UNIVERSITATEA „REGELE FERDINAND I"

CLUJ—SIBIU
SEMINARUL DE ISTORIA LITERATURII ROMÂNE MODERNE

STUDII LITERARE
VOLUMUL I.

D I R E C T O R

D. POPOVICI

S I B I U
TIPOGRAFIA „CARTEA ROMANEASCA DIN CLUJ"
19 4 2
UNIVERSITATEA „REGELE FERDINAND I"
CLUJ—SIBIU

SEMINARUL DE ISTORIA LITERATURII ROMANE MODERNE

STUDII LITERARE
VOLUMUL I.

D I R E C T O R

D. POPOVICI

S I B I U
TIPOGRAFIA „CARTEA ROMANEASCĂ DIN CLUJ"
19 42
 amintirea lui

utca şt anu

cei Jiníái profesori c/e .jQ'ferafura ^J^omână

fa ^Inioersiîaiea ^J^o
romaneasca a
 CUPRINSUL
Pag.

D. PqPOVlCI : P r e f a ţ ă . . • • VII

STUDII
D. POPOVICI : Studii franco-romàne 1
\ T W l . P | j | v A • A q p o M - o .din liiptn jnnimigfä î Transilvania. . . . .
n 59-
N . L A S C U : Alecu Beldiman traducător al Odiseei 94
I. BREAZU : Duiliu Zamfirescu şi Transilvania . . 129
NOTE ŞI DOCUMENTE
0 . BOITOŞ: Memoriile lui George Bariţiu 183
V I. VERBINĂ : G. Panu si T. Mainrescn . . . 200
1. VERBINA : O dare de seama germană despre traducerile lui
Iordache Slàtineanu . . 203
I. VERBINĂ: Dela Pfennigmagazin la Foaia Duminicii şijcoanq.
Lumii 208
0 . SCRIDON : ß^vista_Romänß,s\ G e o r g e Bariţiu -10
1. BREAZU :J^gLconlribuţiuni la pătrunderea Junimismului in Traila
^ silvania_ 213 •
D. POPOVICI: Pope şi Conachi . . . . 224
D. POPOVICI : Ieiiăchiţă Văcărescu şi cronica mondenă a timpului 229
RECENSII
M Eminescu, Optra politică (E. T o d o r a n ) 232
S t . Manciulea, Timoteiu Cipariu şi Academia Română; acelaşi,
Timoteiu Cipariu. început de autobiografie ( P i a G r a d e a) 235
D. M. Pippidi, Aristotel. Poetica (C. D a i c o v i c i u) 237
D. Caxacostea, Semjnficqtia.. /«£. Tttu. Maior eseu; I. Petro viei,
La centenarul lui Titu Maiorescu ; T. Vianu, Arta prozato­
rilor români; I. Horia Rădulescu, Scribe sur la scène rou-
mâine dans la première moitié du XlX-e siede ; P. Papa-
dopol, Poeţii Văcăreşti. Vieata şi opera lor poetică ; E. Ră-
dulescu-Pogoneanu, Vieaţa lui Alecsandri; U. Cianciòlo,
Poesie scelte di Minai Eminescu ; M. Ruffini, La Scuola
Latinista Romena; — Melanges d'histoire iittéraire et de litté-
ratttre comparée offerts à Charles Drouhet (D. P o p o v i c i ) 239
 PREFAŢA

Revista Studii Literare a fost proiectată ca organ al unui

Institut de Istoria literaturii române, a cărui înfiinţare ne pre­
ocupă din clipa în care ni s'a încredinţat catedra de Istoria li­
teraturii române moderne dela Universitatea Clujană. Împreju­
rările nu au permis până acum realizarea acestui proiect. Activi­
tatea desfăşurată însă în cuprinsul Universităţii noastre în tim­
pul din urmă făcea necesară apariţia revistei, care nu este decât
unul dintre instrumentele de lucru preconizate de noi.
Obiectul de studiu pe care ni-l propunem este Literatura ro­
mână modernă, privită atât în desvoltarea internă a valorilor ei
artistice şi ideologice, cât şi în raporturile sale cu literaturile
străine. Va fi deci o revistă de Istorie literară naţională şi de
Literatură comparată pe bază românească. Se va acorda în ace­
laşi timp toată atenţia problemelor referitoare la metodele de
cercetare şi se va înfăţişa, în lumină critică, întreaga mişcare
ştiinţifică de specialitate. Faptul acesta ne apare cu atât mai in­
dicat astăzi, când cercetarea simte trebuinţa unei orientări nouă
şi când, smulsă din congelarea pozitivistă, Istoria noastră litera­
ră este aruncată din nou pe apele dulci ale impresionismului, pe
care ea a mai plutit pe vremuri.
Compoziţia primului volum se resimte de anumite restric-
ţiuni materiale, impuse în timpul tipăririi. Faptul acesta ne-a
obligat să suprimăm capitolul de bibliografie şi de prezentare
a revistelor, să înlăturăm o mare parte din note şi documente
şi cea mai mare parte din recensii.
Studiile pe care le-am reţinut pentru discuţie sânt publi­
cate în 1940 şi 1941. Am pornit în mod intenţionat dela această
dată, când Universitatea noastră a primit cea mai dureroasă lo­
vitură. Apariţia revistei Studii Literare este o dovadă că, de-
parte de a ne prăbuşi sub. durere, noi ne continuăm activitatea
îndrumată de aceleaşi preocupări: socotim astfel că unei propa­
gande forense, subtilizând în retortele sale adevărul şi umani­
tatea, nu i se poate răspunde decât subliniind cu toată tăria dem­
nitatea adevărului şi demnitatea umanităţii.

Publicarea revistei nu ar fi fost cu putinţă fără larga înţe­

legere a Domnului luliu Haţieganu, Rectorul Universităţii Clu­
jene, li exprimăm aici mulţumirile noastre.
Sibiu, 30 Ianuarie 1942.
D. POPOVICI
 STUDII FRANCO-ROMÀNE.

Orientarea literară a scriitorilor români din prima jumătate

a secolului datora mult reprezentanţilor culturii franceze: pen­
sionatele franceze, profesorii francezi din şcoalele româneşti şi
manualele franceze contribuiau într'o măsură apreciabilă la or­
ganizarea ideilor şi simpatiilor literare în ţările române. Dar toţi
aceştia aduceau mentalitatea conservatoare a învăţământului
francez, cultul valorilor verificate şi consolidate de istorie şi nu­
mai arareori se lăsau ispitiţi de trecutul apropiat sau de pre­
zentul fluctuant. Cazul lui Repey, admirator al lui Ossian şi
traducător al lui Byron, este ceva neobicinuit şi el se explică
1
prin firea aventuroasă a scriitorului ).
Revoluţia dela 1848 aduce în scenă elemente nouă. S â n t şi
oameni care se exilează de bună voe; în afară de aceştia însă,
loturi succesive de exilaţi marchează în străinătate fazele prin
care trece revoluţia, până la înăbuşirea definitivă a ei prin lovi­
tura de stat a lui Napoleon I I I . Mulţi dintre aceştia participă
la mişcarea culturală a zilei şi prezenţa unora dintre dânşii în
ţările române aduce o lărgire a orizontului literar de aici.
Nu sânt excepţional de bogate manifestările literare, sau
interesând literatura, ale publicaţiei Le Journal de Bucarest,
care apare îndată după revoluţie, în 1849—1850. Pe linia poli­
tică, ziarul reprezintă un punct de vedere conservator; în co­
loanele sale se dă adăpostire articolului lui Eugene Forcade

*) Din Byron traduce Le prisonnier de Chillon, Paris, 1831, pe care

îl însoţeşte, în publicare, de un cuvânt introductiv şi o odă adresată lui
Byron. Pentru biografia lui Repey, vezi relatările lui T. Cipariu, O cală'
torie în Muntenia la 1836, în Prietenii istoriei literare, I, p. 378.
 contra lui Lamartine, eroul Revoluţiei din Februarie şi istoric
al ei: Histcire de la Revolution de 1848 a acestuia nu era o operă
istorică, ci o neputincioasă apologie; şi Lamartine, care în cli­
pele decisive ale ei a fost actorul ei decisiv, va purta răspunde­
1
rea faţă de v i i t o r ) . P e o linie mai înaintată încă erau aşezaţi
şi expuşi râsului general Proudhon, „marchand de fromages",
Pierre Leroux şi mai cu seamă Cabet, întemeietorul mişcării
2
i c a r i e n e ) . Ziarul are fobia socialismului. Intr'o Comedie jouée
par la folie au benefice de la raison, de l'intelligence et de
Vordre, J u l e s de S a i n t - F e l i x are viziunea Parisului socializat:
un Paris fourierist, în care străinul este dublat de un socius
ce-1 însoţeşte în toate părţile şi mai cu seamă la masă, expli-
cându-i noua ordine a lucrurilor: triada, armonia, armonienii,
munca atractivă, Podul Atracţiilor, — pietre angulare ale orga­
3
nizaţiei falansteriene ). Foiletonul literar se hrăneşte în deosebi
din reproduceri: Octave Feuillet se adăposteşte aici între Ducesa
4
d'Abrantès, Edouard Pujol, Marie Aycard, Leon G o z l a n ) . Con-
tribuţia cea mai bogată o aduce însă Auguste Gruson, care pe­
trece câtăva vreme la Bucureşti şi care dă ziarului şi literatură
inedită. Din întreaga lui activitate vom semnala numai articolul
Une excursion aux Karpathes, care aduce descrierea unor oraşe
de provincie din Muntenia — Piteşti, Târgovişte, Câmpulung —
şi, în legătură cu acestea, transcrierea în româneşte şi traduce­
rea în limba franceză a unor versuri din Iancu Văcărescu şi
5
Vasile C â r l o v a ) .

In alte sfere întâlnim însă o mai mare bogăţie sufletească.

Lăsând la o parte pe Antonin Roques, a cărui activitate se des-

*) L'historien et le héros de la Revolution de Février, în Le Journal de

Bucarest, I (1849),, nr. 56, 58—61.
2
) M. Proudhon marchand de fromages, idem, nr. 21; Les socialistes
de 1848. L'origine de Vicarie, idem, nr. 19.
3
) Paris socialiste en 1852, în Le Journal de Bucarest, I, nr. 27—32.
*) Octave Feuillet, Le pour et le contre, în nr. 53—55; Ducesa
d'Abrantès, L'aide-de-camp, nr. 102; E. Pujol, Argument maritime, nr. 3;
Marie Aycard, L'affui, nr. 8; L. Gozlan, Le marquis de Bric-à-Brac, nr.
15—16.
5
) In nr. 86—90.
făşoară simultan pe plan francez şi pe plan român, cel dintâiu
p e care îl vom aminti este profesorul de pe vremuri Vaillant,
pe care generaţia îl moştenea dela predecesori. Personajul di­
feră însă în mod simţitor dela o epocă la alta: anumite trăsături
spirituale au fost adâncite şi fac dintr'însul un punct de atracţie
pentru iubitorii de curiozităţi. E l se a r a t ă astfel preocupat de
semnele de corespondenţă ale lui Swedenborg, descopere cheia
magică a înţelepciunii omeneşti şi caută să transforme pe Narad,
fiul lui Nun, într'o figură simbolică: depozitar al experienţei
omeneşti, el a cunoscut durerea în care s'au scăldat generaţiile
una după alta şi a ajuns în felul acesta să-şi ascută spiritul în
a ş a măsură, încât să poată urmări în misterioasele sale c ă r ă r i
1
firul încurcat al destinelor omeneşti ). Şi un alt personaj invocat
de Vaillant, Mardoheu, luminătorul Perşilor, este înzestrat cu
talentul de a urmări şi descoperi adevărul de sub vestmintele
alegoriei: „lui Mardoheu îi va părea cu atât mai bine cu cât,
2
socotind c ă iubea pe Perşi, el iubea pe R o m â n i " ) . Conştient că
istoria naţiunilor este „mai mult istoria acelora care le-au ucis
decât acelora care le-au dat viaţă", el înţelege să aşeze pe baze
nouă interpretarea ei: „Istoria naţiunilor antice, precum ne-o
au gătit prejudecăţile scriitorilor, nu este altceva decât numai o
ciudată amestecăciune de fapte şi de acciuni între care nu se
poate, decât cu anevoe, descurca autegoria adevărului din ale­
goria minciunii. Astfel este simţimântul tuturor acelora cari au
cercetat, cu judecată, originea societăţilor omeneşti. Intr'adevăr,
această istorie nu ştie mai nimic despre organizaţiunea societă­
ţilor, nici despre tipul ceresc al căruia ele sunt resbaterea, re­
3
flectul, oglinda. E a ştie punctul unde ele au a j u n s " ) .
Dar ceea ce într'o parte sau alta erau tentacule aruncate
in lumea misterelor, începe la un moment dat să ia consistenţă,

*) Bible de la. science bohémienne. Evangile selon le plus vieux des

pélerins, le plus frane des prophètes, le plus vrai des socialistes, le Bohé­
mien Narad, tils de Nun, vainqueur des deux grandes prostituées d'Orient
et (POccident, Paris, 1851. Interesează de asemenea Clef magique de la fic­
tion et du fait. Introduction à la Science Nouvelle, Paris, 1861.
2
) Legenda lui Aman şi a lui Mardoheu, Bucureşti, 1868, p. 62.
s
) Originea agriculturii ţi desvoltarea ei la Români, în Românul, VI,
nr. 330—331.
să prindă corp de sistem şi sistemul acesta c a p ă t ă un mime;
Epoptica. Epoptica este, în primul rând, „vederea cuvântului
ceresc şi pământesc"; ea este după aceea „deodată şi ştiinţa
cea nouă a vestitului Italian Vico, care însă abia a întrevăzut-o,
şi ştiinţa cea veche a prea vestitului Aristotele, care o văzuse
în întregimea ei. E s t e aceasta ştiinţa acromatică, c e de 2000 de
ani s'a pierdut, această mare ştiinţă care, în vremea veche, nu
1
se împărtăşea profanilor, vulgului" ); ea este, în ultimă analiză,
„un studiu profund asupra originilor sociali ale populilor antici,
demunstrate prin filiaţiunea ideilor şi a limbilor şi dovedite
2
prin autegoria, adică prin sensul cel propriu al cuvintelor" )»
Mijloacele pe care această ştiinţă le punea la îndemână cer­
cetătorului îl făceau să vadă c ă prin simpla înmulţire a numă­
rului 432 cu anagramma sa se arăta minciuna celor patru vârste
3
ale lumii, pe care se întemeia cronologia i n d i a n ă ) . Gu ajutorul
ei descoperea c ă primele gărzi naţionale au luat fiinţă în China
şi c ă tot acolo a luat naştere claca, precum şi falansterele „ves­
4
titului F o u r i e r " ) . Stăruitor în întreprindere, el explicase până
la 6 Aprilie 1863 gramma R + M , adică „espresiunea cea finită
a orice se mişcă"; îi mai rămânea să lămurească misterele cu-

1
) O aruncătură de ochi asupra Epopticei ţi resumatul celor 14 lec-
ţiuni făcute de D. J . A. Vaillant, în Buciumul, I (1863), nr. 105—106; vezi şi
La Voix de la Roumanie, HI, nr. 46—47. In continuare spune: „Această
ştiinţă fiind matematica faptelor, arată realitatea ascunsă sub ficţiuni.
Aflată astăzi de D. Vaillant, această ştiinţă va aduce în istoria veche o
reformă tot atât de radicală ca aceea a lui Galileu în astronomie; şi
această reformă o va face ştiinţa reală nu numai a regilor, ci a tuturor
oamenilor. Precum caleidoscopul dă, în aparinţă, unor nimicuri fără formă,
formele cele mai graţioase şi colorile cele mai vii, astfel în realitate
Epoptica, cu ajutorul grammelor literelor şi ritmul vocalelor realcătueşte
gramatica universală a cuvintelor". Erau aşa dar reflexe târzii şi deviate
din preocuparea secolului al XVIII-lea de a stabili o gramatică univer­
sală, preocupări care au dus uneori la construcţia unor opere remarcate,
ca aceea a lui Antoine Court de Gebelin, Monde primitif, analyse et com­
pare avec le monde moderne, considere dans l'histoire naturelle de la pa­
role, ou Grammaire universelle et comparative, pe care o cităm în ediţia
Paris, 1774.
2
) Buciumul, I, nr. 131.
3
) Idem, nr. 22.
4
) Idem.
prinse în anagramma M + R i „espresiunea cea nedefinită a orice
1
este pozitiv, inert, adică nemişcătorul" ). Cu astfel de gramme
şi de anagramme el explica întregul cosmos: c ă organizarea poli­
tică şi religioasă a Japoniei era întemeiată, ca şi aceea a Chinei,
pe sfera cerului; că în J a p o n i a turnul feudal simboliza tirania;
că, în cele din urmă, ,,prin descrierea oraşelor măreţe Miako
şi Yedo şi prin aceea a panteonului dela Isie, va arăta de unde
a venit vălul pontificilor greco-romani, trotoarele moderne ale
2
oraşelor Europei şi numele piramidelor" ). — In sălile dela Sf.
Sava, în care profesorul de pe vremuri explica elevilor săi codul
literar al lui Boileau şi opera epică a lui Voltaire, un „bătrân
erudit", rătăcit dela calea judecăţii comune, se silea acum ,,să
3
răspândească lumina în părţile cele mai obscure a l e i s t o r i e i " ) .

Francis Robin, colaborator la ziarul Le Courrier de Bucarest

este cu mult mai modest; el n'a descoperit niciunul din adevă­
rurile fundamentale pe care se întemeiază istoria lumii şi nici
revelaţia viitorului n'a avut-o; dar, în calitatea lui de profesor,
el a aflat mijlocul de a simplifica studiul limbii greceşti, pe care
o reducea la un număr de opt rădăcini: Octo-rizie, ou le grec
1
réduìt à huit racines' ), — operaţie destinată să săvârşească
„une revolution dans l'enseignement classique", după cum cre­
5
de cu convingere un recensent anonim ). Robin nu este străin

*) Buciumul, I, nr. 27.

*) Idem, nr. 33.
s
) Idem. încă dia 1858, Vaillant afirmă că misiunea lui îi „vinea dela
Dumnezeu" (vezi broşura lui, Glasul poporului, glasul lui Dumnezeu, Iaşi,
1858, p. 1). Asupra misticismului lui Vaillant din această vreme, vezi şi
nota lui Hasdeu în Aghiuţă, II, nr. 27, p. 194. La lanterne magique, ou
passe, present et aoenir de la Roumanie este analizată de N. Iorga în ar­
ticolul Trei generaţii în viaţa publică românească după judecata lui J . A.
Vaillant, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Istorice, seria
III, tomul XVI, p. 331—340. Lucrarea d-nei Oltea Cudalbui-Slu-
şanschi, Contributions à la biographie et à l'oeuvre de J . A. Vaillant,
(1804 1886), in Melanges de l'Ecdie Roumaine, en France, XIV,
1937—1938, îşi concentrează în general preocupările asupra datelor fră­
mântate de „contribuţiile" anterioare.
*) Bucureşti, 1864.
5
) La Voix de la Roumanie, IV, nr. 4.
nici de cerinţele poeziei moderne: „nous ne demandons au
poete que de l'allure, du souffle et de l'invention; et s'il a de
tout cela, nous passons outre aux petites misères de l a veillée
1
des armes, et nous le proclamons chevalier incontinent" ). C e l
care beneficiază de această generoasă absolvire de veghe este
compatriotul său Antonin Roques. D a r dincolo de aceste preocu­
pări, liniştea lui era înfiorată adeseori de prezenţa muzelor.
Recunoscător României şi Românilor, el îi cântă pe aceştia în­
2
tr'o lungă şi grea p o e z i e ) , după cum cântă şi moartea lui Ghe-
3
rasim Gorj an, coleg al său la liceul dela P l o e ş t i ) . Temele pre­
dilecte sânt însă altele: Grecia, vechiul Egipt şi alte ţinuturi
4
îndepărtate ispitesc spiritul poetului ); dar şi noul Tivoli, în
care facem cunoştinţă cu o întreagă mitologie ieşită din Dâm-
5
boviţa ca să asculte pe un mare a r t i s t ) . Preocuparea cea mai
susţinută a poetului este însă F r a n ţ a : nenorocirile ei, oamenii
ei mari se schiţează în versurile sale, cenuşii ca o conştiinţă de
asasin:

Opulent Bucarest, un peu d'or pour Lyon,

apostrofează el în finalul poeziei Les innondés de la France^).

Colecţia sa de versuri netipărite, Souvenirs d'enfance, ne duce
cu mintea înapoi, la domnia lui Napoleon, care fusese

Homme unique, komme immense, aux immenses destins,

1
Homme né pour charmer et régir les humains ).

Sentimentele bonapartiste se prezintă, în versurile profesoru­

lui de limba greacă, într'un cadru antic, uşor de înţeles la au­
torul Octo-riziei. Mai întâiu o precizare de ordin cronologic,
după care urmează marele eveniment:

1
) Le Courrier de Bucarest, I (1856), nr. 25.
2
) Les Roumains et la Roumanie, în Naţionalul, II (1859), nr. 98.
s
) Le professeur Gorjan de Ploest, idem, nr. 107.
*} Grece, în Le Courrier de Bucarest, I, nr. 62; Vancienne Egypte, id.,
tir. 79—80; La Chine, în La Voix de la Roumanie, I (1861), nr. 37.
6
) Une soirée au nouveau Tivoli, în Le Courrier de> Bucarest, I, nr. 65.
6
) Idem, nr. 55.
7
) Napoleon, idem, or. 60.
 Vers le temps où Rousseau, plein du divin mystère,
Annoncait la grandeur de cette Uè à la terre,
Lorsque le Polonais, dans les plaines du Bar,
Au bruit de son réveil faisait trembler le Tsar,
Lorsqu'on voyait courir aux armes l'Amérique,
Qu'en ses fers s'agitait le lion hellénique,
Que naissait Walter Scott, que naissait Wellington,
Dont l'Annibal francais a fait un Scipion:

Alors Loetitia, qu'unissait Vhyménée

A Charles Bonaparte, obscur, sans desíinée,
S'arrachant effrayée au temple du Seigneur.
Où de Venfantement la surprend la douleur,
Sur un tapis peuplé par les héros d'Homère,
Heureuse et délivrée enfin devenait mère
Du lion du désert, de ce Napoleon
1
Qui d'un de ses a'ieux rappelait le grand norn ].

Figura lui Napoleon ispiteşte de altfel şi pe alţi profesori

din colonia franceză. Moartea răpise înainte de vreme pe Theo­
dore Théot şi el nu putuse da la lumină poeziile sale, de care
2
îşi propunea să îngrijească Antonin R o q u e s ) . Intre acestea
figura un ciclu întreg închinat lui Napoleon, din care publicul
3
are prilejul să cunoască Les funérailles de Napoleon ), poezie
de un suflu mai puternic decât acelea ale lui Robin.

P e deasupra tuturor acestora se ridică Ulysse de Marsillac.

Activitatea lui atât de bogată şi de variată nu poate fi urmă­
rită aici decât parţial, în momentele care interesează mai dea-
proape literatura. Profesor, conferenţiar, ziarist, popularizator
al literaturii franceze printre Români şi cercetător al literaturii
române, al istoriei şi vieţii sociale române, în toate aceste do­
menii el aduce idei care ar merita să fie consemnate. Venise în

x
) Les premieres années de Napoleon, în Le Courrier de Bucarest,
nr. 85.
2
) Poeziile lui Theodore Théot, în Naţionalul, II (1858), nr. 3.
*) Ibid: Din Théot se publică în Le Courrier de Bucarest, I, nr. 56, o
Odă, iar în nr. 69 versurile ocazionale, dar de un oarecare relief, provo­
cate de sărbătorirea Iui Napoleon III de către colonia franceză din Bu­
cureşti.
 1
ţ a r ă în 1 8 5 2 ) , la o dată când Apusul se pregătea să intervină
cu armele în favoarea Principatelor Danubiene. Avea intenţia
să rămână numai scurt timp, dar primirea călduroasă de aici
îl determină să se stabilească definitiv la Bucureşti. Spirit cul­
tivat şi vioi, el ştiu să se facă necesar şi nu-şi precupeţi colabo­
rarea, când îi fu solicitată pentru iniţiativele culturale ale tim­
pului. Având o dicţiune uşoară şi elegantă, conferinţele sale în
cadrul Ateneului Român se bucură de aprecieri călduroase din
2
partea societăţii bucureştene ). J u d e c a t sever de unii compa­
trioţi ai săi pentru ideile sale conservatoare, el este criticat de
3
unii Români pentru faptul că ar fi „apelpisit r o ş u " ) . In fond
Marsillac era un liberal care îşi acomodase ideile regimului im­
perial, singurul pe care îl credea în stare să salveze F r a n ţ a din
4
anarhia socialistă a revoluţiei dela 1 8 4 8 ) . La Bucureşti, activi­
tatea lui se desfăşoară câtăva vreme în coloanele ziarului Ro­
mánul şi în publicaţia efemeră a lui Ange Pechméja, La Rou­
manie, care apare în 1860 şi dispare după câteva numere. Este
timpul când Românul simte trebuinţa unui organ de publicitate
în limba franceză. In felul acesta ia naştere, la începutul anu­
lui 1861, ziarul La Voix Rottmaine, care este pus sub redacţia
Iui Marsillac. Entuziastul Francez imagina un viitor strălucit
ziarului său: într'o fantezie publicată în numărul al treilea al
Iui, Bucarest en 1961, el se simte ispitit să urmărească pe străi­
nul care a r călători peste o sută de ani prin România; acesta
ar afla aici o capitală mare, curată, ordonată; ar vedea unele
afişe teatrale scrise într'o limbă franceză aproximativă, dar
acelea ar fi monstruozităţi ce se năşteau cu o sută de ani în ur­
m ă ; iar printre ziare a r vedea mai cu seamă La Voix Roumaine,
„fondée, dit-on, depuis plus d'un s i e d e et qui a eu la bonne
fortune de faire connaître la première la Roumanie à l'Europe...
on la regardait dans le monde politique corame le Moniteur de

x
) Asupra datei, v. între altele Românul, IV (1860), nr. 62; La Voix
de la Roumanie, II, nr. 27; Le Moniteur Roumain, I, nr. 1 şi II, nr. 95.
2
) Athénéul Roman, I, (1866—1867), p. 7.
3
) Rezervele sale la adresa lui Victor- Hugo se întemeiază în primul
rând pe atitudinea politică a aceluia; „roşu" este caracterizat Marsillac de
un bun prieten al său, Pantazi Ghica, în Păcală, I, nr. 14, p. 107.
*) La Voix de la Roumanie, I, nr. 10.
r O r i e n t " . Soarta se a r ă t ă însă de o crudă ironie cu aceste spe­
ranţe gigantice: ziarul îşi încetă apariţia dela numărul 4, iar
Marsillac se retrase dela conducerea lui chiar dela al treilea
număr. înfeudat prea mult politicii de partid, el nu mai putea
fi condus de un străin, care ţinea să rămână în afara luptelor
1
politice ). La Voix Roumaine este înlocuit îndată cu La Voix de
la Roumanie. Deşi ceva mai liber în mişcări, ziarul aduce totuşi
o notă oficioasă. După dispariţia lui, în 1866, Marsillac conduce
câtăva vreme ediţia franceză a ziarului Ţara, Le Pays Roumain,
iar după aceea Le Moniteur Roumain şi, începând din 1870, Le
Journal de Bucarest.
Articolul cu care el îşi începe colaborarea la Românul nu
aduce numai un program de lucru, ci şi o mărturisire de biogra­
fie intelectuală: „Fiu al unei civilisări antice, vin să şez la va­
tra junei voastre civilisări. Primiţi frăţeşte pe străinul care vine
la voi spre a vă vorbi de patria sa lipsinte". Şi articolul, stră­
bătut tot de nostalgia ţării depărtate, se continuă cu raportări
la Bonald, la Dante şi la Victor Hugo şi exprimă precis rolul
important pe care-1 atribue presei: „Ziariştii sunt luptători
2
înainte mergători ai i s t o r i e i " ) . Dându-i un aspect oarecum pro-

1
) V. declaraţiile lui Marsillac în Naţionalul, IV (1861), nr. 7 şi
La Voix de la Roumanie, I, nr. 1.
2
) Convorbiri literare. Scopul nostru, în Românul, IV, nr. 62. — „Con­
vorbiri" este redarea în româneşte a titlului pe care-1 va avea adeseori
foiletonul literar al ziarului La Voix de la Roumanie. „Causeries". Titlul
cunoscutei reviste dela Iaşi, pentru explicarea căruia N. Iorga (Istoria lite-
raturei romaneşti contemporane, I, Bucureşti, 1934, p. 71) se raporta la un
german Gespräche, se explică prin titlul foiletonului deţinut de Marsillac
la Românul. In urma lui Iorga, E. Lovinescu [T. Maiorescu, I. (1840—1876),
Bucureşti, 1940, p. 181), propune de asemenea un german Geschpräche (sic),
dar nu exclude nici posibilitatea unei reminiscenţe din Revista Carpafilor,
unde, în 1861, găsim o cronică întitulată Convorbiri Literare. Anima candida,
Lovinescu procedează şi de data aceasta aşa cum procedase reproducând
recensia lui Barasch despre Maiorescu (op. cit., I, p. 425—428), pe care
o ia cu amputările lui Sion din Revista Carpafilor, în loc să meargă la
textul original din Românul, care i-ar fi dat şi altceva decât ceea ce se
reţinuse în reproducerea primă. Să nu fie oare din pricină că Sion nu
aflase cu cale să arate în ce. număr al ziarului Românul fusese publicat
articolul lui Barasch? Şi în cazul de faţă, explicarea să nu fie dată de
faptul că Sion nu arătase că împrumuta titlul cronicii sale din acelaşi ziar?
gramatic, La Voix de Ia Roumanie aducea în al doilea număr
1
al său un articol despre misiunea scriitorului politic ) ; acesta îi
smulgea admiraţia şi în altă parte, în recensia nuvelei Rosalie
a lui Ange Pechméja: „Ah! j e comprends ainsi la mission de
l'écrivain politique. J e comprends les âpres bonheurs de la lutte
quand on combat pour une conviction sainte et que Ton est porté
sur les bras d'un peuple qui applaudii à vos efforts e t qui sèche
avec ses mains calleuses, bénies par le travail, la sueur qui vous
2
vient au f r o n t ! " ) . Nu trebue să ne surprindă în acest caz faptul
că el însuşi va desfăşura o bogată activitate în această direcţie.
Dar ceea ce ne interesează aici nu este aspectul politic al
activităţii sale. Marsillac este preocupat de aproape de pro­
bleme de ordin cultural şi literatura găseşte într'însul un in­
terpret care nu este lipsit de orientare. î n c ă din 1859 el ne face
cunoscut punctul de vedere după care se conducea în materie
literară: în Lecţiile de literatură pe care le publica atunci îm­
prumutase unele exemple şi din literatura clasică franceză, dar
numărul lor era limitat, deoarece toată lumea le cunoştea; cele
mai adeseori însă şi-a exemplificat teoria cu date împrumutate
din literatura zilei, spre a arăta c ă această literatură este de­
parte de a fi, cum susţineau unii sau alţii, secătuită. E a nu era
reprezentată numai de un Alexandre Dumas, de un Eugène Sue
3
sau Roger de Beauvoir, ci şi de talente a d e v ă r a t e ) . E s t e drept
c ă printre aceste adevărate talente el notează şi pe Béranger,
căruia, în paginile tratatului de literatură, i se dă o atenţie mai

— Aceeaşi nostalgie o arată Marsillac, la acea dată, şi în Lecons de litté-

rattire, Bucharest-Paris, 1859, p. 3—4: dedicând elevilor săi români cartea,
le spune că ţările române i-ar fi înlocuit „la terre natale, si la terre
natale se pouvait remplacer quand elle s'appelle la France". Este însă con­
ştient de misiunea îndeplinită: „Dieu -a donne à la nation francasse une
grande mission et chacun de ses membres est un de ses missionnaires.
Nous sommes des semeurs d'idées" (id., p. 434; v. şi caracterizarea situa­
ţiei sale, în La Voix de la Roumanie, II, nr. 3, care însemnează un răspuns
anticipat dat atacurilor lui Hasdeu din Aghiuţă, I, p. 15; II, p. 123, 154—156,
1*9—171).
*) La mission de Vécri"cin politique. Articolul apăruse- şi în Ro­
mânul, IV, nr. 167.
2
) La Vmx de ia Roumanie, I, nr. 10.
a) Lecons..., p. 432—433.
mare decât lui Victor Hugo. Criticul a r a t ă însă o curiozitate
foarte largă; dacă repudiază literatura unui Dumas, Sue, B e a u ­
1
voir, J e a n Reboul sau chiar pe a c e e a a lui S c a r r o n ) , el ne d ă
unele pagini pline de înţelegere despre anumiţi scriitori ai zilei
sau din trecutul apropiat: Voltaire, Nerval, Chauteaubriand,
Benjamin Constant, M-me de Staél, George Sand, J u l e s S a n -
deau, Lamennais, Michelet, Sénancourt, Vigny, Musset, Balzac,
2
Brizeux, Karr, R e n a n } . In conferinţele sale se a r a t ă preocupat
de Molière, dar şi de resurecţia poeziei păgâne în secolul al
X I X - l e a , ceea ce, pentru el, însemnează Victor de Laprade şi
3
Lecohte de L i s l e } .
O atenţie particulară acordă însă lui Victor Hugo şi Lamar­
tine. Atitudinea politică a lui Hugo provoca unele rezerve şi
Marsillac, care votase în 1851 pentru Napoleon I I I , fixa limite
riguroase admiraţiei sale pentru opera marelui poet, duşman

*) Din Jean Reboul reproduce şi le condamnă, ca iiind lipsite de o r i c e

nobleţă, versurile:

,.Le soleil nans rayons paraissait dans Ies eieux

Camme un crane jauni qui ria plus de cheveux" (Lecons, p. 89).

Asupra lui Scarron, ibid., p. 353, în legătură cu poemul burlesc,

„genre bâ'tard et stupide qui parodie Ies oeuvres des plus beaux géníes
pour en faire la caricature. L'Eneide travesti de Scarron est un modèle
de ce miserable genre".
2
) La Voix de la Roumanie, I, nr. 29—30 (Gerard de Nerval) ; nr.
33—34 (Auguste Brizeux); II, nr. 22 (Vigny, Chatterton); nr. 23 (Renan);
nr. 27 (articolul, cu date biografice, Parmi les íleurs; citează, între alţii,
pe Diderot, Hugo, Lamartine, Chateaubriand, Lamennais, Musset, George
Sand); nr. 28 (Les Mystères de l'échafaud de Sansot; aminteşte şi pe Jules
Janin, Hugo, Nerval, Eugene Sue) ; nr. 29 (De la littérature personnelle; v.
şi Lecons..., p. 155); nr. 35 (George Sand, Balzac); III, nr. 4 (Michelet,
La söreiére); nr. 23 (Balzac, George Sand); nr. 26—27 (Hégésippe Moreau);
nr. 39 (Sàinte Beuve, Brizeux, Müsset); nr. 40 (Renan, La Vie de Jesus);
nr. 42—44 (Chateaubriand); V, nr. 4 (Michelet, Bible de l'humanité); VI,
nr. 45 (Voltaire, Hugo); Le Pays Roumain, I, nr. 1 (Gerard de Nerval).
3
) Athénéul Roman, I (1866—1867), p. 87 anunţă conferinţa lui
Marsillac despre Molière din punct de vedere literar, social şi politic,
pentru ziua de 2 Februarie 1867; la 18 Ianuarie 1868 urma să vorbească
despre Don Juan de Molière [ibid, p. 482). Resurecţiunea poeziei păgâne
in secolul XIX este titlul conferinţei din 12 Noemvrie 1867 [ibid, p. 481).
ireductibil al împăratului. Intr'o lungă analiză a romanului Les
1
Misérables ), el riscă o apreciere de ordin general, care se adre­
sează deopotrivă lui Hugo şi lui Eugene Sue: Les Misérables
„ c e s t Les Mystères de Paris, plus le genie". Romanul aducea
unele figuri extraordinare, cum e r a aceea a lui J e a n Val jean
sau, în príma parte a serierii, figura episcopului Myriel. In linii
mari însă, lucrarea era o operă „de colere et d'emphase", pe
care el n'o putea aprecia fără serioase rezerve. P e un alt plan
însă, cei doi scriitori mergeau laolaltă: în locul sufletelor pure
de felul lui Paul şi al Virginiei, atât Hugo c â t şi Eugène Sue
aduceau în scenă pe curtezană. Marion Delorme devenea astfel
2
obiectul atacurilor s a l e ) . De aceeaşi natură şi tot atât de se­
rioase erau rezervele sale şi faţă de poeziile lui Hugo. Les
Chansons des rues et des bois formează subiectul unei conferinţe
ţinute la Ateneul Român, în Decemvrie 1865, care stârneşte cri­
tica aspră a multora. Conferenţiarul este nevoit să intervină cu
precizări: el are mare admiraţie pentru talentul lui Hugo, dar
tocmai de aceea are şi mari rezerve faţă de el; poetul pune
adeseori clopoţei muzei sale, el uită adesea ,,sa divine mission
3
de p o e t e " ) . Condamnând intrusiunea politicii în opera literară,
Marsillac socoteşte opera acestuia puţin indicată pentru educa­
ţia artistică a tineretului; de aceea numele lui Hugo apare ra­
reori în Lecţiile de literatură, în care se găsea cu toate acestea
loc pentru un Dellile sau Du Resnel. împrejurările obligă totuşi
pe scriitor să revină asupra ideilor sale. Dezastrul Franţei în
1870 şi abdicarea lui Napoleon I I I fac ca poetul să se întoarcă
din exil. Faptul este consemnat de Marsillac în Le Journal de
Bucarest, în care se vorbeşte de noua ediţie a colecţiei de poezii

J
) La Voix de la Roumanie, II, nr. 19, 24, 33.
2
) Literatura cu camelie, în Românul, IV, nr. 200—201; despre Marion
Delorme vorbeşte la Ateneul Român, la 4 Decemvrie 1867; v. Athénéul
Roman, I, p. 481.
») Les Chansons des rues et des bois. Ma conference, în La Voix de la
Roumanie, VI, nr. 9. Asupra criticii lui Leon „Hugonnet, în Six mois en
Roumanie, vezi N. Iorga, Istoria Românilor prin călători, Bucureşti, 1929
(ed. II), III, p. 257.
Les Châtiments şi se reproduc câteva poezii ale lui Hugo în
1
legătură cu e x i l u l ) .
In calitatea lui de redactor al ziarului oarecum oficial La
Voix de la Roumanie, Marsillac se adresează în 1861 lui Lamar­
tine, aducând din nou în sfera interesului marelui liric francez
soarta poporului român: ,,0ui, Monsieur", răspunde acesta, „la
belle élite des jeunes Roumains que j ' a i connus e t mème un peu
patronnés par mes conseils à Paris avant 1848, m'a laissé une
predilection cordiale pour cette brillante et grave jeunesse. J e
vous remercie de me compter panni ceux qui lisent avec Sym­
pathie vos encouragements à leurs destinées politiques et litté-
raires. Retire main tenant de la scène du monde militant, je n'ai
que mes voeux à leur offrir et j'aime à les offrir par votre
2
v o i x " ) . — Sântem în 1861. Exilul politic sporise în chip nebă­
nuit prestigiul lui Victor Hugo, Baudelaire apăruse şi „Parna-
sul" se afirma tot mai energic; şi totuşi, primele gânduri nu se
îndrumau către aceste sfere, ci tot către vechiul zeu tutelar al
poeziei române din Principate. La data aceasta, după tempe­
rarea marilor pasiuni politice, sufletele se întorceau obosite la
altarele părăsite în sbuciumul revoluţionar. Pulsul scăzut al ge­
neraţiei tindea către o sentimentalitate minoră şi, alături de
Volney, de Young şi de Gray, Lamartine atrăgea din nou prin
căldura melancolică a versului său.
Gestul lui Marsillac oglindea starea de spirit din jurul său,

*) In nr. 35: Le serment de l'exilé şi Le retour de l'exilé; în acelaşi

an se reproduc: L''expiation, în nr. 40—41; Un cri, în nr. 79; La colonne
Vendőme, în nr. 85.
2
) La Voix de la Roumanie, I, nr. 3. Scrisoarea lui Lamartine este
trimisă din Macon la 7 Februarie 1861. Marsillac avea legături personale
cu Lamartine; „Recevez mes remerciements pour votre bon souvenir", îi
scrie acesta; „venez le renouveler à Paris quand vous y passerez et croyez
que vous y retrouverez Ies mèmes sentiments que vous y avez laissés".
Scrisoarea atât de promptă a poetului francez se explică nu numai prin
interesul său pentru Români, ci şi prin interesul pe care voia să-1 stâr­
nească, printre Români, pentru ediţia completă a scrierilor sale. In post­
scriptum spune: ,,Pourriez-vous favoriser de quelque publicité ces prospec­
tus à Bucarest? Cest la triste ráncon de ceux qui m'imposent ce travail".
Marsillac face într'adevăr o propagandă susţinută pentru opera lui La­
martine.
dar el oglindea şi propriile înclinări. Asemenea întregii sale
generaţii, el făcuse parte dintre sufletele încărcate de lacrimi:
„Nous en étions tous là. Iis nous avaient gates avec les splen-
deurs de leurs lamentations. C'était si doux le murmure des
chansons dans la langue harmonieuse des Meditations, des
Feuilles d'automne, de Lelia, d'Oberman, de Rolla et de tant
d'autres qui furent les berceurs de notre enfance poétique. On
nous avait enivré de melancolie, cornine les Orientaux s'enivrent
1
de h a s c h i s c h " ) . Autorul Meditaţiilor se bucură astfel de o caldă
preţuire în rândurile coloniei franceze din Bucureşti. Despre el
vorbeşte Marsillac în conferinţa ţinută la Ateneul Român în
1868, în care analizează rolul îngerilor în poezia modernă: ală­
turi de Eloha a lui Vigny, La Chùte d'un ange servea oratorului
2
ca piesă de documentare ). Numele său revine adeseori sub pana
3
lui M a r s i l l a c ) , care era totuşi conştient de stratificarea succe­
sivă a valorilor literare. Ş i în jurul ziaristului poetul întreţinea
legături şi stimula admiraţii, care îmbrăcau uneori forma ver­
sificată.

O largă atenţie acordă Marsillac lucrurilor din România.

Ceea ce i-a impus şi 1-a legat atât de puternic de Români a fost
larga ospitalitate a acestora, asupra căreia el stărue în repetate
rânduri. Rolul pe care el şi-1 atribue, acela de a face cunoscută
România în ţările apusene, îl duce l a o serie de scrisori sau de
studii despre România (Lettres sur la Roumanie şi Etudes sur
4
la Roumanie), pe care el le împrăştie în publicaţiile amintite )
şi în care ni se înfăţişează atât starea actuală a ţării cât şi tre-

1
) Les poètes pleureurs, în La Voix de la Roumanie, III, nr. 5.
2
) V. anunţul conferinţei în Athénéul Roman, I, p. 483.
*) V. între altele articolul închinat romanului Rafaelé, în Românul,
IV, nr. 154. Influenţa lui Lamartine asupra unor scriitori români o desci­
frează Marsillac, între altele, în Histoite de l'armée roumaine, Bucureşti,
1871, p. 166, unde vorbeşte de poeziile lui Costiescu.
4
) Lettres sur la Roumanie apar în La Roumanie, I (1860), nr. 3 (sin­
gurul accesibil nouă; aci continua din alt număr şi trebuia să urmeze în
alte numere) ; Promenades en Roumanie, în La Voix de la Roumanie, I, nr.
35—38; Etudes sur la Roumanie, id., nr. 43, etc., reluate în Le Pays Roumain,
I, nr. 1—2; II, nr. 1, 3, 5—6, 18—20, 22—33, 35, 38—41, 46, şi în Le Mo-
niteur Roumain, I, nr. 1; II, nr. 33 sqq.
cutul ei. Autorul are ochiul atent asupra prezentului şi aduce
o orientare surprinzător de bogată în trecut. S e poate aminti în
această ordine studiul foarte desvoltat despre locuitorii Româ­
niei, publicat în Le Monitew Roumain din 1869, în c a r e se vor­
1
beşte despre vechile populaţii ale Daciei şi despre Z a l m o x i s ) ,
zeul pe care, la acea dată, Bolintineanu îl cânta pe toate coar­
2
dele lirei sale. II preocupă viaţa unor provincii româneşti ),
3
dar mai cu seamă aspectul Bucureştilor şi viaţa de a i c i ) . S e
arată foarte atent faţă de elementele ce determinau coloarea
particulară: când descinde pentru prima oară la Turnu Severin,
face cunoştinţă cu lăutarii. Narând mai târziu faptul, scriitorul
regretă c ă aceşti artişti nomazi încep să-şi modernizeze aspec­
tul; i-ar prefera îmbrăcaţi, dacă nu într'un costum mai ve-
chiu, cel puţin aşa cum era îmbrăcat B a r b u Lăutarul din piesa
lui Alecsandri. A r fi pitoresc un grup de patru-cinci cântăreţi
de felul acesta, rătăcind, în lungile lor haine de mătase, de-a-
lungul câmpiilor: te-ai simţi ,,en pleine poesie". Originari din
India, ei au adus până la noi, ,,en la gardant â travers Ies
siècles, la tradition des antiques melodies, dont on retrouve
l'écho dans le Ramayana et dans le Mahabarata. C'est là l'ori­
gine première des chants des laoutari. Il est teile de leurs me­
lodies, bizarre dans sa forme, mais profondément douce et
mélancolique à vous faire pleurer, qui vient en droite ligne des
liturgies sacrées de Vischnou, le conservateur, ou de Civa, le
4
•destructeur" ).
5
Versificator el însuşi la ocazii solemne ), Marsillac se inte-

*) Les habitants de la Roumanie, în Le Moniteur Roumain, II, nr. 84 sqq.

Exemplarul Academiei Române, singurul consultat de noi, este foarte de­
fectuos, aşa că articolul nu ne este cunoscut decât fragmentar. Asupra lui
Zalmoxis, în nr. 89; şi în La Voix de la Roumanie, IV, nr. 16.
2
) Etudes sur la Roumanie. La Bessarabie, La Voix de la Roumanie,
IV, nr. 52; V, nr. 2.
3
) Bucarest, în La Voix de la Roumanie, III, nr. 21, 23, 25; L'été à
Bucarest, id., nr. 37; Vart de batir à Bucarest, id., nr. 40; Cotroceni, id.,
II, nr. 14; Le Podou Mogochoi, id., V, nr. 39—40.
4
) Esquisses de moeurs roumaines. Les laoutari, în Le Moniteur Rou­
main, II, nr. 95; v. şi articolul Les Tsiganes, în La Voix de la Roumanie,
I, nr. 21.
5
) Intre altele: France et Roumanie, în Naţiona'ul, II (1859), nr. 18;
resează de aproape de literatura română din trecut şi de miş­
carea literară contimporană lui. In 1862 proiectează chiar un
tratat de istoria literaturii române, din c a r e dă publicităţii o
parte sub forma unor scrisori adresate lui Philarète Chasles.
începea vorbind despre limba română, după care trecea la elo-
1
cinţă, presă şi i s t o r i e ) . Cu aceasta era nevoit să înceteze. Ş i
justificarea: o operă de felul acesteia nu se putea realiza fără
cercetări îndelungate, c e e a ce lui nu-i e r a îngăduit. Apoi lite­
ratura română veche era s ă r a c ă ; accentul principal trebuia să
cadă prin urmare pe literatura contimporană, un domeniu plin
de susceptibilităţi, unde risca să i se spună la fiecare pas c ă este
lipsit de obiectivitate: „Ajoutez à ceci les amours propres irri­
tables. Ceux que vous louez ne vous savent aucun gre, parce
qu'ils se croient très supérieurs à vos louanges. Ceux que vous
blamez vous traitent d'idiot, et se retranchent derrière leur
2
idiome étranger, en disant que vous ne les avez pas c o m p r i s " ) .
Singurii inofensivi erau poeţii anonimi ai poporului şi scriitorul
insistă în mai multe rânduri asupra literaturii lor: legenda mă­
3
năstirii dela Curtea de A r g e ş ) îl atrage în măsura în care îl
atrage semnificaţia unor anumite sărbători ale poporului sau
mecanica armoniei dansurilor populare:

„Rafza ici, ratza colea

Ratza pasce papura.
Şi ratzoîul
Şi ratzoîul
Usturoiul"

Aax Roamains, în La Voix de la Roumanie, II, nr. 4; Simples rimes, în

Le Moniteur Roumain, III (1870), nr. 115.
*) Articolele sânt provocate chiar de Philarète Chasles, care voia să
scrie un studiu despre literatura română în Journal des Débats, şi avea
nevoie de informaţie (v. La Voix de la Roumanie, III, nr. 28); articolele
apar sub titlul Lettres sur la littérature roumaine. A. M. Philarète Chasles,
membre de VInstitut de France, în acelaşi ziar, II, nr. 34, 36—43, 45—46,
48—51, V. şi articolul Les historiens de la Roumanie, id., nr. 5—6, 8,
11—12.
2
) Mes lettres sur la littérature roumaine, în La Voix de la Rou­
manie, III, or. 3.
''•) La Voix de la Roumanie, I, nr. 1.
„Ne cherchez pas trop de sens en ces mélopées naives, ce n'est
guère qu'une facon de mieux marquer le pas". „Ce sont là des
choses intraduisibles, car elles n'ont de sens que par l'harmonie
1
des onomatopées qu'on y ernploie" ).
Scriitorii zilei sânt judecaţi adeseori cu competenţă; dar ca
să cunoaştem adevărata părere a criticului asupra lor, trebue
să înlăturăm toată horbota de politeţe şi toate subtilităţile di­
plomatice de care el se înconjoară. Pantazi Ghica năzueşte, în
Păcală, să dea ceva asemănător Viespilor lui Alphonse K a r r ;
dar scriitorul, care are o mare vocaţie pentru barou şi mai cu
seamă un viitor strălucit, nu aduce decât o înclinare cu totul
2
secundară pentru pamflet ). E l dovedeşte unele calităţi în poe­
zia epică şi dramatică, Sterian Păţitul sau Chez Hugues a de­
terminat pe unii să spună că Ghica împrumută idei din piesele
franceze; Marsillac nu spune lucrul acesta, dar faptul provoacă
un lung excurs asupra imitaţiei în literatură. Şi aprecierea lu­
crării se face în vas închis: piesa este mai bună decât Iadeşul
3
aceluiaşi Pantazi G h i c a ) , ceea ce însemnează foarte puţin, de­
oarece Iadeşul era, la rândul său, prea avocăţească în perso­
4
naje şi, deşi nu avea decât un act, era totuşi prea lungă ). I a r
ca apreciere generală, Ghica era mai puţin un scriitor român şi
5
mai mult un spirit francez, care scrie în româneşte ). — Voca­
ţie pentru pamflet avea însă N. Orăşanu, redactorul foii satirice
Nichipercea; dar şi el trebuia să-şi cultive înclinările şi pentru
aceasta i se recomandă studierea lui Timon, şi Lucian, a lui Vol­
8
taire şi Paul Louis Courier ). — Demnă de semnalat este atitu­
dinea lui faţă de Bolintineanu, în jurul căruia ţese, cu orice
prilej, laudele cele mai neprecupeţite: poet, adevărat poet, for­
mă excelentă, care, dacă ar scrie într'o limbă mai cunoscută, ar
avea asigurat locul alături de Lamartine şi Müsset, — ai crede

*) La fete des Moşi et les danses roumaines, în Le Moniteur Rou-

main, III, nr. 153; acelaşi articol, cu modificări, în La Voix de la Roumanie,
III, nr. 2.
2
) La presse roumaine, id., I, nr. 31.
3
) Id., VI, nr. 18.
4
) Id.. nr. 11.
5
) Id., III, nr. 30.
6
) La presse roumaine, id., I, nr. 31.
că te găseşti în faţa unui mare talent. Şi totuşi, criticul minează
poziţiile cucerite în ritmul în care înaintează: în Nemesis bu­
năoară, scriitorul exprimă, într'o formă excelentă, idei mai pu­
ţin excelente: „ J ' a i m e la poesie qui rapproche et non pas celle
qui séparé. L a lyre d'Amphion bâtissait des villes; elle ne les
1
renversait p a s " ) . Poezia adevărată trebuia căutată în Florile
Bosforului, Legende istorice, în Basme sau în Macedone, în care
se puteau urmări ecouri fidele din Teocrit, din Bion şi din
2
Moschus ). Bolintineanu tradusese el însuşi o parte din opera
sa în franţuzeşte şi Marsillac reproduce cuvintele elogioase cu
care aceste traduceri au fost primite de critica franceză. Pu­
blicând însă textul francez al odei pe care poetul român o
adresa lui Napoleon I I I , criticul face observaţia că adevăratul
suflu poetic al autorului nu-1 poţi cunoaşte decât citind origi­
3
nalul românesc ). Afirmaţia aceasta, o condamnare politicoasă
a poeziei franceze a lui Bolintineanu, precede cu un an entu­
ziasta prefaţă a lui Philarète Chasles şi aprecierea aşa de
măgulitoare a lui Victor Hugo, încântat să aplaude „tot deodată
4
în dl. Bolintineanu pe un poet român şi pe un poet f r a n c e z " ) .
Evident, sânt numeroase articolele de pură prezentare, în
care scriitorul adoptă o atitudine binevoitoare; dar această
apreciere, lucrată în lumini artificiale, are cele mai adeseori
aspectul unui buchet de flori la căpătâiul unui mort: e a se în-
drumează în general către scriitorii de ordine secundară, pe
care uitarea îi paşte din urmă; către un Pelimon, Candiano
Popesou sau Grandea, pe care unii contimporani îl comparau
cu Racine, Gilbert sau Hégésippe Moreau, dar care lui Marsillac
5
îi amintea mai degrabă pe Marceline Desbordes V a l m o r e ) .

1
)
Art. cit., în La Voix de la Roumanie, I, nr. 31.
2
)
Poesies de M. D. Bolintiniano, id., V, nr. 32.
3
)
Id., nr. 12.
4
)
V. prefaţa lui Chasles la colecţia lui Bolintineanu, Brises d'Orient,
Paris, 1866. Aprecierea lui Hugo, în scrisoarea adresată de acesta lui H.
Cantei, un entuziast critic al poetului român; în traducere românească în
Familia, II, p. 228.
5
) Asupra lui Pelimon, în Jidovul cămătar, în La Voix de la Rouma­
nie, III, nr. 23; as. lui Candiano, id., VI, nr. 48; as. lui Grandea, id., VI,
nr. 2. Semnalăm şi articolele despre Al. Russo, id., III, nr. 51; I. Voinescu,
Este însă pentru el o bucurie să vorbească despre publicaţiile
cu adevărat serioase. Apariţia Revistei Române este salutată
„comme un heureux Symptome de la transformation qui s'ac-
complit dans la generation présente... Ies plus purs d'une jeu-
nesse généreuse, qui s'associent pour inaugurer en ce pays une
oeuvre de science austère, d'art et de poesie. Bénis soient-ils,
ceux-là qui n'ont pas désespéré de l'avenir de la pensée et qui
n'ont pas cru que la nation taute entière fùt absorbée par les
declamations de la tribune et de la presse politique". Conştient
c ă valorile poetice cele mai autentice trebuesc căutate încă, în
aceste regiuni, în literatura poporului, el recomandă redactori­
lor noii reviste să fie atenţi faţă de legenda populară, văzută
ca un complement al istoriei. Istoria este prea simplă şi prea
adevărată pentru popor, îndrăgostit de poveştile minunate: ,,il
ne se contente pas qu'on lui dise ce qui est, il veut savoir
pourquoi cela est; et quand la cause lui échappe, il en crée une.
Cette cause poétique n'est souvent qu'un symbole, plus vrai
1
que la r é a l i t é " ) .
Mărturisirea aceasta ne dă anticipat tonul în care Marsillac
discută opera lui Vasile Alecsandri. Ceea ce îl preocupă în mod
particular este colecţia de poezii populare şi teatrul, căruia
îi închină un mare număr de cronici şi o parte însemnată în
2
studiul consacrat poetului ). E l supune discuţiei atât piesele

id., III, 45; Miron Costiti, id., IV, nr. 38 şi mai cu seamă pe cel despre
Iancu Văcărescu, id., I, nr. 12, în care vorbeşte şi despre Ienăchiţă şi
Alecu Văcărescu. După informaţiile familiei, acesta din urmă ar fi fost
exilat, la vârsta de 30 de ani, jla Tulcea, apoi ar fi fost asasinat din ordi­
nul Domnitorului Moruzi şi aruncat în Dunăre. In legătura cu poezia lui
Iancu Văcărescu, Marsillac se întreabă de ce poeţii români cântă mai
mult iubirea? Răspunsul îi pare simplu: „Tout respire la volupté autour
d'eux; Ies femmes sont charmantes, et faciles; les hommes sönt ardents
et longtemps jeunes; la nature est séductrice et invite au plaisir". As. lui
N . Bălcescu, id., IV, nr. 5; G. Asaki, id., V, nr. 40—41.
*) La Revue Roumaine, în La Voix de ta Roumanie, I, or. 18.
2
) V, în deosebi articolul Les poètes roumains. Basile Alexandri, în
La Voix de la Roumanie, III, nr. 34—36, 38—39. Articolul a fost reluat şi
refăcut în Le Moniteur Roumain, III,, între altele în nr. 131, 137, 138 (as.
exemplarului cf. supra p. 15, n. 1).
 1
modeste, xm Gură cască sau Paraponisitul ), cât şi teatrul cu
preocupări serioase. Lipitorile satelor în Moldova este văzută
în legăturile sale cu teatrul francez al zilei, dar şi în elemen­
tele ce o individualizează: „II y a deux ans, le theatre de
l'Odèon, à Paris, représentait avec un immense succes l'Usurier
de village". Politicos, el se întreabă dacă Alecsandri cunoaşte
piesa franceză. Subiectul este acelaşi, deoarece „lipitorile" sa­
telor sânt cămătarii; asemănările nu trebue prin urmare să n e
surprindă. „Mais ce qui appartieni en propre au poete rou­
main, c'est la vérité de langage, de ton e t d'action de tous ses
personnages. M. Alexandri a fait purement et simplement un
chef-d'oeuvre. S i la littérature roumaine nous donnáit souvent
de pareilles creations, elle aurait bientòt pris place parmi les
2
grandes littératures de l ' E u r o p e " ) . Cu aceeaşi lipsă de cle­
menţă, divulgă el şi în a l t ă parte izvoarele dramaturgului: ,,Si
la pièce qui a été jouée la semaine dernière au theatre roumain
sous le nom à'Agachi Flutur avait été annoncée tout simplement
comme la traduction d'un vaudeville francais, elle aurait eu
très-certainement du succès, car la pièce est jolie, spirituelle,
amusante e t elle a été localisée avec beaucoup de vérité". Scrii­
torul român a prins bine „le type de l'avare en gants jeunes",
şi totuşi publicul a făcut piesei o primire rece. Faptul s'ar putea
explica, după Marsillac, în două feluri: în primul rând, lumea
se aştepta la o operă originală, iar Alecsandri i-a dat o imitaţie,
iar în al doilea rând, tipul prezentat era lipsit de adevăr local.
In F r a n ţ a el exista în carne şi oase; dar în România, unde fie­
care cheltuie din plin, nu. Alecsandri a înţeles lucrul acesta şi
a lăsat pe avar pe planul al doilea, aducând pe primul plan pe
Agachi Flutur, bătrânul cheltuitor şi iubitor de petreceri, c ă ­
3
ruia, în piesa franceză, îi corespundea P o t f l e u r y ) . Am stăruit

*) La Voix de la Roumanie, V, nr. 12: alte aspecte, id., nr. 27, 51;
VI, nr. 4 (bibliografia, foarte bogată, nu poate fi comunicată aici).
2
) La Voix de Ia Roumanie, I, nr. 37.
3
) Id., IV, nr. 16. Cu mult înaintea lui Drouhet (Vasile Alecsan,dri şi
scriitorii francezi, Bucureşti, 1924, p. 193 sq., 201 sqq.), Marsillac stabileşte
astfel exact izvoarele unora din operele lui Alecsandri. Dacă regretatul
profesor dela Bucureşti ar fi pus la contribuţie cronicile înaintaşului său
•a catedra de literatură franceză, preţiosul său studiu ar fi căpătat unele
în altă parte asupra discuţiilor pe care le-a stârnit comedia
1
Rusaliile în satul lui Cremine ). Marsillac ia parte activă la
această discuţie, în care se ciocneau pasiuni politice şi în care
el vedea înfrânt principiul autonomiei artei. Comedia aducea
reale calităţi, pe care criticii pasionaţi le treceau cu vederea:
aducea spirit, aducea o puternică atmosferă de viaţă ţ ă r ă n e a s c ă
şi un dialog viu, —- şi ea avea să trăiască prin aceste însuşiri.
D a r Alecsandri, oricât de mare poet ar fi fost, făcuse de data
a c e e a un pas greşit, el făcuse ca preocupările politice să inva­
deze scena şi trădase în felul acesta misiunea teatrului: „Nous
2
ne sommes pas à Athènes", exclamă c r i t i c u l ) . Ce însemna acea­
stă exclamaţie înţelegeau mulţi, dar cel care înţelegea mai bine
decât toţi era Sion, a cărui Influenţă morală, încărcată de po­
litică şi lipsită de morală, provoca neapărat critica c e distru­
gea prin comparaţie: şi Aristofan, slăbiciunea lui Sion, trata
subiecte politice; dar el nu era mare prin aceasta, ci prin pu-
3
ternicile lovituri de aripă ale geniului s ă u ) .
Poezia lui Alecsandri, şi mai cu seamă poezia poporană
culeasă de Alecsandri, preocupă pe Marsillac în aceeaşi mă­
sură. Revista Română a lui Odobescu îi dase prilejul să arate
cât de mult preţuia literatura poporului. Semnalând traduce­
r e a în franţuzeşte a unor poezii din colecţia Alecsandri, el a r a t ă
c e greu este să redai într'o limbă străină operele acestea, care
sânt expresia cea mai completă a geniului unui popor. Alecsan­
dri, care a cules în câmpiile României aceste ecouri ,,qui se
perdaient au coin des bois et sous le chaumé du paysan", a
4
ştiut să nu le altereze „la forme naive et o r i g i n a l e " ) . Cerce­
tarea mai atentă a acestei colecţii de poezii poporane îl face
să se'ntrebe totuşi, ceva mai târziu, dacă poetul a fost cu ade­
vărat sincer în culegerea sa. E r a u încă vii ecourile provocate de
discuţia autenticităţii unor anumite texte poporane şi Marsillac

puncte d e sprijin mai mult şi ar fi putut exploata unele sugestii rodnice.

') Alecsandri „l'éternellement jeune" et la generation de „Junimea",
în Langue et LUtérature, I, nr. 2 (1941), p. 184 sqq.
'-) Roussaliile. Vaudeville en un acte de M. Basile Alexandri, în La •
Voix de la Roumanie, III, nr. 14.
3
) L'influence morale, în Le Moniteur Roumain, II, nr. 24.
4
) Poesie, în La Voix de la Roumanie, I, nr. 48.
se poate întreba dacă Alecsandri n'a procedat aşa cum proce­
dase Macpherson. E l înclină să creadă că poetul s'a mulţumit
numai „să aranjeze" unele din baladele poporane, dar că n'a
mers până acolo încât să inventeze vreuna dintr'însele şi s'o
1
pună după aceea pe socoteala a l t o r a ) . P ă r e r e a aceasta a lui
Marsillac, a cărei îndreptăţire avea s'o arate mărturiile ulte­
rioare ale lui Alecsandri, se valorifică în deosebi comparativ:
în urma lui, Maiorescu avea să se arate mai puţin lămurit atât
faţă de poezia poporană pură, cât şi faţă de poezia poporană
2
stilată de Alecsandri sau de F u n d e s c u ) .

F ă r ă să fie un teoretician al literaturii, Marsillac subli­

niază totuşi, în anumite momente, principiile mari care orien­
tează activitatea sa. In primul rând, el îşi însuşeşte părerea lui
Bonald şi pe aceea a lui Vauvenargue: literatura este expresia
3
societăţii, obiceiurile se oglindesc în literatură ). Filosofia eclec­
tică a lui Victor Cousin îl făcuse să vadă identitatea frumo­
sului cu binele şi cu adevărul, frumosul nefiind decât manifes­
4
tarea splendidă a a c e s t o r a ) . Cu tot sistemul acesta de echi­
valenţe, arta rămâne totuşi un j o c inutil. Scriitorii se împart
astfel în trei categorii: „amusătorii, învăţaţii şi politicii". Cei
dintâi se ocupă „de literatură curată, de arte pentru arte, cum
zic ei. Aceştia sunt florile şi fluturii Uterelor: lucru uşor, sbu-
ratic şi sacru, cum îl numeşte Platone; buni la ora lor, dar neîn­
5
destulători pentru v i a ţ ă " ) . Apreciindu-i pe aceştia cum se cu­
vine, Marsillac se lasă ispitit în deosebi de imaginea scriitoru­
lui politic: sfărâmând baricadele trecutului, scriitorul politic
este destinat să creeze viitorul. Pentrucă el se simte legat de
prezent şi însetat de viitor. Recehsând lucrarea lui Creţulescu,
Istoria civilizaţiei, afirmă cu tărie punctul său de vedere dife­
rit de acela al autorului: modernii sânt superiori celor vechi,
iar contimporanii sânt superiori tuturor. Afirmaţie energică, pe

1
) Basile Alexandri, ia La Voix de la Roumanie, I, nr. 36.
2
) V. articolul citat anterior, Alecsandri „Vététnéllementjeune" et
la generation de „Junimea", p. 192—198.
3
) Lecons..., p. 7.
") Id.,p. 3—4.
5
) Misiunea scriitorului politic, in Românul, IV (I860), nr. 167.
care exemplul invocat n'o poate documenta în deajuns: „Pour
nous, nous croyons que la philosophie de Terre et del, de J e a n
Reynaud, est bien supérieure à toutes les doctrines de Platon
et, disons-le hautement, aux dogmes étroits et absolus de B o s -
suet et de P a s c a l " . Şi trecând pe un alt plan, recensentul crede
c ă Lamartine şi Musset sânt superiori lui Pindar şi Horaţiu.
Evident, el nu dispreţue mărimea trecutului, dar are o admi­
raţie mai mare pentru aceea a prezentului. „Nous trouvons beau
ce vers de Lamartine:

L'homme est un Dieu tombe qui se souvient des cieux,

mais nous aimons mieux le modifier ainsi:

1
L'homme est un Dieu iutur qui marche vers les cieux" ).

Om al prezentului, Marsillac se simte cu toate acestea legat

de valorile ideale. Criteriul acesta îl conduce în judecarea lite­
raturii contimporane, din c a r e distinge cu atenţie şi condamnă
toate elementele realiste. In realism ancora romantismul şi
Victor Hugo, a cărui operă era încărcată de crudităţi realiste,
îşi avea partea sa de răspundere: un motiv mai mult pentru
Marsillac să ia atitudine ostilă faţă de marele poet, ale cărui
Orientale sânt condamnate categoric. E s t e drept, literatui-a ro­
mantică aducea un colorit puternic şi ea putea ispiti spiritele
prin a c e a s t ă calitate; dacă cineva se dedică literelor, ar putea
citi câteva opere romantice ,,pour donner plus de chaleur et de
coloration à sa pensée, mais qu'il garde toujours comme base et
fondement de son génié, les austères, mais fécondes traditions
2
de l'école c l a s s i q u e " ) . Capitolul final din Cousin Pons al lui
Balzac, unde scriitorul francez descrie felul cum cineva moare
la Paris, îl face să se înfioreze: „O Balzac, terrible peintre de
3
nos effroyables réalités, que tu me fais aimer la vie s a u v a g e ! " ) .
Faptul acesta îl face să fie principial împotriva citirii romanelor:

*) Histoire de la civilisation par M. Constantin A. Crezzulesco, în

La Voix de la Roumanie, III, nr. 18.
2
) Lecons..., p. 79—80.
3
) Promenades en Roumanie. Bucarest, în La Voix de la Roumanie,
I, nr. 38.
oricât de reuşit ar fi, un roman istoric nu poate egala istoria,
care este cu mult mai dramatică şi mai interesantă în realitatea
ei decât în invenţiunile nesănătoase ale unor Alexandre Du­
mas, Auguste Maquet, F r e d e r i c Soulié, Roger de Beauvoir; în­
depărtând pe cititor dela realitate, romanul idealist este de-a-
dreptul primejdios, iar romanul realist este monstruos şi ru­
şinos: „d'aci provin aste monstruosităţi fără nume c e par năs­
cute de un cap infirm: aegri somnia. D'aci, a c e l e atrocităţi cari
curg ca un torinte de sânge şi de noroi în paginile acelor cărţi
1
a t r o c i " ) . De altfel nu numai în roman, ci şi în literatura dramatică
2
realismul a dus la „stupidités m i s é r a b l e s " ) . — Năzuinţa aceasta
de a menţine poezia în sfere ideale determină pe Marsillac să
lupte împotriva literaturii cu temă politică. Condamnarea lui
Victor Hugo şi Vasile Alecsandri o întemeia el într'o largă mă­
sură pe faptul că intrusîunile politice erau frecvente în opera
lor literară. Şi pentru el, c a pentru atâţia dinaintea lui şi din
jurul lui, teatrul trebuia să fie o şcoală de moravuri, căreia îi
revenea între altele şi obligaţia de a păstra tradiţia sănătoasă.
Când Millo înscrie în repertoriul său teatrul lui Beaumarchais,
Marsillac întreabă c e scop se urmăreşte: „ J e ne voudrais pas
que le theatre devînt un club et que, sous le manteau de l'art,
3
on fit de la p o l i t i q u e " ) .

Datele concentrate aici ne arată c ă profesorul francez adu­

cea o reală curiozitate pentru literatura zilei, dar c ă în analiza
ei se lăsa condus încă, într'o largă măsură, de codul literar
clasic. P e linia aceasta el se întâlnea cu unul dintre spiritele
române de elită ale timpului, Alexandru Odobescu. Luptând
pentru păstrarea tradiţiei, pentru înlăturarea crudităţilor rea­
liste şi a preocupărilor politice din poezie, el mergea pe o cale
pe care, în urma lui, avea să se îndrumeze şi să recolteze mari

1
) Despre cetirea romanelor, în Românul, IV, nr. 272
2
) Lecons..., p. 368.
*) Le theatre roumain, în La Voix de la Roumanie, I, nr. 34; Baba
Hirca par M. Millo, id., nr. 19. Asupra lui Millo, Marsillac revine în ne­
numărate rânduri; v. pentru importanţa ei bibliografică, cronica despre
Chiţibuş, comedie în trei acte a aceluia, în La Voix de la Roumanie, IV,
nr. 2.
succese Titu Maiorescu. Activitatea literară a acestuia, antici­
p a t ă pe plan teoretic, se dovedeşte astfel anticipată şi în ordi­
1
nea luptei pentru l i t e r a t u r ă ) .

Profesor la Universitatea din Bucureşti, redactor al unor

ziare foarte răspândite, istoric al armatei române, Marsillac
e s t e un personaj de care contimporanii se ocupă şi asupra c ă ­
2
ruia uitarea nu s'a aşternut definitiv ). Cu totul diferită este
situaţia celui mai credincios dintre colaboratorii săi francezi,
A n g e Pechméja, polemist cu nerv şi poet cu reale însuşiri.
Despre el a scris N. Iorga câteva rânduri în Istoria Românilor
prin călători, semnalând, din întreaga lui activitate, numai nu-

*) Maiorescu cunoaşte pe Marsillac, pe care-1 critică (Beţia de cu­

vinte, în Convorbiri Literare, VII, p. 82), pentru motivul că lăudase nu­
vela Marele Vistier Cândescu a lui Pantazi Ghica. Maiorescu nu distinge,
în activitatea scriitorului francez, atitudinea fundamentală de gestul de
•complezenţă. Părerea acestuia despre Pantazi Ghica o cunoaştem, după
cum cunoaştem şi atitudinea lui faţă de realism; înţelegem astfel adevă­
ratul sens al laudelor pe care le aduce altei opere a aceluiaşi scriitor,
Un boem român: n'o analizează, dar constată că este „empreinte d'une
seduction irresistible, la seduction du reel" (La Voix de la Roumanie, VI,
nr. 3). Nu este mai puţin caracteristic felul cum procedează faţă de o
•operă asupra căreia vom reveni în alt capitol, romanul Le comte de
Walneg al lui N. Predescu: autorul, „un vrai talent", „un talent reel",
se arată totuşi „ipris du démon de la phrase" şi varsă „a pleines mains
•et souvent à pleines corbeilles toutes les fleurs de la phrase,, et cela
produit des parfums penetrants qui fatóguent bien un peu, mais dont on
Supporte volontiers la fatigue". Cu atât mai uşor se suportă, cu cât cartea
este tipărită cu o supremă eleganţă: „c'est blanc, c'est fraia, c'est coquet
•cornine le bonnet de Mimi Pinson" (La Voix ,de la Roumanie, II, nr. 35). —
Acolo unde Marsillac aducea mai puţină pricepere, era în aprecierea limbii
•scriitorilor români. Acelaşi Pantazi Ghica îi pare că are o limbă tot aşa
de curată ca Alecsandri sau Odobescu (La Voix de la Roumanie, IV,
nr. 11), ceea ce sună foarte curios în legătură cu un scriitor care-şi în­
cheie una din lucrări, amintitul roman Un boem româri, în felul următor:
„Unde e denuementul?" „Care denuement?" „Denuementul romanţului...
Adică aşteptăm cu nerăbdare un denuement, ori care o fi, dar să fie un
denuement. Nu am văzut încă romanţ fără denuement".
2
) Asupra lui v. şi N. Iorga, Istoria Românilor prin călători, III, p
341—352, care priveşte în deosebi scrierile sale de călătorie.
 1
vela autobiografică Rosalie ). Recent, numele său a revenit sub
pana grăbită a unui comentator al lui Bolintineanu, care e s t e
convins c ă poetul a procedat cuminte refuzând, când era mi­
nistru, „publicarea unor versuri franţuzeşti submediocre ale
2
prof. A . P e c h m é j a " ) . Ştirile cele mai preţioase le datorăm însă
scriitorului, care, în nuvela amintită, a povestit însăşi viaţa sa.
3
Opera a fost rezumată cu fidelitate de M a r s i l l a c ) , care a re­
venit în numeroase rânduri asupra autorului şi scrierilor sale,
comunicând o serie de date de ordin biografic şi bibliografic
deosebit de preţioase. Pechméja era originar din Provenţa.
Participase la revoluţia din 1848 şi activase în ziaristica fran­
ceză, contribuind într'o largă măsură la succesul publicaţiei La
Tribune des peuples*). Trimis în judecată pentru tonul artico­
lelor sale, el este apărat de J u l e s F a v r e şi achitat. In urma lovi­
turii, de stat din Decemvrie 1851 este exilat. Petrece câtăva
vreme la Bruxelles, apoi, punând la contribuţie cunoştinţele
sale de limbi orientale, îşi caută un rost în Turcia. In timpul
războiului Crimeei era la Vidin, unde se întâlneau nu numai
5
Turci, ci şi Englezi, Francezi, Italieni şi R o m â n i ) . Ajuns la
Bucureşti, el îşi face apariţia în publicistică în calitate de spe­
6
cialist în probleme de d u e l ) . In 1860 face să apară ziarul La
Roumanie, care nu poate dura din pricina greutăţilor materiale.
Numit apoi şef al corespondenţei diplomatice din Ministerul de
Externe, el renunţă la ziarism, către care îl îndruma o irezisti­
bilă vocaţie. Căderea imperiului în 1870 ü deschide porţile ţ ă ­
rii sale şi el se grăbeşte să intre şi să-şi reia vechea înde­
7
letnicire ).

1) Op. cit, III, p. 294.

2
) D. Bolintineanu, Poezii alese. Cu un studiu bio-bibliografic, ana­
lize, note şi un glosar de 1. G. Dimitriu, Bucureşti, 1940, p. 43.
s
) Rosalie par Ange Pechméja, în La Voix de la Roumanie, I, nr. 10.
Cartea apăruse la Paris, în 1860, dar fusese scrisă la Bucureşti, în 1856.
Purta închinarea: „exulibus exul".
4
) La presse roumaine, în La Voix de la Roumanie, I, nr. 33.
6
] Art. cit., iti' La Voix de la Roumanie, I, nr. 10.
e
) A propos de duel, în Conservatorul Progresist, I, nr. 12. Se ra­
portează la el, ceva mai târziu, C. Aricescu, în Procesul meu pentru Oda
la Grecia, Bucureşti, 1863, p. 62—63.
7
) In 1873 el face să apară ziarul Le Republicam du Lot, ki care r e -
 Activitatea lui Pechméja este deopotrivă de bogată şi de
variată. In presă, în roman, în dramă, în poezia lirică, — pre­
tutindeni el dă expresie aceleiaşi dorinţe de noutate, de parti­
cular. Orientalist remarcabil, — cunoştea limbile turcă, arabă
şi persană —, face o serie de traduceri franceze din poezia
Orientului Musulman. Traduce de asemenea o parte din opera
lui Horaţiu şi discută, adeseori în articole foarte desvoltate,
anumite probleme, dintre care multe privesc deaproape subiec­
tul nostru. Vom detaşa şi vom insista asupra celor mai impor­
tante momente din această ordine.
Pechméja a fost dus, graţie cunoştinţelor sale de limbi
străine, să mediteze asupra originii şi desvoltării limbajului. In
felul acesta ia naştere una dintre cele mai curioase lucrări a l e
sale, L'oeuf de Kneph, pe care el o publică mai întâki în La
1
Voix de la Roumanie ), iar după aceea în broşură separată,
sub titlul L'oeuf de Kneph. Hisloire secrete du zero, Bucureşti,
2
1864. Iniţiat în arcanele epoptice ale lui V a i l l a n t ) , P e c h m é j a
ţine să ne lămurească la rândul său aspectul iniţial al vorbirii
omeneşti. După părerea unui recensent, L'oeuf de Kneph „c'est
tout simplement l'histoire du verbe de St. J e a n , l'histoire de l a
parole réfléchissant la naissance de l'Univers". Şi, explicând sen­
sul abscons al terminologiei: „Kneph est d'abord le dieu symbo-
lique des Egyptiens, et L'oeuf de Kneph, c'est l'oeuf origine, ma­
3
trice des choses, inventée ou créée par K n e p h " ) . Căutând s ă
stabilească unitatea primitivă a limbajului, Pechméja susţine
identitatea generală a rădăcinilor în mai multe limbi socotite c a
aparţinând grupurilor celor mai distanţate între ele. Afirmând
apoi că limbajul acesta, a cărui formaţie s'ar datora unui instinct
revelator, a trebuit să ofere tiparul cel mai exact al lucrurilor
pe care se însărcina să le exprime, autorul a trebuit să stabileas-

publică unele articole publicate mai înainte în ziarele din Bucureşti.

Printre colaboratori, notăm pe principesa Aurelia Ghica, al cărei nume
ne întâmpină adesea în ziarele franceze din Bucureşti.
*) IV (1863—1864), nr. 2—4, 6—8, 11—15
2
) Art, cit, în La Voix de la Roumanie, IV„ nr. 2. Epoptica este,
pentru Pechméja, ,,initiation au troisième et supreme degré".
3
) V. darea (de seamă a lui H. Aubertin, în Le progrès par la science,
reprodusă în La Voix de la Roumanie, IV, nr. 33.
 c ă raporturile existând în mod necesar între lucruri şi desemna­
1
rea lor l o g i c ă ) . T e m a fundamentală a scrierii nu era astfel nici
2
nouă, nici de natură să convingă toată l u m e a ) . In amănunt însă,
autorul aduce unele observaţii demne de semnalat. Vom releva
în deosebi sistemul de corespondenţe pe care el îl propune pen­
tru sunetele unei limbi. Grafic, aria în care se fixează .raportu­
rile dintre sunete este reprezentată printr'un cerc, în mijlocul
căruia se înscrie vocala cea mai caracteristică, 0, sau consoana
cea mai caracteristică, R : O reprezintă spiritul, lumina, coloa­
r e a albă; R reprezintă materia, coloarea neagră. Toate celelalte
sunete se fixează la periferia cercului, procesul lor genetic desă-
vârşindu-se de-a-lungul unei raze ce porneşte din centru şi pro­
gresează într'un sens determinat. Sunetul există de-a-lungul în­
tregii raze, în faze cu atât mai distincte cu cât ne apropiem de
extremitatea exterioară a acesteia. Valoarea proprie a lui o pu­
tem deduce anticipat din coloarea specifică a razei corespunză­
toare, deoarece fiecare sunet reprezintă o coloare şi fiecare rază
c a p ă t ă coloarea sunetului său: galben, portocaliu, roşu, violet,
etc. L a rândul lor, consoanele nu sânt decât nişte vocale întune­
cate: / este un i închis; k este un a închis, etc. Pechméja ajungea
în felul acesta la o acustică polihromă, în cuprinsul căreia fie­
care element era înzestrat cu puteri speciale de expresivitate.
încă de mai 'nainte el arătase importanţa formei în opera
de a r t ă : cu funcţiuni diferite, forma şi fondul formează totuşi un
3
"tot u n i t a r ) . Expresivitatea rămâne una din ideile cardinale ale

') La Voix de 'la Roumanie, IV, nr. 15.

2
) H. Aubertin, ari. cit.
3
) Sub raportul acesta, studiul L'oeuf de Kneph este precedat de ar­
ticolul A propos de poesie, publicat în volumul Jeanne. Drame en trois
•actes et Poésies diverses, Paris, 1859. Studiul porneşte discutând o afirma­
ţie a lui Champfleury, care susţinea că forma are un rol secundar faţă de
idee în poezie. — Pe un alt plan se valorifică ale sale Extraits d'un travail
conscìencieux sur les mots. (Apercus nouveaux destines à completer le
Dictionaire de VAcademie, în La Voix de la Roumanie, III, nr. 25, 28, 36;
VI, nr. 22, care n'au nimic comun cu preocupările linguistice amintite,
după cum se poate vedea din următorul exemplu: „Note: papier musical que
les fournisseurs ont la detestable habitude de nous presenter afin de pro-
"voquer le solfège de nos ecus; principalement quand ces derniers gardent
un silence inquiétant. Ces notes sont invariablement qualifiées de petites:
crezului său artistic. Faptul acesta, care se explica în parte şi
1
prin înclinarea sa către p i c t u r ă ) , răsare cu putere din articolul
2
Despre frumos din I 8 6 0 ) , în care punctul de plecare este fixat
în domeniul artelor plastice. Definind frumosul: „la forme d e
l'ètre", definiţia urîtului se realizează la polul opus: ,,1'extréme
fractionnement de la beauté". P e scara valorilor, „le beau", „le
juste" şi „le vrai" se află pe aceeaşi treaptă şi aprecierea lor se
face de gust, de conştiinţă şi de raţiune. Deşi formă a existenţei,
frumosul nu se realizează în acelaşi grad în toate fiinţele: „ L a
forme du crapaud est, sans doute, laide par rapport à une forme
plus haute, c'est une expression amoindrie, infime, comme l'es-
sence q u e l l e révèle". Urmează de a i d c ă frumosul, deşi absolut,
în manifestarea lui în finit implică genul şi gradul. Suprema lui
afirmare o realizează corpul omenesc.
Raportându-se şi la literatură, dar vizând în primul r â n d
artele plastice, articolul Quelques reflexions à propos du réa-
3
lisme dans l'art ) defineşte atitudinea lui ostilă realismului. î n c ă
4
din 1859 el luase poziţie categorică împotriva lui Champfleury ) ;
de data aceasta se ridică împotriva lui Proudhon, omul care a
fost socotit „le plus grand remueur d'idées de ce siècle, (il ne se
borne pas à les remuer, il les bouleverse)". P e c h m é j a este în­
clinat să creadă că în adâncul acestui spirit viguros există un
fond de rusticitate congenială, care contrariază desvoltarea ap­
titudinilor sale estetice: „II marche avec aplomb dans Ies ques­
5
tions qui y touchent, mais on entend le bruit de ses s a b o t s " ) . In
primul rând, el contestă putinţa de a exista a realismului în ar­
tă. Faptul acesta ar presupune capacitatea de a copia realitatea,

„la petite note". Nonobstant la circonstance attenuante de cet adjectü

traditionnel, l'ensemble de ces notes ne laissent pas de produire un concert
passablement déchirant lorsque 1'oreille est mal préparée". Jocurile aces­
tea, care adeseori vin încărcate de ironie (vezi ca exemplu articolul roi),
sânt frecvente în opera lui Pechméja, atât în proză cât şi în versuri.
1
) In articolul Beaux-arts. Salon de 1865. Considerations preliminane*,
sur l'art, apărut în La Voix de la Roumanie, V, nr. 27—28, el mărturi­
seşte că expusese în acel salon.
2
) La Roumanie, I (1860), nr. 3.
3
) Le Pays Roumain, IV (1870), nr. 16—18.
') Articolul citat, A propos de poesie.
5
) Art. cit., în Le Pays Roumain, IV, nr. 18.
c e e a ce este o simplă iluzie: raportându-se la pictură, el constată
c ă în timp ce natura se adresează simultan mai multor simţuri,
pictorul transpune totul pe plan vizual. Neputând astfel să re­
dea natura în realitatea ei, artistul trebue să exagereze aspec­
tele pe care arta lui le poate prinde, ceea ce îndreptăţeşte defi­
niţia lui B a l z a c : arta este natură concentrată. „Le cerveau de
l'artiste jouerait ainsi, vis-à-vis du milieu ambiant, non pas le
role du miroir qui le reflète tel q u i i est, mais le ròle de la len-
tille qui, colligeant les rayons épars de la lumière, les masse sur
un point et leur communique une intensité d'effet que, dissémi-
1
nés, ils n'avaient p a s " ) . Procedeul acesta face ca elementele
disparate ale naturii să fie reduse la unitate în opera de artă.
In poezie, aplicarea ritmului la expresia lirică este unul din pro­
cedeele ce determină această unitate. In faţa aceluiaşi peisaj, di­
feriţi pictori vor fi impresionaţi în chip diferit şi vor da opere di­
ferite, fiecare dintre acestea fiind combinarea unui sentiment
particular cu detaliile obiective. Opera este „une broderie dont
son cerveau a fait les frais et dont la nature qui sert de modele,
n'a guères fourni que le canevas. C'est, si Ton veut encore, une
resultante, une synthèse qui constitue la vérité dans l'art. Bref,
on exprime la nature, non point telle q u e l l e est, mais telle qu'on
2
la sent, telle qu'on la veut" ).
Discuţia pornită în 1859 se încheia în 1870 afirmând valoa­
rea ideală a artei. E a se încadrează în lupta energică dusă de o
3
parte din publicistica franceză împotriva literaturii realiste ) şi,
în liniile ei mari, reeditează atitudinea lui Baudelaire faţă de
realism. Evident, prin generalitatea ei, argumentarea lui Pech­
m é j a nu-şi poate identifica izvoarele într'un text precis deter­
minat. Dacă totuşi am amintit pe Baudelaire în această ordine,
a m făcut-o pentru motivul că marele poet francez a preocupat
de aproape şi a influenţat pe Pechméja într'o anumită parte din
activitatea lui, precum şi pentru motivul că la ambii scriitori
punctul de plecare al discuţiei nu este literatura, ci pictura. In-
tr'adevăr, în articolul închinat Salonului din 1859, Baudelaire

x
) Art. cit., în Le Pays Roumain, IV, nr. 16.
2
) Id. nr. 17.
3
) E. Bouvier, La bataille réaliste, Paris, s. a., p. 331—333.
pledează pentru dreptul imaginaţiei în artă şi se ridică energic
împotriva concepţiei realiste: „Dans ces derniers temps nous
avons entendu dire de mille manières différentes: „Copiez la na­
ture; ne copiez que la nature. Il n'y a pas de plus grande jouis-
sance ni de plus beau triomphe qu'une copie excellente de la na­
ture". E t cette doctrine, ennemie de l'art, prétendait ètre appli-
quée non-seulement à la peinture, mais à tous les arts, mème
au roman, mème à la poesie". Şi după ce se întreabă dacă na­
tura exterioară există într'adevăr şi în ce măsură omul o poate
cunoaşte, în cazul când ea există cu adevărat, Baudelaire se e x ­
primă în termini aproape identici acelora pe care îi va întrebuin­
ţa, în urma lui, Pechméja:,, L'artiste, le vraí artiste, le vrai poéte,
1
ne doit peindre que selon qu'il voit et qu'il s e n t " ) .
Pornind dela aceste date, înţelegem că titlul pe care Pech­
m é j a îl hotărîse uneia din colecţiile sale de poezii, Le monde des
reves, oglindeşte reacţiunea lui faţă de una dintre formulele li­
terare ale timpului. Comunicând lui Marsillac o poezie din acea­
stă colecţie, Cleopâtre, el o însoţeşte de câteva mărturisiri edi­
ficatoare: ,,ma preoccupation constante de tous Ies Iieux où j e
ne suis pas; ceux que j'habi te me laissent muet; pour en trai ter
convenablement j ' a i besoin de les voir à travers le prisme du
souvenir. Remarquez qu'ils y gagnent. L a réalité me repousse;
2
j e me réfugie assez volontiers dans la f a n t a i s i e " ) .
Nu se poate insista aici îndeajuns asupra dependenţei în
care se găseşte scriitorul din Bucureşti faţă de Baudelaire. Vom
nota însă că P e c h m é j a este printre cei dintâi admiratori ai auto­
rului Florilor Răului. Numele acestuia îl întâlnim în articolul
De la mort, apărut în La Voix de la Roumanie, din 1863, nr. 49,
în legătură cu descrierea unui cadavru: „Dans une ode plus que
bizarre, le poète Baudelaire montrant à son amante une charogne
abandonnée au soleil, lui adresse ces reflexions d'une philoso-
phic parfaite, d'une opportunità douteuse; il lui dit:
„Et pourtant vous serez semblable à cette ordure"...
x
) Salon de 1859, în Baudelaire, Oeuvre. Texte établi et annoti par
Y. G. Le Dantec, Paris, La Plèiade, 1932, II, p. 225—226. As. atitudinii lui
Baudelaire faţă de realism, v. A. Ferrari, L'esthétique de Baudelaire, Paris,
1933, p. 411 sqq.
2
) Le monde des rèves. - Extráit. - Cleopâtre, în La Voix de la Rou-
manie, II, nr. 6.
Raportarea la Baudelaire se face într'un articol de notaţie r e a ­
listă crudă. E s t e vorba de un cadavru: „Ce masque jaune, dont
l'immobilité contraste avec Ies stygmates de l'agonie, attire e t
repousse; il s'impose au souvenir. L a chair s'est transformée e n
ciré; les lèvres, parchemin racorni, adherent aux dents avec un
vague sourire affreux, toujours le mème. Les cheveux paraissent
postiches. Inerţie complète! L a tète (on marche!) traduit en os-
cillations les cahots de char aux pavés. — Mais sous cetté tran-
quillité, s'ébauche le sourd travail de la fermentation regressive,
déjà trahi par des emanations nauséeuses que déguise un par-
fum d'encens. — On arrive ainsi au bord d'un grand trou. L a
bière suspendue à des cordes, y descend en frappant aux parois
de la chambre éternelle. Les fossoyeurs échangent un dialogue
trivial coupé de bruits de marteau. Et, avec une indifference qui
n'est pas jouée (ils sont au moins aussi indifférents que le mort)
des prètres joufflus nasillent là dessus quelque chose dans une
langue morte elle mème. — Passez Ies os, dit un des travailleurs
funèbres... et d'empoigner des tibias, des troncons d'épine dor-
sale, des morceaux de crane, maints débris terreux, reliques
d'un vieux mort qu'on a dérangé, dont nul ne sait le nom, mais
qui évidemment, comparse ou jeune premier, a, lui aussi, joué
son bout de rőle dans la farce humaine — ce que c'est que de
nous! — et de lapider le nouveau venu avec ces detritus". Privit
autonom, tabloul terestru prins în aceste rânduri este de natură
să bruscheze poziţia teoretică a scriitorului; dar, ca şi în poezia
lui Baudelaire, materia brută este străbătută şi transfigurată de
spirit. Articolul De la mort îşi găseşte complementul în poezia
La Mort, izvorîtă din aceeaşi stare sentimentală: scriitorul simte
trebuinţa unei evadări din spaţiu şi din timp; imaginea sumbră
din prima parte se înseninează în partea a doua, în care moartea,
concepută în sens antic, flutură ispita eternităţii în versuri care
conjugă reflexe desprinse din poezia lui Vigny cu reflexe din
poezia baudelairiană a nostalgiei:

Mais lame des vainqueurs, en l'éther élancée,

Allant de monde en monde au sein de Vunivers,
Dilate son désir et par les cieux ouverts,
Dans l'espace éclatant vole avec la pensée!
 De quoi done as-tu peur, sublime combattant?
Si ia faible raison ne peut percer les voiles,
Demande le secret aux splendeurs .des étoiles;
Demande le secret à ton coeur palpitant;
A ton front soucieux et couronné d'épines;
A tes regards saisis par les clartés divines;
A tes vastes amours qui vont s'illimitant

Quand vous aurez goùté le doux et frais sommeil,

Dont le souverain calme est bu dans mon calice,
Vous vous réveillerez aux rayons d'un soleil
Auprès duquel il taut que tout éclat patisse.

Nous irons visiter dans les plaines du ciel

Les étranges beautés doni s'éprennent les âmes:
Je vous emporterai sur mes ailes de Hammes,
A vos nobles amours, â mon jeune Immortel!
Arrachant sans pălir Ies traits de la souffrance,
Tordez ses javelots brisés dans votre teu
Et regardez la plaie avec indifference;
Jusqu'à ce que, comblant une haute espérance,
Dans un suprème! effort, je vous reveille Dieu!

In punctele sale de plecare însă, poezia pe care Pechméja

o desfăşoară în publicaţiunile româneşti este o poezie ocazională
uneori, saturată de coloare orientală alteori. Ocazională este
poezia închinată Unirii Principatelor, în 1859, care prinde, în
1
repetiţiile sale, accente ce amintesc Rinul lui M ü s s e t ) , ocazio­
2
nală este deasemenea A la France ), scrisă cu prilejul luptelor
pentru eliberarea Italiei şi în care unele versuri se impun aten­
ţiei. Austria

a déjà senti quelle n'est pas de taille

A Vimposer ses voeux d'enfer,
dès qu'il taut les dieter, au front de la bataille,
En monosyllabes de fer.

Şi această mărturisire revelatoare pentru starea sufletească a

unui exilat:

Românul, III, nr. 17.

2
) Id., nr. 73.
 J'ai, sous cette paupière à la source tărie
Senti mes yeux, d'un Hot, mouillés...
Car on n'emporte pas le sol de la patrie
Aux semelles de ses souliers.

Timpul petrecut în Turcia îl pune în situaţia să cunoască de-

aproape felul de viaţă al Orientului şi-i dă prilejul să se intere­
seze de literatura popoarelor din aceste regiuni. Faptul acesta îl
autorizează să trateze anumite subiecte, cum este acela despre
1
h a ş i ş ) , devenit actual în deosebi datorită lui Baudelaire. Din
contactul cu Orientul izvorăşte deasemenea studiul său despre
poetul turc Fazil-Bey, autor al unei colecţii de poezii întitulată
Divanul; autorul, un fel de Petronius al Turciei, se apropie prin
2
anumite trăsături ale talentului său de Heine şi de B a n v i l l e ) .
Traducerile lui P e c h m é j a din Horaţiu ar fi cuprins întreaga
operă a poetului latin, dar numai o mică parte a putut fi publi­
3
cată în ziarele timpului ). Cultul lui Horaţiu i-a inspirat versu­
4
rile din La coupe ), în care elogiul vinului se împleteşte cu pre­
ceptele unei arte poetice şi se închee cu invocarea, în final, a poe­
tului latin, care nu şi-a frământat capul cu problemele grele ale
filosofiei: ,,N'y perdit pas, un brin, — son latin".
Dar regiunile explorate de poet sânt cu mult mai variate.
D a c ă în unele împrejurări el se dedă jocului asemenea lui Ban­
ville, desfăşurând în vid artificii de sunete şi de ritm, alteori tra­
tează subiecte grele. E s t e uşor de înţeles, la un luptător revolu­
ţionar, vibraţia caldă pentru destinul vagabonzilor îndrăgostiţi
de libertate, a căror cărare porneşte din lumea urii, e biciuită de
puterea arbitrară a zeului aliat cu opresorul, dar se ridică după
aceea în sferele luminoase şi primăvăratice, spre a se pierde în
cele din urmă în ideal:

*) Le haschysch, în La Voix de la Roumanie, II, nr. 16—18.

2
) Un poete turc, id., VI, nr. 37, 39—41; şi în Le Pays Roumain, III
(1869), nr. 17.
s
) As. traducerilor v. nota lui Marsillac, în La Voix de la Roumanie,
I, nr. 48: ,,le traducteur d'Alexandri s'occupe en mème temps d'une tra-
duction d'Horace, également en vers, veritable moule où le vers latin
semble s'ètre figé sous une volonte puissante". — O parte din traduceri
sânt publicate în Le Pays Roumain, III, nr. 16; La Voix de la Roumanie,
III, nr. 19.
*) La Roumanie, I, nr. 3.
 Plein d'un courroux que nous bravions
Pour certains fers que nous avions
Voulu dissoudre,
Souvent Jupin du haut des airs
Nous cravachait à coups d'éclairs
Suivis de foudre

— Or, nous vaici foulant de près

Où le soleil, des flots ambrés
De sa lumière,
Baigne le treffle et le muguet,
Les mélilots, la verveine et
La primevère

— Retirons nous, coeur et pied net;

Notre vaillant royaume n'est
1
Pas de ce monde ).

Ş i în versuri care împrumută ceva din marile sonorităţi ale ver­

sului hugolian ne este înfăţişată aiurea corabia celor lipsiţi de
prejudecăţi, a piraţilor îndrăzneţi care pătrund în oraşele auto­
craţilor, sdrobind porţile de aramă, ca să cucerească libertatea:
mările şi mulţimea să ştie că victoria este ,,fiancée — A ce glaive
de la pensée":

Rien ne peut entraver la course

De ces males aventuriers:
Ni la tempéte camme une ourse
Suspendue à leurs étriers,
Ni la flamme empourprant les ondes
De ses écharpes vagabondes
Lorsque l'éclair visant leur flanc,
Du Sud au Nord scande la nue
Avec la foudre toute nue,
Abattue à leur pont tremblanP).

Autocratul cel mai nesuferit, împotriva căruia poetul ascute

toate săgeţile sale, este Napoleon I I I , un „larron éhonté", care
a dus ţara lui la pieire. Versul poetului scapără de ură, când fi­
gura împăratului apare în faţa sa:

*) Les Gueux, în La Voix de la Roumanie, III, nr. 1.

2
) //// robur, id., nr. 25.
 Et qu'on vit, sanglante injure,
Ce parjure,
Pourpre au dos et sceptre en main,
Par la bouche des trompettes
Stupéfaites,
1
Salué le lendemain ).
2
II ispitesc construcţiile fantastice. In altis ) descrie un pa­
lat din basme, care nu va lua naştere decât în viitor, trei mii de
ani dela venirea lui Hristos şi scurt timp după triumful fourie-
rismului. Verbul poartă ironii: atât de înalt este acel palat, în­
cât, precipitat din vârful lui, un poet ar avea timp să scrie o
dramă înainte de a ajunge la pământ; dar imensitatea este ex­
primată şi prin note de altă natură:

— quand l'orage, ayant fini de s'embraser,

En grondoni allait se dissoudre.
Le repos succédant à la rebellion,
Quelque sail e pareille à l'antre du lion
Y servait de nid à la foudre.

Inegală, Cleopâtre realizează totuşi câteva momente de poezie,

printre care portretul dansatoarei siriene, din ale cărei mişcări
se degajează voluptatea:

La ronde syrienne, aux cambrures lascives,

Réveillant en sursaut Ies voluptos pensives,
Sur ses pas bondissants entraînait le désir.

Et, dans ses doigts nerveux aux secousses brutales,

La danseuse agitant Ies sonores crotales,
3
Semblait tordre et verser la joie et le plaisir ).

Mai presus de orice, P e c h m é j a este un receptiv. F ă r ă să fie

cel dintâi, este totuşi printre primii partizani ai poeziei baude-
lairiene. Contactul cu această poezie n'a turburat, este drept,
straturi adânci în sufletul său, n'a creat anumite atitudini a l e
spiritului. E l se trădează însă în numeroase poezii şi merge dela
reţinerea unei acumulări lexicale:

x
) Poena pede claudo, în Le Pays Roumain, IV (1870), nr. 33.
2
) La Voix de la Roumanie, III, nr. 6.
3
) Id., II, nr. 6.
 1
Là, tout nest que rayons, couleur, parfums, musique ],

sau dela balansarea aceleiaşi idei în acelaşi ritm:

2
Ondule dans sa force et dans sa majesté ),

până la copierea aceleiaşi atitudini:

Sur tes vagues d'azur, Pipe, en rèves feconde

Livre aux ailes du vents tous mes pensers amers,
Et par delà Ies monts et par delà Ies mers,
3
Jette ma tantaisie à Vautre bout du monde ),

şi până la adoptarea aceleiaşi teme:

C'est ainsi, radieux et miserable artiste,

Que la femme, toujours vaine, froide, egoiste,
Ravalant à plaisir ton hommage et son goùt
En mépris d'un amour qui l'étonne et Veftraie,
De tes tiers sentiments fait rire sa livrèe
Et laisse choir ton coeur palpitant dans l'égout*).

Evident, accentul baudelairian îşi pierde din puritatea lui.

Une declaration, l a care ne-am referit mai sus, are ca punct de
plecare Le beau navire a lui Baudelaire; dar Pechméja materia­
lizează contururile şi degradează. In felul acesta versurile, pe
care le citez ca un exemplu tipic:

Ta gorge qui s'avance et qui pousse la moire,

Ta gorge triomphante
devin:
quand ta gorge offensante
Fait craquer le satin, dans ses bonds fastueux.

Afirmaţia concepţiei idealiste în artă, aşa cum ne întâmpină

la Pechméja, se desprinde şi din cea mai mare parte a operei sale
poetice. S â n t totuşi unele momente când scriitorul copiază după

1
) Desiderata, în La Voix de la Roumanie, III, nr. 19.
2
) Une declaration, id., nr. 1.
3
) En turnant, id., nr. 19.
4
) Les malheurs du Soleil, id., nr. 19.
 1
natură, ca în anumite părţi din drama Le fond de l'abîme } sau
în schiţa atât de vie în care înfăţişează mulţimea pe drumul dela
St. Céré la Bretenoux, întitulată de altfel Croquis d'après na­
2
ture ). Ceva asemănător întâlnim câte odată şi în articolele sale
despre România. Toate notele acestea rămân însă periferice şi
nu rareori îi dau prilejul unei jonglerii spirituale; astfel articolul
3
A travers Ies rues ), în care se descrie aspectul străzilor bucu-
reştene, se închee cu un Resume lyrique d'impressions locales,
unde se află şi sfatul:

Ö Dembovitza, fleuve urbain,

Preruls un bain.

Asemenea lui Marsillac, Pechméja a fost preocupat de

aproape de lucrurile din România şi ziarul Românul din 1859
a publicat o parte din studiul pe care el 1-a închinat Ţării R o ­
4
m â n e ş t i ) . Interesul său pentru lucrurile acestea se manifestă
5
însă şi sub alte forme. In foiletonul ziarului Le Pays Roumain )
el publică în traducere franceză romanul lui Filimon Ciocoii
vechi şi noi. Textul romanului este precedat de o scurtă notiţă,
în care Pechméja dă o caracterizare generală a lucrării, „ouvra-
ge qui accuse tous les reliefs de la réalité avec une exactitude
photographique", şi o prezentare vie a ciocoiului sub aspect mo­
ral: ,,Ce vocable dans lequel on veut voir une affini té avec le
mot Jockey, sert à designer les parvenus de bas étage, la canaille
dorée sur tranche qui se gave et se prélasse dans les emplois sa­
laries, la valetaille qui, soit en servant les passions du maitre,
soit en le dépouillant de son bien, arrive à la fortune et aux hon-
neurs. — Ainsi: Ce plat gueux qui, en vertu de ses saletés pro-
ductives s'étale aujourd'hui sur les coussins de l'équipage der-
rière lequel, jadis, il montait.. Tchokoì! — Ce budgétivore hissé

*) Le fond de l'abîme. Drame en cinq ades et en prose, în Le Pays

Roumain, IV, nr. 23, 28—31, 33—36, 39. Publicarea a fost întreruptă de ple­
carea autorului, la actul IV, scena IV.
2
) La Voix de la Roumanie, III, nr. 19.
3
) Id., IV, nr. 38.
4
) Studii asupra României, în nr. 24.
5
) II, nr. 51, 53—55; III (1869), nr. 4, 6, 10; IV (1870), nr. 12, 14, 16,
23, 25, 31—33. Publicarea, neterminată, merge până la începutul cap. XVIII.
par l'intrigue jusqu'au poste d'où sa morgue insulte au mérite
sans emploi... Tchokoi! — Ce magistrat prevaricateur qui boit
et mange la justice... Tchokoi! — Ce fermier, chenille du cor-
véable, puce enragée du maigre paysan... Tchokoi! — Ce pro­
xenete florissant dont la fortune obscene constitue un outrage
public à la pudeur et une excitation à la bassesse... Tchokoi! —
Cet homme d'état aux mains pleines d'or, au coeur plein de
fange, qui trafique d'une influence ache tèe au prix de" sa digni­
tà... Tchokoi! — Ce fonctionnaire pillard qui détrousse les con-
tribuables et fait de sa poche avide, un dérivatif de leurs sueurs...
Tchokoi! — Bref, tous les gens de rien qui, sans autre apport
qu'une âme de laquais, parviennent à des postes d'où leur indig-
nité les rejetait et qu'ils n'ont escalades qu'en rempant, sont pas-
sibles de l'épithète flètrissante: Tchokoi! — Ce mot est la con­
solation du pauvre diable qui le décoche à l'auteur de sa peine.
C'est l'injure que le volé crache au voleur. C'est la malediction
que l'opprime jette à son tyran. C'est le fer rouge que l'honnète
homme indigné plaque au front du coquin. C'est la gifle du plai-
deur filouté à son juge le filou! — Examinez bien la structure
de ce mot-projectile, avec ses consonnes sifflantes et cassan-
tes: Tchokoi! Ne dirait-on pas le son d'un caillou ricochant
sur le pavé à travers les éclaboussures du ruisseau? A coup sur,
ce mot là ne doit se prononcer bien correctement que dans l'é-
clat d'un rire acerbe ou le poing leve en grincant les dents, dans
la rage d'une colere pale"!
In afară de Filimon, Pechméja a fost preocupat de aproape
de poezia poporană română, din care a dat câteva traduceri.
Vorbind despre acestea, Marsillac spunea: „Ciseleur de style, il
a assoupli le verbe francais à la pensée roumaine. Il y a ici une
saveur sauvage qui doit plaire aux palais biases par les fadeurs
1
qui c o u r e n t " ) . Şi într'adevăr, traducerile lui Pechméja din ba­
lada poporană română pot fi socotite printre cele mai bune tra­
duceri făcute din româneşte. E l se simte atras în mod deosebit
către această poezie, în care ar fi ispitit să vadă istoria cea mai
succintă şi mai fidelă a unui popor. Şi este de remarcat faptul
că Pechméja aduce în discuţie în publicistica română problema

a
) Nota citată, în La Voix de la Roumanie, I, nr. 48.
creaţiunii colective sau individuale a poeziei poporane, la o dată
la care, cu Lazarus şi cu Steinthal, a c e a s t ă problemă a b i a înce­
1
puse să fie supusă unei discuţii s e r i o a s e ) . In traducerile sale,
el este mai puţin preocupat să respecte în constituţia şi succe­
siunea lor momentele epice, şi într'o măsură cu mult mai mare
să creeze o atmosferă similară aceleia pe care o aducea origi­
nalul. Textul român ridica adeseori piedici greu de învins: luată
izolat, soluţia la care el se opreşte pentru primele versuri din
Mioriţa nu este cea mai fericită; dar în întregul ei, traducerea,
care aduce unele pasaje remarcabile, reface într'o largă măsură
atmosfera originalului. Fluent şi elegant, versul traducătorului
depăşeşte adeseori textul original, ale cărui valenţe epice le spo­
reşte:

// était un Prince, une fois,

Dont la faille avait Vélégance
Du svelte sapin qui s'élance
2
Sur les monts couronnés d'un bois ).

*) V. articolul reprodus mai departe, Chants populaires de la Rouma­

nie, in La Voix de la Roumanie, III (1863), nr. 3.
2
) Le voile et Vanneau, idem, I, nr. 48. Traduce Inelul ţi năframa din
culegerea lui Alecsandri. In acelaşi nr. se publică, şi se reproduce în nr. 1
din anul II, La nonne et le bandit. — In afară de textele reproduse în con­
tinuare din Pechméja, notăm aici alte câteva date din activitatea sa. Aspec­
tul satiric îl subliniază răspunsul dat unei critici literare conţinută într'o
scrisoare anonimă (La Voix de la Roumanie, III, nr. 22):

Dans la nue, 6 ma chanson! plane

Loin, Hen loin des Béotiens:
L'orgue iáit aboyer les chiens...
—• Ma musette a fait bruire un âne.

— însemnăm poeziile: Le rire (Românul, III, nr. 43); A. M. de Lama Une

(Naţionalul, II, nr. 33); Le masque (La Voix de la Roumanie, II, nr. 23);
La cloche (id.); Kief (id.); Pantoum Malai (id.); Violenti rapiunt illud (id.,
III, nr. 7 ) ; Le chateau (id., nr. 19); En allant se faire guillotiner (id., nr.
29); Pochades grotesques (id., nr. 41, 44); Ballades populaires de la Rou­
manie. Voulcan (id., IV, nr. 18), Oprichan şi Le réve de Tudor (id., nr. 34);
Lui (Le Pays Roumain, III, nr. 11),, Feuilles mortes (id., nr. 9); Buen retiro
(id., IV, nr. 19); Boujor (Le Moniteur líoumain, III, nr. 131). Dintre arti­
colele în proză însemnăm: Histoire lamentable de Poupée (La Voix de la
Roumanie, III, nr. 32—33); Au bout dune corde. Récit d'un aéronaute (id.,
 Versuri de felul acestora arată distanţa dintre modestul
F r a n c i s Robin şi traducătorul lui Vasile Alecsandri. Prin ele­
mente ca Ulysse de Marsillac şi Ange Pechméja, colonia fran­
ceză din Bucureşti menţinea Viu interesul pentru literatura fran­
ceză şi aducea servicii reale culturii române. Epoca era frămân­
tată de preocupări divergente şi de divergenţa lor se resimte şi
idealul poetic al generaţiei. E r a necesară o acţiune de purificare
şi ea avea să fie întreprinsă în scurt timp de Titu Maiorescu.
Succesul său era pregătit în parte de activitatea ignorată a al­
tora. Luptând împotriva exceselor realiste şi a exploatării temei
politice în poezie, Marsillac este unul dintre cei ce au pregătit
spiritele pentru primirea noului crez literar. In aceeaşi ordine
de idei ar putea fi amintit şi Pechméja, a cărui luptă împotriva
literaturii realiste explică opera sa şi sprijine opera altora. A c ­
tivitatea lui depăşeşte însă, prin varietatea ei, domeniul ideilor
literare. Lui îi datorăm câteva din cele mai valoroase traduceri
franceze de poezie română. In afară de calităţile artistice ce o
caracterizează, opera acestuia aducea în ţările române o timpu­
rie participare la poezia baudelairiană. Datorită în parte acestei
împrejurări, literatura română avea să fie printre cele dintâi care
s ă se împărtăşească din parfumul puternic al Florilor Răului.

D. POPOVICI

IV, nr. 29); Impressions d'outre-tombe. Ecrites sous la dictée d'un revenant
(id., VI, nr. 6); La comtesse Dora d'Istria (Le Pays Roumain, III, nr. 11). —
Asupra lui Pechméja v. şi scrisoarea Principesei Aurelia Ghika, în Le Pays
Roumain, IV, nr. 37. Cartea de vizită cu care acesta se iprezintă în publi­
cistica română este o scrisoare a lui Lamartine, din 18 Ianuarie 1859, pu­
blicată în Conservatorul Progresist, I, nr. 19, supliment. Iat-o: „Monsieur,
Sachez que vos vers ont été lus avec le sentiment qui les diete. La voix
aime les échos, mais le coeur aussi, surtout lorsqu'ils répondent de si loia
et de si haut. — Lamartine".
 1
ANEXE )

LA MASURE.

J e sais une maison abandonnée, assise

Au milieu d'un enclos que la ronce envahit:
On y voit frissonner sous le mur decrepit
L'ortie et le chardon flagellés par la bise.

Son aspect sérieux saisit de prime abord,

Pénétré qu'on se sent d'épouvantes rèvées;
Le regard qui jaillit de ses vìtres crevées
F a i t songer aux yeux sees d'une tète-de-mort.

Les colères du ciel l'effondrèrent; son faîte

Lui donne, en dépassant les murs pulvérulents,
L'air d'un pale assassin qui, de ses doigts sanglants,
A, sur un front hagard, rabattu sa casquette.

Cet infame logis qui bailie au quatre vents,

Est frequente, la nuit, par de sinistres fées.
L'araignée, au dedans, de toiles étoffées,
Tend ses lambris rongés de baisers dissolvants.

x
) Reproducem, cu titlul de exemplu, câteva poezii, originale şi traduse,
ale lui Ange Pechméja. La masure a fost publicată în La Voix de la Rouma­
nie, III, nr. 1; Croquis d'après nature, id; nr. 19; Desiderata, id.; Une de­
claration, id., nr. 1; La petite brebis, id., II, nr. 3 (reprodusă în Le Moni-
teur Roumain, II, nr. 82). Articolul Chants populaires de la Roumanie a
fost publicat în La Voix de la Roumanie, III, nr. 3. — Cu toate punctele
moarte pe care le aduc, bucăţile reproduse desvăluesc totuşi calităţile
poetului.
— Au jour de la Toussaint, quand la bise aux doigts rèches,
E n s'essoufflant viendra secouer les ormeaux
Et, dans l'air pluvieux, dépouillant leurs rameaux,
F e r a tourbillonner l'essaim des feuilles sèches,

En ce taudis lépreux, incrustant un fauteuil

Dans le plancher pourri, les coudes sur la table
E t le front dans les poings, sous un ciel lamentable,
J ' y veux donner accès à ces pensers en deuil

Que fait germer au crane, un noir dégoùt des choses.

En d'affreuses douceurs aimant à frissonner,
Aux parois du cerveau j ' y viendrai charbonner
Des facons de croquis absolument moroses.

J ' y pretends évoquer l'espérance en lambeaux,

L e projet avorté, les amities rompues
E t les folles amours soudain interrompues
P a r le vent glacial qui souffle des tombeaux.

Le vieillard qui s'en va, transi comme un cadavre,

Rejoindre ses amis depuis longs jours défunts;
Le logis plein d'enfants où n'en sont plus aucuns
E t dont l'isolement silencieux vous navre.

Les jeunes sentiments jusqu'à la trame usés;

Le bonheur entrevu, fuyard comme la vague;
Le pale souvenir avec son parfum vague,
Ròdant sur les débris de nos flacons brisés.

Vous y viendrez aussi, vous, ő roses fanées,

Vous, maìtresses d'antan aux charmes amaigris,
Pétris, flètris, piteux, belles en cheveux gris,
Sous les lèvres du temps méchamment profanées!

Dans ce sinistre album, j e vous réserve un coin,

ò mornes exiles, amoureux de nuages,
Qui, sur l'aile des vents, se vont mirer aux plages
De la douce patrie au loin, là-bas, au loin.
— De cent spectres dolents peuplant ma solitude,
Battu par la tristesse et plus morne que seul,
Drapé dans mon ennui comme dans un linceul,
J'irai, nombrant les coups de la vicissitude,

A ce goùt mortuaire ainsi ni'abandonnant;

Rudoyé par la voix lourdement cadencée
Des cloches en rumeur, j ' y mettrai ma pensée
Au lugubre unisson de leur glas bourdonnant.

CROQUIS D'APRÈS NATURE.

(Sur la route de St. Cére à Bretenoux).

Les rayons que verse la tonne

Ont empourpré leur teint vermeil,
Comme les pampres de l'Automne
Où resplendit un chaud soleil:

Ces gens reviennent de Ia foire,

J a s a n t et sacrant après boire;
La route s'emplit de clameurs,
De pots cassés et de rumeurs,
De chants, d'éclairs et de couleurs;
De boeufs, de porcs et de poussière,
De chevaux foux, d'ânes rossés
A tour de bras; de gens poussés
Qui vocifèrent. Une fière
Brune à moustaches piaffe dru
Sur sa monture q u e l l e pousse
Ferme. En passant, un malotru
Gai trousse une fillette rousse
Qui se defend mal, dirait-on.
Les moutons bèlent, trottent, sonnent,
Bèlent, sonnent leur cloche ton;
Maint passants hoquètent, chansonnent.
Maint chevaux râlent n'en pouvant
Plus sous les coups dont on les roue;
Les chars font crier sods la roue
Le gravier qui se jette au vent.

P a r là gisant, plus d'un aveugle

Dit ses patenòtres ou beugle
Camme un sourd auprès d'estropiés
Très-affreux de la tète aux piés.

Dans la poussière ou dans la erotte

Tout cela grouille, cela trotte:
On entend des marmots gíapir,
Fouettés, refouettés à plaisir;
Les pores ahuris font ouir
Des cris percants, des cris atroces
E t c'est un entrain, c'est un train!,..
— Les coups de fouet grélent aux rosses,
Des gueux qui se rompent un brin,
S e font des bosses très féroces.
Des femmes comptent leurs gros sous
Ou tracassent leur maris soùls.

On entend grincer la féraille;

L a volaille caquette ou piaillej
Non loin des cordes, des goudrons,
Des plats, des pots et des chaudrons,
Des pelles, des faux et des pioches,
Des cuillers, des clous, des sacoches,
Des miroirs, poélons et paniers.
— Force passants de rouge mine
P a r ci, par là tournent l'échine
Comme aux Kermesses de Teniers —
Cependant qu'une cornemuse
Ivre-folle, en gouaillant s'amuse
D'un viol on très irrite
Qu'on racle avec férocité.

Puis sur cette foule confuse,

L a nuit met sa sérénité
Et, dessous les arbres, la lune
 S e lève doucement comme une
Fine commère à l'oeil sournois,
Epiant la blonde et la brune
Qu'un vert luron emmène au bois.

DESIDERATA.

J'ai rèvé d'un climat et d'un pays étranges

Où l'Automne, égayé d'un Printemps éternél,
De l'odeur des lilas parfumant ses vendanges,
Croise en un doux accord leur attrait fraternei.
J ' a i rèvé d'un climat et d'un pays étranges

Où, par les bosquets sourds, tout le long des ruisseaux,

Des Vierges puissamment belles et séductrices,
Les bras noués aux flanes de hardis jouvenceaux,
Passent fières ainsi que des Impératrices,
D'un pas lent et rythmé tout le long des ruisseaux.

De leurs yeux languissants, un philtre intarissable

Vous tombe dans le coeur assoiffé; vous buvez
L e poison penetrant comme boit l'eau, le sable
Et vous oubliez tout, une fois abreuvés
A ces yeux ruisselants d'un philtre intarissable.

Quand l'Ouest déchirant ses draps de pourpre et d'or,

Aux vitres des chateaux, s'épand en flots de braise,
A leur amour pieux, donnant un libre essor
Qu'ils sont beaux dans l'éclat du soleil qui les baise,
Ces couples que l'Ouest revet de pourpre et d'or.

L a beauté qui respire en les marbres antiques;

Les charmes d'Aphrodite ou du Bacchus indien
Feraient le désespoir de nos races étiques...
Mais là, tout couple aimant trahit dans son maintien
L a beauté qui respire en les marbres antiques.
Que les jours y sont doux! que plus douces les nuits!
Car on n'y connaît point l'hiver ni la vieillesse
Ni la morale avec son cortege d'ennuis:
Les voluptés y font une éternelle ivresse;
Que les jours y sont doux et que douces les nuits!

L à tout n'est que parfums, prismes, rayons, musiques;

Les rideaux, aux balcons, y frappent à plis lourds,
Le pavé reluisant des froides mosai'ques...
— Ő plaisirs satínés, caresses de velours!
Là, tout n'est que rayons, couleur, parfums, musiques.

Aveux charmants, oublis des lèvres et des mains,

P a r les sen tiers ombreux qui trempent dans les ondes;
Sous les berceaux fleuris qu'encensent les jasmins,
A l'âme, vous versez les extases prof ondes,
Aveux, serments, tombés des lèvres et des mains.

J ' a í révé follement d'un pays où Ton aime

D'un sentiment profond comme l'immensité,
Pur comme le soleil, nombreux comme un poéme
E t rivant l'immuable à son intensité...
— J ' a i follement rèvé d'un pays où l'on aime.

UNE DECLARATION.

Giovannara! brune puissante

A u x épaules de marbré, aux reins voluptueux,
A u x cheveux crespelés, quand ta gorge offensante
F a i t craquer le satin, dans ses bonds fastueux,

J e tombe à tes genoux, grande femme à l'oeil d'aigle,

Dont la plantureuse beauté,
Dédaigneuse de l'art et de la grace espiègle,
Ondule dans sa force et dans sa majesté.
J ' a i m e ton chaud éclat, que l'ébène accidente
Et, dans cette splendeur, le duvet brun qui fuit
Au dessus de ta lèvre ardente
Comme sur un ciel pale, un baiser de la nuit.

T a lourde chevelure aux tresses parfumées,

Frondaison de jasmin où la brise descend
Et, vers toi, mon coeur vole en strophes enflammées,
Comme un encesoir bondissant!

Il n'est pas de main qui mieux que ta main pétrisse

Ou déchire un amour sous ses ongles hardis;
Elle tient cependant la clef du Paradis,
Forte Giovannara, ta main d'impératrice!

Mais la calme fierté campe à ton front neigeux

E t le souhait fougueux en se heurtant contre elle,
L e souhait empenné redescend traìnant l'aile,
Tel un condor brisé par un ciel orageux.

Giovannara, brune puissante

Aux épaules de marbré, aux reins voluptueux,
Aux cheveux crespelés, dont l a gorge offensante
F a i t craquer le satin dans ses bonds fastueux!

Tu ne sais pas du tout, cruelle et sérieuse,

En découpant les mots avec ton parler lent,
Trahir tes dents de louve, écrin étincelant,
Dans l'hiatus vermeil d'une bouche rieuse...

Mais malheur au désir qui, voyageur loyal

S'égare sur le Seuil de tes yeux, sombres porches,
Gueules d'escalier resplendissant de torches
D'où ton âme de fer surgit d'un pas royal!

J e tombe à tes genoux, grande femme à l'oeil d'aigle,

Dont la plantureuse beauté,
Dédaigneuse de l'art et de la grace espiègle,
Ondule dans sa force et dans sa maj esté.
 ö douleurs! J e f a i vue aux près où l'eau murmure,
Libre de vètements, moi frissonnant d'amour;
Tu baignais ta beauté dans les rayons du jour,
Avec tes bracelets pour unique parure.

L e soleil t'inondant de ses larges baisers,

Détachait ta splendeur sur le fond d'un bois sombre
E t buvait sur tes seins et tes flancs purges d'ombre,
Les pleurs rafraîchissants dans le ruisseau puisés.

J ' a i m e ton chaud éclat que l'ébène accidente

E t dans cette splendeur, le duvet brun qui fuit
Au dessus de ta lèvre ardente
Comme sur un ciel pale, un baiser de la nuit!

Une terrible soif, depuis lors, me tourmente:

Dans ma prunelle en feu se trahit mon émoi.
Ivre de volupté, par pitié, laisse moi,
Fut-ce au prix de la vie, o ma reine inclemente!

Poursuivre en ses détours, ton âme dans ta chair,

Tout pareil, sur la plage où la vague déferle,
Au nageur vigoureux qui, pour ravir sa perle,
S'enfonce bravement aux antres de la mer.

J ' a i m e ta chevelure aux tresses parfumées,

Frondaison de jasmin où la brise descend
Et, vers toi, mon coeur vole en strophes enflammées,
Comme un encensoir bondissant!

LA PETITE BREBIS.
MIEORA

Sur un mont altier E t trois pastoureaux:

A u x crètes chenues Le premier Moldave,
E t par un sentier Jeune, fier et brave;
Qui descend des nues, L'autre Ardélien,
Passent trois troupeaux L'autre Vrantchien.
Or le Vrantchien
E t l'Ardélien,
J a l o u x du Moldave,
Quand sur l'horizon
Les ombres tombèrent,
Contre lui tramèrent
Une trahison,
Un noir homicide,
Dans l'espoir cupide
D'avoir tous ses biens:
S e s boeufs et ses chiens
De plus fière espèce;
S e s brebis et ses
Chevaux mieux dressés,
Son humble richesse.
Mais Mioritza
A la toison douce
Comme de la mousse,
Depuis trois jours pousse
Des cris et repousse
L'herbe tendre — „Oh! 9a
,,Folle brebinette,
„Pour qui tant d'émois?
„Mioritza, Miòre,
„Quel mal te dévore?"
— Lui fit une voix.
— „Maître, mon eher maitre!
„Doux berger, viens mettre
,,A l'ombre, au repos,
„ T e s mornes troupeaux;
„Sonne de ta bouche,
„Sonne tout d'abord,
„Ton chien le plus fort
„ E t le plus farouche,
„Car le Vrantchien
„ E t l'Ardélien
„Viennent de s'entendre
„Pour te mettre à mort".
— „Si tel est mon sort,
„Si j e dois m'attendre
„ A trouver la mort
„Brusque et solitaire
„Le long des halliers,
„Tu diras, ma chère!
„ A mes meurtriers,
„De me mettre en te,rre
„Pres d'ici, derrière
„L'enclos des brebis
„Pour que des brebis
„Et des chiens amis
„La voix fugitive
„Quelquefois m'arrive.
„Et, pour m'y souffler
„Leur chanson dans l'air,
„Sur mon front fais mettre
„La flute de hétre
„Au chant qui pénètre;
„La flùte de houx
„Au chant triste et doux;
„La flute de tremble
„Au chant fou qui tremble
„Sur l'aile du vent.
„De son flot mouvant
„S'il peut les atteindre,
„Mes brebis vont geindre
„La-bas et me plaindre
„Toutes en versant
„Des larmes de sang".
,,Ah! mieux vaudra taire
„Ma mort aux brebis: '
„Dis leur que j ' a i pris ;
,Une épouse altière,
(Reine de la terre,
,En un jour frappé
,D'un éclat feroce
,Et que dans m a noce
,Un astre est tombe.
,Dis leur que la Lune
,Argentant la brune
,Et que le Soleil,
,Du haut de son trőne,
(Tenaient la couronne
,Sur mon front vermeil.
,Que les vénérables
,Pins et les érables
,Ce soir m'assistaient.
,Que mes clercs étaient
,Les grands monts alpestres;
,Que j'eus pour orchestres
,L'essaim des corbeaux
,Par les cieux sans voiles,
,Et que, pour flambeaux
.J'avais les étoiles"!
,Si tu rencontrais
,Une vieille mère
,Qui par là bas erre
,Des champs aux forèts,
,Les reins ceints de laine;
,Courant, l'àme en peine
,Du mont à la plaine,
.Courant en pleurant,
,Aux champs s'égarant
,Et d'un mot pressant
,A tous s'adressant
,Pâle et hors d'hai eine:
— „Qui de vous m'a vu
Qui de vous a su,
Qui sait où se cache
Un hardi pastour,
Gentil, fait au tour:
Pour son front sans tache
On dirait vraiment,
Le lait écumant,
E t pour sa moustache,
L'épi du froment.
Pour sa chevelure
Elle est pareil aux
Plumes des corbeaux
Tant elle est obscure;
Dans ses yeux touchants
On croit voir la mure,
La mure des champs".
— „Toi, brebis fidèle,
„Va, prends pitié d'elle,
„Calme son effroi:
„ ( J ' a i , par nos broussailles,
„Pris en épousailles,
„La fille d'un R o i ! ) " .
— „Mais, ő brebis chère,
„Va, cache à ma mère
„Que, d'un ciel frappé
„De lueurs féroces,
„Au sein de mes noces
„Un astre est tombe.
„Que les vénérables
„Pins et les érables
„Alors m'assistaient;
„Que mes clercs étaient
,,Les grands monts alpestres;
„Que j'eus pour orchestres
„Les vols des corbeaux
„Par le ciel sans voiles
„Et, pour tous flambeaux,
„Le clair des étoiles"!...
 CHANTS P O P U L A I R E S DE LA ROUMANIE.

Une collection complète de chants populaires serait peut-

ètre l'histoire la plus succinte et, en mème temps, la plus fidèle
d'un peuple sous le rapport multiple de ses actes, de ses rela-
tions extérieures, de son esprit, de ses aspirations de tout genre,
de sa gioire et des ses revers, de ses souffrances et de sa joie.
Anonymes qu'ils sont en general, ne dirait-on pas que les
auteurs de ces chants, par une abnegation toute patriotique, ont
à dessein confondu leur personnalité dans la grande individua-
lité du peuple dont ils furent les organes passagers?
Encore sommes nous bien certains que, la plupart du temps,
le sentiment public ait emprunté son expression à une parole in-
dividuelle et ne saurait-on regarder certains chants nationaux
comme le resultai impressionnel d'une inspiration collective, cri
de douleur ou de triomphe spontanément sorti des entrailles de
la masse toutes les fois qu'une passion commune la fit vibrer à
l'unisson?
On serait tenté de le croire, à l'incertitude de leur origine.
A u surplus, mème dans les cas où l'individu a traduit dans
un chant les impressions de la masse nous serions bien près d'af-
firmer qu'il a moins obéi à son sentiment propre qu'au sentiment
general dont il subissait la pression. C'est dans ce sens que l'on
peut voir dans la Marseillaise une oeuvre collective bien plutőt
que personnelle. Rouget de l'Isle n'a guères plus rien produit
en dehors de ce chant qui semble avoir, d'un seul coup, épuisé
sa verve et démontré par là, l'extranéité de sa source. P a r une
nuit fiévreuse, l'àme du pays traversant rapidement la sienne
dans l'inspiration fulgurante qui en secoua le clavier, en fit jail-
lir ces notes de bronzes qui, dès leur éclat dans les âmes, insur-
gèrent la France contre ses envahisseurs et la hérissant de ba-
ionnettes patriotiques, allèrent arracher des échos dans le ven-
tre des canons. Cette simple chansonnette fit tressaillir les fu-
sils de la République et brisa les reins de la coalition dans le
1
fracas orageux de ses syllabes de f e r ) !

1
- ) Des informations récentes m'apprennent que Rouget de l'Isle n'a
fait qu'adapter ses paroles à la musique du Credo de l'une des quatr«
 Varies comme les sentiments qui les inspirent, ces chants ne
se bornent pas à une expression belliqueuse. Plusieurs respirent
une douce familiarité; d'autres agitent les grelots d'une bouffon-
nerie railleuse (Malbrouk sen va-t-en guerre, etc.), d'autres sont
tendres, mélancoliques, langoureux, plaintifs ou sinistres.
C'est à ce dernier genre qu'appartieni la pièce dont nous
donnons ci-dessous la traduction. Nous ignorons si le texte en
a jamais été publié; nous l'avons directement surprise aux lè-
vres d'une servante transylvaine et c'est après l'avoir écrite sous
sa dictée chantante que nous avons essayé d'en rendre, autant
que possible dans notre langue, le sens et le rhytme.

UN D R A M E .
(Traduit du ValaqueJ.

I.
Elle pleure, elle gémit:
— ,,Mon pére, soyez maudit
,,Pour m'avoir, à l'insensée,
„Imprudemment fiancee
„Avec un voleur des bois
„Qui pille et tue à la foi".

„Dans ma maison bien-aimée

„ J e n'étais accoutumée
,,A laver, sous les verrous
„Par ordre d'un rude époux,
„De mes pauvres blanches mains,
„De mes pâles mains tremblantes
„Les défroques trop sanglantes
,,Prises sur les grands chemins".

— „Pourquoi, ma petite femme,

F i t l'époux qui l'entendit, —

messes composées par Holzmann, maitre de chapelle du prince d'Anspach.

C'est à Strasbourg que Rouget de l'Isle en eut connaissance. A. P.
— „Pourquoi, ma petite femme,
„Ces longs pleurs, qu'as tu dans l'âme
„Pour avoir ainsi maudit
„Ton pére... qu'as tu dans l'âme"?

— „Rien mon doux petit mari.

„N'ayant pas la moindre peine,
„ J e n'ai pleure ni gémi;
„ C e s t ce feu de bois de chène
„Qui m'aura les yeux rougis,
„En enfumant le logis". —

— „Ma petite femme chère,

„ C e s t du regret de ton pére. —
,,Holà! qu'on fasse atteler
„Les chevaux à la litiere:
„Sus! sus! il nous faut aller
„Visiter ma belle-mère",
F i t l'époux en achevant.
— E t voici que Ton attelle
Les chevaux. Puis avec elle,
Il partit comme le vent.

II.

Dès qu'on touche à la traverse

D'une sinistre forèt,
Il tire son couperet,
Le repasse; et puis il verse
Du vin rouge à sa femme: „Hein!
„Bois ceci, fait-il; demain
„Tu n'en boiras plus, ma chère".

Quand elle eut vide le verre,

A u x cheveux la saisissant,
L'époux fait jaillir son sang
D'une blessure mortelle...
Sans pourtant, du premier coup
Séparer le chef du cou...
— „Mon petit mari", fit-elle
Doucement: „quand tu verras
„Ma mère, tu lui diras
„De faire sonner les cloches
„Pour sa fille, à tour de bras;
„Pour sa fille sans reproches
„Morte sous ton coutelas.
„Abandonne-moi dans l'herbe,
„En tra vers de cette gerbe,
„Avec du sang jusqu'aux reins
„Contre une meule de grains
„Et du sang jusqu'à la bouche
„Pres de cette vieille souche,
„Que ta main vient d'arroser".

III.

II l'y laissa reposer

Livide, rouge et muette.
Après quoi, tranchant la tète,
Il l'enveloppa d'un sac.
Puis il s'en alla. — T a c ! tac!
Et, d'une voix pas trop forte:
— „Belle-mere, ouvrez la porte;
„Petité mère, ouvrez moi". —

— ,,Ah! fit l a u t r e avec émoi,

„La fillette qui m'est chère
„Sait ouvrir mieux que sa mère...
— Il éclata de colere
Et, d'un coup de pied chanceux,
Il fendit la porte en deux.
Puis, au bout de ce tapage,
Il laissa son equipage
Dans la cour et, sans facon,
Il entra dans l a maison:

— ,,Ma petite belle-mère,

,,Veux-tu voir ta fille chère
 „Qui repose sur un tas
„D'herbes épaisses... là-bas,
„Tout près d'une vieille souche,
„Sanglante j u s q u a la bouche,
„Contre une meule de grains,
„Pleine de sang jusqu'aux reins
,,A quatre pas de la route?
„Fais monter de la chouchroute
„Délicieuse à manger
„Avec cette grasse chair
„De la tant belle fillette...
Cela dit, sortant la tète,
Sur la table il la posa.

Alors la mère pris sa

Chère tète et la baisa
Trois fois et puis tomba morte,
Sur le devant de la porte.

Le texte valaque commence ainsi:

Plengé oi schi lacryma

Schi pe taika loi blastema
K â pe mine aou măritat
Nou sa ouitat koui ma dat
Doupă khotz din padouré
Kare fouré schi oumóré.
Schi n a m fost învetzat
Se schez kou ousch inkouiat
S e spalé khaine sindgerat
De pe droumar desbrakat"...
Etc.

E n chantant, on ne manque pas de bisser tous les vers, en

ayant soin de trónquer la dernière syllabe et de la reporter sur
le vers suivant, de la facon que voici:
 Plengé oi schi lakryma
Plengé oi schi lacrym-
Ma schi pe taika loi blestema
Schi pe taika loi blestem-
Ma ke pe mine aou mâritat
K e pe mine aou mâri-
Tat etc.

Cette decapitation de la rime, qui semble résulter d'un san-

glot, est d'un effet indicible: quand la servante transylvaine
chantonne cette complainte, de sa voix douce et trainante, on a
peine à retenir ses larmes.
Ce qui nous frappe le plus dans cette complainte c'est le
contraste vigoureux entre l'atrocité de l'action et la mignardise
du dialogue:

Nevasta, nevasta me
Na vin roscho schi mai bea.

Et, la dessus il frappe la pauvre femme à la tètej et l'autre

toute sanglante répond à ce douceâtre assassin:

Barbat, barbatzelo me
Keund ta doutsch la maika me
Se spui maika me ascha
Se m' trad je clopote tare
Se m'el trad je résounat
K a mi e morte de barbat
Schi pe mine se me lass
La o rojina de iarba
L a oun sind je poune ín barba
La o stogolian de greou
La oun sìndje poune în breou...

Il y a dans cette langoureuse resignation une étrangeté d'ac-

cent qui fait frissonner.
Un autre detail d'un puissant effet d'horreur consiste dans
la repetition par le meurtrier, — mais dans un ordre interverti
— des dernières paroles de sa femme, à la belle-mère. On sent
que ces mots poignants qui lui sont restes dans la tète l'ont pour-
suivi, pendant toute la route, de leur sinistre refrain: il les re-
pete à la mère dans une sorte de lâche bravade joyeusement fe-
roce et comme pour se débarrasser peut-ètre — non d'un re-
mords, il n'en est pas encore là et d'ailleurs on sent qu'il est
ivre — mais de l'obsession fatigante d'une memoire vengeresse:

Schtiou netzé fiika ta

L a oun stogolian de greou
La oun sind j e poune în breou
La o rojina de iarba
L a oun sîndje poune în barba.

L a pièce finit admirablement par la mort subite de la pau-

vre mère foudroyée par sa douleur.
Dans ce cadre restreint rempli avec une habile simplicité,
dans ce sujet empreint d'une naive barbarie, on trouve conden-
sées toutes les rapides emotions que Ton exige d'un drame. Peu
de pieces de ce genre nous ont remué au mème degré; il est vrai
que l'air, admirablement assorti aux paroles, leur communique,
dans l'originai, une singulière puissance.
 A S P E C T E DIN L U P T A J U N I M I S T Ă IN T R A N S I L V A N I A .

Problema pătrunderii Junimismului în Ardeal formează un

capitol important al vieţii culturale româneşti din a doua jumă­
tate a secolului al X I X - l e a . Lucrările înregistrate de bibliografia
1
chestiunii ), deşi numeroase, nu pun însă la contribuţie întreg
materialul documentar, nici nu izbutesc întotdeauna să lămu­
rească mulţumitor aspectele ei esenţiale. Exploatând faptul, un
harnic cercetător, dar un interpret interesat al fenomenului l i ­
terar şi politic românesc, L. Göbl-Gáldi, a riscat afirmaţia c ă
şefii spirituali ai Junimii, Titu Maiorescu şi Iacob Negruzzi, au
dus o luptă de exterminare împotriva valorilor din Ardeal şi
s'au opus participării efective a Ardelenilor la renaşterea R o ­
2
mâniei ).

*) Mai de seamă sânt: I. Paul, Amintiri despre Bunea, în Luceafărul, IX,

nr. 9, 10, 11—12; I. C. Panţu, „Cartea" lui Maiorescu, în Gazeta Transil­
vaniei, 1910, nr. 34—36; S. Albini, Direcţia nouă în Ardeal. Constatări şi
amintiri, în Lui Ion Bianu. Amintire, Bucureşti, 1916, p. 3—37; II. Chendi,
Junimea şi Ardealul, în Impresii, Bucureşti, 1924, p. 229—234; I. Slavici,
Amintiri, Bucureşti, 1924; O. Boitoş, Activitatea lui Slavici la „Tribuna"
din Sibiu, Cluj, 1927; I. Georgescu, Din legăturile lui Maiorescu cu Arde­
lenii, în Convorbiri Literare, LXX, nr. 1—5, p. 285—307; I. Banu, Ardea­
lul şi „Convorbirile Literare", ibid., p. 367—372; I. Breazu, Literatura
„Tribunei" (1884—1895). Partea I: Proza, în Dacoromania, VIII, p. 1—111
(şi în extras); H. Teculescu, V. Oniţiu. Viaţa şi opera, Bucureşti, 1937;
D. Popovici, Evoluţia concepţiei literare a lui G. Bogdan-Duică, în Daco­
romania, IX, p. 15—55 (şi în extras). — închinată în mod special proble­
mei care ne preocupă, lucrarea lui I. Breazu pătrunde mai adânc în pro­
blemă. Interesând şi Ardealul, dar interesând mai cu seamă omul, studiul
lui D. Popovici a dat un concis şi precis portret intelectual al lui Bogdan-
Duică.
2
) V. L. Gáldi, /. E. Torouţiu — Gh. Cardaş: Studii şi Documente
Literare. Vol. I—VII. Bucarest, 1931—1939, rec. în Archívum Europae
 Din îndelungata activitate a Junimii, cercetarea noastră se
concentrează asupra anilor 1867—1872. Intre cele două date,
Maiorescu retipăreşte, din opera Despre scrierea limbei rumane,
apărută în 1866, paginile care, după opinia autorului, nimicesc
cu totul etimologismul lui Timotei Cipariu. In acest timp pu­
blică articolele: Despre poesia rumănă, Dreptul pubhcu al Roma­
nilor şi şcoala lui Barnuţiu, Poesiile populare romane adunate
de D. V. Alecsandri, Limba romană în jurnalele din Austria,
In contra direcţiunii de astăzi a culturei romane, Observaţiuni
polemice, Direcţia nouă, etc., în care pagini numeroase sânt în­
chinate stării de lucruri din Ardeal. Şi tot în această vreme par­
ticipă, în calitate de membru activ al Societăţii Literare Române,
la discuţiile prilejuite de elaborarea proectului de ortografie,
reuşind să prelungească durata lucrărilor comisiunii însărcinate
cu întocmirea acelui proect, dar nu să şi determine o modificare
2
în sensul dorit de e l ) .

Centro-Orientalis, tom. V, fase. 1—4, p. 341—342; L. Gáldi şi L. Makkai,

A románok története különös tekintettet az erdélyi románokra. (Istoria
Românilor cu deosebită privire asupra Românilor ardeleni), ediţia Socie­
tăţii istorice maghiare, s. 1., s. a. (Budapesta, 1940), p. 356, precum şi
lucrarea mai veche a lui L. Göbl-Gáldi, A román irodalom tájrajzi pro­
blémái. (Problemele regionale ale istoriei literare româneşti), Budapesta,
1935, p. 24—41.
*) Critica ortografiei D-lui Cipariu, în Convorbiri Literare, I, p.
137—143, 158—163. In revistă articolul apăruse fără semnătură, numele
lui Maiorescu a fost însă trecut în Tabla de materii. Cauzele republicării
ni le desvălue chiar Maiorescu: „Ne place... a crede, că acea critică a
ortografiei D-lui Cipariu nu a fost încă destul de cunoscută în public, şi
de aceea ne grăbim a-i reproduce puncturile principale din numita scriere
a D-lui Maiorescu", ibid.. p. 137. Un fapt similar ne întâmpină în 1873, când
Maiorescu revine, cu adaosuri lipsite de importanţă, asupra acelor părţi
din Despre scrierea limbei rumane în care a discutat principiile scrierii şi
a combătut şcoala fonetică a lui Aron Pumnul (v. articolul Despre princi­
piul scrierii şi o critică a sistemului fonetic, în Convorbiri Literare, VII,
p. 321 324, 342—362). In felul acesta trebuie rectificată informaţia lui E.
Lovinescu (v. T. Maiorescu, vol. I, Bucureşti, 1940, p. 187, notă), care susţine
că ediţia I din Despre scrierea limbei rumane cuprinde numai partea I-a
şi a Il-a a studiului.
2
) Amănunte la D. Onciul, T. Maiorescu şi Academia Română, în
Convorbiri Literare, XLIV, nr. 2, p. LXVII—XCIII şi Şt. Manciulea, Ti-
 Lucrurile desbătute de Maiorescu în articolele amintite au
provocat o mare agitaţie: au recoltat aprobări, dar au dat naş­
tere şi la critici înverşunate. Un viu interes au trezit ele şi în Ar­
deal. Telegraful Român reproduce din Convorbiri Literare, fără-i-
1
niciun comentar critic, articolele Despre poesia română ) şi Poe-
2
siele populare române adunate de D. V. Alessandri ) ; Iqsif Vul­
can, — care a cetit prima din cele două lucrări în volum, unde
i se adăugase „câteva esemple de poesii mai bune", — a calificat
cercetarea critică şi antologia drept „opuri interesante", ele for­
3
mând împreună o „carte preţioasă" ) ; George Bariţ a mărturisit
că recensia colecţiei de poezii populare înlesneşte preţuirea me­
ritelor lui Alecsandri: „De altmintrea voind orcine să apreţu-
iască mai de aproape meritul lui Vas. Alecsandri în această ra­
mură a literaturei, să nu-şi pregete a citi pre lângă colecţiunea
întreagă totodată şi recensiunea lui Titu Maiorescu, carele nu
lipseşte a plesni en passant pe făuritorii de versuri rele, necălitc,
4
lipsite de orice inspiraţiune adevărat p o e t i c ă " ) ; tot Bariţ re­
cunoaşte, dar în termeni de o sinceritate dubioasă, că Maio­
rescu, prin faptul că a condamnat „des memoratul op" al lui S i -
mion Bărnuţiu: Dreptulu publicu alu Romanilor, „ca om, ca ro­
mân, ca patriot, ca creştin chiar, şi-a împlinit datorinţa în cuget
curat, precum şi că are tot dreptul întru toate argumentele aduse
cu multă agerime logică în contra lui Bărnuţiu... Adevărul mai
5
presus de t o a t e " ) ; Iustin Popfiu susţine deschis că Despre

moteiu Cipariu şi Academia Română, Blaj, 1941 (retipărire din Cultura

Creştină).
M XV, nr. 25—26, 28, 33—34, 59, 68, 70—71 şi 74.
2
) Ibid., nr. 21—23.
3
) Familia, III, p. 362.
4
) Transilvania, I, p. 99.
5
) Ibid., p. 169 şi 170. Bariţ revine la pagina 278 (Contra scalei Băr­
nuţiu) cu păreri vrednice de a fi cunoscute: „Cel carele va fi citit cri­
tica d-lui T. Maiorescu relativă la aceeaşi materie, va gâci şi cuprinsul
acestei broşure. —- Nouă ni se pare că între sapienţii din Iaşi s'a încins
una luptă serioasă, însă după a noastră opiniune lupta nu se mai putea
încungiura, ci mai curând sau mai târziu ea trebui să spargă, că căuşele
ei se iviseră mai de mult. Causa principală era, că în Iaşi ca şi în Bucu­
reşti, ca şi în Buda-Pestea şi Cluj, ca şi în Braşov şi Sibiiu, unii oameni
confundă foarte uşor cercul ştiinţelor cu politica zilei, cu alte cuvinte, ei
scrierea limbei rumane este un ,,opu importante din multe pri-
1
vintie, pledeza pentru principiulu foneticu stemperatu" ) şi în
sfârşit Familia, îndată ce apare articolul Direcţia nouă, ţine să
anunţe cetitorilor: „(Dl Titu Maiorescu) începe în Convorbirile
2
Literare o nouă serie de critice, îh multe privinţe i n t e r e s a n t e " ) .
Articolele lui Maiorescu au pricinuit însă în Ardeal şi multe
supărări. Cauzele au fost semnalate — în parte numai — de II.
Chendi: ,,Cei atacaţi de d-sa, reprezentanţii unei epoce de glorie
pentru istoria Românilor ardeleni, erau idolii opiniei publice. Siste­
mele lor de limbă şi scriere, ori cât de exagerate şi de fantastice, în
mintea lor erau identificate cu însăşi existenţa naţională a poporu­
lui. Cine-i ataca, săvârşia o crimă în potriva naţionalităţii şi risca
3
a-şi pierde orice s i m p a t i e " ) . Intr'adevăr punctul de plecare al
duşmăniilor împotriva lui Maiorescu îl constitue învinuirea c ă
atacurile sale curmă aspiraţiunile naţionale ale poporului ro­
mân. E s t e aceeaşi acuzaţie pe care Ardelenii o aduceau şi lui He-
4
liade Rădulescu şi lui A l e c s a n d r i ) . Dintre numeroasele exem­
ple ce s'ar putea da, alegem unul cu totul caracteristic. E s t e
vorba de consideraţiile lui Radu Năsturel, expuse într'una din
5
epistolele literare publicate de el în Familia ). Românii, constată
autorul, asemenea Portughezilor, nu au o istorie a literaturii
6
l o r ) . Răul e mare, dar nu iremediabil. Vom începe cu studiul

cer ca ştiinţa încă să politiseze, sau dacă-ţi mai place, ca între sapientul
de pe catedră şi îritre omul tribunei politice să nu faci nici o distincţiune.
Pare că nu s'ar putea ca acelaşi individ să fie prea bun profesor şi prea
rău politic şi vice-versa".
0 privire fugitiva preste literatura romana sî lipsa unei istorie
critice a literaturei romane, în Poesia sì Prosa, tom. I, Oradea-Mare, 1870,
p. 248. O privire fugitiva^, este discursul rostit de I. Popfiu în adunarea
generală a Asociaţiunii transilvane, ţinută la Cluj în 25—28 August 1867.
Discursul a apărut întâi în Familia, III, şi de aici, cu amplificări, a fost
retipărit în 1870.
2
) Familia, VII, p. 274.
3
) II. Chendi, op. cit., p. 232.
4
) Pentru Heliade, v. Familia, VI, p. 11 şi 167, iar pentru Alecsandri,
D. Popovici, Alecsandri „l'éternellement jeune" et la generation de „Juni­
mea", în Langue et littérature, vol. I, no. 2, p. 186—187.
B
) VII, p. 462—464.
") înaintea lui Radu Năsturel, I. Popfiu pledase de asemenea pentru
aprofundat al fiecărei opere în parte, fără de care scrierea isto­
riei literare e cu neputinţă. Cum se prezintă însă critica literară
la noi? Autorul lămureşte amănunţit întrebarea pusă şi noi vom
reproduce în întregime prima parte a răspunsului său, deoarece
se referă la Junimea, la Convorbiri Literare şi Titu Maiorescu.
Critica literară ,,a început taliter-qualiter şi d'o parte şi de alta
de Carpati. Dar cum a început şi cum merge? Aici este aici?
Unii critică ce-i rău a principio, şi cugetă că au aflat peatra în­
ţelepciunii, dacă pot zice că răul este rău. — Greu lucru, demn
de umerii lui Piticot. Această şcoală de critici, căci ea se batjo-
cureşte, vream să zic, se consideră pe sine ca şcoală; pe lângă
marea lor însemnătate critică, mai sunt încă şi oameni foarte
loiali şi modeşti. — Pentru esemplu, ei se critică împrumutat
unul pe altul, se citează prin scrieri unul pe altul ca autorităţi,
şi dacă mai au şi câte un diuariu de cabinetu, în acela acum ce­
teşti, că cutare sau cutare şcolar este un mare filosof, celalalt
mare poet, iar al treilea nu ştiu mai ce mare. — Şi apoi ca nu
cumva vreunul dintre cei vechi sau dintre cei noi, cari nu au
onoarea de a se numi „ai lor", să le întunece aureola, se scoală
din când în când pentru a-i lăţî, cum cred ei, la pământ. — Ei
cred, că aceasta le succede cu atât mai uşor, dacă încearcă ope­
raţiunea lor la de aceia cari dorm sub glie, şi nu se mai pot
apăra, d. e. cum este Şincai, Petru Maior, Barnutiu şi a., sau la
de aceia cari nici când n'au pretins a fi consideraţi de literaţi, şi
cu atât mai puţin visează ca să se apere contra atacurilor ce li
se fac, d. e. cum sunt „copiii versuinţi" de la Orade. — In scurt
devisa lor este: „bate pe cel bătut şi omoară pe cel mort"! — Ş i
Don Quixotes, fie iertat, avea mai mare curagiu. — Această ve-

scrierea unei istorii a literaturii române, dorind ca autor pe „vre unul

din acei bravi ai nostri de peste Carpati", deoarece „ceşti din cóce de
Carpati" fiind departe de „foculariulu literaturei natiunale, nu s'ar potè
folosi de multe atari isvóre, cari nu sunt deschise decâtu celoru de din­
colo" (op. cit., p. 155). Spinu Ghimpescu îl contrazice. După a sa părere,
cel mai indicat să ne dea o istorie a literaturii române este Cipariu: „Şi
de cumva întru adevăr ar trebui să trecem Carpata spre a cerca de dincolo
pe bărbatul care să ne scrie istoria literaturei noastre, apoi acela n'ar
putea fi altul decât Nestorul literaturei noastre, veteranul Eliade", mai
puţin V. Alexandrescu-Urechiă, în nici un caz G. Sion (Cine să scrie
istoria literaturei noastre, în Familia, III, p. 513—514).
nerabilă şcoală mai are şi aceea loială intenţiune, căci ea voieşte
să-i tragă Românului pelea preste urechi şi să-1 îmbrace cu piele
străină, pentru că nu i se impare de Român dacă-1 va lăsa cu
pelea proprie. — A c e a s t ă operaţiune aduce cu sine prea natu­
ral, că această şcoală trage tiptil ici şi colea pelea de pe câte
un străin şi o aduce în piaţa literaturei române, ca product pă­
mântean. — Şi apoi dacă i se întâmplă de-1 află ca şi pe cutare
din fabulă cu pelea altuia, sau ca pe d-1 T. L. Maiorescu cu „cri­
tica poesiei" copiată din estetica lui Vischer, totuşi are natură
fericită, căci se consolă cu zîsa: „Reden ist Silber, schweigen ist
Gold". — Dar pentru ce să mai perdem timpul cu atâtea „con­
1
vorbiri" despre astfel de materie puţin m a t e r i a l ă " ) . Incrimină­
rile lui Radu Năsturel nu se opresc numai la atât. Completările
se menţin la înălţimea înfierărilor din pasajul transcris. Critica
inaugurată de şcoala maioresciană o numeşte diletantă, sico­
fante, corupătoare de gust, batjocoritoare — „ex professo" —
a tot ce este caracteristic naţional, iar cei dela Iaşi sânt pentru

1
) Acuzaţiunile aduse de Radu Năsturel lui Maiorescu le întâlnim şi
la alţii. Spinu Ghimpescu 1-a învinuit că se leagă numai de cei morţi (de
Bărnuţ), v. „Poesii noue". De I. C. Fundescu, Bucureşiti, 1868, rec. în Fa­
milia, IV, p. 297; I. Vulcan zisese şi el: „D-sa... criticase pre repausatul
Barnutiu, carele nu-i mai póté răspunde", Conversare cu cetitoarele, ibid.,
p. 249; tot aşa Hasdeu, v. O conversare, ibid., VII, p. 356—35Í7. I. Popfiu a
afirmat că „T. L. Maiorescu, în opul său: Poesia română... ne-a dat o
critică a poesiei române, carele însă ocupându-se mai mult cu criticarea
produpturilor unor poetastri de puţină reputaţiune, ne face a conchide,
că autorul nu avu curagiul a face o serioasă critică a poesiei române",
op. cit, p. 261—262, notă; aceeaşi afirmaţie la I. Vulcan, op. cit. Referitor
la împrumuturile din Vischer, A. Densusianu scrisese: „scriitorul a avut
nesocotinţa, a cutezat chiar să copieze aşa numitele sale teorii estetice din
un scriitoriu german, despre care de altmintrelea tace ca mormântul, voind
să păuneze la noi cu penele altuia, — fabula coţofanei", Critica unei cri-
critici în Cercetări literare. Partea I, Iaşi, s. a., p. 60 (articol reprodus din
Federafiunea, I, 1868). După A. Densusianu, Spinu Ghimpescu repetă:
„dl. Maiorescu promite descoperiri grandioase şi în urmă după multă
frământare se naşte un şoarece ridiculos, precum spune proverbul latin.
D-nia sa însă nici atunce nu recunoaşte, că ne-a păcălit. Nu. Trebue să
vină altul şi să-i spună acela, că toate definiţiunile sale estetice, propuse
cu atâta aer de erudit, sunt neşte plagiature, sunt decopiatte din criticii
germani", op. cit.
el „soboli" francmasoni: ...„nime nu poate fi atât de încăpăţânat
ca să pretindă că el este infalibil. — A ş a ceva-şi atribue numai
Papa şi sobolii francmasoni dela Iaşi. Cel de întâiu crede, că ab­
surditatea încă este adevăr, iar cei din urmă cugetă că progre­
1
sul se poate opera prin distrugere" ). Epistola literară este —
dela început până la sfârşit — o răstălmăcire de contrabandă
a ideologiei junimiste şi autorul uită să spună că interesul pe
care Familia îl acorda chestiunii cosmopolitismului era de na­
2
tură să concureze pe acela al „sobolilor francmasoni" ). Incon­
testabil, Junimea şi în deosebi Maiorescu au exagerat în multe
privinţe, dar — vorba profesorului „gimnasiale" dela B l a j : ne
place a presupune „că şi d-sa" făcea „aceasta numai răpit de/
prea mare zel pentru înaintarea Românilor şi necăjit că nu re*
3
află în Iaşi institute ca cele ce l-au lăptat în Viena şi B e r l i n " ) l
Rândurile înţelegătoare scrise de I. M. Moldovan, cunoscut ca
discipol şi colaborator al lui Cipariu, de bună seamă nu gratifică
nemotivat pe Maiorescu. F ă r ă îndoială c ă „marele Mogol al li-
4
teraturei n o a s t r e " ) reuşise să inspire Ardelenilor şi sentimente
diferite de acelea mărturisite de Radu Năsturel şi că făcuse pen-

x
) „sobolii francmasoni" sânt cosmopoliţii la care făcea aluzie şi răs­
punsul lui Bariţ Ia discursul de recepţiune a lui A. Papiu Ilarian. V. Vieatia,
operele si ideele lui Georgiu Sincai din Sinea, Bucureşti, 1869, p. 65. Elo­
giul cuvintelor lui Bariţ, în Familia, V, p. 466.
2
) V. de ex. M. Strajanu, Cosmopolitismulu si natiunalismului in lite­
ratura. — Dialogu intre doi amici, în Familia, VI, p. 529—531, 541—543.
Autorul identifică umanitatea cu cosmopolitismul, dovedeşte armonia din­
tre principiul naţional cosmopolit şi impune scriitorilor adăparea „la
isvorul viu al evangheliului uman". Unele părţi ale articolului se resimt
de influenţa lui Edouard Schure, din care M. Strajanu şi citează. Şi mai
caracteristică este biografia lui Carolu Marx, presiediniele „Internaţio­
nalei", ibid., VII, p. 601—602. Reţinem din ea următoarele: „societatea In­
ternaţionalei e acum o întrunire uriaşă, şi dominează nu numai massa ne­
cultă, ci numără în sânul ei mulţime de capete talentate şi cu
studii profunde, filosofi şi literaţi. — Noi credem deci, că publicul ro­
mânesc va primi cu plăcere, dacă vom descrie pe scurt biografia preşedin­
telui acelei societăţi omnipotente".
s
) I. M. Moldoveanu, Critica d-lui Maiorescu, în Archivu pentru filo­
logia si istoria, 1869, nr. XXIII, p. 461.
4
) Epitetul în Sp. Ghimpesou, op. cit., p. 297.
 1
tru ei şi altceva decât a-i „înjura cu laude ori b a t j o c u r e " } . In
această ordine, se cere remarcat faptul că exemplele date de el
pentru a ilustra anarhia linguistica, scăderile creaţiilor literare
şi orientările greşite ale spiritului public dela noi au fost alese
de preferinţă din realizările pe teren artistic şi cultural ale R o ­
mânilor liberi. Un caz grăitor este raportat de Maiorescu însuşi,
în Observaţiuni polemice. A. Densusianu, în răspunsul dat stu­
diului Despre poesia rumănă, formulează următoarea observaţie:
„D-l critic, pentru a-şi ilustra sau, mai bine, susţinea teoriele
sale, scoate esemplele mai vârtos din poesiele studenţilor dela
Oradea-Mare, sau din versificaţiunile altor tineri sau copii bă­
2
trâni, cari se joacă şi ei de-a p o e s i a " ) . Referindu-se la acest pa­
saj, Maiorescu întregeşte datele din Despre poesia rumănă cu
amănunte semnificative: „In toată cercetarea noastră critică asu­
pra poesiei romane se află citate 44 exemple de poesii rele. Au­
torii lor nu sunt numiţi în text. Din aceste 41 sunt luate din ope­
rele D-lor Bolintineanu, Sion, Văcărescu, A. Mureşanu, Tăutu,
Boliac, Baronzi, Pelimon, Asachi, Istrati, Orăşanu, Aricescu, etc.,
iar observarea dela pag. 31 se refere la d. Alexandri. Rămân dar
din poesiile citate numai trei, care sunt estrase din „Versuinţe ro­
mane" compilate de studenţii oradiani, şi anume cele dela pag. 68,
3
78 şi 94 sau 1 0 8 " ) . Revenind la Observaţiuni polemice, vom a-
minti că relevante pentru mistificarea opiniei publice de către
autorii români, — păcat sângeros combătut de Maiorescu —, sânt
exagerările patriotice ale lui V. Alexandrescu Urechiă sau ale
Adunării Naţionale, precum şi deprinderea atacurilor anonime,
sistematic practicată de colaboratorii ziarului Traian, iar nicide­
cum rătăcirile invocate din scrierile lui A.. Pumnul, A. Densu­
sianu şi I. M. Moldovan.
Dovezi de altă natură impun concluzii identice celor de mai
sus. Este adevărat că Maiorescu, timp de mai mulţi ani, a luptat
contra şcoalei etimologice, al cărei principal reprezentant la
data aceea era Cipariu, dar e tot atât de sigur că el a avut
faţă de această şcoală şi de doctrinarul ei cel mai autorizat şi

x
) Radu Năsturel, Epistole literare, în Familia, VIII, p. 27.
2
) A. Densusianu, op. cit., p. 81; V. şi Convorbiri Literare, III, p. 210.
3
) Convorbiri Literare, III, p. 211.
a l t ă atitudine. Bunăoară, în 1868 Maiorescu menţionează cu vă­
dită satisfacţie „singura escepţiune a „Archivului" filologicu alu
1
D-lui Cipariu, care este scrisu in limbă c u r a t ă " ) ; Bariţ, cuprins
de bucurie, se grăbeşte să reţină această notă de preţuire: „în­
cheiem acestea reflecsiuni pre lângă descoperirea bucuriei noas­
tre pentru strălucita satisfacţiune ce dete dn. Maiorescu celui
mai eminent erudit din câţi a produs vreodată Transilvania, des-
votând estimp cu câteva espresiuni tot ce a scris d-lui asupra-i
2
în anul t r e c u t " ) . Bariţ se înşela însă atunci când înzestra cele
câteva expresiuni cu capacitatea de a „desvota" Critica ortogra­
fiei D-lui Cipariu. Calitatea lor se valorifică pe alt plan: ele nu­
mesc omul şi revista cu sprijinul cărora Maiorescu ar fi dorit să
trezească şi, în alte împrejurări, a,r fi putut chiar să determine
în Ardeal acea tendinţă de reacţiune contra direcţiunii false, care
avea să ducă la articolul despre Limba romană in jurnalele din
Austria. Tradiţia recomanda conlucrarea Românilor de pretutin­
deni, iar trecutul „eminentului" adversar era în această privinţă
o chezăşie sigură, Cipariu fiind, însuşi Maiorescu o spune, unul
dintre bărbaţii vrednici cărora literatura românească îi datorea­
ză renaşterea sa: „Una căte una dispar figurele marcante ale re­
naşterii noastre literare de pe la mijlocul acestui secol, renaştere
la care au contribuit deopotrivă Romanii de dincolo şi de dincoa­
3
ce de Carpati" ). De altfel e cert că în anii de şcoală Maiorescu
n'a fost străin de cultul lui Cipariu, tatăl său fiind un admira­
4
t o r cumpănit al acestuia ). Ceva mai mult chiar: în 1880, deci la
o dată înaintată, memoriul „delucidatoriu" asupra ortografiei ro­
5
m â n e ) cetit de Cipariu în şedinţa din 31 August 1867 a Socie-

x
) Convorbiri Literare, II, p. 98.
2
) Transilvania, I, p. 370.
3
) T. M.faiorescu], Timoteu Cipariu [necrolog], în Convorbiri Literare,
XXI, p. 646.
4
) Ion Maiorescu afirmase încă din 1838: „Afară de Tipar oamenii
noştri nu ştiu ce va să zică a începe cultura limbii româneşti", în Tribuna
Poporului, 1903, Scrisoare cătră G. Barifiu, citată după G. Bogdan-Duică,
Viaţa ţi ideile lui Simion Bărnuţiu, Bucureşti, 1924, p. 36, nota 5.
5
) Sistema ortografică, presentata de diu T. Cipariu, în Annalile
Academice Romane, tom. I, Bucureşti, 1869, p. 88—99.
tatei luterane romane, provoca încă admiraţia criticului dela
Iaşi: „Vedem în fine, şi dacă cităm această lucrare ca cea din
urmă în ordinea înşirării, trebue să o relevăm ca cea dintâiu în
valoarea ei, pe însuşi Timoteu Cipariu înavuţind Analele noastre
cu „sistema ortografica" (vol. I, pag. 88 şi urm.), un elaborat
plin de vastă erudiţiune şi de cercetări conştiincioase, cunoscu­
tele calităţi ce disting toate lucrările venerabilului nostru co-
legi).
Susceptibilă de retuşare se dovedeşte şi părerea acreditată
despre raporturile dintre T. Maiorescu şi Simion Bărnuţiu. în­
tâiul reazim îl aflăm într'o foarte probabilă înrâurire a lui Ion
Maiorescu asupra fiului său. Sânt cunoscute relaţiile de strânsă
2
prietenie dintre I. Maiorescu şi B ă r n u ţ i u ) . Cât timp a petrecut
în Italia, acesta din urmă obişnuia să comunice lui I. Maiorescu
o bună parte din preocupările sale linguistice. S e poate aminti
în această ordine faptul că el discută soluţiile propuse de Ber­
3
nardino Biondelli pentru unificarea ortografiei i t a l i e n e ) . B ă r n u ­
ţiu stărue pe de o parte asupra sistemului ortografic al acestuia,
un sistem ce uneşte, după cum Biondelli însuşii a accentuat, sim­
plicitatea cu claritatea, iar pe de altă parte, el acordă o atenţie
particulară faptului c ă filologul italian a renunţat la combinaţii­
4
le capricioase ale înaintaşilor s ă i ) . Ajuns aici, comparaţia între
starea sistemului ortografic italian şi român, deopotrivă de anar­
hice, se impune minţii vârstnicului bursier dela Pavia. Influenţat
de ideile lui Biondelli, Bărnuţiu enumără posibilităţile de fixare
a ortografiei limbii româneşti. Ţ. Maiorescu, familiarizat de obi-

*) T, Maiorescu, Raportu asupra noului proiectu de ortografia ro­

mână, îo Analele Academiei Romane (Partea administrativă şi Desbaterile),
Ser. II, Tom. II, Bucureşti, 1881, p. 411—424. Citatul la p. 412—413.
2
) Materialul documentar la N. Bănescu şi V. Mihăilescu, loan Maio­
rescu. Scriere comemorativă cu prilejul centenarului naşterii lai
(1811—1911), Bucureştşi, 1912; G. Bogdan-Duică, op. cit., şi Al. Marcu, Si­
mion Bărnuţiu, Al. Papiu Ilarian şi Iosif Hodoş la studii în Italia.- Cu docu­
mente inedite, Bucureşti, Academia Română, Memoriile Secţiunii Literare,
Ser. III, Tom. VIII, Mem. 6, 1935.
3
) Scrisori din anii 1853—1862, publicate de T. Maiorescu în Convor­
biri Literare, XXXVI, p. 1127—1137.
4) V. şi Al. Marcu, op. cit., p. 98—103, 108—109.
 1
cei cu preocupările şi corespondenţa părintelui s ă u ) , a putut
reţine din scrisoarea la care ne-am referit unele sugestii, şi n'nr
fi exclus ca el să le fi avut prezente în minte atunci când a con­
ceput lucrarea Despre scrierea limbei rumane. Şi, în cazul acesta,
cercetările ce vor identifica în studiul lui Maiorescu reflexe din
Biondelli, cu siguranţă vor atribui lui Bărnuţiu rolul de mijloci­
tor. Adăogăm în continuare, că Maiorescu recunoaşte profesoru­
lui ardelean un mare talent de a-şi expune ideile, un stil limpe­
2
de, maniere blânde şi modeste ) ; el aduce omagiul cuvenit meri­
3
telor sale naţionale din anii 1 8 4 8 — 1 8 4 9 ) , şi, în calitate de rec­
tor al Universităţii din Iaşi, iscăleşte programul comemorării lui
Bărnuţiu şi rosteşte cu acest prilej cuvintele de introducere la
4
solemnitatea a c a d e m i c ă ) . D a c ă ţinem seamă de toate aceste
fapte, lesne descifrăm în natura raporturilor dintre cele două
spirite de elită câteva puncte de plecare pentru o mai cuprinză­
toare înţelegere. Constatările acestea sânt de natură să prezinte
într'o lumină puţin diferită atitudinea lui Maiorescu faţă de B ă r ­
nuţiu: subliniază anumite merite fără să anuleze marile rezerve
critice. Aceeaşi părere o avea de altfel şi Bariţ, care se convin­
sese de caracterul eronat al unora din opiniile „fericitului răpo­
5
sat" ).
Numă,rul exemplelor care să documenteze interesul lui M a ­
iorescu faţă de Ardeleni poate fi simţitor sporit. Cum însă inten­
ţia noastră nu este să le înşirăm pe toate, ne mărginim la înre­
gistrarea celor mai semnificative. I. Popescu trimite lui Iacob Ne-
gruzzi, în 1868, scrierea Compendiu de pedagogie, recent apărută
la Sibiu. Redacţia Convorbirilor Literare îi mulţumeşte pentru

1
)
V. însemnări zilnice, I, Bucureşti, [1936], paisim.
2
)
Convorbiri Literare, I, p. 273.
3
)
Ibid., p. 339.
4
)
T. L. Maiorescu, Programul Solemnitatei funebre instituite de Con-
siliutu Academica alu Universitatei de Iasi in memoria Reposatului profe-
soru Simeon Barnutiu, în Foaia pentru Minte, Anima si Literatura, 1864,
nr. 5, p. 37. Cuvintele de introducere ale lui Maiorescu au apărut în Anua­
rul general al instrucţiunii publice din România pe anul 1863—1864, Bu­
cureşti, 1866 şi au fost republicate recent de E. Lovinescu, op. cit., vol. I,
anexa nr. 10, p. 434—435.
s) Geòrgie Baritiu, Parti alese din Istoria Transilvaniei Pe două sute
de ani din urmă, vol. III, Sibiu, 1891, p. 275.
atenţie, făgăduindu-i c ă într'un număr viitor va face o scurtă dar
1
lămurită dare de seamă a o p e r e i ) . Recensia a scris-o Maiores-
2
c u ) , arătând c ă lucrarea discutată, bine concepută şi tot atât de
bine adusă la împlinire, umple o primă lacună a activităţii noas­
tre intelectuale: lipsa principiilor sistematice. Recunoaşte, prin ur­
mare, că regenerarea culturii româneşti nu constitue un monopol
al elitelor din Ţ a r a liberă, ci se înfăptueşte prin contribuţia spi­
rituală a inteligenţelor române de pretutindeni.
P e măsură ce semnele de îndreptare se înmulţesc în Ardeal,
sporeşte şi dorinţa criticului ca Junimea să ia cunoştinţă de pro­
gresele realizate dincoace de munţi. L a cererea lui Maiorescu,
Lambrior şi M. Pompiliu se angajează să ţină pe junimişti în cu­
rent cu ceea ce se publică important în ziarele române transilvă­
3
n e n e ) . Aceste ziare, la rândul lor, începuseră să aibă păreri mai
4
puţin duşmănoase Convorbirilor Literare }. Concluzia firească a
faptelor analizate anterior o împrumut dela Széchenyi: „Nici
graniţa, nici paza hotarului nu pot tăia în două acel lanţ moral,
care leagă [pe Românul din Ungaria] de trunchiul matern ve­
5
cin" ).

Theodor Şerbănescu a versificat o constatare a cărei pater­

nitate nu-i aparţine: c ă Maiorescu a impus colaboratorilor s ă i
cultul propriilor teorii, cultul idolilor săi:

Ca el, idolatri aceloraşi forme,

Ziditu-ne-am templu supt cer însorit
Ş'aprins'am tămâie 'n caftii uniforme
6
Frumosului — idolu nostru iubit ).

*) Corespondenţă, în Convorbiri Literare, II, p. 128.

2
) Ibid., p, 145—147. A se compara cu recensia elogioasă din Telegrá--
ful Român, XVI, nr. 42.
*) I. E, Torouţiu, Studii şi documente literare, IV, Bucureşti, 1933,.
p. 450—451.
4
) Ibid., p. 454.
5
) „De se határ, se határőrizet nem- vághatja ketté azt az erkölcsi
láncot, mely szomszéd anyatörzséhez köti", citat apud L. Göbl-Gáldi, A
román irodalomtörténet tájrajzi problémái..., p. 31.
") Lui Titu Maiorescu, ín Lui Titu Maiorescu omagiu, Bucureşti, 1900,.
p. 355.
Strofa lui Şerbănescu pune în lumină o realitate contestabilă în
amănunte, dar justă în trăsăturile ei generale. Pentrucă, atât în
ordine literară cât şi politică, Maiorescu nu a apărat singur po­
ziţiile ideologice stabilite de el. In felul acesta, şi lupta lui din­
tre anii 1867—1872 s'a bucurat de concursul câtorva combatanţi
reputaţi: A. D. Xenopol, G. Panu, V. Alecsandri, I. Negruzzi, V .
B u r l ă ş. a. Şi, spre a preciza planurile, vom reţine observaţia că
în chestiuni de filologie orientarea lui Lambrior şi B u r l ă era su­
perioară pregătirii lui Maiorescu, iar în materie de folclor I. Ne­
1
gruzzi aducea un ochiu mai sigur ). Ceea ce ne preocupă pe noi
însă este să demonstrăm în ce fel A. D. Xenopol încearcă, iar A -
lecsandri şi I. Negruzzi izbutesc să înlocuiască ascuţişul verbu­
lui şi judecăţii lui Maiorescu prin tonul amabil al redactorului de
revistă sau prin glumele serioase ale unui literat sigur de succe­
sul său; să arătăm cum, datorită lor, Ardelenii devin conştienţi
de ţelurile reale ale frondei junimiste: consolidarea constructi­
vismului ştiinţific, consacrarea adevăratelor talente şi înfrăţirea
obştei româneşti sub semnul idealului de unitate culturală.
De A. D. Xenopol s a ocupat recent D. Bodin, care afirmă
că marele istoric „a deschis ochii celor 18 ani, poate şi mai pu­
2
ţini, sub vraja verbului cuceritor al lui Ti tu M a i o r e s c u ) . In faţa
unei afirmaţii atât de categorice, este cazul să observăm că X e ­
nopol nu s'a lăsat totuşi stăpânit de vraja verbului maiorescian.
Astfel, într'o lucrare care nu precupeţeşte elogiul unor pasaje
3
deosebit de dârze din critica maioresciană ), Xenopol judecă
4
favorabil pe Petru M a i o r ) ; alteori, boala pedantismului ce ban­
tué în Transilvania şi în Bucovina îi poartă gândul către genera­
ţiile trecute: „Unde mai este", se întreabă el, „limba lui Şincai,
Petru Maior, Mureşanu? Nicăire nici urme a limbei lor netede,
5
populară şi scrisă în spiritul poporului R o m a n " ) . In altă parte

D. Popovici, Alecsandri..., p. 196—198.

2
) A. D. Xenopol şi „Junimea", în Convorbiri Literare, LXX, nr. 1—5,
p. 237—265.
3
) Studii asupra stării noastre actuale, ibid., p. 1—9, 121—131. Elogiu!
la p. 130, notă.
4
) Ibid., p. 124—125. Redacţia ţine să precizeze că nu-i împărtăşeşte
părerile.
5
) O corespondenţă literară intre 1. Eliade şi C. Negruzzi din 1836.
ibid., VI, p. 178.
72 I. .VERBINA * •*

se strădueşte să justifice inferioritatea numerică a foilor româ­

neşti din Austria prin starea pcütica şi socială a elementului ro­
mânesc supus stăpânirii străine vitrege; nu găseşte însă nici o
1
scuză pentru calitatea inferioară a ziarelor din Ţ a r a l i b e r ă ) .
Protestează de asemenea contra ereziilor lui Maiorescu din In
contra direcţiunii de astăzi a*culturei române, afirmâridu-şi cre­
dinţa în evoluţia organică a poporului românesc, a culturii aces­
2
tui popor, oriunde s'ar găsi e l f . In cele din urmă, el este cel
care redactează scrisoarea adresată de Junimea Telegrafului
Român, „a căruia scop este luminarea Romanilor de peste Car­
3
pati asupra direcţiei culturei i a ş e n e " ) . Nu cunoaştem în amă­
nunt modul cum Ardelenii au întâmpinat opera lui Xenopol. Un
indiciu avem totuşi. L a serbarea organizată la Putna, pentru
comemorarea lui Ştefan cel Mare, cuvântarea festivă a rostit-o
Xenopol. Familia, redând programul serbării, scrie despre dis­
curs următoarele: ...„dl A. D. Xenopol, al cărui elaborat s'a ad­
mis l a concurs, rosti cuvântarea festivă, frumoasă şi bine simţită,
în care a esprimat într'un stil corect şi românesc simţeminte şi
4
cugetări de înnalt patriotism" ). Oricâte surprize ne-ar mai re-

*) Mişcarea literară în Romania liberă, ibid., p. 71, notă.

2
) I. E, Torouţiu, op. cit., vol. II, p. 20 şi urm. şi D. Bodin, op. cit.,
p. 260—261.
3
) I. E. Toroutiu, op. cit., vol. IV, p. 452. Despre legăturile Telegra­
fului Român cu Junimea a vorbit Şt. D. Petruţiu, în două articole: Aron
Florian şi orientarea literară a „Telegrafului Român", în Gând Românesc,
I, p. 17—22; „Telegraful Român" şi literatura de peste Carpati, ibid., p.
167—172. însemnăm că Şaguna, care a înfiinţat Telegraful Român, era un
„zelos spriginitor" al mişcării junimiste, v. I. Slavici, Lumea prin care
am trecut, în Convorbiri Literare, LXII, p. 265. O vorbă potrivită despre
scopurile Mitropolitului a zis Diamandi Manole; „...Şaguna, înfiinţând
„Tipografia arhidiecezană" şi „Telegraful Român" ni-a pus în mână un
pistol, ca să ne apărăm de tâlhari", ibid., p. 382.
4
) Serbarea de la Putna în memoria lai Stefana cel Mare, în Familia,
VII, p. 416—417. Discursul a apărut în Convorbiri Literare, V, p. 186—192
şi în broşură (v, p. 192, notă). Preţuirea cuvântării de către Familia inte­
resează şi pe membrii comisiei care au propus-o comitetului organizator
al serbării, Maiorescu, I. Negruzzi şi V. Pogor, deoarece revista, într'o
notă, îşi manifestase neîncrederea în competenţa lor, ajungând în cele din
urmă să-şi desmintă singură prevederile. Iată cuprinsul acelei note: „(Şte­
fana ce/a Mare şi dlui T. L. Maiorescu et comp.) Se ştie şi din foaia
zerva viitorul, rămâne dovedit c ă ideile despre progres ale lui
Xenopol opuneau scepticismului maiorescian un sentiment de în­
credere în viitorul neamului. Această încredere îl apropie
de Bariţ, ale cărui convingeri în legătură cu soarta poporului
român au fost dinamizate de un optimism asemănător: „Noi",
scrie el, „într'aceea vom rămânea tot pre lângă opiniunea ce ni o
formarăm din o esperienţă cam lungă, cumcă adică, oricât scriem
de rău astăzi, tot scriem şi vorbim mai bine decât odinioară, pre­
cum şi că mai ales de ani douăzeci încoace, câteva mii de ro­
mâni şi române, carii sau îşi uitaseră cu totul limba lor naţio­
nală, sau că le era ruşine a o mai vorbi, . . . astăzi îşi ţin de fală
nu numai a o vorbi, ci a o şi scrie şi a o recomanda altora, ca să
o susţină şi să o apere din generaţiune în generaţiune; iară dacă
de preste Carpati ne vor veni modele de limbă şi stil, precum ni
se recomandă dela laşi, atunci o vom învăţa şi mai curând şi mai
1
bine" ).
Critica, ori cât ar fi de conciliantă, chiar prin natura ei dă
naştere întotdeauna la unele animozităţi. Alta este situaţiunea
operelor literare ce au ca obiect combaterea ereziilor existente
într'o cultură oarecare, mai ales când aparţin unui autor proslă­
vit de contemporani. Sub raportul acesta, cazul lui Alecsandri
ne pare deosebit de elocvent.
In anii când Junimea îşi începe activitatea, Alecsandri era
,,o autoritate literară consacrată, capabil de a susţine cu presti­
2
giul său îndrăznelile revoluţionare ale noii m i ş c ă r i " ) ; pentrucă
junimiştii ştiau acest lucru, au început să-i laude calităţile reale

noastră, că comitetul central din Víena a publicat concurs pentru o cu •

vantare festivă, ce se va ţinea în acea măreaţă ocasiune, anunţând totodată
că o comisiune de literaţi recunoscuţi va decide, care din cuvântările con-
cursuale să se admită pentru numita serbare. Acum aflăm din ziuariul
„Semenatoriulu" (nr. 27) că comitetul central a şi ales comisiunea esami-
natoare în persoanele dlor Titu L. Maiorescu, Iacob Negruzzi şi cutare
Vasile Pogor. Noi nu putem să credem această ştire, pentrucă nu putem
presupune despre comitetul din Viena, carele făcu iniţiativa la această
frumoasă serbare naţională, ca acuma aproape la realisare însuşi să vină
a profana memoria lui Ştefan cel Mare", in Familia, VII, p. 369.
x
) Transilvania, I, p. 371.
2
) D. Popovici, Alecsandri..., p. 189.
ori numai presupuse, şi — fără ştirea poetului — să-i exploate­
ze faima. Alecsandri însuşi revine la preocupările sale din
România Literară şi din unele scrieri anterioare, Rusaliile de
exemplu, şi face să apară, între altele, vestitul Dicţionaru gro-
1
tescu ), un dicţionar de „cuvinte bălţate ce s'au furişat în limba
2
noastră ca trîntorii în s t u p " ) . Scris cu multă vervă, Dicţionarul
ironiza frumuseţea pedantă a substantivului beleţă, dar ridicu­
liza şi sistemul „gramatico-filologico-etimologico-ablativico-bur-
lesco" al Beoţienilor din Ardeal. Avem mărturii sigure că Alec­
sandri trata „întrebaţiunea momentoasă" a „aberăciunilor filo­
logice" cu seriozitatea cuvenită. E l chiar îi scrie luiJL^Negruzzi,
„că Dicţionarul grotesc nu e o colecţie de glume, ci o critică foar­
3
te serioasă" ) şi-i cere să o spună „verde" celor nelămuriţi, în
primul rând lui Grandea.
In acelaşi fel reacţionează şi Transilvania. Prima menţiune
0 spicuim din Familia, care, după ce înserează ştirea că „cele­
brul nostru poet" lucrează la un dicţionar „burlesc", adaogă:
4
„Va fi de sigur plină de spirit opera iubitului nostru p o e t ) . La
1 August 1869, Convorbirile Literare tipăresc, pe prima pagină,
partea întâia a Dicţionarului şi, în aceeaşi lună, Archivu pentru
5
filologia şi istoria îl comentează d r a s t i c ) . Convorbirile Literare,
însemnează Archivul, încep să publice „unu Articlu filologicu-
poeticu-esteticu prea interesante, sub titlu Dicţionaru Grotescu.
Interesulu se adauge si prein acea, că articolulu e scrisu de una
celebritate romana poetica, si mai că am potè dice si politica, —
dar' nu şi filologica. De acea vai si de spatele bietiloru filologi si
gramatisti romani, cari dupa autoriulu acestui dictiunariu grotes­
cu toti suntu pedanti, fora gustu, etc." După ce dă câteva exem­
ple, Cipariu conchide: „Dumea lui face mai in colo calambururi
pre totu pasulu, fora de a fi totu de una de bunu gustu, precu-
mu: beletia si belitu; — amoare si miroase a moare; — inimici si

*) Convirbiri Literare, III, p. 173—178, 305—309.

2
) V. Alecsandri, Scrisori, Bucureşti, 1904, p. 46.
3
) Ibid., p. 50. Data scrisorii către I. Negruzzi: 1 Noemvrie 1869.
4
) Familia, V. p. 286.
5
) 1869, p. 544. Articolul lui Al. Iordan, Preocupările lingvistice şi
gramaticale ale lui V. Alecsandri^ în Revista Fundaţiilor Regale, VII, nr. 1,.
p. Ill—127, nu relevă notiţa din Archivu.
 inimi mici; — pudoare si (nu o spune, ci se pricepe), minte si
mincinoşi, etc.; tote in prosa si în viersuri, în cari afora de gus-
tulu esteticu esceleza si sublimitatea si ingeniositatea. Latinii a-
veau unu proverbiu vechiu: Sutor, ne ultra crepidam. Va se dica:
poetulu remania poetu, si se nu creda, cà deca a scrisu vre una
data una vodevila burlesca, numai de câtu e si unu Homeru, Dan­
te, Voltaire, etc.". Surprinsă de tonul articolului învăţatului fi­
lolog dela B l a j , Familia îi răspunde cu violenţă: . . . ,,un individ,
carele poate să scrie cu atâta cinism despre cel mai mare poet
al nostru, acela sau nu e capabil a se aredica la înălţimea aces­
tuia, spre a-1 putea înţelege, — sau e atât de ignorant, încât nu
ştie că acesta a scris nu numai câte una vodevilă burlesca, —
sau dacă ştie ce figură gigantică e în literatura română V. Alec-
1
sandri, de sigur n'a cetit încă „Purtarea de bună cuviinţă" ).
Sânt necesare unele lămuriri spre a înţelege atmosfera încăr­
cată în care au loc discuţiile dintre Familia şi Archivu. Iosif
Vulcan, care pare a fi inquisitorul, a avut ani de-a-rândul faţă
2
de Cipariu sentimente de veneraţie e x c e s i v ă ) . Familia şi-a per­
mis însă, în 1869, să avertizeze pe cei interesaţi, că Academia
noastră ştiinţifică „nu este şi nu e permis să devină un fel de
3
loc de repaus al invalizilor l i t e r a r i ) . In calitate de membru ac­
tiv al Societăţii Academice Române, Cipariu, deşi nu ,,liă inca
asuprasi titlulu de ruina, si asia nu se potè considera interesantu
personalmente", totuşi aşteaptă dela tineri mai mult respect
pentru dărâmături, sfătuindu-i să muncească fără preget şi de-
sinteresat, până când ruinele vor cădea dela sine. Lui îi displac
îndrăznelile ireverenţioase; cu toate acestea, în faţa celor dor­
nici de glorie el flutură flamurile ispititoare ale consacrării:
„De almentrea cei ce vor în adevăr să fie activi, pot să fie şi în
afară de academie, şi dacă în afară vor desvolta activitate des­
tulă, pot avea certitudinea, că la ordinea lor vor intra şi înlăun-

*) Familia, V, p. 430.
2
) Venerat era însă şi Alessandri; în plus, „pin un joc fericit a
hasardului", cum ar spune I. Negruzzi, avusese „delicateţea" să promită
Familiei, chiar în 1869, „mult preţuitul său concurs spiritual"; „in respep-
tul acesta" poetul trimite lui I. Vulcan şi o epistolă, care a fost reprodusă
în Familia, V, p. 310.
3
) Adunarea Academiei Romane Scientifice, ibid., p. 345—346.
trai academiei, iar cei ce aşteaptă mai întâiu să intre şi apoi să
1
lucre, ne temem, că vor aştepta în d e ş e r t " ) . Aluziile satirice ale
lui Cipariu au pricinuit noi nemulţumiri, aşa c ă I. Vulcan s'a vă­
zut silit să reproşeze acestuia neînţelegerea totală a dorinţei
sale, modul atacului, nedemn pentru o foaie serioasă ca Archivu,
2
şi lipsa de argumente ). Cipariu încetase aşa dar de a mai fi
un „tabu" pentru toţi Ardelenii, împrejurare de care a profitat,
fără voia lui, Alecsandri — şi prin el, Junimea. „Publicul", pre­
zisese poetul, „se va da negreşit cu acei ce-1 încântă prin pro­
ducerile lor şi va rìde de acei ce caută să-1 năucească cu nişte
3
stropşituri r i d i c u l e " ) . Ardealul nu i-a dat prilej să-şi revizuias­
c ă prevederile, deşi opera lui Alecsandri, inclusiv Dicţionarul
grotesc, propovăduia idei ce se încorporează firesc în crezul lin­
4
guistic j u n i m i s t ) . Spre deosebire de aceea a lui Maiorescu, cri­
tica lui Alecsandri îmbracă forme insinuante, care o fac să în­
frângă mai uşor piedecile, alimentând în felul acesta ostilitatea
contra aberaţdunilor filologice. Dicţionarul grotesc li se va fi pă­
rut Ardelenilor o jucărie poetică, asemenea Prandiului academic
al lui A l . Odobescu; dar ei n'au subestimat eficacitatea unei
5
astfel de j u c ă r i i ) .

Archivu..., 1869, p. 531.

2
) „Archivulu" in contra „Familiei", în Familia, V, p. 419.
3
) V. Alecsandri, Scrisori..., p. 50.
*) Influenţa binefăcătoare exercitată de scrierile lui Alecsandri în
Ardeal este însă anterioară anului 1869; v. Familia, VI, p. 190. Fireşte,
n'au lipsit nici întâmpinările critice. Pentru rezervele privitoare la acti­
vitatea sa dramatică, v. bunăoară M. Eminescu, Repertoriulu nostru tea-
trulu, ibid., p. 25—28; I. Vulcan, Conversare cu cititoarele, ibid., p. 152
(Vulcan încuviinţează observaţiile lui Eminescu); Relafiunea d-lui Iosifu
Hodosiu despre teatru in tierile romane, ibid., p. 481—486, precum şi
Familia, VII, p. 34 (Ginerele lui Hagi Petcu); compară încă cu I. Vulcan,
Schitie din istoria teatrului, ibid., VIII, p. 275 („piesele originale ale lui
Vasiliu Alesando"). Pentru critica activităţii poetice, v. ibid., p. 249 (pas­
telurile sânt „fără de niciun spirit"); A. Densusianu, „Dumbrava Roşia",
ibid., nr. 30, 31, 36, 38; aprecierea acestui studiu, de I. Barcianu, Critica,
ibid., p. 491—493. Este cazul să se remarce că, pentru A. Densusianu,
Alecsandri era o valoare poetică inferioară lui Bolintineanu.
• ) „Ce mai şti, poate că din astfel de jocărie poetică să se nască
mai târziu şi una critică serioasă şi în adevăr ştienţifică, pe care să o
afle şi oamenii serioşi demnă de atenţiunea lor", Transilvania, V, p. 90
 Rolul esenţial pentru difuzarea junimismului în Transilva­
nia 1-a avut însă Iacob-Negruzzi. însărcinat de Junimea cu re­
dacţia Convorbirilor Literare, I. Negruzzi girează cu numele său
articolul program al revistei, deşi mai târziu nu-şi va atribui de­
1
cât paternitatea alineatului f i n a l ) . Noua revistă îşi propunea
„de a servi ca punct de întâlnire şi înfrăţire pentru autorii na­
2
ţionali", nădăjduind ih „binevoitorul" lor c o n c u r s ) . Pentru rea­
lizarea acestui punct programatic, mult mai indicat decât Maio-
rescu s'a dovedit fiul lui Costache Negruzzi, nuvelistul care, pen­
tru Transilvăneni ca şi pentru ceilalţi Români, era „cunoscut
3
atât de bine în lumea noastră l i t e r a r ă ) . înzestrat cu reale cali­
tăţi de redactor, întotdeauna gata să pună capăt unei duşmănii,
pentru a-şi asigura o colaborare, deprins să-şi strecoare cu dis­
creţie observaţiile în scrisori, să le expună captivant în satire, I.
Negruzzi s'a străduit necontenit ca revista Convorbiri Literare
să aibă în Ardeal un cât mai mare număr de cetitori, iar ideile
Junimii, sinceri aderenţi. Pentru acest motiv, el cumpăneşte în­
delung problema preţului abonamentelor pentru cei din Austro-
Ungaria. Sfătuindu-se cu Maiorescu, fixează „cu modestie", cos­
tul abonamentului la 4 florini hârtie, ştiind bine cât de restrânse
erau mijloacele băneşti „ale Românilor cu învăţătură de acolo,
4
mai ales ale tinerimii studioase" ). Mai mult chiar: hotărăşte ca
şcolilor şi bibliotecilor româneşti din Austro-Ungaria să li se
5
trimită gratuit cele mai multe n u m e r e ) .
Sacrificiile materiale pe care Convorbirile Literare le-au fă­
cut în favoarea Românilor aflaţi sub alte stăpâniri n'au rămas
fără rezultat. M. P., poate Miron Pompiliu, cere să i se trimită

(reflexiile privesc Prandiul academic, dar se potrivesc şi pentru Dicfio

narul grotesc).
1
) I. Negruzzi, Amintiri din „Junimea", Bucureşti, 1939, p. 91.
2
) Convorbiri Literare, I, p. 1.
3
) Transilvania, III, p. 303.
4
) I. Negruzzi, op. cit., p. 90. Pentru al III-lea an, preţul a fost ma­
jorat, „din causa portului", dela \ la 5 florini hârtie (Convorbiri Literare,
II, p. 400), iar începând cu anul V, la 6 florini (ibid., IV, p. 387 şi 400).
5
) I. Negruzzi, op. cit., p. 90. De altfel primele cinci numere din
Convorbiri s'au expediat şi celor neabonaţi la revistă, v. Anunciuri, în
Convorbiri Literare, I, p. 72.
 1
la Sibiu numerele 1 şi 5 din anul I al revistei )"î B . *Almăşianu,
2
sibian, primeşte Convorbirile „gratis" ) ; lui Titu Budu, „în Gher­
la", i se răspunde la Corespondenţă: „Cu mulţămire începând
3
dela 1 Martie 1 8 6 8 " ) ; Transilvania, aflând despre „interesan­
tele Convorbiri literarie", sugerează ídeea depunerii câtorva
4
„esemplare în comisiune la^Samuil Filtsfh în Sibiiu" ) ; pe I.
M. [eşotă], care se plânsese de expediţiurfea neregulată a foii,
redactorul îl roagă să-i comunice „cari din abonaţi nu primesc"
5 6
revista ) ; Al. Cl. VI., jurist din Orăştie, se înscrie între abonaţi ),
7
iar lui / . V. (Beiuş) i se comunică: „Bucuros şi în v i i t o r " ) .
De asemenea, tinerimea studioasă română din Austro-Un-
garia, căreia I. Negruzzi îi purta în deosebi grija, n'a pregetat
să-şi mărturisească adeziunea sa la mişcarea iniţiată de Con­
vorbiri Literare. Tinerimea aceasta, — animată fiind de „dorul
înflorirei naţionale", „de înaintarea culturei poporului român",
se grupase, în anii de care ne ocupăm sau înainte, în societăţi de
leptură, mai rar de lectură, iar conducătorii societăţilor au în­
treţinut cu I. Negruzzi o corespondenţă bogată şi preţioasă din
multe puncte de vedere, chiar dacă îi judecăm valoarea după
puţinele date cunoscute nouă în momentul de faţă.
Primele referinţe privesc „Societatea de leptură" a studen­
ţilor dela gimnaziul din Beiuş. Spre deosebire de anii prece­
denţi, în 1867 viaţa societăţii luase un avânt neobicinuit. Condu­
cător era Gavrilă Lazăr, iar notar al „corespundinţelor" era Io-
8
n i ţ ă B ă d e s c u ) . I, Negruzzi, cucerit de amabilitatea celui dintâi,
îi trimite vorbe de încurajare: „Ne simţim foarte măguliţi de a-
mabilitatea D-voastre şi nu vom lipsi şi de-acum înainte a arăta

*) Convorbiri Literare, I, p. 284.

2
) Ibid., II, p. 299.
s
) Ibid., p. 348; v. şi p. 399.
4
) Transilvania, I, p. 99.
5
) Convorbiri Literare, III, p. 104, I. G. Meşotă, sprijinitor destoinic
al revistei, a plasat la Braşov 40 de abonamente, v. I. Breazu, op.
cit., p. 11.
8
) Convorbiri Literare, III, p. 104, 140.
7
) Ibid., IV., p. 356. Dela 1 Martie 1869, Convorbirile se trimiteau
chiar şi tinerimii române din Kecskemét, ibid., II, p. 364.
8
) Familia, III, p. 302.
 1
simpatiele noastre pentru stimata societate ce dirigeţi" ). Cum
s'au concretizat simpatiile lui I. Negruzzi ghicim din mulţumirile
adresate lui, peste un an, de Coriolan Brediceanu, care, scriind
despre „măreţele oferte" ale unor redactori, îi pomeneşte cu re­
2
cunoştinţă n u m e l e ) . „Blajul Românilor din Ungaria" participa
deci, prin tineretul lui şcolar, la însufleţirea creată de periodicul
ieşean. Cetindu-1, şcolarii şi-au putut da seama că unitatea limbii
româneşti se opera prin mijloace diferite de cele susţinute de
Cipariu în Elemente de limba romana dupa dialecte si monu­
mente vechi, manual după care, din 1858, se învăţa la Beiuş gra­
3
matica r o m â n e a s c ă ) . „Urmarea formelor genuine primitive si la-
pedarea celoru secundarie spurie de in limba" mulţi vor fi soco­
tit-o ca un principiu din alt veac, potrivnic unităţii linguistice pe
care intenţiona s'o înfăptuiască.
In documentatul său studiu, I. Breazu a afirmat cu toată
dreptatea că „Ardelenii, în deosebi Blăjenii", urmau cu sfinţe­
4
nie cuvintele lui Cipariu ). Afirmaţia se cere însă uşor nuanţată,
prin faptul că bursierii seminarului arhidiecezan dinJ31ax_nu s'au
arătat cu totul refractari faţă de mişcarea junimistă. Preşedin­
tele şi directorul societăţii lor de lectură era Cipariu; dar sta­
rea şubredă a sănătăţii precum şi ocupaţiunile sale multiple îl
împiedecau să se intereseze mai de aproape de societate; de a-
ceea conducerea efectivă a acesteia o avea, în 1868, profesorul
Arone Boeriu, care numeşte vicepreşedinte pe Artemiu Alexi,
student în clasa a V I I I - a . L a dorinţa unanimă a „alumnilor",
Ar. Alexi roagă ziarele române să „benevoiască a tramite câte
5
un esemplar din foile sale pre seama s o c i e t ă ţ i i " ) . I. Negruzzi a
primit de asemenea „amabila" invitaţie a vicepreşedintelui şi,
6
„cu cea mai mare plăcere", îi dă c u r s ) . Atitudinea lui binevoi­
toare nu-şi schimbă caracterul nici în anii următori. Simpatiile
Blăjenilor faţă de Convorbiri Literare se înmulţesc şi ele, aşa că,

1
- ) Convorbiri Literare, I, p. 284.
a
) Familia, IV, p. 202. C. Brediceanu era, în 1868, notar al cores­
pondenţelor.
3
) C. Pavel, Şcoalele din Beiuş, Beiuş, 1928, p. 190.
4
) I. Breazu, op. cit., p. 7.
5
) Familia, III, p. 587.
6
) Convorbiri Literare, II, p. 283.
 1
sc pare, „parfumata adresă" a lui N. P. ) era în măsură să des-
vălue un ataşament ideologic şi un început de părăsire a vechi­
lor idoli.
Activitatea „Societăţii de Leptura a junimei Romane stu­
diose la Academia de drepturi şi Archigimnaziul din Oradea-
Mare", — înfiinţată în 1852, pe timpul păstoririi episcopului V a -
sile — , a fost într'o vreme ţinta atacurilor lui Maiorescu. JL_Ne-
gruzzi a reţinut însă lozinca ce şi-o alesese junimea română: „Uni-
2
ţi-vă în cuget, uniţi-vă în s i m ţ i r i " ) . P ă r t a ş convins al unui ideal
identic, se sileşte să îi grăbească împlinirea. De aceea, după ce
societatea orădeană îi solicită sprijinul, el îi trimite, ani în şir,
gratuit, colecţia edificatoare a Convorbirilor Literare şi îi dă-
rueşte operele editate de Junimea. „Bravul" Iustin Popfiu, —
calificativul i-I dase I. Vulcan — , conducătorul „junimei R o ­
mane studiose", aduce „lăudabilii Societăţi „ J u n i m e a " şi altora,
cuvenitele mulţumiri, ceea ce nu poate să nu surprindă din par-
^ tea cuiva care avusese de suferil^biciul ironiei maioresciene. I.
Popfiu nu se îndoeşte că şi pe viitor „Societatea" se va bucura
3
de „sucurse m ă r i n i m o a s e " ) .
Aceleaşi îndemnuri de a persevera pe calea apucată le-a
primit redacţia Convorbirilor Literare şi dela alte societăţi româ­
neşti de lectură din Austrio-Ungaria: dela „Societatea institutu­
4
lui Arhidiecesan S i b i i u " ) , a tinerimei clericale din Caranse­
5
b e ş ) , dela preşedintele „Societăţii Române de lectură" din Lu­
6
g o j ) şi Satu-Mare. Reproducem, fără comentar, rândurile des­
tinate vicepreşedintelui reuniunii din acest oraş: „Modestia nu
7
ne permite a publica mulţămita publică ce ne t r i m e t e ţ i " ) .

l
) Ibid., III, p. 380. Bazat pe alte argumente, G. Bogdan-Duică a
afirmat: „Blajul cel nou începuse a se interesa de „principate", Viaţa şi
ideile lui Simion Bărnuţiu..., p. 40.
a
) C. Pavel, Miron Pompiliu (1847—1897) — Viaţa şi opera —, Beiuş,
1930, p. 11—15.
3
1 Familia, III, p. 563. Alte informaţii despre „Societatea" dela Ora­
dea, ibid., p. 279; IV, p. 94, 153, 477 şi în Convorbiri Literare, III, p. 40.
4
) Convorbiri Literare, V, p. 48.
6
) Ibid., III, p. 340; v. şi I. Breazu, op. cit., p. 28
•) Ibid., I, p. 316.
T) Ibid., II, p. 299.
 Societăţile de lectură despre care am vorbit ar merita să
formeze obiectul unui studiu consacrat exclusiv istoricului şi ac­
tivităţii lor. Limitele unei cercetări de felul acesta au fost fixate
încă de multă vreme, într'un mic articol al lui Iacob Negruzzi
1
întitulat Societăţi de lectură ). Autorul ne spune că de câţiva
ani încoace s'au format mai multe aşa numite societăţi sau reu­
niuni de lectură române. Numele nepretenţios ce li s'a dat a tre­
zit încredere, pentrucă el anunţa, în epoca formelor fără fond,
protestul spiritelor cumpănite împotriva supranumirilor pom­
poase. Dar nu numai numele, ci şi ţelurile acestor societăţi, „pre­
schimbarea ideilor" în primul rând, corespundeau necesităţilor
vremii. In continuare, I. Negruzzi recunoaşte că la Românii din
Austro-Ungaiia societăţile de lectură sânt mai numeroase decât
în Ţ a r a liberă, că superioritatea lor se evidenţiază şi în alte di­
recţii: „Când ar compara cineva aceste strălucitoare societăţi
din Bucureşti cu modestele întruniri de lectură din micile oraşe
din Transilvania sau Ungaria, nu rămâne îndoeală că ochiul pe
aceste se va opri cu preferinţa". Consideraţiile lui I. Negruzzi,
de o obiectivitate remarcabilă şi remarcată, pledează contra aşa
zisului său „orgoliu provincial", pe care unele cercetări intere­
2
sate îl descifrează în activitatea scriitorului dela I a ş i ) .
Idealismul estetic al lui Maiorescu şi al Junimii în general,
se susţine în aceleaşi sfere, făcea aproape imposibilă integrarea
literaturii româneşti din Ardeal în viaţa literară de peste Car­
3
p a t i ) . Cercetarea directă a materialului ne va da prilejul să do­
cumentăm părerea contrară, să subliniem aportul unora dintre
scriitorii ardeleni la propăşirea Convorbirilor Literare, precum şi
interesul lui I. Negruzzi pentru opera lor: tot atâtea căi de a
măsura unghiul de viciere a opticii ştiinţifice oficializate aiurea.
4
Exceptând pe S l a v i c i ) , cel mai însemnat dintre colaboratorii

1
) Ibid., III, p. 355—356.
2
) L. Göbl-Gáldi, în Archívum Europae Centro-Orientalis, tom. V,
fase. 1—4, p. 342.
3
) „Az erdélyi román irodalom átolvadása a Kárpátokon túli irodalmi
életbe nehezen lett volna lehetséges Maiorescu és általában a „Junimea"
körének idealizmusa mellet", în A román irodalomtörténet tájrajzi pro­
blémái..., p. 40—41.
4
) Nu ne vom ocupa de colaborarea lui. Slavici, la ConvorbirL deoa-
ardeleni ai Convorbirilor Literare ni se pare Miron Pompiliu.
Despre el găsim date sumare în Amintirile lui I. Negruzzi şi G.
Panu, ceva mai multe în monografia închinată lui de Dr. Con­
1
stantin Pavel. Născut în 1 8 4 7 ) , Pompiliu era fiul preotului din
Şteiu, Nicolae Popovici. „Poetul nostru", scrie C. Pavel, „în bo­
tez primi numele de Moise, aşadar dela carte el se chema Moise
Popovici şi numai mai târziu, trecând munţii, luă numele de:
2
Miron Pompiliu" ), In realitate, fiind încă în Ardeal, el a iscălit
3 5
M. P. Popiliu ), M. Popiliu*), Mirone Popiliu ) şi Popi­
6
liu ). In acelaşi timp, poeziile Vrăjitul şi O sară publicate în
7
Convorbiri Literare poartă semnătura Moise Popiliu ). Cursul
primar îl urmează la Şteiu şi Băiţa-Bihării, liceul la Beiuş şi O-
radea-Marea, iar dreptul îl începe la Budapesta, dar îl termină
8
la Iaşi, unde se refugiase „din cauza unui conflict cu a r m a t a " ) .
D e tânăr îl ispiteşte poezia şi are norocul să-şi vadă publi-

rece această chestiune a fost lămurită îndeajuns de cercetările anterioare.

V. mai cu seamă I. Breazu, op. cit.; D. Popovici, La littérature roumaine
de Transylvanie (Extráit de „La Transylvanie"), Bucarest, 1938, p. 41—43,
precum şi scrisorile schimbate între Slavici şi I. Negruzzi, în I. E. Torouţiu,
op. cit., vol. II şi III. Vom aminti totuşi, că atitudinea lui I. Vulcan faţă
de primele scrieri ale lui Slavici a fost mai puţin înţelegătoare decât
aceea a lui I. Negruzzi, cum reese din cele scrise acestuia de Eminescu:
„Am primit epistola D-voastră cu multă bucurie; pentru Slavici a fost
şi mai mult, un eveniment fericit. Inchipuiţi-vă, că din câte-a scris bietul
om, „Familia" din Pesta nu i-a prirrit nimica, sub cuvânt că nu sunt destul
de uşor scrise, nu sunt pentru aşa numitele spirite frumoase, c'un cuvânt
pentru D-nul Redactoriu al Familiei nu ereau destul de — fade. Şi de şi
are multe scrieri, din care unele pline cu idei frumoase, totuşi începuse
a se 'ndoi despre talentul lui. Acum însă a 'nceput a avea mai multă în­
credere în el însuşi",I. E. Torouţiu, op. cit., I, p. 315. Data scrisorii lui
Eminescu: 6 Februarie 1871.
%
) C. Pavel, Miron Pompiliu..., p. 9.
2
) Ibid., p. 9.
3
) Familia, II, p . 213.
4) Ibid., III, p. 87.
B
) Ibid., II, p. 24.
«) Telegraful Român, XVI, nr. 11.
T
) Convorbiri Literare, I, p. 315 şi 349. M. Sânzianu nu ştie că cele
două nume — Miron Pompiliu şi Moise Popiliu — aparţin aceleiaşi p e r ­
soane; v. Indice bibliografic (1876—1937), Bucureşti, 1937, p. 119.
8
) Amănunte la C. Pavei, Miron Pompiliu..., p. 10 şi urm.
v
 1
cată în Familia, la vârsta de 19 ani, bucata Ecouri de suspine }.
Plecarea forţată în România n'a pus capăt colaborării sale la re­
vista lui I. Vulcan. D e acolo scrie el între altele, pentru rubrica
întitulată Conversare cu cetitoarele, două corespondenţe pline
2
de interes. Cea dintâi ), purtând data de 15 Noemvrie 1868, în­
cepe cu un prinos adus „frumoaselor flori din măreaţa grădină
sădită de marele Traian", cărora vrea să le vorbească despre
„Bucureştiul nostru"; aminteşte în treacăt de o anumită influen­
ţ ă a romanelor lui Paul de Kock la noi, stăruind în cele din ur­
m ă asupra pieselor jucate la Teatrul Naţional: Cocoana Chiriţa
3
de Alecsandri ) şi Mihai Bravul de Bolintineanu. Sfârşitul co­
respondenţei dovedeşte că Miron Pompiliu nu era atât de greoi
4
l a gândire cât îl credea G. P a n u ) : „Aşa, iubitelor cetitoare, am
ajuns într'un timp serios, în periodul faptelor ponderoasej na­
ţiunea pretinde dela fiii şi fiicele sale suflete simţitoare şi sacri­
ficii mad. La lucru dar' cu toţii, să oferim maicei noastre co­
mune ceea ce putem. L a lucru, să ridicăm naţiunea noastră atât
de cercată la culmea ce i se cuvine între celelalte naţiuni; atunci
următorii noştri ne vor împodobi mormintele cu flori, suvenirea
noastră va fi scumpă lor; din contră, nu vom putea dormi în
pace de dreptele lor blăstemuri, în cari vor îneca suvenirea
noastră".
5
A doua convorbire e din 11/23 Ianuarie 1 8 6 9 ) M. Pompi­
liu, preocupat de recentele evenimente din România, preamă­
reşte pe Ion Brătianu, „dulcea mângâere a fraţilor din Austria

x
) Familia, II, p. 213. Redacţia notează: „Atragem atenţiunea on.
public asupra acestui talent frumos, carele acuma păşeşte întâia oară în
publicitate".
2
) Ibid., IV., p. 476—477. Corespondenţa o trimite dela Bucureşti.
3
) Piesa lui Alecsandri îl îndeamnă la reflexii: „In această piesă
•viţiul este sbiciuit cu mult foc, moravurile cele învechite, disg|ustoase spul­
berate de râs şi hohot, din cari ese îndreptarea lor precum es zorile din
noapte, ce ne deşteaptă puţin; observaţiunea noastră însă este, că e prea
de tot locală această comedie, aşa încât am auzit sunând „ghine" în loc de
bine, când toată lumea recunoaşte şi ştie prea bine că „bine" e cel drept,
şi puţini de tot au mai rămas de aceiat cari cunoscând puţină carte în­
trebuinţează şi astăzi astfel de ghâscănării", p. 476.
1
- ) Amintiri..., vol. II, p. 87.
5
) Familia, V, p. 44—45.
 şi zâmbitoarea speranţă a triumfului Românismului"; laudă ze­
lul membrilor Ateneului Român, pe al lui Esarcu, V. Alexan-
drescu-Urechiă şi pe Heliade Rădulescu, „marele literat al Ro­
mâniei", şi simte chiar şi imboldurile apelor muntene: „Dîmbo­
viţa, mişcată de boldul ei firesc, trimite din când în când câte-o
oftare de dor peste Carpati".
Amintind începuturile poetice ale lui M. Pompiliu, am redat
şi notiţa ce îl prezenta cetitorilor Familiei. De Familia se inte­
1
resau însă şi Ieşenii ), iar Pompiliu a putut să atragă asupra lui
atenţia lui I. Negruzzi, prin calitatea unora din poeziile sale. Ne
2
gândim la Triumfulu lui Davidu ), o poezie inegală din punct
de vedere artistic, dar din care se pot desprinde unele versuri
realizate:
Porţile de la cetate
Cu ghirlande 'nfrumsefate —
Ca şi lesele de flori,
Stau în laturi răsfăţate:
Vin oştenii râzători.

Vrăjitul şi O sară nu egalau nivelul artistic atins în Triumful

lui David; totuşi Convorbirile Literare le-au publicat pe amân­
două, semn c ă revista îşi respecta promisiunile programatice:
„de a servi ca punct de întâlnire şi înfrăţire pentru autorii na­
ţionali", îmbărbătat de succes, Pompiliu, stabilit între timp la
Iaşi, cere Junimii să-i editeze în volum părţi din colecţia sa de
poezii populare, culese „mai cu samă dela Românii ce locuesc în
valea Crişului Negru, la poalele muntelui Bihor şi în împregiu-
rimile Săbiiului". Junimea acceptă oferta. Insă autorul, voind să
dea o probă de valoarea intrinsecă a colecţiei, „dorind a da pu­
blicului ocasiunea de a putea cunoaşte în câtva şi spiritul poetic
al fraţilor de peste Carpati", se adresează lui I. Negruzzi cu ru­
gămintea ca acesta să nu-i refuze ospitalitatea Convorbirilor Li­
terare. Scrisoarea, împreună cu poeziile Feciorul şi pedepsirea
3
macă-sa şi Drăguţa insalata au apărut într'adevăr a i c i ) . Anul

x
] X. Y. scrie din Iaşi: „Găsesc mulţi cari îmi cer ca să le procur
„Familia"; ibid., II, copertă, p. 3.
2
) Ibid., III, p. 109—111.
3
] Convorbiri Literare, III, p. 301—304,
următor, în 1870, a ieşit de sub tipar şi volumul, sub titlul Ba­
lade populare române adunate de Miron Pompiliu şi dedicat So­
cietăţilor literare a Studenţilor Romani de peste Carpati. Pre­
1
faţa, transcrisă fragmentar şi infidel de C. P a v e l ) , nu se re­
marcă prin vreo idee nouă; ea ne îndrumează însă către Maio-
rescu, ale cărui păreri despre valoarea poeziilor populare le re­
cunoaştem cu uşurinţă: şi pentru Pompiliu, ele sânt „abundanta
în izvoare nesecate de idei mari, imagini încântătoare şi de poe­
2
sie a d e v ă r a t ă " ) . Convorbirile Literare recensează Baladele po­
3
pulare române curând după apariţie ), după aceea Familia va
preamări şi ea zelul „junelui şi talentatului nostru poet" şi va
saluta „cu plăcere pe câmpul literaturei noastre poporale această
4
mică b r o ş u r ă " ) .
5
Din 1869, când a devenit membru activ al J u n i m i i ) , Pom­
piliu a desvoltat în cadrele societăţii o activitate prodigioasă.
D e câte ori I. Negruzzi lipsea din Iaşi, grija Convorbirilor Lite-

J
) Vom alătura un fragment din textul lui Pompiliu (I) celui dat de
C. Pavel (II):
I. II.
„O naţie când se trezeşte din ,,0 naţie, când se trezeşte din
adânca sa amorţală seculară şi des­ adânca sa amorţeală, înainte de
chide ochii lânceziţi la binefăcătoarea toate trebue să caute, unde se află,
lumină a stelei sale reapărute, înainte de unde s'a pomenit acolo, prin ce
de toate trebuie să caute, unde se împrejurări şi dezastre a purtat-o
află, să-şi amintească de unde s'a po­ destinul şi în fine să pătrundă cu
menit acolo, prin ce împrejurări şi de- privirea până în fundul sufletului
sastre a purtat-o destinul şi 'n fine să său propriu cu scop de a lua cu­
pătrundă cu privirea până în fundul noştinţe despre afecţiunile, dorurile,
sufletului său propriu, cu scop de-a suvenirile şi speranţele, despre în­
lua cunoştinţe despre afecţiunile, do­ treaga comoară de simţiri şi impre-
rurile, suvenirile şi speranţele, c'un siuni grămădite în inima ei", op. cit.,
cuvânt despre întreaga comoară de p. 37.
simţiri şi impresami, grămădite în ini-
mia ei", Balade populare române, p. !i.
2
) Balade populare române, lassi, 1870, p. 7.
3
) Convorbiri Literare, IV, p. 118—119. Telegraful Român, în loc de
recensie retipăreşte prefaţa volumului, v. XVIII, nr. 54.
;

4) Familia, VI, p. 406.

6
) Albumul Societăţii Junimea, în I. E. Torouţiu, op. cit., vol. IV,
p. 314.
 1 2
rare rămânea în sarcina lui ) ; a rezumat prelecţiunile populare )
3
şi a publicat: Poesii populare de peste Carpati ), basmul Ileana
4
Cosinzana din cosiţă floarea-i căntă, nouă'mpărăţii ascultă ) şi
traduceri din Uhland, Lenau şi Heine. Nu e de mirare c ă „Di­
recţia nouă" 1-a revendicat drept slujitor al ei, nici că, în A r ­
deal, contemporanii săi l-au dat ca exemplu: „Repausatul Pom-
piliu era cam rău de gură şi cam călca pe coadă pe colegii săi
dela Beiuş chiar în faţa patronului. — „Bine spune d-1 Pompi-
liu, zicea bătrânul, aţi putea vorbi mai creştineşte, ca să prindă
şi copiii din părţile noastre o limbă mai românească, măcar ca
cea ţărănească, dacă nu vă stricaţi capul cu scrieri româneşti,
ca să vorbiţi şi voi ca d-l Pompiliu, cum se vorbeşte la Bucu­
5
reşti" ) .
Situaţia din Ardeal a împiedecat pe M. Pompiliu să-şi de­
săvârşească aici pregătirea intelectuală. încrezător în destinul
său, trece munţii sigur de sprijinul material şi moral al Româ­
nilor liberi. Poposeşte, în 1869, la Iaşi, unde Junimea şi Convor­
birile Literare îi popularizează scrisul, Eminescu îl consideră
prieten intim, iar I. Negruzzi, tovarăş de muncă. A. C. Cuza, pu­
nând întrebarea ce a însemnat M. Pompiliu pentru Junimea, era
îndreptăţit să spună: „Şi membru devotat. Şi talent, care a dat
roade. Şi critic, care a contribuit la stabilirea unei direcţii să­
6
nătoase în l i t e r a t u r ă " ) .
F ă r ă să egaleze pe Pompiliu, dar tot însemnat este Ioniţă
Scipione Bădescu. A trecut în Ţ a r ă la sfârşitul anului 1868 sau
începutul celui următor. Dela Bucureşti — unde se dusese —
societatea Orientul îl trimite „pentru a culege poesii poporale
7
în România de dincoace de C a r p a t i " ) , în Maramureş. Pentru

*) G. Panu, op. cit., vol. I, p. 363—364 şi 376.

2
) Convorbiri Literare, V, p. 68—70.
3
) Ibid., p. 113—116, 295—296.
4
) Ibid.. VI, p. 17—31.
5
) I. Paul, op. cit., p. 285.
6
) Convorbiri Literare, XXXI, p. 1185.
7
) Familia, V, p. 538—539. Bănuit că ar fi agent al României, a avut
şi oarecari neplăceri cu autorităţile. Amănunte despre Bădescu la S.
Márki, Bihari román irák, Oradea-Mare, 1880; G. Bogdan-Duică, Scipione
I. Bădescu şi geneza „Geniului pustiu", în Mihai Eminescu, II, p. 101—108;
T. Neş, Oameni din Bihor (1848—1918), Oradea, 1937.
publicarea materialului adunat, apelează, ca şi Pompiliu, la J u ­
nimea, care se angajează să-1 tipărească. Câteva bucăţi extrase
din volumul proectat aflăm în Convorbiri Literare, precedate
fiind de o scrisoare către redactorul „celui mai competent ziar
1
l i t e r a r " ) . S e pare că în 1870, data rândurilor către I. Negruzzi,
Bădescu era membru al Junimii. „ S e pare", deoarece anul ac­
ceptării sale în rândurile junimiste nu se poate fixa cu siguran­
2
ţ ă ) . Precis ştim însă c ă societatea încuviinţează, în şedinţa din
12 Noemvrie 1871, „a se da D-lui Bădescu mai multe cărţi edi­
3
tate de J u n i m e a " ) . Procesul verbal de unde am desprins infor­
maţia nu specifică numele celui ce a propus să i se dăruiască
lui Bădescu mai multe cărţi, nici meritele pentru care primea
această răsplată. Presupuneri se pot face însă, şi dintre toate
cea mai plauzibilă ar fi iniţierea lui B ă d e s c u în crezul junimist.
Mărturiile iniţierii le găsim în critica traducerilor din Schiller ale
lui N. Răcureanu: Clopotul şi Plimbarea*), care, după Bădescu,
sânt atât de lipsite de orice valoare, încât „nici chiar indulgenţa"
nu le poate salva, fiind ele „un adaos la pleava literară, de care
literatura noastră este deja infectată". In felul acesta tălmăci­
rile nu serveau scopul pe care N. Rucăreanu li-1 menea, într'o
recomandaţie deosebit de pretenţioasă: aceea de a demonstra
virtuozitatea limbii româneşti, contestată de învăţaţii societăţii
noastre academice. In altă ordine, Bădescu era convins că aceste
traduceri compromiteau soarta operei lui Schiller la noi. A c e a s t ă
operă era chemată să înlocuiască ideile „scălciete a multor pene
nedibace, cari prin pretinse scrieri originale au corupt şi corump
încă şi astăzi gustul şi bunul simţ al publicului cetitor". Criticul
îşi termină rechisitoriul cu o condamnare categorică: încercările

*) Convorbiri Literare, IV, p. 29 (scrisoarea) ; Poesii populare din

patria lui Dragoşu, p. 29—32, 267—268.
2
) Albumul Junimii dă 1867, I. Negruzzi spune atât: ,.Frequenta
adunările noastre", iar Torouţiu cumulează meritul de a fi dat la iveală
Albumul Junimii şi de a nu ţine seamă de datele cuprinse aici: membru
în Junimea din 1868", în I. E. Torouţiu, op. cit., vol. IV, p. 298.
3
) Ibid., p. 439—440.
4
) „Clopotul" de Schiller, în Convorbiri Literare, V, p. 150—151.
A se compara cu S. L. Bodnărescu, Clopotul de Schiller. Trad, de D. L.
Stern, ibid., III, p. 265—267.
 lui N. Rucăreanu sânt „o insultă pentru limba română". Strate­
gia atacului, expresia şi tonul general al recensiei trădează fa­
miliarizarea autorului cu metodele criticii practicate de Junimea,
sub înrâurirea cărora cultura românească îşi cimenta temeliile
unităţii sale.
Cazul lui I. Pop Florentin, de care urmează să ne ocupăm,
este întru câtva diferit de al celorlalţi. La data când apar Con­
vorbirile Literare, el se găsea la Viena, unde urma cursurile
„Academiei Imperiale de Ştiinţe". De acolo expediază pentru
I.^NegruzzL un articol, care n'a fost însă acceptat, având „ o co­
1
loare prea pur ştiinţifică" }. F i e că refuzul nu 1-a nemulţumit,
fie că ţinea să ajungă cu orice preţ colaborator la noua revistă,
I. P. Florentin îşi unelteşte din nou norocul peste doi ani, de
astă dată cu o nuvelă istorică: Decebal. E a a fost cetită la J u ­
nimea de Maiorescu, „lectorul în titlu al Junimii în anii întâi",
cucerind pe toţi câţi au ascultat-o, pe V. Pogor şi I. Negruzzi în
deosebi. Entuziasmat din cale afară, Pogor cugetă s'o traducă
în nemţeşte şi s'o trimită lui Gustave Dorè spre ilustrare. „Chiar
şi eu", îşi aminteşte I. Negruzzi, „deşi obişnuit mult mai rezer­
vat, am fost luat oare cum pe dinainte în acea sară şi m'am pus
să scriu autorului o scrisoare d i n ' c e l e mai măgulitoare. De în­
dată am şi primit drept răspuns o depeşă din Botoşani în cuprin­
2
sul următor: Vin mâni Popp Florentin. Şi în adevăr a v e n i t ! " ) .
— Convorbirile Literare au tipărit nuvela pe prima pagină, în
3
două numere consecutive ), la loc de cinste prin urmare, rezer­
vat în mod obişnuit unor colaboratori ca T. Maiorescu şi V. Alec­
sandri. Beneficiar al succesului obţinut cu Decebal, I. P. Floren­
tin s'a hărnicit să delecteze Junimea şi cu alte producţii nuve­
listice; deşi ele n'au mai entuziasmat pe nimeni, totuşi „nevoea
unui redactor" sau limba mânuită de modestul doctor în filoso-

1
) „D-lui 1. P. F. dr. în filos. Viena. Articolul trimis de D-voastre are
o coloare prea pur ştiinţifică pentru a corespunde foaiei noastre", ibid.,
I, p. 244.
2
) I. Negruzzi. Amintiri..., p. 128. Părerea lui Şt. Vârgolici despre
Decebal, la I. E. Torouţiu, op. cit., vol, I, p. 377. Florentin fusese numit
profesor de filosofie la Botoşani, transferat în urmă la Bârlad, din 1870
stabilit la Iaşi.
3
) III, p. 1—9, 21—32.
fie l-au înduplecat pe I. Negruzzi să nesocotească repercusiunile
1
publicării lor fără asentimentul celorlalţi junimişti ). Cea din ur­
mă manifestare a lui I. P. Florentin în cadrele Junimii a fost
2
prelecţiunea sa despre Forma estetică ),
Dându-şi seama că retragerea din cercul literar dela Iaşi
nu va deslănţui niciun cataclism, 1-a părăsit oarecum decepţio­
3
n a t ) . Experienţa proprie îi confirma astfel câtă înţelepciune
concentrau vorbele atribuite lui de I. Negruzzi: „Roata norocu­
lui se învârte". — Abea plecat, M. Strajan, — deci tot un Arde­
4
lean — , îl critică aspru ) ; ceva mai târziu I. Negruzzi scrie că
Junimea s'a înşelat apreciindu-1, iar după el Maiorescu rapor­
tează Academiei Române: „glumele" lui I. P. Florentin nu me­
5
rită distincţia unui premiu a c a d e m i c ) .
Istoria literaturii româneşti din timpurile noastre a revenit
însă la vechile opinii despre Decebal şi Tuhutum. In ambele nu­
vele N. Iorga a descoperit „multe şi mari calităţi", „o simţire
nouă în legătură cu colţul de ţară de unde venia scriitorul", şi
6
„putinţa de a întregi viaţa unei societăţi t r e c u t e " ) . In cazul când
experienţa viitoare va consacra părerea lui N. Iorga, meritul de
a fi semnalat pentru prima dată talentul scriitorului revine to­
tuşi Junimei şi lui I. Negruzzi.'

Ultimul scriitor pe care îl amintim e Aron Densusianu. Spi-

*) In Convorbiri Literare, III: Tragedii din viaţă. I. Pribeagul, O

floare albă (nuvelă originală), Juanita (nuvelă) ; IV: O casă neagra, Tu­
hutum (nuvelă originală istorică) ; V: Zoe-Zuirvan.
2
) Rezumată de M. Pompiliu, ibid., V, p. 70. Conferenţiarul nu s'a
relevat prin nimic; v. I. Negruzzi, Amintiri..., p. 233.
s
) Asupra motivelor v. V. Gr. Popu, Conspect asupra literaturei ro­
mane si literaţilor ei, II, Bucureşti, 1875, p. 195 şi I. Negruzzi, op. cit.,
p. 129.
4
) Filosofia în liceu. Fundament de filosofie: Psichologia. — Logica.
— Morala. — Teodiceea de I. P. Florentin, rec. în Convorbiri Literare,
VI, p. 418—425.
B
) Reforma metoadelor în ştiinţă şi practică şi Teoria consecutiz-
mului universal de loan Pop Florentin (172 pagine în 8°, Bucureşti 1895),
ibid., XXIX, p. 515—517.
6
) Istoria literaturii româneşti contemporane. I. Crearea formei, Bu­
cureşti, 1934, p. 121—122.
rit agitat de probleme diverse, Densusianu, precum am mai spus,
a fost cel dintâi cercetător român care a descifrat contribuţia lui
Th. F r . Vischer la crezul estetic al lui Maiorescu, Descoperito­
rul, războinic din fire, s'a „împulpat" îndată contra lui Maiorescu,
acuzându-1, în articolul citat din Federaţiunea (1868), că a pla­
giat, „jumulit" şi „ s c ă l d a t cumplit" ideile filosofului german.
Critica unei critice, cu toate mahalagismele ei de expresie, cu si­
guranţă 1-a indispus pe Maiorescu, dar ea n'a fost în stare să
tulbure şi vechile raporturi dintre A . Densusianu şi I. Negruzzi.
Aşa se explică de ce, în acelaşi an (1868), avocatul dela F ă g ă r a ş
roagă pe acesta ,,a-i deschide coloanele preţuitului ziar" ce re­
1
d a c t a ) , pentru a-şi tipări aici traducerea cântului X I V din Ge­
2
rusalemme liberata ). Dorinţa i-a fost îndeplinită, pentrucă I.
Negruzzi punea mai presus de nemulţumirile personale ale con­
ducătorului Junimii „atingerea" cât „mai deasă şi mai intimă"
3
a Ardelenilor „cu Românii de dincoace de C a r p a t i " ) .
S e înţelege dela sine c ă o revistă de valoarea Convorbirilor
Literare nu putea satisface pe toţi aspiranţii la publicitate, Pen­
tru a nu compromite idealul junimist de cultură pe bază critică,
I. Negruzzi a fost nevoit să refuze pe unii pseudo-barzi din Ar­
deal, după cum rezultă din Corespondenţa revistei:
„D-lui O. B. din Transilvania. Fiecare nu e născut în Arca-
dia"*);
„D-lui T. B. în Gherla: — Cu plăcere şi în anu viitor [este
vorba de abonamentul la Convorbiri]. — Cât despre „asemănă­
rile lui Demofil din sen tentele lui Pithagora", daţi-ne voie a nu
5
le p u b l i c a " ) ;

*) Scrisoarea lui Densusianu către Negruzzi e din 8 Decemvrie 1868.

Ea a fost amintită de I. Negruzzi în Autografe române (v. Academia Ro­
mână, Memoriile Secţiunii Literare, Ser. II, Tom. I, Mem. I, Bucureşti,
1924, p. 9—10), fiind dată la iveală abia mai târziu, de I. E . Torouţiu,
op. cit., I, p. 202. Indicaţii referitoare la răspunsul lui I. Negruzzi în Con­
vorbiri Literare, II. p. 332: „D-lui Ar. D. în Făgăraş. Vă mulţumim. Mai
pre larg prin scrisoare".
2
) Pentru valoarea traducerii, v. Al. Marcu, Torquato Tasso în Ro­
mantica românească, în Studii Italiene, III, p. 48, 54, 74—81.
3
) Convorbiri Literare, XI, p. 78.
4
) Ibid., II, p. 283.
Ibid., p. 348. T. B. este Titu Budu.
 „D-lui I. P. Oradea-Mare. Ne pare rău de a vă refusa. Cri­
1
ticăm, dăm sama şi estragem numai în urma apariţiunei" ) ;
„D-lui Dim. M. în Pesta. Viorelele au fost respinse; din Gra­
nate s'ar fi putut alege şi tipări prea puţine la număr. Răspun­
sul nostru departe de a vă discuraja, ar trebui din contră să vă.
2
îndemne la nouă a c t i v i t a t e " ) . T. Budu, I. Popfiu, O. B. şi Dim.
M. sunt victimele unui proces de selecţionare a valorilor în cu­
prinsul culturii noastre şi, sacrificându-i, I. Negruzzi a devenit
agent al acestei selecţiuni. — Ardelenii nu au ridicat piedeci în
faţa acţiunii întreprinse sau numai patronate de el. Dimpotrivă:
Telegraful Român i-a retipărit unele scrieri apărute în Convor­
3 4
biri Literare: împăcarea ), Preumblări ) şi Societatea Acade­
5 6
mică ), iar Familia i-a anunţat traducerile din S c h i l l e r ) , a lău­
7
dat Convorbirile Literare şi pe redactorul l o r ) şi, în critica dela
Posta Redacţiunei, 1-a imitat norocos, cum dovedesc exemple
ca: „Mult va li păn'atunce. Mult zău pân'atunce, când şi d-ta vei
începe a scrie versuri demne de publicitate"; „Fugi! Fugim, dră­
guţule, fugim. Dar apoi nu alerga după noi"; „Cătră ea nu va
ajunge la ea — prin noi".
Datele puse la contribuţie ne-au făcut să vedem pe de o
parte în ce fel şi-a cucerit junimismul primele sale poziţii în A r ­
deal, iar pe de altă parte au arătat în ce măsură această cuce­
rire s'a operat cu asentimentul ^ c o n c u r s u l Ardelenilor. Atitudi­
nea lor am pus-o în legătură cu spiritul de largă înţelegere măr­
turisit de Junimea faţă de stările excepţionale în care se găsea
elementul românesc din locurile cele mai năpăstuite ale patriei
comune. Dar ea poate şi chiar trebue raportată şi la alte cauze.
D. Popovici, într'o expunere documentată a literaturii româneşti
din Transilvania în secolul al X I X - l e a , a ajuns la concluzia c ă
această literatură se prezintă, în cuprinsul veacului cercetat, c a
o mişcare generală de flux şi reflux. Latinismul, după ce şi-a

*) Ibid., III, p. 380, I. P. este Iustin Popfiu.

2
) Ibid., IV, p. 356.
3
) Telegraful Român, XV, nr. 35—37.
4
) Ibid., XVI, nr. 34, 36, 41—42, 44—45, 48—50, 58—62, 65, 69—70,
5
) Ibid., XVII, nr. 92.
8
) Familia, III, p. 537—538.
7
) Ibid., p. 131, 171; IV, p. 371, 534.
cimentat temeliile în Ardeal, a pătruns în mod cu totul natural
dincolo de Carpati, unde, după o primă perioadă de înflorire, a
ajuns la exagerări de natură să vicieze mentalitatea întregii na­
ţiuni. In faţa acestei primejdii, în Principate ia naştere în mod
spontan o reacţiune violentă ,,qui s'étend bientòt comme un choc
en retour à la Transylvanie et la conquiert graduellement et dé-
1
finitivement" ). începuturile reacţiunii se fixează între anii
1850—1860, iar primele semne ale şocului ,,en retour" sânt con­
2 3
comitente ). După 1860 semnele sporesc din an în a n ) . înmul­
ţirea lor a fost mult ajutată de evenimentele care aveau să ducă
la încheierea pactului dualist austro-maghiar din 1867, ale cărui
consecinţe pentru Românii din Transilvania sânt cunoscute. E l
a dat naştere unei opoziţii îndârjite şi, ceea ce e cu mult mai im­
portant pentru problema noastră, a întărit conştiinţa solidari­
tăţii Românilor din Ardeal cu cei de peste munţi. In această or­
dine, se impune să reîmprospătăm un pasaj de o semnificaţie
particulară, scris chiar în 1867: „Ca două râurele pornite din
acelaşi isvor, ca două raze ale unui soare, ca fiii aceleiaşi mame:
ne interesăm şi noi de toate păsurile fraţilor noştri de peste Car­
pati. Cu ei ne bucurăm, când soarele libertăţii începe a le su­
râde, — anima noastră e asemenea încântată, văzând pe fru­
moasele văi şi dealuri ale României fâlfâind stindardul pe care
s'a scris: „înainte!". — Ochii noştri sunt chiar aşa inundaţi de
lacrimele bucuriei, când dânşii fac un pas pe spinoasa cale a
înaintării şi a desvoltării naţionale; şi noi, cei dedaţi a suferi,
împărţim cu dânşii toate suferinţele lor, căci sângele a p ă nu se
face, frate pe frate nu-1 poate denega. — Deci o înaintare făcută
sau măcar orice ideie bună, ce se naşte între noi aice sau acolo,
trebuie lăţită, adusă la cunoştinţa tuturor fraţilor noştri, ca ast­
4
fel toţi să ne bucurăm şi să ne veselim î n t r ' î n s a " ) .
Cuvintele acestea, datorite lui Iosif Vulcan, sânt din F e -

1
) La littérature roumaine de Transylvanie au dix-neuvième siede
(Extráit de „La Transylvanie), Bucarest, 1938, p. 43—44.
2
) D. Şt. Petruţiu, „Telegraful Român" şi literatura de peste Carpati,
loc. cit.
3
) G. B.[ariţ], Revista Romana, în Foaia pentru Minte, Anima şi
Literatura, 1862, nr. 14, p. 106—108.
4
) I. Vulcan, Atheneulu Romanu, în Familia, III, p. 57.
bruarie 1867. Curând după aceasta apar Convorbirile Literare,
ale căror articole aduceau tocmai ideile bune pentru răspândi­
rea cărora Familia angajase anticipat întreg Ardealul. Incetăţe-
nirea ideologiei junimiste aici a cunoscut totuşi unele împotri­
viri. Acestea sânt însă inerente progresului adevărurilor expri­
mate direct şi ironic, aşa cum făcea Titu Maiorescu. Dar criza
anunţată de articolele sale, acută în numeroase momente, n'a
dăinuit mult. Hotărîtoare pentru soluţionarea ei a fost activita­
tea lui Iacob Negruzzi, care a năzuit, într'o mai mare măsură
decât colaboratorii săi, să întreţină în Ardeal cultul valorilor
junimiste, iar la Iaşi să creeze o atmosferă prielnică manifestării
talentelor ardelene. De altfel Bucureştii lucrau în aceeaşi direc­
ţie şi în vederea unui ţel asemănător cu cel al Junimii: unitatea
spirituală panromânească Sub influenţa conjugată a celor două
capitale, Bucureşti şi Iaşi, în Transilvania românească începe
o nouă eră de propăşire intelectuală şi socială. Concepţia de
viaţă culturală şi socială a Occidentului ajunsese să pătrundă
adânc în ţările de peste Carpati şi era firesc ca Românii din
Transilvania să caute acolo pulsul occidental, pe care, în cunos­
cutele împrejurări, nu-1 puteau găsi în ţara lor.
I. VERBINĂ
 ALECU BELDIMAN TRADUCĂTOR AL ODISEEI.

Cea mai veche menţiune despre activitatea de traducător din

Homer a Vornicului Alecu Beldiman o găsim în numărul dela 1
Iulie 1818 al revistei greceşti „Telegraful Filologic sau lu­
crurile filologice ale Telegrafului Grecesc" {(^iXoXoyiy.òc, Trikiypocyoţ
f[zoi "EXXrjvcxoO TrjXeYpácpou cptAoXoytxá) care apărea la Vie-
1
na sub conducerea medicului Dimitrie Alexandridis ). Intr'o ex­
punere asupra „filologiei Dacilor" sau despre literatura scrisă
„în dialectul (limba) daco-vlahic" El'S^ai? -ns.pl xfjs Aaxwv ipiXoAoyias
dupăce se aduc laude tipografiei dela Buda şi operei de
librar a lui Zaharia Carcalechi, „care primeşte manuscripte şi le
tipăreşte cu cheltueala lui", sunt înşirate scrierile lui Beldiman
apărute până atunci în această tipografie Moartea lui Avei şi
Orestia. Urmează apoi o frază, pe care o redăm în întregime,
fiind importantă pentru cercetarea de faţă: „Se mai află la tipar
lliada şi Odiseea lui Homer versificate de către mai sus amintitul
Postelnic Alexandru Beldiman, precum şi renumitul roman Numa
Pompiliu, toate în limba Dacilor, şi sperăm să vedem tipărite cât
2
mai repede aceste lucrări minunate" ).
Trei ani mai târziu, în 1821, Z, Carcalechi însuşi, în prefaţa
la a sa „Bibliotecă Românească", scrie cam acelaşi lucru despre
Beldiman: „Mult prea învăţatul şi de bun neam născutul Marele
Postelnic A. Beldiman au dat la lumină Tragodia lui Orest în sti-

1
) N. Iorga, Amănunte din istoria noastră în veacul al XIX-lea. I.
Telegraful Filologic" din 1817—7820 şi Românii, în Anal. Acad. Rom.
Mem. Secf. 1st. Ser. II, tom. XXXVIII (1915—1916), Bucureşti, 1916, p.
385—386, 442—443.
2
) "Ext súpíoxovxai 7)87] els xóttov îl rcapà xon ăvco sEpTjjisvou IloaxsXvíxou
"AXE^ávapou MueX8i(iâv av.ypup-\rftsXQO. '0[iT)poo 'IXiàj *ai '0(i7jpoo 'Oäöoasta wal
ő,7t£p£cp7)(ioj fo>|iávoj Nougat Ho|i7ttXios, SXa sít i7]v T&V Aaxöv 5UD.SY.XOV x a i
•èXra£o|isv o^XÍ-^íüpoí và ÍStüjisv aòxà xàt 3-sTa Ttovrjuaxa xuraüpiva.
huri şi Moartea lui Avei, tălmăcită din limba franţuzească, cum
şi pre Omer îl are tălmăcit şi preste scurtă vreme îl va da la lu­
mină, cum şi pre Numa Pompilie",
Lumina tiparului a văzut-o însă numai Numa Pompilie, iar
despre traducerea din Homer n'avem nici o urmă să fi apărut.
D a r putem noi da crezare însemnării din revista grecească dela
Viena, care atribue lui Beldiman traducerea în versuri a Iliadei
şi a Odiseei? Această informaţie este prea izolată faţă de da
tele ulterioare oferite de istoria literară, precum şi de existenţa
unor manuscripte, care par a ne îndrepta pe calea cea adevă­
rată, anume că Beldiman a tradus în chip sigur Odiseea şi proba­
bil — nu s'a păstrat nici o urmă despre această traducere — şi
Iliada, dar nu în versuri, ci în proză. Se prea poate ca autorul ar­
ticolului din „Telegraful Filologic" să fi fost greşit sau incomplet
informat cu privire la forma traducerii, încât el, fiind vorba de
opere greceşti în versuri, tălmăcite de un poet ca Beldiman, a
presupus că traducerea nu putea fi decât versificată. In schimb,
ştirea dată de Carcalechi, care-şi tipărea „Biblioteca" sa tot la
Buda, deci putea avea informaţii mai precise şi mai directe, este
mai generală, nu specifică nici poemele nici forma, aşa că, pe
baza ei, noi putem admite că Beldiman a tradus ambele poeme
homerice, urmând însă ca manuscriptele rămase să arate dacă
a tradus în versuri sau în proză.
Pe când ştirile privitoare la traducerea Odiseei sunt mai
numeroase, iar textele rămase, după cum se va vedea din cele ce
urmează, sunt concludente, despre existenţa unei traduceri a
Iliadei avem o singură ştire, dată de I. Budai-Deleanu. In nişte
1
însemnări în limba germană asupra Bucovinei, făcute pe la 1 8 0 3 ) ,
ocupându-se şi cu literatura, el scrie că, înafară de manuscrip­
tele cu conţinut religios, juridic şi istoric, pe care Moldovenii şi
le copiază unul dela altul, mai circulau şi de acelea cu scrieri
literare, printre care se găseau şi „Iliada şi Odiseea lui Homer,
2
traduse l i b e r " ) . Referindu-se la aceste însemnări, dl Leca Mo-

Kurzgefasste Bemerkungen über Bukowina. Notiţele au fost pu­

blicate în limba germană de dl. I. Nistor, Românii şi Rutenii în Bucovina,
Bucureşti, 1915, p. 174, şi în traducere românească de G. Bogdan-Duică în
„Glasul Bucovinei", anul IV, Nr. 8.
2
) „...die Ilias und die Odyssee von Homer, frei übersetzt".
 1
rariu ) crede că „această lliadă şi această Odisee nu poate ii
2
decât Răsboiul Troadei". Dl N. Cartojan, dimpotrivă, susţine )
că ar fi surprinzător ca Budai-Deleanu, care avea o cultură cla­
sică temeinică, să fi confundat epopeile homerice cu cele câteva
extrase din cronografe, în care povestirea mitului troian se de­
părtează de tradiţia homerică; de aceea, D - S a crede că, în notiţa
lui Budai-Deleanu, ar fi vorba mai curând de traduceri din poe­
mele propriu zise, care circulau în manuscris prin Bucovina, ca
şi prin Moldova. Inafară de aceasta nici o altă ştire nu arată
prezenţa vre-unui manuscript cu traducerea lliadei.
Dar existenţa unei traduceri a Odiseei de Beldiman este a-
testată atât de ştiri mai vechi, cât şi de mai multe manuscripte,
într'o schiţă istorică-literară, publicată în „Curierul Românesc"
fi832) al lui Heliade Rădulescu, M. Pastiescu însemnase că B e l ­
3
diman a tradus şi Odiseea lui H o m e r ) . Timp de mai bine de 3 0
ani traducerea a fost considerată pierdută, căci nu mai găsim
nici o menţiune despre ea. De-abia în 1870 N. Densusianu anun­
4
ţă undeva ) că, cercetând în 1866 biblioteca Baronului Brucken­
thal din Sibiu, a aflat, printre alte manuscripte româneşti, şi o
traducere în proză a Odiseei, scrisă cu litere cirilice şi care poar­
tă titlul „Ratecirile lui Odiseu", „un manuscris curat şi legibil,
dară necusut şi nelegat şi fără numele traducătorului". Bazân-
du-se pe faptul că acest manuscript fără numele traducătorului
se găseşte împreună cu acela al lui Numa Pompiliu tradus de
Beldiman, că forma lor exterioară este identică şi scrisul asemă­
nător, Densusianu a atribuit şi această traducere poetului moldo­
vean. Şi, dându-şi seamă de valoarea literară a acestui manu­
script, Densusianu îşi încheie astfel scurta menţiune; „Daună
însă că această traducere a Odiseei nu a văzut lumina până în
ziua de astăzi; căci influinţile ei asupra poporului şi a literaturii
ar fi fost nepreţuite". Dar notiţa lui N. Densusianu ,publicată la

1
) Răsboiul Troadei, Cernăuţi, 1924, p. 24, n. 2.
2
) Legendele Troadei în literatura veche românească, Anal. Acad.
Rom. Mem. Sect. Lit. Seria III, tom. III, Bucureşti, 1925, p. 58.
3
J Apud G. Bogdan-Duică, Un manuscript al lui Alecu Beldiman, ia
Transilvania 57 (1926), p. 364.
4
; Nie. Densusianu, Homer, foileton în ziarul „Federafiunea" din
Budapesta, 1870, Nr. 3—335, p. 11.
Budapesta, într'un ziar nu prea cunoscut peste munţi, a trecut
neobservată şi nu va fi desgropată decât în 1926 de G. Bogdan-
1
Duică ).
In schimb însă M. Gaster descopere la Biblioteca Centrală
2
două manuscripte ) dintr'o traducere a Odiseei şi în 1891 publi­
că două fragmente, şi anume: cântul I I I , v. 102—166, şi cântul
3
X, v. 2 1 0 — 2 5 0 ) , Aceste două manuscripte menţionate de G a s ­
ter au trecut mai târziu din Biblioteca Centrală în Muzeul Na­
4
ţional, iar acum se păstrează în Biblioteca Academiei R o m â n e ) .
Călăuzit, — după cum spune în „Precuvântarea" Chrestomaţiei
— în hotărîrea datelor diferitelor texte publicate, de considera-
ţiuni filologice, paleografice şi literare, el datează aceste două
manuscripte din epoca dela 1750—1780. Revenind mai târziu a-
5
supra lor într'o altă l u c r a r e ) , Gaster susţine că unul din manu­
scripte este scris în dialect muntean, iar celalalt în dialect mol­
dovean — dovadă c ă traducerea a fost citită în ambele provin­
cii, — dar că traducerea este mai veche decât manuscriptele e-
xistente, care ar deriva, aşa dar, dintr'un prototip comun. Dl Car-
6
tojan, studiind mai amănunţit cele două manuscripte ), demon­
strează că particularităţile de limbă, fonetismele cu pro­
nunţat caracter dialectal moldovenesc, nu îngădue să fie admisă
părerea lui Gaster, că unul din ele ar fi putut fi scris în Munte­
nia. Provenienţa lor moldovenească o mai atestă şi notele de pe
copertă, din care se vede că pe la 1850 aceste manuscripte se
găsiau în biblioteca familiei lui N. Istrati, cunoscutul scriitor al
generaţiei dela 1848. De altfel, superficialitatea cu care Gaster
a studiat manuscriptele reiese şi din faptul că în Introducerea
Chrestomaţiei (p. L X X I V ) spune că textul lor este ,,cu totul în
forma unui romanţ", pe când. în realitate, este o traducere în
sensul strict al cuvântului.
1
) Ironie istorică-literară, în Transilvania 57 (1926), p. 656, ca în­
tregire a articolului dela p. 364.
2
) a) Ms. Nr. 334 folio I, 543 pag. şi bj Ms. Nr. 334 b. 3 vol. nepag.
op. cit., p. 59 şi nota.
3
) Chrestomaţia Română, Bucureşti, 1891, vol. II, p. 82—85.
4
) Nr. 334 sub Nr. 2782 şi Nr. 334 b. sub Nr. 2600; cfr. şi Cartojan,
5
) Grundriss der romanischen Philologie a lui Gröber, vol. II, partea
3, Strassburg, 1901, p. 338.
H
) Op. cit., p. 59.
 Se pare însă c ă Aron Densuşianu nu are cunoştinţă de exis­
tenţa acestor manuscripte semnalate de Gaster şi de fragmentele
publicate, când, în 1896, sprijinindu-se pe afirmaţia de demult a
1
lui Carcalechi din „Biblioteca Românească", î n t r e a b ă ) dacă are
cineva cunoştinţă de manuscriptul traducerii lui Beldiman şi dacă
s a r putea da unele indicaţiuni asupra locului unde se află. A -
2
ceste indicaţiuni nu le găsim decât în 1901 la N. I o r g a ) .
Luând ca punct de plecare tot ştirea dată de Carchalechi, Iorga
susţine că „e vorba, fără îndoială, de Odisia lui Omir, întru
cari să cuprinde toate rătăcirile lui Odisef de pe maria, toată pe-
treceria sa după întoarceria din războiul Troadii, până când au
sosit la cè de pre urmă în patrie sa şi au făcut răsplătire prigo­
nitorilor Pinelopii, fimei sale", manuscript din Moldova, din care
un specimen s'a şi tipărit de mai mult timp şi din care se conser­
vă la Sibiu manuscriptul pe curat". Iar în notă se a r a t ă c ă spe­
cimenul este cel publicat de Gaster, că, poate, din această tradu­
cere câteva pagini posedă Nerva Hodoş şi c ă manuscriptul dela
Sibiu se găseşte în colecţia Benigni din Secţia de manuscripte a
Muzeului Bruckenthal. Iorga adaugă la urmă şi câteva aprecieri:
„Lucrarea nu e inferioară altor traduceri ale lui Beldiman, ade­
c ă e scrisă într'o limbă curgătoare şi uşoară, din care nu lipsesc
însă provincialismele".
Din cele de mai sus reiese că Iorga stabileşte cel dintâi le­
gătura ce există între manuscriptele dela Bucureşti şi cel dela
Sibiu, în sensul c ă toate trei sunt cópii ale aceluiaşi text, afir­
mând, tot odată, c a şi N. Densuşianu, c ă autorul acestei tradu­
ceri este Beldiman. E s t e adevărat c ă informaţiile date de marele
nostru istoric sunt cât se poate de schematice — lucru explicabil
pentru o lucrare cu caracter general, în care nu se putea insista
asupra amănuntelor — dar ele sunt, în schimb, atât de precise şi
mai pre sus de orice îndoială, încât confirmă nu numai temeiul
ştirilor literare anterioare cu privire la existenţa unei traduceri
a Odiseei făcute de Beldiman, ci, rezolvând întrebarea pusă de
A r . Densuşianu la 1896, arată c ă această traducere nu este alta
decât cea cuprinsă de toate aceste manuscripte.

*) Revista Critică-Literară din Iaşi, IV (1896), p. 160.

2
) Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1901,
vol. II, p. 443.
 Cercetările şi descoperirile ulterioare de manuscripte, după
cum se va vedea mai jos, duc la acelaşi rezultat. Astfel, Econ.
1
D. Furtună dela Dorohoi semnalează în 1 9 2 4 ) că posedă un
manuscript al Odiseei, care circula prin Bucovina pe la 1800, pre­
supunând că ar fi opera dascălului Ştefan Raireţ, care, înafară
2
de Esopia, ar fi tradus şi Iliada şi Odiseea. Dar dl C a r t o j a n ) ,
după informaţiile şi notiţele comunicate personal de posesorul
manuscriptului, copiat de Paharnicul Gheorghe Herescul „trăitor
în Botoşani, în preajma bisericii Sf. Spiridon", stabileşte că tex­
tul este identic cu acela din manuscriptele dela Academia R o ­
mână şi, implicit, cu cel dela Sibiu, care însă i-a scăpat din ve­
3
dere d-lui C a r t o j a n ) . Am avea, deci, a face cu o a patra copie
a aceluiaşi text.
4
In sfârşit, G. Bogdan-Duică ), independent de ceea ce scri­
sese N. Densusianu şi N. Iorga, ci călăuzit numai de însemnarea
lui Pastiescu din „Curier", regăseşte la Sibiu manuscriptul tra­
ducerii Odiseei, pe care, pe baza aceloraşi criterii ca ale lui Den­
susianu, îl atribue lui Alecu Beldiman. In continuare, el dă o des­
criere amănunţită a manuscriptului, o fotografie a unei pagini —
„pentru a înlesni compararea cu alte manuscripte din alte colec­
ţii" — pe care o transcrie cu litere latine, apoi arată cum a ajuns
şi s'a păstrat acest manuscript la Sibiu. Benigni de Mildenberg,
în colecţia căruia se găseşte manuscriptul Odiseei dimpreună cu
cel al lui Numa Pompilie, era un om avid de cunoştinţe şi mare
bibliofil. El trebue să fi moştenit sau cumpărat aceste manu­
scripte dela cineva care venea din Moldova şi care avea legături
cu Beldiman. Şi Bogdan-Duică pare să fi identificat pe acel ci­
neva în persoana doctorului Andreas Wolf, literat şi călător în­
tre Iaşi şi Sibiu, care, într'o scriere a sa asupra Principatului
5
Moldovei ), aminteşte că printre boierii moldoveni cunoaşte foar­
te bine pe fraţii Beldiman, lăudându-i ca iubitori de arte şi ştiin-

Revista „Tudor Pamfile", II (1924), Nr. 4—12, p. 51, nota 4.

2
) Op. cit., p. 58.
3
) Cf. şi N. Draganti, Dacoromania IV (1924—1926), partea 2, p.
1102, nota).
4
) Un manuscript..., citat mai sus, p. 364 sqq.
5
) Beträge zu einer statisch-historischen Beschreibung des Fürsten-
iums Moldau, 1805, I, p. 274—275.
ţe. Deci, n'ar fi exclus ca Beldiman să fi încredinţat lui Wolf ma­
nuscriptele, spre a mijloci publicarea lor la Sibiu — dat fiind c ă
manuscriptul este o copie scrisă curat, gata de tipar — unde au
rămas până acum.
Fireşte, ipoteza formulată în felul acesta este plauzibilă.
Wolf a petrecut în Moldova ultima oară între anii 1795—1797,
de unde urmează că manuscriptul nostru datează din acel timp;
în orice caz, el a trecut în posesiunea lui Benigni de Mildenberg
înainte de 1812, data morţii lui Wolf. Confruntând, astfel, datele
de mai sus cu cele din „Telegraful Filologic" şi din „Biblioteca
Românească", n'ar fi exclusă posibilitatea ca Beldiman, văzân-
du-se în imposibilitate de a-şi tipări în Moldova sau la Sibiu ma­
nuscriptele traducerilor sale, să se fi gândit a merge mai departe
şi să fi intrat în acest scop în legătură cu tipografia dela Buda,
unde nu s'a tipărit însă decât Numa Pompiliu.
Am făcut toate aceste presupuneri cu singurul scop de a pu­
ne de acord informaţiile atât de disparate oferite de istoria lite­
rară şi textele ce ne-au rămas din această traducere. Ş i credem
a fi stabilit c ă manuscriptele dela Academia Română, cel dela
Sibiu şi cel dela Dorohoi, dimpreună cu fragmentele semnalate
1
pe vremuri în posesiunea lui Nerva Hodoş ) sunt cópii ale tradu­
cerii făcute de Alecu Beldiman şi, prin aceasta, să-i atribuim de­
finitiv paternitatea asupra unei opere ignorate de aproape toţi
2
istoricii noştri l i t e r a r i ) . Faptul că această traducere a circulat
în mai multe manuscripte ne dă, pe de o parte, o ideie despre mo­
dul publicităţii din acel timp în Moldova, iar pe de altă parte ne

1
) Scriitorul acestor pagini posedă o frlă dintr'un alt manuscript, scris
cu foarte frumoase caractere cirilice, cu începutul Odiseei, primită prin
1931 dela prof. G. Bogdan-Duică; deasemenea, în transcriere, începutul
cântului III din Manuscriptul Econ. D. Furtună, trimis acum câţiva ani
d-lui prof. Bezdechi. Ambele sunt identice cu textele corespunzătoare din
Manuscriptul din colecţia Benigni.
2
) In recent apăruta Istorie a literaturii române, dl. G. Călinescu,
semnalează (p. 52 — probabil după informaţia luată din Gaster sau Puşcariu
(Istoria literaturii române vechi, epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 189) —
existenţa manuscrisului anonim cu traducerea „în proză destul de sprin­
tenă", iar într'alt loc (p. 61) —• luând informaţia dată de N. I o r g a — spune
că Beldiman „a dat chiar o versiune din Odiseia lui Omir", fără să sta­
bilească legătura ce există între aceste informaţii pe care ar fi putut-o
afla tot la Iorga.
arată reputaţia de care se bucura Beldiman, ale cărui opere erau
1
foarte c ă u t a t e ) .
Singura dificultate pe care o mai întâmpină, în aparenţă, ex­
punerea de mai sus o constitue cronologia. Gaster susţine, fără a
aduce însă v r e u n argument ca sprijin, că cele două manuscripte
dela Academia Română sunt cópii ale unui prototip, pe care-1
aşează între anii 1750—1780, însă nu arată din ce timp datează
copiile, care puteau fi cu multe decenii mai târzii sau aproape
2
contemporane cu prototipul. Dl C a r t o j a n ) , plecând dela studiul
intern al textului, este de părere că data de 1750 fixată de Gas­
ter ar trebui scoborîtă mai jos, către ultimele decenii ale sec.
X V I I I - l e a , când în Moldova influenţa culturii franceze este mai
accentuată; sunt indicii că traducătorul s'a folosit şi de un text
francez, de oarece o serie de nume proprii sunt date după orto­
grafia franceză (Hermiona, Misina, Sirsa, Eurinom, etc.) A c e a s t ă
observaţie apropie şi mai mult textul de pana lui Beldiman, tradu­
cătorul atâtor opere literare franceze. In al doilea rând, dacă ţi­
nem seamă de ipoteza după care Wolf aduce la Sibiu manuscrip­
tul din colecţia Benigni cèl mai curând în 1797 şi cel mai târziu
în 1812, precum şi de însemnarea dela 1818 din „Telegraful Filo­
logic", când traducerea aştepta lumina tiparului la Buda, credem
că nu ne îndepărtăm prea mult de adevăr stabilind ca dată a ge­
nezei traducerii răstimpul dintre anii 1795—1805. A r urma, aşa­
dar, ca, în cronologia operelor lui Beldiman, traducerea Odiseei
să ocupe un loc înaintea traducerilor din franţuzeşte, să fie, cu
alte cuvinte, o operă din tinereţe.

1
- ) Este instructiv, în această privinţă, un pasaj dintr'un articol al
poetului G. Sion, publicat în ziarul „Românul" din 1868 (apud G. Bogdan-
Duică, Tăutu-Beldiman-Negruzzi, în Făt-Frumos V, 1930, p. 157—158), în
care acesta spune — printre altele — că a moştenit dela tatăl său o bi­
bliotecă compusă aproape în întregime din manuscripte, printre care se
aflau şi câteva de ale lui Beldiman. Tatăl său i-a povestit că în tinereţe
frecventa casa lui Beldiman, „om cu mare procopseală, cum nu mai era
altul pe timpul acela", că adeseori, fiindcă scria iute şi curat, stăpânul
casei, uitându-se pe o carte franţuzească, îl punea de scria pe moldove-
neşte fel de fel de stihuri şi istorii; „iar toată plata mea — spunea tatăl
poetului Sion — era voia de a-mi trage şi eu câte o copie". Deci, în acest
chip se va fi petrecut şi cu manuscriptul Odiseei.
2
) Op. cit., p. 60.
 Dar, să revenim la manuscriptul dela Sibiu, punctul de ple­
care al cercetării de faţă. întreaga lucrare este împărţită în trei
tomuri: Tomul I cuprinde cânturile I — V I I (p. 1—311), a l II-lea
c. V I I I — X V (p. 3 1 2 — 8 1 4 ) , iar al III-lea c. X V I — X X I V , având
paginaţie proprie, p. 1—523, deci, în total 1337 de pagini de for­
mat 8. Textul este scris cu multă îngrijire, cu un cursiv cirilic re­
gulat şi artistic. Dat fiind că până acuma, înafară de fragmentele
cu litere cirilice din Chrestomaţia lui Gaster, n'au mai fost repro­
duse decât primele şire dela început (Bogdan-Duică din ms. dela
Sibiu, Gartojan din cel dela Bucureşti), am transcris în Anexă,
spre a le publica, cele mai frumoase părţi din întreaga poemă: c ă i ­
1
turile V I şi X I V ) . In acelaşi timp, am supus aceste două cântu'i
unui studiu comparativ cu textul original şi am ajuns la obser­
vaţiile şi aprecierile de mai jos, pe care, dată fiind lungimea cân­
turilor, le putem considera în linii mari valabile pentru întreaga
traducere; cu atât mai mult, cu cât ele completează pe cele fă­
2
cute de dl C a r t o j a n ) .
întâlnim aceleaşi particularităţi dialectale moldoveneşti în
ceea ce priveşte fonetismele (e final i; e neaccentuat ă; i, î; ea fi­
nal ; e; j , gij; putem adăuga, deasemenea, câteva elemente greceşti
cu care este împestriţată limba (metachirisind, ipolipsis, aferosi-
tă, scopos, cleronomie, eugenie), precum şi termeni care arată că
traducătorul s'a folosit şi de un text francez (departament, co­
lon, prinţip, prinţipeasă, paneri, patrioţi) sau unele nume proprii
scrise sub influenţa textului francez (Latona, Diana, Egidi, Te-
gii, Eriment). Tot aşa se găsesc şi câţiva termeni care arată o în­
râurire bisericească-creştină (Dumnezei, Dumnezeoaie, pt. zei,
zeiţă). Merită a fi înşiraţi şi termenii cu care sunt numiţi peţito­
rii Pénelopéi: prigonitori; obraznici, falnici prigonitori; obraznici
libovnioi; osăndiţii nepriateni; prinţăpi obraznici şi măreţi.
Materialul lexical de sorginte neaoş populară, cuvinte rari,
cu colorit de basm sau cazanie bătrână, altele care în decursul
timpului şi-au schimbat înţelesul sau se mai folosesc de ţăranii
din unele regiuni ale ţării, din Moldova cu deosebire, abundă
peste tot în text. Iată pe cele mai caracteristice, culese la întâm-

1
) Pentru uşurarea lecturii am modernizat ortografia, respectând însă
întru totul particularităţile de limbă.
2
) Op. cit, p. 59—60.
 piare: Craiu, Crăiasă, aşternut, zine, miresme, scăldători, frun­
zări, nepriiaten (pt. duşman), ticălos (nenorocit), limanuri, loc
le obşte (piaţă), drumaş, nemearnici (călători, cerşetori), stram­
batati, răsfrânare, sfadă, teslin, rămăşag, strae, feredeu, rufe,
îmbrodituri, bulgăr (minge), jărtavnic (altar, templu), urdorile
mării, megieşi, pristav, vătaf, ciobani, păstori (ambele pt. por­
cari), mărturii (pt. martori), huciu, măzdrac. Tot aşa, întâlnim
expresii întregi cristalizate, prin care traducătorul redă expresii
similare greceşti sau numai cuvinte izolate, cum află numai în
basmele noastre sau în scrierile cronicarilor. Câteva exemple din
cele multe vor adeveri afirmaţiile noastre: „Dupăce moartea au
hotărît zilele lui, mutându-1 la locul cel întunecos (VI, 1 1 : áXX'ó
jxèv V , 5 y . 7 j p ì 5a;.isì; "A'.ooc Sà ßsirj/.s'. ) ; ,,I-au vorovit în
tru aceaste cuvinte" (VI, 2 4 : upo^écpTj) ; ,,îndată ce zorile ne
vor vesti zioa" (36: ìpl cpatvo;iav7jţt) ; ,,laste mai cu cinste"
(39: ~ o à ' j xáXXiov ) ; .,Să minunează întru sine de visul ce au
visat" (49: ájteö'aúu-aa' ővstpov); „pătrunzând cu cunoştinţă
toate ale inimii ei" (67: 7 t x v x a v Ó 3 t ) ; „apă mai limpede decât
cristalul" (87: űSwp z j c / . ó v ) ; „un ticălos izgonit de improtiviri-
le Norocului" (206: Sóarrjvo; ) ; „începând voroava au zis"
(217: [xîr/juSa) ; „să strămute adevărul şi să-1 abată la minciu­
n ă " ( X I V , 3 6 5 : tps'jSeaiW. ) ; „întorcându-să cu voroava cătră
păstori" (459: t g E V . . . [ a s t s e i t c s ) ; „a mă arunca iarăşi spre bat­
jocură Nărocului" ( 3 3 8 : Sepp' sr. izi-f/u Sór^tv xòpu.a yEVoípjv).
Traducerea, considerată în raporturile ei de dependenţă fa­
ţă de textul grecesc, este, în general, e x a c t ă şi fidelă; dacă nu
transpune totdeauna originalul cuvânt de cuvânt, îl redă, în
schimb, într'o formă literară bună. Cu excepţia unor versuri, pu­
ţine la număr, netraduse, Beldiman îmbracă uneori înţelesul ori­
ginalului în expresii mai libere, rezumându-1 sau desvoltându-l.
Dar, ceea ce este mai mult şi mai lăudabil, traducătorul n'a avut
numai preocuparea de a reda exactitatea originalului — lucru ce
s'ar pretinde în primul rând dela o traducere în proză — ci a
presărat nenumărate expresii frumoase şi turnuri în care a topit
corespondentele greceşti, făcând, astfel, ca tălmăcirea lui să aibă
o bogăţie stilistică apreciabilă şi o înaltă ţinută literară. Impre­
sia ce se desprinde din ansamblu vădeşte efortul traducătorului
de a construi, înainte de toate, un monument de proză literară.
Şi credem că tocmai pentru aceasta ea reprezintă o mai mare în­
semnătate pentru cercetătorul literar.
Iar dacă o privim prin prisma epocii de începuturi când a
fost scrisă, valoarea acestei tălmăciri creşte şi mai mult; prin
faptul că a fost făcută de un scriitor reprezentativ al vremii, ea
devine un document de înaltă semnificaţie pentru soarta lui Ho­
mer în literatura noastră, ca primă traducere a Odiseei, şi, în a-
celaşi timp, fizionomia literară a lui Beldiman apare mai comple­
tă şi mai luminoasă.

Nicolae Lascu
 ANEXĂ

O D I S E I A LUI OMIR, C A R T E A Ş A S E A .

PERILIPSIS.

Athena merge în Ostrovul Finicienilor, s e

arată în vis la Nausica, fiica Craiului Alcinou,
şi-i porunceşte să meargă să-şi spele cămăşile ei
la părău, fiindcă se apropie ziua nunţii ei. Nausica
se supune poruncii; după ce şi-a spălat hainele t e
zăboveşte împreună cu femeile casei. Intru sunetul
acsta Odiseu se scoală şi îndată începe a face
rugăciunile sale Principesei, şi îndată îi dă haine
şi strae şi-1 duce în Palaturile Tătâne-său.

In vreme ce dumnezeescul Odiseu se afla cuprins de somn

şi de osteneală, după atâtea trude şi dureri, şi s'a lăsat puţin
ca să se odihnească, Dumnezeoaia Athena merge în Ostrovul F i ­
nicienilor, care mai înainte lăcuiau în Ostrovul Esperiei aproape
de Ciclopi, oameni silnici care deapururea îi prădau şi-i jăfuiau,
metachirisind rău puterea cea nemărginită a lor. Dumnezeescul
Nausithou ne mai putând răbda silniciile lor, i-a mutat din lo­
cul acela întru care erau supuşi la nenumărate supărări şi ne­
cazuri, ducându-i în Ostrovul Sferie, depărtaţi de alţi oameni ce
sunt întru isteţime; acolo el a zidit cetate, a făcut oraş şi 1-a în­
conjurat cu zid.
Dupăce moartea a hotărât zilele lui, mutându-1 la locul cel
întunecos, Alcinou fiul său, deprins întru dreptate şi învăţat de
înşişi Dumnezeii, a stăpânit in locul său, şi întru Palaturile a-
cestuia s'a dus Athena, pentruca să puie la orânduială şi să
poarte de grijă pentru întoarcerea lui Odiseu.
 Intră într'un Departament foarte împodobit, unde se afla
dormind fiica lui Alcinou, prea frumoasa Nausica, având întrea­
gă asemănare cu o Dumnezeoaie, atât la înţelepciunea minţii,
cât şi la frumuseţea trupului; tot într'acea odae, de două părţi
a uşii erau câte două femei a Curţii, nu mai jos nici acelea întru
frumuseţe; şi uşa era foarte bine închisă.
Dumnezeoaia se lunecă, ca un vânt foarte subţire, şi merge
asupra aşternutului unde se afla culcată Nausica, se pune la ca­
pul ei şi, închipuind pre sine cu o întreaga asemănare cu fiica lui
Dilie, una din tovărăşiţele Principesei care era tot de o vârstă
cu ea şi aveau mare dragoste între ele, i-a vorovit întru aceste
cuvinte: ,,Pentruce, Nausica, te afli aşa de trândavă şi leneşă?
Ai lăsat frumoasele tale haine, fără a avea oareşcare purtare
de grijă pentru ele. Iată, ziua cununiei tale se apropie, întru care
se cuvine a te îmbrăca întru cele mai curate, şi celelalte să le
dai la prietenii bărbatului tău, care te vor întovărăşi în vremea
nunţii; aceasta dă cea mai mare ipolipsis în lume la nişte Prin­
cipese ca tine şi aceasta pricinuieşte bucurie părinţilor lor. S ă
mergem dar ca să spălăm aceste frumoase haine îndată ce zo­
rile ne vor vesti ziua; eu te voiu întovărăşi şi-ţi voiu ajuta a
găti toate cele trebuincioase la prăznuirea zilei aceleia, căci, fără
îndoială, de acum nu se va mai prelungi ziua cununiei tale. Tu
eşti dorită şi aleasă de toţi Principii Finiciei, care sânt tot de o
potrivă cu tine. Mergi dară acum în grabă, roagă pe tatăl tău
ca să-ţi dea catâri şi un car, unde vei pune acoperemânturile,
mantalele şi hainele, şi te vei sui şi tu însuşi, căci este mai de
cinste a merge întru acest chip decât a merge pe jos, că locurile
cele de spălat sânt departe de oraş".
Dupăce a vorovit întru acest chip, Dumnezeoaia se duse în
cele de sus ale Olimpului, unde este lăcaşul cel nemuritor al
Dumnezeilor, lăcaş deapururea liniştit, unde vântul niciodată nu
supără, unde nu se simţeşte nici ploaie nici furtuni nici ninsoare,
unde o linişte stăpâneşte neîncetat şi o lumină nestinsă lumi­
nează deapururea, unde Dumnezeii fără nici o împiedicare gustă
o desfătare întocmai ca ei nemuritoare. Intr'acest fericit lăcaş s'a
dus Athena.
îndată zorile au răsărit. Iscusita Nausica s'a deşteptat; Prin­
cipesa se minunează întru sine de visul ce a văzut şi iasă din
odae ca să vestească părinţilor ei; petrece toate odăile şi a f l ă
pre tatăl său şi pre mumă-sa în Departamentul lor. Crăiasa şe­
dea în mijlocul femeilor Curţii, torcând lână de cea mai frumoa­
să floare a porfirii. Iar Craiul ieşea ca să afle pe Principii Curţii
sale, pentru ca să meargă la un sfat, unde Finicienii îl chemase.
Nausica se apropie de Craiu şi-i zice: „Nu voeşte părintele mieu
ca să-mi dea un car gata din cele mai bune, pentru ca să m ă
duc la părău cu cămeşile şi hainele ce este de trebuinţă a se
spăla? Căci este după vrednicie şi se cuvine, când te vei arăta
întru adunări şi vei fi în sfaturi, să te arăţi în haine curate. T u
ai cinci feciori, doi însuraţi iară trei holtei în floarea tinereţelor;
cu toţii poftesc să schimbe haine curate în toate zilele, în vreme
când merg întru adunări şi la jocuri; tu ştii prea bine că această
purtare de grijă este asupra mea",
E a a vorbit într'acest chip, neslobozindu-o ruşinea a pomeni
ceva pentru măritatul ei. Dar Principele, pătrunzând cu cunoş­
tinţă toate ale inimii ei, i-a răspuns: „Eu nu-ţi voiu opri nimica
din cererile tale, iubita mea fiică. Mergi, şi slugile mele vor găti
pentru tine o căruţă foarte bine acoperită".
îndată s'a dat poruncă, şi fără întârziere s'au pus la lucra­
re: îndată au tras o căruţă, au înhămat la ea catâri, Nausica a
poruncit de-au adus din Departament multe strae de mare preţ
şi le-au pus în căruţă. Crăiasa Maică-sa a avut purtare de grijă
a-i pune într'un paneriu toate cele trebuincioase, a-i da într'un
ulcior din vinul cel mai ales. După aceasta a pus într'o cutie de
aur din cele mai alese mirodenii, ca să aibă cu ce să se afume
Principesa şi femeile ei, dupăce vor ieşi din feredeu. Toate aces­
tea gătindu-se, Nausica se suie în căruţă împreună cu femeile ei,
a luat hăţurile în mână, loveşte catârii, care pătrund văzduhul
de rânchezăturile lor.
După ce au ajuns la părău, unde erau scăldătorile cele pli­
ne de apă mai limpede decât cristalul, îndată au deshămat c a ­
târii şi i-au slobozit spre păşune, de care era acoperit ţărmurele
părăului. Scoţând hainele din căruţă, le-au dus cu braţul la a p ă
şi îndată au început a le spăla, puind mare silinţă a se întrece
una pe alta. Dupăce le-au spălat bine, le-au întins asupra ţ ă r ­
murilor mării, fiind acoperite de pietricele mici, s'au scăldat c a
toatele, s'au spălat, s'au afumat şi, aşteptând până când soarele
va usca hainele, s'au pus la masă ca să mănânce. Dupăce masa
s'a ridicat, au lepădat îmbroboditurile şi au început a se juca. Nau-
sica a început a cânta, şi ea se asemăna întocmai cu Dumnezeoaia
Diana pe vârfurile munţilor Tegeâ şi a întunecosului Eriment, ză-
bovindu-se a goni porcii sălbateci şi cerbii, având împreună cu
ea şi zinele fiicele lui Zeus, care lăcuiau prin câmpii; bucuria
umple inima Latonei, căci, măcar că fiică-sa era în mijlocul aces­
tor zine, întru o asemenea frumuseţe şi într'un stat dumnezeesc,
cu mare lesnire putea să o cunoască că este Crăiasa lor; aseme­
nea Nausica era în mijlocul slujnicilor ei.
Dupăce s'au gătit spre purcedere şi au înhămat catârii, au
strâns hainele cu mare sârguinţă, Athena a socotit că este vreme
cuvioasă a se deştepta Odiseu, pentruca să vază pe Principesa
şi să-1 ia cu sine şi să-1 ducă în oraşul Finicienilor. Nausica,
luând un bulgăr ca să arunce asupra uneia din femeile ei, a că­
zut bulgărele în apă şi îndată au început cu toatele a striga. O-
diseu întru strigarea aceasta s'a deşteptat şi viindu-şi întru sine
a zis: ,,In ce loc mă aflu eu acum? Sânt oare lăcuitorii pămân­
tului acestuia oameni sălbateci, cumpliţi şi nedrepţi, sau oameni
pătrunşi de milostivire, temători de Dumnezei şi iubitori de
streini? Glas de fete tinere vine în auzul mieu; să fie oare acestea
zinele dealurilor sau ale apei, sau sânt oameni aceştia ce am au­
zit? Trebuie să-i văz şi să mă încredinţez".
îndată a eşit din desime şi, rupându-şi frunzări cu care să-şi
acopere goliciunea, a eşit din culcuşul său ca un leu care, bi-
zuindu-se asupra puterii sale, dupăce a suferit multă ploaie şi
vânt, aleargă prin munţi, foc iasă din ochii săi şi caută vre-o
turmă de boi sau de oi, pentruca să se arunce întru ea, sau vre­
un cerb ca să-1 despintece; foamea sa este aşa de mare, cât nu
mai pune în gândul său pe păstori, silindu-se numai cu tot chi­
pul a se sătura, asemenea a eşit Odiseu pentruca să vază zinele
acestea, ne mai socotind goliciunea sa, fiind silit de nevoie.
Dupăce s'a arătat în starea ce era, obosit de valurile şi spu­
mele mării, li s'a părut aşa de înfricoşat, încât cu toatele au în­
ceput a fugi şi a se ascunde de el prin stâncile mării; singură
numai fiica lui Alcinou 1-a aşteptat fără a se înspăimânta, căci
Dumnezeoaia Athena gonise din inima sa toată spaima, dându-i
mare statornicie şi îndrăzneală. Odiseu socoate întru sine să
meargă să îmbrăţişeze picioarele acestei frumoase zine sau să-i
vorovească de departe, rugând-o prin cuvintele cele mai pătrun­
zătoare, pentruca să-i dea haine şi să-i spue care este oraşul c e l
mai aproape.
Dupăce îndelungă vreme a socotit, a aflat mai cu cale a face
rugăciunile sale fără a se apropia, temându-se ca nu cumva, du­
păce va îmbrăţişa genunchile sale, întru golătatea ce se afla, să
socotească ea că a făcut aceasta cu nebăgare de seamă şi în l o c
de milostivire să pricinuiască turburare şi ură şi, puind întru ini­
ma sa cuvintele cele mai alese şi mai grabnice a îndupleca, a zis:
„Mare Principesă, tu vezi la picioarele tale pre un rugător, tu
eşti o Dumnezeoaie sau o muritoare? De eşti vre-o Dumnezeoaie
care lăcuieşti în Olimp, trebuie să fii Diana, fiica marelui Zeus,
tu ai frumuseţea sa, mărimea sa şi toate darurile ei ; dară de eşti
o muritoare care lăcuieşti pre pământ, fericit este tatăl tău şi
muma ta, fericiţi fraţii tăi; ce izvor necontenit a desfătării pentru
ei a vedea un chip aşa de frumos, care împodobeşte praznicile
lor; dar de o mie de ori mai fericit acela ce, dupăce te va umple
de daruri, ales fiind de cei împreună cu el alergători, va avea a-
ceastă fericire a te lua împreună cu el şi a te duce în casa s a ;
căci mie nu mi s'a întâmplat a vedea un chip aşa de minunat,
care mă pătrunde cu mirare; îmi pare c ă văd o frumoasă od­
raslă ce am văzut la Delos, aproape de jărtăvnicul lui Apollo,
cara din adâncimea pământului deodată a odrăslit. Căci întru
nenorocita mea călătorie, care pentru mine a fost izvorul neno­
rocirilor, am trecut odată prin Ostrovul acela, având împreună
cu mine armia pe care eu o povăţuesc. Văzând această frumoasă
odraslă, întru adevăr m'am pătruns de mirare. Mirarea ce-mi
pricinueşte vederea ta nu este mai mică; ruşinea şi frica m'au
oprit a mă apropia şi a îmbrăţişa genunchile tale. Tu vezi pre
un om cuprins de dureri, pătruns de mâhniciune; eri am s c ă p a t
de primejdia mării, dupăce douăzeci de zile am fost întru bat­
jocură vânturilor şi a valurilor, întorcându-mă din Ostrovul Ozi-
zii, un Dumnezeu m'a aruncat asupra ţărmurilor acestora; poate
a făcut aceasta spre a-mi înoi ticăloşiile mele, căci nu îndrăznesc
a zice că Dumnezeii să fi obosit a mi se mai împotrivi, căci î n c ă
pot a-mi mai da semnele urii lor. Dar tu, o, mare Principesă,
fie-ţi milă de mine, după atâtea întâmplări, tu eşti cea dintâi c ă -
 reia mă rog să-mi ajuţi; n a m întâlnit pre nimenea aiară de tine
în locurile acestea: spune-mi drumul oraşului, dă-mi ceva rufe
pentru ca să-mi acopăr goliciunea şi aşa Dumnezeii îţi vor da
toate cele ce pofteşti; îţi vor da un bărbat vrednic pentru tine,
şi să vă dea o unire pre care niciodată să o poată ceva turbura,
căci cel mai mare dar ce pot da Dumnezeii la un bărbat şi la o
femeie este această dulce unire: aceasta face deznădăjduire
duşmanilor şi bucurie prietenilor, care pentru ei este o comoară
de cinste şi de bună ipolipsis".
Iscusita Nausica i-a răspuns: „Streinule, toată isteţimea şi
înţelepciunea ta, care o faci ca să se cunoască prin voroava ta,
îmi dau a cunoaşte că nu eşti de o naştere întunecată şi proastă.
Zeus împărţeşte fericirile la cei răi şi la cei buni dupăcum este
plăcut la Pronia sa; pre tine t e a împărtăşit cu cele rele şi ne­
suferite nenorociri; acum de tine se atârnă a le suferi; dar fiind
că ai venit în Ostrovul nostru, nu vei fi lipsit nici de haine nici de
ajutorul ce-ţi este trebuincios, după cum se cuvine unui strein a
aştepta dela cei ce aleargă către ei: îţi voiu arăta oraşul nostru
şi-ţi voiu spune Norodul ce lăcueşte întru el. Tu eşti acum în
Ostrovul Finicienilor şi eu sânt fiica marelui Alcinou care stă­
pâneşte Noroadele acestea".
Acestea zicând, s'a întors îndată şi a strigat după slujnicile
•ei: ,,Opriţi-vă, unde fugiţi pentru c ă aţi văzut numai un o m ? Sau
socotiţi că acesta este vre-un neprieten? Nu ştiţi c ă tot cela ce
întră în Ostrovul Finiciei cu gând ca să aducă război nu poate
să trăiască, fiindcă suntem foarte iubiţi de Dumnezei şi lăcuim
la marginea mării, deosebiţi de toată adunarea streină? Acesta
pre care-1 vedeţi este un ticălos izgonit de împotrivirile Norocu­
lui, pre carele furtuna mării 1-a aruncat asupra ţărmurilor aces­
tora. Trebuie să avem pentru el purtare de grijă, fiind că toţi
cei streini şi săraci sânt trimişi de Zeus; puţin bine ce li-se face,
de către ei se socoteşte foarte mare, şi aduc mulţumiri. Daţi-i să
mânânce şi-1 scăldaţi sub adăpostul vânturilor".
Intru aceste cuvinte ele se opriră şi se supuse poruncii: au
pus într'un loc adăpostos pre Odiseu, dupăcum Principesa po­
runcise, au pus aproape de el hainele, cămaşa şi altele care erau
lui trebuincioase, i-au dat cutia cea de aur, unde încă rămăsese
îndestule miresme, şi l-au silit a se scălda.
 După aceasta începând voroava Odiseu le-a zis: „Iscusitelor
zine, depărtaţi-vă puţin de aicea vă rog, pentruca să pot însumi
a spăla şi a curaţi toate spumele şi urdorile mării ce sânt asupra
mea şi să mă afum din miresmele acestea. Este multă vreme de
când o răcoreală ca aceasta şi odihnă nu s'a apropiat de trupul
mieu; nu îndrăznesc a m ă spăla fiind voi de faţă, ruşinea şi cin­
stea ce se cuvine a avea nu mă sloboade a mă arăta întru o stare
a ş a de necuviincioasă". îndată slujnicile acestea se depărtară
şi s'au dus c a să vestească la Nausica pricina care le sileşte a se
depărta. In vremea aceasta Odiseu s'a aruncat în apă, spălă
spumele şi necurăţiile ce erau asupra trupului său, clăteşte ca­
pul şi părul său şi se afumă; pune la cea de pre urmă hainele
cele minunate, care Principesa poruncise c a să i se dea. După
aceasta fiica lui Zeus, înţeleaptă Athena, a făcut să se vază sta­
tul său cu mai multă mărime şi cuviinţă, dă nouă strălucire la
părul său cel frumos, care asemenea cu florile iacintului cădea
cu îndestulare şi umbrea spinarea sa, ca la un meşter meşteşugos,
căruia Efestos şi Athena au arătat tot secretul meşteşugului, a-
mestecătură de aur la un lucru de argint, pentru ca să facă o
lucrare de istov, într'acest chip Athena împrăştie asupra feţei lui
Odiseu frumuseţe, eugenie şi mărime. Viteazul acesta se trage
într'o parte, merge ca să se odihnească puţin asupra ţărmurilor
mării, cu totul fiind întru frumuseţe şi întru deosebite fireşti da­
ruri. Principesa nu se putea sătura văzându-1 şi privindu-1 şi,
intorcându-se către femeile ei, le-a zis: „ F ă r ă de îndoială, strei­
nul acesta n'a venit aicea fără de ştirea şi porunca Dumnezeilor,
a cărora fericire se asemenează cu lesnirea ce au a stăpâna ;n
ceruri. îndată ce am văzut pre Odiseu, mi-a părut un om prost
şi de nemică, acum dară îl văz c ă are mare asemănare cu cei ne­
muritori care lăcuesc în Olimp. Binevoiască Zeus ca bărbatul
ce-mi va orândui să fie asemenea cu acesta. Daţi-i de grabă ca să
mânănce, pentru ca să vie în puterile lui cele dintâi".
E l e îndată se supuseră poruncii şi puse masă lui Odiseu,
care, flămând fiind de atâta vreme, îi era de mare trebuinţă şi
odihnă. In vremea aceasta Nausica începe a socoti ce va face
pentru întoarcerea sa; porunceşte de înhamă la căruţa sa, pune
boccelele înlăuntru şi se sue şi ea însăşi; la cea de pre urmă în-
torcându-se către Odiseu zice într'acest chip, silindu-1 ca să pur-
ceagă: ,,Scoală-te acum, streinule, să purcedem, pentruca să te
duc în Palaturile tătâne-mieu, unde te încredinţez că cei dintâi
şi cei mai aleşi ai Finiciei vor veni către tine ca să-ţi facă în­
chinăciunile lor. Iată chipul cu care să te porţi, fiind că eşti an
om foarte înţelept: In vreme ce noi vom fi încă departe de oraş,
trecând prin câmpul acesta, tu vei urma încet căruţii dimpreună
cu femeile mele şi eu îţi voiu arăta drumul. Oraşul nu este de­
parte de aicea, este înconjurat cu zid, la amândouă marginile
este întărit cu două limanuri foarte bune, a cărora intrare este
foarte strâmtă şi grea, întru care se cuprinde toată tăria Cetă­
ţii; unul şi altul sânt aşa de odihnitoare, încât toate corăbiile
sânt supt adăpostul vânturilor; între amândouă limanurile este
un jărtăvnic foarte bun şi frumos al lui Posidon; împrejurul jăr-
tăvnicului este un loc de obşte zidit cu piatră, unde se gătesc
întăriturile corăbiilor, palimarurile, catargurile, pânzele şi vâs­
lele, căci Finicienii nu ştiu a purta nioi a îndrepta săgeţile bine,
ci cunosc numai frânghiile, catargurile şi corăbiile, care închipa-
ieşte toate desfătările lor, alergând prin ele mările cele mai de­
părtate. Dupăce ne vom apropia de ziduri trebuie să ne despăr­
ţim, căci eu mă tem de gura Finicienilor, că sânt mulţi obraznici
şi făimători între Norodul acesta; mă tem să nu zică ceva asupra
mea, văzându-mă împreună cu tine, căci oricare din ei mă va în­
tâlni, nu se va opri a mă vorovi şi a zice: ,,Care este acest tânăr
aşa de frumos ce vine după Nausica, unde 1-a găsit? Este acesta
bărbatul ei pre care îl aduce acum în oraş, este acesta vre-un
drumaş strein, viind dela vre-un loc foarte depărtat, căci nu a-
vem megieşi, care ieşind asupra ţărmurilor noastre s'a rătăcit şi
ea 1-a luat pre el acum"?, sau mai vine a zice: ,,Este acesta vre­
unul din Dumnezei, care prin rugăciunile sale 1-a pogorât din
ceruri şi se sileşte a-1 ţinea deapururea cu e a ? prea bine a făcut
a merge de sine-şi şi a-i da mâna, căci este cu lesnire a cunoaşte
că ea defăimează Patria sa, neprimind pre Finicieni, din care
cei mai aleşi o cer întru însoţire lor". Iată aceea ce nu se vor
opri Patrioţii mei a zice, şi aceasta va fi o pată a bunului mieu
Ipolipsis, căci însămi eu nu aş ierta o fată ce ar urma într'aces-
taşi chip şi s'ar arăta împreună cu un om, fără a fi măritată.
Pentru aceasta dar, streine, ia seama la cele ce zic, pentruca să
poţi cu lesnire dobândi dela tatăl mieu toate cele ce sânt de tre-
buinţă pentru purcederea ta. Noi vom găsi în drumul nostru o
pădure de plopi care este aferosită la Athena; această pădure
este adăpată de un izvor prea frumos şi împrejurată cu câmp;
acolo tatăl mieu are livezi frumoase care nu sânt departe de oraş.
Tu te vei opri acolo şi vei aştepta atâta vreme, în cât vei
socoti că eu am ajuns în oraş, apoi vei veni şi tu şi vei întreba
care sânt Palaturile lui Alcinou. Dupăce vei întră în ogradă şi
vei ajunge la scări, să treci prin toate departamenturile, nu te
opri până vei afla departamentul Maică-mea; vei afla-o în odaia
ei răzămată de o coloană, ţesând lână de 'cea mai minunată por-
firă, femeile ei vor fi împrejur cu mare luare a minţii la lucrul
lor. T a t ă l mieu va fi tot într'aceastaşi odaie, şezând la masă în-
tocma ca un Dumnezeu; nu te opr: nimica la el, ci mergi c ă t r e
Maică-mea, şi îmbrăţişează genunchile ei, pentrucă să poţi mai
cu lesnire dobândi ajutorul cel trebuincios, căci te va primi ea
bine, apoi să şti că în grabă va fi purcederea ta şi fără întârziere
vei vedea pre prietenii tăi şi Patria ta".
Sfârşind aceste cuvinte, a lovit catârii săi şi îndată se de­
părtară de ţărmuri, dar chibzuia mergerea sa cu un chip ca fe­
meile ei dimpreună cu Odiseu, ce se afla pe jos, să poată a urma
după ea fără a se osteni. In vreme ce soarele apunea, au ajuns
la pădurea aceea ce era aferosită la Athena. Odiseu s'a oprit şi
a făcut rugăciunile acestea către ea: „Nebiruitoare fiică a lui
Zeus, care porţi Egidi, tu nu ai primit a mă asculta în vreme ce
eu mă rugam, fiind asuprit de mânia cea silnică a lui Posidon.
Dar ascultă-mă astăzi, fă ca să fiu bine primit de Finicieni şi să
le fie milă de starea întru care mă aflu".
Minerva a ascultat rugăciunea sa, dară nu i s'a arătat, căci
se temea de unchiul ei Posidon, fiind deapururea cu mânie asupra
dumnezeescului Odiseu.
 O D I S E I A L U I O M I R , C A R T E A 14-a.

PERILIPSIS

Odiseu, despărţindu-se de Athena, a luat

drumul spre casa lui Eumeu; acolo sosind, a că­
zut întru primejdii, din care a scăpat prin înţe­
lepciunea şi prin ajutorul păstorilor săi; starea
întru care a aflat pre această credincioasă slugă,
buna primire ce a luat dela el şi voroava ce a
avut împreună cu el. Odiseu se face că este dela
Creta, îi povesteşte întâmplările lui toate întru
prefaceri şi arată cum a ajus in Itaca. Eumeu ii
face o jertfă pentru hotarul său, vrând a-1 întreba
ceva şi vre-o veste pentru Odiseu. După jertfa
aceasta i-a făcut masă, după masă sau dus să se
culce. Noaptea era frig; Odiseu, peind de frig, a
cerşit o manta pentruca să se acopere, a povestit
o mică istorie ce i s'a întâmplat fiind în dreapta
Troadei. Eumeu, fiind deapururea cu neadormite
privegheri pentru turmele stăpânului său, se duce
pentru ca să petreacă noaptea în câmp împreună
cu ele.

Dar Odiseu depărtându-se de liman, unde vorovi cu Athena,

merge pe potec pe drept prin munţi, vrând a se duce acolo unde
Dumnezeoaia îi zisese că va găsi pre pristavul său împreună r
sluj ile sale. Ii află pre toţi în prilvorul unei case mari de piatră,
pre care slugile sale cele credincioase o zidesc fără a da de ştire
Pénelopéi nici bătrânului Laert; dedesuptul curţii acesteia a fă­
cut douăsprezece ocoale, din vitele cele fătate fiind în fieştecare
câte cincizeci; cele ce erau de parte bărbătească mâneau afară,
dar numărul acestora era mai puţine, fiindcă prigonitorii Péne­
lopéi micşorau numărul lor din zi în zi, silind spre aceasta a
trimite pe toată ziua pristavul câte un dobitoc gras spre jertfa
şi praznicul lor, nefiind mai multe de trei sute şaizeci numărul
dobitoacelor acestora spre jertfă. Patru dulăi mari, asemenea ca
nişte fiare sălbatice, erau spre paza turmelor acestora, pre care
dulăi însuşi pristavul cu mâna lui îi hrănea. Aflându-se în vre­
mea aceea în pridvor, trei din păstori se dusese ca să ducă tur­
mele în deosebitele locuri, iar al patrulea se dusese în oraş, pen-
truca să ducă daj dia cea din toate zilele ce se dă din turmele
acestea obraznicilor libovnici. Cânii aceştia, zărind de departe
pe Odiseu, au început a lătra, alergând asupra lui. Odiseu, vrând
a se apăra de primejdia aceasta, se culcă la pământ aruncând
toiagul său. Principele acesta era căzut în cea mai mare primej­
die în însăşi casa sa, dacă stăpânul păstorilor n'ar fi alergat în­
dată ce a auzit sgomotul cânilor, care după multă strigare şi
aruncături de pietri de abia a putut împrăştia cânii şi, mântuind
pre Odiseu din primejdia aceea, i-a zis într'acestaşi chip: „ B ă -
trânule, puţin a lipsit ca să te prăpădească cânii aceştia, care
mi-ar fi pricinuit o durere foarte pătrunzătoare şi o vecinică
clevetire de cuget, căci Dumnezeii destule nenorociri înaintea a-
cesteia mi-au orânduit. E u petrec viaţa mea plângând lipsirea
sau mai bine a zice moartea iubitului meu stăpân, a căruia bună­
tate şi înţelepciune se asemăna cu a Dumnezeilor. E u dau cu
mare durere pentru masa osândiţilor neprieteni cele mai bune şi
mai grele din dobitoacele sale, în vreme ce acest iubit stăpân se
află lipsit de cele mai trebuincioase la viaţa sa întru vre-o ţ a r ă
străină, dacă se va fi aflând în viaţă.
D a r tu, bunule om, întră te rog în casa mea pentruca să te
răcoreşti puţin şi, dupăce te vei odihni şi vei face certare, apoi
te voiu întreba de unde vii şi cele ce ai suferit". Zicând aceste
cuvinte, 1-a dus singur înlăuntru şi, aruncând pe pământ câţiva
frunzări, pe care acoperindu-i cu peri de capră sălbatecă, 1-a
pus ca să şază. Odiseu se bucură de această bună primire şi
arată mare mulţămire. „Gazda mea, i-a zis, Zeus şi toţi ceilalţi
Dumnezei să binevoiască a împlini toate poftele tale, pentruca
să-ţi răsplătească la buna primire ce-mi faci".
Dumnezeescul Eumeu i-a răspuns: „Bunule om, nu-mi este
mie slobod a defăima pe cei streini, încă când vor fi întru o stare
mai proastă decât a ta, căci toţi streinii şi cei nemernici sânt tri-
mişi de Zeus. Eu nu sânt în stare a le face milostenia mare, tre-
bue a mă multami dându-le din puţin, căci aceasta este datoria
slugilor celor credincioase, a afla de pururea încrezare şi mai
vârtos căci au stăpâni tineri, a cărora avere li se cade a păstra.
Eu aş avea mai multă slobozenie dacă ar fi stăpânul meu acasă.
Dar Dumnezeii i-au închis toate drumurile întoarcerii sale. E u
pociu zice că mă iubi, mi-ar fi dat o casă, o mică cleronomie şi
o femeie ce este şi destoinică, şi, într'un cuvânt, toate cele ce un
stăpân bun poate da unei slugi credincioase, care i-a făcut sluj­
bele toate acelea ce se atârnau dela el, a cărui Dumnezei i-au
blagoslovit slujba. F ă r ă îndoială că aş fi dobândit mare folos de
dragostea Principelui acestuia dacă Dumnezeii l-ar fi învrednicit
ca să îmbătrânească în curţile sale. Dar, vai mie, el acum nu
traeste, ah, de-ar fi voit Dumnezeu să se fi prăpădit Elena cu
tot neamul său sau mai bine să nu se fi mai născut, fiindcă ea
a fost pricinuitoare morţii unui număr nenumărat a oamenilor
celor mari şi viteji. Stăpânul mieu, ca unul din ceilalţi, a mers
ca să dea răsboiu Troadei şi a ajuta lui Agamemnon ca să-şi
iacă răsplătire la acestea ce a suferit".
Dupăce într'acestaşi chip a vorovit, a pus cămaşa sa în
brâu şi mergând îndată a adus doi purcei pre care i-a junghiat
şi curăţindu-i bine i-a tăiat bucăţi şi i-a pus ca să-i frigă şi, du­
păce s'au gătit, i-a pus înaintea lui Odiseu, presărându-i cu făi­
nă; după aceasta a amestecat vinul într'un vas cu apă şi, şezând
în dreptul lui Odiseu, îl îndemna să mănânce, zicând: „Străine,
mânâncă din carnea aceasta ce dăm aici păstorilor de mănâncă.
Căci mascurii cei graşi care avem aicea sânt păstraţi pentru
obraznicii prigonitori, fiind oameni fără de milostivire şi cunoş­
tinţă, că toţi aceşti Dumnezei nu iubesc strâmbătăţile, pedepsesc
silniciile şi fac mulţămire faptelor celor bune. însuşi cursarii cei
de mare, cei mai cumpliţi şi mai straşnici, care merg cu mâni
înarmate în ţări streine pentruca să strice şi să risipească, du­
păce pradă se întorc în corăbiile lor şi nu se mai arată şi, te-
mându-se de pedeapsa cea dumnezeiască, se silesc a se ascunde
pentru ca să poată scăpa, dar prigonitorii aceştia stau statornici
întru silniciile lor, fără nici o clevetire de cuget; fără de îndo­
ială, s'au înştiinţat şi sânt încredinţat că a murit Odiseu, şi a-
seasta este pricina. Căci nici pre Crăiasa nu o cer cu dinadinsul,
nici să se ducă pe la casele lor, ci şed în curte, risipind şi îm­
prăştiind toate averile stăpânului mieu cu mare obrăznicie şi
fără nici o cruţare, căci în toate zilele şi în toate nopţile nu se
mulţămesc câte cu un dobitoc sau două, ci fac o risipă nepoves­
tită. Vinul nostru cel mai bun este la ei din obştii şi, într'un cu­
vânt, toată petrecerea lor este cu o nepovestită răsfrânare. P â n ă
a nu se aduna ei aicea stăpânul meu avea nemărginite bogăţii
şi nu era nici un principe, atât în Itaca cât şi împrejur, aşa de
bogat ca el. Bogăţia vitelor a celor mai bogaţi principi de aicea
nu avea asemănare cu a sa. Ascultă-mă, şi-ţi voiu povesti cu
amăruntul. P e aicea prin prejur avea 12 turme de boi, pe atâtea
de oi, cum şi asemenea de porci şi de capre, şi toate acestea erau
date pe seamă de păstori, şi aicea în ostrovul acesta avea unspre­
zece turme mari de capre, care păşuneau la marginea ostrovu­
lui supt privegherea celor mai credincioşi păstori. In toate zilele
sânt siliţi aceştia a trimite prigonitorilor pre cel mai bun ţap ce
se află în turmele lor şi eu care vorovesc acum cu tine, ce mă
aflu pristav asupra purcarilor, sânt silit ca şi ceialalţi a le tri-
mete pre cel mai gras mascur ce am în turmele mele". In vre­
mea voroavei acesteia Odiseu urma mâncarea sa şi gândia la
chipul cu care se cade a-şi face răsplătire asupra principilor a-
cestora obraznici şi măreţi. Dupăce s'a săturat a luat paharul
cu care băuse şi umplându-se cu vin 1-a dat lui Eumeu, care 1-a
primit cu mare bucurie, vesel fiind pentru cinstea ce i se dedese
de către străinul acela. După aceasta Odiseu începând voroava
a zis într'acest chip:. „Iubita mea gazdă, spune-mi te rog cum îl
cheamă pre acest om aşa de viteaz şi bogat care a avut cinstea
a te cumpăra pe tine şi a-ţi da întru purtarea ta de grijă turmele
sale, pentru care zici că sfada lui Agamemnon a fost pricinui­
toare peririi sale. Spune-mi numele lui, pentru ca să văz ca nu
cumva să-1 fi cunoscând. Zeus şi ceilalţi Dumnezei pot să-mi fie
marturi de nu-1 voiu fi cunoscând, fiindcă am umblat multe lo­
curi". ,,Ah, prietene, a zis vătavul acela, nici stăpână-mea, nici
fiul ei vor mai crede de acum pre cei străini care se vor făli că
au văzut pre Odiseu. E s t e cunoscut cum toţi străinii ce au tre­
buinţă de ocrotire închipuesc minciuni pentru ca să se arate plă­
cuţi, şi niciodată nu arată adevărul; toţi cei ce trec pe aici se
silesc a zăbovi pre stăpână-mea cu poveşti. Ea îi primeşte pre
 toţi cu mare bucurie şi petrece zile întregi ascultându-i şi fă-
cându-le întrebări. Ascultă cu mare însetare şi se opreşte la cele
ce-o măgulesc şi sânt ei plăcute. In vreme ce ei povestesc se vede
obrazul ei plin de lacrămi, după obiceiul femeilor acestora ce le
mor bărbaţii sau a celor ce sânt depărtaţi de ele. Poate şi tu
însuţi, bunule om, vei iscodi asemenea poveşti dacă îţi vor da
strae mai bune decât rufele ce porţi. încredinţat este c ă trupul
stăpânului meu nu este însufleţit, ci va îi undeva spre hrană câ­
nilor sau a pasărilor; poate va fi fost spre hrana peştilor în cele
mai mari a mării adâncimi şi oasele lui vor fi supt niscariva ţăr­
muri, acoperite cu munţi de năsip. Moartea lui este un izvor de
dureri pentru toţi prietenii lui, dar mai vârtos pentru mine, căci
ori în care parte mă voiu duce, ori unde voiu merge, nici la un
loc nu voiu găsi un stăpân aşa de bun, cu atâta milostivire, aşa
de blând, încât nici însuşi în casa părinţilor mei, care m'au cres­
cut cu atâta priveghere şi purtare de grijă, mâhniciune şi durere
ce am a nu putea vedea pe preaiubiţii mei părinţi ori cât de mare
va fi, nu-mi va putea să-mi pricinuiască atâtea lacrămi, nici atâta
nerăbdare, decât aceasta că nu mă pociu învrednici a mai vedea
pe prea iubitul meu Odiseu, şi te încredinţez, iubitul meu oas­
pete, că atâta mă iubia, atâta dragoste avea asupra mea, încât
eu aveam cinste asupra sa, numindu-1 pre el cel mai adeseori
tată . ..", „Prietenul meu, măcar că tu nu dai crezare la cuvin­
tele mele, i-a răspuns Odiseu, şi eşti statornic întru neîncredin-
ţarea ta că Odiseu nu se va mai întoarce, nu mă pociu opri a nu
te încredinţa şi mai vârtos prin jurământ că fără întârziere se
va întoarce. Pentru buna vestire ce-ţi dau ceiu răsplătire, adecă
să schimbi hainele mele acestea rele în cele de mai mare preţ şi
mai bune. Dar aceasta o ceiu după ce va ajunge el după sosirea
sa. Cu toată ticăloşia întru care mă vezi nu voiu primi hainele
mai înainte, căci mi-i urât ca moartea a vedea oameni care-s su­
puşi fiind ticăloşi, au această nepricepere a iscodi minciuni. Iată,
eu voiu lua marturi aici pre împăratul Dumnezeilor, masa acea­
sta întru care eu sânt primit, acest sfânt lăcaş al lui Odiseu în­
tru care mă aflu acum, că toate cele ce-ţi zic se vor plini. Odi­
seu însuşi în anul acesta se va întoarce, fără sminteală va sosi
la sfârşitul unei luni şi la începutul celeilalte va fi în casa sa şi
cu mare slavă îşi va face răsplătire asupra tuturor acelora ce cu
obrăznicie vor fi defăimat pre femeia sa sau pre fiul său". Eu-
meu, puţin simţitoriu la această frumoasă făgăduinţă, i-a răs­
puns: „Bunule om, eu nu nădăjduiesc niciodată că-ţi voiu face
mulţămire pentru aceste bune vestiri ce-mi dai, fiindcă nu na­
dă jduesc a mai vedea vreodată întoarcerea iubitului meu Odiseu,
ba mai bine în odihnă să vorovim pentru alte pricini şi nu mai
înainta te rog în aducerea mea aminte această tristă pomenire.
Nu pociu auzi niciodată numele acestui bun Craiu atâta de slă­
vit şi inima mea să nu se pătrundă de dureri. S ă lăsăm jurămân-
turile tale într'o parte, că Odiseu se va întoarce după cum pof­
tesc, după cum doreşte Penelope, bătrânul Laert şi tânărul T e -
lemah. Nenorocirea acestui tânăr Principe înoeşte durerea mea,
după purtarea de grijă ce au Dumnezeii pentru acest om, silin-
du-se a-1 creşte ca pe un copaciu, nădăjduesc că va intra în lume
cu mare strălucire şi dintre alţii cu deosebiri şi între toate da­
rurile minţii şi a trupului va asemăna tătâne-său. Dar vre-un
Dumnezeu împrotivitoriu sau vre-un om cu gând rău asupra sa
1-a întors din gândurile lui, căci el a purces să meargă la Pilos,
pentru ca să ia vre-o înştiinţare de tatăl său. D a r ă falnicii pri­
gonitori la întoarcerea sa i-au întins curse, pentru ca prin el să
prăpădească toată seminţia Dumnezeescului Alkesi. Dar cu aces­
tea să nu-i numim noi rău asupra întoarcerii sale. Poate să
peaie, dar poate să şi scape cu fericire din cursele lor, întinzând
Zeus mâna lui asupra sa. Bunule om, povesteşte-mi te rog toate
întâmplările tale, în ce corabie ai venit, cum te-au adus vâslaşii
tăi în Itaca şi ce vâslaşi sânt. Căci marea este drumul cel sin­
gur prin care poţi veni în Ostrovul acesta".
înţeleptul Odiseu a răspuns: „Gazda mea, eu întru adevăr
îţi voiu povesti toate acelea ce voieşti dela mine; dar să fii în­
credinţat c ă de voiu şedea un an aicea la masă vreme nu voiu
avea destulă a-ţi povesti toate nenorocirile cele ce din silniciile
Dumnezeilor am suferit.
Eu sânt din Ostrovul cel mare al Cretei, fiu al unui om bo­
gat; noi sân tem mulţi fraţi, toţi ceialalţi dintr'o maică, eu sânt
dintr'o străină pre care tatăl meu a cumpărat-o şi m'a făcut cu
ea. Dar tatăl meu, al cărui nume era Castor, fiul lui Hilar, m ă
iubi ca şi pre ceilalţi fii ai săi, care erau făcuţi cu cea după cu­
nunie a sa dreaptă soţie. Iată ceea ce este pentru tatăl meu care
era slăvit ca un Dumnezeu în toată Creta pentru norocul său şi
pentru bogăţiile sale, şi pentru numărul cel mare al fiilor săi,
care cu toţii erau cinstiţi şi slăviţi. Dar după ce moartea a ho­
tărât numărul zilelor sale, fraţii mei au împărţit averile părin­
teşti şi mie mi-au lăsat o mică avere, cu o casă. Am avut această
fericire a lua în cununie o femeie de familie foarte bogată, ai că­
rei părinţi erau foarte mulţumiţi de buna mea petrecere şi po-
văţuire, de chipul meu şi de ipolipsis ce dedesem. Aceştia m'au
ales pe mine loruşi ginere, fiind că nu eram urât la chip şi petre­
ceam între toţi ca un om ce nu se teme de răsboaie. Dar acum
lipsa m'a lipsit de toate darurile acestea. Cu toate acestea pociu
a mă făli, dupăcum zice pilda, că miriştea ne dă a cunoaşte ce
feliu a fost secerişul. Luându-mi seama cu amăruntul, vei pri­
cepe ce feliu am fost în tinereţele mele şi, măcar că mă arăt cu­
prins de bătrâneţe şi de slăbiciune, dar pociu a zice că Ares şi
Athena suflase întru inima mea o bărbăţie şi o îndrăzneală care
se arată întru toate prilejurile, dară mai vârtos în vremea când
se întâmpla nişte oameni aleşi, acelora mai ales a le întinde
curse. Niciodată bărbăţia mea nu m'a lăsat a gândi la moarte;
cu suliţa în mână mă repezeam în mijlocul duşmanilor, gonin-
du-i şi ucigându-i. Iată ce feliu eram în războaie. Niciodată nu
am iubit munca, osteneala şi economia cea casnică, care dă pri­
lejul a hrăni copiii şi a-i creşte. Dar iubesc corăbiile cele bine
înarmate, războaiele, suliţele, săgeţile, care sânt spre întristare
şi mâhniciune. Nu aflam alt has ( = haz) a asculta altă ceva decât
acelea asupra cărora Dumnezeu îmi dedese plecare, căci gustu­
rile omeneşti sânt deosebite, unuia îi place una şi altuia alta.
P â n ă a nu se începe războiul împotriva Troadei, în nouă rânduri
am fost povăţuitoriu la corăbii împotriva celor străine şi deapu-
rurea isprava a fost după voinţa mea. Ca o căpetenie am oprit
pentru mine cele mai scumpe din prada ce făceam şi celelalte
le împărţeam cu ostaşii mei. Cu acest chip dobândisem mare avu­
ţie, casa mea din zi în zi se îmbogăţea; aceasta îmi pricinuise
cinstea cea de obşte. Dar după ce Zeus a ridicat pre Greci asu­
pra Troadenilor la un războiu foarte osândit, care a fost spre
perire atâtor viteji, bărbaţii m'au silit a mă duce cu corăbiile la
Troada, împreună cu Idomeneu. N'am putut afla nici o pricină
vrednică spre a mă putea apăra de această cinste, mă temeam de
 ALECU BELDIMAN TRADUCĂTOR AL ODISEEI 121

mustrările Norodului, căci Ipolipsis a unui om de războiu este

ca o floare care cel mai mic lucru o veştejeşte. Noi am făcut răz­
boiul în câmpii Troadei nouă ani deplin şi dupăce am stricat
vestita cetate a lui Priam, am intrat în corăbii, vrând a ne în­
toarce acasă. La întoarcerea aceasta Zeus a împrăştiat flota
noastră şi din minutul acela m'a hotărât ticăloşiei. Am ajuns
cu fericire în Ţ a r a Grecească, dar încă bine o lună n'am şezut
pentru ca să mă odihnesc şi să mă veselesc împreună cu femeia
mea şi cu copiii mei, şi mi-a venit poftă să merg ca să fac o pra­
dă asupra Apei Egipetului. Am înarmat nouă corăbii şi hotărât
pe cei ce era să vie cu mine. Toţi ostaşii s a u adunat îndată. P â n ă
a nu purcede, am petrecut şase zile mâncând şi bind, dându-mi
şi îndestul dobitoace pentru ca să fac jertfă Dumnezeilor şi a
mânca şi ei la mesele lor. A şaptea zi am intrat în corăbii şi
ne-am depărtat de ţărmurile Cretei, împinşi fiind de vântul din
sus, care ne era foarte de îndemână. Umblam cu atâta linişte,
ca când într'un părău ne-ar fi dus curgerea apei, toate corăbiile
mele erau în cea mai bună stare, ne având întru ele un bolnav
măcar. Vântul şi meşteşugul cârmacilor mei ne duce aşa de drept
atâta de bine, încât în cinci zile am intrat în râurile Egipetului,
am poruncit tovarăşilor mei ca să stea cu toţii în corăbii şi să
cerce un adăpost bun lângă ţărmuri. Am ales pre câţiva ca să-i
irimit spre descoperirea locurilor; aceşti nebuni, încredinţându-se
şi nădăjduind asupra bărbăţ ei lor, ne ascultând poruncile
mele, . . . a ne aduce femei şi copii şi omoară pre toţi cei ce le
stă împotrivă; sgomotul cel cumplit şi vălmăşagul acesta mare
a răsunat până la cetatea c e a de aproape. Orăşenii din pricina
aceasta se arată de către zi înarmaţi. Tot câmpul se umplu de
cărările şi de chihote. Atunci Zeus a umplut inimile tovarăşilor
mei de spaimă: niciunul n'a avut bărbăţia a se apăra, fiind cu­
prinşi din toate părţile. Egiptenii au omorât un mare număr din
ei şi pe ceialalţi i-au luat robi. Intru această nevoie Zeus a su­
flat întru inima mea o cugetare, ah! pentru ce n'am murit mai
bine în locul acela, fiindcă nenorocirile mele cele mai mari în
urmă erau. Am deslegat îndată coiful din capul mieu şi l-am a-
runcat jos, am asvârlit măzdracul din mână şi, apropiindu-mă de
carata Craiului, îndată am îmbrăţoşat genunchele lui. I s'a făcut
milă de mine şi mi-a iertat viaţa şi, luându-mă încă în carată cu
el, m'a dus până la Curtea sa. In drumul nostru de multeori am
fost împresurat de oşteni, care cu suliţele aplecate se gătea a se
arunca asupra mea pentru ca să mă omoare. Dar Craiul deapu-
rurea mă apăra, temându-se de mânia lui Zeus, care este deapu-
rurea apărătoriu celor streini şi cumplit pedepsitorul celor ce
cu silnicii umblă împrotivă. Eu am petrecut în curţile sale şapte
ani deplin, am dobândit multe averi, fiindcă toţi Egiptenii îmi fă­
ceau daruri. Iară când anul al optulea a sosit, a eşit înaintea
mea un Fician foarte deprins întru vicleşuguri, ales înşelător,
care prin nenumărate amăgituri înşelase o mulţime de oameni.
Acest viclean m'a amăgit prin cuvintele sale, sfătuindu-mă ca
împreună cu el să merg în Finica, unde era casa sa şi averile
sale. împreună cu el am şezut un an deplin; dupăce a trecut a-
nul, m'a sfătuit ca să merg împreună cu el în Libia şi mi-a alcă­
tuit o mie de minciuni, vrând ca să mă silească a-i da bani înainte
pentru încurgerea corăbiei. Tot scoposul lui era ca să m ă văz în
Libia şi să facă un folos foarte mare. M ă c a r că făgăduinţele lui
cele mari începuse a-mi fi spre putoare, din nevoi silit i-am ur­
mat şi am intrat împreună cu el în corăbii. Vântul despre miază
noapte ne duce cu mare grabă spre Creta. Zeus notarise pierde­
rea corăbiei acesteia. Dupăce ne-am depărtat de ostrovul acesta,
încât nu vedeam alta decât valurile şi ceriul, fiul lui Saturn a
adunat un nor negru asupra noastră, cât ceriul s'a acoperit cu
totul. Norul acesta era întovărăşit cu multe trăznete şi fulgere.
Dumnezeul acesta înfocat a aruncat asupra noastră o lovire de
trăznet; lovirea a fost aşa de silnică, încât toată corabia s'a cu­
tremurat, o putoare de pucioasă ne-a cuprins pre toţi, cu toţii au
căzut în apă şi toţi ticăloşii aceştia se vedeau plutind asupra a-
pei, ca Pasările Mării, sílindu-se a se mântui, dar tot drumul
mântuirii lor le era închis. Zeus, pătruns fiind de milostivire pen­
tru întristarea mea, a făcut să cază catargul cel mare al corăbiei
în manile mele. L-am îmbrăţoşat îndată şi din toată puterea mea
şi întru această stare am fost nouă aile spre batjocura vânturi­
lor. L a cea de pre urmă a zecea şi într'o noapte foarte întune­
coasă valurile m'au împins asupra ţărmurilor Thesprotienilor.
Viteazul Fidon, care era Craiul pământului acestuia, m'a primit
cu mare politică; nici rânduiam nici o răscumpărare. Fiul său
viind asupra ţărmurilor şi aflându-mă mai mort de frig şi de obo-
siri, m'a dus în palaturi sprijinindu-mă însuşi el, căci eu nu eram
în putere a merge însumi. Craiul a poruncit îndată de mi s'au dat
haine minunate. Acolo am auzit pre mulţi de Odiseu; însuşi Cra­
iul mi-a mărturisit c ă a mâncat în casa sa, mi-a arătat şi toate
avuţiile ce strânsese Odiseu în vremea călătoriei sale, aurul, ar­
gintul şi arama, şi am văzut atâta mulţime, încât putea hrăni ze­
ce neamuri de protiva familiei lui. Ceea c e mi-a fost de mirare
este c ă acolo am văzut avuţiile fără a fi Odiseu. Mi-a zis că Odi­
seu le lăsase acolo, vrând ca să meargă la Dodona să ia sfat dela
un stejar ce făcea minuni şi de acolo să ia răspunsul însuşi al
lui Zeus cu ce chip să se întoarcă în patria sa, după o lipsire aşa
de îndelungată, de se cădea a întră descoperit şi în ve­
derea obştii sau pe taină, fără a se arăta cuiva. Acest principe
mi-a făcut jurământ însuşi în vremea închinăciunii către Dum­
nezei cum că corabia şi vâslaşii lui Odiseu erau gata aşteptând
întoarcerea sa. E u n'am avut vreme a aştepta corbia aceea, căci
altă corabie thesprotienească aflându-se gata, m'a trimis întru
aceea, poruncindu-se stăpânului corăbiei ca cu mare credinţă să
mă facă teslim în manile Craiului Acaz. Stăpânul corăbiei şi cu
tovarăşii lui, în loc să urmeze poruncii, au alcătuit între ei un
gând foarte rău pentru mine, vrând a mă arunca iarăşi spre bat­
jocură nărocului. Dupăce corabia s'a depărtat de uscat, m'au lip­
sit îndată de toată evlavierea mea, m'au dezbrăcat îndată de
hainele mele şi mi-au dat boarfele acestea rele pre care acum
vezi asupra mea. De către seară sosind pe ţărmurile Itacei, m'au
legat de catargul corăbiei şi lăsându-mă acolo ei au eşit pe uscat
şi au început a cina. Dumnezeii m'au ajutat a rumpe cu lesnire
legăturile lor. Dezbrăcându-mă îndată, am legat toate boarfele
în cap şi m'am aruncat în mare, începând a înota din toată pu­
terea mea; îndată m'am văzut foarte depărtat de osândiţii aceia,
încât am îndrăznit a eşi pe uscat. Am ajuns îndată la o pădure
foarte frumoasă, unde m'am şi culcat. Varvarii aceştia au făcut
oareşicare slabă cercetare şi, ne aflând cu cale a mă căuta cu în-
delungare, au întrat în corăbii şi cu grabă au purces. Cu acest
chip Dumnezeii m'au mântuit din manile lor şi m'au povăţuit în
casa unui om înţelept şi plin de fapte bune. Fiind c ă Pronia cea
de sus n'a hotărît încă sfârşitul zilelor mele".
,,Ah, ticăloase şi nenorocite străine, i-a răspuns Eumeu, c â t
m ' a i p ă t r u n s t u cu povestirea n e n o r o c i t e l o r tale î n t â m p l ă r i . L a
un l u c r u n u m a i n u te p o c i u crede, ceea ce m i - a i povestit despre
Odiseu. P e n t r u c e u n o m de v r â s t a t a să s t r ă m u t e a d e v ă r u l şi
să-1 abată la m i n c i u n ă ? E u sânt î n c r e d i n ţ a t că D u m n e z e i i sânt
î m p i o t i v i t o r i la întoarcerea i u b i t u l u i m e u stăpân. E i n'au v r u t
n i c i să m o a r ă supt l o v i t u r i l e T r o a d e n i l o r n i c i în b r a ţ e l e p r i e t e ­
1
n i l o r săi, d u p ă săvârşirea unui r ă z b o i u aşa de s l â t ) . C ă c i t o ţ i
G r e c i i i-ar f i î n ă l ţ a t u n m o r m â n t ales şi slava l u i ar f i lunecat
asupra f i u l u i său. Cât p e n t r u mine, sânt f o a r t e m â h n i t că m ' a u
închis aicea şi n u m e r g la oraş decât c â n d î n ţ e l e p t a P e n e l o p a î m i
cere, a v â n d a m ă î n ş t i i n ţ a de oareşi care veşti ce ia de pe la u n i i
şi a l ţ i i . D u p ă c e m ă v ă d în curte m ă î m p r e s o a r ă cu t o ţ i i , î n t r e -
b â n d u - m ă ce a m auzit. U n i i se mâhnesc de cea cu î n d e l u n g a r ă
l i p s i r e a i u b i t u l u i n o s t r u stăpân, a l ţ i i se b u c u r ă , pen truca risipesc
f ă r ă de saţ averile l u i cele m a r i . C â t p e n t r u mine, n u m a i cerce­
tez, de vreme ce m'a a m ă g i t u n E t i l i a n , care silit f i i n d a f u g i d i n
P a t r i a l u i p e n t r u o ucidere ce făcuse, dupăce a u m b l a t r ă t ă c i t în
câteva locuri, a sosit în casa mea u n d e l-am p r i m i t cu cât s'a
p u t u t m a i bine şi în cât m i - a fost p r i n p u t i n ţ ă , m i - a spus că a
v ă z u t p r e O d i s e u c u I d o m e n e u în O s t r o v u l C r e t e i , unde drege
c o r ă b i i l e sale care e r a u stricate de f u r t u n ă , î n c r e d i n ţ â n d u - m ă că
va v e n i la s f â r ş i t u l v e r i i sau la î n c e p u t u l t o a m n e i , î m p r e u n ă cu
t o ţ i t o v a r ă ş i i şi p l i n de avuţie. Şi t u , bunule om, care ai suferit
a t â t a , de v r e m e ce D u m n e z e i i te-au adus aicea, n u m ă m ă g u l i
n i c i m ă a m ă g i cu acelea p r i n poveştile care se fac d u p ă plăcere.
C ă c i acestea n u m ă v o r sili a te ţ i n e a bine şi a te cinsti. Zeus
este acela care m ă va sili, a c ă r u i a f r i c ă este d e a p u r u r e a î n a i n ­
tea ochilor m e i şi m i l o s t i v i r e a cea firească ce a m p e n t r u cei t i ­
căloşi".
„ T r e b u i e să f i i cel m a i necredincios decât t o ţ i o a m e n i i , a
r ă s p u n s Odiseu, p e n t r u c ă d u p ă toate j u r ă m â n t u r i l e ce ţ i - a m f ă ­
cut n u pociu a te î n c r e d i n ţ a n i c i a te s t r ă m u t a d i n n e î n c r e d i n ţ a -
rea ta. D a r să facem u n r ă m ă ş a g î n t r e noi, l a care să fie m ă r t u ­
r i i D u m n e z e i i cei ce lăcuiesc în O l i m p . D a c ă C r a i u l v o s t r u va
veni în p a t r i a sa d u p ă c u m î ţ i zic eu, s ă - m i d a i haine alese şi cu
o corabie să m ă t r i m i ţ i p â n ă la D u l i c u m ,de unde v o i u merge î n -

!) Vestit.
cătrău voiu voi. Iar dacă nu va veni, tu vei aţâţa asupra mea pre
toate slugile tale, dându-le porunca să mă arunce jos de pe stân­
ca aceasta mare, pentru ca să fie aceasta spre pildă tuturor să­
racilor ce vor veni la tine şi care vor voi a te amăgi prin poveşti
mincinoase".
„Streine, a răspuns Eumeu, la ce va ajunge ipolipsis ce am
între oameni, atât acum cum şi după vremea viitoare, la ce va r ă ­
mânea fapta cea a mea care este încă mai scumpă decât ipolip­
sis, dacă, dupăce te-am primit în casa mea şi ţi-am făcut cele mai
bune primiri ce erau la mâna mea, te-aş lipsi de viaţa aceea pre
care ţi-am păzit-o, după o faptă aşa de vărvărească, căci în ce
chip aş face rugăciunile mele către Dumnezeii apărători celor
streini? Dar vremea a cina se apropie şi ciobanii fără întârziere
se vor aduna pentru ca să cineze împreună cu mine". In vreme
ce ei voroveau într'acest chip, ciobanii au sosit cu turmele lor,
care îndată au început a le închide prin ocoale. Toată ograda
răsuna de strigările dobitoacelor ce le aduceau dela păşune. A-
tuncea Eumeu a zis către ciobani: ,,Aduceţi-mi îndată dobitocul
cel mai gras ce va fi în turmele voastre, pentru ca să fac o jertfă
către Zeus, pentru streinul acesta, care l-am primit în gazdă la
noi, şi pentru ca să ne folosim şi noi, după atâtea osteneli ce a-
vem a păzi turmele acestea, în vreme ce alţii se hrănesc întru
linişte din ostenelele noastre".
In vreme ce a vorovit întru acest chip, îndată a început a
despica lemne pentru facerea jertfei. Păstorii au adus îndată do­
bitocul cel mai gras. Acesta era un porc de cinci ani, pe care în­
dată îl puse înaintea altariului. In vremea aceea Eumeu n'a uitat
pre Dumnezei, fiind plin de evlavie; a luat îndată coama porcu­
lui şi capul şi le-a aruncat în foc, cere dela toţi Dumnezeii cu ru­
găciuni foarte învăpăiate pentru ca să învrednicească pe Odiseu
să se întoarcă la ale sale. După aceasta, cealaltă parte a dobito­
cului despoindu-se, a făcut-o bucăţi şi a pus-o pe foc. Eumeu ia
câte o bucăţică din toate părţile trupului şi le pune pe grăsimea
cu care învelise ormurile şi, dupăce a presărat făină pe pară, le-a
aruncat şi pre acelea toate ca să arză. Celelalte părţi mărunţin-
du-se au fost puse în frigare, pre care cu mare purtare de grijă
le-a fript. Le-a pus pe o masă şi stăpânul purcarilor s'a sculat
singur pentru ca să facă părţile, fiind ora plin de dreptate. A fă-
 cut şapte părţi, una a aferosit-o zinelor, alta lui Mercuriu, fă­
când către el şi multe rugăciuni, trei păstori ce mai erau osebit
au luat fieştecare câte o parte. Dară lui Odiseu i-a dat partea
cea mai aleasă, care era spinarea dobitocului celui jertfit. Odi­
seu, foarte vesel pentru cinstea ce-i făcea, îi face mulţumirea sa
într'aceste cuvinte: ,,Eumeu, Zeus să te iubească atâta, în cât
eu te iubesc pentru buna primire ce-mi faci, avându-mă cu atâta
cinste şi ne căutând la starea cea ticăloasă întru care mă aflu".
Eumeu i-a răspuns: „Străine, eu te cinstesc după cum mi se
cade şi după datoria ce am; mănâncă bine din bucatele ce-ţi puiu
înainte. Dumnezeu ne dă un lucru şi ne lipseşte de altul, ameste­
când viaţa noastră cu bucurii şi cu amărăciuni, dupăcum lui îi
place, fiind că este atotputernic".
Sfârşind aceste cuvinte, a aruncat în foc bucăţile cele dintâi
a părţii ce oprise pentru el. Şi luând o cupă plină de vin, după
ce a făcut închinăciunile sale, a împins-o la Odiseu fără a se
scula din locul său; un rob, pre care el cumpărase dela oareşcare
neguţători finiciani fără ajutoriul Pénelopéi şi a bătrânului Laert
ci de însuşi bărbaţii săi, după purcederea lui Odiseu, a adus
pâne la masă. Dupăce au mâncat şi au băut şi s'au săturat bine,
robul a ridicat masa şi după puţin au mers să se culce. In noap­
tea aceea a fost prea frig, Zeus a vărsat o mare ploaie şi Zefirii
cei deapururea încurcaţi cu ploaie au făcut să se auză suflarea
lor cea repede. Odiseu, întorcându-se cu voroava către păstori,
pentrucă să părăsească pre Eumeu şi să vază de nu cumva îi va
da sau să poruncească să i se dea haine care să poată a-1 apăra
de răceala ce era, fiindcă avea mare priveghere pentru el. „Eu­
meu şi voi, păstorilor, a zis, ascultaţi-mă ,vă rog, şi suferiţi a mă
făli puţin către voi; vinul îmi va pricinui iertare, el are putere
a nebuni pre oameni, el face a cânta din inimă nişte taine care
n'ar vrea niciodată a le descoperi. E u asemenea vă voiu povesti
nişte nebunii şi, fiindcă cuvântul a lunecat, trebuie să vă poves­
tesc. Ah, de-ar da Dumnezeu să fiu încă în vrâsta aceea şi să
aibu aceeaşi putere care am avut când am întins o cursă Troade-
nilor supt părcanele Troadei. Odiseu şi cu Menelau erau căpete­
nii întru acea lucrare. Aceştia mi-au făcut cinstea a mă face şi
pre mine părtaş la povăţuirea aceea. Dupăce ne-am apropiat de
ziduri ne-am ascuns supt armele noastre în huciul ce era aproape.
In noaptea aceea s'a ridicat un vânt aşa de rece, încât a început
a îngheţa, a început a cădea o mulţime de ninsoare, care îndată
ce cădea îngheţa. Cu toţii aveau cămeşi bune şi mantale şi dor­
meau cu spinările lor acoperite. Dar eu am avut această nebu­
nie a lăsa mantaua mea în cort, ne socotind că noaptea poate să
fie frig, mersesem numai cu cămaşă şi încins cu armele mele.
Despre a treia parte din noapte, în vremea când stelele au înce­
put a merge spre apusul lor, cu coada suliţii am atins pre Odi­
seu şi, trezindu-se îndată, i-am zis: „Darnice Odiseu, tu poţi so­
coti că îndelungată vreme nu poţi a trăi fiind cu totul pătruns
de frig, căci nu am luat manta; un Dumnezeu împrotivitoriu m'a
îndemnat a veni aicea fără manta. Iată, în vremea aceasta îmi
este peste putinţă a răbda şi a putea mai mult suferi".
îndată Odiseu a aflat chip a mă ajutora, fiind ales întru is­
codiri şi bun la sfaturi şi între războaie. I a t ă ce i-a venit în gând:
se apropie de mine şi îmi zice încet: „Taci, ca nu cumva vre-unii
din Greci să auză". îndată cu capul său răzimat asupra suliţii a
înălţat puţin glasul şi a zis: „Prietenilor miei, ascultaţi ceea ce
este ca să vă zic. In vremea somnului mieu un vis despre partea
Dumnezeilor mi-a venit. Iată-ne acum foarte departe de corăbii­
le noastre şi sân tem foarte puţini la număr; să meargă unul cu
grabă la Agamemnon ca să ceară ceva ajutoriu să ne trimită".
Intru auzul cuvântului acestuia Thoas, fiul lui Adremon, s'a seu
lat îndată şi fără a mai îngădui a doua poruncă, aruncă jos man­
taua, şi încălzindu-mă cu ea am dormit cu mare linişte până a
doua zi. M ă c a r de ar da Dumnezeii ca să fiu şi astăzi în tinere-
ţele acelea, în bărbăţia aceea şi unul dintre voi, păstorilor, să-mi
dea o manta silit de evlavia şi cinstea ce i se cade către mine;
dar mă necinstesc acum din pricina boarfelor acestora rele cu
care mă aflu îmbrăcat".
In numele lor a răspuns Eumeu: „Asupra unei pricini ade­
vărate tu ne faci un răspuns foarte isteţ; foarte bine ai vorovit,
şi voroava ta nu va fi înzadar. Tu nu vei fi lipsit nici de manta,
pentruca să te acoperi, nioi de vre-un lucru ce se cade a împăr­
tăşi un străin ce s'a primit oaspete. Dar mâne dimineaţă vei lua
iarăşi hainele tale cele vechi, căci noi aicea nu avem nici mantale
de prisosit nici cămăşi: fieştecare păstoriu are câte una. Dupăce
se va întoarce tânărul nostru principe fiul lui Odiseu, îţi va da
cămăşi, manta şi tot feliul de alte haine, şi te va trimite oriunde
vei voi.
Sfârşind aceste cuvinte, s'a sculat îndată şi, apropiind patul
lui Odiseu de foc, i-a aşternut piei de capră sălbatecă şi, cul-
cându-se Odiseu, 1-a acoperit cu o manta foarte groasă care o
avea el de schimbat când era frigul mai mare. Tinerii păstori
s'au culcat primprejurul lui. Dar Eumeu n'a socotit cu cale a se
depărta şi el de turme, ci s'a gătit ca să mâie afară. Odiseu se
bucură foarte văzând osârdia şi purtarea de grijă ce avea prista-
vul său pentru turmele sale în vremea lipsirii sale de acasă. în­
tâi a pus sabia sa, după aceasta a luat o manta bună care să-1
păzească de frig, a mai luat o piele de capră şi o suliţă în mână,
pentruca să-1 apere de câni. Intru această stare a eşit, vrând c a
să se culce supt adăpostul vre-unei stânci şi în preajma turme­
1
lor ).

') Autorul exprimă gratitudinea sa conducerii Muzeului Bruckenthal

pentru bunăvoinţa de a-i fi pus la dispoziţie manuscriptul traducerii lui
Beldiman.
 DUILIÜ ZAMFIRESCU ŞI TRANSILVANIA

1
Datorită zelului unor editori pioşi ) şi publicării corespon­
2
denţei s a l e ) , Duiliu Zamfirescu a devenit o moneta de o oare­
care circulaţie, atât în viaţa cât şi în cercetările literare din ulti­
3
mul d e c e n i u ) . Strânsă la un loc, opera lui pare mult mai unitară
şi mai masivă; iar corespondenţa atât de îngrijită, dă relief şi
căldură personalităţii sale. Avem înaintea noastră un om mai
bogat şi mai viu, în tot cazul o figură reprezentativă a culturii
noastre. Şi chiar dacă opera nu a câştigat un număr prea m a r e
de cititori maturi, istoria literară a avut şi va mai avea câştiguri
însemnate de pe urma acestor ediţii. Duiliu Zamfirescu a fost o
conştiinţă agitată fără întrerupere de problematica literară a

*) îndeosebi Mariana Rarincescu-Zamfirescu, sub îngrijirea căreia au

apărut în colecţia „Clasicii români comentaţi", dela ed. Scrisul Românesc
din Craiova, începând din 1934, Poezii (unde sunt reunite versurile apă­
rute în volume şi câteva din cele publicate numai în reviste) ; întreg ciclul
Romanul Comăneştenilor (1. Viaţa la ţară; II. Tănase Scatiu; III. In răsboiu,'
IV. îndreptări; V. Anna); şi în sfârşit Nuvele. — Cu prilejul împlinirii
unui deceniu dela moartea poetului, a fost publicat un volum de Poezii şi
proză, Focşani, 1933, Cartea Putnei, cu o prefaţă de G. Dimitriu,
2
) I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii şi documente literare, Bucu­
reşti 1931, vol. I, pp. 53—105 (cuprinde corespondenţa cu Iacob Negruzzi);
I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, Bucureşti, 1939, vol. VI, pp.
109—223 (corespondenţa cu N. Pătraşcu, publicată înainte, fragmentar,
în monografia acestuia Duliu Zamfirescu, Bucureşti, 1929). Em. Bucuţa.
Duliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), Bucureşti, 1937..
3
) Menţionăm îndeosebi introducerile d-nei Mariana Rarincescu-Zam­
firescu la ediţiile amintite, precum şi studiul d-sale Duiliu Zamfirescu şi
Italia (Studii Italiene, I, p. 37—75), care alcătuesc împreună aproape c*
monografie a scriitorului român; capitolele privitoare la el din N. I orgia,
Istoria literaturii contemporane. Bucureşti, 1934, vol. I, pp. 330—335, B .
Munteano, Littcrature roumaine, Paris, 1938, p. 109 şi 143 şi urm., D. Mu-
vremii lui, atât româneşti cât şi europene; spre deosebire apoi
de mulţi scriitori, el a rămas tot timpul un cititor pasionat în
toate domeniile spiritului. Ecouri din aceste preocupări pot fi
întâlnite la fiecare pas în corespondenţa şi opera lui. Aceasta
din urmă sufere chiar de balastul unor idei nu totdeauna sufi­
cient digerate, sau dăunătoare pentru spontaneitatea creaţiei li­
terare. Omul era apoi plin de ambiţii, „iubitor de sine şi vano-
glorios" — cum se numeşte el însuşi şi cum l-au apreciat cei mai
mulţi din aceia care l-au cunoscut — care atunci când era ră­
nit lovea fără milă şi fără măsură. De aceea trecerea lui prin
literatura noastră este însoţită de zgomotul unor polemici răsu­
nătoare. Toate acestea au făcut din Duiliu Zamfirescu un bun
ferment literar. Atitudinile lui au ajutat la lămurirea unor pozi­
ţii, într'o epocă în care literatura română se zbătea pentru găsi­
rea de noi orizonturi.
Intre preocupările lui problema Transilvaniei ocupă un loc
însemnat. E a a străbătut până pe primul plan al operii sale, iar
polemicile purtate cu scriitori ardeleni, au adus în discuţie în­
săşi ideologia noastră literară dela începutul acestui veac. Iată
de ce credem că o prezentare mai amplă a acestei probleme nu
este lipsită de interes pentru istoria literară. E a se poate face
astăzi cu mai multă obiectivitate, nu numai pentruca se înte­
meiază pe documente noi, ci pentruca şi perspectiva din care o
privim este mai calmă şi mai sigură.

I.

1. ,,Timp de 40 de ani — spune Duiliu Zamfirescu în 1922

1
— am suspinat după T r a n s i l v a n i a " ) , aşezând astfel începutul

răraşu, Istoria literaturii române, Bucureşti, f. a. p. 306—311; G. Călinescu,

Istoria literaturii române. Bucureşti, 1941, p. 470 şi urm.; apoi numărul
închinat lui din Milcovia III, nr. 1—2, 1932, (cu articole de M. Simionescu-
Râmniceanu, Ion Pillát, I. Diaconu); I. M. Raşcu, 32 opere în literatura
română, Bucureşti, 1933, p. 182 şi urm.; N. Pătraşcu, op. cit.; Şerban Cio-
culescu, O faţă nouă a lui Duiliu Zamfirescu in Rev. Fund. Reg. III. 1936,
nr. 8. — Pentru orientări bibliografice mai largi cf. bibiografiile publicate
în Dacoromania, apoi Pimen Constantinescu, Opera lui Duiliu Zamfirescu
în n-rul cit. din Milcovia, p. 33 şi urm. şi L. Predescu, Duiliu Zamfirescu,
Bucureşti, f. a.
1
) Prefaţă la ed. V-a a Vieţii la ţară, ed. Rarincescu, p. 10.
interesului său pentru această provincie prin anii 1882. E l se
afla atunci în redacţia ziarului România Liberă, al cărui redactor
şef era Dimitrie Laurian, fiul dârzului istoric şi filolog latinist
August Treboniu Laurian. N. Pătraşcu ne spune despre acest
1
distins gazetar că era „inteligent şi sceptic" ) ; oricât de sceptic
va fi fost credem însă că ceva din credinţa fanatică a tatălui său
a rămas şi în sufletul lui, pentru a încălzi cu ea atmosfera zilnică
a redacţiei, din care nu lipseau Transilvănenii. Cu patriotismul
lui totdeauna viu, Duiliu Zamfirescu trebue să fi avut aici întâiul
contact spiritual cu această mare problemă — dar şi întâele con­
flicte cu Transilvănenii. N. Pătraşcu susţine că nu prea era a-
great de personalul de dincoace de Carpati al gazetei, găsindu-l
afectat şi spelcuit".
Cu un an în urmă, numele lui Duiliu Zamfirescu pătrunde
în Transilvania prin paginile totdeauna primitoare ale Familiei,
unde îşi începe colaborarea cu cronici rimate şi schiţe, semnate
uneori Don Padil. Simpatia revistei pentru el merge atât de de­
parte, încât în 1885 îi reproduce în întregime romanul In faţa
vieţii. E a se explică prin apropierea lui Iosif Vulcan de scriito­
rii junimişti, de pe urma căreia revista dela Oradea a câştigat
considerabil. Titu Maiorescu, care i-a dat un larg sprijin în a-
ceastă reorganizare, trebue să fi recomandat printre scriitorii ti­
neri şi pe Zamfirescu.
Cam în aceeaşi vreme, într'o vară, trece frontiera în Tran­
silvania, dela Slănicul Moldovei, unde îşi petrecea vacanţa. E s t e
întâia întâlnire cu pământul şi oamenii locului. Grupul de e x ­
cursionişti din care făcea parte vizitează cu acest prilej comuna
Satu-Mare, din apropierea frontierei, unde au avut norocul să
vorbească cu unul din acei preoţi reprezentativi ai Transilvaniei,
pentru care Duiliu Zamfirescu va păstra totdeauna o mare ad­
miraţie. Impresionat de această convorbire, spunea parcă cu pri­
2
virea „că tot în Transilvania este răsada bună a neamului" ).

2. Autorul Vieţii la ţară a fost totdeauna preocupat de pro­

blema originii neamului nostru. P e urmele acestei probleme, a-
tât de dezbătută de istoriografia şi filologia contemporană, tre-

l
) N. Pătraşcu, op. cit., p. 15.
a
) Ibid., p. 46—47.
buia să ajungă iarăşi şi iarăşi în cetatea de munţi a Transilva­
niei, întâia oară când poposeşte mai îndelung aici este în nuvela
lui istorică Străbunii noştrii, care se petrece între întâiul şi al
1
doilea războiu d a c i c ) , Nuvela nu a r e nici o valoare literară. E a
este încărcată cu reminiscenţe din lecturile istorice ale autorului,
cărora le mai adaugă — probabil pentru a intensifica culoarea
locală — tot felul de amănunte descriptive şi numiri cu totul ne­
verosimile, uneori chiar comice. Decebal, personajul principal,
este un rege barbar de operetă. Iată tronul lui: ,,In colţul din
stânga, la o parte, se văd doi bolovani de cremene, răsturnaţi
unul peste altul, aşa încât să formeze un tron, iar la picioarele
lor un trunchiu de stejar trântit jos. Peste bolovani şi stejar sunt
trei piei de urs negru". E l nu slăbeşte pe preotul lui suprem, Ve-
zinas, din ,,Popo!", „Preot al naibii!", „Muere!". Furia lui e
uneori isterică: „V'am bătut de patru ori şi m'aţi bătut odată, o
singură dată ! — strigă el generalului roman Longinus — E i ! . . .
şi pentru această singură dată, aş vrea să vă crap capul în bu­
căţi, aş vrea să împung cu vârful suliţei în ochi pe împăratul
vostru!"
Prin contrast cu Decebal, Longinus este calm, plin de dem­
nitate romană şi de nobleţă umană. întreagă nuvela este con­
struită pe astfel de contraste, iar sfârşitul cade în melodrama.
Duiliu Zamfirescu nu se desbărase de romantismul tinereţelor
sale. E l găseşte totuşi momente de reală inspiraţie, ca atunci
când vorbeşte de dragostea de ţară a regelui dac: „Decebal ^rt
adesea câinos şi nedrept; ucidea şi spânzura fără prea multă
chibzuinţă. Dar . . . înaintea ochilor lui alerga umbra cea mare a
Patriei! . . . E r a făcut din acea schijă de oameni care de vii sa
îngroapă până în brâu în pământul ce i-a născut şi crescut, cari
trăesc şi mor cu o singură idee între tâmple: ţara!"
S ă reţinem din nuvelă acest accent de patriotism şi de băr­
băţie, motive care vor reveni mereu în scrisul lui Duiliu Zamfi
rescu, în legătură cu problema Ardealului.

*) Duiliu Zamfirescu, Străbunii noştri, nuvelă istorică în Convorbiri

Literare, n-rele dela 1 Ianuarie şi 1 Februarie 1888, reprodusă în Nuvele,
Bucureşti, 1888. El intenţiona să facă din acest epizod, pe care îl numea
,,al lui Longinus" o dramă, a renunţat însă la acest gând din pricina
„detaliilor foarte frumoase". Se pare că nuvela a fost citită la Junimea în
1887 (Bucuţa, op. cit., p. 27).
 3. Străbunii noştri a fost închinată lui Decebal şi eroismului
dac. In anul când apărea, autorul ei pleca la Roma, pentru a-şi
ocupa postul de secretar la legaţia României. E l rămâne în ca­
pitala Italiei, cu oarecare întrerupere, până la 1906, adecă tocmai
în floarea bărbăţiei. Aioi se lasă copleşit de măreţia şi de toată
armonia şi limpezimea antică.
Ceeace îl covârşeşte în mod precumpănitor este figura îm­
păratului Traian. „Timp de 15 ani am trăit la Roma, adorând pe
1
Traian" — spune e l ) . Cercetându-i corespondenţa şi scrierile din
acest răstimp ne convingem c ă această afirmare nu cuprinde nici
o exagerare. De abia ajuns în Italia, el caută pe marele împărat
pretutindeni, la Napoli şi mai ales la R o m a : în F o r pe coloană,
;

la Vatican, la Vila Borghese, la Capitol, „Pentru noi, pentru

mine cel puţin, e un nespus farmec şi o sfântă emoţiune de a sta
într'o sală rece sub statuia împăratului nostru şi a-i privi capul
gânditor şi braţul vânjos — şi e o bucurie aproape copilărească,
dar întrucâtva artistică, de a constata că te cobori ca popor din
2
contemporanii acestui o m . . ." — scrie el lui N, P ă t r a ş c u ) . I a r
într'o scrisoare cătră Negruzzi, îl numeşte „cel mai mare împărat
3
pe care 1-a avut l u m e a " ) . Dintre monumentele lui Traian ad­
miră mai ales bustul dela Capitol, în care găseşte „mândria se­
nină a capului care cugetă şi melancolia unui suflet cu adevărat
4
m a r e " ) . Traian stă rriai presus de toţi ceilalţi împăraţi romani
pentrucă „avea mintea sus, ochiul clar, vederea justă, le înţele­
gea şi le înfrăţea pe toate întru împlinirea scopului celui m a r e :
5
guvernarea imperiului" ). Statul român ar trebui să facă copii în
ghips, sau m ă c a r fotografice după busturile împăraţilor de r
timpul dominaţiundi romane în Dacia; pentru el nereproducerea
6
coloanei lui Traian este „aproape o necuviinţă ").
Şi interesul lui pentru împărat merge crescând. Cultul lui
îmbrăţişează întreaga familie a acestuia. Când Maiorescu îl vizi­
tează la Roma, în 1889, îi dărueşte Istoria romană a lui Gibbon.
P e urmele acestuia, pentru care mărturiseşte o mare admiraţie,

*) Prefaţă la ed. V-a a Viefii la ţară, ed. Rarincescu, p. 10.

2
) Studii şi doc. lit., VI, p. 117.
"•) Ibid., vol. I. p. 56.
f) Ibid., vol. VI, p. 137.
r») Ibid., p. 135.
r.) Bucuţa, op. cit., p. 39. — Cf. şi Studii şi documente, VI, p. 13^
 se duce la izvoarele contemporane: la Tacit, la Pliniu cel tânăr.
Il ispiteşte gândul unei „istorii populare a împăratului nostru".
„Ce carte frumoasă s'ar putea face, Domnule Negruzzi, la Roma,
având toate datele istorice, urmărindu-1 pe monumente, studiin-
du-1 pe busturi, cercetând forul şi deaproape copia în plastru a
coloanei ce se află la Lateran, cu Fröhner alăturea şi posedând
mai presus de toate căldura unei inimi de Român tânăr, care s'a
pătruns de mărirea şi geniul aceluia ce ne-a adus la gurile Du­
nării! Scrisă într'o limbă românească limpede şi încălzită de en­
tuziasmul unui suflet optimist, o asemenea carte n'ar avea nici o
valoare pentru streini, dar pentru Români ar fi o comoară. Ce
este istoria lui Bălcescu, decât o pagină de entuziasm asupra lui
1
Mihai Viteazul, scrisă de un a r t i s t ? " ) .
Nu realizează acest proect literar, dar dragostea lui pentru
împărat se păstrează. Când îl vizitează Pătraşcu la Roma, în
1895, îl găseşte vibrând încă de ea. „Pronunţând numele lui T r a -
ian el lăsa să i se vază în suflet un fel de mândrie personală, de
coborîtor al lui Traian, caşi cum ar fi zis că inteligenţa lui, fizi­
cul lui, că nobleţă, c ă dragostea lui de frumos sunt toate romane,
2
ca şi numele lui de D u i l i u " ) .
Dacă n'a ajuns să scrie cartea închinată „împăratului nos­
tru", figura acestuia străbate din când în când în operele lui, în­
văluită în aureola marei sale admiraţii. Astfel, în romanul epis­
tolar Lydda, pe care începe să-1 publice în 1898, tânărul Mircea,
vizitând Capitolul se opreşte în faţa busturilor imperiale, fiind
mai ales copleşit de chipul lui Traian, care semăna atât de bine
cu imaginea ce şi-o făcuse din cărţi despre „marele nostru pă­
rinte". „Ce straniu moment al istoriei romane — spune acesta
— clipa aceasta de 18 ani, în care o lumină de geniu puternic, o
mână de suflet cu adevărat nobil încearcă să oprească rostogoli­
rea totului în prăpastia depravării, a viţiului, a infamiei! Şi ce
mare ne apare omul acesta al cărui caracter moral avea să lupte
nu numai cu imoralitatea altora, dar chiar cu propriile sale slă­
biciuni . . . " . Bustul dela Capitol este „icoana însăşi a melanco­
liei. Acolo se răsfrâng grijile unui imperiu mare ca lumea; acolo
năzuinţele unui suflet păgân, în care, cu toate astea, sublimul

*) Studii şi documente literare, I, p. 66.

2
) Pătraşcu, Op., cit., p. 98.
martir dela Golgotha părea că aruncase sămânţa îndoielii; acolo
luptele unei conştiinţe, în care blândeţa iertătoare a geniului se
întâlnea cu disciplina rigidă a generalului din Germania de j o s .
Acesta e căpitanul din primul răsboiu dacic, care după ce bătuse
pe strămoşii noştri în pământul lor, se ruga de femeile dace să nu-şi
caute moartea, fiindcă ,,Roma iartă pe cine se supune", cuvinte
1
noui în gura unui popor ce nu iertase pe n i m e n i " ) .

4, P e urmele lui Traian şi ale Romei imperiale, Duiliu Zam-

firescu este stăpânit tot mai mult de convingerea descendenţei
noastre latine. „Eu singur râd câteodată de această flacără sfân­
tă, care mă încinge ca pe fraţii gheghincolo, dar iar zic: se vede
că, cu toată aparenţa mea nu sunt aşa de blazat, sau poate toc­
mai pentrucă sunt, aceste rămăşiţe puternice şi măreţe nu mai
2
au nimic ridicul şi banal la R o m a " ) . Aceste cuvinte le scria lui
I. Negruzzi puţin timp după aşezarea sa în capitala Italiei. A -
tunci încă mai trăiau în el anumite rezerve, aduse din cercurile
junimiste, zeflemisitoare ale latinismului. Cu cât trece timpul,
rezervele dispar, „flacăra sfântă" îl încinge tot mai mult până
devine o convingere estetică şi politică, temeiul patriotismului
său. Descendenţa romană îi dădea un argument nou, foarte pu­
ternic, argumentul sângelui, pentru această convingere, c ă t r ă
care se îndrepta cu toată fiinţa lui.
Vom arăta cum s'a desvoltat această convingere în opera lui.
întâia oră când ea apare mai lămurit este în aceeaşi „scri­
soare romană" din Lydda, pe care am amintit-o mai sus. Medita­
ţiile în faţa bustului lui Traian trezesc în tânărul Mircea „emo-
ţiunea binefăcătoare a patriotismului". Este o fericire pentru noi
— spune acesta — c ă ne-am format ca neam „tocmai în epoca
cea mai curată a imperiului, sub privirea blândă a divului Traian".
Şi aminteşte apoi cu regret de tinerii noştri care se duc să stu­
dieze mai mult la Paris, de artiştii şi călătoriile de plăcere c a r e
năzuesc toate acolo, cu toatecă originea noastră ar trebui să n e
îndrepte spre Italia. D e când cu „ironia bonjuriştilor decadenţi"
tot ceeace este în legătură cu această origine romană pare de
domeniul basmelor. „Dar vai de poporul care îşi tratează mări­
rea trecută cu ironie! Coloana traiană ar fi axa pe care s'ar în-
1
) Lydda, Ed. Bibi. p. toţi, nr. 678, Bucureşti, f. a., p. 87.
2
) Studii şi documente literare, I, p. 56.
vârti, ca pe o spirală antică, năzuinţele noastre; ar fi dovada
hotărîtoare, pentru munteanul din Vrancea şi câmpeanul din
preajma Bărăganului că Traian nu e o poveste, ar fi documen­
1
tul nostru de nobleţă, adus la n o i " ) .
Cu trei ani în urmă când lucrează la romanul Îndreptări
este un apărător şi mai hotărât al ideii latine în cultura noastră.
,,Când latiniştii noştri transilvăneni au deşteptat pe cărturarii
noştri din deprinderile fanariote şi limba grecească, toţi oamenii
culţi ai timpului au pornit într'acolo; când Şcoala dela Iaşi a în­
ceput reacţiunea contra latiniştilor toţi oamenii noştri culţi s'au
întors în partea asta. Acum — continuă el — par'că a venit vre­
mea să înceapă o reacţiune contra reacţiunei". E l condamnă ex­
cesul de zel al unor istorici şi filologi cari preferă să caute origi­
nea unor cuvinte româneşti în limbile slave, maghiară şi turcă, în
loc să le caute, cum e firesc, în limba latină. Această tendinţă este
primejdioasă pentru educaţia generaţiilor tinere, căci ea dă do­
vadă de ,,lipsă de energie morală". ,,Cănd geanta latină este o-
biectul de glumă al atâtor literaţi anemici, se naşte, fireşte, în
spiritul tânărului îndoială asupra valorii morale a teoriilor din
şcoală". Şi ,,noi ca popor, ca stat, avem cel mai mare interes ca
tânărul să creadă cu putere în originea latină — să creadă, s'o
apere şi s'o venereze". A ne păstra „calităţile psiho-fiziologice
ale rasei noastre daco-latine şi a perpetua nobleţă limbei şi, pe
cât se poate, a tradiţ'unilor romane, trebue să fie datoria noastră
de fiecare moment, înconjuraţi cum suntem din toate părţile de
popoare tinere care vorbesc alte limbi şi au alte tradiţiuni. A-
2
ceasta e raţiunea noastră de a fi la D u n ă r e " ) .

x
) Lydia, p. 89.
2
) Duiliu Zamfirescu, Scrisoare, în Noua Revistă Română, nr. dela
15 Aprilie 1901. El trece chiar la exemple, dând câteva cuvinte pe care le
crede mai de grabă de origine latină sau italiană, decât venite din alte
limbi, greşind adesea în etimologiile pe care le face. E o dovadă totuşi cât
de departe mergea zelul lui latinist. Dealtfel încă din primii ani la Roma
notează în scrisorile lui înrudiri între limba italiană şi română. In 8 Iunie
1899 îi scrie lui Maiorescu că ..coordonează neşte note relative la unele
curioase cuvinte româneşti care se găsesc aidoma în limba italiană" (Bu-
cuţa, op. cit., p. 218). Asupra acestei înrudiri atrage atenţia şi lui... Badea
Cârţan, care vizitând Roma, nimereşte la el. (Cf. spirituala lui schiţă
Badea Cârţan la Roma, în Literatură şi Artă Română, I (1896), p. 5 4 3 — 5 4 7 ,
reprod. şi în Nuvele, ed, Rarincescu).
 Că suntem latini cu ceeace avem mai bun din noi, el o spu­
nea nu numai din motive politice, ci şi pentrucă era convins c ă
acesta este un adevăr. Cucerirea Daciei a fost o necesitate a R o ­
mei, în momentul când era condusă de unul din cele mai lumi­
n a t e capete ale ei. „Dacia forma ceeace se numeşte astăzi un
téte de ligne, prin urmare trebuia să fie întărită cu toate mijloa­
c e l e de apărare cunoscute pe atunci de arta militară, c a drumuri,
castre şi, mai presus de toate coloni, care pe deoparte luau ţara
în stăpânire reală, pe de aHa serviau legioanelor recruţii trebui­
tori". Şi el afirma cu hotărâre c ă aceşti coloni nu puteau să fie
decât trupe de elită, aduse din Roma sau din suburbiile şi pro­
vinciile apropiate, fapt dovedit de marea asemănare de rasă şi
obiceiuri dintre poporul nostru şi cel din Roma şi mai presus de
toate de existenţa noastră. „In propagarea raselor — spune el
— natura nu face salturi". Salvarea noastră în cursul veacurilor
se datereste conservatorismului nostru şi simţului de orientare,
1
calităţi specifice r o m a n e ) .
Acestea au fost spuse în 1909, în discursul academic Popora­
nismul în literatură, care a trezit un val întreg de proteste, din­
tre care unele atingeau şi afirmaţiile prea categorice despre lati­
nitatea noastră. Zamfirescu nu era însă omul care să părăsească
uşor o convingere, odată ce ş:-a însuşit-o. Cu un an în urmă, când
citeşte, tot în incinta Academiei Miriţă, repetă şi mai hotărît
•că întreaga lui viaţă literară se întemeiază pe „latinitatea noa­
stră adâncă, poate cea mai completă, ca tip etnic şi ca legi sufle­
2
teşti, printre toate popoarele n e o l a t i n e " ) .

5. Trimiţând romanul epistolar Lydda lui Titu Maiorescu,

pentru a-1 citi, înainte de a fi publicat în Convorbiri Literare,
Duiliu Zamfirescu îi atrăgea atenţia că ideile expuse acolo de tâ­
nărul Mircea sunt convingerea lui „puternică şi definitivă", „în-
3
dreptariu" al vieţii l u i ) . Şi cu toate că romanul nu-i place lui
Maiorescu, el repetă cu şi mai multă insistenţă: „Este adevărat
că întreaga mea viaţă actuală este guvernată de ideile expuse

x
) Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură. Ac. Rom. Disc. de
irecepţiune, XXXIII, Bucureşti, 1909, p. 7—8.
2
) Ac. Rom. Desbateri, Seria II, Voi, 33, p. 159.
3
) Bucuţa. op. cit., p. 209.
în prima parte a Scrisorilor romane şi că acest fel de îndreptării!
m'a liniştit şi m'a aşezat în scaunul de a trăi pentru tot restul
1
zilelor" ).
Care sunt datele fundamentale ale acestui „îndreptar?" In
faţa scepticismului intelectualist al bătrânului Filip, din romanul
amintit, tânărul Mircea pune un energetism viguros, un optimism
bărbătesc, hrănit din etica lui Spinoza, principiile căreia, după
Zamfirescu, au fost confirmate de ştiinţa modernă. Filip spune
că singurul bun al vieţii este „libertatea lăuntrică", pe care nu
şi-o poate câştiga decât un om fără pasiuni. Mircea nu se teme
de pasiuni. El luptă pentru stăpânirea prezentului. ,,A fi acum,
hotărit şi voinic — spune el — este a adăuga un inel puternic
la marele lanţ al istoriei, care lanţ numai atunci are sorţi de a
se întinde departe în viitor, când fiecare acum este trăit din
2
plin" ).
încă din acest roman s'a putut vedea cum autorul lui vrea
să facă din acest energetism nu numai un îndreptar al vieţii lui,
ci şi al vieţii neamului său. Dorea ca şi acest neam să-şi stăpâ­
nească bărbăteşte prezentul şi să privească cu încredere viito­
rul. De aceea, aşa cum din viaţa lui punea greutate pe elemen­
tele virile, din viaţa neamului, din trecutul, datele rasei şi pro­
blemele politice şi morale ale prezentului cerea să se afirme
ceeace reprezintă puterea de acţiune şi forţa. Energetismul lui
nu era însă de o exuberanţă nestăpânită. El era temperat de o
armonie şi limpidate clasică, spre care tindea firea lui înclinată
spre artă şi întreg cultul lui pentru clasicism, hrănit la Roma şi
Atena. Tot astfel şi în „îndreptarul" pe care îl propunea neamu­
lui său cerea ca dârzenia dacă să fie stăpânită de luciditatea şi
simţul politic roman.
Iată convingerea din care s'a născut romanul îndreptări, tit­
lul căruia îi umbla în cap înainte de a i se fi lămurit acţiunea şi-
personagiile.
S'a mai scris despre felul cum a luat naştere acest roman,
credem însă că nu s'a insistat îndeajuns asupra legăturilor cu
ideile lui Duiliu Zamfirescu despre originile, caracterul şi meni­
rea rasei noastre, idei arătate mai sus. In lumina lor, personagii-

J
) Ibidem, p. 221.
2
) Lydda, p. 65. Asupra legăturii cu Spinoza, cf. şi Bucuta. op. cit.
le, anumite momente, calităţile şi defectele romanului apar mai
lămurite.
î n c ă în Lydda, vorbind de originea noastră romană, constata
cum ,,în adâncimea straturilor cu adevărat poporale dela noi, în
Munţii Oltului şi ai Vrancei, prin Neamţu, pe la Suceava, prin
Transilvania şi prin Banat, acesta este tipul adevărat al ţăra­
nului: omul cuminte, care vede şi iartă cât poate, melancolicul
care traeste pe corhane, cu portul dacic şi cu sufletul roman, —
pe când femeia lui, Dacă în toată puterea cuvântului, a rămas
vânjoasă şi încăpăţinată ca surorile sale de altădată: „bete de
ură şi de durere, femeile nu vor să audă, se smucesc din manile
soldaţilor, nepăsătoare de moarte, gândindu-se numai să împăr­
tăşească soarta comună". Şi continuă: „Aşa e şi astăzi Român­
ca din Transilvania, care când intră într'un neam strein îl ro­
1
mânizează" ). Iar în Scrisoarea adresată Noii Reviste Române.
el explică resistenţa noastră în Transilvania prin idealismul po­
porului din această parte şi mai presus de toate prin moştenirea
caracterelor rasei „fixate par'că pentru veşnicie în femeile tran­
silvănene".
Faptul că după răsboiul din 1877, se impunea tot mai mult
idealul unirii, apoi răsunetul trezit de procesul Memorandului,
sunt de sigur unele din motivele care îl determină pe Zamfirescu
să-şi aşeze noul lui roman în Transilvania. La ele trebue să adău­
găm însă şi aceste convingeri de ordin etic şi istoric. întreg ro­
manul vrea să fie o demonstrare a lor. S e pare însă c ă ele nu i
s'au lămurit decât în cursul redactării Lyddei, căci la terminarea
romanului In răsboiu nu se mai gândea să continue ciclul Comă-
neştenilor.
Dar el aşează acest roman în Transilvania nu numai pentru­
ca avea convingerea că în această provincie rasa s'a păstrat mai
pură, ci şi pentruca putea să desprindă de aici personagii şi mo­
tive, care puteau să ilustreze mai bine teza lui energetică.
Am văzut că Duiliu Zamfirescu regreta întrucâtva zefle­
meaua junimistă împotriva latiniştilor. Fireşte că bunul lui simţ
refuza să admită rătăcirile acestora în domeniul limbii, nu se
împăca însă cu gândul ca din pricina unei greşeli să cadă în­
treaga lor orientare spre Roma, împreună cu naţionalismul l o r

*) Lydda, p. 87—88.
 fanatic, de pe urma căruia aspiraţiile noastre puteau câştiga atât
<le mult. De aceea prezintă cu multă simpatie în Îndreptări pe
preotul Moise Lupu, elev ca şi reprezentanţii Şcoalei latiniste, la
Propaganda Fide. E l dă acestui personaj — ca de altfel şi altora
din roman — optimismul lui, ideile lui de regenerare a rasei. Dar
Moise Lupu nu reprezintă numai preotul ideal, în care concepţia
creştină se îmbină cu un realism activist, bărbătesc, preotul înte­
meietor al unei familii sănătoase, ci şi preotul pătruns de măre­
ţia Romei, care dă şi familiei lui cultul strămoşilor. Fiica lui Mia,
ajunsă la Roma, în călătoria de nuntă cu soţul ei Alexandru Co-
măneşteanu, se plimbă printre ruine, ca printre lucruri familiare,
despre care tatăl ei i-a vorbit în fiecare zi. E a cunoaşte pe dina­
fară toate epizoadele de pe columna lui Traian, pe care îl nu­
meşte, ca şi Duiliu în scrisori, „împăratul nostru".
In această Mia, el a vrut să întrupeze una din acele femei dace
al căror chip îl urmărea de mult. „Nu te jeli — spune odată
Moise Lupu fiicei sale — că sângele femeilor noastre n'are apă
într'ânsul ca să stoarcă lacrimi". Iar altădată el vede în Mia
1
„un chip strămoşesc de al nostru: mama ori sora lui D e c e b a l " }
Fireşte că dârzenia acesteia nu ia formele sălbatece ale înainta­
şelor ei dace. E a este îmblânzită de educaţia creştină, primită in
•casa părintească şi de o gingăşie ingenuă, pe care acest bun cunos­
c ă t o r al sufletului femenin a ştiut să i-o dea uneori. Voinţa rămâ­
ne însă linia fundamentală a caracterului său. E a are apoi un pro-
iund sentiment al datoriei conjugale, e cruţătoare, gospodină,
gata de a se aşterne în modul cel mai firesc la muncă pentru a
clădi familiei un viitor sigur. In caracterul ei, ca şi în caracterul
celorlalte personaje ardelene, elementul moral predomină. Dui­
liu Zamfirescu a vrut ca prin căsătoria ei cu Comăneşteanu să
a r a t e în mod simbolic sănătatea morală pe care Transilvania ar
2
putea-o aduce în „destrăbălarea vieţii n o a s t r e " ) .
Scriitor realist, Duliu Zamfirescu îşi dădea seama în mo­
mentul când a conceput romanul îndreptări, că pentru scrierea
lui îi lipseşte ceva foarte important: cunoaşterea împrejurărilor
locale. Nu putem preciza câte şi ce fel de călătorii a făcut el
in Transilvania până la 1900, când a scris romanul. Probabil din

*) Îndreptări, ed. Rarincescu, p. 188.

2
) Scrisoarea cit. din Noua Rev. Rom.
primul lui contact în tinereţe, când a trecut munţii dela Slănic*
îi vor fi rămas câteva linii pentru un portret al preotului arde­
lean, pe care le va mai completa cu altele, până se va închega fi­
gura lui Moise Lupu. Credem c ă la desăvârşirea ei a contribuit
în oarecare măsură personalitatea lui Vasile Lucaci, care se im­
punea tot mai proeminentă în viaţa publică ardeleană, în a c e l
timp, al procesului Memorandului. Probabil c ă Duiliu Zamfirescu
îl va fi cunoscut şi personal şi va fi fost cucerit atât de mult de
personalitatea acestuia încât se va fi gândit la acel preot ardeleari
ideal de care avea nevoe în romanul lui. Impresia aceasta ne-o
dă descrierea fizică a lui Moise Lupu, care ne aduce aminte de
portretul lui Vasile Lucaci: „Inalt, voinic, cu o frunte netedă, cu.
ochii senini, plini de hotărîre bărbătească; cu obrazul ras, lă­
sând să se vadă gura fină ; îmbrăcat curat, cu revereanda aninată
elegant pe spate, — nu semăna întru nimic cu preoţii de t o a t e
1
zilele" ).
Trecerile lui prin Transilvania nu le socotia însă suficiente
pentru redactarea romanului. De aceea, chiar în cursul redactă­
rii lui, simte nevoia unei documentări la faţa locului. „Nu numai
romanul nu e gata — spune el în primăvara anului 1901 — dar
cred că şi ceeace e gata nu e definitiv — deoarece simt că n u
cunosc Transilvania în destul şi sper să-mi completez impresiu-
2
nile cu o nouă călătorie în părţile a c e l e a " ) .
A c e a s t ă călătorie o face în vara anului 1901. Prima parte a
romanului, deci probabil până la călătoria în Transilvania a lui
Comăneşteanu şi a Miei, era redactată în Mai 1901, când scria,
lui Maiorescu că a rămas cu romanul la jumătate, din pricina
unor ameţeli de care suferea. P a r t e a a doua a romanului e scrisă
deci după această călătorie.
Nu avem încă date suficiente pentru a preciza întreg itine­
rarul lui Zamfirescu prin Transilvania cu acest prilej. Dintr'o
3
afirmaţie a lui Octavian G o g a ) şi din cetirea romanului rămâ­
nem însă cu impresia hotărîtă a vizitării Sibiului şi a splendide­
lor sate care leagă acest oraş de Poiana, de unde, după un po­
pas de câteva zile, a străbătut provincia până la Arad, despre a

*) îndreptări, p. 44.
2
) Scrisoarea din Noua Rev. Rom.
3
) Ciocoismul vine la noi, în Tribuna din 27. VII/4. VIII, 1911.
 1
cărui vizitare ne vorbeşte el însuşi ). V a fi călătorit cu ochii des­
chişi pentru a soarbe totul, cu carnetul de note la îndemână pen­
tru a îensmna în el numeroase amănunte care trebuiau să dea
romanului impresia de viaţă autentică românească, de lucru
t r ă i t : curiozităţi din limba atât de bizară pentru el a intelectua­
lilor ardeleni, aspecte din viaţa locală, numiri de oameni şi lo­
2
c u r i ) , de obiecte casnice şi credinţe. Fireşte că reţine şi oameni.
Ei intră uneori în roman doar cu numele schimbate. Mitropolitul
dela Sibiu, pe care tânăra pereche îl vizitează, este de bună sea­
mă loan Meţianu: ,,Un bărbat încă voinic, de statură mijlocie,
alb ca zăpada, cu părul lung aruncat pe spate, cu fruntea înaltă,
cu un aer original de vioiciune şi tinereţe pe care i-1 da nasul
3
aşezat în mijlocul figurii, ca o pălărie pe o u r e c h e " ) . Protopo­
pul Starnate din Saliste, cu soţia sa Lena, sunt părintele Droc
cu soţia, iar notarul Zgurea nu este altcineva decât popularul
notar Henţ, al cărui bust se ridică astăzi în parcul acestui
sat fruntaş. Mai mult 1-a impresionat acesta, deaceea şi
reuşeşte să facă din el una din puţinele figuri vii ale romanului;
tipul notarului ardelean, părinte al comunei, care ştie tot ceeace
se întâmplă în fiecare familie, plin de nepoţi, veri, fini şi alte ru­
bedenii, şi totuşi burlac prin definiţie, iubitor de trai bun, plin
d e o energie bonomă. P ă c a t că Duiliu Zamfirescu îi pune în gură
teoriile sale despre originea noastră latină, care îi dau uneori un
aer savant nefiresc.
Mai sunt apoi ţăranii. P e aceştia autorul nu i-a văzut însă
individual, de aceea nu introduce nici un personaj ţărănesc în
roman; îi observă numai pe stradă, i a horă, sau la biserică. Im­
presia care i-o lasă este însă covârşitoare. Cele mai bune mo­
mente ale romanului sunt acelea în care îi prezintă pe ei, ca de
e x . în cunoscută scenă din biserica din Poiana, în care aceşti ţă­
rani, unici în felul lor, par desprinşi dintr'o epopee antică — lui
Comăneşteanu i se părea c ă reprezintă „tipul eroic al omenirii"
— sau în frumoasa scenă dela hora din Saliste, unde se dansa

Bucuţa, op. cit., p. 259—260.

a
) In care nu este totdeauna exact. Punând Orăştia lângă Răşinari, cu
•siguranţă că se gândea la Orlat; în loc de Lugoş, sat din apropierea Poia-
nei, trebue citit Ludoş.
3
) îndreptări, p. 122.
Învârtită: „Mai cu seamă era interesant — notează Zamfirescu
— grupul de margine: fetele mititele amândouă, păreau aninate
de flăcău ca ramurile unui salcâm înflorit de trunchiu. Dânsul
cu părul rotunjit mocăneşte, cu umerii laţi, cu braţele voinice,
părea în fiecare moment că stă să le arunce peste acoperiş".
Cu toată această documentare la faţa locului care dă vio-
ciune părţii a doua a romanului, notaţiile lui sunt de un realism
prea de suprafaţă, care seamănă uneori cu notele de călătorie
ale unui bun gazetar. P r e a se abuzează de descrieri, de „caracte­
ristic", prea des apare autorul cu ideile şi uneori cu declama­
ţiile lui.
întreg romanul sufere dealtfel de acest neajuns. In litera­
tura Iui Duiliu Zamfirescu se simte prea mult voinţa lui d i a
face într'un anumit fel, de a demonstra anumite idei. Odată.cu
atingerea bărbăţiei, deci în momentul redactării îndreptărilor,
când concepţia lui de viaţă s'a lămurit pe deplin, aceste defecte,
în loc să fie acoperite, ies şi mai mult în evidenţă. Cu excepţia
câtorva poezii şi a unor amintiri din voi. O muză, el n'a mai dat,
de fapt, nici o lucrare remarcabilă, a avut însă totdeauna mo­
mente bune, dovadă a spiritului său rafinat şi cult.
Defectul capital al îndreptărilor este poziţia falsă din care
porneşte romanul. Căsătoria dintre Comăneşteanu şi Mia Lupu
este nefirească, nu are o suficientă motivare psihologică. Impre­
sia de silit este mărită apoi de faptul că însuşirile virile se în­
tâlnesc mai de grabă la Mia decât la Comăneşteanu. Tinerii se
apropie anevoe unul de altul, împinşi par'că dela spate de teo­
riile autorului. Personajele sunt apoi deabia schiţate, iar acţiu­
nea este aproape inexistentă. De fapt, îndreptările sunt mai de
1
grabă o povestire, decât un roman ) .
Dacă romanul nu are valoarea literară pe care i-o atribuia
Zamfirescu, valoarea lui etică nu poate fi pusă la îndoială. O în­
credere în vigoarea rasei, un patriotism sincer şi real, se
desprinde din aceste pagini, cucerind inimile cetitorilor. E pen­
tru întâia oară când marele public din Vechiul Regat face cu-

*) Cu privire Ia valoarea literară a îndreptărilor, cf. Rarincescu,

op. cit. Introducere şi in deosebi I. M. Raşcu, op. cit., p. 201 şi urm. —
O critică mai aspră, dar cu bune observaţii este a lui D. Tomescu în Ra­
muri, 1909, pp. 446—447.
noştinţă cu problema Transilvaniei prin opera unui scriitor de
seamă. Suntem în timpul când, în urma procesului Memorandu­
lui şi a întemeierii Ligii Culturale, ideea Unirii îşi face tot mai
mult loc în conştiinţa publică de pe amândouă laturile Carpaţi-
lor. Duiliu Zamfirescu este cucerit destul de timpuriu de această
idee. încă în 1891 el scrie lui Titu Maiorescu: ,,In politica ţării
noastre, în liniamente mari înţeleg un singur lucru: dobândirea
1
Transilvaniei" ). Iar în preajma redactării îndreptărilor îi scrie
şi mai convins, că această idee este visul vieţii lui mature. ,,E1
e s t e . . . pentru mine un izvor de limpede veghere a sufletului şi
cred că în partea asta are să se îndrumeze adevărata literatură
2
a R o m â n i l o r " ) . Sentimentul acestui destin suprem al nostru plu­
teşte şi pe deasupra îndreptărilor. El se desprinde din rugăciu­
nea ţăranilor în biserica din Poiana: „Era cu adevărat un stri­
găt al sufletului ce pornia din toate piepturile: „Ajută-ne Doam­
ne!" In gândurile tuturor sta imaginea ideală a unei patrii co­
mune, ce-i ţinea drepţi, luminându-le viaţa chinuită, ca o stea
3
purtătoare de veşti b u n e " ) . Iar notarul Zgurea o spune şi el cu
toată hotărârea: „. . . Noi suntem firul, iar d-voastră ghemul. Noi
ani vrea să ne strângem pe el ca să-1 facem tot mai mare, cum a
4
fost pe vremea când îl ţinea în mână Decebal şi Mihai E r o u l " ) .

7. Deacum încolo problema Transilvaniei va rămânea în per­

manenţă între preocupările lui Duiliu Zamfirescu, mai ales în
polemicile pe care le-a purtat, şi de care vom vorbi mai jos. O
singură dată mai face aluzii îndepărtate la ea într'o operă litera­
5
ră, în poemul Miriţă, citit la Academia Română în 1 9 1 0 ) . Acţiu­
nea acestui poem se petrece — după cum autorul însuşi precizează,
6
în lămuririle date înainte de a-1 citi ) — „cam între anii ce au
precedat aşa zisa descălicătoare". Precum vag e timpul, vagă e şi
acţiunea. Românii, conduşi de banul Severinului şi de Miriţă,
prinţul român, se luptă cu Ungurii pentru Marghita. „Straşnica

1
) Bucuţa, op. cit., p. 98.
2
) Ibidem, p. 227.
3
) îndreptări, p. 163.
4
) Ibid., p. 177.
5
) Duliu Zamfirescu, Miriţă, poem eroic. Extr. din An. Ac. Rom. Se­
ria II, tom. 33, Mem. Sect. lit.
G
) An. Ac. Rom. Desbaterile, vol. 33, p. 158.
rasă a Dacoromânilor" — cum spune Zamfirescu—învinge până
la urmă pe Unguri. Miriţă spune Ungurilor:

,,Eu sunt de-aici cum sunt copacii

Şi muntele şi bolovanii
Şi de-am rămas una cu Dacii
Şi una apoi cu Romanii
E că mi-au înţeles aleanul
Şi gândul ce muncesc v o i n i c u l . . . "

Poemul este nereuşit însă din pricina virtuozităţilor silite de

ritmuri şi limbă de care s'a folosit Zamfirescu în construirea lui,
vrând astfel să dea o lecţie poeziei „sentimentale" a poporaniş-
tilor. Dar vom reveni la el mai târziu, când ne vom ocupa de po-
lemicile lui cu aceştia.
In anul următor Duiliu Zamfirescu publica în volum
romanul Anna. Mia, din îndreptări, reapare în acest ro­
man, fiind una din figurile luminoase ale lui. Patriotis­
mul autorului, legat de Transilvania, străbate odată şi aici: „Ce
chemare măreaţă! Dacia lui Traian! Ai fost tu prin Dacia lui
Traian? — întreabă Elena Milescu pe Alexandru Comăneştea-
nu — Te-ai gândit vreodată cum s'a format poporul nostru de
astăzi, la începutul vieţii lui româneşti, trăind pe corhane, lup-
tându-se cu jivinile, respingând năvălirile barbare şi propagan­
d i s e în timp, curat şi frumos ca o legendă? Lumea întreagă ar
trebui să se intereseze de soarta Românilor din Munţi, fiindcă
acesta e cel mai frumos popor de pe glob". E a vorbia ca în e x ­
taz, gândindu-se că Alexandru Comăneşteanu, pe care îl iubea,
ar putea elibera pe fraţii robiţi: „Ne trebue un om. Omul aces­
ta să fii tu!" Şi e gata să-şi dea întreaga avere pentru un vis atât
1
de scump ).
In 1914, când scotea a patra ed. din Viaţa la ţară, Duiliu
Zamfirescu mărturisea că întreg ciclul Comăneştenilor a avut de
scop să întoarcă „dragostea Românilor cătră pământul lor din
valea Dunării şi cu ei să iau Ardealul". Şi el recunoaşte că ar fi
trebuit să scrie un al 6-lea roman şi cel din urmă, în care Comă-

1
) Anna, ed. Rarincescu, p. 78—79.
 neşteanu ar fi luptat pentru Unire. A renunţat însă căci „poporul
2
român pare că vrea să scrie el însuşi această p a g i n ă " ) .

II.

1. Cu această concepţie despre originea noastră, cu acest

ideal energetic al vieţii, cu acest cult al Transilvaniei, în ceeace
are mai statornic şi mai reprezentativ ar fi fost firesc ca Duiliu
Zamfirescu să se bucure de o mare simpatie la Românii de din­
coace de Carpati, Lucrurile s'ar fi petrecut într'adevăr astfel,
dacă autorul Vieţii la ţară nu ar fi dus o luptă crâncenă cu scrii­
torii ardeleni cei mai reprezentativi, tocmai într'o vreme când,
prin orientarea lor spre viaţa populară, s'a ajuns la o înflorire ex­
cepţională a literaturii din această provincie şi la una din acele
acorduri între scriitori şi poporul care le-a dat naştere, cum rar
se întâlnesc în desvoltarea unei literaturi. Scriitorii ardeleni, dela
Slavici încoace, au căutat să dea expresie, în opera lor, vieţii
noastre populare, în ceeace are mai autentic, să se identifice cu
aspiraţiile naţionale cele mai intime şi mai puternice; publicul
cititor, alcătuit în cea mai mare parte din popii, dascălii satelor
şi dintr'o mică burghezie, în strânsă legătură cu viaţa rurală se
regăsea în operele acestora, îi citea cu pasiune, dându-le toată
dragostea lui. E l nu putea să simpatizeze deci cu acela care îi
ataca cu atâta violenţă, dela înălţimea gustului său aristocratic.
Duiliu Zamfirescu a fost totdeauna mare adversar al popo­
ranismului. E interesant însă de remarcat că de câteori a atacat
acest curent şi-a luat exemplele aproape exclusiv din scriitorii
ardeleni. E adevărat că, dacă dăm poporanismului un înţeles mai
cuprinzător, înglobând în el întreaga orientare a literaturii noa­
stre dela sfârşitul veacului trecut şi dela începutul celui prezent
spre ceeace Nicolae lor ga numeşte „realităţile populare", atunci
scriitorii ardeleni au avut un rol însemnat în afirmarea lui. Ei
n'au lunecat însă decât rareori spre extreme şi au avut un rol
secundar în desbaterile politice ale poporanismului. Totuşi Dui­
liu Zamfirescu a lovit înainte de toate în operele acestora. Să-i
recunoaştem însă meritul de a fi încercat să dea totdeauna un

2
) Viaţa la ţară, ed. Rarincescu, p. 9. La acest roman se gândea se­
rios încă din 1905. Cf. Bucufa, op. cit., p. 290 şi 293.
suport ideologic polemicilor sale, chiar dacă el nu era totdeauna
prea solid sau într'o legătură destul de strânsă cu subiectul dis­
cuţiei.
In răspunsul la cunoscutul discurs Poporanismul în literatu­
ră, Titu Maiorescu îi amintea lui Duiliu Zamfirescu că menirea
lui este să creeze nu să critice. El revenea astfel la vechea lui
teorie despre incompatibilitatea dintre artist şi critic, teorie la
care istoria literară cunoaşte atâtea excepţii fericite. In cazul lui
Duiliu Zamfirescu, criticul român avea însă dreptate. Puţini scrii­
tori români au fost conduşi în viaţa lor literară de un orgoliu atât
de ostentativ ca autorul Vieţii la ţară. Aşa apare din opiniile
despre contimporanii săi — cunoscute acum mai temeinic, în ur­
ma publicării corespondenţei — şi aşa a fost văzut de cei mai
mulţi care l-au cunoscut. El însuşi avea momente când îşi dădea
seama de această sensibilitate excesivă la criticile altora. Iro­
niile lui Caragiale nu le putea suporta: ,,Cu Caragiale m'am ex­
plicat . . . — scrie el lui Titu Maiorescu. Ceeace mă supără şi
ceeace îl face pe el să trăncănească, e partea ce o iau ceilalţi la o
mulţime de trivialităţi, care, cu toată hotărîrea mea de a nu mă
lăsa să fiu influenţat, mă supără, mă supără, mă supără de o
1
mie de o r i " ) . Iar când împlinea patruzeci de ani şi încerca să-şi
facă, într'o scrisoare cătră acelaşi ,,il mio buon Duce", cum îl nu­
meşte pe Maiorescu, un fel de portret moral la mijlocul vieţii,
spunea despre el însuşi: „Am fost violent în unele năzuinţi, iubi­
tor de sine şi vano-glorios". Şi continua: ,,Putea-voi să mă tă-
2
măduesc de ceeace a fost r ă u ? " ) De fapt, nu s'a putut tămădui,
dimpotrivă s'a lăsat tot mai mult cuprins de acest orgoliu. Lui
se datoresc, în mare măsură, excesele din polemicile cu scriitori
din Transilvania.

2. In general, când se vorbeşte de polemicile lui Duiliu

Zamfirescu cu aceşti scriitori, se aminteşte de cunoscutul lui dis­
curs academic din 1909. Aproape toate ideile acestui discurs pot
fi descoperite însă în corespondenţa şi în scrierile şi polemicile
lui anterioare. Poporanismul în literatură nu este decât unul din
epizoadele unui războiu care a început cu mult înainte şi a durat

1
) Bucuţa, Op. cit., p. 28.
2
) Ibidem, p. 210.
şi după această dată. Este momentul lui culminant, transforma­
rea, datorită îndrăsnelii lui Duiliu Zamfirescu, a celei mai înalte
instituţii a ţării în câmp de luptă şi ciocnirea cu cel mai respec­
tat critic al neamului. Vom încerca să prezentăm desfăşurarea
acestui conflict, în credinţa că unele din aspectele lui vor aduce
o contribuţie la ideologia literară a vremii.

3. O rezervă faţă de Ion Slavici, sau mai de grabă o dorinţă

de a face altceva decât el, se simte încă din prefaţa lui Duiliu
1
Zamfirescu la volumul său de Nuvele din 1 8 8 8 ) . E l recunoaşte
acolo că „stratul cel mare al ţăranului" a avut o expresie lite­
rară puternică în proza scriitorului ardelean, aşa precum maha­
laua şi-a găsit în I. L. Caragiale pe scriitorul reprezentativ. Cre­
de însă că a sosit timpul ca şi clasa boerească şi funcţionărească
să-şi aibe literatura sa. In privinţa stilului, el crede că sarcina
lui Slavici şi Caragiale a fost mult mai uşoară, decât a scriitoru­
lui care va căuta să prindă în opera lui clasa noastră mijlocie şi
de sus. In majoritatea cazurilor, în aceste familii se vorbeşte
franţuzeşte. S e găsesc însă, în mod excepţional şi de acelea care
„citind literatură românească şi având o cultură generală cu
mult mai întinsă, au ajuns să-şi formeze o limbă uzuală curată,
ba chiar elegantă. Nu este oare drumul pe care trebue să punem
nuvela şi romanul nostru?".
Dela început deci, el pune faţă în faţă cu Slavici un pro­
gram literar deosebit, atât în domeniul inspiraţiei cât şi în ceea­
ce numia el „elocuţiune". Discuţia lui cu scriitorii ardeleni va
merge tot timpul pe aceste două linii: a fondului şi a expresiei.
Deocamdată însă rezervele faţă de aceştia nu ne sunt cunoscute
decât din scrisori şi din câteva aluzii strecurate în operele lui.

4. Prin anii 90 ai veacului trecut, Convorbiri Literare ajung

la un fel de oboseală. De aceea, când în cercurile Junimei, care
îşi trăia la Bucureşti ultimile clipe, apare câte un talent remar­
cabil, bucuria este nespusă. O astfel de bucurie rară a provocat
Ion Popovici-Bănăţeanu. Ştim din duiosul portret pe care i 1-a
făcut, cât de mult a fost impresionat Titu Maiorescu de apariţia
lui sfioasă şi sinceră. Vestea noii descoperiri, ajunge până la R o -

1
) Nuvele, ed. Rarincescu, p. 69 şi urm.
ma, la Duiliu Zamfirescu. Trimiţându-i numărul din Convorbiri
Literare, în care este publicată nuvela In lume, Iacob Negruzzi
cere prietenului îndepărtat opinia asupra ei. ,,Cu mare plăcere
am citit novela — îi răspunde a c e s t a . . . " O încântătoare simpli­
citate de expunere păstrează tonalitatea tristă şi săracă a mijlo­
cului în care se desfăşoară novela! Sandu e adevărat dela înce­
put până la sfârşit şi, lucru greu de notat, foarte greu de carac­
terizat, fiindcă e tot înlăuntru şi nimic înafară. Ana estompată
cu discreţie . . . Maistoriţa Veta, hărţăgoasa maistoriţă, e leită
Dumniaei. . . Dar Maistorul, dar soacră-sa, toţi sunt oameni vii".
Elogiile aduse lui Popovici sunt juste şi calde,' aproape entuzias­
1
t e ) . De pe acum însă Zamfirescu constată greşeli de limbă, nu
numai la Popovici, ci şi la alţi scriitori ardeleni, chiar şi la S l a ­
vici. E l admite ca personajele să vorbească dialectal, autorul să
2
întrebuinţeze însă „sintaxa noastră a celor din R o m â n i a " ) .
Tot aşa de încântat este Zamfirescu şi de poezia Mamei, par­
3
tea dela început a căreia o găseşte „minunată" ).
Moartea timpurie a sărmanului Popovici îl umple şi pe el
de durere: „Ca unele bătrâne care au trăit şi au îngropat mult,
ochii mei rămân fără lacrimi, faţă cu o asemenea moarte — scrie
el lui Negruzzi". ,,A fost un vis străveziu ce a trecut peste frun­
4
ţile noastre ostenite . . . ) .
Primele cuvinte despre Coşbuc sunt de asemenea elogioase.
II numeşte „talent original" şi îl pune între aceia care ar trebui
5
regrupaţi în jurul Convorbirilor ).
Iată cele dintâi opinii ale lui Zamfirescu asupra a trei din
scriitorii ardeleni, care vor rămâne timp de un deceniu ţinta ata­
curilor sale.

5. Rezerva faţă de opera lor porneşte la început din motive

ideologice mai îndepărtate. Duiliu Zamfirescu simţea că noua li­
teratură ardeleană, plină de simpatie faţă de ţăran şi meseriaş,

1
) Ele au plăcut şi lui Titu Maiorescu, fapt care îl îndeamnă să
comunice lui Zamfirescu noi amănunte despre felul în care a cunoscut
această ,.rarissima avis" (Bucuţa, op. cit., p, 332).
2
) Studii şi documente, ed. I, p. 81—82.
3
) Ibidem, p. 85.
*) Bucuţa, op. cit., p. 130—131.
5
) Ibidem, p. 87.
poate fi întrebuinţată de Gherea ca un argument în favoarea idei­
lor socialiste. De fapt, relaţiile lui Slavici şi Coşbuc cu cercurile
junimiste se răcesc, fără să se rupă nici odată definitiv. Ei se
apropie însă de grupul cu idei liberale al lui Vlahuţă, Delavran-
1
cea şi Caragiale în momentul când aceştia atacau J u n i m e a ) şi
sunt priviţi cu multă smipatie de cercurile gheriste. Duiliu Zam­
firescu se arată însă chiar în acest timp un adversar hotărît al
2
socialismului. In romanul lui Lume nouă şi lume veche ), pune
faţă în faţă pe intelectualul român, cu capul viciat de ideile so­
cialiste, cu lumea veche, muncitoare şi onestă, cu moravuri sănă­
toase. La Roma el se înarmează cu noi argumente împotriva ma­
terialismului istoric. Citind cartea lui Loria, La teoria economica
della constituzione politica, el rămâne impresionat de puterea de
argumentaţie şi bogăţia de informaţie a acestuia, nu se lasă însă
convins. Dimpotrivă, studiul economistului italian îl îndârjeşte
pentru a strânge dovezi din care se gândeşte să scoată o întrea­
3
gă monografie asupra lui G h e r e a ) . Monografia n'a fost termina­
tă, din această perioadă de fermentaţie antimarxista i-au rămas
însă lui Duiliu Zamfirescu anumite atitudini şi idei, până târziu
4
după discursul despre poporanism ), Cu astfel de idei, grefate
pe temperamentul lui aristocratic, nu e de mirare că nu vom găsi
la el nici o înţelegere pentru literatura, în care apar cei de jos
cu viaţa lor simplă, zguduită uneori de pasiuni şi chinuită de
mizerii. „Ethica" lui literară îl face să nege orice valoare Nă­
pastei lui Caragiale, din care nu-1 atinge ,,nici o emoţiune, nici o
vibrare caldă", ci îi trezeşte ,,un simţământ de răceală umedă".
O oroare aproape fizică îl face să nu înţeleagă realismul mai rece
5
şi obiectiv al lui Stendhal, Flaubert şi Z o l a ) şi chiar anumite
aspecte din marii scriitori ruşi, pe care dealtfel îi citeşte cu pa-

*) într'o scrisoare din acest timp (1893), Maiorescu pune pe Slavici şi

Coşbuc alăturea de Delavrancea, Pătraşcu şi Caragiale, în caracterul că­
rora s'a înşelat. Ibidem, p. 332.
2
) Publicat în Convorbiri Literare din 1891—92, iar în volum în 1895,
3
) Bucuţa, op. cit., p. 89 şi 98.
4
) Idei din această monografie sunt publicate în Scrisorile romane
din Conv. Lit., 1907, p. 657—671,769—778. In nota cu care le însoţeşte,
mărturiseşte însă că le-a scris cu 15 ani înainte. Probabil avea de gând
să introducă şi aceste scrisori în Lydda, a renunţat însă pentru a le scoate
la iveală în anul răscoalelor ţărăneşti, când ele erau de mare actualitate
5
) Bucuţa, op. cit., p. 75.
 1
siune ). El cere dela scriitor „fantezie caldă", când e vorba să
dea însă exemple de opere lipsite de această căldură, pune şi pe
2
ale lui D i c k e n s ) . Dar fantezie mai caldă decât a acestuia e greu
de găsit în literatura universală. Credem însă că ceeace îl depărta
de romancierul englez era mediul din care îşi recruta acesta su­
biectele şi critica lui socială. Chiar la Ruşi, spune el, ţăranul este
o excepţie, pentruca ,,e greu să scoţi din sufletul unui muncitor
3
de rând nuanţele atât de fine ale psihologiei moderne ). Mai
târziu, când e nevoit să recunoască prezenţa ţăranului la un
Gogol şi Turgheniev, ţine să adauge că ţăranul român se deose­
beşte de cel slav. Cel dintâiu nu are decât o singură pasiune:
4
„posesiunea pământului" ).
Aceste cuvinte le trimitea lui Maiorescu în vremea când
scria Viaţa la ţară. E l îşi dădea seama că din acest roman, la
temelia căruia aşeza tocmai dragostea pentru pământ, nu putea
să lipsească ţăranul. Ni-1 dă astfel pe Baciul Micu, notat cu
discreţie, cu toatecă prea „caracteristic", văzut de un boier şi,
fapt semnificativ, slugă credincioasă . . .
Atât Micu, cât şi Floarea din acest roman sunt un fel de
replică la ţăranii care circulau în literatura vremii. O ştim din
următoarea observaţie, a lui Matei, unul din personajele roma­
nului: „Matei ar fi vrut să vază (pe Floarea) mai sentimentală,
mai aprinsă, cum citise el în cărţile ce se ocupă de ţăranii noş­
5
t r i " ) . Când trimite romanul lui Negruzzi, pentru a-1 publica în
Convorbiri Literare, el ţine să precizeze care sunt aceste cărţi:
„Poate greşesc — spune el — dar simţământul meu este c ă atât
nuvelele lui Slavici, cu dulcegăriile fetelor şi flăcăilor lui, cât şi
ale lui Barbu Delavrancea, cu mahalagii bucureşteni daţi drept
plugari şi cu Sultănicile de carnaval au falsificat noţiunile ce a-
6
vem noi despre populaţia noastră r u r a l ă " ) . Când scrie Tănase
Scatiu merge ceva mai departe. Ţăranii sunt interesanţi acum în
masă, nu însă ca indivizi, ci doar dacă ni-i închipuim ca Slavici,

1
) îndeosebi pe Tolstoi, căruia îi consacră un început de monografie,
pubi. în Conv. Lit., 1892, n-rele 1, 5, 6 şi 7.
2
.) Leon Tolstoi, op. cit., p. 274.
3
) Bucuţa, op. cit., p. 59—60.
4
) Ibidem, p 114.
5
) Viaţa ia ţară, ed. Rarincescu.
B
) Studii şi doc. lit., I, p. 92.
 1
sau Caragiale: „isterici" şi „neromâneşti" ). Aceste opinii le dă
chiar publicităţii în prefaţa la ediţia I-a a Vieţii Ia ţară (1898),
unde se ridică împotriva literaturii noastre ţărăneşti care şi-a
închipuit că prin „haiducisme şi doine" a dat de fondul sufle­
tesc al ţăranului. Nu e amintit nici acum Slavici, dar cu siguran­
ţă că el este cel vizat, căci în acelaşi an el scrie lui Maiorescu:
„Slavici şi-a închipuit toată viaţa c ă a dat icoana sufletească a
ţăranilor, în amorurile şi poezia lui vagă, iar de fapt a plăzmuit
fiinţe himerice, false din punct de vedere al asemănării, mono­
tone şi neclarificate din punct de vedere al tipului"-),
Tot atunci Titu Maiorescu publica în Convorbiri Literare
dela 15 Februarie 1898 articolul lui In memoria unui poet bănă­
ţean: Victor Vlad Deîamarina, care vine par'că să desmintă opi­
niile prietenului mai tânăr dela Roma. După ce constată că lite­
ratura din Regatul liber a intrat într'o perioadă de lâncezeală,
cu excepţia „neobositului Duiliu Zamfirescu", arată că la Româ­
nii de dincoace de Carpati se poate observa o adevărată învio­
rare literară. Meritul de căpetenie este fireşte al lui Slavici, po
urmele căruia au apărut Lucreţia Suciu, Ion Popovici-Bănăţsa-
nu, Virgil Oniţ, George Coşbuc şi, în fine, Victor Vlad Deîama­
rina. Şi, după ce face biografia celui din urmă, mort chiar atunci,
căruia îi recunoaşte meritul de a fi adus în literatura noastră
poezia dialectală, închee cu aceste cuvinte, care sunt o apăsare
mai puternică asupra unor idei expuse cu cincisprezece ani înain­
te, în articolul Literatura română şi streinătatea: „Cultura arte­
lor nu se pregăteşte, după cum se pare la prima vedere, din sus
în jos, ci din jos în sus şi, precum coroana înflorită la înălţimea
copacului îşi are rădăcinile de hrană în pătura pământului, aşa
arta cea mai desvoltată îşi primeşte sucul trăniciei din viaţa
populară în toată naivitatea ei inconştientă: de aceea şi trebue
să fie naţională; iar dialectele îndeosebi sunt un izvor de înti­
nerire pentru toată fiinţarea limbii literare".
Criticul Ilarie Chendi, pe atunci student la Budapesta, ob­
servă în Familia dela 3/15 Mai, că Maiorescu a fost prea binevoi­
tor în aprecierile sale. Replica lui aduce un nou articol în Con­
vorbiri, al lui Mihail Dragomirescu, tot aşa de elogios pentru

1
) Bucuţa, op. cit., p. 160.
2
) Ibidem, p. 199.
 1
scriitorii ardeleni, ca şi studiul maestrului ). Toate acestea erau
în contrazicere cu ceeace gândea Zamfirescu încă din prefaţa din
1888 a Nuvelelor. De aceea el nu se sfieste să obiecteze, cu toată
francheţa. El recunoaşte un oarecare farmec limbii scriitorilor
din Transilvania, pe care îi consideră pe toţi dialectali, dar nu
crede că s'ar putea scrie o acţiune mai întinsă în acest grai. „Me­
canica gândirii noastre — spune el — este alta decât a gândirii
lor. Şi ceeace importă astăzi pentru rezultatul colectiv al româ­
nismului este ceeace facem şi gândim noi, cei din România libe­
ră, nu ce fac şi ce gândesc cei de dincolo. Peste o sută de ani,
când iritările noastre sentimentale, nimicurile patimilor noastre
vor peri în pulberea uitării, noi, cei de aici, vom fi chemaţi la
judecată. Şi, prin urmare, noi trebue să lăsăm urmaşilor o lim­
bă, în care să se mişte liberi, limba vie a graiului nostru, fără
expresiuni moarte, împrumutate din cronicari, fără curiozităţi
dialectale.

„Negreşit c ă noi suntem mai banali decât fraţii de dincolo,

în graiul nostru. Dar tocmai banalitatea aceasta este dovadă de
o absolută comună înţelegere între toţi Românii din R e g a t şi din
ea va ieşi, printr'un procedeu de eliminare, limba clasică a R o ­
mânilor". Şi el face aluzii destul de crude la limba „calfelor de
2
opincar" din nuvelele lui P o p o v i c i ) .
I a t ă cum se schiţează, cu zece ani înainte, o divergenţă de
opinii care va ajunge în 1909 la o opoziţie hotărîtă şi chiar la o
ruptură personală.
S ă reţinem din această întâmpinare, că Duiliu Zamfirescu
consideră scriitori dialectali şi pe Slavici şi Coşbuc. Căci atunci
când vorbeşte de expresiuni moarte, împrumutate din cronicari,
la ei se gândeşte. Ideea i-a sugerat-o mai ales Istoria unei co­
roane de oţel", „carte convenţională, scrisă într'o limbă moartă,

1
) Mihail Dragomirescu, Replica II. Dlui II. Chendi asupra valorii
literaţilor noştri actuali, în Conv. Lit., 1898, p. 469 şi urm. Zamfirescu este
considerat aici deabia la începutul carierei, pe când Coşbuc şi loan Po-
povici-Bănăţeanu au dat opere ce pot fi privite ca „sâmburii din care a
încolţit şi creşte o mişcare literară". Aprecierile acestea n'au fost deloc
pe placul lui Zamfirescu. Cf. Bucuţa, op. cit., p. 203.
2
) Ibidem.
 1
jumătate de cronicari, jumătate de provincialisme" ). Şi să a-
dăugăm că, în această atitudine, este şi o doză de gelozie împotri­
va scriitorilor ardeleni, citiţi tot mai mult, apreciaţi de cătră cei
mai autorizaţi critici ai vremii, pe când lui, care se credea în culmea
creaţiei, i se acordau cel mult câteva epitete binevoitoare. ,,Nu
vă pot ascunde — spune el în aceeaşi scrisoare —• că mă simt
vexat de entuziasmul pe care-1 desvălue gazetăria noastră faţă
de Istoria unei coroane de oţel. .. Bietul meu Războiu a trecut
nebăgat în seamă, deşi par'că aici oamenii sunt vii şi întâmplă­
2
rile a d e v ă r a t e " ) .

6. P â n ă acum Duiliu Zamfirescu îşi manifestă rezervele faţă

de scriitorii ardeleni mai mult în scrisori, sau în aluzii strecurate
în operele lui. In preajma publicării îndreptărilor crede însă că
a sosit timpul pentru o desbatere publică. Articolul Romanul
şi limba română publicat de el în Noua Revista Română dela 1
Iunie 1901 este întâiul lui atac antipoporanist.
E l începe prin a aminti de prefaţa lui din 1888, în care cerea
crearea unei limbi româneşti ,,vii, mlădioase, elegante şi curate",
program pe care a căutat să-1 realizeze în activitatea lui literară
din ultimii zece ani. Constată însă că limba contemporanilor nu
merge pe această cale. Cea vie, care se vorbeşte în parlament
şi în profesiunile necesare vieţii de stat, nu este mlădioasă, ele­
gantă şi curată; cea literară întruneşte aceste condiţiuni, dar este
moartă, căci prea este încărcată de cuvinte desgropate din limba
veche. Exemplele aduse de el pentru a susţine această afirmaţie
sunt luate din articolele anumitor colaboratori „jidănaşi" dela
Evenimentul, dar mai ales din scriitorii din Transilvania şi Bu­
covina: Ion Popovici-Bănăţeanu, Slavici, Coşbuc şi Grigorovitza.
El ştie că limba acestora poate fi sprijinită de anumite afirmaţii ale
lui Maiorescu „cel mai iubit şi mai mare maestru, cel mai echilibrat
şi mai estetic scriitor de până astăzi". Nu se sfieşte însă de a lua
o atitudine cu totul opusă lui. Maiorescu susţinuse despre limba
lui Popovici-Bănăţeanu că este „adevărat românească, plină de

1
) Ibidem, p. 227 In scrisorile către Pătraşcu este crud şi cu poezia
lui Coşbuc. Povestea căprarului este „mămăligă rece..." (Studii şi doc.
lit., VI, p. 304).
-) Bucuţa, op. cit.
miez, care mai ales pe cei deprinşi şi cu alte limbi îi trezeşte ca
din vis şi le dă impresia unei vieţi sufleteşti de cea mai mare
1
adâncime" }. P e Duiliu Zamfirescu însă, la citirea acestei limbi,
împestriţată cu cuvinte dialectale din viaţa meseriaşilor, îl cu­
prinde un fel de jenă şi mirare că se poate vorbi undeva astfel. ,,Ce
sunt bazaconiile astea? — exclamă el, după ce dă câteva exem­
ple care nu sunt toate convingătoare. Şi continuă cu energie:
„Dar pentru noi Românii din România liberă, acei ce alcătuim
tulpina puternică din care creşte un popor de sine stătător; pen­
tru noi, care vrem să ne desvoltăm cu individualitatea noastră;
cari nu primim amestecul făţiş al nimănui în treburile noastre;
pentru noi care credem că am ieşit din faza copilăriei şi care mai
cu seamă vrem să lăsăm urmaşilor un grai, în care să poată vor­
bi în libertate — pentru noi atingătoarea istorioară a lui Popo-
vici-Bănăţeanu poate cel mult să ne facă să regretăm că e scrisă
de un om de talent, într'o limbă atât de ciudată. Dar a admira
şi mai ales a primi un asemenea grai ca adevărată limbă româ­
nească, — nu!" După ce dă câteva exemple din Grigirovitza,
trece la Slavici, pe care mărturiseşte că 1-a admirat mult în ti­
nereţe, dar mai ales dela Gaspar Graziarli s'a trezit din adierea
dulceagă a nuvelelor lui pline de „melancolie ţărănească", pe
care acesta şi-a închipuit că le-a scris în adevărata limbă a po­
porului. Drama lui Slavici i-a lăsat însă o impresie puternică de
„neadevăr sufletesc, de limbă convenţională, de repeţire de cu­
vinte alcătuite într'adins". Şi el lasă să se înţeleagă că nici nu­
velele scriitorului ardelean n'ar fi streine de asemenea defecte.
La Coşbuc descopere deasemenea un amestec de expresii
dialectale şi din cronicari, inversiuni streine spiritul limbii noas­
tre, în sfârşit o limbă moartă, în care nici odată nu s'ar putea
scrie un roman. Cu Povestea unei coroane de oţel este mult mai
aspru decât în scrisoarea citată, cătră Titu Maiorescu: „Nicio­
dată — spune el — nu s'a scris ceva mai fals în ţara noastră,
fals prin fondul sufletesc al limbii, fals prin imaginile triviale ale
gândirii, fals prin avântul grosolan al unui eroism de comandă".
Câtva timp după ce a publicat acest articol, Duiliu Zamfi­
rescu a făcut călătoria lui prin Ardeal, de documentare în vede-

x
) Titu Maiorescu, loan Popovici-Bănăţeana, în Conv. Lit.. 1895, p-
879 şi urm.
r e a îndreptărilor. Cu acest prilej a poposit şi la Arad. Aici, într'un
cerc de intelectuali, i s'a atras atenţiunea că a fost nedrept cu
Slavici, care „oglindeşte adevărul sufletesc din părţile acelea".
N'are decât să se ducă în regiunea de unde şi-a luat autorul lui
Popa Tanda subiectele, pentru a se convinge de acest adevăr. E l
călătoreşie de fapt şi în regiunea podgoriilor, fără să se lase
însă convins de contrarul. Obiecţiunea Arădanilor îl determină
însă să mediteze asupra puterii de emotivitate a limbii lui Sla­
vici, pe care şi acum o mai simte, în unele articole ale acestuia,
cu toatecă despre nuvele susţine iarăşi cu tărie, că sunt „funda­
mental şi vinovat false, cu o năzuinţă de a pune în estetica noas­
tră românească nota mulcomă, aiurită şi streină, ce nu stă în
etica propriu zisă, adică în moravurile poporului românesc, când
el, poporul, este pus în acţiune". Explicaţia o găseşte de astă dată
în inspiraţia lui Slavici dela folclor, care mai ales prin nota vagă
a dorului, comună la popoarele balcanice, exercită o adevărată
vrajă asupra tuturor scriitorilor noştri populari. De faptul acesta
s'a putut convinge la Arad, unde, cântându-i-se câteva doine, el
însuşi a fost copleşit de farmecul lor. Crede însă că a sosit vre­
m e a să fie lăsate la o parte aceste „dulcegării sentimentale ale
ţăranilor amorezaţi şi blegi şi să facem oameni vii în literatură,
d a c ă se poate Români voinici şi cinstiţi, dacă nu, viţioşi şi scep­
1
tici, dar vii, cu voinţă şi m u ş c h i " ) .
Cel care îşi ia însărcinarea să apere pe scriitorii ardeleni şi
principiile literare pe care se întemeiază operele lor este Ilarie
2
C h e n d i ) . Introducerea realismului în literatură — spune el —
a avut o repercusiune şi asupra stilului. Realismul fondului a fost
urmat de un realism al limbii, de o diversificare a ei după mediul
social din care scriitorii îşi iau subiectele. Unii •— şi printre aceş­
tia Chendi, aşează şi pe Duiliu Zamfirescu —• scriu o limbă de
salon; naturaliştii preferă o limbă „trivială până la brutalitate",
sau simplă; o a treia categorie, puternică mai ales în Germania,
se îndreaptă spre limba poporului. A c e a s t ă spargere a unităţii
de limbă, prin naşterea literaturii provinciale — aşa numita Hei-

1
) Bucuţa, op. cit., p. 259—260.
2
) Ilarie Chendi, In chestiunea limbii literare, în Familia, 1901, nr.
32 şi 33, articol reprodus şi în Preludii. Citaţiile sunt după ed. II a aces­
tora, Bucureşti, 1905, p. 73 şi urm. —. O uşoară încercare de a apăra pe
Popovici-Bănăţeanu face şi I. Gropşianu, în Drapelul, nr. 70 din 1901.
mathlitteratur — aduce după sine nu numai îmbogăţirea litera­
turii, ci şă îmbogăţirea sentimentului naţional. Un proces asemă­
nător s'a petrecut şi în desvoltarea limbii noastre. In faţa e x a ­
gerărilor latiniste, Junimea pune limba întemeiată pe graiul po­
porului. Principiile ei sunt primite şi în Ardeal, mai ales „prin
viguroasa activitate a lui Slavici". Literatura mai nouă a acestei
provincii, îndeosebi dela apariţia lui Coşbuc, „e scrisă în limba
bogată a poporului şi nu e desgropată din cronicari". Prin Victor
Vlad Delamarina s'a făcut chiar un pas spre literatura dialec­
tală. Aceeaşi cale a fost urmată şi de scriitorii din Moldova. La
Bucureşti însă, mai ales în urma influenţei ideilor lui Gherea, se
înmulţesc traducerile făcute în grabă în limba vie, preconizată
de Zamfirescu, de „ziarişti, funcţionari şi mai ales muncitori in­
telectuali evrei". Şi cum aceste traduceri sunt foarte răspândite,
s'a ajuns la o limbă uzuală foarte superficială şi cosmopolită.
Intre cele două tendinţe noi trebue să ne sprijinim însă pe cea
dintâi, nu numai din motive naţionale, ci şi estetice". Această
cruciadă împotriva cuvintelor dialectale — spune Chendi — e o
întreprindere periculoasă desvoltării literaturii române; ea ame­
ninţă a micşora cu totul capitalul de cuvinte cel mai de preţ pen­
tru poezie", p e n t r u c a . . . „tocmai provincialismele de veche şi
curată obârşie, vii încă în graiul poporului, sunt elemente c a r e
dau vigoarea unei limbi şi constitue aşa zicând fondul ei de re­
zervă". Şi limba din Ardeal — „a poporului şi nu a intelectualilor",
precizează el — mai ales cea din regiunile curat româneşti, poate
1
contribui cu multe astfel de elemente de p r e ţ ) .

Polemica aceasta a isbucnit în momentul când în Transilva­

nia, în urma unei iniţiative a Astrei, problema limbii literare a
devenit de mare actualitate. S ă urmăm cu sfinţenie limba scrisa
la Bucureşti, sau să îmbrăţişăm limba poporului şi a scriitorilor
consacraţi de pretutindeni? — iată întrebarea care devenise din

1
) Articolul lui Chendi avea şi un ascuţiş polemic. El îi aducea lui
Zamfirescu aminte de principiul maiorescian despre menirea scriitorului,
de a crea, nu de a critica. Ii arată apoi cu exemple că nici limba între­
buinţată de el, mai ales în poezie, nu este atât de curată. Procedeul lui
de a da câteva exemple de limbă greşită este „uşor şi eftin". El poate fi
aplicat foarte bine şi unor scriitori moldoveni şi munteni, la care „tot
al zecelea cuvânt, Ardelenilor le e necunoscut".
 1
nou actuală dincoace de C a r p a t i ) . Unii sunt de aceeaşi
părere cu Chendi. Gh. Bogdan-Duică crede ca şi el, în posibili­
tatea unei literaturi scrisă într'o limbă provincială, numai în­
trucât însă acest provincialism este întemeiat pe românism şi se­
lecţionat de gustul talentului. „Talentul din Ardeal sau Banat
va găsi el însuşi măsura ardelenismului sau bănăţenismului de
primit în opera sa", spune el. L a o limbă provincială s'au gândit
şi Timotei Cipariu şi Gh. Bariţ în 1838. Au apucat însă pe un
drum greşit. Exemple ca ale lui Creangă şi Popovici-Bănăţea-
nu ne-au arătat drumul pe care să apucăm în această privinţă.
Poporul trebue să se regăsească în scriitorii lui, mai ales acolo
2
unde literatura este singura lui hrană sufletească ).
Pentru o limbă a tuturor Românilor este şi Valeriu Branişte.
Fireşte că rolul conducător în desvoltarea ei trebue lăsat fraţi­
lor din România liberă, „nu ne putem însă aservi simplaminte
limbii vorbite şi scrise la Bucureşti". Ardelenii îşi au şi ei
scriitorii lor (sunt amintiţi Slavici şi Coşbuc), aşa cum şi-i au şi
Românii din celelalte provincii. „Din toţi aceştia se va lămuri pe
încetul o limbă generală, la care au contribuit toţi Românii" —
3
spune e l ) .

7. Cu vanitatea lui atât de sensibilă la atacuri, era firesc ca

Duiliu Zamfirescu să se simtă atins de replica lui Chendi, cu
toatecă criticul ardelean a făcut de astă dată foarte puţin uz de
ascuţişul condeiului său. Probabil însă că s'ar fi mulţumit, ca de
obiceiu, cu aluzii în operele sale, dacă n'ar fi intervenit un inci­
dent, care să-1 rănească până în adâncul sufletului. E l a prezen­
tat adică, în sesiunea din 1903 a Academiei, romanul său In răs-
boi pentru premiul Eliade Rădulescu. Cu Academia Duiliu Zam­
firescu nici odată n'a prea avut noroc. Trei sesiuni dearândul
s'au luptat amicii lui pentru a-1 face membru corespondent şi

1
) Iniţiativa Astrei, pentru unificarea ortografiei şi îndreptarea limbii
literare, a fost luată în Februarie 1902. O parte din discuţiile provocate de
ea, în presa şi periodicele de pe ambele părţi ale Carpaţilor, au fost re­
produse în Transilvania din 1902, pp. 189 şi urm.
3
) Gh. Bogdan-Duică, Limba literară şi Asociafiunea, în Tribuna Po­
porului, nr. 162, din 1902.
3
) Dr. V. Branişte, Limbă şi ortografie, în Drapelul, n-rele 7 4 şi 7 5
din 1902, repr. şi în Transilvania, n-rul cit.
deabia în 1898 au reuşit. Felul lui distant, ideile lui conserva­
toare şi poate şi opiniile despre scriitorii contemporani, n'au avut
darul de a-i mări numărul amicilor în sânul celei mai înalte in­
stituţii a ţării, într'un moment când aceasta era sub influenţa lui
D. A. Sturdza, şeful partidului liberal. De aceea nu i se acordă
lui premiul amintit, ci lui loan Slavici, pentru romanul Din bă­
trâni.
Duiliu Zamfirescu a sărit ca muşcat de şarpe. Indignarea
sa împotriva lui D. A. Sturdza, pe care îl crede principalul vino­
vat, ia, în scrisorile cătră Titu Maiorescu, proporţiile unor inju­
rii neobişnuite la el. Maiorescu îi dă sfatul să se astâmpere. Nu
este însă ascultat, „Lucrarea lui Slavici e atât de nevrednică în­
cât eu consider hotărîrea Academiei ca o insultă — şi la insultă
răspund cu sfârcul biciului". Premierea se datereste cu siguranţă
influenţei Transilvănenilor asupra lui Sturdza. „Gaşca transil­
1
văneană trebue spartă cu orice preţ" — strigă e l ) .
Publicaţia care îşi ofere de astădată paginile pentru „bi­
ciul" lui Zamfirescu este Revista Idealistă a lui M. G. Holban,
ale cărei relaţii cu Semănătorul, la care Ardelenii s'au bucu­
rat de o atât de bună primire, n'au fost nici odată prea cordiale.
El publică aici lungul său articol Literatura românească şi scrii­
torii din Transilvania-), care constitue al doilea atac al său îm­
potriva acestora.
Ca deobiceiu, în polemicile sale, Duiliu Zamfirescu porneşte
şi de astădată dela anumite consideraţii teoretice, care ne sunt
cunoscute în mare parte din Lydda şi îndreptări. Aici le împin­
ge până la ultimile lor consecinţe, apropiindu-se astfel cu încă
un pas de discursul din 1909.
Vizitând pe Românii din Transilvania la ei acasă — spune
el — a găsit deplină confirmare pentru unele convingeri, pe care
şi le-a făcut de mult. Prin „entuziasmul lor sufletesc" atât de
evident în naţionalismul lor neînfricat, prin „alergarea după bu­
nul trai" şi prin „puterea reproducerii fizice", tot atâtea calităţi
de „voinţă", Transilvănenii sunt superiori fraţilor din Regatul
liber. Aceste însuşiri sunt de bună seamă o moştenire dela colo­
niştii romani, aduşi direct din capitala imperiului. Cercetările

1
) Bucuţa, op. cit., p. 271 şi urm.
2
) Tomul III (1903), p. 9—25.
antropogeografice au dovedit însă, spune el, că latinii de pe tim­
pul lui Traian erau brachicefali, deci mai mult cu calităţi de
voinţă, mai mult cu geniu politic, decât artistic. Aceleaşi virtuţi,
cu reversul lor, le constată şi la Românii din Transilvania şi, în-
tr'o anumita măsură, la cei din Muntenia. Atât poezia noastră
populară, cât şi partea cea mai bună a literaturii şi a artei culte
se datereste Moldovenilor, unde elementul roman nu s'a păstrat
atât de pur.
Transilvănenii nu pot fi deci creatori în artă, din pricina
unor adevărate conformaţii psihofiziologice. „Profesoraşii de
gimnaziu", „poeţii de gazete", „criticii de gaşcă, iubitori de vin
bun, cam greoi, cam intriganţi" — pe care îi întâlneşte la Bucu­
reşti,—nu repreznită admirabila rasă din Transilvania. Literatura
lor este falsă şi neromânească. Şi, drept exemplu, el se opreşte
la romanul lui Slavici, care a fost preferat la Academie, faţă de
romanul lui. Intr'o lungă analiză, se strădueşte să arate că acest
roman este inexact din punct de vedere istoric, imposibil din
punct de vedere al personajelor şi al acţiunii şi mai ales greşit
ca „elocuţiune". „Nu e un om adevărat în tot romanul, nu e o
scenă reală, nu e nimic mişcător", ci „o lume stranie, cu nişte
suflete pururea aceleaşi, neisprăvite şi neînţelese" — ca dealt­
fel în toate nuvelele lui Slavici. Bodea, eroul principal, e un
„ciobănaş de idilă, rumeor şi nesărat"; Mala, o figură de calen­
dar, sau de circ. înşiră apoi o mulţime de exemple de limbă care
nu sunt toate fericit alese, încheind cu o acuzaţie personală:
„Patriotismul, sensul orientaţiunii politice şi îngrijirea interese­
lor personale" este mobilul adevărat al tuturor operelor acestui
scriitor.
La începutul articolului său, Zamfirescu dă câteva lovituri
şi lui Chendi, pentru articolul lui din Familia, de care ne-am o-
cupat mai sus. Criticul ardelean nu era omul care să rămână
cuiva dator. De aceea cel dintâiu care semnalează atacul lui
1
Zamfirescu este e l ) . Deastădată nu mai are nici o rezervă. Zam­
firescu este „arogant ca un ciocoi calicit, din vină proprie, duh-
liu ca un licean şi grav în acelaşi timp ca omul care vorbeşte dela
înălţimea capitolina a urbei eterne". Nu intră în discuţia argu­
mentelor lui Zamfirescu; se mulţumeşte să le respingă, aducân-

x
) llarie Chendi, Mai sănteţi? în Sămănătorul, II (1903), p. 591—592.
du-i aminte de vechile lui metehne din tinereţe, când a atacat
pe Alecsandri şi Eminescu.
Un răspuns indirect vine tot în paginile Sămănătorului dela
N. Iorga. Nu e amintit articolul lui Zamfirescu din Revista Idea­
listă, dar după felul cum e apreciată opera acestuia, în cadrul
desvoltării nuvelei noastre cu siguranţă c ă avem de a face cu o
;

replică. Autorul ei crede că Zamfirescu a rămas cu totul strein

de desvoltarea literaturii române din ultimii zece ani, de orien­
tarea ei naţională şi istorică, de dragostea ei pentru cântecul
popular, de participarea la ea a Românilor din toate ţările şi de
iubirea „adevărată şi arătată prin fapte pentru fratele ţăran,
pentru fratele mai mare, pentru „badea", spre sărăcia şi ştiinţa
căruia ne coborîm, apropiind de buzele lui arse paharul de aur
cu băutura fermecătoare de întinerire a sfintei culturi". De a-
ceea literatura lui, pentru care are toată stima, este „rece" şi
1
„artificială" ).
Duiliu Zamfirescu lovea însă în articolul lui mai puternic în
Ion Slavici. Cu toatecă acesta stătea retras, la şcoala dela M ă ­
gurele, departe de frământările vieţii literare, de astădată tre­
buia să iasă din rezervă, pentruca i se punea în discuţie nu nu­
mai opera, ci şi cinstea. E l scrie deci, tot în paginile Revistei
Idealiste, una din acele confesiuni, care aruncă lumini peste o
2
întreagă viaţă de o m ) . S'a hotărît să răspundă, — spune el —
pentruca Duiliu Zamfirescu a atacat o întreagă direcţie literară.
El vrea să arate însă „că şi noi mocănimea de „dincolo" suntem
oameni şi Români şi c ă o viaţă culturală în adevăr românească
fără de conlucrarea noastră nu e cu putinţă".
Recunoaşte că Din bătrâni a fost scris „printre picături" şi
nu este „cum ar fi dorit să fie". Premiul i s'a acordat însă pen­
tru întreaga lui activitate literară.
Ceeace îl atinge mai mult este afirmaţia lui Zamfirescu c ă
scrierile lui ar fi nefireşti şi ar strica gustul tinerimii. Dar „fi­
resc este — spune acest vechiu admirator al lui Kant şi Schopen­
hauer —• ceeace se potriveşte cu firea mea". Existenţa omenească

*) N. Iorga, Povestitori de ieri şi de astăzi: nuvelişti şi scriitori de

schiţe, în Sămănătorul, III (1904), p. 177—180, 209—213.
2
) I. Slavici, Literatura „românească" şi d-nul Duliu Zamfirescu, în
Rev. Idealistă, tomul V (1904), p. 214—228.
are şi aspiraţii ideale. Arta, înainte de toate, de acestea ar trebui
să se ocupe. Şi el se ridică împotriva naturaliştilor, numind pe
Zola „un adevărat defăimător al neamului omenesc". Căci —
continuă el — „omeneşte firesc, esteticeşte adevărat, poeticeşte
frumos, nu e ceeace se petrece în această mizerabilă lume reală,
ci ceeace, potrivit cu firea omenească ar trebui să se petreacă.
Realitatea brutală e în artă numai fondul dureros şi întunecat
din care ese cu atât mai mult la iveală mult doritul adevăr ideal,
visul deapururea mângăios al firii noastre omeneşti". Omul „tre-
bue să se ridice mai presus de carnea, pe care au s'o mânânce în
cele din urmă viermii". Aceste aspiraţii ideale a căutat să le
pună în evidenţă şi în Din bătrâni şi poate pentru ele i s'a acor­
dat premiul.
Trecând apoi la problema limbii, el aminteşte de acţiunea
desfăşurată la Tribuna, prin care a restabilit unitatea culturală
a Românilor, determinând pe Ardeleni să citească literatura din
ţară şi să se năzuiască să scrie şi să vorbească ca pe ţărmurile
Dâmboviţei. In ultimii ani însă limba românească s'a transfor­
mat atât de înspăimântător, încât el are sentimentul că nu mai
poate scrie pe înţelesul contemporanilor. „Au dat în viaţa noas­
tră literară scriitori pentru care limba poporului este bădără-
nească şi sărăcăcioasă, cronicarii sunt reci, cărţile bisericeşti
stupide, iar scriitorii mai bătrâni s'au învechit, oameni care nu
sunt în stare să iubească limba noastră cea plină de particulara
armonie".
Adevărata literatură românească — continuă el — nu este
cea a cluburilor şi a saloanelor, ci aceea care „îşi dă silinţa să
găsească forma potrivită cu felul de a gândi, de a simţi şi de a
vorbi al tuturor Românilor". Această literatură izvoreşte însă
numai din iubire, ea este „un apostolat, pentru care se cere vo-
caţiune, pregătire şi zel religios". Teoriile „chefalice" ale lui
Zamfirescu sunt greşite. In interiorul neamului românesc a fost
totdeauna o mare circulaţie dela o provincie la alta. El, de pildă,
este Moldovean şi după tată şi după mamă. Cultura nivelează şi
înlătură toate deosebirile de rasă. Ura împotriva Ardelenilor e
simptomul unei boale grave. România trebue să fie centrul de
viaţă culturală al tuturor Românilor. Şi bătrânul scriitor închee
cu o mişcătoare mărturisire asupra vieţii lui de muncitor neodih­
nit: „Sunt însă om trecut de 56 de ani, am muncit mult în viaţa
mea, am avut totdeauna cele mai bune legături în societate, n a m
fost risipitor şi stau azi, părinte a şase copii încă nevrâstnici,
fără avere, fără pensiune asigurată, un biet muncitor ce traeste
1
muncind de azi pe m â i n e " ) .

7. Simţind că întreaga lui argumentaţie cu privire la limba

literară are anumite goluri, văzând apoi c ă literatura din noile
provincii, în loc să fie depreciată, se afirmă tot mai puternic, nu
numai în capitala ţării, ci şi în provinciile robite, Duiliu Zamfi­
rescu se crede dator să reintre în arenă. E l o face deastădată
chiar în paginile unei reviste provinciale, în Luceafărul, venind
astfel să mustre pe Ardeleni la ei acasă. Tonul lui este mai mol­
com, fără de a fi lipsit însă de unele aluzii destul de grele la
scriitorii ardeleni. Căci de cine poate fi vorba dacă nu de Slavici
şi Coşbuc, atunci când dă sfatul tinerilor dela Luceafărul ,,de a
nu lăsa să străbată în gustul publicului transilvănean apucături
nesăbuite, mitocănii ce trec drept însuşiri epice, dulcegării fe­
meieşti ce trec drept lirism, o limbă românească slută, ce trece
2
drept limbă românească o r i g i n a l ă ? " ) .
Noi suntem pe cale de a ne forma o limbă clasică, — spune
el. Aceasta însă nu este limba lui Creangă, care cucereşte prin
puterea creaţiunii artistice, nu prin limbă; şi nu este mai ales
limba lui Popovici-Bănăţeanu. Zamfirescu recunoaşte acestuia o
mare putere lirică, limba lui este însă cu totul falsă, chiar atunci
când nu găsim în ea expresiuni streine. Nu numai acestui scrii­
tor, — de care se ocupă mai insistent — dar tuturor prozatorilor
noştri le lipseşte mai ales graiul „estetic" al iubirii. Noi nu avem
încă un mare roman al dragostei, aşa cum găsim în alte litera­
turi. Duiliu Zamfirescu nu ne spune cine lucrează la acea limbă
clasică, în curs de formare, nici cine ar putea da acel roman al
iubirii. E l scria însă chiar atunci Anna, a cărui temă principală
e tocmai i u b i r e a . . . In romanul acesta se găsesc de fapt multe
ciripiri de dragoste, uşoare ca 'ntro comedie franceză de salon,
nu este însă o singură iubire puternică, înlănţuitoare.

*) In critica adusă limbii lui Slavici, Duiliu Zamfirescu insista mai

ales asupra topicii greşite a acestuia. Probabil o replică indirectă la acea­
stă acuzaţie este studiul lui Slavici, Aşezarea vorbelor în româneşte, în An.
Ac, Rom., Mem. Sect. Lit. Seria II, tom. 27, p. 31 şi urm.
2
) Duiliu Zamfirescu, Scrisori romane, II, în Luceafărul, 1905, p.
333—335.
 8. Acţiunea stăruitoare a scriitorilor din Transilvania la Să-
mănătorul, la Convorbiri Literare şi chiar în sânul Academiei
şi îndeosebi critica neîndurătoare a lui Ilarie Chendi, care căuta
par'că duşmani cu lumânarea, a avut drept consecinţă răscoala
împotriva lor a unora din cercurile literare ale României libere.
A c e a s t ă reacţiune nu ar fi avut prea mare răsunet dacă nu s'ar
fi alăturat ei Duiliu Zamfirescu, unul din scriitorii respectaţi din
vechea generaţie. Nu vom prezenta aici această polemică, cre­
dem însă că este necesar să amintim două din momentele ei, cu
atât mai mult cu cât ele sunt în legătură cu subiectul urmărit
de noi.
întâiul este unul din cele mai violente pamflete ce s'au scris
asupra limbii din Transilvania din această epocă. E l a apărut
tot în paginile Revistei Idealiste şi este datorit lui August Scri-
ban, autorul de mai târziu al unui dicţionar al limbii române, de
o oarecare valoare pentru materialul lui, plin însă de o mulţime
de ciudăţenii şi rătăciri. In pamfletul amintit, el cheamă la o
adevărată „luptă s a c r ă " împotriva „Transilvănenilor şi Jidani­
lor" pe care îi numeşte „rechini asasini ai limbii româneşti". Cei
dintâiu — spune el — sunt mai primejdioşi chiar decât cei din
urmă, pentrucă au devenit foarte puternici, în Academie, în în­
văţământ, în literatură, în presă. Desvoltarea literaturii româ­
neşti a fost întârziată cu zece ani din pricina lor. Transilvănenii
se laudă c ă ştiu latineşte, dar nu e adevărat. Multe latinisme de
ale lor, sunt, în realitate, germanisme. E l citează apoi o mulţime
de exemple de limbă greşită, culese de prin presă, care nu sunt
toate bine alese. Decât o astfel de limbă românească, mai bine
să vorbim franţuzeşte. Adoptând această limbă măcar intrăm
în „marele salon al lumii". „Aşadar — exclamă el — Români
din România, să fim gata când vom fi chemaţi să cucerim Tran­
1
silvania, dar să nu ne transilvănim până a t u n c i " ) .
Cu al doilea a t a c s'a însărcinat Literatură şi Artă Romàna,

1
) August Scriban, Observaţiuni asupra limbii româneşti, in Revista
Idealistă, vol. III, tom. I (1905), p. 164—180, 330, 347. Atacul acesta îl de­
termină pe Ilarie Chendi să trimită o Scrisoare deschisă dlui M. G. Holban,
directorul Revistei Idealiste, (Voinţa Naţională, reprod. şi în Tribuna, nr.
91 din 1905), în care înfierează asemenea procedee. In răspunsul lui (Rev.
Idealistă, 1905, p. 145—149), M. G. Holban desaprobă şi el violenţele lui
Scriban.
o altă revistă care simpatiza cu Duiliu Zamfirescu. In paginile
ei a publicat V. D, Păun articolul Evoluţiune literară, în care
se simt ecouri evidente din ideologia şi resentimentele antipopo-
raniste ale autorului Vieţii la ţară. Până când literatura din R o ­
mânia liberă — spune acesta — are o evoluţie de 80 de ani, cea
din Transilvania „nici până astăzi nu s'a desluşit bine, pe deo­
parte din orbecăiala unei erudiţiuni greoaie, măcar că superfi­
cială şi falşă, şi pe de alta din vraja dulce a poeziei populare,
singura care-i mai dă oarecare lucire de viaţă". Românismul ei
este „de bordeiu", de „clopotniţă". Doar limba s'a mai netezit,
datorită influenţei celor din ţara liberă. Dintre scriitorii ardeleni
de valoare el aminteşte pe Ion Slavici, „prozator vânjos", şi pe
Gheorghe Coşbuc, „poet corect", care s'a trecut însă prea re­
pede. Folosindu-se de lipsa unui critic, Ardelenii vreau să con­
ducă literatura actuală, lovind în toţi scriitorii de dincolo de
Carpati. „Prozatorii noştri cei mai scuturaţi sunt tăvăliţi ca o
cojoacă în dinţii unui dulău de stână". Din critică unii au făcut
tarabă, alţii tabără. Nu aşa se ajunge însă la unitatea culturală.
Păun face apoi o privire asupra literaturii româneşti, pentru a
arăta cum s'a desvoltat fondul şi forma ei. Şi după ce aminteşte
şi de lupta pentru limbă a Junimei, continuă: „Toţi se nizuiau
să întocmească o limbă unică literară, însă nici unul nu o căuta
în provincialisme, cum se încercară mai apoi câţiva din Moldova,
şi mai ales în opincărism, cum se dau astăzi de ceasul morţii unii
Ardeleni zăcaşi, antipozi ai latinismului de altădată, ca să o în-
chipue, sub cuvânt că portul, vorba, traiul, viaţa întreagă a so­
cietăţii sânt „sprintării". E l recunoaşte că în ultimul deceniu
literatura românească s'a întrămat, „în scăldătoarea cu ape ve­
cinie vii ale vieţii populare". „Dar atunci — continuă el — câţiva
Ardeleni socotiră că se pot folosi de prilej, spre a se face dânşii
băeşii, Astfel ei recomandară poeziei şi prozei mai ales băi de
năduşeală, eşind valuri şi mirosind a rachiu din trupuri nespă­
late, jucând în bătătura hanurilor". Alături de această litera­
tură se înfiripă însă alta, bogată şi elegantă, Şi el aduce de
exemplu romanul Marin Gelea, al lui N. P ă t r a ş c u . . . Cu poezia
stăm însă mai rău. Acolo se citeşte tânărul Goga. „La nevoe
1
dracul mânâncă şi muşte" ) . . .

1
) D. Păun, Evoluţiune literară, în Literatură şi Artă Română, X
(1906), p. 1—6.
 9. Prin întemeierea, în Martie 1906, a revistei Viaţa Romî-
nească, curentul de orientare populară a literaturii noastre a
luat un nou avânt. Revista dela Iaşi a reuşit să grupeze în jurul
ei un însemnat număr de scriitori de talent şi o seamă de ideo­
logi şi polemişti de un spirit combativ viu şi bogat informat. în­
deosebi întrebuinţarea mai insistentă a unor argumente scoase
din stările sociale din Rusia, pe care unii din colaboratorii re­
vistei le cunoşteau de aproape şi au luat chiar parte la ele, au
dat acestui curent, care se va numi de acum încolo tot mai mult
„poporanism", o mare putere de atracţiune.
încă din primul ei număr Viaţa Romînească ia o atitudine
de simpatie faţă de scriitorii din Transilvania, mai ales faţă de
1
cei t i n e r i ) . Aceştia, la rândul lor, colaborează tot mai numeroşi
la revistă.
Deosebit de semnificativă pentru noua orientare a unora
din ei este însă nu numai această colaborare, ci şi faptul c ă lite­
ratura lor primeşte o uşoară coloratură socială, manifestată
printr'o simpatie tot mai mare pentru cei de jos şi chiar prin-
tr'o revoltă împotriva nedreptăţilor şi suferinţilor acestora.
In această orientare cu siguranţă că au avut un rol însem­
nat răscoalele din 1907, răsunetul cărora dincoace de Carpati a
fost deosebit de puternic şi de dureros. Pentru scriitorii şi oa­
menii noştri politici, problema ţărănească se pune acuma în mod
aproape tragic, Octavian Goga publică chiar în paginile Vieţii
Romîneşti conferinţa lui Ţăranul în literatura noastră poetică.
îmbibată în întregime de un puternic mesianism social. Litera­
tura noastră înainte de Eminescu n'a înţeles şi n'a ajutat pe
ţăran — spune el. Numai dela marele poet încoace se observă
o îndreptare. Un ţăran real găsim în poezia lui Coşbuc. Din toată
opera acestuia el nu relevă însă decât „Noi vrem pământ", care
trebue să fie „un simbol de îndrumare pentru literatura viitoru­
lui". Artistul trebue să fie un luptător. „Creaţiunea lui nu mai
e menită să fie o frumoasă jucărie, ci trebue să robească inimi,
să înfierbinte, să sfarme şi să aducă o pietricică în clădirea unei
lumi, care va fi nouă în interpretarea datoriilor omeneşti". Su­
fletul lui e o biserică cu două altare: al frumosului şi al „înfri-

Cf, C. Şărcăleanu [C. Stere], Cântarea pătimirii noastre, în Viaţa

Rom., I, p. 50—77.
 1
coşatei judecăţi a dreptăţii e t e r n e " ) . Pentru a se conforma a-
cestui program, poetul ardelean începe ciclul de poezii din vo­
lumul Ne cheamă pământul dintre care unele, ca Un om, Cosa­
şul, clocotesc de revolta celor ce sufăr. In acelaşi timp Ion
Agârbiceanu, prozatorul cel mai preţuit al noii generaţii arde­
lene, scrie schiţele reunite în vol. In întuneric, desprinse în cea
mai mare parte din aceeaşi lume necăjită şi săracă; iar O. C.
Tăslăuanu face să apară în paginile Luceafărului articolul lui
2
Două culturi ), care pentru felul în care pune faţă în faţă cultura
domnilor cu cultura ţăranilor, este numit de A. C. Popovici o
„adevărată primejdie naţională", pentrucă tinde să înlocuiască
lupta naţională, împotriva streinului, cu lupta pe viaţă şi pe
3
moarte între fraţii aceluiaşi n e a m ) .
In astfel de împrejurări a luat naştere discursul de recep-
ţiune la Academia Română al lui Duliu Zamfirescu, Poporanis­
mul în literatură, al treilea şi cel mai răsunător atac al lui îm­
potriva scriitorilor ardeleni.
Deoarece o mare parte din ideile acestui discurs ne sunt cu­
noscute din cele spuse până acum, întrucât apoi atât acest atac,
cât şi răsunetul stârnit de el, a mai servit de obiect şi altor cer­
cetători, noi nu ne vom opri mai stăruitor la acest moment. Vom
evidenţia numai ceeace aduce nou în problema pe care o ur­
4
mărim ) .
Am văzut că, tot căutând să-şi explice originea sentimenta­
lismului vag şi fals din literatura mai nouă, în deosebi dela scrii­
torii din Ardeal, Duiliu Zamfirescu a ajuns la concluzia că el
se datereste poeziei populare. E l merge acum mai departe, pe
această cale, afirmând că vina o poartă mai ales o anume poezie
populară, cea publicată şi îndreptată de Alecsandri, care a mai
pus în circulaţie şi nenorocitul dicton: „Românul e născut poet".
Românul nu e nici mai mult nici mai puţin poet decât alte po­
poare — spune el. Dimpotrivă, moştenitor direct al unor legio-

*) Octavian Goga, Ţăranul în literatura noastră poetică, în Viaţa

Rom., 1907, nr. 12, p. 371 şi urm.
2
) O. C. Tăslăuanu, Două culturi, în Luceafărul, 1908, p. 59—64.
3
) A. C. Popovici, Demagogie criminală, în Conv. Lit., 1908, p.296—307.
4
) Cf. îndeosebi G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă, Bu­
cureşti, 193?, p. 102 şi urm. Autorul dă şi o utilă bibliografie, bogată însă
necompletă.
nari romani „de elită", el este, ca şi strămoşii lui, înainte de
toate o naţiune politică, conservatoare şi cu sensul orientării. Nu
fatalista şi dulceaga variantă a lui Alecsandri — care trebue
să fie de dată recentă — reprezintă deci adevăratul prototip
al Mioriţii, ci varianta lui Cătană, culeasă dincoace de Carpati,
în care ciobanul luptă, birueşte şi omoară, iar „admirabila ale­
gorie a însurătorii cu moartea e lăsată pe seama Mioriţii". Acea­
stă energie, acest „optimism gentil al unei rase sănătoase", este
în fondul adevăratei noastre poezii populare, poezie care nu se
datoreşte masei anonime, ci unor indivizi singuratici, adevăraţi
aristocraţi ţărani.
Trecând apoi, fără prea multă legătură la poporanism, el
împrumută economistului său favorit Loria teoria despre „mira­
j u l " care maschează trebuinţele materiale ale umanităţii. Popo-
raniştii noştri n'au acest miraj, (care ia forma de: „patrio­
tism, onoare militară, înfrăţire universală") şi mai sunt lipsiţi şi
de lirism. Exemplele lui sunt şi de astădată numai din scriitorii
ardeleni. El recunoaşte lui Coşbuc şi Goga „puterea de a trans­
pune lumea în imagini sensibile". F a ţ ă de cel dintâi este de astă­
dată chiar mult mai generos, admiţând că stăpâneşte o „limbă
evocativă, cu fericite expresii eroice, minunată pentru epopee".
Atunci când cântă însă în Noi vrem pământ, „numărul de hec­
tare pe care-1 deţine marea proprietate, faţă de numărul de hec­
tare pe care-1 deţine mica proprietate, este o glumă de prost
gust".
Goga — continuă el — este şi mai vinovat, decât Coşbuc,
pentruca agită pe Românii subjugaţi. „Din toate poeziile dsale
de până acum se desprinde violenţa greoaie a unui arendaş de
talent, pe care nu-1 dijmueşte boerul la vreme. O îngrămădire
şi un abuz de cuvinte, unele evocative, altele brutale şi neeste­
tice, altele desgropate din cronicari, ascund o adevărată lipsă
de inspiraţie". In Cosaşul constată „ o vinovată provocare la
lupta de clase".
Dintre prozatori alege pe Slavici şi Popovici-Bănăţeanu. Ei
au miraj, dar nu crează, nu pot da o „aparenţă de realitate".
Personagiile lor se mişcă după anumite imperative categorice.
Ele sunt atât de sentimentale, anemice şi nefireşti încât îi pro­
voacă mila. Cu siguranţă că aceşti scriitori sunt victime ale unui
poporanism influenţat de romantismul german. Şi astfel „acest
strajnic popor (din Transilvania) — continuă el — în care or­
birea neroadă a cărturarilor săi vrea să arunce sămânţa ziza-
niei, ne este înfăţişat de romancierii şi nuveliştii locali ca o adu­
nare de suflete pribege şi neputincioase".
El nu vrea să afirme că ţăranul nu e interesant în literatură.
Ţine să constate însă că cei mai mari creatori de caractere din
literatura universală „nu se ocupă de sufletele simple, pentruca
acelea sunt ca neantul, fără evenimente. Ţăranii marilor roman­
cieri ruşi sunt fiinţe „extravagante şi complicate"; ţăranul nos­
tru nu are nici o asemănare cu ei. Scriitorii de azi — închee
Zamfirescu — trebue să ştie că România nouă se datoreşte unei
aristocraţii „de naştere şi de talent". „Odată pentru totdeauna
voiu să înlătur tiraniile ce se exercitează în numele libertăţilor.
A c e s t e a sunt cele mai nesuferite pentruca sunt expresia medio­
crităţii".
Discursul lui Zamfirescu n'ar fi avut poate răsunetul cunos­
cut dacă n'ar fi fost tocmai Maiorescu acela care să-şi ia sar­
cina de a apăra pe scriitorii loviţi cu atâta violenţă. Elegant în
fromă, categoric însă şi plin de ironie în fond, marele critic şi-a
apărat ideile pentru care a luptat în întragă cariera lui litera-
rară, uneori chiar în sânul Academiei. Răspunsul lui este, în cea
mai mare parte, o pledoarie pentru poezia populară şi pentru
Alecsandri. Bine a făcut acesta că a scos în evidenţă partea li­
rică a doinelor, căci ea a fost „cea mai roditoare în desvoltarea
literaturii noastre culte". Această poezie are înaltă valoare es­
tetică şi etică. El este de acord cu Zamfirescu în privinţa teme­
iurilor teoretice ale poporanismului, nu însă şi în aplicaţiunile
pe care le face. Nu aminteşte nimic de Coşbuc, iar relativ la
Goga se mulţumeşte să trimită la raportul academic în care i-a
recomandat premierea. Slavici şi Popovici-Bănăţeanu nu aveau
ce căuta în discursul lui Zamfirescu, pentruca ei nu sunt popo-
ranişti. Operele lor cuprind „creaţiuni cu acea deplină aparenţă
a realităţii, în care se încheagă arta adevărată". Dealtfel lite­
ratura universală ne dă destule exemple pentru a dovedi c ă
„simplicitatea ţărănească nu exclude frumuseţa lirică, precum
nu exclude energia epică, nici chiar conflictul dramatic", căci
- . . „precum se găseşte în popor o adâncă evlavie, tot aşa se
poate găsi o mare decenţă şi cea mai surprinzătoare sfială în
1
legătura dintre s e x e " ) .
Izbiţi din nou, cu atâta putere, în sânul celei mai înalte in­
stituţii a ţării, Ardelenii trebuiau să răspundă. Poziţia lor era
mult mai favorabilă, decât în 1903. Cel mai respectat critic ro­
2
mân le-a luat apărarea, cu atâta inteligenţă şi c ă l d u r ă ) ; ală­
turea de ei se găsea apoi cea mai pozitivă parte a opiniei lite­
rare, nu numai din România liberă, ci şi dela ei de acasă.
Ei au răspuns deci cu toată indignarea, fără rezerve, aşa
cum a fost şi atacul. Tonul replicilor a fost dat de Ţara Noastră,
săptămânalul care apărea la Sibiu, sub conducerea lui Octavian
Goga, unul din cei atacaţi. Cronicarul literar al acestei gazete
era Ilarie Chendi, vechiu adversar al lui Zamfirescu, bun cunos­
cător al meritelor literare dar şi al metehnelor acestuia. Şi ni­
meni nu ştia să profite mai bine de metehnele cuiva, decât age­
rul foiletonist. Articolele şi notiţele din Ţara Noastră, cu e x ­
cepţia unuia singur, în care Goga se apără de unele învinuiri per­
sonale, nu sunt semnate, credem însă că la redactarea lor Ilarie
3
Chendi a avut o parte î n s e m n a t ă ) . E l e nu aduc nimic nou în
discuţia ideologică, faţă de răspunsul lui Maiorescu. S e a p ă r ă
doar cu mai multă violenţă literatura de orientare poporanistă.
„Noi vrem pământ pluteşte pe buzele tuturora" — spune unul
din ele. —- Toate marile literaturi se întemeiază pe „comoara
sufletească a poporului". Naţionalismul nu scade demnitatea ar­
tei poetice. Dovadă marele număr al poeţilor, care ,,cu lira lor
au condus, mişcat şi mângâiat popoarele în vremuri de restrişte".
Ţăranul, în sufletul căruia „clocotesc patimi omeneşti", poate fi
obiect de artă, căci adevăratul artist transformă orice „în opsră
4
trainică" ).

1
) In legătură cu atmosfera în care au fost pregătite cele două dis­
cursuri, cf. Bucuţa, op. cit., p. 295—296 şi 358—360. Cf. şi E. Lovinescu,
Titu Maiorescu, Bucureştii, 1940, vol. II, p. 394 şi urm.
2
) Contrar obiceiului, la Academie s'a aplaudat de astădată, ca la
Cameră: „Succesul contra neghiobiei lui Duiliu Zamfirescu era (aproape
penibil) de mare" — notează Maiorescu în jurnalul său intim. fConv. Lit.,
1934, p. 364—366).
3
) Cf. Bibliografia lor în G. C. Niculescu, op. cit.
4
) In jurui unui discurs academic, în Ţara Noastră, nr. 22 din 1909.
In acelaşi număr se răspunde prin notiţa Bizantinism, articolului Mai de­
parte de Bizanţ, (Conv. Lit., 1909, p. 556 şi urm.), în care Soveja [S. Me-
 Paralel cu Ţara Noastră, Luceafărul ia şi el o atitudine os­
tilă, la început mai moderată, mai apoi, când se cunoaşte textul
integral al discursului, mai violentă. Scriitorii din Transilvania,
spune revista dela Sibiu, ,,nu pot fi decât expresia sufletului ţ ă ­
rănesc, sau a unei mici burghezii, apropiată de popor. Dacă scrii­
torii reuşesc sau nu să creeze opere trainice . . . aceasta este a l t ă
chestiune". In tot cazul opera lor este mai aproape de adevăr
1
decât ,,aşa poreclitul roman îndreptări" ).
La cel dintâiu val de atacuri, Duiliu Zamfirescu răspunde
prin articolul O piatră în baltă, cu o violenţă care a trecut orice
măsură.Fiindcă se făcuseră aluzii la originea lui, nu prea boe-
rească, el îşi laudă acum cultura şi-şi descopere strămoşi prin­
tre împăraţii bizantini, pe când Octavian Goga este un „june ţo-
pârlan cu şapte clase de liceu şi cu mandonele dela Caransebeş",
„bursier al cucoanelor'", „miluit al institutelor de binefacere",
ai cărui strămoşi în sec. X V I I I încă nu coborîseră din maimu­
2
ţă . . . ) . Ţara Noastră, la rândul ei învinovăţeşte pe Duiliu Zam­
firescu de plagiat. Polemica a degenerat dincolo de marginile cu­
venite. Poate nici odată scriitori respectaţi de pe cele două la­
turi ale Carpaţilor nu s'au lovit cu atâta cruzime.
Din această deslănţuire de patimi literatura a câştigat o
bună poezie: Strămoşii, în care Octavian Goga îşi evoacă, în

hedinţi] mustră pe Ardeleni că nu recunosc dragostea reală a lui Zamfi­

rescu pentru Transilvania, dovedită atât de viu în îndreptări. Ţara Noastră
atrage atenţia lui Soveja asupra atacurilor îndreptate de Zamfirescu îm­
potriva scriitorilor ardeleni, chiar în paginile acestui roman. Dl G. Nico-
lescu, op. cit., p. 112, se îndoeşte de existenţa acestor atacuri. Iată însă ce
citim în îndreptări, ed. Rarincescu, p. 151: „D'apoi că nu-i nici o pagubă
dacă n'om avea poeţi (spune notarul Zgurea lui Comăneşteanu). Cu poeţii
dăm de mal. Nouă, Domnule, ne trebue bărbaţi care să stea Ia noi şi să
lupte ca noi! Că doar poeţii fug peste munţi la domniile voastre, că acolo
e trai mai bun şi muncă mai puţină.
Comăneşteanu râdea.
— Bine, bine, dar totuşi vă trebuesc poeţi să vă cânte faptele mari
ale trecutului şi să vă ţie în prezent sufletul deştept.
— Vai de vii. D'apoi, domnule, gândul îl avem noi neadormit şi
făr-de dânşii; iar cât despre faptele mari, ne-ar trebui mai întâi bărbaţi
cari să le facă şi apoi cimpoeri cari să le cânte".
x
) [ 0 . C. Tăslăuanu], Un galimatias academic, în Luceafărul, p. 343
şi urm.
2
) Duiliu Zamfirescu, O piatră în baltă, în Conv. Lit., 1909, p. 597—605.
stilul lui patetic, înaintaşii fără de număr, pe care Duiliu Zam­
firescu îi făcea maimuţe; şi, dupăce spiritele s'au mai calmat, o
1
anchetă a Luceafărului asupra poporanismului ).
Au răspuns la această anchetă, mai mult sau mai puţin des-
voltat I. L. Caragiale, I. Slavici, E . Lovinescu, C. Rădulescu-
Motru, M. Sadoveanu, M. Simionescu-Râmniceanu, Ion Ciocâr­
lan, Ion Adam, Caton Theodorian, Ilarie Chendi, Enea Hodoş, I.
Agârbiceanu şi Zamfir C. Arbure. Vom reţine din ideile ei numai
pe acelea care contribue cu ceva la lămurirea poziţiilor luate de
cele două tabere, încleştate în luptă. Dl Marin Simionescu-Râm­
niceanu recunoaşte că dacă poporanismul şi ţărănismul au stră­
bătut în atmosfera literară, destul de lâncedă de după Eminescu,
faptul se datoreşte, în mare măsură, influenţei Ardelenilor.
„Poezia îmbibată de soare a lui Coşbuc . . ., nuvelele marinimoa-
se ale lui Slavici au făcut vad sentimentului ce mocnea în cei
mai mulţi din literaţii de azi". Acest „zăpor" a fost repede „ie­
zit" de mişcarea socialistă şi poporanistă. „Toată frumuseţa na­
turală pe care ar fi putut-o desfăşura, dacă ar fi urmat să şer-
puiască în voe mai departe, s'a perdut între stavilele poporanis­
2
t e " ) . Ion Adam susţine că scriitorii trebuiau să se adreseze po­
porului pentru a ne îmbogăţi limba şi a ne regăsi pe noi înşine.
Poporanismul este o lunecare şi o denaturare politică a unei
mişcări literare fireşti. E a ar putea fi numită mai potrivit „po-
pularism". „Aplicaţiunea denumirei de poporanism la literatură
se vede că n'are nici o noimă şi cel care a aruncat-o a avut mai
3
mult năduf decât d r e p t a t e " ) . Ilarie Chendi descopere originea
curentului în vechile noastre cărţi populare, în mişcarea dela
Dacia Literară, în românismul lui Haşdeu. Astăzi conceptul a
fost lărgit de amestecul unor probleme politice şi sociale. Faptul
acesta a adus reacţiunea partizanilor „artei pentru artă". Suc­
cesul poporanismului se datoreşte talentelor remarcabile care
l-au sprijinit. Recunoaşte însă că mişcarea a început să dege­
nereze. Gustul cetitorilor s'a rafinat — spune el; poporanismul
literar trebue să ţină seamă de acest fapt şi „să se menţină veş-

*) Nu ne oprim aici la desbaterile din periodicele din România liberă,

pentru care cf. Nicolescu op. cit.
2
) Luceafărul, 1910, p. 49.
3
) Ibid., p. 92—93.
 1
nie la un nivel superior de a r t ă " ) . Ion Agârbiceanu afirmă şi el
că în masele populare „trăeşte de fapt o viaţă uriaşă", care
dacă este interpretată în literatură duce la o reală şi adâncă
simpatie pentru cei de jos. „Nu sunt însă poporanişti scriitorii
care aduc în operele lor pe ţăran numai ca un spectacol pentru
boeri, ca o variaţie, ca o curiozitate, şi nici, cari, imitând ce-i la
modă, s'apucă să descrie viaţa ţăranilor ş'apoi n'o mai scot din
ha? ce? din căciulă, opinci, miţos, etc". Poporanişti adevăraţi
sunt un Eminescu, sau Coşbuc care „ne-a ridicat multe chipuri
din popor la treapta unei aristocraţii ţ ă r ă n e ş t i . . . Căci după cum
azi fiecare se ţine mândru a se folosi de limba lui Eminescu, ast­
fel cred că fiecare s'ar mândri să poată da mâna c'o „subţirică
din vecini" sau cu cel ce „mai bine aprinde tot satul" decât să
2
se desbare de iubita l u i " ) . Un examen mai amănunţit al pro­
blemei face M. Dragomirescu. După ce prinde în chingile unor
formule, diviziuni şi subdiviziuni greoaie ceeace Maiorescu spu­
sese destul de concis şi simplu, el insistă mai pe larg asupra unor
scriitori poporanişti, adăugând nume noi la cele puse în discuţie
de Zamfirescu. Chiar poporanismul „tendenţios" numai atunci
e condamnabil când nu este „energetic". Iar aceasta se hotăreşte
„nu cu simpatiile şi antipatiile noastre practice sau teoretice, ci
numai cu criteriul artistic al sincerităţii, originalităţii, reliefu­
lui şi perfecţiunii artistice". Şi iată şi definiţia la care se opreşte:
Poporanismul „constă în a nu dispreţui nimic din ceeace a putut
răsări ca fond sau ca formă, ca concepţie, ca stil, ca limbă din
sânul poporului". El este „substratul cel mai solid", mai ales
3
pentru o literatură „primitivă" ca a n o a s t r ă ) .
In realitate, discuţia n'a depăşit ideile din cele două discur­
suri academice. A avut totuşi darul de a insista asupra unora
din chestiunile atinse numai de Maiorescu şi de a pune lumea în
gardă faţă de excesele ideologice şi pseudoliterare ale curen­
tului.

1
10. Dupăce a publicat un Ultim cuvânt ), s'ar fi părut c ă

!} Ibid., p. 123.
2
) Ibid. p. 143.
3
Ì Ibid. p. 291.
4
) Conv. Lit., 1909, p. 982.
Diuliu Zamfirescu nu mai continuă lupta. In realitate el pregă­
tea o replică de altă natură. Dându-şi bine seama c ă teoriile
însemnează prea puţin în artă, dacă nu sunt susţinute de opere
corăspunzătoare, se pregătea să vină cu acest argument hotă-
rîtor. A scris atunci poemul eroic Miriţă, amintit în partea întâia
a studiului nostru, pe care 1-a citit într'o şedinţă publică a Aca­
demiei Române. E l a vrut să prezinte astfel un exemplu de ener­
gie românească, de acea „virtute" a strămoşilor, ,,de a se bate
întotdeauna şi peste tot" in opoziţie cu dulcegăriile, „contem­
plativitatea pasivă, jalea şi lacrimile" poporaniştilor. In reali­
tate el se gândeşte, şi de astădată la poeţii Ardealului, mai ales
la Octavian Goga, atacurile căruia se pare că le-a simţit mai
mult. „Nu am nimic de schimbat la cele zise — spune el — în
cuvintele introductive ale poemului — ci aş avea de adaos o nouă
protestare împotriva poeţilor de talent de peste munţi, cari fac
din admirabilul popor al Daciei traiane o adunătură de socialişti
plângăreţi. La ei plâng codrii, plâng nevestele, plâng florile,
fiindcă avem un vis neîmplinit de care ne-au răposat şi moşii şi
părinţii. Neadevăr! Protestez în numele românimei întregi. Avem
un vis neîmplinit, este drept —• şi cine n'are — dar nu de el
ne-au răposat nici moşii, nici părinţii, ci au murit de moarte
bună, cum se cuvine unor oameni sănătoşi, care în viaţă alcătuesc
1
un popor de v i i t o r " ) .
Ca să arate cât de bravi sunt Dacoromânii lui, el îi pune deci
să se bată, să zângăne mereu armele, pe fiecare pagină. Toată
agitaţia lor ne lasă însă reci. Zamfirescu care făcea atâta caz de
„căldura" operei de a r t ă n'a putut să dea acestui „poem epic"
nici măcar forţa retorică a poeziilor lui Coşbuc din Cântece de
vitejie.
Stilul poemului este tot atât de rece şi de ciudat. E l se con­
trazice cu tot ceeace susţinuse înainte cu atâta înverşunare în
polemicile lui. Probabil pentru a da poemului o intensă coloare
locală Zamfirescu recurge la cuvinte atât de vechi şi de neobiş­
nuite şi atât de neorganic integrate în text, încât e nevoit să-şi
însoţească poemul de un glosar. „Limba întrebuinţată în acest
poem constitue cea mai „ratată" încercare a timpului din urmă
în literatura noastră" — spune pe bună dreptate un cercetător

1
) An. Ac. Rom., Desbaterile, Seria II, tom. 33, p. 158.
 1
conştiincios ). Mirila ne face să ne gândim la Aron Densusianu,
care pentru a aşeza în locul lirismului pesimist şi „bolnav" al lui
Eminescu o poezie optimistă şi „sănătoasă" a construit obositoa­
rea lui Negriadă şi indigestul lui volum de poezii In valea vieţii.

11. Dar Zamfirescu nu se opreşte nici de astădată. In sesiu­

nea generală următoare a Academiei (1911), face o nouă încer­
care de a da temelii solide furiei sale antipoporaniste. Este al
patrulea şi cel din urmă atac împotriva scriitorilor ardeleni. E l
2
se numeşte Metafizica cuvintelor şi estetica literară ).
Pornind dela câteva consideraţii de „metafizică" a limbaju­
3
l u i ) , în analiza cărora nu este locul să intrăm aici, el împarte
pe scriitori în două categorii: „abstractivi" şi „sensoriali". întâii
sunt cei mari, a căror putere de creaţie străbate dincolo de „gra­
tiile" formei, pe când cei sensoriali „rămân în formă ca'ntr'o
gratie deasă, prin care sufletul lor nu străbate, ci se mlădie ca
edera" . . . „Abstractivi sunt Leopardi, Eminescu şi Odobescu,
a cărui proză din Basmul Bisoceanului e dată drept model; chiar
şi în unele bucăţi ale scriitorilor contemporani (Mehedinţi, San­
du-Aldea Dragoslav) „limba românească se ridică la structura
nepieritoare a unui început de clasicitate". Nu tot astfel stau
lucrurile cu scriitorii ardeleni, de talent şi totuşi numai „senso­
riali". Coşbuc are de astădată chiar „mare talent". Are com­
paraţii bune, euritmie personală, imagini plastice, nu găsim însă
la el acea „generare în frumos" de care vorbeşte Platon. In
Nunta Zamfirei găseşte un „alai de cuvinte încântător", o „pân­
ză pe care se mişcă atâta lume. Şi pe urmă? Pe urmă nimic".
Singura poezie care-1 încântă la acest poet, „cu atât de vii cu­
lori şi, din nenorocire, cu atât de puţină emotivitate" este Ideal.
Goga este aşezat „pe o treaptă mai jos". El se bucură că în ulti­
mul volum al poetului (In umbra zidurilor) găseşte şi „catedra­
le", ceeace este „o îndreptare fericită", o evadare din „pâcla
poporanistă". In volumele precedente „sensorialitatea dlui Goga

1
) I. M. Raşcu, op. cit., p. 217. Cf. asupra lui Mirifă şi G. C. Nico-
lescu, Un aspect din lirica lui Duiliu Zamfirescu, în Universul Literar, nr.
46 din 1941.
2
) Analele Ac. Rom. Memoriile Secţiei Literare, Seria II, tomul 33,
p. 383 şi urm.
3
1 O. Densusianu le numeşte „învechite" (Viata Nouă, 1911, p. 310).
atinge culmile ridiculului, printr'un amestec de naivitate şi plas­
ticitate excentrică", Şi mai rău stau Ardelenii cu prozatorii, din­
tre cari îşi alege acum o nouă victimă, pe părintele Agârbiceanu.
In volumul acestuia In întuneric află o singură bucată bună
Adieri; restul: „Dumnezeule, ce plăsmuiri imposibile ce fond su­
fletesc neadevărat şi, mai presus de toate, ce limbă"! Şi după
ce citează, subliniind cu violenţă, greşeli — care nu sunt totdea­
una greşeli — exclamă: „O asemenea limbă este gândită de
un cap de Sas şi tradusă pe româneşte tot de el". Bietul părinte
Agârbiceanu este acuzat pur şi simplu că în literatura lui aduce
„fete neruşinate" şi „bărbaţi innominabili" . . . Maiorescu a avut
dreptate — continuă el — trimiţând literatura „la munte, să se
lecuiască", dar „omul însănătoşit nu-şi poate petrece toată viaţa
la o târlă; acum vrea să revină la oraş, vrea să lucreze, vrea să
înveţe, vrea să gândească". Toate limbile mari europene au tre­
cut printr'un proces de „filtrare prin capetele geniale ale celor
puţini". Numai noi rămânem la poporanism, adecă la scriitori
„fatalmente sensoriali şi dialectali". „Poporanismul, a cărui de­
finiţie este substituirea personalităţii colective de jos anatomiei
Lsic! probabil autonomiei^ individuale de sus, cere ca scriitorul
să adopteze forma sa strâmtă, orizontul său mărginit; cere o
sensibilizare eternă a lumii, îndepărtarea dela formele abstracte
şi aprioristice ale cugetării". „Frumosul — închee el — este
singurul adevăr necesar, după cum este şi cea mai înaltă formă
a moralităţii. întruchiparea lui este legată de un principiu de
autonomie individuală, care nu admite concesiuni mulţimii sau
inspiraţii dela ea".
Replica i-a venit şi de astădată tot în sânul Academiei, în
aceeaşi sesiune generală, din partea lui Nicolae Iorga, adecă dela
acela care era socotit animatorul cel mai de seamă al literaturii
1
de inspiraţie populară şi naţională ).
Este una din cele mai calde pledoarii ale rolului pe care 1-a
avut Transilvania în cultura românească, dela Gheorghe Lazăr
până la generaţia Luceafărului. S e spune un cuvânt de înţelegere
şi pentru cei loviţi mai aspru de Junimea, un Simeon Bărnuţiu,
un Aron Densuşianu. „Ce puteam dori mai mult (dela Arde­

ii Partea Românilor din Ardeal şi Ungaria în cultura românească, în

Analele Ac. Rom., Mem. Secţ. 1st,, Seria II, tom. 33, p. 767 şi urm.
leni) — spune el — era o literatură proprie, în formă general
românească şi cu inspiraţie pronunţat locală. Aşa se îmbogăţesc
şi câştigă necontenit interes literaturile cele mari, în care oricât
de departe ar fi mers perfecţia formală a manufacturii dibace,
nimic nu e salutat cu un mai sincer entuziasm decât o nouă re­
velaţie de sinceritate, dela un om izolat, dela un ţinut răsleţ".
Cel dintâi merit al acestei regăsiri este al lui Slavici, atât de spe­
cific ,,în alegerea subiectelor sale . . . în simpatia sa exclusivă
pentru săteni, popi şi meşteri, în psihologia aceea a oamenilor
cu sufletul închis şi faţa aspră, cu gândul încet şi voinţa de fier,
stânci tari, din care însă anumite lovituri fac să ţâşnească minu­
nate izvoare, de cari nu e în stare pământul cel mai plin de braz­
de verzi şi înflorit cu flori felurite, şi chiar în sintaxa absolut
populară, fără vreo urmă de canoane latine şi de zorzoane fran­
ceze moderne, în vocabularul acela care dă cuvinte nouă: unele
pe jumătate înţelese, dar având şi ele dreptul lor de a trăi, ca
şi ideea ce o înfăţişează, ca şi nuanţa nouă, cuprinsă în sine a
unei idei familiare".

Cu toatecă Ardealul dela 1880 a intrat într'o luptă grea na­

ţională, a dat şi un mare poet, pe Coşbuc „meşter al versului,
virtuos al rimei, imitator al poeziilor care-i plăcuseră mai mult,
el ne-a dat atâtea bucăţi care vor trăi cât limba noastră". Din
literatura mai nouă insistă asupra lui Goga şi Agârbiceanu, gă­
sind la amândoi „respectul faţă de tradiţia naţională, simţirea
pentru scopurile mari ale fiinţei neamului şi mai a l e s . . . o adân­
că iubire pentru cei mici şi săraci, pentru cei muncitori şi nerăs­
plătiţi, pentru acei prin care se ţine lumea de sus, unde trebue
să fie totdeauna şi gânduri de recunoştinţă faţă de dânşii". Mai
multă artă este în simplitatea aparentă şi firească a acestor
scriitori, decât în artificiile pompoase a l e altora. Această lite­
ratură nu poate fi numită poporanistă. D a c ă o uşoare lunecare
spre poporanism se observă la Goga, ea se datoreşte influenţe­
lor din România liberă.

Această dispută academică n'a mai avut răsunetul celei din

1909, E a nu aducea, în realitate, nici o modificare a poziţiilor
luate atunci. Fireşte c ă publicaţiile de dincoace de Carpati, înre­
gistrează cu ironie noul atac al lui Duiliu Zamfirescu şi cu elogii
 1
replica lui Nicolae I o r g a ) , Şi lucrurile ar ii rămas la aceste
mici înţepături, dacă nu s'ar fi complicat cu chestiuni politice şi
personale. Transilvania era sfâşiată atunci de marea luptă din­
tre conducerea Partidului Naţional şi tinerii „oţeliţi". Organul
celor dintâi era Românul, ziar întemeiat la 1911, iar al celor din
urmă Tribuna, amândouă din Arad. întrucât din tabăra „oţeli-
ţilor" făceau parte aproape toţi tinerii scriitori dela Luceafărul.
în frunte cu Octavian Goga şi Ilarie Chendi, şi faima lor lite­
rară era o admirabilă armă de luptă, bătrânii au făcut mari
eforturi pentru a atrage la Românul o seamă de scriitori, mai
ales dintre acei cu un renume stabilit, un Gheorghe Coşbuc, un
Brătescu-Voineşti, un I. L. Caragiale. Cum între „oţeliţi" se
găseau adversarii cei mai îndrăsneţi ai lui Duiliu Zamfirescu,
acesta a căutat să se strecoare în tabăra Românului pentru a-i
2
lovi la ei acasă. Trimite deci ziarului arădan o scrisoare ), în
care îşi arată amărăciunea pentru felul cum unele publicaţii ar­
delene au interpretat comunicarea lui academică (e amintită Ga­
zeta Transilvaniei), şi drept dovadă de dragostea lui pentru Ro­
mânii de dincoace de Carpati alătură romanele Îndreptări şi
Lydda. Redacţia publică scrisoarea cu toată stima pentru scrii­
tor, declarând însă că nu este de acord cu ideile lui asupra po­
poranismului. S e pare că această atitudine oarecum binevoitoare
a Românului 1-a determinat pe Duiliu Zamfirescu să trimită, cu zece
zile în urmă ziarului articolul Pilde bune, în care se ridică îm­
potriva certurilor politice din Ardeal, care ameninţă însăşi exis­
tenţa noastră naţională. După ce aduce drept pilde momente de
unire din istoria României libere (între care pune şi reprimarea
răscoalei din 1907), îndeamnă la supunere faţă de Comitetul Na­
ţional, încheind: „Gruparea dela Tribuna trebue neapărat să
dispară, deoarece ca formaţiune politică nu are nici o valoare,
iar ca manifestare literară este neonestă. Cuvânt aspru dar
3
precis" ).
Articolul provoacă replica fulgerătoare a lui Octavian

Cf. Literatura ardeleană la Academie, în Luceafărul, 1911, p.

287—288. Gazeta Transilvaniei reproduce notele Luceafărului şi ale Vieţii
Româneşti (nr. din 11/24 Iunie 1911).
2
) Românul, din 23. VI—6. VII. 1911.
s
) Pilde bune, în Românul, dela 16/29 Iulie, 1911.
 1
G o g a ) . Cu cunoscuta-i vervă pamfletară, autorul Clăcaşilor îşi
bate j o c de pretinsul aristocratism al lui Duiliu Zamfirescu, în­
fierează atitudinea lui în chestiunea răscoalelor din 1907 şi-i
contestă orice calitate de a se amesteca în treburile ardelene.
„Domnia-sa este pur şi simplu străin de toată viaţa noastră, de
toate manifestările sufletului românesc din Ardeal. Nu cunoaşte
nimic, nu ştie nimic. De aceea ne judecă fals şi de câteori i se
abate să zugrăvească în scris o icoană dela noi, ne dă o carica­
tură. Asta nu numai din lipsă de talent, ci din neînţelegere. Cum
ar putea fi altfel, când acest scriitor, astăzi în pragul bătrâ­
neţii, a privit ca atâţia ciocoi numai din fereastra vago­
nului plaiurile ardeleneşti. N'a venit niciodată la noi, nu
şi-a lipit urechile de coasta Carpaţilor să desluşească bă­
tăile inimii unui popor, pe care vrea să-1 povăţuiască. B a , ca
să fim exacţi, trebue să mărturisim, că odată totuşi a venit". Şi
Goga povesteşte cu ironie, cum şi-a petrecut Zamfirescu cele trei
zile din 1901, la Selişte şi Poiana Sibiului, „de pe urma cărora
s'a socotit în drept să scrie un oribil roman, în care ne prezintă
oameni şi locuri din Ardeal, văzute strâmb şi caraghios, ca în
ciobul unei oglinzi de bâlciu". Mai mult: Zamfirescu n'are nici o
înţelegere pentru firea poporului nostru, pentruca nu are nici o
legătură de sânge cu acesta. Reacţionarismul acestuia se explică
prin descendenţa lui fanariotă. Şi Octavian Goga închee felici­
tând pe Caragiale pentru noua tovărăşie: „Par'că-l văd pe pu­
ruri tânărul magistru acolo, în splendida singurătate dela mar­
ginea Berlinului, cum mişcă din cap, cum strânge din buze, po-
trivindu-şi ochelarii: „Atâta a mai l i p s i t . . . A venit şi Duiliu".. .
Şi continuă „Nene Iancule, nene Iancule, de-acu s'a isprăvit cu
gluma, ai ajuns alături de nepot de împăraţi, ia seama cum vor­
beşti să nu dai greş . . . Aruncă-ţi în foc paginile jalnice din
2
„1907" să nu le găsească boerul „cult", că „te rade cu t u n u l " ) .
1
) Ciocoismul vine la noi, în Tribuna, dela 22. VII—4. VIII, 1911.
z
) Impresionat probabil de acest atac, Românul a crezut necesar sä
dea o nouă declaraţie, spunând că nu este de acord cu opiniile lui Duiliu
Zamfirescu în chestia ţărănească din România, mai ales a răscoalelor din
1907 (Românul, din 19. VII—1. VIII. 1911). Despre opiniile literare ale
acestuia nu se spune nimic, se reproduce însă în foileton, în întregime,
răspunsul ce i 1-a dat N. Iorga la Academie (n-rul 184 şi urm.), şi se
refuză un articol elogios al lui Lovinescu despre romancier, articol, pe care
acesta 1-a publicat apoi în Conv. Lit., 1911, p. 1275—1290.
 Articolul lui Octavian Goga apărea în momentul când în­
treg Ardealul se pregătea de marile serbări dela B l a j , ale semi­
centenarului Astrei, cea mai impunătoare manifestare culturală
a Românilor de dincoace de Carpati până la Unire, Chiar în zi­
lele acestor serbări, Tribuna punea faţă în faţă, într'un lung ar­
ticol, cele două comunicări academice: a lui Duiliu Zamfirescu
şi a lui Nicolae Iorga. Impresia trebue să fi fost penibilă pentru
miile de participanţi de pe întreg cuprinsul românismului. De­
altfel Octavian Goga se îngrijeşte să mai dea o lovitură îndărăt­
nicului său adversar, chiar în cursul serbărilor. Conferinţa Cu­
rente de idei în literatura dela 1848 până în zilele noastre, ros­
tită de el cu acest prilej, este o nouă încercare de a justjifica
orientarea ţărănească şi naţională a literaturii de dincoace de
Carpati. E a nu are accentul social al conferinţei publicate cu
patru ani înainte în Viaţa Romînească, se amintesc totuşi mi­
lioanele de oropsiţi, care trebue înţeleşi şi ascultaţi pentrucă „au
o minunată lume de gânduri şi vise, au tragedii, care se petrec
în umbră, au o viaţă largă şi întinsă, care poate fi izvorul plin
de sănătate al inspiraţiei literare". E l arată marele rol jucat de
Slavici şi Coşbuc, din opera căruia nu e uitată, „cântarea fulge­
rătoare Noi vrem pământ". Numele lui Duiliu Zamfirescu nu e
amintit, dar atunci când se ridică împotriva unor „teorii nepu­
tincioase" ale unor „strănepoţi de crai bizantini, oploşiţi pe pă­
mântul îndelung iertător al frumoasei Românii", toată lumea
1
ştia de cine era vorba ) .

11, După acest ultim epizod dintr'o lungă răsboire cele două
tabere s'au potolit. In curând avea să înceapă un alt răsboi, în
care trebuiau să amuţească toate patimile. Duiliu Zamfirescu
descoperise apoi alţi adversari, în modernişti, şi începe lupta cu
ei, tot în sânul Academiei. Pentru unii din Ardelenii criticaţi altă­
dată cu atâta vehemenţă, el găseşte acum altfel de aprecieri.
Coşbuc, Goga, Iosif, sunt „bărbaţi de valoare". Divina Commedie
a fost tradusă de Coşbuc ,,cu o preciziune şi eleganţă care dă
2
Românilor pentru primaoară o idee justă despre D a n t e " ) . Când

x
) Serbările dela Blaj, Blaj, 1911, p. 259.
2
) Câteva cuvinte critice, în Analele Ac. Rom., Mem. Sect. Lit., Bu­
cureşti, 1916, vol. 38, p. 374.
marele poet este ales membru al Academiei Duiliu Zamiiirescu
este cel care îi face recomandarea — cam rece, elogioasă to­
1
tuşi ).
• • •
Duiliu Zamfirescu a avut, în adâncul firii sale, o puternică
înclinare spre energie şi acţiune, spre valorile luminoase şi ar­
monioase ale existenţei. In cursul şederii sale la Roma, printr'un
contact îndelungat şi pasionat cu cultura antică, el a înzestrat
aceste porniri temperamentale cu temeiuri filosofice şi biologice,
ridicându-le la rangul unui ideal de viaţă, nu numai pentru sine,
ci şi pentru neamul său. Astfel a ajuns el să se ocupe de Transil­
vania, unde era convins că tiparele latine ale rasei s'au păstrat
mai pure şi mai viguroase. Cu patriotismul lui totdeauna cald, a
voit să facă din această provincie un ideal politic şi de regene­
rare morală a rasei. A scris atunci romanul îndreptări, al IV-lea
din ciclul Comăneştenilor. F i e însă dintr'o scădere a puterii sale
creatoare, fie din lipsa unei cunoaşteri mai adânci, rezultat al
unei trăiri mai îndelungate, sau al unui studiu aprofundat al rea­
lităţilor locale, n'a putut să menţină acest roman la nivelul ar­
tistic al celorlalte trei din ciclul amintit.
Cu idealul lui energetic şi optimist, ar fi fost firesc ca Duiliu
Zamfirescu să simtă o apropiere de scriitorii contemporani ai
Transilvaniei. Cu o viziune epică şi realistă a vieţii — ei se inspi­
rau mai de grabă din partea epică a folclorului, decât din cea
lirică, cum credea Zamfirescu —aceşti scriitori au adus doar cel
mai autentic val de energie pe care 1-a cunoscut literatura ro­
mânească până atunci. Nu numai că nu i-a înţeles însă, dar i-a
atacat cu toată puterea, fiindcă vigoarea acestora venea din stra­
turile de jos ale ţărănimii, faţă de care, cu firea lui aristocratică
şi conservatoare, reacţionară chiar, a simţit totdeauna o repulsiu-
ne aproape fizică. Când prin accentuarea orientării realiste în
literatura noastră şi îmbibarea ei tot mai puternică de idei so­
ciale, scriitorii ardeleni au căutat să prindă în opera lor şi as­
pecte mai întunecate din viaţa ţărănimii, îndârjirea lui Duiliu
Zamfirescu împotriva lor a crescut. E adevărat că critica lui ve­
nea tocmai într'o vreme când vigoarea scriitorilor din generaţia

a
) An. Ac. Rom , Bucureşti; 1916. voi. 38. p. 175.
mai veche (Slavici şi Coşbuc) era în scădere, iar cei mai tineri
(Goga şi Agârbiceanu) au suferit o uşoară lunecare spre natura­
lism şi revoltă socială. Pentru a trezi la realitate pe cei dintâi şi
a feri de exagerări pe cei din urmă, critica lui era binevenită. A-
tunci când mergea însă până la condamnarea totală, când nu re­
cunoştea lui Slavici şi Coşbuc nici o operă de mare valoare şi
nu vedea în poezia lui Goga şi nuvelele lui Agârbiceanu mila a-
dâncă şi revolta sinceră împotriva nedreptăţii, turnate uneori în
forme de o reală valoare artistică, era profund nedrept.
Din aceleaşi convingeri conservatoare porneşte şi critica în­
dreptată de Duiliu Zamfirescu împotriva limbii scriitorilor de
dincoace de Carpati. Luându-şi subiectele dintr'un mediu ţără­
nesc, era firesc ca limba lor să fie mai aspră, mai săracă, ici colo
cu câte un cuvânt sau locuţiune provincială. Crescuţi însă în prin­
cipiile Junimei, care cerea o limbă general românească, mai de
grabă neutră, decât plină de culoare, Slavici şi Coşbuc n'au abu­
zat de aceste provincialisme. Ei s'ar fi putut deci întâlni cu Dui­
liu Zamfirescu, care deasemenea dorea o limbă literară pentru
toţi Românii. Nu s'au înţeles însă din pricina punctului deosebit
dela care plecau pentru atingerea acestei ţinte. Căci pe când
scriitorii ardeleni, credincioşi principiilor maioresciene, se înte-
meiau pe limba obştească a poporului, Duiliu Zamfirescu lua de
bază limba clasei culte din România liberă. Amândouă aceste
puncte de vedere sunt justificate, atunci când sunt mânuite cu
măsură şi cu gust de artişti adevăraţi. Mai de grabă decât o pro­
blemă de limbă, se pune aici o problemă de stil. Cele două tabere
n'au vrut să înţeleagă acest lucru, deaceea au ajuns la exagerări
supărătoare. Cu toate exagerările, polemica în jurul limbii, pro­
vocată de Zamfirescu, a fost utilă pentrucă, venită într'o vreme
când literatura românească îşi lărgea baza de inspiraţie, a pus
pe scriitorii ardeleni, şi, în general, pe poporanişti, în gardă îm­
potriva abuzului de cuvinte arhaice şi dialectale, iar modernişti­
lor le-a întors încă odată privirea spre limba poporului. Ca tot­
deauna, aşa şi acum, adevărul era la mijloc şi cheia lui se găsea
în mâna celor binecuvântaţi cu harul artei.

ION BREAZU
 NOTE ŞI DOCUMENTE

M E M O R I I L E LUI G E O R G E BARIŢIU
I
Biografia lui George Bariţiu nu are părţi necunoscute. V i a ţ a
acestui luptător pentru propăşirea neamului său, care a depăşit
vârsta patriarhală de 80 de ani, a fost bine cunoscută istorio­
grafiei noastre încă din timpul când el trăia. Pentruca George
Bariţiu n'a fost lipsit de recunoştinţa naţiunii pentru truda sa
în interesul colectivităţii etnice şi pentru rezultatele străduin­
ţelor sale, iar această recunoştinţă s'a manifestat totdeauna şi
prin descrierea vieţii sale, cu sublinierea meritelor dobândite pe
diferite tărâmuri de activitate.
Dintre toate biografiile tipărite în timpul vieţii, cea mai
desvoltată şi în acelaşi timp cea mai sigură în precizarea amă­
nuntelor, este cea publicată de Corneliu Diaconovich în broşura
1
editată cu ocazia jubileului de 80 de ani al lui B a r i ţ i u ) . F ă r ă să
aibă pretenţia de a aprecia faptele vieţii celui sărbătorit, fiind
o simplă „schiţă biografică", cum este subintitulată, ea se în­
tinde totuşi pe 39 de pagini, tipărite cu literă măruntă şi deasă.
Mai târziu, a fost socotită drept cel mai sigur isvor de informa­
ţie, şi cu prilejul morţii octogenarului, bunăoară, ziarele au cules
din ea datele biografice necesare pentru cinstirea memoriei ilus­
2
trului dispărut ).
Dând la tipar această biografie, Diaconovich lămurea în
prefaţa broşurii editate de el: „materialul biografic l-am adunat
încă în anul 1885, când l-am publicat — în estras — în „Roma­
nische Revue", dupăce D. Bariţiu a avut bunătatea a-1 revedea.
L-am întregit acum cu unele date referitoare la anii 1885—1892"
Extrasul de care e vorba aici a şi apărut în primul volum al
revistei redactate de Diaconovich. Suntem în anul când Bariţiu
s'a retras din viaţa politică militantă, încetând tipărirea ziaru-

I
) G. Bariţiu: 12/24 Maiu 1812—1892. Foi comemorative la serbarea
din 12/24 Maiu 1892. Sibiiu, Tip. Archidiecesană, 1892.
-) Vezi de exemplu „Gazeta Transilvaniei", an 56 (1893), nr. 90.
l u i „ O b s e r v a t o r u l " , pe care-1 scotea l a Sibiu de m a i m u l ţ i a n i .
F a p t u l acesta s'a p e t r e c u t î n l u n a I u n i e a a n u l u i 1885 şi e l a
fost u n n o u p r i l e j p e n t r u presa românească de a se ocupa de
B a r i ţ i u şi de a c t i v i t a t e a l u i p u b l i c ă , pe t e r e n p o l i t i c şi p u b l i c i s t i c .
î n t â i u l n u m ă r d i n „ R o m a n i s c h e R e v u e " a a p ă r u t chiar î n
l u n a u r m ă t o a r e , şi D i a c o n o v í c h a p r o f i t a t de acest p r i l e j ca să
înceapă c u B a r i ţ i u seria de p o r t r e t e r o m â n e ş t i d i n r e v i s t a l u i ,
care, f i i n d t i p ă r i t ă î n t r ' o l i m b ă s t r ă i n ă de m a r e p r e s t i g i u şi
c i r c u l a ţ i e , î n d e p l i n e a şi r o s t u r i de p r o p a g a n d ă n a ţ i o n a l ă . C h i a r
î n acest n u m ă r de început, deci, a f l ă m u n m i c a r t i c o l — n u m a i
de 2 p a g i n i — despre B a r i ţ i u , a r t i c c l de o m a g i u , c u p r i n z â n d şi
câteva date biografice. E l n u e r a însă decât o p r e f a ţ ă p e n t r u
ceeace avea să urmeze, i a r u r m a r e a avea să f i e acel „ e s t r a s "
de biografie d e s v o l t a t ă de care vorbeşte D i a c o n o v i c h î n b r o ş u r a
d i n 1892. E x t r a s u l a şi a p ă r u t a p o i î n n u m ă r u l 2 — pe A u g u s t —
1
din „Romanische Revue" ).
A n u n ţ a r e a acestei b i o g r a f i i m a i desvoltate o face D i a c o n o ­
v i c h î n f e l u l u r m ă t o r : „ U n d d a w i r i n d e r angenehmen Lage
sind, eines aus competenter F e d e r stammende a u s f ü h r l i c h e L e ­
bensbeschreibung B a r i t i u ' s z u besitzen, w o l l e n w i r dieselbe u n ­
seren v e r e h r t e n L e s e r n i n d e n f o l g e n d e n N u m m e r n v o l l i n h a l t ­
l i c h w i e d e r g e b e n " . Se p u n e deci î n t r e b a r e a : cine este a u t o r u l
acestei b i o g r a f i i , pe care D i a c o n o v i c h o p u b l i c ă î n 1885 î n e x ­
tras, adecă î n f o r m ă p r e s c u r t a t ă , i a r c u p r i l e j u l j u b i l e u l u i de 80
de a n i a l l u i B a r i ţ i u , î n î n t r e g i m e ?
I n 1892, D i a c o n o v i c h scria: „ m a t e r i a l u l biografic l-am adu­
nai î n c ă î n a n u l 1885". S ' a r p u t e a crede, deci, c ă a cules i n f o r ­
m a ţ i i l e necesare şi pe u r m ă a scris e l însuşi b i o g r a f i a . S f â r ş i t u l
frazei, care vorbeşte de o r e v i z u i r e a m a t e r i a l u l u i de c ă t r e
B a r i ţ i u , n u p a r e să i n f i r m e această p r e s u p u n e r e . D a r î n 1885
D i a c o n o v i c h declarase că b i o g r a f i a se datoreşte u n u i „ c o n d e i
c o m p e t e n t " , ceeace i n d i c ă o a l t ă p e r s o a n ă d r e p t autor, căci e
e v i d e n t că despre sine însuşi n u p u t e a să vorbească î n aceşti
t e r m e n i de a p a r e n ţ ă nemodestă.
C r e d e m că p r o b l e m a p a t e r n i t ă ţ i i acestei b i o g r a f i i se l ă m u
reşte p r i n m a n u s c r i s u l „ s c h i ţ e i b i o g r a f i c e " , care se găseşte î n
colecţia de manuscrise d i n B i b l i o t e c a A s o c i a ţ i u n i i , , A s t r a " d i n
2
S i b i u ) . A c e s t d o c u m e n t este scris de însuşi George B a r i ţ i u şi
el p o a r t ă pe î n t â i a f i l ă , f ă r ă a l t t e x t , u r m ă t o a r e a însemnare pe
d e p l i n e d i f i c a t o a r e : ,,1885 Iuniu 29 n. Biografia mea scrisa de
urgentia in opt dile, parte mare dupa documente si din memoria".
T e x t u l d i n manuscris este a p r o a p e i d e n t i c c u cel t i p ă r i t de
1
- ) Sub titlul: „Georg Bariţiu. Ein halbes Jahrhundert aus dem Leben
eines romanischen Politikers in Ungarn" şi cu semnătura C. D.
Mapa XVII, plicul 8.
Diaconovich în broşura din 1892., E x i s t ă câteva îndreptări de
fraze, mărunte stilizări pe cari îşi permite să le facă orice re­
dactor sau editor atent, şi două pasagii cu modificări ceva mai
întinse. întâiul dintre aceste pasagii vorbeşte de influenţa pe
care a avut-o asupra Iui Bariţiu lectura operelor Iui Petru Maior,
în special Istoria despre începutul Românilor. Abia schiţat în
manuscris, in textul tipărit acest pasaj apare desvoltat pe
1
una şi 1/4 de pagină ), amplificat cu o seamă de amănunte cari
ne arată cum a făcut cunoştinţă tânărul Bariţiu, pe atunci stu­
dent la Cluj, cu regimul maghiar opresor şi samavolnic faţă de
poporul român din Transilvania. A l doilea pasaj nou, alineatul
5 dela pag. 10 a broşurii tipărite, nu are, în realitate, decât
funcţia unei note de subsol. S e adaugă apoi la tipar, bineînţeles,
pasajul privitor la activitatea lui Bariţiu în răstimpul dela 1885
până la 1892, dar acesta foarte sumar, fără să umple măcar o
pagină, — ultima din textul tipărit.
Ce îl va fi determinat pe Bariţiu să scrie o „biografie" a
sa, în loc de o auto-biografie, deocamdată nu putem preciza.
In orice caz, faptul că descrierea vieţii sale e făcută la persoana
a treia, ne dovedeşte cu precizie c ă el a dorit să nu apară ca
autor al acestui text. Poate că el a avut mai puţin vanitatea de
a fi autor de auto-biografie şi n'a făcut altceva decât a furnizat
date obiective privitoare la principalele momente ale vieţii sale,
celui ce-i solicitase aceste date pentru un articol de revistă.
Diaconovich a respectat această dorinţă presupusă, atât la 1885,
când rezerva lui e foarte firească, precum şi la 1892, când ne-am
fi aşteptat ca taina să fie deslegată, ca un omagiu în plus faţă
de sărbătoritul Bariţiu. Trebue să presupunem însă, şi în acest
din urmă caz, tot voinţa hotărîtă a lui Bariţiu drept factor de­
terminant.
II
Schiţa biografică publicată de Diaconovich nu este însă sin­
gura lucrare cu caracter autobiografic scrisă de Bariţiu. In ace­
laşi loc din colecţia de manuscrise a Asociaţiunii ,,Astra", se
mai află două caiete mici cu însemnări din viaţa lui de după
căsătorie, cari completează informaţiile din lucrarea tipărită.
„însemnările"- sunt scrise într'o epocă mai îndepărtată a
vieţii lui Bariţiu. Data lor exactă este greu de stabilit, fiindcă
în cazul acesta autorul nu a avut grija să ne-o indice el însuşi,
cum a făcut la „schiţa biografică". In orice caz, ele nu sunt nici
contimporane cu întâmplările pe cari le relatează. De altfel
nu avem de-a face cu un jurnal, cum s'ar putea bănui, de oarece
însemnările sunt destul de sumare şi grupează faptele numai
1
) Pag. 4, al. 3 şi următoarele.
 după ani. Dar nici în cursul anilor respectivi nu au fost scrise,
ci foarte probabil ele datează toate d'n aceeaşi epocă, pe care
în mod vag o putem circumscrie între anii 1853 şi 1860.
întâmplările descrise în aceste „însemnări" încep cu anul
1841, anul căsătoriei lui Bariţiu, şi se opresc la 1856. Totul ple­
dează împotriva presupunerii că ele ar fi însemnări contimpo­
rane. Cel mai superficial examen grafologic ne arată că scrisul
este atât de asemănător, încât nu se poate presupune un răstimp
de 16 ani între întâia şi ultima însemnare. E x i s t ă câteva corec­
turi cu un scris mult deosebit de scrisul original; acestea sunt
târzii, fără îndoială, foarte probabil chiar din anul schiţei bio­
grafice, când Bariţiu îşi va fi recitit „însemnările", ca să-şi rea­
mintească anumite întâmplări. Scrisul de bază este însă aproape
unitar pentru toată perioada de 16 ani, şi în baza manuscrisului
nu li se poate atribui însemnărilor decât cel mult un răstimp
de 2—3 ani.
Caracterele latine sunt un alt indiciu cu privire la datarea
mai târzie a manuscrisului, căci însemnările privitoare la înce­
putul deceniului al cincilea, dacă ar fi contimporane, a r trebui
să fie scrise cu caractere chirilice. P e de altă parte, ortografia
manuscrisului, cu particularităţile ei etimologiste, ne arată că
el nu poate fi mai nou decât deceniul al şaselea al secolului
trecut. Ortografia indică chiar, în partea finală a manuscrisului,
o potenţare a etimologismului, fenomen caracteristic pentru a c e a ­
stă epocă. L a început, consonanta ş apare de câteva ori în
forma sh, cunoscută din titlul revistei lui Bariţiu „Foaie pentru
minte, inimă shi literatură" — de exemplu: Brashov, Shaguna
— dar mai târziu câştigă teren forma cu postpunerea vocalei i
după consonanta de bază: asiediarea = aşezarea. Lin caz analog
este transcrierea numelui oraşului Cluj în forma Clusiu, spre
deosebire de forma mai veche Cluju, din partea dela începutul
manuscrisului. Tot o potenţare a etimologismului ne indică şi
adoptarea consonantelor duble: appucu, lessiconu, se oppun,
bellice, etc., forme cari apar în partea finală a manuscrisului.
Mai cităm o ultimă dovadă împotriva contimporaneităţii
însemnărilor, dovadă care se găseşte chiar în textul manuscri­
sului. Când vorbeşte de veniturile lui din anul 1841, Bariţiu
spune că nu le poate arăta cu precizie, de oarece urmele lor
„s'au perdut în parte mare prin perderea catastihului la Marttie]
1849". Ceeace înseamnă că Bariţiu avea obiceiul să poarte o
condică de socoteli, cu indicarea veniturilor şi a cheltuelilor,
aceasta de sigur conţinând însemnări contimporane. In timpul
revoluţiei dela 1848/49, condica — sau „catastihul", cum îi spu­
ne el — s'a pierdut. Au urmat apoi lunile de pribegie, prin
Muntenia, Moldova şi Bucovina, iar la întoarcerea acasă, efor­
turile pentru reorganizarea propriei sale gospodării, precum şi
a publicaţiilor periodice cari erau în acelaşi timp o misiune a
vieţii sale şi un mijloc de existenţă. Totuşi, după cum reiese din­
tr'o paranteză la capitolul anului 1854, obiceiul 1-a reluat în
perioada de după revoluţie, ţinând din nou o „cărticică de
socotele".
Acum credem că putem arăta şi evoluţia însemnărilor cu
caracter memorialistic ale lui George Bariţiu. L a început a fost
„Catastihul", cu veniturile şi cheltuelile, ţinut la curent până
în momentul revoluţiei dela mijlocul veacului, când s'a pierdut,
fiind continuat mai târziu cu „Cărticica de socotele". Au urmat
„însemnări din viaţa mea căsătorită", scrise probabil după 1853,
pe cari le publicăm în cele următoare. In sfârşit „Biografia" din
1
1885, tipărită de Corneliu Diaconovich în broşura s e m n a l a t ă ) .

III
După cum reiese din însuşi titlul lor, „însemnările" lui
Bariţiu se referă în primul rând la întâmplările din viaţa lui de
familie. începe cu actul căsătoriei şi cu arătarea piedecilor c e
i-au stat în cale cu acest prilej, piedeci pe cari a trebuit să le
înlăture sau să le evite. A r a t ă pe rând data e x a c t ă când s'a
născut fiecare din copiii săi, când i-a botezat, cine a fost preot
botezător şi cine a fost naşă botezătoare. Aici avem indicate
câteva din familiile cari i-au fost mai apropiate lui Bariţiu la
Braşov, în timpul şederii sale în acest oraş. Sunt vrednice de
reţinut în special raporturile lui cu „Grecii" din Braşov,
în privinţa cărora aflăm aici amănunte edificatoare. Urmează
apoi un fel de „catastih" al veniturilor şi cheltuelilor din fiecare
an, cu arătarea modestelor beneficii realizate în decursul vremii
şi a întrebuinţării lor.

*) Dăm aici o scurtă descriere a caietelor cu „însemnările"'.

întâiul are formatul 18,5X12 şi cuprinde 14 file. Coperta din faţă poartă
o etichetă de vocabular, pe care e scris un I. Scrisul este pe amândouă paginile,
In acest caiet sunt descrise întâmplările din anii 1841—1855. Titlul: „în­
semnări din viaţa mea căsătorită" figurează în fruntea primei pagine de
text. Pe coperta ultimă a acestui caiet, înăuntru, e lipit un extras de naş­
tere al lui Bariţiu, cu data: „Petridul de Mijloc. Martie 16 st, n. 1858",
şi pe aceeaşi pagină de copertă mai există următoarea însemnare: ,,Eu
sunt născut în a. 1812 Mai 12 călind[arul] Iulian, la Zsucul (Jucul de
Jos)*), în comitatul Clujului, unde tată-meu fusese pe atunci paroh".
Al doilea caiet are formatul 16,5 X 10 şi conţine 30 de file, dintre
cari numai 4 sunt scrise, cuprinzând întâmplările anului 1856. Eticheta de
pe copertă poartă inscripţia: Partea II din descrierea viaţiai mele in că­
sătorie''.
*) Cu chirilice.
 Uneori sunt descrise mai pe larg întâmplări cari au influen­
ţat viaţa lui familială. Cu tagma preoţească n'a trăit în rapor­
turi prea bune în tot răstimpul de 16 ani la care se referă în­
semnările. Pregătit el însuşi pentru cariera preoţească, de care
s'a îndepărtat cu timpul în mod definitiv, se pare c ă a avut
mult de suferit, mai întâi din cauza preoţilor din Braşov şi pe
urmă din cauza episcopului Andrei Şaguna, P e preoţii locali îi
compătimeşte şi trece înainte, persecuţiile lui Şaguna însă îl
întristează şi îl revoltă, după cum vom vedea.
O altă serie de neplăceri a avut din cauza autorităţilor ad­
ministrative ale oraşului Braşov. Având fiecare din acţiunile
mari ale vieţii sale un scop naţional, fie că ţintea un progres
pe tărâm cultural, fie o cucerire în domeniul vieţii economice,
era firesc ca Bariţiu să se lovească de conducerea municipiului,
care nu era românească. Conflictul izbucnit 1-a suportat şi dela
luptă nu s'a dat înapoi. Dela o vreme s'a angajat să promoveze şi
viaţa publică a comunelor fruntaşe din apropierea Braşovului,
îndrumând în acelaşi timp şi corporaţia negustorilor din oraş.
Mâhnit se arată şi de astă dată numai atunci când întâmpină
neînţelegerea sau răutatea conaţionalilor săi: atunci când un
conflict din sânul Reuniunii Femeilor Române din Braşov de­
generează în luptă confesională, sau când negustorul Rudolf
Orghidan se zbate ca să orienteze Fabrica de hârtie dela Zăr-
neşti — la întemeierea căreia Bariţiu contribuise atât de mult —-
în profitul său personal.
Dintre marile momente ale vieţii lui Bariţiu, din răstimpul
de 16 ani la care se referă însemnările, unele sunt abia sem­
nalate. Aşa este perioada revoluţiei dela 1848—49. Ajungând
la anul al doilea al războiului civil, el se mulţumeşte să în­
semneze doar această frază scurtă: „Suferinţele mele din 1849
până la 3 Oct. când m'am rentors din Bucovina merită a fi des­
crise distins". Această descriere a şi făcut-o apoi în „biografia"
pe care a publicat-o Diaconovich.
Desvoltat este descrisă în „însemnări" călătoria lui în Eu­
ropa apuseană, din iarna anului 1852, când a străbătut Elveţia,
Germania, Franţa, Belgia şi Olanda, în căutarea maşinilor celor
mai potrivite pentru instalarea Fabricei de hârtie dela Zărneşti,
precum şi truda lui pentru înfiinţarea şi înzestrarea acestei în­
treprinderi româneşti. Descrierea se completează prin „scriso­
rile" publicate de el chiar în timpul călătoriei, în foiletonul
„Gazetei Transilvaniei" şi în „Foaia pentru minte, inimă şi li­
1
t e r a t u r ă " ) . Din acest pasaj trebue reţinui, printre altele, amă­
nuntul că la Paris a fost călăuzit de Românii ce se aflau acolo
după cum la Viena i-a fost bun sfetnic loan Maiorescu.
1
) In nota care trimite la aceste scrisori, Bariţiu a uitat să menţioneze
şi „Gazeta".
 C o n f l i c t u l c u episcopul Şaguna, ce a c u l m i n a t p r i n faimoasa
c i r c u l a r ă d i n 5/17 D e c e m v r i e 1855, p r i n care credincioşii bise­
r i c i i o r t o d o x e a u fost î n d e m n a ţ i să n u m a i citească periodicele
la c a r i colabora B a r i ţ i u , este ş i m a i pe l a r g descris. R e v o l t a
l u i atinge î n cazul acesta u n g r a d de intensitate care î l duce
p â n ă l a e x p r e s i i v u l g a r e . Este satisfăcut de reacţiunea f a v o r a b i l ă
p e n t r u sine p e care o p r o v o a c ă î n o p i n i a p u b l i c ă a t i t u d i n e a l u i
Şaguna, d a r p â n ă l a u r m ă este copleşit de p o v a r a m o r a l ă a
l o v i t u r i i p r i m i t e . N o t e a z ă şi de a s t ă d a t ă c ă „ i s t o r i a acestei c a ­
tastrofe n a ţ i o n a l e m e r i t ă a se descria î n o carte î n t r e a g ă " . A r e
dovezi î n s p r i j i n u l său, p e c a r i însă n u l e poate p u b l i c a . P r i n t r e
ele, cea m a i de seamă este î n t â m p i n a r e a i n t e l i g e n t ă şi d r a s t i c ă
a bucovineanului E u d o x i u Hurmuzachi, amfitrionul l u i Bariţiu
]
d i n 1 8 4 9 ) . Scrie e l însuşi o „ a p ă r a r e " , d a r p r i e t e n i i nu-1 lasă
să o dea p u b l i c i t ă ţ i i . Ş i astfel este n e v o i t să se m u l ţ u m e a s c ă c u
o satisfacţie pe j u m ă t a t e .
A c u m u l â n d u - s e a m ă r ă c i u n i l e , descrierea î n t â m p l ă r i l o r se
simte ş i povestea a n u l u i 1856 se încheie c u u n l u n g a l i n i a t ce
începe pe acest t o n de d e p r i m a r e : „ T o a t ă v i a ţ a mea dela 1836
încoace, de c â n d a m ieşit m a i c u d e a d i n s u l î n l u m e a p r a c t i c ă ,
a fost n u m a i o l u p t ă c o n t i n u ă , f ă r ă rost, f ă r ' de repaos, încor­
d a t ă , g o n i t ă ş i f o r ţ a t ă de î m p r e j u r ă r i f a t a l e , grele, c â t ş i de
o a m e n i r ă i ; i a r ă a n u l 1856 se p ă r e a că voeşte, caşi a n u l 1848/9,
să m ă r ă p u n ă c u t o t u l . Procesul şi scârbele c u Şaguna m e r g e a u
înainte. Gazeta luase o r i c u m l o v i t u r ă a m e ţ i t o a r e ; r e d a c t o r u l e i
îşi pierduse f i r u l ş i căuta a j u t o r pe u n d e n u e r a n i c i d e c u m . C u
f a b r i c a stam r ă u preste m ă s u r ă . . . " şi sfârşeşte c u a n u n ţ a r e a d e ­
m i s i e i d i n f u n c ţ i a de d i r e c t o r a d m i n i s t r a t i v a l fabricei d e l a
Zărneşti.
Deşi însemnările privitoare la activitatea l u i practică pre­
d o m i n ă , sunt a m i n t i t e l a l o c u r i l e p o t r i v i t e şi a c ţ i u n i l e l u i d e
o r d i n l i t e r a r s a u c u l t u r a l . A s t f e l , colaborarea l a gazeta p o l i t i c ă
şi l a revista de e l î n f i i n ţ a t e , p r e c u m şi editarea c a l e n d a r u l u i ;
apoi r e d a c t a r e a u n u i d i c ţ i o n a r g e r m a n - r o m â n î n colaborare c u
G a v r i l M u n t e a n u , care s'a t i p ă r i t î n d o u ă volume, i n c u r s u l
a n i l o r 1853—54; p r e c u m ş i a j u t o r u l d a t l a a l c ă t u i r e a v o c a b u ­
l a r u l u i r o m â n - g e r m a n a l d o c t o r u l u i George A . P o l i z u , p u b l i c a t
tot l a Braşov, î n 1857.
# *

A m spus i a început că biografia l u i B a r i ţ i u n u a r e p ă r ţ i

necunoscute. D a c ă f r a g m e n t e l e de m e m o r i i pe c a r i l e p u b l i c ă m
n u aduc n o i fapte c a p i t a l e p r i v i t o a r e l a descrierea v i e ţ i i şi a c t i ­
v i t ă ţ i i l u i , a n u m i t e a m ă n u n t e i n t i m e , d i n viaţa de f a m i l i e , î n -
1
) Ea a fost publicată de N. Bănescu, în Corespondenţa Familiei
Hurmuzachi cu Ghcorghe Bariţ. (Vălenii de Munte, 1911), pag. 113 şi urm.
semnate aici, nu sunt tocmai lipsite de interes pentru o recon­
stituire e x a c t ă a etapelor acestei vieţi. Iar ielul cum se răsfrâng
în sufletul lui Bariţiu conflictele ce le-a avut în câteva momente
hotărîtoare din viaţa sa, ne ajută, fără îndoială, la desenarea
sigură a profilului său sufletesc.
Preocupat deopotrivă de viaţa culturală ca şi de cea econo­
mică a poporului său, Bariţiu a activat în viaţa politică largă
precum şi în anumite sfere sociale mai restrânse, totdeauna cu
rezultate pozitive obţinute, indiferent de profitul său personal.
Spirit întreprinzător şi perseverent în toate domeniile vieţii, aşa
ne apare Bariţiu din aceste însemnări intime. Sortit să activeze
în cei mai frumoşi ani ai vieţii sale în oraşul Braşov, s'ar putea
spune c ă el a asimilat în mod ideal şi a fructificat atributele cu
cari este înscris acest oraş în istoria năzuinţelor spre indepen­
denţă naţională şi propăşire culturală a Românilor din Tran­
silvania.
OLIMPIU BOITOŞ

1
ÎNSEMNĂRI DIN VIAŢA MEA CĂSĂTORITĂ )

In anul 1841 Ianuariu 6/18 am schimbat inele cu soţia mea

Maria Velisar, în Temiş, la locuinţa lui Georgiu Carcalechi, faţă
fiind amicul meu Dr. Paul Vasici, pe atunci director de caran­
tină, împreună cu a doua soţia a sa Iuliana. A l t ă logodire n'a
fost, din pricină că-mi păsa ca să scap de gurele acelora cari
cugeta a mă încurca pe airea, cum şi de intrigele unor preoţi,
cari pe atunci mă persecuta cu nespusă ură, numai din chiar
senin, din răinţa unită cu stupiditatea.
In 13/25 Aprile 1841 m'am cununat cu dispensaciune de
strigări primită dela episcopul loan Lemeni, însă numai acasă,
tot la G. Carcalechi în Braşov, prin parohul S. Tomas din Tohan,
pe care preoţii din Schei nu l-au suferit a se apropiea de bise­
rică, nici au voit a face strigări pentru soţia mea, nici a o dis­
pensa de ele. Eu însă am râs de toate acestea mici răzbunări
popeşti şi m'am cununat preste voia lor, cum şi preste voia pă­
rinţilor mei, cari nici decum n'au voit ca să rămân eu pe la
Braşov. Sărmanii, ei, unii ca şi alţii, pricepea pe cât şi vorbea;
iar eu îmi mânam nainte sacrul scop de a face din Braşov o
piaţă, nu numai comercială, ci totodată şi mai vârtos un isvor
de cultură şi lumină naţională, cum şi — de s'ar putea în via­
ţă-mi — un repaos şi acoperemânt pentru libertatea bine înţe-
x
) Prezenta lucrare neavând obiective de natură filologică, ortogiafia
şi punctuaţia manuscrisului lui Bariţiu au fost unificate şi, în parte, mo­
dernizate, pentru o mai uşoară şi mai profitabilă lectură.
leasă şi pentru eterna dreptate şi adevăr, în care apăsata
mea naţiune pe atunci nici că mai credea,
Ingrijat şi amărît era sufletul pe atunci — şi popii mi-1
amăria înadins mai tare —, încât dacă cuget la grelele împre­
jurări în care mă aflam, mă mir în adevăr cum îmi şi veni ca să
mă şi căsătoresc aici.
Naşi îmi fuseseră Dr. P. Vasici şi Georgiu Arbutina, maior
şi comandante de piaţă şi frontieră. Un prânz şcolar încheea
acea ceremonia, după care seara îmi dusei mireasa la locuinţa
mea în casele Capelei, la a cărei şcoală profesoriam.
1
In anul 1841 am avut spesele casei la 600 f. m. c . ) . Iar
veniturile îmi era dela profesură, dela redacţiune şi ceva private,
ale căror urme s'au pierdut în parte mare prin pierderea catas­
tihului, la Mart. 1849.
Soţia mea, îndată după 6 săptămâni se bolnăvise foarte
greu. Soacră-mea, care este o femeie semismintită şi rea, pre­
cum abia vor mai fi 10 în Braşov, a şi început a face pretensiuni
de acelea cu care adusese pe bărbatu-său la desperanţă şi mor­
mânt. Eu, deşi mă costa mult, i-am înfrânt reinţa grecească;
pentruca pe cât fiie-sa are temperament ilar şi flesibil, pe atât
mumă-sa este furioasă şi nebună, care i se trage dela o educa-
ciune desmierdată preste măsură.
Anul 1842 încă-mi fu fatal în câteva privinţe. Schimbarea
Domniei în Ţ a r a românească au fost de o natură ca să-mi insu­
fle griji foarte mari.
P e acesta an avui spese în casă şi familia la cf. 712. Tot
în decursul acelui an am fost în stare de a-mi vedea şi un prisos
de câteva sutişoare, pe care l-am aşezat la casa de păstrat. Ceva
argintării încă am cumpărat.
In 20/8 Mart. 1843 mi se născu întâia pruncă, pe care am
botezat-c în 28, punându-i numele ^Aurelia. Din cauza intrigelor
popeşti am botezat-o şi pe aceasta în casă, fiindu-i naş D. Dr.
P. Vasici. Această pruncă reposă în 18/6 Mai al acestui an; boala
i se trase mai mult din neştiinţa noastră de a tracta cu pruncii.
2
Aceeaşi fu astrucată ) la biserica S, Nicolae prin — preoţii de
3
acolo. T a n d e m ) .
Venitul anual pe 1843 fu 10,70 fem.
Spesele, la care se înţelege şi onorariul de
4
1,20 fem. ce am dat fratelui A. Murăşan ) • . 9,50 fem.
Rest: 1,20 f.
x
) Florini monedă convenţională.
2
) înmormântată.
:!
) Totuşi. (Lat.).
4
) Poetul Andrei Mureşianu, colaborator la „Gazeta Transilvaniei" şi
la „Foaia pentru minte, inimă şi literatură".
 (In acest an am ajutat şi pe soru-mea cu 4 4 fem., când s'a
măritat).
Puţinul rest, împreună cu onorariul patrioţilor Moldovani,
se adause la capităluţ.
In acest an, Moldovenii pe lângă o adresă de recunoştinţă
îmi trimiseră ajutoriu şi un inel.
1844. In 22/10 Apr. mi s'a născut a doua fiică, pe care am
botezat-o în 30 Apr., punându-i numeles^kfaria. Botezul i-a fost
foarte încurcat, din pricină că prunca se bolnăvise, sau, mai bine,
leşinase de foame, din pricină c ă mumă-sa niciodată nu are ţiţă
deajuns. Naşă botezătoare fu Cocoana Paraschiva, soţia Dn.
George Nica, prietin şi binevoitorul al casei mele.
Venitul pe acest an cf. 1650.
Spesele încă mari, căce îmi adaosei multe
la casă, călătorii şi la Comarnic, apoi în Oct. la
Bucureşti, dedei ajutoriul anual soacră-mea, ono­
rariul lui A. Murăşan — suma tocma . . . . cf. 1000.
In acest an, la Septemvr., mă mutai din casele Capelei în
casa unde şed acuma. Bine era dacă mă mutam şi mai nainte,
pentruca avusem un cartir prea nesănătos.
A. 1845 este memorabil pentru casa mea.
In August mi-am dus soţia şi prunca la părinţi şi la Cluj.
îndată după aceasta pornii cu J . Gött la Viena şi Francfort, de
unde mă re'ntorsei târziu în Octomvriu.
In acest an principele Bibescu îmi dede un ajutoriu la ga­
1
zetă de 120 H ) , ca oareşcare desdăunare pentru multele daune,
înşelăture ale colectorilor din Ţ a r a rom., cum şi pentru nenceta-
2
tele chicane ) ale censurei din Bucureşti. Cei mai buni doi prietini
mă îndemnară ca să primesc acest ajutoriu, care însă 'mi strică
foarte mult. Bibescu voia să treacă în ochii Ruşilor de prietin
al lor; iară pe sub mână să fie Român bun. R o l ă foarte grea
aceasta.
Tot în acest an mă lăsai de profesură, dupăce am servit la
şcoala din Braşov 9 ani; de nu mă lăsam, şcoala mă costa viaţa.
Venitul acestui an nu-1 mai pociu afla; spesele însă au fost
mai grele ca oricând, nu numai pentruca am călătorit, ci c ă c e
am şi cumpărat multe la casă, am dat onorariu mai mare, am
ajutat şi familia părinţască; aşa spesele s'au suit la notabila
sumă de cf. 1550.
1846. Iarăşi an al năcazurilor.
In 23/11 Febr., Duminecă spre Luni noaptea, mi se născu
a treia fiică, pe care o botezarăm în 28/16 Febr. punându-i nu­
mele Victoria. Naşa Cocoana Maria, fiica D-lui G. Nica.
1
) Galbeni.
2
) Şicane.
 In Apriliu mi se bolnăvi fiica Maria de vărsat, recidivă ín
curs de 3 luni de 2 ori, într'aceea sparse şi o ţiţă a mumă-sa.
In 5 Iuliu astrucai şi pe fiica mea Marita, despre care Dr.
Greissing zisese: „Eine seltene Lebhaftigkeit mit Geist ver­
bunden".
In acelaşi an, la Iuniu, venise la noi tată-meu şi frate-meu
Alesandru.
In August iar am călătorit la Comarnic.
Spesele anului: cf. 9 6 0 .
Preste. aceasta reparature şi prefacerea unei
căscioare de locuit a soacrei cf. 113.
JU 1847. In 28/16 Iul. mi s'a născut un fiu, pe care în 2 Aug..
1
n. ) l-am şi botezat curând, punându-i numele Georgiu, căce în
4 Aug. n. l-am şi dat pământului. Naşă tot Cocoana Paraschiva
G. Nica.
Veniturile acestui an încă nu le pociu afla, iar spesele au
fost: cf. 1200.
In aceasta încă se cuprinde atât onorariul pentru corectură
etc., cât şi ajutoriul anual ca de cf. 60 dat soacră-mea şi alte
ajutoare la familia părintească.
1848. Anul catastrofelor şi al cutrierăturelor, al luptelor în­
tre viaţă şi moarte.
Presimţul meu, ajutat de multa lectură a celor mai bune
Journale germane, îmi pregătise sufletul pentru o catastrofă c a
aceasta, nu însă şi pentru desfăşurarea depravaciunii unor ca­
ractere cu care avui a mă înfrunta în acest an.
Adunarea din Mai dela B l a j , Dieta din Cluj, cabalele din
Sibiu îmi dederă o timpuria convicţiune că patria noastră nu
mai putea scăpa fără vârsare de sânge.
In 19/7 August, Sâmbătă, mi se născu al cincilea prunc.
<D L-am botezat în 12 Sept. n., punându-i numele leronim.
Naşă tot Cocoana Paraschiva G. Nica. Parohul botezător tot
Toma Vasiliu.
Suferinţele mele din 1849 până la 3 Oct., când m'am ren-
tors din Bucovina, merită a fi descrise distins.
St In anul 1850 încă avui a suferi multe. Gazeta mi se opri.
t j j 1851. Ianuariu 24/12 mi se născu a patra fiică, care se bo­
teză în 6 Febr. n., primind iarăşi numele Aurelia. Preotul b o t e ­
zător Torna Vasiliu; naşă tot Cocoana Paraschiva G. Nica.
Cea mai înverşunată luptă curge între mine şi Magisttratul]
2
Braşiovean] ), pentrucă acesta cauza naţională o preface î n
personalitate.
In 24/12 Iuliu naintez concurs de judecător sau substitut
*) Nou, adecă stil nou.
2
) Primăria.
 procurator. JVl'au îndemnat oamenii noştri, însă rău au făcut.
Nu era pentru mine.
In 5 Dec. 1851, voind a acredita noua tipografia din Braşov
a lui Römer et Kamner, depun la Casa Georgiu loan et Fii su­
ma de cf. 6 0 0 .
Iar lui Römer îi numărasem la mână cf. 400.
Pentru suma din urmă am luat şi quietanţă dela Römer,
pe carea însă o admanuai tot Casei G. loan et Fii; iar eu am a pri­
mi de acolo copia a obligaţiunii lui Römer et Kamner şi revers pen­
tru suma de sus cf. 1000, una mie fiorini men. conv., cu care
creditai tipografia.
In Ianuariu 1852, în urmarea răzbunării pentru procesul
câştigat al Zerneştenilor, căutându-mi-se alt protest la mandatul
1
guberniului, fusei arestat pe 8 zile la Capitanai ). Ci tocma acest
caz neplăcut îmi dede cea mai bună ocaziune de a face guber-
natorului cunoscute intrigele şi blăstămăţiile din Braşov. — In
scurt, generalul Chavani, care fusese comandante distrfictual]
la Sibiu, fu strămutat la Cluj. Magistratul din BrfaşovJ primi fe­
luri de mustrări şi înfruntăciuni.
In Aprile 1852 mă apuc de compunerea lesiconului ger-
mano-român.
^- In 8 Sept. c. n. 1852 mi se naşte fiia-mea Cornelia, carea fu
botezată în 21/9 Sept., tot la Capela român., de parohul Toma
Vasiliu şi naşă fiind Cocoana Paraschiva G. Nica.
In 13 Sept., după întruparea unei soţietăţi pentru aşezarea
unei fabrice mehanice de hârtia la Zerneşti, acea soţietate, a
c ă r e i membru sunt şi eu, mă alesă cu unanimitate de plenipu-
tinte al său, spre a tocmi şi arvuni undeva în Europa toate mahi-
năriile fabricei noastră, lucrate după principiile celie] mai nouă
ale mehanicei.
In 14 Oct. am pornit din Braşov spre Viena; în Sibiu mi-am
scos pasport pentru ţări străine; în 18 Oct. am mânecat dela
2
Sibiu, dupăce am subşternut ) şi rugămintea de concesiune p.
fabrică.
In 23 am ajuns la Viena. Aici am petrecut până în 7 Noemvr.,
consultând asupra planului fabricei noastre cu bărbaţi cunoscă­
3
tori ) şi călătorind pe la fabricele de prin pregiur, anume la
Neusiedel şi la Baden. Dupăce m'am convins că în Austria
nicidecum nu se capătă fabricanţi de mahine p. hârtia şi că în
Elveţia, la Escherwiese, sunt neasemănat mai scumpe decât în
Belgiu — Ia 8 Noemvr. n. purcesei pe la Praga, Dresda, Leipzig,
Hanovera, Coin la Tirlemont în Belgiu, unde intrai la Casa I. I.

Poliţie.
-) Depus, înaintat.
!
• ) Fratele I. Maiorescu îmi fu de tot ajutorul. (Nota autorului).
Gilain. Acesta m ă trimise m a i întâi la Roulemont în Olanda,
spre a vedea acolo u n m o d e l de f a b r i c ă d e hârtia şi apoi a toc­
m i mahinele, ceeace s'a şi î n t â m p l a t . C u acea ocaziune cercetai
1
şi alte fabrice, anume u n a m a r e de p ă n u r ă r i ă ) f i n ă l a V e r v i e r e s .
D u p ă c e a m l u a t dela D n . I . I. G i l a i n u n c a l c u l p r e l i m i n a r i u , î n
18 N o e m v r . a m plecat l a B r ü s s e l .
I n 19 N o e m v r . a m t r e c u t l a Paris, unde a m a j u n s seara p e
d r u m u l de fier. A i c i p e t r e c u i o p t zile t o c m a p e c â n d decurgeau
alegerile p e n t r u î m p ă r a t u l N a p o l e o n I i i . D u p ă c e m ă s i l i i a î n -
t r e b u i (sic!) acel t i m p scurt c â t se poate m a i c u m a r e folos a l
m e u î n P a r i s , l a care fusei p r e a bine a j u t a t de c ă t r ă R o m â n i i
p e t r e c ă t o r i acolo, m a i l u â n d şi dela Casa T a r g o t de l â n g ă P a r i s
u n c a l c u l p r e l i m i n a r i u p. m a h i n ă r i i , î n 27 N o e m v . p ă r ă s i i P a ­
r i s u l , a d u c â n d c u m i n e d o r i n ţ a de a-1 m a i vedea o d a t ă î n v i a ţ a
mea, pe t i m p însă m a i î n d e l u n g . Seara sosii l a Strassburg, u n d e
n u m a i c â t a m m a s şi dimin[eaţa] î n 28 a m purces l a Basel î n
E l v e ţ i a , unde a j u n s e i p e p r â n z . D e acolo noaptea p o r n i i c u posta
la Z ü r i c h . A i c i s t a t u i 3 zile, p â n ă c o n f e r i i şi c u casa Escher­
wiese î n p r i v i n ţ a f a b r i c e i noastre şi î m i l u a i şi de acolo c a l c u l
p r e l i m i n a r i u . I n 1 D e c . mânecai dela Z ü r i c h pe l a R o m a n s h o r n ,
2
pe l a c u l B o d e n ) ( c u v a p o r ) şi ieşii î n B a v a r i a . I n 2 Dec. a m
şi a j u n s l a M ü n c h e n , u n d e p e t r e c u i n u m a i o z i , însă foarte bine.
I n 3 D e c . p o r n i i , m ă pusei pe d r [ u m u l ] de fier c ă t r ă N ü r n b e r g ,
Hof, Leipzig, Dresda, trecui p r i n Praga drept la Viena, unde
a m şi ajuns î n 4 Dec. seara l a 7 o r e .
I n 9 D e c , a m m e r s c u D n . Desire G i l a i n , u n u l d i n f i i i f a ­
b r i c a n t u l u i , l a G l o g n i t z - S c h l e g e l b r ü h l , spre a vedea noua f a b r i ­
că de hârtia mehanică care costă pe Stat 800.000 f e m . şi a r e
28 olande c u 3 m a n i n e continue.
I n 13 D e c . încheiei c o n t r a c t u l p. m a h i n ă r i i c u D n . G i l a i n
şi dedei a r v u n ă 9000 f e m .
3
I n 14 Dec. p ă r ă s i i V i e n a şi î n 20 sosii l a B r a ş o v ) .
1853. D u p ă c e m i - a m d a t socoteala c ă l ă t o r i e i , soţietatea
n o a s t r ă m ă alese i a r ă ş i c u d e p l i n ă încredere ca să conduc şi
r i d i c a r e a e d i f i c i u l u i fabricei l a Z e r n e ş i i , p e n t r u u n m i c o n o r a r i u
a n u a l de 800 f e m . ( I n t i m p u l c ă l ă t o r i e i avusem pe fiecare z i şi
5 f e m . şi spesele c h i r i i l o r e x t r a ) . A ş a d i n 10 M a i m ă m u t a i l a
Z e r n e ş t i şi — f ă r ă să a m p r o v i z i u n e a cea m a i m i c ă de m a t e r i a ­
le — a d u n a i toate trebuincioasele, î n 22 I u n . p u s e r ă m p e a t r ă
f u n d a m l e n t a l ă ] şi î n 10 Dec. se v ă z u r ă 32° l u n g i m e a sub coperiş.
D e ş i ocupat preste m ă s u r ă c u t r e b i l e fabricei, totuşi l u c r ă -
J
) Postav.
2
) Lacul Constanţa.
3
) Vezi această călătoria mai pe larg în Foaia din No.-Dec. 1852
şi Ian. 1853. (Nota autorului).
rile literare încă nu le-am potut părăsi, ci am fost silit a con­
tinua la lesiconul germano-român şi a da necurmat ajutor, mai
1
vârtos de articoli începători ), la Gazeta Trans.; mi-am compus
şi Călindariul pe a. 1853.
P e iarnă mă re'ntorsei cu familia în Braşov, unde iarăşi
m ă văd silit a lucra din toate puterile, atât la lesicon, care
iese mai mare decât să potuse prevedea, cât şi la Gazetă,
care tocma în aceste timpuri turburoase şi belice are cea mai
mare trebuinţă de ajutorul meu; căce soar tea naţiunii noastre
iarăşi stă cumpănită în două. Preste aceasta, cauzele comunei
2
române şi ale gremiului ) neguţătorilor] nu înceată a-mi cere:
şi acum conlucrarea mea.
1854. In 30/18 Ianuariu (Luni) la 5 ore dimin. mi s'a născut
al optulea prunc, care fiind fetiţă şi botezându-se Sâmbătă în
11 Febr./30 Ian. la Capela româniească] din Cetate, de cătră
preotul loan Dumbravă, a primit numele Octavia. Naşă i-a
fost tot Cocoana Paraschiva G. Nica, acea femeia pe cât de
bună şi iubitoare de familia mea, pe atât cercată de soarte prin
desele morţi între membrii familiei D-lor.
Febr. 26/14. Evenimentele politice se desfăşură tot mai se­
rioase. Războiul ruso-turc decurge şi acum iarna, iară în aceste
zile se aşteaptă, un manifest de război între puterile apusene
Anglia şi F r a n ţ a şi între Rusia. Sunt constrins a-mi devota toată
luarea aminte asupra acestor evenimente foarte fatale.
Pe a. 1853 am avut venitul total cî. 1814,46
Iară spesele totale au fost 1314,46
Restul din venit l-am elocat la fondul fabricei cf. 500.
Starea mea totală socotită în bani elocaţi şi stătători în
juvaere şi argintării, în bibliotecă şi acareturile casei, este pe
3
la începutul anului 1854: 5201 f. 44 c r . ) .
(Vezi cărticica-mi de socotele).
Din Aprile nainte ies la Zerneşti spre a continua clădirea
fabricei de hârtia, care va costa mai mult decât s'a potut.
prevedea. Salariul îmi rămâne acelaşi de 800 f.
Intr'aceea, fiindcă gremiul neguţătorilor levantini cere cu
tot adinsul ca să iau asupră-mi de nou notariatul şi să le ţ i u
cancelaria gremială deschisă, precum am ţinut-o dela 1 Sept.
1850 până la 1 Mai 1853, m'am învoit pe 1 an, 1 Ian.—31 D e c ,
însă numai cu 250 fem. salariu, fiindcă numa odată pe săptă­
mână voi veni dela Zerneşti preste vară la cancelaria. Această
l
1 De fond.
a
) Asociaţia, corporaţia.
*) Cruceri. Moneda divizionară dela florini.
•cancelaria a folosit foarte mult Românilor braşoveni, cum şi
•celor din ţinut.
La redacţiunea Gazetei şi a Foiei încă conlucru, şi încă cu
atât mai mult că Gavr. Munteanu dela 1 Ian. nu mai ajută.
Lesiconul germano-român îl continuăm şi pe a. c.
Clădirea fabricei dela Zerneşti se re'ncepe numai în Au­
1
gust, din cauză c ă dărimându-se un mur ) de 400 fem., s'a escat
un proces cu maisterii murari, dintre cari Martin Oláh, deşi
2
Zunftmeister ), este prost ca un bou.
In Oct. pornirăm mahinele dela Belgiu, care veniră până
3
la Cnsple ), de unde, din cauza războiului, nu se potură aduce
la Galaţi, spre marea mâhnire a noastră.
Cu 31 Dec. 1854 punem capăt lesiconului germano-român.
1855.
Continuez colaborarea la Gazetă.
Ţiu şi cancelaria neguţătorească.
Port şi toată treaba fabricei.
'I In 1 Apr. (20 Mart.), ziua de Florii, mi se naşte o fiică, pe
•care o botezăm în 12 Apr. nou şi îi punem numele Maria. Naşă
tot Cocoana Paraschiva G. Nica, preotul botezător Toma Vasiliu.
In decursul anului îmi continuai întreitele lucrări; în pri-
•vinţa fabricei însă avui foarte mari grije şi greutăţi, din cauză că
mahinele ne steteră până în Noemvr., adică tocma un an, la
Cple, prin care ni se făcu o pagubă atât de mare, încât în loc
de 100.000 fem. vom fi siliţi a cheltui cel puţin 160.000 fem.
până să o vedem în lucrare.
In acest an mă făcui pleniputinte al: comunei colective
Bran, al Zerneştilor, al Tohanului Nou, al Poienei Mărului,
pentru ca să le scăpăm pădurile pe care se încoardă fostele
posesoare a le lua dela aceleaşi.
In Octomvr. şi Noemvr. se porni o ceartă foarte urîtă între
membrele Reuniunei Fem. Române, care începe să ia caracter
religios, de care pericul eu mă silesc a o feri.
4
In Dec. vine eppul ) Şaguna la Braşov, unde şade 6 zile,
şi se încearcă a pune mâna pe gimnaziul românesc, dechiară în
5
faţa reprezentanţilor că naţiune nu mai este, ci numai r e l e g e ) ,
şi jură pe episcopia sa. Braşovenii îşi deschid ochii, se opun;
îl tractează cu mese, apoi se retrag cu totul de cătră el. Eppul
se departa de aici foarte disgustat şi desamăgit. Acum, zic, nu
mai poate zice, cum a zis de atâtea ori, că Bariţiu abate inimele

*) Perete.
-} Staroste. (Germ.).
:i
) Constantinopole.
4
) Episcopul.
5
~ ) Religie.
Braşovenilor de cătră el, căce minciuna aceasta nu se mai prin­
de. Astădată eu încă eram rău văzut la o parte de Braşoveni,
din cauza făcăturelor cu Reuniunea; ci bunii oameni în scurt
iarăşi se convinseră de curăţia cugetului şi candoarea caracte­
rului meu.
Bietul I. Popasu, protopopul, cu mica sa clică jucă şi astă­
dată ticăloasa rolă de lingariu, acuzator, ciocoiaş grecit. Păcat
de talentele acestui om, cu care s'a unit un caracter atât de
misera ver. E l nicidecum nu e bigot, precum nu e nici Şaguna;
însă atât mai urîtă şi mai disgustătoare făţăria lor.
Dec, 24. Parohul şi profesorul Nicolae Velia Tincu dela
1
Vershetz ) îmi cuminecă (sic!) lucruri foarte scârnave despre
portarea Sârbilor cătră Români, iară între acestea quintesinţa
unui jurământ pe care trebue să-1 depună toţi noii preoţi, adică:
„Mă jur pe Dumnezeu cel viu etc., cum că numai dacă voi cu­
geta a trece la altă credinţă etc., să nu-mi sufere pământul
oasele, ci să fie fierelor sălbatece spre roadere, neamul meu,
seminţa mea să fie afurisită şi nenorocoasă etc. e t c , "
Intre acestea, episcopul Andrei Şaguna, înfuriat de relele
rezultate ale călătoriei sale la Braşov, precum şi mediate amă-
rît pentru cumplitele pierderi ale Ruşilor în Crimeea şi pentru
toată umilirea lor; văzându-se ici-colo demascat şi prin publici­
tate întru faptele sale cu care voia să lege ochii Românilor, —
emise veninosul şi barbarul şi plinul de minciuni Cerculariu din
5 Dec. v. 1855, prin carele socoti să omoare moraliceşte atât
„Gazeta" şi pe redactorul ei, cât şi pe mine şi Călindarul meu.
La citirea acelui pamflet scârnav, tot publicul dete un ţîpet de
spaimă şi urgia, zicând: „Aceasta e speculă bănească în fa­
2
voarea „Telegrafului" ), carele nu încape de Gazetă, şi în a Că-
lindarului episcopesc, care nu se vinde aşa bine precum se vinde
al lui Bariţiu. Ş. a. ş. a. •— Numai câţiva sclavi ai lui Şaguna
strigară: „Bine este, să se restignească acei doi dascăli na­
3
ţionali" ) .
Ci istoria acestei catastrofe naţionale merită a se descrie
în o carte întreagă. Vezi şi alte acte între hârtiile mele. Eu din
parte-mi am cerut satisfacţiune dela gubernatoriul ţării, carele
însă m'a îndireptat pe calea judecăţii. Eu însă, dupăce mă sfă-
tuii cu un bărbat de Stat, recursei întru înţelesul legilor drept
la suprema poliţie în Viena, precum şi la Ministeriul învăţă­
mântului şi al direptăţii.
1
) Vârşeţ, în Banat. N. Velia Tincu era profesor la secţia română
deia Teologia sârbească din Vârşeţ.
-) „Telegraful Român" din Sibiu.
:!
) Al doilea dascăl este Iacob Mureşianu, noul redactor al periodicelor
b taşo vene.
 Recursul meu avu, deşi în tăcere, cel mai bun rezultat mai
în toată privinţa. Şaguna plăti foarte scump atentatul său de
asasinat moral, şi încă înainte-i este.
1
Popii fuseseră siliţi a citi acel pasquil ) de pe amvon; po­
porul însă mai de frunte din Braşov eo ipso îşi arătă simpa­
2
tiile sale cătră mine pe faţă; numai familia lui R . Orghidan )
se încercă a mă lua la goană; însă adevărata pricină la aceşti
oameni fără nici un caracter a fost că, văzând ei apropierea lu­
crării fabricei, socotiră că nu o vor putea esploata numai pe
socoteala lor, dacă voi mai fi şi eu la mijloc. Ci Nemesis îşi
răzbună şi de aceştia în modul cel mai neaşteptat şi strigător,
precum vom vedea mai jos.
Cu data din 28 Decemvr., M. Aga şi venerabil bătrân Eu-
doxiu Hormuzache a scris o prea bună refutaţiune a cerculariului
şagunian, care însă nu s'a potut tipări. Eu am scris o apărare,
ci amicii nu mă lăsară a o tipări nicăiri. V a veni timpul şi la
acestea.
Anul 1856 mi se începu cu nemaiauzita luptă pe care avui
a o purta în contra barbarelor atacuri ale episcopului A. Şaguna,
despre care însemnai câte ceva în partea I, sau mai bine în
cărticica întâia.
Intru altele, mă ocupai ca şi mai nainte: cu trebile gre-
miului neguţătoresc; cu ale fabricei şi cu colaborarea la „ G a ­
zetă"; iară la toate acestea mi s'a mai adaos o altă sarcină
neaşteptată, adică lucrarea la dicţionariul româno-german al
Drului Polizu.
Din Aprile înainte începură a sosi din mahinele fabricei,
1
a căror greutate totală era preste 1670 etri ) şi care transportate
fiind cu nespusă nevoie dela Constpl.e, unde zăcuseră un an
întreg — din 15 Noemvr. 1854 până în 20 Noemvr. 1855 — la
Galaţi, unde iarăşi statură preste iarnă din cauza îngheţării
ecrabiilor; trei olandeze pe care se aduseseră, abia acum se pu­
tură nainta spre Zernesti, iară transportul tinu până la Iu-
liu 1856.
Toată viaţa mea dela 1836 încoace, de când am ieşit mai
cu deadinsul în lumea practică, a fost numai o luptă continuă,,
fără rost, făr' de repaos, încordată, gonită şi forţată de îm­
prejurări fatale, grele, cât şi de oameni răi; iară anul 1856 se
părea că voeşte, casi a. 1848/9, să mă răpună cu totul. P r o ­
cesul şi scârbele cu Şaguna mergeau înainte. Gazeta luase ori­
cum lovitură ameţitoare; redactorul ei îşi pierduse firul şi căuta
3
) Circulară.
2 :
) E vorba de Rudolf Orghidan, cu cheltui ' c?"ii« s'a t ~'r'': întâiul
număr din „Foaia săptămânală'' a lui Bariţiu.
") Centenari. Măsură de greutate.
ajutor pe unde nu era nicidecum. Cu fabrica stam rău preste
măsură: lipsă de bani; iară mai vârtos reinţa unor oameni şi
groasa stupiditate a altora mă ţinea pe loc întru toate lucrările
mele. Fundamentele tuturor maşinelor şi ale transmisiunilor,
urloiul cel înalt, canalul întru toată lungimea lui, roata cea
mare idraulica şi 1/2 podeala fabricei sus şi jos mai era încă
de făcut; banii lipsea, prin urmare lipsea şi materiile; iară apoi
se aflau oameni blăstămaţi carii aceste lipse le răstălmăceau şi
m ă învinuiau numai pe mine pentru întârziere. Intre aceia erau
meşterul zidar FerdiLnandl Bittermann, lemnaru[l] JoLhannl
Pongratz, monteurul HeinlrichJ Ruegg trimis dela casa Gilain,
om deştept, dar beţiv şi lipsit de orice simţ moral. Aceştia fă­
cură complot asupra mea; se folosiră apoi de stupiditatea lui
Rud. Orghidan şi de ticăloşia fiilor lui, iritară pe companioni
asupra mea. După aceea tot Rud. Orghidan conspiră asupră-mi
cu J u l . Fremont, un franţoz trimis de casa Gilain în calitate de
director tehnic, omul cel mai stricat, proclet şi amăgitor din
câţi a călcat vreodată din Franţa în Ardeal. P e atunci Rud.
Orghidan se simţea stricat banquerott în averea sa, pe care o
pradă ca un gogoman ce fu, ascultând numai de nevasta sa şi
de doi copii ai săi. A ş a el îşi făcuse planul ca de o parte să
aşeze pe fiul său Nicolae în calitate de chef comercial la fabrică,
iară de alta şi totodată să pună mâna pe averea şi pe creditul
fabricei, spre a se scăpa cu aceasta de faliment. Orghidan avea
trebuinţă de a se alia cu Fremont spre a-şi ajunge scopul mai
bine şi mai sigur, iară pe mine a mă delătura cu orice preţ,
ceeace însă nicidecum nu era lucru uşor. Eu însă i-am înlesnit
lui planul, pentruca în Noemvr., dupăce partea mare a maşi­
nelor era aşezată, îmi detei dimisiunea din postul de plenipo-
ient al fabricei şi aceasta o făcui cu toată solenitatea, în scris.
Obligaţiunile mi le-am rupt în bucăţi şi le-am aruncat pe masa
adunării.
O. BOITOŞ

G. P A N U Ş I T. M A I O R E S C U

In 1871 societatea Junimea a organizat o serie de prelec-

1
ţiuni populare Asupra semnelor de cultură în popoare }. Con­
ferinţa de introducere a ţinut-o Titu Maiorescu, tratând despre
Formă şi Fond. E a a fost rezumată de Miron Pompiliu în Ccn-

Convorbiri Literare, IV, p. 388. Miron Pompiliu dă alt titlu: Sem­

nele ce dovedesc cultura in popoare, ibid., V, p. 68.
 1
vorbiri Literare } şi informaţia celor mai mulţi cercetători, in­
2
clusiv a lui E . Lovinescu ), nu depăşeşte datele aflate aici. Cu­
noştinţele noastre despre prelecţiunea lui Maiorescu pot fi totuşi
îmbogăţite. G. Panu, — care în 1871 era încă „tânăr şi obscur",
precum însuşi a mărturisit — , menţionează în amintirile sale
şi următorul fapt: „Domnul Maiorescu ţinuse o conferinţă în­
titulată Formă şi Fond, conferinţă absolut întemeiată, dar cu
ocazia căreia domnia-sa a îndreptat mai multe săgeţi politice
adversarilor din localitate. Ajutat de teoriile estetice ale lui
Taine, am şi întocmit o critică, în c a r e punând la contribuţie
arta renaşterii în Italia, arta flamandă, etc., căutam să răstorn
1
conferinţa în chestie" '). Un amic fracţionist îi luă manuscrisul
şi încercă, după spusele lui Panu, să-i publice critica în ziarul
Patria, condus de A. D. Holban. Pretextând că articolul „con­
ţine paradoxe estetice", acerbul Holban a refuzat să-1 tipă­
4
r e a s c ă ) . „Atunci", continuă Panu, „m'am adresat imediat la
una din ciupercile-gazete de care am vorbit, şi într'o Duminică
mi-am văzut prima mea lucrare tipărită: „Despre formă şi
fond", critica conferenţei d-lui Maiorescu. Trebue să spun că
am păstrat în acel articol un discret anonimat"... Gazeta al
cărei nume Panu nu şi-1 mai amintea se întitulează Curierul
5
României ). Aici a apărut prima sa lucrare tipărită, având
drept semnătură iniţiala numelui de botez al lui Panu: G. Cri­
tica împotriva lui Maiorescu a fost reprodusă, din Curierul Ro­
0
mâniei, şi în foile a r d e l e n e ) . Ii vom reda cuprinsul după Fa­
milia, mai accesibilă nouă în actualele împrejurări. Maiorescu
şi-a început expunerea cu definiţia formei şi a fondului, a citat
apoi numeroase exemple, „mai toate relative la ţara noastră".
Dintre ideile susţinute de Maiorescu, Panu reţine doar pe cele
principale, deoarece „critica minuţioasă a întregului discurs...
nu valorează osteneala": 1. denunţarea îndrumărilor false din
literatura noastră, în primul rând imitarea literaturii franceze;
2. constatarea că avem puţini cameni literaţi, fapt pe care

') Resumalu de prelecţiunile populare ţinute de Societatea junimea,

ibid., V, p. 68—69.
2
) V. T. Maiorescu, I (1840—1876), Bucureşti, 1940, p. 172.
:î
) Amintiri dela „Junimea" din Iaşi, vol. I, Bucureşti, 1908, p. 19.
•') Ibid., p. 19—20.
r
') A apărut la Iaşi, din Ianuarie până în Decemvrie 1871. Redactor
responsabil era I. T. Bucicov, iar proprietar şi editor, I. Codreanu (v. N.
Hodoş şi Al. Sadi lonescu, Publicaţiunile periodice romaneşti, tom. I, Bu­
cureşti, 1913, p. 174).
8
) Noulu debutu ale dlui T. L. Maiorescu, în Familia, VII, p. 93—95;
Forma şi fondul, în Telegraful Român, XIX, p. 58-;—59.
Maiorescu îl pune în legătură cu starea precară a finanţelor
ţării; 3, preamărirea domniei lui Mihail Stürza şi 4. combaterea
adoptării „unei constituţiuni pentru care Englezii şi-au vărsat
trei secuii sânge şi pentru care noi nu am vărsat nicio sudoare''.
Panu ia atitudine faţă de fiecare ideie în parte.
Este adevărat, se întreabă el, c ă imitaţia constitue un pe­
ricol pentru închegarea unei literaturi naţionale? Pentru a răs­
punde satisfăcător la această chestiune, trebue „să observăm
cu scrupulozitate dacă mersul literaturei noastre este un fapt
anormal în viaţa literară a popoarelor; dacă celelalte popoare
civilisate au debutat în cariera literilor altmintrelea de cum
debutăm, şi numai după ce vcm constata în mod sigur acest
fapt, atunci vom potea zîce cumcă este falsă calea ce am luat".
Analizând cazul literaturii franceze, Panu conchide, ,,în un
sens contrariu cu D. Maiorescu, că imitaţiunea este un fapt
normal la o naţiune ce are a se desvolta de acum înainte, că
este imposibil de a se potea opri influinţa unei naţiuni civilisate
asupra alteia care este mai puţină [sic], şi că succesul nu este
compromis prin acea imitaţiune de care bunul simţ naţiunal
şi un gust mai perfecţiunat se desbară încetul, precum, dacă ni
este permisă comparaţiunea : fluturul şi-aruncă coaja sa de
larvă, ajuns în stare de maturitate". Maiorescu greşeşte şi atunci
când condiţionează numărul literaţilor de prosperitatea finan­
ciară a ţării: „aceasta nu mai are sens în gura D. Maiorescu".
E adevărat, afirmă Panu, ,,că scriitorii fac parte integrante din
societatea ce se reflectează în scrierile lor, dar nu este mai
puţin adevărat, că inspiraţiunea, impulsul unui scriitor nu ţine
1
compt de posiţiunea sa m a t e r i a l ă " ) . In continuare, Panu inter­
p r e t e a z ă apoteozarea epocii lui Mihail Stürza drept ,,o lingu­
şire prea evidentă, ce nu se poate califica" şi consideră „stra­
nie" argumentaţia lui Maiorescu împotriva adoptării de către
Români a legiuirilor străine. Pentrucă în legislaţie, ca şi în lite­
ratură, imitaţia determină progresul. încheierea accentuiază re­
zervele din cuprinsul articolului; „Finind, nu pot a nu regreta,
că d. Maiorescu vorbind despre formă şi fond, au negligiat prea
mult fondul, fiind acum şi tot-de-una imaginea fidelă a credin­
ţelor politice a tuturor acelora ce regretă domnirea lui M.
Stürza, cu preţul chiar de a falsifica lucrurile deja constatate
pe cale literară şi ştiinţifică"... Critica lui Panu s'a bucurat de
o largă apreciere în cercul fracţionisto-bărnuţian, din care făcea
parte şi el, Anumite personalităţi ale acestui cerc, bunăoară
Alexandru Gheorghiu i-au obiectat totuşi faptul că n'a respee-
;

1
) Contrazicerea din aceste reflexii ale lui Panu est-3 evidentă şi ea
face din el, fără voia lui, un adept a! idealismului susţinut şi de Maiorescu.
tat ortografia lui Bărnuţiu, iar un altul, că titlul articolului nu
1
este destul de latinizat ). „Am înţeles iarăşi", completează
Panu, ,,că are să-mi vie foarte greu lupta în contra Junimei,
făcându-mă campionul unei mişcări literare cu principii ca cele
arătate mai sus, căci în realitate ea se reduce la câteva formule
2
latiniste şi barnuţiane" ). Intr'adevăr, în 1872 Panu va părăsi
definitiv cercul fracţionist-bărnuţian, devenind membru al socie­
tăţii Junimea. Semnificativ epilog.
I. VERBINĂ

O DARE DE SEAMA GERMANĂ DESPRE TRADUCERILE

LUI I O R D A C H E S L À T I N E A N U

Paharnicul Iordache Slătineanu a tipărit la Sibiu, în 1797,

A
două traduceri făcute de el: Achileîs la Schiro' ), „fapta lui K i r
Metastasie... tălmăcită de pe grecie" şi Istoria lui Sofronim,
„aus dem Barbarisch-Griechischen ins Walachische übersetzt".
Ambele traduceri, apărute într'un singur volum, au fost recen-
sate, — cea dintâi critic, iar a doua numai analitic — , de re­
4
vista Siebenbürghische Quartalschrift ). Deoarece recensia acea
sta discută unele idei ce trebue cunoscute de cât mai mulţi, o
republicăm în întregime şi fără modificări:

„Bei dem Verleger dieses Journals kam neulich im Druck

heraus: lljrniu<|>c AJ c K H p o (Achilles auf der Insel Scyrus), aus
dem Italiänischen des Metastasios ins Neugriechische von einem
Griechen, und dann ins Walachische übersetzt von einem B o j a r e n
in der Walachei zu Bucurest, Namens Geordaki Sletinan. Mit
4 Kupfertajfeln, auf 96 Seiten, ohne die Vorrede und Vorerin­
nerung. In fortgesetzter Seitenzahl von 96—120, findet sich noch:
HCTU'P'I'A ASH Go<ţ)pOHHA\ (die Geschichte des Sophronim). Vom

1
) Ar fi trebuit să-1 întituleze Partea formativă şi fundamentul, nu
Despre formă şi fond; v. G. Panu, op. cit., p. 21.
2
) Idem.
3
) Despre soarta teatrului metastasian la nei, v. R. Ortiz, Pietro
Metastasio e i poeti Văcăreşti, în Per la storia della cultura italiana in
Romania, Bucureşti, 1916, p. 213—287 şi Al Ciorănescu, Teatrul lui Me­
tastasio în România, în Studii Italiene, I, Bucureşti, 1924, p. 123—143.
4
) Sechster Jahrgang, Hermannstadt, verlegt bei Martin Hochmeister,
1798, S, 80—89. Recensia a fost semnalată, probabil după un izvor inter­
mediar, de I. Bianu şi N. Hodoş, în Bibliografia românească veche, tom.
II, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1910, p. 394, dar ei dau greşit
pag. 86 şi urm. în loc de 80 şi urm.
nämlichen Hrn. G. Sletinan aus dem Barbarisch-Griechischen
ins Walachische übersetzt. Hermannst. 1797. 8,
Der walachische Uebersetzer behauptet in seiner Vorrede
an die Liebhaber des Bücherlesers, dass der erste Ursprung
aller Künste und Wissenschaften einzig und allein nur bei den
alten Griechen zu suchen sei, und dass nur aus ihrer Sprache
die ganze Fülle der Weisheit sich über den ganzen Erdboden
ergossen habe. W e r wird diese enthusiastische Behauptung so
schnurgerade für ausgemachte Wahrehit annehmen, wenn man
in die alte Geschichte blickt, und wahrnimmt, dass dieses an­
fänglich wüste Volk von andern viel altern Nationen, den A e -
gyptern und Phöniziern zu seiner eigentlichen Menschwerdung
gelanget sei?
Eben so übertrieben ist das Lob der neugriechischen Spra­
che, welche nach der Meinung des Uebersetzers gleiche Vorzüge
mit der altgriechischen haben soll. Und wem ist es nicht bekannt,
dass diese neugriechische Sprache eben nur ein Bastard von
ihrer Mutter, und ein förmlicher Mischmasch von griechischen,
türchischen, rusischen und walachischen Wörtern sei?
In der Vorrede zu der Geschichte des Sophronim wünscht
Hr Sletinan, in der altgriechischen Sprache besser bewandert
zu sein, um den hohen Werth derselben mit aller Würde besin­
gen zu können, und bewundert mit Thränen in den Augen die
Energie der Homerischen Schriften.
Uns kömmt es anderer Seits auch wunderbar vor, dass die
Abkömmlinge dieser in der That tiefdenkenden Nation von den
ergiebigen Quellen ihrer Weisheit sehr entfernt, sich auf unur­
bare Felder verirrt haben, wo es nichts zu arbeiten giebt.
Der Oper selbst wird ein Geschichtsmässiger Plan aus dem
Homer vorausgeschickt, und in gedrängter Kürze sieht man hier
den ganzen Stoff zur theatralischen Bearbeitung, welcher in der
walachischen Uebersetzung ziemlich gut gerathen ist. Nur finden
sich hier, so wie im ganzen Werkchen, erstaunlich viele ortho-
grapische Fehler, worunter die wenigsten als Druckfehler gelten
können. Z. B . a h » H C T o p î n . Das Vorwort A"" regiert den Abla-
tivus, und AHCTOpÎH ist der Genetivus. A ^ N a soll A ' ^ N a - K p í M É soll
Kp-fciMk - iirtkiÉpÉ soll MA-kM-fcpf geschrieben werden. Dergleichen
F e h l e r giebt es beinahe in jeder Zeile. Ueberhaupt giebt man
bei den Walachen weder auf den Ursprung noch auf die Zu­
sammensetzung der Wörter acht. Viele Wörter werden zusam­
men geheftet, die nicht zusammen gehören. Daher wird die
Orthographie oft so sehr gemisshandelt, und der T e x t nicht
selten unverständlich gemacht. Z. B.AacKnpa statt Aa cKiipa - , \ h i i h > i
.)v3ii statt ahm 3H 4 3 d - ^ T p f A ^ H i i i i i i statt 4Tp-K A 4 u " ' h etc. W a s die
h

Nennwörter betrifft, werden diese von den Walachen im Schrei-

ben noch insgemein mit kleinen Buchstaben angefangen, und
oft setzen sie den Beiwörtern ohne Noth einen grossen Buch-
staben vor. Doch dieses mag in einer so unkultivirten S p r a c h e
noch so hingehen; wenn aber auch sogar die Nomina propria;
Z. B . ÉAfHd, iAa4.11, cKHpd etc. klein geschrieben werden, so müs-
sen wir es allerdings bemerken, dass dieses gar zu gröblich ge-
fehlt sei. Der Name Achilles kömmt in dieser theatralischen
Vorstellung unzäligemal vor, immer aber nur mit einem, nie
mit dopelltemrt . Auf gleiche Weise kömmt auch der Name
(ì')Ahcé(|> (Ulisses) beständig mit einem einfachen c vor. F e r n e r
hätten hier diese zwei Namen: flrHAAi<|>c und <i),i,Hccf<b an der
Endsilbe abgekürzt werden können, wie /iHroAtHA, Likomides:
Hiapr Nearchus; üdKjf Bachus, welches in der walachischen
Sprache bei vorkommenden griechischen Namen etwas sehr ge-
wöhnliches ist, Nur Achillephs und Odissephs behalten hier ihre
griechische Endigung, welche nach kürzlich angeführten Beispie-
len hätten wegbleiben sollen. Achill würde nach walachischem
Ausdruck auch des Wohlklangs wegen besser sein; und da die
walachische Sprache mit den lateinischen wohl einige Verwandt-
schaft hat, mit der griechischen aber gar keine, so könnte statt
d e r griechischen Benennung Odissephs geradezu Uliss gesetzt
werden.
Noch mehr: die Walachen haben überhaupt eines H, oder
wenigstens des griechischen Hauchzeichens unausbleiblich nö-
thig; da sie aber weder dieses noch jenes besitzen, so bedienen
sie sich des entlehnten griechischen r , welches selbst in ihrer
Muttersprache oft sehr übel angebracht wird Z. B.x'OThpHpk soll
Hoterire, nicht Choterire heissen; so r<iHH-kstatt Haine; T'KAjrap
stat Telhar etc. In fremden Worten können sie mit diesem jr
gar nicht fortkommen, lassen es also ganz aus, ersetzen es mit
keinem Hzeichen, und das Wort wird unverständlich, man muss
rathen, was es bedeuten soll. Z. B . Die Thetis gab ihrem kleinen
Shone Achilles, als sie ihn vom Chiron wegnahm und dem
Likomedes auf die Insel Scirus in weiblichen Kleidern über-
schickte, um nicht erkannt zu werden, den Namen Pirrha. Hr.
Sletinan schreibt Pira JÍHpa, und begeht in diesem einzigen W o r t e
drei orthographische Fehler: 1) nur ein r, 2) kein h, 3) ein i,
anstatt y; da doch letzterer Buchstabe schon längst von den
Griechen in das walachische Alphabet ist aufgenommen worden.
Könnten sie denn nicht auch das so nöthige, Hauchzeichen ent-
lehnen? Ihr ganzes Alphabet ist ja ohnehin ein entlehnter
Hausrat.

Uebrigens war eine getreue Uebersetzung in die walachische

Sprache nicht möglich: erstens, weil schon der griechische
Ueberstezer bei manchen Stellen in Prosa, hauptsächlich a b e r
bei gebundenem Silbenmass nicht selten vom Originaltext ab­
gewichen war; zweitens, weil die walachische Sprache noch
ausseist arm an Wörtern ist, wo man bei Uebersetzungen aus
einer reichern Sprache oft nöthig hat, sich angewohnter Peri-
graphien zu bedienen.
Indessen lässt sich der seltene Fleis des H, Poharnik Geor-
daki nicht verkennen; und wir gestehen ihm hier öffentlich vor­
züglichen Ruhm und Ehre vor vielen seines Gleichen zu. Man
sieht, dass er Geschmack an schönen Wiessenschaften hat, und
es lässt sich leicht errathen, dass sein Selbstfleiss zur Ver-
vollkommung seines Geistes unendlich mehr beigetragen habe,
als der absurde Unterricht ihrer griechischen Lehrer, welche in
allen wissenschaftlichen Fächern die elendesten Idioten sind.
Zubedauern ist es daher, dess die diespotische Regierung der
Hospodare in der Walachei und Moldau, unter andern vielen
unrühmlichen Anstalten, auch darauf ausgeht, dass Talente und
Bildung des Geistes möglichst unterdrückt werden, um nur desto
ungehinderter im Trüben fischen zu können. Aus dieser Ursache
verbietet man allen lehrbegierigen fähigen Jünglingen dieser
Provinzen im Namen des Sultans (der nichts davon weiss), es
j a nicht zu wagen, auswärtige Schulen zu besuchen; und, gelingt
es einem oder dem andern, unter einem andern Vorwande nach
Wien oder Leipzig zu kommen, so wird er sammt den Schätzen
seiner gesammelten Weisheit, bei seiner Nachhausekunft mit dem
grössten Hohngelächter empfangen, und muss auf jedes öffent­
liche Amt Verzicht thun. Dies wird zur Entschuldigung des
rechtschaffenen Sletinan genug gesagt sein.

Die Geschichte des Sophronim ist eigentlich ein von einem

Neugriechen niedergeschriebener Roman, welchen Hr. Sletinan
zum Zeitvertreib in die walachische Sprache übersetzt hat.
Ausser einigen Schreibfehlern, Z. B . ^KSriHTfp, Dschupiter, statt
Jupiter; Ki'spc Viers, Vers, echt walachisch; GTH\-, Stich etc.
haben wir nichts dagegen zu erinnerrn. Der Inhalt ist kurz fol­
gender:
Sophronim, aus Theben gebürtig, wird im zwölften J a h r e
seines Alters ein Vater und Mutterloser Waise. Eines Tages
verirrte er sich in der Stadt Böotien (vielleicht in Theben, der
Hauptstadt in Böotien) und trifft glücklicher Weise in die Werk­
stätte des berümten Praxiteles, der ihn gütig aufnimmt, und in
kurzer Zeit zu einem der ersten Bildhauer macht. Praxitel stirbt
und setzt seinen Eleven zum Universalerben ein. Dieser geht
nachgehends nach Milet, kauft sich ein Haus, und.zieht durch
seine ungemein schöne Gesichtsbildung und Kunst die Bewunde­
rung und Liebe der ganzen Stadt auf sich. Sein Glück dauert
nicht lange. Einst besuchte ihn Arist, der oberste Stadtrichter
 mit seiner sechzehnjährigen schönen Tochter Charite, welche
sich auf den ersten Blick in Sophronimen verliebte, und er in
sie. Dem Vater des schönen Mädchens war es genug, nachgehendst
einst einen Liebesbrief zu rächen, und flugs war Sophronim
aus der Stadt relegirt. Indem nun der Oberrichter seine Tochter
an einen ihm anständigem Mann verheirathen wollte, drangen
bei Nacht unversehens die Corsaren in Milet ein, und raubten
das der Stadt geheiligte Venusbild. Man meldet den Verlust dem
delpischen Orakel, bittet um Rath, und erhält folgenden: „Milet
würde in so lange keine Ruhe haben, bis eine eben so künstlich
gearbeitet Aphrodite an Ort und Stelle stehen würde, als die
geraubte war". Nun schickt man durch ganz Griechenland aus,
und bietet demjenigen Künstler das schönste Mädchen der Stadt
nebst vier Goldtalenten, gegen ein solches Götzenbild an. E s
ensteht hierauf eine zahllose Concurrenz von den geschicktesten
Bildahauern. Man bewundert ihre W e r k e ; man setzt das schön­
ste davon auf den Altar; eine geheime Kraft aber wirft es so­
gleich herunter. Eben dieses widerfährt jeder andern aufge­
setzten Statue, Din ganze Stadt wird rebellisch. Man stürmt das
Haus des Oberrichters, dessen Sorglosigkeit an ihrem Verlust
Schuld sei, und dessen Ungerechtigkeit Sophronimen verbannt
habe. Man bemächtigt sich des Arists, schlägt ihn in Eisen und
Bande, und wirft ihn mit der Drohung ins Gefängniss, nicht
eher daraus befreit zu werden, bis die geraubte Gottheit durch
ein neues Meisterstück wieder würde ersetzt sein. Charite, be­
stürzt um ihren in Ketten schmachtenden Vater, begiebt sich mit
vielem Geld auf ein Schiff, um nach Athen, Korinth oder Theben,
eines Künstlers wegen, selbst zu segeln. Ein glücklicher Wind
führt sie in einen unbekannten Hafen. Sie steigt auf einer unbe­
wohnten Insel aus, wo sie neben einer einzelnen Hütte ihren
geliebten Sophronim antrifft. Welche Wonne für beide! Mein
Vater, ach! er ist in der grössten Gefahr, ruft die Schöne weh­
mütig aus, indem sie Sophronimen um den Hals fällt, du allein
kannst ihn retten! W a s soll ich thun? erwiederte ihr Sophronim;
mein Leben ist sein, so wie dein. Das Mädchen erzählt ihm dem gan­
zen Vorfall: Komm in meine Hütte, sagt der Geliebte, da steht ein
verdecktes Kunststück, das ich dir zur Stunde noch nicht
enthüllen will; es wird der Gottheit, die es vorstellt, und der
ganzen Stadt gewiss gefallen; es soll dein sein". Verhüllt in
ein Tuch Hess er das Bildniss auf das Schiff bringen. A l l e stiegen
an Bord, und kamen mit günstigem Winde in Milet an. Die
ganze Stadt wird durch die Ankunft des Künstlers mit Won-
negefülh erfüllt. Man trägt das verhüllte Bild auf den Altar,
Die Gottheit ist damit zufrieden: es bleibt stehen. Nun enthüllet
der Künstler sein Meisterstück, und siehe! es ist das Bildniss
der schönen Charite. Alles jauchzt, alles frohlockt. Arist wird
auf freien Fuss gestellt, und Sophronim erhält vom dankbaren.
Vater die Hand der Charite, deren Herz er schon längst im
Besitz hatte.
I. VERBINĂ

DELA „PFENNIGMAGAZIN" LA „FOAIA DUMINECII"

ŞI „ICOANA L U M I I "

loan Barac, scriitor atât de popular altădată, a preocupat

1
in zilele noastre pe I. C o l a n ) şi G. Bogdan-Duică-). Amândoi
au meritul de a fi prelucrat un vast material informativ despre
modestul translator dela Braşov, niciunul dintre ei n'a cunoscut
însă toate datele pe care le aflăm în unele scrieri anterioare
monografiilor alcătuite de ei. A ş a de exemplu, vorbind despre
Foaia Duminecii, nici I. Colan, nici Bogdan-Duică nu amintesc
ceeace spusese G. B a r i ţ cu privire la revista germană din care
B a r a c a tradus în româneşte numeroase articole publicate de
el în acel periodic. Deoarece precizarea lui Bariţ nu este
lipsită de însemnătate, vom comunica-o: „Pe la a. 1830—36
„Pfennigmagazin" ilustrat eşia în zeci de mii de exemplare
pentru publicul german din clasa burghesiei. La consiliul unor
literaţi de frunte, repaus, translator din Braşov loan B a r a c luă
asuprăşi şi traducerea mai multor articlii din „Pfennigmagazin",
iară Radu Orghidan primi asuprăşi ediţiunea pe spesele şi pe
risicul său în tipografia lui loan Gott. Acelea traducţiuni între­
ţesute şi cu poesioare de ale numitului redactor, eşiră în a. 1837
sub titlul „Foaia duminecii". Lucru mai popular nici c ă se mai
potea. Editoriul însă comise eroarea, că deschise abonament chiar
şi numai pe câte un trimestru. Toţi acurgeau la curiositatea
aceea; în trimestrul dintâiu abonaţii era peste 800; în trimestrul
însă din urmă (Oct.—Dec.) rămaseră ceva preste 150, prin ur­
mare editoriul păgubi 800 fn. m, c. la acea mică întreprindere
3
de un a n " ) .
O altă chestiune, tot în legătură cu Foaia Duminecii, este
aceea a raporturilor dintre ea şi Icoana Lumii a lui G. Asachi.
Acesta din urmă s'a înfruptat din articole scrise sau mai bine
zis traduse de Barac, fără ca să mărturisească vreodată da­
toria. Ca să nu se presupună că facem afirmaţii deşarte, vom
da un exemplu concludent:
*) Viaţa şi opera lui loan Barac, în Memoriile Secţiunii Literare a
Academiei Române, Ser. III, Tom. IV, Mem. 1, Bucureşti, 1928.
-) loan Barac, Bucureşti, 1933.
3
) G. Bariţiu, Epistole familiare (despre scrierile popularie), în Tran­
silvania, I, p. 611.
 DELA .PFENNIGMAGAZIN" LA .FOAIA DUMINECII" ŞI .ICOANA LUMII*
1
Eschimoşii ).
Acest norod, care lăcuiaşte
la Portul cel din afară dela La-
brador, este cu adevărat un
soiu de Oameni deosebiţi carii
să văd a fi rânduiţi să trăiască
pururea în Zăpadă şi în Ghea-
ţă, şi să umble cu Ursiţi] cei
de Gheţă, şi cu Vulpile cele
albe pre câmpurile cele de Ză-
padă nevăzute. Eschimoşii sânt
cu duh foarte strâmtorat, şi cu
dreptul să pot numi sălbatecii
dintră sălbatece; ei s'au înce-
put şi să trag din Ţ a r a Grenu-
lui, şi limba lor să aseamănă
cu a Grenenilor. Ei sânt oa-
meni mici de stat, cu obrazul
lat şi au mâni şi picioare mici,
pealea lor este din Natură al-
bă, sau aflat în toată lumea nu-
mai la dânşii aşa, dar fiind că
la dânşii este o murdărie foar-
te mare, nu li să cunosc manile
in faţa lor de nespălate şi pline
de unsuroasă tină. Fiind că ei
n'au nici o materie de Zidire
sau de Casă, şi veacinica lor
Gheaţă nici vara nu să topeşte,
aşa îşi fac sărac lăcaşul lor
aşa. Că ei tae cu meşteşugul
lór din Gheaţă câte un därab
de câte 2 urme de lungi şi de
de câte 6 şi 7 urme de groşi şi
cu înţelepciune puindu-le ră-
tund unul preste altul, fac o
colibă rătundă din Ele.
*) Foaia Duminecii, 1837, p. 41
") Icoana lumei, an. I, nr. 2, p.
209
2
Eschimoşii ).
Acest popor, ce se află
chear pe marginea Labradoru-
lui (o parte despre miază noap-
te a Americei) este întru ade-
văr un feliu de oameni cu to-
tul deosebit de cealalţi. Ii se
par a fi făcuţi din natură spre
a vieţui pe vecinice gheţuri ca
urşii şi vulpele, a rătăci pe
câmpiile cele înveci acoperite
cu omăt. Ii sânt foarte slabi
de duh aşa încât cu dreptul se
pot numi sălbaticii sălbatici-
lor; ii se trag din Grenlanda
(o parte despre miază noapte
a Americiei), având şi tot o
vorbă cu Grelandezii. Sânt de
statură mică, cu faţa lată, şi
mai ales cu mâni şi picioare
scurte; pielea lor este din fire
albă, însă cu totul sluţâtă din
pricina unturei de peşte şi mai
cu seamă a necurăţeniei, care
domnează la dânşii mai mult
decât între toate celelante po-
poare. Neavând alt feliu de
material, lăcuinţele lcr sânt
foarte ticăloase şi le fac ii în-
suşi din sloiuri de ghiaţă, care
nici vara se topeşte. Acele slo-
iuri de ghiaţă le pregătesc du­
pă un metod cu totul deosebit,
adecă: taie din ghiaţa întreagă
o bucată în patru muchi, ca
de 2 palme lungime, şi 6 până
la 7 palme grosime, clădind
apoi bucată peste bucată în
chip de cerc, până ce se face
în sfârşit un bordeiu rătund,
închiind acea zidire tot cu un
aşa feliu de sloiu de ghiaţă.
I. VERBINĂ
 „REVISTA ROMÂNA" ŞI GHEORGHE B A R I Ţ

Ceeace d. I. Breazu afirma la începutul studiului său,

1
Literatura „Tribunei" (1884—1893J ), asupra lipsei simţite de
studii temeinice în legătură cu unele probleme de istorie literară
transilvană este valabil în parte şi în legătură cu raporturile
literare dintre Transilvania şi Principatele dela Răsăritul şi
Sudul Carpaţilor: „Dacă începuturile literaturii ardelene au
fost studiate în monografii temeinice, epoca în care această
literatură şi-a dat, în cadrele spiritualităţii româneşti, întreaga
măsură a originalităţii, nu s'a împărtăşit decât de cercetări frag­
mentare, desfigurate uneori de spiritul parţialităţii, atinse, al­
teori, grav, de superficialitate şi diletantism, întreagă această
epocă de afirmare viguroasă prin scris a românismului de din­
coace de Carpati e cuprinsă de obiceiu în câteva judecăţi su­
2
mare, care au început să ia forma unor c l i ş e e " ) ,
Intr'adevăr, şi cercetările întreprinse asupra raporturilor
culturale dintre Transilvania şi ţările de peste munţi poartă
aceeaşi pecete. Anumite indicaţii găsim, totuşi, dintre care unele
de dată recentă: în afară de studiul pomenit, în care se stărue
îndelung asupra răsunetului pe care Junimea şi Convorbirile
l-au avut în Transilvania, ne mai stau la îndemână considera-
ţiunile asupra ecoului pe care Cugetările lui Alecu Russo din
România Literară l-au avut în paginile Telegrafului Român din
3
Sibiu ).
Pentru luminarea unui alt punct al problemei, semnalăm
răsunetul pe care Revista Română 1-a avut în cercurile literare
transilvane, Este vorba de scrisoarea trimisă de redactorii re­
vistei şi pe care Gheorghe Bariţ o publică însoţită de o serie
4
de note lămuritoare ). Pentru importanţa pe care o prezintă,
lăsăm să urmeze în întregime scrisoarea semnată de cei doi­
sprezece redactori ai revistei:

Onorate Domnule!
O eră de renaştere şi civilisaţie s'a deschis ţării noastre.
Naţiunea română, pusă pe calea cea mare a progresului, trebue
să dobândească toate elementele necesarii, are să meargă îna­
inte şi să ajungă la putere, la mărire şi la prosperitate, E l e -

1
) Dacoromania, VIII, p. 1—111.
2
) Ibid., p. 1.
3
) Petruţiu D. Şt., Telegraful Român şi literatura de peste Carpati,
în Gând Românesc, I (1933), p. 167—172.
4
) Bfariţ^ G.,Revista Română, în Foaia pentru minte, inimă şi litera­
tură. 1862, nr. 14, p. 106—108.
méntele care pot pregăti şi întemeia acest mare viitor al naţio­
nalităţii române sunt ideile şi cunoştinţele serioase in ştiinţă,
litere şi arte. Răspândirea ideilor pentru desvoltarea sipritului
şi formarea inimei, va aduce ţara noastră la o adevărată civili­
zaţie. Această singură dorinţă a îndemnat pe subsemnaţii a-şi
pune toate silinţele spre a începe publicarea Revistei Române
pentru ştiinţe, litere şi arte, care curând va intra în al doilea
an al apariţiunii sale. Dela început, noi am fost departe de a
crede că vom putea singuri dobândi toate rezultatele dorite.
Dar credinţa că scopul acestei lucrări va fi aprobat şi încurajat,
ne-a făcut cu dreptate a spera că toţi bărbaţii eminenţi, prin
luminile şi ştiinţa ce o posedă, vor da modestei noastre încercări
o întindere şi o însemnătate mai mare. Printr'un asemenea con­
curs puternic, Revista Română, deviind un centru de activitate
intelectuală al României, va putea fi o operă adevărat naţională
şi un mijloc însemnător de civilizare pentru patria noastră.
Unirea frumoasă în dorinţă şi în lucrare a mai multor persoane,
cu gând de a pregăti ţărei acest mare viitor, prin întinderea şi
răspândirea instrucţiunii, va fi o mărturie învederată de con­
cordia, activitatea şi patriotismul Românilor.
Această cugetare ne dă curajul a ne adresa cătră Domnia-
Voastră, cu o deplină încredere că veţi binevoi a răspunde ape­
lului ce facem la luminile şi cunoştinţele Domniei-Voastre, şi
nu veţi refuza a conlucra la o operă ce are de unic scop des­
voltarea şi prosperitatea naţiunei române.
Primiţi totodată, V ă rugăm, onorate D., încredinţarea prea
distinsei noastre consideraţiuni.
Redactori ai Revistei Române:

C. Aninoşianu, Radu Ionescu,

D. Berendeiu, loan Fălcoianu,
P. Buescu, A. Gianny,
George Gr. Cantacuzino, Gr. J . Lachovari,
George Creţieanu, A. J . Odobescu,
Dr. P. Jatropulu, N. Gr. Racoviţă.
Bucureşti, Ianuariu, 1862.

Sânt interesante notele cu care Bariţ întovărăşeşte scrisoa­

rea reprodusă. După ce aminteşte că până la acea dată publicul
transilvan şi bănăţean nu cunoştea decât Revista Carpaţilor a
lui George Sion, afirmă că Revista Română era cunoscută doar
din nume, pentruca Sion singur ceruse aprobarea necesară dela
autorităţile competente pentru pătrunderea revistei sale în Tran­
silvania. ,,Şi totuşi această foaie periodică apucase a se publica
•din Aprilie până în Decemvrie a. 1861 în opt broşure sau to-
murele 4°, în care se numără 1861 pagini sau feţe". D a c ă revista
era cunoscută doar din nume în Transilvania, atunci de unde
cunoştea Bariţ conţinutul celor ,,opt broşure sau tomurele"?
E o dovadă elocventă c ă publicaţiile purtătoare de idei destinate
tuturor Românilor nu cunoşteau graniţe şi oprelişti impuse de
oameni şi de vremuri.
îşi cere iertare apoi că nu poate să facă, deocamdată, o
analiză mai amănunţită a cuprinsului revistei, ,,iară aceasta atât
din cauza că pe cât timp o avurăm la mână ne fu peste putinţă
de a-i citi toţi articula precum ar fi meritat în adevăr, cât şi
pentrucă unii din aceiaşi văzându-i publicaţi româneşte ne sur-
prinseră într'un mod atât de plăcut, încât tocmai pentru aceasta
nu voim a grăbi cu opiniunea noastră". Găsim exprimată aici
grija şi prudenţa îndrumătorului literar care-şi dădea seama de
greutatea cuvântului său, de aceea îşi reţinea admiraţia de
teama unei exagerări făcută în căldura entuziasmului.
Laudă, în schimb, hârtia şi tiparul şi nu-şi poate reţine
aprecierile asupra limbei: „Deocamdată observăm că stilul R e ­
vistei române este neted, uşor de înţeles pentru orice om care
va fi trecut de es. numai prin trei patru clase gimnaziale, con-
strucţiunea curgătoare după firea analitică a limbei noastre,
o mulţime de fraze şi întorsături elegante, din care se străvăd
urmele studiilor făcute în limba franceză, cum şi ale unei lec­
turi întinse şi bine rumegate". Doar în ceeace priveşte ortografia,
o găseşte într'o oarecare măsură diferită de aceea însuşită de
Românii din Transilvania după 1860, „totuşi acea diferenţă nici
decum nu e de o natură, pentru ca mai curând sau mai târziu
să nu putem ajunge cu toţii la o uniformitate deplină şi de toţi
dorită...".
Aceasta era, prin urmare, calitatea pe care Revista Română
o aducea: limba. Era setea unui neam, subjugat pe de o parte pe
tărâmul politic de străini necruţători şi sugrumat pe de altă
parte din punctul de vedere al limbei de propriii săi fii. O limbă
fabricată după legi elaborate la masa de lucru, care nu avea
nimic comun cu graiul firesc al celor mulţi. Ne apare astfel în­
dreptăţită graba cu care, deşi nu citise toţi „articulii", îşi e x ­
primă părerea asupra stilului „neted, uşor de înţeles pentru
orice om care va fi trecut de es. numai prin trei patru clase
gimnaziale".
înşiră în continuare cuprinsul revistei, care îi dă prilejul
unei sincere izbucniri: „Zeul părinţilor noştri să le stea întru
ajutor".
Toţi aceştia, şi alţii asemenea lor, lucrând pentru răspân­
direa ideilor şi pentru desvoltarea spiritului, au pus bazele di­
feritelor reviste şi aşezăminte „prin care se aruncă temeiuri ale
viitorului cu mult mai durătoare decât toate polemiile răpitoare
de pacea şi liniştea minţilor şi a inimilor". Şi el îşi învălue în
durere încheierea: „Ferice de asemenea oameni, între cari însă
un destin cumplit nu suferă ca să ne renumărăm şi noi".
Grăitoarele regrete vizau mai mult decât comunitatea cul­
turală, pe care o lege superioară o făcea să se realizeze îm­
potriva tuturor piedicilor ridicate de oameni.
OCTAVIAN SCRIDON

NOI CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA PĂTRUNDEREA

J U N I M I S M U L U I IN T R A N S I L V A N I A
-
I. ROLUL LUI I. C. PANŢU LA „ROMÂNIA JUNĂ' DIN VIENA

1
Am arătat a l t ă d a t ă ) importanţa pe care a avut-o societa­
tea studenţească „România J u n ă " din Viena, în răspândirea idei­
lor junimiste în Transilvania. Intre izvoarele, deosebit de pre­
ţioase, întrebuinţate atât de mine, cât şi de aceia care s'au ocu­
pat mai înainte de acest moment din desvoltarea celei mai im­
2
portante asociaţii studenţeşti care a existat la R o m â n i ) , sunt
şi două articole, publicate de I. C. Panţu, în Gazeta Transilvaniei
3
din B r a ş o v ) .
Cu modestia care 1-a caracterizat totdeauna, distinsul pro­
fesor braşovean vorbeşte în acele articole foarte puţin despre
sine. Impresia cu care am rămas însă, nu numai din acest izvor,
ci şi din altele, este c ă I. C. Panţu a fost unul din agenţii prin­
cipali ai acţiunei junimiste dela „România J u n ă " din anii 1 8 7 9 —
1882. Cele două scrisori, pe care le reproducem mai jos, adre­
4
sate de el lui Andreiu B â r s e a n u ) , ne confirmă întru totul a-
ceastă impresie.
Vedem mai întâiu din ele cum I. C. Panţu a fost unul dintre
aceia care au pus la cale serbarea dela 17 Iunie 1882 în onoarea
Junimei, moment culminant în desfăşurarea luptei literare dela
„România J u n ă " . Din această serbare el se gândea să facă mai
mult decât o manifestare oarecare tinerească, o adevărată bi-

1
) Literatura „Tribunei", în Dacoromania, VIII, p. 21 şi urm.
2
) Cf. I. Grămadă, Societatea academică „România Jună" din Viena
(1871—1911), Arad, 1912.
3
) Şedinţa literară festivă în onoarea Junimei din laşi (semnat I. C.
Frunză), în n-rele 66 şi 67 din 1882 şi Cartea lui Maiorescu, în n-rul 34—36
din 1910.
4
) Originalul la Biblioteca Universităţii din Cluj-Sibiu, Arhiva lui
Andrei Bârseanu.
ruinţă a ideilor direcţiei noi dincoace de Carpati, Acţiunea înce­
pută la Viena el înţelegea apoi să o continue şi după întoarce­
rea la Braşov, unde plănueşte cu Bârseanu, prieten nedespărţit
de o viaţă întreagă, întemeierea societăţii literare „Coresi", „pen­
tru a putea propaga adevărata literatură, a nimici „Vulcanis-
mul" şi a coriga gustul literar".
Scrisorile ne mai dau unele indicaţii de preţ asupra educa­
ţiei realiste pe care şi-a făcut-o, începând de pe băncile univer­
sităţii, scriitorul I. C. Panţu, căruia nu i s'a făcut încă în istoria
noastră literară locul pe care îl merită.
Iată-le, transcrise cu ortografia de astăzi:
Viena, 9 Iuniu, [18] 8 2 .
1.
Frate Bârsene!
Timpul de a ne revedea este aproape şi, cu cât este mai a-
propiat, cu atât mă simt mai vesel, că scap odată de sgomotul
acestui oraş, că pot să mă văd liniştit şi că mă pot ocupa mai
concentrat. Fiind timpul revederii apropiat, par'că mă pripesc
a găta şi această epistolă, ca să mai putem vorbi împreună des­
pre viitor şi cu deosebire despre o iregeneraţie în literaturăj Zic
să vorbim, dar greşesc, — căci de vorbit vorbesc destul de mult
şi aşa numiţii „oamenii noştri", — vream să zic să lucrăm. Oa­
menii noştri trebue scuzaţi, căci de unde nu e nici Dzeu nu cere,
ş'apoi am fi nedrepţi dacă „n'am lua lumea după cum este, ci
după cum ar trebui să fie". Noi trebue să facem, şi vom şi face,
căci mare speranţă am în dorinţa noastră de a face mai bine.
Fiindcă ştiu, că-ţi fac plăcere scriindu-ţi câte ceva despre
mine, aceaşi plăcere ce mi-ai face tu când direct aş putea afla
ceva despre tine, deaceea îţi împărtăşesc câte ceva ce, în pripă,
îmi vine în minte. In anul acesta m'am ocupat vârtos cu studiile
1
curat comerciale ) ; afar' de aceea cu nuvelistica sau aşa zicând
cu literatura (în special cu Cervantes, Şecspir [sic], Molier
[sic] şi cu Turgenieff). Progresul făcut în studiul caracteristicei
şi al descrierii l'ai putut vedea din „Sică Topor", iar la întâlnire,
vom avea ocasiune a ne împărtăşi convingerile literare şi a pur­
2
cede sistematic în trebile n o a s t r e ) .
A m combinat la înfiinţarea unei societăţi literare în B r a -
x
) La Braşov I, C. Panţu a fost profesor la Şcoala comercială supe­
rioară. El este autorul unor bune manuale pentru şcolile de acest fel.
2
) începând din 1879, el publică în Albina Carpafilor, Familia, Gazeta
Transilvaniei şi chiar în Convorbiri Literare, schiţe, nuvele şi romane cu o
pronunţată notă realistă. Cf. Ion Breazu, Povestitori ardeleni şi bănăţeni
până la Unire, Cluj, 1937, p. 126.
şov („Societatea Coresi") pentru a putea propaga adevărata li­
1
teratură, a nimici „Vulcanismul" ) şi a coriga gustul literar. Iţi
trag atenţiunea asupra acesteia, rugándu-te a rămânea între noi,
ca purcederea noastră „diplomatică" să aibă succesul dorit.
Despre alte lucruri vom mai vorbi.
In 15 Iunie după cum ştii, va fi şedinţa noastră. Te rog ca
2
să mişti toate petrile, ca, cu ocasiunea şedinţei ) să se trimeată
telegrame de felicitare la „Rom. J u n ă " pentru şedinţă. O tele­
gramă d. e. Societatea studenţilor şi alta inteligenţa, mai că şi
foştii membri ai R. J . separat ar putea face aceasta. Tot deodată
?>
mijloceşte imediat prin Voilean ), ca asemenea să se facă din
Sibiu, (teologii, iuriştii, intelig [ e n ţ a ] ) .
Cât pentru B l a j , Năsăud, Bucureşti, Iaşi şi Cernăuţi, se va
mijloci de aci.
Totul este că vrem să fie o dechiaraţiune generală şi o îm­
bărbătare pentru aceia cari au introdus direcţia critică în lite­
ratură. Te rog negreşit să se facă aceasta.
Programú mâne se va trimite. Fiind în comisia aranjatoare,
îţi împărtăşesc punctele programei (nu în rândul adevărat, căci
astăzi la prânz se va ficsa rândul).
1. Discurs de deschidere.
2. Scrisoare I I I . Eminescu (pars I) cetire.
3. Lit. înainte de anul 60. T. Maiorescu şi direcţia critică în
lit. (Halită, Năsăud).
4. Cântare.
5. Cetire din Criticile lui Maiori eseu J. Ego.
6. Scriitorii direcţiei nouă. Mera (Ungaria).
7. Toma Alimoş (declam. Simion Pop. Năsăud).
8. Maiorescu şi Poesia rom. (Albini, B l a j ) .
4
9. C â n t a r e ) .
L a încheerea acestei epistole te rog încă odată, grijeşte de
cele spuse, adecă de telegrame. Aceasta va fi un act general al
j unim ei şi în genere al Românilor în 1882.
T e salut frăţeşte
Panţu

Scuză neajunsurile acestei epistole, căci din nefericire, fiind

ocupat, am scris-o în pripă.
Viena, 20 Iuniu, [18] 82.
1
) Adecă literatura patronată de Iosif Vulcan în Familia — la care
de altfel colabora chiar în anul când pregătea această lovitură....
2
) Programa căt mai curând se va trimite la jurnale; ergo şi la Gazetă.
[Nota lui Panţu].
3
) Matei Voileanu, pe atunci redactor la Telegraful Român din Sibiu.
4
) Cf. textul exact al programei în art. cit. ale lui Panţu.
 2.

Frate Bârsene!

Şedinţa noastră s'a ţinut in bună rânduială, deoarece a

fost comisar Bocancea, iar cât despre inima ei nu pot să-ţi scriu
nimic, căci ar trebui să ţi-o înfăţişez întocmai ca un burete, pe
care storcându-1, lasă apa în aceeaşi coloare, dar fiindcă aceasta
e imposibil, mulţămeşte-te cu puţin. Tot ce pot zice este că aşa
şedinţă n'a fost în România J u n ă de când ţiu minte. Ce-i drept
nu-i de mult de când ţiu minte, dar spun bătrânii noştri că nici
ei n'au pomenit o aşa şedinţă. Mi-era drag când priviam la suma
celor presenti, mi-era drag că toţi ascultau (afară de cei ce mo­
ţăiau) . Cu această ocasie am făcut şi o tristă experienţă, pe carea
ţi-o voi împărtăşi acasă, ca să nu spurc această hârtie cu împăr­
tăşiri de felul acestora. Totuşi, ca să nu te las curios, îţi dau să
înţelegi despre ce e vorba prin următoarele. Când am venit de
prima dată în Rom. J u n ă , forma era la ordinea zilei şi, cu deo­
sebire clerul făcea astfel de propagandă, citând la tot pasul:
„forma dat esse rei". P e acele timpuri numai cei cu forma, nu­
mai cei cari ţineau discursuri mai lungi la protocol, numai aceia
erau membri activi ai R. J . încetul cu încetul, şi cu deosebire în
anul ăsta, ne-am concentrat o samă de înşi şi ne-am constituit
1
într'un club l i t e r a r ) . Fondul, iar nu forma, a fost devisa noas­
tră. Noi am învins. Iar acei formalişti cari odinioară jucau rolă,
astăzi văd că forma, sau mai bine formalitatea, este despreţuită.
(Tot aci aş aminti şi aceea că diferinţa de unit şi oriental de odi­
nioară, este ceva ridicol, de când ne-am pus pe alte base. Tot
mai mult ne apropiem de devisa Societăţii). Destul că sub astfel
de împrejurări era f | o a r | t e natural că acei formalişti să cerce a
sgudui baza fondului; dar de geaba au făcut politică slabă după
culise, căci felicitările primite cu ocasia şedinţii i-au pus după
uşă şi azi se ruşinează de aceea ce au zis cu o săptămână înain­
te. Cine sunt acei formalişti şi de ce le dau însemnătate, vei ve­
dea cu ocasia revederii.
Aceea ce-ţi scrisem în epistola trecută, repet şi acum: „Tre­
2
bue să facem o societate literară în Braşov". G a z e t a ) ne stă la
dispoziţie ca să putenf prepara gustul Ardelenilor, ca astfel când
va eşi foaia noastră, (care trebue să iasă) să continuăm siste­
matic, pentru înflorirea Societăţii. Cred că ai făcut bună expe­
rienţă relativ la jurnal, şi dacă şi dacă nu curând face-vom acea­
sta, Societatea fără întârziere să o facem.
Trecând acum la alte lucruri, îţi scriu următoarele. După
x
) Clubul „Arborele". Cf. art. cit. ale lui Panţu.
2
) E vorba de Gazeta Transilvaniei.
cum cred că ai şi aflat, am trimes Redactorului Gazetei o cores-
1
pondinţă pentru 2 foiletoane ). T e rog stăruieşte ca de bună
samă să se publice, şi c a să nu se facă schimbări. Ş i una şi alta
2
nefiind după dorinţă mi-ar părea f [ o a r ] t e r ă u ) . Admiţând ca­
şul cel bun, te rog, unde relatez despre M e r a intrevira pe scrii­
torii Pompiliu (lit. pop.) şi pe Vârgolici (Pogor este ca traducă­
tor din F a u s t ) . Aceasta să o faci ca toţi aceia, cari au iscălit te­
legrama trimisă, să fie induşi cu numele; iar, în genere, am amin­
tit atâtea nume, pentru ca naţia ardelenească să audă de scriitori
români lui necunoscuţi şi să se deprindă a crede c ă avem mai
bune scrieri ca „Lira mea", carte legată aşa de frumos cum nu
3
s'a mai legat în lit. n o a s t r ă ) .
S e va scrie şi la alte jurnale şi deaceea vezi să se reproducă
în gazetă. Totdeodată tu, ca din Braşov, ai putea scrie un arti­
col referitor la „direcţia nouă", adecă la singura direcţie, căci
alta nu există. Toate acestea vor folosi naţiei cetitoare, căci vă­
zând ea nişte false dări de seamă asupra scriitorilor, adecă scrin-
titurilor literare ale fericitului Vulcan, este amăgită şi astfel îşi
strică gustul, etc. S ă scrii totdeodată şi firma lui Socec & Cie,
ca doritorii să ştie de unde să-şi procure cărţi bune din direcţia
nouă, pentruca Vulcan şi de asta se fereşte. După ce atâtea
vorbe ţi-am scris, după ce d'atâteaori te-am rugat, închei cu is­
călitura mea
Ion C. Panţu

P. S. Iţi plac scrierile lui Zola? Eu afar' de nefericita copie

de pe natură „Sică Topor", am scris vr'o 4 coaie dintr'o nuvelă,
4
localisata tot pe C a c o v a ) . Această nuvelă, pe lângă că-i neno­
rocită mai este şi lungă. De Zola amintesc aci, căci uitasem în
rândul trecut a-1 pune alăturea cu Turgenjew. Iţi trimit aci tele­
gramele sosite. Aşteptările mele nu s'au împlinit, căci afară de
Braşov numai Junimea din Iaşi şi Maiorescu ne-a felicitat.

Iaşi 17 Iuniu.

Societatea „ J u n i m e a " trimite salutările sale „României ju­

ne" şi-i urează trai lung şi prosperitate.

*) Articolul citat, apărut în n-rele 66 şi 67, 1882.

2
) Mă tem ca nu cumva Redactorul, din respect cătră pări[n]tele său
sau cătră... să facă schimbări, lăsând câte ceva afară. [Nota lui Panţu].
") Este vorba de luxosul volum de versuri, Lira mea, publicat de
Iosif Vulcan chiar în acel an.
4
) Să fie vorba de „Ţica lui Coderişte", publicată de el sub pseudo­
nimul I. C. Frunză în Familia din 1882, p. 393—395 şi 406—408 care, de
fapt se petrece în Cacova, o suburbie a Braşovului?
 Negruzzi, Pogor, Gane, Culian, Naum, Vârgolici, Pompiliu,
Lambrior, Creangă, Misir.
1
Braşov 17 Iuniu ).
Salutăm pe cei adunaţi în onoarea ,,Junimei" din Iaşi. Mai.
curând sau mai tărziu lumina trebue să iasă'nvingătoare. T r ă ­
iască Convorbirile!
Piltia Voina, Baiu[lescu], Por [umbescu], S [ o c a c i u ] ) , G..
Chfelariu], A. B f â r s e a n u ] .
Gara Târgovişte 18 Iuniu.
Foarte mişcat de salutarea DV. vă rog primiţi şi esprimati
colegilor recunoştinţa mea. Puţin poate un critic, muít trebue să
facă o întreagă generaţie de tineri inteligenţi. Am început noi în
grele împrejurări. Literatura română aşteaptă să urmaţi cu mai
mare resultai. Trăiască „România J u n ă " .
Maiorescu

Astăzi vorbind cu mai mulţi aflu cu cale a publica şi aceste

telegrame, împreună cu epistola lui Negruzzi. L a încheere te rog
încă odată, grijeşte ca primo loco foiletonul să se publice, iar
secundo ca să fie publicat întocmai, fără a se lăsa ceva afară.
N B . Aştept respuns. In vro 5. 6. 7. 8 sau 10 Iuliu nou plec.
Mă opresc niţel în Pesta şi apoi adio viaţă de student. Nu ştiu
dacă se cuvine ca să publicăm şi aceste telegrame. D a c ă afli cu
cale atunci publică-le, dar la orice cas într'un alt număr decât
în care vor fi celelalte telegrame.

II. TITU MAIORESCU ŞI STUDENŢII DELA „PETRU MAIOR'".

Ideile junimiste au pătruns la societatea studenţească „Pe­

tru Maior" din Budapesta ceva mai târziu decât la „România
J u n ă " din Viena. Pricinile acestei întârzieri sunt atât de fireşti,
încât nu e nevoe să insistăm prea mult asupra lor. Societatea
purta pe frontispiciu numele unuia din întemeietorii şcoalei lati­
niste, a cărui memorie şi idei erau respectate cu sfinţenie de
membri ei. Singura lucrare mai de seamă pe care aceştia au pu­
blicat-o este o nouă ediţie din Istoria pentru începutul Români­
lor (Gherla, 1883). O sdruncinare a latinismului a fost mai uşoa­
ră la Viena nu numai din pricina activităţii junimiste, din 1 8 7 0 —
71, a lui Slavici şi Eminescu — două personalităţi excepţionale —
ci şi în urma faptului că la universitatea din capitala Austriei
se întâlniau studenţi din toate provinciile româneşti, pe când la

*) La cas dacă n'ai copie, ca să fie acurată pentru publicare. [Nota

lui Panţu].
Budapesta, Ardelenii, crescuţi în spiritul tradiţiei latiniste, erau
în număr covârşitor. Cercurile intelectuale şi politice româneşti
pe care le frecventau şi subt a căror îndrumare erau, se menţi­
neau cu îndărătnicie pe linia acestei tradiţii, înainte de toate
din motive politice, mult mai puternice şi mai evidente în capi­
tala Ungariei, decât la Viena. Alexandru Roman, profesorul de
limba română dela universitatea din Budapesta (1862—-1897),
sfătuitor respectat al studenţilor, uneori preşedinte al societăţii
lor, a rămas tot aşa de intransigent în ideile sale latiniste, ca şi
în patriotismul său.
Când în 1870 s'a făcut la „România J u n ă " întâia încercare
de contaminare junimistă, Ion Slavici a îndrăsnit o turburare a
apelor latiniste şi la „Petru Maior". A întâmpinat însă resistenţa
majorităţii asociaţiei. După această dată s'au mai dat apoi —
ca şi la Viena — unele lupte pe chestiunea ortografiei, fără ca
1
să se cedeze nimic din etimologism ) . In perioada acestui prim
contact cu junimismul societatea era sub influenta lui Iosif Vul­
can, preşedinte al ei în 1871/72, 1872/73, 1877/78, 1879/1880,
care de asemenea a fost până prin anii 1880 un ciparian convins.
După marea biruinţă junimistă, întâmplată la „România
J u n ă " în 1882, şi mai ales după întemeierea în 1884 la Sibiu a >
Tribunei, când latinismul ardelean putea fi considerat înfrânt,
societatea „Petru Maior" s'a alăturat şi ea ideilor literare ale
„direcţiei noi".
Nu avem încă indicaţii precise pentru a stabili evoluţia aces­
tui proces de adaptare. Ceeace putem spune de pe acum, este c ă
el trebue considerat ca un ecou al frământărilor literare din A r ­
dealul anilor 1880 ai veacului trecut sau dela Viena. Când ajung
membri în comitetul societăţii tineri care au trecut prin centrele
în care s'au petrecut aceste frământări, ei vor căuta să mărească
simpatiile pentru junimism. Cercetând compoziţia comitetelor,
întâia oră când descoperim astfel de membri este în 1885/86
când dăm de numele lui Gh. I. Bogdan [-Duică], fost elev al
liceului din Braşov, Gh. Popp, colaboratorul de mai târziu al
Conv. Lit., fost elev al Institutului Teologic din Sibiu şi Vasile
2
L. Goldiş, fost student la Universitatea din V i e n a ) . In anul şco­
lar următor, nici unul dintre aceştia nu mai fac parte din corni-

*) Pentru încercarea lui Slavici şi discuţiile ortografice cf. Memoriile

în manuscris ale lui Fr. Hosu-Longin, depuse la Biblioteca Universităţii
din Cluj-Sibiu (Ms. 3—1923). El aminteşte aici de o satiră de mare efect
împotriva literelor chirilice, Crâncenul Juvete, cetită de V. Ranta-Buticescu
la una din şedinţele societăţii. Satira a r fi fost publicată într'un almanah
al foii „Gura Satului", anevoie de aflat azi.
'-') Nu amintim decât pe aceia care au avut, încă de tineri, înclinări
literare.
tetul societăţii. In 1887/1888, alăturea de Gh. Popp, întâlnim pe
Vasile Bologa şi Iosif Blaga, veniţi amândoi dela Institutul Teo­
logic din Sibiu, şi pe Valeriu Branişte, trecut şi el pe la liceul
din Sibiu, unde va fi deschis ochii asupra vieţii literare româ­
neşti. In anul 1888/89, alăturea de cei amintiţi reapare G. I.
Bogdan f-Duică] şi Virgil Oniţ, absolvent al Institutului Teolo­
gic din Sibiu, trecut şi pe la Viena. In următorii doi ani şcolari,
dăm iarăşi de numele lui I. Blaga, V. Branişte, V. Oniţ şi Gh.
Popp. După această dată, credem că nu mai este necesar să in­
sistăm asupra compoziţiei comitetelor, deoarece nu se mai poate
1
vorbi de o resistenţă l a t i n i s t ă ) .
Societatea n'a avut manifestări literare junimiste de mare
răsunet, asemănătoare acelora cu care se mândreşte „România
J u n ă " . S e cuvine însă să reţinem încercarea ei de a scoate un
Almanah, de felul celor editate de societatea soră dela Viena.
întâia oră când societatea se gândeşte la el este în 1887, adecă
tocmai în momentul când „România J u n ă " pregătea al doilea
Almanah al ei. Cel plănuit de „Petru Maior" ar fi avut, între
altele, şi menirea de a sărbători 25 de ani dela întemeierea so­
cietăţii.
Ca şi tovarăşii lor din Viena, tinerii din Budapesta se gân­
desc înainte de toate la sprijinul lui Titu Maiorescu. E i îi cer
deci atât contribuţia lui personală la Almanah, cât şi îndemnul
pentru alte colaborări junimiste. Din cele trei scrisori, pe care
le reproducem mai jos textual, al căror original se află în arhiva
societăţii, depusă la Biblioteca Universităţii din Cluj-Sibiu, se
vede cum marele critic a îmbrăţişat ideea Almanahului cu a-
ceeaşi solicitudine, pe care a arătat-o faţă de cele două Alma­
nahuri dela „România J u n ă " . D a c ă el n'a apărut atunci, faptul
se datoreşte greutăţilor cu care luptau tinerii dela „Petru Ma­
ior" — mult mai mari decât cele învinse de tovarăşii lor din ca­
pitala monarhiei — şi, poate, şi lipsei de organizare. Darea de
seamă pe 1889/90 a societăţii vorbeşte de unele lucrări pentru
Almanah, sosite dela V. Alecsandri, I. Popescu, At. Marienescu
şi Matilda Poni. Nu se mai aminteşte apoi de o astfel de lucrare
până în 1896, când, la propunerea lui Chendi, comisiunea lite­
r a r ă decide să scoată din 5 în 5 ani un Almanah, cu colaborarea

1
) Membrii amintiţi au adus o oarecare înviorare literară în sânul
societăţii, la şedinţele căreia „operatele" literare se înmulţesc. Un nou
val de interes literar pătrunde odată cu Ilarie Chendi, membru în comite­
tele ei între 1894—1898. Cf. I. C. Roboşanu [I. Muşlea], Ilarie Chendi la
societatea „Petru Maior", în Lumea Universitară, Cluj, I (1922), nr. 1. Şi,
în sfârşit, al treilea şi cel mai mare moment literar al ei este apariţia,
în 1902, a Luceafărului, care dacă n'a fost o publicaţie oficială a Societăţii,
poate fi considerată ca o expresie a celor mai buni membri ai ei.
scriitorilor de seamă şi a membrilor societăţii. Ideea nu se rea­
lizează însă decât în 1901, cu prilejul împlinirii a 40 de ani dela
întemeierea societăţii, când apare: Almanahul societăţii Petru
Maior. Budapesta, 1901, Editura proprie. Tip. „Aurora", A. To-
doran din Gherla. 144 pp. in-4°.
Almanahul nu poate fi comparat cu ale „României June' .
1
Nici Titu Maiorescu ) şi nici Ilarie Chendi nu mai fac parte din­
tre colaboratori. Dintre vechii junimişti, nu mai întâlnim decât
numele lui Ion Slavici, care îşi publică aici o parte din studiul
Creşterea raţională. Dintre celelalte colaborări mai amintim pe
Alex. Mocsonyi cu studiul filosofic Problema vieţii, pe Constan­
ţa Dunca-Schiau cu Amintiri din copilărie (privitoare la Emi­
nescu) şi pe At. Marinescu cu studiul de folklór Smeii. Mai im­
portant însă decât aceste colaborări ni se pare astăzi istoricul
societăţii, făcut de V. Onisor („Zece ani din viaţa societăţii de
lectură',,Petru Maior" 1861/62—1871/72") şi D. Stoica („Viaţa
societăţii „Petru Maior" din 1871 până în zilele noastre"). Gă­
sim aici preţioase informaţii pentru acea istorie a societăţilor
culturale ale Românilor de dincoace de Carpati, a cărei apariţie
nu ar trebui să mai întârzie. Cele mai multe date privitoare la
trecutul societăţii, le-am luat din aceste izvoare.
Lăsăm să urmeze cele trei scrisori ale lui Titu Maiorescu,
pe care le transcriem cu ortografia de astăzi:

„ , . 2 2 Octombrie
Bucureşti, — — = r -
T r - . - 1887.
3 Noembne
1.
Domnilor,

Vă mulţumesc şi Vă rămân recunoscător pentru cuvintele

binevoitoare, cu care V'aţi adresat la mine în scrisoarea DVstră.
Ideea publicării unui Almanach literar pentru serbarea a
25-ei aniversări, oarecum a majorităţii societăţii „Petru Maior"
este foarte firească. Vă rog numai să-mi spuneţi, care este epoca
precisă a acestei aniversări şi când doriţi să apară Almanachul
tipărit gata?
Vă întreb aceasta, fiindcă „România J u n ă " din Viena publică
în chiar acest an al doilea Almanach literar al ei, după exemplul
celui din 1883, şi s'a adresat încă din luna Mai la mine şi prin
mine la alţii, la Regina noastră, la Alecsandri, etc. Sunt câteva
3
) Trimiţându-i-se şi de astădată o invitaţie, el răspunde că nu-şi poată
da contribuţia fiind prea ocupat. Cf. O. F. Popa, Carmen saeculare. Socie­
tatea academică „Petru Maior", 1862—1929, în Zece ani. 1919—1929. Al
monahul societăţii Petru Maior. Cluj, 1929, p. 115.
zile de când le-am trimis un articol al meu, un act dramatic al
lui Alecsandri, şi Carmen Sylva mi-a dat spre traducere o mică
novelă pentru acelaş scop. Peste 8 zile le-o voi trimite tradusă.
A u mai contribuit apoi cu poesii nouă Dd. Iacob Negruzzi, Naum,
Duiliu Zamfirescu, şi alţii.
Presupun că acest Almanach are să apară pe la 31 Decem­
vrie — nu ştiu de altminteri ziua exactă.
înţelegeţi, că nu ar fi lucru nemerit să-şi facă un fel de con­
curenţă două Almanachuri publicate de două societăţi ale stu­
denţilor români!
Dacă Almanachul ,,Petru Maior" are să apară în anul vii­
tor 1888, şi anume spre toamnă, lucrul îmi pare posibil: aceeaşi
scriitori (şi alţii încă), cari au contribuit la „România-Jună" a-
cum vor putea seri ceva nou pentru DVoastră atunci. Şi din
parte-mi mă însărcinez, ca în primăvara 1888, să mă adresez la
Regina, la Alecsandri, la Odobescu, Naum, Duiliu, etc .şi să vă
procur efectiva lor colaborare. Se înţelege dela sine, că voi con­
tribui şi eu cu o mică scriere.
Dacă aniversarea DVstră însă este mai curând, va fi
greu a veni aşa îndată cu alt Almanach. In cazul extrem V'aşi
putea pune în raport cu „România-Jună" din Viena (raport, care
în genere ar fi bine să existe regulat între toate societăţile de
studenţi români). Poate „România-Jună" ar amâna Almanachul
ei, poate l-ar contopi cu al DVstră.
Aştept dar răspunsul DVstră. Insă oricum veţi hotărî
puteţi dispune de tot concursul meu.
V ă rog, Domnilor, să primiţi încredinţarea deosebitei mele
stime.

T. Maiorescu

Dior membri ai Societăţii de lectură „Petru Maior"

Budapesta

„ .. 28 Ianuarie . D O O
Bucureşti, - „•, :— 1888
9 februarie

Domnilor,

Pentru proectatul DVstră Almanach, voi scrie ceva şi vă voi

trimite manuscriptul meu pentru ziua de 1/13 Septemvrie.
Peste câteva luni mă voi adresa şi la Regina şi la Alecsan­
dri, şi cred că se va putea face ceva şi din partea acestora — cea
mai însemnată pentru întreprinderea DVstră.
 Zic „peste câteva luni", fiindcă acum provocarea DVstră vine
•cam prea de timpuriu. In ziua, în care am primit scrisoarea
D V s t r ă din urmă, nu terminasem încă cu Almanachul din Viena;
adunam încă — nu fără greutate — subscrieri de contribuiri bă­
neşti sub formă de prenumerare la Almanach. Cartea însaş, ştiţi
că nu a apărut până acum; va să zică în momentul de faţă mica
noastră lume literară este ocupată tot de lucrarea din Viena. Nu
pot interveni îndată pentru un alt Almanach.
V ă scriu aceste, pentru ca să nu vă miraţi, dacă nu vor răs­
punde îndată toţi autorii la apelul DVstră şi dacă poate veţi tre­
bui să prelungiţi termenid de 1 Septemvrie. In ori ce caz nu ar
strica să vă mai adresaţi pe la 1 Mai din nou la acei autori, care
nu vor fi răspuns.
Toate aceste sub condiţia că va fi pace. De va fi răsboi, se
înţelege, că realizarea proiectelor DVstră trebue amînată.
Primiţi, Domnilor Membri, vă rog, încredinţarea deosebitei
mele stime.
T. Maiorescu

Domnilor Membri ai Comitetului „Petru Maior"

Budapesta

3.

Abbazia, 4/16 Ianuarie, 1890

Domnii mei,

Deabia aici, într'o excursiune de câteva zile de vacanţă

fLuni la 8/20 Ianuarie voi fi iar în Bucureşti) găsesc răgazul ca
să vă răspund la scrisoarea din 8 Dec. trecut.
Când credeţi să apară Almanachul proiectat? P e la Decem­
bre 1890? D a c ă atunci (aştept însă întâi răspunsul D V s t r ă ) , vă
pot promite de pe acum, să vă trimit cam pe la 30 Septemvrie un
articol al meu, cam de o coală de tipar. Voi vorbi şi cu dd. Ne­
gruzzi, Coşbuc (strămutat acum la Bucureşti), Caragiale.
După răspunsul DVstră voi solicita şi de la M. S. Regina
ceva; probabil că nu ne va refuza nici de astă dată.
Cu deosebită stimă al DVstră devotat
T. Maiorescu

ION BREAZÜ
 P O P E Ş I CONACHI.

In cunoscuta schiţă închinată lui Conachi în România Lite­

1
rară de Costache N e g r i ) , se notează că Marele Logofăt era fa­
miliarizat în deosebi cu scrierile filosofice franceze din secolul al
X V I I I - l e a . Mărturisirea aceasta, care ne ajută să pătrundem re­
sorturile gândirii poetului, este confirmată în primul rând de stu­
diul izvoarelor operei sale. Cercetările întreprinse până acum au
pus în lumină în ce măsură veacul al X V I I I - l e a francez este pre­
zent în scrierile sale, dar la punctele definitiv stabilite se vor
adaogă altele.
Insuficient lămurite sânt raporturile dintre el şi poetul en­
glez Pope, din care colecţia lui de Poesii. Alcătuiri şi tălmăciri,
apărută la Iaşi în 1856 şi retipărită sub acelaşi titlu în 1887, a-
ducea traducerea a două poeme: Eloiza către Abeliard şi Cer­
care de voroavă asupra omului. Despre cea dintâiu se ştie astăzi
2
că a fost tradusa după textul intermediar al lui Colardeau ).
Cercare de voroavă asupra omului, care în manuscris se întitu-

1
] Logofătul C. Conachi, p. 73—74. Precede cu puţin apariţia poeziilor
lui Conachi, de a căror publicare Costache Negri nu era, aşa dar, străin,
fapt ce se explică prin legăturile sale cu Marele Logofăt, Spre a sublinia
raporturile familiare, nu este lipsit de interes sa actualizăm unele date
cupiinse in notiţa necrolog din Albina Românească, III, nr. 42 (1831, 15
Octomvrie): Smaranda Conachi murise la 12 Octomvrie şi iusese înmor­
mântată la Biserica Banului din Iaşi. Fusese „pildă de simţiri, de cinste
şi de dragoste către soţul ei D. Vorn. Costache Conache", cu care a avut
o singură fiică. A lăsat pe ceilalţi copii, pe care îi avusese din căsătoria cu
Aga Petre Negre, sub îngrijirea lui Conachi şi Veniamin Costache. Conachi
îi făgăduise, când ea era aproape de moarte, că va adopta pe iiul ei
Costache Negrea, care se afla atunci la studii la Odesa. ,.Cu acest chip,
plin de bunătate şi delicateţă, D, Vornicul i-au dat cel depe urmă gaj
(amanet) şi sămn al unei dragoste fără margine, şi i-au rădicai toata în­
grijirea de vreo a doua cununie despre lipsa de clironom". Notiţa ne des-
vălueşte în acelaşi timp preocupările lui Conachi şi gVijile Zulniei, şi ne
face să vedem că poetul a fost într'adevâr un om de cuvânt. Era deci
firesc şi interesul lui Negri pentru opera tatălui său vitreg.
2
) Negri, loco citato, dă ca izvor traducerea lui Baour Lormian; Pa-
padopol Calimah, în Scrisoare despre Tecuci, publicată în Convorbiri Li­
terare, XIX (1885 -1886), arată ca izvor pe Colardeau; problema îl preo­
cupă şi pe Bogdan Duică in studiul Logofătul Costache Conachi, apărut
deasemenea în Convorbiri Literare, XXXVII (1903), care afirmă la rândul său
că traducerea a fost făcută după Colardeau; părerea trece la C. Botez,
Poezii inedite de Costache Conachi, în Viaţa Românească, I, p. 125 şi
Petre Grimm, Traduceri şi imitaţiuni româneşti după literatura engleză, în
 1
lează Precepturile moralului sau Voroaua pentru o m ) , traduce
primele trei cânturi din poema Essay on Man a lui Pope. Nume­
le poetului englez este menţionat chiar de Conachi, în notele ce
însoţesc traducerea sa. Izvorul prim era indicat în felul acesta
de scriitor însuşi; dar cum textul englezesc nu era accesibil a-
cestuia, întrebarea care s'a pus îndată a vizat traducerea inter­
mediară după care el s'a condus. In Scrisoare despre Tecuci a
2
lui Papadopol Calimah ), se dă ca text intermediar traducerea
lui Delille. Raportarea aceasta se întemeiază pe larga circulaţie
a operei lui Delille în poezia română; ea pare atât de firească
încât a putut ispiti, cu puţin timp în urmă, pe cercetătorul cel
3
mai competent al raporturilor literare anglo-române, P. G r i m m ) ,
care crede că traducerea lui Conachi este făcută după aceea a
lui Fontanes şi Delille, publicată în 1821. P ă r e r e a aceasta se în­
tâlneşte în parte cu cea susţinută de C. Botez în articolul Poe­
4
zii inedite de Costache Conachi ), care, după ce sugerează mai
multe soluţii, părăseşte terenul fără să ia nicio atitudine. La
rândul său, Pompiliu Eliade rezolva problema propunând ca iz­
5
vor intermediar traducerea în proză a lui Le Tourneur ), ceea
ce s'ar părea tot atât de natural, dat fiind faptul că Le Tourneur
este o autoritate în literatura română până la o d a t ă foarte târzie.
Iorga afirmase însă de mai înainte că poetul român a tradus ,,de
6
sigur numai din traducerea franceză, de Dufresnel" ). înregi­
strând părerea, C. Botez corectează: ,,Acest „Dufresnel" este de
sigur o greşală de tipar sau un lapsus calami pentru du Resnel,
care a publicat la Paris în anul 1737, sub titlul „Principes de la
morale et du goùt", traducerea în versuri atât a „Incercărei asu­
pra omului", cât şi a „Incercărei asupra criticei", cea din urmă

Dacoromania, III, p. 294—295, care dă unele texte paralele concludente.

Raporturile între Colardeau şi Conachi au fost atinse în treacăt şi de Ch.
Drouhet, Logofătul Konaki şi poezia franceză a epocii, în Viaţa Românească,
XXII (1930), p. 30.
') Papadopol Calimah, op. cit., p. 947.
-) Op. cit., p. 947 948; înregistrează însă şi traducerea lui Du Resnel,
cea mai veche traducere în versuri franceze a poemei, şi pe aceea a lui
Fontanes. Toate trei fusese publicate, împreună cu textul englez, de G.
Michaud, la Paris, în 1821. Această ediţie, notată de Calimah, nu ne-a
fost accesibilă în actualele împrejurări.
s
) Op. cit., p. 294.
l
• ) Art. cit., p. 122—123.
r>
) De iinfluence iranţaise sur I esprit public en Roumanie, Paris,
1898, p. 339.
'') Istoria literaturii române în secolul al XVIll-lea, vol. II, Bucu­
reşti, 1901, p. 500. Pentru prima poemă, Iorga admite deasemenea ca izvor
intermediar pe Colardeau.
 1
tradusă cu şapte ani mai î n a i n t e " ) , In timpul din urmă chestiu­
2
nea a fost atinsă în treacăt de I, M. R a ş c u ) , care, după ce în­
registrează datele esenţiale ale bibliografiei, îşi impune o pru­
dentă rezervă.
In ordinea aceasta sânt necesare câteva precizări. Traduce­
rea lui Delille s'a publicat într'adevăr în 1821 şi a fost reeditată
imediat, în 1824; ea a apărut fragmentar înainte de această dată:
în Oeuvres, Paris, 1807, voi, 7 se publică o parte din Epistola a
treia. Traducerea a circulat însă înainte de publicare: Fontanes
mărturiseşte, în ediţia din 1822 a traducerii sale, că el auzise câ­
teva versuri din Epistola a doua citite la Collège Royal şi alte
câteva versuri din Epistola întâia citite la un prieten comun lui
şi lui Delille. Fontanes ţinea să preîntâmpine în felul acesta cri­
tica răuvoitorilor: să nu se creadă că traducerea sa, tipărită în
1822, ar datora ceva aceleia a lui Delille, apărută cu un an mai
înainte. Măsurile acestea ni se par astăzi cu totul inutile: tradu­
cerea lui Fontanes fusese publicată pentru prima oară cu mult
în urmă, în 1787, aşa dar la o dată care exclude ideea unei su­
gestii venite din partea lui Delille. Faptul însă că ea este repu­
blicată aproape în acelaşi timp cu traducerea lui Delille avea să
3
ducă la confuzia l o r ) .
Mai puţin cunoscut literaturii române decât Delille, Fonta­
nes nu este totuşi un ignorat. In afară de alte date, notăm c ă
Le Jour des Moris dans une campagne a putut avea unele reflexe
în poezia română din prima jumătate a secolului trecut; că, în
orice caz, rămâne să se stabilească raportul existent pe această
temă între el şi Louis Dufilhol, modelul lui Costache Negruzzi în
Sâmbăta Morţilor*).
Totuşi, Conachi nu se adresează lui Fontanes atunci când
traduce poema amintită. Cu toată trimiterea greşită şi cu toată
lipsa de documentare, Iorga vedea just atunci când se îndruma
către Du Resnel. Traducerea acestuia, publicată în 1737, a fost
retipărită în mai multe rânduri, sub un titlu ce aminteşte unul
din titlurile date de Conachi traducerii sale: Les principes de la
morale ou Essai sur l'homme. E a este cuprinsă în volumul al doi­
lea din seria operelor complete ale lui Pope, traduse în franţu­
5
zeşte şi publicate la Amsterdam în 1 7 5 4 ) . Aceeaşi colecţie adu-
x
) Art. cit., p. 122.
2
) Alte opere din literatura română, Bucureşti, 1938, p. 20.
3
) Traduction de l'Essai sur l'homme de Pope en vers francais, pre-
cédée d'un discours et suivie de notes, avec le texte anglais en regard, par
M. de Fontanes, Paris, 1822. La p. 64—65 se raportează la traducerea lui
Delille. La data republicării, Fontanes murise.
4
) Curierul Românesc, 1839, nr. 14.
5
) Oeuvres de Pope; dintre reeditări conoaştem pe cele din 1758 şi 1767.
Pentru comparaţia următoare a textelor punem la contribuţie ediţia din 1758.
c e a apoi şi o traducere în proză a poemei, făcută de Etienne de
Silhouette. Traducerea acestuia, care data din 1736, era în ace­
laşi timp şi foarte e x a c t ă şi foarte bogat comentată. Fontanes a
1
judecat astfel pe cei doi traducători ): „La version de l'abbé
du Resnel obtint, quand elle părut, une reputation qui ne s'est
pas soutenue chez les véritables gens de lettres. L a force resser-
rée de Pope y disparoît trop souvent sous la foiblesse diffuse.
Cependant, l'abbé du Resnel a quelquefois de l'élégance; on trou-
ve des morceaux estimables dans son ouvrage . . . On voit qu'il
n'écrivoit point encore à l'epoque de la corruption. Il a mieux
réussi dans l'Essai sur la critique: les vers sur l'harmonie imita­
tive, et quelques autres, sont restés dans la memoire des ama­
teurs". „La traduction en prose de Silhouette fait bien mieux
connoìtre l'Essai sur l'homme que les vers de l'abbé du Resnel:
elle manque d'élégance; mais elle est exacte". Traducerea lui Du
Resnel a fost foarte răspândită nu numai prin numeroasele ree­
ditări ale colecţiei de la Amsterdam, ci şi pe alte căi. E a a fost
reprodusă în opera Essai sur l'homme, poeme philosophique par
Alexandre Pope, en cinq langues, savoir: Anglois, Latin, Italien,
Francois et Allemand, Strasbourg, 1762. Traducerea italiană cu­
prinsă aici era datorită lui G. Castiglioni; cea germană era fă­
cută de H. Christian Kretsch, iar cea latină de I. Gottlob.
Este probabil că poetul român a cunoscut traducerea lui
Du Resnel printr'una din ediţiile dela Amsterdam, care aducea
în acelaşi timp şi traducerea lui Silhouette, deoarece Cercare de
voroavă se resimte, în comentar, de influenţa comentatului lui
Silhouette. Dar dacă precizarea ediţiei utilizate nu se poate face,
rămâne în afară de orice îndoială că traducerea lui Conachi
porneşte dela aceea a lui Du Resnel. Spre a documenta această
afirmaţie, reproducem în continuare primele versuri din traduce­
rile lui Fontanes, Delille, Du Resnel şi Conachi. Cea mai sumară
privire comparativă a textelor impune cu necesitate concluzia
l a care am ajuns noi.

Fontanes (ediţia 1822):

Reveille-toi, Milord, ne livre plus tes jours

A tous ces graves riens qui tourmentent Ies cours;
Laisse aux cliens des rois leur superbe esclavage.
Ah! si Tètre pensant n'a qu'un jour en partage,
E t vers le but fatal se hâtant de courir,
Ne peut qu'autour de soi regarder et mourir,
Que l'homme occupe au moins ce jour à se connoître,
L'homme, dèdale immense et regulier peut-ètre; . . .
l
] Op. cit., p. 64.
 Delille (ediţia 1824):

Réveille-toi, milord, laisse au peuple des grands,

Et sa bassesse altière, et ses riens importants;
Puisqu'il n'est qu'un moment entre mourir et naìtre,
Que le sage du moins l'emploie à se connaìtre.
C'est l'homme qu'avec toi je viens étudier;
L'homme, dèdale immense, et pourtant regulier; . . .

Du Resnel (Oeuvres de Pope, Amsterdam, 1758):

Sors de l'enchantement, Milord, laisse au vulgaire

Le séduisant espoir d'un bien imaginaire.
Fuis le faste des cours, Ies honneurs, les plaisirs;
Il ne méritent point de fixer tes désirs.
Est-ce à toi de grossir cette foule importune,
Qui court auprès des rois encenser la fortune?
Viens, un plus grand ob jet, des soins plus importants
Doivent de notre vie occuper les instants . . .

Conachi (ediţia 1887):

Ieşi din farmec, o miloarde, lasă prostului nemernic

Indulcitoarea nădejde de un bine ce-i părelnic,
Fugi de-a curţilor pohfală; cinstea lor şi desfătare
Nu-s vrednice să ţintească a poftilor tale stare
Au doar ţie se cuvine a'nmulţi măgulitorii
Ce aleargă cu căţuia tămâind stăpânitorii?
Vino, căci un lucru mare, nişte griji mult mai cu cale
Se cuvine să cuprindă minutele vieţii tale.

Spre a sublinia într'o măsură şi mai mare dependenţa tex­

tului român de traducerea versificată a lui Du Resnel, găsesc
necesar să supun comparaţiei şi traducerea în proză, făcută de
Silhouette, a aceluiaşi pasaj al poemei:

,,Réveillez-vous, mon eher Bolingbroke; laissez toutes Ies

petites choses à une basse ambition et à l'orgueil des Rois, Puis-
que tout ce que la vie peut vous donner se borne presque à re-
garder autour de vous et à mourir, parcourons done au moins
cette scène de l'homme: prodigieux labyrinthe; mais qui a sa ré-
gularité".

D. POPOVICI
 IENĂCHIŢĂ VÄCÄRESCU ŞI CRONICA MONDENĂ
A TIMPULUI.

In importantul său studiu închinat poeţilor Văcăreşti în

Revista Română din 1861, Alexandru Odobescu ne arată,
întemeiat pe Doctorul Perticari şi pe episcopul Grigorie dela
Argeş, că vieaţa lui Ienăchiţă Văcărescu era o vieaţă de petreceri
lumeşti. P e vremea când Grigorie era arhimandrit la Mitropolia
din Bucureşti, a mers, după invitaţia lui Ienăchiţă Văcărescu,
să-1 vadă la el acasă. După ce trece prin rândurile dese ale os­
taşilor din curte, după ce trece de gărzile ce păzeau palatul,
care-1 înspăimântă, dar nu-1 opresc, arhimandritul ajunge la
uşa sălii celei mari: „acolo îmi străpunse vederilor lumina flă­
cărilor de nişte mangale de tombak poleit; un sunet plăcut de
viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeeşti dulci
şi pătrunzătoare mă fermecară şi pare că îmi legară manele şi
picioarele în fiare; nu mai ştiu cum, d'odată mă aflai sculat re­
pede şi în fuga mare, trecând peste câte spusei, abia am neme-
rit poarta cea mare a curţii şi am mulţumit lui Dumnezeu, căci
m'am văzut cu picioarele slobode, scăpat din asemenea ispite".
Datele acestea sânt confirmate în mod strălucit de inventa­
rul averii rămase la moartea marelui boer. Ienăchiţă a murit în
1797, între 10 şi 19 Iulie. In adevăr, cu data de 10 Iulie se men­
ţionează un act semnat de el în calitate de mare vistier al lui
Alexandru Ipsilanti, iar printr'o hârtie din 19 Iulie Domnitorul
însărcinează pe Mitropolit, pe marele ban D, Ghica, pe marele
ban Dumitraşcu Racoviţă, pe marele spătar Mavrocordat şi pe
paharnicul loan Hagi Moscu să meargă la casa răposatului mare
vistier spre a face catagrafia averii rămase. Operaţia trebuia fă­
cută în prezenţa lui Alecu Văcărescu şi a Domniţei Ecaterina
Caragea, cea de a treia soţie a lui Ienăchiţă. Averea fusese pe­
cetluită încă de mai nainte de Mitropolit, ceea ce ne obligă să
credem că moartea se întâmplase cu câteva zile înainte de ultima
dată amintită de noi. Toate informaţiile acestea le extragem din
bogata Istoria Românilor. Curs făcut la Facultatea de Litere din
Bucureşti după documente inedite, de V. Alexandrescu-Urechiă,
v. V I I , p. 10-11 (Bucureşti, 1894). In aceeaşi operă, la p. 348-357,
sânt publicate hârtiile în legătură cu succesiunea. Interesele opu­
se ale soţiei şi ale fiului său din prima căsătorie, Alecu, sânt
judecate la 12 Octomvrie 1797 de Mitropolit, de banul D. Ghica
şi banul Brâncoveanu. Rămânea o avere de 250.463 taleri, care
urma să se împartă în şase părţi: o parte o lua Alecu Văcărescu,
una o lua Domniţa Caragea „nu cu stăpânire desăvârşit", ci „ca-
tahrisin", iar trei părţi le luau cei trei copii ai acesteia: Nicolae,
Iorgache şi Elena; ultima rămânea pentru „suflet". O anafora
domnească din 29 Mai 1798 hotăra, la propunerea lui Alecu V ă -
cărescu, ca această sumă să lie întrebuinţată la construirea unui
orfelinat, care ar fi cuprins 40 de băeţi şi 40 de fete, pe lângă
biserica lui Manea Brutarul din mahalaua Popii Radului (Ure-
chiă, op. cit., p. 386). In scurtă vreme însă Alecu Văcărescu avea
să intre în încurcături băneşti foarte grele. Procesul cu nemi­
loasa sa soţie, Elena Dudescu, şi mai cu seamă procesul care ia
naştere odată cu asasinarea vornicesei Veneţiana Văcărescu il
duc la mizerie. Faptul acesta îl determină să ceară un ajutor
din partea rămasă pentru binefaceri din averea părintească. La
8 Septemvrie el obţinea în adevăr suma de 5000 de taleri (Ure-
chiă, op. cit., p. 3 5 9 ) .
Procesul pentru succesiune ne dă putinţa să privim mai de-
aproape în (felul de vieaţă al marelui boer. Interesează în deosebi
obiectele de toaletă şi bijuteriile care figurează în listele pre­
zentate de Domniţa Caragea şi de Alecu Văcărescu. Domniţa
cere: ,,Să i se dee darurile ce zice că au dăruit răpos. după
nuntă, însă: un ceasornic mic de aur în anul dintâi; i un inel de
diamant, ot. cămăraşul al II-lea, la naşterea fiului D-sale Cos-
tache; i alt ceasornic mai prost, când s'au întors din ţara tur­
cească; i alt ceasornic de aur cu mărgăritar, şi lănţuşul iar cu
mărgăritar, în ziua sf. Ecaterinei, în Domnia Măriei Sale Alex.
Vodă Moruzi; şi un rezan iestimp la Bobotează; aşişderea să i
se dee şi hainele ce i-au făcut răposatul pe obrazul M. Sale, zi­
când c ă pravilele orânduesc a se da muerii darurile nu numai
cele din naintea nunţii, ci şi cele după urmă". E a reclama în
continuare ca Alecu Văcărescu să aducă la masa succesorală
darurile pe care el le căpătase dela tatăl său, anume: ,,o suia
de aur cu sori de diamant, i un inel zekir, i alt inel de smaragd,
i o floare de diamant, i un celenchiu mic i o pereche de cercei,
în mijloc cu rubinuri, împrejur cu diamanturi şi cordeaua lor,
deasupra iar diamanturi; i un inel de diamant pentru logodnă".
Mai cerea apoi ,,24 zarfuri de argint ce au făcut cu cheltuiala
M. Sale, şi toate argintăriile ce sunt însemnate cu numele M.
S a l e " . L a rândul lui, Alecu Văcărescu aminteşte de darurile pe
care Ienăchiţă a trebuit să le facă mamei sale înainte de nuntă
şi cere contravaloarea lor; mai cere pe deasupra ,,o suia de dia­
mant, un inel roz-galben şi opt şire de mărgăritar".

Nu te poţi sustrage uimirii, constatând cantitatea şi valoarea

obiectelor de podoabă ce figurau în inventarul moştenirii lui Ie­
năchiţă Văcărescu. Ai convingerea că „dicheofilaxul Bisericii
Răsăritene" a trebuit să fie mai presus de orice un om de lume,
numai mătăsuri şi pietre preţioase. De altfel aceasta este imagi­
nea pe care a prins-o cronica mondenă a zilei şi a transmis-o*
viitorului. In tratatul său de Istoria Românilor, V, p. 465, U r e -
 IENACH1ŢĂ VACĂRESCU ŞI CRONICA MONDENA A TIMPULUI 231

chiă nota câteva versuri din această cronică, în care el credea

că poetul anonim al timpului a izbutit să prindă gelozia Doam­
nei Zoiţa, soţia lui Moruzi, care nu putea să egaleze în lux pe
boierii ţării, In întregime, cronica a fost publicată în Buciumul
din 1863, nr, 49. 0 reproducem de acolo cu convingerea că citi­
torul va reţine nu numai puterea cu care poetul anonim a pictat
un portret şi a subliniat o situaţie, ci şi sentimentele creştine,
atât de fireşti lumescului dicheofilax, concentrate în deosebi în
cele două versuri finale:

Ienăchiţă Văcărescu
Şade'n poartă la Dudescu,
Cu ciubuc de diamant,
Capot roşu îmbrăcat,
Cu anteriu de atlaz,
Moare Doamna de necaz,
Cu hanger de corasan.
Doamna trece în rădvan,
In rădvanul aurit
Cu tot coşul poleit,
Ocolit de ciohodari,
Tras de patru armăsari.
Trece de şi-1 mai priveşte
Că cu foc îl mai iubeşte!
Ienăchiţă stih îi face
Că Domniţa mult îi place;
Stih cu libov înfocat
Şi-o desmiardă'n lăudat.
Boier astfel ca un brad
Nu se află'n Ţarigrad.
E l cu Doamna s'ar lovi
Dacă Vodă ar muri!

D. POPOVICI
 RECENSII

EMINESCU M.: Opera Politică, Ediţie îngrijită de Profesor

I. Creţu (2 vol.), Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1941.
In 1891 vede lumina zilei pentru prima dată o „Culegere de
articole d'ale lui Eminescu, apărute în Timpul în anii 1880 şi
1881", îngrijită de Gr. Păucescu. Prin alegerea anumitor articole,
dar mai ales prin sublinierea unor pasagii şi eliminarea altora,
Păucescu intenţiona să prezinte un Eminescu prins în vârtejul
luptelor de partid, un simplu polemist antiliberal. Din materialul
cules el putea formula ideia că Eminescu ,,a contribuit în mod pu­
ternic ca să răstoarne guvernul liberal şi să aducă o nouă stare
de lucruri" şi că în versurile

,.Dela Nistru pân' la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s'a"

„poate fi vorba de un ministru căruia i se adresează plângerile

întregului neam românesc". Ediţiile ulterioare: Scrieri politice şi
literare, ed. I. Scurtu, Bucureşti (1905), Icoane vechi şi icoane
nouă, Vălenii de Munte (1909), Articole politice, Bucureşti (1910),
Opere complete, Iaşi (1914), Scrieri politice comentate de
D. Murăraşu, Craiova (f. a.), întrebuinţează, din diferite consi­
deraţii, aceeaşi metodă defectuoasă, reproducând o parte foarte
mică din activitatea ziaristică a lui Eminescu şi prin schimbări
şi trunchieri de texte ne dau o imagine falsă a doctrinei lui po­
litice.
I. Creţu reproduce în ediţia de faţă scrierile politice a lui
Eminescu între anii 1870—1879, şi 1880—1883.
Dat fiind faptul că articolele lui Eminescu sânt în cea mai
mare parte nesemnate, prima problemă ce se pune la întocmirea
unei ediţii critice a operei lui politice, este aceea a identificării.
E a a preocupat deaproape pe Bogdan-Duică şi consultarea aces­
tuia n'ar putea fi decât fructuoasă. Criteriul pe care îl stabileşte
el este: „stilul, ideile, ortografia, formele de concentrare ale cu­
getării" (Societatea de Mâine, 1924, I. p. 5 3 8 ) .
Deasemeni D. Murăraşu în Naţionalismul lui Eminescu dă
câteva indicaţii (forme, expresii, idei caracteristice) după care a
stabilit paternitatea unui mare număr de articole. I. Creţu, pe
lângă o metodă proprie de identificare, pune la contribuţie în­
tr'o largă măsură indicaţiile lui Murăraşu şi ajunge la reprodu­
cerea multor articole de doctrină, polemică şi documentare ,,din
care gândirea politică a lui Eminescu se poate urmări mai bine".
P e deasupra tuturor acestor măsuri de siguranţă în editare, sta­
m e totuşi întrebarea dacă rezultatele sânt cele urmărite de edi­
tor. Dar cu toate eventualele lipsuri pe care le-ar putea avea, lu­
crarea lui I. Creţu este de o mare utilitate, pentrucă materialul
bogat pe care îl aduce permite corectarea unor opinii false spri­
jinite pe ediţiile anterioare şi învederează adevărata doctrină po­
litică a lui Eminescu.
Multe din articolele reproduse acum pentru prima dată sânt
adevărate studii de natură socială şi politică din care se poate
uşor observa că antiliberalismul lui Eminescu nu este o atitudine
dictată de interese de partid, ci urmarea cunoaşterii temeinice a
transformărilor sociale din România sub impulsul unor idei care
au /frământat întreaga Europă începând din a doua jumătate a
sec. al X V I I I - l e a .
Liberalismul este produsul economic al individualismului
Revoluţiei Franceze. Deopotrivă prin influenţa austriacă şi prin
cea grecească, ajunsă la apogeu în timpul Fanarioţilor, el a con­
tribuit la răsturnarea vechilor clase sociale şi la înjghebarea unei
burghezii necesare vieţii economice. Peste vechea aristocraţie ro­
mânească s'a suprapus o pătură de venetici care a înlocuit mun­
ca prin fraze goale şi a dus la sapă de lemn singura noastră clasă
productivă, ţărănimea. Revoluţia Franceză a fost o mişcare a
burgheziei, deci prin toate fibrele şi rădăcinele, străină de nevoile
şi trecutul ţării noastre de plugari şi păstori. Atacurile lui Emi­
nescu împotriva liberalilor nu pot fi prin urmare expl'cate prin-
tr'un interes de partid, ci prin convingerea lui că liberalismul este
promotorul americanismului în România, că este un proces de
răsturnare pripită a întregului nostru mecanism politic. Nu se
poate susţine că i-a fost impusă ideologia partidului conservator
pentru motivul simplu că la data intrării lui în redacţia Timpu­
lui acesta nici nu avea o ideologie propriu zisă. Conservatorii se
opuneau liberalilor numai printr'o deosebire de vederi în ches­
tiunea agrară. Deabia prin intrarea Junimiştilor în politică, ei
şi-au consolidat o doctrină organizată în ritmul filozofiei roman­
ticilor germani, cu totul opusă revoluţionarismului liberal. întors
atunci din statul lui Bismarck, care era o aplicare a acestei filo­
sofii, Eminescu era prin factura lui intelectuală un junimist şi în
activitatea lui ziaristică nu numai că n'a împrumutat o ideologie
care nici nu exista, ci a contribuit în mod hotărîtor la consolida­
rea ei, încât I. Negruzzi poate spune într'o scrisoare către Slavici:
 „Săraca Junimea! Cât de bine rezumă un băiet de talent diver­
sele sale discuţii!"
Teoria naţiunei şi a statului, pe care Eminescu le susţinea
cu atâta tărie, sânt izvorîte din ideia de totalitate pe care se spri­
jină filosofia lui Hegel şi din teoria „statului închis" a lui Fichte,
difuzate în mare măsură de „şcoala istorică" a lui Savigny, Ad.
Müller, Ranke, etc. Aceste idei de totalitate şi evoluţie erau po­
trivnice individualismului Revoluţiei Franceze şi explicau realita­
tea ca un organism, iar devenirea ei în timp o evoluţie organică.
In consecinţă istoria apare într'un aspect tridimensional în care
trecutul, prezentul şi viitorul sânt momentele deopotrivă de im­
portante ale aceleiaşi evoluţii organice. Este o concepţie cu totul
opusă şcoalei liberale care nu ţinea seama de desvoltarea isto­
rică a naţiunilor şi tindea către o egalizare cosmopolită. Sprijinit
pe această concepţie, Eminescu se opune liberalismului care
voia să schimbe peste noapte totul şi susţine că arta de a guverna
e ştiinţa de a ne adapta naturii poporului. Tradiţionalismul lui
nu apare ca o reacţiune împotriva libertăţii şi egalităţii, ci împo­
triva abuzului ce se face de libertate şi egalitate, împotriva exce­
selor de reforme liberale ce nu se potrivesc stadiului de evoluţie
al neamului.
Tot ca o urmare a necunoaşterii întregii activităţi ziaristice
a lui Eminescu este şi considerarea antisemitismului său ca o ură
de rasă. De câte ori se revine la această problemă se citează pa­
sagii vehemente, care smulse din întregul gândirii lui politice
apar fără de nici un sprijin real. Pentru Eminescu chestiunea is­
raelita este ducerea ad absurdum a liberalismului: „Evreii fiind
clasa de mijloc şi legislaţiunea liberală fiind exclusiv în favorul
acestei clase, ei vor deveni privilegiaţi, iar Românul slugă"
(Domnia Evreilor). Teoria liberalismului susţine liberul schimb în
viaţa economică şi abrogarea legilor contra uzurii. După ce i s'a
recunoscut ţăranului dreptul de proprietate el a întrat pe mâna
arendaşilor evrei, pentrucă statul nu a restrâns uzura. Eminescu
arată prin statistici care sânt rezultatele uzurii în România. Deci
antisemitismul lui este sprijinit pe consideraţii de natură econo­
mică.
Actualitatea unor principii formulate asupra unui proces
politic şi social încă în plină desfăşurare a făcut ca publicarea
articolelor prin care ele s'au manifestat să fie considerată ca o
impietate faţă de Eminescu. Pentrucă dă la iveală o întemeiată
doctrină şi spulberă multe interpretări false bazate pe cunoaşte­
rea fragmentară a activităţii ziaristice a lui Eminescu, ediţia lui
I. Creţu este o contribuţie preţioasă la justa înţelegere a poe­
tului.

EUGENIU TODORAN
 M A N C I U L E A Ş T . : Timoteiu Cipariu şi Academia Română,
1941, in 8°, 48 p. (Retipărire din Cultura Creştină).
Cu prilejul serbărilor de aniversare a 75 de ani dela înfiin­
ţarea Academiei Române, dl Şt. Manciulea, un credincios admi­
rator al lui T. Cipariu, şi-a îndeplinit o pioasă datorie publicând
o monografie asupra reporturilor marelui dascăl ardelean cu Aca­
demia.
Lucrarea d-lui Manciulea este în cea mai mare parte o cu­
legere de fragmente din dările de seamă publicate de Cipariu în
Arhivu pentru filologie şi istorie despre activitatea Societăţii lite­
rare române, devenită mai târziu Academia Română. La aceasta
se mai adaugă publicarea statutelor Societăţii literare din 1866
cu invitaţiile trimise de Academie lui Cipariu pentru a lua parte
la şedinţe, răspunsurile date, diferite scrisori pentru obţinerea
concediului şi paşaportului necesar spre a participa la sesiunea
din 1867. In sfârşit, în acest cadru, lucrarea reproduce răspunsul
dat de Cipariu criticelor ce s'au făcut gramaticii sale editată de
Academie, obiecţiunile adresate de el metodelor de lucru adop­
tate de Academie pentru alcătuirea dicţionarului limbii române,
Epilogul Arhivului în care se dă din nou o scurtă dare de seamă
în ce priveşte ortografia, sintaxa şi dicţionarul Academiei Ro­
mâne, întregindu-se tot acest materal prin publicarea diferi­
telor scrisori schimbate între Cipariu şi Academie, dintre care
cele mai importante sânt fără îndoială cele privitoare la edita­
rea Gramaticei şi Sintaxei limbii române.
F ă r ă a voi să scădem meritele lucrării d-lui Manciulea, care
se întemeiază pe un interesant şi bogat material documentar, tre­
buie să observăm că pentru uşurarea muncii cititorului era util
ca d-sa să indice întotdeauna titlul şi pagina operei din care ci­
tează.
P e de altă parte, în culegerea acestui material, credem că
autorul trebuia să adopte o metodă critică, arătând cel puţin în
notă greşelile din operele utilizate. Astfel, bunăoară, în Arhiv,
în loc de Vaugelas s'a imprimat Vangelas. L a dl Manciulea, a-
cest ,,Vangelas" devine „Vengelos". In aceeaşi ordine de idei,
am putea cita faptul că Statutele pentru formarea Societăţii li­
terare române au fost reproduse după Arhivul lui Cipariu, fără
să se observe că acolo aceste statute fuseseră tipărite cu o serie
de greşeli, ca de ex.: Cazacovici în loc de Cozacovici, Carajeani
pentru Caragiani, etc.
F ă c â n d abstracţie de aceste scăpări de amănunt, dl Man­
ciulea a izbutit să ne înfăţişeze un Timoteiu Cipariu conştient
de misiunea, pe care i-o impunea participarea sa la Academie,
de a strânge şi a reînnoi legăturile dintre toţi Românii. Convins
că Societatea literară este chemată să constitue nucleul viitoarei
spiritualităţi panromâneşti, Timoteiu Cipariu a socotit o datorie
naţională să informeze pe intelectualii ardeleni în Arhivul său
asupra discuţiunilor şi hotărîrilor Societăţii, dând în lungi dări
de seamă, o specială atenţie problemelor de ortografie, gramatică
şi dicţionar şi aducând contribuţia sa la lucrările ei prin alcătui­
rea unei Gramatici şi a unei Sintaxe.
PIA GRADEA

M A N C I U L E A Ş T . : Timoteiu Cipariu. Început de autobio­

grafie în Cultura Creştină, B l a j , an. X X (1940).
Sub acest titlu, dl Şt. Manciulea publică în trei numere con­
secutive ale revistei Cultura Creştina ce apare la B l a j , un ma­
nuscris găsit de d-sa în Biblioteca centrală din acea localitate.
Acest manuscris cuprinde o autobiografie a lui T. Cipariu, dela
naştere până la venirea lui la Şcoalele Blajului, precum şi câ­
teva fragmente din răspunsul adresat de acesta unor Bucovineni,
care îl acuzaseră că, printr'un referat al său, a determinat Gu­
vernul austriac să nu aprobe introducerea Lepturariului lui Aron
Pumnul în şcoalele din Bucovina.
F ă r ă îndoială că autobiografia lui Cipariu, care vede abia
acum lumina tiparului, are o deosebită însemnătate pentru isto­
ricul literar nu numai prin amănuntele inedite despre copilăria
scriitorului, dar şi prin unele informaţiuni noi privitoare la lite­
ratura şi starea culturală a epocei.
Părţile publicate de dl Manciulea din răspunsul adresat de
Cipariu unor Bucovineni cuprinde deasemenea unele interesante
aprecieri ale dascălului ardelean despre G. Bariţiu şi despre sta­
rea înapoiată a studiilor filologice din Principate, precum şi o
comparaţie între limba Moldovenilor, Bucovinenilor şi Transil­
vănenilor cu limba Muntenilor, care după Cipariu ,,şi pronunţă
mai curat decât toţi Românii ceialalţi până în ziua de astăzi, şi
încă atât în vorbă cât şi în scris, au din fire un ce regulat, rit­
mic, elegant şi de bun gust, demn de a servi de model tuturor
Românilor,... au şi ei câte un viţiu şi prea multe vorbe streine"...
In legătură cu această chestiune Cipariu face interesante obser­
vaţii asupra limbii din scrierile lui Negruzzi. Trebue subliniate,
în sfârşit, informaţiile noi ce pot fi deprinse privitor la ziarul
învăţătorul poporului editat de Cipariu în anul 1848, despre care
ni se spune că a fost redactat începând cu numărul 2 în între­
gime de A. Pumnul.
Regretăm numai că în transcrierea manuscrisului s'au stre­
curat unele erori. Astfel la p. 318, rând 18 s'a tipărit 1885 în loc
de 1855 iar la p. 326, rând 2: retipărite în loc de netipărite.

PIA GRADEA
 P I P P I D I D. M.: Aristotel. Poetica. Traducere, introducere,
comentariu. Bucureşti 1940, 8°, 176 p. (Institutul de Studii L a ­
tine. Traduceri. Autorii greci. Colecţie îngrijită de D. M. Pip-
pidi, nr. 1 ) .
Importanţa celebrului tratat Despre poetică al lui Aristotel
depăşeşte cu mult sfera preocupărilor clasiciste. E l se adresează
într'o măsura egală tuturor celor preocupaţi de problemele lite­
raturii şi faptul acesta ne obligă să semnalăm aici traducerea
atât de binevenită a lui Pippidi.
O carte a cărei apariţie a fost salutată cu o unanimă şi vie
simpatie. O simpatie binemeritată, ne grăbim a spune dela înce­
put, căci lucrarea întruneşte din plin condiţiile pe care orice
cărturar le aşteaptă dela o carte, mai ales când aceasta se în­
cumetă să trateze subiecte atât de depărtate de preocupările
zgomotoase şi „actuale" de care e frământată lumea zilelor noas­
tre. Intr'un lormat plăcut la vedere, bine tipărită, frumos şi clar
scrisa, ea îndeplineşte în egală măsură şi cerinţele de fond: e o
lucrare documentată, de o netăgăduită valoare ştiinţifică, iar,
pe deasupra, de o trebuinţă tot mai adânc simţită în cercurile
noastre cărturăreşti. E a corespunde unei nevoi reale, umplând
un gol ce nu mai trebuia să dăinuiască în literatura noastră.
Autorul ei e un tânăr, dar preţuit filolog — în sensul cel mai
larg al cuvântului — cu rodnice studii în Apus, ale cărui lucrări
din domeniul istoriei şi al literaturilor clasice s'au bucurat, pe
bună dreptate, şi până acum, de elogioase aprecieri, atât prin
contribuţiile nouă ce le aduc cât şi prin spiritul fin şi subtil cu
care sunt tratate şi analizate subiectele abordate.
Ideea de a dărui literaturii noastre, ca cel dintâi număr din
colecţia scriitorilor greci, tocmai această lucrare a lui Aristotel
nu se datereste, de sigur, alegerii la întâmplare. Lipsa acestui
minunat şi neîntrecut tratat de critică literară şi de indispensa­
bil îndreptar în domeniul „frumosului" în şcoala literară româna
a îndreptat, încă mai de mult privirile clasicistului nostru asu­
pra problemelor de literatură la Platon şi Aristotel (v. tot de
dânsul: Problema literaturii la Platon, în Revista Fundaţiilor
Regale, 1939, nr. pe Februarie şi Preciziuni despre catharsis la
Aristotel şi la abatele Bremond, în Atheneum I, 1935), determi-
nându-1, apoi, să ne prezinte, acum, în întregime, atât cât s'a
păstrat, însuşi tratatul celebru al filosofului stagirit, întitulat
J U p : Tzoir^iy.ffi. Oricum, ideea a fost dintre cele mai norocoase,
opera aceasta a gânditorului elin fiind de mare folos nu numai
clasiciştilor dar, poate într'o măsură şi mai mare, şi istoricilor
şi criticilor literari.
Felul cum prezintă Pippidi publicului românesc Poetica lui
Aristotel nu poate decât să ne mulţumească, atât ca împărţire
tehnică a lucrării cât şi ca limbă şi fond. Personal ne-am fi bu-
curat, poate, şi mai mult dacă traducerea ar fi fost însoţită, pa­
ralel, de textul grecesc cu lecţiunile acceptate de autor şi care
diferă de textul lui Rostagni ce i-a servit de bază a traducerii,
înţelegem, însă, c ă această dorinţă a noastră, care îşi are teme­
iurile ei şi pe care traducătorul desigur c ă nu le ignorează, se
loveşte de însuşi planul croit al acestei colecţii şi care nu putea
fi schimbat.
Pentru înţelegerea operei aristotelice, autorul lasă să pre­
meargă traducerii o Introducere de 27 de pagini, succintă după
nevoile publicaţiei, dar în măsură de a orienta pe cetitor în la­
birintul problemelor ce se pun în legătură cu textul filosofului
stagirit. Folosindu-se de tot ce s'a scris mai de seamă asupra a-
cestor probleme de comentatorii antici şi moderni ai Poeticei lui
Aristotel, Pippidi reuşeşte să ne dea o clară expunere a frămân­
tatelor chestiuni în legătură cu arta şi, în deosebi, cu acea deli­
c a t ă şi adâncă problemă a „purificării" preconizată, fugar, de
maestrul esteticei antice, cu termenul de -/.áöapais xwv ^aör^iáxwv.
Metoda întrebuinţată în această activitate lămuritoare e cea is­
torică, raportându-se necontenit la „ideile literare profesate de
Platon" şi „încadrând gândul lui Aristotel în atmosfera spiri­
tuală a vremii", aşa cum o făcuse şi învăţatul filolog italian A.
Rostagni, din care — după cum o mărturiseşte (p. 25) — se in­
spiră, luându-1 ca pildă, Pippidi. Poate că n'ar fi stricat aici o
înfăţişare şi mai precisă a ideilor lui Platon aşa cum le-a ex­
primat acesta în diferitele lui lucrări. Recunoaştem însă şi de
astădată că nici cadrul şi nici economia lucrării nu prea îngă­
duiau o mai amplă desbatere.
Traducerea ce urmează e făcută cu o remarcabilă precizie
şi autorul ei poate fi, în adevăr, îndreptăţit să aibă desăvârşita
„conştiinţă a trudei cheltuite pentru a găsi expresie credincioasă
unor gânduri" atât de anevoie de interpretat. Limpede şi fără po­
ticnirile atât de supărătoare la unii traducători, tălmăcirea lui
Pippidi curge lin, frumos şi — ceeace nu pot îndeajuns să sub­
liniez spre lauda interpretului — exact. Pippidi ne dă atât de
rara ocazie să constatăm că e un clasicist care cunoaşte limba
din care traduce. Câteva, dar foarte puţine greşeli de tipar şi
— pare-mi-se, — unele franţuzisme scăpate ici-colo nu pot strica
buna impresie ce ţi-o dă lectura plăcută a pasagiilor.
Comentariul erudit, anexat traducerii, împlineşte într'o bună
măsură absenţa textului original şi întregeşte în chip statornic
şi savant expunerile din Introducere în legătură cu chestiuni de
amănunt şi totuşi importante pentru deplina înţelegere a proble­
melor şi pentru lămurirea unor noţiuni.
Un Apendice critic cu variantele la ediţia Rostagni, o Biblio­
grafie a lucrărilor mai importante şi Indicele numelor proprii din
i e x t u l Poeticei completează c u succes şi î n f o r m e apusene l u c r a ­
rea.
î n c h e i n d , n u ne p u t e m sustrage o b l i g a ţ i e i m o r a l e de a e x ­
p r i m a a u t o r u l u i r e c u n o ş t i n ţ a t u t u r o r a c e l o r a c ă r o r a d-sa l e - a
f ă c u t accesibilă această p r e ţ i o a s ă podoabă a c u g e t ă r i i antice.
C DAICOVICIU

C A R A C O S T E A D . : Semnificaţia lui Titu Maiorescu, B u ­

cureşti, 1940; i n 8°, 35 p. ( I n s t i t u t u l de I s t o r i e l i t e r a r ă şi F o l ­
clor,'14).
S ă r b ă t o r i r e a a o sută de a n i dela naşterea l u i M a i o r e s c u a
fost u n p r i l e j f e r i c i t de recunoaştere a m a r i l o r c a l i t ă ţ i ale c r i t i ­
c u l u i , d a r şi de p r e c i z a r e a p o z i ţ i i l o r p e care t i m p u l n o s t r u l e
are f a ţ ă de concepţia a d u s ă de e l î n c u l t u r a r o m â n ă . A c e a s t a
este p r i m a i m p r e s i e ce se desprinde d i n l e c t u r a celor două a r t i ­
cole a l e p r o f e s o r u l u i Caracostea: Semnificaţia lui Titu Maio­
rescu şi Actualitatea lui T. Maiorescu. S u b f o r m ă de c o n f e r e n ţ ă ,
ele a u comemorat, l a F a c u l t a t e a de L i t e r e d i n B u c u r e ş t i , pe m a ­
rele c r i t i c d i s p ă r u t .
U r m ă r i n d contribuţia l u i l a studiul limbii române, autorul
are p r i l e j u l să degajeze, l a fiecare pas, e l e m e n t u l i d e a l i s t d i n
concepţia l u i M a i o r e s c u ; este semnalată însă î n acelaşi t i m p şi
•contribuţia p o z i t i v i s t ă a n e o g r a m a t i c i l o r . Ceva asemănător şi î n
estetică, î n care f r u m o s u l se defineşte ca m a n i f e s t a r e a ideei î n
m a t e r i e sensibilă, ceea ce a r t i c u l e a z ă gândirea c r i t i c u l u i de v a ­
l o r i l e ideale ale c o n ţ i n u t u l u i şi de v a l o r i l e m a t e r i a l e ale e x p r e ­
siei. M a i o r e s c u n u a j u n g e aici p r i n t r ' u n p r o c e d e u eclectic, î m ­
p r u m u t â n d d i n t r ' o p a r t e o idee şi d i n a l t ă p a r t e a l t ă idee: sis­
t e m u l întreg, astfel construit, este î m p r u m u t a t d i n Vischer. D i s ­
c u ţ i a c a r a c t e r u l u i eclectic se situiază î n f e l u l acesta pe p l a n u l
a n t e r i o r a l i z v o r u l u i . P e n t r u n o i este clar că, p r i v i t ă î n a m ă ­
nunte, gândirea c r i t i c u l u i n u se poate sustrage unei m a r c a t e p o -
l i v e r g e n ţ e ; d a r că se p r i n d e j u s t r e a l i t a t e a a t u n c i c â n d se n o ­
tează ( p . 12) că t o t a l u l este î n s u f l e ţ i t de concepţia i d e a l i s t ă şi
(p. 25) că astfel izbuteşte să stabilească a r m o n i a î n t r e d a t e l e
eterogene ce p a r t i c i p ă l a construirea c r e z u l u i său l i t e r a r .
M a i o r e s c u a i m p u s î n p r i m u l r â n d p r i n a r m o n i a şi u n i t a t e a
p e r s o n a l i t ă ţ i i sale şi e l c o n t i n u ă să i m p u n ă acelora care cons-
truesc pe datele pe care construise c r i t i c u l . Sub a e r u l s ă u săr­
bătoresc, e l o g i u l c u p r i n d e însă rezerve categorice, de n a t u r ă
să definească p u n c t u l de vedere o g l i n d i t î n ş t i i n ţ a z i l e l o r noas­
t r e . C a m a t e r i a l de m e d i t a r e p e n t r u cei care a f i r m ă că, î n înce­
p u t u r i l e sale filosofice, M a i o r e s c u aducea capacitatea unei crea-
ţ i u n i o r i g i n a l e î n filosofie, se r e p r o d u c e ( p . 8) u n pasaj d i n Ei­
niges philosophische, î n care e l definea misiunea de v u l g a r i z a t o r
 ştiinţific, căreia avea să i se dedice: „Problema scriitorului filo­
zofic este de a face să intre în conştiinţa generală ceea ce aceşti
oameni au cucerit, a deveni mijlocitor intre ceea ce a fost cu­
cerit teoretic şi diferitele interese practice de care este mişcată
societatea noastră". Nu este mai puţin importantă observaţia
în legătură cu atitudinea lui Maiorescu faţă de modernism (p.
1 5 ) : el „aştepta ca o idee să se impună, să-şi facă probele de
trăinicie pentru a o încorpora în vederile lui, care reprezentau
norme de mult intrate în patrimoniul culturii universale". Sub
forma ei politicoasă, afirmaţia subliniază sensibilitatea limitată
ja criticului faţă de noutatea artistică. Maiorescu aducea într'a-
idevăr o stăpânire desăvârşită a unor instrumente de cercetare
preţioase pentru o anumită epocă, dar evoluţia literaturii avea
_şă_ dovedească în scurtă vreme eficacitatea limitată a acestora.
Aceeaşi definiţie de planuri o cuprinde şi analiza concepţiei des­
pre imagini a lui Maiorescu: nimic nu arată mai pregnant po­
ziţia criticului faţă de timpurile noastre decât distincţiunea în­
tre concepţia despre cuvânt-copie a realităţii şi cuvânt-sugestie.
împărtăşind primul punct de vedere, Maiorescu dovedea încă
odată participarea sa la crezul clasic, în spiritul căruia arta este
o imitaţie. Remarcăm în continuare dependenţa criticului român
de Poe atunci când „afirmă necesitatea cuvântului unic încleştat
la locul cuvenit": urmărind ascendenţa ideii până în secolul al
XV-lea, profesorul Caracostea impune, fără să o formuleze, con­
cluzia că însuşi Poe se'ntemeiază pe unele adevăruri care, înde­
lung verificate de experienţa literară, au devenit locuri comune.
Actualitatea lui T. Maiorescu aduce o încadrare a criticului
în literatura română privită în evoluţia formelor; în această or­
dine Maiorescu ocupă locul de frunte. Tipul formal pe care îl
reprezintă el fusese realizat, în faze premergătoare, de Asachi
şi de Alecsandri. Credem că dintre precursorii imediaţi se poate
cita, sub acest raport, şi Odobescu, care aducea aceeaşi disci­
plină severă a formei. — Natural, sânt anumite puncte pe care
Maiorescu le-a cucerit definitiv pentru cultura română. Remar-
cându-se însă că în această cultură se pun astăzi aceleaşi pro­
bleme care se puneau şi criticului junimist, se subliniază mai
puţin actualitatea lui Maiorescu şi într'o măsură mai mare ac­
tualitatea problemelor şi provizoratul soluţiilor date de el. Este
probabil că această convingere a determinat şi alegerea titlului
general al lucrării, care nu accentuiază elementele active în ac­
tualitate ale concepţiei maioresciene, ci trecerea acestei concepţii
în cadrele disponibile ale semnificaţiilor.
Ceea ce nu se poate îndeajuns sublinia este faptul că cele
două articole, care aduc un puternic sondaj în concepţia maio-
resciană, aruncă o justă lumină şi asupra altor scriitori ai epocii.
A ajuns aproape o trăsătură de ritual ca, atunci când cineva
vorbeşte despre Maiorescu, să decapiteze toate celelalte valori
reale din trecutul culturii române. De aceea rândurile de adâncă
înţelegere închinate aici lui Hasdeu ni se par deosebit de bine
venite: ele ne iac să vedem că mărimea lui Maiorescu nu este
niciodată mai bine pusă în lumină ca atunci când ea îşi defineşte
comparativ caracterele. Pentru ca istoria noastră literară să poa­
tă ajunge aici era nevoie ca ea să if ie scrutată în straturile sale
adânci de cineva, al cărui spirit să poată prinde în acelaşi timp
şi liniile largi pe care a evoluat cultura română.

D. POPOVICI

P E T R O V I C I I.: La centenarul lui Titu Maiorescu, Bucu­

reşti, 1940; in 8°, 22 p. (Academia Română, Memoriile Secţiunii
Literare, Seria I I I , Tomul IX, Mem. 1 1 ) .
Academia a comemorat pe Maiorescu printr'o cuvântare a
profesorului Petrovici. Elev al lui Maiorescu, D-sa a însuşit dela
maestru academismul gândirei şi expresiei. Ş i cum activitatea
desfăşurată de criticul junimist înfăţişa o mare bogăţie de as­
pecte pozitive, talentul oratorului avea ocazia rar întâlnită a
unei prezentări generale care, notând şi reversul, se încheia to­
tuşi la temperatura înaltă a elogiului. Deşi „pulpa verbală" îşi
păstrează într'o mare măsură vieaţa chiar la lectură, comuni­
carea se impune să fie urmărită mai puţin în calităţile sale ora­
torice şi literare şi mai mult în ideile pe care le aduce.
Prima trăsătură care, după orator, defineşte vieaţa sufle­
tească a lui Maiorescu este bunul simţ, alături de care se no­
tează echilibrul, măsura, tactul, circumspecţiunea. Prestigiul de
care s'a bucurat este explicat nu numai prin cultura temeinică,
prin judecata limpede şi expresia aleasa, ci şi printr'o rezervă
circumspectă. Astfel făcut, din întreaga personalitate a lui Ma­
iorescu se desprinde sentimentul reconfortant al unei armonii de­
săvârşite. In apropierea imediată se puteau surprinde svâcnirile
unei puternice vieţi afective, înăbuşită în adânc prin exerciţiul
fără greş al unei voinţe de fier. Şi aici, o observare care se im­
pune să lie consemnată: „Dragostea de frumos şi de artă se afla
deci în legătură cu întreg sentimentalismul său natural şi poate
singura cale larg deschisă, care îi rămânea la dispoziţie, după
comprimările pe care şi le impusese, într'o disciplinare severă
la care voinţa lui puternică făcuse minuni". In prezentarea acti­
vităţii sale critice şi profesorale sânt notate şi aderenţele pozi­
tiviste ale spiritului maiorescian, dar şi rezistenţa hotărîtă faţă
de teoria lui Taine. Este drept că liniile mari pe care se desfă­
şoară gândirea lui Maiorescu nu sânt compatibile cu această teo­
rie.. D a r teoretic, Maiorescu a arătat că ştie să facă unele con-
 cesiuni, iar în practică aceste concesiuni au fost şi mai pronun­
ţate. Credem că atitudinea lui ostilă gânditorului francez se e x ­
plică într'o măsură şi prin agresivitatea cu care teoria acestuia
era înfăţişată în cultura română, în care Gherea importa un
Taine al său, articol de contrabandă rusească.
într'o atmosferă de diplomatică neglijenţă, rezervele pul­
sează totuşi sub faldurile somptuoase ale elogiului. In primul
rând, ipoteza aşa de frumoasă a unui Maiorescu creator original
în domeniul filosof iei, revelat de începuturile dela Berlin: „Ma­
iorescu a trecut, în tinereţele sale, ca o virtualitate interesantă
în domeniul filosofic. Virtualitate care, adăogăm noi, nu s'a rea­
lizat deplin"; iar în altă parte: mărginindu-se să activeze în sfe­
ra necesităţilor naţionale ale momentului, Maiorescu „a pierdut
poate în alte privinţe". Devine aşa dar discutabil că adevărata
vocaţiune a criticului ar fi fost aceea a speculaţiunilor filosofice:
rezervele critice cu care oratorul priveşte faptul recheamă nea­
părat pasajul din Einiges philosophische, în care se vorbeşte de
misiunea de vulgarizator a scriitorului filosofic. — Este ştiut că
Maiorescu datorează ideile sale unor sisteme de gândire străine.
Constatarea acestui fapt a dat naştere pe vremuri unei bogate
literaturi. Existenţa acestor puncte de derivare externe o con­
stată şi oratorul, dar în limbajul său elegant aceasta însemnează
că Maiorescu „a folosit principii filosofice cu caracter universal",
sau: „Evident, nu este vorba de originalitatea principiilor între­
buinţate şi puse la temelie, ci de originalitatea îmbinării". Dis­
cutabilă ca posibilităţi de fructificare originală şi văzută în iz­
voarele sale ideologice, concepţia lui Titu Maiorescu este privită
astfel cu un ochiu critic. Oratorul nu evită dealtfel să noteze şi
caracterul eclectic al datelor pe care se întemeiază Logica lui
Maiorescu şi, în ordinea principiilor estetice practicate de critic,
|„o uşoară îmlădiere". Faptul se impunea într'adevăr să fie sem-
(nalat: preceptele din 1867 s'au dovedit de timpuriu incapabile
(de a fi verificate în vieaţa literară a zilei şi astfel criticul, care
I la început vorbea de evitarea numelor proprii nepoetice, ajunge
I să propună pentru un premiu academic opera în care era cântat
Lae Chiorul. Când priveşte cineva aceşti termeni extremi în evo-
I luţia concepţiei lui Maiorescu, este fără îndoială îndreptăţit să
\ afirme cel puţin „uşoara îmlădiere a principiilor estetice".
\ Profesorul Petrovici se încadrează junimismului în primul
rând prin necesitatea spirituală de a supune unui examen cri­
tic orice idee şi orice autoritate. In felul acesta era firesc lucru
ca, armându-şi aprecierea cu atâtea rezerve, elogiul său să fie
închinat nu unei personalităţi excepţionale, ci unei personali­
tăţi reprezentative. Constatarea defineşte poziţia.

D. POPOVICl
 V I A N U T.: Arta prozatorilor români, s. 1. [Bucureşti], 1941;
Ü
in 8 ; 454 p.
Lucrarea este o refacere, pe linia mijloacelor artistice, a is­
toriei literaturii române moderne, începând cu Heliade Rădules-
cu şi mergând până la scriitorii zilei. E a izvorăşte din limitarea
concepţiei de istorie literară, care, după părerea autorului, „con­
sideră mai cu seamă gruparea şi filiaţia motivelor şi atitudinilor,
când nu se limitează la datele biografice ale autorilor şi la expli­
carea operelor prin elementele biografiei. Aspectul propriu zis
artistic, adică acela care este făcut din gruparea materialelor,
inexpresive esteticeşte atâta timp cât artistul nu le-a supus pre­
lucrării lui, ca şi din valorile stilistice pe care creatorul le e x ­
trage şi le desvoltă din imensul rezervor de virtualităţi al lim­
bii, alcătuesc (sic) în cel mai bun caz preocuparea minoră, res­
pinsă în anexele lucrărilor de istorie literară" (p. 6 ) . îndreptă­
ţită de preocupările caracteristice istoriei literare într'un trecut
apropiat, atitudinea autorului faţă de această disciplină ne apare
totuşi prea severă. In cuprinsul literaturii române chiar, preocu­
parea pentru laturea expresivă a operei de artă, ce caracterizea­
ză cele din urmă lucrări, au deschis istoriei literare perspective
nebănuite până acum. E l e vor face cu necesitate ca studiile lite­
rare de mâne să aibă cu totul alt aspect decât cele de ieri.
Bogat în idei şi bine scris, studiul lui Vianu se citeşte cu plă­
cere şi cu profit. Autorul, al cărui punct de plecare se situiază în
filosofie, ancorează cu lucrarea de faţă în domeniul lingvisticei,
refăcând pe o traiectorie mai largă evoluţia de concepţie a lui
Ibrăileanu, care pornea dela date sociologice şi ajungea în cele
din urmă la lingvistică. Lectura ne-a dus însă şi la unele între­
bări şi uşoare rezerve, dintre care notăm în continuare câteva.
Urmărind în primul rând caracterizarea stilistică a litera­
turii române în desvoltarea ei, autorul ţine să-şi precizeze atitu­
dinea faţă de concepţia tradiţională despre stil. Cunoscător al
discuţiilor actuale, D-sa reţine dintr'însele anumite date, dar nu
înţelege să renunţe la unele elemente ale stilisticei clasice, în
primul rând la figurile de stil. De aceea, în întregul ei, lucrarea
face impresia unei desfăşurări într'un tempo inegal, iar în anu­
mite momente ia aspectul unui studiu întreprins spre a exempli­
fica unele figuri de stil.
Clasificarea stabilită de autor ar putea deasemenea motiva
unele rezerve; în parte, ea se explică prin faptul că lucrarea nu
se putea sustrage criteriului cronologic. In felul acesta înţelegem
de ce, sub titulatura Prozatorii „Junimei", sânt studiaţi laolaltă
un scriitor retoric cum este Titu Maiorescu, un scriitor fantastic
ca Eminescu şi scriitorii realişti Creangă, Slavici şi Caragiale,
când fiecare dintre aceştia trebuia să fie încadrat categoriei res­
pective. Faptul ne face să vedem că, oricât ar căuta să constru-
iască în afara istoriei literare, autorul îşi clasifică uneori mate­
rialul pe baza unor criterii împrumutate acestei discipline. He-
liade este caracterizat ca un scriitor retoric, alături de Bălcescu
şi Russo. Pentru aceasta se recurge aproape statornic la Issachar,
o operă care îndreptăţeşte caracterizarea, dar care nu este ca­
racteristică decât activităţii de după revoluţie a scriitorului. Pen­
tru epoca anterioara ar fi trebuit subliniate, credem, elementele
orale ale retorismului său. Prefaţa Gramaticii din 1828 şi prefaţa
Gramaticii poeziei din 1831 ar fi dus de bună seama la semna­
larea unor aspecte mai variate. Nu este singura dată când se ge­
neralizează pe baza unor aspecte izolate. F ă r ă să fie propriu zis
o generalizare, ca un fenomen caracteristic prozei lui Bălcescu se
semnalează (p. 36—38, 443—449) organizarea în basso-relief a
naraţiunii: întrebuinţând timpuri diferite ale verbului, scriitorul
scoate efecte variate de perspectivă din proiectarea unei lumini
diferite asupra acţiunilor şi persoanelor. In nararea bătăliei dela
Călugăreni, faptele lui Mihai şi ale soţilor săi sânt povestite la
timpul prezent, cele datorite aliaţilor şi duşmanilor, la timpul
trecut. Pasajele invocate sânt însă numai în parte concludente şi
ele nu au o semnificaţie care să le depăşească: nu numai activi­
tatea Românilor este înfăţişată la timpul prezent, ci şi aceea a
aliatului, care ,,aşează" tunurile şi „stă" gata să le descarce în
duşman. Mai mult însă; naraţiunea bătăliei dela Călugăreni al-
cătueşle un tot unitar, pe care Bălcescu îl prezintă în două mo­
mente. Pentru exemplificarea sa, Vianu detaşează un fragment
din partea finală. In nararea primului moment însă, în care este
vorba de aceiaşi luptători, Bălcescu aduce un joc al timpurilor
verbale care contrazice întreaga construcţie: „Atunci Mihai, plin
de încredere în energia armatei sale, trecu podul în capul a 8000
ostaşi şi se lăsă cu furie asupra Osmanlilor, în vreme ce focul iute
şi bine ţinut al puşcaşilor din pădure şi al tunarilor pustieşte ar­
mata turcească, doborînd la pământ lume multă. Câteva cete de
Turci se încerc a stânjini năvălirea Românilor; dar în zadar căci
aceştia inimându-se, îmbiindu-se unii pe alţii, îi izbesc cu atâta
furie încât, cu toată minunata poziţie a Turcilor, ei ajunseră pâ­
nă la cele d'întâiu corturi ale taberei lor".
Analiza stilistică este adeseori, pentru autor, un mijloc de a
capta valorile de conţinut ale operei literare, care îl interesează
în mod precumpănitor şi pe care le situiază pe un plan izolat.
Ilustrativ ni se pare, sub acest raport, cazul lui I. Codru Drăgu-
şanu. Autorul cuprinde în sfera stilistică sintaxa, morfologia (li­
mitată la morfologia verbului), lexicul şi aminteşte în treacăt (p.
394) şi acustica, a cărei funcţiune expresivă n'o urmăreşte însă:
aşa dar, căile pe care se poate defini, iformal, o valoare artistică.
Analizând însă Peregrinul Transelvan al lui Codru Drăguşanu,
D-sa se adresează ediţiei date în 1910 de C. Onciu, care înlătu-
rase limba latinizată a scriitorului şi prefăcuse cartea „în stilul
literar de astăzi". Având ca text de bază contrafacerea lui On-
ciu, autorul manifestă, în acest moment, o totală lipsă de interes
pentru elementele formale, pe care nu le-ar fi putut urmări de­
cât în ediţia originală.
Rezervele schiţate mai sus nu ne împiedică însă de a preţui
calităţile eminente ale studiului. Mai presus de orice, Vianu adu­
ce o gândire clară, capabilă să degajeze esenţialul din accesoriu
şi să prindă astfel liniile mari de evoluţie. Cele mai adeseori ca­
racterizările sale sânt făcute cu siguranţă şi cu o deosebită pă­
trundere; de aceea ne-ar fi greu să ne oprim preferinţele asupra
unui capitol oarecare, fără să avem sentimentul că numeroase al­
te capitole sânt tot atât de meritorii. Vom reţine totuşi paginile
închinate lui Caragiale, D-nei Hortensia Papadat-Bengescu şi lui
Ion Vinea. Vom nota deasemenea arta cu care sânt puse în lu­
mină procedeele puerile şi ironiile lamentabile ale lui Adrian Ma-
niu, — un prozator pe care poetul Adrian Maniu nu-1 va putea
smulge naufragiului.
D. POPOVICI

R Ă D U L E S C U H O R I A : Scribe sur la scène roumaine dans

la première moitié du XlX-e siede, Vălenii-de-Munte, 1940; in
8°, 97 p. (Extráit des Melanges de l'Ecole Roumaine en France,
X V , 1939—1940).
Autorul, un bun cunoscător al mişcării noastre teatrale, ne
dă o lucrare documentată în legătură cu soarta lui Scribe în ţă­
rile române în prima jumătate a secolului trecut. S e urmăreşte
atent opera popularului dramaturg francez, atât în repertoriul
trupelor de teatru străine cât şi în traducerile şi adaptările ro­
mâneşti. Popularitatea europeană a scriitorului a făcut ca încă
de timpuriu, din 1832, scrierile sale să figureze în repertoriul tea­
trului francez din Iaşi, care reprezintă atunci la Somnambule,
comedie uşoară, al cărei succes s'ar datora în primul rând aces­
tei calităţi. Autorul crede că în ţările române ele corespundeau
gustului general, .,qui ne demandait au theatre qu'une occasion
de divertissement". Observaţia, întemeiată în liniile ei mari, s'ar
cere puţin nuanţată. Este drept că în sprijinul ei s'ar putea adu­
ce un mare număr de mărturii, dintre care vom actualiza numai
pe aceea a unui consul francez, care raporta că teatrul român se
hrăneşte din teatrul lui Molière, dar din operele cele mai puţin
serioase ale acestuia. Alături de acestea se impune însă să ţinem
seama de discuţiile provocate de reprezentarea unei opere ca
Misantropie şi pocăinţă a lui Kotzebue, operă criticabilă sub ra­
port artistic, dar opusă ca spirit teatrului lui Scribe şi totuşi mult
apreciată de publicul român. Şi acelaşi este cazul cu Saul al lui
Alfieri, care s'a bucurat de atâtea aprecieri, meritate de altfel r

în publicistica timpului. Societatea se dovedea în felul acesta c a ­

pabilă să aprecieze şi opere de altă greutate. Faptul însă că Scri­
be s'a bucurat de o apreciere aşa de susţinută în ţările române,
— dovezile aduse de autor în această ordine sânt concludente —,
arată că şi la noi, ca şi în alte părţi, comedia cucereşte mai
uşor. Aceasta nu este aşa dar o prerogativă a poporului român.
Stabilirea repertoriului este însoţită de comentarea lui, o co­
mentare prudentă, care nu-şi permite depăşirea unor anumite
frontiere. Intr'adevăr, Scribe însemnează în primul rând tehnică
dramatică; dar alături de el, numeroşi scriitori dramatici fran­
cezi aduceau aceleaşi calităţi şi întreprinderea unei discuţii în
adânc pe această temă presupune câştigate mijloacele de discri­
minare a elementelor pe care teatrul român le datora în mod ex­
clusiv unuia sau altuia. Sânt însă numeroase date de ordin ge­
neral, ce caracterizează un grup de scriitori şi pe care istoria li­
terară trebue să-i accepte ca atare, evitând să stabilească o a s ­
cendenţă în texte precis determinate. Horia Rădulescu a ştiut să
profite astjfel de lecţia negativă ce se desprinde din studiul, re­
marcabil sub atâtea aspecte, închinat de Drouhet lui Vasile Alec­
sandri,
S'ar putea obiecta cercetării caracterul oarecum descriptiv;
autorul a întâmpinat însă această obiecţiune anticipat şi a justi­
ficat-o: acolo unde lipsea mărturia asupra răsunetului pe care
opera lui Scribe 1-a avut în societatea românească, singura cale
de a vedea în ce fel ea putea să intereseze era prezentarea ope­
rei însăşi.
Preţios prin informaţiile pe care le concentrează, studiul are
totuşi mai mult aspectul unui exerciţiu preparativ pentru lucra­
rea de sinteză care să ne prezinte soarta teatrului francez în
România. Autorul se dovedeşte şi prin această lucrare, ca şi prin
lucrările sale anterioare închinate teatrului, în măsură să între­
prindă acest studiu.
D. POPOVICI

P A P A D O P O L P A U L I.: Poeţii Văcăreşti. Vieaţa şi opera

lor poetică. Cu introducere, studii bio-bibliografice şi glosar de...,
Bucureşti, 1940; in 8°, 356 p. + 4 planşe h. t. (Clasicii Români
comentaţi „Cugetarea").
— „O ediţiune cum se cade — cât mai completă şi mai cri­
tică — a poeţilor Văcăreşti lipsea în publicistica românească, a-
tât de generoasă când e vorba să ofere tot felul de absurdităţi şi
de copilării", spune Papadopol, prezentând ediţia scrierilor V ă -
căreştilor îngrijită de D-sa (p. 7 ) . Iar la sfârşitul Introducerii,
care aduce o situare istorică şi o caracterizare a acestor scrieri,
 adaugă: „Toate aceste consideraţiuni ne fac să oferim cu entu­
ziasm această ediţiune — care, oricât de incompletă şi de imper­
fectă, va putea, va trebui să fie socotită superioară tuturor celor­
lalte, ca una care ajută cel mai mult la dreapta preţuire şi ade­
vărata înţelegere a unor slujitori atât de credincioşi ai poeziei
româneşti" (p. 2 4 ) .
După cum se vede, editorul are o foarte bună părere des­
pre sine. Ediţia ne este oferită într'adevăr cu mult entuziasm, dar
entuziasmul nu este un bun sfătuitor în astfel de împrejurări. Nu
vom avea sadismul să cerem recentului editor iniţiere în critica
de text, în stabilirea paternităţii textelor, în determinarea izvoa­
relor sau în jungla cronologiei; vom spicui însă din Introducere
câteva date, de natură să indice polul spiritual sub care a germi­
nat întreaga operă. Papadopol intueşte confuz toate problemele *
pe care şi le pune. Este convins că poeţii nu pot fi studiaţi fără
să se cunoască epoca lor, dar evită să grămădească documente;
trimite în schimb pentru documentare la manuale şcolare, la tra­
tate de istorie literară, la Bucura Dumbravă şi la „arătările atât
de sigure ale lui I. Ghica" (p. 1 1 ) , ceea ce arată că D-sa aduce
prea multă bună credinţă ca să poată merge sigur pe cărările is­
toriei literare. De altfel editorul se bucură de avantajul de a co­
lecţiona toate ereziile: pentru caracterizarea epocii fanariote,
care interesează pe Văcăreşti în general şi pe Ienăchiţă în deo­
sebi, se raportează la Povăţuitorul tinerimii al lui Gheorghe L a -
zăr. S e uită în felul acesta că Fanarioţii lui Ienăchiţă Văcăres-
cu, care era înrudit cu unii dintre ei, erau alţii decât Fanarioţii
lui Gheorghe Lazăr şi nu se cunoaşte ceva, ce se cunoştea bine
cu câteva zeci de ani în urmă: că Povăţuitorul nu este opera lui
Lazăr. Vorbind despre şcoala grecească a veacului al X V I I I - l e a ,
D-sa crede că este vorba de „avalanşa puternicei culturi greceşti
cu înfăţişeri atât de amăgitoare" şi că singurul scriitor din fa­
milia Văcăreştilor care s'ar fi desvoltat la şcoală românească
ar fi Iancu Văcărescu. Ardealul, „în decursul istoriei literare, a
fost în fruntea atâtor mişcări de ridicare a maselor" (p. 14), ceea
ce însemnează descoperirea unei noi funcţiuni a istoriei literare.
In tot acest timp, Transilvania s'a mulţumit să arunce „un sncp
de raze asupra sufletelor româneşti", dar poezie n'a avut: B u -
dai-Deleanu nu există pentru editorul Văcăreştilor, care, încor-
dându-şi puterile minţii şi punând la contribuţie notiţele sale
studenţeşti, descopere pe Zaharia Boiu şi se înduioşează de soar­
ta lui (p. 14—15). Printre marile probleme pe care şi le pune
Papadopol este şi aceea a originalităţii în poezie, pe care o meş­
tereşte cu instrumentele sale primitive. Cu prilejul acesta afirmă
că Anton Pann ar fi putut cunoaşte opera lui Virgiliu în între­
gime, prin mijlocirea vreuneia din limbile cunoscute de el; nu se
arată însă preocupat să stabilească dacă aceasta era limba tur-
ceaşcă sau cea bulgărească. Printre modele se citează şi „vije­
liosul" Anacreon; şi Hristopoulos, care, după cum se ştie, a trăit
în urma primilor Văcăreşti; se citează deasemenea poezia occi­
dentală, galantă, uşoară, „uşor-romantică", reprezentată de Do­
rai, Piron, Lebrun, Gibert ( = G i l b e r t ) , Parny, fără să se preci­
zeze care dintre aceştia erau „uşor-romantici". — „Cum se in­
spirau V ă c ă r e ş t i i " ? Simplu: „Inspiraţia le era uşarnică"; „îşi
compuneau singuri stihurile în 10—15 minute, în clipe de ade­
vărată fericire, de completă uitare de sine" (p, 2 0 — 2 1 ) . Subti­
lizează în domeniul formei, spânzurându-şi soluţiile într'un po­
top de semne de exclamare: „Dar strofele! Câtă varietate! Câtă
bogăţie"! (p. 2 2 ) ; iar acolo unde nu vibrează în ritmul odei,
fraudează istoria: Iancu Văcărescu ar fi introdus sonetul în li­
teratura română. „Farmecul poeţilor V ă c ă r e ş t i " este neegalat:
„Da! Da! Sunt nevoit s'o repet: inspiraţia oprită în drum spre
înflorire a acestor desconsideraţi înaintaşi, pe care — niciodată
— nu-i vom putea ajunge, din atâtea puncte de vedere — re­
prezintă pentru noi o adevărată bucurie sufletească" (p. 2 3 ) .
Din poezia iniţiată astfel de Văcăreşti „va ieşi — da, va ieşi —
chiar Eminescu" (p. 15).
Ediţia îngrijită de Papadopol arată nu numai că D-sa nu
este iniţiat în operaţiuni de acest fel, dar şi altceva cu mult mai
grav: că n'a izbutit până acum să descifreze marile mistere ale
alfabetului. „încă un fapt care confirmă acest ifapt" (p. 15) este
epilepticul joc al punctuaţiei, în primul rând invazia unei hoar­
de de liniuţe parazitare, leşinate pe corpul unei ifraze din care
nu pot suge niciun sens.
D. POPOVICl

R Ä D U L E S C U - P O G O N E A N U E . : Vieaţa lui Alecsandri. Cu

18 planşe afară din text, Craiova, s. a.; in 8°, VII-]-346 p.
Lucrarea D-nei Rădulescu-Pogoneanu a luat naştere din-
tr'un incident, dar ea a fost pregătită îndelung. Trebuind să
scrie o introducere la ediţia poeziilor lui Alecsandri, pregătită
pentru editura „Scrisul Românesc", D-sa a concentrat un mate­
rial informativ atât de bogat, încât, redactat, a căpătat propor­
ţiile unei monografii deosebite. Pregătirea datează însă de multă
vreme: încă din 1921 D-sa publica în Lamura un studiu despre
Alecsandri.
Lucrarea concentrează informaţia cea mai preţioasă dintre
toate studiile închinate vieţii poetului până în prezent. Sânt puse
la contribuţie manuscrisele, iar corespondenţa publicată este ur­
mărită în cea mai mare parte şi exploatată. Credem însă că sub
raportul acesta se putea merge mai adânc. D-na Pogoneanu no­
tează cu toată îndreptăţirea interesul poetului pentru Românii
 din provinciile supuse, dar în chip special se insistă numai asu­
pra legăturilor cu Bucovina. Aici poetul are prieteni devotaţi
şi admiratori sinceri, şi Alecsandri este deopotrivă de atent faţă
de unii şi de alţii. Am fi dorit să vedem subliniate însă şi legă­
turile sale cu Ardealul, legături foarte puternice. înaintea „ J u - |
nimei", Alecsandri a pregătit spiritele în Ardeal pentru primi- \
rea junimismului. Şi dacă mişcarea dela Iaşi ajunge în cele din !
urmă să câştige lupta dincoace de Carpati, ifaptul se datoreşte j
mai puţin lui Maiorescu şi mai mult abilităţii unora dintre co- (
laboratorii săi şi talentului lui Alecsandri, a cărui ironie deschi- '
dea porţi pe care criticul le ferecase. D-na Pogoneanu notează {
fugar aceste legături, care s a r fi cerut urmărite cu atenţie. In~
periodicele din Transilvania, D-sa ar fi surprins unele date foar­
te utile, unele scrisori ale poetului adresate unor scriitori din
aceste părţi, în primul rând lui Iosif Vulcan, a cărui revistă se
bucură de încurajerile poetului. Constatarea a r fi determinat
poate o altă încadrare sentimentală a scriitorului: adeziunea lui
Alecsandri la junimism este măsurata, în primele timpuri, de
adeziunea Junimiştilor la mişcare României Literare. S ă nu
uităm că, în timp ce se încadra junimismului, Alecsandri păstra
totuşi legături cu adversarii literari ai acestei mişcări, cu Revista
Contimporană şi cu Familia. Sub acest raport însă lucrarea pre­
lungeşte punctul de vedere junimist, apărat pe vremuri de Eu- "
.genia Carcalechi cu mai mult entuziasm decât supunere inteli­
gentă la obiect. Cu toată informaţia lui preţioasă şi priceput or­
ganizată, studiul nu s'a putut curaţi astfel de anumiţi fetişi.
0 nelimitată încredere se acordă unor lucrări care, prin
natura lor, au nevoe de o confirmare suplimentară: articolul lui
Bengescu din Convorbiri Literare şi scrierea Autrefois et au-
jourd'hui de Maria Bogdan, ambele având ca origine a informa­
ţiei pe Alecsandri însuşi. Este drept, D-na Pogoneanu adopta
uneori faţă de ele o atitudine critică, — bunăoară atunci când
discută data naşterii poetului. E r a de dorit însă ca această ati­
tudine să fie constantă; am fi preferat-o în orice caz specioasei
argumentări în legătură cu originea etnică a poetului. Autori­
zată de falsurile descoperite până acum în Arhondologia lui
Sion, D-sa respinge cu energie afirmaţia acestuia că bunicul poe­
tului era Evreu din Iaşi (p. 1 0 ) ; acceptă totuşi informaţia lui în
legătură cu soţia acestui bunic (p. 12), ceea ce arată că Arhon-
dologia putea cuprinde şi lucruri exacte. In ceea ce priveşte ori­
ginea bunicului, D-na Pogoneanu adoptă părerea lui Iorga: el
ar fi fost „creştin de altă confesiune, catolic ori protestant, cum
a putut fi un Român din părţile Bacăului ca el". întemeiat pe
această afirmaţie a lui Iorga, cercetătorul germano-maghiar
Göbl-Gáldi ajunge recent la afirmaţia că poetul este de origine
ungurească. Credem că, pe baza materialului informativ de care
dispunem în prezent, o concluzie ar fi prematură. Ceea ce s e
poate afirma astăzi este că bunicul poetului nu era originar dela
Bacău, ci dela Iaşi, fapt care răpeşte părerii lui Iorga îndrep­
tăţirea. De B a c ă u se leagă tatăl poetului, vornicul Vasile Alec­
sandri, care se născuse însă la Iaşi.
Dintre afirmaţiile asupra cărora s'ar impune o meditaţie
mai îndelungată este şi aceea care face pe Eminescu să descindă
din Alecsandri (p. 2 4 7 ) . Incontestabil, Eminescu descinde şi din
Alecsandri; dar punctele sale de derivare sânt multiple. Nu s'a
susţinut că influenţa lui Bolintineanu asupra lui se prelungeşte
până târziu, în epoca poeziei Mortua est?
Se semnalează cu toată dreptatea, în prefaţă, tonul entu­
ziast al lucrării. Prima frază a studiului îi arată îndreptăţirea:
„Veacul al X I X - l e a se oglindeşte aproape întreg în vieaţa şi
opera poetului Alecsandri".
Scris curent (dar şi unele greutăţi; v. în special p. 4 9 ) , stu­
diul D-nei Pogoneanu este mai presus de orice un studiu util,
care răspunde cerinţelor marelui public, dar de care şi specia­
listul va trebui să ţină seama.
D. POPOVICI

C I A N C I O L O U.: Poesie scelte di Mihai Eminescu. Introdu­

zione, versione col testo a honte, note, Modena, 1941; in 4°, 145
p. + I n d i c e (Istituto di Filologia Romanza della R. Università
di Roma. Studi e testi).
Bun cunoscător al problemelor eminesciene, Umberto Cian­
ciòlo ne-a dat, într'o traducere italiană atentă şi cu gust, o parte
din poeziile lui Eminescu: Venere şi Madonă, Mortua est, Noap­
te, Făt-Frumos din teiu, Melancolie, Lacul, Călin, Singurătate,
Revedere, O, mamă, Scrisoarea III, Luceafărul, Doina, Trecut-au
anii, S'a stins viaţa, Peste vârfuri, Somnoroase păsărele, Lasă-ţi
lumea ta uitată, Ce te legeni, codrule, Mai am un singur dor,
Sara pe deal, La steaua. Traducerea este precedată de o prezen­
tare a operei poetului şi urmată de note explicative, care arată
o caldă înţelegere şi o serioasă meditare asupra textului. Venită
în urma apreciatei traduceri a lui Ramiro Ortiz, lucrarea lui
Cianciòlo profită în mod inteligent de experienţa aceleia şi iz­
buteşte cele mai adeseori să se apropie de original în aşa mă­
sură încât să prindă nuanţele cele mai fine. Sânt puţin nume­
roase cazurile inverse, când textul italian nu acopere, ca sens,
originalul. S'ar putea nota astfel, cu titlul de exemplu, un vers
din Scrisoarea III: Cum veniră, se făcură toţi o apă ş'un pă­
mânt, redat prin una volta giunti, ci assegnammo tutti una sola
aqua e una sola terra (pe care Ortiz îl tradusese: come vennero,
in terra e aqua le lor schiere si conversero); sau (în Făt-Frumos
din teiuj: Se'ndoi spre el din şele, redat prin si sporse dalla sella
verso di lui (în Ortiz, ceva identic: si piega verso lui sulla sella;
deci şele înţeles ca plural al cuvântului şea); sau (în Melanco­
lie): Bogată în întinderi stă lumea n promoroasă, redat prin
// dovizioso mondo si stende ampio sotto la brina.
Cazurile acestea sânt ìnsà rarissime şi, ca importanţă, ele
devin disparente în totalul lucrării, în care traducătorul se do­
vedeşte cu desăvârşire familiarizat cu limba lui Eminescu. F a p ­
tul este cu atât mai demn de semnalat cu cât se ştie că limba
poetului păstrează încă numeroase arcane pentru exegeţii ei
români. Traducerea prezintă însă pentru noi şi o altă importan­
ţă: ea desvălue anumite puncte vulnerabile ale ediţiilor emines­
ciene curente. Cianciòlo s'a condus după ediţia Perpessicius, re­
marcabilă de altfel din multe puncte de vedere şi, în situaţia a c ­
tuală, singura care putea fi luată ca text de bază într'o lucrare
ca aceea care ne preocupă. Ce însemnează însă faptul acesta ne
arată o strofă din Luceafărul care, tradusă exact in italieneşte,
sună în felul următor: E quello s'attizza ogni sera di tutta la sua
luce, quand'ella a lui si mostra laggiù nell'ombra del tenebroso
castello. Aceeaşi traducere o dăduse şi Ortiz: ,,quando nell'om­
bra del nero castello ella deve apparirli. A ş a dar Luceafărul se
aprinde în fiecare seară, când Cătălina îi va apărea spre umbra
negrului castel. înţeles astiel, textul corespunde ediţiei citate,
— şi de altfel celor mai numeroase ediţii:

Şi cât de viu s'aprinde el

In orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.

Pentru istoricul textului este interesant să se noteze că atât ma­

nuscrisul (vezi facsimilul în ediţia Perpessicius), cât şi forma
din Almanah şi din Convorbiri lăsau deschisă posibilitatea unei
duble interpretări, prin faptul că întreaga strofă nu aducea, în
afară de punctul final, niciun alt semn de punctuaţie. Prima edi­
ţie Maiorescu preciza însă sensul:

Şi cât de viu s'aprinde el

In ori şi care sară
Spre umbra negrului castel,
Când ea o să-i apară.

Urmărită pe manuscris, elaborarea poemei ducea în mod nece­

sar la felul de a punctua al lui Maiorescu şi impunea un alt sens:,
nu Cătălina, ci Luceafărul se îndreptează spre umbra castelului.
Notăm că aceasta este formjuâdmisă de ediţia Mazilu, — incon-
testabil cea mai bună ediţie a Luceafărului. Ediţia Ibrăileanu
şi, după ea, ediţia Botez, deşi mărturisesc că se conduc după
prima ediţie Maiorescu, acceptă totuşi virgula după versul al
doilea.
Traducerea ne interesează însă şi prin lecţiunea originală
a unor versuri eminesciene. Astfel versul Credinţa zugrăveşte
icoanele n biserici este redat prin È la fede a dipingere le icòne
delle chiese, ceea ce face ca accentul intelectual al frazei să cadă
pe cuvântul Credinţa. Ortiz însuşi se îndruma în acelaşi sens
când traducea La fede sola.
Traducerea lui Cianciòlo nu mărturiseşte numai o ataşare
sentimentală la subiect; ea dovedeşte în acelaşi timp capacita­
tea de a pătrunde în problemele cele mai delicate ale literaturii
române.
D. POPOVICI

R U F F I N I M.: La Scuola Latinista Romena (1780—1871).

Studio storico-filologico, Roma, 1941 ; in 8°, 192 (—195) p. (Pic­
cola Biblioteca Romena a cura di Claudio Isopescu, 8 ) .
Izvorît din contactul nemijlocit cu textele în care este cu­
prinsă doctrina latinistă, studiul lui Mario Ruffini aduce o ex­
punere obiectivă a sistemului şi, cele mai adeseori, o justă înca­
drare istorică a mişcării.
Cum asupra latinismului vederile istoricilor literari români
sânt fixate, era interesantă examinarea întregului material din
partea unui învăţat străin care să privească lucrurile la rece,
acum când aţâţi specialişti oficiali ai străinătăţii vocalizează
oficial asupra fenomenului. Ruffini vede naşterea mişcării lati­
niste în chipul consacrat. în primul rând în cultura catolică a
unora dintre Românii Ardeleni. Notează just influenţa filosofiei
..Luminilor" şi mai ales pe aceea a lui Voltaire în Muntenia şi
Moldova, dar crede că în Transilvania renaşterea spirituală tre­
bue raportată la catolicism. Faptul acesta ar însemna o diversi­
ficare: în Principate ar fi vorba de influenţa Franţei prerevolu-
ţionare, iar în Transilvania de influenta culturală a Romei. Pen­
tru orice spirit neprevenit, este vizibil că afirmaţia conţine un
mare adevăr. Şi totuşi, raportarea la catolicism nu poate explica
totul. Ideile secolului al X V I I I - l e a au dus în Muntenia la revo­
luţia lui Tudor Vladimirescu. Revoluţia corespunzătoare a Tran­
silvaniei o face Horia, cu aproape 40 de ani mai înainte, şi ea nu
se poate explica prin legăturile cu Roma. O lumină puternică
aruncă însă asupra ei unele scrieri ale timpului. S e poate aminti
astfel Procanonul lui Petru Maior, care datează din 1783 şi care
însemnează o critică aspră a catolicismului şi a papalităţii. Nu
mai puţin revelatoare sânt tratatele de filosofie al lui Samuel
M i e u , traduse d u p ă Elemento: philosophiae ale lui Frideric Chris­
t i a n Baumeister, r e c t o r u l g i m n a z i u l u i d i n G o e r l i t z . Ce însem­
nează f a p t u l acesta ne-o a r a t ă t i t l u l a l t e i l u c r ă r i a l u i B a u m e i s ­
t e r : Institutiones philosophiae rationalis method o Wolf fi con-
criptae, care este u n t r a t a t de filosofie r a ţ i o n a l ă , n u creştină,
şi î n care a u t o r i t a t e a cea m a i de seamă este W o l f f — „ p r i n c e p s
p h i l o s o p h o r u m nostrae a e t a t i s " —, f i l o s o f u l cel m a i caracteristic
a l m i ş c ă r i i de „ L u m i n a r e " î n ţ ă r i l e de l i m b ă germană. A c e l a ş i
s p i r i t fecundează şi opera p o e t i c ă a l u i B u d a i - D e l e a n u , care se
e x p l i c ă , pe p l a n social, p r i n r a p o r t a r e l a mişcarea „ L u m i n i l o r "
austriace, l a josefinism. R e c e p ţ i o n a t e pe c ă i deosebite, aceleaşi
i d e i p u n e a u în mişcare s p i r i t e l e de o p a r t e şi de a l t a a C a r p a -
ţilor.
A u t o r u l înregistrează l a î n c e p u t u l l u c r ă r i i l e g ă t u r i l e c u l t u ­
r a l e ale R o m â n i l o r cu I t a l i a î n epoca p r e m e r g ă t o a r e m i ş c ă r i i l a ­
tiniste. C r e d e m că aici se poate merge cu t o a t ă î n d r ă z n e a l a m a i
d e p a r t e , a t r i b u i n d u - s e i n f l u e n ţ e i italiene m a i m u l t de c u m se
face de obiceiu. Este a z i u n f a p t stabilit că d o c t r i n a l a t i n i s t ă a
fost a n t i c i p a t ă de D i m i t r i e C a n t e m i r . E a n'a fost a n t i c i p a t ă
n u m a i î n M o l d o v a , c i şi în M u n t e n i a , î n c e r c u l a n i m a t de S t o l ­
n i c u l C o n s t a n t i n Cantacuzino, fost elev a l şcoalelor i t a l i e n e .
I o r g a a analizat, î n Istoria literaturii româneşti, I, B u c u r e ş t i ,
1925, p. 395—396, i n t r o d u c e r e a l a Liturghia d i n 1680 a m i t r o p o ­
l i t u l u i Teodosie. P e n t r u cine c o m p a r ă i n t r o d u c e r e a acestei c ă r ţ i
cu Schismaticia Grecilor a l u i G h e r o n t e C o t o r e a (1746), reiese
c u c l a r i t a t e i d e n t i t a t e a de v e d e r i : a n u m i t e i d e i caracteristice l a ­
t i n i s m u l u i e r a u astfel precis f o r m u l a t e m a i înainte ca R o m â n i i
A r d e l e n i să f i d e v e n i t c a t o l i c i .
Susceptibilă de i n t e r p r e t a r e n i se p a r e a f i r m a ţ i a că d i n t r e
p r e l a ţ i i t i m p u l u i î n P r i n c i p a t e , singur A m f i l o c h i e H o t i n i u l a d u ­
cea ceva d i n p r e o c u p ă r i l e zilei. Chesarie dela R â m n i c ( c ă r u i a
n u - i d a t o r ă m n u m a i Mineele pe I a n u a r i e — M a i u ) , aducea o c u ­
r i o z i t a t e f o a r t e ascuţită şi l e c t u r i l e sale franceze ni-1 a r a t ă ca
pe u n s p i r i t f o a r t e î n a i n t a t .
L u c r a t atent, s t u d i u l l u i R u f f i n i se caracterizează şi p r i n
i n f o r m a ţ i a l u i onestă. S t u d i i l e de bază sânt acelea ale l u i I o r g a ,
Densusianu, B o g d a n - D u i c ă şi Şăineanu, ceea ce însemnează l u ­
c r ă r i l e consacrate p e n t r u epoca respectivă. Poate că n ' a r f i fost
f ă r ă ifolos să se consulte şi unele l u c r ă r i m a i recente, c u m e r a
s t u d i u l n o s t r u despre H e l i a d e R ă d u l e s c u , î n care se discută ş i
i t a l i e n i s m u l s c r i i t o r u l u i r o m â n . Se p u t e a consulta deasemenea
şi s t u d i u l l u i G. O p r e s c u despre H e l i a d e , a p ă r u t în Dacoromania,
ì l i , şi acela a l l u i C a r l o T a g l i a v i n i , p u b l i c a t î n Europa Orien­
tale d i n 1926. C o n s u l t a r e a acestor s t u d i i ar f i p u t u t n u a n ţ a unele
idei, d a r l i n i i l e m a r i a r f i rămas aceleaşi.
D i n t r e datele de a m ă n u n t care ar necesita o r e v i z u i r e sem-
nalăm numai câteva. Dimitrie Cantemir n'a studiat în Occident
sau în Polonia, ci în Moldova şi la Constantinopole; Ienăchiţă
Văcărescu nu aparţine ca formaţiune intelectuală epocii de după
1774 (pacea dela Cuciug-Cainardgi), ci epocii anterioare, ceea ce
arată că începutul europenizării spirituale în Principate n'a fost
determinat de acea pace; Petru Maior nu s'a născut la 1 7 3 1 :
nici data, nici locul naşterii sale nu s'au putut preciza; singurul
lucru sigur adus de ultimele cercetări este că, la data naşterii
scriitorului, tatăl lui era protopop la Târgu-Mureş. Data morţii
lui Budai-Deleanu a fost definitiv stabilită de T. B ă l a n în Făt-
Frumos din 1934, p. 4 2 : nu este 1830, ci 24 August 1820. Soco­
tim apoi că traducerea (p. 156) frazei lui Budai-Deleanu: ,,cu-
noscutu-i-am eu atunci foarte bine când i-am părăsit şi, fugind,
mai bine am ales nemernicia decât sâmbra cu dânşii" prin ,,Li
avevo conosciuti molto bene quando li lasciai, e, fuggendo, pre­
ferii commettere un atto vile che adattarmi alla servitù con essi",
nu redă gândirea scriitorului român, care prin „nemernicie" nu
înţelege un „atto vile", ci „nenorocire, mizerie".
Diferenţele de vedere notate nu ne împiedică de a aprecia
opera lui Ruf fini: lucrată într'un mediu în care informaţia de
amănunt ar fi fost greu de ţinut la curent, ea este totuşi infor­
m a t ă ; dar marele ei merit constă în prezentarea clară şi obiec­
tivă a doctrinei latiniste.
D. POPOVICI

Melanges d'histoire luterane et de littérature comparse

offerts à Charles Drouhet à l'occasion du X X X - e anniversaire de
son enseignement à l'Université, Bucarest, „Bucovina", 1940,
in 8° gr„ 326 p.
Apărut în urma morţii profesorului Drouhet, volumul acesta,
c a r e concentrează preţioase colaborări interne şi străine, înce­
tează de a mai fi o scriere comemorativă. Cuprinsul depăşeşte
titlul: alături de literatură, întâlnim şi studii de istorie, cum
este acela al lui Paul Henry, închinat activităţii diplomatice pri­
lejuită de ocuparea Principatelor, în 1848, de armatele ruseşti.
Doamna Aniţa Belciugăţeanu urmăreşte unele reflexe ale isto­
riei Românilor în cele din urmă cărţi ale romanului Amadis de
Gaule, iar I. Iordan soarta catedrei de limba şi literatura fran­
ceză la Universitatea din Iaşi. Concis, portretul ştiinţific al lui
Drouhet, datorit lui Basil Munteanu.
Studiile închinate literaturii române sânt puţin numeroase.
Profesorul Ştefan Ciobanu semnalează unele versuri poloneze
ale lui Dosofteiu, Mitropolitul Moldovei. Doamna Ghiacioiu ne
dă, în O pagină dureroasă din vieaţa lui Grigore Alexandrescu,
o serie de documente datând din 1862, în legătură cu destitui-
Tea poetului din postul onorific de membru al Eforiei spitalelor:
provocată probabil de faptul că poetul contraria planurile Doc­
torului Davila, destituirea avea nevoie de o acoperire publică
valabilă şi o comisie medicală, alcătuită din trei doctori cu nume
exotice (Atanasovici, Protici, Sarrhos), asistaţi de un subcomisar
„de clasa I-a", declară că poetul prezintă „simptome de mono­
manie măreaţă". Comisia are o acoperire ştiinţifică de o valabi­
litate dubioasă: ea fusese informată că Alexandrescu fusese lo­
vit de alienaţie mintală cu un an şi jumătate în urmă. Rapor-
tându-1 la împrejurări, în primul rând la duşmănia ministrului
Kreţulescu (suspendă ziarul Reforma, care apărase pe Alexan­
drescu şi pune la închisoare pe redactorul lui, Valentineanu),
D-na Ghiacioiu înclină a crede că boala poetului se reduce la o
congestie cerebrală care n'a lăsat urme şi conchide că actul al­
cătuit de cei trei doctori însemnează un asasinat moral. Intr'a-
devăr, materialul adus în discuţie de D-sa ne face să credem că
faptele din 1862 au fost o murdară şi interesantă înscenare. R ă ­
mâne însă greu de înţeles mărturisirea categorică a lui Ion Ghi-
ca: poetul a fost lovit, la Focşani, de o boală nemiloasă, „care
1-a ţinut aproape un sfert de secol mort între cei vii". In general,
informaţia lui Ghica nu este sigură; dar pe Grigore Alexandres­
c u 1-a cunoscut şi 1-a iubit, aşa că nu şi-ar fi însuşit părerea co­
mună dacă n'ar fi fost convins de adevărul ei.
In Alecsandri, Fântâna Blanduziei şi Horaţiu, N. Herescu
a r ă t ă că anacronismul semnalat în piesa lui Alecsandri (Hora­
ţiu vorbeşte de Ovidiu exilat la Tomis, deşi Horaţiu murise cu
16 ani înaintea acestui fapt), este voluntar: însuşi Alecsandri a
notat data exilului şi el cunoştea şi data morţii lui Horaţiu. In
•continuare, autorul urmăreşte atent o serie de reminiscenţe şi
de momente traduse din opera lui Horaţiu în Fântâna Blandu­
ziei şi ajunge la încheerea că poetul român era un bun cunoscă­
t o r al poeziei horaţiene. — 0 constatare cu totul firească, dată
fiind asemănarea dintre cei doi scriitori. Semnalăm faptul că
interesul lui Alecsandri pentru poezia horaţiană era stimulat şi
de activitatea literară desfăşurată în cercul francez din Bucu­
reşti: în ziarele franceze de aici, în care Alecsandri este studiat,
lăudat şi cărora el li se adresează din când în când, Horaţiu este
prezent la tot pasul. In ordinea aceasta ni se pare că trebuesc
neapărat amintite traducerile făcute de Ange Pechméja şi pu­
blicate în La Voix de la Roumanie, I I I , nr. 19 şi Le Pays Rou-
main, I I I , nr. 16. Pechméja este unul dintre bunii traducători
ai lui Alecsandri şi este cu totul exclus ca poetul român să nu fi
cunoscut activitatea desfăşurată de acela în foile bucureştene,
pe care el le urmărea de aproape. Pentru importanţa faptului,
semnalăm că Marsillac publică în La Voix de la Roumanie, V,
nr. 12—13, un articol despre Ovid în exil, pe care îl reia în Le
Moniteur Roumain din 1870. Sânt date care interesează mai de
grabă literatura română şi în mod special pe Vasile Alecsandri.
In Sull'influsso della „Leyenda de los siete Infantes de
Lara" su „Lucrece Borgia" di Victor Hugo e su „Alecsandru Lă-
puşneanu" di Costache Negruzzi, Ramiro Ortiz indică una din
căile prin care Negruzzi ar fi putut ajunge la pasajul corespun­
zător din Los Infantes de Lara. In sprijinul afirmaţiei sale s a r
putea invoca şi faptul că, prelucrată, legenda spaniolă nu este
necunoscută în literatura română. Pentru Negruzzi însă nu ar
fi exclusă nici influenţa literaturii populare, unde tema a circu­
lat, după cum se poate vedea din articolul Un drame, reprodus
în cuprinsul acestui buletin. Trebue să ne gândim apoi că izvoa­
rele lui Negruzzi pot fi urmărite şi în literatura rusă şi că, pro­
babil, aceeaşi temă a fost tratată şi de Cesar Boliac în Tăierea
a doisprezece boieri la Mănăstirea Dealului, anterioară nuvelei
lui Negruzzi. Sondaje în aceste direcţii ar putea lămuri unele
puncte rămase incerte în articolul interesant al lui Ortiz.
Ion Sân-Georgiu caută să fixeze, în articolul Gaetano Cerri
inspiratorul lui Eminescu, imaginea literară a minusculului poet
italo-german Cerri, un trubadur minor dela mijlocul veacului tre­
cut. Este parcursa opera lui, care, în exemplele date de autor,
justifică pe deplin puţina preţuire de care s'a învrednicit poetul.
Ar fi fost de dorit să se pună întrebarea dacă, în afară de Ve­
neţia, Eminescu a mai împrumutat ceva din poetul vienez. S e
reproduce (p. 308) sonetul Venedig şi se notează că pentru pri­
ma dată el este amintit, ca izvor al Veneţiei lui Eminescu, de Ion
Grămada, în studiul său din 1914. E r a cazul să se noteze că
Eminescu însuşi a indicat izvorul în manuscrisele sale şi că so­
netul lui Cerri a fost reprodus şi în ediţia poeziilor lui Eminescu,
dată de Botez la Cultura Naţională. Transcrierea textului ger­
man se face cu unele infidelităţi.
D. POPOVICI