Constantin CRETAN - Militant Fără Voie

Constantin CREÞAN
Militant fãrã voie

(sau Aprindere în beznã)
- evocãri -
Editare computerizatã:
Coperta ºi tehnoredactarea: ing. Tiberiu Grigoriu
ISBN: 978-973-0-08843-4
Constantin CREÞAN
Militant fãrã voie

(sau Aprindere în beznã)
- evocãri -
Ediþie îngrijitã de Ileana Creþan

e l e,
t i ţ ei m
t e fe ia
c a r l i v
a stă c a O
ac e l i
di c V asi
De r e ţan
C
Militant fãrã voie (sau Aprindere în beznã) - evocãri -
Pr ef
Pref aţă
efaţă
Cartea pe care urmeazã sã o lecturaþi reprezintã, prin punerea
„oilor negre” pe „câmpurile albe”, crâmpeie din viaþa ºi crezul unui
om care, mãcar din câte am la cunoºtinþã pânã în prezent, este
ultimul deþinut politic din România. Sã sperãm cã este, într-adevãr,
ULTIMUL ºi de-acum încolo, deºi, cu o putere nu numai nãucã ºi
total incompetentã, ci ºi rãu-intenþionatã, poporul român se poate
procopsi cu orice surprizã neplãcutã posibilã (ºi o, cât de multe
sunt posibile!), sub mantia ocrotitoare a unei Europe ce priveºte,
pudicã, în altã parte.
O putere cu capul mai mult mare decât tare, mai mult oarbã
decât proastã, mai mult surdã decât limbutã. Ooo, ºi ce limbutã!
Atât de limbutã de nu mai are nimeni posibilitatea sã scoatã un
sunet de rãul ei.
O putere ce nu mai are rãbdare sã audã nici mãcar un sunet în
afara inepþiilor proprii.
O putere care, de exemplu, mai degrabã ar fi rãmas la calculul
vitezei pumnului prezidenþial decât sã conducã destinele educaþiei
româneºti contemporane…
O putere care învrãjbeºte frate contra frate. Copil contra pãrinte.
Bugetar contra nebugetar. Civil contra militar. Bolnav contra doctor.
Justiþiabil contra judecãtor. ªi toate astea sub atenta grijã ºi
îndrumare a însuºi preºedintelui. A însuºi premierului. A însuºi
guvernului ºi partidului de guvernãmânt. Toþi au devenit, de douãzeci
de ani – dar mai abitir de câþiva ani încoace!, conducãtori-jucãtori,
jucãtori de poker nesimþit, pe banii noºtri!
O putere din cauza cãreia îþi vine sã pleci în bãjenie! Vin bani
buni de pe urma bãjeniei minerilor: ba la cãpºuni, în Spania, ba iar
5
Constantin CREÞAN
la spãlat vase pe-aiurea, cãci Europa cam iese din crizã! Banii vin,
puterea se bucurã: pe de-o parte, nu mai poartã ºi grija minerilor,
scoºi din abataj precum marinarii traºi pe uscat din cauza jefuirii
flotei. Pe de altã parte, dacã vin bani, retezãtorii de salarii, sporuri ºi
alte venituri obþinute prin sudoarea frunþii, iar se bucurã: au ce fura,
ce azvârli clientelei politice – le creºte nivelul de huzur, într-o þarã în
care, la viitoarele alegeri, minerul va fi atât de sãrac încât îºi va
vinde votul, viitorul ºi sufletul pentru o amãrâtã de conservã de fasole …
Ei, pentru ca o astfel de putere sã nu se mai poatã lãfãi nemernicã
în þara lui Burebista, ºi a lui Decebal, ºi a lui ªtefan cel Mare, ºi a lui
Vlad Þepeº, ºi a lui Mihai Viteazul, ºi a lui Alexandru Ioan Cuza, a
luptat Costicã Creþan. Pentru ca o astfel de putere sã nu existe,
omul, soþul, tatãl, colegul, prietenul, sindicalistul, consilierul judeþean
Constantin Creþan s-a ridicat, cu ani în urmã, în fruntea grupurilor
de mineri, alãturi de Cozma, Beja, Loiº ºi mulþi alþii, cãci minerul,
omul care intrã în bezna muntelui fãrã sã mai ºtie dacã, sau când,
sau cum iese, nu suportã (mai bine zis, în acea vreme NU
SUPORTA…) ca, ºi atunci când iese la luminã, sã fie þinut tot în
întuneric. El, cel care dã lumina þãrii ãsteia, este þinut, de cãtre cei
ce se prefac a conduce aceastã þarã, pe post de ciupercã: trãieºte
în beznã, e hrãnit cu tot felul de gunoaie ºi se vinde bine la export!
Aceste lucruri nu trebuie sã se mai întâmple NICIODATÃ!
Acesta este crezul lui Constantin Creþan, autorul acestei cãrþi-
document, omul care a trãit în mijlocul istoriei fierbinþi a
contemporaneitãþii româneºti, ale cãrei amãnunte, destul de mult
timp þinute sub oboroc de cãtre autoritãþi, vi le împãrtãºeºte ºi
dumneavoastrã, stimaþi cititori!
Vã urez o lecturã plãcutã, amintindu-vã totodatã cã, poporul care
nu îºi cunoaºte istoria, riscã s-o repete…
Ing. Mihai-Tiberiu GRIGORIU
Târgu-Jiu
6
Biogr af
Biograf ie
afie
În 15.03.1958 se naºte Constantin Creþan, fiul lui Constantin,
muncitor, ºi Stanca, agricultor, care au avut încã alþi ºase copii dintre
care doi gemeni, Luminiþa ºi Marius, care au decedat la vârsta de 1
an, ceilalþi fiind Ioana, Elena, Areta ºi Angela.
•1965 – începe studiile ºcolare la ªcoala Generalã Stejerei,
comuna Pinoasa;
•1973 – urmeazã ªcoala Profesionalã Motru, judeþul Gorj;
•1976 – este angajat electrician la Exploatarea Minierã (E.M.)
Rovinari, sector Tismana I;
•1978 – urmeazã treapta întâi de liceu la Liceul Tudor
Vladimirescu, secþia seral, profil matematicã-fizicã;
•1980 – urmeazã treapta a doua de liceu la Liceul Pedagogic,
Târgu-Jiu, secþia seral, profil filozofie–istorie;
•1983 – se cãsãtoreºte cu Lutescu Elena;
•1984 – se naºte primul copil Creþan Constantin Dorin;
•1987 – se naºte al doilea copil Creþan Marius;
•1989 – se înscrie la ªcoala de Maiºtri electromecanici Rovinari,
judeþul Gorj;
•1990 – este ales lider de sindicat la cariera Tismana I, E. M.
Rovinari ;
•1992 – este ales consilier local la Consiliul Local Rovinari;
•1993 – este ales vicepreºedinte al Federaþiei Sindicatelor Miniere
Rovinari, reprezentând 18.000 de mineri;
•1994 – este acceptat de miºcarea internaþionalã ca militant,
recunoscut în România prin Asociaþia pentru Emanciparea
Muncitorilor;
7
Constantin CREÞAN
•1994 iulie-august – conduce greva generalã din minerit de la

Târgu-Jiu, la care participã peste 45.000 de mineri ºi, care a durat
11 zile;
•1994, septembrie – participã la mitingul de la Bruxelles, Belgia,
organizat de cãtre Acordul Internaþional al Muncitorilor, conducând
o delegaþie de 30 de lideri sindicali;
•1994 - divorþeazã de Lutescu Elena;
•1994 – se recãsãtoreºte cu Popescu Ileana;
•1995, ianuarie – se naºte fiica lui, Creþan Vasilica Olivia;
•1996 - obþine al doilea mandat de consilier la Consiliul Local
Rovinari, fiind ales de mineri;
•1996 – participã la Conferinþa Muncitoreascã Europeanã de la
Paris;
•1997 – participã la Conferinþa Muncitoreascã Mondialã de la
Geneva, Elveþia;
•1997 – se opune procesului de distrugere al mineritului
(„Restructurarea”);
•1998 – participã la Conferinþa Muncitoreascã de la Atena;
•1999 – participã la mineriadele din ianuarie-februarie care au
cutremurat regimul de la Bucureºti;
•2000 – participã la Confederaþia Mondialã a Acordului
Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor de la San Francisco (
S.U.A)
•2000 – este ales consilier judeþean, judeþul Gorj;
•2004 – obþine al doilea mandat la Consiliul Judeþean Gorj;
•28 septembrie 2005 – condamnat la cinci ani de închisoare,
este arestat ºi încarcerat la Penitenciarul de Maximã Siguranþã
Târgu-Jiu pentru evenimentele din 1999;
•28 octombrie 2008 – este eliberat dupã 3 ani ºi o lunã de detenþie;
•Noiembrie 2008 - se elibereazã din închisoare de la Penitenciarul
Bârcea Mare liderul miner Loiº Dorin.
•Decembrie 2008 - se elibereazã celãlalt lider de sindicat
încarcerat Lupu Vasile
•15 decembrie 2008 – se pun bazele funcþionãrii Federaþiei
Naþionale a Muncii fiind reales Constantin Creþan preºedinte, se
înfiinþeazã sindicatele independente din minerit ºi energie din Oltenia
ºi Valea Jiului sub coordonarea directã a liderului Constantin Creþan.
•1 mai 2009 – Ziua Internaþionalã a celor ce muncesc;
•Federaþia Naþionalã a Muncii organizeazã împreunã cu Asociaþia
pentru Emanciparea Muncitorilor un miting în oraºul Rovinari,
8
trãgând un semnal de alarmã pentru clasa muncitoare afectatã de

ºomaj masiv.
•20 mai 2009 – încã o loviturã pentru liderul Creþan Constantin:
fetiþa lui, Creþan Vasilica Olivia, se sinucide pentru cã a fost
depunctatã la examen de la nota 9 la nota 7 de cãtre sistemul politic
din învãþãmântul românesc
•La sfârºitul lunii mai 2009 se pun bazele Federaþiei reuºind pânã
în luna mai 2010 afilierea a 13 organizaþii sindicale din minerit,
energie, servicii, pensionari, funcþionari publici, Federaþie care se
afiliazã la Confederaþia Sindicalã Naþionalã Meridian.
•A pus bazele editãrii a douã publicaþii locale cu specific social:
ziarul „Dreptate Socialã” ºi „Dreptul la Demnitate”, apãrute sub
coordonarea directã a Federaþiei Naþionale a Muncii.
9
Constantin CREÞAN
1. Să ffie
ie lumină!
Scriu aceastã carte cu privire la adevãrul mineriadelor începând
din 1990, aici, în puºcãrie ºi sper cã voi avea ocazia s-o public dupã
ce voi ieºi din penitenciar.
Am vrut sã se afle adevãrul legat de multe din evenimentele
postdecembriste, evenimente în care am fost implicat mai mult sau
mai puþin ºi care, din pãcate, conºtiinþa publicã le percepe deformat
sau nu le cunoaºte deloc.
Voi evoca amintiri personale alãturi de documente oficiale, scrisori
ce mi-au fost adresate ºi articole din presã. Doresc sã public toate
acestea pentru a se vedea care a fost evoluþia societãþii româneºti
ºi mai ales a clasei muncitoare, dupã 1989. Vor fi abordate domenii
diferite ale vieþii sociale, de la economic la politic, de la condiþiile
sociale la activitatea sindicalã.
Veþi afla ce spuneau oamenii politici din 1999, care acum sunt
împotriva minerilor ºi urãsc aceastã categorie socialã. Noi suntem
oamenii care am avut cele mai mari pierderi de vieþi în timpul
serviciului, suntem sacrificiu ºi nu trebuie sã fim urâþi. Îmi pare rãu
cã s-a distrus industria minierã, ºi vinovaþi pentru acest lucru sunt
mulþi, inclusiv liderii de sindicat. Aceste persoane trebuie sã
rãspundã!
Pentru a înþelege contextul în care au început sã se deruleze
evenimentele ce le voi relata, vã propun mai întâi lecturarea unui
comentariu pe care îl consider edificator în explicarea evoluþiei ºi
definirii societãþii româneºti pânã la momentul revoluþionar din 22
decembrie 1989.
Fãrã a fi exhaustiv, studiul prezentat de prietenul ºi tovarãºul
10
meu, Marian Tudor, jaloneazã liniile forte ale traiectului experimen-

tal, pe care l-a parcurs România, îndeosebi în ultimii 18 ani ante-
decembriºti.
Am dorit inserarea acestui text, apãrut ca articol în Tribuna Socialã
(martie 2001) ºi Dreptate Socialã (august 2006), deoarece oferã
acea analizã minimalã – diacronicã ºi comprehensivã simultan –
necesarã parcurgerii lejere a evocãrilor succedente.
LABORATOARE SOCIALE
de Marian Tudor
11
Constantin CREÞAN
Intr oducer
Introducer
oduceree
FMI ºi Banca Mondialã au ajuns sã se creadã marii savanþi ai
lumii în materie de inginerie socialã, dezvoltare economicã, stabilitate
monetarã. Beneficiind de principalul factor de putere al capitalismului
imperialist - banul, capitalul cu cea mai rapidã mobilitate - instituþiile
internaþionale amintite fac experienþe în diferitele laboratoare sociale
reprezentate de þãrile lumii, îndeosebi ale lumii a doua ºi a treia.
Desigur, am mai auzit de laboratoare sociale. S-a vorbit, spre
exemplu, cã România ar fi un laborator social, în care Rusia ar vrea
sã experimenteze „revenirea la comunism”. Trec peste anacronismul
acestei aserþiuni (nu te poþi întoarce undeva unde n-ai mai fost;
comunismul era o orânduire proximã, nu una trecutã sau prezentã),
remarcând cã „laboratorul”, nu este (în mod direct cel puþin) unul
procomunist, ci este evident unul procapitalist.
Se încearcã gãsirea de soluþii ºi resurse pentru ca sistemul capi-
talist sã supravieþuiascã. ªi va mai supravieþui atât timp cât le va
gãsi ºi le va aplica.
În acest sens, instituþiile financiare, gen FMI ºi Banca Mondialã,
sunt „laboranþii” ºi „savanþii” care elaboreazã reþete, formule ºi
vegheazã ca ele sã fie bine respectate de pacienþi. Cobaii pot sã
moarã de foame, de boli, de neºtiinþã, sã se lupte sau sã se mãnânce
între ei, sau sã sufere „accidente genetice”. „Mutaþiile”, care
ºocheazã pe toatã lumea, sunt date ca exemplu ca niºte
superexemplare, (vezi „tigrii” est-asiatici), tratamentul urmând sã
fie aplicat ºi altor pacienþi. S-a dovedit însã cã aceºti monºtri nu
sunt decât tigri de carton, nefiind viabili, ºi cã nu se pot aplica metode
paranormale pentru soluþionarea crizelor.
12
Atunci când relaþiile fiziologice ale societãþii nu mai funcþioneazã,

ele trebuie abandonate, nu întreþinute artificial prin perfuzii ºi con-
trol electronic.
Cei care se aflã în spatele instituþiilor respective nu renunþã însã.
Pentru ei conteazã doar menþinerea sistemului, care le permite sã
scoatã bani „din piatrã seacã” (alchimie post-modernã), investiþiile
îndreptându-se masiv spre domeniul speculativ, iar nu spre cel
productiv.
Cei pe pielea cãrora se fac aceste experimente sunt clasele
muncitoare, popoarele, în general, supuse unor intoxicãri cu droguri
sociale (reformã, restructurare, dereglementare, privatizare,
destructurare, echilibru bugetar, descentralizare), servite în doze
bine calculate, dar prost determinate. Terapiile se numesc:
austeritate, reducerea cheltuielilor bugetare, reducerea inflaþiei,
facilitãþi crescânde pentru investitori (burghezi), reducerea
cheltuielilor legate de forþa de muncã, transformarea sindicatelor în
„parteneri sociali” (de fapt curele de transmisie ale politicilor Puterii).
Reacþiile adverse sunt de tipul: ºomaj, scãderea salariului real ºi
a puterii de cumpãrare, extinderea muncii infantile ºi a muncii
precare, a muncii la negru, accesul din ce în ce în ce mai dificil la
învãþãmânt, culturã, sãnãtate, sport, loisir, pe scurt – scãderea
nivelului de trai. Dar, în acelaºi timp: alienare umanã, violenþe
(conflicte naþionale ºi internaþionale), limitarea drepturilor sociale,
oferirea unor piste false de îndreptare a atenþiei ºi a idealurilor.
Efecte: sãrãcie, polarizare socialã, exploatare sporitã, distrugerea
fondului genetic uman, lipsa de orizont.
Dacã toate acestea trebuie sã poarte un nume, li se poate spune
FASCISM SOCIAL (parafrazând darwinismul social), deci un sistem
în care capitalul global experimenteazã practici inumane ºi total
antidemocratice pe masele muncitoare devenite cobai într-o
aparentã neputinþã de împotrivire; scopul acestor experimente
nefiind altul decât perpetuarea sistemului aducãtor de profituri clasei
potentate (burghezia financiarã ºi industrialã în sens larg).
Însã, precum în „Ferma animalelor”, „cobaii” se pot rãzvrãti, primul
pas fiind rezistenþa, iar al doilea contraofensiva.
România ca laborator social. Începuturi
Se poate spune cã România a devenit laborator social odatã cu

marea crizã economicã din anii 1929-1933. De atunci, s-au tot
13
Constantin CREÞAN
încercat fel de fel de experimente, care au fost considerate la vremea

lor soluþii pentru strãpungerea crizei ºi depãºirea situaþiei. Au fost
propuse variante de tip autarhic („prin noi înºine”), corporatist,
þãrãnist, cooperatist. Asta se petrecea în perioada guvernãrii
partidelor istorice. Dupã ce toate au fost sortite eºecului, s-a trecut
la focalizarea acþiunilor, sub conducerea unei mâini forte prin
instaurarea unor regimuri totalitare, dictatoriale de tip fascisto-
legionar, regal absolutist (carlist) sau militar (antonescian). Depãºite
ºi acestea, rând pe rând, din punct de vedere istoric, speranþele s-
au îndreptat spre un nou experiment: cel de tip stalinist.
Trebuie menþionat cã toate aceste experimente nu au fost nici
originale, nici izolate, nici restrânse la arealul României. Fãrã a
„minimaliza” contribuþiile proprii României la „dezvoltarea” acestor
experimente, este clar cã mondializarea ideilor ºi a practicilor era o
realitate prezentã încã din acea perioadã. Fiind prost concepute,
neþinând seama de realitãþile din sistem, creându-se o mare
discrepanþã între necesitãþile poporului ºi soluþiile oferite, putem
afirma cã problema a fost identificatã greºit, cã ipotezele au fost
false, cã rezolvarea a fost „trasã de pãr”, iar rezultatele, în consecinþã,
au fost lipsite de orice veridicitate, neavând nici o tangenþã cu scopul
preconizat (scop care, el însuºi nu a fost bine propus).
Progresul istoric
Experimentele efectuate, chiar dacã au oferit în mod particular

unele ameliorãri, nu au fost decât cel mult analgezice sociale,
nicidecum o vindecare, chiar ºi atunci când s-a „tãiat în carne vie”
(rãmânând în domeniul operaþiilor medicale).
Efectul a fost cã mereu a trebuit sã se schimbe diagnosticul ºi
sã se aplice alt tratament. Nu ne putem imagina o operaþie reuºitã
cu pacientul mort. Din pãcate, niciodatã schimbarea diagnosticului,
nu s-a fãcut printr-o buclã de feed-back (ºi nu inexistenþa ciberneticii
la acel moment este de vinã). Admiþând cã istoria se repetã, se
putea apela mãcar la înþelepciunea popularã, care spune cã omul
din greºeli învaþã, iar cine se împiedicã de douã ori de aceeaºi piatrã
meritã sã-ºi spargã capul.
Desigur, fenomenele nu s-au repetat identic, dar a lipsit
întotdeauna o evaluare obiectivã, care sã ducã la corecþia din mers
a unor erori ºi, eventual, reluarea procesului exact din punctul de
inflexiune ce permitea evitarea aberaþiilor.
14
Este adevãrat, însã, cã procesul istoric nu este o funcþie continuã,

ºi, cã la un moment dat se poate pune problema unui punct de
întoarcere ºi chiar a unui salt.
Aceste fracturi în evoluþie sunt exact momentele de schimbare
radicalã a societãþii, reprezentate în istorie prin revoluþii.
Revoluþiile nu sunt simple perturbãri punctuale sau secvenþiale
în evoluþia continuã a societãþii, ci sunt vectori ai progresului istoric.
Pentru ca acestea sã fie îndreptate în sensul istoriei, ele nu pot sã
se petreacã oricând (originea), în orice direcþie, ºi cu orice obiectiv
(extremitatea). Ele sunt o necesitate obiectivã a procesului istoric
numai în momentul în care vechea orânduire, reprezentatã printr-
un anumit mod de producþie, nu mai poate continua din cauza
contradicþiilor dintre forþele ºi relaþiile de producþie în sensul frânãrii
evoluþiei primelor de cãtre cele din urmã. Întrucât aceastã frânare
este un proces asimptotic nu se poate determina cu precizie când
trebuie sã se facã saltul (originea), astfel încât el sã nu se facã în
gol (o devansare forþatã) ºi nici sã nu se prelungeascã aceastã crizã
(o întârziere inutilã marcatã de puternice tensiuni sociale generate
de discrepanþa dintre cerinþe ºi posibilitatea satisfacerii acestora).
În ceea ce priveºte direcþia, este ideal ca aceasta sã fie
perpendicularã pe sistemul relaþiilor de producþie pentru ca forþa de
strãpungere sã fie maximã ºi sã permitã trecerea „dincolo” cu ceva
rezerve, altfel revoluþia este pânditã de contrarevoluþie sau depãºitã
pe alte direcþii de miºcãri concurente.
Criza este factorul promotor al societãþii. În acest moment vechiul
sistem se aflã în degringoladã, supravieþuieºte artificial, iar tendinþele
„anti”, existente în mod latent, se cristalizeazã, capãtã o dezvoltare
proprie, bine individualizatã, se extremizeazã. Conºtiinþa socialã se
amplificã alert, radicalizându-se. Astfel, din punct de vedere politic,
rezultanta forþelor sociale, pânã atunci centripetã, orientatã deci,
cãtre sistem datoritã predominãrii forþelor favorabile acestuia
reprezentate de clasele profitoare de pe urma lui, tinde sã devinã
centrifugã, inversându-se raportul de forþe prin diminuarea sprijinului
pentru sistemul aflat în crizã. Cum spuneam mai devreme, dacã
aceste forþe ale noului, revoluþionare, nu îºi au bine alese originea
ºi direcþia, ele nu vor putea strãpunge criza, iar forþele centripete,
pãstrãtoare ale vechiului sistem, vor învinge.
În orice caz, aceastã confruntare trebuie sã aibã loc. Orice
cãutare a consensului în momente de crizã, nu duce decât la
continuarea crizei sau la victoria fãrã luptã a vechiului sistem (prin
15
Constantin CREÞAN
neprezentarea sau prezentarea formalã a adversarului), ceea ce

lasã mersul lucrurilor pe acelaºi fãgaº.
Întrucât clasele antagoniste sunt cele ce dezbat problema
sistemului, aceastã luptã se identificã în general cu lupta de clasã.
În ceea ce priveºte obiectivul revoluþiei, (extremitatea), el este
dat de înfãptuirea altor relaþii de producþie, relaþii care sã favorizeze,
în alte condiþii, creºterea nivelului forþelor de producþie.
Modul de producþie astfel rezultat (ca simbiozã între noile relaþii
de producþie ºi forþele de producþie) este caracteristica esenþialã a
noii orânduiri înfãptuite.
Numai prin înlocuirea unei orânduiri inferioare cu alta superioarã
putem vorbi de progres istoric.
România ca laborator social. Epoca FMI
Instituþiile de la Bretton Woods (FMI, Banca Mondialã etc.) au

fost create în 1945 ca o încercare a capitalismului internaþional de
a-ºi gãsi noi resurse de supravieþuire în noua conjuncturã
economico-socialã ºi politicã postbelicã.
Odatã cu criza mondialã din anii ’70, pentru a se experimenta
noi posibilitãþi de „a controla sistemul”, FMI-ul a cãpãtat noi valenþe.
Astfel, FMI, care nu fusese cunoscut ca organism de acordare a
asistenþei în vederea înfãptuirii reformelor economice, s-a trezit peste
noapte cã ar avea veleitãþi de a face miracole economice. Dupã
planuri excesiv de austere, experimentate în diverse þãri în curs de
dezvoltare, rezultatul a fost un lanþ de eºecuri. Ba mai mult, cu cât
planurile au fost respectate mai riguros, cu atât eºecul a fost mai
mare. Acest organism financiar, ale cãrui programe sunt centrate
pe echilibrarea balanþei de plãþi, a sãrit peste cal, implicându-se în
procese mult mai complexe (de inginerie socialã) prin asumarea
unor responsabilitãþi care îl depãºesc.
Þãrile din sistemul socialist au atacat puternic aceste instituþii,
ca exponente ale imperialismului postbelic (ceea ce era real), deºi
ele funcþionau sub oblãduirea ONU. Izolate în propriul lor areal eco-
nomic (vezi CAER), statele respective au respins, bineînþeles, orice
colaborare în instituþiile financiare amintite.
Prima breºã a realizat-o… România, care, din 1971, a devenit
membru al FMI. În eforturile, cu iz naþionalist, ale lui Ceauºescu de
a se detaºa de chingile Moscovei, acesta a apelat la colaborarea
cu FMI, continuând linia iniþiatã încã de Gheorghiu-Dej de dezvoltare
16
pe coordonate proprii a României.

Ideea cã România poate produce orice, numai sã aibã capacitãþile
de producþie, a dus la un nou experiment ce a transformat þara într-
un nou laborator social cu tendinþe cvasi-autarhice.
Dupã obþinerea creditelor necesare, România a pornit pe calea
dezvoltãrii multilaterale (pe baza „programului de fãurire a societãþii
socialiste multilateral dezvoltate ºi înaintare a României spre
comunism”, elaborat în 1971 ºi aprobat 1974 la congresul al XI-lea
al PCR), aplicând un ambiþios program de investiþii, alocând de
asemenea enorme resurse interne în acest scop, respectiv o treime
din venitul naþional.
Ca urmare, în România a început sã se construiascã foarte mult
în domeniul civil ºi industrial, sã se retehnologizeze o parte a
sectoarelor productive, sã se practice o agriculturã intensivã
punându-se în folosinþã un imens sistem de irigaþii, complexe de
sere de sute de ha, recuperându-se terenuri arabile prin asanãri,
fixãri de nisipuri, culturi pe soluri sãrãturate sau acide, pe halde de
steril sau cenuºã, pe grindurile din Delta Dunãrii. S-au protejat zone
prin împãduriri, consolidãri, amenajãri hidrotehnice. S-a iniþiat un
program de „obþinere a independenþei energetice” prin darea în
folosinþã a unor noi capacitãþi energetice care sã producã cu costuri
minime (bazate în special pe cãrbune inferior ºi energie hidro),
folosirea energiilor neconvenþionale (solarã, eolianã, a valurilor,
geotermalã) ºi utilizarea unor noi tipuri de combustibili (nucleari,
ºisturi bituminoase, biomasã, biogaz, deºeuri menajere).
Pentru eficientizarea utilizãrii energiei termice s-au construit
centrale ºi reþele de termoficare la scarã citadinã.
S-au dat în folosinþã mari centre de creºtere a animalelor ºi
pãsãrilor pentru consum.
S-au intensificat prospecþiunile geologice, inclusiv în platforma
continentalã a Mãrii Negre.
În celelalte domenii a fost de asemenea un avânt considerabil:
s-au dat în folosinþã spitale, universitãþi, licee, ºcoli, magazine
universale („Supermarketuri”), baze sportive ºi de agrement, centrale
telefonice, porturi ºi ºantiere navale, canale de navigaþie, s-au
electrificat linii de cale feratã, s-a construit prima autostradã din þarã,
a crescut vertiginos numãrul de autoturisme, de televizoare, de cãrþi,
de producþii de filme.
Sigur, înºiruirea realizãrilor ar putea continua, fiind mult prea
multe pentru spaþiul nostru.
17
Constantin CREÞAN
Esenþial este, cã ritmul de creºtere, de 9% anual, a fost de invidiat

pentru aceea perioadã, plasându-se la un moment dat chiar pe locul
al doilea mondial, dupã Japonia.
Nivelul de trai era destul de ridicat, cel mai mare din istoria
României, cu toate cã þara era încã „în curs de dezvoltare”.
S-ar pãrea cã acest experiment ar fi o reuºitã. ªi totuºi el a clacat.
De ce? Rãspunsul nu poate fi unul simplu ºi el meritã o tratare
separatã, mult mai amplã.
Pe scurt, însã, putem spune cã principalele cauze au fost:
- abordarea timidã a cuceririlor de vîrf ale tehnicii în special în
informaticã ºi electronicã;
- lipsa flexibilitãþii economiei datoritã planificãrii excesive;
- dezvoltarea anacronicã a industriei grele;
- folosirea unor capacitãþi energofage sau utilizatoare de materii
prime scumpe;
- randamentul scãzut în toate ramurilor producãtoare;
- gradul scãzut de inteligenþa încorporatã în mãrfuri.
Marile probleme au început însã sã aparã dupã ce relaþiile cu
FMI-ul s-au tensionat. Aceste relaþii – care, într-o primã fazã au fost
„dulci”, datoritã intereselor capitalului internaþional de a sparge
monolitul blocului rãsãritean - au intrat „în normalitate” (d.p.d.v. al
FMI) odatã cu înãsprirea condiþiilor pentru împrumuturile acordate
ºi dificultãþile, pe care le întâmpina România în achitarea dobânzilor
ºi rambursarea creditelor.
Iatã câteva din mãsurile impuse, ca urmare a acestor relaþii
sesizate, mai mult sau mai puþin la vremea respectivã, în mod bizar,
toate fiind cu caracter antisocialist:
- Dezvoltarea proprietãþii particulare, (ca formã tranzitorie între
proprietatea personalã ºi proprietatea privatã), prin stimularea
cumpãrãrii de bunuri cu potenþial de a fi transformate în capital
(apartamente, autoturisme etc.), acordându-se unele facilitãþi în
acest sens.
- Corelarea preþurilor cu piaþa mondialã (energie, zahãr, ulei etc.),
însoþitã de mãsuri compensatorii de „protecþie socialã”.
- Înfiinþarea unui sistem privat de sãnãtate (policlinicile cu platã),
în paralel cu cel gratuit de stat.
- Deschiderea cãtre piaþa internaþionalã (capitalistã),
scurtcircuitând CAER-ul.
- Introducerea unui sistem de acþionariat privat, (celebrele „pãrþi
sociale”), prin care, din proprietari deveneam coproprietari cu statul.
18
- Introducerea de noi taxe pentru echilibrarea bugetului, (taxa

de celibat, taxa de gospodãrire comunalã etc.).
- Reducerea draconicã a importului concomitent cu maximizarea
exportului, (mãsurã ce nu a convenit Fondului, care ar fi dorit
echilibrarea balanþei de plãþi prin mijloace similare celor de acum,
adicã prin alte împrumuturi, nu printr-o balanþã excedentarã, în care
capitalul internaþional mai mult pierdea decât câºtiga din relaþia cu
România).
Consecinþele acestei politici de deschidere spre mecanismele
economiei de piaþã, de o cu totul altã naturã faþã de „deschiderile”
din celelalte þãri central-europene foste socialiste, s-au dezvoltat
foarte puternic având repercusiuni asupra nivelului de trai al
populaþiei ºi asupra relaþiilor dintre indivizi, creându-se tensiuni
sociale care au culminat cu rãbufnirea din decembrie 1989.
Concluzii
În concluzie „epoca FMI” în România ante-decembristã se poate

împãrþi în trei etape:
- Prima etapã, între 1971 ºi 1977, s-a caracterizat prin relaþii
„cordiale”, în care FMI, pentru a câºtiga „piaþa” a practicat „dump-
ing” în sensul cã nu a ridicat nivelul condiþionãrilor, decât în limita
„bunului-simþ” elaborându-se programe de dezvoltare benefice
pentru România, cu menþiunea cã nu s-au abordat domeniile
industriale de ultimã orã, decât într-o mãsurã foarte micã.
Oricum, progresul a fost vizibil reflectându-se ºi în nivelul de
trai.
- Cea de-a doua etapã, între 1977 ºi 1981, a marcat primele
clinciuri în relaþiile cu organismele financiare internaþionale, pe fondul
crizelor declanºate în lumea capitalistã, în special din cauza
renunþãrii de cãtre Statele Unite la acoperirea în aur a dolarului (1973)
ºi a aºa-numitei crize energetice începutã în 1975 prin explodarea
preþului petrolului ºi a derivatelor sale.
Perioada s-a caracterizat prin introducerea primelor „raþionalizãri”
la alimente (zahãr ºi ulei), prin apariþia primelor tensiuni sociale
(greva de la Lupeni ºi mai târziu cea de la Motru, crearea unui sindicat
independent - Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România,
neautorizat - ºi începutul contestãrii regimului la nivel de mase,
deocamdatã numai „în cercuri închise”. Tot în aceastã perioadã
funcþia represivã a statului s-a accentuat, atât în ceea ce priveºte
19
Constantin CREÞAN
poliþia politicã, cât ºi în ceea ce priveºte pedepsele ºi cuantumul

acestora. Puºcãriile înseºi deveniserã o povarã pentru stat ºi s-a
introdus „reeducarea prin muncã” (celebra condamnare la locul de
muncã). Mãsurile de securitate au fost sporite ºi ca urmare a
defectãrii (dezertãrii) ºefului Departamentului Securitãþii Statului,
generalul I. M. Pacepa (1978).
- În cea de-a treia etapã, relaþiile cu FMI s-au rãcit, Ceauºescu
încercând sã scape de toþi creditorii printr-o platã forþatã a datoriei
externe. S-a exportat tot ce se putea exporta ºi de importat practic
nu s-a mai importat nimic.
Criza s-a generalizat trecându-se la un program de austeritate
draconic, caracterizat prin cvasidispariþia produselor de pe piaþa
internã, tot ceea ce se mai gãsea fiind de calitate inferioarã. Astfel,
a fost înlocuit untul cu margarina (în cel mai bun caz cu „unt tip B”),
uleiul de floarea soarelui cu cel de soia, carnea cu subprodusele
(„tacâmuri”, „adidaºi”, oase), cafeaua cu „nechezolul”,
medicamentele cu plantele medicinale, hainele din fibre naturale cu
cele din fibre sintetice ºi artificiale, pielea cu vinilinul, lemnul cu PAL-
ul etc. S-a ajuns, în ultima fazã, pânã la dispariþia vatei hidrofile, a
vitaminei C, a ciocolatei, a reºourilor a aparatelor electrocasnice ºi
a oricãrui produs de import.
În ultimii patru ani, situaþia devenise atât de aberantã, încât
produsele alimentare de bazã erau ori „cartelate” (pâine, zahãr ulei,
mãlai, fãinã), ori atât de rare, încât era nevoie de „cozi” interminabile
pentru a „prinde” ceva, (ouã, brânzã, mezeluri, lapte etc.). La
acestea, se adaugã faptul cã apa rece ºi cea caldã erau furnizate
dupã un program foarte redus, încãlzirea centralã era mai mult de
formã, circulaþia autovehiculelor proprietate personalã era interzisã
în timpul iernii, precum ºi duminica (din douã în douã sãptãmâni), în
restul anului, energia electricã era de 4,6 ori mai scumpã pentru un
consum de peste 30 Kwh/lunã pe locuinþã. De asemenea,
televiziunea naþionalã nu mai avea decât un singur canal care emitea
douã (apoi trei) ore pe zi, timp în care abia era loc pentru proslãvirea
„geniului din Carpaþi”; posturile locale de radio au fost desfiinþate,
presa redusã ºi ca tiraj ºi ca format (mai puþin „Scînteia”).
Tot în aceastã perioadã s-au introdus „pãrþile sociale”, acea
aberantã cumpãrare a ceea ce (teoretic) era deja al nostru, deºi
trebuie precizat cã a fost în realitate un aport de capital privat ,nu o
cumpãrare de active; oricum acest acþionariat privat, ce transforma
cetãþenii în „coproprietari”, nu era în logica dezvoltãrii socialiste (sau
20
poate „multilateral” tocmai asta însemna?).

În industrie s-a introdus o formã de aºa-numitã „autogestiune
muncitoreascã” ºi acordul global, (care impunea nu numai o anumitã
cantitate ºi calitate a muncii, ci ºi încadrarea în norme de consum
material ºi energetic stabilite foarte rigid ºi nefundamentat).
În aceastã ultimã fazã, s-a stopat orice începere de noi investiþii
industriale, (continuându-se doar cele începute, care erau deja de
nivel „coreean”, însã fãrã nici o dotare externã, ceea ce în multe
cazuri le-a fãcut ineficiente).
În domeniul relaþiilor de muncã s-au petrecut unele schimbãri,
care trebuie menþionate. Munca ºi-a pierdut orice caracter de
libertate: ea a devenit obligatorie prin lege, repartiþiile au devenit
obligatorii, contractele colective ºi individuale, nu erau negociate, ci
impuse „de sus”, cu sarcini de muncã la latitudinea ºefilor, (prin
stipulaþia „executã orice alte sarcini trasate de ºeful direct”), cu grile
de „retribuire” obligatorii, condiþii de promovare impuse de diplome
ºi adesea de calitatea de membru de partid, prelungirea programului
de lucru (zilnic sau sãptãmânal) fãrã nici o reacþie din partea
sindicatelor, neacordarea în practicã a „sãptãmânii reduse de lucru”
din diferite motive, (în special din cauza nerealizãrii planului).
Sindicatele se rezumau la comisii de repartizare a biletelor de odihnã,
a locuinþelor, a buteliilor de aragaz, a televizoarelor color, a
covoarelor etc. ºi la susþinerea unor echipe culturale sau sportive,
în rest, fiind, încã o „curea de transmisie” a politicii de partid, (alãturi
de organizaþiile de partid, UTC, ODUS ºi administraþie). ªi acum,
existã mentalitatea unor administratori, cã sindicatele trebuie „sã
punã oamenii la muncã” ºi mentalitatea unor sindicaliºti, cã
sindicatele trebuie sã dea ceva (repartiþii, cadouri etc.)
Nici în celelalte ramuri economice nu a fost o situaþie mai bunã.
Þãranii cooperatori, nu se alegeau mai cu nimic, ajungând de multe
ori sã trãiascã din furtul de la C. A. P., foarte aspru pedepsit, dar
într-un fel ºi acceptat tacit. Se interzisese sacrificarea de animale,
în propriile gospodãrii sau sub o anumitã greutate. Recoltarea se
fãcea din ce în ce mai puþin mecanizat (“economie de carburanþi”)
ºi din ce în ce mai mult cu militari, elevi ºi studenþi, muncã pentru
care aceºtia nu erau plãtiþi personal, ci doar unitãþile care i-au trimis,
degrevându-se astfel bugetul propriu de anumite venituri, care
trebuiau sã fie repartizate de la bugetul de stat. Autogospodãrirea
(în special în învãþãmânt), autofinanþarea (obligativitatea unor
instituþii din afara producþiei, îndeosebi din culturã, de a presta
21
Constantin CREÞAN
producþie sau servicii aducãtoare de venituri), munca patrioticã

(curãþirea zonelor verzi sau a bazelor de agrement, recoltarea de
plante medicinale, „recuperarea” de sticle ºi borcane, de hârtie,
deºeuri textile, metale, baterii ºi becuri uzate etc.) erau alte forme
de exploatare, care împovãrau munca ºi pe purtãtorii ei (în general
persoane calificate, specializate, dar ºi copii).
Cele prezentate sunt numai câteva din aspectele, cel puþin
contradictorii, ale epocii FMI în România antedecembristã (consid-
erate de mine ca cele mai relevante).
Desigur cã, nu toate acestea se datoreazã relaþiilor cu
organismele financiare internaþionale, multe sunt atribute ale crizei
de sistem, (în general la acestea nu ne-am referit), dar întrucât, ele
au fost, în cea mai mare parte, specifice României (prima ºi singura
þarã socialistã, cu excepþia Iugoslaviei, membrã a FMI), putem
considera aceste relaþii ca principalã sursã de inspiraþie a
laboratorului social, care a fost România între anii 1971 ºi 1989.
Dupã 1989 „epoca FMI” a continuat sã se dezvolte, pe alte
coordonate, într-o manierã mult mai brutalã ºi mult mai distrugãtoare.
S-a ajuns pânã la a nu mai avea programe proprii de guvernare, ci
doar traduceri din englezã ale memorandurilor Fondului Monetar
Internaþional. Astfel cã, singurul bun esenþial, pe care l-am câºtigat
dupã decembrie 1989, democraþia (prefãcutã într-una de tip
burghez), nu mai are nici o valoare, atât timp cât între vot, platforme
electorale ºi program de guvernare, nu mai existã nici o legãturã.
Votezi pe cine vrei ºi, guverneazã cine ºi mai ales cum „trebuie”.
Adicã, aºa cum vrea imperialismul prin intermediul vãtafului sãu:
Fondul Monetar Internaþional.
Dacã, însã, lui Ceauºescu i-au trebuit câþiva ani buni pânã când
ºi-a dat totuºi seama cã aceste relaþii sunt dezavantajoase în cel
mai înalt grad, sacrificând poporul român pentru a scãpa de „datorii”,
(de fapt de relaþiile de supunere pe care implicau aceste datorii), nu
înþelegem de ce guvernanþii postdecembriºti au luat-o de la capãt
cu aceste relaþii care, oricum, sunt mult mai înrobitoare pentru noi,
faþã de cele de dinainte. (Poate, tocmai de aceea a fost împuºcat
Ceauºescu.)
De aceastã epocã postdecembristã, în care FMI gestioneazã
tranziþia (un eufemism care substituie concepte, pe care, nu le-ar fi
acceptat populaþia la momentul revoluþiei, ºi, de aceea nici nu se
precizeazã în ce sens se face aceastã tranziþie, de fapt fiind vorba
de un nou experiment: revenirea la capitalism, asta ca sã nu-i
22
spunem contrarevoluþie), ne-am ocupat continuu începând din 1992,

îndeosebi în buletinul A.E.M. „Tribuna socialã”, ºi vom continua sã
o facem atât timp cât suntem afectaþi de ea.
Pânã când vom fi cobai acestor laboratoare sociale, sau, aºa
cum ne-am obiºnuit sã fim numiþi, „generaþii de sacrificiu”?
Au existat ºi promisiuni electorale de genul: „de acum înainte se
vor sacrifica guvernanþii!” ªi am vãzut cum s-au sacrificat. Tot aºa
cam cum se sacrifica nomenclatura aprovizionându-se de la
cantinele partidului, în timp ce masele psihozate se luau la bãtaie
pe la cozi pentru un carton cu ouã sau o rudã de salam cu soia.
Astãzi sunt pline vitrinele de produse expuse provocator, dar
intangibil precum pãpuºa Cosettei din „Mizerabilii”.
Iatã, deci, cum Occidentul a jucat un rol important în declanºarea

procesului de schimbare din România din anul 1989. Desigur, asta
s-a întâmplat cu complicitatea nomenclaturii române ºi, nu în ultimul
rând, pe aripile vântului (devenit uragan) de libertate de la rãsãrit.
ªi, nu meteorologia e de vinã...
Prin înlãturarea lui Ceauºescu, noi românii am pierdut felia
noastrã de rãzboi rece (un front rece, dar nici acesta meteorologic),
ºi urma sã „plãtim” pentru cele patru decenii de „rãtãcire”.
În anul 1989, sistemul socialist a fost înfrânt de capitalism, care
dorea sã modeleze toatã lumea dupã chipul ºi asemãnarea sa.
Capitalismul s-a folosit de Banca Mondialã, de Fondul Monetar
Internaþional prin politica de împrumuturi bancare ºi programe
PHARE, TACIS ºi altele.
Occidentul sprijinise cãderea „comunismului” din România ºi a
impus conduceri ºi guverne servile în þãrile Europei de Est.
Þãrile blocului de est au fost transformate în þãri ale lumii a treia,
care au început sã-ºi distrugã întreaga economie, la comandã,
ajungând þãri subdezvoltate .
S-a ajuns la dezintegrarea fostului U.R.S.S., s-a impus
dezmembrarea fostei Iugoslavii, divizarea Cehoslovaciei ºi s-au
succedat, ca la comandã, conflicte interetnice în toatã Europa
Rãsãriteanã.
În anul 1993, Occidentul pierduse controlul în Polonia, venind la
putere stânga, apoi în anul 1994 la fel s-a întâmplat ºi în Ungaria.
Elþîn distrugea Rusia. În acelaºi an, a intrat în rol NATO, ca sã poatã
þine sub control crizele probabile, iar apoi a intervenit ºi Uniunea
Europeanã. România a mers în aceeaºi direcþie.
23
Constantin CREÞAN
Românii se întreabã ºi azi, nedumeriþi ºi nemulþumiþi:

· Ce s-a întâmplat cu economia þãrii dupã revoluþie?
· De ce cea mai mare parte a populaþiei a sãrãcit ºi trãieºte mai
rãu decât înainte de revoluþie?
· De ce oameni se hrãnesc mai prost?
· De ce copiii nu se mai duc la ºcoalã?
· De ce bãtrânii au pensii care abia le asigurã (sub)existenþa tot
mai precarã?
· De ce mulþi bolnavi nu-ºi pot plãti tratamentele medicale ºi mor
cu zile?
· De ce foarte mulþi adulþi nu au unde sã munceascã ºi nu au cu
ce sã-ºi întreþinã familiile?
· De ce a crescut criminalitatea ?
· De ce a apãrut în România criminalitatea drogurilor ºi armele
de foc?
· De ce serviciile sanitare s-au înrãutãþit, în spitale nu se gãsesc
medicamente, iar îngrijirea bolnavilor lasã de dorit?
· De ce au reapãrut boli în România care erau considerate
dispãrute pe timpul lui Ceauºescu?
· De ce oraºele ºi satele aratã mai rãu ca înainte de 1989, iar
anumite obiective au fost abandonate ?
· De ce politicienii ºi guvernele îºi afiºeazã optimismul chiar ºi în
pragul dezastrului?
· De ce guvernanþi prin discursul lor vor sã convingã muncitorii
de mari realizãri ale guvernãrii lor falimentare?
· De ce o minoritate (politico-mafiotã) se îmbogãþeºte ºi
majoritatea muncitorilor sãrãceºte?
· De ce aparatul de represiune s-a dublat faþã de perioada lui
Ceauºescu, acum acesta (format din politic, jandarmerie ºi S.R.I.)
fiind dublu?
· Când a fost dictaturã mai acerbã, în anii „comunismului” lui
Ceauºescu sau acum în timpul capitalismului sãlbatic?
ªi o ultimã întrebare: de ce liderii minerilor, Miron Cozma, Creþan,
Loiº, Lupu, Beja sunt condamnaþi la ani grei de închisoare, iar liderul
Virgil Sãhleanu a fost ucis?
24
2. Ieşir ea la lumină
Ieşirea
Iatã cum au apãrut ºi s-au amplificat lucrurile neplãcute:
Dupã lovitura de stat, numitã ºi revoluþie, din anul 1989
(decembrie) ºi executarea lui Ceauºescu, principalul beneficiar a
fost birocraþia, care s-a ridicat, pe cât a putut, pe spinarea clasei
muncitoare. Puterea a fost preluatã de Consiliul Frontului Salvãrii
Naþionale (C.F.S.N.), iar mai apoi s-a înfiinþat Consiliul Provizoriu
de Unitate Naþionalã (C.P.U.N), la presiunile succesive ale partidelor
„istorice”. Primele presiuni ale acestora au condus la reacþia de
închegare politicã a noii puteri, transformându-se Frontul Salvãrii
Naþionale în partid politic. Aceastã decizie a amplificat lupta partidelor
„istorice”, care s-au vãzut îndreptãþite sã fie în aceeaºi barcã cu
F.S.N.-ul, adicã la Putere. Aºa a luat fiinþã C.P.U.N.-ul.
Frontul Salvãrii Naþionale, care iniþial a fost o reþea de soviete,
niºte organe de decizie cu participare directã ºi generalã la nivel
de bazã (existau F.S.N.-uri de întreprindere) ºi, respectiv,
participare reprezentativã prin structurile alese democratic la
nivelurile superioare, în cele din urmã a fost emasculat, fiindu-i
desfiinþate administrativ organizaþiile de masã, cele de la bazã.
Noua structurã revoluþionarã ajunsã la putere a rãmas astfel fãrã
legitimitate, fãrã mandat din partea populaþiei. În acelaºi timp, s-a
reuºit prin aceastã manevrã sã se elimine orice control politic din
partea maselor, C.F.S.N. impunând propriile decizii politice. F.S.N.-
ul, care s-a bucurat de sprijinul ºi simpatia maselor imediat dupã
revoluþie, a devenit în scurt timp un partid politic ca oricare altul,
înþesat de „tehnocraþi”, foºti birocraþi ºi nomenclaturiºti de rangul
II în regimul antedecembrist. Mai mult decât atît, el va fi fost partidul
25
Constantin CREÞAN
care a „implementat” capitalismul în România, aplicând fraudulos

un program guvernamental burghez, imediat dupã ce câºtigase
categoric, pe baza unei platforme electorale de stânga (foarte
apropiatã revendicãrilor muncitoreºti), alegerile generale din mai
1990.
Dupã revoluþie, clasa muncitoare a pus mîna pe putere pentru o
scurtã perioadã de timp, dupã care a fost înlãturatã fãrã sã-ºi dea
seama. F.S.N.-urile de întreprindere reprezentau organizaþiile de
bazã ale noii puteri. Ele erau garanþia apãrãrii cuceririlor
revoluþionare, a aplicãrii noilor decizii politice, a continuitãþii
manageriale a întreprinderilor. Astfel, F.S.N.-urile de întreprindere
au avut într-adevãr un rol complex (precum cel al sovietelor), având
atribuþii (obþinute pe cale revoluþionarã) în mai multe domenii: poli-
tic, economic, administrativ, sindical. Aceastã posturã cvasipotentã
ar fi trebuit sã facã din F.S.N.-urile de întreprindere organele de
conducere reale de la baza societãþii. Practic, nu s-a realizat asta,
întrucât nu peste tot aceste organe erau suficient de tari pe poziþie,
iar liderii aleºi în grabã, chiar dacã erau persoane de bunã credinþã,
nu întotdeauna s-au dovedit a avea ºi calitãþile necesare pentru o
asemenea posturã. Mai mult decât atât, nici din punct de vedere
teoretic nu s-ar fi putut implementa concret foarte mult, întrucât, din
punct de vedere legal, aceste organe aveau un statut neclar. Doar
acolo unde noile organe revoluþionare din întreprinderi au avut un
raport de forþe favorabil, au ºi reuºit sã-ºi impunã voinþa.
Lipsa unui partid politic prerevoluþionar, care sã fie portdrapelul
clasei muncitoare ºi a ideilor revoluþionare ce ar fi trebuit sã fie
aplicate într-o situaþie revoluþionarã, a condus la inexistenþa unui
scop revoluþionar concret ºi a unei gândiri strategice aferente
urmãririi acestui scop. Mai mult decât atât, nu existau nici mijloace
preconizate ºi nici lideri formaþi în acest sens. Din acest punct de
vedere, în multe cazuri s-au produs greºeli, acþiuni contradictorii,
trãdãri sau birocratizãri.
Cu tot potenþialul revoluþionar pe care l-au avut, aceste organe
au sucombat. Acolo unde nu s-a produs o „moarte” naturalã, a
intervenit decizia administrativã de desfiinþare a acestor F.S.N.-uri
de întreprindere. Aceastã desfiinþare a fost o condiþie impusã de
partidele „istorice” pentru a face „pace” cu conducerea noului partid
politic F.S.N., înfiinþat la jumãtatea lunii ianuarie 1990. Aceastã
condiþie, alãturi de coparticiparea la puterea politicã prin intermediul
C.P.U.N.-urilor, au fost solicitãrile acceptate ale contrarevoluþionarilor
26
pentru a-ºi înceta protestele ce începuserã sã ia amploare, mai ales

în Bucureºti (începând cu 12 ianuarie 1990).
În scurt timp, conducerile administrative alese, împreunã cu
aceste F.S.N.-uri, iar mai târziu cu conducerea sindicatelor, au
preluat prerogativele fostului P.C.R. la nivel de întreprinderi, liderul
F.S.N.-ist (apoi sindical) devenind un fel de fost activist de partid.
De asemenea, F.S.N.-ul a ºtiut sã capteze pe cât posibil
administraþia, iar apoi lideri sindicali trãdãtori.
Dupã revoluþie, în primele luni, aceastã tehnocraþie, administraþia
ºi liderii sindicali vânduþi au manevrat grupuri mari de muncitori
reuºind performanþa sã schimbe repetat mulþi manageri care nu se
înregimentaserã politic.
Multe partide politice, de asemenea, au început sã capteze
anumiþi lideri sindicali. Inclusiv opoziþia dorea, ºi chiar a reuºit, sã
valorifice aceastã sursã în favoarea lor.
Revendicãrile au început sã curgã ºi sã fie aprobate fãrã limitare,
fãrã baze economice.
Sindicatele care s-au înfiinþat dupã revoluþie aveau în majoritate
o strânsã legãturã cu F.S.N.
Aceste sindicate au continuat în mare mãsurã atributele F.S.N.-
urilor din întreprinderi, dupã desfiinþarea acestor structuri, iar acum
se ocupau sindicatele de toate problemele întreprinderii, preluând
ele rolul fostului secretarul de partid. Liderii luptau sã obþinã drepturi,
fie de la administraþie, fie de la Guvern.
Aceastã organizare sindicalã, încã putem sã o numim un fel de
soviete, care executau presiuni asupra Guvernului sã obþinã sporuri
ºi mãriri salariale nesperate.
Perioada primei jumãtãþi din anul 1990 a fost perioada de aur a
sindicatelor, atunci când au continuat chiar cu schimbarea directorilor
de întreprinderi. A fost perioada marilor revendicãri, în care muncitorii
au solicitat drepturi pe care nu le-au avut pe timpul lui Ceauºescu.
În acest timp, birocraþia administrativã ºi tehnocraþia industrialã
îºi obþineau privilegii generate în baza unui sistem de ilegalitãþi ºi
abuzuri cu acordul liderilor trãdãtori, care erau acceptaþi ºi de cãtre
nomenclatura politicã.
Guvernele, acordând revendicãri în acele perioade cu prioritãþi,
creºterile salariale au fost anihilate prin intermediul inflaþiei
coordonate de cãtre ele, fapt care a fãcut ca salariaþii sã fie în
permanenþã nemulþumiþi, iar majoritatea sindicatelor sã-ºi piardã din
credibilitate. Încã o datã s-a dovedit cã sindicatele au pierdut în
27
Constantin CREÞAN
timp, ca ºi P.C.R. (dar mult mai rapid), legãtura cu clasa muncitoare

ºi vor avea sã plãteascã aceastã desprindere de ea.
La nivel de sindicate, federaþii, confederaþii, birocraþia sindicalã
formatã din lideri ºi, în general, personalul angajat ºi-a stabilit propriile
reguli de promovare. Prin statute ºi acele mecanisme de alegere ºi
reprezentare, aceºtia au ajuns sã fie lideri pe viaþã ºi de neclintit de
pe aceste funcþii, formând o birocraþie sindicalã, iar alegerile la toate
nivelele au devenit simple formalitãþi. Mijloacele de manipulare a
voturilor de cãtre organizatori nu sunt cu nimic mai prejos decât
cele utilizate la fostele alegeri de pânã în 1989, dar ºi la cele de
dupã. De asemenea, pentru a putea stãpâni muncitorii din unitãþi,
liderii se foloseau de autoritatea administraþiei asupra acestora,
sprijinindu-se reciproc în aplicarea de presiuni administrative.
Aceastã relaþie între directori ºi liderii sindicali i-a dus la afaceri proprii
ºi la gestionarea puterii pe relaþii de colaborare mutualã.
Liderii corupþi ºi trãdãtori au început sã fie mai aproape de intrigile
politice decât de viaþa din întreprindere. Ei au început sã adopte
lozinci politice la comandã, pe care încercau sã le impunã clasei
muncitoare, sau mãcar muncitorilor din organizaþia de bazã, pe care
o controlau (ºi o mai controleazã încã) tot prin afaceri dubioase în
detrimentul propriilor membri. Aceste rezultate au dus la o derutã
totalã la nivelul miºcãrii sindicale ºi o mare confuzie în viaþa politicã.
Este foarte greu sã putem ºti în aceste momente în ce politicã
mai sunt combinaþi liderii de sindicat (generali fãrã armatã), care
fac jocurile puterii. Deci liderii de sindicat trãdãtori pot fi asemuiþi cu
politicienii, iar cu toþii ar trebui sã rãspundã de dezastrul în care a
ajuns România.
În 1990, liderii de sindicat, care atunci erau cei mai sãraci oameni
din România. Îmi aduc aminte de Lazara Popescu, cea care a condus
pentru prima datã miºcarea sindicalã din Oltenia. La acea întâlnire
a venit Marin Condescu, care avea atunci pantofii legaþi cu sîrmã ºi
era un om sãrac.
Cum se face cã mulþi dintre acei lideri de sindicat, au ajuns acum
foarte bogaþi, adevãraþi baroni ai României? S-a întrebat cineva cum
se face cã Marin Condescu acum este miliardarul ºi omul care învârte
milioanele de euro în minerit? Am atras atenþia cum s-a îmbogãþit
acest om ºi cã se încadreazã la crimã organizatã, având în vedere
metodele practicate de acesta. Sã nu mai vorbesc despre traficul
de prostituþie fãcut, pentru cã la conferinþele sindicale am fost martor
cum aduceau femei plãtite. Condescu este omul care a pus
28
conduceri în România, a practicat traficul de influenþã, stârnind

masele împotriva oamenilor politici. Cine nu a fost cu el a fost
eliminat. Condescu a fãcut restructurãri, iar la Costeºti s-a semnat
un protocol de care a beneficiat numai el. A fãcut firme, a angajat
disponibilizaþii din minerit ºi pentru asta lua bani europeni, iar dupã
ºapte luni îi dãdea afarã. Dacã s-ar verifica forma de decontare
între firmele sindicatelor lui Condescu ºi administraþie, s-ar vedea
toate acestea.
Singura organizaþie serioasã, atât timp cât a fost condusã de
Miron Cozma, a fost Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, care a
speriat de moarte atât clasa politicã cât ºi pe liderii de sindicat
trãdãtori. Ea a fost organizatoarea mai multor miºcãri sociale de
amploare din 1990 pânã în 1999, ceea ce ne face sã recunoaºtem,
pe drept vorbind, cã Valea Jiului a fost bastionul adevãratului
sindicalism, rãmânând în istoria României ºi a miºcãrii sindicale.
Între anii 1990-1991 au avut loc patru miºcãri de amploare care au
plecat de la problemele Vãii Jiului, ale muncitorilor din aceastã zonã.
De nemulþumirile acestei populaþii au profitat atât puterea, cât ºi
opoziþia. Toate aceste miºcãri sociale au influenþat semnificativ viaþa
politicã din România.
Ultima greºealã politicã a muncitorimii din Valea Jiului, a fost sã
voteze un regim care s-a îndreptat împotriva intereselor ei. Nu se
poate neglija nici manipularea clasei muncitoare, cea care a sperat
cã acea putere aleasã sã reprezinte interesele ei.
Prima venire a minerilor a fost în ianuarie 1990, urmatã în
februarie, la numai trei sãptãmâni, de cea de-a doua. Aceste miºcãri
au venit în sprijinul C.F.S.N., al lui Ion Iliescu în particular, ca urmare
a acþiunilor partidelor de dreapta („istorice”), care urmãrea
rãsturnarea C.F.S.N. printr-o insurecþie, finanþatã de cãtre occident.
Viziunea acestor partide era „singura soluþie: încã o revoluþie”, dar
nu-ºi asumau rãspunderea pentru tulburãrile din stradã, urmând
doar sã profite de acestea.
În 18 februarie, o asemenea insurecþie comandatã era cât pe ce
sã reuºeascã prin lupta unui nucleu plãtit de occident, care s-a folosit
de „revoluþionarii”, sprijiniþi de cãtre lumea interlopã (contra dolari),
care au atacat sediul guvernului ºi sediul C.F.S.N.
Poliþia era încã timoratã ºi atunci puterea a apelat prin televiziune
la populaþie.
Au venit muncitori, intelectuali ºi alþi cetãþeni din toatã þara, printre
ei aflându-se ºi mineri din Valea Jiului, Bazinul Ploieºti, Bazinul
29
Constantin CREÞAN
Olteniei. Toate aceste lucruri ºi evenimente au fost puse în spatele

minerilor, opoziþia ºi elementele plãtite de cãtre occident denigrând
aceastã clasã socialã în toatã lumea.
De ce nu spuneþi adevãrul domnilor istorici, cã atunci când minerii
au ajuns în Bucureºti conflictul era deja rezolvat de armatã, iar
situaþia sub control. Clasa muncitoare, inclusiv minerii, susþinea
Puterea deoarece la oferise drepturi noi, pe care nu le aveau pe
timpul lui Ceauºescu.
Nici o putere nu putea fi legitimã în aceastã clipã fãrã sprijinul
muncitorilor, între care se aflau ºi minerii. Astfel, insurgenþii plãtiþi
de cãtre occident au pierdut.
Mulþi, foarte mulþi dintre politicienii de dreapta declarã ºi în ziua
de azi cã acele miºcãri cãtre capitalã ale minerilor în 1990, din
ianuarie, februarie ºi iunie au fost conduse de Miron Cozma, nu
este adevãrat domnilor, Miron Cozma a devenit lider al Ligii din
Valea Jiului în 1991, degeaba îl acuzaþi.
30
3. Iluminaţi şi eliminaţi
Încã din 1990, Occidentul a scos la rampã intelectualitatea aºa
zisã umanistã care critica comunismul.
Comunismul era considerat ca fiind un rãu, ca rãul cel mai rãu:
închisori, torturi, arestãri ºi execuþii fãrã judecatã ºi sentinþe
judecãtoreºti, umilirea, terorizarea populaþiei, lucruri care mai târziu
au fost valabile pentru ei capitaliºtii ºi aplicate în capitalismul restaurat,
deci nu erau atributul comunismului. În viziunea lor, comunismul era
ca o încarnare a rãului ºi erau convinºi cã va fi perceput ca un regim
de ocupaþie, care folosea forþa brutã ca sã þinã populaþia sub ascultare,
ca sã înãbuºe orice miºcare clandestinã care a ar fi avut loc (ºi care,
a avut succes în anul 1989). Noii conducãtori susþineau cã, cei mai
reprezentativi sunt ei, iar, pe aceia care erau dintre ºi pentru muncitori
îi considerau trãdãtori de þarã, invocându-se evenimentele din anii
’50. Noii parveniþi considerau cã ei ºi numai ei fuseserã clasa
persecutatã ºi cã ei reprezintã partidele istorice, dupã ce cã mai toþi
fuseserã membri P.C.R. sau fãcuserã parte din structurile comuniste,
iar unii colaboraserã din plin cu serviciile secrete capitaliste. Aceastã
„elitã” a ajuns sã condamne oficial comunismul în anul 2007, urmare
a unui „proces” fals ºi plin de minciuni.
Toate acestea au clacat grav, iar opinia publicã, în cea mai mare
parte, a considerat aceastã campanie un atac împotriva foºtilor
membri ai partidului comunist. Tot aceºti trãdãtori de þarã au încercat
sã introducã celebrul punct 8 de la Timiºoara pentru a-l elimina pe
Ion Iliescu din viaþa politicã.
Pînã la final, procesul comunismului a murit, pentru cã atât cei
de la putere, cât ºi cei din opoziþie, nu erau altceva decât foºtii membri
de partid al lui Nicolae Ceauºescu.
31
Constantin CREÞAN
Pe fondul isteriei anti-comuniste, în toamna lui 1990, a luat fiinþã

Alianþa Civicã susþinutã financiar de cãtre Occident. Aceasta nu a
avut mare succes între anii 1990-1992, deºi ºi-a dorit prin orice
mijloace sã convingã miºcarea sindicalã sã i se alãture ºi a apelat
chiar ºi la lumea interlopã din care a recrutat echipe de ºoc,
rãspunzãtoare de violenþele din 1990 ºi 1991, cele care li s-au atribuit
minerilor ºi clasei muncitoare.
Deci aceastã aºa zisã intelectualitate, ba comunistã, ba
capitalistã, ba patriotã, ba trãdãtoare, ba naþionalistã, ba pro-
occidentalã, a dezvoltat o primã formã de exterminism
postrevoluþionar, cãreia, în final, i-a dat caracter politic ºi care, mai
târziu, l-au adus la putere pe Emil Constantinescu.
Ofensiva acestei organizaþii în anul 1990, (cu susþinere
occidentalã) îi dãduse ocazia ºi chiar îi conferise posibilitatea
acesteia sã preia puterea în România. Dar incoerenþa lor, lipsa de
viziune, lipsa relaþiei cu tehnocraþia industrialã, militarã ºi, chiar cu
masele de muncitori, i-a fãcut pe „elitiºti” sã-ºi demaºte incompetenþa
ºi slugãrnicia faþã de occidentul finanþator capitalist.
Tot în anul 1990 Alianþa Civicã, finanþatã de cãtre occident, a
reuºit, în luna noiembrie, sã mobilizeze împreunã cu celelalte partide
aºa zise istorice – o manifestaþie antiguvernamentalã la care au
luat parte peste 80.000 de participanþi. Cu timpul, însã, A.C. a intrat
într-un declin continuu ºi s-a desfiinþat refugiindu-se la aºa zisele
partide istorice.
Ei, cei care îndemnau „înapoi” la capitalism ºi-au dat seama cã
au greºit ºi au început sã vorbeascã despre democraþie, deoarece
masa de muncitori nu le accepta restauraþia propusã.
Toþi aceºti trãdãtori propuneau întoarcerea la agriculturã ºi turism,
negãsindu-ºi susþinãtori, deoarece muncitorii nu doreau lichidarea
industriei .
Pe data de 13 iunie 1990 imediat dupã victoria F.S.N-ului în
alegeri, a fost proba de foc: încercarea de insurecþie ºi loviturã de
stat, mult pregãtitã, a celor ce vor constitui Alianþa Civicã, cei care
organizaserã ºi manifestaþia din Piaþa Universitãþii. Balconul biroului
domnului Emil Constantinescu de la Universitate, de unde s-au
þinut discursurile din Piaþa Universitãþii, a devenit rampa de lansare
a acestuia, care i-a adus mai târziu funcþia de preºedinte al
României.
Manifestaþiile din Piaþa Universitãþii, la început au avut un rol
natural în democraþia post-decembristã, dar dupã o vreme fenomenul
32
se degradase serios, iar locul predominant al studenþilor,

intelectualilor ºi al opoziþiei fusese ocupat de lumea interlopã ºi unele
persoane recidiviste, chiar dacã mai rãmãseserã printre ei ºi unii
din protestatarii originari.
În zorii zilei de 13 iunie 1990, Poliþia a intrat în forþã în piaþã ºi a
arestat o parte a manifestanþilor, iar pe unii chiar i-au bãtut ºi
împrãºtiat la ordinul lui Petre Roman. Câteva ore mai târziu, puternic
întãriþi de cãtre reprezentanþii Alianþei Populare (o precursoare a
Alianþei Civice), plãtiþi de occident, mulþi înarmaþi cu rãngi, bâte,
sticle incendiare au atacat instituþii ale Statului, sediul televiziunii
publice ºi Ministerul de Interne.
În rândul guvernanþilor, s-a instaurat panica, aceºtia gândindu-
se cã vor avea soarta lui Ceauºescu.
Poliþia era neputincioasã, iar sediul Ministerului de Interne era
ocupat. Armata ºi ea, ºovãia de data aceasta ºi era ca ºi inexistentã.
Insurgenþii plãtiþi de occident pãreau cã vor reuºi lovitura de stat.
(Un fapt care trebuie studiat, ºi chiar cercetat este, de ce
insurgenþii, nu au atacat sediul Guvernului, în care se afla Petre
Roman ºi restul oamenilor lui, care mai târziu vor fi aliatul insurgenþilor
în guvernarea C.D.R.-istã.)
Atunci, F.S.N-ul, prin vocea lui Ion Iliescu, a fãcut apel la sprijinul
populaþiei din întreaga þarã sã iasã pe strãzi în sprijinul proaspeþilor
câºtigãtori ai alegerilor.
Totodatã, armata a intrat în acþiune folosind arme de foc ºi a
fãcut ordine.
Cãtre Bucureºti, în noaptea de 13 spre 14 iunie, au plecat
muncitori din toatã þara la apelul Puterii, printre care ºi mineri. Cert
este cã tehnocraþia ºi administraþia a organizat deplasarea cãtre
Bucureºti a muncitorilor din toatã þara, fiind conduºi de cãtre un
reprezentant zonal al F.S.N. din acel judeþ. Puterea nu a putut sã se
foloseascã de toþi muncitorii, cel mai uºor i-au folosit pe mineri, care
erau cei mai organizaþi, erau în uniforme specifice, iar în aceastã
situaþie au fost folosiþi ca ºi armatã împotriva insurgenþilor, care voiau
sã dea lovitura de stat. Minerii, sosiþi în Bucureºti în dimineaþa zilei
de 14 iunie, au fost îndrumaþi direct de cãtre poliþiºti ºi reprezentanþi
ai F.S.N., care îi conduceau cãtre sediile partidelor politice aºa zise
istorice, cãtre Piaþa Universitãþii ºi împotriva unor gãºti de þigani
care atacau magazinele. Ion Iliescu a mulþumit public minerilor ºi
tuturor muncitorilor, care i-au învins pe insurgenþii pro-occidentali,
iar aceºti insurgenþi, la rândul lor, pentru a-ºi motiva insuccesul, i-
33
Constantin CREÞAN
au denigrat ºi discreditat pe mineri (alãturi de puterea F.S.N.-istã),

în faþa opiniei internaþionale.
Semnificaþia majorã a acestei mineriade (un termen incorect,
pentru cã au participat foarte multe categorii muncitori), din iunie
1990, este cã, a fost ultimul rol, pe care l-a jucat clasa muncitoare,
în istoria revoluþiei române. Dupã acest moment, muncitorimea nu
a mai contat ca ºi clasã în România. Deci, dintr-o clasã pentru sine
a involuat spre o clasã în sine.
În anul 1990, prin cele trei mineriade, muncitorii fãcuserã o mare
demonstraþie cã sunt puternici ºi de neînvins. Tocmai de aceea,
clasa muncitoare ºi, mai ales, componenta sa cea mai revoluþionarã
– minerii – , a trebuit sã fie discreditatã. Evenimentele violente din
13-15 iunie 1990 au fost folosite ca pretext de denigrare a „celor ce
muncesc, nu gândesc”, îndeosebi a minerilor. „Elita umanistã” a
avut rolul primordial în aceastã discreditare.
În anul 1991 „elita umanistã” finanþatã de occident îºi cam
terminase treaba. Între timp elita revoluþionarã (ºi eroii revoluþiei)
au cerut sã participe la gestionarea puterii. Revendicãrile
revoluþionarilor din decembrie au fost acceptate la început, însã, pe
lângã, ei au apãrut alþi intruºi, care în circa cinci ani au ºi ajuns sã
fie un grup de privilegiaþi incluºi în clasa politicã.
Grupul liderilor sindicali a fost ultimul contracandidat la controlul
puterii cãruia tehnocraþia a trebuit sã-i facã faþã.
Liderii sindicali au fost cei mai periculoºi, dintre toate elitele, pentru
tehnocraþi.
Dacã tehnocraþia a reuºit sã învingã elitele revoluþionare ºi „elitele
umaniste” (finanþate de occident), elitele sindicale au fost folosite în
corpul sistemului de cãtre Putere. În timp ce revoluþionarilor li s-au
oferit facilitãþi ºi certificate de revoluþionari, privilegii, funcþii în
ambasade, locuri în parlament ºi posturi în consiliile de administraþie,
pentru sindicate asemenea favoruri nu aveau aceeaºi valabilitate.
Atacul venea direct din întreprinderi, iar liderii de sindicate nu erau
niºte naivi ºi nici sperioºi, erau oameni energici selectaþi în urma
unor bãtãlii crunte care le-au legitimat poziþiile, fiind foarte ascultaþi
de masele de muncitori.
Miºcarea sindicalã devenise foarte puternicã ºi periculoasã
pentru guvernanþi, dar la final tehnocraþia a câºtigat. Liderii sindicali,
deºi au schimbat mulþi directori, au ajuns însã la un moment dat în
relaþii de colaborare cu administraþia. La rândul lui, aparatul
administrativ a propus liderilor sindicali o alianþã care era îndreptatã
34
împotriva guvernului. Din aceste relaþii, administraþia ºi unii lideri

sindicali au început sã-ºi urmãreascã doar interesul lor propriu.
Administraþia din întreprinderi, la un moment dat, a început sã
susþinã financiar toate conflictele ºi grevele liderilor colaboratori
(drepturile obþinute de sindicaliºti le serveau ºi lor, în calitate de
salariaþi la Stat, dar manifestaþiile de protest îi ajutau ºi pentru
obþinerea de fonduri pentru întreprinderile de stat ce le conduceau).
La rândul lor, conducerile întreprinderilor au folosit relaþiile diverse
ce le aveau în ministere pentru a contraataca liderii care nu colaborau
cu ei.
Acei lideri – gen Miron Cozma – erau de neacceptat, iar liderii
gen Ciorbea Victor – ajuns prim-ministru –, Mitrea – ajuns ministru
– ºi mulþi alþii – ajunºi secretari de stat – au fãcut ca, la putere, sã
ajungã o mafiocraþie formatã din politicieni, afaceriºti (inclusiv
directori, de la întreprinderi de stat) ºi lideri sindicali. Printre ei se
mai strecurau ºi câþiva profesioniºti, cã, deh, mai trebuia ºi sã
munceascã cineva.
Tehnocraþia nu a reuºit sã convingã toþi liderii de sindicat sã
accepte oferta de a conduce împreunã ºi a accede la puterea din
România. Sunt celebre ofertele guvernelor conduse de Stolojan,
Vãcãroiu sau Radu Vasile, care i-au oferit lui Miron Cozma sã devinã
ministru. Dar niciodatã, pe eroul Miron Cozma, nu l-a interesat
puterea, ci a respectat mandatul dat de cãtre mineri. Între funcþiile
politice ºi putere a ales dreptatea ºi, mai târziu, a preferat închisoarea
decât sã accepte trãdarea. Tehnocraþia, pentru slaba sa guvernare,
de fiecare datã a gãsit vinovaþi pe liderii de sindicat care nu colaborau
cu ei în gestionarea puterii, ºi care au ajuns sã fie denigraþi în faþa
opiniei publice.
Prin urmare, nu este de mirare cã meciul dintre Putere, elita
administrativã ºi clasa muncitoare, a fost pierdut de muncitori, în
final de cãtre liderii loiali muncitorilor ºi clasei muncitoare. Clasa
muncitoare ºi-a ales, dupã aºa zisa revoluþie, elita sa dintre muncitorii
calificaþi ºi bine pregãtiþi, dar trãdarea unora a dus la învingerea
clasei muncitoare, inclusiv, din pãcate, cu contribuþia acestei elite
alese de cãtre muncitori.
„Clasa” politicã a început sã foloseascã clasa muncitoare ca masã
de manevrã atât în alegeri, cât ºi în rãsturnãri de guvern (apelând la
moþiuni de cenzurã sau contribuind la declanºarea de greve
generale), dar aveau în plan sã cedeze o parte din putere doar
liderilor sindicali acceptaþi politic: Ciorbea, Mitrea, Condescu, Hossu,
35
Constantin CREÞAN
Costin, Brãtianu ºi Makarovschi, Savu etc. De asemenea, politicienii

au preconizat sã capteze la putere doar liderii, nu ºi sindicatele,
considerând cã era periculos pentru ei acest lucru. În anii 1990-
1991 au încercat sã bage în consiliile de administraþie ale
întreprinderilor anumiþi lideri de sindicat.
Tot în aceeaºi perioadã au susþinut înfiinþarea de confederaþii
sindicale, care sã fie conduse de liderii care erau aliaþi fie puterii, fie
opoziþiei, aceia care aveau sã devinã mai târziu politrucii ºi birocraþii
lor aserviþi. Chiar s-a format un partid al sindicatelor denumit
‘Convenþia Solidaritãþii Sociale”, care la alegerile din septembrie 1992
a dovedit cã este doar o gaºcã de „generali” fãrã armatã. Clasa
muncitoare nu avea încredere în aceºtia. Au trecut ani ºi eºecul
acestor confederaþii (C.N.S.R.L.-Frãþia, Alfa, B.N.S., C.S.D.R.) nu l-
a analizat nimeni. Tot ele sunt acelea care vorbesc ºi acum în numele
muncitorilor, dar nu reprezintã mai nimic.
În alte þãri europene existã legãturi directe între partidele politice
de stânga ºi sindicate. Nici vorbã de o relaþie a partidelor de dreapta
cu miºcarea sindicalã, aºa cum au procedat la noi Ciorbea,
Condescu, Hossu, Luca, care au susþinut Convenþia Democraticã
din România.
Puterea politicã a luptat sã acapareze puterea sindicatelor, lucru
pe care erau conºtiente cã nu-l vor reuºi ºi atunci au început sã
facã demersuri pentru a acapara liderii sindicatelor pentru a-i folosi
în lupta politicã. Foarte mulþi au trãdat clasa muncitoreascã ºi au
trecut de partea puterii sau a opoziþiei.
Singura excepþie, între liderii marilor confederaþii, a fost Miron
Cozma, care a refuzat categoric orice funcþie, fie a puterii, fie a
opoziþiei. Din acel moment, el a fost catalogat duºman al tuturor
celor din clicile politice tehnocrate, dar, cu toate acestea, clasa
politicã nu a avut curajul sã declare acest lucru pe faþã, deoarece
se temeau cu toþii de forþa lui Miron Cozma, care reprezenta cu
adevãrat forþa clasei muncitoare. O lecþie de politicã, aparte, a dat
Miron Cozma în anul 1996, când a candidat independent în judeþul
Hunedoara ºi a dovedit cã este susþinut de cãtre muncitori, obþinând
procente, care au depãºit toate partidele politice înscrise în cursa
electoralã.
Dupã 1989, eu cred cã niciunul dintre partidele politice nu s-a
conturat ca partid care sã reprezinte interesele muncitorilor ºi ale
clasei muncitoare. Slãbiciunea clasei muncitoare a fost, cã, nu ºi-a
tras la rãspundere liderii, care s-au aventurat în aceste aventuri
36
politice în numele lor. Într-adevãr Confederaþiile Sindicale ar fi trebuit

sã fie mai puternice decât partidele, dar divizarea lor dupã politica
falsã a democraþilor, liberalilor, þãrãniºtilor, a dus la pierderea
încrederea muncitorilor .
Nu putem sã nu apreciem totuºi cã o parte a liderilor, care nu au
acceptat compromisuri politice, dintre care unii s-au specializat în
strãinãtate, ºi-au respectat mandatul de lideri de sindicat cu idei de
stânga. Vom aminti aici pe Virgil Sãhleanu, (care a fost asasinat),
Miron Cozma (încarcerat pentru aproape 10 ani de zile), Albu Ion
(secretar general la Confederaþia Meridian), Popescu Ion (preºedinte
la Confederaþia Meridian), Tibi Cozma (fratele lui Miron Cozma lider
în Valea Jiului), Constantin Creþan (lider din Oltenia încarcerat în
temniþele din România), Vasile Lupu (încarcerat), Ionel Ciontu
(decedat în temniþele din România), Dorin Loiº (încarcerat), Romeo
Beja (pribeag, nevoit sã se ascundã prin Europa cu familia), Pisc
Ioan (preºedinte de ramurã la B.N.S), Marian Tudor (preºedinte al
A.E.M.), Militaru Gheorghe (secretar general la Liga Muncitorilor
„Miron Cozma”), Cristinel Tãnasie (preºedinte interimar la Liga „Miron
Cozma”).
37
Constantin CREÞAN
4. Lumina vine de la... Răsărit!?

Lumina
„Iliescu apare, soarele rãsare!” Aceasta era ovaþia, cu care a
fost aclamat Ion Iliescu în Valea Jiului, în campania electoralã
prezidenþialã. Iliescu ºi F.S.N.-ul erau valorile politice adulate cvasi-
unanim, mai ales în mediile muncitoreºti de la oraºe ºi sate. Noua
putere instalatã dupã revoluþie a fost perceputã ca fiind una socialistã,
fãrã a fi dictatorialã, una care doreºte sã spele pãcatele regimului
ceauºist, cel care „a întinat valorile socialismului”. Dorinþa de a avea
un loc de muncã sigur ºi de a te bucura de roadele muncii tale, fiind
asigurate bunurile necesare traiului, de a avea o locuinþã de la stat,
de a avea condiþii de muncã optime, de a putea fi informat cât mai
mult ºi mai bine, de a cãlãtori în concediu ºi de a te bucura de o
pensie binemeritatã, alãturi de alte drepturi, obþinute deja în social-
ism (cum ar mai fi învãþãmântul ºi sãnãtatea gratuite), cam acestea
erau, în mare, aspiraþiile clasei muncitoare înaintea primelor alegeri
postrevoluþionare. În plus, la sate mai exista dorinþa de a se mãri
suprafaþa lotului ajutãtor, ceea ce s-a ºi obþinut în 1990. Cum aceste
revendicãri, alãturi de altele specifice diferitelor categorii sociale,
au fost asigurate de Puterea „emanatã” din revoluþie, identificatã cu
F.S.N.-ul, era normal ca alegerile din 20 mai 1990 sã aducã „en
fanfare” o victorie a acesteia. Nu trebuie uitat cã Iliescu, liderul F.S.N.
la acea vreme, a obþinut 85 % din voturi, încã din primul tur.
„Rãsãritul” revoluþiei – Ion Iliescu, avea deci, o cotã de popularitate
de netãgãduit. Însãºi opoziþia a pus botul pe labe ºi s-a retras cu
coada între picioare, recunoscându-se înfrântã. Dupã un asemenea
dezastru electoral, era clar cã, prin alegeri democratice, dreapta
politicã nu putea obþine prea curând Puterea. De aceea, au ºi apãrut
38
acele manifestaþii ºi lupte în stradã, pentru a pune mâna pe putere,

purtate de cãtre fanaticii de dreapta sau de cãtre grupuri finanþate
de puterile imperialiste.
ªi totuºi, lovitura de graþie aplicatã clasei muncitoare nu a venit
de la aceºti zãltaþi. Marea loviturã a venit tocmai de la guvernul
instalat în urma alegerilor din mai ´90. Marea trãdare a venit de la
Petre Roman. El, care a fost desemnat ca prim-ministru de cãtre
F.S.N. ºi numit în aceastã funcþie de cãtre Iliescu, a sfidat întreaga
populaþie, care îi acordase votul pe o platformã politicã de stânga,
propunând Parlamentului un program de guvernare eminamente
neo-liberal.
Tigrii tineri, pe care i-a mânat în aceastã luptã (care avea sã-i
aducã ºi prãbuºirea politicã) cu propria populaþie ºi, mai ales cu
proprii alegãtori, au format o tehnocraþie, ce avea sã conducã
destinele românilor pentru mulþi ani, chiar dacã astãzi ei sunt risipiþi
în mai toate partidele importante.
Prima mare victorie a tehnocraþiei a fost liberalizarea preþurilor
în anul 1990. Dupã aproximativ o jumãtate de an de mãriri salariale,
reducerea timpului de lucru, la care s-a adãugat un prost manage-
ment, singura soluþie era sã fie crescute preþurile.
S-a recurs chiar la împrumuturi bancare fãrã acoperire sau, s-
au solicitat alocaþii bugetare. A apãrut blocajul financiar, care pentru
unii a însemnat îmbogãþire (pentru tehnocraþi, administraþie ºi unii
lideri sindicali).
Guvernul a trecut la stingerea unor datorii la anumiþi agenþi
economici, de care erau direct ºi personal interesaþi.
Din anul 1990 ºi pânã în anul 1995 au fost trei blocaje financiare,
ºi, toate se rezolvau prin aceleaºi mecanisme de stingere a datoriilor.
La un moment dat tehnocraþia s-a divizat politic ºi economia
suporta efectele negative ale deciziei politice.
A apãrut birocraþia conservatoare din ministere, care urmãreau
îmbogãþirea prin diferite metode.
A urmat criza economicã, care a dus la dispariþia multor
întreprinderi.
Au apãrut grave probleme sociale în Valea Jiului, Reºiþa, Târgu-
Jiu ºi Braºov.
ªi, a venit septembrie 1991, când minerii ºi-au dat seama cã au
fost pãcãliþi de Putere, iar rãzboiul dintre Petre Roman ºi Ion Iliescu
a dus, din nou, la aceastã o astfel de miºcare numitã mineriadã,
profitându-se de un conflict de muncã ºi social existent, motivat de
39
Constantin CREÞAN
problemele deosebit de grele cu care se confruntau minerii din Valea

Jiului. În general, populaþia României se confrunta cu mari probleme
ca urmare a aplicãrii politicii de tranziþie la capitalism („implementatã”
de guvernul Petre Roman, instaurat dupã alegerile din mai 1990).
Liberalizarea preþurilor, în noiembrie 1990, a fost una din primele ºi
principalele mãsuri ce au declanºat aceste probleme.
Vom vorbi, însã, mai întâi de conflictul lui Ion Iliescu cu Petre Ro-
man. Deºi interesele celor doi coincideau într-o oarecare mãsurã,
conflictul a fost declanºat de o anumitã divergenþã politicã (Iliescu era
mai socialist, iar Roman tindea spre un neoliberalism), dar se poate sã
fi fost ºi o neînþelegere personalã, cauzatã de faptul cã, se pare, aveau
stãpâni diferiþi ºi erau înconjuraþi fiecare de un soi de curte proprie,
niºte camarile ce purtau un rãzboi subteran. Diferenþa de orientãri între
cei doi s-a observat clar ºi în momentul aºa-zisului puci de la Moscova
din august 1991. În timp ce Roman a criticat vehement puciºtii, Iliescu,
mult mai legat de Uniunea Sovieticã, în particular de Gorbaciov, a simþit
cã importantul sãu aliat din Rãsãrit era în pericol ºi nu a luat poziþie
oficialã. A aºteptat deznodãmântul, dar, oricare ar fi fost acesta (ori
victoria puciºtilor, ori cea a lui Elþîn), Gorbaciov, ca lider politic ºi
gorbaciovismul (curentul politic promovat de el, cãruia îi aparþinea ºi
Iliescu), urmau sã disparã din marea scenã politicã a lumii.
Ion Iliescu miza pe folosirea fostei birocraþii comuniste, iar Petre
Roman avea planuri de colaborare cu aºa zisa tehnocraþie finanþatã
de cãtre occident ºi cu care, mai târziu, a devenit prieten bun ºi
colaborator în guvernarea Coaliþiei C.D.R-U.S.D..
Lupta a început sã aparã ºi în teritoriu între aceste douã gãºti
rivale. Aceastã luptã a lor, nu avea caracter politic, ci doar ambiþii
personale: de la favoritisme la acordarea de licenþe, de la împãrþirea
pãmânturilor ºi pânã la a cuceri puterea localã (prefecþi, primari sau
alte funcþii publice).
Conflictul dintre cei doi duºmani ai clasei muncitoare a devenit
public, cei doi sperând a se elimina unul pe celãlalt. Aceastã luptã a
dus la crearea a douã curente politice în F.S.N.
Lupta dintre cei doi a dus la dezmembrarea F.S.N. (în aprilie
1992). Partizanii lui Ion Iliescu au înfiinþat Frontul Democrat al Salvãrii
Naþionale, iar Petre Roman a rãmas cu F.S.N-ul. Spre stupoarea
tuturor, în 2007, au încercat sã se alieze din nou, dorind sã înfiinþeze
Polul Social (o alianþã de stânga), sperând cã vor putea sã mai
reprezinte clasa muncitoare. Cîtã neruºinare din partea celor doi
oameni care au distrus România.
40
Ion Iliescu vroia sã se foloseascã de orice eveniment pentru a-l

elimina pe Petre Roman. Acest lucru a devenit posibil ca urmare a
mineriadei din septembrie 1991, care a incitat ºi opoziþia, care spera
ca printr-o miºcare de acest gen sã-i elimine, atât pe Ion Iliescu, cât
ºi pe Petre Roman. Guvernul Petre Roman era planificat sã fie
decapitat înainte de a cere minerii acest lucru.
Aºa cum spuneam, în anul 1991 minerii din Valea Jiului aveau
mari probleme economice ºi sociale.
În luna august, a fost deschis conflictul de muncã declarat, pe
baza unei liste de revendicãri înaintate Guvernului, iar acesta, la
rândul lui, rãspundea cu lungi liste de promisiuni pe care nu le onora
ºi care au fost amânate sau reamânate.
Minerii erau þinta unor atacuri în mass-media internã ºi
internaþionalã, iar Miron Cozma, cu toate cã nu participase ca ºi
coordonator al primelor mineriade, era catalogat ca un „barbar” care
conduce mase de oameni, mineri sãlbatici.
Valea Jiului producea doar cãrbune, care aducea energie ºi în
casele acelora, care îi denigrau pe mineri. Puterea a încercat sã
facã orice, astfel încât Valea Jiului sã ducã lipsã de alimente ºi bunuri
de consum, care înainte erau aduse din alte zone. Prin urmare, au
sabotat, pe cât posibil, aprovizionarea întregii regiuni cu bunuri de
bazã, în special cu alimente, care erau redirijate cãtre alte judeþe.
Viaþa din Valea Jiului devenea din ce în ce mai insuportabilã, cu
toate cã bani încã mai erau, preþurile deveneau din ce în ce mai
mari.
Petre Roman, care se folosise de mineri pentru a scãpa de
insurgenþii din Piaþa Universitãþii, încerca sã se desolidarizeze de ei
ºi a arãtat cã este împotriva acestora. Dupã ce i-a folosit în 1990, a
convocat diferite conferinþe de presã internaþionale ºi a dat întreaga
vinã pe Ion Iliescu ºi F.S.N. Apoi a dezinformat lumea internaþionalã,
spunând cã miºcarea insurecþionalã a insurgenþilor plãtiþi de occident
ar fi fost doar o simplã încãierare între forþele de ordine ºi lumea
interlopã. A dezaprobat intervenþia minerilor din 1990, pe care el,
de fapt, i-a folosit ºi pentru care ar trebui sã rãspundã, deoarece a
dat directive clare responsabililor F.S.N. din teritoriu.
Roman ezita ºi amâna sã rezolve problemele minerilor din Valea
Jiului, tocmai pentru a arãta cã nu este vinovat ºi pentru a-i face pe
liderii lor sã se considere trãdaþi de putere. În acelaºi timp avea acel
plan diabolic de a produce o nouã miºcare, ca sã-l poatã înlãtura
pe Ion Iliescu, la înþelegere ºi cu insurgenþii occidentali, care voiau
41
Constantin CREÞAN
sã acapareze puterea în România (viitori C.D.R.-iºti ºi membri ai

Alianþei Civice). Tot în acea perioadã de timp 1990-1991 opoziþia
ºi-a schimbat radical atitudinea faþã de mineri creând chiar o strategie
politicã.
Opoziþia pedala pe tema corupþiei din guvern, încercând sã
foloseascã împotriva acestuia scãderea nivelului de trai al minerilor.
La iniþiativa lui Miron Cozma reprezentanþii studenþilor au vizitat
Valea Jiului ºi minerii s-au bucurat enorm de mult ca aceºtia sã
înþeleagã cã sunt oameni normali, iar nu sãlbatici, sã le arate
condiþiile inumane, în care se lucreazã ºi, în care au muncit mii de
mineri care asigurã energia þãrii.
Liderii din opoziþie au vizitat ºi ei Valea Jiului, pe unde nici Ion
Iliescu ºi nici Petre Roman nu au vrut sã mai treacã pânã în anul
1999, când urmãreau sã câºtige din nou puterea ºi când Miron
Cozma era deja în temniþã de peste 2 ani de zile. Miron Cozma a
fost venerat ºi curtat de opoziþie, chiar ºi de putere, dar nu s-a vândut
niciodatã, el considerându-se ºi azi omul minerilor ºi al celor nevoiaºi.
În anul 1991, în afara problemelor cu care se confruntau minerii,
exista de fapt o luptã împotriva clasei muncitoare.
Guvernarea scosese din joc elita culturalã (plãtitã de occident) ºi
lupta se da în interiorul tehnocraþiei industriale, între principalele grupãri
ale acesteia. Ideea de a folosi minerii, care aveau problemele lor
împotriva lui Ion Iliescu ºi Petre Roman, a fost a opoziþiei care nu
reuºise, cu toatã finanþarea lor de cãtre occident, sã realizeze scopul
propus: sã preia puterea. Opoziþia încerca încontinuu sã acapareze
sindicatele de partea lor, dar nu erau în stare sã punã minerii în miºcare
ºi atunci ºi-au intrat în rol abia când au ajuns minerii în Bucureºti.
Pânã nu ar ajunge minerii în Bucureºti, ei ºi-au organizat propriile
trupe de ºoc, sperând sã realizeze ceea ce nu reuºiserã.
Tehnocraþia lui Petre Roman ºi cea a lui Ion Iliescu mergeau pe
acelaºi scenariu în lupta lor, încercând a se folosi de amãrâþii de
mineri, care aveau problemele lor ºi pe care îi interesa mai puþin
politica lor mârºavã. Miron Cozma un tip foarte deºtept ºi un mare
psiholog al mulþimilor, fiind unul din cei mai abili lideri din Europa, a
sesizat acest lucru ºi anume cã în nemernicia lor politicienii se vor
folosi de mineri ºi a încercat sã convingã masa de mineri nemulþumiþi
sã renunþe la plecarea spre Bucureºti, dar minerii, supuºi la atâtea
umilinþe ºi lipsuri, s-au împotrivit. Atunci, Miron Cozma le-a propus
numai sã amâne plecarea cãtre Bucureºti, însã a primit o corecturã
asprã, a fost bãtut de mineri, fiind lovit cu o cascã peste faþã. Miron
42
Cozma sângera, iar minerii l-au întrebat: „Tu, dacã eºti liderul nostru,
mergi cu noi ºi ne reprezinþi pânã în pânzele albe, iar dacã nu,
demisioneazã înainte de a te omorî!”. Miron Cozma a primit primele
îngrijiri medicale din partea minerilor, a fost spãlat de sânge, iar
dupã aceea ovaþionat ºi sãrutat. Miron Cozma a spus: „Mineri, voi
sunteþi stãpânii mei ºi, de-ar fi sã mor, nu vã voi trãda niciodatã!”.
Minerii au plecat cãtre Bucureºti. O parte a tehnocraþilor sugera
ca Petre Roman sã meargã la Petroºani, sã discute cu minerii rãmaºi
acolo, majoritatea fiind în drum spre Bucureºti conduºi de lideri de
sindicat în frunte cu Miron Cozma. Era, însã, prea târziu. Petre Ro-
man greºise ºi încerca sã profite de aceastã miºcare pozând în
victimã, sperând în succesul opoziþiei pentru al detrona pe Ion Iliescu.
Petre Roman nu a îndrãznit sã meargã la Petroºani, pentru cã era
sigur cã este o capcanã în spatele acestei propuneri.
Unii membri ai guvernului Roman au propus ca trenul încãrcat
cu mineri sã fie oprit de armatã, fie cu ajutorul tancurilor, fie prin
aruncarea liniilor de cale feratã în aer. Într-un fel, s-a ºi reuºit sã
opreascã temporar deplasarea minerilor, blocându-se trenul la
Craiova prin decuplarea energiei electrice. Dupã 2-3 ore de aºteptãri,
discuþii ºi promisiuni mincinoase, minerii ºi-au dat seama cã se
încearcã tragerea lor pe sfoarã ºi au ameninþat autoritãþile prezente
în gara de la Craiova. Acestea, având ordin sã opreascã trenurile
cu orice preþ, au rãmas ferme ºi nu au vrut sã permitã garniturii sã-
ºi continue drumul spre capitalã. Atunci minerii ºi-au pierdut cumpãtul
ºi au fãcut o demonstraþie de forþã spãrgând toate monitoarele din
garã. Abia în acel moment prefectul a realizat cã nu se poate opune
hotãrârii minerilor de a ajunge în capitalã ºi a preferat sã mute teatrul
de operaþiuni din curtea proprie în curtea Guvernului.
Armata nu avea de gând sã se amestece în aceste încurcãturi,
aºa cã nu au fost aplicate propunerile de intervenþie. Odatã sosiþi în
Bucureºti, opoziþia a coordonat echipele de bãtãuºi ai lumii inter-
lope, care li s-au alãturat minerilor (fãrã a fi chemate de cãtre ei) ºi
au fãcut eforturi serioase pentru a stârni ciocniri cu poliþia ºi cu
apãrãtorii altor instituþii ale statului.
Cumnatul lui Petre Roman conducea foarte mulþi indivizi din
lumea interlopã ºi alte elemente dirijate, care instigau cãderea lui
Ion Iliescu.
Dupã cum s-a vãzut, în „soluþionarea” problemelor majore pe
care le aveau minerii s-au implicat trei grupuri, fiecare încercând sã
se foloseascã de mineri în favoarea lor.
43
Constantin CREÞAN
Prima era gruparea tehnocratã a lui Petre Roman, care spera

sã-l detroneze pe Ion Iliescu, urmând ca apoi sã obþinã victoria
asupra minerilor, ceea ce i-ar fi întãrit mai bine poziþia. A doua era
gruparea lui Ion Iliescu ºi aliaþii din F.S.N., care urmãrea rãsturnarea
Guvernului ºi înlãturarea lui Petre Roman. În fine, mai era aceea
opoziþie finanþatã puternic de cãtre occident, care spera sã
foloseascã minerii pentru a le înlãtura pe amândouã grupãrile
precedente, atât puterea condusã de Ion Iliescu, cât ºi secþiunea
condusã de Petre Roman, pentru a pune ea mâna pe putere.
Opoziþia finanþatã de occident ignora, în timp ce cei de la putere
nu, faptul cã, indiferent de cine câºtigã, mai întâi trebuia sã scoatã
minerii din Bucureºti. În acest scop, ei gândeau cã numai armata
putea face acest lucru ºi sperau ca armata sã fie atacatã de cãtre
mineri. În condiþiile date, nici un politician nu a avut curajul sã facã
acest lucru ºi atunci, þinând cont de cum au decurs evenimentele,
soluþia cea mai favorabilã pentru ei, a fost, sã propunã ca Guvernul
sã-ºi dea demisia.
Primul învins a fost Petre Roman, care îi avea duºmani atât pe
mineri, pe care îi ignorase ºi minþise, instalând lipsurile ºi foamea în
Valea Jiului, cât ºi pe Ion Iliescu, care era mai puternic ºi foarte
susþinut, iar, în cea de-a treia tabãrã, o fracþiunii a opoziþiei. Opoziþia
era împãrþitã în douã: una finanþatã puternic de occident (ºi care îl
bãgase în cãrþi pe Petre Roman) ºi una, care era doar folositã de
cei finanþaþi ºi care, nu-l agreau pe Petre Roman, lucrând la douã
capete pentru a ajunge la putere: ori singuri, ori cu Ion Iliescu.
Biroul Senatului României a luat act de demisia guvernului Ro-
man ºi atunci Petre Roman a încercat douã alte manevre de culise.
Una a fost sã încerce sã-l contacteze pe Miron Cozma ºi sã facã
pace cu el ºi liderii, promiþând rezolvarea tuturor revendicãrilor, dar
nu a reuºit ºi atunci a recurs la cea de-a doua posibilitate adresându-
se Camerei Deputaþilor, însã nu a primit nici un fel de susþinere nici
de aici.
Mai mult decât atât, s-a grãbit sã pãrãseascã sediul Guvernului,
deoarece avea „informaþii” cã minerii ar urma sã-l atace.
Ion Iliescu, care în istoria României rãmâne ca un politician foarte
pervers, a gândit cu tehnocraþii de lângã el strategia de a câºtiga
aceastã luptã. România a fost lãsatã fãrã un guvern, minerii nu aveau
cu cine sã negocieze, iar revendicãrile lor nu puteau fi rezolvate.
În acele momente, a intrat din nou într-o luptã oarbã opoziþia,
care spera sã se foloseascã de mineri ºi de elementele din lumea
44
recidivistã, pe care o finanþase încã din 1990, sã-l înlãture pe Ion

Iliescu de la putere.
Un conflict între mineri ºi Ion Iliescu era în favoarea opoziþiei, ca
sã cucereascã puterea politicã. Acum, pentru aceºti trãdãtori de
neam ºi þarã, Miron Cozma ºi minerii sindicaliºti nu mai erau „barbarii
sau sãlbaticii din fundul pãmântului”.
Miron Cozma ºi liderii au fost invitaþi de onoare la Congresul
Partidului Naþional Þãrãnesc c.-d., salutaþi cu ovaþii ca niºte haiduci
ºi eroi ai Vãii Jiului, ai democraþiei ºi în prezenþa noastrã, a
reprezentanþilor minerilor, s-au þinut discursuri, în care, ni se cerea
sã atacãm Preºedinþia. Eu, personal, am fost martor.
Miron Cozma nu dorea sã susþinã pe nici una din pãrþi, el dorea
doar sã rezolve problemele minerilor, dar, în acelaºi timp, se pierduse
controlul maselor de mineri în Bucureºti. O parte a minerilor a atacat,
împreunã cu opoziþia ºi oamenii finanþaþi de occident, sediul
Preºedinþiei României, dar gãrzile au replicat cu gaze lacrimogene
ºi gloanþe de cauciuc.
Tehnocraþii ºi Ion Iliescu s-au speriat de moarte ºi aveau informaþii cã
opoziþia reuºise sã-i determine pe minerii scãpaþi de sub control sã atace
Preºedinþia, ceea ce ar fi dus la dezastru pe Ion Iliescu ºi tehnocraþii
din jurul lui, care cu doi ani în urmã îl trãdaserã ºi pe Ceauºescu.
Precum Petre Roman ºi Opoziþia, clanul Iliescu a apelat ºi el la
Miron Cozma sã vinã la masa negocierilor, urmãrind sã-l convingã
pe acesta sã dispunã plecarea minerilor din Bucureºti. Miron Cozma
nu gãsea soluþii în acele momente ºi a considerat cã, pentru mineri
ºi pentru þarã, este mai bine sã încheie un protocol cu instituþia
Preºedinþialã, care era singura reprezentativã în acele momente.
Miron Cozma cu liderii s-au deplasat la Cotroceni ºi au recunoscut
cã au pierdut controlul minerilor. Ei au fost de acord sã semneze un
protocol în binele þãrii cu Preºedinþia, iar aceastã instituþie s-a obligat
sã-i punã la dispoziþie lui Miron Cozma toate pârghiile pentru a reuºi
sã-i determine pe mineri sã se întoarcã acasã.
Pe de altã parte opoziþia îi implora pe mineri sã nu se întoarcã
acasã, rãmânând celebre rugãminþile Doinei Cornea, ale lui Emil
Constantinescu ºi Ion Diaconescu care îi îndemnau prin portavoce,
staþii de radioficare ºi chiar televiziune sã atace Preºedinþia ºi sã-l
dea jos pe Ion Iliescu.
Minerii disciplinaþi s-au întors însã acasã, ascultând de liderii lor,
iar o parte a revendicãrilor lor au fost rezolvate imediat de guvernul
Stolojan, cel care s-a instaurat dupã aceste evenimente.
45
Constantin CREÞAN
Din 1991 ºi pânã în prezent Miron Cozma a fost þinta unor atacuri
foarte dure din partea tuturor politicienilor, cum cã ar fi fost omul lui
Iliescu. Tot acei politicieni, ca ºi Ion Iliescu, l-au condamnat nevinovat
pe Miron Cozma la pedepse care cumuleazã peste 96 (nouã zeci ºi
ºase) ani de detenþie pentru evenimentele din 1991 ºi 1999.
Cum puteþi afirma, domnilor politicieni, cã Miron Cozma ar fi fost
omul nu ºtiu cui, când el doar a plãtit (ºi doar el a plãtit) pentru
rãzboiul dintre dumneavoastrã, politicienii fost-comuniºti, trãdãtori
ai comunismului ºi deveniþi politicieni aserviþi occidentului. Nu, Miron
Cozma a fost doar omul MINERILOR ºi al oamenilor necãjiþi ºi în
lipsuri.
46
5. S-a sstins
tins lumina ffa
avor abilă
orabilă
Dupã ce anul 1990 a scos la rampã elita culturalã finanþatã de
occident, care a ºi încercat sã dea lovitura de stat nereuºitã, anul
1991 a fost anul muncitorilor. Dupã aceea a început rãzboiul
tehnocraþilor. C.N.S.R.L ºi-a arãtat forþa pentru ultima datã când au
scos în stradã mii de muncitori în Bucureºti, dar pânã la sfârºit
muncitorii (ºoferi) au fost trãdaþi de cãtre Miron Mitrea, care a ajuns
mai târziu ministru, precum ºi de cãtre Victor Ciorbea, ce avea sã
devinã prim ministru al României.
Dupã 1992 a început lupta partidelor politice pentru captarea
liderilor de sindicat. Miron Cozma a fost singurul lider care a refuzat
ofertele politice ale partidelor. Funcþiile propuse de acestea au fost
acceptate de alþi lideri din miºcarea sindicalã.
Cu tot eºecul Convenþiei Solidaritãþii Sociale, partidul sindicatelor
(care iniþial îl susþinea pe Ion Iliescu, îndeosebi prin C.N.S.R.L.), în
alegerile din 1992, mulþi lideri de sindicat au devenit secretari de
stat, directori, alte funcþii în administraþie, pãstrându-ºi ºi funcþiile
sindicale. De altfel, partidul sindicatelor, numit Convenþia Solidaritãþii
Sociale, va sucomba în anul 1996, înghiþit fiind de partidul iliescian,
respectiv Partidul Democraþiei Sociale din România (PDSR). De
remarcat însã, cã între turul întâi ºi cel de-al doilea al alegerilor
prezidenþiale din 1992, Victor Ciorbea (pe atunci lider C.N.S.L.R.) ºi
Miron Mitrea (pe atunci liderul Confederaþiei „Frãþia”), au fãcut o
„vizitã” la Bruxelles, de unde s-au întors cu indicaþii clare de a sprijini
pe Emil Constantinescu, candidatul de dreapta, în turul al doilea.
Îndemnul public al acestora cãtre sindicaliºti s-a fãcut imediat dupã
revenirea de la Bruxelles ºi a fost de acela a se vota la preºedinþie
47
Constantin CREÞAN
Emil Constantinescu. Ulterior cele douã confederaþii s-au unit,

formând C.N.S.L.R.-Frãþia. La scurt timp douã unificare, cei doi lideri
nu s-au mai înþeles, fiecare schimbându-ºi orientarea politicã. Miron
Mitrea, fost fervent susþinãtor al dreptei, a devenit membru marcant
în partidul ce-l susþinea pe Iliescu (F.D.S.N.), iar Victor Ciorbea,
susþinãtor iniþial al lui Iliescu, a devenit lider marcant al dreptei,
devenind primar þãrãnist al Bucureºtiului ºi, dupã mai puþin de un
an, prim ministru al primului Guvern de dreapta din România post
decembristã. Toate aceste combinaþii politico–sindicale erau
nemaivãzute în România. Din C.N.S.R.L.-Frãþia s-a desprins o
grupare formându-se o altã Confederaþie, C.S.D.R. condusã de Vic-
tor Ciorbea aservitã viitoarei C.D.R.
Între timp, gruparea politicã condusã de Petre Roman, a plãsmuit
ºi ea o confederaþie sindicalã care sã-i fie servilã, respectiv Blocul
Naþional Sindical.
În minerit, aceeaºi grupare politicã (denumitã mai târziu Partidul
Democrat), a înfiinþat Centrala Sindicatelor Miniere din România,
care avea sã joace un rol mare în distrugerea locurilor de muncã a
minerilor ºi înavuþirea guvernanþilor ºi a liderilor, în afacerile din
unitãþile miniere. Miron Cozma lupta de unul singur împotriva tuturor
acelora care voiau sã distrugã miºcarea sindicalã din minerit. Astfel,
a fost divizatã ºi miºcarea sindicalã din minerit.
În acest fel miºcarea sindicalã a fost pentru o bunã bucatã de
vreme destrãmatã ºi, odatã cu ea, clasa muncitoare ºi-a pierdut
rolul istoric.
În istoria de dupã 1990, minerii nu au trãdat niciodatã, cu toate cã
mulþi lideri s-au vândut creând acele organizaþii aservite puterii C.D.R.-
iste sau P.D.-iste. Sindicatele miniere s-au divizat, cu „ajutorul” Puterii,
înfiinþându-se alte organizaþii concurente pentru a putea sã slãbeascã
forþa sindicatelor minerilor conduse de Miron Cozma.
Cu toate cã s-a înfiinþat Centrala Sindicatelor Miniere, Miron
Cozma din 1991 ºi pânã în anul 1996, la arestarea lui, a luptat sã
menþinã unitatea minerilor. O astfel de unitate s-a reuºit prin crearea
Confederaþiei „Sfînta Varvara”, al cãrei preºedinte a fost (ºi, oficial,
încã mai este) Miron Cozma. Aceastã supra-confederaþie, nu a avut,
totuºi, coeziunea necesarã pentru a impune o gândire ºi o acþiune
unitarã. Politicienii ºi-au activat mereu cozile de topor, pe care se
bazau.
C.S.M.R., organizaþia înfiinþatã de P.D., a cãrui preºedinte a ajuns
Marin Condescu dupã trãdarea din 1994 (la greva generalã a
48
minerilor din Oltenia), a jucat un rol de distrugere a mineritului ºi a

dus la disponibilizarea minerilor în masã, dupã 1997, în toatã þara.
Miºcarea sindicalã din Oltenia, în anul 1991, a participat la
evenimentele de la Bucureºti sub îndrumarea liderilor Albu Ion,
Cernat Valeriu (bazinul Ploieºti), Constantin Creþan (pe atunci, lider
de sector).
Fac o precizare, cã toate bazinele miniere, în afarã de Valea
Jiului, fãceau parte administrativ din Regia Lignitului cu sediul în
Târgu-Jiu.
La organizaþia sindicatelor din Valea Jiului, ºi mai târziu la
Confederaþia Sindicatelor Miniere din România condusã de Miron
Cozma, erau afiliate foarte multe organizaþii din bazinele Mehedinþi,
Vâlcea, Gorj ºi acest lucru nu-i convenea niciunui guvern aflat la
putere în Bucureºti.
Liderii gen Condescu Marin, Gegãu Nicolae, Temelescu Viorel,
Pãunescu Ilie erau susþinuþi de Putere ca sã reuºeascã sã deter-
mine sindicatele afiliate la organizaþiile lui Miron Cozma sã se retragã
ºi sã facã parte din structurile coordonate de cãtre Putere ºi liderii
vânduþi lor.
Miron Cozma fiind întotdeauna un bun strateg a ales varianta sã
coboare la masa de mineri ºi sã le cearã pãrerea.
Din 1992 ºi pânã în 1996, Miron Cozma a reuºit, datoritã calitãþilor
lui de cel mai bun lider sindical, sã menþinã autonomia sindicatelor.
În acest sens, rãmân celebre vizitele lui Miron Cozma la sindicatele
din Gorj, Vâlcea ºi Mehedinþi. Minerii îl iubeau ºi doreau ca miºcarea
sindicalã sã rãmânã unitã. Liderii trãdãtori din Oltenia apelau la
administraþie ca sã blocheze masa de oameni, astfel încât sã nu-l
primeascã pe Miron Cozma, care era cel mai iubit de mineri.
Administraþiei îi era teamã, chiar dacã, de multe ori, luase mãsuri
împotriva liderilor care erau cu Miron Cozma .
Când lichelele sindicale aservite au vãzut cã nu pot sã-l stopeze
pe Miron Cozma din exercitarea funcþiei lui de lider incontestabil al
tuturor minerilor, au recurs la a cere organelor de poliþie ºi Ministerului
de Interne sã nu mai autorizeze mitinguri ºi demonstraþii în zonele
din Oltenia. Rãmâne celebrã plângerea lui Marin Condescu, Gegãu
Nicolae ºi Temelescu Viorel cãtre generalul Dãnescu, care era la
Ministerul de Interne, ca sã ia mãsuri ca Miron Cozma sã nu mai
intre în Oltenia.
Cozma a fost prezent la marile mitinguri de la Rovinari, Jilþ-
Mãtãsari, Târgu-Jiu, Berbeºti etc. ºi acolo se adunau mii de mineri
49
Constantin CREÞAN
care îl ovaþionau pe Cozma (în acea perioadã liderii trãdãtori pãrãsind

zona de frica minerilor).
Se ducea o luptã dreaptã a muncitorilor împotriva trãdãrii. Dacã
clasa muncitoare a fost învinsã definitiv în 1992, minerii au rezistat
pe baricade pânã în 1996. Odatã cu reîncarcerarea lui Miron Cozma,
minerii, la rândul lor, au fost definitiv învinºi prin trãdarea lui Condescu
Marin ºi a acoliþilor lui sprijiniþi de Putere. În anul 1993 sindicatele
prin liderii lor corupþi au reuºit sã-i elimine din viaþa sindicalã pe unii
lideri care nu ascultau de ordinele lor.
În Oltenia liderul Albu Ion, care reprezenta bazinul Rovinari în
Centrala Sindicatelor Miniere din România, a fost debarcat de clanul
Condescu-Gegãu de la conducerea acestei organizaþii pentru cã
participase la evenimentele din 1991. Spre surprinderea multora,
acest lider de sindicat a devenit, dupã eliminarea lui dirijatã, primul
lider sindical profesionist din România. El a fost solicitat de cãtre
Confederaþia Meridian condusã de cãtre Popescu Ion ºi a primit
funcþia de secretar general. Rolul acestui mare lider sindical s-a
vãzut în lupta pentru supravieþuirea mineritului din România, precum
ºi în implicarea lui în Campania de Eliberare a minerilor întemniþaþi
pentru evenimentele din 1991 ºi 1999 ºi, în special, a lui Miron
Cozma .
În anul 2006 acest lider a fost semnatarul Plângerii împotriva
Statului Român la Curtea de la Strasbourg ca urmare a arestãrii
liderilor minerilor.
Dacã mi-am permis sã-l laud pe colegul meu Miron Cozma, în
aceeaºi notã îmi permit sã-l ºi critic.
Unde a greºit Miron Cozma în aceastã luptã de rezistenþã a clasei
muncitoare .
A greºit nepermis când a þinut în jurul sãu oameni care l-au trãdat,
gen Bãdârcã, Ilinescu, Postolache, Gegãu, Savu.
A greºit când a acceptat lideri din Oltenia, care l-au trãdat ºi ei la
rândul lor, precum Gegãu, Mihu, Nimarã, Gîrjoabã, Ruºeþ, Criºan,
pe care i-a înnobilat cu funcþii de senatori în senatul Convenþiei Sfânta
Varvara.
A greºit când a renunþat la miºcarea sindicalã din Oltenia, când,
scârbit de luptele dintre liderii olteni (foarte perverºi), i-a lãsat ºi le-
a dat posibilitatea sã se organizeze sub tutela guvernãrilor.
A greºit când nu a acceptat sã conducã toatã miºcarea sindicalã
din România ºi s-a limitat la nivel de Confederaþia Sindicatelor
Miniere din România sau Convenþia Sfânta Varvara, care a fost o
50
organizaþie de compromis. La congres am avut curajul sã o spun în

plen: „Fraþilor s-a nãscut Sfânta Gargara, sã mã ierte Sfânta“. Am
afirmat asta întrucât îi cunoºteam pe liderii olteni trãdãtori, cãrora
Miron le mai dãduse o ºansã.
A greºit atât el, cât ºi noi, cã nu ne-am propus obiective mai
îndrãzneþe. Ce folos cã am jucat un rol important în miºcarea
sindicalã ºi am intrat în istoria României timp de 20 de ani, limitându-
ne sã respectãm doar mandatul dat de cãtre mineri, iar politicienii s-
au folosit de necazurile ºi durerile noastre.
A mai greºit Miron Cozma ºi noi toþi, cã nu am þinut cont de glasul
celor mulþi (în afarã de mineri), care ne-au solicitat sã-i reprezentãm
ºi pe ei, acea masã de nemulþumiþi, în 1999 ianuarie – februarie.
Am greºit enorm de mult faþã de familiile noastre (copiii ºi soþiile
noastre), care au suferit ºi încã mai suferã din cauzã cã noi suntem
dupã gratii. Oare meritã sacrificiul?
Dupã mineriada din 1991, clasa politicã a þinut foarte mult cont
de problemele minerilor din Valea Jiului. A fost o perioadã pânã la
arestarea lui Miron Cozma în 1996, când se fãcea plata salariilor la
timp pentru mineri ºi toþi politicieni ºi tehnocraþi se fãceau cã se
preocupã de problemele minerilor, dar în acelaºi timp acþionau prin
diferite metode sã atragã lideri sindicali de partea lor, lucru pe care
nu l-au reuºit ºi în cazul lui Miron Cozma.
Guvernele ocupându-se de problemele Vãii Jiului cu prioritate, au
început sã neglijeze problemele celorlalþi mineri din bazinele miniere.
Din acest lucru se vedea clar cã miºcarea din Valea Jiului era
foarte puternicã ºi se impunea, iar restul miºcãrii, în special din
Oltenia, avea lideri slabi, care erau divizaþi ºi aserviþi politicienilor ºi
partidelor politice.
Starea de dezastru în minerit a apãrut odatã cu amplificarea
blocajului financiar, a lipsei contractelor de muncã, înmulþirea
accidentelor de muncã, lipsa condiþiilor sociale din oraºele miniere
(lipsa apei potabile, lipsa cãldurii), neplata salariilor la timp, care,
ajunsese sã se facã din credite de la bãnci, iar dobânzile le suportau
tot salariaþii.
Minerii (din lignit) din Oltenia ºi restul þãrii, care fãceau parte
administrativã din Regia Lignitului Târgu-Jiu încã din anul 1993
septembrie, au deschis conflictul cu guvernul ºi administraþia.
Acest conflict a fost deschis de cãtre Federaþia Lignitului Târgu-
Jiu, condusã de Mihu Nicolae, ºi care era afiliatã la Confederaþia
Sindicatelor Miniere din România condusã de Miron Cozma.
51
Constantin CREÞAN
În anul 1994, luna februarie, o parte a minerilor au intrat în grevã

generalã ºi pentru prima datã organizaþia concurentã înfiinþatã de
cãtre P.D., Centrala Sindicatelor Miniere ºi Uniunea Sindicalã Oltenia
(condusã de Gegãu Nicolae), au devenit spãrgãtori de grevã ai
colegilor lor mineri, declarativ la îndemnul acelora care îi dirijau.
În luna februarie, anul 1994, în Piaþa Prefecturii din Târgu-Jiu s-
au adunat peste 10.000 de mineri care nu mai suportau umilinþa de
a nu fi plãtiþi pentru munca lor ºi cãrora li se pregãtea un program
de restructurare ºi închidere de mine.
Era pentru prima datã de la miºcarea din 1991, când guvernul
Vãcãroiu era ameninþat.
Dupã câteva zile de grevã ºi proteste în Piaþa Prefecturii din
Târgu-Jiu, Miron Cozma a fost solicitat sã vinã la Târgu-Jiu, miºcarea
a luat amploare ºi existau temeri cã minerii vor pleca cãtre Bucureºti.
Guvernul Vãcãroiu avea o oarecare diplomaþie ºi a acceptat sã
discute ºi eventual sã rezolve problemele minerilor ºi revendicãrile
lor.
Birocraþia P.S.D. promitea multe ºi minþea frumos, dar totuºi faþã
de alte guvernãri accepta dialogul.
O parte a revendicãrilor au fost rezolvate de moment, negociator
ºef din partea sindicatelor fiind Miron Cozma, dar acest lucru a durat
doar pânã în luna august 1994.
Guvernanþii nu s-au þinut de promisiuni iar tehnocraþia ºi
administraþia duceau o luptã pentru distrugerea clasei muncitoare
ºi a liderilor de sindicat care nu erau în graþiile lor.
În luna iulie 1994 Conducerile Regiei Lignitului la înþelegere cu
Uniunea Sindicalã condusã de Gegãu Nicolae au pregãtit o strategie
de a demara un conflict cu guvernul României (P.S.D.) pentru a
obþine acces la surse bugetare, funcþii în ministere, influenþã în
conducerile unitãþilor miniere, ºi nu în ultimul rând aveau sã deschidã
lupta politicã dintre P.S.D. ºi opoziþia (P.D.–P.N.L.), care foloseau
aceºti lideri înregimentaþi politic.
A fost deschis conflictul de muncã sub masca revendicãrilor
minerilor ºi totul era în favoarea lor dându-i o altã conotaþie faþã de
miºcarea din februarie 1994.
S-au fãcut negocieri la nivel de regie de formã, pentru faptul cã
acestea erau doar acþiuni teatrale ºi conflictul a fost mutat la guvern,
de fapt se urmãrea sã se dea o loviturã guvernãrii.
Nimeni nu s-a aºteptat cã toatã aceastã strategie va lua o altã
întorsãturã, în defavoarea lor.
52
Câþiva lideri au sesizat acest lucru, cã miºcarea sindicalã este

folositã ºi ºi-au întocmit propriul lor plan, de a lovi în puciºti ºi totodatã
în guvern, pentru a rezolva problemele minerilor .
În data de 1 august 1994, la sucursala Rovinari, s-au adunat
peste 10.000 de mineri din bazinul Rovinari, care erau total
nemulþumiþi cã nu se rezolvau problemele ºi revendicãrile lor.
Miºcarea sindicalã era vândutã de cãtre lideri, iar aceºtia, aºa
cum vã spuneam jucau teatru ºi doar pozau în lideri ai miºcãrii.
În acele momente, trebuie sã recunosc, cã Marin Condescu nu
se vânduse încã nimãnui, dar apoi, s-a vândut ºi el. Era colegul
meu la Federaþia Rovinari ºi colaboram destul de bine, înþelegându-
mã cu el între patru ochi, sã nu trãdãm minerii, ºi sã nu mai facem
jocurile administraþiei ºi liderilor sindicali din Uniunea Sindicatelor ºi
a fost de acord cu mine.
În mine persista ura împotriva acestora ºi mila pentru fraþii mei
mineri. Am urcat pe o clãdire din faþa Sucursalei Rovinari ºi am montat
o staþie radio, iar apoi m-am adresat minerilor vorbindu-le despre
situaþia din minerit ºi planul guvernãrii de lichidare al mineritului.
Am demascat complicitatea liderilor cu administraþia ºi mulþimea
de mineri a fost de acord cu mine. Cu toate cã nu aveam aprobare
pentru miting sau altã demonstraþie, am propus minerilor sã ne
deplasãm pe jos la Târgu-Jiu (24 km), iar în faþa Regiei Lignitului
minerii scandau: „Creþan, Creþan”, „Mironovici ºi ai lui ºi-au gãsit
beleaua, la poarta Regiei cântã cucuveaua”, „Hoþii, Hoþii”, „Târgu-
Jiu – Bucureºti”, „Jos Guvernul, jos Iliescu!”.
Am plecat din Rovinari cãtre Târgu-Jiu în fruntea minerilor
împreunã cu Marin Condescu ºi liderii acceptaþi de cãtre muncitori,
cei care nu erau trãdãtori.
Puterea a intrat în panicã ºi pentru cã, în februarie 1994, minerii
atacaserã sediul Prefecturii.
Dupã circa patru ore am ajuns în faþa Regiei din Târgu-Jiu ºi nu
am mai pãrãsit Piaþa Prefecturii.
A doua zi ne-am confruntat cu sabotajul liderilor ºi directorilor,
ca minerii sã nu ajungã în faþa Regiei, dar la un moment dat mi-am
dat seama cã, doar eu ºi Condescu mai eram cu mulþimea, mulþi
lideri sabotându-ne, în speranþa, cã vor reuºi sã spargã greva
minerilor.
În curajul meu nebunesc, am plecat cu Condescu în unitãþile
miniere, am fãcut apel la oameni sã vinã la grevã, ºi am reuºit ca în
douã zile, Piaþa Prefecturii sã fie ocupatã complet .
53
Constantin CREÞAN
Nu mai ascultam de nimeni, ci doar de decizia minerilor din stradã,

care hotãrau totul.
Am observat, cã unii dintre liderii trãdãtori erau de partea noastrã,
de frica ºi furia maselor de mineri.
A urmat procesul cu Regia Lignitului, care s-a þinut la Tribunalul
Gorj, prin care s-a declarat Greva Legalã ºi era cred prima Grevã Legalã
din România. Dormeam împreunã cu minerii, mâncam împreunã cu
ei, iar în cea de-a treia zi peste 50 de oameni erau în greva foamei.
Liderii fricoºi ºi trãdãtori stãteau lângã noi ºi chiar au propus sã
intrãm ºi noi în greva foamei pentru a nu lãsa masa de oameni fãrã
conducere, eu am refuzat acest lucru, iar acestora nu le convenea
poziþia mea, ei doreau sã conducã din nou, dar masa de mineri nu
asculta decât de mine.
La un moment dat minerii au propus sã se facã alegeri chiar în
piaþã direct, ºi cred cã acel lucru era cel mai bun.
Dupã câteva zile eram atât de obosit, încât nu mai ºtiam cine
este cu mine ºi minerii, ºi care sunt trãdãtorii.
Amploarea miºcãrii mã depãºea, iar minerii erau din ce în ce
mai furioºi.
Lupta tehnocraþilor ºi administraþiei susþinutã de liderii trãdãtori
era bine organizatã, noi eram puþini, iar aceºtia aveau la îndemâna
lor totul ca sã poatã sã învingã.
Zece zile a durat manifestaþia în forþã ºi, am cerut, la un moment
dat, ca Miron Cozma sã vinã la Târgu-Jiu.
Tehnocraþia ºi administraþia doreau un armistiþiu, ºi sã renunþãm la
un punct din programul de revendicãri ºi anume demiterea directorului
general Radu Mironovici, care mai târziu a ajuns ministru secretar de
stat, ºi acceptaserã o creºtere salarialã, care era foarte micã, în
comparaþie cu cererea noastrã fundamentatã pe criterii economice.
Salariul minim era, în acea vreme, de 60.000 lei, iar administraþia
oferea salariu de 100.000 lei. Minerii nu au fost de acord.
La un moment dat, liderii trãdãtori au încercat eliminarea mea ºi
a lui Marin Condescu.
Se pare cã, între timp, Marin Condescu acceptase complicitatea
acestora ºi la un moment dat îl vedeam schimbat, deja îºi schimbase
pãrerile. Peste un an de zile, pe o casetã audio a unui ziarist (ªoldea
Ion), am descoperit trãdarea acestuia.
În cea de-a noua zi de grevã, Piaþa Prefecturii Târgu-Jiu era
plinã la refuz, peste 45.000 de mineri veniþi din toatã þara din bazinele
Ploieºtiului, Filipeºtii de Pãdure, Vâlcea, Mehedinþi.
54
Masa de mineri ºi-a pierdut cumpãtul ºi, pentru moment, în cea

de-a noua zi, nu am reuºit sã-i mai controlez ºi au vrut sã atace
prefectura ºi sã plece cãtre gara Târgu-Jiu, ca sã plece cãtre
Bucureºti.
Guvernul a dispus sã se reia negocierile imediat.
Miron Cozma ºi Popescu Ion de la Meridian au venit la Târgu-
Jiu. Minerii le-au cerut ca miºcarea sindicalã minereascã sã se
uneascã, dar pânã la realizarea acestui deziderat era cale lungã,
mai târziu se înfiinþa Convenþia „Sfânta Varvara“, care s-a dovedit
tot ineficientã, dupã arestarea lui Miron Cozma .
Nu aveam o relaþie specialã cu Miron Cozma, dar niciodatã nu
m-am înºelat în privinþa unor oameni.
Miron Cozma era omul care într-adevãr reprezenta muncitorii.
În cea de-a zecea zi de grevã, minerii ne-au solicitat sã jurãm pe
biblie cã nu îi vom trãda. Toþi am jurat pe biblie, dar acest lucru, aºa
cum s-a vãzut mai târziu, nu a ajutat la nimic, întrucât trãdãtorii nu
ºi-au respectat jurãmântul dat în faþa lor, deºi credinþa ortodoxã
spune cã orice jurãmânt fals, pe orice om îl costã, iar pãcatul îl
poartã orice persoanã, chiar pânã la a cea de-a treia spiþã.
Am trecut la masa negocierilor cu administraþia ºi orice hotãrâre
era adusã la cunoºtinþã minerilor care aprobau acest lucru.
La un moment dat, liderii sindicali au fost de acord sã renunþe la
demiterea directorului general Radu Mironovici, dar masa minerilor
m-a susþinut ºi nu a fost de acord cu aceastã propunere.
La presiunea minerilor directorul general ºi-a dat demisia, dar
lupta pentru revendicãrile lor, abia începea.
A fost numit director interimar directorul Sucursalei Rovinari –
Chirculescu Vasile.
Minerii nu mai rezistau sã rãmânã în Piaþa Prefecturii Târgu-Jiu.
De zece zile dormeau sub cerul liber, multora le sosiserã ºi familiile,
cu care dormeau pe spaþiile verzi sau pe bãnci la stadion, dar
rezistau.
Am fost un tip, cãruia nu i-au plãcut funcþiile ºi, întotdeauna, îmi
place sã fac parte din linia a doua. La Târgu-Jiu minerii îmi oferiserã
postura de lider al lor ºi nu permiteau nici chiar lui Marin Condescu
sã le vorbeascã. Ei minerii muncitori ne „citeau” cel mai bine, iar eu
aveam o mare trecere la masa minerilor ºi nu puteam sã-i trãdez ºi
nici nu i-am trãdat niciodatã.
Mi-am asumat rãspunderea sã nu cedez orice se va întâmpla ºi
am mers pe mâna masei de muncitori, atât cât am fost lider în slujba
55
Constantin CREÞAN
minerilor pentru evenimentele din 1999, ceea ce avea sã mã coste

ani grei de detenþie, dar mi-am respectat conºtiinþa ºi jurãmântul
dat în faþa lor pe sfânta Biblie.
Am obþinut o creºtere de salariu substanþialã, salariul minim a
devenit 160.000 lei (faþã de 60.000 lei). S-au alocat fonduri
suplimentare pentru îmbunãtãþirea condiþiilor sociale ºi amânarea
restructurãrii mineritului a fost prelungitã din 1994 pânã în 1997,
când a fost arestat Miron Cozma.
Am obþinut mult sau am obþinut puþin, numai minerii pot spune
acest lucru, dar, totuºi, tehnocraþia a câºtigat rãzboaiele cu
muncitorii.
56
6. Luminiţa de la capătul tunelului

Luminiţa
În anul 1997, în Valea Jiului minerii erau din nou în grevã generalã
conduºi de aceastã datã de Romeo Beja. Minerii din Oltenia erau
controlaþi în proporþie de 80% de Putere ºi liderii sindicali trãdãtori
la care aderase ºi liderul Marin Condescu. Cu acea minoritate
independentã, de 20%, am fost alãturi de cei din Valea Jiului.
Pentru prima datã, în programul de revendicãri al minerilor din
Valea Jiului (la care, se raliase ºi o parte a celor din Oltenia –
sindicatele independente ºi minerii disponibilizaþi), apãrea ca punct
de revendicare verificarea averilor liderilor de sindicat ºi a directorilor
din unitãþile miniere, numiþi mafia gulerelor albe.
Greva din Valea Jiului din 1997, þinutã fãrã Miron Cozma, nu a
avut acelaºi succes, iar lista revendicãrilor s-a pierdut în timp. Romeo
Beja a capitulat fiind oprit în defileul Vãii Jiului de cãtre forþele de
ordine, iar miºcarea pierzându-ºi puterea tot ca urmare a trãdãrii
liderilor de sindicat. Dar un aspect, care trebuie menþionat este cã
în programul de revendicãri un punct era Eliberarea lui Miron Cozma
din închisoare, punct care, ca ºi acea revendicare impusã de masa
de mineri privitoare la averile liderilor de sindicat ºi ale directorilor, a
dispãrut ºi nu s-a mai discutat din cauza celor din Valea Jiului.
Clasa muncitoare primea din nou o loviturã puternicã, dar nu
capitalã, deoarece au urmat marile miºcãri din anul 1999 din luna
ianuarie ºi februarie, care au reprezentat ultima sclipire a minerilor.
Ei au dovedit prin rezistenþa lor cã a fost ultima categorie din clasa
muncitoare, care nu a acceptat sã fie supusã laboratoarelor sociale
gândite de cãtre B.M., F.M.I. ºi guvernele aservite stãpânilor de la
Bruxelles ºi Washington.
57
Constantin CREÞAN
A urmat decimarea minerilor în masã, guvernarea urmãrind ca

pe termen lung sã închidã definitiv mineritul. În acest sens,
reproducem un articol din presa MATINAL (jurnal al judeþului
Hunedoara), apãrut sub titlul:
Peste 40.000 de mineri plecaþi din sistem în doar opt ani

Dupã „lupte seculare“, care au durat aproape opt ani numãrul
minerilor din Valea Jiului s-a redus cu 32.137 din ortaci.
La începutul lunii august anul curent numãrul acestora a atins
„în sfârºit“ pragul psihologic de 13.000 de angajaþi în cadrul C.N.H.
S.A. Petroºani, pentru ca în data de 17 august numãrul ortacilor sã
scadã pânã la 12.800. Astfel încet, încet, uneori mai rapid, numãrul
minerilor din zonã sã se apropie de cererile U.E. ºi F.M.I. respectiv
10.000 de angajaþi ai companiei în anul 2007.
La începutul anului 1990, în Valea Jiului în minerit ºi activitãþile
conexe erau angajate peste 60.000 de persoane. Pânã pe data de
1 ianuarie 1997, numãrul acestora scãzuse pânã la 45.000 în cadrul
fostei Regii Autonome a Huilei.
Drama a apãrut în toamna aceluiaºi an când Valea Jiului s-a
confruntat pentru prima datã cu verbul „ a disponibiliza“.
Pãcãliþi cu „câþiva arginþi“, mai bine de 20.000 de mineri au fost
luaþi de primul val al disponibilizãrii, care a dus la un numãr de 17.800
de angajaþi în cadrul noii Companii Naþionale a Huilei, în anul de
graþie 2000. Atât din cauza disponibilizãrilor, pensionãrilor,
accidentelor mortale, sau neefectuãrii de angajãri de personal,
numãrul minerilor din Valea Jiului tinde sã se aproprie de cel exis-
tent în anii de pionierat al mineritului din zonã.
Meseria de miner a apãrut în Valea Jiului în urmã cu 165 de ani,
odatã cu deschiderea primelor lucrãri de exploatare a cãrbunelui în
Vulcan, Petrila ºi Petroºani. Pe atunci, în 1840 în minele deschise
de fraþii HOFFMAN lucrau abia câteva sute de mineri, numãr care
se pare cã se doreºte a fi reactualizat dupã aproape 170 de ani de
minerit.
MIRCEA NISTOR
În perioada 10.01.1997 – 09.07.1998, Miron Cozma a fost arestat,

fiind condamnat 1 an ºi opt luni de închisoare pentru evenimentele
din 1991.
În anul 1997 guvernul condus de Victor Ciorbea (fost lider de
sindicat), cu avizul liderilor de sindicat trãdãtori: Condescu Marin,
58
Hossu Bogdan, semneazã protocolul de disponibilizare a minerilor

fãrã a le asigura alternative.
La liberare (1998, 9 iulie), Miron Cozma a gãsit mineritul distrus,
iar peste 50% dintre mineri muritori de foame.
În anul 1998 I.P.J. Gorj ºi I.P.J. Hunedoara fãceau cercetãri
privitor la infracþiuni comise de lideri de sindicat din Valea Jiului ºi
Gorj – înºelãciune ºi fals cu bilete de odihnã ºi tratamente.
Aceste bilete au ajuns la poliþiºti, procurori, lideri sindicali, directori.
Implicaþi au fost toþi aceia care l-au trãdat pe Cozma, pe Creþan
ºi pe mineri: Condescu, Temelescu, Bãdârcã, Marian Horea, Savu
Gheorghe, lideri uºor ºantajabili ºi care au fost primii care au trecut
de partea guvernanþilor ºi tehnocraþilor.
În anul 1996 venise la putere Convenþia Democraticã din
România (P.N.Þ.C.D. + P.N.L. + P.N.L.-C.D. + P.A.R. + P.E.R. +
F.E.R.) împreunã cu Uniunea Social-Democratã (P.D.-FSN +
P.S.D.R.) ºi U.D.M.R., iar în doi ani a reuºit ca din România, care
era pusã pe butuci, sã fure ºi butucii. Oamenii muncii ºi în special
minerii, erau într-o sãrãcie lucie ºi fãrã speranþã.
Miron Cozma a avut curajul nebunesc de a spune adevãrul
despre situaþia românilor pe toate posturile de televiziune ºi în presã.
Ca urmare a scãderii nivelului de trai, populaþia îl susþinea pe Miron
Cozma ca pe un adevãrat eliberator.
Încã din iulie 1998 el a fãcut apel la solidaritatea tuturor categoriilor
social profesionale. A propus programe ºi oficialitãþilor, dar acestea
nu au fost luate în considerare pentru simplul fapt cã erau în
contradicþie cu programul de restructurare asumat de Guvernul
aservit cercurilor financiare mondiale.
Minerii, aºa cum sunt ei: dârzi ºi fermi, simþind pericolul de
pierdere a locurilor de muncã, precum ºi înrãutãþirea condiþiilor de
viaþã ºi de muncã, au declanºat conflicte spontane: la 21.08.1998
la E. M. Paroºeni (lider Romeo Beja), la 25.08.1998 la Uzina de
Producþie Coroeºti (lider Secarã Nicolae), la 27.08.1998 la E. M.
Lonea (lider Marian Horea), la 31.08.1998 la E. M. Paroºeni ºi E. M.
Bãrbãteni (lider Bontideanu Vasile), Federaþia Sindicatelor Miniere
Rovinari – E. M. Rovinari la data de 12.09.1998 (lideri Constantin
Creþan ºi Avram Vasile), la 14.09.1998 Federaþia Motru (lider
Temelescu Viorel), la 15.09.1998 la Federaþia Jilþ (lider Ruºeþ Ion),
la 16.09.1998 la E. M. Albeni (lider Lãcãtuºu Nicolae). Sindicatele
din Valea Jiului, la data de 27.08.1998. Din cauza neplãþii salariilor,
minerii au hotãrât declanºarea Conflictului de muncã.
59
Constantin CREÞAN
În Oltenia, miºcarea sindicalã era împãrþitã între aceia care

formaserã sindicatele galbene ºi unii lideri, care respectau mandatul
încredinþat de mineri. În tabãra Puterii, figurau lideri înregimentaþi
politic ºi aserviþi Puterii.
Condescu Marin (P.D.), Etegan Gheorghe (P.N.L), Popescu Cristi
(P.S.D., ajuns din lider – director), Fluierãtoru Cristi (om de afaceri
ºi lider sindical corupt), Bordei Vasile (omul administraþiei care a
devenit bogat peste noapte), Avram Vasile (E. M. Rovinari a ajuns
din lider – director), Popescu Dumitru (E. M. Pinoasa, care a fost
profitorul de pe urma caselor expropriate ºi afaceri cu bilete),
Vâlceana Tudor (lider UFSM, ajuns director la staþiunea Sãcelu,
îmbogãþit peste noapte), Gegãu Nicolae (P.D. ºi care s-a vândut,
de asemenea, administraþiei), Mihu Nicolae (P.N.L., care a ajuns
mare om de afaceri în minerit), Temelescu Viorel (PSD, PNG, PD…,
un mare afacerist sindicalist), Gârjoabã Cornel (PD; ajus director
din lider de sindicat mediocru).
O cu totul altã poziþie a avut Constantin Creþan, care s-a opus
programului de distrugere al mineritului ºi totodatã a sesizat organele
competente privitor la abuzul directorilor, miniºtrilor ºi liderilor în
afaceri dubioase cu strãmutãri, bilete de odihnã, deturnãri de fonduri
(a se vedea afacerea compensãrii de energie, vânzarea energiei
electrice ºi afaceri case din zonele expropriate – Condescu –
Berceanu – Boican – Moþoc ºi alþi directori).
Liderii Ruºeþ Ion, Geamãnu Vasile, Moraru Gheorghe (E. M. Jilþ),
Temelescu Viorel (Motru), Lãcãtuºu Nicolae (E. M. Albeni), la aceste
momente au þinut cont de hotãrârea fermã a minerilor, fapt pentru
care au fost aduºi în faþa instanþei de judecatã pentru aceste
evenimente, dar între timp clanul mafioto-tehnocrato-sindical i-a
ºantajat prin diferite metode, iar unde aceastã metodã nu a avut
succes, au fost cumpãraþi delegaþi ºi a fost implicat aparatul
administraþiei pentru a se reuºi debarcarea liderilor incomozi.
În data de 16.10.1998, ministrul Berceanu ºi ministrul secretar
de stat Stãnculescu Nicolae s-au deplasat la Petroºani pentru a
discuta cu lideri minerilor. Dîndu-ºi seama cã nu cedeazã, au ales
calea de a racola lideri, care pot sã fie de partea puterii. La negocieri
liderii ºi Miron Cozma au renunþat la revendicãrile lor, iar aceste
rezultate au fost aduse la cunoºtinþã minerilor care le-au dezaprobat.
Pe data de 23 ºi 24.10.1998, Miron Cozma a fost chemat la
exploatãrile miniere Dâlja ºi Bãrbãteni, pentru cã minerii aflaserã
de la posturile TV, cã se vor închide cele douã mine.
60
Între timp, Puterea s-a folosit de justiþie ºi a încercat sã nu-l

recunoascã pe Miron Cozma ca lider. Afirmaþia pe postul de TV a
lui Radu Berceanu, cã nu stã de vorbã cu un puºcãriaº, i-a incitat ºi
mai mult pe mineri, mai ales cã, la data de 14.11.1998, Hotãrîrea
Congresului fusese de realegere a lui Miron Cozma în funcþia de
preºedinte, lucru confirmat ºi de cãtre Judecãtoria Petroºani prin
încheierea de ºedinþã cu nr. 33P.J./1998 .
Miron Cozma nu putea sã fie înfrânt, el argumentând cã minele
sunt rentabile (Bãrbãteni ºi Dâlja), fiindcã au fost retehnologizate,
iar specialiºti care îi avea lângã el, care lucrau pentru miºcarea
sindicalã, confirmau acest lucru. Aº aminti aici pe jurista Onu
Gheorghiþa, Popescu Constantin, Simion Spiridon conferenþiari
universitari.
Pentru o mai mare credibilitate a liderilor de sindicat Miron Cozma
a propus în primã fazã mãrirea procentului de reprezentativitate la
Congrese ºi Conferinþe a sindicatelor ºi chiar alegerea liderilor cu
vot general, fiind singurul lider care se bucura de mare încredere în
masa de mineri ºi mineri disponibilizaþi, ca de altfel ºi în alte categorii
sociale.
La data de 16.12.1998, ministrul Radu Berceanu a anunþat la
TV închiderea minelor Bãrbãteni ºi Dâlja.
Pe data de 17.12.1998, minerii s-au adunat spontan în sãlile de
apel ºi au cerut sã vinã conducerea sindicatelor în frunte cu Miron
Cozma la exploatãri.
Miron Cozma se afla la Bucureºti sã discute cu conducerea
Ministerului Industriei – ministru fiind Radu Berceanu în acea vreme.
Din îngâmfare, ministrul a dispus ca Miron Cozma sã nu fie primit,
deoarece este un infractor, lucru care, pe mineri i-a întãrâtat ºi mai
mult.
Confederaþia Sindicatelor Miniere din România a cerut
autorizarea unui miting în Bucureºti prin adresa cu nr. 196 din
23.12.1998.
În data de 22.12.1998, s-a þinut Consiliul de Coordonare al
L.M.S.V.J., care a luat hotãrârea declanºãrii grevei generale în data
de 04.01.1999.
La atacurile Puterii, Miron Cozma a rãspuns hotãrât prin mass-
media.
Miron Cozma spunea: „Aº vrea sã le spun oamenilor sã nu-ºi
imagineze cã eu, Miron Cozma, voi lãsa sã moarã Valea Jiului. Liderii
sunt din ce în ce mai uniþi. Nu putem sta de o parte fãrã sã ne
61
Constantin CREÞAN
solidarizãm cu fraþii noºtri mineri de la Dâlja ºi Bãrbãteni. Nu cred

cã cineva rãmâne pasiv la ce se întâmplã cu noi, minerii, ºi în situaþia
în care au ajuns majoritatea oamenilor din aceastã þarã datoritã
guvernãrii. Nu voi permite sã se mai facã nici un fel de disponibilizare
fãrã alternative cât voi fi eu în viaþã.”
Cu toate cã s-a hotãrât declanºarea grevei generale, liderii
trãdãtori, cãrora li s-au pus la dispoziþie presa ºi televiziunile Puterii,
încercau sã ia poziþie împotriva grevei generale. Aceºti trãdãtori erau
de acord cu disponibilizarea minerilor ºi lichidarea locurilor de muncã.
Liderii trãdãtori – Marin Condescu, Ilinescu Constantin, cu timpul,
simþindu-se în pericol, au ales calea retragerii tacite, temându-se
de mineri, care au priceput cã aceºtia au trãdat miºcarea sindicalã.
Marin Condescu primise un post de ministru secretar de stat la
Agenþia Pentru Refacerea Zonelor Miniere (vicepreºedinte), ca de
altfel ºi Makarovschi (care a ajuns consilier la guvernul premierului
Radu Vasile) din Valea Jiului.
Un alt lucru care trebuie amintit este cã, în România, toate grevele
pânã în acea datã fuseserã declarate ilegale, cu toate cã într-un
stat democrat acest drept nu este îngrãdit.
Ministrul Radu Berceanu împreunã cu Iuda Din Minerit, despre
care Miron Cozma spunea cã: „pentru trãdare va plãti chiar ºi în
faþa copiilor noºtri”, a încercat o întâlnire la Sãcelu (Gorj) prin care
sã reuºeascã sã determine liderii minerilor sã renunþe la revendicãri
ºi sã fie de acord cu restructurarea mineritului.
La Sãcelu au fost numai oameni de casã ai lui Condescu
înregimentaþi politic ºi, care sprijineau guvernarea. Ce pãrere au
liderii aceºtia despre faptul cã vor fi condamnaþi de cãtre istorie
pentru trãdare? Condescu Marin, Etegan Gheorghe, Popescu Cristi,
Vâlceanu Tudor, Gegãu Nicolae, Mihu Nicolae, Nimarã Gheorghe,
care de fapt nu reprezentau nimic, erau doar niºte generali fãrã
armatã, susþinuþi însã de administraþie, Guvern ºi clasa politicã aflatã
la putere. Ruºine pentru voi ºi veþi rãmâne ruºinea miºcãrii sindicale,
trãdãtorilor!
Unde au fost liderii autentici din Oltenia (Creþan, Ruºeþ, Geamãnu,
Marcu Grigore, Golea Marin, Lãcãtuºu Nicolae), cei care susþineau
adevãrul? Ei nu au fost informaþi de aceastã întâlnire de la Sãcelu
care era pregãtitã de cãtre Condescu, Bãdârcã ºi Berceanu cu
participarea presei scrise ºi a televiziunii.
La Sãcelu, Condescu cu mafia sindicalã din Gorj ºi cu cei din
Valea Jiului, (care vor fi fost mai târziu trãdãtori), Bãdârcã, Savu
62
Gheorghe ºi un jurnalist (Makarovschi, care mai târziu a ajuns

consilier al premierului Radu Vasile), au solicitat doar o întâlnire cu
domnul ministru ºi au hotãrât ca declanºarea grevei generale sã fie
amânatã pânã în data de 11.01.1999, ca sã dea timp guvernului sã
poatã acþiona împotriva miºcãrii muncitorilor. Miron Cozma însã, în
aceeaºi datã de 28.12.1998, a prezidat ºedinþa cu liderii de sindicat
din Valea Jiului ºi a simþit cã este trãdat de liderii aserviþi Puterii.
Însã, prin hotãrârea cu numãrul 33 din 28.12.1998 s-a hotãrât ca în
perioada 5-10 ianuarie 1999 sã se organizeze mitinguri ºi marºuri
de protest în Valea Jiului, cât ºi la Bucureºti. Tot în aceea datã a
fost formulatã o listã cu treizeci de revendicãri printre care se solicita:
- demisia ministrului mafiot Radu Berceanu (vinovat de atentat
la siguranþa naþionalã);
- compensaþie de 10.000 $ pentru fiecare miner disponibilizat;
- credite cu dobândã subvenþionatã pentru disponibilizaþi;
- mãrirea salariului pentru toþi minerii, concordând acest lucru cu
producþia obþinutã ºi efortul depus;
- îmbunãtãþirea condiþiilor de trai din zonele miniere;
- recalcularea pensiilor pentru toþi pensionarii din România .
În mod oficial, s-a cerut aprobarea unui miting în Bucureºti, sediul
Confederaþiei Sindicatelor Miniere din România, fiind în Bucureºti.
La finele anului 1998, situaþia din unitãþile miniere din toatã þara
era catastrofalã, C.N.H. avea datorii de circa 4.000 de miliarde de
lei cãtre furnizori ºi B.N.R..
Toate aceste datorii erau din cauza blocajului financiar, pe care
guvernul îl impusese, pentru ca ministrul-general Radu Berceanu
sã-ºi facã propriile afaceri cu bilete de compensare cu energie
electricã, care deveniserã raiul afacerilor dubioase în zonele miniere.
Firma soþiei lui Radu Berceanu ridica sãptãmânal ordine de
compensare energie din C.N.H. ºi C.N.L.O., care au fost valorificate
ºi de pe urma cãrora s-a îmbogãþit toatã clasa politicã .
Datoriile cãtre asigurãrile sociale (reþinerile la sursã), cu toate cã
au fost reþinute pe statul de platã al minerilor, nu erau plãtite la
finele anului 1998 în nici o unitate minierã.
Blocajul financiar era de aproape 3.000 de miliarde ºi sub
îndrumarea ministrului Berceanu, în complicitate cu Condescu Marin,
continuau afacerile cu compensãri, precum ºi privatizarea la preþuri
de nimic a unor unitãþi, care aparþineau sistemului minier, vezi ºi
afacerea cu staþiunea Sãcelu. S-a mai aranjat efectuarea de lucrãri
în minerit cu diferite S.R.L.-uri ale lui Condescu – Olservmin S.R.L.
63
Constantin CREÞAN
Motru, Agenþia de Turism, Agenþia pentru Refacerea Zonelor Miniere

(ºef – Condescu, implicaþi – generalul Stãnculescu, Arnãutu), precum
ºi achiziþionarea de echipament de lucru din Italia. Afaceriºtii italieni
au devenit mai târziu asociaþii lui Condescu sau a rudelor lui,
(Bãrbulescu fostul ºef al economicului de la Poliþia Judeþului Gorj).
Tot din zona Negomirului, rudele directorilor Daviþoiu (Nicolae ºi
Gheorghe) ºi cumnatul acestora, au ajuns la afaceri mari în mineritul
din Oltenia.
De asemenea, Condescu a sprijinit anumiþi directori sã ajungã
pe posturi importante pentru a se îmbogãþi cu toþii (exemplu Manþog
Ionel), care a ajuns Ministrul Secretar de Stat ºi, care învârtea toate
afacerile dubioase din Oltenia (a se vedea afacerea vile de lux din
zona expropriatã ºi cartierul Primãverii din Târgu-Jiu).
Cum se explicã vânzarea unitãþilor UREX Rovinari (afacerea
Criºan), ETPS Rovinari (afacerea Sarcinã), UACC Rovinari
(afacerea lideri), FPS-Vârjan?
În Valea Jiului se vindeau utilaje reparate ºi revopsite, rezultate
din închiderile de mine din Oltenia, la preþ de produs nou. Firmele
private aflate în spatele închiderii minelor ºi a lichidãrii utilajelor fiind
ale mafiei Condescu – mafie patronatã tacit de Greblã (fostul prefect
de Gorj), cu concursul lui Manþog ºi al directorilor aserviþi lui, precum
ºi a liderului din Valea Jiului, Bãdârcã Victor, care dirija toate afacerile
din zonele miniere ºi care a devenit super-avut peste noapte.
În data de 3 ianuarie 1999, sindicatele au invitat pe premierul
Radu Vasile oficial în Valea Jiului, iar acesta a refuzat (ca ºi Radu
Berceanu) sã negocieze revendicãrile minerilor, mai mult decât atât,
au intervenit politic ºi au influenþat justiþia, ca sã declare greva
minerilor ilegalã, iar Judecãtoria Petroºani s-a conformat ordinului
dat ºi, prin Sentinþa civilã nr. 238 din 15.01.1999, greva a fost
declaratã ilegalã.
Guvernarea, încã din luna decembrie 1998, a luat mãsuri de a
reprima prin orice mijloace miºcarea minerilor ºi Ministrul de interne
a emis dispoziþia nr. 020265, prin care se lua act de existenþa
pericolului grav de tulburare a ordinii publice ºi a ordonat luarea
unor mãsuri suplimentare.
Nu cunoaºtem aceste mãsuri, dar Ministrul de interne era depãºit
de situaþie, singurele instituþii, care cunoºteau adevãrata situaþie
erau Serviciile secrete, iar minerii nu mai suportau jugul C.D.R.-ist
susþinut, de cãtre Cercurile Financiare Mondiale ºi jandarmul lumii
SUA ºi aliaþii sãi capitaliºti.
64
În acea situaþie, cu toate cã nu permite Constituþia, au fost impli-

cate unitãþile militare, s-a scos muniþie de rãzboi, iar Ministerul de
Interne ºi armata erau pregãtite ca, la solicitarea preºedintelui im-
postor–fanariot Constantinescu, sã tragã în mineri ºi masele
rãzvrãtite din cauza nivelului de trai, care se înrãutãþea în fiecare zi.
În paginile ce vor urma, vom publica luãrile de poziþie ale politicienilor
români, care, pentru a-ºi apãra interesele ºi poziþia, solicitau
împuºcarea celor care s-au rãsculat împotriva Puterii.
Se utilizeazã mereu termenul de „mineriadã”, un cuvânt inventat.
Miºcarea din 1999 rãmâne sã fie studiatã, pentru cã este o rãscoalã
popularã, la care au participat toate clasele sociale (inclusiv þãranii
din satele judeþelor Hunedoara, Gorj, Vâlcea, Mehedinþi, Dolj, Olt ).
La 30.12, a fost adoptat un „plan de mãsuri pentru prevenirea ºi
combaterea manifestaþiilor negative cu ocazia acþiunilor de protest
ale unor grupuri sociale din bazinele miniere ºi alte localitãþi”, de
cãtre I.G.P., Jandarmerie ºi armatã.
Ca sã agite ºi mai mult spiritele, Primãria capitalei a refuzat sã
dea aprobarea desfãºurãrii unui miting autorizat al minerilor dând
un comunicat de presã ºi la TV, prin care refuzau categoric,
încãlcând legea, sã aprobe aceastã manifestare legalã, la care
trebuiau sã participe majoritatea liderilor de sindicat de la toate
nivelele.
În data de 04.01.1999, a început greva generalã în Valea Jiului,
iar Berceanu, care era ministru la industrii, încã din luna decembrie
1998 a fãcut un protocol (pentru celelalte zone miniere) cu Marin
Condescu ºi a dat liber la toþi minerii pe perioada 25 decembrie
1998 – 11 ianuarie 1999, pentru a împiedica, pe cât posibil implicarea
celorlalte bazine miniere la aceste manifestaþii.
Faþã de acest act mârºav al clanului Condescu publicat prin
comunicate, au fost ºi reacþii contrare: a se vedea poziþia Asociaþia
Foºtilor Salariaþi din sectorul Minier – preºedinte de onoare
Constantin Creþan, poziþia liderului Ruºeþ Ion din bazinul Jilþ, poziþia
liderului Lãzãroiu Alexandru din bazinul Rovinari.
În aceastã datã, peste 10.000 de mineri s-au adunat în curtea
C.N.H. Petroºani ºi alþi disponibilizaþi, precum ºi alte categorii de
protestatari (pensionari, þãrani, studenþi, elevi).
Liderii de sindicat în frunte cu Miron Cozma au þinut discursuri în
faþa mulþimii ºi aceºtia susþineau fãrã ezitare miºcarea socialã. S-
au scandat lozinci anti-mafie, anti-guvernamentale ºi anti-
prezidenþiale.
65
Constantin CREÞAN
Liderii din Oltenia oponenþi ai trãdãtorului Condescu au fost

prezenþi încã din prima zi la aceastã manifestaþie, în primã fazã
A.F.S.D.S.M. Oltenia (asociaþia foºtilor salariaþi din sectorul minier).
Aceasta l-a mandatat pe Constantin Creþan sã meargã alãturi de
minerii din Valea Jiului .
În data de 05.01.1999 Federaþia Rovinari, Federaþia Jilþ ºi
Federaþia Motru s-au solidarizat cu minerii din Valea Jiului. Vin cu
specificarea cã, Federaþia Rovinari era condusã, de cãtre liderul
Etegan Gheorghe (o marionetã a lui Condescu), care a fost numit
de Condescu ºi nu ales, iar în acele momente, fiind depãºit de
situaþie s-a declarat bolnav ºi în lipsa acestuia liderul Constantin
Creþan a condus, atât minerii activi cât ºi minerii disponibilizaþi lucru,
care mai târziu a înclinat în favoarea tuturor minerilor.
Miron Cozma era omul, care dupã o pedeapsã efectuatã în
condiþii inumane în puºcãrie ºi-a asumat riscul de a nu trãda minerii
ºi el declara în repetate rânduri „Nu voi trãda minerii de ar fi sã mor,
nu pot uita cã tata a fost miner ºi cã am trãit între mineri!”
Miron Cozma a demonstrat prin viu grai cã închiderea minelor
este ilegalã, aceasta fiind de fapt o rãzbunare politicã a lui Radu
Berceanu, Petre Roman, Emil Constantinescu. Mai mult, ei doreau
sã cumpere cãrbune din afarã þãrii, pentru a putea încasa
comisioane. Oare cãrbunele românesc nu este bun, cel care se
producea cu sudoarea noastrã ºi pentru care ne riscam chiar viaþa?
Pentru informarea cititorului, trebuie spus cã în oraºele miniere nu
erau condiþii sociale decente: lipsea cãldura, lipsea apa caldã,
clãdirile erau insalubre ºi degradate. În Valea Jiului erau contaminaþi
cu SIDA peste 35 de copii, din cauza asistenþei medicale (folosirea
unei singure seringi la mai mulþi pacienþi). În oraºul Rovinari, în anul
1997 au murit patru copii de enterocolitã ºi peste 1000 de persoane
au avut dizenterie ºi alte boli din cauza apei infestate .
Revendicãrile erau primite de manifestanþi cu ovaþii, iar
dezvãluirile despre oamenii politici corupþi, când se vorbea se soldau
cu huiduieli ºi cereau demisia acestora.
Miron Cozma era venerat ca un adevãrat conducãtor ºi luptãtor
pentru dreptate, se scanda: „Murim, luptãm pe Cozma-l apãrãm!”,
„Þapu’ e un bou, Berceanu ºi ai lui sã se ducã dracului!”, „Asta-i
Valea Jiului, nu poiana Þapului!”, „Oltenii sunt cu noi!”, „Creþan,
Creþan!“, „La poarta regiei cântã cucuveaua!”, „Þapu ºi cu ai lui sã
se ducã dracului!”, „Nu staþi în balcoane, veþi muri de foame!”,
„Unitate, Unitate!“, „Þapu’ ºi cu Chiorul au minþit poporul!“
66
Conform planului ºi dispoziþiilor date de cãtre Constantinescu

Emil, Gavril Dejeu care era ministru de interne ºi Stoica de la justiþie,
defileul Vãii Jiului a fost ocupat de jandarmi ºi armatã înarmaþi cu
muniþie.
Când manifestanþii au aflat de acest lucru de la eroul Miron
Cozma, au început sã scandeze: „Bucureºti, Bucureºti!”, „Hoþii,
Hoþii!”, „Asasinii!”, „Demisia”, „Azi în Hunedoara, / Mâine în toatã
þara!”, „Moarte þãrãniºtilor!”, „Armata e cu noi!”, „Jos Guvernul!”, „Nu
cedãm, nu cedãm, noi pe Cozma îl apãrãm!”, „Asta-i Valea Jiului, /
nu poiana Þapului!”
Când Miron Cozma a vãzut cã guvernanþi sunt hotãrâþi sã
intervinã cu armata împotriva poporului, a trimis mesaje prin oameni
delegaþi ºi în alte centre muncitoreºti pentru a fi informaþi muncitorii
din centrele muncitoreºti mari (Galaþi, Braºov) de abuzurile puterii,
care la cererea de a oferi o pâine muncitã, ne oferea gloanþe ºi
represiune.
În data de 6 ianuarie 1999, a sosit la Petroºani, comisia
Economicã a Senatului României, condusã de cãtre Viorel
Cataramã. Au fost la negocieri, toþi lideri din Valea Jiului conduºi de
Miron Cozma ºi cu cei din Oltenia, conduºi de cãtre Gegãu Nicolae
ºi Constantin Creþan. Dupã circa 7 (ºapte) ore de discuþii, comisia a
fost de acord cu creºterea salarialã a minerilor, care era justificatã
de producþie ºi aproape când sã semnãm protocolul cu aceastã
comisie am primit o informaþie de la guvern de la un consilier corect
ºi, al cãrui nume nu-l putem dezvãlui, cã guvernanþii nu recunosc
aceastã comisie ºi cã nu are mandat, lucru pe care Radu Berceanu
ºi Premierul l-au fãcut public imediat, a doua zi. Miron Cozma, fiind
foarte direct s-a consultat cu noi toþi ºi i-au pus întrebarea domnului
senator Cataramã, dacã este mandatat ºi dacã semneazã acele
convenþii cu aceastã comisie. Domnul Cataramã s-a retras discret,
a dat niºte telefoane ºi revenind la negocieri, a declarat cã, nici
dumnealui nu mai înþelege ce se întâmplã în aceastã þarã ºi cine o
guverneazã.
În dimineaþa zilei urmãtoare, 07.01.1999, Miron Cozma a informat
manifestanþii de eºecul negocierilor, pe care nu le dorea Puterea
de la Bucureºti.
În data de 8 ianuarie 1999, directorii primiserã ordin de la Radu
Berceanu sã facã tot posibilul sã spargã greva, fãrã succes însã,
iar Miron Cozma le-a adus încã o datã la cunoºtinþã cã nu ei dau
bani minerilor, ci minerii produc pentru ei muncind.
67
Constantin CREÞAN
Au continuat negocierile la Bucureºti. Miron Cozma, totuºi, a

fost de acord ca aceste negocieri sã fie fãcute, chiar ºi fãrã el, de
cãtre Bãdârcã Victor, Onu Georgeta, ªtefan Spiridon, Popescu
Constantin, Postolache Costel.
Pe parcursul negocierilor, Miron Cozma ºi manifestanþii erau
informaþi de stagiul negocierilor. Din pãcate acestea au fost fãrã
rezultate bune, pentru cã secretarul de stat Stãiculescu Nicolae,
promitea ceva într-o zi, iar a doua zi revenea asupra deciziei dupã
consultarea cu Radu Berceanu.
Pentru a putea sã þinã sub control miºcarea, sperând cã
guvernanþii vor accepta revendicãrile, liderii de sindicat fãceau
prezenþa manifestanþilor, de cel puþin douã ori pe zi. Liderii au
organizat în data de 09.01.1999 un marº de protest pe traseul C.N.H.
Petroºani pânã în defileul Jiului, pe DN 68, pentru a da un ultim
avertisment guvernãrii. Era o demonstraþie cã, dacã vrem sã mergem
la Bucureºti, o vom face oricând pentru drepturile noastre de
muncitori ºi nu ne pot opri nici cu muniþia de rãzboi.
Miron Cozma ºi liderii sindicali au cerut tuturor minerilor sã intre
în grevã generalã din data de 11.01.1999.
Procurori militari în dosarul de urmãrire penalã împotriva liderului
Constantin Creþan spun urmãtoarele: „Încã de la începutul
manifestaþiilor liderul Constantin Creþan s-a alãturat foarte activ
acþiunilor lui Miron Cozma acesta afirmând în faþa mulþimii de la
Petroºani cã în cazul în care guvernul nu înþelege problemele cu
care se confruntã mineri vor fi alãturi de cei peste 7.000 de
disponibilizaþi din Gorj ºi cei 12.000 de mineri din bazinul Rovinari
iar cei din bazinul Jilþ ºi Motru au confirmat cã vor intra ºi ei în grevã
generalã.”
Am fost mandatat sã rãmân la luptã. Pe timpul manifestaþiei s-a
organizat în data de 11.01.1999 un marº funebru cu un sicriu ºi
cruci pe care era inscripþionat „GUVERN” ºi „Radu Berceanu”, iar
pe o cruce era pusã pielea unui þap sacrificat, care fãcea aluzie la
preºedintele Constantinescu iar Radu Berceanu a fost declarat
inamicul nr. 1 al mineritului din România.
În acest timp Radu Berceanu, Petre Roman, Stoica ºi
Constantinescu puneau la cale arestarea lui Miron Cozma, ei fiind
de fapt aceia care comiseserã grave acte de corupþie la toate
nivelurile, la care au deþinut funcþii importante .
În perioada 1995-1996 într-un raport al S.R.I. se aratã cã
guvernanþii au urmãrit distrugerea economiei, falimentarea unor
68
societãþi comerciale ºi exploatãrile miniere pentru a fi vândute la un

preþ de nimic la care se adaugã afacerile cu ordine de compensare
energie electricã.
Miron Cozma ºi ceilalþi lideri au declarat cã nu le este fricã de
arestare, ci doar de dumnezeu ºi au cerut minerilor ºi tuturor
participanþilor sã se pregãteascã de luptã „Decât sã murim de foame
toþi, mai bine sã împuºte 2.000-3.000 dintre noi, dar sã trãim ceilalþi
fericiþi.”
În data de 12.01.1999, s-a organizat un marº de avertizare pânã
pe defileu cu autobuze ºi alte mijloace de transport ºi au ameninþat,
cã, dacã primul ministru ºi guvernanþii nu vin la negocieri, vor pleca
la Bucureºti.
În data de 13.01.1999 marºul s-a repetat, în speranþa cã puterea
v-a înþelege situaþia.
În aceastã perioadã s-au primit mesaje de solidaritate ºi susþinere
din România de la Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor
(preºedinte Tudor Marian), de la toate Confederaþiile Sindicale,
Meridian (preºedinte Popescu Ioan, secretar general Albu Ion),
Blocul Naþional Sindical (Pisc Ioan – secretar general), Alianþa
Intersindicalã Dâmboviþa, Sindicatele din Braºov, Galaþi, Brãila,
Sindicatele din Energie din Gorj.
În dosarul de urmãrire penalã împotriva liderului sindical, Creþan
se spun urmãtoarele:
„La data de 14 ianuarie 1999 s-au deplasat din nou la Petroºani
mai mulþi lideri sindicali din Gorj, conduºi de cãtre Constantin Creþan,
Gegãu Nicolae ºi Ruºeþ Ion, acesta luând cuvântul în faþa mulþimi
spunând cãci colegii lor din Gorj se vor alãtura minerilor din Valea
Jiului, cu toate cã Liga Sindicatelor Miniere din Oltenia prin liderul sãu
Marin Condescu se desolidarizase de aceste acþiuni.” FALS, domnilor
procurori-politici – Voinea ºi Siserman –, Marin Condescu nu era liderul
celor din Oltenia, la aºa zisa Ligã, fiind Nicolae Gegãu, care a fost
suspendat de Biroul Unional ºi care era obligat sã-l însoþeascã pe liderul
Creþan în Valea Jiului aºa cum era hotãrârea biroului. Cine nu-l urma
pe Creþan putea sã-ºi punã demisia ºi în acele momente chiar ºi
trãdãtorii se fãceau cã ascultã de hotãrârea minerilor.
La ºedinþa care a urmat (ºedinþa comunã a sindicatelor din toate
zonele miniere) Constantin Creþan a declarat: „Noi cei din Oltenia
nu vrem sã mai aºteptãm, nu vrem sã înceapã sfârºitul nostru (…),
sunt mandatat sã rãmân la luptã cu dumneavoastrã chiar dacã ar fi
sã se tragã în noi.”
69
Constantin CREÞAN
S-a luat hotãrârea ca a doua zi sã se plece cãtre Bucureºti cu

cele 49 de autobuze, maºini particulare ºi sã se facã rost de încã 50
de autobuze, sã ne deplasãm în ordine ºi sã avem asupra noastrã
mãºti de gaze ºi haine, iar cei care se ocupã de organizare sã poarte
banderole. Cunoºteam cã se va trage asupra noastrã cu gaze
lacrimogene, cu gloanþe de cauciuc ºi chiar cu muniþie de rãzboi ºi
am prelucrat oamenii sã se fereascã de atacul forþelor de ordine ºi
al armatei.
În data când s-a þinut Consiliul de coordonare, liderii din Oltenia
au fost însoþiþi la plecare de maºini de poliþie, iar pe defileul Jiului,
pentru a ne intimida, s-a aruncat de pe versante cu stânci pe ºosea,
în fata maºinilor, ºi credeau cã astfel poate or sã ne sperie, dar
toate aceste lucruri nu ne-au fãcut sã renunþãm la lupta noastrã.
În dimineaþa zilei de 18 ianuarie 1999 minerii au venit aºa cum
le-au cerut liderii, adicã pregãtiþi, iar Miron Cozma le-a spus cã „nici
pe vremea lui Ceauºescu nu am fost izolaþi ca acum” ºi i-a asigurat
cã mineri din alte zone se deplaseazã cãtre defileul Jiului. A spus
tare ºi rãspicat: „Decizia vã aparþine, ce facem de aici
încolo”. Mulþimea a scandat „Bucureºti, Bucureºti!”, apoi s-a supus
la vot direct, cine este pentru continuarea luptei ºi deplasarea la
Bucureºti. S-a votat la vedere în unanimitate. În cealaltã parte a
defileului, mineri de la Rovinari, Jilþ, Motru, Albeni, cu toatã oponenþa
directorilor, au întrerupt lucrul ºi au plecat cãtre defileul Jiului în
sprijinul ortacilor lor. Eu, Creþan, eram urmãrit 24 de ore din 24 de
cãtre poliþie ºi SRI dar am reuºit sã iau legãtura cu liderii de secþii
de la toate unitãþile ºi avântul muncitoresc a învins. Pot sã laud
urmãtorii lideri patrioþi care lucreazã alãturi de mineri: Tatomir Toma
(E.M. Rovinari), Golea Marin, Bejenaru Petre, Peptan Dumitru, Pition
Ion (din bazinul Rovinari), Lãcãtuºu Nicolae (E.M. Albeni), Ruºeþ
Ion, Geamãnu Vasile, Zãbavã Silviu (Motru), Eremia Victor (E.M.
Roºia), Popescu Dumitru (E.M. Pinoasa), Chirpici Alexandru
(Rovinari).
În data de 18.01.1999, minerii au plecat cãtre defileul Vãii Jiului
fiind coordonaþi de cãtre Romeo Beja, Ciontu Ionel, Lupu Vasile, Dorin
Loiº ºi ceilalþi lideri de sindicat. În defileu, trupele armate au apelat
explozibil ºi l-au folosit în munþi pentru a disloca stânci în vederea
blocãrii trecerii minerilor. Chiar se vorbea de stãvilirea Jiului pentru a
inunda toatã zona, ca sã se retragã minerii. În aceste condiþii, eroul
miner, care a fost condamnat pentru fapta sa, Sterie Ionicã, a luat
utilajul WOLA de la unitate ºi l-a folosit pentru înlãturarea rocilor care
70
blocau defileul. Miron Cozma era protejat de cãtre mineri pentru a nu

fi împuºcat, þinut în mijlocul coloanei de manifestanþi. În momentul
când au vãzut cã minerii erau de neoprit, guvernul a solicitat negocieri,
dar fãrã a spune ceva concret, iar Traian Bãsescu, actualul Preºedinte
al României, aflat în funcþia de ministru al transporturilor, a emis un
ordin Nr. 20 din 17.01.1999 pentru suspendarea traficului pe calea
feratã pe data de 18 ianuarie 1999, motivând cã doreºte sã împiedice
plecarea minerilor spre Bucureºti.
Administraþia publicã – la ordinul lui Constantinescu ºi Dejeu,
ministrul de interne – a transmis prefecþilor din judeþele Hunedoara,
Gorj, Vâlcea, dispoziþia, ca în temeiul legii (lege, care va da dreptul
folosirii armatei), sã aprobe intervenþia poliþiei ºi a armatei pe teritoriile
judeþelor respective. La Ministerul de Interne s-au constituit grupe
operative, una sub comanda generalului Teodor Zaharia ºi alta sub
comanda generalului Nicolae Berechet (implicaþi în acte grave de
corupþie între anii 1997-2006). La 15 ianuarie 1999, generalul Teodor
Zaharia s-a deplasat la Bumbeºti (Gorj) însoþit de ministrul Gavril
Dejeu ºi a constituit grupa operativã de intervenþie în forþã împotriva
rãsculaþilor. Grupa era coordonatã de la nivel central ºi era compusã
din generalul Chiþu Octavian (ºef al Jandarmeriei Naþionale),
generalul de jandarmi Velicu George, generalul Lupu Gheorghe,
comandant B.A.O.L.P Bucureºti ºi din comandanþi locali ai
jandarmeriei, colonel Tîlvescu Vasile ºi colonel Codiþã Constantin
(I.P.J Gorj) (o altã figurã de studiat, fiindcã a fost implicat în diferite
acte de corupþie cu clanurile þigãneºti din judeþul Gorj ºi nimeni altul
decât martorul cheie în procesul lui Miron Cozma din 1993 cu
miliþianul Caragea, cel care i-a intentat un proces lui Miron Cozma
pentru ultraj ºi care, pentru servilismul lui a avansat în grad în fiecare
an.).
Dupã ce a inspectat zona personal ºi dupã ce a fãcut pregãtirile
ca sã se tragã în mineri, Gavril Dejeu s-a întors la Bucureºti, oferind
garanþii Þapului Domnitor cã miºcarea minerilor va fi reprimatã în
sânge.
Forþele de ordine au organizat în defileu mai multe baraje create
prin explodarea cu trotil a muntelui, camioane militare blindate etc.
Cel mai puternic dispozitiv s-a creat pe ºoseaua naþionalã la
kilometrul 32 în apropierea staþiei CFR Meri, deºi unii dintre
reprimatori au propus punctul POLIªTEA.
Minerii nu s-au intimidat nici de împuºcãturi, nici de dislocarea
muntelui sau de baraje ºi au folosit utilajul Wola pentru a trece mai
71
Constantin CREÞAN
departe. Pentru aceste fapte a rãspuns ºi liderul Ciontu Ionel în

acuzaþiile aduse de procurorii militari–politici fãrã scrupule, General
Voinea ºi Siserman.
Minerii s-au luptat eroic, au reuºit sã elimine barajele ºi au înaintat
pânã în apropierea kilometrului 32, unde era centrul de comandã al
represiunii. În acele momente, cãlãii ºi viitorii ucigaºi luaserã
hotãrârea sã foloseascã explozibil ºi sã blocheze toatã albia râului
Jiu, astfel încât sã fie inundatã zona ºi sã-i determine pe mineri sã
se retragã sau sã fie înecaþi.
În materialul de urmãrire, procurorii recunosc cã ºi la kilometrul
32 aveau minat muntele, dar generalul Lupu, care se poate
considera, totuºi, cã a acþionat ponderat, nu a fost de acord cu
aceastã mãsurã criminalã, pentru cã era pusã în pericol viaþa a
peste 5.000 de mineri, din cei peste 15.000, care se aflau în defileu.
Pe tot parcursul confruntãrii, elicoptere ale armatei au aruncat peste
masele de mineri cu gaze lacrimogene, dar ca un semn de la
Dumnezeu, curenþii de aer au deplasat gazul iritant în sensul forþelor
represive ºi a favorizat minerii, care înaintau fãrã nici o teamã.
Ajungând în faþa barajului construit la cariera Meri, minerii conduºi
de cãtre Romeo Beja ºi Ciontu Ionel au trecut primii la atac ºi forþele
de represiune au ripostat cu violenþã, deoarece era ultima lor redutã,
iar minerii cuceriserã ºi crestele munþilor. Se lãsase întunericul ºi
cele douã tabere au ajuns faþã-n faþã la circa 30–40 m. În tabãra
forþelor de represiune se aflau toþi generalii (Lupu Gheorghe, Velicu
George). Generalii, pentru a trage de timp ºi a primi noi ajutoare, au
propus un armistiþiu de pace pe timpul nopþii. Generalii au propus
chiar o discuþie cu Miron Cozma în tabãra lor, dar minerii, temãtori
cã ar putea fi arestat sau omorât, au hotãrât sã participe o delegaþie
la întâlnirea cu generalii la Bumbeºti-Jiu. Din partea minerilor au
participat: Ciontu Ionel, Loiº Dorin ºi Marian Horea, la care s-au
adãugat cei din Oltenia: Gegãu Nicolae, Creþan Constantin ºi Ruºeþ
Ion. Totuºi, minerii, simþind cã armata nu respectã armistiþiul ºi se
continua sã se aducã în Gorj forþe noi de ordine ºi armament, au
hãrþuit în permanenþã forþele de represiune, atât pe defileu cât ºi pe
partea cealaltã, spre Bumbeºti-Jiu. Ei au aruncat cu pietre ºi strigau
prin viu grai cãtre soldaþi sã nu respecte ordinele comandanþilor,
cãci în tabãra minerilor sunt fraþii lor ºi pãrinþii lor: „Noi vrem pâine
pentru copiii noºtri, iar voi sunteþi din popor. Nu executaþi ordinele,
solidarizaþi-vã cu noi!”. În cursul nopþii, liderul Constantin Creþan ºi
Lãcãtuºu Nicolae au condus minerii de la Motru, Rovinari, Albeni,
72
disponibilizaþii din Gorj, cãrora li s-a alãturat ºi populaþia oraºului

Sadu ºi au exercitat presiuni în forþã asupra dispozitivului armatei,
care vroia sã reprime în masã miºcarea muncitoreascã. Generalii,
la insistenþele celor doi lideri au permis, de asemeni unei delegaþii
conduse de cei doi lideri sã se deplaseze pe defileu cu un transport
de alimente. Aceste alimente proveneau de la minerii din Oltenia,
care erau în grevã din data de 4 ianuarie 1999 ºi care renunþaserã
la masa lor în favoarea minerilor din Valea Jiului.
Un fapt benefic de pe urma cãruia au profitat minerii a fost starea
psihicã ºi fizicã a militarilor, care nu primiserã alimente de douã
zile, iar minerii le-au oferit jumãtate din alimente soldaþilor, care din
duºmani au devenit prieteni, cu toate cã mulþi ofiþeri i-au ameninþat
cu batalionul disciplinar militar. Dacã ei vroiau sã ne ofere gloanþe,
noi le-am oferit pâine. Minerii au urcat munþii în cursul nopþii ºi s-au
pregãtit pentru atacul de a doua zi, cu toate cã dispozitivul era
încercuit: în faþã de minerii din Valea Jiului, în dreapta pe munþi ºi o
parte a minerilor din Valea Jiului, în stânga era albia Jiului, iar în
spate minerii ºi disponibilizaþii din Gorj, precum ºi populaþia oraºului
Sadu având în frunte pe Creþan Constantin, Lãcãtuºu Nicolae, Geicã
Ninel, etc.
Pe timpul nopþii minerii au creat un scut uman pentru Miron
Cozma pentru a se odihni câteva ore, iar o parte a liderilor s-a ocupat
de cercetarea zonei. Unii dintre ofiþeri au observat anumite manevre.
În acest sens, se spune cã maiorul Creþu Gabriel, care se gãsea în
dispozitiv pe calea feratã, a raportat prin staþie radio generalului
Lupu Gheorghe, însã acesta fiind plin de sine i-a replicat sã „nu
umble cu poveºti S.F”, crezând despre mineri cã sunt o clasã socialã,
care nu gândeºte. Domnilor generali fãcuþi la apelul de searã, minerii
sunt oameni cu pregãtire, cu studii superioare, calificaþi, inventatori
ºi putem sã ne lãudãm, cãci minerii au fost clasa socialã, care a
participat la toate evenimentele istorice ale României! Aº aminti aici
cã inclusiv bâlbâitul de rege Mihai, care acum revendicã jumãtate
din România, a abdicat în prezenþa a peste 100 de mineri din bazinele
miniere ale Ploieºtiului .
Minerii împreunã cu liderii lor cunoºteau destule date despre
forþele de represiune încã de când li s-a permis sã treacã printre
acestea ºi ºi-au dat seama de situaþia lor când comandanþii
hotãrâserã sã nu le ofere hranã, acest lucru în gândirea lor de
generali bolnavi fiind rãi, doreau sã se facã mai duri ºi mai fermi în
represiunea contra minerilor rãsculaþi.
73
Constantin CREÞAN
În dimineaþa zilei de 19.01.1999 la orele 7 dimineaþa, minerii au

declanºat atacul din toate pãrþile în zona de contact direct pe ºosea
la kilometrul 32, pe crestele munþilor, de unde au prãvãlit peste forþele
de poliþie, antitero ºi jandarmii din dispozitiv bolovani, pietre ºi chiar
stânci.
Conform planului lor, minerii au folosit rãngi ºi picioare ºi la
comandã au început ambuscada ca la Posada în vremurile istorice.
Militarii s-au retras ºi au rãspuns cu gaze lacrimogene, gloanþe
de cauciuc, focuri de avertisment.
Cei mai duri au fost cei din trupele BAOLT, care s-au simþit învinºi,
iar orgoliul lor i-a dus la o stare de fanatism, ajungând în postura de
a ucide cu orice preþ. Dar atunci când au vrut sã sfâºie ºi sã ucidã
mineri, generalul Lupu a dispus retragerea imediatã, dupã ce Miron
Cozma le-a vorbit direct generalilor pe frecvenþa lor la o staþie de
emisie recepþie pe care minerii au capturat-o de la un soldat care s-
a predat minerilor sub motivul cã el nu poate sã tragã în fraþii ºi
veriºorii lui, care se aflau printre minerii protestatari.
Miron Cozma a intrat în legãturã directã prin staþie cu
comandamentul ºi le-a zis comandanþilor urmãtoarele: „Domnilor
generali vã rog sã vã retrageþi ca sã nu iasã cu vãrsare de sânge.
Dacã vreþi mãcel, mãcel veþi avea! Sunteþi încercuiþi ºi vã rog sã
permiteþi trecerea minerilor spre Târgu-Jiu.”
Dându-ºi seama de situaþia în care se aflau poliþiºtii ºi jandarmii,
aceºtia s-au predat în sensul cã nu au mai intervenit.
Miron Cozma a dat ordin ca nici un miner sã nu se atingã de
vreun soldat al forþelor de represiune.
În iureºul nebunesc care a urmat, fraþii mineri din Valea Jiului cu
fraþii mineri din Oltenia s-au îmbrãþiºat, fiind o bucurie de neimaginat,
care s-a manifestat de pe defileu pânã la Târgu-Jiu.
Am vãzut oameni care zâmbeau, se îmbrãþiºau, plângeau ºi se
bucurau, cu toate cã mulþi nu se cunoºteau.
Populaþia oraºului Sadu ne-a primit cu pâine, sare ºi muzicã, iar
oamenii în vârstã ieºeau pe la porþile caselor cu icoane în mânã ºi
se rugau la Dumnezeu pentru mineri. La fiecare intersecþie minerii
erau aºteptaþi cu bucurie ºi li se ofereau alimente ºi haine. Pentru
informarea dumneavoastrã vã spun cã, dupã circa cincisprezece
zile de marºuri ºi demonstraþii, mulþi mineri aveau încãlþãmintea ruptã
din cauza mersului pe jos, iar unii aveau hainele rupte, fie din munca
cu pietrele, fie din altercaþiile dintre ei ºi forþele de represiune care
luptau la ordinul puterii de la Bucureºti.
74
Rezultatele confruntãrilor dintre mineri ºi forþele de represiune

au fost dezastruoase ºi dureroase.
Peste 150 de mineri au primit îngrijiri medicale de urgenþã, dar
cum minerii sunt obiºnuiþi cu moartea în fiecare zi la lucru, aceste
vãtãmãri nu i-a terminat pe cei afectaþi ºi au continuat ºi în aceastã
stare marºul, fiind supravegheaþi de cãtre colegii lor mineri care
cunosc multe ºi foarte multe în ale medicinei cât ºi în alte leacuri.
De la forþele de represiune 9 cadre au suferit vãtãmãri corporale.
Unii din cei nouã unii nu aveau decât o micã zgârieturã, dar motivând
vãtãmarea au reuºi sã se sustragã de la aceste evenimente nedorite.
Au fost rãniþi: plutonier major Bebe Constantin, plutonier major
Cicirlan Florin ºi plutonier major Cevãler Constantin. Iatã cã ofiþerii doar
dãdeau ordine ºi bãgau în faþã pe oamenii cu grad mic care coordonau
soldaþii forþat, la ordin. S-au avariat blindate ale forþelor de represiune.
Coloana protestatarilor mineri, þãrani, disponibilizaþi, studenþi,
elevi, pensionari s-a deplasat cãtre Târgu-Jiu, unii cu autobuze, alþi
cu maºini particulare, iar foarte mulþi pe jos.
Miron Cozma a condus coloana ºi era întâmpinat pe tot traseul
cu multã dragoste ºi bucurie, la ºoselele principale ieºeau oameni
din localitãþile învecinate ºi manifestãrile de bucurie aminteau de
istorie, de entuziasmul care a fost la Revoluþia lui Tudor Vladimirescu
(în acele zile chiar se aniversa Proclamaþia de la Padeº), Unirea de
la Alba Iulia sau plecarea ºi sosirea trupelor româneºti pe front. A
fost mare bucurie pe olteni ºi nu numai. Minerii erau ovaþionaþi, iar
Cozma era catalogat ca un erou naþional. Populaþia ura „clasa
politicã” care guverna ºi nu mai putea suporta guvernarea
incompetentã care a dus România la dezastru,
Toþi manifestanþii, alãturi de populaþia localã, s-au adunat în Piaþa
Prefecturii din Târgu-Jiu unde era un entuziasm de nedescris.
Distanþa dintre localitãþile Sadu ºi Târgu-Jiu a fost parcursã de
mulþi mineri ºi restul de protestatarii pe jos, sarcina conducerii
marºului revenindu-i liderului Constantin Creþan, care cu un
portavoce în mânã îndruma miile de oameni cãtre Târgu-Jiu în
scandãri antiguvernamentale, antiprezidenþiale. Am vãzut þãrani
veniþi cu furca pe bicicletã, alþii cu sapa sau cu coasa ºi revolta deja
luase un caracter de revoltã a tuturor românilor, care nu mai suportau
„specialiºtii” CDR-iºti. I-au sugerat lui Miron Cozma sã se gândeascã
sã facã un program de revendicãri pentru toate categoriile sociale
ºi acesta a fost de acord, dar amploarea miºcãrii peste aºteptãrile
noastre ne-a pus pe gânduri.
75
Constantin CREÞAN
Ca ºi Tudor Vladimirescu, Cozma Miron nu era interesat de

domnie sau de putere, el iubea minerii ºi, în acelaºi timp, suferea
pentru orice om necãjit din aceastã þarã. Dar, o spun încã o datã,
amploarea miºcãrii ne-a speriat pe toþi, iar clica politicã fie din opoziþie
fie de la putere aºtepta deznodãmântul acestei miºcãri a minerilor.
Aºteptau la pândã, ca sã profite, Iliescu, Nãstase, Vadim Tudor,
Verdeþ (Dumnezeu sã-l ierte), aflaþi în opoziþie, iar cei de la putere
îºi pregãteau bagajele sã pãrãseascã România de teama celor
rãsculaþi.
În piaþa Prefecturii liderii de sindicat au luat cuvântul ºi au vorbit
mulþimii. A vorbit Miron Cozma, care a creat un adevãrat delir al
celor din Târgu-Jiu ºi din tot Gorjul. Au vorbit Romeo Beja ºi
Constantin Creþan ºi discursurile au fost de naturã sã încingã ºi mai
mult spiritele (aºa cum spun procurorii Puterii), iar multe partide sau
reprezentanþi ai unor partide au adresat comunicate de susþinere al
protestatarilor.
În piaþã s-a scandat: „Jos Guvernul!”, „Hoþii, Hoþii!”, „Murim,
luptãm, pe Cozma apãrãm!”, „Oltenii sunt cu noi!”, „Solidaritate!”,
„Jos trãdãtorul Condescu!”
Minute în ºir, minerii din Oltenia, când a luat cuvântul liderul
Constantin Creþan, au cerut demisia lui Condescu ºi strigau „Creþan,
Creþan”, (dar voi minerii aþi uitat acele clipe ºi nu ºtiu dacã acum vã
mai gândiþi la mine, când sunt în spatele gratiilor, când scriu aceste
rânduri ºi când cei patru copii ai mei sunt fãrã tatã, iar eu rãspund
pentru toþi ºi pentru tot ce aþi fãcut voi ca sã ne salvãm locurile de
muncã).
Mineri ai Gorjului, Miron Cozma a fãcut 10 ani de puºcãrie ºi,
când scriu aceste rânduri, mã gândesc la el, la câtã suferinþã ºi cât
sacrificiu a îndurat pentru voi, minerii.
La mitingul de la Târgu-Jiu au luat cuvântul ºi alte persoane,
(aºa cum afirmã ºi cei care au fãcut cercetãrile), persoane care
erau interesate sã manipuleze manifestaþia, ºi sã nu credeþi domnilor
procurori cã noi nu ºtim ce rol au avut cuvântãrile lui Gegãu Nicolae
(care era suspect), Popescu Cristi, Etegan Gheorghe de asemeni
suspecþi, ca ºi mulþi alþii. Ruºine celor care au trãdat ºi sã nu uite cã
toate se plãtesc la rândul lor, cel puþin în faþa judecãþii divine.
Ce pãrere ai, mare lider Gegãu, de mesajele cifrate pregãtite de
S.R.I pentru Miron Cozma, tu jucând contra lor, pentru ca mai târziu
aceste lucruri sã fie capete de acuzare pentru noi toþi. Ruºine, Iuda
al lui Condescu, sã fiþi blestemaþi nemernicilor!
76
În aceeaºi zi liderii de sindicat au cerut, încã o datã, printr-un

comunicat, guvernului sã vinã la masa negocierilor la Târgu-Jiu,
ultimatumul fiind dat pânã la orele 18,00.
Guvernul nu a rãspuns favorabil ºi în dimineaþa zilei de 20
ianuarie 1999, toþi minerii s-au adunat în piaþa Prefecturii Târgu-Jiu.
Peste noapte au dormit în Sala Sporturilor. Unii au fost invitaþi
acasã la cei din Târgu-Jiu ºi au fost cazuri când au fost cazaþi în
casele gorjenilor din alte localitãþi, chiar ºi la Rovinari.
Mulþi mineri ºi cetãþeni din Târgu-Jiu au luat acasã la ei ºi câte
10 ortaci din Hunedoara, care au dormit pe jos în camerã, dar cel
mai mult a contat solidaritatea ºi prietenia ortacilor.
În acea zi, aºa cum vã spuneam, cozile de topor ale guvernãrii,
liderii vânduþi, ºi care nu reprezentau cu adevãrat muncitorii, vroiau
sã determine protestatarii sã renunþe la revendicãrile lor.
Pe tot timpul nopþii s-au întâlnit cu prefectul Manta Pantelimon,
cu Moþoc Ionel ºi Boican Gavril, reprezentanþi ai S.R.I ºi Poliþiei. Ce
pot sã ne spunã în acest sens liderii Uniunii Sindicatelor Miniere
condusã de cãtre Gegãu Nicolae, Mihu Nicolae, Gîrjoabã Cornel
(actual director), Vâlceanu Tudor (actual director), Nimarã
Gheorghe? Cine era cu Condescu? Iar câþiva dintre ei pretindeau
cã sunt alãturi de mineri ºi de revendicãrile lor, dar câþi au fost la
Costeºti, în afarã de Mihu Nicolae, care a fost ºi la negocieri la
Cozia.
Când Miron Cozma a ajuns în piaþã, dându-ºi seama cã liderii
mai sus menþionaþi au trãdat, a dispus ca minerii sã se îmbarce ºi
sã plece mai departe.
Procurorii care au cercetat evenimentele spun urmãtorul lucru
în rechizitoriu: „În dimineaþa zilei de 20 ianuarie 1999, Miron Cozma
ºi liderii de sindicat au apãrut în piaþa Victoriei din Târgu-Jiu ºi au
ordonat celor aflaþi în piaþã sã se urce în autobuze.
Liderii de sindicat din Oltenia se aflau în birou la C.N.L.O. (la
directorul general), mai puþin inculpatul Creþan Constantin ºi au
hotãrât ca oamenii lor sã nu urce în autobuze, însã grupuri de
presiune au început sã strige cã liderii olteni sunt trãdãtori.
Fiind în sala de ºedinþe a directoratului ºi aflând cã un grup de
mineri vrea sã intre în C.N.L.O. cu intenþia de a-i bate, liderii olteni
au coborât în faþa clãdirii unde au fost luaþi pe sus, bruscaþi ºi înjuraþi”.
(Încheiem citatul dat de cãtre procurori.)
Domnilor procurori–politici, nu acesta este adevãrul! În sala de
ºedinþe se aflau trãdãtorii, iar adevãraþii lideri se aflau cu oamenii,
77
Constantin CREÞAN
nu cu directorul general. Statutul sindicatelor nu este ca cel al

administraþiei. Piramida administrativã este aºezatã normal, iar cea
sindicalã este cu vârful în jos, susþinutã de cãtre masa de sindicaliºti,
care dacã n-o susþin se rãstoarnã. În salã la C.N.L.O se aflau, dupã
cum am spus mai sus liderii trãdãtori, vânduþi lui Condescu, iar ceilalþi
lideri, cei autentici, se aflau în stradã lângã oamenii lor. Acolo, în
stradã, nu era numai Creþan, care reprezenta minerii din România
ºi disponibilizaþii, ci se aflau lideri de la Rovinari: Golea Marin, Tatomir
Toma, Peptan Dumitru, Tudose Dumitru, Bejenaru Petre, Bãlãceanu
Gabriel, Cãldãruºe Gabi, Eremia Victor Lãzãroiu Alexandru, Moraru
Grigore, Criºan Licã, Popescu Dumitru, Chirpici Coman, de la Motru
se aflau liderii de secþie de la fiecare unitate minierã ºi prestatoare,
de la Jilþ se aflau Geamãnu Vasile, Moraru Georgicã, Ruºeþ Ion, de
la Albeni se aflau Lãcãtuºu Nicolae cu toþi liderii de la Federaþia
Gilortul.
Am fost condamnat pe nedrept, pentru cã eu doar mi-am
respectat mandatul de lider sindical. Adevãrul este altul, domnilor.
În acele zile, noi liderii devotaþi am urmãrit sã reuºim sã fim înþeleºi
de mineri ºi sã le respectãm hotãrârile lor. În acea noapte, cu toatã
opoziþia administraþiei, minerii olteni au încetat lucrul ºi s-au
solidarizat cu cei din Valea Jiului. S-a încercat oprirea minerilor în
exploatãri ºi pe ºosele, dar, domnilor directori – puºi de cãtre liderii
de sindicat directori (lideri politici trãdãtori) – nu aþi înþeles cã nu
puteþi învinge puterea celor mulþi doar pentru cã sunteþi directori.
(Ce zici, directore Daviþoiu, visai vreodatã sã ajungi director, dacã
nu era Condescu de care te leagã multe din afacerile dubioase,
vezi cazul caselor expropriate, din minerit?).
În momentul când Miron Cozma a dat semnalul de plecare cãtre
Bucureºti, pentru cã nu se reuºise negocierea nici de aceastã datã,
eu, Creþan, mã aflam în Piaþa Prefecturii din Târgu-Jiu ºi mulþimea
m-a înþeles. Le-am vorbit cu voce tare în portavoce în faþa Sfintei
Biserici ºi m-am oferit sã conduc minerii din România ºi
disponibilizaþii. Atunci oamenii au scandat: „Creþan, Creþan e erou,
Condescu e un bou!”, m-au aruncat în sus ºi eu am jurat în faþa
sfintei Biserici: „Jur sã-mi duc crucea în faþa dumneavoastrã, mineri
din Rovinari ºi disponibilizaþi, dupã mine!”
Se scanda „Creþan – Cozma”, „Unde sunt trãdãtorii?”. Am fost
oprit brusc de cãtre minerii din Motru, Jilþ, Berbeºti, Mehedinþi ºi îmi
strigau „noi ce facem?”. Nu am mai rezistat ºi le-am zis în portavoce
„cãutaþi-vã liderii trãdãtori, care sunt în regie!” (aveam informaþii de
78
la liderul Mihu). Atunci masa de mineri a forþat uºile la C.N.L.O. ºi

au intrat în sediul regiei. Au fost taxaþi, bruscaþi, loviþi, scuipaþi ºi
forþaþi sã meargã mai departe urcând în autobuze. Eu m-am deplasat
cu masa de mineri din centrul oraºului Târgu-Jiu pe strãzi scandând
lozinci antiprezidenþiale, antiguvernamentale, ºi celebra lozincã cu
care îi adunam pe oameni „Nu staþi în balcoane, / Veþi muri de
foame!”, „Murim, luptãm, / Pe Cozma-l apãrãm!”.
Ne-am deplasat pe jos pânã în localitatea Scoarþa þinând legãtura
permanentã cu Miron Cozma ºi ceilalþi lideri sindicali, care, când au
ajuns la Horezu, ne-au trimis autobuzele sã ajungem ºi noi la Horezu.
pânã seara târziu, aceste maºini au transportat mii de mineri ºi alte
clase defavorizate care aderaserã la rãscoala popularã. În acest timp,
al deplasãrii cãtre Horezu, liderul trãdãtor Condescu Marin, aflat într-
o stare avansatã de beþie, dupã ce Puterea îi pusese la dispoziþie
toate televiziunile, ca sã se declare împotriva miºcãrii, la ordinele
ºefilor lui afaceriºti ºi politici, a declarat pe posturile de televiziune cã
minerii i-au furat fiica cea micã, acuzând pe Dudãu Gheorghe – liderul
din Gorj al Partidului Socialist al Muncii cã ar fi fãcut-o la ordinul lui
Cozma. Ce canalie e acest Condescu, dacã, atunci când ºi-a dat
seama cã-i fuge pãmântul de sub picioare, a fãcut un gest, pe care
un om întreg la minte, nu l-ar face niciodatã. Poliþia, i-a gãsit fiica
plecatã într-o escapadã tinereascã de bunã voie, însã procesul dintre
Dudãu Gheorghe ºi Condescu a durat doi ani.
Vom reveni ºi vã vom informa ce a fãcut Condescu în urmãtoarele
etape ale conflictului, dar nu înainte de a vã spune, dragi cititori, ce
a fãcut acest Condescu – IUDA al Mineritului din Oltenia, din Rãcii
Negomirului, în momentul când a decedat mama sa care i-a dat
viaþã ºi pe care, din destãinuirile lui, o ura de moarte. Ne aflam
împreunã la o instruire cu sindicatele de la Motru, iar dupã instruire
a consumat ceva bãuturi alcoolice ºi a fost informat cã a decedat
mama sa. Fiind coleg cu el, (pentru cã vreau sã vã spun cãci am
fost coleg pânã în 1997, când a trãdat mineritul ºi cauza lui), i-am
solicitat sã ne grãbim ºi sã mergem acasã, dar ce credeþi cã a urmat?
S-a apucat de bãut ºi se oprea la fiecare cârciumã, ºi totul a culminat
cu o horã jucatã într-un bar, unde îi cântau lãutarii, ajungând la o
fazã a beþiei, când nu mai ºtia de el, iar în starea de ebrietate în
care se afla, fostul director Rãitaru Ion l-a luat cu cãruþul ºi la dus la
el acasã, deoarece era în comã alcoolicã.
Aproape toþi fraþii lui au probleme psihice ºi nu voi înþelege
niciodatã, ce l-a fãcut sã trãdeze, pe acest individ, care a crescut
79
Constantin CREÞAN
trãit în sãrãcie lucie. La casa bãtrâneascã am vãzut pat cu pari

bãtuþi în pãmânt, douã camere neîngrijite ºi o gospodãrie
sãrãcãcioasã.
Miron Cozma a fost ºi el om sãrac, dar îºi venereazã pãrinþii ºi
ºi-a crescut fraþii, i-a þinut în facultate, a avut ºi are milã de sãraci.
Nu pot sã-l înþeleg nicicum pe acest monstru Condescu, care aspirã
sã demonteze pânã ºi termocentralele.
Regret cã l-am cunoscut ºi cã l-am fãcut om dupã evenimentele
din 1994 (greva minerilor). Îmi fac mea culpa, am greºit. Sã mã
ierte minerii din Oltenia, cãci am greºit când l-am susþinut. Regret
chiar ºi aici, dupã gratii, la grea suferinþã, unde sunt expus tuturor
bolilor, pãduchilor ºi condiþiilor inumane împreunã cu criminali (dar
foarte omenoºi), violatori (neacceptaþi), traficanþi evazioniºti. Dar
am trãit sã vãd în detenþie ºi directori ºi poliþiºti ºi alte categorii
profesionale.
Dupã plecarea de la Târgu-Jiu, cei peste 15.000 de mineri au
ajuns la Horezu, unde tabãra s-a fixat sub cerul liber pe platoul
unde se þine târgul sãptãmânal ºi pe câmpia din zonã. Ca un fãcut,
Dumnezeu a þinut cu minerii ºi vremea s-a îndreptat, cu toate cã era
în luna ianuarie. Sã nu uitãm cã protestatarii erau pe drumuri sub
cerul liber de câteva zile.
În aceastã perioadã, liderii trãdãtori încercau sã îi determine pe
anumiþi mineri sã se întoarcã acasã, dar o fãceau discret. Un astfel
de caz care s-a întâmplat a fost cel al liderilor de la Motru –
Temelescu Viorel, Zãbavã Silviu ºi Fluierãtoru Cristi – care erau sã
fie linºaþi de cãtre proprii lor ortaci, când li s-a cerut sã se întoarcã
acasã.
În toatã aceastã întâmplare un mare rol l-a avut Miron Cozma,
care întâmplãtor s-a trezit, cãci în direcþia lui fugeau liderii mai sus
amintiþi de furia masei de mineri, care îi fugãreau.
Miron Cozma s-a aºezat în faþa lor, le-a vorbit cu înþelepciune
minerilor, care vroiau cu orice preþ sã le mai tragã o corecþie liderilor
laºi, dupã ce le mai aplicaserã câteva lovituri ºi îi puseserã pe fugã.
Miron Cozma i-a pus pe lideri sã-ºi ia angajamentul în faþa lor,
cã respectã ce hotãrãsc minerii ºi apoi fugiþii ºi-au cerut iertare cu
umilinþã.
Toatã aceastã promisiune cã vor respecta cuvântul ºi hotãrârea
minerilor a þinut pânã la arestarea lui Miron Cozma. Acum Temelescu
este adjunctul lui Condescu, iar ceilalþi doi lideri sunt ºi mari afaceriºti.
Minerii mã întreabã ºi acum despre Palatul lui Fluierãtoru ºi averile
80
lui fabuloase, în scrisorile primite de la ei la centrul de detenþie.

Generalii forþelor de represiune dupã evenimentele de la
Bumbeºti-Jiu au fost chemaþi la ordine la Bucureºti (de cãtre
Constantinescu, Dejeu, Stoica, Roman), fiind ameninþaþi cã vor fi
judecaþi de Curtea Naþionalã Militarã, de fapt ei doreau ca cineva
sã-ºi asume rãspunderea ca sã se tragã cu muniþie în protestatari.
Generalul Lupu Gheorghe s-a deplasat cu toþi generalii învinºi ºi
au stabilit o nouã strategie cu ºeful I.P.J. Vâlcea, colonel Dinu Nicolae
cu consultul prefectului Curcãneanu Nicolae, care declara public
cã pe teritoriu judeþului Vâlcea, nu va trece picior de miner ºi îºi lua
angajamentul, cã, el va fi acela, care îl va aresta personal pe Miron
Cozma.
Au hotãrât sã se amplaseze un nou baraj pe raza comunei
Costeºti în zona „Muzeul Trofanþi” ºi sã aducã forþe suplimentare
din Bucureºti, Târgoviºte, Caracal ºi s-a pus în miºcare planul sã
se scoatã armament ºi muniþie de rãzboi din unitãþile militare din
judeþul Argeº (Piteºti).
În dimineaþa zilei de 20 ianuarie 1999, dupã ce au pãrãsit piaþa
Prefecturii, manifestanþii s-au îndreptat spre tabãra de la Horezu.
Procurorii acuzatori-politici, care primiserã comanda dupã
evenimente expresã sã facã dosar penal celor ºase lideri de sindicat,
Miron Cozma, Constantin Creþan, Loiº Dorin, Ciontu Ionel, Beja
Romeo ºi Lupu Vasile, spun în materialul de urmãrire penalã
urmãtoarele: „Dintre liderii minerilor Olteni numai Constantin Creþan
s-a aflat mereu alãturi de Miron Cozma ºi ceilalþi inculpaþi, el fiind
acela care a coordonat ºi mobilizat participarea unui numãr mare
de disponibilizaþi.” (am încheiat citatul).
Nu, domnilor procurori politici, greºiþi! Am fost alãturi de Miron
Cozma, pentru cã aºa îmi cerea masa de mineri, pe care îi
reprezentam, iar disponibilizaþii mineri m-au ales ºi preºedinte de
onoare, pentru cã aveau încredere în mine. Privitor la faptul cã aº fi
fost singurul lider, vã înºelaþi sau vreþi sã aveþi acoperire cã ne-aþi
condamnat politic, fiindcã la Costeºti au fost prezenþi peste 265 de
lideri de sindicat din Oltenia de la toate nivelurile, începând de la
lider de sector, secþie, unitãþi ºi federaþii.
Pot sã vã reamintesc cã aþi condamnat oameni nevinovaþi la
comandã politicã, pentru cã ne-am respectat mandatul de lideri de
sindicat. Ce criterii aþi aplicat, când Miron Cozma a fost condamnat
1 (un) an ºi 8 (opt) luni pentru evenimentele din 1991, iar apoi dupã
evenimentele de la Costeºti, pe aceeaºi faptã sã-i schimbaþi
81
Constantin CREÞAN
încadrarea la 18 (optsprezece) ani de detenþie, aceasta fiind

încadrarea cea mai mare, de fapt l-aþi condamnat la 87 de ani de
detenþie, invocând mai multe fapte, de care vã faceþi vinovaþi,
dumneavoastrã justiþia ºi politicienii. Cum a subminat puterea Miron
Cozma când avea, aºa cum ziceþi voi, calitatea de complice, iar
autorul, un anumit Popescu inventat de cãtre voi, nu a fost gãsit
niciodatã, iar Cozma Miron, nu a cunoscut o asemenea persoanã.
Revenim la Horezu, tot procurorii spun cã au ajuns la Horezu ºi
s-au cazat la Hanul Trei Stejari, proprietatea numitului Simion
Gheorghe din Petrila un apropiat al lui Miron Cozma. Fals, domnilor
procurori–politici acuzatori! Hanul Trei Stejari are 4 (patru) cabane
tip camping de câte 2 (douã) persoane, deci în total 8 (opt) locuri de
cazare, ºi, cei peste 25.000 de mineri au fost cazaþi de Dumnezeu
în câmp, sub cerul liber, cum puteþi minþi în aºa fel? Nu mai faceþi
cercetãri din birou! Iar privitor la acel patron, care are doar o cârciumã
cu o capacitate de maxim 30 de persoane, dacã a avut neºansa sã
se nascã în Petrila, nu înseamnã cã este un apropiat de al lui Miron
Cozma, ca sã vã folosiþi dumneavoastrã de mineri.
În cursul nopþii de 20 ianuarie 1999 au sosit masive forþe de
ordine din toatã þara ºi s-au aºezat în dispozitiv pe dealul Costeºtilor.
Toatã noaptea militarii au lucrat la consolidarea barajului cu
macarale, blindate, maºini ºi au aºezat pe ºosea tuburi de beton
suprapuse, grinzi de beton ºi au adus din zona Constanþa stabilopozi
(se folosesc pentru protejarea þãrmului la mare împotriva valurilor).
Din data de 20 ianuarie forþele de represiune erau permanent
hãrþuite de grupuri de localnici (care nu aveau nimic cu minerii),
nemulþumiþi de puterea de la Bucureºti ºi de puterea localã, care
erau înarmaþi cu furci, coase, topoare ºi care atacau forþele de
represiune sporadic, chiar ºi pe timpul nopþii, la aceste acþiuni
participa toatã populaþia din zonã, chiar femei ºi copii.
ªi-au fãcut apariþia în dispozitivul militar ºi foarte mulþi ziariºti,
lucru pentru care nouã minerilor, ne-a fost de mare folos ºi am reuºit
sã culegem multe informaþii despre ce se întâmpla în tabãra de
represiune. Pe aceastã cale, le mulþumim tuturor ziariºtilor, sãtenilor
din zonã, care au fost alãturi de noi ºi prin serviciul fãcut am reuºit
sã evitãm, pe cât posibil, pierderea de vieþi omeneºti.
Serviciile secrete au informat Bucureºtiul cã alegerea nu este
bunã ºi cã dispozitivul s-a amplasat fãrã sã se þinã cont de „LECÞIA
DE LA BUCUREªTI”. Ce lecþie domnilor? Sã nu credeþi cã nu ºtiam
cã Lecþia de la Bucureºti permitea sã se foloseascã armamentul
82
din unitãþile militare pe care l-au adus pentru a reprima rãscoala în

sânge.
Se fãceau reproºuri generalilor, cã nu au asigurat protecþia
trupelor, cã nu s-au obþinut informaþii necesare, cã s-au fãcut erori
de tacticã ºi lipsã de cooperare între jandarmerie, poliþie ºi armatã.
Generalul Lupu Gheorghe nu putea sã-ºi permitã folosirea
armamentului, pentru cã ar fi intrat în istoria românilor ca un asasin
de mineri ºi bine a fãcut, cãci s-a gândit cã mai târziu o sã fie scos
pe linia moartã de Putere, fiindcã nu a executat ordinul stãpânirii.
Liderii minerilor au cules ºi obþinut informaþii ºi de la localnici din
zonã ºi au fost sprijiniþi cu dãruire de aceºtia în toate acþiunile.
Cãlãuzele ºi cercetãtori minerilor au verificat toatã zona pentru
a putea pe cât posibil sã se evite vãrsarea de sânge ºi pierderea de
vieþi omeneºti (Vã rog domnilor oprimatori ºi criminali de la Bucureºti
sã vã asumaþi rãspunderea uciderii unor mineri la Stoeneºti în
februarie 1999).
În cursul serii, liderii sindicali au stat de vorbã cu minerii, care nu
mai aveau rãbdare pentru cã de câteva sãptãmâni erau plecaþi de
acasã ºi dormeau sub cerul liber, mulþi dintre ei erau bolnavi, dar
spiritul de dreptate îi fãcea sã nu cedeze, pentru cã, prin închiderea
minelor, familiile le erau puse în pericol.
Au fost cazuri când unii dintre ei aveau botezul copilului, alþii
trebuiau sã se cãsãtoreascã, deci aveau nunta, alþii aveau copii
sau pãrinþi bolnavi, cu toate acestea continuau sã lupte ºi nimic nu-
i fãcea sã renunþe. CINSTE VOUÃ MINERILOR, care v-aþi opus
distrugerii României de cãtre guvernanþii aserviþi CERCURILOR
FINANCIARE MONDIALE ºi aþi dovedit cã într-adevãr clasa
muncitoare rezistã.
În aceeaºi searã, în mod democratic, Miron Cozma a convocat
o ºedinþã cu toþi liderii de sindicat, care au fost consultaþi, despre ce
au hotãrât oameni lor ºi s-a discutat posibilitatea de ocolire a forþelor
de represiune ºi a dispozitivului militar, dupã ce s-au consultat cu
unii localnici care cunoºteau bine zona ºi care ne-au fost de mare
ajutor.
Liderii de sindicat au hotãrât sã meargã mai departe, pânã la
obþinerea tuturor revendicãrilor. În cursul nopþii guvernul a trimis un
comunicat prin care se arãta cã sunt de acord sã trimitã o comisie
condusã de ministrul Athanasiu, care, la drept vorbind, habar nu
avea de problemele minerilor sau de industrie. Minerii nu au fost de
acord ºi au solicitat sã vinã premierul Radu Vasile.
83
Constantin CREÞAN
7. Abataj la lumină
Abataj
În cursul dimineþii de 21 ianuarie 1999, la prima orã, minerii erau
agitaþi ºi solicitau sã meargã mai departe. În aceste condiþii, la orele
11, liderul nostru Miron Cozma a stat de vorbã cu principalii lideri
privitor la situaþia noastrã, a minerilor, care eram expuºi intervenþiilor
forþelor de represiune.
La ora 12 s-a hotãrât sã se plece pe jos cãtre Costeºti, ºi în
fruntea coloanei am avut onoarea sã fiu chiar eu CREÞAN, hotãrârea
noastrã, fiind ca Miron Cozma sã fie protejat în mijlocul coloanei,
pentru cã era din nou în pericolul de a fi împuºcat sau chiar iradiat.
Nu ºtiam ce poate sã fie în faþa noastrã, în carele de reportaj ale
televiziunilor, iar un pensionar participant la demonstraþie, care a
lucrat în armata din zona Horezu, ne-a explicat cã sunt foarte multe
metode de iradiere de la distanþã. În acest sens am hotãrât sã-l
protejãm pe cel mai bun dintre noi, pe Miron Cozma.
Coloana mergea pe jos, condusã cu ajutorul portavocelui de cãtre
mine ºi, stimate cititor, te informez cã nu ºtiu dacã aº mai putea
vreodatã sã reuºesc performanþa sã merg cu spatele pe o distanþã
aºa de mare între localitatea Horezu ºi Costeºti, dar drept sã spun
în acele clipe nu mai gândeam, iar starea de spirit fãcuse din noi
niºte oameni, care fãceam orice sacrificiu suprem. MINERII erau în
pericol. În aceeaºi perioadã a deplasãrii noastre cãtre Costeºti
populaþia din zonã ºi mineri de la Berbeºti, conduºi de Globnicu Ilie
ºi Pãunescu Ilie, dãdeau lupte grele cu forþele de represiune
cantonate în zonã. La aceastã luptã s-au angajat cu toatã dãruirea
ºi disponibilizaþii din zona Berbeºti-Alunu.
Traseul a fost parcurs în circa patru ore ºi în jurul orei 14 coloana
84
de mineri s-a oprit la intersecþia cu drumul care duce cãtre Mãnãstirea

Bistriþa.
Suplimentar, vã informez cã pe parcursul traseului marºului
minerilor din satele ºi comunele din zonele limitrofe s-au adunat mii
de localnici (dupã estimãri), cãci în zona Costeºti au ajuns circa
50.000-60.000 de oameni. Ce fãceaþi domnilor guvernanþi ai vremii
cu armamentul vostru împotriva a peste 50.000 de oameni?
Împuºcaþi 5.000-10.000 de muncitori, dar restul vã extermina, aºa
cum doreaþi voi sã distrugeþi definitiv aceastã clasã numitã mineri.
Unii mineri din Valea Jiului au acþionat la comanda lui Romeo
Beja, la dreapta, prin pãdure, cei din Gorj ºi disponibilizaþii din zonã,
conduºi de Temelescu, au atacat frontal cãtre baza dispozitivului
cu piepturile goale strigând: „Trageþi, nemernicilor, în fraþii voºtri!?
Dejeu, am trecut de Defileu! Armata e cu noi! Vrem pâine, nu gloanþe!
Murim, luptãm, pe Cozma îl apãrãm! Jos Þapu! Solidaritate! Jos
Guvernul!”
Liderul Lupu a condus minerii spre coama dealului, iar Miron
Cozma, Constantin Creþan ºi Ruºeþ Ion a efectuat împreunã cu
minerii ocolirea dispozitivului, circa 10 km pe valea acelei depresiuni,
ieºind în spatele dispozitivului, conduºi fiind de cãtre douã bãtrâne,
ºi am reuºit sã evitãm vãrsarea de sânge ºi sã încercuim obiectivul.
Pentru cã este menþionatã în rechizitoriul fãcut de procurori ca sã
ne condamne la închisoare, voi relata o faptã cu care noi ne mândrim.
În acele momente pentru a anihila forþele de ordine, care aveau în
dotare ºi câini lupi, un bãtrân din zonã, fost sudor, mi-a propus sã-
i dau voie sã adune pisicile din zonã ale sãtenilor, ca sã asmuþim
câinii lupi. I-am raportat lui Miron Cozma ºi mi-a zis, cã orice e ben-
efic, sã fac. Cu acel bãtrân s-au deplasat trei mineri din Gorj ºi dupã
circa douã ore au venit cu patru saci, în care se aflau pisicile din
sat. Am hotãrât cu ei, ca în momentul în care ne apropiem de
dispozitiv, sã dãm drumul la pisici. Poliþiºtii, care aveau câinii legaþi
de centurã au fost târâþi pe distanþe lungi spre amuzamentul tuturor
celor de la Costeºti, inclusiv a celor 9740 de militari.
Pentru înfrângerea ruºinoasã li s-a întocmit un dosar penal
generalilor învinºi, deoarece au încãlcat regulamentul militar, cã au
refuzat sã de-a ordinul de a folosi armamentul de rãzboi. Au fost
acuzaþi generalii în primul rând pentru cã nu au executat ordinul de
a se trage, dar ºi pentru cã au greºit când au aºezat blindatele ºi
maºinile cu faþa cãtre Horezu, ceea ce a fãcut imposibilã plecarea
spre Râmnicu Vâlcea, precum ºi pentru cã nu au reuºit sã anihileze
85
Constantin CREÞAN
populaþia din zonã care hãrþuia militarii ºi cã nu au reuºit sã evite

încercuirea de cãtre mineri.
Prefectul Curcãneanu Nicolae, aºa cum promisese, a fost prezent
la orele 12:30 la dispozitiv ºi la orele 14–14:30 i-a somat pe mineri
conform legii, avertizându-i cã va folosi forþa, dar nu a apucat sã
termine cã a fost luat ostatic de localnici, devenind un bãtrânel
neputincios ºi fãrã vlagã.
S-au dat lupte grele, în jurul orei 15:00. În timp ce minerii realizau
încercuirea, cei care au atacat frontal la baricada de pe ºosea au
fost respinºi de forþele antitero (BAOLP) ºi de militari în trei rânduri,
lupta datã fiind foarte grea. În primele rânduri au fost minerii salvatori,
cei mai antrenaþi dintre toþi minerii. Aceºtia au luptat cu mâinile goale,
dar au fost gazaþi cu gaze lacrimogene ºi împuºcaþi cu gloanþe de
cauciuc. Împotriva gazelor lacrimogene s-a încercat folosirea de
batiste îmbibate în oþet. De multe ori, grenadele cu gaze lacrimogene
erau aruncate înapoi în tabãra forþelor de represiune.
În acele momente atacul hotãrâtor a fost cel din spatele
dispozitivului condus de cãtre noi, Miron Cozma, Creþan Constantin,
Ruºeþ Ion, Lupu Vasile. În acel moment asupra forþelor de represiune
au nãvãlit mii de oameni prin spatele dispozitivului înarmaþi cu pari,
furci, coase, topoare, fãcând joncþiunea cu minerii care au fost primiþi
din nou ca adevãraþi eliberatori. Poate cã mulþi ne acuzã, dar pentru
faptul cã populaþia din zonã s-a rãsculat împotriva Puterii, nu sunt
vinovaþi minerii. Repet, minerii au luptat cu mâinile goale. Noi vroiam
locuri de muncã ºi pâine, nu gloanþe ºi gaze lacrimogene.
Cinste locuitorilor din Budeºti, Petrari ºi Bãrbuleºti-Vâlcea, care
s-au solidarizat cu minerii ºi au luptat pânã la sacrificiu, cu toate cã
dupã arestarea lui Cozma în februarie 1999, li s-au întocmit dosare
de cercetare tuturor acelora care au participat la evenimentele de
la Costeºti. Însã nimeni nu s-a gândit cã forþele de ordine le-au
distrus gardurile, le-au incendiat clãile de fân ºi gospodãriile, le-au
ucis animalele. Oare aveau acest drept pe proprietãþile oamenilor?!
Militarii, poliþiºtii ºi ce din forþele antitero au fost dezarmaþi ºi luaþi
prizonieri, iar localnicii i-au obligat sã strige umilitor: „Murim, luptãm,
pe Cozma îl apãrãm! Noi suntem armata poporului!”. Mulþi dintre
militari regretau cã se aflau în tabãra adversã ºi doreau sã meargã
împreunã cu minerii cãtre Bucureºti. Miron Cozma i-a rugat sã-ºi
pãstreze statutul lor de soldaþi, dar sã nu tragã în popor, zicându-le
„nu avem nevoie de dumneavoastrã ca sã mergeþi cu noi”.
În urma capturãrii prefectului Curcãneanu Nicolae a fost nevoie
86
de intervenþia personalã a lui Miron Cozma ca sã se reuºeascã

sã-l scoatã din situaþia în care se afla, deoarece prefectul era în
conflict cu majoritatea populaþiei din zonã. Din cauza divergenþelor
dintre Prefecturã ºi proprietari el nu era agreat, pentru cã
intervenise în anumite comisii ºi proprietãþile oamenilor erau mu-
tate dupã bunul lui plac pe alte zone, neacceptate de sãteni. L-am
gãsit pe prefectul Curcãneanu într-o stare de om pierdut ºi disperat,
fiind bãtaia de joc a acelora din zonã pe care îi supãrase prin
purtarea lui dictatorialã de prefect þãrãnist. În orice caz, dupã
pãrerea mea, dacã nu ar fi intervenit Miron Cozma, nu se ºtie ce
se putea întâmpla în situaþia în care se afla cu topoarele ºi furcile
la gât. Miron Cozma a strigat: „Fraþilor, staþi! Vã rog ascultaþi-mã
cu atenþie el este reprezentantul Guvernului ºi nu noi trebuie sã-l
judecãm! Vã rog lãsaþi-l în pace ca sã poatã sã ducã mai departe
mesajul nostru, cã cu noi nu este de glumit, ne-a ajuns cuþitul la os
ºi ºefii de la Bucureºti trebuie sã înþeleagã acest lucru.” Localnicii
l-au ascultat pe Miron Cozma ºi împreunã cu el l-am protejat, i-am
oferit fesul meu personal pentru cã era transpirat de moarte ºi l-
am condus, protejându-l de masa furioasã de sãteni care încercau
sã-l loveascã sau sã-l scuipe. L-am dus la prima maºinã, l-am
bãgat în maºinã ºi i-am rugat sã-l ducã pânã la prefectura Vâlcea.
Un amãnunt foarte important este cã la urcarea în maºinã i-am
zis: „Domnule Prefect vã rog sã-mi înapoiaþi fesul”, iar el a replicat:
„Vã mulþumesc domnule inginer ºi domnule Cozma, sã vã dea
Dumnezeu sãnãtate!” Miron Cozma i-a zis: „Sã-þi fie de bine ºi te
rog sunã-þi stãpânii ºi spune-le adevãrul despre mineri.” În acea
zi, pe posturile de televiziune ºi media, prefectul Curcãneanu
spunea: „Mulþumesc personal lui Miron Cozma ºi unui miner al
cãrui nume nu-l cunosc” (acela fiind eu) ºi cerea sã se treacã la
negocieri cu minerii. Dar mai apoi, dupã arestarea lui Miron Cozma,
acest prefect ticãlos, a cãrui viaþã a fost salvatã de cãtre noi, a fost
primul care l-a acþionat în judecatã, motivând cã a fost bãtut de
cãtre Miron Cozma personal. Nu îþi este ruºine, domnule
Curcãneanu, tot la comanda politicã ai acþionat? La vârsta domniei
tale trebuie sã fii drept, nu sã minþi cu neruºinare!
Pentru cã forþele de represiune au suferit a doua înfrângere
umilitoare, comandanþii acestora s-au întrecut în declaraþii, dar abia
dupã arestarea lui Miron Cozma, pentru cã încã nu ºtiau ce se va
întâmpla. Cei mai mulþi dintre ei au o faþã dublã, unde este puterea,
acolo sunt ºi ei. Au fãcut declaraþii la comandã politicã.
87
Constantin CREÞAN
Astfel, maior ªtefãnescu Iulian: „Am fost dezarmat de armament

ºi lovit de cãtre Romeo Beja care a dispus cetãþenilor din Costeºti
sã ne pãzeascã pânã ce trece coloana minerilor. Am fost pãzit de
cãtre sãteni pânã pe data de 22.01.1999 fãrã sã ni se ofere mâncare
ºi apã.” (Ce vroiai domnule maior, sã-þi dea minerii mâncare,
dumitale, care erai înarmat ºi doreai sã le oferi gloanþe când ei cereau
pâine de la guvern.)
În acelaºi sens colonelul Iauru Ion a declarat cã Romeo Beja a
fost însoþit de un miner care a afirmat cã a fost ofiþer la vânãtori de
munte ºi cã în ziua precedentã a fãcut cu ajutorul a doi sãteni o
hartã cu marcarea tuturor cãilor de acces, iar noaptea Beja a plasat
aproximativ 5000 de mineri în pãduri. (Domnule colonel parcã aþi fi
fost cu noi, de parcã nu aþi fi poliþist, ci miner).
Colonelul Sârboiu Florea declarã cã: „Am fost sechestrat de trei
persoane în urma confruntãrilor foarte violente cu minerii ºi minerii
au vrut sã-mi facã judecata minereascã. Dupã ce poliþiºtii ºi militarii
au fost capturaþi, au fost obligaþi sã strige: Jos Guvernul! ºi Cozma,
Cozma!” (Ce vroiaþi domnilor colonei, sã vã sãrutãm, când
dumneavoastrã ne atacaþi?)
În urma altercaþiilor au fost înregistraþi 321 de cadre ºi militari ca
pãrþi vãtãmate, iar la mineri au fost peste 400 de mineri care au
suferit în urma altercaþiilor, dintre care 23 foarte grav. Procurorii
spun cã acele persoane dintre mineri ajunse în stare gravã s-au
accidentat (autoaccidentat) sau au ajuns aºa din cauza altor factori
decât riposta forþelor de ordine. Mai mult decât atât, cei internaþi
au fost îndemnaþi ca sã nu se constituie în parte civilã pentru cã au
fost agresaþi de forþele de represiune. (Vã spun eu cum aþi procedat,
aþi mers la spitale ºi aþi ameninþat cã dacã se constituie în victime le
faceþi dosare penale pentru ultraj. Deci sunteþi corecþi domnilor
anchetatori politici? Dar celor din forþele de represiune le-aþi dat
ordin sã-i reclame pe mineri, pentru ca pe liderii lor sã-i puteþi bãga
la închisoare.)
Dupã Lupta de la Costeºti, dupã ce umiliserã din nou forþele de
ordine, minerii ºi-au continuat drumul lor triumfal cãtre Râmnicu
Vâlcea tot în acelaºi mod de bucurie al tuturor cetãþenilor, care îi
întâmpinau pe demonstranþi cu mult entuziasm. Poliþiºtii, jandarmii
ºi soldaþii încercuiþi la Costeºti au fost obligaþi sã rãmânã pe loc
pânã când coloana de mineri a trecut spre Râmnicu Vâlcea. În oraºul
Râmnicu Vâlcea, ca ºi la Costeºti, atmosfera era destul de
tensionatã, zeci de mii de oameni s-au adunat în faþa Prefecturii,
88
unde i-au întâmpina pe mineri cu urale ºi strigau lozinci împotriva

Guvernului ºi a Preºedinþiei, iar Miron Cozma ºi minerii erau
ovaþionaþi. Populaþia îi întâmpina cu flori, alimente, haine. Prin
comunicarea deciziei nr. 17/20.01.1999, primarul oraºului a interzis
orice fel de manifestare în oraº, dar pe cetãþenii oraºului i-a înfuriat
ºi mai tare aceastã decizie, iar, pânã sã ajungã minerii ºi grupurile
de manifestanþi la Râmnicu Vâlcea, au avut loc manifestaþii ale
protestatarilor din oraº, care au atacat Prefectura ºi au spart
geamurile.
Deplasarea cãtre Râmnicu Vâlcea a fost foarte grea. Aveam
mineri rãniþi la spital, dar ºi printre noi. Mulþi mineri aveau hainele
rupte ºi încãlþãmintea ruptã, iar picioarele lor erau însângerate ºi
apãruserã multe degerãturi. Miron Cozma suferea odatã cu minerii,
dar nu avea curajul sã propunã sã dãm vreun pas înapoi. El ne-a
convocat ºi ne-a cerut din nou pãrerea. Îl vedeam cã suferã enorm
de mult, ºi ne-a ºi zis: „Poate vom muri cu toþii, lupta a fost prea
lungã”. Din data de 4 ianuarie 1999 ºi pânã în data de 21 ianuarie
erau ºaptesprezece zile de luptã cu frigul, cu lipsurile, cu forþele de
represiune, dar toate acestea nu ne puteau face sã cedãm,
zâmbeam forþat. La Horezu dormisem pe rând într-o cabinã de
maºinã, ne-am spãlat cu zãpadã sau apã de prin bãlþi, am mâncat
din pachetul mineresc, pus pe iarbã, cu toþii. Inima ºi sufletul ne
dureau.
Miron Cozma rãmâne un erou care a refuzat sã fie ministru, iar
acum suferea ºi poate se gândea la bãiatul lui ºi la fetiþa lui care
aveau sã nu-l mai vadã 10 ani, dar nu a renunþat niciodatã ºi a
ajuns un Erou Naþional. Dar ce folos, oare va recunoaºte cineva
sacrificiul nostru?! Am vãzut-o pe fata lui când avea 9 ani ºi mi s-a
rupt sufletul când punea întrebarea mamei ei: „De ce tati s-a fãcut
miner?”.
89
Constantin CREÞAN
8. Conclavul des
Conclavul poţilor luminaţi
despoţilor
de la Bucur eşti
Bucureşti
În mintea lui, Miron Cozma, la Vâlcea, se gândea, cred, sã
gãseascã o posibilitate sã înceteze acest coºmar al nostru, al tuturor,
dar eram cu totul depãºiþi de situaþie.
În timpul zilei Loiº Dorin a vorbit la telefon cu Adrian Nãstase,
Ion Iliescu, Ilie Verdeþ, Mircea Quintus, Funar Gheorghe ºi mulþi alþi
oameni politici, dar toþi aceºtia nu erau în stare sã dea o soluþie de
ieºire din crizã, de fiecare datã ne minþeau ºi doar aºteptau sã profite
de pe urma acestor miºcãri sociale.
Liderii ºi Cozma au primit de la autoritãþile locale din Râmnicu
Vâlcea aprobarea ca o parte din mineri sã poatã dormi în sala
sporturilor, iar o parte, ca ºi la Târgu-Jiu, au dormit la unii oameni
binevoitori din oraº.
Un aspect foarte important este cã Ministrul de Interne s-a þinut
de cuvânt. Gavril Dejeu promisese cã-ºi va da demisia dacã minerii
trec de Defileul Jiului ºi a fãcut-o. În locul lui a fost numit Constantin
Dudu Ionescu.
În timp ce noi þineam ºedinþã condusã de Miron Cozma, la Palatul
Cotroceni s-au întâlnit reprezentanþii CDR împreunã cu preºedintele
Constantinescu. Acolo s-a adoptat o declaraþie comunã pentru
„apãrarea instituþiilor statului ºi asigurarea liniºtii publice”, iar în acelaºi
timp s-a hotãrât strategia secretã de încheiere a conflictului ºi a arestãrii
imediate a lui Miron Cozma, iar restului liderilor sã li se intenteze procese
ºi sã fie arestaþi. Pe lista lor figurau la acea datã toþi liderii care acum se
aflã în puºcãrie condamnaþi: Miron Cozma, Constantin Creþan, Loiº
Dorin, Ciontu Ionel, Lupu Vasile ºi Beja Romeo.
90
În acea noapte am dormit prin rotaþie circa patru ore, pentru cã

minerii aveau mereu probleme, iar rãniþii sufereau foarte mult, unii
se externau din spitale, iar alþii se duceau la spitale. În acele momente
mã simþeam bolnav; am primit medicamente ºi haine de la ziaristul
Ovidiu Argintaru, de la Niþu Dan ºi de la soþia mea. Eram epuizaþi, ºi
eu ºi Miron Cozma, dar am mers înainte ºi mi-a zis la plecare din
ºedinþã: „Costicã, trebuie sã încheiem pacea. Ce vom face, vedem
mâine.” Avea lacrimi ºi durere în ochi, dar era un adevãrat general
ºi dârzenia lui mã fãcea sã rezist la infinit. A fost un mare om, o
mare personalitate, cu credinþã în Dumnezeu ºi dragoste pentru
oamenii cinstiþi ºi nevoiaºi.
A doua zi a fost numit Dudu Ionescu la conducerea Ministerului
de Interne, s-a întrunit CSAT, iar Guvernul a adoptat o Ordonanþã
de Urgenþã cu numãrul 1 din 21.01.1999, privind instituirea Stãrii de
Urgenþã ºi a Stãrii de Asediu. Hotãrârea de fapt era pusã în aplicare
chiar mai dinainte, de când Puterea ºi-a permis sã scoatã din unitãþile
militare, muniþie de rãzboi împotriva minerilor ºi a celorlalte categorii
sociale participante la rãscoale, în cursul nopþii foarte multe unitãþi
de tancuri ºenilate, blindate, tunuri ºi „cãºti albastre” fiind dislocate
în zonã. A fost chiar ºi o propunere a smintitului Constantinescu
Emil (cel mai slab preºedinte din istoria României), de a se folosi ºi
aviaþia. A folosit armata poporului, împotriva propriului popor. Poate
cã vei da seamã cândva ºi-þi vei asuma rãspundere ºi pentru mineri
morþi (uciºi) la ordinul tãu la Stoeneºti în februarie 1999 aºa cum aþi
ucis minerii ºi la Lupeni în 1929, tot pe vremea unei guvernãri a
partidului cãruia i-aþi fost membru, domnule Constantinescu!
Pentru a doua zi a fost convocat în ºedinþã extraordinarã
Parlamentul României, în data de 22.01.1999 orele 14:00. Pentru a
vã da seama de clasa politicã mizerabilã, care a condus România
cât ºi poziþia unora dintre politicieni, care recunoºteau public situaþia
dramaticã a minerilor ºi starea de sãrãcie a majoritãþii populaþiei,
vom reproduce câteva din declaraþiile oamenilor politici din
Parlamentul României.
Traian Bãsescu, viitorul preºedinte al României: „Nu intenþionam
sã iau cuvântul, având în vedere cã apreciam cã nu este cazul sã
justific vreuna din acþiunile mele de la începutul rãscoalei minerilor,
ºi totuºi discuþiile de astãzi mã obligã sã încerc sã vã aduc aminte,
în calitate de colegi (CDR) câteva pasaje dintr-un document al
Parlamentului României. De menþionat cã în gara Petroºani, ºeful
SRI Deva contactându-l la rândul sãu pe „teroristul” Miron Cozma
91
Constantin CREÞAN
pentru a-i transmite dorinþele Preºedintelui de a avea cu el o

convorbire telefonicã, acesta a refuzat: „A fost un preºedinte al
României”. Un alt citat: „Trebuie remarcat cã sub presiunea orei
limitã respectiv 15:00 fixatã din Valea Jiului pentru transmiterea
comunicatului la postul naþional Radio au fost fãcute o serie de
greºeli:
Prima este cã primul ministru a acceptat revendicãrile din Valea
Jiului deºi greva era ilegalã”.
Un alt citat: „Din punct de vedere al reprezentativitãþii ºi rolul
instituþiei guvernamentale acceptarea revendicãrilor formulate la o
grevã ilegalã sub presiunea ameninþãrii cu venirea la Bucureºti a
fost o primã cedare de la principiile statului de drept. Cu toatã buna
credinþã cã lucrurile se vor rezolva a demonstrat aceeaºi finalitate
ca în ultimii ani ºi anume cã atunci când nu se impune forþa dreptului
se impune dreptul forþei. Aceasta din punct de vedere al amintirilor
pentru cã în politicã eu cred cã nu avem voie sã uitãm (iatã de ce
suntem noi liderii minerilor la puºcãrie, pentru cã politicienii nu uitã
ºi se rãzbunã). În anul 1991, trenul accelerat 244 circula normal ºi
la Craiova s-a oprit pentru cã minerii au tras semnalul de alarmã.
(Domnule preºedinte, Bãsescu oricine poate trage un semnal de
alarmã, nu neapãrat minerii din ultimele patru vagoane cum spuneþi
dumneavoastrã). Un alt citat: „La ora 19:10, fiind ameninþat cu
moartea de cãtre mineri aflaþi în cabina locomotivã, mecanicul
porneºte trenul ºi circulã fãrã oprire, deºi trenul era personal.” Un
alt citat: „În continuare obligã pe mecanicul locomotivei Olteanu Florin
sã mai cupleze ºi alte vagoane.” Evenimentele din 1991 au luat prin
surprindere Ministerul Transporturilor. Domnul Bãsescu citeazã în
continuare: „pentru cã au fost semne de întrebare în discursul
domnului Iliescu cu privire la legalitatea dispoziþiilor date de cãtre
Ministerul Transporturilor ºi a ministrului, þin sã precizez cã voi citi
în faþa dumneavoastrã preambulul, ordinele ºi actele normative care
mi-au dat dreptul sã iau mãsurile pe care le-am luat cu ocazia
evenimentelor din aceste zile. (Se produce în Parlament haos ºi
ceartã).” Traian Bãsescu aminteºte din nou de ordinul 20 din 17
ianuarie 1999 privind suspendarea traficului feroviar: „Este ordinul
ºi temeiul legal, este articolul 11 alin. j din ordonanþa nr.19/1999
aprobatã prin legea 197/1998. (Este întrerupt din salã.)
Domnul senator, Corneliu Vadim Tudor:
Dacã în 1989 a fost o revoluþie anticomunistã în 1999 avem de-
a face cu o revoluþie anti-mafiotã. Evoluþia evenimentelor din Valea
92
Jiului demonstreazã cu adevãrat cei care au preluat puterea în 1996

prin minciunã ºi fraudã. Un conflict de muncã oarecare aºa cum au
fost cu sutele pe teritoriul þãrii a fost transformat în douã sãptãmâni
într-o revoltã popularã greu de stãvilit. Principala vinã o poartã
aroganþa Preºedinþiei ºi Guvernului care au refuzat sistematic sã ia
în serios revendicãrile minerilor ºi au recurs la forþã. Aduceþi-vã
aminte ce poziþie rigidã de robot adoptase ministrul industriilor care
vorbea sacadat ca o roatã dinþatã cã minerii au adus pagube de 4
miliarde de dolari ºi cã el va importa cãrbune din strãinãtate. De
fapt se numeºte „reformã”, este un program diabolic de distrugere
al economiei româneºti ordonat de cãtre Banca Mondialã ºi FMI.
Miile de mineri sunt ameninþaþi cu exterminarea, este dreptul lor la
muncã. „ Este dreptul lor la muncã. Este dreptul lor la viaþã” ce este
atât de greu domnilor din coaliþia CDR-USD-UDMR. Populaþia nu
mãnâncã programe, domnule Babiuc. Nu aº fi crezut cã presa
româneascã se poate prostitua într-un asemenea hal, insultând
bunul simþ unui întreg popor apãrând de fapt pe cei care îi asigurã
afaceri bãnoase de multe ori ilegale.
Reacþia populaþiei rãsculate care la Râmnicu-Vâlcea a huiduit
copios pe reprezentanþii TVR ºi Pro-TV este rãspunsul usturãtor al
românului simplu. Ridicarea la luptã a minerilor nu este opera nici
unui partid ºi nici a unui serviciu secret legal sau ilegal pur ºi simplu
oamenilor le-a ajuns cuþitul la os. Ultima dovadã cã România este
condusã de cãtre niºte gangsteri este acesta cã Fondul Proprietãþii
de Stat a hotãrât la mai puþin de 5.200 de miliarde obþinuþi prin
privatizare sã fie pompaþi în Bancorex care este aproape
falimentarã.”
Senatorul C. V. Tudor a mai spus urmãtoarele: „Dar ce fel de
tratative ºi negocieri se fac sub presiunea trupelor, a ºenilelor, a
tunurilor ºi aruncãtoarelor de flãcãri. Cum se poate negocia cu
pistolul pe masã?”
Domnul senator a fãcut un apel hotãrât cãtre trupele M.A.P.N ºi
Ministerului de Interne sã nu se tragã în populaþia rãsculatã. Acelaºi
senator spunea: „Stimaþi militari nu vã împovãraþi sufletul cu pãcatul
mortal de a trage în fraþii voºtri muncitori ºi þãrani dacã azi doresc
cei de la putere sã lichideze muncitorii mâine vã vor lichida ºi pe voi
ºi reamintim cã sunteþi români.”
Vom prezenta în continuare punctul de vedere al domnului sena-
tor P.N.Þ.C.D., George Mihai Pruteanu: „Domnilor, sã-i învingã pe
mineri cu armata este uºor, datoria unui guvern este sã-i liniºteascã
93
Constantin CREÞAN
pe aceºti oameni, sã le dea o certitudine cât de micã a zilei de

mâine, nu sã-i învingã militãreºte. Chiar acolo unde minerii nu au
dreptate nu cu mitraliera îi vom învinge. Nu am auzit în istorie ca
mitraliera sã fi convins pe cineva. De ce sã folosim tancuri ºi blindate
când mai sunt de jucat atâtea cãrþi ale raþiunii. A mai discutat Radu
Vasile (primul ministru) pânã la epuizare. A discutat preºedintele
Constantinescu cu capii minerilor. Tancurile nu trebuie scoase. La
fel ca în 1990-1991, autoritãþile au sãrit peste multe etape. Dacã
dupã lungi runde de negocieri cu Radu Vasile ºi de ce nu cu suprema
autoritate în stat Preºedintele Constantinescu. Cu care pentru a
salva ce se poate salva, ar putea sã meargã ºi el acolo, datoria sa
este sã facã pace în þarã. Zeci de ore de discuþie erau mai bune
decât sã curgã o singurã picãturã de sânge a minerilor, poliþiºtilor
sau jandarmilor. Cine întocmeºte diplomaþia cu rãzboiul este culpabil
de sângele vãrsat ºi de pagubele produse imediat ºi pe termen
lung.
Decât sã se încaiere români cu români, prefer sã pierdem. Aud
ºi acum cã pe la Râmnicu Vâlcea se fâþâie tancuri. Nu este corect
sã-i înfrângem pe mineri cu armata. Datoria unei guvernãri este sã-
i liniºteascã.”
La terminarea discursului, proprii colegi din coaliþia de la
guvernare l-au fluierat ºi huiduit minute în ºir. Ce democraþie, ce
guvernare, domnilor? Veþi fi condamnaþi de cãtre istorie!
Vom sintetiza acum din cuvântul senatorului Emil Teodor
Popescu, de care nu s-a prea auzit prin Parlament ºi care a prezentat
un material scris de cãtre alte persoane de partid:
„Domnilor Parlamentari, þara trece printr-un moment de cumpãnã
ºi de aceea vã rog respectuos dacã se poate în aceste zile negre
cel puþin sã nu mai zâmbim ºi sã nu ne etichetãm. Am fost
întotdeauna pentru un limbaj urban în Parlament ºi am încercat sã
dau acest exemplu. De câteva zile trãim sub teroarea acestei
ameninþãri pe care nu încerc sã o calific. Domniile voastre o ºtiu, o
cunoaºteþi. Aceastã ameninþare a recidivat cazierul acestei recidivãri
este destul de bogat nu are rost sã vi-l mai arãt încã o datã de câte
ori au venit, ce-au fãcut, ce-au lãsat în urmã, teama noastrã a
politicienilor, lanþuri din motive care sunt întemeiate din punctul de
vedere al acestei colectivitãþi care este condusã de cãtre Miron
Cozma sub hipnoza de tipul feudalismului care reuºeºte datoritã
slãbiciunilor noastre sã se manifeste, cum vrea el în þarã. Eu cred
cã pentru noi politicienii e un moment greu ºi v-aº ruga în aceste
94
zile sã numai râdem. V-aº ruga sã reþineþi cã toþi vorbitorii domnului

Nãstase, Iliescu ºi cu ceilalþi vorbitori au vorbit despre pericol, despre
faptul cã este grav dar nici unul dintre cei care au luat cuvântul nu
au spus ce trebuie sã facem ºi ce mijloace trebuie folosite pentru a
opri hoardele de mineri. Altcineva este vinovat domnilor, nu noi, ci
capul care miºcã acel miriapod sub hipnozã, acesta fiind Miron
Cozma.
Aþi vãzut cã procedurile folosite sunt foarte legale din punctul de
vedere al unor vorbitori. Este legal sã iei trenuri, este legal sã distrugã
maºini, este legal sã dai cu lanþul în capetele oamenilor, este legal
totul din punctul acestui colectiv din parlament care cautã sã ratifice,
sã scuze acestea ºi chiar spun cã aceºti mineri au dreptate ºi cã
sunt nedreptãþiþi, dar ce ei sunt mai presus de lege ºi nu respectã
art. 16 din Constituþie: „Nimeni nu e mai presus de lege”.
Noi parlamentul, reprezentãm poporul, voinþa ºi interesele lui.
Noi toþi indiferent de doctrinã trebuie sã gãsim soluþia sã-i oprim.
Cineva spunea sã îngenuncheze ºi dacã nu se opresc cineva spunea
„Sã-i lovim”. Nimeni nu vrea sã dea cu gloanþe în ei, nimeni nu vrea
sã-i loveascã, dar ei sunt primii care agreseazã. Ei sunt primii care
sar obstacolele. Într-un stat de drept, niºte cetãþeni paºnici trebuie
sã se opreascã în faþa primului baraj de ofiþeri ºi sã stea ºi nu treacã
peste el. Însã grupul acesta de rãzvrãtiþi este deosebit de agresiv ºi
are mereu iniþiativã, s-a dovedit cã ºtiu sã facã ocoliri de flancuri,
mânuiesc bâte, maºini, tractoare. Toate acestea dovedesc cât sunt
de periculoºi ºi cã este vorba de o colectivitate în stare de orice
pentru cã sunt sub hipnoza exercitatã de Miron Cozma. De aceea
eu fac apel la dumneavoastrã pentru a observa cât de bine se
potriveºte propoziþia domnului Iliescu, citez: „ Când români se bat
cu români ajungem o instabilitate naþionalã, iar acest lucru trebuie
evitat cu orice preþ.” ªi eu spun aºa este. Numai cã atunci când s-
au bãtut români cu români, iar acum se luptã forþa politicã cu
colectivitatea dezorganizatã, o colectivitate agresivã ºi oricât de mare
ar fi noi trebuie sã apãrãm democraþia ºi democraþia se apãrã de
multe ori cu forþa. Sunt pentru introducerea stãrii de urgenþã care
înseamnã o legalitate adecvatã la starea de pericol.”
Valeriu Stoica – ministrul justiþiei, apartenenþã politicã PNL:
„Îngãduiþi-mi sã dau citire mesajului adresat de comisarul Uniunii
Europene, domnul Hans van den Broek, primului-ministru al
României, domnul Radu Vasile. Domnul prim-ministru Radu Vasile
m-a rugat sã dau citire acestui mesaj în numele Guvernului:
95
Constantin CREÞAN
„România face eforturi majore pentru a promova reformele necesare

pentru viitorul stabilitãþii economice ºi pentru a pregãti þara în vederea
integrãrii europene.
Aceste reforme afecteazã inevitabil întreaga populaþie a
României.
În acest context Guvernul dumneavoastrã este, în acest mo-
ment, confruntat cu greva violentã a unui grup de mineri.
Daþi-mi voie sã-mi exprim sprijinul pentru dumneavoastrã ºi
Guvernul dumneavoastrã în aceastã fazã de continuare a
transformãrilor economice, fazã crucialã pentru România. Am
observat cu satisfacþie cã Guvernul dumneavoastrã a demonstrat
angajamentul sãu ferm faþã de ordinea publicã, cu respectarea în
totalitate a regulilor democratice.
Comisia europeanã îºi reafirmã disponibilitatea de a extinde
ajutorul substanþial, în special prin programele PHARE, ajutor
necesar României pentru a putea depãºi greutãþile pe care le
întâmpina.
Comisia este, de asemenea, favorabilã ca Uniunea Europeanã
sã se alãture eforturilor concertate ale instituþiilor financiare
internaþionale, în vederea stabilitãþii macroeconomice în România.
Sunt încredinþat cã Guvernul dumneavoastrã va avea succes în
îndeplinirea reformelor cãtre care s-a angajat ºi a progresului viitor
care trebuie realizat de România în vederea integrãrii sale în Uniunea
Europeanã.
Vã asigur de sprijinul meu continuu în eforturile dumneavoastrã.”
Semneazã Hans van den Broek, comisarul Uniunii Europene.”
Prezentând scrisoarea comisarului European, se dovedeºte cã,
pentru guvernanþii de la Bucureºti, UE însemna plecãciune ºi
exercitarea ordinelor primite ca pe vremuri istorice, când anumiþi
domnitori fanarioþi se închinau la Înalta Poartã.
Nu am sã pot sã înþeleg niciodatã cum e posibil ca din cancelariile
Europene, niºte simpli funcþionari europeni sã dicteze autoritãþilor
române. Mai grav, îmi aduc aminte cum domnii Iliescu ºi Bãsescu
s-au deplasat la Bruxelles, împreunã, la ordin, primul în calitate de
preºedinte în exerciþiu, iar cel de-al doilea în calitate de preºedinte
nou ales. Mai înainte cu douã zile preºedintele Iliescu îl graþiase pe
Miron Cozma, alãturi de alþi 74 de deþinuþi. Dupã morala fãcutã în
cabinetul de la Bruxelles, au ieºit pe televiziune Ion Iliescu ºi Bãsescu
ºi a anunþat public anularea actului de graþiere al celor 74 de deþinuþi,
inclusiv al lui Miron Cozma. În faþa televizorului era o individ, Iliescu,
96
timorat, speriat de parcã era Nicolae Ceauºescu în faþa plutonului

de execuþie. Cum e posibil ca un ºef de stat, ales preºedinte de
cãtre majoritatea românilor sã primeascã ordine ºi indicaþii de la
comisarii europeni sau de la ºefii cercurilor financiare mondiale. Alþi
conducãtori de stat au fost executaþi, dar nu s-au umilit în faþa
stãpânilor. Saddam Husein nu a cedat în faþa imperialiºtilor americani
sau, cum s-a procedat cu Miloºevici ºi nu în ultimul rând cu
executarea sau condamnarea la moarte a unor militanþi americani
sau ceceni (de exemplu preºedintele cecenilor, care a fost omorât
fiind urmãrit prin satelit datoritã telefonului celular). În istoria omenirii
mulþi au rãmas în amintire cu cinste, dar sunt ºi foarte mulþi care
rãmân ruºinea istoriei. Aici te încadrezi, domnule Ion Iliescu, care ai
pãstorit România timp de 11 ani!
Iatã cum continua discursul ministrului justiþiei, Valeriu Stoica, în
plenul Parlamentului României:
„Doamnelor ºi domnilor parlamentari, spuneam mai devreme cã
este normal ca opoziþia sã critice guvernul ºi mi se pare cã sunt
sincere ºi exprimã punctul lor de vedere. Existã un singur lucru cu
care nu pot sã fiu de acord, existã un singur lucru în care cred ºi
majoritatea ºi opoziþia sunt preocupate sincer, zic eu de a gãsi drumul
ieºirii din crizã. Existã însã un lucru inadmisibil în lupta parlamentarã
în discursul parlamentar, mi se pare inadmisibil sã folosim suferinþa
poporului român pentru a manipula, pentru a face din ele prilej de
demagogie pentru cã eu cred cã sunt sinceri cei din Partidul
Democraþiei Sociale, cum sunt convins cã partidul condus de domnul
Meleºcanu ApR (mai târziu coleg cu domnul Stoica în PNL, n.a.),
este sincer atunci când este preocupat de suferinþele poporului
român; nu cred deloc cã este preocupat în vreun fel de suferinþele
poporului domnul Corneliu Vadim Tudor. Eu cred cã acest personaj
politic manipuleazã suferinþele poporului. Este mare distanþã în ceea
ce a fãcut astãzi Corneliu Vadim Tudor ºi ceea ce face Vadim Tu-
dor pentru cã cine este preocupat de suferinþele poporului nu
manipuleazã minerii, nu profitã de suferinþele lor pentru a-i sili într-
un fel sau altul prin presiuni psihologice sã facã gesturi disperate.
Eu cred cã în România existã multã minciunã, existã multã
demagogie, multã insultã, dar toate acestea au un nume ºi acestea
se numesc Corneliu Vadim Tudor ºi minerii.”
Acestea erau cuvintele domnului Stoica, care era la guvernare
ºi care se face vinovat de haosul ºi decãderea economicã a
României ºi, de asemenea, este omul care a contribuit la
97
Constantin CREÞAN
condamnarea liderului Miron Cozma pentru evenimentele din 1991,

la comandã politicã, de la 1,8 ani la 18 ani de pedeapsã ºi cel care
l-a dat afarã din justiþie pe judecãtorul Popa, cel care îl condamnase
pe Miron Cozma la 1,8 ani, considerând cã nu a procedat corect.
Domnule Stoica, nu a fost suficient cã ai condamnat minerii ºi liderii
lor la pedepse grele cu ani de închisoare, þi-ai condamnat ºi proprii
colegi din justiþie ºi, mai mult decât atît, ai permis traficul de copii
ilegal (vezi scandalul de presã dintre anii 1999-2003).
Vom reproduce în continuare cuvântul domnului Varujan
Pambuccian, deputat al minoritãþii armene:
„În aceste zile în România s-au confruntat douã frici: frica
pierderilor locurilor de muncã ºi a unei perspective ºi frica pierderii
aºa-ziselor valori ale instituþiilor statului democratic. Rolul nostru
este sã facem tot ce ne stã în putinþã sã înlãturãm aceste douã frici.
Cred cã dupã discuþiile care au avut loc la Cotroceni, cred cã unitatea
de care au dat dovadã liderii politici, unitate în diversitate, dar mai
ales de responsabilitate ne poate face optimiºti în ceea ce priveºte
înlãturarea acestor douã frici. În statul de drept, valorile democratice
trebuie apãrate, dar sã nu uitãm în acelaºi timp cã trebuie sã ne
apãrãm ºi dreptul la fericire al oamenilor nevoiaºi. Aceste drepturi,
dupã pãrerea mea sunt principala noastrã menire. În aceste zile am
încercat sã gãsesc o soluþie concretã pentru situaþia existentã în
Valea Jiului. Domnul ministru Berceanu s-a referit la faptul cã existã
o asemenea soluþie. Existã acum 2300 de locuri de muncã sigure
acolo ºi cu salarii similare cu ale minerilor. Cred cã pentru
determinare este foarte important sã cãutãm soluþii. Îmi amintesc
ce spunea un fost prim ministru al României: „Negociez pânã cad
sub masã”. Cred cã cel mai important lucru este ca fiecare conflict,
nu numai acesta, sã fie rezolvat negociind cât mai mult pentru cã o
confruntare nu foloseºte nimãnui ºi mai ales nu foloseºte României.”
Reproducem din cuvintele domnului Frunda Gyorgy de la UDMR:
„Distinºi membri ai Camerei Deputaþilor ºi Senatului, aº vrea
sincer sã putem discuta astãzi de cauzele nemulþumirilor minerilor,
dar nu cred cã acesta este momentul în care sã se poatã face; nu
este momentul pentru faptul cã nu suntem într-o situaþie de
normalitate, într-o situaþie de calm. Vrând, nevrând suntem
participanþii unei încercãri de lovituri de stat (de ce au fost arestaþi
liderii minerilor, dacã domnul Frunda, participant la candidatura
pentru Preºedinþia României, recunoºtea cã oamenii politici
participau la lovitura de stat; ce mojicie pe clasa politicã, n.a.).
98
Suntem participanþi ºi dacã toþi din sala aceasta nu suntem

sprijinitorii democraþiei în România nu ne dãm mâna ºi indiferent cã
ne aflãm în majoritate sau în opoziþie nu încercãm ºi nu reuºim sã
dãm mâna ºi sã învingem forþele rãului, forþele extremismului care
manipuleazã mii de oameni uºor de dus în eroare, atunci instituþiile
statului, Parlamentul României ºi celelalte instituþii democratice sunt
în real pericol. Avem nevoie sã facem acest lucru. Trebuie sã evitãm
ca oamenii care sunt în mijlocul minerilor, dar care nu sunt mineri
condus ºiruri ale minerilor înspre Bucureºti, reuºesc sã învingã trupe
ale armatei ºi ale jandarmerie, reuºesc sã clãdeascã tactici militare
aceºti oameni trebuie izolaþi (face referire la liderii minerilor care
credea cã nu sunt mineri… dar ce sunt domnule UDMR-ist?!, n.a.),
ei reprezintã adevãraþii duºmani ai democraþiei din România. De
fapt astãzi aici, se dã o luptã pe viaþã ºi pe moarte între forþele
democratice care vor ca România sã se integreze în Europa ºi între
o forþã a rãului ºi dictaturii care vor sã arunce România într-o situaþie
fãrã ieºire în urmã cu 50 de ani.
Cred, doamnelor ºi domnilor, cã trebuie sã folosim toate
mijloacele, sã înfrângem extremismul ºi teroarea.
Democraþia ºi statul de drept înseamnã ºi autoritatea acestuia.
Când principiile democraþiei, principiile de drept sunt în pericol, atunci
trebuie luate mãsurile adecvate autoritare ca sã învingã democraþia.
Eu sunt convins cã marea majoritate din Parlamentul României ºi
din coaliþia majoritarã sunt convinºi cã România este obligatã prin
interesul României pentru interesele cetãþenilor sã fie parte integratã
nu istoric, nu geografic, ci din punct de vedere economic ºi struc-
tural Europei Unite. Acesta este viitorul acestei þãri, acesta este
viitorul tuturor cetãþenilor acestei þãri, inclusiv al comunitãþii maghiare
din România. La aceastã orã, în acest moment, mii de Bucureºteni
demonstreazã pentru apãrarea instituþiilor statului de drept. Sunt
sute de mii de oameni care defileazã pe bulevarde care vin spre
Parlament sã susþinã coaliþia. Noi suntem aceia care v-am asigura
cã România o sã fie parte a Europei ca cetãþenii sã fie egali ºi sã
aibã un viitor sigur.
Vã mulþumesc.”
(Ce greºeli poate sã exprime un candidat la Preºedinþia
României, care se considerã cã reprezintã maghiarii din România!
Nu domnule Frunda, nu cunoaºteþi adevãrul din Valea Jiului;
aproximativ 10-12% au fost mineri de naþionalitate maghiarã ºi au
participat la toate marile revolte ale muncitorilor la Costeºti–Râmnicu
99
Constantin CREÞAN
Vâlcea ºi pe defileu; etnia maghiarã a fraþilor noºtri mineri era

condusã de reprezentatul acestora, liderul Luka Ghela, care a fost
la rândul lui cercetat ºi anchetat de cãtre procurori. El a scãpat de
închisoare pentru cã Miron Cozma ºi-a asumat întreaga
responsabilitate ºi pentru el ºi pentru mineri, pentru cã noi minerii
nu ne urâm ca dumneavoastrã politicienii, care semãnaþi vrajba între
cetãþenii români, n.a.)
Domnul Marian Enache deputat independent:
„Am asistat din pãcate la o dezbatere care poate sã piardã de
multe ori din vederea Parlamentului, scopul nostru concret. Oamenii
nu aºteaptã de la noi sã ne învinuim reciproc, acumulând un capital
politic steril, imoral, ci aºteaptã douã lucruri, în opinia noastrã: sã
vadã cã ordinea constituþionalã ºi liniºtea lor este asiguratã, sã vadã
cã problemele grave ale reformei cu care suntem confruntaþi, mai
ales cele din domeniul minier, fac obiectul preocupãrilor noastre, în
sensul adoptãrii unor mãsuri concrete ºi pragmatice.
Pornind de la aceasta, în opinia noastrã, credem cã sesiunea
Parlamentului ar trebui sã exprime ataºamentul pentru apãrarea
instituþiilor statului de drept, a drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti ºi
sã condamne acþiunile violente ºi folosirea forþei, în general. Sã
reafirme sprijinul pentru negocierea în curs dintre primul-ministru ºi
reprezentanþii minerilor, în vederea gãsirii de soluþii la problemele
cu care aceºtia sunt confruntaþi în prezent. Pânã la epuizarea acestor
negocieri trebuie sã decidem, fãrã echivoc, cã nu poate fi vorba de
nici o stare de urgenþã, nici declaratã, nici retrasã, nici suspendatã,
deºi, din punct de vedere constituþional, România, începând cu ora
14:00, este în stare de urgenþã. Negocierile nu se pot face nici sub
ameninþarea folosirii forþei armate, nici cu venirea întregii populaþii
ºi a minerilor la Bucureºti.
În final, cred cã Parlamentul trebuie sã cearã clar Guvernului sã-
ºi asume rãspunderea pentru situaþia gravã în care s-a ajuns din
lipsã de diligenþã, de luciditate ºi eficienþã.” (În general s-a observat
cã în discursul lor în Parlament, parlamentarii independenþi erau
mai sinceri privitor la adevãr, aºa cum era domnul senator Pruteanu
de la P.N.Þ.C.D., fiind foarte sincer, ºi care nu asculta de ordinul
politic al CDR-iºtilor, n.a.)
Discursul domnului Nicolae Spineanu P.N.Þ.C.D.:
„Domnilor colegi, realmente mã întreb unde mai existã absurdul.
Absurd e în stradã, absurd e în þarã, e în Parlament. ªi iatã cã am
ajuns ºi în realitatea apropierii de ceea ce eu mi-aº permite sã
100
spun, fãrã a dori sã jignesc pe cineva, „haosul democratic”. Se

strigã „fãrã violenþã” ºi se aplicã violenþa provocatoare. Deasupra
legilor þãrii se încearcã legea „a unu la mie” din populaþia þãrii,
transformatã în marºul lui „care pe care”. ªi acum voi da un citat:
„Armata mea este armatã. Le-am arãtat-o pânã acum. Dacã mai
vor, le-o vom mai arãta ºi în continuare.” - declara azi-noapte, în
calitate de lider sindical, domnul Miron Cozma. Evident, este vorba
de o insolenþã provocatoare. Insolenþa agresivã. ªi, apreciez, per-
sonal, lipsitã de margini. Declaraþia exprimã democraþia lui „care
pe care”.
Nu cred cã asta a însemnat decembrie ’89. Nu cred cã a însemnat
anii care au urmat. ªi de ce n-aº putea spune-o cã tare urâtã este
democraþia „haiduciei” la sfârºit de secol. Se demonstreazã - ºi mã
întreb a câta oarã - cã acolo unde nu opereazã fireºte ºi drastic
legea ºi apoi unde nu opereazã justiþia cum trebuie, se transformã
în haos ºi se coboarã în negura nopþii brutale. Din nou se defileazã
cu steagurile roºii ºi sper cã le-aþi vãzut. E adevãrat cã decupate de
vestigiul secerii ºi ciocanului. Sã fie aceasta numai o incitare, vizualã,
la o „revoluþie roºie”?
România demonstreazã cã prin întârzierile ei repetate nu este
un stat democratic ºi instituþional de drept suficient de legat. Nu ar
trebui, mãcar de acum încolo, sã mai existe voci ºi nici un fel de
îngãduinþã asupra acelora care nu executã sau care nu duc la
îndeplinire sau duc la îndeplinire în mod necorespunzãtor sau chiar
deloc mãsurile stabilite, ordinele date ºi/sau, mai important, atribuþiile
de drept. Gravitatea acestor zile este o gravitate excepþionalã. Iar
cine ridicã mâna ºi loveºte mâna legii ar trebui sã piarã. ªi niciodatã
sã nu mai aibã posibilitatea sã atenteze la ordinea ºi instituþiile de
drept democratic ale statului român. Instituþiile statului, instituþiile de
siguranþã ale statului trebuie urgent deparazitate. Sã se înceteze
cu utilizarea mercenarilor ºi a afaceriºtilor în interesele instituþiilor
statului român. Lipsa unei reforme general instituþional-administra-
tive sãvârºitã a transformat multe, poate chiar prea multe din
instituþiile statului de drept într-un fel de „mironosiþe” ºi în cel mai
prosper spaþiu al afacerilor de clearing instituþional, de killering
instituþional, de mercenariat oribil. Da, de mercenariat oribil! Domnilor
colegi, nu este o dificultate sã se constate:
1. ºirul ilegalitãþilor sãvârºite;
2. incapacitatea pãstrãrii caracterului social paºnic ºi al excepþiei
manifestãrilor ºi a deplasãrilor în limita legalitãþii constituþionale;
101
Constantin CREÞAN
3. tendinþa periculoasã a subordonãrii þãrii ºi a instituþiilor ei

moravurilor unei persoane;
4. forþarea ºi agresarea reacþiilor oficiale, dincolo de limitele de
constituþionalitate.
Ar trebui sã ne propunem, mãcar de acum încolo ºi dincolo de
orice fel de interpretãri, altcumva:
1. apãrarea Constituþiei ºi a instituþiilor statului de drept democratic;
2. oprirea oricãrui fel de dezbinare, iar luciditatea ºi vrednicia
cred cã sunt lucruri care, cu siguranþã, ne pot ajuta;
3. reflectarea actelor infracþionale grave ºi sporirea pedepselor,
evident cu referire la ordinea de drept, la ordinea ºi execuþia
instituþionalã.
„Dacã voi nu mã vreþi, eu vã vreau” sper sã înceteze o datã
pentru totdeauna în þara româneascã. ªi, în încheiere, aº reaminti
cuvintele lui Balczerowicz: „Nu a face reformã costã social, ci
nefacerea ei la vreme costã într-adevãr social.”
Victor Babiuc, Ministrul Apãrãrii:
„Toate pagubele, pânã acum, ale Ministerului de Interne se ridicã
la peste 1 miliard - 1000 milioane lei. La rândul lor, trupele de jandarmi
au un numãr de 61 de rãniþi, doi ofiþeri, dintre care unul în comã, 4
subofiþeri ºi 55 militari în termen. Numãrul dispãruþilor: un ofiþer ºi
28 de militari în termen. În ce priveºte tehnica de luptã, 19
autovehicule au fost avariate foarte grav. Se înregistreazã lipsa a
douã autovehicule, 13 lansatoare de calibru 38, 9 pulverizatoare, 6
pistoale de semnalizare, 9 staþii radio, 315 mãºti gaze, 342 scuturi,
322 cãºti cu vizor ºi 16 cãtuºe.
Toate acestea sunt rezultatul acþiunii agresive a minerilor, acþiune
declanºatã iniþial ca un conflict de muncã, dar, dupã declararea
ilegalã a grevei, s-a transformat într-o acþiune ilegalã, îndreptatã
împotriva ordinii constituþionale ºi a instituþiilor statului.
Pentru cã m-aþi întrebat din salã: „Ce face Armata?”, am sã vã
spun ce face Armata. ªi, ca sã fie mai simplu de înþeles ce face
Armata, am sã vã citesc doar 4 texte de lege.
Mai întâi, din Constituþie, art. 117 alin. (1): „Armata garanteazã
suveranitatea, independenþa ºi unitatea statului, integritatea
teritorialã ºi democraþia constituþionalã”.
Legea nr. 41/1990 privind organizarea ºi funcþionarea Ministerului
Apãrãrii Naþionale, art. 12 - „Atribuþii”.
Ministerul Apãrãrii Naþionale are urmãtoarele atribuþii specifice:
Lit. e): „Asigurã punerea în aplicare a planului de cooperare cu
102
Ministerul de Interne în legãturã cu intervenþia ºi misiunile unitãþilor,

inclusiv utilizarea armamentului, muniþiilor ºi tehnicilor din dotare,
pentru paza ºi apãrarea unor obiective importante de pe teritoriul
naþional, menþinerea ºi restabilirea ordinii de drept”.
ªi încã un text de lege, Legea nr. 26/1994 privind Poliþia Românã,
care la art. 46 spune: „Unitãþile Poliþiei Române coopereazã cu: Lit.
c): „Marile unitãþi, unitãþile ºi instituþiile Ministerului Apãrãrii Naþionale
în îndeplinirea unor atribuþii privind paza unor obiective, combaterea
manifestãrilor de violenþã ºi restabilirea ordinii de drept. (Fals
domnule ministru, nu citi printre rânduri, pentru cã ai dorit sã convingi
Parlamentul sã aprobe folosirea armatei împotriva întregului popor.
Legea nu spune acest lucru, iar obiectivele de care pomeniþi nu
sunt orice obiectiv pe ºoselele naþionale, nu baraje ºi dispozitivele
apãrate de armatã dotatã cu muniþie de rãzboi, în þãrile civilizate,
miºcãrile sociale au alt tratament; intervine jandarmeria cu arme
specifice: bastoane, gaze lacrimogene, scuturi, nu blindate, tunuri,
mitraliere. Armata are ca scop sã vã apere pe voi, aceia care credeþi
cã sunteþi statul de drept!?!) În continuare, încercând sã reuºeascã
ca sã convingã Parlamentul, pentru a-ºi acoperi abuzul folosirii
armatei, domnul Babiuc a motivat urmãtoarele: Legea 26/1994
privind înfiinþarea organizarea ºi funcþionarea Consiliului Suprem
de apãrare al Þãrii art. 2 lit. c: „Analizeazã ºi aprobã planul de
cooperare între Ministerul de Interne ºi Ministerul Apãrãrii Naþionale,
precum ºi punerea acestuia în aplicare, în legãturã cu intervenþia ºi
misiunile unitãþilor acestora, inclusiv utilizarea armamentului,
muniþiilor ºi tehnicilor din dotare, pentru paza ºi apãrarea unor
obiective importante de pe teritoriul naþional, menþinerea ºi
restabilirea ordinii de drept”. (Cine este CSAT, domnilor politicieni
ºi din cine este format? Tot politic este. ªi armata e condusã de un
ministru care ar trebui sã fie apolitic, sã nu aibã treabã cu conflictele
sociale, n.a.) „Dacã e nevoie, spune în continuare ministrul apãrãrii
Victor Babiuc, vã pot citi ºi din alte dispoziþii legale ale Poliþiei, ale
siguranþei naþionale, care toate prevãd cã, în momentul în care
unitãþile Ministerului de Interne, adicã forþele de ordine publicã, nu
pot stãpâni anumite fenomene de dezordine socialã, Armata este
datoare sã intervinã. Este o obligaþie legalã. Nu este ceva disponibil,
la pãrerea cuiva sau a altcuiva. (Domnule ministru, ce reprezinþi ºi
Ministrul de Interne, te foloseºti de regulamentele lor pentru a justifica
folosirea armatei împotriva propriului popor?! Ruºine… Ruºine! Au
avut loc vociferãri în salã puternice, majoritatea parlamentarilor
103
Constantin CREÞAN
dându-ºi seama de intenþiile periculoase ale CDR-iºtilor. Iar oamenii

Puterii strigau din rãsputeri: „Ce face armata?! Vrem sã intervinã în
forþã”. Se vedea frica lor de masele de oameni înfometaþi ºi care
trãiau în lipsuri ºi mizerie, iar ei, politicienii Puterii, îºi apãrau propriile
lor interese, care i-au fãcut super bogaþi prin demolarea industriei ºi
distrugerea marilor centre industriale muncitoreºti, n.a.)
A intervenit preºedintele Senatului, domnul Petre Roman, nimeni
altul, decât cel care a contribuit din plin la condamnarea lui Miron
Cozma ºi cel care a fost debarcat de preºedintele Ion Iliescu din
funcþia de premier în 1991 sub motivaþia nemulþumirilor minerilor,
care îl urau deoarece declarase cã Industria Româneascã este un
morman de fiare vechi (ºi aºa a devenit, cãci au reuºit sã facã din
ea un morman de fiare vechi, la propriu, dar care le-au umplut
propriile buzunare, fierul vechi fiind comercializat în Italia ºi Turcia.
Astfel, au tranºat România într-o þarã de oameni sãraci ºi o clientelã
politicã superavutã, care vehiculeazã milioane de euro în bãncile
strãine). Petre Roman a intervenit în favoarea lui Babiuc pentru a
reuºi sã aprobe starea de urgenþã:
„Daþi-mi voie, mai întâi, sã fac o prezentare în legãturã cu acest
subiect. Am dezbãtut în ºedinþa Birourilor permanente reunite
chestiunea legatã de Ordonanþa de urgenþã privind instituirea stãrii
de asediu sau de urgenþã. În urma discuþiilor care au avut loc în
Birourile permanente reunite, prin consens s-a ajuns la urmãtoarea
soluþie... Având în vedere rumoarea care s-a declanºat, cred cã e
momentul de a o lãmuri acum. Birourile permanente ale celor douã
Camere convoacã, începând de mâine, o sesiune extraordinarã a
celor douã Camere, având ca ordine de zi dezbaterea ordonanþei
de urgenþã ºi, în continuare, dezbaterile pentru buget, în aºa fel
încât în urmãtoarele zile aceastã ordonanþã de urgenþã sã capete
puterea de lege conferitã de Parlament.
În ce priveºte decretarea stãrii de urgenþã, am primit o informare
de la Preºedinþie, care spune cã: „în acest moment, când se
desfãºoarã negocierile directe dintre primul-ministru Radu Vasile ºi
reprezentanþii sindicatelor din Valea Jiului, acest decret nu este dat”.
(Vociferãri în salã.)
Vã rog sã-mi daþi voie sã continuu.
Cred cã, în acest fel, lucrãrile sunt lãmurite. Deci, decretul acesta
nu a fost dat, tocmai pentru cã negocierile sunt în curs ºi sperãm cã
ele vor conduce la o depãºire a impasului ºi la o rezolvare a situaþiei.
Aºadar, mãsurile la care s-a referit domnul ministru de stat Babiuc
104
sunt cele care privesc - nicidecum starea de urgenþã -, cum aþi auzit,
avansarea sau defluirea, sau cum se poate numi, a unui marº cãtre
Capitalã, acesta fiind de naturã sã intre în contradicþie cu alte legi
care permit stoparea acestei miºcãri. Nu e vorba de decretarea stãrii
de urgenþã. Aºa ceva nu s-a fãcut ºi nu se face, în orice caz, câtã
vreme existã în curs negocieri, ci este vorba de mãsurile care privesc
stoparea venirii într-o miºcare, care este, desigur, îngrijorãtoare,
cãtre Capitalã.
Au loc vociferãri puternice, teamã ºi îngrijorare în salã se strigã:
„Folosiþi armata, lichidaþi teroriºtii”, iar opoziþia huiduia copios.
Are cuvântul, ministrul Radu Berceanu PD – CDR:
Am sã vã spun un lucru care este mai puþin cunoscut public. Am
propus la doi lideri care nu am sã le dau numele aici, inclusiv
urmãtoarea mãsurã la sfârºitul celor 12 luni pânã la 20 de luni cât
primesc minerii sume de bani mai mari decât cei care continuã sã
lucreze neavând nici pericole, nici boli profesionale… Împreunã am
constatat cã ºi-au gãsit noi locuri de muncã, iar pentru cei care într-
adevãr nu ºi-au gãsit loc de muncã cu bunã credinþã cã acest loc
de muncã n-a existat pentru cã li s-a oferit ºi l-au refuzat prelungind
aceste mãsuri încã o perioadã, dar daþi-ne posibilitatea sã începem
acest program ca sã putem crea posibilitatea ca ceva mai mult de
15.000 din cei care lucreazã în Valea Jiului sã aibã locuri de muncã
sigure, decente, plãtite, fãrã sã se simtã în permanenþã ameninþaþi
sau sã ameninþe pe alþii aºa cum se întâmplã acum, iar ca pentru
noi sã reuºim sã punem în practicã aceste mãsuri pentru care existã
ºi bani existã ºi cadrul legislativ pentru care putem sã obþinem ºi
alte sume. Nu s-a dorit de fapt acest lucru ºi de câte ori am încercat
sã ne concentrãm în multiple negocieri care au avut loc pe parte
socialã de fiecare cu cei prezenþi acolo ºi în faþa presei ne-am înþeles
ºi ulterior nimic nu a mai fost înþeles ºi ulterior nimic nu a mai fost
valabil. Pot sã vã spun cã în zilele de … nu mai reiau toatã lista de
întâlniri (deci, într-adevãr le ºtia). În zilele de 9 ºi 10 ianuarie s-a
discutat 16 ore conducerea ministerului cu o delegaþie formatã din
9 lideri din Valea Jiului ºi în sfârºit s-a încheiat un memorandum, o
notã semnatã de toþi liderii. A doua zi a fost dezavuatã în totalitate ºi
negocierile s-au reluat. De fiecare datã nu am contestat nici un fel
de formulã de-a dumnealor ºi am reluat negocierile, dar de fapt nu
s-a dorit ºi nu se doreºte nici acum, dupã pãrerea mea, rezolvarea
problemelor sociale ale minerilor. S-a dorit cu totul ºi cu totul altceva
ºi am sã vã dau un citat dintr-o hotãrâre de-a dumnealor. Hotãrârea
105
Constantin CREÞAN
nr. 83 din 26 decembrie 1998 hotãrãºte Consiliul de Coordonare al

Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului sã participe împreunã cu
delegaþia din România la întrunirea de la Staþiunea Sãcelu, luni 26
decembrie 1998. Delegaþia va fi condusã de domnul Victor Bãdârcã.
Acolo s-a convenit ºapte puncte de cãtre aceºti mineri, puncte pe
care le-am acceptat ºi sunt la ora actualã rezolvate, numai cã existã
tot din 26 decembrie o hotãrâre care spune la punctul 1: „Mandateazã
pe Miron Cozma, preºedintele Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului
sã contacteze toate partidele politice. Deci când a fost vorba de
mers la sindicate ºi de discutat astfel de revendicãri a fost mandatat
Victor Bãdârcã, iar pentru problemele politice a fost mandatat domnul
Miron Cozma. De aceea nu am putut noi în toatã aceastã perioadã
sã ajungem la o înþelegere. De aceea, nu s-a putut gãsii o cale
comunã de rezolvare a problemei sociale. Pentru cã nu într-adevãr
problemele sociale au stat la baza acestui conflict. Ieri, când am
luat am mãsuri cu totul deosebite abia s-a acceptat ºi am fost destul
de mirat, ca ieri, când s-a aflat destul de mirat de alte forþe de data
asta cu adevãrat loiale instituþiilor statului (armata!!!) vor intra în
dispozitiv imediat s-a trecut la negocieri.
Trebuie sã vã spun ºi cu asta închei cã ºeful dispozitivului care
apãra în 1991 din Dealul Mitropoliei, sediul de pe atunci al
Parlamentului se numea maiorul Lupu. Aflu cu stupoare în dimineaþa
aceasta, cã e una ºi aceeaºi persoanã cu cel care a condus trupele
în cele douã „victorii cunoscute”.
Acum este general, însã Lupu îºi schimbã gradul, dar partidul
ba. Eu cred cã este cât se poate de limpede despre ce probleme
discutãm. Ele nu sunt probleme sociale ale minerilor, ele sunt cu
totul alte chestiuni. Problemele sociale au foarte multe rezolvãri.
Stau la dispoziþie oricând ºi oricui cu documentele. Vã mulþumesc”
(ªi pentru cã domnul Radu Berceanu stã la dispoziþia oricui aºa
cum a afirmat, ºi noi minerii ne rezervãm dreptul de a sta la dispoziþie,
tot cu documente ºi rãspunsuri, ca adevãrul sã fie dovedit. Domnule
Berceanu, ºtim cã aþi propus la un protocol, avansat cu chef de
câteva ore, omului dumneavoastrã din partid, Marin Condescu ºi lui
Victor Bãdârcã acele demonstranþii pentru testarea forþei de muncã
disponibilizatã din minerit cu ajutorul credincioaselor dumneavoastrã
slugi sindicale. Când s-a semnat protocolul între dumneavoastrã -
guvernare - ºi liderii sindicali trãdãtori, fãrã a avea mandatul
membrilor, aþi hotãrât disponibilizarea a peste 50% dintre mineri.
Cu toate acestea aveaþi obligaþii sã creaþi alternative, pentru cei
106
care au fost lãsaþi fãrã un loc de muncã, cu toatã trãdarea lui

Condescu Marin, Hossu Bogdan sau Savu Gheorghe. Nu degeaba
Marin Condescu promitea în zona Cãrbuneºti peste 45.000 de locuri
de muncã. Privitor la negocieri, dumneavoastrã domnule ministru
aþi împuternicit pe domnul ministru secretar de stat Stãiculescu
Nicolae, iar dumneavoastrã vã ocupaþi doar de a declara public
rãutatea dumneavoastrã împotriva minerilor, pe care îi ameninþaþi
cu armata ºi puºcãria argumentând cã minele au pierderi ºi vã
convine sã aduceþi cãrbune din afara þãrii, cum spunea Miron Cozma:
„Cãrbunele nostru miroase a sânge ºi sudoare, iar cel din strãinãtate
miroase a valutã ºi comisioane”. Nu v-au þinut, domnule ministru,
nici aranjamentele cu Condescu cu întâlnirea de la Sãcelu. Mai mult,
confundaþi grav Confederaþia Sindicatelor Miniere din România, a
cãrui preºedinte era Miron Cozma, cu Centrala Sindicatelor Miniere
din România o organizaþie aflatã la dispoziþia Puterii pe care
dumneavoastrã o susþineaþi, pentru cã o foloseaþi sã vorbeascã în
numele minerilor. Vã reamintesc cã cele mai reprezentative
organizaþii din minerit erau Confederaþia Sindicatelor Miniere din
România (preºedinte Miron Cozma) ºi Confederaþia Meridian
(preºedinte Popescu ºi secretar general Albu Ion), restul de
organizaþii erau glume ºi centre de afaceri. Acestea se ocupau cu
traficul de bilete de odihnã ºi tratament, înfiinþau SRL-uri, care
angajau disponibilizaþi ºi încasau fonduri europene cu ajutorul
Guvernului ºi sã mai adãugãm cã se ocupau ºi cu marile afaceri din
minerit, cu închideri de mine ºi cu plimbãri prin strãinãtate plãtite de
Guvern sau de unitãþile miniere.
Se vorbeºte de Miron Cozma cã se ocupa de negocieri politice.
Ce vã intereseazã pe dumneavoastrã cum îºi face programul
organizaþia sindicalã, cât timp voi înºivã aþi vrut sã politizaþi
sindicatele prin ºefii lor? Dar pe adevãraþii lideri nu aþi reuºit sã-i
corupeþi.
Adunarea de la Sãcelu, aºa cum am mai spus-o nu a fost legitimã
ºi nu a reprezentat decât o adunãturã de lichele sindicale înscrise în
P.N.L., P.D., P.N.Þ.C.D. ºi la a cãror dispoziþie a fost pusã presa
dirijatã de Putere ca sã determine pe mineri sã renunþe la revendicãrile
lor. Miron Cozma ºtia trãdãtorii ºi el nu a trãdat. Dacã ar fi trãdat l-aþi
fi iubit, i-aþi oferit funcþii. V-a refuzat pentru cã a fost cinstit ºi corect.
L-aþi bãgat la puºcãrie, dar tot nu a fost învins. E un erou!
Privitor la ce afirmaþi, cã minerilor le era fricã de armatã, vã
înºelaþi, domnule ministru! Minerii nu s-au temut niciodatã de moarte.
107
Constantin CREÞAN
Deºi doreau cu toþii sã vã tragã puþin de barbã, am renunþat ºi am

semnat protocolul de la Cozia, pe care dumneavoastrã, guvernanþii,
l-aþi folosit ca hîrtie igienicã, iar dupã aceea aþi dispus sã fim
întemniþaþi la ani grei de puºcãrie. Oricum, veþi plãti odatã ºi odatã,
cel puþin în faþa judecãþii divine. Cum e posibil, domnule ministru,
sã-l acuzaþi pe generalul Lupu, care a fost învins ºi sã-l acuzaþi cã
din maior a ajuns general? El mãcar a fost demn de haina militarã
pe care o purta, s-a luptat cu minerii la ordinele dumneavoastrã
împreunã cu 19.400 de soldaþi, dar nu ºi-a permis sã tragã în
muncitori ºi poate cã în istorie va fi apreciat. Dacã ar fi tras în mineri,
altfel era catalogat domnul general. Cum aþi putut, domnilor de la
guvernare, sã-l treceþi în rezervã ºi, mai mult decât atât, sã-i întocmiþi
dosar penal pentru cã nu a folosit muniþia de rãzboi din dotare?
Ruºine, domnilor guvernanþi C.D.R.-P.N.L.-P.D.-P.N.Þ.C.D.! Istoria
de-a lungul existenþei noastre v-a condamnat de multe ori ºi aºa
veþi fi în continuare!, n.a.)
Domnul Adrian Nãstase, senator PDSR:
„Am rãmas uimit de reprimarea brutalã a minerilor.
Indiferent de comportarea lor, trebuia sã se ia niºte mãsuri de
împiedicare cu metode democratice a exceselor pe care le-au fãcut.
Am auzit ºi am vãzut cã s-a tras nu numai cu bombe, gaze
lacrimogene, cu petarde, ba chiar ºi cu gloanþe de cauciuc.”
(Rumoare în salã.) „…Stimaþi colegi din P.N.Þ.C.D., am citat dintr-un
interviu al domnului Corneliu Coposu din 1 octombrie 1991…
(Aplauze; gãlãgie.)
Interviul îl gãsiþi în „România Liberã”, 1.10.1991.
Am vrut sã arãt prin aceasta inconsecvenþa cu care sunt abordate
fapte asemãnãtoare.
Vreau sã vã arãt, de asemenea, cã suntem la o dezbatere, astãzi,
la care ne-a trimis domnul Preºedinte Emil Constantinescu, pe care,
însã, l-am fi aºteptat sã vinã cu un mesaj, ca sã înþelegem raþiunile
pentru care domnia sa a dorit sã þinem aceastã întâlnire.
Un alt aspect pe care aº dori sã-l observ este legat de felul în
care se legitimeazã guvernele României de dupã 1996 în faþa
societãþii româneºti.
Domnul Victor Ciorbea venea de mânã cu domnul Wim van
Wlezen, cu domnul Thomsen… Domnul premier Radu Vasile doreºte
sã ne spunã cã activitatea Guvernului sãu este bunã deoarece
primeºte scrisori din partea comisarului european, domnul Hans
van den Broek, care a reuºit sãptãmâna trecutã sã scape de ceea
108
ce ar fi fost o moþiune de cenzurã împotriva Comisiei Europene.

(Aplauze.)
Pãrerea noastrã este cã ar fi trebuit sã fim, în sfârºit, capabili sã
judecãm singuri de ce guverne avem nevoie în România ºi care
sunt politicile adecvate faþã de nevoile ºi de problemele societãþii
româneºti.
Se întâmplã lucruri extrem de ciudate. În permanenþã ni se spune
care sunt reformiºtii ºi care sunt nereformiºti, care sunt democraþii
ºi care sunt nedemocraþii. În realitate, avem tot mai mult impresia
cã ni se spune de cei care sunt, cã existã o împãrþire foarte clarã
între cei care sunt cu noi ºi cei care sunt împotriva noastrã. La nivelul
Puterii, din pãcate, aceste lucruri evolueazã într-un mod care pe
noi ne pune pe gânduri.
Actuala Putere, stimaþi colegi, a ajuns în faþa unei situaþii-limitã,
ca urmare tocmai a propriilor sale acþiuni, ineficiente ºi lipsite de un
orizont realist. Cei care sunt realiºti ºi privesc situaþia în mod obiectiv
trebuie sã fie de acord cã ceea ce trebuie sã se dezbatã este, de
fapt, starea actualã a României din punct de vedere economic ºi
social, falimentul actualei Puteri, falimentul actualei guvernãri.
Aceasta pentru cã, împotriva a ceea ce susþin unii, nimeni nu
are dreptul de aº-i permite luxul inconºtient de a face reformã
împotriva propriei naþiuni, a propriului popor.
Dacã Ceauºescu opera adeseori cu sintagma „rãzboiul întregului
popor”, actuala Putere aduce o completare nefastã acestei sintagme:
rãzboiul împotriva propriului popor”.
Cruciada reformei, în varianta actualei Puteri, pare a fi una care
are nevoie de victime ºi de sânge, nu de consens ºi de realism.
Este evident cã reforma nu se poate face în aceste condiþii,
sacrificând pe altarul ei categorii socio-profesionale.
De aceea, ne revine responsabilitatea de a discuta, în momentul
de faþã, starea generalã a României, sperând cã domnul prim-
ministru, va reuºi sã gãseascã o cale de negocieri, de discutare ºi
de soluþionare a unor probleme punctate la discuþiile, pe care la are
la Cozia cu liderii minerilor.
Ceea ce aº dori sã subliniez în acest moment, fãrã a vã reþine
foarte mult, într-un moment de cumpãnã pentru societatea noastrã,
pentru ceea ce este destinul românilor într-o Europã care se modificã
ºi pe care …din pãcate, noi nu auzim bãtãile de inimã ale unei monede
unice, bãtãile de inimã ale unor preocupãri pentru cuceriri de zone de
influenþã. Energiile individuale ºi colective nu se pot dezvolta .
109
Constantin CREÞAN
De aceea, noi P.D.S.R.-ul, am fãcut eforturi deosebite pentru a

dezangaja conflictul actual, pentru a crea condiþii credibile pentru
detensionarea situaþiei.
Daþi-mi voie sã vã spun, în esenþã, fãrã a intra în detalii la acest
moment, acest proiect de hotãrâre are 5 articole ºi el vizeazã, pe de
o parte, o datorie a Guvernului de a prezenta Parlamentului conþinutul
negocierilor cu minerii, soluþiile avute în vedere pentru detensionarea
situaþiei ºi îmbunãtãþirea condiþiilor de muncã ºi de viaþã ale acestora,
precum ºi mãsurile concrete convenite cu aceºtia.
De asemenea, Guvernul, în opinia noastrã, va trebui sã elaboreze
un program complex de mãsuri economice ºi sociale menite sã
stopeze declinul economic al þãrii, împiedicând astfel deteriorarea
nivelului de trai al populaþiei ºi generalizarea conflictelor izbucnite
în Valea Jiului.
De asemenea, Guvernul, în opinia pe care noi o exprimãm, va
trebui sã detalieze acest program pe zone geografice, având în
vedere specificul acestora, respectiv Valea Jiului, Munþii Apuseni,
Moldova, Delta Dunãrii ºi altele, precum ºi pe categorii socio-
profesionale.
Dorim ca Guvernul sã informeze Parlamentul cu privire la nivelul
ºi modul de utilizare a fondurilor din surse interne ºi externe destinate
susþinerii programelor prevãzute în proiectul de hotãrâre ºi sã le
cuprindã în proiectul de buget.
Parlamentul, considerãm, trebuie sã dezbatã cu prioritate
proiectele de lege elaborate de Guvern pentru susþinerea mãsurilor
de relansare economicã ºi, în fine, noi considerãm cã este impor-
tant ca Parlamentul sã cearã Guvernului ca apãrarea instituþiilor
statului de drept, a principiilor constituþionale, a democraþiei în
România, sã se asigure exclusiv prin mijloace paºnice, pe calea
dialogului, cu respectarea strictã a drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale ale cetãþenilor. Vã mulþumesc.” (Am avea totuºi de
comentat poziþia domnului Nãstase, care peste câtva timp a ajuns
prim-ministrul României, iar pe perioada conflictului aºtepta la
rãscruce sperând sã preia puterea folosindu-se din nou de mineri,
aºa cum au mai fãcut-o în anii 1990-1991, când tot minerii au cãzut
ispãºitori, deºi ei niciodatã nu au avut decât revendicãri pur sociale.
Ce pãrere ai, domnule Nãstase, de interesul domniei voastre de a
încerca sã þineþi legãtura cu minerii? Sã ºtiþi cã Miron Cozma a refuzat
orice discuþie cu domnia voastrã în acea perioadã ºi v-a lãsat sã
discutaþi cu Loiº Dorin. Pe de altã parte, cum a fost posibil domnule
110
Nãstase sã vizaþi lista cu cei care au fost graþiaþi printre care ºi

Miron Cozma (2005) ºi dupã aceea sã spuneþi cã nu aþi ºtiut ce aþi
semnat? De asemenea, aþi mai declarat cã Miron Cozma trebuie sã
stea în închisoare, în timp ce, ca un fãcut al lui Dumnezeu, în anul
2006–2007 domnia voastrã figuraþi cu dosare penale pentru furt,
luare de mitã ºi îmbogãþire fãrã acoperire. Doar pentru cã aþi fost
prim-ministru, ca mulþi alþii ca dumneavoastrã, aþi ajuns super bogat
fãcând politicã duplicitarã. Cozma e sãrac dar iubit, dumneavoastrã
politicienii sunteþi bogaþi, dar urâþi de oameni. Ce rãu v-au fãcut
minerii? Când scriu aceste rânduri, colegul meu Ciontu Ionel a
decedat în spatele gratiilor ºi datoritã guvernãrii dumneavoastrã,
care aþi fost de acord sã fim judecaþi, când eraþi la guvernare.
Dumnezeu sã-l ierte pe Ciontu Ionel, decedat azi 11.01.2007 la orele
11:00, pentru cã nu a putut fi tratat în libertate, procurorii ºi judecãtorii
amânând de pe o zi pe alta aceastã hotãrâre. Dacã, domnilor, care
aþi fost la guvernare din 1990 ºi pânã acum în 2007, înþelegeþi cã
liderii minerilor încarceraþi trebuie neapãrat sã moarã în închisorile
din România, sã ºtiþi cã odatã ºi odatã tot veþi rãspunde de aceste
lucruri. Vã este fricã de Cozma, dar vã spunem noi cã vã vom învinge
politic, n.a.)
Petre Roman, preºedintele Senatului:
„Stimaþi colegi,
Dupã prãbuºirea ºi înlãturarea dictaturii lui Ceauºescu am
construit un nou sistem de a ne organiza viaþa, care este democraþia.
L-am aºezat pe temelii necunoscute, alegeri libere, drepturi
consfinþite de Constituþie. Toate acestea garanteazã libertatea
noastrã, a tuturor, garanteazã libertatea fiecãruia ºi este libertatea
noastrã a tuturor de a ne alege un drum de dezvoltare pe potriva
voinþei ºi dorinþei noastre.
Am convingerea cã este bunul cel mai de preþ al întregii naþiuni.
Recunoaºtem însã cu toþii cã acest bun al nostru, al tuturor trebuie
sã aducã neapãrat un bine ºi un mai bine fiecãrui cetãþean. Nu a
fost aºa pentru foarte mulþi în aceºti ani de dupã Revoluþie. Din
multe puncte de vedere nici nu putea fi, cã a reconstrui din temelii o
nouã economie e o treabã grea ºi de lungã duratã. Dacã soarta îi
loveºte pe unii, îndeosebi pe cei disponibilizaþi, Guvernul are datoria
sã gãseascã soluþia, sã ofere ceva concret în uºurarea suferinþelor
celor în necaz.
Am propus, Partidul Democrat, un pachet de legi pentru a realiza
aceastã ofertã: fondul de solidaritate, alocaþia familialã pentru familiile
111
Constantin CREÞAN
cu mai mulþi copii, aflate în suferinþã, fondul de reinstalare pentru

persoanele disponibilizate. Ele trebuiau sã fie deja în funcþiune, dar
lipsa de bani, aceeaºi lipsã de bani a fost invocatã, invocatã greºit,
cãci, iatã, preþul plãtit acum este mult mai mare învãþãturã de minte
este clarã: Reforma poate reuºi numai ºi numai însoþitã de cele mai
diverse forme de protecþie socialã ºi creare de alte locuri de muncã.
ªi totuºi, ceea ce se întâmplã acum nu se poate numi libertatea
de a protesta, de a-ºi cere drepturile. Mã gândesc la învãþãtura din
Biblie, pe care îmi permit sã v-o citez: „Trãiþi ca oameni liberi, iar nu
ca ºi cum aþi avea libertatea drept acoperãmânt al rãutãþii”.
Ceea ce s-a întâmplat se mai poate întâmpla, iar ceea ce s-a
întâmplat de mai multe ori nu poate fi numit nici cu gândul cel mai
cumsecade un protest, o miºcare sindicalã. A devenit o miºcare a
dezordinii, a celor mai grave ameninþãri.
Spuneam ºi repet, situaþia este destul de gravã, pentru ca sã
înþelegem cã avem o misiune comunã, noi cei ce suntem de fapt
împreunã în Parlamentul României prin voinþa popularã exprimatã
în noiembrie 1996.
Misiunea apãrãrii instituþiilor statului de drept, asumate de toate
partidele aflate ieri la întâlnirea de la Cotroceni, este singurul fapt
optimist în ultimele zile, dar de o mare importanþã, care poate fi ºi
practicã, prin adoptarea unei hotãrâri comune a Parlamentului
României.
Stimaþi colegi, indiferent de interesele politice ale momentului,
nu se poate, nu este corect sã nu vedem ceea ce se petrece sub
ochii noºtri.
Pentru a reuºi sã caracterizez fãrã pasiune, apelez la
obiectivitatea faptelor. Nu înþeleg cum se poate cere în acelaºi timp
Guvernului Radu Vasile sã negocieze cu minerii ºi sã-ºi dea demisia!
îmi revine brusc în memorie momentul asemãnãtor cu cel de azi, al
venirii aceloraºi mineri, cu acelaºi lider, în septembrie 1991. O spun
nu pentru a acuza, nu pentru a înãspri dezbaterea, mã îmboldeºte
doar adevãrul simplu al faptelor.
Citesc din comunicatul cu privire la rezultatul întrevederilor avute
de domnul Ion lliescu cu delegaþia minerilor din Valea Jiului, condusã
de Miron Cozma, lider sindical; declaraþie comunã, comunicat dat
împreunã la 27 septembrie 1991. Punctul 3, referitor la revendicãrile
minerilor din Valea Jiului, care fuseserã discutate ºi soluþionate de
Guvern, de Guvernul pe care-l conduceam, Preºedintele României
a dat asigurãri cã va susþine personal aplicarea acestor soluþii de
112
cãtre noul Guvern. Ce concluzie tragem de aici? O concluzie simplã.

Era un Guvern care soluþionase revendicãrile, era un Guvern
care le oferise lor, în Valea Jiului, un pachet de mãsuri, iar ei, dupã
aceea, dupã ce au înlãturat Guvernul, spun: „Pe acelea le vrem,
alea vrem sã fie realizate”.
Daþi Guvernului Radu Vasile posibilitatea sã-ºi aplice oferta pe
care a fãcut-o ºi care este ofertã realã, poate fi îmbunãtãþitã, trebuie
îmbunãtãþitã. Sã nu repetãm însã ce s-a întâmplat atunci, o ofertã
fãcutã minerilor, acceptatã ºi apoi cãlcatã în picioare, dupã care, în
faþa revenirii la o situaþie de normalitate, ºi aici sã-i dãm domnului
Iliescu, meritul sãu, în faþa revenirii la o situaþie de normalitate, spun:
„Vrem sã fie aplicate acele soluþii”. Nu se poate învãþãturã de minte
mai bunã pentru noi astãzi.
Daþi posibilitatea Guvernului Radu Vasile sã punã în aplicare
aceastã ofertã pe care o are astãzi ºi care probabil cã satisface în
mare mãsurã ceea ce se doreºte în Valea Jiului. (Aplauze.) între
cauzele miºcãrii de astãzi, din care unele au fost corect indicate de
colegii din opoziþie ºi realitatea desfãºurãrii marºului de protest se
cascã o prãpastie.
Da, pierderea de locuri de muncã este dureroasã ºi întotdeauna
trebuie sã ne batem pentru ca sã nu disparã nici un loc de muncã,
dacã se poate. însã ameninþarea, dispreþul pentru lege ºi ordine ºi
îndeosebi ideea cã unii mineri sunt deasupra legii pentru a o batjocori
sunt întru totul inacceptabile.
Vã chem, stimaþi colegi, sã intrãm în logica fireascã a lucrurilor.
Logica cea mai evidentã ne aratã cã nici o forþã politicã care doreºte
sã guverneze în România democraticã, adicã sã exercite autoritate,
nu are nici o ºansã sã guverneze pentru simplul fapt cã pe locul gol,
distrus de forþã ºi de violenþã, nu mai existã nici o autoritate. O datã
eliminatã prin forþã autoritatea, ordinea în stat, cei ce vor prelua
puterea nu au nici o legitimitate. De ce s-ar mai executa ordinele?
Cine ar mai impune autoritatea statului, a instituþiilor? în orice mo-
ment, oricine ºi-ar urmãri numai ºi numai propriul interes.
Spuneam ieri adresându-mã minerilor: „într-o Românie
scufundatã în haos, în dezordine, în dezbinare, nu poate sã dea
nimic sigur ºi de duratã nici unui cetãþean al þãrii, nu mai are cine ºi
ce sã dea.”
Stimate colege ºi stimaþi colegi,
Sã învingã raþiunea, sã învingã raþiunea pe deasupra oricãror
interese politice, sã învingã raþiunea, care înseamnã democraþia pe
113
Constantin CREÞAN
care o iubim cu toþii!” (Ce mult iubiþi, domnule Petre Roman,

democraþia ºi cred cã raþiunea v-a fãcut întotdeauna sã vã gândiþi
doar la putere ºi acest lucru s-a vãzut. În anul 1990 aþi fost primul,
care aþi dispus intervenþia în Piaþa Universitãþii, cã eraþi la Putere.
Tot în 1990 aþi declarat cã România este un morman de fiare vechi
ºi aþi reuºit sã vã concretizaþi planul. Nu spuneþi nimic de lupta
dumneavoastrã cu Ion Iliescu pentru putere când aþi spart FSN ºi v-
aþi folosit de mineri. Nu purtaþi, oare, rãspunderea pentru uciderea
studenþilor Frumuºeanu ºi Crãiniceanu? Ce amestec a avut cumnatul
dumneavoastrã în aceste evenimente? Nu am înþeles de ce i-aþi
urât atât de mult pe mineri ºi pe Miron Cozma dumneavoastrã fiind
în grupul Constantinescu–Stoica–Roman, care a hotãrât ca Miron
Cozma sã fie condamnat la pedeapsa de 18 ani, dupã ce fusese
condamnat la pedeapsa de 1 an ºi 8 luni de cãtre judecãtorul Popa
ºi pe care l-aþi exclus din justiþie tocmai din aceastã cauzã. Îl aveþi
pe conºtiinþã ºi pe Ionel Ciontu, liderul de sindicat care a decedat în
puºcãrie unde îºi ispãºea pedeapsa comandatã politic pentru toþi
liderii din timpul evenimentelor din 1999. Domnule Petre Roman, aþi
fãcut numai rãu României ºi tuturor românilor ºi pentru asta aþi pierdut
ºi electoratul, încercând mai apoi sã faceþi fel de fel de partide, dupã
ce ºi prietenii dumneavoastrã din PD v-au trãdat: Traian Bãsescu,
Radu Berceanu ºi alþii. Aþi fãcut rãu altora ºi, la rândul
dumneavoastrã, aþi plãtit ºi veþi mai plãti. Trebuie sã rãspundeþi
împreunã cu Ion Iliescu de ce aþi fãcut dupã revoluþie, începând cu
moartea lui Ceauºescu, pe care l-aþi executat ca pe un câine în ziua
sfântã de Crãciun, deºi când era la Putere doreaþi sã-i fiþi ginere, ºi
de asemenea, trebuie sã rãspundeþi ºi de evenimentele din 1990 ºi
1991, pentru cã, nu noi minerii suntem vinovaþi, ci dumneavoastrã,
care doreaþi cu orice chip puterea. În anul 2005 aþi devenit prieten
din nou cu Ion Iliescu creând Polul de Stânga, dupã ce aþi creat
Forþa Democratã, declaratã de partid stânga. Fals, domnule Ro-
man, niciodatã dumneavoastrã nu puteþi reprezenta stânga în
România împreunã cu domnul Ion Iliescu. Uitaþi cã aþi distrus
partidele de stânga, Partidul Socialist al Muncii, Partidul Socialist,
iar apoi doreaþi sã creaþi Polul Social ca sã le atrageþi în tabãra
dumneavoastrã burghezã. Nu, domnilor Petre Roman ºi Ion Iliescu,
stânga nu moare în România ºi mai de stânga ca dumneavoastrã a
fost Ceauºescu pe care l-aþi trãdat ºi ucis. Nu veþi reuºi sã amãgiþi
toþi muncitorii, care au reprezentanþii lor ºi care vor rezista asupra
atacului murdar al dumneavoastrã de a ucide clasa muncitoare ºi
114
odatã cu ea ºi pe reprezentanþii acestora. Dupã 1989, singurul mare

lider autentic al muncitorilor a fost Miron Cozma ºi nu veþi reuºi
niciodatã ca dumneavoastrã sã reprezentanþi stânga în lipsa lui prin
încercarea ºi condamnarea sa la pedepse grele, n.a.)
Domnul Vasile Lupu – P.N.Þ.C.D.:
„Domnilor preºedinþi,
Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
Nu pot trece la altele fãrã sã-mi exprim admiraþia cã am reuºit,
într-o zi de vineri, sã ne strângem atât de mulþi în sala Parlamentului,
pentru o dezbatere serioasã, pentru cã în timpul sesiunilor
parlamentare ordinare, noi, P.N.Þ.C.D., am tot cerut sã lucrãm ºi
vineri ºi nu am reuºit... ªi poate, dacã lucram, nu ajungeam aici...
(Agitaþie în salã.)
Iatã cã în tot rãul...
Domnule preºedinte, minutele în care sunt întrerupt sper sã-mi
fie scoase din timpul pe care mi l-au acordat Grupurile parlamentare
P.N.Þ.C.D.
Apoi, stimaþi colegi, dacã, într-adevãr, ºi aici trebuie sã facem ºi
o retrospectivã a ceea ce s-a întâmplat...
Dacã aceastã coaliþie în exerciþiu se concentra mai mult asupra
reformei, asupra reformei economice, asupra reformei sistemului
judiciar, asupra reformei legislaþiei moºtenite, nu ajungem astãzi
ca, sub protecþia imunitãþii parlamentare într-o reglementare
anacronicã, depãºitã, sã auzim de aici lozinci fasciste, calomnii
curgând spre þarã, folosindu-se, din pãcate, colegi de-ai noºtri de
mass-media.
(Aplauze.)
Sã sperãm cã ºi aici va fi învãþare de minte ºi ne vom aduna
eforturile... dar dupã declaraþiile de asearã ale partidelor
parlamentare, consultate prin liderii lor de cãtre Preºedintele
României, domnul Emil Constantinescu... am reþinut voinþa
cvasiunanimã a Parlamentului României de a salva situaþia ºi am
aºteptat de la colegii din opoziþie, în special de la colegii care au
participat la aceste discuþii, soluþii rezonabile pentru ieºirea din crizã.
Nu le-am aflat.
Iatã, eu cred cã una din soluþii ar fi fost ca domnul Ion lliescu sã
fie mediator între mineri, cu care s-a înþeles atât de bine altã datã, ºi
Guvernul României...
Când 2000 de þãrani, la Cotnari, au înconjurat primãria în
legislatura trecutã, când alþi vreo 600 au asaltat primãria din Paºcani,
115
Constantin CREÞAN
când alþi vreo 500-600 au asaltat primãria din Probota, m-am dus în
numele þãranilor, am tratat cu primarul ºi am aplanat orice conflict
politic. ªi eu cred cã P.D.S.R.-ul ar fi putut rezolva într-adevãr
problemele sociale ale minerilor.
În fond, cam cât ar trebui pentru Valea Jiului ca sã dãm de lucru
minerilor, sã punem o afacere durabilã, sã le rezolvãm problemele?!
Vreo 300 miliarde ar ajunge?!
Este bugetul Camerei pe anul acesta, ºi dacã domnul Gabriel
Bivolaru i-ar da, i-am putea investi acolo.
Dacã n-ar ajunge, mai sunt vreo 10 milioane de dolari tocate de
Iacobov, membru redutabil P.D.S.R. pe la Bacãu, sau puteþi gãsi
din miliardul de dolari de care au fost golite Bancorex ºi Banca
Agricolã ceva bani ºi pentru Valea Jiului ºi atunci, stimaþi colegi, vor
veni minerii la Bucureºti, poate în frac, cu papion, în Mercedes-uri
ºi vor putea da mâna cu domnul Ion Raþiu, nu sã-l jefuiascã. Nu vã
ascund cã mi-a fãcut plãcerea sã aud cã ridicã aceastã problemã
mai ales cã mi-am adus aminte cã domnia sa nu a fãcut analiza
situaþiei din Valea Jiului în 1991 când a semnat un comunicat cu
Cozma în urma unei alte vizite a minerilor la Bucureºti. Probabil
atunci avea un alt punct de vedere decât astãzi în legãturã cu
miºcãrile minereºti. Pe de o parte mã întreb, domnia sa când a fost
onest asearã când a semnat la Cotroceni un comunicat cu forþele
politice? Sau astãzi când a þinut un discurs palpitant, în care nu a
spus nimic în legãturã cu ce înseamnã ordine socialã, cum se
stabileºte ea ºi mai ales cum se restabileºte, în cazul în care este
tulburatã prin miºcãri, care încalcã dispoziþiile legii. ªi, pentru cã,
tot a prezentat Domnia sa sau cã a fãcut referiri la situaþia Franþei
din 1968. Vreau sã aduc la cunoºtinþã cã lucrurile stãteau diferit
decât le-a anunþat aici. În 1968 armata francezã a înconjurat Parisul
ºi numai dupã aceea s-a restabilit ordinea la Paris. Diferenþa însã
între statele occidentale ºi România este cã acolo forþele de ordine
reacþioneazã corect ºi promit atunci când este nevoie ceea ce în
România din pãcate nu se întâmplã cel puþin o parte din ele. Cât
priveºte solicitarea dumnealui ca Guvernul sã-ºi dea demisia cred
cã trebuie sã mai aibã puþinã rãbdare.
Domnul deputat Valeriu Tabãrã e preocupat de mineri ºi
apreciazã cã într-adevãr aceasta e o problemã: Nu pot sã nu fiu de
acord cu domnia sa dar nu înþeleg nimic despre ce se întâmplã în
România. Nu Guvernul declarã rãzboi minerilor ci minerii au
declanºat o miºcare anti-democraticã iar autoritãþile statului sunt
116
datoare repet sunt datoare sã intervinã în forþã când se întâmplã

asemenea lucruri. În încheiere vreau sã aduc un mic anunþ, am
vorbit cu primul ministru care m-a însãrcinat sã vã aduc la cunoºtinþã
încetarea conflictului de muncã…(aplauze în salã) faptul cã minerii
se întorc la locurile de muncã, cã s-au identificat o sumã de soluþii
de principiu care urmeazã sãptãmâna viitoare la Bucureºti sã fie
concretizate pentru a rezolva toate chestiunile în discuþie.” (Aþi
rezolvat totul, domnule Lupu, la Bucureºti? Recunoaºteþi cã a fost
un conflict de muncã, dar justiþia a declarat greva ilegalã, iar la
Bucureºti nu aþi rezolvat nimic, ci doar ne-aþi pãcãlit pe noi ºi pe
mineri, peste 600 au fost cercetaþi ºi amendaþi, 450 de lideri au fost
anchetaþi, iar, dintre toþi aceºtia, ºase au fost bãgaþi la închisoare
fiind condamnaþi la pedepse între 5 ºi 10 ani. Privitor la fonduri, aþi
alocat doar pentru închiderea în continuare a minelor ºi aþi mãrit
aparatul represiv mai tare ca pe timpul dictaturii. Puterea nu se þine
cu arma, domnule Lupu. La Stoeneºti în 1999 februarie au fost uciºi
mineri similar ca în anii când P.N.Þ.C.D. ºi PNL se aflau la putere ºi
aþi tras în mineri la Lupeni în 1929 sau în muncitori ºi þãrani în 1907
ºi 1933. Asumaþi-vã rãspunderea guvernanþilor pe care le-aþi fãcut
cu crime ºi iatã cã electoratul va sancþionat ºi în anul 2000-2005
când nu se mai auzea de P.N.Þ.C.D. ca partid dupã alegeri, n.a.)
Domnul Sergiu Cunescu, grupul parlamentar PSDR:
„Domnilor preºedinþi,
Doamnelor ºi domnilor deputaþi, în primul rând îi mulþumesc
domnului preºedinte Roman cã mi-a dat cuvântul mai târziu, pentru
cã spiritele s-au mai liniºtit dupã citirea demenþialã a unui articol,
aici, la pupitru. Doamnelor ºi domnilor, Eu am venit astãzi cu mari
speranþe dupã întâlnirea ce a avut loc la Cotroceni în seara zilei de
ieri. Am venit cu speranþe pentru cã acolo toþi participanþii au lucrat
la o masã comunã la redactarea unui „comunicat” pe care îl ºtiþi ºi
care a fost în absolutul acord al tuturor. La începerea discuþiilor de
la Cotroceni eu am fãcut rugãmintea participanþilor ca sã ne referim
numai la problema care ne preocupa atunci, liniºtea statului, ºi sã
lãsãm deoparte toate reproºurile ºi criticile pe care le putem face
pentru cã, ele, dacã se încep, nu se pot face pentru ieri ºi pentru
alaltãieri ºi cã trebuie fãcute pe toatã perioada post-decembristã.
S-a acceptat acest punct de vedere ºi sa discutat numai ce privea
siguranþa statului.
Doamnelor ºi domnilor, sunt douã probleme care s-au suprapus:
este aceea a minerilor, cu greutãþile lor ºi cu cererile lor, ºi aceea a
117
Constantin CREÞAN
siguranþei statului, a apãrãrii instituþiilor democraþiei, în legãturã cu

minerii, trebuie sã spun pe scurt cã iniþiativa premierului de a se
duce sã discute la Cozia cu delegaþii minerilor este executatã în
momentul ºi în condiþiile în care trebuia sã se facã. Orice negociere
se face la nivelul celor care negociazã. Deci o negociere cu premierul
se face, de regulã, la conducerea Guvernului ºi, în situaþii
excepþionale, în alte locuri. S-a procedat în mod normal trimiþându-
se delegaþii de diverse etaje. Nu s-a acceptat, ºi la urmã premierul
a fãcut acest gest care trebuia fãcut în ultimã instanþã.
Vã reamintesc, acum multe zeci de ani, înainte de rãzboi, când
Daladier ºi cu Chamberlain au acceptat sã se discute cu Mussolini
ºi cu Hitler în ultimul moment în care se considera cã se mai poate
salva pacea.
Minerii duc o viaþã foarte grea prin însãºi profesiunea lor. Ei
trãiesc ºi muncesc în întuneric. Noi, celelalte douãzeci ºi ceva de
milioane, lucrãm la luminã. Sunt de înþeles. Viaþa lor se scurteazã
prin profesiunea lor. Dificultãþile sunt extrem de mari. Ei se considerã,
în aceastã privinþã, cã ar fi marginalizaþi de societate, în toate þãrile.
Au, de aceea, salariile cele mai mari dintre muncitori, lucru care se
justificã. Bineînþeles cã se justificã aceste negocieri. în condiþiile
actuale ale posibilitãþilor statului este evident cã premierul împreunã
cu ceilalþi miniºtri care s-au deplasat vor cãuta sã rezolve tot ce se
poate în favoarea lor.
Problema acþiunii pe care au întreprins-o ei, cu marºul asupra
Bucureºti-ului, este ceea ce încã din D90 la prima lor venire în
Bucureºti am declarat-o: „E clar un marº asupra Romei de tip
mussolinian.”
Nu sunt ei de vinã. De vinã este acea organizaþie subteranã
care se dezvoltã, s-a dezvoltat de mult, prin reactivarea unor grupe
din fosta Securitate, prin infiltrarea unor agenþi în instituþiile statului
ca sã beneficieze de informaþii, prin cultivarea unui limbaj ºi unor
atitudini inadmisibile, triviale, oribile, naþionaliste, ultranaþionaliste.
Aceastã structurã este cea care a condus ºi a organizat deplasarea
minerilor. Acum nu mai avem nici un dubiu: se urmãreºte rãsturnarea
ordinii de stat. Este clar! Aºa cum au evoluat lucrurile ºi lipsa de
înþelegere pentru ofertele de negocieri dovedesc acest lucru. Trebuie
sã fim atenþi însã la orice încercare de a se reintroduce un sistem
dictatorial.
Avem experienþa, cei care suntem mai în vârstã, a dictaturii
legionare, cu caracterul ei misticist, care justifica ºi omorul. Avem
118
experienþa dictaturii carliste, cu camarila care controla þara. Avem

experienþa dictaturii militare, care, cu lipsa ei de viziune politicã, ne-
a dus în momente grele þara. Avem experienþa dictaturii comuniste,
care a cultivat gulagul moral ºi fizic. Dictatura care se încearcã a se
reintroduce în România este de cea mai rea facturã, pentru cã are
ºi caractere comuniste ºi fasciste. ªi este cea mai ordinarã în
exprimare ºi în mentalitãþi. Dar nu e numai atât... . Dar nu numai
atât, în încheiere, trebuie sã mai atrag atenþia cã mai trebuie sã
reflectãm la ceva. Sigur cã au fost neîndemânãri în tratative, sigur
cã au fost defecþiuni în forþele de ordine care au crezut cã cu o
strategie ºi cu mijloace de oraº, stradale, pot opri în teritoriu o
avalanºã de mineri. Dar mai este încã ceva: sã reflectãm dacã acest
duºman din interior, care este extremismul ºi care a condus aceastã
coloanã spre Bucureºti, dacã este numai un duºman interior sau
dacã nu este o „Coloanã a V-a”. ªtiþi ce este „Coloana a V-a” ºi e
posibil sã fie asta.”
(Domnule Cunescu, dupã cum faceþi afirmaþii despre mineri, se
vede fãþiº cã jucaþi dublu, aþi fost la Guvernare cu PDSR-ul, acum
când spuneaþi aceste cuvinte eraþi la Guvernare cu PD, cum este
posibil sã jucaþi asemenea cãrþi murdare, dumneavoastrã, care ar fi
trebuit sã fiþi de partea muncitorilor deoarece partidul pe care l-aþi
condus PSDR, are origini muncitoreºti. Cum a fost posibil sã duceþi
PD, formând USD, în Internaþionala Socialistã, iar dupã aceea aþi
schimbat macazul ºi aþi dus prin fuziune partidul la Domnul Iliescu
ºi Nãstase? De aici se vede duplicitatea dumneavoastrã care de
mult nu mai reprezentaþi interesele unui partid al muncitorilor, aºa
cum a fost cunoscut PSDR, lucru care a fost valabil ºi pentru
dumneavoastrã, în timp distrugând acest partid, care avea la origine
doctrina muncitoreascã, n.a.)
Valeriu Tabãrã, PUNR:
„Domnilor colegi,
Sã fiu sincer, am stat ºi asearã ºi azi-dimineaþã sã proiectez
împreunã cu colegii noºtri un cuvânt pentru aceastã întâlnire ºi nu
am reuºit, pentru cã nu vedeam care va fi modul de abordare al
problemelor la întâlnirea de azi, ºi, practic, este o realitate cã ne-am
întâlnit în faþa unei ordini de zi care, dupã pãrerea mea, nu are nici
cap nici coadã. Cap nu are pentru cã nu a fost bine aºezatã pentru
discuþii aici ºi coadã pentru cã nu cred cã vom putea finaliza cu
ceva ceea ce ne propunem sau despre ceea ce discutãm aici.
De altfel, nu este prima datã ºi nu este întâmplãtor cã azi, aici,
119
Constantin CREÞAN
asistãm în aceste zile la o deteriorare a vieþii ºi mai ales a relaþiilor

din societatea româneascã. ªi, mai mult, cred sincer cã de la aceastã
tribunã, aºa cum asearã la întâlnirea cu domnul Preºedinte
Constantinescu, mã aºteptam sã venim, în primul rând, cu acel pro-
gram minimal, sã-l discutãm, sã-l îmbunãtãþim, sã-l aprobãm ºi sã
rezolvãm problemele cu care se confruntã societatea româneascã.
ªi spun, la fel ca asearã, pentru cã am dat acea declaraþie ºi am
semnat-o ºi ne asumãm întreaga responsabilitate ºi gândul de bine
de a face bine, dar în condiþiile în care informaþiile puse la dispoziþie
nu au fost nici pe jumãtate cele care trebuiau, în astfel de condiþii se
pot lua decizii majore pentru societatea româneascã? Vã întreb pe
dumneavoastrã, pe toþi, ºi ne întrebãm toþi.
Sincer, nu cred - vreau sã o spun de aici pentru cã am avut de
foarte multe ori poziþii la anumite documente pe care le-am votat -
cã aruncând vina unii pe alþii vom putea rezolva situaþia din Valea
Jiului, cea de la Galaþi, cea de la Timiºoara, din toate zonele
economice ºi sociale ale þãrii. Dacã vreþi... am aici un cuvânt de la
un congres din 1991 pe care nu vreau sã-l citesc. Ar fi inutil ce s-a
spus atunci, pentru cã se repetã azi aici. Stimaþi colegi, împãcat cã
am încercat, atât cât am putut în calitate de ministru al transporturilor,
sã respect legile þãrii, sã protejez ordinea ºi statutul de drept. Cei
care s-au implicat trebuie sã rãspundã. Aº vrea sã nu trecem peste
câteva lucruri pe care mi se par deosebit de importante. Sunt 2-3-4
miniºtrii aici. Existã oare elemente pe care sã le însuºim ca elemente
pe care sã le însuºim ca elemente benefice. Este oare la aceastã
datã, este o problemã sau nu este o problemã, fenomenul „Valea
Jiului”? Nu este cumva sesizarea, pe care minerii, aceastã categorie
socialã, o fac la o politicã care nu a fost bine gânditã ºi bine aºezatã
în structurile societãþii româneºti. Nu este oare un rãspuns la aceastã
datã faptul cã trecând prin sate, prin satele de la poalele munþilor,
populaþia i-a ajutat ºi a pactizat cu ei. Este oare normal ca solicitarea
de dialog cu cel mai mare nivel sã nu fie realizatã. Este corect sã
venim aici în Parlament ºi sã nu avem documentele clare precise,
ca sã ºtim ce facem noi departe. Este oare normal ca instituþiile
statului sã serveascã dezordinea ºi mai mult sã acceptãm noi înºine
lovituri puternice împotriva instituþiilor. Nu cred cã este posibil sã
asiºti prin mijloace mass-media, nu vreau sã le numesc aici
ponegrind, bagatelizând ºi mereu zâmbind prezentând defavorabil
ºi anormal o situaþie care este extrem de gravã, pentru cã azi, aici,
stimaþi colegi acel „NU” sã se transforme în voinþa unora de
120
intervenþie a forþelor de ordine, de intervenþia Armatei împotriva

prevederilor Constituþiei ºi a legilor. Aici este marea problemã pe
care trebuie sã o avem în vedere. Nu cred cã se poate construi
ceva într-o societate excluzând pe cineva din societatea noastrã,
indiferent care ar fi ei, cu atât mai mult cu atât aceia ne sesizeazã
niºte rãspunsuri la mãsurile pe care le luãm noi. Minerii au luat poziþie
fermã ºi în 1977 au luat ºi mai târziu. De ce nu i-am ascultat? Cui îi
cãdeau galoanele dacã se duceau sã vorbeascã cu minerii? Pentru
cã stimaþi colegi vreau sã vã spun doar douã sau trei lucruri cã
preþul apei reci în Valea Jiului este de 3000 lei metrul cub. Mai mult
întreþinerea la un apartament pentru o familie de 3-4 persoane este
între 1,2 milioane ºi 1,4 milioane. În Valea Jiului existã apã doar
ºase ore pe sãptãmânã. Mai este o problemã. S-a verificat oare
cum s-a investit acolo fonduri PHARE ºi tot ce s-a fãcut acolo? Nu.
Dar vreau sã vã asigur stimaþi colegi. Nu aveþi decât... sã vã asigur
stimaþi colegi... Nu aveþi decât sã comentaþi (discuþii aprinse în salã…
rumoare…) Domnul Berciu este aici ºi ºtie ce se întâmplã cu uzina
navã, i-am sesizat domnului prim ministru zilele trecute care a fost
lãsatã sã îngheþe în aceastã iarnã. Dar este normal sã gândim cã o
politicã care guverneazã ne-munca… sau ne uitãm la „Te uiþi ºi
câºtigi” din societatea româneascã, ne dã încredere de progres. Sã
nu vedem cã politica disponibilizãrilor ºi lichidãrilor este una sortitã
eºecului ºi ne duce la aceste confruntãri? Împotriva cui ne batem?
Aici trebuie sã vinã soluþii ºi analize, este bunã politica respectivã
sau nu este bunã. Ceea ce a prezentat domnul ministru Babiuc
este programul de muncã al secretarului de partid al regiunii
Hunedoara ºi nu este programul de care am discutat asearã. Aceste
lucruri le-am mai auzit din 1996 încoace. Nimic nu s-a fãcut din ele.
Vreau sã vã asigur stimaþi colegi, de toatã stima ºi sinceritatea
colegilor din Timiº, ºtiu cã doi oameni din Timiºoara cumpãrã 10
întreprinderi mari. Pe banii cui? Nu sunt bani în þara aceasta? Sunt
bani! Am sesizat acest lucru. Mi se spune de cãtre FPS „defecþiuni
ale legii”. Acestea trebuie sã le rezolvãm ºi dupã aceea vorbim dacã
avem sau nu bani la buget. Este un buget al mizeriei, al taxelor ºi
suprataxelor. Nu putem sã discutãm pe o astfel de cale. Nu aºa
vom putea rezolva problema oamenilor cu care se confrunta
societatea româneascã. Nu vreau sã vã spun doar atât, nu este
posibil sã chemãm Armata sã greºeascã ºi sã scãpãm prin ea. Mai
mult vreau sã vã asigur cã salut intervenþia Bisericii Ortodoxe ºi
prezenþa unui mare ierarh la aceste negocieri. Pãcat cã sunt prea
121
Constantin CREÞAN
târziu ºi cred cã sincer cã va inspira încredere în ceea ce trebuie sã

facem ºi poate ºi exemplu luat de cãtre noi.”
(Nu, domnule Tabãrã, nu a fost sã fie aºa. Într-adevãr Biserica
Ortodoxã a fost garantul acestor negocieri, dar nu s-a respectat
autenticitatea Protocolului de la Cozia pe care l-a garantat atât
guvernul cât ºi Biserica Ortodoxã. Noi minerii am fost pãcãliþi prin
acest protocol, care prevedea asigurãri certe din partea Puterii. Ce
s-a întâmplat? Am fost pãcãliþi. Biserica Ortodoxã nu a avut nici un
fel de poziþie când s-a încãlcat acest Protocol. Miron Cozma a fost
arestat imediat, noi ceilalþi lideri, 245 de persoane am fost supuºi
cercetãrilor ºi dupã aceia ºase dintre noi am fost condamnaþi. Vã
pun o întrebare retoricã domnilor politicieni, de ce nu ne-aþi arestat
atunci când erau evenimentele pe care le pierduserãþi de sub con-
trol ºi aþi folosit trucul trãdãrii, inclusiv prin intermediul Bisericii. Nu
vã întreb de ce pregãtiserã-þi bagajele sã pãrãsiþi România, vã era
fricã de oamenii nevoiaºi. Spuneþi domnilor politicieni cã miºcare
noastrã a fost condusã de servicii secrete sau cadre militare… unde
sunt domnilor? Rãscoala a fost condusã de noi cei ºase lideri, care
am fost muncitori… nu cadre militare sau securiºti. Miron Cozma a
fost muncitor, miner, subinginer, ºef de minã, Ciontu Ionel a fost
muncitor ºi maistru mineri. Constantin Creþan a fost electrician,
maistru ºi conducãtor flux tehnologic, Loiº Dorin a fost muncitor,
inginer minier ºi ºef sector minier. Romeo Beja a fost muncitor ºi
lãcãtuº mecanic. Vasile Lupu a fost lãcãtuº minier. Deci, iatã
adevãrul, domnilor politicieni pregãtiþi pe timpul dictaturii prin
intermediul relaþiilor, aºa cum spune poporul… PCR…; bineînþeles
cã nu toþi respectãm pregãtirea unor astfel de personalitãþi din
politicã. Dar nu vã acceptãm sã ne transformaþi prin declaraþiile
dumneavoastrã, miºcarea noastrã muncitoreascã de revendicãri pur
sociale, în insinuãrile dumneavoastrã, cînd, de fapt, dumneavoastrã
nu eraþi în stare sã rezolvaþi problemele majore ale populaþiei
revoltate din aceastã þarã din anul 1999.)
Reproducem în continuare un dialog dintre preºedintele Senatului
Petre Roman ºi domnul Pruteanu George Mihail, P.N.Þ.C.D.,
reprezentanþi, în Parlamentul României, ai partidelor aflate la
guvernare:
Domnul George Mihai Pruteanu:
...Zeci de ore de discuþie erau mai bune decât sã curgã o singurã
picãturã de sânge al jandarmilor, al poliþiºtilor sau al minerilor. Mai
bine sã fi leºinat de obosealã la masa de discuþii primul-ministru ºi
122
echipa sa, decât sã avem sãteni, mineri ºi oameni în uniformã cu

capetele sparte.
Cine înlocuieºte diplomaþia cu rãzboiul este culpabil de sângele
vãrsat ºi de pagubele produse, imediat ºi pe termen lung. ªi decât
sã facem reforma cu tancurile, mai bine lipsã! Nu oamenii sunt pentru
reformã, ci reforma pentru oameni! O viaþã nu valoreazã nimic, dar
nimic nu valoreazã cât o viaþã. Vã amintiþi, Malraux, da? Decât sã
se încaiere români cu români, prefer sã pierdem bani... (Vociferãri,
proteste vehemente, vacarm.), Lãsaþi-mã, vã rog, sã termin!
Domnul Petre Roman:
Nu, domnule senator! Domnule senator, vã rog mult sã aveþi
înþelegere pentru faptul cã absolut toþi colegii au procedat corect
sau în orice caz...
Domnul George Mihail Pruteanu:
Domnule preºedinte, am avut 3 minute de la P.U.N.R. ºi 3 minute
de la P.D.S.R., ºi mai am ºi cele douã minute de la independenþi.
Domnul Petre Roman:
Domnule senator, nu doresc deloc sã vã împiedic sã vorbiþi.
Vã rog foarte mult sã nu-mi puneþi pumnul în gurã, domnule
preºedinte! (Vociferãri, vacarm.)
Domnul Petre Roman:
Vã rog sã vã consideraþi egalul tuturor parlamentarilor.
Sunt egal, dar am primit un beneficiu din partea a douã partide.
Am nevoie de un singur minut.
Domnul Petre Roman:
Când veþi reprezenta un partid care sã vã poatã oferi timpul,
atunci da. Deci, vã rog foarte mult. Vã rog sã încheiaþi! Aºa aþi promis.
Vã rog, dacã aþi promis, vã rog sã vã þineþi de cuvânt.
...Decât sã se încaiere români cu români, prefer sã pierdem bani.
Pacea socialã ºi reputaþia noastrã de þarã civilizatã costã infinit mai
mult decât blestematele alea de miliarde.
Chiar ºi acum se greºeºte! Aud cã se „fâþâie” tancuri pe la
Râmnicu-Vâlcea. Nu e corect! Sã-i înfrângi pe mineri cu armata
este uºor. Dar datoria unui guvern responsabil e sã-i liniºteascã pe
acei oameni, sã le dea o certitudine, cât de micã, a zilei de mâine,
nu sã-i învingã militãreºte.
Ar fi o victorie a la Pyrrhus. Chiar acolo unde minerii nu au
123
Constantin CREÞAN
dreptate, nu cu mitraliera îi vom convinge. N-am auzit, în istorie, ca

mitraliera sã fi convins pe cineva. De ce sã exhibãm blindate, când
mai sunt de jucat atâtea cãrþi ale raþiunii? (Vociferãri, proteste,
vacarm în salã, în partea Puterii.)
Domnul Petre Roman:
Domnule senator, dumneavoastrã, personal, aþi fãcut o
promisiune. Constat cã nu vã þineþi de cuvânt ºi nu e corect. Nu
sunteþi altceva decât un parlamentar în rând cu ceilalþi.
Domnule preºedinte, n-am consumat 8 minute.
Domnul Petre Roman:
Aþi consumat 8 minute, da.
Am o singurã paginã, domnule preºedinte, uitaþi textul...
Domnul Petre Roman:
Sunt obligat sã vã întrerup. îmi pare rãu.
Domnule preºedinte, nu este corect. Nu pot sã, admit acest lucrul.
N-am consumat 8 minute! Este inadmisibil! (Vociferãri, strigãte,
vacarm.)
Vã rog, un minut pentru a încheia.
Domnul Petre Roman:
Domnule senator, vã rog, spuneþi fraza de încheiere.
Nu este o frazã, este un minut, domnule preºedinte. Vã rog sã
nu-mi „puneþi sula-n coaste”. Nu este corect!
Domnul Petre Roman:
Vã rog. Cu stilul acesta toþi ceilalþi parlamentari vor considera...
Vã rog sã aveþi înþelegerea...
Domnul Petre Roman:
Am toatã înþelegerea. Cu stilul acesta toþi parlamentarii vor
considera cã...
Trebuie sã fiu sub teroarea timpului chiar? Timpul mi-a fost
fragmentat ºi...
Domnul Petre Roman:
Domnule senator, eu constat cã nu vã þineþi promisiunea. Vã rog
sã încheiaþi! (Vociferãri, discuþii, mulþi parlamentari s-au ridicat în
picioare. Un domn parlamentar se duce spre tribunã.) Vã rog sã nu
124
interveniþi. Vã rog foarte mult! Domnule deputat, vã rog sã nu

interveniþi. Vã rog foarte mult! Domnule senator, vã rog sã încheiaþi.
Vã rog sã-mi mai daþi un minut. (Discuþii, vociferãri.)
Domnul Petre Roman:
Nu. Vã rog sã încheiaþi!
Nu. Nu se poate asta! Nu am consumat 8 minute. Vã rog sã
verificaþi timpul.
Domnul Petre Roman:
Vã rog sã încheiaþi.
Dacã-mi acordaþi un minut. îmi trebuie un minut. Nu se poate
aºa ceva! Am primit trei, cu încã trei, plus încã douã, fac opt minute.
Domnul Petre Roman:

Îmi pare rãu sã constat, domnule senator, cã aºa ceva încã nu
s-a petrecut în Parlamentul României.
Da’ nici aºa o teroare a timpului, domnule preºedinte, ºi aceasta
sub ameninþarea...
Domnul Petre Roman:
Eu am toatã înþelegerea... (Vociferãri, strigãte în salã.) Vã rog
poftiþi, încheiaþi!
...Sã-i înfrângi pe mineri cu armata este uºor. Dar datoria unui
guvern este sã-i liniºteascã pe acei oameni, sã le dea o certitudine,
cât de micã, a zilei de mâine, nu sã-i învingã militãreºte. Ar fi o
victorie „à la Pyrrhus. Chiar acolo unde minerii n-au dreptate, nu cu
mitraliera îi vom convinge. N-am auzit, în istorie, ca mitraliera sã fi
convins pe cineva. De ce sã exhibãm blindate, când mai sunt de
jucat atâtea cãrþi ale raþiunii? A discutat Radu Vasile cu minerii pânã
la epuizare? A discutat Preºedintele? Tancurile trebuie scoase numai
dacã s-au epuizat absolut toate soluþiile de dialog. Or, iarãºi, ca ºi
în ’90, ca ºi în ’91, autoritãþile au sãrit peste multe etape. Dacã dupã
runde lungi de negocieri cu Radu Vasile ºi, de ce nu?, ºi cu suprema
autoritate în stat, Preºedintele Constantinescu care, pentru a salva
ce se poate salva, ar putea sã meargã ºi el acolo: datoria sa e sã
facã pace în þarã, nu pãruialã... (Vociferãri, proteste vehemente în
partea Puterii.
125
Constantin CREÞAN
Domnul Ion Iliescu, senator în Parlamentul României:

Acolo dumneavoastrã sunteþi autorii dezordinilor ºi atacurilor
la adresa instituþiilor statutului. (Discuþii violente, fluierãturi, bãtãi
din picioare, bãtãi în pupitre.)
Dacã guvernele Ciorbea ºi Radu Vasile ar fi vãzut cã în spatele
minelor ºi întreprinderilor lichidate se aflã zeci de mii de familii ºi
dacã ar fi înþeles cã rostul guvernãrii este acela de a rãspunde
cerinþelor ºi necesitãþilor vitale ale oamenilor, dacã nu ar fi rezumat
ideea de reformã la lichidarea bazei productive a þãrii, la sãrãcie,
ºomaj, cãderea consumului ºi a puterii de cumpãrare a populaþiei,
nu am mai fi contabilizat astãzi rãniþi din rândul jandarmilor, minerilor,
al populaþiei civile. Cei care protesteazã astãzi, mineri ºi alte categorii
sociale, nu sunt neocomuniºti, nu au nostalgii dupã regimul
Ceauºescu, nu vor sã dea o loviturã de stat, cum susþin unii politicieni
ºi analiºti politici iresponsabili, ca ºi grupurile elitiste care s-au
autointitulat instanþe morale ºi folosesc posturi publice de televiziune
pentru a incita la rãzboi civil, ci aceste categorii protesteazã împotriva
faptului cã proiectul de viitor propus de acest Guvern îi exclude.
Atunci când preºedintele Camerei Deputaþilor, premierul, ministrul
industriei ºi comerþului ºi alþi demnitari declarã sus ºi tare cã România
nu are nevoie de cãrbunele din Valea Jiului, de combinele de la
„Semãnãtoarea”, de tractoarele ºi camioanele fãcute la Braºov, de
grâul din hambarele þãranilor români ºi de carnea produsã în
complexele zootehnice (Discuþii aprinse.), toate aceste categorii
sociale, legate de aceste sectoare, se simt excluse din societate.
Atâta vreme cât acest stat va fi doar un mecanism inuman de
colectare a cât mai multe impozite ºi de reprimare a nemulþumirilor
sociale, cu tancuri ºi bastoanele jandarmilor, ºi nu un mecanism de
organizare a coeziunii ºi de înlãturare a excluderii sociale, asemenea
acþiuni de revoltã popularã se vor repeta ºi amplifica, (Discuþii foarte
aprinse, ameninþãri.) Din aroganþã ºi neprofesionalism, guvernele
Ciorbea ºi Radu Vasile au compromis ideea de reformã în România.
(Vociferãri, larmã, vacarm.)
Domnul Petre Roman:
Stimaþi colegi,
Domnule senator, vã rog sã-mi permiteþi sã intervin.
Vã cer insistent, dar ferm, sã înþelegem cã dacã astãzi, avem
ceva de fãcut, este sã facem împreunã ºi, în consecinþã, indiferent
de mesajul care este transmis ºi care are, desigur, pertinenþa aceluia
care-l transmite, ºi care are, desigur, calitatea pentru aceia care
126
doresc sã-l asculte, trebuie sã fim conºtienþi de lucrul acesta. Vã

cer insistent, dar ferm, de la bun început, sã fim conºtienþi cã avem
de fãcut ceva împreunã ºi cã, printr-o legitimitate care va fi
destrãmatã dacã nu suntem împreunã, nu vom ajunge sã dãm o
soluþie care este aºteptatã de þarã.
Vã mulþumesc.
Poftiþi, domnule senator!
Domnul Ion Iliescu:
Cred cã e bine sã luãm aminte la pãrerile tuturor, chiar ºi cele
care nu ne convin, care sunt contrarii propriilor noastre opinii. E o
lecþie elementarã de democratism. (Discuþii aprinse.)
Fac apel la dumneavoastrã sã respectãm aceastã regulã în
Parlamentul României.
Doresc sã reamintesc ºi aici avertismentul dat de preºedintele
Bãncii Mondiale, domnul Wolferson, în vizita sa din 1997 la Bucureºti,
care spunea cã: „Rãspunderea pentru politica economicã a unei
þãri revine în exclusivitate Guvernului acelei þãri.” Nici o politicã
economicã nu poate avea succes dacã nu are acceptul populaþiei,
dacã nu are suportabilitate socialã ºi nu vine în întâmpinarea nevoilor
ei. Noi acum culegem roadele amare, tragice, ale credinþei actualilor
guvernanþi cã pentru succesul transformãrii structurale a economiei
ºi societãþii româneºti este suficientã afirmarea voinþei politice. Am
atras de nenumãrate ori atenþia asupra acestei erori fundamentale
de politicã economicã ºi socialã lipsitã de manevra de forþe ºi
mijloace de pe un aliniament pe altul sau de pe o comunicaþie pe
alta. Totodatã, în adâncime, au fost prevãzute rezerve, pentru a
putea veni în sprijinul subunitãþilor de pe direcþiile ameninþate.
Concomitent, conform planurilor existente, a început luarea de
mãsuri pentru interzicerea afluirii spre Capitalã. Pe de altã parte, vã
informez cã, în urma violentelor confruntãri cu protestatarii din Valea
Jiului, în ziua de 21 ianuarie, în rîndul efectivelor de poliþie s-au
înregistrat 134 de rãniþi, dintre care 9 se aflã în stare gravã. Numãrul
victimelor spitalizate este de 78. Avariile la mijloacele de transport -
11 autoturisme, un autocamion, 4 autobuze ºi o autosanitarã -
reprezintã o pagubã de circa 560 de milioane de lei. (Rumoare;
vociferãri în salã.)
Domnul Petre Roman:
Domnule ministru de stat, vã întrerup, deoarece s-a creat o
oarecare rumoare, pe care - trebuie sã recunosc - o înþeleg, legatã
de chestiunea decretului privind starea de urgenþã. Daþi-mi voie,
127
Constantin CREÞAN
mai întâi, sã fac o prezentare în legãturã cu acest subiect. Am

dezbãtut în ºedinþa Birourilor permanente reunite chestiunea legatã
de Ordonanþa de urgenþã privind instituirea stãrii de asediu sau de
urgenþã. în urma discuþiilor care au avut loc în Birourile permanente
reunite, prin consens s-a ajuns la urmãtoarea soluþie... Având în
vedere rumoarea care s-a declanºat, cred cã e momentul de a o
lãmuri acum. Birourile permanente ale celor douã Camere convoacã,
începând de mâine, o sesiune extraordinarã a celor douã Camere,
având ca ordine de zi dezbaterea ordonanþei de urgenþã ºi, în
continuare, dezbaterile pentru buget, în aºa fel încât în urmãtoarele
zile aceastã ordonanþã de urgenþã sã capete puterea de lege
conferitã de Parlament. În ce priveºte decretarea stãrii de urgenþã,
am primit o informare de la Preºedinþie, care spune cã: „în acest
moment, când se desfãºoarã negocierile directe dintre primul-
ministru Radu Vasile ºi reprezentanþii sindicatelor din Valea Jiului,
acest decret nu este dat”. (Vociferãri în salã.) Vã rog sã-mi daþi voie
sã continuu.
Cred cã, în acest fel, lucrãrile sunt lãmurite. Deci, decretul acesta
nu a fost dat, tocmai pentru cã negocierile sunt în curs ºi, sperãm,
cã ele vor conduce la o depãºire a impasului ºi la o rezolvare a
situaþiei. Aºadar, mãsurile la care s-a referit domnul ministru de stat
Babiuc sunt cele care privesc - nicidecum starea de urgenþã -, cum
aþi auzit, avansarea sau defluirea, sau cum se poate numi, a unui
marº cãtre Capitalã, acesta fiind de naturã sã intre în contradicþie
cu alte legi care permit stoparea acestei miºcãri. Nu e vorba de
decretarea stãrii de urgenþã. Aºa ceva nu s-a fãcut ºi nu se face, în
orice caz, câtã vreme existã în curs negocieri, ci este vorba de
mãsurile care privesc stoparea venirii într-o miºcare, care este,
desigur, îngrijorãtoare, cãtre Capitalã.
În urma dezbaterilor, iatã reacþia oficialã a Parlamentului

României:
HOTÃRÂRE
privind mãsurile politice ºi legislative pentru normalizarea
situaþiei conflictuale din Valea Jiului ºi celelalte zone
Parlamentul României, întrunit în ziua de 22 ianuarie 1999 în
sesiune extraordinarã, având în vedere informarea prezentatã de
Guvern asupra ansamblului problemelor economice, sociale ºi
politice care au generat actuala situaþie din Valea Jiului, în temeiul
128
art. 64 din Constituþie - adoptã prezenta hotãrâre:

Art. 1. - Parlamentul îºi exprimã ataºamentul ferm pentru
apãrarea instituþiilor statului de drept, a principiilor constituþionale, a
democraþiei nãscute din Revoluþia românã din Decembrie 1989.
Parlamentul cere Guvernului ca apãrarea instituþiilor statului de drept,
a principiilor constituþionale, a democraþiei în România sã se asigure
în baza legii, pe calea dialogului, cu respectarea strictã a drepturilor
ºi libertãþilor fundamentale ale cetãþenilor.
Art. 2. - Condamnã acþiunile violente ºi, în general, folosirea forþei
în desfãºurarea marºului minerilor din Valea Jiului ºi cere autoritãþilor
sã ia, pe viitor, toate mãsurile legale pentru a preveni astfel de acþiuni.
Art. 3. - Parlamentul salutã implicarea primului-ministru, Radu
Vasile, în soluþionarea conflictului de muncã ºi cere Guvernului
României sã prezinte pânã la data de 15 februarie 1999 conþinutul
negocierilor ºi soluþiile avute în vedere.
Art. 4. - Guvernul României va prezenta pânã la 15 martie
1999 un program complex de mãsuri economice ºi sociale
menite sã stopeze declinul economic al þãrii ºi deteriorarea
nivelului de trai al populaþiei.
Art. 5. - Guvernul va informa Parlamentul cu privire la nivelul ºi
modul de utilizare a fondurilor din surse interne ºi externe, destinate
susþinerii programelor prevãzute la art. 3.
Art. 6. - Parlamentul va dezbate cu prioritate proiectele de lege
elaborate de Guvern pentru susþinerea mãsurilor de relansare
economicã a þãrii.”
Hotãrârea a fost adoptatã cu un mare numãr de voturi, fiind totuºi
ºapte împotrivã ºi ºase abþineri.
Iatã ºi reacþia oficialã a sindicatelor miniere din Bazinul Olteniei:
UNIUNEA FEDERAÞIILOR SINDICALE MINIERE OLTENIA
COMUNICAT
Biroul Unional al U.F.S.M. OLTENIA întrunit în ºedinþa

extraordinara în data de 14.01.1999 analizând situaþia ivitã în urma
declaraþilor ministrului de interne, creºtin-democratul Gavril Dejeu,
ºi a ministrului social democrat al apãrãrii Victor Babiuc cu privire la
rezolvarea conflictului de munca din Valea Jiului a hotãrât
urmãtoarele :
129
Constantin CREÞAN
· Condamnã declaraþiile prin care se susþine folosirea forþei

pentru înãbuºirea protestului colegilor noºtri din Valea Jiului.
· Considerãm cã lupta dusã pentru apãrarea drepturilor
lor la existenþã este legalã, dreaptã ºi corectã.
· Avertizãm puterile statului cã folosirea forþei pentru
rezolvarea unor probleme sociale cu care se confruntã societatea
acestei þãri nu este o soluþie, iar prin aceasta se aduce o gravã
încãlcare a drepturilor ºi libertãþilor constituþionale, o încãlcare a
principiilor statului de drept.
· Minerii din Oltenia sunt hotãrâþi sa se alãture colegilor
din Valea Jiului cu toate mijloacele ºi formele disponibile în situaþia
în care în locul dialogului se va rãspunde cu forþa din partea puterii.
· Solicitãm retragerea de urgenþã a trupelor de represiune
cantonate în defileul Vãii Jiului, judeþele Gorj ºi Vâlcea.
BIROUL UNIONAL AL U.F.S.M. OLTENIA
130
9. Pax la lumina lumânării

Pax
Dupã înfrângerea forþelor de ordine la Costeºti în dupã-amiaza
zilei de 25.01 la conducerea Ministerului de Interne a fost numit
Constantin Dudu Ionescu.
În seara aceleiaºi zile la Bucureºti a avut loc întâlnirea cu liderii
partidelor parlamentare, unde s-a adoptat o declaraþie comunã
pentru apãrarea instituþiilor statului de drept ºi asigurarea ordinii
publice.
Tot în aceeaºi seara la solicitarea CSAT, guvernul a adoptat o
ordonanþã de urgenþã cu nr. 1 din 21-01-1999 pentru instituirea stãrii
de urgenþã ºi a stãrii de asediu. Tancurile ºi cãºtile albastre au fost
dislocate din zonã, iar ºedinþa din Parlament a fost consecinþa acestei
hotãrâri.
A se observa cã toate partidele politice, nu agreau aceste miºcãri
sociale ºi declaraþia comunã a tuturor partidelor dovedeºte cã toatã
clasa politicã a urât minerii cu excepþia unor politicieni, care gândeau
cu sufletul ºi erau corecþi.
Aºa cum vã informam, minerii erau epuizaþi datoritã luptelor date
ºi violenþei forþelor de ordine care nu au contenit sã-i atace de la
Petroºani ºi pânã la Râmnicu Vâlcea. Acestea erau dotate cu gaze
lacrimogene, gloanþe de cauciuc, bastoane, scuturi, câini lupi, ar-
mament de rãzboi; iar minerii foloseau pietre, bâte ºi, de multe ori,
capturi din dotãrile militarilor care îi atacaserã. Niciodatã domnilor
procurori acuzatori, nu veþi înþelege cum au luptat minerii ºi ce curaj
au când sunt atacaþi! Într-adevãr, dacã se arunca cãtre ei cu gaze
lacrimogene, mulþi dintre ei luau bateria ºi o aruncau în tabãra
militarilor sau dacã, în urma altercaþiilor, soldaþii se retrãgeau ºi lãsau
131
Constantin CREÞAN
scuturile ºi bastoanele, acestea erau folosite de cãtre mineri

împotriva soldaþilor. Oare forþele de ordine aveau voie sã atace
demonstranþii pe ºoselele din România? În statele civilizate forþele
de ordine forþele de ordine apãrã instituþiile statului. Noi minerii,
mãrºãluiam pe ºosele din România aºa cum au mãrºãluit fermierii
în Franþa ºi sindicatele de transporturi în Germania. Nu era menirea
forþelor de ordine sau a armatei sã atace minerii ºi populaþia care se
solidarizase cu minerii în data de 22-01-1999.
Miron Cozma a convocat principalii lideri ºi le-a cerut pãrerea
privitor la situaþia creatã. Au analizat situaþia minerilor, care erau
obosiþi, rãniþi, dar erau foarte dârzi. Amploarea miºcãrii ne speriase
ºi ne dãdeam seama, cã revendicãrile noastre puteau fi rezolvate.
În acele momente nu vedeam o soluþie de rezolvare a doleanþelor
tuturor cetãþenilor, care erau ºi ei nemulþumiþi de guvernare. Nu am
vrut sã ne transformãm în liderii întregii mase de oameni, ci ne
respectam mandatul dat de mineri. Cu toate cã Miron Cozma era
Eroul Naþional pentru toþi protestatarii, nici el nu dorea sã fie lider al
aºa zisei „rãscoale”, pentru cã avea un mandat faþã de mineri ºi el
lupta pentru revendicãrile lor. Dacã noi, liderii, am fi voit sã ne
asumãm aceastã responsabilitate de a conduce masele de români
revoltate, nu eram la Bucureºti, ci treceam de Bucureºti; noi nu
doream funcþii politice. Miron Cozma a refuzat posturi propuse de
P.D.S.R., de Emil Constantinescu, sau de Petre Roman. Aþi crezut
cã Miron Cozma este Ciorbea, un trãdãtor al sindicalismul sau ca
alþi lideri sindicali, care au ajuns în funcþii primite de la guvernare
(Mitrea Miron, Condescu Marin, Costin Savu etc.)?
În acea noapte, noi liderii am analizat situaþia ºi am hotãrât sã
ne ocupãm numai de problemele minerilor ºi disponibilizaþilor ºi, de
aceea, la Râmnicu Vâlcea, masa de mineri ºi disponibilizaþi, nu au
permis populaþiei sã facã parte din tabãra noastrã. În acest timp,
sute de mii de oameni din Râmnicu Vâlcea demonstrau pe strãzi.
Dacã minerii coalizau cu populaþia ºi Miron Cozma ar fi acceptat sã
conducã toþi demonstranþii, domnilor de la Guvernare, care ne-aþi
condamnat la ani grei de temniþã, atunci dumneavoastrã aþi fi fost în
locul nostru în spatele gratiilor!
Vã reamintim încã o datã, cã nu am fãcut altceva, decât sã ne
respectãm mandatul încredinþat de cãtre minerii pe care îi
reprezentam .
S-a luat hotãrârea ca liderii din fiecare zonã sã propunã comisia de
negociere pentru întâlnirea cu delegaþia Guvernamentalã la mãnãstirea
132
Cozia. Cei din Valea Jiului au stabilit o comisie condusã de cãtre Cazacu
Florin, iar cei din Oltenia au fãcut o comisie care era propusã de cãtre
Constantin Creþan pentru faptul cã liderii de la U.F.S.M.O trãdaserã ºi
nu mai erau reprezentativi. În urma discuþiilor cu liderii a fost propusã
urmãtoarea comisie: Constantin Creþan, Mihu Nicolae, Temelescu
Viorel, Ruºeþ Ion, Lãcãtuºu Nicolae pentru delegaþia din Oltenia.
În urma prezentãrii listei lui Miron Cozma, acesta mi-a propus sã
participe doar 3 lideri ºi am fost de acord. Hotãrârile se luau de
cãtre lideri, iar liderul incontestabil era Miron Cozma, care era cel
mai bun dintre noi ºi care urma sã fie ºeful delegaþiei la Cozia. În
acele momente, s-a pus problema ca cineva sã rãmânã cu minerii
ºi care sã-i coordoneze în lipsa lui Miron Cozma. Acesta m-a
mandatat pe mine sã port aceastã responsabilitate pe perioada cât
el lipseºte. Atunci am modificat lista de negocieri ºi am stabilit pentru
Oltenia pe Mitru Nicolae, Temelescu Viorel ºi Ruºeþ Ion. Sã nu
credeþi, stimaþi cititori, cã este uºor sã conduci o masã de oameni
din toate zonele, oameni care permanent erau tentaþi sã coalizeze
cu demonstranþii din Râmnicu Vâlcea. Delegaþia minerilor s-a
deplasat la Cozia ºi am discutat cu Miron Cozma înainte de a pleca
zicându-mi: „Costicã, sper sã reuºim sã încheiem pacea, dar trebuie
sã ne luãm mãsuri de precauþie dacã se întâmplã ceva cu noi,
doamne fereºte, tu sã faci ce hotãrãsc ortacii noºtri”. Dupã plecarea
la negocieri, fãrã ºtirea lui Miron, am trimis pe liderul Lãcãtuºu cu
alþi lideri sã facã cercetãri în zonã pentru ca delegaþia sã fie în
siguranþã ºi eventual sã nu fie arestaþi.
În perioada cât am stat la Râmnicu Vâlcea se foloseau diferite
metode de dezinformare în masã. Astfel, în informaþiile pe care le
primeam de la minerii care îmi raportau, se zvonea cã Miron Cozma
ºi ceilalþi colegi ai mei au fost arestaþi, alþii spuneau cã au fost
împuºcaþi, ºi fel de fel de alte variante. Acele ore pentru mineri au
fost foarte grele ºi mã rugam sã se încheie odatã pentru totdeauna
acest coºmar al lor ºi curmarea suferinþelor noastre.
În toatã aceastã perioadã mulþi mineri aveau nevoie de îngrijiri
medicale, alþii leºinau, iar populaþia din Râmnicu Vâlcea ne aduce
ceai, mâncare caldã, haine ºi erau alãturi de noi.
Noi, minerii am fost bine disciplinaþi ºi foarte ascultãtori, nu se
consumau bãuturi alcoolice, iar mulþi lideri se ocupau de
supravegherea acestui lucru.
Dupã multe ore de negocieri la Cozia, am primit asigurãri
telefonice cã totul este bine ºi cã decurge normal, încheindu-se
133
Constantin CREÞAN
„pacea de la Cozia”, care, mai târziu, s-a dovedit a fi o pãcãlealã cu

toate garanþiile Bisericii Ortodoxe. Am fost anunþat de Acordul de la
Cozia telefonic ºi am primit ordin sã-i informez pe mineri de conþinutul
lui ºi sã pregãtesc retragerea.
Vã voi prezenta Acordul de la Cozia, care a avut acelaºi conþinut
pentru toate delegaþiile minerilor, doar cã era diferitã comisia de
negociere a zonei miniere.
ACORD
Încheiat azi 22-01-1999 între Comisia guvernamentalã formatã

din primul ministru Radu-Vasile, ministrul finanþelor Traian Remeº
Decebal, secretar de stat Nicolae Stãiculescu ºi delegaþia U.F.S.M.
Oltenia formatã din Ruºeþ Ion, Mihu Nicolae ºi Temelescu Viorel. În
urma negocierilor purtate s-au convenit urmãtoarele:
1. GUVERNUL ROMÂNIEI NU VA INIÞIA DEMERSURI DE NICI
O NATURÃ ÎMPOTRIVA PARTICIPANÞILOR ªI A LIDERILOR DE
SINDICAT LA MANIFESTÃRILE REVENDICATIVE DIN PERIOADA
4-22 ianuarie 1999.
2. Cu privire la cererea sindicatelor privind reactualizarea
indicatorilor din B.V.C. capitolul venituri, comisia guvernamentalã
aprobã ca preþul tonei de cãrbune obþinut în urma negocierii între
CONEL ºi CNL OLTENIA sã fie calculat la cursul de zi al dolarului
conform legii.
3. Cu privire la plata la zi a restanþelor CONEL cãtre C.N.L.O
comisia guvernamentalã hotãrãºte ca Ministrul Industriei ºi
Comerþului ºi Ministrul Finanþelor împreunã cu cele douã companii
sã întocmeascã un program de eºalonare a datoriilor care sã fie
executat în cursul semestrului I 1999.
4. Cu privire la declararea zonelor miniere Rovinari-Motru-
Mãtãsari ca zone defavorizate, comisia guvernamentalã este de
acord ca în prima ºedinþã de guvern sã aprobe documentaþia
transmisã.
5. Comisia guvernamentalã îºi exprimã disponibilitatea la dialog
pentru rezolvarea problemelor ce vor apãrea.
Comisia Guvernamentalã
1. RADU VASILE
2. TRAIAN DECEBAL REMEª
3. NICOLAE STÃICULESCU
134
U.F.S.M.O
1. MIHU NICOLAE
2. RUªEÞ ION
3. TEMELESCU VIOREL
Mânãstirea Cozia, Vâlcea
Am comunicat minerilor cã s-a încheiat acordul de la Cozia,

explicându-le tot conþinutul Acordului; vedeam în ochii lor îngrijorare
ºi nemulþumire. Le-am explicat efectele acestui acord, dacã se va
respecta ºi nu erau mulþumiþi. Am dispus sã ne îmbarcãm ordonat
ºi sã ne retragem cãtre Horezu, sã ne întâlnim acolo cu Miron Cozma
ºi ceilalþi lideri. Am avut surpriza sã constat cã minerii mai în vârstã
au venit la mine ºi mi-au spus pe un ton tare: „Domnule Creþan,
unde este Miron Cozma, sã vinã aici! Nu vã lãsaþi pãcãliþi, este
nesigurã pacea…”. Am fost sensibilizat ºi nu ºtiam ce sã fac, eram
„tras de hainã” de acel om în vârstã ºi simþeam cã are dreptate. Mi
s-a strigat ameninþãtor în continuare: „Domnule lider, sã vinã Cozma,
nu vã lãsaþi pãcãliþi, o sã regretaþi toatã viaþa, nu-i cunoaºteþi, bunicul
meu a fost împuºcat la Lupeni în 1929”. Nu ºtiam ce sã fac, inima
mã îndemna sã-l ascult pe acel miner ºi cred, cã dacã mai erau
încã o sutã ca el nu aº mai fi ascultat de ordinul lui Cozma ºi acum
regret, cã nu trebuia sã ne retragem; acum când sunt în spatele
gratiilor îmi dau seama de cuvintele acelui miner.
Am dispus retragerea, dar populaþia din Râmnicu Vâlcea nu vroia
sã ne lase sã plecãm, mã simþeam ca un laº când ne retrãgeam.
Acei oameni aveau nevoie de un conducãtor ca eroul nostru Miron
Cozma ºi cred cã erau în stare de orice. Ni s-a strigat cã suntem
trãdãtori dacã ne întoarcem ºi au vrut sã ne ia prizonieri pe capii
minerilor care erau acolo. M-am retras discret ºi am plecat cu o altã
maºinã cãtre Horezu. Mã consider un laº, vã cer iertare, oameni ºi
clasã muncitoare din Râmnicu Vâlcea, iar colegul meu Romeo Beja
fiind un tip aºa cum spunem noi, minerii, cam fãtãlog, a fost luat de
muncitori ostatic.
Populaþia din Râmnicu Vâlcea a rezistat eroic în acea zi ºi a
doua zi, iar pe strãzile din oraº s-a deschis teroarea ºi prigoana cu
maºini militare ºi au avut loc lupte. S-au întocmit dosare penale
multora care au încercat sã conducã rezistenþa ºi care, în final, au
fost înfrânþi. Era o rãscoalã a nemulþumiþilor, dar nu aveau o
conducere sau un program ºi, de aceea, nu au rezistat. Ne simþim
culpabili de înfrângerea lor dar noi eram liderii minerilor. Poate cã
135
Constantin CREÞAN
peste câþiva ani când vom ieºi din închisoare vã vom da o ºansã
oameni buni sã-i înfrângem politic. Este nevoie de o clasã politicã
nouã ºi vã asigurãm cã vom încerca acest lucru, dacã va fi posibil,
ca reprezentantul clasei muncitoare, sã reprezinte cu adevãrat clasa
muncitoare, mandatat de dumneavoastrã prin vot democratic ºi în
baza constituþiei. Nu putem acum, încã. Parcã aud, ºi aici, dupã
gratii, strigãtele de protest din Râmnicu Vâlcea care continuau sã
lupte „Mineri, nu trãdaþi! Bucureºti, Bucureºti…, Revoluþie! Cozma,
Cozma nu uita cã toatã þara te vrea!”.
În cursul serii ºi al nopþii din 22.01.1999, minerii s-au întors la
domiciliile lor, iar forþele de ordine ºi armata cu toate armele din
dotare s-au rãzbunat pentru înfrângerile suferite, pe localnicii din
Râmnicu Vâlcea. Au fost reþinute ºi arestate zeci de persoane, unele
au fost amendate, iar la urmã li s-au întocmit dosare penale.
În data de 23.01.1999 rezistenþa a fost învinsã, iar cei de la
Bucureºti nu s-au mai folosit de armatã.
În data de 25.01.1999, în Valea Jiului, Miron Cozma a convocat
Consiliul de Coordonare al Ligii ºi au fost mulþumiþi de rezultatele
obþinute în urma revendicãrilor. Liderii au considerat cã este cea
mai mare reuºitã, faptul cã Guvernul a renunþat sã închidã cele douã
mine: Bãrbãteni ºi Livezeni.
La Târgu-Jiu s-a întrunit Biroul Unional al U.F.S.M Oltenia care
a hotãrât, la propunerea Federaþiei Motru, suspendarea din funcþie
a liderului trãdãtor Miron Condescu, dar nu a durat acest lucru decât
pânã în februarie, când Cozma a fost arestat. Biroul U.F.S.M.O mai
târziu a fost dizolvat de cãtre Condescu Marin, care a preluat funcþiile,
iar în luna martie la Federaþia Rovinari, Condescu Marin, Etegan
Gheorghe, Popescu Cristi au emis un comunicat, prin care era
suspendat Constantin Creþan, pentru cã a participat la evenimente
contra Federaþiei…
Consecinþele evenimentelor din ianuarie 1999
a) Câºtiguri sociale pentru populaþie:
Minerii au obþinut sprijinul populaþiei pentru cã au ºi susþinut
revendicãri pentru toatã þara. Fãrã a lua în calcul Protocolul de la
Cozia, care oricum nu s-a respectat, singurul lucru benefic pentru
mineri a fost creºterea salarialã obþinutã.
S-au obþinut urmãtoarele lucruri pentru populaþie:
- Dezvoltarea regionalã ºi localã;
- Utilizarea unui împrumut BIRD pentru dezvoltare socialã ;
- Declararea zonelor miniere ca zone defavorizate;
136
- Realizarea unor proiecte de infrastructurã ºi lucrãri publice al

cãror studii de fezabilitate vor fi finanþate prin Programul „PHARE”;
- Finalizarea programului pentru obþinerea de credite pentru
zonele miniere;
- Program de construire a unor centre de afaceri destinat reparãrii
clãdirilor ºi renovãrii spaþiilor pentru demarare de activitãþi
economice;
- Dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii susþinute cu fonduri
bugetare în valoare de 80 miliarde de lei cu sprijinul U.E în valoare
de 36 miliarde de euro;
- Angajamentul cã va deveni operaþionalã o linie de credit pe
termen mediu ºi lung pentru sectorul întreprinderilor mici ºi mijlocii
în valoare de 5,7 miliarde de euro la care se adaugã fonduri în
valoare de 4 milioane euro puse la dispoziþie de 3 bãnci româneºti;
- Promisiunea cã fondul de ºomaj se va acorda din credite de 6
miliarde lei în 1999 pentru crearea de locuri de muncã pentru ºomeri;
În legãturã cu Agricultura ºi Dezvoltarea Ruralã, s-au mai promis
urmãtoarele: continuarea procesului de utilizare a cupoanelor în
valoare de 2200 miliarde lei pentru anul 1999, organizarea de pieþe
de gros în jurul unor centre urbane, dezvoltarea parcului de utilaje
agricole, sprijinirea dezvoltãrii pieþei agricole ºi exportul de cereale,
normalizarea vieþii rurale, dezvoltarea socio-economicã a spaþiului
rural prin aplicarea proiectului pilot pentru zonele defavorizate,
continuarea programului pentru alimentarea cu apã, electricitate,
telefonie, infrastructurã, de transport ºi a drumurilor comunale,
crearea de noi locuri de muncã în sectoarele neagricole, program
de îmbunãtãþiri funciare pentru 1999 cu un fond bugetar alocat de
525 miliarde lei, utilizarea programului ASAL tranºa a II-a în valoare
de 150 milioane dolari pentru dezvoltarea ruralã, reabilitarea
sistemului de irigaþii, stimularea exportului de produse româneºti.
S-a mai propus ºi un alt program, care priveºte dezvoltarea
infrastructurilor, continuarea programului de reabilitare a drumurilor
naþionale, precum ºi programul de autostrãzi prin concesiune,
refacerea coridorului de cãi ferate, aplicarea programului de
reabilitare a sistemului ºi de alimentare cu apã a unor oraºe în
valoare de 110 milioane dolari, elaborarea ºi dezvoltarea unor planuri
urbanistice generale pentru 82 municipii ºi oraºe, elaborarea
programului pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu cãldurã
în cinci oraºe în primã fazã ºi apoi în paisprezece oraºe, derularea
unui program pentru construirea de locuinþe inclusiv locuinþe sociale
137
Constantin CREÞAN
ºi de necesitate, program pentru zonele fãrã apã în valoare de 130

de miliarde de lei, se vor obþine fonduri de la Banca Mondialã pentru
crearea de locuri de muncã cu caracter temporar în zonele miniere
ºi pentru crearea de centre de consultanþã, se vor lua mãsuri pentru
ocuparea forþei de muncã disponibilizate din judeþele Hunedoara,
Gorj, Vâlcea, Mehedinþi, prin crearea a 1500 de locuri de muncã, se
va face reconversia forþei de muncã pentru cel puþin 800 de
persoane, consultanþã ºi asistenþã pentru cel puþin 700 de persoane
în meserii cerute pe piaþa muncii, cursuri de calificare–recalificare
pentru 2000 persoane, încadrarea în muncã în 1999 a cel puþin
1200 de absolvenþi din învãþãmântul superior cu sume de la buget
de la 120 milioane lei.
Minerii au obþinut ºi ei satisfacerea unor revendicãri, dintre care
amintim:
Pentru zona Deva-Brad se vor asigura cel puþin 900 de locuri de
muncã, pentru zona Bãlan circa 252 locuri de muncã, pentru Borºa,
Viºeu, Maramureº circa 1800 de locuri de muncã.
Toate aceste promisiuni cu care venea Guvernul României, în
afara acordului de la Cozia, au fost îndeplinite doar pentru interesele
oligarhiei politice, care dupã arestarea noastrã ºi-au deschis propriile
lor afaceri folosind fonduri europene în interesul lor ºi al firmelor
acestora. Au falimentat bãnci ºi întreprinderi; s-au folosit de aceste
programe în interesul clasei politice prin sacrificiul luptei pânã la
sacrificiul minerilor. Mã întreb, oare îi va trage cineva la rãspundere
vreodatã?
b) Mãsuri represive luate de autoritãþi:
În urma declarãrii stãrii de urgenþã subunitãþile disponibile ale
Ministerului de Interne împreunã cu unitãþile Ministerului Apãrãrii
au pregãtit ºi au blocat principalele artere, care conduc cãtre
Râmnicu Vâlcea ºi Bucureºti. Misiunea acestor unitãþi consta în
oprirea demonstranþilor pe unele direcþii, iar pe altele întârzierea
deplasãrii pentru a permite manevrele de forþe ºi mijloace de pe un
aliniament pe altul. Totodatã au fost prevãzute rezerve pentru a
putea reveni în sprijinul subunitãþilor. Conform planului s-a interzis
circulaþia cãtre capitalã pe cãile ferate ºi pe ºosele.
În data de 21.01.1999 s-au înregistrat 134 de rãniþi militari ºi 300
de mineri, dintre care 9 poliþiºti ºi 38 de mineri în stare gravã. Numãrul
victimelor spitalizate apar doar la poliþiºti 78, iar minerii nu erau
înregistraþi sau primeau îngrijiri ºi plecau din spital pe propria
rãspundere. Ministerul de Interne ºi Ministerul Apãrãrii declarau cã
138
au pagube mari în tehnica de luptã, autovehicule ºi arme din dotare

(mãºti, scuturi, cãºti, bastoane), dispariþia unor mitraliere (de calibru
7,62 mm), pistoale ºi lansatoare de grenade.
Spitalele din oraºele Horezu, Vâlcea, Argeº, Spitalul Militar
Bucureºti, Piteºti, Sibiu, Târgu-Jiu –Petroºani erau pline de rãniþi
din rândul minerilor ºi militarilor. Puterea de la Bucureºti a început
cercetãrile folosindu-se de plângerile date la comandã, de cãtre
cadrele militare ºi a întocmit dosare ale tuturor unitãþilor militare din
Deva, Tg. Mureº, Timiºoara, Bucureºti, Orãºtie, Arad, Drãgãºani,
Râmnicu Vâlcea, Teleorman, Buzãu, Prahova, Dâmboviþa, care
reclamau minerii.
C.N.H s-a constituit în parte civilã cu 25 de miliarde de lei, S.N.
C.F.R s-a constituit parte civilã cu toate cã traficul nu a fost oprit de
mineri, ci de ordinul ministrului Bãsescu. S-au adunat probe:
declaraþii ale martorilor din M.I., M.Ap.N., acte medicale ale soldaþilor
ºi ofiþerilor (dar nu ºi ale minerilor), rapoarte ale cadrelor militare,
acte de cercetare administrativã ale M.I., declaraþii ale generalilor ºi
ofiþerilor, înregistrãri video ºi înregistrarea conform articolului din 91
din 1 ºi 94/4 C.P.P., sesizãri ºi rapoarte SRI, documente CSAT,
documente ridicate la percheziþii dupã arestarea lui Miron Cozma,
Romeo Beja ºi Dorin Loiº, documente C.N.H. ºi C.N.L.O., declaraþii
ale martorilor ºi liderilor sindicali. În afara acestora, guvernul a trecut
la mãsuri extreme. Vezi Hotãrârea Parlamentului României în data
de 22 ianuarie 1999, prezentatã mai sus.
139
Constantin CREÞAN
10. Luminile P
Luminile arisului
Parisului
La 6 februarie 1999, a avut loc, la sediul Bursei de Mãrfuri din
Craiova, o reuniune sindicalã zonalã, având ca temã principalã:
„Sindicatele împotriva represiuni!’, la iniþiativa A.E.M. ºi în
organizarea Cartelului Sindical „SYGMA”.
Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor este una dintre
puþinele organizaþii din România care luptã în mod consecvent pentru
apãrarea independenþei sindicatelor. În mai multe rânduri, A.E.M. a
încercat sã aducã laolaltã, în sprijinul acestui principiu, cât mai mulþi
membri, militanþi ºi lideri de sindicat, într-un cadru comun ºi flexibil
de discuþie ºi acþiune. Iniþiativa prezentatã mai jos, aºa cum a fost
ea redatã în Tribuna Socialã, este un exemplu.
Un precedent periculos
Discuþiile s-au centrat pe actele de represiune asupra miºcãrii
sindicale, fãcându-se ºi multe referiri la incapacitatea actualilor
guvernanþi de a conduce þara, care înþeleg sã apere democraþia
privându-ne de anumite drepturi, încãlcând legile þãrii ºi uitând cã
„se aflã acolo pentru a sluji poporul, nu pentru a impune decizii cu
forþa”, cum afirma Marian Tudor. Liderul Asociaþiei pentru
Emanciparea Muncitorilor a fost ºi cel ce a prezidat dezbaterile.
Dupã ce i-a prezentat pe cei invitaþi la prezidiu, Marian Tudor i-a dat
cuvântul lui Florin Orban, preºedinte al Sindicatului „Radio România
Internaþional”, care a prezentat raportul introductiv.
În esenþã, acest raport a subliniat faptul cã reprimarea acþiunilor
din ianuarie ale minerilor, chiar dacã ea n-a avut succes, este un
semnal pentru întreaga miºcare sindicalã din România. Precedentul
140
creat prin blocarea abuzivã a drumurilor ºi cãilor ferate de cãtre

Putere, prin interzicerea dreptului la a manifesta ºi prin trimiterea
de mii de poliþiºti ºi jandarmi împotriva protestatarilor aratã cã
guvernul este hotãrât sã reprime orice încercare de rezistenþã faþã
de politica sa, ce îi este dictatã de FMI ºi de Uniunea Europeanã.
Iatã câteva extrase din intervenþiile ce au urmat.
Se cautã desfiinþarea miºcãrii sindicale

Marian Miclici – preºedintele Cartelului Sindical „SYGMA”, afirma,
printre altele, cã întreaga presã este aservitã Puterii, pentru anularea
unor datorii pe care le aveau patronii din mass-media. De asemenea,
a relevat faptul cã, prin modificãri ale legislaþiei, se cautã desfiinþarea
miºcãrii sindicale, singura care se mai opune actualei privatizãri
prin intermediul cãreia s-a furat cât se poate. Marian Miclici a mai
spus cã tot greul reformei cade pe spinarea populaþiei salariate,
prin taxe ºi impozite pentru susþinerea veniturilor bugetare, inclusiv
pentru acoperirea „gãurilor negre” de la bãnci.
Liderul Cartelului „SYGMA” a mai adãugat cã „În rândul membrilor
de sindicat existã acest spectru al ºomajului care împiedicã orice
urmã de protest. Toatã lumea, când vine vorba de o acþiune, spune
cã-i e teamã. De aceea, e important sã regândim acþiunea
sindicatelor”.
Se impune unitatea!
Prim-vicepreºedintele Federaþiei Sindicatelor Jilþ, Dudãu
Gheorghe, spunea: „Deºi s-a încercat marginalizarea clasei
minerilor, minerii au dat dovadã de civilizaþie ºi nu pot fi catalogaþi
ca rebeli. Marin Condescu s-a folosit de mijloace nepotrivite, josnice,
neortodoxe pentru a-i denigra pe mineri. A-þi dori un loc de muncã
ºi un trai decent nu sunt nostalgii. Drepturile constituþionale trebuie
respectate ºi de aceea minerii au cerut sã se intenteze proces
miniºtrilor: Berceanu, Bãsescu, Dejeu ºi Babiuc, care nu le-au
respectat. (...) Este necesarã o colaborare ºi o unitate la nivel naþional
între sindicate pentru a putea face faþã ofensivei lansate împotriva
sindicatelor ºi a liderilor lor, ofensivã susþinutã inclusiv de cãtre unii
lideri care nu ne fac cinste ºi care au cerut ca liderii sindicali care au
participat la acþiunile de protest din ianuarie sã fie pontaþi nemotivaþi
ºi demiºi din funcþii, transmiþând comunicate împotriva miºcãrii
revendicative.”
141
Constantin CREÞAN
Când nu mai existã sindicate independente, nu mai existã

democraþie
Lucien Gauthier, reprezentant al Acordului Internaþional al
Muncitorilor, dupã ce a ascultat afirmaþiile liderilor sindicali ºi-a
explicat motiv ele prezenþei la aceastã reuniune: „N-am venit la
reuniunea dumneavoastrã sã dau sfaturi. Mã voi referi doar la ceea
ce este democraþia. Democraþie nu înseamnã consens. În orice þarã
existã opoziþie, însã aceste opoziþii trebuie sã poatã sã se exprime.
Când va fi unanimitate, nu va mai fi democraþie. Sindicatele trebuie
sã fie independente. Atunci când nu mai existã sindicate
independente, nu mai este democraþie. S-a vãzut unde duc
sindicatele manipulate. În toate þãrile, miºcarea sindicalã trebuie sã
câºtige mai mult, chiar dacã nu va câºtiga tot ce ºi-a propus,
ajungându-se în cele din urmã la un compromis. (...)
La scarã mondialã, planurile FMI-ului ridicã multe probleme.
Populaþia suferã, popoarele nu mai au dreptul sã decidã asupra
propriei soarte. Sindicatele sunt atacate, existenþa lor este repusã
în discuþie. În Franþa, de pildã, sunt alte forme, mai uºoare, de
presiune antisindicalã. De exemplu, nu mai au loc negocieri, ci
guvernul dã legi. Statul eliminã deci negocierile directe dintre patroni
ºi sindicate. Sindicatele devin astfel o curea de transmisie a Puterii.
În ceea ce priveºte acþiunile pe plan internaþional împotriva
represiunii, Acordul Internaþional al Muncitorilor a susþinut docherii
din Liverpool care, pentru cã au refuzat sã treacã cu forþa de un
pichet de grevã, au fost concediaþi. O altã acþiune este sprijinirea
sindicaliºtilor din Mexic, care au fost concediaþi la o fabricã, sucursalã
a lui Hyundai, numai pentru faptul cã erau membri de sindicat De
asemenea, în Brazilia, dupã uciderea a doi militanþi þãrani de cãtre
bandele marilor latifundiari, s-a protestat împotriva atitudinii
autoritãþilor, care au prezentat faptul ca o reglare de conturi localã.
în urma protestelor naþionale ºi internaþionale, autoritãþile au mutat
ancheta la nivel federal.
Cãi de acþiune internaþionalã

Lucien Gauthier a mai prezentat ºi Conferinþa Mondialã deschisã
ce va avea loc la San Francisco în anul 2000, precum ºi motivaþiile
ºi temele acesteia.
Silviu ªomîcu, reprezentant în România al Comitetului
Internaþional Contra Represiunii (CICR) a afirmat, printre altele, cã:
„se încalcã legislaþia românã ºi internaþionalã ºi drepturile omului
142
ºi de aceea sunt necesare acþiuni de solidaritate în acest sens”.

Silviu ªomîcu a mai spus cã va informa CICR despre cele ce se
petrec în România, propunându-i o campanie de monitorizare a
acþiunilor din România, un schimb de informaþii ºi acþiuni de
solidaritate.
Cu vorba bunã nu se mai poate

Victor Bãdârcã, preºedinte Executiv al Confederaþiei Sindicatelor
Miniere din România a prezentat un istoric al negocierilor ºi al
conflictului dintre Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului ºi Guvern,
ajungându-se în final, datoritã neimplicãrii la timp a premierului, la
soluþia disperatã a acþiunii în forþã, deoarece „cu vorba bunã, în
România nu se mai poate.”.
Liderul CSMR a conchis fãcând un apel la „unitatea de jos în
sus a miºcãrii sindicale”.
Victor Peþa, preºedintele filialei Dolj a Blocului Naþional Sindical,
a relevat lipsa coordonãrii miºcãrii sindicale, ceea ce permite ºi
represiunea împotriva ei ºi a reprezentanþilor ei. De aceea, se aratã
sceptic privitor la viitor, afirmând cã deºi vor exista acþiuni, acestea
vor fi în van.
O þarã de cobai ai FMI

Constantin Creþan - vicepreºedintele Federaþiei Sindicatelor
Miniere Rovinari a deplâns faptul cã nu a existat o solidaritate a
confederaþiilor sindicale, ba mai mult acestea ºi-au anulat conflictele
pentru a nu se suprapune cu miºcarea minerilor. De asemenea a
declarat cã „în Compania Naþionalã a Lignitului este o cloacã ce e
aservitã politicului. Unitãþile sunt falimentate intenþionat ºi trecute
pe lista de vânzare, având loc ºi multe fraude”.
În continuare, Constantin Creþan a criticat condiþiile vitrege de
muncã ºi viaþã din Valea Jiului ºi a mai afirmat cã „nu Guvernul
actual conduce România, ci ea este condusã de FMI ºi Banca
Mondialã. Noi nu suntem altceva decât o þarã de cobai în faþa FMI-
ului ºi a Bãncii Mondiale”.
Marian Miclici a revenit în discuþie, precizând cã la noi se aplicã
o reformã proastã ºi cã sindicaliºtii nu sunt conºtienþi încã de nevoia
de a acþiona unitar, propunând ca negocierile colective anuale sã
se facã în acelaºi timp pe toatã þara.
Opinia sociologului Miron Roman, de la Universitatea din Craiova,
este aceea cã presa s-a strãduit sã manipuleze opinia publicã. S-
143
Constantin CREÞAN
au incitat categorii sociale, unele împotriva altora. S-au creat imagini

false despre protestatari. „Pe un post de televiziune, Babiuc i-a numit
pe greviºti insurgenþi. Apoi, li s-a aplicat eticheta de rebeli, alþii iau
numit sãlbatici ºi, astfel, imaginea negativã s-a format”, a mai spus
Miron Roman. El a adãugat cã puterea s-a speriat abia atunci când
populaþia s-a solidarizat cu minerii, mai ales cã aceºtia au poposit
în localitãþi unde rata ºomajului era între 25 ºi 40 la sutã.
Concluzie
În urma discuþiilor, participanþii au adoptat o declaraþie apel,
prezentatã de Marian Miclici, care conþine esenþa discuþiilor ºi prin
care se propune înfiinþarea unui comitet în vederea organizãrii unei
Conferinþe la nivel naþional „Sindicatele împotriva represiunii”.
S-a hotãrât ca secretariatul care sã se ocupe de constituirea
acestui comitet sã fie format din: Bãdârcã Victor, Creþan Constantin,
Miclici Marian, Orban Florin, Peþa Victor, ªomîcu Silviu, Tudor
Marian ºi Zãnoagã Daniel.
În continuarea acestei iniþiative a fost dat publicitãþii textul unui
apel pentru organizarea unei conferinþe naþionale pentru apãrarea
sindicatelor. În paginile ce urmeazã vã prezentãm textul acestuia:
APEL
Deoarece refuzãm reprimarea miºcãrii muncitoreºti ºi integrarea
organizaþiilor noastre politicilor de distrugere ºi austeritate, vã
chemãm sã pregãtim Conferinþa Naþionalã – pentru apãrarea
independenþei sindicale ºi a libertãþilor democratice: „Sindicatele
împotriva represiunii.”
În ultima perioadã contestarea garanþiilor colective (ale
salariaþilor, pensionarilor etc) se desfãºoarã într-un ritm alert.
În fiecare zi noi concedieri, noi privatizãri, închideri ºi lichidãri de
întreprinderi, ne sunt anunþate ca succese ale politicienilor români.
Pe zi ce trece serviciile publice se îndreaptã spre dispariþie ºi ne
trezim cu din ce în ce mai puþine drepturi (la sãnãtate, la locuinþã, la
învãþare, la muncã), protecþia socialã devine mai ineficientã ca
oricând, iar egalitatea în ºanse ale cetãþenilor este aproape
eradicatã, România face mari paºi înapoi pe calea dezvoltãrii, a
civilizaþiei de o manierã fãrã precedent.
Pe zi ce trece rezistenþa la oprimare ºi austeritate generalizatã
creºte, oligarhia politicã rãspunzându-i acesteia prin forþã ºi
reprimare. În 1907, Caragiale spunea despre regimul politic de
atunci: „... aceastã oligarhie legifereazã, administreazã, calcã astãzi
144
legile pe care le-a fãcut ieri, preface mâine legile fãcute azi, ca
pO.I.M.âine sã le calce ºi pe acelea, fãrã spirit de continuitate ºi
fãrã sistemã decât numai împãcarea momentanã a exclusivelor ei
interese, pentru perpetuarea sacrei organizaþii numite aci
democratice. „Ce poate fi mai actual?
Confruntându-ne cu atacurile din ce în ce mai puternice asupra
organizaþiilor noastre, realizând cã nu existã nici o forþã politicã care
sã ne reprezinte în mod real ºi eficient interesele muncitorilor vedem
ca singurã cale constituirea unei largi opoziþii sociale a salariaþilor ºi
organizaþiilor lor pe baze independente ºi în deplinã democraþie,
fãrã a încerca sã ne substituim diferitelor organizaþii naþionale ale
muncitorilor ºi fãrã a intra în concurenþã cu ele.
Chemãm la realizarea unui punct de întâlnire al tuturor militanþilor
ºi organizaþiilor, care se zbat pentru apãrarea intereselor muncitorilor,
pentru apãrarea libertãþilor democratice, a unui spaþiu, care sã
permitã o discuþie deschisã a diferitelor puncte de vedere asupra
numeroaselor probleme care se ridicã în faþa claselor muncitoare ºi
a naþiunii.
În acest sens, a avut loc la Craiova, la 6 februarie 1999, o reuniune
zonalã cu tema „Sindicatele împotriva represiunii”, la care au
participat responsabilii sindicali ºi militanþi pentru drepturile sociale
din Dolj, Gorj, ºi Valea Jiului. Reuniunea a fost iniþiatã de Asociaþia
pentru Emanciparea Muncitorilor ºi s-a desfãºurat în organizarea
Cartelului Sindical SYGMA, cartel format din sindicate doljene afiliate
la diferitele confederaþii naþionale sindicale.
Considerându-se necesarã ºi beneficã acþiunea în aceastã
direcþie, participanþii au adoptat urmãtoarea Declaraþie:
„Participanþii la conferinþa „Sindicatele împotriva represiunii”
reuniþi la Craiova în data de 06.02, a.c. au constatat cã:
1. Actualele mãsuri adoptate de guvernanþi la recomandarea
F.M.I. ºi a altor organisme internaþionale falimenteazã economia
naþionalã ºi ameninþã existenþa biologicã a poporului român;
2. Pentru a impune acest program de reformã ºi mãsurile de
privatizare-lichidare, autoritãþile guvernamentale au lansat un program
concentrat pe reprimarea acþiunilor de protest cetãþeneºti ºi sindicale;
3. S-a desfãºurat o amplã campanie de manipulare a opiniei
publice pentru crearea unei imagini defavorabile miºcãrii sindicale;
4. Acþiunile autoritãþilor, în special cele întreprinse la începutul
anului 1999 – abuzând de putere – încalcã drepturile prevãzute de
Constituþie prin: art. 25, art. 29, art. 30, art. 37, art. 38 ºi art. 40.
145
Constantin CREÞAN
În aceste condiþii, participanþii considerã cã programul actualei

reforme de privatizare-lichidare, impus de organismele internaþionale
Guvernului României, reprezintã un pericol pentru libertãþile
sindicale, pentru democraþie. De asemenea, considerã cã sunt
necesare acþiuni, în plan naþional ºi internaþional, pentru apãrarea
libertãþilor cetãþeneºti ºi sindicale prin:
1. Informarea corectã a opiniei publice, naþionale ºi
internaþionale, asupra realitãþilor economice ºi sociale din România;
2. Sprijinirea persoanelor ºi organizaþiilor ameninþate de
autoritãþi, pentru cã ºi-au exercitat drepturile ºi libertãþile
constituþionale;
3. Contracararea intenþiilor guvernanþilor de modificare a
legislaþiei în defavoarea salariaþilor;
4. Constituirea unui comitet, care sã pregãteascã urmãtoarea
sesiune a conferinþei „Sindicatele împotriva represiunii”.”
Toþi cei care doresc sã reziste îºi au locul în cadrul Comitetului
naþional „Sindicatele împotriva represiunii”, pentru apãrarea
independenþei sindicale ºi a libertãþilor democratice.
Toþi cei care doresc sã lupte pentru apãrarea ºi îmbunãtãþirea
drepturilor lor trebuie sã-ºi fixeze ca obiectiv combaterea planului
de acþiune naþional, impus de instituþiile internaþionale care se
concretizeazã prin sãrãcie ºi o dereglementare fãrã precedent.
Indiferent de apartenenþa politicã sau de afilierea sindicalã – în
respectul independenþei, prerogativelor sindicale ºi al tradiþiilor –
fiecare îºi are locul în cadrul miºcãrii de rezistenþã socialã.
Conferinþa naþionalã „Sindicatele împotriva represiunii” va
permite, prin informare, liberã dezbatere ºi rezistenþã comunã,
crearea condiþiilor, ca muncitorii sã decidã propriul viitor, întãrind
garanþiile colective.
Refuzând integrarea în ansamblul soluþiilor guvernamentale, vom
avea perspectiva durabilã ca toþi muncitorii sã se poatã lupta liber
în funcþie de nevoile ºi revendicãrile lor.
Nu este timp de pierdut, în ceea ce priveºte amplificarea
discuþiilor, peste tot unde oamenii pot sã se întâlneascã, sã dezbatã
ºi sã decidã asupra a ceea ce au de fãcut.
Sã pregãtim împreunã Conferinþa Naþionalã pentru apãrarea
independenþei sindicale ºi a libertãþilor democratice
„Sindicatele împotriva represiunii”!
Primii semnatari ai Declaraþiei-apel pentru organizarea
Conferinþei Naþionale „Sindicatele împotriva represiunii”:
146
Argintaru Ovidiu – consultant financiar ºi juridic la Asociaþia

Foºtilor Salariaþi Disponibilizaþi Oltenia (AFSDO); Bãdârcã Victor –
preºedinte executiv Confederaþia Sindicatelor Miniere din România
(CSMR); Cancea Ion – preºedintele Sindicatului Termoficare
Craiova; Creþan Constantin – vicepreºedinte Federaþia Sindicatelor
Miniere Rovinari; Cruceru Cristian – membru Asociaþia pentru
Emanciparea Muncitorilor (A.E.M.); Dudãu Gheorghe –
primvicepreºedinte Federaþia Sindicatelor Miniere Jilþ; Duºe
Gheorghe – lider sindical Rovinari; Gheorghe Dan – vicepreºedinte
Federaþia Sindicalã CRAIMODEX, preºedinte Sindicatul liber nr. 2
„Independenþa” din SC TEXIND SA Craiova; Ilea Aurel – preºedinte
executiv al AFSDO; Ionescu Liviu Mihai – casier club A.E.M. Craiova;
Manolea Maria – jurnalist Curierul minier, membru A.E.M. Târgu-
Jiu; Miclici Marian – preºedinte Cartel Sindical SYGMA, preºedinte
Sindicatul Liber RODAE; Niþã Costinel – secretar organizatoric ºi
cu probleme sociale Cartel Sindical SYGMA, lider sindical MAT
Craiova; Onu Geta – vicepreºedinte CSMR; Orban Florin –
preºedinte al sindicatului „Radio România Internaþional”; Peþa Vic-
tor – preºedinte Filiala Dolj a Blocului Naþional Sindical,
vicepreºedinte Sindicatul Liber Avioane SA Craiova; Postolache
Costel – preºedinte executiv Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului;
Rãduþ-Seliºte Marcel – membru A.E.M., preºedinte Asociaþia de
Tineret CELEST; Rotaru Ilie – membru A.E.M., consilier municipal
Craiova; Stoenescu Costin – secretar Cartel sindical SYGMA,
vicelider Sindicat ROMTELECOM Craiova; ªomîcu Simion Silviu –
reprezentant în România al Comitetului Internaþional Contra
Represiunii (CICR); Tricã Robert – reprezentant Miºcarea Tinerilor
Revoluþionari (MTR); Tudor Marian – preºedinte A.E.M.; Tudor
Violeta – membru A.E.M., redactor Tribuna Socialã; Ungureanu Dan
– preºedinte Sindicatul Metal-Lemn Craiova; Vasile Paul –
reprezentant MTR; Vieru Laurenþiu – vicepreºedinte Sindicatul Liber
nr. 2 „Independenþa”; Zãnoagã Daniel – vicepreºedinte A.E.M.;
Zuican Alina – secretar tehnic Cartel Sindical SYGMA.
Din pãcate, mai devreme sau mai târziu, unii dintre semnatarii
de mai sus au devenit trãdãtori sau au abandonat lupta dreaptã de
apãrare a clasei muncitoare.
Pentru cã am amintit de Daniel Zãnoagã (primul preºedinte al
A.E.M.), acest înflãcãrat militant pentru drepturile muncitorilor, vreau
sã public în continuare unul din textele sale inedite (care nu a mai
apucat sã fie publicat din cauza evenimentelor ce au urmat). Textul
147
Constantin CREÞAN
a fost scris în intervalul dintre ultimele douã „mineriade” ºi a

beneficiat ºi de aportul altor militanþi A.E.M..
Violenþã ºi drepturi – scurt comentariu
Actualul guvern a fost la un pas de a intra în istorie printr-un
masacru. În noua erã, justiþia este înlocuitã cu principiul represaliilor,
escaladarea violenþei neputând fi opritã decât prin impunerea forþei
celui mai tare, dar asta nu va reprezenta decât îngheþarea stãrii
conflictuale ºi nu eradicarea cauzelor lor sociale.
Violenþa celor de jos a celor asupriþi, exploataþi, excluºi,
marginalizaþi, terorismul acestora este un rãspuns la violenþa celor
de sus, violenþa „legitimã” a statelor. Violenþa naºte violenþã ºi nu
rezolvã cauzele sociale ale violenþei. O laturã importantã a
soluþionãrii cauzelor sociale ale violenþei constã în asigurarea
predominanþei drepturilor omului asupra drepturilor statului ºi
instituþiilor, preeminenþei dreptului asupra acþiunii politice.
Deºi ºtim cã, în esenþã, statul este un instrument de represiune,
ne aºteptam de la un „stat social” (aºa cum este definit statul român
în primul articol al Constituþiei, alin. 3), la o altã manierã de tratare a
problemelor sociale. S-ar putea invoca faptul cã greva minerilor a
fost un conflict economic, nu unul social. Însã, pe de o parte, orice
economie se desfãºoarã în societate, deci un conflict economic este
implicit unul social, iar, pe de altã parte, dupã ce greva a fost
declaratã ilegalã (nu mã pronunþ asupra acestui fapt), conflictul a
devenit exclusiv social.
Conflictul social nu este reglementat juridic ºi, deci, el nu poate fi
socotit ca ilegal. Pãrþile aflate în conflict nu pot fi subiecþi de drept
decât la nivelul capacitãþii juridice a fiecãruia, grupul de protestatari
neputând fi judecaþi decât ca persoane fizice. În asemenea cazuri
nu existã nici drepturi colective, nici obligaþii (culpe) colective. De
aceea, mãsurile de interdicþie colectivã pentru circulaþia grupului de
mineri este vãdit ilegalã. Minerilor (ca grup social) nu li se poate
aduce nici o acuzaþie pentru ceea ce s-a întâmplat în 1990 ºi 1991,
evenimente petrecute, oricum, în perioada în care nu aveam
Constituþie, deci anteconstituþionale (nu anticonstituþionale). Dacã
existã persoane vinovate pentru aceste evenimente, ele trebuiau
identificate, judecate ºi, eventual, pedepsite, dupã expirarea
pedepsei reintrând în drepturi. Dar în situaþia, în care nimic nu a
fost judecat ºi pedepsit, nu avem dreptul sã învinuim pe nimeni, cu
atât mai mult cu cât aceastã anatemã atârnã la infinit, când, de fapt,
ar trebui sã primeze prezumþia de nevinovãþie.
148
Ca urmare, toate mãsurile aplicate nu au avut nici un obiect, nu

au avut nici o bazã legalã ºi s-au încãlcat alte legi în vigoare, inclusiv
Constituþia, în ceea ce priveºte libertatea de circulaþie, de exprimare,
de întrunire.
Tratarea cu infatuare ºi iresponsabilitate a acestei manifestãri –
în primã fazã – ºi cu agresivitate, intimidare ºi diversiune (inclusiv
internaþionalã) – în faza a doua –, dovedeºte cã actuala Putere
este ruptã total de populaþie sau cã urmãreºte interese strãine
acesteia. O operaþie în urma cãreia pacientul a murit, nu poate fi
consideratã ca reuºitã. Tot la fel ºi pe tãrâm economico-social, o
reformã care nu aduce bine populaþiei, ci dimpotrivã, nu trebuie
înfãptuitã.
Înfãptuirea acesteia, cu forþa, nu trebuie sã ne mire cã dã naºtere
la reacþie în masã.
Pânã în ’89 am fost conduºi de o nomenclaturã, care nu þinea
cont de noi, ci de ordinele lui Ceauºescu. Acum avem o
nomenclaturã la nivel mai înalt, care, nici ea nu þine cont de noi, ci
de ordinele Fondului Monetar Internaþional. Cinic vorbind, putem
spune cã reforma se face cu poporul împotriva poporului (fiind
ordonatã de FMI ºi alte organisme internaþionale).
Principalul vinovat este Statul român, care nu respectã Legea
fundamentalã, care la art. 43 (1), precizeazã cã: „Statul este obligat
sã ia mãsuri de dezvoltare economicã ºi de protecþie socialã, de
naturã sã asigure cetãþenilor un nivel de trai decent”. Despre ce trai
decent poate fi vorba când 60% din români se aflã sub pragul de
subzistenþã?
Revolta maselor apare, deci, justificatã. Puterea actualã
dovedeºte cã nu este capabilã sau nu vrea sã rezolve problemele
populaþiei pe care o reprezintã ºi atunci nu-ºi justificã menirea. A-ºi
apãra propriile scaune cu forþele de ordine, în contra populaþiei
nemulþumite, în loc sã soluþioneze problemele (altfel spus vrând sã
elimine efectul, nu cauza), ne demonstreazã cã aceastã Putere
reprezintã pe altcineva, iar nu poporul român.
Chiar dacã violenþa folositã de forþele de ordine nu s-ar fi dorit sã
provoace victime care sã decedeze, prin folosirea echipamentului din
dotare s-a fãcut abuzuri. Nu este nevoie sã tragi cu cartuºe de manevrã
pentru a omorî oameni. Se poate ºi altfel. S-a vãzut, spre exemplu,
cum s-au folosit gazele lacrimogene, în defileul Jiului, într-un loc în
care nu existã spaþiu de defluire, producându-se victime prin intoxicare,
sau, datoritã îmbulzelii, prin prãbuºire în afara parapetului.
149
Constantin CREÞAN
Instigatori. Se vorbeºte foarte mult despre cei care i-ar fi instigat

pe mineri la violenþã. Din motive pur politice, sunt atacaþi cei care
au susþinut moral acþiunea de protest (partide de opoziþie, sindicate,
alte organizaþii civice sau muncitoreºti).
Sigur cã acestora li se poate gãsi uºor o „vinã”, numai prin faptul
cã si-au exprimat liber o poziþie solidarã cu protestatarii ºi au acþionat
în consecinþã. Însã aceste susþineri, oricât ar fi de puternice, nu ar fi
putut declanºa acele evenimente, ele fiind exprimate pe parcurs ºi
având diverse motivaþii: reacþie faþã de austeritatea politicii
guvernamentale, solidaritate muncitoreascã, umanitarism, interese
politice, satisfacerea unor revendicãri proprii, rãfuieli personale, alte
categorii de interese.
Însã instigarea minerilor nu a produs-o cineva, ci ceva. ªi anume:
problemele concrete, cu care ei se confruntã în Valea Jiului (ºi în
bazinul Olteniei) ºi perspectiva sumbrã de agravare a acestor
probleme.
Dacã este sã gãsim ºi pe cineva vinovat de aceastã chestiune,
atunci nu poate fi vorba decât despre Guvern. Acesta, dupã ce cã
nu se þine de promisiunile electorale ºi post-electorale, nu respectã
nici Constituþia, nu are nici un dialog real cu cei pe care-i guverneazã
ºi, în genere, este rupt de realitatea economico-socialã din þarã,
privirile fiindu-i aþintite spre organismele internaþionale (ca ºi cum
acestea l-ar fi desemnat ºi, în consecinþã, ar trebui sã le serveascã)
de la care aºteaptã sprijin, ca ºi cum România ar fi handicapatã ºi
ar avea nevoie de „protecþie socialã internaþionalã”. Un cabinet de
miniºtri, care nu slujeºte poporul („ministrul” provine din limba latinã
unde înseamnã „slujitor”), nu-ºi îndeplineºte menirea ºi, ca urmare,
nu-ºi are rostul.
Sã sperãm cã guvernanþii, de azi ºi de mâine vor trage
învãþãmintele necesare din evenimentele neplãcute ºi vor face
reformã „cu poporul ºi pentru popor”, eliminând cauzele obiective
care provoacã tensiuni sociale, iar nu efectele acestora prin mãsuri
cosmetice sau violente, de la caz la caz, ºi sã nu mai caute subiecþi
instigatori, pentru cã ar fi necesar sã facã disecþii în burþile ºi, dacã
s-ar putea în conºtiinþele românilor pentru a-i descoperi.
„Nici o pravilã nu poate opri sã întâmpini rãul cu rãu!” zicea Tu-
dor Vladimirescu, acest mãreþ personaj istoric, atât de prezent în
conºtiinþele celor oropsiþi. ªi nu întâmplãtor facem referire la el, pentru
cã trebuie þinut cont de conºtiinþele acestor oameni care, atât prin
tradiþia popularã, cât ºi prin educaþia de tip „socialist”, s-au format
150
într-un spirit justiþiar în care dominã viziunea eroilor care salveazã

pe cei oprimaþi de asupritori. Dar ºi aici Puterea are partea ei de
vinã promovând violenþa, precum ºi înfãptuirea dreptãþii (mai mult
sau mai puþin personalã) prin intermediul mass-media ºi, mai ales,
a canalelor de televiziune.
Utilizând rãzboiul „românilor împotriva românilor” nu ºtim unde
vrea sã ne ducã actualul Guvern. Ieºit „ºifonat” din acest „rãzboi”,
ca sã nu spunem „înfrânt”, Guvernul aruncã vina de a nu fi fost
capabil sã gestioneze criza (economicã, politicã, general socialã)
pe aºa numiþii instigatori.
Evenimentele abia trecute ne aratã necesitatea unei rezistenþe
sociale pentru a reuºi sã micºorãm contradicþia dintre dreptul statului
(de a impune legile ºi acþiunile dorite de forþele economice ºi politice
dominante) ºi drepturile omului, pentru a limita dominaþia ºi
consecinþele exploatãrii, pentru lãrgirea bazelor democraþiei.
151
Constantin CREÞAN
11. Zorii n-au adus lumina

Puterea de la Bucureºti a conceput planul sinistru sã ia mãsuri
împotriva liderilor din minerit. Au fixat termen de judecatã pe
25.01.1999 pentru Miron Cozma la Judecãtoria Piteºti (dosar penal
756/1998) ºi termen pe 25.02.1999 la Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie (dosar 3564/2998) deºi, el a fost condamnat pentru aceastã
faptã la 1,8 luni de închisoare, a fost eliberat, iar dupã aceea au
schimbat încadrarea ºi l-au condamnat la 18 ani de detenþie, de
fapt cumulativ la 76 de ani de detenþie.
În data de 15.02.1999 la aflarea deciziei de condamnare al lui
Miron Cozma de cãtre Puterea de la Bucureºti, minerii au plecat din
nou de la Petroºani cãtre Bucureºti. 265 liderii au fost cercetaþi (cu
toate cã trebuia respectat Protocolul), iar poliþiile judeþene s-au
plimbat sãptãmâni întregi la Deva, Bucureºti, Parchetul militar, ºi
peste 2500 de mineri amendaþi, fãrã a mai discuta de revolta din
Râmnicu Vâlcea, unde, de asemenea, s-au întocmit dosare penale
ºi s-au aplicat amenzi.
Ce a urmat e simplu de înþeles. Cel care îi deranja era Miron
Cozma, acesta fiind duºmanul tehnocraþilor pentru avuþiile apãrute
peste noapte ºi al clicii politice, care ºi-au asigurat proprietatea furatã
prin Constituþie, invocând dreptul la proprietate furatã, ºi care acum
sunt miliardari în euro. Deci, pericolul numãrul 1 era Miron Cozma
ºi acest lucru s-a vãzut prin arestarea lui. De asemenea, l-au denigrat
prin posturile de televiziune ale lor. Cine are o televiziune proprie
sau un ziar are o armã la dispoziþie pe care o foloseºte în interes
personal ºi manipuleazã populaþia acestei þãri.
A fost nevoie, dupã toate aceste false negocieri, de o nouã
152
motivaþie ºi acest lucru l-au fãcut unii oameni de la putere, Emil

Constantinescu, Petre Roman, Valeriu Stoica care au dispus Justiþiei
ca Miron Cozma sã fie arestat, schimbând încadrarea de la 1,8 ani
de închisoare pentru evenimentele din 1991 la 18 ani. Curtea de
Justiþie a rãspuns apelului politic ºi, în 15 februarie, s-a dispus
arestarea lui Miron Cozma.
La aflarea acestei veºti, minerii au întrerupt lucrul ºi s-au adunat
la sediul C.N.H. Miron Cozma era abãtut ºi sfãtuit de unul dintre
colegii lui sindicaliºti sã pãrãseascã þara, pentru cã în România nu
este dreptate ºi siguranþã. El le-a rãspuns pronunþat: „Eu nu sunt un
laº sã fug din propria mea þarã!”; Minerii s-au adunat cu liderii lor ºi
le cereau insistent sã nu se predea ºi doreau sã meargã la Bucureºti,
sã se facã dreptate; Puterea nu a respectat Protocolul de la Cozia.
De data aceasta minerii sângerau de la luptele din ianuarie ºi nu se
vindecaserã dupã grelele lupte date în perioada 4-23 ianuarie.
Bugetele familiilor erau goale, banii din conturile sindicatelor se
terminaserã în perioada acestor evenimente. Nu puteam sã plãtim
transporturile. Eram atacaþi pe la spate de unii lideri de sindicat ai
Puterii.
Miron Cozma era obosit ºi debusolat ºi numai avea aceeaºi
calitate carismaticã. Am primit un telefon de la el ºi m-a întrebat de
situaþia din Oltenia. I-au zis cã influenþa politicului e mare, cã Marin
Condescu e sprijinit de directorii CDR-iºti ºi cã unii lideri sunt cu
Valea Jiului. Mi-a zis: „Costicã, nu-mi este fricã decât de Dumnezeu,
dar dacã ortacii au hotãrât sã plece la înalta poartã la Bucureºti, eu
azi voi pleca cu aceia care îmi sunt loiali. Te aºtept la intrare în
Sadu”.
Am luat legãtura cu liderii din unitate ºi ne-am dat seama cã
directorii stãpâneau situaþia; organele de poliþie din zonã au mers
acasã la transportatorii particulari ºi le-au ridicat autorizaþiile de trans-
port ºi au fost preveniþi cã nu au voie sã transporte mineri. La
coloanele acelea din bazin s-a dispus parcarea tuturor maºinilor ºi
pãzirea lor. Cred cã în Valea Jiului s-a întâmplat acelaºi lucru.
L-am informat pe Miron Cozma de situaþie ºi care sunt spiritele
în zonã. Au venit din Bazinul Rovinari toþi disponibilizaþii, iar mai
mulþi mineri s-au adunat la Casa de Culturã Rovinari ºi la intrare în
oraºul Rovinari. I-am zis lui Miron Cozma cã nu am maºini de trans-
port ºi cã sunt lideri trãdãtori. Am discutat de Viorel Temelescu de
la Motru, de Ion Ruºeþ din Jilþ, care l-au asigurat cã merg cu el ºi i-
am zis: „Miroane… nu am încredere în ei, te vei convinge”. Lucru
153
Constantin CREÞAN
care s-a confirmat la intrarea în Filiaºi; Miron Cozma nu mi-a spus

cã el deja plecase din Petroºani ºi peste o orã m-a sunat: „Costicã,
unde eºti? Eu sunt la Sadu.”. Nu-mi venea sã cred, eram la Sindicatul
TPSUT Rovinari, la liderul Lãzãroiu, care îmi spunea cã TPSUT
este pãzit de poliþie ºi cã ºoferii nu au voie sã pãrãseascã coloana.
Am luat o maºina ARO care aparþinea ligii ºi am plecat la Sadu
la întâlnirea cu Miron Cozma. Între timp am luat legãtura cu liderul
disponibilizaþilor din Rovinari, Cãlinoiu, care se ocupa de mobilizarea
oamenilor ºi cu câþiva lideri, care îmi erau loiali ºi mi-au spus cã ne
susþin. Am ajuns la Sadu ºi ne-am deplasat cãtre Târgu-Jiu, pe traseu
fiind acelaºi spirit al solidaritãþii din partea tuturor cetãþenilor care
ne îndemnau spre Bucureºti. Eram sabotaþi, nu aveam mijloace de
transport ºi mulþi ar fi vrut sã meargã cu noi.
La Târgu-Jiu am stat puþin timp ºi ne-am hotãrât sã schimbãm
traseul pe Rovinari-Craiova ºi, cred cã aceasta a fost greºeala
noastrã, pentru cã traseul pe Râmnicu Vâlcea ne era mult mai
favorabil, din mai multe motive, populaþia a avut la prima miºcare
cel mai mult de suferit din cauza forþelor de represiune care le-au
incendiat gospodãriile, le-au distrus curþile, i-au bãtut ºi în ultimã
fazã cei mai fermi au fost cercetaþi de poliþie ºi procuraturã. Dacã
nu am fi ales acel traseu cred cã miºcarea avea sorþi de izbândã
mult mai mari. Colegul meu Cozma era foarte abãtut ºi gânditor,
dar era susþinut de toþi liderii din Valea Jiului: Ionel Ciontu (Dumnezeu
sã-l ierte, cã a decedat în închisoare), Dorin Loiº, Lupu Vasile,
Romeo Beja, Militaru ºi mulþi alþii, dar trebuie sã amintim ºi pe mari
trãdãtori din Valea Jiului: Bãdârcã, Savu…
Aºa cum spuneam la Târgu-Jiu am hotãrît sã schimbãm traseul
pentru a primi sprijin de la minerii din Rovinari avîd ºi promisiunea,
neonoratã ºi de ducere în eroare, a celor de la Motru ºi Mãtãsari, cã
ni se vor alãtura. Îl avertizasem pe Miron cã cei doi (Temelescu ºi
Ruºeþ) îl minþeau ºi cã nu vor fi prezenþi cu oameni la Filiaºi. Pe
traseul dintre Târgu-Jiu – Rovinari eram întâmpinaþi de oameni, dar
nu aveau posibilitatea sã se deplaseze cu noi din lipsa mijloacelor
de transport. La coloana noastrã s-au cuplat, totuºi, sute de
autoturisme particulare, iar la Termocentrala Rovinari toþi salariaþii
din schimbul III au ieºit pe poarta termocentralei în întâmpinarea
noastrã. De asemenea, în Rovinari la ITUC – UR Rovinari, toþi
salariaþii au întrerupt lucrul ºi au ieºit în întâmpinarea minerilor. În
Rovinari, mii de oameni au ieºit la marginea oraºului. Ne-am dat
seama cã suntem sabotaþi, cã nu aveam posibilitatea sã transportãm
154
oamenii ºi i-am propus lui Miron Cozma sã aºteptãm recuplarea

forþelor de muncitori de pe platforma industrialã. Miron era confuz ºi
mi-a zis „Costicã, de ce îþi este fricã… mergem înainte, dar gândeºte-
te cã ai acasã o familie ºi dacã mergi cu noi e alegerea ta, dar sã
nu-mi reproºezi vreodatã.”
M-am dus acasã foarte confuz ºi m-am sfãtuit cu soþia mea,
care nu mã înþelegea, îmi tot spunea: „Unde vã duceþi...?! Vã vor
omorî, sunt pregãtiþi!”. Nu am ascultat-o ºi am plecat cu minerii. Nu
vroiam sã îl las pe Miron singur ºi mi-am asumat aceastã rãspundere;
nu m-am eschivat ca ceilalþi lideri trãdãtori din Oltenia. Era un pro-
tocol nerespectat de Puterea de la Bucureºti, care îl condamnase
pe Miron ºi am hotãrât sã merg mai departe.
Am mobilizat disponibilizaþii ºi o parte dintre minerii care erau
din bazin, dar nu aveam cu ce sã-i transportãm, iar miºcarea noastrã
era o miºcare în baza inerþiei, fãrã control. O contribuþie majorã la
menþinerea pe zonã ºi organizare am avut-o de la Cãlinoiu Dumitru
– liderul disponibilizaþilor, Dobroiu Constantin – vicelider, Cîrpici
Coman – liderul de la ECFN, Dragomir Viorel ºi Lãzãroiu Alexandru
– lieder la ETPS Rovinari.
Am discutat din nou cu Miron, care era întâmpinat de populaþie
permanent, iar el era pur ºi simplu visãtor; îºi dãdea seama cã minerii
erau obosiþi dupã evenimentele de la sfârºitul lui ianuarie, nu mai
avea aceeaºi agerime ºi, deºi eram prietenul lui, nu-l mai înþelegeam,
nu vroia sã mai asculte de nimeni ºi era foarte abãtut.
A dispus sã plecãm înainte, cãtre Craiova. M-am aºezat din nou
în fruntea coloanei, pe care am condus-o cãtre Craiova; deplasarea
era foarte grea ºi drept sã spun nu-mi convenea mulþimea, ne
opream în fiecare localitate ºi eram foarte obosiþi, iar Miron Cozma
nici nu mai putea sã vorbeascã, era asaltat de oamenii din zone,
primindu-l cu îmbrãþiºãri ºi sfaturi. Masa de oameni l-a întâmpinat
frenetic pe eroul Cozma, scandându-se: „Cozma e erou, Þapu‘ e un
bou! Bucureºti, Bucureºti… Murim, Luptãm, pe Cozma-l apãrãm!
Oltenii sunt cu voi!”.
Miron nu mai avea timp de tãgadã sau sã se consulte cu noi; ne
deplasam fãrã sã ne mai organizãm, nu aºa cum fãcusem în ianuarie.
„Generalul” Cozma nu mai era un general, era pur ºi simplu un
bibelou al mulþimii de oameni, un obiect inestimabil; gloria era prea
mare ºi mergeau împinºi de inerþia sfârºitului care urma sã vinã.
La Filiaºi am fost blocaþi de forþele de ordine cu douã TIR-uri cu
utilaje de mare capacitate. Acel baraj în câteva minute a dispãrut,
155
Constantin CREÞAN
iar minerii au fãcut faþã tuturor forþelor de represiune aflate în spatele

barajului, acest blocaj rezistând doar circa 30 de minute, apoi forþele
de ordine s-au retras. UN alt baraj, la Iºalniþa, a avut aceeaºi soartã.
Am ajuns în oraºul Craiova ºi am fost întâmpinaþi de lideri de
sindicat ºi de membri locali de la Asociaþia pentru Emanciparea
Muncitorilor (Tudor Marian, Rotaru Ilie, Vasile Paul, Rãduþ Marcel,
Cruceru Cristi).
Marºul s-a desfãºurat în aceeaºi formã ca de la Târgu-Jiu –
Rovinari ºi parcã încercam sã mergem cât mai repede pentru a
scãpa de mulþimea care era în delir ºi bucurie, dar ne oboseam ºi,
pânã la urmã, ne-am oprit în Craiova în zona aeroportului.
Reuºisem sã vorbesc prima oarã de când plecasem de la
Rovinari cu Miron, care în sfârºit a fost de acord sã stãm de vorbã
cu ceilalþi lideri. Ne-am adunat ºi ne-am dat seama cã foarte mulþi
ne pãrãsiserã. Fusesem minþiþi de Temelescu Viorel ºi de Ruºeþ,
care mai târziu au devenit adjuncþii lui Condescu la U.F.S.M Oltenia.
Ne pãrãsiserã Bãdârcã Victor, Savu Gheorghe din Valea Jiului, iar
lângã Cozma eram doar aceia care mai târziu am fost arestaþi pentru
evenimentele de la Costeºti. Am analizat situaþia ºi am observat cã
Miron avea tendinþa sã ne lase sã luãm noi deciziile; pentru prima
oarã era altfel ºi cred cã pe drept, deoarece avea în spate o
condamnare de 76 de ani.
Tot aici, am dat ºi singurul interviu, acordat pe durata acestei
miºcãri. Hotãrâsem în secret, credeam noi, sã plecãm din Craiova
la ora 1:00 informându-i pe ziariºti cã vom pleca a doua zi. ªi aceastã
manevrã ne-a costat (simþeam cã toate merg împotriva noastrã),
pentru cã în momentul altercaþiei de la Stoeneºti a lipsit presa, acest
lucru fiind inconvenabil, deoarece trebuia cineva imparþial sã prezinte
faptele aºa cum s-au petrecut, desfãºurarea situaþiei neºtiind-o decât
noi ºi forþele de represiune. La orele 1:00 noaptea, Miron Cozma a
dar ordinul de plecare de la aeroportul din Craiova cãtre Caracal;
am fãcut o întoarcere pe la uzinele ELECTROPUTERE, neºtiind cã
acesta va fi traseul, Miron Cozma luând aceastã hotãrâre. ªansele
noastre cred cã erau mult mai mari, chiar dacã trebuia sã trecem
Oltul, cãtre Slatina ºi credeam cã populaþia din Slatina va fi alãturi
de noi; era una dintre cele mai mari platforme industriale ºi muncitorii
au fost solidari.
M-au trezit din somn, dormeam într-o maºinã a Federaþiei
Sindicatelor Minere ºi am trecut în fruntea coloanei de mineri. În
trafic, primeam informaþii de la ºoferi, cã pe tot traseul sunt baraje
156
ale armatei ºi jandarmeriei. În acest timp, þineam legãtura cu alþi

lideri de la Rovinari, Târgu-Jiu ºi Petroºani, ºi care ne sfãtuiau sã
ne oprim, pentru cã sunt foarte mulþi mineri care vin dupã noi cu ce
pot, dar noi mergeam înainte cãtre Bucureºti, nu ne-am organizat
în nici un fel.
Ne-am deplasat fãrã probleme pânã în Stoeneºti, unde am fost
opriþi de cãtre un baraj format din trailere ºi utilaje grele; le-am
înlãturat ºi ne-am deplasat circa 300 de m înlãturând alt baraj. Era
cam ora 4, în zorii zilei de 16 februarie 1999. Am coborât din maºini
ºi în acel moment forþele de ordine, care erau baricadate pe pod
ne-au atacat cu tanchete ºi gaze lacrimogene.
În scurt timp ne-am organizat cum am putut, reuºind ca, în circa
30 de minute, sã respingem forþele de ordine pânã la jumãtatea
podului. Auzeam ordinele comandanþilor care solicitau retragerea,
dar când credeam cã vom ajunge la capãtul podului, am fost atacaþi
cu TAB-uri ºi tanchete care ne-au respins înapoi.
În acele momente grele, minerii au luptat cu îndârjire; Miron
Cozma cu un grup de mineri opuneau rezistenþã pe centrul ºoselei;
am organizat cu o parte a minerilor atacul asupra podului C.F.R
sperând vã voi reuºi sã trec pe pod în spatele dispozitivului, Ionel
Ciontu ºi Romeo Beja luptau împreunã cu minerii pe flancul stâng.
Pe podul CFR-ului se duceau lupte pe viaþã ºi pe moarte, forþele
antitero fiind foarte puternice. Minerii care se vedeau dominaþi, au
început sã ia de piept câte doi jandarmi aruncându-se cu ei în Olt.
În condiþii de iarnã ºi de noapte, nu se ºtie câte victime au fost
dintre cei cãzuþi în apele Oltului. Dupã o luptã de aproximativ o orã
am fost respinºi de forþele de represiune care erau mai numeroase
ca noi. Ambulanþele transportau victime din ambele tabere, iar
momentul decisiv al înfrângerii noastre l-a constituit când forþele de
ordine au primit întãriri aduse pe calea feratã ºi din spatele nostru
dinspre Caracal. Auzeam cum erau devastate în spatele nostru
maºinile de transport de care dispuneam, iar forþele antitero ºi-au
folosit baionetele tãind instalaþia de la motoarele maºinilor ºi
cauciucurile acestora, iar ºoferii care dormeau în ele au fost bãtuþi
cu bestialitate, suferind ºi ºoferi din trafic care nu participau cu noi,
singura lor problemã era cã s-au aflat la locul ºi momentul nepotrivit
pe ºoselele din România.
Dacã noi minerii ºi liderii minerilor trebuie sã plãtim ºi armamentul,
muniþia de rãzboi ºi altele pentru Costeºti, la Stoeneºti nu a plãtit
nimeni pentru pagubele produse unor oameni care nu au avut nimic
157
Constantin CREÞAN
cu miºcarea noastrã. Ne luptãm pe viaþã ºi pe moarte, forþele armate

ne-au copleºit ºi dominat numeric, ei cu arme ºi muniþie, noi cu
mâinile goale…, noi cu piepturile goale în faþã, ei cu tanchete ºi
„ºenilate” ale armatei. A fost prima datã în viaþa mea când am vãzut
minerii care cedau în faþa morþii. Ca ºi lupii de frica morþii îºi revãrsau
ura împotriva forþelor de represiune care luptau în disperare pentru
a apãra Puterea „ticãloasã” de la Bucureºti.
Aºa cum aminteam, ne-am luptat vitejeºte, iar satul Stoeneºti a
fost bombardat cu petarde ºi gaze lacrimogene. Efectul suflului
exploziv al acestor petarde ºi gloanþe de cauciuc (de fapt de plastic,
niºte gloanþe speciale ce tocmai fuseserã achiziþionate din Israel) a
fost cã de multe ori când explodau ne aruncam la pãmânt. Am fost
bombardaþi ºi pe Defileul Jiului ºi la Costeºti, dar aceastã tehnicã
era mult mai complexã ºi a produs foarte multe victime.
Ne-am luptat pânã la ziuã cu ultimele resurse; am pierdut legãtura
cu Miron Cozma de pe flancul central ºi cu Romeo Beja ºi Ionel Ciontu
de pe aripa stângã. Atunci ne-am mobilizat ºi reorganizat lângã calea
feratã, lângã podul de la Stoeneºti, unde am folosit stâlpi de beton de
la reþeaua CFR cu care intram frontal în dispozitivul armatei, mulþi
dintre noi cãdeau rãpuºi de gloanþe, sau cu ochii scoºi. A murit primul
om lângã mine, pe nume ARAC CONSTANTIN, pe care l-am pierdut
fãrã sã-l putem ajuta, deoarece lupta era aprigã ºi am fost respinºi;
ne-am organizat apelând la folosirea pietrei de pe aliniamentul de
cale feratã pe care am golit-o complet. Cãdeau oameni care sângerau
ºi de la noi ºi de la ei. Eram copleºiþi, dar rezistam eroic ºi sincer am
vãzut moartea cu ochii; în jurul meu erau oameni cãzuþi, rãniþi care
urlau de moarte, unii nu se mai miºcau sau erau pe moarte.
Am avut ocazia sã vãd un soldat antitero rãnit, care braþ la braþ
cu un miner rãnit se ajutau reciproc ºi cereau apã. Oare,
Dumnezeule, de ce ne ucideam între noi, noi ceream sã ni se dea
dreptul la muncã, iar ei erau plãtiþi sã apere puterea de la Bucureºti.
Acel miner mort îngropat la Stoeneºti nu avea pe nimeni, se
despãrþise de soþie, iar pentru cã nu a avut cine sã-l ridice de la
morga din Caracal a fost înmormântat de cãtre Primãria din Stoeneºti
în cimitirul satului. Diagnosticul lui de deces a fost muºamalizat –
deces accident de tren, nu cã a fost omorât de forþele antitero; poate
cândva aceste lucruri vor fi scoase la ivealã ºi se va spune purul
adevãr. Poate cã dumneavoastrã, cititorii, vã veþi întreba ce am fãcut
noi liderii, de ce nu l-am ridicat noi de acolo ºi vã spunem cã noi
eram arestaþi în aresturile poliþiei ºi cercetaþi.
158
Am luptat ºi am fost învinºi de forþele de represiune ale Puterii

de la Bucureºti ºi îmi aduc ºi acum aminte de scenele de groazã cu
minerii ºi soldaþii rãniþi, starea de dezastru a satului Stoeneºti. În
gospodãrii animalele au murit din cauza gazelor, iar oamenii
pãrãsiserã locuinþele sau se urcaserã în podurile caselor cu toatã
familia. Pe uliþele satului lângã calea feratã ºi pe ºoseaua naþionalã
erau sute de rãniþi.
Eram învinºi ºi nu mai aveam pe cine sã coordonãm ºi în acele
clipe ne-am dat seama cã învingãtorii aveau ordin sã aresteze copiii
rebeliunii. Nu mai aveam lângã mine decât vreo 25 de mineri rãniþi
ºi care mi-au propus sã trecem Oltul cu o camerã de tractor; aceastã
variantã era sã mã pot retrage ºi sã nu fiu prins. Nu am avut timpul
necesar sã lansãm acea camerã la apã ºi am fost atacaþi de scutieri,
în urma altercaþiei au mai cãzut câteva victime atât de la noi cât ºi
de la ei; însângeraþi ºi rãniþi ultimii ortaci din Valea Jiului, care erau
lângã mine mi-au acoperit retragerea rezistând ca sã pot sã mã
refugiez într-un canton CFR pãrãsit însoþit de cãtre cinci mineri.
Deja începuse vânãtoarea de mineri; au fost loviþi cu bestialitate,
erau târâþi ºi cãlcaþi în picioare.
Forþele de represiune îºi întãriserã dispozitivele, iar din elicoptere
se transmiteau unde se aflau grupurile de mineri, fiind vânaþi ca
niºte animale. Oare domnilor, noi aºa v-am tratat la Costeºti sau pe
Defileu? Când v-am învins noi, v-am lãsat sã plecaþi dupã ce a trecut
coloana de mineri, v-am oferit mâncare ºi apã, iar voi ne-aþi ucis
oamenii ºi i-aþi desfigurat. Noi ne-am purtat omeneºte pentru cã voi
eraþi armata þãrii, nu reprimatorii ºi apãrãtorii celor care vor sã deþinã
puterea prin orice mijloace.
Vânãtoarea de mineri a durat pânã la orele 8:00 ºi uliþele din
Stoeneºti erau pline de sânge, oameni rãniþi ºi suferinþã, iar cei care
au rezistat au fost arestaþi ºi duºi sub escortã în unitãþile jandarmeriei
ºi poliþiei, cercetaþi ºi arestaþi, cu armele jandarmilor în poziþie de
tragere.
În acele clipe dramatice, am fost strigat de cãtre o persoanã
civilã pe nume Fãget ºi mi-a cerut sã-l urmez. atât eu cât ºi colegii
cu tânãrul de la casa de copii (Ionel), l-am urmat cu teamã, deoarece
putea fi un securist, dar nu aveam altã cale de ales. M-a condus
într-o gospodãrie sãrãcãcioasã care avea douã anexe: bucãtãrie ºi
grajdul animalelor. Am intrat în casã ºi acolo am gãsit doi bãtrâni,
care mi-au prezentat toatã familia ºi m-au informat de ce se întâmplã
afarã. Dupã aceea m-a întrebat dacã cunosc un tânãr de 40 de ani
159
Constantin CREÞAN
care a lucrat la E.M. Rovinari cu ACÞIUNEA 14.000 ºi cã îl cheamã

Fãget. Mi-am adus aminte de el. În acei ani când în bazinele miniere
venea forþã de muncã detaºatã, acel bãrbat a lucrat la cariera
Tismana I, detaºat pentru trei luni de zile. În acea vreme era foarte
greu ºi acele detaºãri contau foarte mult. El a greºit ºi a lipsit de la
serviciu trei zile nemotivat ºi acest lucru ar fi fãcut sã plece cu o
recomandare foarte proastã dupã sfârºitul detaºãrii. L-am ajutat cu
o prietenã care o cunoºteam în tinereþe la Policlinica Târgu-Jiu unde
se dona sânge ºi aceasta i-a eliberat o adeverinþã de donator de
sânge pentru douã zile, iar pentru ce-a de-a treia zi am vorbit cu
conducãtorul de formaþie (eu eram ºef de echipãm) sã-ºi recupereze
o zi ºi l-au primit la lucru douã zile sã-ºi recupereze o zi, ºi iatã cã
binele ce l-am fãcut în anul 1987 s-a întors în cele mai grele momente
ale vieþii mele când eram vânat pentru a fi arestat.
Nu am avut timp de discuþii din cauza vânãtorii de mineri, eram
cãutaþi, fiecare gospodãrie fiind percheziþionatã. Doi ofiþeri ºi zece
soldaþi au intrat ºi în gospodãria lui Fãget ºi, ca sã nu fiu gãsit, am
fost ascuns într-o ladã de ºroturi de floarea-soarelui pe care au pus
un preº ºi pe care s-a aºezat bãtrâna Maria ºi Ion Fãget. Au fãcut
percheziþia ºi l-au gãsit pe tânãrul de la Casa de Copii; l-au întrebat
de unde este ºi ce cautã acolo ºi unde este buletinul de identitate.
Un ofiþer vroia sã-l aresteze ºi i-a aplicat ºi o corecturã, când a
recunoscut cã este cu minerii, iar altul i-a zis sã-l lase în plata
Domnului, cã-i strãin de situaþie. Poate cã pânã l-a urmã îl arestau,
dar un subofiþer a adus prizonieri alþi doi mineri, pe care îi gãsiserã
în coteþul de pãsãri ascunºi; i-au încãtuºat iar pe tânãr l-au lãsat în
pace cu promisiunea cã v-a pleca la tren la orele 14:00. Ofiþerul
care îl apãrase i-a oferit ºi bani de drum.
Între timp am adormit, fiind foarte obosit, câteva ore. Când m-
am trezit familia Fãget mi-a zis cã e totul în ordine. Am privit pe
geam ºi am vãzut cum unitãþile de jandarmi ºi soldaþi se retrãgeau,
iar pe ºoseaua naþionalã macarale ºi trailere încãrcau maºinile dev-
astate. Am fost invitat la masã, dar nu am putut mânca nimic; eram
bolnav, aveam febrã ºi sufeream enorm.
Deasupra localitãþii Stoeneºti zburau elicoptere, iar þãranii îºi
plângeau starea în care se aflau, cu animalele din gospodãrii moarte,
rezervele de nutreþuri erau arse, curþile ºi gardurile erau distruse,
iar cei care gãzduiserã mineri erau cercetaþi.
Am sã vã spun episodul poliþistului din Stoeneºti cu care am
rãmas prieten dupã evenimentele de la Stoeneºti în 1999. În luna
160
februarie mergeam la Stoeneºti ºi fãceam slujbã de pomenire ºi

parastas pentru minerii uciºi la Stoeneºti. Povestea poliþistului din
Stoeneºti, hazlie în felul ei, este urmãtoarea: „când au sosit minerii
în Stoeneºti eram îmbrãcat poliþist ºi am fost ameninþat sã plec de
pe ºosea de cãtre mineri; am ales varianta sã mã îmbrac civil ºi am
ieºit din nou la datorie; am fost bãtut groaznic de cãtre forþele antitero
confundându-mã cã sunt miner, ajungând la spital cu maxilarul
fracturat. Dupã ce am ieºit din spital am fost cercetat ºi suspendat
pentru faptul cã soþia mea a ascuns în casa mea cinci mineri refugiaþi,
de care a avut milã”. Deci, iatã cum respectã Puterea un om, care
în toþi aceºti ani ºi-a fãcut datoria, pentru cã a avut suflet „a tras ºi el
ponoasele” unei guvernãri ticãloase.
Din 1999 ºi pânã la arestarea mea în 2005, an de an am fost la
parastasul minerilor decedaþi la Stoeneºti.
Am rãmas la familia Fãget în acea noapte, o familie sãracã, dar
care m-au ospãtat cu ce-au avut ei mai bun. Acei oameni deosebiþi,
a doua zi, au hotãrât a mã ajuta sã plec din zonã, mergând cu mine
la gara din Stoeneºti ºi cumpãrându-mi bilet la tren pe ruta Stoeneºti
– Târgu-Jiu. M-au îmbrãcat în haine þãrãneºti ºi mi-au dat un rucsac
þãrãnesc, în care erau ceaiuri culese de pe câmp. La ora 14:00 am
fost condus la garã ºi în drumul nostru erau întrebaþi de cãtre sãteni
cine sunt ºi li s-a rãspuns cã sunt un nepot de-al dumnealor ºi cã
merg la Gorj, cã lucrez la o stânã din Novaci. A sosit trenul care
venea de la Bucureºti, ºi care mergea la Arad. Ne-am despãrþit cu
lacrimi în ochi, dar pot sã vã spun cã ne-am revãzut în fiecare an de
atunci pânã în februarie 2005 când nu am mai fost la Stoeneºti.
Când am primit sentinþa de condamnare am aflat de la un ofiþer din
Stoeneºti aflat la P.N.S. Târgu-Jiu, unde eram deþinut, cã
binefãcãtorul meu Fãget a decedat. Dumnezeu sã-l odihneascã…
Înainte de a urca în tren am gãsit în garã doi cunoscuþi: Ilie Aurel,
unul din liderii disponibilizaþilor, care mi-a spus cã a fost ascuns
într-un cavou în cimitirul satului ºi un miner poreclit Plutonierul, care
lucra la E.M. Rovinari. Ei nu m-au recunoscut dar i-am strigat ºi am
discutat discret pentru cã în garã erau patrule de jandarmi ºi un
ofiþer. M-am urcat discret în tren separat de cei doi ºi am circulat
pânã în Caracal. Trenul era de asemenea atent verificat de cãtre
alte patrule poliþieneºti ºi ofiþeri. Nu am fost recunoscuþi. La Caracal
trenul a staþionat foarte mult, iar peroanele erau pline de poliþiºti ºi
soldaþi care verificau fiecare persoanã. Privind pe geam am
recunoscut doi ziariºti Argintau Ovidiu, redactor ºef la ziarul
161
Constantin CREÞAN
Realitatea, ºi Niþu Dan, ziarist la Informaþia Gorjului, care îmi erau

buni prieteni. Am coborât rapid pe peron în faþa lor ºi s-au cam
speriat, dar m-au recunoscut în final. Mi-au spus cã sunt cu soþia
mea cu maºina ºi cã m-au cãutat prin spitalul de la Caracal, Slatina
ºi pe la Stoeneºti. Mi-era fricã sã fac un pas înainte dar mi-am luat
inima-n dinþi ºi am trecut printre patrulele de poliþiºti aflaþi în garã.
Am mers în spatele gãrii unde era maºina parcatã. M-am urca repede
în maºinã ºi am demarat cãtre Craiova.
Soþia mea suspina ºi mã strângea în braþe, era disperatã
deoarece circulaserã zvonuri cã am fost omorât, cã sunt în spital la
Caracal cu un ochi scos ºi cã am fost arestat. Ei mi-au spus, cã mã
cãutau de douã zile în spitale ºi cã au fost urmãriþi în Spitalul de la
Caracal de cãtre serviciile secrete. La spital gãsiserã un miner pe
care îl chema Creþan; era grav rãnit ºi lucra la E.M. Livezeni. Au
întrebat de mine ºi la morgã, la Caracal, Slatina ºi Craiova. S-au
interesat dacã sunt arestat. Au aflat de la cei întrebaþi cã Miron
Cozma a fost arestat aproape de Caracal, unde se retrãsese cu
restul de mineri.
Între timp ºi Romeo Beja, Casapu, Stelian ºi Dorin Loiº au fost
arestaþi. Eram în lista pentru cei arestaþi, dar am fost de negãsit. Mi-
au spus cum a fost arestat Miron Cozma, care era apãrat de peste
1500 de mineri ºi cum îºi schimbase hainele repetat ca sã nu poatã
fi recunoscut, dar în retragere din elicopterele militare au fost
paraºutate forþe speciale antitero ca sã-l aresteze. Minerii încercau
sã-l apere dar fratele nostru, Miron Cozma. El i-a oprit strigând:
„Staþi! Trebuie sã se sfârºeascã vãrsarea de sânge nevinovat. Ei
pe mine mã vor; mã predau!”. Minerii au rãmas înmãrmuriþi, eram
învinºi… ºi cel mai bun dintre noi era arestat, iar Puterea de la
Bucureºti putea continua planurile mârºave de distrugere a României
ºi a clasei muncitoare, ca sã se îmbogãþeascã îmburgheziþii.
Soþia mea mã þinea în braþe ºi era fericitã cã eram teafãr ºi în
viaþã, dar pentru ea au urmat alþi ani de suferinþã, dupã arestarea
mea în 2005. ªi acum, când scriu aceste rînduri ea ºi cu copiii mei
suferã mai mult decât mine.
Pe traseul cãtre Rovinari vedeam unitãþi militare, care se
retrãgeau ºi pe fiecare drum cordoane ale poliþiei. Am ajuns la
Rovinari ºi nu vroiam sã ascult nici o ºtire mass-media ºi sufeream
când mã gândeam la colegii mei arestaþi: Cozma, Loiº, Beja; mã
gîndeam la minerii dispãruþi, care nu reveniserã acasã. Multe soþii
ale minerilor din Rovinari îmi bãteau la uºã ºi mã întrebau de soþii
162
lor care nu se întorseserã. De la Mãtãsari, am primit un telefon de la

o mamã care îºi cãuta copilul ºi care apoi a fost gãsit în spital cu un
ochi scos ºi cu braþul rupt.
Juristul Cristinel Tãnasie a fost arestat ºi cercetat la Caracal de
poliþie. El era cel care asigura consultanþa juridicã a Asociaþiei, iar
mai târziu a devenit lider al Ligii Miron Cozma. Sute de mineri erau
cercetaþi ºi obligaþi sã se urce în trenuri puse la dispoziþia minerilor
cu doar douã staþii de oprire Târgu-Jiu ºi Petroºani. Arestat a fost ºi
Dobroiu Constantin, liderul disponibilizaþilor din Rovinari pentru 24
de ore. Lui, ca ºi altora, i s-a pus pistolul în ceafã.
Eram disperat. Nu am mai rezistat, când am aflat pe posturile de
televiziune unde au apãrut lideri sindicali care condamnau acþiunea
noastrã ºi pe Miron Cozma. Printre aceºtia ºi Bogdan Hossu, Dumitru
Costin ºi Condescu Marin. Am plecat de nebun de acasã la sediul
U.F.S.M.O unde Marin Condescu prezida Consiliul de Coordonare
ºi Biroul Unional al U.F.S:M.O. Am intrat peste ei în ºedinþã ºi au
rãmas blocaþi, le-am strigat „Trãdãtori nenorociþi, vã bucuraþi ºi lingeþi
tãlpile Puterii”. Au aplecat capetele. M-am dus la Marin Condescu,
pe care l-am scuipat ºi am încercat sã-l lovesc, fiind într-o stare
oarbã de rãzbunare, când Ion Ruºeþ (liderul de la Jilþ), Vâlceanu
Tudor ºi Gegãu Nicolae au intervenit ºi m-au rugat sã plec fiindcã
riscam sã fiu arestat chiar acolo. Condescu a pãrãsit sala, iar eu am
þinut o prelegere jignitoare la adresa tuturor. Nimeni nu m-a contrazis,
aveam lacrimi în ochi ºi liderul Vâlceanu m-a implorat sã plec rapid,
cãci voi fi arestat. Am plecat cu maºina ºi ºoferul lui care m-a dus
acasã la Rovinari refuzând ºi presa care mã urmãrea sã fac
declaraþii.
Mi-am gãsit soþia plângând; avea în faþa ei un nebun, pe care
nu-l mai înþelegea. În acel moment, am jurat cã voi lupta pentru
dreptate ºi pentru colegii mei arestaþi.
Din 1999 pânã la arestarea mea în 2005 am colindat þara, Europa,
America, Asia, militând pentru dreptate. De multe ori îmi doream sã
fiu singur pe lume, dar aveam patru copii, care, mulþumesc lui
Dumnezeu, sunt sãnãtoºi, dar din cauza mea mi-am pierdut ºi tatãl,
care, la aflarea veºtii cã sunt condamnat, a trecut în lumea celor
drepþi mai devreme decât trebuia. Mama mea mã plânge acasã...
ªi acum copiii mei suferã, dar cu toate acestea merg mai departe.
Sufãr aici în puºcãrie ºi sper ca la eliberarea mea sã o gãsesc
sãnãtoasã. Mulþi prieteni m-au uitat, dar nu m-au uitat adevãraþii
prieteni din Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor. Ca ºi
163
Constantin CREÞAN
tovarãºii mei militanþi din toate þãrile, Ruºeþ Ion (liderul de la Mãtãsari)
ºi toþi liderii din Complexul Energetic Rovinari ºi tovarãºii din A.E.M.
mi-au rãmas alãturi. De aceea, trebuie sã lupt cu mine însumi ca sã
ies învingãtor.
Când scriu aceste rânduri, Justiþia încearcã sã-l încurce pe
tovarãºul meu Miron Cozma, ca sã nu fie pus în libertate. Cred cã ºi
el, când va fi pus în libertate va face acelaºi lucru ca ºi mine. Destule
sacrificii am fãcut pânã acum, Miron a fãcut zece ani de puºcãrie,
Ionel Ciontu a decedat în spatele gratiilor, Romeo Beja e pribeag
prin þãri strãine, dar vom lupta în continuare. Nu o sã uit nici de
sprijinul lui Florin Constantin, un adevãrat militant pentru muncitorii
din România, ºi care pentru mine este mentorul ºi sufletul miºcãrii
muncitoreºti. Nu pot sã uit nici gestul colegilor mei de la E.M. Rovinari
care mã sprijinã în continuare ºi de cei din Valea Jiului în funte cu
Tibi Cozma (fratele eroului Miron Cozma) ºi Militaru Gheorghe
secretarul general al Ligii „Miron Cozma”.
A urmat cercetãrile ºi arestãrile… În arestul din Bucureºti se aflau
Miron Cozma, Dorin Loiº ºi Romeo Beja. Peste 265 de lideri erau
cercetaþi pentru evenimentele de la Costeºti ºi imediat s-a pornit
acþiunea ºi pentru evenimentele de la Stoeneºti în care eram
cercetaþi pentru favorizarea infractorului. Erau acuzaþi Dorin Loiº,
Romeo Beja, Ionel Ciontu, Creþan Constantin ºi în acest proces
care a durat din anul 1999 pânã în 2004. Miron Cozma a fost
întemniþat definitiv de Penitenciarul de Maximã Siguranþã Rahova,
iar dupã câteva luni ceilalþi lideri au fost puºi în libertate, când au
ajuns la putere P.S.D. în anul 2000, dar cercetãrile ºi procesul a
durat pânã în 2004.
Cu toate cã mai înainte trebuia judecat procesul Costeºti, a fost
judecat procesul Stoeneºti. În anul 2004 Miron Cozma a primit 7 ani
de detenþie pentru Stoeneºti, Romeo Beja ºi Dorin Loiº fiecare 4
ani de detenþie. Noi ceilalþi lideri eram pentru prima datã condamnaþi,
iar pentru Miron Cozma la cei 76 de ani se mai adãugau încã 7 ani,
iar apoi încã 10 ani de detenþie, condamnare pentru evenimentele
de la Costeºti.
Luni de zile eram plimbaþi înainte de arestare la cercetãri la Poliþiile
Judeþene din Gorj ºi Hunedoara, iar apoi la Parchetul Militar. Se
încerca prin aceastã formã sã ne intimideze ºi sã ne facã sã
renunþãm la ideile ºi principiile noastre de militanþi sociali pentru
dreptate. Nu ne-au speriat nici anchetatorii, nici ameninþãrile cu ani
grei de închisoare.
164
Se spune cã noi minerii am fost oamenii lui Iliescu, dar Iliescu în

perioada când era la putere 2000-2004 nu a miºcat un deget în
cazul nostru. Aveam un dosar fãcut de regimul Constantinescu ºi
CDR-iºti, dar nici P.S.D, în frunte cu Ion Iliescu, nu ne-a fãcut
dreptate. Mai mult decât atât, Iliescu a anulat ºi acel DECRET DE
GRAÞIERE, prin care îl graþia pe Miron Cozma în decembrie 2004.
Atunci, cum sã se spunã cã am fost oamenii lui Iliescu? Îmi este
scârbã de clasa politicã din România ºi tocmai de aceea am reprodus
ce declarau politicienii despre mineri ºi despre evenimentele din
1999. Nu urmãreau decât capitalul electoral. Sã vã fie ruºine domnilor
politicieni!
Cercetãrile pentru evenimentele de la Costeºti au durat din 1999
pânã pe 28 septembrie 2005, când cei ºase lideri am fost condamnaþi
ºi arestaþi prin decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Miron Cozma
a fost condamnat la 10 ani de detenþie, Constantin Creþan la cinci
ani, Loiº Dorin la cinci ani, Ionel Ciontu la cinci ani de detenþie ºi
Romeo Beja tot la cinci ani de detenþie, iar în Solidar cu Partea
Civilmente, Liga Valea Jiului la peste 11 miliarde lei despãgubiri
civile.
Iatã pasaje din rechizitoriul întocmit de procurorii Ministerului

Public
Încadrarea juridicã a faptelor fãcutã la comandã politicã dupã
acuzaþiile aduse de cãtre procurorii militari politici acþiunea minerilor
ºi celorlalþi participanþi la mineriada din ianuarie 1999 sub conducerea
inculpaþilor Cozma Miron, Beja Romeo, Loiº Dorin, Ciontu Ionel,
Lupu Vasile ºi Creþan Constantin trebuie apreciate în ansamblul lor
ºi nu ca fapte distincte sau infracþiuni de sine stãtãtoare cum ar fi
distrugeri, ultraje, ofense aduse autoritãþilor, vãtãmãri corporale,
tentative de omor, lipsiri de libertate, tâlhãrii, furturi, contra bunurilor
moravuri ºi tulburarea liniºtii publice, asociere în vederea sãvârºirii
de infracþiuni ºi altele, care ar putea reþine dacã s-ar analiza separat,
însã în realitate toate acestea sunt elemente de materiale de loturi
obiective a infracþiunii complexe de subminarea puterii de stat
prevãzut la articolul 162, alin. 2, Cod Penal. Astfel potrivit art. 31,
alin. 2, Cod Penal, participarea improprie constã în determinarea,
înlesnirea sau ajutarea în orice mod cu intenþie la sãvârºirea unei
fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o persoanã care comite
aceeaºi faptã fãrã vinovãþie, iar pe de altã parte art. 162 alin. 2 Cod
Penal, sancþioneazã cu subminarea puterii de stat orice acþiune
165
Constantin CREÞAN
violentã sãvârºitã de mai multe persoane împreunã sã atragã ca ºi

acþiunea armatã, slãbirea puterii de stat. Dupã cum se vede, zic
domnii procurori, infracþiunea de subminarea puterii de stat este o
infracþiune complexã care absoarbe în conþinutul sãu elementele
constitutive ale celorlalte infracþiuni enumerate mai sus îndreptate
asupra forþelor de ordine care au avut drept urmare slãbirea puterii
forþelor Ministerului de Interne de a pãstra ordinea ºi liniºtea publicã
care nu este altceva decât slãbirea puterii de stat.
În altã ordine de idei cei ºase inculpaþi (unde sunt cei 265 de
lideri?) au determinat, înlesnit ºi ajutat, în modalitãþile descrise, ca
mase mari de oameni (ordinul zecilor de mii), unii fiind chiar înarmaþi
cu bâte, rãngi, topoare, etc. sã comitã fapte care au avut consecinþele
arãtate mai sus.
În acelaºi timp, în nici o probã nu rezultã cã inculpaþii au fost
înarmaþi, chiar dacã acþiunea lor a fost similarã cu acþiunea armatã
care este încriminatã de art. 162, Cod Penal. Aºa cum rezultã din
materialele probatoare acþiunea lor a pus în pericol însuºi statul ca
organism politic, relaþiile sociale care implicã ºi exercitarea puterii
în stat nestingheritã de nici o miºcare din interior.
Domnilor procurori, nu aveþi motivaþia acestor acuze; vã folosiþi
de articolul 162 alin. 2 din Codul Penal, care a fost în vigoare din
1968, dar din acel an ºi pânã la lovitura de stat din 1990, nu s-a
folosit acest articol din Codul Penal, nici pentru greviºtii de la Braºov
ºi nici pentru celebrele greve de la Motru – Gorj în 1981 sau din
Valea Jiului în 1977. Cu toate cã acest articol a fost introdus de
regimul comunist, dumneavoastrã v-aþi folosit de acest articol în
aceste vremuri „democratice”, care sunt mai dictatoriale ca în acea
perioadã zisã comunistã.
Domnule procuror Voinea, sunteþi apãrãtorul soþilor Ceauºescu,
dar ºi acum îmi amintesc cum dumneavoastrã, în calitate de
apãrãtor, eraþi de fapt cel mai înverºunat acuzator. Mai mult decât
atât aþi participat ºi la întrunirea secretã de condamnare a soþilor
Ceauºescu, împreunã cu Voican Voiculescu, Atanasie Stãnculescu
ºi vã rog sã ne spuneþi în ce calitate. Poate aflãm ºi noi adevãrul
despre executarea acestora în ziua de Crãciun - 1989.
Pentru a-ºi motiva ordinul politic ca sã ne condamne, domnii
procurori se folosesc ºi amintesc de Convenþia de Salvgardare a
Drepturilor Omului ºi Libertãþilor Fundamentale – Roma 1950 art. 2
pct. 2, posibilitatea recurgerii la forþã pentru a reprima conform legii
(nu cu armata, cum a-þi fãcut dumneavoastrã) o revoltã sau o
166
insurecþie. De ce nu amintiþi ºi de celelalte Drepturi ale Omului

prevãzute în aceastã convenþie? Vã motivaþi doar intervenþia dar
nu ºi respectarea drepturilor la demonstraþie ºi celelalte drepturi ale
omului, care în statele civilizate sunt cu adevãrat respectate.
Se spune în continuare cã acþiunile violente ale minerilor din
ianuarie 1999, conduºi de cei ºase inculpaþi, au afectat puterea de
stat în ansamblul ei, ºi numai puterea executivã (reprezentatã efectiv
de autoritãþile locale ºi forþele de ordine) ºi pe cea legislativã. Prin
aceste acþiuni s-a urmãrit înlãturarea Guvernului, demiterea
Preºedintelui þãrii s-au cerut alegeri anticipate precum ºi constituirea
unui comitet revoluþionar provizoriu. Anihilarea forþelor de ordine în
douã rânduri ca exponente ale executivului constituie fapte care
conduc la concluzia cã acþiunea de subminarea puterii a fost
consumatã.
Aºa cum s-a statuat constant în doctrina juridicã puterea de stat
are ca atribut intrinsec unicitatea, iar aceasta nu exclude, ci chiar
implicã realizarea ei prin diferite organe ale statului corespunzãtor
unor funcþii specifice ºi relativ autonome. Rezultã deci, cã acþiunile
din ianuarie 1999 îndreptate împotriva forþelor de ordine au fost sã
slãbeascã numai puterea executivã, ci a provocat efecte negative
asupra celor douã componente ale puterii, organele puterii au fost
puse în situaþia de a nu-ºi putea exercita prerogativele legale în
apãrarea ordinii ºi siguranþei naþionale. Prin acþiunile din luna ianuarie
1999 s-a produs grave prejudicii, au fost rãnite sute de persoane,
au fost anihilate mai multe unitãþi militare ºi detaºamente ale
inspectoratelor de poliþie. Toate acestea au determinat întrunirea
Consiliului Suprem de Apãrare al Þãrii, convocarea Parlamentului
ºi adoptarea de cãtre Guvern a Ordonanþei de Urgenþã privind
instituirea stãrilor de urgenþã.
Domnilor procurori, ne cerem scuze ºi vã promitem cã nu vom
mai striga niciodatã „Vrem dreptate, Jos Guvernul, Jos Condescu,
Vrem pâine, Vrem locuri de muncã” cã este anticonstituþional, cum
ziceþi dumneavoastrã ºi deranjãm Puterea!…
Vreþi sã reveniþi la celebrele Mitinguri pentru Pace organizate de
rãposatul împuºcat ºi cu contribuþia dumneavoastrã, a celor care
aþi subminat puterea de stat în 1989? ªi culmea, dupã ce aþi confiscat
Puterea, ca fiind a dumneavoastrã, v-aþi folosiþi fãrã jenã de legile
lui Ceauºescu,
Urmãrirea înlãturãrii Guvernului sau al preºedintelui
Constantinescu, erau sloganuri ce se strigau la orice manifestaþie.
167
Constantin CREÞAN
Pe de altã parte, armata, nu este a voastrã, ci este a poporului ºi nu

aveþi dreptul sã o folosiþi împotriva poporului aºa cum a-þi folosit-o
la Timiºoara în 1989 sau în 1999 la Costeºti ºi Stoeneºti. Ce
credibilitate mai are Puterea pe care o reprezentaþi, atât timp cât,
exceptând alegerile din 1990, câºtigate detaºat de Ion Iliescu, fostul
preºedinte, majoritatea populaþiei nu se mai prezintã la vot ºi alegerile
se fac cu procente de participare de 36% din totalul electoratului.
Mai mult decât atât, puterea legitimã, pe care dumneavoastrã o
slãviþi ºi o serviþi (C.D.R.), a fost sancþionatã grav în 2000 de
electorat. P.N.Þ.C.D. ºi aliaþii sãi nu au obþinut nici pragul electoral,
iar Emil Constantinescu a dispãrut practic definitiv din viaþa politicã.
Se mai aduc de cãtre procurori, urmãtoarele acuzaþii: Un alt as-
pect, care trebuie examinat, este acela, referitor la determinarea
gradului de vinovãþie a persoanelor implicate. Este imposibil de a
se stabili o vinovãþie a persoanelor implicate sau o vinovãþie
generalizatã asupra tuturor participanþilor pentru cã toþi doreau
schimbarea prin violenþã aºa cum s-a arãtat în expunerea stãrii de
fapt doreau schimbarea prin violenþã a puterii, marea majoritate
solicitând rezolvarea unor probleme sociale. În acest sens incul-
pate care au reuºit prin manipulare sã deturneze scopul real ale
acþiunilor sindicale.
În maniera de organizare ºi conducere a acþiunilor de cãtre cei
ºase inculpaþi (care 265 de lideri domnilor?!) se gãsesc: tehnica
amãgirii maselor, a sentimentului de libertate, a deciziei ce era
sugeratã iniþial prin psihologia angajamentului, specularea iluziei
de libertate prin supunerea liber consimþitã.
Nici vorbã domnilor procurori, aceastã motivaþie nu are valoare
decât pentru dumneavoastrã. Noi cei ºase lideri eram conduºi de
forurile sindicale. Cea mai mare putere de decizie o are adunarea
generalã a membrilor de sindicat, dupã aceea comitetele în care
erau lideri de secþie, urmeazã liderii de la nivelul întreprinderii ºi
apoi urmãm noi liderii de la nivel de federaþii ºi confederaþii. Noi vã
aducem din nou aminte cã noi eram mineri, toþi aveam studii în
domeniul minier, iar legislaþia am învãþat-o pe parcurs din 1990.
Psihologia de a amãgi oamenii acestei þãri o au politicienii, nu noi,
reprezentanþii minerilor. Ce interese aveam noi, prin absurd, sã
cucerim puterea, de exemplu, eu, care sunt maistru miner sau
colegul meu Lupu care este lãcãtuº? Dumneavoastrã nu veþi înþelege
niciodatã aceste fenomene de masã; noi respectãm decizia mulþimii
de oameni, dumneavoastrã respectaþi doar ordinele unui segment
168
al Puterii. Ordinea la noi este alta. Cozma este unul dintre cei mai
pregãtiþi lideri, dar nici el nu a putut sã-ºi ia doctoratul, sã facã facultãþi
de drept ºi a trebuit sã munceascã la minã sã-ºi întreþinã familia,
fraþii ºi mai apoi copiii lui. Studiile ºi le-a desãvârºit singur, învãþând
limbi strãine. Deºi pregãtirea lui de bazã este inginer miner,
cunoºtinþele generale ºi cultura generalã sunt mult mai avansate
decât nivelul unor exemple ca procurorul sindicalist Ciorbea Victor,
analfabetul Marin Condescu ºi mulþi alþii.
În aceste fel (spun procurorii Puterii) inculpaþii au manipulat masa
minerilor (dar populaþia rãzvrãtitã, cine a manipulat-o?)
determinându-i sã gândeascã ºi sã acþioneze conform hotãrârii ºi
intereselor lor lãsând minerilor impresia cã au libertate ºi decizie,
inculpaþii au apelând la apeluri ºi impulsuri, judecata realã
estompându-se în spatele unor sentimente de antipatie ºi urã.
Pornind de la condiþiile grele de viaþã ºi muncã ale minerilor,
minciunile inculpaþilor, potrivit cãrora Guvernul ºi Preºedintele þãrii
ar fi fost vinovaþi de toate relele din lume au prins acestor pãrþi
verosimile prin judecãþile sau frânturile de adevãr. Gândirea logicã
a fost substituitã cu ura formalã pasionalã au fost exagerate unele
aspecte secundare, în defavoarea problemei esenþiale a unui con-
flict de muncã folosindu-se insinuãri însoþite de mimicã ºi gesturi
elocvente ce sugerau cã toate guvernele sunt mincinoase.
Au fost false mesaje ºi comunicate de la Guvern ºi de la Ministerul
Industriilor ºi Comerþului, ce a dus la o tentã interpretativã, ce i-au
fãcut pe mineri sã se concentreze pe spusele lui Miron Cozma ºi
celorlalþi inculpaþi pe Creþan, Loiº, Beja, Lupu, Ciontu, discursurilor
lor, care în acest mod pãreau plauzibile ºi realizabile practic.
Ne oprim aici ºi mã simt obligat sã fac urmãtoarea remarcã: susþin
ºi aici, acum în spatele gratiilor, cã de starea în care se aflau minerii
se fãceau vinovaþi Preºedinþia ºi Guvernul, iar populaþia civilã
revoltatã nu mai putea suporta sãrãcia. Chiar oamenii puterii
recunoºteau acest lucru. Ce pãrere aveþi despre poziþia P.N.Þ-istului
Pruteanu sau fostul preºedinte Ion Iliescu chiar ºi de premierul Radu
Vasile, care a recunoscut public cã noi aveam dreptate? Noi nu
amãgeam pe nimeni, pentru cã n-aveam nimic de oferit, noi doar îi
reprezentam ºi eram împotriva închiderii minelor.
Caracterul premeditat al minerilor (spun în continuare procurorii
acuzatori), rezultã din aluziile inculpaþilor la eventualitatea altor
miºcãri sociale ºi apeluri directe adresate altor categorii sociale de
a se alãtura minerilor ºi care reprezentau în acelaºi timp acte de
169
Constantin CREÞAN
presiune asupra instituþiilor statului de drept prefigurând acþiuni în

forþã sã destabilizeze puterea de stat. Acelaºi caracter premeditat
ºi organizat al acþiunii în vederea realizãrii scopului urmãrit ºi anume
continuarea marºului spre Bucureºti este evidenþiat ºi de faptul cã
inculpaþii Ciontu Ionel, Dorin Loiº s-au ocupat de asigurarea logisticii
constând în mijloace de transport, hranã, bãuturã, utilaje ºi unelte
pentru înlãturarea barajelor amplasate de forþele de ordine. Inculpatul
Loiº a solicitat autobuze ºi autodube de la diferite societãþi de trans-
port. El era acela care stãtea la pompele de benzinã Târgu-Jiu ºi
Horezu sã alimenteze cu carburant maºinile ºi fãcând plata.
Cine vroiaþi, domnilor, sã se ocupe de organizare? De ce nu aþi
venit dumneavoastrã sau ministrul transporturilor ºi sã ne plãtiþi
combustibilul, iar privitor la hranã, oamenii Puterii ºi forþele de
represiune nu le dãdeau pâine la mineri, ci le ofereau gloanþe ºi
gaze lacrimogene. Dar minerii nu au furat de la nimeni, nu au ucis,
ci doar foloseau ultimii bani strânºi din cotizaþii. ªi trebuie remarcat
cã ºi foarte mulþi patroni ne-au oferit alimente ºi chiar populaþia din
zonã. Colegul meu Ciontu Ionel (decedat în detenþie) a fost acuzat
cã a luat utilajul Wolla de la E.M. Livezeni ºi cã ar fi determinat
scoaterea altor autovehicule ºi a unei salvãri tot de la E.M. Livezeni,
care a salvat oameni (mineri ºi jandarmi).
Inculpatul Lupu Vasile este acuzat cã în ºedinþa de 14 ianuarie
1999 a afirmat cã acþiunea celor de la E.M. Valea de Brazi este un
mic rãzboi civil ºi cã acolo este scânteia revoltei.
În toate fotografiile apare alãturi de Miron Cozma, iar ortacii lui
Lupu au fost aceia care au fost în fruntea marºului funebru, organizat
la Petroºani, la care s-a purtat o cruce pe care s-a atârnat pielea
unui þap prin acestea contribuind la instigarea la revoltã a populaþiei.
Inculpatul Creþan Constantin a fost acela care s-a afirmat în
fruntea minerilor ºi disponibilizaþilor din Judeþul Gorj, el fiind
principalul organizator al acþiunii de blocare în avangarda forþelor
de ordine în defileul Jiului. De asemenea a rostit discursuri
instigatoare în faþa minerilor ºi s-a aflat în permanenþã alãturi de
Miron Cozma, el conducând acþiunea de învãluire pe flancul drept
la Costeºti ºi fiind iniþiatorul diversiunii privind folosirea pisicilor
împotriva câinilor poliþiºti. Aceasta este situaþia de fapt reþinutã în
rechizitoriu în raport s-a stabilit în cursul urmãririi penale vinovãþia
inculpaþilor Cozma Miron, Constantin Creþan, Romeo Beja, Dorin
Loiº, Lupu Vasile, Ciontu Ionel ºi încadrarea juridicã corespunzãtoare
în infracþiunea de subminarea puterii de stat în varianta participãrii
170
improprii. Urmãrirea penalã a fost efectuatã de Secþia Parchetelor

Militare de lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, care a sesizat
cu raportul întocmit cã infracþiunea de subminarea puterii de stat
prevãzutã de art. 162 Cod Penal este o infracþiune complexã care
absoarbe în conþinutul sãu elemente constitutive de celelalte
infracþiuni enumerate mai sus, deci ºi pe aceia de distrugere de
bunuri, furt, tâlhãrie, etc. îndreptate împotriva bunurilor aflate în
proprietatea Ministerului de Interne, care prin natura sau destinaþia
lor au caracter militar (ºi cele ale armatei unde le încadraþi) ºi astfel
atrag competenþa de soluþionare a cauzei de cãtre instanþa militarã.
S-a concluzionat cã între infracþiunea de subminarea puterii de
stat prevãzut de art. 162 din Codul Penal ºi infracþiunea contra
bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinþa
Ministerului de Interne existã conexitate conform art. 34 litera a ºi d
Cod de Procedurã Penalã, au fost sãvârºite de mai multe persoane
împreunã, în acelaºi timp si acelaºi loc, iar pentru o mai bunã
înfãptuire a justiþiei s-a impus efectuarea anchetei penale în mod
conex. Dupã sesizarea instanþei militare, aceasta ºi-a verificat
competenþa ºi, în raport cu încadrarea faptelor reþinutã în sarcina
celor ºase inculpaþi ºi respectiv cea prevãzutã de art. 162 alin. 2
Cod Penal ºi de împrejurarea cã inculpaþii sunt civili (nu militari), a
declinat competenþa în favoarea Curþii de Apel Piteºti în temeiul art.
28/1 pct. 1 lit. a C.P.P., cu referire la articolul 30 alin. 1 litera a
C.P.P. din punct de vedere teritorial. Fosta Curte Supremã de Justiþie
prin încheierea nr. 325/22-I-2002 datã în dosarul nr. 4304/2001 a
admis cererea inculpaþilor ºi a dispus strãmutarea cauzei la Curtea
de Apel Bucureºti, a audiat 14 pãrþi civile înainte de prezentarea
actului de sesizare, celelalte pãrþi civile fiind constituite în cursul
urmãririi penale. În cauzã a fost introdusã în cursul urmãririi penale
în calitate de responsabilã civilmente Liga Sindicatelor Miniere Valea
Jiului. Curtea a audiat pe toþi cei ºase inculpaþi care nu au negat
evenimentele din ianuarie 1999, însã au apreciat cã nu a fost vorba
decât un conflict colectiv de muncã care a continuat la cererea
manifestanþilor, ce i-a forþat pe lideri sã meargã cu ei iar violenþele
au reprezentat doar rãspunsul la provocãrile forþelor de ordine.
Miron Cozma, în declaraþia sa nu a recunoscut comiterea faptelor
pentru care a fost trimis în judecatã. Menþine declaraþia datã în
urmãrirea penalã, însã o considerã incompletã ºi astfel a fãcut
adãugãri în faþa instanþei respectiv cauzele care au provocat
conflictul colectiv de muncã: garantarea plãþilor salariale conform
171
Constantin CREÞAN
contractului colectiv de muncã, respectarea tuturor celorlalte condiþii

din contractul colectiv de muncã, respectarea legii de cãtre
reprezentanþii statului (Ministerul Industriei ºi Comerþului, Campania
Naþionalã a Huilei). S-a mai adãugat ºi plata la timp a salariilor.
Miron Cozma a declarat cã personalul a încercat sã aplaneze toate
conflictele spontane.
La 27.98.1998 Miron Cozma fusese reales ºi, deºi alegerea sa
ca lider a fost legalã, prin nerespectarea legii autoritãþile au refuzat
sã negocieze cu el nejustificat.
Pentru revendicãrile care au stat la baza declanºãrii conflictului
colectiv de muncã, s-au adunat peste 13.000 de semnãturi, ceea
ce a reprezentat circa 85% din numãrul salariaþilor C.N.H. De la
27.08.1998 ºi pânã la 3.01.1999, când a început greva, minerii nu
ºi-au primit drepturile salariale. La 16 octombrie 1998, cu ocazia
vizitei primului ministru Radu Vasile, s-au prezentat revendicãrile
noastre împreunã cu propunerile de soluþii ale acestora ºi am primit
asigurãri cã toate vor fi respectate. În decembrie 1998, a fost invitatã
o delegaþie a L.S.M.V.J. la Bucureºti, pentru finalizarea contractului
colectiv de muncã, însã Miron Cozma nu a fost lãsat sã intre în
sediul Ministerului Industriei ºi Comerþului, iar vestea reþinerii lui de
cãtre organele de poliþie a declanºat un val de proteste în Valea
Jiului. Minerii de la mai multe exploatãri au refuzat sã mai intre în
schimb iar alþii au intrat în grevã. Tot atunci ministrul Radu Berceanu
a anunþat închiderea minelor Dâlja ºi Bãrbãteni.
Miron Cozma a declarat cã a încercat sã amâne declanºarea
grevei pentru cã urma vacanþa de iarnã a minerilor, perioadã când
era posibilã calmarea minerilor. Din decembrie 1998 au început
disponibilizãri de mineri, deºi se încercase soluþionarea conflictului
colectiv de muncã. Pe fondul acestor probleme s-a declanºat prin
vot greva generalã din data 4.1.1999. Miron Cozma a declarat cã
închiderea minei Bãrbãteni a fost o mare eroare, pentru cã acea
minã era modernizatã ºi avea cel mai bun cãrbune ºi o producþie
foarte mare.
Miron Cozma a recunoscut cã în perioada 4 ianuarie – 18 ianuarie
1999 Liga a organizat mitinguri ºi marºuri în municipiul Petroºani,
care au fost paºnice ºi aceasta era voinþa minerilor; obligaþia liderilor
era sã fie alãturi de manifestanþi. Ideea de a pleca la Bucureºti a
fost a manifestanþilor ºi Miron Cozma a încercat sã determine
renunþarea, declarîndu-se împotriva acestui lucru, cu toate cã, oficial,
ceruse sã demonstreze în capitalã deoarece sediul Convenþiei
172
Sfânta Varvara ºi a Confederaþiei Sindicatelor Miniere era în

Bucureºti. Referitor la natura conflictului Miron Cozma a spus: „Atunci
când Guvernul României a acceptat dialogul cu noi, conflictul de
muncã, greva ºi deplasarea la Bucureºti au încetat ºi în nici un caz
nu am dorit subminarea puterii de stat. Am încheiat protocolul de la
Cozia, iar suma de 10.000 dolari ºi 2 ha de teren pentru disponibilizaþi
reprezenta o compensare justã.” În final, Miron Cozma apreciazã
cã intervenþia în forþã a jandarmeriei ºi armatei ºi încercarea de
stopare a marºului minerilor care demonstrau paºnic a fost
neconstituþionalã ºi ilegalã.
Constantin Creþan în declaraþia datã în faþa instanþei nu a
recunoscut sãvârºirea faptei reþinutã în sarcina sa ºi a colegilor sãi
prin rechizitoriu, menþinându-ºi parþial declaraþiile date în urmãrirea
penalã în mãsura în care sunt confirmate în depoziþia de faþã. A
precizat cã a fost trimis în judecatã deoarece în urmãrirea penalã a
refuzat sã dea întreaga vinã pe Miron Cozma. Unii lideri de sindicat,
cu funcþii mai mari ca mine, nu au fost trimiºi în judecatã acceptând
aceste compromisuri.
Acesta a mai arãtat cã cel mai important lucru care a determinat
reacþia de solidaritate a minerilor din Oltenia cu cei din Valea Jiului
a fost gestul ministrului Radu Berceanu, care nu-l recunoºtea pe
Miron Cozma ca lider al minerilor din România. Cu privirea la
acþiunea din 18 ianuarie 1999 am declarat: „Minerii din Oltenia au
plecat cãtre defileul Jiului în mod spontan. Eu am primit sarcina de
la Biroul Unional al U.F.S.M.O. sã ajut minerii din Valea Jiului cu
alimente obþinute în urma recrutãrii la masa caldã a minerilor din
Oltenia. Despre evenimentele de la Costeºti, altercaþiile s-au oprit
în momentul, în care forþele de ordine au cedat ºi s-au retras.
Rezultatul acestor altercaþii era previzibil, întrucât raportul de forþe
era în defavoarea lor ºi deznodãmântul mai devreme sau mai târziu
era acelaºi, iar despre participarea mea la Costeºti, eu am fost pe
culme cu minerii, pe dreapta, în zona Travanþilor. Acolo erau
majoritatea minerilor din Oltenia ºi Valea Jiului. Sus pe culme au
fost localnicii. Miron Cozma a fost cu mine tot timpul ºi l-am protejat
fiind liderul nostru. Am ocolit zona din culmea din dreapta ºi am ieºit
la 5 km în spatele dispozitivului forþelor de ordine care s-au predat.
Am vãzut poliþiºti loviþi care încercau sã se retragã, dar erau reþinuþi
de populaþia revoltatã din zonã.”
Loiº Dorin Mihai, în declaraþia sa, nu a recunoscut fapta pentru
care a fost trimis în judecatã, însã ºi-a menþinut în totalitate declaraþia
173
Constantin CREÞAN
datã în cursul urmãririi penale. În depoziþia sa a fãcut aceleaºi

aprecieri ca Miron Cozma referitoare la declanºarea conflictului de
muncã spunând cã mulþimea a strigat instantaneu „Bucureºti,
Bucureºti”. Cu privire la evenimentele din ianuarie, inculpatul Loiº
Dorin a spus: „Eu am mers în spatele coloanei ºi nu am observat
prea multe despre cum s-a ajuns la Sadu”.
Despre participarea sa directã, Loiº Dorin aratã cã Consiliul de
Coordonare ºtia cã toþi banii sunt la el. „În funcþie de nevoi eu le
dãdeam bani pentru combustibil. Am reluat problema banilor, întrucât
am vrut sã arãt cu ce m-am ocupat în zilele respective. Nu pot sã
spun nimic despre altercaþiile de la Costeºti, pentru cã nu am fost
acolo. Precizez cã am fost printre primii lideri sindicali, care am ajuns
la Râmnicu Vâlcea.
Ionel Ciontu a declarat în faþa instanþei, cã nu recunoaºte fapta
care i se imputã ºi menþine parþial depoziþiile date în urmãrirea
penalã. În ceea ce priveºte poziþia sa a arãtat cã nu fãcea parte din
Consiliul de Coordonare al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului,
deoarece era vicepreºedintele sindicatului E.M. Livezeni, iar
preºedinte era MARC DORIN. Despre declanºarea conflictului de
muncã, depoziþiile sunt asemãnãtoare cu ale celorlalþi lideri inculpaþi.
În seara zilei de 18 ianuarie 1999 inculpatul Ciontu Ionel împreunã
cu Marc Dorin s-au deplasat la punctul de comandã ªcoala de
Subofiþeri Sadu, la discuþii cu generalul ZAHARIA. Din proprie
iniþiativã i-a propus sã fim lãsaþi sã trecem a doua zi cãtre Sadu.
Evenimentele din defileul Jiului sunt relatate astfel:
„Pe 19.1.1999 în jurul orei 7 m-am trezit în focul petardelor.
Oamenii speriaþi au încercat apropierea de barajul poliþiei ºi au
început altercaþiile dupã care minerii ºi-au continuat drumul spre
Sadu.” Despre evenimentele de la Costeºti, Ciontu Ionel relateazã
astfel: „Pânã sã ajungem noi la baraj am auzit explozii de grenade,
iar când am ajuns acolo deja militarii erau încercuiþi de populaþia din
zonã.”
Vasile Lupu în declaraþia sa nu a recunoscut comiterea faptelor
reþinute în sarcina sa ºi a menþinut parþial declaraþia datã la urmãrirea
penalã. Declaraþia acestuia este asemãnãtoare cu a celorlalþi lideri
inculpaþi, în ceea ce priveºte cauzele ºi modul de declanºare a
conflictului de muncã ºi participarea la greva generalã din perioada
4-18 ianuarie 1999. Referitor la evenimentele din Defileul Vãii Jiului,
Lupu Vasile a relatat „La lãsarea întunericului s-a oprit tot. Eu m-am
întors cu ºoferul în oraºul Petroºani, pentru a cumpãra mâncare ºi
174
þigãri ºi m-am întors noaptea târziu. Nu ºtiu ce s-a întâmplat în faþa

coloanei în data de 19 ianuarie 1999, însã la un moment dat a trecut
toatã coloana. Forþele de ordine se aflau de o parte ºi cealaltã a
ºoselei. În data de 20 ianuarie 1999 au avut loc scandãri împotriva
guvernanþilor ºi autoritãþilor ºi s-a hotãrât sã se plece cãtre Bucureºti,
nu ºtiu cine a hotãrât, cred cã mulþimea.” Confruntãrile de la Costeºti
au fost descrise de Vasile Lupu: „În timp ce ne apropiam de locul
barajului am auzit þipete, urlete, zgomote de petarde, explozii ºi o
parte din oameni au urcat pe deal pentru a ocoli dispozitivul forþelor
de ordine. Când am coborât de pe deal am vãzut în partea stângã a
ºoselei poliþiºti, jandarmi, ºi forþe de ordine. Dupã ce s-a eliberat
drumul au venit autobuzele noastre ºi am plecat cãtre Râmnicu
Vâlcea.”
În ceea ce-l priveºte pe Romeo Beja, declaraþia lui cuprinde doar
câteva propoziþii ºi anume: „Cunosc acuzaþia ce mi se aduce prin
rechizitoriu. Nu recunosc fapta ce mi se aduce. sunt nevinovat ca ºi
ceilalþi colegi ai mei. Consider cã suntem victimele unei mârºãvii
politice realizate de cãtre unii oameni politici lipsiþi de scrupule.”
Curtea a audiat 14 pãrþi civile (persoane fizice), 45 pãrþi vãtãmate
ºi 141 de martori. Toþi martorii ºi-au menþinut declaraþiile date în
cursul urmãririi penale. Au fost audiaþi martori propuºi de apãrare,
de inculpaþi, din care marea majoritatea erau chiar martori din
rechizitoriu, iar trei martori au fost audiaþi pentru prima datã de Curte
ºi anume de profesor dr. Ion Coja, senatorul Sergiu Nicolaescu ºi
Sherette Carol, fost primar al oraºului Petroºani. Curtea a respins
cerea apãrãrii de audiere a martorilor Radu Vasile, primul-ministru
ºi Viorel Cataramã, senator, cu motivarea cã aspectele care urmau
ar fi elucidate prin depoziþiile celor doi, sunt detaliate în documente
depuse în volumele de urmãrire penalã, deoarece nu s-a constatat
aceste mijloace de probe de nici o parte.
Clasa politicã a reuºit, la comandã, condamnarea noastrã în
dosarul nr. 2551/2004 ºi aceastã hotãrâre a fost atacatã la Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie. Aceastã instituþie s-a pronunþat abia în
anul 2005, în data de 28 septembrie, prin decizia nr. 5459, prin care
s-a dispus arestarea noastrã.
În continuare, o sã vã informãm în cartea aceasta despre
perioada 1999-2005 privitor la rezistenþa noastrã ºi demersurile
fãcute în lupta pentru dreptate socialã, demersuri care au culminat
în a cere sprijin internaþional de la Organizaþiile sindicale din toatã
lumea. Un mare rol l-a avut Liga Muncitorilor „Miron Cozma”,
175
Constantin CREÞAN
Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor, Sindicatele din Valea

Jiului, unii lideri din B.N.S ºi Confederaþia Meridian.
Dupã arestarea lui Miron Cozma, clasa politicã a sprijinit, pe cât
s-a putut, pe liderii sindicali înregimentaþi politic ca sã reuºeascã sã
ocupe toate funcþiile sindicale, fãcând din miºcarea sindicalã cureaua
de transmisie folositã de cãtre Putere.
Din anul 1999 ºi pânã la arestarea noastrã în 2005 nu a mai fost
nici un conflict de muncã, care sã fie solicitat de muncitori. De multe
ori, la comandã, muncitorii erau forþaþi sã participe la mitinguri ºi
demonstraþii dirijate împotriva unor directori care nu erau de partea
Puterii sau împotriva unor miniºtri, la înþelegere cu aceºtia, astfel
încât creºterile salariale sã fie minime. sunt celebre mitingurile fãcute
la Baia Mare sau la Petroºani, la comandã, bineînþeles, precum ºi
mitingurile de la Petroºani, care erau în sprijinul liderului Marin
Condescu ca sã poatã stãpâni conducerea sindicatelor din Valea
Jiului. Presa ºi televiziunile dãdeau articole cu cultul personalitãþii
acestui lider, afirmând cã Marin Condescu este liderul tuturor
minerilor (ce ipocrizie).
Miºcarea sindicalã din Valea Jiului s-a divizat în trei organizaþii.
Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului a rãmas sã fie condusã de
PSD-istul Savu Ion Vasile care era ºi în Parlamentul României,
Federaþia Valea Jiului era condusã de Postolache Costel (care se
zvoneºte cã este în S.R.I), iar o parte a minerilor, mai bine zis a
celor cu carnet de partid PD-PNL s-au afiliat la Centrala Sindicatelor
Miniere condusã de IUDA al mineritului românesc Marin Condescu
care a avut funcþia de ministru secretar de stat la Agenþia pentru
refacerea zonelor Miniere.
Miron Cozma a fost dus în eroare, pãcãlit ºi dupã gratii. Savu
Vasile s-a prezentat la el în închisoare ºi l-a convins sã-i dea acceptul
sã conducã L.S.M.V.J. în calitatea de preºedinte interimar, iar când
s-a vãzut preºedinte interimar, profitând de acordul lui Miron Cozma,
a fãcut o conferinþã cu delegaþii trimiºi de director ºi s-a intitulat
preºedinte al L.S.M.V.J. Pentru aceste lucruri fãcute în sprijinul PSD-
ului, care avea nevoie de voturi în Valea Jiului ºi sã þinã sub control
miºcarea muncitoare, partidul l-a recompensat pe acest cu un post
de deputat pe lista de minoritãþi gãsind de cuviinþã ca Savu Vasile
sã fie la a zece-a spiþã macedonean. Dupã ce a ajuns deputat, s-a
apucat de afaceri, care, ºi în ziua de azi sunt cercetate de factorii
competenþi. Familia lui Cozma nu a mai primit nici un ajutor din
partea sindicatelor.
176
Ca sã poatã sã þinã sub control ºi restul de mineri din celelalte

organizaþii cu orientare PD-CDR unul dintre preºedinþii confederaþiei
Sindicatelor Miniere din România a fost numit odatã cu Condescu,
consilier al Premierului Radu Vasile ºi mai apoi al lui Vãcãroiu
Nicolae. Acesta a fost ºi unul dintre liderii care l-au trãdat pe Cozma,
urmat de Bãdârcã Victor, care a devenit un prosper om de afaceri
în Valea Jiului, Fluerãtoru Cristi mare om de afaceri în Oltenia ºi
care a culminat cu afacerile lui Marin Condescu în minerit prin
societãþile sindicale S.C. Olservmin S.R.L. sau Presmin S.R.L. ºi
alte societãþi care au acoperit toatã sfera de afaceri din minerit.
Imediat dupã arestarea lui Miron Cozma aºa cum spuneau, trebuiau
eliminaþi toþi liderii incomozi ºi a urmat etapa epurãrilor politice. În
Valea Jiului au fost eliminaþi Ciontu Ionel, Loiº Dorin, Beja Romeo,
Lupu Vasile ºi alþii, iar în Oltenia Gegãu Nicolae, Mihu Nicolae,
Nimarã Gheorghe, Gîrjoabã Cornel, Coteþ Vasile ºi ultima datã
Constantin Creþan. Poate vã puneþi întrebarea, cum a fost posibil?
O sã vã spun cã toþi colegii mei din Oltenia, sub presiunea
inconstanþei lor, au fost eliminaþi, pentru cã au greºit grav, nu erau
lideri cu putere ºi conduceau cum li se dicta. La mineriada din 1999,
au cedat uºor în faþa noastrã ºi l-au trãdat pe Condescu ºi pe
tehnocraþii din C.N.L.O.
În puºcãrie am gãsit ºi probe. Am descoperit cã domnul procuror
Dan Voinea, cãruia îi transmit „sã-i fie ruºine”, a intervenit pentru
doi lideri din Oltenia, care erau judecaþi în dosar cu mine. Am întâlnit
un deþinut aici, un fost SPP-ist, care mi-a spus cã ceilalþi lideri judecaþi
cu noi au intervenit la Voinea ºi i-a scos curaþi. Vreau sã vã spun cã
eu conduceam doar cîþiva oameni, aveam deasupra mea alþi lideri,
care au scãpat nevinovaþi. Eu nu am lovit pe nimeni, nu am omorât
pe nimeni.
Fenomenul cedãrii lor a fost altul. Frica de maselor de mineri ºi
impunerea mea i-a fãcut pe aceºtia sã joace la douã capete. Am
fost rugat de aceºtia sã lupt cu ei pentru eliminarea lui Condescu,
dar nu am fost de acord cu ei. Ei erau neputincioºi. Au fost eliminaþi
abuziv din conducerea U.F.S.M.O. în 1999, dar au acceptat
recompensele oferite de administraþie ºi de Condescu. Gegãu
Nicolae dintr-un simplu topograf a ajuns ºef la compartimentul
investiþii, dar i s-a retras sprijinul politic al PD, Vâlceanu Tudor a fost
numit director la Staþiunea Sãcelu, Mihu Nicolae s-a apucat de afaceri
primind multe lucrãri în minerit de la directori pentru a încasa
comisioane de la prietenul lor sindicalist. Coteþ Vasile a primit funcþia
177
Constantin CREÞAN
de ºef la Protecþia Muncii, Gârjoabã Cornel a fost iertat ºi douã luni

de zile a fost pus la un nou sindicat înfiinþat (cu 15 membri), apoi a
fost scos din producþie ºi a primit din nou sprijinul politic ºi a ajuns
director la Complexul Energetic Turceni, cu toate cã acesta nu a
fost în stare niciodatã sã conducã mai mult decât o formaþie de
lucru.
Am rãmas singur sã lupt cu tehnocraþii ºi liderii aserviþi care nu
mai reprezentau muncitorii. M-am întors la locul meu de muncã,
dupã ce am fost ºi eu eliminat prin aceleaºi metode. La prima
conferinþã nu au reuºit sã mã schimbe din funcþie. Elita sindicalã
condusã de Condescu la nivel de Federaþie, iar colegii mei erau
ºantajabili; Gicã Etegan era omul lui Condescu datoritã afacerilor
din bazin, afacerea hotel Orºova, afacerea cadouri, afacerea lucrãri
în minerit. Colegul meu Gicã Etegan a fost numit la Federaþia
Rovinari de Marin Condescu, iar la sindicatul de la uzina Rovinari a
avut douã voturi din 2300. Cristi Popescu era omul de casã al
directorilor ºi mai târziu a ajuns director la resurse umane la C.N.L.O.
I-am învins la prima conferinþã primind votul de încredere al
delegaþilor care erau muncitori ºi am greºit când nu am verificat; la
circa douã luni s-a convocat o nouã conferinþã de cãtre Condescu,
eram sigur pe mine, minerii erau cu mine, dar, spre surpriza mea, în
salã au apãrut alþi delegaþi, trimiºi de cãtre administraþie, cu sprijinul
liderilor trãdãtori Bordei Vasile de la E. M. Roºia, Avram Vasile (care
ºi el a ajuns director la E.M.C. Rovinari), Popescu Grigore (care a
ajuns responsabil cu sportul), Popescu Dumitru de la E. M. Pinoasa
(care a ajuns sã primeascã foarte multe sume de bani pe moºtenirile
din zona strãmutatã ºi sã beneficieze de afacerile case expropri-
ate).
Nu regretam cã plec, deºi puteam sã rãmân în acel sistem. M-
am întors însã în producþie, la locul meu de muncã, unde mã simþeam
protejat de oameni.
Eram ºi acolo þinta unor atacuri ale directorilor ºi ale liderilor. Un
inginer ºef ºi adjunctul sãu (Ioniþã Iustin ºi Stãnoiu Nicolae) îmi
spuneau repetat: „Domnule Creþan, fereºte-te! Avem ordin sã-þi
facem rãu ºi sã te supraveghem, iar un om de la S.R.I se intereseazã
zilnic de activitatea dumneavoastrã”.
Din 1999 ºi pânã în 2005 am muncit la acel loc de muncã ºi, de
cel puþin cinci ori, am fost tãiat de pe lista de premiere de cãtre
directorul Daviþoiu Gheorghe (prieten bun cu Condescu), dar aceºti
doi ingineri ºefi au colaborat cu mine ºi de multe ori evitam atacurile
178
ordonate. Nici eu nu am stat pe gânduri ºi am înfiinþat sindicatul

„Lignitul” Tismana I, Sindicatul „Dreptatea” Tismana II, iar aceste
sindicate au fost permanent sub programul imixtiunilor directorilor
ºi al liderilor care încercau sã determine retragerea minerilor din
aceste sindicate. Am reuºit sã pãstrez acest scut de protecþie, cu
toate cã oamenii mei erau vânaþi permanent ºi sancþionaþi.
În acelaºi timp eram preºedintele Ligii Muncitorilor „Miron
Cozma”. În aceºti ani am muncit din greu, lucram în producþie în
linia tehnologicã, iar în concediu ºi în zilele libere conduceam Liga
ºi colindam Europa ºi America, la conferinþele sindicale unde militam
pentru minerii din România ºi Miron Cozma care era întemniþat
nevinovat.
Condescu Marin se teme ºi acum, ca ºi atunci, de mine. Nu era
comunicat sau conferinþã de presã sã nu fie atacat de mine.
În anul 2004 când, pentru prima datã, a adus 10.000 de mineri
în piaþa Prefecturii din Târgu-Jiu la un miting, Marin Condescu a
fost fluierat ºi înjurat fãrã a putea sã vorbeascã minerilor, iar masa
de mineri a strigat Creþan Constantin, Cozma libertate. De atunci
Condescu evitã orice întâlnire cu minerii ºi sincer dacã eram în
libertate în anul 2006 când Condescu a organizat mitingul de la
Petroºani, cred cã nu ar fi îndrãznit nici sã treacã de defileu, cu
toatã susþinerea autoritãþilor ºi Puterii de la Bucureºti. Nu pot uita
cum Condescu Marin a încercat în lupta pentru putere sã-l elimine
la ordin politic pe Mischie Nicolae, preºedintele Consiliului Judeþean
Gorj. ªi minerii au fost folosiþi de acest individ ca sã demonstreze
pentru demiterea acestuia. A fost ruºinos cã, la rândul lui, Mischie
Nicolae a intervenit în miting ºi a dat aprobare sã se desfãºoare pe
malul Jiului, la marginea oraºului. Ce ruºine, minerii folosiþi de cãtre
administraþie la apelul lui Condescu! Oare unde vor sã ajungã aceºti
oameni, mai pot fi folosiþi minerii la ordinele oricui?! Singurul lider al
minerilor care i-a reprezentat cu adevãrat a fost Miron Cozma, nu
hahalerele puterii ºi hoþomanii gen Condescu, Hossu, Luca sau Savu
ºi slugoii lor credincioºi.
Miron Cozma este singurul lider cu adevãrat ales de oameni,
ceilalþi ºtiu cum au fost aleºi. În 1999, Marin Condescu mi-a propus
sã-l trãdez pe Cozma, oferindu-mi geanta cu 300 de milioane de lei
ºi funcþia de vicepreºedinte. Am refuzat, pentru cã funcþiile nu se
aleg cu bani, iar eu nu am trãdat pe nimeni niciodatã. Liderii de
sindicat sunt oameni plãtiþi ºi de administraþie, ºi de oamenii politici.
179
Constantin CREÞAN
12. Lumina fflăcării

Lumina lăcării nes tinse
nestinse
În urmãtoarele pagini am sã vã descriu, ca sã rãmânã în istorie,
lupta noastrã, a unor militanþi care nu au renunþat la spiritul de
dreptate socialã. Dar mai întâi am sã vã reproduc scrisoarea lui
Miron Cozma din detenþie adresatã preºedintelui Constantin Creþan,
când Asociaþia Foºtilor Disponibilizaþi din Sectorul Minier ºi-a
schimbat denumirea în Liga Muncitorilor, ªomerilor ºi Defavorizaþilor
Social „Miron Cozma”.
„Cãtre Domnul Preºedinte, Constantin Creþan, al Asociaþiei

Disponibilizaþilor din Oltenia
Mã numesc Miron Cozma, fiul lui Gheorghe ºi Ana, nãscut la
25.08.1954 în comuna Derna, judeþul Bihor, domiciliat în Petroºani,
Str. 1 Decembrie 1918, bl. 78, ap. 2, judeþul Hunedoara.
Cu deosebitul respect vã mulþumesc pentru onoarea pe care
minerii din România mi-o fac, aceea de a Ligii Disponibilizaþilor din
România numele meu, dumneavoastrã fiind purtãtorul de cuvânt.
Vã rog transmiteþi instanþei competente, care va legaliza aceastã
organizaþie acceptul meu scris prin acest act transmis dumneavoastrã.
Noroc Bun ºi Dumnezeu sã-i ocroteascã pe mineri!
6.9.2000
Semneazã, Miron Cozma”
A urmat conferinþa Ligii ºi s-a hotãrât schimbarea denumirii,

bineînþeles, dupã ce am umblat luni întregi pe la porþile Ministerului
Justiþiei care întârzia sã ne dea acceptul pentru aceastã denumire.
180
Dupã obþinerea denumirii am început lupta juridicã în instanþele

judecãtoreºti. Din zonele miniere, peste 18.000 de mineri
disponibilizaþi în Oltenia ºi peste 12.000 de mineri în Valea Jiului au
intentat procese administraþiei la îndemnul nostru, deoarece la
disponibilizare nu li se oferiserã toate drepturile salariale. Cu greu
am reuºit sã depunem în instanþe aceste dosare ºi Liga avea
calitatea de intervenient ºi apãrãtor juridic în proces. Dar stupoare
în instanþe, cu toate cã aveam dreptate, judecãtorii s-au folosit de
documente întocmite de cãtre sindicatele lui Condescu, Savu din
Valea Jiului ºi administraþie, care retroactiv au încheiat un protocol
de a nu mai acorda aceste sume de bani, cu toate cã erau prevãzute
în contractul colectiv de muncã. La Judecãtorie era preºedintã,
nimeni altcineva, decât soþia directorului Manþog, care a dat câºtig
de cauzã doar celor care au ieºit din sistemul C.N.L.O. Noi câºtigând
circa 14.000 de procese, membrii noºtri au primit sume reactualizate
între 6 milioane ºi 15 milioane lei, dar ºi cu hotãrâri judecãtoreºti nu
puteam sã recuperãm aceste sume. Juristul Ligii (Cristinel Tãnasie)
transformase casa proprie în arhiva judecãtoriei ducând instanþelor
judecãtoreºti dosare întregi. Am obþinut mult, am obþinut puþin, nu
pot sã apreciez, dar cu atâtea dosare pe rol am ridicat gradul de
judecatã la toate judecãtoriile ºi am obþinut aceste creºteri salariale,
cu toate cã instanþele judecãtoreºti erau soþiile directorilor importanþi
din minerit.
Deþin ºi în prezent documentul care a fost falsificat de cãtre
Sindicate, Administraþie ºi Direcþia Muncii, având data modificatã
ca sã nu se acorde acest drept minerilor. Acel document îl am de la
un jurist care a lucrat la Direcþia Muncii (în anul 2002 a decedat) ºi
care lucrase în minerit. Acesta, într-un moment de revoltã, în spiritul
corectitudinii sale ºi pentru cã nu accepta aºa zisele nereguli, mi-a
dat documentul original falsificat de cãtre conducerea S.N.L.O,
conducerea Sindicatelor din U.F.S.M.O. ºi Direcþia Muncii.
Liga lupta din greu, principalul rol avându-l urmãtoarele persoane
din biroul executiv: Constantin Creþan, preºedinte executiv ºi Cristinel
Tãnasie, vicepreºedinte ºi jurist. Filialele aveau aceeaºi structurã
de birou executiv local.
Toatã lumea era împotriva noastrã: oamenii puterii, politicieni,
lideri corupþi ºi tot sistemul lor. În programul nostru, prioritarã era
eliberarea lui Miron Cozma. În acest sens, declanºându-se o
campanie internã ºi internaþionalã. Campania a ajutat ºi la susþinerea
financiarã a lui Miron Cozma ºi a familiei lui, lucru pe care l-am
181
Constantin CREÞAN
reuºit cu ajutorul sindicatelor membre ale Acordului Internaþional al

Muncitorilor.
Din anul 1997 ºi pânã în anul 2005, organizaþia noastrã a avut
prioritare aceste douã lucruri ºi, spre lauda noastrã, am reuºit, chiar
dacã sistemul era împotriva noastrã. De exemplu, s-a apelat varianta
ca o parte dintre liderii de lângã mine sã fie cumpãraþi ºi acest lucru
s-a reuºit cu contribuþia financiarã operatã de gaºca lui Condescu.
Astfel, s-au vândut foarte mulþi lideri care erau sãraci ºi cu probleme
mari în familie. Nu pot sã trec peste acest lucru ºi sã nu îmi amintesc
de mârºãviile fãcute de Marin Condescu ºi directorii din S.N.L.O.,
care puneau aceastã condiþie ortacilor sãrmani: sã mã pãrãseascã
pe mine ºi pe juristul Cristinel Tãnasie. Au trãdat pe rând Cãlinoiu
Constantin de la Rovinari, Licã Criºan (care îl mai trãdase pe Cozma
ºi în 1994, la greva din ianuarie, ºi care a fost angajat dupã trãdare
ca ºef de zonã, la societatea lui Marin Condescu, unde se folosea
forþa disponibilizaþilor din minerit), Mihu Nicolae (care a fost în primã
fazã de partea noastrã ºi care nu avea voie sã trãdeze, pentru cã în
anul 1993 Miron Cozma îi salvase viaþa transportându-l cu un
elicopter în Timiºoara, dar a ales trãdarea pentru interese financiare),
Baban Ovidiu vicepreºedinte filiala Rovinari (care a accepta sã fie
angajat tot la firma sindicatelor), Vãduva Vasile, secretar general
(care a acceptat sã fie numit de Condescu tot la societãþile lui, ºef
pe zona Motru), iar dupã aceea, totul a culminat cu Ilea Aurel,
preºedinte executiv, care a fost, de asemenea angajat la Uzina Jilþ,
tot pe sistemul mafiot sindical ºi care a dorit chiar sã distrugã
organizaþia folosindu-se de ºtampila Ligii cu o semnãturã prin care
cerea desfiinþarea ei din registrul de la Judecãtoriei. Mai mult decât
atât, a început sã facã declaraþii în presã împotriva liderului nostru
Miron Cozma. Ruºine, domnule Ilea Aurel! Îmi pare foarte rãu,
deoarece ai fost la luptele de la Costeºti, de la Stoeneºti, la marile
mitinguri pentru eliberarea lui Miron Cozma, ai luptat alãturi de noi...
Ce te-a fãcut sã trãdezi colegii tãi?! De ce nu a trãdat Cristinel
Tãnasie, care este unul dintre cei mai buni juriºti din România ºi e
sãrac, dar curat ºi e un mare luptãtor. De ce nu a trãdat Gigi Militaru,
omul care a vãzut moartea cu ochii luptând pentru dreptate? De ce
nu am trãdat eu, care am fost condamnat la cinci ani de puºcãrie?
Nu pot sã nu vã recunosc meritele în anul când aþi fost corecþi, dar
trãdarea voastrã a stricat toatã munca noastrã din aceºti ani grei.
Un alt personaj dubios a fost Coiculescu Ion, preºedinte la Fundaþia
Promin România, care urmãrea dezbinarea noastrã ºi sã acapareze
182
miºcarea noastrã din Valea Jiului ºi Oltenia, dar fãrã succes. Pentru
cã limba minerilor nu o înþelege oricine, nu pot eu sã vã condamn
pentru trãdare, dar nu a fost corect!
Cel puþin, bine cã noi, cei care am rãmas, am continuat munca
noastrã socialã dreaptã. Nouã nu ne-a fost uºor dupã aceastã acþiune
de dezbinare prin cumpãrare. Liga era sãracã, lipsitã de fonduri. Banii
murdari folosiþi pentru dezbinarea noastrã au provenit de la clanul
mafiot –administrativ – sindical care au distrus mineritul din România.
În anul 2002, Congresul Ligii a ales o nouã conducere a acesteia,
iar Biroul era format din: preºedinte Constantin Creþan,
vicepreºedinte Croitoru Nicuºor (care era ºi preºedinte al sindicatului
Dreptatea Rovinari), Buduran Iulian secretar general (un tânãr stu-
dent), Cristinel Tãnasie vicepreºedinte ºi jurist ºi Militaru Gheorghe
vicepreºedinte.
În anul 2004 a fost convocat congresul extraordinar, în
septembrie, ºi, la propunerea mea, congresul a acceptat sã-l
împuterniceascã pe Cristinel Tãnasie, sã fie numit preºedinte
interimar dacã eu voi fi arestat, pânã la eliberarea din închisoare.
În data de 28 septembrie 2005 am fost arestat în circa 2 ore de
la pronunþarea hotãrârii Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, odatã cu
Miron Cozma, care era liber din data de 14 iunie 2005, Ionel Ciontu,
Dorin Loiº, Lupu Vasile ºi Romeo Beja, (care a ales varianta
refugiului în altã þarã).
Din 1997, de la înfiinþarea Asociaþiei, pânã în anul 2005, la
arestarea noastrã, Liga a fost reprezentatã de biroul executiv la
Conferinþele Balcanice de la Sofia, Belgrad, Atena, Tirana, la
Conferinþele Europene de la Paris, Geneva, Madrid, Kiev, Bratislava,
Berlin, Berna, Budapesta ºi la Conferinþele sindicale internaþionale
de la San Francisco, Geneva, Berlin, Paris, Madrid, Predeal, Londra.
Cu aceste prilejuri, Liga a solicitat în conferinþe intervenþia
organizaþiilor sindicale la nivel mondial pentru eliberarea eroului
Miron Cozma.
La aceste conferinþe alãturi de Biroul Executiv al Ligii a participat
ºi fratele lui Miron Cozma, Tibi Cozma ºi alþi militanþi de la Asociaþia
pentru Emanciparea Muncitorilor din România (Tudor Marian, Paul
Vasile, Rotaru Ilie, Diana Pop, Nicu Scãrlãteanu). În câþiva ani, fratele
lui Miron a reuºit sã devinã unul dintre cei mai buni lideri care s-a
format în lupta noastrã. Aceste mari merite ale lui Tibi Cozma s-au
vãzut la Conferinþa Sindicatului de la unitatea minierã care lucreazã,
când a fost ales cu majoritate de voturi lider de sindicat.
183
Constantin CREÞAN
Aceste clipe ºi reuºite nu pot fi uitate, la început Tibi fiind un tip

mai retras, un inginer foarte pregãtit, dar, dupã ce s-a întâmplat cu
fratele sãu, nu se gândea la o funcþie de lider. Îmi amintesc, cã la
Conferinþa de la Paris a izbucnit în plâns când citea mesajul lui
Miron cãtre conferinþã, (cunoºtea foarte bine limba englezã ºi
francezã), iar peste câþiva ani a devenit unul dintre cei mai buni
lideri sindicali din Valea Jiului. Ce la determinat sã se transforme?
Cred cã dragostea pentru fratele sãu, care a fost alãturi de el de
când i-au decedat pãrinþii ºi l-a þinut în facultate. Dragostea de frate
a lui Tibi Cozma s-a completat cu spiritul de dreptate ºi microbul
sindical din tabãra noastrã. Pentru noi miºcarea sindicalã
internaþionalã ne-a fost cel mai clar exemplu. Peste 2-3 ani Tibi
Cozma putea sã conducã lucrãrile celor mai mari conferinþe
europene sau mondiale.
Miron Cozma este în aceste momente victima justiþiei din
România, iar intervenþia noastrã la Conferinþele Mondiale ºi
Europene a determinat lumea sindicalã mondialã sã se adreseze
autoritãþilor de la Bucureºti. Ion Iliescu, fostul preºedinte al României
pânã în anul 2004, cât ºi Rodica Stãnoiu, ministrul justiþiei la acea
vreme, au recunoscut cã Organizaþiile Sindicale Mondiale (Acordul
Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor) cereau eliberarea lui Miron
Cozma din temniþele Puterii de la Bucureºti. Dar ce folos, pentru cã
Ion Iliescu, dupã ce a dat decretul de graþiere la finalul mandatului
sãu, s-a rãzgândit la ordinul cancelariilor de la Bruxelles ºi Wash-
ington ºi a dispus anularea graþierii lui Miron Cozma.
Vã prezentãm în continuare ce spunea presa despre miºcarea
sindicalã condusã de cãtre Condescu Marin, situaþia fiind similarã
ºi pentru alte sindicate din România aservite Puterii. Aceste articole
au apãrut în ziarul Dreptate Socialã ºi Realitatea. Cu toate
dezvãluirile din presã, Parchetul sau alþi factori nu s-au autosesizat.
Articolul se numeºte Iuda din minerit are un nume: Marin
Condescu ºi a apãrut în de 7 ianuarie 2007. În articolul pe care îl
publicãm integral se spune:
Trebuie sã recunoaºtem cã la 22 decembrie, când vechea
orânduire social politicã era practic dinamitatã, puþini dintre noi au
realizat uriaºa nenorocire care urma sã se abatã asupra þãrii
predestinatã sã intre în robia hoþilor, ticãloºilor ºi demagogilor
neruºinaþi, cã va începe epoca injustiþiei, a de-popularizãrii, a pierderii
demnitãþii ºi identitãþii naþionale, a dezindustrializãrii, a lipsei totale
de respect ºi de solidaritate în relaþiile interumane. Farsori de tot
184
felul, paraºute de tot felul, escroci naþionali ºi internaþionali care îºi

fac azi veacul pe ecranele televizorului sau se rãsfaþã prin coloanele
ziarelor sub matricea unor VIP-uri de prim rang, deºi în realitate nu
sunt decât niºte catastrofe morale ºi profesionale. ªmecheria ºi
demagogia sunt catalogate drept artã politicã, iar hoþiile uriaºe sunt
receptate ca mari talente manageriale.
În relaþiile dintre oameni, banii ºi parvenitismul au devenit
singurele embleme ale activitãþii sociale, iar instituþiile care ar trebuii
sã apere legile ºi dreptatea sunt de multe ori un pericol pentru
cetãþeanul care li se adreseazã. Evident, Gorjul nu poate sã se
sustragã acestui tãvãlug ºi în consecinþã ºi pe aceste plaiuri,
nemernicii au dat nãvalã. Din pãcate însã, nemernicul despre care
vorbim în continuare este Marin Condescu, care îi depãºeºte pe
confraþii lui în ale ticãloºiei naþionale, iar recordurile ticãloºiei sale
au afectat în mod nemilos economia judeþului Gorj, antrenând soarta
a mii de oameni care au rãmas pur ºi simplu pe drumuri, pierzându-
ºi locurile de muncã, altãdatã garantate, prin faptul cã trãiau în acest
judeþ. La 7 ianuarie 1997 la ordinul nenorociþilor care acceptaserã
ordinul venit din afara þãrii de a lichida mineritul românesc, economia
româneascã în general, Renumitul ºi Veritabilul Lider Sindical Miron
Cozma a fost arestat în birourile ministrului procuror Cintezã, care
chipurile îl invitase pe bravul ortac la o întâlnire, unde urma sã fie
audiat într-o banalã calitate de martor.
În realitate, arestarea lui Cozma însemna ºi startul pentru
lichidarea mineritului, acþiune criminalã faþã de care se preconiza
opoziþia minerilor ºi, în consecinþã, întemniþarea bravului român
devenea o necesitate de prim ordin pentru guvernarea CDR-istã
care se instalase tocmai la putere.
Nu cunoaºtem dacã legãturile banditului Condescu cu leprele
cederiste se stabiliserã deja la acea datã sau dacã ticãloºita
înþelegere s-a perfectat ulterior, dar aceasta numai are importanþã,
cert este cã menþionata arestare a dat posibilitatea guvernanþilor sã
treacã le realizarea nelegiuitei lor minciuni. Atunci Condescu ºi slugile
lui: Gheorghe Etegan, Viorel Temelescu, Popescu Cristi, Bordei
Vasile, Pãunescu Ilie s-au nãpustit literalmente peste minerit
realizând o propagandã atât de ticãloºitã încât se poate spune cu
cea mai mare siguranþã cã nemernica gaºcã de aºa ziºi sindicaliºti
a realizat un record sinistru nu numai la nivelul epocii realizãrii ei, ci
la nivelul întregii istorii sindicale mondiale. Pentru cã aceastã gaºcã
a luat pur ºi simplu cu asalt toate întreprinderile din zonele miniere
185
Constantin CREÞAN
ºi au înnebunit la propriu salariaþii acestora din toate categoriile

profesionale, cãrora le insufla aproape zilnic cã trebuie sã facã
neapãrat cereri de auto-disponibilizãri cã mineritul îºi va înceta
activitatea ºi în consecinþã mai bine sã pãrãseascã atunci locurile
de muncã urmând sã încaseze compensaþiile acordate pentru cã
pe viitor acestea nu vor mai fi sigure.
Efectul psihologic asupra salariaþilor din mineritul gorjean a fost
devastator. Astfel, acestea s-au transformat într-o masã de oameni
extrem de docilã, uºor foarte uºor de manevrat, de cãtre gaºca
nenorocitã a pomeþilor bandiþi care ºi-au realizat misia, în cele mai
înalte cote ale demagogiei ºi ticãloºiei, putând sã raporteze
guvernanþilor radiind de bucurie ºi bucurie, cã totul este „OK”.
Evident, la rândul lor, Guvernanþii CDR-iºti au raportat mai departe,
adicã instituþiilor financiare internaþionale, acelaºi „OK”, primind laude
ºi mângâieli pe creºtet. Cred cã este cazul sã propunem cititorilor
abordarea consecinþelor activitãþii bandei criminale „condesciene” ºi
din alte puncte de vedere. Atunci ºi în continuare, ºi nu numai în
minerit, au fost acordate compensaþii relativ ademenitoare. Spunem
relativ ademenitoare pentru cã în realitate, în viitor, nu aveau cum sã
rezolve problemele disponibilizaþilor, de îndatã ce guvernanþii nu se
preocupã nicidecum de realizare de alternative la locurile de muncã
pierdute. Mai mult scârboasa vietate politicã (sindicalã) Victor Ciorbea,
care bântuia în fruntea CDR-iºtilor, în funcþia de premier rãtãcitor îºi
bãtea joc de minerii disponibilizaþi, cãrora le-a propus douã variante,
ori sã înveþe sã pescuiascã, ori sã culeagã mure din pãdurile Gorjului
ºi Valea Jiului.
Eram atunci ºi în perioadele care au urmat, la nivelul întregii þãri,
în crizã ºi totuºi s-au acordat ca despãgubiri sume foarte mari care
nu puteau sã fie în nici un fel suportate de jalnicele bugete de stat
anuale.
În aceste condiþii, este evident cã aceste sume ne-au venit din
strãinãtate ºi atunci se ridicã întrebarea destul de fireascã: De ce
generozitatea strãinilor nu a vizat crearea de locuri de muncã în
România sau retehnologizarea celor deja existente?! Rãspunsul este
la fel de simplu, Strãinii nu au nici un interes în dezvoltarea þãrii
noastre; Dimpotrivã se urmãreºte lichidarea economiei româneºti
ºi transformarea þãrii într-o colonie oricând la ordinele þãrilor puternic
dezvoltate.
Acest scop parºiv antiromânesc i-a slujit ºi îi slujeºte haita
condescianã ºi trebuie sã recunoaºtem cã realizeazã cu brio
186
îngrozitoarea sa misiune. Nu vom putea uita niciodatã mutra

satisfãcutã a banditului ºef Condescu care se lãfãia pe ecrane
explicând în modul cel mai demagogic cu putinþã, cât de bine a
rezolvat el problema ortacilor, mai sã se mire cã nu-i cãdeau în
stradã în genunchi sã-i mulþumim ºi de ce sã nu-i pupãm mâna. ªi
atunci ºi acum de câte ori apare la televizor prezintã o moacã
extraordinar de satisfãcutã de parcã ar fi comis voiajor care a fãcut
o afacere strãlucitã. De atunci prietenul sãu politic, Radu Berceanu,
cel mai bogat bandit al Craiovei, avea grijã mereu sã-i mulþumeascã
mai des de Ziua Minerilor, pentru faptul cã a adoptat o atitudine de
înþelegere a problemelor ºi cã nu a recurs la miºcãri sindicale
necugetate decizie la Miron Cozma fiind evidentã. În timp ce
Condescu îºi fãcea de cap prin Gorj ºi alte judeþe, unde acaparase
unele sindicate miniere, frica a început sã se instaureze ºi printre
ortacii din Valea Jiului. Rãmaºi fãrã marii lor lideri, intraþi sub influenþa
defetistã a lui Vasile Savu, strecurat de guvernanþii în fruntea
sindicatelor locale miniere, minþite cu neruºinare de cãtre însuºi Emil
Constantinescu (fost preºedinte), dar mai ales sub influenþa
capitulãrii sindicale din Gorj, ortacii din Valea Jiului au început sã
cedeze ºi sã nu se mai împotriveascã disponibilizãrilor forþate sau
formulând ei însuºi cereri de disponibilizare. Evident, au funcþionat
ºi aici din plin ºmecheritele ºi ticãloºitele compensaþii, care au putut
sã ia ochii unor oameni mai mult decât amãrîþi, dezorientaþi, minþiþi
cu neruºinare, ºi de cãtre guvernanþi, ºi de cãtre proprii lor lideri de
sindicat. Banditul Condescu se putea felicita: reuºise! Mineritul
românesc, ramurã extrem de importantã a forþei economice naþionale
antedecembriste intrase, în lichidarea mult doritã de cãtre strãini ºi
de cãtre înstrãinaþi.
În cadrul acþiunilor criminale pe care le-au realizat împotriva
mineritului românesc, gaºca bipartitã, guvern ºi sindicatele
Condescului, s-a prefãcut chiar cã este foarte interesatã ºi de
realizarea unei formule organizatorice eficiente care sã asigure buna
funcþionare a sectoarelor ºi subunitãþilor care îºi continuau
activitatea. Aºa s-a pus la cale desprinderea din structura mineritului
a sectoarelor de activitate care asigurau în mod obligatoriu buna
desfãºurare a activitãþilor miniere propriu-zise, atât cele de subteran
cât ºi cele de cariere sau microcariere. O spunem de la început, cã
asemenea mãsuri nu au nimic de a face cu eficientizarea economicã
a mineritului ºi cã nu reprezintã altceva decât realizarea scopului
principal urmãrit de cãtre guvernanþi ºi jigodiile Condescului:
187
Constantin CREÞAN
spargerea detaºamentelor muncitoreºti sindicaliste din minerit

pentru diminuarea pânã la anihilarea completã, a voinþei ºi
capacitãþii acestora de a se împotrivii demolãrii mineritului
gorjean ºi naþional.
Pentru cã astfel, e la mintea cocoºului, dar chiar a Laviniei ªandru
de la P.I.N., cã orice unitate minierã este mai eficientã dacã lucreazã
cu parteneri din acelaºi sistem, cu ea însuºi, decât dacã ar lucra cu
parteneri, pe bazã de contracte oneroase, care în majoritatea
cazurilor s-au dovedit o sursã nesfârºitã de afaceri necurate ºi de
îmbogãþire a boierilor din fruntea Companiilor Naþionale Miniere.
Nu se poate susþine în nici un fel cã despãrþirea de unitãþile
prestatoare de servicii ar fi fost beneficã pentru minerit, în ideea cã
aceste unitãþi ar fi fost astfel obligate sã realizeze o profesionalizare
ºi un nivel mai ridicat de externalizare. În realitate, aceste unitãþi
economice, sub sigla fostelor I.T.U.G.C.-uri, I.U.M.-uri ºi I.A.C.C.-
uri, aveau o bazã tehnicã materialã deosebitã ºi un fond de salariaþi
tehnico-productiv ºi funcþionãresc cu o înaltã pregãtire profesionalã
ºi cu experienþã îndelungatã în specialitate. Aºa cã, desprinderea
acestor unitãþi economice de activitãþile miniere propriu-zise, nu a
însemnat decât altceva decât una din formele de nimicire a
mineritului însuºi. Alte explicaþii ar fi palavre „condesciene”.
Astãzi cele mai multe din fostele unitãþi conexe mineritului sunt
ca ºi dãrâmate, excepþiile fiind nesemnificative. La I.U.M. Rovinari,
salariaþii au ocupat pur ºi simplu drumul naþional culcându-se pe
asfalt sau calea feratã, pentru ca sãrãcia ºi disperarea le-a ajuns la
os. Numai pentru asemenea scene ºi haita lui Condescu îºi va merita
din plin locul de la stâlpul infamiei ºi la lada de gunoi a istoriei. La
sfârºitul lunii decembrie 1998 haita guvernamentalã cederistã-
pedistã, care realizase deja începutul descompunerii masive a
sistemului economic al mineritului românesc naþional, se pregãtea,
de plãcerea îndeplinirii ordinelor de peste graniþã, sã aplice lovitura
de graþie decisivã împotriva minelor ºi a ortacilor din Valea Jiului.
Odiosul Berceanu Radu, ºeful mafiei naþionale a ordinelor de
compensare ºi a afacerilor cu fier vechi, ajunsese ministrul industriei,
tocmai pentru a facilita ticãloºita demolare care se punea la cale,
încât individul poate concura cu brio la o poziþie de top în rândul
marilor jigodii postdecembriste care au nenorocit România.
Decretând fãrã nici un fel de îndreptãþire închiderea minelor din
Valea Jiului ºi a unor cariere de cãrbune din Oltenia, aceastã creaturã
sinistrã a stârnit mânia minerilor, dar ºi groaza acestora faþã de
188
viitorul tot mai nesigur al dramaticii lor existenþe. Rugat în mod civilizat
sã revinã asupra îngrozitoarelor mãsuri pe care le ordonase ºi sã
accepte începerea unor discuþii serioase cu liderii din Valea Jiului,
banditul super îmbogãþit a refuzat aceste propuneri tratându-l pe
Miron Cozma ca pe un „puºcãriaº” ºi þinându-l zile întregi pe la uºile
biroului sãu ºi forþând, pe cât era posibil, declanºarea unui conflict
de muncã a cãror dezvoltare sã capete caracterul unor convulsii
sociale! Dar tot a fost zadarnic!
Ticãloºitul Ciocoi al nefericitei Românii post revoluþionare s-a
comportat ca pe moºia sa fãcând numai pe stãpânul ºi n-a dat nici
un semn cã ar dori vreodatã sã compare aºa cum îi cerea legea ºi
raþiunea, ca un partener de dialog social responsabil. În aceste
condiþii conducerea Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului a
solicitat Primãriei Bucureºti, aprobarea pentru organizarea unui
miting de protest în faþa instituþiilor guvernamentale pe care le
considerau vinovate de luarea unor mãsuri economice ºi sociale
aberante, cererea a fost însã respinsã de cãtre alt nenorocit, banditul
Viorel Lis, îmbogãþit ºi acesta pentru câteva generaþii de urmaºi.
Mai mult, minerilor li s-a refuzat punerea la dispoziþie a unor vagoane
suplimentare prin care sã poatã asigura deplasarea a câtorva sute
de mineri la mitingul de protest; în acelaºi timp, guvernanþii încep
sã-i ameninþe cu multã duºmãnie cã vor folosi orice mijloace de
forþã împotriva acestora dacã vor îndrãznii sã se deplaseze spre
Bucureºti indiferent de traseul ºi modalitatea de transport pe care o
vor alege. Totodatã siniºtrii guvernanþi în frunte cu Emil
Constantinescu declanºeazã o campanie mediaticã total neruºinatã
prin care minerii din Valea Jiului sunt demonizaþi, iar hoþul de Viorel
Lis îi îndeamnã spre Bucureºti sã formeze detaºamente de
autoapãrare în cazul în care minerii se vor îndrepta spre capitalã.
S-a mers pânã acolo unde gãºtile de paraºute ºi derbedei
bântuiau prin facultãþi ºi prin cãminele studenþeºti din Bucureºti
minþind cu neruºinare, cã dacã minerii vor ajunge la Bucureºti,
studenþii vor fi bãtuþi, iar studentele violate. În aceste condiþii, când
guvernanþii au refuzat sfidãtor sã-i bage pe mineri în seamã
prezentau denaturat cererile minerilor având de partea lor toate
posturile radio ºi televiziune cât ºi o parte din presa centralã; minerii
din Valea Jiului de comun acord cu minerii din Gorj hotãrãsc sã
iniþieze o deplasare paºnicã spre capitalã unde sperau ca faþã în
faþã cu reprezentanþii guvernului sã gãseascã soluþii pentru
detensionarea situaþiei grave din bazinele miniere. Uluitor, banditul
189
Constantin CREÞAN
Condescu a negat implicarea sindicatelor miniere din Gorj în luarea

hotãrârii comune de a pleca spre Bucureºti, dar documentele ºedinþei
sindicale al U.F.S.M. Oltenia, cât ºi acordul de la Cozia cu fost pre-
mier Radu Vasile, denotã cã minerii au fost alãturi de fraþii lor din
judeþul Hunedoara. Evident, nu ºi Marin Condescu, care a încercat
din rãsputeri sã-i despartã pe nemulþumiþii din cele douã judeþe dar
nu a reuºit. Jigodia i-a ameninþat pe liderii din Gorj cu îndepãrtarea
din funcþii, i-a denigrat prin toate mijloacele posibile, a blocat
mijloacele de transport cu care sindicaliºtii intenþionau sã se
deplaseze pe defileu pentru a-i ajuta pe fraþii lor din Valea Jiului.
Putem sã spunem cã nu a existat vreo mârºãvie din arsenalul de
diversiune ºi ºantaje pe care odioasa creaturã sã nu o foloseascã
împotriva celor care cereau maselor de salariaþi, voiau sã organizeze
marºul paºnic spre Bucureºti pentru a obþine sau pentru a le fi
garantate dreptul la muncã ºi de viaþã cât de cât acceptabil.
În ziua de 19 ianuarie 1999, când minerii din Valea Jiului se
gãseau la Târgu-Jiu înfrãþiþi cu minerii gorjeni la orele 22 posturile
de televiziune s-au întrerupt brusc, emisiunile anunþând cã vor difuza
un comunicat important. Evident o asemenea surprizã nu putea
decât sã alarmeze pe cetãþeni pentru cã aºa ceva nu se întrerupea
decât în împrejurãri istorice cu totul excepþionale. Comunicatul care
a fost difuzat a reprezentat o mare ticãloºie, o monstruozitate, o
aberaþie îngrozitoare, o invenþie ticãloasã a laºului Marin Condescu,
care nu a ezitat ca, în lupta cu adversarii sãi dintre liderii de sindicat
din minerit ºi pentru a sluji cu devotament nelimitat guvernarea
cederisto-pedistã antimuncitoreascã, antisocialã ºi antinaþionalã, sã
se foloseascã de numele fetiþei sale, atitudine absolut unicã de
neimaginat pentru un om normal. Dar nenorocitul nu mai face parte
din lumea oamenilor, el este demonul în persoanã, personaj ma-
lefic, putred de „jigodism” ºi de corupþie. În concret, accidentul ge-
netic major care rãspunde la numele de Marin Condescu, a afirmat
cã minerii i-au rãpit fetiþa, pentru a o viola. Aºa a putut spune acest
nenorocit despre propria lui copilã, iar noi suntem convinºi cã pentru
o asemenea ticãloºie, dementul din cartierul Primãverii va putrezi
în flãcãrile iadului.
În realitate, minerii din Valea Jiului s-au comportat impecabil în
ziua menþionatã ºi în cursul nopþii. Nu s-a confirmat nici mãcar o
singurã sticlã de bãuturã, aºa cum au confirmat toþi ºefii din
restaurante sau buticuri, iar în Sala Sporturilor din Târgu-Jiu unde
s-au odihnit nu s-au gãsit nici resturile unei singure þigãri. Stãm ºi
190
ne întrebãm cum s-ar fi comportat aºa ziºii intelectuali care bântuie

pe la tot felul de asociaþii anti-muncitoreºti, dacã ar fi realizat o
mulþime de persoane atât de remarcabilã într-un spaþiu pus la
dispoziþie pe timp de noapte?! Populaþia Gorjului a întâmpinat cu
bucurie pe fraþii lor din Valea Jiului, la Sadu ºi în Târgu-Jiu
manifestãrile de bucurie spontane au cãpãtat caracterul unei mari
bucurii naþionale. Mii de oameni s-au adunat în faþa Prefecturii
ovaþionându-l pe Miron Cozma. Gorjul ºi Valea Jiului se înfrãþiserã
în lupta pentru triumful unei idei mãreþe ºi noi sîntem convinºi cã în
final lupta noastrã continuã, va fi încununatã de izbândã. În urma
arestãrii lui Miron Cozma în februarie 1999, acþiunile protestatoare
ale minerilor au scãzut cu intensitate. Deºi adversarii fireºti ai
minerilor sunt partide ºi politicieni din dreapta vieþii politice, adicã
guvernanþii CDR-iºti din 1997-2000 ºi cei portocalii de astãzi, nu
putem spune cã guvernarea PSD dintre anii 2000-2004 a rezolvat
problemele majore ale mineritului ºi energeticii româneºti.
Este adevãrat, soluþia „alipirii” unui numãr de exploatãri miniere
pe lângã o termocentralã pare a da rezultate bune în plan
organizatoric ºi financiar, dar nu a rezolvat multe din problemele de
fond ale retehnologizãrii sectoarelor miniere ºi energetice. În plus,
spre ruºinea lor, preºedintele Ion Iliescu promisese la Lupeni la 6
august 1999, cu ocazia comemorãrii a 70 de ani de la asasinarea
unu numãr de mineri de cãtre guvernarea þãrãnistã, cã va rezolva
problemele juridice ale lui Miron Cozma ºi ale celorlalþi lideri sindicali
aflaþi în anchete penale abuzive, tendenþioase conduse de
zbuciumatul procuror Dan Voinea. Guvernanþii PSD-iºti l-au lãsat
pe „ºO.I.M.ãnit” sã-ºi facã de cap, pofta de mãrire a acestuia ºi
înclinaþia lui nativã de a pupa fundul mai marilor vremii,
materializându-se în dosarele penale la capãtul cãrora încã cinci
fraþi mineri sunt încarceraþi.
Dar cea mai mare surprizã atât pentru gorjeni cât ºi pentru liderii
altor sindicate miniere a fost abilitatea banditului Condescu Marin
de a supravieþui ºi pe timpul guvernãrii social-democrate, PSD-iºti
gorjeni lãsându-se pãcãliþi de cãtre acesta ca niºte copii de þarã. La
ora actualã, banditul Condescu stãpâneºte practic o parte a
economiei gorjene, iar prin intermediul lui Ionel Manþog ºi a
conducerii centrale a Partidului Democrat ºi-a pus la conducere
oamenii de încredere, cam în tot ce miºcã în judeþ. Condescu taie ºi
spânzurã ca pe moºia proprie, nicicând în istoria judeþului nostru nu
a fost mai adevãratã zicala „s-a urcat scroafa în copac”, posesor de
191
Constantin CREÞAN
vile, automobile, de sume fabuloase, de staþiuni de odihnã ºi

tratament, proprietar de fapt al unei echipe de fotbal, profitor feroce
al unor firme, fie direct fie mascat, acest nenorocit produs tipic al
vremurilor nenorocite pe care le trãim; este ruºinea ruºinilor pentru
toþi gorjenii care mai au încã simþul dreptãþii ºi al onoarei. A acoperit
întreaga structurã de conducere a sindicatelor miniere din Oltenia
ºi din alte judeþe. Banda Condescu-Temelescu-Etegan-Popescu
Cristi-Bordei organizeazã în întregime mascarade care înlocuiesc
alegerile statutare pentru ocuparea funcþiilor de conducere în
sindicate. Practic, adevãratele alegeri care sã confirme aceste funcþii
de conducere nu au mai avut loc de 7-8 ani de zile. Odioasa slugã
a CDR-iºtilor ºi portocaliilor a îndepãrtat din funcþii sindicatele miniere
pe toþi liderii care au participat la miºcarea socialã din ianuarie-
februarie 1999. De ochii lumii, deci absolut numai de mântuialã,
atunci când situaþia din minerit capãtã cât de cât o notã de gravi-
tate, câinele blestemat Marin Condescu organizeazã niºte mitinguri
de avertisment în a cãror seriozitate putem crede numai dacã ne-ar
lua Dumnezeu minþile. În acest sens, recenta adunare de la Petroºani
este mai mult decât grãitoare. În fond niciodatã acest criminal al
mineritului naþional nu va deranja pe guvernanþi în mod concret nici
cât ar putea deranja o adiere de vînt pe un beþiv rãpus de somn,
mai mult aºa zisele lui mitinguri sunt aranjate pânã-n cele mai mici
amãnunte de factorii de putere portocalii. Deºi o parte a presei
gorjene a început sã realizeze pericolul major pe care-l reprezintã
acest nenorocit pentru judeþul nostru ºi rolul sãu remarcabil în
funcþionarea mafiei care paralizeazã economia gorjeanã în special
sectoarele miniere ºi energetice, Marin Condescu reuºeºte sã mai
plãteascã destul de multe publicaþii „pupincuriste” care numai
contenesc sã-l „proslãveascã” punându-l într-o luminã favorabilã în
comparaþie cu activitatea sindicalã a lui Miron Cozma sau Constantin
Creþan. Marin Condescu nu este sprijinit numai de boºii portocalii,
ci ºi de hoþi ºi ticãloºi. Activitatea lui mafiotã este toleratã de ani de
zile de cãtre poliþia judeþeanã ºi parchetele judeþene care promit
mereu cã-l vor trimite acolo unde-i locul, dar nu se realizeazã nimic
concret. Între timp ºacalul, Condescu Marin îºi întinde tentaculele
mafiote spre cele douã termocentrale gorjene. Se pare, cã la nivelul
conducerilor administrative a ºi izbucnit deja punându-ºi oamenii
care îl slujesc pe el ºi pe Ionel Manþog, fratele lui în ale hoþiilor.
Monstrul urmãreºte însã ºi noua structurã sindicalã pe sector minier
Jilþ termocentrala Turceni. Fereascã-ne Dumnezeu de o asemenea
192
nãpastã! Sperãm ca banditului Condescu sã i se dea peste bot,

pentru cã a furat destul!
Citiþi, stimaþi cititori, în continuare, un articol reprodus din ziarul
Cotidianul în 11 august 2006, ce prezintã o parte a agoniselilor
acestei jigodii. Citeºte ºi cruceºte-te ºi ne vei da dreptate: „Marin
Condescu, liderul Uniunii Sindicatelor Miniere (U.S.M.O.), aflat în
fruntea sindicatelor miniere, fãrã nici un fel de scrupule, a acumulat
averi fabuloase în timp ce simplii membri de sindicat au fost ºi sunt
împinºi spre sãrãcie lucie.
1) A înfiinþat S.C. Iniþiativa S.R.L., S.C. Rosind Impex S.R.L.,
S.C. Olservmin S.R.L. În aceste societãþi, sindicatele sunt acþionari
majoritari pe hârtie, iar în realitate Condescu este boss-ul. Profitul
acestora este cheltuit dupã bunul sãu plac. Societãþile lui Condescu
au obþinut de la S.N.L.O. fãrã licitaþii, lucrãri de mii de miliarde de lei
. De exemplu: adresa nr. 31181/2 iulie 2003 prin care S.N.L.O.
încredinþeazã fãrã licitaþie societãþilor lui Condescu executarea mai
multor lucrãri în bazinul Motru Rovinari. De asemenea, anul trecut
ºi anul acesta S. C. Olservmin SRL a beneficiat de peste 20 de
miliarde lei de la Complexul Energetic Rovinari pentru diferite lucrãri
pe care le-a primit tot fãrã licitaþie. Aceste societãþi au obþinut de-a
lungul anilor ºi fonduri nerambursabile. Spre exemplu, SC. Olservmin
SRL a primit 16.500 euro din fonduri PHARE pentru crearea unui
club de afaceri la Motru.
2) Condescu foloseºte minerii ca masã de manevrã pentru a-
ºi rezolva problemele de tip mafiot. Mitingul organizat în Valea Jiului
cu minerii scoºi din producþie a fost o diversiune a acestui mafiot
pentru a angaja indivizi de aceeaºi speþã în funcþii de directori la
complexele energetice Turceni ºi Rovinari precum ºi la S.N.L.O.. În
urma acestui miting ministrul Sereº s-a deplasat în Gorj unde s-a
întâlnit cu Condescu la hotelul Sindicatelor din staþiunea Rânca,
bãtând palma pentru numirea acelor directori. Astfel la Complexul
Energetic Rovinari a fost adus de la B.A.T.S. Motru, Ion Dondera
de profesie economist, fãrã nici o tangenþã profesionalã cu energia
ºi mineritul. Deºi la concurs a participat ºi directorul Ciurel, un
profesionist desãvârºit care de fapt a câºtigat, acesta a fost înlocuit
de cãtre Condescu, deoarece Dondera este specialist în afaceri de
tip mafiot. La complexul Energetic Turceni, deºi la examen au fost
prezenþi ingineri specialiºti din cadrul complexului, concursul a fost
câºtigat de cãtre un oarecare Ilinca de profesie contabil, fost contabil
ºef la Berbeºti, tot omul lui Condescu. La S.N.L.O. a fost încadrat
193
Constantin CREÞAN
inginer Dan Burlan, deºi la concurs a participat ºi fostul director

general înlãturat de Manþog Ionel cu toate cã acesta este un bun
profesionist. Prin aranjamente de acest tip, Condescu a fãcut averi
fabuloase. Numai privindu-i cele douã vile construite în cartierul
Primãverii din municipiul Târgu-Jiu ºi autoturismele luxoase îþi dai
seama cât de „nãpãstuit” este reprezentantul sindicaliºtilor sãraci ºi
umiliþi pânã la limita insuportabilitãþii. Tot în numele sindicatelor,
Condescu ºi-a construit un hotel în staþiunea Rânca; deºi a fost
ridicat în numele ºi din banii sindicatelor, hotelul este folosit numai
de Condescu pentru aranjamente dubioase. ªi Condescu ºtie sã-i
rãsplãteascã aºa cum se cuvine, firma S. C. Elnerom Construct S.
A. asigurã transportul cãrbunelui cu mijloace auto de la cariera Roºia
la termocentrala Turceni. Aceastã societate a obþinut tot fãrã licitaþie
executarea transportului întrucât o are acþionarã pe amanta lui
Condescu. Condescu a obþinut ºi mai obþine ºi acum bani grei în
mod ilegal ºi din postura de preºedinte al Clubului Sportiv Pandurii
Lignitul Târgu-Jiu. Un exemplu în acest sens îl constituie Procesul
Verbal încheiat în 29 august 2003 de cãtre o echipã de inspectori
de la Direcþia Generalã a Finanþelor Gorj. Pentru cã are ºi a avut
susþinere politicã noi putem spune clar cã Condescu este omul Puterii
ºi dosarele lui sunt date uitãrii prin arhivele de la Parchet. Oare
când va plãti acest individ?!”
Activitatea militantã dusã de mine, mai ales dupã înlãturarea

mea din structurile sindicale ajunse pe mâna lui Condescu, s-a fãcut
prin intermediul Ligii Muncitorilor „Miron Cozma”. Vã prezint în
continuare câteva texte definitoriii pentru aceastã ligã.
Cine suntem ºi ce vrem
Liga Muncitorilor „Miron Cozma”, afiliatã la Acordul

Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor
La data 3 decembrie 1997, când se înfiinþase Asociaþia Foºtilor

Salariaþi din Sectorul Minier Oltenia, se rãspundea unei alte nevoi
de unire fireºti, între cei care erau aruncaþi pe drumuri la comanda
celor din afara þãrii, executatã de o guvernare ticãloºitã pusã în
slujba strãinãtãþii. La 1 octombrie 2001 Asociaþia devine Liga
Muncitorilor, ªomerilor ºi Defavorizaþilor Social „Miron Cozma”. Se
realiza astfel recunoaºterea fireascã dar niciodatã suficientã a luptei
194
marelui ortac din Valea Jiului puse în slujba minerilor din Valea Jiului;
încercam totodatã cu aceasta sã realizãm o piedicã în calea uitãrii,
fiindcã uitarea sau indiferenþa era ceea ce convenea de minune
prigonitorilor eroilor clasei muncitoare. ªi ar mai fi convenit ºi uitarea
trãdãtorilor celor mulþi, a slugilor odioase ale guvernanþilor, care
intraserã în viaþa publicã prin compromisuri neruºinaþi de a fi în slujba
truditorilor din mineritul naþional.
Din pãcate, timpul nu a fost în favoarea noastrã, astãzi în
temniþele nedreptei justiþii ale Capitalismului Sãlbatic sunt înlãnþuiþi
cei mai buni ºi cei mai curajoºi dintre noi: Miron Cozma, Constantin
Creþan, Dorin Loiº, Ionel Ciontu (decedat în închisoare) ºi Vasile
Lupu, iar „vina” acestora a fost, este ºi va fi, cã sunt aceia care ºi-au
fãcut datoria de lideri sindicali în slujba maselor de sindicaliºti.
Crâncena represiune împotriva liderilor de sindicat din minerit, nu a
rãmas fãrã ecou nici în þarã, ºi nici în strãinãtate. Sutele de proteste
formulate de organizaþiile sindicale din toate zonele lumii, având ca
adresanþi forurile de autoritate publicã, în România au rãmas însã
literã moartã, guvernanþii fãcându-se cã nu ºtiu de ele ºi continuându-
ºi politica economicã antinaþionalã de lichidare a mineritului într-un
viitor aproape imediat.
Planul secret „Andersen”, de lichidare a mineritului românesc
nu a fost dat publicitãþii, dar el existã, ºi pentru acesta, cei mai buni
dintre fraþii noºtri îºi distrug viaþa în temniþele capitaliste. Pentru ca
minerii sã nu mai aibã curajul de a protesta pentru ca toþi sã fim
avertizaþi ce putem pãþi pentru cã îndrãznim sã protestãm. Dar, nu
numai guvernanþii refuzã protestele noastre pe care le ignorã cu
desãvârºire ºi Mass-media, în mare parte ne ignorã ori ne ia în
derâdere, realizându-ºi misia satanicã de a-i batjocori ºi demoraliza
pe liderii minerilor, de a ascunde sau falsifica realitatea evenimentelor
ºi cauzele acestor evenimente cunoscute sub numele nefericit de
„mineriade”.
Noi, nu ne-am înfiinþat însã, ca sã capitulãm la ordinele ºi dorinþele
ticãloºilor, apariþia publicaþiei „Dreptate Socialã” este semnul clar al
relansãrii luptei noastre în slujba tuturor truditorilor cinstiþi de pe
întregul României. Rosturile acestor publicaþii editate de Liga
Muncitorilor „Miron Cozma”, nu are nici cea mai micã legãturã cu
interesele unei persoane sau ale alteia; ne sunt totodatã indiferente
ambiþiile de mari ziariºti, pentru cã nu ne intereseazã nici „topurile”
ºi nici renumele. Suntem ºi vom fi numai o publicaþie a celor mulþi,
care nu „încap” aproape niciodatã pe ecranele televiziunii ºi nici în
195
Constantin CREÞAN
canalele ziarelor pentru cã acestea au cu totul alte rosturi: viaþa

milioanelor de români, de simpli oameni neidentificaþi cu VIP-uri,
personalitãþi sau alte popularitãþi, absolut nemeritate însã, în imensa
majoritate a cazurilor. Publicaþia noastrã, va face o politicã a
adevãrului, a vieþii reale, fãrã farduri ºi fãrã „garganisealã
demagogicã” ºi absolut interesantã a „gargaragiilor” naþionali sau
locali care au cotropit þara ºi mai rãu decât lãcustele care se fãcea
vorbire în slova vechilor cronici. Adevãrul nostru, drept ca linia
diamantului, exclude pacea sau armistiþiul cu hoþii ºi trãdãtorii de
neam ºi va fi pãstrat indiferent de predicile sau ameninþãrile inerente.
Ne punem în slujba celor mulþi ºi aºteptãm sprijinul ºi sfatul pentru
succesul nostru comun.
Biroul Executiv al Ligii Muncitorilor „Miron Cozma”
Comunicat
Am aflat fãrã surprindere cã mai multe asociaþii

neguvernamentale ºi partide politice se opun cu vehemenþã eliberãrii
din închisoare a liderului sindical Miron Cozma. Am constatat cã
este vorba de organizaþii care, acum 5 ani, se aflau în spatele
regimului care l-a condamnat pe Cozma la ani grei de închisoare
dupã ce a îndrãznit sã se ridice împotriva celui mai incompetent ºi
mai corupt guvern pe care l-a avut România vreodatã. Demersul
acestor grupãri, rãmãºiþe uzate ale regimului Constantinescu, este
doar o încercare de a muta cazul Miron Cozma pe un teren elec-
toral, în speranþa cã din tulburarea apelor ar putea ieºi vreun avantaj
pentru alianþa pedisto-liberalã ºi candidatul sãu la Preºedinþie, Traian
Bãsescu.
Demersul aºa-ziºilor reprezentanþi ai societãþii civile este însã
sortit eºecului, atât în plan civic, cât ºi politic. Lui Miron Cozma i se
va face dreptate, mai devreme sau mai tîrziu . Toate normele juridice
internaþionale privind libertatea sindicalã impun eliberarea sa
imediatã. În mai multe rînduri, federaþii ºi confederaþii sindicale din
România, cu milioane de membri, au cerut promovarea recursului
în anulare, respectiv rejudecarea Cazului Cozma în acord cu
legislaþia internaþionalã . Zeci de organizaþii sindicale de peste hotare
de toate orientãrile, afiliate inclusiv la organizaþiile mondiale so-
cial-democrate ºi creºtin-democrate, au solicitat autoritãþilor române
sã-l elibereze pe Cozma ºi sã înceteze presiunile judiciare asupra
celorlalþi lideri implicaþi în protestele din 1999.
196
Nici în plan politic, agitaþia pseudo-intelectualilor ONG-iºti de la

Bucureºti nu avea efectul scontat. Alegãtorii nu au uitat cã Traian
Bãsescu, candidatul la Preºedinþie susþinut de organizaþiile amintite,
a fost cel care în mod abuziv, a ordonat, în ianuarie 1999, blocarea
Vãii Jiului cu stânci ºi cu baraje de Poliþie ºi Jandarmi, deschizând
calea violentelor confruntãri între minerii protestatari ºi trupele
Ministerului de Interne ºi aducând þara în pragul rãzboiului civil.
În ceea ce ne priveºte, continuãm sã credem cã, mãcar în cel
de-al 12-lea ceas, Miron Cozma îºi va regãsi libertatea . Cei peste 7
ani pe care liderul sindical i-a petrecut în mod nedrept dupã gratii
reprezintã o patã de neºters pe obrazul statului de drept
postrevoluþionar.
Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor

Preºedinte,
Marian Tudor
Liga Muncitorilor „Miron Cozma”

Constantin Creþan
Comunicat
Membrii organizaþiilor noastre au luat cunoºtinþã cu surprindere

de decizia Parchetului General de a respinge cererea de recurs în
anulare a fratelui nostru Miron Cozma cu privire la sentinþa datã de
Curtea Supremã de Justiþie, în februarie 1999, prin care a fost
condamnat la 18 ani închisoare pentru diferite aºa-zise infracþiuni
legate de protestele minereºti din 1991, printre care aceea de
subminare a puterii de stat.
Decizia Parchetului demonstreazã cã subordonarea justiþiei de
cãtre conducerea politicã a statului, practicatã sub regimul
Constantinescu, continuã ºi sub regimul Iliescu-Nãstase. În ciuda
multiplicãrii protestelor interne ºi internaþionale faþã de condamnarea
nedreaptã a lui Miron Cozma - reflectate prea puþin de presa românã
- Puterea actualã a decis sã-l þinã în continuare în închisoare pe
liderul miner. În condiþiile stãrii de sãnãtate a fratelui nostru Miron
Cozma, menþinerea acestei sentinþe înseamnã, practic,
condamnarea sa la moarte, pentru faptele de care nu se face vinovat!
Organizaþiile noastre s-au adresat ºi se vor adresa în continuare
organizaþiilor sindicale ºi muncitoreºti din þarã ºi de peste hotare
197
Constantin CREÞAN
pentru a protesta ferm împotriva deciziei de a-l þine în continuare

închis pe Miron Cozma. Totodatã, vom face demersuri cãtre
instituþiile juridice europene cu atribuþii în domeniul drepturilor omului
pentru a amenda justiþia românã ºi putem afirma cã vom avea, în
acest sens, sprijinul unor importante organizaþii de peste hotare.
Faptul cã am fost deja sprijiniþi de organizaþii precum Acordul
Internaþional al Muncitorilor, Centrala Unicã a Muncitorilor (CUT-
Brazilia, cea mai mare centralã sindicalã din America Latinã), APTUF
(centrala sindicalã pakistanezã), confederaþia sindicalã din Statele
Unite AFL-CIO (organizaþia localã din San Francisco), deputaþi
algerieni, membri ai parlamentului federal brazilian, sindicaliºti
britanici, germani, belgieni, indieni, mexicani etc. ne întãreºte în
convingerea cã trebuie sã luptãm pânã la capãt pentru ca lui Miron
Cozma sã i se facã dreptate.
Pentru A.E.M.,
Marian Tudor, preºedinte
Pentru Liga Muncitorilor „Miron Cozma”

Constantin Creþan
Iatã ºi câteva crâmpeie din lupta noastrã pentru pace:
Afarã cu trupele de ocupaþie!
Sute de militari americani, poate mii deja, se aflã la Constanþa.

Zona litoralã a României este ocupatã de trupe strãine, fãrã a exista
mãcar o urmã de opoziþie la nivel politic. In numele cooperãrii în
vederea agresiunii contra Irakului, autoritãþile române au cedat
principalul punct strategic pentru controlul aerian al zonei balcanice
a Mãrii Negre – aeroportul Mihail Kogãlniceanu. Mai mult, din acest
punct poate fi controlat întregul comerþ maritim ºi fluvial al României
ºi principalele conducte de petrol care leagã zona Constanþei de
þarã. Se poate spune, deja, cã suveranitatea României a rãmas –
acum ºi din punct de vedere militar – doar o vorbã în vânt. România
a devenit o colonie americanã de doi bani. Dispreþul autoritãþilor de
la Washington faþã de slugile lor de la Bucureºti este atât de mare
încât Ambasada americanã a refuzat sã dea oficialitãþilor române
cifre precise cu privire la numãrul soldaþilor cantonaþi la Constanþa
ºi la durata ºederii lor. S-a vehiculat posibilitatea ca numãrul militarilor
198
americani din România sã depãºeascã, în eventualitatea anumitor

modificãri în strategia SUA vizând Europa, cifra de zece mii, ceea
ce ar transforma Constanþa într-una dintre cele mai mari baze
americane din lume.
Nu în numele nostru!
În acest timp, românii au devenit din ce în ce mai activi în

mobilizarea împotriva rãzboiului ºi, ulterior, a ocupãrii militare a
Irakului.
În martie ºi aprilie au avut loc mai multe manifestãri pentru pace.
Una dintre cele mai importante a avut loc, pe întâi martie, la Craiova,
ºi a fost organizatã de Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor ºi
Miºcarea de Tineret UNDERGROUND. A fost, practic, un marº,
urmat de scurte cuvântãri în faþa Universitãþii. Între cei peste douã
sute de participanþi s-au aflat reprezentanþi ai Comitetului Naþional
al Muncitorilor, Federaþiei Naþionale a Muncii, Asociaþiei de Studii
Sociale, Comitetului Român pentru Pace ºi Ligii Muncitorilor,
ªomerilor ºi Defavorizaþilor Social MIRON COZMA. Tinerii anarhiºti
de la UNDERGROUND, mai ales, au demonstrat cã au pregãtirea,
logistica ºi, mai ales, disciplina necesarã acþiunilor paºnice de stradã,
a cãror necesitate viitoare este din ce în ce mai previzibilã. Populaþia
a privit cu simpatie protestul, aºa cum a subliniat ºi presa, atât cea
naþionalã, cât ºi cea ºi localã.
Agenþia ROMPRES, 1 martie: Peste o sutã de persoane au
organizat sâmbãtã la Craiova o acþiune de protest împotriva
declanºãrii unui rãzboi în Irak, manifestaþie iniþiatã de Asociaþia
pentru Emanciparea Muncitorilor, Miºcarea pentru Tineret „Under-
ground”, Federaþia Naþionalã a Muncii, Asociaþia de Studii Sociale
ºi Consiliul Român pentru Pace. Dupã un marº al tãcerii ce a avut
loc pe traseul Piaþa Universitãþii - Piaþa „Mihai Viteazul”, protestatarii
au participat, timp de o orã ºi jumãtate, la un miting organizat în faþa
Universitãþii din Craiova. Marian Tudor, preºedintele Asociaþiei pentru
Emanciparea Muncitorilor, a afirmat cã oraºul Craiova reprezintã
carnea de tun a României pentru Statele Unite, deoarece ºase militari
craioveni au murit în ultimii ani în misiunile de menþinere a pãcii din
Angola ºi Bosnia-Herþegovina, iar organizarea protestului a avut
loc ca urmare a faptului cã „România se aflã în pragul unui rãzboi,
iar noi dorim pace”. Pe toatã durata protestului s-au purtat pancarte
pe care era inscripþionat: „Nu-i lãsa sã decidã pentru tine”, „Le luaþi
199
Constantin CREÞAN
petrolul, dar lãsaþi-le viaþa”, „Bush, dolarii ºi românii”, „Rãzboiul este

o afacere profitabilã, dar viaþa oamenilor este mai importantã decât
dolarul”, „Rãzboiul nu este pace, ignoranþa nu este putere, sclavia
nu este libertate”, „Vietnam, Panama, Bosnia, Kosovo, Cecenia,
Afganistan, Irak”, „Rachetele americane nu sunt mãrþiºoare pentru
femeile irakiene”.
Sub titlul „Miniprotest oltenesc”, Evenimentul Zilei din 2 martie
scria: „Peste o sutã de persoane au organizat ieri, la Craiova o
acþiune de protest faþã de declanºarea unui rãzboi în Irak: un marº
al tãcerii ºi un miting organizat în faþa Universitãþii din Craiova. Marian
Tudor, preºedintele Asociaþiei pentru Emanciparea Muncitorilor, a
afirmat cã oraºul Craiova reprezintã carnea de tun a României pentru
Statele Unite, deoarece ºase militari craioveni au murit în ultimii ani
în misiunile de menþinere a pãcii din Angola ºi Bosnia-Herþegovina,
iar organizarea protestului a avut loc ca urmare a faptului cã
„România se aflã în pragul unui rãzboi, iar noi dorim pace”. Pe toata
durata manifestaþiei s-au purtat pancarte, pe care erau inscripþionate
urmãtoarele: „Nu-i lãsa sã decidã pentru tine”; „Le luaþi petrolul, dar
lãsaþi-le viaþa”; „Bush, dolarii ºi românii”; „Rãzboiul este o afacere
profitabilã, dar viaþa oamenilor este mai importantã decât dolarul”;
„Rãzboiul nu este pace, ignoranþa nu este putere, sclavia nu este
libertate”; „Vietnam, Panama, Bosnia, Kosovo, Cecenia, Afganistan,
Irak”; „Rachetele americane nu sunt mãrþiºoare pentru femeile
irakiene” .
Jurnalul Naþional, 3 martie, îºi intituleazã ºtirea dedicatã
manifestaþiei noastre „Protest antirãzboi la Craiova” ºi scrie: „Câteva
zeci de tineri craioveni au protestat sâmbãtã dupã-amiazã împotriva
planului SUA de a declara rãzboi Irakului. Protestatarii spun cã doresc
sã atragã atenþia craiovenilor cã sunt împotriva rãzboiului, cã au alte
opinii decât cei care ne conduc. „Plãtim din buzunare un rãzboi care
nu este al nostru”, afirmã aceºtia. Tinerii au mãrºãluit timp de o orã
prin centrul Craiovei ºi au împãrþit celor pe care îi întâlneau fluturaºi
împotriva rãzboiului. Majoritatea craiovenilor, care s-au întâlnit cu
protestatarii i-au felicitat pentru aceastã iniþiativã ºi au spus cã ºi alþii
ar trebui sã ia exemplu de la ei.”
Nici un ban pentru rãzboiul americanilor!
Bani pentru sãnãtate, învãþãmânt, asistenþã socialã ºi pensii!
200
Mobilizarea pentru pace, în România, n-a fost, pânã acum,

grozavã. Abrutizaþi de prostiile cu aderarea la NATO care aduce
prosperitate ºi securitate, românii îºi vãd de ale lor. Iar Puterea face
totul pentru a-i manipula în continuare. Oficialitãþile þãrilor est-
europene au fost atât de convingãtoare încât americanii se gândesc
chiar sã mute în Est centrul de greutate al sistemului lor militar
european. Slugãrnicia liderilor grupaþi în spatele SUA a fost atât de
penibilã încât pânã ºi preºedintele francez Chirac s-a vazut în situaþia
de a-i apostrofa pe membrii grupului de la Vilnius, caracterizându-i
– cu blândeþe, zicem noi – drept „inconºtienþi ºi prost-crescuþi”. Aºa-
i ºtiam ºi noi, dar n-am stat întâi sã-i decorãm, ca dânsul, cu Legiunea
de Onoare!
Este însã o dovadã de inconºtienþã sã trimiþi sute de militari, fie
ei ºi necombatanþi, sã ia parte la ceea ce s-a dovedit a fi primul
genocid al mileniului trei. Este o dovadã de cinism sã cheltuieºti în
acest sens milioane de dolari când în þarã nu existã suficienþi bani
pentru sãnãtate, învãþãmânt, asistenþã socialã, pensii, când în
România lumea nu-ºi permite sã plãteascã apa caldã, lumina sau
electricitatea. Iatã de ce, la sfârºitul anului trecut, militanþi din
rândurile miºcãrii muncitoreºti ºi sindicale dãdeau publicitãþii un apel
în care stãtea scris: „Participanþii la reuniunea din 29 decembrie
2002, de la Târgu Jiu, au luat notã de ultimele evoluþii în ceea ce
mass-media numeºte „problema irakianã” ºi de faptul cã 71% dintre
români se pronunþã împotriva participãrii României la o eventualã
agresiune a SUA împotriva Irakului.
Semnalele date de guvern, în ofensiva sa cãtre NATO, aratã cã
se încearcã integrarea þãrii noastre în planurile americane de
intervenþie în Irak.
În acest cadru, noi, militanþi de diferite origini, din diferite
organizaþii, ne reafirmãm opoziþia faþã de implicarea în orice fel a
României într-un eventual rãzboi.
Mai mult, ne propunem sã punem bazele unei largi campanii
împotriva politicii agresive a SUA în lume, împotriva pericolului pe
care îl reprezintã NATO pentru pacea mondialã, campanie care sã
strângã laolaltã toate forþele care se pronunþã pentru PACE.”

201
Constantin CREÞAN
Meritã prezentatã ºi poziþia noastrã privind modificarea

Constituþiei României:
Cerem populaþiei sã boicoteze referendumul din 19 octombrie!
Declaraþie
Organizaþiile noastre, membre cu drepturi depline ale Acordului

Internaþional al Muncitorilor, ºi-au manifestat în mai multe rânduri
dezacordul cu aderarea României la Uniunea Europeanã ºi la NATO.
Am considerat întotdeauna aceste organisme supranaþionale ca fiind
mijloacele prin care imperialismul american ºi multinaþionalele sale
îºi asigurã, printre altele, dominaþia militarã, respectiv economicã,
asupra þãrilor ºi popoarelor din regiunea Europei ºi nu numai.
Proiectul de modificare a Constituþiei, care va fi votat pe 19
octombrie, vizeazã exact facilitarea aderãrii României la aceste
structuri. Multe dintre noile prevederi ale Legii Fundamentale au
exact rolul de a reduce într-un mod inacceptabil suveranitatea
naþionalã ºi democraþia internã (ºi aºa destul de limitate), pentru
a crea condiþiile juridice necesare unei depline subordonãri a
României în faþa tehnocraþilor de la Bruxelles ºi a oligarhiei
americane.
Sã analizãm câteva din noile prevederi.
Articolele 145.1 ºi 145.2 prevãd cã aderarea la UE ºi NATO se
vor face prin decizie a Parlamentului, nu prin referendum. Apoi, art.
145.1, cel care se referã la UE, spune, în alineatul 2: „Ca urmare a
aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
precum ºi celelalte reglementãrii comunitare cu caracter obligatoriu,
au prioritate faþã de dispoziþiile contrare din legile interne, cu
respectarea prevederilor actului de aderare”. Legea românã devine
deci literã moartã. cât priveºte Parlamentul, acesta devine un or-
gan mai mult constitutiv, cãruia, potrivit alineatului 5, guvernul îi
transmite „ proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca
acestea sã fie supuse aprobãrii instituþiilor Uniunii Europene”.
Desigur, doar pentru informare.
Potrivit articolului 41, proprietatea privatã va fi garantatã. Asta
înseamnã, practic, cã marile averi constituite dupã 1989 prin
confiscarea unor mari pãrþi din avuþia publicã, prin jaf ºi corupþie,
vor fi, de acum, de neatins. Mai mult, potrivit articolului 135, o altã
parte a avuþiei publice devine vulnerabilã. Se spune, în noua
202
formulare, cã „bogãþiile de interes public ale subsolului, spaþiul aerian,

apele cu potenþial energetic valorificabil, de interes naþional, plajele,
marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice ºi ale
platoului continental, precum ºi alte bunuri stabilite de legea organicã,
fac obiectul exclusiv al proprietãþii publice”. Deci nu ca în vechea
formulare, care se referea, de pildã, la toate bogãþiile subsolului… .
Acum, ele trebuie sã fie „de interes public”, iar apele, „de interes
naþional”, iar practica ne aratã aceste formule uºor de ocolit de cei
de la putere atunci când vor sã-ºi satisfacã interesele.
Mai departe, nu putem trece peste faptul cã, armata nemaifiind
obligatorie, se creeazã condiþiile profesionalizãrii ei complete ºi
transformãrii într-o forþã de represiune care va putea acþiona atât în
þarã, cât ºi peste hotare, în numele acþiunilor „privind menþinerea ºi
restabilirea pãcii” din articolul 117.
Iatã, doar câteva motive, pentru care considerãm cã aceste
modificãri la Constituþie NU TREBUIE ADOPTATE.
ªtim însã, cã Puterea ºi clasa politicã vor face totul pentru ca
noua Constituþie sã treacã; Rar s-a vãzut un asemenea consens
între PSD ºi opoziþia de dreapta. Au fost cheltuite zeci de miliarde
de lei pentru campanii de publicitate derulate atât prin firmele ºi
organele mass-media ale puterii, cât ºi ale opoziþiei. Clasa politicã
deþine toate pârghiile necesare organizãrii ºi controlului
referendumului, deci rezultatul este mai mult decât previzibil.
ACEST REFERENDUM ESTE O FARSÃ, O CURSÃ ÎNTINSÃ
ELECTORATULUI ROMÂN.
PRIN PREZENTAREA LA URNE, VOM FACE JOCUL CLASEI
POLITICE, CARE SE VA PUTEA PRELEVA DE ACEASTÃ
CONSULTARE POPULARÃ PENTRU A-ªI SATISFACE
INTERESELE.
SINGURA ªANSÃ
PENTRU A ÎMPIEDICA MODIFICAREA CONSTITUÞIEI
ªI A ARÃTA CLASEI POLITICE CÃ NU NE REPREZINTÃ
ESTE NEPREZENTAREA LA URNE!
Cerem populaþiei sã boicoteze referendumul din 19

octombrie!

Preºedinte,
Marian Tudor
203
Constantin CREÞAN

Preºedinte,
Constantin Creþan
Subiectul a fost abordat ºi dupã referendum. Iatã declaraþia

postatã pe site-ul www.tribunasocialã.org, al Asociaþiei pentru
Emanciparea Muncitorilor, organizaþie membrã a Acordului
Internaþional al Muncitorilor, alãturi de Liga Muncitorilor „Miron
Cozma”:
Muncitorii au refuzat sã voteze

„Constituþia integrãrii europene”
Declaraþie
Guvernul României ºi clasa politicã au demonstrat încã o datã,

cu ocazia referendumului din 18-19 octombrie, cã nu se dau în lãturi
de la nici un fel de manevre, fie ele vãdit ilegale, pentru a-ºi impune
interesele lor ºi cele ale stãpânilor lor de la Washington ºi Bruxelles
. În organizarea referendumului, guvernanþii au recurs la manevre
specifice unei dictaturi. Campania pentru DA a fost finanþatã din
bani publici. Au fost cheltuite zeci de miliarde de lei, fãrã nici un fel
de licitaþie, atât prin firmele ºi organele mass-media ale puterii, cât
ºi prin cele ale opoziþiei. Manifestãrile ºi actele contrare legii au fost
atât de numeroase ºi de evidente încât nu le-au putut trece cu
vederea nici chiar anumite partide parlamentare care s-au pronunþat
iniþial în favoarea modificãrii Constituþiei.
În aceste condiþii, cu greu putem avea încredere în cifrele oficiale,
care vorbesc de aproximativ 55 la sutã participare la vot ºi circa 89
la sutã voturi favorabile revizuirii Legii Fundamentale. Un calcul
simplu aratã cã se pare cã au votat „PENTRU „ mai puþin de jumãtate
dintre românii înscriºi pe liste. Este cert însã cã, în zonele urbane,
cei mai mulþi cetãþeni, în majoritate muncitori, nu au venit la vot.
Se poate spune cã MUNCITORII AU REFUZAT SÃ VOTEZE
PENTRU „CONSTITUÞIA INTEGRÃRII EUROPENE”.
MUNCITORII AU REFUZAT SÃ APROBE GARANTAREA
PROPRIETÃÞII, ADICÃ LEGITIMAREA JAFULUI LA CARE A FOST
SUPUSÃ AVUÞIA PUBLICÃ DIN 1990 ÎNCOACE.
MUNCITORII AU REFUZAT SÃ DEA CALE LIBERÃ PRIVATIZÃRII
204
BOGÃÞIILOR SUBSOLULUI ªI A APELOR CARE NU sunt „DE

INTERES PUBLIC „ SAU „ NAÞIONAL”.
MUNCITORII AU REFUZAT SÃ APROBE PROFESIONALIZAREA
ARMATEI, PRIMA ETAPÃ DE TRANSFORMARE A ACESTEIA ÎN
FORÞÃ DE REPRESIUNE.
PRACTIC, MUNCITORII AU REFUZAT SÃ-ªI DEA GIRUL
ADERÃRII ROMÂNIEI LA NATO ªI LA UNIUNEA EUROPEANÃ.
Românii au arãtat cã încep sã înþeleagã ce este NATO ºi Uniunea
Europeanã. Alianþa Nord-Atlanticã, dominatã de americani, ºi-a
arãtat pe deplin caracterul în bombardamentele nemiloase împotriva
Iugoslaviei. Ocuparea Irakului, pe care americanii ºi aliaþii lor vor s-
o continue pe termen nelimitat, aratã esenþa „valorilor nord-atlantice”.
Iar Guvernul României, spre ruºinea noastrã ºi pe banii noºtri,
participã la aceastã ocupaþie ilegalã ºi nelegitimã.
Românii au arãtat cã încep sã înþeleagã ce ne va aduce ºi ce ne
aduce deja Uniunea Europeanã: ºomaj, privatizãrii frauduloase,
sãrãcie, distrugerea celor mai elementare norme sociale. Un
exemplu sunt muncitorii de la Braºov, de pildã, care au arãtat, prin
absenþa lor la vot, cã au înþeles cã Uniunea Europeanã se aflã la
originea lichidãrii locurilor lor de muncã de la ROMAN ºi
TRACTORUL, pe care guvernul îºi luase, nu demult, la Bruxelles,
angajamentul ferm sã le privatizeze cu orice preþ.
Românii îºi vãd deja viitorul în Uniunea Europeanã. Ei vãd cã,
distrugerea programatã a economiei româneºti, nu le va rãmâne
decât culesul portocalelor, în Grecia, al cãpºunilor, în Spania sau
munca în construcþii, în Italia, Germania sau altundeva. Condiþiile
de muncã vor fi ºi mai grele ca acum, plata, din ce în ce mai slabã,
condiþiile de locuit, mai insalubre, orele suplimentare neplãtite ºi
aºa mai departe. În timp ce România va rãmâne o þarã de
disponibilizaþi, o rezervã de mânã de lucru ieftinã pentru Vest.
Muncitorii au înþeles cã Uniunea Europeanã nu înseamnã
cãpãtuialã decât pentru clasa politicã ºi clientela acesteia, prin
accesul la programe finanþate de Comisia europeanã ºi continuarea
jefuirii averii publice.
Pentru noi, aceastã perspectivã este inacceptabilã!
Iatã de ce Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor ºi Liga
Muncitorilor „MIRON COZMA”, organizaþii membre ale
Acordului Internaþional al Muncitorilor (Entente Internationale
des Travailleurs) au fost singurele organizaþii care au cerut
boicotarea referendumului din 18-19 octombrie pornind de la o
205
Constantin CREÞAN
poziþie categoricã împotriva aderãrii la NATO ºi Uniunea

Europeanã!
Iatã de ce vom continua sã reafirmãm aceste poziþii ºi sã
strîngem laolaltã, în mod democratic, liber ºi deschis, cât mai
multe forþe în vederea construirii unei opoziþii capabile sã punã
capãt politicii de subordonare a poporului român în faþa
intereselor cercurilor de la Washington ºi Bruxelles.

Preºedinte,
Marian Tudor

Preºedinte,
Constantin Creþan
O altã acþiune importantã a fost crearea unui grup de

solidaritate sindicalã ºi socialã pe baza urmãtorului protocol:
PROTOCOL
Încheiat azi, 06.11.1999, la sediul Sindicatului ARAMIS Moldova
Nouã între reprezentanþii urmãtoarelor organizaþii sindicale:
1. Sindicatul Liber E. M. Paroºeni - preºedinte Romeo Beja
2. Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor(A.E.M.) –
preºedinte Marian Tudor
3. Asociaþia Foºtilor Salariaþi Disponibilizaþi din Sectorul Minier
Oltenia (AFSDSMO) – preºedinte Constantin Creþan
4. Sindicatul „ARAMIS” Moldova Nouã – preºedinte Matei Lupu
5. Sindicatul Independent „CUPRUL“ Abrud – preºedinte
6. Sindicatul Liber Bãlan - preºedinte Vasile Stoica
7. Sindicatul Liber „CORANDA” Certej – preºedinte Corneliu
Vrabie
8. Sindicatul Muncitorilor ºi personalului TESA S. M. Brad –
preºedinte Sandu Matei
9. Sindicatul Liber Minier „MINTIA” Veþel – preºedinte Augustin
Danciu
10. Sindicatul Liber al Minerilor S. M. Roºia Montanã –
preºedinte Sorin Bãbuþ
11. Sindicatul Liber S. M. Zlatna – preºedinte Constantin Jurcã
12. Sindicatul Independent al Salariaþilor S. M. Roºia Poieni –
preºedinte Mircea Rigo
206
13. Sindicatul Liber al Minerilor, Preparatorilor ºi de alte

Specialitãþi Brusturi-Lucºoara – preºedinte Eugen Chiº
Þinând cont de situaþia economico-socialã degradantã din

România ºi de situaþia criticã în care a ajuns miºcarea sindicalã din
cauza trãdãrii intereselor membrilor de sindicat de cãtre unii lideri
sindicali, reprezentanþii organizaþiilor mai jos semnatare au hotãrât
de comun acord urmãtoarele:
1. Recunosc necesitatea unificãrii de urgenþã a miºcãrii
sindicale din minerit ºi activitãþile conexe.
2. Pun bazele unificãrii miºcãrii sindicale din minerit ºi
activitãþile conexe prin semnarea prezentului document.
3. Organizaþiile sindicale semnatare îºi pãstreazã organizarea
ºi apartenenþa la structurile din care fac parte.
4. Formeazã un comitet de iniþiativã pentru realizarea
obiectivului propus.
5. Fac apel la toate organizaþiile sindicale din þarã pentru a
rãspunde afirmativ iniþiativei de unificare a miºcãrii sindicale din
minerit ºi activitãþile conexe.
6. Propun organizarea în cel mai scurt timp a unei Conferinþe
de unificare sindicalã la nivel naþional.
1. Romeo Beja
2. Marian Tudor
3. Constantin Creþan
4. Matei Lupu
5. Viorel Huþuleac
6. Viorel Dan Oniga
7. Vasile Stoica
8. Corneliu Vrabie
9. Sandu Matei
10. Augustin Danciu
11. Sorin Bãbuþ
12. Constantin Jurcã
13. Mircea Rigo
14. Eugen Chiº
207
Constantin CREÞAN
13. Difr acţia luminii printr

Difracţia printree gratii
gratii
Dupã ce a fost respinsã eliberarea condiþionatã a lui Miron Cozma
la recursul procurorilor, el a atacat decizia instanþei pentru aceastã
nelegalitate ºi instanþa Tribunalul Bucureºti a dat un nou termen
pentru data de 9 mai 2007. Nu era suficient cã politicul se amestecã
în actul de justiþie de la arestarea lui Miron Cozma de aproape 10
ani de zile aceastã operã de amestec ale politicului în treburile justiþiei
continuã. Cum poate sã motiveze statul român abuzurile repetate
împotriva liderului Miron Cozma fãcute de cãtre justiþie, cum poate
sã motiveze arestarea liderilor minerilor ºi nu în ultimul rând decesul
în închisoare a liderului miner colegul nostru Ionel Ciontu? În toþi
aceºti ani de nedreptate comise de justiþia româneascã, alãturi de
noi au fost Miºcarea Sindicalã Internaþionalã coordonatã de cãtre
Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor.
Pentru a vã da seama de fãrãdelegile comise vom reproduce
articolul publicat în ziarul Cronica Românã din data de marþi 17 aprilie
2007 intitulat „Miron Cozma primeºte… 10.000 de euro.
„Judecãtorii Tribunalului Bucureºti au decis, ieri, ca Miron Cozma
sa primeascã 10.000 de euro, (echivalentul în lei din ziua punerii în
executare a sentinþei) de la statul roman din suma de 4 milioane de
euro pe care o ceruse ca despãgubire pentru zilele în care a fost
þinut ilegal în arest.
Sentinþa tribunalului poate fi atacata cu apel. Miron Cozma a
declarat, luni, în fata instanþei, ca suma pe care o cere, 4 milioane
de euro, este „infimã” în comparaþie cu suferinþa familiei sale ºi a
proiectelor sale nefinalizate. Potrivit lui Cozma, unul din aceste
proiecte se referã la deschiderea în Valea Jiului a „Bãncii Minerilor”.
208
Cozma le-a spus judecãtorilor cã a vorbit cu minerii ºi le-a propus

sã contribuie la aceastã bancã cu 2 milioane de lei vechi pe an. El a
mai explicat instanþei cã, 51 la sutã din acþiuni urmau sã fie ale lui, 4
la sutã angajaþilor bãncii, iar restul de 45 la sutã minerilor care ar fi
cotizat. Astfel, minerii ar fi putut beneficia ºi de un fond privat de
pensii în schimbul a 100.000 de lei pe lunã. Pentru a sublinia sumele
mari ºi amploarea acestui proiect, Miron Cozma a amintit cã doar
Clubul „Valea Jiului” numãra 70.000 de mineri care, dacã ar fi cotizat,
ar fi ridicat fondurile la suma de 100 de miliarde de lei vechi pe an,
adicã aproximativ 25 de milioane de dolari. Cozma a povestit cum
intenþiona sã contribuie la dezvoltarea economicã ºi industrialã a
zonei Valea Jiului dacã nu ar fi fost rearestat. El a spus cã avea de
gând sã cumpere instalaþii de gazeificare din Africa de Sud, sã
dezvolte industria de prelucrare a platinei, minereu pe care l-a
detectat, împreuna cu decanul unei facultãþi de profil, ca fiind prezent
în subteranele Vãii Jiului sau sã prelucreze nisipurile bituminoase
din zonã. Tot legat de prejudiciul material suferit, Miron Cozma s-a
arãtat indignat de faptul cã actualul lider al unei organizaþii non-
guvernamentale conduse de el, când se afla în libertate, a ajuns în
topul 300, al celor mai bogaþi oameni din România. „Înainte, îmi
cerea voie sã dea doua ture de pistã ºi sã facã o baie în piscinã”, a
declarat intrigat ºi totodatã nostalgic Miron Cozma, referindu-se la
actualul preºedinte al ONG-ului.
Despre prejudiciul moral suferit de Miron Cozma ºi de membrii
familiei sale a vorbit ºi martorul Alexandru Stenþiu, citat pentru
termenul de luni al procesului. El le-a spus judecãtorilor, cã fiul lui
Cozma ar fi fost nevoit sa ia „antidepresive, calmante ºi somnifere”
în urma ºocului psihic suferit în urma rearestarii tatãlui sãu ºi a descris
tulburarea membrilor familiei Cozma produsã de evenimentul
revocãrii decretului de graþiere emis pe numele fostului lider al
minerilor.”.
Iatã, dragi cititori, cã ºi presa confirmã abuzurile justiþiei române
împotriva liderului Miron Cozma ºi, ca o confirmare suplimentarã,
eu în calitatea mea de preºedinte al Ligii „Miron Cozma” vã informez,
cã în perioada de libertate foarte scurtã, de câteva luni, de care a
beneficiat Miron Cozma în anul 2005, împreunã am reuºit sã oferim
locuri de muncã în construcþii multor mineri disponibilizaþi, pregãtisem
deschiderea de oportunitãþi ºi noi locuri de muncã pentru oamenii
noºtri ºi chiar o ofertã de locuri de muncã în strãinãtate, dirijatã
corect ºi cu aprobarea Ministerului Muncii. Oare, de ce nu înþeleg
209
Constantin CREÞAN
guvernanþii cã, pentru a fi pace socialã, este nevoie sã creãm locuri

de muncã pentru toþi aceia care nu au asiguratã existenþa lor ºi a
familiilor lor. Miron Cozma a luptat ºi luptã pentru atingerea acestor
deziderate, opunându-se distrugerii locurilor de muncã fãrã alter-
native viabile. Oare, traumele ºi suferinþele acestui erou nu trebuie
plãtite, deoarece a stat 10 ani în închisoare, fãrã nici un fel de vinã.
Cum este posibil, ca justiþia sã acorde, pentru aceeaºi cauzã,
anularea decretului de graþiere, unui individ – Atodiresei – 100.000
de euro, iar lui Miron Cozma doar 10.000 de euro? Cine rãspunde
pentru cã, Miron Cozma a fost încarcerat 157 de zile, privat de
libertate fãrã mandat de arestare? Cum este posibil ca directorii de
penitenciare de la Rahova, Craiova, Jilava au refuzat sã-l
încarcereze pe Cozma fãrã mandat, iar cei de la Timiºoara l-au
primit fãrã mandat de arestare? Cine dã dreptul Justiþiei Române,
sã abuzeze, îngrãdind dreptul de libertate al unui om? Deci nu se
va termina aici, Statul Român trebuie sã plãteascã suma cerutã de
Cozma! Comparaþi salariul unor aºa ziºi lideri de sindicat ºi câºtigurile
acestora cum ar fi Hanu, Luca de la Petrom, Condescu din minerit,
care au câºtiguri fabuloase ºi averi foarte mari.
2004 octombrie – CONDAMNAREA
Eram în boxa acuzaþilor la Înalta Curte de Apel ºi Justiþie a

României, alãturi de colegii mei lideri mineri Miron Cozma, Ciontu
Ionel, (decedat în condiþii suspecte, în detenþie în ianuarie 2007),
Dorin Loiº, Lupu Vasile ºi Romeo Beja, care au fost condamnaþi pe
nedrept de regimul ticãlos anti-muncitoresc de la Bucureºti. Aproape
cã nu auzeam nimic, gândurile mã stãpâneau cu putere având de
faþã pe tovarãºii mei din miºcarea internaþionalã (Acordul
Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor) ºi Asociaþia pentru
Emanciparea Muncitorilor, din România. Deodatã vocea
preºedintelui m-a fãcut sã tremur, deoarece în acele clipe mã
gândeam la familia mea (la cei patru copii ºi soþie) la minerii mei ºi
la toþi cei asupriþi ºi nevoiaºi. Am tresãrit ºi am zâmbit prosteºte
vãzând în faþa mea cãlãii dictaturii anti-muncitoreºti, care ne
prigoneau de ani de zile ºi ne cercetau abuziv, sperând cã poate
vom ceda psihic sau cã vom renunþa la lupta noastrã pentru dreptate
socialã. Am strigat tare: „Domnule preºedinte în faþa legilor
dumneavoastrã dictate politic sunt nevinovat, atât eu cât ºi colegii
mei, deoarece suntem condamnaþi la comanda politicã a regimului
210
fanariot al lui Emil Constantinescu ºi a clicii lui politice, care au dus

România în pragul disperãrii ºi sãrãciei”. Zgomotul vocii mele fãrã
control m-a înfricoºat ºi tremurând am încercat sã zâmbesc, dar
am observat cã ºi colegii mei ºi în special Miron Cozma tremura ºi
îºi muºca buzele. Cu tot zâmbetul meu forþat ºi replica mea
revoluþionarã, fãrã teamã, procurorul se uita la noi cu milã ºi a repetat,
pentru a nu ºtiu câta oarã, cã procurorii anchetatori militari ºi-au
fãcut datoria (doar pentru noi ºi nu pentru Ion Iliescu, generalul
Chiþac, Stãnculescu, Gigi Becali ºi alþii). Nu am rezistat ºi i-am fãcut
incompetenþi pentru cã mi-au atribuit funcþii pe care nu le am la
diferite organizaþii sau cã am 22 de copii ºi le-am spus din nou
„Domnule Procuror, sunt condamnat politic, atât eu, cât ºi colegii
mei; Noi nu am ucis pe nimeni, ci doar ne-am respectat mandatul
de lideri sindicali încredinþat de mineri, de ce nu-i condamnaþi pe
toþi cei peste 160.000 de mineri pe care guvernul i-a dus în foamete
ºi sãrãcie distrugându-le locurile de muncã.”
A luat cuvântul ºi Miron Cozma, care a cerut sã se respecte
protocolul de la Cozia ºi a cerut procurorilor ºi judecãtorilor sã-ºi
respecte jurãmântul dat ºi sã nu acþioneze la comandã politicã.
„Condamnarea noastrã, a acelora care reprezentam minerii, la
comanda politicã de la Bucureºti, pentru noi, înseamnã de fapt
condamnarea tuturor minerilor ºi a oamenilor nevoiaºi, care ºi-au
cerut dreptul lor la muncã ºi la un trai decent”.
Nu ºtiu ce mai putea salva avocatul Viorel Dumitrescu,
consiliat de cãtre un avocat angajat de cãtre miºcarea internaþionalã
(A.I.M.P.), foarte recunoscut, deoarece l-a aparat în proces ºi pe
cunoscutul dizident ceh ºi apoi preºedinte al Cehiei, Havel. În mintea
mea, blestemam regulile justiþiei umane, care spune cã fiecare efect
are o cauzã, dar în cazul nostru cauza era a muncitorilor ºi tuturor
asupriþilor. Cu toate cã avocatul nostru a expus viaþa acuzaþilor
Creþan sau Cozma, ca sã combatã neadevãrurile debitate de cãtre
procurorii militari care aveau date deasupra cunoºtinþei mele,
neadevãruri care aveau sã ne ducã la ani grei de temniþã pentru toþi
cei ºase lideri de sindicat, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie nu a
fãcut altceva decât de a fi de acord cu hotãrârea Curþii de Apel
Bucureºti care ne-a condamnat la cinci ani de închisoare, iar pe
Miron Cozma la 10 ani de închisoare, de cãtre un fost poliþist (miliþian
în regimul Ceauºescu). Cu toate cã în hotãrâre se recunoaºte cã a
fost o miºcare socialã în 1999, ca urmare a mãsurilor guvernului de
a închide perimetrele miniere fãrã alternative, ºi cã se dã dreptul
211
Constantin CREÞAN
istoricilor, organizaþiilor sindicale sã studieze aceste miºcãri sociale,

noi am fost acuzaþi de subminarea puterii de stat.
De ce am ajuns infractor la comanda justiþiei politice, eu acela
care nu am comis niciodatã infracþiuni? Pentru ca mafia cãreia m-
am opus, aflatã în guvern, ministere, administraþie ºi sindicate sã
continue sã jefuiascã toatã industria minierã ºi economia þãrii
ajungând ilicit superbogaþii României, prin crimã organizatã ºi
înfometarea muncitorilor.
Viaþa mea a fost o permanentã luptã pentru dreptate ºi voi
lupta în continuare cu destinul, în ciuda tuturor acelora care au sperat
cã, decapitând miºcarea muncitoreascã prin condamnarea noastrã,
vor îngenunchea truditorii acestei þãri. Eu am fost educat de pãrinþii
mei cu o culturã moralã ºi spirit de dreptate ºi cinste. Tatãl meu a
fost muncitor minier, iar mama mea agricultor. În acele clipe în faþa
acuzãrii, gândul mã ducea la supunere aºa cum o fãceam în faþa
pãrinþilor mei. În primii mei ani de viaþã, mama se ocupa permanent
de educaþia mea ºi noi, toþi cei cinci fraþi eram harnici, aducându-ne
contribuþia la tot ce însemna munca în gospodãria noastrã. Când
greºeam mai primeam câte o mustrare ºi de multe ori plângeam
ore în ºir pãrându-mi rãu cã am greºit faþã de pãrinþii mei. În faþa
justiþiei ºi a acuzatorilor vedeam deja copilãria mea ºi eram tentat
sã-mi recunosc „vina”, dar nu am izbucnit în lacrimi aºa cum o fãceam
când eram copil, ci aveam în mine o laturã a rãzbunãrii care îmi
dãdea credinþa cã cei din faþa mea ar merita sã fie exterminaþi... Dar
am revenit din vise ºi nu voiam sã plâng… Uram judecãtorii,
procurorii ºi toþi politicienii din aceastã þarã. Þarã care sângereazã
toatã din cauza sistemului capitalist instaurat dupã 1989. Îmi venea
în minte copilãria mea fericitã, tinereþea mea, obiceiurile satului meu,
lupta mea pentru dreptate socialã, suferinþa care urma pentru cei
ºase condamnaþi ºi, nu în ultimul rând, suferinþa mea pentru cei
dragi, mai ales pentru copii, ºtiind cã tatãl lor este condamnat, la fel
ca elementele nocive ale societãþii aflate în detenþie, însã fãrã a
avea nici o vinã. Garantez cã toate acestea m-au întãrit ºi voi rezista
cu gândul la Clasa muncitoare ºi la cei dragi.
Drepturile omului în România sunt repetat încãlcate, iar la Curtea
de la Strasburg sunt sute de procese câºtigate de cãtre cetãþenii
români împotriva statului. Cazul Cozma, ca ºi al nostru al liderilor
mineri, va fi rezolvat, iar abuzurile împotriva noastrã comise de cãtre
justiþie, toate vor fi plãtite în instanþele internaþionale. ªi acum, când
scriu aceste rânduri, mã confrunt cu foarte multe abuzuri împotriva
212
noastrã în centrele de detenþie. Nu avem dreptul la muncã, suntem

trataþi ca niºte criminali, nu ne sunt respectate drepturile prevãzute
de Legea Penitenciarelor. Persoanele care administreazã centrele
de detenþie sunt ca ºi politicienii, unele ne-ar extermina, altele ne
compãtimesc, iar altele sunt perverse ºi periculoase. Condiþiile în
centrele de detenþie sunt oribile ºi zi de zi suntem în pericol de
moarte. Cu colegii deþinuþi foarte periculoºi reuºim sã ne creãm o
protecþie a persoanei împotriva deþinuþilor deosebit de periculoºi,
folosiþi de diverºi funcþionari care ne urãsc ºi care, prin intermediul
„capitalului bancar”: þigãri, cafea, facilitãþi la „aer ºi plimbare”, pot fi
uºor folosiþi împotriva noastrã. Aici sunt oameni dependenþi de cafea,
droguri, þigãri. Am avut ocazia sã vãd zilnic cum un deþinut poate
primi o corecturã fizicã plãtitã, cum se poate face un raport negativ
printr-un sistem „cârlig”, dirijat ºi foarte periculos. Pe celule, deþinuþii
sunt bãtuþi ºi declarã cã au cãzut din pat ºi s-au lovit, sunt atacaþi cu
cuþite ºi fapta unora este asumatã forþat de cãtre oameni nevinovaþi.
Multor deþinuþi li se ia lucrurile sau mâncarea forþat. Unii „ºefi de
camerã” depun capital în conturi în afara penitenciarului, iar unii
poliþiºti îºi primesc partea lor. Câtã nedreptate, care mã duce cu
gândul la regizarea uciderii lui Miron Cozma în celulele din Rahova,
lucru recunoscut de un deþinut eliberat, care a fost plãtit sã-l înjunghie
pe Cozma de cãtre gardieni; faptã, pe care a recunoscut-o pe postul
de televiziune OTV în 2006. Sub semnul întrebãrii rãmâne ºi moartea
suspectã a colegului nostru Ciontu Ionel în luna ianuarie 2007; nici
pânã în prezent necunoscându-se oficial cauza decesului sãu.
Am fost vizitat la Penitenciar de soþia mea în data de 22.04.2007
ºi mi-a adus la cunoºtinþã cã a fost sunatã de Miron Cozma ºi i-a
propus sã meargã de urgenþã la Prezidenþia României ºi sã cearã,
împreunã cu soþiile celorlalþi lideri întemniþaþi, graþierea noastrã de
cãtre preºedintele interimar Vãcãroiu Nicolae. I-am dat toate
documentele medicale ºi actele necesare pentru întocmirea
dosarului nostru de graþiere. În perioada 23.04.2007–7.05.2007 pot
sã aflu dacã va fi posibil acest lucru, dar nu mai cred în minuni de
fel, cu toate cã PSD are o oarecare vinã pentru situaþia noastrã ºi
pe care ar putea-o repara.
În aceste zile când preºedintele Bãsescu a fost suspendat, clasa
politicã juca acelaºi teatru pe care l-a jucat la miºcãrile sociale
(mineriade), dar acum este o altã situaþie. Dacã în 1990–1991–1994–
1999 minerii luptau pentru drepturile lor ºi clica politicã se folosea
de necazurile noastre, acum miºcarea sindicalã aflatã la cheremul
213
Constantin CREÞAN
Puterii susþine pe Bãsescu ºi clanurile mafiote din politicã. În judeþul

Gorj, Condescu ºi Manþog îi folosesc pe amãrâþii de mineri la
mitinguri pro-Bãsescu ºi le rãspund la foame doar cu circ, adicã
echipa de fotbal Pandurii. În ce hal a ajuns miºcarea sindicalã
susþinutã de baronii sindicali, gen Condescu. În Valea Jiului este
aceeaºi situaþie, iar minerii nu mai au nici un viitor sau perspectivã.
Rãtãcesc pentru cã ºi-au pierdut identitatea lor de mineri, iar lupta
pentru dreptate le-a fost spulberatã de „mogulii robotizaþi”. Cred cã
minerii fãrã Cozma ºi fãrã noi ºi-au pierdut direcþia, iar lipsurile ºi
viaþa grea îi duce la dispariþie. pânã nu e prea târziu… mineri,
deºteptaþi-vã! ...Altfel, meseria de miner va fi datã uitãrii ºi dispariþiei.
În spatele gratiilor mã gândesc, plâng ºi sufãr pentru mineri...
Vom reproduce în continuare articolul din ziarul Realitatea din
luna septembrie 2006 intitulat „CDR-iºtii Portocalii care au distrus
mineritul românesc”.
În acþiunea sa de lichidare a mineritului, haita condescianã, nu a
reprezentat decât o parte a marii haite antinaþionale, care a executat
ordinele strãinilor de demolare a economiei naþionale româneºti
ansamblul acesteia în fapta haita condescianã, nu au fost ºi nu
sunt altceva, decât cureaua de transmisie a monstruosului plan de
dezindustrializare a þãrii, la locurile ºi sectoarele de muncã din
minerit, în sensul „pregãtirii” psihologice a salariaþilor pentru
acceptarea închiderii minelor ºi a pomenilor compensatorii, cât ºi
anihilarea liderilor de sindicat care erau de partea muncitorilor.
Guvernanþii CDR-iºti ca ºi portocaliii, de una ºi aceeaºi pãlãrie, au
fost ºi sunt guvernanþi doar de formã, care rãspund la ordinele
cercurilor financiare mondiale. Cum despre aceastã supuºenie a
guvernanþilor o sã mai vorbim, prezentãm în continuare „monºtrii
nesacrii” ai dramei naþionale realizate prin distrugerea economiei
româneºti în general, a mineritului românesc în special, de cãtre
tocmai cei care ar fi trebuit sã o apere, sã o dezvolte sã o
retehnologizeze ºi sã asigure, pentru truditorii cu mintea ori cu braþul
de pe întreg cuprinsul României, condiþiile de trai la nivelul unei
decenþe minime, cât de cât acceptabile. Galeria de pãcãtoºi,
prezentatã desigur sumar, datoritã rigorilor spaþiului tipografic, are
în componenþã indivizi cu pãcate grele în faþa societãþii româneºti ºi
sperãm cã aceastã radiografie a gãºtii antimuncitoreºti ºi
antisindicale cederisto-portocalie sã convingã pe cititor cã acþiunile
ticãloºite ale acestei grupãri extrem de periculoase pentru economia
naþionalã ºi creionarea „moralitãþii” indivizilor care o compun legãtura
214
este mult mai evidentã. Iatã aºadar într-o ordine nu neapãrat

obligatorie cine sunt cioclii ai mari care au îngropat mineritul
românesc.
Cât despre acest individ de duzinã, Emil Constantinescu, putem
spune fãrã teamã de a da greº cã este unul dintre nebunii României,
cãruia i s-a dat voie „sã turbeze” în public de câte ori a vrut ºi cum a
vrut muºchii lui. Fost secretar de partid la Facultatea de Geologie a
Universitãþii Bucureºti, posesor al unei „mecle” ºi al unei voci cu
totul neaºteptate ºi insuportabile, þapul s-a comportat ca o vietate
lovitã de streche, devenind peste noapte un mare adept al dreptei
româneºti ºi nãzãrindu-i-se din senin cã are chemare spre cele mai
înalte piscuri ale istoriei naþionale. Din acest punct de vedere, odiosul
paricopitat, nu s-a lecuit nici pânã în prezent întrucât dupã o micã
pauzã de „silenzio stampa”, vietatea a început iar sã „behãie” pe la
toate televiziunile, fãcându-ºi cruce, întrucât, îl ºtiau ce mortãciune
politicã este. Mai mult decât atât, o „ispravã” fundamentalã ºi extrem
de nocivã a patrupedului, s-a realizat pe perioada 24 aprilie–14 iunie
1990 când în întunecimea sa, profitând de funcþia de rector al
Universitãþii din Bucureºti, a deschis balconul, înlesnind unor jigodii
cu pretenþii intelectuale total nefondate sã se adreseze bandelor de
pãduchioºi care ocupaserã piaþa din faþã, ba chiar sã le instige fãþiº
la revoltã împotriva autoritãþilor din acea vreme. Asta, în condiþiile
în care, Universitatea ºi balconul acesteia erau proprietate publicã
ºi ca atare nu puteau fi folosite, decât pentru ceea ce au fost create
ºi nu pentru „circãria” ºi porcãria care se desfãºura în faþa balconului.
Aici, în faþa renumitului balcon universitar, ºi-au scuipat veninul
antiromânesc tot felul de vipere din ºerpãria care se intituleazã drept
„societate civilã”, gen Doina Cornea, Ana Blandiana, Pleºu,
Patapievici, Stelian Tãnase, Sorin Roºca Stãnescu, Mihai Bãcanu,
care, timp de aproape douã luni de zile, adicã în intervalul de timp
amintit, i-au înnebunit pe pãduchioºii cãrora le sugerau permanent
sã boicoteze alegerile parlamentare ºi prezidenþial de la 20 mai 1990,
iar dupã aceastã datã sã nu recunoascã rezultatul alegerilor care
consfinþise înfrângerea categoricã a dreptei (revanºarde). În ziua
de 13 iunie 1990, þapul a scãpat literalmente de sub efectul
calmantelor ºi în mod direct i-a îndemnat pe cei care se strânseserã
iar în faþa balconului sã meargã sã-ºi elibereze confraþii în ale
„pãduchioºeniei”, care fuseserã „sãltaþi” în cursul nopþii precedente
pentru a fi redaþi circuitului uman normal, înainte de a-i cotropi sifilisul
definitiv. Pentru toatã aceastã desfãºurare criminalã de nebunie,
215
Constantin CREÞAN
piþigãiatul ar fi trebuit trimis în judecatã ca instigator la subminarea

puterii de stat, în temeiul art. 162 C.P., întrucât pãduchioºii au atacat
violent mai multe instituþii de stat extrem de importante inclusiv
televiziunea naþionalã. Nici acum nu ar fi târziu pentru a-ºi primi
pedeapsa bine cuvenitã, dacã ar fi realizate la timp actele de urmãrire
penalã împotriva instigatorului. În loc sã procedeze în acest mod
legal ºi justificat, amintitul procuror a scãpat ºi el de sub efectul
calmantelor ºi le-a întocmit dosare lui Iliescu ºi minerilor, ca ºi cum
aceºtia ar fi dat foc capitalei în ziua de 12-13 iunie 1990. A ajuns la
cârma þãrii, în decembrie 2006. Din balconul Universitãþii, a preluat
imediat ºefia grupului de comandã antiromânesc ºi antisindical, care
urma sã se înscrie în istoria þãrii ca demolator al economiei naþionale
ºi ucigaº de mineri la Stoeneºti.
Petre Roman, fost premier ºi preºedinte al Senatului, fiu al
stalinistului Valter Neulander cunoscut apoi sub numele de Valter
Roman, s-a dovedit a fi un mare trãdãtor al stângii româneºti
postdecembriste ºi un cãlãu veritabil al lui Miron Cozma ºi al
minerilor. Autor al celebrului ºi neruºinatului verdict, conform cãreia
economia româneascã este un „morman de fiare vechi”, s-a dovedit
a fi un ticãlos ºi un farsor politic extrem de periculos. Venit la putere
în hãrmãlaia kaghebistã din 1989, a aruncat programul de stânga
la coºul de gunoi dupã ce a câºtigat alegerile FSN-ul în 20 mai
1990 ºi, odatã instalat premier dupã aceste alegeri, a fãcut prãpãd
în economie, care s-a prãbuºit mai vertiginos decât în timpul celui
de-al doilea rãzboi mondial. Deºi ºi-a dat demisia din funcþia deþinutã
în 11 septembrie 1991, javra kaghebistã l-a acuzat mereu nejustificat
pe Miron Cozma ºi tocmai aceastã minciunã neruºinatã a fost folositã
de CDR-iºti pentru a crea un pretext pentru a-l aresta pe marele
ortac. De atunci, ºi pânã în prezent gura lui n-a mai tãcut,
calomniindu-l mereu pe Miron Cozma ºi trombonind ca un escroc
veritabil cã ar fi curs laptele ºi mierea dacã nu veneau minerii la
Bucureºti ºi ar fi rãmas ticãloºia sa la cârma României. În noiembrie
1996 se aliazã fãrã nici un fel de jenã cu cederiºtii, ajunge preºedinte
al Senatului ºi devine un membru marcant al grupului de comando
anti-mineresc. A fost cel care a hotãrât împreunã cu Emil
Constantinescu arestarea lui Miron Cozma în 1996. Individ extrem
de fãþarnic ºi abil, a strâns averi fabuloase, dar pe care le-a plasat
în strãinãtate, în special în S.U.A ºi Spania.
Valeriu Stoica, fost ministru al justiþiei, sâsâit ca un ºarpe,
nenorocitul patron al Justiþiei cederiste ºi-a fãcut de cap, în ceea ce
216
priveºte arestarea lui Miron Cozma, în ianuarie 1997, reprimarea

miºcãrii sindicale din ianuarie-februarie 1999 ºi arestãrile care au
urmat. La ordinul acestui ºarpe grizonat spre chelios, procurorul
Cintezã îl ademeneºte pe Miron Cozma la Bucureºti ºi îl aresteazã
în biroul sãu. În timpul desfãºurãrii procesului, care avea ca obiect
demisia lui Roman din funcþia de premier în septembrie 1991,
procurorii din subordinea albiciosului au dat pur ºi simplu de boala
rea, inventând sinistra teorie a participãrii improprii la sãvârºirea
prepuselor infracþiuni, neglijând total ºi absolut intenþionat douã
elemente fundamentale ale cauzei
- Atacul împotriva sediului Guvernului a fost realizat în prin-
cipal de cãtre membrii aºa zisei Alianþe Civice, situaþie
doveditã pânã la evidenþã, întrucât minerii nu au avut în
dotare nici autobasculante ºi nici material exploziv.
- Acþiunile din faþa sediului Guvernului ºi împotriva acestui
sediu au fost aplaudate la scenã deschisã de cãtre întreaga
conducere de la acea vreme a P.N.Þ.C.D. iar renumita
„cloþã” de dreapta Doinea Cornea se ruga literalmente de
mineri sã nu plece din Bucureºti pânã nu îl dau jos ºi pe Ion
Iliescu.
Judecãtorul Marin Dinu de la Curtea de Apel Bucureºti nu ia în
seamã palavragelile procurorilor PD-iºti, schimbã încadrarea juridicã
a faptelor ºi pe drept cuvânt pronunþã o condamnare legalã în urma
cãreia Miron Cozma a fost eliberat în perioada de arest consumatã.
Banditul Stoica a cãpiat de-a binelea ºi, încãlcând cu brutalitate
independenþa justiþiei, a început sã ameninþe în stânga ºi în dreapta
determinând demisia judecãtorului, pe care la calomniat pe toate
canalele de televiziune, ocupându-se ºi de agoniseala de o viaþã a
socrilor acestuia, de parcã bieþii oameni aveau vreo treabã cu
înscenarea juridicã pusã la cale de albicios. În ce priveºte hoþiile,
banditul a dat dovadã de mult zel fiind autorul dezincriminãrii
bancrutei frauduloase ºi ºeful mafiei adopþiei internaþionale de capii
români. Posesor al unei averi uriaºe, acest tâlhar a þepuit ºi fondul
de terenuri din Târgu-Jiu, înhãþând ilegal o parcelã chiar ºi în centru
municipiului, între restaurantul „Flora” ºi cofetãria „Comzor”.
Radu Berceanu, fost ministru al Industriei ºi Comerþului, probabil
cãzut în cap din deltaplanul cu care vroia sã o ºteargã din þarã ºi pe
care îl confiscaserã foºtii securiºti, acest ciocoi nenorocit a fost ºi
este unul dintre cei mai mari duºmani ai sindicatelor din România.
În decembrie 1998 ºi ianuarie 1999 a refuzat sfidãtor sã dialogheze
217
Constantin CREÞAN
cu o delegaþie de mineri din Valea Jiului condusã de Miron Cozma,

declarând cã nu-l intereseazã „puºcãriaºii”; uitã nenorocitul, cã dacã
am trãi într-o societate dreaptã ar fi el condamnat pe viaþã pentru
uriaºele hoþii, prin care a devenit de departe, cel mai bogat ºi cel
mai neruºinat individ din Craiova postdecembristã. Miron Cozma,
ca ºi ceilalþi fraþi ai sãi întemniþaþi nu sunt „puºcãriaºi”, ci eroi legendari
ai clasei muncitoare ºi ai poporului român, care ºi-au sacrificat
libertatea pentru binele obidiþilor ºi exploataþilor din România. Jigodia
pedistã s-a fãcut de râsul naþiunii când a fost totuºi obligat de postul
de televiziune Antena 1 sã susþinã un dialog televizat ºi intermediat
cu o delegaþie a minerilor din Valea Jiului. În toatã perioada
premergãtoare declanºãrii miºcãrii sociale a minerilor din Valea Jiului
din ianuarie 1999 s-a comportat ca un descreierat ameninþând ºi
calomniind fãrã neruºinare pe Miron Cozma, liderul necontestat al
minerilor. De fapt, dacã acest ticãlos ar fi dialogat în mod omeneºte
ºi raþional cu minerii, evenimentele ulterioare de pe Defileul Vãii
Jiului ºi de la Costeºti ar fi fost evitate cu multã uºurinþã.
Traian Bãsescu, fost ministru al transporturilor, actual Preºedinte
al României, s-a comportat la fel ca Radu Berceanu considerându-
se pur ºi simplu stãpânul necondiþionat al tuturor cãilor de transport
înspre ºi dinspre Valea Jiului, ordonând suspendarea circulaþiei pe
aceste artere. A fãcut acest lucru, teribil de miºelesc, fãrã sã aibã
vreo competenþã legalã în acest sens ºi fãrã sã fie instituitã starea
de urgenþã de cãtre organele instituþionale abilitate. Probabil cã ar fi
fost în stare sã ordone ºi oprirea circulaþiei vapoarelor, dar nu a mai
fost cazul, pentru cã reuºise pânã atunci sã „volatilizeze” cea mai
mare parte a flotei naþionale, ispravã pentru care i s-a întocmit dosar
penal, dar judecarea cauzei a fost opritã la ordinul sãu ºi al sinistrei
Monica Macovei, alt duºman înverºunat al eroilor sindicali din minerit.
Astãzi „Trãienicã – flotã puþinticã” a ajuns preºedinte al României
(Cumplite vremuri, extrem de cumplite!).
Slugile - în afara acestui îngrozitor „cvintet” de guvernanþi,
acþiunile antiminereºti au avut ca autori direcþi sau colaterali o
mulþime de derbedei politici gen Victor Ciorbea, fost prim-ministru
sau Dudu Ionescu, fost Ministru de Interne. Acestor bipezi nenorociþi
li s-a alãturat judecãtorul Vasile Mateescu, individ monstruos de o
mare ruºine a justiþiei româneºti, cãlãul lui Miron Cozma, pe care l-
a condamnat la 18 ani de închisoare pentru cã a demisionat Petre
Roman în septembrie 1991 ºi, dupã demisie certându-se ºi cu Ion
Iliescu, a inventat tot felul de minciuni, referitoare la Miron Cozma ºi
218
la minerii din Valea Jiului. În rândul ticãloºilor care au contribuit la

distrugerea mineritului, se situeazã fãrã îndoialã generalii cãlãi,
Anghel Andreescu ºi Tudor Cerapim, autorii masacrului de la
Stoeneºti în februarie 1999. Li s-a adãugat presa ticãloºitã finanþatã
de strãinãtate de publicaþiile anti-româneºti „Adevãrul”, „Ziua”,
„România Liberã” ºi „Evenimentul Zilei”. La ceasul judecãþii istorice
ne vom ruga ca toþi aceºti oameni sã nu aibã odihnã veºnicã pentru
cã au ºtiut ce fac, ºi-au batjocorit þara mai rãu decât ocupanþii
acesteia din decursul veacurilor.
28 septembrie 1864 – 28 septembrie 2005

141 de ani de la Înfiinþarea Internaþionalei a I-a
pânã la arestarea liderilor minerilor
Când la, 28 septembrie 2005, s-a dispus arestarea noastrã,

miºcarea muncitoreascã internaþionalã sãrbãtorea 140 de ani de la
constituirea Asociaþiei internaþionale a muncitorilor, care era prima
organizaþie de masã a proletarilor, care au pus bazele miºcãrii
comuniste ºi muncitoreºti. Astfel, aceastã zi de 28 septembrie, când
s-a creat Internaþionala a I-a, este ziua care înseamnã o încoronare
a miºcãrii muncitoreºti de la începuturile ei ºi pânã în acest mo-
ment. Nu putem sã nu apreciem efortul depus de Marx ºi Engels
pentru socialism, pentru muncitorii care au dus la crearea partidelor
revoluþionare ale proletariatului. Pentru noi, pentru toþi muncitorii,
aceºti mari dascãli ai proletariatului, Marx ºi Engels, au jucat un rol
important în creºterea conºtiinþei politice ºi a nivelului de organizare
a clasei muncitoare internaþionale, în pregãtirea proletariatului în
vederea înfãptuirii sarcinii sale istorice. Întrucât, pe 28 septembrie
2005 am fost arestaþi, noi, liderii minerilor, cred cã nu este întâmplãtor
ºi cineva care urãºte clasa muncitoare a þinut foarte mult sã dea un
exemplu acelora care se opun capitalismului.
De la înfiinþarea Asociaþiei Internaþionale a Muncitorilor în 1864,
lupta împotriva barbariei capitaliste nu este întâmplãtoare. Faptul
istoric petrecut în România, unde noi liderii minerilor am fost arestaþi,
e din cauzã cã noi eram o ameninþare pentru barbaria capitalistã
ºi capitalismul rãnit ºi pe viitor muribund.
În dosarele noastre de acuzare fãcute de procurorii politici ºi, în
special în rechizitoriu faptelor noastre, noi liderii minerilor suntem
acuzaþi cã avem orientãri de stânga, cã avem legãturi cu Miºcarea
Muncitoreascã Internaþionalã, cã doream revenirea comunismului
219
Constantin CREÞAN
ºi multe altele. Nu este adevãrat cã am fi fost comandaþi de vreo

formaþiune politicã. De când este lumea, omul a luptat împotriva
nedreptãþilor, iar spiritul revoluþionar apare în orice clasã asupritã.
Oare capitaliºtii au dreptul sã exploateze oamenii ºi sã încurajeze
exploatarea omului de cãtre om? Nu, voi sunteþi cei care sunteþi
perimaþi! Niciodatã, pe pãmânt, nu a învins nedreptatea pe termen
lung, iar muncitorii, chiar cu sacrificii, nu au cedat exploatatorilor.
Oare, încã o datã, din spatele gratiilor, îmi pun întrebarea, acea zi
de 28 septembrie a fost planificatã ca sã se facã arestarea noastrã,
a liderilor minerilor, care ºi-au respectat mandatul dat de cãtre
muncitorii mineri?! Oare, colegul nostru, Ionel Ciontu a decedat în
detenþie întâmplãtor?! Oare Miron Cozma a fost planificat sã fie ucis
în detenþie întâmplãtor, sau la ordinul celor care deservesc ºi slujesc
capitalismul sãlbatic (film arhiva televiziunea OTV). Oare, anularea
graþierii impusã de la cancelariile de la Bruxelles ºi Washington, nu
a fost comanda capitaliºtilor?!
Ca ºi noi liderii minerilor întemniþaþi în puºcãriile din România,
marii luptãtori ai clasei muncitoare ºi, nu în ultimul rând, dascãlii
proletariatului au trebuit sã suporte represaliile capitalismului, deci
istoria se repetã, dar lupta împotriva asupririi ºi exploatãrii capitaliste
nu va înceta niciodatã. Muncitorii nu trebuie sã uite niciodatã, cã
întreaga clasã capitalistã îi este duºman ºi, în aceste condiþii,
acþiunea comunã devine o acþiune de clasã, care trebuie organizatã.
În spatele gratiilor, deplâng soarta muncitorilor ºi în special a
minerilor, care au ajuns sã moarã de foame, sã locuiascã în guri de
minã ºi în grote sau sã pribegeascã prin þãri strãine, muncind la
negru, fãrã a se gândi cã, în strãinãtate, colegi ai lor muncitori sunt
tot în lipsuri ºi nevoi.
Singura soluþie este cea gânditã de marii dascãli ai clasei
muncitoare ºi sã nu uitãm deviza lor: Proletarii din toate þãrile
uniþi-vã!
220
14. Veşti din lumea luminată

Veşti
Pe perioada detenþiei mele atât la Penitenciarul Târgu-Jiu cât ºi
la Penitenciarul Craiova, în perioada 28 septembrie 2005 – 1 aprilie
2007 am primit foarte multe scrisori de încurajare ºi susþinere de la
militanþi din strãinãtate, cât ºi de la foarte multe persoane publice.
În acest sens, amintesc pe toþi aceia care au fost alãturi de suferinþa
mea.
Din strãinãtate, Daniel Gluckstein, coordonator al Acordului
Internaþional al Muncitorilor, Henning Frey – Germania, Jacques
Gerard – Franþa, Jaèim Milutinoviæ – Serbia, Yanick Sybelin –
Franþa, Dominique Vincenot – AIMR Franþa, deputaþii din partidul
muncitorilor din Algeria: Hanonue Louisa, Djoudi Dejelau, Afroutin
Abderrahmang, Labchri Karim, Groucene Abdellkader, Takdjout
Amar, Tazibit Randane, Ben Homar Boujaoi Karim, Oucaci Arab,
Djafer Kanel, Zarat Rachid, Yefsan Mourad, Kerbache Zaubida, Naici
Khadidja, Fredy Mohamad, Merrouche Youcef; din Anglia: Ben
Rickman, Charles Charalambous, Helen Peters, Bill Holdswort; din
Belgia: Philippe Larismont; din Brazilia din partea Central Unica dos
Trabalhadores, CUT mesaj semnat de cãtre Kjeld A. Yakobsen –
secretar relaþii internaþionale: din Germania am primit susþinerea a
10 deputaþi de la Partidul Social Democrat (SPD) la iniþiativa lui
Henning Frey; din India am primit susþinerea unor militanþi în numele
cãrora semneazã C. K. Sanyal, secretar general; din Mexic – Lydia
Chiarez, Guadalupe Garcia, M. Alelda Rubiol, Matilde Rosada, Jesus
Ramirez, Ana B. Castaneda, Alberto Gonzales, Juana Reyes, Isais
Olmendo, Juan Martinez, Marta Sanchez, Manuel Epinoza Parfiriot,
Maria Baltazar, Edith Hernandez, Guelermina Mejia, Lucia Gonzales,
221
Constantin CREÞAN
Rosaria N, Marco A Gisela Duran, Elisabeth Cossio, Laura Brinez,

Gonzales Viera, Nely Robolar Cruz, Bianca Sandoval, Josefina
Juarez, Josefina Moncado, José Isabel Mejia, Benjamin Moya,
Eduardo Vallejio, Edvard Viera, Susana Ramirez; din Pachistan am
primit mesaj de la Confederaþia Sindicatelor din Pachistan mesaj
semnat de cãtre Gulzar Ahimed Chaudhry – secretar general ºi
Rubina Jamil (secretar); din Serbia am avut susþinerea tuturor
sindicatelor, adresa fiind semnatã de cãtre un militant de frunte al
miºcãrii sindicale Pavluško.
Am mai primit mesaje din Benin, Guadelupa, Haiti, Italia,
Martinica, Portugalia, Elveþia, S.U.A, Canada, Ucraina, Moldova.
Din þarã am primit mesaje de la: Liga Minerilor Valea Jiului
(Lakatos Zoltan), Sindicatul Paroºeni, Sindicatul Livezeni (Tibi
Cozma fratele eroului Miron Cozma), Gigi Militaru – secretar gen-
eral al Ligii „Miron Cozma”, Cristinel Tãnasie – liderul Ligii „Miron
Cozma”, Dobroiu Constantin – liderul filialei Rovinari Liga „Miron
Cozma”, Hoarã Mihai – filiala Cãrbuneºti Liga „Miron Cozma”,
Buduran Iulian – vicepreºedinte Liga „Miron Cozma”, Pisc Ion –
secretar general al Blocului Naþional Sindical, Albu Ion – secretar
general al Confederaþiei Meridian, Popescu Ion – preºedinte
Confederaþia Meridian, Golea Marin – Sindicatul Minerul Rovinari,
Popescu Dumitru– Sindicatul E. M. Pinoasa, Cumpãnaºu Dan ºi
Manea Bogdan – sindicatul Energia Rovinari, Ruºeþ Ioan, Geamãnu
Vasile, Moraru Gheorghe – Federaþia Minierã Jilþ, Milosteanu
Gheorghe – vicepreºedinte PSD Gorj, Morega Dan Ilie – profesor
universitar, Lipianu Gheorghe – consilier judeþean, Lungu Ilie – in-
spector Protecþia Consumatorului, Tudor Ion – Poliþia Comunitarã
Târgu-Jiu, Lemnaru Constantin – consilier municipal Târgu-Jiu,
Petrescu Ilie – senator în Senatul României, Hanu Dorin – primar
oraº Motru, Filip Dorin – primar oraº Rovinari, Dobricã Constantin –
viceprimar oraº Motru, Argintaru Ovidiu – director cotidianul
Realitatea de Sud-Vest, Claudiu Matei – director ziarul Scandal de
Gorj, Lupescu Minel, om de afaceri Târgu-Jiu, Cãlinoiu Ion,
preºedintele Consiliului Judeþean Gorj, Popescu Corneliu –
vicepreºedinte consiliul judeþean Gorj, Cîrpici Alexandru – lider de
sindicat ECFU Rovinari, Mocioi Ion – fost senator, deputat ºi profesor
universitar, Tudor Marian – preºedinte A.E.M., Rotaru Ilie – fost
consilier municipal (A.E.M.), Florin Orban – lider sindical la Radio
Internaþional, Diana Pop – militantã pentru drepturile omului, Cãruntu
Alex de la Direcþia Muncii, la care se mai adaugã familia mea,
222
cumnaþii mei Croitoru Ioana, Zaharia Areta ºi Zaharia Constantin,

Creþan Elena, Luþã Nicolae ºi Angelica, nepoþii mei Popescu Ion,
Popescu Vasi, Munteanu Mirela, Onescu Dana. Mi-au mai scris ºi
alte persoane pe care nu am avut ocazia sã le cunosc personal:
Lupanu Gheorghe – Galaþi, Popescu Gheorghe – Cãrbuneºti, Pavel
Mirel – Rovinari, Geamãnu Ionel – Târgu-Jiu, Vulturu Ion – Motru,
Viteganu Gheorghe – Sadu. M-au mai contactat reprezentanþii
Partidului Alianþa Socialistã Craiova (ªomîcu Silviu, Buºoi Valentin,
Lungu Ion, Ozon Costy), Partidul Muncitoresc Român, Liga
Veteranilor de rãzboi Gorj, Liga Romilor, Liga Pensionarilor.
O parte dintre cei de mai sus m-au vizitat ºi la închisoare. Dintre
liderii de sindicat, de la 25 octombrie 2005, nu m-au vizitat decât
liderii Ion Ruºeþ ºi cei din energie, Ion Pisc, Golea ºi Cumpãnaºu ºi
cei din Valea Jiului. A încercat ºi Viorel Temelescu, vicepreºedintele
Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia, dar am refuzat sã-l primesc.
Eu ºtiu cum sunt aceºti oameni, pentru mine niciodatã nu pot fi
lideri.
În continuare reproduc mai multe comunicate, scrisori ºi articole
apãrute în presã, privitoare la soarta liderilor arestaþi, la lupta clasei
muncitoare din þarã ºi strãinãtate dusã pentru eliberarea lor, precum
ºi la solidaritatea de care s-a a dat dovadã în ajutorarea celor
întemniþaþi ºi a familiilor acestora.
COMUNICAT
În ultima vreme, din ce în ce mai multe organizaþii sindicale din

întreaga lume cer autoritãþilor române eliberarea lui Miron Cozma.
Una dintre cele mai puternice dintre ele este Federaþia Naþionalã a
Minelor ºi Energiei din Franþa, sindicatul care regrupeazã marea
majoritate a lucrãtorilor francezi din aceste domenii, în numãr de
aproape o sutã de mii. Printre întreprinderile unde FNME este
sindicat majoritar se aflã EDF (Electricité de France) ºi GDF (Gaz
de France). Totodatã, Federaþia este membrã a uneia dintre cele
mai mari ºi puternice centrale sindicale din Europa, anume
Confederaþia Generalã a Muncii din Franþa (Confédération
Générale du Travail), organizaþie cu peste un milion de membri,
lucru care nu reprezintã un secret pentru nimeni ºi cu atât mai puþin
pentru ziariºtii români, care se ocupã de sindicate.
Federaþia Naþionalã a Minelor ºi Energiei din Franþa a
rãspuns, sãptãmâna aceasta, mesajului Preºedinþiei Române
223
Constantin CREÞAN
în care consilierul Mihai Constantinescu evoca atenþia statului

faþã de cazul Cozma. Totodatã, organizaþia a dat publicitãþii un
comunicat.
Pentru a discuta mai pe larg despre acest subiect ºi despre alte
probleme la zi, vã înaintãm mîine, la ora 10, la o conferinþã de presã
la sediul Ligii Muncitorilor, ªomerilor ºi Defavorizaþilor Social „MIRON
COZMA”, din str. Eroilor, nr.1, Târgu-Jiu.
Liga Muncitorilor, ªomerilor ºi Defavorizaþilor Social „MIRON COZMA”
Preºedinte,
Constantin Creþan
Vã prezentãm, în continuare conþinutul documentului.
Sindicatele franceze cer Guvernului de la Paris sã intervinã

în cazul Miron Cozma (ºtire preluatã din informatia.ro)
2004-02-10 08:45:00
Congresul Uniunii Federale a Inginerilor, Cadrelor ºi Tehnicienilor
din Mine ºi Energie (UFICT-FNME-CGT) cere guvernului român
eliberarea imediatã a lui Miron Cozma ºi încetarea proceselor
împotriva celorlalþi lideri ai protestelor minereºti.
Moþiunea adoptatã în unanimitate de Congres a fost trimisã atât
preºedintelui Ion Iliescu, la Bucureºti, cât ºi primul ministru francez,
Jean Pierre Raffarin, cãruia i se solicitã o intervenþie fermã în sprijinul
sindicalistului român. Cum, în ultima vreme, Executivul francez a
arãtat o serioasã deschidere cãtre consultarea cu sindicatele, este
de aºteptat ca premierul sã rãspundã în curând, într-un fel sau altul,
problemelor ridicate de sindicaliºti.
În cadrul moþiunii, cei 350 de sindicaliºti prezenþi la Congres, cer
guvernului francez „sã intervinã cu privire la aceastã chestiune
crucialã de drepturi ale omului aºa cum o face, în mod just, vizavi
de alte þãri”. Se face referire totodatã la aderarea României la UE
care, potrivit documentului Congresului UFICT-FNME-CGT, trebuie
însoþitã de încetarea totalã a pedepselor grele aplicate sindicaliºtilor.
„Franþa trebuie sã-ºi joace rolul, iar România trebuie sã dea dovada
unui mai mare respect pentru democraþie”, se mai spune în moþiune.
Vã reproducem mai jos interviul cu doamna Ileana Creþan, soþia

liderului întemniþat Constantin Creþan publicat în ziarul Dreptate
224
Socialã în anul 2006 ºi care are titlul „Costel are susþinerea moralã
din partea familiei ºi din partea unor sindicate…”
Reporter: Ce ne puteþi spune despre activitatea sindicalã a lui
Costicã înainte de 1999?
Ileana Creþan: Insist pe faptul cã era foarte popular, oamenii
veneau la el cu cele mai variate probleme. Era practic singurul lider
de la Federaþia Sindicatelor Miniere Rovinari, care venea direct dintre
muncitori ºi care le cunoºtea toate problemele. I-au cerut sã le
susþinã interesele ºi în plan local, consecinþa a fost cã, din 1999
pânã în 2005 la arestarea lui, a fost ales ºi în Consiliul Local Rovinari
timp de trei mandate, iar apoi douã mandate în Consiliul Judeþean
ca consilier judeþean.
Reporter: Dar ce ne puteþi spune despre Costeºti ºi Stoeneºti?
Ileana Creþan: Cum era normal, minerii din bazinul Rovinari s-au
solidarizat cu colegii lor din Valea Jiului. Liderii au primit de la mineri
mandatul de a asigura coordonarea acþiunilor de solidaritate. Dacã
ne amintim acele vremuri, constatãm, cã unii nu ºi-au respectat
mandatul, precum Marin Condescu sau Nicolae Gegãu, liderul de
atunci de la UFSM Oltenia. Alþii au fãcut-o sub presiunea maselor
precum Temelescu Viorel, Ruºeþ Ion, pe care minerii i-au dat cu
capul de autobuz, dar în final s-au dus cu ei. Au fost ºi lideri din
diferite bazine miniere, care s-au solidarizat cu minerii din Valea
Jiului. Unul dintre ei a fost Constantin Creþan. Tulburãrile din ianuarie
s-au datorat exclusiv forþelor de ordine, împinse parcã anume, sã
provoace minerii. În mod ilegal a fost blocatã Valea Jiului, iar asta
nu este constatarea mea, ci a unor figuri marcante, ale opoziþiei de
atunci, precum Ion Iliescu. În mod ilegal, minerii au fost atacaþi de
forþele de Poliþie, Jandarmerie ºi Armatã, în nenumãrate rânduri în
mod ilegal Poliþia ºi Jandarmeria au reþinut oameni nevinovaþi de
prin satele prin care trecuserã minerii, unde populaþia îi susþinuse
moral ºi practic. Toate acestea au avut darul sã provoace furia
manifestanþilor, fie ei mineri sau localnici. La Costeºti sau Stoeneºti,
nici un martor nu poate susþine cã l-a vãzut pe Constantin Creþan
lovind pe cineva, îndemnându-l la violenþã sau rãsturnarea puterii
de stat. Acest lucru se poate constat ºi din dosare. Cu toate acestea,
deºi n-a lovit, n-a minþit sau furat ºi n-a omorât, Constantin Creþan a
fost condamnat la cinci ani de închisoare! Iar asta în condiþiile în
care în România sunt sute de criminali în libertate, iar hoþia este
politica de stat! N-o spunem noi, o spun rapoartele instituþiilor ºi
organizaþiilor neguvernamentale, de peste hotare.
225
Constantin CREÞAN
Reporter: Ce puteþi sã ne spuneþi despre Liga „Miron Cozma”?

Ileana Creþan: Liga „Miron Cozma” a luat fiinþã în 1997 la
arestarea lui Miron Cozma ºi fondatorul a fost Constantin Creþan.
Din 1996, Constantin Creþan, care era preºedinte la Federaþia
Minierã Rovinari, face parte ca sindicalist din Acordul Internaþional
al Muncitorilor ºi Popoarelor alãturi de mii de alþi lideri de înalt
nivel din peste 70 de þãri. Din anul 2002, Liga Muncitorilor „Miron
Cozma” a intrat în Acordul Internaþional ca membrã, i-a susþinut
pe mineri încã de la prima arestare a lui Miron Cozma în 1997.
Deja din acest an, Constantin Creþan ºi alþi membri ai biroului au
participat an de an la zeci de conferinþe cerând eliberarea lui Miron
Cozma, încetarea persecuþiilor împotriva celorlalþi lideri ºi
respectarea în România a drepturilor sociale ºi sindicale ale
muncitorilor. Astfel Constantin a devenit un lider cunoscut, dovada
fiind cã la mitingul muncitoresc de la Paris din 2004, la care au
luat parte peste 30.000 de delegaþi la Palatul Sporturilor a fost
aºezat la tribunã în dreapta lui Daniel Gluckstein, secretarul
naþional al Partidului Muncitorilor, candidat la Preºedinþia Franþei,
coordonator al Acordului Internaþional al Muncitorilor. Deja Acordul
a protestat ferm împotriva condamnãrii ºi arestãrii celor ºase lideri.
În zilele urmãtoare s-au declanºat importante proteste la
Ambasadele României din întreaga lume. Am fost informatã cã
vor fi organizate delegaþii sau pichete în Franþa, Germania, Spania,
Mexic, Brazilia, etc. În luna decembrie 2005, la Târgu-Jiu, a avut
loc o conferinþã cu participare internaþionalã împotriva represiunii
anti-sindicale pentru eliberarea sindicaliºtilor condamnaþi ºi, la care
au participat sindicaliºti din cinci þãri ºi un numãr de peste 700 de
susþinãtori din Judeþele Gorj ºi Hunedoara.
Reporter: Care este situaþia domnului Creþan în penitenciar?
Ileana Creþan: Moralul lui este bun, ºtie cã este nevinovat ºi cã i
se face o mare nedreptate aºa cã are conºtiinþa curatã ºi sperã ca
totul sã se termine cât mai repede. Repet, deºi n-a lovit, n-a înjurat,
n-a minþit, n-a furat ºi n-a omorât, Constantin Creþan a fost
condamnat la cinci ani de închisoare! Costel ºtie cã are susþinerea
multor muncitori atât din þarã cât ºi de peste hotare ºi asta îi þine
moralul ridicat!
Reporter: Ce puteþi sã ne spuneþi despre PRM?
Ileana Creþan: Aceastã situaþie a lui Costel, nu are legãturã cu
PRM, deºi nu aº vrea sã amestecãm politica în discuþie. Procesul
pe care el ºi colegii lui au fost condamnaþi este un proces politic,
226
însã unul îndreptat împotriva minerilor, împotriva sindicaliºtilor cu

adevãrat independenþi.
Reporter: Care sunt relaþiile în momentul de faþã dintre domnul
Constantin Creþan ºi Miron Cozma?
Ileana Creþan: Prin arestarea lui Costel, este singur ºi nesusþinut
moral ºi financiar, iar mulþi dintre liderii care erau prin preajma lui
Costel ºi-au pierdut din cuvînt ºi se tem, iar miºcarea este moartã
fãrã el. În afara unor lideri care mai au curajul sã lupte - ºi aici i-aº
aminti pe Cristinel Tãnasie, Militaru Gheorghe, Tudor Marian, Tibi
Cozma, iar la pol opus ca figuri ale trãdãrii intereselor celor mulþi
figureazã Marin Condescu, Temelescu Viorel, Etegan Gheorghe,
Popescu Cristi, Bordei Vasile. Costel a declarat presei cã aºteaptã
ca odatã eliberat Miron Cozma sã-i apere pe fraþii lui întemniþaþi aºa
cum ºi ei au fãcut-o pentru el.
Reporter: Totuºi cine vã mai susþine familia ºi pe Costel din
miºcare sindicalã?
Ileana Creþan: Þin sã mulþumesc în primul rând Acordului
Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor, iar din România Asociaþiei
pentru Emanciparea Muncitorilor, Sindicatelor din bazinul Jilþ
Mãtãsari (Ruºeþ Ion), Sindicatelor din Energie (Pisc Ion ºi
Cumpãnaºu Dan), Confederaþiei Meridian (Albu Ion), Sindicatului
Minier Rovinari (Golea Marin ºi Tatomir Toma), Sindicatului Pinoasa
(Popescu Dumitru). Deci, prin urmare, Costel are susþinerea moralã
din partea familiei ºi din partea unor sindicate, iar Acordul
Internaþional al Muncitorilor susþine campania internaþionalã în
totalitate pentru eliberarea celor cinci lideri întemniþaþi.
Iatã scrisoarea tovarãºului Daniel Gluckstein, coordonator al

Acordului Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor (Paris – Franþa)
Dragi prieteni ºi tovarãºi,

Ne adresãm dumneavoastrã pentru o problemã de cea mai mare
urgenþã.
Noi cei care am fost la Conferinþa de la Madrid ne amintim cu
toþii apelul liderului sindicalist minier Constantin Creþan din România,
care ne chema sã continuãm într-un mod cât mai amplu în rîndul
organizaþiilor muncitoreºti, campania pentru eliberarea lui Miron
Cozma ºi pentru încetarea acþiunilor juridice împotriva altor lideri
printre care ºi tovarãºul Constantin Creþan, între timp am fost informat
cã Miron Cozma a fost eliberat în 14 iunie 2005. Tocmai am aflat în
227
Constantin CREÞAN
ziua de miercuri, 28 septembrie 2005, urmare a procesului din 12

septembrie 2005, Miron Cozma ºi alþi cinci lideri mineri au fost din
nou condamnaþi la pedepse grele (10 ani de închisoare pentru
Cozma ºi cinci ani pentru ceilalþi cinci lideri). Cinci dintre cei ºase
condamnaþi, în orele care au urmat au fost aruncaþi în închisoare cu
cea mai mare brutalitate. Poliþia de pildã nici mãcar nu i-au lãsat sã-
ºi ia lucruri personale când au venit sã-i aresteze la domiciliu lor în
seara zilei de 28 septembrie.
Acordul Internaþional al Muncitorilor, tocmai a fost informat de
comunicatul Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, prezentat în
timpul unei conferinþe de presã în 20 octombrie 2005 la orele 13 de
cãtre preºedintele Zoltan Lakatos. Noi, membrii Conferinþei Mondiale
de la Madrid, din martie 2005 ne asumãm responsabilitatea sã ne
adresãm fiecãruia dintre voi, pentru ca, aºa cum ne-am angajat la
Madrid, sã alertãm ansamblul organizaþiilor sindicale ºi democratice
din lumea întreagã, pe toþi cei ataºaþi libertãþii civile sindicale,
convenþiilor Organizaþiilor Internaþionale a Muncii sã difuzeze aceastã
luare de poziþie ºi sã se adreseze, sub formele pe care le vor
considera utile, autoritãþilor române, pentru ca cei ºase sã fie imediat
eliberaþi.
În ceea ce ne priveºte vom da dispoziþii imediate în þãrile noastre.
Daniel Gluckstein
A FOST ÎNTEMNIÞAT ÎN PREMIERÃ ÎN EUROPA,

UN MARCANT LIDER DIN CADRUL ACORDULUI
INTERNAÞIONAL AL MUNCITORILOR ªI POPOARELOR
Încã din 1996, printre cele mai importante figuri ale Acordului
Internaþional al Muncitorilor se aflã ºi Constantin Creþan, fost
vicepreºedinte al Federaþiei Sindicatelor Miniere Rovinari ºi
preºedinte al Ligii Muncitorilor „Miron Cozma” (1997). El s-a aflat
printre liderii de frunte ai protestelor din 1994 ºi 1999. Pentru poziþia
sa verticalã, pentru cã a preferat sã fie alãturi de oamenii ºi de
revendicãrile lor din timpul evenimentelor încheiate prin protocolul
de la Târgu-Jiu (1994) ºi Pactul de la Cozia(1999) a fost marginalizat
de clica lui Marin Condescu. Ulterior, Creþan a construit miºcarea
sindicatelor independente din minerit ºi miºcarea minerilor
disponibilizaþi, rãmânând implicat serios în miºcarea sindicalã. A
fost unul dintre principalii animatori ai campaniei internaþionale pentru
228
eliberarea lui Miron Cozma, pe care a lansat-o în anul 2000 la

Conferinþa Mondialã deschisã la San Francisco (S.U.A). Acolo,
Creþan a descris astfel situaþia din România:
„Sindicatele române, drepturile noastre civile ºi sociale sunt per-
manent atacate de guvernul României prin toate pârghiile pe care
le are la dispoziþie: Poliþie, Justiþie ºi Administraþie.
Ca în majoritatea þãrilor globului ºi la noi guverneazã, de fapt
Fondul Monetar Internaþional, iar parlamentul ales, guvernul ºi
autoritãþile locale, nu sunt decât anexe, care pun în practicã deciziile
instituþiilor internaþionale amintite. În numele acestor decizii,
economia româneascã a fost practic distrusã, iar ce nu a fost distrus
a fost în mare parte privatizat. Sute de întreprinderi au fost vândute
aproape pe nimic, în majoritate cãtre firme strãine. În urma presiunilor
FMI-ului ºi Uniunii Europene, în afara întreprinderile române, în
urmãtorii ani vor fi privatizate energia electricã, transporturile
feroviare, distribuþia apei ºi multe altele. Dupã cum s-a vãzut deja,
privatizarea nu a adus bunãstarea pe care o anunþau politicienii.
Dimpotrivã, imediat cum au fost privatizate, întreprinderile ºi-au
readus personalul în mod semnificativ. România are în acest mo-
ment, în mod oficial, peste un milion de ºomeri la o populaþiei activã
de 11 milioane de oameni ºi în afara cifrelor oficiale, rãmâne din
diferite motive, încã un milion de oameni fãrã lucru. Privatizarea nu
a adus foloase, decât celor care au organizat-o. Majoritatea foºtilor
nomenclaturiºti, înainte cadre în partidul comunist al lui Ceauºescu
sau conducãtori ale întreprinderilor de stat, sunt astãzi prosperi
oameni de afaceri sau politicieni, în fapt clasa conducãtoare. În afarã
de FMI ºi Banca Mondialã, reprezentantele „economice” ale aºa
zisei comunitãþi economice, România mai suportã presiuni ºi din
partea Uniunii Europene ºi NATO în numele „stabilitãþii regionale”.
Profitând de varietatea etnicã din Balcani, marile puteri au provocat,
din 1990 încoace, în regiunea balcanicã mai multe rãzboaie, care
au fãcut sute de mii de victime, în numele pacificãrii NATO a colonizat
practic teritorii întregi, pe care le administreazã astãzi în mod direct.
Împotriva voinþei popoarelor, guvernele din regiune, printre care ºi
cel al României au susþinut toate acþiunile NATO, inclusiv
bombardamentele criminale asupra Iugoslaviei. Asta înseamnã, cã
aºa zisa „noua ordine mondialã”, nu este de fapt decât o dictaturã a
marilor puteri împotriva popoarelor ºi clasei muncitoare, dictaturã
care reprimã în mod sângeros orice acþiune care îi pot strica planurile.
Pentru a putea face faþã forþelor, cei care vor sã reziste au datoria
229
Constantin CREÞAN
sã se coordoneze la nivel internaþional. Militanþii români, în numele

cãrora mã aflu aici sunt gata sã rãspundã oricãror iniþiative de naturã
sã ne ajute sã apãrãm drepturile câºtigate de miºcarea
muncitoreascã de-a lungul anilor.”
Constantin Creþan a reprezentat de multe ori miºcarea
muncitoreascã româneascã la importante întâlniri internaþionale. Anul
trecut, mii de militanþi ai Partidului Muncitorilor din Franþa, la Palais
des Sports. În prezidiul conferinþei a stat alãturi de Daniel Gluckstein,
fost candidat la preºedinþia Franþei, secretar general al Partidului
Muncitorilor ºi coordonator al Acordului Internaþional al Muncitorilor.
C.N.S. Meridian a depus o plângere la O.I.M. împotriva
Guvernului României pe tema arestãrii, condamnãrii ºi menþinerii în
detenþie a lui Miron Cozma, Constantin Creþan, Ionel Ciontu, Vasile
Lupu ºi Dorin Loiº.
Public în continuare o scrisoare care nu a mai ajuns la mine pe

calea normalã, poºtalã, fiind „rãtãcitã” de autoritãþi.
„Dragã Costicã,
În numele solidaritãþii de clasã ce ne caracterizeazã, permite-mi
sã-mi exprim toate sentimentele de compasiune ºi ataºament faþã
de soarta nedreaptã pe care o înduri.
Acum, mai mult ca oricând, în pragul marii sãrbãtori de 1 Mai,
Ziua Internaþionalã a Solidaritãþii Celor ce Muncesc, se cuvine sã-þi
aducem un prinos de recunoºtinþã ºi un omagiu din suflet pentru
dãruirea ta, dincolo de orice opreliºte.
Toþi ortacii îþi resimt lipsa ºi sunt cu gândul la tine, ºi la ziua când
ne vom revedea laolaltã ºi vom putea petrece în alte condiþii aceste
sãrbãtori, pe care tu ai ºtiut sã le organizezi întotdeauna atât de bine.
Locul tãu este ocupat de un gol imens, pe care numai tu însuþi îl
poþi reînsufleþi. Sindicaliºtii de la mii de km depãrtare se intereseazã
de tine ºi îþi transmit îmbãrbãtãrile lor. În multe locuri au continuat
acþiunile în favoarea eliberãrii tale (Turcia, Franþa, Spania, America
Latinã). Din pãcate, mai sunt ºi pe acolo probleme: un lider sindical
brazilian a fost asasinat.
Nãdãjduiesc sã avem parte de veºti mai bune, pe care sã þi le
transmit neîntârziat.
Fii tare ºi iartã-ne cã nu putem face mai mult!!
Te îmbrãþiºez cu drag,
În numele A.E.M.,
Marian”
230
În ziarul „Dreptate Socialã” ºi în Tribuna Socialã a fost publicat

articolul „Libertate pentru liderii mineri întemniþaþi.”
Din 28 septembrie 2005, cinci lideri mineri zac în închisoare pentru
„vina” de a fi participat la protestele din ianuarie 1999. Ei sunt
condamnaþi printr-o hotãrâre definitivã pentru subminarea puterii de
stat, potrivit articolului 162 din Codul Penal articol introdus în lege în
1969, de pe vreme lui Ceauºescu. Cozma ar mai executa ceva, deºi
are dreptul sã iasã de pe acum, îndeplinind condiþiile necesare de
eliberare condiþionatã. Justiþia româneascã în continuare, extrem de
politizatã, îi refuzã cu obstinaþie orice posibilitate de a-ºi regãsi fa-
milia ºi, de a se întoarce alãturi de ceilalþi mineri ºi anume: Constantin
Creþan, Dorin Loiº ºi Vasile Lupu care mai au de stat în închisoare,
mai mult de patru ani, perioadã foarte lungã pentru niºte oameni
mãcinaþi fizic de condiþiile mizere din puºcãrie ºi psihic, din faptul cã
se ºtiu nevinovaþi. De o bunã vreme, în cazul campaniilor interne ºi
internaþionale, pe care Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor ºi
Liga Muncitorilor „Miron Cozma” le-au organizat în favoarea minerilor
întemniþaþi, ne-am adresat sindicatelor, federaþiilor ºi confederaþiilor
sindicale pentru a ne sprijinii în demersurile noastre. Am gãsit
înþelegere ºi solidaritate atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Am fost sprijiniþi
în România de Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, direct interesatã
de caz, apoi am fost susþinuþi de sindicatele din B.N.S., mai ales în
organizarea mitingului din decembrie 2005 de la Târgu-Jiu. Impor-
tant a fost ºi sprijinul Confederaþiei Meridian care dincolo de acþiunile
din þarã a realizat un act extrem de important în plan extern. Organizaþia
amintitã a depus o plângere împotriva guvernului României la
Organizaþia Internaþionalã a Muncii (O.I.M.), organism internaþional
tripartit de reglementare a relaþiilor de muncã de pe lângã Organizaþia
Naþiunilor Unite. În concluzia plângerii, C.N.S. Meridian scrie:
„Arestãrile, condamnãrile ºi încercãrile ale cãror victime au fost ºi
sunt responsabili sindicali: Miron Cozma, Constantin Creþan, Romeo
Beja, Ciontu Ionel, Loiº Dorin ºi Lupu Vasile au fost operate în cadrul
exerciþiului mandatului lor sindical ºi al activitãþii sindicale, mandat
ºi activitãþi hotãrâte pe baza unui vot colectiv al Consiliului de
Coordonare al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului ºi a organizaþiei
sindicale a minerilor din bazinul Olteniei. Aceasta constituie o limitare
la liberul exerciþiu al dreptului sindical ºi la dreptul la organizaþie aºa
cum sunt garantate de cãtre convenþia nr. 87 a O.I.M. (art. 3) care
stipuleazã:
231
Constantin CREÞAN
1. Organizaþiile de muncitori ºi angajatori au dreptul sã-ºi

elaboreze statutele lor ºi reglementãrile administrative, de a-ºi alege
liderii liber reprezentanþii lor, de a-ºi organiza gestiunea ºi activitatea
de a-ºi formula programul de acþiune.
2. Autoritãþile publice trebuie sã se abþinã de la orice intervenþie
de naturã sã limiteze acest drept sau sã împiedice exerciþiu legal.
În acest fel ca privarea de drepturi civile ºi parentale ºi interdicþia de
a-ºi exercita o funcþie sindicalã pronunþate împotriva lui Miron Cozma
constituie o limitare a drepturilor prevãzute ºi garantate în acest articol
al convenþiei 87. Mai general, libertatea sindicalã nu poate sã se exercite
decât într-un climat în care libertãþile publice sunt respectate. Aproape
10 ani de procese, (subliniind numãrul de amânãri, proceduri judiciare
contra lui Miron Cozma, Constantin Creþan, Romeo Beja, Ciontu Ionel,
Dorin Loiº, Vasile Lupu; amânãri care constituie o formã de intimidare
împotriva lor) contra responsabililor sindicali pentru a-ºi exercita
mandatul încredinþat lor de cãtre sindicaliºti a adus prejudicii activitãþii
sindicale, în particular în domeniul industriei miniere, sector de activitate
economicã esenþial în economia româneascã.
Amintim cã România a ratificat Convenþia 87 a O.I.M. antemenþionatã.
Þinând cont de faptul cã aceste arestãri, condamnãri ºi încarcerãri
au fost realizate contra responsabililor sindicali ºi în cazul exerciþiului
unei activitãþi propriu zis sindicale; þinând cont de faptul cã Miron
Cozma, Constantin Creþan, Romeo Beja, Dorin Loiº, Ionel Ciontu ºi
Vasile Lupu îndurã o pedeapsã nedreaptã, cã au fost victime ale
intimidãrii ºi presiunii în activitatea lor sindicalã; þinând cont cã toate
acestea au afectat activitatea sindicalã din România în special în
sectorul minier sindical, noi depunem o plângere contra Guvernului
României adresatã Comitetului de Libertãþi Sindicale ale O.I.M. în
numele Confederaþiei Sindicale Naþionale Meridian, cu scopul ca
guvernul român sã ia mãsuri imediate pentru ca aceºti sindicaliºti
sã fie eliberaþi ºi sã-ºi recupereze în mod deplin drepturile lor.”
Noutatea þine de faptul cã în debutul lunii iunie, plângerea a fost
consideratã ADMISIBILÃ, de cãtre Comitetul pentru Libertãþi
Sindicale ale O.I.M., urmând sã fie judecatã în curând, Guvernul
Român ar putea fi obligat sã cearã Justiþiei, revizuirea procesului,
mai ales cã existã o serie de probe care nu au fost luate în
considerare cum ar fi Protocolul de la Cozia semnate de primul
ministru, de atunci Radu Vasile.
Oare calvarul lui Miron Cozma va lua sfârºit?! Avem o veste
minunatã! Comisia specialã de eliberare condiþionatã a
232
Penitenciarului Rahova a avizat favorabil cererea de eliberare

formulatã de marile, erou al mineritului românesc, al miºcãrii noastre
muncitoreºti ºi sindicale. Suntem convinºi cã instanþele judecãtoreºti
vor adopta aceeaºi poziþie ºi vom putea sã ne bucurãm de eliberarea
fratelui nostru Miron Cozma, arestat ºi condamnat miºeleºte de cãtre
justiþia de clasã a fostului guvern cederist ºi al actualei guvernãri
portocalii. A fost arestat în data de 7 ianuarie 1997, pentru vina
imaginarã cã a gonit de la putere pe odiosul Petre Roman, un ticãlos
ordinar, care a minþit poporul cu lozinci de stânga, dar s-a aliat cu
þãrãniºtii ºi liberalii, pentru a putea pune mâna pe fotoliul de
preºedinte al Senatului României. Motivul real al arestãrii marelui
ortac a fost acela de lichidare a mineritului românesc din cele douã
blestemate guvernãri de dreapta, iar aceastã mârºãvie le putea fi
grav ameninþatã de cãtre împotrivirea minerilor, care în prezenþa lui
Miron Cozma nu s-a mai fi lãsat atât de uºor pãcãliþi de haita
trãdãtorului Marin Condescu. A fost eliberat în iunie 1998, Curtea
de Apel Bucureºti respingând acuzaþia de subminarea puterii de
stat, formulatã de cãtre parchetul militar, dar judecãtorul Dinu Marian,
care a prezidat completul de judecatã ºi a fost obligat sã demisioneze
la ordinul banditului Valeriu Stoica, fost ministru al Justiþiei, ºeful
mafiei naþionale a adopþiilor ilegale de copii. Miron Cozma a fost
rearestat în data de 17 februarie 1999, ca urmare a unei sentinþei
criminale datã de Curtea Supremã de Justiþie, preºedintele
completului javra penalã Mateescu fãcând parte ºi din alt complet
de judecatã antiromânesc, care l-a reabilitat pe trãdãtorul de neam
ºi de þarã Mihai Pacepa, l-a pricopsit cu mari sume de bani fãcând
de râs justiþia româneascã pentru multe decenii de acum înainte. A
fost graþiat de cãtre Ion Iliescu, la 16 decembrie 2004, dar a fost
rearestat a doua zi prin retragerea decretului de graþiere, operaþiune
juridicã unicã pe plan mondial. A fost iar eliberat în iunie 2005, dar a
fost rearestat ºi încarcerat în 28 septembrie 2005, într-un cuvânt,
un calvar inimaginabil, o operaþiune calculatã a guvernanþilor de al
termina din punct de vedere psihic de a-i anula dârzenia ºi voinþa
de a lupta pentru cei mulþi ºi oropsiþi. Nu au reuºit, iar Miron Cozma
va rãmâne în istoria neamului românesc ca un autentic lider de
sindicat, ca un erou al clasei muncitoare. Împreunã, cu el în frunte,
vom lupta în continuare pentru eliberarea din închisoare a fraþilor
noºtri: Constantin Creþan, Dorin Loiº, Vasile Lupu; din pãcate, Ionel
Ciontu a decedat în detenþie.
Biroul executiv al Ligii „Miron Cozma”
233
Constantin CREÞAN
Nota redacþiei: În data intrãrii în tipografie a ziarului, judecãtoria

Sectorului 5 Bucureºti dispusese admiterea cererii de eliberare
condiþionatã, dar procurorii au declarat recurs. (Ce justiþie ticãloasã!).
Vã reproducem în continuare articolul din presa centralã (ziarul

Gândul) din data de 10 ianuarie 2007 intitulat „Miron Cozma la un
pas de eliberarea condiþionatã.”
Miron Cozma este tot mai aproape de libertate. Dupã ce a primit
aviz favorabil din partea comisiei speciale de la Penitenciarul Rahova
privind eliberarea condiþionatã din puºcãrie, ieri Cozma a mai câºtigat
o bãtãlie. Judecãtoria sectorului 5 Bucureºti a admis cererea de
eliberare condiþionatã a fostului lider al minerilor din Valea Jiului,
condamnat la 18 ani de închisoare pentru mineriada din 1991. În
ciuda verdictului, Miron Cozma rãmâne în arest pânã la judecarea
recursului pe care instanþa Parchetului instanþei supreme l-a fãcut
deja. Dupã anunþarea deciziei de cãtre judecãtor, avocatul lui Miron
Cozma, Adrian Roºeþi a declarat cã toate piesele din dosar sunt în
favoarea clientului sãu, susþinând cã, dacã soluþia va fi totuºi atacatã,
„nu crede cã vreo altã instanþã din România va da altã soluþie. Este
o decizie corectã”, a apreciat avocatul Adrian Roºeþi. În faþa instanþei
de judecatã, Cozma a declarat cã, în cazul în care va fi eliberat, va
sta un timp în Timiºoara cu membrii familiei sale prezenþi în sala de
judecatã, dupã care se va gândi serios la plecarea din þarã, invocând
faptul cã este membru al unei asociaþii muncitoreºti internaþionale.
Cozma a adãugat cã de la raportul precedent privind comportamentul
sãu, în ºase luni, a avut opt evidenþieri dintre care ºase cu
recompensã. Fostul lider al minerilor a adãugat cã nu a fãcut decât
sã se supunã programului din penitenciar ºi sã participe la activitãþile
organizate. În replicã, procurorul de ºedinþã a spus cã propunerea
comisiei speciale de la Penitenciarul Rahova este neîntemeiatã ºi
cã Miron Cozma nu a dat semne de îndreptare. El a adãugat cã
dosarul privind eliberarea condiþionatã a fost completat cu date
privind comportamentul din momentul în care acesta a fost arestat.
Procurorul a mai invocat faptul cã Miron Cozma a avut antecedente
penale ºi cã a sãvârºit fapte grave, cu violenþã. Interesant este cã
decizia de eliberare din puºcãrie pronunþatã ieri a fost datã de acelaºi
judecãtor care anul trecut a respins propunerea de eliberare
condiþionatã. Fostul lider al minerilor a avut posibilitatea sã cearã
eliberarea condiþionatã, dupã ce instanþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi
Justiþie a decis, în decembrie 2005, contopirea pedepselor pe care
234
Cozma le-a primit pentru implicarea în cele douã mineriade: ºapte

ani ºi 11 luni de închisoare (pedeapsã executatã deja pentru
mineriada din 1991) ºi zece ani de închisoare (pedeapsã aplicatã
de instanþa supremã pentru mineriada de la Costeºti 1999). În paralel
cu lupta pentru eliberarea sa din puºcãrie, Miron Cozma a intentat
proces autoritãþilor române cerând sã fie despãgubit cu patru
milioane de euro de cãtre statul român. Fostul lider al minerilor
considerã cã a fost deþinut ilegal dupã ce fostul ºef al statului Ion
Iliescu l-a graþiat, iar apoi a revocat decretul prin care i s-a acordat
clemenþã”.
Din toate acestea reiese cã justiþia anilor 1990-2007 a fost o
justiþie aservitã politic. Domnul procuror ºi ministrul justiþiei Monica
Macovei nu cunosc cele mai elementare noþiuni de legislaþie ºi calcã
legea în picioare pentru a-l putea þine pe Miron Cozma în spatele
gratiilor. Este inadmisibil ca ministrul justiþiei Monica Macovei, sã
declare pe posturile de televiziune, privitor la cazul Cozma cã nu
trebuie sã fie eliberat; oare cu ce drept face acest lucru fosta
procuroare din regimul comunist?!… Legea permite eliberarea ºi
comisia de la Penitenciarul Jilava a hotãrât acest lucru, iar dupã
aceea instanþa a fãcut acelaºi lucru. Nu cunoaºteþi domnule ministru
ºi domnule procuror legislaþia?!
Miron Cozma a fost condamnat pe nedrept la o pedeapsã ce
însumeazã 78 de ani de detenþie ºi în aceste condiþii executã
pedeapsa cea mai mare, 18 ani ºi are dreptul sã fie eliberat
condiþionat, chiar dacã dumneavoastrã aþi propus douã amânãri
peste termen de un an ºi apoi de ºase luni. Cu ce drept aþi fãcut
acest lucru? De când nu mai recunoaºteþi conducerea
penitenciarelor sau cãlcaþi în picioare o instanþã de judecatã? De
asemenea, domnul procuror politic afirmã ºi susþine faptul cã Miron
Cozma nu a fost stãruitor în muncã, dar tot dumneavoastrã aþi dat
ordine ºi dispoziþii interne ca noi, aceia care am comis fapte împotriva
Puterii, sã nu beneficiem de dreptul la muncã ºi, în aceste condiþii,
noi deþinuþii ne ocupãm de activitãþi sportive, reeducare, activitãþi
religioase, etc. pentru a fi evidenþiaþi ºi a putea, cel puþin, sã ne
vedem familia.
În acel raport al procurorului acuzator politic nu se þine cont de
conducerea penitenciarului ºi se dã cu presupusul cum cã Miron
Cozma nu a respectat regulamentul de ordine interioarã (Sã vã fie
ruºine domnilor procurori criminali!). În penitenciare, umbli sub pazã,
de multe ori legat la mâini cu cãtuºe. Iar dacã se joacã biliard sau
235
Constantin CREÞAN
tenis, acestea sunt doar la clubul deþinuþilor, în mod organizat ºi

sub pazã. Spre surprinderea mea, se spune cã vorbea la telefon
cât vroia… Habar n-aveþi! La telefon se vorbeºte ori de câte ori este
nevoie, dar cu cerere aprobatã de cãtre comandant. În acelaºi raport
din 2005, procurorii acuzã cã Miron Cozma ar fi sãpat un ºanþ de
scurgere a apei lângã terenul de sport fãrã aprobare (în penitenciar,
nu poþi sã faci nimic fãrã aprobare! Nici chiar sã ieºi din celulã!).
Miron Cozma nu era comandantul penitenciarului, el fãcea ce i
se spunea ºi ca sã vã convingem, vã invitãm ºi pe dumneavoastrã,
pe viitor sã staþi în detenþie de drept comun, în condiþii inumane ºi,
mai mult decât atât, sã aveþi parte de asasini plãtiþi, aºa cum aþi
fãcut-o dumneavoastrã, prin încercarea de a racola un anumit individ,
ca sã-l ucidã pe Miron Cozma în detenþie (declaraþie datã pe postul
de televiziune OTV de acel deþinut, pe care noi am trimis-o la Paris
ca sã dovedim ce se petrece în România).
Dacã Miron Cozma ºi noi, ceilalþi lideri suferim în carcerele
Puterii ºi ne luptãm cu justiþia nedreaptã zi de zi, colegul nostru
Ciontu Ionel a cãzut victima detenþiei ºi a nedreptãþii, la care suntem
supuºi.
În acest sens, Liga Muncitorilor „Miron Cozma” ºi Asociaþia pentru
Emanciparea Muncitorilor au fãcut un apel Internaþional cãtre miºcarea
sindicalã din România ºi din toate þãrile lumii, adresându-se în acest
sens Acordului Internaþional al Muncitorilor.
APEL
Au trecut mai bine de douã sãptãmâni de la moartea liderului

sindical minier Ionel Ciontu. De mai bine de douã sãptãmâni,
autoritãþile nu spun nimic nici familiei, nici colegilor sãi, nici opiniei
publice interne ºi internaþionale despre cauzele acestui deces sus-
pect. De mai bine de douã sãptãmâni militanþii ºi sindicaliºtii din mai
multe þãri se mobilizeazã pentru aflarea adevãrului ºi pentru
eliberarea celorlalþi lideri minieri aflaþi în temniþe.
Din pãcate, sindicatele din România se aflã încã sub ºocul morþii
sindicalistului minier. Altfel nu ne putem explica lipsa de reacþie a
organizaþiilor din þara noastrã, fie ele din minerit sau din alte
domenii. Iatã de ce noi ne adresãm miºcãrii sindicale româneºti
solicitând tuturor confederaþiilor, federaþiilor, uniunilor, sindicatelor
ºi membrilor acestora în mod individual sã ia poziþie cu privire la
decesul colegului nostru. Ne întrebãm ºi vã întrebãm: Putem
236
accepta ca un lider sindical sã moarã în închisoare, într-un mod

suspect, din cauze necunoscute? Putem accepta ca alþi doi lideri
mineri Dorin Loiº ºi Constantin Creþan care se confruntã cu grave
probleme de sãnãtate sã se afle în pericol de moarte, din cauzã
cã li se refuzã un tratament medical adecvat, care nu poate fi
efectuat în sistemul penitenciar ºi, care impune eliberarea lor mãcar
temporarã? Putem accepta în continuare, înainte de toate, ca Miron
Cozma, Vasile Lupu, Dorin Loiº ºi Constantin Creþan sã stea
nevinovaþi în puºcãrie pentru aºa zisa „subminare a puterii de stat”,
în condiþiile în care, la protestele din ianuarie 1999, ei n-au fãcut
decât sã-ºi respecte mandatul acordat de instanþele legale ale
organizaþiilor lor? Aceste întrebãri au fost deja adresate autoritãþilor
române de cãtre mai multe organizaþii sindicale internaþionale. O
delegaþie sindicalã francezã a fost primitã în acest sens în 19
ianuarie 2007 la Ambasada României din Paris. Confederaþia
Sindicalã Meridian a depus anul trecut la Comitetul de Libertãþi
Sindicale a Organizaþiei Internaþionale a Muncii de la Geneva, o
plângere împotriva arestãrii, condamnãrii ºi întemniþãrii liderilor
mineri amintiþi, plângere care a fost înregistratã ºi se aflã pe rol.
Autoritãþile române ar fi trebuit sã rãspundã în termen de o lunã
Comitetului de Libertãþi Sindicale al acestei organizaþii
internaþionale tripartite guvern-patronate-sindicate, ale cãrei norme
ratificate de România sunt obligatorii ºi fac parte din Legislaþia
naþionalã. Trebuie spus cã autoritãþile de la Bucureºti nu au dat
nici un rãspuns acestei plângeri, conºtiente probabil de enormitatea
capetelor de acuzare care au dus la întemniþarea liderilor mineri
încadraþi la infracþiunea contra Statului ºi sunt consideraþi, potrivit
Dreptului, DEÞINUÞI POLITICI.
Împotriva tuturor regulilor de drept, lui Miron Cozma i s-a refuzat
în continuare prin trei hotãrâri judecãtoreºti dreptul de eliberare
condiþionatã constant, chiar în instanþã de cãtre judecãtoria
Sectorului 5, Bucureºti.
Solicitãm încã o datã miºcãrii din România, tuturor militanþilor
pentru drepturi civile ºi sociale, sã se pronunþe faþã de aceste abuzuri.
Cristinel Tãnasie,
Preºedinte Interimar al Ligii Muncitorilor „Miron Cozma”
Tudor Marian,
Preºedinte al Asociaþiei pentru Emanciparea Muncitorilor din România
Craiova, 26 ianuarie 2007
237
Constantin CREÞAN
APEL URGENT
Ionel Ciontu, sindicalist minier din România, a decedat în
închisoare.
Familia ºi ortacii militantului muncitor Ionel Ciontu, întemniþat de
autoritãþile române de 16 luni, au aflat din presã despre decesul
acestuia la un spital al Penitenciarului Jilava (Bucureºti), urmare a
unor grave probleme de sãnãtate.
Emanuil Bota, ºeful Penitenciarul Bârcea Mare (jud. Hunedoara)
la 400 km NV de Bucureºti, a declarat agenþiei Mediafax cã tovarãºul
sindicalist a fost transferat miercuri dimineaþã cu ambulanþa, la
spitalul penitenciarului Jilava.
Ziarul „Ziua” (vineri 12 ianuarie) citeazã pe comandantul închisorii
Bârcea: „Era bolnav. Iniþial i s-a fãcut un control la Spitalul Judeþean
din Deva (reºedinþa judeþului Hunedoara) ºi, dupã aceea, a fost
transferat la Jilava. El n-a cerut niciodatã întreruperea executãrii
pedepsei din motive medicale.”
Aceasta este o minciunã sfruntatã. Dupã declaraþiile membrilor
familiilor minerilor închiºi, el fãcuse aceastã cerere de mai multe
ori, dar aceasta i-a fost refuzatã, cum i s-a refuzat ºi lui Constantin
Creþan. Soþia sa a arãtat cã autoritãþile penitenciarelor nu-i vor elibera
rezultatele autopsiei decât în 45 de zile…. Sindicaliºtii români pe
care i-am întrebat afirmã cã decesul în închisoare al lui Ciontu, este
legat de întemniþarea sa. Întemniþare care, ei nu uitã sã ne
aminteascã cã a fost pronunþatã împotriva celor 6 lideri sindicali
care nu fãcuserã decât sã-ºi respecte mandatul lor sindical.
Cine era Ionel Ciontu?
Ionel Ciontu era liderul sindicatului de la mina Livezeni. El a fost
condamnat la cinci ani de închisoare pentru cã ar fi „subminat puterea
de stat”, cu ocazia protestelor minerilor din 1999. În acelaºi proces,
Miron Cozma, fostul ºef al sindicatelor miniere Valea Jiului, a fost
condamnat la 10 ani de închisoare, iar sindicaliºtii Constantin Creþan,
Vasile Lupu, Dorin Loiº, Romeo Beja la câte 5 ani.
Ionel Ciontu lasã în urma lui o vãduvã ºi trei copii. Familia sa,
precum ºi cele ale lui Cozma, Creþan, Lupu, Loiº este privatã de
principala sa sursã: salariul de miner al tatãlui de familie. Ciontu nu
a fãcut decât sã respecte mandatul care i se încredinþase de cãtre
sindicaliºtii sãi: organizarea unei manifestaþii de protest împotriva
restructurãrii brutale a sectorului minier, care a fãcut ca numãrul de
mineri în activitate în România sã treacã de la 300 de mii la mai
puþin de 60 de mii astãzi.
238
Acum un an, în sãptãmânalul „Replica”, din Hunedoara, ediþia

din 19-25 ianuarie 2006, Ionel Ciontu continua sã proclame
nevinovãþia sa: „Sînt un deþinut politic. În faza de cercetare penalã,
procurorul Sãsãrman mi-a spus patru variante pe care le aveam la
îndemânã dacã aº fi dorit: sã-l „apãs” pe Cozma, sã-mi dau demisia
din sindicat, sã ies la pensie ºi sã trec la Partidul Democrat (partidul
preºedintelui Bãsescu) (...) În dosar, eu nu am gãsit nici o declaraþie
îndreptatã împotriva mea. Pentru asta, totuºi, am fost condamnat.”
Apel urgent
Acordul Internaþional al muncitorilor ºi popoarelor v-a informat

prin corespondenþii sãi în România despre o veste teribilã.
Liderul sindical Ionel Ciontu, unul din cei ºase lideri mineri,
condamnaþi ºi întemniþaþi în România împreunã cu Miron Cozma,
Constantin Creþan, Dorin Loiº, Vasile Lupu ºi Romeo Beja, a decedat
în închisoare miercuri 10 ianuarie 2007. Fãrã mãcar ca autoritãþile
sã-ºi dea osteneala de a anunþa aceastã veste familiei sale, organele
de presã au anunþat teribila ºtire joi 11 ianuarie 2007.
Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor, care este
angajat din 1999 în campania internaþionalã pentru eliberarea
militanþilor sindicaliºti mineri întemniþaþi în România informeazã
organizaþiile miºcãrii muncitoreºti internaþionale cu elemente de
noutate provenite din România.
Dupã aceastã dramã, Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi
Popoarelor, nu poate decât sã-ºi reafirme acordul sãu cu concluziile
plângerii depuse ºi înregistrate pe 22 mai 2006 la Comitetul pentru
libertãþi sindicale al O.I.M., de cãtre Confederaþia Sindicalã Naþionalã
MERIDIAN, din România: sindicaliºtii mineri întemniþaþi în România
nu sunt vinovaþi de nimic altceva, decât de a-ºi fi respectat mandatul
lor sindical, în conformitate cu convenþia 87 a O.I.M. pe care România
a ratificat-o. Ei sunt astãzi în pericol de moarte.
Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor cheamã în
fiecare þarã organizaþiile fidele liberei exercitãri a dreptului sindical
garantat de convenþiile O.I.M. ºi democraþiei, sã facã cunoscutã
indignarea lor prin orice mijloc cãtre autoritãþile române (telegrame,
fax, delegaþii la ambasade). Sã cearã ca tot adevãrul sã fie spus în
ceea ce priveºte condiþiile decesului responsabilului sindical Ionel
Ciontu ºi sã-ºi reafirme solicitarea lor de eliberare imediatã a
sindicaliºtilor mineri întemniþaþi.
239
Constantin CREÞAN
Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor cheamã toate

organizaþiile care pot, în funcþie de mijloacele lor, sã contribuie la
solidaritatea materialã imediatã cu familia lui Ciontu (care lasã în
urma lui o vãduvã ºi trei copii, din care cel mai tânãr nu are încã 20
de ani) ºi cu ceilalþi sindicaliºti întemniþaþi.
Daniel Gluckstein
Coordonator al Acordului Internaþional al Muncitorilor ºi
Popoarelor
Rememorarea faptelor
În 1991, apoi din nou în 1999, protestând împotriva mãsurilor de
privatizare ºi de închidere a minelor, membrii de sindicat mineri au
intrat în grevã, ºi au manifestat la Bucureºti pentru a cere Guvernului
deschiderea negocierilor privind revendicãrile lor (precum ºi
respectarea acordurilor semnate). Contrar articolului 3 al Convenþiei
87 a Organizaþiei Internaþionale a Muncii privind drepturile sindicale,
Miron Cozma a fost urmãrit penal în 1997 ºi condamnat grav la mai
multe pedepse de închisoare, al cãror cumul reprezintã peste 90 de
ani de temniþã. Iar pe 28 septembrie 2005, alþi cinci responsabili
sindicali, între care Ionel Ciontu, au fost condamnaþi la cîte 5 ani de
închisoare pentru a fi organizat manifestaþia sindicalã din 1999”.
Interviu cu Marian Tudor, militant român (A.E.M.)

R. - Putem spune cã drama care s-a produs era previzibilã?
M.T. - Confederaþia Sindicalã Meridian, una din organizaþiile
sindicale reprezentative din þara noastrã, a depus o plângere cãtre
Comitetul pentru Libertãþi Sindicale al Organizaþiei Internaþionale a
Muncii (O.I.M.) pe 22 mai 2006, deci acum aproape 8 luni. Ca fapte
în sprijin au fost denunþate în anexele III ºi IV „ameninþãri privind
sãnãtatea liderilor întemniþaþi” ºi „ameninþãri privind siguranþa
sindicaliºtilor întemniþaþi”. Eliberarea din motive medicale a fost
refuzatã nu numai pentru Ciontu, ci ºi lui Constantin Creþan, care
suferã de grave afecþiuni cardiace hepatice ºi oftalmologice. El a
obþinut o întrerupere a executãrii pedepsei sale în iunie 2006 apoi a
fost reîncarcerat dupã 2 luni (fãrã a se vindeca total), judecãtoria
refuzând prelungirea pedepsei sale. ªi aceasta, în ciuda avizului
pozitiv dat de cãtre medicul penitenciarului Craiova ºi de comisia
medicalã! În ceea ce priveºte „siguranþa” sindicaliºtilor închiºi, care
sunt la un loc cu deþinuþii de drept comun în penitenciarele româneºti,
iatã ce aratã plângerea depusã la O.I.M. de cãtre Confederaþia
240
Meridian: „pe 24 martie 2005 târziu în noapte, atunci când Miron

Cozma era încã închis la Bucureºti, o emisiune difuzatã pe canalul
de televiziune OTV prezintã mãrturia unui fost condamnat care afirma
cã se exercitase un ºantaj împotriva lui, pentru al determina sã-l
elimine pe Miron Cozma” prin înjunghierea cu un cuþit în celulã.
R. - Ce apel lansezi astãzi cãtre opinia publicã muncitoreascã ºi
democraticã mondialã cãtre organizaþiile sindicale?
M.T. - În primul rând, fac apel cãtre organizaþiile muncitoreºti sã
deblocheze niºte fonduri necesare pentru ajutorarea familiilor celor
închiºi, începând cu aceea a lui Ciontu, depunându-i la Fondul de
Solidaritate Internaþionalã cu sindicaliºtii mineri întemniþaþi în
România ºi cu familiile lor. ªi, mai mult ca niciodatã, mai ales în
Europa, este necesarã susþinerea plângerii depusã la O.I.M. în luna
mai ºi sã se solicite Guvernului Român sã anuleze imediat pedepsele
cu închisoarea ºi sã-i elibereze pe tovarãºii noºtri Cozma, Creþan,
Lupu, Loiº ºi Beja. Este evident, acum avem de-a face o chestiune
de viaþã ºi de moarte.
Un fond de solidaritate a fost înfiinþat la iniþiativa unor militanþi
sindicali din Germania, Franþa ºi Serbia.
Invitãm organizaþiile sindicale sã rãspundã la acest apel lansat
de militanþii români depunând prin virament bancar.
Orice organizaþie, care va depune va primi o chitanþã ºi buletinul
lunar de informare al Fondului de Solidaritate.
Apel la construirea unui Fond de solidaritate

muncitoreascã cu sindicaliºtii mineri întemniþaþi în România
ºi cu familiile lor
Noi sindicaliºtii din întreaga Europã, ne-am angajat din 1999, în

apãrarea drepturilor sindicale în România. Cerem eliberarea
imediatã a lui Miron Cozma, Constantin Creþan, Romeo Beja, Dorin
Loiº, Vasile Lupu, Ionel Ciontu ºi retragerea acuzaþiilor ºi a
condamnãrilor de care sunt loviþi. Ei au fost condamnaþi ºi aruncaþi
în închisoare cu violarea convenþiilor 87 ºi 98 ale O.I.M..
Familiile minerilor închiºi s-au trezit într-o situaþie disperatã prin
acþiunile brutale, arbitrare ºi ilegitime ale autoritãþilor române. Minerii
închiºi au fost privaþi de toate drepturile civile, inclusiv dreptul de a
se ocupa de copiii lor.
Miºcarea muncitoreascã din toate þãrile a acþionat întotdeauna
conform principiului, cã muncitorii, colegii, sindicaliºti, care militeazã
241
Constantin CREÞAN
pentru drepturile lor ºi drepturilor tuturor muncitorilor pot conta, în

caz de persecuþie, pe solidaritatea ºi susþinerea tuturor organizaþiilor
muncitoreºti.
În cadrul acestei tradiþii, ne adresãm organizaþiilor sindicale din
þãrile noastre ºi facem un apel la crearea unui fond de susþinere
pentru minerii întemniþaþi ºi familiile lor.
Propunem ca fondul de susþinere sã fie plasat sub
responsabilitatea noastrã ºi ne angajãm sã folosim mijloacele
financiare în spiritul donatorilor ºi sã raportãm public despre aceasta
în interiorul organizaþiilor care vor contribui la el.
Henning Frey, sindicalist, Germania; Jacques Girod,
sindicalist, Franþa; Jacim Milunovic, sindicalist, Serbia; Yannick
Sybelin, sindicalist, Franþa; Dominique Vincenot, Acordul
Internaþional al Muncitorilor
Apelurile ºi prezentãrile au apãrut într-un grupaj din
INFORMATIONES INTERNATIONALES
În ziarul IMPACT DE GORJ, din data de 15 ianuarie 2006 a

apãrut articolul „Minerii se pregãtesc de manifestãri la Costeºti ºi
Stoeneºti”
„Consilierul Cristinel Tãnasie, reprezentantul Ligii „Miron Cozma”
a anunþat ieri la Petroºani cã în data de 17 februarie 2007 va fi
organizatã la Costeºti o amplã manifestare de comemorare a
evenimentelor muncitoreºti din 1999, Cristinel Tãnasie, alãturi de
câteva sute de mineri l-au condus duminicã pe ultimul drum, pe
liderul de sindicat Ionel Ciontu, fostul locotenent al lui Miron Cozma
în timpul mineriadei de la Costeºti, mort în penitenciar din cauza
bolii, Ionel Ciontu a fost înmormântat în cimitirul central din Petroºani,
la înmormântare fiind alãturi de minerii din Valea Jiului ºi delegaþia
de la Târgu-Jiu a Ligii Muncitorilor „Miron Cozma”. Ortacii prezenþi
la funeralii s-au declarat revoltaþi, cã fostul lor lider a murit în
închisoare, condamnat în opinia lor, pentru faptul cã a apãrat
interesele membrilor de sindicat.”
„Ne pare rãu pentru ce s-a întâmplat. Liderii de sindicat mor prin
închisori, în timp ce alte persoane, care ar fi trebuit sã fie în locul lor
sunt în libertate” a afirmat Zoltan Lakatos, preºedintele Ligii
Sindicatelor Miniere Valea Jiului. Liderul de sindicat Ionel Ciontu
avea 51 de ani ºi a murit joi la spitalul BAGDAZAR, dupã ce a fost
transferat acolo de la spitalul Penitenciar Jilava la numai o zi de
investigaþii. Acesta suferea de afecþiuni ale ficatului ºi inimii. A fost
242
condamnat la cinci ani de închisoare din care efectuase un an ºi

patru luni.
Iatã ce prezenta presa centralã din România despre acest caz:

Ziarul „Adevãrul”, Luni 15 ianuarie 2007
Înmormântarea
„Locotenentul” lui Cozma condus pe ultimul drum.
Liderul sindical din Valea Jiului Ionel Ciontu a fost înmormântat
ieri în Petroºani dupã tradiþie minereascã, transmite corespondentul
NEWSIN. Sute de mineri, rude ºi prieteni ai lui Ciontu au þinut sã
participe la slujba de înmormântare oficiatã de un sobar de preoþi
din localitate. La funeralii au participat ºi oficiali din cadrul miºcãrii
sindicale din România precum ºi reprezentanþi ai Ligii Sindicatelor
Miniere din Valea Jiului. Ionel Ciontu, „locotenentul” lui Miron Cozma,
a deþinut funcþia de preºedinte la Sindicatul Exploatãrii Miniere
Livezeni din Petroºani ºi a participat la miºcãrile de protest ale
minerilor din ianuarie 1990 când ortacii au plecat pe jos cãtre
Bucureºti ºi au atacat forþele de ordine care au încercat sã-i opreascã
(NEWSIN).
Sã vã fie ruºine domnilor din presã pentru cã nu spuneþi adevãrul
pur. Ionel Ciontu a decedat în puºcãriile din România, fiind deþinut
al Penitenciarului Bârcea în condiþii misterioase, era bolnav, a fost
transportat la Bucureºti la spitalul Jilava ºi de acolo la spitalul
Baltazar. Cauza decesului poate fi invocat a fi oricare, dar moartea
lui e ºi din cauza suferinþei îndurate în condiþiile de detenþie din
România. Ce a fãcut Ionel Ciontu sã stea în puºcãrie? Pentru cã ºi-
a respectat mandatul de lider sindical ºi s-a opus închiderii minelor?
Cum puteþi, domnilor din presã, sã prezentaþi pe soldaþii (mercenari)
din Irak ca eroi pe pagini întregi de ziar ºi televiziunea, la fel, le-a
acordat minute ºi ore în ºir, iar pe un adevãrat luptãtor pentru
dreptate, sã-l prezentaþi într-un articol micuþ pe o paginã a unui ziar
central ºi denaturând total adevãrul. La înmormîntare au fost prezenþi
mii de oameni, care l-au condus pe Ionel Ciontu pe ultimul drum,
dar dumneavoastrã respectaþi ordinele puterii ºi cenzuraþi adevãrul.
Oare, societatea româneascã mai poate fi dusã mult timp în eroare?
Se vorbeºte doar de miss Udrea, de muzeul victimelor comunismului,
dar nu se vorbeºte de victimele capitalismului sãlbatic la care este
supus muncitorul român. Clasa muncitoare nu va dispãrea. Omagiu
eroului miner mort în penitenciarele Portocalii din România! Cu
lacrimi în ochi, v-o spune Constantin Creþan, deþinut în Penitenciarul
243
Constantin CREÞAN
lui Cozma, locotenentul lui Cozma ºi fratele lui Ionel Ciontu.

Dumnezeu sã-l odihneascã!
Ortacii lui Ciontu, întemniþaþi încã, au fãcut acest apel:
În condiþii neînchipuit de grele, înfruntând regimul de distrugere
fizicã ºi moralã din închisoare, noi deþinuþii politici condamnaþi pe
nedrept ºi încarceraþi în temniþele din România, care nu corespund
unor standarde de viaþã normale ºi, care ne pun viaþa în pericol în
orice moment, facem un apel cãtre miºcarea internaþionalã sindicalã
sã facã tot posibilul de a interveni în favoarea noastrã. Cerem o
comisie internaþionalã, care sã verifice condiþiile din Penitenciarele
Târgu-Jiu, jud. Gorj ºi Bârcea, jud. Hunedoara ºi sã constate ºi cauza
decesului colegului nostru Ionel Ciontu, decedat în ianuarie 2007
1.02.2007
Târgu-Jiu
În data de 27 decembrie, în ziarul Realitatea de Sud Vest, a

apãrut urmãtorul articol pe care îl reproduc în totalitate.
Nedreapta uitare a celor mai buni dintre noi

Ne acapareazã aproape tot timpul, problemele de zi cu zi, multe
grele, unele de nerezolvat, pentru cã vremurile sunt pãcãtoase ºi în
ochii oamenilor de rând nu se uitã nimeni, starurile ºi VIP-urile având
propriile lor griji, mult mai importante decât ale noastre: cãpãtuiala
continuã ºi imaginea publicã de mare efect.
Dar cu toate acestea nu putem sã uitãm cã în închisorile României
capitaliste, liderii autentici din sindicatele miniere sunt încãtuºaþi
pentru o singurã, dar „îngrozitoare vinã”, aceea de a fi luptat pentru
poporul român ºi de a fi în fruntea maselor disperate de salariaþi ºi
ºomeri care vroiau sã li se garanteze un singur lucru, dreptul la
supravieþuire. Nu faptele acestor români le-au atras ticãloºitele
pedepse ale justiþiei de clasã cederiste sau portocalii, ci spaima
cumplitã a guvernanþilor, care ºtiu foarte bine cã îngrozitoarea lor
misiune de a lichida industria româneascã la ordinele marelui capi-
tal transnaþional ar fi fost împiedicatã de clasa muncitoare pe care
aceºti lideri ar fi putut sã o unifice ºi sã o impunã ca pe o forþã
socialã ºi politicã. În lipsa lor, actualii sindicaliºti, din orice domeniu
de activitate, nu au cum sã se impunã, pentru cã în majoritatea lor,
ori fac jocul Puterii, ori s-au pricopsit deja ºi nu-i mai intereseazã
decât propriul buzunar. Cei 4 lideri stau în închisoare pentru cã
economia þãrii trebuie lichidatã prin disponibilizãri masive sau prin
244
împrãºtierea ºi tocarea unitãþilor economice în zeci ºi sute de

bucãþele care nu-ºi vor mai revenii niciodatã. Este adevãrat cã Liga
Muncitorilor „Miron Cozma” a realizat câteva acþiuni, chiar cu
participarea unor sindicate internaþionale, dar finalizarea acestora,
adicã eliberarea lui Miron Cozma din închisoare, a liderilor de
sindicat, nu s-a realizat, iar continuarea cererilor de eliberare
adresate autoritãþilor, pare a fi lipsitã de orice rezultat pozitiv. Nu
vreau sã reproºez nimic actualilor reprezentanþi ai Ligii, dar slãbirea
evidentã a motoarelor se adaugã în mod implacabil la ºirul
insucceselor miºcãrii muncitoreºti din România, la starea de revoltã
în genunchi care caracterizeazã azi poporul român, cãzut la
picioarele hoþilor, demagogilor ºi nebunilor care ne conduc.
Dar sperãm cã iminenta reluare a tipãririi publicaþiei sãptãmânale
a Ligii Muncitorilor Miron Cozma va revigora rezistenþa minerilor ºi
energeticienilor gorjeni în faþa nãprasnicelor previziuni asupra soartei
mineritului naþional în 2007. În ceea ce priveºte pe unii dintre liderii
de sindicat, care au fost alãturi de Miron Cozma ºi Constantin Creþan
la acþiunile din ianuarie 1999, iar apoi i-au trãdat pe cei doi în mod
miºelesc, nu avem de spus decât cã mai devreme sau mai târziu
vor fi rãsplãtiþi, exact pe mãsura ticãloºitei lor fapte. Atenþie, copii ai
lui IUDA, adicã ai lui Marin Condescu. Atenþie deci voi, Temelescu
Viorel, Vâlceanu, Gegãu, Popescu, Savu… Pentru faptele voastre
mârºave, va veni vremea sã plãtiþi, dacã nu în faþa justiþiei umane,
în mod sigur în faþa celei divine!
Ovidiu Argintaru
Director al ziarului Realitatea de Sud-Vest
Mesajul din închisoare de la tovarãºul Constantin Creþan –

adresat miºcãrii muncitoreºti internaþionale
Fratele nostru, Constantin Creþan mulþumeºte tuturor tovarãºilor

care au luat parte la campania internaþionalã pentru eliberarea a
cinci mineri încarceraþi de Guvernul României pentru protestul din
anul 1999 împotriva închiderii minelor pentru locuri de muncã, pentru
o viaþã decentã:
„Muncitorii, în pofida manipulãrii mediatice, încep sã înþeleagã
cã Uniunea Europeanã nu le va crea un paradis pentru ei. Menþinerea
proprietãþii private asupra mijloacelor de producþie este un curs de
a conduce omenirea spre catastrofã; este vorba de distrugerea
forþelor de producþie prin toate metodele posibile: rãzboi, privatizare,
245
Constantin CREÞAN
lichidarea serviciilor publice, etc. Este o ofensivã cãreia trebuie opusã

rezistenþã prin toate mijloacele, ºi clasa muncitoare se mobilizeazã
sub diferite forme în lumea întreagã, Europa, Asia, America sau în
Africa. În România, mii de cadre sindicaliste ºi medicale au ieºit în
stradã pentru a cere o viaþã decentã, pentru aº striga indignarea
faþã de politica impusã Guvernului României de cãtre Uniunea
Europeanã care vizeazã un aºa zis <control> al cheltuielilor în aceste
domenii. Aceasta înseamnã privatizarea spitalelor, închiderea
instituþiilor de sãnãtate nerentabile sau blocajul salariilor în educaþia
naþionalã. Aceastã mobilizare a avut deja succes pentru cã a
determinat deja acordul Guvernului pentru o creºtere de 18 % a
salariilor cadrelor didactice în 2007 ºi e posibil ca ºi cadrele medicale
sã obþinã satisfacerea parþialã a revendicãrilor. De asemenea, în
dezbaterile care au însoþit aceastã mobilizare s-a vãzut cã oamenii
îºi dau seama din ce în ce mai mult de ceea ce înseamnã Uniunea
Europeanã, care seduce din ce în ce mai puþini români acum când
se apropie data aderãrii 1 ianuarie 2007. De exemplu, pe mãsurã
ce preþurile cresc mai ales la produsele de primã necesitate,
muncitorii, în pofida unei uriaºe manipulãri mediatice încep sã
înþeleagã cã Uniunea Europeanã nu va fi un paradis pentru ei aºa
cum credeau înainte cu câþiva ani ºi acesta în contextul în care nici
o forþã politicã sau grupare fie ea cât de micã, nu se pronunþã
împotriva Uniunii Europene cu excepþia militanþilor Acordului
Internaþional al Muncitorilor. De foarte mult timp suntem singurii care
aratã ºi demonstreazã cã Uniunea Europeanã este un factor de
distrugere, cã Uniunea Europeanã nu are soluþii nici la problemele
sociale, nici la problema naþionalã care e atât de presantã mai ales
în Balcani. Perspectiva politicã a Federaþiei Balcanice Danubiene a
permis ca, la Craiova, militanþii din Bulgaria, Iugoslavia, Republica
Moldova ºi România sã se întâlneascã discutând total independent
despre soluþiile care sã permitã clasei muncitoare ºi popoarelor din
regiune sã reziste ofensivei imperialismului. Am gãsit puncte
comune, pe care vom constitui colaborarea viitoare, dar ºi divergenþe
pe care le vom discuta în deplinã libertate. Problema muncitorilor
emigranþi se pune imediat ce România va fi membrã a Uniunii
Europene, mai mult de un milion de români lucreazã legal sau ilegal
în þãrile Uniunii Europene, în majoritatea cazurilor în condiþiile cele
mai grele. Vor trebui gãsite cãile pentru a organiza aceºti muncitori,
chiar dacã apare azi ca o sarcinã foarte dificil de îndeplinit. Ne situãm
pe linia independenþei de clasã, care este singura noastrã garanþie
246
în cele mai rele condiþii, chiar sub ameninþarea represiunii

poliþieneascã.”
Fraternitate
(Materialul a fost publicat în INFORMATIONES
INTERNATIONALES – Franþa în numãrul 213 din 12 ianuarie 2007)
„S.O.S. România – Liderii minerilor sunt în pericol de moarte,

fratele Ionel Ciontu este prima victimã a represiunii împotriva noastrã
ºi a muncitorilor.” Sub aceastã lozincã, în 15 martie 2007, cu sprijinul
Acordului Internaþional al Muncitorilor, Blocului Naþional Sindical ºi
al Confederaþiei Sindicale Meridian, s-a þinut Conferinþa
Internaþionalã pentru eliberarea imediatã a sindicaliºtilor mineri
întemniþaþi ºi pentru respectarea libertãþilor sindicale în România
de la Târgu-Jiu, jud. Gorj.
Au participat delegaþi sindicali din Franþa, Spania, Germania,
Serbia-Muntenegru, Ucraina.
Organizarea au fãcut-o Liga Muncitorilor „Miron Cozma”, Liga
Sindicatelor Valea Jiului, Sindicatul Energia Rovinari, Asociaþia
pentru Emanciparea Muncitorilor.
În apelul care a fost aprobat de cãtre Conferinþa unde au participat
peste 500 de lideri sindicali se spune: „În data de 28 septembrie
2005, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie i-a condamnat definitiv pe
Miron Cozma, Constantin Creþan, Vasile Lupu, Dorin Loiº, Ionel
Ciontu ºi Romeo Beja la ani grei de închisoare pentru instigare la
subminarea puterii de stat în cadrul protestelor minerilor din ianuarie
1999.
Indiferent de convingerile noastre politice, indiferent de pãrerile
pe care fiecare dintre noi le poate avea, în ceea ce priveºte
evenimentele petrecute în ultimii ani în România, nu putem accepta
ca mai mulþi sindicaliºti români sã fie arestaþi fãrã altã vinã decât
aceea de a-ºi respecta mandatul încredinþat de membrii de sindicat.”
Cu acest prilej, în aceeaºi zi, o delegaþie strãinã m-a vizitat la
Penitenciarul Târgu-Jiu. Fraþii mei militanþi din Franþa, Spania, Serbia,
Ucraina, Germania mi-au crescut moralul, avându-i alãturi de mine
ºi sunt hotãrât sã lupt în spiritul dreptãþii sociale. Clasa muncitoare
nu piere… va rezista!
Dacã, prin apelul de mai sus, Sindicatele din Valea Jiului cereau
oficial sã se facã dreptate în cazul nostru al minerilor întemniþaþi, la
rândul meu, m-am adresat cu o cerere de graþiere preºedintelui
Traian Bãsescu în dosarul de graþiere anexând documente justifi-
247
Constantin CREÞAN
cative privitor la starea mea de sãnãtate. Doctorul de la Penitenciarul

Târgu-Jiu, domnul Mãlãescu a dat dovadã de profesionalism ºi
demnitate pe perioada când am fost bolnav ºi s-a ocupat special ºi
cred cã, dacã nu ar fi fost acest medic, era posibil sã fi avut ºi eu
soarta colegului meu Ciontu Ionel, care a decedat în închisoare în
data de 10 ianuarie 2007.
Prin adresa cu numãrul 39321 din 24.11.2006, preºedintele
Traian Bãsescu mi-a rãspuns cã nu este de acord cu graþierea mea
personalã, dovedind prin acest lucru nimic altceva decât cã ne urãºte
pe liderii minerilor ºi pe mineri. Peste câteva zile puterea de la
Bucureºti intervenea în actul de justiþie, în speþã cazul Miron Cozma
pentru a nu-l elibera din Penitenciar.
În acest sens reproducem articolul publicat în cazul Cronica
Românã din data de 22 februarie 2007.
O exagerare a Instanþei în procesul Cozma

„Luceafãrul Huilei”, încã zece luni la întuneric!
Nici nu începuse bine procesul la Tribunalul Bucureºti, cã un

membru al aºa-zisei Asociaþii a Victimelor Mineriadelor 1990-1991
a cerut recuzarea instanþei, care urma sã judece, dacã Miron Cozma
va fi pus în libertate înainte de termen, adicã mai devreme cu aproape
10 luni. Reprezentanþii AVMR s-au declarat nemulþumiþi de atitudinea
completului format din trei judecãtori, care a respins o excepþie de
neconstituþionalitate, pe motiv cã asociaþia nu este parte interesatã
în proces. „A venit o persoanã juridicã care nu are nici o calitate în
aceastã cauzã, aspect pe care l-a sesizat ºi instanþa” a declarat
Adrian Roºeþi, avocatul lui Miron Cozma. Un alt complet al
Tribunalului Bucureºti, care a judecat cererea de recuzare, a decis
respingerea acesteia ca nefondatã, astfel procesul s-a reluat. Cozma
este decis sã pãrãseascã România ºi sã se stabileascã în Franþa,
pentru cã aici nu mai are ce sã facã.
Cozma rãmâne în închisoare în urma deciziei de ieri a Tribunalului
Bucureºti. Mãsura de arest expirã la 2 decembrie 2007, astfel încât
urmãtorul termen fixat de instanþã pentru repunerea în discuþie a
eliberãrii condiþionate 15 noiembrie 2007, devine inutil. „Soluþia vine
într-o Românie în care judecãtorilor le este teamã sã aplice legea;
sunt timoraþi, iar deciziile nu vin din Codul de Procedurã Penalã”, a
declarat avocatul lui Cozma. Ce va urma, avocatul nu a putut spune,
dar este mai mult ca sigur cã Miron Cozma se va adresa forurilor
248
internaþionale. În caracterizarea întocmitã de Penitenciarul Rahova

se aratã cã Miron Cozma a avut, de la ultima cerere de eliberare
condiþionatã, un comportament decent ºi „a stabilit relaþii
neconflictuale ºi de sprijin cu ceilalþi deþinuþi”. Deþinutul a dat dovezi
temeinice de îndreptare în sensul cã a participat la activitãþile
desfãºurate în Penitenciar, respectiv cenaclul literar, terapii creative,
picturã, decoruri ºi artizanat, educaþie pentru viaþa de familie ºi
educaþie juridicã”, mai afirmã cei de la penitenciar. De asemenea,
Cozma a fost recompensat de 56 de ori, cât timp a stat în
Penitenciarele Rahova ºi Timiºoara, el beneficiind de mai multe zile
de vizitã ºi pachete din afara închisorii. Miron Cozma mai are de
executat nouã luni de închisoare din cei 10 ani primiþi pentru
organizarea mineriadei de la Costeºti.
Dan Voinea: „Domnul Ene spune prostii, ca de obicei”.
Reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene s-a lansat în
atacuri dure ºi nedovedite la adresa procurorului militar Dan Voinea,
magistratul care instrumenteazã cele mai grele dosare din România,
cel al Mineriadei ºi al Revoluþiei din 1989, spunând despre acesta
cã ar avea interes ca Miron Cozma sã fie eliberat ºi ca odatã eliberat
sã plece din þarã. „N-am nici un amestec, domnia sa vorbeºte prostii
ca de obicei. Am fãcut eu vreun demers la tribunal, îl pun eu cumva
în libertate? Domnul este pus de cineva ca sã facã aceste afirmaþii,
îl deranjeazã probabil cã facem anchetã”, ne-a declarat generalul
Dan Voinea.
Roºeþi, avocatul lui Cozma: „Nu are ce sã mai facã în România”.
ªi Miron Cozma a declarat cã dacã va fi eliberat va pleca din þarã,
lãsându-i pe mulþi nemulþumiþi de decizia sa. Ideea era cã dacã i se
dã drumul, Cozma este un pericol public ºi va ridica din nou Valea
Jiului, dacã ar mai fi ceva de ridicat pe acolo. Plecat din þarã, nu mai
are nici un farmec. Nu va pleca azi în Franþa, dar va pleca cu
siguranþã imediat, cu totul… cu casã, cu locul de muncã. Ce sã mai
facã aici… Nu mai are voie sã facã nimic, îi este interzis sã se ducã
la Petroºani la minã, unde sã se ducã… la minele din Constanþa?!?!”
a mai adãugat în aºteptarea verdictului, avocatul Roºeþi dupã ce în
timpul procesului de ieri, înainte de aºteptarea sentinþei a trecut în
revistã, motivele pe baza cãrora s-a decis ca fostul lider al minerilor
meritã sã fie pus în libertate.
În ultimul cuvânt, Miron Cozma a declarat doar cã are
convingerea cã orice decizie va lua instanþa în cazul sãu, aceasta
va fi în interesul legii.
249
Constantin CREÞAN
Iatã, dragi cititori, mârºãvia clasei politice în tot ce priveºte situaþia

noastrã, a minerilor; dacã Dan Voinea, procurorul militar se face cã
se ceartã cu Viorel Ene, aceºtia o fac doar de circ public, în scop de
dezinformare; aº întreba pe domnul Voinea, ce contribuþie a avut la
condamnarea noastrã ºi chiar la uciderea lui Nicolae Ceauºescu?
ªi dacã nu-l mustrã conºtiinþa pentru acest lucru, nici în acest mo-
ment când ºi colegul nostru Ciontu a trecut în lumea cealaltã în
urma suferinþelor din detenþie. Ce fel de interes poartã domnul Ene,
de la Victimele Mineriadelor ºi cîþi bani a primit aceastã Asociaþie?
L-aº ruga sã-i justifice!
Privitor la eroul Miron Cozma, vã asigur cã nu-ºi va pãrãsi
niciodatã þara lui, pe care o iubeºte atât de mult. Noi, liderii minerilor
vom rezista ºi acestor suferinþe, dar pe viitor vã garantãm cã nu
vom ceda ºi vom lupta ºi rezista sã vã asigurãm, domnilor asupritori
ai clasei muncitoare, cã vom fi aceia, care vã vom învinge politic ºi
va veni ziua, când ºi dumneavoastrã vã veþi da seama de fãrãdelegile
pe care le-aþi comis împotriva noastrã. Miron Cozma a fãcut zece
ani de detenþie foarte grea, fiind supus tuturor presiunilor psihologice,
dar a rezistat ºi e singurul erou al clasei muncitoare dupã 1989,
alãturi de Virgil Sãhleanu ºi Ionel Ciontu, pe care i-aþi ucis la ordin
politic pentru a se putea înfãptui distrugerea industriei ºi a clasei
muncitoare. Clasa muncitoare va învinge!
Pentru a înþelege ºi mai bine situaþia în care ne aflãm, mai ales
din punctul de vedere al sãnãtãþii, reproduc mai jos o mãrturie
(apãrutã în presa internaþionalã ºi tradusã în Tribuna socialã din
august 2007) a unei echipe de medici din strãinãtate, care ne-a
consultat în detenþie.
„Viaþa ºi sãnãtatea minerilor întemniþaþi sunt în pericol! Vrem

libertate pentru Cozma, Creþan, Loiº ºi Lupu! Vrem adevãrul despre
moartea lui Ciontu!”
De opt ani, Asociaþia pentru Emanciparea Muncitorilor ºi Acordul

Internaþional al Muncitorilor se luptã, la nivel naþional ºi internaþional,
pentru eliberarea lui Miron Cozma. De doi ani, ne luptãm ca sã li se
facã dreptate ºi celorlalþi lideri mineri condamnaþi pe nedrept ºi
întemniþaþi: Constantin Creþan, Dorin Loiº ºi Vasile Lupu ºi sã fie
eliberaþi. De câteva luni vrem sã aflãm adevãrul despre moartea în
închisoare a lui Ionel Ciontu, fostul lider al minerilor din Livezeni.
Decesul sãu ridicã mari semne de întrebare, cu privire la condiþiile,
250
în care sunt întemniþaþi liderii sindicali mineri, la starea lor de

sãnãtate, asistenþa medicalã care li se acordã sau nu. Un medic
bucureºtean, doamna doctor Georgica Vâlcoreanu, a fãcut un apel
la comunitatea medicalã internaþionalã, semnalând aspecte legate
de sãnãtatea precarã a celor întemniþaþi. Acest apel ºi-a gãsit
rãspuns, astfel cã, în luna iulie, o delegaþie de medici din Franþa i-a
vizitat pe Miron Cozma, Constantin Creþan, Dorin Loiº ºi Vasile Lupu.
Iatã o parte a mãrturiilor medicilor francezi.
„Primul contact cu realitatea misiunii noastre a fost soþia lui C.
Creþan, care ne-a însoþit la închisoarea de la Târgu-Jiu. Ea a putut
sã-ºi vadã soþul în condiþii mai bune decât la vorbitor, pentru cã a
putut sã-l ia în braþe în cabinetul medical. O femeie foarte demnã,
bine cunoscutã ºi respectatã de cãtre alþi mineri, pe care i-am întâlnit,
care ne-a servit uneori ca ºofer, alteori ca ghid între douã vizite. În
seara zilei de 6 iulie, dupã prima vizitã, am fost primiþi de cãtre
sindicatul minerilor din Valea Jiului la Petroºani ºi am întâlnit-o pe
soþia lui D. Loiº, foarte marcatã de demersul nostru.
Pe 07 iulie, am mers la cea de-a doua închisoare, un soi de
vechi lagãr de muncã german… A fost foarte impresionantã trecerea
printre acele cuºti de fier, adevãrate grãdini zoologice umane.
Medicul închisorii ne-a spus în ºoaptã: „aici ar fi nevoie de psihiatri”.
ªi noi ne gândim la cei doi lideri sindicaliºti, oameni cunoscuþi ºi
respectaþi, obligaþi sã doarmã câte treisprezece într-o celulã de patru
locuri, în mijlocul tuturor acestor oameni decãzuþi, din care cea mai
mare parte chiar au nevoie de psihiatrie.
Ne-am întors cu sentimentul de mândrie, cã am adus o mângâiere
acestor oameni ºi acestor femei, precum ºi cu speranþa majorã de
a fi ajutat la eliberarea anticipatã a cât mai multora dintre ei.
Dosarul medical imparabil, pe care noi l-am constituit dupã
întoarcerea noastrã, va fi transmis Ministerului de Justiþie ºi
autoritãþilor române, în scopul de a sprijini cererea lor de eliberare
imediatã din motive de sãnãtate. Drama pe care a reprezentat-o
decesul în închisoare la 11 ianuarie a. c. a sindicalistului Ionel Ciontu,
nu trebuie sã se mai repete.”
(Semneazã) Doctorii Jean-Philippe Laporte, Paul Robel ºi Cyrille
Venet
Mãrturia doctorului Laporte:
„Starea de sãnãtate a lui Constantin Creþan îi pune viaþa în pericol”
Nu ºtiu ce va reprezenta secolul XXI, însã cãlãtoria noastrã în
România ne-a amintit, la ce anume nu s-a renunþat. Nu s-a renunþat
251
Constantin CREÞAN
la vechile bine–cunoscute minciuni ale statului din secolele

precedente, nici la batjocorirea drepturilor civile, nici la oprimarea
maselor. Aceasta este ambianþa, în care noi am plonjat odatã cu
sosirea noastrã la Bucureºti. Delegaþia noastrã fusese însãrcinatã
ca sã meargã sã examineze niºte sindicaliºti români aruncaþi în
închisorile de stat de maximã siguranþã. Încarceraþi în adevãrate
cuºti, la un loc cu deþinuþi de drept comun, având ca vinã doar faptul
cã ºi -au exercitat deplin activitatea lor ca lideri de sindicat. În fapt,
urmarea decesului brutal al un unuia dintre ei în luna ianuarie,
Ministerul Justiþiei din România a acceptat, dupã o îndelungatã luptã
dusã de cãtre responsabilii din miºcare muncitoreascã, ca o
delegaþie sã meargã sã viziteze arestaþii. Ceea ce noi tocmai am
fãcut. Astfel, delegaþia s-a trezit, într-o însoritã dimineaþã de iulie
sub vigilenþa unui gardian, în faþa porþilor de fier albastre ale
Penitenciarului de Maximã Siguranþã din Târgu-Jiu. Constantin
Creþan era primul nostru pacient. Statura sa impozantã, nu
diminueazã cu nimic faptul cã, examenul nostru, interogatoriul nostru
clinic ºi lectura dosarului sãu medical stabilesc clar, cã starea sa de
sãnãtate îi pune în pericol viaþa. Noi l-am putut examina, dupã o
trecere care s-a voit foarte curtenitoare prin biroul directorului
penitenciarului. Scopul acestei amabilitãþi, era probabil, de a ne face
sã închidem ochii(…).
Constantin Creþan, trebuie sã poatã beneficia de un tratament
adaptat stãrii sale de sãnãtate, lucru imposibil dacã el rãmâne în
închisoare. Ca orice persoanã suferindã de grave patologii mul-
tiple, el este susceptibil de a face în orice moment un accident acut,
cu potenþial mortal. El trebuie sã poatã beneficia de un control opti-
mal al acestor patologii ºi sã beneficieze de o supraveghere biologicã
riguroasã, cel puþin trimestrial, ceea ce este imposibil în cadrul unei
instituþii penitenciare. El trebuie sã poatã beneficia de examinãri în
vederea precizãrii sale cardiovasculare, începând cu un echo-
doppler arterial, o probã de efort cardiac sau o scintigrafie de efort,
urmatã eventual de o coronarografie ºi un bilanþ ºi de un examen
digestiv endoscopic ºi imagistic ºi de examinare oftalmologicã
regulatã, cel puþin semestrial. Ceea ce este însã imposibil pentru
un deþinut, nu este simplu de a se realiza în practicã fiindcã, se ºtie
cã medicul unui stabiliment precum penitenciarul Târgu-Jiu asigurã
de unul singur între 50 ºi 100 de consultaþii zilnice. El trebuie sã
poatã beneficia de un tratament adaptat stãrii sale de sãnãtate ºi
de o dietã ºi de un exerciþiu fizic potrivit. Am constatat cã toate
252
acestea sunt imposibil de realizat dacã Constantin Creþan rãmâne

în închisoare. Suntem deci îndreptãþiþi sã cerem, ca Constantin
Creþan, a cãrui viaþã ºi pronostic funcþional sunt ameninþate în orice
moment sã fie eliberat pentru a putea sã se îngrijeascã în condiþii
bune.
Viaþa la Penitenciarul de Maximã Siguranþã de la Bârcea Mare
Penitenciarul de Maximã Siguranþã Bârcea Mare, unde noi am
ajuns a doua zi nu este mai agreabil decât cel de la Târgu-Jiu
dezvãluindu-ºi, la capãtul unui drum amãrât, silueta sa turtitã ºi
respingãtoare a unui lagãr de muncã nazist. ªi aici, de asemenea,
am fost primiþi de cãtre director, flancat de medicul penitenciarului,
un om binevoitor copleºit vizibil de sarcina sa. Am putut examina, în
condiþii bune ºi deplinã confidenþialitate pe cei doi mineri arestaþi
Dorin Loiº ºi Vasile Lupu. Aceastã confidenþialitate s-a dovedit
indispensabilã sã putem afirma acum, cã principalele probleme de
care ei suferã îi ameninþã grav.
Tulburaþi ºi revoltaþi de toatã aceastã nedreptate pe care am
putut aproape sã o atingem
Ultima noastrã vizitã a fost la Miron Cozma la Penitenciarul de
Maximã Siguranþã Rahova la Bucureºti care seamãnã ca un frate
cu precedentele având totuºi o salã exterioarã unde am putut zãrii
femei cu copiii lor ºi alþi apropiaþi înscriindu-se pentru a le veni rândul
la vizitã. Era duminicã ºi asta dãdea locului oleacã de umanitate
subliniind însã de asemenea cruzimea despãrþirilor. L-am examinat
pe Miron Cozma în infirmerie, care a fost deschisã dupã ce am
ajuns noi ceea ce a creat un moment de confuzie, întrucât ironia
sorþii nu se gãsea deloc cheia! L-am gãsit pe Miron Cozma într-o
stare de sãnãtate bunicicã, în ciuda deosebitei presiuni psihice la
care este supus dupã ce a fãcut obiectul unei tentative de asasinat.
În esenþã el suferã de sechelele unor accidente miniere, care au
lãsat ca urmãri o cvasi-surditate a urechii stângi ºi episoade
paroxistice de ameþeli. Toate acestea, nu au fost decât foarte
incomplet explorate ºi trebuie sã se facã de o manierã foarte finã în
optica diagnosticãrii precise a întinderii leziunii urechii interne, pentru
a aduce eventuale corecþii necesare. În plus, bilanþul sãnãtãþii, pe
care ar trebui sã-l aibã un om de 49 de ani e departe de a fi complet.
Din aceste motive noi cerem eliberarea lui Miron Cozma, întrucât
acesta nu se poate face evident cu mijloace medicale din închisoare.
La reîntoarcere la aeroportul OTOPENI tulburaþi ºi revoltaþi de
aceastã nedreptate, pe care aproape am putut sã o palpãm, ne-am
253
Constantin CREÞAN
aruncat o ultimã privire asupra acestei Românii magnifice ºi ciudate

unde oamenii liberi sunt în cuºti ºi, unde câinii vagabonzi nu
înceteazã sã vagabondeze.
În urma vizitei noastre, tragem o concluzie clarã: trebuie eliberaþi
din motive medicale cel puþin patru sindicaliºti: Constantin Creþan,
Dorin Loiº, Vasile Lupu ºi Miron Cozma a cãror viaþã, sãnãtate
mintalã sau perspectiva funcþionalã sunt ameninþate de fapt de
imposibilitatea de acces la îngrijiri care le implicã detenþia lor.
Doctor,
Jean Philippe Laporte
„Cel de-al cincilea” deþinut pe care medicii nu au putut sã-l
examineze
În schimb directorul închisorii de la Bârcea Mare ºi unul dintre
medicii membri ai delegaþiei ilustreazã bine natura demersului nostru
„Medicul din comisia internaþionalã:
Domnule Director, în numele delegaþiei medicale vã mulþumesc
de a ne fi permis sã-i examinãm pe domnii Lupu ºi Loiº. Am putut
face aceasta în bune condiþii ºi suntem recunoscãtori
dumneavoastrã ºi Ministerului Justiþiei.
Directorul Penitenciarului Bârcea:
I-aþi gãsit într-o stare bunã de sãnãtate?
Medicul: I-am gãsit într-o stare de sãnãtate bunicicã dar starea
lor psihologicã este îngrijorãtoare. Ne fãceam probleme pentru ei
însã noi ar fi trebuit sã putem examina ºi un al treilea deþinut, domnul
Ciontu, ceea ce nu am putut face pentru cã el a decedat la 11 ianuarie
Directorul Penitenciarului: Da, ne pare foarte rãu. Noi am fãcut
ceea ce puteam, l-am transferat (transferul pe 10 ianuarie, începutul
problemelor respiratorii pe 4 ianuarie – NR)
Medicul: În calitate de medici, solicitãm sã avem acces la
rezultatele autopsiei.
Directorul: Numai familia poate sã cearã asta ºi aceastã
solicitare a fost fãcutã. Acest raport ar fi trebuit sã fie finalizat însã
procedura este complexã, existã anumite termene.
Medicul: Suntem la curent cu aceastã cerere ºi cu toate cã
înþelegem cã este necesar sã existe niºte termene în procedurã,
pacientul a murit în ianuarie ºi noi suntem în iulie. Ne-aþi spus mai
devreme cã sunteþi jurist. Gãsiþi cã este normal ca familia sã aibã
cunoºtinþã de raportul autopsiei în 45 de zile aºa cum este procedura
legalã?
Directorul Penitenciarului: Noi nu avem nimic de ascuns, dorim
254
sã lucrãm transparent ºi nu sã fugim de responsabilitãþi medicale

sau de alt fel.
Medicul: Dar s-a fãcut o autopsie?
Directorul: Dar, era obligatoriu în asemenea caz.
Medicul: În acest caz reiterãm cererea noastrã. Nu este vorba
de partea noastrã sã stabilim niºte responsabili. Demersul nostru
este umanitar ºi Statul Român a recunoscut drepturile deþinuþilor
prin aderare la OMS ºi la instanþele internaþionale din care face
parte.”
PS: Directorul Penitenciarului Rahova era Simescu Eugen.
Directorul Penitenciarului Bârcea Mare este Bota Emanoil. Ca o
ironie a sorþii, directorul de la Bârcea, care a ajuns jurist, la bazã a
fost macaragiu (muncitor), iar directorul de la Târgu-Jiu la bazã a
fost tot muncitor apoi activist de partid înainte de 1989.
Am avut ºi mai am probleme medicale, pentru cã am muncit în
carierã 33 de ani, alþi colegi de-ai mei sunt deja morþi. Am probleme
cu diabetul, ºi aici trebuie sã mulþumesc medicilor din penitenciar,
pentru cã afarã nu puteam sã mã tratez. Eu nu sunt un om bogat ºi
cred cã în libertate alegeam între plata facultãþilor copiilor mei ºi
îngrijirea mea medicalã. Alegeam, evident, sã-mi ajut copiii. Cu toate
acestea, nu cred în nici o graþiere, pentru cã i-am cerut-o ºi eu lui
Traian Bãsescu ºi rãspunsul a fost nefavorabil, cu toate cã am
prezentat ºi documente medicale în care se vedea sãnãtatea mea
precarã. Când a refuzat graþierea domnul Bãsescu, m-a dus gândul
cã, atunci când era primarul Capitalei, a stat cu mine la aceeaºi
masã. Toþi politicienii veneau în zonele miniere, atraºi de capitalul
electoral. A venit, cerºea votul minerilor, noi l-am pus la masã, l-am
omenit, iar el a uitat sã fie om.
Sper cã voi pleca acasã în septembrie anul acesta, asta dacã se
va întâmpla ceva neprevãzut. Nu aºtept milã de la nimeni ºi, oricum,
nu doreºte nimeni s-o dea, mi-a demonstrat-o Traian Bãsescu.
Dupã ce voi ieºiþi din penitenciar va trebui sã mã ocup de familia
mea. Mi-a lipsit foarte mult familia, nu este uºor sã ai patru copii
acasã, rãmaºi cu o soþie bugetarã. Doi dintre ei sunt studenþi ºi am
vrut sã nu simtã cã tatãl lor este în puºcãrie. Câteva luni vor trece
repede.
Pe de altã parte, m-am pus la punct cu legislaþia ºi m-am consultat
ºi cu Miron. Cozma spunea cã va cere ºi redeschiderea dosarelor.
Este imposibil! S-a fãcut o legislaþie pentru a-i scãpa pe Ion Iliescu,
pe Petre Roman ºi pe alþii care trebuie judecaþi de tribunalele militare.
255
Constantin CREÞAN
Noi suntem judecaþi deja, ei nu vor rãspunde niciodatã, noi am

rãspuns.
Dupã liberarea sa, Miron Cozma m-a vizitat la penitenciar. Mi-a
produs o mare bucurie, pentru cã nu ne-am mai vãzut de la ultima
lui eliberare, înainte de arestarea noastrã, în 2005, ºi ºtiam cã Miron
Cozma va milita pentru eliberarea noastrã, pentru cã nu-ºi trãdeazã
colegii. În acelaºi timp, ºtia cã ºi noi am militat pentru el de când
fusese arestat prima datã, din 1996. Cred cã am avut un mare aport
ºi la graþierea lui, pentru cã fostul preºedinte Ion Iliescu ºi ministrul
justiþiei Rodica Stãnoiu au declarat public faptul cã vor încerca sã-l
graþieze ca urmare a solicitãrilor organizaþiilor sindicale din
strãinãtate, organizaþii care au fost sesizate de noi prin intermediul
Acordului Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor. A fost destul
de greu pentru cei doi politicieni, având în vedere cã presa din
România prezenta cã minerii au interese politice, ºi nu sindicale.
Eu continuu sã consider cã Miron a fãcut închisoare nevinovat, la
ordin politic.
De asemenea, tot în Tribuna Socialã (din luna decembrie 2006)
Marian Tudor, preºedintele A.E.M., rãspundea într-un interviu unei
provocãri concertate prin care se încerca ca A.E.M. sã fie discreditatã
cum cã ar fi semnatara unei petiþii iniþiatã de „Forul Civic din
România”. Poziþiile ultranaþionaliste susþinute de FCR nu au nimic
în comun cu miºcare muncitoreascã din România. A.E.M. cât ºi
Liga Muncitorilor „Miron Cozma” sunt organizaþii membre ale
Acordului Internaþional al Muncitorilor, care sunt ataºate valorilor
miºcãrii muncitoreºti româneºti, balcanice ºi internaþionale. A.E.M.
ºi Liga Muncitorilor „Miron Cozma” nu va colabora niciodatã cu
organizaþii, care prin acþiunea lor, nu fac altceva decât sã situeze
pe terenul celor care, în Iugoslavia sau fostul URSS, au creat
condiþiile declanºãrii unor rãzboaie cu aºa zise motivaþii „etnice”
sau „religioase”.
Divizarea pe baze etnice sau confesionale nu poate servi decât
interesele imperialismului mondial ºi instituþiilor sale NATO ºi
Uniunea Europeanã. Prin astfel de metode, s-a ajuns astãzi la o
adevãratã ocupaþie militarã a Balcanilor de cãtre forþele NATO ºi
UE. Astfel de metode s-au încercat ºi pentru divizarea clasei
muncitoare române. Liderii minerilor, de pildã, au fost acuzaþi de
mai multe ori, cã ar fi subordonaþi unei grupãri ultranaþionaliste ºi cã
protestele din 1999 ar fi fost orchestrate de astfel de forþe, când de
fapt ele nu erau motivate decât de nemulþumirile sociale ale
256
muncitorilor, fie ei români, unguri, rromi etc., afectaþi la fel, indiferent

de naþionalitate, de mãsurile antimuncitoreºti ºi antisociale aberante
ale guvernãrii. Indiferent de etnie, minerii au decis prin organismele
lor statutare alese sã protesteze împotriva acestor politici care au
transformat azi zonele miniere ale României într-un pol al sãrãciei.
Indiferent de etnie, au fost împreunã la Costeºti ºi Stoeneºti împotriva
organelor de represiune ale Puterii. Indiferent de etnie, au participat
împreunã apoi în Valea Jiului ºi Bazinul Olteniei la acþiunile
organizate pentru eliberarea liderilor lor, acþiuni în organizarea cãrora
A.E.M. ºi Liga Muncitorilor „Miron Cozma” au jucat un rol central, cu
sprijinul nemijlocit al Acordului Internaþional al Muncitorilor ºi
Popoarelor.
Iatã încã câteva scrisori de la simpatizanþi primite în Penitenciar:
Haosul din România
Actualii noºtri politicieni nici n-au fost aleºi bine în funcþii cã au
reuºit sã provoace cel mai mare dezastru atât pe plan politic, cât ºi
pe plan economic ºi cultural. Pur ºi simplu s-a ales praful de tot. Au
fost proþãpiþi în funcþia de miniºtrii, niºte „impotenþi”, care ori sunt
proºti, ori fac pe proºtii.
De exemplu, Ministrul Sãnãtãþii þine cu tot dinadinsul sã distrugã
sistemul sanitar, afiºând o reformã dupã „urechea dumnealui”. S-a
fãcut o revoluþie, au murit niºte oameni pentru cei rãmaºi sã ducã o
viaþã mai bunã ºi unde am ajuns?! Am ajuns sã vedem bãtrânii
cãzând din picioare în faþa farmaciilor, la care se aºeazã de dimineaþa
devreme, ca sã apuce medicamentele compensate, am ajuns sã
vedem medici profesori conferenþiari, care au terminat Facultatea
de Medicinã, care au profesat ºi au salvat mii de vieþi omeneºti
destituite din funcþia de director, pentru cã aºa vrea un amãrât
contabil, care s-a nãscut din greºealã ºi s-a trezit Ministrul Sãnãtãþii.
Urmãtorul incompetent este Ministrul Învãþãmântului. Înainte de
1989 se învãþa carte, iar examenele erau examene, nu ºtiai, nu
treceai. Profesorii nu veneau în clasã sã citeascã ziarul ºi îºi fãceau
ora pânã la capãt. Au terminat multe generaþii ºcoala ºi au ieºit
oameni capabili în meseria aleasã. De la revoluþie încoace, s-a ales
praful de învãþãmântul românesc… Profesorii vin în clasã, însã nu
au nici o prestanþã în faþa elevilor, care devin din ce în ce mai
impertinenþi ºi mai obraznici. Aºa se face, cã elevii trec prin ºcoalã
ca gâsca prin apã, ºi de abia trec examenul, iar pãrinþii sunt nevoiþi
sã îi înscrie la facultãþi particulare, care nu vor fi în stare sã-ºi
profeseze meseria. Aºa va arãta România în viitor: eºti prost, dar ai
257
Constantin CREÞAN
bani, termini ce ºcoalã vrei, eºti deºtept, dar n-ai bani, rãmâi pe
dinafarã.
Despre Ministrul Industriei ce sã mai spunem? A pus economia
pe butuci. Nu este suficient cã oamenii trãiesc într-o sãrãcie lucie,
cã inundaþiile au fãcut ravagii în toatã þara, cei de la Putere declarã
cu neruºinare cã ba e, ba nu e gripã aviarã. Sã nu uitãm cã suntem
conduºi de alianþa Ba da, Ba nu.
Ministrul Culturii este aproape inexistent. Mã întreb oare ce culturã
mai existã în România. La teatru nu mai mergem, la film nici atât,
deoarece cinematografele sunt ca ºi desfiinþate, de filarmonici nici
n-am mai auzit, cititul nu mai e „la modã”, în concluzie, suntem pe
cale de a ajunge o þarã de „alienaþi”.
Ministerul Justiþiei e picãtura care a umplut paharul. Când auzi
cuvântul „justiþie”, te aºtepþi la dreptate ºi adevãr, dar care în ziua
de azi sunt tot mai încãlcate. Domnii nu respectã Constituþia ºi legile
þãrii, dar sã le mai ceri ºi altceva. Abuzul justiþiei privitor la liderul
minerilor Miron Cozma rãmâne în istoria neagrã a justiþiei române.
Cum s-au instalat în funcþii, au avut grijã cei de la putere sã schimbe
legile în favoarea lor. Nu-i intereseazã cã oamenii o duc din ce în ce
mai greu, numai ei sã o ducã bine.
Mã întreb, ca fapt divers, oare domnii miniºtri în frunte cu
Tãriceanu sau domnul Bãsescu ar putea trãi cu 400 RON/lunã?!
Nu v-aþi sãturat de hahalerele astea, incapabile sã conducã þara
în care trãim? Ei dorm la serviciu ºi se trezesc doar când e zi de
salariu, în timp ce toatã þara îºi plânge sãrãcia ºi nevoile. Atunci,
haideþi, oameni buni, sã nu ne mai lãsãm prostiþi ºi sã dãm cu ei de
pãmânt. Dacã noi, cei mulþi nu ne ridicãm împotriva lor ºi ne lãsãm
pradã depresiei, vom trãi din ce în ce mai rãu.
Cornoiu Constantin, Craiova
Pericolul reformismului
Scrisoare din Italia de la Leonida Solaris
Tovarãºi, vreau sã marchez contribuþia mea la revista muncitorilor
din România punând în discuþie douã probleme care au un rol fun-
damental în activitatea unui partid comunist. În primul rând doresc
sã pun întrebãrile de bazã: „Cine sunt comuniºtii?” ºi „Ce înseamnã
a fi comunist?”.
Comuniºtii sunt oameni speciali cu o responsabilitate mare, adicã
o misiune istoricã. Sunt cei care studiazã economia þãrii ºi cei care
dovedesc contradicþiile capitalismului. Dar acest lucru nu reprezintã
258
un exerciþiu intelectual, ci are ca scop clãdirea unei strategii

revoluþionare pentru a împiedica „o catastrofã eminentã” cum se
exprima Lenin în 1917.
Chiar aceasta este funcþia noastrã, funcþia istoricã a unui partid
muncitoresc ºi anume, un program comunist, nu reformist, deoarece
scopul nostru nu este sã îmblânzim efectele catastrofice ale
capitalismului. Noi, ca avangardã proletarã trebuie sã urmãrim mereu
obiectivul nostru, adicã trecerea la un sistem social pânã la edificarea
comunismului! Sarcinã grea se ºtie dar nu este utopicã ci ºtiinþificã!
În al doilea rând, care este baza teoreticã a acþiunii noastre?
Este marxism-leninismul sau mai bine zis marxismul cãruia Lenin i-
a adãugat analiza imperialismului, fazã în care noi trãim. Totuºi
aceasta nu înseamnã cã trebuie sã transpunem dogmatic
învãþãmintele lui Marx ºi ale lui Lenin.
Lenin însuºi se preocupã ca analiza ºi acþiunea marxistã sã nu
fie dogmaticã, ci dimpotrivã, adecvatã timpurilor, dar întotdeauna
revoluþionarã (nu reformistã). Marxism-leninismul nu este o religie,
este în primul rând „o metodã creativã” cu care dezbatem
problemele, cu care ne confruntãm. În fiecare moment ºi în fiecare
situaþie pe bazã materialistã ºi dialecticã. Cum zicea un mare tovarãº
„existã un Marxism-leninism dogmatic fals ºi unul creativ”; noi suntem
în terenul creativ al marxismului!
În orice caz, doar prin acest instrument teoretic putem organiza
pe bazã ºtiinþificã o avangardã de clasã, un autentic partid al
muncitorilor.
259
Constantin CREÞAN
15. În lumina sa,

pământul ţine-o lume rrea
ea
Clasa muncitoare a suferit exploatarea de când a apãrut ºi pânã
în zilele noastre. Speranþa adusã de Marea Revoluþie Socialistã din
Octombrie, odatã cu crearea primului stat muncitoresc, a fost înãbuºitã
de stalinism. Socialismul instaurat la noi, a continuat sã degenereze.
Dupã presiunile la care ne-a supus FMI, purjarea era inevitabilã. Minerii
au fost primii ºi cei care au reacþionat cel mai vehement (ºi) în acea
perioadã. Evoc în continuare unul din aceste momente.
Revolta minerilor din Motru 1981, 19 octombrie, numitã Revolta Pîinii

Mã aflu în penitenciarul Târgu-Jiu ºi la o convorbire cu fratele
meu, Miron Cozma ne-am adus aminte de acest mare eveniment,
Miron Cozma în data de 18 octombrie 2007 orele 24:00, pe când
vorbeam la un telefon improvizat în WC-ul penitenciarului mi-a zis:
„Costicã ºtii ce-i în data de 19 octombrie 2007?”, eu mã gândeam la
Marea Revoluþie din Octombrie 1917, dar dupã câteva minute mi-
am adus aminte de revolta fraþilor noºtri mineri de la Motru, care au
fãcut sã se ridice la luptã toþi minerii din Valea Jiului, bazinul Rovinari,
bazinul Vâlcea, Ploieºti. Am discutat cu Miron, circa o orã pe aceastã
temã cu riscul de a fi prins ºi pedepsit la izolare, da nu am putut uita
pe cei care niciodatã nu au acceptat nedreptatea ºi nelegiuirile
împotriva lor.
Acum mulþi ani în urmã a avut loc acea mare revoltã „Revoluþia
Pâinii”. În 1981 eram electrician la Exploatarea Minierã Rovinari,
sector Tismana I, dupã ce în 1977 absolvisem ºcoala profesionalã
la Grupul ªcolar Motru. Dupã cei trei ani de ºcoalã, urmând ucenicia
260
la minele din Motru, minerii îmi deveniserã familiari. Trãiam între ei,
cei care îmi deschiseserã ochii spre adevãrata lume, iar acest lucru
m-a fãcut mai târziu sã mã îmbolnãvesc de acel „sindrom al libertãþii
ºi solidaritãþii”, care m-a dus în spatele gratiilor. Toate acestea, m-
au fãcut sã jur în conºtiinþa mea cã nu voi trãda niciodatã minerii,
care vor rãmâne cea mai revoluþionarã clasã socialã din România.
Revin la ce am simþit în acele clipe din 1981, când am început sã
fiu format profesional. Mã aflam la E. M. Rovinari, sector Tismana I ºi
minerii discutau, de ceea ce se întâmpla la Motru iar eu fiind la frageda
vârstã de 23 de ani simþeam un impuls de solidaritate cu tot pericolul
care persista. În acele clipe lucram pe un flux tehnologic cu un veriºor
al meu Cornoiu Petre ºi Lãzãroiu Ion. Prima lor acþiune a fost de a
discuta în secret cu fiecare miner, deoarece era pericolul de a fi
deconspiraþi securitãþii. Am fost contactat de cei doi, mi-au explicat
situaþia de la Motru ºi nemulþumirea minerilor, care era similarã cu a
noastrã; mi-au cerut discreþie totalã ºi sã îi ajut ca a doua zi la apel,
când vor pune în discuþie problema cartelãrii pâinii la magazinul din
sector, ca eu sã mã ocup cu câþiva colegi de diversiunea de a striga
ºi instiga în masa de mineri la protest ºi nesupunere. Toate aceste
lucruri mi-au fost prelucrate de cei doi într-o groapã de concasare la
capãtul unei benzi transportoare. În final m-au atenþionat sã fiu foarte
atent pe cine mobilizez cã este mare pericol ºi sã-i informez. Am fost
de acord ºi am contactat tinerii de vârsta mea, colegii de serviciu,
foºti elevi la Grupul ªcolar minier Motru. Cu toþii m-au înþeles ºi a
doua zi eram pregãtiþi de revoltã. Am informat pe Cornoiu Petre ºi pe
Lãzãroiu Ion ºi mi-au zis „Costele dacã ai lucrat bine, mâine vom
reuºi, dacã ai ales pe cineva care ne va deconspira la noapte, vom fi
arestaþi, iar dacã vom fi arestaþi, tu sã nu recunoºti nimic pentru faptul
cã ne vom asuma noi rãspunderea. În acea noapte nu am avut somn,
îmi era teamã cã am greºit în alegerea oamenilor, dar a doua zi am
avut satisfacþia cã am reuºit. Toþi aceia, care trecuserã prin ºcoala de
la Motru nu au trãdat.
De dimineaþã, la orele 4:00, Lãzãroiu Ion era la mine acasã (20
oct. 1981), cu toate cã de regulã plecam de acasã la orele 5:30
dimineaþa. Am plecat de acasã pe jos, cãtre locul de muncã împreunã
cu Lãzãroiu Ion, care m-a prelucrat, cum trebuia sã procedez, la
apelul de la orele 6:30, pentru producerea diversiunii ºi incitãrii la
revoltã. Strategia era urmãtoarea: dupã strigarea apelului, cei doi
Cornoiu ºi Lãzãroiu vor pune problema sã vinã în unitate secretarul
de partid ºi directorul ca sã rezolve problema raþiilor de pâine ºi
261
Constantin CREÞAN
aprovizionarea cu echipament de protecþie; în acel moment când

ºeful de sector va avea o opinie separatã de genul „Nu se poate
tovarãºi!”, noi masa de mineri sã strigãm „Vrem pâinea noastrã! Sã
vinã secretarul de partid! Noi muncim, vrem sã trãim! Nu lucrãm, nu
lucrãm!”, iar în final: „Motru, Motru!”.
Strategia a reuºit. Toatã masa de mineri a izbucnit într-un strigãt
înspãimântãtor, care l-au fãcut pe inginerul ºef ºi toþi ºefii sã se
închidã în birouri. Noi am continuat sã strigãm ºi sã protestãm, iar
când a venit secretarul de partid a fost hãituit cu strigãte („Huo!
Huo!”). În jurul orei 8:00, secretarul de la Tismana I a fost încercuit
de militari ºi securiºti cu maºini militare ºi muniþie de rãzboi. Am
rãmas pe loc aºezându-ne pe ºezut în curte, pânã la orele 17:00,
iar lângã noi au venit ºi alþii din schimbul II.
Revolta a durat pânã a doua zi dimineaþa. Minerilor a început sã
le fie fricã de armatã; grupurile de diversioniºti acþionau printre mineri;
ºeful de sector a chemat toþi minerii sã le ofere câte o primã
substanþialã ºi sã meargã la cumpãrãturi la magazin unde era pâine,
mezeluri ºi alte produse aduse de urgenþã. Încet, încet, minerii au
devenit mai puþini ºi am rãmas pe poziþie circa 50 de mineri. A doua
zi, forþele de securitate au intervenit ameninþându-ne cu armele, iar
din mijlocul de 50 de mineri au fost ridicaþi de securitate Cornoiu
Petre ºi Lãzãroiu Ion, care au fost trãdaþi de câþiva mineri mai în
vârstã care colaborau cu securitatea.
Dupã ce au fost arestaþi cei doi, noi, ceilalþi, am fost bãgat forþat
într-o magazie, unde ni s-au luat declaraþii, care vizau incriminarea
celor doi arestaþi. Nu am cedat, am declarat cã totul a fost spontan.
Dupã lungi audieri ºi ameninþãri, am fost trimiºi acasã ºi am fost
propuºi pentru sancþionare disciplinar ºi avertizaþi cã, dacã nu ne
potolim, vom fi arestaþi.
Cei doi au fost duºi la Târgu-Jiu în arestul securitãþii ºi au fost
eliberaþi dupã cinci zile de arest. Am discutat cu ei, erau bãtuþi ºi
speriaþi ºi, mai mult decât atât, au fost retrogradaþi din funcþii pe o
anumitã perioadã ºi urmãriþi permanent la locul de muncã. Focul
revoltei de la Rovinari s-a stins, iar în urma acestuia s-a obþinut
pâine la liber, aprovizionarea mai bunã ºi acordarea de categorii ºi
distincþii în masã. La Motru ca ºi în Valea Jiului revolta a durat cinci
zile. În final a fost învinsã de forþele de represiune. Miºcarea avea
sã reînvie peste câþiva ani în 1987, 1990, 1991, 1994, 1999. De
fapt, noi, minerii, ne-am ridicat împotriva tuturor puterilor, fie cã au
fost comuniste, social-democrate, liberalo-þãrãniste.
262
Din spatele gratiilor, asist cum unii îºi aduc aminte, totuºi, de
aceste evenimente, iar alþii îºi fac propagandã pe seama acestor
evenimente pentru a poza în anticomuniºti. Nu pot înþelege, cum
aceia din institutul de investigare a crimelor comunismului vorbesc
de acest eveniment, uitând cã ar trebui un institut de investigare a
crimelor liberalilor, þãrãniºtilor, democraþilor, care au fãcut mult mai
multe victime decât comuniºtii.
Am toatã stima pentru revoluþionarul Soare Constantin de la
Motru, care a ajuns lider de sindicat la ALRO SLATINA, dar care a
uitat de spiritul revoluþionar ºi e interesat de propriile afaceri ºi
interese de partid. Nu ºtiu cum Cãlinoiu Ion, preºedintele Consiliului
Judeþean, membru al PSD vorbeºte de clasa muncitoare, iar el face
parte din clasa burghezã. Cum de Constantin Dumitrescu
(subprefect) vorbeºte de clasa muncitoare ºi eroii revoltei, iar
dumnealui este þãrãnist, având pe conºtiinþã împuºcarea minerilor
în 1929 de cãtre partidul sãu. Ca un fãcut, observ cã la aceastã
adunare de comemorare a participat ºi preºedintele PSD,
Cârciumaru Florin, care este în campanie electoralã ca ºi directorii
sãi ºi, nu în ultimul rând, liderii de sindicat, care l-au trãdat pe Miron
Cozma ºi pe noi, minerii, aflaþi dupã gratii.
Am toatã stima pentru acei revoluþionari, care au fost capii revoltei
de la Motru, dar le voi scrie o scrisoare deschisã ca sã nu se lase
induºi în eroare ºi sã denatureze adevãrata luptã de la Motru. La
comemorare au participat, dintre cei nouã care au suferit din cauza
rebeliunii, doar trei Constantin Soare, Nicolae Tomowinski, ºi Viorel
Nicºulescu, care a dat o tentã pur electoralã, poate fãrã sã vrea,
dar întinând memoria celor decedaþi. Ca un exemplu, nu pot accepta
nici pe propriul meu veriºor, Vasile Creþan, director liberal la Motru,
sã vorbeascã despre aceste evenimente uitând cã ºi el s-a folosit
de funcþia de lider de sindicat înregimentat politic, ca sã discute
despre memoria acestor evenimente. Ce cautã Nicolae Bãdiþa, lider
de sindicat, care se împãuneazã cã atunci când era elev, în timpul
mineriadelor din 1994-1999, stãtea ascuns în poalele bunicii, nefiind
alãturi de mineri. Ce cautã Gheorghe Gorun, þãrãnist, sã vorbeascã
de crimele comunismului, dar nu pomeneºte nimic de crimele
þãrãniºtilor, care au fost mult mai oribile.
O elevã participantã la acest eveniment a pus o întrebare: „Ce
naºte societatea de azi?” (pãrerea mea e cã nu naºte decât
nenorociri), iar þãrãnistul Gorun spune cã „orice tânãr de azi se
poate exprima liber”, dar uitã sã adauge, cã acest tineret moare de
263
Constantin CREÞAN
foame ºi cã nu are nici un viitor. Istoria va spune mai multe despre

aceste evenimente, dar nu putem uita cã noi, minerii, am fost ce-a
mai oprimatã clasã socialã din România.
Oare, dacã nu este prea târziu, nu a trecut destul timp, din 1981
ºi pânã în anul 2007, ca sã-i putem recunoaºte oficial cetãþeni de
onoare pe aceia care au fost arestaþi în 1981? În schimb, de atunci
ºi pânã acum, toþi cei care au guvernat au declarat mii de eroi ai
revoluþiei, eroi anticomuniºti sau alþi „mari revoluþionari”. Nu este o
distincþie prea importantã, doar aceea de cetãþeni de onoare ai unui
oraº, care, oricum, este pe moarte, fiind condamnat odatã cu
dispariþia mineritului, plin de oameni care mor de foame ºi mii de
ºomeri foºti mineri. Consiliul Local Motru le-a acordat diplome acestor
eroi care ar fi trebuit sã primeascã mai multã recunoºtinþã. Oare
Gheorghe Sârbu ar fi acceptat acest lucru?! A fost condamnat la
opt ani de închisoare. Alexandru Goldeº a fost condamnat la opt
ani de închisoare, Vasile Ursau condamnat la opt ani de închisoare,
Constantin Soare la opt ani de închisoare, Valericã Mãciucã la opt
ani de închisoare, ªtefan Chirilã la ºapte ani de închisoare, Viorel
Nicºulescu la ºapte ani de închisoare, Dãnu Dumitru Tãtaru la ºapte
ani de închisoare.
Aºa cum am fãcut istoricul miºcãrii de la Rovinari în puþine cuvinte,
aº vrea sã fac istoricul evenimentelor de la Motru din 19 octombrie 1981.
În acel an Ceauºescu a dat un decret, 313, prin care se raþionaliza
pâinea ºi precum ºi principalele produse, care nu puteau fi obþinute,
decât cu cartelã. Toate aceste lucruri, Ceauºescu le-a fãcut motivând
cã trebuie trimise anumite produse la export, pentru a achita datoria
externã. Toþi activiºtii PCR au fost trimiºi la gurile de minã ca sã
explice minerilor conþinutul decretului, însã minerii au refuzat sã-ºi
mai îndeplineascã obligaþiile de serviciu ºi a izbucnit o revoltã
spontanã, care s-a întins în bazinul carbonifer Motru, iar dupã aceea
în Valea Jiului ºi Rovinari. Aceastã revoltã avea sã rãmânã în istorie
ca „Greva Pâinii”. Minerii nu au acceptat porþionarea pâinii la 400
de grame, iar aceastã miºcare a luat proporþii.
În majoritate, minerii erau navetiºti din toatã Oltenia. Dar un
nucleu revoluþionar se crease datoritã celebrelor acþiuni speciale
„5000”, „7000”, care au adus forþã de muncã din toatã þara în zonele
miniere. Cu toatã implicarea activiºtilor propagandiºti, de a convinge
minerii sã accepte acest decret de porþionare a pâinii (care unui
miner nu-i ajungea nici pentru pachetul zilnic), s-a stârnit mânia
minerilor de la Motru, care au trecut la o revoltã în masã de neoprit.
264
La unele exploatãri activiºtii au fost obligaþi sã mãnânce pâine uscatã,

alþii au fost umiliþi ºi închiºi în galerii unde li s-au oferit 400 de grame
de pâine ºi apã. Au fost rãsturnate ºi incendiate maºinile care
aduceau pâine. La mina Horãºti a sosit ministrul Emil Bobu, trimis
de Ceauºescu, pentru a liniºti spiritele, dar minerii s-au organizat ºi
au pornit cãtre oraº. La fel au fãcut ºi minerii de la Roºiuþa, Lupoaia,
Motru-Vest. Ei s-au oprit în faþa sediului PCR din Motru ºi a Primãriei
Motru. Locuitorii oraºului Motru au rãmas înmãrmuriþi când au vãzut
coloane de mineri purtând lopeþi (celebra lopatã „inima lui Stalin”)
pe care scriau cu cretã lozinci incendiare: „Dãm cãrbune ºi vrem
pâine”, „Ceauºescu, PCR, pâinea noastrã unde e?”. La prânz,
primele grupuri de mineri au înconjurat Primãria ºi continuau sã
soseascã alte grupuri. Minerii din Motru au primit vestea cã minerii
din Valea Jiului ºi Rovinari se îndreaptã cãtre ei, dar organele de
ordine au reuºit sã-i opreascã, pe cei din Valea Jiului în defileul
Jiului, iar pe cei de la Rovinari i-au înconjurat cu trupe ale armatei ºi
securitãþii dotate cu muniþie de rãzboi. În oraºul Motru, minerii
fierbeau înconjuraþi ºi ei de armatã, iar la zvonul cã unii mineri au
fost arestaþi, situaþia devenise de nestãpânit. Din acele grupuri au
fost arestaþi foarte mulþi mineri. Cei arestaþi erau duºi în aresturile
din Târgu-Jiu ºi Turnu Severin, iar numãrul lor creºteau continuu.
Minerii au atacat Primãria ºi au devastat totul; au smuls gratiile, au
ocupat birourile, inclusiv pe cel al primului secretar, ºi apoi au ocupat
ºi sediul poliþiei care era pe aceeaºi scarã. Poliþiºtii au pãrãsit sediul.
Minerii au aruncat în stradã portretele lui Ceauºescu, ºi chiar þigãrile
ºi bãuturile gãsite în sediu. Unii dintre protestatari, Viorel Nicºulescu,
s-a aºezat în biroul primarului ºi a zis în glumã: „Eu sunt acum
primarul”. Puterea de la Bucureºti a declarat oraºul în stare de
asediu. Au fost aduse maºini de pompieri, încercând sã þinã la
distanþã cu jet de apã pe protestatari. La ºcoala generalã ºi pe
blocurile din împrejurimi au fost instalate mitraliere ºi reflectoare,
pentru a putea fi vãzuþi protestatarii pe timp de noapte. Securitatea
filma ºi poza pe minerii care conduceau rebeliunea de stradã.
Minerii nu au mai rezistat oboselii, frigului ºi intervenþiei în forþã a
Securitãþii. Timp de o sãptãmânã, oraºul Motru a fost sub asediul
militaro–securistã, ca pe timp de rãzboi. Încet, încet miºcarea a fost
anihilatã. Liderilor li s-au fãcut dosare penale ºi au fost condamnaþi la
pedepse cuprinse între 6 ºi 8 ani de detenþie, iar Ceauºescu a avut
grijã sã dea, însã, un decret de graþiere, care i-a pus în libertate pe
aceºti lideri. În zonele miniere s-au luat mãsuri suplimentare de
265
Constantin CREÞAN
supraveghere prin servicii, iar minerilor li s-au dat drepturi suplimentare

la pâine, masã, ºi salarii. Presa vremii nu a scris nimic despre acest
eveniment, doar radio Europa Liberã fãcea comentarii pe aceastã
temã, pentru cã era un post care dorea cãderea „comunismului”.
Dovadã stã ºi faptul cã acest post a dispãrut odatã cu „comunismul”
învins de capitalism. Cu toate acestea, „comunismul” acela a avut o
laturã mai umanã decât celelalte sisteme, de exemplu capitalismul
sãlbatic ºi devastator, care a dus omenirea în pragul disperãrii.
Faptul cã acel model de socialism a fost un eºec, nu dã dreptul

capitalismului sã se erijeze în societatea cea mai fãrã de prihanã.
Dimpotrivã, acest sistem a fost ºi continuã sã fie, atât timp cât va
mai exista, cauza principalã a nedreptãþilor din lumea noastrã.
În final voi face o scurtã criticã a sistemului capitalist.
Mai întâi reproduc un material apãrut în Tribuna Socialã, conceput
de tânãrul Ionuþ Duºcã, ºi, pentru care ne-au dat acordul toþi militanþii
din libertate ºi cei de dupã gratii (în speþã cei prigoniþi de sistemul
capitalist).
Socialism sau barbarie

În primul rând, capitalismul are douã mari lacune, exploatarea
omului de cãtre om ºi situarea capitalului în plan central al societãþii;
banul fiind un scot ceea ce dispare în socialism.
În al doilea rând este imoral, forþa de muncã este o marfã, omul
nefiind situat în centrul universului ca o valoare supremã ºi nepreþuitã,
banul esenþa capitalului fiind valoarea centralã care genereazã puterea
ºi dominaþia asupra semenilor, proletarii fiind consideraþi marginali
social. În realitate, ei sunt baza societãþii capitaliste, pe care ei o
construiesc ºi tot ei o vor distruge în momentul în care aceasta nu
mai aduce progres, ci barbarie. Noþiunea de proletar este adesea
folositã ca exemplu negativ, ceea ce chiar este, de aceea noi luptãm
împotriva acestei situaþii, pentru ca muncitorii sã nu mai fie în aceastã
posturã de a-ºi vinde forþa de muncã, singurul bun de care dispun. În
capitalism omul nu are asigurat nimic, e singur, obligat sã se zbatã
pentru a supravieþui. Forþa de muncã este singurul bun disponibil al
proletarilor pe care aceºtia sunt nevoiþi sã-l vândã ca pe o marfã
pentru ducerea traiului niciodatã decent. Veniturile obþinute prin
vânzarea forþei de muncã nu asigurã doar supravieþuirea purtãtorilor
ei ci ºi a familiilor acestora. Singura menire a unui „proletar” în sens
original este perpetuarea speciei… Beneficiarii muncii sunt profitorii,
266
adicã burghezii, care îºi însuºesc diferenþa între preþul ei ca marfã ºi

valoarea muncii în sine. Apoi… este goana dupã capital, totul fiind
plãtit în bani, omul fiind privit dupã ceea ce are nu dupã ceea ce este.
Principala cale de supravieþuire a capitalismul de azi este procesul
de privatizare: învãþãmântul, sãnãtatea, cultura sunt tratate ca afaceri
private contra cost, nu ca bunuri sociale asigurãtoare ale nivelului de
trai biologic, intelectual, social, cultural necesar generaþiilor prezente
ºi viitoare. Acestea se asigurã tot prin muncã, bineînþeles numai cã
nu se utilizeazã principiul solidaritãþii ºi al garantãrii de cãtre stat, a
gratuitãþii pentru beneficiar, cum este în socialism… fiecare se
descurcã cum poate iar unii sunt mai „egali” decât ceilalþi; accesul la
aceste bunuri sociale se face discriminatoriu. Statul capitalist este
doar un culegãtor de biruri de la populaþie pentru a satisface nevoile
ºi luxul claselor potentate. Ne întrebãm cât va mai putea dura un
sistem care nu poate genera dezvoltare ºi siguranþã populaþiei, ca sã
nu mai vorbim de asigurare socialã. Actualmente deja nu se mai
asigurã dezvoltarea forþelor de producþie, ceea ce presupune iminenþa
schimbãrii relaþiilor de producþie.
Bine, dar dacã nu e bun capitalismul, de ce nu trãim în socialism?
Românii cred cã lucrurile nu merg bine pentru cã la noi
capitalismul nu e bine dezvoltat, iar Uniunea Europeanã constituie
pentru mulþi o mare speranþã?! Ba chiar am întâlnit oameni care
susþineau cã o ducem greu din cauza faptului cã nu am scãpat de
comuniºti, chiar preºedintele Bãsescu a spus asta. Nu puþini ºtiu cã
un capitalism dezvoltat înseamnã putere necondiþionatã a banului,
preþuri foarte mari la produse determinate de hazardul pieþei, nu de
cantitatea de muncã incorporatã în mãrfuri, sãrãcirea populaþiei prin
taxe ºi impozite uriaºe, oamenii fiind condamnaþi sã nu aibã acces
la învãþãmânt ºi sãnãtate decât dacã au bani, nemaifiindu-le
garantate aceste drepturi, aºa cum nu le este garantat nici dreptul
la muncã, singura sursã potenþialã de venit a claselor muncitoare.
Cine e vinovat pentru aceastã manipulare a populaþiei prin care
se prezintã un sistem prost fiind anacronic ca fiind unul bun ºi peren?
Mass-media guvernãrilor post-decembriste aºa ziºii intelectuali care
îºi urmãresc interesul trãgând în comunist, generaþia educatã ºi
îngrozitã cu poveºtile despre securitate care prezintã socialismul
ca o „barbarie”. ªi în acest univers de propagandã manipulatoare
în care se amestecã elementele controversate ale regimului de pânã
în anul 1989, cu principiile economice ºi sociale teoretice ale
socialismului, lumea pierde zi de zi pe motive cã ar fi reminiscenþe
267
Constantin CREÞAN
ale vechiului regim, toate cuceririle de dinainte de 1989 când fiecare

avea câte un loc de muncã asigurat, produsele ieftine, casã asiguratã
de stat, întreþinerea ieftinã, sãnãtate ºi învãþãmânt gratuite, deºi nu
putem vorbii de socialism, în sensul propriu al termenului.
Astãzi aº fi tare curios sã aflu câþi dintre români ar da un rãspuns
cât de corect la întrebarea „Ce este socialismul?”, dar pe cei mai
mulþi nici nu-i mai intereseazã politica. Probabil cã românii se vor
trezi, când se vor izbi ca de un zid de Uniunea Europeanã ºi se vor
convinge cum stã treaba în capitalism, ºi cã nimic nu e „roz”. Abia
atunci vom cunoaºte adevãrata barbarie.
Clasa muncitoare a susþinut întotdeauna socialismul, iar apariþia

capitalismului nu i-a dat certitudine de viitor mai bun.
Cum putem sã explicãm, însã, cã muncitorii, care erau comuniºti
pânã în anul 1989, au devenit anticomuniºti? Aº aminti aici chiar
marile revolte din Valea Jiului sau cea a muncitorilor de la Braºov
din anul 1987. De asemenea, tot muncitorii au fost aceia care l-au
detronat pe Nicolae Ceauºescu ºi regimul lui.
De fapt, muncitorii s-au ridicat împotriva unui regim, nu împotriva
comunismului, care nici nu a apucat sã fie instaurat vreodatã.
1 ianuarie 2007, data aderãrii României la Uniunea Europeanã,
m-a prins în închisoare. O spun cu fermitate, din puºcãrie, cã intrarea
în U.E, pentru noi, cei care dorim sã avem, aici în România, un loc
de muncã în conformitate cu pregãtirea noastre, care sã ne asigure
condiþii de viaþã decente, nu este o sãrbãtoare. Existenþa biologicã
a poporului român, mai ales a clasei muncitoare este pusã în pericol!
Lupta dusã de noi o resimþim ca o necesitate. Dar ea este doar
un crâmpei în marea luptã a clasei muncitoare.
Ideea unui partid de stânga mi-a aparþinut de când Miron a fost
arestat. Evident cã-l voi urma, dacã va dori sã se implice în crearea
unui partid al oamenilor muncii, pentru cã miºcarea sindicalã din
România are în momentul de faþã generali fãrã armatã. Sã nu uitãm
cã cele mai multe drepturi pentru mineri Cozma le-a obþinut. Drepturi
pe care apoi ceilalþi lideri le-au pierdut la masa negocierilor pentru
cã se gândeau doar cum sã plece cu oamenii administraþiei în
strãinãtate pe banii minerilor. Oricum, cu Miron sau fãrã el, noi vom
purta flacãra socialismului mai departe.
Flacãra noastrã este doar flacãra unui chibrit. Dar lumina unui
chibrit aprins în beznã, face mai mult decât o vâlvãtaie în plinã zi.
Iar pentru o explozie este suficientã o scânteie.
268
Pos tf
ostf aţă
tfaţă
Ce-ar mai fi de spus?
Nimic.
Cred cã nimic. Cred cã tãcerea este cea mai bunã întâmplare,
dupã parcurgerea unei vieþi prin intermediul unei cãrþi.
Lipsa sunetului este de-a dreptul naturalã pentru aceºti oameni
ai întunericului ca ºi lipsa luminii. S-au confruntat cu o lume prea
gãlãgioasã ºi prea strãlucitoare pentru ei. Indecent de strãlucitoare
pentru cei care înþeleg negrul nu ca pe o culoare (de fapt, lipsa
oricãrei culori), ci ca pe un mod de existenþã. Acest negru le este
întipãrit nu numai pe retinã, ci ºi în ultimul por de piele, în plãmâni,
mai ales în plãmâni ºi poate ºi în vise. Unii ar spune cã ºi în suflet,
dar cartea de faþã dovedeºte contrariul. Sufletul „gulerelor albe” s-a
dovedit a fi infinit mai negru decât cel al truditorilor în adâncuri.
Parveniþii ºi cozile de topor întineazã sufletul nepãtat al ortacilor de
rând, iar dacã demascarea lor nu ar fi fost necesarã, numele acestor
trãdãtori nici nu ar trebui sã figureze în istoria acestui neam. Cãci,
ce altceva reprezintã textul acestei cãrþi, dacã nu un crâmpei de
istorie consemnatã subiectiv de un martor fortuit.
Lumina, atât de prezentã în titlurile capitolelor este pur ºi simplu
un ideal pentru cei care sapã în beznã dupã ea. Ei nu au avut parte
de luminã lucrând în subteran. Ei nu au avut parte de luminã fiind
încarceraþi în celule. Ei nu au avut parte de luminã pentru cã „în
lumina sa, Pãmântul þine-o lume rea”. Pentru cei ieºiþi din ºut, grijile
ºi greutãþile îi aºteptau chiar „la luminã”.
Militant fãrã voie, aºa cum se defineºte Constantin Creþan, nu
este (poate) un titlu atotcuprinzãtor. Pentru un om atât de sensibil,
cum reiese din înseºi rândurile lecturate, sper cu interes dar ºi cu
plãcere, un om atât de ataºat de valorile morale cât ºi de familia sa,
269
Constantin CREÞAN
pentru un iubitor al ºtiinþelor umaniste ºi cu un suflet neþãrmurit aºa

cum este Constantin Creþan, termenul de militant este, neîndoios,
unul limitativ. Soarta l-a mânat spre alte zãri, decât spre cele
întrezãrite în copilãrie sau în adolescenþã. L-a împins, fãrã voia lui,
în istorie, dar i-a zdruncinat întreaga viaþã.
Înzestrat cu un talent oratoric excepþional, ataºat pânã la sacrificiu
de ortacii sãi ºi de drepturile acestora, nu a fost deloc dificil sã devinã
un exponent sindical (ºi nu numai) al minerilor din Rovinari, din
Oltenia ºi chiar din România.
L-am cunoscut pe Costicã, aºa cum am cunoscut alte zeci de
lideri sindicali, în activitatea curentã pe care am avut-o în cadrul
Asociaþiei pentru Emanciparea Muncitorilor. Aº fi putut folosi termenul
de responsabili sindicali, dar acesta nu se potriveºte decât puþin
unora. Spre cinstea lui, între aceºti responsabili se aflã ºi Constantin
Creþan.
Traiectele noastre s-au intersectat ºi depãrtat de multe ori.
Fiecare dintre noi a avut evoluþie independentã în activismul social.
Am avut opinii diferite, medii diferite, scopuri diferite, metode diferite.
Mereu însã, ne regãseam în problemele majore. La un moment
dat, ne-am dat seama reciproc cã putem acþiona împreunã pentru
apãrarea drepturilor muncitorilor, pentru pãstrarea independenþei
organizaþiilor lor, pentru a rezista social. Astfel, organizaþiile noastre
au aderat la Acordul Internaþional al Muncitorilor ºi Popoarelor.
Nu puteam ºti exact unde va ajunge omenirea. Dar în mod sigur,
observam cã nu era bine încotro se îndrepta. Cele mai multe din
fenomenele contemporane erau ºi sunt destructive. Adeseori
populaþia era nemulþumitã ºi chiar revoltatã.
Munca socialã dusã de Constantin Creþan a fost, incomparabil,
mai mare decât a mea. Este mult mai dificil sã lucrezi cu mase mari
de muncitori, în general disperate, care aºteaptã rezolvarea
imperioasã ºi imediatã a problemelor lor. Nu ºtiu în ce mãsurã a
reuºit ºi nu ºtiu nici cum a reuºit. Dar ºtiu cã a fãcut-o. ªi a fãcut-o
cu un devotament ºi o persuasiune demne de invidiat.
Poate cã acestei cãrþi îi lipseºte o alta. Una care sã evoce mãrturiile
ale acelor oameni care l-au ales, l-au mandatat pe Constantin Creþan
ºi, pe care acesta i-a apãrat, i-a reprezentat ºi i-a condus. Aceºti
oameni vor rãmâne anonimi, pentru cã vocaþia lor nu este scrisul, ci
munca, mai mult sau mai puþin brutã. Acea muncã necesarã pentru
ca noi toþi, ceilalþi, sã beneficiem de indispensabila luminã.
Marian Tudor
270
ANEXA FOTO
XXXXXXXXX
Sediul Ligii Muncitorilor din România,

unul dintre puþinele centre de rezistenþã muncitoreascã
Familia Miron Cozma, 1994.

273
Constantin CREÞAN
Petroºani, 1994. Miron Cozma, flancat în stânga de cãtre

Popescu Ion, preºedintele Confederaþiei Meridian, iar în dreapta
de cãtre groparul mineritului românesc, Marin Condescu.
Lupeni, 1997. Lupta pentru minerit.

La prezidiu: Constantin Creþan, Romeo Beja ºi Vasile Vãduva.
274
Miron Cozma la plecarea minerilor spre Bucureºti

(Petroºani, 1999)
275
Constantin CREÞAN
Mineri de la Paroºeni, conduºi de cãtre Romeo Beja,

în drum, dar opriþi cu forþa în Defileul Jiului (1997)
Defileul Jiului, 1999. Mineriada.
276
Costeºti, ianuarie 1999
277
Constantin CREÞAN
Presa vremii despre bãtãlia de la Costeºti
278
Victorie la Costeºti. Constantin Creþan, Miron Cozma ºi Vasile Lupu.
279
Constantin CREÞAN
Costeºti, 2002. Preºedintele executiv Boban, de la ROVINARI,

supãrat pe autoritãþi.
Costeºti, 2002. Comemorare. Constantin Creþan, Romeo Beja,

Mihai Creþan ºi Chifiriuc.
280
Costeºti, 2002. Comemorare. Constantin Creþan, Romeo Beja,

Mihai Creþan ºi Chifiriuc.
Costeºti, 2002. Rememorare Liga Muncitorilor „Miron Cozma”,

preºedinte Constantin Creþan.
281
Constantin CREÞAN
Costeºti, 2003. Libertate pentru Cozma!
10 ani de la evenimentele de la Costeºti – Târgu-Jiu, 2009
282
Rememorare evenimente Costeºti - 2009

– Constantin Creþan alãturi de Miron Cozma
283
Constantin CREÞAN
Petroºani, ianuarie 1999. La Mineriadã. Miron Cozma,

Romeo Beja, Constantin Creþan.
284
Miron Cozma ieºind de la instanþa Curþii de Apel Bucureºti (2002)
285
Constantin CREÞAN
Miron Cozma – Penitenciarul Rahova – 2004
286
Stoeneºti, 2000. Cruce pentru minerii morþi în numele dreptãþii.
Stoeneºti, februarie 2000. Crucea ºi slujba pentru cei uciºi de

regimul Constantinescu.
287
Constantin CREÞAN
Stoeneºti, 2000. Liga Muncitorilor „Miron Cozma”. Lacrimi ºi

durere la mormântul minerilor uciºi de regimul Constantinescu.
288
Stoeneºti, 2000. Slujba de pomenire.
Stoeneºti, 2000. Constantin Creþan, citind Apelul pentru þarã.
289
Constantin CREÞAN
Stoeneºti, 2000. Fãget Constantin, omul care mi-a salvat viaþa la

Stoeneºti. A decedat în 2008. Fie-i þãrâna uºoarã!...
Stoeneºti, 2000. Discuþii cu sãtenii.
290
Stoeneºti, 2000. Comemorare. Tristeþe ºi dezamãgire.
Stoeneºti, 2001. Clasa muncitoare nu dispare. Comemorarea

minerilor uciºi. Libertate pentru Cozma!
291
Constantin CREÞAN
Stoeneºti, 2001. Clasa muncitoare nu dispare. Comemorarea

minerilor uciºi. Libertate pentru Cozma!
Stoeneºti, 2001. Cruci pentru ortacii uciºi.
292
Stoeneºti, 2001. Ridicarea crucii pentru minerii uciºi.
Stoeneºti, 2001. Crucea de la pod pentru minerii uciºi.
293
Constantin CREÞAN
Stoeneºti, februarie 2001.

Parastas ºi pomanã pentru minerii uciºi de forþele de ordine.
Stoeneºti, 2001. Slujba de pomenire pentru minerii uciºi.
294
Stoeneºti, 2001. Pe aici, la Stoeneºti, guvernarea Constantinescu

a ucis oameni nevinovaþi. Capul de pod.
Stoeneºti, 2002. Comemorare.
295
Constantin CREÞAN
Stoeneºti, 2002. Scrisoare deschisã cãtre autoritãþi.

Libertate pentru Miron Cozma!
Stoeneºti, februarie 2003. Comemorarea evenimentelor de cãtre

Liga Muncitorilor „Miron Cozma”.
296
Stoeneºti, februarie 2003. Libertate pentru Miron Cozma!
Stoeneºti, februarie 2003. La mormântul minerilor uciºi continuã

lupta pentru dreptate socialã.
297
Constantin CREÞAN
Rovinari, 1998. Miting cu participare internaþionalã: Constantin Creþan,

Ion Ruºeþ, Nicolae Mischie, Lucien Guthrie, Viorel Temelescu.
Demonstraþie a Ligii Muncitorilor „Miron Cozma”,

pentru eliberarea lui Miron Cozma, la Lupeni.
298
Târgu-Jiu, 1998. Miting pentru eliberarea lui Cozma. Mulþi am

fost, puþini am rãmas (de la stânga la dreapta): Ovidiu Argintaru,
Constantin Creþan, Aurel Ilea ºi Cristinel Tãnasie.
Campania pentru eliberarea lui Miron Cozma – Târgu-Jiu, 1999

În prezidiu: Matei Brãtianu (BNS), Tibi Cozma,
Ion Albu (CSN Meridian), Ion Pisc (preºedinte executiv BNS)
ºi Constantin Creþan
299
Constantin CREÞAN
Miting pentru eliberarea lui Miron Cozma – Petroºani, 2000
Târgu-Jiu, 2000. Militanþi pentru eliberarea lui Miron Cozma:

Constantin Creþan, Cristinel Tãnasie, Vasile Vãduva, Ion Ducan,
Criºan Licã, Aurel Ilea.
300
Târgu-Jiu, 2000,
Romeo Beja ºi dosarele personale, în lupta cu sistemul.
301
Constantin CREÞAN
Rovinari, 2001. Miting antisãrãcie. Vorbeºte Cristinel Tãnasie.
Rovinari, 2001. Miting antisãrãcie. Vorbeºte Romeo Beja.
302
Rovinari, 2001. Miting al pensionarilor fãrã posibilitãþi de trai.
Mãtãsari, 2002. Sãrãcie ºi disperare. Miting al Ligii Muncitorilor ºi

pentru eliberarea lui Miron Cozma.
303
Constantin CREÞAN
Lupeni – 1 Mai 2002: sãrbãtorirea Zilei Internaþionale a Muncii ºi

prilej de solidaritate cu Miron Cozma. În prezidiu: Ionel Burciu
(preºedintele Sindicatelor Independente), Constantin Dobroiu
(preºedinte disponibilizaþi), Constantin Creþan (LMR) ºi Ileana
Tâlvescu (Preºedinte disponibilizaþi – Moldova Nouã)
304
Lupeni, 2002 – Militanþii pentru eliberarea lui Miron Cozma,

împreunã cu delegaþia Acordului Internaþional
al Muncitorilor ºi Popoarelor
Petroºani 2003. Decembrie. Comisia internaþionalã pentru

cercetarea evenimentelor din 1991-1999.
305
Constantin CREÞAN
Petroºani 2003. Decembrie. Comisia internaþionalã pentru

cercetarea evenimentelor din 1991-1999, la sdiul C. N. H.
(foto jos: detaliu)
306
Comisia internaþionalã pentru cercetarea evenimentelor

din 1991-1999. Târgu-Jiu, ianuarie 2004.
Comisia internaþionalã pentru cercetarea evenimentelor

din 1991-1999. Târgu-Jiu, ianuarie 2004.
307
Constantin CREÞAN
Atena, 1997. Conferinþa balcanicã. Constantin Creþan ºi trãdãtorii

de mai târziu: Viorel Temelescu (stânga) ºi Nicolae Predescu.
Conferinþa de la Paris, 1998. Constantin Creþan, viitorul trãdãtor

Viorel Temelescu ºi liderul confederaþiei din Pakistan.
308
Conferinþa mondialã de la Paris, 1998.

Campania internaþionalã pentru eliberarea lui Miron Cozma.
Paris, 1998. Constantin Creþan la palatul Versailles.
309
Constantin CREÞAN

Conferinþa mondialã din Palermo, Italia, 1998.
310

Conferinþa mondialã din Belgia, Bruxelles, 1998
311
Constantin CREÞAN

Conferinþa mondialã din Belgia, La sediul NATO. Bruxelles, 1998

Conferinþa mondialã din S.U.A., San Francisco, 2001.
312

Conferinþa mondialã din S.U.A., San Francisco, 2001.
Constantin Creþan alãturi de militanþi din Africa.
Sofia, 2001. Conferinþa balcanicã. Creþan Constantin ºi Aurel Ilea.
313
Constantin CREÞAN

Conferinþa mondialã din Geneva, 2002.

Conferinþa mondialã din Berlin, 2003.
314
Tibi Cozma cuvântând la Conferinþa Europeanã de la Berlin
Constantin Creþan ºi Tibi Cozma, la Paris,

în campania pentru eliberarea lui Miron Cozma
315
Constantin CREÞAN
Constantin Creþan, în Sala Maurã a Prefecturii Gorj (2001)
316
Constantin Creþan – 2005, la arestare.
317
Constantin CREÞAN
Târgu-Jiu, 2007. Libertate pentru Constantin Creþan!

În foto: Miron Cozma, Ileana Creþan, Cristinel Tãnasie, Cornel
ªomîcu, Cãpriþã, Costi, Dobroiu, Militaru, Iulian Buduran.
318
Campania pentru eliberarea lui Miron Cozma ºi Constantin Creþan

– Târgu-Jiu, 2006 –
În prezidiu: Cristinel Tãnasie (Preºedinte LMR), Ion Pisc
(preºedinte executiv BNS), Matei Brãtianu (BNS), Tibi Cozma, Ion
Albu (CSN Meridian), Constantin Retezeanu (vicepreºdinte
CNSLR Frãþia) ºi reprezentanþii Acordului Internaþional al
Muncitorilor ºi Popoarelor
Constantin Creþan la eliberarea din penitenciarul Târgu-Jiu (2008)
319
Constantin CREÞAN
1 Mai muncitoresc la Rovinari (2009)
Constantin Creþan ºi liderii sindicatelor independente

(Lupeni, 2010)
320
Consiliul Naþional al Federaþiei Naþionale a Muncii

(Herculane, 14 aprilie 2010)
321
Constantin CREÞAN
Îndurerata mamã a lui Constantin Creþan,

alãturi de decedatul sãu soþ.
Scorniceºti, 2000. Familia Creþan la pomana lui Nicolae

Ceauºescu (Casa memorialã).
322
CUPRINS
PREFAÞÃ ................................................................... 5
BIOGRAFIE ................................................................ 7
1. Sã fie luminã! ....................................................... 10
2. Ieºirea la luminã .................................................. 25
3. Iluminaþi ºi eliminaþi ............................................ 31
4. Lumina vine de la... Rãsãrit!? ............................. 38
5. S-a stins lumina favorabilã ................................. 47
6. Luminiþa de la capãtul tunelului ......................... 57
7. Abataj la luminã ................................................... 84
8. Conclavul despoþilor luminaþi de la Bucureºti ... 90
9. Pax la lumina lumânãrii .................................... 131
10. Luminile Parisului ........................................... 140
11. Zorii n-au adus lumina .................................... 152
12. Lumina flãcãrii nestinse ................................. 180
13. Difracþia luminii printre gratii ......................... 208
14. Veºti din lumea luminatã ................................ 221
15. În lumina sa, pãmântul þine-o lume rea ......... 260
POSTFAÞÃ ............................................................. 269
ANEXA FOTO ......................................................... 271
323
XXXXXXXXXXX

Constantin CRETAN - Militant Fără Voie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constantin CRETAN - Militant Fără Voie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constantin CREÞAN

Militant fãrã voie

Militant fãrã voie

Ediþie îngrijitã de Ileana Creþan

•1994 iulie-august – conduce greva generalã din minerit de la

trãgând un semnal de alarmã pentru clasa muncitoare afectatã de

meu, Marian Tudor, jaloneazã liniile forte ale traiectului experimen-

Atunci când relaþiile fiziologice ale societãþii nu mai funcþioneazã,

România ca laborator social. Începuturi

Se poate spune cã România a devenit laborator social odatã cu

încercat fel de fel de experimente, care au fost considerate la vremea

Experimentele efectuate, chiar dacã au oferit în mod particular

Este adevãrat, însã, cã procesul istoric nu este o funcþie continuã,

neprezentarea sau prezentarea formalã a adversarului), ceea ce

România ca laborator social. Epoca FMI

Instituþiile de la Bretton Woods (FMI, Banca Mondialã etc.) au

pe coordonate proprii a României.

Esenþial este, cã ritmul de creºtere, de 9% anual, a fost de invidiat

- Introducerea de noi taxe pentru echilibrarea bugetului, (taxa

În concluzie „epoca FMI” în România ante-decembristã se poate

poliþia politicã, cât ºi în ceea ce priveºte pedepsele ºi cuantumul

poate „multilateral” tocmai asta însemna?).

producþie sau servicii aducãtoare de venituri), munca patrioticã

spunem contrarevoluþie), ne-am ocupat continuu începând din 1992,

Iatã, deci, cum Occidentul a jucat un rol important în declanºarea

Românii se întreabã ºi azi, nedumeriþi ºi nemulþumiþi:

care a „implementat” capitalismul în România, aplicând fraudulos

pentru a-ºi înceta protestele ce începuserã sã ia amploare, mai ales

timp, ca ºi P.C.R. (dar mult mai rapid), legãtura cu clasa muncitoare

conduceri în România, a practicat traficul de influenþã, stârnind

Olteniei. Toate aceste lucruri ºi evenimente au fost puse în spatele

Pe fondul isteriei anti-comuniste, în toamna lui 1990, a luat fiinþã

se degradase serios, iar locul predominant al studenþilor,

au denigrat ºi discreditat pe mineri (alãturi de puterea F.S.N.-istã),

împotriva guvernului. Din aceste relaþii, administraþia ºi unii lideri

Costin, Brãtianu ºi Makarovschi, Savu etc. De asemenea, politicienii

politice în numele lor. Într-adevãr Confederaþiile Sindicale ar fi trebuit

4. Lumina vine de la... Răsărit!?

acele manifestaþii ºi lupte în stradã, pentru a pune mâna pe putere,

problemele deosebit de grele cu care se confruntau minerii din Valea

Ion Iliescu vroia sã se foloseascã de orice eveniment pentru a-l

sã acapareze puterea în România (viitori C.D.R.-iºti ºi membri ai

Prima era gruparea tehnocratã a lui Petre Roman, care spera

recidivistã, pe care o finanþase încã din 1990, sã-l înlãture pe Ion

Emil Constantinescu. Ulterior cele douã confederaþii s-au unit,

minerilor din Oltenia), a jucat un rol de distrugere a mineritului ºi a

care îl ovaþionau pe Cozma (în acea perioadã liderii trãdãtori pãrãsind

organizaþie de compromis. La congres am avut curajul sã o spun în

În anul 1994, luna februarie, o parte a minerilor au intrat în grevã

Câþiva lideri au sesizat acest lucru, cã miºcarea sindicalã este

Nu mai ascultam de nimeni, ci doar de decizia minerilor din stradã,

Masa de mineri ºi-a pierdut cumpãtul ºi, pentru moment, în cea

minerilor pentru evenimentele din 1999, ceea ce avea sã mã coste

6. Luminiţa de la capătul tunelului

A urmat decimarea minerilor în masã, guvernarea urmãrind ca

Peste 40.000 de mineri plecaþi din sistem în doar opt ani

În perioada 10.01.1997 – 09.07.1998, Miron Cozma a fost arestat,

Hossu Bogdan, semneazã protocolul de disponibilizare a minerilor

În Oltenia, miºcarea sindicalã era împãrþitã între aceia care

Între timp, Puterea s-a folosit de justiþie ºi a încercat sã nu-l

solidarizãm cu fraþii noºtri mineri de la Dâlja ºi Bãrbãteni. Nu cred

Gheorghe ºi un jurnalist (Makarovschi, care mai târziu a ajuns

Motru, Agenþia de Turism, Agenþia pentru Refacerea Zonelor Miniere