V I A T I A 1

LUI

C U Z . A - V O D A
4

MEMORIU ISTORIC

DE

DUMITRI E B O L IN T IN E A N U

W X30.A- 3EIDI^*XE

’ H. I
H UCU K ESC.
M l im.i A I I 11A l. t C R A I O R I I . O R A S S O C I A T I

i ■ I ’A S a ( » I U I . R O M A N , ij
 După încetarea resbeluluî din Crimeea şi în­
cheierea păceî între Rusia şi puterile m aritim e,
se hotărî prin tra ta tu l de P aris ca Principatele
Romane să rem ăe sub suveranitatea P orţeî şi
sub garanţia puterilor Europene. în aceste con­
diţii intra alegerea a do! domn! romănî. în pu­
terea învoelilor diplomatice se decise a se numi
dott guverne provisoriî, unul în ţera Romănescă.
altul 111 Moldova. în ţera Romănescă se numi
ili'ln l’ortă Alesandru Ghica fost domn în ace-
hIi! ţr ră , în Moldova un boer Bals. Cel din
urma încetând răpede din v ia ţă , locul seu de
lom lm inte domnesc fuse dat luîV ogoridi, fiu al
unul Imigar cunoscut din Constantinopol şi fa­
vorit ui HultaiiuluT. O corispondinţă între fiul
4

şi părintele, corispondinţă în care se trăda po­

litica Porţeî şi A ustriei contrară unireî P rin­
cipatelor, denunţăndu-se publicului, facu un
mare scandal şi fuse causa desfiinţăreî alegeri­
lor de deputaţi făcute deja în Moldova sub în-
riurirea Turciei şi Austriei. După o noă deci-
sie între puterile garante, cele doă guverne pro-
visorilale Principatelor, se schimbară. Comisa­
ri puterilor garante plecară din Bucurescî.
Camera Moldovei proclamă unirea ţerilor cu
domn străin. Plecând din Constantinopol ca să
me întorc în ţ e r ă , după mal m ulţi ani de esil,
ambasadorul Francieî, D. Thouvonel, îmT c]ise,
daca m erg prin Moldova, să spun deputaţilor că
puterile E uropene, în urma unul reubol care
avea de scop Î D t ă r i r e a Im periului Otoman , nu
puteau consimţi la o politică caro putea să slă -
bîască acel Im periu, căci unireacu I’rincipe stre­
in era de natură a implica ideea de neatărna-
rea absolută a Principatelor dcla Turcia. Me
descărcaîu de acestâ misie familiară. Acostă i-
dee ce o comunicaiu D-lor C. N e g ri, Ualeti şi
Cogălnicănu, nu era de gustul deputaţilor Mol­
doveni. I). Cogălnicenu <|ise chinr că do nu ne
va da Europa Domn strein , face ăncă o revo­
luţie. E ram încredinţat despre fluiditatea prin­
cipiilor n6stre politice. Cu tote acestea Camera
Moldovei proclamă principiul Unireî cu Domn
strein.
 5

In entusiasmul poporului, doi d e p u ta ţi, un

episcop şi D. Balş singuri, avură curagiul a se
declara contrari Unire! şi Domnului strein.
Ideea unire! era veche. Ştefan cel mare, Des­
pot vodă ereticul, M ihaiu Vitetjul, Vasile Lupu,
M ateîu B asarab şialţ! domn! au visat acel vis!—
Uni au făcut unirea, prin concistă; a ţin u t o <Ji
şi s’a sdrobit sub greutatea lovirilor date de
streini. Ideea Domnului strein, era o idee noă.
Doă feluri de 6menî voiau Domn strein : boeri
fanarioţi din Moldova cari vedeau în acesta re-
înturnarea către epoca fanaiioţilor, şi adepţi i-
deilor liberale cari vedeaQ în ideea de Domn
strein , ideea de neaternare a Rom ânilor; după
aceştia veneau turm ele cari adm it orî-ce idee ,
fără a o cerceta.
Deputaţi din amândoă ţerile se lepădară de
ideea Domnului strein, când puterile dăteră eel
din urmă cuvînt contraria, cu acelaşi entusiasm
cu care priimise m ai ’nainte ideea de Domn
strein. Nimic nu ucide o naţie ca acestă uşuri-
tute asupra principiilor. Când o naţie nu sacri-
llcS nimic pentru p rin cip ii, nu ţine la nici un
pline,ipifi. Acesta se ve$u în urm ă pînă în $i-
lt<|o tio ustă-cjî. în adeveriecă un fapt.
Nu trecu trei an! şi m iniştri lui 2 M aîu se
ui.... mi formă un m inister cu m iniştri de la
1 1 Inlmmritt ; guvernul personal se confundă
prin rtnioni Iul cu guvernul constituţional care
6

îl resturnase. Ce ucidere de principii, de con-

v ic ţii! Cate capitulaţi! de conştiinţă din am ân-
doă păriile, sad mai bine ce confusie, ce arne-
ţelă.! Ce p6te să nască din înperecherî a tă t
de monstru6se ? Aceste înperecherî monstruose
u r n i r ă neîncetat. Ele aduc slăbirea naţiei si
fac d iu tr’însa imaginea unui vas fără pilot şi
fără cărmă, aruncat în voia vînturilor.
Când l>. Co^filniernii aruncă în plebicist gu­
vernul personal, iniţia il aclamă.
Oftntl după 11 Fobruarift aliaţi D. Cogîilni-
cenu aruncă în plebicist guvernul proprietarilor
şi burgonilor, naţia le aclamă cu aceeaşi facili­
tate. şi nepăsare.
De unde vino acesta? din lipsa de principii
naţicn este proprietatea guvernnlui. Constitu­
ţie , legi, cad sub acesta doctrină. M ulţimea
sim te durerile, consecuinte s
a le acestei stări de
lucruri, şi tănjesce guvernului despre starea sa.
Dar naţiea este stăpănă §i n’are dreptul a tânji
guvernului dospre starea ce îi face. Starea sa
cată sâ’şl-o facă singură. Când o naţie voiesce
bine, guvernul esecută bine. Daca guvernul nu
esecută bine,7 este că natiea * nu voiesce bine.
Tirani se produc acolo unde sunt toţi tirani.
Statul se conduce fără principii, căci masele nu
aQ principii. S ’au ve$ut în capul Statului omeni
cari ’şî-ati făcut un joc din p rin cip ii, to t-d ’a-
una protejaţi de cei mai m ulţi şi căştigăndu’şi
 7

prin acesta chiar un drept de a reveni la putere.

N’aîi ve<Jut omeni consecinţî în principiile lor,
inamici ai despoiereî publice, răm aşi puri şi o-
neşti, şi cari au fost victim a sentim entelor lor,
cari ’şi aii ura celor m ai mulţi. Cei m ai m ulţi
vor dar un stat fără p rin cip ii!
Instrucţia şi educaţia maselor formeijă datine
hune , forrne<]ă principii, forme dă legele , for-
metjă statul. Tote guvernele ati oprit sborul in ­
strucţiei publice. Tote aceste guverne făceu un
fel, căci noi voîem a s t-fe l; făceu reu, căci noi nu
voi4m bine; ast-fel vor merge lucrurile pe căt nu
se va respăndi în naţie luminele, pe cât guver­
nul va crede că misia sa este de p ro p rie ta r, şi
naţia va crede că misia sa este d’a fi propri­
etatea guvernelor sele. Nu vom ave nici o dată
justiţie, instrucţie, religie, pe cât ele vor fi pro­
prietatea m inistrului. Ideea de stat rom ân nu
se va forma cu robi şi tirani. Statul, fără prin­
cipii, va fi voinţa unei puteri de afară; p a rti­
dele se vor forma după înriuririle de afară, nu
după interesele n a ţie i; funcţiunele nu vor fi date
pentru interesul serviciului public, ci se vor da
Minenilor de p a rtid ă , de (Jestre favoriţilor. Şi
eeeii ce este mai trist, ele vor şerbi a regula a-
le ^ e r i l e , a păstra sim patiile corpurilor pentru
p . u v e i n , h i a renasce , ca o fa ta lita te , sistem ul
c o i u p ţ i e l , l'avorat de un regim liberal numai
cu numele, ucigând ast-fel acest regim ale că-
3

rul fructe nu s’ar afla mai bune de cât acelea

a Ie despotismului.
Romăni se supuseră la voinţa puterilor şi re­
nunţară la Demn strein.
în Moldova ideile de unire fuseră favorate
de guvernul interim ar. Panu sprijinit de p arti-
tul n aţio n al, luptă cu energie pentru causa u-
nirel.
în ţera Romănescă ideea de unire remăsese
în starea el de vis. Da cum apăru cele din ur­
m ă lucrări a le conferinţelor, fie-care fracţie se
gândi la candidatul soft la domnie. Domni foşti
şi înstreinaţî se aprpoiară do ţâră, fracţiele în­
cepură a lucra. Eleav6il a combate contra par-
titu lu î liberal şi contra guvernului lui Al. Ghica,
uniţi provisoriu. Acest guvern ca şi guvernul
Moldovei favoraîi ideile liberale, însă veni gu­
vernul interim ar, trei caimacami. Atunci acest
guvern, în ţera Romănescă, luă aerul de partid
şi fără a ţine semă de convenţia de la Paris care
proclamă drepturile om ului, urm ă a cărmui
după sistemul vechîfi.
în Moldova partidul n aţio n al, având în gu­
vern membri din sînul seu, nu’l înpedica nici o
stavilă în lucrările sele. Numai era vorbă de u-
nire şi de principe strein. Cele doă ţeri aveu con­
venţia de Paris spre a esecuta. Principul uni­
re! era aruncat în comisia centrală din Focşani.
Fie-care ţ£ră ’şî alege un domn român. P a r­
 9

t iiji pun căte un canditat. Cel d’ănteî fuse C.

Negri, Y. Alesandri, din partea partidului li­
beral ; fostul domn Mih. Sturza, din partea par­
tidului bătrîn.
C. Negri era capul şi idolul uneî junim i no­
bile care luase iniţiativa în ideile de reforme
ăucă din anul 1848, şi caro se ve^use esilată
din Moldova sub Sturza pînă la venirea D om -
nuluî Grigorie Gbica. Acest domn se urcă pe
tronul Moldavieî, cliiămând pe lingă sine pe
toţî lib e ra li, pe cănd liberali din ţera Komă-
n6scă erau esilaţî. June ă n c ă , C. Negri ter-
minăndu’şî studiile sele în streinătate, priimi
dela D. Konaki, părintele seu vitreg, propune­
rea de a'l face m oştenitorpeste averea sa imensă,
cu condiţie a lua numele de Konaki. Sentim en­
tele sele nobile, cavalerescî, înpinse pînă la cea
m aî sublimă abnegaţie de persona sa, îl făcură
a refusa cu indignaţie condiţia de a purta alt
nume pentru avere de căt numele părintelui
Hott, care murind îi lăsase moşia M injina cu
mi modest venit. Acest act anunţa ce va ti
mul tăriJiO. Petrecu maî m ulţî anî în Italia.
Mmitimentele sele delicate se armoniati cu fe-
i ii in' la minimele ce artele frum<5se respândeu
I ii cornii orizontului seti. Luă parte în mai m ul­
ţi» ciiiiMpIraţiî cu societăţile carbonarilor pentru
libnrlitli'ii Italiei şi a patriei sele.
în unul IH48, pe cănd isbucni în P aris re­
10

voluţia dela Februariu, C. N egri era la Paris.

E l preşeda şedinţele junilor romăni ale căror
inim i se înaripau atuDcî la s6rele libertăţeî pa­
triei lor. Veni un moment când bancheri cur­
m ară daraverile lor. C. N eg ri, care vînduse
la Londra o mare cuantitate de grăne, înaintă
m aî m ulte sume de ban! pe la rom ăni, şi luă
diu P aris cu chleltuîala sa peste cinci-spre-ijece
juni cari merseră în laş! şi în Bucurescisă t'acă
mişcarea naţională alo cărei sem inţî erau deja
aruncate.
C. Negri adoptase program a cu împroprie­
tărirea ţeranilor. Cei m aî m ulţi proprietari, de
bună credinţă, neîuţelegend interesele ce le pro­
m itea soluţia ast-fel a acelei ceştii, alţi făcend
din acestă cestie un mijloc do partid sau de
castă, nu salutară de căt cu sfială candidatura
la tron a lui C. Negri. Vasile Alesandri, renun­
ţând la şese-spre-tjece voturi a le sele, le aduce
amicului seu. Boeri vechi erafi în numer mic
între deputaţi. Luptele între partidul liberal
şi cel b ă tr în , deschise p6rta deputaţilor din
clasa II de boeri. Acestă clasă um ilită de cla­
sa I, şi mai puterică acum a tă t prin iuteliginţă
căt şi prin numer, găsi momentul princiosspre
a se rid ica, ridicând pe tron unul de al lor.
C. Negri era din ceea ce se (Jicea atunci în Mol­
dova prin im itaţie, clasa nobililor. E l era aseme­
nea pentru desfiinţarea clăceî, toţi sciau că prin-
 11

eipiile la acel om nuerau mijl<5ce ca să vie la gu ­

vern ci erau convincţii puterice. D eputaţi de cla-
iiii. 11 se sfiau a grăm ădi voturile lor lui C. N egri
pontru aceste doă cuvinte. A st-fel în şedinţa
do încercare, un deputat D. Lascăr Catargiu
ijtso că nu dă votul seu pentru acela care, daca
s’ur face Dom n, ’i-ar lua moşiile şi le-ar da
la ţerani. «Nici eu, strigă Cogălnicenu, nu
voIQ da votul meu D. Catargiu care, dacă ar fi
Domn, m ’ar trim ite peste hotar, pe mine care
HÎnt pentru îm proprietărirea ţeranilor,» (Jise şi
so duse acasă. Şedinţa urmeatjă, deputaţi d e a
li clasă, voind cu ori-ce preţ unul de ai lo r ,
nu găsiră m ultă greutate a întruni cu voturile
lor voturile partidului bătrîn în sp ăim ân tat,
asupra junelui Al. Cuza care îl credea inamic
ni îm proprietărire! ţeranilor.
Moldovatrecuse prin nisce încercări durer6se,
• iuvornul ţereî încredinţat d e P o rta otomană
in mănele lui Vogoridi, acesta prim i ţera ca o
proprietate a sa. El jucă rola unui tiran , dar
un ţinui docil la voinţele Consolului A u striac;
in nul. din urmă era adeveratul locoteninte de
Domn. Iniiurirea A ustriacă era violentă. Con-
‘loIiilurdoiM Caimacamului, boerilordin partitu l
ie ii i|>lnţţ(>n u n ire a ţe rilo r: aerul acesteiinflu-
Inţo mi nunţi iu timpi din urm ă, după demisia
inipiimi de uliiră do unele din puteri m inisteru­
lui (loleneii Ai est guvern avea m aî m ulte feţe :
12

tirania, arbitrariu, necapacitate, ca tote acele

guverne ce întârzie d’a maî avea voinţa lor.
Moldova plăngea şi rîdea. Poetul Alesandri
printr’o satiră plină de spiritul seO fin, făcu pe
Moldova s ă r ir ă printre lacrimi. Corispondinţa
secretă a Caimacamului în care se trăda politica
P o r ţe î, Austriei şi Angliei contra u n irel, fuse
furată din scrinul lai Yogoridi, predată F ran -
ciei şi publicată în presa Europenă. Alegerile
făcute sub înriurirea celor trei puteri, fuseră fă­
râm ate. Pe lingă acel Caimacam era un adiotant,
un om ca de 35 de ani, cu rang superior în a r ­
m ată, amic in tim ai Caimacamului. Acest june
îşi dase deja demisia de prefect dela G alaţi de­
misie m otivată în urm a descoperire! politicei
Caimacamului contrară unirei ţerilor şi lovi-
t6re drepturilor, şi acostă demisie făcuse m are
sgomot în ţeră şi în streinătate. Poetul Sion
căntă acestă demisie şi declară printr’nn a rti­
col că acest bărbat era demn de tim pi antici.
Ochi moldovenilor se înturnaseră către acel june
soldat, care prin fapta sa venea şi le ridica su­
fletele abătute de impresia spiritului de um i­
linţă şi de degradare ce părea că încinge totâ
n a ţia , dar care din fericire nu cletina de căt
suferinţele societăţei. Acest june era Alesandi u
Cuza care maî în urm ă se urcă pe tronul ţeri­
lor unite. Efl ’l-am ve<Jut pentru prim a oră la
Caimacamul Yogoridi. Acest Yogoridi nu era
 13

lift irul a li tiran, nici om refl ; avea inim ă bună,

• ii i m ior franc, rola sa politică de tiran nu’î şe-
«li'ii nici do cum, şi pentru că toţi îlcunosceaii
"i >1 (ubTaQ In viaţă de familie, unde nu’î cunos-
i «'ii nimeni nici un fel de tiranie, pe tronul Mol­
davo! allăndu-se, nu’î simţea totă greutatea ti-
uinii'I. Cu t6te acestea, sub aparinţa surî^iWre,
im iintom de ucidere naţională se întindea, prin
Hiul unii acelui partid de omeni cari au făcut
1I111 drepturile ţereî preţul urcăreî lor la puteie.
Moldova numaî rîse, un singur om rîdea ăncă,
iii i Idea lingă tiran. E ra Alesandru Cuza. El
i ulcii «le Turci, de Austriac!, de boeri p artitu -
lul naţional, rîdea de tiran.
Cftiid am vetjutpe Caimacam, la palat, după
Intui ţia rea mea în ţeră, me îndemnă să rem ăn
In Muldiiva. «Te voIQ face colonel, tjise el. Pe
* ii/uU i tiu ’l-am făcut eu colonel?» Vorbind ast-
Ii*l Iml arată pe un colonel tîner ăncă, blond, care
ii ilou lesturnat pe o sofa cu un cîubuc lung în
r ni ii, Miu ios şi tăcut : era Alesandru Cuza.
A li iniiidru Cuza cobora dintr’o familie veche
tii"li|iiveneHcă, strem oşul seu murise tă ia t de
I h i 11 neutru sentim entele sele naţionale. Sub
iliiniiil laiiarioţ!, acestă familie, ca m ulte al­
ifie, piii'iinito de strein i, perduse din splend6-
ii'H mi ijl ne eoborise în rîndul boarilor de a
'îmi elii iit Muma sa era din Constantinopol,
iliu l'iiitilllu cmiovetjă Cozadini, familie grecitâ
 r ii Iiim|iiiI .luni' Unei fuse trim is în streinătate
i'|M'i' n’ijl onmploetu studiul. în tu rn a t în Mol-
dnvn, mo turidiiHii în oştire, şi fuse num it oficer
iii11 iin mi p ÎmI dttte demisia şi tră i cănd liber,
cănd *111 i-i'l■ii la un m inister în Iaşi, eând pre-
Modinto do li 11ni nu I sau prefect la G alaţi unde
îşi uvoii cutia pttrintoscă.
AloHiuiilm Ou/,a nu fuse strein înriurirel ace-
1 Iul pârlit naţional, caro, plecând din umbra so­
cietăţilor secrete din DucurescI, sub conducerea
lui Căm pinănu, se respăndi în Moldova prin
N. Bălcescu. se închegă la moşia M injina a lui
C. Negri. V. Alesandri, C. Filipescu şi alţi, a-
runcară în inim a junim e! Moldovei semînţa i-
deel de unire. Erau escursiî la moşii, la b ă l ,
călătorii în streinătate, reuniri la M injina lui
C. Negri.
Junim ea Moldovei din clasa boerilor se forma
la sorele idee! de unire şi de lib e rta te ; Iii divor-
sau de părinţi în târziaţi pe calea de degradare
şi de robie ce le creaseră streini în secoli din
urmă. Din acestă acţie născu la Ducurusei o
societate literară, la Paris o bibliotecă, unde se
adunară regulat pentru ănteîa oră juni mun­
teni şi juni M oldoveni, unde se cunoscură şi
se înţeleseră,
i

Aceste înţelegeri avură un resultat util pen­

tru causa Komănie>. Ele preparară p6te eve-
 15

nimeritele dm urm ă sau cel puţin regulară re­

ziliatele lor.
Toţi membri acestei asociaţii de id e i, pă­
rură pe scena politică în evenimentele din 1848.
Alexandru C uza, esilat afară din ţ e r ă , cu alţi
soţi ai s e î, reintră în Moldova după urcarea
po tronul Moldovei a lui G-rigore Ghica. Bl nu
reapăru pe scena politică de căt în tim pul gu­
vernului interim ar al luî Panu unde el însu’şî
avuse ministerul de resbel.
Alesandru Cuza se alese Domn peste Mol-
doba. Dorinţele Moldovei şi Valahiei nu se îm ­
pliniseră, unirea definitivă şi domnul strein nu
ne dase. Alegerea luî Alesandru Cuza domn al
Moldavei făcută cu câte-va <|ile înainte de ale­
gerea Domnului ţereî R om ănescî, fuse pentru
Români munteni ocasia a se găndi serios la m a­
rele interese de unire şi de tăria naţională.
1). C. Negri, Nicolae Catargiu şi alţi plecară
pentru Oonstantinopoli ca deputaţi din partea
noului Domn al Moldovei. E î avură misia a
I rece prin Bucureşti şi a scruta ideea dacă este
putinţă a veni la unirea terilor, cel puţin, prin
uli'(jf(>rea Domnului Moldove! de Domn al ţereî
lîumănescî. Acestă idee mugura deja în tote ini­
mi Ir Romanilor cari nu purtau livreaoa unu!
cn.p de facţie şi cari nu visaseră a se urca
po tronul ţe r e î; ideea acesta pune în mişcare
partidele. Guvernul interim ar de treî din B u c i i -
16

curescî se îngrijesce şi date avis la Portă, la con-

solî, după datina acelor corpuri m ârte chiem ate
să dea viaţă ţe r e i; a se lua mesuri, era tanjiil.
Camera electivă se adună, candidatura lui Bi-
bescu este sprijinită de guvernul in terim ar; în
casa lui Ion Florescu se prepară un mare festin
pentru deputaţi alegători, după alegerea Dom­
nului Bibescu. Partitul liberal, avend candidat
la domnie pe Vodă Al. Ghica safi pe D. N.
Golescu, sacrifică t<5te acele interese pentru in ­
teresul public. — P â rtie i se agit, se adun, se
consiliiL Vodă Al. Ghica el însu’şl înţelese că
interesele României cerea sacrificarea a ori-ce
consideraţii personale. El se face un sprijin al
ideei naţionale. Camera electivă , al<5să de un
guvern ce sim patisa cu fostul Domn George
B ibescu, m aioritatea ei se compunea de depu­
ta ţi închinaţi acestei cause. îu tre causa unui om
şi causa Românilor, patriotismul Românilor, e-
saltat de evenimentele politice ce le pfueu pro-
m itătore de un mai bun viitor, rnsşi spre a face
să trium fe alegerea Domnului Moldovei Ia tro ­
nul ţerei Romănescî. Pe d’altă parto poporul
capitalei manifestă ideea în favorea unirei ţe-
rilor, prin alegerea Domnului Moldovei. A rm a­
ta era sub ordinele generalului Vlădoianu, ini­
ţia t la ideea de uuire. E l refusă a trage în po­
por şi a face să se ridice pe un ocen de săngele
Rom ânilor, m orm întul unirei pentru to t-d ’a-
 17

una. Partisani din facţii vrend nevrend, ade­

rară la alegerea Domnului M oldove!; căte-va
discursuri de unire, maî ales arela al junelui
deputat Vasile Boerescu care făcu în tr’un entu-
siasm sublim însu’şî pe amici A ustriei şi P o r­
tei să verse la c rim i, făcură un m are efect a-
supra spiritelor. In acest tim p omeni îm pâr-
ţîau în poporul adunat m aî m ulte miî de esem-
!>
«
1are dela D âm bovitao
, cu moliftele Sântului
Vasile pentru cei îndrăciţi, ca o protestaţie con­
tra censureî guvernuluiinterim ar care, chiar sub
convenţia de Paris, prin D. N. Brăiloîu m ini­
stru şi censor, ştergea tote articolele jurnalelor
înainte de a se publica. De aceea publicară mo­
liftele ca un lucru care nu era oprit de censură.
Mii de omeni repetau cuvintele Sântului Vasile :
Jilustenni-te p e tine Domnul, D iţivole etc.
Şi invitau pe diavolul să iesă din inim a celor
ce erau contra unireî ţerilor.
Entusiasm ul fuse nem ărginit. De la 1 8 4 8 ,
de la lupta poporului la palat contra cetelor lui
Odobescu şi Solomon. de la bătălia pompierilor,
acestă term opilă rom ână, veniră evenim inte tri­
ste, cerim oniî, serbători aduse de reacţie , de
oştirile streine de ocupaţie ; parade lugubre, ce
păreau îm orm întarea naţieî, la cari luaseră par­
te m ulţi tiî ai ţereî, la cari femeea şi fecior a
păruseră cu fruntea încununată de flori ce la
O
18

vatjele torţelor, la atingerea fumului ale acestor

torţe de morte ale Eomănieî, se veste jîau şi fă­
ceau sâ vestejîască frunţele ce le purtau. Fină
în tjioa alegere! Domnului Moldovei, dela 1848,
nu se veijuse acest entusiasm sublim. Streini
însu’ş! se bucurară cu Român!. Sunt rar! filele
acelea când un popor nobil şi mărinimos, stri­
vit de secol! sub tirania streinilor şi a fiastrilor
sei, pole să resufle liber! Dar căte nu sunt de
<}is a d o a -^ i, după ce acest entusiasm se stin ­
ge, şi când naţia îa locul ei la s6rta poporului
lib erat! L ibertatea este o ilusie când ea nu are
rădăcină în inim a naţie!, când'ea se capătă saG.
se perde num aî în mişcarea mecanică şi fatală
a mijlocelor tiranilor ce restorn tir a n i!
A tât era de vie dorinţa unire! cu domn strein
în căt însu’ş! domnul Cuza scrie o declaraţie pe
care o făcu sâ ajungă sub ochi ma! m ultor ca­
binete streine, că dorinţa sa fiind dorinţa naţie!
esprim atâ, el se va coborî din tron pentru a
lăsa să se urce un domn strein de viţă latină,
când p atria şi puterile garante vor crede mo­
m entul princios.
Festinul preparat la Florescu care trebuia a
fi presidat de B ib escu , după a sa alegere la
domnia V alahieî, se oferi deputaţilor cari ale­
seră pe Cuza.
Entusiasm ul trecend cu beţia sărbatoreî, ta ­
bloul era spăîm întător la cele ănteîu raije ale
 19

'Jiloî. Figurele erau tr is te , obosite, găndit6re.

Oonsoli murm urau. Nomohil partidelor am e­
ninţa a îneca terim ul pe care se trecuse ace-
wto beţii naţionale; dar protecţia p u te rilo rm a -
l itrim e era o barieră la Wte aceste am biţii sdro-
liil.ft. Camera trim ite o deputăţie la Domnul
Moldovei, anunţăndu’î a sa aleg ere, după ce
acesta scrise că priim îa tronul V alabiel şi după
ce numise m inister îu care figura C. Creţules-
<u şi Nicolae Golescu. Acesta comisie fu alesă
d in t,6te fracţiele camerei. Comisia plecă.
Bucuria fu generală în Bucurescî când de­
pui aţi noştri trim işi la Iaşi, spuseră despre me-
i'iinle personale ale Domnului Moldovei. Uni
<lm deputaţi se lăsară a se entusiasm a pînă
In "Htas. Domnul Cuza era inteliginte, el avea
iicd spirit de a se face plăcut prin manierele
Midn la toţi aceîa cari ’1 vedeafi pentru prim a
"i.i Ml linguşi sim ţim întele fie-cărui deputat,
după convingerea ce ’şî făcuse despre sim ţim în-
l,i' 11• lio-căruia. Un domn romăn vorbind de
iMhi'inta Românilor, de libertăţile patriei, era
><• ui necunoscut ăncă la Komănî unde Domni
Nil IHIIIHiilerau singuri ca şerbi ai Portei şi ai
HimImI,
Imputaţi se întorseră încântaţi. Entusias-
>imiI i iimcu în Bucurescî prin istoria ce se făcea
■Ic . imlllftţile em ininte ale noului Domn.
I'mşI I Doimii ce intraseră în ţeră sau se a­
20

propiase de hotarele eî, plecară răpede îna­

poi. Domnul Ştirbeiu şi Domnul Ghica adre­
sase de maî ’nainte memorande la puterile ga­
lante prin cari, în m irarea naţiei şi a străinilor,
cereau unirea ţerei. Gr. Ghica nu s’a opus la des-
voltarea ideilor naţionale şi liberale. Spiritul ce
conduse Moldova în cei din urm ă tim pi, se da­
tora m ult sim tim întelor acestui Domn. Blănd,
onest şi d ev o t, lăsa să se desvolte sborul idei- i
lor liberale treptat. E l fuse o figură ce rechiem a
pe Radu cel m are, pe Negoe Basarab, pe An-
toniu cel blănd. A dm inistraţia nu avu a suferi
pin causa bunătăţeî sele. El întem eieaşezăm inte
de bine-facere. în ţera Romănescă Domnul B.
Ştirbeîti se urcase pe tron prin forţa baionete­
lor străine. E l îşi luă rola de restaurator, rola
lui Ludovic al X III-lea. El stărui a se prelungi
esilul celor treî-^eci de liberali. în unele ca­
şu ri, în faţă cu uni e m ig raţi, fuse chiar cru d ,
oft' 1, fără a avea motive politice , refusa chiar
l i hotarele ţerei întâlnirea em igraţilor cu m â­
nu le lor. N. Bălceseu revenind să uniră în pa­
la io, ’i se închise porta şi chiar bătrîna sa m am ă
I'umii oprită de a’l vedea.
Administrând de minuue proprietăţile se le ,
vul (,.>(. iiMt.-f'el săadm inistre şi patria. Ţera Ro-
inn ni Mi-ii deveni o proprietate a Domnului. Cen-
iiii «'velă, justiţia înm ănaD om nului. sc61ele
In iniiuii Domnului, finanţele în măna Domnn-
 21

Iul, olnt un a lt control de căt al divanului al

i finii membri erau num iţi de Domn. A st-fel era
tiliiii'ii «e ne făcuse tractatu l dela B alta Lim an,
i H uiemenea tra c ta t şi cu spiritul de reacţie şi
"lln^nre a to t ce era Românism şi lib eralism ;
ni pmtenţiele fără margine a le R u sie i, Aus­
t r ie i şi Forţei; cu urele escitate în tre Rom âni,
(luvmuul era dificil de condus. Domnul Ş tir-
Imlft regulă finanţele S tatului în m icul cerc al
trebuinţelor de atunci. Stare p atriarh ală, sta­
tul regelui d e lv e to ! E l institui dorobanţi şi
Krllniceri, oştire vechie a ţerei, de şi în num er
mie,. Om capabil şi inteliginte, el prefera 6meni
uileliginţl bătrînelor figuri ale unei epoce de
ignoranţă căzută sub o revoluţie. Ne voind a rupe
lumi cu casta batrînă, îşi făcea m iniştri seî din
lioori bătrînî cari nu m aî înţfdegeafi nim ica din
lucrurile tim pului. Le da directori inteliginţî
«uri făceau tot, cu cari Domnul se consulta şi e-
micuta fără să scie miniştri nimic.
Destul am vorbit de acest Domn. Acum
olte-va cuvinte despre intrarea în Bucurescî a
Domnului Moldovei.
Cuza veiju cel mal mare entusiasm. D. N.
Uolescu , m inistrul seu num it de la Iaşi după
rncomandaţia lui Alesandri, merse să întîmpine
po Domn afară din barieră cu o trăsură dom-
uttacă de paradă. O sută miî de omeni adunaţi
din diferite sate şi urbe formau acestă lume eu-
*22

tusiastă ce venea spre întâmpinare. Domnul păru

în trăsu ra sa. E l era serios şi rece la salutările
sincere a le poporului. Amici seî politici din
Moldova îî spuseră că în Bucurescî era o con-
f ni ţie de tabaci, omeni diu popor, revoluţionari
•le meserie şi pururea turburători aî linişteî
publice, «u alte vorbe o bandă de mameluci în
serviciul p artituluî revoluţionar. Sau antipatie
p- ntru asemenea im itaţi! sau politică, Domnul
tuse rece la priim irea lor. Acestă răcelă fuse
însem nată de popor. Se făcură m urm ure, dar
trecură fără urm ă. Domnul merse la Mitropo­
lie şi făcu ju răm îutul. De acolo reintră în pa­
latul ţereî. Entusiasm ul fusese ca o lungă şi
puterii ă vijălie care îucete^ă şi ăncă legănă un­
dele măreî maî m ulte <Jile. Ambiţiile începură
a şopti. M inisterul dură ă n c ă , pe urm ă se
schimbă. La formarea noului m inister era de
natură a se găndi toţî acela cari aşteptaQ un
m inister liberal. Se modifică. Vine d. N. Cre-
ţulescn. D. N. Creţulescu fuse cel d’ăuteifi fe­
cior de boer din clasa ănteîti care înveţă medi­
cina şi o profesă în te ra sa atăt ca medic c ă tş î
ca profesor public do medicină, spre a da ast­
fel esemplu de egali tulea claselor. Conpromis
în revoluţia din I K-lH, ca comisar revoluţionar,
purcese iu strein& tate; se Snturnă, se apropiă
de Domnul B. Ştirbelfi şi morse căt-va tim p cu
D6mna în căletorie. Mal tănJiG avu o funcţie
 23

în a ltă ; cănd Domnul Ştirbeîu plecă din ţeră şi,

Oăîmăcămîa ţereî era promisă, D. N. Creţulescu
merse la Constantinopol unde lucră cu m ultă
căldură la urcarea pe tronul căîmăcămieî a fo­
stului Domn Al. Ghica. Ast-fel fuse om ul în
care Domnul Cuza puse tă tă încrederea sa.
Oposiţia peisonală începe cu acest m inister ca
care în tr’o <Ji căuta să se spulbere tronul. E a
se declară în cameră. M inistrul Ion Ghica care
ocupase deja în Moldova funcţia de m inistru,
aduse închiderea adunăreî. OpOsiţia personală
se declară atunci. D. Iou Ghica, după ce citi
la cameră o listă de frum6se proiecte ce erau
a se vota, disolvă Camera. Acesta fuse o lovire
dată tutulor partidelor. D. Ion Ghica făcu ale­
geri noi. Alegerile, sau pentru că fuserâ libere,
sau din causa iegeî electorale, aduseră to t pe a-
ceî deputaţi cari, înturnându-se după un apel fă­
cut alegătorilor, erau maî plini de convingere în
vechile lor pretenţii. Cele m aî m ari ceştii, pre­
cum cestia rurală, lărgirea lege! electorale, u-
11irea definitivă, luarea averilor m ouastirilor
Închinate, se am ănară. C am eriledin Bucurescî
h i din Iaşi dorîau m aî m ult o schimbare de
domnie de căt de constitutie. M inistrul Ion
<i liica aruncă o schiţă de proiect de lege rurală,
nude se asigura m unca şi proprietatea, şi seîn -
pămîntenîa ţerani num ai pe moşiile Statului.
Domnul Cuza o respinse. Boeri din Cameră
24

m aî târziu ăncă elaborată ce-va ce se semăna o

noă dibăcie. Acesta se respinse ăncă de Domn.
Cestia rurală era păstrată.spre a se term ina cu
ocasia desfiinţăreî Convenţie! din F a ris; pe de
altă parte pârlitul liberal, unit în tr’o idee po­
litică cu boeri safi voind a’i c ă ştig a , nu maî
apărau cestia rurală. P artitu l vechiu trem ura
la ideea isbăndireî aceste! leg!. Ast-fel veni un
tim p eănd numai (Jiarul D îm boviţa în Bucu-
resc! şi D. C igălnicenu în laşi ma! am intîatt a-
cestă mare cestie amânată.
Deja sub ministerul N. Creţulescu intenţiile
oposiţieise dovediseră prin m aî multe acte. Tor-
turele cu unjicî de la D îm b o v iţa , viola,rea do­
miciliului D-lu! Feriehidi din care oposiţiafăcu
o arm ă puterică, aruncară bănuială asupra res­
pectului cuvenit a se da legilor şi convenţie! din
partea guvernului. D. G. Costaforul, un om al
regim ului trecut, înălţă atunci vocea p rin tr’o
adresă către redactorele Rom ânului, protestă
cu energie contra acelui abus de v io la re , nu­
mind pe redactorele Românului : ilustru apă­
rător al dreptu rilor cetitţenescî, — ceea ce
nu’l opri mai târziu când veni la putere a face
lovirea din Craîova. Al treilea incidinte fnse
m aî grav. Apăru în publicnisce gazete cu litere
roşi! prin cari chîăm a pe popor la adunarea de
la Bosel. Domnul fuse însciinţat. Acesta nu’!
plăcu; ve<4biaruncându-se înacestelibertăţi con-
flN ji.... lin , m'intiiţii unei restu rn ă rî; ch iă m ă
|. m ................ili'liji In dăte ordine a consemna o-
|in> .i in i .i.i.ii1mă. Poliţia este ordonată de a
Ir in ‘"|i du pompieri, acel fiî iubiţ! poporului,
»i ,1 Miiii|/n Npro it evacua sala unde se aduna

I', , ii ml ho adunară sâra m ulţim e de capi din

•11- *'11.11>, piiHln o mie de 6menî din popor tre ­
cui ii pn Mtnulo având aerul acelor valuri de po-
pm i n i/rtli vwjiit pe stradele Parisului la înce­
pui ui ii nul revoluţii. Uni strigaQ : «Jos m ini-
ali'in i! ■ uiţi : t.Tos Vodă!»
Iu milă, pe cftnd ceî mai fruntaşi se adunară,
Inlili li. Creţulescu cu pompieri. Sala se e-
»in urt. Mai m ulte lovituri de paturi d e p u se i
ii pi uniră de aceia cari protestară contra căl-
1'Hrol unul drept legal. Uni din membri de faţă
limi'iit nevoiţi a scăpa pe ferestră, între cari
.....J iims că fuse şi d. Dim. Ghica. O deputăţie
iiii*i n către palatul de la Cotrocenî ca să se
|il(1iif.;ă Domnului de actul arb itrar al m iniste-
i ii Iul. Acostă deputăţie găsi la podul de la ca-
«iii mă un (Jid de soldaţi cari o prim iră în vîr-
lul baionetelor. Lum ea acesta se înturnă şi se
il upi către miedul nopţei. Se făcură arestaţii,
l ivnua ce se dase cel puţin cletenase m iniste-
i iiI <’ivţulescu. In acea (Ji Domnul învită la pa­
lul. cftţi-va din amici seî. Aceştia nu sciati ni­
mic din căts se petreceu a fa ră ; din tim p în timp
•26

Domnul trecea în camera de alături unde da or­

dine la căte un adiotant să, le transm ită şi de
unde se înturna în salon cu surîsul pe bu<|e şi
conversând de lucruri uşore.
După m aî m ulto^ile şi după insistinţa D -lor
N egri şi Alesandri, se chiămă d. Ion Ghica la
minister.
M inisterul Ion Ghica avu o oposiţie vijăliosă,.
de şi făcuse apel la alegători. O posiţiapresinta
maî multe fracţii. Cea m ai puterică era fracţia
castei care,— spulberată de o revoluţie,— cu o-
meni ei, figuri a le unui regim de tiranie, veuîa
acum să lovescă guvernul în numele libertăţeî.
A lte fracţii erau liberale, căci program a dorin­
ţelor naţiei nu era realisatu. Unirea defiuitivă,
Domnnl străin şi altele erau ăncă de dorit. Mi­
nisterul Ion G hica, înecat în lovirile oposiţieî
care profitase de o plină libertate în a le g e ri,
demisiona. Domnul lăsa Camerei libertatea o-
pinieî, se (Jice ohiar că înriuri indirect la re tra ­
gerea acestui minister.
Domnul Cuza nu avea încredere în d. Ion
Ghica. Maî m ulţi intim i ai sei ii (Jiseră că a-
cest bărbat îl va rest urna în tr’o $i. D. Ion
Ghica nu iubia m ai m ult pe Domn ; cu tote a-
cestea el se purtă cu lealitate către suveran şi
nu ridică fruntea de căt a tjn c l cănd nu mai
remăsese între ei nici o legătură.
După demisia m inisterului Ion G hica, veni
 27

Im |Mi(.orii partida lib e ra lă : B ră tie n i, R oseti,

IIiikii'himi, I. Filipescu, Vlădoîanu. D -nul B ră-
......... compuind m inisterul, me puse în lista
........ . rilor. Refusaiu în să m in isteru l. A c e s tm i-
>ii ii im nu ţinu m ult. Din partea Domnului lipsla
Im if.li'ii'a. Camarila sa îl întreţinea în sim ţi-
111111l.i*Io ostile contra acestei partide. Roseti şi
I ti al icni ăncă nu aveau în Domn totă acea în-
■i cilcin ims trebuia să’î unlaseăspre realisareai-
■I<•11■11 lilmrale şi naţionale cari formaseră pro-
i’iiiiint principiilor liberale. Camera trem ură
. mul voiju po băncile m iniştrilor uni din capi
■. i mul onorifici al democraţiei. E ra ăncă tim -
i iiI uliul reacţia se servîa în potriva liberalilor
•ii lii|iut(lrile înprum utate la reacţionari F ran -
i o i. ilo Socialişti. Aceste antipatii din partea
i i io . i . I, lilcea facilă posiţia Domnului în faţa
........ci ului. îndem nările Camarilei, tănuîelile
......... ..Iul, ura boerilor din C am eră, se uniră
i|iio ii lovi ministerul. In m inister ăncă nu dom-
mu plina armonie. Acest m inister îşi dăte de-
mii in , după ce m iniştri în faţa Domnului se
i>i|iln mu cu asprime uni contra altora. Domnul
im iimpuiiiiimiî nimic ăncă la acea demisie. Me
i Mumii Iu Cotrocenî, îm i spuse cele ajunse. 0 -
pliilii mim icn ită, fuse că şi atunci cănd s’ar
pi îmi iii iiMhIii m inisterului acestuia, să nu com-
|mc in iii iln Citi Iar un m inister liberal şi chiar
iliii >Iii i .i in ntini Iu celui ce cădea. Domnul a­
28

tunci îşi făcea o fală ăncă să aibă m inistere din

omeni liberali. E l trim ise să chiăme pe Boe-
rescu, unul din m iniştri cari dase dem isia,
dar care ar fi putut urm a ăncă în m inister cu
alţi. Boerescu v e n i; după o conversate de faţă
cu m ine, despre viitorul m inister, Boerescu
prim i a face parte din noa combinare. Domnul
dorîa de m ult să form ele un m inister în Valahia
sub preşedinta D. Epurenu, am icul seu în care
avea t6 tă încrederea; propuse pe E p u ren u , pe
Al Golescu, şi trim ise după C. Bosianu. Acest
din urm ă vine. E l refusă ministerul, pentru mo­
tive casnice; dar recomandă pe Costaforu, au­
torul unui articul din Românul în contra vio-
lăreî casei Feriehidi. Domnul primesce pentru
m inisterul din ăntru. Acest m inister avea con­
tra luî partida liberală înaintată , partida ce­
lor doă m inistere căzute şi pe boeri. Posiţia
luî era f6rte dificilă. Fracţiele oposiţieî se pro­
nunţară cu putere. Presa, liberă, devine furi6să.
M inisterul îşî perde răbdarea, face procese de
presilce le judecă tribunalele supuse m inisteru­
lui. închisorile se umplu cu jurnalişti. Trei re­
dactori închişi în puşcărie, fură transportaţi la
Cotrocenî, după ce I). Costaforul, interpelat de
Adunare despre miseria închisorei, declară că
alte închisori Statul nu are.
Se publică o lege de tase.
 29

Do căte ori crescea impositul, se da o noă

uimit în manele oposiţieî.
In timpi vechi impositele erafl dese. Ţera
■Iriga, se revolta cănd ele se puneaţi. Acele
revolte aveau cuvînt de a fi şi îecă pentru ce.
Impositele nu se puneau spre a veni a în-
păca trebuinţele publice. O naţie pe căt sim te
trebuinţa de a fi, de ase desvolta in starea m a-
I i'i ială şi morală , pe a tă t cată să sacrifice, în
inlrresul public. Sacrificele ast-fel în ţelese,
ndicăsă isvorescă îm jecitde uiide s’au dat, prin
imjldcele ce oferă de desvoltare, sunt bine cu-
vuitate de Dumnezeu. Căndînsa impositele p lă­
ti In «unt spre a nu se da intereselor publice ni­
mic iu schimb, spre a se risipi sau a se devora
do cel p u te ric î, inpositela sunt o tâlhărie şi
l"ip6i elo cari se revolt contra lor fac bine. A st-
Inl iu vechime vedem revoltându-se poporul Ro-
m.in cănd se puneau inposite ca să strângă bani
ni mVI dea Domnul Visiruluî sau creditorilor de
Iu ciiii luase bani spre a ’î da la Ptfrtă atunci
m l el cumpera D om nia; cănd se puneau in-
ihihII.i* ca să m ărite fetele Domnului sau a le
(iiunllor, candse puneau inposite c a să hrănescă
im mu miiata lăcomie a celor cari adm inistrau
(ci m In timpul de care vorbim, nu se făcea ni-
ihi. pentru binele public. De m ulţi am ţera plă-
l ii ......ti u şosele, poduri, şi nu avea nimic. Ea
pumiiiU una din acele provincii selbatice a le
30

Asiei. Sacrificele ţerRi servîaQ în chîeltnîelile

Domnilor la C onstvntinopol, în gratificaţii la
boeri favoriţi aî Domnului. In ast-fel de stare
un noii inposit nu putea să placă. Oposiţia se
folosesce de acesta. Căt^-va (Jile inaintea sănge-
luî vărsat în Craîova, se veijură acolo în m ul­
ţim e de esemplare un fel de profesie de credinţă
din partea unui fost cap de cabinet către ale­
gători set. E ra în Craîova o clasă de arendaşî
care domina sub guvernele trecute, aceşti omeni
erau favoraţide Dom nşi de m iniştri. în schim­
bul influinţel lo r, pusă în serviciul guvernului,
erau toleraţi a esplotn poporaţia ru rală după
domenurile ce le aveaG în arendă. Acest sistem
tracu sub domnia noă. P entru acelaş m otiv mi­
nisterul le acordă scărjămîntul cel re n u m it, o
mare perdere pentru S tat, dar aliă către g u ­
vern sinpatiile acestor privilegiaţi. E î plătiră
recunoscinţa lor, alegend deputaţi pe uni din
miniştri cari lucraseră spre a se efectua scă-
gămîntul.
Legeainposituluî fuse ocasia celor ce li seîn-
tîm plară în Craîova. Scopul era resturnarea Dom­
nului Cuza. La m inister era D. îepurenu, Bo-
erescu, Costaforul.
Orăşani Craîoveî, ca toţi Romăni din Oltenia,
aî\ păstrat ăncă datinele lor tradiţionale de vi­
tejie. Din acea m ică provincie care învecinedă
vechia capitală Sarmisegetusa, din ju ru l Yulca-
 31

iniM 'şi Varengului, au eşit cele maî m ulte revo­

luţii contra tiraniei din afară şi din ăntru. P an ­
duri din tim pul lui Tudor Vladimirescu , din
luptele ce se dăteră între Turei şi R uşi în cari
ucid Romăni figurară sub Solom on, M aghieru,
Tuli şi alţi căpitani, trăiau ăn că; cu ei trăia
noiitărnarea spiritelor. Un om de arme este to t-
d'a-una un om liber. C raioveni, escitaţi de o-
posiţie, reduşi de comercianţi, loviţi în intere-
Mide lor, deciseră, cu orî-ce p r e ţ, să nu sufere
(npositul. Simpatiele lor pentru doi Domni că-
iju ţi, născuţi in sinul l o r , veniră a adăoga la
gravitatea acestei porniri. Un prefect Gr. M ar­
ghiloman, cavaler şi uepăsător, inpinse lucru-
ril»i cu răpejune către un conflict; pe d’altă parte
frica ce si ţîa m inisterul în faţă cu o turbare
In Craîova. făcu pe cel din urmă, asupra rapor­
turilor prefectului, să dea ordin a măceleri o
poporaţie care nu se arm ase ăncă. Cănd prin
ducerea acolo, prin mijloce înţelepte luate la
timp , ar fi putut opri m ăcelăria asupra po­
porului. Poporul în tă rita t, se îndesa pe strade,
•ut ceră pe cei arestaţi. Intălnesce pe prefect la
Mi'iira prefecturei, îi urmeijă cu vociferări. Doî-
upro-^ece soldaţi vin şi sprijină pe prefect pe
Iu ţipate, pe cănd poporul, batjocorând pe pre­
fect, rîijend, se înpingea cu peptul către prefect
ui s„l,laţî. De aici începu uciderea. Soldaţi trag
col ânteifi asupra poporului nearm at. Drama
 32

devine săngerătore. Ucidere , înmorm entare a

cadavrelor de omeni guvernului, desmormîntare
a acelor cadavre de revoluţionari; ucidere de fe­
mei, de copil, de omeni inocenţi! în Plolescî
in acel tim p erau ăncă turburârî. Un m inistru
îşi dete demisia. Iară cel-alţî rem aseră să
îngrope m orţi. Domnul nu (Jise nimic, de şi
se afectă f6rţe m ult de acesta întîm plare. Ca­
m era dăte în judecată pe m inister, nu ca săres-
bune uciderea Craîoveî, dar ca să scape de el.
Săngele poporului.sărise şi stropise scările
unul tron curat, stropise manele unor funcţio­
nari luaţi din acela ce se diceau : omeni noi.
Oposiţ a nu căştigă m ult, dar făcu un pas. F ie­
care di conproinita starea cea noă , pe omeni
cel noi, fără să facă însă a se uita nimic din
adăncele rane ce lăsase trecutul, nici omeni lui,
figuri de tiranie şi de pradă , unelte în m âna
străinilor spre slăbirea şi um ilirea ţereî. Cu
t6te acestea nimeni nu descuragla. Săngele
poporului varsat se uită. Săngele se spală, <Ji-
cea Lăpuşnenu. Săngele se spălă şi vărsători
do sănge continuară a se bucura de sim patiile
com patrioţilor lor cari au riseră de la p ărinţi
că guvernul este în drept a ucide poporul cănd
poporul îşi cere a 'I se respecta drepturile sele.
I >ar acel m inister ăncă avea datoria sa şi cea
d ’ănteîQ onestitate a unul guvern este să’şîfacă
datoria.
 33

I». lepurenu , dat în judecata Curţei de Ca-

cu colegi se i, şi atunci f6rte înriuritor
lingă Domn, consiliă pe capul Statului să chîă-
mc la m inister pe Ştefan Golescu. Pami veni
in liucujescî şi puse m ăna la formarea m iniste-
i i i I i i î Golescu ce era compus de liberali puri.

\niversarea lui 11 iunie a revoluţiei din 1848

In K ilaret, sprijinită cu energie de m in ister,
Inse uua din căuşele care inspiră m ai m ult por­
nirea m aiorităţei Camerei contra m inisterului.
(> notiţă publicată în M onitorul universal din
l’a ris,7 anunţa « acea aniversare la care a lu at
parte cinci-rjeci de m ii de omeni. Domnul Cuza
nu se tem ea atunci de elem entul poporar. A -
mmţându’i m inisterul aniversarea, Domnul res-
punse prin urm ătorea depeşă către mine :
«Abrob din inim ă solem nitatea pentru ani-
«vcrsarea lui 1848, «Jisă a renascerei naţionale.
* Am recom andat numai ordinea.» T ot în ace-
nIii depeşă <}icea despre unire de care se făcuse
mure vorbă în Cameră :
«Nu vorbiţi, ve ro g , de nerăbdările unora
*despre unire şi să nu cădeţi în tote acele e-
«Hugeraţii de partide. U nirea este un fapt că-
•iiilgat, avem nevoe num ai de puţină răbdare
• ii sa o svem legală şi solidă. A r trebui să fiu
*nu nebun de ambiţie, a 7 ca acela care în anticitate
«urce un tem plu ca să trecă la p o ste rita te , ca
*să conpromit unirea şi să arunc acestă săr-
3
34

«mană ţeră, lacomă de dreptate şi de linisce,

«pe terîm ul întîrnplărilonieprevetjute, prin g ra ­
fi bi re. Noi nu vom avea nici o dată adeveratul
«curagiu cir ic al săngelnî rece şi perseverenţa ca
«să atingem cu siguranţă scopul şi a confunda
«adversari fără a întîm pina pericolul la care
«vor espune ţ£ra.»
In tim pul acestui m in iste r, stăruîam a se
grăbi cu unirea la Constantinopoli. A g in tu lţe -
reî la Constantinopoli lucra din t6te puterile
sele pentru unire. Ăncă de atunci era vorbă de
modificarea legei electorale, care se pusese sub
ochi am basadorilor ca o cestie neapărată a se
resolva în interesele generale a le ţereî. Din a-
dresa urm ătore vom vedea că guvernul Dom­
nului Cuza ăncă de la început a lu crat pentru
unire şi întinderea votului. îecă scrisorile ce a-
gintele ţereî ne adresă în anul 1 8 6 1 , atunci
cănd m aîoritatea adunăreî form ula votul seu de
neîncredere, agitând cestia unirei definitive ca
mijloc de resturnare.
« 6/ i 7 îu n iu 1861, Constautinopol.
«Precum v’am scris, S. P ortă ar voi ca con­
ferinţa pentru unire să se ţie aici. Se vede că
nu s’a decis ăncă nimic asupra acestui p u n t;
Francia este pentru acestă combinare în vedere
de a eluda p rin tr’un mijloc ore-care noa difi­
cultate care isvoresce din nerecunoscerea Rega­
tului Italiei, al cărui represintant nu va fi pri­
 35

m it a lua parte la conferinţă în noa sa cualitate,

iji care din altă parte nu ar voi nici a figura ca
iiimplu represintant al Sardiniei. D. de Thou-
vonel crezuse maî ănteîu că va putea înlătura
acostă greutate, invitând puterile garante a tr i­
mite adesiunea lor la unire safi o opinie <5re-
c.are la S. P6rtă, fie-care din ele separat. D ar
acest mod a părut asemenea greu, căci con-
l'crinţa căta a se reuni nu pentru a confirma
unirea n u m ai, unde toti ar fi fost de aceeaşi
părere favorabilă, dar ăncă spre a statua asu­
pra modificaţiilor de făcut la legea electorală,
modificaţii ce erati cu nepuijeţă a se face priu co-
rospondinţă. Spre a regula t6te acestea, creţi
că conferinţa * se va tine
a la P a r is 7, cu tote că
lYirta spre a înlătura acesta, ar fi dispusă
a nu m ai am ăna recunâscerea sa despre noul
Itegat al Italiei. In fine, aici sau la P aris, ace-
Htă conferinţă se va face încurănd. Unirea dar
i u i mai este do căt o cestie de tim p. O cestie

care pentru noi este tot, dar care nu este ve-

ijută cu aceeaşi gravitate şi nrginţă de puteri
cari aii pus pe tapet ceştii m aî grave pentru
clo de căt a nostră. îecă pentru ce ve îndem n
la răbdare, căcî faptul ne este în adever căşti-
i;iit. Am înportunat fară repaos şi osebire în
privinţa unirei pe lum ea diplom atică, culegend
Mcusele mele în necesitatea greutăţei faptelor
cari se trec la noi în acestă privinţă; ş ic u t6 ta
36

că este natural că afacerile n6stre să nu aibă,

preem inenţa to t-d ’a-una, am câştigat convincţia
că în curând U nireaţerilor, singurul principiu
de viaţă pentru naţia romănă , se va term ina
cu desăvârşire. P în ă atunci nu sînt de părere
a se Introduce mcî o modificatie *
de orî-ce na-
tură ar fi în tr’acesta.... Cată a subordona tote
cele-alte ceştii la cestia TJnirei care o dată câş­
tig ată, ne vom pntea ocupa de cele ce rem ăn
m aî lesne.»
Trecu m ult tim p ăncă pînă ce conferinţele
se uniră şi cestia I] nire'i fu decisă în unanim i­
tate. Erau uni cari»voîaft ca guvernul să pro­
clame unirea, fără a m aî aştepta hotărî rea pu­
terilor. Din scrisârea de m aî sus s’a ve<Jut to t-
d’o-dată cum lucru era neputincios, cum Italia
ea însăşi ’şî aştepta recun6scerea U nireî de la
conferinţă.
D. N egri puse în acestă mare cestie inim a sa,
urm ă t<5te fasele lucrurilor unire! şi avu fericirea
să fie un m are mijloc de reuşire în acesta pe
lingă puterile garante cari ’l stimaO şi’l îubîau.
Ţ6ra n ’a făcut de căt să c<Şră Unirea şi, prin
alegerea Domnului Moldove!, săfacă un pas cu­
tezător către unire. Puterile au dat u n ire a ; dar
cătă lucrare şi insist inţă nu a treb u it a se face!
Propuneri oculte s’aft adresat chiar agintelu! ţe-
rel, a prim i un plan de unire cu un Domn în
Bucurescî şi un caimacam la laşi pe viaţă, nu­
 37

m it de S. P ortă care era să fie C. N egri. Deci,

< Negri nu a voit cu nicî un preţ să primescă
.1II,-ceva de căt unirea definitivă şi a stă ru it pe
ucostă cale. Astă-(JI acest om care a lucrat cu
utăta <]el, a tă t la începutul arătu reî în terim ul
unire! căt şi la actele cele m aî m ari naţionale
ţii sociale sub domnia tre c u tă , trăîesce viaţa
Iu! Cincinatu, la casa sa, în sărăcie. N aţia nu
se găndnsce la dînsul nicî chiar pnntru a’îţin e
scotelă de serviciile ce ’î-a făcut pe cănd ea re­
vărsa favorurile sele asupra capului acelora cari
au servit partidele sau facţiile politice în lupta
de distrugere. O naţie recuuoscăt6re către ceî
ce îi fac servicii em ininte, ar fi votat lu! C. N e­
gri o moşie recnmpensă în locul moşiei sele care
a sacrificat-o pentru naţie. N u seim dacă ar fi
prim it vre o recompensă, dar seim că naţia nu’! a
oferit nicî chiar o m ulţum ire m orală. N eferi­
cite sunt naţiile unde represintanţi lor despreţu-
îesc serviciile omenilor mar! şi încarc de recom­
pense şerbi facţiilor. D om nul. după votul de
neîncredere, ne scrise o depeşă de la Iaşi să nu
demisionăm. Cu tdte acestea noi demisionarăm,
după un consiliu de m iniştri hotărâţi a remănea
în constitutuţie. Domnul Cuza nu putea să se ho­
tărască cu o partidă. ţ)icea că nu este Domnul
unei partide, ci domnul Românilor, că trebuie
să chiăme şi pe boieri. A ltă dată se esprim a
bine pentru partida naţională, lib e ra lă ; însă nu
38

se hotăra a m erge nici cu liberali, nicî cu boieri,

nici nu avea o partidă a sa credincî<5s3 şi ca­
pabilă.
Domnul avend scire de demisia n<5stră, îm!
depeşă mie să me duc la Iaşi. Plecaîii. îl găsifi
la Banca luî Lambrino Iordache cum natul seQ.
Abia me ve$u şi cu espresiî accentuate îm i făcu
tănjirî cum am putut a demisiona cu c e î-a lţi,
cu cum şi acel Melinescu cu barbă roşie în care
avea atăta încredore? «Pusesem în voî, liberali,
6meni dela 1 8 4 8 , tote speraeţele mele spre
m ăntuirea relelor ţereî. Yoîesc a da libertatea
celor cinci mili6ne de rom ăni clăcaşî la o clasă
de 6menî cari răpind libertăţile interiore a le
patriei, n ’au sciut a’î da în schimb nicî cel pu­
ţin
* întărirea nationalităteî.
■* * •Acea
• castă este
miirtă, pe ea nu me pot s p rijin i: viaţa fuge de
in6rte. Pe străin i nu me pot sprijini prea m ult şi
alături de voinţa naţiei, căci interesele Europei
I rec la ei asupra intereselor ţerei mele. In ţe ră nu
ine reijcmam de căt pe partida cea m aî jună, a-
etmu curo are mai m ultă viaţă şi generositate.
A il. lei 1110 sprijinirăţi voî, în căt astă-<Ji, ca să
im eimproinit arm onia, să fiu nevoit a alerga din
imn Iu cânta care nu m aî are nimic a face în vi-
II<>i ci lo t în trecut?» Îî vorbîu de constituţie ;
li npiîNnllî că noi nu putem face alt-fel pe căt
imuni p" litri mul leg alităţei, pe care Domnul
u i m i i nr silis<; a rem ănea nestrăm u taţi; că nu
 39

ora din partea n6stră rea voinţă, ci din contră

alergasem la acel mijloc tocmai spre a înlesni
posiţia Domnului pe calea legală. în fine, după
mai m ulte vo rb e, dela m ănie trecu la lin isce,
apoi la o am abilitate însem nată. Şe^urăm la
masă, îmi spuse că are de gănd să trim ită tre i
inşi la Constantinopol ca să felicite pe Sultanul.
Spre seră aretaiu dorinţa că aş voi să me în ­
torc la Focşani. A cesta îl contraria. Cu tote
acestea me lasă se plec şi me pornesce cu o
am abilitate estraordinară.
L a Focşani preparaîu cele necesare pentru ve­
nirea Domnului. Domnul nu voia să trag ă in
Focşani la particulari , ca să nu rem ăe dator
niminu! nimic. Voia să trag ă la prefect. îm i
(Jise că aşteptă acesta de la mine. în Focşani
dădeiu ordin prefectului să ’i prepare doă Ca­
mere la dînsul acasă şi să părăsescă orî-ce p re­
parări se făcuseră la un avut particular de a -
colo. Domnul sosesce. N. Golescu îi ese înainte
la porta prefectureî.
în Bucurescî, ve<Ju m in iş tri, dar nu le (Jise
nimic din căte îmi ijisese mie. îm i spuse că va
cMăma ia r pe b o ie ri; dar să nu se sperie n i­
meni, căci era un joc politic.
Numesce un adinterim de directori sub pie-
şedinţa lui C. Bălcescu. Acest adinterim ţine
puţin, după el vin boeri. în scurtul spaţiti de
tim p ce şe<jurăm atunci la m in ister, adoă-^î
40

după plecarea Domnului la Iaşî se puse foc la

casarma de cavaleri, care arse în tr’o n6pte. A -
cestă ardere afectase m ult pe Domn. Bănuielile
erau rătăcite chiar asupra partidei de oposiţie
Ceea ce era adever era că focul plecase din patru
părţi d’o dată a le casarm eî din pod. Să ne în -
turnăm şi să spunem ceva despre tabăra dela
Florescî.
Domnul decide a aduna t6 tă oştirea regulată
şi neregulată la Florescî. E ra acesta o amenin­
ţare făcută Porţei în faţă cu întârzierea dăreî
învestitureî ? ast-fel «JiceaG uni. S’a <Jis chîar
că Vodă-Cuza urm ă ast-fel prin îndem nul F ra n -
cieî. Grăniceri în parte în tă rita ţî de uni din
capi lor, re fu la ră de a merge la tabără. A ustria
vetjend o tabără rom ănă de m aî m ulte mit 6-
menî aşezată aprtfpe de hotarele sele, fuse ne­
voită a aduna oştiri spre hotarele Transilvaniei.
Acestă mişcare de oştiri fuse de o mare u tili­
ta te în spiritul m ilitar adorm it pînă atunci pe
patul de trandafiri ce ’î aşternea guvernele de
Sibariţi din trecut. Ostaşi ve^endu-se adunaţi,
pontifii prim a oră m ulţi începură a se recu-
m'iHcc şi a’şi da valorea lor ostăşescă. Poporul
român vedea cu bucurie pe ai seî sub arm e a-
dînmţl hî po picior de a lupta. O tabără rom ănă
•>l nu urni v d i J iis o dela tabăra de panduri a lui
Tudoi Vlmlimirescii. Asupra acestei taberî pe
Htindiinlc, po urme, pe vîrfurile corturilor, pla­
 41

nau cugetările de vitejie şi de putere , cari ca

nisce paseri ceresci, în to t tim pul căderei şi ro­
biei românilor, nu voiseră a se coborî pe un pă-
mînt unde nu m aî strelucea de căt baionetele
străine şi decoraţiele date de streini. Cine ar
crede însă că se găsiră 6menl cari turbaseră
de mănie în fată * cu aceste m anifestări m ilita re !
Fuse o lume care ve$u cu ochiri aceste m ani­
festaţii ; acea lum e care credea p a tr ia , propri­
etatea străinilor dată lor în arendă.
Aceşti omeni m erseră pînă a pune foc tabe­
rei, şi, ca cănd acestă doctrină de m orte şi de
ucidere ar ii fost sprijinită de un spirit fatal ce
domnea atunci elem entele , nu trecu doă <Jile
senine fără să nu verse asupra acestei tabere
torente de p lo i!
E ra consternaţie între to ţi aceia cari ’şi fac
causa castei lor, fam iliei lor, personei lor, vii­
torului copiilor lor, din causa străinilor cari cu­
get a robi patria Românilor. Este de însem nat
acest fenomen la Români aceia cari au născut
şi au crescut legănaţi de mănile arm atelor de o-
cupaţie : sim patia pentru străini cari vor să ne
sdrobiască ! A st-fel nu fără cu v în t, un autor
frances, $icea în tim pul resboiului Crimeei cănd
Ruşi fură siliţi a evacua ţerile Române : Ruşi
se întorc din prin cip ate, dar avant-garda lor
remăne sub nume de Români. Acestă avant-
gardă era cănd R u s ă , cănd A ustriacă, cănd
42

Turcă, cănd F rascesă,d ar nicî o dată Rom ână.

Cinismul ei făcea să se indigneze însuşi strei­
nul «— Yoiu face to t spre a servi Turcia şi
Rusia, cjicea în anul 1848, în cort la Cotrocenî,
în tabara tu rcescă, Caimacamul Romăn num it
de P 6rtă. — Să nu faci nimic pentru Rusia şi
T u rc ia , respunde F a u t E fe n d i, să faci pentru
ţăra t a !»
De căte ori nu vetjurăm de atunci în coce
Romăni ce se pretindeaG patrioţi, liberali şi m aî
neatărnaţi de căt acei dela putere, cari, în nu­
mele unui laş patriotism şi unei libertăţi înţe­
lese numaî pentru ei, venind şi com bătând ori
ce mijloce de arm are a Românilor, ori-ce cuge­
tare Rom ână şi demnă ce s’ar fi ridicat asupra
turm elor am orţite, precum unireatutulor Rom â­
nilor; esprimănd ura, despreţul, ce esprim au pu­
terile din afară reu voitâre rom ănilor! Este în
Asia mică o pupulaţie creştină, fără origină cu­
noscută. Cănd membri acestei populaţii sdrobită
cu corpul şi cu sufletul de tiranie , se aflu în
faţa judilor turci, se numesc uni pe alţi cu nu­
mele despreţuitor ce dau turci, creştinilor, de-
g h îa u r ! Fac m aî bine acei Români cari repet
injuriile despreţuit6re ale străinilor contra Ro­
m ânilor ca să placă tiranilor? Fac bine aceia cari
sub-pretest de o mincin6să înţelepţie, blam pe
Romănî cănd voîesc să scuture lanţurile lor ?
Şi cari se scus de trădarea lor sub cuvinte că
 43

unmxj politica puterilor străine celor biue vo-

iWre, chiar atunci cănd politica acesta nu m aî
•rnl.o naţională, şi înpreună lucru spre robirea
ţnrot ? N u sunt aceîa trăd ăto ri de patrie ? în i-
Htoria ţereî nostre se ved epoce de căd e re , de
iiineţială, de degradare : se ved omenî născuţi
In ţth'ă, care devin unelte ale inam icilor străinî
cari în numele patriei lucre$ pentru străinî,
«ari în numele libertăţeî naţionale lu e ra j pen­
tru robia ţe rilo r; sunt însă epoce maî blăste-
m a te , âmenî m ai b lă s te m a ţî, epoca unde nu
maî este pudore pentru trăd ăto ri, unde tră d ă ­
tori scot masca şi semăn bacantelor neruşi­
nate cari num ai ascund nim ic; se declar pen­
tru interesele străinilor inam ici, şi îşi fac din
aceste sim tim înte culpeşe un m erit în cercul
sclavilor ce eî comand. In acel cerc m eritul
este cine să fie m aî infam . Cel m aî infam are
maî m are preţ în trădare. Moţoci, Dani Vi­
stieri, Leurdeni trăiesc ă n c ă a s tă -$ î;în s ă maî
puţin franci, m ai perfizi, m aî dibaci şi m ai laşi.
T abăra se desfiinţe^ă cu tim pul ei. In Con­
stantinopoli se decide a se da învestitura. A-
cesta se anunţă publicului. Domnul plecă la
Constantinopoli. ’I se vote^ă o sum ă pentru
chieltuîala d ru m u lu i, nu aşa mare ca ceea ce
luaseră domni de m ai ’nainte m ergend să se
închine, suma ce era destinată pe atunci a se
îm părţi pe la paşi cei înriuritorî. Acum înceta­
44

seră în Turcia acele plocdne prin voinţa am ba­

sadorilor. Graţie tratăreî de mai m ulte <JUe ce
făcu D. G. Negri pe lângă ambasadori, progra­
m a priim ireî fuse forte demnă. Ambasadori
cerură a vedea program a maî ’nainte. Domnul
plecă pînă la Marea Negră cu un vas cu aburi
frances. Acolo fuse întîm pinat de o fregată cu
vapor de resbel a Porţeî. Domnul trecu în fre­
g a tă cu căţî-va rom âni din suita lui, după no-
bileţa lor. Oeî-alţî i ernaseră în vasul cu abur
frances.
Aruncarea ancorei la palatul luî Reşid paşa
unde se preparase locaşul Domnului, fuse splen­
didă. Salve de tunuri vestiră acestă ajungere.
Un regim ent de infanterie presintă arm ele. în ­
dată ce Domnul in tră în locaşul seu, sosiră p ri­
m i secretari aî ambasadorilor spre a ’î face vi­
zite oficiale. M inistrul de afară al Porţeî veni
cel d’ănteîu.
Nu vom insista m ult asupra acesteî călătorii.
Ea este scrisă şi publicată. Domnul se presintă
cu demnitate. Vede pe Sultanul în particular,
Primesce m asă de la ambasadori, de la v i e r u l ;
face ovisită la P ortă, la miniştri. Refusă viiJi­
rului a tra ta cestia m onastirilor în c h in a te , <ji-
cflnd că el a venit să facă o vizită Sultanului
Iur nu să tra te le de lucruri cari privesc pe m i­
niştri Sultanului şi pe Agintele seti. Refusă de
a primi viijita patriarhilor greci şi d’a merge
 45

l;k Patriarhia din F a n a r , după vechîa d a tin ă ,

Npre a fi sacrat de călugări grecî.
Primesce o sabie semn de supunere şi o de­
coraţie dela Sultanul. T rei tjile ţinu înpărţirea
milionului din ţeră spre a fi distribuit la trei
mii de 6menî ce serviră Domnului • numai se­
cretarul Sultanului, cu scirea S u ltan u lu i, din­
tre toţi funcţionari în a lţi, voi a prim i un dar
de căte-va m ii de galbeni. Se îm părţiră însă
nenumerate cadouri în orologii, tabachieri şi
alte obiecte. Veniră din t6te Institutele de bine
faceri catolice, protestante, grece pentru ajutore.
Damele cele m aî frumose din P era veniră să
ceră pentru săraci.
Domnul, prin presinţa sa deschisă, prin m a­
nierile sele, plăcuse a tă t Sultanului căt şi Am ­
basadorilor străinî. A cestă vizită fuse un eve­
nim ent pe Bosfor.
Domnul se înturnă din Constantinopol cu
ore-care schimbare. Lucru curios! de căte orî
mergea la Ia şi şi se înturna la Bucurescî , re-
venîa cu alte sim ţim înte. Vedea lucrurile prin-
t r ’un prism maî puţin generes, m aî puţin libe­
ral. O dată revenind din Iaşî, în tr’o conversa­
ţie ce se trecu despre libertăţile ţereî şi mijlo-
cele proprii a da o bună organizare, ijise : Eii
num ai sînt tc t acela, acum cunosc pe rom ănî,
n’am fost om de S tat. Voîu fi.
Domnul Cuza lesne se înflăcăra laorî-ceidoo
46

naţională, energică, şi tot cu aceeaşi înlesnire

se lăsa a se descuragîa cănd era vorba de ese-
cuţie, cănd găsîa pedice, şi m aî ales cănd ’i se
părea că naţia, acea divinitate la al căreia tem ­
plu adorase, nu era ast-fel cum el ’şî-o închi­
puise, înainte de a fi faţă în faţă cu dînsa. Dom­
nul vedea în naţie un reu m a re ; credea că a-
cest refl ea îl datora unei stări de robie şi de-
tiranie din trecut fără vindecare, că ori ce g u ­
vern ar încerca a’) vindeca va fi victim a v irtu ­
ţilor sele. Uu Domn de sub regulam ent (Jicea
mal prosaic: « Cu lupi trebue să urli, ca să nu te
mănânce.» Domnul Cuzatjicea: «Lumea e ste i-
ronia luî Dumnezeii.» Aceşti m ari filosofi fatali
aveau o g reşîală, perfecţia nu este din lumea
ac e sta ; dar lumea are o misie şi binele este
o realitate în comparaţie cu reul. Causa reu-
lul ce băntuîa ţera se putea vindeca, din mo­
m entul ce se aflau în lume alte naţii maî feri­
cii» ; trebuia a se ridica m al presus de cel reî.
Domnul Cuza cretju că reul era în legile rele ,
uvou dreptate pînă la un p u n t; le schimbă, dar
chlitinft 6menî vechi la legi n o i; drepturile o-
iniil.il proclamate de m area revoluţie fură în ­
credinţată spre a le esecută âm enilor cari servi-
ii i.ţ i ii instrum ente tiraniei trecute, cari aveaţi
cri'illiiţă ii reveni la regulam ent şi domni regu-
I.inu uliul; uiţi 6menî fără principii cunoscute.
« I ni lucruri noi <5menî n o i! striga ilustrul a-
 47

părător al poporului rural robit. Domnul înţe­

lese acesta, aduse omeni n o i; dar aceştia nu
îndreptară nimic, căci n’aveau p rin cip ii; abia
sciau ce este convenţia, dar nu înţelegeaS ce
sunt principiilo. C âţî-va omeni de principii nu
veneau în tr’un guvern de unde cătati a se lepăda
a doa-iji sub greutatea intrigilor celor reî şi
numeroşi, Trebuia o educaţie politică, o instruc­
ţie politică, trebuia înbunătăţirea prin legi. D a-
tinele se fac bune prin legi bune. Dar cănd ceî
chiătnaţl a esecuta legile, nu au datine , cănd
ceî cbîăm aţl a forma principiile, nu au principii,
legile nu se esecut şi datinele sufer. In ast­
fel de stare încurgea ideea de M ănă de fe r , un
om m al onest de căt cel alţî spre a face pe to ţi
Universitate ce se dăte facultăţilor din Bucu-
rescî. Cu aceeaşi nepăsare lăsă pe D. N. Cre-
ţulescu a lepăda din budget o mie de scoli de­
stinate pentru satele Moldovei în ajunul des­
chidere! lor. Acest spirit urm ă şi după 11 F e -
bruaritt. D. S trat desfiiinţă opt sute scoli de sa­
te, sub un m inister ce se pretindea amic a lre s -
păndireî instrucţiei şi educaţiei. De atunci ni­
mic pentru întinderea ei. Sub Dom nul Cuza se
înţelesese f6rte bine unde trebuia lovită instruc­
ţia, în libertatea ei. S tatul politic nasce din
datine, din principii. El are dar o parte în in­
strucţie şi educaţie, dar acestă p arte de acţie
nu trebue să devie un m onopol, căci atunci
 48

terese de ordine saQ de castă. Nimic pentru po­

por. Acostă credinţă a trecut la urm ătorii lor,
pentru care poporul î-a numit : ciocoi noi. Le-
gilo nu ftiseră esecutate, căci cei m ai m ulţi
chîăm aţi a le esecu tă, voiau reu, şi guvernul
esecută reG. Nim ic nu asignră ordinea , nimic
nu g arantă autoritatea ca instrucţia şi educa­
ţia poporului. Ele nu cer de căt o condiţie ca
să fie utile tutulor : libertatea. Din nefericire
Domnul Cuza nu punea mare preţ pe acest mare
mijloc de civilisoţie. Cu tote acestea nu respinse
desvoltarea instructieî a
în condiţie
a
d’a fi aser-
vită g u v ern u lu i, lăsa cu nepăsare a se forma
în Bucurescî o facultate de litere, diferite scoli
profesionale: se opuse mai m ult în numele de
oneşti, llusie! un om onest nu pote face nim ic,
căci el caută
•
a tine socotelă
*
de voinţa tutulor ca
»
să se susţie, şi cănd voinţa tutulor este rea, şi
devine reu ; un singur lucru putea să scape tro ­
nul şi să ridice naţia. Principiile cele m ari puse
în legi trecute în datine şi în prăştiate în tote
arterele naţiei. Principiile numai în legi, sunt
o licţie, ele caută să fie în inimile tutulor. Spre
a li, nu este de căt un m ijloc, desvoltarea şi
întinderea instrucţiei şi educaţiei morale şi po­
litice. Dar vechiul sistem opria pe orî-ce par­
tid, a Cuce acest mare pas. O nefericită credinţă
rmnnsil m oştenire de la fcătrîni, fuse adoptată
de Iii, u opri de a se lum ina poporul pentru in-
 49

Hftfla devine pentru guvern un mijloc de poliţie.

I6că ce se născoci sub Domnul Cuza, îecă ce se
urmeijă chiar a s tă - d î, cu tote păsurile făcute
către ideile revoluţionare!
A
Guvernul de atunci fiind sigur de aservirea
profesorilor la guvern, dăte profesorilor un p ri­
vilegiu la alegeri, fără a vedea că desfiinţeijă,
monopolul unei clase şi îl dă alteia. N u se în-
bunătăţesce instrucţia şi educaţia prin privilegii
date profesorilor. A cesta o corupe. Cănd eram
m inistru mai tărdiu, ceruiu Com itetului in­
strucţiei din Iaşi a se da idei pentru desvoltarea
instrucţiei. Mi se respunse de Comitetul din
Iaşi prin D. Titu-Liviu Maîorescu : «a mări lefile
profesorilor». Ast-fel fuse şi cu clerul. N im eni
nu cerea libertatea instrucţiei de m inistru, li­
bertatea clerului de m inistru. Vom §ice num ai
că catedrele de profesori erau num ai nisce sine­
cure pentru deputaţi, senatori şi favoriţi cari nu
dădeau pe la scoli şi aveau cătedoă şi tre i alte
funcţii înalte. A cesta se urme<Jă şi astă-dî. Un
profesor favorit se făcea m inistru, lua salariul
de profesor şi nu m ai da pe la sc61ă; altu l era
senator, deputat, pleca şi lăsa catedra liberă sau
cu căte o um bră de indeplinitor şi trăia maî
m ulte luni în capitală. A lţi, m ari dregători în
justiţia, şi în adm inistraţie, siliţi a lucra necon­
ten it în aceste din urm ă ocupaţii, nu mai ve­
deau sc61ele cu ochi. La facultăţi erau maî m ulţi
4
50

profesori de căt şcolari, şi, ca să nu se închidă

clasele, ministerul consiliat de inteligintul di­
rector al instrucţiei publice D. Alesandrescu <Jis
Urechîă , nu seim pentru ce puse în budget o
mare sumă ca burse pentru uni din şcolari cari
ar veni să asculte la facultăţi.
Legea contra cumulul de funcţii şi legea ad­
m isibilitate! în tote serviciile Statului cu înda­
torire de a trece prin scoli ca să p6tă avea o
funcţie, şi cari erău singurele mijl6ce de a ga­
ranta instrucţia publică, legi liberale, de căte ori
veniră la m inister uni, le dădeau la cameră, dar
nu fuseră votase; iară cănd se lua; în desbatere,
venia uu m inister reacţionar sau compus de
6meni interesaţi la cumul şi la primirea în func­
ţiuni de 6meui fără cunoscinţe, şi le retrăgeau
din desbatere sub cuvîut ca să le amendeze şi
nu le m aî readuceai!.
Un institutor prim ar este ocupat totă <Jioa.
Un profesor de gimnas sau de facultate este o-
cupat o.oră în sc61ă. Dar căt îi trebuîejspre a’şi
medita lecţia ce are a face în m aterii de sci-
inţe transcendinte, spre a o face b in e ! Dă
unul asemenea profesor , un m inister, funcţii
înalte. Va avea tim pul a se m aî găndi la filosofi
Holr1 Un medic profesor cu m ulte servicii ,va avea
timpul a născoci în medicina sa m ai m ult de
căi, aceea ce a învetat în silă ?
 51

Nu vorbim aci de escepţiî onorabile, ci de

favoriţi cumularzi.
O priread’a se face scoli pentru poporul rural,
instrucţia şi educaţia ca monopol al guvernu­
lui, sunt ăncă căuşele cari opresc lum inarea
spiritelor. F ără acestă desvoltare, naţia, liber­
tăţile ei, legile ei, constituţa ei, vor fi’o m in­
ciună. F ără acesta ţera va avea sclavi, dar nu
cetăteni.
a
Preoţi nu m aî aveau misie. Funcţionari nu
m aî aveau tendinţe, nicî datorii, nicî g a ra n ţii;
nimeni nu voia n im ic , nu producea n im ic , nu
se ridica asupra orizontului meseriei sele, nu
sciati m aî m ult de căt a urm a cursul afacerilor
curinte ce veneaQ să’î descepte din norul de fu­
mul ţigărilor.
Funcţionari fără a trece prin scoli, cresceau,
înbătrînîau, vestejaii, ca la o vîrstă ore-care să
îesă la pensie. Pensia era scopul vieţei acestei
clase. A lţi îşî făceau averi din abusuri. Case,
palate, moşii câştigate în căţî-va ani, de omeni
cari nu aveau nimic, nu făcuseră com erciu, nu
luaseră ijestre, nu câştigaseră lo te rii, nu găsi­
seră comori. Tote acestea se strângeau asupra
unora, soţietatea era incuragietore, nu erati
blam aţi de căt de aceia cari îi pismuîafl că nu
pot ei să fie în locul lor. N u era depărtat tim ­
pul cănd m a m a , femeea, blasfema pe fiu , pe
soţ că avusese servicii m ulte şi nu sciuse a ’şî
52

face avere, că nu este harnic. P refecţi, sub-

prefecţi erau salariaţi cu anul de arendaşi ca să
le dea dorobanţi pentru nedrepte de m ulte ori
înpliuirî. Ju n i ce înconjuraţi guvernele, născea,
cresceau, cu speranţa a se face ţinuţi de femei
a v u te , a juca cărţi, apoi a intra în vre o cari­
eră, apoi a se insura, a lua (jestre spre a’şi plăti
datoriile.
Procese civile şi criminale dispunând minis­
tru l de ele, dispunând de vinderi pentru datorii
oprindu-le cănd se vindeaii moşiile favoriţilor;
încuragindu-le cănd se vindeaii ale adversari­
lor guvernelor.
Domnul Cuza nu era străin în patria sa, cu-
noscea omeni şi lu c ru rile ; era inteligint, avea
momente m ari de cugetare, de simţimînte.
P rim ea plângerile tutulor, nem ulţum ia adesea
pe miniştri îndreptându-le rătăcirile lor în a-
faoeri cari dădeaii ocasie de plângeri. Orî-ce
om nedreptăţit de m inistru afla ăncă la palat
ii protecţie. Tronul nu era străin de popor în
păsurile lui. M inisterele se schimbau, starea de
puruliHio remănea , sistem ul ce nu era născocit
«le Domn remănea to t acela la toţi m iniştri.
Nu Domnul Cuza introduse acâstă stare de lu­
m ii i Kn avea rădăcina ei în lucruri şi în 6-
nnml (Nma ce se înputa Domnului era că nu
i’ mllcu puste legi şi peste 6ineni. Acesta era
plninil Domimlul, a usa legile şi o m en i, lă-
 sându’î a urm a sistemul de destrucţie spre a
ajunge a lua puterea. Iecă cum se esplică pînă
la 2 Maiu adm inistraţia s a , în tr’o epocă cănd
faptele sele în politica luî de afară erau a tă t de
corecte şi cu înţelepciune cutecjătore îar în ad­
m inistraţia din ăutru produceaţi nem ulţum iri.
Domnul nu m aî se interesa de dmeni cu prin-
cipiî. Aceştî 6menî numaî plutiau pe lîngă tron.
Vorbindu’î cine-va în tr’o $i de necredinţa u-
nuî favorit, Domnul <Jise : «Acest om este om
de p o stu ri, nu este de te m u t; me încred în el
şi îl păstretj.. Nu are principii. Aceia sunt de
tem ut. — Dar omul de principiînu tradă, trad â
acela care caută posturi. Scopul luî ne fiiind de
căt posturile, va fi to t d’a-una cu cel care îî
va da mai mult. — Sunteţi A visători voî t o at î ~,
nu cunfeceţi lumea ! » <Jise Domnul.
Către acestă epocă Domnul revine asupra
situaţiei ţerilor ce guverna. Erau doă ceştii in -
portante : una de menţinere pe tron, cea-l-altă
de reform e, amăndoă străns legate înpreună.
A lua armele din măna oposiţieî era un m ij­
loc a proclama principii m arî : înproprietărirea
ţeranilor, întinderea legeî electorale. D ar con­
venţia din Paris, după ce proclamă principiile de
dreptul omului şi găsesce că este trebuinţă a se
înbunătăţi sorta poporului rural, după ce surpă
o castă privilegiată, prin legea electorală chiam ă
3ă facă legi asupra acestor reforme care fără-
54

mart privilegileunei caste cliîar pe omeni acelei

caste, lnproprietărirea ţeranilor şi întinderea,
votului doctoral, nu se puteaflface prin Cameră.
Privilegiul trecend dela cin cizeci de familii
do boorl la căte-va cete de proprietari m ari şi
mici, naţia schimbase numai stăpini; ciocoi noi
luării locul celor v e c h i, nimic pentru suvera­
nitatea popdrelor, nim ic pentru vindecarea ra -
nelor lor.
Acostă stare de lucruri care păstra o obli­
gare apăsăt&re, care ameninţa interesele de
conservare a le tronului, care nu perm itea nicî
unui minister a sta pe băncile camerei daca nu
ora din casta cea noă, fiind o pedică chiar la des­
voltarea generală a naţiei, născu ănteiu în opi­
nie ideea unei loviri de Stat, acestă idee se res-
pilndi înprejurul tronului. Acesta se concepu
in momentul retragereî dela m inister a ministe­
rului Ion Ghica. Nu transpiră nimic însă. Dom­
nul Cuza revenea dela Moldova. Era locuit îa
Iflucupia dela Buzeu. Acolo, sera, ne spuse la
■ii ţi-vii, ropresintănd în colori funebre şi cu un
i.ilcnl. iar dificultăţile situaţiei, şian u n ţăîn vi-
il ctr o lovim do Stat. E ra vorba de a aduce diva­
nul ml Itoc. 1). Cogălniceanu fusese avisat d’aîn-
iillul iii'iWU idoo. în faţă cu interesele principii-
l"i llliiuitlo, pontru cari mugura acestă idee, la
ii..... .. i i<1 mo ti11merii doă ministere liberale.
'1 ii11. 11 in|i luplo lo p o lit ic e u r m a r ă c ursul lor
 55

fără a se face nimic pentru realisarea acestei

idei.
în tr’un tim p fdrte scurt se schim bară m ai
m ulte ministere, în faţă cu o cameră de opo-
siţie sistematică, pe care Domnul nu o putea di-
solva, cu speranţă ca deputaţi să fie înlocuiţi
de alţi deputaţi. Domnul era nevoit a schimba
des ministerul. Aceste schim bări dese afară
din ţeră trecură de proverbiale. Ambasadorul
Franciei, priim ind în tr’o <Ji pe agentele ţerei,
îl întrebă rîcjend daca vine să’i anunţe schimba­
rea m inisterului. Lupta între partide nefiind
pentru principii, ci numai pentru put,ere, nici
un minister nu putea fi suferit. Cel puţin parti­
dele atunci nu luptau pentru politica străină,
căci Domnul nu consulta nicî o dată nici o pu­
tere străină în afacerile ministeriale.
Spre a’şî numi ministerul, nu era nicî p ar­
tidă Francesă , A u striacă, Turcă nicî Rusă.
E ra oposiţia ce voîa resturnarea Domnului.
In ţeră schimbarea desă a m inisterelor, ri­
dicase cea din urm ă garanţie de stabilitate. A d­
m inistraţia deveni un instrum ent în m ăn afrac-
ţielor de oposiţie care prea des venîa să ocupe
băncile ministeriale. Fie-ce funcţionar al gu­
vernului era pentru tote fracţiele, nu mai pen­
tru guvern nu era fiind cel maî plăpănd 111 du­
rată. Convenţia lăsată pradă patim elor acestor
fracţii, fie-care la rîndul ei venea să rupă o IU-
56

şie ca să, se depărteze a doa-di. Clerul, instruc­

ţia, justiţia, adm inistraţia, scliimbându’şî per­
sonalul cu m iniştri neîncetat, serviciul se pa-
ralisa. Orî-ce nou m inistru ven îa, strica ceea
ce făcuse biue sau reu predecesorul sefl , lă ­
sând a desface m aî tănjiu urm ătorul seu ceea
ce făcuse e l ; ast-fel că t6tă acţia guvernelor,
nu maî era de căt o luptă în care m iniştri cari
venîau stricau ceea ce făceau m iniştri cari se
duceatt!
Guvernul ne maî avend p rin cip ii, nu găsîa
nicî uu ajutor în opinia p u b lică; ne aveud sta ­
bilitate, nu găseau nicî un ajutor în cam eră,
în funcţionari. Se privîau cu nepăsare t6te aceste
lupte de m o rte ; vedeau re u l, dar nu sciau de
unde viue. Eşiţî de curănd dintr’un regim de
asuprire, eî nu înţeleseseră ăncă că sunt chiă-
m aţl a se bucura de drepturile omuluî şi cre-
deaii că ţera era proprietatea guvernului. Schim ­
bările dese a le tiranilor le făceaţi p lăcere. ne-
privind de căt la persâne şi nicî de cum la
principii.
Nici o organiijiire In institutele menite a ga­
ranta viitorul, toţi născoaft şi cresceau pentru
budgetul Stalului. Comerciul, agricultura, in ­
dustria, ori-e.o ultn mi jl6ce afară de funcţie erau
lăsate străinilor; acesta adăoga şi num erul şi
patim a nem ulţum iţilor ce forma nomolul par­
tidelor do opoHiţio. De aici născu spiritul de a­
 57

daos la chîeltuîelile Statului, în personal şi în

material, îm ulţirea funcţielor; m ărirea sala­
riului inaugurat de ministerul Ion G hica, a-
|ioi de m inisterulu Iepurenu şi conplectat de
m inisterul Cogălnicenu după 2 Maîu, cănd fie­
care m inistru îşi făcu budjetul cum v o i, fără
a’l supune nici chiar consiliului de m iniştri.
Consecinţele acestui sistem fuseră grave. Le­
gile nu se maî puteaQ esecută. Abusatori cei
adeveraţî nu se m aî puteaujudeca. Erau pro-
tegiaţî de partide. Ceî inocinţî, ceî cari lovîau
abusul, erau persecutaţi; abusatori se uniaţi
contra celor oneşti şi căutau a’î sdrobi ca omeni
ce le stricau m eseria; ceî cari strigau m aî tare
pentru m oralitate, erau aceia cari maî înainte
se înavuţiseră cu palate şi moşii din pradă; ti­
ranul apăra libertatea şi hoţul, ontfrea. Nu m aî
era pudore. 6m eni ce ’şî făceaQ palate şi moşit
din despoîerile p u b lice, strigau chîar la tribună
contra despoîerilor publice. P artitu l era to t. Du­
pă steg se forma convicţiele, după steg se da
patenta de m oralitate; calomniile întunecau şi
maî m ult acest tablou. Patim a luase locul ra­
ţiei. P rin tre t6te aceste fa se , ceî dibaci îşi
formali calea lor in desperarea publică; c ă lu ţi,
strigaîicontra desperăreî, şi reveniţi din nou la
putere, urmau a face maî reu ca aceîa pe cari
îî combăteau şi îi resturnau. Puseră ministere
cari adăogiră chîăltuîelile budgetului dincolo
 de adeveratele trebuinţe, chîăltuîelî positive, ba-
sate po venite fictive întocmite de cancelari fără
con8ciinţă şi la ordinele m inistrului ce nu voia
de căt a motiva adauselela chiăltuîelile propu-
h o , fiind sigur că va sta puţin la m inister şi vo­
ind a conpromite situaţia. Acesta aduse în-
priim uturî onerose. Monopoluri reu închipuite
si esecutate, fuseră causa de perdere de mitione
pentru Stat. Atunci favoriţi s> formară. Ca­
marila născu alături. Aceste doă ram uri for­
mari în faţă cu puterile Statului o putere o-
cultă. L ibertatea ce da viţiuluî sistemul acesta
a se esersa, se uni cu fav<5rele; acesta tre-
Imîa să producă o mare corupţie în adm inistra­
ţie. Legile neesecutate, trebuiau să corupă
chiar datinele. Camarila, acest product spaniol
sinonim cu micele camere secrete, m enită a
tnriuri pe ascuns asupra suveranilor în guver­
nele absolute, asupra lucrurilor publice, işî
1'ilcu (Jioă la palat. De multe ori ea hotăra ina­
m i c a liotărărei miniştrilor. Erau favoriţi, cur­
ii' tuiiT. Guvernul era co n stituţional, prin u r­
mare supus la legele fişate de m aî ’nain te;
iiiiputărul esersa de căt prin m iniştri contra-
«nmnlltorl, indicaţi de cameră. Se aşeija însă
Ini,i'un mod surd o cam arilă debutând p rin cu -
m n liil, intrigi şi se pronunţă printr’o luptă
dnni In ifl, eure trebuia să ducă la o lovire de
"Iul "d ă cam arilă era tare, fiind neschim-
 59

lml.ll. Ea de m ulte ori numîa m inisterul sau îl

'li ntitua. De m nlte or! se înţelegea
a o
cu camera
pontru un vot de blam m inisterului, cănd acesta
nu plăcea Camarilei. Cea ma! teribilă Cama-
1ilâ este a femeilor, este aceea care ne am intă
ipland6rea galantă din epoca Lavalierei pînă la
bigotismul stupid al epoceî Maintenon. După
2 Maîu nu fuserăm departe de o cam arilă de
l'omeî. Curtea avea favoriţi, m iniştri aveau a-
«emenea, prefecţi aveau asemenea, subprefecţi
aveau asemenea; aceştî favoriţi erau uleiul care
ungea r6tele macine! regimului.
E raă din aceşti favoriţi directori peste aşe­
zăminte publice; acolo unde e! erau, aşe^ăm în-
tul represinta S tat în S t a t ; ministerul nu putea
să se amestece. A st-fel era telegraful şi scola v
de medicină, sc6se din orî-ce control al guver­
nului. Un m inistru nu putea numi un medic în
aşezăminte. Domnul nu sancţiona num i’ ea, de
şi medicul avea voie dela comitet a practica
profesia sa. Se chîăma capul serviciului medi­
cal şi se întreba de Domn daca dă voie : dacă
acesta (Jieea nu, m inistrul se retrăgea ruşinat.
Favoriţi a
-eraQ adeveraţî>
m iniştri. D irectorul
telegrafului ere centrul adeveratuluî guvern. v
Capul telegrafului num îa şi scotea m in iştri,
cănd nu’î dădeau favo ru ri; el era ministru din
ăntru cel adeverat. E l ordona fără scirea m ini­
strului prefecţilor; m inistrul numîa sau scotea
60

funcţionari, după voinţa directorului telegrafe­

lor înaintea căruia m iniştri trem urau. Aceşti
favoriţi aveau mal multe posturi salariate. Dom­
nul Cuza cănd veui în ţeră şi ve$u pe D. Orescu
care avea m al m ulte posturi, îltjise ; «Tu esc!
care mănânci multe ch ite?» Pe la 2 Maîii nu
maî avea acele ideî.
Domnul refusă a sancţiona o lege contra cu­
mulului de funcţii care ar fi putut desplace fa­
voriţilor.
Un sistem constituţional ce născu afară din
constituţie, fuse invenţia a cător-va m iniştri
cari trecură şi reînviară de atunci necontenit,
revenind ca strigoi cu sistemul lor spre a’leser-
cita chiar astă-^I.
Singura garanţie era în inamovibilitea jude­
cătorilor, sub motivul cunoscut că t6te gu­
vernele tind să facă dintr’o naţie domenul
lor şi că judecători nu sunt ăncă la în ălţi­
mea lo r ; dar toţi acei m iniştri fuseră ostili a-
cestuî mare principiu. Instrucţia, penjend li­
bertatea sa, remase fără control. M inisterul de-
vino adm inistrator şi controlor al seu propriu.
()rî-ce m inistru vinea, lovia sc61ele primare
nirule, lovîa instituţiele comunale în libertăţile
lor. Tot, se centraliza la guvern. Soţietatea per-
di'.i dreptul seu, naţia perdea suveranitatea sa,
Kiivonuil perdea acţia sa, voind să mărescă au-
 I<ii itrtea prin centralizare şi prin sistemul de
corupţie. M iniştri eraii capi de Secţii.
Pe cănd aceste lucruri se treceaQ în ăntru,
Domnul era ocupat cu politica de afară. Dacă
adm inistraţiaa
sub Domnul Cuza era în anarhie,•
n/1 înărturim că afară din ţeră el a sciut în m ulte
ocasiî a ţine drapelul sus. în tim pul acestor a-
bateri dela legi şi dela constituţie în ăntrul ţe-
roî, pe cănd m iniştri dădeau concesii, adăogati
Imdgetul fără să scie de unde să plătiască, Dom­
nul tra ta cu puterile unirea definitivă a P rin ­
cipatelor şi visa, la complectarea drepturilor
naţionale.
Vom vorbi la răndul seu despre acesta.
Boeri şi liberali părură de m aî m ulte ori la
putere, dar fie-care pentru puţin tim p. Atunci se
introduse sistemul de bas-culă, sistem neferi­
cit care se curmă to t-d ’a-una cu paralisarea ad­
ministraţiei. Domnul vota a’şî crea o partidă
a sa, şi ’şî alegea reu 6 m e n i; alegea omeni de
tactil fără principii, nu de partide. M iniştri li­
berali prim iră dela Cameră să facă îndată u-
nirea şi să r6ge pe Domn în term en de §ese
^ile a presinta un proiect de lege rurală. In
urma acestui vot de neîncredere, necunoscut
ăncă în analele constituţionale, m inisterul libe­
ral se retrage şi boeri îi iau locul. Domnul
era supărat pe m inisterul Golescu pentru demi­
sie. E l voia un contlict între m inister şi cameră,
62

care conflict ar fi putut aduce ocasia unui apel

către naţie. O lovire de Stat atunci nu se pu­
tea face de căt cu un m inister poporan, căci bo-
ori erau u rîţt de ţeră din causa simpatiei lor
pentru arm atele străine şi pentru starea de u-
m ilintăîn care, în domnia lo r, aduseră tera.
Schimbând m inisterul şi adueend la putere pe
boeri, Domnul păru că de acum voiesce a merge
cu boeri pe o altă cale. Capul oposiţieî din ca­
meră era Barbu Catargiu.
Catargiu era unul din ceî d’ănteîu oratori
români; resonam înt hasardos, pornire pătim aşă,
conduşii bisare, cugetări to t-d ’a-una mici, in­
teresând partitul, nici o dată interesele m ari ale
patriei. Un m inunat talent însă, de şi decla­
matoriii ; maî m ult actor de căt orator, puţine
cugetări m ari, tote în raport cu interesele de
partidă; im aginaţie fecundă; parola vie, inspi- j
răWro , înflăcărată ; atrăgea ascultările ca o
musicil; nervos, capricios, nicî o dată p e te ră -
iiinl tutulor. Dacă Catargiu n’ar fi avut altă
emisă ce căt aceea a tu tu lo r, ar fi fost idolul
niiţid. Omul de partid ucidea talentul.
Acest ministru nefericit, combătând neince-
liil, după datina tutulor omenilor noştri călu ţi
ildii putere, abusurile celor dela putere, ca ve- 1
11 1inI m,i iirmode tot acele abusurî, voi sâ bra- I
ve/ecliiiii uedo institutiî•
cari avea aerul de ale ;
iipiim Mmisirul perdu prestigiul ce avea în o- \
 63

posiţie. O ratorul dispăru sub m inistru. în tre £

pe cănd esprimase maî mult sim ţim întele selo
reacţionare în cestia serbăreî dela F ilaret, eşi din
Cameră, se aruncă în trăsură cu prefectul poli­
tiei, Colonelul N. Bibescu. Abia trăsura ese
din porta M itropoliei şi un pistol, tras de o mănă
neveijută, term ină (Jilele acestei glorii a artei
o ratorice, acestui cap al partitului conser­
vator.
Poporul din Bucurescî nu manifestă pentru
acest oui, ceea ce manifestase poporul din P a ­
ris pentru Mirabeau. Num ai aginţi poliţiei cău-
tafi pe asasin prin locurile publice. M ulţime
de <5meni se arestară, ju stiţia nu descoperi pe
ucigători.
Ore cine strigase şi aretase către cloponiţă,
t6te privirile se atintaseră către acest punt. U-
cigătorul putu să scape printre deputaţi.
Oposiţia profită de acestă ucidere, ca să ’i a-
tribue că nu fără scirea tronului era făcută.
B ănuiră pe un ungur, dar nim eni nu putu să’l
acuse formal.
Sub m inisterul violinte al lui Catargiu ce
nu vedea în guvern de căt un mijloc de resbu-
nare contra uaţieivplăşile din districte se revol­
tară. Locuitori din vecinătatea capitalei, influ-
inţaţi de opiniele metropolei, nu ve$ură cu m ul­
ţum ire un m inister compus de acel tirani cari
făcuseră din ei nisce turm e de vite. Domnul
64

vine în capitală. Ministerul spune Domnului

că acele turburărl eraii făcute de B rătianu şi
de Roseti, şi cor dela Domn darea lor în jude­
cată. Cu/a rîde în sine I6că ce se trecuse.
Domnul îm i scrisese o depeşă dela laşi că,
după inform aţii date de poliţia din statele
străine, boeri voiesc a ucide pe Domn. Comu-
nicaîii ac& ta lui B rătianu şi lui R o seti, capi
partidei liberale. Depeşa se arată acestor d o i,
cari nu credeaţi că uciderea lui Cuza să fie
im bine pentru interesele unei Romăniî libere
şi unite. Ei adunară poporul capitalei, indig­
nat că vede la putere pe învinşi de sub Ridu­
rile Sevastopolului, pe tirani lor , pe apăsă­
tori ţereî cari, răpindu’i drepturile şi libertăţile,
nu sciuseră a 'i da nicî chiar m oralitatea în ad­
m inistraţie. T6te corporaţiile promiseră spri­
jinul Domnului care, de şi nu m ergea cu paşi
răpeiji spre ţelul dorinţelor naţiei, cel puţin nu
I m tica cu inamici ei sub aceste idei. Dela BuzeQ
pinii in Bucurescî Domnul fu prim it de ţerani
cu iidiim aţii, sgomot6se. Se şi revoltară în u-
iicI.' .satu contra boerilor dela guvern. Rom ăni
ci urt iiImici maî neatărnaţi de căt astă-Rî- Astfel
l>.i1 1itla libcralăse purtă în acestă îm prejurare,
."■i «iiml învinşi de sub Ridurile Sevastopolului
I' n ni pn lilinralî la Domn, acel Domn fără ge-
iiki o iil^n l o ruina de o castă condamnatăla m<5rte
 «5

ţii sprijinită ăncă de inamici ţereî ca să facă cu

dînsa robia şi nenorocirea patriei romăne.
înainte de căderea m inistrului liberal şi ve­
nirea boerilor, un suspin dela popor se au<Ji în
umbră. E ra cănd guvernul îşi m otiva venirea
la putere a 6menilor din trecut, arătând că F ran-
cia îî forţa. Iecă acest suspin :

« p ici că F rancia superbă politica ’ţî-a schim bat,

Căci nu era cale buna calea care am luat.
Politica să se schim be? forte bine, s’a p u tu t.
D ar nu să aduci învinşi din Crimea, din tre c u t,
ţîă dai puterea în m ana celor ce ţer-a u robit,
Cănd ale om ului d re p tu ri aicea au înflorit,
Să ne în v ie ri trec u tu l prin nisce m o rţi de dem ult
C e’î aduci ca să um brescă v îaţa ce a început,
Să în tre ţie sistem ul că ţe ra ’î proprietate
A celor ce.n’au credinţe, rom ânism , m oralitate.
A sta pote ca să fie o ideîe boerescă.
D ar nu va fi nicî odată po litica franţuzesc».

Domnul Cuza stim a pe lib e ra li, despreţuîa

pe boeri, şi, daca el nu s’a aruncat cu statorni­
cie în braţele lor, a fost nnmaî că el voia a fi
capul acestei partide liberale şi naţionale. A -
cesta în urm ă îl făcu să ve<Jă în el nisce rivali.
Atunci voi a’şl crea o noă partidă al cărei cap să
fie el. Din nefericire, alese o cetă de omeni fără
principii, fără patriotism , fără sim ţim întul li-
5
66

bertăţeî; cetă de m ercenari cari, după căderea

sa, fuseră ceî m aî aprig! inamici a! se!, şi tr e ­
cură în aceeaşi cualitate la regim ul nou, spre a
face ce a făcut în trecut.
Cu căte-va <jile înaintea luî doă Maîu, Dom­
nul Cuza se gîndi a face lovirea de S tat cu par­
tida liberală. Un act care desrobîa cincî mi-
li<5ne de ţeranî, care da egalitatea drepturilor
p o litic e , esecutat de o partidă lib e ra lă , era
o garanţie contra celor-alte articole din Sta­
tu t în simţul guvernului personal. Domnul în­
ţelegea a cesta; dar era dominat de o camarilă
care în tr’o lovire de S tat nu vedea ce putea-
fericirea ţe re î, ci numai interese personale şi
înavuţirea ei din bunurile Statului. P arti-
tu l liberal condus de Ion B ră tia n u , singurul
partid în mana căruia remăsese Stindardul din
1 8 4 8 , Stindardul de viaţă naţională , nu era
departe de a face o lovire de S ta t care, pentru
ei," era o arevoluţie de sus în interesul libertăteî.
*.
A st-fel vedem, după ce Cuza făcu unirea, m aî
m ulte depeşe de mulţumire către Domn. Ace­
ste depeşe erau subscrise de locuitori judeţelor,
scrise t6te după aceeaşi form ă, printre cari
se ve<j,ură numele m aî m ultor membri ai parti­
dei liberale precum Arion , Grigorescu şi alţi,
spuind Domnului că nu este nimic de făcut
pentru libertăţile ţe r e î, daca nu se va sdrobi
legea electorală şi Camera ce constituia o castă
 67

şi desminţea principiele liberale din convenţie.

Aici fuse după noî cea m aî m are rătăcire a
lui Cuza, căci nu se adresă pentru facerea lovi­
re! de S tat la liberali, ci la omeni unei lum i
vechi. Doi liberali erau în guvern, Orbescu şi
eu, şi a doa-^i fuserăm siliţi a ne retrage ca să
nu vestejim principiele nostre de libertate în
acest hău în cari peri Domnul Cuza, părăsit şi
trăd at de ceî ce îl înpinseră la despotism.
Se ţinuseră adunări la D. I. M arghilom an,
unde o dată se chîămase m aî m ulţi din diferite
partide. A tunci presintându-se o program ă pen­
tru unirea tu to r fracţielor liberale . în care se
punea în articolul ănteîu, sprijinul să se d eatro-
nuluî, unirei şi altele, ceea ce putea a se face.
Cel contrari acestei uniri între cari uni voiau p6te
să-o facă să ca$ă, cerură prin vocea D. C. Bo-
zianu, a se pune un articol spre a se decide în
dată cu cestia rurală, ideia lui Catargiu. Libe­
rali, avend în vedere frica ce insufla acestă ces­
tie m al tutor proprietarilor rătăciţi de propa­
gandele unor am biţioşi re tro g ra z i, nu voiră a
se atinge ăncă acestă cordă, protestară şi se
retraseră din adunare. Adunările încetară, m i­
nisterul Boeresc reuşise cel puţin întru acesta.
Cuza Zicea că liberali erau cuminte, nevoind a
agita acestă cestie.
Acest m in iste r,7 anunţânda
stafia unei m ari
conspiraţii între ţe r a n î, şi setos de resbunare,
70

bă n im ic, dogmele nu sunt re so u a te , sunt.

crezute, reforma ucide religia.
Nu m ult după acesta, agentul ţereî dela Con-
stantinopoli dăte un memorand la to ţi Amba­
sadori puterilor garante, că România seculari-
sează t6te acele averi şi prom ite o subvenţie
o dată pentru tot-d’a-una.
Iecă memorandum în acestă privinţă.
« A ltetă
a

«In memoriul ce am avut onore de a ve pre-

sinta, A lteţa Y6stră a putut vedea pe ce drep­
turi necontestabile guvernul romăn se basează
spre a veni la conclusia aretată acolo care este
de a conceda o dată pentru to t-d ’a-una şi în tr’un
scop cu to tu l pios, un capital pentru venitul
destinat a fi efectat la trebuinţele locurilor sânte.
Conform acestei c o n d u şii, guvernul Principa-
telor-U nite consacră 80 milione «le leî turcescî
la locurile sănte în 28,889,020 leî ce Egumeni
greci datorează României în urm area stipula­
ţiilor de mai ’nainte şi în 51,110,980 leî în a-
compt cu condiţiile urmăMre :
1. Acest capital va fi pus sub garanţia co­
lectivă a S. P orţi, puterilor garante şi P rinci-
patelor-U nite.
2. Comunităţile religiâse vor fi datore a da
socotclă pe lle-care an de întrebuinţarea pro­
dusului acestui capital.
3. In nici un ca<J comunităţile sus (Jise nu
 71

vor putea înlătura dela seopul teu produsul nicî

a atinge capitalul.
4. Egumeni Greci vor întorce la mona­
sticele ndstre pod6bele şi vasele sacre cu cari
le-au înzestrat strebuni noştri, cum şi documen­
tele care li s’au încredinţat după inventările
cari se aflu în arhivele nostre.
A lt-fel ăncă guvernul Principatelor-U nite
ca să vie ăncă în ajutor coreligionarilor lor din
orient consacră cu aceleaşi condiţii m ai sus a-
retate în art. 1, 2, 3, sumă de 10 milione
lei pentru fondarea unei scoli laice la Constan-
tinopol şi unui spital în care vor in tra creştini
din ori-ce rite. Aceste doă aşezăm inte se vor
pune sub direcţia supremă a unui consiliu com­
pus de şese m em bri rom ăni num iţi de guver­
nul Principatelor-U nite şi de doi alţi membri
aleşi de comunitatea g reci din Constantino­
poli. Consiliul va ti preşerjut de agintele P rin ­
cipatelor-Unite.
Ast-fel este, A lteţă, în acestă cestie, cel din
■armă cuvînt al guvernului Principatelor-U nite,
basat pe dorinţele patriei nostre.
Subscris, C. Negri.»
în d ată după ce agintele dăte acest memo­
rand şi îl comunică guvernului din Bucuresci,
ministerul închiee un jurnal subscris de consi­
liul de m iniştri, prin care h atărau ceva contra
principelui secularisărei ceva nou şi original.
72

I). Negri priimind acest jurnal cu o r d in a s e

comunica în dată Porţeî şi Puterilor garante,
îl puse la o parte, f6rte su p e ra t; scrise Dom­
nului că nu mal p<5te a presenta puterilor o
idoe contrarie de cea dată şi oferi demisia sa.
Apoi se retrase la Mondania cu m in e , aştep­
tăm! resultatul acestui incidente. Apăru în tr’-
un jurn al îu Bucureşti un articol fulgerător
contra manoperei m inisterului cu jurnalul seu ^
pentru suspendare secularisăreî m onastirilor în­
chinate. Acesta turbură ministerul. Van Sanen,
directorul m inisterului din afară, merge la re­
dacţie spre a se informa cine a dat acestă scire
jurnalului. Redactorul respunse c ă ’i-a venit de
la ambasade. înainte de a pune în mişcare po­
liţia şi procurori spre descoperirea a u to ru lu i,
dupa datina vechilor vornici, căiju m inisterul
răpede. ffk'ăce era cu cestiea secularisăreî mo-
naati iilor.
Domnul chîamă consiliul şi îl determ ină a
î nti nge jurnalul, şi scrise agintelui seîi că îl a-
pi obă în. purtarea sa, şi să stăruîasca pe ca­
lc;* Hccularisărei. M inisterul demisiona. Co-
).'inluic,i"iiiu fu chîem at la m inister, după cere­
rea Ini C. Negri.
Nc-nm dus prea rapede şi am lăsat în urmă
niiil iti11 li*' lucruri. Domnul sonda opinia am -
li.i iiiIm 1 1<>i |*e tim pul cănd adm inistraţia şo-
vlUn , in mănnlo acelora ce evenimintele sau
 73

simpatiile Domnului aduceau la putere, dispă­

ruse cel puţin la palat pretenţiile Consulilor
străinî. Cabinetele indulginte asupra unuî nou
S tat de care se flatai! că ’î-a d at nascere, Con­
suli din principate deveneafi m aî puţin esiginţî.
Eî găsiră în Domn o frunte ridicată. Aveau da­
tina. sub domni încetatî,* ’ nu num aî a se am esteca
în cele din ăntru lucrări a le te'îei,
A ’
dar a tine
J
un ton de protectori, mai ales Consulul Rusiei.
E i veneau în t6te Zilele la Domni să le ceră
to t felul de lucruri. Domnul Cuza le decise o
Ri, Sâm băta, să vie toţi, să se presinte to ţrd 'o
dată în mod oficial. Căt pentru cele-alte afaceri
privitore la supuşi, dispuse a se adresa la m i­
niştri seî.
Era la Iaşi un Consul frances amic al Ro­
mânilor, amic al D om nului, se chîăm a Place.
Domnul făcuse cu acesta un pact, a cere consi­
liul seu am ical . la t6te faptele sele. Acesta se
făcu ast-fel. Căt tim p ţinu a c e sta , to t părea a
merge pe o cale m ai corectă din partea Dom­
nului, de şi to t-d ’a-una nu îl asculta. Insă vine
o Zi cănd acest pact se curmă, cănd D. Place
înceteZă a’î m ai da consilii de amic şi cănd
form a raporturilor sele la m inister cată cu cea
m ai fină abilitate să facă a se scuZ* forma d’ăn
teîu. Causa acestui divors fusese ore o apropi­
ere către politica R usă? Fusese un abus din
partea D. Place, şi o dorinţă de neatărnare din
74

partea D om nului? Nu seim, p6te tote acestea

să fi contribuit.
De când se rupse acest pact, se vetju o schim­
bare în politica Domnului. Veni din Moldova
înconjurat de boeri fanarioţi. M inisterul Moruzi
făcuse o tristă impresie în totă ţera de dincoce
de M ilcov; Mqruzi era un om onest şi leal. toţi
sciau acesta; dar cestia de rom ânism ii turbura.
Vedeau în acesta o politică Rusă.
Poporul la cameră insultă m inisterul boeresc,
în <Jioa deschidere!.
Din t6te aceste cochitării cu capi de pârtiei.
Domnul Cuza, asemenea luiO raciti, revenea tot
d’a-una la Lidia sa. Deci Lidia sa era D .N . Cre-
ţulescu. O fatală s6rtă pare că îl atrăgea către
vasul cu cari era destinat a face naufragiu.
După mortea lui Catargiu, Arsaki putu juca
un mare rol, căci Camera , speriată, dase maî
m u ltă autoritate putereî esecutive. Ori el nu voi
a juca acest r o l, ori Domnul Cuza nu creiju
momentul şi omul seu priincios, nu se aduse
nicî o schinbare în ordinea legală.
Pînă aifi am trecut răpede peste evenimente,
peste t6te acele ministere efemere şi peste
acelaş sistem de guvern al tutulor acestor m i­
nistere. O clasă noă de privilegiaţi după con­
venţie se lupta pe putere cu casta regulam entară
şi se urcail, şi se coborau fie-carela răndul seu
(lela minister, nefăcend alt de căt a desfiinaţa
 75

ce făcuseră predecesori. Din acestă nestabilita te

adm inistraţia ţereî suferea. Trebuia un reu ge-
naral spre a desgusta pe toţi de condiţiele po­
litice în care era Romănia. Tronul dă m ăna de
ajutor acestei paralisii. P â rtie i venind la putere,
uni urmau acestă stare de ucidere fără consci-
inţă , necugetănd de căt a face afacerile unor
capi de s e c ţii; alţi căutând în interesul de re-
sturnare, a compromite tronul prin compromi-
tarea stăreî de lucruri.
Ţera cu sim ţul ei, omeni liberali şi înteliginţî
ghiceau secretul acestor manopere şi lăsau să
facă, aşteptând lăţirea reuluî.
Ţera şi aceşti omeni vedeau că societatea nu
se mărea în putere, în a ctiv itate, în rodiri, că
dreptul comun nu era aplicat în tr’un mod larg
şi liberal; constituţia cu doâ limbage, unul li­
beral prin principii, altul apăsător prin legea
electorală restrânsă care chiăm a la adunare pe
adversari principiilor liberale a le pune în legi
şi în p ractică; ei nu îubîau convenţia care nu
proteja pe toţi d’opotrivă, ast-fel nimic nu se
desvolta pentru toţi. E î vedea perind burgesia
şi poporul scoşi din drepturi. Vedea perind,
diă causa n eeg alităţeî, însăşî viaţa şi puterea
naţională.
4 Cinci milione de terani
A
nu aveau ni-
mic a păstra şi a apăra. Burgesia şi poporul nu
avea vot la alegeri pentru Camera şi guver­
nul unde cei ce votau sin g u ri, hotărau ăncă
76

despre sorta lor. E! vedeau ţera proprietatea

clasei ce dispunea de voturi. Dincolo de aceste
abisuri vedeau ăncă un abis : o lovire de Stat
urm ată pote de despotism. Către acestea între
dispotismul unei clase şi unul om, cel din urmă
era maî puţin de tem ut. Un om se restornă lesne,
o clasă dură vecurî. Guvernul disputa clasei
ţera ca proprietatea sa, dar nu spre a o libera, a
o da adeveratuluî Suveran, n a ţie i; ci spre a’şl-o
însuşi e l , spre a o face dupe vechile datine,
proprietatea sa. Fasa principală a istoriei tre ­
cutului acestei ţe rl este lupta între popor şi în ­
tre c a s te , luptă a cărei origină era în cestia
socială a poporului. în neegalitatea drepturilor
politice. M aî to t-d ’a-una domni, ca să se sus­
ţină, şi să sdrobîască puterea boerilor, faceau
din causa tronului causa poporului. Acest spi­
rit de luptă via ăncă sub convenţie şi, daca tre-
bue a spune, astă-<JI nu s’a stins ăncă. Vom
veni asupra acestei grave cestiî după 11 Fe-
bruariu, la constituţie.
Jurnalele străine, indiscreţia funcţionarilor
dela ambasade sau chiar dela ceî cari înconju­
rai! pe Domn, reproduseră d’o dată o schiţă de
1 1 0 a constituţie a Românilor ce ar fi presin-

lut Domnul în faţă cu anarhia care domnea-

în ţdnl. Aveam 6re-care idee de acestă con-
•I i l ut in elaborată parte în cabinetul Domnului
puric l,i Agenţia română din Constantinopol.
 77

Miniştri nu sciau nimic. Am <]is că m iniste­

rul din afară era Domnul Cuza. Cele m aî m ari
ceştii term inate afară, privitdre la naţia nostră,
s’afi decis fUră. ca m iniştri să fie iniţiaţi. D om ­
nul prin cancelaria s a , se adresa d’adreptul,
către agintele seii din Constantinopoli.
Copie saii citire după acea constituţie se <Jice
că s’ar fi dat la ambasada Francieî maî ăuteîu,
apoî la cele-alte. Acestă constituţie precedă
lovirea de S tat ce Domnul comunicase unor
puteri ca mesură fără care nu maî putea să res-
pundă nicî de liniscea publică, nicî de putinţa
a face cea maî m ică înb u n ătăţireîn
? teră.
A Dom-
nul Cuza avea în faţa Puterilor o egidă care
tot-d’a-una il apăra cănd cerea ceva pentru ţeră.
N um ai putea respunde de liniscea publică în
ţeră, de o linisce care garantează, de şi indi­
rect şi lăturaş, liniscea cea mare. a Europei.
Europa voîa liniscea cu orî-ce preţ în Oriente.
Politica luî Palm erston care era a sprijini T ur­
cia cu orî-ce preţ, se făcuse religia tutulor Sta­
turilor mari. în dosul tutulor umbrelor cari se
ridicai! pe imagina închisă a Turciei, se bă­
nuia m area şi formidabila figură reală a Rusiei.
Pe lîngă aceste alucinărî ale diplomaţiei E u ­
ropene , era puterica protecţie a îm peratului
Napoleon I I I care disputa cu miniştri sei
pentru drepturile Românilor şi care trecea cu
vederea chiar pe greşalele lor. Se <}ice că pe cănd
78

solul Domnului Cuza date citire proiectului de

Statut am basadorului Francieî şi ceru opinia
s a . el respunse : « Francia nu va fi nicî o
dată contra voinţei naţieî Romăne pe căt a-
cea voinţă va fi a sa proprie, va fi u tilă eî şi
nu ar supăra m arile interese ale inareî naţii
francese în acestă parte a globului. »
Lovirea de S ta t, nu fuse acesta ce cerea
Domnul Cuza dela agintele l u î , dela pute­
rile garante, dela ţera sa. Nu era tocmai a-
cesta faptul înaintea cărora unele puteri pă­
reau bine-voit6re. Agintele Dom nului Cuza
cerea a se pune în constituţie o m aî m ar-
desvoltare a drepturilor omuluî. Cerea în tin ­
derea drepturilor politice ca singurul mijloc
spre a face a se realisa m ari principii de li­
bertate din convenţie şi a se ridica naţia la
rangul ce venea să’î dea Europa. Puterile nu
surîdeau la o lovire de S ta t, ci la nisce liber­
tăţi maî desvoltate ce s’ar fi dat Românilor
Hpre a’î linisci. Lovirea de Stat, guvernul per-
Honul, despotismul, tote acestea nu ferbeau de
ciH iu capul acelora cari prin ele voiau a do­
mina Mr».
D. <!. Negri, agintele Domnuluî Cuza scrise
Domnului : că nu crede ca puterile Europei
uf! lin rmiliniril la voinţele unei naţii care stă-
iun icc .i'm! du maî întinse libertătî fără cari
in 11 111ţ 11 11< liberale ar fi fost num ai cu numele.
 79

E l recomanda moderaţie d e p lin ă , am in-

tîndu’î că orf ce isbăndă depandă de acesta.
Acesta fuse tot. Deci, to ţi fuseră de părere, că
o noă schimbare în Romănia era să fie o ac-
ţie _de libertate, iar nu de despotism.
Ăncă dela începutul Domniei unguri încer­
cară pe lîngă Domn o înţelegere politică în
privinţa unei alianţe contra Austriei.
Domnul Cuza nu le refusa nimic , dar nu le
făcea nimic. Memorandul subscris de Cochut,
K lapka şi Teleki prin cari aceşti trei capi re ­
voluţionari arătau Domnului calea p rin tr’o a-
liantă la resturnarea Austriei, nu făcu nicî o
impresie asupra Domnului, el care nu credea că
pom ăni uniţi cu Unguri ar putea resturm , pe
A u stria ; afară din acesta pentru el Unguri, A-
ustriaci erau dopotrivătirani aî Românilor. Pe
A ustria o cunoscea; regatul Unguresc nu îl
cunoscea. E l îşi im agina in tr’un asemenea re­
g a t revenirea lui A tila cu* hordele sele. Nu
dăte nicî o satisfacţie autorilor memorandului.
Le (Jise numai că cestia acesta, avend ra ­
port cu Romani din Transilvania, că aceî Ro­
m âni, avend ei ţera lor, autonomia lor, ei cătau
maî ănteiu a fi ascultaţi. Cu tote acestea Dom­
nul promise bune sim ţim înte de amicie cu na-
ţiea M a g îa ră , fără a întră nicî de cum în des-
baterea ideilor din memorand.
O idee preocupa m aî m ult pe Domn , o a-
80

propiare de Serbia. Ast-fel trim ise şi un a -

ginte perm anent în Beligrad. Domnul din Mun-
te-N egru îî trim ise un sol care fu forte bine
prim it la curte. Acesta nu aducea nimic de căt
semne de amicie. Acestă politică nu a servit
intereselor ţereî n6stre întru nim ic; Serbia din
contra a atras o re-cari avantage. Ea a prim it
arme din Rusia prin ţera n6stră , sub m iniste­
rul N. Creţulescu , cu scirea Domnului ţereî.
Este diferită situaţia Rom ănilor de a Şerbilor
şi Grecilor. Romăni şi Turci formez doă insule
într’un ocean Slav şi German. Posiţia n6stră
este ca a Turciei, şi nu pentru a ne deslipi de
dînsa, fără a ne perde în tr’unul din cele doă
Oceane Ameninţătore.
Acestă apropiare nu avea un scop privitor la
o mare idee pentru viitorul orientului născută
în acele doă cabinete. Acestă apropiare părea
recom andată de Rusia. De aici oposiţia în­
cepu a acusa pe Domn de instrum ent al Rusi­
ei. O deputăţie de trei persdne între cari era şi
vorul sefl Docan, trim isă la îm păratul Rusieî,
fitcuse a se da alarm a sim patiilor ce înboboceati
pentru Rusia.
In t6te acestea nu era nimic. Domnul Cuza
ii iMia vederile sele de unire, apoi de o lovire
de Stat care aducea cu dînsa Guvernul perso­
nal şi tloă muri reforme: desfiinţarea clăceî dupe
poporul rural şi egalitatea drepturilor politice.
r

31

Se deschiseră Domnului Cuza nisce propu­

neri dela E m igraţi polonezi, a lăsa căte-va
sute de poloni a trece în Rusia prin Basarabia
romănă. Poloni pretind că Domnul Cuza a
prim it propunerea lor şi, cănd aceşti Poloni in­
trară în B asarabia ca să trecă în Rusia, fuseră
tr ă d a ţi, căci Domnul dase ordine a’î u c id e ;
<5meni Domnului <Jiceau că Poloni luaseră
angajam ent a trece prin B asarabia observând
cel mai mare m ister. Dar că ei în trară cu mare
sgomot şi cu m are fală ca în tr’o ţeră ce o lu­
ase cu armele, compromiţând ast-fel un pă-
m înt care le da o sp italitatea, şi că a tu n c i, ca
să scape ţera sa, şi ca să pedepsescă pe călcă­
tori de parolă, Domnul a dat ordin să lovescă
arm ata sa pe poloni in traţi în Basarabia;
Reuiăne un văl asupra acestui fapt. Unele
din puterile garante aveaţi cunoscinţă de acea
violare a terăm ului romăn. Se vorbise chiar
de o înţelegere între Domn şi un consol din
BucurescT. Adeverul este că Poloni sub co­
manda lui Milcoski intrară cu sgomot în Basa­
rabia spre a trece în Rusia. El date chiar o
proclamaţie. N im eni 1111 se gîndea la guvern
de a opri trecerea P olonilor, cănd o depeşă
telegrafică de la D. C. N egri vine la Domn,
îi anunţă că puterile garante sunt însciinţate
de cele ce se trec în B asarabia, şi că, în inte­
resele cele m ari ale naţiei şi ale tro n u lu i, să
82

facă to t spre a opri pe Poloni d’a trece în R u ­

sia. Cel puţin ast-fel se dicea atunci. Domnul
epresce răpede ceta polonilor. O someză a se
înturna. Poloni merg ’nainte. Se face o lo­
vire. V’om arunca un văl peste acestă neferi­
cită lovire dela Costangalia.
Poloni, învinşi satt creijendcă vor fi învinşi,
depuseră armele. Ceî m aî m ulţi din ofiţerii
cetei erau străini de diferite uatiunî, maî m ult
francesî; ceî m aî m ulţî soldaţi nu erau poloni,
erau o am estecătură din acea populaţie străină
ce rătăcesce pe stradele Perei din Constanti-
nopoli.
M ergeam la Constantinopol, după acestă în-
t'nnpiare, pe un vas cu aburi. Peste treî-decî
de 6menî răniţi, erau pe acel vas. Erau soldaţi
poloni dela Constangalia ce se înturnau la lo­
cul lor în Pera. Guvernul turc părea să albă
de eî ore-care cosideraţie. La m asă se află un
paşă Derviş p ag a, un sol al regelui Svecî şi
Norvegiei care mergea să salute pe Sultanul,
mi june rus consol la Bitolia în M acedonia;
D. de la Valliere un secretar al am basadei
lVancese din Constantinopoli. Conversaţia a-
lerga asupra luptei de la Constangalia. E ra la
ordinea dileî
I în to t orientul. TotI
t
eraQ contra
m uliil hi p e n t r u p o lo n i.
Derviş paşa ne tra ta cu dsepreţ. « Ce vel?
(Jiceu el, acest popor roman este un popor de
 83

muncitori de p ă m e n t, ia r nu de omenî de ar­

me. Cu tote acestea, soldaţi lor sunt buni cănd
sunt dedatî
j
cu armele. Cănd sunt re c ruaţi,' nu
însemn nimic. Kecruţi s’au retras puind în
•cap, spre a se apăra de g lo n ţe , pulpana m an­
talelor şi erau îm puşcaţi în spate.» Eu şi ju ­
nele consol rus venirăm spre a apăra cu căl­
dură onorea Românilor ast-fel în căt Derviş paşa
revine a m ărturi că soldaţi rom âni sunt buni
soldaţi cănd sunt d e d a ţi; şi o parte din eî au
dovedito, bătenduse cu mare curagiu la baio­
netă nu însă recruţi.
Junele consol rus de la B itolia aretă atunci
surî(]ind, vre-o treî-cjecî de răniţi şi legaţi la
cap, la braţe, picîdre, din poloui ce se tăratt pe
podul vasului.
Gavernul rus era încântat de urm area D om ­
nului Cuza în acestă privinţă.
Cestia acesta, pusă pe terăm ul diplomatic
în C onstantinopoli, era gravă. E a mişca ăncă
totă diplomaţia Europeană şi pe P 6rtă. F ran -
cia era supărată pe Domn, E nglitera iudife-
rintă. Rusia şi Prusia favorau pe Domnul
Cuza. Consilii, desbaterî, propuneri pînă la i-
deia destituirii Domnului de o p a r te : apărări
puterice de a ltă parte. P artitu l luî Cartoriskii
de şi m ăniat pe Domn, vine în ajutorul. Gu­
vernul frances vine cel d’ănteîu a trece peste
acestă er6re. Atunci to t se îm pacă şi reintră
84

în ordine. Cabinetul Ku3 scria am basadorului

seu; « Guvernul romăn a fost corect în acestă
cestie. »
Oposiţia puse înainte cestia Osoîuluî.
D. N. Docan, pe cănd călugării greci aveau
ăncă posesia acestor bunuri, dăte o moşie a luî
Vodă Cuza, călugărilor în seliimb cu altă mo­
şie. Moşia ce luară călugări să dăte de S tat
în arendă trei sute de galbeni maî tăr<)iu. Mo­
şia de la călugări se <Jice că era u n i mică, da
fiind încorporată în moşia Bugin6sa a Domnu­
lui, avea alte avantage. Acest schimb servea
de un puteric mijloc în măna oposiţieî. Schim­
buri de acestă natură se făcuseră m aî m ulte cu
m onăstirile sub alţi Domni din ’nainte şi cu
favoriţi aî lor. Nimeni nu (Jisese nimic. Tăcerea
trecuse peste aceste schimburi. Se <Jicea chiar
că în tr’unul din aceste schimburi , inginerul
trăsese cu lanţul pînă în p6rta m onastirei şi’i
luase chiar intrarea. Sub Domnul Ş tirb e i, cu
t6tă asprim ea sa contra abusurilor de p u te re ,
nu putuse opri pe favoriţii şi rudele sale a lua
moşiile vecine alo moştenilor. Şi acestă răm ase
ast-fel pînă astăzi o cestie nehotărîtă. Lanţul
inginerului trase asupra moşiilor vecine ca lan­
ţul lui Cambia, în concista E giptului. Publicul
kc) Hcandalisă, dar în urm ă linguşi pe abusa-
torl. Veni însă un tim p cănd abusurile de
putnio uUU se m ăriră şi se fam iliară, încăt nu
 85

num ai nu făceau scandal, dar ăncă fuse privite

ca o dibăcie, ca un m erit care nu lipsea a câş­
tig a stim a şi respectul concetăţenilor.
Este un lucru de rem arcat. Abusul scanda-
lisă cănd se face de o a ltă partidă. Se tolera
de noî cănd se face de noi. Ceea ce este un a-
bus de putere pentru u n i , nu este pentru alţi.
Acesta nu denotă un spirit de ju stiţie ; am ve-
(Jut 6menî înavuţiţi din abusul de putere, şi, în
urmă, vorbind contra abusătorilor cu o neruşi­
nare ce nu se pote spune, ş ito ţî cari strigau, pe
cănd despoîau publicul, aducăndu-le acum tă -
măe ca la tem plul o n 6 ie î!
Tote luptele în ţ(ira n6stră sunt personale,
lecă notiţa ce s’a putut lua despre acest schimb.
M inistrul Cultelor prin adresa No. 15996
către m inisterul justiţiei, aflând că Tribunalul
civil secţia I I l din Iaşi ar fi în tă rit un act de
schimb al uneî moşii monastirescî. Osoîul, diii
judeţul Sucevei, fără de a ţine în semă dispo-
siţiile sobornicescului hrisov de dincolo de Mil-
cov, care la art. 13 prescrie lăm urit că ase­
mene transacţiî nu se pot face de căt prin sci-
rea şi consim ţim întul m itropolitului lo c a l, a
cerut să Ia mesurile cuviinci<5se spre a aduce
la cunoscinţia datoriei pe acel ce ar fi nesocotit
aşa de m ult legile.
M inisterul cultelor prin adresa No. 18300
’I a repeţit adresa de maî sus.
86

M inisterul justiţiei, prin adresa No. 13594,

respunde la adresa de m ai sus, că m aî ’nainte
ăncă de a primi acea adresă, aurind despre i-
legala legalisaţie ce s’ar fi făcut de T rib u n al;
în privire că acea lucrare ar fi contrară art. 13
din sobornicescul hrisov, a cerut dela Tribunal
să’î comunice cu prim a espediţie sciiuţă : fă­
cut-a Tribunalul o asemene legalisare ? şi la
cas afirm ativ , pe ce lege s’a întem eiat şi a per­
mis egumenului a usurpa drepturile Statului,
intitulând bunurile acestuia de proprietate a
sântului m orm înt? comunicându-I şi orî-ce
alte îm prejurări ar mal li mijlocind.
Apoi iarăşi ministerul justiţiei pe lîngă a-
dresa No. 13879, înainteză copie după raportul
Tribunalului de Iaşi în coprindere că :
Tribunalul, avend în privire că după art. 13
din sobornicescul hrisov şi a § 1401 din cod.
civil, schimburile cu averile clerului sunt învite
de a se face fiind, spre folosul m onastirilor; a-
vencl în privire că, după actul de evaluaţie a am­
belor fonduri sâvîrşit conform anexei lit. v din
lleg. organic şi a circulărei m inisterului ju sti­
ţiei din 1860, publicată în rnon. of. No. 220 se
constată că moşia Scepleniţia este în cătime de
O00 l'ălcî păm înt, evaluată în preţ de 11100
galbeni şi moşia Osoîul în cătim e de 440 fălci
evaluată în suma de 6600 galb en i; schimbul
'mlăţişe/it un folos pentru m onastire în cătime de
 87

160 fălci păm înt m aî m ult de căt a d a t, îară

în bani după citatele preţuri, în suma de 4500
galben!; şi avendu-se în privire că schimbul
acesta înfăşişeză şi osebit avantagiii pentru
m onastire, fiind păm întul lu at de ea în tr’un
hotar cu o altă a sa proprietate num ită Bel-
cesci, în vreme ce Osouîl era un tru p separat
de alte proprietăţi ale m o nastire!; Tribunalul
în faţa espuselor considerante, unit şi cu con-
clusia D -luî Procuror, găsind schimbul con­
form art. 13 din sobornicescul hrisov şi con­
form § 1402 din cod. c iv il, a legalisat actele
menţionate.
Şi adaogă D. m inistru al justiţie! pentru că
nu s’a ve$ut consim ţim întul egumenului mo-
nastireî B istriţa, a cerut la T ribunal să’î comu­
nice sciinţa dacă schimbul s’a făcut cu con­
sim ţim întul Zisului egumen.
M inistrul cultelor prin adresa No. 19289
respunde la adresa de inaî sus că de vreme ce
transacţia este în favorul monastire!, şi s’a ur­
m at în t<5tă regula, cousimte la acest sch im b ,
adăogând însă că schimbul nu’ş! p6te avea e-
fectul seu definitiv uacă nu va fi precedat de
consim ţim întul monastire! şi al m itropolitului;
de aceea ’i-a cerut să’! comunice acestă ş ti­
inţă.
După acesta m inistrul justiţie! pe lîngă a-
dresa No. 17089 trim ite m inisterului cultelor
88

copie legalisată după consim ţim întul superio­

rului pentru schimbul urm at.
M inistrul cultelor pe lîngă adresa No. 24616
trim ite acea consimţire locotenintuluî de m i­
tropolit din Iaşi, cade va consimţi, să subscrie
şi Sănţia sa şi să’l înapoieze.
După acesta Tribunalul civil din Iaşi secţia
III prin adresa No. 3491 face întrebare m inis­
terului cultelor dacă consimte la vorbitul
schimb.
Locotenintele de m itropolit din Iaşi pe lîngă
adresa No. 80 înapoiază actul de consimţire
subscris, cu aretare că în virtutea consideran-
telor espuse în act, consimte la acest schimb.
După acesta m inisterul cultelor cu adresa
No. 27509 înainteză actul la m inisterul ju sti­
ţii spre a fiice să se confirme de Tribunal.
Moşia Bre<J6ia a M itropoliei mare, în D îm ­
boviţa, se luă dela M itropolie în schimbul unor
petice din Grorj. Moşia H asan-A ga se dete în
schimb pentru o mare moşie P ă rlita a mona-
Htirnt. Guvernul scrisese unui Zapciu din plasa
unde era moşia monastirei, să arete că preţu-
liuce mai puţin, către ? lt Zapciu unde era mo-
ţjlu I....nilul căpreţuiesce m ai m ult. Moşia Fu-
iiim (loiiiniască pentru moşia Ionesci de lîngă
(I uimi'I , moaie f6rte mare. Buftea se măresce
pun icliiiubul unei moşii a lui Radu-Yodă. N i-
mniil iui a (JiH nimic.
 89

Nu scia cum se făcu : a doa-^i eram eu în-

su’m î m inistru. M inisterul instrucţiune! pu­
blice şi cultelor era în anarhie. Dar să lăsăm
acest m inister şi să vorbim de lucruri m aî in­
teresante.
M inisterul nu avea a lt program de căt acela
care a devenit tip, precum era o dată discursul
luî Ludovic Filip la camere : «C’est toujours
avec un nouveau plaisir. »
— «Vom respecta Constituţia ţereî şi vom s tă ­
rui a nu se călca drepturile Porţeî g arantate prin
tractate, etc.» Camera ne prim i rece. Acesta
fuse semnalul unui vot de blam care m urgura
în cugetarea m aîorităţeî pentru viitor.
Interpelaţiile începură a ploa pe banca
m iniştrilo r; dar erau gentilî, căci îndată tre -
ceaO la ordinea ijileî. In tr ’o <Ji primul m inis­
tru aduse în cameră un proiect de lege pentru
secularisarea tutulor m onastirilor dupe păm în-
tu l Romăn, proiect de lege în spiritul memo­
randului ce D. C. N egri dase la S. P 6 r t ă ,
la Puterile garante.
P uterile nu decisese ăncă nimic. E nglitera
şi Rusia erâu ăncă contrare secularisăreî. A m ­
basadorul Francieî, to t-d ’a-una bine voitor pen­
tru Romănî, îucuragiase ore-cum acest pas ; el
lupta pentru noî, şi ajunsese acolo să convingă
pe ambasadorul Engles că acestă cestie căta
să se term ine ast-fel. Cabinetul seu încetă d’a
90

se m aî opune. Tot ce voia F rancia despre

noi, se făcea. Tote puterile cele alte cedaţi
pînă la fine. E ra o damă frumosă în Cons-
tantinopol care avea m ultă înrîurire pe lîngă
un am basador puteric. N aţii m ari şi pute-
riee de m ulte ori sunt silite să sufere voinţa
funcţionarilor
s
lor, să sacrifice m aiestatea lor la
viţiul funcţionarilor lor. Acestă Aspasie se o-
feri pentru doă milione ca să îm b lăn ească pe
Cerberul ei, în privinţa secularisăreî. Se §ice
că Domnul Cuza era decis a term ina lucrul
chiar cu acest p re ţ; dar din causa natureî m i-
serabile a acestei convenţii, nu se puse în consi­
liul m iniştrilor oficial. Nu seim dacă s’a dat
sau nu acea sumă de bani la acea feraee. Seim
numai că acel am basador fuse rechîăm at şi fa­
vorita dispăru în întunerecul din care eşise.
Averile m onăstirilor se luară de Stat.
Se numi o 'comisie la Constantinopol. Se
admise secularisarea. E ra vorbă ăncă despre
suma de îndemnisare. Se face un îm prum ut
pentru o sumă maî mare de căt cea votată de
Cameră pentru despăgubirea călugărilor. Sin­
gurul argum ent al călugărilor era că Eom ăni
nu afi acel bani. Trebuia dar a oferi îndată a-
ecii mimă. Acestă trebuintă A
aduse u nOn n ta
j
îm-
pi uimitului Zări fi, spre a rădica cel din urmă
motiv călugărilor.
După I 1 l'Vbruarse anulă de S tat acest îm pru­
 91

m ut şi cestia m onastirilor închinate rem ase în

suspensie şi în disposiţia puterilor garante. De
m ult tim p se face o tăcere asupra aceste! ceştii,
îndemnisaţia nu a fost dată. Toţi tac, negreşit
că din acestă tăcere are să nască o vijălie la
care nu ne aşteptăm .
Secularisatu-s’au acele domenurî, reîi pose­
date de călugări greci, fără nicî o despăgubire ?
Se aşteptă o schimbare în politica Orientelui,
spre a se anula acea secularisare ? N im eni nu
înţelege acestă tăcere.
M inisterul nostru ţinu de la Septem bre păuă
la 2 Maîu sub regim ul convenţiei. Fuse o lu p tă
între m inister şi cameră, pe lîngă m ulte inci­
dente regretabile, interpelaţii de natură maî
pe jos de căt m aiestatea camerei. Acâstă ca­
m eră votă m inisterului m ulte cred ete; ma!
m ulte legi bune între cari condica civilă, legea
instrucţiei publice, un monument lui M ihaîu
YiteRul, lege contra cumulului de funcţii, legea
Curţei de compturî, Consiliului de S tat, gardel
naţionale. Din aceste legi cele ma! principale nu
fuserâ sancţionate de Domn. M o.mmentul lui
Mihaîfi el însuş! se înlătură. Domnul refusă
sancţiunea sub cuvînt că am ănă acesta pentru
o m are ocasie.
Domnul Cuza avu o idee : «a schim ba călin-
darul.» Ceî învinşi sub muri Sevastopolului,
născociră că este o înţelegere între Doiun cu g u ­
92

vernul Franeieî a cărui politică în Orient era ca-

tolicisarea ortodoşilor. Uniţi Romăni din Tran­
silvania aveaţi şi eî partea lor de complici
în inspirarea acestei idei. Domnul apucă con­
siliul seti de m iniştri şi le propune ideea. Ideea
Bchimbăreî călindarului plecă ca o săgeată peste
t6tă ţdta, o arm ă în măna oposiţieî. Rusia strigă
la Constantinopol, patriarhul cu to ţi agenţi
o rto d o şi; credem că diu puterile catolice ne în ­
demnă la acfota, căci ele nu protestară, nu <Ji-
seră nimic.
Acostă reformă care ar fi dat ocasia tu-
tulor poporaţielor ortodose să ne confunde , în
ignorinţa lor, ca schism atici, nu se putea face
fără ca sacrificele să nu fie m ai m ari de căt
ceea ce am fi putut căstiga. Chîăm arăm Epis-
copi să se pronunţe dacă schim barea călinda-
ruiuî putea a se face fără a atrage dogmele re­
ligiei.
In ajunul consiliului Episcopilor, veniscire că
călugări oposanţî propagaO poporul B ulgar a
morge la Mitropolie spre a face o m anifestaţie;
acesta se făcea prin preoţi.
<'ăţt-va Episcopî voiră a me consulta asupra
celor ce aii a decide. Le respunseiu că nu am
nu l o opinie în tr’acesta, că erau liberi a se pro­
nunţa tn consciinţă, căci pentru aceea erau chiă-
n iliţT
Ml ii" adun. Nu decid că schim barea calen­
 93

darului atinge dogm ele; dar cu alte vorbe di­

bace, (Jic acelaş lu c ru , fără a’l (Jice positiv.
După decisia lor a s t-fe l, Domnul nu se m aî
gîndi la schimbarea calendarului.
Maî m ulţi arhierei şi arhim andriţi în tă rî-
ta ţî de vicarul M itropoliei, organul propagandei
ruso-patriarhale atunci, şi de o parte din oposi-
ţie, subscriseră o petiţie la cameră, contra m i­
nisterului. Camera trece la ordinea tjileî. Dom­
nul decretă destituirea a doă-cjeci de egumeni
subscriitorî aî petiţiei; poliţia fuse prea aspră
cu dînşi, îî căuta in tote părţile să’i prindă.
A urind, alerg la palat, fac să subscrie un decret
de Domn a lăsa pe to ţi aceşti egumeni în dis-
posiţia M itropolitului spre a’l trim ite pe la
m onastirile lor. Adoa-iji ăncă o interpelare la
cameră. Prim ul m inistru respunde că ceî des­
titu iţi sunt funcţionari aî guvernului şi a dis­
pus asupra lor de drepturile ce dau legile. Ca­
m era Iar trece la ordinea tjilei. Uni din ei re­
tractară însemnările lor. Egum enul de la Căm-
pu-lung trim ise o depeşă cu afurisanie care
făcu să rî(]ă. Peste o lună toţi aceştî egumeni
fuseră chîăm aţî din nou la posturile lor. Opo­
siţia ea însăşi tăcu, acestă oposiţie avea tact
în acele tim puri. Condusă de omeni inteliginţî,
era dominată de raţionam înt. Irita tă in fam i­
lie, se liniscea în faţă cu ceştii de natură a face
trebile streinilor. T ot-d’a-una desunită de gu­
94

vern în cestiî interidre, to t-d ’a-una u ita to t şi

se urna în faţă cu interesele străine şi ale ţereî.
Acest spirit a încetat m aî tănjiti. Yeni un
tim p cănd fiacţiele apărau politica unor stră-
inî contra altora, făcendu-se uni instrum entele
unor străini, alţi aî altor s tr ă in i; uni de ură
contra guvernelor patriei lor, apărând causa i-
namicilor ţereî, şi ideile fatale de um ilinţă, de
opunere în desvoltarea arm ărei şi m ărireî naţio-
nâlităţeî Romane, cu maî m ultă căldură de căt
însuşi inamici străinî, şi luând, spre a acoperi
acestă trădare, înţelepciunea, moderaţiea şi a-
cea oportunitate care, în istoria trădătorilor, nu
lasă nicî odată porta deschisă ideilor de sacri­
fice şi m ărire naţională.
E ra dar o degradare în spiritul public , de­
gradare ce m ergea crescend prin reînfortul p ri­
m it de la o noă generaţie ce venîa la viaţa po­
litică cu tote defectele părinţilor l o r , şi fără
virtuţile lor.
Acest vicifi li se ascundea m aî ’nainte, as-
tă(jl a devenit un cinism ; din politica străină
ce tinde a ne ro b i, se face un m e rit; simţi-
mintele nobile de patrie, de m ă rire , se pun
in ridicul; tote ideile mari, naţionale, liberale,
egalitaro, sunt tărăte înhum a, rîse, despreţuite;
t/il.c acest,na pentru un m inister de la străin î!
Acest,! nmenî sunt maî reî de căt străini.
Străini aii lovit în drepturile ţe r e î, pe fa ţă ;
 95

d ar nu aii batjocorit ăncă sim tim întele naţio­

nale, aspiraţiile naţiei de m ărire. Sunt Români
«ari o fac astă-cjl!
Peste tdte aceste proiecte de legî, se aruncă
camerei ca o desfidere un proiect de lege ru ­
rală lucrat de D. Cogălnicenu. Acest proiect
fuse combătut în consiliul de m iniştri de D.
Papiu. Cogălnicenu, supărat, îl dete ca să facă
observaţiele ce va voi preopinintele.
După căte-va <Jile însă proiectul C ogălni­
cenu se dete la adunare ast-fel cum era elabo­
ra t de d-sa. P rin acest proiect de lege D om ­
nul voia să puie camera şi t6 tă oposiţia în
stare de a refusa desrobirea clăceî pe ţerani,
ca să o potă face fără c a m e ră ; el era sigur că
adunarea va respinge proiectul.
Pînă a nu ajunge la cel din urm ă pas al
destrucţiei convenţiei, se făcură ore-cari încer­
cări pentru lovirea de Stat. In tr ’o di adunarea
dase pentru arm ată un credet de 10 milione.
p i neprincidsă pentru a distruge o cam eră!
Tote hârtiile pentru lovirea de S tat erau fă­
cute, de şi m inistri-nu le cunosceau ă n c ă ; to t
se făcuse de cam arilă şi prin sciinţa ănteiului
m inistru, de şi acesta era nehotărât. D. Co­
gălnicenu înaintea întreprindere! nu avea tot fo­
cul sacru care ’i se credea, sau că nu era în­
destul iniţiat de Domn în sacrificele ce era
cliîăm at ca pontefice a face la altarul noîeî di­
90

vinităţi. In acea ijli se dete un prâmj la palat

unde se invitară m iniştri şi o parte din deputaţi
de col<5rea Domnului şi alţi nehotărâţi.
Intre invitat!
a se vedeau şi e advocaţi
j noştri.
^ o
Prânzul fu splendid, dar un aer de tristeţe
plana pe frunţile celor iniţiat! în lovirea care
era să se-facă în acea nopte. D omnul însuşi
părea gînditor.
Dupe masă, recepţiea în salonul galben fuse
asemenea posomorâtă. Pela miedul nopţeî in­
vitaţi plecară, după ce uni merseră în tr’o ca­
m eră spre a saluta pe Domn.
L a miedul nopţe! Domnul se retrase în ca­
m era unde prim îa <Jioa. Acolo chîăm ă miniş­
tri şi ţinu consiliul.
Înainte de a ajunge in camera de consiliu,
se veijură m aî m ulţi 6menî ai curţei şi chiar
particulari in iţiaţi în lovirea ce era a se da, ve­
ghind cu nerăbdare prin săi!, între cari era şi
D. Tell, Prefectul de poliţie, comandantul su­
prem m ilitar, prefecţi şi suprefecţi din judeţele
vecipe. Comandanţi de oştire, — t6 tă puterea
ora pe picîore. Fisionomii teribile. — Mi se pă­
rea o nopte de conspiraţie, unde uciderea unui
tiran este obiectul îngrijirilor conspiratorilor.
Anwlu frunţi posomorâte mi se păreau sub o
umbră de sânge.
Cal do postă, trăsurile pentru şese-<|ec! de
pcrsoiio cruQ preparate, la posturile lor. N u se
 aştepta de căt ordinul. M iniştri şecjură. Dom­
nul puse cestiea desfiinţăreî convenţiei în unele
din părţile ei printr’o lovire de Stat. O m ulţim e
de persone erau scrise p’o listă, boeri şi însuşi
liberali, fra ţi noştri de esil, erau aici. E i tre ­
buiau să fie duşi uni la A rnota, alţi la alte mo-
nastiri. Se făcea escepţie de A. G. Golescu A l­
bul care, pentru cuvinte de amicie cu Domnul
a ltă d a tă , se trim itea la Golesci lîngă m am ă-sa.
Discuţia fuse forte vie între m iniştri. Ma­
joritatea aruncă acestă ideie şi făcu să înţelegă
că ’şî va da dem isia; patru m iniştri âe decla­
rară contra, trei pentru. Cogălnicenu şi Stege
vorbiră cu m u ltă liotărîre contra. Eu şi B ălă-
nescu fuserăm contra ca cei d’ănteiu. P rim ul
m inistru, între alte arg u m en te, am inti o scri-
sore a D -lui N egri prin care recomauda spre a
întrebuinţa m oderaţia şi blândeţea. După m aî
m ulte discuţii, Dom nul se date cu m aîoritatea.
P retestulce se luă m aî principal fuse că t<5te a-
cele persone cată să fie însciinţate deja şi să fi
p ărăsit locaşele lor. Ast-fel fuse pretestul cel
puţin care se comunică agenţilor de serviciu ce
staQ în picî6re şi aşteptau ordinul de arestare
ca sbiri ce au să înhaţe pe un acusat.
Se licenţiază îndată caî, trăsuri. B aligot
şi Kneaijul erau contrari unei asemenea lo
virî de Stat. Eî făceau propagandă cliîar mi­
niştrilor contrară. Ceî alţi cari apropiau tro­
nul erau pentru arestarea deputaţilor din opo-
siţie. T6te aceste scene nocturne ale unei dra­
me, erau ceva care semăna cu dramele ce se
petreceau în palatul dogilorV eneţieî; m ise pă­
reai! un joc a l Domnului ca să sperie 6re-cum
oposiţia, şi să o determine a m erge pe calea
legală. Domnul nu ţiuu m ult la opinia sa de
arestare şi de proclamare a unei loviri de Stat.
Cedă îndată ce ve<Ju rnaîoritatea m iniştrilor con­
trară ; cliîamă pe prefectul poliţiei, pe Libreht,
pe Florescu, îi consultă pe rînd înaintea m iniş­
trilor despre ceea ce credeau în privinţa ares-
tăreî oposanţilor.
Consultarea în secret de căte-va m inute îna­
inte;-cu doi advocat! 4 din ceî ma! renum it!,
» ' Cos-
taforul şi Boerescu, cari fusese invitaţi la m asa
domnescă, opiniea contrarie a cător-va amici
ai Domnului, me făceau să creR că cei patru
m iniştri jucau rola lu! Jocris.
T6te actele pentru lovirea de S tat încredin­
ţate lui Silion se cerură şi se desfiinţară.
Nu se vorbi în public despre acestă scenă de
iii'>|)t,e «lela palat. Cu t6te acestea uni din capi
oponiţiel sciau ce-va, p rin tr’unspion al lu! Cuza
Iluzii <‘1 si care ura spion al lor lîngă C u za: un
VCIlfitil!.
I’ mdimiI avu întrevorbirî cu uni din m em-
ln i nmloi itftţieî camerei spre a forma m iniste­
rul Nu reuşi, llemăne ăncă m inisterul Co-
 99

gălnicenu sub un vot de blam. Domnul vine cu

hotărâre la o lovire de Stat. De afară nu avea
nimic a se teme.
P rin convenţie cum şi prin tra ta tu l de P a ­
ris, Români sunt cu totul autonomi pentru afa­
cerile din ăntru ale ţe re î; prin urm are ei aii
dreptul a’şî da legile şi constituţia care le
place. Destul era a ţine ordinea în ţeră şi a nu
aduce nici o supărare nici uneia din puterile ga­
rante.
La caij de a ne tasa de lipsă de respect şi
deferinţă către puteri, prin acestă schim bare a
constituţiei, se putea respunde că : de la un po­
por mic la Puterile cele m ari nu putea fi nicî
odată ofensă putinei o s ă , că puterea nâstră era
chiar slăbiciunea n6stră şi generositatea pute­
rilor către noi. Către acestea schim barea con­
stituţiei nu se făcea înainte de a fi prevenite
cel puţin unele din cabinetele acelea cari ne
protegîau maî m ult.
Căt pentru opuneri din ăntru , tote trebuiau
a se risipi în faţa a doă m ari principii revolu­
ţionare pentru cari se făcea lovirea de S t a t :
libertatea ţeranilor şi egalitatea drepturilor po­
litice. N aţia în m aioritate nu putea a nu pri­
mi o schimbare în propriile sele interese.
Domnul avea decretul de disolvarea came­
rei în sîn. Căuta tote mijlocele a pune foc în i-
nim a luî Cogălnicenu spre a ’l în tărită contra o-
100

posiţieî şi contra camerei. Se <pce chiar că 6-

raeni din cam arilă îndem nară la interpelările
ce ’i se lăcură şi la un vot de neîncredere ce
privea p e rs6 n a sa , ca săngerându’î ast-fel i-
nima, să o înflacăre şi să’l facă a lovi.
Deputaţi se adună la 2 M aîu. Cogălnicenu
primesce în consiliul de m iniştri din măna
Domnului la palat decretul de disolvarea ca­
merei. P rim u l m inistru îi sărută m ăna în tr’un
esces de sim ţim înt. M iniştri m erg la adunare.
Poporul era m işcat, el aştepta ce-va în (Jioa
aceea. Scolele erau la M itropolie. D eputaţi e-
rau gînditori. Dela m ortea Catargiulni m aio-
ritatea conservatorilor nu aveau un cap ca să’l
conducă. Dacă cam era primea proiectul de
lege rural şi egalitatea drepturilor p o litic e ,
ministerul nu m aî făcea plebiscitul; dar acei 6-
meni erau conduşi de patim ă, nu de cuvînt.
Scopul s’r fi atins fără să se sacrifice eveni­
mentului 6re-cari libertăţi parlam entare ce se
pnrilmiO. Cănd m iniştri luară locuri pe bănci,
opiu începu între deputaţi, pe urm ă m urm ura.
Inpuii'im Tu cuvîntul. Cogălnicenu consultă co­
lici din a trebuie a se citi decretul de disol-
vmr So urcă la tribună. Strigăte, protestări,
nu'l In u'i n, citi. E l strigă că adunarea e disol-
vitln Aruncă preşedintelui decretul. Ese din
1 1 • . uliu palăriu, fuge mai tare de căt depu-
 I_______ __ J j
ta ţi un şcolar îî dă pe a sa. Dă ordiu solda­
ţilor să ocupe sala adunărei, soldaţi ocup nu­
m ai intrarea.
Uni din m iniştri cu mănele întinse, roşi! sau
palici, s trig a i la deputaţi cari visau acum a
proclama libertatea ţeranilor.... tăr^iti. Ocupa­
rea sălei de afară făcu pe deputaţi să iasă.
D. Plaîno cu alţi săriră prin fe re ş te , fără a fi
prigoniţi de nimeni. Credeai! că aşa este datina.
Noi eşirăm vorbind cu deputaţi, ba ăncă li­
nul, D. Niculescu, me apucă să me roge a face
o pensie la o femeie sărmană.
Poporul era m u lt pe stradă. D eputaţi se a-
dunară la D. Oteteleşanu. In tre alţi erau şi de
aî guvernului cari se dusese să aucjă ce hotă-
rasce camera disolvată, adică, cu alte vorbe, să
spioneze. M iniştri m erserâ la Cogălnicenu a-
casă unde se trim isese căţî-va soldaţi arm aţi
pe cari îi licenţiă neavend aflarea lor acolo nici
un cuvînt.
Se copiară actele, m iniştri plecară la palat. A-
colo găsesc pe Domn în conferinţă cu consulul
Franciei. Ii spuseră cele întîm plate. Consulul
plecă.
Atunci începu consiliul. Se espuse tote ac­
tele Statutului pe cari m iniştri le audea pentru
prim a 6ră.
Subscriserăm fără discuţie. La legea asupra
libertăţeî P re s e i, se făcu observare. Domuul

îf
102

(Jise că acesta era cea mai bună în acea epocă.

Cu t<5te acestea subscrii! toţi m in iş tri, căci
uni din ei e sita j, între cari şi eQ. Domnlu
promise că acest decret va esista num ai pînă
la plebiscit, ca să se oprescă adversari libertăţei
poporului şi egalităţei drepturilor politice ce se
proclamau, a induce prin presă în erore opinia
publică, înainte ce naţia îşi va da avisul seQ
suveran. Aceste vorbe ne determ inară a subscri
decretul b lă ste m a t, noi cari priveam de bună
credinţă în actul din acea <Ji o revoluţie, o în­
tindere de lib e rtă ţi, şi cari suprimam o liber­
tate ! Acestă libertate oprită nu se dăte dupe
plebiscit, după cum ni se promisese. Domnul
nu ’şi ţinu parola, şi Cogălnicenu profită a în­
chide tote jurnalele libere, ca A li-Paşa. Trom­
peta sau Bucium ul fuse tasat cu graeiosa
numire de corupt şi desfrânat. N u scia că o
să vie tim pul să recomande pe redactor a fi de-
put.it în c a m e ră ! Vom vorbi de Presă m ai îna­
inte.
I’roclamaţia mişcă t 6tă naţia. M anifesta­
ţii le, «erbările urm ară dupe datină. Oposiţia
vmJGlid aprobare generală, avu m are ta c t : ea
Iftrii Lăsă ca tim pul şi greşelile guvernului
Nlt'l den dreptate.
Di di ictolo cele m ai apăsate tresăriră de bu­
curie, cieijeud momentul încetărei nem ulţum i-
11 Im lui. I’resa străină resună vestind o lovire
 103

de Stat. Romăni din Transilvania vetjură în

acest act îm puternicirea coronei Române şires-
făţarea viselor lor de secoli neîm plinite.
Aceste m anifestaţii nu fuseră urm ate de acte
m ari îndată. Domnul esita a face ce-va îna­
inte de plebiscit şi de recunoscerea Puterilor
garante a celor ce se făcuse deja în Bucuresci.
Plebiscitul se face în fine, ca tote plebiscitele
cu înrîurirea g uvernului; dar chiar fără acestă
înrîurire, el s'a r li făcut cum s’a făcut căci a-
cele ce se făcuseră erau chiar voinţa celor m ai
m ulţi cu dorinţa binelui pe care nu puteau să’l
vaijă ăncă.
lina din basele cele mai m ari pe care se re-
<]imă edificiul drepturilor omului, este fără în­
doială întinderea dreptului electoral la t 6tă na-
ţiea, sufragiul universal. Pe căt acest drept nu
va îm brăţişa
A *
tote clasele, totî cetăţeni,
* '
to ţi nu
4
vor fi cetăţeni.
Ţera va fi proprietatea claselor, constituţiea
va fi o m inciună ; libertatea, egalitatea, vor fi
o minciună. Tote bunurile nu vor fi de căt pen­
tru clase. Cestia cea m a r e , de suveranitatea
naţiei, de puterea naţiei, va fi o m inciună, căci
acolo unde toţi nu au aceleaşi drepturi, to ţi nu
au aceeaşi patrie ca să apere. Acolo nu se fac
sacrificii de toţi.
Clasele se fac c a ste , partidele facţie. Spi­
ritu l public degeneră în opinie publică, adică
104

în opinia celor cari apăs. E î singuri fac le­

gile în favorul lor şi le esecut în favorul lor.
Se fac <loîl tabere în ţeră, căci sunt doă cause,
causa asupritorilor şi causa asupriţilor. De m ulte
ori asupritori se fac inamici a su p riţilo r; de
m ulte ori uni satt a lţi alerg, spre a fi serviţi, la
serviciul intereselor străinilor, vătăm ător pen­
tru interesele naţiei.
Se <Jice însă că m ulţim ea este ig n o rin tă ,
m ate ria listă , lesne de am ăgit saii corupt de
către g u v e rn ; cu alte vorbe că guvernele cu
dînsa, vor putea tot-d’a-una să aibă deputaţi
se î.
M ulţimea nu se pote corupe, num eral eî o
scapă; budjetul Statului nu ajunge spre a co­
rupe sute de m ii de suflete. Corupţia m aî cu-
rănd p6te trium fa în colegiurî unde nu are a
corupe de căt patru, Rece sau doă-ijecî de ale­
gători din clasele ce trăiesc din budjetul sta­
tului.
A O <Jis uni că guvernele pot trium fa asupra
glulolor to t-d ’a-una prin am eninţare. Acesta
.1 voijut, dar o voinţă eşitâ în urm a am enin­
ţărilor (>8te m aî puţin periculosă de căt o vo-
lu(fl imită iu urm a corupţiei. Este cel puţin
mul puţin imorală. Ameninţarea perde înriu-
Hii ,i a iu cele din urm a încercări. Ori cu gu-
\ iu in', uri cu controlul lor : Camerile. Domnul
«I ..... . „il, ipiritul public, ori-ce naţie au con-
 105

sciinta
A
suveranitate!
j
sele. Daca o naţie
a
nu are
nicî odată guvern, Domn, camere, de căt aceia
cari privesc în naţie o turm ă de sc la v i, şi
dacă aceste turm e de sclavi n’au consciinţa
drepturilor lor, atunci acea naţie perde drep­
tu l la libertate, la fericire, şi num ai este tre ­
buincios:!. ; dar naţiele recunosc erorile şi se
corig.
Esperiinţa va da putere şi viaţă sufragiului
universal. A cestă esperiinţă vine răpede, căci
este cerută de trebuinţele publice.
Nu este ridicul cănd patru alegători trim it
un deputat ? Acesta se chîam ă voinţa naţiei ?
Aceşti patru alegători au ei cel puţin m ai
m ultă arndre de patrie, de libertate, ei cari do­
min , cari se bucur de t 6te bun u rile, de căt
m ulţim ea care este oprim ată şi are totul a dori?
Dorinţele m u lţim e i, ori-care ar fi acea m ul­
ţim e, sunt to t-d ’a-una m ai generdse. Ele nu se
opresc de căt sub tiranie şi sub pradă. Dar
care este scopul egalităţei drepturilor de căt a
m ulţum i şi împăca pe to ţi ?
Guvernul dupe 2 Maiu abusă de m ulţim e.
Care fu sdrta luî ? Acea mulţim e în 1 1 F e­
bruar află resbunarea sa, pentru că acel gu­
vern o silise să aibă o altă voinţă.
Acestă cestie de egalitatea drepturilor csto
a tă t de reu ve<Jută de tirani noştri, în căt, Hci-
ind că ea are viitor prin desvoltarea sciinţilor
106

în mulţim e, refusă sistem atic a da m ulţime!

luminele cari pot să o ridice la rangul seti şi
să’î dea drepturile sele. Toţî ceî ce nu sunt cu
poporul, voîesc un popor ignorint şi rob, ca să
putem să’l esploatăm. Castele au lărgit cercul
lor, dar n’au încetat ăncă.
llevoluţia dela 11 Februariu, dând libertăţî
de presă şi de adunări cari nu erau sim ţite de
căt de clasele dominante, nu făcu nimic pentru
suveranitatea naţio n ală; acestă suveranitate na­
ţională fuse chiar restrânsă prin noa lege elec­
torală. Principul centralisareî puterilor în gu­
vern care este legat strâns cu cestia restrân­
gere! alegerilor, nu se sdrobi. D escentralisarea
puterilor ar fi preparat terîm ul dreptului tu tu ­
lor la alegeri, ar fi nivelat clasele.
Clasele ce sunt m ulţim ea sunt tacsate de ig-
norinţă şi fără conştiinţa drepturilor lor, liber­
tăţilor lor. Clasele chîăm ate a guverna ţera
mint 6re la înălţim * ea lor? Sunt m aî luminate,7
maî m orale? Una din căuşele pentru care ad­
m inistraţia ţereî a fost to t-d ’a-una rea, nu este
lim lipsa de capacitatea funcţionarilor în spe­
cialităţile în cari sunt cbîăm aţî a funcţiona?
Cninciciul este în m aîoritate străin şi lacom.
Ilc|>icnentunţi naţieî fără conştiinţa sacrifice-
Ini In interesele publice , fără conştiinţa da-
tiu ulm mi drepturilor. Iu t 6te aceste clase sunt
c ii epţll «uim aliile, ceea ce a făcut să se maî în-
tăr<}ie disoluţia naţiei. Sub A drian veni o e-
pocă ca aceea în care trăiesc Romani. Cei pu-
terici se puseră să despoie Statul. A drian face
o lege că nicî un senator să nu potă face între­
prinderi cu Statul, nici sub numele lui, nicî sub
nume străin, de orî-ce natură ar fi ele.
Acesta puse un term en sistem ului de corup­
ţie care începea cu senatori, căci pedtŞpsa era
forte aspră pentru aceia cari ar fi călcat legea.
Acestă mesură contribui la moralisarea epocei
lui Antonin cel Pios şi lui Antonin filosoful.
Guvernul care la noi are să facă asem enea
fapte, nu este ăncă născut, şi nu va nasce nici
o dată pe căt ţera va fi proprietatea celor ce o
guvern.
La M inisterul cultelor era confusie. Erau
directori de secţii, ei subscriau toţi m andatele
de sume m ari de bani în locul m inistrulnî. Se
opriră- Se num iră îndată egumeni Romănî in
locul egum enilor Greci, după o listă de reco-
m andaţie trim isă de M itropolie. Se scă^ură
budjetele enorme de chieltuîeli ce erau trecute
în budjetele m onastirilor liberate. Se scă<Jură
lefile egumenilor şi o m ulţim e de alte ehîel-
tuîelî trecute în budjetul general al m iniste­
rului şi în acela al m onastirilor închinate
ce căutau a se cliîeltui. Aceste desfiinţări şi al­
tele dară o economie de căte-va milioue în a-
cel an.
108

Secularisându-se m onastirile chinovii, se nu­

m iră com itete, se aşetjă un spital cu tote
cele necesare la fie-care m onastire, şcoiă c’un
profesor, un medic, cari şedeau în m onastirî.
Spital şi şcolă, medic şi profesor, cu schim ba­
rea ministerului, fuseră desfiinţaţi, proiectân-
du-se şcoli popescî.
Şi obiectele cum părate pentru spitalele mo­
nastirilor, vîndute.
Se hotărîse centvalisarea schiturilor m ici în
cele m aî m ari monastirî. Acesta da o mare eco­
nomie şi îm bunâtăţîa sorta acestor poporaţiî mo-
nahice. Se lăsară cum au fost înainte.
Se făcu o facultate de litere la Bucurescî.
Se m ări num eral elevilor în tote seminarele şi
pensionatele Statului, Scolele prim are din o-
raşe. Se trecură în budjet o mie scoli sătesc! în
Moldova, cari se desfiinţară ma! tărijiu.
Se elaboră legea instrucţiei. O dedeiu la adu­
nare, se vota cu aplaude. Domnul refusă d’a
o sancţiona şi o trim ise la consiliul de Stat.
Acesta o modifică, o face în partea sa politică
m al servilă. Guvernul necurăţit ăncă de fum ul
aristocratic,, schimbă cele mai m ar! principi!
dc libertate, precum inam ovibilitatea tutulor
jtrolitMorilor şi institutorilor pe care o lasă ca
privilegii! numai pentru profesori superiori şi
o dtiHllinţen/ă pentru institutori dela şcoli pri­
mii i >v D om nul o sancţionează ast-fel.
 109

Serviciul averilor monastirescî îl trecem la

ministerul finanţelor dela culte , căci visteria
care strângea veniturile avea agenţi destui de
serviciu, şi la culte nu era nicî unul. D. Cogăl­
nicenu, m inistru de lucrări publice, voi să le
trecă la al seti m inister. Nu reuşi.
Seeularisaîfi îndată monastirile chinovii
cari aveau căte-va m ili 6ne ce se risipeau de
m agnaţi monahi, fără nicî un control din par­
tea nimeluî. Din acele venituri ale - schiturilor
avute se dete celor sărmane. O propunere ru şi-
n 6să din partea călugărilor, me făcu a le secu-
larisa răpede.
De m ulţi ani se vorbia despre nisce venituri
ale monastirei M ăricuţa de cari se bucura prin­
cipele Ipsilanti ca proprietar. Scriseiu la a r­
hive a se căuta lirisovele. Lucrarea archiveî se
espuse eforilor advocaţi, cari găsiră că condi­
ţiile acelei tutele asupra averilor m onastirei
nu erau îndeplinite nicî odată. Cer secularisa­
rea lor la miniştri, se dă. Domnul aprobă. Sec-
festru se pune îndată pe averea S tatului cotro­
pită de străinî. liom ănul declară că acesta era
un act frumos.
După căt-va tim p epitropul dăte o petiţie
la cele şepte puteri garante, aretând că a fost
despuiat. P uterile trim ise note prin cari aretau
Domnului acostă despuiere. M inistrul N. Cre-
110

ţulescu care venise atunci, respunde cu un me­

moriu despre adeveratul curs al cestieî.
P uterile satisfăcute, tăcură. S tatu l fuse în-
dem nisat de dreptul seQ perdut.
Darărn un credit de un milion pentru duce­
rea Domnului, la Coiistautinopoli. Acesta era
necesar la esistinţa ţereî. Se ceru a lt credet de
şepte suta cinei dec! mi! leî pentru presă şi
plebiscit, 600 miî leî pentru cnmperarea de
mobilela palat. Domnul plecă. M aî m nlţî func­
ţionar! publicî cari nu erau de ideea ce se rea-
lisase, dară demisiele lor, uni numai din po­
sturi n esalariate, ceea ce făcu să rîtjă mulţi.
Nu esista nicî o ură între omenî. Oposiţia
scotea vorbe că Domnul era arestat la Constan-
tinopoli. M inisterul cărmuîa ţera. Nu se întîm -
plă nicî un incidinte. Romăni sunt poporul din
t<5tă Europa care, dupe o rev o lu ţie, este cel
maî pacific, cel maî supus. N im eni nu scria
nimic de la Constantinopoli. Orbescu voi să’şî
dea demisia înaintea revenire! Domnului.
I’rimul m inistru era ingrijat de vorbele ce
ne făceaţi.
I n tine veni scire despre încuviinţarea plebis­
citului şi reînturnarea Domnului în capitală.
< (rln'scii şi cu mine merserăm la Giurgiu îna-
iuti i Domnului. Domnul sosi a doa $i pe un
vapor otoman cu doi paşi daţi dela P o rtă spre
a ’l tu mţi. Acolo ne spuse că Puterile garante
 111

şi Porta Otomană aQ prim it S ta tu tu l cu ore

cari corecţii făcute de am basadori; că înainte
de formarea c a m e rilo r, guvernul avea drept a
face legi prin decrete; dar că se căpătase un
m are drept, acela de a face legile cari vrem,
fără a le m ai aproba puterile. A cesta era în
principiu în tra ta tu l din Paris şi făceam para­
dă cu ce nu era m eritul nostru.
Domnul se întorse schim bat de la Constan­
tinopoli. Cestia m onastirilor închinate rem ă-
■sese a se desbate de o comisie ăncă. Yeni înso­
ţit de m inistrul din afară şi de principele Can-
tacuzin. Ne prim i destul de rece. î l urm arăm
în capitală unde intrând cu mare p a ra d ă , ne
apucă o p l 6ie ce nu’mi păru semn bun. Acostă
ploîe sparse parada şi goni mulţimea.
Trecu m aî m ulte (Jile pînă să vie de la Con­
stantinopoli actul de recunoscere, ceea ce dăte
ocasie unora a vorbi m ulte despre robirea drep­
turilor ţe r e i, şi ceea ce m ărturesc că me făcu
a nu subscri acel S tatu t şi a’m ida demisia, pri­
vind acesta ca o călcare a drepturilor ţereî.
Acesta era şi ideea Domnului care voia să
aducă în m inister omeni proprii sistem ului ce
voia a inaugura, cu m iniştri fără voinţă.
Invitaîu pe Orbescu şi ne darăm amândoi
demisia înaintea venirei recunoscerei statu tu ­
lui. Calea ce lua guvernul nu ne plăcea. Ca­
m arila si favoriţi ridicară fruntea m ai sus de
112

căt to t-d ’a-una. M iniştri devenîau uisce valeţi.

Camera nu’î maî p ro te g îa ; perduseră şi presti­
giul ce aveau înainte cănd eî puteau să aibă
protecţia adunăreî şi care îi făcea a fi respec­
taţi la curte. Cam arila femîască şi cam arila ocul­
tă făcea tot. N u se maî ascundea. Un cinism te ­
ribil înmuguresce- pe to tă <]ioa în ju ru l tronu­
lui. Domnul ne dise îu tr’o <Ji: «Ce am voit, am
dobîndit : P uterea absolută.»
Vorbim în tr’o <Ji cu Domnul, spuindu’î că cu
mijlocele şi omeni de faţă nu va merge la ţelul
cel mare care îşi propusese; că ar fi politic a
clilăma chiar din adversari să îa parte la lu ­
crurile publice, pe aceia cari a r voi să pri-
m escă; că ar fi o m are garanţie pentru un viitor
bun şi pentru libertăţile ţereî despre cari opi­
nia începe a se îndoi, vetjend că în loc de a
păşi spre m aî întinse lib e rtă ţi, m ergem la re ­
strângerea libertăţilor.
Domnul îm î <Jise să vorbesc cu Ion Ghica şi
cu B rătianu. N u am vorbit, căci îii t 6te clilele
vedeam guvernul isolându-se lîngă tron şi tro­
nul isolându-se de naţie.
Nu îmî primi dem isiunea, căcî aştepta dela
noi cel puţin a subscri recunâscerea S tatu tu ­
lui, şi avea drept a o aştepta. Rem aserăm
ăncă căte-va (Jile pînă să vie S tatutul recu­
noscut pe care îl subscrim şi eu şi Orbescu
 113

şi în aceeaşi iji părăsirăm un m inister a cărui

politică nu ne m aî convenîa.
Domnul N. Creţulescu veni la m inisterul
cultelor, instrucţiei şi justiţiei, cutote urile ca­
m arilei care în aceste doă terîm e nu putuse
lucra. N um i chiar o comisie secretă a cerceta
actele mele şi nu găsi de căt fapte de care voia
a fugi. B ugetul făcut şi sancţionat de Domn,
îl schimbă. L a justiţie se destituă judecători
ca omeni cari nu erau boeri, cel puţin aşa se
(Jisese Domnului care im puta m inistrului.
De aici începe epoca cea vestită.
Se prefac b u d jetele, se sancţionez pe ve­
nituri fictive, urm ând capriţiul secretarului din
visterie sau ordinului m inistrului de a pune
venit cutare sumă care trebuia spre a se clriel-
tui. Se (Jicea şi se făcea. Se făcea un budjet
general de chieltueli noi adăogite prin înm ul­
ţirea personalului în adm inistraţie şi urcarea
salarelor. Se face îm prum utul Stern. Se gîndi
la vîn<Jarea unor părţi din moşiile Statului.
Dupe ce se regulă ast-fel budjetele cari nici
prin consiliul de m iniştri nu trecură tote, ci
fie-care m inistru îşi făcu budjetul cum înţelese
el, începu epoca concesiilor. Consiliul de Stat
in tră în lucrare.
Tote concesiile nu venîau din iniţiativa m i­
niştrilor. E ra o idee la curte că cu căt Rom â­
nia va angaja la dînsa capitalele streine, cu
8
114

ată t puterile vor fi interesate a m anţine inte­

gritatea României, idee imorală.
Se votă legea rurală de Consiliul de Stat,
cu condiţie a se pune m ai tărtjifi în lucrare.
M inistru Cogălnicenu era de părere a se ese­
cută îndată. Scrise depeşe pe la prefecţi dacă
respund de linişte în nerăbdarea poporaţiei ru­
rale. Din tote părţile vin respunsuri că este
nevoe a se esecută îndată acestă mare lege.
Cogălnicenu voia să o esecute pe căt va fi la
m inister. Prefecţi respundeau ca lachei.
Sera este masă mare la palatul dela Cotro-
ceni. Oştirea bueurosă dănţuîesce la scirea ce
a luat că părinţi ei însuşi sunt liberi, suut ce­
tăţeni, că lanţurile lor sunt fărâm ate.
Acdstă bucurie se întinse peste to tă naţia.
E ra cea d’ănteiu şi cea maî mare libertate ce
se dase şi pe care ţerani eraii să o sim ţă îndată.
Acesta fuse cea maî frumosă <Ji din viaţa
Domnului Cuza, din viata natieiR om ăne chiar.
Miliaiu se încoronă de o glorie neperitore îu
luptele sele. D ar interesele de a restabili în .
;i,i Ir |><‘. ţerani cari deşertau ca nomazi, şi in-
liMi'Hi'le de a putea avea cu sine pe boeri con-
I i .i mămicilor de afară, îl făcură să constrângă
!>*• ţctunl po moşiile proprietarilor ca clăcaşi.
I «oimiiil <'uza se ridică în faţa lui Miliaiu.
I'ilm ul m inistru se ocupă cu listele electo-
 115

rale. Lasă prefecţilor facultatea de a alege.

T ristă co n stitu ţie !!
De alegeri ţinea s6rta noului ordin de lu ­
cruri. Voia camere care să nu vie spre a dis-
conviinţa actul dela 2 Maîu.
In acestă cale de înriure asupra alegerilor
dictată de un cuvînt de Stat, vine să se unîască
sim patiile cam arilei în alegerea deputaţilor.
Curtea comanda d’a dreptul prefecţilor sau ma!
bine capilor de staţi! telegrafice pers 6nele ce
trebuiau alese.
D. Cogălnicenu face o căletorie prin ţeră în
mica Valahie. El face a fi prim it ca un Domn. Se
înturnă. Camarila m urm ură contra prim ului
m inistru. Uni din colegi se! unesc vocea cu
ce! cari bănuîau pe prim ul m inistru de am bi­
ţie. Domnul aşteptă deschiderea cam erilo r,
spre a sdrobi pe primul m in istru , ce visa la
trondupe opinia Camarile!. Camerile compuse
de serv il!: adm itend starea lucrurilor ca să pla­
că tronului şi condusă do însinuirile Cam arileîşi
unei părţi din cameră escitată de ceî-l-alţ! m i­
niştri cari voiau destituirea lu! C ogălnicenu,
dăte prim ului m inistru un fel de blam care
nu a putut displace Suveranului. în ain te de a-
cest blam , prim ul m inistru conduse camerile cu
bageta sa magică din care cura fav 6rele. Dar
în tr’o <Ji voind a merge la p a la t, întălnesce pe
m inistrul favorit Bălănescu care î! anunţă că
116

nu mai este prim m inistru, că este înlocuit cu

N. Oreţulescu. Constituţia nu m aî esistă de căt
cu n u m e le !
Prim ul m inistrul Cogălnicenu fuse prea m ult
confiente în frumosele speranţe ce îî da Dom­
nul. Ţinu ordonanţele asupra Presei şi închise
căte-va jurnale ea să placă Suveranului; dar
Suveranul condus în erore de Cam arilă şi de
alţi fav o riţi, vedea în primul seu m inistru un
rival la tron şi în politica sa docilă o politică
calculată. Cu depărtarea prim ului m inistru, se
depărtă ore-cum dela guvern activitatea şi in -
teleginţa dibace care pînă aci sprijiniau cu to tă
a lor înrîurire un guvern personal, făcend a se
uita regresul pentru libertăţi perdute. Moli­
ciunea şi necapacitatea veniră a se uni cu arbi­
trarul. îs oul guvern era slab. M iniştri dispă­
rură în fata Camarilei. Numai era m inister
Constituţional. M iniştri numai eraG responsa­
bili do actele lo r, ne m ai făcend nimic prin-
Ir'fnţji.
(!ogitlnic£nu descoperise complotul Suţu, care
nn m’ii părut o farsă. Suţu. P. Balş şi docto­
rul , . «raft arestaţi asupra descoperire! u-
inii n i mori. Domnul dete ordin a se închide
...... m ul ni g niţiă pe acusat, înaintea depărtărei
( 'ii('(Uniri'iiuluI din minister.
Domnul avoa aerul că guvernă. M inister,
<!iiiiiiii<t iiipuiiii. Presa închisă. Oposiţia tăcea.
 117

Concesiile ploau. Opinia publică se schim bă.

Relele ţereî nu se îndreptez; legile nu se e-
s e c u t, arbitrarul se întinde peste tot. Capul
telegrafelor conduce m inisterul. Cinismul cel
m aî teribil, unul din relele ce aduce guvernele
absolute, se întinde în t<5te p ărţile.
Acest cinism a reaprins despreţul sefi pen­
tru le g i, pentru datine. Societatea omendseă
se apropie de c ă n e , singurul anim al care nu
are pudâre. Maseima scolei luî Diogen că
to t ce natura iartă, p 6te a se face la ratjele s 6 -^ \
reluî, se puse în practică. Se uită că vocea na- J
turei chiar ne rjice că sim ţim întul pudoreî a V
in tra t în inim a omului din ijioa cănd perdu |
inocinţa. N atura chiar are puddrea sa : în um ­
bră, în tăcere ea se reproduce. Paserile se as­
cund în tufişe în prim ăvara am orului lor. H îa-
rele selbatice chiar se ascund în fundul pădu­
rilor. Cănele şi omul pe cari pudorea nu ’î m ai
domină, nu maî ascund nimic. T ot se făcea de
faţă de către cei puterici. Esem plul se cobdră,
se în tin d e , încinge o lume fără principii. Se
calcă legile fără pedepsire şi fără ascundere;
se face un m erit din to t ce este condamnat de
virtute; nu se maî ascunde nimic ruşinos, nicî
în adm inistraţie, nicî în viaţa privată. Cel din
urm ă vestm înt de pud<5re este aruncat dupe
fapte. Regim ul mirosea a despotism , un des­
potism fără tendinţă. Laudele din jurnale se
118

cumpărau cu bani de faţă, sim patiile se cum-

perau cu funcţii de f a ţ ă ; numai era acesta sco­
pul în care se făcuse 2 Maîu. 2 Maîu făcut spre
a ajunge la m ai întinse lib e rtă ţi, era deturnat
dela ţinta sa. Guvernul era absolut. în putere
nu se m ai căuta de căt satisfacerea pati­
milor celor ce guvernau, căte-va mesurî m ari
ce se luară în u rm ă , fuseră inspii ate m ai
m ult ca mijloce d’a .amuţi oposiţia. Voinţa
Suveranului era singura le g e ; îm părtăşită cu
amici sei. Corporaţiile nu maî erau de căt or­
gane ale guvernului. Tot tindea a se centralisa
înr’un om, privit ca proprietar al ţereî. T ribu­
nalele subordinate la capriciul p u te re i; sentin­
ţele lor se puteau comanda. N u m ai era de căt
un princip : arbitrarul. Domnul se desceptă
în m urm ura nem ulţum a
irilor;7 crede că va în-
îndrepta lucrurile p rin tr’o schimbare de m ini­
ster. Nu era uciderea sistemului ce se c ă u ta ,
ci mijlocul spre a împăca o partidă de care se
temea, llem ediul era o ficţie. în aceste cu­
getări chiamă la m inister pe D. C. B osianu,
Vicc preşedinte al Consiliului de S tat. D ar a-
nm iniiiinter ăncă nu putu îndrepta nimic. Com-
Ini i do nmonl instruiţi, el aruncă speranţe m ari
iu public, insă sistemul nu se schimbă. Ade-
vcmtiil m inister nu era m inisterul. D. C. Bosi-
it ii ii , puno nio-oare ordin în observarea leg ilo r;
din pilim! do căte-va ori ordinele tronului
 119

voinţele C am arilei, şi le esecută cu cea m aî

mare bnn ă-v o in ţă; dar Camarila mergea m aî
departe, şi în acele ordine interesele personale
nu erau puţin pronunţate. A st-fel se încu­
viinţară m ulte mesurî la teleg raf, m esurî din
fam ilia aceea de neregularitâţî aderinte regi­
mului nou. D. Vernescu ţinu fruntea sus.
Acest m inister că<Ju sub voinţa cam arilei,
care nu m aî suferea nicî un elem ent străin la
putere. Ce erau pentru dînsa aceşti omeni cari
recliîămau la l e g i , cu t 6te că nu le respectau*
to t-d ’auna? Aicî este caşul a am inti o epigram ă
a M M a r ţia l: «Mî-aî vîndut acest rob cjicend
că e nebun, dă’mî bani înapoi, căci el este
un înţelept.»
Camarila nu înţelegea că m aî presus de cuvinte
politice este voinţa unor legi decretate. Cu t 6te
acestea acest iranisterfăcuseăncăconcesiî puteri.
E l nu m ulţum i nicî puterea, nicî opiniea publică
care se form a neîncetat contra arbitrarului. Se
porni din Moldova reclam aţii, căci sedaseră m ul­
ţim e de moşii. M inisterul trecut făcuse o lici­
taţie de m aî m ulte m o şii; preţurile fiind micî,
se refusară. Yeni m inisterul noii. Acesta pen­
tru causă de urginţă preveijută de legea comp-
ta b ilitâ ţe î, ceru la consiliul de m iniştri facul­
tatea d e a da unele moşii fără altă lic ita ţie , dar
cu preţuri maî m ari de căt cele eşite, la cine va
voi m inistrul finanţelor. Acesta aduse reclam a-
120

ţii la consiliul de S tat contra m inistrului finan­

ţelor. Consiliul de S tat, observând acsul de ur-
ginţă pronunţat de lege, trece la ordinea (Jileî.
după ce cercetă, dosarul. Camarila im pută a-
c& ta m in isteru lu i, şi m inisterul c-ăiju căci
Domnul voia pe N. Creţulescu, candidatul Ca­
m arilei.
In consiliul de S tat se votase maî m ulte legi
m ari, însă spiritul, acestor legi era pentru cen-
tralisarea tutuior puterilor în m ăna Domnului.
Condica civilă a lui Napoleon se adoptă cu a-
cest defect. Căsătoriile trecură la prim ării aser­
vite guvernului; divorsul trecu la tribunale, a-
servite guvernului.
In acestă condică se aruncă un mare princi­
piu printr’un artieul. Străini de rit ce nu erau
creştini, precum evrei, şi străini creştini puteau
cere la cameră naturalisaţia lor cu dreptu­
rile politice. Acest artieul era dibacîu. E l era
espresia tolerinţeî rom ânilor pentru toţi 6 meni
d’opotrivă şi puaea to t-d ’o-dată un frlu abu-
suluî, lăsând Camerilor facultatea a da natura-
lisaţia după al eî capriciu.
Acest princip pus în lege făcu impresie în
Kuropa în tr’un cas restrâns. Iu ţeră după da­
tina veche de a nu citi nimeni nimic, nicî chiar
Irgiln publicate, articulul trecu în tăcere. Nici
un KvroO nu ceru naturalisaţia. Tocmai după
1 1 î'"bniarift, cănd se elaberă constituţia, Capi
 121

revoluţie! prin D. loii Gliiea, setoşi d’a atrage a-

supra naţiei şi a partidei trium fatore gloria tr i­
umfului unuim are princip de torinţă, pretinse ăn-
teîu în consiliul de S tat, a se trece acest principiu
şi în o constituţie. Fie-cineîşîam intă cele întâm ­
plate la uşa camere! şi dărâm area havre! evreilor
în capitală în <Jioa cănd se desbăteâ acest articul
spre a face parte din noa constituţie şi cum ca­
mera îl înlătură. Din tote cestiele vitale ale na­
ţiei, credem că acesta este principală. N u maî
este o cestie de fanatism eretică ce revoltă popo­
rul, a se da acest drept evreilor. Este o cestie de
interes n a ţio n a l, de invasia Eom ănie! prin a-
ceste orde numerose, ceî din urm ă barbar! cari
veniră în urm a Ungurilor, în păm întul Daciei
de dinc 6 ce de Carpaţî. Anticele invasii bar­
bare treceau peste ţe r ă , şedeatt căt-va tim p şi
se duceau. D reptul lor era în arm ele lor. A-
cestă noă invasie de evrei, vine nencetat, îşi ia
posesie, fără arme şi fără mijldce de v ia ţă ;
şede în ţeră, cu pasportui! străine sau fără pas-
p o rtn ri; cu datine b a rb a re , im o ra le ; se in ­
troduce în a rte re le , în vinele vietei
* uatieî * cu
un venin u c ig ă to r; înecând poporaţia romănă,
comerciul, înlocuind elem entul rom ăn, stricând
pomereiul rom ăuilor, traficând , încelând fără
cedepsiro. Cănd o mare invasie străină calcă
hotarele uneî, naţi! acea naţie are dreptul şi da­
toria a’şî apăra naţialitatea eî. In Paris de ar
J22

păşi acestă imundă poporaţie, parisiani ar u-

cide-o cu petre de desgust.
Dela un Domn S tarea evrei găsiră în Mol­
dova o cale deschisă ca să năvăleseă. Aceste
invasiî nencetat se tolerară pentru interese e-
goiste ale acelora cari dominau acea ţeră. In
Valahia intrarea evreilor era oprită, în ţeră nu­
m ai evrei m ai distinşi aveau dreptul a intra.
In Moldova proprietari deschiseră sînul inva-
siei evreesci. Hotarele despre A ustria şi Rusia
le era deschise. Oraşele se um plură de evrei. A -
tunci eî alergară prin sate, um plură satele Mol­
dovei. Aceşti omeni industriaşi convenîau de
minune proprietarilor cari nu se găndeau de
căt la propriile interese şi nicî de cum la inte­
resele patriei. Evrei erau m ai bune instru­
mente de despoiere pentru nefericita poporaţie
ro m ăn ă , de căt Moldoveni. Ei urcară preţul
hanurilor, cârcium ilor boeresci, siguri că pot
veni la un capăt prin tolerinţa celor tari, com­
plici ai neorînduelilor prin cari ei specula pe
ţoranî. Yeni lucrul acolo că Romăni nu m ai pu­
lsaţi trăi fără evrei, fără aceste turm e de invasie
ca ri le făceau trebile. în aparinţă. D ar veni tim ­
pul cănd faţa Moldovei luă o fisionomie ebraică,
cănd numerul poporaţieî jidovesd fu se a tă t de
marc iu căt anunţa de a îneca num erul popo-
raţlol rom ănă; cănd luară to t din manele Ro-
indiiilor şi nu le maî lăsară de căt funcţiile pu­
 123

blice cele mai m ari, cu alte vorbe num ai gu­

vernul ţereî. Acestă poporaţie era natural, după
ce s’a substituit poporaţieî moldave prin comer-
ciu, industrie, şi altele, să le ea şi guvernul din
m ă n ă , şi funcţiele. Dic că acesta p<5te să fie
ast-fel, ăncă cu o crescere de populaţie judaică
căci orî-ce guvern devine cu tim pul espresia
m aîorităţeî populaţiei aceea care a pus măna
pe to t ce este viaţă m aterială în tr’o naţie. A -
ceste invasii se vărsară şi in Yalahia. Crescend,
ele se puseră a cugeta la drepturi politice.
Culpa invasieî care pote deveni în tr’o i]i
un mare pericul pentru naţia R o m ăn ă, este a
guvernelor Romăne şi a Rom ânilor eî ensuşî.
Invasia cum peră cu banî intrarea sa în
ţeră, în g<5na ce le făceau din Rusia şi din Au­
stria , cumperă cu bani de la im piegaţi ho­
tarelor cari, în contra ordinelor, îî lăsa să intre
pe ascuns. Yeni un tim p, cănd din im pasibilita­
te a sau reoa credinţă a guvernelor, chiar im ­
piegaţi hotarelor erau num iţi dintre Evrei, cari
le da trecere pe ascuns urm ând ordinele con-
frăţiilor lor secrete. Ceea ce este m ai desperă-
tor este că acest elem ent nu se schimbă în ni­
mic, nicî chiar în barbaria sa. Nu are pentru
patria comună nici un sim ţim înt. Trăîese între
Moldoveni, ca străinî inamici.
Temerea de cotropire, ce este unsim ţim înt na­
tural la ori-care naţie, tăcea pe Rom ani să ră ­
124

dice fruntea şi să denunţe un mare pericul în

viitor. Evrei din statele ci vilisate cari au acapa­
ra t Presa şi te sa u ri, dar confundaţi în naţiile
civilisate pînă a îm părtăşi sim ţim întele naţiilor
unde locuiesc, înriurez asupra guvernelor E u­
ropei şi asupra presei făcend să se cretjă că
Evrei dela noi sunt ceea ce sunt Ebrei din Eu­
ropa, şi prin acestă înrîurire se dă invasiisbor
şi se neteijesce calea către o complectă ruinare a
naţiei Romăne.
*
Cestia este gravă. Conflicte teribile între Ro­
m âni şi E brei murgesc în viitor. A r fi trebuit
ca guvernul să se găndescă cu m ultă m atu rita­
te la acestă cestie, la mesurile ce sunt a se lua
spre a opri pericolul înainte de a nasce. Cel pu­
ţin s’ar putea închide hotarele cetelor de in­
vasie ce vin neîncetat.
«Cestia Ebreilor aici nu este o cestie de ne-
tolerin ţă.»
Romăni nu sunt mai fanatici de căt propa­
gandele catolice şi protestante în Oriente. Ei
nu se infig a converti pe nim eni, prin ur­
mare sunt m aî tolerintî « de căt cei-l-aHi * cari
1<> impută netolerinţa. Pentru Romani cestia
Kbreilor este cu totul o cestie de naţionali­
tate.
l'jHle dreptul de apărare.
Domnul îşi dete m ultă ostenelă cu arm ata.
Principiile arm atei erau detronate. A rm ata
 ea ensăşî în personalul se u , avu aceeaşi s6rtă
ca cele-l-alte ram uri ale adm inistraţiei
« ţereî.
A
A rm ata singură se bucurase ăncă de inamovi­
bilitate, acesta se perdu. Siliră toţi oficeri vechi
a demisiona şi a se retrage la pensie. Ceea ce
plătea Statul acestor oficeri pentru serviciul
lor, fuse silit a le p lăti ca pensionari; p lăti a-
semenea aceleaşi lefi altor ce ii înlocifiră, alţi
în care regim ul avea încredere. Spiritul arm a­
tei se cletenă, budgetul statului se încărcă, sta­
tu l perdu esperienţa şi ştiinţa acelor omeni.
T 6te acestea erau insuflate Domnului de a’şi face
partida sa în oştire. Politica perdea arm ata.
N u căştigă din acesta nici Domnul, nicî m ini­
strul seu, nicî arm ata.
Acesta era o rea adm inistraţie. E ra im agi­
nea voinţei acelor guverne cari tind a face din
arm ată ca din naţie proprietatea lor. Şi unde se
făceau acestea? în tr’o ţeră unde ministerele tre­
ceau ca umbrele, unde nicî o dinastie nu prin­
dea răd ăcin a, unde Domni că^end nu lăsati
după eî nicî un suflet ca să’î dorîască, unde
şeijend chîar pe tron eraţi c ă lă to rî!
De ne vom du ce la starea adm inistraţiei arm atei
îecăce era, ce ne spun budgetele de atuncî. P atru
spre-^ece mii soldaţî regulaţî, costând apr 6pe
la 40 mili 6ne pe an cu creditele peste budget.
M aî multe miî lipsîati din acest num er pen­
tru causă de dosire, de m alad ie, de dare fără
126

mesură a soldaţilor ca şerbi pe la oficeri. Re­

mănea opt mii de omeni respăndiţî prin t 6tă
ţ 6ra. Un soldat costa de doă ori maî m ult de
căt un soldat din G erm ania, de trei ori maî
m ult de căt un soldat Rus, tote cliieltuelile so-
cotindu-se
A r fi crezut cine-va că cele 40 de m ili 6ne
nu aveau frumosa şi patriotica menire a, ţine o
arm ată, ci num ai a fi un mijloc politic pentru
încuragîarea caselor din P aris cari ne vindeaii
lucrurile arm atei de trei ori maî scumpe de căt
costul lor.
Nu vedem dar nicî o dorinţă pe acel tim p
de a pune oştirea pe picior de apărare a ţereî.
N u cu <Jece nicî cu patru-spre-«Jece miî de omeni
Domni vechi ceî viteji apărau ţera de inimici
şi se încărca naţia de gloria aceea în ale cărei
rafje astă-dî trăiesc ăncă drepturile patrie».
Trebuinţele ţereî se măresc cu ţera şi trebuie o
mare arm ată. Este adever că votă o lege de
a rm a re ; se sancţionă, dar nu se puse în ese-
cuţie. Se ^ice că Turcia protestase.
Ilomăniase apără de tratate, nu de arm ate­
le Hale, — (jiceau amici acelora ce ne vedeati cu
pftrnro do reu revenind la sdrele vieţeî. S e p 6te;
dur atimcî pentru ce se cliîeltuesc patru-ijecî
du miliOne pe an cu a rm a ta , cănd ne apăr
l.i ulut.olo!
Nu |>6to osista S tat fără arm ată. Gradul des-
 127

voltăreî uueî arm ate decidă de gradul putere!

unu! Stat. N aţia Romănă nu putea să ma! tră ­
iască o viată a
de servilitate cum tră i sub
Domni Fanariot!. Statul se anulase, căcî na-
ţia se desarmase. Viitorul va fi roditor în a-
sceptări de sacrificiu dela Romănî pentru pa­
tria lor, singura condiţie de a păstra S tatul lor.
N earm area ţereî este perirea naţie! în tr’un vi­
itor apropriat. Societatea liberă, refusând sa-
crificele pentru a rm a re , nu le va refusa, cănd
nu va ma! fi un S tat, pentru un tiran străin, a-
tuncî cănd săngele eî se va vărsa pentru pă­
strarea robie! sele şi puterea inimicilor.
A rm ata ast-fel cum era redusă era nem ul­
ţum ită de sorta sa. Rangurile nu se da dupe
drept to t-d ’a-una. A rm ata ea ensăşî trebui a
se supune la legea sistem ului de corupţie la
care se supusese totă n a ţia ; dar ea m urm ura
ăncă, Domnul făcea m ult pentru uni din ofi-
c e rî; dar uni din oficeri nu erau spiritul arm a­
tei, ci opinia ei, precum presa complăcută nu
era spiritul pu b lic, ci opinia dependindă de
circumstanţe. N em ulţumirea remăsese gene­
rală. Cu t 6 te acestea în arm ată era m aî m ultă
viaţă romănă.
Presa francesă din oposiţie începe a blam a
lovirea de S ta t dela 2 Maîu. Ea creiju că era
acelaş lucru ca lovirea de S tat dela Decembriu
a Im peratoreluîFrancieîşi cum nu putea lovi în
128

acesta direct, lovia indirect, lovind în Domnul

Cn/.aşi 2 Maîu. Lovirea de S tat din Bucurescî
era privită ca aceea a luî Fostin I. Se hotărise în
tim pul acela fonduri de presă şi P resa străină
nu apăra guvernul, şi agintele dela Paris scria
că n’a prim it fonduri pentru acesta.
în Camera ce se deschisese urmafi certe. De­
putaţi aleşi de guvern şi o m inoritate turbulentă.
Se votez legi. Se retrage legea taseî tutunu­
lui căte-va $ile înaintea închidere! Camerilor.
Cainerile se închid. Tasa se schimbă îar în mo­
nopol ; dar un monopol al guvernului unde tu tu ­
nul tot îl cumperă Statul, şi îl vindea prin ne­
guţători; lipsia împachetarea şi sigilul guvernu­
lui, din acestă causă se făcu perdere pentru S tat,
şi aceste perderî se adăogară prin o noă lege fă­
cută m aî în urm ă. N eguţători de tutun vindeau
tutunurile lor cari nu le declarase, cu un preţ
mare m aî m ult de căt tutunul guvernului care
era cumperat, după apreţuirile neguţătorilor, şi
care se ridicase în preţ.
Uni, sciiud că s’a prom ulgat acestă lege de
consiliul de Stat, cumper tutunuri ordinare cu
preţ mic dela ţerani şi le vinde cu p reţ m ult
mul mure la Stat, înainte de alţi.
Scungnjfi,Statul pentru 12 anî către Godil-
lol. ,i cumpora obiecte de oştire cu preţuri de
cm c ic v o rb M că sunt prea ridicate, cu preţuri
 129

declarate de m inistru ca preţuri ale guvernului

Francieî, ceea ce se (Jic-e că n ’a fost ast-fel.
Oposiţia ţinea strictă socoteală de tote aceste
concesii ce le presinta sub forma unei m ari ri­
sipe pentru finanţele ţereî. P ăru un jurnal al
oposiţiel organisute şi unite. Redactori seî e-
rau capî din tote fra c ţiile , num iţi cu titlurile
lor trecute.
Acest ju rn al vorbîa de principe străin, do­
rinţă esprim ată de divanul ad-hoc. Guvernul
remăsese taciturn. El înţelegea neapărat con­
spiraţia tăcută şi ’şî prepara m ijl 6 cele de apă­
rare in tăcere. E ra m ult tim p de cănd nu ve-
(Jusem pe Domn, nu maî mergeam pe la P alat.
Domnul era în ajunul plecăreî sele la băî. EG
plecalu în Italia. Uni ghiceaţi că Domnul pl^că
ca să nu fie faţă la o săngero-ă lovire ce era
să se facă pe strade contra uneî revoluţii, şi lăsa
totă respunderea asupra m iniştrilor, ca, orî-cum
s’ar întîm pla, să fie afară din cestie.
Ajunseîu în Italia la Tu rin, aici citesc în <Ji-
are că în BucurescI a isbucnit o revoluţie săn-
gerosă; citesc acesta în tote jurnalele italiane şi
francese. Peste treî tjile aceleaşi jurnale des-
minţlafi sgomotul revoluţiei. în dată ce ajun­
seîu la Turin, primesc visita onorabilului D V.
liuscala acest filoromănrenumit, jurnalist şi de­
putat la Cameră. Cum me vede, îmî dete o scire
forte gravă şi tristă pentru speranţele Românilor
9
130

puse în protecţia puterilor Occidentale. îm i (Jise

că de cinci «Jile m inistrul Italiau a chîămat pe
deputaţi şi ju rnalişti liberal! Italian! şi le-a a-
n u n ţat venirea uneî note dela m inistrul Francieî
prin care se impune guvernului Italian a cere
dela A ustria să ceda Italie! Veneţia şi să îa îu
schimb Frincipatele-Rom ăne dela Dunăre. Se
invita deputaţi Italian! a sprijini îu Cameră a-
cestă idee, câc! de şi era o idee funestă pentru
România , de şi Ita lia are legături de sănge cu
R om ânia, dar era salutul Italiei, căci cu armele
nu se putea face d’o-cara-dată nimic, rem ăind
ma! tăr<Ji&, cănd Ita lia se va întări, a repara
cu armele în mănă acesta. D eputaţi promiseră
a nu apăra lu cru l, dar nicî a ’l com bate; însă
nu trecuse patru clile şi veni altă notă dela m i­
nistrul Francieî, spre a nu cere ăncă aceste ce­
dare dela A ustria d’o -cam -d ată; se am ăna ce­
rerea pînă la a doa avisare. Acestă din urm ă
ttoire me asigură; dar cea d’ănteîu era de na­
tură a întrista pe orî-ce Romăn cari ’şî îubîa
ţ('ru Ba.
(!ilto-va (Jile maî ’nainte aflaîu că un secre-
1 iir dida un m inister Italian se presintă la Con-
11I..1 n<litiopol înaintea m arelui Vizir A li-Paşa.
1,1 cuiva ca Turcia să cede a Austriei Bosnia şi
lln il',i'oviiia şi Italia să despăgublască în bani
l>o 1 111 rin. * Vizirul respuiidea că Sultani au
 131

luat acele ţerî cu armele în m ănă şi numai cu

arm ele în m ănă le va da. »
Ideea de a ne da A ustriei se espri ă pentru
prim a oră în tr’o scrisore a Comitelui Zamoiski
către îm peratul Francesilor în tim pul resbelu-
lui Crimeeî. E l cerea ca P rincipatele să fie date
Austriei în schimbul G aliţieî şi pentru preţul
alianţei sele. Lăsa să se console Romăni cu i-
deea că Romănia, dată în robie Austriei, nu va
avea a perde ci a căşti ga căci ea se va uni cu
alte m ili 6ne de Romăni cari, uniţi în tr’un corp,
vor putea în viitor a forma un singur Stat. D.
Mălinescu respunde în Presa francesă contra
acestei nefericite ucideri.
Acestă idee reveni dar la începutul resbelu-
luî Italiei pentru Veneţia , şi astă dată chiar
guvernul îm peratului o pusese înainte. Veni în
fine lovirea săngerdsă din Bucuresci pe care ga­
zetele străine o denunţase cu căte-va §ile maî
’nainte. Acum nu se mai desm inţi de jurnale.
E ra o pornire rev oluţionară, dar de m ult
tim p guvernul veghia asupra eî. Guvernul voi
să o facă să avorteze şi luă el iniţiativa.
A rm ata trage în poporul care era condus de
omeni puşi de guvern. Neîncrederea m iniştrilor
uni în alţi, bănuiala ce aveafi uni asupra Flo-
rescului că voiesce a se face Domn sau dictator,
făcuse 6re-cum a şovăi acţia guvernului. Cu t 6te
acestea se ordonă lovirea. A rm ata se supune.
132

Stradele se umplu de sănge şi cadavre de o-

menî nearm aţi. Panica şi consternaţia urmează
victoria, guvernului. Se fac arestări, se îngrop
morţi ntfptea. Se spune to t felul de lucruri
sănger 6se. Capi partidei liberale sunt arestaţi.
L’rcsa Europenă resună şi ia partea partidei
ordineî.
In Paris jurnalişti ceî liberali • ăncă aveau
cunoscinţă de intenţiele guvernului despre în-
tîm plările din Bucuresci. Unul îmî <Jise căDom-
nul Cuza nu va cădea ă n c ă , dar va trebui să
schimbe calea ce a luat.
Domnul se înturnă în ţeră. O am nistie este
dată în loc de procese , şi poporul ijice că nu
este am nistia dată revoluţionarilor ci chiar
miniştrilor.
Domnul declarase la Cameră că are dorinţa
tî da Principe străin şi a se retrage.
Acestă declarare oficială acoperîa ca o egidă
po oposiţie. Ea acum cerea asemenea Principe
străin, căci Domnul îl promisese.
Sgomotul de cedarea României la A ustria,
căuta a îngriji ore-cum oposiţia. Ion Brătianu
«•in o balanţa ăncă între linisce şi resturnarea
homnuluţ, vine la Bucuresci şi se declară pen­
tru i mI.uimire, că ideea de a garan tan eatărn a-
i«*ii ţm'tiî, Un principe străin scăpa ţera. Prac-
(ido upiiHiţiii se unesc. Oposiţia se măresce.
I luimnil ne isolează. Insultele misteriose ploii
 1*3

asupra palatului. Camera îşî trecea tim pul eu

blamul luptei dela 3 -August. Guvernul tăcea.
Conspiraţia câştiga maî m ulţîm oldoveni cu­
noscuţi. Ion Ghica intră în conspiraţie şi atrase
după el m aî m ulţî omenî de însem nătate din
Moldova şi din Valahia.
P artid a liberalăseunesce cu ceî-alţî. Interesele
cele m arî ale naţieî am eninţată de a se ceda
Austriei, perderea libertăţilor, risipa finanţe­
lor ce se im puta, săngele versat la 3 August,
t 6te acestea contribuiră spre a face naţia in-
diferintă la s 6rta Domnului. Domnul Cuza fuse
perdut nu în n 6ptea călcăreî P alatu lu i, ci
maî ’n a in te : în dată ce sistemul absolul şi tote
relele cari ptirceseră din e l , făcuse po naţie
indiferintâ
Nu maî trebuia de căt doă lu cru ri: nepăsa-
reaDomnuluî şi adormirea m inisterului. Totă
ţeraseia că se unjesce o resturnare. Totă ţera
era îngrijită. La palat, uu credea nimeni. M ini­
ştri , îm bătaţi de farmecul putere!, în credin­
ţele lor despre arm onia şi fericirile publice, su-
rideau la prevestirile ce se făceaQ. Domnul era
desgustat despre tot, chiar de Domnia perso­
nală ce o căştigase cu atâta dificultate. El per-
duse cea din urm ă energie. Nu era am eţîala i-
lusiilor, era abaterea descuragîereî, căci într’o
$i declarase oficial abdicarea sa în favorul u-
nuî principe străin îu curănd. Acum nu aven <<
134

nergia cen n ă spre a o face. Se găsi isolat din

ijioa cănd vorbi de abdicare.
în acea <]i trebuîa să însoţiască vorbele cu
fapte. Ceî cari a u riră de abdicare şi cari pînă
atuncî îl servîail cu credinţa ce dau speranţele
despre întărirea dinastiei, crezură a se com­
prom ite maî ţinend cu o domnie osândită la
m<5rte de ea însăşi şi înturnară ochi în acea
parte de unde putea veni noa viaţă. P u ţin i nu
îl trădară.
C urtesani, fav o riţi, m iniştri presim ţend o
cădere, grăbiau a bea pînă în fund cupa luî B al-
tazar. S piritul de am eţială şi rătăcire, înainte
m ergător al cădereî regilor, de care vorbesce
Raciue, păru că se respăndesce asupra acelor
cari cârm uiau acestă ţeră.
E ra între eî totî
« o adeverată ainetială.
* T a-
bloul lucrurilor şi omeni dela putere pre-
sintau acele figuri ce istoria ne am intă des­
pre cele din u rm ă rile ale cădereî regilor şi na­
ţiilor, cea din urm ă orgie a paterei. Ceî cari
atacară acestă serbăt 6re, luară reu m om entul.
Nu este generositate a lovi pe adversarul seu
do mrirte şi a’l umili to t-d ’o-dată.
Nu vom face istoricul conspiraţiei. F acă’l
acnîa cari îl cunosc. Sciam că o să fie o re­
ni,urnim) în curănd. Se <Jicea la 1 Ianuar.
Nu Hii făcu la 1 Ianuar. Se amână. Clo-
jiolul pilronîn secret, redigiat de D. M. Sturza,
 135

aruncând asupra tronului bombe fulgerătâre.

Injurii publicate anonim s'au aruncat m aî in
tote nopţii *1 prin ru rţî şi pe s tr a d e , placarde
defăîm ătore se lipi au pe muri palatului anun­
ţând că palatul S tatului se va da în curând cu
chirie. Tote acestea nu desceptau nicî pe Domn,
nicî pe m iniştri. E ra nepăsare din partea m i­
nisterului ? E ra despreţ din partea fericiţilor
învingători aî poporului dela 3 A ugust, des­
preţ pentru aceste turm e de sclavî învise ? E ra
com plicitatea cu revoluţia ? E ra am orţire? N u
seim. Seim num ai că nu se p 6te prinde un
Domn în palatul seu, de particulari, cănd gu­
vernul este harnic.
Legea greutăţilor şi mesurilor şe sancţiona
şi se publică, oposiţia agită ac& tă c e stie , es-
ploată credulitatea comercianţilor cari pro­
test în tr’o <Ji prin închiderea m agasiilor.
De m ult tim p nu ve^nsem pe Domn. Calea
sa cea ncă politică nu’mî convenîa nicî de cum.
Domnul uitase că ţelul pentru care se făcuse
2 Maîft nu era a lua puterea din mănele unei
clase privilegiate şi a o da unui om, ci a o da
tutulor. Un om singur o luase, un om singur
se constituise naţiei. Deci era drept ca acest
om singur să remăîe, sin g u r; remase sin g u r,
isolat de clasa privilegiată desmoscenită, isolat
de naţie a cărei suveranitate fusese răpită de un
om. Domnul remăsese în naţie 4 atâ t de isolat,
136

în căt toţi sciati ce îl ascepta, şi toţi păstrau

tăcerea. Nimeni din omeni care puteau a fi
creijuţt dedînsul, nu v o iră a ’î spune, a’l consi­
lia, a’l încuragîa. Domnul era dar câtjut, fără
conspiraţia ce isbucni; căijut, căci nu maî avea
naţia cu dînsul. Acestă naţie nu îl scapă, dar
nicî nu îl lovesce. Faptele cele m ari ale Dom­
nului îl apăr ăncă. Partidele m aî pasionate, lo­
vesc, naţia tace.
Vine noptea destinată pentru călcarea pala­
tului. în dim ineţi acelei <Jile, vine la mine li­
nul din favoriţi Domnului, cel maî d stins, pen­
tru care Domnul sacrificase de m ulte ori eci-
tatea legilor şi cliîar pe m iniştri seî. ca să placă
acestui om, şi în.î (Jise dacă dela ferestra mea nu
auijîam în aer revoluţia, că tot este finit? Apoi
me întrebă daca cretj eu că în acestă n 6p t e ,
m ilitari şi civili mprgend la palat şi silind pe
Domn a subscri abdicarea sa, dacă vor reu şi?
Conspiratori preparase tote.
Garda palatului era câştigată. Conspiratori
intru in palat, se urc la apartam entul Domnului,
grisiwc dormind pe sofa p’u n a m ie a l Domnului,
il itnwlr/,. Merg înainte. La camera undedor-
mia suveranul, uşa era închisă. Soldaţi cu
Imîmiotolo o ridic, o deschid. Domnul, deştep­
tul,, înaintea/,ă către conspiratori cu revorverele
in numii ’l se dice să abdice, se presintă decre-
lul, Stil parlam entar şi chiar eleganţă în es-
 137

presiî se puseră din amăndoă părţile. Domnul

nu se apără, nu descarcă pisMle în peptul ina­
micilor seî. Cere decretul de abdicare şi sub­
scrie pe umerul unuia. Pe urm ă se lasă cu to ­
tu l în disposiţia conspiratorilor. Neron, urm at
de asasini trim işi de revoluţionari după dînsul
în casa afrancatuluî seu, se rogă de amici seî
să ’l petrundă cu sabia. El singur se petrunde,
cănd nimeni nu voiesce, şi presintă un cadaver
la inam ici; el preferă a muri de căt a c'ădea
în robia inam icilor seî. Domnul Cuza, subscrise
decretul de abdicare şi plecă capul înaintea
învinşilor seî.
î l îm brac în vestm inte civile, îl trec printre
doă rânduri de soldaţi cari înturmtu spatele, îl
pun în tr’o trăsură şi ’l duc ia a re s t, visitiu
fiind K iriţă. Poporul nu scia nimic şi cănd
află, remăne nepăsător Omni care liberase cinci
milione de teranî de clacă, care luase dela o
clăsă drepturile politice şi le dase la toţi Romăni,
era prisonierul acestui popor pe care ’l liberase
de biciul ciocoiului!
Peste căte-va <;jile, prisonierul pleca în stră­
inătate. N aţia liberată de tirania castei era. ne-
păsăt 6r e , şi credea că libertatea ei este în
schimbarea tiranilor.
Biserica Creţulescu sub epitropia prim ului
m inistru, împrum utase cloponiţa conspiratori-
1.10 spre a veghîa asupra ferestrelor Domnului
138

cănd se va stinge lum ina, ca să se dea semna­

lul lovire!.
Se aflară omenî cari în acea n 6pte spuseră
Domnului că va fi arestat. E l nu’! cre$u. î n a -
dever, ve<Jend cine-va acostă nepăsare, a rficre-
(Jut, — dacă o frumosă femee nu ar fi îm p letit
ca o ederă un stejar cu braţele e! de crin, ca o
n«5pte, fiinţa Domnului, — că Domnul el însuşi
era înţeles cu conspiratori contra sa ca să fie
arestat şi detronat.
După descrierea acestor fapte istorice, să vor­
bim de defectele şi culităţile omului.
Domnul Cuza este Ludovic X I al Românilor.
E l este destructorul castelor şi privilegelor,
centralisăie! puterilor. N ’am fi în rătăcire, dân-
du’î numele de boerocton. Lăpuşneanu, Mircea,
Mihnea şi alţ! Domn! uciseră boeri, îî tătară,
spre a lua puterea în mâna lor, spre a desfiinţa
casta şi privilegile barbare a le tim pilor trecuţi.
Credea c" reul încetează cu viaţa indivisilor.
I )omnul Cuza nu vărsă săuge, nu arestă pe ni-
nimeiiî, nu insultă pe n im en i; dar ucise o clasă,
lilcu ca boeri să remăe ceea ce au remas fam i­
liile dela Saint-G erm ain din Paris.
HI dosrobi poporul rural de c la c ă , el dete
egulitutoa d repturilor, el stărui a se face uni-
i'en ţe rilo r, el decidă secularisarea m onăstirilor
hii liiiiiite, aceste principi! vechi a le naţie!,
...... le in toţi timpi şi în 1848. El asigură prin-
 139

t r ’o politică dibace afară din ţeră tem erile po­

liticei Puterilor şi Turciei. E l scrie Vizirului o
carte prin care apăra cu bărbăţie drepturile ţe­
reî, el înlesnesce Şerbilor trecerea arm elor prin
ţ e r ă , el primesce condicele lui Napoleon.
La începutul Domniei prim ia pe to ţi căţî ve­
ni au să i se plăngă. Maî tăr^iu nu m aî prim ia
de căt p u ţin i; cu cine voia, era amabil; cu cine
nu’l suferîa, îl tra ta cu asprime. E ra ironic. Con­
versaţia sa plăcută cănd voia. In interiorul ca­
sei sele, uita că este Domn. L a masa sa mănca
în tote filele cu invitaţi şi oficeri de servicii.
După masă conversa cu toţi, şeijend toţî jos, şi
uitând că este Domn. E ra inam ic al orî-câreî eti­
chete de curte. Rîde de nisce omeni aî seî, tipuri
de inventori de etichetă, cănd aceştia îî presin-
tară un regulam ent cum să se primiască la cur­
te. Rîdea de decoraţii. Pe linguşitori îî dispre­
ţuia cănd ghicea în tr’înşi un interes. Avea un
particular sim ţim înt pentru aceia cari erau o-
menî supuşi la slăbiciuni. Respecta pe omeni
o n eşti, dar nu’î îubîa. II plăcea a pune intri­
gă între ceî cari ’1 servîau, între m iniştri, în­
tre partide. N u era rancunos, uita a doă-<Ji o
insultă. Citea t 6te ofensele ce ’i se adresa&
gazetele umoristice. Se su p era, dar nu le lovia.
Cănd m iniştri Iepurenu şi Costaforu trim ise
trei redactori laVăcărescî, Domnul, contra vo-
140

inţeî ministerului seu, prin depeşă graciază pe

că te trei redactori.
Nu’î plăcea să mergă la biserici cu paradă,
fugla de tâte aceste lucruri. îl supărau. Con­
tra r Dom nului Al.. Ghica care se duse cu
m are paradă şi se urcă pe o m ică maşină dupe
lacul Cismegiuiul spre inaugurarea eî. N u’I
plăcea profesori. N u’î plăcea călugări. De ceî
d’ănteîu <Ji cea eă svmt pedanţi,' ăe ceî din urmă
ipocriţi. ÎI plăcea m ilitari, «căci aveau inim ă
şi ose de aruncat pentru patrie» ijiceael. Rîdea
de aristrocraţî. Cănd îî lăuda cine-va, <)icea :
«vecul trecut în vecul nostru, cu t 6tă bunăta­
tea lui, ar fi ridicul.» ÎI plăcea bufoni şi (Jicea că
sunt singuri omeni cari m int m aî puţin de căt
m iniştri înaintea Domnilor.
Nu citea nicî o dată cărţi. Avea o frum 6să
bibliotecă de stejar lucrată în P aris, nu era
nicî o carte în tr’însa. Cu tote acestea resona
asupra tutulor cestiilor politice , sociale , lite­
rare, cu înlesnire. Îubîa sesul frumos. Cel puţin
avea reputaţia acesta. Un şcolar făcu portrele
celor maî frumose femeî. Ca descrieri de frum u-
Hi'ţl, spera să facă efect şi să’şî vindă opera. Ca-
m;ii iiji lui luară m anuscrisul, îl dară directo-
niluî; acesta alergă la palat. Spune Dom­
nii Iul că şcolarul făcuse portretele tutulor me-
IriMiilur Domnului. Şcolarul este persecutat cu
lurio du director şi dat afară. Maî tăr^iu
 141

află adeverul: prea m ult zel din partea direc­

torului. Află adeverul că acestă operă nu era
în intenţie de a face portretele metreselor
Domnului, ci portrele celor m aî frumdse femei;
dar că reputaţia Domnului făcuse acestă erore.
Nu avea pentru nimeni legăinînt din inim ă.
Cănd cunoscea pe un om şi îl plăcea, îl lua în ­
d ată în sim p atie, to t făcea pentru el. Acestă
simpatie era scurtă, dar nu îl ura. P e m al m ulţî
omem num ai pentru că îl vedea o dată, îl tră ­
gea din întunericul lor şi îî num îa m iniştri.
Domnul era avar, dar nu hrăpîa. Din ne­
fericire, spre finele Domniei sele, încetă de a
lovi în abusuri. Din causa credinţelor omenilor
şi lucrurilor, din causa sistem ului de a con­
serva omeni de s p rijin , tolera. Credea că n i­
m eni nu’î p 6te fi credincios în Komănia, dacă
nu este interesat. ÎI părea reu cănd cine-va nu’î
cerea nicî o dată nicî o favore. îi părea bine
cănd îî cerea.
Cănd se vindeau de creditori moşiile boerilor
prin trib u n a le , intervenia adese ore în favo-
rea debitorilor, spre a se am ăna vîwjarea, cre-
(]end că era to t-d ’a-una o încelătorie din par­
tea căm ătarilor la aceste vîntjăreî sforţate.
Colonelului B. de trei orî îi scăpă moşia din
vîn<Jare.
Domnul Cuza adoptă un copil, pe urm ă ăncă
unul; îî crescea la palat. Acesta făcu să m ur­
142

mure capi fracţiilor cari credeai! că va declara

pe un copil moştenitor al tronului.
Nu mergea nici o dată la vînătore, nu eşîa
din capitală de cât spre a merge la laş!. Rare
or! visita oraşele ţereî. U ra cu deosebire la în­
ceput orî-ce manifestări. O dată, înturnându-se
în ţe ră , fuse prim it la Galaţî-de m in iş tri, de
autorităţi, de un popor numeros cari umpleau
aerul de aclam aţii. înturnându-se către amici
(Jicea: «Aceste aclam aţii sunt ordonate de pre­
fect, pote chiar p lătite din casa publică. Vedeţi
cum se amăgesc sermani domni!» Sera privind
dela o ferfetă o mare cetă be omenî cari îl a-
clamati, «jicea : «Aceşti <5menî te aclam, îţi o-
fer flori; mâne îm i vor arunca petre.»
E l regreta adesea m ortea lui B. Catargiu.
O dată la Cotrocenî îşi revărsa gîndurile : «U-
cigâtorul Catargiului nu s’a descoperit, o fi li­
ber. Cuţitul sett îm i pare ridicat asupra mea.
Pînă nu’l voîu descoperi, şi nu-1 voiu da legi­
lor, nu voîu avea linisce.
Avea sim patii vii pentru clasa ţeranilor. E -
raO singuri 6meni pe cari îi prim ia to t-d ’a-una.
Nu primia pe toţi. Visitele îl supărau, p icea
că orî-cine vine să’l v e § ă , uu vine pentru e l,
ci cu să ceră funcţii sau să părască pe altul.
Ml tolera duelurile în oştire în tr’un chip ca
cum lo ordona el singur. Voia jcu acesta să o-
bieînniască pe oficerî la arme.
 143

E l era espresia adeverată a epoce! în care

trăia. «M’ar fi resturnat de m ult partidele, <Ji-
cea el în tr’o iji, dacă aş! fi fost aspru cu to ţi
cavi prad ţera, căcî, afară de căte-va escepţiî
onorabile, dar netrebuinclose în lucrările ţereî,
ceî alţ! nu caut în drepturile ce cer de căt m ij­
locul a despoîa ţera. Ceî cari strig contra’m î ,
afară de cătî-va
o
cari ar fi trebuit să’î chîăm, sunt
aceia cărora tera este datore s 6rta eî, sorta ce ei
aQ făcut, îî fac, îî vor face în viitor, şi ţera nu
va fi fericită de căt atunci cănd aceşti omeni
nu vor m aî fi. Nu maî cu eî va peri sistemul
ce ne ucide.»
In tim pi din urm ă se dase cu totul în b ra­
ţele Consulului Frances. Gazetele din Paris îl
num iră Prefect al Francieî. Favoritul seu dela
telegraf avea o rolă politică şi o funcţie. Un
bal ce se dete la Consulat şi unde portretul
mare al acelui favorit fuses eespus, făcu un mare
scandal în Bucuresci. Acest om fuse singurul
dat în judecată de revoluţie. D ar curtea îl a-
cită, după un an de arest preventiv.
Cuza nu credea în devotam întul arm atei, pre­
cum o esprima. în treb at în tr’o $i de unul din
amici seî dacă este sigur de arm ată, respunse :
«nu sciu. » Şi cu t 6te acestea nu făcea nimic
spre a se isigura. P ărea nepăsător de inamici
seî politici. Se espunea adese 6 re singur prin
 144

grădini şi pe strade. Nici o dată nu ’i se în-

tîm plă nici un atac.
Cănd ministerul pune un fel de contribuţie
pe o mică parte din salariul funcţionarilor, el
oferi o m are sumă din lista civilă, care sumă o
destină pentru cumperătore de arm e şi pentru
încuragerl literare , de şi nu putea suferi lite ­
ratura romănă. Nu iubia mai m ult artele fru-
m<5se. Cănd m inistru făcu un concurs pentru
p ic tu ră , unde se depuse producţiile artiştilor
ro m ăn î, refusă de a încuviinţa a se cumperă
tablourile. E l dete însă o prefectură unul poet
Baronzi care scrise şi îî trimise o fabulă Că-
nele şi Pisica. Din contră pe jurn alişti poli­
tici, apărători al guvernului, îl încărca de sub­
venţii pînă a le crea o viaţă de l u s , însă din
fondurile statului.
Iu tote Duminicile clilăma la curte pe toţ!
membri curţilor şi trib u n alelo r; îî trecea în
revistă şi lc spunea daca au lucrat bine sau nu.
Dar acesta nu ţinu m ult. O dată pe săptem ănă
primia petiţii la m in iste r, dar şi acesta în­
cetă mal târziu.
Adesea da baluri Ia rn a , ura b a lu rile ; dar
ceda la cuvinte de apropiere cu societatea şi cu
încuragiarea comerciului capitalei celui mic.
Ml sancţionă pensii chiar pentru adversari sei
politici, pu cari pe alt terăm îi combătea.
In discursurile sele politice ce le^iceaîn sala
 145

tronului, scrise de m iniştri, după ce le citea,

apoi adăoga dela sine vorbe de fală şi m ărirea
naţiei.
Ţinea m ult a’şi crea sim patii între Români
din Ardeal. Pe Şerbi H tolera, pe Greci nu’î
îubîa. E l îî credea că vor liberarea lor de Turci,
spre a se face adoă-^i eî însuşi tira n i peste cele
alte poporaţii. N ’a vrut a trim ite în Grecia a-
ginte.
Pers 6nele d’ănteîul ordin pentru cari sim pa-
tisa şi nu le părăsia nicî o d ată, eraL ibrict, Da-
vila, N. Creţulesen, Docan.
După 2 M aîu schimbă cugetările. O altă
curte se deschise unde venia totă lumea. Acolo
m iniştri mergeau să ’i se închine, şi să prim îa-
scă ordine. Acestă cam arilă femeiuşcă nu avea
o idee politică. Domnul neavend nimic a’i re-
fusa, cam arila ordona m iniştrilor cari nu m aî e-
rau num iţi de căt prin a e î sciinţă. Cănd în cele
clin urm ă se chîămă la m inister N. C., Cam arila
care voia pe C., ceru socoteală Domnului de a-
cestă numire contrară dorinţei eî, şi Domnul
îî respunse că a fost necesar acesta, că sunt
motive politice nepreve<Jute , dar că va fi pen­
tru puţin tim p,
Acestă cam arilă a perdut pe Domnul Cuza.
De cum ea începu, se simţi o m are schim bare
chiar în caracterul Domnului. T otă curtea cu
m iniştri îm preună recunoscură autoritatea ei.
10
140

Do aicT so nuralafi şi se destituîau funcţionari,

do aici ho oprîa de multe orî acţia m iniştrilor
nan so libera. Ce dmenl puteau să înconjure a-
cestă cam arilă femeîască, fără ideî, fără scop,
dacă nu omeni cari fac a se deconsidera orî-ce
eî serv?. Acesta cam arilă aduse cinismul. Im i­
tato ri nu lipsiră. Esem plul de sus se întinse
în regiile interiore. T o ţi îşi luau m e tre se ,
de faţă. E ra la modă. Domnia şi camarila fe­
meîască căzură împreuuă. Acestă cam arilă îm ­
părtăşi sorta de fericire, îm părtăşi sorta de esil
a Domnului. Domnul Cuza nu ’şî lăsă femeea
sa legitimă.
Acestă Domnă m artiră îl urm ă în esil, tre-
cend cu vederea peste tote rătăcirile soţului
eî. Se făcu guvernanta copiilor adoptaţi. A-
cesta era- m al m ult de căt o virtute. Devota­
m entul eî era fără esemplu, era sublim.
El lăsă învingătorilor seî un sistem de a gu­
verna ţera care era voinţa claselor conchîerante
în tr e c u t, pe cari el le ucisese; lăsă 6meni
seî pe cari îî crease spre a sprijini sistemul a-
tă t de com bătut de urm ători luî. U rm ători luî
priim ind sistem u l, prim iră şi omeni lu î, toc­
mai pe aceîa cari fuseră mal m ult criticaţi în
tim pul domniei.
Revoluţia dote o proclamaţie : risipa finanţe­
lor ora motivul restUrnăreî Domnului. în d ată
ce roHturnfttori veniră la p utere, resturnătorî
 147

şi omeni ai regim ului trecut, făcură noi concesii

şi îm p ru m u tu ri, făcură şi gratificaţii la vre-o
treî-cjecî de omeni căte doă m ii de galbeni ca
să m ^rgă să pledeze causa revoluţiei. Un sin­
g u r om nu pirm i nimic, C. A. Eosetti. L ista
num elor acelor cari prim ise aceste g raţii e-
norme , se află publicată în Monitor.
Erau printre dînşi chiar 6 menl m alaci duşi
la băl, cari priim iră acesta mare sumă, sub cu-
vînt că ăti să sprijine causa.
Cuza num ai era, alţi v en iseră, dar sistem ul
regim ului trecu t remăsese dupe d în su l, şi va
rem ănea, precum (Jicea Domnul Cuza, pe căt va
tră i generaţia de astă-^I divisată în partide
contrar una alteia, cari nu au nici una principii,
afară de roşii, şi cari lupt num ai ca să vie la pu­
tere spre a urm a sistemul cel blăstem at de u-
m ilirea ţerei.
Domnul nu voia să pedepslască pe funcţio­
nari abusivî cănd aceştia erau din cam arilă safl
din acele partide pe cari voia să se sprijine.
Vicarul M itropoliei d at în judecată pentru
nerîndulell cu plata omenilor dela m onăstirea
Snagovul, fuse apărat prin ordine verbale. Mi­
nistrul din ăntru fiind interpelat îu cousilifi de
m inistrul ju s tiţie i, cel din urm ă respunse de
faţă cu Domnul, că M. Sa Domnul a ordonat
acdsta. Unul din favoriţi directori cari forma­
seră din direcţii m inistere a parte şi S tat îu
148

S t a t , cere dela m inistru a încuviinţa plata u-

nei m ari sume de bani la nisce vîntjătorî de
mărfuri, contract făcut fără licitaţie şi fără mo­
tive dovedite de urginţă, prescris de lege.
Un favorit făcuse o abatere dela lege. M ini­
strul refusă de a plăti. Domnul Cuza, cliîamă pe
m inistrul şi’î <Jice să plătîască îndată. Ace­
sta refusă. Pe cănd m inistrul lipsîa la cameră,
Domnul chiamă pe directorul m ininisterului Z.,
la palat şi ’î dă ordin a subscri actul ilegal
spre a fi plătit. Directorul refusă, nefiindim pu-
tericit de m inistru a subscri, şi fuse destituat.
Acestă nepăsare de înlăturarea funcţionari­
lor dela legi, nu se practica pentru toţi. Pe ar­
hitectul care înălţase edificiul academ iei, sân­
tului Sava îl suspendă prin decret şi ordonă
darea sa în judecată. Decretul nu s’a contra­
sem nat de m inistru.
Din partea lor m iniştri diferitelor ministere
codau partidelor, favorau pe adeveraţi culpa­
bili cănd erau de aî lor, şi trim iteau înaintea
judecătorilor numai pe aceia care nu aveau sim ­
patiile lor. Tribunalele 11 achitau, căci de mai
mulţii ori nu găsiafi cuvinte de condamnare. De
nici guvernul luă cuvîntul seu spre a nu maî
I urnite po ceî rei în judecată, tribunalele aci-
t nml po toţi. Cei mici şi neputincioşi singuri e-
rufl iiiipiiMl la respundereîn faţa naturalilor ju ­
decători.
 1 49

Se introdusese un mijloc m achiavelic spre

a depărta din funcţii pe ceî cari nu plecau cu
servilitate fruntea şi a pune în locul lor omeni
de aî lor. S e d a funcţionari inocinţî în jude­
cată ca m ijloc să scape de eî. N icî D o m n u l,
nicî opinia nu ar fi observat, în faţă cu acusărî
de acea natură. Procesul ţinea ani. în tim pul
procesului eraQ înlăturaţi. Cănd tribunalele îl
acitau, era tănjiil : schim barea a doă sau trei
m inistere făcea să se uite tot.
Lum ea ve§u înălţendu-se un palat. Se aduna
să îl adm ire,1 m aî ales'că se lucra cu soldaţi. *
Fie-care (Jicea că este palatul Domnului. E ra
palatul unui favorit care nu avea de căt doă
miî de leî pe lună din serviciul seu. Amici
Domnului îi spuseră. Domnul încfoi protec­
ţia sa pentru favoritul seu Librect. în Constan- v
tiuopol, Abdul Megid trece o d ată pe Bosfor şi
vede ’nălţându-se un palat pe m alul Bosforului,
în treb ă cine îl clădesce. «Directorul telegrafu­
lui, ’i se respunde omul casei M ăriei tele.
« S ă’i se ia îndată funcţia, <|ice Sultanul. N n
se clădesc palate din nisce miei salare.»
Directorul se destitui.
E l fuse supus la o comisie de anchetă care
descoperi o mare risipire de bani statului. Ore
nu eram noi m aî înapoi de căt turci, cănd favo­
riţi nu aveau nicî o pedepsire pentru abusurile
lor şi cănd la turci erafi pedepsiţi ?
150

La facerea palatului seu, favoritul nostru ceru

materialul ce se afla pe piaţa Sântului I 611, dela
m inistrul de culte. Acesta refusă a ’l da, fiind
averea statului. Favoritul se plănge la D om n;
Dommil descuviinţe^ă pe favorit.
Pe căt se apleca a lăsa să se prade de favo­
riţi averea statului şi închidea ochi asupra
abuşurilor lor, pe a tă t era scrupulos pentru per­
sana sa. Domnul C uza, u’a lu at dela stat de
căt lista sa civilă, el avea or 6re de a tace ce
făcură uni din Domni trecuţi. E l fuse unul din
Domni romănl, care se retrase din Domnie fără
avere mare.
Căt aceste frumose sim tim■a
înte sunt mohorite
prin toleripţ i ce lăsa celor-alţl a se înavuţi din
averea s ta tu lu i! E ra în trecut un Domn, care
(]ieea, după m ărturirea D. N. Creţulescu, că
este o crimă a prăda statul, num ai atunci cănd
se Ia şi nu se dă. Cănd se Ia şi se dă, este un
cuvînt de stat. înţelegem, acesta pentru aceea
ce au asemenea principii. N u înţelegem însă
cum un Domn integru care nu a prădat nici un
ban pentru el din averea străină, să tolere pe
favoriţi set a despola ţera. 6 re Domnul nu cu­
noscea abusurile omenilor seî ? Domni şi m ini­
ştri sunt ispitiţi f<5rte de calomnii ce uni arunc
po alţi. Acolo unde societatea prin datine, prin
călcarea legilor, face din ea însăşi un obiect de
pradă pentru tirani el, prada esistă, pe lîngă
ea se introduce to t-d ’a-una calomnia prSdftlo-
rilor opriţi în abusurile lor de 6meni integri.
Acele calomnii se vărs pe ce! oneşti. Domni
şi m iniştri sunt supuşi, ascultând calom niile,
a face m ari n e d re p tă ţi; însă este o nedreptate
m u lt m ai mare : aceea de a lăsa ase face prada
şi de a resplăti pe prădători. O societate unde
se fac asemenea lucruri, num ai esistă pe prin ­
cipii de m orală. Constituţie, legi, sunt o m in­
ciună. N ici un guvern nu se pote susţine prin
tolerinţa viţiurilor. Curănd sat! maî tărdiu cată
a p lă ti trib u tu l seu lege! morale, acelei divini­
tă ţi care este viaţa, lum ina, dreptatea, adeve-
rul, to t-d ’a-una triu m fă t 6re. D ar nu a fost du­
rere pentru naţie m ai m are de căt atunci cănd
partidele, resturnând un regim de risipirea fon­
durilor patriei, se puseră a contitua cu sis te ­
m ul de risipire.
Risipa averei Statu lu i îşi schimbă forma, tin ­
se a deveni legală şi făţişă.
P a rtid a liberală remase maî modestă pe a-
cestă cale, ceî maî influinţî nu profitară de a-
cestă pradă. L ibertatea este to t-d ’a-una m aî
onestă. Credem a facc aici dreptate adeve-
ruluî.
Nu vom spune aici to te abusurile ce se fă-
ceii şi se tolerau în domnia trecută, — ar fi să
se umple un volum.
Noi nu combatem aici omeni ci sistemul.
K2

Omeni se schim bară neîncetat. Sistemul re-

mase tot-d’a-una un mijloc de guvern.
Va remănea pe căt va tră i acestă generaţie,
dacă cea viit 6re nu va face a se regreta tre­
cutul, dacă instrucţia morală şi politică nu va
intra în sinul naţiei ca să schimbe datinele.
Cu datinele rele , nu se esecut legile bune.
De unde veni că acest abus nu are îndrep­
ta re ? Au fost m iniştri cari au voit a lovi
acest reu. Ei au căfjut îu luptă. Opinia pu­
blică nu ’î-a sprijinit. Aici este causa reului.
Cel ce pradă ţera sa, si ajunge prin despoerile
e î , la o posiţie de a v u ţie , este bine vec)ut de
societate, înconjurat de stim ă şi de am<5r e ,
chîăm at a lua parte la lucrurile publice. Este
serbătorit ca eroi şi salvatori patriei. B ătrînul
îi întinde măna căci se vede în tr’însul. Muma
îi surîde cugetând la fericirea fie-seî cănd ar îm ­
părtăşi fie-sa cu acest om pravile dela ţeră. Gu­
vernul îl tem e. Linguşitori îl laud. P artidele
şi ’l disput. Omul onest remas p u r , este des-
preţnit, este calom niat de furi ca fur.
Orî-ce om onest pare un inamic al societăţei.
Unde omul ouest este d espreţuit, naţia nu
este o n e stă , a ijis un mare scriitor. Adeverul
este că t 6te naţiile cari crezură că pot să
trflliiHcii fără morală, periră.
’IYite naţiile în lume fac sacrificii pentru in­
teresele lor publice, în aur, în sănge. Pe fie­
 153

care an sângele lor se varsă pentru apărarea

drepturilor şi libertăţilor naţionale, căci fără
aceste sacrificii, o societate nu pote a se bucura
de nimic. Sunt însă popdre unde 6 meni nasc în
sînul patriei ca vermi destructori ce nasc în sî-
nul unui fruct spre a ’l devora.
Cănd de m ai m ult tim p am cerceta ce aii
făcut pentru ţeră ceî cliîăinaţi să o cârm uiască
şi ce a făcut sărm ana ţ^ră pentru e î : nu num ai că
n’am găsi nicî o proporţie , dar ăncă am do­
vedi că n ’am făcut de căt să devorăm to t ce
era în acestă n a ţie , elemente de v ia ţă , de
putere, de m ărire şi de fericire.
Juvenal scrise nisce satire în tim pi cădereî
naţiei. în versuri. Cesar îl esilă în fundul E gip­
tului, dându’i o funcţie mare. M iniştri noştri
T ar fi trim is la puşcărie. Acest satiric ne a -
m intă, apropo de spoliaţii, de tolerinţa ce se da
celor cari hrăpiau Statul, anecdota unui Cesar
care pusese pe plim bătorî un imposit. Acel im -
perator, întrebat de fiul seu pentru ce a pus un
imposit pe asemenea o b iect, îm peratul care
priimise în aur în acea <Ji im positul pe ordurî, a-
rată fiului seu anrul şi îl întrebă daca mirâse.
Juvenal ijice că de cănd e acestă neruşinare în
lum e, lum ea nu întrebă de unde aî câştigat a-
v e rî; ea to t ce va să scie, este să aî averi.
Se im puta Domnului patim a jocului. E l nu
m ai juca a lt de căt jocuri ordinare cu amici de
154

cănd se numise Domn. îl acusau de m ândrie,

în casă era forte amabil cu toţf. Îî punea pe
toţi să şedă, le perm itea să fum e, să rî<Jă. î l
acusati de beutură, n u bea de căt apă la m asă
şi un licuor după masă. î l acusati de patim ă
pentru femei. Nu a despărţit nieî un b ărbat
de femeea sa, du a făcut să plăngă nici o m am ă
pentru fie-sa răpită. Femeile cari alerg după
suverani, sunt de acelea cari au perdut' cu a lţi
ceea ce se tem a perde cu suverani. Cănd su­
verani fac dintr’o femee o camarilă, atunci este
reul.
N u avea nicî o îngrijire de pers 6na s a , res­
pingea căutările doctorilor. N u credea în m e­
dicină ca în tr’o sciintă,a 1
nu lua medicam en-
te. p icea adesea că medici îl sunt m aî tre-
buincîoşî ca m iniştri politici de căt ca medici.
Pe rudele sele de aprope nu voia să le în tre­
buinţeze în serviciul public şi le ţinea cam de­
părtate.
E l făcu m aî multe casarme şi edificii pentru
spitale.
E l nu opri în ţeră intrarea foştilor Domni aî
ţereî. Îî învită chiar a veni. Nu esilă pe nimeni
peste hotar. Arnota nu fuse su b a sa domnie
coea ce era m enită să fie de fundatorul ei. D ar
in temerea sa de acţia familiei Brăncovenesci,
luă veniturile m onastirilor ce purtau acel nume
şi il dăle Statului. Neţinend compt de ceî cari
 161)

îî făceau servicii, îl apărau,- căcî credea că toţt

au un interes m aterial să aştepte, nu ţinea nicî
rancună contra celor cari îl combăteati. şi lu­
crau contra sa. Avea m aî m ultă stim ă pentru
adversari de căt pentru partizani, chiar atunci
cănd lua masca ipocrisieî.
Dom nul Cuza era de sta t mijlociu. Avea
părul blond închis. E as la faţă. Fruntea largă.
P eptul larg. Privirea inteligintă. Scutit de
pleşuvie. Talia dreptă ; dar cănd p ăşea, avea
în mers ce-va ce nu era drept, ce se târa. Fum a
neîncetat, bea cafea m ultă. N ’avea pătim ă nici
pentru cai, nicî pentru tablouri de pictură, o-
bîecte de artă.; nicî pentru m ăncărî lus 6se, ci
num ai pentru port-cigărî de ambru.
Nici un atentat nu am eninţă viaţa sa. A -
cesta face onore ţerei. A st-fel se espunea a-
desea. O dată, surprins în cale de o iarnă te ­
ribilă şi vetjend că carăta nu maî pote m erge,
se aruncă noptea în tr’o mică sănioră şi plecă
în mijlocul nopţeî. Lupi îî es în a in te , astup
calea. Poştaşul ce îl conducea, de o virtute şi
un curagiu estraordinar, face din biciul seu un
fulger cu care, lovind în h a ită , o risipesce şi
scapă pe Domn.
Domnul Cuza, prin declaraţia sa în camere,
prin actul seu de abdicare, declară că voîesce
un principe străin. Se <Jice chiar că el făcuse
cererea acesta la puterile garante. Ast-fel din­
156

tre toţi Domni cătjuţî este unul din aceîa care

nu maî p 6te a se resfăţa cu speranţele de reur-
care pe tron. Domnul Cuza nu m aî are de căt
un lucra a face : a lucra ca cetăţean, prin m ij-
16cele sele , la realisarea ideilor m ari de unire
a tutulor Komănilor. N aţia rom ănă, de şi puă
în posiţie a suferi voinţele cin afară, din causa
desunireî partidelor, nu credem că se gîndesce
a vedea pe tronul eî ăncă o dată pe acest Domn.
N icî un romăn nu pote a se m aî urca pe tron
fără a se pericula unirea celor doă ţerî. Dom­
nul Cuza ca toţî ceî-alţî Domni detronaţi, sunt
acum numai nisce figuri istorice.
Avem în istorie căţî-va suverani cari, goniţi,
se reînturnară : Ylad Ţepeş spre a fi ucis de un
rob, Lăpuşn^nu spre a esersa resbunarea sa
contra acelor cari îl detronaseră. CăţI-va Domni
ăncă în tim pi fanarioţilor, nu fuserâ fericiţi şi
nu făcură fericiţi nicî pe Romănî. Reînturnarea
lor sprijinită to t-d ’a-una de străini şi de puteri,
făcu to t-d ’a-una pe ţeră să’şî penjă drepturile
sele. Domnul Cuza nu lăsă în urm a sa o p ar­
tidă de 6menî cu p rin cip ii, ci căţî-va omeni pe
cari ’î-a încărcat de favoruri. Favorul nu crează
fanatici.
Am maî <Jis unde-va că Vodă-Cuza nu pri-
vTa clorul de căt ca o poliţie a guvernului. Re­
ligia pentru acest filosof era o fabulă, precum,
 157

pentru filosofi scolei actuale, dogmele sunt nisce

ficţii.
In urm a cererilor reiterate din partea cleru­
lui spre a ’i se îm bunătăţi sorta, V odă-Cuzado-
ria a se face ce-va pentru cler. Clerul se sim ţîa
că^ut şi cerea măna guvernului ca să se ridice.
P rin sine însuşi nu m ai putea nimic şi nu înţe­
legea nici reul de care su fe rîa , nici ce trebuia
spre a vindeca reul. Biserica se vedea părăsită
de sprijinul public. Cănd inimile se corup ast­
fel în căt nu m ai esistă sim ţim ente ceresci de
devotament şi virtuţi, de sacrificii şi speranţe,
societatea se disolvă, naţiile ele înseşi nu maî
au'spre a se sprijini de căt varga de fer a des­
potismului. Ast-fel clerul primi a se robi gu­
vernului. N aţia abdică dreptul seu.
Biserica Romănă, aliată cu statul, devenise
o poliţie în serviciul Domnilor tirani din tre ­
cut, căutând scăparea sa cănd şi cănd la P a ­
triarhia ecumenică , sclavie nu m ai puţin dură
de căt aceea ce încerca dela guvern. Clerul are
o misie sacră, a spiritualisa; pus însă la ordinele
Domnilor, el îşi perdu misia. In loc d’a spiri­
tualisa, el m aterialisa, ast-fel era condiţia ce
’i se făcuse. Yodă-Cuza voi să îm bunătăţiască
acest cler. E l îl desrobesce de înriurirea P a ­
triarhiei din C onstantinopol, darîlpuD e cu to­
tul sub înriurirea guvernului seu. Face o lege
prin care alianţa putereî spirituale cu guvernul
*58

îşî perde condiţiile sele de 6re-care neatârnare,

ne m aî rem ănând de căt în a p a rin ţă ; dar ăncă,
lovind cantinele, numîa el singur pe episcopî
şi pe m itropoliţî. Domnul avea ca to ţi despoţi
m ania de a centralisa to t în pers 6na sa şi nu
se tem u a lua m itra din capul M itropolitului
şi a pune-o pe capul m inistrului de culte. Toţi
funcţionari cierului fuseră num iţi d’adreptul de
Domn prin m inistru.
D. C. Bozianu, în Consiliul de S tat, apoi în
capul m inisterului, elabora şi face a se sancţi­
ona o lege în c a re , prin num irea capilor bise-
riceî de Domn, făcea a se robi cu to tu l biserica
la guvern şi a’şî schimba m area eî misie spi­
rituală în misia unei poliţii de Stat. Motivele
ilustrului m inistru Bozianu eraîi de a opri pe
clerul monacal a se lăsa înriuri de patriarhul
şi de propagande ortodose slave ce aveaţi o mare
inriurire religi 6să în acţia politică a panslavis­
mului. Filosoful convinsese pe omul de stat.
Im itând spiritul de despotism al lui N apoleoni,
ce domină la facerea codicelor civile, spre a pune
t 6 tă acţia în perstina s a , admise că nunţile să
ho Iacă la o.ficeri civili, divorsele să se pronunţe
de tribunale. Aici clerul perdu t 6tă acţia sa
asupra familiilor.
Amici unităteî
a caninelor cu biserica mamă,‘
îm pinşi de înriurirea rusă, protestară cu ener­
gic contra acestor mesuri. Aceste protestări fă­
cură' pe constituantă să declare principiul ale­
gerilor M itropoliilor şi episcopilor.
Cea din urm ă îndreptare ce se făcu acestor
co n d iţii, fuse alegerea capilor biserici. A -
cest principiu asigură neatârnarea capilor cle­
rului de guvern, darbisericeî nu dăte nicî o ga­
ranţie. A dm inistraţia rem ase a guvernuluî.
M inistru cultelor se face m itropolit.
Guvernul Bisericeî romăne luă formă de ali­
anţă cu Statul. Statul tra tă cu el ca putere cu
putere. P en tru drepturile guvernuluî în eser-
^ care liotăra s6rta bisericeî,7 biserica trim i-
citiul
tea de drept în senat pe capi bisericeî. Acestă
bucurare de drepturi nu ridică biserica.
E a o aservesce guvernuluî. Căcî pentru a-
vantagiul de a trim ite pe episcopî de drept în
senat, biserica se robîa guvernuluî, ’şî alegea
capi de guvern, îşî subordina guvernului num i­
rile sele în funcţii adm inistrative, abdica ‘la
dreptul de a ’şî da în seminare instrucţie religi-
osă, îşi perdea dreptul de adm inistraţie a bise­
riceî, şi devenea o uneltă servilă în m ăna tira ­
nilor, pertjend, cu autoritatea s a , prestigiul în
naţie.
a
în aceste condiţii de a lia n*ţă 7, clerul nu
are facultatea a da seminarelor programele
sele. Ucis ast-fel în instrucţia sa şi deturnat
de la misia s a , clerul se slăbesce neîncetat şi
neîncetat că<Jend în ignorinţă , u ită misia lui
d ’a spiritualisa. Prin acesta m aterialism ul făcea
160

m arî paşî în inimile Romanilor şi prepara o

stare de cădere. Biserica prin alianţă cu S tatui
s’a pus mai prejos de misia sa. P rin separarea
sa de S tat, prin libertatea sa, se va ridica.
O separaţie complectă nu se p 6te face d’o-
c a m -d a tă ; dar maî m ultă libertate se ptite da
Bisericei romăne a tă t în organisarea s a , căt şi
în adm inistraţia sa. Sinodul făcând budjetele
clerului în t 6tă lib e rta te a , episcopi adm inis­
trând liber! şi supuşi la controlul sinodului
şi la inspecţia ministrului, episcopi ase lua dupe
canone, toţi funcţionari bisericei num iţi de bi­
serică, seminarele reduse în adevărate scoli cu
o educaţie religiosă, capi biserici aleşi de cle­
rici , sinodul compus de c le ric i: ar fi singurele
mijloce de a ridica clerul la înălţim ea misiei
sele.
Ce pasă guvernului de dogme , de canone ,
de disciplină. în m ăna despotului la o naţie ce
nu m erită de căt despotismul, se face un m ij­
loc de guvern. Nu este tot ast-fel la naţiele
lum inate cari se bucur de libertăţi. A ici, în
guvern, biserica nu are nici un rol. Am voi să ne
spuie doctori cari au aservit guvernului Biserica
romănă, ce ajutor au putut afla în alianţa sa cu
Minerica? Şi m ai ales ce a voit a face din o a-
aociaţie liberă cu misie divină, de căt o po­
liţie V
Se pune înainte usul în tr e c u t, de căte ori
 nu

guvernul întroduce în alta r autoritatea na :

Domni cu divanul alegeaG pe episcop!. Acont,
us era abus al Domnilor tirani din tim pi do
barbarie, ce se servîau cu biserica ca să esploa-
teze cousciinţa sclavilor în favorea lor. Să
luăm din trecu t faptele de arm e ale vitejilor
stre m o şî, dar nu d a tin e le ; datinele erau ca
legile de atunci, legile erau barbare şi tira ­
nice.
Regim ul care pote să înlăture pedicele puse
principiilor de libertatea cugetare! este acela
care lasă la tote asociaţiei e religiose grija d e a
se regulam enta şi adm inistra singure fără in ­
tervenţia Statului. Uni resping acestă libertate
(Jicend că R eligia va peri sau va declina cănd
s’ar lăsa fără tutelă, că Statul vaavea să se tem ă
d’a fi am eninţat de puterea s p iritu a lă , tem eri
deşarte.
L ibertatea nu surpă re lig ia , ci o garantează.
A sprijini religia puind-o sub protecţia gu­
vernului, este a dovedi că religia n’are putere
vitală prin ea însăşi şi nu pdte esista de căt
prin protecţia autorităţeî civile. A tunci ce ma!
e trebuincîdsă ? Cel ce sunt de părere ca reli­
gia să fie proteglată de guvern, sunt inam ici
a! religiei. Religia nu este făcută spre a servi
de instrum ent despotismului şi spre a duce po-
porelecape turm e de vite. E a este în natura o-
m u lu i, şi dacă nu ar fi în n atura om euescă,
11
162

dacă nu ar avea altă misie de cât a face o po­

liţie a guvernului, atunci nu vedem pentru ce
m al trebuie, căci poliţiile mirene sunt m ai in-
teliginte!
N atura omului aspiră la ideal. Chiar selba-
teci au o crec’in ţă sub forme barbare şi groso­
lane. Religia supusă guvernelor, <}ice un au­
tor , este ca arborul căruia forfeca unui g ră­
dinar nebun îl dă forma ce vrea el, pe cănd re­
ligia liberă este ca arborul ce cresce în plină
libertate.
Ori ce guvern urasee m işcarea cugetăreî şi
m işcarea sim ţim întelor, căci vede în ele ele­
m ente de discordie ; dar religia robită la Stat,
se face un fanatism , fără idei, fără misie. Ori
ce S ta t protege un cult, merge la ipocrisie. Se
servă cu religiea Statului, ca să amăglască cre­
dinţele în socotela intereselor sele.
Guvernele, ne avend fapte, se sprigin pe re ­
ligie. In ast-fel de condiţii de s e n ilita te ale
religiei, religia nu maî este o afacere de con-
m'iinţă, ci de cuviinţă. Cănd biserica va fi li­
tieră, nu m al atunci profesia religiei va fi un
a dever, preoţi vor fi cu inim a pentru ea.
Legea lui Cuza recuntisce neatârnarea bise-
r i c e l Romăne de biserica m a m ă , dar ca legea
c e regulează biserica rusă, făcend pe Ţarul pă­
trimii.
Nu încuviinţă însă cu biserica aceea unitatea
 llt.1

dogmelor. Teoiogi dafl numele de dogme la o

proposiţie ce nu cere a fi d o v ed ită, ci num ai
crezută. Acesta nu o adm ite filosofia academici-
ilor. Dogmele sunt de origină divină. Spiritul
cel sănt, după b ise ric ă , le-a insuflat apostoli­
lor. Se pote schimba forma, fondul nicî o dată.
Biserica rom ănă rem ănea n eatărn ată de bise­
rica mare sui; raportul disciplinei şi adm inistra­
ţiei sele.
De aici trebuia să nască cestia canonelor.
U nitatea cu biserica mare în cestia canonelor
era imposibilă , din causa alianţei ce avea bi­
serica Romănă cu Statul care în tim pi din urm ă
avea o constituţie. Deci, principiile constituţiei
în m ulte punturi erafi incompatibile canonelor.
De aici născea cestia : orî Biserica rom ănă să
u rm e le alianţa sa cu S ta tu l, şi atunci cată a
sacrifica canonele ; orî adm iţend unitatea ca-
nonelor cu biserica mare, să se separe cu to tu l de
S tatul politic. După legea lui Cuza Biserica
rom ănă se alia cu Statul, şi înlătura can 6nele
căteerau contrarii principielor constituţiei. P o-
siţia bisericeî nostre nu avea de căt doă c ă i: —
a priim i unitatea canonelrr cu biserica m am ă
şi a se separă de S t a t , sau a urm a alianţa sa
cu S tatul şi a înlătura canonele.
Legea lui Cuza urm a alianţa şi înlătura ca­
dânele ca incompatibile cu constituţia patriei,
în m ulte privinţe. Şi aici avea dreptate D. C.
Bosianu.
Caninele sunt legile bisericeî şi hotărîrile
sob 6 relor generale, regula credinţei şi discipli­
na bisericeî. Unele din aceste legi se urc la
originea Cristianism uluî şi se numesc : Can 6-
nele apostolilor. Biserica latină adm ite cinci­
zeci de canone. Biserica m amă din Constan-
tinopol are opt-ijeci şi cinci, cele din urm ă
fiind privite ca apocrife şi părend d’o origină
maî noă ca constituţiile ce port numele apo­
stolilor. Tote acestea formez dreptul canonic.
Mai este un canon, acea parte a leturgiei ce
urinează prefaţa pînă la com unicare; m ai este
ăucă canonul scriptureî sănte adică catalogul
cărţilor ce compun testam entul vechili şi nou.
Canonele ce creştini prim iră dela Ebreî nu ţi­
neau cărţile lui Ester, Tobifl, ludita, lui Baruc,
ale bisericeî, ale înţelepcîuneî, ale Macabeilor.
Aceste cărţi se prim iră în al 4-lea secul cu epi­
stola sântului Pavel către Ebreî. Se deosibesc
cărţile proto -canonice şi deftero canonice.
Biserica rom ănă desrobită de patriarhie, fuse
aservită guvernuluî Bomăn, după acestă lege.
<'u separaţia bisericeî nu ar fi un pericol pen-
t ni Stat, dur va fi un mare avantagiu. Ă nteîă
vii scăpa Statul de chîeltuelî şi de o muncă de­
şartă cu adm inistraţia bisericeî. Guvernul nu
treime a interveni în nimic în afacerile biseri-
 165

ceî, nicî spre a oprim a, nicî spre a protegîa.

Biserica va face tot conforraâudu-se legilor şi
regulam entelor poliţienescî de linisce publică.
Adversari libertate! pretind că acesta ar face
sta t în stat. Bisericile nu formez stat în stat
sub regim ul de libertate, ci sub acela de ali­
anţă cum este astă-(Jî la noi. Astă-<Jî este în ­
tre guvern şi biserică o alianţă , acăsta însem­
nează un tra c ta t între o putere cu altă p u te re ;
tratând cu o biserică se recuntisce că ea este o
putere asemenea guvernului, şi că acestă putere
este a tă t de tem ut în căt S tatul îî dă arm e.
Deosebită de Stat, B iserica, are subvenţia ho-
tă rîtă cu care se adm inistra singură şi se
gătesce cu totul îu terîm ul eî religios , pe te-
rîm ul propagandei spirituale.
Biserica catolică din Romănia, biserica pro­
testantă, havra israelită fiind libere şi separate
de orî-ce alianţă cu Statul, făcutu-s’afl ele S ta t
în S tat ? Ele s’ar fi făcut cănd S tatul ar fi tra ­
ta t cu ele ca cu puteri.
Nu ne este tem ă de revoluţie contra Sta­
tului. Pentru ce ar conspira, să facă un guvern
teocratic ? Acesta nu m aî este în spiritul secu­
iului. Conspiraţiele sunt nisce basme în tr’un
S ta t unde domnesc libertatea, instrucţia şi în ­
destularea. Deci numai guvernele cari nu vor
libertate, instrucţie, industrie, nu vor liberta­
tea bisericei. Conspiraţiele se fac la poptirolii
166

sclave. Unde omul este b in e , nu se revoltă.

Vreţi a opri conspiraţiele, respândiţi luminele
şi îndestularea, ca fie-care roman să cugete, să
judece pur de a desvolta şi onora munca.
Cănd un popor nu scie a apreţui fericirea sa
şi preferă tirania la lib ertate, ignorinţa la in­
strucţie, legile tim pului de mijloc la drepturile
omului, perderea acelui popor nu este regreta­
bilă. P iară dacă nu m erită a trăi.
Sistem ul de a se am esteca S tatul în Biserică
este un sistem nefericit, căci stinge cugetarea,
fură sim ţim entului religios neatârnarea şi dem­
nitatea şi viaţa adeverului; ţine o luptă con­
tinuă între cele doă părţi contractante şi o-
presce S tatul de a se consacra la misia s a ,
biserica de a spiritualisa, de a consola, de a în­
tări, atrăgendu’i privirea către cele păm întescî.
Libertatea bisericei o vom avea atunci cănd
vom avea un guvern liberal şi cănd naţia va
avea voinţa eî şi va înţelege ce este libertatea
cea adeverată.
Din m om entul ce acestă alianţă s’ar rupe
între S tat şi biserică, Biserica ar deveni liberă
a recuntisce pe cine va voi de cap al religiei
ortodose : pe p ap a, pe pafcriarcul saîi pe
marele rabin. S tatul Romăn ar fi in diferinte,
din momentul ce capi clerului nu ar m aî fi re-
presantanţi Bisericei aliate cu Statul, şi cari as-
aliaţi, dacă ar pune Biserica sub patri­
 167

arhul sau papa , ar aduce călcarea drepturilor

S ta tu lu i; dar odată separată. S tatul nu ar m aî
avea dreptul, a fi gelos de alianţele Bisericeî.
Domnul Cuza arătă o m are ură de a se pune
sub jugul uneî singure femei. A st-fel D om na
sa legitim ă nu avea nicî o parte în lucrurile
publice. Acesta nu era un bine. O femee legi­
tim ă şi plină de virtuţî care nu trem ura a îm ­
părţi respunderea tronului, nu putea nici o dată
face reu. Nu este to t ast-fel cu o femee ce face
to t ascunsă. Unui Domn ’î-aşî tolera a face pe
Don Juan m aî bine de căt a face pe Ludovic
a l X lV -lea.
D octrina lui Don Juan , acest şerpe al luî A-
rim an, (Jelii reului, autorul morţei, p 6 te să fie
contrară m oralei; dar cel puţin ea se m ărgi-
nesce în viaţa privată, nulovesce interesele pu­
blice. Doctrina regilor cari ’şl făceau o suve­
rană dintr’o am antă cunoscută şi publicată, era
lovitore intereselor publice. O asemenea femee,
în persona căreia un suveran confunda persona
sa, devine adeveratul suveran, fără respundere.
Curtea trece la dînsa. Y iţiu rile , aici acope­
rite , au bun joc. Suverana ocultă lace to t reul
ce suveranul trem ură să facă.
T raîan cel maî bun din Cesari Komeî avea
minlonî. Boma trecea peste aceste slăbiciuni,
pentru faptele mari publice a le suveranului.
Aceste slăbiciuni nu lovlau în nimic interesele
168

publice. Cănd însă Plotina, fem eeasa, deschise

sînnl junelui A drian pe care îl făcu m oştenitor
al tronului; cănd acest om devine C esarşiprin
acestă influinţă lovesce libertăţile poporului,
poporul rege, uitând turpitudile luî Traîan pri­
vate , nu u ită pe acelea ale Plotinei. Traîan
se avilise, fără a lovi interesele publice ; P lo ­
tina se prostituase, spre a face nefericirea pu­
blică.
Faptele m ari ale lui T raîan aii înecat cu
strelucirea lor slăbicîunele private ale divinu­
lui suveran. Istoria nu va vorbi de Cuza pen­
tru rătăcirile lui. Ele vor fi înecate de desio-
birea poporal ii de clacă, de unirea te r ilo r , de
darea drepturilor politice la cei m ai m ulţî Ro­
m ani, şi dacă îl va m ustra căte o dată serios,
va fi numai atunci cănd se va am inti că nu’şi-a
vărsat săngele pentru unirea României cu T ran­
silvania şi nu ’şî-a term inat (Jilele, ucis pe p a­
văza sa îu bătălie.
Domnului Cuza nu’i plăceau m anifestaţiile
cu facle, rîdea de ceî cari le făceafa, şi le punea
to t-d ’a-una pe comptul desinteresateî am abi­
lităţi a poliţiei. Cănd fuse arestat în casa lui Cio­
cârlan şi cănd trupe de popor veniaQ şi’l insultau
pe stradă, Domnul sciind cu ce mijltice se că-
petau o v aţiile, se consola negreşit cănd pri-
m îa insulta. Avea vorbele crude cănd se necă-
jîa. Cănd m inisterul Catargiu dăte faîmosa de­
 III»

misie : «M ă ria Ta a î refusat,» Domnul Cuza,

vefjend pe acest m in istru , in tră în tr’un fel de
mănie în conversaţia ce avu cu capul reacţiei.
P e cănd acesta îi <|icea că sunt departe de tim ­
pi cănd boeri sciau a’şî face datoria : «— Cănd
Domni băteau la falangă pe m iniştri, respunse
Domnul. Îm î pare bine de am intire.»
Domnul adoptase maniera lui Napoleon [II
de a adresa scrisorrî către capul cabinetului.
Una din cele m aî teribile fuse aceea către Ca-
targiu prin care dăte un pecetluit D -luî Brăiloîu.
A doa către D. M. Creţulescu prin care se plân­
gea că din neveghîarea m iniştrilor seî, s’au to ­
lerat în cele d’ănteîu funcţii 6 menî nedemni.
Gesturile sele respundeau la mănia sa. La ca­
m eră o d a t ă , term inând discursul şi autjind
pe un deputat dintre aspirători la tron, şîop-
tind , apăsă pe cele din urm ă cuvinte energic
si bătu cu măna sabia. El avea m ultă iscusinţă,
petrundereşi tinetă. Espresie a clasei IId in Mol­
dova, el dăte guvernuluî ţereî o formă mai de­
m ocratică. Poporul se sim ţea în el sprijinit.
E l rîdea de toţi amici seî cari doriau a veni
la m inister. În tr’o seră venise la dînsul D. N.
Creţulescu ce era fără minister. «Este o m ire
nevoie m in iste ru l, <]ise D om nul; face pe «m
tris t şi posomorit. Vedeţi pe C. care avea spirit
şi apropo, acum tăcut şi posomorit, n u m a îg ă -
sesce o vorbă.»
170

Rîdea de m iniştri cănd vorbiau lim ba franeesă

în afaceri. Pe D. Iliescu care îî esplica în lim ba
franeesă coprinderea unui re fe ra t, îl întrebă :
lim ba rom ănă sau franeesă vorbîa m aî bine?
Cănd din boeri venîau la palat ca pieptul plin
de decoraţii,
* ' întreba cine a venit cu C răciu n u l,
ca să’i dea ce-va.
Nu perm itea nicî unui ministru să devie o
voinţă, şi nu îî refusa liberul eserciţifi , pe căt
Camarila nu in tra în afacere. înainte de 2
M aîu scria luî Librelict : «Ţine socotelă de m i-
m inistri. Eî sunt consiliari tronului. Ei sunt
responsabili.» Dupe 2 M aîu, schimbase to n u l:
(Jicea m iniştrilor: «Ţineţi socotelă că tronul este
respuinjetor.» Omeni cu cari se ser via în poli­
tică şi nu se bucurau de o bună reputaţie îi
prim ia în se c re t, îî încărca de favoruri şi a-
m abilitătî;
a 1
dar nu’i chiăm a nicî o dată la masă.
Nim ic nu’l în tărită mai m ult ca schim bările
m inisterelor ce era silit a face. înainte de a
form a noul m inister, suferia ca o m am ă înainte
de a nasce pruncul. M inisterul o dată încro­
pit, era voîos.
«Reputaţia timenilor m ari spânzură de ta ­
lentul scriitorilor cari au transm is memoria
lor la posteritate, — (Jicea Domnul Cuza căte o
dată. Scriitori la noi sunt înrolaţi în partide
şi ocupaţi a face caricaturile m iniştrilor. A st­
 171

fel că nu m aî sunt citiţî de public. Toţî suntem

espresia tim pului nostru.»
Îî plăcea să îndatoreze pe aceia ce voia a’î
face ai seî.
Egum enul grec dela o monastire, silit de m i-
m inister a face din casele noi ale m onastirei, ce
se term inaseră a tu n c i, o închisore a S ta tu lu i,
trim ise la unul şi îl rogă să mijlocîască spre a se
opri m inisterul de a face închisore din casele
monastire!, pentru care va da unuia din amici
seî săraci trei m ii galbeni sau doă moşii în a-
rendă ale m onastirei, cu p reţ s c ă z u t, ca să le
caute sau să potă a le da altura în arendă cu
preţui cel adeverat. Acela trim ise pe proprie­
ta r să se plimbe, ijicendu’i că are să spuie Dom­
nului îndată ca să ordone m inistrului a face în-
chisorea Statului din monastire.
Acela spuse Domnului să se ferescă de is­
pită , fără a ’i spune de proposiţia făcută. A doa
4i veniră la Domn doi fraţi, omeni din partide.
E i se rugară de Domn a ordona ca m onastirea
să fie apărată de a fi închis 6 re a Statului, după
cum voia ministru. Reuşiră la Domn. Unul
din ceî cari se rugaseră de Domn , dobăndi o
mie de galbeni dela călugăr, cel-alto moşie de
m unte în arendă gratis pe care o căuta singur.
E ra lip it pe lăngă Domn un grec. Acesta
părea a se bucura de m ultă sim patie lăngă
Domn. E l luase în companie cu un călugăr grec
172

ma! multe moşi! m onăstirescî în arendă pe nu­

mele lor, atunci cănd călugări grec! le arendau.
De m ult tim p nu plătise arenda. M inistrul
pune secuestru pe venit, îl ridică, după ru g ă­
ciunile luî, vetjendu’l a tă t de bine lângă Domn.
Cănd el se ruga, Domnul (Jicea m inistrului a ’i *
face satisfacţie; dar îu parte îi (Jicea a’şi face
datoria.
M inistrul de esterne, amic al grecului, chiar
în consiliul de m iniştri blam ă pe m inistrul Cul­
telor că nu favoră pe g re c , adăogând că a st­
fel e voinţa M. Sele Domnului. M inistrul de
•Culte respunse că recuntfsce legea şi nu vo­
inţa Domnului. D. Steeghe se indignă si pnse
totă hotârîrea a departa pe grec după mo­
şii. Venise la m inister un arendaş ce se plân­
gea că a plătit arenda la grecul fa v o rit, dela
care arendase moşiile, şi că m inisterul î! pune
secuestru spre a plăti. Acesta scăpă moşiile şi
confundă pretenţiile favoritului.
Domnul se vedea adesea nevoit a plăti dela
sine stricăciuni făcute de favoriţi se!. O dată
se jucară iu cărţi de un favorit, trei m ii de g a l­
beni destinaţi pentru o sc61ă. Domnul îi plăti
din chîeltuîelile călătoriei sele. Avea o particu­
lară sim patie pentru 6meni uşori şi fără voinţă.
Spre a atrage credinţ'. omenilor, nu conta pe
interesele de principii, ci pe interesul m aterial
către perstine.
 173

De aici a tă ta tolerinţă pentru uni. Soluţia

acestei teorii este dată de m u lt: credinţele
* sunt
maî ta ri de căt aurul.
Unde eraft la 11 F eurar to ţi aceşti favoriţi
pentru cari, ca să’i m ulţum iască, Domnul to­
lerase a se înlătura legile ?
La balurile sele ce erau splendide, nu venlafi de
căt f6rte puţine familii din clasa aceea ce prin
im itaţie îşi luase rola nobileţei din Saint Ger-
main din Paris. N obileţa de nascere nu a esistat
la Romăni. Instituţiile lor ăncă dela început afl
fost democratice. Singura aristocraţie ce aveau,
era aceea a funcţiilor, pe viaţă. N um ai numele
şi averea aveau ereditate. In tim pi m aî vechi
nici numele de fam ilie, căci toţi se subscriatt
cu numele de boteţl şi cu rangul, ceea ce dovo-
desce că numele de familie nu avea nicî un
prestigifi. Acestă nobileţe neereditară privlu,
în Domnul Cuza un gâde al privilegiului el.
Nu m ergea la balurile sele, ni> 1 la mesele solo.
Invitaţi, uni respundeati că suntlănceijî, şi oşîad
sera la teatru sau se primblai! pe strade spre a
li ve^uţî.
Clasa a doa care dela un tim p prosperase a-
tă t sub raportul m aterial căt şi intelectual,
domnia în aceste serb ăto rî, dând lusulul o
o formă şi o strelucire care nu era ăncă cunos­
cută. In tim pi domnului Bibescu, la un bal, o-
ficeri de serviciu prim iră damele do duna fin
telu şi le duseră la un capet al salonului, pe
cele de clasa doa le prim iră şi le duseră la a lt
capet al salonului, ast-fel balul se îm părţi pe
clasele politice. Căţî-va bărbaţi, superaţide ace­
stă preferinţă insultătore şi stupidă, plecară cu
soţiile lor. Acestă clasă era resbunată în balu­
rile Domnului nivelator de clase. E ra chiar cru­
dă. Din aceste cause clasa ăntelu era reservată.
2 Maîu a făcut mare schimbare. Pentru aceea
are partizani şi adversari. Credem că este locul
aici să aruncăm căte-va vorbe acelora cari com­
bat ăncă acea epocă de egalitate de drepturi.
Am auijit prin cluburi, chiar în camere, omeni
cari în tim pul regulam entului şi sub constituţie
eraii desm oşteniţî de drepturi politice, făcen-
du-se eco al vechilor lor tirani, fâcend o crim ă
din principiile dela 2 Maîfl. Rom ănul a restabi­
lit bine lucrul acesta. 2 Maîu şi 3 Maîu. 2 M aî ti
era libertatea ţeranilor, egalitatea drepturilor
politice; 3 Maîu era despotismul, cam arila,
favorul, risipa avereî Statului, a rb itra ru l, cu­
mulul funcţiilor. Fără «cele principii ce le bla­
mez, aceşti omeni nu ar fi in tra t în camere ca
deputaţi şi senatori, n’ar fi fost nici alegători,
n’ar ti fost priviţi astă-^I de stăpîui lor; şi ca
să p6 tă dobîndi drepturile ce le-aQ dat lor
2 Maîu, ar fi fost nevoiţi, precum s’a ve<Jut, să
işl creeze averi mincinose, cu alte voibe să vie
a apăra în cameră drepturile patriei, libertatea,
 17.*»

dreptatea, morala, prin rnijloce imorale, prin

acte mincindse. P înă la 2 Maiu numai ceî cu
venituri de patru sute galbeni, cu capitale de
şese sute galbeni şi m ari proprietari erau ce­
tăţeni, aveaft dreptul a se ocupa de lucrurile
patriei lor. Ceî-alţî toţi erau desm oşteniţî, erau
proprietatea celor avuţi.
Vodă-Cuza a sfărâm at o castă. E galitatea
drepturilor politice era pusă, precum am ve<Jut
din scrisârea D -luî N egri, ăncă dela 1861 sub
ochi Puterilor garante.
Constituţia a mai restrâns acest m are drept.
Acest pecat este pecatul seu. Să trăiască sufra­
giul un iv ersal! Romăni pînă nu vor fi toţi ale­
gători nu vor înceta u’a fi proprietatea claselor.
Daca nu este frică că guvernul să nu facă ale­
gerile prin glote, cine ne opresce d’a face o lege
prin care guvernul să fie cu to tu l în lătu rat din
eserciţiuî alegerilor? Cine ne opresce a face a-
legerea liberă de puterea esecutivâ ? Cine ne
opresce a da poporului instrucţia şi educaţia
politică pe care chiar astă-^i ’î-o oprim ? Cine
dacă nu doctori regim elor usate şi turm ele de
nepăsători pe a cărora ignorinţă aceşti doctori
vechi şi uoi ’şi-au aşezat dreptul lor ? nici doc­
tori, nici nepăsători nu sunt naţia romănă. La
naţie ne adresăm.
Domnul era îucredintat 4
de un lucru,7 că sul»
regim ul seu nu era persecuţii; el înţelegea per-
 176

secuţiile fapt al despotismului care urmează

prada sa prin t<5te mijlocele, ucideri, despoîerî,
închisori, confiscaţii, etc. In guvernele liberale
ăncă este un fel de persecuţie, şi acesta este cea
mai rea căci se învelesce cu legea, care esistă
acolo unde domin patim ele şi unde cuvînbul
nu a decretat libertatea pentru to ţi de căt pe
carte. Acestă persecuţie era de m ulte feluri; o
clasă, o familie, o personă cănd nu erau cu gu­
vernul, erau lovite în interesele lor, sau în pro­
cese, saii în eserciţiul funcţiilor, sau în alegeri.
Un om onest, capabil, trebuitor, era persecutat,
dacă nu era din cercul acelora ce erau servi aî
voinţei guvernului. D ar persecuţia legală nu se
pdte face de un guvern fără conivenţiapoporului.
Causa reului vine dela noi înşi-ne. In tr’o socie­
tate liberă, persecuţia asupra unui om cată a
fi sim ţită de toţi.
P ersecuţii de resortul guvernului despotic nu
s’au urm at; dar persecuţii legale s’au făcut, se
fac ăncă.
Nepotism ul şi favoritismul fuseră nisce
fructe ce se c6pseră la s6rele co n stitu ţiei, şi
um plură cu sucul lor corupt arborul. Sub regu­
lament, destul era să nascî ca să fii ban mare.
Abusul era regulam entat. Lumea -e făcuse cu
abusul. M ulţum ită acelor omeni din 1848 a tă t
do calomniaţi, se schimbă lucrul, se făcu leginoî.
Nepotismul şi favoritismul nu secară , dar se
 177

îm puţină, se criticară ca o violare a d rep tu ­

lui comun. Guvernul lăsă friul liber funcţiona­
rilor şi veni la a rb itra r; acesta g&si protecţie
în oprirea ce se făcu Prese! de a vorbi liber.
Sa formă o stare de 6 meni fără m ustăţi în funcţii
înalte , fără diplome de bacauriaţî cel puţin ;
unde vedeai prefecturile şi alte funcţii superi-
ore date la cei ce iau fetele celor dela putere,
date de (Jestre. Aceste abusuri nu se vindec
de un Domn , cată ca spiritul public să le lo-
vîască prin ridicul.
Lordul Palm erston fuse una dată interpelat în
cameră că pusese în cele m ai im portante func­
ţii pe nepoţi, gineri, veri seî. «— in adever,
respunse lordul, dar am garanţie că t 6te ace­
ste rude au instrucţia şi onestitatea. De a fi
rude cu m inistrul, nu este o crim ă care să facă
ca eî să nu maî fie n ecesari, nicî să se bucure
de drepturi ca cei-alţi cetăţeni liberi. Spune-
ţi’mî dacă una din aceste rude nu este onestă
şi capabilă.» Aicî este cestia, onestă şi capa­
bilă; a nu fi nicî una nicî alta şi a fi num ite în
funcţii m ari, este nepotismul, este favoritism ul.
Domnul se credea g a ra n ta t în ăutru şi afară
cănd vedea votându-se sume m ari pentru spi­
oni şi pentru presă. Spioni în tr’un regim unde
este libertatea presei şi partide , nu m ai suni
necesari, de căt a veni şi a spune minciuni
să’şi îa salariul lor. Presa p lă tită , vorbesc o
12
178

dată, şi cănd nu sunt fapte, este silită de opi­

nia publică şi de pudore, a combate ce a lă ­
udat m ai ’nainte pentru bani.
Ast-fel veijurăm că de şi se votă mai la un
milion pentru presă, dupe 2 Maîu presa străină
era tare în tă rita tă asupra guvernuluî. Afară de
acesta este ce-va imoral care nu suferă a se
pune în serviciul unei libertăţi sincere.
Ce sunt necesari spioni în mijlocul nostru ?
T<5te guvernele ’î-aQ avut. Îî despreţuîesc, dar
îi păstrează, p ic că’î ţin în interesul păceî pu­
blice , să cunoscă ce spun personele influiute,
să studie sim ţim entul poporan.
Spionagiul ar fi tolerabil, <Jice Montesquieu
dacă s’ar putea face prin omeni oneşti. Se face
prin pers6ne infam e, deci lucrul este infam.
Spionul se încelă, are urele şi sim patiile sele ,
născocesce şi minte. D ar de m ulte ori fondurile
secrete se mănc fără a se da în destinarea lor.
Ce a făcut presa p lătită şi spioni pentru re­
gim ul trecut cu care s’a chîeltuit sume m ari ?
O pritu-’l-au de a cădea? A sigurat-au liniştea pu­
blică? Spusuîau adeveratele opinii a le p a rti­
delor ? N u !
Autorul libertăţei ţeranilor şi egalităţeî drep­
turilor politice, nu voia să dea ăncă libertatea
1‘agistratureî prin inam ovibilitate. C ăndjusti-
ţia mi era separată de a d m in istra ţie , ina­
movibilitatea putea să am eninţe libertăţile pu­
blice. Astă-rjî nu mai esistă acea frică. In dată
ce se despărţiră cele doă puteri, trebuia să se dea
garanţiile de neatârnare cari să potă scăpa ne­
atârnarea lor recipcocă. Acesta nu s’a făcut şi
ju stiţia a remas în m ăna puterei esecutive prin
num irea judecătorilor de m iniştri. M inistru sau
Domnul care dispune de judecători, dispun ase­
menea de judecaţi, şi atunci nu m aî este g a ­
ranţie. Judecăţile sunt acte de conştiinţă , iar
nu de disciplină. Judele cată a fi cu totul liber
în apreciaţiile sele şi inam ovibilitatea sa este
urm area silită a acestei posiţiî. S’a opus to t-
d ’a-una un singur argum ent, că judecători sunt
ăncă despoiaţi de cunoştinţe şi caraterul de drep­
tate, şi a’î face astă-^î inam ovili ar fi un reu
m ai m a re ; dar judecători inamovibili nu sunt
•ore supuşi la judecata Curţei de Casaţie ? Cine
a r opri pe Curte a ’i fărăm a cănd ei nu ar fi la
înălţim ea misiei lor? Este organisaţia dar în faţa
căreia cade argum entul acelora cari ’l pun în a ­
inte, nu pentru interesul public, ci pentru arobi
ju stiţia m inistrului, pentru ca să dispună g u ­
vernul de judecători şi de judecăţi şi îecă de
ce cată să ne ferim : de înriurirea acelui m ini­
stru.
V reţi să aveţi dreptate , făceţi dreptatea li­
beră prin in am o v ib ilitate! E a este sancţionată
de spiritul p u b lic , este în arm onie cu n atu ra
 180

funcţiilor, este o garanţie pentru libertatea şi

proprietatea cetăţenilor.
Senatul a elaborat un asemenea proiect. Re-
tra su -’l-a guvernul după obiceîu ? Şi cu judecă­
tori, faceţi inamovibili şi pe institutori instruc­
ţiei prim are, căci aţi făcut num ai pe profesori
instrucţiei superi 6re, şi aţi creat un monopol.
Ori unde judecători se numesc de m inistru,
unde nepoţi putereî pe ceî slabi îî prigonesc,
judecători, casă nu îi scoţă sau ca să’şî facă cari­
ere, din dreptatea omenescă îşi fac scară la pu­
tere. A st-fel la noi dau dreptatea la ceî t a r i , fie
şi hoţi, şi asfel legea nu m ai este d’o potrivă
pentru toţi.
Un lucru care era sim patic guvernului tre ­
cut, era centralisarea. Acest viciu al guverne­
lor constituţionale se măresce după căderea lui
Cuza. T eatrul romăn, instituţie liberă, cu mare
subvenţie, se pune sub guvern. Actori sunt sa­
lariaţi de guvern şi declaraţi ca funcţionari din-
tr ’o secţie a m inisterului, un com itetrevede pie­
sele dram atice şi îa rola de censorî ai poliţiei în
ceea ce privesce piesele derepresintat. Nicî oşeo-
lă spre a forma artişti, spreaform a gustul şi ar­
tele; Subvenţiile date de S tat la T eatru au un
scop, a forma arta, iar nu a face să petrecă pu­
blicul unui oraş, căci atunci ar trebui să plă-
ti'wcă wi pe Kaşca ce face deliciul băuturilor de
line. Mu este dator districtul Doroboiuluî a
 181

plăti im posit pentru a se susţine un T eatru su-

pusguvernuluî, să se amuse poporaţia unui oraş.
Acesta o pote face m unicipalitatea. D ar distric­
tu l Dorohoiului p 6te p lăti pentru desvoltarea
artei, căci d’aicî profită t<5tă naţia. Reu trebue
să le pară m iniştrilor Domnului Cuza că nu au
avut eî acestă idee.
Nicî odată nu au părut m aî m ulte satire ca
în tim pul ce precedă căderea Domnului. în tre
altele şi acestă satiră :
Cogălnicenu
Şi Creţulescu
Ca Savel M ânu
i B ălan eseu
f u feştelit.
C ea-l-altă strofa vorbia de a lţi patru favo­
riţi subalterni ai tronului, şi, după ce îi numia,
le ijicea că s’aîi înţolit.
Presa la noi a cătat m ai to t-d ’a-u n a să se
schimbe în pamflet. Pam fletele apar cănd so­
cietatea este năbuşită. A tunci fac efect. Cănd
societatea însă este fericită, num ai fac a rîde.
Cănd societea su feră, aceste ace înţep şi fac
sănge. Pam fletul apare atunci cănd guvernele
fac din naţie o proprietate a lor.
Orî-ce constituţie este o m inciună, fără seif
guvernement. Acesta a fost nefericirea F ra u ­
d e i, fericirea şi libertatea Angliei şi a S tate-
lor-U nite, singurul mijloc de a face ca guver­
182

nul să uu m aî fie privit de naţie ca o causă

contrară causeî sele,.
De m ulte orî ele fac de nu dorm şi nu m ă­
nânc tirani. Satira Menipea în Francia dăte
ligeî o lovire de morte.
Aceste pamflete cată să fie naţionale şi libe­
rale spre a in te re sa ; de nu vor fi a s t-fe l, sunt
privite ca opinii ale p o liţiei; atunci cănd apar
fără nume de autor şi nu scie nim eni de unde
vin, au aerul misterios care le fac tem ătore. A -
ceste pamflete în aceste condiţii fac to t-d ’a-una
m aî m ult efect. P e t 6tă dim ineţa Domnul ci-
tia câte o placardă ce se se arunca pe strade şi
se lipia pe p a la t: « Casă d e d a t cu chirie în cu-
rănd.'»
De câte orî se conspiră pentru o resturnare,
pamfletele vin înainte. D ar Domnul Cuza era
nepăsător la aceste semne. Credea că naţia ro­
m ănă este o naţie de sibariţi. Aceste pamflete
erau prea dese ca să nu fie semnalul unei con­
spiraţii.
Pam fletul este un jurnal concentrat, el v o r-
besce num ai cănd are ce-vasă^ică, şi prin ace­
sta chiar se face im portinte. Pam fletul este ţi-
petul sardonic al poporului ce suferă.
Guvernul Domnului Cuza era constistuţional,
dar nu era self-guvernement, guvern prin sine
Însuşi, guvern direct prin cetăţeni. Astă-<JI se
proclama egalitatea drepturilor laalegerî, şi m ă-
 183

ne numesce pe deputaţi m in istru l! Seif guverne-

m ent este oposiţia centralisăreî. Regimul Dom­
nului Cuza nu m erită alt nume de căt regim ul
centralisăreî al căruî pontifice nu era D. Cogăl­
nicenu , ci D. C. Bosiauu. Este un guvern care
a reuşit de m ulte ori după tim pi şi după ca­
racterul n aţiei, dar astă-<jî chiar la noi n u in a
p 6 te face bine. Acesta s’a citit pe figura ţereî
cănd ea a eşit din puterea guvernului unui om.
Seif guvernem ent nu înţelege tu tela adm ini­
strativă.
Seif guvernem ent nu este nici guvernul di­
rect ab solut al cetăţenilor în t 6te afacerile pu­
blice. Acesta nu este putincîos în nicî o cetate,
nici în tr’un S tat. Este vorba de a fi libere de
guvern nisce in stituţii libere , precum religia ,
sctila, ju stiţia , m unicipalitatea.
L ibertatea absolută pentru to t ce este de do-
menul privat şi de adm inistraţia directă a afa­
cerilor locale, o intervenţie în afacerile provin­
ciale şi generale, ne lăsând guvernului cen tral
de căt atrib u ţii pentru cari se cer u n itatea
vederilor, îuţim ea esecuţieî, esperienţa lu cru ri­
lor şi întrebuinţarea puterilor comune. L u cru ­
rile ce sunt m aî presus de com une, acelea re­
vin de atribuţie a guvernului. Este principiul
constituţional aplicat la afacerile locale.
Acesta este guvernul promis de D. C ogălni­
cenu. Dacă nu ni l’a dat, credem că nu a put ut,
184

căci un asemenea guvern nu se capetă de căt

prin respăndirea instrucţiei în m ase, prin des­
voltarea instituţiilor în fiinţă, desvoltându’l în
sim ţul libertăţeî şi iniţiativei individuale, prin
onorarea 6 menilor ce serv fără salariu, prin ab­
negaţia a to t ce privesce interesele private.
Nu s’a făcut nimic pentru acesta, în tim pul
Domnului acusat de o politică de centralisare.
Nu s’a făcut nimic nici după ce a plecat acel
Domn. Constituţia nu s’a aplicat ăncă prin pro­
vincii.
Constituţia nostră are m ulte lucruri b u n e ;
darlegea electorală se contrazice cu m arile prin­
cipii de libertate şi e g alitate ce a proclam at,
Admiţend desfiinţarea tutulor privilegielor şi
m onopolurilor, toleră pe unele prin legi de­
cretate şi în fiinţă acum.
Privilegiele în politică sunt drepturi acordate
la uni, retuşate la alţi.
Alegerile sunt un privilegifi. Privilegiul cor­
pului profesoral a alege S enator; Episcopi in­
trând de drept în ad u n are; Foşti m iniştri şi
fOjti coloneii, intrând în Senat pentru aceste
condiţii, în lipsă de altele. P rivilegiul capita­
lului numeros. Privilegiele nem ărturite sunt
nenum erate. Ele ss contrazic cu principi de e-
gulitato. Singurele privilegie admisibile nu pot
li altoie do căt persona sacră şi inviolabilă a
 185

Domnului, recompense naţionale pentru stre-

lucit6re servicii.
Toţi cetăţeni unui S tat nasc egali. în prin­
cip to ţi au acelaş drept. Se p 6te că s’au fă­
cut pentru cuvinte politice aceste p riv ile g e ,
dar ele rem ăn to t-d ’a-una în contrazicere cu
sim ţim entul dreptăţei, cu sim ţim entul de ega­
litate al naţiei Romăne.
Domnul Cuza, cu tote defectele sele, avu o
virtute pentru care naţia îşi va am inti în to t
d’a-una. Căt tim p el domni, se form ară diverse
partide pentru putere şi se urm ară unele pe
altele; dar aceste p artid e, aceştî m iniştri nu
eraţi nicî o dată impuşi de politica puterilor
străine. Komăni erau atuucî m ăndri cănd ve­
deau îu libera Grecie m inisterul rus, m inisterul
engles, m inisterul fran es, pe cănd în tr’însa
n’au fost nicî o dată de căt m inistere romăne,
bune sau rele , despotice saîi liberale : dar to t-
d ’a-una voinţa Domnului sau a tereî.
Lavalette <Jicea aginteluî ţereî : «Vii să’mî
spunî o noâ schimbare de m inister?» nu ijicea
în s ă : «Scrie să se schimbe m inisterul acesta, să
se numîască a c e la , căci ast-fel este voinţa no-
s tr ă .» N icî acesta nu s’a făcut atunci. Yodă
Cuza tolera îu adm inistraţie m ulte rătăciri, dat­
ei era romăn.
Regim ul luî 2 MaiG, dic liberali, este ago­
nia guvernuluî despotic. In el se om<5ră cel din
186

urm a despotism pentru Rom ânia. Acesta nu

fuse ast-fel. N aţia sub principiile de libertate
urm ă a fi o proprietate a guvernului, căci con­
ducători eî n u ’şî curăţiseră ăncă sufletul de
principiile de castă şi de privilegie. Să în ţe le g i
că naţia este suverană în tr’o constituţie, că orî-
ce om este un cetăţean liber şi are drept a lua
parte la lucrurile publice; să înţelegă că resi-
stinţa legală este ra ţia c o n stitu ţie i; că tote a -
ceste drepturi lipsind sau nefiind p ra c tic a te ,
constituţia devine nu n u m a i netrebuincîtisă
dar o nefericire publică.
Arm atele se m ăriau şi se scăd eau , se schim­
bau ca să se creeze un mijloc spre a motiva,
contracte de chîeltiueli mari cu neguţători Fran-
c ie î, căci aveau credinţa că tote acele con­
tracte cu comerciul Francieî interesai! acel gu­
vern în m enţinerea Domniei şi Statului şi ga­
rantau ţera contra ideilor de cucerire a le unor
puteri. Nefericită este o ţeră cănd nu varsă
săngele seu spre a ’şî păstra drepturile şi liber­
tăţile sele şi cănd crede a păstra drepturi si
libertăţi cum părându-le cu aur dela tira n ise î!
Din robia lo r , din um ilinţa lor, guvernele
Românilor ’şi-afi făcut un m erit m aî în to t-
d ’a-una, dela epoca cădereî spiritului naţional
piuă 111 tim pi de astă-^i. A cesta a fost virtutea
robilor a suferi lanţurile tiranilor. Tronul, m i-
niaterul d a i drepturi, dar im pun m ari datorii.
 187

Domni, m iniştri, represintanţi naţiei, cănd nu

fac sacrificiile vieţeî lor peutru fericirea patriei,
nu sunt demni de a se bucura de posiţia ce le-a
dat naţia. E i îşi calc datoriile lor. O naţie în ­
săşi nu este demnă de libertate , de indepen-
d in ţă , cănd nu face nicî un sacrificiu pentru
ele.
Tote naţiile lib e re , în to ţi tim p i, sacrific
săngele l o r , aurul lor în lupte. Luptele nu le
speriu. Curagiul ce le dă convingere drepturilor
§i datoriilor lor, le face to t-d ’a-una a trium fa.
Ast-fel fac naţiile cari au viaţă, cari au drept
a fi m ari şi libere. Acolo însă unde nu este via­
ţă, unde inim a este degradată, unde virtuţile
sunt înlocuite deviţiuri, unde datinele sunt rele,
unde legile nu se esecut, unde omul onest
este despreţuit şi furul încununat de o societate
coruptă, patria este o proprietate acelor ce căr-
muiesc.
Sub guvernele constituţionale, naţia este su­
verană. E a delegă pe Domn şi pe m iniştri a căr-
mui sub contrololul deputaţilor, saG advocaţi­
lor eî. Guvern şi deputaţi sunt şerbi naţiei su­
verane , salariaţi de dînsa, lă u d a ţi, onoraţi de
dînsa. Cănd cel ce cărmuîesc sau vor cărm uir
trădez interesele suveranilor şi fac din causa i-
nam icilor patriei causa partidelor lor, castelor
lor, fam iliilor l o r , naţia su v eran ă, cănd nu a
devenit ea suverană, sclava şerbilor sei salari­
188

aţi, prin asociare cu tirani spre despoîerea pa­

trie! de suveranitatea sa, spre îm părţirea între
eî a tesauruluî public, nu toleră nicî un guvern
care se abate dela legî, care, spre a avea spri­
jinul inamicilor ţerei lor, suferă influinţa străină
şi îm preună cu streini inamici, om 6ră autono­
m ia patriei lor, viaţa patriei lor, libertatea pa­
triei lor. Acolo însă unde guvernul este pro­
prietar al ţerei, unde ţera este proprietate mo-
ştenitore a guvernuluî, unde constituţia este o
minciună, unde bunurile patriei sunt mâncate
de guvern şi de imfamî sateliţi, unde legile sunt
violate pentru interesele străinilor în compli­
citatea im fam ă de tră d a re ; unde biserica este
o poliţie a guvernului, scolele o poliţie a guver­
nului ; unde cei cari propag în public sunt
cum peraţî cu bani de inamici patriei, ca săm in-
ţă, ca să deturne inimile dela sacrificii pentru
binele p u b lic ; unde tîlh aru l, trădătorul, îşi cre-
ază un drept în simpatiile guvernelor şi guver­
naţilor şi vin, în numele on<5reî, a sprijini ce nu
este o n o ra t; unde guvernele violez alegerile,
unde cel cinstit este gonit dacă nu serbă inte­
resele tiranilor şi cel necinstit încununat, unde
serbă causa tiran ilo r; unde arm atele, fice a le
patriei, ju r credinţă tiran ilo r, dar nu p a trie i;
unde m am a blăstem ă pe fiu că nu a prădat cănd
a fost la putere, ca să potă în urm ă satisface e-
siginţele lusului şi im o ra lită ţe i; unde nu mai
 189

esistă de căt sim ţim entul pism eî; unde m eritul,

ce escită p ism a, este prigonit şi mediocritatea
este rid ic a tă ; unde ceî ce au p răd at ţe r a , ceî
ce aii tiră n it ţ e r a , vin şi vorbesc de onore, de
libertate şi îm pletesc cununi, — acea naţie nu
m erită de a maî fi. Vestcjindu-se pe ghirlanda
um anităţeî morale, demne, p u re, se şterge ca
o pată după o frunte pură.
Ast-fel se perdu regim ul trecut, înaplaudele
generale. D ar v a i! aceia cari îl resturnară lu­
ară ore altă cale ? Ţera este astă-clî maî puţin
proprietatea guvernului ? Constituţia şi legile
sunt respectate m aî m ult ? Eisipa tesauruluî pu­
blic este pusă.în hotare m ai m u lt? Opinia ale­
gătorilor este m aî liberă ? Favoriţi, cum ularzi
putereî au încetat ? Guvernul în faţa străinilor
are maî m ultă dem nitate? P atriotism ul face pe
guvern şi guvernaţi a face sacrificii ? Un guvern
care a avut uobilul curagiu a ridica drapelul
unireî tutulor Eom ănilor, a găsit în omeni alt
de căt ura străinilor şi hula trădătorilor de pa­
trie, aplaudaţi de turm e de robi ? D reptul au­
tonomiei ţereî este astă-rJI m ai scump Eom ă­
nilor chîăm aţî a veghîa la menţinerea lui, cănd
tra ta tu l de Paris care ne dă plină autonomie,
se violă ; cănd autonomia ţereî se c a lc ă , cănd
naţia Romănă nu maî p6 te să aibă guvernul
care voiesce şi guvernele naţiei se numesc dela
Paris şi dela Viena ? Cănd turm ele de sclav!
190

ce represint naţia desmoştenită de suveranitate,

trem ur la ideea d’a protesta contra violărei u-
nor drepte sănte căpetate prin sângele strebu-
nilor noştri ? Favoriţi regim ului trecut, espre-
sii de viţiu, nu fuseră preoţi tem plului lui A ri-
man, ce reveniră cu dogmele vechi? M itra ,
Zeul binelui, lum ina vieţei, nu fuse invins în
urm ă de A rim an şi şerpele seu, re u lu i,
autorul m o rţei, întunerecului? Un singur om
lipsesce din cununa de f e r , este Cuza. Un
Domn pliu de virtuţi îî luă locul, dar ţera se
cărmuiesce de sistemul tre c u t, de omeni cari
introduseră în acestă teră,
* '
cu co n stituj tia,7 sis-
tem ui de corupţie, sistem ul de morte, de întu-
nerec, de viciurî şi de um ilinţă.
Domnul Cuza, care ţinea la m ulte ceştii de
drepturi a se reînfiinţa, veni dela Constantino­
poli încântat de ideea de a restabili* întocmai
dupe dorinţa puterilor juridicţia consulară în
România. Se credea că acesta fusese una din
condiţiile recunoscerei S tatu tu lu i dela 2 M aiu.
Chiamă în tr’o <Ji consiliul de m iniştri şi, lu-
ftnd cuv întul, face am ari m ustrări D-luiOrbescu,
ministru al justiţiei, că nu va să ia mesurî a se
ordona tribunalelor şi curţilor spre a recun 6sce
juridicţia consulară. Orbescu respunse ca m i­
nistru Uomân, că nu va face nicî o dată acesta,
neliind voinţa naţiei sele.
 191

Domnul se supără forte m ult şi nu m aî (Jise

nim ic. D ar Orbescu ţinu tare.
A doa <Ji vetjend pe Domn, îm î <Jise să con-
siliQ pe Orbescu a’şî da dem isia. Îî aretaîu că
efi însu’mî doresc a me r e tra g e , din causă că
principiile mele nu îmî perm itea să stati în m i­
nister. Profitaîu de acesta a <Jice Domnului că ar
fi prudinte a se chîăma un a lt m inister ca să e-
secute actul dela 2 M a îu , omeni cari nu ’l-au
f ă c u t, că acesta va da putere actului şi tro ­
nului , va da garanţii naţiei pentru principiile
m ari din acel act şi speranţa că cele ce în acel
act semăn prin natu ră lor a guvern personal
şi desmint principiile de egalitatea drepturilor
politice şi libertatea ţeranilor, vor înceta îndată
cu venirea unuî a lt m in ister; pe cănd cu m i­
niştri ce au făcut pe 2 M a îu , este de asceptat
a se nutri şî m ări urele causate de o lovire a-
tă t de puterică. Domnul păru că gustă aceste
idei. îm i «Jise să vorbesc cu Ion G hica, B ră-
tianu şi cu Kosetti. Nu am vorbit nimic, căci
m aî vorbisem altă dată şi am rem as cu vorba.
După mine aici fuse o mare er<5re. Tronul ar
fi scăpat dacă Domnul ar fi schim bat m iniste­
ru l şi ar fi lăsat acţia, chiar cu concesii în fa­
vorul lib ertătei, în m ăna acelora a cărora ac-
ţie deja circula în t<5te fibrele naţiei prin pu-
tericu l prestigiu al libertăţeî.
Domnul Cuza ar fi făcut a c e sta , dar din ne­
192

fericire făcea mare cas de consiliile Camarilei.

Avea căţl-va amici demni şi oneşti, interesaţi
numai de binele tronului, Pisoscbi, Silion, dar
nu’î asculta. Domnul credea naţia guvernabilă
numai prin corupţie, precum cred m ulţi ăncă a-
stă-(Jî. Seam ăgea. N aţian u era stricată cinum ai
o parte de omeni, espresii a leregiunelortrecute.
Aceia păreau o adunătură de robi fără misie, o-
meni cari compromitase tote tronurile şi cari
îşi urm ară misia fatală a compromite şi tronul
celaînceputpăruseam eninţătoruneîsc61e,— dar
naţia era pură în to t ce nu era în serviciul ad­
m inistraţiei.
Dar din causa ignorinţeî în care o ţerm u ri-
se tirani e i, ea nu.scia ăncă că sub constitu­
ţie ea era stăpână. Credea că este ursită a fi
proprietatea ce lefi' ce o guvernau. Vodă Cuza a
fost victim a sim patiei sele pentru omeni seî.
Nicî un Domn nu va putea să se susţie dacă nu
se va întem eia pe popor, pe naţie. 6 meni fără
principii, dau lovirea ori-căruî stăpîn îî plă-
tesce.
Străini de afară respect pe un Domn pe căt
el este în ăntru sprijinit de naţie. Atunci el de­
vine espresia naţiei, şi o naţie este to t-d ’a-una
mal respectată de căt un om. A fi tare în afară,
cată a li tare în ăntru. Un Domn nu se întăresce
de căt atunci cănd face fericirea celor m aî mulţi,
cănd face c.i legile să fie pentru toţi, şi adm ite
 193

cu plăcere mijlocele de control şi de resistinţă

legală contra abusurilor de putere, şi nu u ită
misia sa că nu este proprietar ci un protector
al poporului. Dar Domni în trecut erau rival!
a! poporului şi ai boierilor; eî ţineau în igno-
rin ţă poporul, ca să’l slăbîască; ca să slăbiască
pe boerî, îî lăsau să abuze de putere.
Erau învinşi şi învingători, apăsaţi şi apăsă­
tori, devoraţi şi devorători. Domnul nn sciu a
se declara cu curagiu pentru apăsaţi sau pentru
apăsător!. Voi a cărmui cu o parte din aceşti
din urm ă, cu acei ce vin m aî ănteîu la picîorele
tronului şi cari sunt to t-d ’a-una ceî m ai re!.
A st-fel egalitatea drepturilor politice nu
produse nici un r e s u lta t, şi cănd poporul fuse
chiăm at la alegeri, nu ’i se tolera altă voinţă de
căt a g u v ern u lu i, care, neavendcontrol şi res-
pundere, nu era bună.
T otul era dar a începe dela capet. Dom nul
Cuza nu înţelegea acesta. Principiele fuse luate
pentru mijloce.
D acă naţia, daca to ţi aceşti Domni şi m ini­
ştri cari au ţin u t ţera în loc, ca să o facă pro­
p rietatea lo r , a r fi cercetat istoria naţiei Ro­
măne , ar fi ve^ut că nicî o putere nu a putut
dura cănd nu a fost basată pe drepturile celor
m aî m u lţî; că însuşi ceî m ai m ari Domn! a i
trebuit să piară cănd au personificat suveranita­
tea naţiei, lauri eî, în persona lor; viaţa eî, glo­
13
194

ria eî, în persona lor sau 6meni lor, şi nu au sciut

să’î dea îu schimb cel puţiu o bună stare m a­
terială.
în acele tim puri preparasem un m emoria
Domnulnî contra ideeî care era născută din
t6te acele verităţi, a trece ţera la A ustriaeî, a-
c^stă idee funestă de a ucide la Dunăre Senti­
nela latinism ului. Iecă sim ţul acelui memoriu.
Eom ăni au învins şi aii colonisat Dacia cu
ţatin î rustici cu cari au coloniat S p a n ia ,
Francia, Ita lia şi alte părţi. După T raîan ace­
ste colonii latine dela Dunăre, cari esistau chiar
înainte de resbelul Daciei, fuseră adăogate prin
noi coloni pentru întărirea lum ei Romane. Dar
sub A u relian , se retraseră oştirile, rem ăind
.polonii civili. Cu acesta latinism ul se slăbesce.
Astă-ijî cănd panslavismul şi pangermanismul
am eninţ să nimicescă braţele panlatism uluîdela
Dunăre, actistă sentinelă latină din O rient;
cănd Rom ănia este am erinţată d’a fi încorpo­
rată cu A ustria, — se pot scăpa interesele latine,
prin modul întrebuinţat de Cesarî înainte de
Aurelian, adică a se m ări naţia latină Romănă
şi a se g aranta contra panslavişm uluî şi pan-
germ anism uluî, priimind, prin colonî francesi,
italiani, ispaniolî, ce ne-ar trim ite aici şi ’î-am
aşeeja pe moşiile Statului, viaţă putere. Ace­
stă colonisare, nu numai că ar da Rom ânilor,
viţă la tin ă , sentinelă a panlatinisnpuluî, viaţa
 195

şi puterea a’ş! îm plini misia lo r, — dar ăncă

a r interesa şi m aî m ult cele tre i m ari puteri
latine sub m itropola F ra n c ie î, la sorta n6stră
de latinî, la libertatea ginteî nostre, şi ar pune
pentru to t-d ’a-una ideea funestă de a ne da
A ustriacilor la o parte. Rom ăni au moşiî m ari
ca Pricipăţelele şi Bucăţelele G erm aniei şi Ita ­
liei, Pe aceste moşiî coloni Francesî, Italian!,
Spanioli, Portugesî, a r putea, trim işi prin pri-
vighîerea m etropolei F rancese, cu chiăltuîala
acestor S taturi la tin e , să găsîască pe aceste
moşiî R om ănescî, terîm urî g r a tis , în pog6ne
cum s’au dat la to ţi R o m ăn i, şi atunci naţia
Romănă, îm prospătată şi m ărită cu elemen­
tele ei naturale, căpătend putere, nu va m aî fi
am eninţată de a fi robită, nicî de A u stria c î,
nicî de m aghiari, nici de Ruşi. D ar acel Domn
că()end, şi Rom ănia priim ind o s6rtă, contra
acestei idei, nu am m aî dat mem oriul.

BIBLI
 *>

~J?- e*. a-:îi

<*
Q-< tt 7 ^
9 ' *•

J^ W - /, J

/- - - C V