Akademische Jugend
17. Vezi, pe larg, Ştefan Pascu, Un meeting de protestation a Vienne, în
"Revue de Transylvanie", Tom V, nr.3,1939, p.361 şi urm.
18. Alexandru Vaida Voevod, Din luptele naţionale... Orăştie, 1904, p. 5.
19. Idem, p. 24-25.
20. Ibidem.
21. Vezi anexele.
22. Ibidem.
23. Episodul a fost amplu comentat în presa vremii. Este reprodus şi Teodor
V. Păcăţian, Cartea de aur sau din luptele politico-naţionale ale românilor de sub
coroana ungara, Sibiu, 1916, voi.VIII, p. 566 şi următoarele.
24. Lupta, I, nr. 1 din 1/13 ianuarie 1907.
25. Ibidem.
26. Ibidem.
27. Lupta, III, nr. 163, din 13/26 august 1909.
28. Idem, nr. 120 din 8/21 iulie 1909.
29. Idem, IV, nr. 47 din 14/27 martie 1910.
30. T. V. Păcăţian, op.cit., p. 328.
31. Ibidem.
32. Idem, p. 273.
33. Problema a fost larg tratată în L. Maior, Mişcarea naţională românească
din Transilvania 1900-1914, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 162-175.
34. Andrew J., Janos, The Politics of Backwardness in Hungary. 1825-1945.
Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1982, p. 125.
35. L. Maior, op.cit., p. 104.
36. T.V.Păcăţian, op.cit., p. 402-403.
37. Idem, p. 407.
38. Gazeta Transilvaniei, nr. 56, din 11/24 martie 1914.
39. Vezi însemnările lui Al. V. Voevod, în anexă.
40. Ibidem.
41. Ibidem.
42. Ibidem.
43. Ibidem.
44. Gazeta Transilvaniei, nr. 235 (1908).
45. Lupta, III, nr. 7, din 13/26 ianuarie 1909.
46. Keith Hitchins, op.cit., p. 28.
47. T.V.Păcăţianu, op.cit., p. 385-386.
48. Idem, p. 327.
49. Idem, p. 502-503.
50.1. Mihu, Spicuiri din gîndurile mele. Ediţie şi prefaţă de Silviu Dragomir,
Sibiu, 1938, p. 354.
51. Idem, p. 356.
52. Idem.

91
 53. Leo Valiani, The End of Austria-Hungary, London, Seeker and Warburg,
1973, p. 23 şi urm.
54. C.f. Constan. Graur, Cu privire la Franz Ferdinand... p. 117.
55. Idem, p. 122.
56. Maurice Muret, op.cit., p. 286.
57. Vezi nota 51.
58. Leo Valiani, op.cit., p. 24.
59. Arhivele Statului, Filiala Sibiu, Fond. Al.V.Voevod, însemnări despre
Georg von Pottere.
60. Vezi anexele.
61. Ibidem.
62. Afirmaţia îi aparţine lui Constantin Stere şi a fost reprodusă de C. Graur
în cartea sa "Cu privire la Franz Ferdinand..."
63. L. Maior, op.cit., p. 154.
64. T.V. Păcăţian, op.cit., p. 439.
65. Idem, p. 566.
66. Idem, p. 342.
67. Lupta, II, nr. 47, din 14/27 martie 1908.
68. Tribuna, XII, nr. 245, din 3/16 noiembrie 1908.
69. Lupta, I, nr. 54,1907.
70. O. Jăszi, op.cit., p. 361.
71. Vezi anexele.
72. Ibidem.
73. Ibidem.
74. Ibidem.
75. Lupta, III, nr. 80, din 6/19 mai 1909.
76. Idem, nr. 100 din 7/20 iunie şi nr. 105 din 14/27 iunie 1909.
77. N. Iorga, Orizonturile mele...
78. Vezi anexele.
79. Arhivele Statului Bucureşti, Fond. Alex.V.Voevod.
80. Leo Valiani, op.cit., p. 26.
81. C. Graur, op.cit., p. 244.
82. Vezi anexele.
83. Gazeta Transilvaniei, nr. 131, din 17/30 iunie 1914.
84. Vezi anexele.
85. Vezi însemnările privindu-1 pe Georg de la Pottere.
86. Arh. Statului. Fii. Sibiu. Scrisoarea luiDrosch căt)-e Vaida din 19.III. 1909.
87. Keith Hitchins, op.cit., p. 32-35.
88. L. Maior, op.cit., p. 128-129.
89. Ibidem.
90. Idem, p. 131.
91.1. Mihu, Spicuiri..., p. 24.
92. Idem, p. 33.
93. Idem, p. 38.
94. Gazeta Transilvaniei, nr. 56, din 11/24 martie 1914.

92
 95. Idem, nr. 110 din 21 mai/2 iunie 1914.
96. Ibidem.
97. Vezi nota 94.
98. Ibidem.
99. Alexandru Marghiloman, Zile trăite, voi. I, p. 242.
100. Idem, p. 354.
101. Idem, p. 261.
102. Arhivele Statului, Fii. Sibiu, Fond. ALV.Voevod, însemnare pe un plic.
103. Ibidem.
104. Arhivele Statului Bucureşti, Fond. Al.Vaida Voevod.
105. Ibidem.
106. Ibidem.
107. Vezi anexele.
108. Ibidem.
109. Ibidem.
110. Ibidem.
111. Ibidem.
112. Ibidem.
113. Ibidem.
114. Interviu în ziar
115. Arhivele Statului Bucureşti, Fond. Al. Vaida Voevod.
116. Arhivele Statului, Fii. Sibiu, Corespondenţă Vaida Voevod-Iuliu Mania.
117. Ibidem.
118. Ibidem.
119. Ibidem.
120. Ibidem.
121. Ibidem.
122. Ibidem.
123. Ibidem.
124. Ibidem.
125. Ibidem.
126. Ibidem.
127. Ibidem.
128. Arhivele Statului Bucureşti, Fond. Al.Vaida Voevod (Decupaje din
presa vremii).
129. Arhivele Statului, Fii. Sibiu, Corespondenţa Vaida Voevod-Iuliu Maniu.
130. Ibidem.
131. Ibidem.
132. Ibidem.
133. Ibidem. Observaţia lui Vaida are o valoare deosebită pentru cei ce
studiază această perioadă.
134. Ibidem.
135. Ibidem.
136. Ibidem.
137. Ibidem.

93
 N O TĂ ASUPRA EDIŢIEI

A m inclus, din motive precizate mai sus, atît fragmente din însem­
nările lui Alexandru Vaida Voevod, cît şi cîteva scrisori de valoare în
lămurirea unor episoade importante din activitatea sa politică. Intenţia
noastră a fo st aceea de a ilustra însuţi titlul acestei cărţi. Astfel, pentru
perioada primului război mondial, a Conferinţei de Pace de la Paris, am
considerat necesară includerea cttotva scrisori din bogata sa corespon­
denţă cu Iuliu Maniu, dar ţi cele ce dovedesc, indubitabil, relaţiile sale cu
autorităţile din România.
In privinţa ortografiei, am căutat să modernizăm modul de expri­
mare, fără a altera însă expresiile proprii vremurilor în care Vaida a trăit
ţi activat.

AUTORUL

94
 ÎNSEMNĂRI, MEMORII
SCRISORI...

Aurel C. Popovici ne chemase, în februarie 1905, pe Mihali şi

pe mine la V iena.v Cartea lui, "Die wreinigten Staaten von Gross
Osterreich"2\ apăruse. întrebarea era: Cum să ajungă acea carte pe
masa lui Francisc Ferdinand, m oştenitorul tronului habsburgic?
Popovici hotărîse şi editarea hebdomadarului "Gross Osterreich".
Redactarea o încredinţase unui gazetar, Schwannhagen, a cărui modes­
tă locuinţă din VIII Lange Gasse servea şi de redacţie. Acolo a fost
convocată prima consfătuire pe ziua de 27 februarie 1905 ora 5, în mare
taină, spre a discuta cele de făcut. Afară de noi trei şi de Schwanhagen
erau prezenţi: doi domni, Bresnitz von Sidacov - tatăl şi fiul, gazetari şi
publicistul Edmund Steinacker. Schwanhagen şi Bresnitz jun. au parti­
cipat mai activ la discuţie. Impresia ce am primit-o a fost însă că, ori nu
dispuneau de legături serioase cu Francisc Ferdinand, ori aveau anumite
rezerve, fie spre a-şi asigura rolul de intermediari, fie din precauţiune,
în faţa noastră, a necunoscuţilor. Cinstitul bătrîn E. Steinacker declară
la sfirşit că dînsul crede a fi găsit persoana potrivită spre a-i preda
printr-însa, direct moştenitorului, cartea lui A.C. Popovici. A refuzat
însă să numească acea persoană. La sfirşit ne-a făgăduit pentru ziua
viitoare preciziuni. întreaga atmosferă fusese dominată, în timpul discu­
ţiei, de reticenţă, de neîncredere reciprocă, de teamă de trădare, parcă
a discuta problema salvării monarhiei habsburgice printr-o reorgani­
zare statală sănătoasă şi încercarea de a lua contact cu moştenitorul
tronului ar fi însemnat o faptă penală, dacă nu chiar un act de înaltă

95
trădare. Rămaşi singuri, observările făcute în acest înţeles de Mihali
şi de mine au provocat izbucniri violente din partea lui Popovici: "Ce
vreţi? Cartea mea e rezultatul studiului şi experienţelor de 10 ani, de
cînd stau 1a Bucureşti. Politicianismul ne va prăpădi ţara şi neamul.
Basarabenii în timp de o generaţie vor fi inexistenţi. Rusia nu poate
renunţa la Dardanele. Ii stăm în cale, ne va cotropi. întărind monarhia
habsburgică, ne asigurăm viitorul neamului. Ungurii, reduşi la justa lor
valoare, rolul determinant al zilei de mîine, în monarhie şi Orientul
Europei, îi revine elementului românesc. Se apropie ziua scadenţei pen­
tru lupta decisivă între germani şi ruşi. Slavii din Monarhie trebuie
satisfăcuţi, altcum vom fi zdrobiţi. Cine şi cum să Iacă acţiunea de
salvare? Toată nădejdea mea e, conform informaţiilor ce le am, că
Francisc Ferdinand, nu numai că este singurul om care-şi dă seama de
situaţia monarhiei, ci că îşi înţelege datoria şi misiunea de a încerca
salvarea ei. Am informaţii precise. Ticălosul bătrîn, egoistul acesta
mărginit, cu dualismul lui, îşi va îngropa monarhia. Ce mi-ar păsa dacă
nu ar fi vorba de viitorul neamului nostru ?! Dar Europa fără monarhia
aceasta va fi tărîmul de lupte pentru predominare între slavi şi germani.
Şi noi românii ne găsim între ei, ca între două "pietre de moară". în
nenumărate rînduri, Popovici ne expunea în decursul anilor aceste
îngrijorări ale lui, cu o pletoră de argumente istorice, statistice, etno­
grafice etc. Le expunea cu verva sa unică, neîntrecută, cu temperamentul
său vulcanic, cu forţa irezistibilă a individualităţii sale cotropitoare.

E. Steinacker se prezentă mime zi şi ne comunică ce isprăvise,

în cei doi Bressnitz nu se încrede, nici Swennhagen nu i se pare omul
potrivit. Dînsul, Steinacker, vorbise între timp cu consilierul de secţie
din M inisterul de Agricultură, Maximilian Vladimir baron Beck.
Acesta fusese profesorul în ştiinţele de drept al moştenitorului tro­
nului. Francisc Ferdinand ţinea la baronul Beck îndeosebi, fiindcă-i
fusese şi sfătuitorul juridic în chestiile sale matrimoniale. Baronul Beck
ne va primi în audienţă. Ne-am prezentat toţi patru: Popovici,
Steinacker, M ihali şi cu m ine, în locuinţa din oraş a baronului

96
 Beck (I. Minoritenplatz). Primiţi cu amabilitate distinsă, l-a ascultat pe
Popovici, care i-a expus în linii mari concepţia sa. A promis că va
preda lui Francisc Ferdinand cartea, după ce va fi cetit-o şi el şi-şi va
spune părerea, peste cîteva zile. Ne-a fixat şi ora cînd ne va primi din
nou. "Sînt greutăţi multe, trebuie discreţie extremă. Castelele sînt bine
păzite, zidurile lor au urechi, însă dacă ele nu sînt accesibile prin intrarea
lor principală, totuşi pot fi cucerite prin intrări care scapă ochilor
păzitorilor. Asalturile trebuie repetate. Curajul nu trebuie pierdut.
Desigur, Maiestatea Sa ţine la dualism, e mîndru că l-a realizat şi dorinţa
lui supremă e să aibă linişte. Fiind atît de bătrîn, nu putem avea nădejde
că dînsul s-ar hotărî la schimbări atît de radicale, cum le concepi d-ta.
Nici măcar la schimbări care ar trebui să premeargă punerea în practică
a ideii d-tale. Trebuie cu răbdare pregătit tărîmul. Ar fi o greşală de a
încerca o precipitare a evoluţiei..."
Omul îşi lua precauţiunile, îngrădindu-se.
Abia ajunşi în stradă, sub impresia atitudinii baronului Beck, s-a
dezlănţuit o izbucnire vijelioasă din sufletul chinuit al lui Popovici:
"Poftim, aceştia sînt austriacii, că împăratul e aşa, că e pe dincolo, că
trebuie răbdare, precauţiune. Un tîmpit, ca toţi aceşti paladini ai monar­
hiei habsburgice, e şi acest Beck. Domnule! e lipsit de orice curaj şi
pricepere politică. Auzi d-ta! dualismul e mîndria lui Francisc Iosif
"Cătăramă", acest "Prohasca" senil şi idiot, acest criminal ucigător de
popoare. Şi d-lui, dl.Beck, mai găseşeste că trebuie să-l ia în apărare. Un
ignorant şi acesta, ca toţi ceilalţi." Toate încercările noastre de a-1 calma
nu au dat nici un rezultat. Nu l-am putut îndupleca nici măcar ca să se
prezinte din nou la baronul Beck în ziua şi la ora fixată: "E vreme
pierdută, du-te singur". L-am scuzat că fiind bolnav nu a putut veni.
Br. Beck mi-a comunicat că, după ce a citit cartea lui Popovici, i-a
predat-o lui Francisc Ferdinand. Ce priveşte părerea lui, a br. Beck:
- Da, cartea e scrisă cu multă vervă, larg documentată, logică, însă
opinia publică nici în interiorul monarhiei, necum în străinătate, nu ar
avea nici o pricepere pentru o asemenea soluţie. Pe incetul, poate că ar
putea fi îndrumată în direcţia aceasta. Dacă s-ar proceda brusc, nu e însă
verosimil ca popoarele monarhiei, nepregătite, să accepte soluţia lui
Popovici". Crede că ceva similar s-ar putea încerca, pregătind atmosfera,
pentru timpul după moartea împăratului. Apoi s-a interesat de stările
din Ungaria. Partidele, naţionalităţile, presa. Spre marea mea surprin­
dere îmi adresă întrebarea:
"- Dv. aveţi un ziar la Arad, care se zice că ar fi subvenţionat de
dl. Sturdza, premierul român. E ziarul partidului dv. ?". I-am răspuns că

97
sînt două nuanţe în partid, cari se datoresc însă unor cauze pur per­
sonale. Slavici a fost persecutat de autorităţile maghiare, condamnat
pentru activitatea sa publicistică, incit a fost silit să se refugieze la
Bucureşti, unde, datorită intervenţiei lui Sturdza, a primit postul de
director la Fundaţia Otetelişeanu. El e mai demult timp acolo. Fiind
Slavici unchiul lui loan Rusu Şirianu, care este directorul ziarului
"Tribuna P o p o ru lu i" ,se poate că ziarul lui Rusu Şirianu să publice
articole de ale lui Slavici inspirate de Sturdza. De altcum, atît Slavici cit
şi Sturdza au pledat, totdeauna, în cea ce priveşte pe românii transilvă­
neni, pentru perseverarea lor în direcţia politicei tradiţionale, dinastice.
De subvenţii nu poate fi vorba, căci ziarul se luptă cu multe neajunsuri
şi e deficitar etc., etc.
Br. Beck m-a ascultat şi m-a rugat la sfîrşit să-i redactez un
Aide-Memoire asupra chestiilor discutate. Astfel s-a inceput legătura
mea cu br. Beck. După ce i-am predat Aide-Memoire-ul, mi-a cerut alte
şi alte memorii asupra chestiilor politice din Ungaria. Aveam impresia,
ia început, că aceste elaborate erau tot atîtea probe în scris, un fel de
teze de examen la care mă supunea, dar curînd m-am convins că ele erau
întrebuinţate de dînsul mai mult ca un material de studiu spre a putea
judeca problemele ungureşti şi sub perspectiva concepţiei noastre, a
contrarilor politicei oligarhiei maghiare şi a duşmanilor ireductibili ai
acesteia.

Începînd din anul 1904, vizitasem capitala Austriei în mai multe

rînduri, susţinîndu-mi şi sporindu-mi legăturile cu oamenii politici şi
publiciştii de toate culorile (dr. C. Lueger, dr.Albert Gossman, dr.
K. Renner, dr. Heinrich Friedjung, dr. Victor Adler, dr. Kramor, dr.
Friedrich Funder şi alţii ale căror nume s-or ivi în decursul expunerii ce
urmează). Rapoartele mele, după cunoştinţa cu br. Beck, le trimeteam
pe adresa d-rei Olga Urbanek, dactilografa din serviciul Ministerului de
Agricultură austriac, cu care lucra bătrînul E. Steinacker. Acesta le
preda adevăratului adresant. D e cite ori mă prezentam la br. Beck,
stăruiam ca să-mi exopereze o audienţă la Francisc Ferdinand. Dînsul

98
 îmi promisese demult, dar ajunsesem să cred că insistenţelor mele le
opunea ca scuză faptul că moştenitorul îi făgăduise principial chemarea
mea în audienţă, însă e atît de des absent din Viena şi sînt greutăţi în
privinţa fixării termenului. în fine, pe la Crăciun 1905 primindu-mă
seara, acasă, scoase un plic şi îmi spuse:
Iată, am primit autorizarea să-ţi pot comunica acordarea audi­
enţei. Termenul se va fixa după ce vom statori un interval de timp, cînd
d-ta vei putea fi la Viena, spre a te prezenta. Ţin să te fac atent, însă, că
moştenitorul e înconjurat de iscoade. Ungurii s-au îngrijit ca, prin
personalul de serviciu, să fie spionat, pînă şi în odaia de dormit. Nu este
interesul nostru ca să-l expunem, de a fi denunţat împăratului. Are şi
aşa destule conflicte şi neplăceri cu unchiul său. Stînd astfel lucrurile,
evident că trebuie să procedăm cu extremă băgare de seamă." Foarte
impresionat, i-am răspuns că ţin, înainte de toate, să-i mulţumesc, nu
numai în numele meu, ci mai cu seamă în numele intereselor cauzei
româneşti, identice cu cele ale dinastiei, pentru încrederea cu care mă
distinge. L-am rugat, totodată, să transmită, A.S. Imperiale, mulţumirile
mele profunde. D e cînd marele arhiereu Şaguna a putut să expună
doleanţele românilor Majestăţii Sale, nu i-a mai fost dat nici unui român
să poată da faţă cu monarhul, ori măcar cu vre-un membru al dinastiei,
spre a pleda pentru cauza românească. "Datorită E. Voastre, mie mi-ar
reveni această onoare. Considerînd însă că pentru moment, naţiunea
mea nu e ameninţată de nici o primejdie excepţională - ori cit de fericit
şi norocos m-aş simţi de a fi primit de A.S. Imperială, totuşi, avînd în
vedere neplăcerile la care s-ar expune, prefer să renunţ pentru moment,
rezervîndu-mi dreptul, acordat de A.S. şi de Excelenţa Voastră, să cer
audienţa, cînd guvernul ungar s-ar pregăti să ne dea nouă românilor o
lovitură mortală".
Spre surprinderea mea, br. Beck, sculîndu-se de pe scaun, veni la
mine, îmi strînse mîna şi zise cu vădită emoţie: "îţi mulţumesc, m-ai
desărcinat de o grea răspundere. Te-am apreciat şi pînă acuma, ca om
înţelept şi cu judecată politică. De acum înainte sînt obligatul d-tale.
Poţi conta pe mine. Am să fac totul ca, atunci cînd vrei crede de bine, să
poţi lua contact cu A.S. Imperială". Apoi a chemat-o pe doamna şi m-a
prezentat. în conversaţia, ce a urmat, am primit informaţii şi indicaţii
interesante asupra stărilor de la Curte. Aceste detalii sînt caracteristice
pentru ambianţa timpului. Aveam impresia că parcă toţi austriecii de
marcă, în frunte cu Beck, Lueger şi ceilalţi, bucuros ar fi acţionat în
interesul schimbărei structurei imperiului, dar nu aveau putinţa, cum şi
cu cine, să o facă. Toţi erau complotişti, pentru susţinerea împărăţiei

99
Habsburgilor, nu puteau însă acţiona fără sprijinul şi nu cutezau să ia
nici o iniţiativă în contra voinţei împăratului. Astfel, nimeni nu cuteza
să ia poziţie ori să pledeze în public pentru schimbările necesare. Ca să
nu-1 supere pe Francisc Iosif. Iar acasă împilarea maghiară, la Bucureşti
tratat secret cu Tripla Alianţă şi reproşuri, că prea o luăm razna cu ac­
ţiunile politice iniţiate de partidul nostru naţional român din Ungaria
şi Transilvania.

în alegerile generale din 1906, am izbutit să obţinem 19 mandate

pentru Partidul Naţional Român (fiind ales Coriolan Brediceanu în 2
circumscripţii. Urmînd alegere parţială pentru mandatul de Bocşa,
acesta s-a pierdut. A fost ales, cu mijloacele obişnuite, guvernamentalul
Sieghescu). Au fost aleşi totodată şi 7 slovaci şi 4 sîrbi, aceştia din urmă
reprezentînd trei partide. în cea mai frăţească înţelegere cu slovacii
- ataşîndu-se şi sîrbii - am format împreună Partidul Naţionalităţilor
Nemaghiare. Pe lingă lupta organizatorică de ani de zile, rezultatul se
datora şi reuşitei intervenţii a br. Beck, în urma căreia, din partea
Ministerului comun de Răsboiu, s-a ordonat un regulament rezervat
(secret) cu instrucţii date detaşamentelor armatei, care asistau la ale­
geri, să nu mai stea la discreţia preşedinţilor alegerilor ci a comandan­
tului suprem în grad, al unităţii detaşate, fiind acesta răspunzător pentru
ordine. Ordinul acesta mi-a fost arătat de vărul meu, căpitanul de
companie. Abuzurile pe care obişnuiau prezidenţii alegerilor să le
comită, cu ajutorul forţelor armate, contra alegătorilor noştri, ar merita
un capitol special. La alegerea de la Cehul Slivaniei, iarna 1905, prezi­
dentul nostru, Gheorghe Pop de Băseşti, şi noi, cei din suita lui, fusesem
expuşi bătăuşilor organizaţi de baroneasa Bornemisza, în complicitate
cu prezidentul alegerii br. Dioszeghi*). Multor alegători li s-au spart
capetele, de asemenea şi prezidentului nostru, pe lingă asistenţa jan­
darmeriei şi a unui detaşament de honvezi. Am intervenit la br. Beck,
iar dînsul, prin şeful cancelariei militare a arhiducelui Francisc
*). Am descris acea alegere în "Deutsches Valksblatt". Detalii se găsesc în
însemnările mele.

100
 Ferdinand, a reuşit să exopereze schimbarea regulamentului pînă atunci
în vigoare. în 1906 alegerile au avut loc în mai. în iunie br. Beck a fost
numit prim-ministru. Pentru mine, de atunci începînd, participînd la
Budapesta la dezbaterile Camerei, a devenit vizitarea Vienei un fel de
obicei, aproape săptămînal. Din Pesta la Viena distanţa e mică, iar
trenuri peste trenuri stăteau la dispoziţie. Br. Beck nu şi-a schimbat, nici
în noua demnitate, atitudinea faţă de mine. Interesul lui faţă de cauza
românească ori, mai exact, ostilitatea lui contra oligarhiei maghiare au
rămas cele vechi. Cu toate că nu întrelăsam să stăruiesc intruna cînd mă
primea, ca să-mi exopereze audienţa făgăduită la Francisc Ferdinand.
Nu încetam să insist, deşi de multe ori îmi era penibil, mai cu seamă
considerînd că, măcar o dată sau de două ori pe lună, repetam să-i
amintesc promisiunea ce mi-o dăduse. Fără să-mi comunice adevărata
cauză, dînsul motiva în fel şi chip înşirarea greutăţilor de a izbuti să-mi
procure audienţa, promisă cu atîta efuziune şi căldură, la timpul său.
Aurel C. Popovici şi familia nu conteneau să mă tachineze. Eu, ferm
convins că perseverarea mea tot va izbuti, nu încetam să-l asaltez cu
stăruinţele mele pe br. Beck. Audienţa la care am fost invitat în martie
1907, totuşi, nu se datoreşte br. Beck, deşi vechea lui iniţiativă atrăsese
mai întîi atenţia arhiducelui asupra mea. între timp micul nostru grup
parlamentar nu pierdea nici o ocazie, spre a ţine la ordinea de zi chestia
naţionalităţilor nemaghiare, desvoltînd o activitate parlamentară
excepţional de intensivă. Nu mai puţin se validita partidul în sinul
ţărănimei noastre, ţinînd în toate ţinuturile româneşti adunări peste
adunări.
Guvernul coaliţiei se apucase de muncă. Printr-o mulţime de
anteproecte de legi, pregătea fortificarea inexpugnabilă a prerogative­
lor şovinismului maghiar, în lupta lui pe două fronturi: contra Coroanei
şi contra naţionalităţilor nemaghiare. După ce, cu ocazia preluării gu­
vernului, şefii coaliţiei luaseră angajamentul de a vota bugetele restante
şi contingentele de recruţi, pentru trecut şi pentru timpul guvernării lor,
au început să elaboreze anteproiecte de legi, cari să asigure oligarhiei
maghiare realizarea Ungariei independente, pe viitor. Coroana avea tot
interesul să susţină armata la înălţime şi dispunînd de buget suficient,
să o dezvolte potrivit cerinţelor moderne. Contele Andrăssy, ca m in istru
de interne, pregătea un anteproiect de lege administrativă, în care se lua
o dispoziţie specială, conform căreia contingentele de recruţi, nevotate
de Cameră, nu puteau fi chemate Ia asentare, dacă consiliile judeţene
refuzau colaborarea lor. în acelaşi timp ministrul armatei comune şi al
armatei maghiare, prin ordin, au modificat limba de regiment a unită­

101
ţilor din Ungaria, iar contele Apponyi pregătise maghiarizarea şcolilor
nu numai a celor de stat care erau şi de altfel maghiarizate, ci şi a şcolilor
confesionale, primare, cu limba de propunere nemaghiară. Nexul cauzal
între aceste trei legi plănuite era următorul: din moment ce, în urma
obligativităţii frecventării şcolilor primare, toţi cetăţenii "beneficiau" de
posibilitatea de a învăţa limba maghiară, Coroana nu mai putea să se
opună admiterii limbii maghiare ca limbă de instrucţie, în contingentele
din Ungaria ale armatei comune, astfel incit premisele, pentru o armată
independentă maghiară, pe calea aceasta, deveneau asigurate. Dacă
totuşi s-ar fi încercat în cameră o rezistenţă prin obstrucţie din partea
partidelor de drept public, ori nemaghiare, iar un guvern serviabil
Coroanei ar fi zădărnicit obstrucţia şi ar fi votat, cu ajutorul cloturei,
bugetul pentru armată şi contingentul de recruţi, reprezentaţiile judeţe­
ne erau puse în situaţie legală ca să zădărnicească punerea în aplicare a
legii. Toate aceste dispoziţii însemnau aşezarea de mine revoluţionare,
menite să explodeze în viitor, ca o etapă pe drumul cuceririi Ungariei
oligarhice, independente. Legea electorală, pregătită de Andrâssy,
asupra căreia va trebui să stăruim mai pe larg, încorona acest complot
machiavelic.
Secretul acestor pregătiri legislatorice, fireşte, nu putea fi păstrat
în aşa măsură ca să nu se răsufle. Reacţiunea, din partea noastră,
în cameră, prin presa noastră şi prin cea din Viena ("Reichpost",
"Deutsches Volksblatt" etc.), nu întîrzia.
Astfel era avertizată şi opinia noastră publică românească.
Dîndu-mi seama că chestiile militare preocupau în deosebi pe
diriguitorii politicei externe ai monarhiei, depinzînd prestigiul ei, în
cadrele Triplei Alianţe şi ca factor în politica externă, de forţa armatei
ei, luînd eu cuvîntul, am reuşit la 5 februarie 1907 la desbaterea bugetu­
lui armatei, un discurs în Cameră din care pentru ilustrarea situaţiei
reproduc fragmentar, părţile mai caracteristice:
A .V aida Voevod: "Pitreich (Ministrul comun de războiu) s-a
dovedit un mare meşter în arta cum trebuie traşi pe sfoară oamenii în
dreapta şi stînga. V-a tras pe sfoară frumuşel şi pe Dvs., ne-a tras pe
sfoară şi pe noi. Astfel limbile noastre de regiment, cari se bucurau de
drepturi seculare, pur şi simplu le-a pitraihuit (adică le-a şterpelit).
Această împrejurare m-a înduplecat să studiez relaţiile statistice ale
armatei, din punct de vedere etnic. Dintre 47 regimente sînt 14-17
regimente, cu majorităţi maghiare, şi sînt cel puţin 30 de regimente, în
care nemaghiarii au majoritatea. Fireşte că, la regimentele maghiare,
există minorităţi nemaghiare, precum la cele nemaghiare, minorităţi

102
maghiare. Calitatea statisticei noastre o poate dovedi mai bine tabloul
etnic al regimentului 32 de Budapesta la care, conform statisticei, 80%
sînt maghiari şi 20% germani. întreb, Înainte de toate, dacă evreimea e
contată ca maghiară ori ca germană, respectiv dacă în privinţa aceasta
criteriul este, ori nu, limba maternă? Mai întreb, apoi, ce e cu slovacii?
Doar e de obşte cunoscut că, la acest regiment, sînt recrutaţi şi slovaci.
Aceştia sînt maghiarizaţi ori germanizaţi? Nu, aceştia pur şi simplu sînt
pietraihizaţi. Dacă ţinem cont de aceste fapte, şi le considerăm, ajungem
la convingerea că numai regimentele 68 de Szolnok, 46 de Szeghedin şi
38 de Kecskemdt sînt curat maghiare, prin urmare cu totul 3 regimente...
(zgomot, contraziceri).
Prezidentul (sună): Vă rog linişte onorată Cameră!
A.V.V.: ...celelalte, nu. Din contra! curat nemaghiare sînt 10,
adică următoarele: 6 ,1 6 ,2 9 ,3 1 ,4 3 ,5 3 ,6 1 ,7 8 ,7 9 şi 96. Observ şi faptul
că ar fi cu mult mai multe regimente cu totul nemaghiare, dacă evreii de
la regimente nu ar fi contaţi ca maghiari (strigăte: Dar sînt maghiari!
trebuie contaţi ca atari!)
Nagy Gydrgy: Deosebirea confesională nu e deosebire naţională!
(mişcare, zgomot).
A .V V : Onorată Cameră! Această chestie nu doresc să o discut;
Din partea noastră, noi , cu plăcere vi-i cedăm dvs, e vorba despre...
(mişcare continuă şi întreruperi).
Prezidentul (sună): D e a-1 deranja pe orator cu întreruperi este,
conform regulamentului, oprit. Dacă nu veţi binevoi să încetaţi de a-1
deranja pe orator cu întreruperi continue, am să-i numesc pe domnii
deputaţi cari întrerup.
A .V V : E adevărat, Onorată Cameră, că la cavalerie, la husari,
elementul maghiar reprezintă un număr aproape exclusiv dominant, de
altă parte însă la vînători şi la artilerie nemaghiarii: românii, germanii
şi slavii sînt, la rîndul lor, într-o majoritate desăvîrşită. Şi nu e permis
să uităm nici împrejurarea, Onorată Cameră, că la husari, unde ele­
mentul maghiar e aproape exclusiv reprezentat, numai şase companii
formează regimentul, pe cînd la infanterie regimentul e compus din 16
companii.

"Onorată Cameră, dacă acum veţi introduce din viaţa civilă şi la

judecătoriile militare instituţia interpreţilor, noi vom răspunde că, dacă
pentru soldaţii noştri e destul de bun şi tălmaciul, dacă limba lor
maternă nu se bucură de suficientă cinste din partea armatei, atunci,
cînd feciorii noştri ajung la consiliul de război, să poftiţi să trimiteţi şi

103
cînd trebuie să-şi jertfească viaţa şi să-şi verse sîngele, să-l trimiteţi pe
interpret pe cîmpul de luptă.

Limbile de regiment au fost din nou stabilite în decursul verii

1906. în consecinţă, cu excepţia Croaţiei şi Slavoniei, la Corpurile
întregite din Ungaria se validitează limba maghiară la 37 regimente
infanterie, 6 batalioane de vînători, la toate unităţile de artilerie de cîmp
şi de fortăreţe şi la toate regimentele de husari. Dvs. veţi maghiariza
prin aceasta armata? E absurd de a voi să instruiezi soldatul într-o limbă
pe care nu o pricepe. Ce aţi dobîndit prin această idee a lui Pietreich?
Aceea că, dacă veţi continua pe această cale, Dvs., în loc să căpătaţi
armata maghiară - despre care întruna aţi vorbit şi pe care aţi pre­
zentat-o ca o revendicare naţională de realizat - veţi ajunge că nu va mai
fi nici armată comună, nici armată maghiară şi veţi putea mulţumi lui
Pietreich că, armată nu va mai fi nici comună nici maghiară, ci va fi pur
şi simplu o instituţie hermafrodită (zgomot).
"Vă rog să mă credeţi, prea stimate domnule ministru, că fără
deosebire naţională nu numai ofiţerii nemaghiari ci şi cei maghiari, cu
toţii, sînt nemulţumiţi, iar ostaşii sînt şi mai nemulţumiţi, pentru că pe
viitor, în loc să fie instruiţi în limba lor maternă, vor fi chinuiţi cu două
limbi străine, adică aceia cari nu ştiu ungureşte cu limba aceasta şi cu
cea nemţească. (Contaziceri zgomotoase, strigăte: Limba maghiară nu
e limbă străină!)
"Prea fireşte, aceluia care nu o pricepe, îi este o limbă străină, dar
Dvs. nu vă este o limbă străină limba română?
Nagy Gydrgy: Nu e străină. (Zgomot)
Mârkos Gyula: Discursul acesta ar trebui rostit la Bucureşti.
Prezidentul: Rog pe domnii deputaţi Mărkos Gyula şi Nagy
Gyorgy ca să nu-1 deranjeze pe orator cu întreruperile lor continue.
Regulamentul o interzice.
A.V.V.: Limba de comandă e un lucru de minimală importanţă,
căci e vorba numai de un lucru pur mecanic... Poate şi în limba volapuk
s-ar putea da porunca de comandă, ori o pricep ostaşii ori nu, şi totuşi
ar executa.
Onorată Cameră, lucrul de căpetenie însă e, pe de o parte, limba
de regiment, pe de alta...
Thaly K âlm ân: ... Limba de instrucţie în singuratele regimente.
A .V .V . : ... Limba de instrucţie în singuraticile regimente. In ceea
ce priveşte limba de regiment, a fost nespus de păgubitor că Pietreich a
zăhăit tradiţia seculară a armatei, acea tradiţie a acelei armate în care

104
şi popoarele noastre nemaghiare găseau scutire, în fine, dinaintea şovi­
nismului. (Mişcare).
Căci, în armată, nu a existat pînă acuma şovinism, nu a existat o
problemă de naţionalităţi. în loc ca să fi profitat prin inovaţiile lui, nu
aţi profitat nimic şi noi nu am pierdut nimic, dar rezultatul a fost că s-a
demoralizat armata.

"Repet, onorată Cameră, binevoiţi a cîntări temeinic chestia şi

nu ne mai imputaţi întruna că sîntem de partea împăratului, că de ce
sîntem... precum aţi afirmat, mai în urmă, amicii armatei nemţeşti şi că
de ce o iubim pe aceasta, (mişcare).
Noi iubim această armată, care a fost şi faţă de noi obiectivă, care
nici faţă de noi nu a făcut deosebire naţională. O astfel de armată am
iubit-o şi o iubim, iar în ceea ce priveşte că, oare cum de a rămas în
poporul nostru acea tradiţie faţă de dinastia de Habsburg că: împăratul,
(mişcare-zgomot, strigăte în stînga căciulire! asta e necazul! asta e
principala vină a armatei comune!) la aceasta pot să vă spun că nu e
căciulire slugarnică, ci că această armată şi trecutul secular al acestei
armate sînt contopite şi identice cu acelea regimente, cari au fost
regimente de grăniceri şi ca atari - despre aceasta aveţi cunoştinţă - au
fost împărăteşti. Sub acelaşi steag negru galben, s-au luptat şi românii
în decurs de generaţii, şi sînt şi în amintirea lor sfinte tradiţiile cîmpiilor
de bătălii unde au purtat la victorie acel stindard, (mişcare). Onorată
Cameră vă rog să vă daţi seama dacă după un astfel de trecut istoric - mai
considerînd şi faptul că acea graniţă de atunci nu aparţinea propriu-zis
teritoriului Ungariei şi nu e decît de timp scurt încorporată în statul
ungar - în timp de o generaţie, două, cum ar fi putut să dispară tradiţiile
seculare din familiile cari toate l-au servit cu credinţă pe împărat?
(zgomot).
Da, aud că îl pomeniţi pe Iosif al II-lea. Să ştiţi că poporul nostru
ţine cu sfinţenie la memoria lui Iosif al II-lea. Pentru ce ?, pentru că
nimeni nu a făcut atîta pentru poporul nostru ca Iosif al II-lea şi Maria
Therezia. Dacă voiţi să ajungeţi ca poporul nostru să se însufleţească
pentru armata comandată ungureşte atunci faceţi totul ce Habsburgii
au făcut pentru poporul nostru prin veacuri, atunci cred că dragostea şi
simpatia poporului nostru se va întoarce spre dvs.
Nag}’ Gydrgy: Vorbeşte despre bacşişurile ce le-au primit de la
habsburgi. (zgomot).
Posgay M iklos: Din el vorbeşte bacşişul habsburgic. (zgomot) Ce
ai primit? (zgomot).

105
 A . V. V.: Dacă voiţi ca acele amintiri să dispară, bine, vă asigur, noi
vom fi primii dacă vom vedea manifestîndu-se in dvs. dragostea şi voinţa
de a ne ajuta ca să fim şi noi părtaşi ai armatei care este visul dvs. frumos.
De aceea ar fi necesar, înainte de toate, ca să se stabilească limbile de
regiment astfel, ca regimentele să fie despărţite şi organizate după naţio­
nalitate (mişcare), ca feciorii să aparţină aceleiaşi naţionalităţi, după
putinţă (mişcare).
Ar fi necesar ca limba de instrucţie să fie aceea pe care o vorbesc
cel puţin 20% din unitate, (zgomot) Nici că se poate altfel... Ar trebui
mai departe ca, în şcolile militare, să fie primiţi elevi din sinul nema­
ghiarilor, în proporţia numărului naţionalităţilor cari trăiesc pe terito­
riul respectivului corp de armată. Doar se ştie că s-ar anunţa mulţi tineri,
distinşi. La ce serveşte însă, examenul de primire? El serveşte spre a-i
refuza pe aceia pe care nu vreau să-i admită. Multe cazuri s-au intîmplat.
Voi aduce date statistice, (mişcare).
Nagy Gyorgy: Suspectează comisia de examinare.
Mârkos Gyula: Nici nu se pricep la altceva decît să suspecteze.
A.V.V.: Sînt preferaţi nemaghiarii pentru copiii maghiari pro­
tejaţi.
Pojgoy Miklos: De aceea sînt mai mulţi nemaghiari.
A.V.V.: Mi-ar plăcea ca pe viitor să nu am dreptate pe toată linia,
îl rog stăruitor pe domnul ministru ca să creeze şi locuri pentru bursieri
în număr proporţional pentru nemaghiari pe teritoriul corpurilor de
armată, (zgomot)
Prezidentul: Pe dl. deputat Nagy Gyorgy îl chem la ordine. Dacă
va mai deranja pe orator cu întreruperi, voi cere aprobarea Camerei
pentru aplicarea art. 255 din regulament.
A .V .V : Mai este o mare anomalie că în şcolile militare nu benefi­
ciază elevii nemaghiari de instrucţie religioasă în măsura trebuincioasă.
Rog ca să se ia dispoziţii în consecinţă, pe toată linia. Ori din ce punct
de vedere şovinist priviţi dvs. lucrurile, trebuie să recunoaşteţi că şi noi
avem postulate îndreptăţite şi motivate şi că putem să aşteptăm ca, în
armată, care e instituţia mai gingaşă în privinţa naţională, să nu se facă
nici deosebiri naţionale nici de clasă socială, ci ca armata să fie (strigăte:
Maghiară!) fidela expresie a tuturor popoarelor, sinteza lor în care să
se poată validita şi românul, şi slovacul, şi sîrbul, chiar aşa ca maghiarul.
Dacă vorbiţi de armata maghiară noi nu ne-am opune ca să o exoperaţi.
O voce: (din stingă) Atunci de ce nu ne ajutaţi?
A.V.V.: Cineva zice că de ce nu vă ajutăm. Văd că ne consideraţi
de un factor foarte neimportant, căci chiar din partea aceea auzim atîtea

106
expresiuni insultătoare, care exprimă dispreţ, şi totuşi acuma ziceţi ca
să vă ajutăm. Noi v-am ajuta dacă slabul nostru ajutor v-ar fi de folos,
însă, mai întîi ar trebui să fim în curat că, oare după aceea, care ar fi
soarta naţionalităţii noastre în acea armată maghiară, (zgomot) Dacă
aţi primi soluţia aceea ca, de exemplu, la corpul de armată de Budapesta,
să fie limba de comandă şi de serviciu cea maghiară, la cel din Sibiu cea
română (mare zgomot) şi în toată ţara la Regimentele aflătoare pe
teritoriul diferitelor corpuri de armată...
Prezidentul: Stimatul domn orator se vede că uită că limba ma­
ghiară este limba statului maghiar (aprobări) şi că nici într-o privinţă
nu poate fi numită egal îndreptăţită limba română cu limba maghiară,
(vii aprobări şi strigăte de Eljen.)
A . V V. : Eu nu vorbesc acuma despre relaţiile de drept public ale
Ungariei, ci analizez problemele armatei şi numai teoretic discut aceea
că, înfăţişarea acelei armate maghiare a cărei realizare am putea-o şi noi
sprijini, cum s-ar prezenta? Eu descriu un viitor îndepărtat, o ipoteză şi
vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Constat prin urmare că, dacă s-ar
organiza, pe astfel de temelii armata maghiară, se poate că şi noi am
cîntări dacă, şi în ce măsură, am putea ajuta cu slabele noastre puteri
realizarea armatei dvs.
Vă prezint o propunere de urgenţă cu toate că sînt sigur că aceste
idei, de prezent, sînt încă noi pentru dvs., şi că nu vor primi un sprijin
corespunzător, (zgomot) Dar sper că măcar v-am oferit material de idei,
în privinţa concepţiei noastre. Se poate că, privind lucrurile din punctul
dvs. de vedere, această concepţie să fie greşită...
Nagy Gydrgy: Criminală!
A .V .V .: .... poate fi criminală, nepatriotică, trădătoare de patrie,
ce-mi pasă mie ce, dar, la tot cazul, va fi interesant ca să o cîntăriţi şi
dvs., să o cîntărim şi noi şi, după ce ne vom fi cugetat asupra ei, să mai
vorbim de ea. Propunerea mea de urgenţă e următoarea: (Citeşte)

"Guvernul armatei e îndrumat:

1. Regimentele sînt de a se organiza astfel ca soldaţii să aparţină,
pe cît se poate, aceleiaşi naţionalităţi, atît la armata comună, cît şi la
armata de honvezi.
2. Ca limbă de regiment e considerată limba maternă, a majori­
tăţii soldaţilor.
3. Ca limbă de instrucţie trebuie întrebuinţată fiecare limbă, care
reprezintă cel puţin 20% ca limbă maternă, a contingentului de soldaţi,
al regimentului.

107
 4. în toate şcolile militare, de orice categorie, aflătoare pe terito­
riile diferitelor corpuri de armată, limbile de regiment, stabilite conform
punctului 1 a propunerei mele de urgenţă, vor fi intensiv învăţate, în aşa
măsură incit ofiţerii ieşiţi din acele şcoli, să fie capabili să-şi instrueze
şi să-şi pregătească trupa în limba ei maternă.
5. La consiliile de război să fie întrebuinţaţi astfel de judecători,
care stăpînesc limba regimentului, şi sînt capabili să corespundă che­
mării lor fără interpreţi.
6. în toate şcolile militare, elevii vor trebui primiţi în proporţie
cu numărul naţionalităţilor locuitoare pe teritoriul corpului de armată
respectiv.
7. D e asemenea, vor fi primiţi elevii pentru locurile de bursieri,
în proporţie cu numărul naţionalităţilor locuitoare pe teritoriul respec­
tivului corp de armată, în institutele de învăţămînt militare, aflătoare
pe acel teritoriu.
8. Religia va fi predată fiecărui elev, în şcolile militare, în limba
sa maternă.
"Onorată Cameră! Dacă ministrul de război va primi aceste idei
şi, dacă, în cadrele unei astfel de armate, ni se va cere ca să votăm, noi,
cei din partidul nemaghiar, bugetul armatei şi contingentului de recruţi,
atunci şi noi vom vota bucuros un contingent de recruţi oricît de mare.
Dar, unei armate pietraichizate, nu-i votăm nici o leţcaie". (aprobări, pe
băncile naţionaliştilor).
M in istru l arm atei m aghiare (de h on vezi), G eneralul
Jekelfalussy, în răspunsul său, a fost cît se poate de calm şi, neputînd
nega starea reală a datelor înşirate de mine, a evitat să se ocupe de ele.
S-a mulţumit cu echivocul că E.S. Pietreich nu a umblat cu trageri pe
sfoară, că judecătorii militari sînt obligaţi să ştie limba ungurească ceea
ce nu însemnează însă că nu trebuie să ştie şi alte limbi, că la examenele
de primire în şcolile militare nu se face protecţie. - Camera, în timpul
discursului meu, oricît de revoltată era, totuşi, conform disciplinei
tradiţionale ungurească, nu şi-a dat curs liber revoltei patriotice. Garda
tînără, a întrerupătorilor şi insultătorilor noştri obişnuiţi, a fost mai
moderată ca de obicei. Ea era compusă din deputaţi vădit înţeleşi
între sine ca să ne inaugureze activitatea parlamentară şi discursurile:
Nagy Gyorgy (săcuiu), Somogyi Alădâr (evreu), Râth Endre (şvab
maghiarizat), Keller Istvăn (neamţ renegat), Siimegyi Vilmos (evreu),
Mârkos Gyula (corcitură etnică problematică) etc.
în genere, întreaga incintă s-a manifestat moderat cu insulte şi
întreruperi, în surdină. Totuşi, prezidentul, spre a evita un vifor, care

108
putea - ca de obicei - să izbucnească instantaneu, în urma unui cuvînt
de al meu, a ţinut să-i îndemne pe colegii maghiari la stăpînire de sine.
Un scandal mare, la care eram pregătit, ar fi fost greu să fie retăcut în
presă, mai cu seamă în cea din străinătate.
Tactica de "totschweigen" era dorită de guvern şi de prezidentul
Camerei, de cîte ori erau puse în discuţie lucruri penibile, referitoare la
armată, ca şi în cazul celor denunţate de mine.
Proximele săptămîni, după acel discurs, au trecut în felul meu
obişnuit de activitate. Ziua, de la ora 10 eram la Cameră, pînă la 2-3
după masă. Apoi, terminîndu-se şedinţa, urma revizuirea stenograme­
lor discursurilor, iar după aceea, prînzul. La 6 şedinţă de club, trecea
timpul pînă pe la 9-10, cu pertractări. Seara, după cină, mă ocupam cu
pregătirea materialului pentru şedinţa din altă zi, cititul ziarelor şi, în
fine, pe la 11-12, cîteodată pe la 1, puteam să mă apuc de scrisul artico­
lului de fond pentru ziarul "Lupta" al cărui director aveam onoarea să
fiu, ajutat, cu toate că era cotidian, numai de trei colaboratori perma­
nenţi. între astfel de împrejurări nu ajungeam decît tîrziu de tot în pat.
Dimineaţa în 24 februarie 1907, la ora 8, intră servitoarea anun-
ţînd că, un domn doreşte să fie primit. Pe atunci mă vizitau foarte des
corespondenţi străini, de-ai ziarelor austriece, germane, franceze,
engleze etc. Răspund servitoarei cam somnoros. "Să-şi dea cartea de
vizită". Reîntorcîndu-se îmi spuse că dl. nu are carte de vizită, dar vine
de la Viena. Scot articolul, pregătit pentru tipografie, din plicul de pe
noptieră: "Dă-i plicul, să-mi trimită cartea de vizită". Presimţeam vag ce
ascundea misterioasa vizită matinală. Deschizînd plicul, pe care necu­
noscutul îl lipise, întinsei soţiei mele biletul şi, sărind din pat, cît dai în
pălmi, mi-am terminat sumar toaleta, trecînd la vizitatorul meu discret.
Pe cartea de vizită cetisem:
"Hauptmann des Generalstabes
Alexander Brosch von Aarenau
Fliigeladjudtant und Schef der Militărkanzlei
Seiner K.K. Hohcheit des Hernn E. Erherzog-
Thronfolgers Franz Ferdinand"
în birou găsii un domn civil, de statură mijlocie, svelt, blond,
delicat, cu ochi albaştri inteligenţi, îmbrăcat în civil "ca cu furca", evident
stingherit în mişcări, fiind obişnuit să poarte uniformă. După prezen­
tarea reciprocă, se desfăşură următorul dialog între noi:
Cpt. Brosch:4) Domnule deputat, înaltul meu şef m-a trimis la dvs.
ca să vă invit la o audienţă, care poate avea loc în oricare dintre proxi­
mele 10 zile, pe care veţi alege-o dvs. adică pînă la 6 martie".

109
 Eu: "Domnule căpitan, pe cît sînt de fericit de vizita dvs. şi onorat
de cele ce-mi comunicaţi, vă rog să nu interpretaţi greşit precauţiunea
mea. Am o situaţie excepţională, în urma activităţii mele politice. Nu o
dată se apropie dc mine agenţi provocatori. Veţi scuza, prin urmare,
dacă vă rog, ca, înainte de a continua conversaţia, să binevoiţi a vă
legitima.
Cpt. Brosch: Departe de a fi supărat, îmi pare nespus de bine că
sînteţi atît de precaut. Iată legitimaţia mea.
Eu: Sînt la dispoziţia dvs.
Am fixat ziua audienţei pentru 28 februarie, zi de joi, la ora 11
a.m. Mi-a desemnat apoi pe o hîrtie schiţa topografică a cancelariei
militare, III. Rennweg 6, a grădinei Belvedere şi a palatului ca, sosind la
Viena, să pot merge direct la dînsul.
Mi-a dat şi numărul telefonului cancelariei militare, a Arhidu­
celui: 86-50.

Prima mea audienţă la Arhiducele Francisc Ferdinand ^

Prezentîndu-mă, în 28 februarie 1907, la ora 10 jum. la Brosch,

eram îmbrăcat protocolar: Redingotă, cilindru. Brosch şi-a încins centu­
rionul (Uberschwung) de serviciu şi, ieşind amîndoi pe uşa de sub poarta
a doua, prin care se intră în grădina publică Belvedere, ne-am urcat spre
castel. Era o zi frumoasă, totuşi, în acel minunat parc, abia se găseau
cîţiva copii cu bonele lor. Ajunşi sus, la colţul din stingă al grădinei,
Brosch scoase o cheie mărişoară, şi deschise o uşă veche din zidul care
desparte parcul public de cel particular, aparţinător castelului. Trecînd
la palat, un lacheu ne întîmpină la intrare. Brosch mă conduse, prin
culoarul care leagă cele două aripi, într-o sală. Apoi, lăsîndu-mă singur,
intră în sala de alături. După cîteva momente ieşi, poftindu-mă să intru.
Francisc Ferdinand, în uniformă de amiral şi cu singura decoraţie
a "Linei de aur", veni înaintea mea, salutîndu-mă cu multă căldură. Mă
pofti să şed, pe unul dintre fotoliile din jurul mesei.
Cum după moda timpului intrasem cu cilindrul în mînă, zise:
"Machen Sie sich begem" la ce eu îmi aşezai cilindrul. M-a impre­
sionat din momentul prim contrastul enorm între ideia ce mi-o făcusem
despre acest om, în urma imaginilor cumulate în subconştientul meu,
ca rezultat al celor citite, al clevetirilor auzite şi al legendelor ce se
şopteau despre dînsul. Mi-1 închipuisem o fire închisă, om scump la
vorbă, noros, reţinut, cu mişcări potolite, cumpătate, greoi, ascuns. Şi
iată, în faţa mea, un bărbat voinic, cu mişcări mlădioase, rezultatul vlădit

110
al unei educaţii fizice îngrijite, efectul căreia se imprimase fiecărui refex
şi mişcări. Mimica vie a feţei întovărăşea gesturile elegante, rotunde.
Ochiul era de un albastru atît de deschis, încît plăcile fotografice nu
puteau prinde acest mizeriu. Culoarea spălăcită a ochilor, de pe toate
fotografiile şi portretele pictate, îi imprimau feţei arhiducelui o expre-
siune rigidă de severitate amorfă. Cînd însă vorbea, stînd faţă în faţă cu
tine, aceşti ochi primeau o voiciune deosebită. Străfulgerările privirii
comentau, cînd cu sarcasm, cînd cu severitate, cînd cu melancolie re­
semnată, cuvintele. Sprinten la vorbă, sub impulsul temperamentului
său deosebit de animat, folosea cuvintele de o aromă specifică dialectală,
însuşite prin Munţii Austriei şi proprii vînătorilor. De asemenea pro­
nunţarea. Ea evoca figura unui Oberforster din codrii Stiriei, ori din
Munţii Tirolului. în tot timpul audienţei am avut senzaţia clară: Aşa a
trebuit să fi fost Iosif al II-lea, despre care, pînă atunci, îmi făcusem
aceeaşi imagine falsă, a unui om calm, ca şi despre Francisc Ferdinand.
Sfiala din primele momente m-a părăsit instantaneu, încît,
în tot decursul conversaţiei, am putut vorbi fără de nici o reticenţă.
Sinceritatea spontană, poate chiar nereţinută a Arhiducelui, nu numai
că împrăştia orice rezervă, ci te silea ca, la rîndul tău, să nu exagerezi
prin lipsă de sinceritate deferenţa ce i-o datorai. După cîteva cuvinte
de mulţumită pentru invitarea şi primirea în audienţă, i-am exprimat
gratitudinea mea, mai cu seamă şi în numele naţiunii române, pentru
posibilitatea ce astfel mi se oferea ca, după decenii, să poată şi un român
expune în faţa viitorului monarh situaţia neamului său. De la Şaguna
încoace, mie mi-a revenit, datorită înaltei lui bunăvoinţe şi prevederi,
această onoare. Dînsul mi-a răspuns că e foarte firească dorinţa lui de a
fi direct informat. A atăruit şi pe lîngă Majestatea Sa împăratul ca să nu
se informeze numai prin maghiari. Aceştia au fost, totdeauna, falşi şi
rebeli. Ei s-au gîndit la interesele lor de privilegiaţi de castă, organizată
în ficţiunea de naţiune maghiară. Sînt nişte şantajişti, cari cu ajutorul
unei statistici falsificate şi al jongleriei cu formule de drept constitu­
ţional, îşi ameţesc poporul, îl înşală pe M. Sa şi străinătatea, subminînd
forţa imperiului şi pregătindu-şi astfel groapa proprie, în care vor fi
înmormîntaţi şi ei, dacă vor reuşi să distrugă monarhia. Se tot laudă cu
virtuţile lor militare. în realitate, nu regimentele maghiare au fost
eroice. "Ai avut toată dreptatea în discursul d-tale." Regimentele româ­
neşti, croate, slovăceşti, recrutate în Ungaria, s-au distins, totdeauna,
de pe timpul de cînd au eliberat Ungaria de sub stăpînirea turcească
oştirile habsburgice. Astfel, în luptele napoleonene şi în toate războa­
iele monarhiei aceste popoare au fost credincioase monarhiei şi ideii

111
 monarhice. Clica magnaţilor maghiari s-a gîndit numai la sine, cum să
exploateze situaţiile, cum să stoarcă mai mult, fără a jertfi, mijlocul lor
a fost veşnic şantajul şi trădarea. A citat cîteva cazuri, înşirînd datele
istorice, numărul regimentelor etc. Da, ei au jertfit totdeauna sîngele
bravilor nemaghiari, făcînd apoi tărăboi mare, spre a-şi însuşi gloria,
ceea ce drept şi de fapt se datorea virtuţei acelor popoare pe care le-au
exploatat şi le exploatează. Mă revolt de cite ori aud ori citesc cum, în
străinătate, se vorbeşte de "Naţiunea cavalerească maghiară". Am în­
cercat să-l conving pe împăratul Wilhelm să nu cadă în această greşală.
Dar orientarea justă a opiniei publice pretinde multă stăruinţă după ce
a fost atît de lung timp şi cu atîta rafinărie înşelată şi mistificată.
Maghiarii naţiune alcătuitoare de stat ? Cîţi maghiari sînt ? Ei afirmă
că 8-9.000.000. Nu cred să fie mai mult de 5-6.000.000, restul e falsificare.
Am văzut ce e în Ungaria. Cînd m-a trimis M.S. împăratul, la manevrele
generale din părţile Aradului, cartierul meu era într-un sat şvăbesc. Mi
s-a prezentat consiliul comunal în audienţă. Primarul mi-a adresat
cîteva cuvinte de bun sosit, în limba germană, dar a terminat cu "Eljen".
Le-am răspuns: sînteţi germani! de e nu ziceţi "Hoch", de ce nu vă
respectaţi limba părinţilor ? Mi-au răspuns că aşa i-a instruit domnul
pretor. Apoi aşa e potemkiniada maghiară. Am traversat Ungaria de-a
lungul şi de-a latul la vînători, în excursii. Unde sînt maghiarii ? omul
poate călători prin toată ţara fără să dea de maghiari decît pe ici pe colea,
în afară de şesul Dunării şi Tisei. Iar în Transilvania, acolo sînt românii
şi saşii, afară de cîţiva secui, căci oraşele sînt aglomerări improvizate de
elemente iudeo-maghiare ale căror părinţi nu aveau habar că fii lor se
vor numi maghiari, după ce ei înşişi nu îngăimau limba aceasta asiatică.
De cînd sînt în Europa, se tot laudă cu idei bune ce le au maghiarii. N-am
putut descoperii aceste idei. Fapt e că au avut o idee rea, cînd au venit
în Europa şi că prima idee bună ar avea-o dacă s-ar reîntoarce iar în
Asia. Ştiind eu limba cehă m-am putut înţele cu slovacii, iar cu ajutorul
limbii italiene, cu românii. Am văzut la Pecica-română frumuseţea de
dansuri, de cusături şi ţesături româneşti şi am avut ocazie să cunosc
poporul român în intimitatea lui. Un popor splendid, plin de inteli­
genţă, de calităţi artistice, un popor loial care, cu toate prescurtările, a
rămas fidel dinastiei. Ştiu cît aveţi de suferit şi, dacă Dumnezeu nu mă
va cruţa şi va trebui să golesc potirul amar al sarcinei grele de a-mi face
datoria faţă de acest imperiu, o să înlătur nedreptăţile, pe care le suferă
vrednicele popoare nemaghiare.
Trebuie ca românii, croaţii, slovacii şi nemţii din Ungaria să per­
severeze, să nu-şi piardă încrederea faţă de imperiu şi dinastie şi la

112
 timpul său să-mi stea intr-ajutor, să pot aşeza imperiul pe bază nouă şi
sănătoasă".
Simţeam din ce suflet chinuit izbucneau, ca un ropot de grindină,
mărturisirile şi, oricît de surprins şi de impresionat eram, nu puteam
să-mi suprim gîndul: sărmanul de tine cit de singur eşti, cit de mult
trebuie că te copleşeşte simţul datoriei de a încerca salvarea acestui stat,
pe care popoarele ce-1 compun îl refuză şi chiar împăratul colaborează
cu ele, la distrugerea lui. Făcînd dînsul în fine o pauză, am răspuns:
"Alteţa Voastră Imperială cunoaşte atît de bine situaţia, incit mie nu-mi
rămîne decît să admir preciziunea informaţiilor şi judecăţii A(lteţei)
V(oastre). în privinţa istoriei militare, trebuie să recunosc că, despre
evenim entele în legătură cu noi românii, cele mai multe îmi erau
conoscute.
F.F.: Da, eu am studiat temeinic şi cu mult interes istoria armatei,
şi nu încetez s-o studiez.
Eu: Pentru noi, popoarele nemaghiare, conştiinţa că A(lteţa)
V(oastră) Imperială se interesează de soarta noastră va fi un imbold
moral puternic spre a persevera şi a ne pregăti pentru lupta salvatoare.
Faptul că, în sînul nostru, al românilor, nu s-au dezvoltat curente
iredentiste se datoreşte mai multor impej urări.6-* Politica noastră, a
românilor habsburgici, trebuie să se orienteze după politica Regatului
român. în privinţa limbii şi a unităţii culturale sîntem de o perfectă
unitate, ca poate nici un alt popor. Politiceşte, făcînd parte România
din Tripla Alianţă., şi Maj. Sa Regele Carol I , fiind cel mai devotat amic
al Majestăţii Sale împăratului nostru, loialitatea Regatului român faţă
de monarhie nu a lăsat nici cînd ceva de dorit. Toţi bărbaţii de stat ai
României ne-au sfătuit pe noi, conducătorii românilor habsburgici, să
perseverăm în nădejdea că dinastia noastră, mai curînd ori mai tîrziu,
ne va face dreptate, ţinînd cont de importanţa elementului românesc.
însuşi M.Sa Regele Carol I, cînd am avut parte de înalta onoare
să mă primească în audienţă, ne-a sfătuit în acelaşi sens. Greutatea
situaţiei noastre e că, ori cît ar pricepe conducătorii consideraţiile supe­
rioare ale politicei mari româneşti: "primejdia rusească, desnaţionali-
zarea Basarabiei, interesul vital ca să nu fim striviţi de lupta între slavism
şi germanism în cazul dispariţiei ori slăbirii monarhiei habsburgice",1
totuşi, mulţimea, poporul nostru, nu pricepe de ce este jertfit zilnic şi
de ce trebuie să sufere atîtea nedreptăţi, cu toate că îşi îndeplineşte pe
de-a-ntregul datoriile cetăţeneşti faţă de Patrie şi Dinastie.
F.F.: Fireşte, fireşte, cu drept cuvînt, e nemaipomenit ca rebelii
şi conspiratorii să fie veşnic remuneraţi, iar cei loiali şi cinstiţi să fie

113
 persecutaţi.
Eu: Nu ştiu dacă A.V. Imperială cunoaşte vorba, născută după
înfăptuirea dualismului prin compromisul din 1867, că regele Ungariei
i-a pedepsit pe români pentru credinţa lor faţă de împăratul Austriei,
iar împăratul Austriei i-a înălţat pe unguri pentru că l-au detronat pe
regele Ungariei.
F.F. : Foarte bine, "sehr gut", caracterizează perfect starea
lucrurilor.
Eu: Prietenii mei politici, A.Imperială, îi voi pune cu pre-
cauţiunea cuvenită în curent cu vederile Alteţei Voastre Imperiale şi
vom face tot posibilul ca, la timpul său, conducătorilor românilor.
Permite-ţi însă, A. Imperială, să vă rog să-i acordaţi o audienţă lui
Aurel C. Popovici, autorul cărţii "Die vereinigten Staaten von Gross
Osterreich". Dînsul este exponentul cel mai competent şi mai pregătit
al politicii noastre. Toţi îl recunoaştem ca şef ideologic şi principal
îndrumător în chestiile mari de orientare politică.
F.F.: Voi dispune să fie chemai fără amînare (după cîteva zile a
fost primit într-o lungă audienţă Aurel C. Popovici).
Eu: Popovici ne-a cîştigat pe toţi pentru ideea Gross Osterreich.
Dar şi oligarhia îşi face pregătirile. I-a crescut curajul de cînd împăratul
l-a primit în Hofburg pe Francisc Kossuth şi l-a numit ministru al său,
pe acest fiu al lui Ludovic Kossuth, care a detronat dinastia de Habsburg.
F.F.: Un scandal nemaipomenit. Ei bine, eu cunosc banda aceasta
("Diese Bande"). M.S. a stăruit şi iar a stăruit să-l primesc pe contele
Andrăssy. M-am opus, am rezistat, însă în fine, ce puteam face? Am
cedat insistenţelor M. Sale. L-am primit. Mi-a vorbit despre planul lui
ca să facă o lege, prin care să comploteze, cu privire la modalităţile
recrutării, cutare articol. Ca să aibă comitatele dreptul să refuze prezen­
tarea listelor contingentelor, cari vin la asentare şi să refuze colaborarea
organelor administrative la asentări. Căci asta era intenţia deghizată. A
încercat să mă momească, explicîndu-mi că nu ar fi vorba decît de re­
integrarea unui vechi drept constituţional şi mai ştiu eu ce. Se înţelege
că-i cunosc, ştiu ce se ascunde totdeauna îndărătul cuvintelor constitu­
ţional, veche uzanţă etc. Sînt cele mai perfide curse contra intereselor
comune, intenţii de a dicta monarhului, răpind ultimele prerogative
coroanei prin care mai poate susţinea închegată monarhia. L-am lăsat
să vorbească, să-mi spună tot ce se pregătise să expună. Cînd a terminat
i-am răspuns: "Astăzi, situaţia vă permite să faceţi tot ce vă place. Puteţi,
prin urmare, să legiferaţi ce şi cum voiţi. Nu vă pot împiedica. Să ştiţi
însă că, la timpul său, nu voi ţinea deloc cont de tot ce periclitează

114
 interesele Monarhiei şi ce vatămă prerogativele Coroanei. Am să înlătur
tot ce acuma vă permiteţi să faceţi".
După audienţă Andrâssy a declarat gazetarilor că nu poate comu­
nica conţinutul discuţiei din audienţă. Atîta totuşi îşi permite să spună
că, l-am primit foarte graţios. "Gnădig empfangen hab ich ihn? (Bătînd
cu mina albul de omăt al manşetei sale). So blass war der Kerl, als er
hinauseachelte" (Aceeaşi descriere a audienţei lui Andrâssy i-a făcut-o
şi unui prieten, a cărui primire reuşisem mai tîrziu s-o obţin, cu singura
deosebire că, fiind o coală de hîrtie albă pe masă, a arătat albul hîrtiei,
spre a caracteriza paloarea lui Andrâssy).
"După cîtva timp, M. Sa a stăruit din nou ca să primesc şi pe
alţii, dintre corifeii guvernului. L-am chemat pe Zichy, ştii, pe Jănos.
M-am interesat de sănătatea lui, am vorbit de vreme, atît. în presă, s-a
făcut mare zarvă că am luat contact cu lumea politică ungurească. Fie,
bine că l-am mulţumit pe M.Sa. Deodată, mă pomenesc cu Polonyi
(Ministrul de Justiţie), "Dieser Kerl", se laudă în Cameră că Ungaria, ar
avea consideraţii de drept public constituţional faţă de soţia mea şi în
chestia căsătoriei mele. Un Polonyi se prezintă, ca protectorul meu, în
numele Ungariei. Presa comentează. Atunci am trimis să-l cheme pe
Zichy. I-am spus: Cum cutează acest Polonyi*) să se prezinte ca un fel
de protector al meu şi cum de guvernul nu pune frîu condeierilor săi
jidani (Pressjuden). Ştiu bine că ziarele sînt subvenţionate şi îşi orien­
tează atitudinea după cum li se indică în interesul tacticei guvernului.
Să comunice Zichy acestei bande că eram pe cale să mai chem pe unul
sau altul, spre a mulţumi pe Majestatea Sa. După cele întîmplate însă
am terminat cu ei. Să ia la cunoştinţă cu toţii că această casă (palatul
Belvedere, zidit de prinţul Eugen de Savoia) îşi are tradiţiile sale,
conform cărora, aici, nu au acces decît oameni de omenie ("Bloss
anstăndige Menschen Zutritt haben").
Eu: A. V.Imperială văd că-i cunoaşte foarte bine şi este pe deplin
documentat asupra sforăriilor şi intrigăriilor lor ("Sciele und Ranke").

*)• D.Polonyi (nume maghiarizat) era mare demagog şi un avocat afacerist

de ştii. Ajunsese celebru ca apărător în faimosul proces de omor ritual, care s-ar
fi comis la Tisza-Eszlâr. Faima lui era iscusinţa în dobîndirea proceselor cu
substrat tulbure, în obţinerea concesiunilor pentru bordeie. (Dr.B.Bero zicea:
"Die ungarische Frage, die den Weltkrieg veranlasst hat, muss gelOst werden,
sonst gibt es keinen Friechen în Europa. Ein eiserner Tor, muss die Donau durch
ein Stamwerk am Abfluss verklinken werden. Donau wird das Mare Pannonicum
Ungarorum uberschwemmen. Budapest muss aber erhalten werden als
Bordelinsel Europas").

115
 Cît timp nu se va face o lege electorală cinstită pentru Ungaria, jocul
frivol de duplicitate va continua. Numai cînd monarhul va avea putinţa
de a se sprijini pe un grup parlametar destul de puternic de deputaţi
nemaghiari, va putea dispune de un instrument sigur spre a putea in­
fringe prepotenţa oligarhiei maghiare, căci acel grup, în mod automat,
va trebui să apere apărîndu-se pe sine şi interesele dinastiei, contra
destrămării armatei, şi să lupte pentru întărirea monarhiei integrale
("Gesamtmonarhie"). Slăbirea feudalismului maghiar înseamnă fortifi­
carea nemaghiarilor şi restabilirea puterii monarhice. Mulţimile cetăţe­
nilor vor trebui să ştie însă că iniţiativa reformei democratice a lărgirii
dreptului electoral emană de la monarh.
F.F. : Sufragiul universal însă nu ar putea da rezultate bune. Ar
duce la demagogie excesivă, ar însemna o săritură în întuneric.
Eu : Deptul de vot ar putea fi acordat conform unui cens minimal
de proprietate, apoi acelora care au satisfăcut serviciul militar, pe dea­
supra acelor cari introducîndu-se certificate pentru şcolile primare, cari
cetăţeni, de exemplu ar fi terminat conform certificatului 4 ori 6 clase
primare, de şcoli confesionale ori de stat, ori dispun de o proprietate d£
2 jugh. de pămînt. în acest caz nemaghiarii ar obţine cel puţin 2/5 pînă
în 3/5 din mandate, oricum s-ar aplica geometria circumscripţiei electo­
rale dacă ar fi votul secret.
F.F.: Vot secret?... dar ce garanţie pentru secretul votului ar oferi
un guvern maghiar, ori care ar fi el?
Eu: Trebuie să mărturisesc, A.I., că, după experienţele mele,
nu sînt necondiţionat prietenul votului secret. Cu alegeri conduse de
guverne ca cele de pînă acuma ar fi o pură iluzie. Votul pe faţă, cum l-au
practicat sărmanii noştri alegători, curajoşi şi convinşi, este un mijloc
de a combate laşitatea şi corupţia. Dezvoltă caracterele şi face educaţie
cetăţenească. Partidele şi candidaţii trebuie să susţină contactul viu cu
masele electorale, să le expună şi explice programul să le înveţe a judeca
politiceşte. Totuşi, sînt împrejurări cînd secretul votului scuteşte de
persecutări convingeri cinstite. Supralicitarea pe teme de drept pu­
blic înlesneşte demagogia şi perpetuează tactica partidelor maghiare:
"Getrennt marschieren, vereint schlagen”. Numai prezenţa în Cameră,
în număr suficient, a nemaghiarilor, va putea da rezultate sigure şi de
durată. Considerînd apoi că, peste 80% dintre alegători ar fi ţărani, şi
că ţăranul este conservativ din fire - şi cel maghiar - pe lîngă că dispune
de un bun simţ şi de omenie, un guvern, ieşit dintr-o astfel de'Cameră,
ar oferi toate garanţiile continuităţii muncii pentru consolidarea statu­
lui. Iar monarhul ar ţinea cumpăna în mînă între partidele maghiare şi

116
antagoniştii lor, cele nemaghiare.
F.F.: Dar socialismul nu s-ar manifesta prea puternic?
Eu: Considerînd starea dezvoltării industriei, în Ungaria pe de o
parte, pe de altă parte agrarianismul, va trebui să treacă mult timp pînă
ce socialismul să fie în stare să ţină cumpăna intereselor sociale econo­
mice legate de mulţimile rurale.
F.F.: Mă încred cu totul în tactul şi în înţelepciunea d-tale. Poţi
să le spui, din cele discutate atît cit vei crede de bine acelora dintre
prietenii d-tale pe care îi crezi necesar să-i informezi. Te rog să publici
şi un articol în ziarul pe care-1 conduci, ca opinia publică românească să
fie informată asupra mea.
Eu: Desigur, A.I., am să scriu un articol de fond şi să dau, din cînd
în cînd, informaţii corespunzătoare.
F.F.: Te rog spune-mi: cam în ce sens vei scrie articolul şi ce titlu
îi vei da.
Eu: Am să-i dau titlul "Francisc Ferdinand". -1 Voi expune că,
dintr-o sorginte vrednică de încredere, aflăm asupra A.l. moştenitorul
tronului că, are un viu interes faţă de toate problemele de la ordinea
zilei. Că se interesează de soarta tuturor popoarelor şi, astfel, şi de soarta
românilor...
F.F.: (Întrerupîndu-mă) Nu! te rog să scrii că iubesc poporul
român, că am fost crescut de fericitul în Domnul meu tată (Arhiducele
Carol Ludovic, care pe vremuri primea an de an protectoratul balurilor
renumite româneşti din Viena anilor 1870-80) cu simpatie faţă de popo­
rul român şi-n admiraţia bravurei soldaţilor români. Apoi, într-o formă
potrivită că, la timpul său, voi face tot ce-mi va sta în putinţă, spre a
recompensa suferinţele şi nedreptăţile pe care le îndură azi românii.
Eu: Voi căuta să mă com formez dorinţei A lteţei Voastre
Imperiale.
F.F: Să-mi trimiţi prin Brosch articolul. Ar fi bine, dacă-ţi per­
mite timpul, să-mi trimiţi memorii despre tot ce se întîmplă în Ungaria
şi ce vei crede că e bine să-mi fie adus la cunoştinţă.
Eu: Vă mulţumesc, Alteţă Imperială, pentru această înaltă în­
credere.
Dînsul se ridică, mă petrece pînă la mijlocul sălii şi, dîndu-mi
mîna: "Auf Wiedersehen"! Din uşa de vis ă vis oprindu-se, ieşind, m-a
salutat cu mîna.
Brosch mă aştepta. Ne-am reîntors, pe calea pe care venisem, la
cancelaria militară. Am căzut de acord ca dînsul să semneze scrisorile
ce mi le va trimite cu pseudonimul "Cari", iar eu pe ale mele cu "Fidus".

117
 Pentru Francisc Ferdinand am stabilit să scriem litera "H", din cauza
scurţimei. Decursul audienţei şi impresiile mele le-am comunicat numai
lui T. Mihali, I. Maniu şi M. HodXa, dintre colegii deputaţi. Vlad
era absent din Budapesta. La Viena, fireşte, lui Aurel Popovici şi bă-
trînului Steinacker. în acord cu Aurel C. Popovici, am lansat, încă
înainte de audienţă, ideile Gross Ostereich în cadrele unui discurs la
bugetul Internelor, cu precauţiunea impusă de împrejurări, polemizînd
cu Ministrul de Interne, contele Iuliu Andrăssy.
Articolul "Francisc Ferdinand”, apărut în "Lupta", şi stenograma
discursului, le-am trimis arhiducelui. Brosch mi-a comunicat mulţumi­
rea lui. Ca să nu afle redacţia că e scris de mine, îl bătusem la maşină şi
l-am predat într-un plic sosit din provincie. Cum în privinţa limbii,
stilului şi ortografiei îi dădusem un colorit latinist, spre a-1 prezenta
delfinului, "ad usum delfini", ştiind Francisc Ferdinand italieneşte, a
trebuit să depun stăruinţe pentru ca corectura să nu se facă prea exact,
sub pretextul că colaboratorul ocazional un respectabil fruntaş bătrîn
din provincie, ţine la arhaismele sale; totuşi, scretarul de redacţie, Iosif
Şchiopul, nu a putut rezista să-şi facă măcar parţial datoria de corector.

De cîte ori mergeam la Brosch, schimbam trăsura undeva unde

nu puteam fi observat şi, descinzînd în apropierea numărului 6 pe
Rennweg, într-o stradă laterală, intram pe poartă pîndind să nu fie figuri
suspecte în apropiere. Precauţiune inutilă căci, precum am aflat mult
mai tîrziu, agenţii informatori erau în măsură de a-şi face mult mai uşor
serviciul decît hoinărind pe stradă în ploaie şi vînt.

Cînd Olga Urbaneck era în concediu, rapoartele mele, pentru

baronul Beck şi pentru Francisc Ferdinand, le adresam lui dr. Virgil

118
Cioban, preot militar. Dînsul făcea copii reţinîndu-le pentru mine, iar
originalul îl trimeteam mai departe pe adresa lui Brosch. Copiile acestea
sînt în mare parte în arhiva mea. Se întîmpla că, săptămîni de-a rîndul,
nu trimeteam nici un raport. Vizitîndu-1 cu o ocazie, mi-a spus Brosch:
"De ce n-ai trimis nimic în vremea din urmă? Şeful meu întreabă
într-una: nu a sosit nimic de la dr. Vaida?"
Eu: Nu pot să vin cu fleacuri ca să-l plictisească. Nu o să fac dare
de seamă despre micile scandaluri în cutare adunare judeţeană, ori că
preotul cutare l-a aruncat afară ori i-a dat un picior unui reclamant. Dar
important e dacă, în genere, arhiducele citeşte sau nu rapoartele mele.
Brosch: Din moment ce se interesează atît de stăruitor dacă ţi-a
sosit raportul evident că le citeşte. Pentru mine important e ca, după ce
le primesc, să las să le bată la maşină ca să le pot citi (ironie la adresa
scrisului meu), iar apoi să i le predau. Pe cît am exprimat, îl interesau
pînă şi cele mai mici detalii.
Brosch îmi cerea de multe ori informaţii precise. De exemplu
cînd a fost condamnată doamna Anuţa Aurel Vlad la închisoare pentru
agitaţie, cînd au fost relegaţi din seminarul de la Munkăcs teologii ro­
mâni pentru că au cîntat ca demonstraţie, după ce colegii lor maghiari
şi ruteni cîntaseră "Kimnusul" unguresc, la rîndul lor, ripostînd cu cîn-
tarea "Deşteaptă-te române", apoi cînd au fost cazurile de la Panade şi
măcelul de la Cernova. La Panade, sat în jud. Alba, s-a întîmplat în
timpul manevrelor că a fost, peste noapte, încartiruită o unitate de
honv6zi-săcui, cari au brutalizat populaţia română, violînd domiciliile
şi căsăpind mulţi dintre locuitori. Am compus un întreg dosar, cu toate
dovezile, procurate de Maniu. O zi întreagă am dictat traducerea actelor
şi descrierea revoltătoarei întîmplări.
Străduinţele mele ca să fie primiţi şi alţii de moştenitorul tronului
au dat rezultate. în scrisoarea din 5 dec. 1908 îmi comunică Brosch că a
primit autorizarea să fie chemat la audienţă cinstitul moş Steinacker.
în toamna 1907, cu ocazia instalaţiei de preot a părintelui Hlinca,
s-a întîmplat în comuna slovăcească Cernova un măcel, cauzat de jan­
darmi maghiari cari au tras în ţăranii slovaci. Scurt timp după aceea
primesc o scrisoare ca să-l avizez pe deputatul slovac Milan Hodja că să
se prezinte pentru audienţă la Francisc Ferdinand. De atunci începînd
am lucrat cu dînsul în cea mai frăţească armonie, fireşte ocupîndu-se
dînsul cu chestiile slovăceşti şi slave, precum Steinacker se ocupa cu cele
referitoare la nemţii din Ungaria. Armonizarea nu era întotdeauna prea
uşor de realizat. Tot după măcelul din Cernova, am primit autorizarea
să propun pentru a fi invitaţi în audienţă pe cine voi crede de bine, din

119
 sînul prietenilor mei politici români.
Pînă în acel momentanii comunicasem decît lui Mihali şi Maniu
relaţiile mele cu Belvedere. în sfat cu ei doi, şi cu Aurel C. Popovici, am
hotărît să-i consultăm şi pe dr. Aurel Vlad şi pe dr. Vasile Lucaciu.
După discuţii temeinice am decis ca să propun spre a fi primiţi doi
reprezentanţi ai bisericilor noastre: dr. Augustin Bunea8) şi dr. Nicolae
Cristea. Primul canonic la Blaj, al doilea secretar metropolitan la Sibiu.
Consideraţiile cari au determinat hotărîrea noastră au fost următoarele:
Trebuia să ne rezervăm un număr suficient de oameni politici pentru
momentul succesiunei la tron a arhiducelui, ca să nu ne prezentăm prea
sărăcăcios cînd ar trebui să intrăm în acţiune. Puteau însă lucrurile şi
relaţiile noastre cu Francisc Ferdinand, ajuns împărat, să ia o altă nepre­
văzută, dacă nu chiar o inversă întorsătură, decum speram.
Cum "honores m utant mores" s-ar fi putut întîmpla - "quod dii
avertant" - să nu fie zis într-un ceas rău, ca în urma unor complicaţii
externe şi interne, să ne ajungă decepţii şi dezamăgiri contra voinţei
şi intenţiilor lui Francisc Ferdinand, în aşteptările şi speranţele ce le
clădeam pe firea dreaptă a viitorului împărat. Pentru cazul acesta era
pentru cauza românească de preferat să rămînem compromişi numai
Aurel C. Popovici şi cu mine. în interesul cauzei româneşti, în acel
moment, era de importanţă mai mare ca moştenitorul tronului să aibă
contact direct cu două feţe bisericeşti de viitor. Prin aceasta se crea
posibilitatea ca, în afară de episcopul Radu*), pe care-1 primise moşte­
nitorul şi care era român excelent şi om întreg, dar fire apolitică, să li se
deschidă calea lui Bunea şi Cristea de a căror judecată politică legam
nădejdi mari, pentru timpul cînd vor dobîndi cîrjile arhiereşti. Bunea
era pe lingă toate marile lui calităţi şi intimul apreciat al lui Iorga, cu
toate că era şi dînsul istoric şi cu toate că mai era şi unit. Iorga combătea
cu uşurinţă demagogică, la toate ocaziile, politica dinastică, începînd cu
*). Episcopul Radu vizitîndu-1 împreună cu Mihali, spre a-i comunica sfatul
ce i-l trimitea prin mine regele Carol I, ca să ia contact cu Ministrul de Externe
contele Goluchowski, lui cunoscut, ne-a comunicai mai multe experienţe politice
de ale sale. Era în 1905. Mai tîrziu, fiind primit de Francisc Ferdinand, pe cind
Popovici şi cu mine desfăşuram o intensivă activitate la Viena, mi-a spus: ”I-am
spus A.S.I. şi Regale: Noi, sărmanii români, ne dăm seamă că nu putem aspira să
conducem statul; dorinţa noastră este să ne salvăm bisericile şi şcolile cu ajutorul
A.V.I." etc. La ce noi cu Mihali: "Cum ai putut vorbi aşa Ilustritate? Noi trebuie
să-i fim trupa de asalt, iată cum lucrăm cu Aurel C. Popovici". Radu nu a priceput
să se lase capacitat: "Cum să ne arogăm aşa un rol?". A rămas în ale lui. Ce epitete
veritabile regăţene i-a mai administrat Aurel C. Popovici episcopului cînd i-am
comunicat discuţia avută cu el.

120
evenimentele din 1848 în fruntea cărora stătuseră Bărnuţiu şi Iancu şi
pînă la politica preconizată şi urmată de Şaguna (Vid. "Histoire de la
Transylvanie"). Cristea, contemporan şi prieten de la universitate cu
noi, ştiuse să se ţină departe de culisele călugărilor aspiranţi la ascen­
siuni arhiereşti cari adesea se găseau în anticamerele Ministerului de
Culte din Budapesta.
Hotărîrea noastră am adus-o la cunoştinţă lui Brosch. Dînsul,
militarul, a dat din umeri: Preoţi ? Şi încă doi deodată ? ("Pfaffen, und
zwei auf einmahl ?") I-am explicat consideraţiile noastre şi importanţa
bisericilor din punctul nostru de vedere naţional şi al interesului dinastic
Gross Osterreichist. Brosch, cu talentul său excepţional politic, a înţeles
numaidecît.
Brosch: - Cum o să organizăm însă ordinea audienţelor ? Ca să
nu se simtă jignit nici unul dintre domni.
Eu\ - Bunea e mai bătrîn şi mai înalt în gradul ierarhic. Cristea e
însă ortodox! Românii ortodocşi sînt majoritatea. Amîndoi sînt candi­
daţii noştri de viitori episcopi şi metropoliţi.
Va fi mai bine ca, Alteţa sa Imperială, să-i primească simultan şi
împreună (sic !). Prin aceasta va dezminţi toate zvonurile tendenţioase
şi ar fi contra bisericilor acatolice. Ar dovedi că ţine la fel de mult la
amîndouă bisericile româneşti fiindcă sînt româneşti.
Brosch: - Idee excelentă. Am să i-o propun.
E u :-C e subiect frumos pentru un pictor mare românesc al viito­
rului, pentru un tablou istoric: Francisc Ferdinand primindu-i împreună
pe reprezentanţii celor două biserici româneşti discutînd cu ei nu dogme
ci binele neamului lor.
A rămas să-mi comunice telegrafic ziua audienţei, ca să-i pot
aviza pe cei doi domni.
în 8 Martie 1908 Brosch îmi ceru adresele lor, spre a le putea
telegrafia ziua audienţei lor iar mie-mi comunică, rugîndu-mă să-i
avizez că, între 26 şi ultima zi a lunei martie să fie pregătiţi pentru a se
prezenta la Viena.
Cum plecasem din Viena şi stătusem o zi la Budapesta, scrisoarea
lui Brosch am primit-o în ziua sosirii mele acasă la Cluj. I-am telegrafiat
îndată lui Bunea prin Maniu, iar lui Cristea direct, să plece în aceeaşi zi.
Sosind acceleratul în gara Cluj i-am găsit pe amîndoi în acelaşi compar­
timent. Le-am dat toate lămuririle. Se convinse astfel şi Cristea că se
găseşte în faţa realităţii. înainte de aceea cu cîteva săptămîni, fiind la
noi la masă la Cluj, cu asesorul N. Ivan, l-am căutat noaptea spre a putea
vorbi singur cu el, la hotel New York.9-*Stăteam întinşi, el pe pat, eu

121
 pe canapea, ascultînd dînsul rezumatul celor petrecute între Francisc
Ferdinand, Brosch, Beck şi mine.
- peodată mă întrerupe:"- Va să zică, tu umbli, pe acolo, ca la tine
acasă l
Eu: - Cum ca la mine acasă ? Fireşte că s-a dezvoltat o relaţie
intima, prin colaborare între Brosch şi mine, însă de ...! ca la mine
acasă?” I-am comunicat că trebuie să fie pregătit, avînd eu nădejdea că
mai curind sau mai tîrziu, va fi chemat la audienţă. Dînsul, şi a doua
oara, a făcut o observare în sensul că, se vede că eu aş fi, "va să zică
intim cu cei de sus". Numai ajuns acasă, după ce mă culcasem, mi-am
dat seama ca bietul om rămăsese tîmpit de cele auzite, incit credea că
fantazez, dacă nu cumva, chiar că îl port cu minciuna. Interpelîndu-1
după audienţa lui şi a lui Bunea, mi-a recunoscut că, intr-adevăr i s-a
părut atît de neverosimil ca un român să poată avea relaţiile mele cu cei
de la Belvedere, incit, cu toate că era convins că nu sînt nici fantast nici
mincinos, cunoscîndu-ne de mult şi fiind prieteni de la universitate
totuşi era nedumerit. Era un tip care reoglinda orizontul political frun­
taşilor noştri de pe atunci. Cristea pendentul ortodox al unitului Radu
Toţuşi, intre ceilalţi arhierei - exceptîndu-1 pe dr. Vasile Hossu, om de
calităţi superioare - Radu şi Cristea erau luceferi. Nenorocul era în
tagma călugărilor noştri de ambele confesiuni, că rîvna îndreptată spre
obţinerea unei mitre le uza toate energiile, fiind ele concentrate, de cînd
erau tineri, asupra sforăriilor în cadrele organizaţiei bisericeşti, spre a-si
înlătura concurenţii şi a-şi deschide prin clica de reasigurări reciproce
de sprijin şi prin lichelism puţin acoperit spre piaţă "în sus" şi spre "în
jos , calea spre postul de arhiereu. Cristea mai suferea de o meteahnă.
Nu pricepea să fie discret, incit zadarnic îl obligasem la desăvîrşită
tăcere. Cind m-am urcat în gara Cluj în tren, spre a pleca împreună cu
Bunea şi cu dînsul la Budapesta, am observat, din atitudinea lui Goga
care cobora din compartimentul lor, că acesta era în curent cu scopul’
călătoriei or. Dimineaţa, la Cafee Jăgerhorn se găseau domnii din
Directoriul Fundaţiei Gojdu. Salutîndu-ne cu Partenie Cosma - socrul
lui Goga pe atunci, el îmi strînse mina şi făcu un semn, prin care îmi
dadea sa înţeleg: "Felicitări, ştiu totul". Ne-am dus la cameră, acolo m-a
uat mai intîi Cristea de o parte. II interesa cum vor fi primiţi: Pe rînd ?
împreună ? - "Ştii", zise, "mi-ar plăcea să-i pot vorbi Arhiducelui despre
chestia autonomiei noastre bisericeşti. între patru ochi omul e mai la
largul lui decit cînd discuţia şe desfăşura între trei". - "Nu am idee ce
dispoziţii vor fi luat, căci, la procedeele etichetei de Curte nu mă pricep
hint mulţumit ca v-am putut exopera audienţa. Rolul meu s-a terminat"

122
 Scurt timp, în urmă, mi se ataşă Bunea, şi plimbîndu-ne de-a
lungul culoarului, după cîteva vorbe indiferente, mă întrebă şi el:
- "Cum vom fi primiţi, unul după altul ori deodată ? Dacă ne-ar
primi separat aş avea ocazia să-i vorbesc despre autonomia Bisericii
noastre, încălcată acum prin Hajdudorog". I-am răspuns şi lui că nu ştiu.
Francisc Ferdinand a priceput însă mai bine decît prietenii noştri
călugări că toată audienţa nu a avut alt rost decît de a demonstra că
dînsul cinsteşte la fel ambele biserici româneşti, primindu-i pe cei doi
preoţi şi că aprobă punctul meu de vedere expus lui Brosch ca ei, la
timpul său, să obţină cîte o mitră. Bunea a trecut la cele eterne prea de
timpuriu, lăsînd un gol dureros ce se resimte şi astăzi. Pe Cristea l-a
favorizat soarta. Vacanţa Episcopiei de Caransebeş a dat loc la fră-
mîntări îndelungate. Ales, mai întîi vicarul episcopesc Filaret Musta,
această alegere a refuzat guvernul unguresc (Appony) să o supună apro­
bării regale; cauza? intrigi din partea unor feţe bisericeşti ortodoxe.
Urmînd a doua alegere în iunie J.909, a obţinut majoritatea voturilor
protosincelul, asesor consistoriaidr. Traian Bădescu. Nici această ale­
gere nu a fost supusă spre aprobare regală. Atunci, ne-am sufulcat toţi
prietenii lui Cristea, Maniu, Mihali, Vlad, Ştefan C. Pop, Branişte,
Brediceanu, Dobrin şi am reuşit, paralizînd contraacţiunea arădanilor
Oncu, Goldiş, Suciu, care stăruia, în ultimul moment, pentru candida­
tura lui Olariu, să-l scoatem din urnă pe Cristea. Ivan, marele sforar de
la Sibiu, venise în două rînduri la Cluj. Mai întîi spre a stărui pe lîngă
mine, după ce Bădescu fusese ales, ca să mai fac ce voi face pe la Viena,
ca să se refuze confirmarea alegerii, deschizîndu-i-se astfel calea lui
Cristea. I-am răspuns: "eu stăruiesc la cei de sus veşnic pentru res­
pectarea Statutului organic, nu mă pot preta oricît aş ţinea la Cristea,
să mă abat de la această tactică a mea". Şi l-am rugat pe Brosch să
intervină la H. pentru confirmarea lui Bădescu. Nu s-a putut angaja,
necunoscîndu-1 H. personal pe Bădescu.
A doua oară venise Ivan în preajma alegerii lui Cristea comuni-
cîndu-mi că nu l-a găsit pe Maniu la Cluj, voind să-i ceară sfatul şi apro­
barea într-o chestie destul de importantă. Anume protopopul Pepa, om
de influenţă şi elector rutinat, şi-ar pune votul său la dispoziţia noastră
pentru Cristea, garantînd pe deasupra, încă cîteva voturi, însă nu o lasă
mai prejos de 500 de coroane. I-am răspuns: - "Ştii şi d-ta, ca şi mine,
anticipat, răspunsul lui Maniu: "Decît o cîrje episcopească, obţinută cu
ajutorul unor voturi cumpărate, mai bine călugăria". Micul Machiavelli
a priceput, a plecat, iar protopopul Pepa şi-a ţinut angajamentul.

123
 Întîmplarea norocoasă pentru Cristea a voit că între timp, după
alegerea Iui, s-au tărăgănat lucrurile în urma evenimentelor politice, din
sinul guvernului coaliţiei. Alegerea fusese la 3 Decembrie 1909. Omul
protejat de Tisza şi de Wekerle, Constantin Burdea, ajungînd Ladislau
Lukăcs şi contele Khudn Hddervâry în planul prim, a preferat să-şi
abandoneze pe candidatul dr. Olariu şi să-şi facă compromisul cu nou
alesul membru al Partidului Naţional Român. Burdea, din măestru mă­
celar, ajunsese primarul Caransebeşului şi deputat guvernamental Era
sprijinit de consilierul ministerial dr. Petre Ionescu şi de fratele acestuia
dr. Nicolae Ionescu, advocat în Caransebeş. Apponyi, plictisit de toate
intrigile în jurul acestor trei alegeri, l-a primit pe candidatul nostru
impacindu-se cu declaraţiile lui de loialitate şi de supunere în obser­
varea relaţiilor legale faţă de guvern.
Intre timp, pe cînd lucrurile nu se dezvoltaseră încă pînă la com­
promisul cu Burdea, Ivan îmi trimise numărul Telegrafului Român"
cu discursul pe care îl rostise secretarul metropolitan, Nicolae Cristea'
cu ocazia logodnei lui Octavian Goga cu d-ra Hortensa (Toni) Cosma
la Bucureşti, în pavilionul ardelenesc al expoziţiei jubilare. Discursul
era inspirat de "genius lo c i". Conţinea aluzii, destul de străvezii, la un
anumit ideal naţional. Vanitatea omului nu i-a îngăduit să şi-l publice
în foaia arhidiecezei. Aplicînd toate abilităţile de care dispunea limba
germană datorită cuvintelor sinonime şi subtilităţilor stilare, am sca-
motat la o traducere în "uzum delfini", care atenua suficient asperităţile
originalului, ca să nu indispună pe vînătorul ahtiat de a găsi români
devotaţi Habsburgilor. Pe lingă un raport corespunzător, arătînd cine e
Burdea şi oamenii lui, am trimis textul tradus lui Brosch. De atunci
mrepînd, în fiecare raport, îi aduceam aminte chestia confirmării nu-
mmi lui Cristea. D e asemenea, ori de cite ori îl vizitam, stăruiam ca să
faca el pe lingă Francisc Ferdinand şi imposibilul pentru ca "Episcopul
arhiducelui" sa primească aprobarea prea înaltă. Plictisit de stăruinţele
mele, intr-o scrisoare din 13 decembrie 1909 Brosch îmi răspundea:
"Desigur că voi face tot ce pot ca episcopul Cristea să fie confir­
mat, sa nu crezi însă că H. se poate amesteca în toate, parcă ar fi deja
stapm omnipotent. Nu corespunde uzanţelor constituţionale că dacă
guvernul nu spune ceva despre sancţionare, aceasta totuşi să fie dată.
Din contră, aşa ceva e cu totul exclus, ceea ce d-ta, ca deputat şi cunos­
cător al legilor, trebuie să ştii cu mult mai bine decît mine. Nu cere prin
urmare imposibilul. O sancţiune se poate refuza, dar niciodată aproba
in contra propunerii guvernului răspunzător. Singura posibilitate e să
se amine chestia, pînă ce vor urma situaţii schimbate. Iar acestea nu vor

124
întîrzia să urmeze etc.".
Prevederile lui Brosch s-au împlinit.
Pe timpul scurt, cit a tras sforile Khu6n H6dervâry, cerîndu-i
acestuia, într-o audienţă Francisc Ferdinand^ el a prezentat spre înalta
aprobare lui Francisc Iosif confirmarea ca episcop de Caransebeş a lui
MironjCristea.
Indiscreţia lui Cristea era nemărginită. Am avut norocul că faptul
invitaţiei lui la audienţă, dînsul îl prezenta unora şi altora ca o inspiraţie
a lui Francisc Ferdinand, fără a pomeni de mine. Reîntors din Viena şi-a
convocat prietenii, şi le-a etalat larg cele ce se petrecuseră, expunînd şi
în scris conversaţia din audienţă (toată audienţa durase, după cum îmi
comunicase Brosch, 20-25 minute). Era vorba de o simplă formalitate,
prin care Francisc Ferdinand ţinuse să facă gestul ce-1 cerusem, că cins­
teşte bisericile româneşti fiindcă sînt româneşti şi că nu face deosebire
între ele.
Indiscreţia lui Cristea răspîndise legenda Francisc Ferdinand mai
mult decît tot zvonul mistic de pînă atunci, căci eu, precum am mai spus,
obligasem la tăcere pe puţinii mei colegi deputaţi şi ei au ştiut să păs­
treze secretul.
Nu mai puţin îl păstrase şi Ion I.C. Brătianu. Mai întîi am fost pus
în curent de prietenul meu vechi şi sincer dr. Nicolae Comşa din Sălişte.
în mare taină, ţinînd să nu rămîn neinformat, îmi destăinui cum Cristea
într-un conventicol le descoperi senzaţionala lui călătorie şi audienţă
devotaţilor săi, convocaţi după reîntoarcerea la Sibiu. Preotul din
Poiana Sibiului s-a grăbit să-l informeze pe Comşa.
Interpelat de mine, Cristea îmi răspunse cu candoare că da, îşi
informase prietenii şi - Doamne - cîţi prieteni avea. Afară de preotul din
Poiană, toţi cei cu vot şi greutate din arhidieceză în frunte cu Ivan.
Acesta a şoptit gloria lui Cristea altor conliturgisitori din Arad, Caran­
sebeş, Oradea Mare, astfel încît după 10 zile şi Mangra conliturgisitorul
era perfect în curent. Dr.Vaier Branişte aflase de la dr. loan Mihu,
iar Branişte se grăbi să-i comunice telefonic lui Alexandru Mociony.
Nu numai amatorul de pertractări, dr. loan Mihu, ci şi intransigentul
teoretician al pseudokoşutismului de pînă atunci, Alexandru Mociony,
şi-a schimbat numai-decît toată concepţia politică. Dînsul susţinea teza
- aceasta însemna "mocionismul" - că trebuie să ne dăm toată silinţa,
sprijinind acţiunea partidelor maghiare care tind spre Ungarie inde­
pendentă, ca ele să-şi poată realiza postulatul. în cadrele unei Ungarii
independente, importanţa elementului românesc va fi teoretic hotărî-
toare, practic evoluînd naţiunea noastră îi va creşte importanţa. Am

125
 avut şi eu ocazie să discut cu dînsul. I-am obiectat. Dacă împăratul i-ar
oferi, pe tavă de aur, independenţa statului lor, ungurii ar găsi formule
ca să poată deveni şi mai agresivi, dar ar întocmi-o astfel ca să nu renunţe
la toate avantagiile politice, economice, financiare, datorită comunităţii
de stat cu Austria. Sub scutul armatei comune, fiind Austria avizată la
armata ungară, şi pe deasupra al armatei germane, ei şi-ar putea în
linişte executa programul de maghiarizare a popoarelor nemaghiare, cit
şi exploata, prin oligarhia lor privilegiată, atît popoarele nemaghiare,
cit şi poporul lor propiu, beneficiind nestingheriţi de avantagiile gu­
vernării. O Ungarie independentă ar deveni o minge de joc în mîinile
nemaghiarilor numai dacă şi aceştia ar dispune de o oligarhie închegată
şi de firea perfidă a acestei oligarhii, fire însuşită prin generaţii.
Ei îşi dau perfect seama. Cum să ne închipuim că i-am putea duce
pe povîrnişul independenţei fără ca ei să observe că ţinta noastră finală,
cu această tactică, este ca mai înlîi să le slăbim prepotenţa, spre a-i putea
apoi nimici. De aceea se opun şi se vor opune, pînă la extrema posibi­
litate, contra reformei agrare şi contra sufrajului universal.
Alexandru Mociony rămase intransigent pe punctul său de ve­
dere, pînă ce a aflat de audienţa lui Cristea.
Branişte, cu oarecare satisfacţie, îmi comunică răspunsul ce îl
dăduse la te le fo n M ociony. "Da b ieten sich vollstănd ig neue
Moglichkeiten: wenn es sich bestătigt werden miissen wir unsere Politik
einer grundlichen Revision unterziehen".
A conduce politica în interesul cauzei româneşti oferea, mai
oferă şi astăzi, destule colţuri de bizarerie, şi inconştienţă, de răutate,
pismă, intrigării sinucigaşe, de care acei cărora li se impune conducerea
momentană trebuie să ştie să nu se lase demoralizaţi. Unul dintre repro­
şurile principale ce i s-au adus lui Cristea nu a fost faptul că, în urma
indiscreţiei sale, ajunsese dependent de voinţa unor oameni ca Burdea,
ci faptul că alegerea sa s-a datorat şi stăruinţelor prietenilor săi uniţi.
Ca membrii ai Partidului National Român, şi prieteni personali ai lui
Cristea, voind să servim cauza românească, servind interesele Bisericii
surori ortodoxe, nici prin gînd nu ne putea trece că comitem prin
aceasta, fapte compromiţătoare, pentru viitorul arhiereu ortodox.
"Voinţa B a n a tu lu i", în numărul 153, din 24 februarie 1922, îl
apostrofa: "Bine cunoscut uniţilor nu i-a lipsit nici sprijinul lor". Pe înalt
Prea Sfinţitul Miron Cristea l-a înalta treaptă arhierească a vlădiciei
Caransebeşului nu puţin l-au ajutat pe vremuri, prietenii uniţi ai comi­
tetului naţional insistînd pe lingă electorii îndreptăţiţi, iar după alegere
tocmai cuvîntul unitului Alexandru Vaida a fost hotărîtor la Burgul din

126
Viena, să-l întărească pe scaunul vlădiciei".
Ion Rusu Abrudeanu în opul: "Patriarhul României Dr. Miron
Cristea etc." (informat de însuşi Patriarhul) scrie: "Nou-alesul episcop a
trebuit să facă 12 drumuri la Budapesta şi numai după ce arhiducele
Francisc Ferdinand, moştenitorul Tronului, a cerut actele la Viena ca
să le studieze, şi după intervenţia personală a acestuia pe lingă împăratul
Francisc Iosif, alegerea a fost în sfirşit întărită (s-a datorat angajamen­
tului luat de contele Ku6hn Hddervăry).
N. Iorga, voi. II, pag. 305 scrie (31 decembrie 1919): "Miron
Cristea a fost ales azi Mitropolit primat. A vorbit cu mai puţină energie
de cum se aştepta. Vaida îmi vorbeşte de o donaţie pentru noul mitro­
polit primat." ("Tot sprijinit unit") ("Observare sub linie", citat, ca toate
aceste observări, după "Monografia metropoliei ortodoxe române a
Ardealului, contribuţii istorice de dr. Eusebiu R. Roşea, fost director al
seminarului teologic pedagogic andreian şi fost rector al Academiei
teologice Andreiene din Sibiu 1937").
Zadarnic a voit însă unitul Vaida să-i asigure mitropolitului, pri­
matului şi patriarhului, cît şi tuturor arhiereilor ortodocşi o donaţie
demnă şi suficientă pentru a putea satisface, independenţi de subzidii
din partea guvernelor, înaltei lor vocaţiuni ortodoxe pentru că, la 18
decembrie 1931, sub guvernul regretatului N. Iorga, s-a votat un proiect
de lege prin care pensia de fost Rosenta Patriarhului s-a suprimat. Dar
să continuăm: în nr. 23, din 6 iunie 1925, "Unirea" din Blaj scrie într-un
articol:
"Fericitul episcop Vasile Hossu a avut o trecere fara pereche in
cercurile conducătoare. Influenţei lui se datoreşte că actualul primat,
M. Cristea, a fost întărit în scaunul episcopal al Caransebeşului (citat
din Monografia în care a reprodus cu tendinţa de a-1 compromite
pe mitropolitul primat, fiindcă episcopul Vasile Hossu a fost unit).
Ca români, nu ştiam, conducătorii de pe vremuri, să facem deosebiri
pe teme meschine confensionale. Alegerea mitropolitului dr. Victor
Mihali de Apşa s-a datorat nu numai stăruinţelor fruntaşilor Bisericii
unite, ci şi solidarizării, întru sprijinirea alegerii lu i, a fruntaşilor orto­
docşi mireni din Banat. La instalarea lui a prezidat la o masă fruntaşul
ortodox Coriolan Brediceanu, la altă masă persecutatul pe acel timp de
guvernul unguresc, pentru naţionalismul lui intransigent, ortodoxul că­
lugăr, profesorul de la seminarul din Arad ortodox, Vasile Mangra.
Ajutî'ndu-ne reciproc în viaţa bisericească, împlineam şi unii şi alţii o
înaltă datorie de adevăraţi români. Ce caracterizare merită acel român
fie mirean, fie faţă bisericească, care în discursuri prin fraze, face apel

127
 la această solidaritate, iar în ascuns caută, exploatînd prostia indivizilor
ori a colectivităţilor, să profite In beneficiul ajungerii unui scop şi interes
personal, prin insinuări, pe cit de perfide, pe atît de imbecile, confe­
sionale.
Iniţiativa pentru vizita arhiducelui Francisc Ferdinand şi a duce­
sei de Hohenberg la Sinaia a fost verosimil sugerată parte direct, parte
indirect, prin Aurel Popovici. Ajungînd chestia să fie oficial soluţionată,
din partea noastră, a celor grupaţi în jurul arhiducelui, s-a făcut tot po­
sibilul pentru ca rezultatul întîlnirii perechii moştenitoare cu perechea
regală română să poată fi urmată de rezultate cît de avantajoase pentru
cauza românească.
Plecînd Mihali la Sinaia, a luat contact cu perechea regală şi cu
Ion I. C. Brătianu. Brătianu era cel mai înţelegător al situaţiei noastre,
de dincoace de munţi, între toţi şefii de partid. Totuşi, reîntorcîndu-se
Mihali la Budapesta, îmi comunică foarte deprimat că avusese o luptă
grea cu Brătianu, cînd l-a rugat să facă totul ca H. să fie cît se poate de
mulţumit.
Brătianu şi-a exprimat nedumerirea că noi, transilvănenii, prea
ne încredem în Habsburgi care, întotdeauna, numai ne-au tras pe sfoară.
Stăruind Mihali şi afirmînd că Francisc Ferdinand e om drept, condus
de idei mari, l-a întrebat că de unde ştie ? (pe atunci, nu-i comunicasem
încă lui Brătianu relaţiile mele şi ale lui Aurel Popovici. Ştia despre ele
numai prin faime). Mihali a răspuns că e informat din partea unor
oameni de toată încrederea, care nu se lasă conduşi de iluzii ci judecă
cu sînge rece problemele politice, oameni care au vorbit cu H. Ne-a
numit pe Aurel Popovici, pe mine şi pe episcopul Radu. L-a rugat ca să
facă tot posibilul pentru a-1 mulţumi pe H.
Dacă şi acest Habsburg ne-ar decepţiona, ori ne-ar trage pe sfoa­
ră, atunci şi aşa va urma iredentismul. Pînă atunci însă, avînd speranţa
că prin Francisc Ferdinand soarta noastră se va putea îndrepta, sîntem
datori ca să facem totul spre a-1 cîştiga. Pînă la sfirşit Brătianu s-a lăsat
convins, promiţînd că va satisface dorinţele noastre.
Mihali mi-a comunicat că s-a convins despre lipsa de informaţii
precise asupra fondului problemelor transilvănene, precum şi la cei mai
mulţi fruntaşi de dincolo de munţi, astfel chiar şi la Ionel Brătianu.
Acesta l-a rugat să-i trimită un Aide-Memoire, expunînd grava-
minele noastre cele mai urgente, pentru a fi pregătit în faţa discuţiei pe
care va avea-o cu Francisc Ferdinand. Era în 4 iunie 1909, zi de vineri.
Mîine zi, în 5, pleca la Bucureşti consulul României la Budapesta,
Derussi, cu trenul de amiază. Pînă atunci ar trebui să fie gata elaboratul

128
cerut. Toată după amiaza a trecut cu căutarea unui student român,
căruia să-i pot dicta acest memoriu urgent. De dactilografă română la
Budapesta nu putea fi vorba. Seara, tîrziu, în fine, s-a prezentat stu­
dentul în drept Ionel Pop, nepotul lui Maniu, şi aşezîndu-ne pe terasa
cafenelei "Gresham Venezia", i-am dictat pînă tîrziu după miezul nopţii,
scriind dînsul în trei exemplare, un original, 2 cu indigo, cu ajutorul unei
peniţe de sticlă, o dare de seamă asupra doleanţelor noastre de ordin
principial, cît şi ale celor de actualitate urgentă.
Originalul se găseşte la mine fiindcă unul din exemplarele cu
indigo a fost mai citeţ, pe acesta l-a dus în altă zi consulul Derussi spre
a-1 preda primului ministru român. Ar ocupa prea mult loc să reproduc
cele 11 pagini. Redau în următoarele numai sfirşitul:
- "Este o nespusă naivitate politică, pe care însă, durere, o găsim
chiar şi la unii dintre bărbaţii de stat români, de cele mai largi orizonturi,
părerea că, în caz dacă românilor de dincoace de munţi li se va îndrepta
soarta spre bine, ei vor uita că sînt români. Istoria tuturor popoarelor
ne dovedeşte, în toate epocile, de cînd ideea naţională determină acţiu­
nile politice ale neamurilor că avîntul şi mărimea idealurilor unui popor
cresc, în raport direct cu stările lui economice, culturale, şi cu maturi­
tatea lui politică. Un veşnic adevăr, dar, pe semne, nebăgat în seamă de
sus-numiţii bărbaţi politici, rămîne şi pentru românii asupriţi vorba "en
mangeant vient l ’a p etif. Posibilitatea ca în viitor, cîndva, să le poată
merge românilor din Ungaria atît de bine încît ei să uite de datorinţele
lor naţionale, este tot pe atît exclusă pe cît de mult temerea unei astfel
de derute, din partea unor bărbaţi de stat ai României, dovedeşte cea
mai desăvîrşită necunoştinţă a stărilor reale politice, etnografice şi so­
ciale din Ungaria".
Pe cînd zilele vizitei de la Sinaia abia se terminaseră, primii de la
Brosch o scrisoare adresată la Olpret.
Acest om, atît de precaut şi prevăzător, din moment ce ajunsese
în atmosfera liberă de dincolo de munţi, şi-a pierdut în cel mai scurt
timp instinctul precauţiei de obicei atît de pronunţat, în toate acţiunile
lui. îmi scria, pe hîrtia Castelului Pcleş, din 12 iulie 1909, următoarele:
"Extrem de încîntat de primirea de aici, aflu din ziarele bucureş-
tenecă, din partea populaţiei româneşti din Transilvania s-a intenţionai
să-l salute pe A.S.I. în parcursul călătoriei sale la gări că, însă, din partea
autorităţilor ungureşti s-a Scut totul spre a o împiedica, ba că, în unele
localităţi, populaţia care totuşi s-a prezentat a fost ticsită, ca animalele
în sălile de aşteptare, pentru ca nu cumva să i se audă glasul. înaltul meu
şef e din cauza aceasta revoltat şi ar fi foarte recunoscător dacă i s-ar

129
 putea pune la dispoziţie date autentice, despre acest abuz al puterii
guvernanţilor care se încumetă să-şi permită să împiedice manifestaţii
patriotice. După ce în 16 l.c. îmi încep concediul de 7 săptămîni, vă rog
să aveţi bunătatea de a trimite eventualele informaţii contelui Gallen,
cu referire la scrisoarea mea. Dînsul le va transmite lui H. Ar fi foarte
bine dacă aceste procedee ar fi stigmatizate în ziarele româneşti şi vie-
neze în mod corespunzător, fără a se provoca la aceea cum s-a pronunţat
H. asupra acestei chestii, totuşi ar trebui să se lase înţeles că lui H. i-ar
fi făcut desigur cea mai mare bucurie ca să-i poată vedea pe bravii şi
credincioşii săi români. Şi în popor trebuie această atitudine a autorită­
ţilor ungureşti exploatată, în mod potrivit. H. a primit aici o deputăţie
a românilor, cu toate că s-a încercat ca aceasta să fie împiedicată. Sînt
în genere de părere că această vizită, de care H. e cu totul încîntat, va
avea consecinţe politice importante. Dorindu-vă, etc. Karl".
Omul, precaut, a iscălit ca de obicei cu iniţiala Karl, spre a-şi
ascunde numele adevărat, conţinutul scrisorii însă îl trăda îndeajuns
pentru cazul dacă poşta ungurească nu ar fi observat secretul cores­
pondenţei.
Întîlnindu-ne după aceea, în 15 iulie 1909, mi-a mai comunicat:
"perechea moştenitoare autro-ungară a fost foarte impresionată de
toate cele văzute şi expediate, ca oaspeţii familiei regale române.
Dragostea şi intimitatea cu care au fost primiţi, atît de perechea regală
cît şi de intelectuali şi popor, le-a făcut cea mai adîncă impresie.
La imnul imperial al Habsburgilor "Gott erhalte". Mergeam la mici
excursiuni din jurul Sinaiei. în mijlocul unei poiene încîntătoare plină
de flori de munte, deodată ne pomeneam înconjuraţi de o mulţime de
băieţi şi fete în costumele lor pitoreşti, care ieşeau din tufiş, ne încon­
jurau şi începeau să cînte Inmul Casei de Habsburg şi - de necrezut - îl
cîntau cu textul nemţesc original. Fel de fel de astfel de surprinderi au
urmat, evident organizate de delicateţea reginei Carmen Sylva".
"Pe şeful meu l-a scandalizat ţinuta presei maghiare îndeosebi.
Deputăţiei ardelenilor i-a spus mai mult decît s-a publicat. Nu-i pasă
că s-au răspîndit vorbele lui. I-a autorizat pe cei trei delegaţi (Dr.
Dumitrache şi Popovici, Ion Scurtu şi droghistul Ion Teţu) să le spună
oamenilor lor, transilvănenilor, conservaţia". Doreşte ca în presa noas­
tră românească să se scrie cît de mult asupra mulţumirii ce o are pe urma
vizitei din Sinaia, că are simpatii pentru români, că e revoltat contra
maghiarilor. Chiar şi ştirile aduse de presa maghiară asupra căruţatului
lui, între două trenuri, prin Pesta, a voit să le dementeze ca să nu aibă
maghiarii nici măcar satisfacţia că stătuse la Pesta. Numai stăruinţei

130
lui Brosch i-a succes să-l înduplece să renunţe. De Brătianu a rămas
Francisc Ferdinand încîntat (entziickt). Dar şi Brătianu s-a amorezat de
şeful meu, incit i-a declarat: "Dass er ein Sklave H.’s sein wolle, und, dass
er den einzigen Wunsch habe: Gelegenheit zu haben, zu beweisen, dass
er alles zu tun und zu vollstrecken bereit ist was H. fordert".
Şi dînsul, Brosch, a vorbit cu Brătianu şi a rămas impresionat de
el. Este un om de mare calibru politic, nespus de simpatic etc.
Regele e un om de o înaltă înţelepciune. Rezultatele politice ale
vizitei, de prezent, nu e posibil să le putem aprecia îndeajuns. Vor fi însă
extraordinare. Un lucru e cert: că, dacă maghiarii ar cuteza să încerce
un "Putsch" vreodată, ei vor fi zdrobiţi cu ajutorul României, ca şi în
1849, prin cel rusesc. Aceasta dovedeşte şi ar dovedi mai eclatant abso­
luta şi nemărginita încredere între Habsburgi şi între români, respective
între Habsburgi, România şi dinastia ei.
H. s-a convins cît de mult ţin românii transilvăneni, dar şi cei din
ţară, la dinastia de Habsburg. Eu am făcut observarea:
"Logic ar fi fost ca maghiarii să-şi ia pălăriile cînd, la primirea
lui H. în Sinaia, s-a cîntat imnul Habsburgic, iar românii ardeleni să
rămînă nu numai cu pălăriile în cap, dar să însceneze mari demonstraţii
iredentiste".
Cînd la adeca s-a întîmplat chiar invers. Maghiarii, desmerdaţi de
40 de ani de Habsburgi, au rămas cu capetele acoperite pe cînd cei
persecutaţi, prin politica împăratului, în calitate de rege al Ungariei,
şi-au descoperit nu numai capetele lor, ci şi ale maghiarilor. E dea-
dreptul paradox acest lucru: "Brosch va putea pricepe acuma cum de
mulţi oameni cu singe iute găsesc că noi, românii, sîntem slugarnici.
Adevărul este însă că, nici despre noi cei de dincoace de Carpaţi, nici
despre exilaţii noştri din ţară, ori de oamenii de stat ai României, nu se
poate susţine că am proceda din slugărnicie.
Sînt două motive care ne-au condus şi ne conduc să susţinem
politica tradiţională. Este firea românului că nu uită binefacerile.
Habsburgilor intr-adevăr avem să le mulţumim în trecut foarte mult,
apoi rămîne cîntărirea rece a relaţiilor politice europene, cît şi a forţelor
reale de care dispunem. Toată ţinuta românilor, din orice parte ar fi fost
ei, cu ocazia vizitei la Sinaia, dovedeşte că românii sini oameni de tact
politic şi de înnăscut talent politic. Brosch mi-a mai spus că H. s-a
convins, şi Brătianu ia spus-o verde, şi lui H. şi dînsului (lui Brosch), că
toată lumea în ţară are cele mai mari simpatii pentru Habsburgi şi
pentru Austria, dar îi urăşte pe maghiari.

131
 Pe dînsul H. nu a voit să-l ducă cu sine la Sinaia. Atunci şi-a oferit
demisia. După aceea, tot H. a fost vesel că l-a luat cu sine, căci în tot
momentul avea trebuinţă de el. La pus să depeşeze răspuns mitropo­
litului primat, să-mi scrie mie şi altora, după ce s-a scandalizat, văzînd
în gara Braşov felul ticălos cum a fost tratat publicul românesc etc.
Că toate au reuşit atît de perfect, se datoreşte felului cum
românii, de la vlădică pînă la opincă, pricep să se încadreze în aceeaşi
disciplină, cînd prin instinct, ţin că e un interes colectiv naţional în joc.
Aurel C. Popovici sosise de la Viena la Bucureşti cu cîteva zile
înainte de vizita la Sinaia şi a reuşit să-i solidarizeze, mobilizîndu-i, pe
numeroşii români transilvăneni din toate straturile sociale, aflători la
Bucureşti şi pe Valea Prahovei. Aceştia, adunaţi la Sinaia, au format de
ambele părţi ale drumului, de la gară pînă la Castelul Peleş, un impozant
cordon festiv, îmbrăcaţi de sărbătoare, cu steaguri şi fanfare şi ovaţio-
nînd fără încetare pe înalţii oaspeţi. Din partea sa, Francisc Ferdinand,
cu toată opoziţia şi stăruinţele depuse de ministrul plenipotenţiar
austro-ungar din Bucureşti, nu s-a lăsat înduplecat să renunţe la pri­
mirea unei delegaţii trimisă spre a-i bineventa din partea românilor
transilvăneni, emigranţi în România. îndată ce am aflat linia pe care
avea s-o parcurgă moştenitorul, scrisesem prietenilor din toate centrele
principale, ceea ce a fost suficient pentru a mobiliza românii ca să se
prezinte la gări.
Pentru a înţelege situaţia perechii moştenitoare austriece trebuie
să ne dăm seama de următoarele:
Din cauza căsătoriei sale declarată morganatică, Francisc
Ferdinand şi Sofia, ducesă de Hohenberg, aveau să suporte umiliri
excepţionale. La festivităţi, mese, recepţii oficiale ori familiare de la
curte, dînsul, ca primul om după împăratul, conducea la masă pe prima
doamnă, conform protocolului şi etichetei spaniole. în acelaşi timp,
dînsa, urma ca cea din urmă, după cea mai mică în grad şi vîrstă arhidu­
cesă. La masa de gală aceeaşi situaţie penibilă. Fireşte că sentimentul
de a fi numai o tolerată o obseda în permanenţă, iar dînsul, foarte
sensibil, suferea înzecit umilirea în urma umilirii soţiei sale. Principele
de Montenuevo, favorit al lui Francisc Iosif şi mare maestru de ce­
remonii, condus de grandomanie seniorială şi de contra lui Francisc
Ferdinand, dădea permanent dispoziţii protocolare care ofensau pînă
în fundul inimii viitorul împărat-rege.
Din acest mediu îmbîcsit al ceremonialului intransigent vienez,
pentru prima dată a scăpat perechea moştenitoare şi a avut parte la
Sinaia de toate onorurile şi fasturile datorite viitorului monarh al unui

132
mare imperiu şi soţiei sale, emancipată de senzaţia de a nu fi recunoscută
şi cinstită ca "ebenbiirtig". Pe deasupra, drăgălăşenia primitoare, senti­
mentul manifest fără de nici o reticenţă a dragostei din partea reginei,
a atenţiei înţelepte din partea regelui, şi de naturaleţa specifică româ­
nească, cu care românii pricep, totdeauna - cînd vreau - să-şi incinte
oaspeţii din străinătate, toate au contribuit ca să se sedimenteze în
sufletele chinuite mulţumirea neştearsă.
în legătură cu vizita de la Sinaia merită să fie reţinute urmă­
toarele episoade:
De cite ori mă concedia Francisc Ferdinand, la sfîrşit de audienţă,
nu întrelăsa să mă întrebe dacă în zilele apropiate nu cumva călătoresc
la Bucureşti, adăugind: "Dacă vei merge la Bucureşti, te rog să-i trans­
miţi domnului Brătianu salutările mele călduroase. E un om foarte
deştept ("Wenn Sie nach Bucarest fahren iibermitteln Sie meine
wăresten Griisse an Herrn Brătianu. Er ist ein sehr gescheiter Mensch"
şi continuînd, facînd un gest omagial cu capul "Und wenn Sie den Konig
Carol sehen, meine omagialsten Empfehlungen. Er ist der weisseste
Monarch".
D e altă parte, fiind la Bucureşti şi comunicîndu-i unele lucruri
de importanţă şi dîndu-i informaţii lui Ion I.C. Brătianu, la sfîrşitul
expunerii mele, am zis: "Domnule Brătianu, în urma relaţiilor mele cu
cei din anturajul moştenitorului, aş putea, în anumite situaţii care se pot
ivi, influenţa indirect, dar şi direct, prin rapoartele mele şi prin conver­
saţii în audienţă, în sensul intereselor româneşti, combinaţiile politice
ale viitorului monarh. Vă rog să-mi arătaţi care este politica externă
urmărită de România. La aceasta, Brătianu îmi răspunse:
"Indiferent care e politica externă a României, dvs. trebuie să
urmăriţi un singur scop: să întăriţi încrederea lui Francisc Ferdinand
faţă de dvs. şi să nu pierdeţi bunele lui graţii".
- "Domnule prezident, ştiu foarte bine că politica externă a
României o face regele Carol. Ştiu că România e ataşată Triplei Alianţe,
cu toate acestea se pot ivi momente în care s-ar putea desfăşura o influ­
enţare în sensul politicii româneşti şi al intereselor mari româneşti în
concepţiile şi planurile moştenitorului".
- "Domnule Vaida, indiferent de orice consideraţie, căutaţi să
păstraţi bunele graţii ale lui Francisc Ferdinand pentru cauza româ­
nească. Aceasta e mai corespunzător intereselor politicii externe a
României".
Cînd cu anexiunea Bosniei şi Herţegovinei, ne-am pomenit într-o
atmosferă de război, fiind pusă la ordinea de zi votarea legii referitoare

133
 la anexiunea în cameră, din partea noastră, a grupului nemaghiar, a
trebuit să se ia o atitudine. Consultîndu-ne, s-a hotărît ca în numele
nostru să ia cuvîntul Vasile Goldiş. Colegul nostru deputat sîrb (liberal)
Mihai Polit a protestat cu extremă revoltă aupra anexiunii, ceea ce
însemna, susţinea el, o lovitură mortală dată sîrbilor. L-a combătut
Goldiş, aprobat de noi, deputaţii români şi slovaci prezenţi, pe cînd
colegii sîrbi radicali, Manoilovici D. şi Mujiţchy, au preferat să nu par­
ticipe la discuţie, precum ulterior au găsit pretexte ca să absenteze de la
şedinţa camerei, în care Polit luă cuvîntul pentru a protesta.
Punctul nostru de vedere, al românilor şi slovacilor, era că
sporind elementul slav în monarhie, acest fapt în sine va contribui la
slăbirea politică a elementului maghiar. Polit, septuagenar, de mare
experienţă politică, şeful partidului liberal al sîrbilor din Ungaria, dis­
punea, cu toată vîrsta, de înaltă putere oratorică, sprijinit nu numai pe
o vastă cultură, ci şi pe trecutul şi experienţa unei vieţi de luptător.
Majoritatea coaliţiei maghiare a trebuit să se supună forţei majore şi să
voteze anexiunea, de silă ca de voie bună. Cu toate că sub altă perspec­
tivă decît cea a maghiarilor, totuşi discursul lui Polit a fost întrerupt de
tinerii smei cu observări lipsite de seriozitate, precum le era obiceiul.
Zvonurile de un război cu Sîrbia nu încetau. Căutînd să mă informez,
l-am cercetat pe Lueger. îngrijorat şi el de complicaţiile externe şi aflînd
de la mine că Andrăssy, folosindu-se de împrejurări, va pretinde drept
contravaloare pentru votarea anexiunii sancţiunea prealabilă pentru
legea lui electorală, cu vot plural, vot intelectual etc., ceea ce ar însemna
întărirea şi lărgirea potenţială a oligarhiei maghiare nu numai în contra
naţionalităţilor şi a coroanei, ci şi în contra intereselor armatei comune.
Marele burgermeister mi-a promis că va interveni, sprijinind
demersurile mele direct la Francisc Ferdinand. Cum însă acesta era la
vînătoare cu regele Spaniei, zise cătrănit şi cu resemnare:
- "Da, dragă domnule coleg, noi ne trudim să salvăm această
monarhie, pe cînd domnii cei mari îşi văd de vînătoare".(Ja, wir
bemuhen uns, lieber Herr Kollega, diese Monarhie zu retten, wărend
die hohen Herrn jogern).
Brosch era pentru război preventiv. Necăjit îmi spuse:
- "Ducesa de Hohenberg cu gîndul la mame şi soţii se închină
toată ziua ca D-zeu să ne ferească de război. Stăruieşte şi pe lingă dînsul,
încercînd să-l demoralizeze. Dacă nu vom şti alege momentul potrivit,
vom fi lichidaţi. Slavii şi germanii se vor împărţi pe pradă. Nu ai idee cît
de pregătită e Germania, iar noi... E o mizerie de care publicul mare
nu-şi face idee. Pe deasupra rugăciunile ducesei. Dar i-am spus, de a

134
 înţeles, cu toată forma potrivită indirectă, că femeia îşi are locul în odaia
copiilor şi în bucătărie nu în politică. H. însă e fericit, că soţia lui prin
rugăciuni a reuşit să înlăture războiul". Eu mi-am exprimat mirarea pen­
tru că opinia publică chiar pe moştenitorul îl ţinea de şeful partidului
de război. Brosch mi-a răspuns:
- "Şi cu chestii mari, cum e aceea a războiului, H. e chiar aşa ca şi
cu chestiile politice şi cu relaţia lui faţă de oameni. Eu îl iubesc şi
bucuros mi-aş jertfi viaţa pentru dînsul şi pentru ideea pe care dînsul o
întrupează. Insă nu poate fi om pe lume mai necruţător(“rucksichtslos”)
mai şovăitor şi schimbăcios decît H. Iar ce priveşte curajul lui, dînsul e,
ca să nu zic altă vorbă, omul cel mai timid (“furchtsam”)."
După votarea şi ratificarea anexiunii, trecînd primejdia războiu­
lui, l-am felicitat pe Brosch într-o scrisoare la această învingere diplo­
matică, în care cu siguranţă şi el şi-a avut partea de merit. La aceasta
îmi răspunse, în 4 aprilie 1909, următoarele;
- "Cu mulţumită confirm primirea valoroasei d-tale scrisori.
Felicitările pentru învingerea diplomatică, din partea mea, trebuie, cu
toată modestia, să le refuz, cu atît mai mult că, mie, această soluţie
nu-mi place deloc. Rusia îşi pregăteşte răzbunarea şi Sîrbia nu a fost
strivită, rămîne prin urmare şi pentru viitor un vecin neplăcut. îndată
ce Rusia se va întări, va voi să-şi ia revanşa pentru înfrîngere, chiar aşa
ca Prusia pentru Olmutz 1850."
"Atunci, însă, din nou va izbucni lupta dusă totdeauna pe două
fronturi, vezi 1848/1849 Italia, Ungaria, 1859 Italia şi Franţa, 1866 Italia
şi Prusia."
"Pînă la sfirşit ispăşeşte brava armată, pentru că diplomaţia'a
lucrat atît de “reuşit”.”
"Nici situaţiei interne nu i-a adus nici un profit aranjarea conflic­
tului. Din contră! Domnii maghiari vin acuma să-şi încaseze remunera­
ţia pentru atitudinea lor patriotică şi vor găsi cea mai puternică protecţie
în năzuinţele lor, din partea miniştrilor comuni. Mă tem foarte mult că,
inevitabil, criza de guvern ungară nu va da ca rezultat realizarea drep­
tului electoral universal, nefalsificat, ci mult mai curînd va da naştere
la un pact care, fireşte, va fi încheiat în paguba armatei. Că aici (la
Belvedere) se va face totul, spre a împiedica acest lucru, se înţelege de
sine. Cu expresiunea etc.".
Vorbe profetice!
După scandalul din aprilie 1907, care în urma hotărîrii clubului
nostru, la propunerea făcută de sîrbii Manoilovici şi Musiţchi, hotărîse
să mai absentez de la şedinţele Camerei, am primit de la Brosch o scri­

135
 soare în care îmi anunţa că va veni să-mi facă o vizită la Budapesta,
în acea scrisoare scria:
- "Deocamdată doresc să vă comunic că ultima afacere nu a influ­
enţat cîtuşi de puţin încrederea faţă de d-ta".
Asupra acestor scandaluri voi reveni intr-un capitol special dacă
îmi va fi dat să pot scrie amintirile din vremea activităţii mele parla­
mentare.
In legătură cu relaţia între mine şi Belvedere trebuie să mă re-
strîng la faptul că, dacă s-a intenţionat din partea maghiară să i se dea
lui Francisc Ferdinand un avertisment, prin felul cum s-a procedat în
contra mea, nu numai că acest scop nu s-a ajuns, ci din contră încrederea
lui faţă de mine s-a consolidat definitiv. După ce din aprilie pînă în iunie
n-am participat la şedinţele camerei, am ţinut, ca în faţa lumii întregi,
să fac şi eu act de prezenţă, ca supus leal al lui Francisc Iosif, la jubi­
leul încoronării sale de 40 de ani, ca rege “constituţional” al Ungariei.
Serbările aniversării erau anunţate cu întregul program de fasturi. Te
Deumuri, discursuri solemne, şedinţe etc. pe 2 iunie 1907. în preseara
zilei, după şedinţa clubului nostru parlamentar, i-am reţinut pe Mihali
şi pe Maniu. Planul meu nu-1 comunicasem pînă atunci cu nimeni.
Rămaşi singuri, le-am spus că nu mai suport situaţia de absenteist şi că,
în altă zi, am să mă prezint la şedinţa Camerei. Amîndoi au aprobat
argumentele mele. Atunci am deschis pupitrul mesei şi am scos registrul
de socoteli, în legătură cu administrarea şi editarea ziarului “Lupta” şi,
comunicîndu-i lui Mihali, ca prezident, că o sumă de cîteva mii a fost
avansată de mine, am adaus: "Am cheltuit şi energie şi bani, nu aş voi
însă ca să-mi păgubesc copiii. Voi o să faceţi socoteala şi îţi rebonifica
familiei mele suma pe care am avansat-o. Aici e cheia" - şi am închis
pupitrul. Atunci, Mihali mi-a răspuns, secondat de Maniu:
- "Ce vorbeşti, fii om serios" şi a refuzat să primească cheia.
La aceasta eu, luînd cheia, am observat:
- "Dacă voi sînteţi pe deplin liniştiţi, cunoscînd atmosfera din
cameră că mîine, pe această vreme, vom putea vorbi tot aşa de teferi ca
astăzi, reţin cheia, dacă nu aveţi această convingere, atunci vă spun cu
vorbele voastre: Fiţi serioşi."
I-am întins cheia lui Mihali din nou, cu un gest. Prietenii mei au
tăcut, iar Mihali a luat cheia şi a pus-o în buzunar.
Atîta pentru caracterizarea ambianţei.
După scandalul aruncării mele afară de majoritatea patrioţilor
revoltaţi, care şi-au improvizat o extra şedinţă solemnă în onoarea lui
Francisc Iosif, am primit, cu data de 8 iunie 1907, o scrisoare de la Brosch

136
 din care citez următoarele;
- Euer Hochwolgeboren, Hochverehrter Herr Doctor, mittler-
weile werden Sie bereits die Ansichtskarte als Empfangsbestătigung
erhalten haben; die Verspătung hatte darin ihren Grund, dass ich einige
Tage verreist war. Ich bitte iiberhaupt diesbezuglich ohne Sorge zu sein;
viei heilkler als die Wien eintreffende Post ist die an Sie adresierte.
Uber den Skandal von 2 d.M.war man emport; man fand es be-
sonders gravierend, dass dieses Bild der Verfolgung der Nationalităten
gerade zum Kronnungsjubilăum Sr.Majestăt demonstriert wurde.
Die Anwesenheit H.s. in Pest wird gewiss glossiert werden; bitte
klăren S ie Ihre L a n d sleu te daruber auf, dass deshalb kein
Umschwănken eingetreten ist und sie nach wie vor felsenfest auf eine
bessere Zukunft vertrauen konnen. Auch die vorangegangenen sattsam
bekannten Zeitungsartikel sind unwahres Geflunker, nur bestimmt H.
aus seiner Reserve herauszulocken. Dies ist aber ganzlich misslungen.
Haben Sie eine Ahnung, wo Professor P. weilt? Ich wăre sehr
dankbar, Bestimmtes zu erfahren, da ich ihm nicht aufs gerade Wohl
einen Brief an die mir wohl bekannte Auslandadresse senden mochten.
Indem ich Ihnen, hochverehrter Herr Doktor, weiteres tapferes
Ausharren im schweren Kampfe wunsche und Sie bitte, im Interesse des
grossen G esam treiches in Ihrer patriotischen Tătigkeit nicht zu
erlăhmen, bin ich mit den besten Grussen Ihr ergebenster Carl".
în 1909, august 24, din Salzburg, rezidenţă îmi scrie Brosch.
"în zilele din urmă au apărut articole în ’’Vaterland” şi în
“Reichpost”(Grijeam ca să apară) despre asuprirea românilor în şcolile
lor confesionale, prin faptul că se pretinde predarea instrucţiei religioa­
se în limba maghiară. Contele Apponyi pare că vrea să se supraliciteze
pe sine însuşi. H. se teme ca nu cumva episcopii români să cedeze şi m-a
însărcinat să stăruiesc să ţină la poporul lor în această luptă grea. Nu
ştiu dacă aş putea să comunic acest lucru cîtorva dintre eclesiasticii
conducători de exemplu Cristea ori Popea (ori cum se cheamă al doilea
domn pe care l-a primit H?) şi de aceea vă rog ca cu întorsul poştei să-mi
comunicaţi dacă credeţi că acest demers e consult şi indicat ori că ar fi
suficient dacă dvs. în numele lui H. le-aţi transmis această comunicare.
H. e simplaminte revoltat pentru ticăloşia lui Apponyi.
"Pentru articolele din ziarele maghiare cu ocazia călătoriilor lui
H. acesta din urmă e foarte revoltat. Ar fi nespus de recunoscător dacă
în ziarele româneşti şi slovăceşti, dar şi în ziare mult citite din străinătate
ar apărea articole asupra libertăţii presei ungare. Ar trebui aproximativ

137
 să se spună că legea de presă ungară permite ca scriitorii şi ziariştii
dinastici să fie pedepsiţi cu amenzi în bani şi condamnare la temniţă,
dacă cutează să exprime un singur cuvînt contra asupririi maghiare, că
de altă parte însă, împărat, moştenitor de tron şi dinastie, sînt cu totul
Vogelfrei’ şi nu beneficiază de nici un scut din partea guvernului regal,
care invocă numaidecît completa libertate de presă din Ungaria. E
aproape de înţelesul omului că chiar guvernul este acela care lansează
cele mai ticăloase articole contra împăratului şi moştenitorului de tron,
îndeosebi în contra acestuia din urmă, pentru a-1 intimida. Dar d-zeu va
ajuta ca aceasta să nu reuşească".
Eu am răspuns că ar fi mai bine dacă metropoliţii noştri ar fi
avizaţi printr-un trimis special ca să meargă la Viena, să ceară audienţă
la majestatea sa şi la H. în care însă H. la tot cazul să-i primească şi dacă
majestatea sa nu i-au primit. Altcum s-ar putea uşor compromite cauza
şi H.
H. nu a riscat să-i cheme, că dacă majestatea sa nu le-ar fi acordat
audienţă nici H. nu putea să-i primească. Arhiereii noştri, informaţi,
au opus rezistenţă, iar intervenind prin septembrie-octombrie grijile
guvernului cu rezolvarea crizei, dorinţele lui Apponyi au căzut de pe
planul prim al preocupărilor.
Intre timp plana asupra noastră grija cu instituirea ducesei de
Hajdudorogh. Eu a trebuit să elaborez în total vreo 5 diferite memorii
în chestia aceasta.
Pentru Francisc Ferdinand, vreo 2 la Bucureşti pentru a fi trimis
după ideea lui N.Filipescu vărului său monseniorul Ghica, care trecea
de persona gratissima la Vatican, alte două pentru mitropolitul gr.cath.
rutean Todorovici, pentru Pater Fischer S.I. şi pentru provincialul de
pe vremuri al ordinului iesuit din Austria.
în cele de mai sus voi schiţa pe baza însemnărilor mele contem­
porane chestia Hajdudoroghului.
Francisc Ferdinand a trimis memoriile la Roma, a intervenit prin
favoritul său conte Pater Benedictin August Galen direct la Vatican.
Intre timp n-am întrelăsat să mă prezint şi la cardinalul principe de
Viena, Piphl. I-am expus greşala imensă, pe care e pe cale s-o comită
papalitatea în urma stăruinţelor cardinalului secretar de stat Merry del
Val, cedînd guvernului maghiar comune româneşti pentru a fi, pe calea
bisericii, maghiarizate.
Fireşte că nerezistînd Roma, va urma ca a doua etapă crearea
unei dieceze greco-ortodoxă maghiară la graniţa etnică a românismului.

138
 între aceste împrejurări, dacă nici Roma nu are priceperea şi se pretează
autoritatea papală ca instrument de maghiarizare, în sinul românilor
s-au născut curente care pledează pentru trecerea greco-catolicilor la
biserica greco-orientală. Piphl. a rămas surprins şi a început să-mi argu­
menteze cu obişnuitele consideraţii dogmatice, bisericeşti etc.
La aceasta eu, ca să subliniez mai mult pericolul, i-am spus: "La
noi românii ideea naţională şi interesele acestei idei primează".

Guvernul coaliţiei suferea de lipsa experienţei de a guverna.

Diferiţii conducători practicau în opoziţie politica mai mult ca un sport.
Erau magnaţi, grandseigneuri, ca, conţii Andrăssy, Apponyi, Kârolyi,
Zichy, or ca reprezentanţii clasei de gentry, ca prototipul acestora Iuliu
Justh, Navay. Ca un apendice al majorităţii în confraternitate îşi făceau
treburile marii capitalişti evrei, A. Wadianer, Hatvany-Deutsch,
S. Komfeld, L. Lanczy, toţi aceştia membri ai Casei Magnaţilor ori poli­
ticieni de carieră şi tovarăşi de afaceri cu oligarhia conţilor, ca deputaţii
evrei V. Văszonyi, Eber, S. Ferkoshăzy, S. Fenyvessi, E. Brody etc. (care
de care cu nume mai neaoş maghiar).
Numirea guvernului coaliţiei venise atît de surprinzător incit
prin alegerile din mai 1906 au pătruns în Cameră o mulţime de elemente
nedisciplinate, care erau obişnuite să-şi lase frînele gurii libere în unghe­
rul lor din provincie, pe tema revendicărilor 48-iste.
înşişi şefii lor, Andrăssy, Apponyi, Kossuth, Zichy, Justh, Hadik
etc., obişnuiţi să scandeze politica guvernelor liberale de sub şefia de
peste 15 ani a bătrînului Col./omen/ Tisza prin intransigenţa susţinerii
postulatelor naţionale, nu se puteau adapta de a fi, de azi, pe mîine
serviabilii “împăratului” votînd “necesităţile de stat”, contingentele de
recruţi, bugetele restante, reînnoirea Ausgleichului pe 10 ani, cu armată
comună, teritoriu vamal comun, bancă de stat comună etc. Toată pute­
rea viitoare a clasei diriguitoare din Ungaria depindea de legea şi proce­
dura electorală. Bagheta magică, cu ajutorul căreia puteau scoate din
urne bine dozate cockteilul numit Cameră, depindea de legea electorală.

139
 împăratul făgăduise în mesajul de tron votul universal. îl pre­
linseră cu violenţă toate partidele coaliste, înainte (subl. A1.V.V.) de
a obţine puterea. în Austria sufragiul universal, direct, secret era
introdus. Cum să scape Ungaria pseudo-feudală de pericolul mortal?
Guvernul a continuat să promită şi să susţină nevoia sufragiului univer­
sal, dar contele Andrâssy studia asiduu cum să-l falsifice spre a nu comite
o sinucidere oligarhia maghiară.
Singura opoziţie reală şi de principii o reprezentau cei 25 de
deputaţi nemaghiari. Casa magnaţilor era tot pe atît de omogenă în
privinţa concepţiei sale conservatoare, pe cit de pestriţă se prezenta
compunerea Camerei.
Magnaţii şi arhiereii latifundiari erau contrarii oricăror reforme
care se atingeau de situaţia lor privilegiată. Ştiau să împiedice orice
iniţiative, fie venite de sus, fie de jos, pentru înfăptuirea unei serioase
reforme agrare, a introducerei dărilor progresive, a întărirei armatei
comune şi, înainte de toate, a introducerei sufragiului universal, egal,
direct şi secret, care ar fi distrus fundamentele Ungariei feudale me­
dievale.
D e aceea contele Andrâssy, ca ministru de interne, dîndu-şi
seama de arma puternică pe care coroana o ţinea, ca o sabie de-a lui
Damocles deasupra guvernului, prin făgăduinţa făcută în mesajul de
tron, de a introduce sufragiul universal, a chibzuit cu asiduitate meto­
dele prin care putea să încurce iţele şi să compileze un anteproiect care,
păstrînd aparenţele universalităţii şi ale democraţiei, să asigure şi pe
viitor perpetuarea politicei tradiţionale maghiare contra coroanei şi
contra naţiunilor nemaghiare. Fireşte că, oricît de tainic lucra Andrâssy,
totuşi printre uşile capitonate s-au strecurat, curînd, tainele despre
unele dintre ideile ministrului de interne.
Acestea erau: pluralitatea, adecă dreptul de mai multe voturi
conform unui criteriu de calificaţie, apoi dreptul avitic, un fel de majo­
rat, dreptul de vot ereditar, pentru protejaţi, dovada cunoştinţelor în
arta scrisului şi cititului cît şi a unor anumite “cunoştinţe generale” etc.
D e secret nu era vorba, din consideraţii de “echitate” faţă de analfabeţi,
bătrînij, necunoscătorii limbii statului etc.
îndată ce am aflat despre aceste planuri, am dat alarma. Rapoarte
peste rapoarte, anteproiecte variate cu expuneri de motive, statistici
etc., discuţii cu Brosch, Lueger, Gessman, Aerenthal, Funder, articole
în “Reichpost”, “Deutsche Volksblatt” etc. Am mişcat toate pietrele.
Trebuie să existe un teanc întreg de expuneri de ale mele undeva
(Artstătten?) trimise pentru H.

140
 Zadarnic. La 10 mai 1908 Brosch îmi scrie:

Domnia voastră,
M ult stimate domnule doctor!

Vă mulţumesc foarte mult pentru scrisoarea dv. dragă din

Abbazia; am primit şi ultima scrisoare fără a răspunde însă la ea deoare­
ce conţinutul ei nu necesita un răspuns. Trebuie, mult stimate domnule
doctor, să ştiţi că nu scriu decît atunci cînd am ceva de comunicat, căci
după cum vă puteţi închipui sînt atît de ocupat încît nu am nici un minut
liber şi mi-e groază deja de cerneală şi de toc.
Noutăţi nu sînt în afară de faptul că proiectul de reformă electo­
rală a ajuns deja la Viena dar a fost respins de maiestatea sa în forma
aceasta (pluralitate, vot public, nu secret). Mă prea tem că nu va fi
posibilă obţinerea unui exemplar al acestui proiect la Viena. Mi s-a spus
de curînd că la Pesta se poate găsi totul, că acolo se poate obţine de la
patrioţi â la Polonyi etc. orice pe aur. Poate că la Pesta se poate procura
mai uşor proiectul decît la Viena. Cum spuneam, primul proiect al lui
Andrâssy a fost respins pentru a fi prelucrat. Să sperăm că va fi menţinut
acest punct de vedere.
Maiestatea sa este complet sănătoasă şi am avut eu însumi pri­
lejul să constat marea prospeţime şi înfăţişarea foarte bună; orice
afirmaţii contrare nu sînt decît manevre de bursă din partea unor evrei
răuvoitori.
Mulţumindu-vă frumos pentru celelalte informaţii din ultima
dumneavoastră scrisoare şi dorindu-i soţiei dv. însănătoşire grabnică şi
completă, rămîn cu expresia profundei mele stime,
al domnului doctor
devotat
Cari
Viena, 10 mai 1908.

Sărmanul Brosch îşi dădea toată silinţa să fie bine şi la timp

informat. Afară de informatorii voluntari cei din jurul lui, care făceau
ce puteau, dar fireşte stăruiau mai mult pentru chestiile care priveau
politica noastră. Un serviciu politic de informaţii nu-i stătea la dis­
poziţie.
Pe cînd ajunsese anteproiectul lui Andrăssy la Viena, frămîn-
tasem demult şi temeinic pe H. şi pe toţi care erau consultaţi de dînsul.
Poate că stăruinţele lui contra concesiunilor militare şi tîrguiala pe tema

141
 unui iuncţiu între acestea şi reforma electorală a putut să-i servească
lui H. O platformă vremelnică pentru obţinerea refuzului sancţiunei
prealabile.
In tot cazul, începîndu-se declinul coaliţiei şi al guvernărei lui
Weckerle, din legea lui Andrâssy nu s-a mai ales nimic.
Odată însă ajunsă la ordinea de zi ea a rămas o preocupare per­
manentă (pentru toţi oamenii politici care încercau să rezolve criza
politică cronică) pînă la izbucnirea războiului mondial din 1914.
Kristoffy colabora cu noi şi încerca să tragă sforile şi la Budapesta
nu numai la Viena. Se trudea să ajungă la guvern, spre a se reabilita.
Intre timp se desemna tot mai mult situaţia favorabilă fostului ministru
de finanţe Lad. Lukăcs, faţă de care Francisc Iosif avea încredere. L-a şi
numit în cîteva rînduri de “hom o regim”, apoi şi de prim ministru.
L-am descris pe acest armean din Zlatna, la alt loc. El departe de
a fi fost un “bărbat de stat”, el nu dispunea nici de superioritate intelec­
tuală şi culturală în comparaţie cu Andrâssy, Apponyi şi ceilalţi corifei
maghiari ai timpului. Nu dispunea nici de o personalitate ademenitoare.
Din contră, mai curînd avea ceva respingător, făcea impresia de senil,
cu faţa lui urîtă, suptă, cu gîtul acoperit de o piele zbîrcită, gît care făcea
impresia că abia poate purta capul, care vibra, mişcat de un tic, perma­
nent în dreapta şi stingă. Era cel mai drastic contrast al lui Weckerle. în
privinţa şireteniei bătea recordul. Totuşi Lukăcs ajunsese succesorul.
Fireşte că pentru Lukăcs toată comedia cu funcţia de “homo regius” şi
cu preşedinţia de consiliu nu însemna decît mijlocul care îi oferea ocazia
să se mute la Viena, conform dorinţei soţiei sale. Aceasta, o femeie de
o frumuseţe excepţională, rămăsese văduvă. La întoarcerea din cimitir
a întovărăşit-o în cupeul ei generalul baron Fehdrvâry, fost preşedinte
al guvernului. Cerîndu-i mina, văduva i-a răspuns că spre regretul ei,
deja fusese peţită.
- Cînd?
- Pe drum spre cimitir.
- D e cine?
- D e L. Lukăcs.
Dorinţa doamnei de a locui la Viena, a servit în vara 1909 ca
momeală pentru încheierea aşa-numitului “pact din iunie”. Ce nu ar fi
făcut Lukăcs de dragul soţiei tinere, el, omul bătrîn cu copii adulţi!
A şi încercat dar cu rezultat aproape negativ. Zadarnic am stăruit,
arătînd că toate planurile politice care se întemeiau pe capacitatea şi
lealitatea lui Lukăcs faţă de H. sunt iluzii. Din contra lui H. toţi şefii
budapestani erau înţeleşi. Totuşi s-a manevrai cu Lukăcs, apoi cu con-

142
 tele Khuen-H6dervăry, înţeles şi el cu Tisza şi apoi iar cu Lukâcs, pînă
Tisza a luat frînele în mină.
Voi reproduce cronologic părerile lui H. şi Brosch din acel timp.
Paralel se desfăşura acţiunea de “pacificare” a lui Tisza, mai întîi cu
Mihu, apoi prin arhierei şi, în fine, cu comisia de 10, respectiv de 3, emisă
de Comitetul Partidului Naţional. Pe de?lături memoriul lui Babeş şi
acţiunea lui Burdea. Kristoffy, îndată ce a încheiat cu Lukăcs, “pactul
din iunie” de la Gastein, se simţea în şa. A trebuit să-l calmez prin
Lueger. Brosch mă asigura de lealitatea lui Kristoffy. De fapt Khuen
H6dervăry luă conducerea momentană, spre “dezlegarea crizei”.
Zadarnic repetam că el este înţeles cu Tisza şi că la sfîrşit tot cu Tisza
îşi vor face “palatiştii” înţelegerea. Cum de o parte le era răcoare ca noi
să ne înţelegem cu Justh şi 48-işti de altă parte după plecarea lui Brosch
s-au lăsat ademeniţi prin contele T. Batthyâny care pîndea între culise
dem ult
în 19^gam reuşit să obţin agregarea lui H. ca, decît să fie naţia
noastră demoralizată prin atîtea oferte mincinoase de “pace” să luăm
noi oamenii lui “H ” în mină negocierile de pace, spre a le duce ab
absurdum, dovedind falsitatea ofertanţilor. Că Khuen e direct înţeles cu
Tisza, iar Kristoffy prin Lukâcs şi Khuen, nu am putut reuşi să-l conving
nici pe Brosch. Poate numai Lueger dispunea de experienţă cu ungurii
şi de clarviziune încît a prevăzut.
Am jucat apoi comedia de pertractări de pace cu Khuen şi ulte­
rior, făcînd acesta loc lui Tisza, cu Tisza. Numai astfel s-a convins H. dar
mai cu seamă şi opinia noastră publică ahtiată de pace şi posturi că totul
fusese o sforărie a lui Tisza, în colaborare cu Lukâcs şi ceilalţi spre a
putea obţine aprobarea unei legi electorale falsificată cu mare artă, în
schimbul votării a tot ce cerea Camera.
Toate firele Tisza le ţinea în mînă şi le încîlcea cu dibăcie. Precum
am mai spus, avertismentele mele, la cei din Belvedere au rămas zadar­
nice. Pînă şi Kristoffy s-a lăsat întrebuinţat ca instrument. Tisza îl ame­
ninţase pe Lukâcs că dacă s-ar angaja să execute programul lui H. îl va
declara de trădător şi va îngriji să nu găsească prefecţi. Retrăgîndu-se
Lukâcs, Tisza şi-a continuat jocul cu contele Khuen-Hâdervâry.
Kristoffy zadarnic s-a agăţat de “pactul- din iunie” de la Gastein. Toţi
l-au lăsat baltă. După ce îşi luase angajamente şi datorită colaborării cu
mine şi a garanţiei morale ce o luasem prin angajarea “pactului din
iunie”, devenise fudul. Făcea aluzii că dacă noi nu primim ofertele lui
electorale, sunt alţi români Babeş, Mangra, Burdea etc., care stau gata.
Pînă atunci aspira la un mandat cu ajutorul nostru. Se lega de Bocşa,

143
 fieful lui Branisce, incit nu putea fi cedat lui. Acum se puse dînsul de
către pădure.
Odată mă ameninţă cu tineretul, în frunte cu Goga. Apoi optă în
faţa lui Maniu şi a mea aceeaşi ameninţare. Ne spuse că prea sîntem
pretenţioşi. Sunt membri în conducerea partidului, care sunt oameni
politici mai reali. Arătîndu-i că e greşit informat el ne-a comunicat că îl
vizitase Goga şi în numele grupului tînăr a acceptat în principiu numărul
mandatelor vechi. Am rămas consternaţi, dar i-am ripostat că lucrul e
lipsit de seriozitate. Atitudinea arădenilor grupaţi în jurul “Tribunei”
ca “tineri oţeliţi” sub conducerea lui Goga cit şi faptul că Goga nu
se mai arăta printre noi, enunţînd atacuri demoralizatoare contra
Comitetului partidului, m-a înduplecat să intervin contra lui Kristoffy.
Mai întîi la Lueger. Nu puteam continua tratative pentru 15 mandate şi
500.000 coroane fond electoral, cu care jongla Kristoffy, crezînd că ne
poate ispiti.
Aflasem prin Hod2a că spera să obţină două milioane de la firma
Meinl. Nu ştia nici Hod2a că în ce consta afacerea, dar mă rugase să spun
lui Funder din partea lui Kristoffy numai atîta că îl roagă “să nu uite de
chestia Meinl. Despre o discuţie cu Kristoffy din 5 ianuarie 1909, mi-am
notat: Hod2a a fost la Cari în zilele din urmă din decembrie, Karl spunea,
că despre planul din iulie nu mai poate fi vorba. Kristoffy e impasibil la
M. Sa iar H. nu voieşte să-şi jertfească pe amicul său.
Luni în 3/1, 1910, Hod2a din nou a fost la Karl ducîndu-i vorba
lui Kristoffy că dacă H.nu se ţine de pact, Lukăcs va renunţa la mandatul
lui de prim-ministru. în aceeaşi seară sosind la Viena, Lukăcs a fost la
Karl. Karl, convins prin Hodfca, l-a liniştit şi marţi în 4/1, Lukăcs a primit
însărcinarea de premier...
în 5/1 seara am fost cu Maniu, două ceasuri la Kristoffy. El a
confirmat toate spusele lui Hod2a. Cum m-am mirat că stau în contra­
zicere cu scrisoarea lui Karl prin care îmi promite că va stărui pentru
realizarea “pactului din iunie”. Kristoffy spunea că Mihali i s-a anunţat
la el, ca să-i intermedieze o întîlnire cu Lukăcs. Noi i-am dat să priceapă
că Lukăcs trebuie să-l cheme pe Mihali. Fără pact nu am putea vota
indemnitiul. Kristoffy pentru alegeri susţine că Lukăcs nu ne va asi­
gura decît statu-quo-ul mandatelor. El nici cît Lukăcs nu ne-ar da. Şi
după o discuţie de o oră rămîne intransigent, motivînd că de altcum
dacă s-ar spori deputaţii nemaghiari s-ar imputa guvernului trădare.
Creştinii-sociali iar alege în cercurile partidului poporal. Mandate mai
multe de atît nu i se pot acorda, căci cercurile din ţinuturile nemaghiare
sunt mai sigure pentru guvern. Şi la Viena s-ar supăra pe noi văzînd că

144
umblăm numai după mandate. Discuţia era aprinsă, noi i-am replicat că
dacă am umbla după mandate am primi pactul pe baza statu-quo-ului
etc. O să-i aprind focul la tălpi. Că îi aprinsesem fundului de armean-
-gentry focul sub tălpi o dovedeşte scrisoarea lui Brosch din 20/2,1910:

Mult stimate,

Mulţumesc cordial pentru ultimele două scrisori ale dv.; găsesc

că propunerile făcute de dv. grafului Khuen sînt cu adevărat moderate
şi nu voi neglija să le sprijin pe lingă autoritatea hotărîtoare, precum şi
pe lingă graful Khuen.
în ce priveşte îngrijorarea dv. că graful Kh/uen/ duce negocieri
serioase cu oamenii lui Babcş, pot să vă asigur că nu e nicidecum cazul.
Nici Kh/uen/şi cu atît mai puţin Lukăcs, care are totuşi influenţa decisi­
vă, nu se gîndesc să sprijine un partid moderat al românilor; ca adesea,
şi în această privinţă dv. vedeţi cam negru lucrurile, ceea ce de altfel
găsesc foarte explicabil, ţinînd seamă de speranţele dumneavoastră atît
de des înşelate.
Cu d-1 v.X. am discutat în ultimul timp amănunţit situaţia, în
special problema naţionalităţilor şi am ajuns la convingerea că el nu se
gîndeşte “să vă tragă pe sfoară”. Aş recomanda iarăşi mereu să-l întîmpi-
naţi pe K. cu încredere corespunzătoare şi cu deplină sinceritate; el s-a
plîns cu amărăciune aici că în mod direct nu i se spune nimic, iar în
spatele lui se fac plîngeri la Weissk., dr.L., Gl. Bm. etc.
El asigură din contra că i s-a îngreuiat foarte mult situaţia pe lingă
graful Kh/uen/, după ce a fost direct dezavuat.
în orice caz, d-1 v.K. este avocatul dv. cel mai fierbinte, rol pe care
l-a jucat şi pe lingă d/uce/. în politică nu există niciodată numai o voinţă,
trebuie să ajungi la înţelegeri, apoi însă trebuie să rămîi la ceea ce ai
stabilit şi să nu te mulţumeşti azi cu pretenţii mai mici, pentru ca mîine
să ridici altele mai mari şi apoi să te plîngi că ai fost iarăşi înşelat.
Aşadar, vă rog, păstraţi măsura, dar apoi nu cedaţi nimic din
pretenţiile dv. bine chibzuite. M-aş teme în mod serios că K. şi graful
Kh/uen/vor căpăta cu vremea îndoială în ce priveşte încrederea pe care
o merită partidul dv.
Deocamdată totul merge bine şi pentru că graful Tisza să nu fie
acela care în cele din urmă recoltează succesul, lăsaţi liniştit să poarte
de grijă nu numai noi, ci şi Luk., K. şi Justh, care în orice caz este
înfierbîntat de noi.

145
 Asigurîndu-vă de deosebita mea stimă,
semnez cu totul devotat,
Cari

Spre a caracteriza atmosfera acelei epoci dintre 1909 şi 1912,

voi reproduce unele scrisori ale lui Brosch. Ele fac dovada că s-a încer­
cat totul cu logică însă haosul provocat de cursele şi conflictele oligar­
hiei magnaţilor s-a dovedit ca în timpul generaţiilor precedente ale
Habsburgilor mai puternice ca logica şi omenia.
în 28 iunie, i-am scris lui Brosch, după ce în 27 fusesem cu Hod2a
la dînsul. Situaţia era ameninţătoare ca să-şi ia coroana refugiul la Tisza.
Contraargumentele noastre erau bagatelizate de Brosch.
La întrebarea mea dacă contele loan Zichy nu cumva e favori­
zatul Arhiducelui pentru prezidenţia Consiliului de miniştri pe viitor,
conversaţia cu Brosch s-a desfăşurat în felul următor:
Brosch: în privinţa predilecţiei ce o are H. pentru contele Zichy,
lucrul se prezintă astfel că, H. îl agreează binişor, precum în genere
iubeşte oamenii cari sunt dinastici şi gata să facă ceea ce li se cere. în
acest sens are simpatii pentru Zichy, dar în rest lucrul e fără importanţă.
Eu: în fine, cei mai mulţi oameni, care între 18 şi 26 de ani au fost
republicani sau socialişti devin, de obicei între 30-32 ani deja monarhişti
convinşi. Omul se dedă să privească lucrurile cu ochi mai experţi.
Iată ca o pildă plină de avertismente soarta Franţei. Dacă fran­
cezii, poporul cel mai dotat cu judecată politică şi nu sînt totuşi destul
de copţi pentru republică nu e de mirare dacă la noi în ţară toate capetele
trecute prin fermentare devin monarhice. îmi permit întrebarea: Dacă
H. ar ajunge în situaţia să poată exersa o influenţă asupra guvernului
coaliţionist, oare ar promova cauza noastră în privinţa sufragiului uni­
versal? Nu a fost H. capacitat de maghiari?
Brosch: H. e neschimbat de părerea că în Ungaria trebuie intro­
dus sufragiul universal nefalsificat, cum îl avem în Austria. Adevărat că
în ceea ce priveşte problemele ungare e cu totul disperat. S-a exprimat
faţă de mine că s-a săturat de 3 ani să-şi afirme părerea în chestiunile
ungare la M/ajestatea/ S/a/ şi să nu fie niciodată considerată. Mi-a spus
că în genere nu mai vrea să întrepună în vreo afacere ungară, pentru că
totdeauna numai se blamează. Totuşi însă, cu siguranţă îşi va prezenta
părerea în chestia legii electorale la M/ajestatea/ S/a/ şi va lua o atitudi­
ne foarte energică contra proiectului lui Andrăssy. Mai mult nu poate
face. Dacă va fi ascultat ori nu, nu poate şti. De la M/ajestatea/ S/a/

146
 a primit direct poruncă să primească pe contele Andrăssy şi pe alţi
miniştri din guvernul coaliţionist, cu ocazia cînd va veni la Budapesta
pentru vizita regelui Spaniei. Verosimil are să o facă. (Le-a tras chiulul.)
La ocazia aceasta îşi va spune fără înconjur părerea contelui Andrăssy
ca, la timpul său, în chestia garanţiilor constituţionale, adecă va pretinde
o lege electorală cu sufragiu universal egal şi secret.
Eu: D-le maior, permiteţi-mi să vă exprim cu totul liber părerea
mea şi să vă descriu stările faptice. Toate arguităţile juridice de care s-a
folosit Andrăssy cu ocazia răspunsului ce l-a dat la interpelarea lui Vlad
şi pe cari întreaga presă pauşelată coaliţionistă i-o serveşte opiniei
publice nu izbutesc să convingă lumea că M/ajestatea/ S/a/ nu şi-ar fi
angajat cuvîntul pentru introducerea sufragiului universal, secret,
nefalsificat prin mesajul la tron şi prin pactul încheiat cu guvernul
coaliţionist.
Popoarele nemaghiare şi cel maghiar, precum şi toată străină­
tatea sînt de convingerea că M/ajestatea/ S/a/ a promis introducerea
dreptului electoral în Ungaria, pe aceeaşi bază ca şi în Austria. Acum,
vă rog să vă imaginaţi ce enorm s-ar întări ideea dinastică în Ungaria
dacă M/ajestatea/ S/a/ ar satisface aşteptările poporului. De altă parte,
vă rog să cîntăriţi ce dezamăgire s-ar provoca prin acordarea sancţiunei
prealabile pentru proiectul lui Andrăssy. Adevărat că neokossuthismul
lui Francisc Kossuth e cu totul compromis, însă vechea idee kossuthistă
mai este şi astăzi puternică tot ca mai înainte.
Dacă straturi largi ale poporului ar fi excluse de la dreptul electo­
ral prin votul plural şi prin sistemul monstruos al alegătorilor de drept
străbun (Urwochler-system) ar profita tîrziu kossuthismul şi socialis­
mul la maghiari. Nemaghiarii ar ajunge să stea şi mai rău decît astăzi.
De 60 de ani susţinem bazele aşa-numitei politice tradiţionale dinastice.
Cu toate decepţiile nu ne-am lăsat abătuţi de pe aceste baze. Acuma veni
promisiunea M/ajestăţii/ Sale că, dînsul, în fine, ne va face şi nouă drep­
tate prin introducerea sufragiului universal. Am păşit în faţa poporului
nostru şi în decursul ultimilor 3 ani ne-am lăudat că politica noastră, cu
toate afirmările contrare din partea maghiară, şi-a găsit deplina confir­
mare, după ce, împăratul, ca odinioară străbunii săi, va răsplăti credinţa
şi lealitatea românilor şi slovacilor. Dacă însă însuşi împăratul ne-ar
face de minciună în faţa maselor noastre şi ar încuviinţa folosirea
dreptului electoral universal secret, politica noastră dinastică ar fi, prin
însuşi împăratul compromisă pentru totdeauna. Cum aş mai putea eu
şi colegii mei cuteza să păşim în faţa ţăranilor noştri şi să pledăm pentru
politica tradiţională dinastică? Am fi siliţi să ne dăm de o parte, poporul

147
 nostru ar asculta de alţi conducători, socialişti, kossuthişti căci guvernul
lucrează sistematic în direcţia aceasta.
Foi slovăceşti şi româneşti sunt subvenţionate, spre a propaga
cultul lui Kossuth şi ideea antidinastică în popor.
Astăzi nu prind însă aceste idei. Ce se va întîmpla însă cînd
nimenea dintre noi va cuteza să le combată şi să pledeze pentru dinastie?
Şi ideile sînt contagioase ca epidemiile. Dacă încep să se împrăştie e
greu ori cu neputinţă să opreşti hypertrofierea lor. (Brosch zîmbeşte
ironic, pe cînd eu vorbeam din ce în ce cu vocea mai ridicată şi tot mai
cu foc. Observînd zîmbetul lui, deodată mi-am întrerupt expunerea.)
Scuzaţi, d-le maior, dar dacă vă plictisesc?...
Brosch: Dar deloc, d-le dr. Nu ştiu însă că, pentru ce mi le spui
toate acestea, după ce ştii că sunt cu totul de aceeaşi părere de d-ta? Pe
mine nu trebuie doară să mă convingi. Dacă însă îţi provoacă o uşurare,
te rog să continui. Ştii, d-ta şi cu mine şi ca alţii, care văd clar, noi suntem
idealişti. Omul trebuie să fie idealist, ca să nu despereze şi să nu piardă
speranţa cu totul. Să mă crezi, mie nu-mi rămîne decît alternativa ori să
rămîn idealist, ori să mă spînzur de cel dintîi arbore. Şi, într-adevăr, m-aş
fi spînzurat demult dacă nu aş spera totuşi într-o schimbare spre bine.
Te rog însă să continui.
Eu: Voi continua, pentru că nu am pe nimeni cui să-i pot spune
tot ce mă apasă pe inimă, fără nici o reservă, care să aibă adevărată
pricepere pentru îngrijorările mele. D-le maior, sînt un om sănătos.
Chiar şi pe timpul “afacerii Vaida” (cînd am fost aruncat afară din
Cameră) am dormit bine. De cînd însă se discută proiectul Andrăssy nu
mai pot dormi şi mă chinuiesc noaptea întreagă cu griji. Tot ca şi mine
vor fi păţind şi colegi de ai mei.
Grija că am putea fi maghiarizaţi nu mă paşte. Prea cunosc re­
laţiile exact decît să nu-mi dau limpede seama că, noi românii, cu toate
piedicile şi persecutările, nu mai putem fi opriţi în desvoltarea noastră.
In timp de 20-30 de ani, vom fi destul de tari ca, dacă nu se poate altcum
să-i înlăturăm pe maghiari din Transilvania, cu forţa.
Camera şi o lege electorală, pe departe nu e în stare să determine
evoluţia istorică a unui popor. Ceea ce mă îngrijorează este însă întreba­
rea că, în ce direcţie se va dezvolta naţiunea mea în privinţa aspiraţiilor
ei politice. Pînă acum, nici un om politic serios la noi, ori în România,
nu s-a gîndit la o politică iredentistă. Ne dăm seamă de imposibilitatea
creării şi susţinerii, din punct de vedere strategic, a unui imperiu (Reich)
cu o frontieră atît de vastă şi de expusă. Sîntem convinşi că interesul
românismului este să se apropie de apus, nu să tindă spre Balcani. Am

148
putea fi un factor determinant în monarhie şi să ne reedităm nu numai
cultural şi economic ci şi politiceşte. Şi românii din Regat ar avea, desi­
gur, un interes îndată ce soartea noastră s-ar fi schimbat spre bine, să
intre într-o relaţie (de drept public) cu monarhia noastră ca, bunăoară,
Bavaria faţă de Prusia, respectiv faţă de Reichul german.
Prin mulţumirea slovacilor din Ungaria s-ar simţi atraşi slavii
balcanici spre Monarhie şi, prin noi, ar deveni macedoromânii un pion
de încredere al imperiului în Balcani. Ce perspectivă mare s-ar deschide
pentru politica viitoare a dinastiei de Habsburg. Şi, zău, o dinastie are
mii de mijloace şi căi pentru a-şi dobîndi şi asigura fidelitatea şi ataşa­
mentul popoarelor. Pe noi românii ne are de mult de partea sa dinastia.
Pe noi nu trebuie să ne cîştige. Dacă însă primim întruna numai lovituri
cu piciorul nu e cu putinţă să se împiedece răcirea sentimentelor cultiva­
te din bătrîni. Dar nu din punct de vedere sentimental ci chiar din punct
de vedere al politicei reale este indicat să nu fie vătămate cele mai sfinte
sentimente ale unui popor de trei milioane şi făcută de minciună credin­
ţa lui în dinastie. Cum voi putea însă cuteza, dacă proiectul lui Andrăssy
va primi sancţiunea prealabilă, să mă prezint de e/xemplu/ în Sălişte în
faţa celor 5-6000 de ţărani şi să le spun: ţineţi cu tărie de credinţa voastră
în împăratul, el va deveni un Iosif al II-lea şi va face mai mult pentru noi
decît străbuna sa Maria Terezia? Oamenii m-ar întrerupe şi după cîţiva
ani...
Brosch: Te-ar numi trădător de neam, nu e aşa?
Eu: Nu, ci m-ar alunga cu îmblăcii ca pe un agent plătit al Vienei.
Căci nici un om cu gîndire normală nu ar putea să creadă că un om
dezinteresat ar putea fi condus de sentimente atît de slugarnice să ceară
fidelitate pentru un împărat care s-a lăsat înduplecat să nu-şi ţină promi­
siunea dată poporului.
Un socialist, un kossuthist ori un demagog care va predica prin
fraze acoperite iredentism, va găsi desigur urechi mai dispuse de a-i da
crezare. Deja astăzi am ajuns acolo, încît elementele conducătoare din
provincie, preoţi, învăţători, proprietari în camera caritatis, după termi­
narea adunărilor poporale ne spun nouă deputaţilor: “Că puneţi la cale
să se trimită telegrame omagiale împăratului, înţelegem. E o tactică.
Dar ce rost au aceste exagerate asigurări de devotament? A lăsat chiar
destul să fim insultaţi, timp de 60 de ani”.
Doamne, unde vom ajunge, dacă se va continua în direcţia
aceasta, în loc să ni se măsoare şi nouă cu aceeaşi măsură.
Brosch: Da, d-le dr., eu recunosc tot ce îmi expui d-ta. Precum
ţi-am mai spus, concepţia mea e cu totul aceeaşi cu a d-tale. D-tale însă

149
 îţi esle mai uşor, căci d-ta priveşti lucrurile din punct de vedere curat
politic. Dar eu trebuie să mă ocup şi cu afacerile militare. Nu de mult
am fost şi eu la manevre în Germania. Ei, dacă le vede omul toate acelea
ca om de specialitate... Ce nu ar trebui reformat la noi şi cite nu ar trebui
introduse! Eu trebuie să mă ocup cu chestiile personale, cu reformele
tactice şi cu o mie de alte lucruri. Şi văd ce şi cite toate ar trebui făcute
şi că nu se pot face... Da, crede-mă, dacă stă omul pe gînduri şi nu şi ar
putea păstra idealismul, atunci intr-adevăr, de fapt, nu i-ar rămînea
altceva decît să se spînzure de primul arbore.
Eu: Am avut intenţia să intervin pentru o audienţă la H. Cred
însă că, între aceste împrejurări, mai bine să renunţ, după ce sancţiunea
prealabilă ori îi este deja aprobată lui Andrăssy, pînă ar fi să primesc
audienţa, ori, dacă nu, după informaţiile ce ai binevoit să mi le dai d-le
maior, ar rămînea fără rezultat.
Brosch: Sunt de altă părere. Trebuie să ceri audienţă. Eu te rog
să o ceri. Căci, nu-i aşa, e necesar ca H. să audă adevărul? Dacă îi spun
eu tot ceea ce mi-ai dezvoltat, voi primi pur şi simplu un picior şi-mi
pierd postul şi cariera. în formă deghizată, în aluzii, am făcut-o doar
destul de adesea. Ori, d-ta însă, d-le doctor, eşti un om liber, indepen­
dent. D-tale nu mult îţi poate păsa şi dacă ai cădea în dizgraţie, pentru
că-i faci un serviciu cauzei bune, lămurindu-1 pe H., conform adevărului,
asupra situaţiei politice.
Eu: Nu ştiu, dacă pot cuteza să vorbesc cu H. atît de liber, precum
am făcut-o cu dta, d-le maior.
Brosch: Desigur că o poţi. Fireşte în limitele consideraţiei şi
bunei cuviinţe obligatorii, în ceea ce priveşte forma.
Eu: Se înţelege de la sine.
Brosch: Şi o să faci. îmi scrii o scrisoare aşa şi aşa etc.
Eu: Am să o fac. Şi cam pe cînd aş primi audienţa?
Brosch: Că vei primi-o e cert. însă cînd? Aceasta nu o pot şti. La
tot cazul, nu curînd.
Eu: Atunci o să vă trimit scrisoarea fără amînare. Permiteţi-mi
încă cîteva întrebări. Opinia publică e împărţită cu privire la capacitatea
politică a M/ajestăţii/ Sale. Eu cred ca mulţi alţii că M/ajestatea/ Sa e
primul cap politic în monarhie. D e e/xemplu/cînd a fost numit guvernul
coaliţiei, am crezut cu toţii că aceasta ar fi fost o mare greşeală politică.
Toată lumea înjura şi, astăzi, trebuie să recunoaştem că aceasta a fost
cea mai cuminte trăsătură politică de şah.
Brosch: Da, aceasta i-a fost inspirată împăratului de Kristoffy.
D-ta ai avea dreptate, dacă, după aceea ar fi fost trase şi consecinţele.

150
Dar, precum vezi, de cînd cu numirea coaliţiei nu se mai cutează nimic
ce ar servi scopul (wird nichts zillbewusste, wehr gewacht). La tot pasul
se şovăieşte şi se comit o mulţime de greşeli, cari fac ca opinia dumitale
să apară neîntemeiată. în chestia reformei electorale, astăzi încă nime­
nea nu poate şti cum va fi ultima hotărîre a împăratului.
Eu: Şi nu ar fi cu putinţă de a-1 îndupleca pe H., la o păşire
hotărî tă?
Brosch: Ei, de ai şti, die dr., ce m-am chinuit...doar săvîrşesc în­
tocmai o muncă de Sisyphus. îl imping pe H. cu trudă, în sus, însă, tot
mereu, din nou, lunecă iarăşi îndărăt...
I-am spus apoi că voiesc să vorbesc cu Gessman, Lueger şi alţii,
ceea ce el a aprobat, comunicîndu-mi că şi Gessman îşi dă silinţa să-l
înduplece pe H. la o păşire mai hotărîtă şi că îi expune lui (lui Brosch)
planuri de acţiune.
L-am făcut atent asupra pericolului că, azi, mîine, se poate întîm-
pla ca să iasă în public relaţia noastră cu H. Guvernul unguresc pare a
şti că, deşi nu nouă, dar poate lui Kristoffy îi va fi dat de urmă, prin
detectivi. Simptome sînt în presa maghiară, de e/xemplu/ în “A N6p”.
Ce să facem dacă, deodată, s-ar denunţa lucrul în vreo foaie?
Brosch: D e la sine se înţelege că vom nega cu toţii şi vom dezminţi,
începînd cu H., noi cu toţii.
Eu : Va să zică şi H.?
Brosch: Da, desigur, faţă de toţi, cu excepţia împăratului. Mi-a
comunicat deja că, în cazul nostru va lăsa să se dezmintă, însă că, în
acelaşi timp, se va prezenta la M/ajestatea/ Sa şi îi va recunoaşte deschis.
O să-i spună: “Da, am primit pe reprezentanţii naţionalităţilor, pentru
că mi-am ţinut de datorie să faci totul ce îmi permiteau puterile, pentru
ca să nu le mai piardă dinastia şi popoarele acestea. Am încercat să
salvez ceea ce mai putea fi salvat”...

Era pe timpul cînd legea electorală cu vot plural, prin care

intenţiona să şantajeze contele 1. Andrâssy, ameninţa să primească
“sancţiunea prealabilă” din partea lui Francisc Iosif. Am alergat la

151
 Viena, la baronul M. VI. Beck. Deşi de cînd devenise prim-ministru era
de la 8 h dimineaţa, pînă după 12 h noaptea ocupat, totuşi, de cite ori îi
telefonam, îşi rupea mereu spre a mă primi cu aceeaşi amabilitate ca pe
timpul cînd încă fusese prezidentul consiliului. Nici cea mai mică schim­
bare de atitudine ori a tonului familiar nu se ivise. Nimic nu îndreptăţea
de a putea descoperi, ca la atîţi parveniţi, lipsiţi de merite şi de adevărată
cultură, urme de “honores m utant mores De obicei mă primea la prezi­
denţia consiliului de miniştri, în Herrengasse, cîteodată la 12 şi 1/2
noaptea. D e altă dată, tot acolo, în decursul zilei, ori în locuinţa sa
particulară pe Minoritenplatz. S-a întîmplat că m-a invitat, pe la ora 7
şi 1/2 dimineaţa, la vila lui din Hitzing şi scuzîndu-se m-a primit în halat.
(Pe cînd sunam la poartă, se oprise tramvaiul, vis-â-vis. Doamna M.
Dr.A. Popa din Speising mă văzu. Soţul ei, amicul meu dr. Alex. Popa
aflînd, mi-a comunicat cum, prin acea întîmplare, a descoperit cine e
“die Wahre Perle” despre care Dr. Beck îi vorbise amicului său - clientul
lui Popa - f/ostul/ provincial al Ord. Jesuiţilor).
Cu ocazia îngrijorării mele din cauza legei ce o pregătea Andrăssy
m-a primit în casă. Abia fusesem introdus la 4 1/2, cînd intră dr. Beck.
“Liber Freund”, zice, “trebuie să mă scuzi cinci minute. La ora 5 am
audienţă la M/ajestatea/ S/a/. Trebuie să schimb toaleta. Peste cîteva
minute intră, în frac, şi îşi aranjează lănţugul, punînd ceasul de buzunar
pe masă. ”Am 25 de minute la dispoziţia d-tale; dacă nu terminăm, vom
continua căci trebuie să contez de aici pînă la SchOnbrun 30-35 minute.
(Nu erau încă automobile.)
Eu: Exc. V/oastră/ sunteţi în curent, Andrăssy stăruieşte să pri­
mească autorizarea M/ajestăţii/ Sale pentru pregătirea legii electorale
bazate pe dreptul de vot plural.
Beck: Am cetit raportul dumitale. Sunt în clar cu toate perfidiile
intenţionate. Ce e de făcut?
Eu: D e aceea, m-am grăbit să vă cer intervenţia pe lingă
M/ajestatea/ S/a/ca să nu admită acest şantaj care asigură un nou privile­
giu oligarhiei maghiare dar, lovind în noi, în nemaghiari simultan ar face
şi mai insuportabilă dependenţa coroanei faţă de Ungaria...
Beck: îmi dau perfect seama de toate consecinţele, însă mă gă­
sesc în imposibilitatea de a putea împiedice prin intervenţia pe lingă
M/ajestatea S/a/ aprobarea prealabilă. Lumea nu-şi dă seama de situaţia
unui prim-ministru austriac. Cînd e ceva important, cer audienţă
M/ajestăţii/ Sale în scris şi se primeşte răspunsul tot în scris. în audienţă
trebuie să mă ţin strict de obiectul pentru care am cerut să fiu primit.
Numai dacă M/ajestatea/ S/a/ îmi adresează întrebări, referitoare la alte

152
chestii, pot să-mi permit să mă abat de la temă. Aşa cere protocolul. în
ceea ce priveşte însă chestii care ating Ungaria, îţi dai d-ta seama,
M/ajestatea/ S/a/nu admite amestecul primului său ministru austriac.
Aşa ceva este apriori exclus.
Eu: O situaţie paradoxă şi absurdă...
Beck: D e acord, dar nu e de schimbat.
Eu: Dar, Excelenţă, s-ar putea ca membrii dinastiei să atragă
atenţiunea M/ajestăţii/ S/ale/ asupra lentei demoralizări, care, mai
curînd sau mai tîrziu , d evine tot mai periculoasă prin
“M onarchiemudigkeit”-uI, care cuprinde toate popoarele şi toate
clasele sociale...
Beck: Dinastia? Membrii dinastiei? Ce e aceea “dinastie”?
Eu: Arhiducii, rudele apropiate ale împăratului...
Beck: Care arhiduce ar cuteza să îşi permită critică ori observări
faţă de M/ajestatea? S/a/? Dinastie? Aşa o noţiune de drept nu există.
Cel puţin eu nu am cunoştinţă despre existenţa ei. M/ajestatea/ S/a/, e
“Dinastia”. Altă dinastie? Iluzii. Voi căuta pe altă cale să găsesc mijloa­
ce, spre a-i crea obstacole lui Andrăssy. Vorbeşte d-ta şi cu Lueger". (Am
înţeles: trebuie rezistenţă din partea Camerei şi a “delegaţilor” pe care
Beck să şi-o aranjeze intuind tactica guvernelor ungureşti. Intre dr. Beck
şi dr. Ferdinand relaţia veche se stricase, ceea ce numai în urmă am aflat,
de la dr. Brosch. Fireşte că am mobilizat apoi pe Lueger, pe Brosch şi
pe alţii.)

m
Pe timpul “delegaţiilor” întrunite la Viena (1908), îmi spuse dr.
Beck: “închipuieşte-ţi acest coleg şiret Weckerle.Jn mijlocul unei con­
versaţii oficiale, întrerupîndu-mă în mijlocul propoziţiei, m-a întrebat,
voind să mă blufeze “îl cunoaşteţi pe deputatul Vaida”? M-am uitat la
el şi i-am răspuns liniştit: Vaida? E oare un avocat din Gratz? “Nu”,
continuă Weckerle “ci pe deputatul din camera maghiară”... “De unde
să-l cunosc, cînd nici chiar pe deputaţii din Reichsrat nu-i cunosc, pe cei
mai mulţi”. Crezuse vulpoiul şiret că mă va prinde".

153
 într-un rînd îmi fixase pe ora 11 a.m. audienţe, la preşedinţia din
Herrengasse. Sosind cu 5 minute mai curînd, în etajul I, servitorul mă
introduse într-o cameră din stingă. După vreo 10 minute veni şi, con-
ducîndu-mă printr-un culoar, mă introduse, deschizînd o uşă de tapet
în biroul primului ministru. Dr. Beck, venind să mă întîmpine, zise:
“închipuieşte-ţi, Weckerle venise pe neaşteptate pe la 10 1/2. M-am
temut să nu vă întîlniţi chiar pe treptele principale. De aceea am dispus
să fii introdus în acea odaie şi l-am ţinut cu vorba pînă ce servitorul mi-a
anunţat că eşti la adăpost”.

■I
« ■ II

în urma scrisorii primite de la H odia joi dimineaţa (15/4,1909)

telefonic şi telegrafic i-am chemat la Cluj pe Mihali şi pe Maniu. La
Hotel “New-York” ne-am sfătuit. Mihali deprimat, ca şi mine, Maniu
de părere: la proximele alegeri vom avea contracandidaţi kossuthişti,
respectiv guvernamentali. Puţini vor ajunge în parlament dintre noi.
Dacă însă nu va fi ales decît unul, acesta trebuie să ducă lupte.
Kossuthiştii opoziţionali şi de ar face cauză comună cu noi, ne-ar trage
pe sfoară cînd ar învinge să ajungă la guvern. Putem merge deci cu
kossuthiştii guvernamentali căci profităm de libertatea organizării şi a
altor acţiuni. Să plec fără amînare la Viena spre a încerca o influenţă în
favorul nostru la H. şi să caut a ajunge la Aerenthal spre a-i expune
situaţia noastră şi punctul nostru de vedere.
La amiazi în 16/1V am plecat. Seara l-am aşteptat în zadar la Caf6
Jăgerhorn pe Hodia.Nu-mi primise telegrama. Sîmbătă dimineaţa l-am
întîlnit chiar cînd plecam din locuinţa lui. Era grozav de deprimat,

154
neurastenic grav. Am plecat cu trenul de 9,20 spre Viena (12/IV). Pe
drum mi-a spus că, după ce Carol îi comunicase că H. i-a scris unchiului
său scrisoarea prin care renunţa la sufragiul universal pentru Ungaria
şi că H. e hotărît să primească şefi ai coaliţiei, ieşind la stradă era să
ameţească incit a trebuit pe stradă să se rdzime de părete. El şi Kristoffy
au expediat momentan cite un expozeu prin Cari lui H. Sosind la Viena
el a tras la hotel" Sudbahn", eu la pension “Aurora”.
D r.Funder era absent la riviera dalmatină. M inistrul dr.
Weisskirchener de asemenea şi dr. Gessmann. Şeful secţiei Riedl se afla
la Bucureşti spre a iscăli tratatul comercial. Cari era absent. Dr. Lueger
pe Semmering. Chiar şi Steinacker era dus în Ungaria. Baronul Beck
plecase de asemenea din Viena. I-am telefonat şi lui dr. Friedjung.
Găsindu-1 acasă, mi-a dat întîlnire pe altă zi. Dumineca, 18/1V, la 11 ore
a.m. la el acasă, Harmoniegasse... Restul după amiezii l-am petrecut la
“Arcaden” cu băieţii, Eftimiu, Boilă, Bascow, Brauer etc. Cu Brauer am
discutat chestia angajării unui serviciu sistem atic de ştiri prin
“Sudslawische K orespondenz” al ziaristului Otto,care să aibă în
Budapesta şi Bucureşti reprezentanţi. (Întîlnindu-mă marţi cu Otto, am
stabilit detaliile; el cere între altele să-i abonăm un exemplar a 1200
coroane, de asemenea al doilea, cînd pe răspunderea lui va apărea şi la
Berlin. în schimb eu aduc toate ştirile ce i le vom lifera noi.)
Seara am mers cu Hod2a la Apollo Theather. Cu încetul începu
a se recreia sufleteşte bietul băiat.
Dumineca, 18/1V, am mers la Friedjung. Am stat pînă la 1 1/2.
Pe la 111/2 deja veni un şef de birou ori de secţie în Ministerul de
Agricultură, amic al d-rului Friedjung. După ce acesta mă provoacă să
vorbesc fără jenă am continuat. Friedjung credea că kossuthismul şi-a
trăit traiul în Ungaria şi că nu va mai cîştiga putere spre a fi periculos.
Crede că se va dezlega criza cu orice preţ spre a cîştiga în schimb
necesităţile de stat, contingentul de recruţi ridicat, milioanele spessate
prin pregătirile războiului contra Serbiei, cit şi cele necesare în viitor
pentru modernizarea armatei şi flotei.
Eu i-am spus că kossuthismul nu are să dispară. Şefii coaliţiei
voiesc să asigure posibilitatea unei econom ii de schimb politice.
Partidul kossuthist devenit guvernamental să poată demisiona pe o
temă populară, întărindu-şi reputaţia şi făcînd urmaşului său guvernul
Zychist, probabil prin opoziţie, să stoarcă de la coroană tot mai mult.
Pîndind momentele de conflicte externe în 10-20 ani desigur vor putea
oligarhii maghiari să-şi realizeze postulatele - uniunea personală. Ideile
lui Mocsonyi par a se realiza, respectiv a să împlini profeţia lui.

155
 Perspectiva unei confederaţii balcanice, de altă parte, sub conducerea
habsburgică, uniune vamală, apoi relaţia de Statenbund între România
şi Austro-Ungaria. De ce dinastia să nu lovească două muşte cu o lovitu­
ră: asigurarea tuturor urgentelor necesităţi de stal, posibilitatea evitării
conflictelor cu parlamentul ungar în viitor? Ce simplu şi uşor se poate
ajunge acest scop. Kossuthiştii fac orice spre a menţine puterea. Vor
face şi o lege electorală ca cea din Austria.
într-un parlament unde noi vom fi 100-150 inşi nemaghiari -
chestiile de drept public nu o să mai poată fi obiect de ceartă între
kossuthişti şi coroană, căci noi vom paraliza - dîndu-le ungurilor destul
de lucru - astfel de veleităţi. Acelaşi lucru va urma referitor la armată
în care susţinerea statu-quo - ului va fi un interes vital pentru noi.
“Trăsătura caracteristică a unui astfel de parlament va fi o luare la între­
cere în sus între maghiari şi noi pentru cîştigarea favorurilor coroanei.
Numai atunci vor putea avea timpuri liniştite între coroană şi
parlamentul ungar cînd partidele maghiare vor avea un contrapond în
noi, care avem conflict real cu ei, iar nu numai conflicte fictive ca şi ei
între ei.
Clericalismul - dr. Friedjung spunea că pe baza sufragiului
universal ca în Austria ar ajunge la majoritate parlamentară Partidul
Popular - nu va avea majoritate, nici socialiştii nu vor avea mai mult de
20-25 mandate.
Pericolul legii lui Andrăssy care chiar pe ţărani, elementul mai
dinasticşi mai conservativ vrea să-l excludă de la viaţa parlamentară prin
examenul de scris şi citit, l-am expus de asemenea detailat. Friedjung a
declarat că nicicînd nu a priceput chestia ungară plnă acuma, dar prin
explicările mele el vede clar. Friedjung a zis: - “Da, domnul dr. Vaida
m-a convins şi pe mine în întregime de justeţea punctului său de vedere.
Nemaghiarii n-ar putea găsi nici un reprezentant mai tolerant şi mai
strălucit al intereselor lor. A fost intr-adevăr o expunere excelentă.”
Eu atunci: Mă simt foarte onorat, domnule doctor, că mă lăudaţi
în acest fel. Permiteţi-mi însă acuma ca, pe baza simpatiei pe care mi-o
purtaţi şi care mă flatează, să vă adresez o rugăminte ?
El: Ei bine ascult.
Eu: Dumneavoastră, ca istoric care serviţi cu atît de mult profe­
sionalism şi obiectivitate trecutul monarhiei, aveţi după părerea mea
şi faţă de prezent şi viitor obligaţii. Vă rog să puneţi influenţa dum­
neavoastră în sprijinul cauzei noastre ale cărei interese sînt pe deplin
congruente cu interesele monarhiei, ale dinastiei şi chiar ale poporului
maghiar. Şi în al doilea rîndr vă rog să aveţi bunăvoinţa de a-mi înlesni

156
 o audienţă la domnul Aehrenthal.
Omul meu a rămas surprins. Mi-a spus apoi că, întruclt are dînsul
influenţă, desigur va pleda pentru rezolvarea crizei în înţelesul inte­
reselor noastre. La Aehrenthal va încerca să-mi esopereze audienţă
printr-un cunoscut. Crede că va reuşi. (De ce să nu vă primească el,
ministrul comun, dacă bărbaţi politici austrieci riscă să întreţină relaţii
cu mine, am întrebat eu.)
Aehrenthal de frica coaliţiei nu ştie, căci el nu s-a temut de întrea­
ga Europă. E un bărbat de extraordinar curaj. Dacă m-ar primi, mă face
atent, ca să nu fiu neplăcut surprins, că ministrul de externe are alură
foarte domnească, e rece, rigid, aproape respingător. La început deci să
nu fiu deprimat, căci poate mai tîrziu, în decursul conversaţiei se va mai
încălzi. El nu minte nicicînd, caracter drept. Nu te numeşte trezindu-ţi
iluzii deşarte. '
I-am spus despre memorandul ce, provocat prin Riedl, l-am
dictat la maşină pentru Aehrenthal. El m-a asigurat că şi Riedl i-ar fi
comunicat acest lucru.
Pe altă zi, luni 19/IV, la 12 ore m-a poftit din nou la sine. Am stat
pînă la 2. Am vorbit despre procesul din Agram. El admitea că nu e
permis să fie persecutat un popor întreg. In contra lui Andrâssy şi
celorlalţi oameni politici ai coaliţiei, care au fost provocatorii mişcării
pansîrbe nu începe acţiune, pentru că nu ar putea dovedi cu acte şi
documente vina lor. Era de altcum rău în strîmtoare dumnealui, cînd eu
stăruiam că oamenii politici maghiari sunt mai vinovaţi decît oamenii
lui Paşici.
Mi-a spus că cu Aehrenthal nu are relaţii intime, ci numai discu­
ţii, mai mult ştiinţifice, sunt cauza pentru care convin (Cum în mine
eram destul de naiv a crede că materialul în contra sîrbilor Friedjung îl
are chiar de la Aehrenthal, dînsul se vede că a simţit că eu cred, ceea ce
de altcum eu voiam să simtă.) Mi-a spus să-i telefonez zilnic între 4-6
pînă ce îmi va putea comunica ceva pozitiv în chestia audienţei mele la
Aehrenthal.
Marţi, 27 aprilie - după ce pînă atunci zilnic îmi spunea că nu are
încă răspuns, m-a poftit “auf einen Plansch” la sine, pe 8 ore seara. Mi-a
spus: Am fost în persoană la Aehrenthal. Mi-a spus că o să te primească
la Budapesta cînd vor fi delegaţiile - cu cea mai mare plăcere, căci e şi
dorinţa lui să primească pe orice delegat. Acum, şi în Viena, nu ar fi bine
să te primească. Nu pentru că îi e teamă de coaliţie, căci frică nu cunoaş­
te, ci pentru că s-ar putea - dacă ar afla maghiarii să ia criza un mers
nefavorabil.

157
 Apoi am povestit despre saşi. El nu aproba politica lor. îl cu­
noaşte pe G. Neugeboren care în vara trecută l-a vizitat şi pe el spre a-1
informa. îi laudă inteligenţa. Eu am expus cauzele de ce saşii e greu să
facă altă politică. I-am luat în apărare condamnînd însă multilatera­
litatea lor care în loc să admită o grupă naţionalistă, prin care ar putea
trezi şi organiza germanismul din Ungaria, stăruieşte pe lingă conti­
nuarea solidarităţii guvernamentale.
Luni, 19/IV, la ora 4 m-am întîlnit cu Schreiber de la “Deutsche
Volksblatt”. Nu ştia nimic interesant. Cei doi articoli de fond îi ţinea
gazeta spre publicare. Dar “Schwerbund der ungarischer Krise” a apărut
în nr. din 20/IV. “Ein Historischer Moment” mai tîrziu. (Şi dr. Funder
publica pe rînd articolele trimise de mine, iar în parte preluase ideile.)
La 5 h. am fost la Cari. Mi-a spus că se va retrage la toamnă, învins,
la regiment. L-am găsit grozav de slăbit, desperat, neurastenic. Mi s-a
plîns că H. nu mai dă nimic pe el. Sub influenţa magnaţilor, în zori
vînează, a devenit contrarul sufragiului universal pentru Ungaria. A
scris scrisoarea faimoasă, în butul sfaturilor lui Carol. Va primi corifei
coaliţionişti - poate, poate nu. Cînd a plecat de la Konopist era hotărît
să nu-i primească. De atunci eventual iar se va fi hotărît altcum. Aşa a
fost şi cu chestia războiului. Ziua în care s-ar fi putut şi ar fi trebuit a
trecut, căci H. a şovăit. Diplomaţia strică totul. Să încerce să ajungă la
Aehrenthal, pe care şi el, Cari, îl ţine de un om foarte cinstit, care nu
minte.
Influenţa lui H. este desigur mare. El, Cari, însă şi-a atras mînia
lui Aehrenthal. Din Saint-Moritz i-a scris H. o scrisoare, în care îi porun­
cea să meargă la Aehrenthal să-i spună cutare lucru. Cari a executat
porunca în termeni civilizaţi, evitînd grosolăniile ce le scria H. Cînd apoi
Aehrenthal s-a plîns lui H. acesta a pus vina pe Cari, l-a certat, încît el
a trebuit să scoată scrisoarea lui H. şi să-i spună că a fost mult mai calm
de cum ar fi trebuit să fie dacă ar fi ascultat strict de porunca lui H.
H. are obiceiul că îl pune pe Cari să le spună oamenilor în numele
lui lucruri neplăcute. Dacă duc la scop e bine, dacă nu, atunci se scuză
înaintea oamenilor cu aceea că Cari îşi arogă o rolă fără autorizare. Cari
devine urgisit, pe cînd H. joacă pe omul cel bun şi corect. Aşa a ajuns să
fie urît de tot anturajul împăratului, de Bolfrass, contele Beck, de baro­
nul Beck, de Aehrenthal etc. etc. Chiar şi principesei Hohenberg îi este
un spin în ochi de cînd cu războiul. Atunci anume şi-a permis a-i spune
verde că putea să-şi vadă de copii şi bucătărie şi să lase politica în pace.
Nu chiar cu aceste cuvinte, dar drastic destul, acest înţeles au avut cuvin-

158
 tele lui. H. însă e fericit că soţia lui prin rugăciuni a reuşit să delăture
războiul.
Eu am dat expresie mirării mele, căci opinia publică chiar pe H.
îl ţinea de şeful partidei de război. Cari mi-a răspuns:
Şi cu chestii mari, ca şi cea a războiului H. e chiar aşa ca şi cu
chestii politice şi cu relaţia lui faţă de oameni. Eu îl iubesc şi bucuros
mi-aş jertfi viaţa pentru dînsul şi pentru ideea pe care dînsul o întru­
pează. Insă nu poate fi pe lume om mai necruţător, mai şovăitor şi
schimbăcios decît H. Iar ce priveşte curajul Iui H. dînsul e - ca să nu zic
altă vorbă - omul cel mai timid ce se poate. Pe mine m-a făcut de nenu­
mărate ori de minciună pentru că i-a lipsit curajul, în chestii chiar baga­
tele de a rămîne consecvent. în fine de ce să susţin eu interesul lui dacă
lui nu-i place un om cinstit ci lichelele. Eu nu pot zice la toate “da”, ci*
cutez să-i spun sincer părerea şi să-i fac critică. Răsplata îmi este duşmă­
nia unei lumi întregi şi de un timp încoace lipsa de încredere a lui H.
Pe toamnă plec la regiment unde voi fi om liber nu slugă călcată în
picioare."
Cînd am plecat îmi venea să plîng, căci un om mai de inimă şi de
caracter decît Cari, care pe lîngă o temeinică cunoştinţă a relaţiilor
politice să fie cu trup şi suflet dinastic şi “Grossoesterreicher” în sensul
ideilor lui Aurel C. Popovici nu există astăzi în Austria.

Am luat o birjă şi am plecat de-a dreptul la primărie. Kanzelai

director Maier, care de pe o zi pe alta pare a mă evita, s-a lăsat înduplecat
prin stăruinţele mele şi m-a condus îndată la dr. Lueger. Bătrînul m-a
primit jovial şi drăguţ ca totdeauna. I-am spus că H. va primi oameni
politici de ai coaliţiei maghiare şi că este pericolul iminent, ca să-şi fi
schimbat vederile relativ la sufragiul universal în Ungaria. Dr. Lueger a
fost foarte surprins şi vădit deprimat. Totuşi mi-a răspuns că nu crede
să fie cu putinţă. L-am asigurat că informaţiile mele sunt absolut sigure
şiautentice. El a declarat că deja peste un an nu a mai vorbit cu H., însă
că se va anunţa îndată după reîntoarcerea lui H. la audienţă şi are'să-şi
expună părerile sale spre a-1 readuce la ţinuta veche, intransigentă.

159
 L-am rugat să fie cu băgare *de seamă, căci H. uşor ar putea din
vorbele lui dr. Lueger deduce, prin cine am găsit despre schimbarea lui
la faţă şi astfel am periclita pe omul cel mai de valoare în existenţa sa,
expunîndu-1 mîniei lui H.
Dr. Lueger m-a liniştit, declarînd că vom prezenta tot lucrul
astfel, parcă dînsul din proprie iniţiativă ar fi aflat de bine să discute
cu H. chestia angajării crizei ungare.
De altcum în faţa lui s-a expectorat H. plin de ură în contra
maghiarilor şi conducătorilor coaliţiei. îndeosebi pe Andrăssy îl urăşte
grozav; nu l-a mai scos din “informer Herl”, l-a asigurat pe dr. Lueger,
că el H. la vîrsta lui nu se mai schimbă.
I-am replitat că aceleaşi experienţe le-am făcut şi eu în cele 3
audienţe la H., aceleaşi cuvinte la adresa maghiarilor, conducătorilor
coaliţiei şi îndeosebi lui Andrăssy le-am auzit; de asemenea referitor la
statornicia ce rezultă din etate. însă cu toate acestea s-a putut întîmpla
schimbarea.
Maghiarii feudali la vînători au priceput să i-1 prezinte pe
Kristoffy, pe noi, pe toţi aceia, în fine, care pledează pentru introdu­
cerea şi în Ungaria a sufragiului universal ca în Austria drept socialişti.
Dr. Lueger m-a asigurat din nou că va interveni urgent. Cu
Aehrenthal e în conflict, deci nu poate nici să-l capaciteze, nici să-mi
expozeze o audienţă. Am stăruit că decît o lege ca a lui Andrăssy ori una
pe altă bază verificată, mai bine să se introducă censul de 5 fl., un curs
clar care reduce posibilitatea falsificării listelor electorale. De asemenea
să li se dea drept electoral tuturor care au servit la miliţie. Aceasta este
minimul ce un domnitor datoreşte acelora care i-au slujit cu credinţă.
Primarul a acceptat ideea aceasta ca un expedient de natura unui rău
mai mic între multele posibilităţi rele. A împărtăşit de asemenea con­
vingerea mea că partidul kossuthist, dacă ar fi ameninţat cu sabia lui
Damocles a “dorobanţilor”, s-ar angaja să facă o lege electorală ca cea
din Austria, pe lingă că ar vota tot ce li s-ar cere în interesul monarhiei.

160
 Noaptea pe la 11 1/2 am mers la redacţia ziarului “Reichpost”
unde mă chemase dr. Funder, care în ziua aceea se reîntorsese la Viena.
I-am expus situaţia. Era ca lovit de fulger. Am hotărît să-l cheme telegra­
fic la Viena pe contele-pater benedictin August Gallen.
Acesta, de origine din Westfalia, este unul dintre cei mai de
încredere oameni ai lui H. Dînsul a studiat relaţiile clerului catolic din
Ungaria şi i-a referat lui H. care ştia despre toate infecţiile bubicilor şi
parvilor (Episcopii romano-catolici Bubics şi Părvy). Eu îi făcusem
cunoştinţă la Dipsi cînd, înainte cu 2 ani, mă reîntorsesem de la prima
audienţă la H. spre a-i refera lui Dipsi.
Prin contele Gallen speram cu dr. Funder să putem influenţa la
H. în favorul unei reforme electorale cinstite şi în favorul lui Cari. Salva­
rea şi redobîndirea influenţei lui vechi mi se părea cu tot dreptul ca un
lucru de extremă importanţă pentru viitorul monarhiei şi al popoarelor.
Dr. Funder se oferi să-i scrie contelui Ottokor Czernin, un intim
a lui R , cerîndu-i pentru mine o întîlnire.
în chestia fondului de stipendii a năsăudenilor îmi spuse că
contele Walterschirchen e la Viena şi să-l caut a doua zi.
Miercuri 21/IV la 12 ore în hotelul Matschasbhof ducîndu-mi
memorandul în chestia fondurilor de stipendii. Cel prin contesa de
Bombelles, doamna de curte a arhiducesei Maria Valeria va încerca să
o intereseze pe aceasta iar printr-însa pe împăratul.
Fiind absent dr. Gessmann, a rămas ca dr. Funder să-mi procure
o audienţă la Weiskirchner spre a-i cere intervenţia pe lîngă Aehrenthal.
Ulterior am schimbat planul referitor la contele Czernin. A
rămas să-i scriu o scrisoare adresată d-rului Funder asupra broşurei
contelui Czernin “Politische Betrachtungen”. în scrisoare să cer sfat
cum l-aş putea întîlni pe autor. Dr. Funder va expedia de-a dreptul
contelui scrisoarea mea, cerîndu-i pentru mine o întîlnire.

Miercuri 21/IV, l-am găsit pc contele Welterskirchen la hotel.

Am stat un ceas la el. Cunoştea deja afacerea dar eu i-am expus clar şi
detailat. Mi-a promis că va face un mic extras, un memoriu, căci nu ar
voi să dea pe mînă de damă de curte memorandul năsăudenilor şi al meu.

161
Ajuns odată pe mînă de femeie cine ştie ce soartă ar avea. Dînsul vede
grava nedreptate şi pericolul pentru dinastie, dar nu poate face nimica
direct. In genere nimenea nu poate în chestii ungare interveni de-a
dreptul la M. Sa. Mi-a cerut să-i caut date referitoare la cărţi prin biblio­
tecile honvezilor, cinstite, cit şi a cărţilor de istorie din şcolile de cădeţi.
El ar voi în delegaţiuni să facă chestie pe tema aceasta. I-am spus ce
greutăţi sînt la mijloc, dar că voi încerca lot ce se poate.

Dr. Funder m-a sfătuit să-l caut pe Ebenhart, fostul ministru de

agricultură. L-am căutat, dar nu l-am găsit. A doua oară nu am mai
apucat să-l caut. Cari mi-a spus că va scrie lui H. cerînd ca el să intervină
la Aehrenthal să mă primească. în chestia năsăudenilor mi-a spus că H.
a zis:
- Văd că e o flagrantă nedreptate şi un pericol mare, dar nu pot
vorbi cu M. Sa în chestia aceasta.
La observarea mea că atîta muncă zadarnică ce am făcut noi toţi,
fără de nici un rezultat, te deprimă de la un timp, Cari a răspuns:
- Adevărat că rezultate pozitive nu am ajuns, dar dacă nu am
putut nimic realiza, măcar atît am ajuns, că am împiedicat o mulţime de
pericole. Şi aceasta e mult în împrejurările date.
Mi-a spus că rapoartele trimise de noi H. de multe ori le citeşte
tîrziu de tot şi atunci exclamă: “colosal de interesant”,"ori foarte impor­
tant, admirabil". De multe ori însă prea tîrziu spre a putea face ceva.
Deaici trei teancuri. Sunt trei exemplare identice. Le-am compus
din rapoartele Dv. spre a le preda prin H., unul M. Sale, unul lui
Aehrenthal. Nu am putut însă ajunge ca H. să le predea pentru că nu
le-a citit încă. Ştiu, după ce le va fi citit va zice că ar fi trebuit mai de
mult predate etc. Mă tem numai că şi atunci nu vor mai fi actuale.

162
 Sosind în timpul acesta dr. Gessmann la Viena, l-am căutat. Dr.
Funder anunţase deja venirea mea. Am stat în 24/1V de la 1-2 aştep-
tîndu-1 în salon la el. în fine pe la 2 a sosit. I-am declarat că nu am să-l
molestez şi nu am să-i spun nimica, pînă nu va prinzi. A mers să mănînce,
dar şi în timpul mesei primea la vizitatori. După masă l-am petrecut pînă
la Herrengasse expunîndu-i pe drum situaţia, în scurt ca şi la Friedjung
+ Lueger + Funder. M-a chemat pentru ziua proximă.
Duminecă 25/1V am stat de la 1-2 la el. Dînsul mi-a spus că ideea
ce o atinsesem în discuţie cu contele Gallen, referitor la secularizarea
moşiilor episcopeşti, apărată şi de Kristoffy, nu ar fi agreată de H. deci
trebuie să pledăm pentru arendă de moştenire Ersbpacht. Eu am repli­
cat că, spre a împiedica învingerea ideii secularizării, e mai avantajos
pentru cler să cerem răscumpărarea moşiilor lui prin stat şi parcelare
între ţărani. Ţăranul va fi scutit de degenerare, emigrare etc. Pămîntul
va produce înzecit iar clerul va avea de asemenea dobîndă dublă în
comparaţie cu dobînda ce astăzi produce pămîntul.
în urma urmelor tot acolo vor ajunge lucrurile, că pămîntul să
poată fi al acelora care îl muncesc. “Dar desigur - răspunse el - dar
doamne-dumnezeule doar trebuie să fim atenţi şi să pregătim terenul
pînă cînd înalţii domni învaţă să priceapă că nu merge altfel”.
Despre Aehrenthal mi-a spus că el, Gessmann, nu stă în raporturi
amicale cu el şi are de gînd să-l atace în proximele delegaţii. Va pune
însă la cale o întîlnire între deputatul Axmann şi mine, căci Axmann e
emisarul Partidului Creştin-Social pentru că el e în relaţii foarte bune
cu ministrul de externe.
- Eu însumi n-am chef să merg cu o rugăminte la Aehrenthal
pentru că după părerea mea ăsta-i un ticălos încrezut şi arogant.
Susţinea hotărît tot ce îi spusesem eu în ziua precedentă, că dacă
numai prin o lege electorală care ar introduce în parlamentul ungar pe
nemaghiari în număr considerabil se poate evita izbucnirea crizelor
ungureşti în viitor.
Ca M. Sa să denumească guvernul kossuthist ţine de posibil dar
se teme, că nu ar rămînea consecvent şi înainte de alegeri pe baza sufra­
giului universal nu le-ar da drumul.

163
 Joi în 22/IV, la 91/2 a.m. am fost la contele Gallen. La început a
fost de faţă şi unchiul acestuia, un bătrîn simpatic cu ochii vii. Contele
Gallen, în haina lui brună de benedictin, cu ochii inteligenţi după oche­
lari, este un bărbat tînăr, cam de 36 ani, de statură înaltă, robustă şi fire
energică, vie. I-am expus situaţia politică analog ca şi la ceilalţi. Am
arătat pericolul ce rezultă din crearea Partidului Moderat între români;
români guvernamentali, kossuthişti pe faţă ori în inimă şi coruperea în
această direcţie a maselor, pe de altă parte elementele radicale şi naive
minate în braţele iredentismului.
I-am cerut să intervină, ca maiorul să capete concediu ori o deco­
raţie, după ce, din cauza vîrstei, nu poate fi avansat. Apoi, ca să facă legea
electorală, cu cursul de 5 fi. plus cei ce au servit la miliţie. Dacă vor fi
primiţi oameni politici de diferite partide prin M. Sa şi H., să fie chemat
şi Mihali. I-am arătat importanţa primirii lui Mihali, care fapt ne-ar da
nouă forţă în lupta cu program dinastic. D e altă parte democratizarea,
dacă am fi şi acuma preferaţi.
Intre vorbe am arătat pericolele legii lui Darânyi şi necesitatea
ca să fie răscumpărate de stat moşiile clerului. I-am expus conţinutul
articolului lui Stere şi experienţele ce le-a făcut acesta umblînd prin
Lugoj. I-am arătat efectul colosal ce l-a avut chiar şi între slovacii pro­
testanţi reabilitarea lui Hlinka prin Roma, scutul ce l-a găsit Lucaciu
în Roma, cînd era persecutat de Szab6. Perspectiva ce s-ar deschide
catolicismului în România şi Macedonia dacă noi, cei din imperiul
Habsburgic, am avea o viaţă cinstită de stat. Aici mi-a reflectat că şi
Aurel C. Popovici e de aceleaşi vederi. (Mi-a dat adresa lui Dipsi şi
arhimandritul Dionisie prin care i-am depeşat să vină la Viena îndată.
A şi venit.)
Gallen, un însufleţit adept al programului lui Popovici, mi-a
promis că va face tot ce zace în putere.
Dumineca în 25/1V la 11 ore din nou am fost la el. Era de faţă
unchiul său şi contele Beaufort, un tînăr de tipul celor din foile umo­
ristice cu ăh, ăh.
I-am descris lui Gallen şi celor prezenţi discuţia dintre Andrăssy
şi Maniu. Apoi mi-a cerut o caracterizare a episcopilor noştri. Am
făcut-o pe cît se poate de fidel însă după cîte am putut fără a fi demon­
strat prin fapte - tendenţios în favoarea lor. La întrebarea dacă din punct
de vedere canonic nu sînt excepţii în contra oarecăruia, am răspuns că
nu am auzit nimic. Hossu Vasile şi Radu sînt oameni care ar putea face
mult, dar se tem de guvern. Firea lor e de aşa încît dacă prin nunţiu şi
prin H. li s-ar porunci ei ar deveni cei mai buni români şi cei mai dinastici

164
în toată ţinuta lor politică. Mult le-a plăcut că Radu nu-şi reneagă
originea ţărănească, să pozeze alături de părinţi, merge în trăsură cu
părinţii, sora sa face onorurile damei casei la festivităţi etc. I-a scanda­
lizat însă micimea programului pe care l-a expus lui H. “Vedem noi că
maghiarii sînt chemaţi să aibă hegemonia, căci ei au trecutul lor istoric,
aveau cultura de partea lor. Atîta numai ar dori H. ca şi noi să ne păstrăm
bisericile şi şcolile. Ştim noi că statul nu se poate conduce cu noi”.
Pe dr. A. Bunea l-am descris ca pe omul cel mai de valoare,
în toate privinţele superior şi mare! Am raportat asupra alegerii din
Caransebeş unde sperăm totuşi că va reuşi Cristea, în care caz inter­
venţia lui Gallen, ce el îmi permite. De adio, pe trepte, îmi spune că
nu cu programul: satisfacere şi prelucrarea domeniilor clerului, ca în
programul “Erbfsacht” trebuie să lupiăm. Ne-am despărţit zîmbind.

Telegrama arhimandritului Dionisie la Sinaia să-l avizeze pe

Dipsi, ca să plece fără amînare la Viena. El veni. Marţi, miercuri, joi şi
vineri am fost împreună la masă. După masă îl petrecem acasă.
Marţi, 27/IV, la 3 p.m. am fost la şeful de secţie Riedl, în locuinţă.
Am stat pînă la 4. I-am comunicat că A.C. Popovici e la Viena şi că
doreşte să se întîlnească cu dînsul, la care Riedl a propus să stăm diseară
intr-un reservd la Deutsches Haus, împreună la cină. Mi-a comunicat
impresiile din Bucureşti. La început i s-a părut totul foarte oriental,
parvenit. Case îngrămădite cu ornamentică fără gust lămurit, proten-
heft, de ex. palatul Sturdza în care este ministerul afacerilor străine,
palatul Cantacuzino din Calea Victoriei etc. A descoperit apoi şi zidiri
în care se arată deja un fond estetic cultural dezvoltat în stil naţional
aparte. Pe lingă mult parvenitism oriental şi începuturile unei culturi
serioase. Lăudă mult muzeul zoologic aranjat de Antipa, ca şi ceva ce
nu a mai văzut. Pe lingă palavragii a găsit oameni foarte pricepuţi, cu
temeinice cunoştinţe. Zadarnic a încercat să-i convingă pe români că nu
este în interesul consumanţilor, ca să scutească cu vămi înalte torsul de
lină fină, căci cele cîteva fabrici de postav produc şi de altcum numai
postavuri mai ordinare. Acelaşi lucru cu fierul. Unul dintre domnii

165
 români i-a spus, după încheierea tratatului, că şi ministrul Costinescu
are fabrică de cuie etc.
Spre acasă a călătorit cu Sztereny şi deputatul Miksa. Riedl a
co n sta ta t g re u tă ţile n eg o cierilo r pentru reprezentanţii
Austro-Ungariei. Pe cînd alt stal, de ex. România, are cite un minister
pentru fiecare resort, exmişii austro-ungari depind în tot timpul nego­
cierilor de 3 ministere, trebuind întruna să ia instrucţii sunt în mare
dezavantaj faţă de partida străină. Ar trebui să se facă un for pentru
toate chestiile economice şi de politică externă. Miksa a declarat că
maghiarii vor independenţa, uniunea personală etc.
Părerea lui Riedl este că la 1917 se va ivi cu necesitate inevitabi­
lă conflictul între Ungaria şi Austria, cînd apoi se va tranşa definitiv
chestia. Cu România şi mai apoi cu celelalte state balcanice ar trebui
încheiată o uniune vamală stadiul principal spre un Statenbund.
Românismul, maghiarii şi elementul german trebuie să-şi dea mina spre
a răzbi în contra cotropirei slavismului. O Bulgarie cu capitala la
Constantinopol, vechiul vis bulgar, ar avea conflicte de interese cu
Rusia. De asemenea s-ar putea cîştiga cehii şi slovacii izolaţi eventual
polonezii şi rutenii. La ţară nu l-au dus domnii români cu toate că mai
mulţi inşi aveau automobil şi Riedl îşi exprimase dorinţa să vadă Curtea
de Argeş. Se jenau să-şi arate ţăranii!
I-am spus ce am făcut şi vorbit la dr. Friedjung. El a aprobat.
Memoriul meu l-a predat la Weiskirchner. în chestiile economice şi
militare nu crede să li se facă maghiarilor concesiuni de seamă.
Seara am stat cu el şi cu Dipsi în separeul din “Deutsches Haus”
pînă la 111/2. Dipsi şi-a expus vederile conservative. Riedl a repetat cam
cele ce le-am discutat după amiază.
După ce l-am petrecut acasă ne-am plimbat cu Dipsi pînă după
1 1/4. I-am comunicat îngrijorările mele şi impresiile ce le-am cîştigat
la H. Dinsul speră că firea impresionistă, vehementă a lui H. va pro­
voca mai curînd sau mai tîrziu con flictu l cu m aghiarii. Foaia
“Grossosterreich” e foarte necesară. Vom face totul spre a putea el
scoate din nou, punîndu-i la dispoziţie îndată ce vom putea suma de
20.000 coroane.
Audienţa de 3 ceasuri, ce o avusese Weckerle în după amiaza
aceea la H., mă deprimase grozav, căci Weckerle e charmeur şi mincinos
fără pereche, iar H. e om sugestibil, impulsiv. Dipsi era şi el îngrijorat,
dar se mîngîia chiar cu firea schimbăcioasă a lui H.
Popovici: - “Dacă ne-am înşela şi în H. atunci el ar începe lupta
hiare, după ce s-ar face cetăţean român. Filipescu l-a rugat să se

166
împămîntenească, dar dînsul mai aşteaptă.
Am stăruit şi eu să mai aştepte deşi au dat expresie temerei că va
tot aştepta poate zadarnic. Iar cînd ar fi să înceapă lupta va fi bătrîn.
Ne-am înţeles de altcum perfect de bine. Dipsi discuta cu o calmi-
tate rară. Adevărat că mi-a făcut mie reproşuri pentru limbuţia lui Goga
şi eu în zadar am încercat să-i dovedesc absoluta mea inocenţă. Şi cu
vechea recriminare, că eu aş fi fost în contra venirei lui Scurtu la “Lupta”
în zadar m-am apărat provocîndu-mă la faptele petrecute: că i-am oferit
lui Scurtu putere deplină, sprijinul meu, etc. şi că la sfirşit, după ce la
stăruinţele mele aproape umilitoare, îmi promisese că vine, m-a lăsat în
momentul din urmă în baltă scriindu-mi pe o carte de corespondenţă
că el nu se poate compromite participînd la o intreprindere unde şi
Birăuţiu e părtaş. Dipsi nu a voit să admită netactul şi impertinenţa lui
Scurtu.

Tot miercuri, 28/IV p.m. pe la orele 5 am fost la Cari. L-am rugat

să stăruiască pentru primirea lui Mihali, dacă nu ar putea exopera primi­
rea lui Hod£a şi a mea. în contra lui Mihali uşor s-ar putea intriga pe
tema relaţiilor lui de dincolo, ceea ce ar periclita reputaţia noastră la ceî
din Viena; aceasta a fost adevărata cauză. Lui Cari însă i-am adus alte
argumente. El a spus ceea ce i-a succes cu Kristoffy, azi nu mai are
speranţă să succeadă. Să mă adresez contelui Gallen, ca acesta să intervi­
nă la H. Gallen desigur va alerga la Cari iar el o să-l prevadă cu sfaturi.
A lucrat din răsputeri contra primirei lui Weckerle.
L-am rugat să-mi comunice dacă va afla ceva despre decurgerea
audienţei. Cari nu s-a mai întîlnit apoi cu H. căci acesta a plecat îndată
după sfirşitul audienţei. Numai la cîteva zile a aflat despre cele petrecute
la audienţă. Mai remarcabil e că H. l-a lăsat pe Weckerle să vorbească.
Aide memoriul, ce i l-a pregătit Cari l-a folosit, adresînd mai multe
întrebări decît vorbind însuşi. Cînd Weckerle i-a expus condiţiile pe
lîngă care dînsul ar putea primi şefia guvernului H. i-a răspuns că nu e
vorba de persoane, căci partea aceasta uşor se poate rezolva, ci îl roagă
să exprime principiile. Cînd W eckerle a expus modalitatea unui

167
 deznodămînt prin care s-ar putea pentru o generaţie garanta pacea cu
Ungaria, H. a replicat: - la ce Weckerle a izbucnit în rîs, dimpreună cu H.
Cari ne-a rugat să nu mai facem nimica în interesul lui, pe lingă
H. A protestat în contra unei prietenii, care voieşte să-i procure conce­
diu, cînd el vrea să lucre şi a stăruit ca să nu facem nimica prin Gallen.

Miercuri am stat numai spre a-mi primi paralele de acasă. Seara

mi-a adus Ciurcu o scrisoare de la Lencica la cină, la “AltPilsenlrer”
unde mă găseam cu Dipsi şi Hod2a.
îmi scria ca să vin în fine acasă, căci ea e de tot singură, nu are pe
suflet de om care să vină la dînsa, fiind Alexandrina dusă, Morăreştii la
Racoş, Sandu acasă, la mamă-sa bolnavă. Copiii o necăjesc iar eu bat
drumurile zadarnic. Toţi cunoscuţii rîd de mine, că umblu după pot­
coave de cai morţi. Plecînd de la cină Dipsi începu să mă înjure, că
sunt kossuthist. Fără să mai pot ajunge la cuvînt m-a tot înjurat pe tot
drumul, pînă la Herrengasse, cînd se repezi răcnind şi cu pumnii încleş­
taţi la mine, încît lumea se uita la noi. Atunci i-am întors spatele şi am
plecat la “Arcadon”.
Hod2a după ce l-a petrecut pe Popovici a venit şi el acolo şi mi-a
spus că pe tot drumul, pînă la hotel “Goldene Ente”, Dipsi răcnise ca
scos din minţi. Bietul om era şi el iritat pentru audienţa lui Weckerle şi
toate cele auzite despre H. Mînia adunată şi-a descărcat-o în contra mea
în lipsa altui obiect mai acomodat.
Ziua proximă, dimineaţa veni Maniu la mine. Minat de nelinişte
sosise şi el în persoană la Viena, spre a afla ceva nou. Am stat la masă
împreună cu el, Hod2a şi Dipsi. După masă ne-am dus la odaia mea spre
a discuta înainte de plecarea mea. Era pe la 1 1/2 cînd deodată intră
servitorul de la “Reichpost” aducîndu-mi ştirea de la dr. Funder, că nici
la un caz să nu plec, ci ori telegrafic ori vizitîndu-1 să vorbesc cu dînsul,
avînd să-mi comunice un lucru foarte important. La moment am ştiut
că desigur e vorba de primirea mea la baronul Aehrenthal în urma
intervenţiei deputatului Axmann. Am discutat deci cele ce voiau să le
spun lui Aehrenthal.

168
 Mergînd la dr. Funder, el îmi spuse că Axmann i-a cerut pentru
mine audienţă la Aehrenthal, în numele Partidului Creştii.-Social.
Mîine zi, vineri la 11 a.m. să merg la ministerul de externe. Seara a.n
petrecut-o cu Maniu, Dipsi şi Hod2a. Mergînd apoi acasă mi-am compus
în scurt alăturatul program pentru expozeul meu de mîine zi.
Mă agita mai mult decît oricare audienţă, audienţa la Aehrenthal.
Mai mult decît cele 3 la H.
Poate de la audienţa la regele Carol nu am mai fost aşa agitat.
Grijă îmi mai făcea mai cu seamă dacă voi fi în dispoziţie bună
de a vorbi elegant, scurt şi acomodat, căci reuşita depinde în cazuri de
acestea absolut numai de dexteritatea dialectală momentană iar aceasta
rezultă din dispoziţia imponderabilă sufletească, asupra căreia nimeni
nu este stăpîn.

La 11 a.m. mă găseam ca scos din cutie în sala de aşteptare din

ministerul de externe. Servitorul îmi luă cartea de vizită “dr. A. de V.V.
deputat”, înadins tipărită în româneşte, şi-mi spuse că în odaia minis­
trului de externe se găseşte arhiducele Leopold Salvator. Am aşteptat
citind ziarul de pe masă: “N eue Freie Presse”, “Magyar Hirlap”,
“Temps”, “Fremdenblatt”. Pe la 11 1/2 a ieşit arhiducele petrecut prin
Aehrenthal. Salutîndu-1 cu un compliment el zise “Guten Tag”. La usa
sălii s-a despărţit de Aehrenthal dîndu-mi mina. Acesta făcu un comple­
ment de tot profund, apoi se întoarse în odaia sa urmat de servitor.
Ieşind îndată servitorul, mă conduse printr-o sală mai mică în cabinetul
de lucru al ministrului de externe.
Aehrenthal îmi dădu mina şi-mi oferi scaunul de lingă masa de
scris, aşezîndu-se el la masă.
Eu\ “Mulţumesc Excelenţei voastre cu respect pentru mărinimia
dv. şi vă rog să nu consideraţi ca o obrăznicie din partea mea faptul
că am făcut mai multe încercări de a fi primit de Excelenţa voastră.
Acordarea audienţei din partea Excelenţei voastre în urma intervenţiei
deputatului Axmann mi-a venit ca un dar din cer deoarece mă resem­
nasem deja”.

169
 El: “Dr. Friedjung mă rugase să vă primesc la Budapesta cu ocazia
delegaţiilor, ceea ce i-am şi promis bineînţeles. Dar deoarece deputatul
Axmann a insistat ca eu să vă primesc acuma, am făcut-o. Desigur este
de dorit să se păstreze în această privinţă tăcere deplină. Cred că vă daţi
seama de ce şi de altfel cred că e chiar mai mult în interesul dvs. decît
într-al meu.”
Eu: “Desigur, Excelenţă. Comitetul restrîns al partidului m-a
însărcinat să fac tot ce se poate pentru a fi primit de Excelenţa voastră.
Sîntem de părere că este de datoria noastră să informăm pe Excelenţa
voastră în legătură cu concepţia partidului nostru faţă de criză. Credem
totodată că v-ar interesa ce gîndeşte partidul nostru despre criză, mai
ales că în caz contrar Excelenţa voastră primeşte doar informaţii unila­
terale şi tendenţioase din tabăra maghiară şi coaliţionistă. Sîntem de
părere că după victoria strălucită pe care aţi repurtat-o aveţi intenţia în
calitate de ministru al Casei imperiale şi al afacerilor interne să conso­
lidaţi această victorie.
Acest lucru nu se poate obţine decît atunci cînd prin introducerea
votului universal ca în Austria se va produce o deplasare a raporturi­
lor de forţă între partide. Proiectul de lege electorală a lui Andrăssy
urmăreşte alte scopuri, cum şi întreaga criză a fost provocată doar cu
intenţia de a înlesni o gospodărie parlamentară pe două parcele, o regie
parlamentară interschimbabilă între partidul kossuthist devenit apt de
a guverna şi de a se prezenta la Curte şi partidul lui Andrăssy care
urmăreşte aceleaşi ţeluri de drept public.
Dacă ar învinge ideea lui Andrăssy atunci s-ar schimba puţine
lucruri în raporturile de partid ale parlamentului. Poate că am cîştiga
cîteva mandate, dar am fi totuşi prea slabi pentru a forma o contrapon­
dere împotriva tendinţelor de independenţă. Coroana ar plăti scump
renunţarea la votul universal. însă pentru noi se naşte tot mai mult o
mare primejdie. Nu e vorba că ne temem să fim maghiarizaţi. Nu există
nici un român maghiariza! înafară de cei care au fost maghiarizaţi pe
cale naturală, prin asimilare. Nici maghiarizarea şcolilor medii pe care
vrea să o impună contele Apponyi nu ne va maghiariza. Tatăl şi bunicul
meu nu numai că au absolvit în exclusivitate şcoli maghiare ci au benefi­
ciat şi de o educaţie de tip gentry. Cu toate acestea ei au fost români
radicali. însă primejdia care ameninţă poporul nostru este faptul că prin
crearea Partidului Român Moderat guvernul vrea încetul cu încetul să
infecteze poporul nostru cu ideile kossuthiste.
Guvernul subvenţionează o presă care apare în limba română şi
cu care vrea să ne discrediteze pe baza concepţiei noastre că interesele

170
 poporului nostru sînt identice cu cele ale monarhiei şi dinastii i.
Printre românii care vor fi numiţi drept candidaţi ai găvanului
împotriva noastră cu prilejul următoarelor alegeri există ce-i drept m dţi
ţipi criminali, oameni care ar trebui să fie la închisoare. Dar sînt şi
oameni foarte respectabili cărora nu li se poate reproşa nimic altceva
decît că vor să-şi mai asigure prin leafa de deputat o sursă de venituri pi
lîngă pensia de funcţionari. Contracandidatul meu va fi un astfel de om.
Circumscripţia mea electorală se află în Munţii de Fier ai Transilvaniei,
în patria lui Iancu. Excelenţa voastră ştie cine a fost Iancu (Aehrenthal
a dat afirmativ din cap). în 34 de comune există aproximativ de
alegători. Am comune cu doar 3 voturi şi în comunele Buciumano ce
circa 6000 de suflete există 52 de alegători. Iar pentru că alegătorii mei
cei mai fideli trebuie să parcurgă o distanţă de 60-80 Km pentru a se
prezenta la locul de alegere este suficient ca veterinarul să constate
oficial existenţa răpciugii printre caii acelor comune pentru ca eu să fiu
învins. Toată majoritatea mea românească constă în doar 100-150 de
voturi. La fel stau lucrurile şi în circumscripţiile colegilor mei ardeleni
Maniu, Vlad, Mihali. Contracandidatul meu nici măcar nu va trebui să
lucreze cu astfel de mijloace, fiind candidatul oficial al guvernului. Noi
am accentuat mereu în timpul campaniei electorale aspectul dinastic.
Şi atunci contracandidatul meu va spune: “Viena i-a înşelat mereu pe
români; recunoştinţă din partea Casei Habsburg nu o cunoaşte nimeni
mai bine/dccît voi în mijlocul cărora Iancu, victima Habsburgilor, a
rătăcit nebun din sat în sat. Domnul dr. Vaida vrea să vă ademenească
la continuarea acestei politici. Dacă memoria lui Iancu nu vă avertizează
atunci aminiiţi-vă că Majestatea Sa a lăsat să fie introduse legile şcolare
ale lui Apponyi, i-a acordat legii electorale a lui Andrâssy presancţir-
nea şi învăţaţi ce înseamnă să serveşti Viena”.
în acest mod, Excelenţă, poporul va fi împins încetul cu încetul
în braţele partidului paşoptist. Aceasta este o mare primejdie pentru
noi, pentru că credinţa poporului în dinastie devine astfel tot mai slabă.
Pe de al tă parte însă elemen tele radicale şi iresponsabile sînt seduse prin
agitaţia lui Iorga - Excelenţa Voastră ştie cine este lorga (Aehrental a
dat afirmativ din cap) - la sentimente iredentiste pe care din aceleaşi
motive le considerăm ca fiind un mare pericol pentru poporul nostru.
Insă pacea dintre noi şi maghiari pe care noi ne-o dorim mult de tot nu
va putea fi realizată printr-un partid moderat creat de către guvern.
Acest lucru l-au încercat cu totul altfel de oameni decît pigmeii din
coaliţie. Bătrînul Tisza care sigur a fost un om de stat de mare calibru -
nu ca fiul său care a dat dovadă de totală incapacitate nu numai prin

171
faptul că s-a făcut imposibil şi că s-a blamat dar şi prin faptul că şi-a
distrus partidul şi-l sprijină acuma pe adversarul său Andrăssy în proble­
ma pluralităţii - i-a cîştigat pentru politica sa de pace pe arhiepiscopi şi
episcopii noştri cit şi pe membrii Casei Magnaţilor, dr. Gali, pe George
Şerb, pe Mocsonyi, cu toţii oameni de prestigiu responsabil care s-au
bucurat de multă reputaţie în faţa românilor. Pacea eşuase însă pentru
că Tisza ceruse supunere necondiţionată fără nici o recompensă. Recu­
noaşterea statului unitar maghiar înseamnă confirmarea interpretării
oficiale că trebuie să ne lăsăm maghiarizaţi fără a opune rezistenţă. Tot
astfel se întîmplă şi cu steagul unguresc. Noi îl recunoaştem cu plăcere
ca simbol al statului însă ni se cere să-l recunoaştem ca simbol al maghia-
rităţii şi se face abuz de el folosindu-1 în chip de pălărie de a lui Gessler.
Prin aceasta el devine odios pentru noi."
Aehrental: “Cunosc destul de bine situaţia de cînd am fost amba­
sador la Bucureşti. Pe atunci am făcut şi excursii în Ardeal. Dar aveţi
acolo şcoli elementare româneşti ?”
Eu: “Da, Excelenţă, dar de cînd au intrat în vigoare legile lui
Apponyi cu privire la şcolile elementare nu se mai predă decît religia
şi limba română în româneşte. Toate celelalte obiecte sînt predate în
limba maghiară, drept de stat, geografie etc.”
Aehrental: “I-am sfătuit deja de pe atunci pe politicienii unguri
să se împace cu românii care cred că sînt în număr de 3 milioane.”
Eu: “2.700.000 conform statisticii oficiale din anul 1900. Putem
considera 3 milioane mai ales pentru că statisticile oficiale ungureşti
sînt astfel făcute incit politicienii se tem că în caz că va fi introdus drep­
tul de vot nefalsificat ca în Austria alegătorii nemaghiari vor poseda
majoritatea.”
Aehrental: “Tocmai de aceea ar fi înţeleptă o împăcare cu româ­
nii. Ar trebui să li se dea posturi de funcţionari.”
Eu: “Nu, Excelenţă, prin aceasta nu s-ar putea atinge scopul.
Excelenţa voastră trebuie să vă imaginaţi situaţia unui funcţionar român
intr-un oraş unguresc. Chiar şi oraşe care sînt considerate mari, cum ar
fi Oradea, Cluj etc., sînt de fapt nişte cuiburi sărăcăcioase. Aici i se cere
funcţionarului român să-şi renege naţionalitatea, să vorbească chiar şi
în familie în limba maghiară, să-şi educe copiii în spiritul maghiar. Am
oameni care sînt funcţionari superiori. Aceşti oameni fac un adevărat
martiraj în tot timpul vieţii lor. Ei trebuie pe de o parte să-i mulţumească
pe maghiari pentru a nu fi denunţaţi ca nepatrioţi iar pe de altă parte ei
trebuie de exemplu să-şi educe fiicele totuşi româneşte căci tot nu le
pot mărita cu maghiari. Sigur că nu au voie să-şi educe copiii la şcoli

172
româneşti pentru că asta ar fi nepatriotic. Pacea dintre noi şi maghiari
nu poate fi realizată decît pe bază de instituţii, şi anume cînd vom fi
recunoscuţi ca factori egali de către partidele nemaghiare într-un parla­
ment ales pe baza dreptului de vot universal.”
Aehrental: “Vi se reproşează că mereu veniţi la Viena pentru a
căuta aici aliaţi”.
Eu: “Excelenţa Voastră, ce să facem ? Dacă în Ugaria nu găsim
pe nimeni care să aibă înţelegere pentru cerinţele noastre drepte, dacă
acolo nu întîlnim decît duşmănia şi persecuţia atunci ne căutăm prieteni
acolo unde îi găsim. Nu că ne-ar fi de exemplu mai dragă limba germană
decît cea maghiară la armată. Dar noi am preluat ca şi în acest caz la
mijloc. Gruparea partidelor va fi condiţionată de două mari direcţii
spirituale: cea liberală şi cea conservatoare. La prima ar adera toate
partidele agrariene, clericale etc. O solidaritate între diferitele grupări
ale acestor coaliţii care susţin două concepţii diferite despre lume este
foarte improbabilă. Noi românii sîntem doar 14 inşi dar şi pe noi ne
obligă numai pasiunea condiţiilor politice să fim solidari pentru că
sîntem elemente foarte eterogene în ceea ce priveşte concepţia despre
lume, educaţie, poziţia socială etc. Acelaşi lucru s-ar întîmpla şi în cazul
raporturilor între partidele din parlamentul ales pe baza dreptului de
vot universal. (Servitorul anunţă pe dr. Weisskirchner). Acum eu aş
avea mare rugăminte la excelenţa voastră şi sper că, avînd în vedere
dificultăţile poziţiei noastre, Excelenţa voastră nu va considera că este
o lipsă de modestie sau o îndrăzneală prea mare din partea mea această
rugăminte. N-ar fi posibil ca excelenţa voastră să intervină pe lîngă
Majestatea Sa pentru ca să fie invitat şi preşedintele partidului nostru,
dr. Mihali, în faţa Majestăţii Sale deoarece sînt primiţi de către acesta
politicieni de toate nuanţele de partid şi nu doar din cadrul coaliţiei?
Această invitaţie ne-ar uşura şi stimula nemaipomenit politica noastră
dinastică. Noi am făcut în interiorul şi în afara parlamentului de 40 de
ani o politică dinastică. Excelenta voastră ştie cel mai bine că între noi
n-au existat niciodată iredentişti. Există desigur oameni tineri, nişte
visători, aşa cum există studenţi cu înclinaţii naţionale germane care
practică cultul lui Bismark şi al lui Schonerer, dar care după aceea devin
cei mai buni funcţionari austrieci. Dar Excelenţa voastră ne veţi certifica
desigur că printre politicienii noştri reali nu există decît bărbaţi dinastici
dar nici un iredentist. Noi nu putem face nici politică kossuthistă. De
aceea trebuie să ne continuăm politica dinastică. Primirea preşedintelui
nostru de partid ar avea un efect nemaipomenit de favorabil.”

173
 Aehrenthai. “Eu nu pot să fac absolut nimic deoarece, după cum
ştiji, această treabă nu face parte din resortul meu şi eu trebuie să mă
feresc cu stricteţe să-mi depăşesc sfera de competenţă. Acest lucru cade
în raza de acţiune a lui Wekerle, aşa că trebuie să vă adresaţi lui.”
Eu: “tocm ai acesta-i lucrul fatal şi anume faptul că ne-am adresat
degeaba la dr. vVckerlc. El ar fi primul care ar face totul pentru a evita
acest lucru. Pot să vă rog să-mi spuneţi ce am putea face în aceste
condiţii?”
El: “Nu s-ar putea face aşa ca preşedintele vostru să se adreseze
direct cancelariei cabinetului pentru a cere audienţă?”
E:r ‘Asta ar merge destul de greu, pentru că în caz că n-ar reuşi
problema ar provoca mult singe rău în opinia noastră publică.”
Aehremal: ‘Dar cum s-ar putea face aşa ca preşedintele vostru să
sondeze doar şi în caz că n-ar fi nici o speranţă de a fi primit de către
Majestatea Sa, să tăinuiască toată afacerea.”
Eu: “Asta n-ar prea fi posibil, Excelenţă.”
El: Ei, ne vom mai sfătui.” (El se scoală spunînd că îl aşteaptă
ministrul Weisskirchner.)
Ev Mulţumesc Excelenţei voastre din inimă pentru primirea
amabilă şi pentru sfaturile binevoitoare pe care Excelenţa voastră mi
le-aţi dat. Pot să sper că Excelenţa voastră îmi va permite să mă înscriu
şi altă dată în audienţă?”
Aehremal: “Da, dacă vă anunţaţi la Budapesta, la biroul (?) meu
sau dacă mai veniţi o dată la Viena. Dar tocmai asta este, ce vi se ia atît
de mult în nume de rău, faptul că întreţineţi relaţii în Viena.” (Stăteam
gata să plec la uşă.)
Eu: “Pînă cînd nu putem încheia cu maghiarii o pace cinstită
sîntem nevoiţi să venim la Viena. Nu de mult ni s-au pus din nou condi­
ţiile de pace. Contele Andrăssy i-a declarat colegului meu că toate legile
promulgate împotriva noastră vor fi tratate ca inexistente şi ni se va
asigura libera dezvoltare culturală şi economică dacă vom renunţa la
relaţiile noastre vieneze şi ca dovadă a respectării cinstite a acestei
condiţii de bază a pactului de pace vom intra în diferitele partide ale
coaliţiei pentru a lupta împreună cu partidele maghiare pentru indepen­
denţă economică şi pentu cererile privitoare la o armată naţional-ma-
ghiară. Vă rog, Excelenţă, putem face o astfel de politică sinucigaşă?”
Aehrenthai: “Asta nu prea merge, eu nu v-aş sfătui să faceţi asta,
ar fi primejdios.”
Mi-a dat mina şi a plecat.

174
 Temerea mea că, după cum îmi descrisese pe Aehrenthal, dr.
Friedjung, dr. Gessmenn şi dr. Funder, acesta va fi brusc cu mine a fost
nemotivată. Primirea a fost rece, formală, firească la un om care prin
poziţia sa trebuie să fie foarte rezervat. Felul cum vorbeşta face impresia
că intenţionat vorbeşte cu jumătate gura, neglijent, indiferent. De trei
ori a zîmbit ori rîs în timpul cit am vorbit şi a fost purtarea lui de o com-
plezanţă ireproşabilă. în glas nimic respingător, rigid ori chiar brusc. Eu
am vorbit cit de repede am putut, dîndu-mi seama că nu va avea timp
mult pentru mine. Am stat la el 25-30 minute. Rezultatul principal e că
pentru viitor voi mai putea să fiu primit de el. Dispoziţia mea a fost
excelentă, incit am vorbit fluent, rotunzînd bine frazele şi modulînd
glasul după trebuinţă. Deşi nu chiar verbal, dar în general luînd, totul a
decurs precum am descris.

Baronului Aehrenthal i-am mai spus că deşi noi ne dăm seama

că în politica mare momentele ethice nu pot fi considerate totdeauna
dar totuşi aflăm îndreptăţită aşteptarea poporului nostru, ca M. Sa să
ne facă printr-o lege electorală dreaptă posibil să silim guvernele, ca
legile sancţionate prin M. Sa şi pentru noi să fie executate. Nu cerem
protecţie dar cerem ca să ni se facă posibil a fi cetăţeni, care nu sînt scoşi
afară din cadrele legilor, ca să fim trataţi ca oameni iar nu mai rău decît
animalele vii în epoca cînd e plină lumea de Trierschutzevereine. Dar
poporul nostru e Vogelfrci; jandarmii pot să-l împuşte fără ca ulterior
să fie găsiţi vinovaţii şi pedepsiţi. Pe noi deputaţii orice organ subaltern
al administraţiei ne poate insulta cu pumnii sub paza jandarmilor Iară
să putem afla scut de drept undeva.
I-am spus: - S-a colportat vestea că Excelenţa voastră nu aprobaţi
politica noastră radicală şi că aţi afla de mai înţelept să ne împăcăm cu
coaliţia. Va şi fi nespus de mulţumitor dacă mi-aţi permite să vă întreb
cum credeţi că ar trebui să procedăm. Dacă aţi binevoi să mă primiţi la
altă ocazie mi-aţi permite a vă cere binevoitorul sfat. El mi-a răspuns că
mă va primi.

175
 Hod2a mi-a com unicat că a aflat de la un deputat ceh că
Aehrenthal {ine un stenograf în apropierea odăii sale, care toate conver­
saţiile le stenografiază. Se poate, căci la spatele mesei de scris e un
paravan înalt şi lung incit nu am putut vedea ce e după el. Putea cit de
bine sta un om la o masă ascuns indărăptul acestui paravan, care, în
odaia mare nu pare a avea nici un rost.

Cînd m-am plîns lui Cari că nu am avut nici un rezultat pozitiv

după munca noastră obositoare şi intensivă de 3 ani, el mi-a răspuns: “E
drept că nu putem prezenta rezultate pozitive, dar trebuie să fim totuşi
mulţumiţi cu ceea ce am obţinut. Chiar dacă nu am realizat nimic am
stabilit şi am împiedecat să se facă multe lucruri rele şi acest rezultat nu
este chiar atît de neînsemnat”.

Dr. Lueger mi-a spus: Nici nu poale fi vorba de concesii în ceea

ce priveşte armata. Aici am face cea mai energică opoziţie şi socialiştii
ar trebui vrînd, nevrînd să colaboreze.

Dr. Funder mi-a spus că Sieghart a propus concesiuni: panglici

tricolore la steaguri şi o modificare a emblemelor pe bază de paritate.
Acestea dacă ar fi primite de coaliţie ar face-o de-a dreptul ridicolă.

176
 m
Dr. R iedl mi-a comunicat că din partea reprezentanţilor
României s-a făcut lotul, în decursul negocierilor pentru tratatul co­
mercial, că interesele oierilor mărgineni din Transilvania să fie scutite.
Guvernul ungar însă nu a voit să cedeze cu nici un chip.

La baronul Aehrental i-am spus că pericolul legii lui Andrăssy

nu e pluralitatea, mici votul pe faţă nici urbancensus, ci condiţia scrisului
şi cititului. Amploiaţii comitatenşi, care vor fi în comisia menită să
compună listele electorale, vor supune pe ţărani la examen, căci atestate
a 6 clase absolvite nu vor putea produce neexistînd 6 clase. Vor fi de
ajuns, ca pe 1-2 dintre fruntaşii satului cu point d’honeur-ul ţărănesc
desvoltat să-i respingă spre a reţinea lot satul de a se anunţa în faţa
comisiei. Vor prefera să nu fie alegători, decît să se lase batjocoriţi de
d-nii din comisie. Se va naşte paradoxul că, în ţinuturi, unde avem
60-80% de ştiutori de carte trecuţi de 24 de ani, vom avea 4-5% alegă­
tori. Aici e adevărat pericol pentru dinastie, căci chiar elementul mai
conservativ, mai dinastic, ţărănimea, va fi răpită de dreptul electoral
prin legea lui Andrăssy. Ceva clar trebuie. Aehrenthal făcea din cap şi
din toată mimica şi gesturile lui vedeam că ştie şi pricepe pericolul. Că
îl aprobă ori nu proiectul lui Andrăssy nu am pulul citi nimica din
mimica lui.

177
 Marţi, 22 iunie 1909 spre miercuri noaptea am călătorit la Braşov,
la înmormîntarea lui dr. Aurel Mureşianu. Miercuri spre joi îndărăt. Am
stat la Olpret pînă vineri cînd plecai spre Viena.
Sosit la Viena vineri seara am mers la R/eich/p/ost. Dr. Funder
era încîntat de acţiunea lui Lukăcs, ca “homo regius Avea convingerea
că Lukăcs a procedai conştient spre a-i blama mai întîi iar apoi a-i
dezbina pe kossuthişti. M-am culcat pe la 2 din aceeaşi noapte.
Duminică l-am căutat pe Hod2a, care şi el locuia la hotel
“Sudbahn”. Dînsul avea încredere în acţiunea Lukăcs. Pe la 11 ore a
mers la acesta să discute. Lukăcs l-a asigurat că în caz dacă negocierile
lui nu ar aduce rezultat şi dînsul ar face cabinetul de luptă natural
contează la sprijinul nostru.
La masă ne-am întîlnit cu Gratz Gustav, coresp. “N/euc/ Fr/eie/
Pr/ess/” şi cu Lânyi, ziaristul de casă al lui Lukăcs. Ambii îi înjurau
grozav pe kossuthişti dar să temeau că Lukăcs nu ar face cabinetul de
luptă.
După audienţa de după amiazi a lui Lukăcs din nou i-am întîlnit
pe aceşti doi ziarişti la hotel Bristol. Situaţia era neschimbată. Gratz zice
că saşii numai atunci ar intra în partidul nostru, cînd am avea deja şi
şvabi şi am fi puternici. Ideile lui Renner dînsul nu se simte chemat să
le lanseze, cu toate că admite că sînt avantajoase pentru saşi. Lănyi nu
crede că noi îi vom putea da lui Lukăcs destul sprijin spre a putea izbuti.
Sosind în 27 iunie Cari Brosch, în 28 am fost împreună cu Hod2a
la dînsul. Se temea că Lukăcs va deveni slab. înjura pentru că forţează
cabinetul kossuthist “a tout prix”. Regreta că Kristoffy nu are curaj.
Despre Tisza spunea că e singurul bărbat politic cu orizont larg, în
Ungaria. I-au adus amîndoi o sumedenie de argumente contra lui Tisza.
Zădarnic, Cari dădea numai din umeri.
- încă tot nu m-aţi convins, trebuie să găseşti argumente mai
bune. Pînă la urmă Tisza nici n-a omorît nici n-a furat. Kossuth este un
ticălos, Andrăssy, Apponyi, Wekerle la fel. Lukăcs este slab, Kristoffy
imposibil - dar cu cine va trebui să guvernezi şi deoarece deocamdată
nici unul dintre d-voastră nu are o majoritate care să fie în stare să
guverneze nu poate fi nici unul dintre dvs. numit ministru.
Am vorbit apoi despre pregătirile vizitei lui FI. la Sinaia, despre
agitaţia lui lorga. Despre Dipsi a zis:
- Tocmai cînd FI. se pregăteşte să demonstreze regelui României
prietenia intimă, P/opovici/ îi oferă lui H. coroana regală română.
^ Eu am replicat cu pregătirea relaţiei de Staatenband între
România şi Austro-Ungaria. De adio l-am rugat să stăruiască pe lingă

178
 Lukâcs în caz dacă ar forma cabinet de luptă, ca să cedeze 30 de mandate
nouă şi 20 slovacilor. La acestea Cari a izbucnit:
- Dragă domnule doctor, sînteţi mereu prea modest. Sînteţi întot­
deauna dispuşi să vă împăcaţi cu 50%. Aşa a fost şi cu una din ultimele
dvs. propuneri. Dacă nu se poate institui dreptul dc vot uni ,-rr.al, ei bine
atunci să fie introdus un sistem electoral censitar cu cens scăzu ’ şi să [sc]
dea drept de vot tuturor soldaţilor care şi-au satisfăcut stagiul militar.
Atunci înaltul meu domn fireşte că spune: Ei vedeţi că românii nici nu
cer chiar atît de intransigent dreptul de vot universal. Nici dr. Vaida nu
este un luptător cu orice preţ pentru dreptul de vot un: >rsal. Acum din
nou vă mulţumiţi cu 30 de cercuri electorale. U,uiv. U> cereţi cel puţin
50. Atunci Lukâcs va spune: Da, dr. Vaida e nebun, dar vă v acorda 30
dacă stăruim puternic. Dar dacă cereţi numai 30 atunci nu le veţi primi
cu siguranţă.
Eu i-am răspuns că întotdeauna am ţinut să fiu real şi cinstit în
raportul meu cu H. şi cu Cari. Eu nu cer imposibilităţi. Dînsul mi-a
răspuns ca să nu fiu modest ci obraznic, căci numai aşa se poate ajunge
ceva de la domnii mari. (Un lucru care şi eu îl ştiam dar care nu îl poţi
aplica totdeauna cu succes.)
Cari l-a rugarea mea în glumă mi-a promis că dacă va deveni
canţelar imperial mă va denumi ministru, o promisie uşor de dat, pentru
că e sigur că nu va ajunge canţelar.
Pe drum de la Cari am comentat cu Hod2a, că amîndoi am primit
impresia că Cari dorea să aibă astfel argumente contra lui Tisza care să
prindă la H. şi că de aceea forţa să scoată din noi ceva de efect, fiindu-i
şi lui cunoscute cele expuse prin noi ca nesuficiente pentru convertirea
lui H. în contra lui Tisza. Hodia a stăruit să nu mă sfiesc a-1 caracteriza
pe Tisza din punct de vedere confesional, c a ......
La proxima mea vizită la Cari, în 4/VII/1909, a.m. i-am predat o
caracteristică a lui Tisza din punct de vedere confesional (Copia se
găseşte la Virgil). I-am spus:
- Deja cu ocazia ultimei mele vizite am fost gata să spun lucrurile
pe care acuma le-am aşternut pe hîrtie, însă am avut impresia că este
josnic să lucri împotriva unui om cu denunţuri confesionale. Cînd băia­
tul meu mic îl părăşte pe fratele său trebuie să spună drept pedeapsă:
“cel mai mare ticălos din toată ţara este şi rămîne denunţătorul” şi mi-a
fost ruşine faţă de mine însumi să vă spun lucrurile pe care acuma le-am
redactat în scris. Mă mai gîndeam că ar fi bine pentru popă decît pentru
soldat. Dar deoarece se pare că aveţi nevoie de argumente pentru neu­
tralizarea lui Tisza, această impresie am avut-o amîndoi, Hod>a şi cu

179
 mine, şi deoarece şi Hod?.a, care este protestant, m-a sfătuit să-l descriu
pe Tisza aşa cum este în realitate am făcut-o.
El: - Da, nu trebuie să fim delicaţi în alegerea mijloacelor. Domnii
lucrează împotriva noastră cu cele mai josnice arme. Aşa că nici noi nu
trebuie să-i menajăm ci trebuie să folosim aceleaşi arme împotriva lor.
L-am căutat pe dr. Friedjung. Dînsul nu crede că ar putea, cu
ajutorul nostru, Lukăcs, alege în 200 cercuri şi între 100 să îi frîngă pe
kossuthişti. Ar fi foarte urît să se facă alegeri după sistemul Banffy. Eu
am stăruit că, cu cît se va amina mai mult soluţia radicală, coroana cu
atît mai mult va avea de luptat cu greutăţi.
în misiunea lui Lukăcs nu are încredere. Fehdrvăry, cu care am
vorbit înainte cu 2 săptămîni, nu crede nici el în succesul lui Lukăcs.
Kristoffy crede. Acest din urmă nu are de gînd să se expună nu-şi crede
timpul de sosit. I-am expus, fără a preciza planul lui Kristoffy, de a lăsa
să se aleagă - usu maiorum - deputaţi prin plebiscit în comitete, care
peste 1000 de inşi ar avea să hotărască în numele naţiunei dacă voiesc
ori nu sufragiul universal, direct şi secret. Numai atîta.
Friedjung a declarat că aceasta ar fi numai o complicare a chesti­
ei, pe lîngă că M.S. nu s-ar învoi cu plebiscit, fiind în contra tradiţiilor
habsburgilor. Spunea că are impresia că lui Kristoffy îi lipseşte curajul
de a se pune în fruntea unei soluţii de luptă:
- Cred că dacă l-ar convinge cineva că Camera are nevoie de
bunele sale servicii şi l-ar ruga frumos, el s-ar lăsa înduplecat să înceapă
lupta cu succes, am zis eu.
Dînsul: - Ei, nu trebuie să uitaţi că nu se obişnuieşte să fie rugat
cineva să preia un astfel de rol. Nici n-ar prea folosi la ceva. Cel care
simte imboldul şi se simte în stare să conducă o acţiune mare trebuie să
se sbată singur pentru a prelua conducerea. Pe urmă mai trebuie să aveţi
în vedere că Majestatea Sa este un om în vîrstă. La vîrsta aceasta puterea
iniţiativei de obicei s-a stins. Acesta e cazul şi la Majestatea Sa. Trebuie
înaintate Majestăţii Sale planuri bine gîndite care poartă în sine pro­
babilitatea succesului. Atunci te poţi aştepta ca el să se decidă pentru
un plan. Modul în care conform relatărilor dr. Kristoffy vede problema
n-o consider potrivită pentru a obţine sancţiunea Majestăţii Sale.
L-am căutat şi pe Ebenhart dar nu l-am găsit acasă. Nici pe
Axmann. Lui Gessmann i-am expus ideea lui Kristoffy pe la 1 ore, iar
el, fără de a primi sau refuza ideea, s-a lăsat uşor convins ca după un
eventual fiasco al lui Lukăcs numai Kristoffy mai rămîne, cu care îm­
păratul poate executa o asanare a stărilor din Ungaria. Pe la 5 a vorbit
Kristoffy cu el. Aceasta a fost în 1/VII, 1909.

180
 în aceeaşi zi pe la 4 ore l-am întîlnit pe deputatul, profesor
Redlich (der Christlich - soziale Jud.) în parlament unde Gessmann mă
făcu cunoscut cu el. Am mers într-o cofetărie din apropiere. I-am expus
situaţia din Ţară, agitaţia lui Iorga în contra primirei lui H. Am stăruit
ca ministrul de externe să intervină pe lingă cel de interne ca ordinul de
expulzare să fie retras.
Redlich - om de casă la Aehrenthal - mi-a dovedit imposibilitatea.
Iorga a ştiut cu 3 luni înainte de expulzare despre ceea ce îl aştepta, dacă
ar voi să treacă în Austria. Totuşi a înscenat chiar în preajma vizitei lui
H. cu mare aparat expulzarea. A fost o greşeală că a fost expulzat pentru
totdeauna, însă acum în timpul scurt care mai rămîne pînă la vizita lui
H. la Sinaia, nu se mai poate retrage ordinul de expulzare.
Referitor la chestiile din Ungaria este Redlich cît se poate de
perfect informat şi contrar absolut al hegemoniei maghiare. Prea opti­
mistic judeca şi el situaţia numai în acea privinţă, că cultul lui Kossuth
şi kossuthismul vor decădea şi dacă s-ar denumi cabinet kossuthist.
Mi-am dat toată silinţa să-i dovedesc greşeala părerei sale.
în 3 iulie seara, pe la 8 ore am mers cu dr. Funder la Gessmann.
Şi dr. Funder era foarte deprimat şi revoltat prin ţinuta slăbănoagă a lui
Lukâcs. Era deja foarte sigur că vineri va fi primit Wekerle la M.S. spre
a fi din nou încredinţat în conducerea afacerilor pînă în toamnă.
Gessmann era extrem de furios. Venea chiar din “Ministerats-
presidium”. A zis ca următoarele:
- E scandalos cum a dat chix Lukâcs. In ultimul moment s-a
speriat şi a dat înapoi. (Tisza îi declarase că nu va găsi fispani, căci dînsul,
Tisza, va începe lupta în contra lui, dacă ar cuteza să facă cabinet de
luptă ca în contra unui trădător de neam şi de patrie.) I l-a propus
împăratului pe Khuen-Hădervăry ca premier. însă împăratul a răspuns:
- Nu, de acela nu am nevoie. Acela mereu dă chix în situaţiile mai grele
şi fuge la mine pentru a-mi oferi portofoliul. Prin urmare împăratului
într-adevăr nu i-a mai rămas nimic de făcut decît să-i încredinţeze cabi­
netul Wekerle cu conducerea provizorie a afacerilor..
Acum chiar că nu mai rămîne decît Kristofiy. Totul mersese
strună. Şi atunci Lukâcs îşi face în pantaloni şi indivizii cîştigă timp pînă
la toamnă pentru a-şi face apariţia cu şi mai multă forţă. însă concesii
nu se vor mai face. Orice guvern care va ceda începerea plăţii în bani
lichizi va fi răsturnat. Dacă împăratul vrea să facă concesii atunci să le
facă, dar atunci vom cere imediat uniunea personală. Să li se dea maghia­
rilor armata şi independenţa economică căci pentru noi tot e mai bine
decît să plătim din buzunarul nostru pretenţiile maghiare.

181
 Observînd dr. Funder că dacă creştinii-sociali ar propaga uniu­
nea personală şi ea ar deveni fapt, s-ar prăpădi monarhia, Gessmann a
izbucnit:
- Ei, atunci se va destrăma toată istoria. Mie nu-mi pasă. Pînă la
urmă nu putem fi tot timpul mai imperiali decît împăratul. Da, de 40 de
ani nu se face decît o politică a tîmpeniei, nu, deja de 50 de ani se face
o tîmpenie după alta. Aceasta trebuie să se răsfrîngă pînă la urmă în
mod negativ. Dacă li s-ar fi dat naţionalităţilor din Ungaria măcar cîteva
drepturi, cel puţin un minimum pentru a se putea dezvolta, atunci am
avea acuma cu cine să-i înfrîngem pe maghiari. Dar aşa trebuie să cerşim,
desigur ca Wekerle şi ceilalţi excroci să binevoiască a prelua guvernul.
Ce vrei să fac? Să mă duc la Aehrenthal? Acela-i o vită umflată
care », va da afară, bineînţeles că nu fizic ci cu cuvinte politicoase.
Da, voi merge ia el, dar ce poate să facă? Doar s-a ţinut destul de
bine în toată chestiunea. Nici el nici împăratul nu au nici o vină că
Lukâcs a făcut în pantaloni în momentul decisiv. Fără însărcinare de la
Belvedere nu pot să cer nimic de la Aehrenthal iar K.H. este acum pe
mare.
Am stăruit apoi dimpreună cu dr. Funder să se întîlnească cu
Cari. Dînsul a primit rugîndu-mă pe mine să intermediez întîlnirea.
Lui Cari (adecă Brosch' :-am telefonat în seara reîntoarcerii lui
la Viena, adecă deja în 3 (pe la 10 ore seara) iar în 4/VII pe la 9 1/2 am
fost la el. Dînsul, telefonînd la Gessmann a primit răspuns că acesta e
dus în excursiune. A rămas ca să-l informez pe Gessmann că Cari îi stă
la dispoziţie, să-l caute la dînsul acasă pe Gessmann. Luni în 5 iulie, Cari
pe la 12 a mers la Bienarth. Am căzut de acord ca să stăruim pe lîngă
Kristoffy să se pună în fruntea acţiunei la toamnă. Cari opta că părintele
conte Gallen a stricat rosturile lui Kristoffy prin uşurinţa cu care a vorbit
faţă de Weisskirchner despre afacerea de finanţă Meindl (caÎL en gros),
un lucru pe care-1 ştiam de la dr. Funder.
Am plecat şi am mers cu contele Gallen la dr. Lueger. Acesta, ca
de obicei, m-a primit foarte afabil şi a promis că el şi partidul lui vor fi
la locul lor şi nu crede cît negru sub unghie maghiarilor. S-a plîns de
slăbirea vederei:
- Dragă domnule dr. Vaida, eu sînt deja complet orb.
Eu: - Şi totuşi Excelenţa Voastră vede mai clar decît oricine din
Austria. Cuvîntarea de la Eisenstadt la mormîntul lui Haydn ne-a elec­
trizat pe toţi iar furia maghiarilor ne-a dublat bucuria.
El a rîs şi după ce a constatat că “indivizii parcă erau turbaţi”,
a povestit cum l-au primit nemţii din Eisenstadt de bine şi că erau

i
182
organizaţi să-i bată pe studenţii care ameninţase că vor demonstra în
contra lui dr. Lueger, dar care au preferat să nu meargă la Eisenstadt.
De-abia mi-a zis:
- Cînd m-am plîns odată la Roma cardinalului (...) cu privire la
mizeria din Viena acesta mi-a spus: “Curaj dr. Lueger, curaj”. Ei bine,
mie din fericire nu mi-a lipsit curajul. Eu vă spun acuma dv. acelaşi lucru:
“curaj dr. Vaida, curaj” atunci va merge. Am plecat.
După amiază, pe cînd din întîmplare mă găseam la Ricdlof pe 1/4
de ceas spre a mă schimba, de îndată intră Aurel C. Popovici. Am mers
împreună la “Venedig im Wien”. Pe drum mi-a povestii cum studenţii
din Bucureşti aţîţaţi prin Iorga voiau să demonstreze contra lui H. dar
venind la el, la Dipsi, după un ceas, i-au pus întrebarea dacă nu ar fi bine
oare să se ţină un meeting spre a-şi demonstra alipirea către Habsburgi.
Că românii transilvăneni vorsă meargă în deputăţie la H. Ce zic eu, e
bine? Mie mi-a plăcut mult ideea aceasta. Mi-a spus conversaţia lui cu
H. în grădina din Belvedere, pe o bancă, la care conversaţie făcea aluzie
Cari. In “Venedig im Wien” ne-am întîlnit cu Cari şi ne-am salutat. Cînd
ne-am aşezat după mult căutat la o masă liberă dintr-un colţ în grădina
dinaintea lui “sala romană” Aurel Popovici (el şi dr. Ciurcu erau cu noi)
l-a descoperit la masa vecină pe dr. Gessmann. La plecare, oprindu-se
la masa noastră i-am spus că mîne-zi Cari îi stă la dispoziţie. Aşa-i vine
întîmplarea omului adeseori întrajutor mai mult decît toată mintea şi
toate mijloacele tehnice moderne.
în 5 am mai stat la Viena, căci numai p.m. l-am găsit pe Virgil. In
6 la 5 p.m. am plecat. înainte de a pleca am fost cu Hod2a în odaie la
Dipsi (Hotel Regina etajul ultim spre curte) şi am statuat proximi paşi
ce sunt de făcut.
Dipsi a accentuat că, după toate cele întîmplate, trebuie să ne
concentrăm acţiunea spre a-1 ridica pe Kristoffy în fruntea guvernului
la toamnă. Să stăruim în această direcţie atît pe lingă Kr/istoffy/ cit şi pe
lingă H.
Miercuri p.m. la 4 am fost la Kr/istoffy/ în vila lui din Labancz ut.
Am vorbit mai bine de 1 1/2 oare. I-am expus situaţia din Viena şi am
stăruit ca el să se pună în fruntea naţiunei căci cită vreme el aşteaptă şi
lucră numai pentru alţii cei din Viena cred, că îi lipseşte curagiul.
- Pe lingă aceea trebuie un om de convingere tare, că numai
sufragiul electoral poate regenera Ungaria şi face pace între dinastie şi
ţară. Dînsul mi-a spus că pe el îl reţine nesiguranţa dacă M.S. l-ar denu­
mi şi dacă H. este ori nu p/entru/ dînsul. Pentru eventualele alegeri, care
le-ar face el, contează la învingere sigură în 150 de cercuri. Mi-a răspuns

183
 pe un petec de hîrtie statistica acestor cercuri. 85 ar fi în care românii
hotărăsc precumpănind, că ar fi sprijiniţi de guvern. Zadarnic am stăruit,
că proiectul lui de lege elect/orală/ cu censul cultural din nou creează
clase privilegiate, respective clasele acestea, care au putut să înveţe.
El s-a declarat categoric în contra oricărui curs, fiind censul un lucru
reacţionar. Reforma socială, pacea cu nemaghiarii, înfrîngerea
kossuthismului va fi programul lui. Nemaghiarii vor fi pe pace intr-un
parlament al sufragiului (pseudo)universal contemplat de el.
Teorii sociologice nemistuite par a forma un haos în capul lui. în
chiţibuşurile administrative şi ale artei de guvernămînt maghiar este
însă incontestabil un maestru. Ne-am despărţit rămînînd ca duminica -
pînă clnd se va mai socoti - să-l căutăm cu Mihali şi cu Vlad, Maniu. De
adio m-a asigurat că are curajul să preia guvernul dacă cei din Viena îl
vor primi.
Am plecat seara spre Olpret. Sîmbătă din nou am plecat spre
Pesta, cu Mihali. Vlad era şi el acolo. Maniu nu venise.
Pe la 11 1/2 am sosit la Kr/isloffy/. Am stat pînă la 2 ore. L-a
rugat pe Mihali să-i răspundă lui Lukâcs, în caz că i s-ar adresa lui,
cerînd sprijinul partidului, că avem deja acord cu Kr/istoffy/, să vor­
bească cu el.
Dînsul s-a săturat să tot ridice pe alţii, care nu fac apoi ispravă.
Trebuie un om cu convingeri ferme.
El contemplează, că dacă Lukâcs va face cabinet să ofere garanţii
personale, că va realiza proiectul elect, al lui Kr/istoffy/ (Eu am făcut
observarea: Kafka, min. de interne şi el Kr/istoffy/, presidentul camerei,
ce el a admis). Dacă însă nu s-ar realiza combinaţia, Lukâcs, dînsul speră
că va veni la rînd, pentru care eventualitate doreşte să-şi asigure sprijinul
nostru. Mihali şi noi i-am promis. Am vorbit detalii, candidaţii de fişpani

Cînd ne-am ridicat spre a pleca, m-a rugat să mai stau. Am mai
stat ca 1/2 de ceas. Rămaşi singuri mi-a declarat franc că e aplicat să
preia conducerea afacerilor, căci nu are nici o încredere în Lukâcs, pe
care Tisza l-a speriat, incit de teama să nu capete fişpani şi de teama
că Tisza îl va denunţa ca trădător de neam şi de patrie, şi-a făcut în
pantaloni.
Vorba e cum s-ar putea ajunge, respective exopera denumirea lui,
a lui Kr/istoffy/ în Viena.
Lukâcs aspiră la postul de minister comun de finanţe, după căde­
rea lui Burian, care la toamnă va urma cu siguranţă.

184
 Dacă H. ar primi să-l protejeze pe Lukâcs la ajungerea acelui
post, atunci el ar fi aplicat să îl recomande la M.S. drept necesar al său
pe Kr/istoffy/.
Mi-a dictat o întreagă listă de candidaţi de miniştri, m-a asigurat
din nou, că în 250 de cercuri va reuşi, că va avea în momentul cînd va fi
denumit de min. president cîteva milioane la dispoziţie pentru alegeri
etc. M-a rugat să fac în acest înţeles un raport şi propunere lui H. şi să
merg pe miercuri, 14 l.c. la Viena, cînd Cari şi H. sosesc din Sinaia.
I-am promis, dar mă cam codeam să^plec la Viena fiind sătul de
atîta călătorit, mai cu seamă tot noaptea. în fine stăruind dînsul l-am
asigurat că voi fi pe miercuri seara la Viena.
Am luat masa la “Szaros vend6glo” unde mă aştepta Mihali care
era foarte vesel, cînd i-am comunicat dorinţa lui Kr/istoffy/oricît era de
obosit, după ce ne-am întors la “Jăgerhorn”, am scris raportul-memoriu
şi o scrisoare către Cari şi le-am expediat deja pe la 7 ore (copia e la
Virgil).
Noaptea ne-am reîntors cu Mihali şi luni pe la amiazi am sosit
iar la Olpret. Marţi în 13/VII am plecat spre Viena, unde am sosit
miercuri seara. Lui Hod2a i-am lăsat vorbă la hotel “Sudbahn” eu am
tras la “Reidhof”. Pe la 11 noaptea am mers pe capul lui dr. Funder.
Dînsul mi-a comunicat că Gessmann fusese la Aehrenthal şi că
acesta făcuse tot posibilul în favorul lui Lukâcs, fără de a-i păsa de lipsa
de curaj a armeanului.
Planul de deznodămînt cu Kristoffy în fruntea guvernului, iar cu
Lukâcs ca min. de finanţe comun, l-a aprobat şi aflat bun, promiţînd că
va lucra şi el în această direcţie.
Fiind pe masa lui harta lui Mazăre despre relaţiile etnice din
Transilvania, el şi-a arătat surprinderea asupra amestecului grozav de
popoare. I-am dat unele explicări referitor la “maghiarii” de prin
Făgăraş, Szolnok-Dăbîca şi “germanii” din Maramureş etc.
Dr. Funder - cu drept - accentuă că nicicînd nu a fost monarhia
mai departe de federalism. Evoluţia tinde spre autonomii naţionale etc.
- aflasem de la “Korespondent Austria” - Selig, pe care îl cunosc de
cînd era redactor şef la “Deutsche Z/eitun/g”, că Banffy s-a apropiat de
Gessmann şi Funder şi că a izbutit să-i înduplece, să nu-i facă greutăţi
la Belvedere. L-am strîns cu uşa pe dr. Funder, spunîndu-i că pe Banffy
îl caracterizează îndeajuns faptul că după ce a pus la punct broşura,
Teisig, nu s-a jenat să scrie, respective să înşire broşura “Der wahre
Franz Kossuth” apărută în editura “Reichpost”-ului.

185
 Dr. Funder deşi nu a admis aceasta direct, dar nici nu a negat, ci
s-a grăbit să mă asigure, că el o singură dată a convenit la “Sacher” cu
Bânffy, ca din întîmplare fiind la dorinţa lui Bânffy astfel această întîlni-
re - şi că Bânffy i-a făcut impresia unui om naiv, care crede în tiradele
sale cunoscute să poată găsi naivi, cari să îi dea crezămînt.
Am vorbit apoi de trebuinţa ca să facă ceva pentru Kristoffy spre
a-1 sprijini. Totodată l-am rugat că, dacă ar reuşi afacerea Meindl, să
nu fie obligaţi lui Kristoffy ci mai bine celor din Viena - astfel să se
repartizeze. I-am spus că nu Aurel C. Popovici ci Dumitrache a condus
deputăţia la H. I-am descris toate infamiile care le-au comis autorităţile
ungureşti cînd cu trecerea lui H. prin Ardeal.
Cum îndată după sosirea mea telefonasem la 86-50, aflasem că
Cari va veni la 7,50 seara. Deci nu l-am molestat în acea seară, ci i-am
scris din “Arcaden” o scrisoare pneumatică, anunţîndu-i că mîne-zi o
să-l caut dimineaţa prin telefon, cerîndu-i o întîlnire.
Joi în 15/VTI, 1909, pe la 9 1/2 dimineaţa Cari mi-a răspuns prin
telefon, că tocmai a lăsat să-mi copieze propunerea de deznodămînt, ca
să poată apoi scrie cu maşina (aluzie la scrisoarea mea mizerabilă), că
pe la 11, va prezenta memoriul la H., pe la 3 p.m. va merge după răspuns,
astfel încît mai bine va fi să merg pe la 5 la el, cînd o să-mi poată da
răspuns lămurit.
De cele petrecute în Ţară era încîntat “a fost minunai, încîntător”
etc.
Cu Hod2a şi cu Steinacker ne întîlnisem la cafea. Pe la 11 ore l-am
căutat pe contele Gallen. I-am expus planul. Am adaus că dr. Funder
mi-a pomenit de contele Zichy Jânos ca aspirant la postul lui Burian.
Totodată am lămurit necesitatea ca H. să şi-l rezerve pe Zichy, pentru
timpul cînd Kristoffy va fi creat reforma electorală, căci pe atunci va
fi necesar un conducător de vază pentru coaliţia conservatoare, care
desigur se va forma în parlament. Am stăruit din punct de vedere al
autonomiei bisericii gr. ort. a ordinei răsvrătite din dioceza Caranse­
beşului şi a moralei poporului pentru întărirea lui dr. Bădescu. Gallen
şi-a făcut notiţe. Pe cînd abia fusesem de 1/2 ceas la el de îndată veni
“Hausmeisterul” şi îi comunică contelui că au telefonat după el din
Belvedere. Nu ştia însă sigur pe cînd. Deci îl chemă şi pe croitorul (care
locuieşte în casă şi are telefon) care stătea în antişambră la capătul
din^ sus al tunelului prin care trec treptele. Croitorul desluşi chestia:
“- înălţimea sa imperială a ordonat să fie chemat telefonic domnul
consilier intim pentru a veni de îndată la Belvedere”.

186
 După ce au plecat cei doi agenţi diplomatici, contele îşi aşeză în
buzunar notiţele şi după ce, la întrebarea lui am zis, că va fi mai bine să
nu vorbească despre chestia Kristoffy numai dacă H. l-ar întreba direct,
fiind deja maiorul în plin lucru, şi-a luat pălăria şi am plecat, rămînînd
ca poimîine să ne întîlnim din nou.
La 5 ore am mers la Cari. Mi-a spus următoarele:
- H. a acceptat propunerea dumneavoastră dar a aprobat şi pro­
punerea mea de modificare care constă în următoarele: Kristoffy să
sprijine acţiunea lui Lukăcs, pentru ca Lukăcs să i se dedice cu trup şi
suflet. Dacă vreau să traversez aici un rîu pentru a-1 ataca pe duşman
(arată pe masă poziţiile), atunci pun pe cineva să atace aici. însă coman­
dantul acestei trupe n-are voie să ştie că îl pun să atace numai din motive
tactice. Trebuie să fie convins că trebuie să treacă dincolo chiar dacă
piere cu soldaţii săi pînă la ultimul om. Numai atunci poale îndeplini în
întregime scopul tactic cu care l-am încredinţat. Atunci el şi oamenii săi
luptă cu entuziasm şi îşi mobilizează toate forţele. Prin aceasta îmi este
posibil, dîndu-i duşmanului acolo de lucru, să traversez aici rîul. In
conformitate cu această regulă tactică elementară în Lukăcs trebuie
susţinută credinţa că activitatea sa este luată în serios.
Bineînţeles că nu va obţine nimic pentru că nu va putea aduce
concesii, puteţi fi foarte liniştiţi în această privinţă, nu se va mai face
nici cea mai mică concesie. După ce vor eşua toate încercările sale
Lukăcs se va duce mai întîi la H. H. îl va prelucra şi îi va pune în gură
ceea ce îi va avea de raportat Majestăţii Sale.
Printre altele va trebui să se angajeze să-l propună pe Kristoffy
drept succesorul său. în schimb H. îi va garanta numirea sa ca succesorul
lui Burian. însă daca postul de ministru menţionat se va elibera abia la
iarnă, ceea ce este probabil deoarece delegaţiile cu probabilitate că se
vor întruni abia în decembrie-ianuarie, fapt cu care lumea s-a obişnuit
deja în ministerul afacerilor externe, atunci Lukăcs va trebui să preia
pînă la noul termen un portofoliu în cabinetul Kristoffy.
Dacă aranjăm aşa lucrurile, atunci numirea lui Kristoffy poate fi
considerată ca şi sigură. Căci dacă îl propune pe Lukăcs, faţă de care atît
Majestatea Sa cît şi Aehrenthal au încredere deplină, atunci probabil că
Andrăssy şi ceilalţi domni vor intriga degeaba împotriva lui.
Plini de bucurie am aprobat ideea aceasta, declarînd că dînsul,
Cari, totuşi este nu numai un strateg militar, dar şi un om politic, cel
mai iscusit între noi. I-am expus însă insuficienţele proiectului legii
electorale al lui Kristoffy rugîndu-1 ca prin H. să-l silească pe Kristoffy
să facă ori o lege electorală ca şi cea din Austria ori să primească pe lingă

187
 censul intelectual, admiterea dreptului electoral şi alegătorii pe baza
vechiului cens şi a celor care au servit la miliţie şi un cens de 10-20
coroane. Cari însă mi-a răspuns - înţelept ca totdeauna:
- Nu avem voie să-l facem /.../ nici pe H. nici pe Kristoffy deja
acuma printr-o critică a proiectului de lege elctorală al lui Kristoffy.
După ce va fi deja desemnat Kristoffy este timpul potrivit pentru a
exercita cu succes presiune asupra lui de sus şi de jos în scopul expus de
dv. H. este foarte suspicios. După ce i-am prezentat azi dimineaţă propu­
nerea dvs. el şi-a exprimat cîteva temeri în sensul că dacă se va realiza
sistemul de vot al lui Kristoffy nemaghiarii ar putea încheia pace cu
maghiarii şi ar putea acţiona împreună împotriva coroanei.
L-am întrerupt expunîndu-i şi cu exemple eclatante cît de im­
posibilă este vreodată o pace şi cu atît mai puţin o acţiune comună a
maghiarilor şi nemaghiarilor în contra coroanei.
El a continuat:
- Toate acestea le ştiu. însă eu am primit următorul ordin:
“întrebaţi-1 pe dr. Vaida dacă există această primejdie sau nu”. Strict
tehnic şi fizic mi-a fost imposibil să vă găsesc pînă la ora 3 cînd trebuia
să fiu din nou sus. Dar nici n-am avut nevoie să vă cer părerea deoarece
vă cunosc pe dv., pe Hod2a şi pe Kristoffy deja atît de bine încît ştiu deja
dinainte ce veţi răspunde la o întrebare sau alta. D e aceea nici nu v-am
deranjat ci am mers liniştit la H. la ora 3 şi i-am declarat: “Dr. Vaida
m-a liniştit complet, el mi-a declarai că din cutare şi cutare motiv după
introducerea dreptului de vot universal o conciliere între maghiari şi
nemaghiari este şi mai exclusă decît acum”. în urma acestei declaraţii
H. s-a liniştit şi şi-a dat acordul.
Comunicaţi totul lui Kristoffy, adică ceea ce îl priveşte, dar obli-
gaţi-1 să nu trădeze nimic lui Lukăcs pentru ca omul să se poată simţi
pînă la urmă ca homo regius.
Faptul că vreţi să procedaţi în înţelegere cu Kristoffy nu mă bucu­
ră deloc, pentru că acel divide et impera se poate aplica mult mai bine
dacă fiecare relatează fără să ştie de celălalt".
Am observat că numai întîmplător au fost la fel rapoartele şi
propunerile noastre în decursul crizei ultime, care au avut de rezultat
demisia lui Lukăcs. El:
- Este cu atît mai bine dacă atunci toţi cei trei domni susţin acelaşi
gînd fără să se fi înţeles dinainte.
I-am arătat că pericolul unei desăvîrşite armonii între Kristoffy
şi noi este tot aşa de deschisă ca şFpacea între maghiari şi noi.

188
 I-am spus că Kristoffy mi-a comunicat că H. îl iubeşte mult pe
Dipsi, la care Cari a răspuns:
- H. îl consideră pe Popovici drept un impulsiv iar în rest îi e
destul de simpatic.
Am discutat apoi lista de candidaţi de miniştri ai lui Kristoffy. Pe
Szapăry Lâszld l-a excepţionat, fiind compromis prin încercarea de a-1
corupe pe Pap Zoltăn pe timpul lui Hddervâry. Eu am ripostat:
- Nu putem fi atît de delicaţi, domnule maior, în judecarea politi­
cienilor unguri. Dacă ar fi să punem pe vechii liberali pe cîntarul de aur,
atunci nu rămîne nici unul din domnii care intră în discuţie care să fie
demn de a guverna.
Vina contelui Szăpary este că a solicitat o muncă prea mică.
Contele H6dervâry, care a dat suma, este omul de încredere al coroanei,
însă vinovatul a fost Hddervăry deoarece a taxat surprinderea lui Pap ‘
Zoltăn doar cu 10.000 în loc de 50.000 de kr.
Afacerile murdare ale lui Hieronymi le cunoaşteţi. în ciuda pro­
cesului său ca secretar de stat, el a devenit ministru şi consilier secret
adevărat. Şi azi e considerat ca şi candidat de ministru permanent.
Lukăcs a divorţat ca un bătrîn în ciuda copiilor săi maluri şi s-a căsătorit
cu evreica lui. Fejervâry a scăpat de aceeaşi soartă doar din întîmplare.
Pe drumul de întoarcere de la înmormîntare Fejervâry s-a urcat in
cupeul văduvei care i-a refuzat însă cererea în căsătorie pentru că
Lukăcs o ceruse deja în căsătorie pe drumul spre cimitir şi obţinuse
dulcele da.
Kossuth şi ceilalţi consilieri intimi ai Majestăţii Sale nu sînt mai
puţin vulnerabili de îndată ce le este cercetată viaţa particulară. Aşa ceva
n-ai voie să faci dacă vrei să constitui în Ungaria un minister.
Dînsul a continuat:
- în ceea ce îl priveşte pe ministrul honvdd vă mulţumim din
inimă excelenţă Kristoffy, dar îl vom alege noi înşine pe respectivul om.
Nyry este un om moale.
Eu: - Vă gîndiţi cumva la Hoffman, d-le maior?
El: - Nu, nu, acela în nici un caz. Aceluia i se va suci cit de curînd
gîtul. E totul deja pregătit pentru ca să-ţi ceară pensionarea. Vom găsi
noi, nici o grijă, pe un om energic. Domnul Kristoffy dispune de o
mulţime de generali.
Eu: (După ce i-am caracterizat pe rînd pe cei mai mulţi ca oameni
politiceşte incolori ori plini de datorii, care trebuie să asculte de porun­
cile primite spre a-şi putea achita datoriile, rămînînd miniştri) - Magnaţi
vor fi buni pentru portofoliul ministerului cultelor şi învăţămîntului cit

189
 şi al agriculturii din cauza educaţiei însă celelalte portofolii au nevoie
de oameni care se pricep în domeniu şi lucrează.
El: - Pentru ministru ad latere este nevoie de asemenea de un
conte sau baron. 3 vor fi tocmai de ajuns. Da, pentru a vă face o bucurie
Tisza e mort, complet mort. Descrierea dvs. l-a făcut imposibil. Nu ştiu
pentru cit timp dar cu siguranţă pentru vreme îndelungată.
Eu: (nu mi-am putut stăpîni rîsul cu toate că de altă dată sînt
stăpîn chiar şi asupra celui mai mic gest în conversaţii de acestea) - Dar
pentru numele lui Dumnezeu, domnule maior, doar v-am prezentat o
sumedenie de argumente împotriva lui Tisza. Şi Hod?.a. Fiecare din
ele a fost din punct de vedere politic mult mai serios decît descrierea
mai mult sau mai puţin sociologic-confesională a lui Tisza. Arar n-am
enunţat într-însa nici un fapt obiectiv.
El: - Da, dar aţi grupat lucrurile logic şi le-aţi prezentat foarte
convingător. Aceasta a avut la H. un efect hotărîtor.
Am trecut la chestia vizitei din Sinaia. Mi-a spus că H. a fost
încîntat de toate cele văzute şi experiate. Dragostea familiei regale
române, a intelectualilor şi poporului l-au umplut de foarte mare
bucurie. “Gotterhalte” la tot pasul. Copiii şi copilele de ţărani au cîntat
imnul austriac nemţeşte. L-a revoltat mult pe H. ţinuta scandaloasă a
presei maghiare. Deputăţiei ardelenilor le-a spus mai mult decît ce s-a
publicat. Nu-i pasă că s-au răspîndit vorbele lui. I-a autorizat pe cei
3 delegaţi să le spună oamenilor lor conversaţia. Doreşte ca în presa
noastră să se scrie cît de mult asupra mulţumirei ce o are cu vizita din
Sinaia, că are simpatie pentru români, că e scandalizat de maghiari.
Chiar şi ştirile aduse de presa magh. asupra căruţatului prin
Pesta, a voit să le dementeze, ca să nu aibă maghiarii nici cea mai mică
satisfacţie. Numai stăruinţei lui Cari i-a succes să-l reţină de la acest
dementi. (?).
De Brătianu a rămas H. încîntat (entzuckt) dar şi Brătianu s-a
amorezat de H. incit i-a declarat “că ar vrea să-i fie supusul lui H. şi că
singura dorinţă ce ar avea-o ar fi aceea de a avea prilejul să demonstreze
că este dispus să facă tot ce-i cere H.”
Şi Cari a vorbit cu Brătianu şi a rămas impresionat dc el. Este un
om de mare calibru politic, nespus de simpatic etc.
Regele - un om de o extraordinară înţelepciune. Rezultatele
politice ale vizitei de prezent nu e posibil să le putem aprecia îndeajuns.
Vor fi însă extraordinare. Un lucru e cert, că dacă maghiarii ar cuteza
să încerce un ’Putsch’ vreodată ei vor fi zdrobiţi prin ajutorul românilor,
ca şi la 1849 prin cel rusesc. Aceasta dovedeşte şi ar dovedi mai eclatant

190
 absoluta şi nemărginita încredere între Habsburgi şi între România,
respective a Habsburgilor faţă de România şi dinastia ei.
S-a convins H. cit de mult ţin românii transilvăneni dar şi cei din
Ţară la dinastia de Habsburg.
Eu am făcut observarea: - Logic ar fi fost ca maghiarii să-şi ia
pălăriile cînd la primirea lui H. în Sinaia s-a cîntat imnul habsburgic, iar
românii ardeleni să rămînă nu numai cu pălăriile pe cap dar să însceneze
mari demonstraţii iredentiste. Cînd la adecă s-a îhtîmplat chiar invers.
Maghiarii desmerdaţi de 40 de ani de Habsburgi, respective de capul
familiei au rămas cu capetele acoperite şi cei persecutaţi prin politica
împăratului şi-au descoperit nu numai capetele lor şi ale maghiarilor. E
de-a dreptul paradox acest lucru. Cari va putea pricepe acuma, cum de
mulţi oameni cu sînge iute găsesc că noi românii suntem slugarnici. ‘
Adevărul este însă că despre noi, care dincoace de Carpaţi, cit şi despre
exilaţii noştri din Ţară ori de oamenii de stat ai României nu se poate
susţinea că am procedat cu slugărnicie.
Sînt două motive care ne-au condus şi ne conduc să susţinem
politica tradiţională. Este firea românului, că nu uită binefacerile
Habsburgilor intr-adevăr avem să le mulţumim în trecut foarte mult.
Apoi rămîne cîntărirea nu a relaţiilor politice europene, cit şi a forţelor
reale de care dispunem. Toată ţinuta românilor din orice parte cu ocazia
vizitei lui H. la Sinaia dovedeşte ca românii sînt oameni de tact politic
şi de înnăscut talent politic.
Cari mi-a mai spus că H. s-a convins şi Brătianu i-a spus-o franc
şi lui H. şi lui Cari că toată lumea în Ţară are cele mai mari simpatii
pentru Habsburgi şi pentru Austria, dar urăşte pe maghiari.
Pe Cari nu a voit să-l ducă la Sinaia. Atunci Cari şi-a oferit demi­
sia. După aceea H. a fost vesel, că l-a luat cu sine, căci în tot momentul
avea trebuinţă de el. L-a pus să depeşeze răspuns mitropolitului primat
să-mi scrie mie după ce s-a scandalizat, văzînd la Braşov felul ticălos cum
a fost tratat publicul românesc la gară etc. Acum Cari e în graţie ca
nicicînd mai înainte. Eu am observat: - “Deci sînt totuşi şanse acuma ca
domnul maior să devină cancelar imperial” la care el a răspuns: - “Da,
da, şansele s-au îmbunătăţit considerabil dar totuşi lucrul e departe de
a fi sigur”, (tot zîmbind şi glumind ambii).
- L-am rugat să stăruiască la H. să intervină în interesul întărirei
alegerii lui dr. Bădescu, motivînd tot ca la contele Gallen. Dînsul mi-a
răspuns că nu crede că H. se va interpune, căci nu-1 cunoaşte pe dr.
Bădescu în persoană! Dacă M.S. l-ar întreba că de ce îl doreşte pe dr.
Bădescu şi dacă îl cunoaşte ce să răspundă H.

191
 - De adio m-a rugat să-i comunic multe salutări şi complimente
lui Kristoffy. - Lui Hod2a îi pot spune ce am vorbit.
Mîne-zi am plecat la Pesta împreună cu Hod2a, la 9 a.m. Mă
culcasem la 3 noaptea căci i-am dat lui dr. Brauer interviul apărut în
“Tribuna” şi “convorbirea cu un bărbat din anturajul lui H.” apărută
tot în acelaşi număr al “Tribunei”. Pe acestea le-a scris atunci noaptea
dr. Brauer iar eu am aşteptat spre a le revinde.
P.m. la 5 am fost la Kristoffy, după ce, în cafenea, i-am spus lui
Bolcaş să scrie în “Lupta” despre vizita din Sinaia. Am mers cu Hod2a.
La întrebarea lui Kristoffy: “Ce noutăţi aduc de la Viena?” i-am
răspuns: “într-un buzunar prim-ministeriatul Excelenţei Voastre, în
celălalt portofoliul ministerului de finanţe pentru Lukâcs Lâszl6. Asta
e veste bună?”
I-am referat apoi lui Kristoffy detailat. Dînsul a zis că nu ştie cum
să-l facă pe Lukâcs să creadă că totul e asigurat, ca el să poată ajunge
ministru comun de finanţe. După mai multe idei abandonate am propus
să-i scriu lui Kristoffy la Bad Gastein o scrisoare scrisă cu maşina, datată
din Viena, în care să fie totul spus. (I-am expediat-o din Dej în 20/VII,
1909 prin intermedierea lui dr. Ciurcu.)
Kristoffy a primit vesel acest mod de procedare: “Cum să-l prin­
dem de guler pe armeanul viclean”.
Eu am replicat: Degeaba are acestea, candidatului la ministerul
de finanţe îi trebuie “scrisoare”, altfel nu se încrede în omul mincinos.
Apoi a referat Hodia asupra chestiei Meindl. Kristoffy spunea că
are lipsă foarte arzătoare de parale, ca să nu scape din mină cîteva
organizaţii din provincie. Va merge mîne zi şi va face 10.000 c. cu un
cambiu, la vreo bancă, în nădejdea zilelor mai mănoase.
Servitorului lui Kristoffy - fecior de român din Craidorolţ - i-am
dat bacşiş de 3 cr. de adio: - în rîndurile celelalte am uitat să-ţi dau. El:
- "Nu face nimic, că domnii numai cînd sînt la prînz şi cină în
vindişag, au obiceiul să deie".
Noaptea am călătorit la Cluj şi la amiazi am fost la Olpret.

192
 Mihali mi-a spus că a avut cu Brătianu luptă grea, cînd l-a rugat
să facă totul ca H. să fie mulţumit. Brătianu i-a exprimat nedumerirea,
că noi prea ne încredem în “neamţul” cu toate, că numai ne-a tras pe
sfoară. Mihali a stăruit spunînd că H. e om drept, cu idei mari. Brătianu
l-a întrebat că de unde ştie. Mihali i-a spus că de la oameni de toată
încrederea şi judecata rece, care au vorbit cu H. S-a rugat ca să facă totul
Brătianu spre a-1 mulţumi pe H. Dacă şi H. ne va trage pe sfoară, atunci
şi aşa va urma iredentismul. Pînă atunci însă sperăm în el, trebuie să
facem totul spre a-1 cîştiga. Brătianu a promis, apoi şi l-a ţinut minunai.

Marţi seara în 21 /XI (1910) am plecat la Pesta. Miercuri,

vineri seara am stat acolo. Vineri-sîmbătă noaptea în Viena.
în Pesta am discutat cu Mihali, Maniu, Scurtu despre reorga­
nizarea “Luptei”. Scurtu era gata să vină şef red/actor/ la “Lupta”.
Ulterior s-a hotărît altfel. (Văd scrisoarea lui adresată din Bucureşti lui
Mihali.) Hod2a îşi vede de foi şi de afaceri. Lui Cari îi scrie numai cînd
îl întreabă ceva. “Pacea” o intermediază cu slovacii fişpanul Csaplovics.
“Pacea” e că în cîteva comitate să-i persecute ceva mai puţin pe slavi.
Mihali e supărat pe Maniu p/entru/ că nu a luat de la început poziţia
contra “tinerilor oţeliţi”. Maniu se va declara curînd.
în 25/XI dimineaţă sosind la Viena i-am dat comunicat lui Cari
pneumatic că sunt la dispoziţia lui. Duminecă la telefon mi-a spus că-mi
va comunica datul audienţei îndată ce-1 va şti.
Luni am primit de la el o cartă pneumatică iar marţi a.m. telegra­
ma prin care ni se anunţa că H. mă va primi marţi 28/XI la ora 4. Prin
telefon ne-am înţeles să fim la 4 fără 1/4 la Cari.
Sosind, l-am găsit deja gata de plecare. Am trecut prin grădina
publică, a deschis uşiţa din zidul din stînga şi m-a condus la intrarea
principală a castelului. Se învăluia ziua cu noaptea. Candelabrele elec­
trice ardeau deja. Blana şi cilindrul le-am depus pe sofa lingă intrarea
în sala mare. Lacheul merse înainte, Cari cu mine după el. Am trecut
prin sala mare şi prin sala a doua din stînga, în care m-a primit H. la alte
ocazii. Lacheul a trecui mai departe şi ca unul se întoarse anunţînd că

193
 H. îşi cere scuze pentru întîrziere, face toiletă. Au trecut vreo 10 minute.
Cari, în timpul acesta mi s-a plîns că este cuprins de apatie, după ce iar
a trecut prin stadiul desperării.
Dorinţa lui cea mai fierbinte e să poată ajunge la regiment, ca să
fie om liber. Speră ca prin mai, cel mult noiembrie 1911, să scape de
serviciul greu de adjutant.
In “Reichpost” apăruse un articol în contra Min/isterului/ de
război Schoneich, p/entru/ care contra lui Cari a fost instituit juriu de
onoare. A declarat pe parolă de onoare că nu el a trimis articolul,
împăratul, cu toate acestea, crede că el, Cari, a scris acest articol. H. s-a
purtat ca de obicei. Cari l-a rugat să-i permită, ca la alte ocazii, cînd ar
fi întrebat că cine a scris ori a pus la cale un lucru să poată răspunde:
întrebaţi-1 pe H. H. însă i-a refuzat împlinirea rugărei.
Eu am stăruit să nu-şi piardă curajul, căci H. desigur mai trebuie
să ţină cont de Cari atunci cînd va începe realizarea planurilor sale mari.
Cari însă cu resemnare îmi răspunse: Nu, de ministru de război mă va
găsi prea tînăr - parcă în Anglia nu au fost destui miniştri de 30 de ani.
De servitor da sunt bun, ca să te conduc pe d-ta şi pe alţii şi să prestau
toate lucrurile grele răspunzînd în locul stăpînului meu. Aş fi bun şi cînd
va deveni împărat, dacă aş fi în stare să ascult orbiş, să spînzur fără milă,
fără a căuta dacă e cu dreptate. Dar cînd aş zice: omul acesta nu merită
să fie spînzurat la moment aş fi demisionat cu distracţie. Eu deci mai
bine să dispar în mulţimea necunoscuţilor şi să trăiesc şi eu ca om liber,
pentru mine. D-tale ţi uşor, căci nu eşti dependent de nimeni, dai deci
uşor sfaturi bune. Am apelat la sentimentul lui de datorinţă faţă de
viitorul monarhiei etc. El, ca de altă dată, mi-a răspuns că lui H. îi plac
oamenii cari ascultă, nu cei ce discută. Apoi mi-a spus să stăruiesc la H.
asupra faptului că el e cel mai temut om înaintea ungurilor, că Tisza de
frica lui a oferit totul în delegaţii etc. să-i spun totul şi lui H. ce i-am
spus lui Cari. Căci H. îşi ia avînturi mari, dar nu are curaj destul spre a
rămîne consecvent pînă la sfirşit. Va fi bine să-l încurajăm.
Lacheul anunţă sosirea lui H. Cari intră. Mi s-a părut iar că aud
şi glas de femeie pe lingă cele 2 voci bărbăteşti, în sală. Candelabrele de
asupra mea umpleau sala de lumină, prin fereastră mă uitam la grădina
publică acoperită alocurea cu zăpadă. în gînd mi-am recapitulat încă o
dată cele ce aveam să i le spun lui H. Trecură 2-3 minute. Cari ieşi,
poftindu-mă să intru.
H. era cam în mijlocul salei. N-am putut face de-a binelea com­
pliment, cînd el venind în felul său spre mine îmi întinse mîna şi cu
deosebită căldură mă conduse spre fotoliul din stînga biroului zicînd:

194
 “îţi mulţumesc mult că ai venit. Doream mult să te văd” etc. Eu mul­
ţumesc, aşezîndu-mă, pentru graţia că mi-a dat audienţa, spunînd că
tratativele de pace dintre Tisza-Khuen şi dr. Mihu m-au înduplecat să
solicitez audienţa. H. mă întrerupsă înainte de a-mi termina vorba
spunînd că e cu toate în curent “aus Ihren sehr interessanten und
geistreichen Berichten”. Totul e comedie veche. Maghiarii voiesc să-i
tragă pe sfoară pe români şi pe ceilalţi nemaghiari pentru că au observat
că dînsul, H., e în contra politicei de maghiarizare. “Tisza ist
binterrlististiger als ein Teufel”, ar voi să ne angajeze şi pe noi pentru
politica lui antidinastică.
Cînd făcu o mică pausă am luat şi des întrerupt prin observările
â propos ale lui H. am expus următoarele: Khuen, în urma stăruinţelor
lui H., a intrat înainte de alegeri cu noi în tratative, cu intenţia de a ne
trage pe sfoară voind să ne ofere 8 cercuri, pentru candidaţi designaţi şi
1/2 milion pentru scopuri culturale. Dacă am fi primit rămîneam blamaţi
spre în sus şi spre în jos, pe lingă că pactul nu ar fi fost ţinut de guvern.
(H. “Zum Khuen habe ich niemals rechtes Vertrauen gebost. Ich habe
eine dunkle Ahnung, ein Geftihl gahabt, dass er nicht ehrlich ist,
trotzdem er in einem fort seine dynastischen Gefuhle betont hat. Ich
habe sein e Ernennung nicht vorgeschlagen, aber nicht hindern
konnen).Tisza nu vrea să aibă de-a face cu un factor, ci cu învinşi. Deci
ne-a strivit la alegeri, ca trecînd peste noi să nu negoţieze cu egali ci să
dicteze pacea la cei învinşi, să dea graţie, nu să facă pact. Partidul şi
comitetul nostru au fost ignoraţi şi s-au început cu dr. Mihu pertractările
de pace. Dr. Mihu e un om foarte corect, grand seigneur etc. Dar sufere
de naivitatea credinţei că s-ar putea face pace între maghiari şi noi.
Singer, şef redactorul de la ”P/ester/ Ll/oyd/" a spus lui Maniu, că acuma
nu va face pace din cauză că H. o doreşte şi nici un guvern ungar nu se
va expune să facă pace cu noi cit timp opinia publică nutreşte credinţa
că pacea s-ar face “auf Wiens und besonders auf E/xcellenz/ K/huen/
H/6dervăry/ Befehl”.
H . : “Ştiu cum procedează domnii, cunosc această tactică. Recent
croaţii au făcut o prostie. Atunci l-am chemat pe unul din domni la mine
şi acela mi-a spus: păi noi ştim că este dorinţa lui E.K.H. Bineînţeles că
tocmai contrariul a fost dorinţa mea. Aşa se procedează şi cu dv. Pentru
ca dv. să încheiaţi pacea vi se spune că ar fi dorinţa mea.”
Pentru noi e foarte grea situaţia. Am sperat că Zichy va fi mai
bun dar el continuă pe calea lui Apponyi, ba a început să execute cu forţa
legea azilelor de copii, ceea ce nici Berzeviczy nici Apponyi nu a făcut.

195
(“Ja, in Zichy habe ich mich getăuscht, er ist ein Chauvinist wie die
anderen”.)
Tisza a pits chestia faţă de dr. Mihu aşa, că dacă va succede pacea,
pactul cu noi M/ajestatea/ S/a/ îl va sancţiona fie intr-un consiliu de
Coroană, fie în faţa reprezentantului românilor. S-a lansat prin foi ro­
mâneşti ştirea că M/ajestatea/ S/a/ doreşte pacea. Astfel se poate ivi o
situaţie care, spre a nu fi traşi pe sfoară de maghiari, respective de Tisza,
ne va impune tactica ca noi, Maniu, Vlad, eu şi ceilalţi oameni dinastici
dintre conducători să ne punem în fruntea acţiunei de pace. Astfel tot
noi am rupe în momentul potrivit pacea cu maghiarii şi ne-am pune cu
tot poporul la dispoziţia coroanei.
H Am planurile mele pentru viitor căci mai devreme sau mai
tîrziu va veni clipa pe care aş dori ca providenţa s-o amine cit mai mult,
cînd voi fi chemat prin mila lui Dumnezeu să conducdestinul monarhici.
Vreau să am o monarhie şi o armata puternică. Tot ceea ce li se cuvine
de drept maghiarilor pot avea dar să domine şi dinastia şi toate popoa­
rele monarhiei aşa cum preconizează ei, asta nu are voie să se întîmple.
Vreau să fiu tuturor popoarelor mele un tată şi nu voi tolera ca nema­
ghiarii să fie trataţi ca animalele sălbatice. Românii sînt împuşcaţi ca
animalele de pradă în vizuină. Mi-s dragi mai ales românii pentru că sînt
un popor cuminte şi dinastic care a rămas mereu fidel dinastiei. (Eu:
însă maghiarii exercită presiuni asupra noastră şi încearcă să-i zdrun­
cine fidelitatea dinastică motivînd mereu actuala situaţie cu “presiune
din partea casei Austriece”. In planurile mele el va iniţia “rezistenţa
naţională împotriva E.K.H. D e aceea are nevoie de pacea cu noi) şi de
aceea lasă să fie brutalizat poporul nostru de către jandarmi. ”într-o
mînă, pacea şi în cealaltă baioneta" este deviza lui faţă de noi.)
H.: “Pe Tisza şi pe ceilalţi i-am dibuit deja de mult. Chiar dacă eu
n-aş fi eu ci Mitică Popescu şi tot mi-aş da seama ce au de gînd aceşti
oameni. Că doar a fost exact acelaşi joc ca atunci cînd ăştia, ei, cum s-a
numit gaşca, coaliţia a vrut să rămînă la putere. O, eu îi cunosc pe
maghiari. Sînt ca şi italienii. Italienii sînt oameni foarte cuminţi dar
cîteodată îi apucă damblaua şi fac iredentism. Atunci trebuie să le dai
una la cap şi după aceea sînt iarăşi buni patrioţi. Tot astfel va fi nevoie
să se procedeze şi cu maghiarii. Iar cum se comportă faţă de români,
slovaci, germani şi alţi nemaghiari este revoltător. Dv. va trebui să in­
formaţi tot timpul presa străină. (Eu: Facem tot posibilul K.H., iar
dr. Funder scrie zilnic în ’’Reichpost" despre abuzurile maghiarilor.)
Da, ştiu, e foarte bine. Şi celelalte popoare trebuie să se bucure de
drepturile lor, nu ca maghiarii să aibă totul şi ei nimic. (Eu: Maghiarii

196
 procedează ca derbedeul rău care le mănîncă totul fraţilor săi cu moti­
vaţia următoare: în numele egalităţii în drepturi totul ne aparţine nouă
tuturor dar eu îmi iau totul pentru că eu sînt cel mai lipsit de respect.)
Desigur, ar vrea să comande şi coroanei. Ei bine, eu iubesc toate po­
poarele dar pe români îi îndrăgesc în mod deosebit. Am cea mai mare
încredere faţă de ei şi cred în fidelitatea lor şi de aceea ştiu sigur că mă
voi putea baza pe ei în viitor. Numai de n-ar fi duşi în eroare de ispite".
Eu: Pentru generaţia actuală K.H. pot garanta. Mai sînt vii ve­
chile tradiţii imperiale. E drept că maghiarii încearcă să ne zdruncine
opinia noastră publică amintind mereu faptul că cu toate că românii au
jertfit în anul 1848 aproximativ 40.000 de oameni, nu s-au ales decît cu
mulţumirile din partea casei austriece. Dar vechea şcoală îşi mai mani­
festă efectul. în urmaşii foştilor grănicieri mai trăieşte vechiul spirit
imperial. Generaţia ufmătoare, desigur, este educată din grădiniţă pînă
la universitate în spiritul “patriotic” maghiar. Copii în vîrstă de 3-4 ani
învaţă “ne băntsad a magyart”, cîntecul lui Kossuth, iar în şcolile prima­
re este afişat imnul maghiar în loc de “Gott erhalte”. Pe vremea mea am
mai învăţat imnul popular. La Viena şi în străinătate oamenii noştrii
tineri nu pot veni să frecventeze universităţile pentru că diploma şi
notele nu sînt recunoscute. Asta e foarte dăunător căci în 1-2 semestre
cît pot rămîne la Viena cîţiva din oamenii noştri tineri mai bine situaţi
ei nu pot fi pătrunşi atît de mult de - aş vrea să spun - spiritul imperial
şi vienez ca şi cum ar fi cazul dacă şi-ar începe şi şi-ar încheia aici studiile.
Ştim din proprie experienţă ce înseamnă să fi studiat la Viena. Ori de
cîte ori vin la Viena mă apucă plînsul şi mă simt ca şi cum m-aş întoarce
în adevărata mea patrie. însă cel care a studiat tot timpul numai în
Ungaria devine în ceea ce priveşte concepţia lui despre viaţă şi menta­
litatea sa un maghiar. în locul “imnului” ar trebui afişat în sălile şcolilor
primare acel “Gott erhalte”. Căci altminteri ţăranul va fi educat în aşa
fel încît va deveni o vită care votează partidul paşoptist. (H.: Mi-aţi
comunicat informaţii foarte valoroase despre învăţămînt. Şcoala este
intr-adevăr lucrul cel mai important. Vă rog să-mi atrageţi în rapoartele
dv. cît se poate de des atenţia asupra şcolii.) Anarhia ideilor care bîntuie
prin toată Europa îl stăpîneşte şi pe tineretul maghiar. Şi deoarece ideile
sînt contagioase a fost cuprins de ele şi tineretul nostru universitar.
Avem o poziţie grea deoarece trebuie să le amintim mereu studenţilor
noştri: pentru numele lui Dumnezeu, daţi-vă seama că sînteţi reprezen­
tanţi ai unor popoare de ţărani, cari de la Bunda pînă la Orsasa /!/
maghiarii, slovacii, germanii, românii şi celelalte popoare ale Ungariei
sînt popoare de ţărani.

197
 Dînsul aproba într-un “aber natiirlich”, “so ist es” etc. Dar la
ţărani eşti rău văzut dacă le vorbeşti de Ferrerkultur /!/ şi religiositate.
V-aţi putut convinge şi dv. E.K.H. cit de departe s-a ajuns în Ungaria.
Asociaţia pe ţară a învăţătorilor cere deja desfiinţarea orelor de religie,
în această privinţă avem mare noroc că poporul nostru are cel mai bun
pedagog de masă pe care-1 poate avea un popor. (H. se uita cu atenţiune,
întrebător la mine.) Mă refer la Aurel Popovici. (H.: “ja, der ist ein
ganzer Mann” (vioi şi cu multă căldură în glas). Popovici a pornit cu cea
mai mare energie în lupta împotriva social-democraţiei şi a liberalis­
mului. A publicat deja două cărţi groase; în ciuda faptului că e încă
foarte contestat, se poate prevedea că ideile sale vor ieşi învingătoare.
I-am spus apoi cum Cassiu Maniu, fratele lui Iuliu, a cerut o
graţiere cu ocazia jubileului de 60 de ani a M/ajestăţii/ S/ale/dar, nefîind
recomandat, nu a primit. H. era în curent şi a accentuat că cît sunt de
mici la suflet oamenii politici maghiari cînd ne şicanează cu astfel de
împunsături de ace.
L-am rugat pe H. ca dintr-o vorbă ori faptă să-şi demonstreze
simpatia în public pentru noi, ca astfel desperarea apatică, ce ne va duce
la demoralizare, să dispară ca prin farmec. Dînsul a răspuns că apreţiază
pe deplin necesitatea unei astfel de vorbe ori fapte. Dar cum să o facă?
Dacă va face-o, ziarele maghiare imediat îl vor lua la goană şi va avea cu
M/ajestatea/ S/a/ neplăceri, fără de a ajuta, căci Khuen la moment va
alerga la M/ajestatea S/a/ dînd informaţii tendenţioase. M-a întrebat
dacă nu-i pot face o propunere cum s-ar putea îndeplini din partea lui
cererea mea. Eu am declarat că nu ştiu. Stătea H. în gînduri iar eu atunci
îmi cerui voie să pot cuteza a-i spune ideea lui Maniu. Prin împăratul
Wilhelm, aliatul şi prietenul M/ajestăţii/ S/ale/ şi a lui H., s-ar putea face
ceva în favorul nostru. Dacă Wilhelm i-ar spune numai atît M/ajestăţii/
S/ale/că este deja un scandal european felul cum sunt trataţi nemaghia­
rii în Ungaria desigur M/ajestateta/ S/a/ ar face ceva în favorul nostru.
H. a stat şi s-a gîndit zicînd: “Ich werde liber die Form nachdenken, in
der ich dies dem Kaiser Wilhelm mitteilan konnte” etc., adecă trebuie
nimerită forma, că va mai cugeta, poate că ar avea efect etc.
La sfîrşit din nou adusă H. vorba asupra împăcării noastre cu
maghiarii asigurîndu-mă că, deoarece are cea mai mare încredere în
mine şi eu l-am convins că va fi bine, din punct de vedere tactic, să facem
eventual o pace fictivă, H. îşi dă învoirea.
Eu la rîndul meu l-am asigurat că nu cred în realizarea păcii, că-1
voi ţine în curent adecă voi refera despre fiecare fază a acţiunii de pace

198
 şi nu vom întreprinde nimic definitiv fără sancţiunea prealabilă a lui H.
Ridicîndu-să H. de pe divan, m-am sculat şi eu mulţumindu-i
pentru graţioasa bunăvoinţă ce mi-a arătat. H. să opri în mijlocul salei
şi zisă: “Ich komm jetzt noch nichts tun. Es wird aber die Zeit kommen,
da ich Ihnen beweisen werde, dass ich Ihnen sehr dankbar bin”.
M-a petrecut apoi pînă la uşă şi dîndu-mi mina m-a concediat.
Cari aştepta în sala cealaltă. Intrînd mi-a şoptit: “also morgen um 1/2
11 auf Wiedersehen”. Am ieşit trecînd prin sala mare. în antreu lacheul,
mai puţin prevenitor decît cum ar aştepta cineva nu ar fi experiat încă
lucrul acesta, a venit încet să-mi ajute la îmbrăcatul blanei. Eram însă
deja gata. Am ieşit pe poarta principală în Herren Gasse şi urcînd
tramvaiul am mers la “Arcaden” unde i-am găsit pe d-nul Ciurcu,
cîntăreaţa Mărcuş, tînărul Boian şi pe Loghi. Boianu voia un interviu
asupra acţiunii lui dr. Mihu, pentru “Tribuna”. L-am refuzat, dar spre
informarea lui i-am comunicat starea lucrurilor, că adecă dr. Mihu pare
deziluzionat.
N.B. Audienţa aceasta, a 4-a, a durat 55 minute.
Descrierea decursului audienţei a 4-a e numai schiţată. H. deja
la început a vorbit foarte mult, caracterizînd felul tacticei maghiare faţă
de dinastie şi faţă de noi. E foarte viu, foarte vorbăreţ. Pe maghiari îi
titulează în fel şi formă. De împăratul vorbeşte totdeauna cu cea mai
mare reverenţă şi stimă, “der Seine Majestăt” ori “der Kaiser”. Pe mine
totdeauna m-a primit în uniformă de marinar (cred că va fi de amiral).
In rîndurile precedente nu am observat ceea ce acum mi-a bătut la ochi,
că avea vreo 5 decoraţii de dreapta şi ordinul “Goldenes Fliess” de a
stînga (ori va fi fost invers).
Ca de importanţă mai trebuie să adaug următoarele: Vorbind de
dinasticismul generaţiei de astăzi, i-am spus că cea mai puternică gene­
raţie a persistării noastre în direcţia politicei tradiţionale e că nu numai
noi dar şi şefii politici din ţară şi regele Carol sunt oameni politici mai
reali decît maghiarii căci au recunoscut că numai o monarhie habsbur-
gică puternică asigură existenţa neamului românesc. “Dariiber herrscht
bei alien rumănischen massgebenden Faktoren, hiiben und druben eine
Meinung”. H. m-a întrerupt viu, spunînd că întradevăr aşa este, el s-a
convins cînd a fost în ţară despre aceasta.
Continuînd am arătat că nu numai nu să gîndeşte nimenea la
iredentism ci în Ţară toţi factorii competenţi doresc o ataşare cît mai
strînsă a României către Habsburgi. H. m-a întrerupt cînd vorbeam de
conducătorii românilor în comparaţie cu maghiarii spunînd că românii

199
sînt cu mult mai cuminţi (“sind viei kliiger”).
I-am arătat că pentru noi este un interes să rămînem dinastici “în
timp ce maghiarii ar trebui să-şi sacrifice o parte a propriului avut dacă
ne-ar face o concesie oricît de mică, dinastia le-ar lua fără a-i nedreptăţi,
numai ceea ce şi-au însuşit în mod abuziv din avutul nostru, procedînd
astfel ca un cap de familie drept. De aceea nu de la maghiari ci numai
de la dinastie ne va veni izbăvirea. (Acestea le-am spus cînd H. a declarat
că vrea să fie ”ein Vater meinen Volkern".)
Vorbind de şcoli, am zis că prin şcoli s-ar putea din nou infil­
tra nu numai nemaghiarilor periclitaţi prin educaţia şovinistă pentru
generaţia viitoare în sentimentele lor dinastice, ci şi maghiarilor dinas-
ticismul.
în 28 seara i-am referat lui dr. Funder stăruind ca dr. Gessmann
să pună la cale prin Cari să fie chemaţi dr. Weisskirchner şi ceilalţi şefi
ai creştin-socialiştilor la H. care să le poruncească pace, căci fără de un
partid puternic, imperialist în Austria nu se va putea face mult în cazul
unei succesiuni la tron a lui H. Dr. Funder a aprobat ideea. Totodată
mi-a promis că va face tot ce va putea ca să abstea Cari de la planurile
lui de retragere.
în 29/XI la 101/2 am mers la Cari. Dînsul m-a întrebat mai întîi
de impresiile mele. l-am spus că am fost primit deosebit de graţios, încît
de-a dreptul am simţit că prestaţiile mele nu m-au învrednicit la atîta
bunăvoinţă din partea lui H. Poate voi fi greşit în contra etichetei, căci
de mai multe ori l-am întrerupt pe H. cu observări şi m-am surprins
gesticulînd, dînd cu tăişul palmei deşi lin, pe masa de lîngă mine. Cari
mi-a răspuns: Asta sigur n-o să v-o reproşeze, probabil - că nici n-a
băgat de seamă. Nici eu nu pot vorbi fără mîini şi H. la fel, aşa că e
obişnuit cu aşa ceva.
Eu: Şi ce v-a spus domnule locotenent colonel H.?
Cari. “în această privinţă puteţi fi foarte mulţumit. Mi-a spus că
dv. i-aţi cerut permisiunea de a încheia pacea şi că el v-a dat această
permisiune, deoarece are încredere deplină în dv. şi că oricum sînteţi un
om foarte inteligent.
Despre planul cu creştin-socialii şi dr. Gessmann a zis că e
“Pech”, că dr. Gessmann ca persoană nu e simpatic. Despre intervenţia
la împăratul Wilhelm mi-a spus că nu crede să se aleagă ceva din lucru,
căci H. nu să poate expune ca Wilhelm să-l refuze. împăratul nu suferă
amestec străin. Dacă Wilhelm i-ar spune că e scandal european cum ne
tratează maghiarii pe noi, Francisc Iosif i-ar răspunde că e şi mai mare

200
scandal cum sînt trataţi polonezii în Posen. La observarea mea că legea
despre exproprieri nu a fost nici intr-un singur caz executată, Cari îmi
replică: dar bătăile aplicate copiilor poloni spre a-i sili să se închine în
limba nemţească? Am dat expresiune bucuriei mele pentru că H., pre­
cum m-am convins, ceteşte rapoartele mele. Cari a zis să scriu numai tot
ce îmi zace la inimă. Observînd eu că nu aş voi să îi dau şi eu de lucru
pe lingă multele afaceri ce le are el mi-a răspuns: “nu mă cruţa, căci dacă
mă cruţi d-ta alţii nu mă cruţă şi tot acolo sunt deci cruţarea d-talc ca şi
fără de ea. Apoi lucru mult nici nu-mi dau rapoartele d-tale. Le citesc,
le dau la copiat şi le expediez.
L-am făcut atent să-şi pună un covoraş gros la picioare şi un ţol
de lină gros la fereastră, căci masa lui de scris e într-o odaie spre amiază
noapte, fără soare, între 3 uşi, un pas de fereastră. De aceea să răceşte
într-una. El a mulţumit şi m-a zeflemizat spunînd că nu e destul că
părinţii îl şicanează să-şi grijească de sănătate şi să fie cuminte, acum
mai încep şi eu. Dar în zădar, căci el e un uşuratic, care deşi apreţiază
intenţiile binevoitorilor săi nobili, dar oricît de bune ar fi nu le ascultă
din causa fîrei uşuratice incorigibile. (într-una din scrisori mi-a comu­
nicat apoi că şi-a procurat covoară).
In 29/XI pe la 12, mergînd la parlament, l-am întîlnit pe dr.
Gessmann; chiar pleca. L-am petrecut acasă. Mi-a spus: Ai dreptate că
fără un partid puternic în Austria nu va putea face H. lucruri mari. Dacă
noi vom fi dezbinaţi, cu cine va face politică? Un partid puternic nou nu
să poate crea de azi pe mîine. Pe socialişti nu se va putea răzima. Voi
căuta să ajung la H. Dar trebuie să găsim procedeul. Căci impresia, parcă
m-aş îmbulzi, nu vreau să o trezesc. în fine, eu sunt un om bătrîn sătul
de scîrbe. De ce să vă ofer eu serviciile mele? “fur nichts und wieder
nichts”. Apoi H. e un om curios. Pe ţăranii de pe moşiile sale din Boemia
i-a revoltat în contra sa, căci îi pedepseşte într-una fără milă pentru tot
fleacul de. perversităţi. Bureţi, fragi, uscături nu e permis să ducă din
pădurile lui. în Tirol (ori Austria de sus) vrea să-i oprească pe ţărani să
umble pe drumul, care eu cînd eram ministru am lăsat să-l facă la castelul
lui. D e cînd e lumea a fost acolo drum public. El vrea să închidă comuni­
caţia prin valea aceea, ca să “poată spori feara în linişte”. De, vînatul,
afurisitul de vînat! Noi sîntem deja atacaţi la toată ocazia, că facem totul
la porunca lui H. Apoi bine, toate ce le face dînsul nu le putem acoperi
cu reputaţia partidului. Mai mare rău e, că depinde în cele materiale
“von alten”. Nu ne face posibil să punem mîna pe bani, iar fără bani nu
se poate face politică.

201
 m
fM i

Carl mi-a spus că H. a încredinţat pe un jurist foarte potrivit din

Austria să îi elaboreze un plan de acţiune. Acel jurist e un temeinic
cunoscător al dreptului public unguresc şi al stărilor din Ungaria.
Numele (Prof. Turba - adaugă cu creionul Al. V. Voevod) mi-a declarat
că nu e permis să mi-1 spună, căci şi atîtea îmi spune în cea mai mare
discreţie. La observarea mea că pentru a atrage atenţia acelui jurist
asupra imponderabilelor stări specifice ungureşti ar fi bine, ca oarecum
dintre noi să primească de la H. autorizarea de a discuta cu el. Cari
mi-a spus să elaborez şi un plan de acţiune, dînsul va fi predat omului
respectiv. Acesta e destul de priceput ca din simple “şlagvaturi” să-şi
scoată tot ce îi trebuie. Referitor la venirea ducesei în Ungaria spre a
deschide un azil de copii, ca patroană mi-a spus că încă nu e sigur lucrul.
Hotărît a accentuat că H. stăpîn în casă pe care ducesa nu-1 poate deloc
influenţa, chiar şi dacă Zichy ar şti să-i cîştige oricît de mult prin linguşiri
graţia ei.

0
Primind de la canonicul dr. Vasile Suciu invitare să particip la
conferinţa mixtă, vineri, în 16 febr. 1912am plecat la 2 h p.m. la Blaj.
La Maniu în casă ne-am sfatuiTBadea George, Mihali, Hossu-
-Longin, Coriolan Pop, Isidor Pop, Maniu şi eu. Maniu a fost însărcinat
să redigeze declaraţia pe care badea George a făcut-o apoi altă şi .în
numele mirenilor uniţi.
Badea George era peste revoltat şi era hotărît să declare că după
ce Roma vrea să ne scoată “din vechile noastre aşezăminte” şi noi ne
vom trage consecinţele. Eu eram informat din Pesta prin dr. Radu şi

202
dr. Suciu şi văzusem din conversaţia avută cu Rossi că prin ameninţări
nu mai ajungem la nici un rezultat. A începe o mişcare de trecere nu ar
fi avut înţeles, nu pentru că şi chestia înfiinţării diacezei gr. orient,
maghiare e hotărîtă, dar mai cu seamă din alte consideraţii. Mai mult
de cîteva mii de suflete nu putem avea nădejde să putem trece la ortodo­
xie. Şi chiar comunele ameninţate să fie încorporate în diaceză maghiară
gr. cat. verosimil nu ar putea fi îndemnate să treacă. Astfel ar trece mai
cu seamă cărturari, fruntaşi şi în loc să întărim pe cei ameninţaţi de
maghiarizare, slăbind contingentul elementului unit din părţile cele mai
expuse, am expune desnaţionalizării chiar pe românii care dau zilnic
lupta cu maghiarii, lipsindu-i de conducători.
Sîmbătă în 17/11, la 10 ore, a avut loc conferinţa, primul “Sinod
mixt” în sala de la et. I, al reşedenţiei metropolitane. Mitropolitul a făcut
un excelent expozeu asupra situaţiei. A arătat cum provincia metropoli­
tană de Alba-Iulia şi Făgăraş a fost instituită de M.S. drept recunoştinţă
pentru virtuţile românilor din anii 1848-1849. Cum apoi s-au schimbat
vremurile şi oamenii. Acum gr. cat. maghiari, în memorandul lor
înaintat la Roma, accentuează că această provincie metropolitană a fost
dăruită duşmanilor naţiunii alcătuitoare şi susţinătoare de stat drept
recunoştinţă pentru că s-au ridicat împotriva naţiunei.
A vorbit apoi Eppul Radu, badea George, Eppul Hossu, pre-
pozitul Georgiu, Boroş, canonicul dr. Suciu şi mai mulţi protopopi.
Toţi au fost amărîţi şi din cuvintele lor se reoglindea o revoltă profundă.
Numai protopopul Corăilor a fost mai molăeţ spunînd că ar fi mai bine
să scăpăm de comunele mitene din diaceza Orăzii. Era desigur pus la
cale de Eppul Radu. Protopopul Tuţa (Guţa) din părţile ungurene şi
dacă-mi aduc bine aminte de unul protopop Cîmpianu din Săcuime au
declarat verde că Papa multe poate să poruncească şi să hotărască pe
socoteala noastră, dar noi voim să rămînem români şi nu ne vom supune
la porunci cari ar atenta la existenţa noastră naţională. Cam aşadar
pe tema inversă va fi fost dispoziţia sufletească a sobrului prezident
Atanasie ori de Baranyai. Cum atunci bieţii protopopi reprezentînd un
popor chinuit pînă la sînge au hotărît trecerea la unire, astfel acuma ar
fi fost de ajuns ca Metropolitul să zică “trecem la ortodoxism”, ca toţi
cei prezenţi să primească cu însufleţire.
Dar Atanasie avea ce cîştiga, pe cînd metropolitul Mihali nu
putea expune perderei toate instituţiile şi averile unite care deşi confe­
sionale totuşi sunt româneşti. A urmat banchetul. S-au ridicat mai multe
toasturi. Am vorbit şi eu, arătînd că mireanul unit e ca frunza pe apă.
De-a binelea nu are nici o datorie faţă de biserică şi drepturi nu are

203
deloc. Tradiţiile mai legate de numele lui Klein, Şincai, Petru Maior,
Bărnuţiu, Şiuluţiu, Vancea etc., e ce încheagă conştiinţa că nu e ruşine
ci mîndrie să fii unit. Dadă vom şti să ne arătăm vrednici de trecut - vom
fi vrednici de viitor. Metropolitul şi Eppii să se lupte aşa încît numele
lor şi după sute de ani să fie pronunţate ca nume sfinte, cum pronunţăm
noi cei de astăzi numele lui Klein, Şincai etc. Dr. Radu, Eppul Orăzii
Mari, a ţinut un toast avîntat, asigurînd că “în vinele noastre ale episco-
pilor nu curge zăr, ci singe”.
După ameazi ne-am plimbat cu badea George, Mihali, Maniu şi
I. Pop prin grădina metropolitană, A venit şi metropolitul. Impresiile
mele cîştigate atunci le-am redat în articolul din “G. Trans.”, “Desrobiţi
biserica unită”.
Seara am discutat apoi pînă la 7 în prezenţa metropolitului şi apoi
singuri cu cei 2 episcopi paşii ce trebuie făcuţi spre a împiedica realiza­
rea Eppiei gr. cat. maghiare. S-a hotărît ca dr. Radu să plece la Roma
ducînd memorandul ce să va face în sinodul metropolitan. Eu voi merge
la Bucureşti şi la Viena.
Pe la 11 ore ne-am reîntors la Maniu. Pe la 1 1/2 am plecat cu
acceleratul spre Bucureşti. La nunta lui dr. Vaier Muşte a luat dr. Cor.
Pop, cu gentileţă asupra sa substituirea mea ca naş.
Duminecă în 18/II am sosit, pe la ameazi, în Bucureşti. După ce
am luat masa la gară m-am dus la otelul Regal şi de acolo, depunîndu-mi
geamantanul la Aurel C. Popovici. Mi-a comunicat că primise de la
contele P. Gallen scrisoare, în care îi dădea detalii referitoare la chestia
diecezei gr. cat. maghiare după ce din scrisoare, pe care i-o scrisesem eu
din B/uda/pesta, cerîndu-i intervenţia, lipseau unele detalii. Precum
mi-a telegrafiat din Agram astfel i-a scris lui Popovici că va face tot ce
îi va sta în putere spre a împiedica ori a esopera măcar amînarea
înfiinţării diecezei gr. cat. maghiare.
între 4-5 am mers la ministerul de război dl. N. Filipescu, acasă.
Era la dînsul generalul Averescu, pe care însă l-a lăsat în odaia de lucru,
după ce ne făcuse cunoscuţi şi a trecut cu noi în sală. Cu agerimea şi
căldura proprie lui Filipescu la moment a priceput situaţia. Mi-a spus
să fac un mic memorand asupra chestiei pe care îl va trimite printr-un
curier la Sofia, vărului său, prinţul Ghica, care ca singur romano-catolic
român este persoana gratissima la Vatican. A. Popovici să vorbească cu
T. Maiorescu, ministrul de externe, cerîndu-i ca să şifreze o depeşă
ambasadorului din Sofia rugîndu-1 să-i comunice lui Ghica să nu plece,
ci să aştepte curierul şi să facă tot ce îi va sta în putere în afacere, plecînd
momentan la Roma.

204
 Eu să merg la palat să cer o audienţă pentru mîine. Mi-a dat un
bilet către Mavrogheni, mareşalul curţii.
După 6 ne-am despărţit de Dipsi. Luînd o birjă am dat ocoale
spre a-mi face perdută urma, dinaintea detectivului care şi de astă dată
mă urmărise din Predeal şi apoi oprindu-mă la Palat am intrat.
Mareşalul era deja dus, adjutantul de serviciu la cină. L-am aştep­
tat şi, prezentîndu-mă, i-am dat biletul d-lui Filipescu. L-am rugat ca
despre ora audienţei să fiu avisat la A.C. Popovici, str. Biserica Popa
Chiţu, şi nu la otel. Am stat apoi cu Dipsi pînă la 10 1/2.
Reîntorcîndu-mă la otel de la 11 pînă la 1 am scris memorandul
alăturat.
Luni dimineaţă m-a trezit d-1 Stere, bătînd la uşa mea. Sosise
de la Iaşi primind depeşa mea dată în Predeal, prin care îl invitam la
Bucureşti. M-am îmbrăcat şi după ce am luat cafeaua am mers ambii,
către 11 ore, la Aurel C. Popovici. D-şoara Veturia, fiica lui mai mare a
copiat memorandul în 2 exemplare. Pînă atunci noi am stat de vorbă,
am stat şi la masă acolo iar la cafea a venit şi Victor Verzea, directorul
poştelor. Cetind memorandul redigerat de mine înainte de a-1 fi dat spre
copiere, Stere şi Popovici l-au găsit bun.
Restul discuţiei s-a învîrtit pe lîngă acţiunea de pace pe care Stere
venea să o înjghebeze, plecind peste cîteva zile la Arad. Stere stăruia
ca să îi permitem să-i facă lui Ciorogaru promisia ca în cazul unei
vacanţe de eppie. Comitetul îi va sprijini candidatura şi să primim ca şi
“Românul” să fie sistat deodată cu “Tribuna”, apărînd apoi ziarul parti­
dului sub alt nume. Toate celelalte idei ale lui Stere care au fost realisate
ulterior în condiţiile de pace de la “Arad” le-am primit. Aceste 2 însă
le-am refuzat cu toate că Popovici stăruia şi el să primesc. Era frumos
să vezi cum Stere şi Dipsi şi mai tîrziu şi Verzea, trei antagonişti politici
exacerbaţi, stăteau şi discutau ca cei mai intimi prieteni.
Pe la 2 1/2 a plecat Stere, pe la 3 1/2 Vetgea.
Terminîndu-se capitolul memorandului d-na Popovici a făcut
un plic, l-a aşezat şi noi am plecat la parlament spre a-1 preda d-lui
Filipescu.
Stăruinţele lui Popovici pe lîngă T. Maiorescu nu au dus la rezul­
tat. Bătrinul a refuzat cu motivarea că nu se poate amesteca în afacerile
unui stat străin. Filipescu aflînd telefonic de la Popovici acestea încă în
decursul dimineţii a şi expediat de la ministerul de război o telegramă
şifrată ambasadorului din Sofia pe seama prinţului Ghica.
- La parlament, primind memorandul s-a adresat, în prezenţa
noastră min. Delavrancea şi acesta imediat i-a pus la dispoziţie pe un

205
 şef de birou ca curier pentru Sofia. în sala paşilor perduţi s-au adunat
pe lingă noi o mulţime de oameni de seamă. Filipescu, Delavrancea,
miniştri in funcţie, Vlădescu, fostul min. de culte, I. Grădişteanu, f.
ministru de domenii, Antonescu, deputat şi profesor universitar şi alţi
deputaţi, prefecţi şi primari cari erau întîmplător acolo. Antonescu l-a
întrebat pe Popovici că ce mai face Grossostereich. Şi s-a încins apoi o
discuţie foarte interesantă susţinînd Antonescu că decît fictiva suvera­
nitate de stat a României mai bine ar fi, după ce românii din Ungaria ar
fi mulţumiţi pe bazele ideilor lui Aurel C. Popovici, ca şi România să
intre într-o relaţie de stat aparţinător imperiului Habsburgic. Toţi cei
din jur aprobau cu excepţia lui I. Grădişteanu care, precum mi-a comu­
nicat el în 1907 stînd la Baden lîngă Viena, odată noaptea în cafenea,
are ideea destul de bine motivată că România ar putea căuta alianţă şi
cu Rusia şi cu Bulgaria.
Din parlament am mers la colonelul V. Verzea, la palatul poş­
telor. Acolo am stat de vorbă discutînd miseriile de la noi, pînă după
5 ore.
Fiind chemat printr-o scrisoare (alăturată) de mareşalul curţii pe
la 7 1/2 la audienţă, am mers să iau o cafea la Riegler (ordonanţa mă
aşteptase deja la 11 cînd am sosit cu Stere la Dipsi, cu invitarea la
audienţă).
- Abia sosisem la otel, Stere veni în odaie la mine, încît mi-am
schimbat toaleta de la frac pînă la ciorapi în prezenţa lui. Mi-a spus că
a vorbit cu Bibicescu ca să scrie lui Ciorogariu că trebuie să se supună
lui Stere. De asemenea a pus la cale ca asupra lui Bianu să se exerseze
o presiune să scrie şi el la Arad. (Au scris amîndoi.)
Pe la 7 1/2 am fost primit de M.S. Regele. L-am găsit îmbătrînit
din 1905 dar totuşi foarte ager şi bine informat.
A venit înaintea mea şi dîndu-mi mîna mi-a oferit un scaun
vis-â-vis cu fotoliul în care se aşeză. M-a întrebat cum de vin aşa de rar
la Bucureşti şi de ce nu am mai fost în audienţă. Am răspuns că noi, cei
ce conducem dincolo de munţi afacerile neamului românesc, ne-am
împărţit rolurile. Mihali vine în România pe cînd eu, avînd de-a face cu
Viena, evit să vin prea des în Ţară. M-a întrebat dacă mai am relaţii cu
moştenitorul, cum e urmaşul lui Brosch12), cum am corespondat, după
ce poşta din Ungaria nu prea respectă secretul. I-am răspuns că moşteni­
torul este şi acum foarte binevoitor faţă de noi, că trimit şi acum rapoarte
şi cînd are trebuinţă cer şi primesc audienţă, că Berdolff este un om
excelent, militar din creştet pînă în tălpi, că Brosch a avut calităţi extra­
ordinare a se jertfi pentru interesele stăpînului său dar şi curajul de a îi

206
 spune Iară înfrumuseţare adevărul asupra stărilor şi oamenilor. I-am
spus cum cînd cu vizita clironomului la Sinaia, în cerul României libere
şi Brosch a uitat de diplomăţie şi mi-a adresat de la poşta “castelului
Peleş” o scrisoare la Olpret în care îmi comunica revolta şefului său
pentru că autorităţile maghiare i-au oprit pe români să-şi manifeste
loialitatea pe la gări şi a stăruit ca să fie în presa noastră şi cea din Viena
înfierată ticăloşia aceasta.
I-am spus cît de încînlaţi au fost cu toţii de recepţia de la Sinaia.
Regele mi-a spus că corespondează cu Fr. Ferdinand în ton familiar. S-a
extins asupra raporturilor intime ce există între ei. Apoi m-a întrebat cc
e cu Goga, fost-a ori nu la K/risto/ffy? Eu am răspuns că K/risto/ffy faţă
de 5 oameni a susţinut că Goga a fost la el dar că după ce el acuma declară
că un alt individ a abuzat de numele lui Goga, eu am primit această
declaraţie şi în urma intervenţiei d-lui Stere am încheiat pace. I-am spus
că nu aş fi publicat articolul dacă nu aş fi aflat că se făceau pregătiri ca
să se denunţe că noi am fi fost ajutaţi din ţară. La aceasta bătrînul a
observat: “aceasta a fost dementată pe timpul alegerilor din 1910". M-a
întrebat cum de Goga, un poet, face politică, poeţii nu se pricep la
politică. Am expus cum Goga ajungînd la 26 ani la un renume în ochii
românilor ca şi Goethe abea cu 40 la germani şi-a pierdut modestia
judecăţii şi tindea să ajungă în politică ce în literatură nu mai trebuia să
năzuiască a ajunge.
M-a întrebat că cine poartă vina la grandomania lui Goga, cei
de dincolo ori cei din ţară? Nu i-am putut răspunde că în primul rînd
M.S. Regina şi Academia Română şi am răspuns deci că şi unii şi alţii.
Adat expresiunea revoltei sale pentru tonul murdar în care este redigea-
tă “Tribuna” şi în contra tendinţei de a provoca desbinare pe tema
“tineri oţeliţi” şi “bătrîni ramoliţi”. Întrebînd că are isbutire dl. Stere să
facă pace la Arad am răspuns că desigur. Pe Goga îl va aduce în ţară şi
astfel rămînînd “Tribuna” şi oţeliţii fără cap o să se predea. Cînd a auzit
că Stere îl va aduce pe Goga în România m-a întrerupt: "ca să facă
politică?" la ce eu am răspuns: “Nu, Majestate, ci ca scoţîndu-1 din
politică să-l salveze pe seama literaturei. Avem aşa de puţine talente
literare îneît e păcat să le pierdem prin politică. în mediul nostru social
din Transilvania este cu neputinţă să se ţină un om de temperament
departe de afacerile politice. Astfel şi Goga, care-1 imitează pe Iorga la
noi, nu se poate salva decît scoţîndu-1 din acel milieu. S-a plîns de Iorga
că face mult rău zăpăcind capetele tineretului, distrugînd fără a căuta să
zidească. A trecut peste 3/4 -1 oră tot cu discuţii pe tema crisei de la noi.
în tot timpul acesta m-am mirat de exactitatea cu care regele era infor­

207
mat asupra celor mai mici detalii ale relaţiilor de la noi. Temîndu-mă să
nu se ridice spre a mă concedia, m-am folosit de pauză şi am cerut
permisiunea să predau causa gravă pentru care am venit. M-a întrebai
dacă nu e chestia celor 16 teologi alungaţi din seminarul romario-catolic
maghiar din Oradea Mare. Am răspuns că aceasta e numai o zală în
lanţul tragediei mari ce ni se pregăteşte prin instituirea diecezei gr. cat.
maghiare. Ep/isco/pi noştri au fost surprinşi prin ştirea ce li-au adus-o...
Rossi, că crearea diecezei maghiare este hotărîtă la Roma şi împăratul
şi-a dat învoirea. Radu pleacă la Roma, eu am venit încoace să cer M.S.
ca direct ori indirect să intervină, să împedece crearea diecezei ungu­
reşti. Am desfăşurat primejdiile mari cari ne ameninţă, cum cit timp a
trăit Leo XIII şi a guvernat Rampolla toate încercările maghiarilor au
fost zadarnice, cum actualul Papă condus de Merry del Val s-a lăsat
prins de Jessenszky. Mi-a răspuns că nu mai are nici un fel de legături
cu Vaticanul de la botezul prinţului Carol încoace. S-a plîns de micimea
şi îngustimea judecăţii celor ce azi conduc în Vatican. Mi-a dat sfatul
- permiţînd-mj să mă provoc la M.S. - să-l caut pe arhiepiscopul
Netzhammer. în fine mi-a promis că tot ce va putea va face. Conce-
diindu-mă, mi-a dat mina spunîndu-mi ca să cer audienţă cînd voi mai
merge la Bucureşti.
Erau 9 ore cînd am coborîl treptele. Schimbîndu-mă la otel am
mers la bodega Mircea unde l-am găsit pe Dipsi, conform înţelegerii.
Am stat pînă cătră amează noaptea împreună.
Marţi pe la 11, am fost primit de Netzhammer. I-am spus ce au
făcut ep/isco/pi noştri plnă la acel moment. Că i-am scris lui Gallen, care
e din acelaşi ordin (Benedictin) cu Excel. Sa. Am arătat pericolul nu
numai din punct de vedere naţional pentru noi dar şi pericolul p/entru/
biserica catolică în Orient, inevitabil provocat prin instituirea diec. gr.
cat. maghiare. Era deja informat asupra celor ce sc pregătesc. S-a plîns
şi el în contra stăpînilor actuali din Roma. S-a plîns că precum Metro-
politul şi pe Ep/isco/pi noştri nu-i ţin de catolici veritabili la Roma astfel
şi el e denunţat şi are miserii, că ar fi un catolic care trensigează în favorul
ortodoxiei. De cîte ori a rugat pe nunţi şi pe alţi dignitari bisericeşti, cari
nu cunosc relaţiile din Orient şi nu pot judeca obiectiv situaţia, să vină
incognito măcar pentru 8-10 zile la Bucur/eşti/. Zădarnic. Să fac greşeli
mari de Merry del Val. Rampolla era alt om. Mi-a promis că va scrie
fără întîrziere la Roma cardinalilor lui cunoscuţi (Vanulelli şi Yves y
Tuto.) M-a rugat de absolută discreţie. (Primeşte ajutor de la guvernul
ungar.) (Ep/iscop/ul Hossu mi-a spus în 24/IV că Netzhammer a făcut
ce promisese, intervenind energic.)

208
 Sîmbătă în 2 martie 1912 am sosit dimineaţa la 7 (via Arad-Pesta)
la Viena. Abia luni am putut vorbi cu dr. Funder. El mi-a dat sfatul să
merg la pater Fischer, duhovnicul moştenitorului şi să caut prin el a
vorbi cu pater Wimmer, provincialul iezuiţilor. M-am informat la dr.
Florian. Şi el mi-a confirmat cele auzite de la dr. Funder, că de prezent
la Roma au influenţă franciscanii şi capuţinii, pe cînd iezuiţii sînt cam
izolaţi. Aceste ordine nu au în Viena nici un om de seamă. Miercuri în
6 martie la 7 1/2 dimineaţă m-am prezentatla claustrul iezuiţilor. Pater
Fischer - m-a informat prin dr. Funder şi fără multă vorbă, cînd i-am
spus dorinţa mea de a vorbi cu provinţialul, m-a dus la pater Wimmer.
Amîndoi aceşti iezuiţi - primii pe care i-am cunoscut în viaţă nu au
nimica din tipul iezuitului, cum şi-l imaginează omul după multele des­
crieri nefavorabile. Pater Fischer un om vioi şi jovial, cu ochi albaştri,
plin de bunătate, vioiciune şi umor, cu glas plăcut şi maniere simple mi-a
făcut cea mai bună şi simpatică impresie. Peter Wimmer, un bărbat bine
făcut şi el, cu ochi albaştri şi cu voce blîndă, cu o privire deosebit de
inteligentă, nu are nimic făţarnic şi nici urmă de fanatism ori de îndîrjire
în faţă. M-a primit foarte bine şi mi-a recomandat să fac un memorand
asupra chestiei diecesei gr. cat. maghiare, pe care să i-1 trimit, şi să trimit
un exemplar şi Ep/isco/pului gr. cat. Teodorovici din Lemberg, care este
persoană gratissima la Roma. Interesant a fost că el a aprobat cînd i-am
spus că Mitropolitul nostru i-a găzduit pe arhierei gr. or. astă vară la
sine şi a dat din cap dezaprobînd, că la Roma episcopul maghiar a putut
să ne denunţe cu succes pe tema aceasta. De asemenea a aprobat că
neavînd biserica română unită la Braşov elevii gr. cat. merg la biserică
gr. ort. şi nu la cea romano-cat. maghiară. Eu am expus că între relaţiile
naţionale de la noi nu e cu putiinţă ca cineva fiind român să-şi trimită
copiii la biserica maghiară cit timp există biserica română gr. or. în loc.
Astfel dacă Mitropolitul unit ar forţa ca copiii să viziteze biserica
rom-cat. el ar fi înfierat ca un renegat pe cînd tolerînd ca copiii să viziteze
biserica reunită face gr. cat. un bun serviciu, dovedind cit de tolerantă
ştie să fie biserica catolică. Sub acest raport a aprobat. Lui P. Wimmer
i-am scos în relief faptul că pentru iezuiţi ar trebui să fie o chestie de
interes viaţa românilor, după ce Baranyai a inventat-o şi el iezuit.
Vineri în 8/III am dictat Olghei Memorandul alăturat din care
i-am predat lui dr. Funder un exemplar pentru pater Wimmer, iar unul
pentru Ep/isco/pul Todorovici şi unul l-am expediat lui P. Gallen pentru
Moştenitorul.
Marţi, 5/III am stat la masă la Altpilsentzer cu Dipsi, Hod2a,
Watson, dr Somassa, Brantsch şi Moroianu. (Dipsi = Grossoesterreich,

209
 Hod2a = slovacul, Watson = Scotus Victor, dr. Sommasa = exponentul
Altdeutsche Verband-ului în Viena, Brantsch = sasul din Transilvania).
Miercuri seara a dat Moroianu un banchet intim, în onoarea lui
Watson la Grosse Tabaks’pfeife intr-un separde unde am fost cu Steed,
corespondentul ziarului “Times-”, Mme R ose = Morning Post,
Steinacker bătrînul agitator agil, Dipsi, profesorul Nistor, Watson cu
doamna şi Moroianu.
Vineri, 19/IV 1912, la 6 dim/ineaţa/ am plecat cu acceleratul. La
4 am sosit la Oradea Mare. Cu dr. Cor. Pop am mers pe la 5 la Ep/isco/pul
Radu. Am stat pînă la 11 cînd am plecat spre Pesta.
D. Radu mi-a spus că la Roma a fost la Papa, în 2 rînduri la Merry
del Val, la Rampolla, Yves y Tuto, Vanutelli etc. Cei de la “Propagandă”
i-au spus că Roma în rindul acesta a dus negocierile peste capul şi fără
ştirea lor, cu toate că afacerile bisericilor de rit oriental aparţin sferei
de activitate a “Propagandei”. Papa i-a promis că va lăsa să fie studiată
chestia. I-a reproşat că de ce nu a putut merge nu numai p/entru/că nu
avea autorisarea dar fără a primi invitare, mergînd ar fi apărut ca o
manifestaţie de neîncredere faţă de Papa şi ca o denunţare în contra
Ep/isco/pului latin.
La imputarea lui Merry del Val, de acelaşi cuprins tot aşa a răs­
puns. Slabă acuză. Vina e durerea Metropolitului şi Ep/isco/pilor căci
ei aflînd deja în noiembrie despre planul Romei de a înfiinţa Ep/isco/pia
gr. cat. maghiară, au tăcut pînă în februarie 1912 şi numai cînd i-a ars
mucul la degete ne-au comunicat şi nouă.
Radu nu-şi face iluzii. Oricît le suceşte totuşi se vede din vorbele
lui că e convins că Papa va edita bulla de constituire. El zice: “am făcut
tot ce am putut, prin urmare mi-am îndeplinit datoria”, la ce eu i-am
răspuns că în politică eu urmez principiul fac tot pînă ce ori înving ori
sînt strivit. Mi-a spus că nici el nu stă cu mîinile în sîn. A pus la cale
prin Coriolan Pop în comunele ameninţate ca să i se trimită proteste
pe seama papei. El le traduce şi le expediază la Roma, la adresa
“Propagandei”. Mi-a arătat şi citit mai multe proteste de acestea. Mi-a
citit şi memorandul dus de el la Roma în numele sinodului provinciei
Metropolitane. E bine pusă chestia dar şi aici presiune fatală strică totul.
Nu vrea să admită în principiu înfiinţarea Ep/isco/piei gr. cat. maghiare
şi să intre în dezbatere că oarecari comune să nu fie încorporate din
provincia noastră metropolitană.
Să nu-i dea un exemplar nu a voit declarînd că aşa au hotărît în
sinod episcopesc.

210
 Neîncrederea se vede şi de acolo că nimica nu mi se comunică din
partea prelaţilor cu toată sinceritatea ci numai pe jumătate sincer, refăc-
îndu-se unele detalii care sînt puţin măgulitoare pentru iscusinţa lor
tactică şi p/entru/curajul erou despre cari se tem să nu se sufle în public.
D.c. Radu mi-a retăcut, dar o ştiam de la Cor. Pop şi am aflat-o
de la Ep/isco/pul Hossu că episcopatul catolic a falsificat procesul verbal
al şedinţei pe care ep/isco/pii noştri au protestat în contra înfiinţării
diecezei gr. cat. maghiare. Dr. Radu numai întorcînd şi sucind cu vorbe
mi-a mărturisit că a dovedit la Roma lui Merry del Val prin înşirarea
cronologică a evenimentelor că ei nu au fost puşi în cunoştinţă de cauză
în noiembrie 1911 ci abia în februarie 1912. Am discutat şi chestia adu­
nării de protestare, care se va convoca la Alba-Iulia. Dr. Radu avea gata
scris proiectul textului rezoluţiei.
Era foarte popesc incit şi dr. Coriolan Pop mi-a spus ulterior că
e imposibil, şi după a lui părere, ca plenul mirenilor să se mărginească
la o hotărîre atît de platonică. I-am spus şi eu lui dr. Radu ce am făcut
la Buc/ureşti/ şi la Viena, cum am încercat să-i ambiţionez pe iezuiţi, mă
provocase la faptul că uniaţia a fost direct invenţia unui Iesuit etc. La
conferinţa episcopatului cat/olic/ din 25 apr/ilie/ în contra căreia scrise-
scroarticolul “Dezrobiţi bis/erica/unită” din “Gazeta Transilvaniei”, nu
va participa acuzînd boală. L-am rugat să meargă la Viena, să intre în
relaţii cu episcopul Todorovici. A refuzat, declarînd că nu poate angaja
factori din altă ţară. (Cobe, limboţi, semidocţi diplomatici lipsiţi de
curaj am făcut cont-ul mentalităţii iobăgeşti).
Sosind la 7 dimineaţa la Pesta (20/IV), cum nu prea putusem
dormi în tren am luat o baie. Pe cînd mă scăldam veni Hodla şi îmi
comunică că dr. Funder ne-a invitat pe mîne-zi, dumineca 2 ore la sine,
avînd să ne comunice unele lucruri importante în legătură cu denumirea
lui Lukâcs de ministru president.
Pe la 11 ore am ţinut o şedinţă particulară - nefiind destui membri
ai comitetului de faţă - cu badea George, Mihali, Ştefan Pop, Maniu,
Boilă, dr. Lucaciu, Miki Popovici. Le-am referat ce am făcut în Bucureşti
şi la Viena. Am discutat ce e de făcut. Cei mai mulţi erau de părere că
trebuie ţinut meetingul de protestare contra înfiinţărei diecezei gr. cat.
maghiare la Alba-Iulia şi că dr. Lucaciu trebuie să plece numaidecît la
Roma. Seara am participat la seara de cunoştinţă organizată de “Petru
Maior” cu ocazia jubileului de 50 de ani al societăţii. Pe la 11 am plecat,
de la staţia Kelenfold, spre Viena.
Sosind dimineaţa pe la 7 am tras la otel “Regina” unde m-am
întîlnit cu prepositul Georgiu şi cu dr. Ciuta. I-am jucat lui dr. Ciurcu o

211
festă telefonîndu-i din “Arcaden”, parcă aş fi vorbit din Pesta şi în-
tîlnindu-mă apoi cu el la biserică. In biserică a cîntat Pavel, fratele
doctorului din Bistriţa. Are o voce deosebit de puternică, de un timbru
foarte plăcut şi de un registru intens incit ca tenorist va duce-o departe
- dacă va avea noroc.
Cu Hod2a, cari sosi pe la lh , ne-am întîlnit la Alt-Pilsenetrer. Pe
la 2 ore am mers cu un autotaxi la Funder, hansmeisterul ne aştepta cu
o scrisoare. Dr. Funder ne ruga să venim numai la 3, avînd el acuma la
sine în vizită pe cineva, cu care nu am dori să ne întîlnim.
Hod?.a încă în decursul mesei îmi spusese că a călătorit cu contele
Theodor Batthiany care i-a spus că merge la moşia sa din apropierea
graniţei austriece să vadă de semănătura de napi. La gară însă l-a văzut
dîndu-se jos din tren. Cum i-am spus că desigur a venit la Funder, Hod2a
susţine că la Bardolff.
Cînd am cetit scrisoarea la portarul lui dr. Funder am zis: “No
also, was ist der Langburt? ” Hod2a tot nu voia să creadă. Am pîndit în
cafeneaua de alături. Pe la 3 l-a trimis pe porterul la dr. Funder să întrebe
dacă putem veni. S-a reîntors cu multe scuze din partea lui Funder ca să
poftim pe la 4. Ne-am pus din nou la pîndă în cafenea. Pe la 4-1/4 de
odată trecu contele Batthany cu o taşcă mare de acte subsuoară, într-o
manta verde, ataşat de un domn pe care nu l-am putut cunoaşte nici
Hod2a nici eu.
Am mai aşteptat un sfert de oră şi am hotărît că nu îi vom zice lui
dr. Funder că l-am spionat, dacă dînsul nu ne va comunica numele
misteriosului său visitator.
La 4 ore ne-am prezentat la locuinţa lui dr.Funder. Fiind şi dna
de faţă la sosirea noastră am trecut la ordinea zilei, cu uşurinţă asupra
cauzei amînării vizitei noastre.
Dr. Funder mi-a comunicat că Bardolff fiind absent, l-am rugat
pe el să se informeze asupra situaţiei. Lukăcs a primit marşrută legată.
Va trebui să se rezolve în parlament chestia reformelor militare. în
schimb va oferi partidului Justhist o lege electorală care, pe lîngă susţi­
nerea actualei legi, va da dreptul electoral “universal” tuturor care ştiu
scrie şi ceti. Aceştia vor forma o curie şi vor alege 100 de deputaţi în 100
de cercuri. Moştenitorul îngrijorat pe de o parte pentru soarta armatei,
pe de alta fiind interesul lui ca să nu se facă o lege electorală bună, ca
astfel el să o poată ciunti la timpul său poporului Ungariei, s-a învoit.
Monarhia trebuie să grijească de armată căci pericolul războiului e
permanent. Să luăm deci la cunoştinţă că Moştenitorul nu şi-a schimbat
deloc vederile, planurile şi simpatiile lui p/entru/ noi şi să vă declarăm

212
dacă sentimentele şi tradiţiile dinastice la români şi la slovaci nu vor fi
slăbite şi dacă da că putem noi spori acest proces sufletesc, cînd popoa­
rele noastre vor avea impresia că împăratul iar le-a dat interesele lor
pradă maghiarilor, admiţînd crearea unei legi electorale avantajoasă
maghiarismului. Hod2a a răspuns mai întîi. Pînă vorbia el, eu, nemai-
putînd sta liniştit, m-am sculat de pe scaun şi mă plimbam prin odaie,
cerîndu-i, se înţelege, permisia dr-ului Funder.
Hod2a a expus că un pact pe bazele acestea, cu partidul lui Justh
îl ţine de verosimil, aproape sigur. Pe Batthyâni l-a caracterizat ca pe
omul cel mai oportunist, care de dragul puterei va vota orice şi va fi chiar
gata să rupă cu Justh în care caz acesta va pleca la Batonia să-şi vadă de
cartofi.
Noi vom căuta prin presa noastră să slăbim efectul demoralizator
pe care îl va produce incontestabil o asemenea învoială între maghiari
şi coroană. Era însă foarte penibilă situaţia lui. Unii prieteni foarte buni
şi devotaţi i-au făcut deja de nenumărate ori imputare că şi el va păţi ca
unchiul său. Acela anume la 1848 a fost cel mai fervent schwarz-gelb
între slovaci. Împăcîndu-se apoi împăratul cu maghiarii a fost silit să se
refugieze în Moravia şi nu a putut să-şi esopereze un salvus conductus
spre a-şi putea aranja afacerile de acasă şi nici pe seama tovarăşilor săi
din exil, refugiaţi şi ei dinaintea furiei maghiare nu a putut suporta
nimica la Viena cu toate stăruinţele. “Şi tu vei păţi aşa cu Habsburgii ca
şi unchiul tău” îmi zic prietenii. Cu toate acestea speră că va putea calma
spiritele şi susţine nădejdea în zile mai bune. A arătat apoi inconvenien-
ţele unei legi electorale pe baze proiectate de Lukăcs atît din punctul
nostru de vedere cit şi din punctul de vedere al dinastiei. A accentuat că,
conform vechilor noastre convingeri, de atîtea ori expuse, nu a permis
să fie bruscate şi nefolosite masele conservative ale ţărănimei, răpin-
du-li-se dreptul electoral. Legea electorală care se va face trebuie să fie
aşezată într-o ogaşă sănătoasă. Expozeul lui Hod2a a fost cît se poate
de temeinic şi clar, precum ştie el, cu firea lui calmă şi cu baritonul lui
plăcut, să dezvolte şi să aprofundeze ideile.
Am expus apoi eu următoarele: “Voi începe, d-le doctor, cu tra­
diţiile. Avem şi noi românii tradiţii habsburgice, tot aşa de frumoase,
dar poate mai bogate ca slovacii. Numai în treacăt amintesc faptul istoric
că episcopul nostru Inocenţiu Micu după ce a fost aproape aruncat afară
de staturile transilvănene din dietă, pe fereastră, pentru că a cutezat să
pretindă recunoaşterea românilor ca a IV-a naţiune şi a sfirşit zilele în
exil, la Roma, căzînd în disgraţie la marea împărăteasă Maria Theresia.
Şi tot în treacăt constat că Horea şi Cloşca au fost frînţi în roată după

213
ce, punîndu-şi nădejdea în Iosif al II-lea că va dezrobi poporul românesc
au răsculat ţărănimea noastră.
La anul 1848 trebuie să mă opresc mai mult. Da, cînd prin anii
1850, Iancu fu chemat la Viena, bunăoară ca şi noi acuma, atunci în
pieptul lui trebuie că se sbăteau sentimentele de o mîndrie mult mai
mare decît pe cari le-am simţit noi astăzi, pe drum către D-ta.
Căci noi, după ce 6 ani de zile am alergat aproape în toată luna
la Viena şi am antişambrat şi am dat sfaturi bune, cu vorbe vii şi stricînd
o mulţime de hîrtie, să înţelege că am fost copleşiţi de mîndrie cînd în
fine în loc să ne îmbulzim iar noi, am fost invitaţi să ne prezentăm.
Dar Iancu nu a făcut numai vorbe ci el a avut fericirea să poată
vărsa sîngele celor zeci de mii de români pentru dinastie. Şi cînd a venit
încoace el a venit cu conştiinţa că împăratul va răsplăti credinţa româ­
nească tradiţională. Aici i-a oferit, nu ştiu cancelarul ori vreun subaltern
al Habsburgului, recompensa. O sinecură pe viaţă, rebonificarea perde-
rilor suferite în revoluţie - cîteva mii de fl. dacă nu mă înşel, şi un post
de K.K. ofiţer şi o cruciuliţă de aur. El a luat cruciuliţa - era “ein Wilder
Walach” pe semne - şi i-a aruncat-o domnului aceluia înaintea picioa­
relor zicînd: “nu aşa ne-a fost vorba”. El anume nu aspirase pentru sine
la nimica şi să luptase în credinţa că împăratul va renumera jertfele
poporului românesc dînd poporului drepturi şi nu particularilor bani şi
cruciuliţe. Puterea lui Iancu nu a fost deloc conform etichetei de curte
şi astfel e prea firesc că el fu provocat prin poliţie ca să părăsească în
timp de 24 ore Viena, de altcum ar fi fost escortat, desigur. S-a întors în
munţii săi şi acolo s-a cam expectorat, cu toate că numai mai tîrziu a
înnebunit, fără tact, în contra Habsburgilor, pomenind fără a-1 fi citit
cîndva pe Wallenstein de Schiller, prea cu lipsă de respect: “den Dank
von House Osterreich”. Şi atunci ca şi astăzi locul agitatorilor era în
temniţă. Astfel Iancu, ca să nu mai poată agita, fu închis în fortăreaţa de
la Alba-Iulia. Dar nici aici nu să astîmpără ci continuă să dea espresiune
părerilor sale asupra Habsburgilor cam fără rezervă astfel încît coman­
dantul fortăreţei, un K.K. ofiţer, jignit în sentimentul său de devotament
faţă de înalta casă imperială s-a văzut constrîns să-i aplice cîteva palme
şi, precum susţine legenda tradiţiilor noastre dinastice, să-l scuipe şi în
faţă.
De aşa fel sunt, d-le dr., tradiţiile noastre dinastice, Vlad, Maniu,
Bontescu, eu şi mulţi alţi români din generaţia mea avem fiecare mica
noastră tradiţie familiară care deşi nu este chiar aşa de grozavă tragedie
ca şi păţaniile lui Iancu şi ale poporului românesc întreg cu Habsburgii
totuşi conţine detalii foarte penibile.

214
 Părinţii noştri cu toate aceste ne-au crescut în spirit dinastic şi
noi le binecuvîntăm memoria. Ne creştem şi noi copiii lot în spirit
dinastic, dar nu ştiu că oare şi ei vor binecuvînta memoria noastră. Căci
astăzi sunt deja 3 curente cardinale cari să manifestează în sinul po­
porului românesc. Noi, oficialitatea Partidului Naţional Român, stăm
intransigenţi pe baza politicei tradiţionale dinastice. Cu maghiarii nu
credem că s-ar putea ajunge la o înţelegere cinstită ci ei ne-ar esploata
în contra dinastiei şi în contra Austriei şi cînd ar fi la adecă din nou ar
încheia un pact, ca la 1868 cu dinastia, pe pielea noastră. Iredentism nu
putem face căci şi noi sîntem prea slabi şi România e prea puţin con­
solidată şi prea mult lipsită de sentimentul naţional. Iar regele şi şefii
de partide nu au alt ideal decît să-şi păstreze situaţia de vasali obedienţi
faţă de Austro-Ungaria şi Germania. Dar şi dacă mine Europa s-ar gîndi
la crearea unei Românii pînă la Tisa, un astfel de stat prin slăbiciunea
lui internă şi în urma extinsei linii de graniţă nu s-ar putea susţinea. Ar
fi o imposibilitate strategică. Spre a asigura existenţa elementului etnic
românesc la noi şi în România factorii conducători cu toată seriositatea
fac propagandă ca primind noi românii habsburgici odată garanţii reale
pentru desvoltarea şi libertatea noastră naţională, să intre şi România
într-o relaţie de drept public şi într-o alianţă pe baza comunităţii vamale
şi militare cu monarhia noastră. V-am povestit cum în sala paşilor pier­
duţi a parlamentului din Bucureşti vreo 2-3 miniştri, numeroşi deputaţi,
profesori universitari etc., discutam cu simpatie, aprobînd ideea aceasta,
cu Aurel C. Popovici şi cu mine. Acum vă puteţi închipui, d-le dr., că ce
deprimător a fost efectul expunerilor dv. asupra mea. Cînd noi ne vom
face ilusia că în fine să va găsi şi în Viena energia necesară pentru
înfrîngerea maghiarilor cu ajutorul nostru, ca apoi toată politica externă
a monarhiei va intra în cadre largi, ne pomenim că aici să iscodesc
tertipuri pentru calmarea d-lui Justh. Am ajuns deci acolo unde mi-am
permis deja de mult, pe vremea guvernului coaliţionist şi pe vremea
denumirei lui Khuen, să prorocesc că vom ajunge. V-am spus de nenu­
mărate ori şi am expus şi în memorande numeroase trimise la Belvedere,
că toată tactica maghiarilor să învîrteşte în jurul singurei chestii: să
creeze coroanei o situaţie, tărăgănînd cu anii rezolvirea chestiei milita­
re, care în momente de complicaţii externe să le asigure stoarcerea
sancţiunei pe seama unei legi electorale prin care noi, nemaghiarii din
nou să fim excluşi din parlament. Să vede că în urma scăderei prestigiului
nostru în Germania şi în urma războiului italo-turc acest moment a
sosit. Noi neavînd ce face vom declara din nou, ca şi cînd cu acordarea
sancţiunei prealabile p/entru/ proiectul de lege elect/orală/ a lui

215
Andrâssy, că Moştenitorul nu este de vină, că el va aduce fericirea şi
dreptatea pe seama noastră. Maghiarii au abuzat de bătrîneţele împăra­
tului etc. Creditul nostru scade însă din zi ce merge. Sunt simptome
elocvente care dovedesc că moştenitorul are influenţă mare: căderea lui
Petreich, Schoneich, cazul cu rezoluţia, demisia lui Khuen etc. Curentul
grupei dintre noi care să aibă încredere în Tisza şi pledează pentru o
transacţiune cu maghiarii va cîştiga aderenţi. Noi vom fi dezavuaţi tot
mai mult prin evenimente. Mai vine apoi în considerare curentul din
sinul generaţiei tinere, care nici cu maghiarii nu vrea să pacteze nici în
dinastie nu mai are încredere. “Prin noi înşine” e lozinca, şi nimenea nu
poate prevedea că unde va duce acest curent.
Sînt convins că şi de data aceasta vom mai isbuti să susţinem
în poporul nostru ilusia ce ne leagă de moştenitorul. Vom expune şop­
tind din ureche în ureche că situaţia externă impune compromisul cu
maghiarii, că moştenitorul are toate simpatiile pentru noi şi ură contra
maghiarilor. Astfel numai silit de forţa majoră ne-a jertfit rezervîndu-şi
posibilitatea ca el să ne dea o lege electorală cinstită, ca el să ne fie
eliberatorul. Rău mă tem însă că-mi va răspunde cutare preot român:
bine, pricep. Dar ce garanţie avem că ajungînd pe tron Fr. Ferdinand nu
să va ivi o situaţie şi mai periculoasă în politica externă de e/xemplu/ că
nu va fi numai iminent războiul, ci va fi chiar isbucnit cînd maghiarii vor
pretinde jertfirea noastră şi în schimb vor vota soldaţi şi bani plus schim­
barea succesiunii la tron în favorul primogeniturei descendenţilor lui
Frantz Ferdinand? Iar împăratul, cu inima plină de jele, căci pe noi ne
iubeşte, iar pe maghiari îi urăşte, va fi silit să ne jertlească conform
tradiţiei înaintaşilor săi, urmînd necesităţilor pe cari rezonul mai înalt
de stat îi le impune?
Ca să nu fim siliţi a minţi prea de tot în contra convingerilor
noastre şi spre a evita o reacţiune prea radicală în sufletul poporului,
totuşi ar trebui să se facă prin Lukăcs o lege electorală, care să nu ne
strivească şi mai grozav decît cea în vigoare. A nu exploata tensiunea
grozavă ce există astăzi în Ungaria în urma postulatului legii electorale
pe baza sufragiului universal, aşteptată de popor, ar fi cea mai grea
greşală de tactică politică. Zadarnic va reveni moştenitorul asupra sufra­
giului universal după ce va fi slăbit această tensiune. Nu va produce nici
un efect. Şi nu e permis ca să ne învoiască cu deplasarea legei pe o ogaşă
greşită ci trebuie să o aşeze pe o astfel de temelie îneît dezvoltîndu-se
în mod organic mai departe să ajungem la o lege corespunzătoare dinas­
tiei, convergente cu interesele noastre. Anume ca să putem intra atîţi
nemaghiari în parlament îneît să încătuşăm forţele maghiarilor prin

216
lupte interne ca să nu poată ataca prerogativele coroanei şi interesele
monarhiei.
Elementul ţărănesc nu a permis deci să fie eschis de la dreptul
electoral. După ce însă nu să poată astăzi realiza o lege cu adevărat
dreaptă şi bună să se pună măcar temelia viitoarei legi corespunzătoare.
Am căzut apoi de acord ca să i se impună lui Lukâcs ca şi analfa­
beţii care dispun de 3-5 iughere să poată fi alegători, rămînînd ca moşte­
nitorul să extindă acest drept şi asupra celor cu 1-2 iughere.
Dr. Funder în sfîrşit stărui ca să nu plecăm din Viena pînă nu vom
fi vorbit şi noi cu dr. Bardolff. La început voise el să joace rolul de
intermediar ca şi cu Batthyăny, care încă nu a răsbit să fie primit nici de
Bardolff. La sfîrşitul discuţiei însă se vede că nu i-a venit la socoteală să
ia răspunderea singur asupra sa. Ne-a promis că va cuprinde intr-un
scurt memorand esenţa discuţiei avute cu noi, trimiţînd-o lui Bardolff.
De abia i-am spus: cit timp vorbea H odia m-am gîndit cum să-ţi pot reda
mai fidel dispoziţia sufletească ce domneşte între români. Aveam de
gînd să o fac în formă de dialog între un preot român şi între mine. Ar
fi fost însă prea greoaie forma din punct de vedere tehnic, dialectic. De
aceea am preferat să joc rolul preotului lăsînd pe dr. Funder să joace
rolul meu de “Beschreidich timgshofrat”... Eu am declarat că nu cred în
pacea dintre Justh şi Lukăcs şi cred că Lukâcs, după un timp oarecare,
să va retrage ca min. preş. în pensie. Astfel să vă mai fi înşelat încă o dată
Viena, trasă pe sfoară de iscusinţa balcanico-asiatică maghiară. “Cererii
d-tale de european-german sunt prea logici şi cinstiţi în judecata lor,
d-le dr., decît să nu fie traşi pe sfoară de perfidia balcanico-asiatică
maghiară condusă de un armean şi un evreu altoit în ţigan, precum se
zice la noi”, i-am spus lui Funder. Batthyany de asemenea îi va trage pe
sfoară, i-am spus, căci orice ar promite şi ori ca ce să vor angaja totuşi
cînd va fi la adecă va face ca unchiul său. Pentru maghiari nu există nici
cinste, nici credinţă, nici jurămînt cînd e vorba de conservarea intere­
selor lui naţionale, identice cu interesele lui de clasă socială.
Conştiinţa maghiarului aşa e alcătuită încît cu o formulă patrioti­
că ştie să şi-o liniştească atît “pro foro externo” cît şi “pro foro interno”.
în 21/IV, telefonîndu-i colonelului dr. Bardolff, am fost invitaţi
pentru 22/IV la 11 ore la el. Întîlnindu-m ă cu Hod2a la Cafd
Schwartzenberg am mers la Bardolff.
Primindu-ne, după ce am fost de cîteva ori întrerupţi în discuţie
prin telefon şi prin vizite, a dat ordin să declare că nu este acasă. Am
discutat apoi în tihnă pînă către 1 oră. Hod£a a expus mai întîi vederile
noastre. El a susţinut că pacea între Lukâcs şi Justh să va face votîndu-se

217
reformele militare. A stăruit pentru acordarea dreptului electoral pe
baza cursului iugherelor. Decît o lege electorală rea mai bine nici una.
Precum In amor astfel şi în politică anticipaţiile strică iluziile. Să nu-şi
slăbească H. nimbul învoindu-se cu ticăloşirea legii electorale. Eu am
declarat că nu cred în pace nici în votarea definitivului ci cred că Lukâcs
cel mult un provisoriu va putea ajunge.
Am expus mai pe scurt şi mai lapidar decît la Funder reacţiunea
nefavorabilă care ar urma în sînul românilor dacă s-ar admite jertfirea
noastră cu ocazia creării legii electorale. Noi am aşteptat că în urma
influenţei lui H. să se rezolve altcum chestia. Interesul lui H. este ca
să dispună de un parlament în Ungaria, în care să poată fi paralizată
prepotenţa maghiarilor prin un partid nemaghiar destul de puternic.
Aceasta prin o lege electorală ca şi cea contemplată de Lukâcs nu se
poate ajunge. Secretul votului în Ungaria nu va fi respectat ci să va pro­
duce ca şi în alegerile p/entru/ congregaţie, unde votul e secret. Censul
intelectual este un homburg. Alegătorii vor fi denumiţi de administraţie.
Ţărănimea analfabetă, conservativă, trebuie considerată şi impus lui
Lukâcs să dea dreptul de alegător tuturor proprietarilor de la 3-5 iughe-
re de asemenea celor ce au servit la miliţie. Numai la aparenţă este
interesul lui H. ca să nu să facă o lege electorală bună, cit timp trăieşte
Francisc Iosif. Căci nici un parlament maghiar nu va face o lege aşa de
bună încît să nu poată apoi H. juca rolul desrobitorului, prin acordarea
sufragiului universal. Interesul bine priceput al lui H. pretinde ca să ni
să facă şi nouă posibil să intrăm 100-200 de nemaghiari în cameră, cît
timp trăieşte împăratul. Astfel ni s-ar oferi ocazie să facem şcoală poli­
tică şi H. ar dispune de o ceată disciplinată de veterani. Altcum ne
expunem că cei cîţiva oameni cu experienţe politice să nu putem discipli­
na partidul compus din recruţi politici, atunci cînd H. ar crea o lege
elect/orală/ corespunzătoare. Căci numai faptul intrării multor novici
politici în parlament ar îngreuna disciplina partidului naţionalist-
-nemaghiar, ci şi compoziţia lui din elementele etnice eterogene care
trebuie adresate ca să coopereze în solidaritate. Oferindu-ni-se deci
ocazia să facem şcoală parlamentară de pe acuma i s-ar face cel mai bun
serviciu politicei lui H. Colonelul Bardolff.ne-a expus în felul lui catego­
ric milităresc situaţia. împăratul Germaniei şi domnii din anturajul lui
sunt conduşi de cele mai sincere şi călduroase sentimente de prietene
şi de alianţă faţă de monarhia noastră. Cînd cu vizita împ/ăratului/
Wilhelrn la Brioni a ayut ocazia să se convingă H. şi B/ardo/lff despre
aceasta. însă şi ei (nemţii) sunt foarte serios îngrijoraţi de soarta armatei
noastre. Astfel dacă nu să va putea asigura reforma militară valoarea

218
monarhici noastre ca aliat scade pe zi ce merge. Pierdem prestigiul şi
greutatea ca aliat. Chiar de aceea împăratul stăruieşte pentru rezolvarea
definitivă a reformei militare. Lukâcs are marşrută legată. Trebuie să
observe termenii fixaţi. El este ultimul şi singurul om politic în Ungaria,
altul nu a rămas. Orice jertfe s-ar pretinde trebuie aduse pentru întărirea
armatei. Cînd soartea armatei va fi asigurată H. va putea vorbi mai uşor.
Eu am replicat că nu cred în energia lui Lukâcs şi astfel sînt convins că
nu va face ispravă. Pe un om îl conduce în năzuinţa sa de a deveni
ministru prezident ori dorul de a stăpîni, ori interes de ambiţie nobilă,
ori de interes material, ori vanitatea. Lukâcs e armean, evreu altoit în
ţigan, mentalitate de comerciant. Rîvnă de a stăpîni nu are. Bogat este,
ambiţia de a fi parvenit îi este peste orice aşteptare săturată. Nevastă-sa
va putea veni acum la Viena, ca soţie de min/istru/ preş/edinte/ în retra­
gere. Vanitatea e satisfăcută. Ambiţia nobilă de a realiza idei, de a sta
in serviciul unor ideale pe Lukâcs nicicînd nu l-a îndemnat la acţiuni
politice. El în fundul sufletului e armean, cu ură în contra claselor
feudale şi nu are nici o dragoste faţă de popor. Idealele maghiare îi sînt
tot aşa de indiferente ca şi scopurile mai înalte ale dinastiei şi ale monar­
hiei. De aceea, eu cred că va reedita tertipurile lui Khuen. Va oscila
încoace, încolo, cîtva timp şi apoi va depune mandatul primit în mîinile
împăratului. Dacă el este cartea ultimă în Ungaria atunci nu pricep de
ce H. nu stăruieşte intr-acolo ca deja Fr. Iosif să procedeze energic în
contra maghiarilor. Croaţia este o parte integrantă a Ungariei, constitu­
ţia croată o parte a constituţiei ungare. Dacă Croaţia a primit comisar
regesc şi poate fi guvernată perfect nu pricep de ce nu s-ar extinde
comisariatul asupra întregii Ungarii. Atunci H. ar ajunge în situaţia
plăcută ori să găsească la încoronare stări liniştite ori ciuntind Ungariei
viaţa constituţională să poată păşi la tron ca un binefăcător mărinimos
al Ungariei şi nu ca un despot fie declarat, fie scutit în susţinerea absolu­
tismului prin formule constituţionale.
Colonelul a răspuns: dacă Lukâcs nu ar izbuti să facă rînduială
atunci într-adevăr nu rămîne altceva. Ideea, cum o prezinţi d-ta, e bună
şi “hat vieles fiir sich. Der...”
Eu: Ce va fi cu recrutările?
El: Da, aici e greutatea.
Eu: D-le colonel, dacă se va găsi un ministru president â la
Fej6rvâry, care să aibă nume bine sunător maghiar, da altcum să fie un
“pictus masculus”, şi un ministru de interne mai loial decît Kristoffy,
un om gata să servească sincer şi fără rezervaţie mentală maghiară,
interesele dinastiei, atunci lucrul e foarte simplu. Fişpanii vor fi înlocuiţi

219
 cu oameni care vor avea să asculte şi să execute orbiş poruncile.
Funcţionarii administrativi care nu să vor supune vor fi înlocuiţi.
Proletariat intelectual cit în Ungaria nu mai este în lume. Să vor
bate după posturi. Dacă se va încerca şi energic şi consecvent şi cu tact
lucrul. Preoţii şi matriculanţii de stat vor pune la dispoziţie listele celor
ce ajung sub asentare. Mijloace de a-i sili pe remitenţi sînt destule.
Recrutările să vor face mai repede şi mai bine decît astăzi.
Comitatele? Sub Fejdrvăry-Kristoffy din 63 de comitate au opus
rezistenţă pasivă cu totul 13 şi între acestea jumătate erau în ţinuturi
nemaghiare. D/e/ e/xemplu/ Szolnok-Dăbîca, unde sunt eu acasă, cu
80% români. Evrei, armeni şi gentry maghiari decăzuţi au proclamat
rezistenţa pasivă, dar au hotărît totul odată că pe comisarul regesc res­
pective guvernial numai în cazul acela îl vor primi la gară cu solemnitate
dacă va pretinde.
Evreii din congregaţia comitatului Arad mai alaltăieri s-au pro­
nunţat pentru “rezoluţia” Partidului Muncii, votîndu-i lui Khuen încre­
dere. Mîine vor condamna cu aceeaşi însufleţire politica revoluţionistă
dacă va cere Lukăcs. Funcţionarii administrativi nu voiesc să-şi piardă
leafa, pensia, comercianţii au interes să nu-şi strice interesele cu guver­
nul. Multimilionarul Neuman din Arad preferă să voteze împreună cu
toţi evreii lui orice ar pretinde guvernul decît să-şi expună la un control
prea sever din partea finanţelor fabrica de spirt. Aşa e în toată ţara. Apoi
congregaţiile pot fi strict constituţionale şi dezvoltate şi funcţionarii lor
suspendaţi.
H o d îa : Decît experimentări cu civilişti ar fi de preferat denu­
mirea unui general care ar şti să facă, fără să fie declarată chiar pe faţă,
dictatura militară.
Colonelul Berdolff: Dacă nici cu Lukăcs nu s-ar putea ajunge la
un rezultat, atunci într-adevăr nu ar rămîne altceva de făcut. împăratul
e sătul de concesiuni. De cînd a venit Khuen la putere M.S. nu a mai
cedat nici o chestie. Toate tîrcoalele lui Khuen au fost zadarnice. Cu
audienţa faimoasă a minţit Khuen, căci în realitate lucrurile s-au pe­
trecut altcum. Gestul pe care l-a făcut împăratul nu a fost gest de re­
semnare, nici nu a plîns M/ajestatea/ S/a/. Adevărat că nu a fost nimenea
al treilea de faţă. Dar cine cunoaşte intim ţinuta de 2 ani încoace a
M/ajestăţii/ S/ale/ trebuie să fie convins că gestul a fost un categoric
“hinaus”!
Oricum a încercat Khuen să sucească lucrurile M/ajestatea/ S/a/
a avut un răspuns: “Nein, nein, nein, nein, nein”, şi pe urmă un “hinaus”!
Sunt convins că M/ajestatea/^S/a/ nu va ceda nici lui Lukăcs şi că dacă

220
 nu s-ar ţinea de termine va fi aruncat de-o parte şi el.
în fine l-am rugat pe colonelul să stăruiască la Lukăcs să-l cheme
la sine pe Mihali ca astfel să-i dea şi partidului nostru atenţiunea cuve­
nită. (S-a întîmplat în ziua cînd Lukăcs a răspuns în Parlament, 8/V, 912
la 1 oră). Să primească Lukăcs ordin ca să facă înlesniri maghiarilor,
fondul de stipendii de la Năsăud, fişpanii ticăloşi delăturaţi etc., tărăgă­
narea înfiinţării ep/isco/piei gr. cat. maghiare.
(La Pesta referat lui Mihali şi Maniu) Şi Maniu de părere că dacă
nu vine cursul o schimbare către bine, la proxima conferinţă va trebui
să aranjăm aşa lucrurile ca acţiunea partidului nostru să fie îndreptată
spre o transacţie cu nemaghiarii, sub conducerea lui Vlad. Noi ne-am
retrage şi am aştepta momentul cînd naivii şi ticăloşii noştri ar fi dat
faliment cu această tactică pe întreaga linie. Atunci ar veni iar rîndul
tacticei noastre intransigente pe baza politicei dinastice. Azi mîine nh
mai ştii cine e naiv şi cine e mişel. Faptul e că Goga, care lucrează în
numele ridicalismului cu lozinca din “XX szâzad” ' ^e tratat cu multă
simpatie de presă şi de scriitorii maghiari. Despre acţiunea lui Stere la
Pesta (Goga-Vaida) şi la Arad (sistarea “Tribunei”) presa maghiară
a tăcut ca la poruncă. Iessensky e omnipotent. De la “B/uda/p/esti/
H/irla/p pînă la ”A N6p", toate ziarele maghiare lucră uniform tratînd
în acelaşi cor chestia naţionalităţilor. Cînd şeful Partidului Naţional
Liberal din Moldova, Stere stă cu lunile abstrăgînd de la 2-3 întreruperi
în Ungaria, foile maghiare nu răcnesc ci tac. Tac şi despre rolul lui
Krisstoffy în afacerea Goga-Vaida. Tac despre dispariţia “Tribunei”.
Rămîne singura explicare că francmasonismul are putere internaţio­
nală.
Ţinuta lui Goga în procesul din Cluj, lăudată în B/udapesti/
H/irlap/ de Gyulai Farkas, şi replica demagogică a lui după ce scăpase
de pericol. Elogiile din “XX szăzad” de la începutul anului 1912 (or
finea lui 1911) ce i se aduc ca demverat, laudele lui în interviuri prin foi
maghiare cu traducerea lui Madâch şi Petofi. Declaraţiile lui Tăslăuanu
faţă de Goldiş că numai printr-o tactică de translaţie vom putea înainta,
în ce să deosebesc toate în fond de vederile lui Mangra şi ale mitropoli­
tului Meţianu, Vlaicu, Cosma şi Mihu?
Băncile nu sprijinesc presa noastră prin înserate şi publicarea
bilanţelor. în acelaşi timp se face reclamă “Fundaţiunei Mihu”. Mihu a
donat 25 mii coroane pe seama unui fond al ziariştilor, îndată după
începerea negoţierilor cu Tisza. De atunci bieţii noştri ziarişti tac cu
reverinţă despre politica lui Mihu, făcînd elogii integrităţii sale perso­
nale. Haos şi duh de sclavi.

221
 La jubileul lui “Petru Maior”, Cosma cu toată hada lui de adicţi
şi de robi a absentat demonstrativ. Nici măcar depeşă nu a trimis. Meţian
şi toată organizaţia oficială a bisericii gr. cat., organizaţia noastră econo­
mică “Solidaritatea” condusă de Cosma, “Astra” lui Tăslăuanu, lucră în
contra comitetului unde nu mai pot. Zăpăcesc oamenii. Episcopatul gr.
cat. să sbate în lupta contra ep/isco/piei gr. cat. maghiare şi joacă pe
factorul neutral, pasiv faţă de partid. Numai cerbicia mitropolitului
Mihali îi reţine să lunece pe panta lui Meţianu, Mangra şi Cristea. Iar
Viena pactează cu Justh prin Batthiany. E greu a fi mai român decît
românii şi mai împărătesc decît împăratul.

în 28 iulie 1914, zijsplendidă de duminică, făcui împreună cu soţia

mea o excursie din &arlsbad la Johanngeorgstadt, în Saxonia. La re­
întoarcere am luat cina la gara din Karlsbad şi, lăcînd glume, treceam în
bună dispoziţie pe strada gărei, spre acasă. Intrînd soţia mea într-o
cofetărie, pentru a cumpăra cîteva prăjituri, observai că publicul citeşte
un afiş mic, fixat în vitrină. Plictisit, mai mult spre a face ceva, mă
apropiai şi cetii şi eu “telegrama” afişată. în partea primă spunea că s-a
comis un atentat contra moştenitorului de tron Francisc Ferdinand la
Sarajevo şi că atentatorul a fost prins. Absurd. Duminică seara la orele
9, depeşa, în vitrina unei cofetării, desigur va fi vreo născocire de la
“Frankfurter Zeitung” ori o manevră de bursă. Fără a-mi pierde calmul
mă stăpînea numai senzaţia: E absurd tot lucrul. în timpul acesta de
secunde, plecînd omul care stătuse înaintea mea, mă apropiai de afiş şi
cetii partea a doua: “Moştenitorul de tron şi soţia sa, nimeriţi de cîte un
glonţ, au rămas morţi”. Respiraţia mi se opri, simţeam cum mă împrej-
muieşte un acces de leşin, cum începe să se învîrtească lumea cu mine.
Eşind soţia mea şi văzîndu-mă, mă întrebă speriată: “Ce e cu tine? Eşti
galben ca ceara”. Fără a zice o vorbă, am arătat cu mîna asupra depeşei.
Noaptea aceea şi zilele următoare le-am petrecut într-o stare
sufletească de nedescris. Atunci mi-am luat refugiul, din nou, la fumat
după o abstinenţă de 6 luni. în 4 iulie, sîmbătă seara, am plecat la Viena,
spre a asista la înmormîntare. Simţeam că sînt dator cu acest act de

222
 pietate faţă de memoria lui Francisc Ferdinand. Acolo, m-am întîlnit cu
Mihali şi cu Aurel C. Popovici. Eram cu toţii revoltaţi pentru ticăloşia
sufletească ce s-a arătat, prin felul nedemn în care s-a făcut înmormîn-
tarea. Principele Montenuovo, maestrul şef de ceremonii, favorit al lui
Francisc Iosif, a primit ulterior o adresă prea înaltă, autografă, de la
împăratul, prin care îi aducea mulţumite pentru activitatea dovedită cu
ocazia înmormîntării, constatîndu-se astfel că servitorul a executat
numai poruncile stăpînului său.
Lipsiţi de putinţa de a găsi vreo nouă orientare politică eram cu
toţii foarte deprimaţi, numai Aurel C. Popovici repeta întruna:
- “Forţa lucrurilor e mai mare decît voinţa unui om. Monarhia
tot va trebui organizată pe baze nouă, dînd drepturi tuturor n eg u rilo r.
Un om e un om. Moare, se stinge. Neamurile trăiesc înainte.”
Spre a continua cu organizarea forţelor grossosterreichiste s-a
şi improvizat o întîlnire, într-un separeu la Stefanskeller. Au participat:
co n te le Pater G allen (P op a), co n tele Beaufort, deputatul Dr.
Friedmann (mare advocat, deputatul centrului Vienei), redactorul
Poesbauer, Cornel Stodola (slovac), Mihali, A.C. Popovici şi eu. ^

în 20 septembri©4914 Aurel C. Popovici a plecat la Berlin Se

făcuse înţelegere între noi şi cîţiva fruntaşi, dr. Kloss, preşedintele
Verbandului etc., ca să i se intermedieze o întrevedere cu s/ub/secretarul
de stat Zimmermann şi eventual cu cancelarul. Întîlnindu-l la Berlin pe
dl. Beldiman acesta, cu cel mai mare zel, se oferi să intermedieze întîl-
nirea cu dl. Zimmermann. Expunînd d-lui Zimmermann, în prezenţa
domnului Beldiman, vederile sale politice acesta îl rugă să elaboreze în
puncte precise acele postulate care, acordîndu-se din partea guvernului
ungar, respective din partea coroanei, în urma stăruinţei Germaniei, ar
putea satisface pe românii ungureni şi astfel contribui la ameliorarea
raporturilor dintre Puterile Centrale şi opinia publică din România.
Popovici a formulat aceste postulate. Dîndu-le lui Beldiman, acesta le-a
găsit exagerate şi a stăruit ca să fie şterse acele dintre ele care după pă­
rerea d-sale nu ar fi putut fi acceptate de contele Tisza. Cedînd Popovici

223
stăruinţelor d-lui Beldiman au fost prezentate d-lui Zimmermann
cunoscutele 14 puncte.
în ziua plecării lui din Viena am avut o discuţie de 2 ore cu contele
de Monts. Dînsul fusese trimis cu misiune specială la Viena, ca să stăru-
iască energic pe lingă Tisza pentru concesiile cunoscute. Avea să meargă
şi la Budapesta. Tisza, aflînd de bună vreme de misiunea contelui, a
aranjat repede călătoria sa la împăratul.
în contele Monts am găsit un om perfect informat asupra stărilor
din România şi a celor din Ungaria. Mi-a fost nespus de penibil cînd
dînsul expunea detailat care ziar a fost cumpărat de ruşi şi francezi, care
de austro-germani, cite sume şi la care bănci au fost ridicate la Bucureşti
şi cite de ambasadorul Franţei, Rusiei etc., care bărbaţi politici şi din ce
cauze şi-au schimbat ţinuta politică; ce mijloace au fost aplicate spre a
face posibil Germaniei importul unor atticole din ţară etc.
Contele Monts mi-a făcut impresia că îi cunoaşte temeinic pe
unguri şi că are aversiune contra lor, în acelaşi timp că îi cunoaşte tot
aşa de temeinic şi pe românii din Ţară. Despre aceştia mi s-a desluşit ca
părere a lui: popor talentat, care încă nu a ieşit din obiceiurile orientale,
uşuratic, corupt. Ca rezumat mi-a spus: Germania are cel mai mare
interes ca să cîştige România de partea ei. înainte de toate din 2 conside­
raţii. Are foarte mari interese economice în România, mari capitaluri
investite etc. Tot aşa trebuie să ţină cont de dinastia înrudită cu casa
împărătească germană. Dacă însă România nu se hotărăşte, atunci
Germania va fi silită, spre a putea asigura contactul cu Turcia să ia lupta
contra sîrbilor spre a cuceri Kraina. Astfel s-ar asigura comunicaţia
directă cu Turcia prin Bulgaria. România ar fi apoi fireşte paralizată.
Ba eventual Germania ar fi silită să ia şi în contra ei o atitudine ostilă,
în Banat sunt deja cîteva sute de mii trupe germane concentrate. I-am
răspuns că cu acestea nu s-ar putea în România ajunge la nici un rezultat.
Şefii op oziţiei sunt de părere că Germania nu poate nici nimici
România, nici nu are interes să o slăbească în cazul dacă, în urma unui
război, ar birui-o. Căci slăbind România, Germania s-ar slăbi pe sine
însăşi. Cheia situaţiei e la Tisza. O soluţie echitabilă, pe baze largi, a
chestiei româneşti din Ungaria ar putea schimba cu totul curentele din
ţară. D e adio mi-a spus: Să sperăm că împăratul va isbuti să-l înduplece
pe Tisza ca să rezolve chestia română. Eu i-am replicat: Excelenţă, pe
împăratul Wilhelm nu-1 cunosc decît din diferitele manifestaţii ale indi­
vidualităţii sale. Pe Tisza însă îl cunosc temeinic. Ca toţi oligarhii ma­
ghiari, pe care îi cunoaşteţi atît de bine, şi contele Tisza are 2 mentalităţi:
una europeană, cealaltă balcano-mongolică. După trebuinţă o aplică ori

224
una ori alta. D e aceea sînt convins că nu împăratul va reuşi să-l capacite-
ze pe Tisza, ci Tisza va pricepe să prezinte sub o astfel de perspectivă
chestia, incit va izbuti să-l cîştige pe partea maghiarilor pe M/ajestatea/
S/a/.
Din Zurich şi Geneva am corespondat într-una cu Lutz Korodi,
pe care îl sfătuiam să fie în contact cu Beldiman. Acestui din urmă i-am
trimis prin intermedierea d-lui Pâcleanu o scrisoare dto 9/11915 în care
îi atrăgeam atenţia asupra tendinţelor separatiste reprezentate prin
contele Mihail Karolyi. După multe corespondări a sosit în 11/11 o
depeşă de la Korodi, prin care îl invita pe A.C. Popovici şi pe mine să
mergem la Berlin. Sfătuindu-ne cu dl. Pâcleanu dînsul a depeşat d-lui
Beldiman întrebînd în numele nostru dacă este vorba de ceva pozitiv ori
numai de informaţii. Sosind răspunsul că e vorba să dăm informaţii,
Popovici a renunţat să plece. Eu cu Lencica plecînd am sosit pe 18
februarie, joi dimineaţă la Berlin. Vineri am fost invitaţi la dl. Beldiman
la ceai. D-sa spunea că cu Tisza nu e de făcut nimic. E un om cerbicos.
Toate stăruinţele celor din Berlin au rămas zadarnice. Pe altă zi ne-a
invitat la prînz iar după prînz, pe la 4 a venit subsecretarul de stat
p/entru/ externe, dl. Zimmermann. Am discutat 1 1/2 ore. I-am expus
toată chestia română aşa cum o vedeam eu. Am arătat că Tisza nu
numai nu vrea dar împiedică cu multă şiretenie cooperarea României
cu Puterile Centrale. (în interviul spus de mine e expus punctul de
vedere ce l-am reprezentat.)
D-l Zimermann mi-a răspuns că Germania a făcut tot ce a putut.
Nu numai că contele Tisza nu a făcut încă nimica în chestia celor 14
puncte, dar întorcîndu-se din Cartierul General dînsul, Zimmermann,
a stăruit ce să facă măcar încă o declaraţie de îndulcire la adresa româ­
nilor, că ei, nemţii, să poată manevra cu ea. I-a promis după multă stă­
ruinţă, dar, precum văd, nu a făcut nimic “Er ist ein sehr eigensinniger
bensch”. Pentru Germania e foarte greu să-i indispună pe unguri. Sunt
aliaţi, s-au purtat bine. Dacă Germania s-ar amesteca în afacerile lor
interne, ei ar veni cu reproşuri pe tema chestiei poloneze din Prusia.
După încheierea păcii, desigur, cît se va putea, totul ce vor permite
împrejurările, Germania are toate simpatiile pentru români...
Dl Beldiman îmi expusese aceste argumente de 2 ori. După pleca­
rea d-lui Zimmermann le repetă din nou. D-l Zimmermann îmi spuse
că vorbind cu Tisza despre chestia noastră acesta i-a spus: “dv. trebuie
să vă încredeţi în noi în toate chestiile interne, căci acestea nu pot fi
pricepute de străini. Românii sînt mulţumiţi; numai cîţiva agitatori fac
gură”. La acestea Zim/mermann/ i-a răspuns: aş crede şi eu Excelenţă

225
că sunt informat exagerat de d-nii români, dar din întîmplare chiar un
german din Ungaria mi-a descris cu mult mai drastic soarta românilor
decît românii înşişi. Acestuia trebuie să-i dau crezămînt.
Tisza: Cine e acel domn?
Zim m erm ann: Korodi.
Tisza: Hoten sie sich war dem ...
Caracteristic pentru relaţiile politice dintre români, unguri şi
germani e că dl. Beldiman s-a adresat b/aronului/ Burian, cerîndu-i au-
torisarea ca să mă cheme la Berlin spre a conferă cu mine. Acesta în
răspunsul său a spus că el nu are nimic în contra deşi nu află necesară o
astfel de conferinţă.

Sîmbătă 20/11 seara m-am întîlnit în biroul din Fontoneschule al

lui Korodi cu 4 amici de ai lui. Preşedintele secţiei Berlin al Alldeutsche
Verbandului, kapităn (de marină) Brull, fost preşedinte al secţiei
Alldeutsche Verbandului, Berlin, dr. Geiser secretarul general al socie­
tăţii “Verbund Deutschtum im Ausland” şi autorul cărţii apărute la
Velhagen Klasing, “Das perfide Albion” carte care a făcut mare zarvă
şi în fine dr. A. Breckner.
Korodi pe rînd le-a cerut fiecăruia dn. cuvîntul de onoare, că
despre cele ce le vom vorbi nu vor pomeni nimănui, nici despre presenţa
mea în Berlin. Fiecare în cea mai mare seriositate, aproape solemn a dat
mîna cu Korodi. Nici unul nu a ţinut să zică “Lasă frate dar nu ne
cunoaştem? Ce faci asemenea comedii?” Am putea şi noi să imităm
acest obicei serios nemţesc.
Marţi 23/III am cunoscut tot la Korodi, pe Axei Ripke, directorul
revistei “Der Panther” (după numele vasului de răsboi german de la
Agadir), un german din provinciile baltice ruseşti şi pe dr. phil. Kemp.
Acesta e secretar la societatea p/entru/ colonizări interne germane
(Freie Schule) al cărei preşedinte este, de nu mă înşeală memoria,
contele Munster.
S-a discutat chestia cum să se procedeze cu prisonierii din Rusia.
Ruşii vor primi literatură socialistă şi toate lucrările apărute în Rusia

226
 ale autorilor ruşi. Din rîndul lor vor fi aleşi subofiţeri, învăţători, socia­
lişti etc. şi aceştia vor fi instruiţi ca să facă propagandă. Intre leţi 15\
livlandezi 16\ e ş ti17^să va propaga ideia naţională prin conferinţe isto­
rice, organizarea de coruri p/entru/ cîntece naţionale, predici în limba
fiecărui grup. Propaganda ucrainiană antirusă e bine organizată între
prizonierii ucrainieni care mai toţi au fost separaţi de ceilalţi. Pentru
românii din Basarabia se va organiza după ce vor fi separaţi o asemenea
instrucţie spre trezirea şi întărirea conştiinţei naţionale. întrebarea e
cum?
Eu am spus: trebuie înainte de toate instruiţi să citească în litere
latine ca astfel să vadă şi să priceapă deosebirea dintre ei şi ruşi. Nici nu
avem la dispoziţie cărţi potrivite tipărite cu cirilice. Mai simplu ar fi fost
la tot cazul ca românii din Basarabia să fie cit de curînd separaţi şi
apoi trimişi în schimbul unui egal număr de prisonieri de alt neam în
Transilvania în ţinuturi ca de exemplu Sibiu, Sebeş, Năsăud etc., unde
împărţiţi prin comune învăţătorii şi preoţii noştri cu cea mai mare dra­
goste şi pricepere le-ar face educaţie naţională. Dar desigur Tisza nu se
va învoi. Dr. Kemp şi el a obiectat, că Tisza nici la un caz nu s-ar învoi
şi ceea ce nu a surprins, a motivat luîndu-mi argumentul din gură, dova­
dă că încep şi nemţii a-i cunoaşte pe unguri oricît de absurd ar părea,
Tisza nu va da mina de ajutor să sporească fie măcar în Rusia numărul
românilor cu conştiinţă naţională.
S-a discutat detailat greutatea resolvirei p/entru/ Germania a
problemei poloneze. Să organizeze un stat polonez ar însemna să îşi
creeze un adversar p/entru/ viitor. Gurile Vistulei nu le poate ceda
Germania unei viitoare Polonii. Industria poloneză ar face celei germa­
ne concurenţă etc. etc. Austria nu vrea să-şi sporească polonii. Aceştia
toţi rîvnesc din cauza cunoscutelor consideraţii economice şi naţionale
la unire naţională sub Rusia. Germania ar trebui să colonizeze cu nemţi
provinciile baltice, va trebui să facă o zonă etnică germană între Polonia
şi Rusia, colonizîndu-i pe nemţii din Rusia acolo, cit şi pe cei din Polonia
rusească, iar în locul acestor din urmă colonizînd poloni din Poznania
şi din Prusia orientală. Va să zică toate ideile de comasare naţională, pe
care mi le expusese dr. Somann la începutul războiului, le-am auzit din
nou.

în Lorena şi în părţile ocupate de nemţi ale Franţei de răsărit

populaţia e evacuată cu forţa, satele şi oraşele distruse. Francezii după
război vor fi buni bucuroşi dacă Germania biruitoare le va da o despăgu­
bire p/entru/ casele şi proprietăţile devastate şi fiind anexate acele ţinu­
turi către imperiu, ei vor emigra în Franţa. în locul lor vor fi colonizaţi

227
nemţi, rasă viguroasă; francezii sînt şi aşa nişte degeneraţi. Asfel vor fi
scutite pentru totdeauna hotarele Germaniei prin valul etnic ce se va
ridica.
Aceleaşi idei vor fi puse în practică şi contra lituamlor, leţilor
şi eştilor. Fiind o mare parte dintre ei lutherani, desnaţionalizarea va
merge mai uşor. Toate aceste planuri ni le-a desvoltat apoi cu detaliate
cunoştinţe şi argumente şi cu toată temeinicia metodică nemţească
foarte frumos.
Joi 4/III seara un şef de secţie din ministerul de agricultură, al
cărui nume îmi scapă. Nu am putut să-l înduplec nici la cea mai mică
concesiune. Ceream de e/xemplu/ să admită că ar fi mai uman ca nemţii
să-i asimileze pe lituani, leţi şi eşti prin superioritate culturală, econo­
mică etc., observînd faţă de ei cea mai largă toleranţă şi cîştigînd astfel
inimile. Metoda aceasta de uşoară nu i se părea de loc acceptabilă. Acest
dn. este un tip al speciei oamenilor politici gînditori din Germania. Ei
nu admit nici o consideraţie umanitară ori de etică burghezească îndată
ce e vorba de interesele rasei lor. Principiile luptei pentru existenţă din
natură au fost de cînd lumea determinante şi în relaţiile dintre popoare.
De ce să ne sfiim a fi sinceri şi cinstiţi recunoscînd că interesele unei rase
fatal pretind nimicirea celeilalte. Aşa judecă şi făptuitorii ei.
în 24/11 am fost la prînz oaspetele preşedintelui “Alldeutsch
Verbundului”, dr. Class care îl invitase şi pe amiralul von Grumme-
-Douglass, om de casă la marele amiral von Tirpitz, fost adjutant al lui
(?...?)
Le-am expus toată situaţia. (In esenţă era în interviu.)
Joi 25/11 am prînzit iar cu amiralul la Kaiserhof şi i-am expus pînă
la 4 p.m. chestia. El s-a oferit ca atunci cînd vom crede de bine să
intervină la Tirpitz, ca acesta să ne primească şi să îi exopereze lui A. C.
Popovici o audienţă mai lungă la împăratul.
Vineri am scris şi sîmbătă 27/11 i-am predat d-lui Beldiman un
memoriu pentru prim ministrul I. Brătianu şi p/entru/ Rege. Totodată
o scrisoare pe care dînsul plecînd la Viena i-a predat-o lui dr. Sime
pentru Maniu.
Luni l/III am ţinut o conferinţă de la 9-12 într-o săluţă separată
de la “Rheingold” asupra chestiei naţionalităţilor şi îndeosebi a chestiei
româneşti din Ungaria şi Transilvania. Pe o masă am întins harta etno­
grafică mare a Austro-Ungariei, ediţie Altdeutsche Verbundului. Masa
era aşezată astfel în capătul mesei eliptice în jurul căreia şedeau încît în
tot timpul expunerilor mele ascultătorii au trebuit să se uite la hartă.
Au participat: contele Westorp membru în casa seniorilor, H. Riepler,

228
 directorul ziarului “Tăgliche Rundschau”, Paul Becker, redactor la
“Deutsche Tageszeitung”, contele Rewentlow, publicist şi redactor la
“Deutsche Tageblatt”, Wendland de la “Kreuzzeitung”, prof. univ. Otto
Moetsch (colab. permanent pentru chestii politice în Orient, Balcani
etc. la “K reuzzeitung”), Dr. R ossike, deputat, Massman, de la
“Akademische Blătter”, von Dalvitz, mare proprietar, conducător în
“Bund der Landwiste”, dr. Brechner, Korodi şi cîţiva minorum gentium.
Prof. Hoetsch mi-a pus întrebarea, după ce terminasem, că oare
dîndu-se autonomie neamurilor din Austro-Ungaria şi federalizîndu-se
monarhia nu ar fi slăbită. Ungaria unitară a dat dovezi de forţă. I-am
arătat ce ficţiune este în această forţă şi cum îi trag pe sfoară ungurii pe
nemţi.
Becker m-a întrebat cum să fie rezolvată, în comune, justiţia,
administraţia, problema naţională din punct de vedere al intereselor
minorităţilor. I-am răspuns conform planului lui A C. Popovici din “V.
St. în Grossâstereich” şi a lui dr. Renner. Contele Reventlow a ascultat
tot timpul şi a stat pînă la sfîrşit. Korodi şi Breckner m-au solicitat cînd
am rămas singuri spunînd că faptul că a rămas Reventlow dovedeşte că
l-a interesat foarte mult conferinţa mea şi că am priceput să măresc
tema.
Greutatea era pentru mine că erau de faţă tot oameni necu­
noscuţi despre care nu ştiam ce punct de vedere reprezintă în chestia
austro-ungară. Am tratat deci toate problemele din punct de vedere al
intereselor şi al viitorului Germaniei, a germanilor, maghiarilor şi
românilor, singurele popoare neslave dintre Marea Nordică şi Marea
Neagră.
Miercuri 3/III a plecat Lencica în acelaşi tren cu Beldiman.
4/III joi. L-am invitat pe deputatul Sudekum. Mi-a povestit
impresiile lui din Bucureşti fără a-mi face vreo confidenţă, destăinuiri.
L-am sfătuit să-l cheme pe dr. Renner la Berlin spre a expune lumii
politice problema naţională în Austro-Ungaria, căci de altcum vor fi
nemţii traşi pe sfoară de unguri. Mi-a spus că îmi va plasa articole în
“Vossische Zeitung” şi în celelalte ziare mai cu seamă în presa socialistă.
M-am ales cu nimica toată, căci cine să scrie articole pe care leva cenzura
mai întîi Sudekum, apoi cenzura de stat.
5/III. I-am predat pentru orice eventualitate lui Korodi interviul.
Seara la cină am stat cu un dr. Zimmer. Klein-Arien, cum stă pe cartea
lui de vizită. Lui îi trebuia un confident român, căci avea să lucreze la
Bucureşti în secţia ucrainiană. îndată ce am făcut cunoştinţă mi-a spus
că vede că eu nu sînt omul pe care îl caută, dar să îi dau un sfat cui să se

229
adreseze la Bucureşti, unde va pleca poimîine. I-am dat adresa lui Stere.
Am avut imediat impresia că va fi bine ca acest om să nu fie pierdut din
ochi.
Blond ca paiul, cu nasul în vînt, ochii albaştri, barbişon galben,
mîinile dure, arse de soare, dacă ar fi lucrat într-un port rusesc nimenea
nu ar fi crezut că nu e mujic de sînge curat.
El a avut misiunea ca din Asia Mică să organizeze răscoale în
Caucaz. în timpul din urmă a lucrat din Constantinopol.
Acum avea să organizeze din Bucureşti mişcări în sînul popu­
laţiei ucrainiene din Rusia de Sud.
Vorbind despre mişcările antigermane din România, drăguţul
băiat, naiv de tot m-a întrebat că oare nu ar fi cu putinţă să se organizeze
o răscoală agrară în România. I-am arătat, fără a trăda cea mai mică
surprindere ori revoltă, că fiind toată populaţia adultă sub comandă
militară nu se poate face o astfel de mişcare. Nici nu ar fi în interesul
Germaniei, căci slăbind România etc., etc. Se vede că el se gîndea să-şi
continue specialitatea sa şi în Ţară.
D e sine se înţelege că am atras atenţia d-lui Beldiman asupra
acestui bun amic al României, comunicînd lucrul tînărului Victor
Beldiman. (Cu atît mai mare mi-a fost surpinderea cînd în 23 iunie dl.
Beldiman spunînd eu că Filipescu, după impresia mea nu va ezita să
provoace o răscoală dacă nu va obţine nimic în chestia naţională, mi-a
răspuns “poate că e mai bine să trecem acum peste această fază de
evoluţie căci odată tot trebuie să se facă ordine, impunîndu-se voinţa
statului şi a factorilor răspunzători).

m
“Restituite18) mie de ginerele lui Pâcleanu după moartea aces­
tuia. Liniile roşii în scrisoarea ce i-o adresesem din Geneva asupra
impresiilor mele din Berlin, sunt ale lui Pâcleanu.
C oresp on d en ţa lui A .C . P op ovici mergea prin curierul
Germaniei, împreună cu a lui Beldiman la legaţia din Bucureşti, germa­
nă şi ajungea în mîinile lui N. Filipescu. De asemenea a mea.

230
 Din Berlin a dus corespondenţă în două rinduri Coriolan
Popescu, la Bucureşti, reuşind, cu toate percheziţiile aspre din martie
1915 să treacă şi să contrabandeze tour-retour.
La Berlin, Beldiman mi-a procurat de la autorităţile germane
paşaportul diplomatic, dar pe a lui A.C. Popovici a lăsat să scrie
“heimatlas”. Furia lui Popovici nu a cunoscut margini. Am reuşit,
mergînd la Beldiman să îi obţin lui Popovici alt paşaport, fără de
batjocura “heimatlas”. Beldiman îşi bătea joc de noi, pentru atitudinea
noastră în faţa lui Belhman-Holweg şi a lui Zimmermann. Noi ceream
intervenţia pentru ca Tisza să fie demis. Beldiman îl apăra pe Tisza. în
faţa lui Zimmermann apoi, cînd îl auzea pe Brătianu, Take Ionescu, şi
Filipescu, cînd apărarea noastră l-a enervat tot mai mult, Beldiman a
exclamat: “Filipescu rnusste gehăngt merden, damm wiirde Ruhe sein”.
Atunci Popovici care fierbea de furie i-a replicat: “Exzelenz vergessen
dass der Minister Rumăniens sind und nicht des Grofen Tisza”.

/
Geneva, 3/I| 1915
V
Excelent !
Vă19) rog să primiţi mulţumirile noastre călduroase pentru ziare­
le pe care continuaţi a ni le trimite. Se vede că lumea a început în ţară
să se mai calmeze, văzînd nesuccesele ruşilor în Carpaţi şi concentrarea
noilor forţe austro-germane la hotar.
Pentru România e extrem de greu a lua o poziţie hotărîtă într-o
direcţie ori alta. Ungurii la tot cazul îi pot strica socoteala. Dacă s-ar
decide pentru Rusia, ungurii tot aşa ar face o pace separată pe contul
României cu ruşii ca şi dacă ar merge cu Germania. în cazul din urmă,
dacă ruşii ar învinge, maghiarii s-ar grăbi înainte de învingerea finală să
părăsească şi pe germani şi pe români, salvîndu-şi pielea lor.
Dacă însă Rusia ar ajunge în pericolul de a fi bătută, maghiarii
tot pe contul României ar pacta cu ca abandonînd pe nemţi şi pe români.
Căci de cît să ne dea o autonomie largă - de cedare a părţilor româneşti

231
nu poate fi vorbă - ungurii vor prefera să-i aibă pe ruşi de vecini şi o
Românie slăbită.
Aceste griji mă preocupă şi aştept zilnic cu mare nerăbdare
“Corriere”. Nu am abandonat nădejdea să-mi fie posibil a merge la
Berlin. Acolo cel puţin m-aş putea informa exact asupra situaţiei.
Rugîndu-vă să binevoiţi a-i transmite Excelenţei Sale, doamnei
respectuoasele mele sărutări de mină, iar drăgălaşei domnişoare afec­
tuoasele mele complimente, Vă rog să primiţi asigurarea înaltei stime
şi devotament ce vă păstrează,
dr. Al. Vaida-Voevod

0
SECRET
Scrisoarea D-lui Dr. Al. Vaida-Voevod către
D-nul Ministru Beldiman

Berlin, 14/27. Fevr. 1915

201
Excelenţă! '

Scuzaţi, vă rog, că vă incomodez cu o rugare. Vina nu este a mea

ci a timpurilor extraordinare prin care trecem. In timpuri normale con­
tactul între fruntaşii politici din Ungaria şi Transilvania şi între factorii
care la Bucureşti conduc destinele întregului nostru neam erau imediate
şi permanente. Acum chiar şi noi, cei din Transilvania şi Ungaria, numai
cu mari greutăţi putem susţine contact unul cu altul. Eu m-am găsit în
situaţia excepţională că am cîştigat impresii şi am primit informaţii
imediate nu numai despre cele ce se petrec dincoace de munţi ci şi despre
multe chestii din ţară cit şi, stînd o lună la Geneva, despre unele lucruri
destul de semnificative din Franţa şi Italia. în Viena şi Budapesta am
putut rămînea neîntrerupt în curent cu evenimentele care se desfăşurau
în publicitate cit şi cu chestiile care se discutau după culise. In Berlin
am avut în fine ocazie să controlez informaţiile şi impresiile mele.

232
 Viu să vi le comunic, rugîndu-vă ca să binevoiţi, Excelenţă, a face
uz de ele, dacă le atribuiţi vreo importanţă, aducîndu-le pe acelea care
pot fi de vreun folos pentru cauză la cunoştinţa M.S. Regelui şi a
E.S.D-lui Prim-Ministru Brătianu. Aş fi adresat rugarea mea colegului
E.V. din Viena dar halul în care se găseşte chiar şi în timpurile acestea
istorice Legaţiunea Română de acolo m-a reţinu^ să fac o astfel de
încercare, dîndu-mi seama de zădărnicia ei.

Valurile însufleţirei naţionale, care la noi îşi ajunse culminaţia

prin Septemvrie, Octomvrie s-au calmat. Astăzi din ce în ce sufletele
sunt tot mai mult copleşite de amărăciune şi de decepţie.
Credinţa delirantă că armata română va intra peste Carpaţi, cuce­
rind cu uşurinţă, în mers triumfal, ţinuturile dintre Carpaţi şi Tisa s-a
spulberat.
în locul ei s-a încuibat îngrijorarea că România, aruncîndu-se în
braţele Rusiei, se va mulţumi, cu riscul viitorului ei şi al întregului
Românism, ca să primească din graţie Ţarului numai “ţinuturile locuite
de Români”, acceptînd, silită de anarhia internă şi de insuficienta pregă­
tire externă a problemei, că Rusia să cucerească Maramureşul, iar Serbia
Banatul Timişan.
Maramureşul în părţile sudice este curat românesc, Banatul
Timişan este locuit de Români, Germani şi Şerbi. Aceştia din urmă sunt
împrăştiaţi printre cei dintîi şi formează numai majoritatea relativă a
populaţiei. Astfel, respectînd Rusia “principiul etnic”, lansat de Lordul
Churchill într-o formă atît de potrivită spre ameţirea şi ademenirea
sufletelor credule şi naive, faţă de maghiari, cu cari puterile înţelegerei
au susţinut de la începutul războiului contactul, este gata să-l încalce cu
consentimentul României faţă de Români. Dar abstrăgînd de la princi­
piul naţional şi lăsînd de o parte cîntărirea consecinţelor unui triumf
hotărîtor al armelor ruseşti pentru soartea viitoarei României Mari, o
astfel de Românie ar perde cel puţin 500.000 de Români, contînd, afară
de Maramureş şi de Comitatele Timiş şi Torontal, şi enclavele numeroa­
se şi puternice româneşti care se întind în ţinuturile etnice maghiare din
Comitatele Ugocia, Sătmar, Bihor, Sălagiu, Arad, Bichiş etc. spre Tisa.
Este de prisos să stăruiesc că graniţele strategice unui astfel de Stat ar
f i : înconjurat spre răsărit de la Marea Neagră pînă la Sătmar de Rusia,
care ar trece Carpaţii, spre apus de Maghiarii, cari ar perde la 800.000
de conaţionali, iar la sud de o Serbie mare care, trecînd din graţia Rusiei
Dunărea, ar îmbrăţişa Coasta României. O astfel de Românie-Mare
ar fi mai mult o iluzie decît o realitate, chiar şi dacă Marea Neagră

233
 nu ar deveni un mare clausum rusesc şi dacă o Rusie învingătoare s-ar
grăbi să realizeze ideea bună a D-lui profesor Seulescu, cedînd controlul
Strîmtorilor, într-un elan de mărinimie, României.
în Budapesta şi Viena se vorbeşte în cercurile politice, comer­
ciale şi ziaristice despre felul cum să poate exporta orice cantitate de
cereale din ţară. Aranjamentul este simplu. Se dă cutărui Ministru atît şi
atît pe vagon de grîu, porumb, secară etc. Ori cutărei nurori de Ministru.
Aceasta, afară de cereale, are puterea magică să cxporteze chiar şi mult
apreciata fasole şi mazăre. Bacşişul pentru vagonul de mazere e însă
stabilit de aceea doamnă în suma fixă de 1500 lei. în două rînduri
am fost rugat şi eu să intervin, făgăduindu-mi-se, pe seama Partidului
Naţional Român din Ungaria şi Transilvania, în schimb o dată 6000 Cor.
de altădată 300 000 Cor. Numai răspunsul meu că aceste faime sunt
născociri ticăloase m-au salvat de asemenea asalturi ulterioare. Vă
puteţi Insă imagina, Excelenţă, ce adîncă întristare şi greaţă îi cuprinde
pe Românii de dincolo de munţi, cînd ved, că ovreilor din Budapesta le
dă mîna să vorbească astfel de Miniştrii români în funcţie - de unii foşti
Miniştrii să colportează şi mai scandaloase lucruri - cît timp bieţii ro­
mâni asupriţi erau obicinuiţi să vadă în acei înalţi demnitari din ţară pe
cei mai fervenţi apostoli ai idealului naţional. în acelaşi timp poporul
nostru este silit să cumpere bucatele scumpite prin bacşişurile ministe­
riale, ca să nu moară de foame. Ovreii şi Maghiarii cu tot din adinsul
respăndesc printre Români aceste svonuri cari, oricît le-am dezminţi,
cu încetul se lăţesc în straturi tot mai largi, otrăvind sufletul Românilor
de dincolo de munţi.
Unul din momentele cele mai triste a vieţei l-am avut când un
fruntaş politic din Austria mi-a spus: “ Viu de la Primărie. L-am vezut
pe Primarul Weisskirchner, făcând socoteala cu un funcţionar spre a
constata dacă oraşul Viena poate fi aprovizionat din România. S-a cons­
tatat că bacşişul Doamnei scumpeşte astfel vagonul, încât e mai eftin să
comandăm în Italia. D-ta ai avut deci dreptate, nu Ministrul primeşte
bacşişurile ci o Doamnă înrudită cu el de aproape.”

Contele Tisza, prin felul cum a manuat concesiile, cari în realitate

nu sînt decât o încercare de tragere pe sfoară a Românilor'de dincoace
şi de dincolo de munţi, a voit în adins să zădărnicească o apropiere a
României de Puterile Centrale, spre a evita, ca la încheierea păcei,
România, eşind cu prestigiul mărit, să poată stărui la mijlocirea pe
temelii largi a chestiunei naţionalităţilor din Ungaria.

234
 “Acţiunea Naţională” pe de o parte şi atacurile lipsite de demni­
tate la adresa Germaniei şi a împăratului Wilhem, a presei rusofile, care
exploatează zilnic situaţia creată prin intransigenţa contelui Tisza in
chestiunea naţională, pe de altă parte, lipsa de disciplină a unor bărbaţi
politici şi chiar a unor ziare guvernamentale au trezit cele mai serioase
îngrijorări in sînul românilor de dincolo de munţi. Toate semnele arată,
şi cine cunoaşte Germania nu a putut sta la îndoială un singur moment,
că Germania nu numai că nu va fi frântă in rezboiul actual, ci va reuşi
să iasă cel puţin în aşa măsură biruitoare, incit să şi asigure rolul hotă-
rîtor la statorirea condiţiilor de pace. In Franţa se manifestează tot
mai mult curentele de nemulţumire. Dorul păcei nu mai este legat de
nădejdea că Franţa să invingă ci ca “Les Boches” să părăsească teritoriul
ţărei. Faptul că Ruşii neîncetat le fac Maghiarilor avansuri pentru înche­
ierea unei păci separate, în care caz li s-ar garanta independenţa statului
ungar şi care ar fi “ singurul mijloc spre a salva Transilvania de cucerirea
română” (vid. articolul lui Miljucow, reprodus in “ Secolo” din 15 Febr.
a.c. articole şi interviuri din “ Nowoie Wremia”, “ Morning Post” etc.)
dovedeşte o slăbire a Rusiei (Domnii de la Acţiunea Naţională, ca
bărbăţi serioşi ar avea datoria să viziteze nu prin delegaţi, ci în persoană
nu numai Parisul ci şi Berlinul, ca să se convingă că Germania nu va fi
bătută.) Nici la un caz nu Rusia, Franţa şi Englitera singure vor dicta
pacea. Fără a putea dobândi astfel o întărire a României şi o rezolvire
echitabilă a chestiunei naţionalităţilor din Ungaria cu ajutorul puterilor
înţelegerei, ne vedem în faţa catastrofei că România să-şi pearză tot
prestigiul dobândit prin pacea de la Bucureşti şi să-şi atreagă antipatia
Germaniei. De aceea Românii din Austro-Ungaria se tem că România
necum să poată să creeze România-Mare, nu va dobândi nici teritorii
noue româneşti, ba nu va izbuti nici măcar să exopereze întemeierea
unei autonomii naţionale pe seama lor. Vă puteţi imagina Excelenţă, ce
reacţiune s-ar naşte în sentimentul Românilor de dincolo de munţi în
acest caz. O prăpastie i-ar despărţi pentru generaţii de fraţii lor din ţară.

Este evident că România nu poate căuta o apropieră şi o rezolvire

a chestiunei Românilor din Austro-Ungaria nici la Budapesta nici la
Viena. Contele Tisza este astăzi dictatorul monarhiei. Cheia situaţiunei
este însă la Berlin. Să nu-mi o socotiţi ca o lipsă de modestie, Excelenţă,
îndrăzneala de a-mi permite şi cu privire la stările de aici o vorbă cu
desăvârşire sinceră. îmi dau seamă că nu eu, ci Excelenţa Voastră sunteţi
cel chemat a judeca şi a conduce. Ca transilvănean însă mă preocupă
ziua şi noaptea grija că, dacă România va eşi din războiul acesta epocal

235
cu aripile frânte, noi, cei de dincolo de munţi poate 50 de ani, ori un
secol, zadarnic am aştepta răsărirea zorilor libertăţei.
Germanii din Germania sunt cu totul o altă speţă de oameni
decât aşa-numitul Austriac, care este un soiu de oameni fără caracter.
Am experiat că bărbaţi de greutate de aici iubesc sincer România şi ţin
cont de interesele, cari ar trebui să-i lege pe Români şi pe Germani,
reciproc, în faţa actualei şi viitoarei primejdei ruseşti. Pretutindeni însă
acelaş refrain: “Maghiarii ştiu ce vor, Românii nu ştiu. Nu putem alerge
după Români când aceştia nici nu vor să stea cu noi de vorbă. Să riscăm
a-i perde pe Maghiari ori măcar a-i indispune, fără a-i câştiga pe
Români, ar echivala cu o incercare de sinucidere în situaţia actuală”. In
discuţiile mele, de sine se înţelege, am pus toată vina în cârca lui Tisza.
La tot cazul insă el nu ar fi reuşit, dacă din partea României s-ar fi pro­
cedat cu mai mare prevedere. Vă rog să nu credeţi că prin aceasta mi-aş
permite vre-o critică fie la adresa Guvernului, fie la adresa Excelenţei
Voastre. îmi dau seamă de toate marile greutăţi. Dar cu toate acestea
Germania a fost prea, ori cu totul neglijată de România după impresiile
şi informaţiile ce am câştigat aici. România are o singură alternativă:
Trebuie să aleagă între Rusia şi Germania, căci ori-câte simpatii ar fi
pentru Franţa la Bucureşti, ea nu va putea fi pentru Românism nici
periculoasă ca duşman nici de valoare ca amică. In acelaş timp în Austria
şi în Germania tot mai serios se discută problema Austro-ungară, pen­
tru cazul învingerei Germaniei, cu care toată lumea contează ca, cu un
lucru cert. Ca un punct al programului de acţiune al “Alldeutsch”-ilor,
vezuţi de membrii “Acţiunei naţionale” prin ochelarii celei mai ridicole
ignoranţe, se prezintă: Rezolvirea chestiunei româneşti din Ungaria
spre a-i elibera astfel şi pe Germani din sclăvia maghiară. Numai din
vina României s-ar putea că Maghiarii să izbutească a împiedica realiza­
rea acestei probleme pentru care se lucrează din partea organizaţiunei
pangermane cu cea mai mare stăruinţă, onestitate şi zel. De asemenea
se urmăreşte de pe acuma realizarea unei legături strânse între
Monarhia Habsburgică şi între Imperiul German. Rezistenţa pe care
vor opune-o Maghiarii ar trebui să o exploateze România de cu timp.
Căci nu încape nici o îndoială că în cazul biruinţei Germaniei, Austro-
-Ungaria nu mult timp se va bucura de situaţia ei de mare putere. Când
conflictul se va înteţi, va sosi momentul ca Hohenzollernul de la nord
să dea mâna cu cel de la sud. Temeliile unei politici in direcţia aceasta
ar trebui însă aşternute deja de pe acum, căci nu există popor mai recu­
noscător şi mai admirator a credinţei şi prieteniei, decât Germanul din
Imperiu şi îndeosebi Prusianul.

236
 Desbaterile din Duma rusească şi învingerile lui Hindenburg au
dovedit că România nu poate avea speranţă să obţină cu ajutorul Rusiei
Transilvania şi teritoriul Ungariei pănă la Tisa. Vă rog şi vă conjur,
Excelenţă, ca să stăruiţi pe lăngă factorii hotărîtori, M.S. Regele şi
E.S.D-ul Prim-Ministru, ca măcar executarea celor 7 puncte, pe cari în
5 Oct. le-a trimis cancelaratul din Berlin la Viena şi la Budapesta
stăruind, ca să li se asigure dreptul Românilor de dincolo de munţi, să
fie garantată de Germania, în schimbul cooperărei active ori in schimbul
neutralităţei pe viitor corecte a României.

Dacă guvernul român întîmpină greutăţi, din cauza agitaţiei pe

tema iredentistă, suntem gata 5-10-20 de fruntaşi de dincolo de munţi
să plecăm la Bucureşti spre a provoca o schimbare a opiniei publice. De
sine să înţelege că o astfel de acţiune a noastră numai în deplin acord cu
guvernul român şi numai în acel caz am fi hotărîţi să o întreprindem,
dacă am primi mai întăi asigurarea că din Berlin să garantează rezolvirea
satisfăcătoare a chestiunei Românilor din Austro-Ungaria. Această
rezolvire ar trebui să fie o autonomie naţională pe seama Românilor
din Austro-Ungaria uniţi într-un singur corp (Ardeleni, Ungureni,
Bănăţeni şi Bucovineni). Situaţia lor de drept public ar fi analoagă cu a
Croaţiei. Dacă acest rezultat ar fi prea tîrziu obţinut, atunci, ca mini­
malul concesiilor ar trebui fixate următoarele:
1) Arondarea comitatelor după naţionalităţi.
2) Administraţia în aceste comitate să se facă de funcţionari ai
respectivei naţiuni în limba naţională.
3) Acelaş procedeu în justiţie.
4) Autonomia naţională şcolastică - bisericească, fiind dreptul
fiecărei naţiuni de a-şi crea câte şi ce fel de şcoală află de bine de la cele
primare înccpend pănă inclusiv universităţile.
5) Un Landsmannministru român.
6) Participarea la subvenţiile de Stat a bisericilor române în pro­
porţia numărului credincioşilor şi în proporţia în care bisericile confe­
siunilor neromâne (calvini, rom.calolici, luterani, ovrei etc.) beneficiază
de ajutorul statului.
7) 70 de cercuri contingentate româneşti (după chipul cum în
Moravia cercurile electorale sunt alcătuite pe temeiul colegiilor
naţionale).
în tratativele pe cari România le-ar începe cu Germania nu ar
trebui pretins numai rezolvirea chestiunei româneşti din Ungaria, ci a

237
întregei chestiuni a naţionalităţilor nemaghiare. Prin aceasta România
şi-ar asigura rolul generosului protector faţă de toţi nemaghiarii şi senti­
mentele lor de gratitudine. Totodată ar exersa, cu provocare la soartea
germanilor din Ungaria o presiune morală asupra Germaniei şi i-ar
deschide putinţa ca intervenind în acelaş timp în favorul şi a cona­
ţionalilor proprii, să poată mai stăruitor pretinde rezolvirea întregei
probleme naţionale din Austro-Ungaria. Dar asumăndu-şi România
rolul protectoarei tuturor nemaghiarilor nu numai din consideraţiuni
sentimentale ci cu motivarea că Austro-Ungaria să poată deveni un stat
puternic şi un aliat de valoare, ca şi-ar asigura pentru viitorul congres
de pace atât sprijinul Germaniei cât şi sprijinul reprezentanţilor
Puterilor inţelegerei care au accentuat de atâta ori în mod solemn făgă­
duinţa lor de a desrobi popoarele asuprite ale Austro-Ungariei.

La Paris a apărut o broşură despre chestia Românilor din

Ungaria. Prefaţa este iscălită de Dr. I. Cantacuzino. Broşura vrea să
dovedească dreptul României asupra părţilor locuite de Români ale
Austro-Ungariei. Datele statistice de cari să foloseşte sunt cât se poate
de grăşit grupate, căci în loc de a lua ca bază teritoriul românesc ele
amestecă şi teritorii etnice curat maghiare. Astfel dovedeşte că pe terito­
riul pănă la Tisa Românii nu formează decât 49,2% a populaţiunei, că
în Bucovina “Ies Ruthens sont done en majorit6” că nu există comitat
curat românesc etc. Maghiarii nu ar fi putut cu mai mare succes com­
pune o broşură prin care să dovedească netemeinicia revendicărilor
româneşti. Harta etnografică alăturată broşurei convine de asemenea
pe oricine că Românii nu formează decât pete, limbi şi puncte albe intr-o
mare neagră de Maghiari, Slavi, Nemţi etc. Este un păcat de neiertat ca
în timpurile acestea atât de critice pentru viitorul neamului nostru să se
comită astfel de greşeli ireparabile. Dacă am fi fost consultaţi cei căţi-va
oameni, care de decenii scriem pentru străinătate şi cari cunoaştem
temeinic problema naţionalităţilor din Ungaria se putea nu numai evita
paguba incalculabilă ce va rezulta pentru cauza noastră pe urma broşu­
rei în chestie, ci edita o lucrare de valoare, precum a fost de exemplu
“Replica”. De existenţa noastră, durere, nu se ţine însă seamă.

Excelenţă!
Mănat de dorul de a contribui şi eu la lămurirea chestiunei naţio­
nale şi în nădejdea că nu am pierdut încă şi ultimul tren mi-am permis
să vă molestesc cu expunerile de sus. Vă cer scuze dacă în alocurea voi
fi mers prea departe în sinceritate. Prea multe suferinţe am văzut, prea

238
mult am suferit şi am jertfit şi eu însu-mi pentru cauză decât să nu-mi
revendic dreptul şi datoria de a-mi ridica în zilele acestea cuvintul.
Trebue să fim ascultaţi şi consideraţi şi noi, Românii din Ungaria şi
Transilvania. Şi soartea şi viitorul nostru este în joc. Sper, Excelenţă,
că ţinînd cont de aceste consideraţiuni veţi binevoi a stărui la locurile
com petente ca şi glasul nostru să fie auzit şi rugămintele noastre
ascultate.

(s:) Dr. Alexandrii Vaida Voevod

Geneva, 16/VII, 1915j

/
E xcelen ţi

Reîntors 21\ vin să vă dau un rezumat al celor petrecute la Berlin.

Popovici venea din Viena, unde fusese chemat de dr. Funder, directonll
ziarului “Reichpost” şi omul de încredere al primarului. Cu el am stat
în corespondenţă spre ai face posibil lui Popovici trecerea în ţară. Alătu-
rîndu-se deputatul Erzberger, şeful centrului catolic din Reichstagul
german la Viena, spre a se orienta asupra chestiei româneşti, dr. Funder
a convocat o conferinţă. La aceasta au participat: Erzberger, dr.
Gessmann, fost ministru, prinţul Alois Lichtenstein, şeful part. creşt.
social, Sighart, fost secretar general în min. presidiu (mb. Korber,
Gautsch şi br. Beck) de prezent guvernatorul Bodenkredit Anstalt-ului
etc., iar din partea noastră Popovici, Maniu şi Goldiş. Pe mine nu a
cutezat să mă cheme dr. Funder, aflînd că Tisza e foarte furios în contra
mea pentru că “am intrigat la oficiul de externe din Berlin” în contra
lui, cu toate că sînt deputat în camera ungară. Pe dl. Mihali îl invitase,
dar pe cînd acesta călătorea spre Viena a fost avertizat de un om de
încredere trimis de Tisza ca “să nu cuteze a participa la conferinţă cu
factori străini de Ungaria, căci altcum va aplica în contra lui toate mij­
loacele de represiune de care dispune.”

239
 Erzberger, d t şi toţi cei prezenţi la conferinţă unanim au adoptat
punctul de vedere că numai oferirea autonomiei pe seama românilor
din Austro-Ungaria ar putea schimba în favorul Puterilor Centrale
opinia publică din România.
Acesta, ca şi toţi bărbaţii politici cu care am avut ocazia să dis­
cutăm la Berlin, erau de părere că dacă Tisza nu cedează trebuie înlo­
cuit, ca să nu se repete păţania cu Italia. în faţa d-lui secretar de stat
Zimmermann, în faţa cancelarului şi a tuturor celorlalţidoi cu care am
vorbit ambii, ori a acelora cu care a avut Popovici, ori eu singur, întreve­
deri tot numai acest punct de vedere l-am desvoltat. Toţi erau furioşi
contra lui Tisza. Nu făceau nici o taină din faptul că numai cerbicia lui
e de vină la războiul Italiei. Arătau necesitatea ca România să fie cîşti-
gată pentru neutralitatea binevoitoare în sensul ca să permită libera
trecere de muniţii pe seama Turciei “închizînd ochii”.
în discuţiile acestea un singur lucru mi se părea straniu. Dl.
Beldiman, care ne-a intermediat întîlnirile cu d-nii Zimmermann şi
Belhman-Holweg, de cite ori unul ori altul din aceştia era să intre în
discuţii concrete asupra eventualei concesii a autonom iei, luînd
cuvîntul stăruia să nu pretindem lucruri exagerate şi să ţinem cont de
greutatea situaţiei contelui Tisza. De nenumărate ori s-au repetat ase­
menea scene. Astfel eu am cîştigat impresia că Exc. Sa, dl. ministru
Beldiman, în adins să sforţa să evite, ca prin străduinţele noastre even­
tual factorii răspunzători germani să se lase persuodaţi de a-1 înlătura
pe Tisza în interesul unei transacţiuni cu România. Căci nici dînşii,
nici dl. Beldiman nu puteau să-şi facă iluzia că contele Tisza, cit timp
stăpîneşte monarhia habsburgică şi terorizează Germania, nu va şti să
împiedice ca din partea Austro-Ungariei să i se facă României un astfel
de ofert, pe care să-l poată primi fără a se umili şi a trăda în acelaşi timp
şi interesele Regatului şi viitorul românilor de dincoace de munţi.
Pentru mine explicarea ţinutei d-lui Beldiman nu poate fi alta
decît că d-nia Sa are convingerea că România e hotărîtă să meargă în
contra Puterilor Centrale şi de aceea a ţinut să nu împiedice de a ne prea
avînta şi totodată a ţinut condus de sentimentele de loialitate faţă de
România şi Germania, ca să nu o ducă pe aceasta din urmă în situaţia
de a-1 da de o parte pe Tisza, de a oferi autonomia şi de a nu putea totuşi
asigura ataşarea României de Austro-Ungaria şi Germania. Adevărat
că această explicaţie mi-a fost tulburată prin declararea d-lui Beldiman,
că dl. Brătianu i-a declarat d-lui br. Von dem Busche că negocierile cu
Antanta au fost puse de D-sa pe o astfel de bază încît condiţiile nu vor
putea fi primite, ceea ce îi garantează Germaniei cooperarea României

240
alături de Austro-Ungaria-Germania. Toate aceste impresii, experienţe
şi fapte m-au zăpăcit în fine cu totul. Căci dacă România e hotărîtă să
intre alăturea cu Austro-Germania în luptă, atunci cum de dl. Brătianu
face şi poate face declaraţia de mai sus cit timp nu e stabilit că anume
sub ce condiţii primeşte România cooperarea. Un lucru mi se pare cert.
Cit timp Tisza va stăpîni e cu desăvîrşire exclus ca România să poată
coopera cu Austro-Ungaria-Germania fără a abandona viitorul români­
lor din monarhia habsburgică şi fără a se expune pe sine după încheierea
păcii şi cu ocazia tratativelor de pace la cele mai fatale deziluzii şi trageri
pe sfoară. Căci Tisza stăpîneşte astăzi nu numai Ungaria în mod absolu­
tis ts ci şi Austria fiind întregul oficiu de externe a monarhiei compus
din unelte maghiare de ale lui care nu fac şi nu pot face un singur pas
fără porunca lui Tisza. Bărbaţii de stat ai Germaniei sunt oameni oneşti,
care nici nu miroase măcar trucurile rafinate cu ajutorul cărora Tisza de
pe acum scontează succesele armelor germane în favorul omnipotenţei
oligarhiei maghiare. Şarlatania maghiară nouă atît de bine cunoscută şi
pentru voi, în toată manifestaţiile ei atît de străvezie nu poate fi pri­
cepută şi simţită de nemţi care, precum dovedeşte experienţa seculară
cu Austriecii vecini traşi pe sfoară de unguri, sunt incapabili de a se
apăra în contra rafineriei maghiare.
Ca exemplu îmi permit să citez ofertul Austo-Ungariei făcut
României. Austro-Ungaria e aplecată să facă cesiuni teritoriale - părţile
româneşti ale Bucovinei, să dea Basarabia în caz că va ieşi învingătoare
iar pe seama Românilor din Ungaria oferă micile “concesii” care sînt
pentru orice cunoscător al relaţiilor politice o umilire şi o palmă apli­
cată României, considerînd situaţia ei importantă militară, politică şi
economică. Ungaria astfel refuză să le acorde sclavilor ei români măcar
atîtea drepturi cite le au de mult pînă şi cele mai neînsemnate naţiuni
din Austria, pe cînd Austria condusă de Tisza e gata să ofere cesiuni
teritoriale!
România are cel mai mare şi mai real interes, ca să obţină 2
rezultate politice: 1). Să fie înlăturat contele Tisza, 2). Să cîştige simpa­
tiile, eventual ajutorul dacă nu activ măcar pasiv, al Germaniei, pentru
orice eventualitate. îndată ce factorii răspunzători germani să vor fi
convins că Tisza nu numai nu e aliat leal, dar că e gata să pericliteze
interesele Germaniei, Austriei şi ale României, orbit de egoisq^il
maghiar, să pot obţine automatic cele 2 rezultate precizate mai sus.
Cheia, spre a dovedi îngustimea de judeca tăşi loialitatea lui Tisza
faţă de Germania, o are România în mină. Pe cit de absurd s-ar părea e
absolut sigur că dacă România ar răspunde efortului Austro-Ungariei

241
 în următorul sens, Tisza ar prefera să cadă şi să facă opoziţie decît să
cedeze. Alăturea cu el toată oligarhia maghiară! România nu ar avea
decît să răspundă: Remiterea trecerii munţilor pentru Turcia e primul
pas spre o cooperare cu Austro-Ungaria-Germania. E abandonarea pe
faţă a neutralităţii. De asemenea furnizarea materiilor prime trebuin­
cioase Germaniei.
Nu cerem cesiune de teritorii în schimb, ci numai proclamarea
autonomiei pe seama Românilor din Austro-Ungaria (deci inclusiv
Bucovineni uniţi cu cei din Ungaria) ca corp autonom investit cu toate
atributele autonomiei.
Acest corp autonom va fi supus de-a dreptul Austriei precum au
fost dependenţi grănicerii români direct de la împăratul. Deputaţii lor
vor fi aleşi prin dieta naţională română şi trimişi în Reichsrat, iar nu
la Budapesta în parlament etc. Dacă e ca România să poată colabora
cu Austro-Ungaria-Germania, ca să cucerească teritorii ruseşti, ca să
devină aliata Puterilor Centrale, atunci chestia românilor din Ungaria
trebuie definitiv rezolvată. Cum să-şi atragă România ura şi dorul de
revanţă al Rusiei şi să se lege de o Austro-Ungarie biruitoare cită vreme
aceasta nu înlătură pentru totdeauna cauzele iredentismului?
Conflictele între România şi Austro-Ungaria ar fi în permanenţă
fără autonomie largă pe seama românilor din Monarhie. îndată ce din
partea României s-ar pune astfel chestia, Tisza ar încerca să ofere şi
părţile muntene ale Bucovinei şi cite toate alte concesii, un lucru pe care
nici nemţii nu l-ar putea privi ca inofensive, pe cit de paradoxal s-ar
părea intransigenţa lui Tisza în chestia autonomiei. Acesta însă nu ar
transiga o dată cu capul. Ba indată ce din partea germană s-ar începe
negocieri şi tîrguri pe baza aceasta, Tisza retrăgîndu-se ar începe cea
mai dîrză opoziţie. Situaţia României şi a elementului român numaide-
cît s-ar uşura şi România ar putea profita de toate avantajele rolului
prin ce i-ar reveni după paralizarea omniprezenţei maghiare, în orice
direcţie i-ar fi venit să se angajeze.

Excelenţă!
Punctul de vedere autonomistic l-au acceptat austriecii înşiraţi
mai sus, apoi Erzberger, şeful centrului din Reichstagul german, dr.
Naumann, şeful partidului, Freibinige, Naţional Partei din Reichstag,
dl? de Jagow, şeful pol. din Berlin, dl. de Maltzahn, omul de încredere
al Kronprinţului, contele Reventlow, cunoscut publicist şi nenumăraţi
bărbaţi politici, publicişti, militari etc. L-a primit şi reprezentantul
statului major, Cancelarul şi dl. Zimmermann au intrat în discuţii şi

242
 aveam cele mai bune şanse să-i cîşligăm pentru ideea autonomiei. Era
pregătită calea ca să i se exopereze lui A.C. Popovici o audienţă mai
lungă la împăratul (prin intermedierea stalului major, căci văzusem că
dl. Beldiman era intransigent) cînd deodată s-a produs o schimbare la
toţi d-nii din Berlin. Spuneau că au din cel mai sigur şi autorizat izvor de
informaţii că România va fi de partea Puterilor Centrale! Dl. Beldiman,
pînă atunci agitat, făcea impresia omului mulţumit. Iar noi am căutat să
plecăm cit mai repede din Berlin. Astfel Tisza zilnic îşi bate joc de
România şi de Românism în ziarele maghiare, în expuneri politice care
fireşte nu se publică în România şi România ajunge în pericolul ca azi
mîine să fie silită să se angajeze alături de Austro-Ungaria, condusă
dictatoric de către Tisza, la luptă.
Ca un lucru bagatel dar inexplicabil îmi permit să vă amintesc că
dl. Nanu, min. plenip. şi secr. gen. în min. de externe, se găsea la Berlin.
Spre a nu face impresia de iloialitate l-am rugat pe dl. min. Beldiman să
ne permită o întîlnire cu dl. Nanu, pe care îl întîlnisem chiar la D-nia
Sa. Excelenţa Sa cu atîta stăruinţă ne-a sfătuit să nu discutăm chestia cu
dl. Nanu, care e cu totul străin de afacerile politicei externe române,
îneît spre a nu-1 indispune pe Ex. Sa dl. min. Beldiman, am renunţat să-i
vorbim d-lui Nanu.

Excelenţă!
închei! Nu ştiu ce informaţii şi din ce izvoare va fi primind dl.
Brătianu şi M.S. Regele cu privire la dispoziţiile şi stările din Germania.
Este însă cert că aceste informaţii nu corespund stărilor faptice, dacă
ele au putut îndupleca pe factorii hotărîtori Români să se angajeze cu
statul de sub dictatura contelui Tisza, fără a salva viitorul românilor din
Austro-Ungaria şi demnitatea şi prestigiul României, a bărbaţilor ei
politici şi a Regelui ei. Căci situaţia României a caracterizat-o mai
nimerit dl. dr. Ruppel, redactorul berlinez al ziarului “Kolnische
Zeitung” şi om de încredere al oficiului de externe. El a zis: “Chestiunea,
că ce va face România pentru Germania nu e o chestiune, ci e ches­
tiunea în sine!”
Nu vă voi mai plictisi Excelenţă cu multele şi multele experienţe
şi impresii ce le-am avut în cele 5 săptămîni petrecute la Berlin. Nu voi
întrista arătîndu-vă cum tot mereu din nou dădeam de părerea, că atitu­
dinea ţării româneşti, în definitiv, fie în chestii de export, de transport
de muniţii, de cooperare etc. depinde numai de la bacşişurile care se
aplică miniştrilor şi şefilor de grupări politice. Nu mă voi tîngui nici
arătîndu-vă jalea şi desnădejdea de care sînt cuprinşi bieţii români din

243
Transilvania, Ungaria şi Banat. Nici nu voi demonstra simptomele ger­
manilor de aversiune şi ura care se manifestează în contra României
dincolo de Carpaţi. Aurel C. Popovici e la Torasp (?), dar pleacă zilele
acestea la St. Moritz.
Ne-a fost anunţată vizita d-lui Stere. Tot nu vine. Dl. Missir, preş.
senatului, precum citesc în “Indep” e în Elveţia. Nu ne-aţi putea inter­
media o întîlnire? Poate că preş. senatului român va fi avînd totuşi
oarecare interes pentru politica externă, nu ca dl. Nanu!
Eu m-am îndreptat într-atîta că în fine am putut să vă scriu.
Pentru ziare primiţi Excelenţă, cele mai vii mulţumite şi vă rog să-i
predaţi Excelenţei Sale d-nei respectuoasele mele sărutări de mîini.
Primiţi, vă rog, Excelenţă, asigurarea înaltei mele stime şi
consideraţii.
Dr. A. Vaida
28/V II1915

Pe de Pottere (nume flamand - Olariu) l-am cunoscut pe timpul

după demonstraţiile 1896/97 contra Mileniului. Eram încă student.
Dînsul fiind în “Academia Orientală”, fusese trimis de fratele meu loan
la mine. Se interesa de chestia românească.
Era bănăţean dintr-o familie de colonişti. Am ajuns curînd a fi
într-o relaţie destul de intimă, punîndu-i eu la dispoziţie literatura poli­
tică (Replica, Memorandul etc.) şi dîndu-i explicaţii verbale.
Nu ne-am mai întîlnit apoi ani de zile. Prin 1915 m-a căutat şi,
fiind un hotărît “Grossostereicher”, a intrat în cercul nostru restrîns.
Am colaborat împreună intim. De acel cerc se ţineau şi dr. Funder, ba­
ronul Hold, Polzer-Hoditz, Hod2a, Stodola Cornel (slovaci), Brandsch
(sas), bătrînul Steinacker (neamţ) şi fiul său profesor universitar la
Innsbruck, prof. Turba, prof. Bibi, căpitanul Danzer, colonelul Brosch
iar apoi colonelul Bardolff în frunte. Pe unii nici nu-i cunoşteam în
persoană şi nu se conoşteau nici ei între ei. Alţii, ne întîlneam săptă-
mînal la “Stammtisch”.

244
 Fireşte nimenea nu mai avea nici un elan. Stăteam de vorbă ca
nişte veterani, căindu-ne pe ruinele cetăţii din nori.
Totuşi Pottere a finanţat tipărirea unei broşuri scrisă cu multă
pricepere şi juridică, şi gazetărească, de Szablozai. Ea atacă problema
dualismului dovedind că aceasta va duce la prăbuşirea monarhiei, în
urma politicii nefaste a oligarhiei maghiare. Cu mult curaj şi brutalitate
sinceră distrugea aureola de bărbăţi de stat a oamenilor politici ma­
ghiari, reducîndu-i la justa lor valoare. Tisza şi Andrăşşy au fost disecaţi
mai straşnic.
într-un timp ne întîlneam în fiecare săptămînă la Pottere, fiind
garcon, nu deranjam pe nimeni şi nu aveam nici cu eventualitatea
indiscreţiei servitorimei de contact. Mica noastră tovărăşie de complo­
tişti era compusă din de Pottere, baronul Hold, Milan Hodia, Cornel
Stodola şi mine.
Curînd am ajuns la părerea unanimă că Tisza trebuie înlăturat
din preşedinţia Consiliului de miniştri. Baronul Hold, prof, universitar
delăsat pe lingă ministerul de externe, fusese profesorul particular
de drept internaţional al fratelui împăratului Carol, arhiducele
Maximilian. Dînsul era în legături de intimă prietenie personală cu
contele Polzer-Hoditz, secretarul civil al împăratului Carol.
Odată constatat că Tisza e cel mai primejdios om pentru existenţa
monarhiei, preocuparea discuţiilor noastre ajunsese să fie întrebarea:
cum să procedăm spre a-1 înlătura, convingîndu-1 pe M.S. împăratul.
Am desfăşurat atunci, secondat de Hod2a următorul plan:
împăratul trebuie să-l pună la încercare pe contele Tisza. Se va convinge
apoi însuşi că trebuie să-l demită pe primul său sfetnic maghiar.
Considerînd că în toate straturile populaţiei nemulţumirea creş­
te iar în Ungaria nu s-a făcut nimica pentru mulţumirea poporului, M.S.
să-l invite pe Tisza, ca să-i prezinte 3 anteproiecte de legi: 1) Reforma
electorală; 2) Reforma agrară; 3) Dări progresive. M.S. prin aceasta
voind să-şi dovedească recunoştinţa faţă de popoarele sale pentru jert­
fele mari de sînge şi avere, primul ministru, dacă e condus de gînd curat,
se va grăbi să satisfacă dorinţele M.Sale. Prin aceste reforme popula­
ritatea M. Sale s-ar mări extraordinar, forţa de rezistenţă şi a armatei şi
a civililor, în primul loc al ţărănimii maghiare şi nemaghiare din Ungaria
s-ar potenţa. Numai dacă egoismul de castă şi şovinismul maghiar, al lui
Tisza, ar fi mai mare decît patriotismul său şi devotamentul faţă de inte­
resele monarhice, s-ar putea întîmpla ca să refuze împlinirea dorinţei
M. Sale, ori să încerce să falsifice, pe calea abilităţilor redactării legilor,
intenţia nobilă şi atît de urgent necesară de realizat a regelui Ungariei.

245
 Şi înlr-un caz şi intr-altul M.S. se va găsi în situaţia profesorului
care vrea să trîntească la examen un candidat. Cunoscînd noi cinci şi
contele Poltzer-Hoditz pe Tisza nu ne putem îndoi că seva oferi în largă
măsură motive M.S. ca să-l demită.
Discuţiile s-au învîrit apoi în jurul substratului legilor propuse.
Cei doi domni nu erau suficient orientaţi asupra legii şi a stărilor în
vigoare în Ungaria. Referitor la legile impozitelor şi a stărilor agrare
aveau şi mai palide cunoştinţe.
S-a discutat, apoi, ce ar fi de făcut după demiterea lui Tisza,
împreună cu HodSa am propus: Să fie chemaţi, pe rînd, la audienţă,
corifeii partidelor maghiare, mai întîi Andrâssy, Nâvay, Varkonyi ele.
apoi Alex. Erddlyi junior, fiul fostului ministru de justiţie Erddly. Acesta
era din grupul lui O. Jăszi, avocat în Budapesta coleg deputat. Om de
convingeri democratice, tolerant şi clarvăzător în chestiile de naţiona­
lităţi şi sociale. Doctrinar. Alcătuirea guvernului ar trebui încredinţată
lui A. Erddlyi. Dacă s-ar ivi greutăţi să mai fie chemat un sas şi Mihali
în audienţă.
Dacă s-ar burzului Camera, contra unui guvern care ar veni cu
programul celor 3 reforme populare, să se facă alegeri. Cu toate că e
război, poporul ar răspunde cu însufleţire apelului M.S.
De la sine se înţelege că aceste discuţii au ţinut o dată pe săptă-
mînă, cîteva luni, cînd întîlnindu-ne seara pe la 9 rămîneam împreună
pînă la 1-2.
Rezultatul la care ajungeam, forma substratul discuţiilor pe care
Hold le avea cu secretarul M. Sale. In fine sosi momentul că, la sfîrşitul
unui astfel de conventical dr. Hold se adresează către mine.
(Aceasta era totdeauna greutatea tehnică: scurt, scurt, căci
domnii cei mari nu citesc bucuros, se plictisesc repede şi nu ne ajungem
scopul. Dar cînd sînt coloane de dale statistice, depoziţii, expuneri de
motive cu material documentar etc ?) Mă mai rugă baronul Hold să fac
elaboratul cît mai repede.
Cam înainte de amiazi eram ocupat cu “Ambulatorul terapeutic”
iar după masă cu alte preocupări şi întîlniri politice, ba cu prieteni şi cu
oameni necăjiţi care mă vizitau, nu am apucat să bat la maşină elabora­
tul. L-am scris pe o faţă de coală germană, adecă, desfăcînd coala de-a
latul. Cînd mai aveam cuvinte spre a termina manuscrisul sosi dr. Virgil
Ciobanu, de la Praga. I l-am dat să-l citească, să fac o copie nu am mai
apucat. Apoi m-am grăbii să-l întîlnesc pe Hod2a. Dînsul a aprobat
întocmai textul, iar după aceea i l-am predat baronului Hold. Trecuseră
8-10 zile, cînd, desfăcînd într-o dimineaţă “Neue Freie Presse”, am citit

246
cu surprindere: “Lieber Graf Tisza”, o adresă prea înaltă prin care îm­
păratul îl ruga pe Tisza în public să-i prezinte reformele voind să-şi
manifeste gratitudinea faţă de popoarele sale etc. Semnat Carol. Se
făcuse mai mult decît am propus şi aşteptat.
Nu cu mult după această senzaţie urmă alta.
în Gyongyos izbucnise un incendiu, care pustii aproape întregul
oraş. împăratul cu împărăteasa plecă numaidecît cu tren regal la locul
catastrofei (Karl der Plotrieche, Carol pripitul). în aceeaşi seară, se ştia
în cercurile politice vieneze că Tisza, primind invitare să se prezinte la
gară la Budapesta cu legile dorite de M.S. s-a urcat în trenul regal şi a
vroit să facă un referat împăratului. Acesta însă l-a rugat să-i predea
lucrarea, rămînînd ca după ce o va fi citit să discute.
Sosind la Gyongyos, i-a spus lui Tisza că elaboratul nu cores­
punde intenţiilor sale. Atins în orgoliul său, Tisza nu a şovăit un moment
să-şi ofere demisia, pe care regele constituţional al Ungariei - precum
plănuisem şi dorisem, dar nu cutezam să credem că vom reuşi, pînă ce
nu fu fapt împlinit - a primit-o numaidecît.
Apoi au fost invitaţi în ordinea cum o propusesem, diferiţi oa­
meni politici maghiari. în preziua începerii audienţelor, îmi telefonează
baronul Hold, rugîndu-mă să îl avizez şi pe Hod2a. Ne-am întîlnit în
Caf6 Kaisergerten pe Ring, seara pe la 10. Baronul Hold ne-a comunicat
că în ziua următoare se vor începe audienţele. Chemaţi sunt Andrăssy,
Năvay, Vâszony etc. Dînsul a fost rugat de Polzer Hoditz săi comunice
unele date, spre a le pune la dispoziţia M.S. ca să-i poată strîmtora pe
d-nii unguri. Să-i com unicăm fapte concrete în ceea ce priveşte
nedreptatea în privinţa impozitelor.
După ce ambii, Hod2a şi eu, i-am înşirat cazurile flagrante de
exemplu cu dările directe pe proprietăţile minuscule şi pe latifundii,
apoi cu impozitele comunale etc., Hold îşi aduse aminte, din cele discu­
tate cu noi, de alte cazuri. îndeosebi dorea să aibă dovezi că noile linii
ferate nu au fost trasate în interes economic ori strategic, ci din conside­
raţii faţă de latifundiile pe care le atingeau. Eu i-am indicat linia ferată
Cluj-Ghiriş (Cîmpia Turzii) care trece şerpuind peste un subsol labil
din cauza sării, traversînd tunele, ca să atingă proprietăţi ale magnaţilor
ca Bâko, Tisza, Ddgenfeld (mama lui Tisza născută D6genfeld) etc.
Linia ar fi trebuit să treacă prin Turda, însă prin aceasta s-ar fi
deschis accesul spre lume populaţiei române din Munţii Apuseni. I-am
amintit linia Sătmar-Baia Mare, Şomcuta Mare, care face o curbă imen­
să în interesul latifundiilor conţilor Teleky. Aceste două cazuri i-au fost
suficiente, dorea însă să se poată provoca şi la hartă. Am căutat în

247
enciclopedia mare “Mejer” harta Ungariei, care se făcea la raftul cu
cărţi al cafenelei şi Hold s-a putut pe deplin convinge despre izbitorul
fapt ce-1 reprezintă curbele liniilor menţionate.
Hod2a, la rindul său, i-a înşirat cazuri analoage din slovăcime,
demostrîndu-le de asemenea pe harta din “Mejer”. Conversaţia noastră
decurse pînă pe la orele 1 noaptea. Baronul Hold, fără a întrerupe
discuţia, scria. Pe cînd am terminat, dînsul era gata cu referatul şi ni l-a
citit. Era o mică capodoperă ca expunere şi stil concis.
Cînd ne-am întîlnit cîteva zile ne-a povestit următoarea păţanie
care caracterizează mai bine ca orice studiu, analitic,savant, birocra­
tismul austriac, anchilozat în corectitudine imbecilă: “Sosind acasă -
povestea baronul Hold - am chemat la telefon Cartierul General din
Baden şi-am început să-i citesc lui Polzer notiţele pe care dînsul le
stenografia.
După 3 minute stop, eram întrerupt. Anume telefonul meu e în
asociaţie cu alţi 3 abonaţi. Astfel o conversaţie nu poate dura mai mult
de 3 minute cînd legătura se întrerupe în mod automat. Dacă între timp
nu s-a anunţat altul dintre ceilalţi, eu ca al 4-lea cerînd iarăşi legătura,
o primesc numaidecît, din nou. Cum acest joc m-a plictisit curînd, pre­
cum vă puteţi închipui, l-am rugat pe Polzer să cheme şi el funcţionarul
de serviciu, pe care la rîndul meu l-am cerut şi primit şi eu la telefon.
Am insistat: “Domnule, iată vorbesc cu d-1 secretar particular al M. Sale,
care se găseşte la Baden, în Cartierul General, locuinţa M. Sale. Te poţi
convinge. Acum, noaptea, nici unul dintre ceilalţi 3 abonaţi ai telefo­
nului meu nu cere legătură telefonică. Dacă nu o cere nimeni, vă rog să
dispuneţi să nu mai fiu întrerupt. Ceea ce am de comunicat e urgent, e
pentru M. Sa. Funcţionarul însă a rămas intransigent, declarîndu-mi că,
după ce conform regulamentului abonaţii asociaţi nu pot vorbi mai mult
de 3 minute, spre regretul său, nu poate să îmi satisfacă cererea.
Acest “sfînt birocratic” a susţinut Austria, dar tot el a contribuit,
în mare măsură, la prăbuşirea ei. A “mecanizat” funcţionarii.
Audienţele s-au desfăşurat timp de mai multe zile. Noi serveam
material informativ referitor şi la biografiile, mai mult, mai puţin com­
promiţătoare ale oamenilor politici maghiari, care se prezentau în faţa
M. Sale împăratul:
-"Weisst du dass ich hab einen guten Minister-prăesidenten fur
dich?”
-"Wen denn ?"
-"Den kleinen Eszterhăzy, seine Mutter ist die Schwartzenberg."
-"Das ist eine gute Klass."

248
 Astfel a ajuns Eszterhăzy preşedintele consiliului de miniştrii şi
s-a răsturnat planul nostru cu Alexandru Erddlyi.
Eszterhăzy, crescut în Englitera, era străin de viaţa politică din
Ungaria, nici fizicul nu-1 ajuta să suporte slujba grea de premier. S-a
dovedit cu totul incapabil de a face faţă situaţiei excepţional de grea şi
a contribuit astfel la accelerarea debacului. Să fie binecuvîntat inspira­
torul camarilei care l-a protejat la împărăteasa Zita. Cînd ieşeau de la
împărat, rînd pe rînd declarau gazetarilor: “nu putem comunica cele
petrecute în audienţă. Trebuie însă să constat că M. Sa este extraordinar
de temeinic informat”.
Complotiştii întîlnindu-se aproape zilnic, am început să ne încre-
dem că toate se vor desfăşura pînă la sfirşit cronologic şi efectiv după
paradigma elaborată de mine, în acord cu ei.
Deodată ne pomenirăm cu surprindere că fu numit de prîm-
-ministru principele Eszterhăzy Mauriţiu. Am aflat apoi unele intimităţi
de exemplu că împăratul şi împărăteasa ar fi făcut haz mare între ei,
rîzînd cu poftă de contele Andrăssy, care fusese chemat ca primul la
audienţă. /

£
Olpret (Alpardt)
10/XI, 1918

Iubite ornice!

Nu am apucat de cînd am venit acasă un moment spre a-ţi comu­

nica cele ce se petrec aici. Fişpanul joacă mai departe rolul ca la alegerea
din cerc. Jandarmii împuşcă fără milă cîţi români pot. Toată străduinţa
mea, a lui Mihali şi a celorlalţi de pe aici a fost ca să retragă jandarmeria
din comunele noastre. E prea puţină la număr spre a putea susţine
siguranţa publică. Dovadă multele revolte, jafuri etc. care şi pe aici s-au
ivit. Jandarmii provoacă poporul sub diferite pretexte, ţinta lor e însă
să-şi dovedească atotputernicia. La noi în jurul Dejului au stins peste
10 vieţi. între ei cei mai mulţi soldaţi reîntorşi de pe front. Poporul e în

249
firbere. Se aruncă bombe (Handgranaten) şi ciocnirile sîngeroase sunt
inevitabile. După sforţări de o săptămînă am reuşit ca postul de jan­
darmi din Olpret să fie retras. Garda pe care am organizat-o susţine
ordinea. Feciorii (15) au puşti. Ordinul Min. de Război ca să servească
feciorii noştri alăturea cu jandarmii e absurd. Nici sub conducerea lor
nu se poate, căci jandarmii i-ar desarma şi ciocnirile ar fi inevitabile.
Acum vreau să readucă jandarmii la mine în sat. Aceasta ar însemna ca
eu să plec cu familia cu tot, căci ei au declarat “Vaida Şăndor trebuie să
plece.”
Vorbeşte cu Jâszi să dea ordin ca îndată ce într-o comună s-a
constituit garda, cara garantează în scris că va şti păzi ordinea şi sigu­
ranţa, ori îndată ce Consiliul Naţional Român şi Maghiar comitatens
declară că jandarmeria nu e de lipsă în cutare post, ea să fie retrasă.
Altcum viaţa noastră şi a poporului e insuportabilă. De nu ne face Jâszi
acest lucru nu vom mai sta cu el de vorbă.
La Pesta nu cutez să plec cît timp nu-mi ştiu familia şi satul sigur
de omorul jandarmilor.
Te rog răspunde-mi. Te îmbrăţişează,

Alexandru

Paris, 20.III.1919

Iubite Iuliu!

Am primit curierul trimis prin dl. Băicoianu: ziare, interviul cu

line, lista atrocităţilor noi şi scrisoarea ta în care-mi descrii multele
mizerii.
De asemenea, am primit scrisorile lui Mihai. Neavînd posibili­
tatea fizică să-i scriu şi lui Ştefan, respective lui Mihai, şi considerînd că
în interesul cauzei ţin, ca exclusiv ţie să-ţi comunic totul. Te rog ca ceea
ce afli de bine să comunici cui şi cînd vei ţinea de necesar.

250
 Crişan ţi-a referat desigur pe larg despre toate cile le ştie, cite le
presupune şi cile i-au împărtăşit spre a ţi le spune.
Brătianu se află chemat telegrafic - de vreo 5-6 zile la Londra. Pe
mîine seara îl aşteptăm să se întoarcă. în absenţa lui a sosit generalul
Văitoianu, luni a fost la Foch. A stăruit: daţi-ne echipamente, alimente,
locomotive. Dacă Polonia şi noi nu vom putea rezista bolşevismului, şi
voi sunteţi ameninţaţi. A ilustrat situaţia cu harta şi datele asupra dislo-
cărei şi numărul trupelor maghiare şi ucrainene. Colonelul Dumitrescu,
ataşat pe lîngă Marele Cartier de aici, l-a secondat. Acesta e un băiat
excelent, care şi în Versailles a expus perfect punctul de vedere militar
în 25.II-a.
Foch a declarat că e pe deplin convins şi că acuma vede cit de
adevărate erau rapoartele lui Berthelot. A promis că va lua dispoziţii
urgente. în ceea ce priveşte alimentaţia şi echipamentul să vorbească cu
Clemenceau. Englezii şi americanii fac greutăţi.
Pe subşeful lui Foch, gen. Weigand, l-a găsit gen. Văitoianu bine
informat şi dispus, confirmîndu-se din vorbele lui că Foch a luat dispozi­
ţii serioase. Noi am cerut demult ca să i se încredinţeze gen. Berthelot
comandarea frontului nostru.
Subşeful statului maj. al lui Franchet d’Esperey este aici. El se
interpune pentru şeful său. între Berthelot şi d’Esperey se dă astfel o
luptă pe care noi o plătim. Rezultatul se va vedea curînd dar nu-1 pot
prevedea.
Astăzi la 10 h. 10’ am intrat cu gen. Văitoianu şi cu min. Antonescu
în cabinetul lui Clemenceau. Un moş grăsuţ, cu paşi cam greoi, dar cu
eleganţă uşoară în mişcări şi gest proprii francezului, ne primi. Pe cap
are o şepcuţă de casă cu marginea suflecată, de postav negru, pe care în
decursul conversaţiei o ridică şi şi-o aşează iar pe capul lui cam' chel.
Sprînccnele stufoase acopăr ochii de voiciune şi agerime surprinzătoare
pentru un om aşa bătrîn. Glasul e sonor, tonul în care se întreţine cu noi
e amabil şi călduros. Mi-a făcut o impresie deosebită de ceea cc mi-o
făcusem văzîndu-i portretele, cetindu-i biografia şi discursurile.
Ascultă ceea ce-i spune Văitoianu şi ce adaugă Antonescu şi eu,
în linişte, făcînd numai ici-colea o observare ori punînd o întrebare.
Respiraţia cît timp tace e sacadată, astmatică. îndată ce începe să vor­
bească nu se observă nici un simptom de boală sau bătrîneţc. Ne spune:
Da, aşa este, le ştiu toate. Franţa a făcut tot ceea ce a putut pentru
România şi vrea să facă tot ce va putea. Franţa este însă epuizată de
resurse materiale; nu mai poate da împrumuturi. Echipamente ? Da,
dar în locul lor trebuie să ne prevedem cu altele. Este deci o chestiune

251
de parale. Noi v-am susţinut şi în Consiliul Militar şi în Consiliul
Conferinţei. S-au opus însă d-1 Lloyd George şi dl. Wilson. Căutaţi să-i
convingeţi pe ei, noi o să vă susţinem pe viitor.
Ara aruncat observarea că ungurii au tot materialul de război
depus de armata Mackensen între Szolnok şi Budapesta şi că dispunînd
şi de materialele din arsenale îşi pregătesc o armată mare. Au peste 2000
locomotive etc. El a răspuns: ştiu, ştiu şi a repetat, concediindu-ne, să
stăruim pe lingă americani şi englezi.
Cînd intrasem ieşea Pichon, moşneagul obosit cu un teint de om
tînăr. Ne-a dat mina şi a ciosăit spre ieşire. Moşi la francezi, moşi la
enlgezi, la americani, la italieni. în comisii apoi mulţi oameni sub 30 de
ani. Dar moşii au votul.
Nu e nici rea voinţă, însă fiecare îşi păzeşte interesele, gelos să
nu-i ia celălalt înainte. Franţa e într-adevăr epuizată. Burghezul francez,
ţăran sau orăşean, milionar ori muncitor are în ladă hîrtii de valoare.
Vrea să-i schimbe cuponul, dar nici dările să i se ridice nici din avere să
nu renunţe la o parte. Plătească neamţul! Că nu are de unde, de aceasta
nu-i pasă. Opoziţia în loc să îndrume şi să calmeze agită în sensul acesta.
Astfel vei înţelege că şi guvernul francez a contras cu împrumut în
Englitera. (în ziare, se înţelege, nu se pomeneşte nici un cuvînt. Cenzura
este foarte severă).
Americanii ar voi - după ce generoşii de ei au primit să fie “naşii”
la reclădirea cîlorva comune distruse de nemţi - să primească reedifica-
rea părţilor distruse ale Franţei. Ministrul francez vrea să reconstrueze
Franţa spre a evita reîndatorirea şi minarea ţării. Francezii ar voi să fie
ei şi belgienii mai întîi despăgubiţi de nemţi. Englezii şi americanii sunt
generoşi: ei vor să-i pună pe nemţi întîi în situaţia de a putea produce
spre a avea ce stoarce de pe ei frumuşel, pe încetul, împărţind frăţeşte
- la timpul său. (Creditînd în timpul acesta francezilor, italienilor şi
Europei sărănloace).
Grupa de gazetari, care vor veni să ancheteze la noi, e compusă:
sînt vreo 8 ziare şi între ele birouri mari de corespondenţă.
îţi voi depeşa plecarea şi le rog să dispui ca la Copşa să-i aştepte
un tren special. Te sfătuiesc să faci - ca primind prea tîrziu telegrama
mea - neavînd timp să mai trimiţi înaintea lor trenul special şi putînd
numai în momentul ultim dispune: de la Copşa pînă la Sibiu să meargă
într-un vagon clasa primă cu perniţe rupte şi cu bănci de lemn. Din Sibiu
încolo apoi fă-le un tren comod. Compunc-le itinerarul cum crede de
bine. Mai întîi Săliştea-Poplaca' (arsă de nemţi), Răşinari, apoi un sat
săsesc-românesc pacinic, apoi Brandsch şi Dorr. Se înţelege după ce vor

252
fi aşezaţi la hotel, ori pe la familii, să-i primeşti solemn, Moroianu va
face pe interpretul. Va fi bine să-l ataşeze pe Racoţi pe lingă ei. Viziteze
necondiţionat secuimea. De se poate să li se prezinte deputaţii de ma­
ghiari, ovrei, saşi mulţumiţi cu stăpînirea străină. Brandsch vorbească-le
de şvabi şi de Banat.
Viziteze şi ancheteze în comunele în care maghiarii au comis
atrocităţi. Ei vor trimite telegrame. Dispuneţi la Bucureşti in acest sens.
Reîntorşi vor descrie cele experiate şi vom scoate o carte pe cînd vor
veni ungurii. Nu pot sta decît 10-15 zile, în care timp e cuprinsă şi
călătoria încolo şi încoace. Bine ar fi să fie conduşi la Bologa şi la Siria
(în casa familiei Hotăran).
Am discutat o mulţime cu dr. Kramar. Pe ei aliaţii îi tratează tot
aşa de prost ca şi pe noi. Mai mult, afară că îi lasă să fie ucişi de maghiari,
nici ei nu pot căpăta din locomotivele furate de pe teritoriul lor şi
Antanta i-a oprit să furnizeze nemţilor articole în schimbul unor măr­
furi indispensabile de care avem lipsă. Cum Wilson forţează “pace pre­
liminară” ca apoi “tribunalul Ligei Naţiunilor” să aranjeze detaliile (!),
l-am întrebat pe Kramar cum îşi închipuiesc americanii şi englezii
“pacea” cu o Germanic recalcitrantă şi o Rusie nepacificată.
El mi-a răspuns: prin voluntari pe care îi vor trimite în Rusia vor
să pacifice. Eu am observat: dar aşa o să ne lasă în plină anarhie. Ce va
să zică o asemenea pace ? Ce e cu domnii aceştia, de care avem noi aşa
mari iluzii: “mais ils sont des foux”, sunt nişte nebuni, mi-a răspuns.
Şi apoi, cu o flacără în ochii lui inteligenţi, cu tăietură mongolică:
Domunle, să ne vedem odată scăpaţi de ei, ca să ne putem vedea de ale
noastre ! Am discutat cu el raporturile noastre politice şi economice
viitoare. în chestia valutei şi a împrumuturilor de război vom proceda
în perfect acord. (Cei mari ar voi ca lichidarea averilor duşmane de pe
teritoriile noastre să nu fie ale noastre, ci ale Antantei şi apoi - la paştile
cailor - să ne primim şi noi cuota, după ei cuota lor folosi-o spre a ne
“industrializa”).
Kramar mi-a expus şi reforma agrară după cum o contemplează
pentru ceho-slovăcime. Pe moşiile mari vor face colonii. Vor crea o
puternică clasă de mijloc, cu proprietăţi pînă la 200-500-1000 iugere,
după bunătatea pămîntului. Ţărani cu stare bună, maiorate ţărăneşti.
Vor reţine mai multe latifundii spre a avea ce parcela mai tîrziu şi vor
bate pămîntul ca obiect de comerţ liber. Au greutăţi cu ţăranii, care toţi
vor voi să cumpere cît de mult pămînt, dar speră să. răzbească. Ei au de
gînd să aranjeze mai întîi chestia financiară şi chestiunea averei, apoi, pe
încetul reforma agrară, căci pripindu-o ar risca să bolşevizeze poporul.

253
“Trebuie, zicea el, să evităm ca în ţărănime să se nască credinţa că
reforma agrară se va face spre a lua de la cel ce are spre a-i da celui ce
nu are. Să va da aceluia căruia în interesul statului să va găsi de bine să
i se dea”. Am comentat relaţiile din slovăcime, analoage cu ale noastre.
Mi-a răspuns că speră să izbutească în ciuda agitaţiei maghiare. (A mea
părere e, după discuţia cu Kramar, Brătianu şi alţii, că ar mai trebui să
facem doi paragrafi în chestia reformei agrare: 1) statul are dreptul în
timp de x ani să exproprieze orice moşie de peste x hectare pînă la
minimul de x hectare cu scopul de a o parcela; 2) banca ţărănească se
instituie spre a înlesni cumpărările din mînă liberă şi spre a sta în ajutor
ţăranilor care participă la cumpărarea moşiilor expropriate).
Determinarea loturilor în minimale şi maximale o ţin de o catas­
trofă tot aşa de mare ca şi opreliştea de liberă vînzare. Polonia 20 de ani,
cînd pînă şi în România numai 10 au prevăzut.
Fără familii de ţărani în stare bună şi de proprietari de mijloc,
cum vrei să-ţi creezi familii cu tradiţii şi cultură ? Funcţionari şi proletari
nu pot forma un popor conştient ci numai oameni cu sufletul plecat în
jugul statului, deci bugetofagi şi o ceată de nemulţumiţi, accesibili orică­
ror lozinci demagogice. Nici nu vorbesc de scăderea producţiei şi de
stagnarea creărei unei clase de muncitori industriali etc. De la reforma
aceasta depinde toată evoluţia noastră viitoare. Ceea ce de la Grachi
pînă la Lenin nimenea nu a putut rezolva bine, dă-mi voie să dubitez că
oricît ar fi de ager şi chemat în chestii agrare, nici Osvadă nu va izbuti
să rezolve în timp de 2 luni de studiu întrerupt prin recidive comerciale.
El va pleca pe ici colo, răspunderea morală rămîne însă pe veci
pururi legată de numele tău !
Cînd i-am spus lui Kramar că unii (nu am cutezat să zic Bontescu)
contemplează să expropriem taxînd în valoarea din 1913 pămîntul şi
plătindu-1 în coroane din 1919, a început să rîdă şi a zis: “dar atunci ar
fi mai bine să ziceţi o răpim, o confiscăm”. Noi vom plăti ce vom lua
omeneşte. Dar pe Czernin ? - Şi pe el, nici a lui nu o vom confisca-o, a
nimănui, căci nu putem să ne expunem să ne pierdem reputaţia bună în
ochii lu m ei!
I-am spus că eu aş fi fost de părerea ca moşia lui Sz611 să o confis­
căm şi am motivat, dar el mi-a replicat că folosul nu e în proporţie cu
pierderea morală. (De atunci am reflectat şi îmi dau seama că ungurii
ar instiga toată orbis terrarum în contra noastră dacă am realiza ideile
lui Victor Osvadă. Te rog, deci, ca înainte de venirea lor încoace să nu
se comită indiscreţia ca să afle cumva despre conţinutul proiectului
reformei agrare).

254
 Cu Kramar am mai vorbit de Hodia. îmi spunea că a făcut un
chics cînd cu negocierile din decembrie. Eu am căutat să-i dovedesc că
cu maghiarii nu se poate opera decît după medota lor.
L-am vizitat azi pe Tache Ionescu. Am sperat să-l pot îndupleca
să primească o invitare unde să stăm la masă numai trei inşi: Brătianu,
el şi eu. Nu am reuşit, căci se teme de partizanii săi. De altcum cred că
am reuşit să îl conving, că a-1 scăpa pe Brătianu astăzi înseamnă a aspira
la o moştenire a cărei ipotecă încărcată pe timpul agitaţiei opoziţionale
cu atît mai imposibil ar fi să o achiţi cu cît nu ar putea oferi nici cît oferă
actualul guvern.
Mi-a promis nu numai o neutralitate binevoitoare faţă de
Brătianu - adecă faţă de pertractările de pace - ci şi tot sprijinul “neofi­
cial”. Exact ca Goga, care alaltăieri, în fine, pentru prima dată de cînd '
sunt aici, m-a vizitat. Spunea că îşi va aduce nevasta din Milano, apoi
pleacă la Sibiu. Va ţinea o mare adunare în piaţa Clujului spunîndu-le
ungurilor: Vin din lumea mare. Trebuie să vă împăcaţi cu soartea. Aici
să ne înţelegem.
I-am arătat că Cons. Dirig. şi noi cei de dincolo nu putem să ne
amestecăm în afacerile de partid, nici să primim portofolii într-un cabi­
net “naţional” înainte de constituantă. (Ar fi bine dacă C. Dirig. ar
publica o dată pentru totdeauna în presa din ţară o hotărîre spre orien­
tare, că acesta este punctul nostru de vedere, ca să înceteze acuzarea ba
a lui Stroescu, ba a unuia dintre noi.)
Tache Ionescu, în fine, mi-a promis că îşi va calma partizanii din
ţară şi că nu va pleca la Bucureşti.
Graniţele noastre par a fi stabilite în comisia de 10.
Din Sătmar, Sălagiu, Bihor nu pierdem ţinuturi româneşti deşi
s-a tras linia mai spre est de linia din tratatul din 17 august 1916.
în T oron tal vor să dea ungurilor colţul de sus, inclusiv
Kikinda-Mare. Nouă o fîşie pînă-n Tisa de vreo 6-10 km lăţime ca să
avem port. Restul, sîrbilor.
Eu rămîn intransigent, cu atît mai mult cu cît aflai că proiectul
acesta s-a făcut cu intenţia ca renunţînd noi la partea de amează-zi în
favorul sîrbilor să ni se cedeze ceea ce vreau să le dea maghiarilor.
La tot cazul mă tem că, atunci cînd vor veni ungurii, vom mai avea
din greu de luptat în contra intrigilor sprijinite de acţiunea lor militară
de acasă. Chiar de aceea zi de zi am făcut şi am făcut toţi care au putut
face totul, spre a exopera retragerea trupelor maghiare şi înaintarea
noastră. Pentru Sătmar-Carăi-Oradea-Arad să va mai da aici de
maghiari o luptă disperată. Tema: păduri, mine, căi de comunicaţie.

255
 Americanii sunt foarte accesibili ideilor generoase sprijinite de argu­
mente de ordin economic. Englezii le seamănă la nărav. De aceea am
cerut prin radiogramă să-mi trimiţi 5 (cel puţin) oameni pricepuţi în
chestii de statistică (Iosif?), mine (?), silvicultură (Marţian ori altul),
finanţe de stat, comunicaţie. Nu am nici un răspuns. Cînd vor veni? Te
rog trimite-i curînd! Pe Horia Petrescu l-am chemat telegrafic. Nu am
pentru cănţălărie şi pentru pregătirea materialului pentru curier şi îmi
trebuie un cronicar, căci nu e cine să facă raport pentru “Patria”.
Lui Brătianu i se par totdeauna prea mulţi. Nu ai idee ce lipsă de
organizare şi de împărţire de muncă stăpîneşte în toate corporaţiunile
fraţilor din ţară. Eu nu pot munci aşa. Şchiopul, Ghiţă Pop şi Crîşmariu
au plecat cu Comnen la Berna. Pe Esca l-am reţinut şi l-am mai angajat
pe prof. Nic. Bogdan (bărbatul Tincuţei). Ei şi Mocioni îmi extrag
din ziarele ungureşti insultele la adresa Antantei. Va fi o broşură de
“bine aţi venit”. Vuia traduce de se rupe. Caius îmi aranjează vizitele,
mesele, referate, aleargă la Brătianu, la legaţie. Coltor frecventează
popii. Moroianu adună gazetarii. Eu mă rup în zece. Pentru comisii am
rămas cu Şerban. Noroc că omul acesta face o pasiune de a se sinucide
pe încet muncind ziua, noaptea, ca un semizeu dar în iluzia că slăbuţul
lui organism ar dispune de forţe fizice bovine. Vezi deci cit de mare lipsă
am de forţe nouă. Brătianu e zgîrcit, căci aici nu a putut stoarce nici 10
milioane pînă acuma.
Am discutat cu Danielopol, Creangă şi Şerban. Dacă ne-ai trimite
cîteva milioane în aur le-am amaneta pe lingă triplu numărar. Finan­
ciarii de aici numaidecît ar începe să ne îmbie. Alaltăieri s-a svonit că
totuşi ne va credita Franţa. America numaidecît ne-a deslegat creditul
depunerei de 50 milioane.
Fă cum vei crede, dar emancipează-mă de vecinica cerşitorie căci
fiind creiţăroşi riscăm să ne bată alţii, sărăntoci şi să ispăşim cu milioane
şi sute de milioane, pentru că am cruţat la timp nepotrivit cîteva zeci ori
sute de mii.
America ne va furniza sămînţa de bucate. Pe la finea lui april va
sosi la Constanţa. De nu vom mai putea semăna, vom mînca-o.
Anecdote caracteristice, detalii foarte interesante, legături im­
portante (contract cu popii prin Coltor, eu cu francmasonii). Ţi le voi
raporta de altă dată, căci iar e la 24 după miezul nopţii. Ţin să-ţi spun
ce cuget în continuare despre conferinţă.
Să sbat ca cîinii pentru ciolan în curte. Pe stradă dau din coadă
generoşi. Nu au nici un metod în chibzuirea programului de muncă.
Schimbă ordinea de zi fie din lipsă de claritate ce a stăpînit cînd s-a

256
 stătorit, fie că se poticnise de o întrebare la care nu au fost pregătiţi.
Ţinînd la prestigiu îşi dau aerul parcă ar pricepe toate chestiile, dar mai
cu seamă americanii şi în multe privinţe şi englezii nu au habar nici de
imponderabilele psihice nici de raporturile sociale, politice şi econo­
mice de pe continentul nostru. Informaţia de azi, te pomeneşte că o
răstoarnă pe cea de cri, cea de mîine pe cea de astăzi.
Repet: nu reavoinţă faţă de noi, ci suma tuturor acestor insu­
ficienţe produc zăpăceala ale cărei jertfe sîntem noi, polonezii,
ceho-slovaeii, iugoslavii şi grecii dar şi italienii şi francezii.
Nu ne rămîne decît să ne pregătim în cele economice tot aşa ca
şi în cele militare pe cit numai se poate din puterile noastre. Pe încetul
vom stoarce cite ceva de aici, dar trebuie să fim pregătiţi, ca luînd lupta
să ne facem înşine dreptate apărîndu-ne de bolşevici spre Ucraina şi
dîndu-i pe unguri peste Tisza iar pe sîrbi peste Dunăre, în momentul
potrivit. Si vispacempara bellum. Sîrbii, aşa balcanici cum sînt le impun
cu nesupunerea lor mai multor babe în pantaloni decît noi ca element
de ordine şi de disciplină. Maghiarii cu fanfaronadele, corupţia şi pozele
lor belicoase azi mîine vor fi trataţi ca aliaţi, de nu le vom şti da vreo
două peste ţeastă. Ei vor fi chemaţi numai să iscălească dar ştii-tu cum
ştiu ei să sucească şi să răsucească vorbele. Pe atunci îmi prepar arse­
nalul de hîrtie, tu prcgăteşte-1 cel de oţel căci acela procură respect şi
acestuia.
Te îmbrăţişez cu mult dor şi drag, nevastă-mea îţi trimite respec­
tuoase complimente. Al tău iubitor,

Alexandru

Paris, 20/III. 1919

 Paris, 14/1V. 1919
52, Rue Francois ler
Iubite Iu liit!

Grupa dc gazetari români condusă de Moroianu, înfinc, e la

dispoziţia la. D-zeu să vă ajute să-i conduceţi cu succesul dorit.
Biroul de presă din Berna sub conducerea lui Comnen lucrează
excelent. Toate ziarele elveţiene le stau la dispoziţie. De asemenea,
agenţiile Havas, Reuter şi Radio, care le publică toate ştirile trimise.
Din sursa acestor agenţii se adapă presa mondială.
Aproape tot ce găseşti referitor la chestia noastră în presa mon­
dială - pe care vi le trimitem cu fiecare curier - sunt date de noi iar în
timpul mai nou luate, în mare parte, după şti rile plasate la marile agenţii
prin biroul nostru din Berna. La finea lui mai prevăd, fondul pus la
dispoziţie pentru acest birou de dl. Brătianu se va epuiza. Pînă atunci
voi putea acoperi din el şi lefurile gazetarilor noştri. Ghiţă Pop lucrează
cît se poate de bine. Sunt foarte vesel de rapoartele pe care le primesc
de la Comnen asupra activităţii lui. De asemenea, Şchiopul, care e la
înălţime şi plin de rîvnă. Cu Isac s-au ivit greutăţi. Nu se lasă disciplinat
la o colaborare cu ceilalţi. Voi mai încerca iar de nu voi reuşi să-i mulţu­
mesc pentru servicii - trei luni i s-au împlinit - şi o să-l pun la dispoziţia
colegului Flueraş.
Alaltăieri am participat cu dl. Brătianu la şedinţa plenară a confe­
rinţei. E o farsă. Şezi acolo biet european amestecat cu negri, galbeni,
bruni, o adevărată cloacă gentium în miniatură.
Wilson are un fotoliu cu spate mai marc decît ceilalţi premieri
iar noi, minorum gentium scaune. Aşa se simbolizează egala îndrep­
tăţire democratică şi autodeterminismul.
Afară de referentul englez a vorbit Wanderwelde, excelent, a mai
luat cuvîntul Wilson, un englez, iar în rest cubanul, haitianul, 2 ma-
haradjahi indieni, reprezentantul Panamci şi alţi exotici. Europenii,
minorum gentium, au participat la farsă prin tăcere. Gîndul adevărat
nici unul nu cutează să şi-l spună spre a nu strica cauzei ce o reprezintă.
State ale căror graniţe şi instituţii nu sunt staloriie necum necunoscute
de conferinţă participă prin delegaţi recunoscuţi şi iau prin tăcere hotă-
rîri unanime care impun angajamente forurilor viitoare constituţionale
care şi de ar voi, nu vor putea ţine cont de angajamentele acestea. O
comedie şi stearpă, şi goală !
Planul final, mă tem, nu se va putea emite decît reluînd, conform
unui program de muncă logic şi fără atîtca gînduri rezervate, lucrările.

258
 Ca şi tind o să sc nască un copil. în loc să iasă cu capul înainte, iese cu
braţul sting. O moaşă nepricepută hăţeşte de braţ. Va ucide şi mama, şi
copilul.
Numai un obstclician pricepui mai poate ajuta. Fără jenă, lege
ortis, cu multă răbdare şi iscusinţă, trebuie mai întîi să repună braţul să
întoarcă fătul iar apoi să-l scoată.
Doamne, să ne vedem odată stăpîni în casa noastră, mîntuiţi de
aceşti oameni conduşi de egoism, îngustime şi grandomanie aristocra­
tică ascunsă şi sub draperia unor fraze democratice, generoase, în a căror
seriozitate nici băcanii din Paris nu mai au încredere.
Ieri am prînzit cu Franklin Bruillon, Burie, omul de încredere a
lui Briand şi generalul Iliescu. Azi la amiază cu generalul Coandă şi
Mişu, împreună cu 2 americani. Seara cu Steed, M-me Rose, Geraud
(“Echo de Paris”) Stroiescu, Pelivan etc. cu totul 16 inşi. Masă de revanş
care a costat aproape 1000 fr., dar n-am ce să fac! Mîine seară banchet
de adio gazetarilor care pleacă cu Moroianu. Va participa, mi-a promis,
şi Brătianu.
Ieri după-amiază am participat la şedinţa solemnă a Uniunei
Latine - a vorbit şi Brătianu. De acolo am mers la jourul lui Steed,
inundai de iugoslavi masculini şi feminini. Deci: primirea deputăţiei
maccdo-române, masă cu Franklin-Bruillon, unio latina, Steed, bilete
de operă de la Stroescu deci du-te la operă, la 12 1/2 vii acasă, pînă la 3
lucrezi materialul admirabil ce mi l-ai trimis. Azi împărţirea materia­
lului de tradus (Pillat a dictat toată după amiaza deşi a fost duminecă).
Prînz cu americanii, apoi discuţie cu Mişu. Punere de punct al materia­
lului şi al memorandului ce-1 pregătim cu Caius, 2 scrisori, cina, acum e
deja după 12 1/2. Aşa trece ziua.
Iosif speră să fie la înălţime. Deocamdată cred că trebuie să-i ofer
ocazia să se convingă cît de temeinic dacă încrederea mare pe care o are
în cunoştinţele sale este întru toate îndreptăţită ori nu.
Fii bun caută să-i găseşti lui Moroianu o funcţie acomodată
cunoştinţelor şi experienţelor sale speciale şi limbistice. Ştiu că ţii la el,
ştiu că nu e avisal la recomandaţia mea, după ce îl apreciezi nu de cri,
alaltăeri. Dacă, totuşi, îţi atrag atenţia asupra lui, o fac pentru că omul
a fost de multe ori expus la multe nedreptăţiri şi chiar şicane, mai cu
seamă pentru că a fost prea intransigent în afirmarea sa de transil­
vănean.
Te îmbrăţişez cu drag,

Alexandru

259
 Paris, 24-29 septembrie 1919,
52, Rue Francois Ier

Iubite lu liu !

Sosind Cherciu aseară, în 23 l.c. mi s-au completat informaţiile

pe care le-am primit de la tine în scrisoarea dto. 13 l.c. din Bucureşti. Mi
s-au completat prin cele ce mi le comunică, în numele tău, Moroianu ca
răspuns la mai multe întrebări. Şi de la Viorel Tilea mi-a adus Cherciu
scrisoare în care îmi descria discuţiile pe care le-a avut cu diferiţi englezi,
îmi pare bine că, dacă nu mă înşel, băiatul pare a fi devenit mai precaut
în privinţa delapidării încrederei sale faţă de străini de distincţie. De
data aceasta nu a mai repetat faţă de Leeper efuziunile de însufleţire
prădate în onoarea lui Madge. E păcat însă, că dintr-un egoism, pe care îl
pricep şi apreciez, tu îl ţii pe Tilea în serviciul tău, în loc să-l ambiţionezi
ca să-şi facă studiile. Păcat pentru el şi viitorul lui. Băieţii de calitate nu
e permis să rămînă neisprăviţi. Anii trec şi în loc de a face carieră, într-o
bună zi, se va pomeni că a rămas din vina ta, un neisprăvit. Nepotul
d-rului Raţiu merită altă soartă.
Mult m-am bucurat văzînd din scrisoarea ta d-to 15 l.c. cît de clar
ai pătruns situaţia şi oamenii din ţara veche. Nu am putut crede nici
un moment că tenacitatea convingerei tale şi logica ta impecabilă vor
sucomba ispitei care ţi s-a prezentat în toate variantele fregeliene ale
iscusinţelor bizantine. “Ansagalaşurile” celor cu şeptăcile şi cu crăiţele
în mînă nu puteau reuşi să te prostească să pierzi jocul, avînd toţi aşii.
Momentul ca să intri pe scenă va fi sosit cînd vei avea la spate un partid
parlamentar puternicei bine închegat, pe baza solidă a unui program
principial şi înţelept. îţi gratulez din tot sufletul la “succesul mare ce
l-ai repurtat neisbutind să formezi guvernul. “Şefii” se vor împăca astfel
şi pe viitor mai uşor cu tine, iar M.S. va mai avea ocazie să-ţi fie recunos­
cător, cînd îşi va lua, ca rezultat pozitiv, refugiul la tine.

260
 în 18 l.c. am fost chemaţi cu dl. Mişu la Pichon. Discuţia a fost
foarte amabilă. Moşul, cu tipul antropologic al unui vechi gal - numai
costumul de războinic de pe timpul lui Cezar îi lipseşte. Era în toane
bune. Şi-a făcut o mulţime de notiţe referitor la faptul că, pe cînd en­
glezii permit traficul de mărfuri cu România, francezii interpretează
opreliştea Consiliului Suprem astfel incit nu numai exportul de arme
dar, în general, orice export pentru noi au oprit, păgubindu-se. Apoi: ca
voluntarii şi prizonierii noştri din Siberia să fie luaţi sub scutul Franţei
şi repatriaţi deodată cu cehoslovacii şi cu ceilalţi soţi de suferinţă.
Niţescu a făcut tot ce omeneşte i-a fost cu putinţă în interesul tovarăşilor
săi din Siberia.
Bine ar fi ca să stăruiţi fără mănuşi ca ministerul de externe şi de
război să dea ordin categoric, ca legaţiunea de aici să facă tot ce e de
lipsă spre a-i repatria pe băieţii noştri din Siberia. Contract cu francezii,
japonezii etc. punînd la dispoziţie sumele necesare şi să le trimită celor
din Siberia măcar o sumă de 3-400 mii fr., căci sini lipsiţi de toate.
De luni de zile să tot tărăgănează o chestie care ar fi putut fi aranjată în
10 minute. Ataşatul militar scrie la Bucureşti. Cei de la Min. de Ext.
întreabă: cîţi oameni sînt în Siberia (după ce Niţescu de 4 luni le-a
referat). V. Antonescu nu poate lua angajamente necum lichida parale
pînă ce nu e acoperit printr-un act. Ataşatul militar nu poate da act
neavînd poruncă din Bucureşti. Şi aşa în infinit. Acum am ajuns că actele
s-au scris. Totuşi nu ar strica o telegramă căci de altcum mă tem că iar
să va ivi vreo piedică formală... şi băieţii noştri pier în Siberia.
Sîmbătă în 20 sept. ne-am prezentat cu dl. Mişu în biroul proto­
colului la Quai d’Orsay, spre a iscăli tratatul încheiat între toate statele
“Ligei Naţiunilor” referitor la exportul şi importul mijloacelor de
război. Afară de reprezentantul republicei Haiti ori a Cubei numai noi
nu iscăliserăm. Articolele tratatului sînt stilizate fără echivoc, astfel
încît le poţi interpreta - dacă ai putere! - după plac şi aplica aşişderea.
Colonelul Toma Dumitrescu referase la Bucureşti şi ne comunică şi
nouă că din punct de vedere militar nu pot fi invocate excepţii. Un
bine va rezulta la tot cazul: vom fi siliţi ca punînd de o parte indolenţa
orientală să ne apucăm cu posibilă grabă de a ne face fabrici de muniţii,
tunuri, puşti, cu un cuvînt arsenale, spre a fi dispensaţi de importul din
străinătate.
Danielopol a exprimat nedumerirea, fiind guvernul în stadiul
demisiei, să cerem autorizarea şi sub acest pretext să intrăm în discuţie
cu Consiliul Suprem spre a obţine declaraţia în scris că România nu
aparţine ţărilor puse sub un oarecare protectorat.

261
 Eu am stăruit să nu ne căcăstorim cu chiţibuşerii de aceştea.
Ne-am agrava situaţia şi ne-am prezenta în lumina unor oameni ocotioşi
care caută cu orice preţ nod în papură. Toţi au semnat tratatul acesta.
Noi suntem într-o situaţie genantă faţă de aliaţi refuzînd iscălirea trata­
tului cu Austria. Să dăm dovadă că nu am renunţat a face us de dreptul
nostru ca părtaşi în “Liga Naţiunilor”. Să semnăm tratatul acesta tot aşa
ca şi acela cu Bulgaria. Dl. Mişu nu s-a pronunţat. Ziua viitoare, sîmbătă,
în 20 l.c. pe la 11a venit însă dl. Mişu la mine, spunînd că va fi bine să
mergem să semnăm. Şi astfel am făcut.
Reprezentantul lui Petliura la C.P. e contele Tiszkiewicz. Cu unul
din consilierii lui, dl. Halip, am avut mai multe întîlniri. Ţinem cu ei
relaţii bune şi îi încurajăm. Cînd şi unde putem îi sprijinim. Ne-am
angajat, la rugarea lui Tiszkiewicz, să intermediem o apropiere între ei
şi iugoslavi şi polonezi. Pasic ne-a promis că-i va primi. (A propus Pasic
să exmitem şi noi şi ei cîte 1-2 domni spre a discuta acordul de procedere
în chestia tratatului cu Austria. Ne-a declarat că ei nu vor iscăli. Toto­
dată a atins chestia Banatului spunînd că linia de frontieră e imposibilă,
ar trebui să căutăm - pe calea acelei comisii - modalităţile de a tranşa
litigiul). S-a plîns şi el în contra omniprezenţei evreieşti care a încurcat
toate iţele conferinţei.
Dl. Mişu şi eu am declarat că suntem gata a numi doi reprezen­
tanţi; că în privinţa atitudinei noastre cu privire la chestia minorităţilor
trebuie încercată o acţiune solidară rămînînd să găsim apoi între noi
modalităţile prin care minorităţile să fie întărite în drepturi, pe bază de
reciprocitate; că va fi bine ca din exmişi să discute şi chestia Banatului
etc. Fiind atît Pasic cît şi Trumbic chema ţi subit la Belgrad au plecat ziua
viitoare şi astfel totul a rămas baltă. Ar fi bine ca pe cale diplomatică să
se caute o soluţie. Reprezentanţi iugoslavi şi ai noştri ar putea să se
întîlnească la Pesta, Viena ori în alt oraş neutru.
Dmowsky ne-a invitat la masă. Ne-a spus că interesul polonezilor
e să ţină relaţii bune cu Denikin, spre a împiedica reuşita unei influenţe
prea mari a Germaniei în Rusia. Cu Germania caută să găsească un
modus vivendi ca vecini. O misiune de evrei din America nu a obţinut
de la guvernul polonez permisia de a vizita ţara. (Morgenthal, fost mi­
nistru al Americei la Constantinopol a fost lunile trecute prin Polonia
şi a făcut un raport favorabil polonilor şi nefavorabil evreilor. Acest
raport a fost publicat şi în ziare. Morgenthal aparţine aripei evreilor
antisionişti. Combate pe susţinătorii jargoului, stăruind pentru asimi­
larea naţională, id est limbistică, a coreligionarilor săi, şi să străduieşte
ca să asigure avantagii economice Americei şi evreilor din diferitele ţări

262
 cu “interes limitat”).
Dmowsky a dat evreului care voia să “studieze” şi el chestia evrei­
lor din Polonia răspunsul: “Cu 1/2 sunt prea mulţi în proporţie cu popu­
laţia noastră. Această 1/2 va trebui să plece”. (E vorba de glumă).
Nu prea voia să-l primească pe Tiszkiewicz, dar cedînd insis-
tărilor noastre s-a învoit să-i invităm la masă pe ambii. Ne-a comunicai
că se găseşte la Paris o deputăţie de 2-3 slovaci care cer autonomie.
“Condusă de Hlinka?” - observai eu.
- Nu ştiu cum îi cheamă, s-au prezentat la delegaţia noastră cu
rugarea să-i primesc.
Ii voi primi căci, în fine, trebuie omul să primească pe oameni
veniţi de aşa departe.
Eu: “Va fi şi un deget mic polonez în afacere?”
El: “Nu. Am fost surprins devenirea lor, care în definitiv nu are
mare rost.”
Ulterior am aflat că Hlinka, dimpreună cu alţi 2 slovaci, locuieşte
chiar în hotelul polonezilor.
Polonezii lucrează la naţionalizarea Bisericei lor. în Boemia de
asemenea să continuă discuţia pe această temă. în Croaţia preoţii rom.
cat. stăruiesc pentru admiterea căsătoriei şi alte reforme.
Coltor, în primul rînd, dar şi Caius şi eu am avut aici diferite
discuţii cu factorii competenţi, căutînd a găsi mijloacele pentru parali­
zarea şovinismului maghiar în sînul Bisericei romano-catolice de la noi.
Autonomiile confesionale trebuie să le lăsăm neatinse, ba să dăm depli­
nă libertate ca fiecare confesiune să-şi contureze cum îi place organiza­
ţia bisericească. Statul să contribuie cu sume proporţionale numărului
sufletelor la salariile preoţilor etc.
Averea funciară bisericească să răscumpără. Şcolile sunt de stat.
Confesiunile, din propriile mijloace, au dreptul de a-şi susţinea şcoli.
Planul de învăţămînt, cărţile didactice etc. le prescrie statul. Catechi-
zarea o fac confesiunile. Minorităţilor le susţine statul şcoalc primare!
Secundare au dreptul să-şi susţină ele pe banii lor. Nici proiectul de
tratat pentru scutirea minorităţilor nu pretinde mai mult! Nedreptate
nu e permis să facem, dar trebuie să ne ferim de sinucidere, acordînd
privilegii. Grea problemă e naţionalizarea confesiunilor neromâneşti.
Cu rom.-cat. s-ar putea uşor găsi o soluţie satisfăcătoare.
Roma să-i înlocuiască pe franciscanii de la diferitele gimnazii
rom.-cat. maghiare cu călugări francezi. De asemenea, pe călugăriţele
care conduc diferitele şcoale şi internate. Caius Brediceanu are un întreg
plan spre a înlocui în acord cu Roma şi cu guvernul francez şi episcopii

263
 maghiari prin francezi. Şvabii sînt de origine franceză. Li s-ar oferi oca­
zia să-şi facă educaţia în vechia lor limbă. Astfel am putea mai repede
ajunge să dispunem de numărul suficient de preoţi catolici pe seama
comunelor maghiare şi şvăbeşti. Temîndu-mă că episcopul Radu să nu
stăruiască prea unilateral pentru susţinerea şcoalei confesionale îl voi
trimite pe dr. Coltor la Roma. Dînsul cunoaşte mai bine culisele con­
ferinţei şi îşi dă scamă că a susţinea şcoala confesională nu înseamnă
pentru confesiunile româneşti un cîştig dar pentru interesele noastre
naţionale un permanent pericol. Căci pe cînd noi am rămînea cu iluzia,
maghiarii s-ar putea organiza sub pavăza confesională şi ar găsi un adă­
post în şcoala confesională şi pentru nutrirea ideilor iredentiste. Sper
că eşti pe deplin de acord. Cehii şi iugoslavii regretă nespus că nu s-au
gîndit din bună vreme să-şi facă în ţinuturile alipite consilii dirigente.
După multe zbuciumări şi lupte interne ajung acuma la convingerea că
numai o soluţie similară cu cea găsită şi aplicată de noi va putea să
paralizeze curentele separatiste provocate prin centralizarea pripită şi
superficială...
Generalul Le Roud face parte din comisia de 10 pentru deli­
mitarea frontierelor nouălor state, respective ale statelor întregite. în
urma rangului dînsul a prezidat în mai multe rînduri. E om încă tînăr,
foarte deştept. Guvernul l-a întrebuinţat în diverse rînduri pentru mi­
siuni speciale în Japonia, Maroc etc. Trei rînduri de panglice de război
îi împodovesc mîneca în număr de vreo duzină. Ce om de mare influenţă
pe lîngă şefii conferinţei. Locuieşte 11 bis Rue Morbeau, în etajul V. Ce
soartă tragică au toţi aceşti generali! După război şi după încheierea
păcii fatal ajung la pensie. Din semizeii omenirei ajung burghezi paci-
nici. Intelectul, energiile, experienţele lor? Republica nu-şi bate capul
cu necazul marilor ei servitori. Ei însă nu se împacă toţi cu soartea
banală. Atîl spre priceperea celor ce urmează.
Pe 24 l.c. generalul Le Roud ne-a invitat la masă,j>e d-nii Mişu,
colonelul Toma Dumitrescu, col. Antonescu şi pe mine. In preziuă m-a
vizitat sub pretext ca să o invite, în numele nevestei sale, pe nevastă-mea.
Am discutat cam o oră. Mi-a expus:
România are tot interesul să-şi exploateze bogăţiile naturale.
Interesul Franţei este să-i stea într-ajutor. Relaţiile economice sunt
precursoarele alianţelor politice şi cea mai sigură garantă a acestora. în
Franţa s-a format o mare societate financiară pentru Europa orientală.
Şefii acesteia vor fi mîne-zi la masă. Astfel a vrut generalul să ne ofere
şi nouă şi lor ocazie să discutăm. Ar fi de mare importanţă pentru
România ca să nu fie avizată în privinţa armamentului la import.

264
>
Uzinele de la Reşiţa ar trebui numai dezvoltate spre a să emancipa de
străinătate producînd tot armamentul de care are trebuinţă ea însăşi
etc. etc.
I-am spus că găsesc ideea foarte bună, îi sînt nespus de recunos­
cător pentru interesul ce ni-1 poartă. I-am arătat ce bogăţie însemnează
sursele de gaz metan din Transilvania şi ce perspective economice şi
industriale ne deschid. L-am făcut să îi lase gura apă după fabrica de
azot aerian de la Sf. Martin şi să-i sclipească ochii, vrăjindu-i înaintea
fantesiei bogăţiile subsolului nostru. Fiindu-ne Franţa ţara mai apro­
piată de inimi şi mai puţin periculoasă ca creditor şi tovarăş de sine, se
înţelege că voi face tot ce să va putea ca să promovez reuşita înţelegerii
economice. Este însă un inconvenient destul de mare faptul că, pe cînd
în tratatul cu Germania să admite lichidarea averilor străine, pe atunci
în cel cu Austria lichidarea e oprită şi în cel cu Ungaria se pregăteşte
aceeaşi dispoziţie. Neputînd noi lichida băncile, fabricile etc. societăţile
pe acţii şi întreprinderile private maghiare de pe teritoriul Transilvaniei,
capitalul străin amic găseşte o concurenţă formidabilă, iar noi rămînem
cu o mulţime de cuiburi inamice în sînul teritoriului nostru. în dosul
tuturor acestor întreprinderi stă via Budapesta-Viena, direct ori indi­
rect, bine mascat ori abea acoperit, capitalul german.
Industria noastră de mine, de lemne, de gaz etc. etc e.în mîini
străine. Cazul Reşiţa e tipic. Francezii au cam 1/3 parte a capitalului.
Cum să şicanăm societăţile ori - neputînd printr-o Lansee ajunge re- ,
zultat - provocînd o baisse să-i păgubim şi pe acţionarii francezi. Căci
îngreunînd producţia - prin şicane administrative, destul de reduse în ,
munca greutăţilor cu muncitorii, ne-am păgubi înşine interesele cele
mai vitale de stat. în cazul Reşiţei am putea sili pe acţionarii străini să-şi
vîndă acţiile, fiind vorba de interese militare. Ce ne facem însă în celelal­
te nenumărate cazuri? Ce greu va fi şi pentru noi şi pentru capitalul amic
să răscumpere acţiile şi cît de avantajos ar fi putut să le cîştige, dacă ni
s-ar fi permis lichidarea, Iară a da piept cu concurenţa firmelor deja
reputate şi fără a provoca cea mai mică stagnare a producţiei. Generalul
întruna mă întrerupea: dar de ce nu v-aţi adresat către mine? cu cine aţi
vorbit dintre domnii din comisii? etc.
I-am răspuns că pe lîngă membrii comisiei de desdăunare şi a
celei financiare etc. s-a intervenit din partea noastră cu toată stăruinţa;
fără rezultat însă. Dînsul întruna repeta că de ce nu l-am informat. Eu
i-am răspuns precum e - că pe atunci nu eram încă în relaţii aşa de bune
cu el şi că făcînd dînsul parte din comisia de delimitare nu ne-a venit
aminte că incomodîndu-1 am putea ajunge ceva. Atunci mi-a răspuns:

265
D-ta, în decursul lunilor de zile de cînd s-a început conferinţa ai avut
pcazie să cunoşti temeinic şi intim relaţiile şi oamenii. Ştii tot aşa de
bjjie ca şi mine ce va să zică conferinţa, Consiliul Suprem etc. în definitiv
abia cîţiva oameni lucrează şi cunosc, fiindcă au studiat chestiile despre
care e şă se aducă hotărîri. Dacă v-aţi fi adresat către mine poate că aş
fi reuşit. Cred că aş fi reuşit să schimb lucrurile.
- Poate, d-le general, după ce şi aşa vor urma tratative ca să iscălim
tratatul cu Austria, că s-ar putea modifica dispoziţia prin care suntem
opriţi de a lichida averile străine.
- Aceasta nu va fi posibil căci nu să pot face, după ce tratatul a
fost ratificat de Austria şi iscălit de toţi, afară de dvs. şi de sîrbi, modifi­
cări atît de radicale. Dar dvs. sînteţi mai interesaţi în Transilvania decît
în Bucovina. S-ar putea obţine sper ca în tratatul cu Ungaria să se ia
aceeaşi dispoziţie ca şi în cel cu Germania. Am ajuns unde am voit. I-am
mai descris avantajiile enorme care ar rezulta şi pentru noi şi pentru
aliaţi dacă am putea sechestra şi lichida averile străine. Apoi l-am pe­
trecut pînă la modestele mele trepte din al IV-lea etaj şi l-am rugat,
mulţumindu-i încă o dată, ca să transmită omagiile mele doamnei.
Minezi, miercuri, ne-am prezentat toţi cei invitaţi la masă. După
masă, la cafea, s-a condensat discuţia răsleaţă. Generalul ne-a poftit în
căsuţă, rămînind damele în salon. D-l Mişu, 3 din şefii societăţii pentru
Europa orientală, generalul, colonelul Toma Dumitrescu şi eu ne aşe­
zarăm intr-un colţ şi se repetă în esenţă toată conversaţia din preziuă.
în decursul conversaţiei le-am spus: am stăruit de luni de zile ca
Consiliul Dirigent să lichideze averile străine, fără a mai aştepta hotărî-
rile conferinţei. Durere, nu s-a putut face, nedispunînd noi de sumele
necesare, iar capitaliile aliate preferind în loc de a intra cu noi în relaţie
să acapareze, pe sub mină, în ţările neutre, acţiuni, făcînd de multe ori
tovărăşie cu nemţii şi cu maghiarii. Ce bine ar fi fost dacă am fi lichidat
fără a mai aştepta hotărîrea conferinţei.
Generalul: "Nu pol zice că aş aproba o astfel de procedare, dar
pot declara că nu aş fi dezaprobat-o."
A rămas că domnii să elaboreze un plan de acţiune care, după ce
va fi studiat de experţii noştri de aici, să fie supus generalului român.
După ce am plecat, Mişu: - "Ar vrea să acapareze şi ei ceva, las
că vom refera şi guvernul va decide" (din tonul ironic, “ad calendas
graecas ”).
Col. Dumitrescu: "Va fi bine să ne aranjăm o fabrică de armament,
trebuie cîntărit care va fi mai avantajoasă soluţie" (nu riscă să avanseze
o părere care eventual ar colida cu a guvernului).

266
 C ol Antonescu: "Mai întîi să vedem cum stăm, ce avem, ce putem
face cu materialul luat de la unguri. Apoi vom vedea."
Eu am renunţat avînd experienţă şi cunoscîndu-i pe domni - de a
discuta. Ţie însă ţin să-ţi atrag atenţia asupra părerii mele. Prevăd că
rezolvarea unui aranjament cinstit, din care am profita şi noi, ca stat, cel
puţin atîta cit ar fi cîştigul francezilor, să va tărăgăna la infinit. Brătianu
ia hotărîri numai cînd îi arde mucul la deget. Ceilalţi sunt toţi oameni
de paie, nici unul nu cutează să aibă o convingere, iar cînd se avîntă şi
şi-o formează, e destul să-l vadă pe “şeful” ori pe “patronul” că şovăieşte
ca să renunţe de a o susţinea. Spune drept, cunoşti tu măcar unul care
să aibă o individualitate? Azi, mîine vor veni ungurii încoace. Pînă
atunci ar trebui să lucrăm, ca să-i aştepte lucrul gata. Cum vrei ca fran­
cezii să ne apere mai mult pe noi decît pe unguri cînd aceştia le oferă şi
le dau şi lor şi celorlalţi aliaţi tot ce doresc, pe cînd noi persistăm a ne
susţinea reputaţia că România nu face nimica definitiv şi clar?
Să-ţi exopereze grupul interesat francez şi reprezentantul lui la
conferinţă cîştigul de sute şi sute de milioane, plus profitul politic prin
acordarea dreptului de lichidare, dacă tu şovăieşti să faci măcar o afacere
de care şi aşa nu vei scăpa fiind 1/3 capital francez în Reşiţa? Şi cei ori
cel ce ţi-ar exopera acest cîştig să ţi-o facă de dragul ochilor tăi frumoşi?
Sîrbii au ştiut, cu toată sărăcia lor, proceda mai larg.
Publicistul Darnard, care s-a expus cu toată tăria în interesul
sîrbilor, a locuit deja în vara aceasta pe moşia lui din Sîrbia, dimpreună
cu întreaga lui familie. August Gauvain, de la “J. des D6b” a scris nenu­
mărate articole de fond, aproape zi de zi, pentru iugoslavi. Va primi şi
el o moşie în Sîrbia. Vorbeşte, te rog, cu M.S. Daţi ordin delegaţilor de
aici să procedeze astfel încît să se obţină în tratatul cu Ungaria dreptul
de lichidare a averilor străine. Ordinul să conţină şi instrucţiuni ca să se
poată negocia în chestia cu Reşiţa, să se poată oferi acţi şi beneficii în
bani dacă cere interesul reuşitei. Ori, dă-mi ordin şi mijloace să fac ce
vor cere împrejurările, chestia e pe cît de urgentă, pe atît de importantă.
Astăzi a sosit din Bucureşti un ordin absurd la adresa Comisiei
de ravitaiare. E iscălit de un domn Anghelescu de la Min. de finanţe, de
ravitaiare ori de comerţ. Zice ca delegatul Bucovinei, care va sosi şi va
avea să coopereze, dar procedînd independent, cu comisia ardelenească
de ravitaiare, să i se pună din cele 40 de milioane de lei puşi la dispoziţia
Ardealului, suma de 10 milioane de lei. Alăturată e o listă care dovedeşte
o superficialitate de-a dreptul imbecilă prin care se prescrie ca bucovi­
neanul ce şi cu cît să cumpere, de ex. părechea de ghete cu 20 lei, zahărul
cu 2 lei per kg., orezul cu 1 leu etc. etc. L-am rugat pe prezidentul

267
comisiei de ravitaiare, pe dl. Zaharide, care şi el e revoltat de acest mod
de procedare, ca să-mi adreseze o scrisoare comunicîndu-i conţinutul
fiţuicei oficiale. Eu o să-i fac un răspuns ca d-nii din Bucureşti să aibă
ce pune la oglindă. Voi declara: După ce eu am primit autorizare de a
dispune punînd la dispoziţia comisiei de ravitaiare ardeleneşti suma de
40 milioane de franci - nu de lei - nu iau la cunoştinţă această ingerinţă
necompetentă. Suma de 40 milioane nu e suficientă pentru Ardeal. Să
nu facă batjocură cu Bucovina şi cu Ardealul. Să ia la cunoştinţă acel
funcţionar că bonuri de tezaur nu să pot emite în lei pentru piaţa din
Paris fără a păgubi enorm statul etc., etc. Te rog, dacă vreai să fie
Ardealul aprovizionat să exoperezi o urcare a sumei puse la dispoziţie.
6 milioane au cheltuit deja Oţoiu şi Vulcu la Milano. Acum sunt împre­
ună cu Crişan la Londra, spre a studia piaţa de acolo.
Sper că pe Coltor şi pe Şchiopul nu ai uitat să-i candidezi. Ambii
ne-au făcut excelente servicii, primul prin susţinerea relaţiilor cu
italienii, minorum gentium, al doilea la biroul din Berna.
Eram hotărît să plec cînd am primit scrisoarea lui Moroianu prin
care-mi trimiţi vorbă să stau. Sînt cuprins de mult de nostalgie turbată.
De la copii primesc rar ştiri, dejiverea mea grijeşte bunul Dumnăzău,
de Conferinţă ne-am ciumurlit. îmi dau însă seamă că dacă am stat pînă
acuma trebuie să dau faţă şi cu situaţia actuală şi să-i aştept pe unguri.
Te rog, însă, dacă nu vrei să-ţi fac o surprindere neplăcută apărînd
deodată acasă, să ţii seamă de următoarele: să fiu a 5-a roată nu mă pot
obicinui nici alăturea cu Brătianu, necum în tovărăşia lui Antonescu-
-Mişu. D e acest din urmă nu mă pot plînge în ceea ce priveşte contactul
personal. Faptul că umblă la unul şi la altul, fără a mă chema, fără a-mi
spune ce a discutat, poate avea numai urmarea că nu sunt în situaţie de
a te informa despre toate, deşi aproape nimica nu-mi scapă din cele ce
le face şi zice dl. Mişu, aflînd pe alte căi.
Pe Antonescu îl caracterizează următoarea întîmplare. Marţi
după amiază, la 6 h a sosit prinţesa Mărioara şi prinţul Nicolae. Dl. Mişu
mi-a comunicat sosirea lor înainte de amiazi şi pe la 5 a venit să mă ia,
mergînd împreună la gară. Colonelul T. Dumitrescu a mers cu noi.
Acolo i-am aflat pe d-na şi dl. V. Antonescu, pe secretarii de la legaţie
Popovici şi Stoicescu, acest din urmă cu doamna, şi pe d-na Catargiu (a
mareşalului) şi d-na Catargiu (a lui Lăscăruş). Pînă am aşteptat, d-na
şi dl. V. Antonescu, stînd intr-un grup, l-au invitat pe dl. Mişu la masă
pe altă zi, ceea ce dînsul a refuzat, fiind invitaţi la generalul Le Roud.
Apoi l-a invitat la ceai.

268
 Miercuri, cînd mi-am luat adio de la dl. Mişu, acesta l-a invitat pe
colonelul Antonescu la ceai cu prinţul (era pe la 4 ore), iar pe colonelul
Dumitrescu şi pe mine a uitat să ne invite, cu toate că ne găseam tuspatru
în automobil. Joi ori vineri au plecat copiii regali. Nu ştiu cînd, căci
nimeni nu mi-a încunoştinţat. Vizitîndu-mă ieri colonelul Dumitrescu,
s-a încins între noi următoarea conversaţie:
Eu: L-ai mai văzut pe prinţul?
El: Nu.
Eu: Cum?
El: Nu m-a chemat la masă Anfonescu.
Eu: Nici pe mine, dar sunt obişnuit şi nu mă supăr de loc. Mi-e
penibil numai că copiii regali ar putea crede că e din vina mea că nu
m-am dus să-i văd.
El: Am să fac un raport. Căci datoria ministrului român e să mă
invite. Sunt în calitate oficială aici, nu ca persoană privată tot aşa şi d-ta.,
ca membru în cabinet, nu poţi fi trecut cu vederea, nici ca delegat.
N.B. Nu am comis nicicînd nici o greşeală de etichetă în contra
lui Antonescu nici eu, nici Dumitrescu. E pe ducă, speră să prindă un
portofoliu şi un post de director la Banca Naţională. Va pleca miercuri
seara. Nu ar fi bine să fie schimbat acuma. E în curent cu toate chestiile
personale şi de culise. Candidatul lui Tache e Ghica de la Roma. Dacă
rămîne însă Antonescu ar trebui să primească poruncă să se poarte
omeneşte şi să colaboreze cu noi sincer, nu tot de capul lui şi căutînd
numai atunci tovărăşia noastră cînd îi trebuie acoperire.
Ca tactică în chestia tratatului cu Austria propun: Să intrăm în
negocieri. E de extremă importanţă ca pe cînd vor veni ungurii să fim în
rînd cu conferinţa. Daţi-ne însă plină putere. Cadrele în care ar trebui
să se mişte discuţia şi ţinta care am avea să o ajungem le-am schiţat în
raportul precedent. Nu ştiu cum să va rezolvi cursa în favoarea cabinetu­
lui. “Journal de Debates” dto. 28 sept.1919 aduce ştirea că Manolescu-
-Rîmniceanu nu a reuşit să formeze cabinet opunîndu-se şefii ardeleni
Goga şi Maniu, din cauză că acest cabinet era să fie o simplă deghizare
al celui vechi, cu Brătianu la spate. Apoi că, Tache Ionescu şi Averescu
şi-au oferit regelui serviciul, garantînd alegeri libere. Să poate că vor fi
chemaţi la putere. Ştiu prea bine fiindu-mi specialitatea, cum să fac
ştirile din Bucureşti, pentru presa străină. Dau chiar cu socoteală cine
a lansat ştirea aceasta. Bine ar fi totuşi să fiu ţinut în curent. Nu e permis
să ne dăm prea ieftin platonici, mai cu seamă considerînd că şi aliaţii au
şi vor avea din zi în zi ce merge tot mai multe mizerii între ei şi cu foştii
inamici. Qui habet tempus habet vitam! Cum se va rezolva crearea ca­

269
binetului nu pot prevedea de aici, dar parlamentul şi un guvern parla­
mentar sunt trebuinţe vitale.
Dacă s-ar hotărî negocierile trebuie aranjat: 1) Antonescu să
obţină ordin ca să colaboreze în bună înţelegere cu ceilalţi delegaţi.
2) Dl. Mişu ca I delegat e bun, e om înţelept, cu multă experienţă, infi­
nite cunoştinţe şi relaţii personale, simpatic tuturor. Trebuie însă pre­
văzut cu marşrută căci de altcum greu ar cuteza să ia deciziuni. Bine ar
fi să fie ataşat. 3) Un delegat tachist (d.e. Titulescu), unul basarabean
(Pelivan care cunoaşte deja stările şi oamenii şi pe care, durere, Brătianu
a întrelăsat să-l numească delegat) şi unul bucovinean (d.e. N.Flondor,
care a fost aici).
La tot cazul ar trebui compusă astfel delegaţia nouă ca să fie cu
putinţă o înţelegere perfectă între ei. Vine şi Goga ca delegat.
Moroianu să-mi scrie verde: să primesc sau nu condiţiile profe­
sorului Levaditti. De 2 luni nu pot obţine un răspuns net.
Pentru Mihai Şerban te rog să rezervi postul de director la Cluj
Mănăştur însă, dacă numai se poate, să-i dai concediu pînă în 1 nov.,
căci voi avea lipsă de el fiind acum în preparare tratatul cu Ungaria. Fii
bun pune-1 pe Moroianu să-mi depeşeze în numele tău. Şchiopul mi-a
scris că va rămîne pînă la 1 novem. în Berna. Ghiţă Pop a plecat şi prevăd
că nu se va reîntoarce. Mi-a scris Şchiopul că Pop va căuta să trimită
oameni potriviţi. Am reuşit să-l înduplec pe Voţi Constantinide să plece
la Berna. E ca făcut pentru postul şi rolul ce-1 aşteaptă. Cu ziarişti de
seamă de aici a legat şi ţinut relaţii bune, a publicat numeroase articole
excelente la loc de frunte. Stăpîneşte franceza, germana, italiana şi ma­
ghiara cu aceeaşi perfecţiune şi abilitate ca româna. Mai presus de toate
însă are sînge de gazetar. Cred că ajutorul lui Şchiopul va putea susţinea
nivelul biroului nostru de presă. Nu e zi să nu apară în foile mari din
ţările Antantei, în cele elveţiene şi nemţeşti, ştiri lansate de A. de Pr. R.
din Berna. Sumele necesare nu le-am putut trimite căci nu am reuşit
încă să plasăm bonurile de tezaur. Derussi a avut însă pricepere destulă
pentru importanţa biroului şi a avansat cele mai urgent trebuincioase.
Te rog autorizează-mă ca din fondurile pe care mi le voi putea
face pentru trebuinţele propagandei de presă să pot da, după trebuinţă
cîtorva persoane de importanţă subvenţii.
Ţin să te rog ca lui Horia Petrescu să-i reservi postul de biblio­
tecar la Cluj. Modest cum e, dacă el nu-şi ştie face rosturile trebuie să
avem noi conştiinţa datoriei de a-1 pune la locul potrivit, care-i compete.
Aud că Agîrbiceanu şi Ciura ar concura şi ei. Totuşi sper că va fi loc şi
pentru Horică. Nu ar fi-mai vrednic post de talentul lui Agîrbiceanu să

270
fie inspector şcolar general, ori inspector leilor - averea privată a studen­
ţilor - în franci.
Te rog expediază telegrafic un ordin lui V. Antonescu prin minis­
trul de culte ordonînd să pună la dispoziţie suma. Fiindcă Antonescu
pleacă, depeşaţi legaţiunei şi mă avizaţi şi pe mine ori trimiteţi suma
de-a dreptul pe adresa mea. Cum a putut Ghibu uita de băieţii aceştia
creîndu-le cele mai penibile perplexităţi?
Moroianu să mă informeze: ce e adevărat cu svonurile că Tache
Ionescu ar fi ameninţat cu demonstraţii antidinastice? Nu pot crede că
ar fi drept, căci după o viaţă de politică conservatoare un om cu minte
ca Tache nu-şi va fi schimbat şi năravul şi firea de azi pe mîine.
Să fie un rece în dosul spaimei: Grigore Filipescu, în urma unui
articol suprimat de cenzură dar ajuns la cunoştinţa reginei ar fi fost
chemat de dînsa în audienţă. Rezultatul acestei audienţe ar fi fost pleca­
rea în ruptul capului în străinătate a prinţului Barbu Ştirbei.
A propos “Hlinka” şi autonomia slovăcimei. Cehii sînt cei mai
intransigenţi panslavi ori recie panruşi. Tind ca menajîndu-i pe rutenii
din fosta Ungarie să le creeze dificultăţi polonezilor şi să ajungă prin
Ucraina din Cehoslovacia şi cea din Galiţia, fuzionîndu-le cu timpul la
o legătură directă cu Rusia.
A doua zi după sosirea mea încoace am discutat cu Beneş chestia
Maramureşului. Mi-a declarat că e gata să negocieze cu noi referitor la
graniţă. Mai tîrziu la o ocazie mi-a spus că cehii nu pot discuta, ci ar
trebui să discutăm chestia cu ruşii (care nu existau şi nu există) din
Ungaria veche. Apoi a reuşit să obţină în Maramureş graniţa imposibilă
cu ruperea liniei ferate şi încorporarea Apşelor, cît şi să treacă Tisa la
apus de Sighet.
Ar trebui de urgenţă prin oameni de încredere din Maramurăş,
provocată o mişcare vie între rutenii din Ungaria, Bereg, Maramureş,
Ugocia etc. pretinzînd ei ca să fie provincia lor autonomă alipită către
România. Pe calea aceasta sper să-i putem sili la tratative pe fraţii cehi,
care sunt cei mai zgîrciţi şi fără scrupule de cîte ori trebuie să aleagă
între a spune un adevăr ori un neadevăr, dînd preferinţă acestuia din
urmă.
Bine ar fi dacă între maghiarii dintre graniţa noastră şi Tisa s-ar
putea provoca un curent puternic care să ceară de la conferinţă alipirea
către noi ca provincie autonomă. Formaţi un guvern care să ia poziţie
în contra reacţionarului Friederich, să depeşeze la Paris prin generalii
din Pesta etc. Pe calea aceasta putem paraliza postulatele maghiare
asupra oraşelor din apus - încă tot periclitate şi putem adăuga încă un

271
 nucleu de dezbinare între ei. caută însă să se facă de urgenţă ca să putem
profita.
Te rog trimite-mi o fotografie bună a statuei lui Matia din Cluj,
a porţii lui Carol din Bălgrad şi a bisericei din Densuş, eventual şi ale
altor monumente istorice. D-şoara Văcărescu va ţinea cîteva conferinţe
cu proiecţiuni. E cea mai admirabilă conferenţieră. Pot susţine că mai
perfecte conferinţe decît ale ei nu mi-a fost dat să aud. Un stil, o limbă
şi o predare la înălţime clasică. Fotografiile cu subiect istoric îi trebuiesc
de data aceasta. II rog pe Moroianu să mi le procure şi să mi le trimită.
Caius va pleca în 28 sept. la deschiderea tîrgului Lyonului. Are
să ne reprezinte acolo. E un eveniment de mare importanţă deschiderea
acestui tîrg mondial, deschidere deosebit de importantă prin faptul că e
prima după pace.
Ni se oferă zahăr. Avem trebuinţă? Dacă da, de ce cantitate? Pînă
la care preţ, socotind în lei şi franci, per kg. Te rog răspuns telegrafic.
Să se facă ceva pentru bunul D-zeu, în chestia organizării unui consulat
la Paris cu agenturi în oraşele principale de post ale Franţei. Necazu­
rile cu românii din America cresc zilnic. Din America primesc depeşi
prin care să pretinde rechemarea lui Pantazi şi a oamenilor ataşaţi lui.
Răspund calmînd. Dar e un scandal că nici în America, nici aici nu să
face nimica.
îmi pare bine că precum aflu din mai multe părţi, Goga e înţeleg
şi să înţelege bine cu tine. Numai dacă vom şti cu toţi să ne apărăm în
contra centralismului anticat bucureştean, prin solidaritate deplină, pu­
tem nădăjdui să realizăm unificarea naţională fără zguduiri. De altcum
unitatea nu ar fi desăvîrşită. Unificarea prin instituţii şi prin închegarea
sufletească trebuie să dea viaţă unităţii.
Repet: 1) Trebuie să căutăm să aplanăm tensiunea dintre
conferinţă şi noi, prin aranjarea conflictului ivit din cauza ocupărei
Budapestei, respective a rechiziţionărilor. Răutatea americanilor se va
potoli mult prin raportul lui Clark, nouă destul de favorabil. Tot va
trebui să contribuim şi noi prin intervenţii personale.
2) Trebuie să tindem prin negocieri să obţinem posibilitatea de
a iscăli Tratatul cu Austria înainte de sosirea ungurilor. Gradul de
intransigenţă ori transigenţă trebuie să ni-1 orientăm după dezvoltarea
evenimentelor în America, Italia etc.
3) Trebuie să cîştigăm sprijinul acelora care ne pot fi de ajutor,
căutînd să obţinem şi comunele româneşti rămase la unguri şi oraşele
cu hinterlandul lor, cît şi ca cehii să nu treacă Tisa după cum e proiectat.

272
 4) Omiterea preambulului din tratatul referitor la universităţi
(Tratatul de la Berlin, contestarea independenţei).
5) în chestia Banatului prin discuţii cu sîrbii un aranjament,
crescîndu-ne astfel valoarea faţă de Italia.
6) Recunoaşterea dreptului nostru asupra Basarabiei fie măcar
prin cedarea unei fîşii locuite de bulgari şi turci, în favorul Bulgariei.
Prin gestul acesta am cîştiga mare simpatie şi influenţă la Consiliul
Suprem, Incit nu avem şanse ca în schimb să putem dobîndi în celelalte
puncte d.e. Omiterea paragr. 12 şi modificarea paragrafelor referitoare
la dreptul de cetăţean, cît şi a celor referitoare la statutul minorităţilor.
7) Neiscălirea tratatului nu ne-a adus nici un rău pozitiv pînă
acuma, dar tactica Cons. Suprem e să aştepte, ştiind că nu vom putea
lăsa în infinit nearanjată în mod legal chestia proprietăţii teritoriilor
nouă.
8) Politica lui Brătianu a fost excelent condusă. Rezistenţa pe
viitor va trebui însă interpretată în sensul ca prin negocieri să obţinem
maximul posibil cu minimul de jetfe.
9) Formarea unui cabinet de urgenţă extremă, spre a evita ca mai
tîiziu să fim siliţi a cerşi ceea ce azi am putea, chiar mulţumită rezistenţei
prevăzătoare şi prudente a lui Brătianu, obţine mai uşor.
Stăm iarăşi fără a şti asupra evenimentelor de acasă. Nu s-ar
putea - dacă nici o altă soluţie nu s-ar găsi, ca să primeşti alcătuirea
guvernului compunîndu-1 exclusiv din funcţionari care nu aparţin nici
unui partid? Ştefan Pop ori Goldiş ar putea lua conducerea Consiliului
Dirigent, ori poate s-ar hotărî Vlad. îmi dau seama că jocul e periculos
din cauza alegerilor, dacă nu ai reuşi. Dacă ai reuşi însă să alegi un
parlament bun, totul ar fi cîştigat. Tu vezi mai bine greutăţile şi te rog
să nu-i atribui acestei păreri a mele altă importanţă decît ce necesită un
suspin de îngrijorare. Numai cînd ai fi sigur de rezultat ar fi permis să
intri în horă. Nu ar putea însă în cazul extrem să încerce Goldiş?
Ori cum s-ar rezolva fomarea guvernului, te rog să nu uiţi a lua
dispoziţii ca să nu rămîn cu curu-n baltă, adecă: ori să fiu rechemat
înti-o formă europeană, ori să fiu numit din nou ca delegat, dacă e de
lipsă, o nouă numire. Atîta consideraţie oi fi meritînd.
Bine ar fi dacă mi-ai exopera dreptul şi autorizarea ca să intru în
discuţii asupra concordatului. Nu ai idee cît s-ar putea face spre a prepa­
ra rezolvarea favorabilă a problemei acesteia grele pentru statul nostru.
Iţele se pot urzi de aici poate mai bine chiar şi decît la Roma. Fără a lua
vreun angajament aş negocia referindu-ţi, tot pasul şi toată vorba. Cu
ajutorul unor francezi de cea mai mare influenţă am putea pregăti un

273
 proiect, fără a lua angajamente.
Să aşteptăm pînă ce la Bucureşti şefii partidelor “istorice” vor
găsi timp să “studieze” chestia cred că ar fi extrem de periculos. în timpul
însă pînă ce o să primesc autorizarea îmi voi lua libertatea de a nu mai
sta cu mîinile în sîn.
Vorbeşte cu M.S. şi trimite-mi o carte cu sigil. Mai tîrziu va trebui
trimis Diamandy, prin care se va putea mai lesne face un lucru bun. Nici
la un caz să nu fie însă însărcinat cu o asemenea misiune Vladimir Ghica.
Opinia publică vede cu drept cuvînt pe om nepotrivit întrînsul. Condus
de ideea fixă a cîştigării de proseliţi ar pierde interesele naţionale din
vedere cu atît mai sigur că e străin de stările complicate confesionale
din Transilvania.
Despre cele întreprinse şi discutate de mine referitor la chestia
concordatului cu oamenii de primă importanţă, îţi voi refara pe larg
îndată ce voi prisosi timp.
Iubite Iuliu! Te rog 2 şire dacă îţi permite timpul. Mai bine insă
pînă mănînci lasă-te pisat de Moroianu, dîndu-i ordin ca să-mi răspundă
la singuraticele chestii atinse în acest raport. îi trimit lui, ca citindu-1
să-şi facă notiţe, de altcum uşor s-ar putea întîmpla ca să eziţi a-mi
răspunde la vre-o întrebare. Afară de defectul secretomaniei, Moroianu
îmbrobodit de o grădină de virtuţi, în care şi acel defect devine virtute,
contribuind prin disharmonie la înfrumuseţarea potenţială a grădinei
de virtuţi. Astfel, deşi nu e încă deputat de 7 sate - pendant la 7 pantaloni,
am convingerea că e vrednic să-i avansăm ambii încrederea.
Nevastă-mea îţi trimite afectuoase salutări. Eu te îmbrăţişez cu
vechea dragoste. Al tău iubitor,

Alexandru

274
 P a r is, 2 9 .I X .1 9 1 9

Iubite Iutiu!

Rezultatul călătoriei mele la Londra este: încrederea unanimă a

opiniei publice engleze faţă de curentele nouă din România reprezen­
tate prin blocul al cărui miez îl formează ardelenii. Această încredere
valorează mai mult decît simpatia care este numai produsul încrederei.
Nu vorbesc numai de cercurile oficiale ci şi de presă, fără deo­
sebire de partid, confesiune etc. şi de întreaga opinie publică, biserici,
savanţi, financiari etc.
Cedînd stăruinţelor lui Lloyd George trebuie să stau aici şi la
Lordra pînă după terminarea discuţiei cu ungurii.
Apoi voi pleca la Roma. De altcum, italienii s-ar supăra foc.
Pe cînd englezii vreau să-i ia pe francezi ca “lingăi” în cucerirea
economică a Europei şi pe italieni ca frătuţi, pe atunci Briand doreşte
crearea unui bloc european continental.
Cu bolşevicii trebuie să căutăm - fără a ne oferi - să încheiem pace.
Precum am stăruit încă înainte cu cîteva săptămîni ca să dăm arme lui
Denikin, aşa ne îndeamnă acuma pe toţi vecinii Rusiei ca să ne încheiem
nci pacea, iar cei mari să aibă profitul, fără a fi indispus pe bolşevici.
Eu le reclam intervenţia diplomatică măcar indirectă. Ciatori e
pe drum la Copenhaga, pentru a discuta repatrierea prizonierilor noştri
- pretext - şi a aduce de va putea lucrurile la un ofert de pace prin
bolşevici.
La Roma vor fi multe de aranjat şi cu Quirinalul şi cu Vaticanul.
Bine ar fi dacă înţelegîndu-te cu Cristea el ar propune Regelui numirea
luid.e. Penescu ca înalt emisar şi ulterior ministru pe lingă Vatican, spre
a pregăti concordatul. Chestia minorităţilor confesionale mi-a consu
mat mai mult timp şi energii la Londra decît toate celelalte chestii, aşa
de importante împreună.
Alătur în traducere angajamentele, ori dacă vrei, acordul între
mine ca reprezentantul guvernului român şi al Cons. Dirig. şi între
oficialitatea politică şi confesională engleză.
Am avea un profit moral şi material neînchipuit de mare dacă am
înmatricula un § în Constituţie - de altcum de sine înţeles - asigurînd
tuturor confesiunilor egala îndreptăţire, şcolile primare pe cheltuiala
lor, subvenţii în proporţie cu nr. sufletelor, desăvîrşita libertate a cultu-

275
 lui şi autonomia în cadrele statului român. Nu-ţi poji închipui cu ce
neîncredere am fost la început întîmpinat şi ce succes enorm morsl am
obţinut, cîştigînd în fine absoluta încredere a tuturor cercurilor mult
mai fanatice şi dîrze în chestii confesionale decît catolicii.
D e nespus ajutor mi-a fost Cozens Hardy. E om de mare energie,
mare talent organizatoric, bine apreciat atît la lumea politică hotă îtoa-
re cit şi la lumea financiară.
Deputat şi fiu de lord - viitor lord, trece ca unul din bunii cmos-
cători ai României. El împreună cu Boerescu şi cu Tilea au pregătit
programul primirei şi al vizitelor mele. Boerescu şi Tilea mi-au ficut,
de asemenea, nepreţuite servicii. De dimineaţa pînă la 3 ore noaptea
mi-au stat în ajutor zi de zi. Tilea are excelente calităţi politice şi e tiuit
mai matur decît numărul anilor săi.
Cu oferta de împrumuturi am fost îmbulzit şi la Paris şi la Londra,
împrumutul extern nu se rentează să facem sub 2 1/2 miliarde franci
francezi. Avem peste 2 miliarde datorie flotantă în bonuri de tezaur.
Cumulînd-o ne-am putea scuti de speculă. Restul ar fi suficient ci să
putem da faţă pînă la aranjarea finanţelor noastre (buget, dări unitare
etc., unificarea valutei).
Atunci condiţiile ni s-ar oferi mult mai favorabil. Pînă ce ror
decurge negoţierile la Bucureşti - unde i-am îndrumat pe toţi - voi cîşt ga
cîteva zeci de milioane pentru trebuinţele cerute (studenţi, lefurile
funcţionarilor de la legaţii, plăţi scadente, propagandă).
Nu e adevărat - o cerusem şi eu - că Tache ar avea simpatia şi
respectul englezilor şi francezilor. întreabă-1 pe Cozens Hardy care
identic acelaşi lucru mi l-a spus ca şi Steed - fără să fie cunoscuţi.
In contra observărilor maliţioase ale lui Lloyd George şi a criti­
cei altor bărbaţi de stat englezi şi francezi am fost silit să-i apăr şi pe
Brătianu şi pe Tache.
Ar trebui să-ţi scriu volume spre a-ţi refera în detalii şi ştii cîtde
măsurat îmi este timpul.
Deci primiţi-1 princiar pe Cozens Hardy! Ne poate fi foarte folo­
sitor, dar şi strica ne poate, dintr-o vorbă, din cale afară.
Proiectul lui aşa cum e ar trebui încă mult modificat, însă ciă-ţi
silinţă ca măcar o afacere să-i reuşească. Englitera de va voi se va putea
gîtui şi şicana şi dacă vom fi datoraşii Belgiei, Elveţiei ori ai altui stat
unic. Avînd interesele ei economice legate de ale noastre mai curîrd ne
va susţinea şi în politică. De la noi depinde să nu ne lăsăm copleşiţi.
Locomotive numai Anglia poate furniza. Belgia oferă cele comandate
la englezi, nu ale ei.

276
 Reţeaua de linii şi şosele trebuincioase Basarabiei, spre a nu
pierde zeci de milioane pe an din cauza defectuoasei comunicaţii, nici
peste 20-30 de ani nu vom putea să o clădim din mijloacele şi cu perso­
nalul propriu.
Văzînd că în chestia Basarabiei vom fi abandonaţi, l-am interesat
pe Cozens Hardy în înţelegere cu Pelivan - pentru concesionarea even­
tuală la o companie anglo-franceză a acestei întreprinderi. El se gîndeşte
la minele din Ardeal, la codri, la gaz etc. Poate s-ar putea uşura cu
ajutorul englez lichidarea băncilor ungureşti de la noi. Nu-1 lăsaţi să
plece desamăgit la nici un caz, căci voind să păpăm prea mult sîntem
ameninţaţi să pierdem însutit, cînd pînă şi Franţa a fost silită să pri­
mească condiţii de-a dreptul umilitoare de credit de la America, atunci
să nu fim prea cu nasul în nori.
Chestia Consiliului Dirigent, respective lupta în contra lui,
atunci cînd aceeaşi oameni se îndîrjesc pentru dreptul relativ mic a
statutului organic, îţi mărturisesc, nu aş pricepe-o dacă nu aş cunoaşte
oamenii.
Griji pentru Dumnezeu! Ne ameninţă peste 1/2 an aceeaşi desbi-
nare care îi roade pe iugoslavi şi pe cehoslovaci, dacă nu vom rezerva un
drept oarecare destul de larg pentru perioada de tranziţie provinciilor
nou-alipite.
Nu susţinea o solidaritate artificială. E mai rea decît secesiunea
unui grup relativ mic şi lipsit şi de principii, şi de pricepere politică. Cu
persuasiuni nu vei susţinea nici disciplina de partid, nici autoritatea ta.
Trebuie în fine să dovedeşti că ştii să fii energic pînă la necruţare, de
altcuma îţi vor distruge prin forma că “Maniu e prea moale” toată repu­
taţia şi tot prestigiul. Cu Iorga şi cu ţărăniştii vei găsi înţelegerea tot aşa
de uşor ca şi cu basarabenii şi bucovinenii, mai cu seamă pe tema regio­
nalismului descentralizator.
Că nu se găseşte nici un autocandidat în contra lui Tache, te
asigur e o mare greşeală politică, care să va răsbuna amar. Nu te grăbi a
introduce în Ardeal calul troian. Corupţia va urma prin mii de canaluri.
Constantinescu precum şi oamenii lui Tache-Blank în mod artifi­
cial au provocat o scădere a cursului la bursa din Paris prin speculaţii
clandestine. Contraacţiunea mea iar a ridicat în 5 zile cu 4 puncte cursul.
Solidaritatea de bandiţi e perfectă între cei care se tem că nu
vor mai putea face afaceri dacă nu vor reuşi să se impună ca “guvern
naţional”.
Azi am fost la Millerand. în chestia trupelor dînsul nu insistă, dar
nu se poate apăra faţă de englezi şi americani. L-am rugat să trimită la

277
B. Ceaba un general ori colonel fr. din Beghedin ca să aibă cum să i se
adreseze poporul pentru scut.
Bine ar fi ca comandamentul suprem al nostru să ceară da la
generalii aliaţi din Budapesta ca să exmită o comisie de experţi spre a
vă convinge şi a refera la Londra şi Paris despre greutăţile de neînvins
pricinuite de iarnă, cerînd amînarea evacuării.
Neevacuînd oferim pretext maghiarilor, iar englezii, acceptînd
argumentele ca juste ne vor lăsa în o mulţime de chestii.
A şi primit toată presa pariziană (ziarele mari) avis secret de la
guvern să nu se ocupe cu chestiile din Europa orientală. A urmat tăcere
- cu atît mai mult că nu am încă fondurile necesare la dispoziţie. Cit timp
nu voi aranja chestia aceasta nu pot pleca, iar ea numai după vizita mea
la Roma - după terminarea conferinţei de la Londra - să va putea aranja.
Stau ca pe ace. Nevastă-mea a intrat în luna a 8-a, incit abia aştept să o
ştiu acasă în tihnă şi linişte. De asemenea, ar trebui să-ţi stau intr-ajutor
ca să faci rînduială. Dar pe de altă parte e cu totul precis să nu termin
ceea ce am început cu atîta succes.
Dar ne va mai ajuta Dumnezeu.
Te îmbrăţişez cu drag al tău iubitor,

Alexandru V. V.

Paris, 8/II, 1920

N.B. Prostiile pe care mi le impută în mod perfid “Viitorul” din

3/II, poţi fi liniştit, nu le-am zis.

în 3 martie, 192025\ am fost convocat pentru ora 6 la şedinţa

Consiliului Suprem, în Downing Street. în jurul mesei verzi imense,
şedeau dictatorii de atunci ai lumii. Lloyd George presida, aşezat la
mijloc, de cătră intrare. Mie mi s-a rezervat locul la convexitatea mesei,
din şase stingă de la president.

278
 Aveam, ca de obicei, la asemenea şedinţe, senzaţia inculpatului.
Mai întîi am fost torturat, din nou, pe tema retragerii trupelor, pe linia
fixată de Conferinţă. Mi-au înşirat iarăşi obiecţiunile, luînd angajamen­
tul de a da ordin în sensul dorit de Cons/iliul/Suprem. Am expus chestia
rechiziţiilor. Am atins chestia Basarabiei. în fine, am stăruit asupra
cedării B. Ciabei (Bekescsaba). Pe tema aceasta s-a născut discuţie
între domni. Mi-am permis să propun trimiterea generalului Franchet
D ’Eperay (sic), ca expert, fiind un temeinic cunoscător al situaţiei
(Dînsul mă visitase, cerînd să stăruiesc p/entru/ el). Lloyd George mi-a
tăiat-o scurt, declarînd că asupra persoanei vor avea să discute şi să
decidă membrii C. Suprem. Precum am aflat ulterior, şi chestia aceasta
provocase un litigiu între englezi şi francezi. Englezii au isbutit, fiind
trimis generalul Ironside. După ce m-au concediat, am plecat la masă.
Pe la 91/2 -10 m-am dus la redacţia “Times”-ului, la Steed. M-am plîns
că Lloyd George, cînd şi-a luat adio, din nou a stăruit că trebuie să
rămînem la Londra pînă la sosirea ungurilor.
Dacă crede că voi putea fi înduplecat să cedez, se înşală. Prefer
să-mi dau telegrafic demisia. Nu pricep de ce e aşa amabil cu mine
premierul englez. Ce scopuri urmăreşte. Steed a rîs şi mi-a răspuns:
“D-ta ştii că eu sînt un contrar political lui Lloyd George. Totuşi judeca­
ta mea e obiectivă. Te înşeli crezînd că Lloyd George ar avea de gînd
să-ţi facă curte spre a te trage pe sfoară în interesul unui scop ascuns.
Judecata dumitale are felul de gîndire a omului din Orient, tras pe
sfoară, care a avut de a face totdeauna cu contrari şi prieteni care una
spuneau şi alta gîndeau. Departe de Lloyd George asemenea tactică şi
intenţie. Explicarea atitudinii lui e foarte simplă. S-a convins că d-ta eşti
un sincer, că spui adevărul, că cunoşti temeinic situaţia din fosta monar­
hie habsburgică, din toate punctele de vedere. Dînsul e un ignorant în
ce priveşte statistica, etnografia, istoria etc. Nu vrea să se expună să fie
dus în eroare de Apponyi şi tovarăşii săi. Bazîndu-se pe d-ta, va putea
controla spusele contrarilor d-tale. Atîta e totul: se încrede în cuvîntul
d-tale la Londra. Ce crezi, Lloyd George, care s-a luat cu Clemenceau
la harţă, spunîndu-i destule banalităţi tigrului, s-ar sfii să te brutalizeze
şi pe d-ta? Ce i-ar păsa în definitiv de primul ministru al României.
Adă-ţi aminte cum i-a tratat de la Brătianu pînă la Wilson pe toţi domnii
de la Conferinţă”.
Pe la 11 am sosit la otel. Intrînd în salonul de primire aflai pe
chemineu un plic de la oficiul de externe. Spre marea mea surprindere
el conţinea actul recunoaşterei, prin C. Suprem, a aparţinerei Basarabiei
şi scrisoarea comitivă semnată de Lloyd George.

279
 Acţiunea mea urmărită consecvent şi stăruitor, la Paris şi Londra,
dîndu-se rezultatul dorit. înainte de a mă reîntoarce din Bucureşti, în
preseara plecărei mele, fusesem la I. Brătianu. Cînd m-a petrecut în fine
la uşe, şi-a dat învoirea da, dacă nicicum nu s-ar putea dobîndi recunoaş­
terea, să pot în schimbul Basarabiei consimţi la o cedare din Cadrilater,
în favorul Bulgariei.
Conferinţa avea punctul de vedere că nu poate ceda din teritoriu
unui fost aliat, Rusia. Dacă însă România s-ar învoi ca, prin hotărîrea
conferinţei, să cedeze teritor unui fost contrar, Bulgariei, atunci s-ar
înlesni situaţia, ca în schimb, să ne recunoască Basarabia. Brătianu s-a
învoit. (Nu mi-a spus pe atunci şi nu ştiam că dînsul făcuse această
ofertă, fără a isbuti. Iar mie mi-a făcut comunicarea, după multe ezitări).
Cînd Lloyd George m-a primit împreună cu Bversen, în prezenţa
lordului Harding a lăsat să mi se citească telegrama lui Cicerin, adresată
Poloniei pentru a încheia pe mine m-a întrebat că ce aşi răspunde dacă
aşi primi şi eu o asemenea telegramă. Am priceput situaţia. Le trebuia
un cobai de experienţă celor mari, spre a-şi obişnui opinia publică -
montată contra Rusiei comuniste cu posibilităţile de a găsi cu ea un
angajament. Am exploatat această situaţie.
De altă parte aflînd că ministrul de instrucţie publică, prof, de
istorie, este sfetnicul lui Lloyd George cu toate chestiile care cer cunoş­
tinţe etnografice, geografice, istorice, am isbutit să-l cîştig pentru teza
mea în chestia recunoaşterii Basarabiei.
M-am introdus la dînsul, cerîndu-i să ne dea profesori de limba
engleză şi propunînd să întemeieze la noi în ţară colegii, ca cel al ameri­
canilor la Constantinopol. I-am vorbit apoi de Basarabia şi, în fine, i-am
dat în scris formula, care a servit ca bază la redactarea actului Cons.
Suprem.
Acum ţineam în mînă rezultatul atîtor stăruinţe şi acţiuni de
culise... Era pe la miezul nopţii, totuşi am reuşit să-l găsesc pe Tilea şi
Lugojianu. Ei s-au apucat şi au cifrai pînă dimineaţa actul recunoaşterii
şi comitiva lui Lloyd George. Telegrama cifrată a plecat în 4 martie.
Tot în 4 martie am obţinut învoirea lui Lloyd George, prin Boerescu,
spre a expedia “en claire” textele. Un exemplar l-am pus la dispoziţia
lui D ich ter c o r esp o n d en tu l “D a c ie i” (editată de V lahuţă,
Brătescu-Voineşti, col. Zăvoianu, Deşcovici), care l-a expediat la
Bucureşti. Eu am trimis apoi telegrafic, pe adresa lui St. Cicio-Pop şi
“en claire” ambele documente. Ştefan C. Pop era prim-ministru şi minis­
tru de externe ad-interim, în absenţa mea. Nici una din aceste telegrame
nu a fost primită de adresanţi. Le-a sustras G. Marinescu din ordinul

280
I.I.C. Brătianu de la min. de externe, unde secretarul de stat, Docan
(liberal şi pe deasupra burlac mopoman), îi le punea zilnic toate rapoar­
tele la dispoziţia lui Marinescu spre a le prezenta lui Brătianu.
De ce am mai stat la Londra? Prin negocierile cu guvernul încre­
dinţat cu reorganizarea traficului feroviar în Europa am dobîndit valori
de sute de milioane în material de locomotive, vagoane etc. Cu generalul
Ironside am aranjat la o masă amicală inspecţia lui la Ciaba. Anume
dînsul spontan mi-a promis ca să plece prin Olanda, Germania etc. La
Bucureşti, profitînd noi asfel timp, pentru a ne aranja. (Ce folos dacă ai
noştri nu au făcut nimic!).
S-a renunţat la trimiterea unei anchete spre a controla “rechizi-
ţiile” anumitor ofiţeri la Budapesta, în beneficiul propriu. Am avut
astfel norocul să scap faţa curată a armatei, ameninţată să fie blamată
prin purtarea incalificabilă a cîtorva indivizi.
Am apelat în tratativele mele cu grupuri financiare atît de noro­
cos, încît cu 2-3 zile înainte de a fi demis, mi s-a făcut printr-un domn
Schwob, un ofert extrem de avantajos din partea unui trust al miliar­
darilor americani, pentru consolidarea tuturor datoriilor flotante şi a
unui împrumut de învestire.
Cozens Hardy oferea refacerea şi completarea prin Basarabia a
C.F.R.-ului, pe lîngă amortizarea în 30 de ani. Se înţelege că, exper­
tul tehnic Caracostea, omul lui Brătianu refuza chiar şi să discute:
“Avem noi inginerii noştri”... adecă liberalii ceea ce atunci nu pricepeau.
(“Inginerii noştri” 22 de ani nu au făcut nimic pentru Basarabia. Toate
stăruinţele au rămas zadarnice). Am discutat chestia schimbului banc­
notelor spre a evita pauamele (care apoi s-au făcut după căderea mea).
Am primit ofertă de instalare a telefoanelor în ţară şi apoi a
telefoniei fără fir în proporţia perfecţionărei invenţiei, pe lîngă cointe­
resarea societăţii Marconi etc. etc. Comisia Dunărei - realizată.
Discuţiile şi ţinta lor erau de importanţă, pentru că ele dovedeau
reabilitarea reputaţiei ţării.
Voi descrie trei dintre conversaţiile cu financiari. Ele reoglin-
desc atmosfera acelor momente. înainte de a pleca la Londra, Philippe
Berthelot m-a primit cu amabilitate surprinzător de călduroasă mai cu
seamă considerînd firea rece şi reţinută a omului. Evident se convinsese
despre adevărul celor comunicate de mine, referitor la livrarea de arma­
ment din arsenalul din Viena, aranjat de contele Schonbron (austriac)
şi d-şoara Gyorfy (unguroaica), armament ce unguri era să-l plătească,
predînd Vienei transportul de cartofi cumpăraţi în România, pe care
armata română nu permitea să fie transitaţi.

281
 între alte chestii am discutai recunoaşterea unirei Basarabiei.
Berthelot mi-a dat asigurarea că Franţa mă va susţinea, să caut să
dobîndesc sprijinul englezilor. Avînd de discutat plăţile scadente pentru
comenzi arvunite şi în parte plătite de guvernul I. Brătianu, aveam
trebuinţă urgentă de un împrumut de 5-10 milioane. Pe deasupra mi­
nistrul Victor Antonescu ridicase în preziua sosirei mele la Paris, pînă
la ultima centimă fondurile asupra cărora putea dispune. Astfel nu
rămăsese la dispoziţia mea decît un milion. Acest milion îl pretindea
presa (5 mari cotodiene parisiene). Zadarnic am lăsat să prezinte C.
Brediceanu bilanţul cassei noastre. Dl. administrator al ziarului “Le
Temps” reprezentînd şi celelalte ziare mari, refuză să ni se pună la
• dispoziţie coloanele lor. în preajma venirei ungurilor la Paris nu puteam
plasa un şir în presa franceză.
După infinite stăruinţe şi apeluri, am reuşit în fine să deschid
coloanele pe seama noastră, achitînd prin bon 500.000 franci. Frăţie­
tate? Cauză dreaptă? Mofturi. Punctul de vedere de neschimbat era,
spun cu toată sinceritatea, de sfîrnari: “presa franceză e organizată pe
baze comerciale. Situaţia momentană e favorabilă bilanţului nostru.
Trebuie să folosim momentul...”
Cum rămăsesem cu 500.000 disponibili, numai ce nu putea nici
pe departe acoperi cheltuielile scadente, îmi trebuia urgent un împru­
mut. Mic, deoarece nu voiam să creez o reputaţie neprielnică guvernărei
mele, alergînd după un credit mare, suficient pentru consolidarea dato­
riei flotante în bonuri de tezaur.
Cînd i-am expus lui Ph. Berthelot situaţia, dînsul mi-a răspuns:
"5-10 milioane? O sumă modestă. Se va aranja uşor. D-ta coboară la
etajul I, la dl. Komerer (un nume german, alsacian-loren), şeful contabi­
lităţii ministerului de externe. Am să-i dau un telefon. Chestia se va
aranja". A telefonat. Eu i-am mulţumit. M-a petrecut pînă afară, repe-
tîndu-şi sfatul să caut să-i cîştig pe englezi căci reprezentanţii Franţei la
Londra mă vor susţine în Chestia Basarabiei.
Ajuns la etajul 1, în faţa uşei din dreapta mă aştepta şeful con­
tabilităţii dl Kamerer, poftindu-mă cu toată complezenţa franceză în
biroul său. I-am expus cererea mea. M-a ascultat, fără a mă întrerupe.
Cînd am terminat, invocînd şi asigurările binevoitoare ale lui Ph.
Berthelot, aşteptam rezultatul, fiind sigur că va fi pozitiv. Dînsul însă
mi-a răspuns, foarte prieteneşte, calm dar categoric: "Evident, e vorba
de o sumă mică. Spre regretul meu, însă, nu sînt în măsură să recomand
creditarea ei, pentru România. Veţi aprecia situaţia mea. Noi, francezii,
în tot timpul războiului i-am furnizat României tot ce a cerut. Primeam

282
telegrame, cutări materii, armamentul cutare, orice se cerea, numaidecît
ordinul se executa. Se învagona şi expedia marfa pe credit. Dl. colonel
Rudeanu poate mărturisi cu ce promptitudine ne-am îndeplinit datoria
de aliaţi. Războiul s-a terminat. D-l Brătianu a stat luni de zile la Paris.
Situaţia mea c grea, căci sistemul nostru parlamentar îmi impune să
dau socoteală în faţa comisiei bugetare. Am alergat pe la dl. colonel
Rudeanu, i-am cerut nu achitarea sumelor ce ne datoriţi pentru fur­
niturile livrate, ci o adeverinţă, pe baza facturilor că am expediat tot
materialul pe care armata română, guvernul român, l-a comandat prin
d-ta, în timpul războiului.
Mi-a promis că îmi va pune la dispoziţie acest document, ca să
mă pot justifica în faţa comisiei. Nu s-a ţinut de cuvînt. M-am adresat,
în fine, d-lui prim-ministru Brătianu. Mi-a făgăduit că va da ordin d-lui
col. Rudeanu, ca să-şi facă datoria. Am mai încercat cu dl. Brătianu.
Zadarnic. Odată era la Londra, apoi la Bruxelles, apoi, dacă izbuteam
să dau de el, se scuza în fel de fel de pretexte spre a începe jocul din nou.
Plîngîndu-mă d-lui Brătianu, obţineam vorbe bune, dar, pînă la plecarea
sa, “il nous a menti saus hont6”. Astfel nu am putut obţine pînă astăzi
nu plată, ci recunoaşterea, pe baza furniturilor ce am expediat României
comenzile făcute.
Eu: Dar ştiţi că multe din ele s-au pierdut prin Rusia ori la
Arhanghelsc, izbucnind revoluţia bolşevică. Colonelul Rudeanu şi dl.
Brătianu, desigur, au dat ordin să se constate care livrări s-au pierdut pe
drum...
El: Mie îmi trebuie lista livrărilor. Rămîne ca ulterior să se cons­
tate care nu au sosit şi care au fost primite şi ca, în cazuri de forţă majoră,
la plata cărora va trebui să renunţăm. Dar am mai făcut şi alte experienţe
dureroase cu dl. Brătianu. Există o societate de export pentru România.
Cînd e lichidat s-a primit arbitrajul de ambele părţi, Franţa, România,
iar dl. Albert Thomas ca arbitru. Aşa a fost la Iaşi şi a hotărît că România
datora vreo 10 milioane de franci. Nu am cerut şi nu cerem achitarea
sumei. Ştim cîte necazuri are România. Am cerut numai o piesă justifi­
cativă ca să nu stau neacoperit în faţa comisiei bugetare. Am cerut ca dl.
Brătianu să-mi pună la dispoziţie o recunoaştere oficială că România,
conform arbitrajului, recunoaşte că, datorează acea sumă. Mi-a tot
promis, dar a plecat fără să-şi fi ţinut promisiunea.
Veţi recunoaşte că, după asemenea experienţe, oricît am dori să-i
dovedim României bunăvoinţă, nu suntem în stare să-i împrumutăm
nici un franc.

283
 Eu: Voi vorbi cu dl. colonel Rudeanu şi voi face tot posibilul ca
să vi se pună la dispoziţie documentele, cari, desigur, nu din necredinţă
ori neglijenţă, nu a fost în stare să le provoace nici col. Rudeanu nici dl.
Brătianu, cu toate stăruinţele ce desigur le-am depus.

m
Eram pentru prima oară la Londra în ianuarie 1920. După pri­
mirea oficială la gară, am luat masa la Cozens Hardy (tăieţei cu lapte,
Irischsteak, mîncăruri naţionale). Apoi am primit gazetari, de la 11 h -
2 1/2 h. De la reprezentanţa marilor ziare pînă la acei ai revistelor
economice, confesionale, feministe etc.
Expuneam fiecăruia punctul meu de vedere programatic. Astfel
în ziua următoare toată Englitera a fost inundată cu interviurile mele.
Faptul că ele au făcut impresia sincerităţii mi-au atras simpatiile engle­
zilor.
A treia zi s-a prezentat în audienţă Chrisoveloni cu sir Samuels
şi cu un al treilea domn. Samuels era un evreu de statură mică, grăsun,
cu ţvicher.
I-am poftit pe divan pe Samuels şi pe Chrissovelloni iar tovară­
şului lor i-am oferit un scaun, însă vis ă vis cu ei. Eu m-am aşezat de-a
stingă divanului. Tilea la stingă mea.
Conversaţia între Samuels şi mine a decurs în limba franceză.
Dînsul a deschis vorba: “Am fost supărat pe România din cauza politicei
sale antisemite. Legea comercială era antisemită, îngreuna putinţa de a
intra în relaţii de afaceri cu România. Astfel m-am obţinut şi eu de a mă
apropia de ţara dv. Eu sînt presidentul societăţii Royal Dutch. Societa­
tea mea s-a înţeles cu Standard Oii, astfel încît dominăm piaţa mondială.
Văzînd programul d-tale, m-am convins că pe viitor, se va putea lucra
cu România, şi după ce mi-a trecut supărarea, am ţinut să te cunosc şi
să deschid discuţia pentru colaborare voind să vă stau într-ajutor...”
Am încercat să-i dovedesc că legea comercială nu era nici antise­
mită, nici xenofobă ci ea caută să asigure şi elementului românesc munca
în industria de petrol. Dînsul a făcut un gest elocvent şi mi-a răspuns
că trecutul e trecut, iar ceea ce priveşte viitorul, o să-mi dea relaţii dl.

284
- arătînd spre cel de vis â vis - care e procuristul lor. “A preferat, după
ce a fost ministru de război în Olanda, să devină procuristul nostru”
(Mie începuse să mi se întoarcă rînza).
M-am întors către procurist. Acesta îmi răspunse că deşi pricepe
limba franceză, ar prefera să-şi facă expunerea în limba germană.
Şi apoi a început: “Societatea noastră doreşte să lucreze în
România şi să vă asigure sprijin financiar. De aceea ne-ar interesa ofer­
tele şi propunerile dv. şi ceea ce aţi dori să obţineţi... Cînd a pronunţat
aceste cuvinte, mi-a sărit ţăndărea. Samuel a iertat România. E stăpînul
petrolului în lume. Ne învredniceşte să voiască să lucreze cu noi. îşi bate
joc cu un zîmbet de ironie demonstra tivă, de fostul ministru care preferă
ministeriatului postul de procurist. îl pune pe bietul om de omenie să
întrebe pe primul ministru al României că ce oferi face, cît ajutor doreş­
te în numele ţării agraţiate de evreul omnipotent... Era prea mult.
L-am întrerupt pe procurist: Am înţeles. Iată răspunsul meu.
România are greutăţi fără sfîrşit. înainte de toate greutăţi financiare.
Nu cred totuşi că vom ajunge la un faliment de stat. înaintea noastră ar
trebui să dea faliment alte vreo 4-5 state. Noi am fi cam a şasea ţară.
Cine ar suferi însă mai mult? Mai întîi toate băncile şi industriile mari,
de la voi. Acestea au capitalişti în străinătate. E în interesul lor să depu­
nă toate stăruinţele ca să se evite falimentul de stat.
Clasa socială care ar pierde mai puţin şi ar fi mai superficial atinsă
de un faliment de stat ar fi clasa ţărănească. Aceasta îşi are averea în
pămînt şi în munca sa.
Avem norocul că industria de casă, la noi în ţară, nu a fost ucisă
de marea industrie. Din lîna oilor noastre ţăranca română, ţese o îmbră­
căminte de postav călduros pentru iarnă. Pieile oilor ne pun la dispoziţie
blănuri. Cînepa serveşte pînză pentru albituri. Mieii ne dau căciulile
pentru iarnă, paiele pălării pentru vară. Vitele produc piei suficiente
pentru încălţăminte, codrii de stejar şi brad tanină pentru a le argăsi.
Viermele de mătasă se îngrijeşte de podoabele costumelor ţărăncilor
noastre. Hrana? Avem destulă, cereale, carne, fructe, miere, vin, ţuică,
ouă, legume, lapte etc. Locuinţe? Piatră, lemn, var în abundenţă. Fier?
Avem şi fier în schimbul aurului, petrolului şi cerealelor etc., ne va da
străinătatea atît cît trebuie ţăranului pentru plug şi unelte.
Dacă s-ar ivi un faliment de stat, ţăranul român, 80% din popu­
laţie se va îneca în belşug. D e rest puţin îmi pasă. Sunt şi eu ţăran, cu
toate că această haină e din stofă englezească. Am mai purtat şi voi purta
haină din stofa de casă, făcută in satul meu natal. Văzînd eu astfel
problema financiară îţi declar: “Nu s-a născut încă acel prim-ministru

285
 român, care să facă el ofertă oricărei puteri financiare fie ea cit de mare.
Aştept oferta dvs...”
Intre timp (după ce la început vorbisem calm şezînd) mă scula­
sem şi îmi continuam expunerea făcînd cîţiva paşi în dreapta, cîţiva în
stingă. Sam uels nu p ricep ea sp usele m ele, neştiind nem ţeşte.
Chrissovelloni îi traducea, şoptindu-i la ureche.
Cînd am terminat mă adresai domnilor, schimbînd, brusc, diapa­
zonul din patetic în amabil, continuînd în franţuzeşte: “Vă mulţumesc
că m-aţi onorat cu vizita dv. am fost enchantd de a vă fi făcut cunoştinţă.
Dar vă rog să scuzaţi, sunt silit să plec avînd ora fixată la lordul Harding
(fost vicerege al Indiei, alt evreu, care cu sila silelor încerca să ne feri­
cească ţara cu un vas de instrucţie, plus o seamă de ofiţeri instructori
gras plătiţi de noi). Era o supralicitare între francezi şi englezi, voind,
care de care, să ne fericească spre a putea să devenim marinari. Harding
îmi arăta că francezii nici nu sînt marinari, că flota lor nu e flotă, iar
St. Aulaise (min. Franţei la Bucureşti) îmi destăinuia cum englezii
umblă să mă tragă pe sfoară. Eu trebuia să fac pe prostul amabil, ca să
nu-1 supăr pe nici unul şi să scap fără a lua vreun angajament).
Cînd am închis uşa după Samuel şi soţii, V.V. Tilea a început să
rîdă: “Ştiu că ia-ţi spus buchile”.
- La aşa aroganţă îngîmfată s-a cuvenit aşa răspuns.
După cîţiva ani, luînd masa la G afencu împreună cu
Chrissovelloni care venise la Bucureşti mi-a comunicat, spre surprin­
derea mea, efectul ripostului meu dat lui Sir Samuels. Cînd se coborau
pe treptele otelului, Chrissovelloni i-a rezumat cele spuse de mine, al
căror conţinut îl prinsese din traducerile fragmentare şoptite în surdină.
Samuels era entuziasmat: - “Omul acesta e un om politic real. Cu
astfel de om sunt gata să fac orice afacere” etc. în clubul lui şi între
financiarii mari mi-a cîntat elogii. Bine înţeles, eu nu aveam idee de
acest rezultat, ci credeam că îmi creasem un adversar. De aceea, cînd, la
începutul lui martie, mă întorsesem la Londra, nu-mi puteam da seamă,
că, pe lingă multe alte conversaţii, serviciul hotărîtor, după spusele lui
Chrissovelloni, mi l-a făcut reputaţia pe care mi-o crease Samuels, cu
privire la creditul meu moral în chestii de transacţii financiare-eco-
nomice.
Primind pe doi americani, port parolul dintre ei un domn Schwab
îmi presentă un prospect, în numele membrilor unui trust, între care se
găseau de acelea de membri deobşte cunoscuţi dintre miliardarii ameri­
cani: “Schwab” ? l-am întrebat dacă nu cumva dînsul e însuşi regele
“oţelului”. “Schwab” - Nu, ci un nepot al lui. I-am întrebat cu ce îi pot

286
 - Noi prezentăm cu pline puteri acest trust şi am venit să vă oferim
credit nelimitat pentru România.
- în ce condiţii? Pe lingă ce garanţii? Doriţi să vă oferim sursele
noastre de petrol, pădurile statului ori să fie scadenţele introduse în
bugetul statului la locul prim, înainte de sumele lefurilor etc. ?
- Nu! Pentru noi România însăşi e suficientă garanţie, căci e un
stat cu astfel de posibilităţi de desvoltare economică, incit va putea cu
uşurinţă să-şi satisfacă angajamentele.
- Dar, domnilor, noi avem o datorie flotantă, mai cu seamă în
bonuri de tezaur de multe sute de milioane. Am luat dispoziţii să preci­
zăm suma, căci nu ştie nimeni exact cit e de mare. Dv. îmi oferiţi credit
nelimitat. Daţi-mi voie să fac o hipoteză exagerată în plus ori în minus.
Să presupunem că spre acoperirea bonurilor de tezaur ne trebuie 1-2
miliarde de franci şi tot atîta pentru investori. Dv. ne oferiţi fără de nici
o altă acoperire un împrumut?
- Da, noi am studiat chestia şi suntem gata să vi-1 oferim, reco-
mandînd de bună semnătura României.
Discuţia s-a continuat, pînă ce, de adio, i-am rugat pe domni ca,
îndată ce vor afla că m-am reîntors la Bucureşti să poftească să se pre­
zinte. Voi numi o comisie de tehnicieni, cu care dînşii vor duce - să
sperăm - la bun sfîrşit afacerea.
între timp am pacificat definitiv agitaţia contra noastră pe tema
intoleranţei confesionale. Arhiepiscopul de Canterbury mi-a promis că
pe viitor orice plîngeri ungureşti le va îndruma să se adreseze guvernului
englez. L-am convins că în dosul jalbelor maghiare se ascund agitaţii
şi comploturi iredentiste, deghizate în dosul citatelor biblice, regnum
Marionum = Sf. Maria patroană Ungariei, Sf. Ştefan = primul rege al
Ungariei etc. D e asemenea am obţinut de la cardinalul de Westminster
făgăduinţa că toate plîngerile ungureşti le va trimite la Roma.
Marele rabin al Londrei, după ce îl vizitasem, s-a prezentat la
mine împreună cu prof. Gaster. Ei au stăruit ca să mă angajez ca în
constituţie să introduc şi o dispoziţie prin care să se asigure evreilor
numirile în toate funcţiile publice, subvenţii etc., adecă ceea ce nu accep­
tase nici Brătianu, nici eu în tratatul minorităţilor. Le-am arătat franc,
cum egala îndreptăţire fiind asigurată tuturor cetăţenilor fără deosebire
de limbă şi credinţă în constituţie, o reliefare specială a drepturilor
evreilor ar provoca, avînd caracterul unui privilegiu, un antisemitism de
nepotolit. In timp de 1/2 de oră am izbutit ca să-i înduplec să renunţe la
cererea lor neprecugetată. Cinstitul Gaster, cunoscător al împrejură­
rilor din ţară, mi-a stat leal într-ajutor.

287
 rilor din ţară, mi-a stat leal intr-ajutor.
Primului ministru Milleraud i-am expus cum interesul aliaţilor
ar fi ca să creeze un stat ucrainian. Desigur ar fi şi interesul României
spre a nu avea în spate forţa unitară a republicei sovietice. Audienţa mea
a avut loc pe la ora 3 p.m. Sărmanul Milleraud mă asculta luptînd cu
somnul.
La lordul Curzon am avut mai mult noroc. Mi-a obiectat că
ucrainienii nu au o clasă suficientă de intelectuali, astfel administraţia
ar întîmpina greutăţi. I-am răspuns că ceea ce a reuşit să facă contele
Czernin, ar şti să infăptuiască şi Englitera care a priceput să adminis­
treze sute de milioane de popoare cu un strat foarte subţire de intelec­
tuali (El fusese Viceregele Indiei). M-a ascultat şi a discutat, cerîndu-mi
să-i elaborez un memoriu asupra celor expuse. (Am început să elaborez
memoriul îndată a doua zi, dar după 4 ore (3 martie) am fost demis.)
M inistrului aerului, Churchill, i-am cerut aeroplane. Mi-a
răspuns că nici ei nu au. Aflînd că sînt ardelean, a găsit faptul foarte
interesant şi a început să critice metodele aliaţilor, aplicate contra bolşe­
vicilor. Pe un sector lupte, pe altul armistiţiu adesea chiar şi trupele
aceleiaşi naţii au două atitudini optice. E o pradă de energii zadarnică,
fără comandament unic şi fără de acţiune concentrică, simultană. Aşa a
mers încă în tot timpul războiului etc. Nu şi-a impus nici o rezervă în
critică.
Diferite banchete, mese, invitări, ceaiuri. Mare ajutor mi-au
dat informîndu-mă asupra oamenilor şi împrejurărilor Steed, Madge,
Cozens Hardy, Seton-Watson şi Tilea. Acesta din urmă reuşise să se
documenteze perfect asupra stărilor din Englitera şi dobîndise foarte
multe simpatii şi toată încrederea multor bărbaţi ai elitei politice
britanice.
Madge venea la mine zilnic, după şedinţele sfatului Consiliului
Suprem, şi îmi comunica toate secretele care îmi puteau fi de folos.
Prietenia lui Tilea cu Nicholson contribuia deasemenea la spo­
rirea mijloacelor mele de posibilităţi tactice.
Banchet la Lord Meinz. Conversaţie cu doamna. Masa la guver­
natorul băncii Angliei, în familie: guvernatorul, nepoată-sa, bărbatul
acesteia, speakerul Camerei, Boerescu şi eu. La Cameră speakerul purta
perucă, toiag.
Lloyd George, întrerupt, se aşeza şi pînă ce deputatul X vorbea,
primul ministru îşi aşeza picioarele pe masă, alăturea cu ale lui Balfour.
Vizită la Lloyds, la o fermă, ta Cambridge (observatorul), British
Museum, teatru (“Iuliu Cezar” şi “Negustorul din Veneţia”) etc. la

288
 Masă la M.S. Regele şi Regina, fiind numai ei şi fiica lor de faţă.
Vizită la pensionul A/lteţei/ S/ale/ R/egele/, principesa Mărioara.
Pe drum la Londra a condus prinţul Nicolae maşina pînă la un loc. Eu
lingă el. Masă în onoarea pr/inţului/ Nicolae.
Cum acasă grupul bănăţean se agita, i-am lăsat vorbă lui Maniu
să-i trimită pe cei mai doritori de a fi in treabă la Paris. I-a trimis pe Niţă
Sîrbu şi pe Avram Inbiroane. Fireşte că supunîndu-le tot materialul
înaintea Conferinţei în chestia Banatului, lipsindu-le şi cunoştinţa am­
bianţei şi de limbi (cu germana nu puteai să căşti gura) s-au convins că
nimica nu a fost uitat ori întrelăsat de la afirmarea că în mănăstirile
bănăţene s-a născut tot ce e cultură (aceeaşi teză ca a sîrbilor referitor
la cultura lor etc.) şi politica românească, pînă la broşurile şi hărţile de
propagandă. Cînd am plecat la Londra nu eram încă gata cu memoriul
lor. Au venit cu o săptămînă, după mine. Nu s-au împăcat cu transmi­
terea lucrării lor, ci stăruiau să-i introduc la Lloyd George, ceea ce
întrecea putinţa mea. Cu mare greutate au renunţat, convingîndu-se că
delimitarea frontierelor e definitivă şi că nu puteam să mă expun la un
refuz. Mai aveam pe lingă grijile mari, altele mărunte, între ele situaţia
ce mi-a creat-o Toni Goga. Sărmana femeie, ca să-i fie serviabilă lui
Goga a făcut ultimele încercări de a evita divorţul. Ne-am pomenit cu
ea la Paris, şi apoi în tren, spre Londra.
Cum la masă, fiind singura doamnă, îi ofeream locul în fruntea
mesei, situaţia era penibilă, căci sala mare a otelului era plină de lume.
Deja a treia zi Madge mă făcu atent că englezii au anumite prejudecăţi.
Cînd apar cu suita mea în sala restaurantului otelului lumea se intere­
sează cine e doamna şi aflînd că sunt căsătorit şi că doamna nu e soţia
mea etc. etc.
I-am răspuns că îmi dau seama de situaţie însă că, dînsul, Madge,
cunoaşte culisele. Goga a stabilit politica noastră oficială. Toni face pe
informatoarea lui. Toată ziua îşi caută de lucru prin biroul lui Tilea şi
Lugojeoanu, ca să afle material de interes pentru Goga, prezentîndu-mă
pe mine şi colaboratorii mei ca pe nişte proşti. Nu am nimic de ascuns,
ceea ce nu e de nasul ei şi aşa nu află.
Cu prezenţa ei la masă e lucrul încurcat. Vrea să prindă material
de informaţii din conversaţie pentru Goga spre a evita divorţul. Soluţia
a fost că am luat dispoziţii ca masa să fie aşternută în odaia lui V.
Branişte. Apoi ne furişam cu toţii, pe rînd, din birou. Astfel, Toni pe
viitor rămînea cu N. Sîrbu şi cu A. Imbroane, în restaurantul otelului.
Pretextul prezenţei ei la Londra era să caute albituri pentru nu ştiu ce
orfelinat ori internat. Cum însă toată ziua o petrecea în biroul nostru

289
 nu găsise albiturile căutate nici pînă în ziua cînd ne-am reîntors cu toţii
la Paris şi apoi acasă.
Principala mea preocupare în timpul vizitei a doua la Londra a
fost cauza Basarabiei.
Că Brătianu nu avusese mai mare succes cu Banatul şi nu izbutise
să urnească din loc recunoaşterea Basarabiei, se datora mai multor
împrejurări. Pacea de la Buftea şi revenirea ca parte beligerantă a
României cu 24 de ore înainte de armistiţiul franco-german slăbise
p o ziţia lui B rătianu. Jocul cu înlocu irea lui vrem elnică prin
Marghiloman, Coandă, cît şi toate culisele de alcov, erau de obşte
cunoscute. Nu mai credea nimeni în “trădarea” primului ministru
Marghiloman numite de regele Ferdinand cu asentimentul şi al lui
Brătianu, nu numai al ocupanţilor germani. Felul atitudinii veşnic echi­
vocă, ascunsă a lui Brătianu lăsa impresia că umblă să-şi asigure refugii
pentru a trage pe sfoară schimbîndu-şi tactica. (La o ocazie i-am adus
aminte: - "D-le Brătianu, dar ne-am înţeles în acest sens; acum afirmaţi
contrariul". El: - "Da, pentru că a persevera ne ar fi nici prudent nici
patriotic..." Şi era vorba de un mic şi neînsemnat interes de partid, al
partidului liberal).
Avea în atitudine şi privire un ce arogant, privea în anumite
momente pe om peste umăr. Personal nu mă pot plînge. Am fost tratat
de el întotdeauna cu amabilitate, ba cu simpatie. Insă în conversaţia cu
Pichon, ba chiar şi cu Clemenceau, străfulgera cîte o astfel de privire şi
atitudine de superioritate şi direct secundată de modularea corespunză­
toare a vocii lui, de obicei cam stinse (voalate), încît Pichon se ascundea
între umeri pe cînd Clemenceau rîdea. Spre a demonstra cumva că nu
contra românilor, ci contra lui Brătianu fuseseră aplicate şicanele, voi
fi avut eu parte de un tratament cu totul amabil şi binevoitor.
Poate să fi fost şi contrastul între tactica lui Brătianu şi a mea.
Dînsul nu se încredea în nimeni, ceea ce se simţea de la distanţă. De
aceea era silit să creeze în discuţii contradictorii atmosfera, de exemplu
cu Clemenceau ori Lloyd George. Intermediatorul pe lîngă primul era
Victor Antonescu. “Tigrul” cunoştea toate “şmecheriile” acestuia ştia
că, nu e decît un ecou intercalat al lui Brătianu cînd exprima neîncre­
dere, nemulţumire ori revoltă. Interpretul lui Brătianu cu englezii, astfel
şi cu Lloyd George, era Mişu. Mişu, om de largă cultură, vechi diplomat
de carieră, dar cu o fire care nu emana nici o căldură. Băgător de seamă
scrupulos ca să fie la înălţime şi perfect exact, ca interpret. în rest
“je m’enfichist” “totul e deşertăciune”, “vanitatum vanitas”.

290
 Anii mei de ucenicie cu atîţia oameni politici austrieci mă
obişnuiseră să-mi adaptez conversaţia cu fiecare, astfel ca argumentele
mele să corespundă felului de a vedea şi a simţi şi interesului insului.
Astfel, fireşte, pe cehul de ex., nu-1 puteai angaja să combată dualismul
şi pe unguri cu aceleaşi argumente, pilde, anecdote etc. ca pe şeful
Alldautschilor. Nici pe Lueger după acelaşi calapod ca pe Kadisch evreu
sionist, director de revistă sionistă.
Ambianţa unei conversaţii cu omul de temperamentul lui Lueger
ori lordul Curzon trebuia să fie cu totul altfel regizată decît aceea cu
sanguinicii Lloyd George, Clemenceau, Nitti, Barthon etc. Trebuia
cunoscut şi felul de gîndire, trecutul politic al omului şi considerată
încadrarea sa în mozaicul politic al ţării sale şi în relaţiile lui, senti­
mentele faţă de “aliaţii” săi.
Toate abilităţile lui Brătianu şi ale noastre ale colaboratorilor săi
nu răzbeau să schimbe spre bine pentru cauza noastră dispoziţia poten­
taţilor Conferinţei.
Am atribuit, timp de cîteva luni acest fenomen contraacţiunei
dîrze pe care o desfăşura Take Ionescu, sprijinit de Goga, contra a tot
ce încerca Brătianu.
Vechi prietenii cu bărbaţi politici de diferite neamuri care aveau
rol determ inant în conducerea treburilor Conferinţei de Pace îi
înlesneau rolul lui Take Ionescu. Goga îi servea ca reprezentantul
Ardealului. “Poetul pătimirei noastre”. Presa cu toate subvenţiile lui
Brătianu sprijinea foarte molcuţ cauza noastră. Clemenceau oprise să
apară nu numai rapoarte asupra chestiei Banatului în coloanele zia­
relor, dar nici măcar cuvîntul “Banat” în legătură cu România. Totuşi
Auguste Gauvin, ziarist de notorietate publică în fiecare săptămînă în
“Jurnal des D6bots” măcar 3 articole de fond, favorabile Jugostoriei.
Falanga lui Tache Ionescu - Goga nestînjenită de câtuşi oficiale putea
zburda în dragă voie. Banchetele în onoarea oamenilor politici membri
ai Conferinţei şi pentru publicişti reprezentanţi ai ziarelor mondiale, se
ţineau lanţ. La ocazii de acestea “Tăchiţă gură de aur” strălucea prin
expozeuri politice, ridiculizînd intransigenţa lui Brătianu. Goga mai
adăuga ca “tehnician” în numele Ardealului drojdii de maliţie iar
Aristide Blanc, care finanţa acţiunea, lucra în culise.
La început nu pricepeam înverşunarea reciprocă între cele 2 gru­
puri. Am încercat - fără succes - să împac pe cei doi şefi duşmani. Cum
să poate ca un Brătianu şi un Tache Ionescu să ofere această ţiganiadă
pe scena internaţională?! Cum se poate alîta lipsă de patriotism atîta
pornire politicianistă, importată din Bucureşti la Paris, cînd e în joc

291
viitorul românismului ?!
încetul cu încetul am pătruns misterul şi am găsit explicaţia. Cu
mare greutate am reuşit să-l înduplec pe Brătianu să primească urmă­
torul procedeu: îi voi invita pe Tache Ionescu şi pe dînsul la masă. în
momentul potrivit îi voi lăsa singuri ca să se explice. Nu va observa
Tache că am asentimentul lui Brătianu ca să nu refuze primirea invitaţiei
spre a-1 umili astfel. în două rînduri l-am ascultat pe Take. Zadarnic.
“Domnule Vaida, oricît apreciez intenţia d-tale, dar nu pot primi. Va
veni timpul cînd vei înţelege cauzele, cînd voi putea să ţi le expun”. A
doua oară: “De două ori m-am lăsat tras pe sfoară de Brătianu. S-a
purtat cu totul necorect faţă de mine. A treia oară nu va izbuti. Va veni
timpul cînd o să-l cunoşti şi d-ta”.
Ce să fie?
Prima dată s-a încheiat o înţelegere la Iaşi între cei doi şefi mari,
peste care Brătianu a trecut la ordinea de zi. A urmat apoi plecarea
“trenului Tache Ionescu” cu misiunea de a activa la Paris şi Londra.
Tache Ionescu a ajuns cu Paşici la o formulă de înţelegere în chestia
Banatului. Am căzut de acord să reprezinte la Conferinţă împăcaţi, sîrbii
şi românii astfel incit cei dinţii să se mulţumească în faţa Belgradului cu
un sector cap de pod, pe ţărmurele sting al Dunării, iar restul să ne
rămînă nouă.
Brătianu, sosind la Paris, a evitat să dea faţă cu Tache Ionescu.
I-a trimis o cartă de visită la hotel. La sfidarea aceasta Tache i-a trimis
şi el o cartă de visită. Şi apoi s-a început lupta între culise şi pe scenă
între delegaţia română condusă de Brătianu şi între Tache şi Goga.
în definitiv, toată tactica lui Brătianu contra contra lui Tache
Ionescu avea ca ţintă crearea atmosferei acasă, datorită căreia Tache să
poată fi timbrat de “trădător al Banatului” şi nimicit politiceşte.
De aceea cînd l-a întrebat pe Brătianu, Tardieu, preşedintele
comisiei de delimitare a frontierei: “Dar care ar fi d-le Brătianu linia
între Regatul Sîrb, Croat, Sloven şi România, care aţi preferi-o ca
frontieră?” Brătianu a răspuns: “Cu cît mai mult veţi da din Banat
sîrbilor, cu atît mai curînd ne va da istoria nouă satisfacţie”. Presa
liberală din Ţară ataca cu violenţă pe Tache Ionescu, acuzîndu-1 că
pactizînd cu Paşici şi cedînd capul de pod în faţa Belgradului, a comis
trădarea Banatului.
Brătianu era de o pătrundere politică şi de o judecată prea clară
decît să nu-şi fi dat seamă de ruşinosul şi dăunătorul spectacol ce-1
ofereau românii lumei internaţionale de la Conferinţa de Pace, prin
meschinăriile de intrigi pe tema Banatului. Cînd a luat apoi puterea, a

292
prezentat legea noii frontiere şi a bătut liniştit ţăruşii (bornele) de hotar
între Ţară şi Banatul “răpit”.
De nenumărate ori fruntaşi, membri ai conferinţei îmi spuneau:
“Toate bine, dar d-1 Brătianu e lipsit de autoritatea ce i-ar da sprijinul
unei adunări naţionale. De ce nu face alegeri”? Că una, că alta, abia am
scăpat de trupele de ocupaţie în noile provincii au fost alte legi electo­
rale, cetăţenii sunt încă la armată, demobilizarea nu se poate improvisa
etc.
La tot cazul, faptul că eu mă prezentam cu un program, acceptat
de marea majoritate a adunării naţionale mi-a înlesnit situaţia şi mi-a
dobîndit la mulţi factori hotărîtori ai Conferinţei încrederea.

NOTE

1. Fragment din manuscrisul C/268 din Arhivele Centrale ale Statului

Bucureşti. Precizăm încă o dată că, datorită menţiunilor lui Vaida asupra unor
personalităţi, nu am considerat necesar să dăm note explicative.
2. Cartea lui Popovici a apărut în 1906. Vaida se referă la terminarea ei de
către autor şi pregătirea lansării ei.
3. “Tribuna Poporului” devenise din 1904 “Tribuna” pentru a exprima
continuitatea popularei publicaţii ce îşi încetase apariţia în 1903.
4. Datorită faptului că numele lui Brosch apare insistent în însemnări, am
considerat că este necesar să prezentăm pe scurt cîteva date biografice. Alexandru
Brosch von Aarenau s-a născut la 8 octombrie 1870 la Timişoara. Tatăl său era
la acea dată colonel, comandantul şcolii militare din oraş, mama sa, Elisabeta,
baronesă de Schweyer-Lerchenfetdv A urmat cariera militară, fiind remarcat
pentru calităţile sale de Franz Ferdinand, care i-a încredinţat conducerea can­
celariei sale. Incepînd cu anul 1912 revine în cadrul armatei active. A căzut la
7 septembrie 1914, în bătălia de la Huitze din Galiţia, unde comanda regimentul
2 vînători din armata austro-ungară.

293
 2 vînători din armata austro-ungară.
5. Asupra primei vizite la palatul Belvedere există mai multe variante. Una
a fost publicată de G. Frantz op. cit. pe baza unei descrieri din 1941. Textul pe
care-1 reproducem l-am considerat cel mai bun.
6. Era firesc, ca într-o convorbire purtată cu un asemenea personaj, Vaida
să nege existenţa curentului unionist în rîndul romanilor transilvăneni. A mai
făcut-o şi cu alte prilejuri, după cum se poate constata din însemnările sale, deşi
crezul său era cu totul altul.
7. Articolul a apărut în ziarul “Lupta” cu acelaşi titlu, Vaida respectîndu-şi
promisiunea făcută.
8. Confuzie de nume. Este vorba de Miron Cristea, viitorul episcop ortodox
de Caransebeş şi patriarh al României.
9. Azi, hotelul “Continental” din Cluj-Napoca.
10. Aici se termină fragmentul Mss C/268. Continuarea lui este mai restrînsă
decît fragmentele care urmează şi în care Vaida revine şi cronologic, dar şi
explicativ, asupra unor momente a evenimentelor, detailindu-le.
11. Celebra firmă, distribuitoarea cafelei în imperiu. S-a implicat şi în viaţa
politică declanşînd un scandal de proporţii.
12. După 1912, locul lui Brosch a fost încredinţat colonelului Bardolff.
Relaţiile lui Vaida cu el nu au avut anvergura celor cu predecesorul său.
13. Revista “Secolul XX” editată de Oscar Jâszi, precum şi cercul radicalilor
maghiari din jurul ei, a însemnat abordarea realistă a situaţiei naţionalităţilor din
Ungaria, motiv pentru care s-a bucurat de audienţă în mijlocul elitei româneşti.
A avut legături cu loja francmasonică “Martinovics”, de fapt şi “Cercul Galilei”
făcea parte din francmasoneria maghiară.
14. Mai pe larg, informaţii în fragmentul dedicat lui Georg von Pottere.
15. Letoni.
16. Lituanieni.
17. Estonieni.
18. însemnare pe un plic. Arhivele Statului Sibiu, fond Al.V.Voievod, Nr.44.
19. Arhivele Statului Sibiu, fond Al.V.Voievod, Dosar 13, fila 42.
20. Arhivele Statului Bucureşti, Fond Al.V.Voevod. Dosar 26/1915.
21. Arhivele Statului Sibiu, Fond Al.V.Voevod. Dosar 13, fila 27.
22. Text neterminat.
23. Arhivele Statului Bucureşti, Fond Al.V.Voevod.
24. Scrisorile către Iuliu Maniu provin din Arhivele Statului Sibiu. Noi am
dat aceste cîteva documente ce depăşesc epistolele obişnuite. în fond sînt veri­
tabile rapoarte trimise din Paris lui Maniu. Vaida reprezenta Consiliul dirigent al
Transilvaniei şi era firesc să trimită asemenea materiale. în ele se regăseşte şi
preocuparea pentru noua Românie a celor doi mari politicieni ardeleni.
25. Fragmentul nu este decît un memoriu politic tîrziu, justificativ, scris de
Vaida. Se află la Arhivele Statului Sibiu.

294
 CUPRINS

Introducere p.4
Imperiul cu două capitale... p.15
începuturile carierei politice p.25
în parlamentul de la Budapesta... p.34
In anturajul arhiducelui Franz Ferdinand p.48
Tentativa de reconciliere... p.64
între Viena şi Berlin. Sfirşitul imperiului... p.72
La Paris: 1919 -1920 p.81
Notă asupra ediţiei p.94
însemnări, memorii, scrisori... p.95
 ! B IE L . UNI ” . : : B J-L
j Nr. 1^ ^

Comanda nr. 164/1993

Tiraj : 3.000 exemplare
Tiparul executat la :
„Imprimeria Ardealul” Cluj