Romania Documente Straine Despre Romani - 1992

ROMÂNIA
DO CU ME NT E STRAIN
DE SP RE
ROMÂNI
https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.ro
ISBN 973-95711-2-3
DIRECŢIA GENERALA A ARHIVELOR STATULUI
DIN
ROMÂNIA
ROMÂNIA
DOCUMENTE STRAINE
DESPRE
ROMÂNI
Ediţia a li-a
BUCUREŞTI
1992
ISBN 973-95711-2-3
DIRECŢIA GENERALA A ARHIVELOR STATULUI
DIN
ROMÂNIA
ROMÂNIA
DOCUMENTE STRĂINE
DESPRE
ROMÂNI
Ediţia a 11-a
BUCUREŞTI
1992
CULEGERE DE DOCUMENTE' TNTOCMITA DE:
TEODOR BUCUR TAHSIN GEMIL

IOANA BURLACU MANOLE NEAGOE
Ş TEF AN HURMUZACHE SILVIA POPOVICI
AU COLABORAT
Prof. dr. ŞTEFAN PASCU, membru al Academiei Române

Prof. dr. ŞTEFAN ŞTEFANESCU,
membru corespondent al
Academiei Române
Prof. dr. DAN BERINDEI, membru corespondent al Academiei
Române
Prof. dr. IOAN SCURTU, director general al Direcţiei Generale
a Arhivelor Statului
Dr. ŞTEFAN OLTEANU
Dr. APOSTOL STAN
Dr. GHEORGHE ISCRU
Redactor: SILVIA POPOVICI
• Culegerea de faţă reprezintă ediţia a II-a revizuită şi completată

a lucrării «Documente străine despre români> (Bucureşti, 1979, coordonată
de Ionel Gal.)
PREFAŢA
Volumul de faţă cuprinde 133 documente istorice - re-

produse complet sau parţial - aflate în arhivele străine sau
biblioteci - referitoare la istoria românilor şi a strămoşilor
lor. Cronici, acte de cancelarie, rapoarte diplomatice,tratate şi
convenţii, scrisori şi telegrame sînt deja cunoscute, cercetate
şi interpretate de istorici, dar există un număr considerabil de
surse recent descoperite menite să identifice şi să facă cunoscute
în general documente străine referitoare la trecutul poporului
român.
Simplul fapt de a aduce în faţa publicului un număr re-
strîns de surse documentare din noianul de documente existente
privitoare la îndelungata istorie a românilor - începînd cu
formarea poporului român din simbioza geto-dacilor cu roma-
nii, implică în mod logic, criterii riguroase de selecţie, în funcţie
de valoare, acurateţe, etc.
Editorii au încercat să acopere o perioadă cit mai lungă
de timp, din antichitate şi evul mediu pînă la epoca modernă
şi contemporană, de la frag mente din opera lui Herodot, în
care «părintele istoriei» descrie pe geto-daci şi civilizaţia lor
în legătură cu campania lui Darius din Nordul Dunării
(514 î.d.C.) pînă la tratatele de pace de la Saint-Germain şi
Trianon din anii 1919-1920 şi care la sfîrşitul primului război
mondial au adus recunoaşterea internaţională a graniţelor sta-
tului român - ca stat naţional unitar întemeiat pe unirea liber
consimţită a românilor din Transilvania, Crişana, Maramu-
reş, Banat şi Bucouina, prouincii româneşti aflate pînă atunci
sub dominaţia Imperiului Habsburgic.
Cei interesaţi au acces la istoricul făuririi statului naţional
unitar român - parte integrantă a unui proces general de luptă
pentru eliberarea naţională şi socială împotriua vitregiilor is-
toriei.
ln răstimpul istoriei, românii au contribuit material şi spi-
ritual la progresul civilizaţiei universale. Dezuoltarea complexă
a vieţii pe teritoriul locuit de geto-daci a fost marcat în pro-
funzime de largi contacte şi legături reciproce cu cele mai avan-
sate civilizaţii ale antichităţii greceşti, persane şi apoi roma-
ne.
7
Nu a existat eveniment politic important care să nu aibă
ecou în conştiinţa europeană. Tnvăţaţi umanişti ca Poggio Bra-
cciolini, Enea Silvio Piccolomini, Flavio Biondo (sec.XV) au
scris pagini convingătoare despre persistenţă - prin români
- a unei insule de Latinitate în Centrul Europei.
Secole întregi de istorie stau dovadă ale credinţei cu care
poporul român învingînd barierele au reuşit păstrarea dem-
nităţii sale, angajîndu-se într-o Luptă neîntreruptă pentru drep-
tate, pentru libertate socială şi naţională.
Prezenţa neîntreruptă a românilor în istoria mondială este
de asemenea dovedită prin faptul că documentele înmănunchiate
în acest volum provin din colecţii şi arhive aflate în marile
capitale ale Lumii, de La Istanbul, Viena şi Paris La Roma, Lon-
dra, Washingtom iar valoarea lor este dovedită de semnăturile
unora ca Herodot, Arrian, Platon, Strabo pentru antichitate,
Justinian, Kekaumenos, Mehmed li, Sigismund de Luxemburg
pentru Evul Mediu, Enea Silvio Piccolomini, Francesco delia
Valle, Evelyia Celebi şi Paul de Alep pentru secolele XV-XVII,
George Clemenceau, Lloyd George, Woodrow Wilson.
Volumul de faţă cuprinde numai o mică parte de documente
străine privind istoria poporului român. Marea majoritate au
fost aduse din străinătate, din vreo 20 de ţări, sub formă de
copii, de către Arhivele Statului în cei 160 de ani de existenţă.
Sîntem astfel pe deplin recunoscători tuturor celor care
în arhivele străine ne-au oferit prilejul de a identifica şi achi-
ziţiona microfilme de pe documente privind istoria Româ-
niei.
prof. dr. Virgil Cândea

membru corespondent
al Academiei Române
CIVILIZAŢIA
TRACO-GETO-DACA,
ORIGINEA POPORULUI ROMAN
Istoria românilor începe cu istoria strămoşilor, a daco-ge-

ţilor în primul rînd, o ramură a marelui neam trac, al căror
trecut se poate reconstitui pe baza scrierilor autorilor antici
şi a izvoarelor arheologice. Cercetătorii români au scos pînă
acum la lumină un bogat şi variat material documentar care
ilustrează din plin gradul de civilizaţie atins de societatea ge-
to-dacă, iar scrierile autorilor greci şi romani ne-au furnizat
date esenţiale pentru reconstituirea istoriei politice a înaintaşilor
noştri.
Civilizaţia materială şi spirituală a geto-dacilor va cunoaş
te o mare înflorire în secolul I î.de C., consecinţă firească a dez-
voltării sensibile a structurilor economice şi sociale ale comuni-
tăţilor geto-dace, receptînd şi asimilînd unele elemente de ci-
vilizaţie de la popoarele vecine cu care au venit în contact.
Pe acest fundal s-a putut afirma remarcabila personalitate po-
litică şi militară a regelui Burebista, (82-44 î.de C.) denumit de
izvoarele vremii «cel mai mare dintre toţi regii care au domnit
vreodată asupra Traciei».
Stadiul atins de societatea geto-dacă, acţiunile politico-mi-
litare întreprinse de Burebista au permis, în jurui anului 70
î.de C. făurirea statului dac centralizat şi independent, prin unirea
sub aceeaşi autoritate a formaţiunilor social-politice existen-
te.
în ciuda unor strînse şi îndelungate legături în diferite
domenii de activitate existente între statul dac şi Imperiul roman
vecin, drept urmare a politicii de expansiune a acestuia din
urmă, între cele două state intervin, mai cu seamă la finele
sec. I şi începutul sec. II, o serie de confruntări militare de
o mai mică sau mai mare anvergură. Rezistenţa eroică a dacilor
în faţa armatelor romane, moartea eroică şi demnă a regelui
Decebal, ca un conducător suveran al unui popor liber, su-
bliniază caracteristica de bază a strămoşilor poporului român
- voinţa lor neclintită de a-şi păstra libertatea, independenţa
şi integritatea teritorială.
Simbioza daco-română rezultată în urma cuceririi Daciei
de către romani a determinat o nouă înflorire economico-socială
a acestor meleaguri, punîndu-şi amprenta asupra întregii evo-
luţii istorice ulterioare a societăţii din spaţiul carpato-dună
rean.
Cercetările arheologice au demonstrat că o dată cu cu-
cerirea Daciei, societatea autohtonă conservîndu-şi multe din
propriile sale realizări tehnico-economice şi sociale a receptat
numeroase elemente de civilizaţie pe care le-a asimilat şi adaptat
mediului localnic.
După retragerea armatei şi a administraţiei romane din
Dacia (275), oamenii acestor pămînturi au dus o luptă îndîrj ită
şi necurmată pentru a-şi păstra fiinţa, limba şi glia strămo
şească.
Deşi serios stînjenit în dezvoltarea sa de către impactul
nomad şi migrator, poporul român, creat prin contopirea dacilor
cu romanii, şi-a conservat în bună măsură realizările create
în perioada anterioară. Investigaţia arheologică, recentă mai
cu seamă, a evidenţiat cu un deosebit temei, continuitatea noa-
stră istorică pe teritoriul vechii Dacii, cultura materială şi spi-
rituală a poporului român, afirmănd cu putere caracterul său
tradiţional, descendent din fondul civilizaţiei daco-romane.
ŞTEFAN OLTEANU,
DOCTOR TN ISTORIE
lO
l
Herodot, Istorii, informaţii despre traco-geto-daci
IV, 93. Jnainte de-a ajunge la Istru, birui mai întîi pe geţi, care se
cred nemuritori. Căci tracii, locuitorii din Salmydessos şi cei care ocupă
ţinutul aşezat mai sus de oraşele Apolonia şi Mesembria - pe nume scirmiazi
şi nipseeni - s-au predat lui Darius fără luptă. Geţii, însă, fiindcă s-au
purtat nechibzuit, au fost îndată înrobiţi, măcar că ei sînt cei mai viteji
şi mai drepţi dintre traci.
IV, 94. Iată cum se cred nemuritori geţii: ei cred că nu mor şi că

acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis. Unii din
ei îi spun şi Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei trimit la Zalmoxis un sol
tras la sorţi, cu poruncă să-i facă cunoscute lucrurile de care, de fiecare
dată, au nevoie. lată cum îl trimit pe sol. Unii din ei primesc poruncă
să ţină trei suliţe cu vîrful în sus, iar alţii apucînd de mîini şi picioare pe
cel ce urmează să fie trimis la Zalmoxis şi ridicîndu-1 în sus, îl azvîrle
în suliţe. Dacă - străpuns de suliţe - acesta moare, geţii socot că zeul
le este binevoitor. Iar dacă nu moare, aduc învinuiri solului, zicînd că e
un om ticălos şi, după învinuirile aduse, trimit un altul, căruia îi dau în-
sărcinări încă fiind în viaţă. Aceiaşi traci, cînd tună şi fulgeră, trag cu
săgeţile în sus spre cer, şi ameninţă divinitatea (care provoacă aceste fe-
nomene) deoarece ei cred că nu există un alt zeu în afară de al lor.
IV, 95. Aşa cum am aflat eu de la elenii care locuiesc pe ţărmurile
Helespontului şi ale Pontului Euxin, Zalmoxis despre care vorbesc - fiind
doar un muritor - a fost rob în Samos, şi anume al lui Pitagora, care
era fiul lui Mnesarchos. După aceea, ajungînd liber, strînse bogăţii mari
şi, după ce se îmbogăţi, se întoarse în patria lui. Jntrucît tracii erau foarte
nevoiaşi şi săraci cu duhul, Zalmoxis acesta - cunoscător al felului de
viaţă ionian şi al unor deprinderi mai cumpănite decît cele trace, întrucît
avusese legături cu grecii şi cu Pitagora, un însemnat gînditor al acestora
- a clădit o casă pentru adunările bărbaţilor, în care [se spune) îi primea
şi îi punea să benchetuiască pe fruntaşii ţării, învăţîndu-i că nici el, nici
oaspeţii săi nici unul din urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge
într-un anume loc unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bunătăţi
le. Jn vreme ce săvîrşea cele amintite şi spunea lucruri de felul aces-
ta, el a poruncit să i se clădească o locuinţă subpămînteană. Cînd a fost
gata, [Zalmoxis) a dispărut din mijlorul tracilor şi, coborînd el în locuinţa
lui de sub pamint, a trăit acolo vreme de trei ani. Tracii doreau mult
să-l aibă, jelindu-l ca pe un mort. În al patrulea an, el le-a apărut şi,
astfel, Zalmoxis făcu vrednice de crezare învăţăturile lui. lată ce se po-
vesteşte despre înfăptuirile lui.
11
V, 3. Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al
inzilor. Dacă ar avea un singur cîrmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între
ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decît toate neamurile, după
socotinţa mea. Dar acest lucru este cu neputinţă şi niciodată nu se va înfăptui.
De aceea sînt aceştia slabi. Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar
obiceiurile sînt cam aceleaşi la toţi, afară de geţi, trausi şi acei care locuiesc
la nord de crestonai.
•
cPărintele istoriei>
traci,strămoşii cei
ne-a lăsat mai multe inlormajii despre
mai vechi ai românilor .
•
Herodot , Histoires, text stabilit de Ph. E. Legrand, voi. I-IX Les Belles Leltres, Paris, 1932-
1958; Fontes ad Historiam Daco-romaniae Pertinentes, voi. I, Bucureşti, 1964, p. 47-49, 65
(în continuare vom cita Fontes ... ).
2
Arian, Expediţia lui Alexandru cel Mare, luptele cu gejii din
anul 335.
I, 3, 5. Atunci Alexandru îşi retrase corăbiile şi hotărî să treacă Istrul

împotriva geţilor care locuiau dincolo de Istru, deoarece îi vedea că sînt
adunaţi acolo în mare număr pe malul Istrului. Ei voiau să-l împiedi-
ce, dacă ar fi încercat să treacă la dînşii (erau acolo vreo patru mii de
călăreţi, iar pedestraşi peste zece mii). în acelaşi timp pe Alexandru îl
cuprinse dorinţa de a trece pe malul celălalt al Istrului. 6. Pe una din
corăbii se urcă şi el. Apoi, puse să se umple cu paie burdufuri din corturile
sub care se adăposteau ai săi: adună din regiune cit putu mai multe luntri
dintr-un singur trunchi (căci acestea se aflau din belşug, deoarece locuitorii
de pe malurile Istrului le foloseau pentru pescuit în Istru sau cind merg
unii la alţii pe fluviu, iar mulţi fac cu ele piraterie). După ce adună foarte
multe din acestea, trecu pe ele cit mai mulţi soldaţi. Cei care trecură îm-
preună cu Alexandru erau ca la vreo mie şi cinci sute de călăreţi şi vreo
patru mii de pedestraşi.
I, 4, 1. în cursul nopţii merseră prin locuri unde holdele de griu
erau îmbelşugate. în felul acesta rămaseră mai neobservaţi în înaintarea
lor pe mal. Cu ivirea zorilor, Alexandru o porni prin holde. El porunci
pedestraşilor să înainteze, culcind griul cu lăncile înclinate, pînă au ajuns
la pămîntul necultivat. Cită vreme călăreţii înaintară prin holde, falanga
îi urma. 2. Dar cind abia ieşiră de pe ogoare, Alexandru însuşi duse cavaleria
la aripa stingă, iar lui Nicanor îi porunci să ducă falanga în formaţie pătrată.
3. Dar geţii nu ţinură piept nici măcar primului atac al cavaleriei. Ei rămaseră
uimiţi de îndrăzneala cu care într-o singură noapte trecuseră atît de uşor
cel mai mare dintre fluvii, Istrul, fără să facă pod la locul de trecere. îi
mai înspăimînta şi desimea de nestrăbătut a falangei şi puternicul atac
12
dat de călăreţi. 4. Mai întîi, ei fugiră spre un oraş, care se afla la o depărtare
de o parasangă I de Istru. Cînd văzură că, lăsînd în frunte pe călăre
ţi, Alexandru duce în grabă falanga de-a lungul fluviului, pentru ca nu
cumva pedestraşii să fie încercuiţi de geţii care stăteau la pîndă, geţii pă
răsiră şi oraşul, care nu era bine întărit. lşi luară copiii şi femeile pe
cai, cit puteau duce caii. Ei se retraseră cit putură mai departe de fluviu
prin locuri singuratice. Alexandru cuceri oraşul şi luă toată prada pe care
o lăsaseră geţii. 5. El însărcină pe Meleagru şi Filip cu transportarea prăzii.
Dărîmînd oraşul pînă la temelie, jertfi pe malul Istrului lui Zeus Mîntuitorul,
lui Heracles şi Istrului însuşi, deoarece nu le-a fost de netrecut. ln aceeaşi
zi îi aduse teferi pe toţi soldaţii în tabără .
•
Tntreprinzînd o campanie de represalii împotriva traco-geţilor
răsculaţi, Alexandru cel Mare ajunge cu oştile sale la Dunăre
(lstru) în anul 335 î. de C. Traversînd fluviul ocupă o locali-
tate întărită a geţilor, după care se retrage. Din descrierea
lui Arian aflăm amănunte despre modul de viaţă şi felul de
a lupta al geţilor de la nord de Dunăre .
•
Flavii Arriani, Anabasis Alexandri, editat de A. G. Roos, Teubner, Leipzig, 1910; Fon-
tes .... voi. I, p. 585-587.
3
Platon, Carmide, despe concepţia medicală a tracilor.
156 d... Tot aşa stau lucrurile, şi cu acest descîntec. Eu

(Socrate) l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii
lui Zalmoxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea
tracul acesta că (medicii) greci aveau dreptate să cuvinteze aşa cum
v-am arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăugă el, regele nostru, care este
un zeu, ne spune 156 e. că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji
ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neţinîn
du-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună
cu sufletul şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe
boli: (anume) pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dacă
acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate
lucrurile bune şi rele - pentru corp şi pentru om în întregul său - vin
de la suflet şi de acolo curg (ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi;
157a. Trebuie deci - mai ales şi în primul rînd - să tămăduim izvorul
răului, ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene,
zicea el, sufletul se vindecă cu descîntece. Aceste descîntece sînt vorbele
frumoase, care fac să se nască în suflete înţelepciunea. Odată ivită aceasta
şi dacă stăruie, este uşor să se bucure de sănătate şi capul şi trupul.
1
O parasangă avea aproximativ 5500 m.
13
157b. Cînd mă învăţa leacul şi descîntecele spunea: Să nu te înduplece
nimeni să-i tămăduieşti capul cu acest leac, dacă nu-ţi încredinţează mai
întîi sufletul, ca să i-1 tămăduieşti cu ajutorul descîntecului. Iar acum
- zicea el - aceasta e cea mai mare greşeală a oamenilor: ca unii medici
să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului şi a
trupului]. Şi mă povăţuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni
- oricît de bogat, dintr-un neam ales sau oricît de frumos ar fi - să
fac altfel. Deci eu, 157c pentru că i-am jurat şi sînt nevoit să-i dau ascultare,
îi voi da într-adevăr ascultare. Şi dacă vrei - potrivit poveţelor străinului
- să-mi încredinţezi mai întîi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descîntecele
tracului, îţi voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ţi pot ajuta cu nimic,
scumpe Carmide .
• Platon, Oeuvres completes, text stabilii de Alfred Croise!, Les Belles Lettres, Paris.
1920-1956; Fontes ... , voi. I, p. 101.
4
Straboo,Geografia, date în legătură cu domnia lui Burebista
VII, 3, 11 (C. 303) Lăsînd la o parte trecutul îndepărtat al geţi

lor, întîmplările din vremea noastră sînt următoarele: Ajungînd în fruntea
neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat
atît de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci
(C. 304) incit, în cîţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor
cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut
şi de romani. Căci trecînd plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia
- pînă în Macedonia şi lliria - a pustiit pe celţii care erau amestecaţi
cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii 2 aflaţi sub conducerea
lui Critasiros şi pe taurisci 3 • Spre a ţine în ascultare poporul, el şi-a luat
ajutor pe Deceneu, un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, în-
vapnd acolo unele semne de prorocire, multumllcl carura susp11ea ca tăl
măceşte voinţa zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit şi zeu, aşa cum
am arătat cînd am vorbit despre Zalmoxis. Ca o dovadă pentru ascultarea
ce i-o dădeau [geţii], este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie
viţa de vie şi să trăiască fără vin. Cit despre Burebista, acesta a pierit
din pricina unei răscoale, mai înainte ca romanii să apuce a trimite o armată
împotriva lui. Urmaşii acestuia la domnie s-au dezbinat, fărămiţînd puterea
în mai multe părţi. De curînd, cînd împăratul August a trimis o armată
împotriva lor, puterea era împărţită în cinci state. Atunci, însă, stăpînirea
se împrăştie în patru. Astfel de împărţiri sînt vremelnice şi se schimbă
cînd într-un fel, cînd într-altul.
2
Neam celtic care venise din Boemia de astăzi în sudul Slovaciei pe la anul 80 i. de C.
3
Idem.
14
•Născut la Amaseia din Pont, în anul 63 î. de C. Strabon, în
afara unei istorii din care s-au păstrat numai fragmente, a
scris, pe baza unor izvoare valoroase, opera în 17 cărţi in-
titulată Geografia. Aceasta cuprinde multe informaţii despre
geţi, despre tăria primului stat unitar al geto-dacilor realizat
de Burebista, ce se întindea din podişul Boemiei pînă la văr
sarea Bugului în Marea Neagră şi pînă în mun\ii Haemus .
•
Strabonis, Geografia recognovit August Meineke, voi. 1-11 I, Teubner Leipzig, 1852-1853,
original şi traducere românească în Fontes ... , voi. I, p. 237-239.
5
Dlo Casslus, Istoria romană, despre luptele dintre daci şi ro-
mani.
LXVII, 6, I. Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel

împotriva dacilor, asupra cărora, în vremea aceea, domnea Decebal [Duras,
care domnise mai înainte, lăsase lui Decebal de bună voie domnia pentru
că era ___ Exc. Val.] foarte priceput la planurile de război şi iscusit în în-
făptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a
se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se
pricepea să folosească izbînda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrînge-
re. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru
romani. 2. Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniţi mai sus, cum îşi spun
ei înşişi şi cum le zic şi romanii, măcar că ştiu prea bine că unii dintre
greci îi numesc geţi, fie pe drept, fie pe nedrept. Căci eu îmi dau seama
că geţii locuiesc dincolo de Haemus, de-a lungul lstrului. 3. Domiţian a
pornit cu oaste împotriva lor, dar puţin îi păsa de război; el zăbovi
într-un oraş din Moesia şi se dădu pradă desfrîului, cum îi era obiceiul.
Jntr-adevăr, nu numai că nu era în stare să îndure osteneli şi era fără
curaj, dar se arăta cu totul lipsit de frîu şi de ruşine faţă de femei şi
bărbaţii tineri. Trimitea la război în locul săJ pe alţi conducători de oşti
şi de cele mai multe ori nu izbîndea_ Xiph. 219, 10-24, R. St. (& l)
Exc. Val. 284 = Suidas sub cuvintele dEivo-; şi kaipio-; şi (v. 7-10)
Exc. Val. 285, de asemenea (v. 8-10) Exc. Val. 280.
5. Decebal, regele dacilor, a trimis soli la Domiţian şi-i făgăduia pacea.
Drept care, Domiţian îl porni pe Fuscus cu armată multă_ Cînd a aflat
de aceasta Decebal, i-a trimis din nou solie, în bătaie de joc, spunînd că
va încheia pacea dacă Domiţian are să vrea ca fiecare roman să-i dea lui
Decebal, anual, cîte doi oboli. Iar dacă nu va primi această propunere,
Decebal spunea că va duce mai departe războiul şi că romanii vor avea
de îndurat mari nenorociri. Petr. Patr. Exc. de leg. 3 (Hoeschel, p.
15 = FHG, IV, p. 185, fr. 4).
6. Dio ... cartea LXVII... «cei care erau în expediţie cu Fuscus cerură
să-i conducă la luptă ... > Bekk. Anecd. 147, '21-31.
15
LXVII, 7, 1. Domiţian vru să se răzbune pe cvazi şi marcomani, fiindc.ă
nu-l ajutaseră împotriva dacilor. Veni în Panonia, ca să se lupte cu ei şi
ucise solii de pace, pe care ei îi trimiseseră pentru a doua oară. Exc. LI G
42 (p. 399). 2. învins şi pus pe fugă de marcomani, Domiţian a porniit
grabnic o solie la Decebal, regele dacilor, îndemnîndu-1 să încheie un tratart,
pe care el (Domiţian] îl refuzase mai înainte, deşi [regele], i-l ceruse adesea.
Decebal primi propunerea de pace (căci era la mare strîmtoare) dar nu
a vrut să vină el însuşi să stea de vorbă cu Domiţian, ci l-a trimis pe
Diegis, împreună cu cîţiva bărbaţi, ca să-i predea armele şi cîţiva prizonieri
sub cuvînt că i-ar avea numai pe aceştia .. După sosirea acestuia, Domiţia1J1
puse lui Diegis o diademă pe cap - ca şi cum ar fi fost un adevărat învingăt,(}lr
şi omul în stare să dea un rege dacilor - iar soldaţilor lui le împărţi
onoruri şi bani. Ca un biruitor, trimise la Roma, între altele, niş.te
aşa-zişi soli ai lui Decebal şi o pretinsă scrisoare de-a acestuia, desp,re
care se spune că ar fi plăsmuit-o el.
4. Domiţian îşi împodobi triumf ul cu multe lucruri ce nu fusese Ir ă
luate ca pradă (Dimpotrivă, el cheltuise foarte mulţi bani pentru încheiere.a
păcii, căci fără întîrziere dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de
bani, dar şi meşteri pricepuţi la felurite lucrări folositoare în timp de pa.ce
şi de război şi făgădui să-i dea mereu multe). Aceste lucruri el le-a scos
din mobilierul împărătesc. Căci el folosea totdeauna asemenea lucruri ca
pradă de război, ca unul care aduce împărăţia însăşi în stare de ro-
bie. Exc. UA 14 (p. 400).
LXVII, 10, 1. Tn vremea războiului dacic s-au întîmplat următoarele
evenimente vrednice de a fi pomenite, Iulianus, rînduit de împărat cu con-
ducerea războiului, printre alte măsuri bune, luă şi pe aceea de a-i obliga
pe soldaţi să scrie pe scuturi numele lor şi ale centurionilor, pentru a se
deosebi mai lesne cei ce se vor arăta viteji şi cei cu purtare mişeleas
că. 2. Şi dind lupta cu duşmanii la Tapae, măcelări pe cei mai mul\i dintre
ei. Intre duşmani se afla şi Vezinas, care venea, ca demnitate, îndată după
Decebal; pentru că nu putea scăpa cu fuga, el se trînti la pămînt, ca şi
cum ar fi murit, şi astfel rămase nebăgat în seamă, iar în timpul nopţii
a fugit. 3. Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala
lui. De aceea tăie copacii din preajma lor (la o oarecare înălţime) şi puse
arme pe trunchiuri, pentru ca duşmanii să creadă că sînt soldaţi ~i să se
rdntga f11sva1111f11htll. Ct:t:a t:t: s-a :;;i fntrmplat. Xiph. 219, •-- 221,
20 R.St.
LXVIII, 6, 1. După ce zăbovi un timp la Roma, Traian porni cu oaste
împotriva dacilor. Cugeta la cele săvîrşite de aceştia şi era copleşit cînd
se gîndea la sumele de bani pe care romanii trebuie să le plătească în
fiecare an. Vedea apoi că puterea şi îngîmfarea dacilor sporesc neconte-
nit. 2. Cînd află de expediţia lui, Decebal fu cuprins de spaimă, căci înţelegea
bine că mai înainte biruise nu pe romani, ci pe Domiţian, iar de data aceasta
va trebui să lupte cu romanii, şi cu împăratul Traian. 3. Acesta era un
om cu totul deosebit, mai ales prin dreptatea şi bărbăţia sa, precum şi
prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vînjos (începuse să dom-
nească la vîrsta de patruzeci şi doi de ani) şi înfrunta toate greutăţile
cot la cot cu ceilalţi; iar cu sufetul era la înălţime, deoarece nici nu se
lăsa purtat de îndrăzneala tinereţii, dar nici împiedicat de bătrîneţe ...
16
LXVIII, 7, 5... De aceea Decebal se temea de (Traian) pe bună dreptate ...
LXVIII, 8, 1. Cînd Traian a pornit După ce sosi la Istru, Traian îi
împotriva dacilor şi se apropia de trecu îndată pe romani dincolo, cu
Tapae, locul unde barbarii îşi aveau corăbiile, împotriva dacilor. Tzetz
tabăra, i se aduse o ciupercă mare, chil. II, 62-63.
pe care era scris cu litere latine că atît ceilalţi aliaţi, cît şi burii sfătuiesc
pe Traian să se întoarcă şi să facă pace. 2. Dar Traian dăd11 l11rtr1 cu ei,
îşi văzu răniţi pe mulţi dintre ai săi şi ucise mulţi duşmani. Deoarece îi
lipseau bandajele, se zice că nu şi-a cruţat nici propriile sale vestminte,
ci le-a tăiat fîşii. Apoi a poruncit să se ridice un altar soldaţilor căzuţi
în luptă şi să li se aducă în fiecare an jertfă pentru morţi. Xiph. 231,
2-13 R. St.
Decebal a trimis lui Traian soli

dintre pileaţi. Aceşti:- sînt la ei oa-
LXVIII, 9, 1. Decebal a trimis menii cei mai onoraţi. Trimisese co-
soli, chiar înainte de înfrîngere, nu maţi mai înainte. Aceştia se bucură
dintre comaţi - ca mai înainte-ci de mai puţină trecere la ei. Venind
pe cei mai buni dintre pileaţi 2. aceia (pileaţii) la Traian, aruncară
Aceştia azvîrliră armele, se arun-
la pămînt armele, îşi legară mîinile
cară la pămînt şi stăruiră pe lingă
la spate şi în felul captivilor l-au
Traian îndeosebi să încuviinţeze Iui rugat pe Traian să stea de vorbă
Decebal să vină în faţa lui şi să cu Decebal. Petr. Patr. Exc. de
stea de vorbă, deoarece este gata leg. G.4 (Hoeschel, p. 15 = FHG,
să îndeplinească toate cele ceru-
IV, P. 185 urm., fr.5)
te; iar dacă nu, cel puţin să trimită
Traian pe cineva care să se înţelea-
gă cu el. Au fost trimişi Sura şi Claudius Livianus, prefectul pretoriu-
lui. 3. Dar nu s-a realizat nimic, deoarece Decebal nu a cutezat sa se m-
tîlnească cu aceştia, ci a trimis şi atunci pe alţii. Traian a ocupat munţii
întăriţi şi a găsit acolo armele, maşinile de război cucerite ( de la
romani), precum şi steagul luat de la Fuscus.
4. Pentru aceste motive, dar mai LXVIII, 8, 3. (Xiph) ... a dat po-
ales pentru că Maximus primesese runcă ( cap. 8.2) încît a început să
în acest timp pe sora aceluia şi cu- urce pe înălţimi, ocupînd cu mari
cerise un loc întărit, Decebal era primejdii colină după colină, şi se
gata să primească orice condiţii ce apropia de capitala dacilor. Lusius
i s-ar fi impus, nu fiindcă ar fi avut i-a atacat din altă parte; el ucise
de gînd să le respecte, ci doar pen- mulţi duşmani şi prinse de vii un
tru a redobîndi puterea după pier- număr şi mai mare. ln acest
derile suferite atunci: timp, Decebal a trimis (cf.r.16)
17
20 soli pe cei mai buni pileaţi şi se ruga de împărat, prin mijlocirea lor
( cap. 9, 1-2) nimic mai mult decît că este gata să încheie pace în condiţiile
impuse şi anume să dea îndărăt, armele etc. (Xiph. 231, 13 16 R.St.)
5. anume, să dea înapoi armele, maşinile de război şi pe constructorii acestor

maşini, să predea pe dezertori, să distrugă întăriturile şi să se retragă
din teritoriul cucerit, ba încă să-i socotească duşmani sau prieteni pe ai
săi pe cei ai romanilor; 6. să nu mai primească nici un fugar, nici să nu
mai ia în slujba lui vreun ostaş din Imperiul roman (căci Decebal atrăgea
la sine prin momeli pe roarte mulţi oameni viteji). De nevoie el primi aceste
condiţii. Merse la Traian, căzu la pămînt spre a i se închina şi azvîrli armele.
7. Despre toate acestea (Traian] trimise solie Senatului, pentru ca şi Senatul
să întărească pacea. După ce rîndui acestea şi lăsă oastea la Sarmizegetu-
za, punînd străji şi în restul ţării, el se întoarse în Italia. Exc. U G 47
(p. 401), Xiph. 231, 13 - 24 R.St.
LXVIII, JO, I. Trimişii lui Decebal foră aduşi în Senat. Ei puseră

armele jos, îşi legară mîinile în felul prinşilor de război şi rostiră cîteva
cuvinte de implorare. în chipul acesta îi înduplecară la pace şi-şi I uară
înapoi armele. 2. Traian îşi sărbători triumrul şi fu numit «Dacicul». Dădu
luptele de gladiatori în teatru (căci îi făceau plăcere) şi readuse pe scenă
actori de pantomimă (era îndrăgostit de unul dintre aceştia, Pylades); deşi
iubea raptele de arme nu se îngrijea mai puţin de celelalte şi de împărţirea
dreptăţii. El prezida judecăţile, cînd în Forul lui August, cînd sub porticul
numit al Liviei, adesea şi în alte părţi. Xiph, 231, 2 ◄- 232, 2 R.St. şi (p.
196, r. 11 - 13 ) Exc. Val. 287 (p. 708) 3. Dar cînd i s-a anunţat că Decebal
în multe privinţe nu respectă tratatul, ci îşi pregăteşte arme, primeşte fugari,
ref ace întăriturile, trimite soli la vecini şi aduce pagube celor ce mai înainte
nu se înţelegeau cu el, iar îazigilor le-a smuls un ţinut (pe care, după
aceea, deşi ei îl cereau, Traian nu-l mai dădu înapoi), 4. senatul decretă
că Decebal este din nou vrăjmaş, iar Traian însuşi, fără să lase conducerea
altor e:enerali, porni din nou cu război împotriva aceluia- Xiph.
232, 2 - 111 R.St.
LX VIII, 11, I. lntrucît mulţi daci trecuseră de partea lui Traian

- şi încă din alte pricini - Decebal cere iarăşi pace. însă el nu înţelegea
s~ depună _arm~le şi să se ~r~dea, îşi aduna - în văzul tuturor - trupe
ş1 chema m aJutor pe vecm1. 2. Spunea că dacă-l vor părăsi pe dîn-
s~I. şi ei vor ri în primejdie; că mai uşor şi mai sigur îşi vor păstra libertatea,
aJutîndu-1 în luptă, înainte ca el să ri suferit vreo nenorocire. însă privind
nepăsători cum sînt nimiciţi dacii, mai pe urmă vor ajunge ei înşişi
robi, căci vor rămîne fără aliaţi. Exc. UG 48 (p. 402) 3. Prin forţă Decebal
n-a izbutit. Dar era cit pe aci să-l ucidă pe Traian prin vicleşug, întinzîn-
du-i o cursă. Trimise în Moesia cîţiva dezertori, ca să încerce să-l omoare,
întrucît se putea ajunge uşor la el. Atunci, din cauza nevoilor războiu
lui, primea rără excepţie pe oricine voia, să-i vorbească. Oamenii aceia nu
au putut să-şi aducă la îndeplinire planul, riindcă unul din el a rost bănuit
şi prins. Supus la cazne, a dat în vileag întreaga urzeală.
18
LXVI 11, 12, I. Atunci Decebal cheamă la dînsul pe Longinus, coman-
dantul unl'i legiuni. a cărui dîrzenie o -.im\ise în l11rtele purtate cu el,
şi, după ce-l convinse să vină, cu gînd să-l facă să i se supună, îl prinse
şi-l întrebă faţă cu alţii despre planurile lui Traian. Pentru că
(Longinus) nu voia să mărturisească nimic, îl ţinu sub pază, dar nele-
gat.
2. Decebal trimise apoi un sol la Traian şi ceru acestuia - în schimbul
eliberării lui Longinus - să-i cedeze ţara pînă la Istru şi să-i plătească
banii care i-a cheltuit cu războiul. (Traian) răspunse cu vorbe îndoielnice
prin care voia să arate că nici nu-l preţuieşte prea mult pe Longinus, dar
nici prea puţin; că nici nu dorea să-l piardă, dar nici să-l scape cu sacrificii
mari. 3. Decebal mai stătea în cumpănă, neştiind ce să facă. Dar între
timp Longinus îşi făcu rost de otravă, cu ajutorul unui libert de-al său
şi făgădui lui Decebal că are să-l împace cu Traian, pentru ca regele să
nu bănuiască deloc ce are de gînd şi să nu i se pună o pază aspră; Longinus
scrise o scrisoare plină de rugăminţi şi o dădu libertului s-o ducă lui Traian,
spre a putea să rămînă nestînjenit. 4. După ce libertul plecă, Longinus
bău otrava în timpul nopţii şi muri. După această întîlmplare, Decebal ceru
lui Traian pe libert făgăduind să-i dea în schimb trupul lui Longinus şi
zece prizonieri. Şi trimise îndată un centurion prins împreună cu Longi-
nus, spre a duce la îndeplinire cele cerute. 5. Traian află de la acesta tot
ce se petrecuse cu Longinus. Dar nu-i trimise lui Decebal nici pe acela,
şi nu-i dădu pe libert, socotind că viaţa libertului este mai de preţ pentru
demnitatea imperiului, decît înmormînţarea lui Longinus. Xiph. 232,
10 28
R.St. (pînă la r. I) şi & 2~ 5 , Exc. UG 49) p. 402 şi urm.
LXVIII, 13, I. Traian construi peste Istru un pod de piatră pentru
care nu ştiu cum să-l admir îndeajuns. Minunate sînt şi celelalte construcţii
ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stîlpii, din piatră
în patru muchii, sînt în număr de douăzeci, înălţimea este de o sută cincizeci
de picioare în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci. 2. Ei se află, unul
faţă de altul, la o distanţă de o sută şaptezeci de picioare şi sînt uniţi
printr-o boltă. Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru aceşti
stîlpi? Nu trebuie oare să ne uimească şi felul meşteşugit în care a fost
aşezat în mijlocul fluviului fiecare stîlp, într-o apă plină de vîrtejuri,
într-un pămînt nămolos, de vreme ce cursul apei nu putea fi abătut? Am
arătat lăţimea fluviului, nu pentru că ar curge nnmai pe această lăţime
- căci pe parcurs se lăţeşte de două ori şi de trei ori pe atît - ci pentru
că acolo este locul cel îngust şi ,el mai potrivit pentru construirea unui
pod. 4. Cu cît spaţiul se îngustează mai mult aci - deoarece apa coboară
dintr-o întindere largă, pentru a intra din nou în alta şi mai mare - cu
atît se face mai năvalnică şi mai adîncă. Incit şi împrejurarea aceasta se
adaugă la greutatea construirii podului. 5. Concepţia măreaţă a lui Traian
se vădeşte şi din aceste lucrări. Astăzi însă rodul nu foloseşte la ni-
mic, căci nu mai există decît stîlpii, iar pe desupra lor nu se mai poate
trece: ai zice că au fost făcuţi numai ca să facă dovada că firii omeneşti
nu-i este cu neputinţă. 6. Traian se temea că, după ce îngheaţă Istrul, să
nu pornească război împotriva romanilor rămaşi dincolo şi construi acest
pod, pentru ca transporturile să se facă cu uşurinţă peste el. Dimpotri-
19
vă, lui Hadrian îi fu teamă că barbarii vor birui străjile acestuia şi vor
avea trecere lesnicioasă spre Moesia; de aceea distruse partea de dea-
supra.
LXVIII, 14, I. Traian trecu Istrul pe acest pod, şi a purtat război
mai mult cu chibzuială decît cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi
şi grele strădanii. El însuşi dădu multe dovezi de pricepere la comandă
şi de vitejie, iar oştenii trecură împreună cu dînsul prin multe primejdii
şi dădură dovadă de vrednicie. 2. Un călăreţ greu lovit fu scos din luptă
în nădejdea că va mai putea fi salvat. Dar simţind că nu se mai vinde-
că, se repezi din cort (căci rana nu-l istovise de tot) şi se întoarse la
postul său, prăbuşindu-se fără suflare, după ce a săvîrşit fapte măreţe.
3. Cînd a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sînt în
mîinile duşmanului, că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi
curmă zilele. Capul său fu dus la Roma. în felul acesta Dacia ajunse sub
ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti. 4. Fură des-
coperite şi comorile lui Decebal, deşi se aflau ascunse sub rîul Sarge-
tia, din apropierea capitalei sale. Căci (Decebal) abătuse rîul cu ajutorul
unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint
.-şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase - mai ales din cele care
suportau _umezeala - aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pămînt, iar
după aceea aduse rîul din nou în albia lui. 5. Tot cu oamenii aceia
[Decebal] pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veşminte şi alte lucruri
la fel. După ce a făcut .toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pP
fată. Dar Bicilis, un tovarăş al său care cunoştea cele întîmplate, fu luat
prizonier şi dădu în vileag toate acestea. Xiph. 232, 2s -234, 16 R.St.
•Scriindu-şi opera monumentală în 80 de cărli, Dio Cassius

ne-a lăsat informalii preţioase despre luptele dintre daci şi
romani. Deşi cărţile referitoare la aceste lupte s-au pierdut,
o parte a ştirilor lui Dio Cassius s-au păstrat prin interme-
diul istoricilor bizantini Xiphilinos şi Zonaras. Fon/es Historiae
Daco-Romanae reproduce după ediţia germană interpolările
aşa cum au rost realizate de editorul german .
•
Cassii Dionis Cocceiani, Hisloriarum Romanorum que supersunt, editai de Ursulus Philippus
Boissevain, voi. I-V, Weidman, Berlin, 1895-1931; Fontes ... , voi. I, p. 683---697.
6
Iordanes, Despre originea şi faptele geţilor, informaţii despre
trecutul dacilor.
39... în cel de-al doilea lăcaş al lor, adică în Dacia, Tracia şi Moesia,
gotii au avut drept rege pe Zamolxe, despre care cei mai mulţi scriitori
de anale ne spun că a fost un filozof cu o eruditie de admirat. Căci şi
mai înainte au avut pe învăţatul Zeuta, după aceea pe Deceneu şi în al
treilea rînd pe Zamolxe despre care am vorbit mai sus. Goţii n-au fost
20
deci lipsiţi de oameni care să-i înveţe filozofie. 40. De aceea goţii au fost
totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii
după cum relatează. Dio, care a compus istoria şi analele lor în limba
greacă. El spunea că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început
Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dînşii se alegeau regii şi preoţii. Şi
într-atît au fost de lăudaţi goţii, incit se spune că la ei s-a născut Marte,
pe care înşelăciunea poeţilor l-a făcut zeu al războiului. De aceea spune
şi Virgilius: «Neobositul părinte, care stăpîneşte cimpiile geţilor>. 41. Pe
acest Marte, goţii totdeauna l-au înduplecat printr-un cult sălbatic (căci
victimele lui au fost prizonierii ucişi), socotind că şef ul războaielor trebuie
împăcat prin vărsare de sînge omenesc. Lui i se jertfeau primele prăzi,
lui i se atîrnau pe trunchiurile arborilor prăzile de război cele dintîi şi
exista un simţămînt religios adînc în comparaţie cu ceilalţi zei, deoarece
se părea că invocaţia spiritului său era ca aceea adresată unui
părinte.
67. Apoi, în timpul domniei la goţi a lui Burebista, a venit în Goţia

Deceneu, pe vremea cind Syla a pus mina pe putere la Roma. Primin-
du-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regală. După sfatul
acestuia, goţii au început să pustiască pămînturile germanilor pe care le
stăpîniseră francii.
68. Caesar însă, care cel dintîi dintre toţi a luat asupra sa conducerea
statului roman, care a supus puterii sale toată lumea, care a subjugat toate
ţările pînă într-atît, incit a ocupat în afară de cetatea noastră pînă şi insulele
aşezate departe în sinul Oceanului, şi care a făcut tributari romanilor chiar
şi pe aceia care încă nu auziseră de numele de roman, totuşi pe goţi, deşi
a încercat în repetate rînduri, n-a putut să-i supună. Gaius Tiberius era
de acum al treilea împărat al romanilor; totuşi goţii au rămas independenţi
şi în timpul domniei sale.
69. Ei socoteau ca noroc şi ciştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea

în orice chip a luc_rurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu, ju-
decind că este folositor să realizeze aceasta. El, observînd înclinarea lor
de a-l asculta în toate, şi că ei sînt din fire deştepţi, i-a instruit în aproape
toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu.
El i-a învăţat etica, dezvăţîndu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în
ştiinţele fizicii,J,ăcindu-i să trăiască conform legilor naturii; transcriind aces-
te legi, ele se păstrează pînă astăzi, sub numele de belagines; i-a învăţat
logica, făcindu-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii; dindu-le
un exemplu practic, i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; demonstrîn-
du-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului, le-a arătat mersul
planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii
şi cu cit globul de foc al soarelui întrece măsura globului pămîntesc şi
le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase
de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit pînă la apus spre a
se apropia sau depărta de polul ceresc.
70. Vezi ce mare plăcere, ca nişte oameni prea viteji să se îndeletniceas-
că cu doctrinele filozvfice, cind mai aveau puţintel timp liber după lupte.
Putem vedea pe unul cercetînd poziţia cerului, pe altul însuşirile ierburilor
şi ale fructelor, pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii, pe celălalt
21
observînd eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, (astrele) care se
grăbesc să atingă regiunea orientală sînt duse înapoi spre regiunea oc-
cidentală, odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită.
71. Comunicînd acestea şi alte multe goţilor, cu măiestrie, Deceneu
a devenit în ochii lor o fiinţă miraculoasă, încît a condus nu numai pe
oamenii de rînd, dar chiar şi pe regi. Căci atunci a ales dintre ei pe bărbaţii
cei mai de seamă şi mai înţelepţi pe care i-a învăţat teologia, i-a sfătuit
să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare făcîndu-i preoţi şi le-a dat
numele de pileaţi, fiindcă, după cum cred, avînd capetele acoperite cu tiară,
pe care o numim cu un alt nume pilleus, ei făceau sacrificii;
72. Restul poporului a dat ordin să se numească capillati, nume pe
care goţii îl reamintesc pînă astăzi în cîntecele lor, deoarece i-au dat o
mare consideraţie.
73. Iar după moartea lui Deceneu, ei au avut aproape în aceeaşi ve-
neraţie pe Comosicus, fiindcă era tot aşa de iscusit. Acesta era considerat
la ei şi cu rege ca preot suprem şi ca judecător, datorită priceperii sale,
şi împărţea poporului dreptate ca ultimă instanţă. Părăsind şi acesta viaţa,
s-a urcat pe tron, ca rege al goţilor, Corilus care a condus timp de patruzeci
de ani popoarele sale în Dacia. 74. Am în vedere Dacia cea veche pe care
acum o ocupă popoarele gepizilor. Această ţară, aşezată în fata Moe-
siei, dincolo de Dunăre, este înconjurată de o cunună de munţi, avînd numai
două intrări, una pe la Boute şi alta pe la Tape. Această Goţia, pe care
strămoşii noştri au numit-o Dacia şi care acum se numeşte Gepidia, după
cum am spus, se mărgineşte la răsărit cu roxolanii, la apus cu iazigii, la
miazănoapte cu sarmaţii şi bastarnii la miazăzi cu fluviul Dunărea. Iazigii
sînt despărţiţi de roxolani numai prin rîul Aluta.
76. După un interval de timp îndelungat, sub domnia împăratului
Domiţian, goţii de teama zgîrceniei sale, desfăcură tratatul ce-l încheiaseră
odinioară cu alţi împăraţi şi începură să devasteze malurile Dunării care
erau de mult în stăpînirea Imperiului roman, distrugîndu-le armatele îm-
preună cu comandanţii lor. în fruntea acestor provincii se găsea pe atunci
ca guvernator, după Agrippa, Oppius Sabinus, iar la goţi conducerea o
avea Durpaneus. Dîndu-se lupta, romanii au fost învinşi, iar lui Oppius
Sabinu i s-a tăiat capul şi goţii, năvălind asupra multor castele şi ce-
tăţi, au prădat regiunile care ţineau de imperiu. 77. Din cauza nenorocirii
alor săi, Domiţian a plecat cu toate forţele sale în Illyria şi, încredinţînd
conducerea aproape întregii armate generalului său Fuscus şi cîlorva h.ărha1i
aleşi, i-a obligat să treacă peste Dunăre împotriva armatei lui Durpaneus,
pe un pod din corăbii legate între ele. 78. Atunci goţii, care n-au fost luaţi
pe neaşteptate, au pus mîna pe arme şi chiar la prima ciocnire au învins
pe romani, omorînd şi pe comandantul acestora Fuscus şi au jefuit bogăţiile
din lagărul soldaţilor. Pentru dobîndirea acestei victorii mari ei i-au numit
pe conducătorii lor semizei, adică «anzi» şi nu simpli oameni, ca şi cum
ar fi învins datorită norocului lor.
+
Got de origine, lordanes, alcătuieşte la mijlocul secolului al
Vl-lea o Istorie a goţilor. Confundindu-i pe goţi cu geţii, lor-
22
danes ne furnizează dale deosebit de imporlanle despre istoria
.
Daciei, culese din istoricii antici, în specia I din lucrarea lui
Cassiodorus, pierdută astăzi .
lordanes, De origine aclibusque Getarum (Getica) în lordanis Romana el Getica de Th. Mom-
msen, Berlin, 1882, (1961) (MGH, AA, voi. V, partea I) text stabilit Fon/es, voi. II, 1970,
p. 413, 417-419.
Justinianus, Nouellae, crearea episcopiei Prima Justiniana
Dorind să ridic prin multe şi deosebite căi patria mea, în care Dum-
nezeu mi-a hărăzit să vin întîi în această lume, pe care a creat-o el însuşi,
vreau ca în privinţa supravecherii sacerdotale s-o măresc cu cele mai înalte
demnităţi, în aşa fel ca sfinţitul episcop de acuma din Prima Justiniana
a patriei mele sa devina nu numai mitropolit, ci şi arhiepiscop: şi să se afle
sub oblăduirea sa anumite provincii, adică atît Dacia mediteraneană însăşi
cit şi Dacia ripensis, Moesia prima, Dardania, provincia Praevalitana, Ma-
cedonia secunda şi partea din Panonia secunda, care se află în civitas Ba-
censis. I. Căci în timpurile vechi prefectura fusese rînduită la Sirmium şi
acolo unde se aflase cea mai înaltă autoritate a lllyricului, atît pentru pri-
cinile civile cit şi pentru cele episcopale. Dar după aceea, în vremurile lui
Attila, cind localităţile de acolo fuseseră pustiite şi Apraemius, prefectul
pretoriului venise ca refugiat din cetatea Sirmium la Salonic, i-a urmat
atunci prefecturii şi demnitatea sacerdotală, iar episcopul de Salonic a do-
bîndit o situaţie privilegiată, nu prin autoritatea sa, cit sub umbra prefecturii.
2. Dar, fiindcă în timpul de faţă, cu ajutorul lui Dumnezeu, statul nostru
s-a mărit, aşa că amîndouă ţărmurile Dunării sînt populate acum cu cetăţi
de ale noastre şi atît Viminacium cit şi Recidiva şi Litterata, care se găsesc
dincolo de Dunăre, au fost supuse din nou stăpînirii noastre, am socotit
necesar să aşezăm lingă Pannonia, în preafericita noastră patrie, însăşi
preaglorioasa prefectură, care fusese rînduită în Pannonia, deoarece Pan-
nonia secunda nu se afla la mare depărtare de Dacia mediteraneană, dar
Macedonia prima este despărţită de Pannonia secunda prin spaţii întin-
se. 3. Şi deoarece nu era lucru folositor statului, ca oamenii aflaţi mereu
în sudorile războaielor să vină pînă în Macedonia prima, peste întinderi
atît de mari şi prin atîtea greutăţi, ni s-a părut necesar să mutăm însăţi
prefectura în părţile mai de sus, pentru ca provinciile rînduite lingă ea
să-i simtă alinarea mai uşor. 4. Şi de aceea, cuvioşia ta şi toţi sfinţii ar-
hiepiscopi conducători ai pomenitei lustiriiana Prima să aibă prerogative
şi totodată libertatea de a le împărţi autoritatea şi de a-i orîndui, şi de
a avea în toate provinciile amintite mai sus cea dintîi cinste, cea dintîi
demnitate, cea mai înaltă funcţie sacerdotală, cel mai înalt rang: să fie
aleşi de scaunu tău şi numai pe tine şă te aibă arhiepiscop, fără să păstreze
nici o legătură cu episcopul din Salonic; ci tu însuţi şi toţi episcopii Primei
lustiniana să le fie judecători şi arbitri: orice neînţelegere s-ar ivi între
23
ei, numai aceştia s-o împiedice şi să-i pună capăt, să-i rînduiască şi să
nu meargă la altcineva, ci să-l recunoască drept arhiepiscop al lor toţi
cei din provinciile amintite şi să-i simtă autoritatea de a alege; şi fie prin
sine, fie prin autoritatea sa ori prin trimeterea de clerici să aibă toată puterea
şi tot controlul sacerdotal şi libertatea de a alege. 5. Dar şi la Aquae,
care se află în provincia Dacia Ripensis, voim să fie rînduit un episcop
de către sanctitatea ta, în aşa fel ca pe viitor să nu mai fie sub episcopul
din Meridium; ci Meridianul să rămînă în Meridium, dar să nu păstreze
nici o legătură cu Aquae iar episcopul din Aquae să aibă numita cetate şi
toate castelele, teritoriile şi bisericile ei, spre a putea izgoni din acea cetate
şi de pe acel pămînt fărădelegea bonosiacilor şi a o aduce la credinţa cea
mai adevărată.
.
Tncepînd cu jumătatea secolului al III-iea istoria Imperiului
roman este dominată de personalităţi provenite din lumea daco-
tracă. Maximus Thrax, Aurelian, Galerius, dinastia Constan-
tiniană, Aetius, cel care salvează Imperiul de Apus în lupta
de la Cîmpiile Catalaunice, Marcianus şi, în line, dinastia Jus-
tinienilor sînt de origine tracă. Justinian, referindu-se la pro-
vincia Tracia în anul 535, în timpul consulatului lui Belisarius,
şi el trac de origine, afirmă că:
cE un lucru de netăgăduit, că, dacă zice cineva Tracia, ne
vine imediat în minte ideea de bărbăţie, mulţime de oşti, răz
boaie şi luptă: căci acesta sînt înnăscute şi-şi au patria în
ţara aceea.> Tn urma consolidării autoritălii imperiale pe am-
bele maluri ale Dunării, ca o dovadă a cinstirii locului de ori-
gine. Justinian creează arhiepiscopia Prima Juistiniana, care ur-
ma să aibă acelaşi rang cu scaunul apostolic de la Roma .
.
Justiniani, Novellae, revognovit Rudolfus Schoell, opus Schoelii morte interceptum absolvii
Guilelmus Kroll, ed. a 9-a, 1968, II p. 376-379; Fontes, I; voi. II, p. 378-379.
8
Kekaumenos, Strategikon, despre originea românilor sud-du-
năreni
Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrînţi deplin, au fost

supuşi de acesta, iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a
fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sînt
aşa-numiţii daci, [zişi] şi besL Şi locuiau mai întîi lingă rîul Dunărea şi
Saos, rîu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curînd sîrbii,
în locuri întărite [de natură) şi greu accesibile.
24
• Izvorul bizantin, scris m secolul al Xi-lea, ne furnizează
informaţii
Tesalia şi
despre romanitatea răsăriteană, vlahii (românii) din
răscoala acestora împotriva împăratului bizantin
în aprilie 1066. Din descrierea lui Kekaumenos rezultă că vlahii
aveau aşezări întemeiate, sate şi oraşe, iar cei ce se ocupau
cu păstoritul, îşi duceau turmele şi familiile în munţi din aprilie
pînă în septembrie, după care coborau la casele lor. Kekaumenos
confirmă că vlahii sini urmaşii dacilor romanizaţi iar deplasa-
rea populaţiei româneşti avusese loc de la nord spre sud şi
nu invers, ceea ce înseamnă că pînă la sfîrşitul secolului al
Xi-lea nu se poate vorbi despre o emigrare a românilor de
la sud spre nord. ln afară de aceasta, se poate vedea din
descrierea lui Kekaumenos că vlahii reprezentau o forţă socială
şi politică .
•
Kekaumenos, Strategikon, în Fontes ... , voi. IJI, p. 4/.
9
Presblterlul din Dloclean, Regnum Slavorum, arată că bulgarii
au ocupat, în momentul venirii lor în Peninsula Haemus, pă
mîntul românilor
Bulgarii ... au ocupat toată provincia latinilor, care în acel timp erau
numiţi romani, adică morovlahi, ceea ce înseamnă latini negri.
•
Presbyter Dioclaetis, Regnum Slavorum, în I.G. Schwandtner Scriptores rerum Hungariarum,
ve/eres ac genuini, Viena, 1748, voi. III, p. 478.
10
Ioan Klnnarnos, în Epitome, se referă la faptul ca m luptele
dintre bizantini şi unguri, din anul 1167, unul dintre generalii
bizantini a avut în subordine multi vlahi
VI. 3. .. .Iar împăratul fierbea din această pricină şi voia să pornească

din nou el însuşi asupra ţării hunilor4; dar dorind mai curînd să le do-
vedească forţa romeilor, iată ce plănuia. Pe Alexie, pe care-l logodise cu
fiica sa, îl trimitea la lstru cu armate multe comandate de el, care era
prot6stator, pentru ca să-i facă pe huni să creadă că vor fi atacaţi iarăşi
din locurile obişnuite; iar lui Leon, numit şi Vatatzes, care aducea altă
oaste numeroasă din altă parte, ba chiar şi o mare mulţime de vlahi, despre
care se spune că sînt colonii de demult ai celor din Italia, îi poruncea să
năvălească în ţara hunilor dinspre ţinuturile de lingă Pontul zis Euxin,
de unde nimeni niciodată nu a năvălit asupra lor .
•
lannis Cinnami, Epitome rerum ab /oanne et Alexio Comneins gestorum ad fidem codicis
Vaticani recensuit Augustus Meineke, Bonn, 1836; Fontes ... , voi. III, p. 238.
' ungurilor.
25
CONSTITUIREA
STATELOR FEUDALE ROMÂNEŞTI
LUPTA POPORULUI ROMAN PENTRU
ELIBERARE SOCIALA ŞI NAŢIONALA
între străduinţele cu caracter de idei forţă şi de permanenţe

ale multor popoare a fost şi aceea a organizării lor politi-
co-statale. între acestea se numără şi poporul român. Silit de
vicisitudinile istorice să îndure dominaţii străine un lung răs
timp în vremea valurilor de popoare în migraţie, românii
şi-au organizat propriile formaţiuni politice, de forma «Romanii-
lor populare» sau «ţărilor», mai întîi a cnezatelor şi voievodate-
lor iar apoi a statelor feudale de sine stătătoare, rezultat al
unirii într-o formaţiune statală mai cuprinzătoare a celor di-
nainte.
Izvoarele scrise şi cele arheologice adeveresc asemenea for-
maţiunii politice încă din secolele VII-IX, tot mai bine conturate
în secolele următoare pe întreg teritoriul locuit de poporul ro-
mân: în Transilvania, în Ţara Românească, în Moldova şi la
Dunărea de jos. Una dintre caracteristicile fundamentale con-
semnată de izvoarele scrise a fost împotrivirea acestora faţă
de tendinţele de dominaţie străină, pentru păstrarea autonomiei
lor. Faţă de dominaţia maghiară cele din Transilvania, de do-
minaţia bizantină cele de la Dunărea de jos, de dominaţia cne-
zatelor ruseşti, cele din Moldova, toate faţă de dominaţia pe-
cenego-cumană şi apoi mongolo-tătară. '
Strădaniile şi eforturile lor au fost încununate de suc-
ces, iar rezultatul a fost formarea celor trei state feudale ro-
mâneşti: Transilvania, Ţara Românească şi Moldova (sec.
XII- mijlocul sec. XIV). Aşezate în calea răutăţilor, la încrucişa
rea de interese ale vecinilor, maghiari, otomani, polonezi,
ruşi, ţările române au fost nevoite să-şi apere libertatea cu mari
sacrificii şi grele jertfe, secole de-a rîndul şi le-au apărat cu
temeritate şi demnitate. Epopeea românească, eroismul poporu-
lui român, al maselor populare înarmate, au stîrnit admiraţia
prietenilor, invidia neprietenilor, interesul şi al unora şi al altora
de a le avea aliate şi prietene.
27
Imperiul otoman a încheiat înţelegeri ( cunoscutele capitu-
laţii) mulţumindu-se cu tributul anual şi alte obligaţii în bani
şi în natură, cu caracter de răscumpărare a păcii, în schimbul
cărora a fost recunoscută autonomia internă a ţărilor româ-
ne; maghiarii au fost nevoiţi să recunoască independenţa Ţării
Româneşti şi a Moldovei şi o largă autonomie Transilvaniei
pe temeiul unor tratate în condiţii de egalitate; polonezii şi ruşii
au recunoscut independenţa Moldovei în graniţele etnice ale
poporului român pe baza unor tratate bilaterale din secolele
XIV-XVII. Ţările apusene căutau alianţa ţărilor române în îm-
prejurări dificile, aşa cum au făcut-o în timpul voievodului Iancu
de Hunedoara, a domnitorului Ştefan cel Mare, a lui Mihai
Viteazul, care a înfăptuit cea dintîi unire a ţărilor române. Soliile
acestora erau bine primite şi ascultate cu interes la curţile eu-
ropene. Izvoarele diplomatice şi narative, păstrate în arhivele
din România şi în arhivele străine - unele din cele mai ilu-
strative cuprinse şi în această carte - sînt la îndemîna tuturor
celor doritori să cunoască, în mod obiectiv, lupta pentru pă
strarea fiinţei naţionale, pentru libertate, independenţă şi unitate
a poporului român.
Cititorii vor mai putea afla din aceste izvoare şi alte aspecte
semnificative din viaţa unui popor demn, care n-a rîvnit ni-
ciodată la bunurile altora, dar şi-a apărat cu dîrzenie ceea ce
ştia că-i aparţine de drept şi cu dreptate: conştiinţa de sine
şi dorinţa de unitate, pe temeiul originii daco-romane, a limbii
şi culturii, a datinilor şi obiceiurilor, a aspiraţiilor şi idea-
lurilor.
Conştiinţă care n-a fost doar apanaj ul unui grup neînsem-
nat de învăţaţi, ci cuprinsese minţile şi inimile mulţimilor, a
poporului întreg. De la cei învăţaţi şi de la mulţimile populare
au cunoscut-o umaniştii străini care au răspîndit-o apoi, prin
scrierile lor, ca pe o mare descoperire.
Şi mai consemnează multe din aceste izvoare nepărtinitoare
situaţia etno-demografică din ţările române: imensa majoritate
a populaţiei din Ţara Românească şi Moldova era formată din
români alături de care trăiau grupuri neînsemnate numericeşte
de greci, armeni, ruteni; marea majoritate, 65-70%, a populaţiei
Transilvaniei era formată din românii autohtoni, alături de care
trăiau maghiari, secui, saşi, puţini sîrbi şi ruteni, toţi împreună
ajungînd la 30-35%. Situaţia etno-demografică în această com-
28
ponenţă explică şi caracterizarea Transilvaniei făcută de îm-
părăteasa Maria Tereza: «Principatus nostrum Valachicus».
învingînd greutăţi şi duşmănii, poporul român a reuşit
să creeze valori culturale de seamă, recunoscute în vremea rea-
lizării lor preţuite tot mai mult, pe măsura cunoaşterii importan-
ţei lor: monumente de artă, religioasă şi laică, rezultate ale
sintezei originale a stilurilor vremii (gotic, renaştere, baroc);
opere cu caracter istoric, geografic, etnografic, religios de ca-
racter umanist, preluminist şi luminist, realizate de mari în-
văţaţi (Nicolaus Olahus, Dimitrie Cantemir, Constantin Can-
tacuzino, Nicolae Milescu etc.); şcoli de grad mediu şi superior
care au răspîndit cultură nu numai în Ţările Române ci de-
opotrivă în întreg sud-estul Europei.
Pe măsura înaintării în timp, conştiinţa de sine a poporului
român se dezvoltă, transf ormîndu-se, treptat, în conştiinţă na-
ţională. în această fază de dezvoltare a societăţii româneşti,
poporul român este tot mai conştient de nedreptăţile suferite,
iar ca urmare dorinţa, transformată în tendinţe, tendinţele în
luptă pentru emanciparea socială şi naţională, prinde contururi
tot mai conştient formulate şi tot mai activ demonstrate: au
loc mişcări cu caracter social, întregite de conştiinţa de
neam, cu prilejul unificării ţărilor române de mintea ageră şi
sabia vitează a lui Mihai Bravul şi de atîtea ori apoi î.n secolul
al XVII-iea, în întreg veacul al XVIII-iea, c11lrninînd cu răz
boiul popular din 1784 de sub conducerea lui Horea, Cloşca
şi Crişan; mişcările sociale şi de asemenea, naţionale, din
sec. al XVIII-iea, sînt completate de memorii revendicative, în-
cepînd cu Supplexul din 1744 înaintat Curţii din Viina de epis-
copul Inochentie Micu şi pînă la Supplexul din 1791 al întregii
naţiuni române din Transilvania.
ŞTEFAN PASCU,
MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE
li
1199 - Fragment din scrisoarea papei lnocenţiu al III-iea
către lonilă, regele românilor şi al bulgarilor.
Inocentiu episcopul etc. Nobilului bărbat Ioanitiu etc. Domnul a tinut

seama de smerenia şi credinta pe care ştii că le-ai arătat pînă acum bisericii
romane şi în tumultul şi primejdiile războiului nu numai că te-a ocrotit
foarte mult ci te-c1 -;;i dus la mărire în chip uimitor -;;i cu îndurare. Iar
noi, auzind că strămoşii tăi şi-au tras originea din nobila stirpe a oraşului
Roma, iar tu ai moştenit de la ei şi nobleţea sîngelui şi simţămîntul curat
de credinţă pe care îl ai faţă de scaunul apostolic, ca pe o lege moşteni
tă, de multă vreme ţi-am propus prin scrisorile şi trimişii [noştri] să te
vizităm.
•Cronicarii Cruciadei a IV-a, încheiată cu cucerirea Constantino-

polului - 1204 şi crearea Imperiului latin de răsării ne-au
lăsat, alături de cronicarii bizantini, foarte multe date despre
românii sud-dunăreni. Printre aceştia se remarcă Robert de
Clari, GeoHroy de Villehardouin, Henri de Valencinnes, Nichita
Choniates, Teodor Skutariotes şi altii. Robert de Clari, Ans-
bertus, cronicarii cruciadei a IV-a şi, mai ales Cronique de
Moree furnizează numeroase dale despre Vlahia şi despre vlahi.
Sub conducerea fratilor Petru şi Asan, vlahii din Balcani se
răscoală împotriva Imperiului bizantin şi reuşesc cu sprijinul
vlahilor din nordul Dunării şi al cumanilor, să creeze cel
de-al doilea tarat, numit în cronicile şi documentele contempo-
rane «Ţaratul româno-bulgar». Sub conducerea lui Ioniţă Asan
are loc ascensiunea politică şi militară a acestui !arat. iar lup-
tele cu împăratul latin al Bizanlului, Balduin de Flandra. se
încheie cu victoria lui lonită şi capturarl'a împăratului.
Pentru recunoaşterea şi consolidarea acestei creatii politice ro-
mâneşti, loni\ă Asan s-a adresai papei lnocen\iu al III-iea.
în corespondenta dintre papă şi lonită este menlionată, în mai
multe rînduri, originea romană a acestuia din urmă .
•
Fontes.. Ser ies 111. voi. li, Acta lnnocenlii P. P. ( 1198-1216) e registris Vaticanis altisque
eruil, introduclione auxist, notisque illustravit. P. Theodosius Haluscynskyj. Vatican, 1944,
p. 207; Documente priuitoare la istoria românilor, culese de Eudoxiu Hurmuzachi, uol. I,
p. l (ln continuare cităm Hurmuzaki, op. cit.).
12
1202. Fragment din scrisoarea papei lnocenţiu al III-iea către
Ioniţă,regele bulgarilor şi al românilor.
... Astfel, luînd aminte la aceasta, de multă vreme am hotorît, prin

trimisul şi scrisorile noastre, că trbuie să vizităm nobilitatea ta pentru
31
ca, înţelegînd simţămîntul de credinţă pe care îl ai faţă de biserica romană,
maica ta, să trimitem apoi la tine, care spui că eşti coborîtor din nobila
stirpe a romanilor, soli de rang înalt care să te păstorească cu vorba şi
cu pilda atît pe tine cit şi poporul supus ţie, şi să vă asigure bunăvoinţa
milostivenia scaunului apostolic .
... Aşadar, îndemnăm pe nobilitatea ta şi te încurajăm întru domnul
să primeşti cu bunăvoinţă pe legatul nostru, ca pe noi înşine, şi să te stră
duieşti a-i arăta cinstea cuvenită, primind la rîndul tău sfaturile bune şi
rînduielile acestuia şi făcind ca el să fie primit şi păstrat de întreaga biserică
a bulgarilor şi românilor. Căci îţi este de folos atît pentru slava lumească
cit şi pentru mîntuirea veşnică să fii roman şi prin strădanie, după cum
eşti prin neam, iar poporul ţării tale, care spune că este coborîtor din sîngele
romanilor, să urmeze învăţăturile bisericii romane, încît să se vadă că şi
în slujba lui Dumnezeu urmaţi obiceiurile strămoşilor voştri.
•
Fontes ... , Series 111, voi. 11, p. 241-243, Hurmuzachi, op. cil., voi. I, p. 12.
13
1203, Fragment din scrisoarea papei Inocenţiu al III-iea către
Vasile, mitropolitul Bulgariei
... Aşadar noi, pe care domnul ne-a vrut să-i fim, deşi sîntem nevrednici,
vicari şi urmaşi în scaunul apostolic, ca să arătăm în faptă simţămîntul
iubirii părinteşti pentru biserica bulgarilor şi românilor, despre care se zice
că sînt coborîtori din romani, în trupul şi sîngele lor, am hotărît de multă
vreme să trimitem în faţa iubitului fiu, nobilul bărbat Ioaniţiu, domnul bul-
garilor şi al românilor, pe iubitul [fiu] arhiepiscopul de Brindisi care să
întărească atît pe Ioaniţiu cît şi poporul creştin aflat în stăpînirea lui în
supunerea faţă de scaunul apostolic şi, la întoarcere, să ne asigurăm de
credinţa neîntinată şi dragstea curată a acestuia ...
•
Fonles ... , Series, III, voi. li, p. 241-243; Hurmuzaki, op. cil., voi. I, p. 12.
14
Simion de Keza, Chronicom Hungarorum informaţii despre
românii din Panonia şi Transilvania.
Oraşele din Pannonia, Pamfilia, Macedonia, Dalmaţia şi Frigia care

fuseseră pustiite prin jafurile şi asediile hunilor, părăsindu-şi solul na-
tal, trecură cu îngăduinţa lui Attila în Apulia pe marea Adriatică; blackii
care fuseseră păstorii şi colonii lor rămînînd de bunăvoie în Pannonia.
32
După ce însă fii lui Ethela au pierit cu toţii, împreună cu poporul
scitic în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără rege, rămînînd
în ea numai străinii: slavii, grecii, teutonii, mesianii şi valahii, care în
timpul vieţii lui Ethela îi serveau ca robi.
Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi care au scăpat cu
fuga din războiul Crimildin şi care, temîndu-se de popoarele din apus, au
rămas tot timpul în cîmpia de la Chigla pînă în vremea lui Arpad. Aceştia
aci nu s-au chemat huni, ci zaculi. Căci aceşti zaculi sînt rămăşiţe de-ale
hunilor care, cînd au aflat că ungurii se întorc din nou în Pannonia,
I -au ieşit în cale, cînd se întorceau în Ruthenia şi, după ce au cucerit îm-
preună Pannonia, au dobîndit o parte din aceasta, însă nu în cîmpia Pan-
noniei, ci vecini cu blackii au avut aceeaşi soartă în munţi. De aceea, ames-
tecîndu-se cu blackii, se spune că se folosesc de literele lor .
•Opera cronicarului ungur Simon Keza, care a trăit în a doua

jumătate a secolului al XW-lea, remarcă !aptul că românii locuiau
în Pannonia înainte de venirea ungurilor, iar în Transilvania,
înainte de aşezarea secuilor, despre care se ştie că au format
avangarda ungurilor în luptele purtate pentru cucerirea te-
ritoriului românesc intracarpatic .
•
Simonis de Keza, Chronicon Hungarorum, IV, edi(ie G. Popa-Lisseanu, Bucureşti, 1935,
p. 80.
15
Notarul anonim al regelui Bela. Faptele ungurilor, despre lup-
tele dintre formaţiunile politice româneşti şi unguri.
Şi le lăuda pămîntul Pannoniei ca fiind extraordinar de bun. Căci

spuneau că acolo curg cele mai renumite izvoare de ape, Dunărea şi Tisa
şi alte prea vestite ape, pline cu peşte bun 5 • Că această ţară o locuiesc
slavii, bulgarii şi blachii, adică păstorii romanilor. Fiindcă, după moartea
regelui Athila, pămîntul Pannoniei romanii îi ziceau că este păşune, fiindcă
turmele lor păşteau în ţara Pannoniei. Şi cu drept cuvînt se spunea că
pămîntul Pannoniei ar fi păşunile romanilor 6 , fiindcă şi acum romanii pasc
pe moşiile Ungariei. Dar să lăsăm aceasta!
5
Rutenii spuneau acest lucru.
6
Pascua Romanorum sau Pastores Romanorum sini notium care desemnează prezenţa
popul_aţiei româneş~i _în_Pannonia_în momentul în care îşi lac apariţia ungurii. Odo de Deogilo
(Deu1l) care part1c1pa la cruciada I (1147) vorbeşte de «păşunile lui Iulius Caesar»
(fabula Julii Caesaris). Dominicanul Ricardus în Un1<aria Ma{<na (1238) afirmă că Ungaria
~ numea, la venirea Ungurilor, pascua Romanorum, Thomas de Spala16, care scrie în mijlocul
secolului al Xlll-ka, spune LI l ·11~aria ;1 fo,I 1•u.,,,w R,,,11urwru111 (I lor rl'gio dicitur i.JJ1li4ui111~
fuisse pascua Romanorum). un Chrunicun rhyt111icumsSillicense, scrisă îndată după invazia
tătară din 1241, regatul ungurilor este numit pascua Romanorum. Tn sfîrşit, în Descriplio
Europae Orientalis alcăruită în anul 1308, se menţionează existenta românilor din Tesa-
33
Luptele ungurilor pentru cucerirea Bihorului
Iar ducele Arpad, trec:nd cîteva zile, după ce s-a sfătuit cu nobilii
sa1, a trimis soli în fortăreaţa Byhor, la ducele Menumorut, cerindu-i ca
din drepturile strămoşului său, regele Athila, să-i cedeze pămîntul de la
fluviul Someş pînă la hotarul Nirului şi pînă la Poarta Mezesyna.
Trimişii lui Arpad însă, Usubuu şi Veluc au trecut peste fluviul Tisa
7
la vadul Lucy. Şi, după ce au pornit de aici, sosind în fortăreaţa By-

hor, au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe care
i le trimisese ducele lor. în ur!î1ă însă, comunicîndu-i solia ducelui Arpad,
au pretins teritoriul pe care l-am numit mai sus. Iar ducele Menumorut
i-a primit cu bunăvoinţă şi încărcîndu-i cu dif~rice daruri, a treia zi le-a
spus să se întoarcă acasă. Totuşi le-a dat răsµunsul. zicîndu-le: «Spuneţi
lui Arpad, ducele Hungariei, domnului vostru. Datori Îi sîntem ca un
amic, unui amic, cu toate ce-i sînt necesare fiindcă e om străin şi duce
lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l
vom ceda niciodată, cîtă vreme vom fi în viaţă. Şi ne-a părut rău că ducele
Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune,
fie de frică, ceea ce se tăgăduieşte. Noi însă, nici din dragoste, nici din
frică, nu-i cedăm din pămînt nici cît un deget, deşi a spus că are un drept
asupra lui. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima că ne-a arătat că descinde
din neamul regelui. Athila, care se numea biciul lui Dumezeu. Şi chiar dacă
acela a răpit prin violenţă această ţară de la st~moşul meu, acum însă
gratie stăpînului meu, împărarnl din Constantinopol, nimeni nu poate să
mi-o mai smulgă din mîinile mele». Şi, spunîndu-le acestea. le-a dat drumul
să plece. Atunci Usubuu şi Veluc, solii ducelui Arpad, se duseră în fuga
mare la stăpînul lor. Şi sosind, au comunicat domnului Arpad solia lui
Menumorut. Iar ducele Arpad şi nobilii săi, aflînd aceasta, s-au aprins de
mînie şi au poruncit numaidecît să se trimită o armată împotriva lui. Au
hotărît să plece Tosu, tatăl lui Leu şi Zobolsu, fiul lui Eleud din care se
trage neamul lui Saac şi de asemenea, Tuhtum, tatăl lui Horea, bunicul
lui Geule şi ZumborH, din care descinde neamul lui Moglout. Aceştia, lu-
îndu-şi rămas bun de la ducele Arpad, au plecat nu cu o mică oaste şi
au trecut prste Tisa la vadul Ladeo, neîntîlnind nici o împotrivire. A doua
zi, încep să meargă călări pe lîngă Tisa spre fluviul Someş şi şi-au aşezat
tabăra, în locul unde este acum Zobolsu. Şi în acest loc, aproape toţi locuitorii
ţării li s-au supus de bunăvoie şi, aruncîndu-se la picioarele lor, şi-au dat
copiii ca ostatici spre a nu suferi vreo nenorocire. Căci se temeau de ei
mai toate popoarele şi unii. fugind din faţa lor, deabia au scăpat, care
sosind la Menumorut, i-au adus ştire de faptele lor. Auzind aceasta, Me-
numorut a fost cuprins de o atît de mare groază că n-a mai îndrăznit
lia, despre care se spune că au fost paslores romanorum şi au locuit în Ungaria unde erau
pascua romanorum. Spre deosebire de ceilal\i cronicari medievali, Anonymus, raporlîn<l şlirile
mai vechi despre români la realilă\ile etnice <lin Ungaria contemporană lui, este primul care
face legă I ura între românii şi pascua romanorum. românii fiind considera\i. aşadar, descendentii
romanilor.
7
ln cronică are şi formă de Velec.
"Numele se întîlneşte şi în alte variante: Zubor. Zubur, Zambor
35
să-şi ridice mina, căci toţi locuitorii se temeau de ei nespus de mult fiindcă
auziseră că ducele Almus, tatăl lui Arpad, se trage din neamul regelui
Athila.
Ungurii nu au izbutii să cucerească Bihorul din care pricină,

după ce întreprind mai multe incursiuni în urma cărora pun
stăpînire pe cea mai mare parte a Pannoniei, organizează o
nouă incursiune împotriva Bihorului.
Auzind aceasta Menumorut, că Usubuu şi Velec, cei mai vestiţi generali

ai ducelui Arpad, vin împotriva sa cu o puternică trupă, precedată de secui,
s-a temut grozav şi n-a îndrăznit să le iasă în cale, fiindcă auzise că ducele
Arpad şi ostaşii săi sînt foarte viteji în război, că romanii din Pannonia
au fost puşi pe fugă, că au jefuit teritoriile Carinthinilor Moravieni, că multe
mii de oameni au căzut prin ascuţişul săbiilor lor, că au cucerit regatul
Pannoniei şi că duşmanii au fugit înaintea feţei lor. Atunci ducele Menumo-
rut, părăsindu-şi mulţimea de soldaţi în fortăreaţa Byhor, el cu soţia şi
fiica sa au fugit din faţa lor şi au căutat să rămînă în pădurea Ygfon.
Usubuu şi Velec şi întreaga lor armată veseli încep să meargă călări în
contra fortăreţei Byhor şi şi-au aşezat tabăra lingă fluviul luzos. Iar a
treia zi orînduindu-şi armatele, au plecat spre castelul Belland şi, din cealaltă
parte, soldaţii adunaţi din diferite naţiuni încep lupta contra lui Usubuu
şi a soldaţilor săi. Secuii şi ungurii omorîseră mulţi oameni prin loviturile
de săgeţi. Usubuu şi Velec uciseră cu balistele lor 125 soldaţi. Şi s-au luptat
între ei douăsprezece zile şi dintre soldaţii lui Usubuu au fost omorîţi
20 de unguri şi 15 secui. A treisprezecea zi însă, după ce ungurii şi secuii
au umplut şanţurile fortăreţei şi voiau să aşeze pe ziduri, ostaşii ducelui
Menumorut, văzînd curajul ungurilor, încep să se roage de aceşti doi şefi
de armată şi, deschizîndu-le fortăreaţa, veniră în picioarele goale, rugin-
du-se înaintea feţei lui Usubuu şi Velec. Acestora punîndu-le oameni de
pază, Usubuu şi Velec au intrat în fortăreaţă şi au dat acolo de multe
bogăţii de ale soldaţilor acestora. Auzind aceasta Menumorut de la vestitorii
scăpaţi cu fuga, a fost curpins de o mare groază şi şi-a trimis soit la Usubuu
:;;I Vck1.: 1.:u Jifcritc daruri :;ii i-a rugat ca chiar ci să fie mijlocitori ai păcii
şi să lase pe soli să se ducă la ducele Arpad ca să-i vestească că Menumorut
care Ia început prin delegaţii săi proprii cu inima ca de bulgar, cu îngîmf are,
i-a comunicat că îi refuză să-i dea o palmă de pămînt acum, prin aceeaşi
soli, învins şi zdrobit, nu stă la îndoială să-i dea întregul său regat şi
lui Zulta, fiul lui Arpad, pe fiica sa. Atunci Usubuu şi Velec au aprobat
bucuros planul lui şi, împreună cu delegaţii lor, au trimis vestitori care
să roage pentru pace pe domnul lor, pe ducele Arpad. Şi aceştia, după
ce au intrat în insula Sepel şi au salutat pe ducele Arpad, a doua zi delegaţii
i-au comunicat solia lui Menumorut. Iar ducele Arpad, consfătuindu-se cu
nobilii săi, a aprobat şi a lăudat propunerea lui Menumorut şi, cînd a aflat
că fata lui Menumorut este de aceeaşi vîrstă cu fiul său Zulta, n-a mai
amînat cererea lui Menumorut şi a primit pe fiica lui ca soţie pentru Zulta,
împreună cu regatul promis şi, trimiţînd delegaţi la Usubuu şi Velec,
36
le-a dat însărcinarea să încheie căsătoria şi să primească pe fiica lui Me-
numorut ca soţie pentru fiul său Zulta şi pe fiii locuitorilor, luaţi ca ostatici,
să-i aducă cu sine şi duceleui Menumorut să-i lase fortăreaţa Byhor.
Descrierea luptelor căpeteniei maghiare Tuhutum cu Gelu, vo-

ievodul românilor.
Şi, rămînînd aici mai multă vreme, Tuhutum, tatăl lui Horea cum era
el un om şiret, după ce a prins să afle de la locuitori despre bunătatea
ţării de dincolo de păduri, unde domnia o avea un oarecare blac Gelu,
a început să ofteze dacă n-ar putea cumva să o dobîndească printr-o favoare
din partea ducelui Arpad, ţara de dincolo de păduri, pentru sine şi pentru
urmaşii săi. Ceea ce s-a întîmplat, după aceea, întocmai. Căci ţara Ul-
trasilvană urmaşii lui Tuhutum au stăpînit-o pînă în timpul regelui Ştefan
cel Sfînt şi ar fi stăpînit-o şi mai departe dacă Gyla cel Mic ar fi primit
să se facă creştin, împreună cu cei doi fii ai săi Biuia 9 şi Bucna şi
10
n-ar fi lucrat mereu împotriva sfîntului rege, după cum se va arăta în

cele ce urmează.
Iar mai susnumitul Tuhutum, om foarte prevăzător a trimis pe un oa-
recare bărbat şiret, pe ascuns, să se inf armeze despre calitatea şi fertilitatea
pămîntului din Ultrasilvania şi ce fel de oameni sînt locuitorii de acolo
şi dacă ar fi cu putinţă să se războiască cu ei. Căci Tuhutum voia să-şi
cîştige şi nume şi pămînt, precum spun lăutarii noştri: toţi au cîşti~at pămînt
şi au căpătat nume bun. Ce să mai spun? Cînd tatăl Ogmand
I
iscoada
lui Tuhutum, dind tîrcoale ca o vulpe, a văzut, pe cit poate să cuprindă
vederea omului, bunătatea şi rodnicia pămîntului şi pe locuitorii săi, i-a
plăcut nespus de mult şi, în cea mai mare grabă, s-a întors la domnul
său. Şi, după ce a sosit i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea
acelei ţări: că pămîntul acela e udat de cele mai bune rîuri, al căror nume
şi folos le-a amintit pe rînd, că din nisipul lor se culege aur, că aurul
din acea ţară este cel mai bun aur, că de acolo se scoate sare şi materii
sărate şi că locuitorii din acea ţară sînt cei mai nevoiaşi oameni din toată
lumea. Fiindcă sînt blachi şi slavi care nu au alte arme decît arcuri şi
săgeţi şi ducele lor Gelu e puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul
său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului ungurilor, fiindcă suferă
multe neajunsuri din partea cumanilor şi a pecenegilor.
Atunci Tuhutum, aflînd bunătatea acelei ţări, şi-a trimis soli la ducele
Arpad, ca să-i dea voie să se ducă dincolo de păduri şi să se lupte împotriva
lui Gelu. Ducele Arpad, însă, după consfătuirea avută, a lăudat propunerea
lui Tuhutum şi i-a dat voie să meargă dincolo de păduri să se lupte împotriva
lui Gelu. Aflînd aceasta de la solul său, Tuhutum a făcut pregătiri cu ostaşii
săi şi, după ce şi-a lăsat tovarăşii acolo, a plecat peste păduri, spre răsărit,
în contra lui Gelu ducele blachilor. Iar Gelu, ducele Ultrasiivan, auzind
de venirea lui, şi-a strîns oastea şi a pornit călare, în cea mai mare fugă,
9
Alte variante prezente în cronică: Bîie, Bue, Buia
10
O altă formă a numelui: Bucne.
11
Acelaai, aşa în text.
37
înaintea lui, pentru ca să-l oprească la porţile Mezeşului. Dar Tuhu-
tum, străbătînd pădurea într-o singură zi, a sosit la rîul Almaş. Atunci
ambele armate au ajuns faţă în faţă, găsindu-se între ele numai rîul. Iar
ducele Gelu, cu arcaşii săi, voia să-i oprească acolo.
Iar făcîndu-se dimineaţă, înainte de auroră, Tuhutum şi-a împărţit
armata în două părţi şi a doua jumătate a trimis-o ceva mai sus, pentru
ca, trecînd peste rîu, fără să afle soldaţii lui Gelu să înceapă lupta, după
cum s-a şi întîmplat. Şi fiindcă trecerea le-a fost uşoară, ambele linii au
ajuns deodată la luptă. Şi s-au luptat între ei cu înverşunare, dar ostaşii
ducelui Gelu au fost biruiţi şi mulţi dintre ei şi omorîţi şi încă şi mai mulţi
făcuţi prizonieri. Cînd a văzut aceasta ducele Gelu, ca să-şi scape via-
ţa, a luat-o la fugă cu puţini din ai săi. Şi pe cînd fugea grăbit spre fortăreaţa
sa, situată lingă fluviul Zomus, soldaţii lui Tuhutum, urmărindu-l în fuga
mare, au omorît pe Gelu lingă rîul Copus. Atunci locuitorii acelei ţări, văzînd
moartea domnului lor, de bunăvoie, dind mina şi-au ales ca domn pe Tu-
hutum, tatăl lui Horea. Şi, localitatea ce se cheamă Esculeu, şi-au întărit
cuvîntul prin jurămînt 12 • Şi din ziua aceea localitatea aceasta poartă numele
de Esculeu, fiindcă acolo au făcut jurămîntul. Iar Tuhutum, din ziua aceea,
a stăpînit ţara în pace şi fericire şi urmaşii lui au stăpînit-o pînă la timpul
regelui Ştef an cel Sfînt. Iar Tuhutum a dat naştere lui Horea, Horea a
dat naştere lui Geula şi Zubor. Geula a avut două fete, dintre care una
se chema Caroldu şi cealaltă Sa roitu. Sa roitu a fost mama regelui Ştef an
cel Sfînt. Iar Zubor a dat naştere lui Geula cel Mic, tatăl lui Bue şi Bucne,
în timpul căruia regele Ştefan cel Sfînt a subjugat ţara Ultrasilvană. Pe
Geula chiar l-a dus legat în Ungaria şi 1-a ţinut în închisoare toată viaţa,
fiindcă era păgîn şi n-a voit să se încreştineze şi lucra împotriva regelui
Ştefan cel Sfînt, cu toate că i-a fost rudă după mamă.
Luptele căpeteniilor maghiare Zuardu 13 , Cadusa şi Boyta cu

Glad, ducele românilor din Banat. înainte de a porni împotriva
Carintiei şi de a face incursiunea în Lombardia, ungurii în-
cearcă să cucerească ducatul lui Glad, care corespunde cu
Banatul de astăzi, cele trei căpetenii au trecut Tisa la Kenesna
şi au descălecat lingă rîul Seztureg.
Şl nu s-a artat nlcl un duşman care sa ridice 111111a l111pulI lva

lor, fiindcă groaza cuprinsese pe toţi oamenii din acea ţară. Şi, plecînd
de aici, au ajuns în părţile de la Beguey şi aici au rămas timp de două
săptămîni, pînă ce toţi locuitorii din acea patrie de la Mureş pînă la fluviul
Timiş, li s-au supus şi au primit pe fii lor ca ostatici. Apoi, plecînd cu
oastea, au venit spre fluviul Timiş şi şi-au aşezat tabăra lingă Vadul Ni-
sipurilor. Şi cînd au voit să treacă peste fluviul Timiş le-a ieşit înainte
Glad, din neamul căruia se trage Ohtun 14 ducele acestei patrii, împreună
12
Ungurii au încercat să susţină drepturile lor politice asupra Transilvaniei
alirmînd că această ţară românească a fost cucerită cu sabia. Din Cronica lui Anonymus
se poate vedea că nici Bihorul şi nici Transilvania n-au putut fi cucerite numai cu for\a armelor,
ungurii fiind obligaţi să ajungă la o înţelegere cu românii sau cu conducătorii acestora.
13
Şi variantele Zouard, Zuard, Zouarda.
14
Ohtun, acelaşicu Ahtun
38
cu o mare armată de călăreţi şi de pedestraşi cu ajutorul cumanilor şi
bulgarilor şi valachilor. A doua zi, însă, fiindcă nici una din cele două
oştiri nu putuse să treacă deloc peste fluviul Timiş, care se găsea între
ele, Zuardu a însărcinat pe fratele său Cadusa ca, împreună cu o jumătate
din oastea sa, să coboare mai jos, ori cum ar putea, să treacă apa şi să
înceapă lupta în contra duşmanilor. Cadusa, numaidecît, dînd ascultare
poveţii fratelui său, a pornit călare cu jumătate din oştire şi s-a scoborît
mai jos în fuga mare. Şi cum graţia dumnezeiască era de partea lor, trecerea
le-a fost uşoară. Şi în vreme ce o parte din armata ungurilor era dincolo,
împreună cu Cadusa şi o jumătate de parte, dincoace, împreună cu Zuard,
atunci ungurii făcură să răsune trompetele de război şi trecînd în înot peste
fluviul au început să lupte cu înverşunare. Şi, fiindcă ajutorul lui era alături
de unguri, le-a dat o mare victorie, iar duşmanii cădeau înainte-le, ca snopii
după secerători. Şi în acest război au murit doi duci ai cumanilor şi trei
cneji ai bulgarilor. Şi însuşi Glad, ducele lor, numai luîndu-1 la fugă a
putut să scape, şi armata sa întreagă s-a topit ca ceara în faţa focului
şi a pierit de ascuţişul săbiilor. Apoi Zuard şi Cadusa şi Boyta, plecînd
de aci au venit victorioşi spre hotarele bulgarilor şi şi-au aşezat tabăra
lîngă rîul Ponoucea. Iar ducele Glad, luînd-o la fugă, după cum am spus
mai sus, a intrat de teama ungurilor în fortăreaţa Kevea. Şi, a treia
zi, Zuard şi Cadusa, precum şi Boyta, din al cărui neam se trage Brucsa,
orînduindu-şi armata împotriva fortăreţei Kevea, a început să dea lup-
ta. Văzînd aceasta ducele lor Glad, şi-a trimis soli şi a început să ceară
pace, dăruindu-le de bună voie fortăreaţa împreună cu diferite daruri. Apoi
mergînd de aci, au cucerit fortăreaţa Ursova şi au locuit în ea timp de
o lună şi pe Boyta, împreună cu a treia parte din armată şi cu fiii locuitorilor
luaţi ca ostatici, i-au trimis la ducele Arpad 15 •..
.
Cronica lui Anonymus (P. distus magister quodam regis Beie
notarius) a fost scrisă pe baza unor informalii cuprinse într-o
scriere mai veche, Gest a Ungarorum, alcătuită în vremea rege-
lui Ladislau cel Sfînl ( I 077-1095) Anonymus a făcut o des-
criere amănunţită a luptelor pe care ungurii le-au dus cu au-
tohtonii, românii şi rutenii, în trecerea lor spre Cîmpia panonică
Rutenii l-au sfătuii, pe Arpad, conducătorul ungurilor, să des-
calece dincolo de pădurea Hovos, spre apus, în Pannonia, care
fusese mai înainte ţara regelui Athila. Tn această zonă însă
existau românii care şi-au apărat cu dîrzenie teritoriu şi viata
lor de sial.
+
Anonymi Beie regis notarius, Gesla Hungarorum, IX, ediţie G. Popa Lisseanu, Bucureşti,
1934, p. 90-92, 94-97, 110-111, 117-118.
15
Glad n-a putut fi înlăturat; el şi-a păstrat ducatul recunoscând suprema\ia duce-
lui ungurilor. După înfrîngerea ungurilor în anul 955 de către Otto cel Mare, Banatul şi Tran-
silvania intracarpatică s-au sustras total autorită\ii ducelui Ungariei din care pricină, regele
Ştefan I a fost obligat să ducă lupte împotriva urmaşilor lui Tuhutum şi împotriva lui Ahlum,
urmaş al lui Glad. De altfel, Banalul şi-a păstrat autonomia, românii obtinînd privilegii care
le garantau libertăţile în schimbul unor obliga\ii militare şi a unei dări în bani faţă de rege.
39
16
Fizl ol Lah Răsld, od-Dln, Suma istoriilor, capitolul Istoria
principilor din Dăst-i Kîpcak, privind luptele dintre tătari şi
români în 1241.
ln toamna lui kulkana yil, care este anul şoarecelui, corespunzînd

lunilor şase sute treizeci şi şapte, cînd Buyuk Kaan şi Mongka Kaan s-au
întors din Dăst-i Kîpcak prin porunca yarlîkului Kaanului, principele Batu
cu fraţii săi Kadan şi Buri şi Bocek au pornit împotriva ţării Urus şi a
poporului Kulah-e Siyahan şi au luat în nouă zile marele oraş al uruşilor
al cărui nume este Mănkerman. Apoi, toate oraşele lui Uladimur. Ei înaintau
orînduiţi în tomăn după toman şi au luat cetăţile şi ţările care se aflau
în drumul lor. Au asediat toţi împreună oraşul lui Uc oghul Uladimur
şi l-au luat în trei zile.
Şi în hukăr yil, anul morţii lui Ogădăy Kaen, ei au traversat la mijlocul
lunii de primăvară munţii Yaprak Tak spre Polari şi Basghurzi.
Şi Orda şi Baydar, mer.gînd pe mina dreaptă, după ce au trecut prin
ţara Ilavut, l-au întîlnit pe numitul Barz cu o armată şi l-au înfrînt.
Şi Kadan şi Buri mergînd spre poporul Sasan, au învins acest popor
în urma a trei lupte.
Şi Bocek mergînd pe drumul Valahiei Negre (Kara Ulagh) prin munţii
de acolo a înfrînt acest popor Ulagh (akam-i ulagh). Şi de aici a intrat
în pădurile şi munţii Yprak Tak Bayak Buk sau Babak Tok la hotarele
lui Miselev şi i-a înfrînt pe duşmanii care se aflau acolo gata de luptă.
Şi prinţii mergînd pe aceste cinci drumuri pomenite au cerut în în-
tregime ţările Basghurzilor, Macarilor şi Sasanilor şi punîndu-1 pe fugă.
pe padişahul lor, pe Kelar, au petrecut vara pe rîurile Tisa şi Tunha.
Şi Kadan a plecat în expediţie cu o oaste şi a cucerit ţările Takut
şi Uyrad şi Saran şi l-a pus pe fugă pe rege (Kîral) pahişahul acestor
ţări, pînă la ţărmul mării. Iar cînd el s-a aşezat într-o corabie în oraşul
16
Telekîn, care se află pe malul mării şi a m~rs pe mare, Kadan s-a în-
17
tors.
Şi el a luat oraşele românilor (ulakut) Tîrnin şi Kila, în urma unor
mari bătălii.
Şi vPstPa morţii Kaan11l11i (Ogiicliiy) n11 sosisP înd la Pi
•Savantul şi omul politic persan Făzel ol Lah Răşid od-Din

(1247-1318) a terminat, în anul hegirei 710 (1310-1311)
o monumentală lucrare de istorie universală, Djami'ot Tevarikh
(Suma istoriilor) bazată pe arhiva imperială mongolo-tătară
şi pe relatările unor martori oculari şi pe surse chineze, uigure,
ebraice, europene etc.
Tn prima parte a acestei opere, consacrată istoriei lurco-mon-
gole, Răşid od-Din descrie şi marea invazie mongolo-tătară,
'" Regele Ungariei Bela al IV-iea

17
E vorba de Marea Adriatică.
40
din 1241-1242, în Europa. în capitolul intitulat «Istoria unor
pri11ciri din Diisl-i Kirca~ ~i " ,•mirilor din Khorosan şi din
alte lări> se prezintă succint şi luptele desfăşurate pe teritoriul
lfo111âniei de armatele 1111111g11l11 1,11..ire cu111andate de principii
Kadan, Buri şi Bocek. Se arata ca primii doi au pornit împotriva
«)Joporului Saan> pe care cercetarea ştiinlilică l-a identificat
cu saşii din Transilvania estică, colonizaţi aici de regii ma-
ghiari, în secolul al XII-iea.
Un accent mai mportant ca de însă în acest capitol asupra
românilor (Vlagh) împotriva cărora au acţionat forţele co-
mandate de Bocek. Mongolo-tătarii i-au întîlnit pe români
într-un spaţiu geografic foarte întins, locuind compact alît în
cîmpie, cit şi în zone muntoase.
Potrivit ultimelor cercetări ştiinţifice, fundamentate pe textul
original al acestei cronici şi pe numeroase alte surse ale vremii,
Bocek a străbătut teritoriul românesc dinspre nord-est către
sud-vest; a cîşligat o luptă dală cu românii, probabil în zona
curburii munţilor Carpaţi, apoi străbălînd Carpaţii sud-orien-
tali a intrat în hotarele voievodului român Seneslau (Miselev)
zdrobind rezistenta acestuia, după care şi-a continuat drumul
prin Oltenia şi Banat, pentru a se întîlni cu Buri şi Kadan
pe Mureş şi Tisa.
Riisid od-Din menţionează şi statul româno-bulgar din sudul
Dunării atunci cînd relatează întoarcerea lui Kadan din ur-
mărirea pînă în Dalmatia a regelui maghiar Bela al IV-iea.
Cu acest prilej Kadan «a cucerit două oraşe ale românilor
(ulakut )» anume Tîrnovo (Tîrnin) şi Chilia (Kilo) .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme Turcia, rola 65, c. 148, Biblioteca Topkapî Sarayi
Muzesi - Istanbul, T. 1518, traducerea lui Aurel Decei în «Revue Roumanie d'Histoire>, tomP,
XII (1973) nr. I.
17
1247, Diploma Ioaniţilor, cuprinde date despre formaţiunile
politice româneşti din sudul Transilvaniei, Olteniei şi Munteniei.
Tn numele Sfintei Treimi, una şi nedespărţită, amin. Bela, din mila

lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Gali-
ţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururea.
Este o cerinţă a înălţimii regeşti şi o datorie a mărimii celor de
sus, mai presus de toate, să vegheze cu atît mai multă grijă la sporirea
numărului supuşilor, cu cît slava lor se înalţă mai ales prin mulţimea po-
porului supus, căci se ştie îndeosebi că puterea, pacea şi siguranţa tuturor
regilor şi regatelor se întemeiază pe tăria acestora. Şi încă se mai adaugă
pentru o parte nu fără însemnătate din purtarea de grijă a regelui ca
să-i privească cu mai multă blîndeţe şi să-l dăruiască cu mai mari binefaceri
pe aceştia prin care se nădăjduieşte că se va isca şi în lumea aceasta folos
[mai bogat] şi că regele tuturor regilor va fi mai cucerit lăudat. Aşa
dar, mînaţi de acest gînd, după o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii
regatului nostru, ne-am oprit la această hotărîre, luată dimpreună cu ve-
nerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al caselor ospitalierilor din Ie-
rusalim, din părţile de dincolo de mare, cu privire la repopularea regatu-
lui, care prin năvălirea duşmănoasă a neamului numit tătari a îndurat mare
pagubă, atît prin pierderea bunurilor cît şi prin uciderea locuitorilor, că
41
deoarece acel preceptor, în numele casei ospitalierilor, s-a îndatorat de bună
voie, pe sine şi casa ospitalierilor să ia arme pentru ajutorarea regatului
nostru în vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai
jos, şi să ne dea sfat şi ajutor credincios pentru popularea ţării noastre,
şi să supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această
scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui, şi prin dînsul numitei case, întreaga ţară
a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atîrnă
de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş pînă la rîul Olt, afară de
pămîntul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa
cum l-au stăpînit aceştia şi pînă acum. Totuşi [le dăm] în aşa fel, încît
jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a
Severinului, amintită mai sus, din cnezatele numite mai sus să o păstrăm
pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzînd în folosul
casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi
în toate ţările sus-zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama
noastră - rămînînd totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi
episcopilor, pe care se ştie că le au - lăsînd deoparte şi toate morile dintre
hotarele ţărilor amintite, atît cele clădite cît şi cele ce se vor clădi - în
afară de cele din ţara Litua - precum şi toate clădirile şi semănăturile
făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case, şi fîneţele şi păşunile pentru vitele
şi oile lor, şi pescăriilor care sînt acum în fiinţă sau care se vor face de
către dînşii, care toate vrem să se oprească în întregime în folosul fraţilor
acestora, afară de pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celeiu, pe care
le păstrăm împreună pe seama noastră şi a lor. Şi mai îngăduim ca jumătate
din toate veniturile şi foloasele ce se vor strînge pe seama regelui de la
românii ce locuiesc în ţara Litua - în afară de ţara Haţegului cu cele
ce ţin de dînsa - să le culeagă sus-zisa casă. Mai voim ca amintiţii români
să ajute pe sus-zişii fraţi cu mijloacele lor ostăşeşti întru apărarea ţării
şi înfrîngerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini,
iar din partea lor, aceşti fraţi să fie datori la prilejuri asemănătoare să
să le dea lor sprijin :;;i ajutor, pe cît le va sta i11 putinţă. Pe lingă acestea,
din sarea ce le-am îngăduit, să ducă în chip îndestulător spre folosinţa
acestei ţări şi a părţilor dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice
ocnă din Transilvania de unde vor putea mai uşor să o scoată cu cheltuiala
dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal;
tot astfel şi din banii care vor umbla acolo din voinţa regelui ş1 hotarlrea
preceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o
păstrăm pe seama noastră, precum s-a spus mai sus şi despre celelalte
jumătate avînd a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drep-
turilor bisericilor. De asemenea rînduielile pe care le va fi hărăzit zisa casă
a nobililor şi altora venind din alte părţi să locuiască în ţinuturile amintite,
atît în privinţa libertăţilor lor cît şi a judecăţilor, precum şi hotărîrile ju-
decătoreşti pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom încuviinţa şi
întări - fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo -
cu acest adaos, că de se va rosti osîndă [într-o pricină] vărsare de sînge
împotriva mai marilor ţării [aceleia] şi ei se vor simţi nedreptăţiţi să poată
face apel la curtea noastră. Mai adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra
regatului nostru - lucru de care să ne ferească Dumnezeu - a cincea
42
parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni m oastea noastră şi
a porni la război pentru apărarea ţării noastre. Iar dacă vom îndrepta oastea
spre Bulgaria, Grecia şi Cumania, va purcede a treia din cei în stare a
merge la război, şi din prada de război, atît din cea mişcătoare cit şi din
cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa după numărul ostaşilor
din ţara Severinului precum şi armele lor. Pe lingă aceasta, am dăruit
amintitului preceptor şi printr-însul casei ospitalierilor toată Cumania, de
la rîul Olt, şi munţii Transilvaniei, sub aceleaşi îndatoriri ce sînt arătate
mai sus cu privire la ţara Severinului - în afară de ţara lui Senes-
lau, voievodul românilor, pe care le-am lăsat-o acelora, aşa cum am stă
pînit-o şi pînă acum - şi întru totul sub toate acele îndatoriri rînduite
mai sus, cu privire la ţara Litua. însă nu vrem să trecem cu vederea acest
lucru, că de la intrarea (în stăpînireJ a des-pomeniţilor fraţi, timp de do-
uăzeci şi cinci de ani, numita casă va strînge toate veniturile ţării Cumaniei
în întregime, afară de cele din sus-amintita ţară a lui Seneslau, din care
vor avea numai jumătate din venituri şi foloase. Iar de atunci încolo, ju-
mătate din toate veniturile, foloasele şi slujbele încuviinţate şi jurate de
înălţimirea regală vor fi plătite vistieriei regale de către fraţii acelei case,
aşa fel ca, din cinci în cinci ani, trimisul nostru osebit să fie dator a socotit
veniturile, foloasele şi slujbele ce vin de acolo. Iar cheltuielile ce se vor
face cu paza cetăţilor sau întăriturilor trebuie să se poarte împreună de
noi şi acei fraţi, în afară de alte condiţii din partea noastră şi excepţii
din partea ospitalierilor, privind ţara Cumaniei, ca de pildă cele cu privire
la biserici, mori şi toate celelalte care s-au arătat fiecare în parte în legătură
cu Severinul. La ridicarea cetăţilor în amintita ţară a Cumaniei, precum
şi la apărarea ţării Cumaniei împotriva oricăror duşmani, vom sta în ajutorul
fraţilor cu sfatul şi cu privirea, cînd va fi nevoie şi cînd vom fi chemaţi
de aceşti fraţi, mergînd chiar în persoană, de nu vom fi opriţi în loc de
alte piedici. Le mai dăruim lor un pămînt de patru sute de pluguri în Feketig
sau în alt loc în Transilvania şi vom împlini acest număr unde vor crede
a fi mai de folos numiţilor fraţi, la intrarea în ţara Cumaniei sau în Severin,
iar pentru această danie vom da o scrisoare deosebită. în sfîrşit, pentru
ca această casă a ospitalierior să-şi poată aduce cu mai mare uşurinţă
pe mare ceea ce îi va trebui spre folosul ţării noastre şi al ei, i-am dăruit
cetatea _Scandona, de lî_ng-ă IŢ)are, cu toate cele ce tin de ea şi drepturile
ce o privesc, precum :;;1 iîlo:;;1a Pasz,1111. 111 hol,Jrl'll' sall· ~1 rn fulosi11(l-ll'
sale. aşa mm a s·tarinit rrPaiuhitul 11o~tr11 frate de fericita amintirl', rl'gell'
Coloman, şi aşa cum se ştie că ţin de această moşie, fără a se atinge de
drepturile bisericilor din ele. Pe lîngă acestea, am dăruit sus-numiţilor fraţi
pămîntul Woyla, ce se află lîngă Dunăre, nu departe de Semlin, pămînt
pe care l-am scos de sub atîrnarea cetăţii Caraş, împreună cu toate foloasele
şi cele ce ţin de el, aşa cum l-a stăpînit ca bun de veci Nicolae, fratele
lui Ugolin. Iar des-numitul preceptor, pentru daniile noastre pe care le facem
sau le-am făcut din pricinile de mai jos amintite, s-a legat limpede şi desluşit
în numele zisei case să ia armele împotriva tuturor păgînilor de orice neam
ar fi, precum şi împotriva bulgarilor, şi chiar împotriva altor schismatici
dacă ar încerca să năvălească în regat sau în hotarele regatului [şiJ să
aducă de îndată în regatul nostru, spre slujba noastră ,;-i "regatului 1u,stru
o sută de fraţi bine şi potrivi înzestraţi cu arme ostăşeşti şi cc.1, 0d i111p„1riva
43
unei oşti creştine, ce ar voi să pătrundă în regatul nostru, s-a legat în
numele casei să dea cincizeci de fraţi înarmaţi, spre paza şi apărarea
cetăţilor şi întăriturilor de la hotare, precum sînt Pojon, Mason, So-
pran, Cetatea de Fier, Cetatea Nouă, şi chiar mai puţin, oriunde va voi
regele să-i aşeze, şi şaizeci (de fraţi înarmaţi) împotriva tătarilor, dacă
s-ar întîmpla ca aceştia să intre în regatul nostru, de care lucru să ferească
Dumnezeu; tuturor acestora, cită vreme sînt în paza cetăţilor şi a întărituri
lor, li se vor plăti cele trebuncioase din veniturile regale. S-a mai adăugat
în numele casei ca preceptorul sau magestrul, care va fi trimis de peste
mare sau din alt loc pentru cîrmuirea caselor în fiinţă atunci în regatul
nostru, va fi dator la sosirea sa să făgăduiască, jurînd după datina ordinului
său, că pune să se păstreze întru totul credinţă regelui şi regatului, şi
atît el cit şi ai săi vor ţine fără înşeleciune toate şi fiecare din cele spuse
mai sus, şi că va avea grijă şi se va strădui să împoporeze nu numai ţinuturi,
dar şi alte ţinuturi ale regatului nostru, şi că nu-i va primi pe ţăranii din
regatul nostru de orice stare şi neam ar fi, şi pe saşii teutonii din regatul
nostru, să se aşeze în ţinuturile sus-numite, decît cu o îngăduinţă regească
osebită. S-a mai adăugat de noi, şi s-a primit de preceptor, în numele amintitei
case că, dacă s-ar întîmpla ca cele de mai sus sau vreunele sau ceva din
cele la care s-a legat şi s-a îndatorat casa sus-pomenitului preceptor sau
magistrat să nu fie ţinute în seamă de aceasta sau de alt preceptor sau
magistrat pe atunci în slujbă, şi după a treia punere în vedere solemnă
nu s-ar îngriji de îndreptare - şi marele magistru de peste mare, încunoştiin
ţat după cum se cuvin din partea regelui de acest lucru, încă s-ar îndrepta
timp de un an de la facerea încunoştiinţării ceea ce s-a trecut cu vederea
sau nu s-a împlinit de către zisul preceptor sau magistru în slujbă în acel
timp - atunci judecata regească va primi o despăgubire sau pedeapsă
[asupra acelora) prin luarea din veniturile lor sau în alt chip, potrivit cu
bunul plac al voinţei sale, după mărimea şi felul greşelii. Aşadar, pentru
ca toate şi fiecare din cele citite înaintea noastră şi a nobililor noştri -
şi pe care noi, dindu-ne credinţa şi întînzînd dreapta noastră regală, am
făgăduit să le păzim neatinse şi să punem să se păzească cit timp vor
dăinui îndatoririle luate din partea sus-zisei case - să dobîndească puterea
unei întăriri veşnice, întrucît ţine de noi, am dat scrisoarea de faţă întărită
ru bula noastră de aur şi am poruncit ca numitul preceptor, în numele
amintitei case a ospitalierilor, să fie pus în stăpînirea de fapt a celor de
mai sus, în temeiul autorităţii regale, de către iubitul şi credinciosul nostru
Achile, prepozitul de Alba, vicecancelarul curţii noastre.
în anul de la întruparea Domnului o mie două sute patruzeci şi şapte,
în a patra zi înainte de nonele lui Iunie, în anul domniei noastre al dois-
prezecelea.
La începutul secolului al XIII-iea. ungurii reuşesc să cucereas-

că colţul de sud-est al Transilvaniei instalîndu-i pe cavalerii
teutoni în Ţara Bîrsei şi odată cu aceasta începe efortul re-
galitălii ungare de a-şi extinde stăpînirea la sud de Carpati.
Marea invazie din anul 1247 anihilează aceste tendinte, de-
zorganizînd statul feudal, slăbindu-i capacitatea militară. Stă
pînire;, ungurească devine precară şi în Transilvania, deoarece
tătarii năvălesc deseori prin pasurile Carpatilor şi pustiesc
44
această (ară. Pentru a preîntîmpina năvălirile tătarilor în re-
gat, regele Bela al IV-iea îi aşează în anul 1247 pe Cavalerii
loani\i în Banatul Severinului. Cu această ocazie le acordă
cavalerilor documentul cunoscut sub nuJJ1ele de Diploma Ioa-
niţilor. Din diplomă aliăm de existenta mai multor formaţiuni
politice româneşti voievodatele lui Litovoi şi Seneslau şi cne-
zatele lui Ioan şi Farcaş. De cel mai mare interes este întinderea
voievodatului lui Litovoi care cuprindea Ţara Haţegului la nord
de Carpaţi şi o mare parte din Oltenia (Valahia Mică). Aceasta
înseamnă că la mijlocul secolului al Xiii-lea o parte din sudul
Transilvaniei, locuită numai de români, atunci ca şi acum, nu
se alia sub stăpînirea directă a regelui ungur. Abia după anul
1270 este menţionat un comite în aceste părţi transilvanc-.
an•astă prezenţă explicîndu-se prin inlrîngerea lui l.itorni 1>11,
,Diploma Ioaniţi Ion aliăm o serie de date preţioase în legătură
cu\ lilla economică, socială şi militară a romanilor dintre Du-
năre şi Carpaţi. Cit priveşte Cumania, menţionată în diplomă.
ea reprezintă numai o noţiune politică menită să justifice drep-
turile coroanei ungare asupra locurilor pe care le stăpîniseră
cumanii. După um se ştie, în momentul"în care tătarii cuceresc
principatele ruseşti ( 1237-1239), cu manii, care se stabiliseră
în zona de cîmpie, începînd de la rîul Olt şi plnă în stepele
.
din nord-vestul Mării Negre au cerut îngăduinţa regelui Un-
gariei să se aşeze între Tisa şi Dunăre, în Cîmpia Panonică .
Text latinesc şi traducerea românească în Documenta Romaniae Historica, uol. /, Bucureşti,

1977. p. 21-28. Originalul se află în Arhiuele Vaticanului şi a fost publicat de mai multe
ori pină acum.
18
Geograf anonim, Descrierea Europei Orientale, despre
români.
Este de notat aci că între Macedonia, Achaia şi Thesalnicul se găseşte

un oarecare popor, foarte mare şi răspîndit, care se numeşte blazi, care
şi altădată au rost păstori ai romanilor şi din cauza terenului roditor şi
plin de verdeaţă trăiau odinioară în Ungaria, unde se aflau păşunile ro-
manilor. Dar în urmă, fiind izgoniţi de aci de unguri, au fugit în acele
părţi; ei au în abundenţă multă brînză excelentă, lapte şi carne mai presus
de alte naţii. Ţara acestor blachi, care este mare şi bogată, a ocupat-o
aproape în întregime armata prinţului Carol care e stabilită în părţile Greciei
şi, de aceea, s-a îndreptat spre regatul Thesalonicului şi acum, pe apă şi
pe uscat cucereşte cetatea numită Thesalonic, împreună cu regiunea
dimprejur.
.
Un călugăr franciscan sau dominican, sfetnic al lui Carol de
Valois, fratele regelui Franţei, Filip al IV-iea, scrie în anul
1308 un tratat de geografie a răsăritului european .. tn acest
tratat sini amintiţi românii ca popor. Ceea ce merită să fie
reţinut este !aptul că geograful anonim încearcă să explice
origine?. şi numărul lor loarte mare, precum şi răspîndirea
şi prezenţa lor în aşezări străvechi şi statornice din Peninsula
Balcanică de la Salonic pînă în Panonia.
45
.
Anonymi geographi, Descriptio Eunpae Orientalis. origina I
Izvoarele istoriei românilor, voi. 11, Bucureşti, 1934, p. 42.
şi traducere în G. Popa- Lissea nu,
19
Cronica pictată de oştile regelui
la Viena, despre luptele dintre
Ungariei şi oştile românilor ccnduse de Basarab, în anul
1330.
în acelaşi an, în care a murit nevrednicul de pomenire Felician, adecă

în anul domnului 1330, regele şi-a adunat o mare oaste, - nu însă toată
puterea sa armată, căci trimisese soldaţi la hotarele ţării în diferite expediţii,
împotriva numeroşilor săi duşmani - şi la îndemnul voievodului ardelean
Thoma şi a lui Dionisie, fiul lui Nicolae, nepotul lui Ivanca, s-a dus în
persoană, în luna lui septembrie, prin Severin în ţara voevodului vlahilor
Bazarad, ţară care nu poate fi locuită de un popor nebicinuit cu ea, ca
să alunge din această ţară pe Bazarad, sau cel puţin să dea în posesiune
ţara aceluia unuia dintre curtenii săi, cu toate că voievodul plătise întot-
deauna cu credinţă darea cuvenită Maiestăţii sale, regelui.
După ce regele a cuprins Zeurinul (Severinul) şi fortăreaţa lui,
le-a încredinţat toate numitului Dionisie împreună cu demnitatea de
ban. Făcîndu-se aceasta, Bazarad a trimis la rege o solie vrednică de toată
cinstea ca să-i spună regelui: «Fiindcă voi, rege şi stăpîn al meu, v-aţi
ostenit cu strîngerea oştirii, eu voi răsplăti osteneala voastră cu 7000 mărci
de argint, şi voi lăsa în pace şi Zeurinul, cu toate ce se ţine de el, pe
care acum, cu puterea le ţineţi în mîinile voastre. Pe deasupra, tributul
ce datorez coroanei voastre, îl voi plăti cu credinţă în tot anul. Şi nu mai
puţin voi trimite la curtea voastră pe unul dintre fiii mei, pentru ca să
servească pe banii mei şi pe cheltuiala mea, numai să vă întoarceţi îndărăt
cu pace şi să înconjuraţi primejdia persoanelor voastre, pentru că dacă
veniţi şi mai mult înlăuntrul ţării, nu veţi putea nicidecum să înconjuraţi
primejdia. Regele auzind acestea, cu minte trufaş, a izbucnit faţă de soli
cu următoarele vorbe, zicîndu-le: «Să spuneţi aşa lui Bazaract, că el e păs
torul oilor mele şi C'II, din asrnnzişurile sale, de barbă îl voi scoate».
Atuu.:i un l,druu ..:rcuirn.:iu~, ..:u 11u111clc D ...111...:iu, ..:urnite uc Zulyom ;;i
de Liptou, aşa a grăit regelui: «Stăpîne, acest Bazarad se adresează către
voi cu mare smerenie şi spre cinstea voastră; pentru aceasta răspun
deţi-i în scrisoarea voastră cu favoarea bunătăţii regale şi arătaţi-i deplină
iubire şi milostivire».
Regele atunci a repetat vorba de semeţie şi de ameninţare pomenită
mai sus şi părăsind sfaturile mai sănătoase, a pornit îndată mai depar-
te, ca apoi să dea lupta. Şi neputînd, regele şi ai săi să găsească de mîncare
în ţara necunoscută, între munţi şi dealuri cu păduri, au început să sufere
în curînd de foame regele însuşi, ostaşii şi caii. De aceea s-a ordonat o
împăcare cu Bazarad, dîndu-şi acesta cuvîntul că va asculta de rege şi
că va da regelui şi tuturor oamenilor săi siguranţa de a se întoarce acasă
şi că-i va arăta un drum drept; şi astfel regele se întoarse în siguranţă
punînd temei pe credinţa perfidă a schismaticului.
46
,l Q>nmt\lt1 mo:tt bonnnu.; tit~n smmn nrfmnm.ffltt',.,, p
c;rdu(ti, rmim tt'Cb.bn:nara ltdttr·ctcâ anum dlimtS ,fo1u
niouc~ucqlctrn& al tnsJfmdo1l~i'mb:aal
mmb.t JJQPtt' pmtont. jiruqi. ,e (cpulUl$unnftio miilD ~
aus cLna uocabuJo dp pnl t\, H ~ttLl 'l mfidJlb; olfnplu.
dltntma tt aub n;i.1 trfţ,tm '7:' ;im cno:mt f.amatn mtO Olt •
'l nanbu.6 tum tabuş mq,ittr mr morntr .1mdtflcJ~ucnfqi
·muulaaa.folnm ~ p'1 qno db,o .1cnd1r. ttt li.nulu~r
tt6tm4/l oao o,atiis .lfttbar umus p((l18 n:uuonmtvî ,nr
. manuum .mtFu=s poU,a p'1UCU m;,~ rqUO!~ (utfoait
bus fautm irnur.tnb: pi.un c,1nnl .lbtt.Otmn {nit.unt. ~
umuui~muuos1pb.~" u1m fonumt 1ittb1r aiir11 bat
_ptrutta mtquo tcrnnuua ct u:i(c fac:au; tC1}t-l 1·1nr,qz mina
mtC.i pd.mt.ttt amµtUuu m qi bclh5 mfi1qirntlbl fi1J , i·~
ti iw.i.Outtl}J1 antinlJG C.Ptt tncu, uuttd.unn-~ p~iuui cn;u
omnu papt.tţ ctlunit. ..llttr.t
1nfup filts ,piuş fduum, rtl'1
ar m.muum tolc?t" mmlD • :t.
(lttcb.Ular.1ltt UA?>lt ni amni
=
un ~= nommc.auo.i nobi
!utonnnt ltop.u• mammou
contm &m.u~.
lurrnttpta.lit c.1'bn 1CllU. •
UJJw Anau1 Ottn lR 'Gttf1tt f
t.ttldbnt ipiue t.ttf. ( ,lJlltt ,
nunetmr: 'lqr. l~par ,n r,1p
tuutma ummlo mouis db1
tum (otuu'. fi~ ttuut 'nutp
rnmliiUm numn4lfn pnua
{tat)S tntntµ,1mnnn-:miq• tm
tunu.,m mutim. 01ula oe
. ntqi cttpfatSt}art fdm.n.no
btleş tnuu,mnw; $ic l.!Jltur
_ftluun111G1ntilu-:ffrmrudb •
ta& nune •natriit.n1t1>.1utt ·
11lJUUl11 C11t9J1t un\ipuftţ
Regele ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa, dar calea aceasta
era cotită şi închisă de amîndouă părţile de rîpe foarte înalte de jur împrejur
şi pe unde această cale era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri
o întăriseră împrejur cu prisăci. Iar regele şi ai săi negîndindu-se în adevăr
la aşa ceva, mulţimea nenumărată a vlahilor sus pe rîpe a alergat din
toate părţile şi a aruncat săgeţi asupra oastei regelui, care se găsea în
fundul unei văi adînci, ce nici nu se putea numi cale, ci mai curînd un
fel de corabie strîmtă, unde din pricina înghesuielii cei mai sprinteni cai
şi ostaşi cădeau din toate părţile în luptă. Căci din pricina urcuşului, pră
păstios din acea vale nu se putea sui în contra vlahilor pe nici una din
rîpele de pe amîndouă laturile drumului, nici nu puteau merge înainte, nici
nu aveau loc de fugă, fiind făcute acolo prisăci, ci erau cu totul prinşi
ostaşii regelui ca nişte peşti în vîrşe ori în mreajă.
Cădeau tineri şi bătrîni, principi şi nobili fără nici o deosebire. Căci
această tristă întîmplare a ţinut mult, de la ziua a şasea a săptămînii pînă
la ziua a doua a săptămînii viitoare, în care zile soldaţii aleşi aşa se izbeau
unii de alţii, precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii sau cum
se clatină trestiile de vînt. Şi a fost aici un cumplit dezastru, căci a căzut
o mulţime de ostaşi, de principi de nobili şi numărul lor nu se poate socoti,
din ziua a şasea, în preziua sfîntului Martin şi după aceea în acea ur-
mătoare.
Au murit acolo şi trei prepoziţi şi anume magistrul Andrei, prepozitul
bisericii din Alba, un bărbat foarte venerabil, vicecancelarul Maiestăţii sale,
regale, fiind acolo a pierit cu sigiliul regelui. Apoi Mihail, prepozitul din
Pozsega şi Nicolae, prepozitul din Alba Transilvaniei. De asemenea An-
drei, plebanul din Sarus şi călugărul Petru din ordinul predicatorilor, bărbat
onorabil, acolo şi-a primit paharul morţii crîncene, pentru că în creierul
capetelor lor au bătut mişeleşte cuie de lemn. Şi au fost ucişi şi unii preoţi
care erau capelanii regelui. A căzut în sfîrşit şi o mulţime nenumărată
de cumani.
Cadavrele tuturora, atît ale feţelor bisericeşti, cît şi ale nobililor
laici, acolo pe locul luptei, aşteaptă vremea de apoi a învierii celei de obşte.
Şi nici măcar cei mai de aproape ai lor n-au putut, din cauza năvălirii
duşmanilor, să găsească pe cei scumpi ai lor, pentru ca înşişi să-i îngroape.
Dar vlachii au dus mulii prizonieri, atît răni(i cit şi ncatin:;;i şi au pus
pe foarte multe arme şi haine de preţ ale tuturor celor căzuţi şi bani în
aur şi argint şi vase preţioase şi brîuri de sabie şi multe pungi cu groşiţi
late şi mulţi cai cu şele şi cu frîne cu toate le-au luat şi le-au dus la Bazarad
voievod.
Iar regele îşi _schimbase însemnele armelor sale, cu care s-a îmbrăcat
Desev, fiul lui Dionisie, pe care crezîndu-1 vlahii a fi însuşi regele l-au
omorît cu cruzime. Şi însuşi regele de abia a scăpat cu cîţiva inşi. Căci
au stat împrejurul regelui, ca nişte ziduri de piatră, magistrul Danciu cu
fiul său Ladislau şi alţi ostaşi care erau în serviciul personal al regelui
şi magistrul Martin fiul lui Berend, care primeau asupra lor toate loviturile
de sabie şi de săgeţi, numai să scape regelui viaţa de loviturile
morţii.
Cădeau şi împrejurul oastei, din toate părţile şi din mulţimea cîinească
48
a vlahilor, ca muştele care au pierdut dulceaţa untului de lemn, cînd ucideau
fără milă pe poporul creştin şi pe preoţii lor, unşi ai lui Christos.
Numărul vlahilor ucişi acolo de unguri numai judecătorul priceput
din Infern a putut să-l socotească. Regele însă după această întîmplare
a venit la Vişegrad. într-un cuvînt, cu toate că ungurii au purtat războaie
foarte mari şi foarte crîncene, totuşi aceasta li s-a întîmplat şi lor, ca nu
cumva să se sumeţească de mulţimea victoriilor sau, cel puţin, să fie pedepsiţi
pentru îngîmf a rea lor de mai înainte, pentru ca să cunoască şi ei umilinţa
şi să înţeleagă că din mila iubirii dumnezeieşti se fac cu atît mai vrednici,
cu cîf rabdă loviturile de îndreptare ale tatălui ceresc. Căci Dumnezeu tatăl
pe aceia îi pedepseşte, pe care îi iubeşte (Nam Deus Pater illos corri-
.
git, quos diligit).
Scrisă de un canonic ungur în secolul al XIV-iea Chronicon

pictum Vindobonense, se încheie cu relatarea dezastrului cam-
paniei organizate de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou
împotriva Ţării Româneşti în anul 1330. Victoria românilor
în luptă a consfin\it independenţa statului feudal românesc
dintre Carpaţi şi Dunăre .
...
Text latinesc şi traducere în G. Popa-Lisseanu, Izvoarele românilor, voi. XI. Cronica
pictată de la Viena, Bucureşti, 1937, p. 108-112, 233-236. Textul latinesc este preluat din
Historiae Hungaricae Fontes domestici, Buda, 1883, voi. II, ediţie îngrijită de M. Florianus.
20
/335 decembrie /3. Privilegiul dat de Carol Robert de Anjou
lui Nicolae, fiul lui Radoslav.
Pierzînd, cu trecerea vremii, orice încredere în acel blăstămat de Bo-

, voievodul valachilor, un răzvrătit şi un recunoscut rival al nostru
18
zorad
fiindcă ne-a încălcat ţara şi hotarele regatului, după ce am luat sfatul,
bine chibzuit, din motive binecunoscute, al tuturor prelaţilor, al baronilor
şi al tuturor fruntaşilor regatului nostru, ne-am strîns o armată puternică
şi am trecut în ţara sa de peste munţi, necunoscută pentru popoarele noastre,
pentru ca să o supun înălţimii noastre regale. Acolo înaintînd cîteva zile
fără de lupte printre vizuinile dintre munţi şi dintre dealuri, am început
să suferim de lipsa de orice alimente şi pentru oameni şi pentru cai. Atunci
am încheiat cu numitul Basarab un armistiţiu, dindu-şi cu perfidie cuvîn-
tul că ni se va supune şi ne va arăta nouă şi armatei noastre un drum
sigur de întors acasă. Ne-am încrezut în cuvîntul schismaticului în care
nu era bună credinţă, ci înşelarea bunei credinţe. Şi pe cînd ne întorceam
înapoi cu oamenii noştri, pe o cale blestemată în veci de Dumnezeu, închisă
de ambele părţi cu rîpe ameţitoare, iar înainte und~ ea se lărgea era întărit-ă,
în mai multe locuri, de puternice prisăci ocupate de o mulţime de oameni
înarmaţi de ai numitului Basarab, ne pomenim deodată din toate părţile
cu un atac năprasnic, năvălind asupra noastră şi a armatei noastre cu
furie în diferite chipuri şi lovindu-ne cîineşte cu bolovani, cu aruncători
49
de praştii şi cu alte izbituri ameţitoare de lovituri sălbatice. Cu săbiile lor
lovesc escadroanele noastre înmuindu-şi în sîngele celor ucişi săgeţile şi
lăncile lor. Din toate părţile sîntem izbiţi de o ploaie de aruncături, fiind
strînşi ca de un zid mişcător. Şi nu era chip să scăpăm nici fugind înapoi,
nici mergînd înainte, ci prinşi ca peştii în plasă sau în vărşe ne zbatem
strigînd către Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, către Mîntuitorul
nostru: ia aminte, Doamne, la suspinele noastre cele adînci. Apoi cu ajutorul
dumnezeesc al lui Iisus Christos care s-a răstignit pentru noi şi al prea
sfintei sale maice şi al tuturor sfinţilor, f ăcîndu-se din partea cîtorva ostaşi
de lîngă mine de asupra capului meu un acoperămînt de scuturi şi înlăturînd
astfel potopul ca de ploaie al unor lovituri de săbii, de săgeţi de lăncii
şi alte izbituri, ne puturăm feri viaţa de primejdia morţii ce se apropia
din ce în ce mai mult. Atunci credinciosul nostru, Nicolae [Radoslav) un
tînăr atlet, curajos ca un recrut, cu mintea ageră, cu ochii ţintă la mine,
furios ca un leu, întorcîndu-şi forţele şi tăria braţului său de ostaş, rupse
şi aruncă la pămînt toată armătura sa de fier şi aşa dezbrăcat, numai
cu scutul şi agitîndu-şi lancea sa cea ascuţită, se aruncă din nou în luptă
în linia celor ce năvăliseră asupra noastră, avînd să lupte voiniceşte. Nu
se mai gîndea să-şi apere capul său, ci era ţintă la capul nostru, deasupra
căruia zburau paloşele a cinci valahi care se grăbeau înainte de toate să
ne reteze capul nostru de rege. Dar prin agerimea sa fulgerătoare pe toţi
i-a răpus, aşternîndu-i la pămînt lipsiţi de suflare. Acolo însuşi viteazul
soldat Nicolae şi-a primit din faţă şase răni la cap şi la umeri, destul de
grele şi a lăsat pe locul luptei vreo douăzeci şi cinci de nobili dintre ai
săi. Şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu se potoli ardoarea duşmailor şi
se putu sparge latura dreaptă a zidului de duşmani şi luînd-o la picior
prin spărtura făcută, din bătălia venită fără de veste - cu voia Celui ·prea
înalt, care pe toate de mai înainte le orînduieşte-'- siliţi la fugă de duşmani
şi urmăriţi din acel loc, aflarăm prilejul mîntuirii şi luarăm drumul spre
casă. Dat la 13 decembrie 1335 .
•Prin acest document dat ostaşului Nicolae, pentru a-i recunoaş-

te vitejia în luptă, Carol Robert de Anjou confirmă descrie-
rea, făcută de autorul Cronicii pictate de la Viena, evenimente-
lor netrecute cu prilejul luptelor din anul 1330. de la Posada .
•
Textul original în limba latină reprodus de V. Motogna, în «Revista istorică>, anul
al IX-iea, nr. 4-6, p. 82-83, 1923. '..;umai traducerea în limba română la G. Popa-Lissea-
nu, op. cil., p. XLIV-XLVI
21
/359 martie 7. Tratatul dintre Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei şi Mircea cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti.
Noi, Mircea, voievodul Ţării Româneşti, duce al Făgăraşului şi ban

al Severin ului, facem cunoscut tuturor celor ce vor vedea scrisoarea de
50
faţă sau vor avea ştiinţă de ea în alt chip că, deoarece prealuminatul principe
şi domn, domnul Sigismund, din mila lui Dumnezeu slăvitul rege al Ungariei,
Dalmaţiei, Croaţiei etc., margraf de Brandenburg etc. a arătat faţă de noi
osebita bunăvoinţă a maiestăţii sale de cînd ne-a cunoscut [odată] cu priel-
nicul şi prietenosul său sprijin şi ne-a dat nouă, de la sine şi cu toată
milostivirea, dragostea sa şi ne-a ajutat mai ales împotriva acelor cumpliţi
şi vicleni fii ai minciunii, vrăjmaşi ai numelui lui Hristos şi neîmpăcaţi
duşmani ai noştri, turcii, purtîndu-se cu noi totdeauna şi în [toate] îm-
prejurimile cu bunăvoinţă şi cu bunătate, de aceea noi, din îndemnul numai
al nostru, fără a fi siliţi şi nici strîmtoraţi [de nimeni] sub jurămîntul
nostru de credinţă şi al boierilor noştri, făcut de noi mai înainte aşa cum
se cuvine, am jurat şi juruim zisului domn, regele, prin rîndurile de faţă,
a păzi şi ţine cu sfinţenie cele mai jos scrise.
Şi anume, mai întîi că noi, [atunci] cînd şi de cite ori de acum înainte
domnul (nostru) regele, va merge cu oştirea sa, el însuşi împotriva turcilor
pomeniţi sau împotriva oricăror altora ce ţin cu ei, atunci să fim ţinuţi
şi datori a merge cu dînsul, de asemenea noi înşine împotriva acelora, cu
toată oştirea, cu oamenii şi cu toată puterea nostră. Şi dacă domnul, regele,
nu ar merge el însuşi, ci ar trimite numai oştirea sa, atunci şi noi să fim
ţinuţi şi datori, de asemenea, să trimitem numai oştirea şi pe oamenii noştri
împotriva acelora, dimpreună cu oştirea domnului rege. Totodată [să fim
datori] a da pomenitului domn rege, şi oştirii lui şi oamenilor pe care îi
va aduce cu sine [la război] dacă va merge el însuşi acolo, iar dacă nu
va merge, atunci oştirii şi oamenilor pe care-i va trimite, cum se spune
mai sus, împotriva acelora, în părţile Dobrogei, sau pe orice alte pămîn
turi, cetăţi, ţinuturi, trecători, limanuri şi în orice alte locuri supuse stăpînirii
şi ascultării noastre, slobodă, paşnică şi sigură trecere şi hrană totdeauna
potrivită pentru banii lor, atît cînd vor merge într-acolo, şi cit vor sta
acolo, şi se vor retrage de acolo, cît şi la întoarcerea lor acasă.
De asemenea, cînd şi de cite ori se va întîmpla ca domnul rege să
meargă, cum se spune mai sus, în pomenitele părţi cu zisa lui oştire şi
cu oamenii lui, şi cu ajutorul nostru, să ia, să pună stăpînire, să redobîndeas-
că sau să aibă într-un fel oarecare oraşe, pămînturi, cetăţi, întărituri, tre-
cători, limanuri. ţinuturi sau orice alte locuri şi din pricina aceasta, să rămînă·
şi să întîrzie acolo el însuşi, atunci şi noi cu oştirea, oamenii şi cu toată
puterea noastră să fim ţinuţi şi datori a rămîne şi a întîrzia acolo înşi
ne, cu zisul domn rege, aşa cum va face el şi cit timp va rămîne el
[acolo]. Iar dacă domnul rege ar trimite acolo numai oştirea sa, atunci
şi noi să fim ţinuţi şi datori a trimite cu ştirea zisului domn rege numai
oştirea şi pe oamenii noştri, dar destul şi în stare să se împotrivească duş
manului şi puterii părţii potrivnice şi să se păstreze şi să apere împotriva
acelora [acele locuri] pe care el, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va întîmpla
să le ia, să pună stăpînire, să le dobîndescă sau să le aibă, cum se spune
mai sus, în părţile acelea, în orice chip [ar fi]. Şi în sfîrşit, cînd va fi
trebuinţă, de pildă cînd puterea duşmanului şi a părţii potrivnice ar fi aşa
(de mare), noi atunci, chiar şi în lipsa domnului rege, să fim ţinuţi datori,
acolo cum se spune mai sus, a ajuta noi înşine, cu oştirea, pe oamenii
zisului domn rege şi a le da sprijin şi ajutor, spre a păstra şi apăra împotriva
51
oricui m locul zisului rege [locurile] pe care el le va lua, pe care va pune
stăpînire, le va dobîndi şi avea, cum se spune mai sus.
De asemenea, să fim ţinuţi şi datori a da şi a trimite, tot din stăpînirea
noastră, pomenitului domn rege, oştirii lui şi a oamenilor sus-numiţi pe
care el îi va aduce cu sine sau îi va trimite, cum se spune mai sus, în
acele părţi, hrană potrivită pentru banii lor şi totdeauna îndeajuns
cind, de cite ori şi orice fel va fi nevoie spre a sprijini, păstra şi a apăra,
a lua, a pune stăpînire, a dobîndi cele de mai sus.
De asemenea, cind şi de cite ori se va întîmpla ca pomenitul domn
rege să meargă el însuşi sau să trimită numai oştirea şi pe oamenii lui
în acele părţi prin altă parte decît prin ţinuturile supuse stăpînirii noastre,
precum ar fi dincolo [de Dunăre] şi pe lingă Dunăre, prin locuri învecinate
cu ţara noastră şi cu Dunărea atunci noi, cind şi de cite ori se va întîmpla,
cum se spune mai sus, ca ei să treacă pe lingă Dunăre, să fim ţinuţi şi
datori a trimite şi a pune să li se dea peste Dunăre hrana potrivită, cum
se spune mai sus, cu banii lor, ori în ce fel se va putea ajunge la dînşii
cu această hrană.
De asemenea, dacă, cu voia lui Dumnezeu care rînduieşte toate,
s-ar întîmpla ca cineva din oştirea şi dintre oamenii zisului domn rege să
se îmbolnăvească, să fie rănit sau împiedicat în vreun fel oarecare în fiinţa
lui, aşa incit să fie numaidecît nevoie ca, din pricina aceasta, acela să rămînă
şi să întîrzie acolo, atunci acela să poată rămîne, întîrzia şi sta acolo,
în chip liber, paşnic şi sigur, pînă cînd îi va plăcea, fără vătămare, pagubă,
împiedicare şi supărare de nici un fel, fiinţa, lucrurile şi bunurile acestuia
rămînînd totdeauna neatins, iar scrisorile, oricare ar fi şi în orice chip făcute
şi date, între zisul domn rege şi noi, pînă acum sau altădată, despre şi
cu privire la aceasta rămînînd în toată tăria şi trăinicia lor prin mărturia
acestei scrisori a noastre. Spre mai mare învederare şi neîndoială că cele
mai sus se vor păzi cu sfinţenie de noi, aşa cum se arată mai sus, am
dat pomenitului domn rege această [scrisoare] pecetluită cu pecetea noastră
cea mică, în lipsa celei mari, făgăduind a-i da alta tot asemenea şi în acelaşi
cuprins [întărită) cu pecetea cea mare atîrnată.
Dată în Braşov, în duminica Reminiscere [7 martie), anul 1395.
♦
ln anul 1393 turcii reuşesc să cucerească Bulgaria ş1 sa aiunga
la Dunăre. în anul următor, Baiazid Fulgerul organizează o
campanie împotriva Ţării Româneşti, dar Mircea cel Bătrîn
reuşeşte să-i respingă pe· turci la sud de Dunăre. ln anul
1395, Sigismund de Luxemburg, care urmărea să organizeze
· o cruciadă antiotomană, încheie un tratat de alianţă cu domnul
Ţării Româneşti, în care se stipulează condiţiile de colaborare
între cei doi principi în cazul unui conflict cu turcii. în anul
1396, la Nicopole, armata creştină este înfrînlă de turci, iar
Ţara Românească este nevoită, în anul 1397, să facă faţă iarăşi
unui alac turcesc.
♦
Textul în limba latină în Fr. Zimmermann. C. Werner, Fr. Miiler, Urkundenbuch zur
Geschichte zur Deuteschenin Siebenbiirgen, voi. 11, Sibiu, 1897, p. 135-137, traducerea românească
în I. Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, Relaţiile internaţionale ale României
în documente (/368- 1900), Bucureşti, 1971. p. 89-92.
52
22
Ioan de Sultanyeh, Libellus de NotiJia Orbis, a rată originea
românilor din nordul şi sudul Dunării şi latinitatea limbii
lor.
Dincolo (de Serbia] spre miazănoapte este Vulgaria sau Bulgaria

şi a fost o ţară mănoasă, dar acum a fost devastată de turci. Ei au o
limbă a lor şi aproape latină, şi după cum se povesteşte se trag din romani,
căci atunci cînd un împărat român a pus stăpînire pe acele ţări - adică
pe Macedonia - unele grupuri dintre romani văzînd că ţara e mănoasă
şi însurindu-se acolo au rămas pe loc. De aceea, sînt numiţi vulgari de
limba romană vulgară. De aceea ei se fălesc că sînt romani, şi lucru se
vădeşte în limba lor, căci ei vorbesc ca romanii, şi în cele duhovniceşti
ei i-ar urma pe latini şi nu pe greci decît că îi au pe greci ca vecini, şi
ei trec repede la credinţa noastră, precum am şi văzut.
Dincolo de aceştia, lingă Marea cea Mare sau Pontică este Vala-
hia, o ţară mare. Are un domn al său, şi deşi turcul a prins pe mulţi dintre
ei şi i-a făcut tributari, totuşi nu a dobîndit stăpînirea acestei ţări ca şi
a celorlalte. Valahia e numită: cea Mare şi cea Mică. Prin această ţară
trece Dunărea, cel mai mare fluviu de pe pămînt, ce coboară din Germania
[şi trece] prin Ungaria, apoi prin Valahia şi se varsă în Marea cea Mare
lingă Licostom, ceea ce înseamnă «Gura lupului», deoarece cînd se varsă
în mare formează multe insule (şi multe] guri. Ei nu au oraşe mari ci
sate multe şi [multe] animale. Pămîntul [e] mănos, vii sînt puţine, sînt
ape mari şi cîmpii [întinse].
îndeobşte ei urmează pe greci în credinţa lor, măcar că şi noi avem
mai multe lăcaşuri ale ordinului Predicatorilor şi ale Minoriţilor şi avem
mulţi germani ce locuiesc în aceste părţi.
Domnul lor a fost odinioară convertit la credinţa noastră şi îndeosebi
maica sa, doamna Margareta, de către un frate predicator ce era vicar
general prin părţile acelea. Această ţară se mărgineşte la răsărit cu Marea
cea Mare, la amiază cu Constantinopolul, la apus cu Albania, la miazănoapte
cu Rusia sau Lituania .
•Tncepînd cu secolul al XV-iea europenii manifestă un interes

mai mare pentru români, singurii care opriseră prin lupte eroice
şi jertfe grele înaintarea otomană. Tn afara înclinaţiei spre
cunoaştere, specifică omului renaşterii, societatea europea-
nă, ameninţată de ofensiva şi prezenta otomană în Bal-
cani, îşi căuta aliaţi şi mijloace de apărare comună sau de
limitare a pătrunderii osmanlîilor spre centrul continentu-
lui. Ştirile ce ne-au rămas de la arhiepiscopul Ioan de Sul-
tanyeh, cunoscut promotor al luptei antiotomane, despre ro-
mânii la nordul Dunării cit şi de la sudul fluviului sini urmarea
faptului real că în veacul al XV-iea românitatea în această
zonă era foarte puternică.
53
♦
Textul original reprodus în A. Kern, Der «Libellus de Notitia Orbis» Johannes III. (de Ga-
lonifontibus) O. P. Erzbischofs von Sultanyeh, în «Archivum Fratrum Praedicatorum,., VI 11,
1938, p. 82-123, traducerea în Călători străini despre ţările române, voi. I, p. 38-39.
23
/455 octombrie, 5. Saruhanbeyli. Scrisoarea sultanului Meh-
med al Ii-lea prin care confirmă domnului Moldovei încheierea
păcii în schimbul plăţii tributului anual.
[Tugra]
De la marele domn şi marele emir, sultanul Mehmed Beg, nobilului
şi înţeleptului şi celui demn de cinste şi laudă Ioan Petre voievod şi domn
al Morovlahiei, iubitoare salutare să primească nobleţea ta!
Ai trimis pe solul acesta şi boier al tău, Mihul logofăt, şi printr-însul,
cuvintele domniei-tale, pe care le-a spus. Deci, dacă vei trimite haraciu,
2000 de ducaţi de aur, domniei-mele, în fiecare an, atunci pacea va fi în-
cheiată. Şi pentru aceasta punem soroc peste trei luni. De va sosi la împlinirea
acestora, atunci pacea va fi încheiată cu domnia-mea. dar, dacă nu va
veni, aceasta o ştiţi voi. Şi Dumnezeu să te veselească!
Sarhan Beglie
Luna octombrie 5
♦
După cucerirea Constantinopolului, în 1453, sultanul Mehmed
al Ii-lea a inaugural politica otomană vizînd instituirea mo-
nopolului otoman asupra Mării Negre. Tn vara anului 1454
flota otomană a făcut demonstr3\ii de for\ă ocupînd Sevastopo-
lul şi amenin\înd Caffa şi Cetatea Albă. Genovezii din Caffa
au fost obligaţi să plătească tribut, iar Moldova a intrat şi
ea în tratative cu sultanul pentru a cumpăra pacea. Cele două
documente turceşti (nr. 23 şi 24) reprezintă momentele esen-
ţiale ale negocierilor dintre Moldova şi Poarta otomană cînd
prima a acceptat să plătească tribut, în timpul voievodului
Petru Arc,n, iar a doua a acordat privilegii negustorilor români
din Cetatea Albă.
♦
Aril. ::it. tlu.:urtc~l 1, ,okqla M1nor11111tc Polullld, 1ula I, c. I I li ul li.(lllalul ,Id, 011 la ,\1 d,i\ u111
Glowne Akt Dawnych - Warszawa, pachet I, a fost publin·t de multe ori, cea mai recentă
fiind în Mustafa A. Mehmed, Ducumente turceşti prh•ind istoria Romuniei, 1455-1774,
voi. I, Edil. Academia R. S România, Bucureşti, 1976, p. I.
24
/456 iunie 9 (860 Receb 5) Yeni Derbend, Porunca sultanului
Mehmed al Ii-lea cu privire la respectarea privilegiilor acordate
negustorilor români.
(Tugna)
Porunca dată prin semnul împărătesc este că, din starea de
acum, făcînd pace cu beiul ţării Moldovei, voievodul Petru, distins printre
54
căpeteniile onorate, am înlăturat duşmănia dintre noi, şi am poruncit ca
negustorii aflaţi în ţinuturile sale, la Akkerman, să vină cu corăbiile lor
şi să facă negoţ cu locuitorii la Edirne (Adrianopol) şi la Brusa şi la Istanbul.
La venirea şi la întoarcerea lor, nimeni dintre beii, subaşiii, spahiii şi slujitorii
mei să nu-i necăjească şi să nu pricinuiască avuţiilor acestora pagube şi
stricăciuni. Altminteri, dacă, împotrivindu-se poruncii mele, le vor pricinui
pagube într-un fel oarecare şi dacă voi auzi, atunci trimiţînd slujitori, îi
voi face să dea peste mare nenorocire. Aşa să ştie ei şi, socotind actul
ca adevărat, să-i
dea crezare!
Scris la 5 receb cel unic, anul opt sute şaizeci. De la tabăra
Yeni-Derbend .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme Polonia, rola I, c. 119, originalul turc la Archiwum
Glowne Akt Dawnych Warszawa, pachet 2, nr. 3, traducerea cea mai recentă aparţine lui
Mustafa A. Mehmed, op. cil., p. 2-3.
25
1475 ianuarie 25. Scrisoarea adresată de Ştefan cel Mare prin-
cipilor europeni pentru a sprijini cu oşti lupta antiotomană
a românilor.
Către coroana ungurească şi către toate ţările, în care va ajunge

această scrisoare, sănătate. Noi, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu
domn al ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le
scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun domniilor voastre că necredinciosul
împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii
creştinătăţi, şi în fiecare zi se gîndeşte cum ar putea să supună şi să ni-
micească toată creştinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre
că pe la Boboteaza trecută mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră
şi împotriva noastă o mare oştire în număr de 120000 de oameni, al cărei
căpitan de frunte era Soliman-paşa begler-begul; împreună cu acesta se
aflau toţi curtenii sus-numitului turc şi toate popoarele din Romania, şi
domnul ţării Munteşti cu toată puterea lui, şi Assan-beg, şi Alibeg şi Schen-
der-beg şi Grana-beg şi Oşu-beg şi Valtival-beg şi Se ref aga-beg, domnul
din Sofia şi Cusenra-beg şi Piri-beg, fiul lui Isac-paşa, cu toată puterea
lui de ieniceri. Aceşti mai sus numiţi erau toţi căpitanii cei mari cu oştile
lor.
Auzind şi văzînd noi acestea, am luat sabia în mînă şi cu ajutorul
domnului Dumnezeu nostru atotputernic am mers împotriva duşmanilor
creştinităţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut
sub ascuţişul sabiei noastre; pentru care lucru lăudat să fie domnul Dum-
nezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgînul împărat a turcilor îşi puse
în gînd să-şi răzbune şi să vie, în luna mai, cu capul său şi cu toată puterea
sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii
şi pe care Dumnezeu a ferit-o pînă acum. Dar dacă această poart-ă (a creş
tinătăţii), care e ţara noastră, va fi pierdută - Dumnezeu să ne ferească
de aşa ceva - atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie. De aceea
ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor
55
împotriva duşmanilor creştinătiţii, pînă mai este vreme, fiindcă turcul are
acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oamenii ce-i stau
împotrivă cu sabia în mină. Iar noi, din partea noastră făgăduim, pe credinţa
noastră creştinească şi cu j urămîntul domniei noastre, că vom sta în picioare
şi ne vom lupta pînă la moarte pentru legea creştinătăţii, noi cu capul
nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutornl
lui Dumnezeu celui atotputernic noi i-am tăiat mina cea dreaptă. Deci fiţi
gata, fără întîrziere. Dată în Suceava, în ziua de Sfîntul Pavel, luna ianuarie
în 25, anul Domnului 1475.
Ştefan Voievod, domnul ţării Moldovei
între eforturile românilor din secolul al XV-iea pentru apărarea

libertăţii şi independenţei prin oprirea ofensivei otomane pe
linia Dunării, se înscriu şi războiele purtate cu succes de dom-
nul Moldovei, Ştefan cel Mare (1457-1504). Victoria de la
10 ianuaril' 1475, una din cele mai mari izbinzi pe care
le-au oh1i111 · ,·q•~ti11ii i1111,,,1r11:i ,,·milunii, după cum o caracte-
riza Jan Dlugosz, cronicarul polon contemporan evenimentelor,
a avut un profund ecou în rindurile popoarelor dornice
să-şi păstreze fiinţa lor. Ştefan cel Mare, îndată după această
victorie, ştiind că Imperiul otoman are de luptat pe multe fron-
turi cu popoarele ce se împotriveau cuceririlor, se adresează
principilor europeni cerindu-le să vină în ajutor, fiind convins
că sultanul, dispunind însă de forţe, nu va renun\a la planurile
sale de cucerire pe continent şi nu va lăsa nerăzbunată umilin\a
din 10 ianuarie 1457.
Scrisoarea lui Ştefan cel Mare s-a păstrat în trei copii în limba italiană: două la Biblioteca
Ambrosiană din Milano şi una la Biblioteca San Marco din Veneţia. Reproducem traducerea
făcută de I.Bogdan după exemplarul veneţian, publicată în Documentele lui Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1913, voi. II. p. 319.
26
1477 mai 8. Expunerea lui Ion Ţamblac, solul lui Ştefan cel
Mare, în faţa Senatului şi a dogelui Veneţiei, prin care se
solicită sprijin antiotoman.
Expunerea domnului Ion Ţamblac, sol strălucit al domnului Şte

fan, voievodul Moldovei, tradusă din greacă în latină, cuvînt de cuvînt,
dupa cum urmeaza:
Preaînălţate principe şi domn! Acestea sînt lucrurile pe care le spun
cu gura mare, eu, Ion Ţamblac, sol şi unchi al domnului Ştefan voievod,
din partea lui.
Că toate acestea s-au săvîrşit din partea turcilor în ţara sa, Luminăţia
Voastră trebuie să fi auzit de la mulţi. E adevărat însă că cele ce au urmat
nu i s-ar fi întîmplat, dacă ar fi ştiut că principii creştini şi vecini cu dînsul
au să se poarte cu el aşa cum s-au purtat. Căci, deşi avea jurăminte ce
erau între dînşii cuprindeau prevederea că toţi trebuiau să fie gata şi să
ajute în orice loc pe acela dintre domni împotriva căruia ar fi mers turcul.
Şi totuşi, cu toată nădejdea mea într-înşii, mi s-a întîmplat nenorocirea
pomenită. Căci, dacă nu ar fi fost, aş fi făcut una din două; ori m-aş fi
împotrivit cu adevărat vrăjmaşului la trecătoare şi nu l-aş fi lăsat să treacă
ori, dacă aceasta mi-ar fi fost cu neputinţă, aş fi încercat să scap pe locuitorii
56
ţării mele şi nu aş fi suferit atîta pagubă. Dar m-au lăsat singur şi mi
s-a întîmplat cum am spus mai sus. Şi dacă vrăjmaşul ar fi fost sin-
gur, n-ar fi fost aşa de rău; dar el a poruncit să vie cealaltă Ţară Ro-
mânească, de-o parte, şi tătarii, de alta, iar el însuşi a venit în persoană
cu toată puterea lui, şi m-au înconjurat de trei părţi şi m-au găsit singur
pe mine, cu toţi ostaşii mei împrăştiaţi, ca să-şi apere casele lor. Gîndeas-
că-se Luminăţia Voastră cu cît mă întreceau la număr, cînd am făcut
ce-am putut, şi s-a întîmplat cum am spus mai sus, care lucru socotesc
că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele;
şi lăudat să fie numele lui.
După ce într-adevăr vrăjmaşul a plecat, am rămas lipsit de orice
ajutor, din partea creştinilor; pentru că ei nu numai că nu m-au ajutat,
dar au fost între dînşii unii care poate au simţit plăcere pentru paguba
făcută mie şi ţării mele de către păgîni.
în această vreme a venit la mine secretarul Luminăţiei Voastre şi
mi-a spus ce i s-a poruncit şi mi-a făgăduit multe lucruri din Partea Lu-
minăţiei Voastre preacreştine, care de bună voie vă gîndiţi la binele creş
tinilor şi la nimicirea vrăjmaşului lor. Lucrul acesta m-a bucurat şi
mi-a dat mare nădejde; şi am rămas parcă liniştit cînd mi-a spus că din
banii trimişi în Ungaria şi din alţii voi avea şi eu ceva ajutor şi folos.
Şi totuşi, eu cerusem ca voievodul Basarab să fie alungat din cealaltă Ţară
Românească şi să fie pus acolo un alt domn creştin, anume Drăculea, cu
care să ne putem înţelege împreună. Am înduplecat chiar la acest lucru
pe Măria Sa, Craiul unguresc, ca să se îngrijească şi el, din partea
sa, ca Drăculea valahul [românul) să ajungă domn. Şi, înduplecîndu-se
în sfîrşit, el a trimis să-mi spună ca să-mi adun oastea şi să merg să
pun pe numitul domn în Ţara Românească. Şi aşa am făcut îndată şi am
mers, eu dintr-o parte şi căpitanul Craiului dintr-alta, şi ne-am unit şi am
pus în domnie pe zisul Drăculea. Isprăvind aceasta, el m-a rugat să-i
las pentru paza lui, oameni de-ai noştri, căci în valahi [muntenii nu se
prea încredea; şi i-am lăsat 200 de oameni din curtenii mei. Şi. făcînd aceasta,
am plecat. Dar numaidecît necredinciosul Basarab s-a întors şi l-a găsit
singur şi l-a omorît şi împreună cu el au fost omorîţi toţi oamenii
mei, afară de zece.
Lucrul acesta aflîndu-1 noi îndată, şi găsindu-se lîngă mine secretarul
Luminăţiei Voastre şi auzind şi el cele întîmplate, mi-a zis că nu cumva
mi-ar face plăcere să-l las să plece, fiindcă venise vreme să îndeplinească
cele ce-mi spusese din partea Luminăţiei Voastre? Eu l-am sfătuit să nu
facă aceasta, din pricina iernii, care era foarte aspră, era pe la 10 ianua-
rie. I-am spus să scrie şi să facă prin scrisoare. El mi-a răspuns că «aceasta
o voi face în persoană, nu pot s-o fac prin scrisoare». Şi mi-a mai cerut
un om, care să meargă împreună cu el şi pe care să-l aibă tovarăş la
întoarcere; şi a hotă rît, împreună cu mine, să se întoarcă de sfintele
Paşti. Văzînd cu adevărat grija şi graba sa, eu l-am lăsat să plece şi
i-am <lat 1.1n om; ~i am riimas cu vorhl'k sale ca Cil un lucru incit-plinit.
Pe alţi domni creştini, vecini cu mine, n-am vrut într-adevăr să-i mai
încerc, ca să nu mă văd iarăşi înşelat. Luminăţia Voastră ştie ce neînţelegeri
sînt între dînşii. Din pricina aceasta, cu mare greutate poate fiecare
să-şi vadă de treburile sale; iar treburile mele rămîn, de nevoie fără
57
ajutor. Cred chiar că craiul unguresc va face pace cu Ţara Românească
şi că atunci va fi cu mult mai rău. De aceea, adăpostul şi nădejdea mea
sînt în prealuminata Domnia Voastră, pe care o rog să binevoiască a mă
ajuta.
Nu vreau să mai spun cît de folositoare este pentru treburile creştine
această ţară, că ea este cetatea de apărare a Ungariei şi Poloniei şi straja
acestor crăii. Afară de aceasta, fiindcă turcul s-a împiedicat de mine mulţi
creştini au rămas în linişte de patru ani. Aşadar, fiindcă sînteţi domni creştini
şi sînteţi cunoscuţi ca creştini, eu vin la prealuminata Domnia Voastră,
cerînd ajutorul vostru creştinesc, spre a păstra această ţară a mea, fo-
lositoare pentru treburile creştine, şi făgăduiesc că orice dar şi orice ajutor
îmi veţi trimite eu îl voi întoarce înzecit, de cîte ori veţi avea nevoie şi
veţi cere - dar numai împotriva păgînilor - oriunde veţi avea nevoie
şi veţi porunci şi fără nici o zăbavă. Afară de aceasta, Luminăţia Voastră
va face o faptă foarte cinstită ajutînd pe un domn creştin. Atîta cer
acum, şi aceasta fiindcă ştiu că turcul va veni în vara aceasta iarăşi asupra
mea, pentru cele două ţinuturi, al Chiliei şi al Cetăţii Albe, care le sînt
foarte supărătoare. De aceea vreau să fiu ajutat, în această sarcină, căci
vremea nu vă îngăduie să faceţi o altă pregătire mai largă. Luminăţia
Voastră trebuie să aibă în vedere că aceste două ţinuturi sînt Moldova
toată şi Moldova cu aceste ţinuturi este un zid pentru Ungaria şi pentru
Polonia. Afară de aceasta eu zic şi mai mult, că dacă aceste două cetăţi
vor fi păstrate, va fi cu putinţă ca turcii să piardă şi Caffa şi Chersone-
sul. Şi lucrul ar fi uşor dar nu mai spun în ce chip s-ar putea face aceasta,
ca să nu lungesc scrisoarea. Dacă veţi cere, vă voi arăta.
Aşadar, acestea sînt lucrurile ce mi-a poruncit să le aduc la cunoştinţa
voastră, şi apoi celălalt lucru, că am scrisori şi cuvinte de dus către Prea
Sfîntul Părinte. Dacă Domnia Voastră îmi veţi da voie, mă voi duce, dacă
vi se pare că nu e bine să merg, nu mă voi duce.
Toată nădejdea el şi-o pune în Domnia Voastră şi cere ajutor de la
Domnia Voastră şi sprijin de la alţi creştini. Şi, dacă Dimnezeu va vrea
ca eu să fiu ajutat, din două lucruri, unul se va întîmpla: ori această ţară
va pieri desigur, ori voi ii silit, de nevoie, să mă supun păgînilor. Lucrul
acesta însă nu-l voi face niciodată, vrînd mai bine de o sută de mii de
ori rno.:irte.:i <lecit .:ice.:ist;:i Si îşi pune năclejdea în Domnia Voastră .
•
Cu toate că Mehmed al II-iea ar fi dorit să organizeze o cam-
panii' împotriva Moldo,·ei în vara anului 1475. din pricina bolii,
a amînat-o pentru anul 1476. Sultanul dorea să cucerească
această tară românească şi s-o transforme în paşalîc turcesc.
Rezistenta eroică organizată de Ştefan cel Mare a zădărnicit
asemenea planuri. Deşi a pierdui bătălia de la Războieni, din
26 iulie, totuşi Ştefan l-a silit pe Mahomed al II-iea să se
rPtragă din Moldova şi mai mult decit atît, la stăruintele dom-
nului român, Matei Corvin a sprijinii reînscăunarea lui Vlad
Ţepeş (Oracula) în Ţara Românească. în expunerea făcută
de solul lui Ştefan cel Mare în fa(a senatului vene(ian se re-
latează pe scurt toate acest!' fapte, se subliniază importanta
strategică a Moldovei pentru tarile din nordul-vestul ei şi chiar
pentru ţărmurile de nord ale Mării Negre, domnul cunoscînd
care sini mijloacele pentru înfrîngerea turcilor.
58
+
Archivio di Stalo di Venezia, Deliberazioni secrete del Senato, Reg. 28, nr. 13, ci. Hurmuzaki,
op. cit., VIII, p. 23--25, traducerea lui I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, li,
p. 343-347; şi G. Mihăilă, Contribuţii la istoria cui/urii şi litera/urii române vechi, Bucu-
reşti, 1972, p. 176-179.
27
1501. Enea Silvio Piccolomini, Cosmographia, prezintă date
referitoare la originea poporului romăn.
Regiunea Transilvaniei este aşezată dincolo de Dunăre. A fost locuită

odinioară de daci, popoare viteze şi vestite prin multe înfrîngeri ale ro-
manilor: în vremea noastră e locuită de trei popoare: saşii, secuii şi românii.
Saşii îşi trag originea din Saxonia, bărbaţi puternici şi deprinşi cu lupta.
Ei sînt numiţi după cele şapte cetăţi (oraşe) pe care le locuiesc, «Siebenb-
tirgeri» în limba lor maternă. Secuii sînt socotiţi cei mai vechi unguri, primii
dintre toţi cei care au venit din Ungaria veche în această provincie. De
aceea deşi îşi cultivă pămîntul cu mîinile lor trăind la ţară şi îşi pasc turmele
lor, totuşi ei sînt numiţi nobili şi cînd se întîlnesc între ei, fiecare îl salută
pe celălalt zicîndu-i «nobile domn ... » şi nici nu plătesc dări decît în anul
cînd se încoronează regele Ungariei. Iar atunci i se predau regelui atîţia
boi cîţi capi de familie sînt, şi se spune că numărul lor ar trece de 60
de mii. Şi cînd li se porunceşte să iasă la război, dacă nu se supun, atunci
sînt pedepsiţi cu pedeapsa capitală, iar bunurile lor sînt confiscate. Românii
sînt un neam italic după cum vom arăta ceva mai apoi, totuşi vei găsi
printre transilvăneni puţini bărbaţi cu experienţă care să nu cunoască limba
ungară ... etc .
... Ioan de Hunedoara, a cărui reputaţie o întunecă pe a celorlalţi,
nu a sporit gloria ungurilor cît a romanilor din mijlocul cărora se năs
cuse.
Valahia este o regiune vastă care începînd de la !hotarele!
Transilvaniei se întinde pînă la Marea Neagră, este netedă aproape în în-
tregime şie lipsită de !cursuri deJ ape. Spre miazăzi se află fluviul Dunărea,
la nord sînt ruşii pe care cei din vremea noastră îi numesc ruteni şi către
rîul Nistru neamurile nomade ale sciţilor pe care îi numim azi tătari.
Acest pămînt a fost locuit odinioară de geţi, care l-au pus pe fugă
ruşinoasă de Darius, fiul lui Histaspe, şi au pricinuit multe înfrîngeri Tra-
ciei. în cele din urmă au fost subjugaţi şi zdrobiţi de forţele romane. Şi
a [ost acolo după o colonie de romani, care să-i ţină în frîu pe Daci, sub
conducerea unui oarecare Flaccus, după care a [ost numită Flacchia. Apoi
după o lungă bucată de timp, alternîndu-se numele, aşa cum se întîmplă
a [osi numită Valahia, şi în loc de flacci !locuitorii! au fost numiţi valahi.
Acest popor pînă acum are un grai roman, deşi schimbat în mare parte
şi abia putînd fi înţeles de un om din Italia ...
59
•
Poggio Bracciolini ( 1380-1459) şi Flavio Biondo ( 1388-
1463) sînt primii umanişti care vorbesc în opera lor despre
originea română a poporului român, subliniind latinitatea lim-
bii române. Papa Pius al Ii-lea - Enea Silvio Piccolomini
- în lucrarea sa Historia rerum ubique gestarum locumque
descriptio, cunoscută mai ales sub numele de Cosmograp-
hia, explică originea poporului român şi, în mod greşit, eti-
mologia cuvîntului r.Jalachus pe care-l derivă din numele ge-
neralului roman Flaccus, personaj fictiv, care ar fi cucerit Da-
cia. Tipărită în anul 1501, Cosmographia a fost folosită de
umaniştii din secolul al XVI-iea care au preluat sau au corectat
etimologia .
•
Textul original şi traducerea în Călători străini despre ţările române, Bucureşti, 1968,
voi. I, p. 417-474, (în continuare vom cita Călători .. .) după Aenea Sylvii Piccolominei postea
Pii II Papae Opera Geographica et Historica (Helmstadii M.D.C.I.C.) p. 226-229.
28
/532, Francesco delia Valle, însemnări despre originea obi-
şi oraşele românilor.
ceiurile
Tîrgoviştea este un oraş nu prea mare, aşezat în şes şi înconjurat

de ziduri. Castelul din acel [oraş], în care locuieşte domnul ţării, e îm-
prejmuit cu pari de stejar foarte groşi. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă
şi se îmbracă în haine lungi, purtînd pe cap căciuli asemenea celor croate.
Limba lor e puţin deosebită de limba noastră italiană; ei îşi zic în limba
lor romani spunînd că au venit din vremuri străvechi, de la Roma, pentru
a se aşeza în această ţară; şi cînd vreunul întreabă dacă ştie careva să
vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta: ştii romăneşte, adică
ştii să vorbeşti limba română, din cauză că limba lor s-a stricat. Căci ei
sînt oameni barbari şi aspri în obiceiuri. Jn acest oraş a fost înălţată o
biserică a sfîntului Francisc [avînd] cîţiva călugări observanţi, care fac
slujba bisericească potrivit regulilor bisericii romane. Această tară e foarte
mănoasă, are toate în afară de vin; în locul căruia oamenii obişnuiesc să
bea bere. Pe un deal în faţa oraşului se află o mănăstire sau mai degrabă
o abaţie foarte mare, în care locuiesc nişte călugări, greci care ne-au făcut
o foarte bună primire şi ne-au povestit toată istoria aşezării locuitorilor
din această ţară, după cum urmează. Precum că împăratul Traian, învingînd
şi cucerind această ţară, a împărţit-o între soldaţii săi şi a prefăcut-o în
colonie romană, încît aceştia trăgîndu-se, după cum se spune, din vechi
[ colonişti) păstrează numele de romani. Dar în decursul veacurilor au schi-
monosit aşa de mult numele ca şi obiceiurile şi limba, că abia îi mai poţi
înţelege, de aceea îşi zic astăzi români. Aceasta este tot ce am putut arta
de la acei călugări. Stăpînul meu s-a oprit aci cîteva zile, apoi s-a hotărît
să treacă în ţara voievodului Petru, domnul Moldovei sau al Valahiei de
sus, după cum vrem să-i spunem. Această ţară este vecină cu tătarii, cu
polonii şi cu Ţara Românescă, pomenită mai sus. El făcea acest drum pentru
60
a trata cu acest voievod Petru. După ce a mers două zile a fost înştiinţat
de garda sa, care călărea totdeauna înainte pentru a asigura drumul, să
nu treacă mai departe, pentru că acel Petru i-a pregătit o cursă (pîndin-
du-1] cu 1500 de călăreţi cu gîndul să ne taie pe toţi în bucăţi. Aflînd
acest lucru stăpînul meu, şi încredinţîndu-se că ştirea era adevărată a hotărît
să se întoarcă înapoi, din care cauză am călărit toată noaptea aceea cit
şi ziua următoare, întorcîndu-se la Tîrgovişte. Domnul acestui oraş care
aflase despre acest lucru de la curieri ai stăpînului meu, i-a ieşit în în-
timpinare cu mare oaste de călăreţi dar nefiind [acesta] urmărit de duşmani,
n-a avut nevoie de ajutorul lui. Deci neizbutind Petru, voievodul Moldovei,
să-şi ducă la îndeplinire gîndul, după pofta inimii sale cele rele, s-a prefăcut
mirat că stăpînul meu s-a întors înapoi cu atîta grabă şi şi-a trimis solii
săi după el pînă la Tîrgovişte cu multe daruri, spre a-i cîştiga bunăvoin
ţa, arătîndu-se gata să-i stea în ajutor el însuşi cu (toate] forţele sale
armate.
•
Cum era şi firesc, românii ştiau care este originea lor şi acest
lucru reiese din relatarea padovanului Francesco delia Valle.
Ca secretar al lui Aloisi6 Gritti, fiul natural al dogelui Andrea
Gritti, Francesco delia Valle îl însoteşte pe stăpînul său, în anul
1532, în călătoria pe care acesta o face în Ţara Românească
şi Transilvania, cu scopul de a obtine colaborarea domnilor
români la plănuita campanie a lui Soliman Magnificul îm-
potriva Vienei. După o oprire la Tîrgovişte, cu care ocazie
delia Valle află de la călugării Mănăstirii Dealu cîteva date
în legătură cu originea românilor. Gritli încearcă să meargă
în Moldova, pentru a duce tratative cu Petru Rareş. Domnul
Moldovei, dorind să păstreze independenta tării sale şi din-
du-şi seama că o campanie victorioasă a împăratului otoman
ar periclita această dorintă, încearcă să zădărnicească misiu-
nea lui Gritli. De altfel, în anul 1534 el va contribui la prinderea
şi uciderea acestuia, în momentul în care încerca solu\ionarea
problemelor de hotar dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Hab-
sburgic, pentru ca sultanul, sigur de situaţia din Europa, să
pornească cu toate forţele împotriva şahului Persiei. Prin ză
dărnicirea misiunilor lui Gritli, Petru Rareş urmărea realizarea
unei coalitii creştine care să ia ofensiva împotriva Imperiului
Otoman în împrejurările favorabile create de conflictul oto-
mano-persan .
•
Origina Iul publicat în limba italiană în «Magyar Tortenelmitar», II I, 1857, p. 21-52; traducerea
în Călători ... , voi. I, p. 322-323.
29
1541, Georg Reicherstorffer, Chorografia Moldovei, fragment
cuprinzînd informatii privind aşezarea tării, originea şi obi-
ceiurile românilor.
... Pornind deci, mai întîi de la marginile Poloniei, pentru că din această
ţară destul de întinsă se îndreaptă drumul spre Moldova, pămîntul este
61
şes şi foarte darnic în toate cele trebuitoare latît) folosirii !zilnice) şi hranei,
nefiind deloc stăvilit de dealuri mari şi de munţi, pînă cînd se ajunge la
hotarele Moldovei trecînd prin Rusia, aproape pustie, pînă la cetatea Liov,
vestita capitală a acestei Rusii, care se află la o depărtare de cincizeci
de mile de Cracovia. De aici, nu chiar aşa de departe sînt două rîuri cam
la fel de largi, amîndouă, navigabile şi foarte adînci, care încing toată
această ţară din- toate părţile, formînd în cursul lor mari cotituri: adică
Nistru I, care se numeşte Boristhenes, şi Moldova, de la care şi-a luat această
ţară numele dintru început. Acolo lîngă locul de trecere al acestui rîu al
Nistrului se află cetatea numită Hotin iar ltrecînd) peste acest rîu se intră
pe pămîntul Moldovei; urmîndu-şi cursul !Nistru!) se varsă în Marea Neagră
aproape de o cetate foarte puternică, numită Cetatea Albă. în sfîrşit, după
puţin drum se ajunge la un tîrg numit Sniatin, care desparte teritoriul
Moldovei de acel vecin al Rusiei. Aici se arată la cea dintîi privire graniţele
Moldovei. De aci înconjurul întregii ţări a Moldovei se întinde în linie dreaptă
pe o lungime de şaizeci şi patru de mile pînă la munţii Transilvaniei, unde
este hotarul din urmă al acestei ţări a Moldovei şi unde se mîntuie. De
aci prin aceşti munţi şi pe un drum foarte greu, stîncos şi atît de îngust
încît abia poate să înapoieze pe el un singur car trecînd prin locuri secuieşti
se ajunge în două zile, fără multă osteneală, la Braşov, în Tara Bîr-
sei, care cetate a Braşovului este închisă de jur împrejur de !cununa) mun-
ţilor alăturaţi, şi bine întărită cu ziduri, şi desparte teritoriul vecin al Mol-
dovei de ţinutul foarte apropiat al Transilvaniei, prin sus-zişii munţi !prin
care] se ajunge în Transilvania. Cu acest ţinut este în hotar în partea
sa de miazănoapte însăşi Ţara Românească cu alt nume numită Transalpina
şi Icu) Bulgaria şi Marea Neagră, între fluviile Dunărea şi Nistru.
Iar Ţara Românească este o ţară larg deschisă şi întinsă în lung
şi în lat, şi la Dunăre e în hotar cu turcii. Odinioară ea fusese supusă
şi tributară regilor Ungariei, acum însă, din nenorocire, a căzut împreună
cu Moldova, sub jugul turcesc, spre marea pagubă a creştinătăţii.
Şi domnul Moldovei a fost odinioară legat prin jurămînt de regii
Ungariei. Iar ţara lui, care era ca şi dependentă de regatul Ungariei, căpăta
de la regii Ungariei ajutorul trebuitor în desele sale războaie cu duşmanul
obştesc, pentru paza şi apărarea sa. Şi această Ţara Românească şi-a tras
numele de Transalpina din aceea că este despărţită şi mărginită de Ungaria
şi de Transilvania care este partea cea mal lnsemnata a Unganet,
printr-un lanţ de munţi, şi chiar de cei mai înalţi, acoperiţi de păduri dese
şi frumoase. Pe lingă aceasta se mai cheamă şi Valahia, de la Flacci o
gintă romană, căci romanii după ce au înfrînt şi nimicit pe geţi, au adus
aci colonişti sub conducerea unui oarecare Flaccus, de unde s-a numit mai
întîi Flaccia, apoi, prin stricarea cuvîntului, Valahia. Această părere este
întărită de faptul că vorbirea română mai dăinuieşte încă la acest
neam, dar atît de alterată întru toate, încît abia ar mai putea fi înţeleasă
de un roman. Aşadar, romanii sînt o seminţie italică ce se trage, după
cum zic ei, din vechii romani, despre care se spune în istorie că au fost
aduşi în Dacia de împăratul Traian; de care, fără îndoială, au alunecat
cu totul spre obiceiurile geţilor, şi astăzi nu mai păstrează nimic din stră
vechea lor origine şi din dovezile trecutului, în afară de limba părintească
foarte primitivă şi alterată.
62
Despre datinile şi obiceiurile moldovenilor.
Aşadar, poporul moldovean cu un port aproape întocmit ca al stră
bunilor săi purcede după datina şi rînduiala [acestora]; nu se foloseşte
de arme deosebite de ale ungurilor, adică de scuturi şi lănci de luptă, care
sînt ceva mai scurte ca cele [ungureşti] şi nu se deosebesc mult de acele
săbii şi suliţe ce se întrebuinţează şi acum în luptă. Ei sînt destul de în-
demînatici în treburile ostăşeşti şi foarte ageri.
Apoi neamul acesta al moldovenilor este aspru şi foarte primitiv, totuşi
în treburile ostăşeşti şi războinice ei sînt deosebit de bine de pregătiţi în
felul lor, aşa cum s-a arătat mai sus.
Ei recunosc pe Hristos şi pe sfinţii apostoli şi după cum susţin ei
au urmat cu multă evlavie şi cinstire încă de la început şi pînă acum în-
văţătura sfîntului Pavel. Tn această ţară locuiesc împreună, sub cîrmuirea
voievodului, diferite secte şi religii şi neamuri ca de pildă, ruteni, po-
loni, sîrbi, armeni, bulgari şi tătari, şi, în sfîrşit, mulţi saşi din Transilvania,
fără ca din cauza deosebirilor de rituri şi dogme să se certe între ei. Şi
orice sectă sau neam îşi urmează ritul şi legea după bunul său plac. Tn
acelaşi chip şi călugării ce mărturisesc acolo credinţa creştină urmează
ceremoniile lor religioase şi slujbele lor după datina şi regula mănăstirii
sau ordinului lor.
Se pot înşira pe nume cîteva locuri mai însemnate, adică cetăţi şi

oraşe din Moldova„ Acestea sînt: Suceava, Hotin, Neamţ, cetatea Nouă
a Romanului, cetatea Iaşi, Vaslui, Soroca şi Orhei apoi Tîrgul Huşi, Trotuşi,
Bîrlad şi Tîrgul Roman şi încă alte tîrguri şi castele pe care nu am vrut
să le mai înşirăm în ordine şi să le descriem, pentru a fi mai scurţi.
Principele acestei ţări, care se numeşte voievodul Moldovei, ţine pentru
strălucirea curţii sale pe cheltuiala sa zilnică trei mii de călăreţi care stau
necontenit sub arme, gata să însoţească oriunde pe voievod cu trupele
lor. De altfel oievodul poate, atunci cînd nevoia unui război ar cere-o,
să adune în ţara sa, fără mare greutate şi muncă, făcînd chemare obşteas
că, o oaste pînă la şaizeci de mii de călăreţi şi pedeştri.
Moldova creşte minunaţi cai turceşti şi moldoveneşti, precum şi foarte
buni cai «asturconi» cit şi alte soiuri, în mare număr. Dar, din ordinul
voievodului doar arareori se îngăduie scoaterea slobodă a acestora din ţară
.
şi numai pentru solii şi trimişii oficiali străini ...
După lupta de la Mohacs ( 1526), coroana Ungariei este dis-

putată de Ferdinand I de Habsburg şi Ioan Zapolya, voievodul
Transilvaniei. Ambii competitori aveau nevoie de ajutorul dom-
nilor ţărilor române şi, în special, de ajutorul lui Petru
Rareş, domnul Moldovei. Ferdinand I trimite mai multe so-
lii în Moldova şi în anul 1535 se încheie un tratat de alianţă
între ei şi Petru Rareş. Ferdinand dorea mai cu seamă să
ocupe Transilvania şi să păstreze nordul Ungariei, dar sultanul
Soliman Magnificul se opune unor aserr:enea planuri organi-
zînd mai multe campanii, hanul 1529 oştile otomane, ajungînd
sub zidurile Vienei. Pen'ru realizarea inten\iilor sale politice
dar şi pentru a avea aliaţi împotri\'a otomanilor, Ferdinand
I solicită solilor săi date despre Moldova, despre potenţialul
63
militar şi resursele ei economice. Unul dintre aceşti soli, Georg
Reicherstorrrer a lăsat o descriere a Moldovei în care se în-
tîlnesc dale interesante despre originea şi obiceiurile locuitori-
lor, o subliniere specială meritînd spiritul de tolerantă de care
a dat dovadă, în general, poporul român, spirit care se afirmă
chiar şi în secolul celor mai sîngeroase războaie religioase.
Descrierea I ui Reicherstorfler, răcut ă după 1538, a fost tipărită
la mijlocul secolului al XVI-iea .
•
Manuscrisul original în Arhivele Vaticanului, Moldavia, nr. 3522. Reprodus în limba lati-
nă, în ediţia Papiu Ilarian, Tesaurul de monumente istorice pentru Români, III, Bucureşti,
1863, p. 125-144; traducerea în Călătorii ... , voi. I, p. 194-199.
30
Anton Verancsks, Descrierea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării
Româneşti, fragmente despre llfŞezarea românilor, originea,
limba şi importanţa strategică a ţărilor lor.
După ce am cuprins în primele două cărţi expediţia sultanului t,ircilor

Soliman din anul 1538 în Moldova şi în Transilvania împotriva voievodului
Petru şi a regelui Ioan, am vrut să lămuresc în cartea a treia şi aşezarea
acestor două ţări, adăugînd la acestea neapărat şi Ţara Românească drept
care trebuia să mă opresc în tot locul, arătînd adică în ce legătură stau
între ele, ce obiceiuri au oamenii, ce rituri, ce oraşe, ce rîuri şi altele de
acelaşi fel, după cum socoteam că cere subiectul.. .
... Căci multe am ajuns să cunosc cu ochii mei, ca unul ce am stat
multă vreme în Transilvania !dar] cele mai multe m-am străduit să le
cunosc după tradiţie şi povestirea localnicilor.
Voi spune cît mai puţine cuvinte se va putea, ce am pornit eu să

fac, şi desigur nu ca nişte lucruri noi sau necunoscute cu desăvîrşire ...
îndemnat mai ales de acest lgînd], ca luînd seama la zdruncinarea creş
tinilor pe care zi de zi îi bîntuie şi îi frămîntă noi răscoale, să fie făcuţi
atenţi aceia de care atîrnă soarta şi salvarea statelor creştine, şi treziţi
Ia primejdia extrem.a care arne11111t.a tot restul Eurupt:I dl11 piei lk1ec1 <1l:e~to1
ţări,ei să vegheze şi să se străduiască din toate puterile ca măcar Tran-
silvania - deoarece, cu Ţara Românească şi Moldova încă de mult se în-
tîmplă rău - să nu cadă în puterea turcilor. Căci dacă s-ar întîmpla această
nenorocire - de care să ne ferească Dumnezeu - atunci turcii, pătrunzînd
în ea întocmai ca pana Ide spart lemne] în trunchiul de copac vor avea
putinţă să ajungă uşor la oricare din ţările vecine ale creştinilor fără mare
luptă, şi suprimînd chiar numele Dunării vor împinge mai adînc în Germania
Istrul şi vor întinde mai departe stăpînirea lor, atît de prielnică ar fi Tran-
silvania pentru succesele acestui tiran ...
Aceasta negreşit, aşa precum este întărită pe dinăuntru de felurite
obstacole ba ale munţilor, ba ale apelor şi drumurilor şie păzită în afară,
în toate direcţiile de munţii cei mai înalţi şi mai abrupţi, cum dacă ar fi
înconjurată de zidurile cele mai puternice !tot astfel] îndrăznesc să spun
64
că ar putea singură şi prin ea însăşi să îndestuleze cu grîne în cea mai
mare parte puterea turcească şi să o întreţină cu ajutoare băneşti, atît
de mănoasă este în bucate, îmbelşugată în vii, bogată în vite şi plină de
tot felul de minereuri de metal şi de sare. Apoi turcii ar cerceta cu mai
mare silinţă şi sîrguinţă măruntaiele acestui pămînt decît ai noştri, care
au fost lipsiţi de oameni, de bani şi de orice mijloace, ca să nu zic că
acestea au fost irosite cu desăvîrşire de neîncetatele lupte în afară şi răscoale
înăuntru.
Dar în veacul nostru, li s-a dat acelora alt nume, căci aproape toţi
apusenii numesc pe moldoveni dani şi pe munteni draguli măcar că nici
românii înşişi nu folosesc [acest nume] căci ei îşi zic romani, şi nici vecinilor
nu le sînt destul de cunoscute, ci numai daor auzite, şi nu tuturor, ci doar
acelora care se îndeletnicesc cu literele.
Dar se crede că acest [nume] le-a venit lor prin fapta turcilor de
la nişte principi ai lor, care întrucît şi înăuntru s-au purtat mai destoinic
în cîrmuirea ţării, şi în afară s-au arătat mari şi vrednici de preţuire mul-
ţumită virtuţii lor, a trecut asupra lor gloria tuturor înaintaşilor, şi numele
lor s-a întins asupra întregului popor, şi s-au început mai întîi de către
turci a-i numi draguli de la prea viteazul lor principe Dragula. Apoi de
aici numele s-a răspîndit la italieni, şi aceştia folosindu-l în scrierile
por] necunoscînd atît de bine un alt [nume], celelalte neamuri şi l-au
însuşit şi ele.
Dar chiar şi în vremea noastră aceste state se deosebesc printr-o în-

treită împărţire în Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Şi locuitorii
acestora se numesc români, iar ai aceleia numite la început: secui, unguri
şi saşi; şi că această împărţire a rămas de la tradiţia aceea străveche a
geţilor şi dacilor pînă în vremurile noastre, sînt lesne îndemnat să cred
din citirea lui Strabo .
... Aşadar Transilvania şi Moldova se ating în aşa fel în partea de
miazănoapte, incit întinzîndu-se una dinsp/e răsărit şi cealaltă dinspre
apus, amîndouă cuprind parcă cu braţele lor şi înconjoară Ţara Româneas-
că, ce se întinde spre miazăzi pînă la lstru:
Iar Moldova se mărgineşte la răsărit cu Marea Neagră şi gurile Istru-
lui, la apus cu Transilvania şi rîul Ceremuş şi Munţii Carpaţi, la miazănoapte
cu cele trei Rusii: Rusia Albă, Rusia de Sud şi Rusia de Jos, care se numeşte
acum şi Podolia, şi Rutenia, şi odinioară a fost locuită de roxolani, dinspre
miazăzi este mărginită de lstru, de Moesia de jos, care este Bulgaria sau
Triballia, şi de Tracia care este cRomania».
Iar Transilvania se mărgineşte la răsărit cu Ţara Românească (!)
la apus cu Ungaria pe unde se merge la Oradea urmînd Crişul, la mia-
zănoapte cu Munţii Carpaţi unde ei despart Podolia, provincie a Sarmaţiei
sau Poloniei, de Transilvania, la miazăzi cu Moesia de sus sau - cum
am mai spus - Serbia şi cu acea parte a fluviului Tisa care, cotind la
cetatea Seghedin, se varsă în Dunăre lingă oraşul numit odinioară
Axim, de la care începînd şi pînă la mare, după cite afirmă Ptolomeu,
Dunărea, curgînd printre popoare ilirice [slave] este numită: lstru. Totuşi
65
locul său nu se cunoaşte precis acun afară dacă am face cumva vreo altă
presupunere.
însă privitor la ştirile vrednice a fi amintite ce pot fi aduse de mine,
fie după scrieri, fie doar din auzite cu privire la aşezarea Moldovei şi a
Ţării Româneşti - căci am hotărît să vorbesc în urmă de tot despre Tran-
silvania care îmi este mai cunoscută - eu aflu că acestea sînt ţinuturi
destul de întinse, că Moldova după unii ar fi mai mică, iar după alţii mai
mare decît Ţara Românească şi mai acoperită de munţi şi de păduri pînă
la rîul Prut. Iar cît se prelungeşte mai departe se întinde toată într-un
şir nesfîrşit de cîmpii pînă la rîul Nistru.
Ţara Românească este mai netedă şi cu o aşezare mult mai lină şi
se deosebeşte mai mult prin frumuseţea îmbietoare a locurilor. Totuşi şi
una, şi alta au o climă sănătoasă, un pămînt roditor şi sînt foarte bogate
în vin, în bucate, în vite şi în herghelii.
Moldova toată este brăzdată de patru rîuri mai însemnate care toate
!curg] mai întîi de la miazănoapte la răsărit apoi cotesc puţin spre miazăzi
şi trei ( ! ) Idin ele ] se varsă în Istru.
I
Cele mai de seamă sînt: Nistrul, care e numit de consmografii din
vechime Tyras, Prutul care le numit de <'ii Jerassus şi Siretul precum şi
Moldova <lupă care au numit băştinaşii !ţara) Moldovei şi care se varsă
la miazăzi după tîrgul numit '«Romanvasar», ceea ce înseamnă tîrgul Ro-
man.
Mai mare ca toate este Nistrul şie singur navigabil. Mai este scăldată
şi alte multe izvoare şi rîuri mai mici, dar numai pînă la rîul Prut pînă
unde lpămîntul ei] se înalţă lformînd) munţi. Şi nici nu este de mirare
că Strabo a zis că ţara geţilor e lipsită de ape, căci el a vrut să se înţeleagă
acest lucru despre acea regiune care se întinde de la Prut pînă la mare.
Căci toată este numai pămînt şes, unde umblă doar turmele cu păstorii
lor, avînd doar puţuri pentru adăparea vitelor, şi încă rare.
Şi cînd acelaşi Strabo numeşte această parte a Moldovei în cartea
a VII-a «Deşertul geţilor», iar partea cealaltă îndreptată spre apus, dinspre
poloni, este numită în vremea noastră Moldova de la rîul Molda, cum am
zice Morile davilor, sînt îndemnat să cred - întrucît este cam la mijlocul
acestui ţinut - că această parte a fost locuită de davi, şi cealaltă de
geţi, şi că este acelaşi popor, deosebit doar prin nume ş1 aşezare, aşa cum
au spus şi cosmografii antici şi cei mai noi ... etc.
Ţara Românească, dacă nu pomenim diversele ape !mai neînsem-
nate) care curg prin ea prin tot locul, este scăldată doar de Olt, care se
naşte la locuitorii din secuime ai Munţilor Carpaţi şi !trece] din Transilvania
prin munţii Sibiului în !mijlocul) cărora este cetatea Tălmaciului clădită
pe ruinele unui municipiu roman şi Turnu Roşu care e un post de apărare
împotriva năvălirii turcilor, şi o dată ajuns acolo este bun de navigaţie,
şi cotind mai întîi spre apus pînă începe să se apropie de cîmpia Sibiului,
apoi de aci întorcîndu-se spre miazăzi se varsă în Istru, în faţa Nicopolu-
lui.
Poporul care locuieşte aceste pămînturi în vremea noastră este acel
al valahilor care îşi trage originea de la romani deşi cu un nume mult
schimbat. Despre acest lucru, întrucît mulţi bîjbîie şi autorii se pronunţă
66
în diferite feluri, îmi voi spune puţin mai pe larg părerea mea în această
privinţă.
Scriu mulţi autori, şi aproape toţi cei moderni susţin ca lucru sigur
că valahii sînt numiţi după un oarecare bărbat roman Flaccus sub conducerea
căruia a fost adusă în aceste regiuni o colonie romană ca să-i supună pe
daci, şi că deci [ei) ar fi numiţi oarecum flacci. Căci ei spun ca mai
apoi, după trecerea a multă vreme şi prin (tot felul de) legături cu neamuri
şi limbi felurite, s-a ajuns că din stricarea numelui de flacci să se formeze
cel al valahilor, cum ar fi al flacilor. (Autorul combate această părere
trecînd în revistă (pp. 131-133) cuceririle romane în Tracia, Tesalia, lliria
şi arată că sub August nu s-a purtat nici o luptă împotriva dacilor, în
sfîrşit Traian al Xii-lea împărat de la August încoace, a învins pe
daci. .. etc.).
întrucît îl priveşte pe Flaccus, nu văd nicăieri că sub conducerea
sau auspiciile acestui Flaccus s-ar fi adăugat fie geţii fie dacii sau orice
altă naţiune a acestor locuri la Imperiul roman. Sînt pomeniţi aci Lucul-
lus, Flaminius ... August şi în slîrşit Traian, dar nici un Flaccus.
Iar de cîte isprăvi au făcut toţi aceştia în aceste regiuni sînt pline
toate istoriile, şi ne-am putea mira de ce din numele nici unuia din aceştia
nu s-a format numele valahilor. '
Apoi dacă acest popor trebuia să-şi dobîndească acest nume de la
vreun învingător ar fi trebuit cu cea mai mare dreptate şi îndreptăţire
să-l dobîndească de la Traian ...
(Aurelian a pierdut Dacia] ... Galineus a transportat locuitorii în Mo-
esia romană şi a făcut două Dacii şi le-a numit Dacia Ripensis şi Dacia
Mediterranea, şi acestea se învecinau cu Bosnia.
Aceşti daci se întind (şi) în ziua de azi foarte departe prin tot Iliricul
din Macedonia şi Panonia de jos la Istru şi la ţărmul dalmatic şi locuiesc
mai ales prin păduri şi munţi şi se numesc vlahi sau vlasi, cu un nume
al cărui tîlc îl voi arăta mai departe. Şi dintre aceştia sînt acei aşa-zişi
matrolozi (cu un] nume care s-a răsplătit la turci, numiţi [astfel] de la şi
retenia hoţească şi iuţeala lor, nume care fără discuţie a crescut în Europa
mulţumită tîlhăriilor lor şi s-a lăţit în toată împărăţia turcilor. Chiar de
aceea toţi cei care au intrat în rîndurile lor sînt dăruiţi printr-un hrisov
împărătesc cu scutirea tuturor dărilor ...
... însă pentru ca să se lămurească această îndoială prin argumente

mai sigure, şi să se arate hotărît că valahii îşi trag originea de la romani,
voi aduce două argumente, iar judecata va fi a cititorilor, şi anume a acelora
care cunosc mai multe limbi. Lăsînd de o parte nenumăratele cuvinte pe
care valahii le au întocmai şi cu acelaşi înţeles ca în limba latină şi în
dialectele italieni lor, cînd întreabă ei pe cineva dacă ştie să vorbească pe
limba valahă spun: «Oare ştii româneşte? sau (cînd întreabă) dacă este
valah, îl întreabă: dacă este român. Totuşi ei mai rostesc şi multe pe un-
gureşte şi pe limba slavă, de aceasta din cauza diverselor schimbări ale
ţării lor, şi a vecinătăţii pe care o au ici cu rutenii şi polonii şi colo cu
bulgarii, rascianii şi sirmienii. Aci totuşi s-a mai adăugat şi altceva. Căci
la toate popoarele ce se folosesc de limba slavă, ca la dalmaţi, croaţi, sloveni,
bosniaci, rasciani, bulgari, stireni, carinthieni, ruteni şi chiar la poloni şi
67
boemi, italieni din Dalmaţia sînt numiţi vlahi sau vlasi, şi despre ei se
crede că sînt cu mult cei mai vechi şi decît romanii şi decît ungurii. Căci
atunci cînd au venit hunii din Scoţia citim cronicile ungurilor că în Panonia
locuiau diferite neamuri atrase de rodnicia pămîntului, şi mai ales longobarzi
şi italieni, sub un oarecare tetrarh Matrinus, bărbat răzhoinic şi guvernator
al romanilor, care ţinea de asemenea sub autoritatea romanilor amîndouă
Moesiile, Ahaia, Tracia, Macedonia. Deci după ce au fost italienii alungaţi
din Panonia şi aşa cum mărturisesc aceste cronici, după ce li s-a îngăduit
din partea hunilor să treacă nestingheriţi Marea Adriatică mergînd în Apulia,
iar valahii, care erau păstorii lor rămînînd acolo din propriul lor imbold,
cînd ungurii au urmat în stăpînire ei au adoptat de la iliri numele de vlazi
sau vlahi cu care îi găsiseră pe aceştia numiţi şi i-au numit vlazi. Apoi
după aceea schimbîndu-se cu fiecare zi şi lăsîndu-se de sălbăticia sciti-
că, şi păstrînd folosirea literelor romane, au numit după o terminaţie şi
un cuvînt mai blînd valahi pe cei pe care îi numiseră !mai înainteJ,
vlahi.
Oraşe nu sînt deloc în acele ţări şi nici o civilizaţie orăşenească şi
nici clădiri mai impunătoare. în Moldova sînt doar trei cetăţi de pia-
tră, în primul rînd Suceava, reşedinţa domnească, apoi Hotinul şi Neamţul,
acesta aşezat la graniţa secuilor, iar acela la aceea a Poloniei. Satele arată
ca nişte colibe de păstori împrăştiate peste tot locul, tîrgurile nu sînt întărite
cu nici un fel de îngrădituri, iar casele ţărăneşti, sînt puţin ridicate de
la pămînt şi făcute din lemn, lipite cu lut şi acoperite cu paie sau
stuf.
în Ţara Românească, Tîrgovişte este singurul oraş mai însemnat de~-
tul de întins şi capitala ţării, mai sînt două cetăţi de piatră, dar nu aşa
însemnate ca să fie vrednice a fi arătate pe nume. Celelalte toate sînt aproape
ca în Moldova. Dealtfel potrivit cu ~decretele împăraţilor vechi şi ale îm-
păraţilor turceşti de acum, lor nici nu le este îngăduit să întemeieze cetăţi
şi fortăreţe, nici să-şi împrejmuiască oraşele cu ziduri şi întărituri, toată
puterea ţării stînd numai în numărul şi vitejia ostaşilor.
Limba e aceeaşi pentru amîndouă popoarele ca şi credinţa creştină
de rit ortodox, din cauză, credem că, după cum arată Sk"abo, se cunoşteau
mai bine cu grecii şi erau cu ei în legături foarte strînse. Obiceiurile lor
sinl barbare. La lml.>raca1111111e 11u !>e i:1!>ea111a11a, ciil.:i 111u11lc11ii au căzut
aproape de tot şi la obiceiurile şi la portul turcilor, pe cînd moldovenii
ţin morţiş la portul lor şi acela dintre ei care ar adopta de la turci sau
de la oricare alt neam vreo parte a portului sau a armelor sau orice alt
lucru de acest fel e pedepsit cu moartea.
Principii lor se numesc voievozi, ceea ce înseamnă conducători de
oaste, de la uoy sau uoyniza, care în limba ilirică (slavă) înseamnă oaste,
şi uody care înseamnă a conduce. De aceea ei numesc pe soldaţi voinici şi
spun «voievati» pentru: a face slujba ostăşească. La domnie, urmează copiii
legitimi precum şi cei nelegitimi; acestea din cauza că ei pot încheia ne-
pedepsiţi mai multe căsătorii deşi numai una e legiuită, dar şi pe aceasta
ei pot s-o desfacă, dacă nu le place, chiar şi dacă s-au născut copii
dintr-însa, fără a săvîrşi prin aceasta vreo fărădelege, dind carte de des-
părţire şi plătindu-i soţiei, în semn de desfacere a căsătoriei, o sumă ne-
însemnată de bani.
68
Odinioară aceşti principi erau întăriţi de regii Ungariei, care cîteodată
puneau alţi principi sau îi aduceau din nou în scaun pe cei aLungaţi -
astfel regele Ioan 19 a adus înapoi pe Radu 20 şi pe Vlad 21 ; faţă de aceşti
regi principii se legau solemn jurînd credinţă regilor şi le plăteau un tribut
anual sau ascultau de ei, ca unii ce prin armele multor regi din vechime
fuseseră alipiţi sau mai bine zis readuşi sub atîrnarea Ungariei. Căci foarte
adeseori simţind cum se trezeşte în cugetul lor oarecare duh al puterii lor
de altădată şi căutînd să-şi aşeze iarăşi vechea lor stăpînire, cădeau din
nou în răzvrătire. într-acolo tindeau mai ales muntenii în timpul domniilor
1ui Carol, Ludovic şi Sigismund 22 , căci stăpînirea ungurească era mai urîtă
decît se poate spune. Căci ei, urmînd pilda rea a principilor greci, au chemat
pe turci în ajutor împotriva lui Sigismund în vremea domniei lui Murad
al Ii-lea şi Sigismund, luptîndu-se cu ei la Nicopole, i-a învins şi a cucerit
oraşul. Şi în alte rînduri au mai făcut adesea acelaşi lucru, şi în vremurile
din urmă înţelegîndu-se tainic între ei moldovenii şi muntenii cu gîndul
hotărît la răscoală, după obiceiul lor, au făcut strînsă prietenie cu Murad;
dar au fost din nou întorşi la credinţă de Ioan de Hunedoara, bărbat prea
vestit din acea vreme, şi siliţi să se supună regelui Vladislav şi să plătească
tributul obişnuit.
După aceea, Mahomed, împăratul turcilor, întărindu-şi puterea s-a
lăsat de prietenia muntenilor, pe care voia mai bine să-i aibă ca robi decît
ca prieteni, şi scornind uşor un prilej - de care au întotdeauna prea destule
domnitorii barbari şi tirani - a supus mai întîi cu puterea pe munteni,
apoi pe moldoveni şi scutindu-i de toate celelalte îndatoriri, i-a silit să plă
tească turcilor tributul pe care mai înainte îl dăduseră ungurilor, astfel
că în clipa de faţă ei mai recunosc pe regii Ungariei doar prin oarecare
credintă şi supunere, aceasta numai dacă se tem, după cum s-a văzut lămurit
rn Petru, alungat acum de Soliman.
în privin\a încheierii căsătoriilor şi a respectării lor, aceleaşi obiceiuri
şi aceleaşi legi sînt pentru toţi, dar la oamenii de rînd neîngrădirea este
încă şi mai mare. Căci pe fetele pe care voiesc să le aibă ca tovarăşe de
viaţă ei mai adeseori le răpesc decît primesc să le fie date în căsătorie,
socotind că aşa este mai cu cale, şi că în chipul acesta legătura între soţi
va fi mai tare decît dacă ele le-ar fi fost dăruite de părinţi prin bunăvo
ie, sau de la prima peţire. Iar după ce lucrul s-a desăvîrşit, ei se prefac
că nu le pare rău şi se împacă fără greutate, prin mijlocirea prietenilor
şi rudelor celor două părţi.
Ei se luptă mai mult călare. trupe de pedestraşi nu folosesc ei deloc,

decît doar pentru a hărţui pe duşmani în locuri muntoase, şi pe aceasta
le au risipite şi fără rînduială.
Armele principale ale moldovenilor sînt ca şi la tătari scutul, lancea,
sabia şi săgeţile; platoşă grea nu are nimeni; puţini, şi numai din cei mai
i IIoan Zapolya.
11
Radu de la Afumali, domn al Ţării Româneşti (1522-1529).
21
Vlad (Dragomir Călugărul). domn al Ţării Româneşti (1521).
21 Carol Robert, rege al Ungariei ( 1308-1342); Ludovic cel Mare ( 1342- 1382); Sigismund
de Luxemburg (1387-1437).
69
bogaţi, au doar cămăşi de zale şi coifuri de oţel; dar, drept platoşă, ei
toţi îmbracă nişte haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei, patru
degete, mai ales în partea umerilor şi pînă la coate - după cum se poate
vedea pe ţesăturile străvechi - şi cu cusături în iţe dese la depărtare de
un deget şi jumătate una de alta şi socotite drept platoşă, căci sabia nu
le poate pătrunde.
îmbrăcămintea şi podoabele boierilor - căci aşa se numesc nobili
la amîndouă aceste naţiuni - le sînt proprii lor şi sînt făcute după o anumită
regulă. [Boierii] se împodobesc cu multe inele, cu o haină de mătase şi
de fir de aur, înflorată cu un fel de ciucuri, apoi cu lanţuri la gît şi brăţări
şi cu alte asemenea podoabe, care atîrnă în jos de la umărul stîng de-
-a curmezişul pieptului pe sub braţul drept pînă la coapse.
Muntenii n-au nici un fel de regulă în privinţa îmbrăcămintei şi a
armelor, pe toate acestea le au la fel cu turcii, din cauza unor obiceiuri
comune. Ca şi cînd ar fi cuprinşi de o nebunie înnăscută, ei obişnuiesc
să-şi omoare aproape pe toţi domnii, fie în ascuns, fie pe faţă; şi toată
averea lui să şi-o împartă între ei (moldovenii (însă] o păstrează pînă
la [ultima] lescae pentru urmaşul la tron). şi e cea mai mare minune ca
cineva să ajungă să domnească măcar pînă la trei ani, ori să moară în
scaun de muarll' iireasca. Alta data în rastimp de doi ani au dat gata şi
cîte doi sau trei domni, şi nici nu se află nici unul din neamul acestora
care să nu ştie de mai înainte că merge la moarte sigură atunci cînd este
făcut domn. Dar ei sînt aşa fle hotărîţi în acest gînd al lor, încît dacă
ar fi ridicaţi la domnie pentru o singură zi, o mie de inşi, şi în aceeaşi
zi ar fi cu toţii ucişi, le-ar urma îndată fără înfricoşare alţi o mie, socotind
că au avut o moarte bună şi fericită aceia care au apucat să se aşeze măcar
o dată în scaunul domniei. Atîta e de mare pofta de glorie care se găseşte
şi la un neam barbar.
Moldovenii sînt mai blînzi de felul lor şi nu sînt aşa de aprigi faţă
de domnii lor; cînd au apucat să-l ridice pe unul în scaun şi să-l primească
drept domn, îl slujesc cu credinţă şi îl însoţesc cu iubire, decît doar dacă
noul domn nu alunecă cumva spre tiranie şi ei văd că sînt dispreţuiţi de
el. Pe unul ca acesta, ei caută desigur să-l scoate din mijlocul lor, sau
să-l alunge din domnie, precum l-au alungat, în zilele noastre, pe voievodul
Petru, cu ajutorul lui Soliman, împăratul turcesc.
Este locuită de «trei naţiuni»: secuii, ungurii, saşii, aş adăuga totuşi

şi români, care, deşi îi ajung uşor la număr, totuşi nu au nici o libertate
nici o nobilime, nici un drept al lor în afară de un număr mic locuind
în districtul Haţeg, în care se crede că a fost capitala lui Decebal şi care
pe vremea lui Ioan de Hunedoara, băştinaş de acolo, a dobîndit nobleţea
pentru că întotdeauna au luat parte neobosit la lupta împotriva turci-
lor. Ceilalţi toţi sînt oameni de rînd, iobagi ai ungurilor şi fără aşezări
ale lor, răspîndiţi pretutindeni, prin toată ţara, locuind arareori în locuri
deschise, de cele mai multe ori retraşi prin păduri şi ei împreună cu turmele
lor duc o viaţă nenorocită.
Dar s-a temut Soliman ca nu cumva, cînd ar încerca el să ocupe
70
Transilvania, sau Ţara Românească sau Moldova, toate aceste ţări să se
unească împreună şi să se apere în parte prin curse, în parte - ceea ce
de asemenea nu este greu de crezut - prin forţă, deoarece sînt foarte
bine apărate de munţii cei mai abrupţi, de pădurile cele mai grele de stră
bătut, de cele mai mari prăpăstii, de rîuri repezi şi de torente primejdioa-
se, cu căi şi poteci nespus de strîmte, cu o cavalerie uimitor de numeroa-
să, şi o armată ţărănească atît de pricepută şi atît de dîrză în atacarea
duşmanului în asemenea locuri grele, încît cei ce nu ar vedea acest lucru,
cu greu ar putea fi făcuţi să-l creadă. îmbrăcaţi într-o dimie de culoare
brună, grosolană şi peste măsură de păroasă, acoperiţi pe cap cu o căciulă
ascuţită de acelaşi fel de formă de piramidă şi încălţaţi cu opinci (?) şi
cu feţele negre din cauza bărbii, a părului lung şi nepieptănat, înarmaţi
doar cu un ţepoi şi o coasă legată de o prăjină, nespus de sprinteni, aleargă
departe în mare număr prin acele păduri şi munţi şi atacă peste tot locul
deopotrivă rîndurile duşmanilor, fie ele cele din faţă sau <k la mijloc sau
de la urmă, şi chiar în toate nopţile îi hărţuiesc cu mai mari pierderi pentru
aceia, prădîndu-i, ba încăierîndu-se cu ei în mici lupte şi silindu-i să stea
treji ...
•
Anton Verancsis (Verantio), 1504- 1573, este martor al celor
mai importante evenimente care se petrec în Europa centrală
începînd cu dezastrul de la Mohacs din 1526 şi încheind cu
încoronarea lui Rudolf al II-iea ca împărat. Ocupînd func(ii
de răspundere în Transilvania, provincie pe care o cunoaşte
foarte bine, îndeplinind mai multe misiuni diplomatice în Fran-
ta, Anglia, Italia, Imperiul romano-germanic şi Imperiul oto-
man, avînd legături cu Erasm, Melanchton şi Honter, trăind
în anturajul unor capete încoronate, Verancsics, a avut po-
sibilitatea să cunoască foarte bine epoca, din care pricină scrie-
rile sale despre oameni, locuri şi întîmplări s-au bucurat de
un mare succes. Acelaşi interes l-au manifestat contemporanii
fată de descrierea, realizată după 1594, a pămîntului românesc .
•
Textul în limba latină al originalului în Monumen/a Hungariae Hislorica, Scriplores,
voi.I I, p. 119-151; traducerea în Călători ... , voi. I, Bucureşti, p. 397-408.
31
1568 decembrie 6 (976 Cemaziulahir /8). Scrisoarea sultanului
Selim al II-iea adresată principelui Transilvaniei, Ioan Sigis-
mund, privind respectarea reciprocă a hotarelor.
Scrisoarea împărătească adresată principelui Transilvaniei:

Trimiţînd om şi condică (<lefter) la înaltul «cuib> al fericirii noastre,
care este azilul împăraţilor mari şi refugiul sultanilor glorioşi, aţi dat de
ştire că, făcîndu-se din nou recensămăntul (tahrir) vilaietului (Buda), în
afară de satele înregistrate, s-a pătruns şi la unele sate care atîrnă de
vilaietul Transilvaniei. Persoana mea împărătească am luat cunoştinţă, cu
amănuntele arătate, despre tot ce s-a spus în această privinţă.
71
Astfel, condica trimisă fiind confruntată cu registrul de la înalta poar-
tă a fericirii noastre, au fost copiate întocmai satele introduse în recensămîn
tul nou (tahrir-i cedîd) precum şi satele care sînt dependente de Transilvania
şi nu au fost trecute în condică. Ea a fost trimisă beilerbeiului de Buda
ca să nu se mai producă vreo intervenţie sau încălcare din vreo parte.
în această privinţă, i s-a scris şi ilustra noastră poruncă, dîndu-i-se sfaturi
severe.
Astfel, potrivit cerinţelor devotamentului vostru şi potrivit sincerităţii
voastre depline faţă de înaltul nostru Prag, cel veşnic, cit va dăinui lumea,
va trebui ca şi voi să-i sfătuiţi cu străşnicie pe oamenii voştri, aflaţi în
apropierea hotarului, pentru ca nimeni să nu se amestece şi să nu intre
în satele care depind de ţinuturile noastre bine păzite şi care au fost trecute
în recensămîntul nou.
Tot astfel, dacă cineva din ţinuturile noastre bine păzite va pătrunde
în satele dependente de Transilvania şi care nu sînt trecute în condică,
atunci, înţelegîndu-vă cu sus-numitul, el să-l îndepărteze şi să-l înlătu
re, iar pe cei care nu dau ascultare celor oprite, să-i noteze şi să-i raporteze
la Pragul fericirii noastre, pentru a fi pedepsiţi, încît, în zilele împărăţiei
noastre, aducătoare de fericire, populaţia (re'aya ve beraya) ambele părţi
să trăiască în linişte şi nimeni să nu fie tiranizat sau persecutat.
Pentru ca să nu se intervină în satele dinspre partea Timişoarei, de-
pendente de Transilvania, netrecute în condică, în această privinţă s-a scris
bailerbeiului de Timişoara şi i-a trimis straşnica noastră poruncă împărăteas
că şi el a fost sfătuit cu severitate. La nevoie, luînd legătura şi cu
sus-numitul, el să-i înlăture şi să-i îndepărteze pe cei de acest fel care
vor face încălcări de graniţă .
•Rivalitatea dintre Imperiul otoman şi cel habsburgic pentru

succesiunea regatului maghiar a fost tranşată, în 1540-- 1541.
prin împărtirea Ungariei între cele două imperii. ln acelaşi
context, Transilvania a dobîndit statutul de stat autonom, de-
pendent de Poarta otomană la iei ca şi celelalte două tări ro-
mâne: Ţara Românească şi Moldova. ln schimbul tributului
anual (haradj) pe care cele trei tări române i-l plăteau, Poarta
otomană se obliga să respecte hotarele lor şi să le sprijine
împotri\"a e\"entualelor atacuri externe, pa~alîcurile de Buda
şi Timişoara avînd tocmai menirea de a bara expansiunea hab-
sburgică către Transilvania .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Turcia, rola I, c. 655, rola IS, c. 566; Başbakanlik
Arsivi - lstambul, Miihimme, Defterleri, nr. 7, loc. 2765; Mustafa A. Mehmed, op. cil.,
I., p.88-89.
32
1594 februarie 3, Bellok. Scrisoareacăpitanului V. Prepostvări
către arhiducele Matias despre foloasele unirii eforturilor lă
rilor române în lupta antiotomană.
Milostive Doamne, presupus vreau să aduc la cunoştinţa Maiestăţii
73
Tale prin supusa mea scrisoare, că sfîrşindu-se cu ajutorul lui Dumnezeu
războirea, îndată ce am ajuns acasă, numaidecît în ziua a treia mi-am
slobozit la voievodul Moldovei un om de încredere. Ce fel de scrisoare
i-am scris voievodului moldovean şi iarăşi ce răspuns a pus să mi se scrie
la scrisoarea mea voievodul moldovean, în specie scrisoarea voievodului
moldovean, am trimis-o Maiestăţii Tale. La fel am trimis Maiestăţii Tale
şi ceea ce scrisesem eu voievodului, copia scrisorii mele, ceea ce eu am
făcut-o pentru aceea, pentru că eu aş voi ca Maiestatea Ta să stăpînească
întreaga lume.
Maiestatea Voastră să se gîndească milostiv despre aceea. Starea
Moldovei şi a Ţării Româneşti o ştiu aproape la fel ca şi cea din preajma
Beciului [Vienei] căci am umblat mult în amîndouă ţările, ba şi în şesurile
de dincolo de Dunăre, în faţa Moldovei, în ţara turcească. Dacă voievozii
Moldovei şi Munteniei ar fi adevăraţi şi credincioşi, ar putea să slujească
mult Maiestăţii Sale şi ţării, mai ales, dacă ar putea să ia alături de ei
şi pe cazaci, mai întîi că, tătarii niciodată n-ar cuteza să vină, nu şi-ar
lăsa muierile, pruncii, tara pustie şi chiar dacă ar veni - ar veni puţini.
Apoi, voievodul Moldovei, al Munteniei, ar putea pîrjoli tot ţinutul de dincolo
de Dunăre, pînă la Adrianopol şi mai departe, l-ar putea prăda, ar putea
să ia drumul Constantinopolului, ceea ce ar aduce pagubă foarte mare oştii
împăratului turcesc. Niciodată şi în nici un chip Sinan-paşa n-ar putea să
se ţină, ar fi nevoit să fugă îndărăt, şi ar trebui să meargă acasă, sau să
se abată în Ţara Românească ori în Moldova. Astfel oastea Maiestăţii Sale
ar putea să lucreze cu toată încrederea. Fiind ajutorul lui Dumnezeu,
într-un an Maiestăţile Voastre aţi putea slobozi întreaga Ţară Ungureas-
că, Slovacia, Croaţia, Serbia, căci toată obştea s-ar întoarce pe faţă împotriva
turcilor etc.
Dată la Beltok, 3 februarie, anul domnului 1594.
P.S. Milostive Doamne, cu graiul a vestit voievodul că el are mare
înţelegere cu grecii, cu muntenii, cu sîrbii.
•Pentru a-şi defini cu mai multă exactitate polilica şi a aprecia

importanta luptelor pe care le-a dus Mihai Viteazul cu otomanii,
habsburgii se informau asupra situa\iei \ărilor române şi a
posibilită\ilor lor de efori militar în lupta antiotomană. Multe
JU\.:uUn:~u(c cHtcu1atc Jj11 l.:dllll.:clddiJc l111pcriului hab.:sbur~h.: ;,i
regatului Poloniei recunosc că lările române erau ca un scul
pentru aceste state. Totodată, ca în cazul documentului de
iată, trimişii lor, buni cunoscători ai situa\iei din \ările noastre
transmiteau informa\ii cu privire la rolul esenţial al Moldovei
şi Munteniei la îndepărtarea stăpînirii otomane din Balcani .
•
A. Veress, Documente prirJitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
voi. IV, 1932, p. 59-60. (Hadi Levetar Budapest. Din Kriegsarchiv).
Româneşti, Bucureşti,
33
/597 martie 12, Armelin lingă Nicopol. Scrisoarea trimisă de
mitropolitul Dionisie Rali lui Mihai Viteazul informează asupra
pregătirilor de luptă ale creşlinilor împotriva otomanilor.
74
Deoarece Măria Ta ne-ai poruncit nouă, creştinilor de dincoace de Dunăre,
ca să fim gata pentru ca, îndeobşte. venind Măria Ta, să batem pe păgîni,
văzînd eu atunci scrisoarea Măriei Tale, îndată am pus în picioare pe creştini.
am chetuit 1000 de galbeni pe arme şi pe alte instrumente, fiindcă au fost
neînarmaţi, pe lingă aceia, le-am împărţit 260 de cîlbe de griu, şi aşa gata
te-au aşteptat pe Măria Ta. Dacă n-aş fi făcut acestea, cum ar fi pus pe
picioare pe creştini? Am trimis şi după Mitropolitul de Adrianopol, şi a
venit, şi aici în cetatea Tîrnavei te-a aşteptat douăzeci de zile. Măria Ta
atunci n-ai venit, despre aceia şi acum tot ce acea bunăvoinţă sîntem faţă
de Măria Ta, numai te rugăm s.ă ne dai ştire; poate vreţi să vă împăcaţi
cu păgînii. Pentru Dumnezeu, te rugăm pe Măria Ta să nu crezi numic
cuvintelor frumoase ale turcului, nici craiului Ardealului, căci noi niciodată
nu vom ţinea cu ei, pentru că din pricina lor sîntem în primejdie ma-
re. Am înţeles şi aceea, că omul Măriei Tale ar fi venit de la împăratul
muscalilor şi ar fi adus vestea că muscalii s-ar fi legat cu polonii. Măria
Ta încunoştinţează-mă repede de toate lucrurile. Şi eu am venit aici lingă
Nicopol într-un sat anume Armelin. Să te ţină Dumnezeu pe Măria Ta .
•Popoarele din sudul Dunării au văzut în Mihai Viteazul pe

eliberatorul lor. De aceea au intrat în strînse legături cu dom-
nul Munteniei. Multi sîrbi, bulgari şi greci au intrat în slujba
domnului şi s-au acoperit de glorie în timpul luptelor pe care
le-au purtat împreună cu românii. Grecul banul Manta sau
sîrbul Baba Novac au intrat în istorie prin vitejia. eroismul
şi jertfa lor. Allii l-au aşteptat pregătili să ridice
armele pentru eliberarea lărilor lor, aşa cum reiese şi din
această scrisoare .
•
Traducere din limba maghiară. din Hurmuzaki. Documente, voi. XII. p. 291. originalul la
lnnsbruck. în Stalthaltereiarclm /1111braser einkommene SchrHten.
34
1598 iunie li. Tirgouişte. Fragment din raportul lui Eric Las-
sota către împăratul Austriei Rudolf al Ii-lea privind ajutorul
în bani sau soldati solicitat de Mihai Viteazul.
... De aceea el doreşte şi zoreşte şi stăruie, şi conjură, în numele

a tot ce e mai sfînt, ca Maiestatea Voastră sacră să-i mai plătească solda
pentru încă 5000 de oameni, călăreţi şi pedestraşi, în condiţiile însemnate
în scrisoarea de învoială, sau să binevoiască să-i trimită soldaţi. El fă
găduieşte că dacă Maiestatea Voastră îşi va da aprobarea în sensul acesta,
şi el va avea oşti mai numeroase (mai ales dacă tătarul nu ar veni) atunci
el singur, cu această armată a Maiestăţii Voastre şi cu trupele sale de
cazaci, ar fi gata să ţină piept în anul acesta, în locurile acestea, întregii
forţe şi mase a turcilor. în acest timp vor putea fi cucerite cetăţile din
Ungaria. Sau dacă turcii ar hotărî să năvălească în Transilvania şi ar
putea să tragă şi pe tătari, el va face ca ei să nu poată pătrunde în Tran-
silvania, şi atunci ar fi siliţi să treacă Dunărea ca să-şi unească forţele
75
cu turcii. Şi dacă se va îmtîmpla astfel, atunci el - fie că ei ar începe
să atace Transilvania, sau că ar merge în Ungaria - se arată gata să
treacă Dunărea şi să devasteze totul cu fier şi foc pe toată întinderea sau
să atace din spate pe duşman pe la Orşova în Transilvania şi astfel să
zădărnicească şi să zdrobească silinţele lor blestemate. Şi mai spune, şi
este adevărat, căci ne-au mai spus-o şi alţii, că dacă domnul ar trece el
însuşi Dunărea cu 15.000 sau 20.000 de oameni, toate acele popoare pînă
la Constantinopol, sătule de robia turcească, se vor porni într-un su-
flet, cum sînt bulgarii, sîrbii, albanezii, rascienii, uniţi cu ei în aceeaşi cre-
dinţă şi vor înlătura din mijlocul lor pe turci, oricîţi ar fi. De aceea el
păstrează pe lingă sine, ca un fel de zălog şi ca ostateci pe fiii fruntaşilor
din acele naţiuni. Şi mai promite că ori încotro i s-ar ordona să porneas-
că, va merge el însuşi cu toate oştile şi va îi la porunca Maiestăţii Voastre
sacre sau a serenisimului arhiduce Maximilian. Are înlesniri nespus de bune,
care întrec tot ce s-ar putea crede, pentru a lovi pe duşman la cap şi
a-i sfîşia măruntaiele. Şi dacă ar prefera Maiestatea Voastră, el e gata
să plece din acel loc şi din domnie şi să lase ţara sa în paza Maiestăţii
Voastre, numai să i se iacă rost de întreţinere şi de şedere într-un loc
potrivit. [Şi ei se roagă pentru una din două, mai bine bani decît soldaţi
care ar veni prea tîrziu. Turcul (= sultanul) nu este sigur de el şi cum
ar aîla adevărul, l-ar ataca pe el întîi. Totuşi, acela (= sultanul) îi ştie
acuma -afirmă Mihai - prin trădarea şi mîrşăvia polonilor şi a lui Ieremia
Moldoveanul 23 I.
•Mihai Viteazul despre care trimisul împăratului Rudolf al

II-iea spunea că este un domn cu inimă deschisă, viteaz, fără
şovăire, doritor de ispravă şi care nu s-ar lăsa oprii în cale
de nimic, arătase în timpul luptelor de eliberare din anii
1595 şi 1597 cite pierderi poate aduce puterii otomanilor. Mai
mult, sprijinii la timp voievodul român putea relua cu succes
lupta pe diferite fronturi, în raport de dispunerea fortelor oto-
mane şi scopurilor urmările de ele. Raportul către împărat
lăsa sa se vadă înalta valoare a gîndirii politico-militare a
viteazului voievod .
•
lf u1 III UL al.III,
din limba
DoL Ulftt'lttr::,
latină în
\
Călători ...
ul. XII, p . .:)(j{) .:JG I. ()r·iKina lui la l(ricg.!larchh· \\'icn, I raducC"rc-a
voi. IV, p. 101-102.
35
/600 martie /0, Braşov. Proiectele jurămintelor de credinlă
între Mihai Viteazul şi Sigismund al II-iea regele Poloniei.
Jurămintele care aveau să îie între M.S. Regele şi Mihai voievodul

Munteniei, făcute şi înfăţişate prin domnul Taran6wski.
Mai întîi M.S. Regele trebuie să iacă următorul jurămînt: Prieten
2
' Ieremia Movilă, domnul Moldovei ( 1595-1606).
76
prud ... L,
___o~-J . 3 i_,__
are să fie întotdeauna Milosteniei Sale domnului Mihai voievod să nu dea
cauze de duşmănie, să trăiască în vecinătate, în înţelegere şi bună prietenie,
iar orice M.S. Regele ar şti că e stricăcios să prevină pe M.S. domnul
Mihai voievod şi pe urmaşii lui şi prin scrisorile sale are să-l încunoştinţe
ze. Nici un ajutor să nu dea duşmanului lui, nici prin sfat, nici prin orice
ajutor să nu permită trecerea duşmanului său prin ţările coroanei polo-
ne, precum şi ale marelui ducat de Lituania. Ţara Moldovei trebuie s-o
dea «ex nune» M.S. domnului Mihai Voievod.
Să-i dea fiului lui, Nicolai indigenatul coroanei polone şi al marelui
ducat de Lituania, al cărui loc în consiliul coroanei şi al marelui ducat
de Lituania, are să fie între Milostiveniile lor domnii voievozi poloni şi li-
tuanieni, atunci cînd va fi chemat la sfat la seim.
Să-i fie permis lui şi urmaşilor săi să-şi cumpere averi în regatul
polon şi în marele ducat de Lituania. Iar cînd domnul Dumnezeu va lăsa
moartea asupra M.S. domnului Mihai, voievodul Transilvaniei şi al Mun-
teniei, atunci M.S. Regele cu întreaga republică trebuie să ia în apărarea
şi sub scutul său pe fiul lui, Nicolai, şi soţia M.S. domnului voievod şi
cu ceilalţi copii cu toate ţările şi voievodatele rămase după M.S. Domnul
Mihai voievod, iar Muntenia, Moldova şi Ţara Ardelenească M.S. Regele
le va da fiului său, Nicolai, şi urmaşilor lui de viţă bărbătească, cînd mai
întîi urmaşul lui Mihai voievod va presta jurămînt M.S. Regelui, coroanei
polone precum şi marelui ducat de Lituania. Iar aceste mai sus pomenite
state, urmaşul M.S. domnului Mihai voievod le va ţine nu după alt
drept, ci numai cu dreptul de feudă, precum se ţin şi alte principate de
coroana Poloniei.
Astfel şi Prealuminatul şi Milostivitul domn voievod al Munteniei şi
Transilvaniei va presta un astfel de jurămînt M.S. Regelui Poloniei şi marelui
ducat de Lituania.
Mai întîi jură Preaseninului Sigismund al III-iea M.S. Regele polon
şi coroanei polone, cit şi marelui ducat de Lituania; că are să fie întotdeauna
prieten, că nu va da ocazie la nici o duşmănie, că va trăi în vecinăta
te, în înţelegere şi bună prietenie. Iar ce-ar şti că e stricăcios coroanei
Poloniei şi marelui ducat de Lituania să vestească, să prevină, să nu tă
inuiască şi să încunoştinţeze prin scrisori, sau prin solul său. Să nu dea
nici un ajutor vreunui domn sau păgîn, de orice s-ar tine, nici să dea sfaturi
împotriva coroanei nici să dea veşti prin vreo scrisoare sau prin vreun om.
Să apere de tătari coroana Poloniei şi marele ducat de Lituania precum
şi pămînturile Rusiei, Poloniei, Voliniei şi Kievului.
împotriva fiecărui duşman al coroanei Poloniei şi al marelui ducat
lituan să pună 3500 oameni călări şi pedeştri tot atît de mulţi şi să susţină
pe aceşti oameni pe costul său atît de mult pînă ce nu se va sfîrşi răz
boiul.
Fără voia şi sfatul M.S. Regelui să nu intre în legătură cu nici un
domn străin, fie creştin sau păgîn. Voievodatele Transilvaniei, Munte-
niei, ţării moldoveneşti, alias Moldovei şi toate acele ţări ce le-a luat prin
puterea şi sabia sa, trebuie să le unească şi să le dea atunci coroanei Poloniei.
Tot astfel Chilia, Tighina, Cetatea Albă, Oceacovul şi Ismailul, recucerin-
du-le de la turci pe costul său, trebuie să le dea coroanei polone.
78
Iar aceste mai sus pomenite ţări M.S. Regele nimănui altuia n-are
să le dea, decît urmaşilor Milostiveniei Sale domnului Mihai voievod în
linie bărbătească.
Aşa să-mi ajuţi doamne Dumnezeul unul în Sfînta Treime şi Sfînta
Maria şi toţi sfinţii. .
S-a făcut în Braşov, ziua 10 martie, anul Dumnului 1600.
•Unul din ţelurile politice urmările de Mihai Viteazul a fost

unificarea Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti sub scep-
trul său. Observînd cu ascuţit simi politic tendinţele marilor
puteri din jurul ţărilor româneşti, Mihai Viteazul încearcă tra-
tative cu fiecare putere creştină care-i putea favoriza proiectul
său politic. Acest lucru poate fi surprins din tratativele care
au avut loc între domnul român şi comisarii imperiali, tratative
dificile deoarece împăratul Rudolf al Ii-lea dorea să păstreze
TFansilvania sub autoritatea sa, iar Mihai se străduia să obţină
acelaşi lucru. Formal el accepta suzeranitatea împăratului toc-
mai pentru a-l determina pe Rudolf să adopte soluţia, convins
fiind că Imperiul otoman şi regatul Poloniei nu vor fi de acord
cu constituirea unui stat mare şi puternic în hotarele anticei
Dacii. Deoarece tratativele cu imperialii trenau. Mihai Viteazul
încearcă să obţină realizarea idealului politic de unificare a
ţărilor române cu încuviinţarea regelui Poloniei, în schimbul
recunoaşterii suzeranităţii acestuia. Ni s-a păstrat, în legătură
cu o asemenea tentativă, proiectul jurămintelor de credinţă
ale celor doi principi, redactate de solul polon neoficial A. Ta-
ranowski, la 10 ianuarie 1600, la Braşov, unde se afla domnul.
De subliniat faptul că Mihai Viteazul nu urmărea altceva decîl
unificarea teritoriilor locuite de români, referiri speciale fiind
făcute la enclavele de pe pămîntul jă rilor româneşti care fu-
seseră ocupate de otomani şi transformate în raiale - Chilia,
Tighina, lsmail etc .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme Polonia, r. 6, c. 569-571, Archivum Glowne Akt
Dawnych w Warszawia, Metryka Koronna, Libri Legationum, cola 27. Traducerea din limba
polonă la I. Cadus, Corespondenţă inedită asupra relaţiilor între Mihai Viteazul şi Polonia,
Cernăuţi, 1935, p. 40-41.
36
1600 mai 18, Cameniţa. Scrisoarea voievodului N. Herburi că
tre fiul său Jan Herburi despre înfrîngerea polonezilor care
l-au ajutat pe Ieremia Movilă împotriva lui Mihai Viteazul.
Prea iubitul meu domn Staroste,

Comunic Milostiveniei Tale o veste tristă, Mihail a risipit în mod ru-
şinos pe ai noştri, aşa că însuşi hospodarul Ieremia Movilă cînd el ajunsese
la Hotin, a închis cetatea. Nici ai noştri nu se mîndresc, au trecut în fugă
peste Nistru şi nu puţini dintre ei au sosit azi la Kamieniec pe la orele
22 într-o goană şi frică care nu mai înceta. Domnul Gydzinski, un bărbat
de cinste şi cavaler, a fost făcut în bucăţi în mod îngrozitor, dus în cetatea
Hotinului. Pare că domnul Gorski va rămîne acolo cu hospodarul. Domnul
79
Gulski, domnul Jordanowski, domnul Kosowski şi domnul nostru Ludzicki
se află în Kamieniec. Se pare după cele spuse de prizonierii lui Mihail că
Mihail lucrează împotriva nemernicilor polonezi şi nu împotriva hospodaru-
lui Ieremia. Dacă aceasta este aşa, atunci trebuie să-l urmărim de cu vreme.
Apoi s-a dizolvat şi Dieta şi vor pierde, Doamne fereşte, porţile ţării şi
chiar oamenii acestor ţinuturi cei mai preţuiţi. Astfel aceia care au început
treaba aceasta proastă în Polonia, ar trebui să arză mai adînc ca în
iad. Bună a fost virtutea leşească veche, dar timpul scurt nu-mi îngăduie
să scriu mai mult. Cu aceasta vă ofer lui Dumnezeu şi proiecţiunii sale
sfinte. Kamieniec, 18 mai 1600.
Tatăl care îţi doreşte cele mai bune.
Nicolae Herburi de Fulsztyn, voievod al Rusiei.
P.S. Domnul Ludzicki a zis că s-au retras deja 1000 dintre călăreţii
noştri dincoace de Nistru, venind din Moldova, de aceea trimite scrisoarea
aceasta pe vale şi măcar cu veste tristă, mergeţi grăbit la Maiestatea sa,
Regele.
•
Nereuşind să obtină incuviinjarea imperială pentru alungarea
lui Ieremia Movilă din Moldova, omul polonilor dar şi al tur-
cilor. neobjinind nimic de pe urma tratativelor neoficiale cu
regele Poloniei, Mihai Viteazul trece Carpatii în mai 1600 şi
ii înlătură pe Ieremia. O bătălie hotăriloare nu a avut loc
deoarece moldovenii au trecut de partea lui Mihai. După măr
turia unui mercenar polon, \ăranii moldoveni au avut o ati-
tudine ostilă faţă de mercenarii poloni care-l ocroteau pe Ie-
remia Movilă. Despre succesul fulgerător obţinui de Mihai în
Moldova relatează pe scurt voievodul N. Herburi .
•
A. Veress, op. cil .. voi. \'I, 1933, p. 103-104.
37
1600. Memoriul lui Mihai Viteazul către marele duce al Tos-
canei în care îşi descrie faptele puse în slujba ţării sale şi
a creşlinăta\ii.
Preaveslite şi preacinstite Doamne şi Stăpîn al meu binevoitor

Avînd eu dorinţa fierbinte să aduc la cunoştinţa Voastră într-un fel
oarecare muncile şi ostenelele îndurate de mine cît am fost în Ţara Ro-
mânească şi aiurea, fiind îndemnat de o rîvnă lăuntrică să fac fapte care
să se înalţe întru lauda lui Dumnezeu în slujba creştinătăţii, iar la urmă
să pună cu cinste un capăt ostenelelor mele şi să ne aducă un nume veşnic
după moarte; deci, încrezîndu-mă în binevoitoarea milă a Voastră, mi
s-a părut că nu vă va fi spre greutate plăcerea şi prilejul de-a le vedea
pe toate, care sînt acestea:
în vremea cînd împăratul turcilor m-a milostivit cu Ţata Românească
o dată cu toate poruncile ce se obişnuiesc a se da, şi împreună cu toate
libertăţile acelei ţări, la bunul meu plac şi judecată, trebuind numai
să-i dau împăratului turcilor haraciul obişnuit în fiecare an; după ce am
80
primit îngăduinţa de la el ca să plec şi să mă duc în Ţara Româneas-
că, atunci, sultanul trimise cu mine pe un emir de-al lor, căruia i s-ar
putea zice vlădică, care era socotit de ei ca om sfînt, şi cu acesta mai
voii sultanul să vină să mă întovărăşească pînă în Ţara Românească mulţi
spahii şi ieniceri şi alţi turci foarte însemnaţi. Cu aceştia sosii apoi în Ţara
Românească şi luai domnia. Ci băgînd eu de seamă că poartă gînd rău
spre paguba şi nimicirea creştinilor, mă gîndi atunci să rup cu orice preţ
învoiala şi să mă alătur la creştinătate în pofida lor. Pentru asta mă rugai
lui Dumnezeu să-mi dea o bună inspiraţie, ceea ce se şi întîmplă.
După ce a plecat Sinan paşa să ocupe Gyorul şi după ce l-a ocupat,
sultanul îi dădu poruncă ca împreună cu tătarii să intre în Ardeal şi
să-l ia şi să ierneze acolo. ln acelaşi timp trimisese poruncă la mine şi
la Aron Vodă, astfel zicînd: «Mihaile Vodă, ai să ştii că îţi poruncesc că
trebuie să te orînduieşti cu toţi oamenii din ţara ta, laolaltă cu mari ii
mici şi cu toţi turcii ce se află acum în ţara ta şi că încă trebuii să dau
poruncă sangeacilor de Vidin şi de Nicopol şi paşei de Silistra şi lui Mi-
haloglu, care e capul acîngiilor, cu toţi ceilalţi turci şi tătari care sînt în
Dobrogea,.că trebuie să se unească cu mine (tine) spre a merge împotriva
Ardealului, şi că Aron din Moldova trebuie să intre şi el din partea lui
ca să nimicească acea provincie, aşa incit să nu mai rămînă piatră de
piatră», căci sultanul vrea s-o împoporeze cu alţi oameni.
Atunci chibzuii bine această întreprindere şi trimisei de sîrg cîţiva
din boierii mei de seamă la Aron Vodă să-i spună că nu se poate să tragem
sabia împotriva creştinilor, căci aceasta n-o vrea Dumnezeu, ci ca creştini
ar fi mai bine să ne unim cu ei şi să apucăm armele împotriva duşmanului
creştinătăţii. Totodată dădui de ştire despre toate ardelenilor. Nu numai
că n-am vrut să ascult poruncile turcului, ci prinsei armele împotriva
lor, pusei să omoare pe toţi turcii care se găseau în Ţara Românească.
şi erau m11lti l,1 1111111.ir. d1• 11-a ,1·;1p;11 11i1·i unul. . . . .
Tătarul neînţelegînd încă de răscularea mea asupra turcilor, 1m1 tri-
mise pe un nepot de-al său c~ că_lărimea şi _cu ~ul~ă p_radă ş~ jaf_ şi robi
şi averi, însoţiţi de 4000 de tatan, pe care 1-a trimis sa tre~ca pnn Ţara
Românească, apoi prin Moldova, ca să se ducă acasă. Iar eu m acea vreme
pusesem să-i ucidă pe turci şi mă dusesem să iau Giurgi~I, şi î~. vreme
ce noi băteam acea cetăţuie, mi se vesti că acel nepot al tatarulu1 intrase
în Ţara Românească. El îmi trimise un sol al său cerîndu-_mi să__-i_las _t~ecer~~
liberă în Ţara Tătărească. li dădui răspuns bun, făgăduind ca-1„vo1 1mplm1
orice, numai ca să se apropie de noi. Cînd fu aproape de tot_, fun_d vr~!î'ea
potrivită, îmi rînduii oamenii şi chemîn~ numele Dom_nu_lu1,_ ~a _lov11 ~~
el la răsăritul soarelui şi cu ajutorul Im Dumnezeu c1şt1ga1 b1rumţa ş1-1
tăiai pe toţi în bucăţi, slobozind o mare mulţime de robi ce îi duceau cu
ei şi luîndu-le prăzile şi toate lucrurile lor. _ . _ . _ _ .•
După ce înţelese tătarul că nepotul sau cu tot1_ a_i lui fu_ra ~c•~• •~
Ţara Românească, tulburat şi înfuriat foart~. ~e h_?tan ~u ce_1lalţ_i tatan
ai săi cu care voia să intre în Ardeal, ca sa vie sa dea m mme m Ţara
Româ~ească. Şi alegîndu-i pe cei mai buni pe care-i avea, intră pe la Vidi~
în Ţara Românească, punîndu-i pe ceilalţi mai neînsen:i~aţi ca _împreu~a
cu calabalîcul şi cu robii să meargă de-a lungul spre S1listra prin Turcia.
Primii ştire bună de tot şi despre aceasta, anume că a intrat în Ţara Ro-
83
mânească şi că venea arzînd şi jefuind ţara; aşa că numaidecît îmi rînduii
oamenii şi plecai împotrivă-i şi cînd îl întîlnii mă lovii cu el şi hărţuii atîta
că puţini mai scăpară. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl birui şi pe el,
înstăpînindu-mă pe artileria lor şi pe celelalte calabalîcuri ce le aveau,
şi însuşi tătarul abia a scăpat şi s-a adăpostit în Silistra. Şi după ce
s-a adăpostit, fu sfătuit tătarul de turcii din Silistra să se întoarcă cu ei
iarăşi în Ţara Românească, dar el n-a vrut deloc, zicînd că a văzut şi
încercat puterile lui Mihai Vodă.
în vremea aceea împaratul turcilor trimise pe unul Hasan paşa cu
un altul Mustafa-paşa, cu o mulţime de spahii şi ieniceri cu aga lor, cu
care era şi Bogdan Vodă, fiul lui Iancu Vodă. Veneau cu toţii să intre
în Ţara Românească, spre a-l aşeza în locul meu pe Bogdan Vodă; şi despre
aceasta nu avusesem iscoade, însă îndată ce înţelesei lucrul, făcui să se
pregătească oamenii ei şi plecarăm să-i întîlnim. Şi deoarece Dunărea era
îngheţată, m-apucai să o trec pe ghiaţă cu toţi oamenii mei, cu tunurile
şi celelalte lucruri, iar cînd ajunserăm la Rusciuc aflai că erau gătiţi şi
ne aşteptau vitejeşte. Apropiindu-mă de ei, cît ce ne zărirăm îmi aruncai
asupra lor oastea şi începui lupta. Şi astfel cu mila Proniei Cereşti i-am
învins şi am rămas biruitor, omorînd foarte mulţi dintre ei, căci în acea
ciocnire muriră amîndoi paşii care erau acolo; iar fiul lui Iancu Vodă, ru-
pînd-o la fugă, scăpă cu anevoie. Le-am luat toată artileria şi alte mă
runţişuri ce le aveau cu ei, iar după ce i-am zdrobit pusei să se dea foc
Rusciucului, jefuind totul, încît oştenii mei se aleseră cu o pradă pe care
n-o vor mai uita niciodată. Voii apoi ca toate împrejurimile să fie arse
şi turcii tăiaţi în bucăţi, iar pe creştinii cu familiile lor îi trecui în Ţara
Romârwască.
Aproape în acelaşi timp, sau curînd după aceea, împăratul turcilor
îl trimise pe un oarecare Ştefan Vodă cu un mare număr de turci, care
trebuiau prin Silistra să treacă în Ţara Românească, spre a merge în Mol-
dova, ca să-l scoată de acolo pe Aron Vodă şi să-l aşeze pe acel Ştefan
în locu-i. Eu, îndată ce auzii aceasta, fără a mai aştepta, trimisei pe un
boier al meu numit Banul Mihalcea, cu o bună parte din oamenii mei, care
grăbindu-se trecură Dunărea tot pe ghiaţă şi cînd fură unii în faţa celorlalţi,
începură numaidecît încăierarea, unde cu ajutorul lui Dumnezeu ai mei
rămăseseră biruitori, măcelărindu-i foarte pe vrăjmaşi. Această putină slujbă
am făcut-o într-o singură iarnă şi apoi m-am dus să mă odihnesc în scaunul
meu.
După aceasta nu trecu multă vreme şi fui încunoştinţat că turcii se
pregăteau în toate fortăreţele lor de la hotarele Dunării: atunci mi-am îm-
părţit oamenii şi trimisei o parte din ei la Brăila, alta la Cervena, a treia
la Turtucaia şi a patra la Nicopol, cu porunca că oriunde vor atinge satele
turcilor trebuie să le prădeze, să le ardă şi să-i ucidă; şi aşa făcură.
După ce Sinan paşa înţelese de aceste mari pagube şi ruine, dădu
poruncă să se adune o oaste mare ca să vie cu ea asupra mea în Ţara
Românească. Ajungînd la Rusciuc se apucă să facă un pod peste Dună
re, pe care să poată trece cu oamenii săi la Giurgiu şi să intre în Ţara
Românească. După ce fu făcut podul, veni însuşi în Ţara Românească şi
tăbărî la un sat zis Călugăreni. Atunci după ce mi se adusese vestea, plecai
inimos să-l întîlnesc cu acei puţini oameni ce-i aveam, şi cînd ajunsei la
84
Călugăreni aflai că toti sînt gata de luptă; deci eu, chemînd numele lui
Dumnezeu, mă încăierai cu ei într-o bătălie în aşa fel că tinu toată ziua,
unde făcui mare pagubă turcilor, spre ruşinea lui Sinan paşa, căci în lupta
aceea însuşi Sinan paşa se prăvăli de pe cal într-o mlaştină foarte întinsă,
de unde cu mare greutate fu scos; aşa că în acea bătălie au fost omorîti
patru paşi şi şapte sangiaci şi am cîştigat cinsprezece tunuri şi un steag
verde al Profetului lor Mohamed, mult preţuit de dînşii şi foarte respectat,
pe care l-am trimis Măriei Sale împăratul. Nu ştiu dacă ardelenii l-au lăsat
să treacă. Şi după ce Sinan a îndurat o aşa batjocură de la noi, se minie
foarte; şi aşa se hotărî să pornească cu toţi ai săi împotriva noastră; deci
eu văzînd că nu voi putea ţine piept, venii la Tîrgovişte, şi atunci Sinan
paşa se duse la Bucureşti, unde făcu o cetăţuie de lemn. în acelaşi timp
îl încunoştinţai de toate pe Sigismund, pe care-l rugai că trebuie să-mi
vie într-ajutor. într-aceea, fiindcă nu eram sigur nici la Tîrgovişte, mă re-
trăsei sub munţi, la hotarele ţării mele, iar Sinan veni după mine la Tîr-
govişte, unde de asemenea ridică o cetăţuie de pămînt, însă unde nu petrecu
multă vreme, căci sosi şi Sigismund cu oastea sa împreună cu ajutorul
trimis de Măria Sa împăratul, de unde plecarăm apoi să dăm peste turci
la Tîrgovişte, după cum c-o zi înaintea noastră, ne oprirăm să batem for-
tăreaţa Tîrgovişte, pe care cu mila lui Dumnezeu în curînd o avurăm în
mîinile noastre în care erau o mie de turci, toţi ostaşi buni, din care nici
măcar unul nu a scăpat. Pe urmă am plecat numaidecît la Giurgiu, iar
despre ce am făcut după ce am ajuns acolo nu se mai cuvine să mai povestesc,
pentru că ştiu că toată lumea le-a aflat de la cei multi care au fost de
faţă, precum şi tot ce am făcut pentru creştinătate. Acolo se făcu o mare
pagubă şi un mare omor turcilor, şi fu cucerită şi cetatea Giurgiului.
Şi după ce l-am învins pe Sinan paşa şi am cucerit Giurgiu!, Sinan
plecă la Constantinopol, lăsînd în locul său pe un oarecare Hasan pa-
şa, fiul lui Mehmed paşa, care era beglerbeg al Rumeliei, care de asemenea
a fost în acel război cu Sinan paşa şi a văzut ruşinea lui Sinan; şi-l lasă
la hotarele Ţării Româneşti. Deci el se plecă cu pace faţă de mine, tri-
miţîndu-mi oamenii săi pentru pace. Apoi se ridică de acolo Hasan şi plecă
să se întîlnească cu sultanul la Sofia, pe cînd împăratul se ducea la
Eger, lăsînd în locu-i pe un alt paşă.
înţelegînd eu de aceasta şi ştiind pe unde are să treacă şi prin ce
munţi spre a se întîlni cu sultanul la Sofia, trimisei atunce pe Baba Novac,
acela pe care ardelenii l-au fript zilele trcute, şi el plecă cu haiducii săi
şi trecu Dunărea şi se duse pînă la munti ca să-l aştepte pe Hasan paşa
la locul unde îi poruncisem. Şi voind paşa să treacă acei munti, Baba Novac
sări pe el, zdrobindu-l şi punîndu-1 pe fugă, tăind în bucăti destui dintre
ei, luîndu-le cămilele şi caii şi armele şi întreaga vistierie ce o aveau, în-
torcîndu-se apoi cu acea izbîndă în Ţara Rămânească, îndurînd Hasan paşa
această ruşine de la Baba Novac.
în vremea aceea venea tătarul cu puteri foarte mari, cu turci, tătarii
şi o mare grămadă de moldoveni cu ei, căci veneau ca să treacă prin Ţara
Românească peste Dunăre spre a fi într-ajutorul sultanului la Eger. Văzînd
eu acestea, plecai asupra lui, iar el nu voi să mă aştepte, se întoarse îndărăt
cu mare ruşine, pe care l-am urmărit şi alungat afară din ţară; iar după
aceasta am pornit de la un capăt la celălalt al ţării, ca să bat un turn
85
care era în raţa Nicopolului, pe care îl luai. Şi văzînd turcul cită pagubă
îi [ăceam, îmi trimise steagul pentru că mult dorea să mă poată pleca
sub ascultarea lui. Şi în acea vreme eu luai fortăreaţa şi primii şi steagul
şi pe cîţi turci i-am găsit în fortăreaţă, pe toţi i-am trecut prin ascuţişul
sabiei.
Şi cînd sultanul luă Egerul, voi să-l alunge pe tătar din statul
lui, din pricină că hanul nu se dusese într-ajutorul său la Eger. La în-
toarcerea sa de acolo, sultanul trimise pe fratele tătarului în Ţara Tătăreas
că, dindu-i ajutoare, ca să-l poată scoate pe frate-său din statul lui. Cînd
înţelese hanul aceasta, se pregăti să-l aştepte şi cînd se întîmpinară, se
izbiră, şi hanul îl prinse pe [rate-său împreună cu alţi şapte nepoţi ai
săi, care [ură cu toţii sugrumaţi împreună cu [rate-său. Văzînd eu cearta
care era între sultan şi tătar, trimisei nişte soli de-ai mei la tătar cu prea-
frumoase daruri, învăţîndu-i să spună: cPuteţi vedea bine că sultanul nu
vrea altceva decit rîul nostru şi ruina şi pieirea noastră şi a ţărilor
noastre», şi îi jurai pe credinţa mea că eu, împreună cu Sigismund ne vom
uni puterile cu ale împăratului Austriei, stăpînul nostru, căruia îi slu-
jim, ca să mijlocească o prietenie între noi toţi, pe care cu foarte mari
făgăduieli îl făcui să-şi mişte inima ca să se alăture la creştini. El, crezînd
în făgăduielile mele, trimise un sol al său, care era majordomul său, cu
scrisori de groaznic jurămînt.
Atunci se întîmplă că Sigismund a predat ţara Măriei Sale împăratului
şi plecă la Oppeln, cind veniră pe urmă comisarii Măriei Sale, Szuhai şi
IstvanHy, care după ce plecase Sigismund veniră şi la mine după jură
mînt. Atunci şi ei înţeleseră cuvintele hanului şi văzură scrisorile chiar
de mina lui, pe care le trimisei la Măria Sa împăratul. Nu ştiu dacă au
ajuns cumva la Măria Sa, copiile lor însă oricum le am la mine, şi din
acestea se va putea vedea cu cită sinceritate mi-am dat silinţa să închei
o învoială aşa de însemnată şi cit de mare slujbă am făcut întregii creş
tinătăţi, închinîndu-i un tiran, un păgîn, pe hanul cel preamare şi prea-
puternic din Ţara Tătărească, răcindu-l să vie la supunerea neînvinsului
împărat al romanilor, necruţînd nici cheltuieli, nici bani, nădăjduind totuşi
că voi [i bine răsplătit de creştinătate şi că mi se vor întoarce cheltuielile
mai mult ca îndoit.
După ce făcui toate aceste, tătarul îmi ceru o anumită sumă de
bani, [ăgăduindu-mi că va aştepta răspunsul 40 de zile, şi astfel aşteptă
ln paq1le Turciei 4U de zile, pentru ca avea hanul ln mllnlle sultanului
un frate, pentru care voia o mare sumă de bani, şi el dorea mult să-l elibereze
ca să-l sugrume; şi de aceea cerea acea sumă de bani pe care eu făgădui
că-i voi [ace rost; iar după ce aşteptase 40 de zile, mai aşteptă 20 şi încă
vreo cîteva. Văzînd însă că nu-i fu împlinită făgăduinţa, plecă cu oamenii
săi şi se duse sub Oradea într-ajutorul lui Satîrgi Mehmed paşa. Cînd
înţelesei că Oradea e în primejdie, mă hotărîi şi trimisei ajutor din Ţara
Românească, cu un căpitan al meu şi cu mulţi oameni cu însărcinarea să
se ducă cu orice preţ spre a se uni cu oamenii împăratului. Dar cind ~u
ajuns în Ardeal, Sigismund nu i-a lăsat să treacă mai departe şi astfel
nu putură să se ducă unde le poruncisem.
Pc urmă fui încunoşti11lal ca un serdar, cu numele Hafîz Ahmed paşa,
86
împreună cu Karaman paşa, veniseră c-o mare oaste la Nicopol. Cit ce
înţelesei aceasta, ştiind că Oradea se afla încă la mare strîmtoare, îmi
adunai oastea mea cu care plecai spre părţile Dunării împreună cu toţi
oamenii mei şi mă aşezai în faţa lagărului lor. Cit ce ne zăriră, ei ieşiră
asupra noastră vitejeşte cu oastea lor, iar eu chemîndu-1 pe Dumnezeu,
începui bătaia cu ei, şi a fost o ispravă prea frumoasă şi vrednică de pomenire,
şi cu ajutorul lui Dumnezeu, deşi îmi uciseră calul sub mine şi rămăsei
rănit la un umăr, cîştigai izbînda asupra lor, am poruncit să se înceapă
baterea cetăţii şi în acelaşi timp mi-am trimis oamenii prin împrejurimi
să ardă şi să nimicească tot, ucigînd pe toţi păgînii pe care îi vom întîlni.
Şi pe cînd se bătea cetatea, începu să-mi lipsească pulberea, fiindcă
nu-mi adusesem destulă, şi de aceea încetai de-a o mai bate şi plecai cu
toţi ai mei spre Vidin şi am mers zece zile, începînd de la Dunăre pînă
la munţi şi iar de la munţi pînă la Dunăre, pustiind toată ţara duşmanului
şi ucigînd cîţi duşmani se puteau găsi; şi pe cîţi creştini i-am aflat i-am
făcut pe toţi să treacă în Ţara Românească, împreună cu familiile, avuturile
şi vitele. Cînd apoi ajunserăm la Vidin, atunci văzui că sangeacul de Vidin
cu alţi sangeaci laolaltă şi alţi turci din împrejurimile acelea şi chiar din
Sofia, toţi foarte viteji, ne aşteptau curajoşi. Fără amînare, mă izbii cu
ei şi deşi începură voiniceşte să ţină piept şi să se bată, noi, cu ajutorul
lui Dumnezeu, i-am zdrobit rău de tot, tăind foarte mulţi din ei în bucăţi.
Şi eu, în această luptă, primii de la un turc o suliţă în piept, pe care o
smulsei şi o rupsei cu mîinile mele. Le luai artileria şi tot ce aveau în
lagăr.
După această faptă mă dusei la Cladova, tot o fortăreaţă de-a turcilor,
unde-l întîlnii pe sangeacul de acolo aşteptîndu-ne cu mulţime de turci,
şi c-un număr mare de oameni, cu care începurăm lupta, care neputîn-
du-ne ţinea piept o luarăm la fugă. Din aceştia, cu voia lui Dumnezeu,
o bună parte fu ucisă, iar ceilalţi fugiră, urmăriţi fiind de ai noştri pe cîmpuri,
prinzînd mulţi din ei şi omorîndu-i. Pe urmă petrecui şase săptămîni în
ţara turcului şi voii ca toată ţara să fie dată pradă focului şi pustiită, şi
pe toţi creştinii pe care i-am găsit i-am trecut în Ţara Românească, cu
toate ale lor.
• Jn vreme ce mă osteneam eu cu acestea, iată că nişte trădători din
Ardeal născociră o înşelăciune, trimiţîndu-mi scrisori în care spuneau că
Oradea a fost luată de turci şi că eu trebuie să mă întorc cit mai de grabă
în Ţara Românească, aşa că eu, dind crezare, veştilor lor, nu-mi dădui
seama de înşelăciune şi mă întorsei în Ţara Românească cu toţi oamenii
mei, trecînd de sîrg Dunărea, şi apoi aflai că ardelenii mă înşelaseră. Pe
urmă, după ce Satîrgi paşa se retrase de la Oradea, sultanul puse să-l
sugrume, deoarece stătuse la Oradea fără a face ceva treabă şi în aceeaşi
vreme ne făgăduise şi nouă credinţă; însă noi nu mai avurăm timp să-i
facem pagube turcului. Şi în locu-i fu pus lbrahim paşa, mare vizir.
An1111 ur1l·111v \ .i putea cunoaşte cită paguba a111 ial·ut duşmanului
şi cită slujbă creştinătăţii, înfrîngînd atîta ţară, începînd de la hotarul Ar-
dealului pînă unde se varsă Dunărea în Marea cea Mare ostenindu-mă
zi şi noapte fără să fi avut pace sau odihnă, nici în vreme de vară, nici
de iarnă, necruţînd nici cheltuială, nici altele, nici primejdie de orice
fel.
87
Apoi după ce Sigismund Bathory renunţase la Ţara Ardealului pentru
cardinal, atunci acest cardinal făcu pace cu turcii şi încă şi cu polonii şi
trimise şi la mine să mi se spună că ar trebui să mă potrivesc cu el şi
că trebuie să fac şi eu pace cu turcii; şi-i răspunsei că deoarece am jurat
credinţă Măriei Sale Preasacrului împărat al romanilor că voi fi cu creştinii
pînă la moarte, nu va fi aşadar cu putinţă să fac pace cu turcii, ci mai
curînd să mor şi să-mi vărs sîngele în slujba Măriei Sale împăratul, cum
am făcut şi pînă acum. însă acest răspuns ce i-l trimisei nu-i prea plăcu
cardinalului, nici consiliului său, căci trimise degrabă un sol la lbrahim
paşa cu o sumă de bani şi cu daruri foarte scumpe, rugindu-l să le dea
steagul pentru cardinal, spre a-l întări în ţara sa, Ardealul. Pe de altă
parte trimise în Moldova pe un alt sol al său, pe Toma Csomortany, prin
care îi dădea lui Ieremia porunca să se gătească cu polonii şi tătarii dim-
preună, ca să vie asupra mea, şi că acelaşi lucru voia să-l facă şi el din
partea sa. într-aceea trimise şi la mine un sol de-al său, pe Gheorghe Palatics,
cu care veni un oarecare ceauş Huseyin, care ceauş avea poruncă să treacă
Dunărea şi să meargă ca să se întîlnească cu Guzelce Mahmud paşa, pe
care îl lăsai să treacă în dragă voie. Atunci înţelesei de la iscoadele ce
le aveam pe lîngă Giizelce ceea ce hotărîseră ei la cererea cardinalului,
şi anume că Giizelce trebuia să intre în Ţara Românească cu toate puterile
sale, şi că Ieremia trebuia să intre şi el din partea sa, şi cardinalul din
a sa, cu toţii asupra mea; în acest chip aflai totul de la iscoadele mele
cele multe şi bine ascunse. Şi aşa în vremea aceea trimisei un sol al meu
la Ibrahim paşa, făcînd să se spulbere orice plan al cardinalului şi atîta
am stăruit pînă ce lbrahim nu i-a mai trimis steagul.
în aceea vreme cardinalul îmi trimite alt sol, pe Toma Csomor-
tany, cu o solie ca eu să-mi părăsesc ţara, pentru că nici ei, nici moldove-
nii, nici chiar turcii, nu erau mulţumiţi şi nici nu voiau să mai rămîn eu
în Ţara Românească. Deci văzînd eu că sînt împresurat din toate părţile
de duşmani ştiui să fac cît mai bine şi-l trimisei înapoi pe Csomortany
cu un răspuns plăcut şi îl rugai ca în numele meu să-l roage pe cardinal
să-mi îngăduie vreun loc în Ardeal, unde să pot locui cu familia mea. Iar
după ce făcui aceasta îi scrisei numaidecît Măriei Sale împăratul, dîn-
du-i de ştire despre toate lucrurile şi despre prietenia cea mare ce o arătam
eu faţă de turci, făgăduindu-le să ţin pace cu dînşii, ceea ce şi făceam
tluµa cu111 a111 tlal tle ~lire Marlef Sale f111µaratulul, a~a ca II.Jraltl111 111al
curînd mi-ar fi dat mie steagul decît cardinalului.
într-aceea îmi adunam oameni cît mai mulţi, aşteptînd un răspuns
bun de la Măria Sa, pe care îl şi primii mai tîrziu, căci îl aduse un om
de-al meu, care ajungînd la Kosice întîlni un alt boier de-al meu; şi răspunsul
Măriei Sale era ca eu să aştept pînă îmi va da poruncă George Basta.
Oamenii mei hotărîră cu Basta ca în cutare zi să fiu eu cu oastea mea
în Ţara Bîrsei, un loc în Ardeal, şi că în aceeaşi zi el va trebui să fie
la Cluj, şi cu această poruncă şi hotărîre se întoarse trimisul meu. Mă
gătii şi îmi orînduii oastea pentru vremea prevăzută şi intrai potrivit în-
ţelegerii în Ardeal cu toate puterile mele, cu familie, copii, tron şi toate
lucrurile ce le aveam, voind să înfrunt orice, fie răzbunînd pe ardeleni nea-
junsurile făcute Măriei Sale împăratului, fie năruindu-mă cu toată averea
88
mea. într-aceea cardinalul trimise pe Gaşpar Korniş la George Basta, nu
ştiu în ce chip şi ce să facă şi nu ştiu nici cel puţin ce uneltire între
ei, dar ştiu că Basta n-a venit în ziua prevăzută şi nu-şi ţinu făgăduia
la; ci despre asta cred că va da seamă în faţa lui Dumnezeu, fiindcă m-a-
părăsit fără a mă sprijini în această întreprindere, în primejdie de-a mă
pierde pe mine şi familia mea. Ci Dumnezeu, văzîndu-mi sinceritatea, nu
voi să mă părăsească în ciocnirea cu oastea cardinalului, cu care începînd
bătălia cam pe la ceasurile unsprezece, pînă noaptea, nu făcui altceva decît
să mă bat crunt cu ei, pînă ce-i răzbii şi-i învinsei, după cum se ştie şi
se cunoaşte prea bine. Şi aşa luai Ardealul în numele lui Dumnezeu şi
al Măriei Sale împăratul.
Pe urmă mă dusei la Alba Iulia, pusei să se întrunească stările şi
le făcui pe fiecare să jure credinţă Măriei Sale; făcui apoi ca secuii să
vie şi ei, căci voii ca ei de asemenea să presteze jurămîntul Măriei Sale,
în numele căruia le făgăduii libertatea, care le era foarte dragă. După acestea
voii să trimit pe fiul meu la picioarele Măriei Sale, dar Divanul Ţării Ro-
mâneşti nu se învoi, ci ceru să-l trimit în Ţara Românească, ca voievod
al lor, căci nu se împăcau să trăiască fără voievod; eu nu mă împotrivi
şi li-I trimisei. Apoi mă hotărîi să viu eu la picioarele preasacre ale Măriei
Sale, dar nu îmi ajunse timpul, căci vedeam nestatornicia şi făţărnicia ar-
delenilor, căci nu erau încă aşezate treburile acelei provincii şi duşmanii
pîndeau din toate părţile, aşa că m-am temut de ceva rău în paguba Măriei
Sale şi spre a mea ruşine.
Dimpotrivă înţelesei că era vorba de o unire între moldoveni, Sigis-
mund, poloni şi tătari, ca să vie laolaltă asupra mea şi să mă scoată din
Transilvania.
în acelaşi timp lbrahim paşa îmi trimise steagul în Ardeal, din-
du-şi silinţa să mă înşele, dar eu mă foloseam de orice apucătură spre
a-l înşela pe el, şi dădeam ştiri despre toate Măriei Sale. în acelaşi timp
regele Poloniei îmi trimise un sol al său cu multe basme, căruia nu pregetai
de a-i face cuvenita tovărăşie, am răspuns regelui spunîndu-i că sluga Măriei
Sale împăratului, şi că-l rog să dea poruncă marelui său cancelar să nu
se amestece în treburile mele, ci să mă lase în pace, să nu-l ajute pe Si-
gismund, nici pe Ieremia Vodă împotriva mea, pentru că fiind eu sluga
împăratului, tot ce-mi va face mie, va face Măriei Sale împăratului. Şi
în acest chip trimisei înapoi regelui catolic pe solul foarte mîngîiat. Am
înţeles că în vremea aceea cancelarul împreună cu Sigismund au trimis
tătarului 50 de mii de ţechini de aur, rugindu-l să vie să se unească cu
ei şi cu Ieremia spre a intra în Ardeal. Şi aceasta am înţeles-o de la diferite
iscoade ce le ţineam în Ţara Tătărească şi în Polonia şi prin informaţiile
mai multor prieteni de-ai mei.
în urma acestor ştiri limpezi şi neîndoielnice, nevoind eu ca ei să
vie să mă găsească în Ardeal, plecai cu oastea mea să intru în Moldo-
va, şi odată intrat, o luai de-a lungul ca să întîlnesc duşmanul, pe care
cum îl găsii, îl snopii şi-l alungai din ţară, deoarece de ei atîrna toată
ruina creştinătăţii, fiindcă ei au fost pricina pentru care a venit tătarul
de mai multe ori în Ţara Românească spre a mă pustii, pe care însă, ie-
şindu-i în cale, i-am azvîrlit afară cu mare ruşine. Şi astfel le spulberai
planurile şi înţelegerea ce o aveau cu ardelenii de-a mă prinde la mij-
89
loc. Instăpînindu-mă pe Moldova, adunai poporul şi-l făcui să jure în numele
Măriei Sale împăratului. în vreme cc oblăduiam această nouă provin-
cie, am fost înştinţat de ardeleni că Sigismund vrea să intre în Ardeal
cu o grămadă mare de poloni prin Maramureş şi Hust. Eu socotii că
nu-i lucru bun şi plecai şi mă întorsei în Ardeal, lăsînd oameni de-ai mei
de pază în Moldova sub comanda lui Moise Secuiul în care foarte mă în-
credeam. Ajuns în Ardeal, Gaşpar Kornis îmi dezvălui învoiala pe care
Moise Secuiu o făcuse cu Sigismund, căci îi făgăduise că mă va prinde
viu ca să mă dea în mîinile lui Sigismund sau că mă va omorî.
îndată ce am înţeles de aceasta, numaidecît dădui de veste comisarilor
împărăteşti şi apoi îl trimisei pe Kornis cu un alt boier al meu ca soli
la Curtea împărătească şi în acelaşi (timp) l-am trimis pe acel sperjur
şi ticălos de Csaky ca să orînduiască poporul împreună cu nobilimea, pentru
că voiam să plec să iau Timişoara, căci mă înţelesesem cu paşa de la Ti-
mişoara în acest chip că îndată ce voi ajunge cu oastea sub ziduri, să
predeie cetatea, iar eu îi făgăduisem să-i capăt de la Măria Sa împăratul
un loc în Ardeal, unde să poată trăi, 15 mii de ţechini şi simbrie pentru
100 de oameni. Spre a face acest lucru l-am însărcinat pe Csaky să adune
oameni, fiindcă nu-mi aveam atunci cu mine oastea, şi-l rugai pe domnul
Pezzen să facă să se dea porunca Măriei Sale către George (Basta) ca
la caz de nevoie să îmi trimită oameni.
Despre acest lucru îmi scrie serenisimul arhiduce Matia că l-a în-
sărcinat pe Basta, pe Paul Gyulafi şi pe alţi căpitani, că trebuie să vie
într-ajutorul meu. Trimisei scrisorile şi la Basta, ca fără întîrziere să se
apropie de Sătmar cu oastea Măriei Sale împăratul, care-mi scrise înapoi
s-o fac cît mai repede. într-adevăr ardelenii înţeleseră că trădarea lor ajun-
sese la urechile mele, după cum o vestisem comisarilor şi că trebuie să
pună pază la trecătorile Poloniei ca să nu poată fugi Moise Secuiul şi să
treacă în acel regat, după cum uneltiseră ei ca să se unească cu Sigismund.
Dindu-şi ei seama de asta, trimiseră la Moise Secuiul că să treacă în Polonia
şi să-l îndemne pe cancelar să se grăbească, fiindcă toţi se ridicară asupra
mea. Văzînd ardelenii că polonii nu se ivesc aşa de repede, începură
să-i îndemne prin scrisori. Ardelenii mai ştiau că Basta venea cu oamenii
Măriei Sale ca să se unească cu mine şi că sosise la Goncz, de unde el
îmi scrisese că să mă înştiinţeze de sosirea lui în acest loc şi că aştepta
cit mai repede să fie laolaltă cu mme. Vazind ardelen11 ca eu staru1am
din răsputeri ca Basta să vină cit mai de grabă, nu mai voiră să-i aştepte
pe poloni, ci îi aleseseră pe Francisc Alardi şi pe Gabriel Haller şi-i trimiseră
la Basta şi la comisarii Măriei Sale împăratului, cu care vorbiră multe
despre mine şi se înţeleseră să pornească împotriva mea, ştiind că oastea
mea nu era cu mine şi că foarte uşor m-ar fi putut prinde de viu. După
ce făcură acest plan, îmi scrise Basta să-l aştept cu bucurie, fiindcă el
se grăbeşte să se unească cu mine. Tot aşa domnul David Unglad împreună
cu Mihail Szekely mi-au scris din Sătmar cum că Basta a ajuns la Goncz
şi că vor veni împreună cu el, silindu-se zi şi noapte ca să ajungă cit mai
degrabă. Pe de altă parte, Basta trimisese scrisori prin toate oraşele Ar-
dealului, ca toate să se ridice asupra mea; şi eu nu ştiam nimic. în vremea
aceea mi se spuse că Sigismund a venit de s-a unit cu ardelenii şi cu polonii:
atunci mă temui că se vor duce să se unească cu Basta şi că nu vor ru-
90
pe-o cu el, şi atunci eu pentru mai multă siguranţă dinspre Basta, mă ridicai
de unde eram şi plecai dorind să mă unesc cu el, însă a treia zi se năpustiră
asupra mea ardelenii, nemţii, ungurii şi Basta, pe care eu îl aşteptam
într-ajutor împotriva vrăjmaşilor Măriei Sale împăratului.
Acuma oricine poate vedea prin ce trădare m-au ruşinat şi l-au păgubit
pe Măria-Sa împăratul şi pe toată creştinătatea. Atunci eu, văzînd că lu-
crurile mergeau spre un sfîrşit rău, mă retrăsei cu acea puţină călărime
ce o aveam şi mă dusei la Făgăraş, şi văzînd ţara toată ridicată asupra
mea mă gîndii că ei o fac din porunca Măriei Sale împăratului. Iar după
ce mă înfrînseră, se ascunseră în nişte coteţe vreo 900 de secui, care fură
chemaţi cu jurămînt, care crezură şi ieşiră afară, şi după ce-i despoia-
ră, fură tăiaţi în bucăţi cu toţii, fără a lăsa pe vreunul în viaţă; pe urmă
au venit în Alba Iulia, unde pe toţi italienii, grecii, românii, şi sîrbii, cu
familiile lor pînă la pruncii de ţîţă, pe toţi îi trecură prin ascuţişul sabiei;
şi se duseră de asemenea şi la spitale şi făcură acelaşi lucru; încă şi în
biserica mea pe care o clădisem mai înainte, au intrat şi au dezgropat oasele
lui Aron Vodă, care de atita timp era înmormîntat, şi ale altor boieri
de-ai mei, şi le-au zvîrlit afară; aşa neomenie nu au făcut nici păgînii.
Cind c1ju11sl·i apoi la l-'a~arc1_,, 111-a111 i11tili11t rn oamenii mei care veneau
din Moldova, care se strînseră în jur de mine ca să m-apuc cu ei împreună
să mă răzbun de ruşinea ce mi s-a făcut, fiind gata a muri fiecare pentru
mine. Îi îndemnai să se liniştească fiindcă nu se cuvine ca noi să mergem
împotriva Domnului meu, şi aşa mă ridicai din Făgăraş şi mă dusei sub
munţii Braşovului, de unde trimisei soli la George Basta ca să aflu pricina
celor întimplate, iar Basta îmi trimise pe Sebastian Tokoli şi Miclăuş Viteaz,
care cerură ca din nou să le dau pe fiul meu spre a-l trimite la Măria
Sa, care îmi aduseră şi scrisori de jurăminte pe care le am încă astăzi
la mine. Mai voiau ca eu să le trimit soţia cu toată familia şi visteria
mea, cea ce nu întirziai să fac şi astfel îmi trimisei toate lucrurile în mîinile
domnului George (Basta), ştiindu-l omul Măriei Sale, pe care, după ce
le jurasem şi le trimisesem familia mea ca ostatecă, îi rugaa să-mi dea
ajutor ca să pot face faţă duşmanului; care, după ce mi-o făgăduiră, îmi
trimiseră pe acel trădător de Moise Secuiul, care venind a dat buzna pe
oamenii mei şi i-a tăiat. După aceea trimisei mulţi dintre oamenii mei la
George (Basta), înştiinţîndu-1 despre lucruri care ajungeau în mîinile lui
Moise, însă nu-i lăsa să treacă, omorîndu-i pe toţi.
După aceea, intrînd eu în Ţara Românească, mă văzui înconjurat
din toate părţile de duşmani; de o parte de poloni, moldoveni şi tătari,
de alta de turci, de ca re era plină ţara; şi cu toţii mă lovii de vreo citeva
ori. La urmă însă, văzînd că nu pot ţinea piept la atita mulţime, trimesei
toată artileria ce o aveam la Moise Secuiul, ca s-o dea lui George
(Basta), care însă în mod volnic o dădu în mîinile duşmanului. Apoi, în
sfîrşit, slobozii pe ostaşii mei, nemaiavînd cu ce să-i ţin, şi alesei cu mine
numai 10 mii de călăreţi, şi aşa plecai spre Ţara Românească de Jos şi
mă dusei pînă la Dunăre, unde îl găsii pe sangeacul Vidinului cu 4 mii
de turci întorcîndu-se cu mulţi robi şi vite ca să-i treacă în Turcia, şi cînd
dădui de el, mai curînd dorind moartea decît izbînda, a vrut Dumnezeu
să-i tai pe toţi în bucăţi şi să nu scape nici unul; şi a căzut şi sangea-
cul, al cărui steag îl dusei cu mine la Măria Sa împăratul. După ce am
91
făcut această ultimă slujbă creştinătăţii, am plecat să vin la picioarele Măriei
Sale, trecînd prin Ardeal, şi astfel cu mila cerească am intrat în Ţara Măriei
Sale, cu vreo 7 mii de cai.
Acuma, în mod limpede, oricine poate vedea cîtă muncă şi osteneală
am îndurat şapte ani de-a rîndul şi cîtă slujbă am făcut creştinătăţii, căci
am dobîndit de la turci 100 de tunuri şi că pînă la urmă din cele trei
ţări, adică din Ţara Românească, Ardeal şi Moldova, am scos şi am făcut
gata de slujba Măriei Sale împăratului 200 de mii de oameni de lup-
tă, pedeştri sau călări, cu care erau totdeauna gata să slujeasc Măriei Sale.
Iar acuma am ajuns la acest capăt, pierzînd toate lucrurile pe care le cîş
tigasem din tinereţea mea pînă la bătrîneţe, şi ţări şi bogăţii şi soţie şi
copii; şi dacă aş fi pierdut tot din pricina vrăjmaşilor, sau dacă mi-ar fi
fost luate de vrăjmaş, nu m-ar durea atîta cît mă doare, fiindcă au fost
făptuite de aceea de la care nădăjduiam şi aşteptam ajutor şi reazim; Dum-
nezeu le vede. în vremea aceasta se poate vedea că n-am cruţat nici cheltuieli,
nici osteneală, nici sînge, nici viaţa mea, ci am purtat războiul aşa de multă
vreme singur, cu sabia în mină, fără să am nici fotăreţe, nici castele, nici
oraşe, nici cel puţin o casă de piatră unde să mă pot retrage, ci abia una
singură pentru locuinţă. Şi fiind din ţări aşa de îndepărtate şi necunoscu-
te, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele şi cu cheltuieli uriaşe
la creştinătate, nefiind cunoscut de nimeni, şi nici nu le-am făcut silit de
cineva, ci ca să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate am părăsit
toate celelalte prietenii ce le aveam.
Astfel, rog toată creştinătatea să-mi stea într-ajutor, căci am pierdut
tot şi ţări şi bogăţii şi soţie şi copilaşi şi, în sfîrşit, tot ce am avut pe
lume.
.Puterile timpului din zonă, Imperiul otoman, Imperiului hab-

sburgic şi regalul Poloniei, deşi cu religii diferite. în dorin\a
de a împiedica constituirea unui stat românesc puternic şi de
a domina fiecare peste pămîntul românesc, îşi dau mina, tri-
mi\îndu-şi armatele pentru a-l îndepărta din \ară şi din scaunul
domniei pe viteazul domnitor care prin lupte continui, timp
.
de şapte ani, va reuşi sa paralizeze pentru multe decenii efor-
turile militare otomane îndreptate asupra Europei centrale .
Originalul în limba italiană, în Archivio di Stato di Firenzc. publicat de Angelo Pernice ca

anexă la studiul: Un episodio de/ .•a/ore toscano ne/le guerre di Valachia alia fine de/ secolo
XVI în «Archivio Storico italiano». serie VII, volumul III, 2, Anul LXXXIII (1925) nr.
I O, p. 249---297, Ir aducerea românească în Literatura română ueche ( 1402- /647 ), Introducere,
edi\ie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, Bucureşti, 1969, voi. 2, p. 40--56.
38
160/. Ziar ceh despre lupta de la Guruslău.
Despre lupta lui Sigismund Bathory cu Mihai Vodă al Valahiei şi

cu Gheorghe Basta, care s-a întîmplat la ungaro-ardeleană în anul acesta
1601, în a treia zi a acestei luni august, adică vineri după S. Petru în
92
lanţuri, cînd numitul Sigismund cu mare batjocură şi ruşinea oastei sale
a fost cu desăvîrşire învins. (Notă) Cu aprobarea autorităţii.
Tipărit în oraşul vechi al Pragăi la succesorii lui Jan Sauman.
lf.2.a] Sperjurul acela de Sigismund Bathory, uitînd de promisiunea
şi jurămîntul său, prin care mai întîi în faţa lui Dumnezeu şi apoi îaintea
M.S. împăratului s-a legat faţă de întreaga creştinătate, în vremea trecutei
ierni a năvălit pe neaşteptate, împreună cu ajutoarele lui, în Ţara Tran-
silvaniei şi a intrat în cîteva castele de acolo cu ajutorul şi concursul cîtorva
ardeleni sperjuri faţă de M.S. împăratul şi lui întru totul asemănători.
Şi cum mulţi alţi transilvani, care au rămas credincioşi M.S. împăratului
ca domnului lor prea îndurător, nu voiră să consimtă la o asemenea în-
treprindere şi faptă neleală, a poruncit să-i ucidă şi aşa se sili oricum să
aducă iarăşi sub puterea sa şi să stăpînească Ţara Transilvaniei. Şi apoi
nu a mai ascuns nicidecum această faptă a sa, ci chiar din acel moment
adunînd de pretutindeni oaste de toate neamurile, din transilvani, unguri,
moldoveni, cazaci, tătari şi turci, strînse lingă el cam vreo 18.000 de călăraşi,
iar restul pedestrime, în care erau şi vreo 12.000 de [f.s.b.] tătari şi
turci. Şi cu o asemenea oaste, care la un loc era de vreo 40.000 de oameni
purcese la luptă şi se aşeză nu departe de cetatea numită Boresko la graniţa
Transilvaniei cu Ungaria. Iar Mihai vodă şi Gheorghe Basta, comandant
suprem al M.S. împăratului asupra oastei din Ungaria superioară, avînd
bună ştiinţă despre aceste pregătiri ale lui !Sigismund Bathory], cu foarte
mica lor oaste, care nu trecea la 18.000, se îndreptară cu ajutorul lui Dum-
nezeu împotriva lui şi adeseori ciocnindu-se cu folos cu oastea lui, aşteptau
încă vreo 2.000 de cavaleri. Care cum sosiră în tabără în ultima zi a lunii
trecute iulie, adică miercuri înainte de Sf. Petru în lanţuri atunci îndată
numitul Mihai Vodă şi Gheorghe Basta cu toată tabăra lor se uniră împotriva
lui Bathory. Şi avînd acel Bathory tabăra sa întărită pe vîrful unui
deal, şi ei îşi aşezară tabăra pe un alt vîrf însă cu mult mai mic, în
faţa lui.
Pe urmă Bathory, vineri după Sf. Petru în lanţuri, adică în a
3-a- zi a acestei luni august între ora 21 şi 22, lf.3.a .. ], voi să le-o ia
înainte şi să coboare cu oastea sa sub deal, însă des numitul Mihai Vodă
împreună cu Gheorghe Basta nu-l lăsară deloc să se apropie, ci, fără zăbavă
aşezîndu-şi oastea în linie de bătaie, grăbiră cu toată armata spre tabăra
aceluia, pe care valonii o împrăştiară şi după aceea, cum împuşcăturile
[artileriei] lui Bathory de pe dealul mai înalt nu puteau produce nici o
pagubă oastei voievodului şi a lui Basta, căci [proiectilele] treceau pe dea-
supra, iar împuşcăturile [artileriei] voievodului şi a lui Gheorghe Basta
de pe dealul mai mic, slobozită drept în mijlocul ostaşilor lui Bathory, le
erau peste măsură de păgubitoare, tocmai atunci la a 22-a oră, Mihai Vodă
dintr-o parte şi Gheorghe Basta din cealaltă parte încercuiră oastea aceluia
şi cu ajutorul lui Dumnezeu luptară cu atîta bărbăţie şi vitejie că de la
ora 22-a şi pînă seara îi uciseră lui Bathory peste 10.000 de oameni, necruţînd
nici unul, iar restul forţelor lui Băthory îl împrăştiară şi-l puseseră pe fugă.
Tabăra lui o cuprinseră în fine cu totul şi puseră mina acolo, în afară
de nenumărată pradă, pe 48 bucăţi de tunuri mari, peste 150 de steaguri
( din care 110 fură aduse la Curtea M.S. împăratului la Hradul din Praga
în ziua de marţi după Sf. Laurenţiu şi fură prezentate şi purtate prin faţa
93
M.S. în piaţa Hradului praghez) şi aflară de asemenea acolo şi cancelaria
lui Bâthory cu multe scrisori secrete ale lui. ln urma lui Bâthory, care
abia fugise din luptă pe un cal, ca şi în urma celorlalţi ostaşi ai săi risipiţi
ici şi colo, se năpustiră pînă adînc în Ţara Transilvaniei ostaşii voievodului
şi ai lui Gheorghe Basta, dintre care [ostaşi) fură pierduţi în acea bătălie
doar vreo 200.
Ce isprăvi vor mai face aceştia, cu vremea o să se afle iarăşi.
Iar noi acum, mulţumind Domnului Dumnezeu pentru această victorie
acordată doar de Domnul Dumnezeu M.S. împăratului spre binele întregii
creştinătăţi, să nu încetăm a-l ruga din toată inima noastră pentru alte
victorii asupra tiranilor turci şi asupra altor duşmani ai M.S. Jmpă
ratului.
+Se ştie că în primăvara anului 1600, Mihai Viteazul a reuşit
să realizeze pentru prima dată unificarea lărilor române sub
sceptrul său. Generalul austriac George Basta şi-a unit lorţele
cu nobilii unguri şi secui transilvăneni şi l-au înlrînt pe Mihai
la Mirăslău. Marele hatman polon Jan Zamoyski a pătruns
cu o oaste de mercenari în Moldova şi apoi s-a îndreptat spre
Ţara Românească. Mihai Viteazul a încercat să-i oprească,
dar lor\ele nu i-au ajuns şi a fost înlrînt. ln acelaşi timp,
otomanii au trecut Dunărea. Mihai Viteazul, dindu-şi seama
că nu poate rezista, a luat drumul Vienei pentru a ob\ine de
la Rudolf al II-iea ajutoarele necesare pentru a-şi recăpăta
tronul. Merită să fie amintit că împăratul acceptase ca Mihai
să stă:1înească şi asupra Transilvaniei, dar acţiunea lui Basta
a anulat această concesie, aşa cum o consideră Rudolf al
Ii-lea. Căderea lui Mihai însă a dus la pierderea Transilva-
niei. Basta nereuşind să păstreze acest principat sub autoritatea
imperială. Ajungînd la Viena şi apoi la Praga, unde se alla
împăratul, Mihai a alcătuit un memoriu pe care l-a trimis lui
RuJoli. dar şi altor principi europeni, în care a explicat rostul
faptelor sale. ln urma intrevederilor cu împăratul, Mihai a
ob\inut stipendiile necesari· recrutării unei armate de mercenari
şi, impreună cu George Basta, a pătruns din nou în Tran-
silvania. La Gurăslău, cei doi comandanţi au obtinut victoria
asupra principelui Sigismund Bathory. După ce au intrat în
Cluj. Basta şi Mihai s-au îndrepta( spre Turda, domnul in-
kn\ionind să ajungă în Ţara Românească, unde îl aşteptau
hoi1.,rii săi crC"dincioşi, car<' i2f,111ti,;C'ră 'ioăi I alungC" p<' Simion
Movilă, pus domn de hatmanul polonez Jan Zamoyski. Basta
ordonă asasinarea lui Mihai. ln dimineaţa zilei de 19 august
1601. o ceată de valoni, sub conducerea lui Jacques Bea-
uri. îl ucideau pe Mihai Viteazul pe Cîmpia Turzii.
+
M. Dan, Cehi, slovaci şi români in i•eacurile XII-XVI. Sibiu, 1944. p. 393-395.
39
/638 septembrie 29, Alba-Iulia. Tratatul de alian\ă între Vasile
Lupu, domnul Moldovei, şi Gheorghe Rakoczi I, principele
Transilvaniei.
Noi, Gheorghe Râkoczy, din mila lui Dumnezeu principe al Transilva-

niei, stăpînal teritoriilor regatului Ungariei şi comite al secuilor etc., facem
94
cunoscut în persoană, noi înşine, ca să fie amintire şi mărturie pentru toţi
cei ce au interes, că între noi şi preailustrul voievod Vasile, din mila lui
Dumnezeu principe al statului Moldovei şi stăpîn ereditar, încă de la în-
ceputul domniei lui interveniseră relaţii de vecinătate paşnică şi binevoitoare
şi legături de prietenie, deşi acestea, în timpul scurs mai înainte, începeau
să fie împiedicate şi să se schimbe din pricina anumitor fapte şi cauze.
Domnia sa prealuminatul Vasile-Voievod cerindu-ne printr-un trimis al său
cu depline puteri şi preaonorat să refacem şi să întărim între noi vechile
relaţii de vecinătate şi de bună înţelegere, iar noi, avînd în vedere că şi
noi înşine, ca şi domnia sa prealuminatul Vasile-Voievod, sîntem credincioşi
unuia şi aceluiaşi preaputernic împărat şi că aşteptăm deopotrivă sprijin
şi apărare de la puterea sau autoritatea sa şi că ne îndreptăm deopotrivă
spre ea, fiind tot mereu gata cu cugetul să cultivăm şi să păstrăm cu toţi
vecinii noştri relaţii de bună înţelegere şi prietenească bunăvoinţă, îndemnaţi
de aceste motive, făgăduim noi înşine şi ne obligăm în faţa Măriei Sale
prealuminate şi asigurăm şi pe domnia sa Vasile-Voievod, pe cuvîntul nostru
de principe şi cu creştinească bunăcredinţă, că din nici o pricină şi în nici
vreun chip noi nu-i vom fi duşmani sau vrăjmaşi domniei sale prealumina-
te. Pagubă, atingeri nici lui însuşi, nici stăpînirii sale nu-i vom face sau
îi vom aduce ci vom cultiva şi vom întreţine cu Măria sa prealuminată
relaţii de cea mai bună vecinătate. Din nici un loc, fie împotriva persoanei
sale, fie împotriva stăpînirii sale, nu vom strînge duşmani sau vrăj
maşi, nici nu-i vom aţîţa sau trimite împotrivă. Ba, dacă vreunii ar dori
să vină sau să plece, vom încerca şi ne vom sili să-i întoarcem, unul singur,
împăratul puternic, făcînd excepţie dintre aceştia. Mai mult, dacă în vreun
chip l-am şti pe domnia sa în nenorocire sau vătămat, vom căuta, intervenind
cu blîndeţe şi cu prietenie, să-l liniştim şi să-l mulţumim. Dacă vreoda-
tă, împotriva domniei sale prealuminate şi în contra voinţei împăratu
lui, răuvoitori şi invidioşi sau duşmani ar conspira, chemaţi de el la timp
- cu ajutoare corespunzătoare, după cerinţele situaţiei - vom fi alături
şi-l vom ajuta pe domnia sa. Dacă din vreun loc vom vedea fapte sau
intenţii vătămătoare urzite împotriva preaînălţatului domn Vasile-Voie-
vod, îl vom încunoştinţa la timp despre acestea •i.
pe cit va fi cu putinţa
noastră, ne vom opune la ele.
Jn toate acestea însă îl scoatem, din cauză pe preaputernicul
împărat.
Şi împotriva voievozilor străini, pe cît ne stă în putinţă, vrem să-i
fim alături cu bunăvoinţa şi ajutorul ce i se cuvine în caz de apăra
re.Adăugăm şi faptul că domnia sa prealuminatul Vasile-Voievod să nu
păşească şi să nu pornească fără ştirea şi consimţămîntul nostru, sub nici
un motiv şi în nici un chip cu arme şi război - ca duşman - împotriva
lui Matei-Voievod sau a ţării acestuia. Noi vom respecta întocmai aceste
garanţii ale noastre şi vrem ca ele să se menţină aşa dacă şi domia sa
prealuminatul Vasile-Voievod va fi îndeplinit şi săvîrşit în totul şi pînă
la capăt făgăduielile făcute nouă şi obligaţiile ce şi le-a luat.
Ca să întărim acest lucru, noi, la rîndul nostru, dăm şi încredinţăm
aceluiaşi domn Vasile-Voievod documentul de faţă, subscris de mina noastr.i
~i intar11 cu pecetea noastră.
Dat în oraşul nostru Alba Iulia, în ziua a douăzeci şi noua din luna
95
lui septembrie, în anul Domnului una mie şase sute treizeci şi opt.
Gherghe Rakoczy
•După căderea lui Mihai Viteazul, unificatorul ţărilor române,

turcii reiau ofensiva în Europa, primul obiectiv fiind restabi-
lirea autorităţii Porţii asupra Moldovei, Ţării Româneşti şi
Transilvaniei. în timpul luptelor care au loc în al doilea deceniu
al secolului al XVII-iea polonii sînt înfrîn\i şi în scaunul Mol-
dovei este instalat un domn credincios Porţii. Habsburgii sini
constrînşi să renun(e la visul lor de a stăpîni Transilvania,
care intră astfel în sfera de influentă a Porţii otomane. Totuşi
tendinţele otomane de subjuga re a \ă rilor româneşti sînt li-
mita le de reacţia naţională puternică care determină Poarta
să accepte domnii aleşi. în Ţara Românească ocupă domnia
Malei Basarab ( 1633-1654) iar în Moldova Vasile Lupu
( 1634-1653), cei doi dovedindu-se capabili să apere autono-
mia patriei lor.
Lupta pentru autonomie şi independenţă a impus, ca o ne-
cesitate de ordin politic şi militar, colaborarea dintre ţările
române. De exemplu, principele Transilvaniei l-a sprijinit pe
Matei Basarab să ocupe tronul Ţării Româneşti, pe care oto-
manii îl hărăziseră unuiu pretendent dispus la supunere deplină
faţă de sultan, iar Matei Basarab, la rîndul său, s-a opus
trecerii unei armate otomane peste pămîntul Ţării Româneşti,
atunci cînd turcii au încercai să-l înlocuiască pe principele
Gheorghe Răkoczi I.
După consolidarea domniei celor trei principi are loc o îm-
bunătăţire a situa(iei internaţionale a Transilvaniei, Moldovei
şi Ţării Româneşti, cele două decenii cit durează domnia lui
Vasile Lupu şi Matei Basarab coincizînd cu o perioadă de în-
florire pe plan cultural. Situaţia cîştigată de colaborarea dintre
ţările române era să fie compromisă de ambiţiile politice ale
lui Vasile Lupu. Acesta dorea să devină principe al Ţării Ro-
mâneşti, dar Matei Basarab, care s-a dovedit a fi un bun con-
ducător de oşti, a respins încercările lui Vasile Lupu. Gheorghe
Răkoczy a intervenii pentru împăcarea celor doi domni şi în
cadrul eforturilor sale diplomatice se înscrie şi tratatul cu Va-
sile Lupu din 29 septembrie 1638. Cu această ocazie cei doi
principi se angajau să se sprijine reciproc, să păstreze o strînsă
alian\ă, să recunoască suzeranitatea Por(ii, men\ionîndu-se în
mod special interdic(ia pentru Vasile Lupu de a-l ataca pe
M;itpi A;i~;irnh
•
Origina Iul latin în N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor. Bucureşti,
1902, voi. IV, p. 209-210; traducere la Ion Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe,
Relaţiile internaţionale ale României în documente ( /368--1900 ). Bucureşti, 1971, p.
180-181.
40
Evllya Celebi, Carte de călătorii, descrie frumuseţile şi bogăţiile
bisericii Trei Ierarhi din laşi.
După aceasta, trebuie să fie văzută mănăstirea lui Lupul bei 24 , din
"Mănăstirea Trei Ierarhi, construită din porunca domnului Moldovei, Vasile Lupu
( 1634-1653).
96
interiorul oraşului. Nu poate fi descrisă nici cu graiul, mc1 cu pana. Fiind
clădită de curînd, pietrele de marmură strălucitoare lucesc şi scînteia-
ză, încît par că ar fi frunzele de pe un pergament iluminat. El a construit
această mănăstire timp de şase ani. Deşi plătise sultanului Murad 25
100.000 de galbeni, atunci i s-a arătat sultanului Murad: «Padişahul
meu, Lupul bei a zidit, cu învoirea ta, o cetate atît de puternică, încît ai
întîmpina greutăţi pentru a o cuceri chiar dacă ai merge tu însuţi cu oştirea
ta cît marea>. De aceea Murad han a trimis în taină o iscoadă. Cînd acesta
a ajuns acolo a văzut că, într-adecăr, este o clădire foarte mare, dar nu
o cetate, ci o patriarhie care nu-şi are pereche nicăieri pe faţa pămîntului.
După ce acest om s-a uitat bine la frumuseţile şi la planul acestei bise-
rici, a descris-o padişahului în amănunţime. Sultanul Murad, zicînd că
«Dacă va fi voia lui Allah, vom face şi noi o geamie la fel!», a trecut-o
cu vederea.
Dar, într-adevăr, este o biserică construită cu multă măiestrie. Atît
în interior cît şi în exterior, se află chipuri care se pot pune alături de
picturile lui Mani şi Behzad şi Aga Riza 26 , parcă sînt însufleţite, numai
că nu vorbesc; dar felul lor de a zîmbi şi de a privi dă de gîndit. Pentru
starea lor, se potrivesc mult următoarele versuri:
«Bine zugrăveşte trăsăturile frumoasei,
Dar ce ei face, - o, Behzad! - dacă te robeşte ispita şi farmecul
ei?»
lntr-adevăt aşa este, căci Allah cel preaînalt este cel care dă mişcare,
mlădiere, zîmbet şi tăcere tuturor fiinţelor. Nu am mai văzut în nici o ţară
astfel de opere de picturi cu miniaturi executate cu atît farmec şi după
gustul european, cum sînt cele care se află pe bolţile şi pe cupolele acestei
mănăstiri. Spre a-şi arăta măiestria, pictorul a zugrăvit în această biserică
de o parte grădina raiului, iar de cealaltă parte iadul şi abisul. El a desenat
fecioarele şi feciorii din paradis, apoi cea mai înaltă treaptă a locuinţei
eterne numită llbin 27 şi arborele «Sedre-i miinteha» 28 • într-o parte a zugrăvit
al nouălea cer, cu tronul !lui Allah] şi tabla 29 cu condeiul, înfăţişînd traiul
şi fericirea celor din rai în tot felul de palate frumos împodobite, astfel
încît celui care IP priveşte îi vine să-şi dea sufletul chiar în ziua aceea,
numai pentm a putea aJunge în grădina raiului. Tot astfel, zugrăvind în
culori străluciie şi în foc şi fum locurile din infern, ca valea suspinelor,
valea Ghaia 30 , valea infernului, valea schingiuirii şi trecătoarea flăcărilor,
el i-a înfăţişat şi pe Nemrod, pe Faraon, pe Karun, pe Seddad 31 , pe defăi
mători, pe instigatori, pe denunţători, pe îndrăgostiţi, pe afemeiaţi, pe adul- _
teri, pe ticăloşi, pe idolatri şi pe sodomaţi, dezmorţindu-se unii pe alţii şi
i-a înfăţişat aşa de bine pe aceştia, încît cel care îi vede, ruşinîndu-se de
toate faptele lor, devine curat şi nevinovat.
25 Murad al IV-iea, sultan otoman (1623~ 1640).

26
Pictori miniaturişti din vechiul Iran.
,; I lbin, în loc de lliyyun.
28
Pom din cerul al şaptelea, după eshatologia islamică.
29
Tabla pe care- ar sla scris prototipul Coranului şi care s-ar ll!la în cer (Coran,
XIII, 39).
:io Pu\ din Gheena.
"' Regele Yemenului.
97
Pictorul a înfăţişat impresionant şi zidul care desparte raiul de
iad 32 , arătînd de o parte cumpăna faptelor, iar de altă parte podul pe care
merg cei drepţi 33 , astfel incit cel care vede acestea tremură ca frunzele
de toamnă. Pe partea dinspre uşă a acestei biserici, el a zugrăvit şi curtea
cea mare în care se vor strînge sufletele în ziua de apoi şi, arătînd tumultoasa
învălmăşeală de oameni, vaietele, spaima şi groaza lor, el a realizat o pictură
cu neputinţă de descris prin cuvinte; poate [s-o descrie) numai cel care
cunoaşte tainele credinţei. Sărmanul de mine, privindu-le cu băgare de sea-
mă, am rămas cu degetul în gură.
Chipul care mi-a produs cea mai mare plăcre decît toate celelalte
a fost al diavolului cel afurisit. Chipul său era foarte comic şi urît şi-l
tîrau cei din infern cu forţa, necăjindu-l foarte mult. Sărmanul de mine
zimbeam cînd îl priveam. Umilul de mine i-am spus atunci preotului care
mă călăuzea: «De ce îi zugrăviţi astfel pe aceştia?> Iar preotul mi-a răspuns:
«Jur, aga, că poporu I nostru este neştiutor cînd îi ţinem predici de pe am-
voanele noastre şi-l sfătuim, el nu înţelege cuvintele noastre. Noi nu-l putem
face să înţeleagă vorbele noastre printr-un limbaj simbolic, cum pot face
şeicii voştri. De aceea noi punem să se facă chipurile tuturor acestora
şi, cînd predicăm, îi arătăm: «raiul este aşa, iadul este aşa, purgatoriul
este aşa, rebelii sînt aşa». Sărmanul de mine l-am mai întrebat: «Dar de
ce vă închinaţi acestor idoli, spunînd că sînt Dumnezeu?» Iar el mi-a răspuns:
«Doamne fereşte, noi nu spunem că ei sînt Dumnezeu; aceste chipuri sînt
ale domnului Isus, ale Sf. Nicolae, ale lui Augustus şi ale Apostolilor
etc. împreună cu acestea sînt şi chipurile ctitorilor acestei biserici, precum
şi cele ale altor binefăcători şi fondatori. Cînd noi îi vedem (astfel
zugrăviţi) şi trecem prin fata lor, ne descoperim şi şoptind o rugăciu
ne, îi cinstim. Dar noi nu spunem niciodată că ei ar fi Dumnezeul no-
stru. Ce vorbă este aceasta? Văzînd că noi îi cinstim astfel, poporul ne
aduce daruri, iar noi punem să se facă noi chipuri şi, astfel, cîşti
găm».
Uşa dinspre apus, care dă spre tinda acestei biserici a lui Lupul
bei, are canaturi lucrate în sidef curat şi cu fire de argint şi e lucrată
cu argintărie frumoasă. Costul cădelniţelor împodobite cu pietre preţioase
şi al diferitelor feluri de cruci scumpe, lucrate cu măiestrie, care se găsesc
în acest sfînt lăcaş nu poate fi calculat. Aproape de locul care corespunde
altarului (mihrab), se află un tron în chip de pupitru, împodobit cu dantelă,
pe care se pune Evanghelia. Numai acest tron preţuieşte cit un tezaur egip-
tean.
Pe pietrele făţuite ale pereţilor exteriori ai acestei biserici se află,
ca podoabe, figuri şi înflorituri. îndeosebi înfloriturile de pe o piatră astfel
încadrate în ornamente săpate cu discuri de soare, cu împletituri de linii,
cu dantele de piatră şi cu inscripţii ornate, incit cel care le priveşte rămîne
uimit de felul cum meşterul sculptor a cioplit marmora cu dalta sa. S-ar
putea ca astfel de zugrăveli împodobite să existe doar la Atena, oraşul
32
A'rar, corespunzînd purgatoriului (Coran, VII, 44-46).
33
Sirat-i mustakim. După credin\a islamică, e podul pe care vor trece oamenii la
judecata de apoi şi care se întinde de la un capăt la altul al iadului. Fiind îngust ca muchea
unei săbii, numai cei care au făcut lapte bune vor putea trece, păcătoşii căzînd în focul
iadului.
99
filosofilor şi al bărbaţilor de stat, în templul divinului Platon. Templul
lui Platon este acum geamia lui Ebu-1-Feth 34 •
ln jurul curţii vaste a acestei mănăstiri se află peste o sută de chilii,
cu şi fără etaj, pentru preoţi, călugări şi monahi; în ele trăiesc nu mai
puţin de 300 de asceţi. Toţi par foarte slabi şi sînt numai oase, ca şi papa
de la Roma!
Această biserică avînd multe fundaţii pioase, în bucătăria sa creş
tinească se găsesc din belşug mîncăruri şi se împart cu multă dărnicie
celor care trec pe acolo. Şi Lupul-oglu 34 •
ln jurul curţii vaste a acestei mănăstiri se află peste o sută de chilii,
cu şi fără etaj. pentru preoţi, călugări şi monarhi; în ele trăiesc nu mai
puţin de 300 de asceţi. Toţi par foarte slabi şi sînt numai oase, ca şi papa
de la Roma!
Această biserică avînd multe fundaţii pioase, în bucătăria sa creş
tinească se găsesc din belşug mîncăruri şi se împart cu multă dărnicie
celor care trec pe acolo. Şi Lupul-oglu 35 , noul bei, a trimis acestei mănăstiri
un policandru care preţuieşte 3.000 de galbeni. Zidurile din jurul acestei
întinderi sfinte sînt făcute din blocuri (de piatră) ca la cetăţi.
Deasupra porţii se află o clopotniţă înaltă, iar în vîrful ei se găseşte
un clopot mare cit cupola unei băi. Sunetul clopotului se aude de la o
depărtare de un conac. ln sfîrşit, după socotelile arhitecţilor şi meşterilor
pricepuţi şi după cum au dat de ştire cunoscătorii situaţiei, pentru ridicarea
acestei biserici s-au cheltuit zece tezaure egiptene, şi pace!
-+-
Născui la 25 martie 1611 la Istanbul, vestitul călător turc
Evliya Celebi a lăsat o lu.crare monumentală, în IO volume,
Seyahalname (carte de călătorii), în care a descris, de mul-
te ori cu lux de amănunte, lările şi popoarele pe care le-a
cunoscut în numeroasele sale călătorii întreprinse în Asia,
Europa şi Africa.
Evliya Celebi a cunoscut deslţil de bine teritoriul românesc,
parlicipînd la campaniile turce din anii 1657-1661, întreprin5c
pentru lichidarea coaliţiei antiotomane a Transilvaniei, Ţării
Homaneşll ~1 Moll.love1.
Fragmentul de faţă, extras din partea consacrată de Evliya
Celebi oraşului laşi, capitala Moldovei, reprezintă una din cele
mai sensibile descrieri artistice lăsate de numeroşii călători
străini entuziasma\i de frumuseţea bisericii Trei Ierarhi, sfiin-
lilă la 6 mai 1639.
•
Traducerea s-a făcui de căire Mustafa A. Mehmed după Evliya Celebi, Seyahalname,
voi. 1-X, Istanbul, 1896-1938, şi a fost tipărită în Călători ... voi. VI, p. 479-482.
34
Mehmed al II-iea, Cuceritorul (1451-1481).
Domnul Moldovei, Ştefăniţă Lupu (1659 1661).
35
100
41
Paul de Alep. Călătoria patriarhului Antiohiei, Macarie din

Alep, despre frumuse\ea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş.
Iată descrierea mănăstirii: deasupra porţii se află clopotniţa, clădită

acum cîţiva ani de răposatul Matei voievod. Chiliile în formă de patrulater
sînt clădite frumos din piatră cu un cerdac mai sus şi unul mai jos. în
mijloc se înalţă biserica. Ea este într-adevăr, aşa cum se spune, un prilej
de uimire pentru minte şi este fără pereche printre mănăstirile din această
ţară. A fost clădită de răposatul Neagoe voievod acum o sută treizei şi
şapte de ani precum am aflat, făcînd cercetări pentru (a-i descoperi] da-
ta.
Se spune că, neputîndu-se găsi nici un fel de marmură în această
ţară, spre a-şi face rost din belşug de acest material, voievodul a folosit
următorul meşteşug. El a dobîndit un hatişerif de la sultanul turcilor pentru
a clădi o moschee în oraşul Vidin. Şi cu această viclenie a adus marmură
şi piatră din ţara turcească pe rîul Dunărea, în corabii, pînă în această
localitate.
Cum locul hotărît pentru biserică era o baltă, după cum am arătat
mai sus, el a umplut-o cu pietre şi cărbuni; şi cînd s-a isprăvit biserica,
ea a rămas fără pereche, cel puţin în ceea ce priveşte frumuseţea ei pe
dinafară, după cum am văzut, căci pe dinafară este mult mai frumoasă
decît pe dinăuntru. Este închinată hramului !Adormirii] Maicii Domnu-
lui.
în jurul ei este un drum de trecere împrejmuit cu stîlpi (scunzi)
de piatră, în număr de 318, spre a corespunde, după cum se crede, numărului
capilor de familie însărcinaţi, din porunca voievodului, cu strîngerea şi su-
pravegherea banilor pentru clădirea bisericii. Temelia este aşezată pe blocuri
uriaşe de _piatră, şănţuită cu un jgheab de jur-împrejur, prin care să se
scurgă şi să se verse apa. Cit despre arhitectură, nu este cu putinţă nimănui
să dea o descriere potrivită, atît de felurite sînt sculpturile şi ferestrele
bogat împodobite, dintre care unele sînt lungi şi înguste, altele rotunde
:;ii cu chenare asemenea scuturilor. Deasupra lor sînt arcade mici la îm
preunarea cărora sînt (nişteJ cercuri mici, făcute din piatră, asemenea unor
discuri sculptate. Sînt în număr de 84 şi deasupra fiecăruia se spune că
voievodul a aşezat o pasăre de bronz, cu aripile întinse, ca şi cînd ar zbura.
Cînd vîntul bate tare, aceste păsări şuieră la suflarea sa şi se clatină clopoţeii
atîrnaţi sub aripa lor. Numai două sau trei din ele se mai află încă în
fiinţă.
Această biserică are patru turle, din care două, deasupra porţii, sînt
înalte şi rotunde cu chenarele care încadrează (ferestrele] răsucite în spirale
şi care îi par privitorului ca şi cînd ar fi gata să cadă, căci el nu poate
vedea pe ce parte anume sînt sprijinite. Turla cea mare de deasupra «cho-
rosului» este prevăzută de jur-împrejur cu şaptezeci de arcade ca să co-
respundă, după cum se zice, cu numărul celor şaptezeci de discipoli.
102
Pentru a cuprinde totul într-un singur cuvînt, această biserică este
un giuvaer. Răposatul ei ctitor şi-a stors sîngele din inimă pentru a o clădi
şi nu a cruţat nici o cheltuială pentru măreţia şi împodobirea ei. El este
acela care a adus de la Constantinopol vestita icoană de care am pomenit
şi alte moaşte minunate, plătind pentru ele un preţ mare. Pentru a săvîrşi
tîrnosirea acestei biserici, el a adus pe Nifon patriarhul, pomenit mai sus
şi pe toţi egumenii mănăstirilor de la Sfîntul Munte.
Trapeza sau sala de ospeţe a mănăstirii este foarte îndipătoare; şi
turnul ei nu are pereche, arară doar de acela al castelului din ţara noastră
.
numit «Hisn», fond octogonal pe dinafară şi ajurat peste tot în relul peceţii
lui Solomon.
în timpul călătoriei întreprinse în răsăritul Europei între 1652

şi 1659, împreună cu tatăl său, patriarhul Antiohiei, Macarie
al Ill-lea,arhidiaconul Paul de Alep (Bulos ibn az-Za'im),
a cunoscut îndeaproape şi jă rile române. Pe baza însemnă
rilor făcute în timpul acestei călătorii, Paul de Alep a redac-
tat, în limba arabă, o lucrare de relatare, intitulată Rahlat
al - Batrak al - Antaki Makarios al - Halabi (Călătoria
patriarhului Antiochiei, Macarie din Alep). Fragmentele reda-
te aici, referitoare la mănăstirea Curtea de Argeş, pe ca re
Paul de Alep a vizitat-o în 1656-1657, evidenjază valoarea
artistică a acestui monument ctitorit de domnul Ţării Româ-
neşti, Neagoe Basarab ( 1512-1521). Pe lingă ridicarea su-
perbei construcţii de la Argeş, Neagoe Basarab - ca şi muti
alji domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti - a susţi
nut material şi moral întreaga lume orientală ortodoxă şi
balcanică, aflată sub stăpînirea otomană. Daniile sale au fost
atîl de bogate, incit învăţatul rus Iajimirski afirma că nime-
ni n-a făcut pentru muntele Athos atît cit a făcui Neagoe
Basarab.
♦
V. Radu, Voyage du patriarche Macarie d'Antioche. Text arab şi traducere franceză, în «Pa-
trologia Orientalis>, tom. XXII, rase. I, Paris, 1930, traducerea Maria Matilda Alexandres-
cu-Dersca Bulgaru în Călători ... ; voi. VI, p. 165-169.
42
1744 aprilie 11, Sibiu. Fragment din raportul contelui Theobald
von Czernin, către împărăteasa Maria Tereza cu privire la
lupta românilor pentru drepturi sociale şi nationale.
în Ardeal, împreună cu părţile anexe, sînt negreşit în jur de

100.000 de familii româneşti contribuabile şi deci cîteva sute de mii de surlete
de rit grecesc, unit cu biserica catolică. Un popor atît de numeros, care
nu este rormat numai din supuşi ci şi din oameni liberi şi care îşi trage
incolatul încă din vremea împăratului Traian, ,nu poate ri deloc socotit între
advenas et peregrinos în Principatu ad tempus et beneplacitum Statuum
seu Regnicolarum tantum tolerandos 38 sau chiar amestecat cu alte naţiuni
:16 Veneticii şi pribegii care sînt toleraţi în principat numai cit timp (vor) şi după bunul plac
al stărilor şi al celor ce jin de slăpînire.
I03
nou pătrunse. Şi eu am motive întemeiate să cred, dacă acestei naţiuni şi
uniuni legate de aceasta nu îi vor fi curînd acordate în realitate dreptatea
recunoscută preamilostiv, recăderea în schismă va trebui să urmeze cu atît
mai firesc, cu cit schismaticii sînt pe de-a-ntregul mai mult milostiviţi şi
mai bine apăraţi. Din care rău stînd de asemenea în faţa uşii, vor ur-
ma, mai întîi, că naţiunea atît de numeroasă şi foarte folositoare din multiple
motive, va recădea din nou în întunericimea cea mai adîncă a neştiinţei,
în al doilea rînd, că nimeni din rîndul acestei naţiuni nu se va mai recunoaşte
ca aparţinînd religiei catolice, ba mai mult, după examenul vremurilor tre-
cute, va trece la cea reformată şi luterană, şi, în al treilea rînd, credinţa
aceleiaşi naţiuni ar deveni din ce în ce mai suspectă .
•în urma războaielor victorioase împotriva Imperiului otoman,

la sfîrşitul secolului al XVII-iea şi la începutul celui urmă
tor, Imperiul habsburgic a reuşit să pună stăpînire pe Tran-
silvania. Catolicismul liind o armă în lupta pentru consolidarea
slăpînirii asupra acestei provincii, Curtea de la Viena s-a stră
duit să-i convingă pe români, care formau majoritatea popula-
ţiei principatului, să se unească cu biserica Romei, acţiune ca re
poale fi considerată ca împlinită în anul 1701. Unirea cu bi-
serica Romei avea şi sensul scindării neamului românesc, izo-
lîndu-i pe plan spiritual pe românii din Transilvania de cei
din Moldova şi Muntenia. Dar conducătorii românilor tran-
silvăneni, între care episcopul Inochentie Micu au ştiui să
transforme unirea cu biserica Romei într-o armă în lupta pen-
tru obţinerea de drepturi sociale şi na\ionale pentru ro-
mâni, pe temeiul egalei îndreptă\iri cu ungurii, saşii şi secuii,
care, deşi naţiuni minoritare, se bucurau de privilegii. Timp
de 16 ani lnochentie Micu a desfăşurai o susţinută activitate
prezenlînd autorităţilor m'emorii în care demonstra cu date
istorice dreptul poporului român de ai se recunoaşte egalitatea
pe plan social şi politic cu celelalte na\iuni din Transilva-
nia. Neobţinînd de la împărăteasa Maria Tereza un răspuns
favorabil la memoriul său din 1744, lnochentie Micu s-a adresai
contelui Theobald von Czernin. feldmareşalul-locotenentul re-
gal în Ungaria ŞI 8oem1a ŞI loct11tor de comandant suprtm
al armatelor imperiale din Transilvania. Cunoscînd bine stările
de lucruri din principal, von Czernin trimite Curţii imperiale
un raport dai la Sibiu în 11 aprilie 1744. în care informează
pe împărăteasă despre cele cc se petrec în Transilvania, ra-
portul său fiind însoţit de un memoriu întocmit de Inochentie
Micu şi intitulat Supplex Libellus .
•
Arh. St. Bucureşti, Documente transilvănene din Arhivele austriece, pachet 11, nr. 113, p.
17-26; transcrierea şi reproducerea fotografică a originalului la A. Decei, Memoriul (Supplex
Ubellus) M.I. lnochentie Micu Klein către regina Maria Tereza. din anul 1744, în cAnuarul
Institutului de istorie din Cluj•. lomul X, 1967, p. 14-15.
104
RASCOALA CONDUSA
DE HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN
Societatea românească, în a doua jumătate a secolului al

XVIII-iea, se caracterizează prin mutaţii economice care, fa-
vorizate de legiuiri reformatoare, vor facilita apariţia şi dez-
voltarea elementelor noii orînduiri capitaliste. Pe fondul dez-
voltării economice se petrec schimbări în viaţa politică, au loc
numeroase prefaceri în viaţa socială şi spirituală, toate acestea
avînd o puternică înrîurire la sfîrşit de secol şi începutul vea-
cului următor, asupra procesului de formare a naţiunii româ-
ne. Configuraţia teritoriului locuit de români a favorizat pă
strarea entităţii şi unităţii lor, dezvoltarea conştiinţei naţiona
le. Presiunea stăpînirilor străine a întărit această conştiinţă
şi a făcut ca ea să se manifeste cu putere ori de cite ori semne
de criză se manifestau în echilibrul imperiilor asupritoare.
în principatele Moldova şi Valahia, românii aflaţi sub re-
gimul fanariot vor cunoaşte o înăsprire a imixtiunii otomane
în afacerile lor interne. în principatul autonom al Transilvaniei,
trecut după 1691 de sub dominaţia politică otomană sub stă
pînirea Imperiului habsburgic, românii, care alcătuiau majorita-
tea populaţiei, erau consideraţi «toleraţi» în propria lor ţa
ră. împăratul austriac, prin diploma din 4 decembrie 1691, con-
firma numai privilegiile a trei naţiuni minoritare din Transilva-
nia - unguri, saşi şi secui - şi drepturile religiilor acestora
- catolică, calvină, luterană şi unitariană.
Exploatarea ţărănimii române, pusă să acopere cu muncă,
timp de pînă la 208 zile pe an sarcini şi servicii iobăgeşti pe
marile domenii, se accentuează datorită impozitelor, îndatoriri-
lor publice şi contribuţiilor pentru întreţinerea armatei.
Mai mult încă, românii, din cauza opoziţiei nobilimii ma-
ghiare, îşi vor vedea spulberate speranţele lor spre o viaţă mai
bună legată de intenţia «despotului luminat» de la Viena, Iosif
al II-iea, de a înnoi, prin reforme atît pe plan economic, cît
şi politico-administrativ, unele stări de lucruri din Imperiu şi
deci şi din Transilvania.
I05
În anul 1784, Curtea Imperială, în scopul întăririi militare
a Transilvaniei, a căutat să recruteze soldaţi pentru regimentele
grănicereşti, acordînd acces la înrolare ţărănimii. Socotind în-
rolarea în armată ca un mijloc de a scăpa de exploatare no-
biliară, foarte mulţi ţărani români s-au îndreptat spre centrele
militare. Nobilimea a încercat să stăvilească exodul populaţiei
prin tot felul de măsuri. Această încercare a aprins la 2 no-
iembrie 1784, în zona Munţilor Apuseni, răscoala, mulţi nobili
căzînd prada furiei populare. Ţăranii condu:;;i de Horea, Cloşca
şi Crişan, căpetenii printre românii care mai susţinuseră drep-
turile compatrioţilor cu plîngeri la împărat în anii anteri-
ori, au atacat palatele nobililor, au nimicit hîrtiile păstrătoare
ale privilegiilor, au anihilat administraţia, dovedindu-şi puterea
de luptă.
Esenţa dorinţelor răsculaţilor şi-a găsit expresia în « Ul-
timatumul» adresat de ei nobilimii, la Deva, la 12 noiembrie
1784. Răsculaţii cereau prin programul lor ca «nobili să nu
mai fie, ci fiecare, dacă va putea găsi undeva o slujbă îm-
părătească, din aceea să trăiască. Nobilii stăpîni de moşii
să-şi părăsească pentru totdeauna moşiile şi ei să plătească
dare ca poporul de rînd. Pămînturile lor să se împartă între
poporul de rînd, după porunca ce o va da înălţatul
împărat».
Răscoala, aşadar, avea un profund caracter social. Ea a
avut un puternic ecou în Moldova şi Valahia, de unde Horea
a cerut sprijin, iar răsculaţii vorbeau de venirea unor efective
importante de români din celelalte două principate, în ajutorul
lor. Ecoul şi solidaritatea între români confirmau conştiinţa
apartenenţei la aceeaşi naţiune. Ea a fost expresiv subliniată
de contemporani strainl, care vedeau fn rascoala dorlnta po-
porului român de a se elibera şi de a renaşte vechea Da-
cie. Această năzuinţă, care făcea din Horea «rex Daciae», cul-
tivată de spiritele luminate, avea să-şi găsească mai tîrziu, în
1848, expresia în declaraţia fermă «vrem să ne unim cu
ţara».
Împăratul «luminat», temîndu-se de urmările puternicei
ridicări, a înşelat speranţele maselor, concentrat armata şi a
înăbuşit răscoala. Două dintre cele trei căpetenii, Horea şi Cloş
ca au fost supuse supliciului de a li se f ărîma corpurile cu
roata, la Alba Iulia, în faţa unei imense mulţimi de români,
106
adunată cu forţa să asiste la execuţie. Crişan s-a sinucis la
închisoare.
Luînd apărarea răsculaţilor români, revoi uţionarul francez
J.P. Brissot spunea: «Eu sînt cel dintîi care apăr cauza ro-
mânilor care au fost victimele forţei în această răscoală şi repet
că românii au dreptul să se răscoale atîta vreme cit vor fi
sclavi şi nenorociţi. A-i pedepsi pentru acest drept care-l au
înseamnă a-i pedepsi pentru că sînt oameni».
Martiriul eroilor de la Alba Iulia a dat puterea de simbol
acestui oraş românesc, centru al luptei de eliberare a români-
lor.
Cu toate că lupta armată de eliberare socială şi naţională
din 1784 a românilor din Transilvania, socotită cea mai pu-
ternică din întreaga Europă - manifestată cu cinci ani înainte
de Revoluţia franceză - a fost înfrîntă, ea a dus la desfiinţarea
iobăgiei. Conducătorii politici ai românilor din Transilvania vor
continua să organizeze mişcarea de emancipare, alegînd
într-o primă etapă calea legală. Supplex-ul din 1791 pentru
cucerirea de drepturi egale cu celelalte populaţii din Transilva-
nia este un act politic al românilor împotriva politicii de do-
minaţie şi pentru cucerirea de drepturi în condiţii egale la viaţa
economică şi politică a statului.
Prin programul său, răscoala din 1784 a prefigurat suflul
nou în care avea să fie înfăptuită revoluţia de la 1821.
ŞTEFAN ŞTEFANESCU,
MEMBRU CORESPONDENT
AL ACADEMIEI ROMANE
43
1784 noiembrie 9. Informare a comitalului Bihor trimisă vi-

cecolonelului de Bellegarde privind întinderea răscoalei \ără
neşti.
Din comitetul vecin Zarand, încorporat Marelui Principat al Tran-

silvaniei, au ajuns la noi unele relaţii că acolo plebea, înlăturînd orice reguli
de supunere, a ucis cu cruzime cîţiva funcţionari oficiali, a masacrat
într-un mod groaznic pe stăpînii funciari jefuiţi de propriile bunuri şi nă
văleşte cu o răscoală de acest fel, dezordonată, pentru a răspîndi incendii
şi omoruri în locurile cele mai apropiate din acest comitat. Se raportează
l08
. . ..
că această mulţime a plebei rustice răsculate ajunge de pe acum la un
număr de cinci mii de oameni şi că este mai mare decît se speră a putea
reprima cu forţele noastre interne. Cu înştiinţarea transmisă graţiosului
înalt Consiliu Regal Locotenenţial, din 6 octombrie 1784 şi expediată cu
nr. 9707 a comitatului, s-a considerat că trebuie să se ceară respectuos
de la domnul vicecolonel ca să binevoiască, în faţa mărimii avute în vedere
a pericolului iminent, să dea imediat dispoziţii prin care atît în pasul Vaşcău
cit şi în Beiuş, prin trimiterea în locurile apropiate a miliţiei dislocate în
tîrgurile Beiuş şi Salonta şi acordarea oricărui ajutor, să se închidă
sus-numiţilor ţărani răsculaţi posibilitatea de a intra în acest comitat. Din
.
Adunarea Generală, 9 noiembrie 1784 .
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Ungaria, rola 94, c. 2-4, Magyar Orszagos Level-
tar, Hajdu-Bihar megyei Leveltar, Debrecen. 1463 Fasc. III Anni I 784, original, lb. latină.
44
1784 noiembrie //, Zlatna. Raportul Oficiului montanistic su-

perior Zlatna către Tezaurariatul transilvănean, cu privire la
măsurile pentru restabilirea ordinii.
Nr. 6756, Anul 1784
înaltul Tezaurariat montanistic şi monetar.
Chiar acum au venit înapoi doi informatori care au mers ieri călare
împreună cu locotenent-colonelul Blascovici şi un detaşament de husari,
cu ştirea că o coloană a ţăranilor răsculaţi, sub conducerea cunoscutului
răzvrătit Horea, a sosit la Valea Albă şi se îndreaptă din nou spre
Abrud, pentru a întîlni acolo pe nobilii fugiţi, cu intenţia de a-i omorî. Şoselele
de aici pînă la Alba-Iulia, ca şi împrejurimile pînă la Almaşul Mare, sînt
pline de astrei de răsculati. Dacă din partea tării nu se vor lua măsuri
prin care armata să atace concomitent răsculaţii dinspre Alba-Iulia spre
Zlatna şi de aici către Abrud şi Mogoş, din Geoagiu spre Almaş şi de la
Deva spre Cerişor, de la Mintea spre Brad şi Băiţa ca să-i împingă înapoi,
nu este speranţa de a restabili din nou ordinea deplină şi nici asigurarea
securităţii în astrei de cazuri iminente. De aceea înalta autoritate a ţării
să binevoiască să determine înaltul Guberniu al ţării să ia toate măsurile
în condiţiile în care pe lingă liniştea generală perturbată prin inactivitatea
stabilimentelor de aici, ai căror lucrători în cea mai mare parte au trecut
de partea răsculaţilor, se produc pagube nerecuperabile nu numai Oficiului
de preschimbare a aurului de la Abrud şi înaltului Erariu Montanistic,
ci şi Erariului pe toată perioada cit durează această răscoală. Fără luarea
unor măsuri serioase nu este de sperat ca această răscoală să încete-
ze, cu atît mai mult cu cît acest popor rău a avut curajul să facă multe
fapte groaznice. în cazul că răscoala continuă, multe localităţi ridică pro-
l lO
~f#-n.,r;, ,. ~ ru,<~
1,,,./~~,.,.,,,,rar,_;,/,,;, J;,-,;',?, }ne, 4,.,~
blema aprovizionării cu alimente, cum se întîmplă acum, din păcate, la Să
cărîmb. Din scrisoarea alăturată s-a aflat că şi personalul montanistic fugit
suferă de foame.
Zlatna, 11 noiembrie 1784.

ss. indescifrabil
.
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Austria, rola 45, c. 216-218, Ho[kammerarchiv
Wien, Munz- und Bergwesen, Fasc. role 3107, original, lb. germană.
45
1784 decembrie 3, Viena. Scrisoarea împăratului Iosif al

Ii-lea către arhiducele Leopold de Toscana despre situa\ia grea
a românilor.
Viena 3 decembrie 1784
Dragul meu frate,

în ceea ce priveşte problema Transilvaniei, despre care nu v-am vorbit
decît foarte pe scurt în scrisorile mele, vă alătur aici cele două rapoarte
principale ale comandamentului general, din care veţi vedea aproximativ
despre ce este vorba. Abuzurile comise de mulţi ani în fel şi chip de stăpînitori
au fost subiectul plîngerilor generale ale întregii naţiuni şi mai ales ale
românilor. Niciodată nu a existat o cale de a le remedia, nici măcar de
a se introduce un nou regulament al urbariilor.
Răposata maiestate zadarnic a făcut în această privinţă tot ceea ce
s-a putut. Tn sfîrşit am reuşit să fac să fie conceput de guvernămînt şi
de Cancelarie; dar nimic nu a fost încă terminat. Funcţionarii ţinutului
domenial Zlatna, care se află sub Direcţiunea Departamentului minelor,
s-au distins mai ales prin tot felul de fraude. în ciuda plîngerilor repetate
şi a comisiilor care au fost trimise acolo, nu au putut fi făcuţi să încete-
ze. în sfîrşit, aflîndu-mă eu însumi în ţară, anul trecut, am făcut în aşa
fel încît a fost trimisă acolo o nouă comisie, ale cărei rapoarte trebuiau
să fie adresate direct Vienei. S-a primit unul în luna martie; dar Departamen-
tul minelor l-a lăsat să zacă pînă în luna noiembrie. Supuşii, după ce,
pe lîngă aceasta, au trimis aici delegaţi, au fost asiguraţi în scris de Can-
celaria Ungariei că nu trebuie decît să se întoarcă acasă şi să aştepte în
linişte hotărîrea, fără să se teamă de nimic; dar abia ajunşi la Zlatna,
aceşti delegaţi au fost arestaţi şi schingiuiţi din nou. După aceasta, unul
pe nume Horia, salvîndu-se, i-a adunat pe ţărani şi i-a aţîţat împotriva
stăpînitorilor şi a slujbaşilor lor, spunîndu-le că felul în care se purtau
cu ei este împotriva poruncilor împăratului; în sfîrşit, cereau să fie în-
114
corporaţi în districtele militare. în loc să-i potolească şi să-i facă să se
supună, Comandamentul general a însărcinat pe un comisar să-i consemne-
ze; acesta din urmă a făcut chiar să-i fie plătită o mică sumă de fiecare
în parte şi i-a însărcinat pe popi cu aceasta. Apoi Guberniul a făcut cunoscut
acestor oameni, care îşi ziceau militari şi nu voiau să mai lucreze pentru
stăpînii lor, că această recrutare nu mai este valabilă; dar ei se împotriveau
spunînd că este limpede că nobilii unguri nu încercau decît să-i oprime
împotriva voinţei mele. Apoi, ei au plănuit să ardă casele stăpînitorilor
şi să-i alunge pe aceştia, ferindu-se însă de a se atinge de sate şi de tot
ce aparţinea suveranului. Acest foc s-a întins treptat, iar românii nemulţumiţi
trimiteau din sat în sat ordine, ca venind din partea mea, de a-i nimici
pe nobili, ceea ce ţăranii nu pregetau să împlinească.
La începutul acestor tulburări, Guberniul şi Comandamentul general
au discutat vreme de 5 zile despre ceea ce este de făcut. Prin această întîrziere
revolta a cîştigat teren, s-a extins şi au urmat nenumărate tulburări. în
cele din urmă militarii au trebuit să le reprime; nişte beţivani s-au împotrivit
şi mai multe persoane au murit. între altele, Guberniul a avut nefericita
idee că nobilii trebuie să se unească în insurecţie cu slujitorii lor unguri
şi să acţioneze împotriva supuşilor români. Vă las să vă gîndiţi singur
la excesele care au fost comise. între altele au fost arestaţi 31 de ţărani
cărora nobilii le-au tăiat capul într-o zi, fără nici o altă formă de judeca-
tă.
L-am schimbat pe comandantul general şi l-am trimis în locul lui
pe generalul Fabris. Doi comisari, unul civil iar celălalt militar, vor examina
fondul acestei probleme şi vor rezolva cu seriozitate plîngerile. Urbariul
va fi publicat şi, aşteptînd iertarea generală, trebuie să aducă pe fiecare
la casa lui. Aştept din clipă în clipă ştirea dacă ordinul a fost în întregime
respectat, dacă locotenent colonelul Schultz, care le-a vorbit, i-a făcut să
se supună ...
+
Octavian Beu, L'empereur Joseph 11 el la revolte de Horia, Sibiu, I 944, I. 111 ~ 113, original,
lb. franceză (fragment).
46
1784- Memoriul căpitanului Egermann, participant la înăbuşi

rea răscoalei din Transilvania, către Consiliul aulic de război.
OBSERVAŢIE
asupra ultimei răscoale a poporului român, care a avut loc în Transilva-

nia; unde pot fi căutate cauzele esenţiale ale ei şi cum pot fi prevenite
în viitor astfel de excese.
115
I. Să se introducă, în sfîrşit, reglementarea obligaţiilor iobăgeşti sau
urbariul, contestat pînă acum de către stăpînii de pămînt şi să fie scos
din starea de sclavie de pînă acum valahul îngrozitor de oprimat: acesta
ar fi un mijloc salvator pentru a-l învăţa să gîndească mai bine.
2. Să se regrupeze laolaltă, în ordine, toate satele valahe risipite
în munţi şi să se distrugă colibele izolate şi cuiburile de tîlhari, fără ca
stăpînii de pămînt să se poată împotrivi.
3. Să se pretindăăde la episcopii uniţi şi neuniţi, sub ameninţarea
pierderii episcopiilor, un cler cu moravuri mai bune şi educat în spiritul
moralei adevărate şi să li se interzică, sub aceeaşi sancţiune, de a face
preot şi predicator din orice individ care e în stare numai să plătească
taxa. Episcopii trebuie să-şi inspecteze mai des protopopii şi pe ceilalţi
popi, să supravegheze mai bine_ comportarea lor, să nu-i împovăreze cu
sarcini nepermise şi să oblige întreg clerul să se distingă de ţăran
printr-un veşmînt clerical decent şi să aibă deci o prestanţă faţă de aces-
ta.
4. Să se confere comitatelor mai multă autoritate în raport cu stăpînii
de pămînt. Cele mai multe dintre ordinele imperiale pe care comitatul trebuie
să le transpună în faptă se împotmolesc prin opoziţia stăpînilor de pămînt,
iar ţăranul nu poate spera la comitat, nici în împrejurările critice, vreun
ajutor sau vreo dreptate împotriva tiranilor lui mari sau mici.
5. Funcţionarii comitatului, în special judecătorii de scaun şi comisa-
rii, trebuie să locuiască în circumscripţiile şi districtele lor şi să vegheze
asupra satelor cu o privire mai atentă, dar mai puţin preocupată de propriile
lor interese; pentru a pretinde însă acest lucru de la ei este absolut necesar
să aibă o salarizare mai bună.
6. Atît stăpînul de pămînt, cit şi funcţionarul de comital sînt unguri,
aceştia nu par a iubi naţiunea valahă şi consideră pe valahi nu ca supuşi
ai stăpînului de pămînt, căruia îi aparţin, ci îşi închipuie că au în ei nişte
sclavi; ultima acţiune a plebei valahe fruste a retrezit şi sporit înverşunarea
ungurilor, astfel incit ei ar dori să-i poată nimici pe toti; şi fiindcă nimeni
din rîndul natiunii valahe (presupunînd că acest lucru ar fi posibil) nu
va fi luat în serviciul comitatului, bietul valah nu poate să-şi promită, în
general, nici de la această autoritate prea mult sprijin.
7. Satele valahe nu au. de cele mai multe ori, un notar sau un secretar
comunal; de la ţăran se cere întruna, atîta timp cit mai poseda ceva, nimeni
nu ţine o socoteală, nimeni nu notează impozitele şi dările pe care le plăteşte,
nimeni nu-i spune ce are de plătit; de aceea ar fi foarte bine să se dea
satelor, chiar cind sînt mici, măcar la două sate, cite un notar; pentru
aceasta, foşti subofiţeri care pot vorbi şi scrie în limba română ar fi cei
mai apţi pentru a purta socotelile satelor, pentru a le civiliza treptat şi
pentru a ţine sub observaţie acţiunile lor.
8. Şi în satele care se găsesc în munţii aproape inaccesibili sînt absolut
necesare drumuri comunale de la un sat la altul; acum nimeni nu poate
ajunge cu piciorul pînă la colibele cele mai puţin populare, dacă nu e obişnuit
încă din tinereţe să umble pe potecile înguste existente, cum e încă şi acum
cea din comitetul Cluj spre aşa-numitul Abrud şi lntregalde; în astfel de
ascunzişuri inaccesibile se pot întîmpla tot felul de mîrşăvii.
9. Să se pretindă şi de sus, cu vigoare, ca ordinele imperiale să fie
116
executate mai bine; cei mai mulţi stăpîni de pămînt mai au încă în servicii
cu duiumul, fără o convenţie şi în mod samavolnic, pe presupuşii lor iobagi,
deşi ordinul imperial prohibitiv în această privinţă există deja de 2
ani; el a fost publicat pentru ţărani; dacă însă ei cer să fie aplicat, sînt
goniţi cu lovituri şi punere în lanţuri.
10. Ar fi salutar să se găsească mijloace care să facă să înceteze
de la sine transportul de sare pe furiş şi contrabanda la graniţele dintre
Ungaria şi Transilvania, căci această împrejurare şi dorinţa de cîştig înar-
mează pe valahi; ei şi-au păstrat armele în păduri şi în fîntîni secate; în
timp ce caravane întregi trec înarmate, prin munţi, spre Ungaria, contraban-
diştii cu partizanii lor le ies în cale, se încaieră şi cad morţi şi răniţi de
ambele părţi, fără să se poată pune capăt răului; n-ar fi mai bine ca în
Transilvania, unde sarea se vinde ceva mai scump, erariul să caute să se
despăgubească treptat, să nu adauge nici o taxă, decît cheltuielile de trans-
port peste graniţă, pînă la primul depozit imperial de sare şi cheltuieli de
întreţinere a chirigiilor?
11. Ţăranul, în special valahul - care în momentul de faţă nu se
gîndeşte departe - trebuie să fie dezarmat, iar pe de altă parte stăpînii
de pămînt nu trebuie să se împotrivească.
12. în sfîrşit, că ultima răscoală ţărănească a determinat aproape
în toate comitatele ridicarea nobilimii este fapt cunoscut. Această mulţime
adunată la un loc s-a risipit acum iarăşi şi liniştea generală a fost restabilită.
Faptul însă că această nobilime mai poartă încă pînă acum uniforme, îşi
alătură foşti militari, îi înarmează, îi prevede cu muniţii şi, sub motivul
temerii de viitor, face pe ascuns exerciţii militare, nu trebuie conside-
rat, în cazuri imprevizibile, ca un lucru mărunt.
Egermann, căpitan din Escadronul Joseph
(Din Succesiunea gen.-maior-lt. Egermann)
Anno 1784. Această observaţie, după întoarcerea mea din Transilvania în

urma restabilirii liniştei, a fost supusă Consiliului aulic de război, prin
dl. feldmareşal-locotenent cont Tige.
+
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme, Austria, rola 168, c. 933-936; Kriegsarchiv
Wien, Mem. 23 20, 1784, original, lb. germană.
121
ROMÂNA REVOLUŢIA
DIN ANUL 1821 DE SUB CONDUCEREA
LUI TUDOR VLADIMIRESCU
Revoluţia burgheză din 1821 face parte din categoria eve-

nimentelor cărora istoria le-a rezervat privilegiul deosebit de
a deschide noi epoci în istoria popoarelor.
Condusă de eroul naţional Tudor Vladimirescu, reprez-
ntant strălucit al energiilor populare româneşti - principalul
ideolog, comandant militar priceput, om politic cu clarviziu-
nea, bun organizator - revoluţia a produs o zguduire puternică
a ordinii existente în societatea românească, punînd sub semnul
întrebării întreaga alcătuire social-economică şi politică a vre-
mii.
Prin obiectivele lor, determinate de stările interne şi ex-
terne de mare tensiune în care se găseau ţările române, prin
impulsurile date şi ca urmare a orizonturilor deschise, evenimen-
tele anului 1821 au semnificaţia liniei de demarcaţie între două
epoci, revoluţia marcînd începutul istoriei moderne a Româ-
niei.
Timp de peste un secol domnii fanarioţi•, numiţi de Poar-
ta otomană, influenţaseră puternic viaţa politică şi realităţile
sociale din cele două ţări, Moldova şi Ţara Românească. Con-
diţiile de existenţă ale acestui regim, străin de interesele po-
porului român, bazîndu-se pe oferta bănească, pe cumpărarea
tronului de la sultani prin spolierea contribuabililor, se răs
f rînseseră asupra resurselor materiale şi economice ale prin-
cipatelor române, Bogăţiile pămîntului găseau în ochii călători
lor străini, cunoscători ai ţinuturilor noastre o deplină admira-
ţie, dar resursele sale erau slab puse în valoare fiind smulse,
în interesul Porţii, în condiţii oneroase.
♦
Domnii fanarioli au fost impuşi (1711 --1821 în Moldova şi 1716-- 1821 în Ţara Ro-
mânească) de Imperiul otoman în urma ac\iunilor politico-diplomatice şi a luptelor de eli-
brrare purtate de vesti\ii domni români Dimitrie Cantemir şi Constanlin Brîncoveanu. Pentru
a îndepărta per 1t·nl II I r11 pni i or ica ror legii! uri cu Im per iul, sultanii intervin în treburi le interne
ale acestor lări numind ca domni, înal\i demnitari otomani, de origine greacă, boga\i, cart•
îşi aveau reşedin\a în cartierul Fanar din Istanbul.
122
în ciuda acestor dificultăţi, economia românească a pro-
gresat vizibil la începuturile secolului al XIX-iea, esenţa tuturor
mutaţiilor petrecute anterior dovedind creşteree forţelor apte
să răstoarne regimul existent. în aceste împrejurări, revoluţia
izbucnită la 23 ianuarie 1821 în Oltenia îşi propune să realizeze
- în conformitate cu documentul programatic cel mai impor-
tant, intitulat «Cererile norodului românesc» - o nouă ordine
socială, un regim burghez reprezentat de o monarhie constituţio
nală. După alte documente ale revoluţiei domnul urma a fi
ales dintre români. Noul regim trebuia să asigure suveranitatea
poporului, pedepsirea celor care se făcuseră vinovaţi de crime
împotriva lui şi să dea siguranţa averii şi a persoanei. Pro-
gramul prevedea înlăturarea unor importante privilegii de clasă
şi egalitatea oamenilor în faţa legilor emanate din voinţa po-
porului.
Revoluţia trebuia să fie urmată de înfăptuirea unor re-
forme privind administraţia, şcoala, fiscalitatea şi armata, cu
scopul de a facilita formarea pieţei naţionale unice şi liberul
schimb, de a apăra ţara împotriva invaziilor străine cu scop
de jaf, de a da înaltele demnităţi în stat numai persoanelor
cu merite faţă de patrie, patria însemnînd în concepţia revoluţio
narilor poporul românesc.
în sfîrşit, revoluţia îşi propunea să impună o reconsiderare
a situaţiei externe a Ţării Româneşti, în sensul întăririi au-
tonomiei, a unei autonomii foarte largi, transformată dintr-o
prevedere de drept într-una de fapt, în condiţiile greutăţilor
insurmontabile din calea obţinerii independenţei depline, Re-
voluţia condusă de Tudor Vladimirescu a izbucnit în condiţiile
în care lupte naţional-revoluţionare se desfăşurau într-o mare
parte a Europei. Influenţa ideologiei putea stăvilii aceste lupte,
iar puterea otomană măcinată de f rămîntări interne şi de răz
boaiele cu Imperiile austriac şi rus - cele mai multe purtate
pe teritoriul ţărilor române - slăbise. Revoi uţionarii români
şi-au dat seama totuşi că au înfaţă trei forţe ostile - reacţiunea
boierească internă, Imperiul otoman şi atitudinea negativă a
Rusiei ţariste. Ţara Românească, singură, nu se putea angaja
~tunci într-un conflict militar cu Poarta fără a se angaja
intr-o colaborare strînsă cu ţarul, riscantă prin urmările grave
pe care le-ar fi avut. Jertfele naţiunii greceşti în revoluţia sa
începută în 1821 demonstrează raţiunea politicii româneşti. Or,
123
cită vreme suveranitatea limitată de Imperiul otoman putea
să însemne, după înlăturarea domniilor fanariote, autonomie
reală era de preferat această cale, mai ales că Imperiul otoman
preţuia mult poziţia sa strategică în Principate şi era hotărît
să o păstreze. Aşa se explică faptul că Tudor Vladimires-
cu, urmărind prin demersurile sale ca oştile otomane să nu
pătrundă în Ţara Românească, a început să convingă Poarta
că lupta lui avea numai caracter antifanariot. Efortul diplomatic
al românilor, care nu neglijaseră totuşi pregătirile militare, ase-
mănător cu acela al sîrbilor conduşi de prinţul Miloş Obrenovici
şi cu acela al celor mai realişti rprezentanţi ai renaşterii bulgare,
avea şansa de izbîndă. în urma războaielor, defavorabile
ei, purtate cu Imperiul hasburgic şi cu Imperiul rus în secolul
al XVIII-iea şi începutul secolului al XIX-iea, Poarta fusese
silită la concesii, unele în favoarea Principatelor române, con-
cesii consemnate în tratatele încheiate şi în alte acte oficiale
care le-au succedat, cel mai important fiind hatişerif ul din
1802. Iar în condiţiile în care domnii fanarioţi din Principate
puteau fi manevraţi împotriva sa de Imperiul ţarist, Poarta
putea fi convinsă să-i înlăture şi să accepte iarăşi domnii ro-
mâni.
Condiţiile de ansamblu ale evenimentelor suferă în primăva
ra anului 1821 o turnură brusc defavorabilă. Toţi monarhii eu-
ropeni se înţeleseseră să dezavueze orice acţiune cu caracter
revoluţionar. Pe teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti intraseră
însă, venind din Rusia, conducători ai Eteriei, organizaţie care
conducea mişcarea de eliberare a grecilor de sub dominaţia
Porţii. Eteriştii sperau să primească ajutorul armatelor ţarului
Alexandru I. Neprimindu-l, ei nu au putut trece la sud de Dunăre
pe11lru a se î11J1epla :;pte Greda. I111µe1iul ulu111d11 î~i Jii :;cdllld
că prezenţa eteriştilor în Principate îi poate complica situaţia
pe plan internaţional şi că orice modificare a vechiului regim
în Moldova şi Ţara Românească însemna o diminuare a do-
minaţiei sale. De aceea, ripostează înăbuşind prin forţa armelor
formaţiunile militare eteriste. Tudor Vladimirescu, în urma tra-
tativelor purtate cu Poarta otomană, începe retragerea spre
Oltenia, avînd promisiunea, din partea reprezentanţilor Porţii,
pentru reluarea tratativelor în scopul reconsiderării situaţiei
externe a Ţării Româneşti. A căzut însă victimă unui complot
eterist, fiind ucis mişeleşte. Neînţelegînd suferinţele poporului
124
român şi ceea ce se petrecea în Principate, mulţi diplomaţi eu-
ropeni relatau şi socoteau faptele ca dezordini cu caracter efe-
mer, îndreptăţind politica represivă a Porţii.
Problemele ridicate însă, în momentul istoric 1821, de im-
perativele vremii prefigurează revoluţia de la 1848. 1821 a con-
tribuit foarte mult la înlăturarea domniilor fanariote, la res-
tabilirea domniilor pămîntene, dinamizînd totodată, prin influ-
enţa pe care a avut-o asupra populaţiei româneşti din Tran-
silvania - conştiinţa colectivă a poporului român, fapt care
a impus tot mai mult, de aici înainte, nu numai în teritoriile
locuite de români, ci şi în relaţiile internaţionale ideea «Daciei
mari» a «Daco-României». în continuare, orice demers în jurul
problemei Principatelor va trebui să ţină seamă de voinţa de
emancipare şi progres a societăţii româneşti.
GHEORGHE ISCRU
DOCTOR TN ISTORIE
47
1791, decembrie 20/ 1792 ianuarie 9. laşi. Tratatul de pace

de la laşi, încheiat între Turcia şi Rusia.
în numele atotputernicului Dumnezeu.

Maiestatea Sa preaputernica împărăteasă şi autocrată a întregii Rusii
şi Maiestatea Sa sublimul şi preaputernicul împărat al turcilor, în dorinţa
sinceră, existentă şi de o parte şi de alta, ca şi de a pune capăt războiului
care a durat pînă acum între imperiile lor şi de a aşeza din nou pe baze
solide pacea, prietenia şi buna înţelegere, au considerat, în consecinţă, con-
venabil să încredinţeze această operă utilă şi salutară zelului şi orientării
înajţilor lor plenipotenţiari, şi anume: pentru Maiestatea Sa împăratul tur-
cilor, preailustrului şi excelentului domn Iussuf-paşa, mare vizir al Sublimei
Porţi otomane, iar pentru Maiestatea Sa imperială a Rusiei, preailustrului
şi excelentului domn Alexandru, conte Bezborodko, în prezent consilier intim
şi cavaler al ordinelor suveranei sale.
Şi, pentru ca aceste negocieri de pace să poată fi duse în chip fericit
la capăt de persoanele de încredere, respectiv numite şi înzestrate cu depline
puteri necesare pentru hotărîrea, încheierea şi semnarea prezentului tratat
de pace, au fost aleşi, numiţi şi înzestraţi cu mai sus-menţionatele depline
puteri: pentru Poarta otomană excelenţii şi prea onorabilii domni: Abdallah
Birri, reis effendi sau ministru al afacerilor externe, lbrahim Ismet-bei,
ordan kadisi sau mare judecător al armatelor otomane, învestit effendi de
Stambul, şi Mahomed Durri, effendi rusnamadzii sau controlor general al
finanţelor; şi pentru Imperiul Rusiei excelenţii şi preaonorabilii domni
125
Alexandru Samoilov, locotenent-general al armatelor Maiestăţii sale
ţarinei actualul său şambelan, director al cancelariei Senatului, conducător
şi cavaler a diferite ordine, Iosif Deribas, general-maior al armatelor, amiral
al flotei care staţionează la Racues, cavaler a diferite ordine, şi Serghei
Laskarov, consilier de stat şi cavaler, care, întrunindu-se în oraşul Iaşi
pentru a negocia o pace trainică între cele două imperii au acceptat şi au
încheiat reciproc următoarele articole:
Art. I - între Maiestatea Sa sultanul şi Maiestatea Sa împărăteasa
întregii Rusii, moştenitorii şi succesorii lor la tron şi chiar între imperiile
şi supuşii lor vor înceta, încă din acest moment şi pentru totdeauna, orice
ostilităţi şi duşmănie; ele vor rămîne învăluite pentru totdeauna în uita-
re, şi în viitor o pace solidă şi permanentă va domni pe pămînt şi pe mare.
O prietenie constantă şi o armonie trainică vor fi stabilite şi întreţinute
prin respectarea cu sinceritate, loialitate şi conştiinciozitate a articolelor
încheiate în prezentul tratat, în aşa fel încît nici una din cele două
părţi, nici în secret, nici pe faţă, să nu întreprindă sau să nu încerce împotriva
celeilalte vreo acţiune sau vreo expediţie, oricare ar fi ea.
Ca urmare a reînnoirii unei prietenii atît de sincere, cele două părţi
contractante acordă, fiecare, amnistie şi iertare generală acelor supuşi ai
lor, fără nici o excepţie, care s-au făcut vinovaţi faţă de una din cele două
părţi, punîndu-i din nou în libertate pe cei care se află la galere sau în
închisori, autorizîndu-i pe toţi cei proscrişi sau surghiuniţi să se reîntoarcă
la căminele lor cu promisiunea de a-i lăsa, du 1,ă încheierea păcii, să se
bucure din plin de toate onorurile şi bunurile pe care le posedau înainte,
fără a avea de suferit nici cele mai neînsemnatP insulte, daune sau injurii,
ci dimpotrivă, în aşa fel încît fiecare din ei, la fel ca oricare din compatrioţii
săi, să poată să trăiască apărat şi păzit de legile şi de datinile ţării sale.
Art. li - Tratatul de pace semnat la 10 iulie 1774 sau la 14 ale

lunii Zemazi-el Evei din anul Hegirei 1188, convenţia explicativă din a
20-a zi a lunii Zemazi-el Akir 1193 sau din 10 martie 1779, tratatul de
comerţ din ziua de 20 a lunii Zidzel 1197 sau din 10 iunie 1783 şi actul
referitor la alipirea Crimeii şi a insulei Taman la Imperiul rus, care fixează
ca frontieră fluviul Cuban şi care a fost încheiat la 15 ale lunii Safer
1193 sau la 28 decembrie 1783, sînt reconfirmate prin prezentul tratat
de pace nou încheiat în toate articolele sale, cu exceptia acelora care vor
fi modificate prin tratatul actual sau care vor fi fost modificate prin 'pre-
cedentele, şi cele două părţi contractante se angajează să la respecte cu
sfinţenie, să nu le încalce şi să le pună în aplicare cu toată bunăcredinţa
şi exactitatea.
Art. III - Ca urmare a articolului 2 al preliminariilor în care este
specificat că Nistrul va trebui să slujească întotdeauna drept delimitare
între cele două imperii, că frontierele Imperiului rus se vor întinde pe viitor
pînă la sus-numitul fluviu, cele două părţi contractante au căzut amîndouă
de acord şi stipulează prin prezentul tratat că Nistrul va forma linia de
demarcaţie pentru Sublima Poartă şi Imperiul Rusiei, astfel încît întregul
teritoriu care se află pe malul drept al Nistrului va fi restituit Sublimei
Porţi şi va rămîne pe \eci sub stăpînirea sa absolută şi incontestabilă;
dimpotrivă, tot teritoriul care se află pe malul stîng al aceluiaşi fluviu
126
va rămîne sub stăpînirea absolută şi incontestabilă a Imperiului rus.
Art. IV - Ca urmare a sus-numitei dispoziţii speciale, referitoare
la linia de separaţie a celor două imperii şi ca urmare a articolului 4 al
preliminariilor, în care s-a convenit că toate celelalte frontiere vor rămîne
aşa cum era la începutul actualului război şi că ţinuturile pe care le-au
luat în stăpînire trupele Imperiului rus vor fi restituite Sublimei Porţi cu
toate fortăreţele existente şi în aceeaşi stare în care sînt în momentul de
faţă, Maiestatea Sa imperială restituie Sublimei Porţi Basarabia, cucerită
de armatele ruseşti, cu oraşele fortificate Bender, Akerman, Chilia şi lsmail,
ca şi tîrgurile şi satele cuprinse în această provincie. în afară de aceasta,
Maiestatea Sa imperială restituie provincia Moldova cu oraşele, satele şi
tot ceea ce cuprinde ea, şi Sublima Poartă o primeşte în următoarele condiţii,
cu promisiunea de a le executa punct cu punct:
I) De a respecta şi a îndeplini cu sfinţenie, spre profitul cel mai
mare al celor două provincii a Valahiei şi Moldovei, clauzele stipulate în
tratatul de pace încheiat în anul Hegirei 1188, în ziua de 14-a a lunii Ze-
mazi-el Evei sau 10 iulie 1774 şi apoi în convenţia explicativă încheiată
în a 20-a zi a lunii Zemazi-el Akir 1193 sau 10 martie 1779 şi în actul
din 15 ale aceleiaşi luni Safer sau 28 decembrie 1783 pe care le-a negociat
marele vizir în numele Sublimei Porţi.
2) De a nu cere şi de a nu impune populaţiilor din aceste ţinuturi
nici o plată pentru datoriile restante de orice natură ar fi ele.
3) De a nu reclama de la aceste principate nici o contribuţie şi nici
o plată pentru tot timpul războiului, ci, dimpotrivă, luînd în consideraţie
marile pierderi îndurate şi jafurile la care aceste popoare au fost expuse
in timpul ostilităţilor, de a le degreva de orice impozite şi sarcini pe o
perioadă de doi ani începînd din ziua schimbării instrumentelor de ratificare
ae prezentului tratat.
4) De a îngădui familiilor care vor vrea să-şi părăsească patria şi
să se stabilească în altă parte să iasă nestingherite cu toate bunurile lor
şi. pentru ca acest familii să aibă îndeajuns timp de a-şi preveni rudele
de sînge şi rudele prin alianţă, supuşi ai Imperiului otoman, dea le îngădui
să-şi vîndă bunurile mobile şi imobile supuşilor numitului imperiu, în con-
formitate cu legile ţării, în sfîrşit de a-şi pune ordine în treburile lor. Li
se acordă pentru această expatrit>re de bunăvoie un termen de paisprezece
luni începînd din ziua schimbării instrumentelor de ratificare ale prezentului
tratat.
Art. V -- Ca dovadă a sincerităţii cu care cele două înalte părţi con-

tractante încearcă nu numai să restabilească în prezent ci să consolideze
în mod trainic pe viitor pacea şi armonia, înlăturînd tot ceea ce ar fi de
natură să constituie un pretext oricît de neînsemnat pentru diferende sau
disensiuni, Sublima Poartă se angajează, reînnoind firmanul expediat deja
mai înainte, să trimită comandantului-şef al frontierelor, paşa Ahaltzik sau
Achiska, ordine prin care să i se interzică, în termenii cei mai severi, să
hărţuiască sau să maltrateze, făţiş sau în taină şi indiferent sub ce pretext,
teritoriile şi locuitorii supuşi ţarului de la Tiflis sau din Kartalinia, cu porunca
fermă adresată lui de a nu tulbura buna înţelegere şi raporturile de bună
vecinătate.
127
Art. VI - Al doilea articol al prezentului tratat, confirmînd prin con-
venţiile precedente actul din 28 decembrie 1783 referitor la alipirea la Im-
periul rus a Crimeii şi a insulei Taman, ca şi la fixarea ca linie de frontieră
în aceste ţinuturi şi între cele două imperii a lluviului Cuban, Sublima Poartă
se obligă în consecinţă în mod solemn, ca dovadă a loialităţii cu care este
dispusă să înlăture încă din acest moment orice ar putea aduce prejudicii
păcii, liniştei şi armoniei între cele două imperii, să folosească întreaga
sa autoritate şi toate mijloacele proprii pentru menţinerea în ordine şi în-
frîngerea populaţiilor aflate pe malul stîng al Cubanului, în aşa fel încît
ele să se abţină de la orice incursiune pe teritoriul Imperiului rus şi să
nu se poată deda faţă de supuşii ruşi şi de casele, pămînturile şi locuitorii
lor, nici pe faţă, nici în secret şi sub nici un pretext, la devastări, jafuri
şi stricăciuni de orice fel ar fi ele. Şi pentru ca aceste neamuri să nu mai
ia oameni în sclavie, Sublima Poartă le va adresa în acest scop ordinele
cele mai ferme, interzicîndu-le cu severitate să săvîrşească asemenea acte
şi ameninţîndu-le pentru aceasta cu pedepsele cele mai aspre; în afară de
aceasta, după schimbarea instrumentelor de ratificare ale prezentului tratat,
se va da publicităţii numita interdicţie în diferitele tîrguşoare.
Dar presupunînd că după acordurile stipulate în prezentul tratat şi
după interdicţia ordonată acestor neamuri se vor găsi în rîndurile lor indivizi
care vor îndrăzni totuşi să întreprindă incursiuni pe teritoriul rus, să pri-
cinuiască acolo devastări, să fure vite sau orice altceva sau să ducă în
robie supuşi ruşi, în acest caz, de îndată ce se va înainta vreo plînge-
re, autorităţile judiciare vor fi anunţate de aceasta fără cea mai mică în-
tîrziere şi obiectele jefuite sau furate or trebui restituite. Mai ales nu se
va pune nici un fel de piedică slobozirii şi repunerii în drepturi a supuşilor
ruşi care vor fi fost răpiţi, ca şi cercetărilor făcute în acest scop; în afară
de acestea, eventualele cheltuieli prilejuite vor fi restituite şi autorii acestor
îndrăzneţe incursiuni vor fi aspru pedepsiţi în prezenţa comisarului
rus, care va fi numit în acest scop de către comandantul frontierelor. dacă,
în ciuda oricărei aşteptări, nu se va da plîngerii satisfacţie în termen de
şase luni de la data la care va fi fost făcută, Sublima Poartă îşi ia an-
gajamentul ca, în timp de o lună de la reclamaţia ministrului Rusiei, să
plătească integral toate cheltuielile făcute în zadar, cheltuielile pricinuite
de autorii acestor incursiuni, fără ca aceasta să însemne, bineînţeles, că
penalitaţ1le de mai sus nu vor 11 apllcab1le dupa aceea rara nici un fel de
întîrziere.
Art. VII - Comerţul constituind legătura reală şi trainică a unei ar-
monii reciproce, Sublima Poartă, cu prilejul reînnoirii păcii şi prieteniei cu
Imperiul rus, voind să dea o chezăşie dorinţei sale sincere de a stabili pe
cit cu putinţă relaţii comerciale sigure şi profitabile între supuşii celor două
imperii, convine în acest scop să menţină şi să execu!t' p<' d<'plin şi în în-
tregime art. VI al tratatului de comerţ cu Rusia, referitor la corsarii din
Alger, din Tunis şi din Tripoli, unde se stipulează în mod special că, dacă
un supus rus cade în mina corsarilor din Alger, din Tunis şi din Tripoli
şi este făcut captiv de ei sau dacă piraţii pun mina pe o navă sau pe mărfuri,
oricum s-ar numi ele, aparţinînd unor negustori ruşi, Poarta se angajează
în acest caz să facă uz de autoritatea sa pe lingă sus-numitele state pentru
a dobîndi punerea în libertate a supuşilor ruşi care vor fi căzut astfel în
128
robie, să determine restituirea navei, mădurilor şi bunurilor care le vor
fi fost luate sau răpite şi să facă să li se acorde despăgubiri celor în măsură
pentru toate pierderile pe care le vor fi suferit din partea acestei căpete
nii. ln cazul în care se va afla cu certitudine, pe baza unor rapoarte, că
aceste firmane n-au fost executate de către sus-numitele regenţe din Alger,
Tunis şi Tripoli, Sublima Poartă făgăduieşte ca, la reclamaţia ministrului
imperial al Rusiei sau a însărcinatului cu afaceri, să înapoieze din tezaurul
imperial pierderile în termen de două luni, sau mai degrabă, dacă e cu
putinţă, începînd din ziua semnării reclamaţiei.
Art. VIII - Toţi prizonierii de război şi alţi sclavi din cele două
imperii, bărbaţi şi femei, indiferent de rasă şi condiţie, cu excepţia celor
din Imperiul otoman, care vor fi părăsit de bunăvoie creştinismul şi vor
fi îmbrăţişat religia mahomedană vor fi repuşi în libertate şi de o parte
şi de alta, de îndată ce se vor schimba instrumentele de ratificare ale acestui
tratat, fără nici un fel de scuză şi fără nici un fel de despăgubire sau
de răscumpărare.
Tot astfel, toţi ceilalţi creştini căzuţi robi, ca polonezi, moldoveni,
valahi, locuitori ai Peloponezului şi ai insulelor, georgeni şi toţi ceilalţi,
fără excepţie, vor fi repuşi în libertate fără nici un fel de despăgubire sau
de răscumpărare. De asemenea, toţi supuşii ruşi care, după încheierea acestei
fericite păci, vor fi aduşi în stare de scalvie prin cine ştie ce întîmplare
şi se vor afla în Imperiul otoman vor trebui repuşi în libertate în acelaşi
chip, şi Rusia făgăduieşte că va face tot aşa, în deplină egalitate şi re-
ciprocitate faţă de Poarta otomană şi de supuşii săi.
Art. IX - ln scopul ca, după armistiţiu şi în urma vreunor neînţele
geri, ă nu fie săvîrşite acte de ostilitate în timpul negocierilor care s-au
terminat acum în chip atît de fericit, îndată după semnarea prezentului
tratat de pace, marele vizir al Porţii otomane va notifica şi va face cunoscut
armatelor şi flotelor otomane, iar primul plenipotenţiar şi membru actual
al consiliului privat al Maiestăţii Sale împărăteasa Rusiei, de aseme-
nea, comandantului-şef al armatelor şi flotei ruseşti, că pacea şi înţelegerea
au fost complet restabilite.
Art. X - Pentru a consolida în chip şi mai trainic această fericită
pace şi sinceră prietenie între cele două imperii, vor fi trimişi şi de o parte
şi de cealaltă cu acest prilej, în mod solemn, ambasadori cu misiune ex-
traordinară, ambasadori pe care cele două curţi îi vor desemna de comun
acord. Ambasadorii respectivi vor fi întimpinaţi şi primiţi la graniţă cu
aceeaşi etichetă, cu aceleaşi onoruri şi cu acelaşi ceremonial care este în
uzuanţă în respectivele ambasade ale puterilor cărora celor două impe-
rii, datorită unor legături de prietenie, le dau onoruri. Prin mijlocirea
sus-numiţilor ambasadori vor fi trimise daruri în raport cu rangul celor
două imperii.
Art. XI - După încheierea tratatului de pace între cele două imperii
şi după schimbarea instrumentelor de ratificare între suverani, trupele im-
periale ruseşti şi flota care staţionează la Racues vor proceda la evacuarea
teritoriului otoman. Dar cum, din pricina pierderilor create de anotimp, este
necesar să se amine această evacuare, cele două înalte părţi contractate
au căzut de acord şi au stabilit în acest scop ca ultimul termen să fie
ziua de 15 mai, după stilul vechi, a anului 1792, care este momentul în
129
care va începe această evacuare. La această dată, toate trupele Maiestăţii
Sale ţariste se vor retrage de-a lungul malului stîng al Nistrului şi flota
întreagă staţionată la Racues va părăsi definitiv gurile Dunării. Atîta timp
cît trupele imperiale ruseşti vor rămîme în fortăreţele şi ţinuturile cucerite
care, în termenii tratatului de pace, vor trebui restituite Porţii otoma-
ne, administraţia şi starea de lucruri vor rămîne aşa cum erau în timpul
cuceririi ruseşti, iar Poarta nu va putea să intervină în nici un fel mai
înainte de completa evacuare a trupelor. Pînă în ultima zi a plecării lor
din aceste ţinuturi, trupele ruseşti vor trebui aprovizionate cu alimente şi
cu toate lucrurile necesare nevoilor lor în acelaşi mod în care li s-au furnizat
pînă în prezent.
Art. XII - După semnarea prezentelor articole de pace de către ple-
nipotenţiarii respectivi întruniţi la laşi, marele vizir, în numele Sublimei
Porţi, şi consilierul privat actual şi primul plenipotenţiar al Maiestăţii Sale
autocrate a întregii Rusii vor schimba, în răstimp de cincisprezece zile şi
mai degrabă dacă va fi cu putinţă, tot prin mijlocirea plenipotenţiarilor
mai sus numiţi, exemplarele actelor in virtutea carura această acţiune fe-
ricită şi salutară de pacificare îşi va dobîndi întreaga putere şi deplina
sa valoare.
Art. XIII - Prezentul tratat de pace perpetuă, încheiată în chip atît
de fericit, va fi confirmat din partea Maiestăţii Sale sultanului şi din partea
Maiestăţii sale împărătesei întregii Rusii prin mijlocirea unor instrumente
de ratificare, într-un răstimp de cinci săptămîni sau mai degrabă dacă
este cu putinţă, începînd din ziua încheierii numitului tratat, vor fi schimbate
prin plenipotenţiarii care au încheiat acest tratat. Exemplarele semnate şi
prevăzute cu sigiliu armelor lor au fost schimbate între plenipotenţiarii res-
pectivi.
întocmit la laşi, la 29 decembrie 1791 s.v. (9 ianuarie 1792 s.n.) sau
în a 15-a zi a lunii Zemazi-el Evei a anului Hegirei 1206.
( L.S.) Alexandr Samoilov

Serghei Laskarov
Iosif Deribas
•Prin ofensiva continuă asupra Imperiului otoman şi a vasalelor

sale - hanatele tătărăşti - Rusia reuşeşte să elimine din
teritoriile de la nordul Mării Negre slăpînirea sau dominaţia
Por(ii, ajungînd la graniţa Moldovei.
Acest tratai confirmă tratatele precedente şi garantează liber-
tatea comer(ului rus în apele Imperiului otoman. Prin art.
III şi IV se delimitează frontierele dintre cele două imperii
şi se reafirmă respectarea stipulaţiilor în favoarea Principa-
telor române, cuprinse în tratatul din 1774, învoiala din 1779 şi
actul din 1783. Poarta se angaja: să respecte privilegiile Mol-
dovei şi Ţării Româneşti; să nu reclame de la Principate nici o
conlribu(ie pentru perioada desfăşurării ostilităţilor; să le de-
greveze de orice impozite pe o perioadă de doi ani, şi să
acorde libertate locuitorilor de a emigra oriunde doreau în
decurs de 14 luni.
130
•
Originalul în limba franceză la Ghenadie Petrescu, Dimitrie A. Sturdza şi Dimitrie C. Sturdza,
Acte şi documente relative la istoria renaşterii României, voi. I, Bucureşti, 1888, p.
219-222, traducerea românească la I. Ionaşcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, Relaţiile
internaţionale ale României în documente /368-/900), Bucureşti, 1971, p. 237-246.
48
/792. Codice de legi (Kanunname). Fragmente privind au-
tonomia Moldovei şi Ţării Româneşti .
... Respectarea regulamentului (Nizam) celor două ţări şi propăşirea

şi reînsufleţirea lor, precum şi liniştea şi bunăstarea locuitorilor atîrnînd
numai şi numai de menţinerea şi de şederea pe loc a voievozilor, să nu
permită mazilirea din domnie fără motiv, de vreme ce se va dovedi că un
voievod face după îngăduinţă şi că este drept şi modest, iar dregătorii înaltei
împărăţii să respecte şederea lui vreme îndelungată.
Cerindu-se de la voievozi propăşirea treptată a Ţării Româneşti şi
Moldovei, care sînt ca un chelar 37 al înaltei împărăţii, precum şi îndeplinirea
multor şi multor servicii împărăteşti, prin înfiinţarea unor cherhanale 38 de
postavuri şi de alte stofe sau altele de acest fel, care vor aduce cu timpul
foloase mari împărăţiei 39 , şi, de asemenea, tot de la ei cerindu-se şi belşugul
de diferite feluri de zaharele trebuincioase pentru bunăstarea supuşilor lui
Allah, prin perfecţionarea agriculturii şi prin înmulţirea animalelor, de aceea,
neglijenta şi nepăsarea în aceste privinţe să fie socotite vinovăţii mari şi
ei să depună sforţări cu cea mai mare grijă pentru ca cele arătate mai
sus să dea roade cit mai curînd.
Ţara Românească şi Moldova fiind, din trecut şi pînă acum, slobode
în toate privinţele, prin separare la cancelarie (mefruz el-kalem) şi prin
interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările lor şi arenzile se află pe
seama voievozilor. De aceea, în ilustrele berate ce vor fi date în mîinile
celor trimişi cu misiune sau arendaşilor să se precizeze că ele, avînd în
vedere separarea celor două ţări la kalem (cancelarie) fac excepţie şi să
nu strîngă din cele două ţări amintite dările şi amenzile existente în clipa
de faţă în cuprinsul împărăţiei şi nici dările şi impozitele sau arenzile care
pot fi nou înfiinţate, de azi încolo.
Dacă cei trimişi cu misiune vor căpăta pe o cale oarecare firmane
contrare, atunci ele să fie anulate ca fiind potrivnice textului «Cărţii de
lege».
Existenţa unor legături în ţară a celor care solicită domnia prilejuind
informarea lor şi răspîndirea a fel de fel de ştiri neîntemeiate, prin aţîţarea
celor meşteri în tulburări, cei care obţin titlul de voievod să nu mai stă
pînească de azi încolo proprietăţi în cele două ţări.
7
" Kiler - kilar - magazie, depozit de alimente.
38
Karhane (cit. kiarhane) - întreprindere meşteşugărească
.1
9
Memalik-i Mahruse - .:Ţările bine păzite>, adică Imperiul otoman.
131
Dacă, de azi încolo, oricare dintre cei de acest fel stăpînesc proprie-
tăţi, multe sau puţine, în Ţara Românească şi Moldova atunci ei să-şi rupă
în orice caz legăturile, vînzîndu-şi definitiv, într-un an de zile, proprietăţile
lor cele cu adevărat din Ţara Românească şi Moldova, prin mijloci rea vo-
ievozilor.
Deşi veniturile anuale ale Ţării Româneşti şi Moldovei erau îndestulă
toare şi ajungeau pentru cheltuielile personale ale voievozilor, totuşi ei
s-au obişnuit să strîngă şi să adune foarte multă avuţie. De aceea, în afară
de obişnuitele rikabie 40 , îidie 41 şi gizie 42 fixe, ei şi-au luat asupra lor banii
care au fost orînduiţi de astă dată pentru mirie (statul otoman), sub forma
de venit nou (irad-i-cedid), să-şi plătească din economii şi micşorînd chel-
tuielile şi risipele lor personale, fără să meargă pe calea oprimării şi per-
secutării rafalelor prin încărcarea lor cu sarcini separate. Astfel, toate dările
şi impozitele mici sau mari, precum şi toate celelalte obligaţii, oricare ar
fi ele, care se percepeau din cele două ţări înainte de război, rămîn şi de azi în-
colo, ca şi în trecut, la dispozi\ia, în voie a voievozilor. Dacă se va dovedi că
ei au îndrăznit să persecute ~i să oprime raialele prin încărcarea lor cu
dări peste cele obişnuite, atunci să se aibă grijă ca ei să fie pedepsiţi fără
zăbavă. Numai că, aşa cum s-a arătat mai sus, plata acestui venit nou
depinzînd de perceperea din ţară, ca şi în trecut, a dărilor şi impozitelor
strînse de voievozi în anii trecuţi, se presupune, de aceea, că cei care pretind
<lomnia. neştiind de venitul nou, se vor gîndi la mazilirea voievozilor prin
răspîndirea de ştiri false, precum că «voievozii au strîns din ţară mai multe
lucruri decît în trecut».
De aceea, la răspîndirea unor astfel de zvonuri, neacordîndu-li-se cre-
zare numaidecît, să se cerceteze în taină şi să caute pe ascuns şi să nu
se dea ascultare părerilor de acest fel şi ele să nu fie luate în seamă pînă
ce nu se va adeveri, aşa cum trebuie, că voievozii au strîns dări mai multe
faţă de anii trecuţi.
Condiţiile enumerate mai sus fiind socotite şi considerate de azi încolo
drept «Lege nouă» (Kanun-i cedid), pentru a se face şi a se proceda potrivit
cerinţelor lor şi pentru a se feri toată lumea şi a se ţine deoparte de contrariul,
ele să fie înregistrate întocmai la Taparanua imperială, iar pentru cele care
trebuie să fie răspîndite şi făcute cunoscut, să se emită înalte porunci se-
parate, prevăzute cu hatt-i-humaiun, arătîndu-se că este textul «Cărţii de
lege» (nass-i Kanunname) şi să se trimită vizirilor şi căpeteniilor (zabi-
tan) din jurul celor două ţări spre a fi trecute în sigiliile judecătoreşti.
De asemenea, păstrîndu-se cite un surei şi la Divanul imperial şi
la Contabilitatea generală (Başmubasebe), precum şi la Cancelaria de ce-
remonial (Teşrifat Kalemi), să se depună în orice împrejurare sforţări pentru
îndeplinirea lor fără contenire.
40 Rîkabiye - dare pentru membrii suitei sultanului.

" Iidiye (bayramlîk) -- dare cu ocazia Bayram-ului, sărbătoare religioasă musulmană.
42
Djiziye - haraci.
132
•
Războiul din 1787-1792, declanşat de Rusia şi Austria îm-
potriva Imperiul otoman, cu scopul de a împăr\i posesiunile
acestuia, nu s-a soldai cu rezultatul scontat de aliaţi. Datorită
puternicului val revolutionar care cuprinsese Europa sub in-
fluenta revolu\iei franceze, Austriei şi Rusia au fost nevoite
să încheie «păcile albe> de la Sişlov ( 1791) şi respectiv laşi
( 1792). Totuşi, acest război şi lupta pentru emancipare nat ion a-
lă a românilor a produs o puternică zdruncinare a principiilor
dominaţiei otomane în lările române. Poarta a fost obligată
să accepte lărgirea tot mai mare a autonomiei interne a Moldovei
şi Ţării Româneşti, prin revenirea treptată la garantarea pri-
vilegiilor iniliale. Printre măsurile adoptate în acest sens se
numără şi codicele din care redăm cîteva pasaje semnificative.
Acest codice avea un caracter secret, fiind emis pentru uzul
Portii şi al dregătorilor ei, de unde şi denumirea lui curioasă
de Kanunname, singulară printre actele turco-osmane emise
în privinţa lărilor române. Pe lingă reîntărirea unor reglemen-
tări anterioare, acest «codice> cuprinde şi dispozilii noi, menite
să deschidă o nouă etapă în evolu\ia relaliilor româno-turce .
•
Arh. St. Bucureşti, colectia Microfilme Turcia, rola 4, c. 287-290; Topkapî Sarayî Muzesi
Arşivi (Arhiva Palatului Topkapî din Istanbul) E-6282; Reproducerea fotografică cu tra-
ducerea în limba română la Muslafa A. Mehmel, O nouă reglementare a raporturilor Moldovei
şi Ţării Româneşti fală de Poartă la 1792 (O carte de legi - Kanunname - în limba
turcă), în «Studii. Revistă de istorie», tomul 20, nr. 4, 1967, p. 702-707.
49
/802 septembrie /9-28 ( 1217 cemazi I, euahir) Hall-i-şeriful
s1iltanului Selim al III-iea, prin care se reînnoiesc vechile pri-
vilegii ale Ţării Româneşti, adăugindu-se şi altele noi; sînt
incluse clauze şi pentru Moldova.
Poruncă adresată vorevodului Ţării Româneşti, voievodul Constantin

Ipsilanti 43 , srîrşitul să-i fie cu noroc!
Pe vremea cînd duşmănia şi vrăjmăşia dintre înaltul-Devlet şi îm-
părăţia Austriei se schimbaseră în pace şi în prietenie, atunci, din milă
şi din îndurare faţă de starea raialelor 44 Ţării Româneşti, care suferiseră
vexaţii şi înduraseră greutăţi, în timpul războiului, fusese emisă şi acordată,
pe la mijlocul lunii muharrem cel venerat din anul 1206 45 , ilustra mea po-
runcă purtătoare de bunăvoinţă, în sensul ca ele să fie scutite pe doi ani
de gizie şi de îydiye şi de rikâbiye, precum şi de giaizele ( caize) 46 , so-
cotindu-se din a treia zi a lunii zilhidje a anului (1)205 47 .
43
A losl înlăturat din tron, de către Poarta otomană, în anul 1806, pentru atitudinea sa
filorusă; a revenit la Bucureşti, pentru seuri timp, împreună cu trupele \arului.
44
re'aya (raia) -- locuitori, supuşi nemusulmani; masa contribuabilor.
45
Evasîn Muharrem 1206 = 10-19 septembrie 1791.
46
cizye (gizie sau haraci) - capitaţie, tribut; iydiye - daruri de bayram (bayramlik); ridabiye
- daruri către sultan; giaize - dar făcut superiorilor.la numirea în func\ie (vezi şi notele
nr. 40 şi 41 de la p. 140).
47
3 Zi'lhidje 1205 = 3 august 1791.
133
Dar, după aceea, memoriul (mahzar), scris în greacă şi turcă, care
a sosit din partea mitropolitului Ţării Româneşti, şi a episcopilor şi egu-
menilor şi a tuturor călugărilor şi preoţilor mănăstirilor şi bisericilor, precum
şi din partea boierilor şi căpitanilor şi a tuturor celorlalţi dregători
(zabitan), vorbind de faptul că, datorită necazurilor şi suferinţelor, ca şi
din pricina ocupaţiei, de cîţiva ani încoace cei mai mulţi dintre ei şi-au
părăsit patria şi vetrele, ţara a fost ruinată, iar ei au căzut într-o stare
nenorocită, de asemenea, pomenind şi de supunerea lor desăvîrşită faţă
de înalta mea împărăţie, precum şi de ascultarea lor, ei au cerut şi s-au
rugat pentru reînnoirea înaltei porunci care fusese acordată mai înain-
te, pe baza bunăvoinţei şi grijii faţă de ei, cuprinzînd regulamentul
(nizam) ţării şi numeroase clauze.
De aceea, cînd au fost cercetate condicile de porunci din arhiva (ahkâm
kuyudait) divanului meu împărătesc, s-a găsit scris şi înregistrat că raialei!'
Ţării Româneşti şi Moldovei, care sînt ca şi cămara ( kiler) înaltei mele
împăraţii, achitîndu-şi giziaua potrivit nevoilor şi situaţiei, să nu se mai per-
ceapă de la ele, pentru socotelile vechi, nici un ban şi nimic altceva, orice
ar fi acesta, iar în caz de gîlceavă între musulmani şi raiale sau între
raialele însele, voievodul Ţării Româneşti să-i pună, cu dreptate şi echitate
pe pîrîţi şi pe pîrîtori să vorbească şi să le dea drepturile ce vor fi dovedite.
De asemenea, în rezolvarea gîlcevilor ce se ivesc între musulmani şi raiale
să mijlocească şi să supravegheze secretarul de divan 48 , aflat lingă voievodul
Ţării Româneşti, precum şi ceilalţi musulmani, şi să caute să-i împace pe
cei aflaţi în gîlceavă şi să încheie pricina; iar dacă nu se vor încheia prin
mijlocirea împăciuitorilor şi prin intervenţiile musulmanilor şi va ieşi la
iveală că intenţiile împricinaţilor sînt numai şi numai de a păgubi şi de
a supăra pe sărmanele raiale prin procese neîntemeiate, de asemenea, cînd
încheierea şi lichidarea lor devine o formalitate, atunci, pentru astfel de
pricini neînsemnate şi contrare Şeriatului 49 , sărmanele raiale să nu fie in-
sultate şi păgubite, iar astfel de pricini să fie aranjate şi lichidate în faţa
cadiului de Giurgiu (Yerkoku), potrivit Şeriatului şi cu dreptate şi echitate.
De asemenea, şi cadiii de Giurgiu, la rîndul lor, încheind şi lichidînd cu
cea mai mare dreptate şi echitate procesele de acest fel, care se lasă pe
seama lor, să se fereacă cu desăvîrşire şi să se ţină departe de a îngădui
fapte potrivnice Şeriatului cel curat, precum şi de a persecuta, sub acest
pretext, pe sărmanele raiale. De asemenea, raialele Tărtt ~omâneştt sa nu
fie necăjite prin cererea de a se prezenta în alte părţi, iar în pricinile privitoare
la testamente (vasiyet) şi la împărţirea averii, dindu-se ilustră sentinţă
religioasă (fetva) precum că «sînt valabile mărturiile depuse pentru mu-
sulmani de supuşii creştini (zimmi)». să se facă şi să se procedeze potrivit
cerinţelor strălucitei fetva.
48
Diuan kâtîbi (diuan efendisi) - secretar (kalib) de consiliu (diuan); în \ările romăne se
găsea pe lingă voievod şi avea următoarele atribu\ii: să citească (şi să traducă) poruncile
venite de la Poartă, să redacteze scrisorile adresate Por\ii şi să intermedieze pricinile dintre
locuitori şi musul mani.
Şeri'a/ - legisla\ia islamică, socotită de origine divină.
49
134
De asemenea, cei care săvîrşesc vinovăţii în interiorul Ţării Româneşti
vor fi trimişi la garnizoanele de la hotarele (serhad) din apropiere, pentru
a fi pedepsiţi, indiferent dacă fac parte din categoria militară sau din al-
tele.
De asemenea, unii dintre locuitorii din cazalele 50 de la serhaturi şi
de la Dunăre, contrar regulamentului dat mai înainte intrau în interiorul
Ţării Româneşti fără voie şi, născocind între ei certuri, se omorau unii pe
alţii, iar apoi cerînd preţul sîngelui şi pornind pe cal,ea proceselor mincinoase,
pretindeau lucruri şi bani şi, în felul acesta, necăjeau raialele Ţării Româneşti
şi le pricinuiau pagube. De aceea, potrivit nizamului dat mai înainte, se
emiseseră porunci înalte ca să fie dărîmate cîşlele 51 înfiinţate mai înainte
de aceasta în Ţara Românească, iar moşiile (moşiya) să fie ruinate, iar
cei josnici şi persoanele care umblă încolo-încoace fără căpătîi, să fie izgonite
şi îndepărtate. Cu toate acestea, întrucît se poate socoti că cei de acest
fel, fără căpătîi şi josnici, se gîndesc să pătrundă în Ţara Româneas-
că, în trecut, fuseseră scrise înalte porunci pentru ca, în afară de un anumit
număr de negustori din fiecare serhat, nimeni să nu intre în Ţara Româneas-
că, iar negustorii la rîndul lor, să ia documente de învoire (tezkere) de
la căpeteniile ( zabit) lor şi, prezentîndu-le voievodului Ţării Româneşti sau
locţiitorului (vekil) său, să ia de la voievod sau de la vechilul său o nouă
teşcherea de învoire, iar în cazatele prin care se duc, să nu ia în proprietate
menziluri 52 sau locuinţe şi să nu facă agricultură şi să nu persecute raialele.
De asemenea, să nu dea bani drept arvună.
Aceste probleme, cuprinse în nizam, au fost înscrise în înaltele porunci
emise în trecut; articolele respective să fie menţinute şi aplicate întoc-
mai.
De asemenea, pentru procesele neîntemeiate, de felul celor de mai
sus, vizirii şi căpeteniile sau judecătorii să nu îngăduie pricinuirea de pa-
gube sărmanelor raiale, desemnînd împuterniciţi (mubaşir) în Ţara Ro-
mânească. ·
De asemenea, pămînturile şi proprietăţile numite re'aya (raia) care
- aparţinînd din vechime mănăstirilor lor (românilor - n.ns.) sau altor
persoane - le fuseseră luate pe nedrept, să fie cercetate cu dreptate şi
cu atenţie, iar cînd se va dovedi că au fost ocupafe pe nedrept să fie restituite
stăpînilor lor.
De asemenea, pentru ca să fie mai folositor şi mai uşor transportul
mărfurilor lor, din ţara lor în alte părţi sau dintr-un loc oarecare în ţara
lor, atunci dacă va fi nevoie să-şi reînnoiască sau să-şi menţină schelele
de la Oraş şi Floci (Oraş ve Flodi) - care sînt schelele lor vechi şi speciale
- cei din Ţara Românească să aibă voie să le reînnoiască, dar în aşa
fel incit să nu fie cu putin\ă păguhirea înaltei mele împărăţii prin alte
înfăţişări. De asemenea, cei din tagma negustorilor să nu aibă voie să ţină
5
° Kaza (caza) - unitate administrativă otomană aflată sub jurisdic\ia unui kadî
(judecător).
51
kişlak (cîşlă) - loc pentru iernatec; tabără militară de iarnă; construc\ii pentru adăpostirea
animalelor în timpul iernii.
52
Menzil - loc de popas; poştă; casă.
135
proprietăţi ş'i ciftilicuri 54 în Ţara Românească şi să-şi pască acolo vitele.
De asemenea, fiind interzis vizirilor mei mari, precum şi beilerbeilor
(mir-i miram) mei glorioşi ca, atunci cînd se duc la posturile lor sau cînd
se întorc, să se abată din drumul drept şi, intrînd în Ţara Româneas-
că, să ia de la raiale, fără plată, nutreţ sau provizii sau cai de poştă sau
să-i necăjească pe sărmani cu alte feluri de cereri. De aceea, vizirii şi be-
ilerbeii, precum şi cei din suitele lor să nu se abată din calea lor şi să
nu pricinuiască nici un fel de pagube raialelor, pătrunzînd în Ţara Ro-
mâneacă.
De asemenea, şi olăcarii care se duc încolo şi încoace cu unele treburi
importante să nu să abată din drumul lor drept şi să nu dea prin Ţara
Românească şi să nu ceară mai mulţi cai decît ce este cuprins în poruncile
de menzil, aflate în mîinile lor.
De asemenea, şi cei trimişi cu porunci în ţara respectivă să nu supere
pe nimeni cerind mai mulţi cai decît ceea ce scrie în poruncile de menzil.
De aceea, de azi încolo, să nu se piardă nici o clipă în ceea ce priveşte
cerinţelor clauzelor amintite şi în respectarea lor în cel mai mare
grad, iar dacă se găsesc unii care îndrăznesc să facă contrar înaltei porunci,
să se depună eforturi pentru pedepsirea lor fără întîrziere.
De asemenea, atunci cînd raialele din ŢaF.a Românească se duc prin
tîrgurile şi satele sau prin iarmaroacele (bazar) de pe malurile Dună
rii, pentru aranjarea treburilor sau pentru agonisirea şi cîştigul lor, ele
să nu fie persecutate de către giziedarii 55 acelor părţi sau de către alte
căpetenii prin cerere de gizie şi ispenge 56 sau sub alte pretexte, iar oamenilor
şi colgiilor 57 lor să li se interzică de a umbla prin Ţara Românească pe
motivul: «căutăm raiale străine».
ln aceste privinţe fiind emise numeroase porunci, de aceea celor în
cauză să li se dea înalte porunci iar cei de felul celor amintiţi mai sus
să fie speriaţi şi ameninţaţi.
De asemenea, potrivit cerinţelor imunităţilor (muafiyet) şi a sloboze-
niei (serbestiyet) ţării, nimeni să nu le pricinuiască necazuri şi supărări
în privinţa înfăţişării şi veşmintelor locuitorilor şi raialelor ţării 58 .
De asemenea, chestiunea legată de faptul că «acele dintre raialele
Ţării Româneşti care primesc islamismul nu ar fi în stare să ceară partea
lor de moştenire», fttnd o prtctna care prtve:;,le Şt:rialul, :,-<1 pu:. întrebare
în legătură cu aceasta; au fost date patru· înalte sentinţe religioase
(fetua), precum că:
- Dacă un creştin moare, după ce s-a onorat pe sine cu trecerea
53
Trebuie să fie vorba de Tîrgul (Oraşul) de Floci, important centru comercial în acea vreme,
situai în estul Ţării Româneşti, la vărsarea rîului Ialomiţa în Dunăre.
5
' cif tlik - proprietate funciară, fermă, moşie.
55
cizyed.ar (giziedar) -dregător otoman însărcinat cu strîngerea giziei (capitaţiei) în teritoriile
administrate direct de turci.
56
ispence (ispenge) - dare de co cincime» plătită la început pentru robii lua\i din teritorii
duşmane, apoi impozit fix, de genul capitaţiei (gizie).
57
kolci (colgi) - om de pază, patrulă; însărcinat cu o misiune de urmărire.
136
la islamism, tatăl său, rămas creştin, nu-l poate moşteni.
- Dacă soţia unui creştin, moare creştină, după ce soţul ei a trecut
la islamism, atunci el nu o poate moşteni.
- Dacă tatăl unui fecior creştin moare creştin, după ce fiul său s-a-
onorat pe sine cu trecerea la islamism, atunci fiul nu-l poate moşteni pe
tatăl său.
- Dacă robul creştin al unui musulman moare după slobozirea sa,
dar fără să fi devenit musulman, atunci musulmanul acela nu-l poate moş
teni.
De aceea, să se procedeze potrivit cerinţelor lor.
De asemenea, s-a dat de ştire că cumpărarea prin saigii 59 şi oamenii
casapbaşilor 60 a unui anumit număr de oi - pentru care se dă firman
să se cumpere în fiecare an din Ţara Romănească, prin mijlocirea casapbaşi
lor - duce la persecutarea şi la oprimarea raialelor; de aceea, din milă
pentru sărmani, a fost iertată cumpărarea oilor în felul acela. Nimeni
că, este nevoie şi este importantă aducerea de oi din ţările mele binepăzite
(memâlik-i mahruse), pentru tainurile statului (miri) şi pentru întreţinerea
locuitorilor de la Poarta înaltei mele împărăţii; de aceea, raialele Ţării Ro-
mâneşti să nu-şi ascundă oile pe care le vor avea de vînzare, ci să le vîndă
negustorilor la preţul curent şi, sub supravegherea voievodului Ţării Ro-
mâneşti, să nu se arate lipsurile în ceea ce priveşte trimiterea de oi din
belşug la înalta mea Poartă. De asemenea, dindu-şi oile lor negustorilor
şi gelepilor 61 , care aduc oi la înalta mea Poartă, să nu le vîndă în alte
părţi.
De asemenea, Ţara Românească fiind ca şi cămara (kiler) Porţii fe-
ricirii mele şi dat fiind faptul că marile cantităţi de provizii (zahire), necesare
pentru Istanbul, sosesc din Ţara Românească şi Moldova, de aceea, în schim-
bul mucaieselei (mukayese) 62 , care a fost anulată mai înainte de aceasta,
raialele Ţării Româneşti să-şi transporte rînd pe rînd la schele recoltele
pe care le obţin din agricultură şi să le vîndă, la preţul zilei, căpitanilor
(reis) corăbiilor de capan 63 şi să nu le dea în alte' părţi. De asemenea,
zicînd că «mucaieseaua a fost anulată», ele să nu părăsească agricultura
sau să nu-şi ascundă şi să nu-şi îngroape zaherelele aflate în mîinile
lor, cu gîndul de a obţine profituri mai mari. în felul acesta, pe de o parte,
ei să aibă foloase, iar pe de altă parte locuitorii de la Poarta fericirii mele
să nu ducă greutăţi în ceea ce priveşte întreţinere lor. De asemenea, vo-
ievodului Ţării Româneşti şi boierii să depună mereu eforturi în această
privinţă.
58
între graniţele propriu-zise ale Imperiului otoman (în cazul nostru la sud de Dunăre) existau
o serie de prevederi referitoare la îmbrăcămintea şi comportamentul public al nemusulmanilor.
59
sayici (saigi) - cel ce numără oi şi vite în vederea taxării; cumpărător oficial de oi,
vite etc
60
kasaţ•-başi (casapbaşa) - starostele măcelarilor, care avea şi obligaţia de a se ocupa de
aprovizionarea cu carne a capitalei otomane.
61
celep (gelep) - negustor autorizai de oi, vite etc.
62
mikayese (mucaise) - comparaţie, proporţie; termen utilizat înainte de 1774 în privin\a
provizdlor pe care \ările române erau obligate să le vîndă Porţii otomane.
63 kap:in - cîntar mare; loc de depozitare a mărfurilor şi de vînzare cu ridicata; negustor
angrrsist.
137
De asemenea, iertîndu-se cu desăvîrşire toate vinovăţiile care au apă
rut de nevoie, din partea boierilor şi raialelor din Ţara Românească şi Mol-
dova, în timpul războaielor, să nu treacă prin gînd prinderea şi pedepsirea
lor pentru faptele lor din trecut, iar dacă, de acum încolo, nu vor ieşi din
cercul supunerii şi ascultării şi vor respecta cele cuvenite tributarilor (ci-
ziye-giizâr) şi nu se vor abate din calea supunerii, atunci să fie siguri că
nu vor constata altecva decît bunăvoinţă şi mărinimie.
De asemenea, să se depună eforturi pentru respectarea cuprinsului
înaltei porunci purtătoare de glorie care a fost emisă din nou mai tîr-
ziu, potrivit înaltelor porunci emise în anul şaptezeci şi şapte 64 , pentru li-
chidarea şi încheierea certurilor care aveau loc mai înainte între comandantul
(nazir) Silistrei şi voievodul Ţării Româneşti, în legătură cu hotarul de
la Dunărea-Mamă ( Ana-Tuna).
De asemenea, chestiunea alegerii boierilor şi a grecilor (Rum) în sluj-
bele din Ţara Românească şi Moldova, precum şi acordarea lor unor per-
soane capabile de conducere şi demne de înaltă încredere, fiind lăsată pe
seama voinţei şi la alegerea voievozilor Ţării Româneşti şi Moldovei, de
aceea la posturile care se atribuiau din trecut şi pînă acuma boierilor din
ţările respective să fie preferaţi boierii de ţară, care sînt îndreptăţiţi. De
asemenea, să fie lăsată pe seama voievozilor lor chestiunea folosirii, după
nevoie, a celor devotaţi şi pricepuţi, fie dintre greci, fie dintre pămînteni
(yerlii).
De asemenea, feluritele cherestele necesare pentru construcţiile de la
cetăţile din partea Rumeliei tăindu-se şi transportîndu-se, ca şi în tre-
cut, din munţii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, plata ce se cuvine pentru
tăiere şi transport, potrivit dovezilor (temessiik) sigilate şi date de intendenţii
de construcţii (bina emini), să se acorde în întregime din banii de tribut
al Ţării Româneşti şi Moldovei, aflaţi pe seama voievozilor lor, şi să nu
li se taie şi să nu li se oprească nici un aspru.
Şi, de acum înainte se interzice, atît vara cît şi iarna, intrarea la
păscut în Ţara Românească a animalelor din ciftlicul de la Mangalia, care
se află în stăpînirea meşterilor (usta) din Mangalia.
De asemenea, în privinţa ocrotirii de pagube a sărmanilor supuşi,
la mijlocul lunii Şevval din anul 1188 65 , fusese emisă, pentru fiecare din
aceste două tări. cîte o poruncă purtătoare de înaltă glorie şi împodobită
deasupra cu hatt-i hiimayiin 66 . După aceasta, raialele celor două ţări po-
menite mai sus nu au arătat lipsuri (kusur) în îndeplinirea condiţiilor de
supunere, ce se află în obligaţia lor. De aceea, potrivit cerinţelor înaltei
mele milostenii împărăteşti, care a devenit clară în privinţa lor, se adaugă,
drept clauze de ocrotire, şi prevederile de mai jos, dar cu condiţia ca şi
de azi încolo ele să nu se abată de la îndatoririle lor în ceea ce priveşte
devotementul şi ascultarea; supunîndu-se şi ascultînd cu totul de voievozii
lor, să depună eforturi şi străduinţe pentru îndeplinirea importantelor mele
slujbe împărăteşti şi să se ferească de a face o cît mai mică abatere.
64
- 1177 h. = 12 iulie 1763 - 30 iunie 1764.
ti,; Euasil Şeuual 1188 = 15-24 decembrie 1774.
138
Astrei, de azi încolo, să nu se ceară mai mult de 619 pungi de aspri
din Ţara Românească şi mai mult de 135 de pungi de aspri şi 444 1/2
guruşi (taleri) din Moldova, iar la sfîrşitul fiecărui an, tributurile celor
două ţări, amintite mai sus, să fie date la Poarta fericirii mele şi să nu
se facă havalele 67 . De asemenea, luîndu-se de la Ţara Românească
90.000 guruşi, în bani şi lucruri, pentru îydiye şi 40.000 guruşi pentru
rîkabiye, iar de la Moldova 90.000 guruşi, în banii şi lucruri, pentru iydiye
şi 25.000 guruşi pentru rîkabiye 68 să nu se pretindă nimic mai mult. De
asemenea de la domni (bey) să nu se perceapă ibkaiye 69 şi ei să nu fie
maziliţi pînă ce nu se va dovedi vinovăţia lor. De asemenea, de la domnii
nou numiţi să nu se ceară giaizele sau avaieturi (avaid) 70 cu nici o para
mai mult faţă de ceea ce se lua în trecut, iar acestea, la rîndul lor, să
nu se perceapă de la raiale, ci să fie date din veniturile care aparţin domnilor,
cum ar fi impozitele pe sare, pe arenzi .(mukataat) şi taxele vamale sau
din alte cîştiguri din impozite, asemănătoare acestora şi dependente de
domni.
De asemenea, să nu se îngăduie din partea înaltei mele împărăţii
ca paşalele şi cadiii, precum şi celelalte căpetenii din vecinătatea celor două
ţări să pretindă de acolo hassuri 71 sau să ceară avaieturi, care aduc pagube
raialelor, sau să trimită acolo comisari (mii.başir) numai pentru a lua daruri
( hediye) sau bani.
De asemenea, ori de cîte ori vor avea loc în înalta mea împărăţie
maziliri sau numiri, domnii să nu fie nevoiţi să dea nici un fel de giaizele
sau avaieturi. De asemenea, din partea înaltei mele împărăţii, cerealele şi
celelalte provizii (zahire) care se iau din cele două ţări amintite, să se
ia în cantităţi care să nu ducă la strîmtoarea locuitorilor celor două
ţări, iar atunci cînd acestea se cumpără de stat (miri), banii să se dea
în numerar şi transportul lor să fie lăsat pe seama locuitorilor; în cazul
în care le cumpără negustorii, atunci preţul lor să se achite în nume-
rar, portivit preţului curent în ţară.
De asemenea, întrucît se anunţase mai înainte faptul că achiziţionarea
de oi din cele două ţări - prin mijloci rea saigiilor şi oamenilor
casa başilor 72 trimişi să cumpere- oi din cele două ţări pomenite - pricinuia opri-
marea raialei. f11sPs1· iNtatiî rnrnpărarea oilor în modul arl'i.1 Dar fiind
nevoie să se aducă oi din ţările mele bine-păzite, pentru tainurile miriei
şi pentru locuitorii din Istanbul, de aceea raialele celor două ţări să-şi vîndă
la preţul curent, negustorilor şi gelepilor, oile pe care le au de vînza-
re, şi să nu facă cusur în trimiterea de oi din belşug la Poarta fericirii
66
- Hall-i hii.mayii.n - scris imperial; rezoluţie autografă a sultanului
67
havale - obligaţie financiară (economică) transferată pe seama cuiva; sarcini economi-
co-financiare impuse ţărilor române pe seama valorii tributurilor pe care ele trebuiau să le
achite Porţii.
68
- Vezi nota 46.
69
- ibkaiye - cadoul, darea oferită superiorilor cu prilejul reconfirmării în funcţii; domnii
români din sec. XVI II fuseseră obligaţi să dea aceste cadouri, numite şi mukarrer, la sfîrşi
tul perioadei pentru care fuseseră numiţi (de obicei trei ani).
;o - a1Jaid - (aidal) - venituri, beneficii, renie ale unor slujbe din statul otoman; pentru giaize
vezi nr. 46.
71
hass - feudă care asigura un venii anual de peste 100000 aspri.
139
mele, sub supravegherea voievozilor lor. Aceste chestiuni fiind cuprinse în
cele două porunci ilustre de care s-a pomenit mai sus, să se depună efort uri
pentru a face şi de azi încolo potrivit cerinţelor lor.
De asemenea, se dăduse mai înainte firman în sensul că, atunci cînd
va dori să se ia din cele două ţări cherestele şi alte lucruri necesare pentru
construcţii, atunci cantităţile lor să fie mai întîi aduse la cunoştinţa domnilor
şi numai aşa să fie transportate la hotarele ţării, iar banii pentru tăiere
şi transport să fie predaţi în numerar sărmanelor raiale de către împuternici-
tul (mubaşir) însărcinat în această privinţă, cu predarea lor. De asemenea
locuitorii să nu fie siliţi să le transporte în localităţile din afara hotare-
lor.
Cînd de la locuitorii celor două ţări se vor cere şi care, atunci să
nu li se reţină şi să nu li se amine pentru mai tîrziu nici un aspru din
obişnuit.
De asemenea, în afară de negustorii fermanlii 73 , să nu se îngăduie
nici unei persoane dintre locuitorii din împrejurimi sau dintre iamaci
(yamak) 74 să intre în cele două ţări cu gînduri de a pricinui pagube ra-
ioanelor sau să umble încolo şi încoace sau să are sau să ia în stăpînirea
lor pămînturile care aparţin locuitorilor celor două ţări sau să introducă
acolo vite pentru a le paşte, iar cei care îndrăznesc să facă contrar acestui
regulament ( nizam) să fie aspru pedepsiţi.
De asemenea, dacă sînt pămînturi ocupate după încheierea păcii, ele
să fie înapoiate locuitorilor care sînt stă pinii lor. De asemenea, atîta vreme
cit nu se va ivi o treabă importantă, în cele două ţări să nu fie trimişi
mubaşiri din partea înaltei mele împărăţii iar atunci cînd vor fi trimişi,
ei să nu-şi pretindă taxa lor de mubaşir (mubaşiriyye) de la raiale şi să
nu-şi prelungească şederea prin născociri de scuze sau pretexte.
Se porunceşte ca şi aceste clauze să fie păstrate în mîinile lor, spre
a se respecta întocmai împreună cu condiţiile din Nizam-ul lor din trecut,
iar la nevoie să se apeleze la înscrisuri din arhivă. De asemenea, se poruncise
ca fiecare articol - aşa cum s-a arătat şi s-a explicat mai sus - să fie
adus la îndeplinire, aşa cum se cere, iar cit priveşte pe cei care procedează
împotrivă, aceştia să fie înscrişi şi aduşi în grabă la cunoştinţa Porţii mele
purtătoare de bunăvoinţă, spre a li se veni de hac aşa cum se cuvine. De
asemenea. se dăduse mai înainte firman ca boierilor, care slujesc cu de-
votament faţă de înalta mea împărăţie şi care se supun voievozilor lor
şi le dau ascultare, să li se menţină rangurile şi posturile lor de bază,
pe care le obţinuseră înainte de război, precum şi pămîntuile lor, numite
«moşii».
De aceea, pentru propăşirea ţării este necesar ca articolele mai
sus-amintite să fie valabile în veci. De asemenea, să se depună eforturi
şi să se acorde atenţiei pentru bunăstarea pămînturilor care sînt destinate
întreţinerii şi prosperităţii boierilor, iar potrivit obiceiului vechi al ţării, în
schimbul obţinerii avantajelor şi rangurilor ce li se cuvin, ei (boierii -
n.ns.) să nu piardă nici o clipă şi să nu neglijeze aducerea la îndeplinire
72
Vezi notele 59 şi 60
73 fermanli tiiccar - negustor otoman autorizat de sultan.
140
a cerinţelorsupunerii şi ascultării desăvîrşite, ce cad în obligaţia lor, şi
să fie de acord cu poruncile şi cu părerile voievodului.
Cu aceste condiţii, să se depună eforturi şi să se acorde grijă pentru
ocrotireaJprotejarea şi folosirea lor ( a boierilor n.ns.), precum şi în privinţa
ajungerii lor, prin privilegii (imtiyazat), la situaţia de propăşire şi bunăsta
re, acordîndu-se (totodată) atenţie şi acelor servicii ale lor care duc pros-
peritatea ţării.
De aceea, dacă - contrar vechiului obicei al ţării - boierii amintiţi
mai sus vor cere dări nepotrivite, aşa cum fac de la o vreme încoace, iar
atunci cînd vor fi sfătuiţi să renunţe şi să se ferească de dări şi de impozite
nepotrivite - pe care raialele ţării nu le vor putea suporta, datorită ruinării
îndeosebi în timpul războiului - , ei nu vor da ascultare şi, contrar în-
găduinţei, vor pricinui pagube sărmanelor raiale şi le vor insulta şi dacă
- amestecîndu-se în treburile care nu-i privesc şi prin cereri nepotrivite
de dări, peste limita ce li se cuvine - se vor găsi unii care să îndrăznească
să săvîrşească fapte care duc la tulburarea orînduirii (Nizam) şi liniştii
dorite sau dacă se vor împotrivi măsurilor bune iniţiate de voievozii lor,
pentru orînduirea treburilor ţării şi pentru liniştirea inimilor raialelor, sau
dacă se vor găsi unii care să facă fapte potrivnice părerilor voievodului
- care a fost ales din partea înaltei mele împărăţii şi care a fost numit
şi desemnat peste ei - , atunci voievozii, fiind învoiţi şi împuterniciţi să
aplice, în mod cu totul independent ('ali vech-ii.l-istiklâl), celor de acest
fel, pedepsele cuvenite, să depună străduinţe pentru pedepsirea celor de
acest fel, ca şi pentru asigurarea liniştii sărmanelor raiale şi pentru men-
ţinerea orînduielii ţării. .
De asemenea, cotele fixe din tribut (cizye) ale întregii raia să fie
strînse de la toţi, în mod legal şi cu dreptate; raiaua care şi-a plătit tributul
să nu fie încărcată cu cota acelora care, prin unele pretexte nefondate,
se sustrag de la plată şi ferindu-se de astfel de ocrotiri, voievozii să acorde
grijă permanentă problemei aplicării justiţiei.
S-a aflat scris şi înregistrat că aceste prevederi au fost cuprinse în
ilustra poruncă amănunţită, purtătoare a milosteniei, dată în anul
1198, la sfîrşitul lui Rebi-iil-evvel 75 , în timpul domniei fericite a impe-
rialului meu unchi, răposatul şi binecuvîntatul, cel ce a fost sultanul Ab-
diil-Hamid han 76 , Allah să-l milostivească şi să-l binecuvinteze!
Articolele sus-menţionate, destinate să ducă la înflorirea şi propăşirea
ţării respective (Ţara Românească - n.ns.) şi la apărarea de silnicii a
locuitorilor şi populaţiei ei, sînt rezultatul îndurării faţă de nevoiaşi şi lo-
cuitori - care este calitatea persoanei imperiale purtătoare a dreptăţii în
timp-, şi datorită milei care se acordă tuturor celor care au fost încredinţaţi
de stăpînul universului, conţinutul înaltei porunci dată mai înainte - aşa
cum s-a arătat - pentru orînduială ţării, este ţinut în vigoare şi în timpul
măreţiei mele imperiale. De aceea, să se acorde atenţie bunăstării supuşi
lor, mai cu seamă în privinţa raialei şi locuitorilor din Ţara Româneas-
că.
74
yamak - oştean din trupele au,dliare otomane care, în schimbul unei rente funciare, era
obligat la paza localitălii şi regiunii respective.
75
Evahîr Rebi-ul-evvel 1198 = 13-22 februarie 1784.
141
De asemenea, punîndu-se în aplicare şi conţinutul celeilalte glorioase
porunci - pe care am acordat-o pe baza milei şi îndurării mele imperiale,
în privinţa scutirii lor ( a locuitorilor din Ţara Românească - n.ns.) de
dări pe doi ani -. să fie grăbită acţiunea de înflorire a ţării.
Dar, şi după încheierea acelui termen, să se respecte condiţiile şi re-
glementarea de mai sus, în problema achitării vechilor dări: gizie, iydie,
şi rîkabiye, plătite de către raiaua ţării, iar giaize şi avaid de către voievozii
lor.
în privinţa grijii acordate protejării nevoiaşilor, aşa cum s-a arătat
mai sus, în gloriosul meu firman, împobodit cu hatt-i hii.mayiin, dat în anul
1206 77 , au fost înserate şi scrise prin înnoire, înaltul firman, împodobit
deasupra cu hatt-i hii.mayiin, emis în anul 1188 78 precum şi ilustra poruncă
emisă potrivit senedului 79 din anul 1198 80 .
Dar, odată cu trecerea timpului, unele din condiţiile menţionate mai
sus au fost alterate şi încălcate, iar statul Rusia avînd dreptul şi posibilitatea
de a mijloci - potrivit clauzelor tratatului în vigoare dintre Măreţul-stat
(Imperiul otoman - n.ns.) şi statul Rusia - în privinţa celor două ţări
(Memleketeyin), pentru a se întări şi mai mult, de acum încolo, punerea
în aplicare a condiţiilor menţionate mai sus, ambasadorul Rusiei, care stă
la Poarta fericirii mele, a făcut raport scris (takrir) şi a adus la cunoştinţă,
din însărcinarea statului său, precum că se doreşte adăugarea şi a articolelor
menţionate mai jos:
- De azi încolo, durata domniei voievozilor să se stabilească la şapte
ani întocmai, socotindu-se din ziua numirii lor, iar dacă nu se va dovedi
vinovăţia lor, atunci ei să nu fie maziliţi înainte de termenul amintit mai
sus; dacă în perioada amintită mai sus, se iveşte vreo vinovăţie a lor, In-
altul-Devlet (Poarta otomană - n.ns.) să aducă aceasta la cunoştinţa am-
basadorului Rusiei; după ce, astfel se vor face cercetări de ambele
părţi, dacă va ieşi la iveală şi se va dovedi că voievodul respectiv are
într-adevăr vină, numai în situaţia aceea să se îngăduie mazilirea lui.
- De asemenea, anulîndu-se dările, avaieturile şi cererile introduse
după anul 1198, voievodul să fixeze şi, împreună cu boierii de divan, să
stabilească dările anuale pe această bază şi să le împartă cu dreptate, iar
voievozii să se ferească de fapte potrivnice acelei reguli. De asemenea, vo-
it:>vozii s.:i respecte cit>cl;:irnjiilP pp care le-ar avea de făcut ambasadorul
Rusiei în această privinţă sau în legătură cu menţinerea condiţiilor cuprinse
în înaltul firman de faţă.
- De asemenea, să se anuleze tulburările care au fost produse, în
privinţa scutirilor de raiale, de către boierii ţării sub denumirea de scutelnici
(skutelnik), iar pentru a uşura, în acest fel, greutăţile dărilor, nimeni dintre
raiale, în afară de numărul de scutelnici trecuţi pe seama vistieriei, să nu
mai fie scutit de dări şi toţi să suporte în mod egal greutăţile dărilor, iar
perceptorii de dări să fie opriţi cu desăvîrşire de a persecuta sau de a tiraniza
raiale într-un fel oarecare.
76
Abdul-Hamid I (1774-1789) predecesorul emiţătorului acestui document, Selim al III-iea
( 1789-1807).
77
1206 h = 31 august 1791 - 21 iulie 1792
78
1188 h = 14 martie 1774 - 2 februarie 1775
79
sened - gen de document, cu sens de dovadă, diplomă, act de garanţie etc.
142
Deoarece pentru plata soldelor oştilor din Ţara Românească este ne-
voie de un ajutor şi din partea ţării Moldovei, prin impunerea unei dări
speciale, această chestiune să fie rezolvată cu dreptate şi legalitate, potrivit
unei alte porunci înalte care va fi emisă în acest sens voievodului şi boierilor
ţării să li se dea porunca şi îndemnul de a depune toate străduinţele pentru
a găsi mijloacele necesare scoaterii grabnice a trupelor din Ţara Românească
şi achitării soldelor acestora. Şi pentru că achitarea acestor solde depinde
de strîngerea sumelor necesare, după ce voievodul va îndeplini acea obli-
gaţie, raialei Ţării Româneşti să i se ofere, potrivit înaltei irade~ 1 , un an
de scutire generală.
- De asemenea, în înaltele porunci ce vor fi emise să se arate clar
cantităţile de cherestele, cereale, grăsimi şi oi, pe scurt, ceea ce va [i orînduit
pentru înaltul devlet, din produsele ţării, iar în astfel de porunci făcîn
du-se apel şi la boieri, poruncile de acest fel să fie citite pe faţă în divanul
Ţării Româneşti. întrucît urmează să se discute cu boierii respectivi dacă
va fi cu putinţă sau nu procurarea în întregime sau în parte a celor ce
se cer, să fie luată în seamă rugămintea pe care o vor face boierii în această
privinţă, prin mijlocirea voievozilor lor. De asemenea, costul celor orînduite
plătindu-se din partea miriei (statul otoman - n.ns.) în bani şi fără şovăială,
la preţul curent, să nu se cumpere sub alte forme, iar costul proviziilor
(zahire) ce vor fi cumpărate să se dea potrivit preţului care se va fixa
în fiecare an la schela Brăilei.
Pentru ca transportul zahirelor să nu devină o povară asupra raialei,
cu bună credinţă voievozii să acorde atenţie pentru ca preţul ce va fi stabilit
la schela amintită mai sus să se fixeze şi să se stabilească socotindu-se
şi transportul zahirelelor.
înaltele porunci ce vor fi emise în legătură cu ţara sus-numită să
fie citite pe faţă în divanul Ţării Româneşti, iar după aceea să se păstreze
în condicile (arhiva) ţării.
Posturile ţării să fie date locuitorilor ei, dar şi voievozii să fie volnici
în a-i alege şi pe aceia dintre cei de neam grec care sînt cinstiţi şi pricepuţi
şi care merită să ocupe aceste funcţii, iar în cazul ivirii opresiunilor
lor, voievozii să-i mazilească şi să-i pedepsească pe ei, întocmai ca pe boierii
ţării, şi să-i oblige să restituie cele luate prin silnicie.
Voievodul apreciază în fiecare an, împreună cu boierii din divan, chel-
tuielile necesare administrării punctelor de poştă (menzilhane), voievodul
să nu ia sub nici un pretext mai mult deci\ suma, ce va fi stahilită. iar
administrarea spitalelor şi şcolilor şi drumurilor, precum şi a altor chestiuni
de acest fel specifice ţării, să fie date pe seama boierilor ţării, prin porunca
şi sfatul voievozilor.
Averile rămase după moartea acelora din tagma călugărilor, care
nu aparţin însă mitropolitului şi mănăstirilor, să nu fie cerute şi pretinse
de nimeni, ci să fie distribuite, prin mijlocirea voievozilor, ca venituri pentru
«lăzile» (fondurile) săracilor şi orfanilor sau pentru alte «lăzi de bine-
facere» de acest fel, iar la moartea călugărilor care aparţin mănăstiri
lor, averile rămase de la ei să fie lăsate ca venituri pentru mănăstirile
de care ei aparţineau.
HO 1198 h = 26 noiembrie - 16 octombrie 1784
143
Chestiunea menţinerii şi folosirii, ca şi mai înainte, a oştilor care se
folosesc, din trecut şi pînă acum, pentru paza ţării, voievozii s-o rezolve
împreună cu boierii ţării.
Să fie restituite pămînturile Ţării Româneşti şi ale Moldovei menţionate
aici, şi care au fost acaparate sub denumirea de «Raia> (Re'aya), din Ţara
Românească la Giurgiu (Yerkokii), la Brăila (lbrai), la Turnu (Kule) şi
dincolo de Olt, iar din Moldova - în ţinutul Hotinului; să fie stabilite
termene în poruncile înalte ce vor fi emise în legătură cu aceasta şi care
vor r i adresate celor în cauză.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în ar ară de negustorii fermanlîi, să se
acorde grijă pentru oprirea şi împiedicarea acelora dintre locuitorii din îm-
prejurimi şi iamaci şi alţii care, contrar, intră în ţară şi se stabilesc acolo
şi pricinuiesc pagube raialei.
Astfel, dorinţa specială a împărăţiei mele este ca, înaltele porunci
ce vor fi trimise de azi încolo în cele două ţări (Memleketeyin) să fie potrivite
acestor condiţii şi să fie în conformitate cu privilegiile (imitiyazat) şi cu
obiceiurile ţării, iar locuitorii ţării, care stau în linişte şi în siguranţă sub
ocrotitoarea mea umbră împărătească, să fie mulţumiţi şi în bunăstare;
să se creeze condiţii pentru liniştea lor desăvîrşită şi pentru prosperitatea
lor şi să nu se îngăduie fapte potrivnice privilegiilor ţării, acordate şi dăruite
prin acest firman al meu, purtător de înaltă glorie.
Astrei, s-a dat firmanul meu pentru ca, atît tu, care eşti voievodul
meu sus-pomenit, potrivit cerinţelor devotamentului şi dreptăţii cu care
te-ai născut şi potrivit cerinţelor zeului şi faptelor tale după voie, cît şi
boierii sau locuitorii ţării, să faceţi dovada recunoaştinţei voastre pentru
numeroasele privilegii pe care le-aţi obţinut şi arătînd grijă pentru pregătirea
şi executarea celor ce vor fi cerute cu înalte porunci, potrivit condiţiilor
scrise mai sus să depuneţi eforturile şi străduinţele voastre pentru a arăta,
în toate împrejurările, supunerea şi ascultarea voastră ce se cuvin, precum
şi pentru a îndeplini ceremonialul cuvenit supunerii şi devotamentului şi
să vă feriţi şi să vă ţineţi departe de a îngădui fapte şi purtări cît de
mici, potrivnice firmanului şi îngăduinţei. De aceea, a fost emisă această
poruncă a mea, purtătoare de înaltă glorie, şi a fost trimisă prin ... 82 .
Astrei tu, care eşti voievodul cel pomenit mai sus, citind firmanul
meu, purtătorul de în:ilt titl11, în f.it.i mitropolitului Ţării Româneşti şi a
tuturor episcopilor şi arhimandriţilor şi egumenilor, precum şi în faţa tuturor
boierilor şi boieraşilor şi căpitanilor (kapudan) şi a locuitorilor şi raia-
lei, de acolo să aduci la cunoştinţă publică cuprinsul lui plin de dreptate.
De vreme ce, fie boierii, fie raialele Ţării Româneşti, îndeplinind cu de-
votament şi cu credinţă ceremonialul ce se cuvine supunerii şi ascultării
lor faţă de poruncile mele împărăteşti, care cer ascultare şi de vreme ce
nu se vor abate din calea dreaptă a îndeplinirii celor ce se cuvin ascultării
şi supunerii, atunci e sigur faptul că şi pe vremea împărăţiei mele, purtătoare
de dreptate, milosteniile şi ravorurile mele împărăteşti se vor răspîndi, sub
toate formele, peste raia şi beraia 83 , ca şi peste cei neputincioşi şi slabi
şi, în felul acesta ei vor obţine mereu şi fără contenire liniştea şi bunăstarea
lor. De asemenea şi tu, ca şi urmaşii tăi, nu veţi îndura grija mazilirii
şi a destituirii, atîta vreme cît veţi îndeplini supunerea voastră faţă de înaltul
144
meu Devlet, precum şi cele ce se cuvin recunoştinţelor voastre pentru ge-
nerozităţile înaltei mele persoane purtătoare de coroană şi atîta vreme cit
vor ri executate întocmai sraturile menţionate mai sus şi de vreme ce nu
se va manHesta de la tine vreo vină clară, care să necesite mazilirea şi
schimbarea ta.
De asemenea, vei rămîne la domnia (voyvodalîk) Ţării Româneşti,
atîta vreme cit vei menţine rără contenire devotamentul tău şi buna ta cre-
dinţă. De asemenea, este sigur că, respectîndu-se rără contenire clauzele
amintite mai sus, vor fi depuse eforturi necontenite, din partea împărăţiei
mele, ca şi a vizirilor mei mari şi a dregătorilor (viikelâ) mai onoraţi,
şi se va acorda grija raţă de privilegiile şi bunăstarea de care se bucuraseră
ei pe vremea domniei gurtătoare de dreptate a strămoşului meu, măria sa
sultanul Mehmed han \ preaînaltul Alleh să-l milostivească şi să-i fie locul
în rai.
De asemenea, e sigur şi hotărît raptul că, îndată ce se va prinde
de veste li se va veni de hac locuitorilor de pe malurile Dunării şi de la
serhaturi, precum şi celorlalţi, mici sau mari, care vor îndrăzni să săvîrşeas
că rapte contrare nizamului dat.
De aceea, aducînd la cunoştinţa tuturor boierilor, locuitorilor şi ra-
ialelor Ţării Româneşti foloasele înaltei mele porunci, să depui eforturile
tale în a-i srătui să se roage pentru dăinuirea vieţii şi a împărăţiei mele
şi pentru mărirea gloriei mele şi să te rereşti şi să te ţii departe de con-
trariul!
/Adaos/: înalta poruncă a fost scrisă la srîrşiul (evahîr) lui
Dja, anul 217 85 .
/lnsemnare/: «Deasupra ilustrei porunci s-a scris hatt-humayun-ul
purtător de glorie, zicîndu-se: Să se procedeze potrivit cerinţelor».
"' irade - act care exprimă vointa expresă a sultanului într-o anumită problemă.
•~ Loc gol, numele trimisului urma să !ie adăugai ulterior.
"' beraya - categorie de privilegiali din rindul maselor populare, spre deosebire de
creya:. care desemna. de obicei, lărănimea.
•• Este vorha. prohahil. 11<- Mehmed al IV-iea (1648 1687), în vremea căruia au !ost emise
unele reglementări în privinla \arilor româm·.
"" Evahir Djemazi-iil-evvel 1217 =19-28 seplembril" 1802.
+
Prima traducere în limba română a acestui document, făcut
de G. Fot inu, lstoriu /.!<''' ,·rolu u Uuciei. ml. 111, Bucure~ti.
1859, p. 223-235, a fost publicată de mai multe ori. Textul
pe care îl publicăm aici a fost întocmit pe baza surei-ului
(copie) acestui hall-i şerif, păstrat la Arh. St. Bucureşti, Do-
cumente turceşti Vll/1149, precum şi prin utilizarea transcrierii
lui în caractere arabe. publicată de Mihail Guboglu, Dva ukazu
( 180/ a.) i «Sviastennăi reskript» ( 1802 a.) sviuzannăi ,
Turecko-Russko-Rumtinskimi otnoseniiami în voi. cVostocillh
islociniki po istorii narodov Jugo Vostocnoci Evrop11. li.
Mosccva, 1969, p. 252-259, şi a traducerii lui în l1111h.i
română, făcută de Mustala A. Mehmed, Documene turceşti
privind istoria României, voi. 111, Editura Academiei,
Bucureşti Un alt surei al aceluiaşi document la Arh. St.
Bucureşti, Documente turceşti XXXll/2440.
145
50
1821 martie 3, Bucureşti, Popovici, corespondentul de la Bu-

cureşti al ziarului austriac «Wiener Allgemeine Zeitung•, des-
crie acjiunea lui Tudor Vladimirescu.
Mult stimate Domnule Administrator,

La 30 ianuarie a murit aici principele domnitor Al/ exandru/ Suţu după
ce a guvernat doi ani şi cîteva săptămîni, urît şi blestemat de întreaga
ţară, pentru că el şi cu favoriţii săi au supt-o mereu. A fost înmormîntat
la I februarie în biserica Sf. Spiridon.
Dar chiar în ziua aceea, un anume sluger Tudor, împreună cu 38
de oameni înarmaţi, a trecut Oltul ajungînd pînă la Tîrgu Jiu şi l-a ridicat
pe ispravnicul de acolo pentru a-l închide în mănăstirea fortificată Tismana
apoi a adunat în jurul său pe toţi fidelii şi a trimis o ştafetă la Sublima
Poartă, iar după aceea ţarului rus la Laybach, ca să explice acestor suverani
pentru ce şi din ce cauză a ridicat el armele împotriva asupritorilor ţă
rii.
Apoi a lăsat să fie difuzat în public un manifest prin care chema
întreaga ţară la arme.
Boierii de aici au crezut la început că nu e ceva serios şi nu şi-au
dat osteneala decît să obţină afurisirea lui în. scris, de" către mitropolit,
apoi să se dea ordin unui căpitan de panduri ca, împreună cu oamenii
lui, să-l aresteze pe Tudor, pe al cărui cap au pus un premiu de 500 de
piaştri. Abia se săvîrşiseră toate acestea, că am şi aflat că Tudor, cu
1500 de oameni, cei mai mulţi dezertori din Transilvania, au pătruns în
localitatea Cernet, l-a ridicat pe ispravnicul de acolo punînd în locul acestuia
pe unul din oamenii lui, apoi a pornit cu multă precauţie asupra Craio-
vei, a pus stăpînire pe toate mănăstirile şi fortăreţele, a lăsat acolo gar-
nizoane şi provizii, iar acum a ajuns la o depărtare de patru ceasuri de
Craiova, luînd cu sine şi pe un camarad de-al nostru, pe nume Franz Klinger,
ca inginer. Guvernul provizoriu de aici a luat, ce-i drept, toate măsurile
ca să împiedice răzvrătirea, dar nici un boier nu s-a încumetat să meargă
împotriva ei, ci i-a adunat pe toţi arnăuţii, ca la vreo 300, le-a dat solda
pe o lună, 50 de piaştri celor călare şi 25 de piaştri pedestraşilor, li-s-a
mal ala turat o gloata lamentabila de vagabonzi dm tlucureşlt, tar lot• aceştia,
cum au ajuns în Craiova, i-au făcut cunoscut că nu vor lupta împotriva
Domnului Tudor (aşa este numit el) pînă ce autorităţile nu le vor plăti
solda pe trei luni înainte.
Autorităţile se temeau de aceasta, ca nu cumva banii să ajungă la
Domnul Tudor.
Aşa stăteau lucrurile pînă alaltăieri. Ieri, devreme, agenţia austriacă
locală a primit prin ştafetă de la starostele Dv. din Tîrgovişte ştirea că
ţăranii de acolo, mai ales aceia cărora defunctul principe le confiscase ar-
bitrar bunurile, s-au răsculat şi, după adunările ţinute, 600 de oameni bine
înarmaţi au pornit direct spre Bucureşti. Ei îşi revendică privilegiile şi avu-
tul.
Ieri, boierii şi văduva principelui defunct s-au şi grăbit să pretindă
a se da publicităţii hrisovul acela. Nu ştiu ce s-a mai întîmplat, dar este
146
destul să vă spun ca tn Bucureşti toţi sînt pe p1c1or de Fugă, morţi de
frică, consulii de aici au repezit curieri la Laybach ca să afle ce asigurări
pot primi de acolo.
Generalul comandant de la Sibiu a trimis, de asemenea, un ofiţer
la Domnul Tudor, pentru ce şi din ce pricină nu am putut afla.
Acest domn Tudor a fost colonel rus, a comandat aici în timpul răz
boiului rus o unitate de 6000 de oameni, panduri, cu prilejul congresului
din 1814 a fost la Viena unde s-a plîns ţarului Rusiei că autorităţile de
aici nu i-au compensat o pagubă în valoare de 70.000 de piaştri pe care
i-au adus-o tîlharii, că el i-a predat totuşi pe tîlhari autorităţilor, dar acestea
i-au despuiat de tot, apoi i-au pus în libertate fără să-i ofere vreo compensaţie.
Aceasta l-a determinat acum să ridice armele şi el a declarat suveranului
că nu le va depune pînă ce nu va fi instaurat pe aceste meleaguri altă
Formă de guvernare.
Nici de la Consl,rntinopol şi nici de la Laybach n-a parvenit pînă
aici nimic, Poarta l-a numit, ce e drept, în locul lui Suţu pe spătarul Ca-
limachi, care a fost principe la laşi, totuşi pînă acum nu a venit aici nici
un caimacan din partea lui, unii boieri au vrut să-i cheme în ajutor pe
turci împotriva lui Tudor, dar consulul rus şi cel austriac li s-au împotrivit
ca fiind contrar tratatului, astrei că sîntem de mult în aşteptare.
Dorinţa mea cea mai Fierbinte ar fi ca aceste ţări să Fie ocupate de
Austria, dar toţi presupun că o va face Rusia.
Aici este o lipsă de bani de nici nu pot să v-o descriu, nimeni
nu-ţi dă restul, toţi sînt pe picior de fugă. Boierii tremură, timorarea lor
e de nedescris, arnăuţii fac acum pe boierii.
(ss.) Popovich
Bucureşti, 3 martie 1821.
•
Mihail Popescu, Contribuţiuni documentare la istoria revoluţiei din 1821.
Arhivelor», voi. 11, nr. 4-5, 1927-1929, p. 174-176, original, lb. germană.
ln «Revista
51
1821 martie 12, Viena. Raportul lui Pignot, locţiitorul ministru-

lui plenipoten\iar al Prusiei la Viena, către Friederich Wilhelm
al III-iea, regele Prusiei, despre cauzele revoluţiei români-
lor, condusă de Tudor Vladimirescu.
Sire,
Consider de datoria mea să raportez foarte umil Maiestăţii Voastre
ceea ce am aflat, ca fiind mai constant în toate scrisorile din Bucureşti,
cu privire la întrepinderea unui oarecare Tudor Vladimirescu, nume
pe care el însuşi şi l-a dat de la crucea Sf. Vladimir, cu care - se spune
- a fost decorat, Fost sluger, casier al domnului Alexandru Suţu. El
s-a instalat în fruntea a 50 de oameni, a I căror număr a crescut în mod
considerabil. Şi-a proclamat intenţia de a voi să restabilească vechiul regim
147
. , ,._'
~ """
....... , ,, .... ,, ..... » . .
.. ✓✓... ~~ p~•p
... ..... •
. ·.,./;:
... ...✓ · \:'
• ~ "?_ ~/~~~ -,14 c ~
,,.••_../:.,,.! .... ~·, -~,_•.,..,. 7

v-· ,,.
.~P/_,
1'i" .,, -~ ...... /4
? .I • • • "/ . I
ji, ►•-'•'' . ,,. ?>~•/

r .r . ••,~..:,L.
.,_., ,..#... ~.
-~
"'· ~~~-t ( "" , .
"--; c ~rr1 ;~~ e,· "'; ,.7:f.-;;-,;1" ~ r u • ~

<., .1·~r ~P';k ~.'/ 7 ,.)" ~
r,4,::,
r-,-/:,JJ. ·~ ,,'t'P"~-~~~/,,.. ;,' ':'".,_?'?~.~~ - .
.. ,.,,/:,, ..;--~~- ~,,,.u.~; ·,_ )..,_ .;.t-~~
.....ri,~i;
.V..
\ ~• I \J \.•., t,.• . • . , .,
~ , - t ' ~ Mc-J:)-•1'. ,p~,-• t~/- ,• ~~"SWI'
,-~✓ ....::r,;~.l_j-.. -;- ~ - -1' •~,t•./..

11' -
n.~••/'",; ;.,,,.
:/'11' . . _...
. .. ..., ' -~ ".: • -~ - .... i.':,. ,
.~ . -✓_.,... _,;.;;;4~ :
. .-,.I "(, .-...J",.., ~ ~•,_u._....;,'4 ,-.y
. \..9 ,,- ", " ✓ ,r
...,?~./ .--,,J.,,. ~
~, ,-,,,_
~ :,.;_..- ,. , ...........,~ I'?
- ,i,ili, ,,_ - • V
. ~
. \.9 .,. •
_, ~ -
.e:V:--~A . . .-...:...-,u,. ~
7 ~ • ~
- V k . . :__..-.,..,
. . v- , r . I..,_-I~,,,,
.,,
- ({~,.,; -~ ~::,/ -..-#-~•~,..•~• . ~:..:~7_ .. r~~-,~
+, 4 ~ wn '7''1:t:.-f _~,)'l1._/,(
-~-:,:.V#, ,.,..... , _, X~•" /' 1
.;>.fP' ·.~ ~"'"'~-~ ~ ,NJ'.d J._~•( .' "(,;.//'~ - ·v; ,r(

h-,.,. -,.;,.,..'.•-•-' •~~y ~#.,, ,_,, "/" ,./_,n-:a,/
~ r ~. r•~1:·P.,. .,~.~ .,.,,,,(;✓''le/'/ ,. ,.,,.
*~i .,,/,-_I' ~~, 7 ,:>7'~;r,y 7 ~~
3
_,.,.u )«;,. ..z-..::r~ "~7..: ? ,_ .,,...rr4.,,.,.,.._. "'1/~

r- .,._ r~U:,,.- ::.,,(.;.,....,., r . - ) ~ -· d'p~
~ ,.,., ....~.:,.. .,.!.e.~ _., -1::.u.._ c ~ /:..,., ,;._> ,._f,.--{'- 4.,
~- ✓....... Â ,,-,r- 44 ~-,i'- ~ - â . ✓-- r-,,
•y•,,!).._,.;1'--:_/a r,r.7,. z/ ,r.'f),;,,-,_ ✓o, ''),h.,";_,- ,..r«t', ✓-
,u.,,,•.,U C. ,. zr-,_,.G),._;;r- •7!!.,--,u;--ţ.,J -41 ~7:...-.. ~ r ,-
•
1
•' -/.}_,,.,,4... .,.~1·.. ·_

?,.;.~.. ,6 ,.,~ ., • ..;., .... ~~ ~ ...
"'~'L:
rr•'k"' .<• ,,... ..1,, (?":p.,..,.,.d....
, i. j ~ . .
-.,J',.,,"'t'".,.,, __.~ ,... .. _,. 6 • ,
-· ./r .-?1~.,1-~; ... -,,. 6 k//.._,~ , ,~....., "'~"/-~.._·,.

J.,. ·r«.,,~ ... , ,..,l.t• --~ ,.D« .....:...... ..,,.,, .~,,.......... .,..,~
r-.,r~~ k„ A, ~ ,.,.~. ~--, ~
_,.... f ·.,,r"··. ,. •- .,.,,r .:,"rr..e-_ ~~,.:, ,
..,,.,:z ,.,,.,./..A r• .. f:>~ ,_,, -~..-_, ,,.... •,4•/-·"-~._,.,,
~~ .
,.,,./~__ ....,,,...,, . . ~
,., ,, .
;41.,._,.,._,,t
.~ \
:r.1~"
., :'
~
r~., ,e.r
-.. . Jf:~(t, ?,. M,,.,;.J .... ....,,./_..,. .-.., ·~~t"-,, >
-~ ,_ ~~~r· ~.,.l!f..u-r-u_:,,,.;;;t'.~
,- I
.. -11--✓- . ..
/ f,.-~ K-.-~.-.
,1,,, • " ~ ,. 11' u9-,,..._,JJ.4
f ... '.:4,,.,._,..;.....r: .... ~ -,,_,:,,- r~- 4 2/'-..Af.. . . . . . '~ ...
~.,,..,..~ •-..-u., ....../.l. - ~~4~ .. -w~ ... .., .... ,.
').-~.., L. /)7·..,._'J--, / ,.. ~ ~;..,i:_r~ .-,..'.,-,..... ¼./~.,.,.,..,.,V.
,o. _/, ,r.t" ""'·
/44 ~7~ ,-
,,. •
#U.fl.
f
,,tot ~•1C.:., . r •
.....,.....,__.,
• i
#t't.. ~
.. , .~-?1,-~, .t ;-
i\. ~?ţ~ -.. >,, ~ ..
-~- ~-rr'-', ;-... , ~
1~• .,.~ r/..., .
- - ~ .... ~ î :-&.
........
al impozitelor în provincia Valahiei din timpul principilor autohtoni. Aceste
impozite nu se ridicau pe atunci decît la 800 mii de groşi pe an, care constituie
încă şi în momentul de faţă sursa tributului pe care Valahia îl plăteşte
Porţii. Dar în afara acestor obligaţii originare, impozitele au crescut treptat
pînă la suma enormă de 10-12 milioane de groşi, ba chiar se crede că
Valahia ajunsese să plătească pînă la 20 milioane de groşi sub domnitorul
Principe Caragea. Un motiv principal al acestei urcări este faptul că un
domnitor, pentru a ajunge la această demnitate, trebuie să plătească anumite
sume de bani, precum şi altele nu mai puţin importante pe care trebuie
să le procure anual pentru favoritul Sultanului şi pentru întregul guvern
otoman. Toate aceste sume trebuie stoarse ţării în timpul celor 7 ani de
domnie a fiecărui domnitor şi apasă asupra bietului valah, care aproape
nu mai poate face faţă la atîtea impozite.
Slugerul Tudor, ai cărui partizani numeroşi se ridică deja la două
mii de oameni, s-a îndreptat spre Craiova, capitala Valahiei Mici, după
cum asigură unii, fără a lua impozite, iar după alte informaţii mai verosimile,
luînd banii necesari subzistenţei sale. El ar fi impus la contribuţie, după
cum se spune, o mănăstire bogată din preajma 'Craiovei, unde şi-a instalat
reşedinţa, baricadînd şi fortificînd în fel şi chip această poziţie deja întărită
prin ea însăşi. El a declarat că vrea să aştepte acolo hotărîrile Sultanului,
căruia i-ar fi trimis o deputăţie, înarmată cu o petiţie semnată de principalii
săi partizani, în care îl roagă să binevoiască a restabili în Valahia vechea
stare de lucruri sub care ţara era înfloritoare, fără ca totuşi Poarta
să-şi piardă din drepturi şi venituri.
între timp, regimul boierilor de la Bucureşti, care doreşte să-l vadă

sosind cit mai repede posibil pe Principele Callimachi, numit definitiv în
domnia Valahiei, în speranţa că prezenţa lui ar putea limita o insurecţie,
~are"- ~e e drept - este parţială, dar totuşi îngrijorătoare, a voit să
1a m~surile_ c_are I s-au .părut _necesare. A voit să se adreseze în acest scop
paşei d_~ V1dm, reclamind asistenţa sa, dar se dau asigurări asupra răs
pundem pe care boierii şi-o asumă, făcînd trupele otomane să treacă Du-
nărea, împotriva tratatelor existente, a determinat pe boierii, prost informaţi
probabil despre starea de lucruri de la Craiova, să nu trimită contra răs
culaţilor decît 60 albanezi din garda Principelui, bine înarmaţi, care, abia
sosiţi, la vederea manastirii in care se aila Tudor, au discutat ş1 au paras1t
pe ofiţerul lor, trecînd de partea rebelilor. Ofiţerul ar fi dus ştirea la Bu-
cureşti. Viitoarele scrisori din Constantinopol ne vor ajuta, desigur, să în-
ţelegem mai limpede un eveniment, despre care am raportat tot ceea ce
a ajuns la cunoştinţa mea.
Cu cel mai profund respect rămîn, Sire, al Maiestăţii Voastre prea
umil, plecat şi credincios supus şi slujitor.
8. Pignot
♦
Arh . St Bucureşti colecţia Microfilme, R.D.G., rola 29, c. 114-116, Deutsches Zent_r~lar -
.
chiv, Historische ' ·
Abteilung li Merseburg, Auswiirtiges Am t I , Rep. I, N r. 2224 , origina 1,
lb. franceză.
152
52
1821, aprilie 12. O scrisoare autografă a cavalerului de
Gentz, secretarul şicolaboratorul lui Metternich, către o per-
soană necunoscută.
Revoluţia grecilor va face probabil, ca toate celelalte, to the family

vault of all the Capulets 87 • Adevărat că pînă acum domneşte cea mai mare
anarhie, cu deosebire în Bucureşti, dar Ipsilanti 88 , deşi trimisese o avangardă
de 1000 de călăreţi, pînă la 4 ale curentei nu apăruse el însuşi în Bucureşti
şi nu s-a primit nici o ştire sigură despre el. De altă parte, Tudor a ocupat
cu corpul său toate părţile oraşului, pe care nu le luaseră mai înainte grecii.
Este de remarcat că românii şi pandurii lui Tudor observă cea mai severă
disciplină, şi cel mai mic exces este pedepsit cu moartea; de altă par-
te, grecii lui Ipsilanti, în toate locurile pe care le ating, comit contra lo-
cutorilor nevinovaţi ai ţării excese de care se înfioară natura. Tudor este
un om de rînd şi incult, dar patriot, care pînă la ora aceasta declară că
niciodată n-a avut în gînd să facă război sau rebeliune contra Porţii, că
doreşte să vadă plîngerile ţării şi asupririle grecilor şi boierilor îndreptate
pe cale legală şi nu încetează a trimite la Constantinopol cele mai rugătoare
demonstraţii în acest înţeles. Nici o picătură de sînge românesc nu voieşte
să se verse vreodată în favorul grecilor, pe care sigur îi urăşte. Din contra,
lpsilanti este un radical fanatic, şi, precum ştii, un mincinos fără credin-
ţă, iar elenii lui însetaţi de libertate sînt drojdia omenirii. Această deosebire
mi se pare foarte remarcabilă.
Altcum, în Constantinopol se fac cele mai mari pregătiri de război
pe uscat şi pe apă.
Pînă la 24 nu s-a întîmplat acolo nici un fel de dezordine. Din contra,
patriarhul grecilor a promovat anatema contra lui lpsilanti, Mihail Suţu
( din Iaşi) şi a tuturor aderenţilor lor.
Analele Academiei Române, seria 2, lom. XXXV (1912--1913), Partea administrativă şi dez-
baterile, p. 59-60.
•; cavoul de familie al Capule\ilor

•• Fiul fostului domn fanariot al Ţării Româneşti, Constantin lpsilanti, grec de origine, ajuns
general în armata rusă şi aghiotant al \arului, devine şeful Eteriei, intrînd în conflict cu
Tudor Vladimirescu, Al. lpsilanti pune la cale asasinarea conducătorului revoluţiei româ-
ne, la 27 mai 1821.
153
REVOLUŢIA ROMÂNA DE LA 1848
în Moldova. Valahia şi Transilvania, datorită condiţiilor
istorice specifice şi în primul rînd menţinerii dominaţiei străine,
evoluţia societăţii pe calea capitalistă a fost mult întîrziată.
Spre mijlocul secolului al XIX-iea, forţele înaintate ale poporu-
lui român-burghezia, o mare parte a boierimii care a înţeles
necesităţile propăşirii sociale şi ţărănimea greu apăsată de ser-
vituţi de tip medieval - s-au ridicat viguros pentru înlăturarea
rînduielilor feudale, a dominaţiei străine, care stînjeneau dez-
voltarea celor trei provincii, în fapt aparţinînd unei singure
entităţi naţionale.
Revoluţia burghezo-democratică aprinsă pe acest fond în
martie 1848, şi încetată în august 1849, a afirmat idealurile
sociale ale acestei naţiuni, principiile dreptăţii sociale şi libertăţii
naţionale. Programele revoluţionare, căutînd să răspundă con-
diţiilor decurgînd din separaţia politică artificială şi statutul
politic diferit impuse ţărilor româneşti de imperiile înconjurătoa
re, şi-au propus desfiinţarea servituţiilor feudale ale ţărănimii
şi împroprietărirea ei, ştergerea privilegiilor şi a rangurilor fe-
udale (boiereşti şi nobiliare), egalitatea în faţa legilor, drepturi
politice pentru toţi cetăţenii, inclusiv pentru locuitorii de alte
naţionalităţi. Ele urmăreau să dea cîmp liber dezvoltării noii
orînduiri economico-sociale, să creeze instituţii corespunzătoare
unei noi societăţi în ascensiune, moderne, şi astfel să aşe
ze, la locul cuvenit, naţiunea română între naţiunile europe-
ne.
Mersu I revoi uţiei a arătat cît de trainică, de vitală este
dorinţa naţiunii române de a trăi în libertate, de a se ocîrmui
pe sine, acasă, după propria-i voinţă şi cît de puternică era
solidaritatea şi dorinţa ei de unire. Generaţia paşoptistă, în-
ţelegînd că orice progres dorit poate fi asigurat numai cu con-
diţia ca românii să fie stăpîni pe propriul destin, a acţionat
în numele naţiunii ca purtător principal al evenimentelor care
154
se desfăşurau, ca depozitar al unor drepturi istorice care se
cuveneau recunoscute. în condiţiile internaţionale de atunci, a
pericolului iminent al intervenţiei străine, exprimarea voinţei
naţionale a poporului român a îmbrăcat diferite forme, de la
cererea privind respectarea «capitulaţiilor», vechile tratate ale
marilor domnitori, garantarea autonomiei interne pe plan ad-
ministrativ şi legislativ, neamestec al nici unei puteri din afară
în afacerile interne şi pînă la dorinţa de a proclama unirea
Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat neatîrnat, sau
dorinţa transilvănenilor de a se «uni cu ţara».
Revoluţionarii paşoptişti au dezvăluit mesajul luminos al
apropierii între poporul român şi naţionalităţile cu care con-
vieţuia şi au militat cu ardoare pentru solidaritate cu popoarele
vecine şi înfrăţirea şi armonia între naţiuni. Revendicările aces-
tei generaţii relevau în fond necesitatea unităţii politice a ro-
mânilor, a unui stat independent şi democratic, cu legături de
prietenie întemeiate pe dreptate. Documente politico-diplomatice
europene şi americane atestă spiritul aspiraţiilor româneşti.
Opinia publică internaţională a fost uimită văzînd cum for-
ţele revoluţionare ale unui popor aflat parte sub suzeranitatea
otomană şi sub protectorat ţarist, iar parte sub stăpînirea hab-
sburgică au înf rînt rezistenţa contrarevoluţionară internă,
aproape fără vărsare de sînge. Dar poporul român n-a avut
destulă putere pentru a înf rînge forţa celor trei imperii, profund
interesate în neîmplinirea oricăror schimbări înnoitoare şi, în
special, în înăbuşirea năzuinţelor spre unire şi dezvoltare in-
dependentă.
Ca şi altădată, în trecut, armatele acestor puteri cople-
şesc eroismul românesc.
Deşi înăbuşită, revoluţia română - punctul cel mai înain-
tat spre răsărit al revoluţiei europene din 1848, a cărei parte
integrantă a fost - a arătat mai limpede calea de urmat pentru
realizarea aspiraţiilor sociale şi naţionale ale poporului. Ea a
ascuţit spiritul lui de luptă, i-a îmbogăţit experienţa şi a întărit
hotărîrea conducătorilor români de a canaliza toate eforturile
şi energiile spre formarea statului naţional ca centru de or-
ganizare al naţiunii.
Cînd factorii externi care au înăbuşit revoluţia au înce-
tat, s-au n-au mai putut să-şi exercite presiunea, programul
155
revoluţionar românesc a fost treptat înfăptuit. Unirea din
1859 şi opera de intensă modernizare a statului şi societă
ţii, în ansamblu, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza au devenit
un punct de sprijin decisiv pentru realizarea unui alt mare act
istoric eliberator al vieţii noastre naţionale - cucerirea indepen-
denţei. Cucerindu-şi independenţa şi suveranitatea, România a
devenit egală în drepturi cu toate celelalte state şi a putut astfel
să-şi apere existenţa în mai bune condiţiuni, s-a putut dezvolta
şi asigura cerinţele edificării naţionale depline, s-a putut sprijini
lupta de eliberare a provinciilor româneşti aflate încă sub do-
minaţia străină. Astfel schimbările sociale şi politice în făptuite
pînă în 1918 sînt în linii generale urmări ale revoluţiei din
1848-1849.
STAN APOSTOL
DOCTOR TN ISTORIE
53
/847 ianuarie 8, Bucureşti. Raportul reprezentantului Fran lei la
Bucureşti, de Nion, căire ministrul de externe al lării sale,
Guizot, cu privire la profunda ostilitate a românilor fală
de dominalia otomană asupra Principatelor.
Am primit depeşa pe care Excelenţa Voastră mi-a făcut cinstea de

a mi-o scrie, cu data de 3 decembrie a anului trecut, precum şi nr. 5.
Sînt fericit să iau cunoştinţă de un expozeu care, dintr-o atît de înaltă
bunăvoinţă, explică atît de complet şi luminos vederile guvernului Maiestăţii
Sale asupra problemei relaţiilor dintre Principate şi Poartă. Voi reciti adesea
aceste instrucţiuni şi le voi transforma în regula permanentă a conduitei
şi exprimării mele.
Pudlt:: l:d 11ut1tdi d5UfH d unui si11gw pu11d, ub=icrvd(iilc melc pcrsu11alc
nu concordă cu informaţiile furnizate ministerului Excelenţei Voastre. Nu
am reuşit, mărturisesc, nici chiar după ce mi s-a atras în mod special atenţia
asupra chestiunii, să descopăr vreun indiciu că populaţiile moldo-valahe
ar tinde, în general, spre o politică de simpatizare şi unire cu Turcia. Trebuie
să spun de la început că este destul de greu să distingi cu certitudine
într-o ţară ca aceasta, ceea ce în alte părţi s-ar numi opinie a maselor;
ceea ce îi ţine loc, ceea ce trebuie cunoscut pentru a putea înţelege spiritul
care le animă este ansamblul tradiţiilor lor şi al instinctelor lor. Or, potrivit
tradiţiilor lor, turcii nu li se înfăţişează decît ca impilatorii patriei lor, je-
fuitorii ogoarelor lor, întemeietorii iobăgiei în care ele mai gem şi astăzi.
Instinctul le interzice să vadă în ei misionari ai iubirii de aproape şi ai
civilizaţiei: dominaţia otomană nu este în ochii lor - şi nu va fi încă multă
vreme - decît duşmana neîmpăcată a religiei lor, a bunăstării şi libertăţii
156
lor. în acest sens, principele Bibescu trebuie considerat, după părerea
mea, mai ales ca întruparea cea mai înaltă, dar şi cea mai [idelă totodată,
a simţămintelor mulţimii. Cu tot remarcabilul său nivel de instruire, cu
toată îndelunga sa familiarizare cu ideile şi obiceiurile europene temperamen-
tul său, caracterul său, impresiile copilăriei sale îl apropie, mai mult chiar
decît crede el însuşi, de tipul primordial al naţionalităţii valahe. Discipolul
şcolilor noastre, oaspetele saloanelor noastre lasă cu uşurinţă să se străvadă,
îndărătul acestui înveliş străin, pe descendentul pandurilor de odinioa-
ră, cu palmele bătătorite de minerul săbiei şi de coarnele plugului, gata
oricînd să se revolte sau să lupte împotriva adoratorilor lui Mahomed. De
aici provine, evident, antipatia reciprocă dintre.principe şi casta aristocratică,
mai ales fracţiunea acestei caste care se compune din rămăşiţele sistemului
ranariot.
Şi tot într-acolo îşi întoarce adesea privirile, atunci cînd, iritat de
împotrivirea marilor boieri îşi caută punctul de sprijin, mijloacele de acţiune
care i-ar îngădui, la capătul unei lupte inegale, să treacă din nou la ofensivă
şi să procedeze poate la cumplite şi vaste represalii. M-am putut convinge
eu însumi de aceasta graţie izbucnirilor pe care i le inspira, cu nici două
luni în urmă, indignarea faţă de manevrele electorale ale potrivnicilor
săi.
Este adevărat că, astăzi, situaţia e cu totul alta; dispoziţia principelui
s-a schimbat. O ştiu prea bine şi aprob mai sincer ca oricine restabilirea
liniştii şi armoniei, de care au nevoie toţi - şi conducătorii şi supuşii.
Cu nu mai mică satisfacţie înregistrez dovezile de respectuoasă gra-
titudine prin care s-a dovedit, recent, primirea darurilor aduse de secretarul
lui Reşid-paşa. Mă folosesc de prilej, atît cît îmi stă în putere, pentru a
cultiva sămînţa aceasta a unei apropieri atît de corespunzătoare intereselor
adevărate ale Principatelor. în sfîrşit sînt gata să recunosc progresele pe
care această tendinţă de a cinsti Nizamul le face şi le va putea face mai
ales la rangurile superioare ale societăţii, adică - pentru a-mi împărtăşi
pe de-a întrL·gul girrdul - l;r r11ţi11 1111rnl•r11-:-ii :rk~i -:-i l'li~ihili Dar ca rolitica
aceasta calculata, ca spiritul acesta de toleranţă interesat să coboare din
zonele înalte pentru a pătrunde în sufletul populaţiilor moldo-valahe în-
locuind fermentul urii care dospeşte în el de atîtea secole - iată un lucru
în care n-aş crede decît dacă l-aş vedea cu ochii mei sau dacă l-aş constata
pe baza unor mărturii irecuzabile. Or, Domnule Ministru, îngăduiţi-mi să
repet că pînă azi n-am observat decît contrariul, spre marele meu regret
desigur, dar iarăşi mult prea limpede ca să-mi îngădui cea mai mică iluzie
în privinţa aceasta.
54
/848 august I. Bucureşti. Raportu I lui Robert Colq uhoun, consulul

britanic de la Bucureşti adresat vicontelui H.S.T. Palmer-
ston, ministrul de externe al Marii Britanii, cu privire la pro-
testul Guvernului Provizoriu fală de intrarea trupelor turceşti
în Principate.
-+-
Hurmuzachi. op. cit .. voi. XVIII. Bucureşti. ICllfi. p. 2-3
157
Nr. 35
Excelenţă,
în momentul în care închideam poşta, am primit scrisoarea alăturată
de la secretarul provizoriu de stat şi, potrivit cererii domnului Golescu,
mă grăbesc să trimit o copie cu anexele sale, Excelenţei Voastre.
Am onoarea a fi al Excelenţei Voastre
cel mai supus
Robert Colquhoun
Anexa I. Copie
Scrisoarea lui A. G. Golescu către R. Colquhotln.
Domnule consul general,
Am onoarea de a vă aduce la cunoştinţă cererea alăturată, adresată
de Guvernul Provizoriu Excelenţei Sale Suleiman paşa, trimis extraordinar
al Sublimei Porţi în Valahia. Această notificare a fost considerată necesară
pentru a servi ca răspuns scrisorii, a cărei copie v-am trimis-o, de asemenea,
şi care a precedat intrarea Excelenţei Sale pe teritoriul valah. Această scri-
soare adresată, după cum puteţi vedea, administratorului nostru de la Giur-
giu dl. I. Filipescu, ne anunţa sosirea Excelenţei Sale Suleiman paşa cu
un corp de armată turcă.
Cred, domnule consul general, că este inutil de a vă aminti aici toate
situaţiile care au decurs din reforma noastră internă. Aţi fost martor la
calmul şi ordinea mijloacelor prin care ne-am cîş\igat libertatea şi indepen-
denţa administrativă. Opera noastră s-a desăvîrşit ...:u o mare uşurinţă pentru
că am fost fermi pe drepturile noastre incontestabile care ne sînt recunoscute
prin tratatele lui Baiazid, Mahomed II şi chiar prin articolul 5 din Tratatul
de la Adrianopol. Cu toate aceste motive care militează atît de puternic
în favoarea noastră, vedem cu cel mai mare regret că teritoriul nostru
este ocupat de trupele M. S. împăratul Abdul Medjid. Este adevărat că
singura notificare pe care am primit-o pînă acum de la Excelenţa Sa Su-
leiman paşa exprimă dispoziţiile sale cele mai binevoitoare, dar prin invazia
în sine, considerăm drepturile noastre ca nerecunoscute şi apelăm la
dv. pentru rezultatele pe care le-ar avea un asemenea demers. Noi dorim
din tot sufletul ca pacea şi ordinea să rămînă în aceeaşi stare în care
le-am piistrnt pinii acum c:lar, c:lad totuşi intrigill" intPrnl" s::111 l"Xtl"rnl" profită
de acest pretext pentru a provoca în ţară unele tulburări, noi vă decla-
răm, domnule consul general, că ne declinăm dinainte orice răspundere.
Sperăm, domnule consul general, că veţi informa guvernul dv. cu
privire la poziţia noastră şi că Anglia nu va ezita a ne reînnoi ajutorul
generos pe care ni l-a acordat în 1828 într-o situaţie aproape analoa-
gă.
Primiţi vă rog . . . . .
Pentru secretarul de stat
[semnat) Golescu
Nr. 1239
Bucreşti
20 iulie/ I august 1848
158
F 'F vr -
223
.
tU~~,~ ✓
e f,:=, J ,t...,,.,_ ,,,,,.;,...,L, ~ a , ~ M,,,. '

/~~ ~ ~ ~ ~d_ ~ ~ ~ Uo(_J
u..,. ~~-<ac.. wdL ~ ~/ hv': L .
~C4 ,, .!WL ~ ~ ~ · h ° ~ ~ - f
dl( ''Y-// 2-
I·
,L ~ ~'-<L?
&u.&.- ~ ,A:,..,,,. ~
tf- r ~: .
~ i
~~~ !
~~~a-~ ~
~-~
~ ~ ~ f i [ _ 4.
ILJ~/A. J- ~ • .
:,.. ~ -'· ~~ -otţ,, - -..
~~~~
. e l' -~ -k ,~ Â ~~. ~~ ~-·--Z~,...::,,z:-~
~
.. ~-
): - •~ ~ ~ .
~ ~u-._-...:.
<r:
- .., ~ ~~ -'~; ~
--,
~
. / ,
- A-c1. ..., ""'-"'
~... ~ ~ :;.._ ~✓ "1)~ -..... ~ - - - - f } & J ~

..
,.
~ - - - ~7~ - ~ ~~ .e... .......--z:c-.c..,
,·~. . : J ~ ~ e,...;),.__.·.... ~ c . , . Qz.. .~ ou.... ..,~
✓ 'U~ ~~ __,..... _ ..,.__._~~ ~ -
_..__ ......._,... ,..,, ~- ~-Jo,, ;),._ ~ ~ y': 4

,
,-,,..7"" ,:... ..--1 4,,~ ,_,,_~ ·.....,..._,
~-~--
~ ~ })a,. . . 4 ~ :;L ~... .-:r --IJ ;-.
~ / ' ~ .r. ~-- ~ ~,., ..__ _9~
~ ~ ;)&..- · - ~ p- ' . .Lcz .-~ .,,,.

• .,_,, ◄~ ••• • ::;r- c.,...._ ~--z:...... ~..... ,,..._ , - - ~
-.,4< - Â-~?◄ 7... ...- r-~
- ;) ~~
- ~· ~~ L- ~ ;)&..- ./?A-,
/ :, ~ ~ ~} ~- .fi-W ~- /~~
L.... ,. hî -V ~. ... .,~ ._ __ ~
---<L&.. ~ ;),e__ /. (' . ./'c.,/ 47 • - ◄• •· ~
,-·.....,;.ţ- · ~ - - c - ~, ..,___,._,.,.,........,o&.. ✓44 ..9~ ,;c.: .-
~ r- ,/.:-,_~~ ,. ~~ ~-A
A C)
-
~, , •
............ ...... ., _,,..._ ,-€ ~~ • r, t
,,__,..,.,. .,_. .,......, _,_,~~ ,.,,._,,
":4?'/'c,U4<-J ~ ~.. ~ 9&.-4' ...J..,~
r-->
" -r
• --~~ -
CI,
' ' -• " ' ~ ~,..,
• ..., =
,.:.. ~ k __. ..- ... .. -n:. ~~-~-~-
~ ~-.r;- ~ ·4 ;..=:fr1--
p-- -- _ .. •v•-. ... ».-- ~~ -. ,

~~, ______. .~ D~L• . - - ~... ..,.·
,
~,..., _J r__,· ~~ LA... c.. ~ ~ • _,.._L.

y- - .,..,_..; ~ ~.:...,_ :.- 7' ~ o&.,-=---
~... ..__ _ ...... ~~~ ---~ ~-;; ;,:t: ;.--: ,
.... -~
, _ •· ,... '"' &L- , L-?~ ~ r •~

~ --- .; !' :i..., .9.,_
..J ~ - J..z:a..._.
. . .~- -~ y- -.:. ~ • ~ .
~-~
/ - . - 4. ✓~ ~- ~
1✓7-y ~~ - i
- ,,,.......
Q-l.-1a.:15
.....,,,,....
~ tlw,,,,;w;.,,.,t f ~
,. 4./ 4& .y~ ~
,~ 2
J?✓ ~ -Pi..L~ .. , , - , ~ ~ -~
I. ~ , - - ~ ~..· ~ "-.? 4 ~
--:
9& - ~ ~~' A.-...-- - . .;..; &;

, ~ :J... -4..
-.....ctr a--~ f?· ~ - - - ~ ~"-.....&.--.:..-

3... y ~ - -~✓-• ~?~~
r .--- ~~.,--
~C;
,.,
~ . SJ~ ~
r-- ✓~ . :J--~, ..9, ✓"r ~:;....,
fo---~ ~ ,_~ .~,~ ~
--....J .,,___ _,._,.._,, -- . ~ _
~ - _
-
_;)~.,, ~ ~ - -,
··.- ~-.:-~ ./ ~ -:.j· 7a::::;, ;,,4,. ;..:._.-:-..v •. .
~, ,.,
Cl J .• ,, • ~
J~ 11, ___,-i:cc, ..-.,..;,,- '•• ◄-- . ;;71":Z.c. ~
?t' (.
-·~·~ p~ ~ -â>.<.~ _! >.·~ ✓- ~ .,..._
·-- ' -~~!>~~~
~, k --- ~ :J~ ~ -'-;;,., ...,,.L.,..,,._
.,.......4 .... ...-:r ..... .,__, _ , . : - . . ~ - -~
,'I....«. -,-..,..J __,,,_, fa- ,_._ "'7°/d ~ ~

j_ r- ~.,-.z;, ;J- ~ . , ..._ ✓'o/M<.
---...J- ~L ~ J"~ , ~ __, r-- .?~

.k. / . J ~ ~; -- ~ -...-.......9.c.. _.....•.._
,
~ -~ -~ a,u~ ~ ~7
/4~ • •:L,-_r ; u - ~ ~ _.; ✓#,;,~
r· ~ /'77·cz;.;.,✓ - • ,_ .e 4 ~
p.__/4...r--/11~ ~ ~h.~ ~~
l.-...4.--..c,, f - J /" ~ ~~
--- ~7 -- -· r- 9-.., ,_c7"'_ ~ -----,, ~
!).-..-.L, ~ /'·-=' ..,~~ ~~-- ..a_ ✓.....u-...~

~~ ~ ...__ r~~, A. . I ' ~ ~--◄,,J<.
I I -.r j~-. .'-.- ~ ~ - ~
233
✓-,:&,---"-~~~ . /J,-.,..,_~c.~ __, --"',,..::::r.:ri
o..J- c-e-f. ___:__;_• c.,;- ~ - . ; ; r - . - . , , - .
-a-;;;--- ✓~ ~-- J-...., -~ <-#....9~ --~

k_ .I'~ R.-;â. ~,------ 9..._ fa __.__ /4.
L- -9. .,., ._, $)..... _,v-,,,....r✓-.A. .rl..

~---- ( ., •
~ ~---- /-.L>
-0~ . . . . . . -~ . . ., . . . '?/4. ✓- ◄• ~:.u..::........:
dGt- .__. L-.:.,.,.....-¼r, / · - - ;., ;C;T~-- ~,,,__._.;
L-~ k ~ ;}~ /9~~ ,:lu.A<..,(,
.,__a- I~ u-y I~ ..-.. ~,_.-;b,- d l~ . ..... ·,

~ ~ r"' .?........,_ /4.. ......,.j__.., ~ ~
~9~ ~ . /4._,.,,; ___,

9--••<•' ~-- ~~
cT , /4 ~ ~.....:J.:.
·. ;
~~ ~
~ ~ ✓,
• LJ . •
-- , • .~
I':?.> ~ •
,/4.- / ......~-~............, -<...~ ~ - ~
~
I
. , ·...4c:~ .,$~ -?--~
.4- 9;,--9-- ,;_r~ /4 ---;, ....... 2- 4- y
~I __,.,,· SJ,•..,,.,.__ 4'l. ~~ ~ - - - - .....__,
•
c:7
()1,,..._ ~ --✓?--,~ 9 4 - ~ - ~
~~,
~~- - /.,._y - ~ 9- -âJ ~ .9_ ---~ -

~ - ~,~ ~ ~ , . . & .,_,
~I~ ~~ C.,-0- 7~ ~ Pc.A <C.,~
~ ✓~ ~ ........,.,::q , ~• .;. ....... ~ · .....,,..,_

·-- . . ........... ~
~ : ;/ ~, ...,~~ --- ~ -·...« ,.~

, ' . î
~~✓- .. ,
/
.... ., ~ - ;,c.,
~-,...
_,..,~ - J-..L --~. .&.- ~ - ~ -
_ , ~ - L4.-- S)....,.;...--._.. ..... ~ ~L,
9CA-"O,- _-9.,,.._, __p&.,:✓ .,_._.-... .c., $},c_ ........ .m ~
~ ✓ I ✓? 4V ---~ ....-,_ .$).:«.,.,._ ~ - -
l.<_ c:.,.,t. -.#-- .,.,... _.._~ .,...., ...__- 4..~,
.,.,1;_. . ~--, --- ~---. 9-- ,;._

fv, ~ . 5'c.. ____, / ~ C)J'l_ .., V ~~f.J
/.#.& .. -. I ' ~ , ; } , . , J l - ~ ~ ~ - " A .
22,1
r ~ ""'~ . ~~ ~~ '. - ---
9t. ~ ,L,.. ~; - ~ ~ ·
/4.,v,:,i.,,,:...9<. ./L, ~p-•1)~4.- ~
î~ 9~ ~ ~ ,P._ __._ /"";.... ~ J .
✓ 1 ..Lu'~ ~~ ........M t ; 9~ ~P ~j
....-- ~ ~ 9 - - ~ ....~., P~ ,; ~
--- .- ~ 9t. " - - - ~ ,L.,.,._,._d".. ,.. ~ -
~ /4 ~~ SL...~ ~ - 4 . ,
~ ;)' --..u ~ ,P,... ..,,,.. ..-u.. ..~~
---;''-◄ <a;-.ve.- ~
, ~,, j •
~'# -'
/ ,..., ,,t_ "
-~ ~ · &CC""
9-- ✓~ ~L ~ . ~~, ./'#, --

V~~ ~~ ,&__ . / ' ~ ~-~
~...,;-.-~ ~ ✓-. ~
&-,h•~- r 4 c.:..d ~ - 9.,-::.,___:_
r-- L- "'-'..-~,,JL Lu... ~ 4~
,,
- ✓~ -✓-
/] /î/
; . : , ~ c.-4- /:>, ,/7
.,,,~ /$~Jr .
./;--1 u 0cM
-:;;,•- .,.:;:z=+ M .,9..._. ~
k
~--
>
~~ ....~ . - , J •
Anexa 2
Guvernul Provizoriu al Valahiei către
Excelenţa Sa, Suleiman paşa
Excelenţă,
Timp de 18 secole, românii şi-au plătit cu sîngele lor dreptul de a
numi acest pămînt România şi de a-l lăsa ca moştenire glorioşilor lor
rii. Din această memorabilă epocă, datează pentru noi o epocă de suferin-
ţe, în cadrul cărora am luptat cu curaj şi resemnare împotriva ambiţiei
avide a unor puteri străine. Dar Dumnezeu, după ce ne-a răcut să trecem
prin proba focului, a spadei şi a biciului, ne-a permis să ajungem unde
ne aflăm astăzi, toţi tineri, puternici şi români ca în ziua naşterii noa-
stre. Cînd forţa brutală îşi dicta legile ei asupra pămîntului, noi ne-am
apărat căminele, înroşindu-le cu sîngele nostru şi doar pentru faptul că
am văzut cum forţele noastre se diminuează am apelat la protecţia imperiilor
celor mai puternice, a Imperiului otoman.
Astăzi forţa fizică este un lucru brutal, nedemn de spiritele înaintate
din secol ul 19; de asemenea, înarmaţi doar cu sfintele noastre drepturi în
ochii Sublimei Porţi şi ai lumii întregi, am purtat cu calm un jug umilitor
şi trei ore au fost deajuns ca să distrugă pentru totdeauna speranţele celor
care visau aservirea şi pierderea celei mai fidele amice a Sublimei
Porţi.
Excelenţă, cînd Imperiul otoman a binevoit să ne acorde protecţia
sa, ne-a asigurat o totală şi deplină independenţă în interior. Sultanul
Baiazid şi mai tîrziu în 1460, sultanul Mahomed II au consfinţit drepturile
noastre pe care le-am respectat solemn. De mai multe ori drepturile noastre
au fost nerecunoscute şi cu toate acestea, am împletit în conduita noastră
faţă de Sublima Poartă, sentimentul fiului cu fidelitatea vasalului. Sperăm
că încrezătoare în supunerea noastră oarbă, ea nu va lăsa niciodată să
cadă în uitare tratatele lui Baiazid şi Mahomed II şi că nu va voi să ne
ia mai mult decît viaţa, privindu-ne de drepturile noastre. Astfel, ne întrebăm
astăzi cu inimile sfîşiate, dacă vom fi înşelaţi? Dacă Sublima Poartă vrea
să fie dreaptă faţă de noi, dacă vrea să vadă milioane de eroi gata să
moară ca martirii, pentru augustul lor suzeran, de ce în cadrul unei atît
de mari acalmii, iniră cu armată pc un teritoriu care este al nostru?
Românii nu au vrut niciodată să se degradeze purtînd masca du-
plicităţii, de aceea Dumnezeu a fost întotdeauna de partea lor. Nu ne temem
de a arăta augustului nostru suzeran, Europei întregi că în România se
va decide libertatea lumii. Ne vom înfăţişa cu fruntea sus, cu inima curată,
plini de curaj şi încredere, doar cu conştiinţa noastră care ne spune: nu
este nici un articol care atacă puterile străine, nu este nici un articol pe
care să nu avem dreptul nu numai de a-l cere ci şi de a-l executa, cită
vreme mai există Dumnezeu în cer şi o dreptate pe pămînt.
Astfel, deci cerem Excelenţei Voastre să ne servească ca intermediar
pe lingă înălţimea Sa Sultanul, a cărui justiţie este de el mai preţios ajutor.
Imploraţi-l în numele întregii Românii, care vorbeşte aici prin glasul aleşilor
ei, care cere binefăcătorului din Orient să nu se îndepărteze de prietenii
săi devotaţi şi credincioşi, privindu-i de drepturile lor, ci dimpotrivă să con-
168
solideze marea lor operă, fericirea poporului, retrăgînd o armată a cărei
prezenţă a povocat multora nelinişte şi chiar teamă. Nu, înălţimea Sa nu
intenţionează să devină suzeranul unei vaste solitudini, şi dacă românii
au jurat să nu ridice niciodată stindardul împotriva augustului lor suzeran,
nu pot trăi fără această constituţie pe care cerul le-a dat-o pentru a-i consola
de îndelungatele lor suferinţe.
Bucureşti 19/31 iulie 1848
Urmează semnăturile membrilor
Guvernului Provizoriu
•
Arh. St. Bucureşti, coleclia Microfilme Anglia, rola 19, Public Record Office London, foreign
Office, Turkey, F.O. 78 voi. 742, f. 228-234, anexele copii în lb. franceză.
55
/848 septembrie li, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colqu-
houn, consul britanic de la Bucureşti, către vicontele H.S.T.
Palmerslon, referitor la starea de spiril a românilor în mo-
mentul intrării şi înaintării trupelor otomane în Principale.
Bucureşti, 31 august 1848/ 11 septembrie 1848

Excelenţă,
Dintr-o scrisoare ce mi-a parvenit acum cîteva zile de la Excelenta
Voastră aflu că Fuad Efrendi a primit, cu puţin timp înainte de a pleca
din Constantinopol, instrucţiuni suplimentare, de a-l înlocui pe Sulei-
man-paşa, ale cărui rapoarte ulterioare determină Poarta să considere că
el nu poate rămîne mai departe în Valahia fără a-şi crea serioase neplăceri
şi fără riscul de a produce Rusiei o mare nemulţumire, care drept consecinţă
ar expune Poarta la· ofense, ceea ce însă nu înseamnă cîtuşi de puţin că
măsura ar fi fost adoptată ca expresie a vreunui resentiment faţă de Su-
leiman-paşa.
Am auzit că Fuad Effendi a ajuns la Galaţi, unde stă în caranti-
nă, neîndoielnic cu intenţia de a purta tratative cu generalul Duhamel, şi
că este aşteptat să sosească astă seară li Giurgiu.
Ştirea de mai sus, atît de alarmantă pentru Partidul liberal, a parvenit
şi membrilor guvernului prin agentul respectiv şi prin alte surse, prezentată
însă cu nuanţe diferite.
Agitaţia care domneşte în rîndurile poporului este foarte mare, iar
unii dintre oratorii populari mai curînd fac să sporească şi să se înteţească
această agitaţie decît să o potolească, astfel încît impresia că se va încerca
c~va î11 gen_ul unei rezistente este foarte răspîndită. Am avut ieri o îndelunga-
ta ,conyorb!re cu dl. Golescu şi l-am sfătuit să evite tot ce ar putea încuraja
masurile violente, care nu s-ar putea dovedi decît fatale intereselor lor ade-
vărate. I-am împărtăşit sensul general al depeşelor mele primite de la sir
S. Canning şi i-am subliniat cu stăruinţă necesitatea ca şefii Partidului
popular să ţină seama de seriozitatea dorinţelor suveranului lor, care este
m cd mai înalt grad preocupat să apere interesele şi bunăstarea viitoare
169
..
. .
iJ~-< t> a,tu,///f✓tf/4~,_t/r ~/At:r.' j

. '
.J,l /,,';/, . . ,
!fCLv.e: 11~ J/~4r t;• tl-tAAAL.;.. J~-/
~'f 1~l li~"f .1- ?!:_~ ~ t/h "','1 ? ·: ,"
J/,r~r~ ~~-->Va,H ., . <• • ~•
. IJl ,._ ldv-r u,:c.;,;.1, ·"-f•:"o/ .
~f ,nw /4~ /,dU-~ ,J/4 ,.,_, ~ I
:J,,_,,,_,/, W'':",/_ -l.,,1 t,ea1.,--.,f. a . , , { ~
faL~/4,..'-t!h~-• 0 j_i_,~.
• hn,yn.L~o/
L.✓ "~f.ad~.; .4'YLv /!~t~ . . l, :.... ~ /4
jt,<,1~-1.J e.~t.. L 1Rrn4~ ~u <!/a..,1-l--a., u/4rk.
I
/,,./e t" c/...-'f-,_./.e/.e- t2A.L l!tn-~ eh-~ ~-,,/ !J,

I~-!:lnLL/ li t,L,.~cle-r ;_,F ;,.. rr·/4~ ..
frt l .,~._ . /4 '/L.; ,nc:t.,~<- · ~ , lt/â/L« l',L',_.,, _

. . I'
w1.!~n-vt. .1~/l,.,1 .. ✓ 11,,,,.,vl/lL,1„u~f--~,I{,,._~/.- Zt,
lJL, ll;f,1-11,-,./ţe.
9.. Cj)
/4~~✓r · 1
?z./~✓~/44nM/-l,iu/ t'../J .
~ .,/ /
I, . , /rJ -() h. ~ -.
/'~
'3/"{/f71 -fr-n=1 r= r71-' l-,.. r

7l~(h 71h~Mv ~:!l~,jv 7J:f ·
-~r-rrr+
- ~ -j/ -rr~-rv l.t1 ~ .wp
;-v r·~l,-·~"71 ~;--I / r r ~
'Jl-f 1-7~,M-J-11/ 771 r77.nn1. jr
I> I
J>~y 71'~ 7»-r.-rr.1 ?'p 81 1-:,~7-'

11-r ~?,."7'017,'i ?~r ?x .t~,.·•·>-r1
r-,p rv '1◄ >11~»-,f r 71 '1' ,,.,,,,;,-,f¼
. ~ . L
"11....PT ...,..,., ~ •)J.,_,.,,,:7..,yfl>J7'•v,!-vt•'T,- ~
fr ~~t, '/"~~-~, , 71 •71:_p,7 17lfr?

);,,,,-1,. -,1/-(,~
~-~_7·:"'~-,: ,nJ,-,-./•; ·n=f"' 'ffrl r
'!~~>wv~~7i \
r,· .
7~~ r.,,,-nt
-.....,rr-v;; ,.,,, . jl
-1,t,f-,71' rtvTHYU-j ,.
' I I. . ~ I l J·
1;:u~~J(l ~;~ef>C~v f"l>Jl'.lft1' r-r;-frr_
~•1
,-.,nr·r~J o~•~,,,.1144 r:11.r„JI -r1-
' · 77'~ '~/ ~/ r>t_,-~~TJ /-rrt 7
,~,
~~--~~}/- _1,; fYTll' I -~7~v/,::rif7'

/,,_,/,,rv.J ţ 7 vv fv 7 ,;j/ J'~ J;-,.1~7
· 13 l
11-r..Î-n .,/
. .
t,_/-L r ~--A-,/~, ,t..~ --y~,u~ <-e.,
. 2,
/1<-~ dfî4~,/; ~ Jf._.,v ,/~,L,_~;.,,h., .âA J, a_
ţ_il~l /'4./ I-n,-~ IJ.~M "/ ~ u . ·•
dl"k-e'1 ~ ln.a-~ j ~~ ~ -· ... ·: .. t·
/~~ r✓~L4-~· ·:·_
a ~:1e-f n ~ ~
1,rrll ~rft'e.4'~, ~~~~.. 4.

t, t,,~· ~7 ILy ~ · ~ . t
f ,...c ~7 'hc,: "A~.1 ~~~eL ,
,,,1,c.·eL ~~ '"ry~~ ~ ~ ~
AA4-L ;~.,t;_/lLJ.L, , lt,,,n~-"'-4,;~~~eL /4 . .
I
l ~~-~· ţf~ ~ ~-Le-1 ..,J. ~~~n-117~1/fd~/4

~ h,r(t~-.. ~ 1,~~~ -(-v ,flL
1t. ~t!(!f~tt 1k,L. ,~, . fl.-1- & e~f'. 1 .?
~ - oJ~ ...L"_.,,. dLzfJ ✓Ln:LL o/.-?" ,tj ',d_ 1
~,a_/t,~-1-J ~trz~-,'--1 /~.__,- /~-~'l'l'-1 .~

,L.,, ,.n ,,,,4 a-,,.,..,,.,~n-.,_, ii fv2-.,')l-z..o1e.. jFr dL-
_f„4u..Ji:. a.,. ...
.
ol: /ul'. .
, 1-e Pj'- 1k
.
•.
,w-clh.Le-
I
. I
:;!~,:....~:_;~~/ ,f.c.c.C......- •f.<l''iLte.~e,n --fdu-L 4
t,,., t~;trl.L- I}... ✓fi~ !t.UL./dj . l ~ L
,.J d,._,1 17~(!,, . olLf~~~· 1'14~' ~..el
k
~ ~ J,L &.. .L ,,.t,.;..,,,,., ;;I,. q/,,-t,, '
:Mw.d ~tf , ~,r/ J,J- jr~ Jy tv•/k,~nv.
/~
, ~ -•-- ~ ol- {lle/1.
Jfu!A~ I ~fo I
,•--I ,,. /1,.L1 . -, /-/ t1--
t~ ~~ -M -7 ~k t7 '
.;_ ~ ~~ 1·~ ;-L tj WU- tk-
, , ·/,i, Jd ~~ t;/~~/-rr
~:~,~ ~~ 1 /1:; ~~-L-r•
1J {oL;!J a_o/~~' ~ '.,kf &~ u-_·.;-
~ ;l.fd ~ ~ f~ ~1' I
. , t / ~ , ~ '-1., ~~r~ ~ ; k , L
:./ ~....,/~u-1 ~~ ~ ,uTTL.L~-
~ .~ ţ Â~.~~ IL:-7 91:vri /- ~ ~ / ,
A . ~ t J ~ ~; ):J. ~ ,,_<_ d, ~,ut. L
~ ,-z .-& ~-111-e.tlLL-74- '
~~~ - ~ -~✓,/;,_~~
~~k/4~ ~, ~~~ .
~~~ - ~ - .
' ~ ~~ ~ /iJ-•k PvL4~v~
- ~ ~ , r ~t- 9~ L -
J.J -iJ :v ~~ lt, ,,/ -~ ~
,/1<-d
~-··oj- f,,ri~n ~ urrt«LL k h't.~#.,• ~
' /-,/2(1 /u•nv ;l, ./ţ,;;,,;,.I r ~ /'1 ~ , .
t>J,jn~ !J,:"'r~i"/4,,. & ~~-Y./;
1,,t~1-1«Ltl. /,_. 9n~;U. f4r-h r ,: 1/h. /4ţu~ 1
t,, /AL t,111~. ✓4 ic.li ~n.a:/îi,.,;f ~re.'.

fe_0AA.a~7L ,f~~•◄/~j f P--·~~
!L---r::1. ./~Je-~~-J . ,~ J~
-tA_,jl., ' ~'1 k✓. /;i k,,.,,,, .,.,. --n v lt 1,_.,.~d..,,J,,.
. .
.{H1tfU, 1'" (',.,.fe_.._..,✓,~, .f./2 e/,:-,-,.~{_, /nu.e_/,j,:•
1/_,.,ţ ;_,, /'LU, ~;~__._J _,/Âu~, j-,ku_
,;f~jll- ie a--- LJt~ "/4--tarbr ~
k~J /#l'Ln<-1cd- ;.,..,~~bi "1~,-/. ~j
f/1 -I f tr~'· tf /~, ,1lol fln·~,.,✓._-«,,;,,L
tiÎl. /!1, faf◄ rl.'a✓ f UL~ d'f tJ,.eî:~e";
;J un~• ✓L ~ A~../-,/,,; /4 /trJ,I!, /rr~/.
{1 .,..,,l...-11..• ..tc,·.. ~•./._..b_ ' & fu;h-V Md~
1>1,_, I
"'I JeP.~/ ;,t,,·~ ~u•"','1 o 7•~-4.LL ~.C. ~

t-t>1, ✓l.rL /"l -1nw ;,I,.,.~, 1 ~..,,n,/,,f., h-rf..
,/HJn„ L~ ✓-.,-<>Pf../ /, &V./111 ee.; /~ ,._,L 'a./
,,,. .. ✓I f l.·-r li,,!?,-~. -ff ,.;.._, ,,,,;_✓,"Y_
' ftJ/ Q..c4~
.., -(, '-""'~ ~!"~' ~\ . \,,\,.\.~.\\ •\-\.,,,
ţ' -~\
',.::'
1'
\.,~~~-,~\ ---~\-~ \,;~\\:,~ .,\\ \.\\ >
·, ~ \ ~\ , .t, " ' ' ' \ \ • ~ •• •-<~.- \ \.'\ t-n ~~ ~ , .
'
.\.. ... ~,'\;~,\~ \.\.\ '\---~-~,-{~,'\ _._...,..:~•-~\..'l-~~ .

\_ '~", ......\.._il'(~ -1\ \_,. .,_.\ ·. ~ , . --, .,~ .. ~ - ~h\\
~')>->.~No _,~~~~\._.,_~'¼-~\~ ~\.,__,\\,~ ... ~~ :
· _ _ _:...,
------..:- ' Ii
~': .\~. ~'- ~\¼, \'' "\. ,~. ~ ,\,: .\. ~'' '
-~ '" "'"'°\'~,~ --~ ~\ -\,J) ~ ,\. ,\.:~~ , -
. -\.»A.)-\~ .~\\
. "' \
, _. , '\- .,_ ~\,. , .,._ r, , ._... ,--c l ~ - \ '-.A.~~ .A~
<\.\) °''~•~~
. ~ -~ ~, ~ , ...\\ .\-~.:._.~~-~~ ~~ \,-.\~ :
-_'hţs, \..t-1~_._._.~ ~ ~
. \_,\~\ .
\.•·>\ - \~\.\_~\)\.
,,t;'"•~\~~ .\ -. ~ .4,_~
·\.-
\\\ - '- ~ ,, ,._.~ ~,~l'-
~-\~~~~ ~~-•'\fu~~ ~~,_\\ ' '-~:)~,
-~ \,'--H-'\'-'-~ \._,._. ,_. , N-.. f', \\.,-_ ._, ~ ,\,~\_N'(~ j
. _.,.\_ ~-l\\\ .~ 1 ~ :
~ ~ -,~-tC~.J--~ \. :'µ.~~
'
-·
21
fi~ 4.llr ~~ tk /
-'o/ &,1,,
T LrrL-4: ~4'fl. ;:
,~,_#/-,~ kver1.aL:\· ,
'
~ -
a principatului, chiar dacă ar ri să le dispute oricui în caz de strictă necesitate.
l-am atras atenţia că în momentul de raţă această atitudine respectuoasă
ar reprezenta un merit în plus în ochii Porţii, care nu ar putea decît să
ţină cont din cea mai mare măsură de reţinerea unui popor, care, în loc
să-şi pună în dHicultate suveranul într-un moment atît de greu ca acesta,
ar consimţi să renunţe pentru un timp la exercitarea privilegiilor dobîndite
nu demult. Recunoscînd temeinicia consideraţiilor mele, d. Golescu a răspuns
că el însuşi este împotriva oricăror măsuri violente, care nu pot duce decît
la ceea ce e mai de temut, la ocupaţia străină, dar că totul depinde în
mare măsură de ceea ce va face noul împuternicit, căruia, după cit a auzit,
i s-au dat instrucţiuni să dizolve guvernul actual numit de Suleiman-paşa
şi să desemneze un singur locotenent sau poate un principe, dar că el nu
a artat dacă acesta va fi desemnat numai de boierii de rangul întîi, ca
înainte, sau alegerea va avea un caracter mai popular; în această ultimă
eventualitate, el nu se îndoieşte că lucrurile se vor aranja, mai ales dacă
va fi aleasă o locotenenţă numai temporară, cu împuternicirea de a convoca
o nouă Cameră în condiţiile unor privilegii electorale lărgite; într-o asemenea
situaţie, ar exista speranţa că în Ţara Românească va fi aplicat un sistem
mai bun, dar dacă va fi ales vreunul dintre boierii vechi, purtător al tuturor
prejudecăţilor clasei sale, nu ar mai avea nici un sens să se spere vreo
îmbunătăţire, iar poporul, iritat căi s-au smuls drepturile proaspăt dobîndite,
nu ar ceda decît îî raţa rorţei, ceea ce ar cufunda ţara în mizerie şi, poate
într-o baie de sînge.
Potrivit unui zvon răspîndit, trupele turceşti au ordin să pornească
în marş de la Giurgiu spre graniţa cu Moldova şi să-şi stabilească tabăra
la Focşani, consider că această măsură, în împrejurările actuale, este rău
văzută, ea putînd duce la o ciocnire cu ruşii.
Comandantul şer Omer-paşa a rost numit mareşal; vederile sale sînt
bine cunoscute; rorţele turceşti unite, atît cele de la Giurgiu cit şi cele de
la Galaţi, trebuie să se ridice la peste 26 OOO de oameni.
Am onoarea . . . . . . . .
R. G. Colquhoun
+
Arh. St. Bucureşti. colectia Microfilme, Anglia, rola 19; Public Record Office, Loridon Foreign
Office, Turkey F.O. 78 voi. 743, f. 23~26.
56
/849 aprilie 19/ I mai, Balta Liman. Convenţia dintre Rusia

şi Poarta otomană, privitoare la Principalele române, numirea
domnilor, prezenţa comisarilor ruşi şi turci pe lingă aceştia
şi staţionarea trupelor de ocupaţie.
Maiestatea Sa imperială preaînaltul şi preaputernicul împărat şi au-

tocrat al întregii Rusfi şi padişahul otomanilor, însurteţiţi de aceeaşi grijă
pentru bunăstarea Principatelor Moldovei şi Valahiei şi credincioşi angaja-
mentelor anterioare, care asigură numitelor Principate privilegiul unei ad-
ministraţii distincte şi alte imunităţi locale, au recunoscut că, în urma tul-
177
burărilor care au avut loc în aceste provincii, şi cu deosebire în Vala-
hia, se impune să se ia, de comun acord, măsuri extraordinare şi eficace
care să apere aceste imunităţi şi privilegii, fie împotriva unor răsturnări
revoluţionare şi anarhice, fie împotriva unor abuzuri de putere care paralizau
executarea legilor şi îi lipseau pe locuitorii paşnici de binefacerile regimu-
lui, beneficiari de care cele două Principate trebuie să se bucure în virtutea
tratatelor solemne încheiate între Rusia şi Sublima Poartă.
în acest scop, noi, subsemnaţii, din ordinul şi cu autorizaţia Maiestăţii
Sale împăratului întregii Rusii şi alteţa sa Reşid-paşa, mare vizir, şi excelenţa
sa Aali-paşa, ministru al afacerilor externe al Sublimei Porţi otomane din
ordinul şi cu autorizaţia expresă a Maiestăţii Sale sultanului, după ce
ne-am explicat şi înţeles cum se cuvine, am hotărît şi încheiat următoarele
articole:
Art. I. - Date fiind circumstanţele excepţionale provocate de ultimele
evenimente, cele două curţi imperiale au convenit că, în loc să urmeze modul
stabilit prin regulamentul din 1831 de alegere a hospodarilor Moldovei şi
Valahiei, aceşti înalţi funcţionari vor fi numiţi de Maiestatea Sa sulta-
nul, de data aceasta după un mod special, asupra căruia cele două curţi
au căzut de acord, cu scopul de a încredinţa administrarea acestor provincii
celor mai demni candidaţi care se bucură de cel mai bun renume în faţa
compatrioţilor lor. Tot numai de data aceasia, cei doi hospodari vor fi numiţi
decît pentru şapte ani, cele două curţi rezervîndu-şi dreptul, cu un an înainte
de expirarea termenului fixat prin prezenta tranzacţie, să ia în consideraţie
starea internă a Principatelor şi serviciile pe care le vor fi adus cei doi
hospodari pentru a se pronunţa de comun acord asupra hotărîrilor ulterioa-
re.
Art.li. - Regulamentul organic acordat Principatelor în 1831 va ră
mîne în vigoare, în afara schimbărilor şi modificărilor pe care experienţa
le-a dovedit. necesare, îndeosebi în ceea ce priveşte adunările ordinare şi
extraordinare ale boierilor în modul de alegere şi alcătuire urmat pînă
acum; întrucît aceste adunări au dat naştere, şi nu o dată, la conflicte
jalnice şi chiar la acte de nesupunere vădită, convocarea lor va rămîne
în suspensie; iar cele două curţi îşi rezervă dreptul să se înţeleagă asupra
restabilirii lor pe baze combinate cu toată maturitatea cerută în momentul
III l'.art: t:lt' VUI ::.ul'.utf di dl'.t:d::>ld pudtc fi accentuat fără nici un inconvenient
pentru menţinerea liniştii publice în Principate. Funcţiile lor deliberative
vor fi încredinţate, în mod provizoriu, unor sfaturi sau divane ad-hoc, formate
din boierii cei mai notabili şi cei mai demni de încredere ca şi din cîţiva
membri ai clerului superior. Principalele atribuţii ale acestor sfaturi vor
fi aşezarea impozitelor şi examinarea bugetului anual în cele două pro-
vincii.
• Art: !I~._ - în s~opul de a proceda cu toată maturitatea necesară
I~ 1mbuna_taţmle o~g_an1ce_pe care le reclamă situaţia actuală a Principatelor
ş1 abu~~nlor admm1strattve care s-au creat, se vor stabili două comitete
d~ ~ev1z1e, un~I la Iaşi, celălalt la Bucureşti, alcătuite din boierii care se
d1st1~g cel m_a1 mult prin caracterul şi capacităţile lor, cărora li se va în-
c~~d~nţa sarcina ~e ~ rev_izui regulamentele existente şi de a semnala mo-
d_1f1ca_rile cele m~• nimerite pentru a da administraţiei ţării regularitatea
ş1 unitatea care 1-au lipsit adeseori.
178
Munca acestor comitete va fi supusă spre examinare, în cel mai scurt
timp posibil, guvernului otoman, care, după ce s-a înţeles cu curtea Rusiei
şi a constatat că există aprobarea reciprocă, va acorda respectivelor mo-
di [icări sancţiunea sa definitivă, care va fi publicată cu ajutorul formei
uzitate şi a unui hatişerif al Maiestăţii Sale sultanului.
Art. IV. - lntrucît frămîntările care au tulburat acum atît de profund
Principatele au demonstrat neesitatea de a li se da guvernelor lor sprijinul
unei forţe militare în stare să reprime cu promptitudine orice mişcare in-
ternaţională şi să impună respectarea autorităţilor existente, cele două curţi
imperiale au convenit să prelungească prezenţa unei anumite părţi a trupelor
ruseşti şi otomane care ocupă azi ţara şi, în special pentru a apăra frontiera
Valahiei şi a Moldovei de accidente din afară, s-a hotărît să fie lăsate acolo,
pentru moment, de la 25 la 35.000 de oameni pentru fiecare din cele două
părţi. După restabilirea liniştii frontierelor menţionate, în cele două ţări
vor rămîne IO.OOO de oameni din fiecare parte pînă la terminarea lucrărilor
de ameliorare organică şi consolidare a liniştii interne a celor două provincii.
Apoi trupele celor două puteri vor evacua complet Principatele, dar vor
rămîne în apropiere pentru a reintra imediat în cazul în care împrejurări
grave, survenite în Principate, vor impune din nou adoptarea acestei măsuri.
Independent de aceasta, se va avea grijă să se termine complet şi neîntîrziat
reorganizarea miliţiei indigene în aşa fel incit, prin disciplina şi efectivul
ei, să ofere o garanţie suficientă pentru menţinerea ordinii legale.
Art. V. - Cit timp va dura ocupaţia, cele două curţi vor continua
să aibă un comisar extraordinar rus şi un comisar extraordinar turc cu
reşedinţa în Principate. Aceşti agenţi speciali vor fi însărcinaţi să suprave-
gheze mersul treburilor şi să le dea împreună sfaturi hospodarilor ori de
cite ori vor constata vreun abuz grav sau vreo măsură care dăunează liniştit
ţării. Numiţii comisari extraordinari vor avea instrucţiuni identice, stabilite
de comun acord cu cele două curţi şi care le vor indica îndatoririle şi gradul
de autoritate pe care-l vor avea de exercitat în treburile Principatelor. De
asemenea, cei doi comisari vor trebui să se înţeleagă asupra alegerii mem-
brilor comitetelor de revizie, care trebuie să [ie stabilite în Principate, aşa
cum s-a spus în articolul 111. Ei vor da seama de munca acestor comitete
în faţa curţilor respective şi vor adăuga la aceasta propriile lor observa-
t ii.
Art. VI. - Durata prezentului act este fixată la şapte ani, la expirarea
căruia cele două curţi îşi rezervă dreptul de a lua în consideraţie situaţia
în care se găsesc Principatele atunci şi de a hotărî asupra măsurilor ul-
terioare pe care le-a socotit cele mai convenabile şi cele mai potrivite pentru
a asigura pentru o perioadă îndelungată bunăstarea şi liniştea acestor pro-
vincii.
Art. VII. - Este de la sine înţeles că prezentul act, motivat de cir-
cumstanţe excepţionale şi încheiat pe un termen limitat, nu constituie nici
o derogare de la stipulaţiile existnnte între cele două curţi în privinţa Prin-
cipatelor Valahiei şi Moldovei şi că toate tratatele anterioare, întărite prin
actul separat al tratatului de la Adrianopol, îşi păstrează întreaga putere
şi valoare.
Cele şapte articole precedente fiind hotărîte şi încheiate ne-am pus
179
semnătura şi sigiliul armelor noastre pe prezentul act, care a fost înmînat
Sublimei Porţi în schimbul celui care ne-a fost înmînat de Alteţa sa marele
vizir şi de excelenţa sa ministrul afacerilor externe mai sus-citaţi.
întocmit la Balta Albă, la 19 aprilie ( I mai) 1849.
Raşid-paşa
Aali-paşa
Vladimir Titov
Trimis extraordinar şi ministru
.
plenipotenţiar al Maiesăţii Sale
împăratul Rusiei pe lingă Poarta otomană
Ghenadie Petrescu, D.A. Sturdza, D.C. Sturdza, Op. cil. voi. I, p. 357-360, lb. franceză:
traducerea la Ion Ionaşcu, Petru Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, Op. cil. p.325-329.
57
1849 septembrie 17, Bucureşti. Raportul consulului francez la

Bucureşti, Eugene Poujade, către ministrul afacerilor străine
din Franţa, despre situaţia românilor din Transilvania.
Bucureşti, 17 septembrie 1849

Domnule Ministru,
Convorbirea cu generalul Liiders mi s-a părut plină de interes ...
Vorbind despre Transilvania îmi spunea: «Printre austrieci şi unguri
domneşte o ură profundă; iar aceştia din urmă sînt în egală măsură urîţi
de celelalte neamuri care acoperă teritoriul Ungariei: saşi, sîrbi, croaţi, ro-
mâni. Aceştia mai ales au statutul unor paria, şi cu toate acestea ei formează
în Transilvania populaţia cea mai numeroasă. Ei sînt cei care, încă de la
începutul insurecţiei, au sprijinit armata austriacă, iar ruşii pe drept cuvînt
se laudă cu ajutorul pe care l-au primit în privinţa aprovizionării. De la
început, unirea lor cu ungurii ar fi dat probabil o altă întorsătură insurec-
ţiei. De asemenea, în corespondenţa pe care am interceptat-o am găsit scrisori
ale lui Kossuth către Iancu, conducătorul românilor, în care spunea că
ungurii se căiau de a nu fi recunoscut drepturile fraţilor lor români şi că
în caz de izbîndă aceştia puteau să conteze pe toate drepturile pe care
le-ar fi cerut. Românii sînt demni de toată atenţia; am adresat în favoarea
lor un memoriu către împărat care mi-a răspuns că el nu putea interveni
într-o asemenea problemă, dar că a adresat memoriul curţii din Viena. Au-
stria va fi obligată să acorde drepturi egale românilor, dar ei sînt
într-un declin total. Cred, de altfel, că intenţia ei este de a micşora privilegiile
uriaşe de care se bucurau ungurii. Curtea din Viena ezita între două planuri
pe care le au de urmat în ceea ce priveşte Ungaria; fie să-i păstreze caracterul
de regat şi coroană separată, fie să o absoarbă în sistemul general al Austriei
şi să o reducă la una sau mai multe provincii ale monarhei».
♦
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme Fran\a, rola 2, f. 166-167, Ministere des A[[aires
Etrangeres, Arrh1ves LJiplomatiques, Paris. Correspondance politique des consuls (C.P.C.)
Turquie - Bucarest, voi. 7, original lb. franceză.
180
58
/849. Studiu privind cauzele şi desfăşurarea revoluţiei române

de la 1848, a!lat în atenţia diplomaţiei franceze.
Grave învinuiri au fost aduse revoluţiei româneşti din 11/23 iunie

trecut. Astfel circulara M.S. ţarului Rusiei din data de 19/31 iulie, şi căreia
nu i se poate contesta abilitatea, o reprezintă ca fiind «opera unei minorităţi
tulburente ale cărei idei de conducere nu sînt decît un plagiat împrumutat
de la propaganda democratică şi socialistă a Europei, şi ai cărei emisari
au invitat pe românii din Moldova, Bucovina, Transilvania şi chiar Basarabia
să formeze pe cale revoluţionară un stat independent sub numele de Ragatul
Daco-român». Deşi evenimentele care au avut loc de atunci pe malurile
Dunării, precizînd în adevărata ei lumină politica cabinetului de la
Saint-Petersburg, au arătat ce încredere poate fi acordată afirmaţiilor Ma-
nifestu lui, totuşi Valahia nu se crede destul de îndreptăţită de conduita
duşmanilor săi şi vine, cu actele în mîini şi sîngerînd de rănile sale recente,
să se ofere judecăţii Europei şi în special a curţii suzerane.
Nu, nu este deloc adevărat că revoluţia română a fost un import
din străinătate, fără altă cauză determinantă decît antrenarea negîndită
la doctrinele revoluţionare ale Occidentului. Ea s-a născut pe chiar pămîntul
Valahiei în ziua în care baionetele ruseşti au impus acolo Regulamentul
organic. Nu este cazul aici să enumerăm viciile acestui Regulament; se
vor găsi, în parte, în cererea adresată de Locotenenţa Domnească I.S. sul-
tanului în august tecut (I). Va fi suficient să amintim că, întocmit de o
comisie sub preşedinţia consulului general al Rusiei, Minciaki, înarmat cu
instrucţiuni în această privinţă, votat de o adunare de boieri ai cărei membri
au fost numiţi direct de Rusia contrar legii fundamentale a ţării şi ale
cărei dezbateri nu pot fi considerate ca libere în pezenţa ocupaţiei străine,
el fu sursa nenorocirilor care au devastat Valahia timp de şapte ani. Şi
ar fi putut să fie altfel sub imperiul unei legislaţii care, nemulţumită să
violeze prin simplul fapt al originii sale depturile suverane ale ţării, consacra
în dispoziţiile sale esenţiale cele mai monstruoase anomalii, inegalităţile
cele mai revoltătoare, denatura în acelaşi timp spiritul şi litera tratatelor
şi forţa naţiunea, declarată de ele suverană în materie de legislaţie şi ad-
ministraţie internă, să recunoască alături de dreptul său de autonomie şi
chiar mai presus de acest drept, mai presus de drepturile puterii suzera-
ne, autoritatea puterii aşa zise protectoare?
Astfel că ţara n-a întîrziat să-şi manifeste dezaprobarea faţă de un
act fără participarea sa şi care rănea atît de viu susceptibilităţile naţiona
le. în timp ce chiar în sinul Adunării din 1832 o minoritate calificată drept
rebelă refuza, cu preţul vieţii sale, se semneze Regulamentul, ţăranii s-au
ridicat în judeţe, în ciuda ameninţării a o sută de mii de baionete ruseş
ti, şi au încercat să se opună introducerii noilor taxe şi corvezi. Doi ani
după evacuarea Principatelor, adunarea generală din 1837, deşi compusă
în întregime din boieri, protesta din nou, aproape în unanimitate, împotriva
mai multor hotărîri ale Regulamentului şi în special împotriva paragrafului
adiţional care consacra în mod expres principiul intervenţiei ruse în afacerile
181
interne ale Principatelor. Acest protest rămînînd fără rezultat ca urmare
a dizolvării şi firmanelor de exil pe care ameninţările Rusiei le-au smuls
slăbiciunii Divanului, s-a format un partid încă mai exaltat care, ţinînd
seama doar de disperarea sa şi de gravitatea imprejurărillor, s-a arătat
dispus să iasă, dacă trebuia, din căile legale cu scopul de a contribui la
salvarea patriei. O primă conspiraţie avu loc în 1840. Prevenită şi înăbuşită
la timp cu ajutorul a numeroase arestări, ea a sporit şi, în acelaşi
timp, a iritat şi speranţele ţării dezvăluindu-le, pentru a zice aşa, ei însăşi.
Rusia profită de această stare de spirit pentru a face să se nască o coaliţie
ce duse la căderea domnului Ghica, care avusese, o dată în viaţa sa, ne-
norocul să-i displacă. Orice reînnoire în domnie este primită ca o speranţă
de către popoarele orpimate. Adesea, e adevărat, remediul este mai
rău, totuşi, cum efectele acestuia nu se fac simţite imediat, se creează atunci
o haltă pe calea servituţii, în timpul căreia ţara respiră. Partidul naţional
crezu deci în zile mai bune şi se alătură în mod deschis noului domn, George
Bibescu, în scopul de a ajunge la o revizuire, conformă legilor, a Regulamen-
tului organic.
Din nenorocire iluzia, fu de scurtă durată, căci abia se scurseseră
cîţiva ani, şi răul pe care îl crezuseră ajuns la limitele sale sub administraţia
precedentă, deveni de o sută de ori mai rău. Ţăranul legat de pămînt prin
noi piedici aduse dreptului de liberă mutare, minele ţării puse la dispoziţia
exploatării Rusiei, adunarea generală dholvată, dreptul electoral re-
strîns, dezorganizarea în toate serviciile publice, delapidarea finanţelor,
abandonarea folosirii limbii naţionale în şcolile superioare, l-au denunţat
pe Bibescu ca agent secret al politicii ruse şi duşmanul declarat al reformelor
al căror apărător îl crezuseră. O agitaţie surdă începu să se manifeste
în ţară şi domnul, ale cărui acţiuni păreau conduse de o mină invizibi-
lă, dus, de altfel, dincolo de orice limită prin impetuozitatea naturală a
caracterului său, neliniştit de opoziţia pe care o întîlnea în jurul său, în
loc de a calma resentimentul popular printr-o revenire sinceră la o politică
naţională şi prin iniţierea măsurilor celor mai urgente pe care le cerea ţara,
părea că şi-a luat sarcina să ducă exasperarea la culme. Arestări ilega-
le, suprimarea totală a presei, violarea domiciliului şi secretului coresponden-
ţei, vexaţii de tot felul, refuzarea paşapoartelor pentru străinătate şi chiar
în interior, totul a fost folosit, ca într-un destin, pentru a duce la criză.
Lucrurile ajunseseră curînd la un asemenea punct incit Poarta, te-
mîndu se de o mişcare generalii a Princip:ilf'lnr, trimist> 11n comisar pentru
a se asigura el însuşi de starea de lucruri şi a preveni, dacă era posibil,
explozia prevăzută aici şi aşteaptă în alte părţi. Partidul naţional, care
voia să regenereze şi să nu revoluţioneze ţara, profită cu grabă de această
ocazie pentru a propune noi reforme fără a ieşi din căile legale şi paşnice,
care doar ele puteau să asigure succesul, neo[erind nici un pretext adversari-
lor lor; şi el prezentă, în această intenţie, trimisului Sublimei Porţi,
Tala'at Efendi, un memoriu în care românii, după ce şi-au expus nemulţumi
rea lor contra Regulamentului, făceau cunoscute de la început punctele
principale la care trebuiau să se aducă reforme. Ce dovadă mai strălucită
a respectului său putea da partidului naţional faţă de Sublima Poartă şi
a fermei sale intenţii de a menţine condiţiile de vasalitate'care leagă Prin-
cipatele de Imperiul otoman, cînd îl vedem apelînd cu loialitate la curtea
182
suzerană solicitîndu-i, într-un fel, aprobarea într-o chestiune de legislaţie
internă în care ţara este singurul judecător în virtutea tratatelor? De altfel
E.S. Tala'at Efendi dă multă dreptate autorilor memoriului. Cîteva săptămîni
i-au fost suficiente pentru a-şi da singur seama de justeţea plîngerilor ca-
re-i fuseseră transmise şi de excesiva mizerie la care administraţia domnului
Bibescu adusese Principatele. El promise să informeze despre aceasta gu-
vernului, dorind, spunea, să le menţină intacte drepturile şi să le asigure
fericirea, plecînd apoi spre Iaşi (aprilie 1848).
Plecarea lui Tala'at Efendi lasă cîmp liber uneltirilor şi intrigilor co-
misarului rus, generalul Duhamel, a cărui trimitere în Principate, care a
precedat cu cîteva zile sosirea comisarului o_toma~, avea m~i ales _ca obiect
să menţină Europa în această credinţă a unm pretins acord ş1 a unei perfecte
identităţi de vederi între curtea suzerană şi curtea aşa-zisă protectoare,
ca şi cum vederile ar putea fi aceleaşi şi acolo unde interesele sînt diametral
opuse. D-nul Duhamel, căruia Partidul naţional a refuzat să i se adrese-
ze, nerecunoscîndu-i Rusiei nici o intervenţie legală în afacerile interne ale
ţării. văzu cu neplăcere lucrurile' înclinînd către un aranjament prietenesc
şi nu neglijă nimic pentru a rupe o înţelegere care, făcînd din problema
Principatelor o chestiune, pentru a zice aşa, personală între acestea şi curtea
suzerană, lăsă curtea protectoare cu totul în afara dezbaterii. De aseme-
nea, pentru că mai mulţi boieri ataşaţi de mult timp Rusiei, dar care exact
în virtutea acestui ataşament, de care dăduseră destule dovezi, puteau să
se creadă în drept a fi ascultaţi de reprezentantul său, hotărîră să-i sem-
naleze cîteva din relele de care suferea ţara, nu din compasiune pentru
nenorocirile sale, ci în vederea ambiţiilor personale şi din duşmănie faţă
de domnul Bibescu. D-nul Duhamel le-a răspuns cu brutalitate: «Eu nu
sînt venit aici pentru a asculta nemulţumirile naţiunii, ci pentru a-i aduce
domnului un sprijin moral şi chiar material». Or, un asemenea limbaj folosit
de comisarul M.S. Ţarlui Nicolae faţă de oameni ale căror intenţii nu puteau
fi suspectate, înaintea unei ţării pe jumătate răsculată, această sfidare im-
pertinentă aruncată mizeriei şi răbdării poporului, această impunitate, ga-
ranţie prealabilă pentru măsurile extreme pe care le putea lua domnul deja
înclinat către măsuri violente, această ameninţare de a înăbuşi drepul cu
forţa, nu însemna că faci apel la insurecţie făcînd imposibilă orice înţelegere
între domn şi supuşii săi deja ajunşi la ultimle limite ale despotismului
aceluia, ale resemnării acestora?
Aici se plasează un fapt regretabil din mai multe motive şi faţă de
care Rusia s-ar fi arătat mai înduioşată poate, dacă ar fi corespuns vederilor
sale. Vrem să vorbim de acest atentat comis asupra persoanei domului în
ziua de 9/21 iunie, două zile înainte de revoluţie şi a cărui vină, manifestul
M.S. ţarului vrea, dar în zadar, să o aruce asupra partidului naţional,
ca şi cum partidele ar fi responsabile de crimele particulare care se comit
în numle lor. Or, pe ce dovezi se bazează o asemenea acuzaţie? Pe zicala
că a făcut crima cel căruia crima îi este profitabilă? Dar atunci nu printre
victimţle _din _15/25" s~ptembrie ar trebui căutaţi complicii atentatului din
9/21 iunie. Ş1 daca lipsa unor dovezi pozitive nu permite să se vadă în
acets fapt, regretabil - repetăm, altceva decît o crimă izolată, străină poate
de politică, nu este straniu că se îndrăzneşte a o imputa exact oamenilor
care, timp de trei luni cît au guvernat ţara, s-u arătat generoşi pînă la
183
imprudenţă, umani şi dezinteresaţi pînă la uitarea de sine?
Orice ar fi, criza era, de cum încolo, inevitabilă. Domnul Bibescu,
cedînd unui resentiment probabil legitim, dar căruia o politică înţeleaptă
ar fi trebuit să-i tempereze efectele naturale, a redublat măsurile de se-
veritate. Arestările s-au înmulţit; listele de proscriere au fost întocmite,
totul se- anunţa ca în ajunul unei revoluţii. Agitaţia nu se limita la locuitorii
oraşelor, ea s-a extins la ţăranii de la sate, cărora o vedere mai lar-
gă, din zi în zi, asupra stării lor şi exemplul Transilvaniei, unde corvezile
fuseseră abolite, le-a mărit tulburarea şi neliniştea privind situaţia lor. în
acelaşi timp o surdă propagandă făcea pe aceiaşi ţărani să creadă că domnul
era primul care voia emanciparea lor, dar că proprietarii de pămînturi se
împotriveau intenţiilor sale. O asemenea opinie, dacă s-ar fi acreditat, putea
duce la consecinţe de temut şi la masacre asemănătoare celor din Galiţia
în 1846. A rămîne inactivi în prezenţa unor asemenea eventualităţi ar fi
fost o crimă faţă de patrie şi faţă de umanitate. Partidul naţional se pune
în fruntea mişcării pentru a o conduce.
S-a ajuns la 11/ 23 iunie, cînd au avut loc arestări, după cum am
spus. Aceste arestări avură neajunsul să atingă, printre oamenii suspectaţi
de patriotism, pe cei care erau devotaţi personal domnului şi care nu con-
teniseră să-l avertizeze pînă în ultimul moment. Alţii au scăpat cu fu-
ga. La Bucureşti domnea o mare agitaţie. Informat în ajun că satele din
Mica Valahie, locuite de partea cea mai puternică şi mai războinică a po-
pulaţiei româneşti, erau în plină insurecţie, G. Bibescu a plecat dimineaţa
la locul unde era oştirea şi unde trupele de miliţie fuseseră adunate la
ordinul său; acolo, după ce le-a trecut în revistă, le-a adresat o cuvîntare
pe care s-a străduit s-o facă pasionantă şi în care le întreba, încheind,
dacă poate conta pe sprijinul lor Îl1 cazul în care rebeli se vor îndrepta
spre capitală. Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat, în acelaşi timp ferm şi res-
pectuos, aşa cum se cuvenea din partea soldaţilor şi cetăţenilor: «Dacă
este vorba să tragem sabia împotriva duşmanilor României, sîntem gata
să vă urmăm, răspunseră ei în masă, dar noi nu ne vom bate împotriva
fraţilor noştri care voo binele nostru şi pe cel al ţării». Domnul se întoarse
consternat la palat, către care poporul nu întîrzie să se îndrepte în număr
mare, fluturînd drapelele în culori naţionale, strigînd: «Trăiască Domnul!
Trăiască Constituţia>. Această constituţie, al cărui nume răsuna atunci pen-
tru prima oara, nu era altceva <.lecit u11 prugralll l.'.U lluutî.tcd ;,i Juuă Jc
articole, pe care poporul îl aducea spre sancţionare domnului şi care, odată
acceptată la el, trebuie să servească de bază noilor reforme. Iată, de altfel,
cele douăzeci şi două de articole:
Art. I: Independenţa admmnistrativă şi legislativă bazată pe tratatele
lui Mircea şi Vlad al V-lea şi garantată prin articolul 5 al tratatului de
la Adrianopol.
Art. 2: Egalitatea în drepturi civile şi politice.
Art. 3: Contribuţie generală repartizată asupra tuturor claselor so-
cietăţii.
Art. 4: O adunare generală compusă din reprezentanţi ai tuturor cla-
selor societăţii.
Art. 5: Un şef de stat responsabil, ales pe cinci ani şi ales din toate
clasele cetăţenilor.
184
Art. 6: Mişcarea listei civile.
Art. 7: Responsabilitatea miniştrilor, ca şi a tuturor funcţionarilor
publici, în limita atribuţiilor lor.
Art. 8: Libertatea presei.
Art. 9: Orice recompensă să fie decernată în numele patriei şi de
către reprezentanţii săi.
Art. IO: Alegerea judecătorilor locali de către judeţe şi comune.
Art. l l: Gardă naţională.
Art. 12: Emanciparea mănăstirilor închinate locurilor sfinte.
Art. 13: Concesionarea către ţărani a unei bucăţi de pămîrit de cor-
voadă în schimbul unei indemnizaţii pentru proprietari.
Art. 14: Abolirea robiei în schimbul unei indemnizaţii de stat.
Art. 15: Un însărcinat cu afaceri român pe lingă Sublima Poartă.
Art. 16: lnvăţămînt gratuit şi complet pentru românii de ambele sexe.
Art. 17: Abolirea titlurilor fără funcţii.
Art. 18: Desfiinţarea pedepsei corporale.
Art. 19: Desfiinţarea pedepsei cu moartea.
Art. 20: Organizarea penitenciarelor astfel ca, după ispăşirea pedepsei,
criminalii să reintre mai buni în societate.
Art. 21: Emanciparea evreilor şi acordarea de drepturi politice tuturor
străinilor naturalizaţi, indiferent de religia lor.
Art.22: Convocarea imediată a unei adunări generale constituate, pen-
tru a elabora o constituţie, care va trebui să fie bazată pe articolele pre-
cedente, să fie consacrată de aprobarea unanimă a poporului şi, mai
mult, să fixeze un mod de revizie legal cu ajutorul adunărilor extraordina-
re, convocate la fiecare cincisprezece ani.
După cum se vede, nu este deloc o constituţie definitivă, este o simplă
declaraţie de principii care pune, fără a le hotărî, bazele unei noi organi-
zări. Dacă ea consacră suveranitatea poporului în toate problemele de le-
gislaţie şi administraţie internă, nu contestă domnului iniţiativa care îi apar-
ţine în calitatea sa de ales şi de reprezentant al naţiunii, ea nu-i ia nici
din prerogativele sale. Domnul, de altfel, păru să înţeleagă aceasta, căci
el însuşi a semnat, după un moment de ezitare, dar liber şi de bunăvoie,
actul care i-a fost prezentat. Tn acelaşi timp el numi un nou guvern format
din persoane pe care întreaga populaţie a Bucureştiului, reunită sub fe-
restrele palatului, le-a primit cu aclamaţii, nume în majoritate scumpe po-
porului şi devotate atît cauzei ordinii cit şi progresului.
Totul păru încheiat şi primul act al revolutiei ar fi fost astfel şi ultimul
dacă domnul ar fi avut încredere în ţară tot atît cit aceasta avusese în
şeful ei. Să ne fie permis a reaminti aici termenii adresei trimise la 8 iulie
trecut, de guvernul provizoriu al Valahiei, comitetului puterii executive a
Republicii Franceze «Domnul Bibescu păru să fi intrat de bună credinţă
în mişcarea care l-a purtat, pentru a spune aşa, în ciuda lui, într-atît această
revoluţie înfăptuită cu atîta calm, în mai puţin de trei ore, îşi exercită pres-
tigiul chiar asupra acelora care se arătaseră pînă atunci contrari principiului
său; noua ordine a lucrurilor întîlni apărători acolo unde se aştepta să
găsească adversari, încrederea renăscu cînd, la 12/24 iunie, d-nul consul
general al Rusiei crezu că trebuie să protesteze împottiva actelor care avu-
seseră loc şi se retrase la frontiera Moldovei, pentru a aştepta acolo trupele
185
ţarului, stăpînul său, care, spunea el, trecuseră Prutul. Zvonul despre ame-
ninţările sale se pierdu în mijlocul aclamaţiilor poporului. Totuşi naţiu
nea, avertizată în mod instinctiv de pericol, se strînse şi mai mult în jurul
şefului său pentru a-l asigura şi, la nevoie, a-l apăra. Atunci domnul Bibescu,
speriat de pericolul situaţiei, trimise abdicarea sa Consiliului de Miniştri
şi părăsi capitala, lăsînd ţara fără stăpîn, a doua zi după revoluţie, fără
un guvern stabil în interior, la discreţia evenimentelor care puteau surveni
în orice moment din exterior. Situaţia era critică, fără îndoială, dar o naţiune
generoasă şi care doreşte în mod sincer libertatea găseşte resurse în ea
însăşi. S-a recurs la interregn cu ajutorul unei comisti executive, compuse
în mare parte din membrii ultimului guvern şi prezidată de Ex. S. Mi-
tropolitu I. Această comisie se instală la postul pe care domnul îl părăsi
se, luînd numele de «guvern provizoriu».
Astfel revoluţia română nu a fost opera unui pumn de rebeli; nu-
maidecît, într-una din cele mai critice împrejurări pe care guvernul pro-
vizoriu a trebuit să le treacă, am văzut ţara întreagă ridicîndu-se în apărarea
sa. Ea n-a fost improvizată ca un decor de teatru; istoria celor şaptesprezece
ani din urmă o dovedise mocnind în spirite şi trădînd din timp în
timp, prin vuietele surde, explozia viitoare. Şi dacă nu se poate să nu re-
cunoaştem că zguduirea transmisă pămîntului Europei de revoluţia din
24 februarie a putut contribui la grăhirea acestei explozii, nici nu s-ar putea
susţine că ea a fost condiţia ei esenţială, unică, necesară, fără să confundăm
ocazia unui fapt cu cauzele sale reale. Ea a putut să ducă la revoluţie,
dar n-a putut-o produce.
Iată deci care a fost originea revoluţiei din 11/23 iunie; acum să-i
vedem actele şi, în ciuda a ceea ce a făcut, să judecăm ce a vrut să facă.
Prima grijă a guvernului provizoriu fu să aducă oficial la cunoştinţa
Sublimei Porţi şi a principalelor cabinete ale Europei schimbările care fu-
seseră înfăptuite. în fond nimic nu se schimhase, naţiunea nu făcuse decît
să-şi modifice administrarea internă în virtutea autonomiei pe care i-o re-
cunosc capitulaţiile cu Poarta şi art. 5 din Tratatul de la Adrianopol, relaţiile
au rămas aceleaşi între suzeran şi vasal, ca şi raporturile politice ale Valahiei
cu statele vecine. în acelaşi timp, guvernul proizoriu declara hotărîrea sa
de a se limita - în privinţa Rusiei - la conţinutul exact al tratatelor
şi de a nu o mai recunoaşte drept protectoare a Principatelor în sensul
:,pcdal pc care ca îl Jădca de mult timp acestui cuvînt, ci numai cu acelaşi
titlu ca şi alte puteri prietene ale Turciei şi care garantaseră integritatea
Imperiului otoman.
în aşteptarea răspunsului Sublimei Porţi şi a atitudinii pe care o va
lua Rusia, Guvernul provizoriu se gîndi să răspundă la nevoile cele mai
presante ale situaţiei. El nu ignora nici importanta răului ce trebuia reparat,
nici ineficienţa resurselor sale, nici dificultăţile care adăugau prezentului
incertitudinea viitorului. Totuşi el se puse pe muncă, bazîndu-se pe concursul
bunilor cetăţeni.
Acest concurs nu-i lipsi; loial, preventiv unanim, trebuie s-o recunoaş
tem. El se văzu mai bine cu ocazia a două tentative nefericite ale con-
trarevoluţiei din 19 iunie ( I iulie) şi 29 iunie ( 11 iulie) în care poporul
făcu imediat dreptate. Astfel, chiar a doua zi după ce guvernul provizo-
riu, pus în alternativa sa de a provoca măsuri violente de represiune, care
186
ar fi oferit un pretext pentru intervenţia străină, sau de a părăsi momentan
capitala cu scopul de a da naţiunii timp să se orienteze şi să-şi manifeste
voinţa sa supremă, a luat hotărîrea de a se retrage în munţi, mai mult
de cincizeci de mii de cetăţeni, preoţi, meşteşugari, proprietari s-au îndreptat
în mod spontan spre capitală, precedaţi de o deputăţie din principalii ne-
gustori ai capitalei, şi obligară Căimăcămia care se formase în ajun conform
hotărîrilor Regulamentului organic să se autodizolve şi să recheme Guvernul
provizoriu. Ce dovadă mai strălucită a voinţei naţionale decît această căi
măcămie de 24 de ore şi reîntoarcerea, a doua zi, 31 iunie ( 12 iulie), a
Guvernului provizoriu adus în triumf în capitală? Desigur, dacă revoluţia,
care izbucnise, acum nici trei săptămîni, n-ar fi fost decît opera unei mi-
norităţi rebele şi corupte, ocazia era potrivită pentru majoritatea sănătoa
să, inteligentă, devotată a ţării, să-şi ia revanşa. Noul guvern era,
într-un fel, dizolvat, ţara redată ei însăşi nu se supunea decît propriului
ei impuls, dacă era nemulţumită de şefii pe care şi-i alesese, n-avea decît
să-i lase să plece. Ea îşi confirmă alegerea rechemîndu-i.
Au mai trecut cîteva săptămîni într-o linişte perfectă în interior, dar
fără ştiri sigure dinafară. Guvernul provizoriu profită de acest timp de
răgaz pentru a decreta măsurile administrative cele mai urgente, numind
în acelaşi timp comitete însărcinate a propune un proiect de constituţie în
conformitate cu art. 22 al declaraţiei drepturilor. Dar curînd publicarea
manifestului ţarului Nicolae la 19/31 iulie trezi teama unei viitoare invazii
a trupelor ruseşti, care ocupau deja Moldova; şi aproape în acelaşi timp
se află despre prezenţa la Rusciuc, pe malul drept al Dunării, a unui corp
de 2.000 de turci, puşi la dispoziţia E. S. Suleiman Paşa, trimis extraordinar
al Sublimei Porţi în Principate. într-adevăr trupele otomane trecură Dunărea
în ziua de 21 iulie (2 august) şi-şi aşezară tabăra pe celălalt mal, la apro-
ximativ trei sferturi de leghe de Giurgiu, fără ca E. S. Suleiman Paşa să
fi făcut cunoscut la Bucureşti caracterul misiunii sale, nici intenţiile ul-
terioare ale guvernului său. Or, numai acest fapt, în ciuda respectării re-
gulamentelor de caratină la care trimisul curţii suzerane declarase că se
va supune acest fapt al intrării unui corp de trupe otomane pe terioriul
român, fără declaraţie prealabilă, constituia o încălcareeflagrantă a drep-
turilor Principatelor, garantate atît de vechile lor capitulaţii cu Poarta, cît
şi de tratatele mai recente dintre Poartă şi Rusia. Cu toate acestea, guvernul
provizoriu, refuzînd să vadă un act de ostilitate declarat într-o măsură
la care era posibil să se creadă că Poarta nu consimţise decît cu părere
de rău, trimise în întimpinarea comisarului imperial pe ministrul său al
afacerilor externe, care, protestînd, cum era drept, împotriva violării te-
ritoriului român de către armatele imperiale, nu ezită să recurgă de la
Poarta indusă în eroare la Poarta mai bine informată, asigurînd din nou
pe E. S. Suleiman Paşa de ataşamentul şi credinţa inviolabilă a românilor
pentru curtea suzerană. Iată aici exact cum s-a exprimat guvernul în pro-
testul pe care l-a prezentat E. S. Suleiman Paşa:
«Românii nu s-au degradat niciodată purtînd masca duplicităţii, de
aceea Dumnezeu a fost întotdeauna cu ei. Noi nu vom ezita deci a ne arăta
astăzi, ca întotdeauna, înaintea augustului nostru suzeran cu fruntea curată
şi cu credinţa în suflet, căci nu există nici un articol al constituţiei noastre
care să lezeze în vreun fel drepturile de suzeranitate ale Porţii, nu există
187
nici unul pe care să nu avem dreptul a-l face şi a-l pune în aplicare, dacă
există un Dumnezeu în cer şi o dreptate pe pămînt.
Noi rugăm deci pe E. V. să binevoiască a vorbi în favoarea noastră
M. S. împăratului, a cărui dreptate este cea mai mare forţă a noastră. Ru-
gaţi-l în numele întregii Românii care vă vorbeşte prin glasul aleşilor săi
să nu-i respingă pe prietenii săi devotaţi şi credincioşi privindu-i de drepturile
lor sacre de a consolida deopotrivă constituţia lor, speranţa şi visul lor
de fericire, această constituţie pe care ei au dreptul de a o aştepta ca o
consolare cîştigată prin suferinţe atît de îndelungate şi mari».
Această comunicare rămase fără răspuns oficial din partea comisarului
imperial; E. S. Suleiman Paşa părea să persiste în a nu recunoaşte guvernul
creat de revoluţia din 11/23 iunie şi a vedea în aceeaşi revoluţie, prin cîteva
clauze pe care le admisese, o atingere adusă suzeranităţii Porţii. Acest punct
de vedere, pentru a spune aşa, oficial, pe care îl adoptă Poarta pentru
a examina chestiunea reiese din plin cîteva zile mai apoi, la 19 31 iulie,
din scrisoarea următoare adresată de E.S. Suleiman Paşa boierilor şi no-
tabilităţilor Bucureştiului:
Domnilor boieri şi notabili ai ţării.
Este de notorietate publică faptul că Valahia, parte integrantă a Im-
periului otoman, n-a încetat niciodatată să se bucure de numeroase privilegii
şi instituţii avantajoase; valahii, în loc de a da dovadă de recunoştinţă
faţă de aceste binefaceri, în loc de a contribui cu sîrguinţă la menţinerea
ordinii şi liniştii ţării, mai ales în împrejurările actuale, şi-au permis în
ultima vreme să comită acte ilegale, care au fost foarte rău văzute de către
Sublima Poartă.
Un oarecare număr de indivizi, care-şi dădeau numele de români,
au apărut pe neaşteptate în acest principat şi, după ce au ademenit miliţia
ţării şi au răsturnat guvernul, au profitat de această ocazie pentru a impune
domnului, sub numele de noi instituţii condiţii inadmisibile încît (sic!) dom-
nul, neputînd rezista violenţei şi văzîndu-se într-o situaţie periculoasă, a
fost obligat şi chiar forţat (sic!) să-şi părăsească reşedinţa. Atunci aceiaşi
indivizi, profitînd de această nouă împrejurare atît de favorabilă vederilor
lor, au avut îndrăzneala să formeze o nouă administraţie ilegală sub numele
de Guvern provizoriu în locul celui care fusese în mod legitim constituit
şi încredinţat
grijii susnumitului domn Bibescu de către Maiestatea Sa Sul-
t:rn11I A('PstP :=tdP sînt n11 n11rrrni in"omrrntihilP "" rlrPpt11rilP rlP s117Prnnit::1tP
şi cu principiile de guvernare ale Sublimei Porţi, dar sînt chiar de natură
a duce la tot felul de inovaţii contrare menţinerii or-dinii şi liniştii în tară;
este deci evident că această situaţie nu poate decît să dea loc la dezordini
interne a căror provenienţă a fi inevitabil funestă pentru ţară. Maiestatea
Sa Sultanul, augustul nostru suveran, animat în continuare de sentimente
părinteşti pentru fericirea tuturor claselor supuşilor săi şi voind să dea
o dovadă strălucită valahilor, a trimis mai înainte în acest principat un
comisar însărcinat în mod special să avizeze asupra mijloacelor pentru res-
tabilirea ordinii şi liniştii. Din nefericire valahii, fără a aştepta fericitul re-
zultat al măsurilor pe care Sublima Poartă îşi propunea să le ia în legătură
cu rapoartele pe care sus-numitul comisar trebuia să le facă, s-au lăsat
rătăciţi în mod negîndit şi, comiţînd acte cu consecinţe funeste şi-au asumat
astfel o gravă responsabiltate. Totuşi Maiestatea Sa Sultanul, graţiosul
188
nostru suveran, în scopul unic de a da încă o nouă dovadă a clemenţei
sale şi a mărinimiei sale bine cunoscute şi pentru a nu arunca masa opu-
laţiei în nelinişti din cauza tulburărilor ocazionate de cîteva spirite revoluţio
nare, a considerat potrivit să mă însărcineze în mod special să vă sf ătu
iesc şi să vă invit mai întîi să reintraţi pe calea supunerii şi în caz contrar
(sic!), adică, dacă acest mijloc pacific va întîmpina opoziţie din partea voa-
stră, să întrebuinţez, cu viu regret, măsuri de constrîngere.
Obiectul principal al misiunii mele este de a vă face cunoscut în mod
clar că continuarea actualei situaţii, stabilită contrar drepturilor de suzerani-
tate şi principiilor de guvernare ale Maiestăţii Sale Sultanului, nemaifiind
tolerabilă, guvernul provizoriu, format ilegal în Principat, trebuie să fie
dizolvat imediat; o persoană demnă de încredere trebuie numită fără cea
mai mică întîrziere în calitate de locotenent, în conformitate cu dispoziţiile
Regulamentului organic, în postul rămas vacant ca urmare a plecării dom-
nului Bibescu; că tot ceea ce a fost stabilit în mod arbitrar şi promulgat
în ţară sub denumirea de instituţii noi este cosiderat din acest moment
nul şi neavenit, că aducînd în felul acesta ţara la situaţia sa anterioa-
ră, se vor lua în consideraţie plîngerile fondate pe care veţi fi în măsură
a le expune, ca de exemplu plîngerile împotriva executării incomplete a
Regulamentului organic, împotriva administraţiei domnului sau oricărui alt
abuz care ar părea că este contrar vederilor binevoitoare şi sentimentelor
de dreptate de care Maiestatea Sa Sultanul n-a încetat niciodată să dea
dovadă tuturor celor care au ştiut să le merite. Dacă o deputăţie formată
din cîteva persoane la alegerea voastră vine să-mi prezinte în numele ţării
nemulţumiri de această natură, şi dacă ele sînt bine fondate, vor fi luate
imediat măsuri eficace în această privinţă; dacă, dimpotrivă, în ciuda tuturor
acestor mijloace de moderaţie pe care vi le-am citat, veţi mai persista să
ţineţi ţara în această poziţie falsă şi să urmaţi sistemul arbitrar, nu mă
voi putea împiedica să intru în interiorul ţării cu forţa armată pe care o
am la dispoziţie, ca ultim mijloc pentru a executa ordinele Maiestăţii Sale
Imperiale şi de a acţiona în funcţie de necesitatea împrejurărilor. Explicîn-
du-vă deci, Domnilor, diferitele grade ale misiunii mele, sînt convins de
la început că ultima rezoluţie a Maiestăţii Sale Imperiale rămîne în întregime
conformă principiilor echităţii şi moderaţiunii şi că prudenţa şi înţelepciunea
cu care sînteti înzestrati vă vor conduce rără îndoială pe calea înţelepciunii
şi a salvării şi că veţi urma astfel, cu o vie recunoştinţă, sfaturile părinteşti
pe care sînt însărcinat să vi le dau din partea augustului nostru suve-
ran.
Este deci de datoria mea de a vă preveni în mod deschis să-mi adresaţi,
înainte de toate, o cerere semnată de voi, care să conţină actul supunerii
voastre, pentru ca ea să fie expediată imediat Sublimei Porţi. Veţi putea,
în acelaşi timp, să trimiteţi la mine cîteva persoane de vază pentru a-mi
explica nemulţumirile pe care le credeţi drepte şi bine fondate, cu scopul
ca eu să le pot comunica la Poartă.
19/31 iulie, în tabăra imperială semnat: Suleiman Paşa
Prin această scrisoare pe care am copiat-o textual de pe original,
concepută în termeni prea aspri pentru a fi expresia adevărată a sentimente-
lor şi intenţiilor Sublimei Porţi, E. S. Suleiman Paşa cerea, după cum
s-a văzut, dizolvarea imediată a Guvernului provizoriu şi restabilirea Re-
189
gulamentul organic; pretenţii exagerate, inadmisibile, care depăşeau în mod
evident drepturile şi fără îndoială, şi intenţiile Sublimei Porţi. Membrii Gu-
vernului provizoriu n-au dat două parale pe problemele persoanelor, dar
n-au putut face la fel cu problemele de principiu. «Dacă numele noastre
sînt suspectate de curtea suzerană, au spus ei, sîntem gata să ne retra-
gem, dar protestăm, retrăgîndu-ne, împotriva revenirii la vechea
situaţie». Era clar că naţiunea nu putea consimţi la înlăturarea oamenilor
aduşi la putere de propriul său sufragiu, decît cu condiţia ca această măsură,
de împăcare, să fie considerată din partea sa ca un act de condescenden-
ţă, nu ca o tăgăduire a dreptului său. Acesta fu sensul principal al răs
punsului transmis E. S. Suleiman Paşa în numele adunării boierilor şi no-
tabililor, de către comisia numită din sinul său. Dar în timpul duratei acestor
convorbiri, acesta a avut timp să se asigure el însuşi de sinceritatea de-
claraţiilor comisiei; o anchetă severă, dar imparţială, asupra evenimentelor
care precedaseră şi urmaseră lui 11/23 iunie nu i-a mai lăsat nici o îndoială
asupra oportunităţii, dacă nu asupra legalităţii, din punctul de vedere al
Curţii suzerane, a iniţiativei luate de naţiune în acea zi; el a renunţat la
severitatea cu care se adresa la început şi Guvernul provizoriu, consimţind
să se retragă cu rezervele pe care le-am menţionat mai sus, E. S. Suleiman
Paşa recunoscu, în numele guvernului său, noua Locotenenţă Domnească
aleasă în locul său de popor, şi o făcu să fie recunoscută de consulii puterilor
străine la 8/20 august. De atunci ţara putu să se creadă salvată, numele
Sultanului fu binecuvîntat de întreaga Valahie :;,; acela al trimisului său
nu mai fu pronunţat decît cu dragoste şi respect. Cîteva zile mai tîr-
ziu, o deputăţie fu însărcinată să ducă la Constantinopol proiectul de Con-
stituţie, în 22 de articole, pe care Locotenenţa Domnească consimţise
să-l modifice în cîteva puncte, nu ca o restricţie adusă dreptului său de
autonomie, ci ca o ultimă dovadă de deferenţă către Sublima Poartă. Ce
se petrecea în acest timp la Constantinopol? şi cum poate fi explicat refuzul
Divanului de a primi deputăţia plecată din Bucureşti la invitaţia formală
a plenipotenţiarului său, şi chiar rechemarea acestui plenipotenţiar, urmată
aproape imediat de trimiterea unui noumcomisar, Fuad Efendi? Un extras
din memoriul remis în acea epocă de deputaţii români lui Reşid Paşa, mi-
nistru al afacerilor externe şi comunicat ambasadorilor Franţei şi Angliei,
va servi poate la a lamuri acest punct putln cam ob~cur al problc111ci.
«Că Sublima Poartă persistă în refuzul său de a recunoaşte deputaţia
valahă, că prin trimiterea unui nou comisar în Principate trimitere care
implică renegarea categorică a actelor predecesorului său, ea imprimă po-
liticii sale oscilaţii care vor fi un subiect de uimire pentru Europa şi în
acelaşi timp şi o cauză de întristare pentru credincioşii vasali ai Imperiului,
că ea slăbeşte astfel legăturile pe care ei se străduiau să le întăreas
că, aceasta este o măsură pe care noi nu o putem discuta şi la consecinţele
generale ale căreia Divanului imperial, în înalta sa înţelepciune, n-a putut
să nu se gîndească cu maturitate. Alteţa Voastră să nu permită doar de
a-i arăta, în ceea ce priveşte în special Valah ia, urmările probabile, infailibile
chiar. A.V. nu o ignoră, consecinţele politice de un ordin superior ajung
cu greu la mase. Cum ~ă le facem să înţeleagă, de exemplu, că, odată
suzeranitatea Porţii acoperită, cum a şi fost, prin dizolvarea Guvernului
provizoriu şi acceptarea pur şi simplu a tuturor condiţiilor impuse de
190
E.S. Suleiman Paşa, Sublima Poartă nu este liberă a-şi ţine angajamentele
luate în numele său de plenipotenţiarul său? Cum să le explici această
contradicţie a unui sultan mai echitabil şi mai mărinimos decît toţi, care
impune reorganizarea populaţiilor Imperiului celor mai înapoiate şi care
lasă să existe în provincia cea mai avansată pe calea progresului o situaţie
demnă de barbaria primelor începuturi şi pentru care s-a căutat în zadar
un exemplu în tot restul Europei?
Cine ştie atunci, străin, cum este, de complicaţiile uneori stranii ale
politicii, incapabil să. înţeleagă că acolo unde este dominaţie nu poate
fi, de asemenea, putere, surpins să întîlnească Rusia ca judecător într-o
cauză pe care el o deferă tribunalului Porţii, cine ştie la ce excese poate
fi dus poporul, aflîndu-se în situaţia de a vedea reapărînd vechea situa-
ţie, nu cu alinările la care sperase, ci aşa cum amintirea recentei Căimăcămii
îl face să le întrevadă, adică mai teribile, mai nemiloase, mai apăsătoare
ca în trecut? Să admitem chiar, printr-o supoziţie în care ne străduim să
credem, că valahii, înăbuşindu-şi murmurul, vor fi gata să cedeze la nevoile
timpului şi împrejurărilor. A.V. crede că Rusia s-ar socoti satisfăcută de
un deznodămînt care, deşi dind o lovitură mortală autorităţii Porţii în Prin-
cipate, ar amina pretenţiile din care ea nu mai face un mister, şi ar îndepărta
încă şi mai mult, cel puţin pentru un timp, victima la care ea rîvneşte
şi pe care credea că a prins-o? Ar fi trebuit să uiţi intrigile sale recente
de la Galaţi, tentativele de a-i ridica pe greci împotriva turcilor, eforturile
extraordinare pe care le-a făcut pentru a provoca tulburări în Principate
care să justifice în aparenţă intervenţia ei şi să producă o mişcare căreia
înaintarea trupelor imperiale spre Bucureşti i-ar fi uşurat explozia şi care,
în definitiv, ar duce ţara la ruină în detrimentul curţii suzerane şi în folosul
curţii protectoare».
Arest 111e111uri11 a ramas şi trebuia să rămînă fără răspuns, deputaţii
reveniră la Bucureşti la 11 septembrie, căci E.S. Suleiman Paşa se reîntoarse
la Constantinopol, ducînd cu el dorinţele şi regretele întregii Valahii,
şi, cîteva zile mai tîrziu, armata otomană, după ce şi-a părăsit tabăra de
la Giurgiu, la ordinul E.S. Fuad Efendi îşi grăbi înaintarea spre capita-
lă. De atunci evenimentele s-au precipitat cu o repeziciune care făcu să
se vadă că Poarta nu mai era singura care să intervină în dezbatere şi
umbra Rusiei începu să se întindă asupra nefericitei Valahii. într-adevăr,
generalul Duhamel este în tabăra trimisului sultanului ca şi cum ar fi în
mijlocul propriilor săi soldaţi, aşteptînd ca trupele ţarului, care începuseră
o mişcare retrogradă dincolo de Siret, să-şi reia primele poziţii pe care
nu vor întîrzia să le depăşească. Pe de altă parte, I.S. Fuad Efendi,
printr-o conduită foarte îndepărtată de imparţialitatea şi de spiritul de con-
ciliere pe care le arătase predecesorul său, în acelaşi timp străduindu-se
să adune în jurul său pe cei cîţiva boieri care părăsiseră ţara ca urmare
a revoluţiei din 11/23 iunie, refuză cu încăpăţinare să primească deputăţiile
plecate din Bucureşti pentru a-i aduce urările şi dorinţele poporului, ultima
dintre ele avînd în frunte un mitropolit şi pe principalii demnitari ai bisericii
şi continuă să înainteze în ţară, mai puţin ca pacificator cît în calitate
de cuceritor. Luni 13/25 septembrie el se prezentă pe neaşteptate la barierele
capitalei în fruntea trupelor imperiale. Acolo, fără a ţine seama de protestele
Locotenenţei Domneşti, care chiar admiţînd dreptul Porţii de a numi şi de
I 91
a destitui după voia sa pe şefii statului, rămînea de drept şi de fapt guvernul
legal al Principatului, atîta timp cît nu fusese dizolvată legal de aceleaşi
puteri care o constituiseră, el convocă la tabăra sa, prin intermediul mi-
tropolitului, o deputaţie de boieri şi de notabili, pentru ca să le citească
firmanul pe care-l aducea. Deputăţia reunindu-se la ora şi locul indicat,
în număr de aproximativ două sute cincizeci de persoane, Fuad Efendi le-
-a făcut cunoscute în aceşti termeni, dorinţele Sublimei Porţi:
Domnilor,
O revoluţie inspirată de spiritul comunismului, împotriva căruia în-
treaga Europă actuală luptă şi triumfă astăzi, a izbucnit la noi. Ea a tulburat
securitatea paşnică pe care o aveaţi prin instituţiile naţionale pe care Sublima
Poartă vi le-a acordat.
Principiile acestei revoluţii sînt cu totul contrare naturii instituţiilor
altor provincii ale Imperiului otoman şi aduc prejudicii atît drepturilor de
suzeranitate ale augustului nostru monarh, cît şi legăturilor politice ale
Porţii cu Rusia, legături pe care înălţimea Sa doreşte să le păstreze în
întreaga lor integritate.
Legislaţiile voastre nu vor putea niciodată fi îmbunătăţite, dacă îşi
iau sursa din dezordinea revoluţiilor şi din antrenarea pasiunilor.
Trebuie deci ca ordinea legală să fie restabilită mai întîi şi cea mai
mică urmă a revoluţiei vastre să fi ştearsă. Aceasta este hotărîrea supremă
şi nezdruncinată a înălţimii Sale Sultanul, stăpînul meu şi al vostru.
Conformîndu-vă acestei hotărîri, veţi merita augusta sa clemenţă, în
timp ce persistînd a nu recunoaşte îndatoririle voastre de supuşi fideli veţi
atrage capetelor voastre efectele justei sale mînii.
Conformîndu-vă acestei hotărîri, veţi merita augusta sa clemenţă, în
timp ce persistînd a nu recunoaşte îndatoririle voastre de supuşi fideli veţi
atrage capetelor voastre efectele justei sale mînii.
Locuitori ai Valahiei, vocea părintească a suveranului vostru vă vor-
beşte în acest moment: puneţi toată îcrederea voastră în dragostea ce
v-o poartă şi nu mai plecaţi urechea la promisiuni înşelătoare dacă vreţi
să găsiţi fericirea care vă lipseşte în situaţia actuală a patriei voastre.
înălţimea Sa Sultanul, pentru a da forţa necesară administraţiei ţării
voastre, a hotărît să înlocuiască căimăcămia celor trei membri stipulaţi
111 Regulc:1111e11lul urgc:111ll:, prl11l1 -u :.i11~u1a pc1:.ud11ii cdrc Vd îmlcpli11i fu11c-
ţiile acestei căimăcămii. în acest scop l-am ales, în numele Sultanului, pe
logofătul Constantin Cantacuzino, care se recomandă prin consideraţia de
care se bucură printre voi şi prin respectul său recunoscut pentru instituţiile
reglementare.
Acesta, ajutat de sfaturile mele şi de cele ale generalului Duha-
mel, însărcinat cu putere de către M.S. Ţarul Rusiei, va numi un guvern
provizoriu format din oamenii cei mai recomandabili ai ţării şi va executa
cu credinţă ordinele sultanului vostru. Prezenţa armatei imperiale, care a
venit în Valahia pentru a menţine ordinea legală, este o garanţie suficientă
pentru liniştea internă. Ex. Sa Omar Paşa, general comandant al armatei
imperiale, va fi provizoriu guvernator militar al oraşului Bucureşti. Poliţia
şi miliţia ţării vor fi şi ele sub ordinele Excelenţei Sale.
Boieri, reîntoarceţi-vă la căminele voastre, strîngeţi-vă în jurul meu
pentru a mă ajuta să restabilim ordinea şi liniştea în sînul ţării. Aceasta
192
este opera pe care am m1s1unea s-o îndeplinesc, opera pe care noi cu toţi
dorim s-o vedem realizîndu-se.
Preoţi şi slujbaşi ai Domnului, datoria voastră este de a predica unirea
şi supunerea! Străduiţi-vă să vă îndepliniţi datoriile către Dumnezeu şi către
oameni!
Negustori şi voi meşteşugari! legile ţării v-au apărat pînă în prezent,
este deci datoria noastră şi interesul vostru de a da exemplu de supunere
faţă de ordinea legală a ţării.
Locuitori ai satelor! întoarceţi-vă pe cîmpurile voastre pentru a vă
lucra pămîntul, acest pămînt care a fost pentru părinţii voştri şi care este
pentru voi şi pentru copiii voştri un izvor de fericire. Lăsaţi în mîinile pă
rinteşti ale guvernului grija de a alina suferinţele voastre!
Făcut la Cartierul general din Bucureşti, 1848, septembrie 13 25.
Semnat: Referendarul Divanului imperial Fuad Efendi, Comisar imperial
în Principate.
Apropiată de scrisoarea citită o lună înainte din ordinul E.S. Suleiman
Paşa boierilor şi notabililor din Bucureşti, această piesă este un document
preţios; mîna Rusiei se vede de la un cap la altul. Deputaţii înţeleseră
că era pierdută cauza revoluţiei. Totuşi, ei încercară un ultim efort, cu
excepţia a zece boieri care s-au grăbit să-şi arate servitutea. Reamintind
toate dovezile de supunere pe care ţara le dăduse Sublimei Porţi de trei
luni, şi drepturile Principatelor pe care ea însăşi le recunoscuse întotdeau-
na, ei protestară cu energie împotriva restabilirii Regulamentului organic
şi cum comisarul imperial părea dispus să nu ia în considerare, ei îl rugară
să raporteze pentru ultima oară guvernului său despre aceasta
făcîndu-1, în caz de refuz, responsabil de urmările pe care le-ar fi putut
avea un apel la forţă în împrejurările actuale. într-adevăr mai mult de
patruzeci de mii de cetăţeni, meşteşugari, burghezi, corporaţii ale oraşelor
cu stindardele lor în frunte, ţărani din sate precedaţi de preoţii lor purtînd
crucea, oameni din toate clasele şi de toate vîrstele, grupaţi în mod confuz
în spaţiul restrîns cuprins între tabăra turcilor şi oraş, în jurul căruia ei
formau un fel de I zid viu, păreau să aştepte un moment, nu pentru a
încerca o rezistenţă zadarnică ci pentru a face auzit un ultim şi solemn
protest în pragul căminelor şi drepturilor lor violate. Fuad Efendi, drept
răspuns, înconjură pe deputaţi cu trupele şi trimiţînd sub escortă pe boierii
care acceptaseră Regulamentul, el închise restul deputăţiei în mănăstirea
Cotroceni, de unde ea nu mai trebuia să iasă decît la capătul a cinci zile
pentru a fi condusă la frontiera turcă.
După cîteva ore de la aceasta, trupele i_mperiale i_ntrară ~n Bucur~şti,
în pas de atac, cu baioneta la puşcă, cu f!ttl~I t~n~rt]or aprins, dupa ce
dispersaseră cu galopul cailor lor pe aceşti _taran_1 fara arme c~re c~d~au
în genunchi în faţa soldaţilor şi-şi ofereau p1eptunle lor goale f!~rul~1 lan-
cilor, amestecînd în strigătul de Trăiască Sultanul! pe c~l. de Ţra1asca Con-
stituţia! După ce pătrunseră în oraş, trupe~e ~e ~rup~ra 1_n ~1verse ~eta_şa
mente care primiră ordinul de a ocupa _c_azarm1le ş1 _prm~1palele m~tttu:
ţii, între altele, consulatul general al Rus1e1 care deveni curmd o adevarata
fortăreaţă. Locotenenţa Domnească a persistat pînă la ultimul moment pe
linia de conduită pe care şi-o trăsese şi voind, cu orice p~eţ, să previn~
un conflict ale cărui urmări le prevl'dea, a golit Bucureştiul de trupe ş1
193
n-a lăsat pentru apărarea unei capitale cu 120.000 de locuitori decît cinci
sute de oameni din Regimentul 2, consemnaţi în cazărmile lor. Către ora
trei, un detaşament turc sub ordinele lui Kerim Paşa s-a prezentat în faţa
acestei cazărmi şi a somat pe colonelul comandant s-o evacueze. Cei cinci
sute de oameni erau aranjaţi pentru bătăile în fundul curţii, cu armele
neîncărcate. Colonelul ordonă trupei sale să dea turcilor onorurile militare,
dar refuză să le predea cazarma fără un ordin superior. ln timpul acestor
convorbiri, turcii au început primii focul asupra unei companii de pompieri
care înaintau în pas de marş pentru a se alătura soldaţilor miliţiei, acest
atac neprevăzut dădu loc la o luptă pustiitoare pe care Locotenenţa Dom-
nească făcuse totul ca s-o prevină.
Acest eveniment, care a fost povestit în mod divers, dar pe care noi
l-am redat exact după depoziţiile martorilor, culese prin grija consulului
general al Maiestăţii Sale britanice, mări şi mai mult exasperarea trupelor
otomane şi seara Bucureştiul, cel puţin în cartierele izolate, sau vecine cu
posturile ocupate de turci, oferea aspectul unui oraş asaltat.
Locotenenţa Domnească protestă în chiar acea zi împotriva acestor
acte odioase. Un alt protest, conceput în termeni şi mai energici, şi acoperit
de mii de semnături, fu adresat a doua zi lui E.S. Fuad Efendi de locuitorii
Bucureştiului.
Aceasta fu, în rezumat, această zi de 13/ 23 septembrie, mai puţin
regretabilă, poate, prin sîngele vărsat, cît pentru urmările pe care trebuia
să le aibă şi care nu intrau, trebuie s-o presupunem cel puţin, în prevederile
trimisului înălţimii Sale. într-adevăr, a doua zi Bucureştiul, deşi orice apa-
renţă de tulburare încetase, era declarat în stare de asediu şi pus sub co-
manda lui Omar Paşa, general şef al armatei imperiale, d-nul Constantin
Cantacuzino era instalat drept caimacam şi dizolva astfel în fapt Locotenenţa
Domnească care pînă atunci refuzase să părăsească palatul guvernamen-
tal, unde se declarase în exerciţiu, aşteptînd să i se comunice dizolva-
rea. Două zile mai tîrziu (28 septembrie) generalu Liiders trecu Siretul
în fruntea avangardei ruse. în sfîrşit la 10 octombrie d-nul Duhamel raportă
reprezentantului curţii suzerane că el a ocupat militar Principatele din or-
dinul stăpînului său, ţarul. Fuad Efendi surprins de un deznodămînt pe
care nu-l dorise, dar pe care-l provocase totuşi, încearcă să protesteze, dar
fu în zadar: ocuparea Principatelor de către Rusia era un fapt împli-
nit.
Dacă am amintit, nu fără o oarecare emoţie, aceste scene dureroase,
nu am făcut-o cu intenţia de a înăcri resentimentele pe care am vrea, dim-
potrivă, să le stingem, nici de a ridica incriminări cel puţin inutile, poate
periculoase, nici de a face Sublima Poartă sau chiar reprezentantul Sublimei
Porţi singurii responsabili ai unei greşeli pe care fără îndoială, au regre-
tat-o primii. Lui Dumnezeu i-ar displace să fie aşa! Dar noi ţinem să dovedim
prietenilor noştri, ca şi duşmanilor noştri, că mişcarea liberală din
11/23 iunie, nu a fost deloc înăbuşită de propriile sale excese, cum vor
să facă să se creadă opresorii noştri, şi că dacă jugul Rusiei apasă mai
dur ca niciodată asupra nenorocitei noastre ţări, nu merităm reproşul că
am chemat-o aici. S-au putut comite greşeli, cine o ştie mai bine decît
noi! Dar este cauza noastră mai puţin justă din aceasta, mai puţin demnă
de simpatia Europei liberale şi creştine? Prea multă severitate, dealtfel,
194
ar deveni nedreptate. Nu oamenii au lipsit, ci timpul a lipsit
oamenilor.
Deşi intenţia noastră nu este de a prezenta aici o respingere a Ma-
nifestului ţarului Rusiei din 19/21 iulie (revenim la răspunsul care a fost
deja dat acestuia de către Locotenenţa Domnească) nu putem trece totuşi
sub tăcere două puncte cu ajutorul cărora cabinetul de la Saint-Petersburg
ar dori să justifice intervenţia sa prin dreptul de legitimă apărare. Acestea
sînt cele două puncte pe care le-am indicat la început, primul relativ la
un pretins acord între populaţiile valahe ale Turciei, Austriei şi chiar Rusiei
în scopul de a fonda unitatea română, al doilea la doctrinele socialiste
şi comuniste în numele cărora s-ar fi făcut revoluţia de la Bucureşti şi
pe care Guvernul provizoriu ar fi intenţionat să le aplice în ţară.
Prima imputaţie cade de la sine, dacă se consideră că diversele mişcări
care au agitat în cursul acestui an Valahia şi părţile vecine Valahiei, şi
între care Cabinetul de la Saint-Petersburg pretinde în mod greşit să sta-
bilească o corelaţie directă, au fost succesive şi nu simultane. Dealtfel, este
uşor de văzut că ele n-au avut nici aceeaşi origine, nici aceleaşi cauze:
ceea ce tinde de asemenea să infirme argumentu I Rusiei. Astfel mişcarea
moldovenească din 28 martie, provocată de ura pentru domnul Stur-
dza, n-a mers dincolo de modificarea unor părţi ale Regulamentului organic
pe care revoluţia valahă, care a izbucnit trei luni mai tîrziu, voia să-l abo-
lească în întregime, în timp ce mişcarea din Transilvania şi Banat îndreptată
numai împotriva opresiunii maghiare, trăda prin preocupările sale o gîndire
complet diferită. Tn plus, s-a spus aceasta, că Valahia şi Moldova au ma-
nifestat categoric de la început intenţia de a rămîne unite cu Sublima Poartă,
în timp ce Transilvania la rîndul ei, declara că voi să-şi păstreze poziţia
faţă de Austria? Cum deci, mişcări parţiale, dintre care unele nu aveau
nimic politic, născut la distanţă, din cauze diferite, urmărind un scop de-
osebit, s-ar fi întîlnit în aceeaşi gîndire, alta decît această nevoie de ide-
pendenţă care face toate poapoarele solidare, şi această dorinţă naturală
tuturor oprimaţilor de a scăpa de opresorii lor?
Astfel se şterge această fantomă a unui regat daco-român care
n-a existat niciodată decît în imaginaţi d-lui Nesselrode şi pentru proiectele
Rusiei, doritoare, se ştie, să pară a face cauză comună cu Turcia şi Au-
stria.
Al doilea argument, unde Rusia triumfă, pare a-şi avea sursa în ar-
ticolul 13 al declaraţiei drepturilor, pe care am citat-o mai sus în întregi-
me. Spuneam de la început că revoluţia, formulînd aceste principii, n-a
creat nimic; ea n-a făcut decît să amintească drepturile istorice ale Prin-
cipatelor şi amintirea încă vie a anticelor instituţii naţionale. într-adevăr
aceste instituţii au repartizat întotdeauna în mod egal impozitul, fără de-
osebire de rasă sau de clasă; magistrat, preot, negustor, proprietar, fiecare
îşi aducea contribuţia la sarcinile statului, tot aşa cum era chemat să-şi
exercite drepturile politice. Şeful statului era ales fără deosebire din toate
clasele naţiunii. îndatoririle, ca şi drepturile erau egale pentru toţi, şi legea
nu recunoştea nobleţea privilegiată ci doar funcţii publice atribuite celor
mai capabili şi conferind titluri onorifice, dar nu ereditare. în ceea ce priveşte
articolul 13 în special, care aboleşte corvezile şi declară pe ţăran proprietarul
micului lot de pămînt al cărui uzufruct îi este asigurat prin despăgubirea
195
proprietarului de pierderea drepturilor sale senioriale, unde se poate vedea
aici comunismul?
Dar, dacă este aşa, ar trebui adresat acelaşi reproş Austriei, Ungariei
şi înaintea lor chiar Prusiei şi altor state ale Germaniei care au dat, primele,
exemplul cumpărării corvezilor de către stat şi dării în întregime a lotului
de pămînt, al cărui uzufruct doar îl aveau pînă atunci, în proprietatea ţă
ranilor.
Se vede, aceasta n-a fost o tendinţă de dezmembrare a Imperiului
otoman, pentru a folosi limbajul Rusiei, nu era răsturnarea ordinei sociale
pe care M.S. ţarul Nicolae o urmărea în revoluţia noastră, cu atît mai
mult nu în unicul scop de a restabili aici ordinea a dat el ordin soldaţilor
săi să intre în Principate. Căci a doua zi chiar după intrarea ruşilor ordinea
domnea la Bucureşti, cum domnise altădată la Varşovia, şi totuşi promisiuni-
le ţarului nu sînt încă realizate. «Din moment ce - se spune în Manifest
- ordinea legală va fi restabilită în Valahia sau Poarta va crede că a
cîştigat o garanţie suficientă pentru liniştea ulterioară a celor două provincii,
trupele noastre se vor retrage>. Or această linişte nu mai este tulburată.
E adevărat că Rusia a avut oarecari greutăţi să restabilească ceea ce ea
numeşte ordinea legală: ţăranii s-au ridicat în judeţen, mai multe oraşe
au refuzat să scoată drapelul naţional şi aproape peste tot noii administratori
(prefecţii) au trebuit să fie instalaţi cu sprijinul baionetelor străine. Dar
în sfîrşit orice rezistenţă a încetat. De unde vine deci faptul că, în ciuda
angajamentului solemn luat în faţa Europei, în ciuda cererilor repetate ale
Porţii, 50.000 de ruşi se mai află încă în Principatele aduse de ei în cea
mai grozavă mizerie? Şi ca şi cum aceasta n-ar fi suficient pentru proiectele
ulterioare ale Rusii, cum de propune ea, prin gura ambasadorului său la
Constantinopol, Divanului să ocupe ţara timp de cinci ani, luînd un impozit
de 300.000 de ruble clestinate să acopere cheltuielile de ocupaţie şi pe care
.ea se oferă cu genereozitate să le avanseze Valahiei pentru a o ţine mai
bine sub dependenţa sa? Pentru ce aceste măsuri violente de represiu-
ne, aceste execuţii postume la care Poarta subscrie cu regret şi despre care
corespondenţele din Constantinopol şi Bucureşti ne informează în fiecare
zi? Pentru ce aceste mii de cetăţeni care umplu închisorile ţării şi drumurile
exilului şi al căror număr face să se vadă cu prisosinţă că revoluţia
n-a fost oper:i nnf'i rninoritiîti. mm s-a pretins? Pentru ce, în sfîrşit atîtea
minciuni, atîtea ocolişuri atîtea intrigi şi şiretlicuri diplomatice din partea
Rusiei în scopul de a înşela Europa? Dacă ea are brutalitatea celor puternici
să nu aibă ipocrizia celor slabi.
Tn ce ne priveşte protestînd, după cum am făcut-o, în numele dreptăţii
şi al umanităţţi, împotriva afirmaţiilor mincinoase ale Cabinetului din
Saint-Petersburg, arătîndu-ne în faţa Europei dacă nu aşa cum am
fost, cel puţin aşa cum am vrut să fim, am crezut că am îndeplinit o datorie
de respectuoasă deferenţă faţă de guvernele de la care aşteptăm dreptate
şi satisfacţie în viitor, faţă de Sublima Poartă ale cărei drepturi le-am res-
pectat întotdeauna, cerindu-i să le respecte pe ale noastre, dar mai ales
un act de dreptate faţă de fraţii noştri oprimaţi şi faţă de patria noastră
nefericită pe care o calomniază pentru a o aservi mai bine.
Nu ne mai rămîne acum, în prezenţa relelor pe care ocupaţia Prin-
cipatelor de către ruşi, le face să apese asupra lor, decît să protestăm pentru
196
ultima oară împotriva nedreptăţii şi pericolelor acestei ocupaţii care, aban-
donînd, pentru a spune aşa, provinciile dunărene Rusiei, compromite în mod
grav securitatea generală a Europei şi menţinerea echilibrului .
•
Arh. SI. Bucureşti, colectia Microfilme, Fran\a, rola 70, Ministere des AHaires Etran-
geres, Archives Diplomatiques, M.D. Turquie voi. 48, r. 106-121.
59
/851 martie 24, Sibiu. Raportul feldmareşalului Kalliany, loc-

ţiitor de guvernator civil şi militar al Transilvaniei, către
dr. Alexandru Bach, ministrul de interne la Viena, despre do-
rin\a de unire a românilor într-un stat independent.
Nu poate fi trecut cu vederea faptul că şi populaţia românească se

vede înşelată acum în multe din aşteptările şi nemăsuratele promisiuni ce
i-au fost arătate în anii 1848 şi 1849 de către conducătorii şi tribunii ei
din acea vreme, şi că noile impozite şi ordonanţe financiare, care sînt in-
troduse brusc în anul acesta, nu sînt nicidecum lucruri dorite de ea, şi
că se produc astfel unele nemulţumiri; după cum aşa de mult întîrziatul
aranjament juridic şi necunoştinţa care durează neîntrerupt cu privire la
alcătuirea politică a ţării oferă multiple materiale pentru răstălmăciri şi
îngrijorări. Cu toate acestea însă, ţăranul recunoaşte pretutindeni totuşi
marile binefaceri care i-au revenit de pe urma noilor măsuri administrative
guvernamentale şi este satisfăcut cu protecţia care i se acordă în prezent
pe toate direcţiile.
Nemulţumiţi sînt, aşa cum a fost arătat de mai multe ori în rapoartele
administrative şi de călătorie anterioare, propriu-zis numai o mare parte
a preoţimii, a literaţilor, semi-culţii şi foştii tribuni, a prefecţilor şi celorlalţi
conducători ai poporului, deoarece pretenţiile lor nelimitate, atît în ceea
ce priveşte răsplătirea lor pentru serviciile aduse în anii precedenţi, cit şi
în ceea ce priveşte poftele lor după funcţii şi posturi înalte, pe care ei nu
sînt în stare să le exercite din lipsă de instrucţie şi cunoştinţe, nu au fost
satisfăcute pînă acuma de către guvern.
Oamenii aceştia nu au de fapt nimic de pierdut, sînt ghidaţi de o
beznă şi ambiţie excesivă, şi în capetele lor se năzăreşte cînd şi cînd ideea
unei Românii mari, care are să unească toate populaţiile etnice româneşti
din interiorul şi din exteriorul Austriei, într-un imperiu independent. Există
şi unele indicii că se întreţin în secret legături între oamenii aceştia şi cei
care gîndesc la fel din principatele învecinate, fără ca să fi putut obţine
pînă acum puncte de sprijin şi materiale sigure şi probatorii, în ciuda tuturor
efort urilor depuse în acest scop.
Dacă însă se va produce în curînd retragerea prevăzută a trupelor
imperiale austriece, ruseşti şi turceşti din ambele principate şi ocuparea
lor se va înfăptui numai prin militari naţionali români băştinaşi, s-ar putea
oricum ca aceste legături ascunse pînă acum să prindă viaţa mai clară
şi să apară treptat tot mai vizibile în năzuinţele lor antiguvernamenta-
le. Pînă atunci însă, acest partid românesc nemulţumit din Transilvania
197
nu va îndrăzni să iasă la iveală din ascunzişul său cu niscai planuri de
răsturnare, şi eventual chiar să încerce să îndrume poporul prin proiectele
sale exaltate împotriva guvernului, pentru că poporul - aricit este el de
dispus să dea ascultare scamatoriilor ispititoare, părînd dealtfel a fi foarte
accesibil la asta - după toate experinţele de pînă acum, ţine foarte tare
la preaînalta casă imperială, apoi prin binefacerile ce le-a primit de curînd
este prea obligat la mulţumită, ca să fie posibile astfel de planuri. în afară
de asta, îi lipseşte populaţiei etnice româneşti - ceea ce trebuie în special
avut în vedere - chiar dacă împrejurările ultime ar fi fost cu totul altele,
şi dacă ar exista cu adevărat teama unui astfel de pericol de răscoală,
îi lipseşte mai ales acum după dezarmarea generală executată în toată ţara,
armamentul, apoi muniţia, dar mai cu seamă îi lipsesc banii şi conducătorii
inteligenţi, pentru ca să ne gîndim numai la o astfel de încercare de răs
coală .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Austria, rola 100, c. 533-543; Haus-Hof-und Staat-
sarchiv, lnlormalionsbureau, Wien, K. 12, original, lb. germană.
198
UNIREA PRINCIPATELOR
Revoluţia română de la 1848 n-a pierdut din vedere so-

lidaritatea între ramurile naţiunii române, dar împrejurările
politice, mai ales eforturile celor trei imperii vecine, oto-
man, ţarist şi habsburgic, de înăbuşire a oricărei mişcări pentru
progres, eliberare socială şi naţională a împiedicat-o să pună
de la început în programul ei chestiunea unităţii naţionale. De
aceea militanţii pentru înfăptuirea unirii în hotarele fireşti răs
pîndirii naţiunii române apreciau că procesul se putea desfăşura
numai pe etape. Românii au văzut totodată că singurele garanţii
temeinice ale viitorului naţiunii lor - deci şi a eliberării fraţilor
din Transilvania - erau unirea Ţării Româneşti şi Moldovei
şi apoi independenţa.
Datorită dezvoltării ei, societatea românească era pre-
gătită să realizeze acest mare deziderat. Rămîneau însă de în-
lăturat forţele externe care se opuneau. Patrioţii români au re-
uşit între anii 1848-1859 ca năzuinţa fierbinte, din tot dea una
a întregului nostru popor, să devină o problemă politică de
interes internaţional şi astfel să transforme opinia publică din
majoritatea ţărilor Europei şi din SUA într-o forţă politico-di-
plomatică binevoitoare cauzei româneşti.
Congresul marilor puteri europene, întrunit la Paris la
18/30 martie 1856, a recunoscut individualitatea politică a Prin-
cipatelor române, a hotărît eliberarea lor de sub protectoratul
ţarului Rusiei, menţinerea sub suzeranitatea Imperiului otoman
şi trecerea sub garanţia colectivă a şapte mari puteri europene
- Franţa, Anglia, Prusia, Austria, Sardinia, Rusia şi Turcia.
în acelaşi timp congresul stabileşte să fie cunoscută voinţa na-
ţiunii române cu privire la unire şi să se elaboreze o Convenţie
care avea să joace şi rolul de constituţie pentru poporul ro-
mân.
Naţiunea română din Ţara Românească şi Moldova, cu
ajutorul deputaţilor ei trimişi în două adunări organizate la
Bucureşti şi Iaşi, s-a pronunţat pentru unire, iar Convenţia de
la Paris de la 17 /29 august 1858 recunoscînd originea comună
199
a moldovenilor şi muntenilor stipula necesitatea unirii lor
într-un singur stat, sub denumirea de Principatele Unite. Prin
alegerea cunoscutului revoluţionar şi patriot înflăcărat Alexan-
dru Ioan Cuza, la 5 ianuarie la Iaşi şi 24 ianuarie 1859 la
Bucureşti, ca domn al Principatelor Unite, poporul a pus bazele
statului său naţional unitar.
Sub domnia lui naţiunea română obţine recunoaşterea
deplină a unităţii (4 decembrie 1861), realizează reforme bur-
ghezo-democratice şi, implicit, cadrul corespunzător pentru dez-
voltarea modernă pe plan economic, social, politic, cultura 1 şi
militar.
Af rimîndu-şi viabilitatea, hotărît să-şi apere cu arma în
mină acest drept fundamental dobîndit de popor, în cazul ori-
cărei încercări de încălcare a suveranităţii interne noul stat
România va deveni speranţa spre care se vor îndrepta inimile
tuturor românilor din celelalte provincii aflate sub dominaţie
străină, întărind conştiinţa unităţii naţionale şi stimulînd lupta
pentru libertate şi unire cu ţara.
IOANA BURLACU
60
1853 februarie 15, Bucureşti. Raportul consulului francez la

Bucureşti, Eugene Poujade, către ministrul afacerilor externe al
Franţei, Drouyn de Lhuys, prin care sugerează ca \ara sa să
determine Poarta să declare ea însăşi independenţa şi neutrali-
tatea Principatelor.
Agenţia şi Consulatul general Bucureşti, 15 februarie

al Frantei la Bucureşti 1853
Direcţia politică
Nr. 102
Domnule ministru,
Am onoarea să transmit alăturat Excelenţei Voastre copia unei depeşe
pe care am expediat-o ieri printr-un tătar d-lui ambasador al Maiestăţii
Sale împăratul, la Constantinopol. Am crezut că trebuie să fac cunos-
cut, în mod clar, situaţia aşa cum este judecată şi apreciată din punctul
de vedere de aici de unde ne aflăm noi. Dacă vă amintiţi, domnule ministru,
depeşele pe care am avut onoarea a vi le adresa de la sfîrşitul anului trecut,
veţi fi văzut acolo că eventualitatea unei ocupaţii de către Rusia era pre-
văzută încă din acea epocă. Astăzi, apropiata sosire a ruşilor este obiectul
tuturor conversaţiilor şi în rîndul tuturor claselor. Toată lumea atribuie
acestei apropiate sosiri rătăcirea de moment a minţii principelui Moldovei.
200
Această părere, atît de general răspîndită, a displăcut agenţilor ruşi care
au căutat să atenueze situaţia, din nefericire foarte tristă, a principelui Gri-
gore Ghica. Este, într-adevăr, penibil pentru ruşi să audă spunîndu-se că
numai simpla înştiinţare a apropiatei lor sosiri provoacă nebunia celui mai
bun principe pe care l-a avut vreodată Moldova. în imaginaţia lor supersti-
ţioasă moldo-valahii cred, dealtfel, că unele semne precursoare anunţă so-
sirea ruşilor în principate: după credinţele populare, împărtăşite şi de boieri,
o iarnă aspră, o invazie de lăcuste sau o auroră boreală preced sau în-
tovărăşesc batalioanele ruseşti. Zilele acestea o auroră boreală foarte fru-
moasă a provocat o vie emoţie, căci ei iubesc pe ruşi, dar de departe, şi
nu sînt dispuşi să le ofere saloanele lor să-şi vadă casele lor bune trans-
formate în spitale şi veniturile lor suferind o simţitoare scădere.
Cît despre ruşi, se ştie că a intra în principate este un mare noroc,
urmărit cu aviditate de către ei. Pentru ofiţerii din garnizoanele guberniilor
provinciale este o plăcere să locuiască într-o capitală, strălucitoare în com-
paraţie cu oraşele lor triste, şi pentru toţi un loc de şedere, unde se vor
bucura de o libertate şi de o putere, necunoscute la ei acasă.
Nu cunosc punctul de vedere al guvernului împăratului cu privire
la ocuparea principatelor; dar, presupunînd că ea este prost văzută la Paris,
există, mi se pare, un mijloc eficace de a ne opune Rusiei, căreia nu-i putem
invada teritoriul ca pe cel al Austriei sau al Prusiei: acela de a determina
Poarta otomană să declare ea însăşi independenţa şi neutralitatea Prin-
cipatelor Dunărene, sub ocrotirea şi garanţia Europei, în schimbul unei des-
păgubiri băneşti care va fi reglementată ulterior. Acest demers îndrăz
neţ, dar în acelaşi timp prudent şi înţelept, intra altădată în vederile lui
Fuad Efendi, care mi-a vorbit deseori despre el şi el poate fi acceptat cu
plăcere, chiar de Austria însăşi.
Vă rog să primiţi d [omnule]
Semnat: Eugene Pouj ade
.
Excelenţei Sale, domnul Drouyn de Lhuys, ministrul afacerilor externe .
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Micro[ilme, Franja, rola 4; Ministere des AHaires Etrangeres,
Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie, Budapest, voi. 11, f. 33-35.
61
1857 octombrie 5/ 17, Bucureşti. Raportul consulului general al

Belgiei la Bucureşti, Jacques Poumay, trimis ministrului de
externe belgian, contele Charles Villain, despre certitudinea
adoptării programului unionist de către Adunările ad-hoc din
Bucureşti şi laşi.
Consulatul Belgiei Bucureşti, 5/ 17 octombrie

în Principatele Moldovei 1857
şi Valahiei
Nr. 334
201
~~-7-~Jy~· ~4; ~ , / ~
,1, !//,__ 9~;
, _ - 4 ~ ~ ~a..,_.4- ~"'.LAdCl</4'-~ ~ ,
~ ~~~~~.A/~~. I
~# ~ , AP/~-./ ~v'& ,,{_,,1i:_,,u.--, :
7
~ ~&v, ~ ~....{.:,, b &-~y¼uv~ 4-'~c,u, J
s7~/,,·/!u:~~,.;,c;~.,t;~ ~~~#/ 9.-~$~

...,o/'~,./~ .L l/1, _.,,,w,;l',m ~~~L ,._.,, \
~, a/'~ ~.,._,, ~ " 1'4tlG~-,,:k.v. . '
~ k ~ , . . ~ ~ ; , , , / ~ --~~.-,,
4/4~w....v, b~~ ~1/.~'~°'~ :
~ ~ - ~ ~L~ .a,,.;,u,/_.;,,_, c;;,.-- ~
- - - - .L~"/~" &,,,~---:--7e'-.r,:i;ez/~/
'. - , . / ~ ~~"f}l,/ff~9,,,ţ,.,,.e:1'/-,A':7.__,., ~_uJ'-..,1
. -~ ~ _ . . . dq;;,J'---rd/-/~efu, ,-7 ", ;I
~,avl/,-,o ~ ~~~~~/ - :
. "" _::_~ » - 1 ~ . / ~ ~ ~ ; t , a , , ; _ . , ~ '',
... ' -~ . ' . .. ·,,. ' ,· ..
. . ' .
. ....d,,/pv -&~-~- :· '
---:~..✓-~k ~ a l ~ ~;,,,;wr;. ,
77'~~ \• . ·· .' ·\.
'L~AW- '7~,,,,Q-.'-,,...,.,_, ......~ ~ ~ - - - -
~ q;_.?).,;_~t.1!/1,,,v,...,/.i;-,,-.,t - ...or••• •"-'
✓-- ..... ~- ~-C?,;l',._,;Li),~. . ~
(
,/4:, ·/,t,_,__._,_ .41&-./~~ ~ k..~--~
;;, . j/,& .~,e.....,./~ ,._,__,_A,~ ~..9.....~ 9 - u..-.
·' i'cu-4
~ /1,,~~a..t.:"~.L-d.:-.---~
/ . , ~ -- -.Le. ~.al'"~- ~..--rkr.u ~~
~~--,,·~ ~/----~~~~a-
~ 7'J"uw~ ~ ~ L , ,A,.;,,v~.,/,,~~,
~ _,;1117//t~_;, .,,_-~~3~a,C)~..,,/4_,,
,,.,_,.,yu~~-.,.,' L , 9 ~ Q~/:...:.,
/4, o/'46 ~ 4-c,,.-, -4.
. '.,.{'~-,L~~L,~~v~~~
.. - ~. # ~ ,~,_,.,.r---
_p,._,;q~~~
r/~~~#V~,~--,,:1'-:V/.p.,.,,:C,-~
/._~-.111, ___,,,_~.v--~,--✓ - ,L ~ - < / I C ~ ~
.._~ . , .
......,.,,.,,,,
.............. UN,a"-1 - -
L ~ -_L_ • ~. -----
_...._...,,_ . . . . , . _ , ~ - -
- r.t\- •
; . ~ L·,,,t,_,;...«AA•• ·-~· ...c.✓.,
A,-. ....
. . /
~_,-J _,,,.-, ;,~~e; d.i,u- ,.;;;;,, , ✓-~ ,
~ , L'.9 ~~/~ J~-q. ,,~.-,, .., •• ':v 4--
~-4,--- --4'7 ~r-: .P-d 6?'- ----
✓-~c;M ~r«,· .(',, •-~- ~~/~~~
·9 ~ J!fwOI/ _,,,,,_
,J,tt.z ,,td_,'4'~/- ,-,v ~ 'i-,u. ..:./,;,
. a .i ~
,{..,./7,,_,u;,,,6 ,~... ~,,,,,,_y ,_~..,. r~_,,,, 11'./_: ,.,, •
~ ~ - ~ , _ ; r •-~&: ; ,__,~,,,--
4,p- Gf, .,,{,,. d/__ ,~,-'d~
• ~ -Q. ~ ~-/.-..f w d ~ ~~J. -,;. -.,, ___,,
• 4J u;-,d ./,u/-
✓ ?'~-
# /4"-·---~
" ~~, ~.u// uu~ ~.,/~-P
., ~U//p-7~ ~~~ _,-- 4.~~ -9.,. _,
u - ~....#4"Z'li)L -- //4,.~ id ~ 4 A.d-~ -.d,, ~-
,, .t/ , ;_,u;J-J_:, G),._,,/.d:,~~--"~ă/~~

7u/~ -~N ~~N•~#PIA'N-HL/,r'-~ _.
.,/:,,.;;,J,,.
. • -~~-~~~'-
I/( .Âf/J '~"H, u.P~~ °/4"M--6'c,;..-,,,,&-~4/~____.,..
.
. , ~ ~ . - , '.
~;.,~~--~L
# 9 - ~ ~ -. .
~ ~ ~~ (",,~ -?~- -/
,ffe~ 4f»,.-/< -UVV~ . Â ; ~ ~,. ~

/4~
y✓--a/ ~,.C, c-v~ .e~ ~ ✓~#«- ~
/:U·. /4-' -~? ~ ..
Q_. J!,~ ~~~a/,, . .
~,,a-~ J ~~°H• ,t. ~.....-✓•

. . , ~ .' A_·• '
C,S·,"""..;,",•:.•_.f0,0,•,c. 'I A • ~ • • I
.. ~. ' tt i.4 i - - - = -
~~~.7.;ill!W , •
Domnule ministru,
Deschicrerea Divanului ad-hoc a avut loc pe 29 septembrie/ 11 octom-
brie cu o mare pompă; de dimineaţă de la şapte mai multe detaşamente
de miliţie se găseau eşalonate în jurul mitropoliei.
Un serviciu divin, la care au asistat caimacamul, miniştrii, deputa-
ţii, comisarii puterilor străine (cu excepţia lui Sir H. Bulwer şi a lui Savfet
Efendi), corpul consular şi notabilităţile Capitalei, a fost celebrat la biserica
catedralei.
După ceremonia religioasă, toţi s-au dus în sala Divanului; comisarii
au luat loc într-o tribună la dreapta, iar reprezentanţii consulari într-o
tribună la stînga, caimacamul a luat loc între aceste două tribune înconjurat
de ofiţerii statului său major, de miniştri, de mitropolit şi de cîţiva membri
ai clerului.
Aproape toţi deputaţii erau prezenţi, printre ei Hgura fostul prinţ
Bibescu; prinţul Ştirbei n-a asistat deloc.
Secretarul de stat ad-interim a dat citire, în continuare, decretului
principelui caimacam, privind deschiderea Divanului ad-hoc.
Am onoarea, domnule ministru, de a transmite Excelenţei Voastre,
în anexa A, traducerea acestui decret.
După lectura acestui document, caimacamul i-a felicitat pe deputaţi
urîndu-le succes în lucrările de care depinde viitorul ţării, apoi principele,
ofiţerii din suita sa şi miniştri s-au retras; atunci mitropolitul, care este
preşedintele de drept al noii adunări, a pronunţat discursul a cărui copie
o aveţi alăturat sub anexa B.
Seara, oraşul şi edificiile publice erau strălucitor luminate; în mai
multe locuri transperantele purtau ca lozinci, unele: - Trăiască Uni-
rea, - trăiască unirea sub un principe străin, - Valahia şi Moldova reunite
într-un singuu stat sub un principe străin; şi altele: Unirea Valahiei şi a
Moldovei sub un singur guvern, - Unirea principatelor Valahiei şi Moldovei
sub un principe străin ereditar, unirea cu garantarea autonomiei noastre
etc., etc.
Cea mai perfectă ordine a domnit peste tot, cu toate aceste manifestaţii
zgomotoase.
Primele şedinţe ale Divanului ad-hoc au fost destinate verificării îm-
puternicirilor diverşilor deputaţi şi numirii diferitelor comisii.
Lucrări mai serioase şi mai importante vor începe săptămîna viitoare.
ln ceea ce priveşte rezultatul deliberărilor, nu există nici o îndoia-
lă, Divanul de la Iaşi şi cel de la Bucureşti se vor pronunţa, cu o majoritate
zdrobitoare, pentru unirea Principatelor într-un singur stat sub sceptrul
unui prinţ străin ereditar; s-ar înlătura cu plăcere suzeranitatea Porţii, dar
la nevoie o vor accepta.
Programul partidului unionist, în ceea ce priveşte Valahia, se rezumă
după cum urmează:
«Unirea Valahiei şi Moldovei într-un singur stat şi sub un singur
guvern>.
«Neutralitatea teritoriului Moldo-Valah>.
«Prinţ străin ereditar care va fi ales dintr-o dinastie a Europei şi
ai cărui urmaşi, născuţi în ţară, vor fi crescuţi în ritul ortodoxismului
grec>.
205
«Guvern reprezentativ cu o Adunare Generală».
«Respectarea dreptului de proprietate».
«Libertatea individuală şi libertatea de a munci pentru ţăran».
«Egalitatea tuturor românilor (moldo-valahi) în faţa legii».
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea consideraţiunii celei mai
înalte cu care am onoarea să fiu cel mai umil şi supus servitor al Excelenţei
Voastre,
Jacques Poumay
Excelenţei Sale, domnului conte Charles Vilain, ministrul afacerilor străine,

la Bruxelles .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme Belgia, rola 2,' c. 635-636; Ministere des Affaires
Etrangeres et du Commerce Exterieur, Correspondance Polilique, Legations, Roumanie.
voi. 2, doc. 19.
62
1858 august 19, Paris. Conven\ia de la Paris, între Austria'.

Franja, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia pen-
tru organizarea definitivă a Principatelor române Moldova şi
Ţara Românească.
Maiestăţile lor împăratul francezilor, împăratul Austriei, regina Re-

gatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, regele Prusiei, împăratul întregii
Rusii, regele Sardiniei şi împăratul turcilor, voind, conform stipulaţiilor
tratatului încheiat la Paris la 30 martie 1856, să consacre printr-o convenţie
înţelegerea lor finală asupra organizării definitive a principatelor Moldovei
şi Valahiei, i-au desemnat ca plenipotenţiari ai lor pentru a negocia şi a
semna numita convenţiei, pe următorii:
Majestatea Sa împăratul francezilor pe dl. Alexandre conte Colonna
Walewski, senator al imperiului, marea cruce a ordinului imperial al Legiunii
de onoare etc .. etc .. ministrul său şi secretar de stat la Ministerul Afacerilor
Externe;
Maiestatea Sa împăratul Austriei pe dl. Joseph-Alexander baron von
Hiibner, marea cruce a ordinelor imperiale Leopold şi Coroana de fier
etc., etc., actualul său consilier intim şi ambasador extraordinar şi ple-
nipotenţiar pe lingă Maiestatea Sa împăratul francezilor;
Maiestatea Sa regina Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei pe
preaonorabilul Henri-Richard-Charles, conte Cowley, viconte Daugan, baron
Cowley, pair al Regatului Unit, membru al consiliului privat al Maiestăţii
Sale britanice, cavaler, marea cruce a preaonorabilului ordin al Băii, am-
basador extraordinar şi plenipotenţiar al numitei sale maiestăţi pe lingă
împăratul francezilor;
Maiestatea Sa, regele Prusiei pe dl. Maximilian-Friedrich-Karl-Franz
conte von Hatzfeldt-Wildenburg-Schoenstein, cavaler al ordinului regal al
Vulturului roşu, clasa I, cu frunze de stejar etc., etc., actualul său consilier
206
privat şi trimisul său extraordinar şi ministrul plenipotenţiar pe lîngă Ma-
iestatea Sa împăratul francezilor;
Maiestatea Sa împăratul întregii Rusii pe dl. conte Pavel Kisse-
lef, cavaler al ordinelor Rusiei, decorat cu dublu portret în briliante al
împăraţilor Nicolae şi Alexandru al II-iea etc., etc., aghiotantul său general,
general de infanterie, membru al consiliului imperial, ambasadorul său ex-
traordinar şi plenipotenţiar pe lîngă Maiestatea Sa împăratul francezi-
lor;
Maiestatea Sa regele Sardiniei pe dl. Salvador, marchiz de Villamari-
na, marea cruce a ordinului regal al sfîntului Mauriciu şi Lazăr etc.,
etc., trimisul său extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe lîngă Maiestatea
Sa împăratul francezilor;
Maiestatea Sa împăratul turcilor pe Mohamed Fuad-paşa, muchir şi
vizir al împăratului, decorat cu ordinele imperiale Medjidie şi Meritul per-
sonal clasa întîi, cu ordinul militar etc., etc., actualul său ministru al afa-
cerilor externe, care avînd depline puteri, recunoscute a fi în forma cuvenită,
s-au întrunit în conferinţă la Paris şi au hotărît următoarele:
Art. I. Principatele Moldovei şi Valahiei, constituite de acum înainte
sub denumirea de «Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei» rămîn sub
suzeranitatea M.S. sultanul.
Art. 2. în virtutea capitulaţiilor date de sultanii Baiazid I, Mohamed
al II-iea, Selim I, şi Soliman al II-iea, care consfinţesc autonomia lor, re-
glementînd raporturile lor cu Sublima Poartă şi pe care mai multe ha-
tişerifuri, în special cel din 1834, le-au consacrat; conform, de aseme-
nea, articolelor 22, 23 din tratatul încheiat la Paris la 30 martie 1856, Prin-
cipatele vor continua să se bucure, sub garanţia colectivă a puterilor con-
tractante, de privilegiile şi imunităţile pe care le au.
în consecinţă, Principatele se vor administra liber şi în afară de orice
amestec al Sublimei P,orţi, în limitele stipulate prin acordul puterilor garante
cu curtea suzerană.
Art. 3. Puterile publice vor fi încredinţate în fiecare principat unui
hospodar şi unei adunări elective acţionînd, în cazurile prevăzute de prezenta
convenţie, cu concursul unei comisii centrale comune celor două principa-
te.
Art. 4. Puterea executivă va fi exercitată de către hospodar.
Art. 5. Puterea legislativă va fi exercitată în mod colectiv de către
hospodar, adunare şi comisia centrală.
Art. 6. Legile prezentînd un interes special pentru fiecare principat
vor fi pregătite de către hospodar şi votate de către adunare.
Legile prezentînd un interes comun pentru ambele principate vor fi
pregătite de către comisia centrală şi supuse votării adunărilor de către
hospodari.
Art. 7. Puterea judecătorească. exercitată în numele hospodarului,
va fi încredinţată magistraţilor numiţi de el, fără ca cineva să se poată
sustrage judecătorilor săi naturali.
O lege va determina condiţiile de admitere şi de înaintare în ma-
gistratură, luînd ca bază aplicarea în mod progresiv a principiului inamovibi-
lităţii.
Art. 8. Principatele vor plăti curţii suzerane un tribut anual al cărui
207
total ramme fixat la suma de 1.500.000 de piaştri pentru Moldova şi
2.500.000 de piaştri pentru Val ahia.
Investitura hospodarilor va fi făcută, ca şi în trecut, de către
M.S. sultanul.
Cur~ea ~uz~rană.va stabili împr~ună cu Principatele măsurile de apă
rare a tentonulm lor tn caz de agresmne externă şi tot ei îi revine datoria
de ~ _e_l_abor~, ~ri.ntr-o înţ~legere cu curţile garante, măsurile necesare res-
tabthrn ordtnet, tn cazul tn care ea va fi compromisă.
Ca şi în trecut, tratatele internaţionale care vor fi încheiate de curtea
suzerană cu puterile străine vor fi aplicabile în tot ceea ce nu va duce
la prejudicierea imunităţii lor.
Art. 9. Tn caz de încălcare a imunităţii Principatelor, hospodarii vor
adresa un recurs puterii suzerane; şi, dacă nu li se dă dreptate, reclamaţia
va putea fi trimisă, prin agenţii lor, reprezentanţilor puterilor garante la
Constantinopol.
Hospodarii vor fi reprezentaţi pe lingă curtea suzerană prin agenţi
(capuchehaie), moldoveni sau valahi din naştere, nefiind supuşi nici unei
jurisdicţii străine şi agreaţi de Poartă.
Art. 10. Hospodarul va fi ales de către adunare pe viaţă.
Art. 11. Tn caz de vacanţă şi pînă la instituirea unui nou hospo-
dar, administraţia va trece în atribuţia Consiliului de Miniştri, care va intra
de drept în exerciţiu.
Atribuţiile lui pur administrative vor fi limitate la conducerea tre,;
burilor, fără a putea revoca funcţionarii decît în cazuri de delicte constatate
pe cale judiciară. Tn acest caz, el nu va dispune înlocuirea lor decît în
mod provizoriu.
Art. 12. Atunci cînd s-a produs vacanţa, dacă adunarea este reuni-
tă, va trebui să procedeze în opt zile la alegerea hospodarului.
Dacă ea nu este întrunită, va fi imediat convocată şi întrunită în
termen de zece zile. Tn cazul cînd ea este dizolvată, se va proceda la noi
alegeri în termen de cinsprezece zile, iar noua adunare va trebui să se
întrunească de asemenea în termen de zece zile.
Tn cele opt zile care urmează întrunirii sale, ea va trebui să procedeze
la alegerea gospodarului.
t.,1 sii st> poată proceda la alegere, va fi necesară prezenţa a trei
sferturi din numărul membrilor înscrişi.
în cazul cînd în timpul celor opt zile alegerea nu va avea loc, în
ziua a noua la amiază va proceda la alegere, oricare ar fi numărul membrilor
prezenţi.
Investitura va fi cerută, ca în trecut, şi va fi dată cel mai tîrziu
într-o lună.
Art. 13. Este eligibil în funcţia de hospodar oricine are vîrsta de
35 ani, e născut din tată moldovean sau valah, poate justifica un venit
funciar de 3.000 de galbeni, cu condiţia să fi îndeplinit funcţii publice timp
de zece ani sau să fi făcut parte din adunări.
Art. 14. Hospodarul guvernează cu ajutorul miniştrilor numiţi de
el.
El are dreptul de a graţia şi pe cel de a comuta pedepsele în materie
criminală, fără a putea însă interveni astfel în administrarea justiţiei.
208
El pregăteşte legile prezentînd un interes special pentru Principate
şi mai ales bugetele, pe care le supune spre dezbaterea adunării.
El face numirile în toate slujbele administraţiei publice şi întocmeşte
regulamentele necesare pentru executarea legilor.
Lista civilă a fiecărui hospodar va fi votată de către adunare, o dată
pentru totdeauna, în momentul alegerii lui.
Art. 15. Orice act întocmit de hospodar trebuie să fie contrasemnată
de către miniştrii de resort.
Miniştri vor fi răspunzători de încălcarea legilor şi în particular de
orice risipire a veniturilor publice.
Ei vor fi justiţiabili în înalta curte a justiţiei şi de casaţie.
Urmăririle pot fi provocate de către hospodar sau adunare.
Punerea sub acuzare a miniştrilor nu poate fi pronunţată decît cu
o majoritate de două treimi din membri prezenţi.
Art. 16. Adunarea electivă va fi aleasă în fiecare principat pe o durată
de 7 ani, conform dispoziţiilor electorale anexate la prezenta convenţie.
Art. 17. Adunarea va fi convocată de hospodar şi va trebui să fie
reunită în fiecare an în prima duminică a lunii decembrie. Durata fiecărei
sesiuni va fi de 3 luni.
Hospodarul va putea, dacă este cazul, să prelungească sesiunea. El
poate convoca o sesiune extraordinară sau să dizolve adunarea. Jn acest
din urmă caz, el este obligat să convoace o nouă adunare, care va trebui
să se întrunească într-un răstimp de 3 luni.
Art. 18. Mitropolitul şi episcopii fac parte de drept din adunare.
Preşedinţia adunării aparţine mitropolitului, vicepreşedinţii şi secreta-
rii vor fi aleşi de către adunare.
Art. 19. Preşedintele fixează condiţiile în care publicul va fi admis
la şedinţe, în afara cazurilor excepţionale, care vor fi prevăzute în regula-
mentul interior.
Prin grija preşedintelui, după fiecare şedinţă se va încheia un pro-
ces-verbal sumar, care va fi publicat în «Gazeta oficială>.
Art. 20. Adunarea va discuta şi vota proiectele de lege care-i vor
fi prezentate de hospodar. Ea va putea să le amendeze sub rezerva stipulată
în art. 36 în ceea ce priveşte legile prezentînd un interes comun.
Art. 21. Dacă miniştrii nu sînt membri ai adunării, ei vor avea totuşi
acces şi vor putea să ia parte la discutarea legilor, fără a participa însă
la vot.
Art. 22. Bugetul veniturilor şi cheltuielilor, pregătit anual pentru fie-
care principat prin grija hospodarului respectiv şi supus adunării, care îl
poate amenda, nu va fi definitiv decît după ce va fi votat de ea.
Dacă bugetul nu va fi votat în timpul oportun, puterea executivă va
satisface nevoile serviciilor publice în conformitate cu bugetul din anul pre-
cedent.
Art. 23. Diferitele fonduri provenite pînă acum din case speciale şi
de care guvernul dispune sub diferite titluri vor trebui incluse în bugetul
general al veniturilor.
Art. 24. Reglementarea definitivă a conturilor va trebui să fie pre-
zentată adunării cel mai tîrziu în termen de 2 ani începînd de la încheierea
fiecărui exerciţiu.
209
Art. 25. Nici un impozit nu va putea fi stabilit sau perceput fără
consimţămîntul adunării.
Art. 26. Ca toate legile prezentînd un interes comun sau special şi
regulamentele de administraţie publică, legile financiare vor fi inserate în
«Gazeta oficială».
Art. 27. Comisia centrală îşi va avea sediul la Focşani.
Ea va fi compusă din 16 membri, 8 moldoveni şi 8 valahi; 4 dintre
persoanele care au îndeplinit funcţii înalte în stat şi 4 de către fiecare adunare
din sinul ei.
Art. 28. Membrii comisiei centrale îşi păstrează dreptul de a lua parte
la alegerea hospodarilor din adunarea din care fac parte.
Art. 29. Comisia centrală este permanentă; ea va putea, cu toate aces-
tea, cînd lucrările sale îi vor permite să şi le amine pentru .un timp, care
nu va trebui să depăşească în nici un caz 4 luni.
Durata funcţiilor membrilor săi, pentru fiecare principat, fie că au
fost numiţi de hospodar, fie că au fost aleşi de adunări, va fi limitată la
durata legislaturii.
Cu toate acestea, funcţia membrilor ale căror mandate expiră nu va
înceta decît la instalarea noilor membri. în cazul cînd mandatul celor două
adunări va expira simultan, comisia centrală va fi reînnoită în totalitatea
ei pentru amîndouă principatele la deschiderea noilor adunări.
în cazul dizolvării uneia din adunări, reînnoirea nu va avea loc decît
pentru acei membri ai comisiei centrale aparţinînd principatului a cărui
adunare va fi realeasă. ·
Membrii ale căror mandate expiră vor putea fi realeşi.
Art. 30. Funcţiile membrilor comisiei centrale vor fi retribute.
Art. 31. Comisia centrală îşi va numi preşedintele.
în cazul cînd voturile se vor împărţi deopotrivă între doi candidaţi,
se va hotărî prin tragerea la sorţi.
Funcţiile de preşedinte vor înceta o dată cu mandatul său de membru
al comisiei centrale; ele vor putea fi reînnoite.
în caz de împărţire egală a voturilor în dezbateri, votul preşedintelui
va fi preponderent.
Comisia centrală va avea grijă să-şi alcătuiască regulamentul interior.
Cheltuielile ei, de orice natură, vor fi puse, pe jumătate, în sarcina ambelor
principate.
Art. 32. Dispoziţiile constitutive ale noii organizări a Principatelor
sînt puse sub paza comisiei centrale.
Ea va putea semnala hospodarilor abuzurile care, după părerea
ei, ar trebui urgent reformate şi sugera îmbunătăţirile care ar trebui in-
troduse în osebitele ramuri ale administraţiei.
Art. 33. Hospodarii vor putea trimite comisiei centrale toate propuneri-
le ce li se vor părea utile a fi prefăcute în proiectele de legi comune ambelor
principate.
Comisia centrală va pregăti legile prezentînd un interes general comun
ambelor principate şi va supune aceste legi, prin mijlocirea hospodari-
lor, spre dezbatere adunărilor.
Art. 34. Sînt considerate legi prezentînd un interes general toate ace-
lea care au ca obiect unitatea legislaţiei, înfinţarea, menţinerea sau îm-
210
bunătăţirea unirii vămilor, a poştelor, a telegrafului, fixarea valorii monetare
şi deosebitele materii de folos public comune ambelor principate.
Art. 35. Odată constituită, comisia centrală va trebui să se ocupe
în special de codificarea legilor existente, punîndu-le în armonie cu actul
constitutiv al noii organizări.
Ea va revizui regulamentele organice, precum şi codurile civil, cri-
minal, de comerţ şi de procedură, astfel incit, în afară de legile prezentînd
un interes pur local, să nu mai fie în viitor decît unul şi acelaşi corp de
legislaţie, care va fi executoriu în ambele principate, după ce va fi votat
de către respectivele adunări, sancţionat şi promulgat de fiecare hospo-
dar.
Art. 36. Dacă adunările introduc amendamente în proiectele de legi
prezentînd un interes comun, proiectul amendat va fi trimis comisiei centrale
care va aprecia şi va hotărî un proiect definitiv, pe care adunările nu vor
mai putea decît să-l adopte s-au să-l respingă în întregime.
Comisia centrală va trebui să adopte amendamentele care vor fi votate
deodată de ambele adunări.
Art. 37. Legile prezentînd un interes special pentru fiecare principat
nu vor fi sancţionate de hospodar decît după ce vor fi comunicate de el
comisiei centrale, care va trebui să aprecieze dacă sînt compatibile cu dis-
poziţiile constitutive ale noii organizări.
Art. 38. Se va înfiinţa o înaltă curte de justiţie şi de casaţie comună
ambelor principate.
Ea îşi poate avea sediul la Focşani. Constituirea ei se va reglementa
printr-o lege.
Membrii săi vor fi inamovibili.
Art. 39. Deciziile date de curţi şi hotărîrea pronunţate de tribunale
într-unul sau într-altul din principate vor fi aduse exclusiv în faţa acestei
curţi de casaţie.
Art. 40. Ea va exercita un drept de cenzură şi de disciplină asupra
curţilor de apel şi tribunalelor.
Ea va avea dreptul de jurisdicţie exclusivă asupra propriilor ei membri
în materie penală.
Art. 41. Ca înaltă curte de justiţie, ea va avea în atribuţie urmăririle
iniţiate de hospodar sau de adunare împotriva miniştrilor şi va judeca fără
drept de apel.
Art. 42. Miliţiile regulate, existînd acum în ambele principate, vor
primi o organizare identică, spre a putea, la nevoie, să se unească şi să
formeze o singură armată.
Pentru aceasta se va face o lege comună.
Afară de aceasta, se va face anual inspectarea miliţiilor ambelor prin-
cipate de către inspectorii generali, numiţi în fiecare an, alternativ, de fiecare
hospodar. Aceşti inspectori vor avea obligaţia să supravegheze deplina exe-
cutare a dispoziţiilor menite să păstreze miliţiilor toate caracterele a două
corpuri ale aceleiaşi armate.
Cifra miliţiilor regulate, fixată de regulamentele organice, nu va putea
fi mărită cu mai mult de o treime, fără o prealabilă înţelegere cu curtea
suzerană.
Art. 43. Miliţiile trebuie să se reunească ori de cite ori siguranţa internă
21 I
sau cea a hotarelor va fi ameninţată. Reunirea lor va putea fi provocată
de unul sau celălalt hospodar, dar nu va putea avea loc decît în urma
unei înţelegeri comune între ei, f ăcîndu-se cunoscută şi curţii suzerane.
La propunerea inspectorilor, hospodarii vor putea, de asemenea, să
reunească, în întregime sau în parte, miliţiile în tabără de manevre sau
spre a le trece în revistă.
Art. 44. Comandantul-şef va fi desemnat alternativ de fiecare hospodar
cînd va fi cazul să se reunească miliţiile. El va trebui să fie din naştere
mildovean sau valah. Va putea fi revocat de hospodarul care l-a numit.
în acest caz, noul comandant-şef va fi numit de celălalt hospodar.
Art. 45. Cele două miliţii îşi vor păstra steagurile lor actuale; dar
vor purta, pe viitor, o banderolă de culoare albastră conform modelului
alăturat la prezenta convenţie.
Art. 46. Moldovenii şi valahii vor fi cu toţii egali în faţa impozitului
şi vor fi în aceeaşi măsură admişi în slujbele publice într-unul sau
într-altul din principate.
Libertatea lor individuală le va fi garantată. Nimeni nu va putea
fi reţinut, arestat sau urmărit decît conform legii.
Nimeni nu va putea fi exprorpiat decît legal, din motive de interes
public şi contra unei despăgubiri.
Moldovenii şi valahii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă
de drepturile politice.
Exercitarea acestor drepturi se va putea întinde şi la celelalte culte
prin dispoziţii legislative.
Toate privilegiile, scutirile sau monopolurile de care se mai bucură
unele clase se vor desfiinţa şi se va proceda fără întîrziere la revizuirea
legii care reglementează raporturile prorietarilor de pămînt cu cultivato-
rii, în vederea îmbunătăţirii stării ţăranilor.
Instituţiile municipale, atît cele urbane cit şi cele rurale, vor dobîndi
toată dezvoltarea pe care o comportă stipulaţiile prezentei convenţii.
Art. 47. Pînă a se proceda la revizuirea prevăzută de art. 37, legislaţia
acum în vigoare în Principate este menţinută în dispoziţiile care nu sînt
contrarii stipulaţiilor prezentei convenţii.
Art. 48. Tn scopul de a satiface art. 25 din tratatul de la 30 martie
185<:i, un hati~crif, conform textual cu stipulaţiile prezentei convenţii v;i pro-
mulga dispoziţiile ce preced într-un termen de cincisprezece zile cel mai
tîrziu, începînd de la schimbarea instrumentelor de ratificare.
Art. 49. Tn momentul publicării numitului hatişerif, administraţia va
fi încredinţată de către actualii caimacani, în fiecare principat, unei comisii
interimare (caimacamat) constituite conform dispoziţiilor Regulamentului
organic.
Prin urmare, aceste comisii vor fi compuse de preşedintele divanului
domnesc, din marele logofăt şi din ministrul de interne, care erau în funcţiune
sub cei din urmă hospodari, înaintea instalării în 1856 administraţiilor pro-
vizorii.
Numitele comisii se vor ocupa de alcătuirea listelor electorale care
vor trebui întocmite în termen de cinci săptămîni. Alegerile vor avea loc
la trei săptămîni de la publicarea listelor.
în a zecea zi care va urma, deputaţii vor trebui să se întrunească
212
~\1!t!.0AJ'J.Ll;i!J JIJAlJ L
·~
. :
llO .\ts1·1•n1 11· 'rţ_ir/!j'
. ., .......
.\ n,,~1.h11•:i.
~ - & ~ ~ 0 4 '·
. 1~ ? Pi&.6- .
~ ·ft · k. ,
✓r. /- ~.
6~~ ~ -1;'.Y d / ~
Itw [H.L a.Z:"",(_, <fl" d ţr.;,11{;:u ~
~ , fe h o~ ·L- <A .12 ~ . /1::>
f1 ~t :l .a:-~ frv -V z~ ~
~ d W u i-e. ~ J; "/ L tj '~
.t -h ~ ~ ~~~ ~ /Juf?-
~-L ~ '7 ~ ~ ~ ~
>I rt/ lkr ?~ .J ~ v- h ~
~~~ ~ ~ .t.,,,, .~ H ,,,J ,l
h. s- P ~ ~ ~~~
- ~ ~ fi?~~~~
, /0
Ar ~ ;tec/"' ~ ~~ ~. :?
~ ,n<:-° a" r;;) ~ /4 ,~ ~~
~-~~~ . -
în fiecare principat, cu scopul de a proceda, în termenele stabilite mai
sus, la alegrea gospodarilor.
Art. 50. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare
vor fi schimbate la Paris în termen de cinci săptămîni sau, dacă se va
putea, mai curînd.
Pentru care plenipotenţiarii respectivi au semnat-o şi şi-au pus sigiliul
armelor lor.
lntocmit la Paris la 19 august s.n. 1858. A. Walewski, Hiibner, Cowley,
Hatzfeldt, Kisseleff, Villamarina, Fuad .
•
Ghenadie Petrescu, Dimitrie A. Sturdza şi Dimitrie C. Sturdza, op. cil., voi. VII, p. 306----
314; traducerea în limba română la I. Ionaşcu, Petru Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, op.
cil., p. 331-343.
63
1859 februarie 6, laşi. Telegramă adresată Foreign-Oflice-ului

de Henry Churchill, consul britanic la laşi, cu privire la en-
tuziasmul manifestat în Moldova pentru alegerea lui Al.I. Cuza
ca domn în Muntenia.
Telegramă
Descifrat de la consulul /Henry/ Churchill
1859 februarie 6, Iaşi

Alegerea lui Cuza în Ţara Românească a creat un mare entuziasm
a1c1. Se consideră că s-a efectuat un mare pas spre Unirea care va fi în-
făptuită, dacă nu i se vor opune măsuri puternice. ln jurnalele din Moldova
s-a declarat clar că dacă Poarta va îndrăzni să refuze investitura românii
îi vor respinge autoritatea şi, de la primul pînă la ultimul îşi vor apăra
drepturile pînă la capăt.
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme Anglia, rola 67, c. 104, Public Record Office London,
Foreign Office, Turkey, F.O. 78, vui. lt43.
64
1859 februariP JO 22, Bucureşti. Raportul înaintat de Jacques

Poumay, consul belgian la Bucureşti, ministrului de externe
a Belgiei, privind sosirea la Bucureşti a domnitorului Al.I.
Cuza.
215
. r
. @.~.,~~~-,.~....,....14~..}
. XAJ.9~,y-----~~~tţ•tlv, !-..~u.Jnf."'_..-~
â'>Mvl _ ~&.M,~i&J ..,~u~t:'O~ vij2» t,'f ~
~ ţ. o... ,..Jwcl.,; ,., ~u.>.:
1
.. vr,"'"'""'~c.b ~"·
• CiÎM ;;A\,.f 0tlll!o'"9 ,
, . 0i.a ,\O ţ..>w ¼~W.Î~ ~"'-'~t'~.4~u).>.., ~O~:,._,, )i,,./

\l&'1M1iA>tb twuui..u. VL v~e--,~Jvlt~ w-u.J..ivr- Pv11-...
~,"f>,•;~~ ""'u "'"'''"·)..J„'i>e,c.--kt'.w: wwe.,~t,f"~~~ •
· c. -.J.k: .:.u el · J.- , Vu -~,..., o-.P..v~.
J.f ~u ~ww~ W\-\ww"''--':'b ~tA<.,;>'".....A- fJ
b"ffu:.-., ,14.W~- ~c.~ v , .. f'"J ~
1
l1. '"~·'(~ăi~-..)
- • , t I
.A\p1,\,\,&j~ , ... (1,~li) ... ~ ... J

~~w.,~ ~~u ~~,~~
f ~- . .:w. ~-
J111w~
LMl~r.:vo„t,!J,,..~ .,~.,,- · .. . "" ~•f
• . ·.,uJ"\uU 1,~t... ~ . l~l,\4M, (.}M4t
wi:A"wu.;o...,d""'-> ui■tt~J "..,.

4'1,\V""""~ ~~J~ -IIM'r'"-1~ 11.-PA.-V
u~yM(ttvh-"Jw, ~m~~~ .tlllA4,, ~Q
'\IWW -M.4~~ w' f,"'4u~G-,~~

..-'~~.11-.J v~1•~ -.v.~~~~ d1c. ~~t>tu4-,
-,.:e.v~...,f.:'3~~/4c).,~ i!J~,~r--~.,,&"3t'., v...
~ IA., îu 'i)~~ • ' •
•l "1«14~4w"",J~ o0'JJv. L· .xJ,~,; A.. -!-"J""'

~Uwma -,w_.,U.,._.n+M,.,'"'"'-'~IIIM, P.,,Cf"MMu)f•.. vu~~
".:tt'--"~.,.J..-,""1,1\1~;, '
"'-W~no-v,., ... e-"'KJ..t J~~C : it.""J"ă.--..
1 ,!'!'.'.l'!'~ ••"' • t ,~~-...oww ~u--&~~1 u ,.,~W v-llb
. ,.~~. ~ ... ,"'.l''"r.> ~~,"'" JJ
• • ~ "'4A,•11J)1.,J.. o.,. e.il ""t.; · 1.tt)~c. "'' ,
li
. l
"'-'V'-'LI "\"V~L, '"'- .,\. ,a.,t~
11
. J, .I
• l9\" . . 4:>iL\AJ IA,\,\\ a.a e-~,
~io
,
~:~~=••~
,. . ., .. • • . •
.
I
.
···w.
.l I,.
, t.'\"-',!!"!11~.ii,, t • 1 . ' ,
·: - ·-, ~~~~~~,:~.. e.v... -
,...,.,...,_. ,. , . : ~~ ,~"\"-·J ,1,r.,âl.;.r.1fi~"-J~J
-1~r"i""'4AM.W V" J\,'t d-Vu ~a.~ uto~~-,
A,\\\MIV"'J'Va~~II,~~,~ ~ . (· ,· ••
t fţw\w ~-+"'~ e. ~,,~~tÂ., c,vd~'t41~~-uA«./

, ." ""cJtf.,~~~ ~~.,_iOIĂh .>., f ,U~"'" ilnt.HitfWI~~~
t.l,l?ţ~J,~ ~--.t~ ~V¾~\M\\WIU • - '
lO¾-t-~ w ~ ~-1ov,"vo ~t.,,\W'°"",~o'vi-'""1Ma-., '? ui „"4,'.

~W:Vt'.. ~u.ytr.M.WUM '&>\.t,(4-,~d'" Pc. I J~ d~~ ~.:so'I.~...., ,,,,.
· "d ~ "- e-,v oeMJ>~ tMV .,,l, edV~u!Îav"" t, ou-v~·t-.~ ,4-&A, IA. ~41 t
, . ţ-.,~ ... "'"' "--'l'u1.,. fu ~ CJ.... "'~.,; e. ""D....,. ~u,v 4'\ ~~ ~\M,IU,, 11~
~9v'<.~v,'Uwv e.~V'W t-t:L. t.l,e.. .. ~,•.,wl,,}1~• Ct~h· ~c,/""'"~
.~, ,l~~MAV. \0..-~~J~..,r.>u Q~~ o~ 6,J..,..o 0'4~.,.,.,.1),,,0~
"""- t.,,,w.,&l\lJfv1~u -o"'Cf"'""'"), -: )'~""-~•.v,qu 1.).,t',~""14.t,;
.ţ"...,w, ~-'j~ ,vwu .fw. 11""-.iA"~~V , f" ~;)fc.- )ttM„.,.A.,,aM. ~~
~.~.,•.v;,c. ~ ,.wu.1,1e,i.(J...,w 4 ~ ~ ~ . ··.
~~.,.;,,, J, /.i • J,u,l. 111,,\t~uc.- 11\MJ it,c:.,J-,.;,,, .,.L "w~"""''""' ~

'"'o~".J....,1
,
,At;I "'"""',)"'"'""~t,t.U\t4...,,,,..IM,\tV, V,~w4 Yt.. JL
• ~(~fi.I f'vy ,6~t, J,a.J Jv1t)tMCV,
~ . \ M ~V'i>"" t.,,"\Mh ev\,\h~&.J'\'l•~~~ ~Î•&U!
· - T
.-u~"""~uJ.,, e4"
w,..r:..~..,., ~ Mt~
. Qe) '°l'-LICU\-J~,~
~ 9t1 '-'"~UM-l,'i)c,. t~
iV~~,w t-.,., t.,"""""~
"'~"'°'"'"\.."........... .
I\ '\uJL
_~--:·-o 1,~.,.Mo-\U,
J.) I
Lolf1~"""~
•-
~
-~~J)t~.J~ew,ţ"'J!..,d""" . 4;>•a:v
~·V •I ~~ "'"1Jţt.J ~Jl~&J

tA., r.;i,, J,tt ~ JC"-V$w,J • • J
. ~·,rl,.-&
1859 februarie 10/22, Bucureşti
Domnule ministru,
Aşa cum am avut onoarea să informez pe Excelenţa Voastră prin
ultima mea telegramă, prinţul Alexandru Ioan I şi-a făcut intrarea în Bu-
cureşti duminică 8/20 curent la ora I după amiază. Prinţul a fost însoţit
de cîţiva ofiţeri moldoveni.
Tncepînd cu ora 10 dimineaţa întinsa cîmpie de la Băneasa, situată
la una din barierele capitalei, era invadată de lume, trăsuri şi o mulţime
de călăreţi. Se ridicase un cort în care îl aşteptau pe domnitor autorităţile
militare şi civile, membrii municipalităţii şi conducătorii diferitelor corporaţii
pentru a-i oferi, potrivit vechiului obicei, «pîine şi sare». Şase sute de miliţieni
erau sub arme. Toate casele din oraş erau pavoazate, pretutindeni drapele,
ghirlande de flori, peste tot această deviză scrisă cu caractere mari: Unirea
face puterea.
După sosire, prinţul s-a întreţinut cîteva clipe cu ministrul de interne,
dl. Golescu, după aceea, după ce a adresat cîteva cuvinte conducătorilor
corporaţiilor, el a urcat într-o trăsură de gală, avînd în drapta sa pe
dl. Golescu (fără îndoială datorită unei stîngăcii a acestuia din urmă) şi
a traversat astfel întregul oraş, escortat de trupe, boierime şi popor, în
zgomotul celor mai vii aclamaţii şi în mijlocul unei ploi de buchete care
au fost lansate din toate părţile asupra trăsurii sale, el s-a dus direct la
Camera legislativă, unde a fost primit de cler, miniştri şi deputaţi.
Mitropolitul, un bătrîn debil, i-a adresat un scurt discurs, pe care
nimeni nu l-a înţeles. Prinţul i-a mulţumit cu curtuazie şi a rostit urmă
torul jurămînt: «Jur, în numele prea sfintei Treimi şi în faţa ţării că voi
apăra cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite că în timpul
domniei mele voi veghea cu respect legile întru totul şi pentru toţi, că nu
voi avea în vedere decît binele şi fericirea naţi1:,1nii române. Aşa să mă ajute
Dumnezeu şi compatrioţii mei».
Apoi cu o voce fermă, adresîndu-se deputaţilor, el a mulţumit Camerei,
care a fost organul naţiunii române în actul salutar pe care l-a înfăptuit
la 24 /ianuarie// 5 februarie, act pe care el îl consideră drept consacrarea
principiului regenerării naţiunii, adăugînd că el se declară gata să facă
luelle efurlurlle pe11lru el :.u:.(l11e (elt el ;,I J1 cplu1 ilc 1.:dci(c11ilur, ..:hidr .:u prc(ul
sîngelui său.
Părăsind Adunarea, prinţul a fost condus cu acelaşi ceremonial la
Palatul de stat, unde i-a primit pe miniştri şi cîţiva înalţi funcţionari.
Se poate evalua la 100 mii numărul persoanelor care au însoţit cor-
tegiul pe tot parcursul, domnind cea mai marea dezordine, iar jandarmeria
şi poliţia nu au putut opri mulţimea. Uralele de «Traiască Cuza». «traiasca
domnul nostru», «trăiască Alexandru» «trăiască Unirea» etc. nu au încetat
nici o clipă.
în sala deputaţilor, salve de aplauze au acoperit vorbele principelui.
Peste tot, în fine, i-au fost făcute cele mai vii demonstra\ii. Poporul, mai
ales, este într-o stare de surescitare fără egal.
Seara, Alteţa Sa a fost la teatru, unde s-a prezentat în limba română
o piesă de circumtanţă, cea mai entuziastă primire salutînd prezenţa sa.
220
Nici un membru al Corpului consular n-a participat la Adunare şi
mei unul din aceşti domni nu a fost oficial la principe, totuşi mai mulţi
dintre ei îşi propun să meargă mîine pentru a-i face o vizită oficioasă. Eu
intenţionez să mă prezint, de asemeea, la Palat, dar mai curînd în calitate
de director al Băncii decît ca agent al Belgiei.
în cursul următoarelor două săptămîni se vor da mai multe baluri
şi dineuri în onoarea principelui. Durata şederii sale la Bucureşti nu a fost
încă stabilită.
Primiţi, vă rog, domnule ministru, asigurarea înaltei mele considera-
ţiuni cu care am onoarea a fi foarte umilul şi supusul servitor al Excelenţei
Voastre.
. Jacques Poumay
Arh. St. Bucureşti, colecjia Microfilme Belgia, rola 3, f. 168-171; Ministere des Aflaires Etran-
geres et du Commerce Exterieur, Correspondance Politique, Legations, Roumanie,
1857-1860, voi. II.
65
1859, martie 2, Pera. Fragment din raportul ambasadorului

Franjei la Constantinopol, Thouvenel, trimis contelui Walew-
ski, ministrul de externe al Franjei, referitor la dorin\a unaimă
a românilor de a realiza unirea administrativă a celor două
principate.
1859 martie 2, Pera
Sir H. Bulwer şi cu mine sîntem de acord, şi toată lumea de aici

este de aceeaşi părere, că art. 27 al Tratatului de la Paris, în redactarea
sa actuală nu oferă nici o garanţie serioasă Turciei, împotriva încălcărilor
Convenţiei din 19 august la care este posibil şi chiar probabil ca mol-
do-valahii să se dedea ulterior. într-adevăr, acest articol prevede că nici
o intervenţie militară nu va putea avea loc în Principatele Unite decît în
cazul unui acord prealabil şi numai dacă «liniştea lor interioară ar fi ame-
ninţată sau compromisă». Cit priveşte necesitatea unui acord prealabil, ni-
meni nu se opune admiterii lui. Dar a restrînge posibilitatea intervenţiei
numai la cazul unor tulburări interne, înseamnă a acorda o înlesnire mol-
do-valahilor pentru a ajunge pas cu pas şi în tihnă la realizarea dorinţelor
lor, chiar a celor mai contrare Convenţiei din 19 august şi poziţiei pe care
tratatul de la Paris a creat-o, sau mai curînd, a menţinut-o Turciei, în
raport cu ei.
Eu presupun, într-adevăr, că dubla alegere a d-lui Cuza, adică unirea
personală a Principatelor, fie ea recunoscută de Puteri nu este posibilă,
nu este reală decît dacă românii, ale căror aspiraţii către unirea efectivă
şi completă sînt mai vii ca oricînd, vor întreprinde, într-un interval de timp
mai mult sau mai puţin apropiat şi atunci cînd împrejurările le vor părea
221
215
d/.u di 1v7t.... iMl1Jra A~aduv L)
e/'f""U"U,/ un "lAr('/1 'lAA.--4 1 / i1JJ
,1t.n 111 1 l-U.---'
~ 'f
1 L/ Wt:/l,/ e,/ 11w~ U- 1-v-uJ- f V
11 Un uiv w J VVWI ~U~ ·1«.V ] •txAJ-J2.__ l
J.. l du. 1uuJi) dv _:;[VIM , ~ t A 4 0 --

udadun ,_) tXthui1~ 1, ·uJfv JWA „4L __
~ .-J iu 1t1/U.,,t~,U( 7 ,ci_) JaJ viwu,~ 1
u.ntlzv f.u 1'lAI- VlJ~ ~ --U-«L{_,- ·

/
J1d:11Jlu eJ- 11z.iA1u... ~ l ~ tfu ~ -
uf:vld r. ✓a.J.~AilA . /uN /a.,, ynnlN-C/nfi ·
au V 4,ur.-!d- atklu ~ ~ 4ge1- -
di,/un u 1-u·au.u uµ..} uv/eM.~1 1A-WVL --
11 u/ii-tu/LU 1uJ J ~ a~:ui/l.) ..._,·_.....___...
•
-tk.u Ju ~ · uudiA - · ~ {t:Ja_
1U.f ! r.~· /:::,1
1-1Wl/lu ' tt•iuv aufflA- .; · · --1.11'." ✓- er:a-
" 110~ .1Ml. .'' 1!-1« 'l!f1An l/11Af/iiU -I/L. -
" 1w tuil-71U 1-uu.D uit. <bl1'f'IIIA11rĂ 4 ·:
1~ , d ; J Iv 1iia44il-D 4Jl._
/· auoz4_ Jtu· alaJJ~ ~ JU/JAVJ -nu_J 1 t1
/a J - -tiifJ,· uJte;) th J · tUÎ/11uA/1~ ). e-ty
U4 hei 11--du ) ./ v / -t<,-J ~ ilnJik:) /{_,,ii!_ 1
J· l/J vk,z l'lH./1 iJt· u1 ,_) ,.uu -1.f.Mj t.aA di_ /wz,J
iA IÂ-6li.Lu/l J, C ·e,1,,f ~ JaJ ;uvili..u
a..u y ufvl'au-- ✓al-DAfutA lWU/U . .
/1.0A -ci. /4tL1 d - /1,,a l-1& 1UA-z!- ·-",d_) l tA
ua.lu a/iu:,t.Y dt !.uvu 'o// 11iiA, uJ 'Vl,(',t
JJU4 ~ UA li) jiV J tn VV(;1 iJw1 V
!J tlou)-· ~ W t~.l 1~iJunU 1,UL ),i

fia~le) de. . ffVl,u a.,J ~ tJU- ;Ju!o-1
11 l✓avn.J011.1,tU tD J,:v 6l.u21uu.J vu a) vi
ii ·u,y. ,. .
_,/t1 1/ k
un J ·~,,, L -~fyl- 1,UJ!_
-dv~e_.,,) iletl-iuiU d,e,J e..tf ~fqurxj (·~
,iJ dvt_p) .f· (VIZ-W1l) /1UU0'11-'lulfV 4XtA
f( i w; u:tutii, 4,n,1-
11 'ULC1n u w r.a/1) lt
r/,,(,UICV,UU, · 11, t,t/--d.J /1-DIA lz.u J1Ari1Jr
11 · ~.. .d)j~. 1,11,(UJ~nJ,/,aJ/ U 1ut} Jv.---1
f'urw,11.a VIU
. I
~ ~I tl41~i VIU tMA
I
-/ · U 1 uu,t,} ~ .U--tun 1.r/ikJ ,1rnJ-

/~UA ~J 1~ ja,171-0<J/ J!,~1,·1.L,1H,- U/UTM
da,,,i,1 ,f,l,11. dddu. ril«.u ,.rw 1l'IAMt4 I ~

-el- Joi,, <jt<V lu l UU/n 14 la 11.u.-1 JU,vL
1v11-,1,/uu,-,,,/- /a,vtnaJ-f~J / --tML' 1uru~ ~_J-
t1UA di.d-,c/ ._e n 11u..ilv, 1U/1-,,J- 1wv k_

ft.nt-v<4 iiunU . ~ ~} aouf-· ~ .---·
I vw-Ja/}..,-ux,1..J---1-1,a/l/ u.0, 1..rlu .f·t v 1 ~

~11,.ww_~ a Ir:ve.,) d.u .,(U ,, y f( c-i i 1, llA
.J~ C.cnJUlun du <JU ll~ (XI I U 1J-IUÂ
t.. l
U1U) 4uJ-R..~ . _§'b e,w -a.J ~ .iJD

1
-
1~htn- t!- fu Jw,u 1v~fa,«4
fiVvJrlu -tJ- la-1t.-1 ·auOUVl.U iAtÂfuut/U
/'lll/Ul.1M ·JJ.~1 1md- untjlfl.111UA a«.J v-~
tf-"wzal_,) d«. 11"' 'li-< ,A,ţ, au .JtM

.Ju ff1u,u/JQ.,fuu !/evuv,,,Ju 4-i_ ~
~ i,,1-- Uv fuv a ·u,,w J.·u·Ull/Jrul
eA- d 'WI U/ ~UL/i,,,.U 4t,;,11JJ aiJtA -
uliu 'o/U;i. '1v /vtu~wleAt-1- tUF' ·

VW fu1v ~ lllJ1LlivLJ j,v J n-weA .
1HiA1uJ t4t. ;-vuy d 'w,u.J ~ .
111dila.~ cll,U/'u 1.uu.JUbV ~

1,-utnl/l' uiJuz.u1ze.1~,uw _~,J ic,1◄ •
Jw vwla.l1:u1t_- d ,,/· aJ„uJ~ 4V
~- du uJlv 111i,,,a__J fmvv-G1~
--/.u Uw-1u -ll-tU zJ---ahui...J, n ·ur- ·
11AU 1 ~uv t1v l.tvUvt · -tfu â.)r'-'
]ev ptn~1vlunu u-d·r,-f-ai«.J1uu.
IUi~ ,. -I~ lU-U VlK,,U__ UT1'111'1LI,,
<W ~t!iiif-✓al~uu 7/JATU/l) _,,/~

,dJu~ J,, .,,uiA 4trV17U/L. e
in ,.,v;~vJtA/
Zt/vwvulie~ IV ltV. lMtL rui1e . U,IY~'ILVl'V'
JfA,;Jilvt~ 1~w J· ~~ffVMiAB,a 7

-la} jt.tVZJ-- cu.,) (,e,(,<.r -W -IUUUAU..
2f7
1/J 1.-f a:Jw i,,__ ) a} /,_ I tM 'Wj1/,unj,s -dL.__:__ _

. 1/~ -1a lii0 ~-L ., }a_,• ruu1~ ! /W
. Jl_f·9-eJi~ i-1Ju1ua1 l'a *v ,1~
u- fV cwu 'ii,' ·ib J·tV li4 0 vuvzJa« -
~ id - ~ iu. ~ ~ a J ,,urCj --·-
. uy UIU iuv u fV? o, ,,lu, ddJ 1 4 11 . ~
7U/l1 11-U 4 ·a;VUVL,.1 unJ aNU , f 'o;~ ) dvu _J
1-tw uJ/e ) ,,,,~U-Ulu tV la. 1~J u jUmL
·1ui4 ia111 D Ju dR.Jui--:a,,,_ ~
du
iJ tLi dv, z1- nu dv ' lilu.l-iv, o tiL.-9a t1~

~U11. ~v,ir,JiviJ a;41-u«J /(,{.M
-d.uit, l i VUJ {/Ir 71,ot/iu,,i,, 7,Uu 1 -nL_
J-uv1,1viu ·n u;, ,,,J-- d,v uJ/ v ,fa afuJ ale, ) d-t.:IM.
./a -1 ~ de4 lfituJ.u C 'tL./<iavu--i

1vwud1. ,i,d_). {911) ~ --,e111miJ i.1 ~
I p lnt,,V-C,rrvlwn_}_ du // J tlcu r (:iNlL l.i-
Iv _
1VIW1 tj wtrf«-3 d« 11zu in1 r 1u...J~
U?U 'k47~ .fv 1«R4~iU d.f A--
_fj(in u<p.u.Jia . f au vuJâ.J 1-uv 1
4ou,$/V ilu!io U CW e.-'f/ f v - ~ _j 4
I
U· t 0-1l/lie.) Ul t-Uj U/1 t C/11 ~~/:n,,] (,V -:!uad U

/1LC-JVUA1rdu. J '!,UL) de ' l/llTi?LJ 1,,ue_j fa '
l.R.W117 ui tA1'X:71-W J l ltM/ U- -lu n;Jude )(
.i/uiw, t,) ~ CV ju.V 11 'tV /-1,a.J jad
J3t,1iv-c72/wnJ du.J tJ aour. k 7u.1A ·
,de11 UA t/LI/UV ...f/JJ.iiALJ a-t,-e() WIL ,,,;J': aur
~_} ;Jtd JUTl,UL) )f.J ~,4~/IUIA fA-r"u/
-1u ~ 1 o/ <ÎL1 fli.u11.11 Ul brW .
roi< i,_) d ·a; JJU<A-4 1,« · U/11.J ~
a.- ll/1 u VUML ) rrlU4

1„i 1~J 1v , , wi J
-di.j-a- ) -R1 I F~ daM4 uliu lî Jf~l/1. i )

.'fj l ~ ,J- .J.u, i) 1« ~t_,) fA'l-
tJ W, 1uVl r.
11 ~ 1u 1 d- t·w- Ju 1~ lu1M~
--&1L ~culuv 7ui.· 1V~LU,t ___ 1
rJlU Ul vi/~ '11 U/1 vf a) J ·i.di.J._ dt.. /-u 111iJJ1

lu711.71 u..J <iJ w, t.V Ja,1,~tXL / /a.1'1-<WJ
218
-Iv luvi,h) 'ladual, 1uu .u v1ut vu.J Îu
P; !3~:i...3 d- duu.J-- /u un,'t/J,,·, ,Jtn</--'
Ju up u wlt.u 4v u/ dvu.,.,; -t'L} Iv I -uiJL
la di.udj rui..) Ul.,OU- a 1>et._.) 11<Ll'ltV UJ.,uo~
-c;uv lu dvuu11M ~·Pe1tv111t'11,,h --ftu.. ~
ka,W jut ) .u- r~w uduu0 1-u.u1-: ihJ._:_
uJfU R,J-
(Au li 1 tdi-t"t/11~ ,,J- _/·, IAUlll,..)
w 1n;,zfi,k) aJ uuut_J du.. fVW!~--

JU zidi,/ai/LV .e,1- 11 tu1·u v1tlu/M-'. .J 1«i.} la_
\
Jui?,-iai.1- dv jV!i- 1 ,
. . .Je Juvv/U 1 a..diaJ_
. 1·a·t'f'Vtek) ti.J e:11-Juile//. ) o.) Im(> r"'"P' -
ea.du.Ai/ >tvlV .uu,J-- dv JuYJtA 1-u:,i_, a___
~~'JURA ~ J Ju//Auu-f a 1.,,__ ,... ,, ,, -
I
1w / W/W- ii-
<{
/,i.a J de.> 11,a lui u.. ,t;: ·
r :
~ 7, . ,cn.
-Ip /JAnVVWt-> uw,1tj? dz_ __. {iv,·~ 1)3dl~~,

1nalre) -l;'(_ ) / lUJd~ÂaJ.icM. J u-.J~) juw,uJv-'
du1J i// tV jfM-} ~1,u, tU f"'U"' !W,,f-·
du111UA • du VnAU«4 1rJu.JoP1«-L- d.tA--,
favorabile, o nouă şi mai hotărîtă încălcare a Convenţiei din 19 au-
gust, proclamînd, de exemplu, unirea administrativă a celor două provincii
şi contopirea celor două Adunări într-una singură. S-a pus deja problema.
Aceste lucruri se vor face fără tulburări şi fără dezordini interioare, pentru
că ele sînt conforme voinţei generale a ţării. Dar atunci puterile garante
se vor găsi în fata unei situaţii şi a unei alternative asemănătoare aceleia
de astăzi: sau să facă să fie respectată Convenţia, chiar cu preţu I unei
intervenţii militare, lucru care le va repugna întotdeauna foarte mult, sau
să tolereze violarea şi abolirea de fapt a acestei Convenţii.
Lucrurile stînd astfel, nu este preferabil să se revizuiască de pe acum
Convenţia şi să se acorde un loc suficient de larg voinţei comune a mol-
do-valahilor pentru a le impune tăcerea, apoi să se dea, în schimb, Porţii
o garanţie pozitivă că Europa nu va tolera din partea acestora nici o încălcare
a relaţiilor lor de vasalitate cu Turcia? Sir H. Bulwer este de acord cu
ideea şi eu cred că l-a lăsat pe Marele vizir să întrevadă aceasta .
.
Arh. St. Bucureşti. colecţia Microfilme
Etrangeres, C.P. Turquie, voi. 339.
Franţa, rola 165, c. 269-272; Ministere des Affaires
229
CUCERIREA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI
Problema independeţei reprezintă o dominantă a istoriei poporului ro-

mân. Rezistenţa seculară a statelor româneşti în faţa agresorilor, legăturile
strînse dintre români pentru a face faţă oricărui duşman comun a condus
firesc spre evenimentul major din 1877.
De îndată ce realizase unirea în 1859, naţiunea română şi-a continuat
eforturile pentru a înlătura efectele legăturilor speciale cu Poarta otomană
asupra României. Mai întîi factorii politici cit şi militari au acţionat pentru
făurirea unei forţe armate capabilă să pună în valoare maximă capacităţile
umane şi materiale ale poporului român spre a putea răspunde cerinţelor
unui război naţional de eliberare.
Noile raporturi cu Poarta otomană pe care le-au impus, cu demnitate,
domnitorii României, Alexandru Ioan Cuza ( 1859-1866) şi Carol I
( 1866-1877), convenţiile încheiate cu alte state, crearea agenţiilor diploma-
tice permanente în diferite capitale europene sînt tot atîtea acţiuni politi-
co-diplomatice menite să smulgă pas cu pas atributele unui stat deplin nea-
trînat, pentru a pregăti consacrarea internaţională a independenţei prin con-
solidarea progresivă a fiecărei achiziţii de suveranitate naţională.
Conducătorii politici ai României, unanimi în ceea ce priveşte necesita-
tea obţinerii independenţei, se deosebeau numai în ceea ce privea calea ce
urma să fie urmată. O cale era cea a cîştigării neatîrnării prin participarea
ţării la micşorarea insurecţională a popoarelor din sud-estul Europei supuse
Porţii. Alta era aceea a proclamării independenţei şi a impunerii recunoaşterii
fie prin alăturarea ţării la eventualul război al unei Puteri europene cu
Imperiul otman, fie prin obţinerea concursului puterilor europene interesate
în crearea unui stat românesc independent la Ounare.
De la declanşarea crizei orientale, România a sprijinit lupta de eli-
berare a popoarelor din Peninsula Balcanică, iar la 9 mai 1877 Mihail Ko-
gălniceanu, ministrul de externe al ţării, în numele corpurilor legiuitoare,
proclamînd independenţa de drept, afirma că ţările române au fost în tot
timpul istoriei lor, independente de fapt, neexistînd în nici o convenţie in-
ternaţională vreun paragraf care să lipsească Principatele Române de drep-
turile de suveranitate. în faţa actelor de agresiune militară otomană, Par-
lamentul român a constatat existenţa stării de război între România şi Im-
periul otoman. Rusia declarase război ·Turciei în primăvara anului 1877
şi ea şi-a desfăşurat forţele pe două fronturi în Europa şi Asia. în vara
anului 1877 unele eşecuri ale armatei ruse pe frontul din Balcani, ca-
re, între altele, ar fi putut transforma ţara în teatru de război, au determinat
Guvernul român să dispună ca armata să participe la război, păstrîn-
230
du-şi însă individualiatea, iar comanda frontului de vest româno-rus re-
venind domnitorului României. Făcînd să fîlfîie din nou cu glorie drapelul
românesc pe cîmpul de bătaie unde strămoşii românilor au fost secole întregi
apărătorii legii şi ai libertăţii, armata română a dat grele jertfe pentru
înfrîngerea armatei otomane de pe frontul din Balcani în anii
1877-1878. Eroismul ostaşilor români s-a corelat entuziasmului patriotic
al întregii naţinui, războiul de eliberare avînd un ecou puternic în rîndurile
populaţiei româneşti din Transilvania, Banat, şi Bucovina, provincii aflate
atunci sub dominaţia Austro-Ungariei. De altfel, numeroşi voluntari din
aceste provincii au participat la război înscriind o pagină de solidaritate
naţională în realizarea uneia din cele mai de seamă năzuinţe a întregului
popor.
După proclamarea independenţei şi victoriile armatei sale, cea mai
importantă problemă care a confruntat România a fost recunoaşterea in-
ternaţională a actului de la 9 mai 1877. Pînă atunci ea se găsise supusă
statutului internaţional stabilit de Tratatul de la Paris din 1856 sub su-
veranitaea Porţii şi sub garanţia colectivă a şapte puteri europene. Congresul
de la Berlin din anul 1878 a recunoscut indepenenţa României, consacrîn-
du-se intrarea ei cu drepturi depline în concertul european.
Independenţa naţională a dat un nou şi puternic imbold dezvoltării
economice şi sociale a ţării, a exercitat o profundă înrîurire asupra întregii
evoluţii istorice a României, pe drumul progresului social, a permis afirmarea
tot mai viguroasă a poporului român ca naţiune de sine stătătoare, iar
pentru românii din provinciile istorice rămase în afara statului naţio
nal, independenţa a stimulat lupta de întregire natională.
DAN BERINDEI
DOCTOR tN ISTORIE
66
/870 februarie 5, Belgrad. Instrucţiune dată de loc\iilorul mi-

nistrului afacerilor externe, D. Matici, agentul diplomatic al
Serbiei la Bucureşti, cu privire la hotărîrea guvernului român
de a atribui ţării, în relaţiile internaţionale, titlul de Româ-
nia.
Domnule reprezentant,
Răspunzînd la raportul dv. din 16 luna trecută, cu nr. 21, am onoarea
a vă comunica bucuria pe care a avut-o guvernul princiar văzînd că guvernul
român doreşte să se atribuie ţării sale în relaţiile internaţionale, titlul
«România>, conform constituţiei nationale, după ce prin unirea celor două
principate anterioare, Moldova şi Ţara Românească, ambele ţări s-au con-
topit într-un singur stat.
Sînteţi împuternicit, domnule reprezentant, de a transmite minstrului
român că noi, animaţi de cunoscutele şi bunele dorinţe privind progresul
231
.
•
I I
„ I
4_,, LM IV/ •-··(', .
României şi realizarea aspiraţiilor sale naţionale drepte, nu putem decît
să ne bucurăm pentru acest pas al guvernului român.
Cu această ocazie, binevoiţi a aminti că noi, conduşi de astfel de sen-
timente prieteneşti, am utilizat şi pînă acum, încă mai de mult, denumirea
«România» în relaţiile noastre cu ea şi, de aceea, actualul act al guvernului
român constituie pentru noi nu numai o confirmare a practicii noastre în
această privinţă, ci şi un prilej ca, solidaritatea poziţiei noastre şi a destinului
istoric, să felicităm România pentru pasul făcut, urîndu-i cel mai mare succes
la Curţile străine.
Primiţi, domnule reprezentant, şi cu această ocazie, asigurarea con-
sideraţiunii mele.
Locţiitor al ministrului afacerilor străine, ministru al învăţămîntului
şi treburilor bisericeşti.
D. Matici
Domnului reprezentant al Serbiei la Bucureşti.
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, R.S.F. Iugoslavia, rola 21, c. 441-442; Arhiv. Srbiije,
Beograd, Knjazeko srpska agencija u Bukarestu, F.I. nr. 28, kut, 5/1870, 93.
67
/874 septembrie 7, Therapia. Raportul ambasadorului britanic

la Constantinopol, sir Henry Elliot, către secretarul de stat
pentru afaceri externe al Marii Britanii, Edward Henry Stanley,
conte de Derby, referitor la evidentele tendinţe de independenţă
economică şi, implicit, politică ale României.
Copie trimisă d-lui Vivian

nr.176
Therapia, 7 septembrei 1874
Fx,PlPntă.
Dl. Vivian, agent şi consul general al Maiestăţii Sale la Bucureşti,

fiind aici acum cîteva zile, am avut diferite convorbiri cu privire la problemele
din Principate.
A fost îmbucurător să aud de la dl. Vivian că în ultimul timp s-a
petrecut o îmbunătăţire accentuată în poziţia adoptată la Bucureşti şi o
mai mare moderaţie în avansarea presupuselor drepturi ale Principate-
lor, iar, pe de altă parte, că el va fi în stare să asigure guvernul român
că deşi se poate aştepta din partea ambasadei Maiestăţii Sale la puţin sprijin
în susţinerea revendicărilor sale, care sînt în contradicţie cu drepturile sul-
tanului şi ale guvernelor care au tratate cu el, poate să conteze că noi
recomandăm întotdeauna Porţii să răspundă în spirit generos şi I ibera I do-
rinţelor sale pentru o astrei de extindere a privilegiilor comerciale, întrucît
evoluţia şi poziţia actuală a Principatelor pare a le motiva.
234
~~d,
~"/V' . ~ b . ,
,~, tATJ~
~~t~~d~~
- ~ ~ k _ ~ , h - ~ ~ o /'
/,,,u_ ~ ✓A-.<~ ~~,>.J
..
~ ~ ~ & ~~~~~ /;;,.,. .
/ cit~ ✓AZ7~ d-~
f - u , . . . . A ~ ~ ~ ~ ~-
~A.~,t~&;.A; '
~a~~ d " / J ~ ~ ~ a ~
I
~ r ~ ~-A~«~•t!7 . .
l k ~ ~ f a ~ -'f~ ~~~
~ ,,._ ~ ~ . î~L /4 ~ _,t.,L.,
I
..
/1'.M Â ~ & ~~
f6:/ ~ ~ ~~ ~~G
~,lun e- ~Jc ri ~~~

~ 'f ~ d ~ ~ / î i .-~j:u
1& ~/~~Nt.~~
~ j ~ - ~ --, ~ ~~ ~¼__
- - A-1.~y~bi.~~
~ ~ ~-;"-- ~ ~,l~~
~-~ -~ ~r~4'~,,/Lu- ' '
~ ~r /,U «_,._ ~ ~
fu-.-,.J-_1-..,. ·k,.__ ?' ll,_ '!i,L,,;,, ,.,uin,,,
~ ~~~ .,/ u ~ .
.f~,~,h/ ✓
~J~ ad'~ ~Jo '~kL L-

~
-
~k,._~~/1,~A'i:~
9~~~~~
114~.,l 4., ~ ~.. ~~
6-11;_~~7/L.9~&;-
~ f l A P ~ ~ ~ ~..
1,udk~~L~~
~ Iii. -L.~~ f /.I;:,;

~j ~ .M~~~~ ~
~ ~- 4,;,n_-~ /r~lh.~~
~A,._t!Jd.~at_,_~~-
k,IG,,~~~~
~ ~ h.,hAaL:, ~~
~-1;;-~~~a._~
lj lt ~,u 1' ~ ~~~:✓ ·, :~ ·
. ~ ~
~~- ~L.J~~
~ ~~u l l . t : ~ ~-
f}._· ~ ~-k~~"- ~IIA_~/ Lv

,#;_ ~~ ,-d,l._,{,ufo- ✓~
~~ - ~ L ~ ~ ~ / 1 4 /,1,
~~r& ~ l i : c _ ~ ~--
I,-~~~~~~
~~~r~ ;,
~~d..~~l~;:JA
1~ ~ ~~ / ~ ~ kuî.r-uuo/:
WiLU-> u~ a_Jt~ ~
~~ 9/u.... ~ 1~ ~
!;bLt#A,,.~ ~~L /;J.J ~ I
I . .. ~/vz „-«6-,,_ P.;1
. !~O
~ ~ . d . , , ~ ~il4~Lw /,I..
/kdJ_ ~ t J { . /M ~ ~~
~,µ . ,~ . ~-~ ✓
. /.
. ~~"- ~o/# :;_7~
"/1,i;_ ~'~ ~tl )';;p~/c/~
'/ ~ ~ , a,,-Lt d747 u~

4'~d 4J _h t ~ ~ ~ / ~
l ' m ~ &'~~~
fi,_
~ ~ ~ ~ · &--&L~ ~
1-,., /L, ~ f o.ll,.~7 Â-~
~~~
~ . ., . .L<--)
. ~r·
.
~ t,,,_~/<.u ~,u,.<., __; /,U.c. ,~u7it~ o/ .
jâi-aJ., ~..t "}?tbt1faM-~ ✓~

6«7
~~-- A,'~~~~~
/J.4 4,d ~~ pr~ /b~ r.

~~IA~~-~~
J<Jt. h ~ A ~ d , .J..4- "~
~tt:Î /fa6, /fj ~ dAt ~~ ~~
~~~~d~n
~flp_,~~~~
•
fi~~~ - ~~~~
-/Au lt"~ ✓~.u.rd ~~ 7/1 .rl
_ 1///4.., ,~ ~ k v b.c ~ / . ; _
~~«. ~ , L î ~~ ~
r~ .- · ~ .
/tu. IIÎ&u dl ~ ~
IAfJ ~,~--k✓7~
& ~_ ,,t _7 r~
~~ ~ u:. ~ ~ ./;I;,:-
& ' ~ , ~ _N;d4uu , ~
11~ 1 ' ~ ~ L
~1~ ~~r
1
~~~~~~~
/unc -~ ~di~~ d-d'i.-
~r /1~"/,..J ~ .
~4Li.~
•
1ki_ lA-LL, Ha:/~~
-ltu~1~~k/At-
~,~~~~~
h... ~ A«lll Hi_ ~~? 'd-~

~.</Xt ~ ~~ ~ . I Î L -
~-L~~~~~u;
'~~if ~ ~ / L ~ ~~~-
1 , , d ~ /,r/1,_ UA~~~
~~~-IJi:i-f~
r>;~_Â#'h/~,& .i.-~
:f ora"{~~ ~ Q ~
~j4,~tu~~
~~f;i6'~
~ ~ ~ < J . '
f.~~~~~
~U4--tt~C <•<UJ/~~
,; _ - ~ t!?~,~~~~
.. ~ ~ ~ ~ ku~d-
ltyfL- ·~~ ~~ ...

.4.u,~M
H2
~ ..... ~ . / ~ N.;J, 7'

~ d-~~-1. L ~ 4./f'j
,,_ .&//.,dH,:-~,.,,..; .~.
. ~ ~ -~ t k ✓~~~~
~~~~îy"~~~~_,
~~/ 1h §)~~~~
11:d ~ k_. ~ k J 1 IIL_~~ ,,

c/~~d-A~
44,~~~ k~~~~
A~~ µ-1.t,:_ 4>df '-:J

~ ' / L . Î ~ -' 1 ~ ~ ~-
hr,,_ ~ ' ~ d-~uL,t. ~~/,u.,
ff Uu.~, 4. ~ ~ ţy, ~~
~ ~ ~ " ' /4~~~
-â.u i;r~ 4u ~IA ~ ~ ·r
~rlk~fk.,y.t,~ ✓-
~lh.~n~.k~
~~~~~~
1/IUj~~,~~~
~µ~~~ au â~ N. t..-
/
~l.~~'4~~~ - ~
rfr-~-lli.~~
tfk.' f a u j ~ ~ , ~
t1 j~ 1k ~~ ~ -Lu
..
~ 41 ,li;;._ Uc,c_.,.,._,;.___., ./~/ 4--
~l,b , ~ t, i~ ~ ~ ~ c: -
~ 4 & ~ ,k -1 /~ ~
~u~ ~i-t ~/ wu ~ i r ~
. ~
~~~ /h ~~~ - ~ .
~~~~d<~.
Â~~~~
~ A~ ~ rl ~ ~ a -~
~ ~~ ~~ ~ ,/4 4?
f,r ~ ~.,/Jx~,~~
. ·,l&~h~~
~~ ?w -:l ~! Lc ..# ~~ Lc ... ,
&/ ~L , L...,/ b i - ~ ~ h~-
~ pi_, _;__ .,/ & ~~ ~ -
~ ~ k . . . ~~~ ~ .
~~ ~ .y P « ~ ~
/4 ~ -~ ~ k .i,,. ,
~~6✓// •
J'iM.- 1h ~#~k4 k
'
•7~~ ,
I
~~,~~
~~_j/
....
~~ -
. • ;~
Aş dori totuşi să pot adăuga ca, tn orice caz, dl. Vivian a fost în
stare să modifice convingerea pe care v-am exprimat-o întotdeauna, ceea
ce desigur că a şi făcut, cu privire la intenţia fermă a Principelui de a
rupe toate legăturile cu Poarta şi de a-şi institui propria sa indepen-
denţă.
Ştiind că acesta este ţelul înălţimii Sale, sîntem obligaţi să ţinem
seama de el în diferitele probleme care se ridică între Poartă şi statul
vasal.
Unele interese comerciale, deşi nu foarte importante, par a fi implicate
în problema dreptului Principatelor de a-şi alcătui propriile tarife, dar cît
de subordonat este acest considerent scopului politic urmărit se poate aprecia
după faptul că Principatele ar prefera să le sacrifice pe toate cele vechi
pentru a cere, ca o concesie de la Poartă, autorizaţia de a-şi încheia priopriile
tratate comerciale.
Noul privilegiu astfel obţinut şi-ar pierde valoarea dacă nu este pre-
gătită îndeajuns calea pentru pretenţiile următoare, care, pentru mo-
ment, sînt ţinute pe planul al doilea.
Deşi în Adunarea de la Bucureşti, ministrul 89 principelui Carol, în
mod deliberat, a ţinut un discurs, publicat ulterior ca broşură care a circulat
ca profesiune de credinţă a guvernului înălţimii Sale, prin care se respinge
însăşi poziţia Principatelor ca stat vasal al Imperiului, ele revendicîn-
du-şi toate drepturile exercitate de regatele independente, puterile garante
nu pot în mod serios să se prefacă că Principatele au intenţia de a adera
la aranjamentele internaţionale.
Aceste aspiraţii de independenţă totală sînt desigur fireşti şi poate
că sînt justificate, iar existenţa lor nu poate fi ignorată, dar chestiunea
care se pune pentru decizia guvernelor este dacă evoluţia lor urmează să
fie încurajată în mod tacit pentru a duce în mod treptat la un eveniment
care nu poate, în ultimă instanţă, să fie oprit, sau dacă, printr-o atitudine
mai fermă, Principatelor trebuie să li se spună că trebuie menţinute principiile
fundamentale din 1856?
Se mai pot spune multe la adresa fiecărei căi, dar eu cred că este
mai puţin peric'ulos a urma ultima alternativă.
Din cite îmi amintesc, o singură dată a dovedit un guvern fermitate
tratînd cu Principatele, şi aceasta s-a întîmplat atunci cînd prinţul Bismarck
şi-a anunţat intenţia de a apela la Poartă pentru a face dreptatea pe care
el considera că o au supuşii germani în legătură cu convenţia de cale ferată
Stroussberg.
în situaţia respectivă, acel apel ar fi putut fi de o justeţe îndoielni-
că, dar guvernul de la Berlin era cunoscut a fi serios şi succesul lui a
fost imediat şi total.
în toate celelalte ocazii, o linie foarte diferită a fost urmată, cu re-
zultate care vizau în mai rnică măsură demnitatea guvernelor şi mai
mult, încurajarea Principatelor· în abuzurile lor.
Noi am văzut note identice de la consulii generali la Bucureşti în
ca re se protestează împotriva unei măsuri proiectate, la care s~a răspuns
în mod dispreţuitor prin imediata ei promulgare oficială.
9
" Vasile Boerescu
247
Rezoluţiile ambasadorilor întruniţi în conferinţă, consemnate în mod
solemn în protocoale oficiale, nu s-au bucurat de o consideraţie mai mare,
ele au fost nesocotite în mod tacit de către Principate, care invariabil au
reuşit să urmeze o cale proprie şi n-ar fi de mirare ca şi în prezent să
aştepte acelaşi lucru.
Prinţul Ghica 90 mi-a spus cu toată sinceritatea: «noi ne vom face
propriile noastre tratate, Poarta va protesta şi cu asta se va pune capăt
chestiunii».
Nu cred că este o politică înţeleaptă a da înapoi în faţa dificultăţilor
actuale cu riscul de a avea de-a face cu una şi mai gravă mai tîrziu şi
de acea ar fi de dorit, după părerea mea, ca dl. Vivian să fie instruit să
sugereze guvernului român că, în eventualiatea unei încercări din partea
acestuia de a încălca prevederile tratatelor noastre cu Poarta sau de
a-i trata pe supuşii Maiestăţii Sale, cu mai puţină bunăvoinţă decît pe cei
ai oricărei alte naţiuni, guvernul Maiestăţii sale se va simţii obligat să
apeleze la Poartă ca să ia măsuri pentru protrejarea drepturilor noa-
stre.
Nu reiese foarte limpede din termenii tratatului, dacă adoptarea Prin-
cipatelor trebuie să fie precedată de sancţiunea unanimă a puterilor, dar
dacă o astrei de unanimitate e socotită ca indispensabilă, ea ar fi aproape
de valoarea unei declaraţii a eliberării lor practice de orice control.
In acel caz, s-ar părea că n-ar mai fi rămas altceva de făcut decît
ca guvernul principelui să fie lăsat să-şi urmeze calea, pentru că încuviinţa
rea de către guvernul austriac şi, probabil, şi de către alte guverne a unor
astfel de măsuri nu este de aşteptat în condiţiile actuale, iar apoi n-ar
fi de prestigiul nostru să continuăm a protesta împotriva legalităţii drumului
pe care Principatele sînt înclinate să-l urmeze, dacă sîntem pregătiţi să
facem în mod tacit să se vadă că acele proteste sînt la fel de neluate în
seamă cum au fost şi pînă acum.
Am onoarea a fi, cu cel mai deosebit respect, Excelenţă, al Excelenţei
Voastre cel mai plecat supus,
Henry Elliot
Contelui de Derby
♦
Arh. Sl. Bucureşti, colectia Microfilme, Anglia, rola 110, Public Record Office, London, Foreign
Office, General Correspondence, F.O. 78, Turkey, voi. 2760, r. 148-·· 153.
68
I
/876 iulie 24, St. Petersburg. Raportul trimisului extraordinar
şi ministru plenipotenţiar al Belgiei la Petersburg, contele
G. Errembault de Dudzeele, către ministrul afacerilor externe
al Belgiei, contele d' Aspremont-Lynden, cu privire la conţinutul
Memoriului cu cele şapte revendicări trimis de guvernul român
Porţii otomane, la 16/28 iunie 1876.
90
Ioan Grigore Ghica, agent diplomatic al României la Constantinopol.
248
St. Petersburg, 24 iulie 1876
Legaţia Belgiei
nr. 121
Anexă
Domnule conte,
Am onoarea a vă transmite alăturat o analiză a memoriului 91 pentru
care cred că pot garanta în privinţa exactităţii scrupuloase adresat Sublimei
Porţi de către guvernul român şi comunicat puterilor semnatare ale Tra-
tatului de la Paris 92 •
Acest document cuprinde şapte puncte principale la care cabinetul
de la Bucureşti cere să consimtă Sublima Poartă:
l. Recunoaşterea numelui istoric de «România».
2. Admiterea unui agent român în Corpul diplomatic.
3. Recunoaşterea jurisdicţiei agentului român asupra conationalilor
stabiliţi în Turcia.
4. Inviolabilitatea teritoriului român şi delimitarea insulelor de pe
Dunăre.
5. încheierea cu Turcia a unor convenţii comerciale, poştale, telegrafi-
ce şi de extrădare a răufăcătorilor.
6. Recunoaşterea paşapoartelor româneşti de către autorităţile tur-
ceşti.
7. Fixarea frontierei Deltei Dunării de aşa manieră incit să asigure
riveranilor români libera folosintă a apelor fluviului care scaldă teritoriul
lor.
Făcînd cunoscute aceste doleanţe prin telegraf la Ambasada turcă
din St. Petersburg, la 21 ale acestei luni, Sublima Poartă a înştiinţat-o
că nu le-a examinat încă şi că nu va întîrzia să informeze de răspunsul
pe care va crede că trebuie să-l trimită la Bucureşti.
Se pare, domnule conte, că guvernul de la St. Petersburg a primit
cu rezervă comunicarea memoriului guvernului român şi s-a arătat puţin
dispus să-l sprijine la Constantinopol.
Am onoarea a fi cu o respectuasă consideraţiune, domnule conte, al
dv. prea umil şi plecat servitor,
Errembault de Dudzeele
Excelentei sale, domnului conte D'Aspremont-Lynden, ministrul afacerilor
externe
+
Arh. SI. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Belgia, rola 16, c. 8--9; Ministere des AHaires Etran-
geres el du Commerce Exterieur, Legations, Russie, voi. 13.
91 Diploma\ii europeni au socotit Memoriul redactat de Mihail Ko~ălni~eanu la 15/27 !u_nie

1876 ca o cerere de independen\ă. Cf. redac\ia românească a Memoriului in Docume_nte pr1vmd
istoria României, Războiul pentru independentă, Edil. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1952, voi
I (II), p. 193-194.
92 Tratatul semnat la 18/30 martie 1856 la Congresul de pace de la Paris.
249
L°âUTION .
N
--
ELGJ:G ilUE.
,-.-~---
I,~ . -
,J. I , ...... ' 1.- 1,...,
..
I 1V
-.
f• ~
I t:
I \ \:
1
~ Î'
--
~
f' _\ ~ i: I
, .... ,._~•,:I' y•,,/tt,
J i
L....- -
' ·, / , Jf/ I
-
I
•
- --
~ ✓. "_,.,,:t; ~*~-l,,..6c.._
ţh,--:,, ~ ✓,~-A- r:c-,/~«:"
~ ~ ~ ~ . . # d : , - a , . ...: ••
~~-~'~.............-..........
" ~d~~~~A>~',4 ..A--c.~â#C.c .....~1:.11
~rz'4~,J~
:::t. ~ ✓~,, ~~~ d -
~-· ~ ~6-~~~ A! ,.,
?. ~-~ ~~-·-~,.a
;Â
69
1877 mai 21, Bucureşti. Telegramă trimisă de corespondentul

Agenţieifranceze de presă, Havas, referitoare la proclamarea
independen\ei României.
Havas - Paris
Bucureşti,
21 mai 1877, ora 20
Depeşă telegra Fică
Podul de cale Ferată de pe Olt rupt va întîrzia pe ruşi. Deputaţii,
printre care Fleva, întreabă dacă guvernul a informat oficial puterile despre
ruperea relaţiilor cu Turcia; intenţia Camerelor de a proclama independenţa.
Kogălmiceanu declară: Sîntem o naţiune liberă, independentă, dar pentru
a Fi acceptată independenţa, trebuie să pledăm în faţa Europei. Moţiunea
adoptată în unanimitate, cu 79 de voturi, determină Camera să ia act de
războiul dintre România şi Turcia. Ruperea legăturilor cu Poarta şi in-
dependenţa absolută au primit consacrarea oficială. Se contează pe judecata
dreaptă a puterilor garante.
Pognon
Pentru copie
Şer de serviciu
E. Leroy
.
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Franja, rola 20, Ministere des Affaires Etran-
geres, Archives diplomatiques, C.P.C. Turquie~Bucarest, voi. 41. f. 453.
70
/877 septembrie 17, Bucureşti. Raportul lui Adolf Stern, con-
sulul SUA la Bucureşti, către secretarul de stat al SUA,
Evarts, privind participarea şi comportarea armatelor române
pe lrontul de la Plevna.

Agenţia consulară a
Statelor Unite ale Americii
nr. 124
Domnule,
După ce a emis o proclamaţie către poporul său, prinţul Carol a condus
armata română peste Dunăre, iar în prezent luptă alături de ruşi în Faţa
Plevnei, care este deţinută de Osman Paşa. Deşi aşteaptă încă din aprilie
trecut, această cooperare a trezit temeri serioase în rîndul unora şi speranţe
optimiste în rîndul altora. Cei din prima categorie, care şi-au exprimat opi-
niile într-un pamrlet publicat ieri, consideră că în Camere fusese declarată
doar necesitatea de apărare a ţării nu şi aceea de a se trece Dunărea şi
că domnul Ion Brătianu (în prezent prim-ministru, ministru de interne, Fi-
253
WL~ISTF.11& DE L'lff lRIF.LR. IT '\ <Z.. ,o
Uv epea.Je f) I
Ue l~ t-< tp lJI Al llU ,
&)•
.
~Ji) J!)a ,'ll.\ •/)C ,71
~ I(,"-•:
Ull ll ltl.lllAPIIIIUll,
(: A „l (...W I,. "'!· f;..,,,, I
~ .., 14,,,-4,,7 r<. ~

24,1_;,,,... 'l,f4'ICA .
,~ , u,,,. . .
~ Î, J u - /Ic·,,.. ?6,.,,..,.k ./,'/,_,, _ _ ._;,.
i./n .. ,~ '71'·~-Jt,.-1-/....,,;.~.,,.,eN
~~ ~~ ~
J; ,,. f"" ', ,·- t~ ,·. ,. M •- '""
" ;14,,...✓• ._ __
ti, )f_ ,') ,._ u , ~J ../ n,
~t '.,n , ;> ce /~ ,' ~
._ h
~ t,'U., 1'} f' f- ;- 4 ,
.. .. M
,.." 4,U /' .- A ,~ •U o/ /~
,',, JJ '"' ~- u ") u- ,-/ ._
o/u, t?wt~t
•'1'1.u, "'-'••--·-.·4 p ...,,,,,(., e- t._ dt,,. /:..-u'. . m ~
,·,1""-
-r .~
1· ?ib-- 1
--'u,
· ~, n,.,, . ~, ;, p o /" ~ ~.......
P, -a/4 ,,,/ ~-,, ;'/ ' .,_ ;_ CA. J , o~
c.t,cc.
M,( ,. 2.t. ,,,.,,_ • ~
e,u e~ ... f, ... 7f!e,·4
1 M,4 1,... ,L.. - o-.,~.., _
4. e, •' /" ~ ;...._ /,.,,z: ·u· ./- ✓""
(7>,..... e,r"""'
.. -
.:t: AAc/ ·- -I LN Y'I ."' --
nanţe şi război) a acţionat neconstituţinal trimiţînd armata în Bulga-
ria. înafară de aceasta, ar fi suficient să se trimită 15.000 de oameni pentru
a se alătura ruşilor, iar prinţul Carol ar fi trebuit să rămînă în ţară. Numirea
prinţului Carol în funcţia supremă al unui corp de armată combinat, avînd
un general rus ca şef al statului său major, nu constituie o compensaţie
pentru pericolul posibil şi sacrificiile ţării, cît şi pentru cheltuiala enormă
pe care o implică acţiunea întregii armate. După cum se arată în pamflet,
Khedivul 93 a trimis doar un mic contingent. Piemontul aproximativ
14.000 de oameni în războiul Crimeii, obţinînd totuşi dreptul de a participa
la Congresul de la Paris şi de a deveni Italia. Pamfletul se încheie astfel:
«întreaga forţă militară a unei ţări nu trebuie expusă decît dacă este vorba
de apărarea sa imediată. în cazul de faţă, 15.000 de oameni ar fi fost de
ajuns pentru a afirma existenţa României, a dobîndi recunoştinţa creştinilor
din Orient şi a asigura recunoaşterea independenţei României la viitorul
congres».
Pentru prima dată după 200 de ani, românii au intrat în război şi

luptă cu vitejie. Potrivit unor corespondenţi de presă demni de crezare şi
foarte bine informaţi (printre care domnul MacGahan de la «Dailly
News» care a lucrat înainte la «N.Y. Herald») lupta din faţa Plevnei -
care încă mai continuă - a început cu un tir de artilerie care a durat
trei zile, aproximativ 120-150 de tunuri fiind pe poziţie. La atacul general
de pe toate poziţiile au participat circa 40.000 de ruşi şi 20.000 de ro-
mâni. Ei au atacat din dreapta şi au cucerit reduta Griviţa, dar au fost
respinşi în centru, în timp ce ruşii din flancul stîng de sub comanda ge-
neralului Skobelev au cucerit două redute pe valea Lovcei (?). Este limpede
că acest general a studiat îndeaproape războiul american 94 în ceea ce priveşte
asaltul redutelor; el a trimis două regimente de linie şi două batalioane
de trăgători de elită să atace redutele după ce le-a ţinut timp de 3 ore
un tir de artilerie de la o distanţă de 1000-1500 de iarzi 95 • Fără să tragă,
ei au înaintat cu armele Ia umăr, cu muzică, cu drapelele desfăşurate şi
în sunet de tobe. Cînd generalul Skobelev a observat semne de şovăia
lă, a trimis după ei un regiment, i-a urmat apoi cu un al patrulea regiment
şi chiar şi atunci, nefiind sigur de rezultat, a condus personal ultimul batalion
la atac şi a măturat redutele ca o vijelie. Aceste două redute au fost expuse
tirului celeilalte poziţii turceşti care nu fusese cucerită şi, după 24 ore în
care a respins şase atacuri ale turcilor şi a cerut în zadar întăriri, Skobelev
a fost nevoit să părăsească poziţia, abandonînd două tunuri. Comandantul
rus nu a putut sau nu a vrut să-i trimită întăriri lui Skobelev şi din această
cauză, deşi ruşii nu s-au retras de pe poziţiile lor din faţa Plevnei, s-ar
putea ca o continuare a atacurilor să nu aibă prea mari sorţi de izbîn-
dă. Ei au fost respinşi cu pierderi grele în întreg sectorul central, iar în
situaţia actuală menţinerea Griviţei nu este de prea mare folos şi va trebui
probabil abandonată.
De atunci totuşi, ruşii au respins două atacuri ale turcilor asupra
Griviţei.
91
Sultanul Egiptului se mai numea Kediv.
94
Războiul de independen\ă al SUA
95
Un iard este egal cu 90 cm.
255
L &f-'u, ~ u_,,, I
a ;-.,,__,/.,,4- ~
L ~, ""- /~ ./i{_ 4+,--. "7 ~~~- /4
A,~.4 -« e, __. --,,,R ~ ,,,e..,,.,..~-
d!#~~
~-- r:4- ~ ~ /?-~ tf~ _..,Z;, ~ -7 '•"~-

~,r .~ -M vf~ 4/~., .;I:.,~~ 4-- .
l"'',1;.. ~ A~?-4-,,4-,~ ;.,e,,J~- ~,(,,,,,.,,-;,_, ,_.,.,.,.
;-,~~ • .A ~.,,r_•...._)4_,,u.,. ~ ~ d ·/u..u ·

.,...,,......uJI p&.t, r /if_~~ ~.:J.- ---~ /.6.... ...., ...
C-1-L f/'.('..._#,cbe#C' ~ •/ta-w ~&/~,..;./-c-/'"fi""•";? -,
~✓ ./,t &f'-_,/,,.,., /__,., '77 ✓••✓..-w« Al. ~...-?_,7 -

6 a-/~PI 4. &-.. ..o/ .~ J ~ ,& &! ~ ...~, 19--
a.,,._,.;' 41.,, .#! ./t,. ~;~..... /,,.-~ ,,e_ ,R,,,,, ~«-,,
.,,/;u,} .Fr ,,,,,Jf( /l1' :.,_,, ~~a .. ..,. -•-< - , /~a-t./
u r-~ . ~*.,1,,·-...l' .... -.. ~ ,4..,
L.-...~. . .
,. . /a-,~r-~,._-4-
. ✓~
- ~ ,:-r-~/e-.
".,,$ ~ /f !(~14. ~ /,~,.,,pi' .Bu~ 'd.y ~-,-•.-~~..-
1
✓- k~~.:6s A;_r-~·-,,. ""-' 44-~'e,&«- /k ~

/
/',.. ' H /.1 -N ...... -,,/ţ-~.,.
. /1,.,u..
/:t(;.. ,,,,~..,,6~,../1,,_ H LL ,,,e.__ _
/4~'1f.-..We-• .64Pu.~,4' e--~-:~-~ /--'7· ~ tZ:.A

~·✓ ..r/ , u ~ , :fl6•-<;,?, ..~ 6 .;.. /,t _~.----~;,, nt
~7.:,,K ~,,,..e. ,,,,·✓~fo k/A .N.?rif· ,,,~~
4', ✓ a.Â'itt:6~ d, W ~,ue l'R/.,.e,,~ • .A 4. a,«
✓/4 .tt~.,,,......,. ·----- ~---·- ,,,.,,,.,,--. . ..lZ/~

.l~k4' .,~ ~ - - %~ .hf. 71:< L :Bt /4 -=-✓- h-~.,,,,_,.,
,
",,,.,,.:•..,4,-,< 4 ~. ,r- /2.h, .,,<'~--- ,P.·/4.,,, ar.,,,,,,- 1,,-, .,,.);,,9-,
Trupele române au luptat splendid, chiar şi miliţia 96 care s-a aflat
în prima linie de atac, întrecîndu-se în vitejie cu ruşii.
Corespondentul meu declară· mai departe că ruşii nu au nici o şansă
de succes cît timp adoptă planul actual de luptă. Ei au ocupat prea multă
vreme o linie şi aceasta îi pune în inferioritate numerică din toate punctele
de vedere. O condiţie sine que non pentru armata rusă o constituie o schim-
bare în comanda supremă şi statul major.
Al dumneavoastră supus servitor,
Adolf Stern
P.S. Anexez traducerea ultimului Buletin oficial primit.
Poradim, 15 septembrie
în ziua de 14 luna curentă, marele duce, comandant suprem, a inspectat
poziţiile şi a hotărît locurile pentru noile baterii. în zilele de 13 şi 14 bateriile
române au continuat focul. Turcii nu au ripostat. Ieri la 6 dimineaţa turcii
au deschis un foc puternic asupra redutei Griviţa şi au atacat-o, dar au
fost respinşi cu ajutorul rezervelor ruse şi române. Lupta a durat 3
ore. între 7 şi 14 curent, pierderile noastre s-au ridicat la aproximativ
12.000 de soldaţi morţi şi răniţi şi 300 de ofiţeri. Pierderile românilor sînt
de aproape 60 .de ofiţeri şi 3.000 de morţi şi răniţi.
Stern
Domnului Evarts
Secretar de Stat, Washington, D.C.
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, rola 18, raport nr. 124, The National Archi-
ves, Washington, Despatches irom United States Consuls in Bucha rest, 1866-1906, roii
T. 285, volume 2.
96
Este vorba de trupele de dorobanţi.
258
FAUR/REA
STATULUI NAŢIONAL UNITAR
ROMAN
Atingerea previziunilor formulate la mijlocul veacului tre-

cut - Unirea din 1859 şi formarea statului naţional Româ-
nia, consfinţirea independenţei României în anul 1877 şi creş
terea rolului său pe plan european - au avut consecinţe dintre
cele mai importante pentru ca naţiunea română să-şi recapete
în întregime drepturile sale. Văzînd pericolul Austro-Ungaria
şi Rusia grăbesc intensificarea oprimării oricărei năzuinţe de
emancipare a românilor din teritoriile ocupate - Transilva-
nia, Banat, Bucovina şi Basarabia. însă cu toate eforturile fă
cute de guvernanţii de la Viena, Budapesta şi Petersburg pentru
deznaţionalizarea românilor prin religie, şcoală, administra-
ţie, armată, modificarea toponimiei şi actelor de stare civilă
provinciile locuite de ei îşi păstrează caracterul lor românesc.
Viaţa economică, orientarea şi mentalitatea claselor sociale ale
românilor, cultura şi limba, viaţa bisericească şi chiar dreptul
public şi privat specifice lor au constituit tot atîtea obstacole
în calea maghiarizării, germanizării şi rusificării.
Dislocările masive de populaţie, intensificarea colonizărilor
în defavoarea românilor, viclenele «privilegii» imperiale pentru
alinierea la politicile guvernamentale, servituţiile grele şi com-
portamentul intolerant al administraţiilor, menţinerea românilor
în condiţii de inferioritate, surghiunul fruntaşilor politici, in-
telectualilor şi preoţilor şi chiar executarea lor, determinarea
emigrărilor de pe pămîntul natal, încercările de închidere er-
metică a schimbului de gîndire şi de simţire între fraţi, ma-
şinaţiile electorale, legi ca aceea a naţionalităţilor făcute pentru
a nu fi aplicate şi măsurile luate pentru frînarea progresului
vieţii spirituale şi economice româneşti nu au putut opri lupta
259
pentru a concepe, a formula şi realiza unitatea politică a naţiunii
române întregi pe teritoriul său etnic. Deosebirile între aceste
teritorii româneşti şi restul provinciilor celor două imperii rămîn
funda mentale. Persecuţiile în loc să slăbească forta de rezisten-
ţă a românismului o întăreşte, iar solidaritatea naţională se
căleşte sub văpaia asupririlor.
România independentă, cu toate că din interese superioare
de stat era nevoită să ducă o politică a raţiunii între aceste
mari imperii, a fortificat mişcările politice, culturale şi religioase
româneşti din teritoriile încă neeliberate. Atenţia românilor din
regat, a presei şi a parlamentului era îndreptată spre condiţia
fraţilor «nemîntuiţi», era sensibilă la soarta fraţilor asupriţi
în chipul cel mai neomenos. La sfîrşitul secolului al XIX-iea
şi începutul acestui veac românii din cele două imperii reclamau
pentru ei egalitatea completă cu celelalte naţiuni, încetarea ac-
ţiunilor de asimilare forţată şi asigurarea aceloraşi posibilităţi
de a accede la drepturile economice. Spre exemplu, ridicarea
hotărîtă împotriva legilor maghiare privind naţionalităţile şi
învăţămîntul care nesocoteau existenţa naţiunii române şi ur-
mărea maghiarizarea ei pe orice cale şi acţiunea memorandistă
din Transilvania din anii 1892-1894, care readuce în atenţia
opiniei publice din Europa şi America soarta grea a români-
lor, trezesc simpatia şi protestele oamenilor politici, de cultură
şi ştiinţă, de bună credinţă din întreaga lume.
începutul mileniului doi are o importanţă covîrşitoare pen-
tru evoluţia politică a românilor asupriţi. în Transilvani a ro-
mânii renunţă la pasivitate şi absenteism în politică. Se întăreşte
rezistenţa pe teren electoral parlamentar, cultural şi religi-
os. Îll Ba~aral.Jia, uc.Jută cu evenimentele din Rusia din jurul
anului 1905 se afirmă viguros forţa spiritualităţii româneş
ti. Publicaţii, acţiuni culturale şi manifestări religioase în bi-
serici şi mănăstiri la care participă imense mase populare sînt
destinate întreţinerii şi cultivării limbii şi culturii naţionale,lup
tei pentru folosirea limbii române în şcoală, în serviciul divin
şi în administraţie. Peste tot se făceau eforturi în vederea ani-
hilării nivelărilor urmărite de ocupanţi, trezirii conştiinţei na-
ţionale a populaţiei româneşti şi obţinerii autonomiei terito-
riale.
Mişcările de eliberare româneşti sînt sprijinite cu perseve-
renţă moral şi material de statul român, cu o economie dinamică,
cu un rol din ce în ce mai important şi recunoscut în concertul
260
statelor europene. Românii de pretutindeni îşi acordă aju-
tor, cumpănesc mersul evenimentelor şi întrezăresc în crizele
politice şi militare internaţionale de după anul 1900 implicaţiile
pentru soarta lor, pentru viitoarea lor construcţie politică.
Conturarea celor două alianţe politico-militare Tripla în-
ţelegere şi Tripla Alianţă a determinat guvernul de la Bucureşti
care urmărea soluţionarea paşnică a situaţiei naţiunii române
să poarte tratative şi să facă propuneri oficiale fiecăreia. Imineţa
războiului ca mod de soluţionare a rivalităţilor dintre marile
puteri punea în joc însăşi soarta naţiunii române. Speranţa
pe care România şi-o pusese cu privire la soarta românilor
din monarhia bicefală aderînd la alianţa germano-austro-un-
gară în anul 1883 rămăsese neîmplinită mai bine de 30 de
ani. Nu numai că romănii din monarhie nu au văzut nici o
reformă care să le dea măcar iluzia unei satisfacţii, ci dom-
potrivă au fost trataţi ca o rasă inferioară condamnată să îndure
asuprirea unei minorităţi în mijlocul diverselor naţionalităţi ce
alcătuiau statul austro-ungar. Doi ani de război, timp în care
România şi-a păstrat neutralitatea ( 1914-1916) au dovedit că
Austro-Ungaria fusese ostilă oricărei reforme menită să îm-
bunătăţească viaţa popoarelor pe care le guverna. Războiul dă
duse naştere unor probleme care afectau dezvoltarea şi însăşi
existenţa statelor. De aceea România condusă de necesitatea
de a-şi apăra interesele naţionale s-a văzut forţată să intervi-
nă, conştientă de imensele sactificii ce trebuiau făcute, de partea
acelora care puteau să-i asigure sprijin pentru desăvîrşirea uni-
tăţii naţionale.
Animată de această
datorie sacră România intră în război
în august 1916, trece Rubiconul ei Carpaţii spre Transilvania
unde orice român îmbrăcat în haina de soldat, întîlnind oameni
cu acelaşi port şi vorbind aceeaşi limbă se putea convinge în-
căodată de justeţea cauzei pentru care lupte. Intrînd în război
România îşi dovedea, în acelaşi timp, credinţa faţă de angaja-
mentele stabilite cu aliaţii care îi promiseseră sprijin militar
în nord şi sud pentru a nu purta singură un război pe două
fronturi şi a nu fi izolată strategic.
Declanşînd ostilităţile împotriva Autro-Ungariei armata
română nu poate beneficia de sprijinul armatei ruse care pier-
duse iniţiativa strategică şi superioritatea pe frontul său ce atin-
gea Carpaţii în nordul Moldovei şi nici de ajutorul armatelor
261
anglo-franceze din Salonic. Lipsită de ajutorul activ promis de
aliaţi, constînd în efective şi tehnică de luptă armata română
după un început promiţător, după o ofensivă desfăşurată rapid
în interiorul Transilvaniei este nevoită să se retragă spre sfîr-
şitul lunii octombrie şi în luna noiembrie 1916 pînă în Moldova
din faţa puterilor centrale care preluaseră iniţiativa pe toate
fronturile de la Marea Baltică la Salonic şi aruncaseră pe f ron-
tul românesc forţe mult superioare. înfrîngerile au dat la iveală
grave deficienţe în cooperarea româno-rusă. Efectivele ruse
abandonează locurile luptelor pe teritoriul Munteniei şi Dobro-
gei şi se retrag de asemenea în Moldova din faţa ofensivei
germano-austro-ungaro-bulgaro-turce.
Este de remarcat comportarea recunoscută pe plan inter-
naţional a armatei române în Transilvania în perioada au-
gust-octombrie 1916. Nicăieri comandanţii români nu au recurs
la represalii faţă de populaţia de altă naţionalitate. Oriunde
înaintau trupele române publicau proclamaţii care garantau
protecţia tuturor locuitorilor fără deosebire de naţionalitate.
Chiar ziarele inamicului_ au recunoscut caracterul paşnic al pre-
zenţei militare româneşti. Iar cînd a venit vremea retragerii
armatelor române nu au produs daune proprietăţii populaţiei
maghiare, secuieşti şi săseşti. Spre deosebire de acest tratament
autorităţile maghiare după ce şi-au revenit din şocul pătrunderii
românilor au trecut la evacuarea acestora, la incendierea ca-
selor şi fermelor lor, la larea ca ostateci a conducătorilor ro-
mânilor şi la execuţii pentru imaginare acte de spionaj.
Tratativele secrete dintre Rusia şi Germania pentru îm-
părţirea României crease un real pericol pentru viitorul naţiunii
române şi a statului ei. După revoluţia din martie 1917 din
Rusia se adaugă pericolul opfpcţiunilor crp;:iţp ele armata rusă
de pe frontul din Moldova contaminată de bolşevism. Numai
rezistenţa eroică a armatelor române care în cursul anului
1917 a primit ajutorul aliaţilor francezi, unitatea de nezdrunci-
nat a tuturor românilor din spatele fronturilor pentru înfăptui
rea idealului naţional şi înfrîngerea categorică a ofensivei ger-
mano-austro-ungare la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz au determi-
nat înlăturarea acestui grav pericol, au stîrnit admiraţia marilor
puteri aliate, iar bravura soldatului român a intrat în conştiinţa
umanităţii.
Teritoriile Munteniei, Olteniei şi Dobrogei părăsite de ar-
262
mata română, resursele lor de orice fel sînt socotite pradă de
război şi supuse de ocupant bunului său plac. Populaţia nea-
jutorată suportă furia invadatorilor şi un tratament mai rău
decît cel aplicat în Belgia. Ostatecii, de regulă dintre oamenii
de seamă ai românilor sînt deportaţi în lagăre şi supuşi unui
comportament revoltător. în teritoriul ocupat rezistenţa devine
dîrză, iar în Moldova fiinţa umană suportă conştient cele mai
mari sacrificii.
Datorită împrejurărilor create de revoluţia din octom-
brie-noiembrie 1917 din Rusia şi de pacea de la Brest-Litovsk
fronturile din Europa de est şi sud-est au fost complet răs
turnate. Sectoare largi de pe frontul românesc, părăsite de tru-
pele ruseşti rămîn deschise în faţa inamicului. România se află
într-o situaţie limită. De aceea, izolată este silită să accepte
în primăvara anului 1918 condiţiile deosebit de grele ale păcii
impuse de Puterile Centrale. S.U.A., Marea Britanie, Franţa
şi Italia, celelalte state aliate şi asociate au recunoscut mo-
mentele grele prin care trecea România şi regretau profund
că nu-i puteau acorda ajutor direct şi eficient.
Totuşi chiar în aceste condiţii au loc paşi incredibili spre
înfăptuirea idealului românesc. în cursul evenimentelor din Ru-
sia soldaţii basarabeni, (peste 300 OOO în 1914) care aparţineau
unităţilor ţariste ce operau pe frontul din Galiţia, Bucovina
şi Moldova au avut prilej ul să-i întîlnească pe conaţionalii lor
din Regatul României, pe prizonierii de origine română din Tran-
silvania, Banat şi Bucovina, înrolaţi silit în armatele au-
stro-ungare şi obligaţi să moară pentru slava şi mărirea asu-
pritorilor lor. Contactul a fost rodnic f ăcînd mai puternică fla-
căra ideii naţionale.
Cînd în imensa Rusie s-au pornit puternice mişcări pentru
autonomie, românii basarabeni socotesc că este momentul
să-şi obţină libertatea. Chişinăul, Odesa şi Kievul devin centre
de afirmare naţională românească. La 3/ 16 aprilie 1917 s-a for-
mat la Chişinău Partidul Naţional Moldovenesc. în zilele de
6-7 aprilie 1917 s-a ţinut Congresul general al delegaţilor
cooperativelor săteşti unde s-a cerut autonomia religioasă, şco
lară, economică şi administrativă a Basarabiei şi înfiinţarea
unui organ legislativ Sfatul Ţării. La 18 aprilie/ I mai 1917 a
avut loc la Odesa grandiosul miting ostăşesc la care au par-
ticipat pe lingă aproximativ 10 OOO ostaşi moldoveni din armata
263
rusă, mulţi studenţi şi intelectuali români. La miting s-a pus
necesitatea autonomiei politice a Basarabiei şi înfiinţarea co-
hortelor moldoveneşti pentru menţinerea ordinei şi scutirea po-
pulaţiei de acţiunile devastatoare ale soldaţilor bolşevizaţi. La
7 /20 mai au loc 1ucrările Congresului ţăranilor din Basarabia
în cadrul căruia reforma agrară se situează pe primul loc al
doleanţelor. Tot în luna mai se desfăşoară Congresul naţional
al corpului didactic din Basarabia care susţine obţinerea celei
mai largi autonomii teritoriale, politice şi învăţămînt naţional
în lirriba maternă. Active, Comitetele militare ale ostaşilor ba-
sarabeni din Iaşi, Odesa, Chişinău etc. hotărăsc la o întrunire
din 23 iunie 1917 formarea Sf atului Central al deputaţilor sol-
daţi şi ofiţeri moldoveni cu rolul de a cordona mişcarea tuturor
organizaţiilor ostăşeşti moldoveneşti din toată Rusia şi de a
contribui la organizarea Sfatului Ţării. La 20 octombrie 800
delegaţi reprezentînd 250 OOO soldaţi români din armata rusă
se întrunesc la Chişinău în Congresul soldaţilor moldoveni şi
hotărăsc formarea Sfatului Ţării din deputaţi, proporţional cu
numărul naţionalităţilor conlocuitoare în Basarabia, cu numă
rul stărilor sociale şi profesionale: 71 % moldoveni şi 30% ce-
lelalte neamuri. Sfatul Ţării îşi începe activitatea la 21 no-
iembrie/ 4 decembrie 1917 cu un număr de 150 deputaţi din care:
l 05 români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari,
2 găgăuzi, l polonez, l armean, I grec.
Sfatul Ţării sprijinindu-se pe trecutul istoric românesc al
Basarabiei, răpită de Rusia din trupul Moldovei în anul
1812, şi întemeindu-se pe «Deci a raţia drepturilor popoarelor
din Rusia» proclama prin Declaraţia solemnă din 2 decembrie
1917 Republica Demcratică Moldovenească şi apoi Republica
Populară Moldova în care se asigurau largi drepturi democrati-
ce tuturor locuitorilor ei.
Mişcarea însă prin Basarabia a unei însemnate părţi a
trupelor ruseşti de pe frontul germano-austro-rus, trecerea pri-
zonierilor din lagărele Puterilor Centrale şi activitatea soviete-
lor ce se formau ascultînd de Petrograd şi nu de gubernul
Republicii Democratice Moldoveneşti, marile pagube aduse po-
pulaţiei, au impus Sfatului Ţării să ceară guvernului României
ajutor militar. La 8/ 12 ianuarie 1918 armata română trece Pru-
tul, la 13/26 ianuarie divizia generalului Ernest Broşteanu era
la Chişinău. Sovietele s-au retras şi din nou soarele libertăţii
a strălucit pe acest teritoriu.
264
La 24 iunie 1918 a fost proclamată independenţa Republicii
Democratice Moldoveneşti. Dar acţiunile ostile ale guvernului
Ucrainei sovietice îndemnat de Puterile Centrale şi invadarea
acestei republici independente de trupe germano-austro-ungare
au determinat Sfatul Ţării întrunit la 27 martie 1918 să facă
uz de dreptul la autodeterminare şi să ţină seama de dorinţa
opiniei publice locale de a se uni cu România. Guvernul Ro-
mâniei primeşte cererea Sfatului Ţării. Ştirea acestui uriaş pas
spre reîntregirea ţării şi a neamului a zguduit de entuziasm
întreaga naţiune română. Decretul regal nr. 842 din 9 aprilie
1918 promulga actul unirii Basarabiei cu România. Era în ace-
eaşi zi în care reprezentanţii popoarelor asuprite din Europa
centrală deschiseseră la Roma lucrările Congresului destinat
să demonstreze lumii întregi că un stat multinaţional ca Au-
stro-Ungaria devenea o imposibilitate.
Principiile adoptate de acest Congres în documentele ofi-
ciale a dat forţă luptei celor peste 30 milioane de latini şi slavi
pentru obţinerea victoriei finale - independenţa şi formarea
statelor lor naţionale -- împotriva oricăror încercări de men-
ţinere a dominaţiei minorităţii austro-ungare din imperiul du-
alist.
Victoriile decisive ale armatelor aliate asupra imperiilor
centrale au creat condiţii ca Regatul României să nu ratifice
pacea impusă la 7 mai 1918. Neratif icînd acest instrument impus
prin violenţă, în dispreţul celor mai elementare principii de jus-
tiţie, poporul român reia ostilităţile împotriva Puterilor centrale
la începutul lunii noiembrie 1918.
în Bucovina, teritoriu rupt din trupul Moldovei în
1775, deputaţii români din Dieta provinciei şi primarii comunelor
se adună la Palatul Naţional din Cernăuţi într-o Adunare Con-
stituantă şi declarînd că poporul român are dreptul să-şi de-
termine singur soarta abordează necesitatea ţinerii unui Con-
gres general pentru a hotărî unirea Bucovinei integrale cu ce-
lelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent.
Cum şi în această străveche ţară românească, în acele
zile, conform unui plan austro-ucrainiano-sovietic, trupe ger-
mane, austro-ungare şi ucrainiene împiedicau desfăşurarea nor-
mală a vieţii şi încercau să creeze un condominium Consiliul
Naţional al Bucovinei alcătuit tot din 150 membri solicită spri-
jinul armatei române. Intrînd în Cernăuţi la 9 noiembrie divizia
265
8 romana va asigura liniştea şi ocrotirea populaţiei din Bu-
covina. La 12 noiembrie Consiliul Naţional preia efectiv con-
ducerea administraţiei teritoriale. Congresul de la 15/28 no-
iembrie 1918 alcătuit din delegaţi români, ucrainieni şi polonezi,
investiţi cu puterea legiuitoare, a hotărît unirea necondiţionată
şi pe vecie a Bucovinei cu regatul României în graniţele ei stră
vechi de' la Cc-remuş, Colari11 şi Nistru.
Acest act era înfăptuit în deplină solidaritate cu românii
din Transilvania şi Banat care prin Declaraţia de la Oradea
a Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român tre-
cea, în fapt, în mina autorităţilor româneşti puterea administra-
tivă din aceste teritorii. Consiliul Naţional Român Central cu
sediul în oraşul Arad, veritabil centru de reorganizare a luptei
naţionale şi de acţiune politică va respinge toate strategemele
Consiliului Naţional Maghiar din Budapesta avînd scopul de
a păstra «integritatea Ungariei».
Naţiunea romnă a pretins potrivit dreptului la autodetermi-
nare independenţa sa, n-a admis rezolvări provizorii şi dorind
să devină cu desăvîrşire liberă, să se contopească într-un singur
stat naţional, organizează marele plebiscit naţional de la Alba
Iulia. Au sosit, în acest centru al martiriului eroilor naţionali
ai românilor 1228 de delegaţi aleşi de toate localităţile româneşti
şi trimişi cu acte de împuternicire, alţi mulţi delegaţi reprezen-
tanţi ai organizaţiilor politice, economice, culturale, religioa-
se, militare şi sportive româneşti din teritoriile locuite de români
din fosta monarhie austro-ungară şi peste I 00 OOO oameni ţă
rani, muncitori şi intelectuali din cele mai îndepărtate sate şi
oraşe pentru a hotărî unirea cu România.
Marea Adunare Naţională de la I decembrie 1918, a fost
declarată constituantă şi a adoptat istorica Declaratie de unire
cu ţara, a constituit Marele Sfat Naţional compus din 250 de
membri şi a ales guvernul numit Consiliu Dirigent. O delegaţie
specială va comunica şi transmite în zilele de 12-13 decembrie
1918 guvernului României şi regelui Ferdinand actul unirii scris
pe pergament.
Ca şi în cazul românilor din Basarabia şi Bucovina regele,
în numele românilor din Vechiul Regat, a primit cu profundă
recunoştinţă, hotărîrea fraţilor noştri de peste Carpaţi, de a
săvîrşi Unitatea Naţională a tuturor românilor.
Unirea, spre care tindea de veacuri neamul romnesc, izvora
266
din puterea lui de viaţă, din vitejia soldaţilor săi care făcuseră
suprema jertfă pe cîmpurile de bătaie, din solidaritatea români-
lor de pretutindeni.
Asigurîndu-şi I ibertatea şi unitatea, respectînd principiile
wilsoniene, naţiunea română va înscrie în toate actele unirii
şi va respecta în întreaga politică din anii ce au urmat principiul
libertăţii şi egalei îndreptăţiri a naţionalităţilor conlocuitoa-
re. Aşa se explică faptul că celelalte Consilii Naţionale ale ger-
manilor, ucrainienilor, polonezilor, evreilor au recunoscut drep-
tul românilor la libertate, unitate naţională, stat independent
şi suveran, la desfiinţarea tuturor graniţelor nedrepte, statorni-
cirea statului după principiul naţionalităţilor şi au optat pentru
convieţuire în Regatul României.
Marile puteri învingătoare informate asupra hotărîrilor
adunările plebiscitare şi totodată constituante ale românilor din
Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat au admirat con-
diţiile şi împrejurările făuririi statului naţional unitar, şi-au
exprimat încrederea că, în România, regimul democratic va fi
respectat nu numai pentru majoritatea românească ci şi pentru
toate celelalte elemente etnice şi confesionale.
Tratatul de pace de la Versailles n-a făcut decît să cons-
finţească şi pentru poporul român acest postulat al dreptăţii
istorice şi al civilizaţiei umane - unirea într-un stat naţional
unitar.
ŞTEFAN HURMUZACHE
71
1881. Fragment dintr-un memoriu al contelui Kălnoky ministru

al Ungariei. prin care recunoaşte în mod realist situa\ia ro-
mânilor din statul dualist Austro-Ungaria şi speran\elor lor
de a se uni cu România.
1881
Memoria
Problema naţionalităţilor în Austro-Ungaria,
erectele ei în politica externă a monarhiei
( după dictarea Excelenţei Sale domnului conte
Kâlnoky, ministru al Casei regale şi de externe)
Altrel pare totuşi adesea situaţia în ce priveşte elementul etnic ro-

mânesc. Este de înţeles că guvernul regal-ungar îşi îndreaptă toată grija
267
/""o/~
'
:,ttt;,.-â/4tlu~
7r/4i ~ia /k~ '
~~ it";<° or Ao:•,ytr44~~~,.k·
aw/1r ,flii/ lt · /1/;~âv/#.
n ~li~/41, i,/J,:.,,,..- /fwd

,,.
I~)/,,
;
~
/,f/
/lllit,d li ,
t
..,., '
ii~
în sensul de a crea ideii de stat ungare o recunoaştere generală şi ne-
condiţionată. Este de înţeles atunci cînd el acţionează în şcoală şi serviciul
public în sensul unei lărgiri a domeniului de folosire a limbii maghia-
re, tinzînd cu aceasta să pregătească chiar o absorbţie lentă a celorlalte
naţionalităţi. Căci elementul maghiar, deşi este superior fiecăruia în parte
din celelalte elemente naţionale ale provinciei, se află numeric sub totalitatea
acestora din urmă. în cifra totală a populaţiei provinciilor coroanei ungare
de aproximativ 15 I/ 2 milioane, maghiarii deţin o minoritate, care, chiar
după evaluările cele mai favorabile lor, rămîne cu mult în urma cifrei de
7 milioane.
Cam la aceeaşi cotă se mişcă cifrele acceptate pentru tăria numerică
a elementului etnic românesc în totalitate. Numai că o parte a acestui element
a putut să se unească într-un stat naţional. Apărut din începuturi modes-
te, statul român a ştiut să-şi cîştige mai întîi recunoaşterea independenţei
sale, apoi treptat rang internaţional şi poziţia internaţională. Capacitatea
de dezvoltare culturală în sensul ideilor de stat modern nu poate fi contestată
neamului românesc. Punerea în funcţiune a spiritului său naţional a dus
la întemeierea - şi, după tqate aprecierile, la o întemeiere durabilă -
unui stat, desigur nu ireproşabil, dar absolut plin de viaţă şi de eficien-
ţă.
în orice împrejurări, ar fi fost greu să împiedici ricoşeul acestor fapte
asupra supuşilor români ai coroanei lui Ştefan. Aici, acest ricoşeu a coincis
cu o politică (de impunere) a limbii, care, în sine, nu este justificată, dar
care a fost privită adesea numai ca expresie a unei politici administrative
duşmănoase şi care trece fără cruţare peste drepturile minorităţilor na-
ţionale. Chiar atunci cînd românii, mai lipsiţi de prejudecată, şi-au îndreptat
atenţia asupra poziţiei neamului lor atît de numeros în provincie, s-au simţit
nevoiţi să se plîngă de neglijarea şi îndepărtarea lor de la centru. Re-
prezentarea lor în dieta ungară a fost întotdeauna minimă. Nici un român
nu se găseşte şi nu s-a găsit vreodată într-o funcţie publică proeminentă.
Nici unui talent român, căruia îi era netezită calea spre Bucureşti, nu i
s-a deschis un drum spre funcţiile de stat din capitala ungară. Suspiciunea
şi reproşul au fost legate de mişcările naţionale, chiar într-un domeniu
mai neutru.
A fost inevitabil ca privirile românilor din Ungaria să se îndrepte
adesea către statul înrudit ca neam, care, dintr-un stat sub suzeranitate
otomană, s-a ridicat ca membru al familiei popoarelor europene, egal în
drepturi, pe plan internaţional, care îşi sporeşte forţele, îşi lărgeşte ca-
pacitatea militară, la început subapreciată, şi care în mod vizibil a obţinut
în afară putere şi prestigiu. A oferit cu plăcere tuturor elementelor ne-
mulţumite un azil pentru prezent şi o speranţă pentru viitor. Populaţia Ro-
mâniei şi-a unit în înflăcărare glasul la plîngerile privind deznaţionalizarea
şi samavolnicia. A fost imposibil ca guvernul regal ungar să rămînă in-
diferent faţă de nişte fenomene atît de grave. Neîncrederea reciprocă, an-
tipatia reciprocă, ba chiar în unele cercuri îndirjirea stăpînesc în foarte
multe privinţe raporturile noastre cu un stat, cu care a întreţinut cele mai
bune şi mai prieteneşti relaţii constituie interesul de netăgăduit al politicii
noastre externe, în special al politicii noastre comerciale.
269
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Austria, rola 225, c. 728-757 Haus-Hof-und Staat-
sarchiv Wien, Politisches Archiv XL. Interne, K. 316
72
1891 iunie 25, Budapesta. Raportul consulului general al Marii

Britanii la Budapesta, Arthur Nicholson, către ministrul de
externe britanic, relevînd discriminările la care sini supuşi ro-
mânii din Transilvania şi lupta lor pentru eliberare.
în timpul călătoriei mele, de curînd încheiate, în Transilvania am

găsit la toţi intelectualii români sentimentul unei nemulţumiri foarte
mari, căruia i s-a dat expresie şi formă printr-un sistem de opoziţie bine
organizat. De asemenea regatul României nu se limitează la exprimarea
deschisă a simpatiilor pentru fraţii oprimaţi, ci mai curînd acolo există pre-
ocuparea de a găsi mijloacele pentru a-i sprijini pe aceştia în lupta
lor.
Plîngerile romănilor transilvăneni sînt determinate, în primul rînd
de maghiarizarea şcolilor întreţinute de ei din fondul bisericesc. Este aproape
imposibil să scoţi în număr eficient învăţători români cunoscători ai limbii
maghiare, de aceea există temerea că şcolile naţionale bisericeşti vor fi în-
locuite din ce în ce mai mult cu şcoli maghiare de stat. Cererile românilor
pentru deschiderea de şcoli medii au rămas nerezolvate şi din 1868 n-a
mai putut fi întemeiat nici un nou gimnaziu românesc. O a cincea şcoală
medie care le aparţinuse mai înainte a fost chiar închisă.
O dispoziţie recentă a Ministerului învăţămîntului relativ la gimnaziul
din Belint, întreţinut de Consistoriul greco-român din Oradea, a provocat
mare agitaţie, Ministrul dispune ca în viitor toate disciplinele, în afară de
religie şi literatură română, să se predea în limba maghiară, ordin care
este totuna cu închiderea şcolii.
Am găsit saşi şi români care s-au declarat întru totul de acord că
atacul asupra şcolilor numai a agitat populaţia, fără să-şi atingă scopul
maghiarizării. Ţăranul care În\·ată în ;icoala maghiară, in\·oluntar ;ii fără
plăcere, uită repede acest idiom după încetarea frecventării şcolii. în ce
priveşte persoanele din clasele mai înalte, trăind într-o ţară poliglotă, acestea
vorbesc oricum mai multe limbi şi, în orice caz, ar fi învăţat de bunăvoie
limba oficială de stat. Saşii şi românii îşi încheie fără excepţie studiile lor
la Viena şi Germania sau România. Unii frecventează universităţile din
Pesta şi Cluj pentru a obţine o diplomă de stat. Şederea lor acolo şi tra-
tamentul lor măresc însă antipatia contra domnilor maghiari.
Am vizitat un gimnaziu românesc şi o şcoală secundară de fete, care
mi s-au părut a fi într-o stare excelentă.
Asociaţia transilvană pentru literatură, constituită în scopul pregătirii
unei instrucţii superioare printre românii din Ungaria, a obţinut în ciuda
amestecului limitativ al statului, rezultate considerabile, 3000 elevi de şcoală
medie, 150 studenţi în universităţi maghiare, 100 la Viena şi cîţiva în Ger-
mania, România şi Belgia sînt întreţinuţi de ea. Nu se mai poate spune
270
că românii transilvăneni sînt doar un popor de ţărani. Din păcate este iminent
pericolul dezvoltării unui proletariat conştient. Deoarece serviciile publice
rămîn închise pentru români, ei măresc rîndurile, oricum prea numeroase
ale avocaţilor şi medicilor sau devin gazetari. Mulţi emigrează în România,
unii devin negustori şi saşii mi-au spus că românul, de regulă, devine un
excelent comerciant. în contactul personal cu românii m-a surprins cultura
lor generală şi mintea lor receptivă.
Altă pricină de plîngeri o formează împrejurarea că în chestiunile
de presă au rămas în vigoare pentru Transilvania vechile dispoziţii din
perioada absolutistă austriacă. Delictele din trecut, judecare de cele mai
multe ori la Sibiu de Curţile cu juraţi ale saşilor, t0ate sînt acum transferate
la Cluj, juraţilor maghiari şi tribunalelor magn1are. Cinci-şase redactori
sînt permanet în închisoare, unde ispăşesc pedepse de 6-12 luni. împotriva
legilor ungare, la toate procesele de presă, acuzatul a fost condamat la
plata cheltuielilor, oricare ar ri fost srîrşitul procesului.
Comitetul Braşovulului, cu care am discutat aceste chestiuni, m-a asi-
gurat că procesele de presă nu pot ri evitate, cu toate că guvernul practică
cea mai mare indulgenţă. Afară de aceasta, ziarele sînt toate subvenţionate
din Regat, ceea ce mi-a conrirmat un redactor român; aşa de exemplu,
guvernul regal român a răcut abonament pentru un număr de exemplare
dintr-o revistă a românilor care apare în limba germană. De altrel trebuie
să constat că tonul presei din Pesta nu este în nici un caz ponderat în
discutarea problemelor transilvănene şi că articolele româneşti urmărite
penal sînt de cele mai multe ori numai răspunsuri la atacurile ziarelor
din capitală.
Mai departe, legea electorală specială pentru Transilvania dă prilej
de plîngeri. în semn de protest contra legilor excepţionale, de care suferă
Transilvania, toţi românii din Ungaria au hotărît să se ţină departe de
alegeri. în timp ce în Ungaria, care este cu mult mai bogată, dreptul electoral
este legat de impozitul direct de 5 rlorini, în Transilvania este valabil un
cens de 8 rlorini. Pe lingă aceasta, secuii şi ungurii au rămas în posesia
vechilor privilegii electorale, care aproape că statornicesc pentru ei, pe mulţi
ani de zile, sufragiul universal. Toţi nobilii, şi aceştia sînt numai de rasă
maghiară, care s-au bucurat în anul 1872 de dreptul electoral, au acest
drept pe viaţă. Astrei, astăzi 67,4% din toţi alegătorii transilvăneni sînt
nobili. La aceasta se mai adaugă o geometrie a circumscripţiilor electorale
care se schimbă continuu şi se adaptează mereu din nou la situaţia rluctuantă
a populaţiei, f ăcînd abstracţie de faptul că în comitatele pur româneşti o
circumscripţie elctorală e constituită din mii de alegători, pe cînd în cele
cu populaţie mixtă abia din o sută. Nedreptatea este cu atît mai mare cu
cit, prin documentele de încorporare a Transilvaniei la Ungaria, locuitorii
Transilvaniei, indiferent de ce naţiune ar fi, sînt puşi pe picior de absolută
egalitate cu cetăţenii Ungariei.
în srîrşit, justiţia şi administraţia internă dau ocazii la critici din
cele mai serioase. Românii sînt excluşi, prin tot felul de şiretlicuri, de la
funcţiile administrative obţinute prin alegeri deşi în unele districte ei con-
stituie 96 pînă la 97% din populaţie şi aici nu are din partea lor nici o
abţinere de la vot. Tot astfel funcţiile de stat pentru ei de fapt inaccesibi-
271
le. După o statistică examinată de mine, numai 2% din locurile de funcţionari
de stat erau ocupate de personae de naţionalitate română ... Românii şi saşii
se plîng, de asemenea, de corupţia funcţionarilor, un rău care este atît
de general în Ungaria incit nu poate constitui un obiect de plîngere deosebit
pentru una din naţionalităţi .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microlilme, R.F.G. rola 14, c. 50-62.
Bonn, Politisches Archiv, Osterreich 104, copie în lb. germană.
Auswărtiges Amt,
73
1893 iulie 27, Bucureşti. Raportul ministrului plenipolen\iar

al Italiei la Bucureşti, Curtopassi, către ministerul alacerilor
externe al ţării sale B. Brian, subliniază tactica politică a ro-
mânilor din Transilvania în lupta pentru obţinerea de drepturi
şi poziţia guvernului român raţă de măsurile de deznaţionaliza
re promovată de guvernul regal ungar.
Bucureşti, 27 iul ie 1893

Legaţia
Maiestăţii Sale Regele Italiei
în România
nr. 801 193
Obiect
Conferinţa Naţională
Transilvania
Domnule Ministru.
Conferinţa Naţională română ce a avut loc la 23 curent la Sibiu
(Hermanstadt), despre care am referit în raportul meu din 16 iulie
crt. nr. 731/ 185, s-a desfăşurat în linişte şi demnitate datorită prudenţei
Comitetului de conducere şi înţeleptelor recomandări sugerate în mod in-
direct de către guvern.
Preşedintele acestei reuniuni, Dl. Raţiu, a menţionat cauzele actualei
mişcări ca izvorînd din revoluţia de la 1848 şi a afirmat drepturile istorice
ale tuturor românilor din Ungaria în virtutea cărora situaţia lor politică
nu trebuie supusă hegemoniei Ungariei şi mai mult, a spus el, guvernul
de la Pesta încearcă de asemenea prin toate mijloacele să-i maghiarize-
ze.
Din fericire istoria demonstrează că o naţiune de cîteva milioane nu
poate fi distrusă prin închisoare, samavolnicii şi maltratări. Memorandumul
adresat anul trecut împăratului şi a cărui prezentare a fost împiedicată
de ministrul Ungariei nu cuprinde decît o fidelă prezentare a stării de lucruri
şi o caldă rugămite dţ a o reglementa.
Dînsul, ca preşedinte, nu poate decît s-o confirme şi îi face plăcere
să constate sinceritatea sentimentului de umanitate al Conferinţei. Deocam-
dată trebuie perseverat într-o poziţie pasivă sigură, de asemenea să se ac-
272
::;f T,v /4~-
,✓d' . ··•
. _§;; .,
•
~, #~~~fii.~/*:,,.,~---- ~
~ ~ l - ' 4 , .L.u./,~A r U e « • ~ ~ - ~
~~·~~~~----- --
e:4- ... ~ .A-~' ~~~
~~~ d.-,_ o.,_ _ _ _,,,,,4-ee#6,. u - ~~

- J / ~ ~ .. ~-1;~~ ~~
~_/~A~~✓~-
r~4-~>_/~ ..e-k_,
. ~~~-k~ ./2,.- ,_~u- ..9,.'
~ ~ ~ - - 4 , ' ~-~ ~ ' ~ ,.. ~
~~- ~~ -✓-~~-d,"
~~& ~~, __,.. ~ ,/--h--·

-yr-tt~= ~-- -t~;#;;- 4 ,~ ~ l c.c_
~ -#lU~ -~~ ... - -e6. ,- Yee
~~ ~ .?'f'pA ..._.~ __....,/.._~ -
~-~ /-~•______, .__;tb;:A ,.-~~'c,-.,e_ ,./
~~~----' ~ ~~~ -- . .7,.h.....~
.
· ::· .
~~~~~~~>'.;z;-
7 ·~ , ; ,~ii!-, ~
--
~ ~~----------~~
,;;u,:z;:~a ~ ; /tz.~ .--4, a.d ilz,o --, /.4- - ---- ---
~~~pţ;-~
-4«-r _/~----
~ . 4 : - ~~
--
~
,,,,,, ,~ ~ - ~-~~ ~ ~ .
~ ,,~,_~,
~~ _d, ~o/J~-. --- --- ---
-~ ~:
~·~ ~~-
,,4U/i-~
~ ~-- ~~~-.
.R. ~
-___._,...,,,.
~~-~~~
d~~ ~ . e . c " ~ ... /4~ .,,, .... -. _
#~~ ~ - ~ , , e ; , ~ ~ . - . e
~
:' ~ ~ ~d"~~~- ~~~
t!- -,r ~
--;-,e-~ 4-•6-•'I -,, ~ r a-,, ~~4 .-... ---- ~4'~_ ~ ~
.
,,u,-., . , # & - - ~ ~ ~~~
4- ~
p(,• t ~ ~..&r·-----,,---·~;C- ~ ~
, - ~ ~ -'"d «,-..c '"e,A --..,_ ,.._
~~
yr~x,r•N_,_✓
1/.jg~/:~~;.
t~/,IU~?lm
. ~,._,-- ~ ~ - « _ / ~ .,u -
~?ou:~~
,.-,1!,~
~ ~r-.A.,,_. ?-- ?---~

c:ff;~ k ~rU'~-2✓ '.e-eL~
d< ✓7~~.4'~~~-..
~ d," ~ / ~~--~-de- - ~
~ __, - µ ~ v 9 :..t-.iitn ~~
_:/~--ra,.,t'~~ ~//~✓4--- /~;.:.,~.
ţioneze în momente favorabile neexcluzînd totuşi speranţa ca guvernul de
la Pesta, ţinînd să dovedească contrariul, să procedeze la anularea pro-
cesului împotriva semnatarilor sus-menţionafului Memorandum şi a întemni-
ţării diferitelor notabilităţi române.
Dl. Raţiu a încheiat cu preamărirea Maiestăţii Sale Imperiale şi a
Regelui şi a dorit să declare că, reînnoindu-şi omagiul de deosebită ridelita-
te, îşi doreşte pentru supuşii săi români măcar dreptul de a rămîne ro-
mâni.
După acest discurs primit cu însufleţite aplauze a avut loc votarea
în unanimitate a rezoluţiilor Conferinţei, pe care am onoarea să le transmit
anexat împreună cu raportul Comitetului naţional referitor la activitatea
desfăşurată de aceasta în ultimele 18 luni.
Aşa după cum a fost anunţat de autorităţile locale, accesul la adunare
nefiind permis decît supuşilor Ungariei 98 , nu au fost încercări de încălcare
a acestei dispoziţii, numeroşi români din regat mulţumindu-se să rămînă
în oraş, în timp ce discuţiile se desfăşurau cu uşile închise, şi să participe
la banchete, unde numeroase şi entuziaste toasturi au fost închinate trium-
fului final al cauzei române.
Guvernul de la Bucureşti s-a arătat foarte satisfăcut de succesul con-
ferinţei dar nu s-a încumetat să conteze pe o atitudine °mai binevoitoare
<lin partea guvernului de la Pesta. Aici există convingerea că problema
în cazuă va deveni în mod necesar în regat o problemă cu caracter intern
împotriva căreia actualul guvern sau oricare altul va fi neputincios să lupte,
dacă nu se doreşte să se compromită simpatiile României pentru alianţa
cu cei trei.
Azi am cîteva argumente ce mă fac să cred că Dl. Lahovari, ce
va pleca la o cură de ape, va încerca o modalitate, fie la ducere, fie la
înapoiere, să discute cu contele Kalnoky asupra gravei probleme.
ss. Cu rtopassi
•
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme, Italia, rola 22, c. 848-852; Ministerodegli Allari
Esteri, Archivio Storica P. 38. Romania.
74
1893 septembrie 16, Viena. Raportul ambasadorului belgian

la Viena, Van den Steen, către contele de Meroda Westerloo,
ministrul de externe al Belgiei, relevă simpatia opiniei publice
europene pentru aspiraliile românilor din Transilvania.
Legaţia Belgiei
Problema românească
Domnule Conte,
în ultima sa «Revistă politică», «L'Independance Belge» consacră ur-
mătoarele rînduri recentelor dispute maghiaro-române: «în prezent persecu-
•• Reprezentantii popula(iei române din Transilvania de sub domina(ia austro-ungară.
278
~ .)~ k.. ~ " ~ .F.,u...j.,,..;
(' ~ ~ - PS+ eo~~ ~ ~~
. ~
--
, -J.- î' .~,

---- •• 'e-'Y«- 4 •
c!lc...c ~ee-c -o ~ , - a ~-
-~
~ L-- ~ r- ~~ ~ L /k._... a-·- ...

~,~~ ~,4-u :.L., ,-.', ~
,,.~~CM,,,11
-·...~-6 J...r -:,,_ , ,"4 c~ .,..J r·.,_t.: ~ - 0#4,.-,.~
~ - /to...._,. <h ◄:,., J / ~ , A - - , . •~ 14-4---.

_r- ,~, ~;,_ ;& <ld ~ , / : . . ,r~L. ,,,,..; __,..
,,,e.:..'L..-'.A ::o e-- "'° ~r · - ,~

~~i--~~,
·.·- ~~---r-f>--~r
' . · ✓' • , . ,J7 ~ /'
u ·--.' • ..,a,. ca ·~
/ ., ..,,_,k
· . -,---:..
?no---.: & d'o---/4 ~ J6 ~ - ~
IJ~,ko~~~
~- ~- J .
)
r-----71---aot,--,.. .---~--- ~
/
6
,,..___-.,L ~-41.o,a«r«-eU .- A ,~ ~ ~
~~ ~ -~ / d / ~ ~~ .;f
~~<-~ , ~ ~ ......... :~ ~ ...
~~~r:.._._».
~~ ~~~ ~~~.k. ~--,;. ~ ~_..
Io<#~ ·+·-«j-...w ~~◄;

4 - ~ ~~ ~ &.
~ - ~ / t e . ~ h • d ~ ·r~: J~.·••• . .f
~- ăl~-' e& ~ o.'~~~ 4. ~

l-1 o/"-Ja-L, ,..._.·-..,--c ~ e,. ~ e k ~ ~
~ , k J . -~ ~---<~- ~~~k~~
4·. "4.~~--~...c ~ k ~~ /1'- ?-- ~
Juo~ ~ k /~'--a;,---~
,.... f ~ , tZ.. -~~ t ! ! o ~ cL.. -.«oau•.,.... -
~_;.&- r-·~• - ~ k ~ /io~~,_, ·

IIr,,_:L~ ~~"~~ ~J4(
1'4_.j.+-<. 4. +..:.(~-~-r~Jrr J& . .
~h~S-L..;~~. <2: ~ , h ~~
•. , . ea ••
416./ ' ~/_~•
~~
î
u:,....,-.. r-~ "":'/Ur
---~.. '
~-~~;-~..:- &'- . ~ ~~~~

✓.i-.- .... ,( ...~ ~~~ ~~ _.,_ --~
~,_,,.__~,.,fJ ..: ~ h ~ ~ -
N., ~ ~ a ..~ •• ,< ~ Zi,1 , -;, ,<,._:.c ~ I,.
-y'•~.;.... h ~ ,1' lt-;.. ,... « ....- h..1..- -11.... , _;,.
~ - '• ~~H<#••~~ t75u,-/..,,._...,f'- ~ - t'>r~
A-~- .~ 4 1 ~, , •.. ~.,,., 4 ,,.;.,.~,;... C-. ~zi.-.J..
,. ~ ~ - - J'?~ - ~ ,r;tr✓---~... A a H ~ • H(>
~ ~
. . ~ ,,_ ,lb
B,,.._ _ _ , ~,;J
.
ct'uî&,
Aa._ ,__~• •-6-,,J, ✓/d ✓ll •.~,:.AU ,~.~

I •
A..
.le. 4.o..._.. ~,...__,k /..._ ,~.;..,
~
_,,_;,
.c rec:o .... ._,,◄,. -~ -o -.,,~.,lif- ·
<t!..,;,.~
~- ~~ r•'4- ceo~ ~ -,-<,, '~
/ ' ~ tl.. lc...AG.'... ... J..~ ~~_; /"a,,, &..
-4s..- - u ... ~; h /4 J4~• A- t?!JC. :./~-~ -d~-. ~
~ f ' ~ ~ , ~ ~ ~~•. ,..,--..,- __.A/.1 .J{,-..:. ._.
d h ~--"°< 7~ .. ~ .,~.,-... ~ a.... , _ 4 ( , ~ ctlr L:..
•.,r';- .lfu.uud<0:..c.., hJ.J ~ ~ , J dt. tfk~.
d.. ~ J.~ ,,_ k a Î ~ ee' ~ - - - , ~J~-- . - .
J...4-... ~ /4;,, ~~I.IM} &./'"'/"h&,,~.,•--/l' ~
k~ hk-....4A ✓~ ~ . , . / 4 , ~ , ~ - • - r
~
•
#,H,a.:_'° , ~ , ~~ ---------«
• (')/ - ( ~:U , 0 h~ I
, , ~ - -- ~
,,,L_ ,. I ' Î I
~
~ c:k.J~ ,. d ' , ~ ~ , /4~. /"'~ ,A.

t:o-.-...,...,-'
4 > ' ,
a,..,..~'> ~ ,, _î ,✓1//
.Â ·
C4-'7,._,c '
C 4
'
'1' ~ - , ._ _
î
Y ~
rv
. "faro-•• ~ ~..,._, Ha-A 1~ -.:.._ ~• &,,.,

..,-~ d e . ~ - - ~ d« ~w..d ..~-
,i/' .!J~ ~a., ._,.. ,~~ ~-,,,ue ~ ~
~ ~~ d:_,_ ~ e~~;..,. , / ~ J e ~~ ... ✓
~ k ~ d .(>;! ~ -.:,,. , h - .o .... ......, e--,4„ .4· ,,.. ,_.-c.

_, A . • ,,, .,
e,.-.. rL,..._ 0 ~ 4 ~ _ ,,,,.&,#' -..-c" / ra ,o..,~
î ·
o-•., a
î ,
'"---• /
. • . , ~ . ,~ ,
,,_- _,._r-- ~ -•U -.:.. c.. _,_/,..-'=....•--... ~r
-·" :..__'
~. ~ ~ J... da. .:~ .:.. -:~ ~
~~k ~(J:',,..-~J.. ✓~~~
r ~ 9'~ " ~. -
~ -· ~
do,--~ noA -
/~~,,.(.,.~'~.
4 ·~ ~ ~ /k~ ~-<
k~k~~-..k.L-.~r-
~ ~ d . . . . . ~ ~ " ' ..,... ~
4h
~ 4 ~ - :~'/- ,(, &.. ~~ ~
.
~
/~~~ ~ ~ e.-<- d"4
,~ 'd~ ~l( J/r~ . , / ~ ~ ~

-~ t' f...4 ~./Â - o- ,__-. .:_ .-e-.. LÂ' h ~
~-o~'k /J~.,,a.--~h~~
~ _.__ /~ k , , ~ - - ~ : t:.. ~~1-• ◄ r ~

, _,'ca.d-~r• 4.,.,. .eh.. -·.,,_ __,. k G./'-o#!kjr-.., '
~~-~. ~-◄-· t: /;~,ic:a-·='b,
~-; ,,/L~,_..-,,-,. ~~ "'~~ ~-;,/~

:,.~ " ~ - - - - ~ ~ - , , ~ e - , o . JÎe --r- -,;. J.
~ u.a ~, "v.J .& ~ ~ ~~ .... "
~:,__L_.L..
-✓/.,,,,
,,,,,_ î
., . / - .,____/ <.........,
, ... .. r ~. '
..6-........
,, .
~
/'A- -.'r~ -- •4~~~ ..' > ~ ~ ~ • =< ~

,,,{_ ;r----~•Dlrf~ ,._4' /.._,/ ..._.~ ,4 ♦-~ ♦- )\o
~ ~ . . _• ......,4 .d,(, ,.,_ ~• c~/ __; _ ~~ ~,. JJ

l
,:.,..~ ~ " f ~ d ~ ~ ~""'~-'.-A',,... :...... >t-
41~ ~ - . 1-.:...7< ..._.~ r ~_, ., ~~
" ~ ~ . , : . ~ . .:.., k aLa.-cr- - " ' ~ ~

/.,~/4,Jr~ /4' ,,.1;.,. ~~- h d~~ ~ , - - - ' i >
a_,.. ,.r. -·,. L'~.;4 ..xî- k t?" L.y--, ~~ .
~~~ cr71vt-1:/ ~/60-.---0-~ .& tf?~,, ~
~ c-4 ... u c - « O k -~,.,_,,,. _ /4,.&4,~e &,,----•~_ :....
~-.. ..A-k,,1
ţiile împotriva românilor nu mai sînt o închipuire ci o tristă realitate! In-
cidentele procesului de la Cluj au produs o senzaţie enormă în România.
în străinătate, în presa franceză, italiană şi engleză, transilvănenii primesc
încurajări care nu s-au manifestat deloc pînă acum. Prin brutalitatea pro-
cedeelor sale, guvernul maghiar a provocat o mişcare deosebită de simpatie
în favoarea oprimaţilor şi se poate presimţi momentul în care problema
românească va deveni o problemă europeană».
Această concluzie este justă. O găsim şi în articolele din «Republique
Frarn;ais», «Journal des Debats» şi «Times». La Viena şi Budapesta ea
abia pare să surpindă spiritele. Şi totuşi, indiferent care va fi mersul eve-
nimentelor, trebuie să se vadă în mod clar că la baza agitaţiei transilvănene
este iredentismul pur la care duc procedeele arbitrare ale autorităţii ma-
ghiare. Nu poate fi comparată cu mişcarea autonomistă care se manifestă
în Boemia şi care este impulsionată de însăşi ţara în care se produce. în
ciuda manifestaţiilor din această săptămînă şi a expunerii, la Praga, a unor
probleme moscovite, a cărui realizare va fi mai dificilă sub un regim rusesc
decît sub regimul Austriei.
Este cu totul altfel în Transilvania unde aspiraţiile a aproape trei
milioane de daco-români gravitează în mod vizibil spre Bucureşti în speranţa
de a vedea realizîndu-se într-o zi visul legendei «România Magna» ...
Primiţi vă rog, domnule conte, asigurările celei mai înalte con-
sideraţii.
M. Van den Steen
Domnului Conte de Meroda-Westerloo
Ministru al Afacerilor Externe-Bruxelles
•
Arh. St. Bucureşti, Colec\ia Microfilme, Belgia rola 26, c. 193-195; Ministere des Affaires
Elrangeres el du Commerce Exlerieur, Correspondance Polilique -
voi. 59, doc. 14
Legations Aulriche,
75
ld'iT 11u1emt>rte I, tJucureştt. t·ragme11te dmtr-un raport con-
fiden\ial adresai ministrului de externe al Austro-Ungariei des-
pre rădăcinile şi caracterul organizai al mişcării de eliberare
a românilor din Transilvania.
Prea nobile baron,
Nemulţumirea
românilor din
Ungaria.
Că poporul român din Ungaria, ş1 m special intelectualii sa1, care
poartă în inimă un interes viu pentru «ideea romanică», este nemulţumit
de soarta sa, nu încape - cred eu - nici o îndoială. Dacă mai poţi găsi
vreun slav din Ungaria care se consideră ungur români - cred eu -
nu există nici unul, căci «ideea romanică» care a fost atît de favorizată
284
de istorie pare să fi prins rădăcini adînci în fiecare individ; şi nu se greşeşte
cînd se afirmă că mişcarea română este o mişcare populară un «termeszeti
oszton» (instinct natural), cum mi-a spus un notar de din împrejurimile
Clujului, referindu-se la un preot, pe care dealtminteri l-a pomenit elogi-
os.
Am avut unele ocazii să mă conving de sinceritatea acestei tendinţe
la intelectuali ca şi la simplii ţărani; mai amintesc aici de un muncitor din
Apahida, care purta un nume unguresc şi care dicta notarului său nişte
date în limba română; întrebîndu-1 asupra naţionalităţii sale, mi-a dat în
cea mai bună limbă maghiară răspunsul mîndru «Roman vagyok» (eu sînt
român). La un cleric cu un grad mai înalt, pe care l-am vizitat pe neaşteptate,
am găsit camerele împodobite cu culori româneşti. Nici măcar n-am văzut
strălucindu-le ochii atunci cînd oamenii cu care vorbeam aflau că eu am
venit de la Bucureşti şi credeau că văd în mine un cetăţean al Româ-
niei!
... O altă latură a problemei, care, după modesta mea părere, este
proprie să dea de gîndit în mod serios este latura economică, la argumentul
folosit de unguri, anume că românii sînt într-adevăr mai numeroşi dar
dispun de puţin pămînt, valahii au răspuns cu o cumpărare sistematică
de proprietăţi funciare. în această direcţie, ei au ajuns deja foarte departe
şi au înfiinţat, cum este cunoscut, o mulţime de bănci agricole, pentru care
preoţii români joacă rolul de filiale voluntare.
Caracterul
mişcării.
Din cele de mai sus reiese, cred eu, că mişcarea română din Ungaria
nu este în nici un caz o ficţiune alimentată de cîţiva agitatori, ci poartă
caracterul unui curent natural bine organizat, agresiv. Desigur, eu sînt
conştient de faptul că materialul doveditor citat nu este exhaustiv, totuşi
concordanţa impresiilor pe care le-am căpătat în această privinţă la români
şi în cercurile conducătoare ungare, îmi pare că posedă o valoare simpt-
omatică de necontestat.
... Observaţiile mele în această chestiune pot fi sintetizate în sensul
că problema română n-a fost importată din afară în Ungaria, nici n-a fost
creată prin aşa-zise oprimări. Problema există, fiindcă a creat-o istoria şi
fiindcă s-a format o intelectualitate română, care n-a găsit şi nici n-a voit
o aderare la Ungaria.
Sprijinul mişcării
din afară.
în ce priveşte sprijinul din afară, îmi permit, după o şedere de doi
ani în România să-mi exprim părerea că acesta nu poate fi considerat ca
moment prinipal în problema română. Căci de o parte, după cum cunoaşteţi
Domnia Voastră, patrioţii de aici nu prea au mult de dăruit nici în ce priveşte
mijloacele materiale şi nici în ce priveşte convingerea, pe de altă parte
eu cred că mişcarea «naţională» din Ungaria a prins rădăcini mult prea
adînci pentru a mai avea nevoie de un sprijin din afară ...
Primiţi, Excelentă, exppesia profundului meu respect
J.Szillassy
285
•
Biblioteca Academiei Române, colec\ia Consulii Austriei, mapa LVIII, nr.229
76
1914 septembrie 19, Bucureşti. Raportul ambasadorului belgian

la Bucureşti, Van Ypersele de Strihou, către J. Davignon, mi-
nistrul de externe al Belgiei, în legătură cu politica de ne-
utralitate a României şi dorinţa de a-şi realiza idealul naţio
nal.
Legaţia Belgiei
nr. 413 131
( Prin ocazie)
Atitudinea României
Domnule ministru,
Ministrul Germaniei la Bucureşti tocmai a fost chemat brusc la Berlin.
I s-a dat ca succesor pe dl. von Busch, ministru plenipotenţiar care se
spune că este pregătit la Oficiul imperial al Afacerilor Străine pentru
a-l înlocui pe dl. Zimmerman.
Plecarea domnului de Waldthausen, în împrejurările actuale, este
interpretată de presă ca un eşec al politicii sale. Dacă nu a reuşit pe lîngă
membrii guvernului care l-au găsit prea insistent şi care i-au reproşat tonul
autoritar, aceata nu este totuşi din lipsa ajutorului Maiestăţii Sale regelui,
care a fost cu el în legătură zilnică şi adesea de două ori pe zi, încît un
ziar satiric din capitală «Facla» anunţîndu-i plecarea, adăuga: «In timpul
absenţei d-lui de Waldthausen, problemele Legaţiei Germane vor fi girate
de Maiestatea Sa regele României».
Este foarte posibil ca insuccesul diplomatului german să rezulte din
asigurările date guvernului său asupra ajutorului României. El ar fi fost
indus în eroare de dorinţa vădită pe care o avea regele de a da acest ajutor.
In prezent însă Coroana nu mai are influenţa de care dispunea altădată
asupra upt11tet pul>ltce ~I, dupa cum am avut onoarea sa va scriu, tarn
s-a pronunţat cu hotărîre împotriva intenţiilor regelui, încît a paralizat ac-
ţiunea. Domnul de Waldthausen, care nu era un spirit suplu şi care conta,
fără îndoială, pe politica de abuz de forţă ce stă la baza oricărei acţiuni
germane, poate că nu va fi observat graniţa pe care puţin cite puţin voinţa
ţării o ridica în faţa voinţei suveranului şi în ce fel regele, om politic subtil,
manevrea afirmîndu-şi dorinţa tot mai vie de a da ajutor Germaniei şi Au-
striei în timp ce glasul ţării făcea din ce în ce mai puţin posibilă acordarea
acestui ajutor.
Este totuşi sigur că toate simpatiile monarhului au rămas ataşate
de Germania şi Austria şi că, dacă ar găsi modalitatea, regele Carol ar
zbura în ajutorul acestor ţări. Neutralitatea României nu este definitivă
în sensul că ţara ar dori să ia Transilvania atacînd Austria şi că regele
ar vrea, de asemenea, să-şi mărească ţara, dar fără a porni război împotriva
286
LÎUTIOI Dl ■EUIIQUE. Buoareat. le 19 8eptembr• 1914 •
•• 413/131.
(Par oooaa1on)
OIRPN
1:·~
POLITIQU(
Mt1SJl4p df la :mzrn1e
;TRtl.~
Konalnr le Jl1n1atre,
Le IU.lllatt• 4'All•IUP• ~ Buoueat Tlent bru,qu...nt 4'8tr•

nppelil k Berlin. on lui a 4omi• ooa11• nocHIÎnr K. TO& Baaoh,
111a1etr• Pl•n1potentlalr• qu'on prfparalt, 41t-on, k l'Ottioe
lllp•rtal ilee Ufa1rH Hruig•tH poai reaplaoer K. Z1-Bl'MII. -
Le 4fpart 4e K. 4• Wal4thauaen, 4ua l•• oiro•natanoea aotuel-
. .
1••• eat 1.nter,r,t• par la pr•••• oo... u 4oheo 4• • ~lltlque.
9'11 n'a pol.nt rfllaal auprta Ua 11!9mbree 4u GOl1Temcent
., qu1 le
t°'i'nYaS•nt trop "1.naiatant et qu.1 lui r•prooh&lent ao'n lanpp •-
toi'tfa-ire, H . . . .t oq•naant pe.a fav.t• cie I'lPP1ll ele " ..., .....
·ie ·Jlo1 q1i'1 .,.
•tait ci ooawiioauoiÎ 3ou.naai'1'n et ·aou~t 4nx :tou
pv Jov &1'90 111.f, b pos.it q;u'd Jo'U"ll&l aaUttÎU• 4• la oapltal•
- .. ~ "J.• J'aola", a amtonoant -~ Up~. ~Jcn:lt'alt r"hDlaat l'abHIIH
,4e •• 4• hl.4thlllaen, lH at:ta0•• 4e ' la w,-.uen :4, i l l ~ ••,.
·a rOllt prfH pd' 8i1'. le ,lOl 4e Boaaaaie."
n ••I b1en'l'oaaible que l'lD811.oote 41l 41pl~t• allea&JMI r•-
ault• 4•• aen.ranoee qu'il a p..i 4oliDer k aOll Qciv.yem-a't 4• 1 1ap-
• pu1 4• ia Bouanie. 11 &Ul'& •t• 1n4u1t en errnr par le dfelr •-
•
llif„t• qu'a'Tait le bl 4• prher oet appu1.D1a la Couremie a•a
plua auJcnar4'!m1 aur l~pWon 1'1.nn••noe 4ont elle diapoaait
autrefo1a ·: et, oomme J 1 a1 n l'houe,u- 4• yo,ia 1•,crire, le P8J'!I
••••t nette•nt aff11'116 contre i ea 1Dtent1ona 4u Bol, av.' po1Dt

.llaldnr DH1pon,
lllautre 4ea U~ lr ea lt:rugtr• ••
J.ln'era.
II OIO J:i ~() MO, AD J '
~
-~
qu'1l en a paral7a6 l'aot1on. K. de Waldth&uaen, qu1 a'6ta1t P••·
un eaprit 41111 et qui oompta1t •ana 4011t~ aur la pol1~14'4• de
j
l'abue 4• la foro• qui ••ta la baee 4• toute aotion allemande,
.
n•aura peut-8tre pa• d1at1npl la bol'De que peu a peu la Tolont6
.
~u pa19 6leTa1t deyant la yolobtl du Souyeraia et de quelle faqon
-1• Roi, politique aubtil, manoev.Tra1t ,loraqu'11 aftirmait aon dtalr
de plue en plu• vif de pr;ter aeooura a l'Allemape et a l'Autri-
ohe a aeaure que la Tou du pa7a renda1t l'ootroi 4• o• aeooura
- '
de plu• en plua impaaaible,
Il eat oertain oependant que toutea 1•• aJ111Path1•• du Monar-
que aont reat••• aoqul••• a 1 1 Allemagne et
•'11 en trouva1t l• mo7en, le Bol Charl•• yolerait ~u aeoour• de
a .
l'Autriohe; et que
o•• ltute. La neutral1te de la Rou.man1• n'eet pas 46f1n1t1Te, en

1
oe Hna que ,le paJ■ youdrai t prendre la rrana7~•aait q attaquant
'
l'.lutrlohe et que l• Roi Toudralt auaai agrandlr aea -&-late aia
sa.na partir en pure oODtre 1 1.lu'triohe, a qu1 le lh, pardt-11,
'
, un tra1tl .eaoret •1~• par lui •t 1• Prla~d•nt du OoJU1a1l qu1 _gou-
Tenuti1t al.ora. mai• ignori de toua ~t dont. K. ~rat1f:Ao n•auralt eu
oonnaieaanoe que .depui• l'ouv•rture ~•~ hoat111t•• franoo-all•11&11•
4•• • 0 1 ••• o•• 4 •• 4• oho••• qui ~•t••• o- re1 11 7 a huJt
~our•,}'fventualitl 4ont J• voue al fait part par ■on t616'1'amme
a
du 12 Beptembr• 4e?1l1er, aavo1r une entr6e an Jn 4• la Bowaan1•
. .
pour prendh .la 'l'rana7l.inud,e et la Buoavine, ,aoua prlte:,.t, ~••r-
'
raoher oe• pa7a peuplfa de B o ~ a la 1u-..1e 1 aoua laquell• un
enveloppe■ent a).ave menaoe de lea fa1r• to•ber. De• 1~d1o•• tr~e
•~rleux permetta1ent d,'ouJjonner que o 1 6ta1t la un plan du Rol
\ .
oleuae l'effort falt pour OODTer\ir l'op1A1on. 11&11 lei noola

fru9ai1 et. nrtout 1•• auoo•• . rv.••••
a Claliol• OAt t•ll••nt
\ . '-
impr•••lemaf 1• pa7• qu'on a dt f&1r• Tolt••fao••

La. polit1que 4• la BOWll&llie 4o1t ttre n1Tie &Teo Tlgiluoe
oar •U• ••t aane net,etf, touJour• flottute utr• la ,-raoanal1tf
alleman4~ 4u Boi, 1'1n4fo1aion du Prfa14at au Oonee11 et h 4fa1r
4u pa71 4• •roher oontr• 1 1Autr1oh• pour rfall••r aon 14f&l u-
Uon&l qu1 Ht la 1'rua71T•te 1 4 1 autant plu que le DOUTeav. 111·
n1atr• 4 1ill•-.n- &ZTi'• au• 4out• &Teo )ropo1itlou fr~toh••4••
qu1 Tont ttr• bab1lemmt exploit'••• A oe 4emler polAt 4• we,
leUpart 4• K. 4e Wal4th&uatn,qu1 aTait la r•putaUon -4 'un home
4 . pn oapabla1 et eon remplaoeMnt paru diplomate qu'on 4e1t1Dait
au pud• ••ploi, du K1A1t•r• 4•• Affalr•• Ktrq•r•• ~ Berl1D,
~•t oho••~ regretter pour nov.a.
1m•
Je prde, POIU' • part, la oo.-.1auu qv.e, •1-rf le pn a•••

i•su•• 4'uae ~•111• att1tv.4e, la R~1• reitera aeutr• tani
que 1„ hln„euh llt lui auront .,a• Uao_n trf qv. •1~ a '7 a plu•
4e 4&rapr pou •11•, nu 4e la part 4e la au11e,eolt el• la pa~t • • • f
te 1•~utrl-lle, ~ eorilrt &lore •11• lra ooow,p•r la ~At'azah

•
•t pe,ut-ttl'• la 81lon1D•• 81 oepuhDt l'lt&lh eatrait •• aoUoa
u fanu 4H illU•• 11 •'7 • pnr aol auou 4out• qd"ia aoua-
llie a Veirt.lt baf41ahmient ata,n.
profond reapeot,
Austriei, de care îl leagă, după cum se pare, un tratat secret semnat de
el şi de preşedintele Consiliului care guverna pe atunci, dar ignorat de
toţi, şi de care dl. Brătianu n-ar fi avut cunoştinţă decît după începerea
ostilităţilor franco-germane. Datorită acestei stări de lucruri s-a produs acum
opt zile teama de eventualitatea despre care v-am informat prin telegrama
mea din 12 septembrie trecut şi anume de o intrare în joc a României pentru
a lua Transilvania şi Bucovina, sub pretextul de a smulge aceste ţări locuite
de români Rusiei, în a cărei putere o încercuire slavă ameninţă a le face
să cadă. Indicii foarte serioase permiteau să se bănuiască că aici s-ar ascunde
un plan al rege) ui, la care în presa oficioasă se remarcă de la un timp
efortul de a ralia opinia publică. Dar succesele francezilor şi mai ales cele
obţinute de ruşi în Galiţia au impresionat în asemenea grad ţara, încît a
trebuit să se schimbe radical concepţia.
Politica României trebuie să fie urmărită cu vigilenţă întrucît ea este
incertă, permanent oscilantă între personalitatea germană a regelui, ne-
hotărîrea preşedintelui Consiliului şi dorinţa ţării de a merge împotriva
Austriei pentru a-şi realiza idealul său naţional care este Transilvania, cu
atît mai mare cu cît noul ministru al Germaniei vine, desigur, cu noi pro-
puneri, care vor fi exploatate cu abilitate. Din acest ultim punct de vedere,
plecarea d-lui de Waldthausen, care avea reputaţia unui om puţin capabil
şi înlocuirea sa cu un diplomat destinat funcţiilor mari ale Ministerului
de Externe de la Berlin, este un lucru de regretat pentru noi.
Tn ceea ce mă priveşte, îmi păstrez convingerea că, în ciuda lipsei
de eleganţă a unei asemenea atitudini, România va rămîne neutră cîtă vreme
evenimentele nu-i vor demonstra că nu mai există nici un pericol pentru
ea, fie din partea Rusiei, fie din partea Austriei, pentru a ieşi din neutralita-
te, atunci va merge să ocupe Transilvania şi poate Bucovina. Dacă totuşi
Italia intră în acţiune în ravoarea aliaţilor, nu mă îndoiesc deloc că România
va face imediat la fel.
Permiteţi-mi vă rog, domnule ministru, asigurările profundului meu
respect.
Van Ypersele de Strihou
Domnului Davignon
Ministrul Afacerilor Străine
Anvers
♦
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme, Belgia, rola 11, c. 198-200; Ministere des Affaires
Etrangeres et du Commerce Exterieur, Correspondance Politique, Legation. Roumanie, Serie
non reliee, voi. 5.
77
1916 august 28, Paris. Telegramă de felicitare transmisă de

Aristide Briand Guvernului Român prilejuită de hotărîrea Ro-
mâniei de a declara război.
Guvernului Român
întreaga naţiune franceză salută România pentru hotărîrea sa şi do-
290
reşte să cucerească locul său legitim printre apărătorii dreptăţii şi civilizaţiei.
Sînt fericit că am onoarea de a fi purtătorul de cuvînt al naţiunii şi Gu-
vernului francez şi vă adresez felicitările cele mai cordiale.
Acum, cînd nobilul dumneavoastră pămînt natal (strămoşesc) este
pe cale de a săvîrşi această grandioasă acţiune de eliberare, sînt sigur
că eforturile noastre reunite pentru triumf ul dreptăţii şi civilizaţiei vor aduce
aliaţilor victoria care i-ar putea permite României să împlinească aspiraţiile
ei naţionale.
Aristide Briand
•
Ministerul Afacerilor Externe, Paris, fond Marele Război 1914-1918, dosari Balcani-
România, Negocieri cu Antanta, voi. V, p. 141, original francez.
78
1917 iulie 29, Paris. Telegrama ministrului de război francez,

Georges Clemenceanu, prin care îl roagă pe generalul Henri
Mathias Berthelot, şeful Misiunii militare franceze în România,
să transmită înaltului Comandament român cele mai călduroa
se felicitări pentru strălucitoarele succese obtinute de armata
română.
Duplicat
Ministerul de Război
Statul Major General al Armatei
Grupa de înaintare
Biroul 3 A
Secret
Nr. 4762 BS
Telegramă
Ministerul de Război către
Şeful Misiunii Militare franceze
Marele Cartier General Român
Primo. Vă rog să transmiteţi înaltului Comandament român cele mai
călduroase felicitări ale Armatei franceze pentru strălucitoarele succese ob-
ţinute de Armata română pe care, din nefericire, situaţia nu a permis să
le exploateze complet.
Secundo. Vitejia trupelor române justifică pe deplin decizia luată de
guvernul francez de a furniza complet materialul necesar pentru a ridica
la 15 numărul diviziilor române reorganizate. Stop. Vă revine sarcina să
luaţi toate măsurile astfel ca acest material, pentru a cărui expediere în
condiţiile prevăzute de telegrama din 27 iulie nr. 4650 BS se vor depune
toate eforturile; să tranziteze cu regularitate şiirapid prin Rusia.
P_Q_ General
Şef ul Statului Major General al Armatei
Semnează: Foch
291
~. -
01$ l,A GUl!IU\H.
l• Prii•
l e l'r014e ODH • ( C 11e
le ll1111 .tt .ltu Ktraqt
le o....
J• . l iletH te 1. ~~rre ( C„1>l11e\• . . u , rht . n1t , 1re
::....:=~=:..:!.! ......~''---· ' .
Copie pentru domnul Preşedinte al Republicii
Copie pentru domnul Preşedinte al Consiliului (Cabinet)
Copie pentru domnul Ministru al Afacerilor Externe (Cabinet)
Copie pentru domnul Ministru de Război (Cabinet-Secretariat
Militar)
Copie pentru domnul general Comandantul Şef al Armatelor din Nord
.
şi Nord-Est.
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Fran\a, rola I 75, c. 945; Archives historiques mililaires
Vincennes, Ministere de la Guerre, Etat Major de l'Armee.
79
If!/7 august 26, Londra. Telegrama primită de la Foreign Of-

fice de Sir George Barclay, trimis extraordinar şi ministru ple-
nipotentiar al Marii Britanii în România, con\inînd mesajul
de simpatie şi de admiratie al primului ministru britanic Lioyd
George pentru curajul şi su!erinta poporului român în anul
scurs de la intrarea în război a României.
ROMÂNIA
MILITAR
Telegramă în clar către Sir G. Barclay (laşi)
via Odesa nr. 92
Foreign Office-August 26, 1917, 11,45 p.m.
Nr. 319
Vă rog comunicaţi următoarele primului ministru 99 român din partea

domnului Lloyd George 100 •
La sărbătorirea intrării în război a României, doresc să exprim din
partea guvernului britanic admiraţia noastră sinceră pentru suferinţa şi
curajul eroic de care a dat dovadă poporul român în timpul unui an de
încercare aproape fără precedent. Declarînd război puterilor centrale, Ro-
mânia s-a ridicat pentru cauza libertăţii împotriva autocraţiei şi a dreptăţii,
împotriva puterii. Această cauză nu poate eşua niciodată oricît s-ar părea
că este de întîrziat triumful ei. Reconstituirea armatei ei şi rezistenţa îndrîjită
şi de nepreţuit pe care o opune în prezent inamicul în condiţiile de ex-
cepţională dificultate constituie un exemplu magnific al tăriei pe care li-
bertatea o insuflă unui popor liber. Ea nu este mai puţin o dovadă a hotărîrii
care le animă pe toate armatele aliate să continue războiul pînă la cucerirea
victoriei, o victorie pe care nu m-am îndoit niciodată că o vor dobîndi în
.
cele din urmă .
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Anglia, rola 257; Public Record O!!ice, London, Foreign
Office, General Correspondance, F.O. 371 Balkans voi. 2892, r. 175.
99
Ion I. C. Brătianu
1
David Lloyd George, primul conte Lloyd George de Dwylor, prim ministru al Marii Britanii
'"'
în perioada 1917-1922.
293
. 175 ·
J'
;i'IIIII l>oewnen& li &be Propeny ol Hls Bri&anolc MaJesly's Goveroment,
1111d 1hould ·fle re&umecl to &he Forelgn Office when done wUh untess
requlref ror omelal use.J
RClJl.IANL\
MILITA.lfi.
Telegr81:l en clui~ to Sir G.Barclay (Jaasy). ·
v1a Odassa No.92.
Pore1gn Oftice. ĂUb'UBt 26th.l917. ll.45 p.o.
No.319.
·------------···
Pleaee ca:i,~icute tollo1i1llC to Houman1un ·P1•i!!le
M-
l,I1n18ter tra.1 u1· .Lloyd peort;e: •
.. <-4• •
.....
unt.ne annll'-ersnry or ttoumnnio.'s entry 1nto the
Wart; I w sh to expresa on behalt or the Br1t1sh Gov-
ernnen) our he$1'tfelt adm1rat1on tor the hero1c
courage and emurance diepla.yed by the Rouman1un
1>eople dur1ng a yenr o! o.J.most unpe.ro.llelled trio.J.;
In. te~laring against the Central Powers Rouman1u
took her stol'ld for the Cause of Freedom against
Autocrl}cy am of right against might~ Th1s cnuee
con never ta11 however long delayed 1ts triumphs ~
seem, The re-creo.t1on ot t.Qe1r anny am the stub-
born and 1nvaluo.ble ree1stance Wh1ch 1t 1s now llnk:1ng
against the •~erey under cond1t1ons of e~cept1onal
d1tt1CUlty 1s a mogn1!1cent eTample of the strength
Wh1ch Preedom 1nsp1res 1n a Free People~ It' ia not
lese a proof of the re~olution Which an1mntee o.ll the
Allied Am1es to proeecute the War unt11 V1ctory 1s
won, n .v1ctory Wh1ch I'h~•,e neYer do'dbted they w111
ul t1m,.tel:, ~chie ,e.
80
/917 august, Paris. Telegrama cifrată a ministrului de război
francez, Georges Clemenceau, către generalul Henri Mathias
Berlhelot, şeful misiunii militare franceze în România, pentru
a transmite comandantului şei al Armatei române încrederea
deplină pe care o are armata franceză în înalta valoare a
trupelor române.
Ministerul de Război Telegramă cifrată

Statul Major General al Armatei Paris, august 1917
Grupa de înaintare
Biroul 3 A
Operaţiuni - Prioritate
Ministrul de răzoi către
Şef ul Misiunii militare franceze
Marele Cartier General Român
Vărog să transmiteţi următoarea telegramă Comandantului şef al
Armatei române:
Ghilimele
Armata Franceză, după ce a constatat cu bucurie succesul repurtat
de armata română în cursul ofensivei sale din luna trecută, a aplaudat
eforturile sale viguroase care i-a permis să continue victorios ofensiva îm-
potriva atacurilor duşmane sporite cu forţe considerabile, în parte scoase
de pe alte fronturi.
Curajul şi tenacitatea de care armata română dă dovadă în aceste
condiţii arată că grelele încercări prin care a trecut nu au făcut decît să
mărească încrederea în succesul final.
Sînt fericit să vă transmit expresia întregii noastre încrederi în înalta
valoare a trupelor române.
Ghilimele
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Franja, rola 175, c. 1064; Archives historique militaires
Vincennes, Ministere de la Guerre, Etat-Major de l'Armee.
81
/9/7 noiembrie 22, Londra. Telegrama adresată de Foreign

Office trimisului extraordinar şi ministru plenipotenţiar bri-
tanic în România, Sir George Barclay, cu scopul de a transmite
mesajul regelui Marii Britanii pentru regele României privind
rezistenta eroică a poporului român şi sprijinul alianjilor.
295
aJll'I• &Tolr oom tatd aveo joia r uoo6e
remp ort4• p11r ar••
ro,.. ln. aii. oowe 4• aon often eive au moi
■
dern ier, ont appl•!141 au etfor t1 y1go
veu qu1 lui ont perm l•
de 001t enir Tlotorl ■u•••nt att&q uea ennem
le ■ montdee ~veo for-
oee oona1 46rab 1••• •n 11art l• prdle T4••
aur autr• • fron ts.
Courage et t4nao lt4 4ont ana6e rou• lne
vlen t 4• donn er
la ireuv e dane o•• olroo natan o•• mont rent
que le ■ durea ~preu -
vee ~u•e lle a trave r•••• n•on t fa1t qu•e
xulte r •~ foi d~ne le
euoo6e final .
Je eu.ia beur eu TOU trana mett r• exjll' eeeio n do t oute notre
confi anoe dana haute T laur dea troup ea rolDl binee .
GUILLl-:.U.'TS. -
A CIRCULAT LA REGE ŞI LA MINISTERUL DE RAZBOJ
Telegramă cifrată către Sir G. Barclay (Iaşi)
Foreing Office, noiembrie 22, 1917, 2,30 p.m.
Nr. 452
Urgent
Vă rog să transmiteţi din partea regelui următoarele regelui
101 102
Ro-
mâniei. începe:
«Nu am primit nici o telegramă de la tine de la sfîrşitul lui octom-
brie, dar poţi fi sigur că întreaga mea simpatie se îndreaptă către tine
în această clipă de încercare şi că este nemărginită admiraţia mea pentru
rezistenţa eroică şi fermă a armatei tale în faţa greutăţilor şi descurajări
lor fără seamăn. Te rog să nu-ţi pierzi curajul în acest ceas de cumpă
nă. Guvernul meu face tot ce-i stă în putinţă, împreună cu aliaţii, pentru
a asigura asistenţa financiară şi materială şi am sentimentul că noi am
putea încă spera să vedem viteaza ta armată participînd glorios la ope-
raţiunile victorioase împotriva inamicului comun.
Aliaţii se buzuie pe exemplul atît de nobil dat de tine şi de poporul
tău pentru a salva pe frontul răsăritean libertăţile Europei. Nu vă vom
abandona ci vom face tot ceea ce ne stă în putere pentru a-ţi uşura
situaţia:. .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microrilme, Anglia rola 257; Public Record Office, London, Foreign
Orfice, General Correspondance, F.O. 378, Balkans voi. 2892, L 378.
82
1917 noiembrie 26, Washington. Mesajul preşedintelui

S.U.A. Woodrow Wilson, adresai regelui Ferdinand al Româ-
niei exprimînd simpatia amicală la\ă de curajul poporului ro-
mân în luptă şi hotărîrea S.U.A. de a acorda ajutor României,
la negocierile de pace şi după război.
26 noiembrie 1917
Departamentul de Stat
Washington
Legaţia Americană
Iaşi
Referitor la telegrama dv. din 17 noiembrie, 8 p.m. vă rog să transmiteţi
următorul mesaj regelui României din partea preşedintelui Statelor Uni-
te.
Poporul Statelor Unite a urmărit cu sentimente de cea mai caldă
simpatie şi admiraţie lupta curajoasă a Maiestăţii Voastre şi a poporului
român pentru a apăra integritatea şi libertatea naţională de dominaţia mi-
101
Georae V
102
Ferdi°;iand
297
litarismului german. Guvernul Statelor Unite este hotărît să continue să
acorde ajutor Romîniei în această luptă.
în acelaşi timp vreau să o asigur pe Maiestatea Voastră că Statele
Unite vor sprijini România după război din toate puterile şi că, în orice
fel de negocieri de pace, ele vor face uz de eforturile lor permanente pentru
a vedea că integritatea României, ca naţiune liberă şi independentă, este
salvgardată.
Lansing
•
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme S.U.A.; Xerografii, Records ol the Department ol Stale
relating Io World War I and its termination ( 1914-1929) Microcopy 367, rola 62, voi. 59.
83
1917. Mesajul Ligii muncitorilor britanici adresat reprezentan-

ţilordiplomatici ai Ţărilor Aliate la. Londra, exprimînd sen-
timentele de solidaritate şi fraternitate ale poporului englez
cu popoarele care luptă pentru libertate.
Liga muncitorilor britanici

Mesaj exprimînd sentimentele de solidaritate şi fraternitate ale ce-
tăţenilor Londrei către Excelenţele lor, ambasadorii şi miniştrii Republicii
Franceze, Statelor Unite ale Americii, Regatului Italiei, Imperiului Japo-
niei, Guvernului Provizoriu al Rusiei, Regatului Belgiei, Republicii Portuga-
liei, Regatului Serbiei, Regatului Muntenegru, Regatului României şi Re-
publicii Cuba.
Excelenţe,
Ca delegaţie reprezentativă a cetăţenilor capitalei Imperiului brita-
nic, ne adresăm astăzi Excelenţelor Voastre, în dorinţa de a vă exprima,
după aproape trei ani de război fără seamăn, hotărîrea neclintită a poporului
nostru de a continua lupta pentru apărarea drepturilor omului împotriva
agresiunii brutale comise de Imperiul german, pînă cînd puterea militară
a i11d111il.:ului vc1 fi .u.l1ulJila :;,i pf11a t.:f11LI Llrapdelt: 11uastre alaturate vor
deveni emblema unei glorioase victorii a libertăţii umane şi a democraţiei
în lume. Sîntemn recunoscători Excelenţei Voastre de a ne fi oferit acest
prilej să dăm expresie sentimentelor poporului britanic şi sîntem bucuroşi
că sînteţi astăzi aici împreună cu noi, pentru a primi, în numele respectivelor
dv. naţiuni, această manifestare a sentimentelor fraterne faţă de glorioşii
lor aliaţi care animă toate popoarele de sub steagul britanic.
Excelenţe, miniştri ai Regatelor Serbiei, Muntenegrului şi Româ-
niei! Anglia a avut în trecut legături mai puţin apropiate cu dv. decît cu
unii dintre ceilalţi aliaţi ai săi, dar splendidul eroism al popoarelor
dv., ardoarea nestinsă a rezistenţei lor, curajul şovăielnic în faţa loviturilor
celor mai grele şi mai dureroase au pătruns în inima fiecărui britanic cinstit.
Fiţi siguri, onoraţi domni, şi transmiteţi guvernelor dv. asigurarea că noi
nu vom pune sabia în teacă pînă cînd drepturile dv. naţionale nu vor fi
298
restabilite, iar popoarele dv. nu vor fi larg despăgubite pentru sacrificiile
şi suferinţele lor.
Excelenţe,
Nicicînd umanitatea nu a mai fost atît de crud lovită; nicicînd cauza
civilizaţiei nu a fost într-un pericol atît de mare; nicicînd toate sanctuarele
independenţei naţionale şi ale libertăţii individuale nu au fost atît de brutal
violate ca în timpul acestei încleştări fără seamă, dar niciodată calităţile
militare ale popoarelor noastre, capacitatea lor de sacrificiu, înaltul lor curaj
şi hotărîrea lor nu au fost demonstrate pe o scenă atît de largă, la nivel
mondial. Vă aducem, deci, domnilor, un respectuos mesaj din partea ce-
tăţenilor acestui vechi oraş şi vă rugăm să-l transmiteţi fraţilor noştri pe
care-i reprezentaţi aici cu atîta distincţie şi demnitate. Sperăm că această
manifestare de simpatie populară şi solidaritate din partea maselor de ce-
tăţeni londonezi va contribui să reducem la tăcere puţinele voci slabe şi
nefaste care s-au ridicat în favoarea unei păci premature şi laşe - o pace
prin care toate sacrificiile şi tot curajul fraţilor voştri şi ai noştri s-ar irosi.
Am trecut prin ceasuri grele, însoţite de pericole iminente, nu mai mici
decît cele suferite vreodată de oricare dintre naţiunile lumii, iar acum, cînd
soarele victoriei apare la orizont, masele populare din Marea Britanie sînt
mai hotărîte ca oricînd să fie vrednice de morţii lor, să fie vrednice de
trecutul lor şi împreună cu dv., să fie constructori demni ai unui viitor
în care războiul şi tirania să fie izgonite din lume pentru totdeauna.
Pentru Liga muncitorilor britanici: John Hodge, preşedinte
J.A. Seddon, preşedintele Consiliului General
J.F. Green, preşedintele Comitetului Executiv
Victor Fisher, secretar onorific
Irene Fisher, secretar onorific adjunct
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme Belgia, r. 34, c. 283~284; Ministerul Afacerilor Externe
şi Comer\ului Exterior, Bruxelles, Corespondenţă politică, Legaţii, Marea Britanie, voi. 12.
84
1918 ianuarie 24, Londra. Telegrama trimisă de Foreign Office
prin ministrul plenipotenţiar al Marii Britanii la Iaşi, în care
primul ministru englez, Lioyd George îşi exprimă faţă de pri-
mul ministru român, I.C. Brătianu, toată simpatia pentru po-
porul român şi armata lui care luptă în condiţiile unor greutăţi
de neegalat.
1918 ianuarie 24 Londra

România
Militar
Telegramă cifrată adresată lui Sir G. Barclay (laşi)
Foreign Office. Ianuarie 24, 1981, 7, 30 p.m.
Nr. 57 (R)
«Vă rog să comunicaţi următoarea din partea primului ministru către
prim-ministrul român:
299
Permiteţi-mi, în numele guvernului Maiestăţii Sale, să exprim pro-
funda noastră simpatie faţă de poporul român şi faţă de cei care, în acest
moment critic, îi conduc destinele în mijlocul unor greutăţi fără sea-
măn.
înconjurat de pericole, despărţit prin bariere de netrecut de prie-
teni, care doresc din răsputeri să acorde un ajutor efectiv, doar curajul
neobişnuit vă îngăduie să înfruntaţi greutăţile care se adună în situaţia
dv. actuală.
Rezistenţa de neîntrecut a armatei române din timpul verii trecute
ne-a umplut de admiraţie. Fiţi sigur că nu vom trece cu vederea nici o
acţiune care ne-ar permite să vă sprijinim.
Am convingerea că se apropie ziua cînd despotismul maşinii militare
prusace va fi răsturnat şi popoarele Europei vor fi libere să-şi conducă
propriul lor destin aşa după cum o cere dreptatea. Cînd va veni acea
zi, statornicia şi curajul moral al guvernului şi poporului român vor fi
pe deplin răsplătite» .
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Anglia, rola 389, c. 225, Public Record Office, London,
Foreign Oifice, Politica! F.O. 371, voi. 3140, f. 197.
85
1918 februarie 12/25, laşi. Notă adresată de ministrul american

în România, Charles Vopicka, regelui Ferdinand cu privire la
declaraţia făcută României de Guvernul Statelor Unite.
Legaţia Statelor Unite ale Americii

laşi, 12/25 februarie 1918
Maiestăţii Sale Regelui României
Sire,
Sugerîndu-se din nou Guvernului meu că guvernele Marii Britanii,
Franţei, Italiei, Statelor Unite ar trebui să facă o declaraţie Maiestăţii Voa-
stre care să delimiteze exact principiile pe care acestP tări sînt hotărîh•
să le adopte cu privire la condiţiile grele care confundă poporul dumneavoa-
stră în ciuda loialităţii şi curajului său, în menţinerea luptei împotriva Pu-
terilor Centrale, Guvernul meu a hotărît să facă independent această de-
claraţie în care dă asigurarea pe care el o doreşte, în măsură în care poate,
venind în sprijinul următoarelor propuneri:
I. Ca orice tratat de pace la care Statele Unite sînt părtaşe, să ga-
ranteze în mod deosebit integritatea politică şi teritorială a României.
2. Ca poporul României să aibă tot dreptul la autodeterminare.
3. Ca Guvernul Statelor Unite să aibă în vedere ca împreună cu ce-
lelalte guverne ale cobeligeranţilor să asigure mijloacele necesare întreţinerii
Guvernului român şi a Armatei române, indiferent dacă aceasta se află
în interiorul său sau în afara graniţelor naţionale ale României.
4. Ca măsurile şi acţiunile Puterilor Centrale şi ale aliaţilor în te-
300
ritoriile ocupate ale României să fie considerate nule şi neavenite în măsura
în care ele vor afecta defavorabil titlul sau autoritatea României şi ale
aliaţilor.
5. Că Statele Unite sînt hotărîte să continue cu mijloacele sale, oameni
şiresurse naţionale lupta împotriva Puterilor Centrale pînă cînd principiile
pentru care a intrat în război vor învinge.
An onoarea să informez pe Maiestatea Voastră că declaraţia de mai
sus se adaugă asigurărilor date deja de Preşedintele şi Guvernul Statelor
Unite.
Am onoarea să rămîn,
al dumneavoastră plin de
respect,
Charles Vopicka
.
ministru american
Arh. St. Bucureşti, Fond Casa regală, dosar 76/1918, p. 1-2, original engleza.
86
1918 aprilie 24, Mesaj al preşedintelui S.U.A. trimis Coloniei

române din Paris, exprimînd simpatia guvernului american
pentru aspiraţiile legitime ale României.
24 aprilie 1918
Dragă Dl. Secretar
Vă mulţumesc foarte mult, pentru sfatul dumneavoastră în această
chestiune. Veţi fi foarte amabil să transmiteţi acestor domni următorul mesaj,
redactat într-o formă adecvată (îndrăznesc să spun că secretariatul
Dv. va şticare este aceasta):
«Preşedintele a primit şi a citit comunicarea Coloniei Române din
Paris cu cel mai mare interes şi îi roagă pe autori să accepte în schimb
calda sa apreciere a încrederii lor în guvernul Statelor Unite. Acest guvern
manifestă sinceră simpatie pentru aspiraţiile legitime ale României, aşa cum
sînt ele exprimate în memoriu, şi cele mai încurajatoare urări pentru poporul
român, pentru bunăstarea şi prosperitatea care în viitor vor compensa
într-o măsură nefericirea şi suferinţelor prezentului. Toţi americanii înţelepţi
au simţit profund soarta nefericită a României în actualul război, dar speră
şi cred că aceasta este numai o situaţie vremelnică».
Al dumneavoastră sincer şi cordial,
[Woodrow Wilson]
.
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, S.U.A., rola 633, c. 747 The Library of Congress,
Presidential Papers. Microfilm Woodrow Wilson Papers, 1915, 1921, rola 345, f. 3183.
301
1 4 .Apl'Sl• 1 t1
~ d e a l' .. .. 1
S M N IU 7 1
fla oa k , - n .. , ilaoll to r
r, ,c t a ft to e
111 th la • tt e
r. . 11 1 ,o a a o t
'be IESDt ~
N a 4 to ,. _. to
. g e n u. . . th
e ro 1 1 -, .. . ■ a ■cage.
t lo e •1 1 1 Jmow
- .- , U la \ la
),
" ~ P f t e l. .
N M U . v<l ., . . . . . . .
......
OolCIFlr o t IU S • U • o t IM ae
s!
. . . . . . . Sa •
'l • w tU I U le
. ., a a l " P ..
a a l • t l • 10 III • U ia n e 6 811 - - - ,_
U
a p J> N d a U • M N P I S a ,_ .. ., .
Id a -
ooren1 1 rt o o f O .I r e a a f t, _ _ la
r u . 1 1 1 1 W ,. .. .. . Ulllt
O ft • n i .. ,. .e • n •
U . le ll ll ll ll te d■ n
Bal
. . ~.. .. .. . . .lf tt l• r dNJ,wtD
l a „ .. .. .s a te ,
a
• ,. tw 1 i,
w lt u e
n.._ a
to r - . . - .i.i.•. . . . . .
e t ..
.. a P " • • • ll J ' la
W ld . w ll l la ,.
aw f i t • I Ulllt 1 1 1 -.
U N ld •f w l 1 1 • . . C d tt .. _ to r .
pwt. . ~
A ll , . . . . ... -. f# f IM
J ra •l , 1 '9 11 i .. .. .- s -
la tb e p r.. ..
tl la l l i l a
IM •t O II U 'C
, w a r 19aţ llo pfl lt e o l
~
aw
e . . . " 1 1 " la
9
•a
~ -"
r-ol'41&11, IID
4 e la o u e ~
1""•
. . .s .
Bc:a. R o b er t
ta u l. .,
87
1918 aprilie 25, Londra.Telegramă adresată de Foreign Ollice

ambasadorului Marii Britanii la laşi, pentru a transmite reginei
Maria mesajul colonelului Walton, de prietenie şi admiratie
a poporului englez pentru sacriliciile României.
1918 aprilie 25 Londra
Telegramă-cifrată către Sir G. Barclay

Foreign Office, aprilie 25 1918 laşi 11 p.m.
Nr. 218 (D)
Vă rog să transmiteţi următorul mesaj Reginei României din partea
colonelului Walton.
Ofiţerii englezi şi prietenii întorşi recent din România doresc să vă
informeze asupra atitudinii foarte favorabile pe care au găsit-o în Anglia
faţă de România, în încercările prin care a trecut şi prin care mai trece
încă. Ei se străduiesc să facă tot mai cunoscute sacrificiile României, po-
porului britanic, care este hotărît să ducă războiul pînă la capăt, pînă la
o pace dreaptă şi victorioasă .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microlilme, Anglia, rola 390, c. 472 Public Record Ollice, London,
foreign Ollice, Politica! F.O. 371 voi. 3141. I. 212.
88
/9/8 aprilie 28/ mai //, Cit/aducale. Telegrama de multumire

a lui V. Em. Orlando căire preşedintele Societă\ii române, pro-
lesorul Simeon Mândrescu
Regatul Italiei
Ministerul Italiei
Ministerul de Interne
Telegramă, 11 mai 1918
Profesorul Simeon Mândrescu
Preşedintele Societăţii românilor
Cittaducale
Am primit cu multă plăcere salutul prezentat de Excelenţa Voastră
în numele său şi al concetăţenilor dumneavoastră. Nobilele dumneavoastră
aspiraţii către independenţa naţională au trezit cel mai profund ecou în
sufletul meu de italian, care a cunoscut astfel de dureri. Acest sentiment
de simpatie este cu atît mai puternic cu cît legăturile noastre frăţeşti de
neam sînt mai strînse. în ce mă priveşte, aş fi fericit să pot adăuga la
aceasta expresia propriilor mele sentimente.
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Orlando
303
•
Arh. St. Bucureşti,
fasc. 19 11 5.
colecţia Microfilme Italia, r. 17 I, c.57; Preşedinţia Consiliului de Miniştri,
89
/9/8 mai /8, Baden. Raport al reprezentantului M.A.E. pe lingă
Comandamentul Armatei austro-ungare, Trauttmansdorf,
adresat ministrului de externe din Viena, Burian, referitor
la Declaraţia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării din
Chişinău.
Reprezentantul Ministerului
Imperial şi Regal de Externe
pe lingă Comandamentul Armatei Baden, 18 mai 1918
Nr. 29.681
Propaganda românească în
Basarabia
I anexă: Declaraţia «Republicii Moldova»
privind graniţele şi constituţia ei.
Excelenţei Sale domnului ministru al

Casei imperiale şi regale şi de externe,
contele Burian
Comandamentul armatei imperiale şi regat'e mi-a pus la dispoziţie

copia alăturată a unei Proclamaţii a Sfatului Ţării al Republicii Moldova,
datată 27 martie a.c. şi pe care românii au răspîndit-o în Basarabia în
mii de exemplare în limba română basarabeană.
Cu prilejul transmiterii, şerui Statului Major General a făcut următoa
rea observaţie:
«Demnă de reţinut este exprimarea din primul paragraf, care nu vrea
să ştie nimic de o rectificare de graniţă în ravoarea Monarhiei între Nistru
şi Prut*, stăruind asu1Hc1 vechii graniţe. în acest sens se anunţă di., sursă
de încredere că românii fac, în întreaga Basarabie şi îndeosebi în partea
de la vest de linia Hotin-Herta, o vie propagar,d.ă împotriv::i Mon::irhiei
în acest scop ei se folosesc în primul rînd de serviciile căilor ferate locale
ucrainene şi ruseşti, care au la dispoziţie toate mijloacele de circulaţie, te-
lefoane, etc.
L-am rugat pe şeful Statului Major General să-mi comunice orice
alte ştiri în această chestiune, îndeosebi dacă se continuă propaganda duş
mănoasă la adresa Monarhiei.
Trauttmansdorf
ANEXA:
Declaraţia Sfatului Ţării al Republicii Democratice
Moldooeneşti
'Rusia a ocupat teritoriul Moldovei cuprins între Prut şi Nistru (Basarabia) în

anul 1812.
304
în numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei din-
tre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă
de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove;
în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului
că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru
totdeauna se uneşte cu mama sa România.
Această unire se face pe următoarele baze: I. Sfatul Ţării actual ră
mîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după
nevoile şi cererile norodului; aceste hotărîri se vor recunoaşte de guvernul
român. 2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat
al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret,
cu un organ îndeplinitor şi administraţie proprie. 3. Competenţa Sfatului
Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul organelor zemstvelor
şi oraşelor; c) numirea tuturor organelor administraţiei locale prin organul
său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sînt întăriţi de guvern. 4) Recrutarea
armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale. 5. legile în vigoare
şi organizarea (zemstve, oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate
de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi re-
prezentanţii Basarabiei. 6. Respectarea drepturilor minorităţior din Basara-
bia. 7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri
român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din
rîndul reprezentanţilor Basarabiei în Parlamentul român. 8. Basarabia va
trimite în parlamentul român un număr de reprezentanţi, proporţional cu
populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret. 9. Toate
alegerile din Basarabia pentru sate, valaste, oraşe, zemstve şi Parlament
se vor face pe baza votului universal, direct şi secret. 10. Libertatea per-
sonală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credipţei, a adunărilor şi toate
libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constitutie. 11. Toate călcările de
lege, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă,
sînt amnistiate.
Basarabia, unindu-se ca o fiică cu mama sa România, Parlamentul
român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra
proporţional cu populaţia reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot univer-
sal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună, cu toţii, înscrierea în
Constituţie a principiilor garanţiilor de mai sus.
Trăiască unirea Basarabiei cu România, de-a-pururi şi întotdeau-
na!
Adoptată de Sfatul Ţării la 27 martie 1918, în oraşul Chişinău.
Preşedintele Sfatului Ţării,
Ion Inculeţ
Vicepreşedinte,
Pan Halippa
Secretarul Sfatului Ţării,
I. Buzdugan
•
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme Austria, r. 64, c. 309-312; Haus-Hol-und Staatsarchiv
Wien, Politisches Archiv, X, Russland, K. 154.
305
90
1918 iunie, 5 Washinţ!/nn. Scriso;ir!';i rl<' răspuns a lui

William Phillips. secretar de stat adjunct, adres,H d1 Lp..i1111-
nonua l.u,·,1,·111. pn·~,·di111l'i,· (:u111ill'lulu1 L;,.c(uliv al Lu11111,·-
tului Naţional Român din America, cu sediul la Trenton, în
care îi asigură pe românii din America că guvernul Statelor
Unite va sprijini România.
TELEGRAMA PRIMITA
iunie 5, 1918
Dr. E. Lucaciu
750 Cass, Street, Trenton, N.J.
Domnule,
Departamentul confirmă primirea scrisorii dv. din 31 mai, care se
referă la declaraţia făcută de Departament că aspiraţiile naţionale ale ce-
hoslovacilor şi iugoslavilor primesc cea mai profundă simpatie din partea
guvernului Statelor Unite, atrăgînd atenţia asupra suferinţelor românilor
şi exprimînd speranţa că aspiraţiile românilor ar putea, de asemenea, să
primească simpatia şi sprijinul Statelor Unite.
în acest sens vă atragem atenţia asupra următorului mesaj* prin
care secretarul de stat, în telegrama datată din 28 noiembrie 1917, l-a în-
sărcinat pe ministrul american de la Iaşi s-o înmîneze regelui Româ-
niei. ..
Rămîn Domnule,
Al Dv. supus servitor,
P('11lr11 Secretarul de Stat
William Phil'[W'
Secretar Adjunct
•
-\rh St. Bucureşti, colectia Microfilme, S.U.A., rola 569, c.. 350-351 !\l.A.R.S., Washing-
ton, the Department of State, voi. 85, Microcopy 337, rola 93, c. 763-72 9451-9600. 1„1.1
569, C. 350-35 (.
91
1918 octombrie 12, Paris. Scrisoarea ministrului de externe

al Franţei, Stephan Jean-Marie Pichon, trimisă vicepreşedin
lilor Consiliului Naţional al Unităţii Române cu sediul la Paris,
prin care îi asigură de sprijinul guvernului francez în activita-
tea pe care acesta îşi propune să o dezvolte.
• Vezi textul la documentul nr. 81 din prezenta lucrare.
306
June 6, 1918.
Dr. B. L1loao11l,
Y80 0••• Street,

'fNnton, •• J.
Sirt
The Depart~ent aetaowle4s•• the reoeipt of 7our lett•r
of Me7 3let, referrlng to tb• etateMDt b7 th• Department
that t he nationeli1tio aaplratione of tbe C1eoho-Sl0Yake
nnd Ju~o-i laYI haTe t he earneet 1,-pathy ot tb• Un1te4 Stat
GoTerrunent, col.ling attention to tbe eutfer\nge of the
Rouman1ans · an4 4tX1>re eelng the hop• that the aapirationa of
t he Rotil'll8 r,1ana mi~ht ol.1O reoet ve th• ·ey:upa t ~,y an4 aeelatanoe
of the United Stat e••
In thia conneotion your attention ie oalled to tbe
followinR mesea~• which the Seoretor7 ot etate 1n a telegraa
dated 1'ove11ber 28, 1917, illetruote4 the A!Nrioan JUnllt•r at
J 'le17 to del iYer to tbe Iing of Rouanla.
"Th• people ot the Unite4 Stat•• ru..v• 1re.tobe4 with

feel1n"8 of •rmeet e;rm))ath7 ana a~miration the cour.. -
geoue strui~le of ?n~ MaJe1\7 an4 \he peopl• of Rou-
rn&11la to pre1ene h 1111 the ao111Dat1on of Geraan
■ 111tar1n thelr na ttonal tnt•~tt7 and treedom. Tlf•
Qoy •rn•nt
GoToffllllent of the Unitea 8tatoe ic ~etet'lllino n to
oontlne to a•elet P.o'WDC..~ia in thia atJ"Ufgl••
• -At the •~• time I lfich to aeaure You Uajeat7
t)mt. t:t-e Unltec1 8tntee will npport ~ouaan1a af'\er
th~ war to the beat. o'f tte abtUty ant tllat, ln u7
final n•gotlatfona for p•o• 1t wlll uee 1~•
~ontt§nt •~torte to••• to 1! \)ta\ the lnte1rit7
of Rowv-.nt,ae a t?-ee and 1n4epen4ent natioD 1a
aaeq,aately ■afegvara•••"
76~.,2/10211
11!'1 .WP]ilt?!
lf
Ministrul Afacerilor Externe Republica Franceză
Direcţia Afacerilor Politice Paris, 12 octombrie 1918
Direcţia Afacerilor Externe
Domnilor vicepreşedinţi ai Consiliului Naţional

al Unităţii Române
Domnilor,
Mi-ar face o.deosebită plăcere să intru în relaţii cu Consiliul Naţional

al Unităţii Române, a cărui constituire a fost hotărîtă de adunarea generală
a românilor care a oferit preşedinţia domnului Take Ionescu şi în care dum-
neavoastră aţi fost aleşi vicepreşedinţi. Reunirea în acest Consiliu a emi-
nentelor personalităţi române şi a reprezentanţilor celor mai autorizaţi ai
populaţiei române separate încă de patria mumă ne oferă imaginea fidelă
a adunărilor româneşti din viitor. Rezultat din aspiraţiile seculare ale com-
patrioţilor dumneavoastră spre libertate şi unitatea pămîntului româ-
nesc, acesta va fi interpretul cel mai autorizat.
în momentul în care victoriile armatelor aliate anunţă triumful apro-
piat al principiilor de dreptate ce vor asigura eliberarea şi recunoaşterea
României, cei care ca şi dumneavoastră nu au disperat nici odată şi cei
ce vin să se înroleze mereu, într-un număr tot mai mare, ca să lupte alături
de noi şi fac să fluture din nou pe cîmpurile de luptă culorile Româ-
niei, vor pregăti împreună cu noi, într-o colaborare pi ină de încredere, un
viitor în care cele două ţări ale noastre vor păşi mai strîns unite din în-
cercările comune, care vor cimenta tradiţionalele lor simpatii şi vor realiza
vechile lor afirmaţii. Pentru acest obiectiv care corespunde pe deplin sen-
timentelor Guvernului Republicii, Comitetul Naţional al UniMţii Române
poate conta pe deplinul lui concurs.
Primiţi, vă rog Domnilor, asigurarea distinsei mele consideraţii.
S. Pichon
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Italia, rola 13/2 c. 153; Archivio Centrale dello Stato
Roma, fond Presidenza del Consiglio dei Ministri, fasc, 19.29.7
92
1918 octombrie 24/noiembrie 6, Bucureşti. Telegrama repre-

zentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, contele Demblin, că
ire Ministerul de Externe din Viena, despre comunicarea gu-
vernului român din laşi în legătură cu cererea Comitetului
Naţional şi a populaţiei din Bucovina de a fi luată sub protecţia
sti)tului român.
Nr. 18234 Telegramă

Conte Demblin
ddto. Bucureşti, 6 noiembrie 1918
Nr. 207 Plecare: orele 2,40 p.m.
Cifrat Sosire: orele 10 a.m.
12. XI.
309
Conducătorul Secţiei de aici a Ministerul de Externe a venit chiar
acum la mine, spre a-mi aduce la cunoştinţă următoarea telegramă adresată
lui de către preşedintele Consiliului de Miniştri din Iaşi.
«Rog comunicaţi contelui Demblin că Comitetul Naţional care s-a con-
stituit la Cernăuţi la 27 oct., precum şi populaţia din Suceava, Iţcani şi
Gura Humorului s-a adresat guvernului român, cerînd de urgenţă protecţie,
iar noi, ţinînd seama de această împrejurare, am fost nevoiţi să trimitem
trupele noastre în Bucovina, pentru protejarea populaţiei. Deoarece autorită
ţile imperiale au părăsit provincia şi graniţa este expusă, noi facem muncă
de poliţie împotriva anarhiei care bîntuie provincia. Am ţinut să definesc
exact împrejurările în care se desfăşoară actiunea noastră şi sper că contele
Demblin va elf rPCl~-o la j.usta ei valoare».
Am rugat pe dl. Carp să răspundă telegraf ic preşedintelui Consiliului
de Miniştri că voi trimite mai departe guvernului meu această comunicare,
dar că sînt foarte consternat că guvernul român nu mi-a făcut mai înainte
comunicare despre rugămintea Comitetului Naţional din Cernăuţi şi despre
atitudinea pe care guvernul român vrea să ia o faţă de această rugămin
te.
A protesta în această chestiune fără însărcinare dată, am considerat
că nu e potrivit, ţinînd seama că de aici nu pot avea o privire de ansamblu
asupra situaţiei politice lţgale .
...
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Microfilme Austria, rola 119, c. 171 (Haus-hof-und Staals-
archiv, Politisches Archiv I, K. 1057).
93
1918 octombrie 27 noiembrie 9, Washington. Telegrama am-

basadorului francez în S.U.A., J.J. Jusserand, căire St. Pichon
în legătură cu nota Guvernului american referitoare la res-
pectarea dreptului românilor la realizarea aspira(iilor naţiona
le.
Afacerile Externe
Nr. 1624
Analiză Duplicat bis
Telegramă descifrată
Washington, fără dată, la 1,50
Primită în 9 noiembrie 1918, la 3,15
Nota americană referitoare la România, a cărei trimitere a fost anun-

tată prin telegrama mea nr. 1607, a fosl de curînd publicată. Tn redactarea
sa definitivă, cuvîntul «între» nu figurează, dar românii sînt asiguraţi, ceea
ce este acelaşi lucru, că Guvernul Statelor Unite nu va (pierde) din vedere
aspiraţiile poporului român din afara, cît şi în interiorul frontierelor Re-
gatului. Acelaşi guvern, care simpatizează cu spiritul de unire naţională
şi cu aspiraţiile românilor, îşi va exercita influenţa în toate locurile la mo-
310
mentul potrivit, pentru ca drepturile teritoriale şi politice juste ale popo-
rului român să fie recunoscute şi puse la adăpost de orice agresiune
străină.
Jusserand
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia, Microfilme Franţa, r. 254, c. 978, Ministerul Afacerilor Externe,
Direcţia Afacerilor Politice şi Comerciale, Seria A, dos. 7, 1918-1920, Lucrări preparatorii
de la Conferinţă, Politica României, f. 8.
94
1918 noiembrie 1, Baden. Depeşa telefonică a contelui Traut-

tmansdorff către Ministerul de Externe al Austriei despre Adu-
narea Na\ională română care a proclamat unirea Bucovinei
cu România.
Comandantul de jandarmerie pentru Galiţia şi Bucovina anunţă la 28 oc-

tombrie din Cernăuţi:
«Ieri după amiază în Adunarea Naţională română, sub preşedinţia
moşierului dr. Iancu cavaler de Flondor a fost redactată următoarea re-
zoluţie în rezumat: ·
I. - Reprezentanţii poporului român din Bucovina se declară, în vir-
tutea suveranităţii naţionale, ca Constituantă a Bucovinei.
2. - Constituanta hotărăşte unirea întregii Bucovine cu celelalte pro-
vincii româneşti într-un stat naţional independent şi va proceda în acest
scop în deplină solidaritate cu românii din Transilvania şi Ungaria.
3. - Tn acest scop, Constituanta stabileşte un Consiliu Naţional de
150 membri, care va reprezenta, prin împuterniciţi provincia la Conferinţa
păcii şi nu va admite nimănui dreptul de a decide sau de a trata.
4. - Constituanta respinge cu hotărîre orice încercare ce ar intenţiona
nimicirea Bucovinei, doreşte să se înţeleagă cu celelalte popoare con-
locuitoare.
Azi, 28 octombrie, a apărut Flondor cu deputatul Şerbu şi cu consilierul
consistorial la preşedintele provinciei, contele Ezdorf şi a cerut de la acesta
predarea puterii guvernamentale către Consiliul Naţional care s-a constituit
ieri, ai căror împuterniciţi s-au declarat. La dorinţa de a preda puterea
guvernamentală către Consiliul Naţional, preşedintele provinciei a replicat
că, potrivit manifestului imperial, precum şi instrucţiunilor ministeriale care
i-au sosit, el va continua neschimbată, în forma de pînă acum puterea gu-
vernamentală şi de aceea nu poate garanta nici predarea puterii guvernamen-
tale, nici influenţarea ei, dar că totuşi el va transmite mai departe guvernului
central această cerere. Flondor a luat la cunoştinţă acest lucru, observînd
că predarea se va săvîrşi, deela sine înţeles, pe calea tratativelor cu gu-
vernul.
Mai departe, Flondor cere retragerea soldaţilor români de pe front
şi lăsarea lor la vatră în Bucovina, deoarece lupta mai departe a acestor
soldaţi după încetarea existenţei de pînă acum a Austriei nu mai are nici
un sens şi nici un scop şi nu mai poate fi utilă decît poate altor naţionali
tăţi, însă nu celei române. Preşedintele provinciei a replicat că el stă neclintit
31 I
pe poziţia statului feudal austriac, în sensul manifestului imperial· şi că
lupta mai departe a soldaţilor are sensul pe deplin justificat şi scopul apărării
statului feudal austriac, dar că el va supune guvernului central şi această
dorinţă. Şi acest lucru l-a luat la cunoştinţă Flondor. La aceasta, Flondor
a accentuat că el consideră ca deosebit de urgentă predarea puterii gu-
vernamentale, pentru ca, în cazul unei invazii inamice, guvernul naţional
să fie deja constituit şi pentru a se evita un regim militar, legat eventual
de brutalizări. Apoi Flondor a discutat măsuri de evacuare şi înainte ca
preşedintele provinciei să treacă la un răspuns, a pus întrebarea dacă Flon-
dor are informaţii cu privire la o invazie inamică. Flondor a declarat că
nu are nici un fel de informaţii, a spus însă că, după combinaţiile sa-
le, va urma din partea României un atac dublu din Moldova asupra Tran-
silvaniei şi Bucovinei şi, după presupunerile sale, ocuparea provinciei pînă
în cel mult 14 zile. Apoi, preşedintele provinciei a discutat măsuri de eva-
cuare, rămînînd la punctul său de vedere de pînă acum în privinţa predării
puterii guvernamentale. Deputăţia a luat la cunoştinţă toate declaraţiile
preşedintelui provinciei şi a cerut ca, în scopul menţinerii liniştei şi ordinei,
după retragerea trupelor austro-ungare, pînă la ocuparea provinciei de către
români să lase la vatră, în sate, soldaţii de naţionalitate română sau să
lase aici jandarmerie şi să o subordoneze Consiliului Naţional. Preşedintele
provinciei n-a lăsat nid o îndoială deputaţiei că acest lucru este imposibil
şi a promis să raporteze guvernului central şi în privinţa aceasta. Deputatul
Şerbu s-a oferit că va aproviziona Bucovina din România cu făină, fără
deosebire de naţionalitate. Preşedintele provinciei s-a arătat sceptic faţă
de această ofertă şi a asigurat că se gîndeşte să înceapă tratative imediat
în această privinţă.
Deputatul din Parlamentul Imperiului (Reichsrat), Aurel cavaler de
Onciul, n-a luat parte la Adunare, deoarece el se află pe poziţie austria-
că. Deputaţii din Parlamentul Imperiului, Isopescu Grecul, Simionovici şi
conducătorul provincial (Landeshauptmann) baronul Hurmuzaki n-au apă
rut la Adunarea Naţională de ieri. Deputatul Grigorovici a asistat la adunare,
.
a susţinut totuşi împărţirea naţională a provinciei» .
Arh. St. Bucureşti. colec\ia Microfilme. Austria. rola 119. c. 173-175. Haus-. Ho[ unrl Staah-
archiv Wien, Staalskanzlei, Politiches Archiv I, Krieg 1914-1918, Krieg 75, K1057, lb.
germană.
95
1918 noiembrie 6, Washington. Telegrama lui Sir G. Berclay
ministrul plenipotenliar al Marii Britanii în România, aflat
la Washington, prin care transmite guvernului român asigură
rile date de Statele Unite că vor sprijini România în realizarea
aspiraţiilor sale juste.
'La 3 16 octombrie 1918, împăratul Carol I de Habsburg a lansai apelul intitulat Căire po-
poarele mele credincioase prin care propunea reorganizarea Austro-Ungariei pe baze federati-
ve; Bucovina urma să rămînă în cadrul Austriei. Manifestul n-a avut rezultatul dorii de împărat,
imperiul dispărînd în cîteva săptămîni.
312
Telegramă (în clar) de la Dl. Barclay (Washington)
1918 noiembrie 6, Washington.
Primit la 7 noiembrie 1918
Nr. 5018
Secretarul de Stat a trimis o notă, datată noiembrie 5, către însărcina

tul cu afaceri român în care se afirmă că condiţiile s-au schimbat faţă
de perioada precedentă a existenţei stării de război dintre Statele Unite
şi Austro-Ungaria.
Preşedintele 103 doreşte să informeze guvernul român că nu este in-
diferent faţă de aspiraţiile poporului român, atît din interiorul regatului
cît şi din afara graniţelor lui, şi că guvernul Statelor Unite nu va neglija,
la timpul potrivit, să-şi exercite influenţa pentru ca poporul român să-şi
obţină drepturile teritoriale şi politice juste şi să fie asigurat faţă de orice
altă agresiune străină .
•
Arh. St. Bucureşti, colectia Microfilme, Anglia, rola 390, c. 757 Public Record Orfice, London,
Foreign Orfice, Politica( F.O. 371 voi. 3141, p. 436
96
1918 noiembrie 9, Roma. Scrisoare adresată de ministrul italian

al Afacerilor Străine, Sydney Sonnino Comitetului executiv al
Consiliului National al Unită(ii tuturor românilor, prin care
această organizaţie este recunoscută.
Domnilor,
Scrisoarea pe care aţi avut amabilitatea să mi-o adresaţi în 19 no-
iembrie îmi oferă plăcutul prilej de a da expresie simpatiei profunde a Gu-
vernului italian faţă de aspiraţiile legitime şi îndreptăţite ale poporului ro-
mân.
Italia nu a uitat niciodată avîntul patriotic şi înaltul spirit de sacrificiu
cu care România a participat în teribila luptă, încheiată astăzi victori-
os, pentru eliberarea ţării de sub jugul străin, pentru triumful comun de
libertate şi dreptate. în numele celor mai juste drepturi politice şi teritoriale
ale naţiunii şi poporului român, Guvernul italian va acorda întregul sprijin,
ţinînd cont de legăturile istorice care au existat întotdeauna între cele două
popoare ca şi de asemănarea condiţiilor privind necesitatea de unire cu
glia strămoşească a tuturor compatrioţilor supu!;,i aceleiaşi dominaţii stră
ine.
Guvernul italian este foarte fericit să recunoască Consiliul Naţional
al Unităţii tuturor românilor şi să stabilească relaţii cu acesta, dind asi-
gurarea întregii sale simpatii.
Cu cele mai bune gînduri,
S. Sonnino
103
Wordow Wilson
313
•
Acte şi documente privind problema românească, Paris, 1918, p. 54, original francez.
97
1918 noiembrie 11, Londra. Scrisoarea adresată de secretarul

de stat pentru afaceri externe britanic, Arthur James Bal-
four, către Take Ionescu, preşedintele Cosiliului Naţional al
Unităţii Române, în care îşi exprimă simpatia faţă de lupta
românilor pentru unire.
noiembrie li, 1918
Foreign Office
Domnule Take Ionescu,
A fost o mare plăcere pentru mine să primesc scrisoarea dv. din data
de 15 prin care mă informaţi cu privire la crearea, sub preşedinţia
dv., a Consiliului Naţional al Unităţii Române.
Nu cred că este nevoie să vă asigur că voi ri deosebit de mulţumit
să intru în relaţii cu un organism care reprezintă atît de drept opinia publică
românească şi care s-a constituit sub preşedinţia unui om care nu ţi-a pierdut
niciodată încrederea în apărarea fundamentală a aspiraţiilor juste ale po-
porului român.
Vă rog, de aceea, să transmiteţi Consiliului expresia întregii mele
simpatii pentru realizarea sarcinilor pe care le are în faţă, de eliberare
şi refacere, şi asiguraţi-l de cooperarea şi sprijinul meu sincer în menţinerea
şi promovarea unor relaţii de caldă prietenie între Marea Britanie şi România,
ale cărei eforturi şi suferinţe pentru cauza comună sînt foarte apreciate
în ţara noastră.
(Semnat) Arthur James Balfour
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Anglia, rola 390, c. 702, Public Record Office, London,
Foreign Office, Politica! F.O. 371 voi. 3141, p.391.
98
1918 decembrie 6. Ştire din ziarul francez .:Le Matin» referitoa-
re la unirea românilor din Crişana, Banal şi Maramureş, cu
patria mamă.
Noi ţinuturi se eliberează de sub jugul maghiar

Berna 4 decembrie - Conform telegramei din Viena:
Comitetul Naţional Român din Transilvania a proclamat în Crişa

na, Banat şi Maramureş aderarea ţinuturilor româneşti la regatul Româ-
niei.
314
Steagul românesc flutură pe toate clădirile publice. Entuziasmul este
de nedescris. Oamenii plîng şi se sărută pe străzi. Vechile ţinuturi săseşti
(colonies) din Transilvania, care de secole au împărţit suferinţele cu românii,
cu inima şi sufletul iau parte la bucuria lor (Havas).
Asemenea text publică şi «Excelsior»
•
.:\rhSt. Burure~li, c0il'c\1a Microfilme Ungaria, rola 422, c. 1079 (xerografii, pachd
\XI I) Hadtiirl,·111·11 I11tezet es Muzeum, Budapest polgari demokraliku~ 1111 1",1„ 10111
1918-1919. Nr. 253, doboz 15/4, f. 347 v.
99
/9/8 decembrie 8, Roma. Scrisoarea ambasadorului Marii Bri-

tanii la Roma, J. Rennel Rodd, către secretarul de stat pentru
afaceri externi.', Sir A.J. Baliour. în care este reprodusă se. i-
soarea guvernului 11alian de recunoaştere a formării Consiliului
Na\ional al Unită\ii Române.
Nr. 394
Ambasada britanică
Roma
decembrie 8, 1918
Domnule,
Am onoarea să raportez că Ministerul Afacerilor Externe al Italiei
a recunoscut înfiinţarea Con~iliului Naţional al Unităţii Române printr-o
scrisoare, a cărei traducere este următoarea:
Domnilor,
Scrisoarea, pe care aţi avut amabilitatea să mi-o adresaţi, îmi oferă
prilejul binevenit să vă exprim simpatia constantă şi profundă a guvernului
italian faţă de aspiraţiile drepte şi legitime ale poporului român.
Italia nu a uitat entuziasmul patriotic şi sacrificiile nobile pe care
le-a implicat intrarea României într-o luptă sîngeroasă care a dus,
acum, la un sfîrşit victorios, prin eliberarea poporului român de sub jugul
duşman şi prin triumful comun al libertăţii şi dreptăţii în lume. Guvernul
italian va da întregul său sprijin pentru dobîndirea şi garantarea tuturor
drepturilor politice şi teritoriale ale poporului şi naţiunii române, însufleţit
de legăturile istorice care au unit întotdeauna cele două popoare şi de co-
munitatea de interese susţinute de concetăţenii lor care au fost supuşi aceleaşi
dominaţii străine.
Guvernul italian este, de aceea, fericit să recunoască Consiliul Naţional
al Unităţii Române şi să intre în relaţii cu acesta, asigurîndu-1 de întreaga
sa simpatie».
Am onoarea de a fi cu cel mai înalt respect, domnule, al D-voastră
prea supus şi umil servitor.
Rennel Rodd
Onorabilului A.J. Balfour, OM, MP etc .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, Anglia, rola 390, c. 889-890 Public Record Offi-
ce, London, Foreign Office, Politica! F.O. 371 voi. 3141, p. 551--552.
315
100
1918 decembrie 9, Stockholm. Telegrama transmisă de am-

basadorul Franţei la Stockholm, Louis Charles Marie Dela-
vaud, din partea ministrului plenipotenţiar al României în Su-
edia, G. Derussi, cu privire la desfăşurarea adunării de la
Alba-Iulia din 1 decembrie 1918
Afacerile Externe Duplicat

Telegramă
Stockholm - 9 decembrie 1918, 17,30
primit 11 dec. h. 6
Consiliul Naţional Român din partea lui Derussi. Ziarele maghiare

primite astăzi publică darea de seamă a Adunării de la Alba Iulia, al cărui
rezumat este următorul. Adunarea a fost prezidată de George Pop de Băseşti
şi de episcopul de Arad, Ion Pap. Dimineaţă au avut loc în biseritile ortodoxe
şi unele slujbe religioase. Apoi o mulţime imensă s-a întrunit în locul unde
au fost executaţi în 1875 Horia şi Crişan 104 • Vasile Goldiş a citit proiectul
de rezoluţie ale cărei puncte principale sînt următoarele: Adunarea declară
unirea cu regatul României a tuturor teritoriilor locuite de români, proclamă
drepturile sale inalienabile asupra întregului Banat, recunoaşte tuturor lo-
cuitorilor libertate administrativă, judiciară, culturală şi religioasă, promite
sufragiul universal pentru cele două sexe, r6.forma agrară, suprimarea fi-
deicomisului, emite deziderate în favoarea Societăţii Naţiunilor, trimite sa-
lutul său naţiunilor eliberate de sub jugul austro-ungar, salută memoria
soldaţilor români morţi în războiul de eliberare, îşi exprimă recunoştinţa
faţă de puterile aliate, hotărăşte formarea marelui Consiliu Naţional din
două sute. de membri. Iuliu Maniu a făcut apoi o expunere detaliată, după
aceea delegatul socialist Jumanca declară adeziunea socialiştilor români,
unirea cu regatul român, în care socialiştii români speră să poată găsi
dezvoltarea democratică. La propunerea lui Vaida s-o costiluit marele con-
siliu în care figurează pr. Pucacin
105
şi Octavian Goga. Hotărîrile Adunării
au fost comunicate de episcopul Miron Cristea mulţimii care a aclamat
frenetic România Mare şi pe regele său. Această zi istorică s-a desfăşurat
cu un entuziasm de nedescris şi cu o demnitate pe care presa maghiara
a fost obligată să le constate. Seara mulţimea venită din toate colţurile
Transilvaniei s-a dispersat cu calm şif ără cel mai mic incident. Au participat
delegaţi din Bucovina, Basarabia şi Vechea Românie. Ziarele ungureşti în-
cearcă să exploateze pretinsul conflict provocat de sîrbi care ar fi împiedicat
pe cei 200 de delegaţi ai Torontalului să meargă la Alba Iulia. Guvernul
provizoriu român s-a constituit sub preşedinţia lui Iulia Maniu, cu Ştefan
Pop, Ion Suciu, Victor Bontescu, Romulus Boilă, Ion Flueraş, Iosif Jumanca,
Aurel Vlad, Emil Haţegan, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr.
Delavaud
104
Greşit în text; împreună cu Horia a fost executat prin tragere pe roată şi Cloşca, Crişan
s-a sinucis prin spînzurare în celula în care era închis.
105
Greşeală în text. Este vorba de preotul Vasile Lucaciu
316
+
Arh. St. Bucureşti, colecţia Micro[ilme, Franţa, rola 182, c. 313, 314; Ministere des Arraires
Etrangeres. Direction des AHaires Politiques et Commerciales. Archives diplomatiques,
voi. 32, serie Z, carton 577, dossier 11, f.22-23.
101
/9/8 decembrie 14/27, Bucureşti. Raportul lui M. Ypersele

de Strihou către P. Hymans, în legătură cu proclamarea unirii
cu ţara a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei.
Legaţia Belgiei
Nr. 233 22
Bucureşti, 27 decembrie 1918
Domnule ministru,
Un congres naţional ţinut la Alba Iulia la I decembrie a declarat
unirea completă cu Regatul României a regiunilor româneşti din Ar-
deal, regiuni menţionate în chiar actul unirii. Se spune că prin Ardeal se
înţelege nu numai Transilvania, ci întreaga regiune situată în teritoriul
vechiului Regat al Ungariei, locuită de populaţie românească.
Acum cîteva zile a venit la Bucureşti o delegaţie, pentru a anunţa
regelui hotărîrea românilor de dincolo de munţi. Maiestatea Sa, printr-un
decret-lege cu data din acea zi, a consacrat această unire.
Consiliul Dirigent al locuitorilor din Ardeal este autorizat pînă la
unificarea efectivă şi totală, să conducă şi să administreze problemele de
dincolo de munţi, cu excepţia celor referitoare la politica externă, armată,
poştă şi telegraf, siguranţa generală a statului, circulaţia financiară, vama
şi împrumuturile de stat, care vor depinde de Guvernul Central de la Bu-
cureşti.
Bucovina şi Basarabia au proclamat şi ele la fel ca Ardealul unirea
lor cu Regatul. Cele trei noi provincii sînt reprezentate în sinul Guvernului
de la Bucureşti respectiv prin unu, doi şi trei miniştri fără portofoliu.
Această situaţie însă, dată fiind starea de spirit şi caracterul reprezen-
tanţilor acestor noi provincii, îndeosebi evidenta superioritate de cultură
şi moralitate a conducătorilor din Transilvania şi Bucovina precum şi cele
ce mi s-au relatat din primul lor contact cu Guvernul de la Bucureşti, lasă
să se întrevadă că ea nu este decît provizorie.
Primitia, vă rog, domnule ministru, asigurările profundului meu res-
pect.
van Ypersele de Strihou
+
Arh. St. Bucureşti, colecţia Micro[ilme, Belgia, r. 12, c. 366-367; Ministere des AHaires Etran-
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance polilique, Legations, Rouma-
nie, Serie non reliee, voi. 5.
317
102
19/8 decembrie 29, Paris. Telegrama lordului W.G. Derby am-

basadorul Marii Britanii la Paris. trimisă ministrului său de
externe J. Ballour cuprinzînd continutul telegramei identice
a celor pairu ambasadori ai puterilor aliate de a-şi realiza
aspira(iile nationale.
Paris, decembrie 29, 1918

Nr. 1896
Necifrat prin poştă
Telegrama lordului Derby
către Dl. Balfour
Ceea ce urmează este textul telegramei identice a celor patru miniştri
de la Bucureşti, cu nr. 902, datată Armata de la Dunăre, decem-
brie 26:
Răspuns la 822
Telegrama identică a ceor patru miniştri aliaţi, cu rugămintea de a
fi comunicată guvernelor respective.
«România are dreptul moral şi politic la realizarea revendicărilor
ei. Ea ştie că aliaţii i le recunosc în virtutea principiilor pe care le reprezintă
şi care au fost formulate de preşedintele Wilson la 27 septembrie 1918,
atunci cînd a declarat că soluţiile războiului s-au născut din natura însăşi
a circumstanţelor războiului; tot ceea ce oamenii de stat sau parlamentele
pot face este să realizeze sau să le trădeze» .
•
Arh. St. Bucureşti, colec(ia Xerografii, Anglia, Public Record Oirice, London, Foreign Ofrice,
Politica! 371, voi. 3141, f. 604
103
/9/9 ianuarie 6, Paris. Telegrama adresată de ministrul ala-

cnilor PX1PrnP :ii Fr:intf'i. SIPphPn Pic-hnn, miniidrilor alac-c-rilor
externe dintr-o serie de (ări europene, referitoare la unirea
Banatului şi Transilvaniei cu România.
Ministerul Afacerilor Biroul Cifrului

Externe Expediat şi recopiat
de cifrat Paris, 6 ianuarie 1919
Anexarea Transilvaniei Ministerul Afacerilor
şi a Banatului Externe
TELEGRAMA
Către: Londra, Roma, Bucureşti, Belgrad, Atena,
Praga, Copenhaga, Stockholm, Cristiania,
Bruxelles (Curier)
Berna (curier)
318
Madrid (curier)
Haga (curier)
pentru toţi, exceptînd Londra şi Roma.
Adresez ambasadorilor Franţei de la Londra şi Roma precum şi
d-lui Jusserand, următoarea telegramă:
pentru toţi:
Conform tuturor precedentelor, precum şi declaraţiilor făcute de gu-
vernele aliate, de mai multe ori, decretul publicat la 26 decembrie în Mo-
nitorul Oficial al României, pentru a consacra unirea Banatului şi Tran-
silvaniei cu acest regat, nu comportă nici o consecinţă din punct de vedere
internaţional. oricare ar fi părerea guvernelor aliate asupra valorii actuale
a tratatului din 17 august 1916, este clar că anexarea teritoriilor despre
care este vorba nu poate fi proclamată de către România singură şi nu
poate fi consfinţită decît prin Tratatul de pace. Pentru a evita orice ne-
înţelegere şi pentru a înlătura reclamaţiile şi greutăţile pe care le poate
atrage după sine acest act, este potrivit ca guvernele francez, englez, ame-
rican şi italian să ordone reprezentanţilor lor din Bucureşti să declare gu-
vernului român că ei fac rezervele în această privinţă şi reamintesc că numai
Congresul păcii are calitatea de a se pronunţa asupra atribuirii definitive
a teritoriilor în cauză, ţinînd seama în acelaşi timp de situaţia generală
şi de dorinţele populaţiilor.
Vă rog a solicita guvernului pe lingă care sînteţi acreditaţi, să bi-
nevoiască dacă se asociază acestei propuneri, să trimită de urgenţă repre-
zentantului său la Bucureşti instrucţiuni pentru a se pune de acord cu cei-
lalţi trei colegi aliaţi în vederea demersurilor identice de efectuat.
Ar fi oportun să se facă cunoscut, în mod oficial, guvernului sîrb
acest demers. Cer deci şi trimiterea de instrucţiuni în acest sens celor
4 reprezentaţi aliaţi de la Belgrad.
Vă atrag atenţia asupra caracterului urgent al acestei probleme.
S. Pichon
pentru cifru: de comunicat Preşedintelui
Consiliului de război
grupul înaintare M. Jesserand
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, Franţa rola 183, c. 626-627 Ministere des Affaires
Etrangeres, Direction des Affaires politiques el commerciales, Archives diplomatiques, voi.
41, serie Z, carton 577 dossier 5, f. 32, 32 v.
104
/9/9 septembrie JO. Saint Germai.n-en-Laye. Fragment din Tra•

tatul de pace încheiat între Puterile aliate şi asociate şi Austria
TRACTAT DE PACE
între
Puterile aliate şi asociate şi Austria
Protocol şi Declaraţiuni
319
Semnate la Saint Germain-en-Laye la 10 septembrie 1919
STATELE - UNITE ALE AMERICII, IMPERIUL BRITANIC,
FRANŢA, ITALIA ŞI JAPONIA
Puteri desemnate în Tratatul de faţă ca principalele Puteri aliate ţi
asociate:
BELGIA, CHINA, CUBA, GRECIA, NICARAGUA, PANAMA, PO-
LONIA, PORTUGALIA, ROMÂNIA, STATUL SERBO-CROATO-SLO-
VEN, SIAM, CEHOSLOVACIA
Constituind, împreună cu Principalele Puteri de mai sus, Puterile aliate
şi asociate,
de o parte,
şi Austria
de altă parte:
Considerînd că, în urma cererii fostului Guvern Imperial şi Regal
al Austro-Ungariei, un armistiţiu a fost acordat Austro-Ungariei la 3 no-
iembrie 1918, de către Principalele Puteri aliate şi asociate, pentru ca un
Tractat de pace să poată fi încheiat;
Considerînd că Puterile aliate şi asociate sunt de asemenea doritoare
ca războiul, în care unele dintre ele au fost tîrîte pe rînd, în mod direct
sau indirect, contra Austro-Ungariei şi care îşi are originea în declaraţiunea
de război adresată la 28 iulie 1914 de către fostul Guvern Imperial şi Regal
al Austro-Ungariei, Serbiei şi în ostilităţile conduse de Germania, aliata
Austro-Ungariei să facă loc unei păci temeinice, drepte şi durabile;
Considerînd că fosta monarhie austro-ungară a încetat azi de a mai
exista şi a făcut loc, în Austria, unui guvern republican;
Că principalele Puteri aliate şi asociate au recunoscut că statul ce-
ho-slovac, în teritoriul căruia este încorporată o parte din teritoriile zesei
monarhii, constituie un stat liber, independent şi aliat;
Că zisele Puteri au recunoscut de asemenea unirea unor anumite părţi
din teritoriul zisei monarhii cu teritoriul Regatului Serbiei ca Stat liber,
independent şi aliat, sub numele de Stat Serbo-Croato-Sloven;
Considerînd, că restabilind pacea, este necesar de a se regulamenta
starea de lucruri rezultînd din desfiinţarea zisei monarhii şi statornicirea
ziselor state şi de a aşeza Guvernul acestor ţări pe baze durabile, conforme
cu justiţia şi echitatea; ...
St::C IIUNJ::A IV
România
Articol ul 59
Austria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României la toate
drepturile şi titlurile asupra părţii fostului Ducat al Bucovinei cuprinsă din-
coace de fruntariile României, astfel precum vor fi fixate ulterior de prin-
cipalele Puteri aliate şi asociate .
.
cMonilorul Oficial» nr. 140. din 26 septembrie 1990
320
l05
1920 mai 22/iunie 4, Sainl Germain-en-Laye. Fragment din

Tratatul de pace încheiat intre Puterile aliate şi asociate şi
Ungaria.
TRACTAT DE PACE
Puterile aliate şi asociate şi Ungaria
Protocol şi Declaraţiuni
Din 4 iunie 1920
(TRIANON)
STATELE UNITE ALE AMERICII, IMPERIUL BRITANIC, FRANŢA, ITA-
LIA ŞI JAPONIA
Puterile desemnate în Tractatul de faţă ca Principale Puteri aliate
şi asociate:
BELGIA, CHINA, CUBA, GRECIA, NJCARAGUA, PANAMA, POLONIA,
PORTUGALIA, ROMÂNIA, STATUL SERBO-CROAT-SLOVEN, SIAM,
CEHOSLOVACIA,
Constituind împreună cu principalele Puteri de mai sus, Puterile aliate
şi asociate,
de o parte;
şi UNGARIA
de altă parte;
Considerînd că, în urma cererii fostului Guvern Imperial şi Regal
al Austro-Ungariei, un armistiţiu a fost acordat Austro-Ungariei la 3 no-
iembrie 1918, de către principalele Puteri aliate şi asociate şi completat
în ce priveşte Ungaria prin Convenţiunea Militară din 13 noiembrie
1918, pentru ca un Tractat de pace să poată fi încheiat;
Considerînd că Puterile aliate şi asociate sunt de asemenea doritoare
că războiul în care unele dintre ele au fost tîrîte pe rînd, în mod direct
sau indirect, contra Austro-Ungariei, şi care îşi are originea în declara-
ţiunea de război adresată, la 28 iulie 1914, de către fostul Guvern Imperi-
al şi regal al Austro-Ungariei, Serbiei şi în ostilităţile conduse de Germa-
nia, aliata Austro-Ungariei, să facâ loc unei păci temeinice, drepte şi du-
rabile;
Considerînd că fosta monarhie austro-ungară a încetat azi de a mai
exista şi a făcut loc în Ungaria unui guvern naţional ungar; ...
SECŢIUNEA llI
ROMÂNIA
Articolul 45
Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României la toate
drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate
dincolo de frontariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27. Partea
11 (Fruntariile Ungariei) sînt recunoscute prin prezentul Tractat sau prin
orice alte Tractate încheiate în scop de a regula afacerile actuale, ca fiind
parte din România .
•
cMonitorul Oficial» nr. 136, 21 septembrie 1920
321
ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1920-1947
întregită în graniţele sale fireşte, România avea o suprafa-

ţă de 295.049 km 2
şi o populaţie de 18.052.896 locuitori (la
recensămîntul din 1930). Era o ţară europeană de mărime me-
die, aflîndu-se pe locul 8 după numărul de locuitori şi pe locul
l O ca suprafaţă.
România era un stat naţional unitar, întrucît covîrşitoarea
majoritate a populaţiei (72%) era alcătuită din români; nici
o minoritate etnică nu depăşea 8% din totalul populaţiei (ma-
ghiari - 7,9%, germani - 4,1%, evrei - 4% etc.).
în contextul mutaţiilor profunde înregistrate în configura-
ţia geo-politică a Europei după primul război mondial, România
a cunoscut o evoluţie pozitivă, în toate domeniile vieţii materiale
şi spirituale. Nota dominantă a acestei evoluţii a constituit-o
aceelerarea procesului de modernizare a societăţii, statornicirea
unor structuri politice democratice, creşterea rolului învăţămîn
tului, ştiinţei şi culturii.
Introducerea votului universal în 1918 a avut ca rezultat
antrenarea la viaţa politică activă a milioane de cetăţeni, di-
versificarea opţiunilor politice.
În 1923 :l fost :lclopt:ltă o nouă C":onstit11ţif', c:lrf' consfinţf':l
caracterul naţional şi unitar al statului, acorda noi drepturi
şi libertăţi cetăţeneşti, inclusiv pentru minorităţile naţionale,
statua regimul democratic în România.
Viaţa politică a fost dominată de Partidul Naţional-Liberal
şi de Partidul Naţional-Ţărănesc. în România nu au existat
partide româneşti regionale. Partidele minorităţilor naţionale
- maghiar, german, evreiesc, etc. - recunoşteau, prin statutul
lor, statul naţional unitar român. Ca şi în celelalte state eu-
ropene, în România au existat partide extremiste, de nuanţă
totalitară - comunist şi fascist - dar ele au avut o slabă
aderenţă în rîndul cetăţenilor.
322
în condiţiile ofensivei forţelor de dreapta, prodictatoriale
pe plan european, regele Carol al II-iea a introdus în 1938
regimul monarhiei autoritare, a instituit sistemul partidului
unic, iar în vara anului 1940 a pornit pe calea colaborării cu
organizaţia fascistă Garda de Fier în speranţa că va obţine
bunăvoinţa Germaniei, dar n-a reuşit în acţiunea sa.
Situaţia economică a fost influenţată de reforma agrară
din 1921, cea mai largă din Europa perioadei interbelice, în
urma căreia s-a produs o masivă translaţie de proprietate, de
la marii moşieri (expropriaţi de 6,3 milioane ha) către ţărăni
me. O caracteristică importantă a fost creşterea rolului indu-
striei în ansamblul economiei naţionale, România transformîn-
du-se dintr-o ţară «eminamente agrară» într-una cu o struc-
tură agrar-industrială. Dintre realizările de marcă ale economiei
româneşti menţionăm avioanele I.A.R., cu performanţe unanim
recunoscute pe plan mondial.
în anul 1938, venitul naţional pe cap de locuitor era în
România de 110 dolari, superior celui din Turcia (62
dolari), Grecia (76 dolari), Portugalia (81 dolari), Bulgaria
(89 dolari), Polonia (94 dolari), Iugoslavia ( 106 dolari), Un-
garia (108 dolari), dar inferior celui din Franţa (246
dolari), Marea Britanie ( 490 dolari), SUA ( 512 dolari).
Pentru România, perioada interbelică a fost deosebit de
rodnică în plan cultural. învăţămîntul românesc, cu deosebire
cel superior, era printre cele mai bine cotate din Europa. Viaţa
cultural-ştiinţifică s-a desfăşurat în jurul unor mari dascăli,
precum Nicolae Iorga (istorie), Gheorghe Ţiţeica (matema-
tică), Simion Mehedinţi (geografie), C.I. Parhon (medici-
nă), Dimitrie Gusti (sociologie), C. Rădulescu-Motru (filoso-
fie) etc. Alături de aceştia s-au remarcat: George Enescu (mu-
zică), Constantin Brâncuşi (sculptură), Henry Coandă (avia-
ţie), Gogu Constantinescu (fizică), Lucian Blaga (filosofie, li-
teratură), Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi
(literatură), etc.
Politica externă a României a avut ca principal obiectiv
menţinerea păcii, diplomaţia românească acţionînd pentru rea-
lizarea unor alianţe defensive, statornicirea unor relaţii de co-
laborare cu toate ţările, îndeosebi cu cele vecine. România a
semnat tratate bilaterale (cu Polonia, Franţa, Italia) şi mul-
tilaterale, prin care s-au constituit Mica înţelegere (Româ-
323
nia, Iugoslavia, Cehoslovacia) în 1921 şi înţelegerea Balcanică
(România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia) în 1934.
România a fost un membru activ al Societăţii Naţiunilor,
care-şi propunea să apere pacea şi statu-quo-ul teritorial. în
cadrul Societăţii Naţiunilor s-a remarcat ministrul de externe
român Nicolae Titulescu, ales de două ori (în 1930 şi
1931) preşedintele Adunării Generale a acestui prestigios for
mondial. Nicolae Titulescu a fost, alături de ministrul de externe
francez Louis Barthou, unul dintre iniţiatorii politicii de securita-
te colectivă în Europa.
Politica cor1ci11ci11tc:1 a marilor demo~:rati1 occidentalL· ( Fran-
ta ;;i Marea Britanie) faţă Je aeţiunile revizioniste, agrL'-
sive a le Germaniei şi Italiei, care a culminat cu acordul de
la Miinchen din septembrie 1938, a avut consecinţe negative
asupra păcii mondiale. Pe de altă parte, pactul Molotov-Rib-
bentrop din 23 august 1939 a constituit preludiul celui de-al
doilea război mondial, declanşat la I septembrie 1939.
în vara anului 1940, marile puteri totalitare au decis să
sf ărîme integritatea teritorială a României. în urma notelor
ultimative din iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia
şi nordul Bucovinei, iar prin dictatul de la Viena din august
1940, Germania şi Italia au impus României să cedeze Ungariei
partea de nord a Transilvaniei.
în acest context, regele Carol al II-iea a trebuit să abdice,
puterea politică fiind preluată de generalul Ion Antonescu, care
a instaurat un regim dictatoria I. Politica externă a fost orientată
spre Germania şi Italia, singurele state care s-au angajat să
respecte integritatea teritorială a României.
Din iunie 1941, România a participat la războiul dus de
Gel'llli:lllii:1 împulriva Uniunii Suvidicc. Obiectivul urmărit de
armata română a fost eliberarea Basarabiei şi nordului Bu-
covinei. După înfrîngerea de la Stalingrad ( 1943) şi trecerea
iniţiativei de partea Armatei Roşii, cercurile politice din România
au iniţiat tratative diplomatice cu Naţiunile Unite în vederea
ieşirii din război. Aceste tratative nu au dus la un rezultat
pozitiv, deoarece marile puteri ale Naţiunilor Unite - Statele
Unite ale Americii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică -
şi-au împărţit sferele de influenţă, România căzînd în zona de
dominaţie sovietică.
Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, Ion Antonescu
324
a fost arestat din ordinul regelui Mihai, iar România a ieşit
din războiul alături de Germania şi s-a alăturat Naţiunilor Uni-
te.
Prin Convenţia de armistiţiu din septembrie 1944, România
a devenit un stat ocupat. în octombrie 1944, Winston Churchill,
primul ministru al Ma.rii Britanii, a stabilit chiar în procente
influenţa marilor puteri în zona centrală şi sud-est europea-
nă, în România influenţa sovietică fiind de 90%, ceea ce, desigur,
I.V. Stalin a aprobat.
Deşi armata română a adus o grea jertfă de sînge în lupta
pentru înf rîngerea Germaniei, situîndu-se pe locul al patrulea
în rîndul Naţiunilor Unite - a contribuit la eliberarea nu numai
a teritoriului naţional, dar şi a Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei
- la Conferinţa păcii, România a fost considerată stat învins,
aliat al Germaniei, impunîndu-i-se condiţii foarte grele.
Tratatul de pace din februarie 1947 confirma anularea dic-
tatului d la Viena, dar, în acelaşi timp, stabilea că graniţa
între România şi Uniunea Sovietică era cea fixată în urma no-
telor ultimative din iunie 1940. După Conferinţa păcii, România
avea o suprafaţă de 237.500 km 2 şi o populaţie de 15,8 milioane
locuitori.
Ca şi alte state din zona centrală şi sud-est europea-
nă, România a fost abandonată de marile democraţii occidentale
şi nevoită să se integreze în «blocu I sovietic», cu importante
consecinţe pentru evoluţia ei istorică timp de peste patru de-
cenii.
IOAN SCURTU
prof. univ., doctor în istorie
106
1922 octombrie 21. Bucureşti. Raport al ministrului belgian

la Bucureşti. E.R. de Schneidauer. către ministrul afacerilor
externe al Belgiei, H. Jaspar, despre semnifica\ia încoronării
suveranilor români la Alba Iulia.
Bucureşti, 21 octombrie 1922

Nr. 939 346
încoronarea suveranilor
români
325
'L
II
\..;
llloa,HI le li Oot•••• ltll•
.. ,,,;,-.
I t
I u. I J ,/,. W?. V'-/fX<.A,:L~
I
a.., rtte• • oeueue. ., e1e, . ., . . .au aeaeuu1e" ,., ~

• " " " ...,..,.,._, • NtP&W cu ~•u • 1•a.eaa-, .. , . . ,.an
••.a• Mf • lftlN • , ae oe •'-••• t17/Ju.1•uuu ~ i. PN-
·•••• un„ u taao&CNU .,.,...., u ,ute unuur •• etno&,i
4e • . ,. . . . . . .
lte oououe..., .... a Ml ~,. . lua la P9'1"9 YlU• 4•~.......

•U..• lnatrlYaa&••' ••&,oa &QllN MUtl „ ebell1a „ fH M ....
••••••ua& ,•• ••~• 1• •••••••••• 1ooa.i1,, • ,,, o.bOta&• ,.... _,..
o••••~ q• n., ,,-.1.114 peu ia PHll1b• tou H • • 41 1a ..,...,.
•.....a•,-• Mt•~ ~• . . .,.. • .i.e . . . . , - - • • , . . • " " " • - • - - • ~
uu o•tle .... wuie an p0u ~• 4• ""'.., 1••tn•&n ••oe. . . .

-Oftai t•ue . . ,u.
IOUIIUU• ., 4't&a&UH i•utoa la ~ l Y a - „
-a&t .... lN aaoteuH ,..,,.... NIIMlaU.
a.. •'4Ma&t ,., •••n ,,..u,, ~_..>,a „\M&r-.1.t a•u-. ftl&a,
•Nlhlt9'•t o~t,1.1111 JOU la tl•oou\uoe, •"'''"oa ......~,.
'4eu••• .,..ao••• 1,a PN„aoa a.a anu• u 1....-.,_a,u et ae
.....,,.., .. a.a f&UH a.• lftYnatu1 rauau.,.... ,.,...., •• ••
HUIHUI u , ........ ,.la OIV ,. aouaaa, • • ltUI . ., , . , . . · · ~
__, ,.,-a ,,....... , ..-.&. ., '°"'' u ll'OQe . . . ,. . ., lt . .
4'TN&,U 8U te Â„lel 1 1al~I t•11papa,u '1Uoe rai 4t ttn&• •
Dl. E. Robyns de Schneidauer,
ministru al Belgiei la Bucureşti,
către
Dl. Henri Jaspar, ministru al
afacerilor externe,
Bruxelles
Festivităţile prilejuite de încoronarea suveranilor României 106 s-au des-
făşurat conform programului pe care am avut onoarea să vi-l trimit cu
scrisoarea mea din 6 octombrie, nr. 917 341. Anexez de această dată fas-
ciculul care conţine textul definitiv şi oficial al acestui program.
încoronarea propriu-zisă a avut loc în orăşelul Alba Iulia din Tran-
silvania, la circa 12 ore de mers cu trenul de la Bucureşti. După cum
ştiţi, a fost aleasă această localitate pentru că aici s-a realizat pentru prima
oară visul României Mari, sub Mihai Viteazul. încoronarea actualilor su-
verani în acelaşi oraş a avut drept scop repetarea acestui act măreţ, con-
sacrîndu-se astfel în mod solemn şi definitiv unirea Transilvaniei cu vechile
provincii româneşti.
Ceremonia, care s-a desfăşurat în catedrala Alba Iulia, construită spe-
cial pentru acest moment a fost realmente grandioasă. Prezenţa reginelor
Iugoslaviei şi Greciei, amîndouă îiice de suverani, a făcut o impresie de-
osebită şi a sporit prestigiul Casei regale a României. Alături de ele, un
grup format din principi străini, printre care ducele de York, infantele Spa-
niei, principele Paul al Serbiei, iar din rîndul celorlalte misiuni străine se
remarcă personalităţi militare glorioase ca mareşalul Foch, generalul Bert-
helot, precum şi eminenţi oameni politici.
Corpul diplomatic era reprezentat de şefii de misiuni acompaniaţi de
soţiile lor în ţinută festivă.
Cel care a prezentat regelui Coroana a fost venerabilul preşedinte
al Senatului, dl. Mihai Pherekide. Suveranul şi-a pus coroana, apoi a
încoronat-o pe regină, îngenunchiată în faţa lui.
Momentul prezentării coroanelor a fost marcat de discursurile rostite
de preşedintele Senatului şi de cel al Camerei Deputaţilor. Anexez acestui
raport un număr din ziarul oficios «L'Independance Roumaine» din 17 oc-
tombrie, care redă traducerea în franceză a acestor discursuri, a răspunsului
regelui, cît şi a proclamafiei salC> cătrC> popor.
Suveranii, urmaţi de somptuosul lor cortegiu, au traversat apoi curtea
mînăstirii din jurul catedralei, pentru a ajunge în apartamentele care le
fuseseră rezervate. Urcaţi într-un pridvor dintr-un corp de clădiri al mă
năstirii, s-au arătat încă o dată asistenţei, încoronaţi şi purtînd mantiile
regale. Ovaţii entuziaste i-au întimpinat şi acesta a fost, poate, episodul
cel mai impresionant al ceremoniei. După cum am mai spus-o, ceremonia
a fost impresionantă. Din păcate, timpul ploios a umbrit într-o oarecare
măsură atmosfera. Astfel, se putea vedea din loc în loc, în curtea mănăstirii,
în somptuosul cortegiu, cîte o umbrelă protejînd o bogată toaletă de
curte. De altfel, vremea rea a durat pe tot timpul festivităţilor prilejuite
106
în continuare, despre programul şederii în România al generalului Berthelot şi al mareşa
lului Foch.
328
de încoronare, astfel încît intrarea triumfală a suveranilor în Bucureşti
s-a făcut pe o ploaie necruţătoare.
Ceea ce a lipsit solemnităţii de la Alba-Iulia a fost participarea în
număr insuficient a maselor. Datorită descoperirii unui complot vizitîn-
du-i pe suveranii români (complot despre care v-am vorbit în scrisoarea
mea din 6 septembrie, nr. 839 305) şi avîndu-se în vedere atitudinea Par-
tidului naţional din Ardeal care, aflîndu-se în opoziţie faţă de Cabinetul
liberal, hotărîse să nu participe la încoronare, Siguranţa luase măsuri de
precauţie excepţionale, pentru a preveni orice posibilă încercare de atentat
şi pentru a împiedica manifestaţii ostile guvernului. De aceea, populaţia,
care, de altfel, nu era în număr prea mare la Alba Iulia, a fost ţinută
la distanţă prea mare; fără a se putea spune, aşa cum au pretins-o unele
ziare de opoziţie, că «încoronarea s-a desfăşurat numai cu participarea unor
persoane oficiale şi a baionetelor», trebuie să recunoaştem că festivităţii
i-a lipsit un caracter popular.
La Bucureşti, în ciuda măsurilor severe luate de poliţie, publicul
s-a putut apropia mai mult de suverani, manifestîndu-şi în mod entuziast
ataşamentul faţă de dinastie.
Partea cea mai interesantă a programului de la Bucureşti a fost, după
părerea mea, omagiul prezentat regelui şi reginei de cei IO.OOO de primari
ai ţării. Spectacolul acestor edili îmbrăcaţi în costume naţionale, veniţi din
toate colţurile ţării pentru a-şi aclama suveranii, a fost într-adevăr im-
presionant. Apariţia Maiestăţilor Lor purtînd coroanele şi mantia rega-
lă, în loja arenelor parcului Carol, a stîrnit un entuziasm indescripti-
bil.
Pe scurt, încoronarea, a cărei anunţare a fost iniţial primită cu o
oarecare indiferenţă de public, nerealizîndu-se în ce măsură era ea oportună,
a constituit în cele din urmă un succes al Cabinetului liberal datorită în
special profundei simpatii de care se bucură suveranii români.
Se poate spune, de asemenea, că această solemnitate a contribuit la
strîngerea legăturilor care unesc România cu aliaţii ei din marele război,
prin prezenţa principilor şi ambasadorilor însărcinaţi sil rerrn·zinte la ce-
rt.'monie PL' -.uvcranii ~i ~c;ii dl' ,\,tlL' a1 \;irilor A;1ta11tei. [ ... j 1"-
♦
Arh. St. Bucureşti, colec\ ia Microfilme, Belgia, r. 16, c. 129--132; Ministere ,k, Af f aires
Etrangeres el du Commerce Exterieur, Bruxelles, Legations. Roumanie, dos. 883.
107
1927 noiembrie 24, Bucureşti. Raport al ministrului belgian

la Bucureşti, către ministrul afacerilor externe al Belgiei,
P. Hymans, despre decesul primului ministru Ion I. C. Brătianu
şi problema dinastiei în România.
încoronarea avea semnificaţia confirmării statului national unitar român, la coroana

107
regelui Ferdinand adăugindu-se însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. Faptul că

festivitătile încoronării au fost organizate de guvernul liberal a determinat unele partide din
opoziţie să nu participe la Alba-Iulia, afirmînd că li s-a dat caracterul unei manifestaţii de
partid.
330
Legaţia Belgiei Bucureşti,
Nr. I086/ 527 24 noiembrie 1927
Decesul d-lui Brătianu
şiproblema dinastiei
Dl. E. Robyns de Schneidauer,
către
Dl. Paul Hymans,
ministru al Afacerilor Externe,
Bruxel Ies
în rapoartele precedente şi mai ales în cel din 15 noiembrie cu
nr. 516, spuneam că autoritatea şi prestigiul de care se bucură dl. Ion Bră
tianu 108 vor permite, fără îndoială, Cabinetului liberal să facă faţă dificultăţi
lor pricinuite de adversarii săi în problema dinastică.
Dar, chiar azi dimineaţă s-a aflat cu stupoare dispariţia acestui eminent
om de stat, decedat aproape subit în urma unei intoxicaţii. Survenită la
puţin după moartea regelui Ferdinand şi chiar în momentul repunerii pe
tqpet a problemei întoarcerii prinţului Carol, în urma unui proces răsună
tor, dispariţia d-lui Brătianu poate avea consecinţe grave. De aceea mi se
pare interesant de a face un rezumat al situaţiei politice aşa cum se prezintă
ea în momentul în care s-a produs acest eveniment fatal.
Guvernul liberal şi-a afirmat categoric intenţia de a curma orice în-
cercare de a se modifica ordinea legală stabilită în urma renunţării la tron
de către principele Carol, adică instituţia Regenţei.
Pe de altă parte, declaraţiile făcute cu ocazia procesului Manoilescu
de mai mulţi şefi ai opoziţiei şi, în special, de şeful Partidului naţio
nal-ţărănesc, arată că ei nu socotesc problema ca definitiv rezolvată. Fără
îndoială că dorinţa lor de a se-ntoarce principele Carol nu este since-
ră, dar, în tot cazul, înţeleg să folosească acest pretext pentru a produce
dificultăţi guvernului.
Somaţi recent în Parlament de ministrul de interne să renunţe la
echivoc, nu au renunţat la atitudinea lor. Achitarea d-lui Manoilescu nu
a făcut decît să încurajeze opoziţia, iar moartea d-lui Brătianu a făcut
să dispară adversarul lor cel mai de temut.
Partidul liberal. neputînd reprezenta grosul populatiei. reprezintă to-
tuşi cele mai mari forte din ţară şi rămîne oricum foarte putermic, dar
este lipsit de un şef a cărui personalitate se impune şi a cărui abilitate
politică era extrem de preţioasă.
IOIIIon I. C. Brătianu a foi una dintre cele mai proeminente personalilăli politice din istoria
României. A condus Partidul National Liberal între anii 1908-1927, s-a aflat în fruntea gu-
vernului mai mult de 10 ani. Şi-a legat numele de războiul pentru unitatea natională
(1916-1918), de reformele înfăptuite după 1918, de încoronarea regelui Ferdinand la Alba-
Iulia ( 1922), de adoptarea Constitut iei din 1923, de organizarea statului român unitar. A
dominat via(a politică a României, lratînd adesea cu dispre( partidele politice adverse. A exer-
citat o puternică influenlă asupra regelui Ferdinand şi a sustinut cererea acestuia de a se
accepta renuntarea principelui Carol la calitatea de moştenitor a coroanei ( 1925). După moartea
regelui Ferdinann (iulie 1927) partidele de opozi(ie sustineau aducerea lui Carol pe tron,
în speranta că vor reuşi să pună capăt dominatiei lui Ion I. C. Brătianu.
332
• "u t
.-\\~ ·/
ţ \.;tfATION OE 8ELGIQUE
PV 11°10~6/521 Bucares t,le 2~ loveiabre I927
La mort de ltr.BRATIAKO et la
queett'> dyuasttque. Al-'F,\lltJ.;i; ETTI \ ~G i;HJ~S
- 5~. NOV. 11., 21
: ~ -~- ·-~-~ -~1W

Koos1eur E.Robyns ds 8chneldauer
M1!,lftre de Belglque ._ Buca.rest
a
.l,[OW!1 eurPaul HYIUN8
llt,11 t.re de Atta1res !:trana~res a BROXIlLLEB
Daus d~ pr J cede te rappor ts et not.amiuent dane celui

du I5 <le ce m'>H 1: 0 0. • ordre 5I6, Je d1Ba11l que ?au tor1 te et le presu-
se <10.nt jou1Ssatt le Pr ee tdent du Co1tfe1l ,Mr .I .BRATI AliO,permettra1ent.
,au.s doute au Oab1 uet. llb~ral de ra1re t&ee au:,, dtrrtculte11 quo ei!
adv1raa1res esea te.nt de lut susctt er apr opo s de la questton dy.nae-
ttque.
or ce mattr, mtlme,on appre1.a1 t avec stupeur la d1BP&-
r1t1 on de 1• ~m1nent homme d ' Etat,d i cede presque souda1nement a la
eutte d ' ur,e 1r.toxtca Uon . su.rveaant peu apr lls l a mo rt du Rot Ferd1-
oand,et au moment m~me ou ld ci.ie t1on du r et our du Prtnce carol vtent
d'6tre emt e sur le tap1f a la auite d'un Proc~ • r etent1E ~ant,la
d1Spa.~ t10,, de Mr . fill.lTiillO peut av'>1r de raves coneJquences.Auu1
me pl\1'a1t-1l 1nteresaant de r ăeUJ1er la ettu t ton poltt tque telle qu•
ell e se preseote au moment ou cet ev~nement. fatal e•eat produl t,
Le m1n1 t ere 11oeral a atrtrme de la mant~re la Plus
.:atJ., '.> rtque Eon 1„teot.100 de brlller toute tentattve teodaut a m?d1-
t1er 1 •or dre le~al etabl1 a la eutte de la renonc1at1on du Prtnce
caro1,c•eet..-a-dire 1•1nst1tut1on de l~ R~gence,
D'uutre part ,1es declarattona tl\t t ee a 1•ooca~1on du
procea llAKOILEeco par Plua teur& d1 r1geants de 1•oppoe1t1 on ,et no tam-
me.ot par le chel' du part1 nat.1onu1-payear,,U1ootrent qu•11a ne cone t-
d~re .t paf ia questi on co=e der1n1t1vement rJ '>lue,eane doute on
peut douter de l eur etoohre dee1r de votr r eventr le Pr1nce oarol,
mata en tout cae ,1111 e t er.d ent ee rllserver cette queeU on pour !'l\1re
Aşa cum am avut onoarea să vă telegrafiez astăzi cu nr. 38, imediat
după decesul preşedintelui Consiliului de Miniştri a fost ales pentru a-l
înlocui pe defunct în fruntea guvernului fratele acestuia, dl. Vintilă Bră
tianu.
Dl. V. Brătianu este una dintre cele mai remarcabile personalităţi
ale României şi se spune că fratele său a trebuit să ţină deseori cont de
el. Este un om deosebit de cinstit, patriot înflăcărat şi un profesionist ex-
cepţional. Există totuşi temerea că-i va lipsi în conduita guvernamentală
şi în manevrele politice flexibilitatea fratelui său, d-lui V. Brătianu reproşîn
du-i-se că ar fi prea încăpăţinat.
Ar fi greu de prevăzut întorsătura pe care o vor lua lucrurile. în
actualele împrejurări, se pare că cel mai bine ar răspunde intereselor ţării
constituirea unui guvern de uniune naţională. Opoziţia încă nu s-a implicat
prea mult în problema principelui Carol pentru a se putea înlătura ipoteza
unui astfel de plan, dar încă nu îl pot prezenta decît ca pe o ipoteză.
E. Robyns de Schneidauer
•
Arh. St. Bucureşti, coleclia Microlilme Belgia, r. 46, c. 105-106; Ministere des Alfaires
Etrangere et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Roumanie, voi. 5,
Farde, 1927.
108
/934 ianuarie 2, Bucureşti. Raport al ministrului belgian la

Bucureşti, baronul Guillaume, trimis ministrului afacerilor ex-
terne al Belgiei, Hymans, despre asasinarea primului ministru,
I.G. Duca şi atitudinea autorităţilor române.
Bucureşti, 2 ianuarie 1934

Legaţia Belgiei
Nr. 18 9
Asasinarea lui I.G. Duca
Baronul Guillaume,
catre
domnul Hymans
ministru al afacerilor externe,
Bruxel Ies
De cîteva zile ziarele din toate ţările au publicat coloane întregi pentru
a informa opinia publică despre împrejurările în care a fost asasinat
dl. I.G. Duca 109 la Sinaia, pe data de 29 decembrie anul trecut. N-aveam
'"' l.G. Duca a devenit preşedintele Partidului Naţional Liberal în 1930, după moartea lui
Vintilă Brătianu. Avea o bogată experien\ă politică (îndeplinise din 1914) mai multe func\ii
ministeriale (instrucţiune şi culte, agricultură, interne, externe). Era un democrat convins
şi adversar al lortelor extremiste. de stînga şi de dreapta. Apreciind că Garda de Fier urmărea
instaura rea unui regim dictatorial şi schimbarea politicii externe a României, cu consecinţe nelas te
pentru integritatea ei teritorială, I.G. Duca (ajuns preşedintele Consiliului de Miniştri în noiem-
brie 1933) a decis dizolvarea Gărzii de Fier. ln replică, legionarii l-au ucis în decembrie 1933.
334
de gînd să revin asupra tristelor detalii publicate. Am aflat însă că unele
ziare din Paris au relatat în mod eronat moartea d-lui Duca. De aceea
cred că este necesar să vă fac următoarele precizări:
La scurt timp după dizolvarea Gărzii de Fier, ordonată de Guvernul
rumâ:1, la ini\iall\d ,1-lu1 l"itule~cu, dl. Duca. în calitatea sa de preşedinte
al Consiliului de Miniştri, a primit scrisori de ameninţare şi mesaje telefonice
care-l avertizau că Garda de Fier i-a hotărît moartea, ca semn de protest
faţă de măsurile luate şi pentru că guvernul în fruntea căruia se afla
era, «vîndut străinătăţii», adică înaltei finanţe evreieşti internaţionale.
Dl. Titulescu era al doilea pe lista condamnaţilor; urma apoi ministrul de
Interne, dl. Inculeţ şi sub-secretarul de stat la Ministerul de Interne,
dl. lamandi. Erau citaţi de asemenea prefectul de poliţie, un sub-director
de la Siguranţă, dl. Cristescu şi generalul Dumitrescu, frate al secretarului
personal al regelui, dl. P. Dumitrescu.
Cînd am fost primit de dl. Duca, în audienţă privată, cîteva zile după
dizolvarea Gărzii de Fier, preşedintele Consiliului de Miniştri, care m-a
primit cu deosebită amabilitate, nu mi-a ascuns că ştie că şi-a pus viaţa
în pericol prin măsurile luate. Mi-a mărturisit totuşi că nu vrea să ţină
cont de ameninţările care i-au fost adresate de atunci încoace. «Măsurile
luate împotriva Gărzii de Fier, mi-a spus el, au fost luate de guvern. îmi
asum întreaga lor responsabilitate. Nu vreau să mă ascund în spatele lui
Titulescu, căruia i se atribuie iniţiativa. Este firesc că aprobîndu-le, îmi
asum riscul».
l-am răspuns d-lui Duca că este în firea lucrurilor ca oamenii politici
să fie ameninţaţi de tot felul de răzbunări de fiecare dată cînd dau dovadă
de energie şi curaj. Totuşi, este de la sine înţeles că un atentat la viaţa
lor nu poate fi decît un şantaj. Deşi ştiam că, de această dată, ameninţarea
la adresa d-lui Duca era foarte serioasă, am insistat asupra acestui aspect.
Dar dl. Duca m-a oprit, spunîndu-mi că mă înşel şi că ştie ce pericol îl
ameninţă.
A doua zi după alegeri, l-am revăzut pe dl. Duca şi i-am transmis
felicitările mele pentru succesul obţinut de partidul liberal. l-am spus că,
bazîndu-se pe o majoritate confortabilă, el putea de-acum înainte să des-
făşoare o activitate amplă şi să-şi realizeze programul de acţiune pe care
mi-l prezentase recent. Dl. Duca m-a impresionat prin tăcerea sa şi prin
privirea sa.
Mi s-a părut că-l agasez cu vorbele mele, gîndindu-mă ce straniu
era acest comportament în comparaţie cu primirea atît de amabilă pe care
mi-o făcuse întotdeauna.
Şi, totuşi, mi s-a spus că în ziua asasinării sale, dl. Duca a fost
extrem de vesel. După audienţa la rege, el ar fi declarat unor prieteni că
regele a fost atît de fermecător încît s-ar putea crede că de-acum încolo
începe o eră nouă pentru partidul liberal, dat fiindcă regele, care fusese
deosebit de amabil în timpul discuţiilor, l-a încredinţat de toată încrederea
sa şi i-a dat toată libertatea de acţiune.
Dl. Duca sosise la Sinaia vineri dimineaţă, 29 decembrie, pentru a
fi primit după-amiază în audienţă la rege. Fusese aşteptat la gară de cîţiva
membri ai partidului liberal. Era însoţit de dl. Dinu Brătianu.
335
Cel care trebuie să-l împuşteN Nicolae Constantinescu şi complicii
sa1, luaseră acelaşi tren cu el. Ei au mărturist că l-ar fi împuşcat pe
dl. Duca la coborîrea din tren. Totuşi s-au temut să nu-l rănească pe
dl. Dinu Brătianu, pe care nu primiseră ordin să-l omoare. Şi, de ace-
ea, s-au hotărît să-l omoare mai tîrziu. După ce s-au interesat la ce oră
se-ntoarce dl. Duca, s-au dus să-şi petreacă ziua la nişte cunoştinţe din
Sinaia. Totuşi, cu cîteva ore îninte de plecarea trenului care trebuia
să-l ducă pe dl. Duca înapoi la Bucureşti, cei trei complici s-au dus la gară
să-şi aştepte victima. în cele din urmă s-au postat la ieşirea din holul cel
mare al gări, la intrarea pe peron. Asasinul, N. Constantinescu, s-a ascuns
în spatele uşii. în momentul în care dl. Duca a depăşit-o şi întindea mîna
de departe unor excursionişti membri ai partidului său, veniţi să-l salu-
te, a fost apucat de gulerul paltonului şi i s-au tras 4 gloanţe în
ceafă.
Moartea a survenit instantaneu.

Unul dintre complicii asasinului a aruncat atunci o petardă în direcţia
celor ce-l înconjurau pe dl. Duca, pentru a-i da timp asasinului să fu-
gă. Totuşi, acesta a fost arestat cîteva minute mai tîrziu, în împrejurimile
gării. Cei doi complici au fost arestaţi a doua zi.
Dl. Costinescu, fostul primar al Bucureştiului, care se afla în apro-
pierea d-lui Duca, a fost rănit la un picior de un al cincilea glonţ, tras
de asasin înainte de a fugi.
Regele a aprobat autorităţilor poliţieneşti să depună cadavrul d-lui
Duca într-una din sălile Palatului, pînă la transferarea lui la Bucureşti,
la sfîrşitul dimineţii următoare.
în Bucureşti, corpul neînsufleţit a fost depus pe un cataf ale în mijlocul
holului Ateneului român, în centrul oraşului. Populaţiei i s-a permis intrarea
pentru a aduce un ultim omagiu rămăşiţelor pămînteşti ale d-lui Duca pînă
marţi dimineaţa, ziua înmormîntării.
Potrivit primelor declaraţii ale asasinului şi ale complicilor săi, asa-
sinarea d-lui Duca, hotărîtă de mai mult timp, fusese încredinţată, sub ame-
ninţarea cu moartea, celor trei indivizi care au comis crima. Nic. Constanti-
nescu (moldovean), Doru Belimace şi Jean Caranica (macedoneni). Ei au
sperat că-l pot omorît la Bucureşti, mai devreme, adică în ziua în care
ol D11c-;:i if'<;,f';ci OP l;:i PrP<;,Pointi;:i 1,nn„ili11l11i Of' Miniştri Thr ol D11c;:i n11
s-a întors acasă pe drumul obişnuit şi, de teamă de a nu rata ocazia, au
amînat execuţia. Din presă au aflat că dl. Duca se va duce la 29 decembrie
la Sinaia. L-au urmărit ferm hotărîţi să profite de această ocazie favorabi-
lă.
Ca mobil al crimei, cei trei complici au prezentat convingerea lor
că guvernul liberal şi primul ministru, dl. Duca, se vînduseră străinătăţii,
«lucru pe care-l aflaseră din presă».
Ştirea morţii d-lui Duca, aflată la Bucureşti în cursul nopţii de
29 decembrie, a provocat o profundă emoţie. Nimeni n-a vrut să creadă
la-nceput că e adevărat.
Totuşi, indignarea prietenilor d-lui Duca şi a unui mare număr de
membri ai partidului liberal s-a îndreptat împotriva poliţiei. Unii dintre
ei mi-au mărturisit: «Această neglijenţă a Siguranţei şi a Poliţiei este de
336
neînţeles! Avem de-a face cu o neglijenţă absolut condamnabilă, dacă nu
chiar mai mult. într-adevăr, cum să înţelegem că aceşti trei tineri, toţi
trei aflaţi în urmărirea justiţiei şi dintre care unul, asasinul, încercase acum
cîteva săptămîni să-l omoare pe primarul Făgăraşului - au putut să-l
urmărească pe dl. Duca o zi întreagă şi au putut sta cîteva ore bune în
gara Sinaia, fără ca vreun agent să le remarce prezenţa! Şi asta în condiţiile
în care se ştia că Preşedintele Consiliului de Miniştri fusese ameninţat cu
moartea! - Dar iată că Poliţia nu mai este în mîinile guvernului. Astăzi
poliţia este a regelui, iar în fruntea ei sînt oameni incompetenţi. etc.
etc.»
De bună seamă că toată lumea se întreabă cum a fost posibil ca
asasinii d-lui Duca să fie lăsaţi să umble în voie în preajma acestuia.
A doua zi după asasinarea d-lui Duca, autorităţile au luat măsuri
foarte severe: toţi membrii cunoscuţi şi suspeţi ai Gărzii de Fier au fost
arestaţi; de asemene.a, generalul Cantacuzino, care, în lipsa d-lui Codrea-
nu, a preluat conducerea partidului.
într-o mare parte a ţării a fost proclamată starea de urgenţă.
Guillaume
•
Arh. St. Bucureşti, colectia Microfilme, Belgia, r. 59, c. 357-362; Ministere des Affaires
Etrangeres et du Commerce exterieur. Bruxelles, Correspondance politique, Legations, Legat ion
Belgique a Bucarest. Serie generale Roumanie, dosar 10.080. P. 883, film 1277.
109
1934 ianuarie I I. Bucureşti. Extras din raportul ambasadorului

Belgiei la Bucureşti, baronul Guillaume, trimis ministrului afa-
cerilor externe Hymans, redind principiile politicii externe a
României, enuntate de N. Titulescu.
Bucureşti, 11 ianuarie 1934
Legaţia Belgiei
P.No.77 29
Intrarea lui Titulescu

în guvernul lui Tătărăscu
Baronul Guillaume, ministrul Belgiei la Bucureşti,
către domnul Hymans, ministrul afacerilor externe al Belgiei
După mai multe zile de discuţii vii, s-a ajuns la un acord între rege,
dr. Tătărăscu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi dl. Titulescu, în legătură
cu condiţiile puse de ministrul Afacerilor Externe la intrarea sa în noul
guvern român.
Domnul Titulescu s-a dus ieri seară cu preşedintele Consiliului de
Miniştri la Sinaia, unde a depus jurămîntul tradiţional în faţa regelui şi
în prezenţa stareţului Mănăstirii Sinaia.
Reîntors la Bucureşti noaptea, domnul Titulescu a făcut ziariştilor
următoarea declaraţie:
337
~am·
.:.e ~. ':it::lce,c;o u, . . .. ..i:.-
-~..!t:?lt. .::_e l!., •l:.ti"€:SCO
- _J'f2-1~Jf:: tl"!
._. ........
.,....~-· ...
~ ~~ ------ i: .... -----·
~::ist.re
·-
, ;;.r· ~ :er.t rou: in.

:.:. '.:':.i. l csco s 'est. re1Ju ::iel" soir :..vec h P!•,!si...'..Ent
...... __ ._. ...... ..,, ___ _., .. -_.., _,. -

• A
• f ,_ .
. .
• J __:-_ Du.: ..• :.: .1 - ~:.,,, . ..... l.:i .. ist.re ·es Ăf'Lires Etr 11,_;'.'):.· r s ele'
t-=i_.. ::cea i ::i: -·:.. ir:uses le-~-- ~/ ic. ~c l'i _:, s~it, ,,, :.:.~~
.. ::e;~• ~'..
•.
• !:n v:•r ' t,: : 'or .lre :mb. ic c:-, R· , r.ic c.:;t c· u ·. :c--
«Odată cu moartea marelui român şi a marelui prieten care a fost
Ion Duca, misiunea mea de ministru al afacerilor externe al României luase
srîrşit. Ultimele evenimente impuneau ca anumite exigenţe imperioase ale
vieţii statului să fie satisfăcute - şi au fost. într-adevăr, ordinea publică
din România este actualmente la adăpost de orice lovitură de forţă. Politica
extrenă a României, care este comandată de interesul unităţii noastre na-
ţionale, va fi urmată cu hotărîre. Ea nu va cunoaşte nici schimbări şi nici
ezitări. România este profund paşnică şi este în acelaşi timp profund na-
ţionalistă. Interpretînd sentimentul unanim al ţării, voi continua, păstrîn
du-mi postul de ministru al afacerilor externe, să servesc idealul de justiţie,
pace şi morală de care erte însetată ţara».
V-am informat prin rapoartele şi telegramele mele anterioare în le-
gătură cu condiţiile puse de domnul Titulescu pentru intrarea sa în guvernul
domnului Tătărăscu.
Foarte emoţionat de moartea domnului Duca, cu care ocazie a fost
dizolvată Garda de fier, pe care acesta o ceruse, şi convins de pericolul
pe care îl constituie pentru România dezvoltarea unei mişcări politice spri-
jinită de străinătate 10 şi care are drept scop răsturnarea regimului par-
lamentar şi revizuirea politicii externe a ţării, domnul Titulescu a vrut să
profite de împrejurările în care s-a constituit guvernul domnului Tătărăscu
ca să ceară regelui anumite satisfacţii.
B.Guillaume
♦
Am St Burnre~•· ,·,,leqia Microf,1111" R,·l!!i" r. 58. c. 246 '.?17 \o\inistere des Affairl's
I. Ir angeres et du commerce exlerieu r. B ruxel Ies. Corespondance pol ii iq ue, Legations. Legalion
lll-lgique aBucaresl. Serie generale romaine, dos. 100080. P. 1277. dos. 882.
110
/934 mai 3, Bucureşti. Raportul baronului Guillaume ministrul

Belgiei la Bucureşti prin care îl informează pe Hymans, mi-
nistrul afacerilor externe al Belgiei despre politica promovată
de Nicolae Tilulescu în problema dezarmării.
Bucureşti 3 mai 1934

Legaţia Belgiei
P.No. 1189 449
Politica de dezarmare
a Micii înţelegeri
Baronul Guillaume
Ministrul Belgiei la Bucureşti
către
domnul Hymans
Ministru Afacerilor Externe la Bruxelles
111
' Ca şi I.G. Duca, Nicolae Titulescu aprecia că Garda de Fier (mişcarea legionară) era
sprijinităde Germania, care urmărea să submineze regimul democratic din România şi să
subordoneze \ara interesei or hitlerismu lui.
340
Prin depeşa dumneavoastră din 27 aprilie cu nr. 486 mi-aţi cerut să
vă informez asupra politicii urmate de România în problema dezarmării.
L-am întrebat ieri pe dl. Titulescu care m-a răspuns după cum ur-
mează: «Tn această chestiune, vom urma Franţa la milimetru. Aceasta este
formula noastră, hotărîrea Micii înţelegeri. Ne-am raliat fără rezerve politicii
franceze.
Dacă Franţa ar fi acceptat să legalizeze reînarmarea Germaniei noi
n-am fi putut acţiona astfel, căci n-am fi consimţit niciodată să legalizăm
la rîndul nostru, reînarmarea Ungariei. Dar ultima notă franceză ne dă
o deplină satisfacţie.
«Polonia urmează aceeaşi politică. Totuşi guvernul polonez n-a promis
guvernului francez să urmeze aceeaşi „procedură cu a sa".
Dl. Titulescu mi-a expus apoi părerile sale personale asupra situaţiei
în care se găseşte actualmente Conferinţa dezarmării. El estimează că aceas-
ta va trebui, la viitoarea sa reuniune, să se mărginească la a înregistra
divergenţele profunde de păreri care există între toate statele în problema
dezarmării, ca să refere Consiliului Societăţii Naţiunilor. Acestuia îi revine
rolul de a fixa programul viitoarelor sale lucrări.
Situaţia este gravă. Vina este a Angliei, îmi spune domnul Titules-
cu. Guvernul britanic n-a înţeles mentalitatea latină. Domnul Titulescu a
spus-o reprezentanţilor presei: «Cum a putut cere Franţei să accepte re-
înarmarea Germaniei cu condiţia să se supună ea însăşi dezarmării? Poate
că ar fi putut obţine această dezarmare, fără să vorbească despre ea, aşa
cum Franţa a acceptat reînarmarea Germaniei fără să-i declare război. Dar
procedura ei era inacceptabilă.
Pe de altă parte cum a putut spera Anglia că noi, românii, prieteni
şi aliaţi ai Franţei să ne fi asociat ei pentru a impune guvernului francez
asemenea exigenţe?»
Domnul Titulescu mi-a sous că şie că guvernul belgian îi împărtăşeşte
sentimentele: «Fără discursul domnului Broqueville, mi-a spus el, care a
fost pronunţat pentru a spune ceea ce Franţa făcea, în tăcere, aţi fi adoptat
politica noastră».
«Ce se va întîmpla la Geneva? a continuat domnul Titulescu. Vor
forma Germania, Anglia şi Italia un bloc? Va trebui să-i rezistăm.
Dar, în toate ipotezele, a conchis el, eu sînt pentru o înţelegere, căci
voi prefera totdeauna un «acord» unui «dezacord».
. B. Gi:illaume
Ministere des Arfaires Etrangeres el du commerce exterieur Bruxelles, Correspondance politique.

Legalions. Legation Belgique a Bucaresl. Serie generale romaine, dos. 10080, P. 1277,
dos. 883, originalul în lb. franceză.
111
1936 septembrie 3, Berlin. Extras din ziarul iugoslav

«Vreme:. publicat în Pressebericht des Aussenpolitischen Am-
tes der NSDAP. Reichsleitung conţinînd comentarii referitoare
la impresiile provocate de înlocuirea ministrului de externe
al României, Nicolae Titulescu.
341
Sud-est
La chestiunea privind remanierea cabinetului în România, ziarul «Vre-
mea> din Belgrad, încă ia atitudinea. Deoarece a stabilit imediat că o apre-
ciere a îndepărtării lui Titulescu 111 nu-i poate reveni străinătăţii, întrucit
acest eveniment ar fi o chestiune de politică a României, în final continuă:
«Dacă un bărbat ca Titulescu dispare de pe scena politică, surpriza
este generală. Totuşi mai curînd s-ar putea spune, că retragerea lui Titulescu
nu este definitivă, încă multe probleme aşteaptă acolo, să fie rezolvate de
el!>
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, R. F. Germania, rola 13, c. 92 (Bundesarchiv Koblenz
Adjutanlur des Fiihrers. NS 10/62).
112
19.19 aprilie. Memoriu întocmit de Comandamentul Suprem

al Wehrmachtului. privind posibilită\ile aprovizionării cu pro-
<.l1i,;l• pl'trolierl' " Lil'rmaniei în caz de război; caile prevăzu1e
pentru luarea în stapînire a terenurilor petrolifere din România.
Comandamentul suprem al Wehrmachtului

Statul major al economiei de război
Nr. 1010/39, Strict secret aprilie 1939
Aprovizionarea cu produse petroliere a Germaniei
în caz de război
112 . Prin urmare, obiectivul de importanţă capitală al războiului
trebuie să-l constituie neapărat stăpînirea teritoriilor petroliere cit mai apro-
piate de Germania şi cit mai ferite de acţiuni inamice. Harta sinoptică a
zăcămintelor de petrol din Europa răsăriteană lasă să se vadă clar acest
obiectiv: România! Pe o lungime de 400 km şi o lăţime de 30 km se întind,
în zona versanţilor sudici ai Carpaţilor, într-o succesiune neîntreruptă, zone
petrolifere. Pentru aproximativ 45.000 ha sint acordate concesiuni; numai
cca 5.UUU ha slnt exploatate 111 prezent, llecl apruapt: 90'.}0 lli11 lc1c11ul pe-
trolifer român C'Stc- ;isUizi înc.'i n<'<'Xploalat.
Aici se află soluţia problemei aprovizionării cu produse pet roliierl'
a Germaniei în caz de razboi. Pur şi simplu, unica posibilitate de rezolvare
a problemei şi, prin urmare, o hotărire necesară este aceasta:
111
N. Titulescu a fost înlăturat din fruntea Ministerului de Externe al României la 29 august
1936. Cauzele acestui aci sini multiple, dar ele lin, în principal de eşuarea politicii de securitate
colectivă al cărei promotor era N. Titulescu. Politica de cedare în faţa agresiunii, pe care
o duceau guvernele Franţei şi Marii Britaniei, a determinai statele mici, între care şi România,
să se adapteze noilor realită\i. !n opinia publică exista speran\a că înlăturarea lui Titulescu
nu era definitivă, că pacea Europei şi a lumii avea încă nevoie de serviciile lui.
Consideraţii privind nl'ccs;mil de produse petroliert' pentru Germania în caz de
112
război.
342
Stăpînirea cîmpurilor petrolifere române şi, prin urmare a întregului
spaţiu dunărean, ca premisă pentru o aprovizioi:iare îndestulătoare cu pro-
duse petroliere a Germaniei într-un război de o mai lungă durată.
Acest obiectiv se poate realiza prin diverse mijloace:
I. economice, în scopul instituirii unui monopol german al petrolului;
2. de politică externă, cu scopul încheierii unui tratat de alianţă ne-
condiţionată;
3. militare, în scopul stăpînirii absolute a ţării.
Mijloacele economice şi cele de politică externă nu au adus pina in

prezent o rezolvare definitivă. Acordul economic de la sfîrşitul lui martie
1939 nu prevedea nici un fel de obligaţii ale României faţă de Germania
în cazul unui război. Şi în 1914 capitalul german stăpînea industria petrolieră
a României în proporţie de 62%; în afară de aceasta, între cele două ţări
exista un tratat de alianţă. Totuşi, România a trebuit să fie silită prin mijloace
mai întîi militare să lase pe deplin la dispoziţia Germaniei bogăţiile solului
ei. Pentru cazul de război, situaţia nu s-a schimbat între timp, f ăcînd bi-
neînţeles abstracţie de puternicele curente politice împotriva Germaniei. De
aceea, mijlocul militar va fi şi în continuare singurul care asigură stăpînirea
terenurilor petrolifere române în caz de război. în acest caz, fie că ne putem
limita la exercitarea unei presiuni militare externe, fie că putem trece la
acţiuni deschise. Pentru problema aprovizionării cu produse petroliere aceas-
tă deosebire prezintă importanţă în sensul că se are în vedere fie posibilitatea
imediată de procurare în cantitate maximală, fie o fructificare mai tîr-
zie, după terminarea acţiunii militare şi după reconstruirea completă a in-
stalaţiilor între timp distruse. în acest sens trebuie să avem în vedere că
într-un astfel de caz distrugerile ar fi mult mai radicale decît în 1916,
cînd oricum au fost necesari doi ani pentru ca două treimi din totalul in-
stalaţiilor să fie repuse în funcţiune.
La stabilirea obiectivului de război va fi deci necesară o examinare
corectă a mijloacelor, pentru a nu prejudicia, prin utilizarea unor procedee
greşite, succesul înainte de atingerea ţelului ... 113 •
...
Arh. St. Bucureşti, colectia Microfilme, S.U.A. - Documente germane microfilmate l,i
Alexandria - Virginia, r. 35, T. 77-500, c. 1666892-1666893; Reichskriegsministerium, Wi/ 1.37.
113
1940 mai 9, Bucureşti. Telegramă a ministrului plenipotenţiar

german la Bucureşti, W. Fabricius, către Ministerul de Externe
al Germaniei, în care sînt comunicate afirmaţiile făcute de
ministrul afacerilor externe român Gr. Gafencu senatorului
Roth pe terna politicii de neutralitate a României; holărîrea
României de a rămîne în afara oricărui eventual conflict de-
terminal de Marile Puteri în Balcani, de a se apăra în cazul
încălcării suveranilălii ei.
11 :1 Dale privind exploatarea petrolului în România şi în alte state (Polonia, Ungaria, Iugoslavia,
Albania), posibilităţi de transport etc.
343
Telegramă
(Secret, cu circuit restrîns pentru şefi)
Bucureşti, 9 mai 1940
Sosire: 10 mai 1940, ora 0,10
Fără număr Urmare la telegrama
din 7 mai, nr. 658
Ministrul de externe Gafencu a vorbit azi cu senatorul Roth, tema
constituind-o declaraţiile pe care mi le-a făcut în legătură cu atitudinea
României. Am fost la amiază la ministrul de externe Gafencu, pentru a
discuta cu el chestiuni curente. Gafencu m-a întimpinat cu următoarea
întrebare surprinzătoare: Ce credeţi despre situaţia internaţională şi dacă
aţi avea timp să vă întreţineţi cu mine o oră, în linişte, despre unele probleme
de politică externă? Cînd am încuviinţat Gafencu a spus că ţine să repete
şi faţă de mine anumite constatări pe care le-a expus cu cîteva zile mai
înainte faţă de domnul ministru Fabricius.
I. România este decisă să respecte pînă la sfîrşit o neutralitate strictă
şi loială; spre deosebire de anul 1916, România, nu are nimic de cîştigat
în război, ci numai de pierdut. Dacă poporul român are şi multe părţi slabe
şi defecte, trebuie să i se recunoască totuşi un autentic simţ al realităţii
în judecarea problemelor politice. Tocmai din acest motiv, el doreşte să
se dea crezare şi încredere cuvintelor sale.
2. România va face totul pentru a respecta şi îndeplini dorinţele Ger-
maniei cu privire la exportul către Reich. Dacă au apărut mereu anumite
neînţelegeri, ele nu se datorează relei-voinţe a cercurilor de decizie, ci unei
organizări insuficiente şi unor slăbiciuni ale diverselor organe subordonate.
în orice caz, România este otărîtă să ia în considerare cu scrupulozitate
interesele economice ale Germaniei, în cadrul neutralităţii, pînă la încheierea
războiului. Dacă, împotriva voinţei şi împotriva intenţiilor României, se va
ajunge la vreo conflagraţie în Balcani - ceea ce România ar regreta profund
- el tot nu ar vedea un motiv ca România să fie antrenată în vreun fel
în război. La rîndul ei, România nu va admite ca puteri străine (Anglia
şi Franţa) să înceapă de la Constanţa sau prin România o bază de acţiune
politică sau militară. Tocmai de aceea ar fi posibil ca toate eventualele
contraacţiuni germane să ocolească România, neimplicînd ţara noastră în
difcrcntclc "finale care se vor produce> Cît desprP PI, 1::i 11ltim,1 întruniri'
a înţelegerii Balcanice, la Belgrad, a început cu succes să atragă toate
statele balcanice, inclusiv Turcia, în cercul celei mai stricte neutralităţi.
Dacă cineva ar încerca să transporte trupe prin România sau să ducă în
altfel acţiuni militare pe teritoriul românesc. România ar fi nevoită să se
apere, nu fiindcă România ar căuta conflict în vreo parte oarecare, ci exclusiv
din motive de demnitate şi pentru apărarea suveranităţii încălcate. însă
acest lucru Germania nu-l poate dori, cu atît mai puţin cu cit ea, de
cînd ... (grup omis). are de ... (grup omis) subjugării popoarelor mici.
în continuarea convorbirii, în care eu am încercat să fundamentez
şi să justific punctul de vedere german şi temerile germane, ministrul de
externe a accentuat în mod expres, că în ultimul timp, ambasadorul Franţei
şi plenipotenţiarul englez mai degrabă procedează cu prudenţă decît să
li se poată reproşa o atitudine exagerată. El recunoaşte că Anglia şi Fran-
ţa, pînă nu demult, şi-au exprimat de repetate ori dorinţa ca România să
344
încline spre Aliaţi. De la pacea cu Finlanda şi de la evenimentele din Nor-
vegia, acest lucru, ce-i drept, nu s-a mai întîmplat. De aceea, el nici nu
înţelege de ce Germania a devenit în ultimul timp atît de neîncrezătoare
faţă de România. ln cazul ameninţării Porţilor de Fier 114 guvernul român
a acţionat energic şi, de asemenea a luat măsuri severe cu privire la şederea
unor anumite elemente engleze în România. O telegramă a plenipotenţiarului
român, transmisă azi la amiază de la Sofia, îi aduce la cunoştinţă că pre-
şedintele Consiliului de Miniştri bulgar şi ministrul de externe Popov i-ar
fi declarat din proprie iniţiativă ieri seara, la un dineu, plenipotenţiarului
român că ştirile răspîndite în presă, despre un demers anglo-[ rancez cu
privire la o eventuală trecere a trupelor aliate şi turce sînt născocite şi lipsite
de orice temei. Gafencu a spus la sfîrşit că dezbaterea de ieri din Camera
Comunelor a fost lamentabilă şi că a avut un efect dezastruos în statele
noastre. Datorită pedanteriei englezilor, un eşec s-a transformat într-un de-
zastru «a cărui importanţă va atîrna greu în balanţă din punct de vedere
politic». Gafencu l-a rugat pe senatorul Roth să-mi împărtăşească conţinutul
convorbirii sa le.
Neliniştea guvernului român este extraordinar de mare; se constată
în general că, spre deosebire de declaraţiile liniştitoare ale puterilor oc-
cidentale, ştirile care provin din Germania aduc nelinişte în sud-est. Eu
am contrazis acest lucru, accentuînd ferm că noi dorim, ca şi pînă
acum, numai pace şi linişte în Balcani, dar că prin declaraţia de la Londra,
în special cea a lui Cooper, după care se caută noi teatre de război în
sud-est, asigurările reprezentanţilor englezi şi rrancezi de aici trebuie înţelese
ca manevre de camuflare, că, apoi prin concentrarea unităţilor flotei britanice
în Mediterana răsăriteană şi agenţii englezi din ţările balcanice în special
din Grecia, provoacă nelinişte, că sporirea exportului britanic din România
cu 10% faţă de cel din anul precedent înseamnă încălcarea neutralităţii
şi că, în fine, retragerea şlepurilor dunărene engleze şi franceze va lipsi
Dunărea de mijlace de transport prin Istambul, necesare pentru economia
română, spre dezavant;ij1il unei economii sănătoase.
După părerea mea, într-o eventuală acţiune din partea noastră în
spaţiul de aici, trebuie să se ia seama, în primul rînd, ca sursele petrolifere
şi rafinăriile să rămînă intacte. ln rest, după părerea confidentului
Roth , Gafencu îşi imaginează că s-ar putea eventual crea o relaţie clară,
asmănătoare celei pe care o avem cu Suedia, fără a se pătrunde în România
însăşi.
No. 668 din 9.5 . Fabricius
•
Arh. St. Bucureşti, colectia Microfilme, SUA - Documente germane microfilmate la
Alexandria - Virginia, r. 6, T 120-175, c. 136~2-905. Auswârliges Ami, Biiro des Staals-
sekrelârs, Rumanien, Bd. 2.
114
Este vorba despre încercările unor cercuri din Franta şi Anglia de a bloca circulatia pe
Dunăre în zona Portilor de Fier pentru a împiedica astfel transportul petrolului şi cerealelor
din România către Germania.
345
114
1940 iunie 25, Berlin. Telegramă a ministrului de externe al

Germaniei, Joachim von Ribbentrop, prin care Legaţia germană
din Bucureşti este informată asupra celor convenite de Ger-
mania şi Uniunea Sovietică în problema Basarabiei.
Telegramă
De la Baumschule nr. I din 25 iunie
Pentru Legaţia germană Bucureşti
Transmisă la Bucureşti sub nr. 738, Ch. 8. 26 iulie
Strict secret Foarte urgent
Să fie descifrată de ministrul plenipotenţiar personal.
Ceea ce urmează este raportul telegrafic din 23 iunie al contelui Schu-
lenburg şi instrucţiunea dată lui la 24 iunie, referitor la problema Basara-
biei. 115 Acest schimb de telegrame vi-l comunic exclusiv pentru informarea
dv. personală şi strict secretă. Dacă veţi fi întrebat în această proble-
mă, vă rog să vă comportaţi receptiv şi să raportaţi.
Telegrama de la Moscova:
«Molotov mi-a făcut azi următoarea declaraţie: Soluţionarea problemei
Basarabiei nu mai permite acum nici o amînare. Guvernul sovietic tinde
acum, ca şi mai înainte, la soluţionarea pe cale paşnică, însă este decis
să întrebuinţeze forţa în caz că guvernul român refuză o înţelegere paşnică.
Pretenţia sovietică se extinde şi asupra Bucovinei, care - a menţionat el
- are populaţia ucraineană.
Ca temei, Molotov a indicat faptul că, deşi a trecut mult timp de
la declaraţia lui în faţa Sovietului Suprem, România n-a întreprins nimic
pentru a rezolva problema Basarabiei. De aceea ar trebui acum se se întîmple
ceva.
Eu am explicat lui Molotov că această hotărîre a guvernului sovietic
îmi vine pe neaşteptate. Am fost de părere că guvernul sovietic să-şi menţină
asupra Basarabiei - pretenţii necontestate de noi - dar că pentru realizarea
lor să nu dea el însuşi impulsul. Am exprimat temerea că dificultăţile de
politică externă ale României, care în prezent ne livrează nouă materii prime
în cantităţi foarte mari, importante pentru război şi pentru subsistenţă, ar
aduce prejudicii intereselor germane. l-am spus lui Molotov că voi raporta
115
Prin pactul de neagresiune Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, Uniunea Sovietică
şi Germania şi-au împărtit zonele de influentă în Europa. Conform anexei secrete a acestui
pact, Uniunea Sovietică manifesta un «interes deosebii» fată de Basarabia, în timp ce Germania
se «dezinteresa» de acest teritoriu. Paralel cu succesele militare obţinute de Germania pe
frontul de Vest, Uniunea Sovietică a trecut la ocuparea lărilor Baltice şi la exercitarea de
puternice presiuni asupra României. Cele două mari puteri totalitare Germania şi Uniunea
Sovietică şi-au coordonai actiunile vizînd sfărimarea integrităţii teritoriale a României. Este
de menţionat faptul că prelen(ia Uniunii Sovietice asupra Bucovinei era «o noutate» pentru
Germania, dar pină la urmă s-a convenit că partea de nord a acestui străvechi teritoriu românesc
să fie ocupat de sovietici. în acest spirit, guvernul german, ca şi cel italian, au intervenit
la Bucureşti, cerind regelui Carol al Ii-lea să satisfacă cererile sovietice. în urma notelor
ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, adresate guvernului român de Uniunea Sovietică, acesta
a trebuii să cedeze, astfel că la 2 iulie 1940, Armata Roşie a ocupai Basarabia şi nordul
Bucovinei.
346
Tele~ramni
' ( geh. Ch. V. )
Von Bausobal• Nr. l fOQ 25.6.

l'llr D1plo1•na Bukareat
Onter 7'8 uob Babrt1t
Hiter19ND4t. Cll.B.26.6. C1 t 1 • 1 1 ■ el
Stpy ehei■•
fon O.aandt~m-per,~Dl1oh. •u ent1if fern.
Reohutehsnd. folct telegraphisoher Deri~ht des

Graten Schulenburg Toa 23,Juni und die U111 dara11f erteil te
lutrukt1on To■ 24.Jun.1 betr. ~aaarabiecber Jrage. I~h
te1le IbDID d1eaen !:!!F.~!!?~!!! auaaohlieaslicb su
lb.rer pera6nllohea und atreng ,ettr~ulichen Info'rution
.t.. ait. Sollten Sie dort aut die !ng1leg1Dbeit •nr••procben
nr4a, _, bitte ich Sie aiob T~llig r111ptiT 1u Terhalten
ua4 1u berichtea.
/. . Telegram &Ila Moakau:
•Molotow abgab hier heute nacbstehande lrtlărllng:
Stiidcen . USnng S.uarabien-lrage geatatte mmaehr keinen

weiteren !ufacluab. So~jetregieru.ng anstreb1
Dm·on si nd l{el{«ngen: aaob wie Tor I.oaung auf fr1e411ohe■ ~cge> sal aber
f\/r. 1 an (Arl>.-s,!,!!!~~!!'' Gnal~~•DlllHnden„falla rual.Diache
2 „ H. A. M. Reglerunc inedlicbe Blnipng ablehD,. Sowj eu-
.. •1 •• ·.•;;,.s. aoher Anaprucb eratrecke aioh aucb ·•uf Bukowioa,
: :! ~- 'fti.~?H. clie utniabche BeTijlkerung babe. llolotow angab,
„ 6 „ u. St.:;_ l'ol. daaa obwohl ~! ! . !!!~!!. ~!ţ!~ Tor dea Obersten
8t
·· 8· ··.• u. · s. Rttltt
M;,,. Dir. l'er.,.
lat rtel Zel t Terfloasen se1, lnallnhn Dicbb
•••• •••••••••
Q „ Dg. Pol. uhrno• n babe 1111 USeunc Beaaerab1,n-frage be~
10 „ Mira. Dir. W . betnfUhren. Daber ailaae ehaa geachehen. Ic h
.. g : ~ -v~~ecm habt llolotowa • ertÎârt, dau dieaer Kabchluas
.. rn ,. Min . Dir. Kult. der Sowj etregierung ■ir unerwartet koame, 1cb
: ~; '. !:i:.·i~.'ţruse Hi der .lneicbt geweaen, daos die So'tljetregieru.ng
lf• .• Al>t. Prot. ihn Ton uns nicht boatri tttnel!Ansprilcbe auf
„ „ Ref-Dtldiî.
17 BeHarabien aufrecbterhalttr jedooh su ihrer
„
.,
18 .. .. P<Jrtei
l'l .• 1,u$. Stab (Hewel)
Va~.r.riuichung
- 4 '-,
nicht ae lb ot dID ana
• t oss
• ge ben
.. 20 .. ~ Unrl"rref. l'nl. wilrde. Ic:h babe die BefUrohtu.q, daaa auasen-
Ph•$ Î$L Nr. /I pol1 \1acbe
I
A A. li 1' ~
1111 u l. (, · •
- 2 -
politiscbe Schwierigkeiten Rumăniens daa una sur Zeit ~~!f!'-

und lebenswichtige Roh~toffe 1n grosser Kcnge liefe~su
einer scbweren BeB1ntracbt1gung der deutscben lniiriâsen
filhren wilrde. lch sagte Molotow, dass ich ■einer Regienmg
sofort bericbten -,,ffrde und ·ibn \~te keine entaoheidende,,Scbritte
zu unternehmen,be,or nlcbt ■eine Regierung su den iJsichten
SowJetregierune Stelludg°'~be. Mo l otow Tersprach·Ton,meiner
Bitte SowJetregierung Ke~ntnis U !~.f!~!~: Betonte ledoch
auadrilcklich, dass die Sacbe aua serordentlich eiiig sei. Molotow
hinzufilgte,die Sowjetregierung recbne dacdt, daaa Deutschland --t-
aowJetruasiscbe Aktion Dicht atHren, sondern unterstUtsen wilrde.
SowJetregierung wUrde 1hrerseits allea tun, ua die deutscben
Interessen in Rumănien zu wahren. irbitte biernacb unTersUglicb
Drabbeisung. Ich dar : an die zahlreicben in Besaarabien und
dfrBukowina ansâssigen Volksdeutschen erinnern fUr die in_
irgend einer ~eise Vorsorge getroffen werden ■Uase. Scbulenburg
Schluos dea lelegraua aua Moskau. Instruktion an Scbulenbu.rg.
• Ich bitte Sie, sicb su Herrn Molotow su begeben und iba
folgendea su sagen:
1.) Deutscbland stebe auf deill Boden Jer Moskauer
.t'iachungen. &s ist daber an der besaarabischen Frage des1nterea-
s1ert. ln dieae■ Gebiet leben etws 100000 Yo ksdeutscbe. Deutsch• ·
land ist an dea Scbicull dieaer Volksdeutsc~en selbst•ersti!ind•
lich intereaeiert untl enartet, dass die Zukunft dieaer Volks•
deutechen sichergestellt wird. Die Reicheregieru,ig behălt sich Tor,
sur gegebenen Zeit Uber die Fnge der g~!!~!~ dieser Volka-
deutschen, analog der Volksdeutecben 1n t,olhynien, der ~~!J!~':
!~Ş~!!:'-~ beatlamte Yorecblllge su aacben.
2.) Der Anspruch der Sowjetregierung auf die Buko•
wina 1st ein HoTUa. Die Bukowina war frilher 6sterre1ch1sches
Iropland und ist start Ton Deutacben besiedelt. Deutscbland 1st
daher an dea Schickaal dieser Volksdeutschen ebenfalls ~esonders
intereasiert.
3.) la de■ ubrigen rulllniscben Staatagebiet hat
Deutschland sturkste wirt scbaftliche lnteressen. Diese uafassen
sowobl die Jlgebiete
, I
als auch das lgrarland. Deutschland 1st
daber,
-224887
imediat guvernului meu şi că îl rog să nu întreprindă paşi decisivi înainte
ca guvernul meu să fi luat atitudine faţă de intenţiile guvernului sovie-
tic.
Molotov mi-a promis să aducă la cunoştinţă guvernului sovietic dorinţa
mea, a accentuat totuşi în mod expres că chestiunea este foarte urgentă.
Molotov a adăugat că guvernul sovietic contează pe faptul că Germania
nu va incomoda acţiunea sovietică, ci o va sprijini. Guvernul sovietic va
face totul din partea lui pentru a apăra interesele germane în Româ-
nia.
Rog trimiteţi neîntîrziat îndrumări. îmi permit să amintesc de numeroşi
germani etnici care locuiesc în Basarabia şi Bucovina, pentru care trebuie
să se poarte de grijă într-un fel oarecare. Schulenburg».
Sfîrşitul telegramei din Moscova.

Instrucţiunea către Schulengurg:
«Vă rog să vă prezentaţi la domnul Molotov şi să-i comunicaţi ur-
mătoarele:
1) Germania este fidelă acordurilor de la Moscova. Ea este deci de-
zinteresată de problema Basarabiei. în această regiune trăiesc aproximativ
100.000 de germani etnici. Germania este bineînţeles interesată de soarta
acestor germani etnici şi aşteaptă ca viitorul acestor germani să fie asigurat.
Conducerea Reichului ţine ca, la timpul potrivit, să facă anumite propuneri
conducerii sovietice pentru problema repatrierii acestor germani, analog cu
germanii etnici din Volhinia.
2) Pretenţia guvernului sovietic asupra Bucovinei este o noutate. Bu-
covina a fost mai înainte provincie a coroanei austriece. De aceea Germania
este interesată şi de soarta acestor germani etnici.
3) în restul teritoriului român, Germania are cele mai puternice in-
terese economice. Acesta cuprind atît zonele petrolifere, cit şi terenul agricol.
Germania este interesată în cel mai înalt grad, aşa cum noi am explicat
în repetate rînduri guvernului sovietic, ca aceste regiuni să nu devină teatru
de război.
4) Manifestînd înţelegerea totală în ceea ce priveşte necesitatea re-
zolvării problemei Basarabiei, conducerea Reichului este de părere că, pe
terenul înţelegerii de la Moscova, Uniunea Sovietică să facă totul pentru
o rezolvare paşnică, cu conducerea română, a problemei Basarabiei. Con-
ducerea Reichului ar fi pregătită, în spiritul înţlegerii de la Moscova, să
sfătuiască conducerea română pentru o rezolvare paşnică a problemei Ba-
sarabiei, în sensul rusesc.
Rezumînd, rog a se indica încă o dată clar domnului Molotov, cit
de mare este interesul nostru ca România să nu devină teatru de război.
în situaţia existentă, considerăm că printr-o tratare corespunzătoare a pro-
blemei este posibilă o rezolvare pe cale paşnică a problemei în sensul rusesc.
Am fi recunoscători conducerii sovietice pentru o comunicare a concepţiei
sale despre tratarea în continuare a chestiunii.»
Ribbentrop
+
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, SUA - Documente germane microfilmate la
Alexandria - Virginia, r. 11, T 120-308, c. 224886-224888; Auswiirliges Amt, Biiro des Slaats-
sekretiirs, Rumiinien.
349
115
1940 iulie 15. Scrisoarea lui Adolr Hitler căire Carol

al Ii-lea, prin care dictatorul nazist cerea, pe un Ion ultima-
tiv, acceptarea de către România a unor concesii teritoriale
în favoarea Ungariei şi Bulgariei.
Cartierul general al Fiihrerului 15 iulie 1940

Maiestatea Voastră
Evenimentele, ca şi unele consultări determinate de ele, nu mi-au în-
găduit pînă astăzi să vă exprim opiniile mele despre propunerile pe care
Maiestatea Voastră mi le-a comunicat. Trebuie să vă rog să admiteti că
situatia extraordinară şi pericolele pe care le prezintă constituie explicatia
absolutei francheti a gîndurilor pe care doresc să le exprim. L-am informat
pe duce despre această scrisoare 116 •
Există două posibilităti pentru întimpinarea chestiunilor controversate
care produc îngrijorare Maiestătii Voastre şi întregii Românii:
l. O abordare tactică, aceasta însemnînd să se încerce a se salva
ceea ce poate fi salvat printr-o adaptare cu abilitate la împrejurări, pe măsură
ce se produc.
2. Procedeul unei decizii fundamentale - în căutarea unei soluţii
definitive - şi îndeplinirea acestei decizii , chiar cu riscul unor sa-
crificii.
în privinta primului de a proceda, Maiestate, sînt absolut incapabil
să afirm ceva. întreaga mea viată am fost un om al deciziilor fundamentale
şi numai de la acestea aştept succese decisive. Orice încercare de a înlătura
prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care amenintă tara
dumneavoastră trebuie să sufere şi va suferi un eşec. Sfîrşitul mai devreme
sau mai tîrziu - şi poate în foarte scurt timp - ar putea fi chiar distrugerea
Rornânil'i
în opinia mea, numai cel de-al doilea procedeu este practicabil.
Nu-mi fac iluzii în privinta dificultăţilor - dl' natură internă, cit şi în
domeniul relaţiilor externe - care urmează să fie învinse. Totuşi, pot concepe
c~se va ajunge -- cel puţin pentru viitor -- mai întii la o pace durahil;i şi
în al doilea rînd la prosperitatea crescîndă a tuturor celor interesaţi.
Cel de-al doilea procedeu - de fapt singurul pe care li pot re-
comanda Majestătii Voastre - este o întelegere de bună credintă cu Ungaria
şi Bulgaria. Mă refer la ambele ţări, deoarece cred că ar fi o eroare funestă
să se creadă că, admiţînd concesii faţă de una, s-ar provoca o ruptură
între ele iar aceasta ar putea face mai uşoară rezistenţa fată de a doua.
Prin aceasta s-ar putea realiza, Maiestate, cel mult, un cîştig provizoriu
de timp. Este clar că vor apărea noi stări tensionale şi o nouă criză va
izbucni de îndată ce se va ivi prilejul. Acest prilej nu va întîrzia să apară.
De fapt, o astfel de tărăgănare a unei decizii va duce ea însăşi, în mod
inevitabil şi în foarte scurt timp, la o astfel de criză.
"" Transmisă la două săptămini după orupart>a Basarabiei şi nordului Bucovinei de catre
Uniunea Sovietică, această scrisoare exprima cererea imperati1·ă a Germaniei ca România
să înceapă tratative cu Ungaria şi Bulgaria în vederc•a satisfacerii revendicărilor teritoriale ale
,elor două state.
350
Referitor la aspectul strict juridic, nu am nimic de spus. Un factor
decisiv pare a fi aspectul de politică de forţă al acestei chestiuni. După
războiul mondial, România, favorizată de o şansă excepţională, a dobîndit
de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra
mult timp din punctul de vedere al politicii de forţă. Alta ar fi fost situaţia
dacă România ar fi reuşit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii
din punct de vedere etnic şi politic sau dacă slăbiciunea militară a ţărilor
vecine ar fi rămas permanentă. Prima alternativă nu s-a putut materializa,
iar pe cea de-a doua nu ar putea conta nimeni dintre cei care au cunoştinţă
de legile ce guvernează evoluţia naţiunilor. Dacă România este astăzi silită
ca pe calea concesiei să înapoieze teritoriile pe care le-a dobîndit, aceasta
nu reprezintă altceva decît ceea ce previziunea omenească trebuia să se
aştepte a se întîmpla într-o zi. îmi pare a fi deja un mare cîştig faptul
că Ungaria - după cum consider că am motive să cred - nu insistă asupra
unei definiri strict juridice a revendicărilor ei, ci este gata să le negocieze
pe baza unui compromis echitabil.
lmi permit acum să schiţez foarte pe scurt Maiestăţii Voastre atitudinea
adoptată de Ger~ania:
Reichul german nu are interese teritoriale la est la linia care separă
sferele de interese germane şi ruse, sau la est de Slovacia şi de frontierele
germano-iugoslavă, sau la sud de frontierele germano-iugoslavă şi ger-
mano-italiană. Interesele lui politice dincolo de aceste frontiere îşi află îm-
plinirea din belşug prin stabilirea unei colaborări prieteneşti în toate do-
meniile cu naţiunile care locuiesc acolo. Acelaşi lucru este vaabil şi pentru
interesele economice ale Germaniei. în consecinţă, Germania nu are interese
teritoriale nici în Ungaria, nici în România, nici în Bulgaria. Ea are legături
de prietenie, dintre care cele cu Ungaria şi cu Bulgaria datorează şi sînt
cultivate de mult timp.
Propunerea României de a manifesta în viitor o atitudine prietenoasă
faţă de Germania desigur că nu poate fi decît salutată de către Germa-
nia, cu atît mai mult cu cît în trecut şi pînă foarte recent - aşa cum
a fost stabilit categoric din documentele descoperite - atitudinea politicii
române oficiale faţă de Germania din păcate a fost, în orice caz, nu tocmai
prietenoasă, ba mai degrabă cu totul ostilă. Raţiunile acesteia - trebuie
s-o spun - îmi sînt de neînţeles, în măsura în care se iau în considerare
factori politici constatabili. Consecinţele finale ale acestei atitudini au fost
mai mult în detrimentul României însăşi decît al Germaniei. Dacă Germania,
în pofida acestei situaţii, are dorinţa sinceră de a aduce o contribuţie la
menţinerea păcii în toate aceste ţări, aceasta se explică prin faptul că
ea este mînată - în primul rînd şi de un interes economic lesne de înţeles.
Eu am făcut însă şi guvernului ungar următoarea declaraţie clară:
în eventualitatea că nu ar exista nici o posibilitate de înţelegere paşnică
între România, Ungaria şi Bulgaria - la rîndul ei - ar putea anunţa
în mod clar că de acum înainte ea se va dezinteresa total faţă de viitoarea
evoluţie în sud-estul Europei. Reichul german este destul de puternic spre
a se proteja el însuşi, cu promptitudine şi prin propria forţă, împotriva
ameninţării oricărei agresiuni. Totuşi, eu nu voi permite niciodată ca Weh-
rmachtul german să fie angrenat într-un conflict pentru chestiuni care
sînt absolut disproporţionate cu jertfele cerute de un război. Dacă Româ-
351
nia, Ungaria şi Bulgaria consideră că nu pot ajunge la o înţelegere, con-
vingerea mea este că această atitudine nu va aduce beneficii nici uneia
dintre aceste ţări, ci, din contră, le va aduce pedeapsă tuturor. Tn acest
caz nu mă simt chemat să întreprind ceva spre a ţine sub control evoluţia
viitoare. Situaţia militară a Reichului s-a dezvoltat atît de favorabil, încît
ne permite ca la nevoie să renunţăm chiar la livrările de petrol, cu toate
că aceasta ar însemna în mod sigur anumite privaţiuni. Cum am spus deja,
am putea accepta aceasta ca un sacrificiu; totuşi, ar fi mai puţin costisitor
decît implicarea Reichului în conflicte care există numai din cauză că ceilalţi
participanţi nu pot ajunge la concluzia că trebuie să permită raţiuni juste
să prevaleze asupra pasiunilor şi emoţiilor. Orice mod de a raţiona just
trebuie totuşi să ducă la recunoaşterea faptului că, cu timpul, o revizuire
a devenit inevitabilă şi că această revizuire cu cit se produce mai devreme,
cu atît mai mari vor fi foloasele ei. Atît timp cit nu s-a ajuns la o reglementare
rezonabilă a tuturor chestiunilor pendinte între România, Ungaria şi Bul-
garia, nu va exista nici un sens în explorarea de către Germania a po-
sibilităţilor unei colaborări mai strînse şi în asumarea~ în funcţie de po-
sibilităţi - a unor obligaţii mai cuprinzătoare.
Dacă Maiestatea Voastră ar fi acum în măsură să revadă punctul
de vedere al României în acest sens şi ar fi dispusă să mă informeze despre
aceasta, aş face imediat cunoscut lui Mussolini acest fapt, ca şi guvernelor
ungar şi bulgar.
Dacă, pe de altă parte, Maiestatea Voastră ar considera că nu poate
fi de acord cu modul meu de a raţiona, eu nu îl voi mai continua în viitor,
ci, pur şi simplu, voi informa guvernele ungar şi bulgar că guvernul german,
la rîndul lui, nu vede calea pe care ar putea porni la soluţionarea acestor
probleme.
Dacă totuş·i ar fi posibil să se ajungă la o reglementare satisfăcătoare
între cele trei ţări printr-o asemenea atitudine, aceasta ar însemna, pentru
fericirea şi viitorul tuturor celor trei interesaţi, mai mult decît orice presupus
succes tactic de moment, care, mai devreme sau mai tîrziu, ar duce inevitabil
la noi crize.
Maiestate etc.
Adolf Hitler
•
Arh. St.
Vişoianu
Bucureşti, colecţia
Microfilme SUA, r. 681, c. 875-879, Hoover Jnstitution Archives,
Collection, Container nr. I, Oulcard Nr. 582. p. 1-4.
116
1940 august 30. Ştire transmisă de Agenţia Reuter din Londra
prin care se apreciază că România a fost obligată să accepte
Dictatul, după ce fusese constrinsă să cedeze şi alte
teritorii.
Este vorba despre «arbitrajul• de la Viena din 30 august 1940 prin care Germania şi Italia
117
au decis ca partea de nord-est a Transilvaniei să fie cedată Ungariei. Totodată, cele două
mari puteri au hotărit ca sudul Dobrogei să fie cedat Bulgariei. Astfel. în vara anului 1940,
352
-
C
C)
I
'r I
- o t -.... o
. -l
... ~.. ,_
f I
o
~
o
-....____,,..
Agenţia Reuter - din Londra - ora 24
Deşi amîndouă guvernele, cel german şi cel italian, declaraseră in-
tenţia lor, sau să arbitreze sau să impună înţelegerea dintre Ungaria şi
România, de fapt, ele le-au făcut pe amîndouă - scrie corespondentul di-
plomatic al agenţiei Reuter.
Guvernul român a fost pus în faţa ultimatului 117 de a accepta arbitrajul
Germaniei şi al Italiei; lăsată fără nici un prieten spre care s-ar fi putut
întoarce, România s-a plecat în faţa inevitabilului, delegaţii ei căpătînd
instrucţiuni pentru a accepta termenii dictaţi de «arbitri>. Aceste condiţii
dau Ungariei tot ceea ce ceruse, adică aproximativ 19.000 mile din teritoriul
de ani de zile declarat şi în prezent locuit în majoritate de români. Lipsită
şi de Basarabia, nordul Bucovinei şi Dobrogea de Sud, România este acum
aproape în graniţele sale din 1912. în schimbul acestor dureroase sacrificii
i s-a dat de către Germania şi Italia garanţia independenţei şi integrităţii
redusului său teritoriu. Cit valorează această garanţie, dacă România nu
corespunde cererilor economice germane, este o chestiune pe care guvernul
român ar putea mai curînd să o aprecieze. Vizitele domnilor Manoilescu
şi Gigurtu la Berchtesgaden au avut aceleaşi urmări ca şi vizitele de odi-
nioară ale domnilor Schussnigg şi Hacha. în asemenea împrejurări presiunea
Rusiei asupra României relativ la pretinsele incidente de frontieră pare foarte
suspectă. Ea se armonizează cu planul total. Deşi se vorbeşte de o po-
sibilă rezistenţă românească în Transilvania, nu se crede că ea ar putea
avea loc într-un' mod serios şi prelungit, fără ajutorul guvernului român.
+
Arh. St. Bucureşti, fond Ministerul Propagandei Na\iona le, Buletine, dosar nr. 34, r. 189.
117
1941 iunie 22, Bucureşti. Ştire diluzată de agen\ia

«Ştelani>, relevînd semnilica\ia trecerii Prutului de cătrear-
mata română.
«Din Bucureşti, orele I 1,40: După mobilizarea generală, care a fost

decretata asta-noapte la orele 24,00, trupele ru111a11t: <1u pi-imit urdi11 de
a trece frontiera. Ordinul a produs mare entuziasm, soldaţii arătîndu-şi
nerăbdarea de a trece la acţiune, spre a elibera pe fraţii robiţi din Basarabia.
Nu se luminase încă de ziuă cînd ofiţerii au dat ordinul de atac. Trupele
române s-au luptat eroic în cursul acestei prime faze a bătăliei, reuşind
să îndeplinească ceea ce li se ceruse de către înaltul Comandament, adică
să forţeze trecerea Prutului prin trei puncte de mare importanţă strategi-
că. Trupele mecanizate germane au început înaintarea prin nordul Bucovi-
nei.
După ştirile sosite, trupele înaintează victorios, cu toată rezistenţa
înverşunată a trupelor sovietice din prima linie>.
117
Prin interven\ia directă a celor trei mari puteri totalitare - Uniunea Sovietică, Germania
şiItalia - România a pierdut 99.738 Km. 2 (33.3%) din suprala\a totală şi 6.821.000 locuitori
(33,3% din populaţia sa).
354
•
Arh. St. Bucureşti, rond Ministerul Propagandei Na\ionale, Buletine, dosar nr. 78, L 144.
118
/944 martie 21. Washington. Scrisoarea amiralului William

D. Leahy, şei de Stat Major pe lingă Comandantul Suprem
al armatei şi marinei S.U.A., căire secretarul de stat american,
Cordell Huli, în care subliniază că ieşirea României din Axă
ar avea o importantă cardinală pentru evolu\ia războiului.
21 martie 1944
Domnule secretar,
Comitetul mixt al şefilor de Stat Major este de părere că din punct
de vedere militar retragerea României din Axă şi asumarea unui statut
de cobeligerant alături de Aliaţi ar fi un eveniment care se va dovedi a
fi de o importanţă cardinală în continuarea pe mai departe a războiu
lui.
Ca urmare a faptului că forţele ruse deţin în prezent calea ferată
Odessa-Lemberg - anterior cea mai importantă linie secundară germană
din Ucraina - aproximativ 40 de divizii germane din Ucraina de sud au
devenit în privinţa întreţinerii dependente de căile ferate române şi se pot
retrage numai prin această ţară. Ieşirea României din război şi cooperarea
ei în calitate de cobeligerant, chiar şi într-o măsură limitată, va avea drept
rezultat izolarea şi distrugerea ulterioară a unei mari părţi din acele divizii.
Alte avantaje ce ar decurge dintr-o asemenea acceptare ar cuprinde privarea
germanilor de petrolul românesc, de aeroporturile şi căile ferate româneşti.
Pierderea petrolului românesc ar însemna o serioasă lovitură dată capacităţii
de război a Germaniei.
înţelegerea de către reprezentantul român 118 a faptului că Rusia este
singura naţiune aliată care poate să acorde României asistenţă împotriva
unui atac din partea Bulgariei sau Ungariei este în fond corectă, deşi
s-ar putea considera realizabil ca asistenţa rusă să fie sprijinită prin ope-
raţiuni aeriene ale forţelor aliate în Mediterana. Din punctul de vedere militar
al Statelor Unite, condiţiile româneşti sînt, prin urmare, admisibile.
Situaţia militară din Ucraina de sud şi mai de curînd din Ungaria
este de aşa natură incit cu cit poate fi mai repede încheiat un acord pentru
118
ln cursul anului 1943 cercurile politice româneşti - atît cele din opozi\ie cit şi cele gu-
vernamentale - au ini\iat tratative secrete cu Aliaţii în vederea ieşirii României din război.
ln martie 1944 a !ost trimis la Cairo principele Barbu Ştirbey pentru a purta negocieri concrete
cu reprezentanţii Aliaţilor (SUA, Marea Britanie, URSS).
355
ieşireaRomâniei din război, cu atît mai mare va fi dimensiunea pierderilor
provocate armatelor germane.
Al dv. sincer,
Pentru Comitetul mixt al şefilor de Stat Major,
William D. Leahy
Amiral, Marina S.U.A., şeful Statului
Major de pe lingă Comandantul Suprem al
armatei şi marinei
♦
Arh. St. Buc., colecţia Microfilme, S.U.A., r. 692, c. 517; The National Archives of the United
States, Washington D.C., General Records of the Department of State, European War, No.
740.001119 EW 3-2144.
119
/944 martie 22, Moscova. Telegrama trimisă de ambasadorul

american la Moscova, Averell Harriman, secretarului de stat
al S.U.A., referitoare la programul Frontului Patriotic din Ro-
mlinia.
Secretarul de stat
964, 22
Moscova 22 martie 1944
Ziarele din Moscova, din 20 martie publică o telegramă T.A.S.S. din

Istambul referitoare la organizarea unui front patriotic în România. Această
organizaţie, despre care se spunea că are drept scop încercarea de a încheia
pace cu Uniunea Sovietică şi aliaţii ei, cîştigă din ce în ce mai mulţi adepţi
în România.
Programul Frontului Patriotic 119 conţine următoarele şapte puncte:
I. Reatragerea imediată din «războiul german> şi alăturarea la ţările de-
mocratice. 2. Izgonirea nemţilor din România. 2. îndepărtarea guvernului
Antonescu. 4. Formarea unui guvern cu adevărat democratic. 5. Reinstaura-
rea drepturilor şi libertăţilor democratice. 6. Eliberarea tuturor patrioţilor
din închisoare. 7. Pedepsirea criminalilor df' rhhoi hitlPrişti.
Frontul Patriotic editează un ziar al său propriu «România
Liberă> care cheamă toate forţele antihitleriste din România să se unească
indiferent de vederile politice.
Ziarul relatează, de asemenea, persecuţiile la care sînt supuşi membrii
Frontului Patriotic de către poliţia română.
Harriman
♦
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, S.U.A., r. 630, c. 451 (Records of the Departament
of State. Reports and Analysis, R.G. 256 - Records of American Commision to negociate
peace, rola 5).
119
Este vorba despre tratativele purtate de Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Li-
beral, Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, care se vor finaliza la 20 iunie
1944 prin realizarea Blocului Na\ional-Democrat.
356
........
•
••' . ...
~---=-----,-----:--~---------,~
'l)
FCF-:IGN SECRETA.'lff- ,
__....
1"" -.,:.
--: :1,,-.- , ":,t,. ... '""'~..: .,,..,, .. .,
T~e substance of this telegram ought tobe
:t--: . re.Q.eattj to Stali.n t~ugh ~olotov, !md"°"I should be glad if
i{ could be done by my direction. Our objecti~e is to ma~e
?.u:nanians fight· ~ermans arul help Russians in ţ_~eir advanţe.
- - - -
It see:ns from other telegram~ in the series that
~~lin_an1 ~olotov are ~ing sensible, realistic views of
I
· the position. V:e should 1119~ _themJeel--.tM~•----

th.is •
. 1. ~ a.a.
As_l reai the later Foreign Offic telegrama it

- --
seeos to me t~at we are
.
- - - - , - -- --
all swi.mming
, together. ·
I :>-.,,,1.-- #.,r _,.___,"'-"--....,._- ~_. - ~~
- • !I'
;l. 3-44
120
1944 aprilie 3, Londra. Proiect de minută pentru prim-ministrul

britanic, Winston S. Churchill, din partea secretarului de stat
pentru afaceri externe, Anthony Eden, sugerînd ideea că ini-
ţiativa din partea Aliaţilor în raporturile cu românii trebuie
lăsate ruşilor.
Prim-ministru
Aprilie 3 1944
Proiect de minută
pentru
Prim-ministru
de la
Secretarul de stat
Minuta dv. M 323 4 din 31 martie se referă la un mesaj de la An-

tonescu.
Telegrama la care vă referiţi conţine doar unul din mesajele pe care
le-am primit din surse româneşti.
Am trimis mesajul despre care este vorba guvernului sovietic şi am
cerut părerea lor. De fapt tot timpul am acţionat ca intermediari în aceste
discuţii cu românii 120 •
Scopul nostru principal a fost în primul rînd de a-i reconcilia pe români
cu ruşii. Făcînd aceasta, considerăm că iniţiativa trebuie lăsată
ruşilor.
De aceea nu am luat nici o măsură fără să consultăm Moscova şi
Washingtonul; şi toţi se pare că sîntem de acord. Nu cred că este necesar
pentru moment un mesaj special de la dv. pentru Stalin.
(Aprobat de secretarul de stat)
P.D.
34
•
Arh. St.Bucureşti, colecţia microfilme Anglia,
rorcign Officc, floliticAI (F.O. 371), ,•ol. ~3005
r. 405, c. 634; Public Record Office London,
121
1944 iunie 1, Cairo. Telegrama ambasadorului american pe

lingă guvernele iugoslav şi grec în exil, Lincoln Mac
Veagh, către secretarul de stat al S.U.A., Cordell Huli, privind
un mesaj al reprezentanţilor Aliaţi la Cairo, adresat lui Iuliu
Maniu, prin care ii anunţă că negocierile au luat sfîrşit, su-
gerîndu-i totodată să ia contact direct cu Armata Roşie.
120
Jn timp ce oamenii politici români în primul rînd Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţiona I
Ţărănesc îşi puneau speran\a în Marea Britanie şi S.U.A. conducătorii acestor state ajunseră
deja la o înţelegere cu guvernul sovietic potrivit căreia ciniţiativa> în raporturile cu România
trebuia lăsată Moscovei. în fond prin împărţirea sferelor de influenţă, România se afla în
zona de interese a Uniunii Sovietice.
358
Cairo, I iunie 1944, 9 p.m.
Primită
la 2 iunie, 8,43 a.m.
Yugos 111. Referitor la (telegrama) mea Yugos 109, I iunie. Lordul
Moyne, Novikov şi cu mine am ţinut o reuniune şi am căzut de acord să
înmînăm emisarilor români 121 o ultimă declaraţie în următorul sens, cu
condiţia ca cele trei guverne ale noastre să o aprobe:
«Avînd în vedere situaţia creată de ultimele telegrame ale domnului
Maniu, delegaţii celor trei puteri consideră necesar să declare delegaţilor
români că prelungirea negocierilor nu mai serveşte nici unui scop şi că
negocierile sînt considerate încheiate.
Dacă domnul Maniu doreşte să profite de condiţiile de armistiţiu oferite
de cele trei puteri, el trebuie să urmeze sfatul ce i s-a dat deja, trimiţînd
un ofiţer pentru a lua legătura directă cu Armata Roşie pe front».
Vă rugăm daţi instrucţiuni.
Repetat la Alger pentru Murphy.
Mac Veagh
•
Arh. St. Bucureşti, colectia microrilme S.U.A. r. 662, c. 890-891; The national Archives
or the United Stales, Washington D.C., General Records or the Deparlment or Stale (R.G. 59)
European War 740.00119 EW 1939/2640. Publicat şi în Foreign Relations of the United
States, Diplomatic Papers 1944, Volume IV, Europe, Romania, Washington 1966, p. 180-181.
122
1944 iulie 12, Fuschl. însemnările lui C. Clodius, director din

Ministerul de Externe al Germaniei (pentru probleme economi-
ce) despre situa(ia din România.
Director ministerial Clodius

Fuschl, 12 iulie 1944
însemnare despre situaţia din România
I I. Atitudinea României în politica externă.
Am impresia că în ultimul timp s-a întărit la mareşal părerea că

soarta României în lupta contra Rusiei este inseparabil legată de soarta
Germaniei. El m-a asigurat de mai multe ori de acest lucru nu numai pe
mine, ci a făcut observaţii concrete în acest sens şi faţă de o serie întreagă
de personalităţi române. Dispreţul profund pe care îl mai manifestă cu orice
ocazie pentru atitudinea Italiei confirmă această impresie. De curînd
mi-a spus că atunci cînd şeful opoziţiei dl. Maniu, a vrut să-l determine
la o pace separată, mareşalul i-a declarat că România nu trebuie să sufere
niciodată aceeaşi soartă ca Italia şi că el nu va îngădui ca dl. Maniu să
încerce să joace rolul lui Badoglio.
121
Barbu Ştirbei şi Constantin Vişoianu.
359
Pe cale de încredere am primit nota anexată, pe care dl. Maniu a
răspîndit-o acum cîteva zile printre şefii partidului său şi alţi tovarăşi de
idei politice. în această notă, care este foarte interesantă prin expunerea
amănunţită a tratativelor cu adversarii, tratative presupuse secrete, dl. Ma-
niu confirmă că mareşalul a respins toate încercările de a se lăsa determinat
la o pace separată. .
Totuşi trebuie făcute mareşalului două reproşuri serioase în domeniul
politicii externe, anume în primul rînd că a îngăduit în general ca emisari
neoficiali, în numele şefilor opoziţiei interne politice şi în unele cazuri şi
cu - cel puţin - toleranţa vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri şi mi-
nistrului de externe, să intre în legătură cu străinătatea inamică, iar în
al doilea rînd că n-a purtat suficientă grijă pentru întărirea frontului de
apărare psihologic intern.
Motivul celor două greşeli trebuie căutat în aceea că mareşalul este
convins că războiul nu poate fi cîştigat în ultimă instanţă pe plan militar,
ci trebuie sfîrşit printr-un compromis politic. El a spus în adevăr că se
bucură că atacurile teroriste au dat în fine o lecţie celor mai mulţi anglofili
din ţara sa; acest lucru însă nu-l împiedică să interzică cu stricteţe orice
act politic şi orice exprimare a opiniei publice care ar putea întări opoziţia
României faţă de puterile anglo-saxone. Acestui fapt se datorează că ma-
reşalul, cu toată critica pe care ocazional o face excesului de zel diplomatic
al d-lui Mihai Antonescu 122 , nu-l împiedică pe acesta să menţină în ţările
neutre anumite legături dubioase cu puterile anglo-saxone.
Chiar ieri mareşalul mi-a spus din nou că el rămîne la vechea lui
concepţie, că este indispensabil ca Germania să pregătească diplomatic pacea
încă în timpul războiului. Mareşalul are în vedere aici în special declaraţiile
germane oficiale despre viitoarea organizare politică şi economică a Eu-
ropei.
Este sigur că dl. Mihai Antonescu întăreşte pe mareşal în convingerea
sa despre necesitatea unui acord cu puterile anglo-saxone. Chiar cu cîteva
zile mai înainte, dl. Antonescu - care în nevoia sa de comunicare merge
adesea atît de departe incit trădează lucruri care sînt nefavorabile pentru
el - mi-a dat să citesc o scrisoare pe care a scris-o de curînd către fostul
ministru de externe Gafencu, în Elveţia. tn această scrisoare dl. Antonescu
a spus d-lui Gafencu că nu există nici o îndoială că germanii cu concepţia
lor politică despre «poporul de domni» reprezintă un pPricol pentrn statele
mici ale Europei, în timp ce Anglia este prietenul firesc şi apărător al acestor
state mici. Cu toate acestea însă, în momentul de faţă, din cauza pericolului
rus nu rămîne nici o altă ieşire pentru România decît de a lupta mai departe
alături de Germania. în ciuda acestei recunoaşteri, vicepreşedintele Con-
siliului de Miniştri, cu toleranţa mareşalului, încearcă mai dearte, pe căi
diferite, ca de exemplu prin Salazar şi ambasadorul american din Madrid,
să menţină anumite fire spre partea inamică. încercările sale de a face
acest lucru şi prin Turcia par să fi fost întrerupte prin retragerea ministrului
de externe turc, Numan Menemendschioglu.
Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul de externe al României.

122
360
IV. Aprovizionarea trupelor germane în România.
Deşi în ultima vreme a intervenit o schimbare în bine, mareşalul opune

încă rezistenţă încăpăţinată împotriva oricărui sacrificiu supt imentar şi fi-
nanciar din partea României şi anume chiar şi atunci cînd acesta este destinat
pentru armata germană. Oricum, guvernul român, prin mijlocirea vicepreşe
dintelui Consiliului de Miniştri - care, corespunzător naturii sale, nu vrea
să strice definitiv legăturile cu Germania, şi care, afară de aceasta, vede
adesea anumite necesităţi practice mai clar decît mareşalul, a pus la dis-
poziţie minimul de lei cerut de la armata germană, anume 3 miliarde lei.
Vicepreşedintele a promis că această cotă egală va fi plătită şi în lunile
următoare. Aprovizionarea trupelor cu alimente şi materiale, care e dincolo
de cota de lei, se efectuează încă mereu cu zăbavă, în ciuda tuturor in-
tervenţiilor. O excepţie formează negreşit, livrările cele mai importante, anu-
me cele de grîne, care se efectuează în cantitate aproximativ suficien-
tă.
-+-
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microfilme, SUA - Documente germane microfilmate la Alexandria
Virginia r. 280, T 120-776, c. 370532-370543, Auswărtiges Amt, Botschafter Ritler, Rumanien,
103.2.
123
/944 august 24, Washington. Articol din ziarul american <The

Evening Star• privind ieşirea României din Axă şi efectele aces-
tui act asupra cursului războiului.
Capitularea României
Nu sînt clare toate amănuntele clipei de faţă, dar tot atît de sigur
ca explodarea unei bombe este că România - într-un act de căinţă de
ultimă oră - a înlăturat regimul Antonescu, a format un nou guvern,
l-a părăsit pe Hitler şi a pus în mişcare evenimente de importanţă hotărîtoare
în estul Europei 123 • Ofensiva rusă îndreptată în direcţia Bucureştiului şi
a terenurilor petrolifere de la Ploieşti seepare că a grăbit inevitabilul.
Conform proclamaţiei dată de tînărul rege Mihai, România nu numai
că a acceptat toate condiţiile ruse şi aliate, dar propune, ca şi Italia
post-fascistă, să intre în război contra Germaniei, de partea Naţiunilor Unite,
în calitate de cobeligerant. Şi, exact ca Mussolini, Antonescu pare să meargă
123
La 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului român, a fost arestat
din ordinul regelui Mihai. S-a format un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu,
sprijinul de armată şi de partidele grupate în Blocul Na\ional-Democratic. Tn seara aceleiaşi
zile s-a difuzat la radio proclama\ia regelui căire ţară, prin care aducea la cunoştin\ă ieşirea
României din război alături de Germania şi trecerea de partea Na\iunilor Unite, acceptarea
armisti\iului cu acestea, revenirea la un regim democratic. Acest act a luat prin surprindere
marile puteri, atît a celor din cadrul Axei, cit şi a Na\iunilor Unite. El a avut importante
consecinţe asupra evolu\iei războiului în Europa.
361
împreună cu naziştii năuciţi, într-un efort zadarnic, să continue ca un guvern
fantomă, de a salva pentru Hitler cite ceva din ruinele României. Dar ase-
menea măsuri inspirate de Berlin sînt practic fără sens, aproape ca nişte
gesturi sălbatice dintr-o improvizaţie de groază şi desperare. Faptul im-
portant, predominant, este că Bucureştiul a încetat să mai fie o capitală
din cadrul Axei şi trupele care odinioară au făcut atît de mult ca să-l ajute
pe Fiihrer în timpul nenorocoasei aventuri din Rusia s-au întors împotriva
lui, o stare de fapt împotriva căreia el nu poate face practic nimic.
Capitularea României face mai mult decît să lipsească pe nazişti de
sursa lor cea mai mare de petrol şi de trupele care odinioară le fuseseră
de mare ajutor. Ea năruie întregul front balcanic şi pune în pericol trupele
germane din Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia
de sud. în afară de efectul asupra finlandezilor ezitanţi, acest eveniment
în mod sigur va grăbi hotărîrea bulgarilor şi ungurilor de a pune capăt
asocierii lor nenorocite cu Berlinul şi aşa se va grăbi ziua cînd Hitler va
fi obligat să facă drumul înapoi spre Germania, unde să fie ţintuit pînă
cînd va fi îngenunchiat sau pînă cînd cineva îl va lichida pentru a permite
capitularea Reichului.
Luată împreună cu eliberarea Parisului şi a Marsiliei, cu loviturile
de ciocan date de Armata Roşie, fără milă, în zona Baltică, la graniţele
vechii Prusii de est şi la porţile Varşoviei, capitularea românilor ilustrează
dezintegrarea tot mai rapidă care se accelerează constant, a uneia dintre
cele mai negre tiranii care a făcut să sufere vreodată omenirea. Sîntem
într-un moment din istorie încărcat de posibilităţi imense şi senzaţionale.
Războiul a atins punctul unde oamenii nu mai sînt optimişti sau doritori,
ci doar raţionali, cînd îşi încordează auzul care aşteaptă ultimul strigăt
de moarte al nazismului.
•
Arh. St.
col. 2.
Bucureşti, Xerogralii, S.U.A., ziarul <îhe Evening Star:o din 24 august 1944, p. 7.
124
/944 august 25 (Cairo). Telegramă a Ambasadei britanice de

la Cairo către Foreign Ollice, transmi(înd mesajul li.colonelu-
lui de Chastelain despre evenimentele imediat următoare zilei
de 23 august.
De la Cairo ( Biroul Ministrului rezident), către Foreign Office
Nr. 1965
Foarte urgent
Telegrama nr. 1959
Strict secret 25 august 1944
363
A fost primit următorul mesaj de la lt.colonel de Chastelain:
«a) Meritul pentru schimbarea completă a conducerii româneşti îi
revine regelui, care planificase această lovitură de stat pentru 26 august,
dar a profitat de ocazia neaşteptată de a aresta pe mareşalul Antonescu
şi întregul guvern în Palat.
b) Maniu nu a venit la Palat, astrei că nu l-am văzut. Regele
şi-a exprimat nemulţumirea faţă de tergiversările constante caracterizînd
tactica tuturor conducătorilor politici care pretind că au pus bazele acestui
plan pe data de 1 februarie.
c) Mareşalul Antonescu l-a invitat ieri pe Fielderman 124 şi i-a cerut
(să-şi folosească) influenţa pe lingă anglo-americani în vederea trimiterii
de misiuni în (România) în eventualitatea ocupaţiei Armatei Roşii.
d) Regele ne roagă să bomba dăm obiectivele germane de lingă ki-
lometru I 13, chiar dincolo de satul Jilava pe drumul spre Giurgiu şi acelea
menţionate în (grup neidentificat) 891/92. ·
e) Cînd am plecat din Bucureşti astăzi la ora 5 poziţia era următoarea:
Germanii ocupaseră oficiile de poştă şi telefonice de la Giurgiu, Galaţi şi
Turda şi drumul Bucureşti-Ploieşti la Otopeni. La 2 a.m. prim-ministru
l-a chemat pe Hanssen la palat şi i-a cerut să-şi retragă imediat trupele
din acele locuri, deoarece altfel va fi obligat să treacă la acţiune arma-
tă. Hanssen s fost de acord.
f) împuşcături sporadice în Bucureşti, dar era complet linişte cînd
am plecat.
g) Fostul guvern este în întregime sub pază la Palat şi s-au primit
ordine complete de către toţi comandanţii militari de a rezista la agresiunea
germană efectivă, unităţile româneşti fiind concentrate în zona Bucureştiu
lui.
h) Sentimentul popular înclină puternic în favoarea unei acţiuni ime-
diate împotriia germanilor. .
i) Regele cere din nou, dacă ar fi posibil, să se paraşuteze liber
(sic!) brigăzi aeropurtate lingă Bucureşti şi în orice caz cere urgent livrări
de arme automate şi tunuri antitanc. Dacă se acceptă, voi furniza detalii
despre zona de paraşutare.
j) Regele a făcut eforturi să ia contact cu mine în închisoare 125 dar
nu a reuşib.
Foreign OHice, vă rog trimiteţi telegrama mea nr. 73 la Caserla cît
mai urgent.
( Repetat la Caserta, telegrama nr. 462) .
•
Arh. St. Bucureşti, colec\ia Microlilme. Anglia, r. 407, c. 15- 16; Public Record Olfice,
London, Foreign Olfice, Politica! (F.O. 371) voi. 44005, L 116-117.
12
'Dr. W. Fielderman, preşedintele comunită\ii evreilor din România.
125
Chastelain, ofi\er englez, paraşutat în România în primăvara anului 1944, a fost prins
de autorită\ile româneşti şi de\inut în localul Comandamentului Jandarmeriei din Bucu-
reşti, de unde \inea legătura cu Alia\ii prin Cairo. Tn diminea\a zilei de 24 august 1944,
el a părăsit Bucureştiul, îndreptîndu-se spre Istanbul.
364
125
1944 noiembrie 8, Londra. lnstruc\iuni ale Foreign Office-ului

către reprezentantul misiunii politice britanice din România,
Le Rougetel, referitor la întelegerea sovieto-britanică asupra
cotelor de influentă în România şi Grecia.
Domnului Le Rougetel
Bucureşti
Urgent
Strict Secret 8 noiembrie 1944
Referitor la telegramele dv. nr. 154 şi 155 [din 2 noiembrie] şi te-

legramele nr. 192 şi 193, paragrafele 5-10, ale vicemareşalului aerului
Stevenson.
I. Se pare că ar fi trei probleme importante care reies din aceste

telegrame. Prima se referă la ceea ce apare a fi amestecul rus în problemele
României. A doua se referă la comportamentul ruşilor invocînd numele Co-
misiei Aliate de Control 126 , fără măcar să informeze Misiunea britanică des-
pre ceea ce întreprind. A treia se referă la transportul arbitrar de utilaj
şi altele de la companiile petroliere anglo-americane.
2. în ceea ce priveşte prima problemă, este dificil de apreciat unde
intenţionează ruşii să meargă cu amestecul. Eu trebuie, totuşi, să mărturisesc
că nutresc puţină simpatie atît faţă de domnul Maniu cit şi faţă de domnul
Brătianu care, din cauza lipsei lor de realism, au a se acuza doar pe ei
înşişi dacă sînt excluşi din guvern. Fără îndoială că ruşii sînt exasperaţi
de ceea ce apare a fi, în orice caz de aici, tergiversările şi lipsa de eficienţă
a românilor. ln ceea ce priveşte a doua problemă, şi anume faptul că se
abuzează de numele Comisiei Aliate de Control, mă tem că protestul ge-
neralului Vinogradov este corect, în măsura în care tot ce poate pretinde
vicemareşalul aerului Stevenson este informarea anterioară (vezi paragraful
6 al telegramei nr. 193 a vicemareşalului aerului Stevenson).
3. tn aceste două chestiuni, noi trebuie să ne orientăm după faptul
că între noi şi guvernul sovietic există înţelegerea ca ei să ia conducerea
în România, luînd în considerare poziţia noastră de conducere în Gre-
cia. Noi trebuie, de aceea, să rezistăm tentaţiei de a încerca să ieşim în-
vingători în ambele zone şi să procedăm cu maximum de precauţie. Prin
urmare, nu propun să abordăm aceste aspecte la Moscova cu guvernul
sovietic. tn acelaşi timp, sînt bucuros că vicemareşalul aerului Stevenson
a stabilit relaţii atît de cordiale cu generalul Vinogradov. Vicemareşalul
aerului trebuie să continue să ceară să fie informat înainte ca Comisia să
126
Comisia Aliată de Control s-a creat la 12 septembrie 1944, fiind prevăzută în textul conven\iei
de semnat în acea zi la Moscova - Naţiunile Unite pe de o parte şi România de
armistiţiu
cealaltă parte. Convenţia de armistiţiu, stabilea pentru România statutul de \ară ocupată, în-
treaga ei activitate (militară, economică, politică, culturală) trebuind să aibă acordul Comisiei
Aliate de Control. Rolul decisiv în această comisie îl aveau reprezentan\ii Uniunii Sovietice
în timp ce cei ai Marii Britanii şi SUA erau adesea simpli spectatori.
365
ia o măsură, însă nu trebuie să insiste pentru o consultare prealabilă. Mai
mult, el nu trebuie să insiste să participe la întîlnirile dintre preşedintele
Comisiei Aliate de Control şi guvernul român atîta timp cît el este infor-
mat, în prealabil, de ceea ce urmează să se spună. Dacă se mai întîmplă
ca guvernul român să primească directive rără ca vicemareşalul aerului
Stevenson să fie informat în prealabil, acesta din urmă poate să proteste-
ze, dar el, în mod categoric, nu trebuie să ia măsura propusă în paragraful
4 al telegramei sale nr. 192. Aceasta doar ar irita autorităţile sovietice
şi i-ar încuraja pe români în credinţa că îi pot face pe Aliaţi să se acuze
unul pe celălalt.
4. Atunci cînd măsurile ruşilor iau forma unui atac împotriva in-
tereselor britanice, aşa cum s-a întîmplat în cazul transportului arbitrar
al utilajului etc. de la cele trei companii petroliere anglo-americane, ches-
tiunea capătă cu totul un alt aspect. lnţelegerea noastră cu guvernul sovietic
nu implică, în nici un caz, renunţarea la interesele legitime britanice în
România, aşa după cum veţi afla din instrucţiunile pe care le-am trimis
ambasadorului Maiestăţii sale la Moscova. ln acest caz şi în cazuri similare
vicemareşalul aerului Stevenson trebuie să insiste ferm pe lingă autorităţile
ruseşti ca interesele britanice să fe respectate.
5. Această telegramă este trimisă cu concursul Ministerului de Război,
iar dv. va trebui să-i vorbiţi vicemareşalului aerului Stevenson ţinînd cont
de aceasta. ln acelaşi timp dv. trebuie să vă fie limpede faptul că acest
lucru nu presupune, în nici un caz, vreun reproş pentru felul în care el
rezolvă problemele în cazuri foarte dificile, conduită de care atît eu cît
şi Ministerul de Război sîntem pe deplin satisfăcuţi.
-+-
Arh. Sl. Bucureşti, colecţia Microfilme, Anglia, r. 408, c. 489-493; Foreign Office, Politica!
( 371), London, F.O., voi. 44012, I. 23-25.
126
/944 decembrie 8, Bucureşti. Telegramă a reprezentantului

S.ll.A. la Buc-ureşti. Burton Y. Berrv. c-iitre Secretariatul de
Stat de la Washington, despre preocupările lui Iuliu Maniu
în legătură cu hotărîrile Aliaţilor privind România.
Secretarului de stat
Washington
52, decembrie 9, 7 p.m.
Acum cîteva zile, Maniu i-a spus colegului meu britanic, Le Rougetel,
că dacă guvernul britanic doreşte ca România să-şi lege soarta de sovietici
mai degrabă decît de puterile anglo-saxone, în caz că o hotărîre se impune,
el va înţelege pe deplin situaţia, dar ar fi recunoscător să primească un
indiciu în acest sens. Transmiţînd această declaraţie Foreign
Office-ului, Le Rougetel a anunţat că el este convins că Maniu în mod
sincer aştepta o orientare şi propunea ca aceste informaţii să poată fi folosite
drept bază pentru a i se transmite un mesaj lui Maniu.
366
Aseară însă, cu mine, Maniu a dezvoltat mult mai complet aceeaşi
idee. El a spus că dacă ar fi ştiut că sovieticilor li se va da mină liberă
în aplicarea armistiţiului, el nu l-ar fi sfătuit pe rege să semneze armisti-
ţiul. El a susţinut că insistenţele sale şi acţiunea română care a rezultat
din aceasta a împins de fapt linia Focşani-Galaţi - care ar fi putut fi
menţinută încă mult timp - chiar pînă la porţile Budapestei.
El mi-a vorbit despre o propunere făcută lui de Molotov acum un
an, referitoare la relaţiile dintre România şi Uniunea Sovietică, şi a explicat
că datorită loialităţii lui faţă de puterile democratice el nu primise această
propunere. în acea vreme el era convins că puterile democratice vor menţine
România independentă şi suverană. Cu toate acestea, totul indică astăzi
că nu aceasta a fost intenţia acelor puteri. Din contră, se pare că Rusia
sovietică a proiectat în mod deliberat să facă din România o ţară comunis-
tă, în timp ce puterile democratice priveau în linişte. Pentru a-şi sprijini
opinia, el a citat exemple ca: instalarea comuniştilor unguri în funcţii ad-
ministrative în nordul Transilvaniei; progresele înregistrate de sovietici în
colonizarea Constanţei; cererea recentă a lui Malinovski ca toate cele patru
regiuni româneşti din Transilvania care au fost împărţite între România
şi Ungaria prin Dictatul de la Viena, să fie date sub administraţie sovietică
şi ungară.
Cu o emoţie deosebită Maniu a întrebat dacă America şi Marea Britanie
intenţionează ca România să devină o parte a Uniunii Sovietice. «Dacă
asta se doreşte, sfătuiţi-mă în consecinţă, întrucît, chiar şi acum, atît de
tîrziu, eu pot aranja lucrurile mai avantajos pentru România decît o pot
face comuniştii români>. Apoi el a repetat că dacă intenţia noastră este
de a abandona România, noi avem obligaţia să i-o spunem, iar el datorează
poporului român obligaţia să-i asigure cele mai bune condiţii.
I-am spus lui Maniu că, după cite ştiam eu, declaraţia lui Molotov
din primăvara trecută şi articolele din armistiţiu arătau că cei trei principali
aliaţi anticipau ca România să fie un stat independent şi suveran.
Departamentul ştie foarte bine că Maniu s-a distins ca un curajos
campion al acţiunilor şi sentimentelor proaliate din România chiar şi în
zilele sumbre ale dictaturii lui Antonescu. El are un mare număr de adepţi
politici în ţară şi eu cred că respectul pe care-l au toţi românii pentru el
umbreşte pe acela avut pentru oricare alt român. Pentru ceea ce a fost
el şi pentru ceea ce este, pare important ca el să fie ferit să alunece spre
a împărtăşi convingerea generală că dizolvarea statului român este în pre-
zent în curs. Avînd în vedere cele de mai sus, sînt de părere că orice mesaj
de care Maniu ar putea lua cunoştinţă ar fi oportun.
Berry
•
Arh. St. Bucureşti, colecţia microfilme, S.U .A., r. 630, c. 767- 769; The National Archives
of the United States, Washington D.C., General Records of the Department of State
(R.G. 59) No. 871. Ol 12-944.
367
127
1944 decembrie /9, Washington. Telegrama departamentului

de Stat cuprinzînd informaţii şi instrucţiuni adresate reprezen-
tantul S.U.A. în România, Burlon V. Berry privind activitatea
Comisiei Aliate de Control pentru România şi aplicarea pre-
vederilor armistiţiului.
Pentru Berry la Bucureşti, nr. 33

Departamentul este în posesia telegramei dvs. nr. 2 din 14 noiembrie
care conţine schimbul de note şi a telegramei urgente 23, din 23 noiem-
brie. Am primit totodată de la Departamentul de război un studiu asupra
«Problemelor» curente aflate în faţa Comisiei Aliate de Control din
România>, datat 1 decembrie 1944 şi trimis de generalul de brigadă
Schuyler.
I. Referitor la articolul 10 al Acordului de armistiţiu cu Româ-
nia, delegaţia română a cerut în timpul negocierilor de armistiţiu ca bunurile
livrate de România autorităţilor militare sovietice să fie incluse în plata
despăgubirilor. Guvernul sovietic a respins această cerere. Poziţia sovietică
în această problemă pare să fie rezonabilă în ceea ce priveşte bunurile
livrate pentru uzul forţelor sovietice staţionate pe teritoriul românesc. Totuşi
opinia noastră este că e întru totul rezonabil ca bunurile româneşti care
au fost luate din România, să fie incluse în plata despăgubirilor.
2. Departamentul va aprecia orice informaţie pe care o aveţi referitoare
la cantităţile de produse, utilaje etc. care au fost luate din România şi
dacă autorităţile sovietice intenţionează să treacă vreunul din aceste produse,
cu excepţia celor care reprezintă restituirea proprietăţii sovietice, în contul
despăgubirilor României. Există vreun indiciu că ruşii consideră drept «in-
stalaţii diverse>, prevăzute la articolul 11, instalaţiile rafinăriilor petroliere
luate din proprietatea companiilor petroliere americane, britanice sau
altele? ·
3. Referitor la evaluarea livrărilor despăgubirilor se menţionează, în
nota generalului Schuyler, că românii au căzut de acord, constrînşi să
se folosca.scă preturile anului 1938. În:~111:.-anmă uarc aceasta valuarca
din 1938 a leului, transformată la o anumită rată de schimb în dolari?
Departamentul ar fi deosebit de interesat să cunoască preţurile stabilite
pentru produsele petroliere.
4. Privesc autorităţile sovietice chestiunea obligaţiilor de plată a des-
păgubirilor României către U.R.S.S. ca o problemă ce urmează a fi re-
glementată direct între cele două ţări fără participarea membrilor britanici
şi americani ai Comisiei Aliate de Control. Pentru stricta dvs. informare
confidenţială, Departamentul a propus în legătură cu condiţiile de capitulare
a Ungariei să fie creată o secţie pentru despăgubiri a Comisiei Aliate de
Control pentru Ungaria, care ar avea, într-adevăr, un caracter tripartit
şi care să fie însărcinată cu îndeplinirea diferitlor atribuţii legate de des-
păgubirile ce urmează a fi plătite de Ungaria. Departamentul ar dori să
vadă un organism asemănător compus din reprezentanţi ai celor trei guverne
aliate instituit în cadrul Comisiei Aliate de Control pentru România, dar
368
noi nu dorim să atacăm subiectul pînă cînd nu se va lua o hotărîre în
legătură cu propunerea pentru Ungaria.
Trimisă la Caserta pentru Berry: repetat la Moscova sub nr.
2874.
Stettinius
+
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, S.U.A., r. 662, c. 1764-1167, The National Archives
of the United States, Washington European War Nr. 74000119 EV 11-2344
128
/946 aprilie JO, Londra. Telegramă a ambasadorului S.U.A.

la Londra, Winant, către Departamentul de Stat, despre dis-
cutarea, la cea de a noua reuniune a adjuncţilor miniştrilor
de externe, a raportului Comitetului pentru redactarea Tra-
tatului de pace cu România.
Secret
Secretarul de stat, Washington,
10 aprilie 1946
La cea de a 9-a întrunire a adjuncţilor miniştrilor de externe din
9 aprilie pentru a discuta proiectul de Tratat cu România, unde s-a continuat
dezbaterea raportului Comisiei de redactare (CEM (D) (B) (46) 10), am
propus ca, din formularea «România ... a luat parte activ etc.> în ultima
parte a celui de al treilea paragraf al preambulului, să fie scos cuvîntul
«activ», deoarece adjunctul sovietic al ministrului de externe dorea ca
acelaşi cuvînt să fie scos din preambulul proiectului de Tratat cu Ita-
lia, căci, după părerea mea, ar trebui să existe o uniformitate de limbaj
sub acest aspect în toate proiectele de tratat. Gusev s-a opus cu insistenţă
tratărilor uniforme şi scoaterii acelui cuvînt, pe motiv că Italia fusese nevoită
să se predea necondiţionat, în vreme ce România şi alte state inamice se
retrăseseră din război şi că România, în conformitate cu termenii armistiţiu
lui, pusese la dispoziţie forţe militare şi adusese contribuţii materiale în-
semnate la cauza Aliaţilor. Un alt argument al lui a fost că Italia fusese
parte componentă a Axei, pe cînd celelalte state inamice fuseseră doar simpli
,
sateliţi. întrucît nu s-a ajuns la un acord, chestiunea a trebuit amînată
... ].
+
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, S. U.A., r. 703, c. 107-108; The National Archives
of the United States, Washington D.C., General Records of the Department of State (R.G.
59), roii 6.
369
RITURI TO DILnc
SICUT
OUTGOING T
.,
RCITATI IIASl!IIOtol --1 î f'
April 10 .......
!~ .' d
;.. fL ~
-
la 9th ..." . , •t ».,-u .. ,,,u t • t• ._111. . •Nft ,,..., -.a
nnhtaa c_.,'"'• n,ort (CJIII (11)(1)(.,) 10) wu tvtMr u, ..,., I
• pnPff•••
ot tlal„ para et
ta Ul• pbrue "laaaal• • •• teek
,.....i., tllle
u aett ..
u1•'1• •t •• •r.. •u .. \\,... tor
N&1oa that tlw lnlet llepia~ wteho• tlle . . . . ....,
'
,-rt ne'!t la lan. ,-n
••lot„ la \11,e
* .-~
,...._io .\
'
\a U\e JuU1a •ra"' traat7 nea ta -, optaloa there ••14 " Hltoralir
o !' lQ&l&&ge oa tbt1 „lllt la all drat\ treattH. ChaHT arpe4 ·•t lnc'll
acalaat \llltroniltJ ot tna-.at nd apt•t thll ••lţtloa oa th• , ~

th•t tta1, bad \Ho •llllpcl to IUl'ND4•r \IMODdltlo11&l17 wbere&I .....S.
alld the other •119a1' . 001111\rlH bad wi t'hdra'll'II rr- th• nr •114 that '-ala
lD aocordaDN •lth the ara11tloe tera1 had prnld•cl al"Md toroe1 ~
• · -•• laport&at •to'1al _o oatrl\utlea to 11\led oauae. Aaotber ot ~•

arc-eat, wu \hat ltal7 bad Nea a •~Mat part ot th• #.ah IIIINU -
the otai.r • ~ •--',SH ~• \Ma ....,.1.7 HtellltH. •• ao , , , . . • •
- • naohod, tbe „tter lla4 t. be deterre• (1'11.RC J.!= RCII WD) •
Artlol• 8 ot tâe • ~ • ' clraft :\l'H\7 ~ nll ■ tlt.1!4 tor Art1ele •• fllo
.,. De. ►&
VI lleJllltJ aad J •re ~ prepare4 ~~ acre•• lnlet"~propo1 ■ d to
,M4ltJ hi ■ text •D4 •tt•r wu 4eterred ilo p.,. u- tor ooaa14eratloa
..,. .. r,U11& wtillh la &l'f•• ).a-, t,aaeUatol)' hllowiag tele ,: r■a, .:..:.::
. ·.
ni. Del'\ltlH •P'"' w ac-~ Nf~r ,'nlel• U or the lo'flet 4...rt-. .
\he llrattta, c-1u,, to ~ • ••r• or turther ■ t\14:,, I reterNd to VI
propoeal \hat ooll'lfttln ter,ilD&ttnc ouupatloa alld N ■ -ta'bllll\1111
h11tepoad•ao• ot Auatrla
129
1946 mai 7, Paris. Ştire a Agen\iei A.F.P. referitoare la ho-

tărîrea Conferin\ei miniştrilor de externe ai U.R.S.S.,
S. U.A, Marii Britanii şi Fran\ei, privind anularea Dictatului
de la Viena, din 30 august 1940.
Agenţia A.F.P. din Paris: ora 15,22, din 7 mai 1946.

Transilvania va rămîne României.
Consiliul celor patru a luat următoarea hotărîre cu privire la frontiera
româno-ungară: «Decizia de la Viena din 30 august 1940 se declară nulă
şi neavenită. Frontiera dintre Ungaria şi România este restabilită prin pre-
zentul articol, aşa cum exista ea la I ianuarie 1938>.
♦
Arhiva Ministerului Apărării Na\ionale, fond 948, Secţia a 2-a, dosar nr. 1048, f. 49.
130
1946 august 14. Extras dintr-o ştire a Agenţiei A.F.P. referitor

la dezbaterile din cadrul Comisiei politice şi teritoriale pentru
România a Conferinţei de pace de la Paris.
Agenţia A.F.P. din Paris, 14 august 1946, ora 20,30.

La invitaţia domnului Byrnes, şef ul delegaţiei române la Conferinţa
de pace de la Paris, domnul Tătărescu, a luat cuvîntul. Primele cuvinte
ale delegaţiei române, a spus domnul Tătărescu, exprimă recunoştinţa pentru
posibilitatea de a prezenta observaţiile guvernului român în legătură cu
Tratatul de pace elaborat de către cei 4 miniştri de externe. Proiectul Tra-
tatului de pace oferă poporului român alt motiv de recunoştinţă în ceea
ce priveşte realipirea Transilvaniei de Nord la România. Această hotărîre
trebuie să permită fără îndoială o colaborare fecundă între poporul român
şi cel unguresc.
Domnul Tătărescu trece apoi la examinarea clauzelor politice, militare
şi economice. Regretă absenta unei menţiuni consacrînd calitatea de putere
cobeligerantă, pe care România o consideră just săi se recunoască. Aminteşte
apoi că ţara sa a făcut neîncetat, în intervalul celor două războaie, opoziţie
Germaniei. România a fost antrenată în războiul contra Uniunii Sovietelor
şi a celorlalţi aliaţi de o mînă de aventurieri şi trădători. Domnia sa arată
că acest război a fost dus contra sentimentelor antihitleriste ale poporului
român, amintind împrejurările în care poporul român, călăuzit de forţele
cu adevărat democratice, în deplină înţelegere şi cu sprijinul tînărului rege,
s-a alăturat Aliaţilor.
Domnul Tătărescu ţine să precizeze că aceasta nu s-a întîmplat după
Convenţia de armistiţiu cu Naţiunile Unite de la 12 septembrie 1944, ci
chiar din 24 august a aceluiaşi an, cînd România a făcut faţă cu armele
371
în mină împotriva Germaniei şi Ungariei horthyste. Tncepînd din această
zi, 18 divizii româneşti, 385 mii oameni a spus domnul Tătărescu, susţinuţi
de aviaţie, au dat asaltul împotriva năvălitorilor germani şi unguri.
.Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia a 3-a dosar nr. 2907, r. 53-54.
131
1946 CJllgust 24, Bucureşti. Telegramă a reprezentantului politic
al S.U.A. în România, Burton Y. Barry, exprimînd necesitatea
ca S.U.A. să iasă din ambiguitatea manifestată Ială de par-
tidele de opoziţie din România.
Bucureşti, 24 august 1946, la prînz Secret S.U.A. -
Analizînd cu toată atenţia orice mărturie despre intenţiile guvernului
Groza în privinţa alegerilor, am ajuns inevitabil la contuzia că guvernul
nu (repet: nu) are gînd să ţină alegeri libere şi neîngrădite, cum cer
· hotărîrile de la Moscova. Mai mult chiar, atitudinea guvernului român are
întregul sprijin al guvernului sovietic.
Această situaţie impune din partea noastră o hotărîre. Dacă sîntem
obligaţi să insistăm asupra conformării rezonabile cu deciziile de la Moscova
şi prin urmare ne propunem să recunoaştem rezultatul alegerilor din Ro-
mânia, ori cit de frauduloase ar fi, un spirit elementar de justiţie ne cere
acum (repet: acum) să-i informăm ca atare pe liderii partidelor din opoziţie,
care îşi bazează existenta partidelor lor, ca şi propriile lor vieţi, pe buna
noastră credinţă.
Dacă am lăsa ca liderii opoziţiei să intre în alegeri fără a cunoaşte
aceste lucruri, atunci trebuie să ne aşteptăm ca cei ce au fost prietenii noştri
în Europa răsăriteană să spună că am ridicat din umeri cind a fost vorba
de obligaţiile noastre, că am dezamăgit toate elementele democratice din
această ţară, că am dat o poleială lui Groza şi faţadei partidului comunist.
Dacă, pe de altă parte, vom insista pentru alegeri libere şi neîngrădite
în România, astfel cum interpretăm noi aceste cuvinte, este important să
c-onfirmăm acum reprezentantilor români de la Paris că aceasta este intenţia
noastră, adăugind că dacă guvernul va acţiona altfel, va avea de suferit
din partea noastră consecinţe oriunde şi oricum le vom putea determina
(vezi raportul meu nr. 753 din 3 august).
în România nu putem face prea mult în acest moment spre a determina
o acceptare a punctului nostru de vedere, în afara faptului de a ne menţine
pe o linie fermă din punctul de vedere al politicii lumii occidentale. Am
putea însă ca în toate chestiunile referitoare la România să acţionăm astfel
incit să prevenim adîncirea divergenţei dintre declaraţiile noastre oficiale
şi modul în care acţionăm zi de zi.
. Berry
Arh. St. Bucureşti, colecţia Microfilme, S.U.A., r. 703, c. 70171; The National Archives ol
the United States, Washington D.C., General Records oi the Department ol Stale ( R.G. 59).
372
132
1946 august 24, Paris. Amendamentul propus de delegaţia ce-

hoslovacă la Conferinţa de pace de la Paris, în sensul de a
se mentiona în preambulul Tratatului contribuţia României
alături de Aliaţi la înfrîngerea Germaniei hitleriste.
DECLARAŢIA DELEGATULUI CEHOSLOVACIEI
Delegaţia cehoslovacă înţelege şi recunoaşte motivele care i-au condus

pe autorii proiectului să facă distincţie, în redactarea Preambului, între
Italia, putere mijlocie cu un trecut de fascism agresiv pe de o parte şi
statele mici care s-au pus în serviciul Axei şi au încheiat alianţă cu
Axa, pe de altă parte. însă delegaţia cehoslovacă este de părere că, în
interesul adevărului _istoric, ori mai degrabă în interesul dezvoltării viitoare
a statelor foste sateliţi, este de maximă importanţă să nu reducem totul
la această deosebire. Discutarea Preambului la Tratatul de pace cu Ungaria
ne impune datoria absolută de a lua în consideraţie acest aspesct al pro-
blemei. în interesul adevărului istoric trebuie spus că Ungaria - mă gîndesc
la vechea Ungarie a lui Horthy - a fost primul dintre statele satelit care,
în mod voluntar şi fără presiuni de vreun fel, şi-a aliniat politica mai întîi
cu Italia fascistă, iar mai tîrziu cu Gemania nazistă. Regimul lui Horthy,
care, sub multe aspecte, a fost precursorul lui Musolini şi al lui Hi-
tler, a dat ajutor şi adăpost SS-iştilor, asasini politici care l-au ucis pe
Rathenau în perioada ce a precedat venirea lui Hitler la putere. Şi nu în-
tîmplător autorul celebrei formule «Axa Roma-Berlin• a fost unul dintre
prim-miniştrii lui Horthy: Gombos. Procesul de la Niiremberg şi documentele
diplomatice de pe Wilhelmstrasse, recent publicate la Moscova, au dovedit
clar cooperarea deliberată şi conştientă a Ungariei lui Horthy cu Hi-
tler, în special cu intenţia de a strivi şi dezmembra Cehoslovacia. Nu am
intenţia de a descrie tot ceea ce s-a petrecut înaintea acestui război şi după
Miinchen în districtele meridionale din Slovacia anexate la Ungaria după
arbitrajul de la Viena. Am putea prezenta documente, fotografii şi declaraţii
semnate care descriu destinul miilor de slovaci şi de cehi alungaţi din părţile
meridionale ale Slovaciei de către detaşamentele fasciste neregulate din
Ungaria lui Horthy.
Este binecunoscut faptul că alianţa Ungariei cu Germania şi cu Italia
i-a adus noi teritorii, de data aceasta văduvind România de Transilva-
nia, iar delegaţia iugoslavă v-ar putea da multe detalii asupra masacrării
populaţiei civile de către armata ungară care a atacat Iugoslavia la puţin
timp după ce guvernul ungar încheiase un tratat de prietenie veşnică cu
guvernul iugoslav. Contribuţia puţin glorioasă pe care a avut-o armata
unagră în capmania contra Rusiei este şi ea binecunoscută.
Este adevărat că în februarie 1945, prin armistiţiul semnat la Moscova
cu guvernul ungar provizoriu, s-a dat noului guvern ungar un fel de sem-
nătură în alb pentu serviciile pe care urma să le aducă în războiul împotriva
Germaniei, la care trebuiau să participe opt divizii ungare. însă, dimpotri-
vă, corpul de armată ungar a rămas fidel alături de germani pînă la sfîrşitul
373
războiului şi nici un detaşament de trupe ungare nu a luat parte vreodată
la vreun angajament militar important împotriva germanilor. Din con-
tră, după înăbuşirea insurecţiei slovace din august-septembrie 1944, de-
taşamentele ungare au luat parte activă la masacrul colectiv al partizanilor
slovaci şi au luptat împotriva patrioţilor slovaci pe pămîntul Slovaciei.
Iată, foarte pe scurt, faptele istorice, aşa cum s-au petrecut ele.
Pe de altă parte, România - ca să luam un exemplu - a aruncat
optsprezece divizii în lupta împotriva Germanei şi a suferit pierderei foarte
mari în bătălii. Nu mi se pare just sau rezonabil ca acest fapt să nu fie
exprimat mai clar în Preambulul la Tratatul de pace cu Ungaria.
în afară de aceasta, cred că ar trebui luat în considerare şi un alt
fapt. în ultimul sfert de secol, naţiunea ungară a fost aruncată de două
ori în dezastru de clasa ei reacţionară şi ultraconservatoare. Această clasă
conducătoare a fost măturată, e adevărat, însă din păcate ideologia ei este
adînc înrădăcinată nu numai în spiritul claselor mijlocii, ci, pînă la un
anumit grad, şi în masa poporului. Această ideologie îşi are originea în
ideea că naţiunea ungară este investită cu un fel de misiune specială şi
că ea este superioară vecinilor săi. Am studiat foarte atent literatura politică
ungară şi presa cotidiană şi trebuie să spun, spre marele meu regret,
că, în afară de cîteva rare excepţii, marea masă a publicului ungar se cram-
ponează prea mult de această ideologie periculoasă şi vătămătoare. Ştiinţa
istorică ungară a devenit celebră datorită serviciilor aduse clasei conducătoa
re şi nevoilor ei şi a înrădăcinat cu bună ştiinţă în rîndul poporului ungar
concepţii false şi legende periculoase. Din păcate, astăzi istoria se repetă.
L-am auzit pe unul din cel mai importanţi reprezentanţi ai Ungariei
de astăzi care, vorbind despre vinovăţia diverselor state şi naţiuni în acest
război, a afirmat că, exceptînd Iugoslavia, nici una din naţiunile mici din
bazinul dunărean nu a rezistat mai bine presiunii germane decît naţiunea
ungară sau nu a luptat mai înverşunat împotriva ei decît poporul un-
gar.
Semănarea şi răspîndirea acestei legende constituie cu siguranţă unul
din cele mai bune mijloace de a împiedica înţelegerea între naţiunea ma-
ghiară şi vecinele ei. Cred că am putea face un bun serviciu naţiunii ungare
şi democraţiei ei spunînd întregul adevăr despre trecutul său, în această
adunare, şi de aceea trebuie să încurajăm naţiunea în această direcţie, pînă
acum slabă, dar pe care trebuie să o încurajăm din toate părţile, pentru
a repara greşelile trecutului şi pentru a pune bazele unui viitor mai bun
Ungariei.
♦
Recueil de la Conference de Paix, Paris, 1946, r. 264--265.
133
1947 februarie I I, Paris. Telegramă a ambasadorului britanic

la Paris către Foreign Office în care prfezintă con\inutul unui
memoriu al delega\iei române la Paris privind Tratatul de pace
cu România.
374
D-lui Duff Cooper
Nr. 56 Restrictiv
11 februarie 1947
Primită 5,50 p.m. 12 februarie 1947
Important
Am primit de la Minsiterul Afacerilor Externe textul unei comunicări

din partea delegaţiei române referitoare la Tratatul de pace cu
România 127 •
Comunicarea afirmă că guvernul român va depune toate eforturile
pentru a îndeplini obligaţiile prevăzute de tratat. El consideră însă că unele
dintre obligaţii sînt deosebit de împovărătoare, iar alatele nedrepte. El re-
gretă că tratatul nu ţine seama de contribuţia economică şi militară a Ro-
mâniei la războiul împotriva Germaniei şi creează o situaţie economică di-
ficilă pentru ţara sa. El socoteşte ca deosebit de nedreaptă obligaţia de
a renunţa la toate pretenţiile faţă de Germania în ceea ce priveşte datoriile
şi despăgubirile. El consideră unele din dispoziţiile tratatului ca fiind lipsite
de precizie, iar altele contradictorii.
Quvernul român însă ia notă cu satisfacţie de soluţionarea problemei
Transilvaniei. România va semna tratatul, iar guvernul ei va începe imediat
negocieri directe cu statele respective, cu scopul de a adapta clauzele tra-
tatului la actuala situaţie a ţării şi să elucideze acele aspecte rămase neclare.
Nota se încheie cu o declaraţie privind dorinţa fierbinte a românilor de
a contribui în viitor la organizarea păcii şi colaborării internaţionale în
conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.
Textul prin valiză diplomatică.
Vezi telegrama mea imediat următoare .
•
Public Record Office, F.O. 371, voi. 67250.
177
Tratatul de pace între România pe de o parte şi Naţiunile Unite de cealaltă parte a fost
semnat la 10 iebruarie 1947. El coniirma prevederile convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie
1944 inclusiv rămînerea Armatei Roşii pe teritoriul României şi plata unor mari despăgubiri.
375
LISTA DOCUMENTELOR
I. Herodot, Istorii, informa\ii despre traco-geto-dacia . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

2. Arian, Expediţia lui Alexandru cel Mare, luptele cu geţii din anul 335 î. de C. 12
3. Platon, Carmide, despre concepţia medicală a tracilor. . . . . . . . 13
4. Strabon, Geografia, date în legătură cu domnia lui Burebista . . . . . . . . . . 14
5. Dio Cassius, Istoria romană, despre luptele dintre daci şi romani . . . . . . . . 15
6. lordanes, Despre originea şi faptele geţilor, informaţii despre trecutul dacilor 20
7. Justinian, Novellae, crearea episcopiei Prima Justiniana . . . . . . . . . . . . . . 23
8. Kekaumenos, Strategikon, despre originea românilor sud-dunăreni . . . . . . . 24
9. Presbiterul din Dioclean, Regnum Slavorum, arată că bulgarii au ocupat în mo-
mentul venirii lor în Peninsula Haemus, pămîntul românilor . . . . . . . 25
10. Ioan Kinnamos, în Epitome, se referă la faptul că în luptele dintre bizantini şi
unguri, din anul 1167, unul dintre generalii bizantini a avut în subordine multi
vlahi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
11. I 199. Fragment din scrisoafea papei lnocenliu al III-iea către Ioniţă, regele ro-
mânilor şi al bulgarilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
12. 1202. Fragment din scrisoarea papei lnocen\iu al III-iea către Ioniţă, regele bul-
garilor şi al românilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
13. 1203. Fragment din scrisoarea papei lnocenţiu al III-iea către Vasile, mitropolitul
Bulgariei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
14. Simon de Keza, Chronicom Hungarorum, informaţii despre românii din Pannonia
şi Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
15. Notarul anonim al regelui Bela, Faptele ungurilor, despre luptele dintre formaţiuni-
le politice româneşti şi unguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
16. Făzl ol Lah Răsid, od-Din, Suma istoriilor, capitolul Istoria principilor din
Dăşt-i Kîpcak, privind luptele dintre tătari şi români în 1241 . . . . . . . . . . 40
17. 1247. Diploma loani/i/or, cuprinde date despre formaţiunile politice româneşti din
sudul Transilvaniei, Olteniei şi MMnteniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
18. Geograf anonim, Descrierea Europei Orientale, despre români . . . . . . . 45
19. Cronica pictald de la Viena, despre luptele dinort: oşt.le regelui Ungariei şi oştile
românilor conduse de Basarab, anul 1330 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
20. /335, decembrie /3. Privilegiul dat de Carol Robert de Anjou lui Nicolae, fiul
lui Radoslav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
21. /395 martie 7. Tratatul dintre Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei şi Mircea
cel Bătrîn, domnul Ţării Româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
22. Ioan de Sultanyeh, Libellus de Noii/ia Orbis, arată originea românilor din nordul
şi sudul Dunării şi latinitatea limbii lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
23. 1455 octombrie 5, Saruhanbeyli. Scrisoarea sultanului Mehmed al Ii-lea prin care
confirmă domnului Moldovei încheierea păcii în schimbul plă\ii tributului anual. 54
24. 1456 iunie 9 (860 Receb 5) Yeni Derbend. Porunca sultanului Mehmed al Ii-lea
cu privire la respectarea privilegiilor acordate negustorilor români . . . . . . . 54
25. /475 ianuarie 25. Scrisoarea adresată de Ştefan cel Mare principilor europeni
pentru a sprijini cu oşti lupta antiotomană a românilor . . . . . . . . . . . . . 55
377
26. /477 mai 8. Expunerea lui Ion Tamblac, solul lui Ştefan cel Mare în fata Senatului
şi a dogelui Venetiei prin care se solicită sprijin anti-otoman . . . . . . . . . . 56
27. 1501. Enea Silvio Piccolomini. Cosmographia, prezintă date referitoare la originea
poporului român . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
28. 1532. Francesco delia Va/le, însemnări despre originea, obiceiurile şi oraşele ro-
mânilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
29. George Reicherstoffer, Chorografia Moldovei, fragment cuprinzînd informalii pri-
vind aşezarea tării, originea şi obiceiurile românilor . . . . . . . . . . . . . . . . 61
30. Anton Verancsics, Descrierea Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti, fragmente
despre aşezarea românilor, originea, limba şi importanta strategică a lărilor
~--········································· M
31. 1568 decembrie 8 (976 Cemaziulahir 18). Scrisoarea sultanului Selim al II-iea
adresată principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund, privind respectarea reciprocă
a hotarelor . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
32. 1594 februarie 3, Beltăk, Scrisoarea căpitanului V. Preposlvari căire arhiducele
Matias despre foloasele unim eforturilor lărilor române în lupta
antiotomană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
33. 1597 martie 12, Armelin lingă Nicopol. Scrisoarea trimisă de mitropolitul Dionisie
Rali lui Mihai Viteazul informează asupra pregătirilor de luptă ale creştinilor
împotriva otomanilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
34. 1598 iunie 11, Tirgovişle. Fragment din raportul lui Eric Lassota către împăratul
Austriei, Rudolf al II-iea, privind ajutorul în bani sau soldati solicitat de Mihai
Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
35. 1600 martie JO, Braşov. Proiectele jurămintelor de credinlă intre Mihai Viteazul
şi Sigismund al II-iea, regele Poloniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
36. 1600 mai 18, Cameniţa. Scrisoarea voievodului N. Herburt către fiul său Jan Her-
buri despre infrîngerea polonezilor care l-au ajutat pe Ieremia Movilă împotriva
lui Mihai Viteazul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
37. 1600. Memorialul lui Mihai Viteazul ·către marele duce al Toscanei în care îşi
descrie faptele puse în slujba lării sale şi a creştinătălii . . . . . . . . 80
38. 1601. Ziar ceh despre lupta de la Gurslău . . . . . . . . . . . . . . . . 92
39. 1638 septembrie 29, Alba-Iulia. Tratatul de aliantă între Vasile Lupu, domnul
Moldovei şi Gheorghe Râkoczi I, principele Transilvaniei . . . . . . . 94
40. Evlya Celebi. Carie de călătorii, descrie frumuseţile şi boi;tăliile bisericii Trei Ierarhi
din laşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
41. Paul de Alep, Călătoria patriarhului Antiohiei, Macarie din Alep, despre fru-
museţea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş . . . . . . . . . . . . . . . 102
42. 1744 aprilie 11, Sibiu. Fragment din raportul contelui Theobald von Czernin către
împărăteasa Maria Tereza cu privire la lupta românilor pentru drepturi secia le
şi nationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
43. 1784 noiembrie 9 - informare a comitatului Bihor trimisă vicecolonelului de Bel-
legarde privind întinderea răscoalei !ărăneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
44. 1784 noiembrie 11, ZI.Ina. Raportul Oficiului montanistic superior Zlatna către
Tezaurariatul transilvănean, cu privire la măsurile pentru restabilirea
ordinei . . . . . . 110
45. 1784 decembrie 3, Viena. Scrisoarea împăratului Iosif al II-iea către arhiducele
Leopold de Toscana despre situaţia grea a românilor . . . . . . . . . . . . . . . 114
378
46. 1784. Memoriul căpitanului Egermann, participant la înăbuşirea răscoalei din Tran-
silvania căire Consiliul aulic de război . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
47. 1791 decembrie 29/9 ianuarie 1792, laşi. Tratatul de pace de la Iaşi, încheiai între
Turcia şi Rusia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
48. 1792, Codice de legi ( Kanunname). Fragmente privind autonomia Moldovei şi
Ţării Româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
49. /802 septembrie /9-28 (1217 cemazi I, evahîr) Hatt-i şeriful sultanului Selim
al III-iea, prin care se reînnoiesc vechile privilegii ale Ţării Româneşti adăugin-
du-se şi altele noi; sini incluse clauze şi pentru Moldova . . . . . . . . . . . . 133
50. /82/ martie 3, Bucureşti. Popovici, corespondentul de la Bucureşti al ziarului
austriac cWiener Allgemeine Zeilung> descrie acţiunea lui Tudor Vladimiressu 146
51. 1821 martie /2, Viena. Raportul lui Pignot, locţiitorul ministrului plenipotenţial
al Prusiei la Viena, către Friederich Wilhelm al III-iea, regele Prusiei, despre
cauzele revoluţiei românilor condusă de Tudor Vladimirescu . . . . . 147
52. /821 aprilie /8. O scrisoare autografă a cavalerului de Gentz secretarul şi co-
laboratorul lui Metternich, către o persoană necunoscută . . . . . . . . . . . . . 153
53. 1847 ianuarie 8, Bucureşti. Raportul reprezentantului Franţei la Bucureşti, de
Nion, către ministru I de externe al lării sale, Guizot cu privire la profunda ostilitate
a românilor fată de dominaţia otomană asupra Principatelor . . . . _ . . . _ _ 156
5-4. 1848 august I, Bucureşti. Raportul lui Robert Colquhoun, consulul britanic de
la Bucureşti, adresat vicontelui H.S.T. Palmerston, ministrul de externe al Marii
Britanii cu privire la protestul Guvernului Provizoriu fată de intrarea trupelor
turceşti în Principate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . __ .. ___ . . 157
55. 1848 septembrie //, Bucureşti. Raportul lui R.G. Colquhuon, consulul britanic
de la Bucureşti, căire vicontele H.S.T. Palmerston, referitor la starea de spiril
a românilor în momentul intrării şi înaintării trupelor otomane în Principate. 167
56. 1849 aprilie 19/ I mai, Balta Liman. Convenţia dintre Rusia şi Poarta otoma-
nă, privitoare la Principatele române, numirea domnilor, prezenta comisarilor ruşi
şi turci pe lingă aceştia şi staţionarea trupelor de ocupaţie . . . . . . . . . . . 170
57. 1849 septembrie 17, Bucureşti. Raportul consulului francez la Bucureşti, Eugene
Poujade, către ministrul Afacerilor Străine din Franţa, despre situaţia românilor
din Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . __ . . . _ _ 180
58. 1849. Studiul privind cauzele şi desfăşurarea revoluţiei române de la 1848, aflat
în atenţia diplomaţiei franceze . . . . . . . . . . . . . . . . . . _ . . . . ___ . 181
59. /85/ martie 24, Sibiu. Raportul feldmareşalului Kalliany, locţiitor de guvernator
civil şi militar al Transilvaniei, către dr. Alexandru Bach, ministrul de interne
la Viena, despre dorinţa de unire a românilor într-un stat independent . 197
60. /853 februarie /5, Bucureşti. Raportul consulului francez la Bucureşti, Eugene
Poujade, ministrul afacerilor externe al Franţei, Drouy de Lhuys, prin care su-
gerează ca ţara sa să determine Poarta să declare ea însăşi independenta şi ne-
utralitatea Principatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
61. 1857 octombrie 5/ 17, Bucureşti. Raportul consulului general al Belgiei la Bucureş
ti, Jacques Poumay, trimis ministrului de externe belgian contele Charles Vila-
rin, despre certitudinea adoptării programului unionist de către Adunările ad-hoc
din Bucureşti şi laşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
62. /858 august /2, Paris. Convenţia de la Paris între Austria, Franţa, Marea Britanie,
Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia pentru organizarea definitivă a principatelor ro-
mâne, Moldova şi Ţara Românească . . . . . . . . . . . . . . 206
379
63. 1859 februarie 6. laşi. Telegramă adresată Foreign Office-ului de Henry Churchill,
consul britanic la laşi, cu privire la entuziasmul manifestai în Moldova pentru
alegerea lui Al.I. Cuza ca domn în Muntenia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
64. /859 februarie 22, Bucureşti. Raportul înaintat de Jacqoes Poumay, consul belgian
la Bucureşti, ministrului de externe al Belgiei, privind sosirea la Bucureşti a dom-
nitorului Al.I. Cuza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
65. 1859 martie 2, Pera. Fragment din raportul ambasadorului Franţei la Constantino-
pol, Thouvenel, trimis contelui Walewski, ministrul de externe al Franţei, referitor
la dorin\a unanimă a românilor de a realiza unirea administrativă a celor două
principate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
66. /870 februarie 5. Belgrad. lnslruc\iune dală de loc\iilorul ministrului araceri-
lor externe, D. Malici, agentului diplomatic al Serbiei la Bucureşti, cu privire
la hotărîrea guvernului român de a atribui \ării, în relaţiile internaţionale, titlul
de România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
67. /874 septembrie 7, Therapia. Raportul ambasadorului britanic la Constantino-
pol, sir Henry Elliot, către secretarul de stat pentru a[aceri externe al Mării Britanii,
Edward Henry Stanley conte de Derby, re[eritor la evidentele tendinţe de in-
dependenţă economică şi, implicit, politică ale României. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
68. I 876iulie 24, Petersburg. Raportul trimisuluiextraordina r şi ministru plenipotenţiar al
Belgiee la Petersburg, contele G. Errenbault de Dudzeele, către ministrul afacerilor
externe al Belgiei, contele D'Asprmont-Lynden, cu privire a conţinutul memoriului
cu cele şapte revendicări trimis de guvernul român Porţii otomane la 16/28 iunie
1876 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
69. /87amai2 I, Bucureşti. Telegrama trimisă decorespondentul Agenţiei franceze depresă
Havas re[eritoare la proclamarea independenţei României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
70. /877 septembrie 17. Bucureşti. Raportul lui AdoH Stern, consulul S.U.A., la Bucu-
reşti, privind participarea şi comportarea armatelor române pe rrontul de la Plevna 262
71. /88/. Fragment dintr-un memoriu al contelui Kalnoski, ministru al Ungariei, prin
care recunoaşte în mod realist situa\ia românilor din statul dualist Austro-Ungaria
şi speranţele lor de a se uni cu România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
72. 1891 iunie 25. Budapesta. Raportul consulului general al Marii Britanii la Bu-
dapesta. Artur Nicholson. căire ministrul de externe britanic, relevînd discriminări-
le la care sini supuşi români din Transilvania şi lupta lor pentru eliberare.... . . . . 270
73. /893 iulie 27. Bucureşti. Raportul ministrului plenipotenţiar al llaliei la Bucureşti,
Lurtopass1, catre ministrul alacer1lor externe al ţării sale, li. lirin, subliniază
tactica politică a românilor din Transilvania, în lupta pentru obţinerea de drepturi
şi pozi\ia guvernului român fată de măsurile de deznaţionalizare promovate de
guvernul regal ungar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
74. /893 septembrie /6, Viena. raportul ambasadorului belgian la Viena, Van den
Sleen, către contele de Merroda Westerloo, ministrul de externe a I Belgiei, relevă
simpatia opiniei publice europene pentru aspiraţiile românilor din Transilvania........ 278
75. /897 noiembrie I. Bucureşti. Fragmente dintr-un raport conliden\ial adresat minis-
trului de externe al Austro-Ungariei despre rădăcinile şi caracterul organizat al
mişcării de eliberare a românilor din Transilvania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
76. 1914 septembrie 19, Bucureşti. raportul ambasadorului belgian la Bucureşti, Van
Ypersele Strihou, către J. Davignon, ministrul de externe al Belgiei, în legătură·
cu politica de neutralitate a româniei şi dorin\a de a-şi realiza idealul
naţional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
380
77. 1916 august 28, Paris. Telegramă de felicitare transmisă de Aristide Briand Guvernului
Român prilejuită de hotărîrea României de a declara război........ . . . . . . . . . . . . . . 290
78. /917 iulie 29, Paris. Telegrama ministrului de război francez, Georges Clemencea-
nu, prin care îl roagă pe generalul Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii mi-
litare franceze în România, să transmită înaltului Comandament român cele
mai călduroase felicitări pentru strălucitoarelesucceseobţinutedearmata română..... 291
79. 1917 IJllgust 26, Londra. Telegrama primită de la Foreign Office Sir George Bar-
caly, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Marii Britanii în Româ-
nia, conţinînd mesajul de simpatie şi de admir a ţie al primului ministru britanic
Lloyd George pentru curajul şi suferinţa poporului român în anul scurs de la
intrarea în război a României. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
80. 1917 august, Paris. Telegrama cifrată a ministrului de război francez, Georges
Clemenceau, către generalul Henri Mathias Berthelot, şeful misiunii militare fran-
ceze în România, pentru a transmite comandantului şef al Armatei române în-
credereadeplină pecareoarearmata franceză în înalta valoarea trupelor române....... 295
81. 1917 noiembrie 22, Londra. Telegrama adresată de Foreign Office trimisului
extraordinar şi ministru plenipotenţiar britanic în România, Sir George Barclay,
cu scopul de a transmite mesajul regelui Marii Britaniei pentru regele României
privind rezistenţa eroică a poporului român şi sprijinul aliaţilor.................... 295
82. 1917 noiembrie 26, Washington. Mesajul preşedintelui s.U.A. Woddrow Wilson,
adresat regelui Ferdinand al României exprimînd simpatia amicală fală de curajul
poporului român în luptă şi hotărîrea S.U.A. de a acorda ajutor României, la
negocierile de pace şi după război. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
83. 1917. Mesajul Ligii muncitorilor britanici adresat reprezentanţilor diplomatici
al Ţărilor Aliate la Londra, exprimînd sentimentele de solidaritate şi fraternitate
ale poporului englez cu popoarele pentru libertate.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
84. 1918 ianuarie 24, Londra. Telegrama trimisă de Foreign Office prin ministrul ple-
nipotenţiar al Marii Britanii la Iaşi, în care primul ministru englez, Lloyd George
îi exprimă fată de primul ministru român, J.C. Brătianu, toată simpatia pentru
poporul român şi armata lui care luptă în condiţiile unor greutăţi de neegalat.......... 299
85. 1918 februarie 12 25, laşi. Notă adresată de ministrul american în România, Char-
les Vopicka, regelui Ferdinand cu privire la declaraţia făcută României de Guvernul
Statelor Unite . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . 300
86. 1918 aprilie 24. Mesaj al preşedintelui S.U.A trimis Coloniei române din Paris,
exprimînd simpatia guvernului american pentru aspiraţiile legitime ale României 301
87. 1918 aprilie 25, Londra. Telegramă adresată de Foreign Office ambasadorul Marii
Britanii la Iaşi, pentru a transmite reginei Maria mesajul colonelului Walton, de prie-
tenie şi admiraţie a poporului englez pentru sacrificiile României................... 303
88. 1918 aprilie 28/mai I/, Cittaducale. Telegrama de mulţumire a lui V.E. Orlando
către preşedintele Societăţii române, profesorul Simeon Mândreascu.................... 303
89. 1918 mai 18, Baden. raport al reprezentantului M.A.E. pe lingă Comandamentul
Armatei austro-ungare, Trauttmansdorf, adresat ministrului de externe din Viena,
Burian, referitor la Declaraţia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării din Chişinău 304
90. 1918 iunie 5, Washington. Scrisoarea de răspuns a lui William Phillips, secretar de
stat adjunct, adresată dr. lui Epaminonda Lucaciu, preşedintele Comitetului
Executiv al Comitetului Naţional Român din America, cu sediul la Trenton, în
care îi asigură pe românii din America că guvernul Statelor Unite va sprijini
România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
381
91. 1918 octombrie 12. Paris. Scrisoarea ministrului de externe al Franţei, Stephen
Jean-Marie Pichon, trimisă vicepreşedinţilor Consiliului Naţional al Unităţii Ro-
mâne cu sediul la Paris, prin care îi asigură de sprijinul guvernului francez în
activitatea pe care acesta îşi propune să o dezvolte . . .... ........... 306
92. /9/8 octombrie 24/ noiembrie 6, Bucureşti. Telegrama reprezentantului Au-
stro-Ungariei la Bucureşti, contele Demblin, către Ministerul de Externe din Viena,
despre comunicarea guvernului român din laşi, în legătură cu cererea Comitetului
Naţional şi a populaţiei din Bucovina de a fi luată sub protecţia statului român. . . . 309
93. /918 octombrie 27 /noiembrie 9, Washington. Telegrama ambasadorului francez
în S.U .A., J.J. Jusserand, către St. Pichon în legătură cu nota Guvernului american
referitoare la respectarea dreptului românilor la realizarea aspiraţiilor naţio-
nale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
94. /9/8 noiembrie I. Baden. Depeşa telefonică a contelui Trauttmansdorlf către Mi-
nisterul de Externe a I Austriei despre Adunarea Naţională română care a proclamat
unirea Bucovinei cu România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
95. 1918 noiembrie 6, Washington. Telegrama lui Dir G. Barcalay, ministrul plenipoten-
ţiar al Marii Britanii în România, aflat la Washington, prin care transmite gu-
vernului român asigurările date de Statele Unite că vor sprijini România în rea-
lizarea aspiraţiilor sale juste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
96. 1918 noiembrie 9, Roma. Scrisoarea adresată de ministrul italian al Afacerilor
Străine, Sydney Sonnino Comitetului executiv al Consiliului Naţional al Unităţii
tuturor românilor, prin care această organizaţie este recunoscută.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
97. 1918 noiembrie I/, Londra. Scrisoarea adresată de secretarul de stat pentru afaceri
externe britanic, Arthur James Balfour către Take Ionescu, preşedintele Consiliului
Naţional al Unitălii Române, în care îşi exprimă simpatia faţă de lupta românilor
pentru unire. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
98. /9/8 decembrie 6. Ştire din ziarul francez «Le Matin• referitoare la unirea ro-
mânilor din Crişana, Banat şi Maramureş cu patria mamă.......................... . 314
99. /918 decembrie 8, Roma. Scrisoarea ambasadorului Marii Britanii la Roma,
J. Rennel Rodd, către secretarul de stat pentru afaceri externe, sir A.J. Bal-
four, în care este reprodusă scrisoarea guvernului italian de recunoaştere a for-
mării Consiliului Naţional al Unităţii Române. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315
100. 1918 decembrie 9, Stockholm. Telegrama transmisă de ambasadorul Franţei la
Stockholm, Louis Charles Marie Delavaude, din partea ministrului plenipotentiar
al României în Suedia, G. Derussi cu privire la desfăşurarea adunării de la
Alba-Iulia din I decembrie 1918. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
101. 19/8 decembrie 14/27, Bucureşti. Raportul lui H. Ypersele de Strihou către
P. Hymans, în legătură cu proclamarea unirii cu \ara, a Transilvaniei, Bucovinei
şi Basarabiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
102. 1918 decembrie 29, Paris. Telegrama lordului W.GG Derby, ambasadorul Marii
Britanii la Paris, trimisă ministrului său de externe J. Balfour cuprinzînd con\inutul
telegramei identice a celor patru ambasadori ai puterilor aliate la Bucureşti prin
care se recunoaşte dreptul României de a-şi realiza aspiraţiile naţionale. . . . . . . 318
103. /9/9 ianuarie 6, Paris. Telegrama adresată de ministrul afacerilor externe al Fran-
ţei, Stephen Pichon, miniştrilor afacerilor externe dintr-o serie de lări europene,
referitoare la unirea Banatului şi Transilvaniei cu România... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
104. 1919 septembrie JO, Saint Germain-Laye. Fragment din Tratatul de pace încheiat
între Puterile aliate şi asociate şi Austria. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
382
105. /920 mai 22/iunie 4, Saint Germain-Laye. Fragment din Tratatul de pace încheiat
între Puterile aliate şi asociate şi Ungaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
106. 1922 octombrie 2 /, Bucureşti. Raport al ministrului belgian la Bucureşti, E.R.
de Schneidauer, către ministrul aiacerilor externe al Belgiei, H. Jaspar, despre
semnilicatia încoronării suveranilor români la Alba-Iulia................. . . . . . . . 325
107. 1927 noiembrie 24, Bucureşti. Raport al ministrului belgian la Bucureşti, E.R.
de Schneidauer, către ministrul afacerilor externe al Belgiei, P. Hymans, despre
decesul primului ministru Ion I.C. Brătianu şi problema dinastiei în România 330
108. 1934 ianuarie 2, Bucureşti. Raport al ministrului belgian la Bucureşti, baronul Guil-
laume, trrmis ministrului afacerilor externe al Belgiei, Hymans, despre asasinarea
primului ministru I.G. Duca şi atitudinea autorităiilor române....................... 334
109. /934 ianuarie li, Bucureşti. Extras din raportul ambasadorului Belgiei la Bu-
cureşti, baronul Guillaume, trimis ministrului afacerilor externe Hymans, redind
principiile politicii externe a României, enuntate de N. Titulescu..... . . . . . . . . . . . . . . . . 337
110. 1934 mai 3, Bucureşti. Raportul baronului Guillaume, ministrul Belgiei la Bucureşti
prin care îl iniormează pe Gymans, ministrul afacerilor externe al Belgiei despre
politica promovată de Nicolae Titulescu în problema dezarmării. . . . . . . . . 340
111. /936 septembrie 3, Berlin. Extras din ziarul iugoslav cVreme> publicat în Pres-
sebericht des Aussenpolirischen Amtes der NSDAP. Reichsleitung continînd co-
mentarii referitoare la impresiile provocate de înlocuirea ministrului de externe
al României, Nicolae Titulescu.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341
I 12. /939 aprilie. Memoriu întocmit de Comandamentul Suprem al Wehrmachtului,
privind posibilitătile aprovizionării cu produse petroliere a Germaniei în caz de
război, căile prevăzute pentru luarea în stăpînire a terenurilor petrolilere din Ro-
mânia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342
113. 1940 mai 9, Bucureşti.' Telegramă a ministrului plenipotent iar german la Bucureşti,
W. Fabricius, către Ministerul de Externe al Germaniei, în care sini comunicate
aiirmatiile iăcute de ministrul aiacerilor externe român, Gr. Gaiencu senatorului
Roth pe tema politicii de neutralitate a României; holărîrea României de a rămine
în aiara oricărui eventual conilict determinai de Marile Puteri în Balcani, de
a se apăra în cazul încălcării suveranităiii ei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
114. 1940 iunie 25, Berlin. Telegramă a minstrului de externe al Germaniei, Joachim
vom Ribbenlrop, prin care Lega\ia germană din Bucureşti este iniormată asupra
celor cuvenite de Germania şi Uniunea Sovietică în problema Basara-
biei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346
115. /940 iulie 15. Scrisoarea lui Adoli Hitler către Carol al Ii-lea, prin care dictatorul
nazist cerea, pe un ton ultimativ, acceptarea de către România unor concesii te-
ritoriale în iavoarea Ungariei şi Bulgariei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . 350
116. 1940 august 30. Ştire transmisă de Agen\ia Reuter din Londra prin care se apreciază
că România a !ost obligată să accepte Dictatul, după ce iusese constrinsă să
cedeze şi alte teritorii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352
117. 1941 iuniei 22, Bucureşti. Ştire diluzată de agentia «Steiani> relevînd semniiicatia
trecerii Prut ului de către armata română. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354
118. 1944 martie 21, Washington. Scrisoarea amiralului Wiliam D. Leahy, şei de Stat
Major pe lingă Comandamentul Suprem al armatei li marinei S.U.A., către se-
cretarul de stat american Cordell Huli, în care subliniază că ieşirea României
din Axă ar avea o importantă cardinală pentru evolutia războiului..................... 355
119. /944 martie 22, Moscova. Telegrama trimisă ambasadorului american la Moscova,
Averell Harriman, secretarului de stat al S.U.A., reieriloare la programul Frontului
Patriotic din România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. .. . . . . . . .. . 356
383
120. 1944 aprilie 3, Londra. Proiect de minută pentru prim-ministrul britanic, Winston
S. Churchill, din partea secretarului de stat pentru alaceri externe, Anthony
Eden, sugerînd ideea că initiativa din partea Aliatilor în raporturile cu românii
trebuie lăsate ruşilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
121. /944 iunie /, Cairo. Telegramă a ambasadorului american pe lingă guvernele
iugoslav şi grec în exil, Lincoln MacVeagh, către secretarul de stat al
S.U.A., Cordell Huli, privind un mesaj al reprezentantilor Aliati la Cairo, adresat
lui Iuliu Maniu, prin care îl anunţă că negocierile au luat slîrşit, sugerîndu-i
totodată să ia contact direct cu Armata Roşie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
122. 1944 iulie 12, Fuschl. însemnările lui C. Clodius, director din Ministerul de Externe
(pentru probleme economice) despre situaţia din România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
123. /944 august 24, Washington. Articol din ziarul. american „The Evening Star>
privind ieşirea României din Axă şi erectele acestui act asupra cursului războiului... 361
124. /944 august 25, Cairo. Telegramă a Ambasadei britanice de la Cairo către Fo-
reign Office, transmiţînd mesajul lt. colonelului de Chastelain despre evenimentele
imediat următoare zilei de 23 august . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
125. 1944 noiembrie 8, Londra. Instructiuni ale Foreign Office-ului către reprezentantul
misiunii politice britanice din România, La Rougetel, referitor la intelegerea so-
vieto-britanică asupra cotelor de influenţă din România şi Grecia...................... 365
126. 1944 decembrie 9, Bucureşti. Telegramă a reprezentantului S.U.A. la Bucu-
reşti, Bruton Y. Berry, către Secretariatul de Stat de la Washington, despre pre-
ocupările lui Iuliu Maniu în legătură cu hotărîrile Aliaţilor privind România........ 366
127. /944 decembrie /9, Washington. Telegramă a Departamentului de Stat continînd
informaţii şi instrucţiuni adresate reprezentantului S.U.A. în România, Burton
V. Berry, privind activitatea Comisiei Aliate de Control pentru România şi aplicarea
prevederilor armistiţiu lui. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368
128. 1946 aprilie JO, Londra. Telegramă a ambasadorului S.U.A. la Londra, Ei-
nant, către Departamentul de Stat, despre discutarea, la cea de a noua reuniune
a adjuncţilor miniştrilor de externe, a raportului Comitetului pentru redactarea
Tratatului de pace cu România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
129. 1946 mai 7, Paris. Ştire a Agenţiei A.F.P. referitoare la hotărîrea Conferinţei mi-
niştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi Franţei, privind anularea
Dictatului de la Viena, din 30 august 1940................................. 371
130. /946 august 14. Extras dintr-o ştire a Agenţiei A.F.P. referitor la dezbaterile din
cadrul Comisiei politice şi teritoriale pentru România a Conferinţei de pace de la Paris 371
131. 1946 august 24, Bucureştu. Telegramă a reprezentantului politic al S.U.A. în Ro-
mânia, Bruton Y. Berry, exprimînd necesitatea ca S.U.A. să iasă din ambiguitatea
manifestată lată de partidele de opoziţie din România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
132. /946 august 24, Paris. Amendamentul propus de delegaţia cehoslovacă la Con-
ferinţa de pace de la Paris, în sensul de a se menţiona în preambulul Tratatului
contribuţia României alături de Aliaţi la înfringerea Germaniei hitleriste. . . . . . . 373
133. 1947 februarie 11, Paris Telegramă a ambasadorului britanic la Paris către Foreign
Office în care prezintă conţinutul nui memoriu al delegaţiei române la Paris
privind tratatul de pace cu România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 374
384
INDICE ANTROPONIMIC stru al afacerilor externe al Belgiei,
68
A Attila, rege al hunilor (434-452), 7, 14,
Abdalah Birri, secretar otoman pentru afa- 15
ceri externe, 47 Aurelianus, împărat roman (250-275),
Abdul-Hamid I, sultan otoman (1774- 30
1789), 49 Augustus (Octavian), primul împărat ro-
Achilles, prepozit de Alba, vice cancelar al man, fondator al Imperiului roman (27
Curţii ungare, 17 î.e.n. - 14 e.n.), 30
Aga Riza, miniaturist în vechiul Iran,
40
Ahaltzik Paşa,
comandant şef a I armatei de
B
graniţă a Porţii otomane, 47 Baba Novac, haiduc în timpul domniei lui
Alârdi Francisc, sol al transilvănenilor la Mihai Viteazul, 37
George Basta, 37 Baghin, comite din Berna, 17
Alexandru I (Pavlovici), ţar al Rusiei Balfour Arthur James, secretar la Ministerul
(1801-1825), I, prefaţă Gh. Iseru Afacerilor Externe al Marii Britanii, 97,
Alexandru II (Nicolaevici), tar al Rusiei 99
(1855--1881), 62 Barclay George, ministru plenipotenţiar al
Alexandru cel Mare, împărat al Macedoniei Marii Britanii în România, 79, 81, 84,
(336-323 i.e.n.), 2 87, 95
Ali-paşa (Aali paşa), ministru al ar acerilor Bartolomeu, călugăr din Pecz, 17
externe al Portii otomane, preşedinte al Basarab I, voievod al Ţării Româneşti
Consiliului (1848), 55, 58 (1310-1352). 19, 20
Ali-bey,• căpitan în armata otomană, 25 Basarab cel Bătrîn, Laiolă, domn al Ţării
Alexie, comandant militar în armata bizanti- Româneşti ( 1473-1474; 1475-1476;
nă, 10 1476-1477), 26
Almus, duce, tatăl lui Arpad, 15 Basta, George (1550-1607), general au-
Andrei, plebeu, 19 striac de origine ilalianli, comandant a I
Andrei, prepozit al bisericii din Alba, 19 armatei imperiale din Transilvania, 37,
Antonescu, Ion (1882-1946), mareşal, con- 38
ducător al statului român (1940-1944), Bâthory, Sigismund, domn al Transilvaniei
prefaţa Ioan Scurtu, 119, 120, 123, (1518-1597; 1598-1599; 1601) 37, 38
125-127 Balu, principe tlitar ( 1243-1255). 16
Antonescu, Mihai, (1904-1946), om politic Bayazet (Yilderim), sultan otoman
român, ministru de externe, vicepreşedinte (1389-1403), 54, 62
al Consiliului de Miniştri, 122 Baydar, conduclitor tătar, 16
Apraeemius, prefectul cetătii din Sirmium, Bazard, 1Jezi Basarab I
7 Behzadm, miniaturist în vechiul Iran, 40
Arghezi, Tudor, scriitor român (1880- Bela al IV-iea, rege al Ungariei
1967), prelata Ioan Scurtu (1235--1270), 17
Aron (Tiranul), doml al Moldovei Benedict, arhiepiscop din Calocea, cancelar
( 1591-1592; 159'2- 1595). 37 al Curţii ungare, 17
Arpad, şef al triburilor maghiare Benedict, comite din Moson, 17
(889-907). 14 Berry Burton Y., reprezentant al S.U.A. la
Artolf, episcop de Gyor, 17 Bucureşti, 127, 128, 132
Assan-bey, căpitan în armata otomană, Berlhelot Henri, Mathias, general, şeful mi-
25 siunii militare franceze în România
Aspremont-Lynden, G.B. F.C., conte, mini- (1916---1918), 106
385
Bezborodko, Alexandru, conte, consilier al 89
Ecaterinei a II-a, împărăteasa Rusiei, Busch Moritz, ministru plenipotenţiar ger-
47 man în România, 76
Bibescu George, domn al Ţării Româneşti Buzdugan I., secretarul Sfatului Ţării (Ba-
(1842-1848), 53, 58, 61 sarabia), 89
Bismarck, Otto von, om de stat german, Buri, Irate al principelui tătar Balu, 16
prim-ministru al Prusiei ( 1862-1871 ), Biiyiik Khan (Guyuk), mare han tătar,
67 16
Biuam, descendent al lui Tuhutum (căpete
nie ungară), 15 C
Blaga, Lucian, scriitor şi diplomat român
(1895---1961), prefaţă Ioan Scurtu Cadusa, frate al căpeteniei ungare, Zuar-
Blascovici, li.colonel în armata austro-un- du, 15
gară, 44 Caesar, Gaius Julius, om de stal roman, ge-
Bocek, Irate al principelui tătar Balu, 16 nera I, istoric şi orator, 6
Bogdan Vodă, fiu al lui Iancu vodă, pre- Calimah (Calimachi), Scarlat, domn al Mol-
tendent la tronul Ţării Româneşti în tim- dovei (1806; 1807-1810) şi al Ţării Ro-
pul lui Mihai Viteazul, 37 mâneşti (1821), 50
Boilă Romulus, membru al Consiliului Na- Canning S., ambasador englez la Conslanli-
ţional din Transilvania, 100 nopole, 55
Boyta, căpetenie ungară, 15 Cantacuzino, Constantin, logofăt, locotenent
Bozorad, vezi Basarab I domnesc în Ţara Românească în 1849,
Brătianu, Dinu, om politic român, preşedin- 58
tele Partidului Naţional Liberal Cantacuzino, Constantin ( 1800---1875), în-
(1934-1947), 108 văţat şi om politic român, prelată St.
Brătianu, Jon C., om politic român, unul din Pascu

conducătorii revoluţiei de la 1848, 70 Cantemir Dimitrie, om de cultură, erudit şi
Brătianu, Jon J.C., om politic român, şeful domn al Moldovei ( 1693; 1701-1711), pre-
Partidului Naţional Liberal (1909-1927), lată St. Pascu'
ministru şi prim-ministru, 76, 107 Caragea Ioan, domn al Ţării Româneşti
Brătianu, Vintilă, om politic român, preşe- ( 1812-1818), 51
dintele Partidului Naţional Libera I Carol I ( de Hohenzollern.Sigmaringen),
(1927-1930), 107, 108 domn al României ( 1866---1881) şi rege
Brâncuşi Constantin, sculptor român al României (1881-1914), 67, 70, 76, pre-
( 1876-1957), p ref at ă Ioan Scurtu lată Dan Berindei
Oriand, A.-iatidc, om politic rrancc~, diplo- C<1rol <11 li '"" (do Hohcn2ollcrn Sigmarin-
mat, de mai multe ori ministru de externe, gen), rege al României (1914-1940), pre-
77 lata Ioan Scurtu, 106, 107, 125
Brissot J.P., revoluţionar francez, prefaţă Carol (Robert), rege al Ungariei (1308-
St. Ştefănescu 1342), 30
Brucsa, descendent al lui Boyta, căpetenie Char, mare comite şi comite de Sopron,
ungară, 15 17
Bucne, vezi Bucna Charles, de Vat!s, Iratele regelui Fran-
Bue, vezi Biuia ţei, Philippe al IV-iea, 18
Bulwer, Sir Henry, comisar englez, 61, Chastelain, locotenent-colonel englez, 125
65 Churchill, Henry, Adr., consul general al
Burebista, rege dac (82-44 î.e.n.), fondator
Marii Britanii la Iaşi, 63
al primului stat centralizat şi independent
Churchill, Winston, prim-ministru al Marii
dac, 4, 6, prefaţa St. Olteanu.
Burian, ministru de externe austro-ungar, Britanii, prefaţa Ioan Scurtu, 120
386
Claudius Livianus, pretor, roman, 5 Delvend, Louis, Charles Marie, ambasador
Clodius C., director în Ministerul de Externe francez la Stockholm, 100
german, 122 Demblin, conte, reprezentantul Austro-Un-
Cloşca, unul din conducătorii răscoalei din gariei la Bucureşti, 92
anul 1784 din Transilvania, prelata St. Derby, conte de, Sir Edward Henry Stanley,
Pascu, prelata St. Şter ănescu secretar al afacerilor externe al Marii Bri-
Coandă, Henry (1886----1972), savant ro- tanii, 67
mân, inginer, prefaţa Ioan Scurtu Deribas Iosif, general-maior în armata rusă,
Colquhuon, Robert Gilmour, agent şi consul 47
al Marii Britanii în Principate, 54, 55 Derussi, G., ministru plenipotenţiar al Ro-
Comosicus, conducător al statului dac mâniei în Suedia, 100
(sec. I î.e.n.) Desev, fiu al banului transilvănean, Dioni-
Cooper Duff, 133 sie, 19
Cowley, Henry Richard Charles, conte, mi- Diegis, soldat în armata lui Decebal, 5
nistru plenipotenţiar al Maiestăţii sale, Dio Cassius, istoric grec, autor al lucrării
Regina Marii Britanii şi a Irlandei de Nord clstoria românh, 6
la Convenţia de la Paris, 62 Dionisie, demnitar transilvănean, fiu al lui
Corilus (Scorilo), conducător al stalului Nicolae şi nepot al lui lvanca, 19
dac, 6 Dionisie, mare trezorier şi comite de Pojou,
Crişan, unul din conducătorii răscoalei din 17
anul 1784 din Transilvania, 100, prefaţa Domiţian, împărat roman (81-96 e.n.),
St. Pascu, prefaţa St. Ştefănescu 5, 6
Cristea Miron, patriarh al României Drăculea Valahul, Dragula, Vlad Ţepeş,
(1925-1939) şi om politic, 100 domn al Ţării Româneşti (1456-1462;
Critasiros, conducător celt, 4 1476), 26, 30
Csaki Ştefan, general, membru al Sfatului Drouyn de Lhuys, Edouard, ministru al afa-
domnesc, constituit de Mihai Viteazul în cerilor externe al Franţei, 60
Transilvania, 77 Duca I.G., preşedinte al Partidului Naţional
Csomortany Toma, trimis al cardinalului Liberal ( 1930), preşedinte al Consiliului
Andrei Bathory, 37 de Miniştri, (1933), 108
Curtopassi, ministru plenipotenţiar al Italiei Duhamel, general rus, agent diplomat la Bu-
la Bucureşti, 37 cureşti, 55, 58
Cusenra-bey, căpitan în armata otomană, Duras (Diurpaneus), conducător al dacilor
25 înaintea lui Decebal, 5, 6
Cuza Alexandru Ioan I, primul domn al Durpaneus, uezi Duras
Principatelor Unite ( 1859-1862) şi al
statului naţional România ( 1862-1866),
63----65, prelata Ioana Burlacu, prelata E
Stan Apostol, prelata Dan Berindei
Eden, Antohny, secretar de stat pentru afa-
D ceri externe al Marii Britanii, 120
Egermann, căpitan în armata austriacă,
Danciu, comite de Zolyom şi Lipton, 19 46
Darius I, rege persan (522-486 î.e.n.) I, Eleud, tatăl lui Tosu, comandant în armata
27 lui Arpad, 67
Davignon J., ministru al afacerilor externe Elliot, Henry, ambasador britanic la Con-
al Belgiei, 76 stantinopol, 67
Decebalus, rege al dacilor (87-106 e.n.), Enescu, George ( 1891-1955) muzician ro-
5, 7, 30, prefaţa St. Olteanu. mân, prefaţa Ioan Scurtu
Deceneus, preot dac, 4, 6 Ethela, r,ezi Attila
387
Evarts, William, secretar de stat ameri- al Moldovei ( 1849-1853; 1854-1856).
can, 70 58, 60,67
F Gigurtu, Ion, economist şi om politic român,
de mai multe ori ministru; prim-ministru
Fabri, general austriac, 15 (1940), 116
Fabricius, W., ministru de externe german, Glad, voievod român (sec. IX-X), conducă
113 tor al formaţiunii politice corespunzînd
Farcaş, cneaz român, conducător al forma- Banatului, 15
ţiunii politice feudale de pe malul drept Goldiş Vasile, membru al Consiliului Naţio
al Oltului, 17 nal din Transilvania (1918-1920), 100
Fielderman, W., preşedintele Asociaţiei Goga, Octavian, poet român şi om politic
evreiilor din România, 124 român, 100
Filipescu, I., administrator al oraşului Giur- Golescu Alexandru, G., om politic român,
giu, 54 revoluţionar din 1848, ministru şi prim-
Fischer, Victor, secretar onorific al Ligii ministru, 54, 55, 64
muncitorilor britanici, 83 Gorski, ofiţer polonez, 36
Flaecus, conducător al coloniştilor ro- Gombos, prim-ministru ungar, 123
mâni, 27, 29, 30 Grana bey, căpitan în armata otomană,
Flaminius, Caius, om politic roman şi ge- 25
neral, 30 Green J.F., preşedintele Comitetului Execu-
Fleva Nicolae, deputat liberal român, minis- tiv al Ligii muncitorilor britanici, 83
tru, 69 Grigorovici, deputat bucovinean, 94
Flondor, Iancu, preşedinte al Adunării Na- Groza Petru, prim-ministru român, 131
ţionale Române, 94 Guillaume B., baron, ministru al Belgiei la
Flueraş Ion, om politic român, membru al Bucureşti, 108, 109, 110
Marelui Consiliu Naţional al Transilvaniei Gulski, ofiţer polonez, 36

(1918-1920), 100 Gusti. Dimitrie (1880-1955), sociolog ro-
Foch, Ferdinand, mareşal, în armata fran- mân, prefaţa Ioan Scurtu
ceză, 78, 106 Giizelce Mahmud, paşă, comandant militar
Fuad Ellendi, comisar imperial turc în Prin- otoman, 37
cipatele Române, 55, 68 Gydzinski, ofiţer polonez. 36
Fuscus Cornelius, general român, 5, 6 Gylafi, căpitan în armata austriacă, 37
Gyula cel Mic, 1Jezi Geula cel Mic
G
H
Ualencu ur1gore, ministru de externe roman, H11dr1anus, IIŢ1para1 roman (II /-111!), t>
113, 122 Hafiz, Ahmed paşa, demnitar otoman, 37
Gaius Tiberius (Tiberius Julius Caesar), îm- Halippa Pan, vicepreşedinte al Sfatului Ţării
părat roman (14-37 e.n.), 6 (Basarabia), 89
Gal, episcop din Transilvania, 17 Haller Gabriel, sol al transilvănenilor la Ge-
Gebeleizis. 1Jezi Zamolxis orge Basta, 37
Gelu, voievod român (sec. IX-X), conducă Harriman, Averell, ambasadorul Statelor
tor al formaţiunii politice situate între rî- Unite ale Americii la Moscova, 119
urile Mezeş şi Someş, 15 Hasan paşa, comandant în armata otomană,
Geula, nepot al lui Tuhutum, comandant în 37
armata lui Arpad, 15 Hasan paşa, fiu al lui Mehmed paşa, beyler-
Geula cel Mic, descendent a I lui Tuhu- bey al Rumeliei, 17
tum, 15 Hatzfeld-Windelburg-Scolnstein, Maximi-
Ghica Grigore, Alexandru G., prinţ, domn lian-Friedrich Karl, conte von, ministru
388
plenipotenţiar al Prusiei, 62 tor al Ungariei (1446), 27, 30, prefaţa St.
Ha\egan Emil, membru al Consiliului Na- Pascu
ţional din Transilvania (1918---1920), Ioan Petre, uezi Petru Aron
100 Ionescu, Tache, om politic român, 91, 97
Heimond, călugăr din Val, 17 Ioniţă (Caloian), tar bulgaro-valah
Henric, comite de Somogy, 17 (1197-1207), li, 13
Herburi, Fulszlyn, Nikolai, voievod al Ru- Iorga, Nicolae (1871-1940), savant ro-
siei, 36 mân, istoric, prelata Ioan Scurtu
Histaspe, tatăl lui Darius I, rege al Persiei, Ipsilanli (Ypsilanti), Alexandru, general în
27 armata rusă, comandant suprem al Eteriei
Hitler, Adolf (1889-1945), om politic, Ias- din 1821, 52
cist german, 115, 123, 132 Ipsilanli, Constantin, domn al Ţării Româ-
Hodge, John, preşedinte al Ligii muncitorilor neşti (1802-1806), 49
birlanici, 83 Isac paşa, căpitan în annata otomană,
Horea, fiu al lui Tuhutum, comandant în ar- 25
mata lui Arpad, 15 Iussuf paşa, mare vizir, 47
Horea, unul din conducătorii răscoalei din
anul 1784 din Transilvania, 44, prelata J
Jaspar Henry, ministru de externe al Belgiei,
St. Pascu, prefaţa St. Ştefănescu
106
Horlhy, Miklos (1868--1957), om politic un-
Jordanovski, ofiţer polonez, 36
gar, regent şi dictator fascist al Ungariei
Jospeh al II-iea, împărat al Austriei, prefaţa
(1920-1944), 123
St. Ştefănescu
Huli, Cordell, secretar de stat al S. U.A.,
Julianus, general roman, 5
121
Jumanca I., membru al Marelui Consiliu Na-
Hurmuzaki, deputat bucovinean, 94
ţional al Transilvaniei (1918-1920).
Hiibner, Joseph Alexander von, baron, mi-
100
nistru plenipotenţiar al Austriei la Paris,
Jusserand, J.J., ambasadorul Franţei în
62
S.U.A., 93
Hiiseyin, 37
Jusserand M., preşedinte al Consiliului de
Hymans, Paul, ministru al afacerilor externe
Război al Franţei, 103
al Belgiei, 101, 107, 108, 109, 110
K
Kalnocky de Kocroes-Patak, Guslave, conte,
ministru al afacerilor externe al Austro-
Iancu Avram, revoluţionar român, unul din Ungariei, 71, 73
conducătorii revoluţiei 1848---1849 în Karaman-paşa, comandant în armata oto-
Transilvania, 57 mană, 37
Ibrahim lsmet-bey, înalt judecător în arma- Kadan, frate al lui Balu, 16
tele otomane, 47 Kerim-paşa, comandant în armata otomană,
lbrahim paşa, mare vizir, 47 58
Ieremia Movilă, domnitor al Moldovei Kisseleff, Pavel Dimilrievici, general şi di-
(1595-1606). 34, 36, 37 plomat rus, preşedinte plenipotenţiar al
Incule\ Ion, preşedintele Sfatului Ţării (Sa- Divanului Moldovei şi Ţării Româneşti
sa rabia), 89 (1829-1834), 62
Innocent III, papă, 11 Klinger, Franz, inginer austriac, 50
Ioan, cneaz (sec. al XIII-iea), 17 Kogălniceanu, Mihail, om politic român cu
Ioan de Hunedoara (Iancu), nobil român din rol însemnat în desăvîrşirea Unirii Prin-
Transilvania, voievod al Transilvaniei, vo- cipatelor şi în cîştiga rea independenţei
ievod al Transilvaniei (1441) şi guverna- României, istoric, autor, jurnalist şi ora-
389
tor, 69, prelata Dan Berindei M
Korniş Gaspar, general ungur, comandant Mac Gahan, corespondent de presă ameri-
militar, 37 can, 70
Kosovski, ofiter polonez, 36 Mac Veagh, Lincoln, ambasador american
Kossuth, Lajos, om politic ungur ş1 Jurna- pe lingă guvernele iugoslav şi grec,
list, unul din conducătorii revolutiei din 121
1848 din Ungaria, 57 Mahomed (Mohammad) 11, sultan otoman
L (1451-1481 ), 30
Mahomet Durri, controlor general al finan-
Lahovary, Alexandru I, om politic r001ân, telor otomane, 47
ministru, 73 Mani, miniaturist în vechiul Iran, 40
Lampret, episcop de Agria, 17 Maniu Iuliu, om politic român, preşedinte
Lansing, R., secretar la Departamentul de al Consiliului National Român din Tran-
Stat al S. U.A., 82 silvania, 100, 121, 122, 125, 126
Laskarov, Serghei, consilier rus, 47 Maria Tereza, împărăteasă a Austriei şi Ger-
Laurentiu, voievod al Transilva- maniei (1740-1780) şi regină a Ungariei
şi Cehiei, prelata St. Pascu
niei (1242-1252), 17
Lazăr, Aurel, membru al Consiliului Natio-
Martin, magistru, fiu al lui Berend, 19
nal din Transilvania ( 1918-1920), 100 Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti
Le Rougetel, reprezentantul misiunii politice (1632-1654), 39, 41
britanice în România, 125 Malia (Mathias), arhiduce, frate al lui Ru-
Leahy William, D., amiral american, şei de dolph de Habsburg, 37
stat major, 118 Matici D., ministru deputat pentru afaceri
Lelu, fiu al lui Tosu, comandant în armata externe al Serbiei, 66
Iui Arpad, 15 Matrinus, guvernator roman, 30
Leon, Vatatzes, general bizantin, 10 Mauriciu, înalt dregător şi comite de Ni-
tra, 17
Leroy, W., corespondent France Press,
69 Maximilian, arhiduce de Austria, 34
Maximus, general roman, 5
Litovoi, voievod român al tării Litua, pe va-
Medjid Abdul, sultan otoman
lea rîului Jiu (1247-1277 sau 1279),
( 1839--1861), 54
17
Lloyd, George, prim-ministru britanic, 79, Mehedinti Simion, geograf român, prelata
84 Ioan Scurtu
Mehmed al II-iea, sultan otoman
Lonjifinus, Cassius. l!"f'nf'ra I roman. rom:in- (HH l•HO), 23
dant de legiune, 5
Mehmed al IV-iea, sultan otoman
Lucaciu Epapimonda, Preşedinte al Comite- (1648-1687) 1Jezj Mahomed, 49
tului Executiv al Comitetului National Ro- Mehmed paşa, beylerbey al Rumeliei, 37
mân din America, 30 Meleagros, soldat în a.rmata lui Alexandru
Lucullus, Lucius, Licinius, general roman, cel Mare, 2
30 Menemendschloglu Numan, ministru de ex-
Ludovic I (cel Mare), rege al Ungariei terne turc, 122
(1342-1382), 30 Menumorut (sec. al IX-lea-X-lea), voievod
Ludzicki, ofiţer polonez, 36 român al unei formaţiuni politice cuprinse
Lupul-oglu (Şteiăni\ă Lupu), domn al Mol- între rîurile Someş şi Mureş, 15
dovei (1659-1661), 40 Merode, Westerloo, Henri de, conte, minis-
Lusius Quietus, general roman, 5 tru de externe al Belgiei, 74
Luders Alexander Nicolaevici, general Miclăuş, Viteaz, sol al lui Basta, 37
rus, 57, 58 Micu, lnochentie (Klein), iluminist ro-
390
mân, prelata St. Pascu Nicolae, prepozit de Alba, 19
Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, rege al Nicolae, tatăl lui Dionisie; demnitar transil-
României (1927-1930 sub regentă, vănean, 19
1940-1947), prelata Ioan Scurtu Nicolae, comite de Cetatea de Fier, 17
Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti Nicolae, comite de Zala, 17
(1593-1600) şi al Moldovei (1600) şi al Nicolae, Iratele lui Uglin, 17
Transilvaniei, 34, 35, 36, 37, 38, prelata Nicolai Pătraşcu, fiu al lui Mihai Vitea-
St. Pascu zul, domn al Ţării Româneşti (1599-
Mihail, prepozit de Pozsega, 19 1600), 36
Mihalcea (Caragea), boier din Valahia, ma- Nilon, patriarh de Constantinopol şi mitro-
re ban, deputat al lui Mihai Viteazul în polit al Ţării Româneşti (1504-1505),
Transilvania, 37 41
Mihaloglu, căpetenie turcă, 37 Nikanor, comandant militar în armata lui
Mihu, logofăt, sol al lui Petru Aron, 23 Alexandru cel Mare, 2
Milescu, Nicolae, spătarul (1636-1708), Novikov, Nikolai Vasilievici, ambasador al
boier şi învătat umanist din Moldova, pre- Uniunii Sovietice pe lingă guvernele Gre-
lata St. Pascu ciei şi Iugoslaviei, în exil la Cairo,
Minciaki, consul general al Rusiei în Româ- 121
nia, 58
Mircea cel Bălrîn, domn al Ţării Româneşti o
(138~1418), 21, 58
Obrenovici, Milos, cneaz al Serbiei
Mnesarchos, tatăl lui Pythagoras,
( 1825-1839; 1858-1860), prelata Gh.
Mohammed II, sultan otoman (1451-
Iseru
1481), 54
Ocmand, spion al lui Tuhutum, căpetenie a
Mohammed, Phuad-paşa, vizir otoman,
triburilor ungare, 15
62
Ogădăy Kaan, han mongol ( 1229- 1241),
Moise Secuiul (Szekly Mozes), general,
16
domn al Transilvaniei (1603), 37
Ogmand, vezi Acmand
Molotov, Veaceslav Mihailovici, om politic
Olahus, Nicolae, umanist român
sovietic, ministru de externe ( 1939-1949;
(1493-1568), prelata St. Pascu
1953-1956), 114, 127
Omar paşa (Omer paşa), comandant şei al
Moyne, Walter E. Guiness, lord şi mini-
armatei turceşti, general, 55, 58
stru, rezident al Marii Britanii la Cairo,
Oppius Sabinus, guvernator roman al pro-
121
vinciilor de la gurile Dunării, 6
Mănga Kaan, principe tătar, 16
Orda, căpetenie tăiară, 16
Murad II, sultan otoman (1421-1444);
Orlando, Victor, Emmanuel, preşedintele
1446-1451), 30
Consiliului de Miniştri al Italiei, 88
Murad IV, sultan otoman (1623-1640),
Osman paşa, general turc, comandant al ar-
40
matei turceşti, 70
Mussolini, Benito, om politic italian, dictator
Oshu-bey, căpitan în armata otomană, 25
fascist (1922-1943), 123, 124
Mustala-paşa, comandant în armata oto-
p
mană, 37
Palalica, Gheorghe, trimis al cardinalului

N Bathory, 37
Neagoe Basarab, domn al Ţării Româneşti Palmerston, M.J.T., viconte, ministru de ex-
( 1512-1521 ), 41 terne englez, 54
Nesselrode, Charles Robert, om politic Pap, Ion, episcop de Arad, 100
rus, 53 Parhon C.I., om de ştiinţă român, prefaţa
391
Ioan Scurtu Rebland, înalt preceptor al caselor ospitalie-
Pavel, comite de Solnoc, 17 rilor din Ierusalim, 17
Petru, călugăr predicator, 19 Reschid-paşa, vizir otoman, 53, 65, 68
Petru Aron, domn al Moldovei Ribbentrop, Joachim von N., ministru de ex-
(1527-1538; 1541-1546), 28, 30 terne german, 114
Petru Rareş, domn al Moldovei Robyns, E., de Schneider, ministru al Belgiei
(1527-1538; 1541-1546), 28, 30 la Bucureşti, 106, 107
Pherekide, Mihai, preşedinte al Senatului, Rodd, Rennel, J., ambasadorul Marii Brita-
106 nii la Roma, 99
Phillip, soldat în armata lui Alexandru cel Roland, judecător la Curtea regelui Belu al
Mare, 2 IV-iea, 17
Phillips, William, secretar de stat al Statelor Roth, senator, 113
Unite ale Americii, 90
Pichon, Stephen, Jean-Marie, ministru fran- s
cez pentru afacerile externe, 91, 103 Sadoveanu, Mihail (1880-1961) scriitor ro-
Pignot, B., ministru plenipotenţiar al Prusiei mân, prefaţa Ioan Scurtu
la Viena, 51 Salvador, marchiz de Villamarina, reprezen-
Piri-bey, fiu al lui !sac-paşa, căpitan în ar- tant al Sardiniei la Convenţia de la Paris
mata otomană, 25 (1858), 62
Platon, filozof grec, 40 Samoilov, Alexandr, general-locotenent în
Pognon, corespondent de presă francez, armata Rusiei, şambelan, 47
69 Satîrgi Mehmed paşa, comandant militar în
Pop, Ştefan, membru al Consiliului Naţional armata otomană, 37
din Transilvania (1918---1920), 100 Savlet ellendi, comisar imperial, turc, 61
Pop de Băseşti, George, preşedinte al Marii Schender-bey, căpitan în armata otomană,
Adunări Naţionale de la Alba Iulia ( I De- 25
cembrie 1918), 100 Schulenburg, Friedrich, conte von der, am-
Popov, ministru de externe bulgar, 113 basor al Germaniei la Moscova, 114
Popovici, corespondent de presă, 50 Schultz, lt. colonel austriac, 45
Poujade, Eugene, corespondent diplomatic Schuyler, general american la Departamen-
francez şi consul la Bucureşti, 60, 61 tul de război, 128
Poumay, Jacques, consul al Belgiei la Bu- Seddah, I.A., membru al Ligii muncitoreşti
cureşti, 64 britanici, preşedinte al Consiliului Gene-
Pousa, episcop de Bosnia, 17 ral, 83
Pvthal!"oras. roh al lui Zamolxl'. Sl'lim I (lavuzl. sultan otomiin
R (1512-1520). 2
Wadu de la Afumaţi, domn al Ţării Româ- Selim III, sultan otoman (1789-1807),
neşti (1522-1529), 30 49
Râkoczi I. Gheorghe, domn a I Transilvaniei Seneslau, voievod român, conducător al for-
( 1630-1648), 39 maţiunii politice feudale de pe malul stîng
Raţiu, Ioan, om politic român, preşedinte al al rîului Olt (sec. XIII), 17
Partidului Naţional Român din Transilva- Serofago-bey, căpitan în armata otomaaă,
nia ( 1892-1902). 73 25
Rădulescu-Motru C., filosof român, prelata Severin, comite de Fejer, 17
Ioan Scurtu Sigismund al III-iea, rege al Poloniei
Rebreanu, Liviu (1885-1944), scriitor ro- (1587-1632), 35, 47
mân, prefaţa Ioan Scurtu Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei
Rectislău, duce de Galiţia şi ban de Slavon ia, (1387-1437), 21, 30
17 Sinan-paşa, mare vizir şi comandant al ar-
392
matei otomane în luptele contra lui Mihai T
Viteazul, 37
Tala'at effendi, diplomat turc, 58
Skobelev, Mihail Dimitrievici, general rus,
Taranowski, sol polonez, 35
70
Tătărescu, Gheorghe, om politic român, şef
Soliman-paşa, căpitan în armata otomană,
al Partidului Naţional Liberal de mai mul-
comandant, 25
te ori, ministru şi prim-ministru (1934-
Soliman II (Suleiman), Magnificul, sultan
1937; 1939-1949), 109, 130
otoman (1520-1566), 30, 62
Tige, conte, feldmareşal în Consiliul aulic
Sonnino, Sydney, minstru italian pentru afa-
de război, 46
ceri externe, 96
Titov, Vladimir, trimis extraordinar şi mi-
Stalin, Iosif Visarionovici, om politic sovie-
nistru plenipotrenţiar al Rusiei la Poarta
tic, secretar general al C.C. al P.C.U.S.
otomană, 56
( 1922-1953), 120
Titulescu, Nicolae, om politic şi diplomat ro-
Steen de Jenay, W, van der, consilier al Am-
mân; ministru de externe (1927-1928;
basadei Belgiei la Viena, 74
1932-1937), delegai permanent al Româ-
Stern, Adolf, consulul Statelor Unite la Bu-
niei (1920-1936) la Liga Naţiunilor, pre-
cureşti, 70
şedinte al Ligii (1930-1931), 108, 109,
Stevenson, vicemareşal englez, 126
110, 111
Strabo, geograf şi istoric grec, 30
Thoma (de Szecseny) voievod al Transilva-
Sturdza, Mihail Grigore, prinţ, domn al Mol-
me1 (1322-1342), 19
dovei (1834-1849), 58
Tosu, comandant în armata lui Arpad,
Suleyman paşa, trimis extraordinar al Porţii
15
otomane în Ţara Românească, 54, 55,
Tokoli, Sebastian, sol al lui George Bas-
58
Suciu, Ion, membru al Consiliului Naţional ta, 37
din Transilvania (1918-1920). 100 Traian, împărat roman, (98-117 e.n.), 5,
Sura, sol al lui Traian către Decebal, 5 8, 28, 30, 42
Szekely, Mihail, trimis al împăratului Au- Trauttmansdorf, reprezentant a I Ministrului
striei în Transilvania, 37 Afacerilor Externe al Austro-Ungariei,
Szilassy, G., ataşat al ambasadei 89, 94
Austro-Ungariei la Bucureşti, 75 Tudor, vezi Vladimirescu, Tudor
Sylla (Sula), Lucius Cornelius (138-78 Tuhutum, căpetenie a triburilor ungare,
î.e.n.), general roman şi om de stat, 6 15
ş T
Ţambl~c. sol al lui Şlelan cel Mare, 26
Şerbu, deputat bucovinean, 94
Ţiţeica, Gheorghe, ( 1873-1939), matemati-
Ştef an, comite pa latin, I 7
cian român, prefaţa Ion Scurtu
Ştef an, arhiepiscop de Strigoniu, I 7
Ştefan, episcop de Zagreb, 17
u
Ştefan cel Mare, domn al Moldovei
(1457--1504), 25, 26, prefaţa ŞI. Unguad, David, trimis al împăratului Au-
Pascu striei în Transilvania, 37
Ştirbei, Ţării Ro-
Barbu, Dimitrie, domn al Usubuu, sol al lui Arpad, 15
mâneşti (1849-1853, 1854-1856), 61
Şuţu, Mihai Grigore, domn al Moldovei V
(1819-1921), 52
Şutu, Alexandru, prinţ, domn al Moldovei Vaida (-Voivod), Alexandru, om politic ro-
(1801-1802) şi al Ţării Româneşti mân, membru al Consiliului Naţional din
(1806; 1818-1821). 50, 51 Transilvania ( 1918-1920), 100
393
Valtival-bey, căpitan în armata otomană, Zuardu, căpetenie ungară, 15
25 Zulia, liu al lui Arpad, 15
Vasile, episcop de Cenad, 17 Zumbor, nepot al lui Tuhutum, căpetenie a
Vasile Lupu, domn al Moldovei triburilor ungare, 15
( 1634-16.53), 39, 40 Zimmermann, om de stat german, 76
Vatatzes, vezi Leon Zobolosu, !iu al lui Tosu, comandant în ar-
Veluc, sol al ducelui Arpad, 15 mata lui Arpad, 15
Vergiliu, poet latin, 6
Vezinas, soldat dac, 5
Vincentiu, episcop de Oradea, 17 INDICE TOPONIMIC
Villamarina, vezi Sa Iv ador, 62
Vivian, H.C., agent diplomat şi consul al Ma- A
rii Britanii la Bucureşti, 67
Vlad (Călugărul), domn al Ţării Româneşti Abrud, oraş în România, 44, 46
(1521), 30 Achaia, un ţinut antic din Grecia de Sud,
Vlad, Aurel, membru al Consiliului Nationa I 18, 30
din Transilvania ( 1918-1920), 100 Adrianopole, 24, 32, 33, 54, 58
Vlad al V-lea (cel Tînăr, Vlădut), domn al Agnae, localitate din Dacia Ripensis, 7
Ţării Româneşti (1510-1512), 58 Akkerman, vezi Cetatea Albă
Vladimirescu, Tudor, conducător al revolu- Alba-Iulia, oraş în România, 37, 39, 44,
tiei de la 1821 din Ţara Românescă, 50, 100; prelata St. Hurmuzache, prelata
51, 52, prelata Gh .. Iseru St. Ştelănescu, 101, 106
Vladislav I, rege al Poloniei şi Ungariei Albania, 22
( 1440-1444), 30 Algiers, 47
Vopicka, Charles, ministru al Statelor Unite Almaş, rîu în România, 15
ale Americii în România, 85 Almaşul Mare, localitate în România, 44
Ana-Tuna, vezi Dunăre
Anglia, vezi Marea Britanie
w Antwerp, oraş-port în Belgia, 76
Waldthausen, de , ministru al Germaniei Apollonia, oraş în Grecia antică,
la Bucureşti, 76 Aqulia, regiune în Italia de Sud, 14, 30
Walewski, Alexandre, Florian, Joseph, Co- Ardeal, vezi Transilvania
lonna, conte, diplomat lrancez, ministru Armelin, localitate în Bulgaria, 33
al afacerilor externe al Frantei, 62 Asia, prelata Dan Berindei
W11Uon. rolonPI PnglP7, 87 At„na, ~o. 08
Wilson, Thomas Woordrow, preşedinte a I Austria, 50, 57, 58, 59, 60, 62, 76, 104, prelata
S.U.A., 86, 102 Ioana Burlacu, 89; prelata Ioan
Winnant, ambassador al S.U.A. la Lon- Scurtu
dra, 128 Austro-Ungaria, 71, 95, 98, 105, prelata Dan
Berindei, prefaţa St. Hurmuzache, 95
y Axium, cetate romană pe Dună re, 30
Ypersele de Strihou, van , ambasador al

Belgiei la Bucureşti, 76, 101 B
z Bacensis, provincie în Pannonia, 7
Zaland, episcop de Vesprim, 17 Baden, oraş în Germania, 89
Zapolya, J., rege al Ungariei Balia-Liman, localitate în Turcia, 56
( 1526--1540), 30 Banat, provincie în România, 98, 100,
394
103, prefaţa Dan Berindei Cerişor, localitate în România, 44
Basarabia, provincie istorică românească Cernăuţi, oraş în Bucovina, 92, 94
47, 58, 89, 100, prefaţa Ioan Scurtu, Cernet, localitate în România, 50
101, 113, 114, 116, 117 Cervena, localitate în Bulgaria, 37
Băiţa, localitate în România, 44 Cetatea Albă, comital şi cetate în Basarabia,
Băneasa, localitate în România, 64 24, 26, 29, 33, 47
Beiuş, localitate în România, 43 Cetate de Fier (Vasvar). oraş în Unga-
Belgia, 64, 68, 72, 76, 83, 104, 105 ria, 17
Belgrad, 103, 113 Cetatea Nouă (Ujvâr), oraş în Ungaria,
Belinl, localitate în România, 72 17
Beltok, localitate în Ungaria, 32 Chersones, peninsulă în Crimeea, 26
Bender, vezi Tighina Chigla, district în Pannonia, 14
Berchtesgaden, localitate în Germania, Chilia, cetate în Basarabia, 16, 22, 26, 35,
116 47
Berlin, 67, 76, prelata Dan Berindei, 132 China, 104, 105
Berna, 98, 103 Christiana, prima denumire a oraşului Oslo,
Bihor, regiune în România, 15 capitala Norvegiei, 103
Birlad, oraş în România, 29 Cladova, localitate în Bulgaria, 37
Boemia, 74 Cluj, oraş în România, 37, 46, 72, 74, 75
Boristhenes, vezi Nistru
Constanlinopole, 22, 32, 34, 37, 41,
Bosnia, 30
50-52, 58, 60, 62, 68
Boule, oraş în Dacia, 6
Constanta, oraş în România, 126
Brad, localitate în România, 44
Copenhaga, 103
Braşov, localitate în România, 21, 29, 35,
Copuş (Căpuş), riu în România, 15
72
Cotroceni, mănăstire în Bucureşti, 58
Brăila, oraş în România, 37, 49
Cracovia, oraş în Polonia, 29
Brindisi, pori la Marea Adriatică (Italia),
Craiova, oraş în România, 50, 51
13
Crimeea, 47, 70
Bruxelles, 74, 103
Criş, rîu în România, 30
Bucovina, provincie istorică românească,
Crişana, ţinui în România, 98
58, 76, 92, 94, 100, 101, 104, prefaţa Ion
Croaţia, 32
Scurtu, 114,116,117'
Cuba, 83, 104, 105
Bucureşti, 37, 50-52, 56, 58, 61, 64, 66,
Cumania, denumire veche pentru ţinutul cu-
67. 68, 68, 71, 73- 76, 92, I 02, I 03,
prins intre Don şi Carpaţi, locuii de cu-
I 08, 117, 124, I 32
mani, 15
Buda, vezi Budapesta
Budapesta, 31, 74, 126 D
Bulgaria, 17, 22, 29, 70, I 18, 132 Dacia, vechi teritoriu locuit de geto-daci, co-
Bursa (Brusa), oraş în vestul Turciei, respunzător teritoriului locuit astăzi de
24 români, 6, 29, 30, prefaţa St. Olteanu, pre-
lata St. Ştefănescu
C Dacia Mediteranea, provincie a Imperiului
Cafla, localitate în Crimeea, 26 Roman, 7, 30
Cairo, 125 Dacia Ripensis, provincie a Imperiului Ro-
Caraş, oraş şi cetate în România, 17 man, 7, 30
Călugăreni, localitate în România, 17 Dalmaţia, regiune veche în Illyricum, 14
Cehoslovacia, 104, 105, prefaţa Ioan Scur- Dardania, provincie veche în Peninsula Bal-
tu, 123, 124 canică, 7
Ceremuş, riu în Bucovina, 30 Dăsti Kipcak, provincie tătară în nordul Mă-
395
rii Negre, 16 Hermanstadt, vezi Sibiu
Deva, oraş în România, 44 Hotin, cetate şi district în Basarabia, 29,
Dniester, vezi Nistru 30, 36, 49
Dobrogea, regiune în România, 37, 116 Huşi, localitate în România (Moldova),
Dunăre, I, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 15, 16, 21, 29
22, 27, 29, 30, 32, 33, 34, 37, 41, 47, Hust, localitate în România, 37
49, 51, 58, 68, 70, 102, prefata Gh. Is-
eru, prefata Şt. Pascu
laşi, oraş în România, 29, 47, 50, 58, 61,
63, 79, 81, 82, 84, 87, 90, 92
E
lbrail, vezi Brăila
Edirne, vezi Adrianopole, I !avut, vezi Ţara Românească
Eger, localitate în Ungaria, 37 lllyria, denumire veche a zonei muntoase
Elvetia, 122 aflate pe coasta de nord-est a Adriaticei,
Europa, 30, 54, 58, 60, 65, 81, 84, 91, prefata locuită de iliri, 4, 6, 7, 30
Şt. Ştefănescu, prefata Gh. Iseru, 112, lllyrium, vezi Illyria
122, 132 lllyric, vezi lllyria
Imperiul Britanic, 83, 104-105
F Imperiul Habsburgic, prelata Ştelan Hur-
Făgăraş, lant muntos în România, 37 muzache, prelata Gh. Iseru
Finlanda, 113
Focşani, oraş în România, 55, 62
K
Kameniec, localitate în Polonia, 36
Franta, 58, 62, 85, 103, 104, 105, prefata
Kava Ulagh, vezi Valahia Neagră
St. Hurmuzache, prefata Ioan Burlacu,
Kartalinia ( Kartlia), regat în Georgia, 47
110, 113
Kiev, 35
Kila, vezi Chilia
G
Kosice, oraş în Cehoslovacia, 37
Gaiali, oraş în România, 55, 58, 124 Kile, vezi Turnu
Galitia, 58, 94 Kuban, rîu în Rusia, 47
Geoagiu, localitate în România, 44
Gepidia, vezi Dacia L
Germania, 22, 30, 58, 72, 76, 104, 105, prelata l.ades, vad pe rîul Tisa, 15
Ioan Scurtu, 110, 112, 113, 114, 115, Laybach (Ljubljana) oraş în Iugoslavia,
116, 118, 122, 124, 130, 133 50
01urg1u, oraş m 1-(omănia, J7, 49, 54, 55, Licostom, vezi Chilia
124 Litna, voievodatul lui Litivoi, aflat pe am-
Gothia, vezi Dacia bele versante ale Carpatilor, 7
Grecia, 17, 104-105, prelata St. Hurmuzache, Lituania, 22, 35
prelata Gh. Iseru, 125, 132 Lilterata (Lederata), cetate romană pe Du-
Grivita, localitate în România, 70 năre
Gyor, localitate în Ungaria, 37 Londra, 83, 102, 103
Lovcea, rîu în Bulgaria, 70
Lucy, vad pe Tisa, 15
H
Haemus, vezi Muntii Balcani M
Haga, 103 ''·" l'donia, tară în nordul Greciei antice,
Hateg, regiune în România, 17, 30 ~- 7, 14, 18, 22, 30
Hellespont, I Macedonia Prima, vezi Macedonia
396
Macedon_ia Secundă, vezi Macedonia Nicopole, localitate în Bulgaria, 30, 33, 37
Madrid, 103 Nir, denumire veche ungurească dală regiu-
Mangalia, oraş în România, 49 nii cuprinse intre riurile Mureş şi Criş,
Mănkerman, denumire tătară a unui oraş ru- 15
sesc, 16 Nistru, 27, 29, 30, 36, 47, 89
Maramureş, regiune în România, 37, 98 Norvegia, 113
Marea Adriatică, 14, 30
Marea Baltică, prelata St. Hurmuzache o
Marea Britanie, 54, 62, 85, 87, 93, prelata
Oceacov, localitate pe riul Bug, 35
St. Hurmuzache, prelata Ioana Burlacu,
Odessa, oraş în Rusia, 79
110, 113, 122, 126
Oituz, riu şi localitate în România, prelata
Marea Neagră, I, 10, 22, 27, 29, 30, 37,
St. Hurmuzache
89
Olt, rîu în România, 30, 49, 50, 69
Marsilia, oraşîn Franţa, 132
Oltenia, provincie în România, prefaţa
Mărăşti, localitate în România, prelata
Gh. Iseru
St. Hurmuzache
Oradea, oraş în România, 30, 37
Mărăşeşti, localitate în România, prefaţa
Orhei, oraş în Basarabia, 29
St. Hurmuzache
Orşova. oraş în România, 34
Meridium, localitate în Dacia Ripensis, 7
Mesembria, oraş grecesc lingă Golful Bur-
gas (azi, în Bulgaria), I p
Mezesyna, vezi Mezeş Parnphilia, provincia română în Asia Minor,
Mintea, localitate în România, 44 14
Moesia, nume dat de români regiunii cuprin- Panama, 104, 105
se între Balcani şi Dunăre, 5, 6, 7, 30 Pannonia, cimpie în Europa centrală, la su-
Moesia de Jos (Bulgaria sau Triballin), vezi dul şi vestul Dunării, locul în care era
Moesia concentrată puterea hunilor, 5, 7, 14,
Moesia de Sus, vezi Moesia 15, 30
Mogoş, localitate în România, 44 Pannonia Inferioară, vezi Pannonia
Molda, (Moldavia), rîu în România, 30 Pannonia Suguanda, vezi Pannonia
Moldova, stat feudal, regiune în Româ- Paris, 62, 65, 68-70, 80, 86, 91, 102, prefaţa
nia, 26, 29, 30, 32, 35, 36, 37, 47, 48, Dan Berindei, 129, 130, 132
49, 56, 58, 60, 61, 62, 66, prefaţa St. Şte Peloponez, 47
fănescu, prefa\a Gh. Iseru, prefaţa Stan Peninsula Balcanică, prelata Dan
Apostol, prefala Ioana Burlacu, 89, 94 Berindei
Moscova, 114, 119, 120, 126, 131 Pesta, vezi Budapesta
Moson, cetate în Ungaria, 17 Phrygia, ţară romană în antichitate, aflată
Muntele Athos, 41 în Asia Minor, 14
Munţii Apuseni, munţi în România, prefaţa Piemont, 70
St. Ştefănescu Plevna, localitate în Bulgaria, 70
Munţii Balcani, prelata Dan Berindei Ploieşti, oraş în România, 124
Munţii Carpaţi, 30 Podolia, 26, 29, 30, 35, 36, 104, 105, 132
Muntenegru, 83 Pontul Euxin, vezi Marea Neagră
Mureş, rîu în România, 15 Poradim, localitate în Bulgaria, 70
Miinchen, 124 Portugalia, 83, 104, 105
Porţile de Fier, 113
N
Praevalitana, provincie romană în Bal-
Neamţ, localitate în România, 29, 30 cani, 7
Nicaragua, 104, 105 Praga, 38, 74, 103
397
Principatele Dunărene, uezi Principatele Ro- Saxonia, principat german, 27
mâne Sătmar (Satu Mare), localitate în România,
Principatele Române (Moldova şi Ţara Ro- 37
mânescă), 49. 53, 56, 58,60-62, 64, 67, Seghedin (Szeged), oraş în Ungaria, 30
prelata Ioana Burlacu, prelata Dan Be- Sem lin (Serbian-Zemun), oraş în Iugosla-
rindei via, 17
Principatele Unite, uezi Principatele Severin, regiune în România, 17, 19
Române Siam, regat în lndochina, 104, 105
Prusia, 58, 60, 62, prelata Ioana Burlacu Sibiu, oraş în România, 72, 73
Prut, rîu în România, 30, 58, 89 Silistra, localitate în Bulgaria, 37, 49
Siret, rîu în România, 30, 58
R Sirmium, cetate în lllyrium, 7
Slovakia, provincie a vechii Ungarii, 32
Recidiva, cetate romană pe Dunăre, 7 Sniatin, (Sniatyn), localitate în Polonia,
Roma, 11, 28, 40, 87, 99, 103 29
Romaii, localitate m 1<omama, ii, jlJ
România, 54, 58, 68- 70, 72-74, 76. 77, Sofia, 57, 113
79, 81, 82, 83, 85, 86, 90, 96, 97- I02, Someş, rîu în România, 15
103---105, prefaţa Gh. Iseru, prelata Sopron, cetate în Ungaria, 17
St. Hurmuzache, prelata Ioana Burla- Soroca, localitate în Basarabia, 29
cu, prelata Dan Berindei 89, 93, 94,
101, 109, 111, prelata Ioan Scurtu, 112, Stalingrad, prelata Ion Scurtu
113, 115, 116, 118, 119, 120, 122, 1123, Statele Unite ale Americii, 82, 83, 85, 86,
124, 125, 126-133 90, 93, 95, 104, 105, prelata St. Hurmuza-
J:<umelia, denumire turcească pentru o parte
a Peninsulei Balcanice, 49 che, prelata Ioana Burlacu, 127
Rusciuc, localitate în Bulgaria, 37, 58 Sublima Poartă, uezi Imperiul Otoman
Rusia, 22, 29, 30, 35, 49-51, 55, 56, Suceava, localitate în România, 25, 29, 30,
58, 60, 76, 78, 83, prelata Ioana Burlacu, 92
prelata Dan Berindei, prelata Gh. Is-
Statul sîrbo-croat sloven, 104, 105
eru, 89, 116, 118, 123
Rusia Albă uezi Rusia Stockholm, 100
Rusia de Sus, uezi Rusia T
Ruthenia, uezi Rusia Takar, denumire tătară a unei provincii din
vechea Ungarie, 16
s Taman, peninsulă în Crimeea, 47
Saint-Germain-en-Laye, oraş în Franţa, Tapae, oraş dac, 5, 6
104 Tălmaciu, cetate în România, 30
Saint-Petersburg, oraş în Rusia, 56, 68 Therapia, localitate în Turcia, 67
:,aJmyllessos, loc.illlale III Turcia, I lhesalonik (Salonic), port la mare in ure-
Salonic, 7, prelata St. Hurmuzache cia, 18
Salonta, localitate în România, 43 Thessalia, veche diviziune a Greciei anti-
Samos, insulă grecească în Marea Egee, ce, 30
Saos (Sava) rîu în Iugoslavia, 8 Tillis, localitate în Georgia, 47
Saran, denumire tătară pentru o provincie Tighina, localitate în Basarabia, 35, 47
ungurească, 16 Timiş, rîu în România, 15
Sardinia, 62, prelata Ioana Burlacu Timişoara, oraş în România, 34, 37
Sargetian, (azi Strei), rîu în Dacia, 5 Tisa, rîu, afluent al Dunării, 15, 16, 30
Sarmatia, uezi Polonia Tismana, mănăstire în România, 50
Sarmizegetusa, aşezare dacă în Munţii Tîrgovişte, oraş în România, 28, 30, 37,
Orăştiei, 5 50
Saruhan, Beyl, localitate în Asia Minor, Tîrgul de Floci, localitate în România,
23 49
398
Tîrgu Jiu, oraş în România, 50 V
Tîrnin, uezi Tîrnovo
Tîrnovo, localitate în Bulgaria, 16, 33 Valahia, uezi Ţara Românească
Torontal, tinut în Banat, 100 Valahia Minor, regiune în România, 51,
Tracia, tară antică în Balcani, 4, 6, 27, 58
30, prelata St. Otlteanu Valahia Neagră ( Kara Ulagh), numele tătar
Transalpina, uezi Ţara Românească al Moldovei, 51, 58
Transilvania, stat feudal, regiune în Româ- Valea Albă, localitate în România, 44
nia, 15, 27, 30, 31, 34, 37, 38, 42, 43, Varşovia, 58
45, 46, 30, 57--59, 72- 76, 94, 98, Vaslui, oraş în România, 29
100, 101, 103, prelata St. Pascu, prelata Versailles, prelata St. Hurmuzache, 29
St-Ştefănescu, prelata Gh. Iseru, prelata Vezinas, 5
Stan Apostol, prelata Joana Burlacu, pre- Vidin, localitate în Bulgaria, 37, 41
lata Dan Berindei, prelata St. Hurmuza- Viena, 32, 45, 50, 72, 95, 123, 126
che, 116, 123, 126, 130, 133 Visegrad, localitate în Ungaria, 19
Trenton, oraş în S.U.A., 90 Volinia (Volynia), district în Rusia, 35
Tripoli, port la mare în Libia, 47 Vulgaria, uezi Bulgaria
Trotuş,. rîu în România, 29
Tunha, uezi Dună re
Tunis, 47 w
Turcia, uezi Imperiul Otoman
Turda, localitate în România, 124 Washington, 70, 82, 93 95--99, 120, 128
Turnu, cetate în România, 49
Turnu Roşu, localitate în România, 30
Turtucaia, localitate în Bulgaria, 37 y
Tyras, uezi Nistru
Yprak Tak, denumire tătară a Muntilor Car-
T pati, 16
Yeni Derbend, localitate în Turcia, 24
Ţara Bîrsei, regiune în România, 29, 37
Ţara Românească, stat feuda I, regiune în
România, 16, 18, 22, 26, 27-30, 32, 37, z
47, 49, 51, 54-56, 58, 61-63, 66, prelata
St. Pascu, prelata St. Ştefănescu, prelata Zlatna, localitate şi tinut în România, 43,
Gh. Iseru, prelata Stan Apostol, prelata 44, 45
Ioana Burlacu Zomus, uezi Someş
u
Ucraina, 118
Ungaria, 15, 18, 22, 26, 27, 29, 30, 34,
45, 46, 48, 57, 58, 72- 73, 7 5, 94, IOI,
105, prelata Jon Scurtu, 115, 116, 118,
123, 126, 127, 129, 130, 132
Ultrasilvania, uezi Transilvania
Uniunea Sovietică, prelata Jon Scurtu,
119, 126, 127, 130
Urus, denumire tătară a Rusiei, 16
Uyrak, denumire tătară pentru un tinut din
Ungaria, 16
399
CUPRINS
Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Civilizaţia traco-geto-dacă, originea poporului român . . . . . . . 9
Constituirea statelor feudale româneşti Lupta poporului român pen-

tru eliberare socială şi naţională . . . . . . . . . . . . 27
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan . . . . . . . . . . . 105
Revoluţia română din anul 1821 de sub conducerea lui. Tudor Vla-
dimirescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Revoluţia română de la 1848 . . . . . . . . . . . . 199
Unirea principatelor . . . . . . . . 199
Cucerirea Independenţei României 230
Făurirea statului naţional unitar român . . . . . . . . . . 259

România între anii 1920-1947 . 322
Lista documentelor 377
Index . . . . . . . 385
Tipar executat la
«ARTA GRAfICA> S.A.
BUCUREŞTI, 1992
sub comanda nr. 207311992

Romania Documente Straine Despre Romani - 1992

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Romania Documente Straine Despre Romani - 1992

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

TEODOR BUCUR TAHSIN GEMIL

Prof. dr. ŞTEFAN PASCU, membru al Academiei Române

• Culegerea de faţă reprezintă ediţia a II-a revizuită şi completată

Volumul de faţă cuprinde 133 documente istorice - re-

prof. dr. Virgil Cândea

Istoria românilor începe cu istoria strămoşilor, a daco-ge-

Herodot, Istorii, informaţii despre traco-geto-daci

IV, 94. Iată cum se cred nemuritori geţii: ei cred că nu mor şi că

I, 3, 5. Atunci Alexandru îşi retrase corăbiile şi hotărî să treacă Istrul

156 d... Tot aşa stau lucrurile, şi cu acest descîntec. Eu

VII, 3, 11 (C. 303) Lăsînd la o parte trecutul îndepărtat al geţi­

LXVII, 6, I. Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel

Decebal a trimis lui Traian soli

5. anume, să dea înapoi armele, maşinile de război şi pe constructorii acestor

LXVIII, JO, I. Trimişii lui Decebal foră aduşi în Senat. Ei puseră

LX VIII, 11, I. lntrucît mulţi daci trecuseră de partea lui Traian

•Scriindu-şi opera monumentală în 80 de cărli, Dio Cassius

67. Apoi, în timpul domniei la goţi a lui Burebista, a venit în Goţia

69. Ei socoteau ca noroc şi ciştig, drept unica lor dorinţă, îndeplinirea

Justinianus, Nouellae, crearea episcopiei Prima Justiniana

Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrînţi deplin, au fost

VI. 3. .. .Iar împăratul fierbea din această pricină şi voia să pornească

între străduinţele cu caracter de idei forţă şi de permanenţe

Inocentiu episcopul etc. Nobilului bărbat Ioanitiu etc. Domnul a tinut

•Cronicarii Cruciadei a IV-a, încheiată cu cucerirea Constantino-

... Astfel, luînd aminte la aceasta, de multă vreme am hotorît, prin

Oraşele din Pannonia, Pamfilia, Macedonia, Dalmaţia şi Frigia care

•Opera cronicarului ungur Simon Keza, care a trăit în a doua

Şi le lăuda pămîntul Pannoniei ca fiind extraordinar de bun. Căci

la vadul Lucy. Şi, după ce au pornit de aici, sosind în fortăreaţa By-

Ungurii nu au izbutii să cucerească Bihorul din care pricină,

Auzind aceasta Menumorut, că Usubuu şi Velec, cei mai vestiţi generali

Descrierea luptelor căpeteniei maghiare Tuhutum cu Gelu, vo-

n-ar fi lucrat mereu împotriva sfîntului rege, după cum se va arăta în

Luptele căpeteniilor maghiare Zuardu 13 , Cadusa şi Boyta cu

Şl nu s-a artat nlcl un duşman care sa ridice 111111a l111pulI lva

ln toamna lui kulkana yil, care este anul şoarecelui, corespunzînd

•Savantul şi omul politic persan Făzel ol Lah Răşid od-Din

'" Regele Ungariei Bela al IV-iea

Tn numele Sfintei Treimi, una şi nedespărţită, amin. Bela, din mila

La începutul secolului al XIII-iea. ungurii reuşesc să cucereas-

Text latinesc şi traducerea românească în Documenta Romaniae Historica, uol. /, Bucureşti,

Este de notat aci că între Macedonia, Achaia şi Thesalnicul se găseşte

în acelaşi an, în care a murit nevrednicul de pomenire Felician, adecă

Scrisă de un canonic ungur în secolul al XIV-iea Chronicon

Pierzînd, cu trecerea vremii, orice încredere în acel blăstămat de Bo-

•Prin acest document dat ostaşului Nicolae, pentru a-i recunoaş-

Noi, Mircea, voievodul Ţării Româneşti, duce al Făgăraşului şi ban

Dincolo (de Serbia] spre miazănoapte este Vulgaria sau Bulgaria

•Tncepînd cu secolul al XV-iea europenii manifestă un interes

Către coroana ungurească şi către toate ţările, în care va ajunge

între eforturile românilor din secolul al XV-iea pentru apărarea

Expunerea domnului Ion Ţamblac, sol strălucit al domnului Şte­

Regiunea Transilvaniei este aşezată dincolo de Dunăre. A fost locuită

Tîrgoviştea este un oraş nu prea mare, aşezat în şes şi înconjurat

Se pot înşira pe nume cîteva locuri mai însemnate, adică cetăţi şi

După lupta de la Mohacs ( 1526), coroana Ungariei este dis-

După ce am cuprins în primele două cărţi expediţia sultanului t,ircilor

Voi spune cît mai puţine cuvinte se va putea, ce am pornit eu să

Dar chiar şi în vremea noastră aceste state se deosebesc printr-o în-

... însă pentru ca să se lămurească această îndoială prin argumente

Ei se luptă mai mult călare. trupe de pedestraşi nu folosesc ei deloc,

VII, 3, 11 (C. 303) Lăsînd la o parte trecutul îndepărtat al geţi

Expunerea domnului Ion Ţamblac, sol strălucit al domnului Şte

1784- Memoriul căpitanului Egermann, participant la înăbuşi

✓ 'U~ __,..... _ ..,.__._ ~ -