Ioan Chindris - Cultura Si Societate in Contextul Scolii Ardelene

Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene
Ioan Chindri}
*
CULTUR~ {I SOCIETATE ÎN CONTEXTUL
{COLII ARDELENE
1
Ioan Chindri}
Culegere computerizat@: Sanda [ico

Tehnoredactare: Dinu Ureche
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale
CHINDRI{, Ioan
Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene /
Ioan Chindri}, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001
352 p. ; 25 cm.
ISBN 973-9414-51-6
008 (498.4) "17"

Cultur@ }i civiliza]ie – Transilvania (Rom$nia) – Sec. XVIII
Corectura textului a fost efectuat@ de autor
2
Ioan Chindri}
CULTUR~ {I SOCIETATE
ÎN CONTEXTUL
{COLII ARDELENE
Editura CARTIMPEX
Cluj-Napoca 2001
3
Ioan Chindri}
4
ANDREAS FREYBERGER {I
CRONICA SA DESPRE ROMÂNI*
PROLEGOMENA. Biserica Român@

Unit@ cu Roma nu are înc@ un tratat al s@u
de istorie sintetic@, întocmit dup@ norme
}tiin]ifice riguroase. Pân@ la desfiin]area
confesiunii, în 1948, literatura greco-
catolic@ de gen înregistrase câteva mono-
grafii par]iale: de episcopi, de dieceze }i
vicariate, de institu]ii }colare.1 Lipsa unei
finaliz@ri istoriografice nu reflect@ vreo
caren]@ similar@ aplicabil@ exegezei referi-
toare la aceast@ biseric@. Dimpotriv@,
cercetarea istoric@ dedicat@ Unirii de la 1700
}i evolu]iei noii religii na]ionale române}ti
* Text publicat ca studiu introductiv la: Andreas

Freyberger, Historica relatio unionis Vala-
chicae cum Romana Ecclesia. Relatare
istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu
Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manus- Atanasie Anghel
cris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996.
1 Ioan Ardeleanu, Istoria Diecezei Greco-Catolice a Oradiei Mari, I-II, Oradea, 1888; Augustin
Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728-1751), Blaj, 1900;
idem, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor
transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902; Dieceza Lugojului. {ematism istoric,
Lugoj, 1903; Ilie D@ianu, Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906; idem, Atanasie Anghel,
întemeietorul unirii cu Roma, Blaj, 1912; Iacob Radu, Istoria Vicariatului Gr.-Cat. Al
Ha]egului, Lugoj, 1913; idem, Episcopul baron Vasile Erdeli (Ardeleanu, Erdélyi),
1843-1862, Oradea, 1928; Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a episcopului
Inochentie Micu-Klein (1746-1768), Bucure}ti, 1930; idem, Documente privitoare la
istoria }coalelor din Blaj, Bucure}ti, 1930; idem, Istoria Diecezei Române-Unite a Or@zii
Mari, Oradea, 1932; Victor Bojor, Canonicii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum
Cluj-Gherla, 1857-1937, Cluj, 1937; idem, Episcopii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum
Cluj-Gherla, (1856-1939), Târgu-Mure}, 1939; Ion Georgescu, Mitropolitul Ioan Vancea.
La 50 de ani de la moartea sa, Oradea, 1942; Octavian Bârlea, Ex historia romena:
Joannes Bab episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951; Iacob Mârza, {coal@
}i na]iune. ({colile de la Blaj în epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987; Francisc
Pall, Ein siebenbürgischen Bischof in Römischen Exil: Inochentie Micu-Klein, 1745-1768,
Köln, 1991 }.a. (selectiv).
5
Ioan Chindri}
este deosebit de bogat@, mai ales la capitolul arhivistic. {coala Ardelean@, cel mai
cunoscut curent de idei din cadrul iluminismului românesc, }i-a definit marii
reprezentan]i drept cercet@tori pasiona]i ai trecutului bisericesc. Ultima }i cea
mai ampl@ parte a scrierii lui Samuil Micu, Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile
românilor, este de fapt o istotorie a bisericii din Ardeal, axat@ pe dezvoltarea Unirii
cu Roma }i bazat@ pe documente originale. 2 Hronica lui Gheorghe {incai
înseriaz@, dup@ metoda analelor, numeroase acte de arhiv@, toate traduse în
române}te. Mai tân@rul corifeu Petru Maior încearc@ o prim@ monografie istoric@,
Istoria besearicii românilor, în 1813, a c@rei tip@rire nu s-a încheiat atunci, cartea
r@mânând în regim de manuscris pân@ foarte curând.3Spre mijlocul secolului
trecut, August Treboniu Laurian a reluat cu succes mai notabil încercarea de a
realiza o baz@ documentar@ pentru istoria Bisericii Unite, soldat@ cu dou@
culegeri, în 18464 }i 1850.5 Cu Timotei Cipariu, cercetarea devine preocupare
sistematic@ }i oarecum oficial@ la Blaj, însu}i acest filolog român vestit fiind un
colec]ionar de documente despre confesiunea în mijlocul c@reia era fa]@
bisericeasc@ înalt@. În volumul Acte }i fragmente,6 dar mai ales în foarte erudita
revist@ „Archivu pentru filologie }i istorie”, Cipariu a dat la lumin@ multe piese
inedite din probatoriul Unirii, secondat }i apoi urmat de Ioan Micu Moldovan.
Fire pragmatic@, acesta din urm@ }i-a concentrat aten]ia asupra actelor emanate
în sinoadele sau soboarele greco-catolice de dup@ 1700, cu valoare de constitu]ii
pentru biseric@.7Dac@ ad@ug@m contribu]iile ap@rute la sfâr}itul secolului trecut
în publica]ii ca „Unirea” sau „Amicul familiei”, avem imaginea bazei documentare
pe care s-a rezemat în bun@ parte marea serie de opere istorice date la lumin@
de Augustin Bunea în jurul bicentenarului Unirii, 1900. A fost a doua încununare
a istoriografiei actului de la 1700, dup@ reflectarea lui în opera {colii Ardelene,
cu un veac înainte. De dinaintea momentului Bunea dateaz@ }i consistenta
culegere în dou@ volume scoas@ la Innsbruck, în 1885, de iezuitul tirolez Nicolaus
Nilles, un pasionat al istoriei Unirii cu Roma.8 Bineîn]eles c@ nu tot ce aducea
Nilles era inedit pentru acea dat@, îns@ num@rul mare de documente }i
comentariile celui care vedea lucrurile din optic@ european@ fac din lucrarea sa
un eveniment dosebit pentru istoriografia Unirii. Ea a fost intens utilizat@ de
2 Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II,
Bucure}ti, 1995, p.181-456.
3 Petru Maior, Istoria besearicii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan
Chindri}, I, Bucure}ti, 1995.
4 Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în
„Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 95-330.
5 Rarisimul voluma} intitulat Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a
românilor din Transilvania, Viena, 1850.
6 Acte }i fragmente latine-române}ti pentru istoria besearicii române, mai ales unite, Blaj,
1855.
7 Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I-II, 1870, 1872.
8 Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani,
I-II, Oeniponte, 1885 (NILLES).
6
istoricii greco-catolici din secolul nostru, între care Iacob Radu, Ioan Georgescu,
Zenovie Pâcli}anu, {tefan Manciulea, Nicolae Albu, Octavian Bârlea, Aloisiu L.
T@utu, Alexandru Mircea, Silvestru Augustin Prundu}, Iacob Mârza }i al]ii. La data
când Biserica Grec@-Catolic@ a fost desfiin]at@ de regimul comunist, documenta]ia
istoric@ era de pe atunci dublat@ de o cultur@ istoric@ a greco-catolicilor, a c@rei
expresie de vârf a fost revista „Cultura cre}tin@”. În acest climat fertil a fost redactat@
}i prima monografie istoric@ modern@ a confesiunii unite. Ea este opera lui
Zenovie Pâcli}anu, omul cel mai preg@tit pentru asemenea întreprindere de
anvergur@. Aerul vetust, stâng@ciile, anacronismele }i s@r@cia ideatic@ a vechilor
scrieri unite nu se mai reg@sesc la Pâcli}anu, metoda reconstituirii pozitive pe
document este c@r@mida de baz@ a lucr@rii, încât Istoria Bisericii Române Unite
face fa]@ cu succes exigen]elor actuale în materie de istorie. Opera lui Zenovie
Pâcli}anu este remarcabil@ prin obiectivitate }i str@in@ de orice mentalitate
confesional@ îngust@. Ea constituie astfel o ripost@ incomod@, o oglind@ perpetu@
pus@ în fa}a literaturii denigratoare la adresa greco-catolicismului românesc,
cultivat@ cu perseveren]@ asiatic@ în cercurile erudite ortodoxe de la noi. Aceast@
sintez@ îns@ n-a fost finalizat@, destinul autorului s-a rupt în 1948, pentru ca apoi
s@ moar@ asasinat în temni]a de la Jilava, în 1963. Manuscrisul r@mas duce firul
istoric pân@ la anii p@storiei lui Grigore Maior, 1773-1782. S-a tip@rit în str@in@tate,
prin grija diasporei greco-catolice, între 1975-1993.9 Aceast@ sintez@ laborioas@
}i bogat@ este modelul a ceea ce trebuie s@ fie monografia general@ a}teptat@, a
c@rei lips@ se simte acut. Prin prisma acestei neîmpliniri, cercetarea documentar@
r@mâne înc@ actual@, acumularea factologic@ binevenit@, iar publicarea izvoarelor
pentru istoria Bisericii Române Unite, un demers constructiv. Cea mai tân@r@
genera]ie de cercet@tori ai trecutului greco-catolic începe în mod inspirat s@
refac@ leg@tura, relativ sl@bit@, cu documentarea de arhiv@, cu izvoarele Unirii de
la 1700. Un izvor de prim@ importan]@ din aceast@ familie este cronica, inedit@
pân@ recent, a iezuitului Andreas Freyberger, dedicat@ în întregime actului Unirii.
AUTORUL {I LUCRAREA SA. Andreas (Andrea, cum apare în vechile

surse latine) Freyberger a fost un c@lug@r iezuit de origine silezian@, n@scut la
Olbersdorf în 24 septembrie 1670. În Compania lui Isus a intrat la 27 octombrie
1685, la Neisse în Silezia, pe când abia împlinise 15 ani. Dup@ terminarea studiilor
a predat câ]iva ani latina în ora}ul s@u. Apoi a fost promovat în func]ia de prefect
al arhivei Colegiului San Clemente (Clementinum) din Praga, func]ie în care a
r@mas mai bine de 38 de ani. Freyberger }i-a dorit mult s@ plece misionar în Indii,
dup@ moda vremii, dar s@n@tatea }ubred@ }i criteriile aspre dup@ care superiorii
iezui]i î}i recrutau în acest sens misionarii i-au interzis mult visata, se pare,
împlinire. S-a dedicat atunci convertirii evreilor din ghetourile din Praga care,
9 Îngrijitorul edi]iei este Octavian Bârlea. O parte s-a tip@rit în revista „Bun@ vestire”,
Roma, XIV, 1975, nr. 3-4, p. 21-92; XV, 1976, nr. 1-2, p. 13-66; nr. 3-4, p. 11-46; XVI,
1977, nr. 1-2, p. 25-74; nr. 3-4, p. 5-115; XVII, 1979, nr. 1, p. 23-68. Finalul
manuscrisului l-a tip@rit acela}i, în revista „Perspective”, XIV-XVI, 1991-1993, nr. 53-60,
p. 19-195.
7
Ioan Chindri}
datorit@ lui, au trecut în num@r foarte mare la cre}tinism. În jurul anului 1700 se
pare c@ a c@l@torit în Transilvania }i a luat parte activ@ la evenimentele legate de
unirea românilor cu Roma. A murit la Praga, la 30 sau 31 martie 1738. Autor a
numeroase c@r]i cu con]inut religios, economic, filologic sau istoric, pe care }i
le-a tip@rit la Praga,10 Freyberger este important pentru români printr-una dintre
lucr@rile care i-au r@mas netip@rite: Historica relatio unionis Walachicae cum
Romana Ecclesia factae a. 1701 eorumque, quae in unionis negotio subsecuta
sunt usque ad Novembrem anni 1702di.11 Este cel mai vechi text sintetic dedicat
Unirii românilor ardeleni cu Biserica Romei. El dep@}e}te categoria
documentelor de arhiv@, fiind redactat din impuls istoriografic evident }i dup@
o metod@ adecvat@ disciplinei. Ne afl@m în fa]a unei cronici am@nun]ite asupra
10 Pe Andreas Freyberger îl întâlnim în toate bio-bibliografiile iezuite mai importante: Frantz

Martin Pelzel, Bohemische, maerische und schlesische Gelehrte und Schriftseller an dem
Orden der Jesuiten von Anfang der Gesellschaft bis auf gegenwaertige Zeit, Praga, 1786,
p. 150-151; Augustin }i Alois de Backer, Bibliotheque des écrivains de la Compagnie de
Jésus, VI, Liege, 1861, p. 161; Carlos Sommervogel, Biblioteque de la Compagnie de
Jésus, III, Bruxelles }i Paris, 1892, col. 972-973. Bibliografie mai complet@ despre el la
Mihail Dan, În jurul unirii cu Roma. Cu deosebit@ privire asupra rolului iezuitului Carol
Neurautter, în „Mitropolia Banatului”, VIII, 1958, nr. 7-9, p. 302-303, nota 19. Scrierile
sale, dup@ cele trei bibliografii de mai sus: 1. Subsidium pietatis ex precationibus
bonorum authorum, ac nonnula documanta studiosae juventuti accomodata, Praga,
1709 (la SOMMERVOGEL, un titlu diferit – e aceea}i carte?); 2. Glaubenswag nach der
Richtschnur des heil. Wort Gottes gerichtet, mit welcher die katholische Religion gegen
der lutherischen gehalten, und erwiesen wird, dass das Gewicht der göttlichen Wahreit
bey der katholischen bestehe, Praga, 1718; 3. Narratio de Imagine B.V. Mariae de Victoria
Romana translata, Praga, 1720 („traduit de l’italien en allemand”); 4. Opusculum Patris
Antonii Natalis S.J. de Indulgentiis, Praga, f.a. [?] („traduit du latin en allemand”); 5.
Fundamenta linguae Germanicae a Mathia Kramer edita, in Latinum ab eo versa, Praga,
1733; 6. Wucher-Catechismus, seu Catechismus de usura, Praga, 1731 („en allemand”;
la SOMMERVOGEL, un titlu mai lung); 7. Officiolum rhytmicum divi amoris, Praga,
f.a. [?]; 8. Manuductio ad principia Latinitatis, Praga, f.a. [?]; 9. Prodromus
fundamentorum liguae Germanicae seu Observationes orthographicae, Praga, f.a. [?]
(la SOMMERVOGEL se dau }i câteva titluri probabile sau controversate – v. ac., col.
972-973).
11 La PELZEL, DE BACKER }i SOMMERVOGEL, el apare ca fiind autor a trei, respectiv cinci
(SOMMERVOGEL) lucr@ri r@mase în manuscris: 1. Sagena Evangelica, seu conciones
in diversis Provinciae cathedris, etiam Dresdae in capella Regia dictae; 2. Exempla
tragica Patris Joannis Bisselii in idioma germanicum translata (DE BACKER la 1861:
„Cet ouvrage était déja approuvé pour l’impression”, observa]ie preluat@ la 1892 de
SOMMERVOGEL cu adaosul retoric: „N’est-ce pas le MS. Suivant?”); 3. Johannis Bisselii
S.J. Argonauticon Americanorum sive Historia periculorum Petri de Victoria ac
sociorum eius, libri quindecim in linguam Germanicam versi ab Andrea Freyberger
S.J. (cf. SOMMERVOGEL ca existând între manuscrisele din biblioteca imperial@, catalog
vol. VII, nr. 13738); 4. Epistola R.P. Godefridum Essher S.J. Viennae. Pragae, 8 Maii
1717. Pro defensione librorum polemicorum Pragae a P. Jo. Kraus S.J. editorum („la
Bibl. De Vienne”). Al cincilea manuscris, pus de toate sursele pe primul loc al listei,
este cel referitor la Unirea cu Roma, adic@ textul analizei de fa]@.
8
evenimentului de r@sunet euro-

pean care l-a constituit reve-
nirea românilor la religia-mam@
a Romei, dup@ desp@r]irea de
aproape un mileniu cauzat@ de
n@v@lirea slavilor, de c@derea
românilor sub imperiul bisericii
pravoslavnice a acestora }i a
limbii slavone în biseric@.12 Este
un crâmpei din atitudinea
Europei catolice fa]@ de români,
exprimat@ de cea mai calificat@
elit@ intelectual@ a vremii, iezu-
i]ii. Ceva mai mult, cronica lui
Freyberger este m@rturia adev@-
rului }tiut c@ iezui]ii au avut un
rol important în evenimentele
din jurul anului 1700, din care
Compania lui Isus a f@cut o
realizare de seam@ a propen-
siunii ei misionare.
Imperiul Romano-German
sub dinastia de Habsburg }i-a
consolidat puternic rolul în Manuscrisul cronicii lui Andreas Freyberger
politica Europei, dup@ e}ecul
turcesc de la Viena din 1683. „Imperiu” devine acum sinonim cu „Austria”, iar ca un
corolar spiritual al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu catolicism. Leopold I,
conduc@torul Ligii Sfinte, î}i face curând sim]it@ politica procatolic@ }i în ]@rile Coroanei
Sfântului {tefan.13 Aici îl avea ca om de încredere }i ac]iune pe cardinalul Leopold
Kollonich, arhiepiscopul- primat de Esztergom }i totodat@ cancelar al s@u. „Cei doi
Leopold” s-au slujit în politica lor religioas@ de armata organizat@ a Companiei lui Isus,
elit@ catolic@ eficient@ }i a c@rei utilitate în marele ansamblu al Contrareformei nu fusese
contrazis@ înc@ de nici un glas. Pe urmele armatelor eliberatoare ale lui Leopold I, în
cazuri frecvente împreun@ cu acestea, iezui]ii au ajuns }i în Transilvania, unde }i-au creat
primele a}ez@ri (oratorii) }i au început propaganda într-un mediu dominat puternic
de reforma]i: calvinii unguri }i luteranii sa}i.14 Primii c@lug@ri iezui]i semnala]i în Ardeal
12 Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@.

Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Cluj-Napoca, 1994, p. 20-21.
13 Vezi Obál Béla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westfälischen Frieden während
der Regierung Leopold I, Halle, 1910.
14 Mihail Dan, În jurul unirii…, p. 299, incl. nota 9 (W. Schmidt, Zur Geschichte der Iesuiten
in Hermannstadt, în „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”, N.F. VI-2,
p. 231 }i urm.; E. S., Die Jesuiten in Hermannstadt, în „Siebenbürgisch-Deutsches
Tageblatt”, III, nr. 15162, 11.XII, 1923, p. 3-4).
9
Ioan Chindri}
în acest context erau de obedien]a Provinciei Boemia }i f@ceau parte din corpul preo]ilor
militari (missionarii castrenses): Lukas Kolich, Martin Wolchmann, Peter Paul Zabilansky,
Rudolf Brzensky15 }i cel mai important dintre ei, adev@ratul erou al cronicii de fa]@,
Carol Neurautter.16 Cel din urm@ a sosit în Ardeal tocmai la 1700, trimis ca om de
încredere al cardinalului Kollonich, „pentru a veghea” asupra ac]iunilor legate de
trecerea românilor la Unirea cu Roma. Început@ la 1697 de episcopul Teofil de la
Alba-Iulia, sub influen]a }i cu colaborarea unui iezuit local din rândul a}a-numi]ilor
missionarii dacici, Paul Ladislau Baranyi,17 Unirea se afla într-un moment delicat al
parcursului s@u, din cauza obstruc]iei pe care St@rile }i Ordinele Transilvaniei, dominate
de reforma]i, o f@ceau cu deosebit succes. În situa]ia dat@, Viena s-a hot@rât s@
impulsioneze ritmul Unirii cu sprijinul armatei imperiale, care-l avea drept comandant
suprem la Sibiu pe vestitul conte Rabutin de Bussi.18 Astfel se explic@ faptul c@
Neurautter a poposit }i locuit nu la vreo biseric@ sau oratorie ardelean@, ci „in aula
Rabutiniana”, adic@ la sediul comandantului militar. Neurautter a fost trimis pentru a
realiza saltul calitativ în Unirea românilor, lucru care a reu}it pe deplin. Acest salt calitativ
este miezul axiologic al întregii cronici a lui Andreas Freyberger, care n-a v@zut lumina
tiparului, nici în timpul vie]ii acestuia }i nici în posteritate, pân@ în 1996, în ciuda faptului
c@ este pe departe cea mai important@ scriere a iezuitului silezian. Motivele nepublic@rii
nu pot fi dovedite documentar în actuala faz@ a cercet@rilor, iar presupunerile, chiar
logice }i pertinente, nu ]in de metoda istoricului.
Cronica lui Freyberger cu titlul amintit se p@streaz@ în trei copii manuscrise,
sau cel pu]in atâtea se cunosc pân@ acum. Prima v@zut@ de un român19 se afl@
între actele imperiale importante din arhivele de la Viena.20 A doua a fost
consultat@ în Arhiva Provincial@ a Moraviei din Brno, în prejma ultimului r@zboi
mondial. 21 A treia s-ar afla la Biblioteca Na]ional@ de la Viena }i ar fi fost
consultat@ în 1969.22 Circula]ia manuscris@ arat@ interesul de care s-a bucurat
acest text din partea contemporanilor. El a fost redactat îndat@ dup@ noiembrie
1702, respectiv dup@ moartea lui Carol Neurautter, pe care Freyberger l-a
15 Ibid., p. 300-301.
16 Despre care vezi cea mai bun@ biografie ibid., pass. Cf. {i SOMMERVOGEL, V, col.
1684 }i NILLES, I, 183-185.
17 O succint@ dar consistent@ prezentare a vie]ii }i activit@]ii lui Baranyi g@sim la NILLES,
I, 188-192.
18 Mihail Dan, op. cit., p. 308
19 Nicolae Dobrescu, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1905,
p. 61-69.
20 Österreichische Staatsarchiv, Haus-, Hof-und Staatsarchiv, Gruppe XVII Italien-
Spanischer Rat. Ungarische Akten, Serie Ungarische Akten, Band 364, fasc. 1.
21 Autorul acestei semn@turi este Mihail Dan în op. cit., p. 303, care face trimiterea în
felul urm@tor: „Brno, Arhiva provincial@ a Moraviei. Mss. Ceroni II, 5” (v. nota 20).
Nu suntem în m@sur@ s@ actualiz@m aceast@ situa]ie arhivistic@ veche de 65 de ani.
22 Expressis verbis: „redescoperit@” (?!) Vezi Interferen]e iluministe europene, Cluj-Napoca,
1984, p. 72. Trimiterea: „Oesterreichischen National-bibliothek [sic; recte:
Öesterreichische Nationalbibliothek], Handschriften Samlungen. 14042. Suppl. 1493”
(v. nota 1).
10
pre]uit în mod deosebit, dându-i în cronic@ dimensiunile unui om providen]ial,

adev@rat Deus ex machina al succesului final pe care l-a înregistrat Unirea în
anii 1700-1701. Erau din aceea}i obedien]@ iezuit@ a Provinciei Boemia, f@r@
îndoial@ cuno}tin]e }i colegi, iar dup@ regulile Ordinului, mai mult decât
prieteni: fra]i. Zguduit de moartea prematur@ a colegului s@u, la doar 35 de
ani, silezianul nostru cu talent istoriografic s-a apucat s@ fac@ o astfel de
nara]iune a Unirii românilor, din care s@ reias@ rolul providen]ial al tân@rului
iezuit care }i-a pierdut via]a în campania, glorioas@ pentru oamenii vremii,
de convertire a unui popor întreg la catolicism. Din acest unghi, întreaga
scriere poate fi considerat@ o parentalia pe care autorul o face fericitului erou
al prozelitismului iezuit, îndat@ dup@ moartea acestuia. Din întreaga lectur@
reiese calitatea recent@ a redact@rii, imediat urm@toare mor]ii lui Neurautter,
fapt remarcat }i de al]i cercet@tori. Exist@ îns@ în textul cronicii o men]iune
care ar p@rea s@ contrazic@ aceast@ dat@ a genezei, împingând-o cu dou@
decenii mai târziu. La un moment dat, Freyberger îl aminte}te pe ambasadorul
englez William Paget ca „arbitru al P@cii de la Karlovitz între Împ@rat }i Poarta
Otoman@, de la care s-au împlinit de curând cinci lustri” (s.n.). Cum un lustru
înseamn@ în latin@ o perioad@ de cinci sau uneori patru ani, tratatul în cauz@
având loc la 1699, ar însemna c@ istoria lui Freyberger a fost scris@ pe la
1720-1725. Oricum, }i în aceast@ situa]ie ea r@mâne pe departe cea mai veche
relatare coerent@ }i organizat@ a evenimentelor din sfera politico-religioas@
pe care le-au tr@it românii ardeleni la pragul dintre secolele XVII-XVIII.
Credem îns@ c@ prima datare este corect@. Ceva mai mult, este de ordinul
eviden]ei c@ Freyberger a participat la ac]iunile legate de Unire, cu alte cuvinte
c@ a fost de fa]@ în Ardeal când se petreceau cele povestite, cel pu]in începând
cu anul 1700. Nu pomene}te nic@ieri de o asemenea prezen]@ a sa. Ca atare,
nu se poate preciza calitatea în care a participat el. Dar cunoa}terea exact@ a
scenariului jucat în Ardeal, cunoa}terea }i descrierea aproape vizualizat@,
filmic@, a românilor, problemele de culise pe care le împ@rt@}e}te, toate acestea
pledeaz@ pentru prezen]a personal@ a autorului în mijlocul întâmpl@rilor
relatate. Smerenia c@lug@rului ac]ioneaz@ ad maiorem Dei gloriam, f@r@ a-}i
dr@mui îns@ cerneala când este vorba de meritele Companiei sau ale
comilitonilor s@i iezui]i. Meritele lui Neurautter sunt puternic scoase în
lumin@, în secven]e pe care nu le poate povesti decât un martor ocular. A}a
de pild@, scena antologic@ a confrunt@rii dintre episcopul Atanasie Anghel }i
cardinalul Leopold Kollonich, la Viena, în februarie 1701, moment hot@râtor
pentru viitorul Unirii. Lucrurile se petrec ca într-o pies@ de teatru: mai întâi
ierarhul român î}i expune punct cu punct dolean]ele, la care cardinalul
r@spunde în acela}i fel, promi]ând solu]ionarea pozitiv@ a tuturor. Apoi rolurile
se schimb@ }i, dup@ câteva zile, cardinalul este acela care pune condi]ii, iar
Atanasie, prins în joc, le accept@ punct cu punct. Aceste scene, în care s-au
pus bazele celor mai r@sun@toare documente legate de Unire: Secunda
Leopoldina din 19 martie }i declara]ia în 15 puncte a lui Atanasie din 20 martie
11
Ioan Chindri}
1701, nu puteau fi descrise cu atâta exactitate decât de un participant la ele.

Dup@ câte cunoa}tem pân@ acum, Freyberger n-a putut beneficia de relat@ri
atât de am@nun]ite ale altora, fie c@ este vorba de scenariul Unirii, de
descrierea românilor, de culise adânci ale momentului sau de aceast@
spectaculoas@ întâlnire între arhiereul valah }i faimosul prin] al bisericii.
Dimpotriv@, cronica lui Freyberger a fost utilizat@ ca surs@ fundamental@ pentru
evenimentele de atunci, cazul cel mai notoriu fiind al lui Nicolaus Nilles.23
Dac@ documentele Unirii pe care le cunoa}te, surprinz@tor de multe totu}i
pentru data la care scrie, îi puteau parveni, în calitate de arhivar al Provinciei
Boemiei, de la al]i actori ai scenei transilvane, povestirea independent@ nu
se poate explica decât admi]ându-l pe Freyberger cel pu]in între martorii, dac@
nu participan]ii la Unirea românilor cu Biserica Romei. Sub beneficiul unei
clarific@ri de c@tre cercet@rile viitoare, propunem o genez@ care se insinueaz@
cu pregnan]@. Andreas Freyberger a venit în Ardeal odat@ cu comisarul-forte
al cardinalului Kollonich, iezuitul Carol Neurautter, la 1700. L-a asistat pe
acesta, poate chiar în calitate de cronicar, la toate ac]iunile legate de problema
Unirii, cele mai importante, pân@ la moartea lui Neurautter, în octombrie
1702. S-a întors apoi în Boemia, la Praga, unde }i-a scris relatarea, centrat@
evident în jurul persoanei fratelui s@u întru cin c@lug@resc. Pân@ la proba
}tiin]ific@ contrarie, nu exist@ alt scenariu posibil care s@ explice geneza
concret@ a acestei cronici. Cât despre data scrierii ei, în favoarea perioadei
imediat urm@toare mor]ii lui Neurautter pledeaz@ cel pu]in dou@ argumente
puternice, credem: 1. dup@ noiembrie 1702 avea toate motivele sentimentale
s@ scrie aceast@ mic@ epopee iezuit@, despre un frate de ordin }i probabil
prieten, mort într-o misiune important@; 2. dar ce l-ar fi putut determina s@
fac@ acest lucru peste un sfert de secol, marcat de alte mari momente ale
Unirii, pe care le ignor@ total? De altfel, autorul vorbe}te despre personajele
aduse în scen@ ca despre ni}te oameni vii, existen]i în acel moment:
„Majestatea Sa”, „Eminen]a sa” (Kollonich), „Excelen]a sa” (Rabutin),
„Reverendisimul domn episcop” (Atanasie Anghel) }.a. Nic@ieri o exprimare
la timpul trecut în stilul atât de uzitat al vremii: „De pioas@ aducere aminte”,
„Piosul cândva (olim) cardinal” etc., care în mod cert ar fi intervenit dac@
relatarea }i-ar fi scris-o dup@ decenii de la moartea celor pomeni]i. Dar chiar
}i în lipsa oric@rei argument@ri, Historica notitia a lui Freyberger are o not@
de contemporaneitate nemijlocit@ cu evenimentele, e atât de vie, de
palpabil@, încât exclude în mod firesc data sugerat@ de nota despre Pacea de
la Karlovitz. Aceasta poate fi o problem@ care prive}te copierea ulterioar@ a
manuscrisului, care am ar@tat c@ }i-a avut circula]ia sa în epoc@. Eventualul
studiu comparativ al variantelor manuscrise, demers care nu intr@ în
preocuparea noastr@ de fa]@, va limpezi poate lucrurile, cu condi]ia ca
manuscrisul autentic al lui Freyberger s@ existe.
23 NILLES, I, pass.
12
O LECTUR~ PILDUITOARE. Cronica lui Freyberger, Historica relatio

unionis Walachicae cum Romana Ecclesia, oper@ integrat@ Contrareformei
istoriografice, pe care o ilustrau cel mai fidel iezui]ii, se încadreaz@ celei de a treia
categorii de literatur@ istoric@ dedicat@ Unirii cu Roma de la 1700. Aceast@
literatur@ poart@ semnul controversei provocate de starea prozelit@ ce s-a creat
atunci. Exist@ scrierile despre Unire elaborate în mediul greco-catolic, cu capul
de unghi în opera {colii Ardelene, apoi a Blajul erudit de pân@ la 1848. Neuni]ii
}i-au creat propria literatur@ despre „unia]ie”, chiar mai devreme decât
greco-catolicii. Ea se înscrie într-un tipar p@tima} din capul locului, exemple
elocvente în acest sens fiind Istoria sfintei beserici a {cheilor Bra}ovului a lui
Radu Tempea, scris@ înainte de 1742 }i, mai ales, cunoscuta versifica]ie a
c@lug@rului Efrem din Prislop, Plângerea Sfintei M@n@stiri a Silva}ului, scris@
pe la 1763. Continuatorii acestui stil au dec@zut în vremea noastr@ la nivelul unei
literaturi subculturale, plin@ de injurii }i lipsit@ de orice importan]@ }tiin]ific@. A
treia categorie este literatura str@inilor despre eveniment, între care scriitorii
iezui]i ocup@ un loc important, mai ales prin culegerea de documente a lui
Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris
Coronae S. Stephani.24 Cronica lui Andreas Freyberger este cea mai veche }i cea
mai caracteristic@ dintre scrierile iezuite dedicate Unirii românilor cu Roma.
Istoricii {colii Ardelene n-au }tiut de existen]a manuscrisului, r@mas inedit pân@
la edi]ia din 1996.25 El a fost consemnat de bibliografiile iezuite începând cu Pelzel,
în 1786, de care c@rturarii bl@jeni de asemenea n-au avut cuno}tin]@. Nici
bibliografia fra]ilor De Backer din 1861 se pare c@ n-a trezit aten]ia asupra titlului,
atât de atractiv totu]i pentru cercet@tori. Cel care a acordat interes manuscrisului,
probabil primul istoric care l-a consultat, a fost Nilles, dup@ copia de la Biblioteca
Imperial@ din Viena.26 Nilles a tratat îns@ scrierea ca pe un document de arhiv@
oarecare, f@r@ a-i acorda statutul de ope@ istoriografic@ independent@. Relatarea
ampl@ a lui Freyberger este demontat@ pur }i simplu, p@r]i din nara]iune }i multe
din documentele justificative cuprinse în corpul ei sunt dezafectate }i trimise,
f@r@ nici o citare, la locurile unde lucrarea lui Nilles avea nevoie de ele. Acest
procedeu l-am numi azi plagiat sau furt literar, mai ales când este vorba nu de
documentele justificative, ci de îns@}i povestirea c@lug@rului silezian. Poate îns@
c@ Nilles a lucrat conform unei legi interne a Societ@]ii lui Isus, unde proprietatea
este a ordinului }i tot ceea ce se întreprinde este numai A.M.D.G. Cert este îns@
c@ din aceast@ cauz@ contactul unui român cu cronica va mai întârzia dou@ decenii,
pân@ la 1905, când Nicolae Dobrescu studiaz@ la Viena chiar exemplarul care face
obiectul edi]iei amintite.27 Dar cercet@torul român s-a oprit atunci doar asupra
24 Vezi nota 8 supra.
25 Supra, n. 10.
26 NILLES, I, 183, incl. nota 1.
27 Vezi Privire scurt@ asupra st@rii clerului }i poporului român din Ardeal înainte de
Unire, în vol. Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1905, p.
61-69.
13
Ioan Chindri}
unui pasaj de câteva file în care autorul descrie starea de dec@dere a bisericii
române}ti din Ardeal înaintea Unirii cu Roma.
Historica relatio…debuteaz@ cu o sum@ a cuno}tin]elor }i convingerilor Europei
vremii despre români. Ace}tia tr@iesc în cunoscutele trei ]@ri, din care dou@, Dacia
Transalpina }i Moldova, au principii lor proprii, sub suzeranitate turceasc@. „Ei î}i
trag na}terea }i originea de la romani”, se gr@be}te autorul s@ precizeze, dând glas
clarific@rilor care se adunaser@ în acest sens înc@ din vremea Rena}terii.28 Pe baza
istoricilor vechi: Dionisius, Tacitus, Eutropius }i Flavius Vopiscus, reconstituie
evenimentele legate de via]a colonilor lui Traian din Dacia. „Traian i-a a}ezat acolo
pe ace}ti romani, aduna]i cu mult@ str@danie ca s@ cultive ogoarele }i s@ locuiasc@
ora}ele, deoarece Dacia era devastat@ din cauza îndelungului r@zboi cu Decebal”.
Dar dup@ „cam dou@ secole”, provincia n-a mai putut fi p@strat@ }i Împ@ratul Gallienus
– a}a se }tia în stadiul de atunci al cuno}tin]elor istorice – a p@r@sit Dacia. Freyberger
precizeaz@ îns@: „A plecat împreun@ cu armata lui Gallienus floarea cet@]enilor
Pasajul despre „p@r@sirea” Daciei
romani, r@mânând numai poporul de rând. Astfel s-a întâmplat c@ dacii, îmbiba]i cu
vorbirea latin@ }i poporul roman de rând care a r@mas, au p@strat ve}nic chiar limba
latin@ absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole, }i o p@streaz@ }i ast@zi”.
De la bun început deci, }i oarecum surprinz@tor pentru cititorul de ast@zi, iezuitul
nostru acrediteaz@ teza fundamental@ a etnogenezei românilor în forma cu care
s-a impus în istoriografia modern@.
Trecând apoi la daco-romanii din Transilvania, care formau de fapt subiectul
povestirii sale, constat@ c@ ace}tia sunt r@spândi]i în tot principatul. „Nu exist@
sat, nu exist@ ora}, nu exist@ suburbie care s@ nu-}i aib@ românii s@i”. Ace}ti valahi
„vesti]i ca num@r” au suferit avataruri dureroase în cursul istoriei lor, c@ci „au ajuns
robii hunilor, apoi al neamului ungurilor”. Nu-i scap@ semnifica]ia aparte a
momentului lui Mihai Viteazul, care, dup@ victoria de {elimb@r, „a fost instalat cu
28 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993.
14
un ritual solemn în tronul Transilvaniei”. Protec]ionismul românesc, venit odat@

cu Mihai, este tratat de o manier@ confuz@, pe m@sura caracterului contradictoriu
al informa]iei pe care se putea rezema la acea dat@. Dup@ acest episod urmeaz@
secolul reformat în Ardeal, care a adus românilor „cea mai mare dezn@dejde”.
Este analizat@ situa]ia clerului }i poporului român sub principii calvini, într-un
amplu capitol, unde descrierea pitoreasc@, de martor ocular al unor aspecte
etno-sociale, alterneaz@ cu analiza în acva forte a cumplitei înapoieri în care se
zb@teau românii. Abia dac@ se mai poate numi biseric@ cre}tin@ institu]ia
ecleziastic@ a românilor, în asemenea m@sur@ este ea minat@ de supersti]ii, de
starea mizer@ a preo]imii ]inute în situa]ie iob@geasc@, de corup]ia simoniac@ }i
mai ales de eresul calvin, c@ruia românii i-au cedat în cele din urm@. Cu aceast@
ultim@ remarc@, autorul î}i preg@te}te terenul pentru expunerea situa]iei inverse,
a rena}terii spirituale petrecute prin Unirea cu Roma.
„Episcopatul românesc este uria}, în lung }i în lat”, observ@ Freyberger în preludiul noii
direc]ii a nara]iunii, tr@dând ceva din psihologia ordinului s@u în fa]a oric@rui teritoriu ce trebuia
convertit. În Transilvania – arat@ el – meritul începutului îi apar]ine colegului s@u Ladislau
Baranyi din misiunea dacic@, cel care l-a determinat pe episcopul Teofil s@ dea declara]ia
(manifestum) de unire de la 21 martie 1697. Este cea dintâi men]ionare a acestui document,29
29 Manifestul de unire al lui Teofil este unul dintre cele mai mediatizate texte din istoria
Unirii cu Roma. Iat@ câteva din locurile unde s-a tip@rit, în variant@ latin@ sau româneas@:
1. Andrei Illia, Ortus et progressus variarum in Dacia gentium ac religionum, Cluj,
1730, p. 7-10; 2. Franciscus Fasching, Nova Dacia ex probatis scriptoribus, Cluj, 1743,
p. 23-24; 3. József Benkø, Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus, olim
Dacia Mediteranea dictus, II, Viena 1778, p. 231-234; 4. István Katona, Historia critica
regum Hungaricarum stirpis Austriacae, XVII, Buda, 1792, p. 62; 5. Samuil Micu, Istoria
românilor, II, Bucure}ti, 1995 (MICU 1995), p. 250; 6. Idem, Historia Daco- Romanorum
sive Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861, martie-aprilie, p. 66-118 (MICU 1861)
}i „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1862, nr. 11-30, p. 81-236 (MICU 1862); 7.
Idem, Scurt@ cuno}tin]@ a istoriii românilor, Bucure}ti, 1963, (MICU 1963), p. 104-105;
8. Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, ({INCAI, III), p. 234-235;
9. August Treboniu Laurian, Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a
românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 272-275
(LAURIAN 1846); 10. Idem, Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a
românilor din Transilvania, Viena, 1850 (LAURIAN 1850), p. 135-143; 11. Timotei
Cipariu, Acte }i fragmente române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite,
Blaj, 1855 (CIPARIU 1855), p. 80-83; 12. Andrei {aguna, Istoria bisericei ortodoxe
r@s@ritene universale, de la întemeierea ei pân@ în zilele noastre, II, Sibiu, 1860 ({AGUNA
1860), p. 130-139); 13. Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ român@ a
Transilvaniei, suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870 (POPEA 1870), p. 89-90; 14.
NILLES, I, 164-170; 15. George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pe dou@ sute
de ani în urm@, I, Sibiu, 1889 (BARI[ 1889), p. 168-170 (ed. nou@, Bra}ov, 1993, p.
229-231); 16. {ematismul veneratului cler al Archidiecezei metropolitane greco-catolice
române de Alba Iulia }i F@g@ra} pe anul Domnului 1900, de la Sfânta Unire 200, Blaj,
1900 ({EM. 1900), p. 14; 17. Gheorghe Popovici, Unirea românilor cu Biserica
Romano-Catolic@ sub Împ@ratul Leopold I, Lugoj, 1901 (POPOVICI 1901), p. 47-49; 18.
Alexandru Pop, Desbinare în biserica românilor din Ardeal }i Ungaria 1697-1701,
Bucure}ti, 1921 (POP 1921), p. 26-27 etc.
15
Ioan Chindri}
la fel cum în premier@ se reg@sesc la el principalele texte elaborate în anii de vârf ai

demersurilor Unirii, 1697-1701. Este cel dintâi pas f@cut de aceste texte din mediul
cancelariilor – c@ci nu deveniser@ înc@ acte de arhiv@ – în paginile unei scrieri istorice.
Românii recunosc cele patru puncte ale Conciliului de la Floren]a din 1439, apte
s@-i fac@ pe neofi]i catolici, în modul cel mai lesnicios: 1. Papa de la Roma este capul
v@zut al întregii biserici cre}tine; 2. existen]a Purgatoriului; 3. pâinea nedospit@
este materie suficient@ pentru cuminec@tur@; 4. Spiritul Sfânt purcede de la Tat@ }i
de la Fiul (Filioque). Aceste concesii minimale se vor reg@si apoi în toat@ seria de
texte justificative. Cronica lui Freyberger î}i schimb@ metodologia, bazându-}i de la
un moment dat demonstra]ia mai ales pe documente, }i nu pe povestire. Este faptul
care d@ acea not@ de mare credibilitate istoric@ lucr@rii, iar pentru cercet@tor
sentimentul poposirii la o surs@ de prima clas@. Nu mai pu]in de 15 texte legate de
actul în desf@}urare al Unirii sunt reproduse, punctual }i în întregime, între care
diplomele lui Leopold I din 169930 }i 1701,31 scrisoarea mitropolitului Teodosie
de la Bucure}ti c@tre Atanasie Anghel, dup@ ce acesta a f@cut pasul Unirii,32 }i
afurisenia mitropoli]ilor orientali în frunte cu Calinic al Constantinopolului, r@mân
principalele piese de coloratur@ ale operei. Pe scheletul documentelor reproduse
în întregime, nara]iunea lui Freyberger surprinde atmosfera tensionat@, de mare
miz@ istoric@, ce s-a instituit în via]a românilor în ace}ti ani de cump@n@. Potrivit
tezei sale, cronicarul scoate în eviden]@ colaborarea excelent@ a celor doi ierarhi
români, Teofil }i Atanasie Anghel, cu Compania lui Isus, în toate ac]iunile legate de
Unire. Mari primejdii pândesc fragila nou@ confesiune valah@, atât din partea
ereticilor (calvinii }i luteranii din Ardeal), cât }i din partea schismaticilor (ortodoc}ii
din [ara Româneasc@ sau Transalpina, cum e numit@ în cronic@). V@zut din unghi
30 MICU 1995, II, 255-259; MICU 1861, 96-97; MICU 1862, 155-156; {INCAI III, 242-245;
Petru Maior, Istoria besearicii românilor, Buda, 1813 (MAIOR 1813), p. 82-83;
LAURIAN 1850, 150-155; Johann Hintz, Geschichte des Bisthums der griechisch-
nichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850 (HINTZ 1850), p. 91-95;
FIEDLER 1858, 373-375; NILLES, I, 224-227; {AGUNA 1860, II, 149-153; POPEA 1870,
101-104; Ion Lupa}, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 222-227.
31 Diploma lui Leopold I din 19 martie 1701, numit@ de istorici Secunda Leopoldina a
avut o soart@ istoriografic@ foarte controversat@ (vezi la MICU 1995, II, 404-405, n.
1). Ea a ap@rut în edi]ii latine: MICU 1995, II, 273-283; MICU 1861, 105-108 (fragm.);
MICU 1862, 184-188 (fragm.); HINTZ 1850, 99-106; FIEDLER 1858, 373-380; NILLES,
I, 292-301; Kurt Wessely, A doua diplom@ leopoldin@, Bucure}ti, 1938. Singura
traducere româneasc@ de pân@ acum apar]ine lui Samuil Micu (MICU 1995, II,
273-278), care îns@ se dovede}te dep@}it@ ca limb@, nereu}ind s@ faciliteze în]elesul
pentru cititorul de ast@zi. Traducerea modern@ a documentului la Andreas Freyberger,
Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre
unirea Bisericii române}ti cu Biserica Romei, Cluj, 1996, p. 99-111.
32 Acest document pitoresc îl g@sim numai la NILLES, I, 344-348, în limba latin@, de}i el
a fost scris, bineîn]eles, române}te. Sursa lui Nilles este lucrarea de fa]@ a lui
Freyberger, acesta r@mânând astfel singurul condei care a pus în circula]ie episodul
atât de comentat în rândul istoricilor ortodoc}i. Soarta textului original nu este
cunoscut@. Traducerea noastr@ din latin@ (vezi la Andreas Freyberger, op. cit., p.
131-137) este singura variant@ româneasc@.
16
str@in }i iezuit, pericolul anihil@rii Unirii de c@tre cele dou@ for]e, real }i dovedit
istoric de mult@ vreme, este evitabil prin permanenta stare de veghe }i prin abnega]ia
celor din Compania lui Isus. Prima interven]ie a lui Teodosie Ve}temeanul de la
Bucure}ti, dup@ manifestul de unire din 1697 al lui Teofil de la Alba Iulia, este
rodul unor promisiuni simoniace, }i nu al marelui principiu ortodox invocat.
Cineva din Ardeal, personaj neidentificat }i care, „beat de ambi]ia func]iei”, voia
pentru sine dignitatea de ierarh în Ardeal, i-a promis mitropolitului de peste
Carpa]i 300 de duca]i de aur }i 500 de taleri imperiali pentru înl@turarea lui Teofil,
unitul. Cine salveaz@ lucrurile în aceast@ faz@ periculoas@? Un iezuit, desigur,
acela}i Baranyi, care cere operativ ajutorul Vienei. Dar capitolul predilect al lui
Freyberger este unirea f@cut@ de Atanasie Anghel, sub care „s-a produs un salt
uria} al ac]iunii latine, iar Unirea a devenit mult mai stabil@”. Bineîn]eles c@
Freyberger laud@ stratagema lui Atanasie de a se sfin]i la Bucure}ti, prin acela}i
Teodosie, }i apoi, odat@ întors acas@, de a p@}i cu atât mai vârtos pe calea Unirii
începute la Teofil. Acum îns@ p@}esc în scen@ puternic „ereticii”, St@rile }i Ordinele
principatului, reprezentate în teritoriu de domni de p@mânt. Nu cunoa}tem o
surs@ mai timpurie care s@ descrie cu mai mult@ sinceritate, candoare chiar,
prigoana pornit@ împotriva românilor uni]i de reforma]ii înfuria]i de primejdia
pierderii preeminen]ei confesionale în Ardeal, în favoarea catolicilor. Lucrurile
sunt de mult cunoscute, îns@ cronicarul aduce detalii poate v@zute personal:
„Popii au fost încarcera]i, so]iile lor b@tute. Au urmat lan]urile, biciurile, alungarea
unora”. Încerc@rile Împ@ratului de a-i ap@ra pe uni]i r@mân neputincioase, c@ci
„invidia }i ura heterodoc}ilor s-au transformat în acea vreme în Hydra din Lerna”.
Pe acest fond oricum alterat intervine rebeliunea grecilor ortodoc}i din Bra}ov
împotriva Unirii, care apoi i-au antrenat }i pe românii din {chei.33 Împotrivirea
a mers pân@ la a-l amenin]a pe episcopul poposit la Bra}ov cu moartea. Episodul
cu închiderea bisericii în fa]a episcopului este una dintre acele scene detaliate
care vin în întâmpinarea ideii c@ Freyberger a fost martor ocular al celor povestite.
Iat@ }i o precizare în plus în acest sens, din care calitatea de martor rezult@
spontan: „Trebuie – zice – amintit aici faptul c@ nou@ ne-a venit un b@rbat pentru
a scoate mreaja (s.n.), chemat din provincia Boemia a Austriei”.34 Iezui]ii cehi
continu@ s@ vin@ deci, pe o filier@ devenit@ tradi]ional@, de data aceasta fiind vorba
de Christopher Gebhard.35 For]ele prounioniste se înt@resc în fa]a situa]iei
aparent disperate: „Aceasta era situa]ia bisericii române}ti din acea vreme, acum
33 Tot la NILLES, I, 348-350 se g@se}te }i prima edi]ie tip@rit@ a afuriseniei, tot în latin@ }i tot
din relatarea lui Freyberger furat@, f@r@ a cita sursa. Între timp în ]ar@ s-a descoperit un
exemplar românesc original (v. la Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor
din {chei, I, Bra}ov, 1899, p. 34-40), într-o limb@ româneasc@ imposibil de în]eles ast@zi.
B@nuim c@ este urmarea transcrierii defectuoase din chirilic@, întrucât exist@ texte române}ti
mai vechi decât acesta, perfect lizibile. Traducerea noastr@ din latin@ (Andreas Freyberger,
ibid., p. 137-141) este }i în acest caz o premier@. Alte edi]ii ale textului românesc pus în
circula]ie de Stinghe: POPOVICI 1901, 173-177; POP 1921, 70-71.
34 „…nobis veniret vir ad rete trahendum…”
35 Vezi despre aceasta la NILLES, I, 185-186.
17
Ioan Chindri}
atacat@ nu numai de du}mani, ci mai degrab@ demn@ de mil@ datorit@ încuib@rii

viperei în m@runtaiele ei”.
Este momentul în care armata intervine activ în scenariu, de partea Unirii,
prin generalul Rabutin de Bussi. Cronicarul consider@ getul ca inspirat de
Providen]a Divin@. Istoric, generalul pare a fi intervenit din motive combinate,
dintre care îndemnul Vienei }i asaltul aproape triumf@tor al reforma]ilor pot fi
cele mai importante.36 Oricum, Rabutin se plângea – spune cronicarul – „c@
este mai îndelung }i mai grav obosit de singura sarcin@ a ap@r@rii unirii începute
cu Biserica Roman@, decât de toate celelalte sarcini ale sale la un loc”. Acesta
s-a hot@rât s@ aplice r@ului „un leac nou }i nea}teptat”, o „cataplasm@”, dup@
expresia plastic@ a lui Freyberger. Aceast@ cataplasm@ a fost cunoscuta plecare
la Viena a lui Atanasie, la începutul anului 1701, în plin@ iarn@. Expedi]ia pare a
fi fost foarte bine preg@tit@ de Rabutin. Atanasie este înso]it de iezuitul Carol
Neurautter, care devine vioara întâi pe lâng@ episcopul unit, de vicarul Melentie,
de nobilul român {tefan Ra] }i de un „homo quidam Calvinus”, un oarecare
calvinist, înc@ neidentificat, despre care istoricii se întreab@ cum a ajuns în acel
anturaj.37 Cronicarul nostru l@mure}te enigma. Pe acest „calvin”, reforma]ii„ îl
]ineau ca pe o a cincea roat@ la c@ru]@, ca s@ se insinueze în auzul }i în sufletul
episcopului }i s@ se împotriveasc@ prin orice mijloace unirii, în numele domnilor
de p@mânt }i s@-i în}tiin]eze prin scrisori secrete pe cei din Transilvania despre
toate ac]iunile de la Viena ale lui Atanasie”. A}adar un spion, dar a c@rui prezen]@
d@ imaginea cerbiciei cu care „heterodoc}ii” ardeleni se opuneau Unirii. Dar
la Viena aceast@ opozi]ie nu mai are nici o vigoare. Este un merit remarcabil al
cronicarului felul în care a prins }i redat for]a }i m@re]ia catolic@ a Vienei,
ac]iunea structurilor }i institu]iilor în al c@ror angrenaj a intrat Atanasie }i
înso]itorii lui. Este partea cea mai valoroas@ a relat@rii, cea care sesizeaz@ cel
mai fin mecanismele nev@zute ale evenimentelor istorice. Scenariul vienez este
condus de însu}i cardinalul Kollonich, care lucra pur }i simplu în numele
Împ@ratului. Esen]a metodei lui Kollonich este:”concesii pentru beneficii”.
Dintre conferin]ele ]inute la Viena, una, care a avut loc „câteva zile” dup@ data
de 5 februarie, este cea mai important@. Relatarea ei de c@tre Freyberger este
de neuitat. Printr-o abil@ înscenare, în care îl determin@ pe Atanasie s@-}i expun@
dolean]ele, cardinalul Kollonich promite în numele Împ@ratului satisfacerea
tuturor acestora. Ele priveau soarta bisericii }i clerului românesc. Cardinalului
îi vine cu atât mai u}or s@ promit@ totul, cu cât toate plângerile române}ti se
raportau la comportamentul domnilor de p@mânt reforma]i }i al oficialilor de
aceea}i confesiune, odio}i în ochii Cur]ii. Gând la gând cu bucurie! Dar, la o
conferin]@ urm@toare, „schimbându-se rolurile”, Kollonich se apuc@ s@ în}ire
„cele ce sunt dorite pentru ca Unirea s@ fie veritabil@ }i sincer@, iar Atanasie a
36 Cf. {i Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în „Bun@ vestire”, XV, 1976,
nr. 1-2, p. 43-51.
37 Ibid., p. 55.
18
avut sarcina de a r@spunde }i a confirma”. Aceasta a fost capcana tactic@ în care

a c@zut ierarhul român: nu putea r@spunde negativ la nici o solicitare a
Împ@ratului, pe cât@ vreme acesta i le-a satisf@cut pe toate ale sale. Era pân@ la
urm@ }i o problem@ de polite]e. Lui Atanasie i se pun condi]ii grele. Între acestea,
cea mai stânjenitoare era instituirea unui teolog iezuit cu care s@ conduc@
împreun@ eparhia }i f@r@ de care s@ nu poat@ întreprinde absolut nimic. O alt@
condi]ie grea era infirmarea hirotonirii sale ca preot }i a sfin]irii ca episcop la
Bucure}ti }i primirea din nou a acestor daruri „de la un urma} indubitabil al lui
Petru”, adic@ de la catolici. Cronicarul Freyberger, iezuitul admirator al tuturor
ac]iunilor iezuite, observ@ totu}i cu stupoare situa]ia imposibil@ în care se g@sea
Atanasie. „Acum era prins episcopul între u}@ }i ]â]ân@, sau, mai pe }leau vorbind,
între victim@ }i cu]it. C@ci, printr-o nou@ primire a darului preo]esc î}i m@rturisea
o eroare anterioar@, iar prin îndrumarea teologului, neputin]a sa într-ale }tiin]ei.
Prin amândou@ se producea un pericol pentru demnitatea sa }i pentru
aprecierea sa de c@tre clerul }i poporul român”. Dar pân@ la urm@
susceptibilitatea lui Atanasie a fost atenuat@ }i marea }opârl@ a teologului iezuit,
înghi]it@. Va fi „piatra scandalei” în biserica greco-catolic@ vreme de 73 de ani.
Urmarea conferin]elor, la care au participat somit@]i birocratice }i teologice
vieneze, catolice desigur, de talia vicecancelarului aulic Samuel Kalnoky, a
secretarului Ioan Fiath sau a faimosului iezuit Gabriel Hevenessi, au constituit-o
cele dou@ acte reprezentând p@r]ile aflate în târguial@: diploma Secunda
Leopoldina din 19 martie, ca urmare a concesiilor f@cute de Împ@ratul la prima
dezbatere, }i „reversalul” sau declara]ia în 16 puncte a lui Atanasie, datat@ 20
martie, ca urmare a concesiilor sale cu ocazia celei de a doua confunt@ri.
„Reversalul” ne apare ast@zi ca un act cu caracter de constitu]ie bisericeasc@, prin
care se creeaz@ premisele transform@rii bisericii românilor ardeleni dintr-una
oriental@, într-o confesiune catolic@. Actul nu se poate compara decât cu
compromisul, la fel de controversat, al lui Simion {tefan din 1643, când accept@
cele 15 puncte ale diplomei lui Gheorghe Rákoczi II, prin care urm@rea
transformarea aceleia}i biserici române}ti într-una calvin@.38 Bineîn]eles c@ pân@
la urm@, }i mai ales din perspectiva viitorului, concesiile aparent mari vor fi mai
u}oare, în raport cu beneficiile bisericii române}ti. Citite cu ochiul de ast@zi, cele
mai multe articole ale declara]iei lui Atanasie sunt menite s@ modernizeze institu]ia
fundamental@ a românilor ardeleni, în sens catolic bineîn]eles. Presupunând de
pild@ c@ promisiunile lui Atanasie ar fi fost respectate în noua confesiune
greco-catolic@, controversatul compromis de la 1701 ar fi trebuit s@ taie apetitul
feudal al episcopului }i preo]ilor de a-}i spolia poporenii. La punctul 8, episcopul
promite c@ va p@storii „onorabil }i nu despotic” }i c@ va înl@tura corup]ia }i
nepotismul din eparhia sa. S@ i se fi impus din senin aceste limite, între multe
altele? Desigur c@ nu, ci pe baza unor realit@]i pe care Viena le cuno}tea foarte
bine. Cât despre ceea ce s-a primit în schimbul concesiilor române}ti, a se vedea
38 Vezi MICU 1995, II, 220-230, 384-386.
19
Ioan Chindri}
Secunda Leopoldina. Este un document mult studiat }i mult comentat de istorici.

În fapt, doar primele trei articole stipuleaz@ beneficii directe din partea Puterii.
A surprins }i surprinde }i ast@zi articolul al treilea, care, aparent, voia s@ sparg@
constitu]ia Transilvaniei, înarticulându-i }i pe românii uni]i, chiar }i pe plebei, în
rândul St@rilor. Este un gest pe care Atanasie nu l-a cerut }i nu i-ar fi trecut prin
minte s@-l cear@. Este un act de bun@voin]@ imperial@ ce dep@}e}te realismul
politic al vremii. O utopie cu urm@ri concrete, prin efect indirect. Geneza
articolului 3 din Secunda nu e clarificat@ înc@ politico-ideologic. Nu putem anticipa
decât ideea unui gest pripit de generozitate, din partea unui monarh care, fiind
puternic în Europa, credea c@ este puternic }i în Transilvania. Nu era, c@ci
atotputernici aici st@pâneau ungurii reforma]i, prin a c@ror grij@ nu doar c@ nu
s-a aplicat extinderea constitu]iei }i asupra românilor, dar îns@}i vestita diplom@
n-a fost „publicat@” în principat, s-a „pierdut” }i a fost dat@ repede uit@rii. Din punct
de vedere politic, deci, Secunda Leopoldina va deveni important@ abia peste
decenii, c@ci din utopicul pe moment punct 3 s-a n@scut ideea luptei politice a
lui Inochentie Micu-Klein pentru recunoa}terea românilor ca na]iune în Ardeal,
dup@ formularea vremii: „a patra na]iune”. Deocamdat@, pentru „beneficiarii”
imedia]i, Secunda n-a însemnat decât noi }i noi ajust@ri aduse confesiunii
românilor. Da, dar acestea vizau din nou modernizarea bisericii, scoaterea ei din
Evul Mediu, alinierea la religiile civilizate ale Europei. Prin acest canal, diploma
împ@ratului }i „reversalul” lui Atanasie se contopesc într-unul }i acela}i izvor de
drept, care va delimita încet-încet institu]ia bisericeasc@ a greco-catolicilor din
Ardeal de starea asiatic@ a restului bisericii ortodoxe. De aici, din acest punct de
convergen]@, s-a n@scut }i a evoluat curentul de gândire }i ac]iune al noii
confesiuni, oriental@ în form@ }i catolic@ în fond, acel vestit greco-catolicism al
epocii luminilor, care a fost artizanul necontestat al na]iunii }i culturii noastre
moderne. Prin felul cum pune în lumin@ episodul de la Viena, Freyberger permite
exegetului s@ fac@ un pas important spre esen]a actului Unirii de la 1700.
Din acest punct al nara]iunii, cronicarul vrea s@ imprime ideea lini}titoare c@
Unirea este acum fapt împlinit }i c@ nimic nu mai poate s@ se schimbe. Stilul s@u
devine trimfalist }i s@rb@toresc. Scena revenirii lui Atanasie la Alba Iulia, cea a
introducerii sale solemne în scaunul episcopal, la 25 iunie 1701,39 sunt redate
cu mult@ însufle]ire }i cu nu mai pu]in@ sinceritate. De pild@, nu uit@ s@ aminteasc@
de protestul unor „schismatici greci împreun@ cu un pop@”, chiar la intrarea în
biseric@. Ace}tia protestau „urlând c@ nu pot s@ suporte }i s@ vad@ cum în biserica
în@l]at@ cu cheltuielile principilor Valahiei (…) acum î}i începe activitatea
arhiereasc@ un episcop român ata}at de dogmele Bisericii Romane”. Din nou,
povestirea d@ sentimentul lucrului v@zut cu ochii. Cutare calvinist, care
protesteaz@ }i el, se pare c@ un profesor din Alba Iulia convertit de la catolici,
este numit „acest pântecos” afirma]ie imposibil de f@cut dac@ autorul nu l-ar fi
v@zut cum arat@. Memorabila ceremonie a instal@rii, cu „conductul” ei pompos,
39 Zenovie Pâcli}anu, op. cit., p. 66.
20
este relatat@ numai aici, dac@ except@m evocarea ei în termeni ironici de c@tre
un contemporan maghiar.40 Cronica este singura surs@ }i pentru câteva acte
importante cu care s-a finalizat aceast@ faz@ a Unirii: scrisoarea cardinalului
Kollonich din 1701 c@tre uni]i, scrisorile sinodului convocat de Atanasie imediat
dup@ instalare c@tre Papa, împ@ratul }i cardinalul Kollonich, dar mai ales
importanta scrisoare a lui Teodosie Ve}temeanul de la Bucure}ti, c@tre Atanasie
Anghel. Le-a pus în circula]ie Nilles, târziu,41 de unde apoi au fost preluate de
istorici, mai ales cea din urm@. Cercetarea n-a dat de originalul acestei epistole
antologice. Dac@ cronica lui Freyberger n-ar avea decât meritul de-a ne-o fi
transmis, ea }i-ar dobândi }i atunci un loc de frunte între izvoarele Unirii.
Scrisoarea c@tr@nit@ a mitropolitului de la Bucure}ti în fa]a gestului definitiv a lui
Atanasie este un pitoresc amestec de indignare }i m@re]ie sacerdotal@. Pierderea
„fiului” de peste Carpa]i înaripeaz@ condeiul b@trânului ierarh, el însu}i ardelean
de origine, încât fulminanta depe}@ devine o veritabil@ oper@ literar@, care
regret@m c@ s-a p@strat în hain@ latin@. Traducerea noastr@ modern@ este desigur
departe de savoarea limbii vechi în care a fost scris originalul. Pies@ rar@ la dosarul
mentalit@]ilor epocii, scrisoarea lui Teodosie din 3 mai 1702 ne dezv@luie miezul
intim al lucrurilor petrecute atunci. Abia din cuprinsul ei î}i poate da cititorul
seama ce tr@iri de con}tiin]@ s-au consumat în lumea româneasc@ la acea r@spântie
de secole. „Î]i scriu aceasta cu lacrimi, din adâncul inimii, lacrimi v@rsate împreun@
cu mine de mul]i fii ai Bisericii Orientale”. Ace}ti „fii” sunt cei nou@ arhiepiscopi
din orient, în frunte cu patriarhul Calinic al Constantinopolului, care îl
excomunic@ pe Atanasie Anghel, adresându-se în termeni duri direct c@tre turma
din Ardeal a acestuia }i îndemnând-o s@ nu-}i recunoasc@ arhiereul unit. A fost
cea din urm@ încercare serioas@ de a-l opri pe Atanasie de pe drumul nou, f@r@
rezultat îns@. Drama transilvan@ se relev@ cu for]@ în acest final de cronic@. Teodosie
de la Bucure}ti î}i semneaz@ scrisoarea: „Teodosie, din mila lui Dumnezeu
arhiepiscopul }i mitropolitul Transilvaniei”. Aceast@ singur@ semnatur@, pus@ în
moment de maxim@ responsabilitate, este suficient@ pentru a anula ideea plin@
de romantism c@ în Ardeal ar fi existat o ierarhie veche de rang metropolitan, }i
nu o biat@ episcopie a unor popi s@r@ntoci, care f@ceau robote iob@ge}ti la feudalii
vremii, episcopie cancerizat@ }i ea de calvinism pân@ la a o supune dogmatic }i
administrativ, la 1643.42 A}adar – precizeaz@ Teodosie – mitropolitul este el, cel
din Bucure}ti. Atanasie nu putea fi, în consecin]@, decât episcop. Înfuriat la rândul
s@u de titlul pe care }i-l arog@ ierarhul de la Bucure}ti, cardinalul Kollonich îi
trimite o scrisoare foarte de sus, în care îl avertizeaz@ c@: „Nu se va tolera niciodat@
ca tu s@ fii mitropolitul Transilvaniei (…) C@ci dup@ cum principele Valahiei nu
poate s@ revendice pentru sine vreun drept politic în Transilvania, tot astfel nici
40 Ibid., p. 70, nota 212.

41 NILLES, I, 125-126, 323-325, 326-327, 327-328, 344-348.
42 Lucru clarificat definitiv de Augustin Bunea, Vechile episcopii române}ti a Vadului,
Geoagiului, Silva}ului }i Belgradului, Blaj, 1902.
21
Ioan Chindri}
tu nu po]i s@-]i atribui nici cea mai mic@ putere în aceea}i Transilvanie”. El,
Kollonich, este arhiepiscopul îndrituit al acestei ]@ri, lui îi revine „jurisdic]iunea
spiritual@” acolo. E clar, nu? Cuius regio, eius religio! Aceast@ scrisoare arogant@
a f@cut o impresie atât de penibil@ asupra lui Constantin Brâncoveanu, încât
catolicii din [ara Româneasc@ au început s@ se team@ pentru soarta lor.43 Dincoace,
în Ardeal, între aceste veleit@]i ierarhice dintr-o parte }i din alta, oamenii vremii
suportau trauma unei lupte peste capul lor, dar avându-i drept miz@ pe ei.
Cronicarul str@in, dar ata}at de români }i cunosc@tor al acestora, a }tiut s@ redea
cu m@iestrie zbuciumul acelui moment crepuscular din istoria românilor, care
continu@ s@ fie pân@ ast@zi un subiect pasionant pentru istorici.
Cronica se încheie cu povestirea suferin]ei }i mor]ii p@rintelui iezuit Carol
Neurautter, devenit teolog sau causarum auditor generalis al lui Atanasie Anghel,
dup@ c@l@toria acestuia la Viena. Dup@ convingerea noastr@, acest deces l-a determinat
pe Freyberger s@ scrie istoria Unirii românilor, în care el credea c@ fratele s@u întru
ordin c@lug@resc a avut rolul decisiv, sau dorea s@ creeze aceast@ imagine, din motive
de solidaritate intraiezuit@. Întreaga povestire este împ@nat@ de prezen]a acestui
misionar providen]ial, în concep]ia
autorului, pe care îl vedem mereu în chip
de înger p@zitor, ap@sând butoanele
inspirate ale destinului Unirii. În realitate,
aceasta continu@ apoteoz@ este expresia
în limbaj de familie a unei activit@]i evident
tenace }i bine orientate, pe care Neuraut-
ter a desf@}urat-o ca trimis special al lui
Kollonich. Astfel, lucrarea lui Andreas
Freyberger se deschide }i se închide sub
semnul punerii în pagin@ a unei impor-
tante misiuni iezuite, a unei trude pre]i-
oase, pres@rate cu succese }i jertfe. Auto-
rul nu are ambi]ia de a da mai mult decât
o simpl@ expunere a faptelor, c@ci –
conchide el modest – „l@sam celor pe care
acest ogor îi are drept plugari ai s@i, s@
descrie aceast@ trud@ nu printr-o relatare
istoric@, ci printr-o povestire istoric@ plin@
de frumuse]e, scris@ de un alt condei, mai
bun”.
Stema Transilvaniei imperiale
43 Vezi Virginia Vasili, Constantin Brâncoveanu e il catolicismo, în „Ephemeris Dacoro-

mana”, III, 1925, p. 110-128.
22
BULA PAPAL~ „RATIONI CONGRUIT” DE LA 1721

{I ÎNTEMEIEREA EPISCOPIEI F~G~RA{ULUI
Unirea românilor cu Roma, de la 1700

a fost institu]ionalizat@ în structura Vatica-
nului la 1721, prin bula „Rationi congruit”,
oper@ a doi Papi: Clemente XI }i
Inocen]iu XIII. Ea este rezultatul unui
episod dens de politic@ bisericeasc@ au-
tohton@ }i austro-vatican@, legat@ de ale-
gerea }i instalarea celui de al doilea ierarh
unit ardelean, Ioan Giurgiu Patachi.1
1 Despre controversata p@storire a lui Ioan
Giurgiu Patachi vezi mai ales: Andreas Illia,
Ortus et progressus variarum in Dacia
gentium ac religionum, Cluj, 1730, p.14;
Petrus Bod, Brevis Valachorum Transylva-
niam incolentium historia…, manuscris, la
Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga”
din Cluj-Napoca, cota msse 569, f. 140r-144v;
Josef Benkø, Transilvania sive Magnus
Transsilvaniae Principatus, olim Dacia
Ioan Giurgiu Patachi Mediteranea dictus, II, Viena, 1778, p. 234;
Samuil Micu, Historia Daco-Romanorum sive
Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861, martie-aprilie, p. 110-111 }i „Foaie pentru
minte, inim@ }i literatur@”, 1862, p. 194-195; idem, Scurt@ cuno}tin]@ a istoriei românilor,
Bucure}ti, 1963, p. 114-115; Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan
Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 285-291; Gheorghe {incai, Hronica românilor, III,
Bucure}ti, 1969, p. 338-341; Petru Maior, Istoria bisericii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu
introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995, p. 122-124; Timotei Cipariu, Acte }i
fragmente latine române}ti pentru istoria besearicei românie, mai ales unite, Blaj, 1855,
p. 90-92; Alexandru Grama, Istoria besericei române}ti unite cu Roma de la începutul
cre}tinismului pân@ în zilele noastre, Blaj, 1884, p. 106-109; Nicolaus Nilles, Symbolae ad
illustrandum historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, I, Oeniponte,
1885, p. 393-479; George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani
din urm@, I, Sibiu, 1889, p. 318-335; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor,
II, Bucure}ti, 1900, p. 112-125; {ematismul veneratului cler al Archidiecezei Metropolitane
Greco-Catolice Române de Alba Iulia }i F@g@ra} pre anul Domnului 1900, de la Sânta
Unire 200; Blaj, 1900, p. 20-23; Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p.
206-213; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul
al XVIII-lea, I, Sibiu, 1920, p. 79-112; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine
universale, cu deosebit@ privire la istoria bisericei române}ti unite cu Roma, Blaj,
23
Ioan Chindri}
Acest om de cultur@ superioar@ }i preg@tire catolic@, primul doctor în teologie

din istoria românilor, a fost acceptat cu mare dificultate de români }i sabotat la
instalare de catolicii unguri din Ardeal. Teoretic favorabil@ catolicismului debilizat
sub principii calvini, în ochii Cur]ii de la Viena chiar providen]ial@, unirea implica
un factor greu de digerat de câtre mentalitatea maghiar@, fie ea }i catolic@.
Neorecep]ii valahi erau prea numero}i, peste un milion,2 în vreme ce episcopia
de la Alba Iulia a lui György Mártonffi s@ fi num@rat abia la 50.000 de credincio}i.
Românii }i episcopul lor trebuiau opri]i. Aceast@ mentalitate s-a întruchipat
elocvent în atitudinea lui Mártonffi, îndat@ dup@ ce Patachi a devenit, la 23
decembrie 1715, ierarh al românilor numit de însu}i împ@ratul Carol VI.
Aplecarea imperial@ spre persoana lui Ioan Giurgiu Patachi, unic@, se explic@
printr-un sprijin extern sus]inut, începând cu iezui]ii }i terminând cu marele
boier muntean Gheorghe Cantacuzino.3 Umplerea golului dup@ moartea lui
Atanasie Anghel a suscitat un moment de agita]ie comparabil@ cu cea din jurul
anului 1700, îns@ în lipsa geniului ordonator }i a prestigiului celui care fusese
artizanul unirii, cardinalul Leopold Kollonich, mort la 1707. În acest vid, cel
mai notabil element l-a constituit incapacitatea românilor de a-}i alege un cap
bisericesc nou. Aceia}i protopopi care, la 1700, limitaser@ compromisul cu
Roma la cele patru puncte ale Conciliului de la Floren]a, conservând întregul
rit oriental, î}i dau acum voturile pentru doi str@ini, ambii de rit latin: teologul
iezuit Francisc Szunyogh }i tân@rul secretar ceh al lui Atanasie, Wenceslau
Franz. Deruta este total@ }i întrebarea persist@: oare chiar n-au g@sit din
mijlocul lor o persoan@ care s@ merite aceast@ demnitate? Szunyogh îi refuz@
consternat - „le trase solzii de pre ochi”, dup@ expresia lui George Bari]4 -
informându-i c@ iezui]ii n-au voie s@ primeasc@ demnit@]i ecleziastice. Se pare
îns@ c@ Wenceslau Franz a acceptat, c@ci la 9 septembrie 1715 protopopii cer
primatelui de la Strigoniu, acum cardinalul-duce de Saxonia, s@-l recunoasc@
}i s@-l recomande împ@ratului. Teologul Szunyogh scrie }i el în aceste sens la
Strigoniu, din obliga]ie oficial@, caracterizându-l obiectiv }i neted pe alesul
românilor, îns@ declarând c@ s-a s@turat de ace}tia. 5 Derutanta situa]ie a
tran}at-o împ@ratul însu}i, prin casarea ca nelegal@ }i precipitat@ a noii alegeri.
Se pare c@ acest episod a sl@bit încrederea monarhului vienez în capacitatea
electoral@ a românilor }i a determinat numirea ex offo a lui Ioan Giurgiu
Patachi. Norma stabilit@ de împ@rat, prin dreptul patronatului, era cunoa}terea
1921, p. 203-206; Zenovie Pâcli}anu, Contribu]iuni la biografia episcopului Ioan Patachi, în
„Cultura cre}tin@”, XVII, 1937, nr. 2-3, p. 129-137. Cf. }i: De origine et vicissitudinibus Colegii
Germano-Hungarici, Roma, 1770 (apud Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 141); Dimitrie
Vaida, Cuvânt@ri în cinstea Excelen]ei sale Ioan Bob, vl@dica F@g@ra}ului, Blaj, 1813, p. 27-29;
Silvius Tannoli, Poëmation de Secunda Legione Valachica sub Carolo Barone Enzenbergio,
Oradea, 1830, studiul introductiv al lui Ladislau Vaida de Glod, p. 115.
2 Vezi George Bari], P@r]i alese…, p.328.
3 Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 408-409 }i George Bari], op. cit., p. 321.
4 Op. cit., p.319
5 „Jam deliciis Valachicis abunde sim satur” (Nicolau Nilles, op. cit., p. 396)
24
limbii latine de c@tre candida]i.6 Curiozitatea începe la faza în care românii,

prin protopopii lor, obstruc]ioneaz@ cu duritate candidatura singurului român
care întrunea absolut toate condi]iile: studii str@lucite la Viena }i Roma,
erudi]ie superioar@ }i elegan]@ personal@, tinere]e, celibat }i – cu deosebire –
cunoa}terea perfect@ a limbii latine. Acesta era Ioan Giurgiu Patachi. O fac,
chipurile, pe motivul c@ acesta trecuse la ritul latin. Era paroh }i misionar
catolic la F@g@ra}. Se n@scuse îns@ ortodox, la 1682, într-o familie româneasc@
de nobili din Chioar, }i personal era ata}at cu mare seriozitate de na]ia sa,
pentru care – zice – este gata s@-}i verse }i sângele.7 Aceast@ na]ie îns@, prin
ceea ce mai r@m@seses din conduc@torii ei tradi]ionali, prin protopopi, l-a
repudiat exact pentru felul în care credea c@ o poate ferici: catolicizându-i
pe români. Instiga]i de vestitul „protopopa” Petru Pop din Daia, electorii de
la Alba-Iulia au respins cale de patru sinoade pe unicul lor candidat serios,
preferând doi str@ini n@scu]i romano-catolici, între care un ungur iezuit,
Szunyogh. Este a}adar greu de admis, dac@ nu imposibil, c@ românii s-au luptat
cu catolicismul }i cu iezui]ii în persoana lui Patachi, discipol nedisimulat al
celor din urm@, a}a cum se afirm@ îndeob}te. Întreb@rile retorice nu ]in de
metoda istoricului. Totu}i, ce s-ar fi întâmplat dac@ Szunyogh ajungea episcop?
Este sigur c@ omul ar fi tras cu atât mai tare spuza pe turta religiei sale. R@mâne
în picioare supozi]ia c@ românii l-au respins pe Patachi nu pentru c@ sim]eau
în el iezuitul }i înstr@inatul de ritul oriental, ci tocmai pentru c@ era român }i
mai bun ca ei. Cu faimoasa-i naivitate, Samuil Micu relateaz@ din suveniruri
de familie cum „notare}ul din Daia”, adic@ Petru Pop, „f@cea gâlceav@ puindu-s@
împrotiv@, ca s@ nu fie Potochi vl@dic@”. Tocmai ca s@-l evite pe candidatul
firesc, a recurs la cea de-a doua gaf@, aceea cu Wenceslau Franz, dup@
Szunyogh. Se pare c@ a întins prea mult coarda, din care cauz@ „de la
Împ@r@]ie grea îngrozire }i arest i-au venit”, dup@ cum povestea la adânci
b@trâne]e unul dintre participan]ii la alegeri, protopopul Maniu Neagoe din
Bro}teni, bunicul lui Samuil Micu.8 Nodul gordian l-a t@iat a}adar Carol VI,
numindu-l, cum era mai mult decât firesc, pe Ioan Giurgiu Patachi, în baza
unui singur vot, acela al protopopului Iona}cu din Vene]ia F@g@ra}ului, acordat
la cel de al patrulea sinod, în 9 ianuarie 1715. Oficial, Viena a profitat de
buim@ceala de la Alba Iulia, considerându-i pe cei trei – Szunyogh, Franz }i
Patachi – în ternariu, ceea ce îi permitea împ@ratului s@-l prefere pe unul
dintre ei, indiferent de num@rul voturilor. În realitate Patachi a fost un ierarh
numit de sus, }i nu ales, ceea ce îi d@ lui George Bari] prilej s@ suspicioneze,
peste 180 de ani, c@ „era cineva care lucra pentru casarea dreptului
electorale”. 9 Am v@zut cum acel „cineva” a fost imaturitatea op]ional@ a
6 Samuil Micu, Istoria, românilor, II, p. 286.
7 „Pro salute charae meae nationis Valachicae sanguinem sudoremque diu noctuque
fundere” (vezi Nilles, op. cit., p. 408 }i George Bari], P@r]i alese…, I, p. 323).
8 Samuil Micu, op. cit., p. 286.
9P@r]i alese…, I, p. 321.
25
Ioan Chindri}
românilor, ori poate zgura oriental@ care le altera înc@ comportamentul în

spectru bizantin. Oricum, vacan]a fusese primejdios de întins@ pentru
siguran]a unirii realizate, personalit@]i lucide ale epocii atr@sesesr@ aten]ia
asupra efectelor posibile,10 a}adar gestul împ@ratului era singurul ra]ional.
În scrisoarea sa c@tre cardinalul-primat din 20 iunie 1714,11 la aproape un an
de la moartea lui Atanasie Anghel, guvernatorul Transilvaniei opina cu argumente
rezonabile pentru umplerea urgent@ a sedivacan]ei. Cu acela}i prilej el informa
asupra faptului c@ toat@ nobilimea româneasc@, }i odat@ cu aceasta foarte mul]i
popi, sunt de partea lui Patachi.12 Credem c@ este începutul derul@rii destinului
acestuia, pe care apoi consecventul împ@rat Carol VI a alertat-o cum s-a priceput.
Alegerea imperial@ dateaz@ din 23 decembrie 1715, zi în care împ@ratul comunic@,
prin intermediul primatelui, hot@rârea sa }i persoana vizat@. Trei elemente trimite
cezarul c@tre Roma, toate trei în favoarea unei confirm@ri operative a lui Patachi
de c@tre Scaunul Apostolic: a) faptul c@ a instituit o funda]ie de 3000 de florini
anual pentru între]inerea noii institu]ii; b) rug@mintea ca Roma s@ nu pretind@
în cazul de fa]@ vestitele „anate” drept bac}i} de binecuvântare, fiind vorba de o
eparhie foarte s@rac@ }i c) cererea ca Papa s@-l dispenseze pe Patachi a celebra în
ambele rituri, deci }i latin }i grecesc, în speran]a c@ va aduce cât mai multe suflete
r@t@cite în sânul Bisericii Catolice.13 Cancelaria Aulic@ a Transilvaniei se simte }i
ea datoare, la 7 martie 1716, s@ repete primatelui aceea}i urgen]@ a confirm@rii
episcopiei }i a lui Patachi de c@tre Roma, pân@ nu vin cona]ionalii de dincolo de
Carpa]i s@ aduc@ ei un episcop pentru românii din Ardeal. {i ereticii de dinl@untru
– „in gremio Principatus Transilvaniae existentes haeretici” – îi îndep@rteaz@ pe
români de la unire, prin diverse promisiuni.14 În fine, întârziindu-se lucrurile,
exact la un an dup@ numire, împ@ratul î}i repet@ alerta c@tre Papa la 23 decembrie
1716, în termenii cunoscu]i, ad@ugând îns@ un portret al favoritului s@u, r@mas
de referin]@ pentru cunoa}terea celui de la doilea episcop greco-catolic: plin de
alese virtu]i, cu bune }i l@udabile moravuri, unic prin erudi]ie, cu un mod de
via]@ exemplar }i alte minunate calit@]i ale inimii.15 Îns@}i semn@tura împ@ratului
– vrea s@ cread@ Bari]16 – sugereaz@ insisten]a cu care Viena cerea bun@voin]a
10 Astfel însu}i guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis, prin scrisoarea sa c@tre

cardinalul-primat din 20 1714: „Periculum in mora, ne ad prius redeant popae schisma,
in tantum foret” (Nilles, p. 403).
11Vezi nota anterioar@.
12 „Totam nobilitatem Valachicam cumque non paucos pro parte Patakiana stare popas”
(Nilles, loc. cit.)
13 „Sperato plurimarum adhuc hallucinantium animarum ad S. Romano-Catholicae
Ecclesiae gremium reditu”. Vezi importantul document la Nilles, p. 409-411.
14 Ibid., p. 411-413.
15 „…inducti etiam praeclaris virtutibus, laudatisque et acceptis moribus, singulari item
doctrina, et eruditione, omnibusque grata ac honesta exemplaris vitae conversatione,
aliisque excellentibus animi dotibus fidelis nostri honorabilis Joannis Pataki…” (vezi
întregul document la loc. cit., p. 413-415).
16 Op. cit., p. 326.
26
pontifului roman: „Sanctitatis Vestrae obsequens filius Carolus” (al Sanctit@]ii

Voastre preasupus fiu Carol). Astfel, cu un zel }i o bun@voin]@ c@rora greu li se
poate g@si vreo fisur@, Viena transpune întreaga problematic@ în seama papalit@]ii.
Începe o faz@ nou@ în tranzac]ionarea acestui important moment istoric, c@ruia
trecerea timpului nu i-a estompat atât de pronun]atele asperit@]i.
Ce se a}tepta din partea Romei astfel sesizate? Ce a}teptau românii, ce a}tepta
împ@ratul? Samuil Micu, aproape de evenimente, precizeaz@ c@ Ioan Giurgiu
Patachi considera „c@ nu poate s@ fie episcopie carea nu easte la Papa de la Roma
în@l]at@ la vrednicia episcopeasc@”.17 Atanasie Anghel nu se gândise la a}a ceva.
Ca atare, spune b@trânul istoric, Patachi s-a rugat de împ@ratul „s@ întemeieze
episcopie româneasc@ în Ardeal”, care apoi s@ fie confirmat@ de Papa. Episcopia
}i „înt@rirea” ei de c@tre Roma constituie un cuplu de probleme cu carier@
polemic@ în posteritatea greco-catolic@. {coala Ardelean@ a considerat
momentul Patachi drept cauz@ a desfiin]@rii arhiepiscopiei }i mitropoliei vechi
ortodoxe de Alba Iulia. Nostalgia acestei legendare ierarhii române}ti, din care
istoria pozitiv@ nu re]ine decât imaginea unui organism confesional cancerizat
de calvinii unguri în secolele XVI }i XVII, a spulberat-o Augustin Bunea, la 200
de ani de la unire, dedicându-i o lucrare special@.18 Dar pentru Gheorghe {incai
hotarul dintre dorin]@ }i realitate nu pare s@ existe, paraistoria ia locul istoriei.
Mitropolia de la Alba Iulia – zice – a înfiin]at-o Sfântul Teofil la anul 325, deci
„ce lips@ au avut de înt@rirea patriarhului Romei?”19 Se }tie c@ Teofil a fost
episcopul go]ilor, nu al românilor, iar re}edin]a lui n-a fost identificat@.
Comentariile sunt de prisos. {incai avea antecedente familiale nepl@cute cu
episcopul Patachi. Tat@l s@u, Ioan {incai, slujise în tinere]e la curtea episcopeasc@
din F@g@ra}, de unde bunicul Andrei l-a luat acas@, furios c@ }i-a g@sit feciorul
m@turând „polata” vl@dicului. Nu ne vom a}tepta a}adar la obiectivitate din
partea autorului Hronicii românilor. În episcopul Patachi, {incai vede doar pe
„unul ce }i l@tin se f@cuse mai înainte de a fi vl@dic românesc”, mergând a}adar
}i el pe urmele protopopilor de la 1715, care l-au respins pe acest „l@tin” ridicat
din rândul lor }i i-au preferat pe doi str@ini mult mai „l@tini” decât al nostru. Persist@
îns@ la {incai o întrebare ce poate produce diversiune în istoriografie: „Au nu
pentru aceaea s-au f@cut episcopia F@g@ra}ului, ca s@ se îngroape mitropolia
B@lgradului?” „Dar@ pentru ce s@ se îngroape mitropolia?” – se întreab@ el mai
departe. „Au nu pentru aceaea ca românii s@ fie supu}i neamurilor acelora pe
care ei le-au întors la cre}tin@tate?”20 Mai aproape de disciplina istoriei, Petru
Maior b@nuie pe bun@ dreptate c@ aceast@ „retrogradare” s-a f@cut „dup@ rugarea
episcopului l@tinesc Gheorghe Martonfi, ca s@ nu fie în Ardeal mai cinstit arhiereul
românilor decât episcopul popista}ilor”.21 Presupunerea corect@ a lui Maior
17Istoria, românilor, II, p. 286.
18Ierarchia românilor din Ardeal }i Ungaria, Blaj, 1904.
19Hronica românilor…, III, p. 339.
20 Ibid.
21 Vezi Petru Maior, Istoria bisericii…, I, p. 168.
27
Ioan Chindri}
d@ substan]@ celei de a doua întreb@ri a lui {incai. Într-adev@r, a}a cum s-a
dovedit, simplul fapt al unirii românilor cu Biserica Romei n-a fost, în sine,
în m@sur@ s@ r@stoarne un raport politic instituit în Ardeal de câteva secole.
Rela]iile românilor cu „na]iunile regnicolare” erau sortite s@ r@mân@ în aceea}i
gril@ a Tripartitumului lui Werbøczi }i a Approbatelor }i Compilatelor, pe care
de altfel Leopold I se obligase s@ le respecte f@r@ cea mai mic@ atingere, atunci
când, la 4 decembrie 1791, a semnat diploma de anexare a Transilvaniei.22
Mecanismul perfec]ionat al domniei minorit@]ii asupra majorit@]ii va sucomba
abia la 1848. La 1715 el era atotputernic }i influen]a în mod firesc mersul vie]ii
confesionale. În pofida marii reforme a lui Leopold I în favoarea românilor
majoritari din Ardeal, pe care-i vedea ie}i]i din capcana istoriei prin aderare
la catolicism, aceast@ capcan@ continu@ s@ fie destinul lor caracteristic. La
aproape dou@ decenii de la începutul unirii cu Roma, neofi]ii români de
dovedesc incapabili s@ foloseasc@ aceast@ poart@ de intrare în Europa. Orientul
interior se sublimeaz@ în forme specioase de manifestare. Una dintre ele o
constituie tocmai tradi]ia cerbicoas@ a ierahiei biserice}ti de rang
arhiepiscopal, devenit@ practic inoperant@, o simpl@ sucursal@ „schismatic@”
a superintenden]ei calviniste din Ardeal. Op]iunea româneasc@ între aceast
structur@ moart@ }i o episcopie catolic@ vie, actulizat@, seam@n@ cu op]iunea
]iganilor între a avea un rege supus solg@bir@ului local }i b@tut de acesta când
vroia s-o fac@, sau un principe cu puteri reale, în fa]a c@ruia solg@bir@ul s@ se
plece pân@ la p@mânt. Pe vremea lui Petru Maior, care era protopop al unei
episcopii catolice, autorit@]ile maghiare locale se adresau obligatoriu cu:
„S@rut mâna, cucernice domn!” În istoria sa bisericeasc@ evoc@ starea
„mitropoli]ilor” români din vremea principilor calvini, când ierarhii valahi
trebuiau s@-l poarte cu lectica în spinare pe superintendentul calvin de la Alba
Iulia }i s@-i îngrijeasc@ câinii de vân@toare peste iarn@. Ceea ce nu-l împiedic@
nici pe el s@ ofteze dup@ aceea}i ierarhie moart@ de secole, sporind dificultatea
cercet@torului care vrea s@ reconstituie psihologia româneasc@ a vremii.
Ca s@-l absolve pe Ioan Giurgiu Patachi de învinuirea {colii Ardelene c@ a
cerut episcopie }i nu mitropolie, pân@ }i Augustin Bunea, la 1900, va recurge
la un subterfugiu scolastic: „Despre Patachi anevoie se poate crede c@ ar fi
motorul la fapta aceasta a împ@ratului, deoarece dânsul nu a fost preconizat }i
consacrat episcop înainte de ce a emanat bula papal@ prin care s-a înt@it
Episcopia F@g@ra}ului”.23 Ap@rarea nu st@ în picioare. Ca episcop „ales” }i agreat
de Carol VI, Patachi putea influen]a voin]a împ@ratului, putea deci fi „motorul”
înfiin]@rii acestei episcopii. Dar n-a fost. Termenii de episcop, episcopie figureaz@
în actele fundamentale ale unirii cu Roma, emanate chiar de la români, cele
22 Între sursele române}ti vezi textul diplomei la George Bari], P@r]i alese…, I, p. 692-697.
O traducere româneasc@ submediocr@ în edi]ia a doua, recent@ a lucr@rii, Bra}ov, 1993,
p. 688-693.
23 Cestiuni din dreptul }i istoria bisericei române}ti unite, II, Blaj, 1993, p. 184.
28
mai importante fiind: manifestul de unire al lui Teofil din 21 martie 1697,24
iterarea lui din 10 iunie 1697,25 adresa c@tre împ@ratul Leopold I a sinodului
lui Atanasie Anghel din octombrie 1698,26 adresa c@tre Papa Clement XI din 8
noiembrie 1701 a aceluia}i Atanasie.27 Ierarhii neofi]i se numesc pe ei în}i}i
episcopi, episcopus, }i nu archiepiscopus sau metropolita, termeni existen]i }i
uzuali în biserica roman@. Într-un act chiar mai vechi, din 19 decembrie 1692,
prin care guvernatorul György Bánffi îl confirm@ pe Teofil în ierarhia de la Alba
Iulia, se spune c@ acesta este instalat în „episcopia tuturor parohiilor românilor,
grecilor }i rutenilor” din Ardeal.28 Cel mai important act emis de Curtea vienez@
în problema unirii, Secunda Leopoldina din 29 martie 1701, reflectând maximul
de deschidere a unui monarh spre problem@, persevereaz@ în a-l numi pe
ierarhul românilor episcop. La data numirii lui Ioan Giurgiu Patachi exista deci
o tradi]ie de cel pu]in dou@ decenii de „episcopie” }i de „episcop” la românii
ardeleni. Iat@ de ce la 1717, când înfiin]eaz@ efectiv episcopia românilor uni]i }i
îi stabile}te re}edin]a la F@g@ra},29 Carol VI ac]ioneaz@ pe un liniament care în
concep]ia lui era optim. La nivelul macropolitic }i istoric, Transilvania catolic@,
atâta cât era, deci împreun@ cu românii uni]i, fusese gândit@ de Leopold I ca
24 Textul acestuia, în originalul latinesc sau traducere româneasc@, la: Andreas Illia, Ortus
et progressus…, p. 7-10; Franciscus Fasching, Nova Dacia ex probatis scriptioribus,
Cluj, 1743, p. 23-24; Josef Benkø, Transilvania…, p. 231-232; István Katona, Historia
critica Regum Hungaricarum stirpis Austriacae, VII, p. 62; Samuil Micu, Historia
Daco-Romanorum…, în „Instruc]iunea public@”, 1861, p. 91-93 }i „Foaie pentru
minte…”, 1862, p. 147-148; idem, Scurt@ cuno}tin]@…, p. 104-105; idem, Istoria
românilor, II, p. 250; Gheorghe {incai, Hronica românilor…, III, p. 234-235; August
Treboniu Laurian, Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor
din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 272-275; idem,
Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania,
Viena, 1850, p. 135-143; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 80-83; Andrei {aguna,
Istoria bisericei ortodoxe r@s@ritene universale de la întemeierea ei pân@ în zilele
noastre, II, Sibiu, 1860, p. 130-139; Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ român@
a Transilvaniei, suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870, p. 89-90; Nicolaus Nilles,
Symbolae…, I, p. 164-170; George Bari], P@r]i alese…, I, p. 168-170;
{ematismul…1900, p. 14; Gheorghe Popovici, Unirea românilor din Transilvania
cu biserica romano-catolic@ sub împ@ratul Leopold I, Lugoj, 1901, p. 47-49; Alexandru
Pop, Desbinare în biserica românilor din Ardeal }i Ungaria 1697-1701, Bucure}ti,
1921, p. 26-27 }.a.
25Nilles, Symbolae…, I, 171.
26 Ibid., p. 200-201.
27 Ibid., p. 125-126.
28 „…in Episcopatu omnium illarum ecclesiarum Valachorum, Graecorum et Ruthenorum…”
(Nilles, I, p. 154).
29 Pentru l@murirea unor neîn]elegeri mai vechi, preciz@m c@ informa]ia curent@ despre
înfiin]area la 1717 a episcopiei de F@g@ra} este cuprins@ în textul diplomei lui Carol
VI din 21 august 1738, prin care spijin@ }i aprob@ mutarea episcopiei în cauz@ la Blaj,
cu sprijinul material de rigoare. Vezi la Gheorghe {incai, Hronica…, III, p. 363-370
(traducere româneasc@) }i la Nicolaus Nilles, Symbolae…, II, p. 533-540 (originalul latin)
29
Ioan Chindri}
subordonat@ arhiepiscopiei prima]iale de la Strigoniu, în Ungaria. Artizanul

politicii sale confesionale, Leopold Kollonich, era acolo cardinal }i primat, în
scaunul pe care-l ocupase cândva Nicolaus Olahus. Codificând aceast@
subordonare, în ce-i prive}te pe români, Secunda Leopoldina n-a avut în vedere
nici umbra vreunei motiva]ii etnice sau na]ionale, a}a cum s-a extrapolat mai
târziu, }i se mai face înc@. Leopold a stabilit structurile religioase de stat, în
manier@ imperial@ }i nediferen]iat@, specific@ de altfel }i catolicismului în sine.
Carol VI a fost ultimul Habsburg preocupat sincer de unirea românilor, în
ansamblul politicii de înt@rire a catolicismului. Dar el gândea ca un monarh al
vremii sale, dup@ canoanele dreptului istoric atotbiruitor, înc@ neatins de vreo
idee contrar@. În virtutea acestui drept, ca rege al Ungariei }i principe al
Transilvaniei, el trebuia s@ respecte ierarhia catolic@ de dinaintea b@t@liei de la
Mohács, restaurat@ de Leopold I dup@ alungarea turcilor. Aceast@ ierarhie î}i
avea re}edin]a glorioas@ la Strigoniu, de pe vremea lui {tefan I al Ungariei.
Schematismul Romei o implica la loc important, prev@zut@ ab antiquo cu un
post de cardinal-primat. Eventuala cerere a românilor ca s@ li se fac@ mitropolie
în calitate de catolici, a}a cum dore}te Samuil Micu,30 s-ar fi lovit de consternarea
Vienei }i Romei, în egal@ m@sur@. Din momentul unirii ei erau con}tien]i de
faptul c@ ierarhia lor va fi o episcopie, iar ierarhul episcop, }i acest lucru se vede
a li se fi p@rut normal }i conform scopului lor. De la alegerea lui Ioan Giurgiu
Patachi }i pân@ la punctul final care este marcat de bula „Rationi congruit”,
lucrurile au evoluat de o manier@ în care românii erau pe aci s@ nu primeasc@
nici episcopie, necum mitropolie.
Ierarhia catolic@ a ungurilor din Ardeal, cu re}edin]a la Alba Iulia, murise la 1556,
odat@ cu plecarea episcopului Pál Bornemissza Abstemius, alungat de calvinii pe
care-i stimulase dezastrul de la Mohács. Ea nu se va reface decât la 1715 în persoana
lui György Mártonffi, în urma aceleia}i mari reorganiz@ri confesionale de dup@
anexarea principatului, pe care au ini]iat-o „cei doi mari Leopold”: împ@ratul }i
cardinalul Kollonich. Prin diploma din 11 decembrie 1715, Carol VI reîntemeiaz@
episcopia distrus@ }i restituie catolicilor fosta catedral@.31 Instalarea propriu-zis@ a
lui Mártonffi are loc la 16 februarie 1716, printr-un ceremonial la care românii uni]i
au avut un rol important. Cronica evenimentului32 abund@ în referii la ace}tia, în
pofida inten]iei v@dite a autorului de a-i ocoli pe cât posibil. La ceremonia de la
Alba Iulia, somptuoas@ pe cât se pare - a avut parte }i de o gard@ militar@, dat@ fiind
prezen]a guvernatorului Sigismund Kornis33 - clerul românesc („ordo poparum”)
a ocupat un loc de frunte în conductul episcopului. Unul din popii români l-a salutat
pe Mártonffi în limba român@ la intrarea pe poarta cet@]ii, ceea ce, zice cronicarul,
30Istoria românilor, II, p. 287: „Mai bine ar fi f@cut episcopul Ioan Patachi s@ fie cerut de
la Papa ca mitropolia cea mai dinainte s@ fie înt@rit@ de la Papa }i dup@ ce s-a unit”.
31Nilles, Symbolae…, I, p. 449.
32 Publicat@ dup@ manuscris de acela}i Nilles, I, p. 449-451.
33 „Prope templum stabat miles caesareus in armis” (Nilles, I, p. 452).
30
este un caz rar, cum nu-}i aminte}te s@ se mai fi întâmplat, îns@ în c@r]i scrie c@ se
obi}nuia.34 Abia dup@ aceea i-a adresat salutul judele ora}ului, în ungure}te. În
catedrala recuperat@ de la calvini au avut loc diverse activit@]i specifice, între care
un Te Deum, apoi o prim@ împ@rt@}anie, la care întâiul beneficiar a fost însu}i
guvernatorul, în fine prima alegere de canonici etc. Dar miezul unei astfel de
ceremonii trebuia s@ fie liturghia arhiereasc@, obligatorie. Ei bine, aceast@ Liturghie
din noua catedral@ romano-catolic@ este celebrat@ de „protopopa Valachus”, cel
care de]inea vicariatul în timpul sedivaca]ei dintre Atanasie }i Ioan Giurgiu Patachi,
nimeni altul decît „notare}ul clerului”, Petru Pop din Daia. Secondat de „preo]i
din neamul s@u”, acesta a prestat o liturghie solemn@ dup@ ritul oriental.35 Reiese
limpede c@ Mártonffi a fost instalat la Alba Iulia prin preo]ii uni]i }i dup@ ritul oriental,
deci prin ierarhia româneasc@ de acolo. În biseric@ un astfel de gest nu este gratuit.
La acea dat@ el semnifica egalitatea dintre cele dou@ structuri catolice de rit diferit,
c@ci scenariul ceremoniei era stabilit de sus, de la Viena }i Strigoniu. Chiar }i în
lipsa unui cap al s@u, ierarhia româneasc@ de la Alba Iulia era socotit@ demn@ de a
consacra un episcop de rit latin. Era limpede pentru Mártonffi c@ dup@ instalarea
lui Patachi aceast@ episcopie valah@ va fi un concurent serios.
Dup@ tradi]ia geografic@ a vechii mitropolii de Alba Iulia, noua structur@ care
îi lua locul îi viza pe to]i românii din Ardeal }i Ungaria, al c@ror num@r se estima,
cum am v@zut, la peste un milion de credincio}i. Aceast@ uria}@ alc@tuire posibil@
era îns@ extrem de fragil@ în demersul de integrare în catolicismul apusean,
datorit@ absen]ei tradi]iei, lipsei cvasicomplete a cadrelor }i paupert@]ii cunoscute
a enoria}ilor. Debil@ ca poten]ial uman, episcopia lui Mártonffi era puternic@ prin
opusul caren]elor române}ti: tradi]ie, preo]i cu preg@tire superioar@ (János
Antalffi, Pál Henter, György Bors, Márton Demeter dintre canonicii numi]i chiar
la 16 februarie 1716) }i o aristocra]ie catolic@ încercat@. Aceste dou@ structuri s-au
pomenit fa]@ în fa]@, în acela}i ora}, îndat@ dup@ instalarea lui Mártonffi }i numirea
lui Patachi de c@tre împ@rat. Era o situa]ie care nu putea s@ reziste }i n-a rezistat.
Românii au p@r@sit terenul }i s-au mutat la F@g@ra}. A cui a fost ideea?
Documenta]ia este relativ s@rac@ în acest sens, dând loc, dup@ un mecanism
obi}nuit, la presupuneri nefondate. Cea mai ciudat@ este a lui Eudoxiu
Hurmuzaki, dup@ care Patachi a fugit de umbra episcopiei – o nume}te el –
greco-orientale, care bântuia la Alba Iulia. Ca un vinovat, el ar fi vroit s@ o rup@ cu
acest trecut.36 În realitate, la aceast@ str@mutare au concurat mai mul]i factori,
printre care doi pot fi considera]i ca esen]iali. Primul este demolarea vechii
biserici de re}edin]@ a mitropoliei B@lgradului, ridicat@ de Mihai Viteazul la 1600.
34 Pasajul merit@ s@ fie re]inut: „Dum portam urbis subiisset Episcopus, unus, ex clero
Valachico idiomate vernaculo salutationem orditur, raro admodum Vlachis exemplo,
utpote qui e memoria nihil, sed ex charta dicere consueverunt” (ibid.)
35 „Eodem die in Ecclesia sic reconciliata protopopa Valachus, assistentibus sibi suae
nationis ministris, divinam liturgiam solemnibus caeremoniis juxta ritum Graecum
celebravit” (ibid.)
36 Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, p. 118-119.
31
Ioan Chindri}
Aceasta a c@zut sub proiectul fortifica]iilor cet@]ii Alba Iulia, construit@ la ordinul
împ@ratului. La inaugurarea proiectului, printr-o ceremonie cu rost propagan-
distic, în 4 noiembrie 1715, au luat parte peste o sut@ de preo]i români.37 Românii
au c@p@tat, dup@ informa]ia lui Samuil Micu,38 o desp@gubire de 1300 de florini,
din care s@-}i construiasc@ alt@ biseric@. Din aceast@ sum@ insignifiant@ s-a ridicat,
cu destul@ greutate, bisericu]a din Maierii B@lgradului, existent@ pân@ ast@zi.
Con}tient de caren]a desp@gubirii, Carol VI prevede în diploma din 23 decembrie
1715 un venit anual de 3000 de florini pentru între]inerea episcopului }i a
re}edin]ei episcopale. Ajutorul devine fapt în 1717, prin acordarea domeniilor
fiscale de la Gherla }i Be}imbac (Sâmb@ta de Jos), cea din urm@ în imediata
apropiere a F@g@ra}ului. Augustin Bunea consider@ firesc ca Patachi s@ fi optat
pentru ora}ul din proximitatea domeniului s@u. Este de presuspus îns@ c@ la
aceast@ op]iune au contribuit }i reminiscen]e din activitatea anterioar@ a lui
Patachi, când fusese preot }i misionar catolic, excesiv de zelos dup@ p@rerea lui
Bari],39 tocmai la F@g@ra}. Aici îl sprijinea vicec@pitanul român de origine Ioan
Boer }i aici îl cunoscuse boierul muntean Gheorghe Cantacuzino, care l-a
recomandat în mod surprinz@tor – dup@ cum am v@zut – drept cel mai bun
candidat la func]ia de episcop, într-o scrisoare din 23 octombrie 1714.40 În ultim@
instan]@, spre sudul Ardealului putea s@-l îndemne tocmai temperamentul de
misionar, întrucât zona era debilizat@ sub raport catolic din cauza vecin@t@]ii cu
[ara Româneasc@. Nici împ@ratul nu putea privi cu ochi indiferen]i existen]a unui
pinten catolic în acel loc. Dar toate considera]iile prind substan]@ numai raportate
la cel de al doilea element care a determinat plecarea ierarhiei române}ti unite
din Alba Iulia la F@g@ra}. Dup@ cum am v@zut, restaurarea episcopiei catolice
ungure}ti la Alba Iulia a avut loc în anul cel mai turbulent al sedivacan]ei, 1715,
când protopopii se certau pe candidaturi egal de neinspirate, omi]ându-l din joc
pe unicul candidat competent, Patachi însu}i. Este greu de hot@rât, în inexisten]a
unei informa]ii certe, dac@ faptul s-a petrecut întâmpl@tor, sau a fost regizat pentru
a-i prinde pe români pe picior slab. Cert este c@ romano-catolicii s-au organizat
cei dintâi în aceast@ form@ institu]ional@ actualizat@. Nu trebuie s@ uit@m c@ în
jurul anului 1700 s-au petrecut în Europa centro-r@s@ritean@ r@sturn@ri esen]iale,
încât reformele Habsburgilor au calitatea unei veritabile reconstituiri a lumii.
Niciodat@ papalitatea nu avusese de confirmat acte atât de multe }i de importante,
reflectând ini]iativele imperiale pe aceea}i m@sur@, ca dup@ izgonirea turcilor. În
aceast@ mi}care de rea}ezare, Vaticanul ar fi respins ideea existen]ei în acela}i
ora} a dou@ episcopii catolice. Biserica Greco-Catolic@ nu este decât o confesiune
37 „…ultra centum presbyteri partim protopopae partim popae” (Nilles, I, p. 453).

38 Istoria românilor, II, p. 284. Cf. }i Ghoerghe {incai, Hronica…, III, p. 312 }i Augustin
Bunea, Cestiuni…, p. 186.
39P@r]i alese…, I, p. 323: „… om tân@r, înfocat, inspirat de divinitatea dogmelor catolice
pân@ la exalta]iune, c@l@torind dintr-o comun@ în alta, propaga dogmeloe cu oare}care
violen]@”.
40 Nilles, Symbolae…, I, p. 408-409.
32
oarecare a marii Biserici Catolice Universale, una din seria celor de rit r@s@ritean.
Importantul Conciliu Lateran IV de la 1215, de referin]@ pentru întreaga evolu]ie
ulterioar@ a catolicismului, interzicea în mod expres, prin constitu]ia „Quoniam
in plerisque”, o asemenea bicefalie, pe cât de larg se dovede}te în tolerarea
diverselor neamuri, limbi }i rituri „sub una fide”, adic@ sub cea catolic@.41 Se poate
postula îns@ întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dac@ demersul românesc ar fi fost mai
rapid, sedivacan]a ocupat@ îndat@ dup@ moartea lui Atanasie, la 1713, iar Papa
pus în fa]a unei priorit@]i cronologice române}ti? Întrebarea este absurd@ în sine,
fiindc@ în realitate lucrurile s-au petrecut într-un succedaneu care s@ dea în orice
caz prioritate catolicilor unguri. În nici un caz imaginabil ace}tia n-ar fi plecat din
Alba Iulia, unde aveau o catedral@ impresionant@, poate cel mai valoros edificiu
de cult din Ardeal, precum }i numeroase imobile, vechi de câteva secole.
Restaurarea catolicismului în principat, atât de drag@ împ@ra]ilor Leopold I }i Carol
VI, nu putea fi desp@r]it@ de acest vechi }i faimos centru catolic unguresc. Dup@
întâmplarea cu micu]a catedral@ c@zut@ sub zidul cet@]ii – în m@sura în care a fost
doar o întâmplare – românilor nu le mai r@mânea la Alba Iulia nimic, decât numele
tradi]ional al fostei ierarhii greco-r@s@ritene, care va fi resuscitat în secolul al
XIX-lea, odat@ cu înfiin]area mitropoliei greco-catolice. Plecarea era logic@, fireasc@
}i foarte necesar@, }i vom ar@ta de ce.
Pentru a în]elege cu claritate rostul }i importan]a bulei „Rationi congruit” de
la 1721, trebuie precizat faptul c@ abia dup@ faza mut@rii a început de fapt lupta
dintre români }i unguri, pentru existen]a sau inexisten]a unei episcopii unite
române}ti în Transilvania. Primele dou@ liniamente române}ti au c@zut, dup@ cum
am ar@tat, prin îns@}i logica istoriei: mitropolia mai întâi, apoi existen]a unei
episcopii la Alba Iulia. A treia faz@ trebuia s@ fie respingerea ideii înse}i de
episcopie româneasc@. Artizanul încerc@rii în for]@ a fost acela}i György Mártonffi,
instalat în scaun de clerul românesc. Dintre vechii autori români, numai Petru
Maior a cunoscut pozi]ia de pe care a militat Mártonffi împotriva înfiin]@rii
episcopiei unite la F@g@ra}. Faptul dovede}te o în]elegere superioar@ a
incidentului, pe care Nicolaus Nilles }i dup@ el românul Bari] îl vor demasca, peste
aproape un secol dup@ Maior, în adev@rata lui lumin@. Un episcopat românesc
cu peste un milion de credincio}i virtuali era incomod la culme pentru st@rile
din Ardeal, din care f@ceau parte }i catolicii unguri. Secunda Leopoldiina din 1701,
prin faimosul ei punct 3, îi scoate pe români din starea de tolera]i în principat,
a}ezându-i în rândul celorlal]i fii ai patriei.42 cu primejdia de a sparge constitu]ia
41Expresia Lateranului este plastic@: „Prohibemus autem omnino, ne una eademque civitas
sive dioecesis diversos pontifices habeat, tamquam unus corpus diversa capita, quasi
monstrum” (interzicem în schimb cu des@vâr}ire ca în acela}i ora} sau diecez@ s@ existe
mai mul]i episcopi, ca un corp cu mai multe capete, asemeni unui monstru). Este o
prevedere stabilit@ de Sfântul Hieronimus }i resuscitat@ de Lateran IV. Vezi Nilles,
Symbolae…, I, p. 417 incl. n. 1.
42 „Quin imo clementer annuimus, ut quicunque etiam Saeculares, et plebeae conditionis
homines, toties mentionatae Sacro Sanctae Ecclesiae, se se secundum norman, a
33
Ioan Chindri}
celor trei na]iuni. Gestul lui Leopold I, de altfel lipsit de orice urmare practic@
pentru români, a sporit num@rul inamicilor unirii cu înc@ o categorie: ungurii
catolici, al@turi de cei calvini. C@ci nimeni nu-}i leap@d@ prerogativele de
bun@voie, istoria nu cunoa}te cadouri, ci numai cuceriri }i interese. Catolicii
ardeleni nu voiau catolicizarea poporului român întreg, aceasta putând fi un mare
pericol pentru unguri ca st@pâni istorici în Ardeal. Se impunea limitarea. Românii
trebuiau s@ se uneasc@ doar atâ]ia „cu câ]i – zice Bari] – s@ fie mai tari catolicii
decât protestan]ii”.43 Obstruc]ia lui Mártonfii împotriva Episcopiei F@g@ra}ului
se înscrie în aceast@ campanie împotriva unirii, purtat@ din sânul Bisericii Catolice,
din considerente ce ]in, deci, de sfera politic@. Dar aceast@ atitudine era contrar@
celei a Cur]ii imperiale, care dorea cu sinceritate s@-i atrag@ pe to]i românii la
catolicism, a}a cum dorea }i Roma. Numai c@ aceasta din urm@ a trebuit s@ fac@
fa]@, în cazul Episcopiei F@g@ra}ului, unui dosar în care se b@teau cap în cap dou@
atitudini: binevoitoare din partea Vienei }i du}m@noas@ din partea lui Mártonffi.
Curia roman@ n-a excelat niciodat@ prin operativitate. A}adar, întâmpinarea lui
Mártonffi din 8 octombrie 1718 prinde cauza înc@ nerezolvat@. Se adreseaz@
omului care conducea oficiul de resort de la Vatican, Congrega]ia de Propaganda
Fide, cu un rol imens în acel secol al prozelitismului dezl@n]uit. Era cardinalul
Giuesppe Sacripantes, fostul prorector al Colegiului Grecesc }i bun cunosc@tor
al problematicii riturilor orientale. Astfel îl prezint@ contemporanul s@u Mario
Guarnacci în repertoriul biografic al papilor }i cardinalilor romani.44 Episcopul
latin de la Alba Iulia atac@ de pe acelea}i pozi]ii ale Conciliului Lateran IV de la
Theologo praescribendam univerint, immediate Statui Catholico adnumerentur,

sicque inter Status computentur, capacesque legum Patriarum, ac Universorum
beneficiorum, non ut hactenus solum tolerati, sed ad instar reliquorum Patriae
filiorum reddantur…” (ba înc@ milostive}te hot@râm ca to]i oamenii care se vor uni
cu sfânta biseric@ amintit@, dup@ norma dat@ de teolog, }i mirenii }i cei din popor, s@
se numere în statul catolic }i astfel s@ fie considera]i ca f@când parte dintre st@rile
]@rii }i s@ fie p@rta}i la legile patriei }i la toate beneficiile, nu doar tolera]i ca pân@
acum, ci repu}i al@turi de ceilal]i fii ai patriei). Textul latin citat apud D. Prodan,
Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1967, p. 129. Edi]ii latine}ti ale Secundei
Leopoldine: Johann Hintz, Geschichichte des Bisthums der griechisch-nichtunirten
Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p. 99-106; Joseph Fiedler, Die Union
der Walachen in Siebenbürgen unter K. Leopold I, în „Sitzungsberichte der
philosophisch-historischen Classe der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften”,
27-ter Band, 1859, Heft I, p. 376-380; Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 292-301; Kurt
Wessely, A doua Diplom@ Leopoldin@, Bucure}ti, 1938 (extras din „Analele Academiei
Române”, Seria III, tom. XX, Mem. Sec], ist., mem.12). Traduceri române}ti: Samuil
Micu, Istoria românilor, II, p. 273-278 (dep@}it@); Andreas Freyberger, Historica relatio
unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea bisericii
române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri},
Cluj-Napoca, 1996, p. 99-111 (traducerea noastr@ modern@).
43P@r]i alese…, I, p. 328.
44 Vezi Vitae et res gestae Pontificum Romanorum et Cardinalium, Roma, 1751, p. 439-442.
34
1215. Cere Romei s@ nu sufere aceast@ abatere de la vechiul canon. Ora}ul

F@g@ra} se afl@ în dieceza lui }i el nu va tolera ca acolo s@ se a}eze un alt episcop,
c@ci ar fi o „bigamie”. 45 Dac@ împ@ratul a creat pentru Patachi o funda]ie
episcopal@, n-are decât Congrega]ia s@-i dea unul din acele titluri fictive
mo}tenite din antichitate oriental@: „Aladiensis”, „Sebastopoliensis” etc. Cu
un asemenea titlu decorativ, Patachi s@-i fie subordonat în calitate de simplu
vicar, dup@ modelul ruteanului Georgius Bizanczy de la Munkács,
„Sebastopolitanul” supus ca vicar episcopului maghiar de la Eger. Nu avea
gust r@u episcopul Mártonffi – dup@ expresia lui George Bari] – de a încorpora
în minuscula sa episcopie o diecez@ uria}@, întins@ în dou@ ]@ri, pe ai c@rei
credincio}i lipsi]i de p@stor cu puteri reale i-ar fi trecut succesiv la ritul
latino-maghiar. El semneaz@ întâmpinarea, ferm }i restrictiv, „Episcopus
Transilvaniae”. În jurul aceleia}i date, poate ceva mai târziu, Mártonffi îl
înfrunt@ pe Patachi f@]i}, la Viena, în Colegiul Pazmanian. Niciodat@ – amenin]@
el – nu va admite alt@ episcopie catolic@ în Ardeal, fie ea de orice rit. Patachi
s@ }tie c@ nu poate fi decât vicarul lui, al lui Mártonffi. Diplomatic, Patachi îi
recomand@ s@ vorbeasc@ cu împ@ratul în aceast@ problem@, dar apoi el se
plânge cardinalului-primat de agresiunea suferit@, într-o scrisoare din 24
octombrie al aceluia}i an. 46 La rândul s@u }i în maniera epocii, episcopul
român î}i avea propriile antene la Roma, cum era Lucio Amato Torrini, care îl
informeaz@ despre intrigile lui Mártonffi la Congrega]ie. Cauza ajunsese pe
muche de cu]it }i se a}tepta cu înfrigurare ca Roma s@ aleag@ între dorin]a
împ@ratului }i dorin]a episcopului latin de la Alba Iulia, care îns@ nu se
reprezenta nici pe departe doar pe sine, ci o epoc@, o mentalitate }i mul]i
patroni ai acesteia. Pontiful a dat satisfac]ie celui dintâi, nu f@r@ a întâmpina
înc@ o piedic@, dup@ Bari] „f@r@ asem@nare mai serioas@ decât au fost g@rg@unii
trufa}ului episcop Mártonffi”.47 Chiar dac@ Bari] exagereaz@ mult aceast@
primejdie, ea a existat }i trebuie luat@ în considerare”.
Drumul roman al unei episcopii „neoerecte” trebuia s@ treac@ în mod
obligatoriu pe la unul dintre oficiile temute ale Vaticanului, tribunalul numit
Dataria Romana. El formula }i expedia deciziunile mai importante ale Papei.
Nu se poate stabili deocamdat@ dac@ Dataria a luat în colimator dosarul
Episcopiei F@g@ra}ului la propria sesizare sau la intrigile lui Mártonffi. Cert
este c@ asesorii au ridicat obiec]iuni într-un mod primejdios. Oare i se poate
îng@dui împ@ratului Carol VI, în calitate de rege apostolic, s@ înfiin]eze dieceze
noi }i s@ numeasc@ episcopi, sau dreptul s@u de patronat trebuie restrâns la
episcopiile cele vechi? În plus, cererea monarhului de a fi scutit@ episcopia
lui Patachi de taxa anatelor, ca una ce nu avea de unde pl@ti venitul pe un an
45 „Oppidum enim Fogaras meae jurisdictioni subjectum alium Ordinarium de jure
agnoscere non potest, neque una eademque ecclesia duos sponos cum bigamia patitur”.
Întregul document la Nilles, Symbolae…, I, p. 421-422.
46 Ibid., p. 418-420.
47P@r]i alese…, I, p. 329.
35
Ioan Chindri}
ca prim@ de instalare, nu este luat@ în seam@. Toate acestea i le aduce la

cuno}tin]@ lui Patachi cardinalul Wolfgang Hannibal de Schrattenbach,
arhiepiscop de Olomuc, trimisul lui Carol VI la Roma, într-o scrisoare din 6
mai 1719. 48 Solul regesc s-a opus cu energie obiec]iilor Datariei, încât
obstruc]ia n-a avut alt rezultat decât o nou@ întârziere a hot@rârii papale.
În fine, aceast@ hot@râre s-a luat în consistoriul Congrega]iei de Propaganda Fide
la 28 noiembrie 1720. Patachi nu era nici el lipsit de patroni puternici la Roma. Îl
sprijineau cardinalii Giovanni Baptista Tolomei (Ptolomaeus) din Societatea Iezui]ilor
}i Giovanni Boptista Salerni (Salernus) de asemenea iezuit.49 Primul i-a fost rector la
Colegiul Germano-Ungar din Roma }i i-a acordat, la 16 august 1710, cel dintâi doctorat
în teologie ob]inut de un român.50 Faima de student eminent a lui Patachi mai persista
la Roma }i ea l-a ajutat s@ treac@ de acest moment dificil. Cei doi au reu}it s@ induc@
în consistoriu solu]ionarea favorabil@ a dosarului, cu respectarea voin]ei }i dorin]ei
împ@ratului. Formalit@]ile s-au prelungit pân@ la 3 februarie 1721, când Papa Clement
XI a semnat cele dou@ acte pertinente de aceast@ cauz@: de ridicare („erectionis”) a
episcopiei F@g@ra}ului }i de confirmare („praeconisationis”) a lui Patachi ca
episcop.51 Clement a murit îns@ la 19 martie, înainte de a se fi expediat, sau poate
chiar formulat definitiv, cele dou@ documente, care au r@mas în seama urma}ului
s@u. Acesta a fost Inocen]iu XIII, instalat la 18 mai 1721, care se pare c@ }i-a început
activitatea tocmai cu finalizarea cauzei noastre. A rescris, sau poate chiar scris, ambele
bule, încât din text s@ reias@ voin]a ambilor pontifi, cel decedat }i cel în func]ie, ceea
ce d@ cititorului acea senza]ie stranie de fotografii suprapuse, care face lectura dificil@.
Amândou@ au incipitul „Rationi congruit” }i poart@ data lui Inocen]iu XIII: 15 iunie
1721. Prima „Rationi congruit” este unul din cele mai importante documente pentru
istoria institu]iilor române}ti din câte s-au emis vreodat@. Ea este fundamentul juridic
primar al Episcopiei Greco-Catolice de F@g@ra}, ulterior Arhiepiscopia }i Mitropolia
Greco-Catolic@ de Alba Iulia }i F@g@ra}, institu]ii care au jucat un rol deosebit în istoria
modern@ a românilor }i sunt artizanele culturii de tip european }i modern, atâta
cât@ am avut în epoca modern@.
Prima „Rationi congruit”, pe care o vom nota cu I, survenea dup@ opt ani de
vacan]@ în ierarhia românilor uni]i din Ardeal }i dup@ 21 de ani de la unirea cu
Roma. Cu ea se încheie faza politico-birocratic@ a edific@rii ierarhiei greco-catolice
reale, la acea dat@, a românilor uni]i: episcopia. Pân@ aici soarta uni]ilor s-a consumat
într-un cadru vag, lipsit de certitudine. Aceast@ tranzi]ie echivoc@, vecin@ cu
stagnarea, dinspre orient spre Roma, cu p@strarea tuturor habitudinilor
generatoare de dezordine, a fost posibil@ prin lipsa revelatorului de contrast. Lipsa
unei ierarhii romano-catolice ferme în Ardeal i-a scutit pe români de sentimentul
48 Vezi-o la Nilles, Symbolae…, I, p. 424-425.
49 Despre care vezi: Mario Guarnacci, Vitae et res gestae Pontificum Romanorum et
Cardinalium (cf. }i nota 44 aci supra), II, Roma, 1751, p. 231-238 }i 83 }i Nilles,
Symbolae…, I, p. 427-429.
50 Nilles, I, p. 380-382.
51Vezi cel de al doilea document ibid., p. 438-442.
36
primejdiei. Anul 1715 îns@, cu venirea lui Mártonffi, a ridicat numaidecât problema
unei urgente puneri în ordine a st@rii confesionale. Episcopul Ioan Giurgiu Patachi
este ordonatul, prin intui]ia, voin]a }i insisten]a de a-}i vedea dieceza consacrat@
de Papa de la Roma. Petru Maior, autor nu excesiv de prietenos cu Patachi, în]elege
perfect demersul acestuia. El le r@spunde uni]ilor stângi}ti din vremea sa, care
puneau de-a valma pierderea „mitropoliei” }i consacrarea noii episcopii de c@tre
Papa pe seama educa]iei iezuite a lui Patachi }i pe seama zelului s@u catolic. În
concep]ia asestora, „necump@tata a credin]ei c@tr@ Scaonul Romei dovead@, mare
r@u clirului }i poporului românesc n@scu”.52 Cartea sa Istoria besearicei românilor
are credibilitate în ambele r@zoare confesionale. Ea semnaleaz@ primejdia
subordon@rii diecezelor unite de c@tre episcopiile latine. Este acela}i canon al
Lateranului de la 1215, v@zut din tran}eele românilor. Unirea s-a f@cut într-adev@r,
dup@ norma liberal@ a Conciliului de la Floren]a din 1439, îns@ pertract@rile s-au
oprit la cele patru puncte dogmatice. Nici o reglementare de ordin administrativ
nu s-a stipulat, r@mânând s@ în]eleag@ fiecare ce vrea: românii c@ vor r@mâne cu
vl@dicia lor de la Alba Iulia, virtual o mitropolie, catolicii latini c@ îi vor supune }i
absorbi pe ace}tia la ritul }i – dup@ un mai vechi mecanism – la na]ia lor. Existau
prevederile Lateranului IV, care le oferea celor din urm@ baza canonic@ a
subordon@rii neofi]ilor de c@tre episcopul latin al locului. Maior crede c@ „întru
aceaea}i asuprire era arhiepiscopul din Ardeal cu to]i românii lui, dup@ f@cuta unire
cu besearica Romei”.53 Nu are dreptate întru totul, pentru unicul motiv c@ nu exista
episcop latin în Ardeal pân@ la Mártonffi. De la 1715 îns@ primejdia era efectiv@ }i
vechiul istoric bisericesc o sesizeaz@ corect: „Alt@ mijlocire nici una nu era de a
sc@pa de înc@lcarea episcopului celui l@tinesc, f@r@ s@ se canonizasc@ prin Papa
episcopia românilor”.54 El d@ ca exemple triste cazurile episcopilor uni]i de la
Oradea, Munkács }i din Croa]ia, care au fost supu}i la starea de vicari ai episcopilor
latini, de unde i-a scos, cu destul@ greutate, împ@r@teasa Maria Tereza, prin apelurile
ferme la Scaunul Romei. În lumina acestor cazuri, ini]iativa lui Patachi, sprijinul
împ@ratului }i finalul fericit de la 1721 circumscriu o mare reu}it@ istoric@ a
românilor ardeleni }i nicidecum un pas înapoi.
Voin]a geam@n@ a celor doi Papi: Clement XI }i Inocen]iu XIII se
întruchipeaz@ în bula „Rationi congruit” I, datat@ succesiv, de fiecare în parte,
la 3 februarie }i 15 iunie 1721. Ea d@ curs „st@ruitoarelor rug@min]i” ale lui Carol
VI, „ale celui mai drag fiu al nostru întru Hristos”, de a ridica o episcopie a
F@g@ra}ului în Transilvania, pe seama grecilor, rutenilor, valahilor }i sârbilor din
aceast@ provincie. În}iruirea atâtor neamuri e un tic verbal care nu vine de la
Papa, a}a cum s-a crezut }i se mai crede înc@, ci de la birocra]ia clerical@ }i laic@
din imperiu. În realitate, uni]ii din Ardeal erau numai români, grecii din Bra}ov
respingând în mod aparte }i cu vehemen]@ unirea. În stilul pompos }i complicat
52 Petru Maior, Istoria besericii…, p. 169.

53 Ibid., p. 198.
54Ibid.
37
Ioan Chindri}
al bulelor papale din epoca baroc@, documentul creaz@ baz@ de drept pe jaloanele
referatului trimis de la Viena. Îi scoate pe respectivii uni]i de rit grecesc „în privin]a
supunerii diecezane odat@ pentru totdeauna de sub ierarhia, jurisdic]ia, puterea,
controlul, supunerea }i dirijarea episcopului latin al Transilvaniei, în m@sura în
care acesta obi}nuia s@-}i exercite asemenea prerogative asupra lor”[s.ns.] N-a
apucat s@ exercite, c@ci nu exista el însu}i. Mai apoi, târgul F@g@ra}ului îl ridic@ la
rangul de cetate iar pe locuitorii lui la rangul de cet@]eni. Aceast@ prevedere nu
era operant@, nefiind de competen]a Papei o asemenea promovare civil@. Declar@
târgul F@g@ra}ului ca re}edin]@ „a unui episcopat de rit grecesc” iar biserica cu
hramul Sfântul Nicolae o declar@ drept catedral@ a respectivei episcopii. Pentru
înzestrarea material@ a diecezei destineaz@ suma de peste 3000 de florini anual,
din veniturile fiscale ale domeniilor de la Gherla }i Be}imbac (Sâmb@ta de Jos),
d@ruite de împ@ratul Carol VI. Acesta, ca rege apostolic }i principe al Transilvaniei
î}i p@streaz@ }i transmite urma}ilor dreptul patronatului în leg@tur@ cu noua
episcopie. Respectiv, persoana destinat@ s@ fie episcop va fi înf@]i}at@ Papei de
c@tre împ@rat. Se insist@ îndelung asupra dreptului de patronat, dovad@ c@ cezarul
}i-a adjudecat pân@ la urm@ victoria în aceast@ disput@ surd@ cu Roma. Urmeaz@
o afirma]ie din recuzita diploma]iei papale: prevederile de mai sus nu contrazic
hot@rârile Lateranului IV referitoare la evitarea dezmembr@rii bisericilor. Le
contraziceau, îns@ Vaticanul pare a se delimita de greoaiele canoane medievale
de la 1215. Se destineaz@ suma de 4000 de florini pentru cump@rarea casei
episcopale. {i ace}tia erau bani de la Carol VI. În catedrala astfel înfiin]at@ vor fi
hirotonisi]i preo]i }i c@lug@ri de ritul grecesc. Cei din urm@ vor ]ine locul
canonicilor }i capitulului. Cea mai important@ prevedere pentru mentalitatea
românilor uni]i: „S@ nu fie desemna]i ca episcopi în amintita biseric@ a F@g@ra}ului
decât aceia care apar]in }i sunt de ritul grecesc }i numai ei s@ exercite
jurisdic]iunea asupra bisericii”. Restric]ia era mai veche, împ@ratul o cuno}tea,
protopopii români se pare c@ nu, de vreme ce i-au candidat pe Szunyogh }i pe
Wenceslau Franz la 1715. Aceast@ restric]ie a determinat }i revenirea lui Patachi
de la ritul latin din tinere]e, la cel grecesc. Ultima aser]iune, tot de diploma]ie
papal@: toate cele de mai sus nu trebuie „s@ aduc@ prejudicii fratelui nostru
Gheorghe Mártonffi, episcopul latin din Transilvania”. Prejudicii propriu zise nu
i-au adus, dar l-au redus la dimensiunile pertinente, t@indu-i visul de m@rire
întrez@rit o clip@, prin alipirea uria}ei mase de români uni]i.
„Rationi congruit” este un document ignorat de istoriografia noastr@. Pe nedrept
îns@, c@ci con]inutul }i consecin]ele ei sunt memorabile. Promisiunile Secundei
Leopoldine }i speran]ele legate de rezolvarea dintr-o bucat@ a problemei istorice
române}ti din Ardeal au întâmpinat blocada St@rilor }i Ordinelor existente }i s-au
spulberat f@r@ nici un efect. Zidul constitu]iei celor trei na]iuni n-a putu fi str@puns
pe calea leopoldin@. Cu „Rationi congruit” a debutat o alt@ cale, paralel@, pe care am
numit-o neleopoldin@.55 Una sau alta dintre ele au fost folosite dup@ temperamentul
55Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV,
1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18.
38
}i concep]ia ideologic@ a arhiereului care p@storea la F@g@ra}, apoi la Blaj. Calea leopol-
din@, exacerbat@ de Inochentie Micu-Klein, s-a epuizat la 1791, odat@ cu Supplex Libellus
Valachorum, care a fost o mare nereu}it@ în plan practic a românilor. Pe calea
neleopoldin@ s-au f@cut acumul@ri mici dar repetate în sânul na]iunii, cu puteri proprii
}i cu sprijinul discret al Vienei. Notabile sunt în
acest sens p@storirile lui Petru Pavel Aron }i Ioan
Bob, primul punând bazele Blajului cultural iar
al doilea întemeindu-i independen]a
economic@. Dar punctul zero, începutul
întregului demers a fost întemeierea Episcopiei
F@g@ra}ului la 1721 }i intrarea ei în circuitul
catolic european. Este un rezultat practic,
dincolo de pateticele pia desideria ale
contemporanilor sau de extrapol@rile a
posteriori ale urma}ilor, este una din faimoasele
verita effetuale în care Machiavelli vedea
c@r@mizile din care se cl@de}te istoria.
Constitu]ia papal@ de la 172156 }i rezulta-
tul ei palpabil, întemeierea unei institu]ii
na]ionale existente }i ast@zi, au deschis calea
practic@ a configur@rii na]iunii române
moderne, care }tim c@ }i-a avut leag@nul în
Ardeal, a}a dup@ cum momentul dens din Prima catedral@ greco-catolic@:
jurul anului 1700, materializat în unirea cu Biserica «Sfântul Nicolae»
Roma deschisese calea teoretic@, prin înl@tu- din F@g@ra}
rarea unei st@ri confuze mo}tenite din evul
56Bula „Rationi congruit” are în literatura de specialitate câteva edi]ii latine: Samuil Micu,
Istoria românilor, II, p. 287-290; Petru Maior, Istoria besearicei românilor, atât a celor
dincoace, precum }i a celor dincolo de Dun@re, Buda, 1813, p. 193-196; Bula canoniz@rei
Episcopiei F@g@ra}ului, în „Foaie pentru minte…”, VIII, 1855, p. 101-103; Nicolaus Nilles,
Symbolae…, I, p. 431-436. Referin]e la: Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 286; idem,
Scurt@ cuno}tin]@…, p. 114; Gheorghe {incai, Hronica, III, p. 340; Petru Maior, Istoria
bisericii…, p. 168; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 91; Alexandru Grama, Istoria
besericei…, p. 108; Gheorghe Bari], P@r]i alese…, I, p. 330; Eudoxiu Hurmuzaki,
Fragmente…, p. 121; {ematismul… 1900, p. 22; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei…,
I, p. 95; Ioan Goergescu, Istoria bisericei…, p. 205. Edi]ia pe care o d@m în anex@ este
dup@ Nilles, la care g@sim textul cel mai credibil, pus în circula]ie de un cerecet@tor
competent. Autorii no}tri mai vechi au avut de-a face cu copii îndoielnice, un caz la
îndemân@ fiind al lui Samuil Micu. El reproduce în Istoria românilor textul latin dup@
o copie din arhiva de la Blaj, dar adaug@ la sfâr}it urm@toarea observa]ie plin@ de n@duf:
„Nu }tiu cum se face c@ aceast@ diplom@ mie, scriitorului, mi se pare atât de obscur@ }i
de plin@ de erori, încât nici nu vreau s@ o corectez, nici nu pot” (traducere din latin@).
Drept pentru care o las@ netradus@, el, care a tradus în române}te toate documentele
reproduse în marea sa lucrare Istoria, lucrurile }i întâmpl@rile românilor.
39
Ioan Chindri}
mediu.
Innocentius Episcopus, Servus Servorum Inocen]iu, episcop, slujitorul slujitorilor

Dei. Ad perpetuam rei memoriam. Rationi lui Dumnezeu. Spre ve}nica pomenire a
congruit et convenit honestati, ut ea quae de acestui lucru. Se potrive}te cu chibzuin]a }i se
Romani Pontitificis vigili providentia et cuvine cinstei ca cele ce au luat fiin]@ datorit@
benignitatis gratia processerunt, licet ejus previziunii vigilente }i bun@voin]ei Pontifului
superveniente obitu Literae Apostolicae roman s@-}i aib@ înrâurirea cuvenit@, chiar
desuper confectae non fuerint, suum tamen dac@, survenind moartea acestuia, ele n-au fost
debite sortiantur effectum. Dudum siquidem cuprinse în c@r]i apostolice înt@ritoare. În
felicis recordationis Clemens Papa XI. timpul apropiat înainta}ul nostru în scaun,
Praedecesor Noster, cui coelestis Pater Papa Clement XI de fericit@ aducere aminte,
familias suas dederat pascere oves in terris. c@ruia P@rintele Ceresc îi încredin]ase
Ex onerosa sui muneris hujusmodi cura p@storirea oilor Sale pe P@mânt, p@truns de
assidue levabat in circuitu sollicite mentis grija împov@r@toare a unei atari datorii, }i-a
suae oculos, et si dominicum gregem divina purtat cu st@ruin]@ privirea în jur }i, acolo
sic disponente bonitate augeri prospiciebat unde bag@ de seam@ c@ turma se înmul]e}te,
in dies, ut grex ipse sic auctus commodius ad din milostivirea cereasc@, pe zi ce trece, se
aeternae amoentitatis pascua dirigi valeret, îngrijea s@-i rânduiasc@ p@stori noi dup@
novos ei pastores juxta ejusdem gregis trebuin]@, pentru ca turma astfel sporit@ s@
indigentiam constituere satagebat; ad hoc poat@ fi îndreptat@ spre p@}unile fericirii
quoque exequendum libentius intendebat, ve}nice. Cu }i mai mare bucurie se îndelet-
quoties laudabilis christianorum principum nicea întru aceasta atunci când i–o cerea
sibi in custodiendo augendoque grege ipso cucernicia de l@udat a domnitorilor cre}tini,
opitulantium pietas id postulabat guadebat- care îi d@deau ajutor în p@zirea }i sporirea
que in Domino, quod suae providentiae turmei, }i se veselea întru Domnul, care,
implemento eorum quoque regalis munifi- pentru împlinirea providen]ei sale, rev@rsa
centiae decus ex bonorum operum gloria str@lucirea faptelor înalte asupra bogatei lor
rutilaret; proptereaque attendens, quod d@rnicii regale. De aceea aflând c@ grecii,
gratia benedicente Domini nonnula milia rutenii, valahii, sârbii }i al]ii care fuseser@
Graecorum, Ruthenorum, Valachorum, înainte p@mânteni de ritul grecesc de pe
Rascianorum, aliorumque, qui graecum întreg cuprinsul provinciei Transilvaniei, din
ritum sequebantur et per universam Tran- mila binecuvânt@toare a Domnului au alergat
silvaniae Provinciam commorabantur, ad cu miile la sânul Sfintei Biserici Catolice, pre-
Sanctae Romanae Ecclesiae gremium advola- cum }i despre acea promi]@toare speran]@ c@
vissent, et eadem gratia coadjuvante quam înc@ pe cât se poate de mul]i dintre greci,
plures alii ex Graecis, Ruthenis, Valachis, ruteni, valahi }i sârbi, ca }i al]ii dintre cei
Rascianis, aliisque praedictis ad idem pomeni]i mai sus, îmboldi]i de acela}i har
gremium in dies advolaturi sperabantur, et ut divin, sunt pe cale de a se reîntoarce la acela}i
novus grecs dominicus hujusmodi eorum sân, s-a n@zuit ca o asemenea turm@ nou@ a
propriam Sedem, propriumque haberent Domnului s@-}i aib@ propriul s@u scaun }i
pastorem, qui oves huc illuc dispersas in p@storul propriu, care s@ adune oile r@zle]ite
caulam Domini congregaret, easque in viam în staulul Domnului }i, drept îndreptându-le
veritatis dirigendo at coelestia pasqua pe calea cea dreapt@, s@ le mâne la p@}unea
revocaret, aliisque accedentibus causis in cea cereasc@. Iar atunci când s-au ivit }i alte
Congregatione Venerabilium Fratrum Nostro- pricini în congrega]ia consistorial@ a cardinali-
rum tunc Suorum, ejusdem Sanctae Ro- lor Sfintei Biserici Romane, fra]ilor no}tri
manae Ecclesiae Cardinalium rebus Consisto- venerabili – pân@ deun@zi }i ai s@i – printre
rialibus praepositorum, de quorum numero care ne num@r@m }i noi pe vremea aceea,
40
nos quoque tunc eramus, perpenis ad pias luând în seam@ cucernicele }i st@ruitoarele
et enexas charissimi in Christo Filii Nostri rug@min]i ale celui mai drag fiu al nostru întru
Caroli Hispaniarum et Romanorum regis in Hristos, Carol, regele Spaniei }i împ@ratul ales
imperatorem electi preces, sub Datum al romanilor, anume la data de 3 februarie al
videlicet tertio Nonas Februarii Pontificatus celui de al dou@zeci}iunulea an al pontifi-
sui anno vigesimo primo, de eorundem catului s@u, bine pov@]uit de c@tre cardinalii
praedictae Sanctae Romanae Ecclesiae aceleia}i Sfinte Biserici Romane, a desp@r]it
Cardinalium consilio ecclesias et personas, de orice alt@ obl@duire ierarhic@ bisericile }i
tam saeculares quam ecclesiasticas ritus persoanele, atât mirene cât }i de cin, ale sus
graeci praedicti tam in oppido Fogarasiensi amintitului rit grecesc }i le-a separat pe aces-
in dicta provincia, quam in locis, castris, villis, tea, fie c@ s@l@}luiesc în târgul F@g@ra}ului din
territoriis, districtibus, aliisque anexis atque amintita provincie, fie în alte locuri, cet@]i, sate,
adjacentibus locis, in oppido, provinciaque teritorii, districte, în diverse p@r]i anexate sau
praedictis existentes a quacunque alia supuse ori în târgurile amintitei provincii, }i
ordinaria jurisdictione divisit et separavit totodat@ pe to]i ace}tia, atât clerul cât }i
illaque omnia et clerum ac opulum ritus norodul de ritul amintit, i-a scos }i i-a slobozit
hujusmodi quoad legem dioecesanam ab în privin]a supunerii diecezane odat@ pentru
totdeauna de sub ierarhia, jurisdic]ia, puterea,
Episcopi latini Transilvaniensis superioritate,
controlul, supunerea }i dirijarea episcopului
jurisdictione, potestate, subjectione, visitatio-
de rit latin al Transilvaniei, în m@sura în care
ne et correctione, si qua in eos exerceri
acesta obi}nuia s@-}i exercite asemenea
consueverat, prorsus exemit et liberavit, ac prerogative asupra lor. Totodat@ pomenitul
oppidum Fogarasiense paedictum in civita- târg al F@g@ra}ului l-a ridicat la rangul de cetate
tem erexit, illusque incolas civium nomine, iar locuitorii lui i-a distins cu numele, titlul }i
titulo et honore decoravit, illutque et in eo dreptul de cet@]ean, acela}i târg dimpreun@ cu
ecclesiam divo Nicolao dicatam in cathedra- biserica ce poart@ hramul Sfântului Nicolae,
lem ritus graeci praedicti sub invocatione afl@toare într-însul, declarându-le drept
ejusdem divi Nicolai pro uno Episcopo ritus re}edin]@ a unui episcopat de rit grecesc,
graeci praedicti Fogarasiensi nuncupando, numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul
qui illi praeesset ac ecclesiam ipsam ad aceluia}i Sfânt Nicolae, care episcop s@ fie în
formam cathedralis ejusdem graeci ritus frunte }i s@ înal]e acea biseric@ în catedrala a
redigi faceret, nec non episcopalem juris- ritului grecesc respectiv, iar jurisdic]ia,
dictionem et potestatem, in omnes et singu- autoritatea, }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@
los Graecos, Ruthenos, Valachos et Rascianos îndeplini în mod liber }i legiuit, ba chiar s@
praedictos tunc et pro tempore in universa fie obligat s@ }i le îndeplineasc@ fa]@ de to]i
provincia praedicta commorantes et commo- împreun@ }i fiecare în parte dintre sus
ranturos exerere, omniaque et singula quae aminti]ii greci, ruteni, valahi }i sârbi ce se afl@
jurisdictionis quaque ordinis et cujuslibet acum }i întotdeauna în întreaga acea
muneris episcopalis erant, et quae alii Epis- provincie, }i s@ se bucure de toate împreun@
copi graeci ritus in suis ecclesiis, civitatibus }i de fiecare în parte dintre drepturile care se
et dioecesibus facere poterant et deberent, ]in de jurisdic]ia sa, acelea ce se cuprind în
facere libere et licite posset et deberet; ac in investitura }i demnitatea episcopal@, adic@ tot
eadem ecclesia sic erecta episcopalem ceea ce }i al]i episcopi de rit grecesc au
dignitatem ejusdem graeci ritus cum sede libertatea }i datoria s@ îndeplineasc@ în bise-
episcopali, et capitulari, mensis, aliisque ricile, cet@]ile }i diecezele lor. Prin autoritatea
cathedralibus insigniis, de simili consilio sa apostolic@ a ridicat astfel }i aceast@ con-
Apostolica auctoritate erexit et institut, ac fesiune la demnitatea episcopal@ de acela}i rit
eidem sic erectae ecclesiae oppidum Fogara- grecesc, cu scaun episcopal }i capitular, cu
siense praedictum sic in civitatem erctum, pro altare }i alte semne distinctive de catedral@,
civitate, et si quae essent alia oppida, castra, târgul F@g@ra}ului, ridicat la rangul de cetate
villae et territoria eidem oppido Fogarasiensi prin aceea}i voin]@ }i autoritate apostolic@, l-a
annexas, et ab eo dependentia, pro dioecesi, desemnat }i l-a dat drept re}edin]@ pomenitei
41
Ioan Chindri}
nec non ecclesias ejusdem graeci ritus pro biserici nou întemeiate, celelalte târguri,
clero, et ecclesiasticas et saeculares personas castre, sate }i teritorii anexate sau supuse
graeci ritus praedicti in civitate et diocesi F@g@ra}ului le-a desemnat }i le-a dat drept
hujusmodi omnesque et singulos Graecos, diecez@, bisericile de acelasi rit grecesc drept
Ruthenos, Valachos et Rascianos, qui in cler, iar persoanele ecleziastice }i mirene de
universa provincia praedicta, partibusque ritul grecesc din acest oras }i din aceast@
annexis praedictis pro tempore degissent, diecez@, pe to]i împreun@ }i pe fiecare în
pro populo de consilio et auctoritate paribus parte dintre grecii, rutenii, valahii }i sârbii care
concessit et assignavit, civitatemque, dioece- vie]uiesc în întreaga provincie amintit@ }i în
sim clerum et populum hujusmodi Episcopo p@r]ile alipite ei i-a rânduit }i desemnat drept
Fogarasiensi graeci ritus praedicti iliusque enoria}i ai episcopului de acest rit grecesc }i
ordinariae jurisdictioni subjecit; et mensae i-a supus obi}nuitei lui jurisdic]iuni. Iar pentru
episcopali Fogarasiensi, et pro illius dote ter masa episcopal@ f@g@r@}an@ }i pentru
mille et octoginta quatour florenorum cum înzestrarea ei a rânduit }i a destinat 3804
quindecim crucigeris monetae illarum florini, moned@ împ@r]it@ în câte 15 cruceri,
partium, mille quingenta et quinquaginta care fac în jur de 1550 de scuzi romani, din
veniturile anuale fiscale ale satului Be}imbac
scuta monetae Romanae circiter constituen-
precum }i ale domeniului Gherla, care au fost
tium ex pagi de Bessembach, nec non domini
d@ruite de c@tre pomenitul Carol, regele
Szamos-Ujvár annuis reditibus fiscalibus a
Spaniei }i împ@ratul ales al romanilor. Pe lâng@
praedicto Carolo Hispaniarum et Romano- aceasta, a p@strat }i a dat lui Carol, regele
rum rege in imperatorem electo donata et Spaniei }i împ@ratul ales al romanilor, totodat@
assignata similiter applicativit: et insuper }i principe al Trannsilvaniei, precum }i
eidem Carolo Hispaniarum et Romanorum mo}tenitorilor }i urma}ilor acestuia în
regi in imperatorem electo uti Transilvaniae principat, dreptul patronatului }i al înf@]i}@rii,
principi ejusdem haeredibus et successoribus ce dateaz@ înc@ de la prima ridicare de
in eodem Transilvaniae principatu Jus episcop, cerându-i-se ca la sorocul legiuit s@
patronatus et praesentandi etiam a primaeva înf@]i}eze numitului Clement, predecesorul
tunc, ut praeferebatur, facta erectione infra nostru }i Pontifice roman în func]iune pe
tempus ad id a jure praefixum eidem atunci, o persoan@ potrivit@ pentru a o numi
Clementi Praedecessori et Romano Pontifici de episcop de ritul grecesc al ecleziei
pro tempore existenti, personam idoneam ad F@g@ra}ului }i de p@stor spre împlinirea unei
dictam ecclesiam Fogarasiensem in illius atari slujbe, }i altcineva s@ nu fie ridicat în acea
Episcopatum graeci ritus paedicti et pastorem slujb@. Dreptul patronatului }i al înf@]i}@rii,
ad praeservationem hujusmodi, et non alias acordat astfel lui Carol, regele Spaniei }i
praeficiendam, reservavit et concessit; ac Jus împ@ratul ales al romanilor, ca }i urma}ilor
patronatus et praesentandi hujusmodi eidem aminti]i, ca principi ai Transilvaniei, rezultând
Carolo Hispaniarum et Romanorum regi in din chiar întemeierea }i înzestrarea episco-
imperatorem electo, illiusque haeredibus et piei, nu poate fi contrazis pe nici un motiv,
successoribus praedictis uti Transilvaniae nici de c@tre Sfântul Scaun, chiar pe cale
principibus, ex meris fundatione et donatio- consistorial@, decât în cazul când sus aminti-
ne competere illique etiam per Sedem tul Carol, regele Spaniei }i împ@ratul ales al
Apostolicam etiam consistorialiter quacun- romanilor, respectiv urma}ii s@i în pomeni-
que ratione vel causa derogari non posse, nec tul principat al Transilvaniei, }i-ar da în mod
derogatum censeri, nisi praedicti Caroli explicit consim]@mântul la acest lucru, iar
Hispaniarum et Romanorum regi in impera- dac@ acest drept ar fi derogat într-un mod
torem electi et in dicto Transilvaniae princi- oarecare, aceast@ derogare dimpreun@ cu
patu suorum haeredum et successorum urm@rile ei, s@ nu aib@ nici o putere, eficien]@
praedictorum ad it expressus accederet }i greutate. Numai astfel }i nu în alt mod va
assensus; et si aliter quovis modo deroga- fi judecat la nevoie }i cânt@rit acest lucru de
retur, derogationes hujusmodi cum inde c@tre toate forurile episcopale sau judec@torii
secutis nullius roboris, efficaciae et momenti delega]i, inclusiv de c@tre anchetatorii
42
futuras fore, sicque et non alias per quoscun- tribunalului Palatului Apostolic }i de c@tre
que judices ordinarios et delegatos, etiam cardinalii Sfintei Biserici Romane de c@tre
causarum Palatii Apostolici Auditores, ac lega]ii papali }i loc]iitorii acestora ori de c@tre
ejusdem Sanctae Romanae Ecclesiae Cardi- al]i nun]ii ai Sfântului Scaun, sau de c@tre aceia
nales, etiam de Latere Legatos, Vice-Legatos care procedeaz@ în virtutea altor împuterniciri,
dictaeque Sedis Apostolicae Nuncios aliosque retr@gându-li-se tututor }i fiestec@ruia în parte
quoslibet, quavis alia auctoritate fungentes, orice alt@ putin]@ de a judeca }i cânt@ri. A
sublata eis et eorum cuilibet aliter judicanti decretat de aceea ca orice s-ar hot@rî potrivnic
et definiendi facultate et auctoritate, judicari de c@tre vreo autoritate oarecare într-adins sau
et definiri debere; et quidquid secus super his din ne}tiin]@, în aceast@ privin]@, acea hot@râre
a quoquam quavis auctoritate scienter ac s@ r@mân@ f@r@ putere }i lipsit@ de vigoare,
ignoranter contigisset attentari, irritum decizie care se potrive}te cu hot@rârile
decrevit, et inane: non obstantibus Latera- adoptate la ultimul conciliu de la Lateran, care
nensis concilii novissime celebrati ecclesia- opresc dezmembrarea bisericilor, cu
rum dismembrationes fieri prohibentis ac dispozi]iunile mai vechi ale aceluia}i
ejusdem Clementis Praedecessoris, et Clemente, predecesorul nostru }i ale
Cancelariei Apostolice care gr@iesc despre
Cancellariae Apostolicae regulis, de non
interdic]ia de a v@t@ma un drept dobândit }i
tollendo jure quaesito, ac quatenus opus
recomand@ o unire a p@r]ilor într-un tot
esset de unionibus committendis ad partes,
întreg, referindu-se }i la promulg@rile ce
nec non de exprimendo vero annuo valore, anuleaz@ ca }i cu alte constitu]ii }i dispozi]iuni
allisque constitutionibus et ordinationibus apostolice, chiar }i atunci când despre acestea,
Apostolicis, quibus omnibus et singulis, în totalitatea lor }i în parte, ca }i despre puterea
etiamsi de illis eorumque totis tenoribus lor special@ s-ar fi f@cut anume men]iune,
specialis specifica, expressa et individua, non v@dit@ }i individual@, sau orice alt@ referire,
autem per clausulas generales idem impor- îns@ nu la clauzele generale pe care le
tantes, memtio, seu quavis alia expressio cuprind, c@ci r@posatul Clemente,
habitura foret illarum tenores Literis d. predecesorul nostru, în cazul când ar fi putut
Clementis Praedecessoris, si desuper con- s@-}i emit@ diploma în cauz@, ar fi p@strat
factae fuissent, pro expressis habens, illis alias vigoarea lor, considerându-le ca declarate }i
in suo robore permansuris, ea vice dumtaxat valabile, de vreme ce a derogat cu acea ocazie,
specialiter et expresse derogavit, caeterisque în mod special }i v@dit, toate ce le erau
contrariis quibuscunque. Voluit autem idem contrare, de orice fel erau. C@ci acela}i
Clemens Praedecessor, quod tunc et quam- predecesor al nostru, Clemente, a voit ca s@
primum emi deberet domus episcopalis, pro se cumpere îndat@ }i f@r@ întârziere casa
qua quatuor mille florenorum summa tam episcopal@ cu aproximativ 4000 de florini,
tunc assignata reperiebatur. Quodque juxta sum@ care la acea dat@ era de pe acum existent@
ritus graeci ordinationes in eadem ecclesia }i destinat@. De asemenea, s-a cerut ca în
Fogarasiensi constitui deberent monachi et aceea}i biseric@ a F@g@ra}ului s@ se consacre
sacerdotes, si forte tunc non adessent, graeci c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului
ritus praedicti, qui loco forent canonicorum grecesc, în cazul când ace}tia ar fi de lips@, care
et capituli, ac insuper quod promovendi ad s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului. Pe
dictam ecclesiam Fogarasiensem eorum deasupra, se vede ca necesar s@ nu fie
tantum qui graeci ritibus addicti erant, desemna]i ca episcopi în amintita biseric@ a
Episcopi vocari et esse deberent, ac in illos F@g@ra}ului decât aceia care apar]ineau }i erau
tantum jurisdictionem exercere valerent; de rit grecesc }i numai ei s@ poat@ exercita
declaravit tamen, quod servarentur decreta jurisdic]iunea asupra bisericii. În acest sens a
omnia Congregationis de Propaganda Fide declarat de repetate ori c@ trebuie s@ se
quoad Graecos, qui Latinis immixti vivunt, respecte toate decretele Congrega]iei De
saepius emanata; per suas autem Literas si Propaganda Fide cu privire la grecii care
disuper confectae fuissent, jurisdictioni convie]uiesc cu latinii, f@r@ ca prin acest lucru,
venerabilis Fratris Nostri, tunc sui, Georgii dac@ ar fi apucat s@-}i redacteze diploma
43
Ioan Chindri}
Martonffi, Episcopi latini Transilvaniensis, respectiv@, s@ aduc@ prejudicii fratelui nostru

ejusque successorum, ac alias juxta decretum – pe atunci al s@u – Gheorghe Mártonffy,
Congregationis eorundem Fratrum rebus episcopul latin din Transilvania, ca }i urma}ilor
consistorialibus praepositorum desuper acestuia dup@ cum de fapt prevede }i decretul
emanatum praejudicare non intendit. Ne pe care fra]ii prepu}i Congrega]iei pentru
autem de divisione, separatione, exemtione, treburile consistoriale le-au emis în acest sens.
liberatione, erectione, institutione, con- Pentru înl@turarea oric@rei îndoieli în
cessione, assignatione, applicatione, appro- ceea ce prive}te desp@r]irea, separarea,
priatione, subjectione, reservatione, con- scoaterea, eliberarea, ridicarea, instituirea,
cessione, decreto, voluntate, derogatione, îngr@direa, rânduirea, crearea,
declaratione, intentione, aliisque praemissis împropriet@rirea, subordonarea, p@strarea,
d. Clementis Praedecessoris, pro eo quod cedarea, hot@rârea, voin]a, derogarea,
super illis ipsius Clementis Praedecessoris declararea, inten]ia }i celelalte, anticipate de
Literae ejus superveniente obitu confectate c@tre repausatul Clemente, predecesorul
non fuerunt, valeat quomodolibet haesitari; nostru, care – survenind moartea lui – n-au
volumus et Apostolica auctoritate decernimus apucat s@ fie cuprinse într-un act al lui însu}i,
al predecesorului nostru Clemente, voim, }i,
quod, divisio, separatio, exemtio, liberatio,
prin puterea noastr@ apostolic@ hot@râm ca
erectio, institutio, concessio, assignatio,
desp@r]irea, separarea, scoaterea, eliberarea,
applicatio, appropriatio, subjectio, reservatio,
ridicarea, instituirea, rânduirea, crearea,
concessio, decretum, voluntas, derogatio, împropriet@rirea, subordonarea, p@strarea,
declaratio, intentio, aliaque praemissa a dicta cedarea, hot@rârea, voin]a, derogarea,
die tertia Nonas Februarii suum debitum declararea, inten]ia }i celelalte anticipate
sortiantur effectum, ac si super illis ipsius începând cu amintita dat@ de 3 februarie s@-}i
Clementis Praedecessoris Literae sub data aib@ cuvenitul lor efect, tocmai precum ar
ejusdem diei confectae fuissent, prout avea dac@ ar fi cuprins într-un document
superius enarratur quodque praesentes datat din acea zi de c@tre predecesorul
Literae ad probandum plene divisionem, nostru Clemente, în felul cum le-am expus
separationem, exemtionem, liberationem, mai sus }i le cuprinde diploma de fa]@
erectionem institutionem, concessionem, privitoare la confirmarea deplin@ a
assignationem, applicationem, appropria- desp@r]irii, separ@rii, scoaterii, eliber@rii,
tionem, subjectionem, reservationem, con- ridic@rii, instituirii, îngr@dirii, rânduirii,
cessionem, decretum, voluntatem, deroga- cre@rii, împropriet@ririi, subordon@rii,
tionem, declarationem, intentionem, et alia p@str@rii, ced@rii, hot@rârii, voin]ei,
praemissa ubique sufficiant, nec ad id derog@rii, declar@rii, inten]iei }i celorlalte
probationis alterius adminiculum requiratur. anticipate, }i s@ nu se a}tepte sau pretind@
Nulli ergo hominum liceat hanc paginam înt@rirea vreunei alte confirm@ri: nim@nui
nostrorum decreti et voluntatis infringere, vel nu-i este îng@duit, prin urmare, s@ treac@
ei ausu temerario contraire. Si quis autem hoc peste aceast@ fil@ a decretului nostru sau s@-l
attentare praesumpserit, indignationem contrazic@ cu temerar@ cutezan]@. În cazul c@
omnipotentis Dei, ac Beatorum Petri et Pauli s-ar încumeta cineva s@-l atace, s@ ia seama
Apostolorum ejus se noverit incursurum. c@ î}i cheam@ asupr@-}i mânia Atotputerni-
Datum Romae apud Sanctum Petrum Anno cului Dumnezeu }i a sfin]ilor s@i apostoli
Incarnationis Dominicae millesimo septim- Petru }i Pavel. Dat în Roma, la mormântul
gentesimo vigesimo primo, quinto decimo Sfântului Petru, în anul încarn@rii Domnului
Kalendas Junii, Pontificatus Nostri anno 1721, ziua 15-a a lunii iunie, în primul an
primo. al pontificatului nostru.
Loco † Plumbi G. Placentinus Locul † sigiliului G. Placentinus
44
BIBLIOTECA LUI INOCHENTIE MICU-KLEIN
Din corul unanim al exegezei ce-i este

dedicat@, indiferent de culoarea confesio-
nal@, se desprinde imaginea unui Ino-
chentie Micu-Klein providen]ial pentru
neamul din mijlocul c@ruia s-a ridicat.1
Acestei rev@rs@ri encomiastice nu i se
poate aduce decât repro}ul unei
exclusiviz@ri a laturii politice a activit@]ii
episcopului fondator de la Blaj.2 Ca reac]ie
la aceast@ imagine limitativ@, se manifest@
în ultima vreme o aten]ia plin@ de interes
1 Principalele lucr@ri care îi sunt dedicate:
Corneliu Albu, Pe urmele lui Ion-Inocen]iu
Micu-Klein, Bucure}ti,1983; Gheorghe Bogdan-
Duic@, Procesul episcopului Ioan Inochentie
Clain, Caransebe}, 1896; Augustin Bunea, Din
istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein
(1728-1751), Blaj, 1900; Aurel Decei, Memoriul
Inochentie Micu-Klein (Supplex Libellus) lui Inochentie Micu Klein c@tre
(pictur@ modern@) regina Maria Tereza, din anul 1744 în „Anuarul
Institutului de Istorie din Cluj”, X, 1967, p.
168-185; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in
terris Coronae S. Stephani, II, Oeniponte, 1885, p. 497-604; Francisc Pall, Forma]ia }colar@
a lui Inochentie Micu-Klein, în „Apulum”, XVII, 1979, p. 229-237; idem, Inochentie
Micu-Klein, deschiz@tor al luptei de emancipare na]ional@ a românilor transilv@neni:
câteva îndrept@ri }i întregiri, ibid., XX, 1982, p. 193-205; idem, Cele dintâi ac]iuni ale
lui Inochentie Micu-Klein în exilul s@u din Roma, în 1745, ibid., XXI, 1983, p. 207-230;
idem, Noi ac]iuni ale lui Inochentie Micu-Klein pentru revenirea în patrie din exil, 1746,
ibid., XXII, 1985, p. 145-159; idem. Conflictul lui Inochentie Micu Klein cu Petru Aron,
ibid., XXIII, 1986, p. 223-234 }i XXV, 1988, p. 311-331; idem, Ein siebenbürgischen Bischof
in römischen exil: Inochentie Micu-Klein, 1745-1786, Köln, 1991; idem, Inochentie
Micu-Klein.Exilul la Roma 1745-1768, I-III, Cluj-Napoca, 1997; Zenovie Pâcli}anu,
Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, Bucure}ti, 1924; Dumitru St@niloae,
Lupta }i drama lui Inocen]iu Micu-Klein, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXXXVIII, 1968,
nr. 9-10; Aloisiu L. T@utu, Testamentul }i moartea episcopului Inocen]iu Micu-Klein, în
„Bun@ vestire”, IX, Roma, 1970, nr. 4 (reprodus în Biblioteca A.G.R.U., supliment la revista
„Via]a cre}tin@”, Cluj, 1992); idem, Un episod cu ocazia înmormânt@rii episcopului
Inocen]iu Micu-Klein, ibid., X, 1971, nr. 1.
2Exacerbat@ de David Prodan în Supplex Libellus Valachorum, ed. 3-a, Bucure}ti, 1984,
p. 151-198.
45
Ioan Chindri}
asupra dimensiunilor culturale ale personalit@]ii sale. Cercetarea mai insistent@

a activit@]ii culturale a lui Inochentie a debutat în 1992, cu editarea manuscrisului
de poezie latin@ alc@tuit la Roma, în anii exilului,3 }i s-a încununat recent, prin
darea la lumina tiparului a unicei sale opere originale, Arhieraticonul. 4
Germenii interesului pentru personalitatea cultural@ a marelui arhiereu român
sunt îns@ mai vechi }i îl au ca precursor pe marele istoric Francisc Pall, omul
care }i-a dedicat ultimele decenii ale vie]ii anevoioasei munci de reconstituirte
a vie]ii }i activit@]ii lui Micu-Klein, pe baza unei arheologii documentare
exhaustive. Francisc Pall, ducând cercetarea pân@ la pragul unei monografii
complete, a sim]it nevoia unei decodific@ri culturale, cu insisten]@ asupra
forma]iei }colare, prin apel la o documenta]ie foarte laborioas@.5 Un interes
aparte îi treze}te reputatului istoric identificarea a trei c@r]i din biblioteca lui
Micu-Klein, pe baza cert@ a unui ex-libris, datat pe toate în aceea}i zi: 9 iunie
1729. 6 Este vorba de o concordan]@, celebr@ în evul mediu }i dup@, a
dominicanului Hugues de Saint-Cher, pe marginea Vulgatei, 7 de tratatul
canonico-juridic al iezuitului german Wilhelm Pichler8 }i de faimoasa teologie
moral@ compilat@ de iezuitul francez Claude La Croix, dup@ opera mai vechiului
comiliton de ordin religios, Hermann Bussenbaum.9 Aceste trei lecturi mature
ale proasp@t numitului episcop greco-catolic de F@g@ra} indicau un personaj
preocupat de marea literatur@ teologic@ apusean@ a vremii sale, în armonie cu
habitatul }colar în care s-a format. Se cuno}tea, din edi]ia de documente vaticane
a lui Ioan Dumitriu-Snagov,10 lista c@r]ilor r@mase la Roma dup@ moartea
episcopului, list@ preluat@ }i de Corneliu Albu, în biografia turistic@ pe care i-a
consacrat-o.11 Acestea îns@ formeaz@ un e}antion închis de c@r]i de cult, absolut
de rigoare în preajma unui arhiereu de rit oriental, e}antion din care nu lipsesc
Euhologhionul, Liturghierul, Octoihul, Evanghelierul, Ceaslovul, Psaltirea etc.
Ele n-au fost v@zute de vreun cercet@tor. Din însu}irea latineasc@ a titlurilor,
deducem c@ sunt 12 din cele 15 c@r]i notabile tip@rite la Blaj, de la reluarea
activit@]ii tipografice în 1750 }i pân@ la moartea lui Micu-Klein, în 1768.12 Printre
3Vezi în acest volum, studiul Inochentie Micu-Klein, autor liturgic, studiul introductiv.
4Inochentie Micu-Klein, Arhieraticon, edi]ie dup@ mauscrisul original }i studiu introductiv
de Ioan Chindri} (coautor la transcrierea textului Florica Nu]iu), Bucure}ti, 2000.
5 „Aplum”, XIX, 1981, p. 229-238.
6 „Ex libris Reverendissimi Domini Joannis Klain. Anno 1729. 9 Junii”.
7Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae Hugonis cardinalis Ordinis
Praedicatorum, Vene]ia, 1719.
8Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, secundem Gregorii Papae IX, vol.
I-V, Ingolstadt, 1724.
9Theologia moralis ex probatis authoribus breviter concinnata, I-II, Vene]ia, 1727.
10Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), f. 1. [Bucure}ti], f.a. [1973], p. 236-237.
Edi]ia a doua, Cluj-Napoca, 1999,p. 252-253.
11Pe urmele lui Ion-Inocen]iu Micu-Klein, p. 256-257.
12Vezi Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”,
XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18.
46
titluri se reg@se}te frumoasa c@r]ulie justificativ@ Floarea adev@rului, pe care

c@lug@rii bazilieni de la Blaj au editat-o împotriva cârtitorilor la adresa Unirii
cu Roma. Una din legendele legate de exilul lui Inochentie la Roma ni-l arat@
nedesp@r]it de aceast@ lucrare, ce s-ar fi g@sit în odaia în care }i-a dat ob}tescul
sfâr}it. Concluzia biografic@ ce se desprinde din list@, de}i foarte important@,
nu prive}te îns@ nicidecum cultura episcopului, fiind vorba de cuno}tin]e
inerente oric@rui preot român. Nu prive}te nici m@car biblioteca acestuia,
termen care presupune o ac]iune volitiv@ de colec]ionare a c@r]ilor, întrucât
toate cele de mai sus i-au fost trimise de la Blaj, pe parcurs. Faptul în sine este
deosebit de important prin prisma rela]iilor sale cu Blajul, dup@ abdicarea din
dignitate episcopal@. Onest, a}a cum îl înf@]i}eaz@ istoria, urma}ul s@u Petru Pavel
Aron i-a trimis sistematic c@r]ile ce ap@reau la Blaj, odat@ cu banii hot@râ]i de
Viena, pentru între]inerea sa decent@ la Roma. Nu exist@ alt scenariu posibil al
prezen]ei acestor c@r]i acolo. Pe de alt@ parte, lista lor limitativ@ suscit@ o
concluzie: aceea c@ Inochentie n-a dus cu sine la Roma nici o carte, c@ci
altminteri s-ar reg@si al@turi de cele ap@rute la Blaj, dup@ plecarea sa (1744).
Definirea exact@ a acestui mic lot de c@r]i de la Roma este necesar@, pentru
c@ existen]a lui acolo a dus la un moment dat la concluzia c@ aceasta este
bibloteca lui Inochentie Micu-Klein }i la cam atâta se reduce. Este concluzia lui
Mircea Popa dintr-un articol pripit despre C@r]ile lui Inochentie Micu-Klein,13
unde afirm@ c@ „pe baza informa]iei acumulate în timp, putem reconstitui ast@zi,
în mare, lista c@r]ilor care i-au apar]inut”. Dup@ care le în}ir@ pe cele de mai
sus, înso]ite de oarecari comentarii. Nu cunoa}te nici m@car cele trei titluri
identificate de Francisc Pall, la Cluj, în 1979. Culmea este îns@ c@ enun]ul teoretic
al autorului e corect: da, pe baza informa]iei, se poate reconstitui, în mare, lista
c@r]ilor din biblioteca lui Micu-Klein. Îns@ nu cum a f@cut-o domnia sa!
Prima informa]ie este cunoscut@ exegezei de }apte decenii: scrisoarea
episcopului autoexilat c@tre notarul soborului din Blaj, din 5 februarie 1765,
publicat@ de Zenovie Pâcli}anu în 1924.14 Îl roag@ pe acesta: „În c@r]i, în cari nu
va fi scris numele meu, fr@]ia ta îl scrie în toate, s@ se }tie apoi, c@ de m-a} întoarce
eu vreodat@ în Ardeal, s@ fiu slobod a m@ sluji, de mi-or fi trebuin]@, de toate
acelea”. Din acest pasaj se în]elege limpede un lucru: c@r]ile lui Inochentie se
aflau acas@, la Blaj, unde unele aveau „scris numele s@u”, adic@ acel ex-libris din
1729, iar altele nu. Pe baza informa]iei, confirmat@ par]ial de Pall, se putea porni
urm@rirea }tiin]ific@ a c@r]ilor sale, reconstituirea bibliotecii. Începutul l-a f@cut
bibliografa Magdalena Tampa, tot în 1979, publicând cel mai vechi inventar de
carte din bibliotecile Blajului15. El dateaz@ din 14 iunie 1747 }i se refer@ la situa]ia
13 În „Cele Trei Cri}uri”, II, 1991, nr. 3, p. 6.
14La Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, p. 143.
15Vezi Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris
din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii
Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, 1979, p. 126-145. Manuscrisul original
al inventarului se p@streaz@ la aceea}i bibliotec@, sub cota mss. Lat. 550.
47
Ioan Chindri}
cumulat@ a trei fonduri de carte.

Inventarul,16 oficial }i serios, cu
participarea inspectorului tezau-
rarial Joseph Weiss, survine în
momentul când c@r]ile, p@strate
pân@ atunci sub cheie }i sub du-
blul sigiliu al tezaurariatului }i al
episcopiei, sunt scoase de sub
aceast@ custodie de necesitate }i
date în custodia vicarului general
Petru Pavel Aron. Documentul
surprinde 283 de pozi]ii, nenu-
merotate, ]inând de trei prove-
nien]e sau fonduri: ale episcopiei,
ale episcopului Inochentie Micu-
Klein }i ale defunctului episcop
anterior Ioan Giurgiu Patachi. Pe
a doua pozi]ie în inventar deci,
Inventarul de la 1747. „Urmeaz@ c@r]ile
c@r]ile care ne intereseaz@ survin
ilustrisimului domn episcop baron Klein”
la rubrica- enun]: Sequuntur libri
Illustrissimi domini episcopi baro Klein. Urmeaz@ în}iruirea „titlurilor”, dup@
m@rimea descrescând@ a formatului: folio, 40, 80, 120. În biblioteca declarat@ a
lui Inochentie se consemneaz@ 71 de c@r]i }i manuscrise, dintre care trei se
dovedesc a nu-i apar]ine }i se corecteaz@ ca atare pe margine. Pe de alt@ parte,
o carte din fondul lui Giurgiu Patachi se dovede}te a fi a lui Inochentie }i la fel
se corecteaz@ marginal. R@mân ca fiind în mod cert ale sale 68 de c@r]i. Pe alte
baze 17 s-au mai identificat înc@ trei c@r]i, inexistente în inventar, dar
apar]inându-i în mod sigur }i p@strate tot la Blaj, astfel c@ biblioteca sa se ridic@
la 71 de titluri. Aceasta este baza informa]ional@ de la care am pornit în
reconstituirea bibliotecii „celui dintâi român din vremea modern@”, cum l-a
numit undeva Nicolae Iorga.
De}i hot@râtor pentru reconstituire, inventarul bl@jean de la 1747 este un ghid
foarte incomod, care ia cerecet@torului cu }apte mâini, ceea ce i-a dat cu una. Autorii
lui nu au avut pe parcurs nici cel mai infim criteriu }tiin]ific. Ordonarea c@r]ilor
16Titlul inventarului este l@muritor în acest sens: Inventarium librorum, Balasfalvae in

residientia episcopali, sub cameratico et episcopali sigilis antea habitorum, nunc
vero curae ac custodiae Reverendissimi domini Petri Aaron de Bisztra viarii
generalis concreditorum, ad mandatum Inclyti Regii Thesaurariatus Transilvanici
per infrascriptos anno 1747 die 14-ta Junii confectum. „Subscri}ii” din partea Blajului
sunt vicarul Petru Pavel Aron însu}i }i func]ionarii domeniului episcop, Daniel
Márzsinai }i Petru Pop de Daia.
17Vezi supra, n. 3,7 }i 9. Prima are însemn@ri de mâna lui Micu-Klein la diverse pagini iar
celelalte dou@ poart@ ex-librisul amintit, din 1729.
48
dup@ format nu ]ine de vreo propensiune bibliologic@, ci corespunde pur }i simplu

ra]iunii practice de manipulare mai u}oar@: cele mari cu cele mari, cele mici cu
cele mici. În rest, toate c@r]ile Blajului sunt a}ezate „topografic”: în dulapul de sus
(in superiori conclavi) }i dulapul de jos (in inferiori conclavi), unde se reg@sesc
dup@ cele trei provenien]e ar@tate. Efectuat într-o singur@ zi, 14 iunie 1747, semnat
}i parafat în aceea}i zi ca act oficial de patrimoniu, inventarul trebuie s@ fi decurs
într-un ritm foarte gr@bit. Scrisul este al lui Petru Pop de Daia, „ra]ionalistul”
domeniului episcopal. Cineva i-a dictat titlurile, probabil cel@lalt func]ionar din
comisie, „provizorul” Daniel Mardzsinai. Ace}ti doi oameni nu aveau prea multe
lucruri comune cu con]inutul înalt }i cu sofisticatele }i interminabilele titluri baroce
ale c@r]ilor ce le treceau prin mân@. Scrierea întregului titlu ar fi luat prea mult
timp, poate o s@pt@mân@. Abrevierea inteligibil@ a acestor titluri constituie }i azi o
activitate de bibliograf profesionist. Cei improviza]i la 1747 au luat pur }i simplu de
pe foaia de titlu câteva cuvinte, dup@ care s@ se poat@ recunoa}te cartea în cauz@.
Probabil au luat cuvintele cele mai b@t@toare la ochi, tip@rite cu caractere mai mari.
Dar aceste litere m@rite, dup@ cum se }tie, nu se supuneau unei reguli precise, ci
capriciului tipografic, modei, temperamentului autorului sau rela]iilor dintre autor
}i tipograf. Din acest dublu impresionism a rezultat un document în care pu]ine
dintre c@r]ile citite de Inochentie Micu-Klein se pot identifica apelând direct la un
fi}ier de bibliotec@ modern@. Este cazul pozi]iei 19, indicat@ în felul urm@tor: „Petri
Arcudii de concordantia Ecclesiae Orientalis cum Occidentali. Pars unica” sau al
pozi]iei 49: „Matthiae Belli institutiones Germanicae linguae”. În rest, abund@ autorii
f@r@ titlu: „Emanuelis Alvarecz Pegas jurisconsulti in Lusitania” (a lui Emanuel Alvarez
Pegas, jurisconsultul din Lusitania…), „Locherer in 3bus tomis”, „Pirrhi Corradi
tomus unus”, „Zoievius in 4 tomis” sau pur }i simplu: „Engel”, „Joachim Langens”
etc. Dar }i mai grav@ este situa]ia în cazul titlurilor f@r@ autori: „Historiae Bizantinae
tomi duo”, „Speculum veritatis”, „Vita et doctrina Jesu Christi”, „Veritates
Christianae” }.a. Cine sunt autorii acestor c@r]i? Exist@ }i situa]ii specioase, în care
cercet@torul crede c@ se afl@ pe drumul cel mai scurt, când de fapt nu are nici un
drum. Este cazul c@r]ii de la pozi]ia 22, figurând astfel: „Joanis Gottl. Heineccius
corpus juris Romani”. Cine n-a auzit de marele precursor al jurispruden]ei
moderne, germanul Johann Gottlieb Heinecke? Dar nici un instrument de
bibliotec@ nu-i consemneaz@ vreocarte cu acest titlu. În realitate este vorba de o
culegere de drept roman ap@rut@ la Leipzig, în dou@ volume, la 1735, c@reia
Heineccius i-a f@cut doar o prefa]@ („Praefationem praemisit Jo. Gottl. Heineccius”).
Descoperirea a fost absolut întâmpl@toare.
Exist@ vechiul dicton c@rtur@resc: Habent sua fata libelli. Bibliografia
modern@ a descifrat o parte a acestui destin misterios în teoria }i sociologia
fondurilor de carte. Ele se constituie istoric, drept urmare a voin]ei
colec]ionarilor, îns@ finalmente se întâlnesc confluent în mari familii, a c@ror
acumulare o determin@ factori obiectivi }i abstrac]i din via]a statalit@]ilor,
comunit@]ilor, institu]iilor }i grupurilor de institu]ii. Un depozit istoric, cu o
soart@ incert@ înc@, este vechiul fond de carte al Blajului greco-catolic, numit
49
Ioan Chindri}
fondul bazilitan, aflat în custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei

Române. Acest fond, de]inând azi zeci de mii de pozi]ii, s-a constituit din cele
283 de c@r]i aflate în inventarul de la 1747. În virtutea legii de mai sus, coroborat@
cu m@rturia din scrisoarea lui Inochentie c@tre notarul soborului (5 februarie
1765),18 c@r]ile lui era firesc s@ fie c@utate mai întâi între cele bl@jene, între
„baziliene”. Prima constatare nepl@cut@, la contactul cu acest fond, este aceea
c@ dorin]a pioas@ a episcopului nostru exilat, de a-i fi marcate c@r]ile r@mase la
Blaj cu numele s@u, n-a fost îndeplinit@. Faptul n-ar trebui s@ surprind@, c@ci
chiar }i cea mai sfânt@ dorin]@ a sa la plecarea din lume i-a fost îndeplinit@ abia
de câ]iva ani: aceea de a-i fi aduse r@m@}i]ele p@mânte}ti în ]ar@ }i înmormântate
la Blaj. Ingratitudinea acestui nefericit „notare}”, pe lâng@ c@ face, azi, nesuferit@
munca bibliologului, a avut ca urmare, în timp, putin]a dispari]iei unui mare
num@r din c@r]ile care, la 1747, se aflau în acel „dulap de sus”, ca fiind ale lui
Micu-Klein. Cel pu]in jum@tate din ele nu mai exist@, mai ales cele de format
mic, dovad@ c@ motivul este furtul: a disp@rut ceea ce se putea ascunde u}or
sub pulpan@. Furtul de carte a fost un ritual aproape normal în trecutul nostru
cultural.19 Când acesta, în cazul nostru, a avut caracterul unui „împrumut în
familie”, c@r]ile disp@rute s-au reg@sit în colec]iile altor bl@jeni }i ele se p@streaz@
în acela}i mare fond de la Cluj. Dramatice sunt îns@ cazurile de dispari]ie
complet@, foarte numeroase. În toate aceste situa]ii s-a impus c@utarea în alte
fonduri }i biblioteci, precum }i în vechile bibliografii care se afl@ la îndemâna
cercet@torului român. 20 Rezultatul investiga]iei este cel oglindit în Anex@,21
unde pu]ine sunt c@r]ile r@mase neidentificate. Atâta s-a putu realiza în aceast@
faz@ a cercet@torilor. Ultra posse nemo obligatur.
18Vezi supra, n. 14.

19Cf. Corina Turc, Furtul de carte în ]@rile române în secolele XVII-XVIII, în vol. Col. Studii
de istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1994, p. 139-143.
20Iat@ aceste instrumente bibliografice, cu abrevierile prin care vor fi citate: A.D.B. = Allgemeine
deutsche Biographie, I-LVI, Leipzig, 1875-1912; B.U.A.M. = Biographie universelle ancienne
et moderne, I-LII, Paris, 1811-1828; DUPIN = Louis Ellias Dupin, Nouvelle bibliothéque
des auteurs ecclesiastiques, I-XIX, Paris, 1693-1701; GRAESSE = Jean Théodore Graesse,
Tresor des livres rares et précieux, I-VII, Geneva, Londra }i Paris, 1859-1969; JÖCHER =
Christian Gottlieb Jöcher, Allgemeine gelehrten Lexikon, I-IV, Leipzig, 1750-1751;
KIRCHEN-LEXIKON = Joseph Hergenröther }i Franz Kaulen, Wesser und welte’s
Kirchen-Lexikon oder Encyclopädie der katolischen Theologie und ihren Hülfswisseschaften,
I-XII, Freiburg }i Breisgau, 1882-1901; PETRIK = Géza Petrik, Magyarország
bibliographiája 1712-1860, I-IV, Budapesta, 1888-1892; PETRIK/P = Magyarország
bibliographiája 1712-1866. V. Pótlások, Budapesta, 1971; SOMMERVOGEL = Carlos
Sommervogel, Bibliothéque de la Campagnie de Jésus, I-IX, Bruxelles }i Paris, 1890-1900;
SZABÓ = Károly Szabó, Régi magyar könyvtár, I-III, 1879-1898; SZECHENIANA =
Cathalogus bibliothecae Hungaricae Francisic com. Szécéenyi, I-II, Sopron, 1797-1807;
SZINYEI = József Szineyi, Magyar irók élete és munkái, I-XVI, Budapesta, 1890-1910;
WURZBACH = Constant Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich,
I-LX, Viena, 1856-1891.
21Anexa vrea s@ cuprind@ toate c@r]ile din ceea ce se poate numi cu adev@rat biblioteca
lui Inochentie Micu-Klein: adic@ cele adunate în ]ar@. Titlurile de la Roma nu fac
50
Reconstituit@ în felul ar@tat, biblioteca lui Inochentie Micu-Klein este cea

mai veche bibliotec@ a unui român, descris@ pân@ acum, dup@ aceea a
stolnicului Constantin Cantacuzino. 22 Dimensiunile reduse, pe m@sura
exiguit@]ii pungii ierarhului ardelean, nu-i }tirbesc cu nimic valoarea istoric@.
Ea se încadreaz@ perfect în familia bibliotecilor umaniste ale vremii,
recomandându-l pe bunul prelat român drept un european interesat de
mi}carea ideilor din lumea catolic@. Imaginea vl@dicului valah r@t@cit la Roma,
în tov@r@}ia câtorva c@r]i pravoslavnice de altar, se pr@bu}e}te în mod
spectaculos, l@sând loc c@rturarului }i episcopului catolic. Nou@ zecimi din
c@r]ile cercetate provin din mediu catolic, practic toate cele care au un con]inut
independent. Excep]ie fac autorii acatolici ai unor dic]ionare de epoc@:
Francisc Párisz Pápai, Johannes Fries sau Mátyás Bél. R@mânând în discu]ie
ceea ce este semnificativ în aceast@ bibliotec@ personal@, adic@ literatura
catolic@, nu este greu de observat o nuan]@ care îl situeaz@ pe Micu-Klein în
spectrul problematicii de amurg a Marelui Catolicism. Descifrat din lecturile
sale, acest episcop catolic al unor neofi]i de rit bizantin de la marginea lumii
civilizate, nu îng@duie portretul catolicismului triumfalism din galeria
Contrareformei. Majoritatea autorilor consulta]i, 20 la num@r, sunt iezui]i,
adic@ oameni forte ai catolicismului ofensiv. Este rezultatul unei întregi tinere]i
petrecute în mediu }colar }i academic iezuit, dar }i dovada atrac]iei exercitate
asupra sa de Compania lui Isus, în rândurile c@reia a vrut s@ intre, dar n-a fost
primit.23 Îns@ coloana de for]@ a culturii sale, adic@ filosofia scolastic@, este
dobândit@ prin autori de dinafara Ordinului, de preferin]@ minori]i. Dou@
tratate de gen suscit@ o privire mai atent@: al lui Francisc Henno, Theologia
dogmatica moralis et scholasticis 24 }i al lui Alipio Locherer, Clypeus
philosophico- Scotisticus.25 Ambele sunt construite pe temeiul realismului
moderat (universalia in re) al lui Toma din Aquino }i al „doctorului subtil”,
John Duns Scotus, acesta din urm@ deja cu un picior în lumea nominalismului,
prin accentul prioritar asupra individualului.26 Pe iezui]i îi cite}te în ceea ce
obiectul repertoriului, din motivele ar@tate. În list@ figureaz@ 75 de pozi]ii: 71 din
inventar }i patru care nu sunt cuprinse în el. Am introdus }i pozi]iile neidentificate,
specificând acest lucru de fiecare dat@. Numerotarea cu cifre arabe nu exist@ în inventar.
Am introdus-o din considerente metodice. La fiecare pozi]ie exist@ trei rubrici: a)
reproducerea exact@ a felului cum apar c@r]ile în inventar; b) titlul real al tip@riturii,
reprodus de fiecare dat@ pe baza consult@rii directe a unui exemplar sau a unei surse
bibliografice credibile; c) identitatea autorului }i câteva date sumare despre el, acolo
unde ar putea fi identificat, pe baza surselor la îndemân@.
22 Despre care vezi Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino,
Bucure}ti, 1973; Corneliu Dima-Dr@gan, Biblioteci umaniste române}ti, Bucure}ti,
1974, p. 39-53, 73-100.
23Francis Pall, în „Apulum”, XIX, 1981, p. 234-235.
24I-II, Vene]ia, 1719 (v. Anexa, nr. 6).
25I-III, Krems, 1740 (Anexa, nr. 9).
26Earle E. Cairns, Cre}tinismul dealungul secolelor. O istorie a Bisericii Cre}tine, Dallas
(S.U.A.), 1992, p. 228-233.
51
Ioan Chindri}
aveau ei specific în calitatea de elit@ militant@: literatura polemic@. Aceste

„controversii” îns@ indic@ de pe acum o stare alertat@ de c@tre Reform@, care a
determinat irosirea unor remarcabile talente catolice într-o istovitoare oper@
defensiv@. Cel mai faimos autor al seriei este italianul Roberto Bellarmino
(1542-1621), a c@rui scriere fundamental@, De controversiis Christianae Fidei a
cunoscut-o Inochentie în edi]ia ap@rut@ la Praga, în 1721, în patru volume masive.
Nu mai pu]in@ vâlv@ a f@cut în Europa iezuitul Martin Van der Beeck sau Bekanus
(? -1624), original din Brabant, cu al s@u Manuale controversiarum in V libros
distributum, pe care în biblioteca analizat@ îl g@sim în edi]ia de Padova de la 1719.
Cei doi disting adev@rul dogmei catolice în raport cu toate nuan]ele excentrice,
accentul fiind pus îns@ pe combaterea „ereziei”, adic@ a Reformei, }i nu atât a
„schismei”. Cel de al doilea termen al polemicii, acela cu Biserica Oriental@, îl
g@sim, în lectura episcopului omân, marcat de nuan]e. Dac@ îl intereseaz@ lucrarea
unui ortodox grec trecut la catolicism cum a foat Christophorus Peichich (sec.
XVII-XVIII), Speculum veritatis inter Orientalem et Occidentalem ecclesiam
refulgens, în care se scoate în eviden]@ adev@rul catolic dovedit prin sfin]ii p@rin]i
orientali, explica]ia ar fi apari]ia c@r]ii tocmai la Tirnavia, pe când Micu-Klein se
mai afla acolo. Curiosul aventurier, al c@rui nume adev@rat nici nu se cunoa}te,
f@cea parte din vermina misionarilor catolici de margine, folosi]i de Vatican drept
filtru în complicatele rela]ii cu R@s@ritul. „Peichich” – de la ora}ul Pécs sau Péch
din Ungaria – traversase Bulgaria, Ardealul, apoi Ungaria spre Slovacia, pentru
a-}i g@si sfâr}itul în [ara Româneasc@, la o dat@ ulterioar@ anului 1718. Cartea lui
este }i azi o lectur@ insolit@. Ca episcop catolic de rit oriental, Inochentie trebuie
s@ fi fost atras mai degrab@ de viziunea unui alt grec ejusdem farinae, de date
aceasta faimos misionar tocmai la „Moscovia” sau Rusia vremii, Petrus Arcudius
din Corcyra (? -1642). În cartea postum@ a acestuia, De concordia Ecclesiae
Occidentalis et Orientalis in Septem Sacramentorum administratione, tip@rit@
la Paris în 1679, se reg@se}te curentul de interes ecumenic provocat, prin efectul
basculei, de uria}ele energii cheltuite în lupta cu Reforma. Din aceast@ bre}@ a
izvorât o efervescen]@ est-vest dens@ }i lucrativ@. A}a s-au n@scut, în secolul al
XVII-lea, acele neasemuite exegeze de teologie ortodox@ f@cute de catolici, pe
care le ad@postesc edi]iile de Paris }i Vene]ia. Spectacolul interesului pentru
orient, devenit mod@, al codific@rii ritului bizantin de c@tre teologi latini, în edi]ii
cririce cum este aceea a Arhieraticonului de la Paris 27 s-a convertit într-un
curent de opinie tolerant@, pe fondul c@reia a fost posibil@ }i Unirea cu Roma a
românilor, în jurul anului 1700. Paralel cu aceast@ situa]ie favorabil@, existau dou@
discipline cre}tine care n-au putut fi niciodat@ desp@r]ite prin schisma dintre
27Archieratikon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss.
Euchologiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione,
notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratus.
Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi
a consiliis, Paris, 1643; ed. a 2-a, Paris, 1676. Exemplarele consultate la
Universitätsbibliothek din Viena, cotele III, 238386 }i III, 220929.
52
Orient }i Occident: patrologia }i }tiin]a canoanelor biserice}ti. Din întreaga

patristic@, în biblioteca lui Micu-Klein îl întâlnim numai pe Sfântul Vasile cel
Mare, într-o edi]ie de Opera quae Latine existant omnia, ap@rut@ la Köln în
1617. P@rintele monahismului cre}tin era patronul cinului c@lug@resc în care
a tr@it }i a murit episcopul ardelean. Codific@rile lui Vasile cel Mare au
influen]at definitiv c@lug@ria cre}tin@, care s-a identificat cu cea oriental@,
înt@rit@ ferm de canoanele paleocre}tine. Orientul vechilor sinoade }i al
canoanelor acestora este prezent }i în cartea lui Paulo Paravicini, Polyanthea
sacrorum canonum coordinatorum, ap@rut@ la Köln în 1728, în trei volume.
Ea reordoneaz@ materialul unei mai vechi lucr@ri a franciscanului Brancati di
Laurea, de o manier@ care s@-l fac@ util }i practic tuturor categoriilor de preo]i.
Oferta pedagogic@ este cea care l-a atras, odat@ în plus, }i pe Inochentie. Dar
lucrarea este de pe acum la grani]a dintre patristic@ }i dreptul canonic. La
acest din urm@ capitol, biblioteca cercetat@ ofer@ a doua revela]ie important@,
dup@ aceea a densit@]ii ei catolice: apeten]a pentru literatura juridic@.
Micu-Klein a achizi]ionat c@r]i de drept canonic }i drept general, pe tot
parcursul carierei sale de dinaintea exilului, atât prin anticari, cât }i din
produc]ia editorial@ curent@. Fire}te, nu putea s@-i lipseasc@ culegerea
preceptelor dreptului bisericesc, care se reg@sesc în lucrarea benedictinului
Ludwig Engel (? -1675), Collegium universi juris canonici, ap@rut@ la Salzburg
în 1693, }i în culegerea Corpus juris canonici, ap@rut@ la Basel trei ani mai
târziu. Dar el ia contact cu }tiin]a vie a dreptului canonic în plin@ perioad@ a
studiilor sale, la 1724. Din acest an dateaz@ excelenta edi]ie de jurispruden]@
pedagogic@ a iezuitului bavarez Wilhelm Pichler (1670-1731), Candidatus
jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, ap@rut@ în cinci volume la
Ingolstadt. Este una dintre c@r]ile foarte îndr@gite de Inochentie, pe care }i-a
însemnat numele cu ocazia amintit@, la 1729.28 Aceast@ lucrare este temelia
culturii sale în disciplin@, chiar dac@ pe parcurs va avea apeten]a unor lecturi
aparent insolite, cum este aceea a laicului portughez Emmanuel Alvarez
Pegas, Tractatus de competentiis inter archiepiscopos, episcoposve et
nuntium apostolicum, ap@rut@ la Lyon în 1675. Reglementarea de raporturi
pe care o trateaz@ cartea este îns@ apropiat@ de preocup@rile episcopului
bl@jean, aflat în criz@ de competen]@ din cauza teologului iezuit ce-i st@tea în
coaste. Aceast@ lectur@ se arat@ a}adar cu aplomb. Nici un capitol al lecturilor
sale nu are, de altminteri, elasticitatea celui juridic }i nici unul nu suscit@ un
semn de întrebare mai ap@sat. Ce îl atr@gea pe episcopul nostru spre aceast@
literatur@? Din dreptul laic intern de]inea un Index corporis juris Hungarici,
dar }i codul de procedur@, ap@rut tot pe când era student: Directio methodica
peocessus judiciarii juris consuetudinarii Inclyti Regni Hungariae (Tirnavia,
1724). Am v@zut mai sus cum dreptul roman }i l-a însu}it dintr-o edi]ie prefa]at@
de marele Heineccius, achizi]ionat@ în plin episcopat. Trei ani mai târziu, în
28Vezi supra, n. 8.
53
Ioan Chindri}
1738, îi parvin cele dou@ aduceri pân@ la zi a istoriei dreptului: un comentariu

al lui Johann Georg Kees (1673-1754) asupra Institu]iilor lui Iustinian29 }i
tratatul de drept civil al mai b@trânului jurist francez Henri Zoës sau Zoesius
(1571-1627).30 {i titlurile nu se opresc aici. Am comparat aceste titluri cu cele
similare din biblioteca precursorului s@u întru episcopie, Ioan Giurgiu Patachi,
sau a discipolului pe care l-a influen]at atât de mult, Petru Maior.31 Ambele
biblioteci sunt mult mai mari. Nic@ieri îns@ atâta literatur@ juridic@! Prezen]a
ei coloreaz@ personalitatea episcopului de la Blaj spre nuan]a care îl va defini
ca militant politic. În lupta f@r@ precedent pe care }i-a asumat-o, în numele
„clerului }i na]iunii române”, voia desigur s@ se familiarizeze cu principiile
dreptului vremii sale. Acestea î}i fac loc, al@turi de medita]iile proprii, în
literatura peti]ional@ pe care a elaborat-o pe adresa puterii politice }i din cauza
c@reia i s-a rupt destinul în mod tragic. Nic@ieri ca la acest capitol nu exist@ o
mai puternic@ leg@tur@ între om }i lectur@, între carte }i via]@. Dup@ cum a
dovedit-o cu prisosin]@, Micu-Klein a n@zuit s@ fie un fiu credincios }i un
episcop eficient al neamului s@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice
}i sociale ob]inute teoretic de români, prin Secunda Leopoldina de la 1701,
îi permiteau o activitate comunitar@ pe m@sura ierarhilor catolici din occident.
Cel mai important rezultat este recens@mântul din 1733 – în biblioteca sa se
g@sea la 1747 manuscrisul original al documentului! - de referin]@ pentru
demografia istoric@ româneasc@.32 A fost, totodat@, primul episcop al F@g@ra}ului
care a avut r@gazul }i mijloacele de a organiza via]a intern@ a diecezei, atât
administrativ cât }i metodologic. Ceva din atmosfera acestui început se degaj@ din
cele câteva lucr@ri de metodologie ecleziastic@ existente în biblioteca sa. Cea mai
important@, care suscit@ un semn de întrebare, este codul protocolar intitulat
Rituale Jauriense, ap@rut la Tirnavia în 1687, din ini]iativa viitorului cardinal
Leopold Kollonich, la cea dat@ de episcop de Gyør, în Ungaria (Jaurinum). Un astfel
de „ritual”, pe care }i-l elaboraser@ }i alte episcopii, sintetiza tradi]ia ceremonial@
}i protocolar@ a cut@rei dieceze catolice, bineîn]eles cu respectarea strict@ a
cadrului general din Biserica Romei. Cartea este o achizi]ie de anticariat, deci
tr@deaz@ un interes în plus din partea proprietarului. Era Inochentie Micu-Klein
un arhiereu cu veleit@]i? Se gândea oare la un regim propriu de func]ionare a
episcopiei sale, care era cea mai întins@ din Europa? O alt@ carte de gen,
Caeremoniale episcoporum (Köln, 1712) se poate crede c@ }i-a procurat-o în
vederea consacr@rii sale întru episcopie. Ca episcop, a achizi]ionat o vestit@ carte
de metodic@ ecleziastic@, aceea a lui Francesco Monacelli Eugubini, Formularium
legale practicum fori ecclesiastici, ap@rut@ la Vene]ia în patru volume masive, la
1732. De la episcop la capelan – promite autorul pe foaia de titlu – to]i clericii pot
29Commentarius ad D. Justiniani Institutionum imperialium IV libros, Ingolstadt, 1738.

30Commentarius ad institutionum juris civilis libros IV, Köln, 1738.
31Cele dou@ biblioteci vor face obiectul unor studii viitoare.
32Vezi Izvoare de demografie istoric@, I, Bucure}ti, 1986, p. 100-203.
54
beneficia de îndrum@rile sale metodologice, cu atât mai mult cu cât anexeaz@ la

sfâr}it o serie de reglement@ri papale (constitutiones) legate de vizita]iunile
canonice. O alt@ lucrare, ob]inut@ prin anticariat, aceea a protonotarului apostolic
de la Roma, Pirro Corrado, intitulat@ Praxis beneficiariae recentioris libri V (Köln,
1697) este o aducere la zi a informa]iilor despre mecanismele de func]ionare
administrativ@ a Scaunului Apostolic. Pentru oricare dintre episcopii ce nu voiau
s@ se împotmoleasc@ în jungla greoaie a birocra]iei papale, mai ales în cele dou@
oficii de baz@, Cancellaria }i Dataria, informa]iile lui Pirro Corrado erau vitale.
Antecesorul lui Micu-Klein, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, a avut o poveste
îngrozitoare cu Dataria, chiar la instalare, în 1721.33 Tot o carte metodico- didactic@
este }i manualul tipizat de oratorie bisericeasc@ al iezuitului Tobias Lohner, un fel
de Cazanie catolic@, intitulat Instructissima bibliotheca manualis concinatoria,
ap@rut în secolul al XVII-lea.34 Pân@ la c@derea iezui]ilor, în 1773, acesta va fi
îndrumat oratoriei de amvon la Blaj, a}a cum dup@ aceea, în epoca {colii Ardelene
mature, acela}i rol îl vor juca Quaresimalele lui Paolo Segneri. Într-un ritm foarte
lent, observabil abia la scara a dou@ secole, cartea catolic@ va intra în intimitatea
vie]ii religioase a românilor ardeleni, înlocuind-o pe cea oriental@. Dincolo de
catedrala Blajului au operat }i pe mai departe vechile Cazanii, a}a cum nici c@r]ile
de rug@ciuni nu se vor abate cu vreo iot@ de la iner]ia oriental@. Dar iat@ c@ în
biblioteca lui Inochentie întâlnim }i astfel de c@r]i pertinente de ritual latin, }i nu
este sigur c@ numai pentru cultura general@. Bineîn]eles c@ exist@ }i un „Catavasier
Valachicum”, dar al@turi de el este teribila codificare catolic@ a lui Petrus Canisius,
primul iezuit german, Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus
catholicorum. Inochentie a cunoscut cartea în edi]ia ei din 1722 (tip@rit@ la Zagreb),
deci în plin@ perioad@ de formare }colar@. A folosit }i Ceaslovul catolic al vremii,
întruchipat cel mai fidel în edi]ia iezuitului ungur János Nádasi, Diurnum Latinum,
tot o achizi]ie de anticariat. O tip@ritur@ aparte este cea intitulat@ Officium
Rákóczianum, tip@rit@ la Tirnavia, în 1726, Inochentie fiind înc@ student acolo.
C@r]ulia este un punct de glorie pentru catolici, a}a cum este }i o curiozitate
a culturii maghiare. Ea cuprinde o suit@ de piet@]i c@tre Fecioara Maria, în cel
mai profund spirit catolic, scrise – zice-se! – de principele calvinist Francisc
Rákóczi II, revenit la ananghie în sânul Bisericii Catolice. A ap@rut într-o
puzderie de edi]ii ulterioare, pân@ în secolul al XIX-lea. Multe alte c@r]i de
aceea}i natur@ vin s@ accentueze imaginea „profundului ortodox” Inochentie
Micu-Klein, creat@ de autori mai vechi }i mai noi, care n-au avut la îndemân@
informa]iile de fa]@.35 Dar mai degrab@ este verosimil portretul unui Micu-Klein
33Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, Oeniponte, 1885, p. 424-425; Ioan Chindri}, Bula

papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i începuturile Episcopiei F@g@ra}ului, în
„Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XXXIII, 1994, p. 83-106.
34I-III, Augsburg }i Dillingen, 1698 (Anexa, nr. 3).
35 {i care nu este sigur c@ le-ar fi în]eles }i folosit, întrucât optica lor este una
fundamentalist-confesional@. De aceea, este }i inutil@ amintirea acestor „contribu]ii”
aici, unde cuvântul îl are informa]ia precis@.
55
Ioan Chindri}
cu o psihologie confesional@ de tranzi]ie spre catoliciscmul real, tranzi]ie pe

care au tr@it-o românii ardeleni pe întreg decursul secolului al XVIII-lea.
Cultura sa pregnant catolic@, dup@ cum se vede, a ap@sat asupra fondului
oriental, real }i de necontestat, iezuitul ratat a coexistat în fiin]a sa cu
c@lug@rul bazilian glorios, adev@rat erou al Ordinului, europeanul s-a suprapus
valahului, încât nu este de mirare continua fascina]ie pe care marele bl@jean
o exercit@ neîntrerupt asupra genera]iilor de cercet@tori. Întâlnirea cu
Inochentie aduce de fiecare dat@ ceva nou, surprinz@tor.
La sfâr}itul acestei priviri asupra c@r]ilor catolice din biblioteca lui Inochentie
Micu-Klein, poate ar trebui ad@ugat@ o observa]ie. Multe dintre aceste c@r]i sunt din
perioada studiilor în institu]ii catolice severe - colegiile iezuite de la Cluj }i Tirnavia -
unde ele puteau fi obligatorii ca materiale didactice. Este prin excelen]@ cazul celor
câteva dic]ionare al c@ror con]inut ni-l arat@ luptându-se cu însu}irea limbii germane.
Dar el a continuat s@ adune lucr@ri din aceea}i familie catolic@ }i dup@ instalarea la
Blaj, ca episcop, ba chiar mai asiduu ca înainte. Acum decel@m la el }i un apetit sporit
pentru cartea de cultur@, în special de istorie ecleziastic@ }i laic@. Astfel este edi]ia
abreviat@ a analelor lui Caesar Baronius,36 repertoriul conciliilor bisericii catolice din
Ungaria, lucrat de iezuitul Károly Péterfi,37 Historiae Byzantinae epitome a iezuitului
slovac Franciscus Borgia Kéri,38 vestita carte de istorie politic@ prin coresponden]a
regilor }i principilor a lui Johann Christian Lünig, Literae procerum Europaeorum,39
sau chiar o edi]ie la zi – Bulla Aurea Caroli IV, Frankfurt }i Nürnberg, 1741 – a actului
imperial de la 1356, prin care se stabile}te sistemul politic al Sfântului Imperiu
Romano-German. Sub beneficiu de curiozitate, se afl@ în biblioteca sa }i edi]ia imperial@
a comentariilor belice ale vestitului general austriac de stirpe italian@, Raimond de
Montecucculi, ap@rut@ la Viena în 1718, la fel }i singura lucrare de filosofia modern@,
aceea a profesorului ardelean István Thøke, Institutiones philosophiae naturalis
dogmatico- experimentalis, ap@rut@ la Sibiu în 1736. La o privire superficial@, surprinde
lipsa cvasicomplet@ din bibliotec@ a literaturii clasice greco-latine. Aceasta cu atât mai
mult, cu cât cea mai recent@ imagine cultural@ ce i s-a creat este legat@ de voluminosul
manuscris cu poezii latine.40 Gustul pentru marea compila]ie a lui Fioravanti
Mirandula, copiat@ la Roma, i s-a format anterior la Blaj, unde avea în bibliotec@ edi]ia
de la Basel, din 1583. {i s-a mai ata}at de o crestoma]ie, Hodegus Latini sermonis a lui
Joachim Langio, tip@rit@ la Berlin în 1712. Dar edi]ie propriu zis@ a unui scriitor clasic
este una singur@, aceea a lui Cicero din Epistolarum familiarum libri XVI ce ap@ruse
la Tirnavia, în 1697. În rest, clasicitatea lipse}te din cultura celui dintâi român. Mai
36Compendium annalium ecclesiasticorum, I-III, Praga, 1718-1723. (Anexa, nr. 54).

Cump@rarea lor la data apari]iei se eclude. Era la aceast@ dat@ elev la gimnziul iezuit
din Cluj, iar trei volume de aceast@ dimensiune costau o mic@ avere.
37Sacra concilia Ecclesiae Romano-Catholicae…, Viena }i Bratislava, 1742 (Anexa, nr.
14).
38I-III, Tirnavia, 1743 (Anexa, nr. 41).
39I-III, Leipzig, 1712 (Anexa nr. 56).
40Cf. }i supra, n. 3.
56
precis, din bibliotec@! Faptul nu trebuie s@ surprind@ }i el este de în]eles dac@ nu

judec@m lucrurile a posteriori. Lectura latin@ era intens@ în }colile catolice, mai ales
în clasele mici, unde limba se înva]@ nemijlocit pe textele vechilor autori. Dar odat@
avansat în vârst@, tân@rul iezuit nu mai era încurajat spre specioasa lume a literaturii
antice, care putea s@-i bulverseze rigoarea disciplinei }i devo]iunea pentru scolastic@
}i dogm@ catolic@. Biblioteca lui Giurgiu Patachi, mult mai cult dar }i mai „iezuit” decât
Inochentie, nu are nici o carte din literatur@ clasic@. În acest sens, cel din urm@ are
m@car scuza acelei recuper@ri sentimentale din anii exilului, când a tr@it – a}a zicând
– cu poezie latin@.
Cartea româneasc@, existent@ dar }i inexistent@ în biblioteca lui Inochentie
Micu-Klein, este o problem@ care trebuie formulat@ în mod aparte. Prezen]a s@rac@
se agraveaz@ prin faptul c@ }i ceea ce a existat, a disp@rut. Dou@ dintre ele, cele de
la pozi]iile 31 }i 32, par mai interesante. Intitulate în inventar: „Liber annotationum
ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus” }i „Codex Valachicus manuscriptus vitam
quorundam sanctorum continens”, acestea stârnesc curiozitatea }i prin faptul c@
puteau fi ale altora sau chiar ale lui Inochentie. Cea din urm@ posibilitate r@mâne
în picioare prin analogie cu inventarul c@r]ilor aceluia}i Ioan Giurgiu Patachi, în
cazul c@ruia toate manuscrisele consemnate se dovedesc a fi ale lui, originale, }i se
p@streaz@ ca atare }i ast@zi. În cazul lui Inochentie, actualul stadiu al cercet@rii nu
permite decât o p@rere de r@u. Dintre c@r]ile române}ti tip@rite, exist@ o Liturghie
}i un Catavasier, cu edi]ii imprecizabile, din cauza defalc@rii c@r]ii române}ti vechi
din fondul bazilitan. Un semn de întrebare pune pozi]ia 34, cu men]iunea: „Jeremia
Kakavella Valachicus”. S-ar putea s@ fie vorba de Tâlcuirea Liturghiei, ap@rut@ la Ia}i,
în 1797. Aceast@ Liturghie explicat@ este traducerea lui Ieremia Cacavela dup@
„tâlcuirea” greceasc@ a lui Nicolae Vulgaris, ap@rut@ la Vene]ia în 1681.41 Numele
lui Cacavela se leag@ de al elevului s@u, Dimitrie Cantemir, iar al acestuia de al lui
Micu-Klein, prin legenda r@scunoscut@ a aducerii Hronicului la Blaj. Din nefericire,
inventarul de la 1747, ca act pozitiv, nu men]ioneaz@ scrierea domnitorului
moldovean printre c@r]ile }i manuscrisele celui care ar fi adus-o de la Viena. Ce
mister se ascunde aici? Unde se p@stra Hronicul la 1747, pe care nu-l reg@sim în
tot inventarul, care practic este al întregului depozit de carte public@ din Blaj? Iat@
o întrebare la care nu se poate r@spunde în maniera exact@ a cercetorii de fa]@.
Pentru cercet@rile viitoare, se poate avansa, cu pruden]@, ideea c@ sub „Jeremia
Kakavella Valachicus” se ascunde de fapt Hronicul lui Cantemir, în copia
profesorului s@u Cacavella. Manuscrisul, existent ast@zi la biblioteca amintit@ din
Cluj-Napoca, nu are nici titlu, nici autor, iar autograful domnitorului nu este dovedit.
Bl@jenii or fi }tiut, poate, al cui este scrisul? Topul acestui mister prin prezen]a unei
alte scrieri a lui Cantemir, dar nu între c@r]ile lui Micu-Klein. Printre cele ale
episcopiei „in superiori conclavi”, la c@r]ile in-folio, una figureaz@ în inventarul
amintit astfel: „Concertatio sapientis adversus mundum. Graeco-Valchicus liber”.
41Vezi Ioan Gabor, Noi orient@ri culturale în {cheii Bra}ovului: un manuscris de la Radu
Tempea II, în „Studia Universitatis Babe}-Bolyai”, Hist., 2, 1976, p. 7-15.
57
Ioan Chindri}
Este, desigur, Divanul sau gâlceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletului
cu trupul, ce s-a tip@rit la Ia}i, în 1698. Cine a adus aceast@ oper@ cantemirian@ la
Blaj, pe cine a interesat Dimitre Cantemir în afara lui Micu-Klein? Dac@ nici eruditul
Giurgiu Patachi n-a fost aduc@torul, atunci cine? {i este cert c@ n-a fost Patachi. Poate
h@r]uitul Atanasie Anghel? Exclus desigur! În aceast@ situa]ie, se pune problema
dac@ nu cumva printre aceste c@r]i ale episcopiei se afl@ }i de ale lui Inochentie
Micu-Klein. Din pruden]@ }tiin]ific@, trebuie subliniat deci c@ cercetarea acestei vechi
biblioteci din cultura noastr@ mai r@mâne înc@ deschis@, în mod aparte cu privire
la c@r]ile române}ti.
O parafraz@ pe care Petru [u]ea se zice c@ ar fi pus-o în circula]ie este }i aceasta:
„Spune-mi pe cine cite}ti, ca s@-]i spun cine e}ti”. Din repertoriul c@r]ilor lui
Inochentie Micu-Klein se desprinde, a}adar, imaginea unui intelectual de forma]ie
european@ }i catolic@, purtând marca }colariz@rii iezuite. A ajuns episcop al
românilor în virtutea unei tehnici aprobate de împ@ratul Carol VI, dar pe care
au instrumentat-o iezui]ii: aceea de a pune în fruntea neoerec]ilor din Ardeal
numai tineri crescu]i în doctrina catolic@ }i în marea cultur@ european@ a vremii.
Mecanismul a func]ionat prima dat@ în cazul lui Ioan Giurgiu Patachi, la 1721,
apoi într-al lui Inochentie însu}i. Mai fortunat decât Patachi, Micu-Klein a avut
voin]a de a crea al]i tineri români de aceea}i forma]ie, prin trimiterea lor la studii
în apus. Faptele sunt bine cunoscute. Prin aceast@ }colarizare european@ la vârf,
pe la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a instituit o elit@ intelectual@ a românilor
din neamul lor. De sus în jos, în clasica manier@ a iluminismului, a avut loc ie}irea
românilor ardeleni din Asia cultural@ }i ata}area la Europa. Curentului creat îi
spunem {coala Ardelean@, care î}i reazim@ r@d@cinile }i pe acel underground
definit de c@r]ile ce se strângeau, an de an }i om dup@ om, la Blaj.
58
ANEX~
1
a) „Controversiae Belarmini in 4 tomis”.
b) Disputationum Roberti Bellarmini e Societate Jesu S.R.E. cardinalis, de
controversiis christianae fidei, in-folio, I-IV, Praga, 1721. Biblioteca Filialei
Cluj-Napoca a Academiei Române (în continuare B.A.C.-N.), cota B. 1283.
Polemic@ împotriva lui Wilhelm Ames, calvinist }i a lui Johann Gebhard,
luteran, pe tema ortrodoxiei, adic@ a dreptei credin]e.
c) Roberto Bellarmino, n. Montepulciano 4 oct. 1542 - m. Roma 17 sept. 1621.
Teolog iezuit de mare faim@, cu o oper@ imans@, dedicat@ în întregime ap@r@rii
catolicismului împotriva Reformei. A fost profesor de }tiin]e umaniste la Floren]a,
de retoric@ la Mondovi, de teologie la Louvain în Fran]a, iar timp de 11 ani a
predat „controversiile” la Colegiul Roman, al c@rui rector a devenit, Cardinal
din 1599 }i arhiepiscop de Capua între 1602-1605. SOMMERVOGEL, I, col.
1151-1254.
2
a) „Basilij Magni opera in uno tomo”.
b) S. Patris nostri Basilii Magni, Caesareae Capadociae quodam
archiepiscopi, opera quae latine existant omnia, in-folio, Köln, 1716. Dou@
exemplare la B.A.C.-N., ambele din fondul c@lug@rilor bazilieni de la Blaj, cotele
B. 1000 }i B. 1093.
c) Vasile cel Mare, n.c. 330-m. 1 ian. 374. Sfânt paleocre}tin, episcop al
Cesareei din Capadocia, lupt@tor aprig împotriva arianismului. A înfiin]at primul
ordin c@lug@resc din Biserica Cre}tin@, unicul din R@s@rit, care îi poart@ numele
}i ast@zi.
3
a) „P. Lonner bibliotheca concinatoria in 2-bus tomis”.
b) Instructissima bibliotecha manualis concinatoria, in qua de virtutibus,
vitiis, sacramentis, novissimis, aliisque similibus materiis in ecclesiastica
cathedra tractati solitis…, Opera et studio R. P. Tobiae Lohner oc. Jesu
praesbyteri, in-folio, I-III, Augsburg }i Dilligen, 1698, B.A.C.-N., cota C. 51759.
Con]inutul, dup@ titlu: „Copiosa et selecta pro concionibus exhortationibus,
alliisque spiritualibus instructionibus materia ex optimis quibusq. authoribus,
singulari delectu et industria collecta, facilique, ordinata, et grata methodo
digesta proponitur”.
c) Tobias Lohner, n. Neu-Oettingen 13 mart. 1619 – m. München 16 mai 1697.
Teolog iezuit german, profesor }i predicator, spiritual militar, rector }i maestru
de novici la Lucerna. Edi]ii anterioare ale manualului s@u de amvon: Dillingen,
1681, 1689, 1691. SOMMERVOGEL, IV, col. 1901-1916.
59
Ioan Chindri}
4
a) „Emanuelis Alvarez Pegas jurisconsulti in Lusitania”.
b) D. D. Emmanuelis Alvarez Pegas, iurisconsulti Lusitani, in supplicationis
senatus causarum patroni, et mitrae archiepiscopalis tam Ulissipontensis quam
Bracharensis procuratoris, ac etiam Sanctae Bullae Cruciatae promotoris,
tractatus de competentiis inter archiepiscopos, episcoposve, et nuntium
apostolicum cum potestate legati a latere: et de eorum potestate. De foro etiam
exemptorum, et ubi conveniri debeant. Nunc primum in lucem prodit, in-folio,
Lyon, 1675, B.A.C.-N., cota B. 1483.
c) Emmanuel Alvarez Pegas, legist portughez din secolul al XVII-lea, avocat
al Camerei de rechizi]ie din Lisabona. JÖCHER, I, col. 1344.
5
a) „Cathalogus parochorum Graeci-Ritus unitorum de anno 1733”.
b) Este vorba de recens@mântul românilor din Ardeal, întreprins de I.M.K.
ca episcop al F@g@ra}ului, la 1733. Manuscrisul se p@streaz@ acum la Arhivele
Statului din Alba Iulia, fond Mitropolia Greco-Catolic@ de Blaj – cabinetul
mitropolitului, dosar 7/1733. Izvoare de demografie istoric@, I, Bucure}ti, 1986,
p. 203.
6
a) „Opera theologica P. Henno tom. 2bus”.
b) R.P.F. Francisci Henno Ordinis FF. Minorum recollectorum Provinciae D.
Andreae lectoris jubilati theologia dogmatica moralis et scholastica in duos
tomos divisa, in-folio, I-II, Vene]ia, 1719. B.A.C.-N., cota F. 33088.
Con]inutul, dup@ titlu: „Opus principiis Thomisticis et Scotisticis, quantum
licuit, acoomodatum, complectensque casus omnes obvios et firmas Scripturae,
conciliorum, canonum et SS. Patrum sententiis resolutus”.
7
a) „P. Jordani opera in 3bus tomis”.
b) De originibus Slavicis opus chronologico-geographico-historicum, ab
antiquitate literis nota in seculum usque Christianum decimum ex fontibus
ipsis antiquis scriptorum tum Romanorum, tum Graecorum, et ex historiis
variarum aliarum gentium ad res Slavicas illustrandas facientium, deductum,
in-folio, I-III, Viena, 1745. Apud SZECHENIANA, I, p. 547-548.
c) Adrien Jourdan, n. Constan]a 22 dec. 1617 – m. Paris 1692. Iezuit francez,
a predat mul]i ani retorica la Paris }i a fost prefect de studii la Rouen. Confesor
al Aloysiei de Gonzaga, regina Poloniei }i al ducesei de Orleans, pe care a
convertit-o la catolicism.
60
8
a) „Commentarius bellicus S.R.I. principis Montecuculi”.
b) Commentarii bellici Raymundi Sac. Rom. Imp. Principis Montecuculi
juncto artis bellicae systemate ex Augustissimae Bibliothecae autographo figuris
aenis illustrati, et a quodam Societatis Jesu sacerdote Latinitate donati…,
in-folio, Viena, 1718. Apud SOMMERVOGEL, VIII, col. 941.
Traducere din italian@ dup@ edi]ia de Köln, 1704, de Franz Wagner (vezi infra,
nr. 42 }i 44).
c) Raimond de Montecuculi, n. Modena 1608 – m. Linz 16 oct 1681. Ilustru
general austriac de origine italian@, unul dintre artizanii victoriilor armate ale
împ@ratului Leopold I. B.U.A.M., p. 479-481.
9
a) „Locherer in 3bus tomis”.
b) Clypeus philosophico-Scotisticus, sive cursus philosophicus, juxta mentem
et doctrinam Doctoris Subtilis Joannis Duns-Scoti elaboratus…, ab A.R.P. Alipio
Lacherer…, in-folio, I-III, Krems, 1740. B.A.C.-N., cota B. 1109.
10
a) „Pirrhi Coradi tomus unus”.
b) Praxis beneficiariae recentioris libri V. Constitutionibus apostolicis,
rotalibus decisionibus, sacrarumque congregationum declarationibus, decretis,
atque responsis, Summorumque Pontificium gratiis, ac Datariae, et
Cancellariae Apostolicae supplicationum, atque bullarum formulis. Nec non
dubiorum indies occurentium resolutionibus firmatae, Cancellariae
Apostolicae notabilibus perornatae, formulisque benficialibus pro ipsius praxis
germana, tutaque intelligentia locupletatae, recentiorisque stylo datariae
resignationibus beneficiorum, annuarum quoque pensionum ac fructum
reservatione, quinto libro superaddito, nec alias impresso, utilissime
illustratae. Authore Pyrrho Corrado a Terra Nova…, in-folio, Köln, 1697,
B.A.C.-N., cota B. 1241.
Este cea de a cincea edi]ie, în Germania a doua (precizare în titlu).
Se adreseaz@, cf. titlului: „omnibus episcopis, ac eorum vicariis, singularisque
ecclesisticis judicibus, advocatis, patronis, parochis, confessariis, caeterisque
animarum curatoribus”.
c) Pirro Corrado (Pirrhus Corradus), cleric catolic originar din Calabria,
protonotar apostolic al catedrei matropolitane din Neapole. Prima edi]ie a c@r]ii
s-a tip@rit la Neapole în anul 1656. Alt@ oper@ a sa de acela}i gen: Praxis
dispensationum apostolicarum, cu edi]ii de Köln 1672, 1678, 1716. Operele
sale sunt importante pentru cunoa}terea uzan]elor Datariei }i ale cancelariei
romane. B.U.A.M., IX, p. 650.
61
Ioan Chindri}
11
a) „Processus juris judiciarius”.
b) Directio methodica processus judiciarii juris consuetudinarii Inclyti Regni
Hungariae. Per magistrum Joannes Kitonich de Koztanicza…, in-folio, Tirnavia,
1724. B.A.C.-N., cota A. 1589.
Alte edi]ii, tot de Tirnavia: 1700, 1734 (ambele 40), la B.A.C.-N., cotele C.V.M./
B.7 }i 12, resp. cota 68659. S-a mai tip@rit la Viena, 1643. Cf. }i PETRIK, II, p. 402.
c) Joannes Kitonich de Kostanicza, n. Croa]ia pe la anul 1560 – m. Tirnavia
20 dec. 1619. Jurist reputat de origine croat@, care a lucrat în mediul iezuit de
la Tirnavia, unde I-a ap@rut edi]ia princeps a c@r]ii de procedur@ judiciar@ la 1619.
12
a) „Ungaria cum suis regibus”.
b) Ungaria suis cum regibus compendio…, in-folio, Tirnavia, 1729. Biblioteca
Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (în continuare B.U.C.-N.),
cota 34878.
c) László Turóczi, n. Ungvár 1683 – m. Tirnavia 8 febr. 1765. Iezuit de origine
slovac@, profesor de retoric@ }i poetic@ timp de 13 ani la Tirnavia }i Ca}ivia }i de
filosofie în ambele centre iezuite. Alte edi]ii ale acestei c@r]i de succes: Tirnavia,
1743 }i 1768. I.M.-K. a avut-o pe cea de la 1729. V. }i SZINYEI, XIV, col. 581-582;
PETRIK/P., p. 530.
13
a) „Pauli Paraviczini coordinatio conciliorum in tomis 3bus”.
b) Polyanthea sacrorum canonum coordinatorum, qui in conciliis
generalibus ac provincialibus, in Oriente ac Occidente celebratis, in Decreto
Gratiani, in decretalibus, in epistolis ac constitutionibus Romanorum
Pontificium, ad nostra usque tempora prodierunt… Opera ac studio D. Joan.
Pauli Paravicini…, in-folio, I-III, Köln, 1728. B.A.C.-N., cota B. 933.
E o reordonare a unei lucr@ri mai vechi a cardinalului Brancati di Laurea.
Se adreseaz@: „omnibus praelatis ecclesiasticis, praesertim episcopis,
judicibus, conciliariis, causarum patronis, in utroque foro versatibus, nec non
theologis, professoribus, concinatoribus, confessariis, ac quibuscunque clericis
ac SS. Canonum studiosis”.
14
a) „Concilia ecclesiae in Hungaria celebrata pars 1 et 2da in uno tomo”.
b) Sacra concilia Ecclesiae Romano-Catholicae in Regno Hungariae celebrata
ab anno Christi MXVI usque ad annum XDCCXV. Accedunt regum Hungariae,
et Sedis Apostolicae legatorum constitutiones ecclesiasticae. Ex. Mss. Potissimum
eruit collegit, illustravit P. Carolus Péterffy, e Societate Jesu…, in-folio, I-II, Viena
(I) }i Bratislava (II), 1742, B.A.C.-N., cota B. 1007.
62
c) Károly Péterffy, n. Bratislava 24 aug. 1700 – m. Bratislava 24 aug. 1746.

Iezuit slovac cu aptitudini istoriografice, s-a dedicat public@rii documentelor
ecleziastice, pe care le-a copiat mare parte la Roma. SZINYEI, X, col. 866-868.
15
a) „Index corporis juris Hungarici”.
b) Index corporis juris Hungarici, seu cynosura juris-peritorum, in qua loca
decretalia, et articuli publicarum constitutionum Inclyti Regni Hungariae,
usque ad annum MDCLXXXVII diaetae ultimae Posoniensis inclusive, sub titulis
ordine alphabetico digestis breviter repraesentantur. Editii multum auctior et
correctior, in-folio, Tirnavia, 1699. B.U.C.-N., cota C.V.M. 9571. Cf. }i SZABÓ, II,
p. 536.
16
a) „Penalosa de SS. Trinitate contra arianos”.
b) Opus egregium de Christi et Spiritus Sancti Divinitate. Nec non SS. Trinitatis
mysterio contra Judaeos, Photinum, Socinum, Eniedinum, aliosque veteres et
novos Arrianos, in-folio, Viena, 1635. B.A.C.-N., cota B. 1418. Cf. }i
SOMMERVOGEL, VI, col. 470-471.
c) Ambrosio de Penalosa, n. 7 dec. 1588 – m. 6 mart. 1656. Teolog iezuit,
predicatorul regelui Filip IV, rector la Cuenca }i profesor la Toledo.
SOMMERVOGEL, loc. cit.
17
a) „Corpus juris canonici”.
b) Corpus juris canonici emendatum et notis illustratum. Gregorii XIII Pontif.
Max. jussu editum. Indicibus titulorum et canonum omnium nova methodo
concinnatis, et appendice Pauli Lancellotti Perusini adauctum: cuius partes
indicat aversa pagina. Accesserunt novissime loci communes uberrimi, summa
diligentia ex ipsis canonibus collecti, et ordine ac methodo singulari ad usum
fori utriusque, fideliter digesti: theologicis, politicis, et practicis pernecessariis.
Itemque liber VII decretalium novis aliquot constitutionibus auctus…, 4o, Basel,
1696. B.A.C.-N., cota B. 1113.
18
a) „Monacelli formularium legalium practicarum”.
b) Francisci Monacelli Eugbuini U.J.D. protonotarii apostolici, olim Ecclesiae
Venusinae, ac deinde Aesinatis vicarii generalis etc. formularium legale
practicum fori ecclesiastici, in quo formulae expeditionum usufrequentium de
his, quae pertinent ad officium judicis nobile, continentur, 4o, I-IV, Vene]ia,
1732. B.A.C.-N., cota B. 1500.
Se adreseaz@: „episcopis, vicariis generalibus, aliisque jurisdictionem quasi
episcopalem exercentibus, nec non confessariis, parochis, cancellariis,
63
Ioan Chindri}
caeterisque in dicto foro versantibus”. Se completeaz@: „cum appendice plurium

constitutionum apostolicarum, et decretorum sacrarum congregationum, atque
instructione pro visitantibus, in fine operis adjectis”.
19
a) „Petri Arcudij de concordia Ecclesiae Orientali cum Occidentali. Pars unica”.
b) Petri Arcudii Corycraei presbyterii, philosophiae ac sacrae theologiae
doctoris libri VII de concordia Ecclesiae Occidentalis et Orientalis in Septem
Sacramentorum administratione, 4o, Paris, 1679. A.A.C.-N., cota B. 5854.
c) Petrus Arcudius, preot erudit n@scut în insula Corfu, prip@}it la Roma sub
pontificatul lui Clement VII, care l-a folosit în diferite misiuni, toate dificile. Dup@
întoarcerea din cea mai important@, în Rusia, Papa Paul V l-a despoiat de toate
func]iile, în pofida reu}itei misiunii. S-a retras la Colegiu Grec din Roma, unde
a murit pe la 1634. B.U.A.M., II, p. 388, unde I se citeaz@ }i alte dou@ scrieri,
rarisime: 1. Opusculum quod inscribitur: utrum detur Purgatorium, et an illud
sit per ignem?, Roma, 1632 }i 2. De Purgatorio igne adversus Barlaam, Roma,
1637. Cf. }i DUPIN, XVII, p. 56.
20
a) „Lyturgiarum orientalium collectii in 2 tomis”.
b) Probabil un manuscris liturgic românesc. Neidentificabil în aceast@ faz@.
21
a) „Cursus theologicus P. Viva”.
b) Cursus theologicus ad usum tyronum elucubratus, et in quotidianis
praelectionibus a P. Dominico Viva Societatis Jesu sacrae theologiae professore
suis auditoribus traditus in palestrae Collegii Napolitani ejusdem societatis,
4o, Padova, 1726. B.A.C.-N., cota B. 792.
Cartea este împ@r]it@ în opt p@r]i, fiecare cu titlu separat }i numerota]ie
separat@, dar datate în acela}i an 1726.
c) Dominicus Viva, n. Lecce 19 oct. 1648 – m. Neapole 5 iul. 1726. Teolog
iezuit cu carier@ în colegiul din Neapole, al c@rui rector a ajuns, ca }i la func]ia
de provincial de Neapole. Lucrarea citat@ a avut mai multe edi]ii: Padova, 1712
(2 edi]ii), 1719, 1725, 1737; Köln, 1715; Praga, 1716. SOMMERVOGEL, VIII, col.
859-866.
22
a) „Joannis Gottl. Heinecius corpus juris Romani”.
b) Corpus iuris civilis Romani in duos tomos distinctum singulari cura
recursum. Praefationem praemisit Jo. Gottl. Heineccius…, 40, I-II, Leipzig,
1735. B.A.C.-N., cota B. 516.
c) Johann Gottlieb Heinecke (Heineccius), n. Eisenburg 11 sept. 1681 – m.
64
Halle 31 aug. 1741. Jurist }i umanist german de mare renume, profesor de drept
la Halle }i autorul unei impresionante opere juridice. La aceast@ lucrare lui
Heinecke îi apar]ine numai prefa]a. B.U.A.M., XIX, p. 575-577.
23
a) „Zojezius in 4 tomis”.
b) Henrici Jacobi Zoessi Amersfortii J.C. in Acad. Lovaniensi prof. regii et
ordinarii commentaris ad institutionum juris civilis libros IV, 4o, Köln, 1738.
B.A.C.-N., cota B. 1121.
Edi]ie îngrijit@ de Valerius Andraeus Desselius „brevis, analyticus,
methodicus, quaestionibus, controversiis passim insertis: cum aditionibus
perpetuis, ex jure potissimum consuetudinario harum vicinarumque
provinciarum”. Este o „editio novissima”.
c) Henri Zoës (Zoesius), n. Amersfirt 1571 – m. Louvain 16 febr. 1627.
Jurisconsult celebru, exeget al Institu]iilor lui Iustinian, profesor de drept }i
limba greac@ la Louvain. B.U.A.M., LII, p. 409.
24
a) „Commentarius Keez”.
b) Commentarius ad D. Justiniani Institutionum imperialium IV libros a
Joann. Georgio Kees…, 4o, Ingolstadt, 1738. B.A.C.-N., cota B. 1122.
c) Johann Georg Kees, n. în Suabia 29 mart. 1673 – m. Viena 9 ian. 1754. Jurist
}i func]ionar de stat austriac sub Carol VI, profesor de drept la Universitatea
din Viena. „Comentariul” la Institu]iile lui Iustinian s-a tip@rit prima dat@ la Viena
în 1711, tot 4o. WURZBACH, XI, p. 117.
25
a) „Engel”.
b) Collegium universi juris canonici, antehac juxta triplex juris objectum
partitum, nunc vero servati ordine decretalium accuratius translatum et indice
copioso locupletatum. Auctore P. Ludovico Engel…, 4o, Salzburg, 1693. B.A.C.-N.,
cota B. 164. La cota B. 531 mai exist@ un exemplar, cu edi]ia de Salzburg, 1739.
În anex@ se public@ Tractatus de privilegiis juribus monasteriorum ex jure
communi deductus, al aceluia}i autor.
c) Ludwig Engel, n. Wagram în Austria de jos – m. Salzburg 1675. C@lug@r
benedictin intrat în ordin la 10 sept. 1564, profesor de drept canonic la
Universitatea din Salzburg }i protocancelar al aceleia}i institu]ii între 1669-1675.
Collegium i-a ap@rut prima dat@ la Salzburg, în 1671. A.D.B., VI, p. 117-118.
26
a) „Monacelli formularium legalium”.
b) Se repet@ titlul de la pozi]ia 18. Probabil era vorba de alt exemplar.
65
Ioan Chindri}
27
a) „Dictionarium Parizpapajanum”.
b) Dictionarium Latino-Hungaricum, succum et medullam purioris
Latinitatis, ejusque genuinam in lingvam Hungaricam conversationem, ad
mentem et sensum proprium scriptorum, exhibens: indefesso XV annorum
labore, subcisivis ab ordinariis negotiis, temporibus collectum, et in hoc corpus
coactum a Francisco Paris Papai…, 4o, Levoca, 1708. B.U.C.-N., cota C.V.M.
10867 (2 ex.) Cf. }i SZINYEI, X, col. 405.
La sfâr}it se public@ dic]ionarul ungaro-latin al lui Albert Szenczi Molnár
(1574-1633), tip@rit la Nürnberg în 1604. În acest cuplaj, dic]ionarul lui Páriz
Pápai va face carier@, în vestitele edi]ii ale lui Péter Bod: Tirnavia, 1762; Bratislava
}i Sibiu, 1667, 1772, 1801.
c) Ferencz Páriz Pápai, n. Dej 10 mai 1649 – m. Aiud 10 sept. 1716. Erudit
ungur reformat din Ardeal, cu studii de medicin@ }i filosofie în Occident. A fost
vreme de 40 de ani profesor la Colegiul Reformat din Aiud. Medic al principilor
Ana Bornemisza }i Mihai Apafi.
28
a) „Gramatica Illyrico-Graeca per modum dictionarij”.
b) Nu face parte dintre c@r]ile lui I.M.-K. Vezi nota pe marginea foii de
inventar: „Inscriptus videlicet episcopatui”, deci este din biblioteca episcopiei.
Cf. }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj…, p. 128.
29
a) „Alter liber similis”.
b) Aceea}i situa]ie ca la nr. 29.
30
a) „Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus”.
b) Acest „manuscris românesc con]inând însemn@ri din Sfânta Scriptur@” nu
poate fi identificat în actuala faz@ a cercet@rilor. Pare a fi pierdut sau r@t@cit.
31
a) „Codex Valachorum manuscriptus vitam quorundam sanctorum continens”.
b) Neidentificabil. Vezi situa]ia de la nr. 31.
32
a) „Series Romanorum Pontificum”.
b) B. Platinae historia de vitis Pontificum Romanorum, a D.N. Jesu Christo usque
ad Pulum Papa II. Longe quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis
fratris eremitae Augustiniani opera, reliquorum quoque Pontificum vitae usque ad
Pium IV Pontificem Maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis annotationibus
illustratum, 4o, Vene]ia, f.a. (1562), B.A.C.-N.,cota B. 3655 }i B. 5679.
66
c) Bartolomeo Sacchi zis Platina, n. Piadena (Platina) 1421 – m. Roma 1481.

Istoric }i scriitor italian renascentist, a dus o via]@ politic@ aventuroas@,
asem@n@toare cu a lui Dante. Întemni]at în mai multe rânduri, din cauza
implic@rii în intrigile din jurul papalit@]ii. Celebra istorie în stil personal a papilor
romani i-a ap@rut prima dat@ la Vene]ia în anul 1478. Opera I -a fost continuat@
}i completat@ de c@lug@rul eremit Onuphrio Panuino. B.U.A.M., XXXV, p. 29-31.
33
a) „Jeremiae Kakavella Vlachicus”.
b) Este manuscrisul Înv@]@tur@ sfânt@ a Dumnez@e}tii }i Sfintei Liturghii,
tâlcuire }i cercare a celora care vor s@ s@ hirotoniasc@, cu întreb@ri }i
r@spunsuri, de la B.A.C.-N., mss. Rom. 134. Manuscrisul con]ine o copie a c@r]ii
Tâlcuirea Liturghiei, Ia}i, 1697 (B.R.V., I, p. 344-347; IV, p. 208-209), f@cut@ de
protopopul bra}ovean Radu Tempea II. Cartea de la 1697 era opera lui Ieremia
Cacavela, traducere dup@ „tâlcuirea” greceasc@ a lui Nicoale Vulgaris, ap@rut@
la Vene]ia în 1681. Vezi Ioan Gabor, Noi orient@ri…, p. 10-15.
34
a) „Rituale Jauriense”.
b) Rituale Romano-Jauriense, sive formula agendorum in administratione
Sacramentorum, ac caeteris ecclesiae publicis functionibus, 4o, Györ, 1731.
B.A.C.-N., cota B. 889.
c) Edi]ie scoas@ din porunca lui Philippus Ludovicus Sinzendorf, cardinal }i
episcop la acea dat@. Ritualul catolic de Gyør (Jaurinum) fusese fixat în edi]ia
scoas@ la Viena în 1639 }i iterat la Tirnavia în 1687, într-o edi]ie scoas@ de viitorul
artizan al Unirii românilor cu Roma, cardinalul Leopold Kollonich. Vezi SZABÓ,
II, p. 443-444; III, p. 453.
35
a) „Inscriptio super ritibus aliquibus Graecorum”.
b) Sub acest titlu pare s@ se ascund@ manuscris, neidentificabil la aceast@ dat@.
36
a) „Dictionarium Frisij”.
b) Johannis Frisij Tigurini dictionarium bilingue: Latino-Germanicum et
Germanico-Latinum, 4o, Zürich, f.a.
Edi]ie „novissima”, are în fa]@ dou@ „privilegium”-uri: al împ@ratului Leopold
I din 1694 }i al regelui Poloniei }i duce de Saxonia din 1712. Acesta din urm@
poate fi anul tip@ririi.
c) Johannes Fries (Frisius), n. Gryffensée în Elve]ia 1505 – m. Zürich 1565.
Teolog }i literat, lingvist vestit al vremii, prietan al celebrului Conrad Gessner.
Traduc@tor din poe]ii greci }i latini, a contribuit la introducerea limbilor
orientale în universit@]ile din Fran]a }i Germania. Dic]ionarul s@u a cunoscut
67
Ioan Chindri}
zeci de edi]ii, cea mai bun@ fiind ca de Zürich, 1574. Alte edi]ii la B.A.C.-N.,
Zürich, 1556; Müunchen, 1677; Zürich, 1704; Köln, 1728. Ca surs@ i-a servit
Thesaurus linguae Latinae a lui Robert Estienne, edi]ia princeps Paris 1532.
37
a) „Fundamenta linguae Germanicae”.
b) Neidentificat@.
38
a) „Bulla Aurea Caroli 4ti”.
b) Aurea Bulla Caroli IV imperat. et instrumentum pacis Westphalicae, nec
non capitulatio Caroli VI imperatoris, cum indice, 8o, Frankfurt }i Nürnberg,
1741. B.A.C.-N., cota B. 1076.
c) Bulla Aurea este decretul prin care împ@ratul Carol IV a reglementat
alegerea regilor germani (1356), atribuind acest oficiu celor }apte electori, trei
clerici }i patru laici.
Edi]iile princeps, în latin@ }i german@, ap@ruser@ la Nürnberg în 1547. Cea în
italian@ s-a tip@rit la Vene]ia în 1559. Vezi GRAESSE, I, p. 569.
39
a) „Synopsis juris Hungarici”.
b) Synopsis juris civilis, definitionibus, distinctionibus, et quaestionibus in
finitis enucleans omnes tit. Institutionum imperialium. Auctore B.S., 8 o ,
Tirnavia, 1724. B.A.C.-N., cota F.45978. Cf. }i PETRIK, III, p. 469.
40
a) „Historiae Byzantinae tomi duo”.
b) Historiae Byzantinae epitome, e compluribus Graecis praecipue
scriptoribus concinnata, a Constantino Magno, ad Constantinum ultimum
expugnata per Turcos Constantinopolim, 8o, I-II, Tirnavia, 1743. B.A.C.-N., cota
B. 8124.
c) Ferenc Borgia Kéri, n. Kenyézlø 10 oct. 1702 – m. Tirnavia 1 dec. 1768. Iezuit
slovac, doctor în filosofie }i teologie, profesor }i maestru de novici la Tirnavia,
ulterior rector al colegiului iezuit de acolo.
41
a) „Speculum veritatis”.
b) Speculum veritatis inter Orientalem et Occidentalem Ecclesias reflugens
in quo separationis Ecclesiae Graecae a Latina brevis habetur recensio. Item
in fine opusculi Catholica veritas, Scripture Sacrae, ac sanctorum patrum,
orientalium praesertim, testimonio roborantur. Compositum olim Illyrice per
D. Cristophorum Peichich missionarium apostolicum, nec non ablatem S.
Georgii de Csanat…, 8o, Tirnavia, 1730. B.A.C.-N., cota B. 213.
68
Edi]ie anterioar@, Vene]ia, 1725. Se pare c@ e a treia edi]ie a scrierii, dup@ cum
reiese din titlu: „Nunc demum hac tertia impressione…”, îngrijit@ de autor, care
}i-a tradus-o singur în latin@, din „illyric@”, adic@ din sârbe}te (vezi titlul înreg).
c) Christophorus Peichich, n. Salonic a doua jum. a sec. XVII – m. [ara
Româneasc@ (?) prima jum. a sec. XVIII. Grec ortodox trecut la catolicism }i
trimis de la Roma ca misionar în Bulgaria }i în Ardeal. {tirile r@mase despre el
ni-l consemneaz@ ca pleban la Vin]u de Jos (1703), Pécs (1711; de la acest ora}
i se trage }i numele), Slovacia (1714). La 1718 devine canonic de Pécs.
Demisioneaz@ }i pleac@ în [ara Româneasc@ la 27 mai 1718. Alte scrieri:
Mahometanus dogmatice et catechetice in lege Christi, al corano suffragante,
instructus…, Tirnavia, 1717 }i Concordia ortodoxorum patrum orientalium,
et occidentalium in eadem veritate, de Spiritus Sancti processione ab utroque,
Tirnavia, 1730. SZINYEI, X, col. 695-696. Cf. }i PETRIK, III, p. 65.
42
a) „Thöke instructiones philosophicae”.
b) Instructiones philosophiae naturalis dogmatico-experimentalis, quibus
veritates luculentis observationibus et experimentis illustratae ac confirmatae,
nexu scientifico methodice proponuntur. In usum auditorii adornatae cum
figuris aenis atque indice a Stephano Tøke…, 8o, Sibiu, 1738. B.A.C.-N., cota F.
31038 }i R. 85913.
c) István W. Tøke, profesor la Liceul reformat din Aiud între 1725-1745, unde
a predat filosofia }i matematica.
43
a) „Vita, et virtutes Eleonorae Magdalenae imperatricis”.
b) Vita et virtutes Eleonorae Magdalenae Theresiae imperatricis augustae
conscripta a quodam e Societate Jesu sacerdote. Prostat in Bibliotheca
Catechetica domus prob. S.J. ad S. Annae, 8o, Viena, 1720. SOMMERVOGEL,
VIII, col. 943. Cf. }i PETRIK, III, p. 799.
Edi]ie german@, tot la Viena, 1720.
c) Autorul este Franz Wagner, n. Wangen în Suabia 14 aug. 1675 – m. Viena 8
febr. 1738. Profesor de gramatic@ }i retoric@ la Krembs, Bratislava }i Tirnavia,
director de seminar la Viena. SOMMERVOGEL, VIII, col. 940-946; WURZBACH,
LII, p. 94-96.
44
a) „Caeremoniale epporum”.
b) Caeremoniale episcoporum…, 8o, Köln, 1712. B.A.C.-N., cota B. 652.
Este o „editio secunda”.
c) Este manualul de ceremonie episcopal@ codificat de Papa Clemente VIII
(1592-1605) }i confirmat de Inocen]iu X (1644-1655). Corespunz@tor celor doi
pontifi au ap@rut }i primele dou@ edi]ii ale manualului: Roma, 1600 }i 1651.
69
Ioan Chindri}
45
a) „Phraseologia Latino-Germanica”.
b) Universae phraseologiae Latinae corpus, 8o, Augsburg, 1729. B.A.C.-N.,
cota C. 57347. Cf. }i SOMMERVOGEL, VIII, col. 941.
Este o „edi]ie secunda”. Prima a ap@rut la Augsburg în 1718.
c) Franz Wagner, vezi aici supra, nr. 43. C@ e Wagner autorul reiese din titlul
edi]iei de Regensburg, 1745: Universae phraseologiae Latinae corpus congestum
a P. Francisco Wagner.
46
a) „Grammatica Germanica”.
b) Lucrare neidentificat@.
47
a) „Joachim Langens”.
b) Hodegus Latini sermonis tripartitus, continens institutionis stili, nec non
phrasium lectissimarum copiam, atque flores, e probatissimis auctoribus
collectos libri tres, olim seorsum, nunc conjunctim editi. Auctore Joachimo
Langio P.P. Cum praefatione de meta curriculi studiorum scholastici, 8o, Berlin,
1712. B.A.C.-N., cota U. 53021-53023.
Reeditat la 1722 în acela}i loc (B.A.C.-N., cota U. 73568)
48
a) „Matthiae Belij instructiones Germanicae linguae”.
b) Matthiae Belii institutiones linguae Germanicae. In gratiam Hungaricae
juventutis edidit, atque de linguae Germanicae et Slavicae in Hungaria ortu,
propagatione et dialectis praefatus est, 8o, Levoèa, 1718. B.A.C.-N., cota R.
116927.
Edi]ii ulterioare: Halle, 1730; Bratislava, 1755.
c) Bél (Belius), Mátyás, n. Ocsova în Slovacia 24 mart. 1684 – m. Bratislava 29
aug. 1749. Filolog }i polihistor ungur de origine slovac@, scrootir cu o oper@
prodigioas@, de uz didactic.
49
a) „Colloquia Latino-Germanica”.
50
a) „Epistolae familiares”.
b) Ciceronis epistolarum familiarum libri XVI, 8o, Tirnavia, 1697. B.A.C.-N.,
cota B. 126, exemplar cu foaia de titlu lips@. Cf. }i SZABÓ, II, p. 516.
Reeditat@ în acela}i loc la 1756, cu schimbare în titlu: …ad familiares
epistolae (PETRIK, I, p. 420).
70
51
a) „Theologia moralis P. Lacroyx in 8 tom.”
b) Theologia moralis antehac ex probatis authoribus breviter concinnata a
R.P. Herm. Busenbaum Socientatis Jesu SS. Theologiae licentiato. Nunc pluribus
partibus aucta a R.P. Claudio La Croix…, 8o, I-VIII, Köln, 1710-1714. B.A.C.-N.,
cota B. 644.
Este o „editio altera correctior”.
c) Claude Lacroix, n. 7 apr. 1652 – m. 2 iun. 1714. Iezuit francez, profesor de
teologie moral@ la Münster }i Köln. SOMMERVOGEL, IV, col. 1347-1354. Cartea
este o prelucrare a lucr@rii unui iezuit mai vechi, Herman Busenbaum
(1600-1668), Medulla theologiae moralis, ap@rut@ prima dat@ la Münster în 1645
}i urmat@ de alte zeci de edi]ii, ca atare sau în prelucr@ri ca aceea a lui Lacroix.
52
a) „P. Pichler jus canonicum 5 tomis”.
b) Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, secundum Gregorii
Papae IX… In lucem datus a P. Vito Pichler Soc. Jesu…, 8o, I-V, Ingolstadt, 1742.
B.A.C.-N., cota B. 642.
Destina]ia, dup@ titlu: „candidatis ad examen pro consequenda juris laurea
aspirantibus maxime proficuam”.
Este edi]ia a treia.
Pe foaia de titlu a fiec@rui volum, înseamn@ autograf@ a lui I.M.–K.: „Ex libris
Reverendissimi Domini Joannis Klain 1729, 9 Junij”. Cf. }i Francisc Pall,
Forma]ia }colar@…, p. 236.
c) Wihelm Pichler, n. Grassberghofen în dieceza Freising 24 mai 1670 – m.
München 15 febr. 1731. Teolog iezuit, a predat timp de 19 ani dreptul canonic la
Dillingen }i Ingolstadt. {i-a încheiat activitatea ca profesor de drept canonic la
München. SOMMERVOGEL, VI, col. 706-722.
53
a) „Compendium annalium Baronij in 3bus tomis”.
b) Compendium annalium ecclesiasticorum, eminentissimi cardinalis
Caesaris Baronii…, in-folio, I-III, Praga, 1718-1732. B.A.C.-N., cota B. 903.
Sunt trei volume din seria de 12, tip@rite în edi]ia cunoscut@ a lui Augustinus
Sartorius.
c) Caesar Baronius, n. Sora în Campania 30 oct. 1538 – m. Roma 30 iun. 1607.
Cardinal celebru din Ordinul Oratorienilor, candidat la demnitatea de pap@ în
1605. Are o important@ oper@ istoriografic@, între care exceleaz@ Martyrologium
Romanum }i Annales ecclesiatici, ambele cu numeroase edi]ii.
54
a) „Bekani tomus unicus”.
b) R.P. Martini Becani Societatis Jesu theologi manuale controversarium in V
71
Ioan Chindri}
libros distributum, quibus hujus temporis controversiae breviter dilucidantur…,

8o, Padova, 1719. B.A.C.-N., cota B. 1059.
c) Martin Verbeek sau Van der Beek (Becanus), n. Hilverenbeek în Brabant –
m. Viena 22 ian. 1624. Teolog iezuit militant, a predat timp de 22 de ani
„controversiile” religioase la Würzburg }i Viena. SOMMERVOGEL, I, col.
1091-1111. Cf. }i DUPIN, XVII, p. 62-63.
55
a) „Literae procerum Europeorum part. 2 et 3 in 2 tom.”.
b) Literae procerum Europae, ab imperatoribus, electoribus, principibus,
statibusque Sacri Imperii Romano-Germanici, ad reges, principes, respubl.
liberas, et vice versa, in multifariis, tam laetitiae, quam tristiae casibus, nec
non belli ac pacis negotiis, itemque religionis causa, ab anno 1552 usque ad
annum 1712. Latina lingua exaratae, in tres partes divise, et in lucem editae a
Jo. Christiano Lünig…, 8o, I-III, Leipzig, 1712. B.A.C.-N., cota B. 1569 }i 4342,
numai exemplare de volume disparate }i deteriorate. Volume complete:
B.A.C.-N., cota R. 80978 }i 81717.
c) Johann Christian Lünig, n. Schwalenberg 14 oct. 1662 – m. Leipzig 14 aug.
1740. Savant }i diplomat german, „compilator laborios”, cum îl caracterizeaz@
vechile dic]ionare biografice. B.U.A.M., XXV, p. 434-436.
56
a) „P. Schnell jus canonicum”.
b) Neidentificat@.
57
a) „De disciplina poenitentiae liber tertius”.
b) Nu face parte dintre c@r]ile lui I.M.-K. Vezi nota de pe marginea foii de
inventar: „Patakiana”. La verificare s-a constatat c@ aceast@ carte poart@ ex-libris-ul
lui Ioan Giurgiu Patachi (v. Magdalena Tampa, Din începuturile…, p. 127).
58
a) „Breviarium Illyricum”.
b) Breviarium ad usum cathedralis Ecclesiae Zagrabiensis, 8o, Viena, 1688.
Apud SZABÓ, III/2, p. 332.
Cartea apare în inventar ca împrumutat@ de Gherontie Cotorea: „Inventus esse
Kotoirj” (vezi însemnarea marginal@ }i Magdalena Tampa, Începuturile…, p. 128).
59
a) „Catavasier Valachicum sive variae conciones ecclesiasticae”,
Gre}eal@ în specificare: catavasierul este o carte ce con]ine cânt@ri, nu
cuvânt@ri (conciones) biserice}ti.
72
b) Poate fi vorba de una dintre cele trei c@r]i cu titlul Catavasier, ap@rute
în române}te pân@ la acea dat@: Târgovi}te, 1714 (B.A.C.-N., cota C.R.V. 588),
Râmnic, 1734 (fond. Cit., cota C.R.V.764) sau Bucure}ti, 1742 (fond. cit. Cota
C.R.V. 583 }i 587). Toate trei sunt din vechiul fond bazilitan de la Blaj, unde se
g@sesc c@r]ile r@mase de la I.M.-K.
60
a) „Synopsis tractatus theologici”.
61
a) „Saculus distinctionum”.
b) Saculus distinctionum sive philosophicum ABC continens ordine
alphabetico distinctiones in philosophorum Tyrnaviensium… praeside R.P.Wolff.
Bossani e S.J., 12o, Tirnavia, 1707. Apud SZABÓ, II, p. 622.
Edi]ie cu titlu neschimbat la 1708, în acela}i loc (ibid., p. 637) }i alta cu titlul
neschimbat la 1720 (PETRIK, I, p. 329). Aceasta din urm@ a fost probabil edi]ia
de]inut@ de I.M.-K.
c) Farkas Bossányi, n. Nitra în Slovacia 21 iun. 1669 – m. Ca}ovia 31 aug.
1726. Iezuit, profesor de filosofie }i religie la Tirnavia, unde a fost }i rectorul
seminarului Marianum.
62
a) „Diurnum latinum”.
b) Diurnum divi amoris, sive divini amoris dies aureus in horas et
occupationes varias ejusdem divini amoris nutu imperioque susceptas,
distributus: et sanctorum orationibus, documentis, exemplis, ac depromptis e
Divina Scriptura piis aspirationibus illustratus, ad orandum mente et voce cum
sanctis, 12o, Roma, 1660. B.U.C-N., cota C.V.M. 3480 }i SZABÓ, III/1, p. 654,
care îl indic@ drept autor pe János Nádasi.
O edi]ie anterioar@ la Praga, 12o, 1627, scoas@ de iezui]i (ibid., III/2, p. 321,
f@r@ a indica vreun autor.)
c) János Nádasi, n. Tirnavia 13 ian. 1613 – m. 3 mart. 1679. Iezuit ungur originar
din Slovacia, profesor de retoric@, filosofie moral@, teologie }i controversii.
Chemat la Roma în 1657, pentru a redacta anuarul iezui]ilor, dar unde a fost re]inut
ani îndelunga]i de superiorii s@i Goswin Nickel }i Jean Paul Oliva, ca secretar
pentru scrisorile latine. La reîntoarcere a fost spiritual al colegiului iezuit din Viena
}i confesor al împ@r@tesei Eleonora, v@duva lui Ferdinand II.
63
a) „Parvus catechismus catholicorum”.
b) Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus catholicorum,
o
32 , Zagreb, 1722. Apud PETRIK, I, p. 387.
73
Ioan Chindri}
Alt@ edi]ie a lucr@rii lui Petrus Canisius, pasibil@ a se ascunde sub indica]ia de
la a): Catechismus parvus catholicorum…, 8o, Buda, 1733 (ibid.)
c) Petrus Canisius, n. Ninwegen 8 mai 1521 – m. Freibrg 21 dec. 1597. Primul
teolog iezuit german, întemeietorul activit@]ii iezuite din Germania, Austria }i
Elve]ia. Intrat în Ordin la 8 mai 1543, a participat la Conciliul de la Trient (1547),
dup@ care în 1549 a depus voturile solemne la Roma, direct în mâinile lui Ignatius
de Loyola. Reîntors în Germania, a avut o carier@ ascendent@ ca profesor la
Ingolstadt }i Viena. Din ordinul lui Ferdinand I a codificat catehismul catolic, în
dou@ opere: Summa doctrimae christianae sive catechismus major (1555) }i
Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus catholicorum (1556),
tip@rite }i traduse în sute de edi]ii, în toat@ lumea catolic@ (KIRCHENLEXIKON,
II, col. 1796-1803). Prima traducere româneasc@ i se datoreaz@ iezuitului român
Gheorghe Buitul, care tip@re}te la Cluj în 1703 lucrarea major@, cu titlul românesc
Catechismus sau suma credin]elor catolice}ti (SZABÓ, I, p. 586).
64
a) „Philosophia sacra”.
b) Philosophia sacra sive quaestiones philosophicae, occasiones Sacrae
Scripturae textuum deductae… Promotore R.P. Gabriele Hevenesi, e Soc. Jesu…,
12o, Viena, 1690. Apud SZABÓ, III/2, p. 373.
c) Gábor Hevenesi, n. 1656 – m. Viena 1715. Iezuit ungur celebru, autor de
manuale }i profesor de filosofie la Colegiul Pazmanian din Viena. A adunat o
colec]ie de 128 de volume de documente importante pentru istoria Ungariei,
dar }i a celorlalte na]iuni de sub Coroana Sfântului {tefan.
65
a) „Officium Rakoczianum”.
b) Officium Rákóczianum, sive variae pietatis exercitia, cultui divino,
magnae matrix Mariae, sanctorumque patronorum honori debita. Editio
novissima, omnibus prioribus correctior auctior et locupletior, 12o, Tirnavia,
1726. Apud SZINYEI, XI, col. 473.
Alte edi]ii latine: Tirnavia, 1749, 1772; Ca}ovia, 1759; Cluj, 1766; Buda, 1783,
1794, 1800; Zagreb, 1798; Viena }i Pesta, 1821.
c) Autorul este considerat a fi principele Francisc Rákóczi II.
66
a) „Vita et doctrina Jesu Christi”.
b) Vita et doctrina Jesu Christi, ex quatuor evangelistis collecta, et in meditatio-
num materiam ad singulos totius anni dies distributa, per R.P. Nicolaum Avan-
cinum Societatis Jesu. Denuo edita, 12o, Tirnavia, 1737. B.A.C.-N., cota B. 2070.
c) Nicolaus Avancini, n. Tirol 1612 – m. Viena 6 dec. 1688. Scriitor iezuit,
profesor de retoric@ }i filosofie la Graz, apoi de teologie moral@ }i de scolastic@
la Viena. Provincial al iezui]ilor pentru Austria }i visitor al Boemiei. Prima edi]ie
a lucr@rii a ap@rut la Viena în 1665. KIRCHENLEXIKON, I, col. 1741-1742.
74
67
a) „Veritas catholica adversus haereticam praviattem”.
b) Carte neidentificat@.
68
a) „Methodus meditationum manuscripta”.
b) Manuscris neidentificat.
69
a) „Ariadne juridica”.
b) Carte neidentificat@.
70
a) „Veritates Christianae”.
b) Veritates Christianae, quae modum exhibent bene vivendi, et bene
moriendi. Authore R.P. Henrico Balde Societatis Jesu, 12o, Tirnavia, 1697. Apud
SZABÓ, II, p. 515.
c) Henri Balde, n. Ypres 10 iun. 1619 – m. Ypres 10 apr. 1690. Iezuit de origine
flamand@, autorul c@r]ii unice }i celebre Christelyke waerheden, ap@rut@ la
Bruxelles în 1666 }i retip@rit@ în numeroase edi]ii latine, dintre care alte trei la
Tirnavia: 1711, 1728, 1752. Sommervogel, I, COL. 812-816. Edi]ia din 1728 a
avut-o probabil I.M.-K.
71
a) Nu figureaz@ în inventar la rubrica lui I.M.-K. ci la Ioan Giurgiu Patachi, pe
ultimul loc: „Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae. N.B. Ultimus liber
inter Patakianos inventus quidem, sed videtur ad modernum d. episcopum
pertinere” (v. }i Magdalena Tampa, Începuturile…, p. 128).
b) Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae honoribus illustrissimo-
rum dominorum fratrum Ladislai et Gabrielis Haller de Hallekø…, 12o, (I-II)-III,
Cluj, 1736, B.A.C.-N., cota F. 31363 }i F. 45967.
c) András Patai, n. Széchen în comit. Nógrad 28 nov. 1697 – m. Tirnavia 15
mart. 1755. C@lug@r }i profesor iezuit, a predat filosofia la colegiile din Cluj
(1738-1739), Oradea (1739-1745), Tirnavia (1748-1749) }i din nou Cluj
(1750-1755). A fost rector la Bistri]a. SZINYEI, X, col. 470, cf. c@ruia cartea s-a
tip@rit la 1737 }i retip@rit de mai multe ori. Aici se stabile}te }i autorul adev@rat,
dup@ ce la PETRIK, I, p. 452 }i II, p. 130 se credea c@ este Ladislau Csápai.
72
a) Nu figureaz@ în inventar.
b) Theologia moralis antehac ex probatis authoribus breviter concinnata a R.P.
Herm. Busenbaum Societati Jesu SS. theologiae licentiato. Nunc pluribus partibus
aucta a R.P. Claudio La Croix…, in-folio, I-II, Vene]ia, 1727. B.A.C.-N., cota B. 233.
75
Ioan Chindri}
Precizare în titlu: „Editio novissima, cui additur liber octavus de Sancta

Cruciatae bulla”.
Pe foaia de titlu a primului volum, însemnarea autograf@ a lui I.M.-K.: „Ex libris
Revendissimi Domini Joannis Klain 1729, 9 Junii”. Cf. }i Francisc Pall, Forma]ia
}colar@…, p. 236.
c) Claude Lacroix, vezi supra, nr. 51.
73
b) Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae Hugonis
cardinalis Ordinis Praedicatorum, in-folio, Vene]ia, 1719. B.A.C.-N., cota B. 1355.
Este editat@ de Hubertus Phalesius dup@ edi]ia mai veche a lui Francesco di
Luca.
Pe foaia de titlu, însemnarea autograf@ a lui I.M.-K.: „Ex libris Reverendissimi
Dni Joannis Klain. Anno 1729, 9 Junii”. Cf. }i Francisc Pall, Forma]ia }colar@…,
p. 236.
c) Hugues de Saint-Cher, n. Vienne în Dauphine încep. Sec. XIII – m. Orviette
1263. Cleric }i înv@]at dominican, primul din Ordin care a ajuns cardinal. Autorul
celei dintâi concordan]e biblice latine, urmat@ ca model timp de secole. I-a servit
lui Isaac Nathan la realizarea concordan]ei ebraice. Cea mai valoroas@ edi]ie a
operei sale complete a ie}it la Lyon în 1645. Cartea descris@ aici este una din
numeroasele edi]ii târzii ale concordan]elor sale, care r@mân opera cea mai
important@ a vechiului autor de concordan]e. B.U.A.M., XXI, p. 43.
74
b) Illustrium poetarum flores, per Octavianum Mirandulam collecti, et in
locos communes digesti, 16o, Bassel, 1583. B.A.C.-N., cota B. 4394.
Exemplarul poart@ }tampila bibliotecii lui Timotei Cipariu, dar con]ine la
diverse pagini adnot@ri de mâna lui I.M.-K., din a c@rui bibliotec@ a f@cut parte
anterior.
Blajul lui Inochentie Micu Klein
76
INOCHENTIE MICU-KLEIN, AUTOR LITURGIC *
Autoexilul lui Inochentie Micu-Klein la

Roma (1745-1768) este unul dintre subiectele
dense ale istoriografiei române}ti. Implica]iile
politice ale episodului, cu includerea unor
personaje cruciale din sfera puterii în Imperiul
Habsburgilor }i la Roma, i-au f@cut pe cercet@-
tori s@ spere în dezlegarea unor probleme-
cheie ale momentului istoric, prin radio-
grafierea minu]ioas@ a ultimilor 23 de ani din
via]a marelui ierarh }i corifeu na]ional. Între
volumul epistolar întocmit de Zenovie
Pâcli}anu în 1924 1 }i monografia foarte recen-
t@ închinat@ de Francisc Pall „exilului”,2 aceast@
radiografiere s-a f@cut, determinând un curent
„inochentist” dominat de viziunea politic@.
Acestei investiga]ii excep]ional de îndelungate
}i de persistente este probabil cu neputin]@ s@
i se mai adauge vreun fapt cât de cât semnifi-
Inochentie Micu-Klein
cativ. Inochentie Micu-Klein p@rea c@ r@mâne
astfel un personaj b@tut în cuiele istoriei, cu
latura politic@ a activit@]ii sale hipertofiat@ la maximum, pe lâng@ care orice alt@
preocupare ce i-a marcat destinul poate p@rea sortit@ rolului de cenu}@reas@.
{i totu}i, din aria acestor preocup@ri „extrapolitice” ale sale s-au scos la lumin@
câteva noi revela]ii, care sparg imaginea comun@ a omului politic, permi]ând
investiga]iei noi mijloace de completare a fizionomiei lui Inochentie, el
dovedindu-se astfel un subiect deschis. Se manifest@ în ultima vreme o aten]ie
plin@ de interes asupra dimensiunilor culturale ale personalit@]ii sale. Debutul
noului unghi de analiz@ a fost spectaculos, prin editarea la noi în ]ar@ a unui
manuscris cu poezie clasic@ latin@, pe care l-a alc@tuit la Roma în aminti]ii ani ai
exilului.3 Clipa de entuziasm s-a consumat pe fundalul dorin]ei de a descoperi
* Textpublicat ca studiu introductiv la: Inochentie Micu Klein, Arhieraticon, edi]ie dup@
manuscrisul original de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 2000.
1 Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, Bucure}ti, 1924.
2 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745-1768, I-II, Cluj-Napoca, 1997.
3 Ion Inochentie Micu-Klein, Carte de în]elepciune latin@. Illustrium poetarum flores.
Florile poe]ilor ilu}tri, edi]ie de Florea Firan }i Bogdan Hâncu, Bucure}ti, 1992.
77
Ioan Chindri}
m@car o oper@ original@ a marelui precursor. Or, alc@tuirea unei impresionante

crestoma]ii poetice, ordonat@ dup@ o anumit@ cheie moral@ }i literar@, ar fi
constituit, pentru acea vreme, o intreprindere cultural@ de prim rang în peisajul
scrisului românesc. Manuscrisul, îns@, care a provocat chiar o oarecare stare de
tensiune în familia editorilor no}tri de texte, se dovede}te a fi opera mult mai
veche a literatorului italian Octavianus Fioravanti Mirandula, tip@rit@ în secolului
al XVI-lea. 4 În raport cu aceast@ crestoma]ie de r@sunet în Europa Rena}terii târzii,
omul de cultur@ Inochentie Micu-Klein manifest@ dou@ tropisme care
îndrept@]esc legarea numelui s@u de cartea lui Fioravanti Mirandula, chiar dac@
nu la modul exagerat în care se face prin edi]ia româneasc@ din 1992. În primul
rând, se dovede}te faptul c@ Illustrium poetarum flores a scriitorului italian a fost
o lectur@ de suflet a lui Inochentie, de consolare în restri}te, de vreme ce i-a
dedicat efortul unei transcrieri cvasiintegrale. Aceast@ deschidere c@tre poezia
antichit@]ii latine, nemaiîntâlnit@ la vreun român al epocii, este anterioar@ exilului.
Printre c@r]ile din biblioteca sa, recent reconstituit@ }tiin]ific, 5 figureaz@ }i un
exemplar din crestoma]ia latin@ amintit@, care con]ine, la diverse pagini, adnot@ri
de mâna lui Inochentie, anterioare plec@rii la Roma. Aici, în restri}tea exilului,
episcopul român o fi sim]it nevoia c@r]ii sale de suflet din tinere]e, r@mas@ la Blaj,
pe care }i-a reconstituit-o sub forma manuscrisului în cauz@, dup@ vreun exemplar
din bibliotecile Romei. În felul cum a f@cut aceast@ copie survine al doilea tropism
cultural al lui Inochentie. Respectiv, el face câteva interven]ii, s@rind peste unele
versuri, ignorându-le. Cel mai vizibil aspect este eliminarea total@ a lui Seneca,
bogat reprezentat la Fioravanti Mirandula. Ce motive o fi avut autorul copiei s@-l
elimine pe Seneca? În locul unui r@spuns plauzibil, r@mânem cu informa]ia
pre]ioas@ c@ acest poet }i gânditor al antichit@]ii latine nu era pe placul românului
ardelean z@bovit ca „prizonier” de lux în capitala acestei antichit@]i.
Hermeneutica acestui moment „literar” din via]a lui Inochentie Micu-Klein a
avut dou@ efecte antipodice. Pe de o parte, a devenit clar - cel pu]in pentru
cercet@torii serio}i - c@ nu în direc]ia acestui manuscris este de a se c@uta eventualul
scriitor original, calea fiind o fund@tur@. La antipodul acestui sentiment incomod,
interesul pentru latura cultural-spiritual@ a personalit@]ii lui Inochentie a devenit
}i mai accentuat. Astfel s-a n@scut studiul profilului s@u cultural, prin analiza
structurilor care i-au alc@tuit biblioteca, minu]ios reconstituit@. 6 Con]inutul
c@r]ilor sale, adunate prin act volitiv }i deci elocvent, tr@deaz@ în episcopul
românilor uni]i din Ardeal un intelectual caracteristic vremii, deschis c@tre varii
lecturi teologice }i laice, specifice perioadei de amurg a Contrareformei catolice.
Un e}antion din bibliotec@ las@ loc tâlcului c@ tân@rul arhiereu era interesat,
dincolo de avatarurile zbuciumate care i-au bântuit scurta p@storie, de definirea
4 Illustrium poetarul flores, per Octavianus Mirandulam collecti, et in locos communes
digesti, 16 0, Basel, 1583, 760 p. + 3f.
5 Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, în „Anuarul Institutului de
Istorie Cluj-Napoca”, XXXIV, 1995, p. 347-373.
6 Ibid. Cf. }i Ioan Chindri}, Na]ionalismul modern, Cluj-Napoca, 1996, p. 50-71.
78
eparhiei sale ca unitate ecleziastic@. 7 Fundarea Blajului }i a catedralei f@cea posibil@

}i necesar@, pentru prima dat@ dup@ Unirea de la 1700, desf@}urarea în sistem
organizat a activit@]ii eparhiei }i ierarhului acesteia. Era vorba de o diecez@ }i un
episcop din lumea catolic@, îns@ de rit r@s@ritean, dup@ canoanele de unire ale
Conciliului de la Floren]a, din 1439. Lucr@ri cum sunt Caeremoniale episcoporum
(Köln, 1712) sau Formularium legale practicum fori ecclesiastici (Vene]ia, 1732),
prezente în biblioteca sa, sugereaz@ propensiunea spre codificare în activitatea
institu]iei pe care o conducea, spre definirea episcopiei ca organism eficient }i a
sa proprie în calitate de cap suprem al acesteia. Aceast@ voin]@ l-a urm@rit toat@
via]a, prin binecunoscutele-i realiz@ri din perioada p@storiei active }i prin
demersurile în plan politic }i cultural din anii exilului. De acest ultim r@stimp se
leag@ cea mai important@ lucrare a sa, Arhieraticonul, cu totul emblematic@ pentru
spiritul competitiv amintit, prin faptul c@ define}te clar atribu]iile tipice ale
arhiereului, în ansamblul manifest@rilor sacerdotale din Biseric@. Arhieraticonul
s@u scoate la un liman fericit }i c@ut@rile pe urma crea]iei sale originale,
infructuoase pân@ la acest punct. Arhieraticonul este unica sa lucrare original@
dovedit@ ca cert@ pân@ la aceast@ dat@, bineîn]eles în sensul acordat atunci no]iunii
de originalitate literar@.
DATAREA {I PATERNITATEA MANUSCRISULUI. La Biblioteca Central@

Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca se p@streaz@ manuscrisul unui
Arhieraticon, pe care îl atribuim lui Inochentie Micu-Klein, ca oper@ }i proprietate.
Provine din dona]ia fra]ilor Liviu }i Iuliu Mar]ian, în inventarul c@reia figureaz@ la
pozi]ia nr. 873. 8 Aflat ast@zi sub cota de bibliotec@ ms. 4072, manuscrisul nu are
un titlu generic, ci pe acela de intrare în materie: Rânduiala sfintii ispovedanii
pe scurt. Are formatul apropiat de m@rimea foliantelor de altar (23 x 17,5 cm.) }i
con]ine 50 de file scrise recto }i verso, plus 20 de file goale }i nenumerotate, la
sfâr}it. Paginile con]in în general 24 de rânduri, exceptându-se aici acele pagini
(fe]e de file) care au frontispicii }i unde rândurile variaz@ între 12 }i 21, cu
respectarea distan]ei dintre ele. Pe o hârtie de calitate f@r@ mari preten]ii, f@r@
filigrane, autorul lucreaz@ cu cerneal@ diferit@: neagr@ pentru textul rug@ciunilor,
ro}ie pentru indica]iile tipiconale }i galben@ într-un singur loc, la un singur cuvânt
(f. 48v manuscris). Literele ini]iale sunt realizate în ro}u, negru }i galben. Scrierea
lucr@rii, în alfabet chirilic, este cea familiar@ a lui Inochentie, seminucial@,
caligrafic@, de o singur@ mân@ pân@ la cap@t. Manuscrisul este împodobit în stilul
manuscriselor „iluminate”, f@r@ a constitui o realizare artistic@ deosebit@ în acest
sens. Cele câteva frontispicii, vignete, litere ornate }i borduri decorative nu
reu}esc s@ acopere aspectul relativ s@r@c@cios al acestui elaborat, care este în mod
7 Ioan Chindri}, Biblioteca…, p. 355-356.

8 Vezi Lista tip@riturilor, manuscriselor, documentelor }i stampelor donate Bibliotecii
Universit@]ii din Cluj de c@tre fra]ii Liviu }i Iuliu Mar]ian, inventar manuscris, la
Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, ms. 5784.
79
Ioan Chindri}
evident o prim@ redactare. Dovada cert@ a acestui fapt este întreruperea brusc@ a
textului de la f. 21v, unde ideea r@mâne neîncheiat@ }i se las@ un loc gol, autorul
având probabil dificult@]i de traducere. O not@ de bog@]ie grafic@ imprim@ doar
frontispiciul de la f. 3r, care are }i o importan]@ }tiin]ific@ aparte. Este un desen pe tot
latul paginii, care ar putea reprezenta un chivot cu suprafa]a dinspre privitor acoperit@
cu motive artistice. La mijlocul
suprafe]ei figureaz@ un disc rotund,
str@juit la stânga }i la dreapta de dou@
sfe}nice. Mijlocul discului este ocupat
de o cruce cu bra]e egale, în jurul
c@reia este scris numele autorului }i
posesorului: IOAN INOCHENTIE
CLAIN. 9 Manuscrisul este legat în
piele, lucrare contemporan@, cu orna-
menta]ii prin impresie în materialul
coper]ilor. Astfel, coperta I are la
mijloc imaginea R@stignirii, iar în cele
patru col]uri figurile evangheli}tilor
(Ioan }i Matei sus, Luca }i Marcu jos).
Coperta IV are la mijloc Fecioara cu
Pruncul, iar la col]uri aceia}i
evangheli}ti. Ornamente de tip floral
completeaz@ compozi]ia copertelor.
Pe forza]ul primei coperte se afl@
urm@toarea însemnare de carte (ex
libris) în latin@ }i român@: „Ex libris
Ioannis In. L. B. Klein episcopus
Fogarasiensis 1748, 8 8bris. A vl@dichii
de la F@g@ra} din Ardeal 1748,
octombrie 8 zile”. Evident, este un
ex-libris de mân@ episcopului nostru, Frontispiciul cu emblema lui
scris cu cerneal@ brun@. Inochentie Micu Klein
9 Este locul aici s@ marc@m felul în care marele episcop î}i consemneaz@ numele:
INOCHENTIE. Acest lucru ar trebui s@ clarifice fluctua]ia numelui s@u în scrierile care-i
sunt dedicate, între INOCHENTIE }i INOCEN[IU (sau chiar INOCEN[IE). Vedem astfel
c@, în mod normal, întemeietorul spiritualit@]ii române moderne ar trebui s@ fie numit
- a}a cum el însu}i scrie - IOAN INOCHENTIE CLAIN. Tradi]ia istoriografic@ a operat
dou@ schimb@ri esen]iale asupra numelui s@u: a) l-a înl@turat pe Ioan, numele laic pe
care vedem c@ el }i-l p@streaz@; b) a al@turat numele str@in CLAIN (scris în toate
documentele latine în forma: KLEIN) }i pe cel românesc, anterior înnobil@rii, MICU,
rezultând astfel numele de INOCHENTIE MICU-KLEIN. Fluctua]ia INOCHENTIE -
INOCEN[IU a rezolvat-o Francisc Pall, cu marele s@u prestigiu, în favoarea lui
INOCHENTIE. Acesta pare s@ fie, dup@ dou@ secole de }ov@ial@, numele cu care va
r@mâne în istoriografia viitorului: INOCHENTIE MICU-KLEIN.
80
Prima semnalare a manuscrisului îi apar]ine lui Atanasie Popa, în dou@

cataloage ale manuscriselor bibliotecii, din 1976 }i 1977. 10 Ulterior l-a mai
semnalat Mircea Popa, într-un articol f@r@ preten]ii }tiin]ifice din 1991. 11
Anul ex libris-ului de pe manuscrisul Arhieraticonului, 1748, este al patrulea
din lungul autoexil la Roma, unde, iat@, aceast@ lucrare se adaug@ manuscrisului
cu poezii latine, în a dovedi c@ Inochentie nu }i-a uitat }i neglijat, în vâltoarea
arhicunoscutelor zbucium@ri politice, nici menirea de om de cultur@, nici - mai
ales - pe aceea de om al Bisericii. C@ci Arhieraticonul analizat aici a fost scris de
episcopul ardelean în r@stimpul exilului, respectiv dup@ 1744 }i înainte de 8
octombrie 1748. Este o cronologie strâns@, care face din acest slujebnic arhieresc
cea dintâi scriere din exil a lui Inochentie. Am demonstrat la timpul s@u 12 faptul
c@, la plecarea precipitat@ de la Viena spre Roma, la 9 decembrie 1744, fugarul
nu a dus cu sine nici o carte, exceptând desigur Breviarul, pe care-l avea asupra
sa orice preot sau ierarh catolic, în orice clip@. Oricum, ideea c@ ar fi luat cu sine
la Viena, unde mergea în misiune politic@, }i apoi în pribegie la Roma, tocmai un
manuscris de format mare, cel mai inutil cu putin]@ atunci, se exclude de la sine.
{i totu}i, la 8 octombrie 1748 el î}i scrie numele de posesor pe forza]ul
manuscrisului Arhieraticonului în cauz@. Concluzia logic@ este aceea c@ lucrarea
a fost elaborat@ la Roma, între 1745 - 1748. De c@tre cine? Mircea Popa acrediteaz@
ideea c@ Arhieraticonul i-a fost întocmit }i d@ruit lui Inochentie de c@tre „cineva”.
În afara celor expuse deja, exist@ }i alte argumente logice }i faptice care înl@tur@
aceast@ supozi]ie. S@ presupunem, ca ipotez@ de lucru, c@ într-adev@r „cineva”
i-a f@cut }i d@ruit Arhieraticonul înaintea plec@rii la Viena }i Roma }i c@ episcopul
a dus cu el aceast@ incomod@ carte, absolut inutil@ dincolo de fruntariile diecezei
sale, pentru care a fost de fapt scris@. Cum se face atunci c@ abia în 1748, dup@ nu
}tiu câ]i ani, î}i aminte}te c@ îi apar]ine }i scrie un ex libris în locul amintit? Uzan]a
epocii era, mai mult ca ast@zi, marcarea c@r]ilor prin ex libris chiar la intrarea în
posesia lor, date fiind raritatea }i costul lor foarte ridicate. Ne-au r@mas de la
Inochentie câteva asemenea ex libris-uri, notate la intrarea în posesia c@r]ilor,
înaintea plec@rii din ]ar@. 13 Concluzia plauzibil@ este c@ însemnarea dateaz@ din
momentul termin@rii scrierii, eventual dup@ legarea ei în coper]ile descrise.
Arhieraticonul este cartea bisericeasc@ legat@ cel mai strâns de prestigiul
10 Atanasie Popa, Manuscrise române}ti vechi în Biblioteca Central@ Universitar@ din

Cluj-Napoca, în „Biblioteca }i înv@]@mântul”, II, 1976, pp. 879-907, p. 889; idem,
Manuscrise vechi în Biblioteca Central@ Universitar@ din Cluj-Napoca. Lista
manuscriselor, Cluj-Napoca, 1977, p. 43-44.
11 Intitulat C@r]ile lui Inochentie Micu-Klein, din revista or@dean@ „Cele trei Cri}uri”, II,
1991, nr. 3, p. 6, articolul a fost totu}i punctul de plecare al cercet@rii noastre asupra
manuscrisului. Personal, am amintit aceast@ oper@ inedit@ în articolul Inochentie
Micu-Klein, omul de cultur@, publicat în revistele „Cetatea cultural@”, Cluj-Napoca,
I, 1998, nr. 1, p. 4 }i „Foaia poporului”, Sibiu, 1998, nr. 39-40, p. 5.
12 Ioan Chindri}, Biblioteca …, p. 248-249.
13 Ibid., pass.
81
Ioan Chindri}
arhiereului. La nevoie, acesta î}i poate exercita dignitatea arhieratic@ }i în lipsa

Arhieraticonului, slujindu-se de c@r]i adiacente, în special Molitvenicul. Episcopul
uni]ilor din Ardeal nu a avut ocazia unei slujbe arhiere}ti majore decât în ajunul
desp@r]irii de ]ar@, când a fost pus în situa]ia de a hirotoni un episcop, deci o
persoan@ egal@ în rang cu el. La începutul lunii decembrie 1743, Inochentie a
fost desemnat de Curtea de la Viena cu hirotonirea noului episcop unit al
românilor }i rutenilor din Ungaria de nord, Mihail Manuil Olsávszky de la
Munkács. Actul solemn s-a consumat în 2 decembrie 1743 la M@n@stirea de la
Mária Pócs, loc de pelerinaj marian al uni]ilor din arealul Carpa]ilor de Nord-Vest,
prin punerea mâinilor episcopului nostru de la Blaj. 14 Olsávszky urca în scaunul
pe care îl de]inuse mai demult Gheorghe Ghenadie Bizánczy, episcopul care-l
hirotonise pe Inochentie însu}i, în 5 noiembrie 1730, chiar la Munkács. Se
dovedesc astfel viabile vechile rela]ii ale arhiereului român cu centrul greco-catolic
de la Munkács, unde î}i urmase studiile superioare }i unde s-a ini]iat }i a fost
confirmat în via]a monahal@. În semn de gratitudine, Olsávszky îi d@ruie}te
episcopului de la Blaj, în ziua hirotonirii, manuscrisul unui Arhieraticon slavon
frumos ornat. Era propriul s@u Arhieraticon. Este sigur c@ ceremonia de la Mária
Pócs s-a desf@}urat dup@ aceast@ carte, în limba slavon@, limb@ pe care Inochentie
o cuno}tea în mod firesc, dup@ anii petrecu]i în mediul slav de la Munkács. Se
pare c@ a cunoscut }i limba sârbeasc@, dup@ cum atesteaz@ m@rturii din biblioteca
sa, 16 precum }i elemente din Arhieraticon pe care le vom analiza mai jos.
D@ruindu-}i propriul Arhieraticon colegului }i prietenului care-l hirotonise, }i
care mai mult ca sigur nu avea înc@ o carte similar@ a sa, Olsávszky scrie urm@toarea
dedica]ie, în josul filei 5r a manuscrisului, 17 sub vignet@: „In contestationem
gratissimi animi et thesseram perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac
Reverendissimus Dominus Michaël Manuel Olsávszky episcopus Rossensis
Munkacsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo Domino liber baroni Domino
Joanni Inocentio Klein de Szád episcopo Fogarasiensi Transylvani dono obtulit.
14 Vezi Joannes Duliskovics, Istorièeskija èerty ugro-russkich, Ungvár, 1874-1877, II, p.

130. Cf. }i Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inochentie Klein
(1728-1751), Blaj, 1900, p. 193.
15 Dup@ m@rturia lui Joannicius Basilovits, Brevis notitia Fundationis Theodori Koria-
tovits, ducis de Munkács, pro religiosis Ruthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in
Monte Csernek ad Munkács, anno MCCCLX factae, III, Ca}ovia, 1799, p. 111.
16 Printre c@r]ile lui Inochentie Micu-Klein, inventariate la Blaj în 1747, figureaz@ }i o
„Grammatica Illyrico-Graeca per modum dictionarii”, edi]ie înc@ neidentificat@ de
noi, care arat@ preocup@rile tân@rului monah Inochentie pentru limba sârbeasc@.
Cuvântul illyri îi desemna, în limbajul vremii, pe sârbii din Imperiu, ortodoc}i
riguro}i, cu re}edin]a teocratic@ la Carlovi]. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca …, p. 265,
poz. 29.
17 Se p@streaz@ la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, fondul de
manuscrise slave, nr. 22. El provine din cea mai veche zestre de carte a Blajului, numita
Fondul bazilitan, aflat acum în custodia bibliotecii amintite, }i a fost proprietatea lui
Inochentie Micu-Klein, al@turi de alte c@r]i }i manuscrise.
82
Mária Pócs 2 ma X bris anno 1743”. 18 Este de

presupus c@ pre]iosul dar l-a impresionat pe
episcopul de la Blaj, în sensul c@ proasp@tul
episcop de Munkács avea deja în momentul
hirotonirii un Arhieraticon al s@u pe când el,
episcop din 1730, nu avea. De altfel, tocmai
gestul d@ruirii de c@tre Olsávszky a unui Arhiera-
ticon, }i nu a altei c@r]i sau obiect, trebuie s@ î}i
Litere ornate aib@ cheia lui în contextul pe care îl analiz@m.
Acest element l-a putut influen]a pe Inochentie
doar în sensul voin]ei de a-}i redacta, la Roma, o carte similar@. Ca surs@ de lucru,
cartea lui Olsávszky nu i-a putut servi, întrucât ea a r@mas la Blaj, asemeni întregii
biblioteci a lui Inochentie, cât }i datorit@ faptului c@ episcopul român se gândea
la o cu totul alt@ variant@ de slujebnic arhieresc. Dar cine s@ fie autorul
Arhieraticonului ce face obiectul rândurilor de fa]@ }i pe care frontispiciul-
emblem@ de care am amintit îl arat@ a fi slujebnicul arhieresc al lui Inochentie
Micu-Klein? L-a scris Inochentie, sau altcineva? Nu s-a semnalat, dup@ cuno}tin]a
noastr@, cazul vreunui alt arhiereu român care s@-}i redacteze propriul
Arhieraticon. (R@mâne totu}i ca semn al întreb@rii dac@ nu cumva cel tip@rit la
Blaj în 1777, servindu-i ini]ial lui Grigore Maior, este opera acestui episcop.) {tim
c@ Inochentie a plecat la Roma singur }i a tr@it acolo într-un mediu total rupt de
limba }i cultura româneasc@. Singurii români din capitala imperiului catolic erau,
la acea dat@, studen]ii Grigore Maior }i Silvestru Caliani, pe care chiar el îi
trimisese, ca „alumni„ bursieri, în 1740. Ei vor p@r@si Roma în 1747, dup@ ce îi
fuseser@ episcopului lor exilat de ajutor, „ca persoane în care putea s@ aib@
încredere în ,preadelicatele materii’ pe care trebuie s@ le trateze”, dup@
Vignete
18 „Drept m@rturie a unui suflet atotrecunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrisimul }i

reverendisimul domn Mihail Manuil Olsávszky, episcopul de Munkács al rutenilor etc.
ofer@ în dar aceast@ carte ilustrisimului }i reverendisimului domn liber baron, domnului
Ioan Inochentie Klein de Sad, episcop al F@g@ra}ului din Transilvania. Mária Pócs, 2
decembrie 1743”.
83
Ioan Chindri}
convingerea lui Francisc Pall, care se refer@, evident, la problemele politice. 19

Ace}ti doi tineri nu puteau avea timpul }i preg@tirea necesar@ pentru a elabora o
carte de altar. [inea îns@ de firea energicului Inochentie s@ nu stea cu mâinile în
sân, a}a cum o dovedesc manuscrisele alc@tuite de el la Roma. C@ci, în afara
crestoma]iei Illustrium poetarum flores }i acum - iat@ - a Arhieraticonului, el a
mai redactat la Roma înc@ o lucrare r@mas@ în manuscris, una cu con]inut filosofic
intitulat@ Liber definitionum, probabil cea mai important@ scriere a sa. Nu se }tie
ast@zi nimic despre acest ultim manuscris, pe care Ioan Antonelli l-a v@zut la
F@g@ra} în 1869, recunoscând în el „un manuscript original al episcopului
Klein”.20 Iat@ deci trei lucr@ri a c@ror paternitate se sus]ine documentar }i a c@ror
genez@ psihologic@ o explic@ în bloc starea neastâmp@rat@ a condeiului lui
Inochentie la Roma, ilustrat@ }i de abundenta sa coresponden]@ privat@ }i
memorialistic@ oficial@ concepute la Roma. În ordine descresc@toare, cele trei
manuscrise cunoscute pân@ acum au fost alc@tuite astfel: Liber definitionum în
1762, Illustrium poetarum flores în 1753 }i dup@ acest an, Arhieraticonul înaintea
lunii octombrie 1748. Este a}adar prima sa lucrare redactat@ la Roma. Credem c@
impulsul efectiv a venit din partea aceluia}i Olsávszky de la Munkács, care a f@cut
o important@ vizita]ie în dieceza F@g@ra}ului, dup@ plecarea lui Inochentie, între
sfâr}itul anului 1745 }i prim@vara lui 1746. Trimis din îns@rcinarea Mariei Tereza
s@ cerceteze starea episcopiei lui Inochentie în lipsa acestuia, Olsávszky, onest,
animat desigur }i de vechea amici]ie care-l lega de ierarhul român, întocme}te
un raport obiectiv }i categoric în concluzia c@ episcopul trebuie s@ se întoarc@ în
mijlocul turmei sale, drept condi]ie a aplan@rii situa]iei confesionale devenite
incendiare în Transilvania, simptomul cel mai grav fiind }ubrezirea Unirii cu Roma.
21 Inochentie a primit în acela}i timp }i multe ve}ti încurajatoare de acas@,
înt@rindu-i hot@târea - niciodat@ abandonat@ - de a se întoarce în fruntea

poporului s@u unit cu Roma, c@ruia îi fusese primul mare p@rinte. Ca reac]ie de
a}teptare optimist@, Micu-Klein putea s@ înceap@ acum redactarea Arhieratico-
nului, pe care l-a finisat la o dat@ de nereconstituit, oricum înainte de 8 octombrie
1748.
Sper@m c@ linia acestei demonstra]ii este conving@toare. Pentru înt@rirea ei,
reamintim faptul c@ lucrarea este scris@ de mâna lui Inochentie, cu scrisul familiar
19 Vezi Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, I, p. 100.

20 Titlul redat de Ioan Antonelli într-o scrisoare c@tre Timotei Cipariu din 29 decembrie
1869: Libellus definitionum, per me Joan. Innocentium L. B. Klein Eppum. Olim
Fogarasiensem in Transilvania. Pro tempore Romae anno 1762 commorantem,
collectarum, et secundum alphabetum ordinatarum, ex sex tomulis philosophiae veteris
et novae ad usum scholae accomodatae in Regia Burgundia olim perfectae a Joh. Bapt.
Duhamel, et Venetiis 1704 impressae. Item ex Synopsi summulistica auctore A. R. P. Fr. J.
B. Nacqueto Hiberno Tiderdensi ord. Praedicatorum professore Romae impressa 1659.
Manuscrisul v@zut de vicarul foraneu al F@g@ra}ului avea formatul 4 0, de 197 pagini,
legat în piele. Vezi „Archivu pentru filologie }i istorie”, XXXV, 1870, 25 mai, p. 703.
21 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, p. 54.
84
caracteristic textelor redactate îngrijit, fie în alfabetul chirilic, fie latin. Ilustra]ia
neprofesionist@, realizat@ cu abilitatea minim@ a oric@rui c@lug@r ini]iat }i în munca
de pisar, îi apar]ine de asemenea, în lipsa oric@rei persoane posibile c@reia s@ i se
poat@ atribui. Argumentul suprem, îns@, pe baza c@ruia îi atribuim paternitatea
scrierii, este însu}i con]inutul Arhieraticonului, a c@rui realizare excep]ional@
exclude din discu]ie, la aceea dat@, orice alt@ persoan@ din rândul românilor uni]i,
în afara lui Inochentie însu}i. Astfel, cercul logic }i factologic se închide, sco]ând
în lumin@ mult c@utata oper@ original@ a marelui precursor spiritual. În mod deloc
surprinz@tor, aceasta este o carte de altar, un Arhieraticon.
ARHIERATICONUL LA ROMÂNI. Arhieraticonul, liturghierul arhieresc

sau slujebnicul arhieresc cuprinde rânduiala }i con]inutul slujbelor biserice}ti la
care este obligatorie prezen]a arhiereului (episcop, mitropolit, patriarh). Cele
mai importante slujbe de acest fel sunt hirotesiile }i hirotoniile.22 În afara acestora,
de compe-ten]a Arhieraticonului s-au impus a fi toate slujbele arhiere}ti, începând
cu Liturghia în sine }i pân@ la cele mai diverse sfin]iri de antimise }i vase biserice}ti,
de biserici, sfin]irea Sfântului }i Marelui Mir etc. Slujbele ierarhilor se desf@}oar@
nu numai în catedrale eparhiale, ci }i în m@n@stiri }i biserici parohiale. 23 Creat în
timp în sânul Bisericii Orientale, prin selectarea unor texte pertinente din
Euhologhion }i din alte c@r]i liturgice, Arhieraticonul oriental sau „grecesc” a fost
codificat prin tipar pentru prima dat@ la Paris, în 1643, cu o reeditare în acela}i
loc la 1676. 24 Edi]ia parizian@, aprobat@ }i de Papa de la Roma, face parte dintr-o
22 Ene Brani}te, Liturgica general@, Bucure}ti, 1993, p. 661-662.
23 Vezi Arhieraticon adic@ rânduiala slujbelor s@vâr}ite cu arhiereu, Bucure}ti, 1993, p.
7.
24 Am consultat ambele edi]ii la Universitätsbibliothek din Viena, sub cotele: III. 238-386
}i III. 220-929. Editarea c@r]ii în mediu catolic latin }i cu traducere paralel@ în limba
latin@ face parte dintr-o ac]iune mai ampl@ de recuperare a literaturii biserice}ti
orientale, ini]iat@ de ordinele religioase, în special iezui]ii. N-am g@sit în ]ar@ vreun
exemplar din Arhieraticonul etalon de la Paris, care va impune - cu varia]iuni uneori
notabile - modelul european al Arhieraticonului. Consider@m util s@ d@m aici o
descriere a acestei edi]ii de referin]@, pentru a se putea opera o compara]ie structural@
cu arhieraticoanele române}ti cunoscute.
Titlul: Arhieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis
mss. Euchologiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione,
notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratos. Meditatione
ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a consiliis.
Parisiis, apud Ludovicum Billaine MDCLXXVI.
Capitolele. I. Pars I. Oblatio. Protheseos; II. Ritus induendi patriarchae; III.
Ordinatio metropolitae; IV. Ordinatio anagnostae et psaltae; V. Ordinatio
hypodiaconi; VI. Introitus Evangelii, et Trisagium; VII. Consecratio episcopi; VIII.
Consecratio presbitery. Misteria; IX. Ordinatio diaconi; X. Misteriorum communio;
XI. Absolutio Liturgiae et dimissio; XII. Ordinationum ritus ex Euchologio; XIII.
Ordinatio ritus ex Lib. Eccles. hierarch.; XIV. Homilia pontificis consecrantis; XV.
Homilia episcopi consecrati; XVI. Homilia presbyteri consecrati; XVII. Ritus
electionum, patriarchae et aliorum; XVIII. Professio fidei episcoporum et precatio;
85
Ioan Chindri}
mare familie de tip@rituri ]inând de biserica Oriental@, realizate în lumea catolic@.

Este reflexul unei mut@ri a st@rii polemice confesionale din Europa, de pe rela]ia
Est-Vest (dintre catolici }i schismatici, dup@ formularea apusean@), pe rela]ia
Nord-Sud (dintre catolici }i eretici, dup@ aceea}i formulare). Succesul european
al Reformei, Conciliul Tridentin de la 1545-1563 }i Contrareforma care i-a urmat
au amu]it în mare m@sur@ vehemen]a incrimin@rilor dintre catolici }i ortodoc}i.
Apare genera]ia de înv@]a]i „ecumenici”, într-un în]eles apusean, însemnând
persoane din mediul grecesc instrumentate în cel catolic, pentru a facilita
apropierea dintre marile religii cre}tine sub forma unirii ortodoc}ilor cu Roma,
prin cele patru puncte dogmatice ale Conciliului de la Floren]a din 1439. Cele
mai notabile nume din aceast@ galerie sunt Petrus Arcudius, Leo Allatius }i Nicolae
Comnen-Papadopol. Marele câ}tig@tor al acestei acalmii cu iz prozelit a fost
erudi]ia religioas@. Bizantinologia apusean@ recupereaz@ tipografic comorile
literaturii biserice}ti orientale, lucru cu neputin]@ de realizat la aceast@ anvergur@
în lumea ortodox@, din cauza domina]iei turce}ti. În stilul creat de tradi]ia
apusean@, mai ales benedictin@, aceste edi]ii sunt marcate de o erudi]ie excesiv@,
baroc@. Nu face excep]ie nici Arhieraticonul de la Paris, care are mai degrab@
caracterul unei enciclopedii în materie, decât al unei c@r]i de altar. Rolul realiz@rii
unei asemenea c@r]i, prin selec]ionarea }i sintetizarea bogatului material furnizat
de edi]ia parizian@, }i-l va asuma curând centrul tipografic grecesc de la Vene]ia,
de data aceasta numai în limba greac@. {coala vene]ian@ creaz@ modelul grecesc
al Arhieraticonului, prin edi]ia de la 1679, care va influen]a unele Arhieraticoane
române}ti ulterioare. 25 El are în fa]@ cele trei Liturghii consacrate: a lui Ioan Gur@
de Aur, a lui Vasile cel Mare }i a lui Grigore Dialogul (numit@ }i Liturghia
Înaintesfin]itelor), }i abia apoi desf@}ur@torul slujbelor arhiere}ti, cu tipiconul,
troparele }i rug@ciunile ce ]in de ele. Oricum, edi]ia greceasc@ de la Vene]ia este
un câ}tig în aspectul practic, de carte de altar. În plus, ea ofer@ modelul unei
atitudini interpretative fa]@ de materialul arhieraticonal. Respectiv, în compara]ie
cu alte scrieri de altar consacrate, Arhieraticonul poate avea un caracter permisiv,
dând posibilitatea diver}ilor ierarhi de a-}i alc@tui propriul Arhieraticon dup@
nevoile }i limitele eparhiilor, eventual arhieparhiilor pe care le p@storesc. În
tradi]ia oriental@, consacrat@ de edi]ia vene]ian@, accentul se mut@ de pe
autoritatea c@r]ii pe voin]a arhiereului, nu f@r@ o ra]iune practic@ foarte clar@.
Respectiv, acesta selec]ioneaz@ doar ceea ce consider@ c@ îi este strict necesar }i
XIX. Edita seu mandata ad metropolitas ordinatos, XX. Canones ordinationum; XXI.
Literae patriarchales et pontifici; XXII. Institutio archimandritarum et aliorum;
XXIII. Coronatio imperatoris; XXIV. Ritus ponendi ecclesiae fundamenti et
stauropegii; XXV. Ritus altaris, et antimensionum; XXVI. Ritus ecclesiae
reconciliandae; XXVII. Ritus unguenti seu chrismatis ex eccles. hierarchia; XXVIII.
Ritus unguenti ex Euchologio; XXIX. Epistolae heortasticae; XXX. Libellus
abdicationis, sive renunciatio episcopi; XXXI. Censurae pontificiae.
25 Ne-a fost accesibil@ doar edi]ia din 1714 a acestui Arhieraticon (Biblioteca Academiei
Române, cota III 265481).
86
î}i realizeaz@ slujebnicul arhieresc, manuscris sau tip@rit, dup@ puterea financiar@
de care dispune, ca }i dup@ imperativele tradi]iei locale. Acestei practici
discre]ionare se ata}eaz@ Arhieraticoanele române}ti pân@ la pragul anului 1900
}i astfel se explic@ diferen]ele nu arareori deconcertante dintre un Arhieraticon
}i altul, unele semnalate în cele ce urmeaz@.
Cel mai vechi }i mai impresionant Arhieraticon din cultura noastr@ este
Slujebnicul mitropolitului {tefan al Ungrovalahiei, redactat între 1648 - 1688
}i r@mas sub form@ de manuscris pân@ ast@zi. 26 Acest ierarh cu mari ambi]ii al
[@rii Române}ti avea gustul fastului artistic, dovedit de manuscrisul cel mai
„iluminat” cu miniaturi }i ilustra]ii, din câte s-au creat la noi. Ca text în sine,
slujebnicul lui {tefan se situeaz@ la limita dintre un Liturghier obi}nuit }i un
Arhieraticon. Ne afl@m exact la data codific@rii Arhieraticonului ortodox, prin
amintitele edi]ii de la Paris. Ceea ce umanistul Issac Habert întreprindea acolo
dup@ criterii erudite, f@cea mitropolitul român dup@ criterii practice.
Arhieraticonul lui {tefan reflect@, într-un stadiu crepuscular, peisajul cultural
din [ara Româneasc@. Textul este scris în trei limbi: slavon@, greac@ }i român@,
respectiv ecteniile }i rug@ciunile în primele dou@ limbi iar regulile tipiconale
în limba român@. Prin excep]ie, Crezul este tradus în limba român@ }i figureaz@
ca rostit la slujba de hirotonire a mitropolitului. Aceasta constituie de altfel
nivelul maxim de slujb@ arhiereasc@ prev@zut@ în Arhieraticonul lui {tefan.
Cartea are în fa]@ cele dou@ Liturghii mai importante, a lui Ioan Gur@ de Aur }i
lui Vasile cel Mare, lipsind cea de a treia, a lui Grigore Dialogul. În tradi]ia
Liturghierelor grece}ti, lipsa celei de a treia Liturghii nu era o excep]ie, vechile
manuscrise grece}ti oferind mai multe cazuri de acest fel. 27 Nici
Arhieraticoanele române}ti ulterioare nu vor face excep]ie, unele incluzând
Liturghia lui Grigore Dialogul, cele mai multe ignorând-o. În afara textelor
liturgice, lucrarea cuprinde ritualuri }i rug@ciuni specifice unui Arhieraticon
la nivel de mitropolit. Credem c@ acest manuscris excep]ional a r@mas cartea
arhieraticonal@ a mitropoli]ilor [@rii Române}ti }i dup@ {tefan, atâta vreme
cât fondul cultural al ]@rii a tolerat exprimarea în slavon@ }i greac@. Slujebnicul
este oricum o manifestare anacronic@, la o dat@ când toate c@r]ile de cult se
t@lm@ceau }i se r@spândeau prin tipar în limba român@.
Arhieraticoanele din Biserica româneasc@ nu-}i puteau permite luxul
costisitor al tiparului, în condi]iile când textul era utilizat, teoretic, de un singur
celebrator: arhiereul. Cartea manuscris@ r@mâne astfel modalitatea de existen]@
26 Se p@streaz@ la Biblioteca Academiei Române din Bucure}ti, sub cota Ms. rom. 1970.
A fost analizat de G. Popescu-Vâlcea, Slujelnicul mitropolitului {tefan al Ungrovlahiei
(1648-1688), Bucure}ti, 1943 (extras din „Analecta”, I, 1943). Acela}i cercet@tor a
realizat o edi]ie mediocr@ a ilustra]iilor din manuscrisul, sub forma unui album de
art@ cu exact acela}i titlu, Bucure}ti, 1974. Despre mitropolitul {tefan vezi G. I.
Negulescu, {tefan I-iu mitropolitul Ungro-Vlahiei, 1647-1688, Bucure}ti, 1900.
27 G. Popescu - Vâlcea, Slujelnicul mitropolitului {tefan al Ungrovlahiei (1648-1688),
Bucure}ti, 1974, p. 22, n. 17.
87
Ioan Chindri}
a Arhieraticonului, la ini]iativa sau

comanda unui episcop sau
mitropolit. 28 Cel mai vechi
Arhieraticon cu text integral
românesc pare s@ fie - dup@ cuno}tin-
]ele de pân@ acum - cel copiat de
Axinte Uricariul la 1705, pentru uzul
Mitropoliei Moldovei. 29 Se crede c@
el a fost copiat dup@ un arhetip mai
vechi, lucru care, dac@ s-ar dovedi -
sursa consultat@ nu o face! - ar „scur-
ta” }i mai mult via]a Arhieraticonului
multilingv de genul celui al
mitropolitului {tefan. Va r@mâne,
îns@, pân@ adânc în timp, spre anul
1900, maniera Arhieraticonului
frumos împodobit, exemplul lui
{tefan fiind determinant în acest
sens. [inuta artistic@ a c@r]ii viza
dignitatea sacerdotal@ a arhiereului.
F@r@ a atinge nici pe departe
str@lucirea artistic@ a Arhieratico-
nului lui {tefan al Ungrovlahiei, c@r-
]ile manuscrise din aceast@ familie Manuscrisul 2320
sunt îndeob}te bogat ilustrate,
respectând formatul foliantelor de altar. Nu aceea}i tendin]@ unitar@ se
manifest@ îns@ în ceea ce prive}te con]inutul, unde principiul amintit, al voin]ei
arhiereului, coroborat@ cu tradi]ia locului, creaz@ imaginea unei literaturi mai
mult decât permisive: subiective. Codificarea parizian@ de la 1643, pe un
material strict oriental, nu rezist@ în ortodoxia româneasc@. Exemplul
noncomformist ni-l ofer@ chiar Arhieraticonul lui Axinte Uricariul, care prezint@
abateri mari atât fa]@ de Arhieraticonul parizian, cât }i fa]@ de cel de la Vene]ia.
Arhieraticonul moldovean de la 1705 are toate trei Liturghiile în fa]@. Dup@
ele, îns@, urmeaz@ cel pu]in opt capitole care nu ]in de materia arhieraticonal@.
28 Este totu}i hazardat@ afirma]ia din 1974 a coautorilor Paul Mihail }i Zamfira Mihail
despre Arhieraticon, cum c@ ar fi „una dintre c@r]ile de cult care nu s-a tip@rit niciodat@
în ]@rile române”, c@ „aceast@ scriere nu a fost niciodat@ tip@rit@ în limba român@” (a
se vedea articolul acestora: Arhieraticonul român de la 1705 copiat de Axinte
uricariul, în „Biserica Ortodox@ Român@”, XCII, 1974, nr. 11-12, pp. 1403-1413, p.
1404). Arhieraticonul a fost tip@rit la Blaj, în 1777, de c@tre episcopul Grigore Maior,
iar la sfâr}itul secolului al XIX-lea a ap@rut la Bucure}ti marele Arhieraticon al Bisericii
Ortodoxe Române, la nivel de patriarh.
29 Pr. Paul Mihail }i Zamfira Mihail, Arhieraticonul român de la 1705 …
88
Trei „molitve” din aceast@ carte vor face în viitor familie în literatura
arhieraticonal@ manuscris@, cu tot aspectul lor apocrif oricum f@r@ leg@tur@ cu
dignitatea arhiereului: Molitva la blagosloveniia s@lciii în Duminica Florilor
(f. 22v), Molitva la blagosloveniia c@rnurilor în sfânta }i marea Duminic@ a
Pa}tilor, îngemânat@ cu o Alt@ molitv@, la blagosloveniia brândzei }i a oilor
(f. 23r) }i Molitv@ la blagoslovenie la gustarea strugurilor în 6 dzile a lui august
(f. 23v). 30 Aceast@ cale excentric@, subiectiv@ }i aleatorie o vor urma toate
Arhieraticoanele române}ti manusccrise câte se cunosc pân@ acum. 31
Intruziunea elementului subiectiv }i local face foarte anevoioas@ cercetarea
surselor din care s-au inspirat autorii, precum }i urm@rirea filia]iilor. Totu}i,
pentru Moldo-Valahia se pot decela cel pu]in dou@ filia]ii plauzibile. Una este
din Arhieraticonul grecesc de la Vene]ia, eventual arhetipuri manuscrise din
30 Ibid., p. 1410-1411.
31 La Biblioteca Academiei Române din Bucure}ti se p@streaz@ 11 arhieraticoane
manuscrise, sub cotele: Ms. rom. 1384, 1518, 1970, 2089, 2094, 2320, 2337, 4316,
4979, 5043 }i 5051. Pentru duferen]ele de con]inut }i de organizare a materialului
dintre arhieraticoane, red@m cuprinsul pe capitole al manuscriselor 4316 }i 2337,
ambele datând din secolul al XVIII-lea:
A. Ms. rom. 4316: o singur@ liturghie, a lui Ioan Gur@ de Aur (f. 2r-14v);
Rânduiala hirotoniii la cite]i, la ipodiaconi }i la diaconi (f. 16r-19r); Rânduiala
hirotoniii preo]ilor (f. 19r-21r); Rug@ciuni de iert@ciune care cite}te arhiereul celor ce
s@ spovedesc (f. 21v-22v); Rug@ciunea colivii (f. 23r+v); Sfin]irea litiilor(f. 23v-24v);
Rânduiala parastasului (f. 25r-27v); Rânduiala logodnii (f. 28r-30v); Rânduiala
cununiii (f. 31r-39r); Rug@ciune la dezlegarea de blestem (f. 39r-40r); Rânduiala
sfin]ilor antimiselor (f. 40r-42r); Facerea duhovnicului (f. 42r+v). vezi }i Gabriel
{trempel, Catalogul manuscriselor române}ti, III, p. 417.
B. Ms. rom. 2337: nici un text liturgic; Cuvânt pre scurt c@tr@ cititoriu (f. 2v-3r);
Rânduiala la temeliia besearicii (f. 3r-5r); Rânduial@ pentru toate chipurile ce s@ fac
la târnosaniia sfintei besearici (f. 5r-6r); Însemnare la f@râmarea sfintelor moa}te (f.
6r-7v); Rânduiala ce s@ face la sfin]irea antimiselor (f. 7v-16r); Însemnarea scrisorii ce
s@ scrie în antimise (f. 16r+v); Rânduial@ pentru târnosaniia sfintei besearici (f. 16v-26r);
Rânduial@ pentru [!] târnosaniei ceii mari (f. 26v-46v); Rânduiala târnosaniii ceii mici
(f. 47v-54r); Rânduiala ce s@ face când se cl@tea}te sfântul prestol (f. 54v-59r); Rânduiala
ce s@ face la hirotoniia cite]ului }i a cânt@re]ului (f. 59v-60v); Rânduiala ce s@ face la
hirotoniia ipodiaconului (f. 61r-62r); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia diaconului
(f. 61r-62r); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia diaconului (f. 62v-65v); Rânduiala ce
s@ face la hirotoniia preotului (f. 66r-69r); Rânduiala carea s@ face la hirotoniia
episcopului (69v-79r); Rânduiala carea s@ face la punerea arhimandritului (f. 79v-81v);
Rânduiala ce s@ face la punerea arhidiaconului (f. 82r+v); Rânduiala ce s@ face la
punerea marelui iconom, adec@ dichiu (f. 83r+v); Rânduiala la punerea protopopului
(f. 84r+v); Rânduial@ ce s@ face la punerea eclisiiarhului }i a dichiului m@n@stirii }i a
chilariului (f. 85r-86r); Rânduiala dumnezeiasc@ }i sfânta sp@lare în Joia cea Mare (f.
86v-92v); Rug@ciuni de iert@ciune la tot blestemul }i afurisaniia, care s@ citesc de
arhiereu (f. 93r-97v); Rug@ciune la blagosloveniia s@lciei în Dumineca Florilor (f. 97v-99v);
Rug@ciune la blagoslovenii a c@rnurilor în sfânta }i marea Duminec@ a Pa}tilor (f.
99r); Rug@ciune la blagosloveniia brânzii }i a o@lor (f. 100r); Rug@ciune la casa ce s@
surp@ de duhuri reale (f100r-101v); Rug@ciune la îngroparea arhiereului (f. 102r-103v);
adaus: Povestea de un stare] cu ucenicul lui, pentru r@bdare (f.104r-107r).
89
Ioan Chindri}
familia acestuia. O exemplific@m prin manuscrisul redactat de Popa {erban la

1799, totodat@ lucare de o valoare artistic@ ridicat@, f@r@ îns@ a fi comparabil cu
Slujebnicul lui {tefan. 32 Primul capitol se intituleaz@ Rânduiala sfintei }i
dumnezeie}tii Liturghii carea s@ face în bisearica cea mare de la Sfeta Gora,
adic@ Muntele Athos din Grecia. Existen]a unui izvor urmat cu fidelitate o
tr@deaz@ }i caracterul mai adunat al con]inutului. Dup@ cele trei Liturghii, care
exist@ }i în Arhieraticonul grecesc tip@rit, urmeaz@ un num@r restrâns de slujbe
pertinente de prezen]a arhiereului, cu compromisuri minime, cum ar fi cel
din ultimul capitol, avertizat de altfel: Rug@ciuni de iert@ciiune la tot blestemul
}i afurisaniia la mor]i, carele s@ citesc de arhiereu, iar@ de nevoie s@ citesc }i
de p@rintele cel duhovnicesc, de nu va fi arhiereu. Credem c@ în secolul al
XVIII-lea familia româneasc@ a Arhieraticonului tip@rit la Vene]ia a fost
influen]at@ de Slujebnicul lui {tefan. Pot intra în discu]ie Arhieraticoanele care
nu con]in Liturghia lui Grigore Dialogul, cum este manuscrisul 2094 de la
Biblioteca Academiei din Bucure}ti, 33 îns@ }i aici libertatea de interpretare
aglomereaz@ capitolele Arhieraticonului vene]ian. A dou@ filia]ie duce la un
arhetip de slujebnic arhieresc slavon realizat în Rusia. Aceast@ filia]ie se leag@
de activitatea prodigiosului scriitor care a fost arhimandritul Vartolomei
M@z@reanu, unul din personajele-cheie ale rela]iilor culturale româno-ruse din
secolul al XVIII-lea. La întoarcerea din cunoscuta-i c@l@torie în capitala Rusiei,
Sankt Petersburg, în anii 1769 - 1770, el aduce cu sine Arhieraticonul „rusesc”
uzual, tradus în române}te. Primul care a semnalat acest manuscris, V. A.
Urechia, un familiarizat al problemei, îl nume}te: „Leturghiia arhiereasc@
tradus@ din ruse}te }i care se p@streaz@ la Mitropolia din Ia}i (s. n.). 34
Traducerea s-a f@cut „dup@ arhiereasca osândie” a lui Inochentie de Putna,
episcopul Hu}ilor (1752 - 1782) }i i-a servit ca Arhieraticon acestuia, pân@ la
32 B. A. R., ms. rom. 1384. Vezi }i Gabriel {trempel, Catalogul …, I, p. 311; idem, Copi}ti
de manuscrise române}ti pân@ la 1800, I, Bucure}ti, 1959, p. 239.
33 Vezi }i Gabriel Strempel, Catalogul …, II, p. 164.
34 V. A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei M@z@reanu (1720-1780). Noti]@ biografic@ }i
bibliografic@, Bucure}ti, 1889 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, Tom.
X, Memoriile Sec]iunii Istorice”. Titlul arhieraticonului, a}a cum îl reproduce V. A.
Urechia în alfabet chirilic: Întru slava ceii de o fiin]@, de viia]@ f@c@toarei }i
nedesp@r]itei Sfintei Troi]i, a Tat@lui }i a Fiiului }i a Sfântului Duh. În prenorocitele
zile preblagocestivei însu}i st@pânitoarei, marei doamnei noastre Ecaterina Alexievnî,
imperatri]@i a toat@ Rossie }i a diadohilui ei, binecredinciosul domn ]esarevici }i
marelui cniz Pavel Petrovici, dup@ arhiereasca osârdie a Presfin]iii sale chir Inochentii,
episcop Hu}ului, s-au t@lm@cit di pe slovenie }i s-au scris pe moldovenie aceast@ sfânt@
carte cinovnic@ a sfin]itei slujiri arhiere}ti, în sfânta împ@r@teasc@ cetate
Sanktpetersburg, în anii de la Hristos mântuitoriul nostru 1770, de smeritul }i mult
p@c@tosul Vartolomei Mazeriianu, arhimandritul sfintei M@n@stiri Solc@i din Moldova.
Manuscrisul a fost definitivat înaintea datei de 27 iulie 1770, când porne}te spre cas@.
Vezi }i Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei M@zereanu. Schi]@ biografic@ }i
bibliografic@ cu mai multe anexe, în „Analele Academiei Române”, Seria II, Tomul
XXXIII, 1910-1911, Memoriile Sec]iunii Literare, pp. 243-347, p. 273-274.
90
data incert@ când a ajuns în biblioteca Mitropoliei din Ia}i. Târziu, dup@ mijlocul
secolului al XIX-lea, acest manuscris a fost reactivat, dând na}tere ultimei familii
de Arhieraticoane manuscrise române}ti. În condi]iile când ierarhii români
aveau o stare material@ mai r@s@rit@, ca urmare a na]ionaliz@rii m@n@stirilor
închinate, pisarii târzii reînvie modelul manuscrisului „iluminat”, de o elegan]@
ostentativ@, care î}i tr@ie}te ultimele decenii înaintea tip@ririi Arhieraticonului
românesc ortodox. Aceast@ familie are la baz@ „slujirea arhiereasc@” tradus@
de Vartolomei M@z@reanu, afl@toare atunci la Mitropolia din Ia}i. Cel mai
elocvent exemplu este Arhieraticonul lucrat de „preotul exarh” Gheorghie
Ionescu la 1878, pe seama mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei }i Sucevei.
Chiar în titlu se precizeaz@ c@ a fost transcris „dup@ un vechiu manuscript din
Sfânta Mitropolie a Moldovei din Ia}i”, 35 care nu poate fi decât cel v@zut de V.
A. Urechia în acela}i loc. Manuscrisul lui Gheorghie Ionescu mai p@streaz@ înc@
alfabetul chirilic, a}a cum se întâmpl@ }i cu altele din „familia M@z@reanu”. Dar
tot în aceea}i familie se semnaleaz@ }i primul Arhieraticon românesc scris cu
ortografie latin@. El este opera sau ini]iativa marelui reformator }i om al bisericii
care a fost Melchisedec {tef@nescu, episcop al Dun@rii de Jos }i membru al
Academiei Române, }i dateaz@ din anul 1875.36 Partea inspirat@ din manuscrisul
lui Vartolomei M@z@reanu decurge exact ca în manuscrisul analizat anterior, al
lui Gheorghie Ionescu. Melchisedec era îns@ un prelat cu ambi]ii mari, pe care
Arhieraticonul s@u le reflect@. În partea a treia este codificat ceremonialul
hirotonirii mitropolitului, separat în cazul Moldovei }i al Ungrovlahiei, ]inând
cont de diferen]ele tradi]ionale existente în cele dou@ provincii biserice}ti.
Dup@ aceast@ prob@ de for]@, îns@, Melchisedec cade în aceea}i manier@ a
„Arhieraticonului deschis” în care include, de exemplu, slujba foarte special@
a sfin]irii antimiselor în bisericile f@r@ moa}te, inspirându-se dintr-un
„acoluthiariu grecesc manuscris”. Lucrarea se încheie cu slujbe }i rug@ciuni care
35 Titlul întreg: Orânduiala serviciului arhieresc al sfintelor }i dumnezee}tilor liturghii
a lui Ioan Gur@ de Aur, a lui Vasile cel Mare }i a lui Grigorie Dialogul, numit@ Cea
mai nainte sfin]it@, precum }i orânduiala hirotonielor }i hirotesiilor de grade
eclesiastice. Transcris@ dup@ un vechiu manuscript din Sfânta Mitropolie a Moldovei
din Ia}i, pentru Înalt preasfin]itul arhiepiscop }i mitropolit al Moldovei }i Sucevei D.
D. Iosif Naniescu, la anul 1878 în Bucure}ti, de preotul exarh Gheorghie Ionescu,
servitor la biserica Monastirii Zl@tari. Manuscrisul se p@streaz@ la B. A. R., Ms. rom.
1518, are 70 [-76] pagini format folio de altar. Cf. }i Gabriel {trempel, Catalogul …,
I, p. 356-357. Acest Gheorghie Ionescu, „preot efemeriu la biserica Zl@tari” (în 1873)
sau, ulterior, „preot exarh servitor la biserica Monastirii Zl@tari” (1878) pare a fi ultimul
autor de manuscrise „iluminate” din cultura noastr@. El alc@tuise, la 1873, }i
Arhieraticonul arhiereului Ieronim, „episcop Sevastis” }i, vicar al mitropolitului din
bucure}ti (B. A. R., ms. rom. 5043).
36 Archieraticon, adic@ Liturgiariu arhieresc combinat dupre un manuscris vechiu de la
sfânta Mitropoliea Moldovei }i dupre alte c@r]i liturgice ale Bisericei Ortodoxe de
episcopul Dun@rei de Jos, Melchisedec. 1875. Manuscrisul se afl@ la B. A. R., Ms. rom.
2089, 140 [-141] file format folio de altar. Cf. }i Gabriel {trempel, Catalogul …, II,
p. 163.
91
Ioan Chindri}
nu au nimic comun cu structura unui Arhieraticon clasic.

La aceast@ structur@ se va reveni cu severitate odat@ cu primul Arhieraticon
ortodox tip@rit, Arhieraticon cuprinzând rânduielile tuturor hirotesiilor }i
hirotoniilor, 37 la sfâr}itul secolului al XIX-lea. Cu aceast@ tip@ritur@ se încheie
evul Arhieraticoanelor manuscrise, cu mult@ risip@ de art@, dar }i cu o mare doz@
de confuzie în con]inut. Arhieraticonul tip@rit, oficial, rupe cu duritate
relativismul balcanic analizat mai sus, impunând, la antipod, un Arhieraticon
excesiv de exigent. Acest codice arhieresc restrânge materialul arhieraticonal
la hirotonii }i hirotesii, care reprezint@ doar limita superioar@ a slujbelorunde
este necesar@ prezen]a arhiereului. Este cel mai restrictiv Arhieraticon, român
sau str@in, pe care l-am v@zut. Aceast@ parcimonie excesiv@, probabil un reflex
al mitropolitului Iosif Gheorghian la bunul plac de dinainte, nu va rezista, ci se
va reveni în secolul nostru la o variant@ mai larg@, conform no]iunii
enciclopedice de Arhieraticon: „Carte ritual@ în care se cuprind a}ez@mintele
acelor servicii }i ceremonii sacre, s@vâr}irea c@rora este rezervat@ numai
arhiereului, cum sunt hirotoniile treptelor ierarhice, sfin]irea bisericii, a mirului,
binecuvântarea vaselor }i a rechizitelor sacre }.a.” 38 Acestei defini]ii se supune
cu exactitate Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein.
PRIMUL ARHIERATICON ARDELENESC. Nu se cunoa}te vreun

Arhieraticon românesc în Ardeal, anterior celui alc@tuit de Inochentie Micu-Klein.
Ardealul, de altminteri, face o not@ distinct@ comparativ cu bog@]ia de
Arhieraticoane evocat@ par]ial mai sus. Înainte, ca }i dup@ Unirea cu Roma de la
1700, diecezele române}ti din Ardeal (Alba Iulia }i apoi a F@g@ra}ului cu re}edin]a
la Blaj) erau slab dotate material în compara]ie cu lumea de principi }i boieri
donatori din Moldo-Valahia. Departe de elegan]a Arhieraticoanelor ilustrate de
acolo, Inochentie realizeaz@, în condi]ii precare, unul modest ca aspect. Peste 29
de ani, la 1777, Grigore Maior, spirit practic }i european, î}i va tip@ri Arhieraticonul
propriu, lovind dou@ ]inte deodat@, una de aproape }i alta cu b@taie lung@. În
instan]a proxim@, Arhieraticonul tip@rit costa mai pu]in decât unul me}te}ugit
artistic, de mân@, episcopul de la Blaj având la îndemân@ propria tipografie. Mai
apoi, acest singur Arhieraticon tip@rit din întreaga noastr@ cultur@ veche va fi
întrebuin]at în toate ]inuturile locuite de români, concurând ca r@spândire cu o
alt@ carte bl@jean@, Biblia de la 1795. Peste un secol, dup@ 1875, un exemplar din
posesia mitropolitului moldovean Iosif Naniescu va trebui s@ fie cârpit de uzat ce
era, pentru a putea fi legat în coperte noi.39 Modelul Arhieraticonului de tip
ardelean îl stabile}te Inochentie Micu-Klein. El merge pe linia Arhieraticonului de
la Paris, l@sând la o parte textul Liturghiei }i trecând direct la rânduielile
37 Am consultat numai edi]ia a doua, Bucure}ti, 1899.

38 Corneliu Diaconovici, Enciclopedia român@, I, 1898, p. 239.
39 Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice române}ti IV. Opera episcopului Damaschin,
în „Cultura cre}tin@”, V, 1915, nr. 8, p. 233.
92
arhieraticonale: hirotesii, hirotonii }i sfin]iri. Este întocmit pentru necesit@]ile

Episcopiei unite a F@g@ra}ului, ale episcopului acesteia, dup@ cum atesteaz@
urm@toarea formul@ rostit@ la ritualul împlânt@rii crucii: „Împlântarea crucii, cu darul
Preasfântului Duh, f@cut@ de smeritul al F@g@ra}ului, grecilor }i ru}ilor, rumânilor
ora}ului episcop …” 40 Derutanta în}iruire: „grecilor }i ru}ilor, rumânilor”, în
condi]iile când doar românii erau uni]i în Ardeal }i ]ineau de Episcopia F@g@ra}ului,
provine din bula papal@ „Rationi congruit ” de la 1721, prin care se ridic@ Episcopia
F@g@ra}ului de rit greco-catolic, sub p@storia lui Ioan Giurgiu Patachi. 41 Iat@
formularea din constitu]ia pontifical@ în cauz@: „De aceea, aflând c@ grecii, rutenii,
valahii, sârbii }i al]ii care fuser@ înainte p@mânteni de ritul grecesc de pe întregul
provinciei Transilvaniei, din mila binecuvânt@toare a Domnului, au alergat cu miile
la sânul Sfintei Biserici Catolice …” etc. Pare o gre}eal@ din ignoran]@ - crede
Gheorghe {incai - prin care „Curtea Romei” î}i tr@deaz@ „toat@ ne}tiin]a sa }i
necunoa}terea neamurilor pe care vrea s@ le pasc@”. 42 Fie ea gre}eal@, cum crede
{incai, fie diploma]ie vatican@, cum suntem noi dispu}i a crede, Inochentie respect@
în Arhieraticon formularea de la 1721. Ea define}te o zon@ est-european@ pe care
Roma o avea în vizor, ca obiectiv al campaniei de unire, pe care iezui]ii o desf@}urau
în for]@ din secolul al XVII-lea. 43 Aceste etnii }i culturi aveau în comun un trecut
de apartenen]@ la Biserica Oriental@, iar în vremea lui Inochentie un prezent de
desprindere greoaie din tradi]ia acestei biserici. Arhieraticonul s@u oglinde}te
cel mai fidel aceast@ realitate tranzitorie, la analiza izvoarelor din care s-a inspirat
autorul în redactarea c@r]ii. Aceast@ analiz@ este un exerci]iu dificil. Singurul lucru
cert este c@ el n-a avut la îndemân@ vreun Arhieraticon românesc din care s@ se
inspire. În lipsa acestuia, episcopul bl@jean este nevoit s@ traduc@ totul - sau
aproape totul - din alte limbi. Din care, îns@? Problema identific@rii surselor sale
se love}te de unele stavile documnetare de netrecut, deocamdat@. Nu este sigur
dac@ a cunoscut Arhieraticonul de la Paris, lucrat de reputatul erudit Isaac Habert.
Cert este c@ nu traduce nimic din acesta. Inochentie î}i divulg@ par]ial sursele în
trei locuri din lucrare, în toate trei fiind vorba de Molitvenice. La sfâr}itul
capitolului despre Rândul care s@ face la hirotoniia diaconului el precizeaz@:
„Iar@ la un molitvenic sârbesc (s. n.) am aflat cum nu se face diiacon la Liturghiia
Preajdesfe}tenaia”. Cartea amintit@ atât de vag este un manuscris slav care se
p@streaz@ între c@r]ile r@mase de la Inochentie Micu-Klein, lipsindu-i începutul }i
40 Fila 24r+v.
41 Vezi Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei
F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85-106.
42 Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 341, unde se întreab@:
„Ce greci, ce ruteni, ce ra}tiani sau sârbi au fost pe vremea aceasta în Ardeal, carii s@
se fie unit?”
43 Vezi, în ceea ce-i prive}te pe români, m@rturia genuin@ }i autentic@ a iezuitului ceh
Andreas Freyberger, din cronica sa Historica relatio unionis Walachiacae cum
Romana Ecclesia, edi]ie princeps dup@ manuscrisul original }i traducere în
române}te, cu un studiu }i note }tiin]ifice de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996.
93
Ioan Chindri}
sfâr}itul, con]inând îns@ un Molitvenic. 44 Acest izvor sub]ire, citat din memorie,
întrucât r@m@sesc departe, la Blaj, trebuie interpretat }i redus exact la ceea ce afirm@
Inochentie. Se simte din not@ dep@rtarea de sursa citat@, fapt care vine odat@ în
plus în sprijinul redact@rii Arhieraticonului la Roma. Totodat@, aceea}i not@ face
imposibil@ ideea inspir@rii autorului din manuscrisul citat. {i totu}i, prima parte a
Arhieraticonului este masiv }i manifest tributar@ unei surse slave. Acest fapt îl
tr@deaz@ numeroasele ectenii, provoc@ri }i r@spunsuri la locuri determinate, pe
care Inochentie le red@ în limba slavon@: Gospodi pomilui nas... Blagosloven@
bog@ na}@... Miromu gospodu pomolimsea... Prezen]a acestora dau
Arhieraticonului lui Micu-Klein aspectul unei scrieri masiv române}ti, în care câteva
locuri minore mai rezist@ în limba slav@ bisericeasc@, r@m@}i]e ale unui vechi prestigiu
popular al acestei limbi. Se presupune c@ credincio}ii cuno}teau }i în]elegeau aceste
locuri, de vreme ce autorul le p@streaz@ în forma lor slavon@. La aceea}i surs@ de
limb@ slavon@ trimit }i cele câteva încheieri de capitole notate cu: Kone].
Caracteristica acestor locuri în limba slavon@ este descre}terea frecven]ei lor, odat@
cu înaintarea în capitolele arhieraticonale. Dac@ la cele dou@ rug@ciuni de la început
}i la hirotesiile m@runte de cete], „peve]” (cantor), ipodiacon etc. ele sunt mai
frecvente, descresc numeric }i dispar complet odat@ cu hirotoniile (diacon, preot).
Dar care puteau fi aceast@ surs@ slavon@? În imposibilitatea nominaliz@rii ei, emitem
ipoteza c@ este vorba de un Arhieraticon - probabil manuscris - din zestrea
c@lug@rilor basilieni ruteni de rit unit din Roma, de care se leag@ atât de strâns exilul
episcopului nostru. Cunoscându-i din fraged@ tinere]e, }colit la Munkács în mijlocul
lor, Inochentie le solicit@ }i le ob]ine ospitalitatea, la re}edin]a (ospizio, hospitium)
acestora de pe lâng@ biserica Santi Sergio e Bacco, aflat@ în inima Romei. Episcopul
bl@jean }i-a dus existen]a de exilat în mijlocul acestor cuno}tin]e vechi, dup@ p@rerea
lui Aloisie L. T@utu pân@ la 1754, 45 iar dup@ cea a lui Fransics Pall, mai credibil@,
pân@ la sfâr}itul zilelor, în 1768. 46 C@lug basilian el însu}i, de obedien]a centrului
monahal de la Munkács, unde î}i depusese voturile în tinere]e, Inochentie trebuie
s@ fi cunoscut bine literatura bisericeasc@ folosit@ de colegii s@i ruteni. Arhieraticonul
s@u, pân@ la hirotonia preotului inclusiv, las@ împresia ferm@ a unei traduceri din
limba slavon@, cu p@strarea unor pasaje originale. Trebuie remarcat îns@ numaidecât
c@ aceste pasaje nu se refer@ niciodat@ la indica]iile tipiconale sau la rug@ciuni, care
sunt riguros traduse în române}te, ci sunt începuturi de ectenii, provoc@ri }i
r@spunsuri din timpul slujbei: „Doamne, îndur@-te spre noi”, „Domnului s@ ne
rug@m” etc. Existen]a, îns@, a unei c@r]i-pilot în slavon@ este cert@, }i repet@m
convingerea noastr@ c@ Micu-Klein a g@sit-o la c@lug@rii ruteni de la Roma.
A doua surs@ pe care }i-o dezv@luie se afl@ aruncat@, tot expeditiv, în mijlocul
44 Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, msse slave 24, manuscris 4 0, f@r@
început }i sfâr}it, scris cu negru }i ro}u, databil de la sfâr}itul secolului al XVII-lea sau
începutul celui urm@tor.
45 Aloisie L. T@utu, Testamentul }i moartea episcopului Inochentie Micu-Klein, supliment
la „Via]a cre}tin@”, Biblioteca A. G. R. U., Cluj-Napoca, 1992.
46 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, p. 31.
94
consistentei p@r]i a Arhieraticonului care se refer@ la diverse sfin]iri: a discului

}i potirului, antimisului, facerii }i sfin]irii mirului, zidirii }i sfin]irii bisericii.
Aceast@ mare }i important@ parte îi asigur@ lui Inochentie primatul absolut în
codificarea româneasc@ a respectivelor slujbe arhieraticonale. Nici un
manuscris anterior cunoscut nu le cuprinde. La capitolul facerii mirului, dup@
ce în}ir@ o serie de componente folosite la prepararea acestuia, recomand@:
„Iar@ de vei vrea s@ mai bagi, caut@ în Euxuloghion, adec@ Molitveniicul cel
latenesc }i grecesc, list [=pagin] 637”. Aceast@ surs@, care nu ne-a fost la
îndemân@ pentru analiz@ comparativ@, este o alt@ carte de c@p@tâi a Bisericii
Orientale, tip@rit@ în occidentul catolic. Prima edi]ie a ap@rut în cunoscuta
tipografie a grecilor din Vene]ia, la 1526, 47 editat@ probabil de acela}i Petrus
Zanetti care scoate edi]ia din 1559. 48 Micu-Klein a folosit îns@ marea edi]ie
bilingv@, greco-latin@, publicat@ de Jacques Goar la Paris, cu bogate note
}tiin]ifice, în 1647. 49 Noua surs@ divulgat@ vine tot în sprijinul redact@rii la
Roma a Arhieraticonului, întrucât Euhologhionul amintit nu se g@se}te în
vechiul fond bl@jean de c@r]i, numit Fondul bazilitan, p@strat în custodie la
Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române }i nu este semnalat nici
în vechiul inventar de c@r]i din Blaj, întocmit în 1747. 50 Euhologhionul de la
Paris era }i este o atare raritate la noi în ]ar@, încât nici Inochentie, nici
„altcineva”, nu-l putea avea la îndemân@ înaintea plec@rii la Roma, spre a face
trimiterea punctual@ la o pagin@ anume. Or, din trimiterea în cauz@ rezult@
limpede c@ autorul avea în fa]@ sursa pe care o aminte}te. La Roma acest lucru
era cu putin]@.
În fine a treia surs@ recunoscut@ de Inochentie o g@sim la începutul celui de
al doilea capitol referitor la hirotonirea episcopului, unde se face „cercarea”
candidatului. Aspectele acestui demers - spune autorul - sunt „din multe alte a
lui Ala]ian molitvenice de hirotonii alease”. Acest „Ala]ian” este o celebritate
47 The Catholic Encyclopedia, vol. V. pagin@ WEB pe Internet, http://w.w.w.newadvent.org/
cathen/05595b.htm, p. 2.
48 Cf. Jean George Théodore Graesse, Tresor de livres rares et précieux ou noveau
dictionaire bibliographique, VII, supliment, Dresda - Geneva - Londra - Paris, 1869,
p. 287.
49 Euchologium sive rituale Graecorum, complectens ritus et ordines Divinae Liturgiae,
officiorum, sacramentorum, consecrationum, benedictionum, funerum, orationum
si cuilibet personae, statui vel tempori congruos, juxta usum Orientalis Ecclesiae
…, paris, 1647 (v. J. G. T. Graesse, Tresor de livres rares …, II, Dresda - Geneva -
Londra - Paris, 1861, p. 510).
50 Vezi Inventarium librorum, Balasfalvae in residentia episcopali, sub cameratico et
episcopali sigilis antea habitorum, nunc vero curae ac custodiae Reverendissimi
domini Petri Aaron de Bisztra vicarii generalis concreditorum, ad mandatum Inclyti
regii Thesaurariatis Transilvanici per infrascriptas anno 1747 die 14-ta Junii
confectum, la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, sub cota mss. lat.
550. Cf. }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul
manuscris din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific multiplicat
al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, 1979, p. 126-145.
95
Ioan Chindri}
ecumenic@ a secolului al XVII-lea, Leo Allatius (1586 - 1669), italian (Leo Allaci)
n@scut în insula Chios din mam@ grecoaic@ }i cu primele studii în limba greac@.
A studiat apoi la Roma, }i-a adjudecat faima de erudit al vremii }i a ajuns
bibliotecar al Vaticanului, postur@ din care }i-a elaborat cele 53 de lucr@ri câte
îi sunt consemnate de bibliografi. A fost unul dintre marii cunosc@tori ai Bisericii
Ortodoxe }i problemelor acesteia, dintre înv@]a]ii catolici din toate timpurile.
Sursa indicat@ de Inochentie este cea mai important@ lucrare a lui Allatius,
monografia Graeciae orthodoxae tomi duo, ap@rut@ la Roma în 1652-1658 (vol.
I-II). Formula de „cercare” a candidatului la episcopie, a}a cum a luat-o autorul
de la Leo Allatius, este curent@ }i ast@zi în Biserica Oriental@. Ea cuprinde
r@spunsul citit, deci preg@tit înainte, la trei întreb@ri, prin evocarea Crezului }i
prin dou@ dezvolt@ri speciale ale acestuia.
În afara acestor trei surse recunoscute, putem extinde, cu pruden]@, aria
informa]ional@ }i asupra Arhieraticonului grecesc de la Vene]ia, pe care ar fi o
ciud@]enie s@ nu-l fi cunoscut. Cum îns@ diversele ceremonii, formule }i
rug@ciuni arhieraticonale nu erau - }i nu sunt! - crea]ii ale autorilor, ci vin din
tradi]ia paleocre}tin@, codificate etapizat, este greu de recunoscut sub haina
limbii române unul sau altul dintre izvoare. Tot în leg@tur@ cu sursele str@ine,
se pune întrebarea dac@ Slujebnicul arhieresc d@ruit de Mihail Manuil Olsávszky
în 1743 l-a influen]at pe episcopul nostru în redactarea Arhieraticonului.
R@spunsul este categoric negativ. Manuscrisul în cauz@ nu este un Arhieraticon
propriu-zis, ci o lucrare ce cuprinde numai tipiconul investirii }i sfin]irii
episcopului. Ambi]iosul candidat rutean pare a-}i fi preg@tit acest instrument
anume în vederea hirotonirii sale, celebrate, dup@ cum am v@zut, chiar de
Inochentie. Acest slujebnic slavon este un desf@}ur@tor fastuos al scenariului
care se petrece la hirotonirea epicopului, întins pe zeci de pagini. Lipsesc îns@
rug@ciunule aferente diferitelor momente ale hirotonirii, care erau citite
probabil din alte c@r]i rituale. Finalitatea celor dou@ lucr@ri este diferit@: una de
prestigiu personal, la Olsávszky, alta de utilitate la scara întregii eparhii, în cazul
lui Micu-Klein. De altfel, Arhieraticonul lui Olsávszky se afla în biblioteca
m@n@stirii din Blaj la data când Inochentie }i-l redacta pe al s@u, deci în
imposibilitatea de a-l influen]a pe acesta din urm@.
Constat@m în final c@ autorul Arhieraticonului lui Inochentie nu a folosit nici o
surs@ româneasc@ pentru alc@tuirea acestei pre]ioase opere precursoare. Excep]ie
face psalmul 22, reprodus integral la capitolul sfin]irii bisericii. Textul este absolut
identic cu cel care se va impune în toate Psaltirile române}ti din secolul al XVIII-lea,
începând cu Psaltirea de la Buz@u din 1703. 51 Faptul acesta nu înseamn@ c@
Inochentie avea în fa]@ o Psaltire autentic@, ci, desigur, c@ reproduce din memorie
51 Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme

de filia]ie, în „Limba român@”, XXII, 1974, nr. 3, p. 233-242; idem, Contribu]ii la
problema unific@rii limbii române literare. (În leg@tur@ cu edi]iile române}ti din secolul
al XVIII-lea ale Psaltirii, ibid., nr. 1, p. 13-24.
96
unul dintre cei mai frumo}i psalmi, cunoscut de orice preot de ]ar@. În lumina
acestei imposibilit@]i totale de a compila, în stilul epocii, Arhieraticonul cap@t@
valen]ele unei opere originale de mare valoare, în calitatea lui de text românesc.
Acest text este rezultatul unei elabor@ri personale, pe linia personalit@]ii lui
Inochentie, omul devotat sincer }i integral bisericii }i na]iunii sale.
Ambi]ia autorului este s@ realizeze un slujebnic arhieresc complex, pe o gam@
de slujbe ce se vor reg@si în Arhieraticoanele române}ti importante, pân@ în zilele
noatre. Dup@ tradi]ia slavon@, include la început dou@ momente atipice: rânduiala
spovedaniei }i rug@ciunea la dezlegarea de blestem. Aceast@ din urm@ rug@ciune
o vom întâlni }i într-un Arhieraticon manusccris din secolul al XIX-lea. 52 Nu este
clar dac@ are în vedere prezen]a arhiereului în aceste momente. Consider@m
a}adar c@ Arhieraticonul propriu-zis începe la fila 3r, care are ca frontispiciu
gravura-emblem@ descris@ mai sus. Din capul locului, el ignor@ includerea celor
trei Liturghii, ab@tându-se de la modelul grecesc de tip vene]ian }i de la cel
românesc.53 Inochentie este astfel mai aproape de modelul apusean al edi]iilor
greco-latine de la Paris (1643, 1676), care codific@ tot slujbe ortodoxe, îns@ într-o
selec]ie arhieraticonal@ riguroas@, în care prezen]a arhiereului la slujbe se justific@
nu prin obiceiurile locale, ci prin tradi]ia de linie a Bisericii R@s@ritene. Slujbele
care îl intereseaz@ pe autorul nostru sunt hirotesiile, hirotoniile }i sfin]irile, acestea
din urm@ strict legate de l@ca}ul bisericii }i de obiectele de cult. Împarte aceste
slujbe în patru grupe. Din prima fac aprte: hirotesiile cite]ului, cânt@re]ului }i
ipodiaconului, hirotoniile diaconului }i preotului, precum }i „punerea”
egumenului m@n@stirii (tot o hirotesie). A doua grup@, care este o premier@ în
literatura noastr@ arhieraticonal@, se refer@ la sfin]irile }i „rânduielile” legate de
obiectele }i materiile de cult din biseric@. Începe cu sfin]irea discului }i potirului,
apoi sfin]irea antimisului, rezervând în final un spa]iu substan]ial prepar@rii }i
sfin]irii mirului. Am v@zut c@ sursa m@rturisit@ pentru prepararea Sfântului }i
Marelui Mir este Euhologhionul de la Paris, 54 dând prima re]et@ româneasc@
pentru acest ritual. Ambi]ia de arhiereu voluntar a lui Inochentie se reveleaz@
mai ales cu aceast@ ocazie, }tiut fiind faptul c@ românii aduceau mirul de departe,
din „locurile sfinte”, cu efort }i cheltuial@ mare. Unirea românilor ardeleni cu
Roma, pe de alt@ parte, crease o discontinuitate în acest flux, punând problema
prepar@rii mirului cu for]e locale. Acest element este }i mai evident în
Arhieraticonul lui Grigore Maior, tip@rit la Blaj în 1777, care d@ chiar dou@ re]ete
pentru prepararea mirului. A treia grup@ o formeaz@ slujbele care înso]esc zidirea
52 Vezi supra, nota 31.

53 Modelul grecesc este reprezentat de Arhieraticonul de la Vene]ia (1679, 1714; vezi
supra, inclusiv nota 25). Modelul românesc caracteristic îl consider@m cel din 1705
copiat de Axinte Uricariul (vezi Paul Mihail }i Zamfira Mihail, Arhieraticonul român
de la 1705 … la loc. cit.). Autorul Arhieraticonului moldovean urmeaz@ cuminte
modelul grecesc, cu cele trei Liturghii în fa]@, dup@ care apoi e}ueaz@ într-o serie de
slujbe obscure, unele tradi]ionale altele apocripe.
54 Supra, nota 49.
97
Ioan Chindri}
}i târnosirea l@ca}ului bisericesc. Este partea cea mai grea }i mai lung@ a Arhierati-
conului, autorul fiind excedat la un moment dat de dificultatea traducerii, încât
las@ textul în suspensie, 55 cu un loc gol pe foaie în continuare, f@r@ a mai reveni
îns@ ca s@ întregeasc@ rug@ciunea neterminat@. {i aceast@ parte este o premier@
în Arhieraticoanele române}ti. În fine, ultima grup@ este ocupat@ de slujbele
aferente hirotesiilor }i hirotoniilor de grade biserice}ti înalte: arhidiaconul,
economul m@n@stirii, protopopul, episcopul. Aceast@ strucutur@, atent
selec]ionat@ }i închegat@, confer@ Arhieraticonului gradul de tipicitate pentru
mediul social }i ecleziastic vizat de autor. Spre deosebire, de pild@, de episcopul
rutean Olsávszky, Inochentie nu-}i scrie Arhieraticonul ca s@-i serveasc@ lui, ci ca
el s@ serveasc@ pe al]ii cu aceast@ carte. În ambian]a vremii, nici un alt element nu
egala prezen]a arhiereului în mijlocul credincio}ilor, ca factor de coeziune social@
}i solidaritate uman@. Arhieraticonul face astfel parte din recuzita de ierarh militant
a episcopului bl@jean, gândit ca un mijloc de înt@rire a vastei sale dieceze unite
cu Roma. Slujba arhiereasc@ trebuia s@ impresioneze, s@ inspire for]@ }i s@ creeze
un cadru de m@re]ie }i frumuse]e inteligibil@ pentru to]i. Pentru aceast@ cerin]@,
el echilibreaz@ inspirat indica]iile de scenariu, de procedur@ tipiconal@, cu
rug@ciunile pertinente de diferitele momente ale slujbelor arhiere}ti. Versiunea
româneasc@ a acestor rug@ciuni este proba de for]@ }i principala tr@s@tur@ care
investe}te Arhieraticonul cu calitatea de remarcabil@ oper@ literar@ original@,
pentru vremea }i în accep]iunea vremii în care s-a creat. Frumuse]ea }i c@ldura
expresiei a creat un prototip care va intra în toate Arhieraticoanele române}ti,
prin intermediul celui tip@rit la Blaj din 1777, singurul tip@rit }i extrem de popular
pân@ la pragul anului 1900. Pentru continuitatea versiunii lui Inochentie în
literatura noastr@ arhieraticonal@, d@m mai jos textul comparativ al rug@ciunii cu
care se încheie slujba hirotonirii preotului, în cinci dintre Arhieraticoanele
consultate, primul fiind desigur al lui Micu-Klein. Celelealte patru se încadreaz@
în tot atâtea familii, definite de un cuvânt-cheie, respectiv al doilea atribut al
Dumnezeirii invocat în rug@ciune: în]@leagere, }tiin]@, pricepere, în]elepciune.
Iat@ succesiunea textului, ultimul redactat la 1875:
1. Inochentie Micu-Klein
„Dumnezeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru în]eleagere, minunat întru
sfaturi mai vârtos decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre care bine
l-ai voit a întra în stepena preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sfântului T@u Duh,
ca s@ fie destoinic a sta înaintea nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@
Evangheliia mântuin]ii Tale, a lucra sfin]irea cuvântului T@u celui adev@rat, s@
aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ înnoiasc@ oamenii T@i iar@}i cu feredeul
fiin]ii. Cum }i însu}i s@ Te tâmpine întru a doao venire a marelui Dumnezeu }i
mântuitoriului nostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, s@ ia plata
55 Fila 21v.
98
tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ilor Tale.
C@ s-au blagoslovit }i s-au prosl@vit preacinstitul }i de mare cuviin]@ numele T@u,
al Tat@lui }i al Fiiului }i al Duhului Sfânt, acum }i pururea }i în veacii veacilor”.
2. Arhieraticon, Blaj, 1777
„Dumnezeule, carele e}ti mare în puteri }i neajuns întru în]@leagere,

minunat în sfaturi mai mult decât to]i fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre
acesta pre carele bine ai voit ca s@ priimeasc@ treapta preo]iei, umple-l cu darul
Sfântului T@u Duh, ca s@ fie vreadnic a sta nevinovat înaintea j@rtvenicului T@u,
a binevesti Evangheliia împ@r@]iii Tale, a lucra sfin]irea cuvântului T@u celui
adev@rat, a aduce [ie daruri }i j@rtve duhovnice}ti, ca s@ înnoiasc@ poporul T@u
prin baia na}terii de a doao. Ca }i el, întâmpinând a doao venire a marelui
Dumnezeu }i mântuitorului nostru Isus Hristos, a unuia n@scut Fiiului T@u, s@
ia plata bunei chivernisiri a cinului s@u, în mul]imea bun@t@]ii Tale. C@
binecuvântat }i pream@rit e atotcinstitul }i de mare cuviin]@ numele T@u }.c.l.”
3. Ms. 1384
„Dumnezeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru }tiin]@, cel minunat
în sfaturi mai mult decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre
carele bine ai voit a întra la treapta preo]iii, umple-l pre el de darul Sfântului
T@u Duh, ca s@ fie vrednic a sta înaintea j@rtvelnicului T@u nevinovat, s@
propoveduiasc@ Evangheliia mântuirii Tale, cu sfin]enie s@ lucreze cuvântul
adev@rului T@u, s@-[i aduc@ [ie daruri }i j@trve duhovnice}ti, s@ înnoiasc@ pre
norodul T@u prin baia na}terii ceii de a doao. Ca însu}i el s@ Te întâmpine
întru a doao venire a marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru Isus
Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, }i s@ ia plata bunei orânduieli a cetelor
celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ii Tale. C@ s-au blagoslovit }i s-au
prosl@vit preacinstit }i de mare cuviin]@ numele T@u, al Tat@lui }i al Fiiului }i
al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în vecii vecilor”.
4. Ms. 1518
„Dumnezeule cel mare întru putere }i neurmat întru pricepere, cel minunat
întru sfaturi mai presus decât fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre acesta, carele
bine ai voit în treapta preo]iei a întra, umple-l de darul Sfântului T@u Duh, ca s@
se fac@ vrednic a sta nevinovat lâng@ jertvenicul T@u, a propovedui Evanghelia
împ@r@]iei Tale, cu sfin]enie a lucra cuvântul adev@rului T@u, a aduce [ie daruri }i
jertve duhovnice}ti, de izvod a înnoi pre norodul T@u prin na}terea cea a doa, a
b@ii. Ca }i el, întâmpinând întru a doa venire a marelui Dumnezeu }i mântuito-
riului nostru Isus Hristos, a Fiiului T@u celui unuia n@scut, s@ priimeasc@ plata
99
Ioan Chindri}
bunei iconomii a cetei sale, întru mul]imea bun@t@]ii Tale. C@ s-au binecuvântat }i
s-au prosl@vit întru tot cinstitul }i mare încuviin]at numele T@u, al Tat@lui }i al Fiiului
}i al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în veci vecilor”.
5. Ms. 2089
„Dumnezeule cel mare întru putere }i neurm@rit întru în]elepciune, cel

miraculos întru sfaturi mai mult decât fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre
acesta, care ai binevoit a se sui la treapta de presbyter, împle-l de darul Sfântului
T@u Duh, pentru ca s@ fie vrednic a presta f@r@ de prihan@ înaintea jertfenicului
T@u, a predica Evanghelia împ@r@]ieie Tale, a ierurgisi cuvântul adev@rului T@u,
a proaduce [ie daruri }i jertfe spirituali }i a re-nnoi poporul T@u prin baia
rena}terei. Pentru ca }i acesta, întâmpinând la a doua venire a marelui
Dumnezeu }i mântuitoriului nostru Isus Hristos, unn@scutului T@u Fiiu, s@
priimeasc@ r@spl@tirea bunei iconomisiri a tagmei lui, întru mul]imea bun@t@]ei
Tale. C@ s-a binecuvântat }i prosl@vit totcinstitul }i mare-ncuviin]atul T@u nume,
al Tat@lui }i al Fiiului }i al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în viacii viacilor”.
În afara celor dou@ cuvinte str@ine: stepen@ (slavism) }i feredeu (maghiarism),

rug@ciunea fixat@ de Inochentie r@zbate, cum bine se vede, prin toate
Arhieraticoanele care i-au urmat. Vehiculul acestei forme este, cum am afirmat,
Arhieraticonul de la Blaj din 1777. 56 Nu se cunosc avantarurile Arhieraticonului
lui Micu-Klein dup@ moartea sa. Opin@m pentru ideea c@ a fost adus în ]ar@ de
nepotul }i mo}tenitorul s@u universal Ioan Klein, care i-a fost al@turi pân@ la
sfâr}it.57 Destinul excentric fa]@ de întreaga sa bibliotec@ diferen]iaz@ acest
manuscris de c@r]ile }i manuscrisele r@mase la Blaj, care se reg@sesc }i ast@zi
împreun@. Credem c@ Arhieraticonul a avut aceea}i soart@ cu manuscrisul Liber
definitionum, 58 consemnat la F@g@ra} în 1869. Ioan Klein }i le-a p@strat pentru
sine }i apoi, probabil, le-a vândut. Spre deosebire de manuscrisul pomenit, care
s-a pierdut - sau înc@ nu este „descoperit”? - Arhieraticonul a ajuns pân@ la urm@
într-o colec]ie organizat@, aceea a fra]ilor Mar]ian, iar în final într-o bibliotec@
56 Arhieraticon, tâlcuit de pre limba elineasc@ pre limba rumâneasc@, carele cuprinde în
sine toat@ slujba arhiereasc@, acum întâiu tip@rit cu binecuvântarea Ex]elen]ii sale
prealuminatului }i preaosfin]itului domn, domnului mitropolit G. Grigorie Maer,
vl@dica F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a Preaîn@l]atei Chesaro- Cr@e}tii M@riri
sveatnic dinl@untru. În Sfânta Mitropolie din Blaj. Anul de la mântuirea lumii 1777.
(B. R. V., II, p. 219). Arhieraticonul lui Grigore Maior, odat@ epuizat ca tip@ritur@, a
cunoscut numeroase cópii manuscrise. O mostr@ de felul cum erau executate aceste
cópii ofer@ exemplarul manuscris realizat pe la 1840, din biblioteca p@rintelui Silviu
Augustin Prundu} D. S. B. M., pe care ni l-a pus la îndemân@ cu generozitate demn@
de toat@ recuno}tin]a.
57 Vezi Aloisiu L. T@utu, Testamentul }i moartea …, la loc. cit., p.13.
58 Vezi supra, nr. 20.
100
public@. Dar, la o dat@ }i în împrejur@ri de nereconstituit, Arhieraticonul lui

Inochentie a fost v@zut }i consultat de autorul sau autorii Arhieraticonului tip@rit
la Blaj în 1777. Exist@ câteva similitudini de text între cele dou@ variante, care
exclud categoric ideea unei coinciden]e. Iat@ un exemplu:
„Cu o zi mai nainte, „Cu o zi mai nainte,

cela ce-i pus mai mare preste cela ce e pus mai mare preste
slujba besericeasc@, mearge în slujba biseariceasc@, mearge în
besearica aceaea }i tocmea}te bisearica ceaea }i tocmea}te
zidiri”. zidarii”.
Inochentie, f. 24v Blaj, 1777, p. 30
În afara cuvântului zidiri, la Inochentie, care pare o gre}eal@ de condei, autorul

în]elegând îns@ zidari, 59 observ@m c@ textul este absolut identic. Or, dac@ autorii
de la 1777 ar fi tradus „de pre limba elineasc@”, ce explica]ie se poate da acestei
coinciden]e? Am v@zut c@ }i rug@ciunea reprodus@ comparativ mai sus este
identic@ în cele dou@ Arhieraticoane, a}a cum identice sunt aproape toate celelalte
rug@ciuni, cu nesemnificative diferen]e lexicale. Multe alte formul@ri similare
pledeaz@ în acela}i sens: „s-au scris împrejur” (= circumscris; f. 46v Inochentie -
p. 14 ed. 1777), „mânile sau bra]ele” (idem ambele), „de}ert@ciunea hârtiilor”
(Inochentie) - „locul cel de}ert al hârtiilor” (1777). Cuvântul cing@toare,
Inochentie îl explic@ astfel: „carii sânt funiceale sup]iri”. La 1777 cuvântul apare
ca br@cie, dar explica]ia este liter@ cu liter@ aceea}i. În aceste condi]ii, credem c@
autorii de la 1777 au avut la îndemân@ manuscrisul lui Micu-Klein de la 1748, pe
care îns@ l-au îmbog@]it cu elemente din Arhieraticonul grecesc de la Vene]ia
(probabil edi]ia 1714). De pild@, la 1777 se dau dou@ re]ete pentru „materia
Sfântului Mir”, una extins@, iar alta de urgen]@ („pentru mai degrab@ cum s@
tocmeasc@ }i s@ fiiarb@”). Izvorul grecesc este cert la 1777 }i el influen]eaz@ par]ial
chiar spiritul Arhieraticonului. La sfâr}itul slujbei de sfin]ire a bisericii, unde
survine o citire din Evanghelie, Inochentie Micu-Klein recurge la Matei 16, 13 -
19, cu celebra promisiune: „Tu e}ti Petru }i pe piatra aceasta voiu zidi besearica
Mea”. La 1777 se cite}te din Ioan 10, 22 - 30, finit: „Eu }i Tat@l una sântem”. Urmeaz@
imediat priceasna: „Doamne, iubit-am bun@ frumuse]a casei Tale }i locul l@ca}ului
m@ririi Tale”, care este redat }i în grece}te, cu litere chirilice. Ceea ce deosebe}te
îns@ limba celor dou@ Arhhieraticoane bl@jene este prezen]a unor cuvinte din
lexicul extracarpatin, inexistente în limba literar@ a românilor ardeleni la acea
dat@. Este o tendin]@ prezent@ în toate tip@riturile bl@jene de la sfâr}itul secolului
al XVIII-lea, încununat@ de Biblia de la Blaj de la 1795. În afara tendin]ei fire}ti
de unificare a limbii române literare, dovedit@ ca stare de con}tiin]@ la un Samuil
59 Cum îns@ exist@ o }ans@ redus@ ca autorul s@ fi gândit exact ce a scris: adec@ „a tocmi
zidiri”, respectiv lucr@ri, nu ne-am permis s@ îndrept@m forma în mod tacit, ca pe o
gre}eal@ evident@.
101
Ioan Chindri}
Micu, autorul de baz@ al Bibliei, „moldo-valahizarea” limbajului bl@jean putea viza

}i un scop comercial, care în cazul Arhieraticonului de la 1777 a reu}it din plin.
Astfel, la slujba hirotonirii episcopului, acolo unde Inochentie invoc@: „Tu,
Doamne, }i pre acest rânduit spre slujba darului arhieresc …”, la 1777 se scrie:
„Tu, Hristoare, }i spre acesta ce s-au pus ispravnic (s. n.) darului arhieresc …”
Iar într-un alt loc: „… cu împ@r]irea (s. n.) Ta ai rânduit înv@]@tori” apare la 1777:
„… cu ispr@vniciia (s. n.) Ta ai râdicat înv@]@tori”. Cuvântul ispravnic nu a ap@rut
pân@ la acea dat@ în vreo carte ardeleneasc@. {i mai evidente sunt cuvintele lighean
}i ibric, turcisme imposibile în Ardeal, care la Inochentie apar sub slavonismul
umivalni]@. D@m în cele ce urmeaz@ un scurt glosar comparativ, selectiv, între
cele dou@ Arhieraticoane greco-catolice în cauz@. Astfel:
Inochentie 1777
agne] miel
(„agne]ul s@ jertvim”) („mielul s@ junghiem”)
agne] pâine
(„sfântul agne]”) („sfânta pâine”)
agonisit ales
(„neam agonisit”) („popor ales”)
În ambele îns@: „neam sfânt”.
ap@r@tori ripide
(„ripide sau ap@r@toare”)
asfalati asfalatos
Materie pentru mir.
axios vreadnic
balsam valsam
(„balsam apr@b@luit”) („valsam de cel bun”)
blagoslovi binecuvânta
(„blagoslovitu-i Dumnezeul („bine e cuvântat
nostru”) Dumnezueul nostru”)
bucal n@strap@
(„bucal plin de vin”) („n@strap@ plin@ de vin”)
casiia cassiia
(„lemn de porumbea
eghipteneasc@ sau cassiia”)
Materie pentru mir.
cerbice grumaji
(„cerbicea inimilor noastre plec@m”) („grumajii inimilor noastre i-am plecat”)
chindeu fe}chir@
(„chindee sau mâne}terguri”) („fe}chire sau }tergare”)
cing@toare br@cie
(„carii sânt funiceale sup]iri”) („carii sânt funiceale sup]iri”)
102
cliros cler
condac liturghie
Sensurile nu se acoper@.
copâr}eu mormânt
(„ca }i într-un copâr}eu g@tit”) („ca }i într-un mormânt paradosit”)
Cuvinte diferite folosite în acela}i loc.
cufundos afund
(„vase cufundoase”) („vase mai afunde”)
Sensul: „adânc”
cum pentru ca
cura curge
(„s@ cure”) („s@ curg@”)
d@r@bu]@ p@r]isoare, p@rticeale
de biu de prisosit
Sens: „din plin”
deplin des@v@r}it
deschilinit desp@r]it
diiaconstve ceale diiacone}ti
dver@ u}@
(„sfintele dveri”) („sfintele u}i”)
egumen arhimandrit
feredeu baie
form@ chip
Rânduiala preo]easc@ este forma / chipul „slujbei cei îngere}ti din ceriu”.
form@lui îns@mna
(„}i s@ form@luiasc@ chipul ( „s@ se îns@mneaze chipul
sau forma Sfintei Cruci”) sau îns@mnarea Sfintei Cruci”)
funiceale g@itanuri
g@ti paradosi
gripsor vultur
haine ve}minte
(„hainele arhiere}ti”) („ve}mintele arhiere}ti”)
har mul]@mit@
(„dând har”) („dând mul]@mit@”)
ipoci }i cealealalte
împ@r]ire ispr@vnicie
(„cu împ@r]irea Ta ai („cu ispr@vniciia Ta ai
rânduit înv@]@tori”) râdicat înv@]@tori”)
împodobi înfrumse]a
îng@dui, a a s@ supune
jumal] ipsos
103
Ioan Chindri}
laturi margini
l@mpa} candel@
(„candel@, care }i f@clie s@ zice”)
lemn cui}oarelor piperiu lung
sau cui}oar
lepedeu fot@, giulgiu
(„fote sau giulgiuri”)
m@ieran m@rgheran
mas@, meas@ prestol
(„sfânta mas@”; mai des îns@ prestol) („sfântul prestol”)
mâne}tergur@ }tergariu
mântui sc@pa
meci fe}til@
mil@, milostivire îndurare
mil@ dar
(„d@t@toriu de mil@”) („d@t@toriu de dar”)
mirobolami mirovalanon
(„mac de la Indiia, greceaste
mirovalanon”)
Materie pentru mir.
molitv@ rug@ciune
mul]@torea}te „mutându-o
spre mai mul]i”
Sens: „înmul]it”
nevinovat f@r@ prihan@
nevinovat f@r@ de osând@
(„s@ o jertfim nevinova]i”) („s@ o jertfim f@r@ de osând@”)
norod popor
numea}te chiiam@
(„s@ numea}te”) („s@ chiiam@”)
obiceaiuri a}ez@mânturi
(biserice}ti)
oloi, uloi untdelemn
oloi alois
oltariu ortariu
osfe}tanie înnoire
pe jur împrejur
poias@ brâu
„polit sau zdrobit” pisat
poluno}tni]@ vecernie
104
price}tui cumineca
prejur împrejurul
(„prejur stâlpi”) („împrejurul stâlpilor”)
procove] tropar, }tergariu
(„procove] sau fa]@ de mas@ noao”) („tropar sau }tergariu curat, nou”)
propovedui binevesti
prosl@vi pream@ri
razdi rasdom
Materie la mir.
r@}chira împ@r]i
s@culecior r@cli]@
s@la} l@ca}
s@rba pr@znui
scaun (ahieresc) thron
sc@pare ad@postire
(„celor b@tu]i de valuri, sc@pare”) („celor învifora]i, ad@postire”)
scârb@ mânie
(„pentru ca s@ ne mântuim („pentru ca s@ ne mântuim noi
noi de toat@ sup@rarea, scârba”) de toat@ sup@rarea, mâniia”)
sfit@ felon
sinag covor
slav@ m@rire
(altern. cu slav@)
slug@ paraechisiiarc
(„sluga cea bisericeasc@”)
sluji m@ri
(„slujesc împreun@ cu noi („împreun@ m@resc
îndur@rii Tale”) bun@tatea Ta”)
spi]@ treapt@
(treapt@ clerical@)
spodobi învrednici, îmbodobi
stepen@ cin
sl@vi în@l]a
(„sl@vi-Te-voiu pre Tine”) („în@l]a-Te-voiu”)
}@deare stran@
}inor brâu
}tergur@ stergariu
terebenit „r@}in@ de lemn lucru,
grecea}te terevind”
tocmi rândui, îndrepta
105
Ioan Chindri}
tocmire chivernisire
tolceariu tolceariu, pâlnie
(„tolceariu sau pâlnie”)
trisaghion aghios
tropar ectenie
(„troparul cel de obiceaiu”) („ecteniia cea obicinuit@”)
tropar „ecteniia cea mic@”
]inearea domniia
]iperiu piperi
umivalni]@ ibric
(„adec@ sp@l@toarea”)
umivalni]@ lighean
unsoare mir
Materia în sine a mirului.
„unsoare sfânt@” „untdelemn sfin]it”
z@pad@ neau@
zdrobi pisa
zidi întemeia
Nu totdeauna forma de la 1777 este superioar@ celei din Arhieraticonul lui

Inochentie, nici obligatoriu mai „româneasc@”. Acolo unde acesta din urm@ scrie
zapad@, autorii de la 1777 revin la mai „ardelenescul” neau@ (nom. sing.) probabil
pentru a evita sorgintea slav@ a cuvântului. La f. 18v a lui Micu-Klein întâlnim forma
rar@ }i pre]ioas@ cocon pentru copil, specific@ Maramure}ului. O not@ de
frumuse]e degaj@ chiar }i stâng@ciile lui Micu-Klein, care exprim@ prin sintagme
unele no]iuni pentru care nu cuno}tea sau nu voia s@ uzeze cuvântul consacrat:
„cântarea cea îngerreasc@” pentru heruvic, „cântacul cel de trei ori sfânt” pentru
aghios, „rug@ciunile de diminea]@” pentru denie }i utrenie etc. Dac@ un cercet@tor
avizat l@uda, la 1915, „limba în]eleas@ de popor” a Arhieraticonului de la 1777, 60
cu atât mai întemeiat se poate spune acest lucru despre Arhieraticonul lui
Inochentie. De unde, la 1777, apar relativ numeroase cuvinte experimentale care
sparg armonia popular@ a limbii, }i care nu s-au impus ca neologisme, în cartea
analizat@ întâlnim un singur caz, cuvântul împutare (redat la 1777, neechivalent
prin p@reare), azi familiar în limba român@, sub forma imputare. Limba lui
Inochentie Micu-Klein este aceea a unui înv@]at ardelean, excelent mânuitor al
graiului vremii sale, în aspectele rustice }i culte ale acestuia. Restrângând aria
geografic@, se poate vorbi de o variant@ proprie zonei de nord-vest a spa]iului
lingvistic ardelean. Viitorul episcop al Blajului a tr@it, din adolescen]@ }i pân@ la
ocuparea demnit@]ii arhiere}ti, în 1730, într-o zon@ în care limba român@ suna
60 Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice …, la loc. cit., p. 232.

61 Un raport din 1711 despre situa]ia Episcopiei greco-catolice de la Munkács, aflat în
arhivele vieneze, este gr@itor chiar prin titlul s@u, în leg@tur@ cu prioritatea
demografic@
106
ca în Arhieraticonul s@u. De la Cluj, unde î}i începe studiile, }i pân@ la Munkács,

în nordul Ungariei, de unde revine ca episcop, tân@rul Ioan Micu a cunoscut o
lume româneasc@ dens@, 61 vorbitoare a unei limbi împestri]ate cu maghiarisme,
a}a cum o va reg@si Nicolae Iorga în peregrin@rile sale prin nordul Ardealului. 62
Aceste maghiarisme definesc f@r@ gre} aria lingvistic@ amintit@ }i totodat@ exclud
paternitatea oric@rui alt român unit al vremii, ca autor al Arhieraticonului,
r@mânând aceea a lui Inochentie. Acesta n-a înv@]at niciodat@ limba român@ în
vreo }coal@. Româneasca pe care o cuno}tea este tributar@ acestui mediu
etno-lingvistic. De aceea, este demn@ de uimire acurate]ea pe care autorul a
impus-o acestui limbaj rustic, ridicându-l la în@l]imea unui stadiu semnificativ în
evolu]ia limbii noastre literare. Maghiarismele lui Micu-Klein se pierd în albia unei
frumoase limbi române}ti cu savoare popular@, p@trâdu-}i doar calitatea de
martori ai genezei Arhieraticonului. Astfel sunt: chindeu (<kendø) pentru }tergar;
copâr}eu (<koporsó) pentru sicriu; d@rab (<darab) pentru bucat@; f@râm@; biu
(<bø) pentru prisosit; deschilinit (<különbözot) pentru desp@r]it; feredeu
(<fürdø) pentru baie; form@lui (<formálni) pentru schi]a; l@mpa} (<lámpás)
pentru candel@; lepedeu (<lepedø) pentru giulgiu, cearceaf; meci (<mécses)
pentru fe}til@; }inor (<sinor) pentru brâu; tolceariu (<tölcsér) pentru pâlnie
etc. Dincolo de aceste cuvinte, probabil de neocolit pentru el, ardelenismele
„române}ti”, acele forme care imprim@ izul greoi }i cu care c@r]ile tip@rite la Blaj
se vor lupta cu succes în deceniile urm@toare, sunt surprinz@tor de pu]ine în
Arhieraticonul lui Inochentie. Am amintit deja cuvântul cocon pentru copil,
exemplu reu}it de ardelenism, admirat de lingvi}ti. Cuvântul maieran pentru
m@rghiran, s@ cure pentru s@ curg@, cufundos pentru adânc, oloi pentru ulei,
scoborî pentru coborî, }tergur@ pentru }tergar sunt ardelenisme care nu
deranjeaz@ ductul atât de românesc al limbii Arhieraticonului. Practic, un singur
cuvânt se poate încadra în rândul ardelenismelor rebarbative: apr@b@luit pentru
aprodat, valabil, încercare de neologism nereu}it. Fire}te, întâlnim }i numeroase
slavisme, îns@ situa]ia lor este una aparte. Majoritatea lor sunt reziduale în limbajul
bisericesc ortodox, unde le întâlnim }i ast@zi, în]elese de toat@ lumea: blagoslovi,
molitv@, norod, osfe}tanie (sub forma actual@ sfe}tanie) etc. În mod cu totul
sporadic apar cuvinte disp@rute azi din limbajul religios, ca dver@ pentru u}@,
stepen@ pentru cin }i clasicul iproci pentru etc. sau }i a}a mai departe, precum
}i alte câteva. Cursul armonios al limbii este împiedicat de prea pu]ine elemente
nefavorabile, care s@ poat@ afecta timbrul românesc de „limb@ veche }i în]eleapt@”
a românilor din aceast@ diecez@ îndep@rtat@: Informatio de Episcopatu Munkacsiensi

sic denominato, alias Graeci ritu Walachorum et Ruthenorum, sen populi ab antiquo
in Regno Hungariae in diocesibus Agriensis et Varadiensis episcoporum degentis,
jam cum Sancta Romana Ecclesia Catholica uniti (Österreichisches Staatsarchiv,
Ableitung 1: Hans-, Hof- und Staatsarchiv, Fond. Hungarica Specialia, 1558-1755.
Ecclesiastica, Fasz. 274, des. 3, f. 22-26; vezi }i Virgil Cândea, M@rturii române}ti peste
hotare. Mic@ enciclopedie, II, Bucure}ti, 1998, p. 26, nr. 215).
62 Nicolae Iorga, Neamul româneasc din Ardeal }i [ara Ungureasc@, II, Bucure}ti, 1906.
107
Ioan Chindri}
a Arhieraticonului”. La Inochentie apar mai pu]ine alternan]e ortografice -

incomozi parazi]i ai începuturilor scrisului nostru modern - decât la oricare dintre
scriitorii {colii Ardelene. Semnal@m alternan]ele: arhidiacon - arhiediacon,
diiacon - diacon, episcup - episcop, meas@ - mas@, p@n@ - pân@, pre - pe, psalom
- psalm, pe seama c@rora lingvi}tii recomand@ redarea lor a}a cum apar, drept
m@rturii ale evolu]iei formelor ortografice.
ARGUMENT. Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein este un monument

de seam@ al literaturii biserice}ti greco-catolice din Transilvania. Acum, la
aniversarea jubileului de 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, scoaterea
lui din uitare }i redarea destinului de carte de altar ce i se cuvine au o semnifica]ie
îngem@nat@. Pe de o parte, se estompeaz@ cu o nuan]@ în plus v@lul care ne
ascunde înc@ uria}ul efort investit de clericii no}tri erudi]i din secolul al XVIII-lea,
pentru a imprima Bisericii Unite virtu]ile unei for]e providen]iale pentru viitorul
neamului românesc. Pe de alt@ parte, aceast@ singur@ - cunoscut@ pân@ acum -
oper@ original@ a lui Micu-Klein ni-l apropie de suflet }i co}tiin]@ pe inegalabilul
Întemeietor, care, de dincolo de vreme, ne îndeamn@ s@ înfrângem „cerbicia
inimilor noastre”, înv@]ându-ne „bun@ vitejie a viteji” pe câmpul de lupt@ al
credin]ei, dup@ cum spune „vestitul apostolul Pavel”, a c@rui pild@ a urmat-o,
cu inim@ smerit@ }i viteaz@ totodat@, marele arhiereu român.
108
O ICOAN~ MIRACULOAS~
{I UN PROCES F~R~ FINAL *
La începutul prim@verii anului 1764 a

încetat din via]@ episcopul Petru Pavel Aron
de la Blaj, al patrulea ierarh al Bisericii Române
Unite cu Roma, urma}ul în scaun al lui
Inochentie Micu-Klein. P@storia lui Aron
(1751-1764) este una dintre cele mai tensio-
nate }i mai dinamice perioade din istoria noii
confesiuni române}ti, întemeiat@ în jurul
anului 1700.1 Privind în urm@, se constat@
* Text publicat ca studiu introductiv la: Icon

lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de
la Blaj, edi]ie coordonat@ }i studiu introductiv de
Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997.
1 Despre acest episcop bl@jean }i epoca sa
interesant@ vezi József Benkø, Transilvania sive
Magnus Transilvaniae Principatus olim Dacia
Mediteranea dictus, II, Viena, 1778, p. 235, 440,
585; Samuil Micu, Historia Daco-Romanorum
Petru Pavel Aron sive Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861,
martie-aprilie, pp. 66-119, p. 115-118 }i în „Foaie
pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1862, nr. 11-30,
pp. 81-236, p. 225-227; ibid., Scurt@ cuno}tin]@ a istoriei românilor, Bucure}ti, 1963,
p. 118-119; idem, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri},
II, Bucure}ti, 1995 (în continuare: MICU 1995), p. 331-334, 432-445; testamentul s@u,
în „Organul lumin@riei”, I, 1847, p. 138; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente latine
române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite, Blaj, 1855 (în continuare:
CIPARIU 1855), p. 56-59, 104-113, 217-221; idem, Cuvântarea la ocasiunea serb@rei
seculare (de 100 ani) a Gimnasiului din Bal}, în „Foaie pentru minte, inim@ }i
literatur@”, 1855, p. 37-39; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam
ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, II, Oeniponte, 1885 (în continuare:
NILLES 1885), p. 605-621; George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pe dou@
sute de ani în urm@, I, Sibiu,1889 (în continuare:BARI[ 1889), p. 438-452; Mihail
St@janu, Începutul rena}terii prin }coli sau despre episcopul Pavel Aron, Craiova, 1891;
Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tomul al doilea, Bucure}ti,
1900 (în continuare: HURMUZAKI 1900), p. 160-165); Augustin Bunea, Episcopii Petru
Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilv@neni de la 1751
pân@ la 1764, Blaj, 1902 (în continuare: BUNEA 1902); Mihail Str@janu, Din via]a lui
Inocen]iu Micul. Întâmpinarea unei aprecieri despre
109
Ioan Chindri}
amestecul de succes }i e}ec istoric ce caracterizeaz@ acest r@stimp. Rena}terea

cultural@ de dup@ 1750 situase Blajul în centrul unei mi}c@ri noi de idei ce se
înfiripa în ambian]a }colii }i c@r]ii, ca precursoare imediat@ a {colii Ardelene.2 De
numele acestui vl@dic@ unit se leag@ reluarea activit@]ii tipografice române}ti în
Ardeal (1750), dup@ o jum@tate de secol de t@cere, }i deschiderea vestitelor }coli
care vor face din Blaj „mica Rom@” de mai târziu (1754). Dar tot în anii p@storiei
sale, între 1759-1761, s-a petrecut }i r@zmeri]a confesional@ a lui Sofronie, în urma
c@reia Unirea cu Roma }i-a pierdut mai bine de jum@tate din credincio}ii de la
1700. În urma acestei desp@r]i]i, Marele Principat al Transilvaniei înf@]i}a pentru
prima dat@ o lume româneasc@ împ@r]it@ în dou@ religii. A fost o stare crepuscular@,
pe care oamenii vremii au tr@it-o cu o intensitate greu de în]eles ast@zi. În plus,
de la Inochentie la Petru Pavel Aron s-a petrecut }i trecerea de la un ierarh politic
la un episcop duhovnic, c@ci „activitatea celui dintâi s-a desf@}urat trepidant@ }i
eroic@, în misiuni politice la Viena }i în lupte cu Status-urile în Dieta din Sibiu, a
acestuia din urm@ s-a desf@}urat în lini}tea plin@ de miresmele tainei a bisericii, în
}coal@, în tipografie }i în istovitoare c@l@torii misionare”.3 Polarizarea imaginii
asupra îndatoririlor unui cap bisericesc, în sensul amintit, s-a manifestat în unele
st@ri de spirit bl@jene despre care Augustin Bunea spunea la 1900 c@ „au înstr@inat
episcopul P.P. Aron, Blaj, 1903; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul
al XVIII-lea, II, Bucure}ti, 1969, p. 61-63, 135-136; Ioan Georgescu, Istoria bisericei
cre}tine universale, cu deosebit@ privire la istoria bisericei române}ti unite cu Roma,
Blaj, 1921, p. 213-224; Zenovie Pâcli}anu, Din istoria bisericeasc@ a românilor ardeleni
– „Teologul” vl@dicilor uni]i, în „Analele Academiei Române”, Seria III, memoriile
sec]iunii istorice, tom. I, 1922-1923, p. 185-190; Emanoil Bucu]a, Cing@toarea de cazne
a lui Petru Pavel Aron, în „Ideea european@”, V, 1923, nr. 121; Andrei Veress,
Bibliografia româno-ungar@, I, Bucure}ti, 1931, p. 234, 242-243; Alexandru Nicolescu,
Arhiereii Blajului }i activitatea lor pentru neam, în „Cultura cre}tin@”, XVII, 1937,
nr. 4-5, p. 218-229; Alexandru Lupeanu, Evoc@ri din via]a Blajului, Blaj, 1937 (în
continuare: LUPEANU), p. 30-43; {tefan Manciulea, Ctitorii }coalelor din Blaj, Blaj,
f.a., p. 20-26; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântului românesc din Transilvania pân@
la 1800, Blaj, 1944, passim; Octavian Bârlea, Ex historia romena: Joannes Bob,
episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951, passim; I. D. L@udat, Istoria
literaturii române vechi, III, Bucure}ti, 1968, p. 136-138; I. Dimitriu-Snagov, Românii
în arhivele Romei (Secolul XVIII), Bucure}ti, 1973, passim; Cornel Tatai }i Octavian
Rotaru, Un document revelator asupra activit@]ii culturale desf@}urate de Petru Pavel
Aron, în „Apulum”, XII, 1974; Dic]ionarul literaturii române de la origini pân@ la
1900, Bucure}ti, 1979, p. 1. O bibliografie aparte este sinteza postum@ a lui Zenovie
Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, publicat@ în emigra]ie de Octavian Bârlea,
în revista „Bun@ Vestire” de la Roma între 1975-1977, 1979, cu finalul în revista
„Perpective”, ap@rut@ în Germania, 1991-1993. Capitolul despre Petru Pavel Aron a
ap@rut în „Perspective”, XIV-XVI, iulie 1991-iunie 1993, nr. 53-60, p. 17-83. Aceast@
parte va fi citat@ în continuare cu sigla PÂCLI{ANU 1991-1993.
2 O analiz@ în acest sens la Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie
}i teorie literar@”, XXXIV, 1989, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18.
3 Vezi Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, partea de dinaintea p@storiei
lui Petru Pavel Aaron, în „Bun@ Vestire”, Roma, XVI, 1978, nr. 1, p. 59.
110
inimile multora de c@tr@ acel bun }i vrednic b@rbat”.4 Românii au uitat pentru un
moment c@ în mijlocul }i în fruntea lor se afl@ un om cu via]@ de sfânt. Pe acest
fundal marcat de criz@ moral@ a survenit moartea lui Petru Pavel Aron. Nu a fost
un ob}tesc–sfâr}it oarecare, ci unul înso]it de întâmpl@ri miraculoase. Mortul ar@ta
ca un om care doarme, trupul refuza s@ cad@ în rigiditatea mor]ii }i n-a intrat în
putrefac]ie nici dup@ trei ani. Ceva mai mult, icoana Maicii Domnului cu Pruncul
de pe tâmpla capelei episcopale a plâns cu lacrimi }i sudori în noaptea când trupul
r@posatului arhiereu a fost adus în capel@, }i n-a încetat s@ plâng@ luni de zile dup@
aceea. O uria}@ uimire, amestecat@ cu venera]ie }i spaim@, i-a cuprins pe oamenii
vremii, încât asupra Blajului s-a focalizat repede un interes ascendent spre vârfurile
societ@]ii }i ierarhiei politice, pân@ la împ@r@teasa Maria Tereza. La Blaj se petreceau
lucruri ]inând de o minune peste fire }i ele au f@cut obiectul unui scenariu de
psihologie social@ specific@ timpului, locului, ideilor, limitelor dogmatice }i
intereselor politice care au acompaniat evenimentul.
BLAJUL LUI ARON. Petru Pavel Aron era al doilea episcop greco-catolic
cu re}edin]a la Blaj, dup@ Inochentie Micu-Klein. Primii doi ierarhi uni]i î}i
exercitaser@ func]ia în condi]ii precare, Atanasie Anghel la Alba Iulia iar Ioan
Giurgiu Patachi la F@g@ra}. În anii p@storiei acestuia din urm@, la 1721, Papa
Inochen]iu XIII a emis bula „Ra-tioni congruit”, prin care se înfiin]eaz@ dieceza
F@g@ra}ului pe seama
românilor uni]i cu Roma. 5
Acest nume generic, „de
F@g@ra}”, îl va purta episcopia
}i apoi mitropolia greco-
catolic@ din Ardeal de-a
lungul celor trei secole ce
s-au scurs de atunci, }i îl
poart@ }i ast@zi. Inochentie a
reu}it s@ schimbe domeniile
disparate pe care împ@ratul
Carol VI le acordase la 4
noiembrie 1715 pe seama
Locul miracolului: capela episcopal@ noii episcopii unite (Sâmb@ta
4 În capitolul pe care îl dedic@ lui Petru Pavel Aron din {ematismul veneratului cler al
Arhidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia }i F@g@ra} pre anul
Domnului 1900, de la Sfânta Unire 200, Blaj, 1900 (citat în continuare: {EM. 1900),
p. 29.
5 Despre importantul document, inclusiv prima traducere în române}te, vezi Ioan
Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei
F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85-106
}i MICU 1995, p. 411-414, n. 16. Vezi }i în acest volum, studiul dedicat problemei.
111
Ioan Chindri}
de Jos }i Gherla) cu domeniul Blajului, mult mai bogat, pe deasupra cu

mo}iile relativ adunate în jurul re}edin]ei, care la rândul ei era ideal situat@ în
inima Transilvaniei. La 21 august 1738 acela}i Carol VI a consfin]it, printr-o
diplom@ important@, noua configura]ie funciar@ a episcopiei.6 Inochentie }i-a
mutat re}edin]a la Blaj în 19 martie 1737, acesta fiind momentul de început
al edific@rii viitorului centru de spiritualitate româneasc@, pe temeiul
inten]iilor exprimate în actele organice privitoare la Unirea românilor cu
Biserica Romei. O idee cardinal@ str@bate toate aceste documente, fie c@ este
vorba de diploma de la 1715, de bula papal@ de la 1721 sau de a doua diplom@
a lui Carol VI de la 1738: în toate trei se prevede obliga]ia ca o parte consistent@
din veniturile facilitate de st@pânire s@ fie alocate pentru edificarea structurilor
cu caracter cultural: m@n@stire, ordin c@lug@resc cu îns@rcin@ri ecleziastice dar
}i didactice, }coli. Statutul social al românilor ardeleni se caracteriza printr-o
înapoiere cultural@ subliniat@ cu uimire de toate m@rturiile vremii.7 Patronând
cu fermitate Unirea cu Roma din jurul anului 1700, puterea politic@ de la
Viena }i ierarhia catolic@ aferent@ }i-au asumat implicit }i sarcina amelior@rii
acestei situa]ii catastrofale. Apartenen]a la catolicismul european era
incompatibil@ cu lipsa cvasitotal@ a elementelor de cultur@ proprii ale
românilor, la 1700 }i dup@ Unire. Vechea via]@ spiritual@ de tip ortodox }i
medieval sucombase de un secol, sub presiunea calvinismului promovat de
principii autohtoni, iar cultura româneasc@ de tip calvin din vremea acestora,
culminând cu Palia de la Or@}tie (1582), Catehismul calvinesc (1640) sau
Noul Testament de la B@lgrad (1648), n-a operat niciodat@ la nivel popular,
în plus, a fost anulat@ dintr-un condei de acela}i act de la 1700. Arhiereii uni]i
ai Blajului s-au v@zut în situa]ia de a lua totul de la început }i, în planul culturii,
acum de pe pozi]ia de p@stori ai unui popor catolic de rit bizantin. Cel dintâi
care a reu}it s@ desf@}oare o activitate sistematic@ în acest sens a fost Petru
Pavel Aron.
Blajul primilor episcopi greco-catolici a fost de la început o citadel@ ecleziastic@,
dominat@ arhitectonic }i psihologic de castelul existent }i ast@zi, atunci îns@ având
situl }i configura]ia cu care a str@b@tut secolele evului mediu. Men]ionat@ la 1271
sub numele de „terra seu villa Herbordii vaivodae”, apoi la 1351 de „villa Blasii”,
mica feud@ fortificat@ s-a impus în documente cu numele unguresc de Balásfalva,
adic@ „satul lui Blasius”, în vreme ce românii i-au spus întotdeauna Blaj sau Bla}.
Popula]ia localit@]ii, care a c@p@tat statut de târg (oppidum) în vremea lui Micu-Klein,
num@ra în timpul p@storiei lui Petru Pavel Aron între 320 }i 450 de locuitori.8
6 Variante române}ti ale diplomei la MICU 1995, p. 293-298 }i Gheorghe {incai, Hronica
românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 363-370.
7 Vezi, mai recent, Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana
Ecclesia, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj, 1996.
8 Cf. Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea,
în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXV, 1996, p. 38-61.
112
Bunurile alodiale apar]in@toare feudei se aflau în satele M@n@rade, Sp@tac, Cerg@ul

Mare, Tiur, Veza }i Ciufud din comitatul Alba Inferioar@ }i Sâncel, Petrifal@u, Iclod,
Cenade, Spini }i {ona din comitatul Târnavelor. Ele aduceau un venit anual de 6.000
florini, din care jum@tate erau prev@zu]i prin funda]ia Împ@ratului pentru
între]inerea unei m@n@stiri cu 12 c@lug@ri din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare,
pentru }colarizarea a 20 de elevi uni]i }i pentru trimiterea la Roma a 3 tineri care
s@ studieze în Colegiul Urban de Propaganda Fide. De la acest început modest s-a
ajuns, într-un r@stimp de un deceniu }i jum@tate, la explozia cultural@ din anii
p@storiei lui Petru Pavel Aron.
Primii studen]i români trimi}i la Roma, în 1740, au fost Petru Pavel Aron, Grigore
Maior }i Silvestru Caliani. Ei vor fi }i cei dintâi c@lug@ri în m@n@stirea cu hramul
Sfintei Treimi de la Blaj, c@rora li se vor ad@uga grecul Leontie Mosconas, Gerontie
Cotorea }i Atanasie Rednic. În jurul anului 1750, la Blaj activau }ase intelectuali
tineri, de forma]ie european@, }coli]i la Tirnavia, Munkács, Viena }i Roma. Buni
cunosc@tori ai ambelor biserici cre}tine, ace}tia purced la opera de clarificare a
situa]iei confesiunii greco-catolice din Ardeal, care era ]inta unor atacuri concertate
ale autorit@]ilor reformate din principat }i ale propagandei sârbo-ruse}ti, sub masca
„ortodoxiei”. Ca r@spuns la aceste atacuri, „cucernicii ieromona}i” de la Blaj tip@resc
la 1750 frumoasa c@rticic@ Floarea adev@rului, cu care debuteaz@ evul tipografic
bl@jean. Adus@ la Blaj în 1738 de c@tre Inochentie Micu-Klein, pus@ în func]iune la
1747 de vicarul - pe atunci – Pavel Petru Aron, vechea tipografie a clerului românesc
din Ardeal î}i reia activitatea întrerupt@ la 1702, când la Alba Iulia se tip@rise întâiul
catehism catolic pentru români, intitulat Pânea pruncilor, oper@ a teologului iezuit
Ladislau Baranyi }i a preotului Duma Ian@} din Baraban]i.9 Floarea adev@rului va
fi urmat@ de o întreag@ salb@ de tip@rituri bl@jene, care au f@cut }i fac gloria p@storiei
lui Petru Pavel Aron. S-au tip@rit practic toate c@r]ile de cult necesare în Biserica
Greco-Catolic@ (Ceaslovul în 1751, Strastnic în 1753, Înv@]@tura Cre}tineasc@ în
1755, Psaltire în 1755, Liturghia în 1756, Euhologhion sau Molitvenic în 1757, Octoih
în 1760, Catavasier în 1762, Acatist în 1763), dar }i o serie de lucr@ri de erudi]ie
teologic@, în special ale lui Aron însu}i, primul condeier al epocii sale. Sunt de
remarcat mai ales lucr@rile în limba latin@ ale episcopului, premiere absolute pentru
noua cultur@ care se întemeia la Blaj: Doctrina Christiana (1757), Epistola
consolatoria (1761), Exordium et definitio Sanctae Oecumenicae Synodi
Florentinae (1762) }i cele dou@ culegeri de patristic@: Opera philosophica a lui Ioan
Damaschin (2 vol., 1763) }i Sanctorum Patrum nostrorum Pachomii Aegyptici,
Dorothei Thebani et Theodori Studitae Ascetica (postum, 1768). Dup@ aser]iunea
evanghelistului c@ „la început a fost cuvântul”, Blajul p@storiei lui Petru Pavel Aron
9 Vezi Bibliografia româneasc@ veche (în continuare: B.R.V), I, Bucure}ti, 1903, p. 440.
(Informa]ii mai vechi, str@ine, despre aceast@ interesant@ scriere la: Alexius Horányi,
Nova memoria Hungarorum et provincialium scriptis editis notorum, I, Pesta, 1792,
p. 287; Frantz Sartoli, Historisch-etnographische Übersicht der wissenschaftlichen
Cultur, Geistesthätigkeit und Literatur des Österreichischen Kaiserthums nach seinen
mannigfaltigen Sprachen und deren Bildungsstufen, I, Viena, 1830, p. 176)
113
Ioan Chindri}
r@mâne memorabil în primul rând prin aceast@ pregnant@ exprimare în cuvântul

scris, salt colosal fa]@ de peisajul pustiu de dinaintea anului 1750.
A doua expresie a revolu]iei culturale bl@jene de sub Petru Pavel Aron o
constituie deschiderea }colilor la 1754. Faptul este deosebit de mediatizat în
literatura de specialitate.10 Pentru fizionomia psiho-social@ a Blajului, este
important@ coborârea erudi]iei de tip european de pe verticala micii elite
c@rtur@re}ti, la nivelul orizontal al cunoa}terii de ob}te. Se }tie c@ s-au deschis
concomitent 3 }coli: o }coal@ de ob}te sau „neîncurmata }coal@”, cum o numea
episcopul, o alta pentru înv@]area limbilor }i a }tiin]elor (un început de liceu) }i o
}coal@ pentru preg@tirea preo]ilor (un început de facultate teologic@).11 Marele
eveniment }colar a produs o mi}care brownian@ în via]a capitalei ecleziastice a
uni]ilor, prin dispersia competen]elor, sporul elitei }i amestecul uman rezultat.
C@lug@rii devin profesori al@turi de dasc@li, cum a fost cunoscutul Constantin
Dimitrievici, tinerii români sunt atra}i de cariera monastico-d@sc@leasc@ iar copiii
românilor din eparhie devin înv@]@cei, }i astfel via]a Blajului se centreaz@ în jurul
noilor institu]ii întemeiate de Aron. Dac@ este s@ d@m crezare vechilor m@rturii, pe
la 1759 Blajul avea un num@r de 500 „studen]i”, adic@ mai mare decât popula]ia
localit@]ii.12 Num@rul de 500 vine de la un maghiar îngrijorat, György Rettegi, care
la 1761 se alerta c@ românii „}i-au întemeiat la Blaj un gimnaziu care a ajuns la cinci
sute de elevi”. „De acest lucru – spune Rettegi – m@rturisesc sincer c@ îmi este fric@,
pentru c@ dac@ cineva las@ }i mai tare acest lucru de capul lor, pe noi pot s@ ne
pustiasc@ cu mare spor, fiindc@ în Ardeal sunt pe pu]in de zece ori mai mul]i români
decât unguri”.13 Chiar dac@ cifra sau imaginea lui Rettegi sunt, poate, exagerate
sau distorsionate, mentalul acestui revelator str@in d@ m@sura puterii pe care micul
Blaj ecleziastic a dobândit-o în plus, odat@ cu punerea în pagin@ a unei vie]i }colare
române}ti în Transilvania, sub egida Bisericii Greco-Catolice. Munifiscen]a cunoscut@
a lui Aron, autorul vesti]ilor „]ip@i” gratui]i pentru elevii s@raci, ca }i gratuitatea îns@}i
a procesului de înv@]@mânt au avut ca rezultat firesc }i de a}teptat dezvoltarea rapid@
a Blajului didactic. La 1762 nu mai pu]in de opt persoane c@lug@re}ti erau implicate
în serviciul }colilor: Silvestru Caliani, Grigore Maior, Gherontie Cotorea, Atanasie
Rednic, Filotei Láslzó, Nicolae Remetei, Macarie Pop }i Petru Demeneki. Dup@
m@rturia lui Samuil Micu îns@ num@rul acestora era prea mic pentru nevoile }colii.
10 R@mâne înc@ de referin]@ BUNEA 1902, capitolul despre Deschiderea }coalelor în
M@n@stirea Sfintei Treimi din Blaj }i organizarea acesteia, p. 277-295. Cf. {i Zenovie
Pâcli}anu, Documente privitoare la istoria }colilor din Blaj, Bucure}ti, 1930 }i
PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 46-59.
11 PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 47.
12 BUNEA 1902, p. 283 coroborat cu Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@torilor…,
p. 43.
13 Documentul a fost comunicat la 1886 de istoricul Károly Torma în revista „Hazánk”,
p. 382 (BUNEA 1902, p. 201). Textele maghiare: a) „Állitotak is volt Balásfalván oly
gymnsiumot, melynek ötszáz tanulója mégvolt; b) Ettöl bozony megvalom, hogy félek,
mert ha valaki jobban is eszekre adja ezen dolgot, minket bizony szaporán
elpusztithatnak, mert Erdélyben könnyen vagyon tiz annzi oláhság, mint magyar”.
114
Zice: „Pe vremile acestea nefiind c@lug@rii de ajuns, la }coalele latine}ti cele de jos
se puneau profesori din statul mirenesc. Cel dintâi profesor a fost Vulcan de la
Bla}, carele curând }i-au dat sufletul. Apoi au mai fost profesorii: Boiariu, apoi Ioan
Neagoe (…) dup@ acesta în profesorie au urmat Nicolae Ludo}i de la Ludu}ul de
lâng@ Mure}”.14 Dup@ observa]ia lui Augustin Bunea,15 progresul }colar rapid, legat
bineîn]eles de M@n@stirea Sfintei Treimi, a atras puternic tineretul spre cinul
c@lug@resc bazilitan de la Blaj. Intr@ acum la c@lug@rie genera]ia lui Samuil Micu-Klein,
care va duce }tafeta cultural@ spre fenomenul numit {coala Ardelean@. Analele
m@n@stirii consemneaz@ noi nume de c@lug@ri-profesori, ca Meletie Neagoe }i Vasile
Neagoe, ultimul un orb genial, pe care Samuil Micu îl compar@ cu Didim din
Alexandria.16 Preo]i c@s@tori]i sau laici în plin@ maturitate se despart de so]ii pentru
a putea intra în rândul c@lug@rilor bl@jeni. Cazurile notorii sunt cele ale preotului
Iancu de la Sâncel }i nobilului Alexandru Darabant din S@laj. Carisma c@lug@riei
este un fenomen social vizibil }i surprinz@tor }i se leag@, dintre toate elementele
vie]ii Blajului, cel mai mult de personalitatea }i comportamentul monastic al lui
Petru Pavel Aron.
Vechii scriitori, între care acela}i Samuil Micu-Klein în primul rând,
acrediteaz@ o mic@ legend@ legat@ de prietenia dintre Aron }i c@lug@rul
maramure}an Atanasie Rednic, pecetluit@ la Viena în timpul fugii lui
Inochentie la Roma. 17 Rednic venea din zona dominat@ de Episcopia
Greco-Catolic@ de la Munkács, a românilor }i rutenilor, anturaj insolit, unde
un ata}ament mai mare fa]@ de catolicism în problemele administrative
coexista cu un monahism oriental accentuat, rebarbativ. Acest Rednic, viitor
episcop la Blaj, l-ar fi influen]at pe Petru Pavel Aron, erudit cu studii la Roma,
în sensul revenirii la pustnicia monastic@ paleocre}tin@. Faptele par s@
confirme aceast@ legend@. Odat@ ajuns episcop, în 1751, Aron face el însu}i
primul pas în acest sens, adoptând un regim de via]@ dup@ stricta observan]@
a regulilor Sfântului Vasile cel Mare. D@m din nou cuvântul lui Samuil Micu:
„De atunci nici carne, nici pe}te, nici ou@, nici lapte n-au mai mâncat pân@ la
moarte, nici diminea]a niciodat@, nici afar@ de prânz niciodat@ n-au gustat. Cin@
nu mânca, f@r@ numai sâmb@t@ seara pu]intic@ pâne, ca s@ poat@ a doua zi sluji
liturghia”.18 S-a încins la brâu cu un lan] de fier }i cu obezi de fier deasupra
coatelor, pe care nu le-a lep@dat vreme de 11 ani, pân@ în clipa când }i-a sim]it
sfâr}itul. Dintr-un om gras, b@utor de vin }i cu avere frumoas@, episcopul Aron
„atâta au sl@bit, cât doar@ numai pielea, vinele }i oasele era de el”, dup@ acela}i
martor ocular. Aron }i omul s@u de încredere, Atanasie Rednic, devenit
factotum la Blaj, au reintrodus portul c@lug@resc str@vechi oriental, cu ras@,
mandie, camilafc@ }i potcap, în locul tichiu]ei latine care se purta de la Ioan
14 CIPARIU 1855, p. 112-113.
15 BUNEA 1902, p. 286.
16 MICU 1995, p. 342.
17 Ibid., p. 318.
18 Ibid., p. 332.
115
Ioan Chindri}
Giurgiu Patachi încoace. Al doilea pas a fost încercarea de a sistematiza noul

ascetism la nivelul eparhiei, fapt care a stârnit un val de proteste }i opozi]ii.
C@lug@rii de la Sfânta Treime, al c@ror lider era veselul }i viveurul Grigore Mair,
au respins cu oroare reforma lui Aron. Umilin]a }i rigoarea vechilor monahi
orientali prin primele veacuri îi îngrozea pe „troi]a}ii” bl@jeni de funda]ie
cezaro-cr@iasc@, ce se erijau într-un fel de capitul catolic, iar ideea „bucatelor
negre”, adic@ numai legume g@tite f@r@ ulei, punea vârf la toate,
considerându-se c@ episcopul „s@ nevoia ca din acea public@ m@n@stire s@ fac@
pustia Eghiptului”.19 Era prima reform@ a lui Aron care se lovea de o opozi]ie
dur@: c@lug@rii de la Blaj nu voiau nicidecum s@ fie sfin]i, ci s@ m@nânce „bucate
albe”, adic@ orice }i pe s@turate. Grigore Maior }i Silvestru Caliani au ajuns cu
jalba pân@ la Împ@r@teas@, care îns@ mustr@ ambele p@r]i pentru comportament,
punând surdin@ cazului. Cum nu putea s@ umble prea dur la mecanismele
acestei m@n@stiri întemeiate cu bani imperiali, episcopul a rezolvat problema
de o alt@ manier@, ocolit@. El a înfiin]at pur }i simplu o alt@ m@n@stire, a Bunei
Vestiri, cu un seminar teologic propriu, unde s@ fie primi]i numai tineri de
origine nobil@. Blajul monahal }i didactic s-a divizat astfel în dou@ institu]ii,
inclusiv dou@ tabere, animând }i mai mult existen]a micii a}ez@ri. De acum
energia episcopului se va canaliza spre înt@rirea acestei efemere structuri, îns@
cu impact deosebit în mentalitatea contemporanilor. M@n@stirea }i seminarul
Bunavestire s-au a}ezat dup@ anul 1758 chiar în cl@dirile cu dou@ „contigna]ii”
de lâng@ castelul episcopal, lâng@ vechea capel@ de curte a episcopului. Primii
c@lug@ri-studen]@ au intrat în noul seminar la 1760, între ei num@rându-se
viitorul istoric Samuil Micu. Pentru între]inerea noului a}ez@mânt, episcopul
a achizi]ionat bogata mo}ie din satul Cut, la suma impresionant@ de 30.000
de florini.20 O nou@ devo]iune c@lug@reasc@ se instituie la Bunavestire, prin
c@lug@ra}ii aproape copii pe care Aron îi prime}te în seminarul numit „al lui
Aron”, spre a fi deosebit de cel@lalt, numit „al Sfintei Treimi” }i r@mas în grija
c@lug@rilor prooccidentali. Samuil Micu-Klein r@mâne cronicarul de baz@ al
acestui moment din via]a Blajului.21 În afar@ de el, în primul lot de „c@lug@ra}i”
de la Bunavestire îi mai g@sim pe Iosafat Devai, Ambrozie Szádi, Ioachim Pop,
Onesim Chince}, apoi de la 1 ianuarie 1763 Vasile Kresztesi }i Augustin Coro}i.
Pe acest lot de tineri î}i experimenteaz@ Aron }i sfetnicul s@u Atanasie regimul
monahal visat, cu rezultate tragice. Doi dintre ei, Onesim Chince} }i Ioachim
Pop mor de subalimenta]ie în primul an }i – spune Samuil Micu – „eu însumi
mai tot bolnav am fost, cât nici la }coale era s@ nu m@ mai dea, temându-se c@
voi muri”.22 {i-a revenit îns@ în cei }ase ani cât a studiat la Viena, unde spre
norocul lui a fost trimis }i unde „pân@ am ispr@vit filosofia }i theologia, am
mâncat carne }i nici m@car odat@, cât de pu]intel n-am fost bolnav”. „R@zboiul
19 Ibid., p. 331.
20 BUNEA 1902, p. 301.
21 MICU 1995, P. 336-338.
22 Ibid., p. 338.
116
bucatelor” a provocat o stare morbid@ între c@lug@rii din Blaj, cele dou@ tabere
putând s@ se uite peste drum una în crati]a celeilalte. Înfometarea cu „bucate
negre” a deviat spre exaltare personalitatea c@lug@rilor lui Aron. Era probabil
chiar ce vizau cei doi, episcopul }i Atanasie Rednic, cu gândul de a accentua
misticismul ac]iunii acestora. Acest fiasco monahal aparent trebuie privit cu
mare pruden]@. Afluxul de tineri spre m@n@stire mortal@ a Bunei Vestiri
tr@deaz@ un succes al ei la nivelele populare. În toiul zaverei biserice}ti a lui
Sofronie, gena oriental@ a românilor ardeleni s-a trezit la via]@ nou@. Însu}i
Petru Pavel Aron este un personaj dubios sub acest raport. Amestecul de
catolicism }i orientalism din firea, comportamentul }i activitatea sa face
anevoioas@ decelarea credin]ei sale intime. Îl „demasc@” Samuil Micu la un
moment dat, în urm@torul pasaj antologic, surprinz@tor prin dispre]ul
nejustificat cu care istoricul prive}te întraga activitate c@rtur@reasc@ de la Blaj,
din timpul lui Aron: „Acest episcop, ca s@ se arate cu adev@rat unit (s.n.) }i
tot presupusul de neunire s@-l dep@rtez@ de la sine, multe c@r]elui au tip@rit
pentru unire, foarte def@imând }i osândind pe neuni]i”. 23 Tot pentru „a
îndep@rta prepusul”, de fapt a evita orice conflict cu teribila Împ@r@teas@ de
la Viena, care nu-i iubea pe români }i n-o interesa prea tare Unirea cu Roma,
aspect considerat de tat@l }i bunicul ei (Carol VI }i Leopold I), Alfa }i Omega
politicii austriece în Transilvania, }i-a asumat episcopul Aaron }i sarcina
ap@s@toare de a echipa }i d@rui armatei austriece vestita companie de 130
c@l@re]i români, pe seama R@zboiului de }apte ani.24 Ace}ti solda]i, încartirui]i
luni de zile la Blaj (noiembrie 1756 - februarie 1757), f@ceau o treime din
num@rul locuitoilor târgule]ului popesc de la întâlnirea Târnavelor, }i este de
imaginat forfota de ev mediu care a domnit la Blaj în jurul acestui fapt f@r@
precedent. Una peste alta, Blajul p@storiei lui Petru Pavel Aron, cu exalt@rile
}i tropismele lui tr@ite într-o aglomera]ie creat@ artificial în câ]iva ani, cu lumea
lui curat româneasc@, liber@ s@ se manifeste dup@ bunul s@u plac, aceast@
factorie spiritual@ pe cale de a deveni centru cultural na]ional, era un teren
perfect apt s@ constituie scena miracolului cu icoana plâng@toare de la 1764.
ICOANA. Evenimentul miraculos s-a petrecut la aducerea acas@, la Blaj, a trupului

neînsufle]it al lui Petru Pavel Aron. Acesta f@cuse o istovitoare vizita]iune canonic@, între
începutul lunii decembrie 1763 }i începutul lunii martie 1764, într-o zon@ larg@ ce se
întindea de la Târgu-Mure} spre nord, pân@ la Baia Mare. Aici l-a surprins moartea, la 8
martie 1764, „zdrobit de via]a lui auster@ }i de marea lui oboseal@ pentru bun@starea
turmei încredin]ate p@storiei sale”.25 Avea 55 de ani. Sim]indu-}i sfâr}itul, }i-a descins
brâul de fier de la mijloc }i obezile de fier de deasupra coatelor. A bolit vreme de 38 de
zile în re}edin]a superiorului iezuit din Baia Mare, dup@ care „î}i dete vesel marele s@u
23 Ibid., p. 333.
24 BUNEA 1902, p. 261-276.
25 Ibid., p. 391.
117
Ioan Chindri}
Plângerea icoanei.
Gravura lui Sandu Tipograful
118
suflet în mâinile Creatorului”, dup@ cum se exprim@ fostul s@u rival }i adversar Grigore
Maior. Acesta de fapt a fost cel care a adus de la Baia Mare r@m@}i]ele p@mânte}ti ale lui
Aron la Blaj. Aici au ajuns în noaptea de 17 spre 18 martie 1764, la orele 11 din noapte,
}i au fost depuse în capela din curtea episcopal@, în imediata apropiere a castelului. Se
împlineau opt zile de la moarte. Diminea]a proxim@ era duminic@. Pe la ora 9, când se
preg@tea pentru liturghie, p@rintele c@lug@r Nicolae Pop }i-a aruncat privirea spre icoana
Maicii Domnului cu Pruncul din stânga u}ii împ@r@te}ti a altarului }i a v@zut cu uimire
c@ aceea „era stropit@ cu pic@turi dese de sudoare, de la umerii Fecioarei în jos, pân@
aproape de cap@tul ve}mântului acesteia”.26 Trupul episcopului mort era a}ezat în racl@
în fa]a altarului, cu capul spre poala de tâmpl@ de sub icoan@, dup@ m@rturia imaginii
dintr-o gravur@ a lui Sandu Tipograful, care înf@]i}eaz@ tocmai acest eveniment.27 Acesta
a fost începutul carierei scurte dar pilduitoare a icoanei plâng@toare de la Blaj, pe care
mentalul contemporanilor, documentele epocii }i istoriografia aferent@ au legat-o
pentru totdeauna de moartea episopului-pustnic. Aceast@ istoriografie era mai mult
decât s@r@c@cioas@, pân@ la apari]ia lucr@rii de fa]@. Cea mai veche m@rturie narativ@
provine de la acela}i Samuil Micu, care este de fapt martorul al 6-lea în procesul icoanei
miraculoase. În volumul închinat istoriei biserice}ti din marea lucrare Istoria }i lucrurile
}i întâmpl@rile românilor, la capitolul memorabil despre via]a de sfânt }i sfâr}itul lui
Aron, el scrie: „Cu prilejul aducerii trupului lui la Blaj, în besearica cea din curtea
vl@diceasc@ au plâns icoana N@sc@toarei de Dumnezeu, cea de lâng@ dveara cea mare”.28
Icoana se reg@se}te }i în Hronica lui Gheorghe {incai, la anul 1683,29 dar într-o ordine
de idei despre care vom vorbi mai jos. Nu exist@ informa]ii c@ icoana de la Blaj ar fi f@cut
carier@ public@ în con}tiin]a românilor din Imperiul Austriac, dup@ anul 1764, sau c@ ar
fi fost obiect de referin]@ sau devo]iune popular@ ulterioar@, a}a cum s-a întâmplat cu
icoanele miraculaose de la Nicula de lâng@ Cluj sau de la Mária Pócs din nord-estul
în]esat cândva de români al Ungariei.30 Primul text tip@rit despre icoana de la Blaj a
26 Vezi textul documentului publicat în Icon lacrymans Balasfalvensis..., martorul al

doilea, r@spuns la întrebarea a 8-a din chestionar, p. 58-59.
27 Vezi aceast@ gravur@ în finalul studiului de fa]@. Ea a mai fost publicat@, dup@ exemplar
defect, de Cornel Tatai-Balt@, O valoroas@ xilogravur@ de Sandul (sec. XVIII) p@strat@
la Muzeul Banatului din Timi}oara, în „Cultura cre}tin@”, Blaj, I, 1995, nr. 1, p. 67-75
}i idem, Gravorii în lemn de la Blaj, Blaj, 1995, p. 281. Tot în 1995, gravura s-a tip@rit
}i în Ungaria, dar dup@ un exemplar întreg }i excelent conservat, la Miskolczy Ambrus
}i V. András János, A balázsfalvi könyezö ikon irataiból, în „Europa balcanica-danubiana-
carpathica”, revista Catedrei de Filologie Român@ de la Universitatea Eötvös Loránd
din Budapesta, 2/B, 1995, p. 422-469. Cea mai curat@ }i mai recent@ reproducere în
edi]ia Icon lacrymans Balasfalvensis…, p. 31.
28 Vezi MICU 1995, p. 341. În varianta fragmentar@ din CIPARIU 1855 (despre care credem
c@ este un text de mâna a doua, stilizat }i „interpretat” de un interpus între autor }i
cititor), p. 111, informa]ia sun@ astfel: „Cu ocasia (!?) aducerii trupului lui la Blaj se
zice (s.n.) c@ ar fi plâns icoana…” etc.
29 Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, 1969, p. 178.
30 Referin]e principale despre cele dou@ icoane: 1. Historia thaumaturgae Virginis
Claudiopolitanae, Cluj, 1735; E. Varjas, A kolozsvári könyezø szüz kegyelemképének
története, Cluj, 1899; G. Mânzat, Originea }i istoria icoanei P.V. Maria de la Nicula,
119
Ioan Chindri}
ap@rut la 1855, când Timotei Cipariu a publicat un fragment din aceea}i mare scriere a
lui Samuil Micu-Klein. La 1885, iezuitul tirolez Nicolaus Nilles a dat la lumin@ cele dintâi
documente de arhiv@ referitoare la icoana bl@jean@, în merituoasa colec]ie despre
Unirea românilor cu Biserica Romei, intitulat@ Symbolae ad illustrandam historiam
Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani.31 În jurul anului 1900, când s-a
s@rb@torit jubileul de 200 de ani de la Unire, Augustin Bunea a resuscitat amintirea
miracolului de la 1764, prima dat@ în }ematismul jubiliar, unde a publicat o scrisoare a
episcopului urm@tor, Atanasie Rednic c@tre Maria Tereza,32 a doua oar@ în monografia
pe care i-o închin@ lui Petru Pavel Aron.33 Cu aceast@ ocazie, Bunea a acreditat, nu se
}tie pe ce temei, o informa]ie absolut eronat@ }i fantezist@ despre originea icoanei,
informa]ie pe care o vom corecta în cele de urmeaz@. În 1935, Zenovie Pâcli}anu a
publicat o scrisoare din 30 martie 1764 a impotantului martor ocular Filotei László c@tre
Congrega]ia de Propaganda Fide din Roma,34 asem@n@toare prin con]inut cu raportul
aceluia}i din 23 iunie 1764 c@tre autorit@]ile de la Viena. Pâcli}anu va reveni succint
asupra întâmpl@rii, în sinteza sa despre istoria Bisericii Române Unite.35 Ultima referin]@
notabil@ este a lui Alexandru Lupeanu din 1937, unde, al@turi de evocarea romantic@
a plângerii icoanei, d@ }i o traducere interpretat@ a importantului raport al lui Filotei
László.36 Ce cantitate de informa]ie ofer@ aceast@ literatur@ succint@ }i care este coeren]a
ei? Ea este s@r@c@cioas@, lacunar@ }i total neconsistent@. Puncteaz@ doar jaloanele
exterioare principale ale întâmpl@rii: c@ icoana a plâns, când a plâns, c@ a stârnit senza]ie,
a fost dus@ la Sibiu }i apoi la Viena, de unde nu s-a mai întors niciodat@. Pân@ foarte
recent, cercet@toii n-au putut avansa nici un pas în adâncimea faptelor petrecute la
1764 }i au fost priva]i de un mare volum de informa]ii privind mentalul religios, istoria
artelor, istoria Blajului }i reac]ia puterii politice fa]@ de asemenea fenomene de mas@.
P@rea un subiect perimat }i închis. Anul 1995 a repus îns@ brusc în lumin@ evenimentul
plângerii icoanei de la Blaj, prin descoperirea la Budapesta a unui material bogat }i
probabil complet în leg@tur@ cu cele petrecute atunci. Este vorba despre o mare anchet@
cu martori, desf@}urat@ la doi ani dup@ eveniment, în 1766, din ordinul personal al
împ@r@tesei Maria Tereza.37 În intimatul imperial din 12 aprilie 1765, i se pune în vedere
noului episcop de la Blaj, Atanasie Rednic, „ca acest caz s@ fie urm@rit dup@ o metod@
Cluj, 1923; Victor Bojor, Maica Domnului de la Sf. M@n@stire din Nicula, Gherla,
1930; Margit B. Nagy, Stilusok, müvek, mesterek, Bucure}ti, 1977, p. 24 }i urm.; Marius
Porumb, Inscrip]ii medievale române}ti din Transilvania, în „Anuarul Institutului de
Istoria }i Arheologie Cluj-Napoca”, XXI, 1978, p. 311; idem, Vechi icoane din
Maramure}, în „Studii }i cercet@ri de istoria artei”, tom. 22, 1975, p. 83; idem, Pictura
româneasc@ din Transilvania, I, Cluj-Napoca, 1981, 1981, p. 90.
31 I-II, Oeniponte, 1885.
32 {EM. 1900, p. 30.
33 BUNEA 1902, p. 155, 428.
34 Scrisori din b@trâni, în „Libertatea”, Bucure}ti, III, 1935, p. 258.
35 PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 45
36 Vezi Alexandru Lupeanu, Evoc@ri din via]a Blajului, Blaj, 1937, p. 44-68.
37 Procesul verbal al anchetei – c@ci acesta este materialul de baz@ - se p@streaz@ la Magyar
Orsszágos Levéltár (Arhivele Statului) din Budapesta, A 98 Acta Transilvanica, Fasc.
13 et C. Nr. 22 (în acest dosar este }i gravura lui Sandu Tipograful), iar un alt exemplar
între manuscrisele Bibliotecii Universitare din Budapesta, cota: Ab 247.
120
}i în mod organizat, }i s@ fie anchetat cu grij@”. Însu}i episcopul Rednic va conduce

ancheta. Ea s-a desf@}urat abia în luna iunie 1766, într-adev@r sub pre}edin]ia lui Atanasie
Rednic, îns@ }i cu colaborarea prepozitului romano-catolic Antonius Szereday de la
Alba Iulia }i a teologului iezuit de origine român@ {tefan More, ultimul auditor
causarum generalis din seria celebr@ }i scandaloas@ care a marcat via]a Bisericii Române
Unite în secolul al XVIII-lea.38 Au fost audia]i 34 de martori oculari, care au r@spuns sub
jur@mânt la 16 puncte interogative, con]inând fiecare mai multe întreb@ri grupate pe
familii de probleme. Martorii chestiona]i sunt români }i unguri, clerici }i laici, plebei }i
nobilii din vârful elitei politice a Transilvaniei. Ceea ce le caracterizeaz@ f@r@ excep]ie
m@rturiile este seriozitatea deosebit@ a acestora, dublat@ de dorin]a fiec@ruia în parte
de a contribui la elucidarea cazului cercetat. Din suma r@spunsurilor se reconstituie
aproape filmic povestea plângerii icoanei de la Blaj, în am@nuntele ei cela mai
nea}teptate. Rezult@ un material documentar unic prin complexitatea informa]iei pe
care o pune la îndemâna celui interesat de istoria culturii bl@jene din pragul erei
luministe, dar }i de istoria mentalit@]ii religioase ale vremii.
Cea mai important@ revela]ie a „procesului icoanei plâng@toare de la Blaj”
este identificarea icoanei înse}i. Acesta este un fapt cardinal pentru istoria artei
române}ti ardelene. Literatura anterioar@ punerii documentului la îndemâna
publicului39 preciza c@ faptul s-a petrecut în capela episcopal@ de lâng@ re}edin]a
ierarhilor uni]i de la Blaj. Am v@zut c@ Petru Pavel Aron a f@cut din mica biseric@
templul unei m@n@stiri noi, a Bunei Vestiri, cu c@lug@ri-seminari}ti devota]i unei
ascetici orientale severe. Trebuie s@ ne închipuim a}adar acest l@ca}, tocmai
atunci, animat de o efervescen]@ religioas@ deosebit@. Bisericu]a, cândva calvin@,
a fost primit@ de Inochentie Micu-Klein, aproape în ruin@, odat@ cu domeniul
Blaj }i cu castelul. Episcopul-fondator ar fi ref@cut la 1737 l@ca}ul construit de
Simion Pécs la 1629,40 f@când din el catedrala episcopiei sale, înaintea ridic@rii
bisericii catedrale cu hramul Sfânta Treime. Documentul analizat cu aceast@
ocazie oblig@ la ideea c@ renovarea s-a petrecut cel pu]in cu un an mai devreme,
la 1736, când Inochentie comand@ patru icoane pentru tâmpla bisericu]ei „de
la curte”. Iconostasul, conceput din patru icoane de baz@, a fost lucrat de
pictorul Grigore Ranite din Oltenia (primul dintre martorii chema]i s@ r@spund@
la întreb@rile anchetei), în vara anului 1736. Ceva mai mult, referitor la icoana
Maicii Domnului cu Pruncul, pictorul precizeaz@ c@ a început-o în ziua de 1
iulie }i a terminat-o la 20 iulie, de Sfântul Ilie. Al patrulea martor, c@lug@rul
Gherasim Pop, confirm@ paternitatea lui Ranite asupra întregului iconostas,
afirmând c@ în capel@ exist@ „alte trei icoane la fel de vechi ca aceasta, lucrate
de acela}i pictor în acelea}i culori”. Aceste preciz@ri clarific@ o problem@ de
istoria artei r@mas@ pân@ ast@zi în discu]ie. La 1937, Alexandru Lupeanu, scria
c@ „bisericu]a de la vl@dicie avea iconostas frumos, zugr@vit de un pictor
38 Vezi Vasile B@rbat S.J., Instituirea func]iei „teologului” în Biserica Român@ Unit@, extras
din teza de doctorat, Deva, 1992, p. 40.
39 Prin edi]ia Icon lacrymans Balasfalvensis…(v. supra, nota 26).
40 Alexandru Lupeanu, Evoc@ri…, p. 86 }i Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul…, p. 45-46.
121
Ioan Chindri}
craiovean”, 41 adic@ de Grigore Ranite, pe când Zenovie Pâcli}anu afirm@ c@

autorul iconostasului este {tefan Zugravul de la Ocnele Mari.42 Varianta cu
{tefan de la Ocnele Mari le-a fost indus@ istoricilor de art@ de un cunoscut
contract încheiat la 26 mai 1737 de Inochentie cu acest pictor, prin care i se
cere }i el se angajeaz@ s@ picteze un iconostas.43 Faptul a fost luat ca real de
remarcabilul exeget al artei biserice}ti din epoca în cauz@, istoricul Marius
Porumb, în 1974,44 dar pus la îndoial@ recent de Gabriela Mircea, pasionat@
cercet@toare a punctelor incerte din istoria culturii ardelene.45 Cu talentul
cunosscut de a despica firul de p@r în patru, aceasta din urm@ reu}e}te s@
readuc@ în câmpul discu]iei întrebarea: Grigore Ranite sau {tefan Zugravul? Iat@,
documentul analizat rezolv@ definitiv dilema: autorul primului iconostat de la
Blaj este Grigore Ranite, craioveanul, care la 1736 era foarte tân@r. Originar din
Craiova, el face parte dintr-o familie vestit@ de pictori de icoane. A lucrat mult
în Transilvania, inclusiv la Blaj,46 chiar în 1764, anul l@crim@rii icoanei pe care
o pictase cu aproape trei decenii în urm@, }i tocmai „o replic@ a ei, la porunca
domnului episcop de acum al F@g@ra}ului”, adic@ a lui Atanasie Rednic, dup@
cum singur declar@ la punctul al 5-lea al anchetei. Iat@ dar înc@ un fapt inedit
pentru istoricii de art@: Grigore Ranite a pictat icoana Maicii Domnului cu
Pruncul de la capela Buna Vestire din Blaj de dou@ ori: prima dat@ în 1736, a
doua oar@ în august 1764 (dac@ a realizat-o cu adev@rat), chiar înainte ca cea
veche }i acum miraculoas@ s@ ia calea Sibiului }i apoi a Vienei, definitiv.
Presupunând c@ Ranite a onorat „porunca” din 1764 a episcopului Rednic,
icoana plâng@toare de la Blaj se g@se}te – sau cel pu]in s-a g@sit! – într-o copie
de acela}i autor, la Blaj, dup@ pierderea definitiv@ a celei originale. Condu}i de
acest am@nunt, istoricii de art@ s-ar putea s@ ne ofere clarific@ri pe viitor.
Cunoa}tem a}adar obâr}ia exact@, paternitatea }i locul unde a stat nemi}cat@
icoana plâng@toare de la Blaj între 1736 - 1764: pe canatul din stânga – pentru
privitor! – al u}ii împ@r@te}ti de la iconostasul bisericii episcopale cu hramul Buna
Vestire. Acest lucru cert risipe}te o erezie }tiin]ific@ referitoare la icoana în cauz@.
Colportorul ei este Augustin Bunea, care la 1902, în monografia episcopului Petru
Pavel Aron, inventeaz@ o origine cu totul diferit@ a icoanei.47 Ea ar proveni de la
M@n@stirea Prislop de lâng@ Silva}ul de Sus din Ha]eg, }i iat@ – cic@! – în ce
41 Ibid., p. 86.
42 Apud Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul…, p. 47 incl. n. 1.
43 Publicat de Ioana Cristache Panait, Un zugrav din [ara Româneasc@ în Transilvania
în prima jum@tate a secolului al XVIII-lea, în „Studii }i cercet@ri de istoria artei”,
tom. 16, 1971, nr. 2, p. 325-327.
44 În articolul: {tefan Zugravul, autorul tâmplei comandate de Inochentie Micu-Clain,
în Subsemnul lui Clio. Omagiu acad. prof. {tefan Pascu, Cluj, 1974, p. 486-491.
45 Gabriela Micea, Blajul }i domeniul…, p. 47.
46 Despre el la Marius Porumb, Dic]ionar de pictur@ veche româneasc@ din Transilvania,
sec. XIII-XVIII, în curs de apari]ie la Editura Academiei. Tot acolo }i o bibliografie
complet@ despre pictori.
47 BUNEA 1902, p. 155, 326, 428.
122
împrejur@ri. Se }tie c@ în 13 februarie 1759 Aron a fost ]inta unei tentative de

asasinat, în satul Gala]i din zona Ha]egului, din partea unui oarecare român
calvinizat cu numele Mara, care „de trei ori se încerc@ s@ împu}te pe episcopul,
dar arma nu lu@ foc”.48 Episcopul ar fi atribuit minunea icoanei Fecioarei Maria
care se afla la M@n@stirea Prislopului de lâng@ Silva}ul de Sus, pe care o adora }i
pe care ar fi privit-o cu ochii min]ii în acele clipe de primejdie. Icoana avea faima
de miraculoas@. De aici, Bunea se avânt@ în gol:”Aceast@ icoan@ a fost adus@ mai
târziu de însu}i episcopul de la Blaj, unde l@crim@ }i la înmormântarea lui }i fu
apoi dus@ la Viena”.49 Aducerea la Blaj ar fi avut loc la 1762. Textual: „Atunci ajunse
în Blaj dou@ icoane ale M@n@stirei Prislopului: una a Sfântului Niculae, care azi
(1902 – n.n.) nu }tim unde se mai afl@, iar alta a Preacuratei Fecioare Maria, care
a fost a}ezat@ în biserica cur]ii episcope}ti, unde l@crim@ cu ocaziunea
înmormânt@rei episcopului Aron }i dup@ aceea fu transportat@ la Viena, unde se
afl@ }i ast@zi în catedrala Sfântul {tefan (s.n.).50 Vom discuta mai jos despre
acest loc de p@strare a icoanei. Istoricii, pu]ini câ]i au pomenit despre icoana
plâng@toare de la Blaj, nu au colportat provenien]a ei de la Prislop. Singur {tefan
Mete}, în cunoscutul s@u repertoriu de m@n@stiri din 1936, mai acrediteaz@
aceast@ fasiune eronat@.51 De unde provine ea? În varianta latin@ a Istoriei sale,
Samuil Micu poveste}te despre atentatul din Gala]i asupra episcopului Aron,
întâmplare ignorat@ în varianta româneasc@. Dar Micu nu spune cu un cuvânt
m@car c@ aceast@ icoan@ ar fi fost adus@ la Blaj, ci doar c@ avea, acolo la Prislop,
faima de icoan@ plâng@toare52. Restul este fantezia lui Augustin Bunea.
În seria clarific@rilor }tiin]ifice referitoare la icoan@, ar urma în mod logic
întrebarea legat@ de soarta icoanei dup@ ducerea ei de la Blaj la Sibiu }i apoi,
definitiv, la Viena. Ea a fost transportat@ acolo din ordin „preaînalt”, de prepozitul
M@n@stirii Sfânta Treime din Blaj, Filotei László, înso]it de c@lug@rul Ambrozie
Szádi. Filotei este al treilea martor în procesul icoanei }i unul dintre cei mai
importan]i. Dup@ declara]iile sale de la punctele 15 }i 16, c@l@toria spre Viena a
început în 12 octombrie 1764 }i s-a încheiat la 31 octombrie, dat@ confirmat@ de
raportul din 1764 al cardinalului Christoph Migazzi c@tre Maria Tereza. Dup@
declara]ia lui Filotei, icoana a stat nou@ zile la re}edin]a arhiepiscopiei Vienei,
mai exact în „chilia” reverendului Francisc Xavier Rholle. Apoi „a fost pus@ sub
paz@ în a}a numitul Kronester Haus din cetatea Leopoldina”. Care a fost soarta
48 Ibid., p. 155.
49 Ibid.
50 Ibid., p. 326.
51 Vezi M@n@stirile române}ti din Transilvania }i Ungaria, Sibiu, 1936, p. 118: „…a salvat
de la moarte pe episcopul Aaron (…), a}a cum a l@crimat }i în Blaj la moartea lui P.P.
Aron din 1764”.
52 „Contemplabatur mente imaginem ejusdem magnae Deae, qua in eadem districtu in
temple Monasterii Sylvasiensis flevisse dicebatur, quod Monachii illius Monasterii jure
jurando affirmabant” (apud BUNEA 1902, p. 155, n.1). În române}te: „Privea cu ochii
min]ii icoana Maicii Sfinte despre care se zicea c@ ar fi plâns în biserica M@n@stirii
Siloa}ului din acel district, ceea ce c@lug@rii acelei m@n@stiri afirmau cu jur@mânt”.
123
Ioan Chindri}
ulterioar@ a icoanei române}ti la Viena? La pu]in timp dup@ încheierea procesului

de la Blaj, în 1 august 1766, episcopul Atanasie Rednic cere împ@r@tesei restituirea
icoanei miraculoase53. Icoana îns@ nu s-a întors în Ardeal. În raportul s@u din
1764, cardinalul-arhiepiscop al Vienei, Migazzi, sugerând împ@r@tesei ancheta
analizat@ cu aceast@ ocazie, avertiza c@ „ar deveni o primejdia dac@ icoana ar fi
redat@ pur }i simplu clerului }i poporului greco-unit, f@r@ o investiga]ie prealabil@”.
Se pare c@ aceea}i „primejdie” a fost avut@ în vedere }i dup@ anchet@, care – dup@
cum vom vedea – s-a încheiat în defavoarea cel pu]in par]ial@ a miraculozit@]ii
icoanei. Un alt contemporan al întâmpl@rii, Gheorghe {incai, afirm@ r@spicat, la
anul 1683 al Hronicii sale, c@ faimoasa cruce a lui {erban Cantacuzino de la Viena
„pân@ ast@zi se ]ine în curtea – a se citi: la curtea - arhiepiscopului din Viena
Austriei, dinpreun@ cu icoana Preacuratei Vergurei Mariei, maicei Domnului
nostru Is. Hs. carea o au adus din Blaj dup@ reposarea arhiereului Petru Pavel
Aron de Bistra” (s.n.)54. S@ fi v@zut {incai icoana pe când se afla la studii în Viena,
întorcându-se de la Roma? Ce s-a petrecut între 1764 }i 1779 }i cum a ajuns icoana
din „a}a numitul Kronester Haus din cetatea Leopoldin@” înapoi la arhiepiscopie?
Pân@ la 1902, nu mai cunoa}tem alt autor s-au surs@ care s@ se refere la locul unde
se afl@ icoana româneasc@ la Viena. În acest an Augustin Bunea afirm@, cum am
ar@tat mai sus, c@ ea „se afl@ }i ast@zi în catedrala Sfântului {tefan”.55 În cazul lui
Bunea este vorba desigur de o confuzie. Acolo, în domul Sfântului {tefan din
Viena, se p@streaz@ }i ast@zi o cu totul alt@ icoan@ româneasc@ f@c@toare de
minuni, Madona de la Mária Pócs din Ungaria, a c@rei imagine circul@ în chip de
carte po}tal@ ilustrat@, care se poate cump@ra chiar în catedral@. Bunea, care a
c@l@torit la Viena, a v@zut pobabil aceast@ icoan@ în catedrala Sfântului {tefan. Cât
despre icoana de la Blaj, nu cunoa}tem locul unde ea se p@straez@, dac@ mai exist@.
Am încercat s@ sintetiz@m în acest capitol toate datele cunoscute, care s@ duc@
la identificarea unei opere de art@ cu o carier@ public@ atât de impresionant@ între
1764-1766. Aceast@ arheologie documentar@ este cu atât mai necesar@, cu cât
inexisten]a sau – sper@m – inaccesibilitatea ei momentan@ pentru cercet@tor face
ca aceast@ pist@ s@ fie singura care ne apropie de icoan@. Exege]ii vor completa
f@r@ îndoial@ semnifica]iile ce se desprind din aceast@ reconstituire, care f@r@
documentul descoperit la Budapesta }i publicat în edi]ia amintit@ ar fi fost cu
neputin]@. Principala semnifica]ie cultural@ este desigur identificarea unei icoane
}i, de fapt, a unui iconostas întreg realizat de pictorul Grigore Ranite la Blaj. S-ar
putea chiar s@ ne afl@m în fa]a operei de debut, sau cel pu]in a primei lucr@ri de
anvergur@ realizat@ de Ranite. Depozi]ia sa ca martorul num@rul unu în proces îi
completeaz@ în mod consistent biografia. La data depozi]iei, în 1766, pictorul
declar@ c@ are 54 de ani }i locuie}te „în acest moment” la Sebe}. A}adar omul se
n@scuse la 1712 iar la data pict@rii icoanei, 1736, avea abia 24 de ani. Ne r@mâne
53 {EM.1900, p. 30.
54 {INCAI 1969, p. 178.
55 BUNEA 1902, p. 326.
124
deocamdat@ str@in modul cum a ajuns Inochentie Micu-Klein s@ colaboreze cu

tân@rul artist din [ara Româneasc@, înainte chiar de a-}i muta efectiv re}edin]a la
Blaj, în 1737. Opera lui Ranite poate fi reconstituit@ documentar dup@ gravura
realizat@ de Sandu Tipograful cu ocazia înmormânt@rii lui Petru Pavel Aron,
acompaniat@ dup@ cum am v@zut de plângerea icoanei, sau cel pu]in înf@]i}ând
aceast@ înmormântare. Se cunosc dou@ exemplare din gravura în cauz@: unul
defect (rupt pe la mijloc }i apoi relipit) la Muzeul Banatului din Timi}oara, publicat
de Cornel Tatai-Balt@56, al doilea, perfect conservat, la Magyar Országos Levéltár
din Budapesta, chiar în dosarul procesului verbal, publicat de Miskolczz Ambrus
}i V. András Janos57. Se republic@, în condi]ii superioare, }i în ilustra]ia edi]iei
analizate. Centrul de greutate al compozi]iei îl ocup@ sicriul cu trupul neînsufle]it
al lui Petru Pavel Aaron, a}ezat pe n@s@lie cu capul spre iconostas, îns@ oblic, încât
deasupra capului s@ aib@ icoana Maicii Domnului cu Pruncul. De o parte }i de
alta a sicriului sunt plasate grupuri umane, a c@ror perspectiv@ de adâncime
sugereaz@ mul]imea. Printre ei, personaje în ornate preo]e}ti, în haine civile de
nobili }i multe femei. Atrage aten]ia personajul din fruntea grupului din stânga,
îmbr@cat în haine monahale, cu camilafc@ pe cap, care arat@ cu degetul spre icoana
Fecioarei cu Pruncul. Credem c@ gravorul Sandu îl înf@]i}eaz@ în acest personaj
pe Atanasie Rednic, omul de încredere }i urma}ul întru episcopie al celui r@posat.
În simplitatea sa schematic@, gravura tr@deaz@ anima]ia produs@ de-a valma de
cele dou@ evenimente c@zute din senin: moartea nemoarte a episcopului }i
l@crimarea icoanei. Personajele }i ac]iunea se desf@}oar@ sub veghea înalt@ a
iconostasului, pe care gravura îl sugereaz@ ca impun@tor, în contrast cu
documentele ce descriu capela episcopal@ ca pe o bisericu]@ modest@. Mijlocul
iconostasului este ocupat de cele patru icoane mari, canonice: în partea stâng@
Sfântul Nicolae, pe u}ile împ@r@te}ti canatul din stânga ocupat de icoana Fecioarei
cu Pruncul iar cel din dreapta de icoana lui Hristos Pantocrator, iar în partea
dreapt@ Sfânta Treime. În registrele înguste de deasupra sunt alte 34 de icoane,
în cadre rotunde sau semicirculare, încadrate de motive grafice florale, care
probabil nu existau pe iconostas ci sunt incluse de Sandu Tipograful, c@ci
seam@n@ foarte mult cu motivele ilustra]iilor de carte uzitate la Blaj. Este sigur
îns@ c@ poala de tâmpl@, format@ din patru plan}euri de scândur@, una sub fiecare
icoan@ central@, era atât de bogat zugr@vit@ cum arat@ gravura, c@ci în finalul
procesului verbal, la concluzii, autorii anchetei spun c@ între pardoseala bisericii
}i icoan@ se interpunea „un plan}eu de scându@ vopsit în culori variate”. Din textul
anchetei nu reiese c@ Grigore Ranite ar fi fost autorul }i al altor icoane de pe
tâmpl@, în afara celor patru principale. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul se
încadreaz@ în canonul Madonelor care privesc spre Prunc. Pare o lucrare foarte
elaborat@, fapt confirmat }i de re]eta pe care Ranite o divulg@ în r@spunsul s@u la
punctul 3 al anchetei. În tradi]ia iconarilor orientali, pe care o întâlnim }i la
56 Vezi supra nota 27.

57 A balázsfalvi könyezö ikon irataibol, la loc, cit., p. 469.
125
Ioan Chindri}
icoanele de la Nicula }i Mária Pócs, icoana este vegheat@ în partea de sus de doi
îngeri. Ceea ce frapeaz@ este faptul c@ Maria poart@ pe cap, al@turi de aureol@, o
coroan@ impozant@ de regin@, a}a dup@ cum Hristos de pe canatul din dreapta
poart@ o coroan@ împ@r@teasc@. Ambele personaje, Mama }i Pruncul, sunt drapate
bogat }i, dup@ informa]iile din anchet@, erau colorate în mod special pe baz@ de
ro}u }i aur. Aceast@ gravur@ valoroas@ completeaz@ informa]iile oferite de procesul
din vara anului 1764, ajutând adeseori la în]elegerea mai exact@ a celor povestite
de martori.
PROCESUL. Icoana de la Blaj a apucat s@ plâng@ în locul ei de ba}tin@ abia

câteva luni. Din 18 martie }i pân@ în august 1764, când a fost dus@ la Sibiu, cam
pe furi}, cu tr@sura episcopal@, de prepozitul Filoftei László înso]it de clericul
Ambrozie Szádi. Procesul nu clarific@ din ordinul cui, dar el venea desigur din
cercurile înalte ale Puterii. Am v@zut c@ la sfâr}itul lui octombrie icoana era deja
la Viena. Exista deci un motiv politic pentru a scoate icoana din mijlocul celor
care f@ceau din plânsul ei un prilej de prea mare rumoare. Nu putem b@nui un
interes aparte al Mariei Tereza }i al cercului ei fa]@ de minunea de la Blaj, pentru
simplul fapt c@ r@s@ritul de confesiune oriental@ al Imperiului era saturat de icoane
care v@rsau sudori }i lacrimi. O mod@ care venea din vechime }i care s-a men]inut
tenace pân@ în zilele noastre. Autorul acestor rânduri a copil@rit într-o zon@
dominat@ psiho-religios de cele dou@ m@n@stiri greco-catolice: de la Bixad din
[ara Oa}ului }i de la Pócs sau Mária Pócs din Ungaria. Între 1941-1944, când
Ardealul de Nord era cedat Ungariei, s@tenii câ]i nu erau pe front, mai ales femei
}i copii, mergeau la „norod” de Sânt@m@ria Mare (15 august) fie la Bixad, fie la
Pócs. Copiii nu aveau acces la icoan@ }i dormeau în c@ru]e sau sub umbrare
sub]iri. Îmi amintesc cu claritate starea sufleteasc@ schimbat@, privirile aprinse }i
exaltarea din glasurile ]@ranilor, în drumul spre cas@ }i s@pt@mâni la rând dup@
aceea. Invariabil venea vorba de icoana Maicii Sfinte de colo sau de dincolo, care
tot atât de invariabil v@rsa sudori }i l@crima. Desigur, cei mai mul]i au v@zut }i
sudorile }i lacrimile, de unde apoi voluptatea relat@rii celor v@zute. Îmi amintesc
mai ales de o remarc@ abreviat@, dar teribil de sugestiv@ despre eterna icoan@
minunat@: „Sudori, numa’ sudori peste tot!”. Pe ]@rani îi impresiona mai mult
ideea sudorilor, care sugereaz@ efortul dumnzeiesc al celei ce se interpune între
noi }i Tat@l }i Fiul pentru iertarea p@catelor noastre, decât lacrimile, prezente
desigur }i ele. Cu ce altceva puteau s@ asemene truda Celei Preamilostive pentru
ei, decât cu propriile lor sudori din zilele de oboseal@ atroce ale seceri}ului de
var@? {i dac@ aceast@ stare exaltat@ am tr@it-o în urm@ cu câteva decenii, este u}or
s@ ne imagin@m dimensiunile ei de la 1764. Împ@r@teasa Maria Tereza, în opera
de creare a unui cet@]ean nou al imperiului s@u, nu putea privi cu ochi nep@s@tori
aceast@ polarizare de interes social ce se petrecea la Blaj, în Transilvania. Este
mai mult decât probabil c@ icoana a fost scoas@ din Ardeal la ordinul ei. Martorul
al 33-lea, Andreas Sigismundus Szeredai, declar@ de altfel c@ s-a dus s@ vad@ icoana
când era la Sibiu, „când a aflat inten]ia Augustei de a o duce la Viena”. În iunie
126
1764 deja i se cere lui Filotei László,

ecleziarhul de la Blaj, un raport despre
icoan@, ceea ce el }i face în ziua de 23,
adresându-se vicarului Atanasie Rednic.
Relatarea scurt@ a c@lug@rului bl@jean este
primul text pus pe hârtie în leg@tur@ cu
minunea de la Blaj }i a ajuns pân@ pe masa
împ@r@tesei, înainte ca icoana s@ fie dus@ la
Viena. Despre acest species facti pomene}te
cardinalul Christoph Migazzi în prorpiul
raport c@tre suveran@, în noiembrie 1764,
dup@ primirea }i examinarea icoanei.
Arhiepiscopul vienez a supus icoana
expertizei unei comisii formate din canonicii
Simen }i Piloa, preo]ii Gazaniga }i Gervasio,
Muszka }i Walcher, doctorii de medicin@
Humelauer }i Fezer, profesorul de pictur@
Sambachi }i profesorii Gasser }i Logier, iar
Conduc@torul procesului:
ceva mai târziu pictorul Antonius Schunka. episcopul Atanasie Rednic
Sub directa supraveghere a cardinalului,
ace}tia au testat în fel }i chip icoana, dup@ gândirea }i cu metodele vremii,
permi]ându-i lui Migazzi un raport foarte prudent. „Toat@ aceast@ problem@ – zice
– mi se pare de asemenea natur@, încât n-ar trebui nici aprobat@, nici neglijat@”.
Da, ceva se întâmpl@ cu acea icoan@, îns@ lucrurile trebuie clarificate mai am@nun]it.
În acest punct vine recomandarea sa de a se ordona o anchet@ „riguroas@, sigur@
}i reglementar@”, acolo la Blaj, în care martorii întâmpl@rii s@ fie ancheta]i dup@
metoda judiciar@. El nu prea d@ crezare m@rturiilor enumerate în raportul lui
Filotei László, „cu atât mai pu]in cu cât este vorba de na]iunea valah@, care are o
înclina]ie ciudat@ spre coinciden]ele extraordinare”. Maria Tereza }i-a însu}it
sugestia }i în 12 aprilie 1765 a emis intimatul amintit c@tre Atanasie Rednic, care
era episcop din 27 septembrie 1764. Nu ne putem da seama în aceast@ faz@ a
cercet@rilor de ce s-a amânat pornirea anchetei vreme de peste un an, pân@ în
iunie 1766. Comisia de anchet@, pe care am amintit-o mai sus, a redactat cele 16
puncte interogative, chemând apoi martorii rând pe rând }i consemnându-le
depozi]iile în ordinea audierii. Iat@-i pe cei 34 de martori, în ordinea pomenit@:
pictorul Grigore Ranite, c@lug@rii Nicolae Pop, Filotei László }i Gherasim Pop,
preotul Simion Zdrenghea din Tiur, subdiaconul Samuil Micu, c@lug@rul Iosafat
Devai, Ioan Baranyi, administrator domenial la Blaj, cantorul de m@n@stire Chiriac
Timar, scribul episcopal Petru Pop, cantorul parohial Demetriu Brânce, chelarul
Ioan Kornyestyi de la M@n@stirea Sfintei Treimi, tipograful Petru Papavici, preotul
reformat Josephus Thordai din Blaj, femeia Eva Csákány de religie reformat@,
„procuratorul fiscal” Alexandru Benyei din slujba consistoriului de la Blaj, preo]ii
luterani Ioan Simonis din M@n@rade, Georgius Grail din Cerg@ul Mic }i Ioan Paulini
127
Ioan Chindri}
din Cerg@ul Mare, v@duva prip@}it@ din Muntenia la Blaj cu numele Mira Ienea
Podar, magazionerul Ilie Raica de la domeniul episcopal din Blaj, buc@tarul Ioan
Borbély din Blaj, parohul }i protopopul Ioan S@c@date de la Blaj, femeia catolic@
Elisabeta Geréb din Husus@u, femeia catolic@ Ana Tatai tot din Husus@u, asesorii
de tabl@ judiciar@ Antonius Imecs }i Paulus Szegedi, baronul consilier imperial
Ignatius Josephus Bornemisza de Kászon, b@trânul feldmare}al locotenent
Franciscus conte de Montoya }i Cardona, comandant suprem al cet@]ii Sibiului,
generalul conte Gabriel Haller, contele Nicolaus Bethlen, superiorul iezuit de la
Sibiu Antonius Petauer, canonicul romano-catolic Andreas Sigismundus Szeredai
de la Alba Iulia }i în fine tân@rul cleric Francisc Mártonffi, tot de acolo. Analizat@
în întregul ei, consistenta list@ d@ m@sura largii palete de sentimente cu care a
fost privit@ icoana. Trebuie amintit c@ aproape to]i ace}ti oameni au venit în mod
expres s@ vad@ icoana, fie la Blaj, fie la Sibiu, dup@ ce a fost mi}cat@ de la locul
unde st@tea de 30 de ani. TO[I, f@r@ nici o excep]ie, declar@ sub jur@mânt solemn,
}tiind prea bine din ordinul cui se face ancheta, c@ au v@zut umezeal@ de sudoare
sau pic@turi de lacrimi, diferen]iindu-se între ei doar în leg@tur@ cu locul de pe
icoan@ unde au v@zut }i cu m@rimea pic@turilor: cât bobul de cânep@, cât bobul
de linte, cât bobul de maz@re. Un fapt str@bate întregul con]inut al procesului,
constituind }i azi un semn de întrebare. Anume, câteva pic@turi de lacrimi au
fost v@zute de aproap to]i persistând cu tenacitate în acela}i loc pân@ }i dup@
ajungerea icoanei la Viena. O alt@ declara]ie comun@ tuturor, ferm@ }i f@r@ echivoc:
nu a existat }i nu putea s@ existe nici un fel de me}te}ug, artificiu sau }iretlic prin
care icoana s@ fie f@cut@ s@ plâng@. Pe de alt@ parte, panoul din lemn de tei pe
care pictase Grigore Ranite icoana era atât de vechi }i de uscat, încât excludem
orice idee de umezeal@ natural@ a lemnului. To]i câ]i au putut, au pip@it icoana
pe fa]@ }i pe dos, c@utând un motiv logic al sudorilor }i lacrimilor, ale c@ror urme
umede de scurgere s-au v@zut }i pe poala de tâmpl@ pictat@ de sub icoan@, din
care „unele fragmente au fost t@iate }i duse de oameni, din pornire religioas@”.
Toat@ luna iunie 1766, ancheta s-a desf@}urat aproape monoton, din cauza
r@spunsurilor foarte asem@n@toare ale martorilor. Fiecare dintre ei aduce îns@
cel pu]in un fapt personal, pe care nu-l g@sim la ceilal]i. Monotonia relativ@ se
sparge odat@ cu audierea – vebal@ sau în scris – a martorilor unguri, aproape to]i
oameni din nobilime }i unii cu func]ii }i ranguri politice înalte. M@rtuiile acestora
sunt pe departe mult mai interesante decât ale românilor }i, ceea ce este curios,
sugereaz@ un respect mai pronun]at fa]@ de acel obiect al venera]iei publice. Venind
din afara lumii române}ti, unde cultul acestui fel de icoane era vechi, rutinar }i
obi}nuit, cei de alt@ religie sunt mult mai curio}i, dar }i mai respectuo}i. Una dintre
unguroaicele nobile – declar@ femeia Eva Csákány - „c@zând în genunchi în fa]a
icoanei, a început s@ se roage cu lacrimi”. Preotul reformat Iosif Thordai are o
convorbire în fa]a icoanei cu preotul }i scriitorul bl@jean Ioan S@c@date, care l-a
întrebat ce crede despre aceast@ întâmplare. Maghiarul r@spunde cu o alt@
întrebare: „Cine este mai puternic decât Dumnezeu?” „Nimeni!” – r@spunde scurt
S@c@date. Baronul Bornemisza de Kászon }i numeroasa sa familie „au r@mas cu
128
to]ii ului]i }i extazia]i în fa]a unui asemenea miracol }i s-au rugat lui Dumnezeu
ca prin mijlocirei Celei Asemeni lui Dumnezeu aceast@ minune s@ vin@
întotdeauna milostive}te în ajutorul celor care se închin@ Mariei”. Un iezuit din
Sibiu, Samuel Kratzer, încearc@ chiar cu limba gustul unei pic@turi din apropierea
ochilor Sfintei Fecioare, culeas@ de acolo cu degetul. „A sim]it – zice – ceva ca un
gust s@rat, pe care nu l-a sim]it deloc atunci când a atins cu limba celelalte degete,
cu care nu a atins icoana”. Altul care a gustat de asemenea pic@turile, ca form@
extrem@ de expertiz@, este acela}i Andreas Sigismundus Szeredai, odat@ cu
c@lug@rul fransican Xaverius Fallier, }i – spune – „am descoperit c@ erau pu]in
s@rate }i acri}oare, la fel ca lacrimile omene}ti”. Aceasta se petrecea la Sibiu, în
re}edin]a de acolo a episcopului romano-catolic Josephus Antonius Bajtay, unde
tot acest martor descrie culmea apoteozei pe care a atins-o icoana cât a stat în
Ardeal. A fost o zi când „partida cea mai important@ }i mai nobil@ a acestei cet@]i
„ (Sibiul – n.n), adic@ to]i iezui]ii din ora}, o mare parte din minori]ii franciscani,
„magna]i catolici de ambele sexe” (}i le în}ir@ numele), ofi]eri etc au venit în grup
mare s@ vad@ icoana. „Iar mul]imea plebeilor a fost atât de mare, încât nu se poate
estima num@rul lor, între care mul]i heterodoc}i (reforma]i – n.n) veni]i de
bun@voie }i dintre care unii, c@zând în extaz, au îngenunchiat }i s-au rugat la
icoan@” (s.n.). Episcopul neunit Dionisie Novacovici era }i el de fa]@ }i povestea
unui înso]itor, „printre lacrimi }i gemete”, despre minunea contemplat@. Aceast@
imagine a reforma]ilor c@zând în genunchi }i rugându-se la o icoan@ pe care în
virtutea dogmei propriei religii ar trebui s@ o deteste, sârbul Dionisie Novacovici
plângând cu gemete în fa]a icoanei care-l plângea la rândul ei pe detestatul – de
ortodoc}i – Petru Pavel Aron, d@ m@sura psihozei religioase generalizate, pe care
Madona de la Blaj a produs-o în Transilvania, la pragul când luminismul î}i ar@ta
cei dintâi mesageri în Imperiul Austriac.
Cu aceast@ recolt@ bogat@ de informa]ii, descrieri, impresii, gânduri }i credin]e,
comisia de anchet@ î}i încheie procesul verbal în 21 iunie 1766. Dorin]a
cardinalului Migazzi s-a împlinit, implicit a Împ@r@tesei, ancheta fiind într-adev@r
„riguroas@, sigur@ }i reglementar@”. A}a se desf@}urau anchetele judiciare la tablele
de judecat@ ale vremii. De acum, cuvântul trebuiau s@-l aib@ cei care ordonaser@
ancheta. Acest cuvânt se rezuma la un verdict: este sau nu este miraculoas@ icoana
de la Blaj? Spre surprinderea noastr@, sfâ}itul procesului este scurt, sec }i în coad@
de pe}te. Într-un raport superficial din 1767 a lui Christoph Migazzi c@tre Maria
Tereza, în german@, acesta parc@ î}i spune displicen]a pentru finalul ar@tat al
demersului de la Blaj. Da, el }i colaboratorii lui au studiat icoana – vezi mai sus!
– }i n-au putut decide nimic, sugerând c@ ar fi nevoie de „o anchet@ temeinic@ }i
reglementar@ la Blaj”. Împ@r@teasa a primit rezultatul anchetei „anul trecut” (1766)
}i „a]i binevoit a-mi trimite mie aceast@ anchet@, pentru a m@ pronun]a asupra
cazului”. A comunicat aceast@ anchet@ cu mai multe „capete luminate”.
Coroborând materialul din anchet@ cu expertizele din 1764, „am cump@nit }i
r@scump@nit toate împrejur@rile” }i pân@ la urm@ au concluzionat c@: „Non abunde
constare de miraculo imaginis ex Transylvania illatae Beatissimae Virginis
129
Ioan Chindri}
Mariae Balasfalvae” (adic@: Nu este suficient dovedit@ miraculozitatea icoanei

Preasfintei Fecioare Maria adus@ de la Blaj din Transilvania). Face o referire }i la
înv@]@tura Papei Benedict al XIV-lea „despre cazurile ie}ite din comun }i aparent
miraculoase”, }i cu aceasta soarta icoanei este pecetluit@. Procesul n-a mai fost
reluat, spre a se c@uta în continuare dovezi despre miraculozitate, icoana a r@mas
pentru totdeauna la Viena. Cu placarea ei, se încheia }i tumultul pe care l-a
provocat }i care pare s@ fi indispus Viena, prin glasul arhiepiscopului Migazzi.
Dup@ p@rerea istoricului Ambrus Miskolszy, icoana de la Blaj a ap@rut prea târziu
pentru a „prinde” un culoar de recunoa}tere oficial@ ca f@c@toare de minuni. Alte
idei }i concep]ii bântuiau acum capitala redutabilului Imperiu, reformele tereziene
prindeau contur }i din aplicarea lor treptat@ se n@}teau în acela}i mod insidios
germenii luminismului, f@r@ accente atee sau antireligioase, îns@ categoric adept
al unei vie]i religioase ra]ionale, controlate }i eficientizate. Dup@ 1764, la
greco-catolicii din Transilvania modelul
icoanei Maicii Sfinte care asud@ }i l@cri-
meaz@ va involua înspre mentalul popu-
lar, existând }i conservându-se autonom,
tolerat, f@r@ a constitui o problem@ a
ierarhiei }i elitelor intelectuale. A}a se
explic@ }i curioasa c@dere în uitare a
icoanei, dezinteresul pentru soarta ei, de
la palida încercare din 1766 a lui Atanasie
Rednic de a o recupera }i pân@ la data
când punem noi în lumin@ o docu-
menta]ie despre imaginea care i-a f@cut
pe înainta}ii no}tri s@ se simt@ în preajma
puterii dumnezeie}ti. Icoana revine
astfel printre noi, de}i nu }tim exact cum
arat@, îns@ suficient descris@ }i analizat@,
pentru a trezi atât interesul
cercet@torilor preocupa]i de istoria
mentalit@]ilor religioase, cât }i al publi-
cului dornic s@ poposeasc@ pentru
câteva clipe într-o lume deosebit@ }i
totodat@ asem@n@toare cu cea în care
tr@im ast@zi.
M@n@stirea «Sfânta Treime»
130
UN SUPPLEX LIBELLUS ROMÂNESC DIN 1783
Marile acte ale istoriei nu se nasc din

neant. Întotdeauna se poate identifica la
r@d@cina lor un nisus formativus, o
n@zuin]@ spre devenire uneori adânc@ în
timp, care prinde apoi contururi tot mai
clare cu trecerea vremii, în ipostaze ce
sugereaz@ din ce în ce mai mult imaginea
actului de referin]@. Supplex Libellus
Valachorum cel mai important document
politic românesc din secolul al XVIII-lea,
„evangheliul politic al românilor”, cum îl
numea Alexandru Papiu Ilarian, a cunoscut
}i el întruchip@ri par]iale anterioare, din
al@turarea c@rora s-ar putea reconstitui în
bun@ m@sur@ actul de la 1791. Cunoscute
sunt mai ales cele câteva ursorii ale lui
Inochentie Micu-Klein, ctitorul luptei
politice moderne a românilor din Transil-
Ioan Bob
vania, c@tre cei doi monarhi Habsburgi sub
care a fost p@storul sufletesc al principatului: Carol VI }i Maria Tereza.1 Una dintre
cererile lui Inochentie se intituleaz@ chiar Supplex Libellus, nume care va c@p@ta
consacrare }i faim@ odat@ cu recep]ionarea textului de la 1791 de c@tre adversarii
politici ai românilor. Diagrama valorii politice a acestor acte precursoare cre}te
sau coboar@, în func]ie de conjunctura politic@ în care au fost redactate }i din
care rezulta în acel moment posibilitatea de a aborda mai strâns sau mai pe ocolite,
mai manifest sau mai mascat, marea problematic@ a românilor din Transilvania.
Dar, indiferent de aceast@ diagram@, toate î}i au rostul }i importan]a lor de
necontestat, pe cât@ vreme le analiz@m ca variante par]iale, preg@titoare, ale
Supplexului definitiv. În ciuda semnifica]iei lor, aceste suplici preg@titoare sunt
în mare num@r nepublicate înc@, r@mase în manuscrise, abia la cuno}tin]a }i
îndemâna unui cerc restrâns de ini]ia]i, care le-au utilizat în parte la redactarea
propriilor exegeze. Aceasta în cazul când ele nu sunt ignorate cu des@vâr}ire.
Un exemplu îl ofer@ o suplic@ înaintat@ împ@ratului Iosif II la 8 noiembrie 1783,
în care se revendic@ o seam@ de drepturi }i înlesniri menite s@ faciliteze
1 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1967, p. 137-200.
131
Ioan Chindri}
emanciparea cultural@ a românilor din Transilvania. Documentul, legat de numele

episcopului Ioan Bob, întrune}te virtu]i }i caracteristici în m@sur@ s@-l recomande
nu doar ca pe un moment de referin]@ în literatura de informare asupra
iluminismului românesc, ci chiar ca pe o surs@ în plus în leg@tur@ cu nuan]ele
politicii de r@sunet european a cezarului iluminist de la Viena. În fruntea acestor
inciden]e care contureaz@ valoarea actului cu caracter de Supplex Libellus din 8
noiembrie 1783, trebuie notat@ împrejurarea c@ el a fost redactat }i înaintat în
anii de culme ai iosefinismului, 1782-1783, când politica ra]inalist@ a împ@ratului
atingea cotele sale de vârf, înaintea fenomenului retractil survenit odat@ cu
R@scoala lui Horea, în toamna urm@toare, 1784. Pentru românii transilv@neni,
ace}ti ani de maxim@ înflorire a speran]elor au adus }i un eveniment particular,
plin de urm@ri viitoare: însc@unarea unui nou episcop al singurei lor religii
recepte, în persoana lui Ioan Bob, numit de Iosif II ierarh al Diecezei
Greco-Catolice de F@g@ra}, la 21 octombrie 1782. Aparent obscur@ în momentul
intr@rii sale în arena politicii înalte, persoana lui Bob era totu}i o roti]@ bine definit@
în mecaniscmul politic al cezarului: din cei 3 candida]i ale}i la Blaj în 12 august
1782, era singurul preot de mir, având în urm@ }i experien]a unei ocupa]ii
practice, aceea de econom al diecezei. Adversar declarat al bisericii în general }i
al monahismului în mod special, împ@ratul îi respinge pe preacucernicii c@lug@ri
Ignatie Darabant }i Iacob Aron, ale}i cu un num@r de voturi mult mai mare, }i-l
prefer@ pe acest om venit din sfera unor preocup@ri pozitive. În afar@ de spiritul
s@u realist, lipsit de orice rigoare dogmatic@, fapt care nu putea s@-i fie str@in lui
Iosif II, Bob se pare c@ n-a mai avut de partea sa decât norocul de a prinde clipa
când era nevoie tocmai de un astfel de episcop. Împ@ratul a beneficiat doar câ]iva
ani de colaborarea lui Ioan Bob, care nu i-a în}elat a}tept@rile, r@sturnând
c@lug@ria Blajului din vârful piramidei confesionale }i reducând-o la rolul de
cenu}@reas@. Episcopul, îns@, a p@storit 48 de ani }i, în pofida controverselor
iscate înc@ de la început asupra lui, continuate în posteritate, se pare c@ a fost
singurul dintre vechii arhierei ai Blajului cu adev@rat mare prin eficien]@, dup@
Inochentie Întemeietorul, care fusese mare prin viziune.2
2 Despre Ioan Bob (selectiv): Vasile Aaron, Versuri veselitoare la zioa numelui Ex]elen]ei
sale domnului Ioan Bob…, Sibiu, 1806; Cuvânt care Ex]elen]ia sa prea- luminatul }i
preaosfin]itul domn Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}ului, l-au avut la zioa instala]iei,
adec@ când s-au în@l]at }i s-au a}ezat în scaunul s@u arhieresc…în anul Domnului
1784, iulie, zile 30…, Blaj, 1812; Ode Excellentissimo, Illustrissimo, ac
Reverendissimo Ioanni Bab de Kápolnok-Monostor…, Cluj, 1803; Theodor Pop de
Uifal@u, Trist@ predic@…la îngroparea Ex]elen]ii sale prealuminatului }i prea-
m@ritului domn Ioan Bob de Kápolnok-Monostor…, Sibiu, 1830; Dimitrie Vaida,
Cuvânt@ri în cinstea Excelen]ei sale Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}ului…, Blaj, 1809; Ioan
Ra]iu, Raportul dintre episcopul Bob }i c@lug@rul Samuil Klein, în „Revista politic@ }i
literar@”, II, 1909, p. 13-15; Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar (rela]iile lui I.
Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935; Nicolae Lupu, Episcopul
Ioan Bob, Blaj, 1944; Octavianus Bârlea, Ex historia romena: Ioannes Bob episcopus
Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951.
132
Suplica din 8 noiembrie 1783, oper@ a episcopului proasp@t numit Ioan

Bob,3 dovede}te c@ fostul socotitor de la Blaj în]elegea foarte bine c@ vântul
bate în pânzele lui. Petrecând, dup@ obiceiul episcopilor nou denumi]i, întregul
an 1783 la Viena, episcopul înc@ necontrastat redacteaz@ }i înainteaz@
Împ@ratului4 acest lung memoriu, în care dezv@luie situa]ia clerului }i a }colilor
române}ti din Transilvania, reclamând ajutor }i sprijin pentru remedierea ei.
Întregul cuprins al documentului se refer@ exclusiv la compartimentul cultural
al românilor, fapt din care rezult@ întreaga originalitate }i importan]@ a
Supplexului. Cu un remarcabil sim] politic, Ioan Bob adapteaz@ perfect
argumenta]ia cererii, la direc]ia luminist@ a politicii lui Iosif II, argumenta]ie
fundamentat@ pe trei puncte de sprijin caracteristice momentului: a) românii
„formeaz@ cea mai mare parte din întreaga popula]ie a Transilvaniei”; b) „de
educa]ia }i cultura acestui popor valoros atârn@ în cea mai mare parte înaintarea
agriculturii, industriei }i comer]ului, ca }i a fericirii publice”; c) „educa]ia }i cultura
poporului nu se poate realiza f@r@ un cler cult }i f@r@ }coli bune”. Cele trei
unghiuri de abordare, ca }i caracterul finalist al argumentelor, erau în m@sur@
s@ ating@ coarda sensibil@ a politicii imperiale, care viza tocmai progresul
modern al monarhiei, prin ameliorarea statutului cet@]enesc al supu}ilor, pe
baza dreptului natural, cu ajutorul educa]iei }i culturii. Ioan Bob, care n-a fost
niciodat@ un fanatic al culturii, a prins îns@ în suplica sa ceva din izul de feti}ism
cultural care a str@b@tut domnia lui Iosif II. În întregime, Supplexul s@u se
men]ine pe lâng@ cele dou@ no]iuni: educa]ie }i cultur@, în care vede cheia
întregii problematici a românilor. Pu]inele r@bufniri sociale, ca în pasajele unde
demasc@ acapararea ob}tilor ]@r@ne}ti de c@tre domnii de p@mânt, sau politice,
ca aser]iunile voalate despre ura „na]iunilor” constitu]ionale împotriva
românilor sau insinur@ile de neîncredere fa]@ de corectitudinea }i bunele inten]ii
ale Guberniului, sunt abil cenzurate, demersul r@mânând constant în albia
culturii. Lipse}te dimensiunea esen]ial@ a actelor transilv@nene de tip Supplex
Libellus: contestarea structurii constitu]ionale a principatului, formulat@ înc@
de Inochentie Micu, prin voin]a explicit@ ca }i românii s@ fac@ parte dintre st@rile
patriei, ca na]iune regnicolar@. Dar acest fond conceptual esen]ial exist@ implicit,
prin afirma]ia c@ românii formeaz@ dou@ treimi din popula]ia Transilvaniei }i c@
fericirea ]@rii atârn@ de educa]ia }i cultura acestora. Oare nu e aceasta o afirmare
suficient@ a regen]ie românilor în principatul intracarpatic, pe temeiul dreptului
3 Originalul documentului se afl@ la Arhivele Statului din Budapesta (Országoslevéltár),

Fond Cancelaria Aulic@ a Ungariei, nr. 2481/1783 Praes. Copie microfilmat@, la
Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca a Academiei, Fond. Filmotec@. Documentul este
scris chiar de mâna lui Bob, cu scrisul s@u familiar, fapt care confirm@ paternitatea
exclusiv@. Pentru edi]ia de fa]@ am folosit fotocopii dup@ microfilmul aflat la
Cluj-Napoca. Confruntarea cu originalul de la Budapesta nu este necesar@, suplica
fiind scris@ caligrafic, foarte cite], f@r@ s@ pun@ vreo problem@ de transcriere.
4 Pe fila de adres@ exist@ urm@toarea însemnare a protocolistului: „Ad praes 18 9br 1783
(spre prezentare 18 noiembrie 1783) }i num@rul cu care a ajuns la destinatar: 16.116.
133
Ioan Chindri}
natural, adânc acreditat de filosofia luminist@? O alt@ caracteristic@ valoroas@ a

Supplexului din 1783 este viziunea global@, nediscriminatorie, a na]iunii
române. Alc@tuit@ cu scopul precis de a îmbun@t@]ii starea bisericilor }i }colilor
greco-catolice, cererea lui Ioan Bob îi vizeaz@ totu}i }i pe românii neuni]i, care
se aflau într-o situa]ie }i mai grea. Bob sesizeaz@ aspectul cel mai umilitor pentru
neuni]ii din Transilvania: obliga]ia de a pl@ti biruri parohilor str@ini,
romano-catolici sau reforma]i, pentru „servicii spirituale” pe care nu le-au cerut
}i nu le-au avut niciodat@. F@când aluzii la Edictul de toleran]@, cea mai îndr@git@
dintre reformele lui Iosif II, sub care „a p@truns }i în Transilvania lumina
adev@ratei filosofii”, autorul Supplexului î}i extinde propunerile }i asupra unr
zone locuite de români neuni]i.
Dar, în pofida formul@rilor de rigoare, din întregul document reiese
neîncrederea lui Ioan Bob în ajutorul împ@ratului de la Viena. E bine s@ se re]in@
acest fapt, ca reper fundamental în judecarea actului de la 1783. Dac@ urm@rim cu
aten]ie con]inutul lui, constat@m c@ autorul nu cere nimic, sau aproape nimic, de
la monarh. Întregul plan de m@suri este o analiz@ a posibilit@]ilor existente în
Transilvania, în leg@tur@ cu care Ioan Bob nu cere respectarea unor reglement@ri
imperiale mai vechi, dup@ care aceste resurse interne sunt destinate educa]iei }i
culturii românilor. Aceast@ referire la nenum@rate documente anterioare a}eaz@
revendic@rile lui Bob în postura de organicitate juridic@. Spre deosebire de
Inochentie Micu-Klein, care cerea sume }i latifundii pe seama Episcopiei de F@g@ra},
Ioan Bob cere doar latitudinea de a corecta devierile survenite în defavoarea
institu]iilor culturale române}ti, ca urmare a nerecunoa}terii constitu]ionale a
na]iunii. Fostul socotitor al episcopului Petru Pavel Aron exceleaz@ în analizarea
minu]ioas@ a avatarurulor bisericii }i }colii române}ti, singurele structuri
institu]ionale în care românii acelei vremi }i acelui loc se puteau manifesta ca
na]iune, }i din modestia c@rora va r@s@ri con}tiin]a, afirmarea }i unitatea românilor.
Aceast@ analiz@ constituie valoarea documentar@ a Supplexului.
Dar adev@rata lui valoare trebuie c@utat@ în afara textului, în dou@ consecin]e
ale lui. Prima, aceea c@ împ@ratul a dat curs cererii pertinente a lui Bob,5 mai
cu seam@ c@ nu afecta întru nimic finan]ele }ubrezite ale Imperiului. F@când
abstrac]ie de progresele bisericii greco-catolice sub p@storia lui Ioan Bob,
tenteaz@ ideea de a pune rezultatele excep]ionale ob]inute de Gheorghe {incai,
ca director general al }colilor transilv@nene, în leg@tur@ cu destinul favorabil al
Supplexului din noiembrie 1783. A}adar, meritul deschiderii celor 300 de }coli
5 Pe aceea}i fil@ exist@ semn@tura: „Comes Esterházy m. pr.” Ferenc Eszterházy era }eful
Cancelariei Aulice a Ungariei la Viena. Deasupra semn@turii, o însemnare gr@bit@ }i
neglijent@: „Cop. Ad Nro 1547/783”, ceea ce vrea s@ indice faptul c@ a existat sau,
poate, exist@ }i o alt@ copie a documentului. Oricum, textul utilizat pentru edi]ia de
fa]@ este cel origimal, exemplarul de baz@ scris de mâna lui Bob. Dup@ informa]ia
istoricului literar Carol Engel, în fondul budapestan, al@turi de acest document exist@
instruc]iuni severe ale lui Iosif II, din prima jum@tate a anului 1784, ca lipsurile
semnalate de Ioan Bob s@ fie remediate f@r@ alte investiga]ii.
134
române}ti, chiar din acel an, nu apar]ine doar lui {incai, care nu se putea mi}ca
în afara unui cadru politico-social, ci se r@sfrânge din plin }i asupra epsicopului
Ioan Bob. Dup@ apari]ia monumentalei monografii a lui Octavian Bârlea,6
„reabilitarea” lui Bob a devenit o fals@ problem@, omul ap@rându-ne în lumina
unor merite care infirm@ de la sine vechile prejudec@]i iscate de cunoscutul
conflict cu corifeii {colii Ardelene. Supplexul din 1783, pe care Bârlea nu l-a
cunoscut, subliniaz@ aceste merite. În al doilea rând, demersul lui Ioan Bob,
apropiat în timp de marele Supplex Libellus Valachorum din 1791, e firesc s@ fi
constituit un preambul al acestuia, cel pu]in în ceea ce prive}te preg@tirea
episcopului de la Blaj, ca viitor coautor al textului care va sisntetiza toate
consecin]ele supliciste ale unei jum@t@]i de veac }i mai bine.
Nu în ultim@ instan]@ Supplex Libellusul din 8 noiembrie 1783 atrage aten]ia
prin con]inutul s@u exclusiv cultural. Prin acest fapt, el î}i g@se}te loc aparte
între operele de prim@ mân@ ale iluminismului românesc, constituindu-se el
însu}i într-o surs@ generatoare de alte formul@ri revendicative în favoarea
culturii române}ti din Transilvania.
Se poate considera, deci, c@ scoaterea documentului la lumin@7 este un
veritabil eveniment al istoriei culturale.
6 Vezi nota 1.
7 Microglosar de termeni de epoc@, existen]@ în traducerea româneasc@ a Supplexului:
stare < lat. status = clas@ social@; por]ie canonic@ < canonica portio (lat. mediev.)
= suprafa]@ de p@mânt în folosin]a unei parohii, pentru între]inerea preotului (trans.
iclejie); stola, venit stolar < lat. stola (ve}mânt sacerdotal) = remunera]ia preotului
dup@ oficiile sacre prestate credincio}ilor: botezuri, nun]i, slujbe, înmormânt@ri;
congrua < lat. congruo, -ere (a potrivi, a corespunde) = surs@ de existen]@ strict
necesar@ pentru preo]i; Exactoratul Provincial = oficiu cu caracter de inspectorat
financiar, curte de conturi; Tabla Continu@ = institu]ie administrativ-juridic@
permanent@ înfiin]at@ de Iosif II, pentru fiecare comitat, în locul tribunelor feudale
care se întruneau ad-hoc pentru judecarea unui caz. În atribu]iile Tablei Continui
intrau }i probleme nejuridice, administrative; }coli triviale = }coli elementare de
trei clase.
135
Ioan Chindri}
ANEX~
AUGUSTISSIMUM IMPERATOREM ET C~TRE
REGEM APOSTOLICUM HUMILLIMA PREAAUGUSTUL ÎMP~RAT {I REGE
INSTANTIA JOANNI BABB EPISCOPI APOSTOLIC, SMERITA CERERE A LUI
FOGARASIENSIS IN TRANSILVANIA PRO IOAN BOB, EPISCOPUL F~G~RA{ULUI ÎN
CLERI SUI SUBSISTENTIA, ET TRANSILVANIA, PENTRU SUBSISTEN[A
SCHOLARUM NATIONALIUM ERECTIONE CLERULUI S~U {I RIDICAREA DE {COLI
SUPPLICANTIS NA[IONALE
Augustissime Imperator, et Rex Apostolice Preaauguste Împ@rate }i Rege Apostolic!

Domine Domine Clementissime Benig- Doamne Domn prebun }i Preabinevoitor!
nissime!
De vreme ce oricare dintre st@ri e
Cum quivis status ad promovendam datoare s@ contribuie la promovarea fericirii
reipublicae felicitatem concurrere teneatur, statului, una ap@rându-l, alta înv@]ând, a treia
unus defendendo, alter docendo, tertius hr@nindu-l;
nutriendo non ignarus quantum exinde in de aceea, con}tient de îndatorirea ce-mi
me etiam, clerumque dioecesis meae per revine mie }i clerului diecezei mele, întins@
totam latae Transylvaniam diffussae resultet în întreaga Transilvanie: mie, ca cel c@ruia
obligamen, in me utpote cui Majestas Vestra Majestatea Voastr@ Preasacr@ s-a îndurat a-i
Sacratissima totius cleri in Transylvania încredin]a onoarea de a conduce întregul
graeco-catholici directionem clementer cler greco-catolic din Transilvania – clerului
concredere dignata est, in meum clerum, cui meu, c@ruia îi incumb@ de a înv@]a, instrui,
populum Valachicum maximam totius cultiva }i elibera în mod eficient de preju-
transylvanicae populationis partem efficien- dec@]i poporul român, care formeaz@ cea
tem docere, instituere, excolere, et a mai mare parte din întreaga popula]ie a
praejudiciis liberare incumbit, non ignarus Transilvaniei;
etiam ab hac tanti populi institutione, et la fel, con}tient fiind c@ educa]ia }i
cultura promotionem agriculturae, indus- cultura acestui popor valoros atârn@ în cea
triae, et commercii, et profluentis abinde mai mare parte înaintarea agriculturii,
publicae felicitatis maxima in parte depen- industriei }i comer]ului, ca }i a fericirii
publice izvorâte din acestea;
dere, non ignarus porro hanc praefati populi
mai apoi, con}tient c@ de educa]ia }i
institutionem, et culturam, dependen-
cultura poporului amintit, de care depinde
temque ab illa patraiae felicitatem sine docto
fericirea patriei, nu se poate realiza niciodat@
clero, et bonis scholis obtineri haud unquam
f@r@ un cler cult }i f@r@ }coli bune;
posse, non igarus tandem doctum clerum
pe de alt@ parte, con}tient c@ nu se poate
sine congrua subsistentia, quae jam per câtu}i de pu]in avea un cler cult f@r@
integrum saeculum absque omnifere fructu mujloace de subzisten]@ corespunz@toare,
ventillatur, bonas vero scholas praesertim cerute zadarnic de atâta vreme }i nici }coli
triviales, normales, nationales, de quibus bune, mai ales }coli triviale de norm@,
praecipue hic agitur, sine bonis cathechetis, na]ionale – despre care în mod special va fi
ludimagistris, qui simul ecclesiarum canto- vorba aici - f@r@ buni catehe]i, înv@]@tori,
res esse solent, et sine fundo, ex quo care de ob}te sunt }i cantori biserice}ti, }i
erigantur haberi neutiquam posse; certus f@r@ un fond din care s@ fie construite;
denique de eo etiam, quod ex una parte în fine, convins fiind c@, pe de o parte,
universus dioecesis meae clerus in Augus- întregul cler diecesan, punându-}i neab@tuta
tam Majestatis Vestrae Clementiam, certam încredere }i speran]@ în bun@tatea Prea-
suam spem, et fiduciam collocans ab eventu augustei Voastre Majest@]i, a}teapt@ ajutor
136
eorum, quae ego qua primus e clero deplin, de care pân@ acum a fost lipsit, de
saeculari in Transylvania denominatus la rezultatul fericit al acestora pe care eu, ca
praesul Sacratissimae Majestatis Vestrae cel dintâi din clerul de mir al Transilvaniei,
demisse repraesentanda habeo, totam suam numit ca episcop, cu umilin]@ le înf@]i}ez
consolationem, qua hactenus carere debuit, Preasacrei Voastre Majest@]i;
praestoletur, ex altera vero parte ipse etiam dar, de alt@ parte, c@ adeseori poporul
populus tam graeco-catholicus, quam însu}i, atât cel greco-catolic cât }i cel neunit,
disunitus tamdiu donec ignorans, et inexcul- atâta vreme cât este ignorat }i neglijat, e
tus est, ad omnem auram mutabilis a schimb@tor la orice adiere de vânt, care
successu, quem res meae hic sunt habiturae lucru în împrejur@rile de ast@zi mi se
in modernis circumstantiis signum quasi et înf@]i}eaz@ ca prevestire }i prilej fie de
occasionem seu ad perseverantiam, et statornicie }i convertire, fie de nestatornicie,
conversionem, seu ad inconstantiam, defec]iune }i ademenire la noi fr@mânt@ri;
defectum, et novas fermentationes sit st@ruiesc în fa]a Majest@]ii Voastre asupra
assumpturus: Sustineo Majestati Vestrae mijloacelor prin care s@ fie dotat clerul ce
circa media clerum mihi concreditum mi s-a încredin]at mie, asupra însemn@t@]ii
acestei dot@ri pentru cultura }i educa]ia
dotandi, et dotationem hanc cum insigni
poporului, care au fost t@r@g@nate atâta
culturae et institutionis populi, publicique
vreme, în paguba binelui public;
boni detrimento hactenus jam per saeculum
st@ruiesc }i asupra }colilor române}ti, a
retardatam accelerandi, circa scholas item
c@ror înfiin]are a fost de atâtea ori cerut@,
Valachicas, quarum erectio jam saepius
dar mereu amânat@;
demandata aeque retardatur, advolutum
}i de aceea, cu respect }i reverin]@
projectum de genu praesentare, eo hu- înf@]i}ez proiectul de fa]@, care prive}te }i
millime addito, me ideo in hocce projecto }colile, spre a fi cât mai curând luat în
ad scholas etiam, quae primo obtutu considerare de c@tre administra]ia de stat;
politicae potius administrationis objectum chiar dac@ s-ar p@rea c@ toate acestea nu
esse, et vix influxum aliquem ad Ecclesiastica ]in de problemele biserice}ti, eu m-am
agenda habere videntur aliquantulum extins întrucâtva asupra lor, pentru c@
memet extendisse quia imprimis futura cleri dezbaterile care vor urma vor pune cele
praesertim ruralis subjecta in illis prima dintâi temelii pentru cler, mai ales pentru
fundamenta ponunt, munerisque mei est de cel s@tesc, }i e de datoria mea s@ ob]in aceste
mediis talia subjecta obtinendi, et praepa- mijloace }i s@ m@ gândesc s@ fie preg@tite din
randi cogitare, secundo in similibus scholis timp, iar în al doilea rând, pentru c@ în astfel
cathechetae sunt ecclesiastici, et ludimagistri de }coli catehe]ii sunt clerici }i înv@]@tori,
simul cantores proinde administratio ca de altfel }i cantorii, deci }i administra]ia
quoque illarum politico-ecclesiastico mixta lor este în mod obi}nuit
esse solet. politico-bisericeasc@.
Cum ea, quae in projecto hocce propo- Deoarece ceea ce ]in s@ propun în acest
nere sustineo, plerumque in praeviis proiect, în cea mai mare parte are la baz@
ordinationibus regiis fundamentum suum ordina]iuni regale sau depind numai de
habeant, vel unice ab Altissima Clementia Preaînalta Bun@tate, deci, fiind inutil ca
dependeant, proinde instantias provinciales organele provinciale s@ fie ascultate în
desuper praevie audire supervacaneum sit, prealabil, ca s@ nu se dea ocazie la noi
et novae retardationi ansam suppeditaret, piedici, Majestatea Voastr@ s@ binevoiasc@ a
dignetur Vestra Majestas illa per aulicas hic porunci ca forurile aulice, ca }i b@rba]ii care
instantias, virosque rerum notitiam habentes cunosc aceste lucruri, dup@ ce m@ vor fi
me etiam audito in congruum trutinium ascultat }i pe mine, pentru o mai corespun-
summi, et sibi pro clementissima decisione z@toare cânt@rire a lucrurilor, s@ le adune }i
137
Ioan Chindri}
substerni ordinare, pro qua gratia dum s@ le supun@ spre bineviotoarea decizie,
demississime supplico, profunda cum pentru care favoare cerut@ cu umilin]@
subjectione sum. r@mân, cu adânc@ supunere, al Majest@]ii
Majestatis Vestrae Sacratissimae Voastra Preasacre perpetuu supus,
Humillimus perpetuoque fidelis sibditus Ioan Bob m. pr.,
Ioannes Bobb m. pria, episcopus episcopul F@g@ra}ului
Fogarasiensis in Transilvania. în Transilvania.
Viennae 8va Novembris 1783 Viena, la 8 noiembrie 1783
* *
Notum est quantum praejudiciorum Se cunoa}te cât de mult ajut@ la fericirea

eradiactio, et vero institutio populi ad poprului stârpirea prejudec@]ilor }i educa]ia
ejusdem felicitatem conferat, et quantum lui adev@rat@ }i în ce fel profit@ din aceasta
exinde in universam monarchiam redundet întreaga monarhie.
emolumenti. Grija p@rinteasc@ a Majest@]ii Voastre de
Paterna Suae Majestatis sollicitudo ad a promova fericirea tuturor poparelor ce v@
promovendam omnium sibi subjectorum sunt supuse se extinde în mod firesc }i
populorum felicitatem directa extendit se ad asupa îndep@rtatei Transilvanii.
ultimam usque Transylvaniam. În aceast@ provincie locuiesc na]iuni
Inhabitant hanc provinciam diversae
diferite, care se deosebesc între ele prin
nationes opinione, et religione inter se
convingeri }i religie. Dou@ treimi din
distinctae; duas integrae populationis
tertialitatis, ut cuivis eandem provinciam întreaga popula]ie o formeaz@ na]iunea
noscenti obvium est, gens Valachica efficit. român@, lucru evident pentru cine
Media ad praejudiciorum eradicationem, cunoa}te aceast@ provincie.
et populi institutionem, sunt praeprimis: Mijloacele pentru stârpirea prejude-
docti parochi, et bonae scholae. c@]ilor }i pentru educa]ia poporului sunt,
Sub acatholicis principibus ea acatholicis în primul rând, preo]ii cul]i }i }colile bune.
Transylvaniae incolis contigit fortuna, ut et Sub principii protestan]i, locuitorii
parochi eorum, et scholae, aut bonis acatolici ai Transilvaniei au avut norocul ca
immobilibus, aut summis capitalibus, aut parohii }i }colile lor s@ fie îmbel}ugat dotate
decimis, decimarumque quartis optime cu bunuri imobile, cu fonduri b@ne}ti, cu
dotati fuerint. zeciuieli }i cu sferturi de zeciuial@.
Catholici e contra et orientalis ecclesiae Din contr@, catolicii, ca }i românii
sectatores Valachi aut plane neglecti, aut si credincio}i ai bisericii orientale, au fost
quos parochi eorum et scholae proventus nesocoti]i total, iar unde parohii }i }colile
habuerunt, iis etiam in gratiam acatholi-
lor au avut venituri, au fost priva]i }i de
corum privati extiterunt.
Naturalis clementia, et aequitas modo acestea, în favoarea reforma]ilor.
regnantis Augustae Domus Austriacae eum Dup@ bun@tatea fireasc@ }i echitatea cu
sibi jam a saeculo praefixisse videtur care domne}te acum Augusta Cas@ Austriac@
scopum, ut catholici etiam, et graeci ritus se pare s@-}i fi fixat ca scop, înc@ de mult@
incolae antea sub oppressione gementes, vreme, ca atât catolicii cât }i locuitorii de rit
necessariis ad praejudiciorum eradicatio- grecesc, care înainte gemeau sub opresiune,
nem, et veram populi institutionem mediis, s@ fie prev@zu]i cu mijloacele necesare
doctis scilicet parochis, bonisque scholis pentru stârpirea prejudec@]ilor, respectiv cu
provideantur, in quem finem magna exstat preo]i înv@]a]i }i cu }coli bune. În acest sens
copia ordinationum regiarum ad gubernium exist@ un mare num@r de hot@râri princiare
exaratarum. adresate Guberniului.
138
Catholici quidem latini ritus coincolis Totu}i, catolicii de rit latin, conlocuitori
suis graeci ritus in eo multo feliciores, quod cu cei de rit grecesc, sunt mult mai
praecipuas in aula, et provincia dignitates favoriza]i, c@ci b@rba]ii ie}i]i din sânul lor
viri e suo gremio gesserint eo rem deduxe- de]in cele mai de seam@ demnit@]i la Curte
runt, ut quot, quot numerant parochos ca }i în provincie. Ace}tia dreg în a}a fel
omnines utcunque, multos autem bene lucrurile, încât ori de câte ori se face
dotatos habeant, et quorum adhuc canonica num@r@toarea preo]ilor, s@ aib@ cu orice pre]
portio deficit, illa e fundo religioso pedeten-
cât mai mul]i bine înzestra]i, iar celor c@rora
tim supleatur, scholae vero superiores ut
le lipse}te por]ia canonic@, aceasta s@ fie, pas
sunt gymnasia, academiae, universitas
nullum defectum patiantur, normales cu pas, complinit@ din fondul religios. La
autem, seu nationales quotidie erigantur. fel }colile superioare, cum sunt gimnaziile,
Ex hoc progressu non exigua spes afful- academiile, universit@]ile, s@ nu duc@ lips@
get, ut quemadmodum acatholicorum proles de nimic, iar cele normale sau na]ionale s@
in scholis ubicunque ipsi existunt introductis se întemeieze cu fiecare zi.
sub doctiorum parochorum inspectione in În urma acestui progres na}te marea
legendo et scribendo principiis item religio- speran]@ c@, a}a precum copiii acatolicilor,
nis, et moribus felicius educantur, et ad oriunde ar fi, au p@truns în }coli unde, sub
industriam, activitatemque praeparantur, ita îndrumarea preo]ilor cul]i, sunt instrui]i
illa etiam quamvis respective exigua incola- mai bine în scriere }i citire, precum }i în
rum Transylvaniae pars romano-catholici principiile religioase }i morale, }i preg@ti]i
scilicet mox quo ad educationem succres- pentru industrie, pentru activitatea practic@,
centis juventutis acatholicos adaequent, aut tot astfel }i acea mic@ parte a locuitorilor
superent, et hoc modo speciem quoque romano-catolici îi va ajunge curând, f@r@
cujusdam superioritatis, quam acatholici
îndoial@, sau chiar îi va întrece pe reforma]i
hactenus hoc in parte sibi non absque causa
în privin]a educa]iei, prin înaintarea
arrogasse videntur, tollant.
Non affulget adhuc spes ista quoad tineretului, ca astfel s@ aib@ chiar o oarecare
Valachos, quamvis enim gens haec per totam superioritate în acest sens, pe care reforma]ii
Transylvaniam, totumque Banatum Teme- }i-au arogat-o pân@ acum f@r@ vreun motiv.
siensem, et plures Hungariae superioris Românilor nu le-au surâs pân@ acum o
comitatus late diffusa, et totius populationis astfel de speran]@. Ei sunt r@spândi]i în
transylvanicae duas saltem tertialitates întreaga Transilvanie, în întregul Banat
efficiens quo magis numero abundat, eo timi}orean }i în mai multe comitate ale
majore, reflexionem mereatur, quanto Ungariei de sus, }i num@r@ cel pu]in dou@
majori ignoratio, pluribusque praejudiciis treimi din întrega popula]ien transilv@nean@.
ignoratiae sequelis obnubilata est, tanto Cu cât sunt mai numero}i, cu atât merit@ mai
majori meliorique institutione indegeat, mult@ aten]ie; cu cât sunt mai întuneca]i de
quanto excellentioribus talentis, uti comper- ignoran]@ }i de prejudec@]i izvorâte din
tum est, per naturam dotata habetur, tanto ne}tiin]@, cu atât au mai mare nevoie de o
majora ex ipsius institutione, agricultura et bun@ educa]ie; cu cât sunt înzestra]i de la
artes, et cum his publica felicitas capere
natur@ cu calit@]i deosebite – lucru de altfel
posset incrementa; nihilominus tamen
recunoscut – cu atât binele public ar câ}tiga
media ipsam excolendi, a praejudiciis
liberandi, et pro cultura artibus, publicoque mai mult din cultura, agricultura }i me}te}u-
utilem reddendi non obstantibus tot saluta- gurile lor. Cu toate acestea, mijloacele de a
ribus ordinationibus in ipso adhuc subsis- cultiva acest popor, eliberându-l de preju-
tant exordio. dec@]i, }i de a-l face apt pentru cultur@,
Equidem si fors ex una parte oculta pentru me}te}uguri, în interesul ob}tesc, se
quaedam zelotypiae, odium, aut aversatio afl@ abia la începutul lor.
139
Ioan Chindri}
ubiquarum in Transylvania natiorum, aut Desigur, dac@ întâmpl@tor o oarecare

religiorum si fors nationalismus quidam una gelozie, ur@ sau du}m@nie a celorlalte
fuit e praecipius causis hujus retardationis na]iuni }i religii din Transilvania, precum }i
integrum saeculum durantis; negari ex altera un anume na]ionalism ar fi fost una din
parte non potest factis adhuc sub Augusti- principalele cauze ale acestei îndelungate
ssima gloriosae reminiscentiae Imperatrice r@mâneri în urm@, nu se poate nega totu}i
Regina versus veram philosophiam, et c@, drept urmare pa}ilor f@cu]i înc@ din
humanitatem gressibus, facto in sanioribus vremea Augustei }i Sl@vitei Împ@r@tese }i
administrationis publicae principiis pro-
Regine spre adev@rata în]elepciune }i
gressu introducto sub moderno glorioso
umanitate }i prin introducerea unor princi-
regimine medio stabilitae tollerantiae, et
concivilitatis inter diversas ejusdem provin- pii s@n@toase în administra]ia public@ sub
ciae nationes et religiones fraterno amore, actualul }i sl@vitul regim; prin toleran]a }i
et mutua dilectione, notitiis item in re buna convie]uire între diversele na]iuni }i
comerciali cujus fundamenta sunt agricul- religii ale aceleia}i provincii; prin dragoste
tura, et artes cum vera populi institutione fr@]easc@ }i în]elegere reciproc@; de aseme-
incrementum sumentes in Transylvania nea prin no]iunile noi în leg@tur@ cu
quoque egregie propagatis, eam in hac economia, la baza c@reia stau agricultura }i
provincia quod modum cogitandi et sen- meseriile – no]iuni r@spândite în mod
tendi inductam esse revolutionem, ut excelent }i în Transilvania -; prin buna
reliquarum etiam nationum, ac religionum educa]ie a poporului, }i în aceast@ provncie
membra, si non omnia, cultiora saltem, et a p@truns o atare revolu]ie în modul de a
sanioribus verae philosophiae, humanitatis gândi }i a sim]i, încât }i membrii celorlalte
publicaeque administrationis principiis na]iuni }i religii – dac@ nu to]i, dar cel pu]in
imbuta profundum concivium suorum cei mai cul]i - , p@trun}i de cele mai
Valachorum, quibus patria tantopere repleta s@n@toase principii filosofice }i umanitare
est, in ignorantia torporem cum ingenti despre administra]ia public@, privesc nu f@r@
culturae et industriae detrimento conjunc- o adev@rat@ durere sufleteasc@, a lor }i a
tum, non sine vero cordis dolore suspiciant,
confra]ilor lor, la concet@]enii români, de
et ipsorum qua confratrum (quibus alioquin
care patria e atât de plin@ (}i cu care, de
son solum tanquam ejusdem principis
subditi, ejusdem patriae filii, sed etiam per altfel, sunt uni]i în mare m@sur@, nu numai
connubia praesertim nobilium Valachorum, ca supu}i ai acelora}i principi }i fii ai
quorum magna est in principatu copia cum aceleia}i patrii, dar }i prin c@s@toriile, foarte
Hungaris et vice versa, per affinitates frecvente în principat, ale unui mare num@r
quotidianumque commercium, et per de nobili români cu ungurii, mai ales, }i
variatos religionis ritus tantopere conjuncti viceversa, precum }i prin vecin@tate }i
sunt) veram institutionem et culturam ex schimburi zilnice, ba chiar prin diferite
animo adhelent, et ad illam sua etiam ex obiceiuri religioase), dându-}i seama de
parte promovendam non nisi occasionem et toropeala în care îi ]ine ne}tiin]a, unit@ cu
novum quodammodo a principali causa o mare pagub@ pentru cultur@ }i industrie,
impulsum praestolari videantur. }i le doresc din inim@, ca unor confra]i, o
Animis taliter dispositis non aliud bun@ educa]ie }i cultur@, la a c@ror
desiderari videtur quam novus Augustissimi promovare îns@ se cred chema]i numai
Principis nutus quem pro publicae felicitatis ocazional, când îi impulsioneaz@ imperialii.
promotione adamussim sequi, et hoc modo Cu astfel de dispozi]ii suflete}ti se pare
impedimenta illam hactenus tantopere c@ nu e de dorit altceva decât a se urma întru
remorantiae hac etiam ex parte tollere, toate cea mai nou@ dispozi]ie a Preaaugus-
omnes in publicis dignitatibus, muniisque
tului Principe, privitoare la promovarea
140
constituti, principis, patriaeque comodum fericirii publice, }i astfel obstacolele care

anhelantes viri gloariae sibi ducent. n-au fost îndep@rtate pân@ acum, s@ fie }i din
Impedimenta quae hactenus publicam aceast@ parte înl@turate }i prin aceasta, to]i
felicitatem hac in parte remorabantur, sunt: b@rba]ii care de]in demnit@]i }i func]ii
retardata parochiarum in locis Valachicis publice }i sunt dornici de glorie s@-}i atrag@
dotatio, et neglecta scholarum erectio, sine gra]ia principelui }i mul]umirea patriei.
illa docti parochi haberi nequeunt, sine his, Piedicile care, în acest ]inut, au f@cut ca
et sine scholis institutio populi nunquam pân@ acum s@ întârzie fericirea patriei sunt:
obtinebitur.
tergiversarea dot@rii parohiilor în teritoriile
Parochiarum dotatio de qua jam a
române}ti }i nep@sarea fa]@ de ridicarea de
saeculo agitur, posset fieri 1mo in stolaribus
proventibus, et capeciis, 2do in decimis, et }coli; or parohiile lipsite de zestre nu pot
decimarum quartis, vel vigesimis, aut allis avea preo]i înv@]a]i, iar f@r@ preo]i înv@]a]i
beneficiis, quibus hinc inde aliarum religio- }i f@r@ }coli nu se poate dobândi niciodat@
rum parochi gaudent, 3tio in fundis realibus, educa]ia poporului.
4to in summis capitalibus. Dotarea parohiilor, de care se face caz de
Quod 1mum concernit: stolares proven- atâta vreme s-ar putea ob]ine: 1 ul din
tus remedium esset universale parochos veniturile stolare }i capecii; 2 lea din
dotandi; ast quid et quantum nunc ex hac zeciuieli, sferturi de zeciuieli sau
parte sperari possit, cuivis notum est, qui dou@zecimi sau din alte beneficii de care se
modernum gentis Valachicae egenum bucur@ uneori preo]ii altor religii; 3lea din
statum noscit. Cum tempore si gens haec per p@mânturi comunale; 4lea din capitaluri
institutionem ad industriam et artes colen- b@ne}ti.
das excitabitur, conditionemque suam Ceea ce ]ine de 1ul : veniturile stolare
meliorare poterit, stolares etiam crescent s@ fie mijlocul general de a dota pe preo]i.
proventus; nunc testantibus ipsis protocollis Dar ce }i cât se poate a}tepta acum la români
comissionis in regulatione et restrictione în aceast@ privin]@, e u}or de }tiut pentru
cleri Valachici annis 1778 et 1781 in comita- oricine cunoa}te starea de mizerie în care
tibus Szolnok Mediocri et Hunyad delegatae
se afl@ neamul românesc. Cu timpul, dac@
optima loca Valachica vix 10 aut.15 fl.
acest neam va fi îndrumat, prin educa]ie,
stolares proventus important; ex hoc ergo
fonte dotatio sperari non protest. spre industrie }i meserii }i-}i va putea
Capeciae in ductu b[enignissimi] Decreti ameliora situa]ia, vor cre}te }i veniturile
Regii de a. 1777 26ta 7bris ad analogiam stolare. Acum, îns@, dup@ cum stau m@rturie
sedium siculicalium statuminandae, ibi a registrele Comisiei de reglementare }i
potiori praestari solent, ubi decimae nec rea}ezare a clerului românesc din anii 1778
fisco, nec dominis terrestribus penduntur, }i 1781, trimise în Comitatele Solnocul de
illae proinde harum vices supplent; in Mijloc }i Hunedoara – cele mai bune
sedibus siculicis sunt illae in usu, et regiuni române}ti – se înregistreaz@ abia 10
praestantur parochis per suos auditores, qui sau 15 florini venit stolar. Deci, din aceast@
alioquin de terrae crescentiis nihil aliud parte, dotarea preo]ilor nu este cu putin]@.
praestant; ibi proinde etiam a Valachis simili Capecia, impus@ prin binevoitorul decret
modo suis parochis praestari possunt, et regesc din 26 septembrie 1777, asem@n@tor
canonica horum portio ibidem in tantum cu cel care se refer@ la scaunele secuie}ti, e
solum modo ex aliis mediis suppleri debe- mai potrivit@ acolo unde zeciuiala nu se face
ret, in quantum eadem per illas haud de c@tre fisc }i nici de c@tre domnii de
obtineretur, necessari at ergo sua via hunc p@mânt. Capecia înlocuie}te, deci, zeciuiala.
in finem faciendae essent dispositiones; et În scaunele secuie}ti ea este în uz }i se d@
cum altissimae exstent ordinationes, et
preo]ilor de c@tre enoria}ii lor, care nu mai
141
Ioan Chindri}
signanter b[enignissimum] rescriptum dau num@nui nimic din roadele p@mântului.

leopoldinum de anno 1699 5 to 7 bris , {i românii ar putea, la fel, s@ dea aceast@
aliaeque huic consonae subsecutae ordina- dare preo]ilor lor, a c@ror por]ie canonic@
tiones regiae utpote: b.b. rescripta de anno trebuie suplimentat@ prin alte mijloace,
1768 19a 7bris et de anno 1774 2a et 21 numai în m@sura în care nu se asigur@ din
augusti quae praecipiunt, ut ubi decimae, aceasta. Deci }i dispozi]iile trebuie date
aut earum quartae parochis praestantur, urmând aceast@ cale. {i fiindc@ exist@
receptarum religionum incolae suis dunta- preaînalte hot@râri care înt@resc Rescriptul
xat parochis illas praestent; capeciae vero,
leopoldin din 5 septembrie 1699, c@ruia i-au
ut supra dictum est, decimarum vices su-
urmat alte rescripte rege}ti, ca
beant, ordinandum simul esset, ut si hacte-
nus Valachi capecias ubi illae in usu fuerunt, binevoitoarele rescripte din 19 septembrie
aliarum religionum ministris fors praestite- 1768 }i din 2 }i 21 august 1774, care dispun
runt, eos de inceps suis parochis praestent. ca acolo unde zeciuiala }i sferturile de
Quo ad 2dum Decimae vel decimarum zeciuial@ se ofer@ parohilor, locuitorii
quartae praestari solent in Fundo Regio, et religiilor recepte s@ le dea preo]ilor lor, iar
in aliis etiam quibusdam provinciae locis, capecia, dup@ cum am ar@tat mai sus, s@
parochis receptarum religionum; hinc inde înlocuiasc@ zeciuiala, la fel trebuie s@ se
praestantur etiam vigesimae ut in Magyar dispun@ ca, dac@ întâmpl@tor, pân@ acum
Égen. Quamvis ordinationes regiae, ut paulo românii, din obi}nuin]@, au prestat capecia
ante dictum est, expresse deciderint et parohilor altor religii, de aici înainte s@ o
injungant, ut receptarum religionum incolae dea propriilor lor preo]i.
suis parochis, et non aliarum religionum Ceea ce de al 2lea: în P@mântul Regesc
ministris decimas vel harum quartas praes- }i în alte câteva locuri ale provinciei,
tent; parochi tamen graeco-catholici, qui zeciuielile }i sferturile de zeciuial@ de obicei
aliqim etiam de lege articulari omnibus iis se presteaz@ parohilor religiilor recepte. În
juribus, et beneficiis, quibus aliarum acele locuri se presteaz@ }i dou@zecimea, ca
religionum receptarum parochi et ministri în Ighiu. Cu toate c@ hot@rârile rege}ti, dup@
gaudent, frui debent, non obstante hac lege
cum am amintit mai sus, au decis }i au
et dictis ordinationibus hactenus a praefato
poruncit în mod expres ca locuitorii religii-
beneficio decimas, aut harum quartas, vel
vigesimas a suis parochianis percipiendi lor recepte s@ dea zeciuiala }i sferturile
exclusi fuerunt, imo hinc inde cogebantur preo]ilor lor, }i nu parohilor altor religii,
hodieque coguntur ipsi etiam illas alienae totu}i preo]ii greco-catolici, care alminteri
religionis ministris pendere. sunt cuprin}i în lege }i ar trebui s@ beneficie-
Fundamentum, ex quo ministri illi tam ze de toate aceste înlesmiri }i venituri, în
legem, quam ordinationes regias eludunt, pofida acestei legi }i a amintitelor decrete,
collocant, in praetensis litteris donatio- pân@ acum au fost exclu}i de la privilegiul
nalibus; cum tamen hae etiam si extarent, de a lua de la parohianii lor zeciuial@ sau
non personis collatae fuerint, secus ad sferturi de zeciuial@ sau dou@zecimi, ba chiar
illarum proles et generationes, haeredes au fost }i sunt }i ast@zi sili]i s@ pl@teasc@ ei
devolutae fuissent, sed potius ministerio însu}i aceste d@ri parohilor altor religii.
datae extiterint proinde ad successores in Baza pe care se sprijin@ acei parohi ca s@
ministerio locali devolvi debeant, dummodo eludeze atât legea cât }i decretele rege}ti o
receptam aliquam religionem successores constituie pretinsele scrisori de dona]ie
illi profiteantur qui, aliunde per litteras illos care, chiar dac@ ar exista, nu se refer@ la o
donationales a successione in beneficiis nec dona]ie f@cut@ unor persoane – altfel ar fi
exclusi sunt, nec excludi poterant, qui enim r@st@lm@cit@ de mo}tenitori, copii }i rudenii
succedit in onere, succedere debet etiam in
- ci mai degrab@ oficiului }i deci trebuie
142
beneficio, et cum hinc ipsi fundamento atribuit@ celor care succed în parohia local@,
(quod nimirum collationes illae ministerio cu condi]ia ca acei succesori s@ fac@
et non personae factae fuerint) tam b[enig- profesiune la o religie recept@ oarecare, ca
nissimae] illae ordinationes de decimis, et prin acele scrisori de dona]ie s@ nu fie }i s@
harum quartis per receptarum religionum nu poat@ fi exclu}i de la succesiunea în
incolas propriis, et non alienae religionis beneficiu, deoarece cine succede într-un
ministris pendendis, quam etiam decisiones oficiu, are dreptul s@ i se atribuie }i
regiae in hijusmodi causis ediate, beneficiul legat de acel oficiu. Pe aceast@
dispositionesque guberniales quaod
baz@ (c@, anume, contribu]iile acelea au fost
evenimentes particulares casus factae
aduse parohiilor, nu persoanelor), cât }i
innitantur, unde romano- catholici parochi
ubique, ubi, hujusmodi decimae vel sprijini]i pe dispozi]iile despre zeciuial@ }i
quartae in usu sunt, illas a suis auditoribus sferturi de zeciuial@ privitoare la locitorii
percipiunt; hinc ordinationes illae altissime apar]in@tori religiilor recepte, }i nu la cei ce
quoad parochis graeco- catholicos nondum depind de preo]ii altor religii, precum }i pe
effectui mancipatae denuo renovandae et deciziile rege}ti date în aceea}i cauz@ sau pe
effective earum executioni insistendum dispozi]iile guberniale care prev@d cazuri
esset; episcopo autem injungendum, ut si particulare ce s-ar putea ivi, parohii
generales faciendae dispositiones hinc inde romano-catolici percep de la credincio}ii
effectu frustrarentur, speciales hos casus lor zeciuial@ }i sferturi de zeciuial@, acolo
suis instantiis pro correctione, et unde exist@ obiceiul ca acestea s@ se
procurando effectu statim remonstret. pl@teasc@. De aceea ar trebui s@ fie
Ex fundamenti ejusdem legis articulares, resuscitate }i puse insistent în aplicare }i
parefatarumque ordinationum idem ordi- acele dispozi]ii care îi privesc pe preo]ii
nandum esset etiam quoad alio beneficia, greco-catolici, care înc@ nu }i-au atins
quibus aliarum religionum ministri hinc scopul, iar episcopului s@-i fie indicat ca,
inde gaudent, ut sunt in aliquibus locis jus dac@ dispozi]iile generale nu-}i fac efectul,
unum, alterumque vas vini privative edu- s@ arate instan]elor cazurile particulare, spre
cillandi, et similia.
a fi îndreptate }i rezolvate deîndat@.
Cum autem permulta inveniantur loca
Pe baza articolelor din aceea}i lege }i a
Valachica disunitae religioni adducto
quorum incolae decimas, vel decimarum amintitelor dispozi]ii, trebuie de asemenea
quartas aut fors etiam capecias alienae reglementate }i celelalte beneficii de care se
religionis ministris praestant, his autem illae bucur@ parohii religiilor recepte, cum sunt,
ex sensu et jam praementionatarum ordi- în unele locuri, dreptul la unul sau dou@
nationum eo minus competere digno- vase de vin }i altele asem@n@toare.
scantur, cum nullum ejusmodi disunitis Exist@, îns@, unele zone române}ti ai
hominibus ministerium praestent, sed c@ror locuitori sunt socoti]i ca apar]inând
absque ullo labore domos duntaxat suos, religiei neunite, dar care dau zeciual@,
quas in ejusmodi locis absque ullo suae sferturi de zeciuial@ sau poate chiar capecie,
religionis auditore habent, desidiosi inhabi- parohilor altor religii, care nu recunosc c@
tent, et fructus alienae industriae inutiliter nu au dreptul la acele d@ri, conform
consummant; ipsi autem disuniti sacerdotes amintitelor dispozi]ii. Ei consum@ roadele
cum religionem duntaxat toleratam, et lege muncii altora, deoarece nu presteaz@ nici un
haud receptam profiteantur, ab, ejusdmodi serviciu neuni]ilor, }i f@r@ sfial@ consider@ c@
beneficiorum fruitione excludantur: ab sunt ale lor casele pe care le de]in în acele
altissima clementia, et aequitate alienum locuri, dar unde nu au nici un credincios,
haud esset, si ex consideratione, defectus ocupându-le, deci, f@r@ s@ fac@ ceva. Preo]ii
mediorum, unde parochi graeco-catholici
neuni]i, apar]in@tori, dup@ lege, unei religii
143
Ioan Chindri}
dotari possint, ex reflexione item, quod per tolerate, nerecepte, sunt exclu}i astfel de la
horum dotationem institutio in moribus, ac folosul beneficiilor proprii. Luând în
religionis principiis et cultura populi considerare lipsa de mijloace de subsisten]@
Valachici de die in diem magis extendendo, cu care preo]ii greco-catolici s@ poat@ fi
et ad tales etiam disunitos sensim propa- dota]i, reflectând }i la aceea c@, pin dotarea
ganda sit, ejusmodi etiam decimae vel lor educa]ia poporului românesc în moral@
harum quartae per disunitos ministris }i în principiile religioase, ca }i cultura lui,
aliorum religionum pendi solitae pro fundo
se vor extinde din zi în zi, }i a}a, va fi
dotationis cleri graeco-catholici adsigna-
propagat@ pe nesim]ite }i la neuni]i – lucru
rentur, ac proventuum inde resultantium
administratio, et inter parochias in Fundo care nu e împotriva clemen]ei }i drept@]ii
Regio subdivisio episcopo, aut alteri per În@l]imii Voastre - din aceste motive
eundem designando erga rationes ponen- zeciuiala }i sferturile de zeciuial@ ce se
das concrederetur; hoc modo fieret, ut nec pl@tesc din obi}nuin]@ de c@tre neuni]i
intentio principis frustraretur, nec proventus parohilor altor religii, s@ fie atribuite ca
publici inutiliter consummerentur; quo funda]iune clerului greco-catolic, iar
super necessariae pariter fieri deberent administrarea veniturilor ce rezult@ din
dispositiones. aceast@ funda]iune }i împ@r]irea între
Quod 3 tium attinet: ubi capeciae, et parohiile din P@mântul Cr@iesc s@ fie
decimae, decimarumque quartae, vel alia încredin]at@ episcopului sau altei persoane
beneficia in praemissis denotata, aut insif- desemnate de episcop s@ ]in@ socotelile.
ficientem, aut plane nullam supeditarent Iat@ în ce sens e necesar s@ se ia m@suri.
parochis subsistentiam, ibi ad suppendum Ceea ce ]ine de al 3lea: unde capecia,
vel in toto vel in parte defectum, recursus zeciuiala }i sferturile de zeciuial@ sau alte
fieri debedit ad frundos reales; ordinandum
beneficii amintite mai sus sunt insuficiente,
ergo esset quoad sedes siculicares, et Terram
sau nu asigur@ deloc subsisten]a preo]ilor,
Regiam respectivis officialibus, ut coin-
telligenter cum episcopo, vel ejus delegatis pentru a suplini total sau par]ial aceasta, s@
defectum eruant, et eum a proportione e se recurg@ la p@mânturile comunale. Ar
fundis realibus suppleant. trebui s@ se dea ordine func]ionarilor
Cum autem in comitatibus omnes et respectivi din scaunele secuie}ti }i din
integrae decimae exceptis quibusdam hinc P@mântul Cr@iesc, ca împreun@ cu episcopul
inde locis vel fisco, vel dominis terrestribus sau cu delegatul acestuia s@ stabileasc@
pendantur, et capeciae, qui decimarum vices lipsurile }i s@ le suplineasc@ din p@mânturile
subeunt, ibidem nec dum in usu sint, nec comunale.
introduci propter miserum plebis statum et Cum, îns@, în comitate – cu excep]ia
pupertatem possent; nihil ibi restat aliud câtorva locuri – toate zeciuielile sunt pl@tite,
quam ad fundos reales recursum sumere. integral, fie fiscului, fie domnului de
Non paucae adsunt ordinationes Augus- p@mânt, }i unde capeciile care ar ]ine locul
tissimorum Principum Leopoldi, Josephi I, zeciuielilor nu sunt înc@ în uz }i nici nu pot
Caroli VI, et Mariae Theresiae, quae posse- fi curând introduse din cauza mizeriei }i
ssoribus locorum injungunt, ut parochis
s@r@ciei poporului, trebuie s@ se recurg@
graeco-catholicis portionem canonicam, si
iar@}i la p@mânturile comunale, neexistând
alia media desint, in fundis realibus assig-
nent. Non defuerunt quidem complures alt@ posibilitate.
praesertim majorum bonorum possesores Nu pu]ine sunt ordina]iunile preaaugu}-
aequitate rei, et competente regiis mandatis tilor principi Leopold, Josif I, Carol VI }i
reverentia ducti ejusmodi fundos parochis, Maria Tereza care oblig@ pe domnii de
et ecclesiis graeco-catholicis antiquioribus p@mânt ca, în lipsa altor mijloace, s@ atribuie
adhuc temporibus excindere, et per hoc preo]ilor greco-catolici por]ie canonic@ din
144
subditis suis, quorum ipsi utilitates, com- p@mânturile comunale. Mul]i dintre pose-
modaque temporalia copere solebant, de sorii marilor averi, în mod just }i cu respect
spirituali consolatione, et institutione fa]@ de poruncile regale, au împ@r]it biseri-
paterne prospicere; cum tamen negotium cilor }i preo]ilor greco-catolici astfel de
hoc possessoribus commissum non nisi in terenuri înc@ mai demult, îngrijundu-se în
quibusdam particularibus locis, quibus mod p@rintesc, cu ajutor spritual, de supu}ii
nimirum sors cultiores, magisque perspi- de la care le vin foloasele materiale. Din
caces, et subditorum suorum comodi, et
aceast@ obliga]ie impus@ domnilor a rezultat
resultantis exinde proprii emolumenti,
un oarecare progres, în acele locuri în care
publicaeque felicitatis studiosiores adsigna-
verat dominos terrestres, aliquem progres- soarta a f@cut ca st@pânii s@ fie mai cul]i, cu
sum faciebat, in genere vero illud neglectum vederi mai largi }i folositori supu}ilor lor,
jacebat, et multis difficultatibus involve- mai zelo}i pentru binele public, rezultând
batur; hinc novis opus erat ordinationibus, din aceasta }i propriul lor câ}tig. Dar, în
quae tum etiam, cum emanarunt ad praever- general, a domnit nep@sarea împletit@ cu
tendas, in quantum possibile difficultates a multe dificult@]i. Au fost necesare, de aceea,
possessoribus obmotas, eo proprius direc- noi ordina]iuni care, chiar }i atunci când
tae erant, ut congrua clero graeco-catholico erau date ca s@ preîntâmpine pe cât posibil
in fundis realibus subsistentia per officiales piedicile puse de st@pâni, vizau pe func]io-
circulorum e terrenis comunibus assignatur, narii cercuali, ca ace}tia s@ asigure congrua
ordinationes haec diversis vicibus repetitae clerului greco-catolic din fondurile existen-
fuerunt, sed praesertim annis 1773, 20a te, din p@mânturile comunale. Aceste
Octobris 1774, 24to 7bris et 1777, 14to Aprilis, ordina]iuni au fost repetate mereu, mai ales
dum nempe generaliter ordinatum fuit, ut în 20 octombrie 1773, 24 septembrie 1774
omnes fundi communes domibus
}i 17 aprilie 1777, când s-a dispus în
adfigantur, et contributioni subjiciantur, ita
principiu ca toate propriet@]ile comunale s@
tamen, ut prius ex iisdem fundis communi-
bus, utpote agris, pratis, sylvis receptarum fie împ@r]ite pe fumuri }i supuse texelor, dar
religionum parochis, ecclessiis, et ludi- numai dup@ ce mai întâi s-a l@sat o parte din
magistris congruo dotatio, ubi deficent, aceste propriet@]i, precum ogoare, fâna]e,
exscindatur. p@duri, ca dotare pentru parohii, bisericile
Ordinationes istae publicatae fuerunt in }i înv@]@torii religiilor recepte.
toto principatu, vix tamen alicubi quoad Aceste dispozi]ii s-au publicat în întreg
clerum graeco-catholicum effectui manci- principatul, dar în unele locuri abia acum
patae, nulla enim ad illum habita reflexione }i-au f@cut efectul în ceea ce prive}te clerul
in permultis locis terrena communia subdi- greco-catolic. În alte locuri, îns@, nu s-a f@cut
visa, et partim domibus incolarum affixo, nici o men]iune despre acest cler, terenurile
tabeliisque tributariis illata, partim allodia- comune fiind împ@r]ite }i o parte atribuite
libus dominorum terrestrium aggregata pe fumuri }i înscrise în registrele contribua-
fuerunt; imo a tempore ultimae revolutionis bililor, alt@ parte unite cu mo}iile alodiale
religiosae in natione Valachica in multis ale domnilor de p@mânt.
locis, sed praesertim ubi parochiani ad
Mai mult înc@, de la ultima revolu]ie
disunionem deficerunt, fundi parochiales, et
religioas@ a na]iunii române, în unele
ecclesiastici anterioribus adhuc temporibus
excissi, vel per deficientes ipsos, vel per locuri, mai ales acolo unde credincio}ii au
dominos terrestres a parochis in unione revenit la neunire, iar averile biserice}ti }i
perseverantibus erepti fuerunt, et hi ad parohiale fuseser@ împ@r]ite anterior, de la
episcopum pro assignanda ipsis alia paro- credincio}ii r@ma}i uni]i au fost smulse
chia inviati; quod ipsum hodie quoque hinc averile de c@tre deficien]i sau de c@tre
inde usu venire solet. domnii de p@mânt, iar preo]ii r@ma}i uni]i
145
Ioan Chindri}
Hoc modo non tantum hujusmodi au fost îndruma]i s@ mearg@ la episcop,

parochi si nulla ipsis alia parochia statim pentru a primi o alt@ parohie. {i ast@zi înc@
adsignari possit una cum suis prolibus et se mai întâmpl@ astfel de lucruri, iar în acest
tota familiae omnibus vitae mediis destitu- fel preo]ii respectivi, dac@ nu li se poate da
untur, sed pro casu etiam quo ejusmodi loco îndat@ o alt@ parohie, sunt lipsi]i împreun@
cum tempore denuo ad unionem redirent,
cu copiii lor }i cu întreaga familie de orice
dotatio assignandi tunc ipsis parochi uniti
novis difficultatibus involvitur. mijloc de existen]@. Dac@ apoi, cu timpul,
1mo His ita constitutis ordinandum esset se întâmpl@ ca în aceste locuri credincio}ii
denuo ut ubi adhuc terrena communio s@ revin@ din nou la unire, restituirea averii
indivisa essent, congrua pro clero graeco- nu se realizeaz@ f@r@ noi dificult@]i.
catholico ex illis absque ulteriori mora Acestea fiind stabilite, ar trebui s@ se
exscindatur. dispun@ din nou ca:
2do Ubi autem communes fundi cum 1ul: acolo unde p@mânturile comune
exlusione praedicti cleri inter incolas sunt neîmp@r]ite, f@r@ nici o întârziere s@ fie
locorum subdivisi vel per possessores deta}at@ por]iunea clerului greco-catolic.
occupati essent, ibi tales divisio, vel occu- 2lea: acolo unde p@mânturile comune
patis initetur, et congrua pro clero exscin-
sunt împ@r]ite între locuitori, cu excluderea
datur, tanto magis cum notum sit in aliqui-
bus locis talem subdivisionem et occupatio- clerului amintit, sau unde sunt ocupate de
nem post publicationem ordinationum de c@tre domni, împ@r]irea sau ocuparea s@ fie
subsistentia dicti cleri ex ejusmodi fundis revizuite }i partea necesar@ clerului s@ fie
exscindenda editarum factam esse, in asigurat@, cu atât mai mult cu cât este
pluribus locis vero eandem quidem ante cunoscut c@ în unele locuri acea subîmp@r-
talem in provincia publicationem, sed tamen ]ire sau ocupare a fost f@cut@ dup@ publi-
postquam Augusta Aula suam eatenus jam carea decretelo asupra subisiten]ei clerului
edidisset resolutionem, et consequenter hae amintit, prev@zut@ din astfel de terenuri.
saltem sub manu in provinciae innotuisset Dac@ aceasta s-a întâmplat, în mai multe
propter proprium dominorum terrestrium locuri, înaintea public@rii decretelor în
interesse cum elusione altissimae intentionis
provincie, totu}i a fost dup@ ce Augusta
institutam fuisse. Sed etiam si de tali
altissima resolutione nihil constitisset, dum Curte emanase rezolu]ia – care, cel pu]in
illi fundi subdivisi vel occupati fuerunt, ea, a juns în mod autoritar s@ fie cunoscut@
extabant tamen antique Leopoldi, et Josephi în provincie – }i s-a înf@ptuit în mod
I ordinationes de dotatione dicto clero in consecvent în interesul propriu al domnilor
fundis assignanda, et hae saltem subdivisio- de p@mânt }i cu eludarea inten]iei
nem et occupationem illam cum exclusone preaînalte. Dar }i în cazul în care acea
toties fati cleri factam irritam reddunt. preaînalt@ rezolu]ie n-ar fi fost cunoscut@
3 tio Ubi vero parochiani ab unione când aceste terenuri erau împ@r]ite sau
defecerunt parocho ispo perseverante, ibi ocupate, existau oricum hot@rârile mai vechi
fundi parochiales, si adessent, juxta praeale lui Leopold }i Josif I în leg@tur@ cu
existentes ordinationes penes ipsum paro-
dotarea clerului amintit cu propriet@]i.
chum relinquendi saltem tandiu, donec ipse
ad aliam parochiam applicari posset; quod Aceste hot@râri fac cel pu]in atacabile acele
si et parochus ipse deficeret, vel ad aliam subîmp@r]iri }i ocup@ri, efectuate în atâtea
parochiam disponeretur, pro tali casu iidem cazuri cu excuderea clerului.
fundi vel medio arendae, vel alia meliori 3lea : acolo unde credincio}ii au p@r@sit
ratione eodusque administrandi donec talis unirea, în vreme ce preotul a r@mas unit,
pagus cum tempore denuo unionem am- propriet@]ile parohiale, dac@ exist@, conform
plecteretur, et interea proventus similium decretelor preexistente, s@ r@mân@
fundorum pro supplemento dotationis ad preotului cel pu]in pân@ c@nd va putea fi
146
cassam parochorum graeci ritus catholi- transferat la alt@ parohie. Dac@ preotul însu}i
corum inferendi essent, et in horum confor- a p@r@sit unirea sau a fost mutat la alt@
mitate congrua etiam disponenda forent. parohie, în acest caz aceste propriet@]i s@ fie
Quod denique 4tum concernit: si projec- administrate sub form@ de arend@ sau alt@
tata in praecedentibus modalitate, id est e form@ mai potrivit@, pân@ când acel sat va
stolaribus proventibus capeciis decimis,
îmbr@]i}a din nou, cu timpul, unirea. Între
decimarumque quartis aut vigesimis, et e
fundis realibus communes cleri graeco- timp, veniturile acestor averi s@ fie depuse
catholici dotatio obtineri necdum posset, ca supliment la Casa parohilor
tunc recursus fieri debet ad summas capi- greco-catolici, spre a fi folosite potrivit cu
tales, ita ut defectus vel in parte vel in toto nevoile acestora.
ex his suppleatur. În sfâr}it în ceea ce prive}te al 4lea : Dac@
Notum vero esse, praefatum clerum modalit@]ile propuse mai sus, adic@ dotarea
summas capitales pro ipso solo destinatas potrivit@ a clerului greco-catolic din venitu-
nullas, proinde nec reditus inde provenien- rile stolare, din capecii, din zeciuial@ }i
tes habere, nisi forte pro talibus intelligi sferturi de zeciuial@ sau dou@zecimi, sau din
velint 494 illi floreni, qui e proventibus p@mânturile comunale nu se vor putea
seminarii Balasfalvensis deductis expensis
ob]ine nicidecum, atunci trebuie s@ se
annuatim resultant, qui tamen, nisi per
sumptus itinerarios clericorum Budam vel recurg@ la capitalurile b@ne}ti, în a}a fel încât
Viennam ascendentium exhaurirentur, aut lipsa s@ fie suplinit@ din acestea, în parte sau
etiam in intertenimentum eorundem abinde total.
redeuntium, et aliquanto tempore pro Dar se }tie cu nu exist@ capitaluri
condiscendo ritu penes cathedram commo- destinate numai clerului greco-catolic, }i
rantium impenderentur, potius in auctio- deci
nem fundi seminarialis ad qem pertinent, et acesta nu are venituri b@ne}ti, afar@ de
qui alioquin exigus est; necessarium ergo cazul când cei 494 florini ce rezult@ din
erit recursum sumere ad summam illam veniturile Seminarului din Blaj, sc@zând
capitalem, quam Augustissimae quondam cheltuielile anuale, n-ar putea fi socoti]i ca
Imperatricis Reginae pia liberalitas pro
sum@ capital@. Acest capital îns@, chiar dac@
incremento religionis catholicae utriusque
ritus latini scilicet et Graeci destinare dignata nu se epuizeaz@ cu cheltuielile de c@l@torie
fuit, ad fundum utpote Lusitanicum. ale clericilor care merg s@ studieze la Buda
Lumine verae philosophiae in Transylva- sau la Viena, totu}i când ace}tia revin }i sunt
niam quoque penetrante, spiritu genuinae folosi]i în anumite perioade de timp pentru
christianitatis, et profluente exinde mutus ac a deprinde ritul pe lâng@ catedrele restante,
fraterno amore juxta paternam Augustissimi sunt între]inu]i din fondul seminarului de
nunc Gloriosae regnantis Principis deside- care apar]in, }i care de altfel este s@r@c@cios.
rium non tantum interlives, ritu solum E necesar, deci, s@ se recurg@ la acel capital
distinctos, in dogmate tamen convenientes, b@nesc numit Fond Lusitan, pe care Augusta
verum etiam inter confratres dogmate Împ@r@teas@ }i Regin@ bineviose s@-l desem-
differentes feliciter stabilito, sperare licet,
neze pentru prop@}irea religiei catolice de
venerabilem clerum latini ritus confratri
clero graeco-catholico congruentem parti- ambele rituri, latin }i grec.
cipationem praeindigitati Fundi tanto Dup@ dorin]a p@rinteasc@ a Preaaugus-
lubentius et promptius oblaturum, quo tului }i Gloriosului Principe Domnitor, a
melius ipsi quoque hujus indigentia nota p@truns }i în Transilvania lumina adev@ratei
est, et quo magis ejusdem zelus ad promo- filosofii, spiritul cre}tin@t@]ii genuine, din
vendum publicam patriae felicitatem ex care se na}te dragostea reciproc@ }i fr@]easc@
institutione et cultura tam copiosi populi ce-i leag@ între ei nu numai pe cet@]enii
per melius dotatos ipsius parochos asse- deosebi]i ca rit dar uni]i prin dogm@, ci }i
147
Ioan Chindri}
quenda provenimentem de die in diem pe confra]ii care se deosebesc prin dogme.

innotescit. Se poate spera, deci, ca venerabilul cler de
Cum autem pro hic et nunc stante etiam rit latin s@ permit@ clerului confrate greco-
hac cleri romano-catholici ergo graeco- catolic s@ participe }i el la amintitul fond,
catholicum fraterna propensione adaequata cu atât mai bucuros }i deschis, cu cât cunosc
illa fundi Lusitanici participatio eo minus
ei în}i}i destul de bine nevoile acestuia }i
locum habere possit, quod reditus exinde
proveniente jam fixas majori in parte suos cu cât cunosc st@ruin]a acestuia pentru
aquisiverit destinationes inter quas est etiam promovarea binelui public al patriei, prin
supplementum portionis canonicae parochi educa]ia }i cultura acestui numeros popor,
graeco-catholici Tapánfalvensis ante duos lucru ce se poate ob]ine prin preo]i mai bine
circiter annos ex praecitato fundo assigna- dota]i cu fiecare zi.
tum, hae autem destinationes sine ingratis [inând seama de atitudinea fr@]easc@ a
sequelis variati nequeant; hinc benigna clerului romano-catolic fa]@ de cel greco-
quoad hoc momentum determinatio eo catolic, totu}i participarea la Fondul Lsitan
duntaxat nunc edenda esset, ut proventus n-ar putea avea loc în mod echitabil,
saltem illi qui deductis jam fixis erogatio- deoarece veniturile ce provin din el, în cea
nibus annuatim supernatant, et quorum mai mare parte au deja alte întrebuin]@ri,
quantitas per concernentes buchalterias între care e }i suplimentarea por]iunii
facile erui poterit, in aliquale supplementum canonice a preotului greco-catolic din
dotationis cleri graeco-catholici suppedi- Câmpeni, atribuit@ din acest fond în urm@
tentur.
cu aproape doi ani. Aceste destina]ii ale
Hac supernatantiae participatione hic et
fondului nu pot fi schimbate f@r@ urm@ri
nunc contentari debebit clerus graeco-
catholicus, cujus summa quaod obtinendam nepl@cute. De aceea, acum este momentul
in parato quoque aere aliquam dotationem de a fi operat@ acea binevoitoare hot@râre,
necessitas cuivis ob oculos cadit, qui ca cel pu]in dobânzile realizate annual, a
aliquarum saltem archidiaconorum de c@ror sum@ poate fi u}or cunoscut@ prin
conservata in ultimis religiosis disturbiis Exactoratul Provincial, s@ fie rezervate
tranquilitate publicae bene meritorum într-un fel oarecare, ca supliment pentru
afflictam conditionem, qui item junioris cleri dotarea clerului greco-catolic, dup@ ce se
e seminariis Viennensi, Budensi, et Balasfal- vor fi re]inut cheltuielile fixe.
vensi quotannis exeuntis desolatam statum Clerul greco-atolci ar trebui s@ ajung@ de
volante saltem consideraverit obtutu. pe acum a se împ@rt@}i de acest supliment,
Illi amplis eparchiis, seu tractibus curae c@ci ob]inerea unei dot@ri într-o form@
ipsorum concreditis onerati in rebus officii stabilit@ este o necesitate evident@ pentru
diversisque commissionibus a tabulis oricine. E de dorit ca m@car unora dintre
continuis, et episcopo, aut ejus vicaris, arhidiaconii care au binemeritat prin
acceptis fere continuo hinc inde itinerari,
p@strarea lini}tii publice cu ocazia ultimelor
expensas e propriis facere, et oeconomiam,
si quam habent, domesticam penitus tulbur@ri religioase, s@ le fie luat@ în seam@
negligere coguntur, unde necessario egestas starea de mizerie }i, la fel, starea trist@ în care
sequi, egestatem despectus personae officii, se afl@ cei mai tineri clerici care ies în fiecare
et religionis comitari, ex his vero omnibus an din vestitele seminarii de la Viena, de la
communis in clerum populumque desolatio Buda sau Blaj.
derivari debet; praeprimis ergo necessarium Acei care, în diecezele mari sau în
est, ut his pro personali subsistentia, officii, protopopiatele încredin]ate griji lor, sunt
et religionis decore aliquod in parato aere îns@rcina]i cu diferite obliga]ii, în diverse
sublevamen adferatur. comisii, pentru lucr@ri de birou permanente
Clerici e praedictis fundationibus ad sau aceia care, la dispozi]ia episcopului ori
dioecesim revertentes, si ab parochias a vicarului lor, accept@ s@ mearg@ mereu de
148
disponantur, vel ibi inveniunt aliquos ici-colo, cheltuiesc din veniturile proprii, iar
fundos parochiales, vel nullos, si aliquos dac@ au ceva gospod@rie, sunt obliga]i s@ }i-o
inveniunt, illos colere sine requisitis neglijeze, ceea ce face ca s@r@ciei s@ i se
suppellectilibus nequeunt, ad hoc procuran- adauge s@r@cia înso]it@ de dispre] fa]@ de
do sumptus requiruntur, quos ipsis studium persoan@, fa]@ de oficiu }i fa]@ de religie. Din
theologiae in colegiis exteris haudquaquam toate acestea urmeaz@ o stare dezolant@
suppeditavit; is ergo saltem pro primis pentru cler }i pentru popor. De aceea e
requisitis sumptus parati assignari debent;
necesar în primul rând s@ se prevad@, într-o
si vero aut nullos, aut insuffucientes
inveniant fundos tunc ipsorum congrua, vel form@ anume, un ajutor pentru subsisten]a
in toto, vel in parte tandiu in paratis personal@, cât }i pentru demnitatea oficiului
suppeditari debet, donec de conveniente }i a religiei.
dotatione in fundis assignandis, aut aliis Clericii aminti]i, reîntorcându-se în
mediis provideri poterit. diecez@, dup@ ce sunt numi]i în parohii, unii
Cum vero hactenus defuerit fundus, ex g@sesc acolo p@mânt parohial, al]ii nu
quo interimalia haec adjecta suppleri, aut in g@sesc nimic. Cei care g@sesc, nu-l pot
locis illis, ubi dotatio, nec ex capeciis, nec cultiva din lips@ de unelte. Pentru
ex decimis earumque quartis, nec ex terrenis procurarea acestora e nevoie de bani, pe
ob totalem defectum horum mediorum care studiul teologiei în colegiile str@ine nu
obtineri posse speratur, ipsa congrua pro li i-a oferit deloc. Trebuie s@ li se dea bani
continuo assignari potuisset, imo illi etiam pentru cump@rarea acestor unelte. Dac@, în
75 floreni, qui clericis graeco-catholicis ex schimb, nu exist@ p@mânt parohial, sau cel
Collegio Pazmaneano et Seminaris ad S. existent este insuficient, atunci congrua s@
Barbaram exeantibus pro primo suppellec- li se pl@teasc@, integral sau par]ial, în bani,
tili per duos annos praestabantur, ante
pân@ când vor putea fi prev@zu]i cu o dotare
unum alterumque annum cessaverint; hinc
factum est, ut hucdum ex clericis e fundatio- cuviincioas@ prin distribuirea de p@mânturi
nibus ad dioecesim sat amplo numero sau alte mijloace.
reversis vix duo vel tres, iique sat misere ad Deoarece pân@ acum a lipsit p@mântul
parochias applicari potuerint, reliqui cum din care s@ li se completeze acest ados
summo institutionis populi retardatione provizoriu, acolo unde nu se prevede
hinc inde desolati latitare, et dotationem posibilitatea înzestr@rii nici prin capecie, nici
suam praestolari debent. prin zeciuial@ sau sferturi de zeciuial@, nici
Ob has ergo graves, et urgentes causas din terenuri, toate acestea lipsind cu
ordinandum esset, ut buchalteriae superna- des@vâr}ire, congrua aceasta putea s@ li se
tanteam praedicti fundi indilate eruant, dea în continuare. Dar }i cei 75 de florini
eruta vero in praedictas cleri graeco-catholici care se d@deau clericilor greco-catolici la
necessitates statim assignetur et sive Augusta ie}irea din Colegiul Pazmanian }i din
Gloriosae Reminiscentiae Imperatricis Seminarul Sfânta Barbara, ca un prim ajutor
Reginae intentio et voluntas de fundo pentru doi ani, cu un an sau doi în urm@ a
religioso seu Lusitanico ad incrementum
fost sistat. Astfel s-a întâmplat ca pân@ acum,
religionis catholicae utriusque ritus con-
dintre clericii întor}i în num@r mare în
vertendo aliqua saltem in parte effectum
suum consequatur. serviciul diecezan, abia doi sau trei s@ poat@
Haec erant media, quae pro dotatione fi folosi]i în parohii, }i înc@ într-un mod
parochorum graeci ritus catholicorum destul de s@rac, ceilal]i trebuind s@ a}tepte
proponi poterant, et quae etiam de dotandis în continuare dotarea lor, care întârzie mult
a proportione ipsis ecclesiis, et cantoribus }i-i las@ în p@r@sire, spre marea întârziere a
seu ludi-magistris, ac aedituis intelligenda educa]iei poporului.
erunt. Din aceste motive grave }i urgente e
Cum autem ordinationes desuper exa- necesar s@ se dea dispozi]ii ca Exactoratul
149
Ioan Chindri}
randae ad analogiam eorum, quae per Provincial s@ renun]e f@r@ întârziere la

integrum saeculum exaratae sunt, vel surplusul amintitului fond, }i aceast@ sum@
nullum, vel exiguum effectum sortiturae s@ fie defalcat@ }i atribuit@ neîntârziat pentru
providendur, nisi eatenus etiam congrua et lipsurile clerului greco-catolic. În felul
efficacia adhibeantur media; hoc etiam in acesta, inten]ia }i voin]a regal@ a Augustei }i
parte necessariae fieri debebunt provisio- Sl@vitei Împ@r@tese referitor la Fondul
nes. Religios sau Lusitan î}i va atinge, cel pu]in
Hactenus ordinationes aulicae in negotio
par]ial, scopul care urm@re}te dezvoltarea
subsistentiae cleri exaratae intimabantur
Gubernioa, et episcopo, vel medio gubernii religiei catolice de ambele rituri.
comissioni in publico ecclesiasticis, et Iat@ mijloacele pe care le-am putut
episcopo, per hos autem suis subalternis, propune pentru dotarea preo]ilor greco-
cum vero et Gubernium, et praefata com- catolici care îns@ trebuie s@ cuprind@ }i
missio, et ipse quoque episcopus plurimis dotarea, în mod propor]ionat, a bisericilor,
aliis negotiis continuo occupari soleant, cânt@re]ilor sau înv@]@torilor }i a crâsnicilor
ordinationum ad subalternos exaratarum biserice}ti.
effectus vix unquam adurgeri poterat, hinc Deoarece, îns@, ordina]iunile eviden]iate
ille non nisi rarius hinc inde, ubi circulorum mai sus, asemenea celor care au fost date cu
officiales vel catholici erant, vel majorem atâta timp înainte, nu-}i vor atinge deloc
animi benevolentiam, et promptitudinem scopul, sau doar în mic@ m@sur@, dac@ nu
praeseferebant, ubi item officiales ecclesias- vor fi folosite mijloace potrivite }i eficiente,
tici activiores, doctiores, et rerum gerenda- se impun }i în acest sens urgente m@suri de
rum magis periti erant, obtinebatur, in prevedere.
reliquis vero locis ordinationes regiae vel ob P@n@ acum, ordina]iunile aulice în
defectum exactioris superattentionis, vel ob
privin]a subsisten]ei clerului erau intimate
ignoviam, animi aversionem, aut imperitiam
subalternorum manebant, manentque Guberniului }i episcopului sau Guberniului
hodiedum oblivione consepultae. prin intermediul Comisiei publice biseri-
Ad praepediendas pro futuro similes ce}ti, iar episcopului prin func]ionarii
maximo cum institutionis populi proinde subalterni. Deoarece }i Guberniul, }i
publicae felicitatis detrimento conjunctas aminitita comisie, }i chiar epispocul erau
inconvenientias tam ex parte politico, quam deobicei ocupa]i cu multe alte treburi,
ecclesiastico efficaces faciendae essent aproape c@ niciodat@ nu putea fi urm@rit
provisiones, ex parte quidem politica rezultatul dispozi]iilor adresate func]io-
specialiter ordinanda esset Cibinii comissio, narilor subalterni. Din aceast@ cauz@, acest
quae istud dotationis negotium cujus rezultat nu era rodnic decât rar, }i anume
retardatio cum non exiguo publici detri- acolo unde func]ionarii de serviciu la
mento conjuncta tantas hactenus superio- }edin]e erau catolici sau dovedeau o mai
ribus etiam dicasteriis facessivit molestias, mare bun@voin]@ }i promptitudine, sau
pro gravitate rei in filo pertractaret, juxta unde func]ionarii biserice}ti erau mai activi,
praestabilitas jam, et hac etiam occasionae
mai înv@]a]i }i mai cunosc@tori ai treburilor
stabiliendas regulas procederet, ordinatio-
publice. În celelalte cazuri, îns@, ordina]iu-
num effectui invigilaret, apud segniores
subalternos illarum complementum serio nile rege}ti r@mâneau, }i r@mân }i ast@zi,
adurgeret, protocollo sessionum suarum înmormântate în uitare, fie din cauz@ c@ nu
singulo mense bis, ter, aut quater pro erau examinate cu aten]ie, fie din cauza
confluentium ogjectorum exigentio, cele- aversiunii la}e sau a nepriceperii fuc]iona-
brandarum ad Augustum Thronum promo- rilor subalterni.
veret statis temporibus. Pentru a evita pe viitor asemenea incon-
Et cum dotatio haec ad omnia loco veniente, de care se leag@ o mare pierdere
principatus proinde etiam cameralio et pentru educa]ia poporului }i, deci, pentru
150
militario extendenda sit, ipsa rei natura fericirea public@, trebuie luate m@suri
exigit, ut comissio haec ex individuis eficiente de prevedere, atât pe plan politic
politicis, cameralibus, et militaribus mixta cât }i eclesiastic. Mai cu seam@ pe paln
sit; cum praeterea in eodem principatu politic, e necesar s@ fie reglementat@ Comisia
acatholici etiam cleri negotia pro diversitate sibian@, care s@ se ocupe, dup@ gravitatea }i
religionis in distinctis supremis consistoriis urgen]a cazului, de problema dot@rii, a c@rei
Cibinii assidente semper uno vel pluribus întârziere a pricinuit atâtea nepl@ceri chiar
ecclesiasticis viris pertractentur; id saltem
}i pentru forurile superioare. Cu aceast@
quoad graeco-catholocos, hac in parte
disponendum esset, ut praefatae comissioni, ocazie, comisia s@ stableasc@ reguli, s@
cujus praecipua membra alioquin in defectu vegheze la punerea în aplicare a ordina]iu-
graeco-catholicorum ex romano-catholicis nilor, s@ urm@reasc@ în mod serios
constare debebunt, unus adminus vel duo împlinirea acestora de c@tre subalternii mai
graeci ritus catholici eccelsiastici in rebus lene}i, iar registrele cu }edin]ele ei, ]inute
gerenids versati, et a doctrina, animi în fiecare lun@ de dou@, de trei sau de patru
moderatione, et experientia comendabilis ori, dup@ necesit@]ile obiectivelor de
penes assignandum ipsis ex supernotantia rezolvat, s@ le înainteze la timp stabilit
fundi Lusitanici, vel ex alio fundo 500 fl. Augustului Tron.
Salarium assidere possint, qui de statu cleri Cum aceast@ dotare trebuie s@ fie extins@
et necessitatibus objectisque ex ipso ritu în toate zonele principatului, deci }i în cele
profluentibus necassarias informationes camerale }i militare, e firesc ca aceast@
statim praebere, et in laboribus alios comisie s@ fie compus@ din persoane
comissionis referentes fors pluribus aliis politice, camerale }i militare. Pe lâng@
negotiis obrutos sublevare possint. aceasta, notez c@ în principat }i problemele
Haec comissio posset celebrari sub
clerului acatolic sunt examinate întotdea-
praesidio Thesaurarii Regii, qui alioquin in
Gubernio etiam qua primus consiliarius una, în supremele consistoare sibiene, de
interimale praesidium gerit, assidentes ex c@tre una sau mai multe persoane eclezias-
parte Gubernii possent esse iidem consili- tice, dup@ diversitatea religiei. În aceast@
arii, qui Comissioni Catholicae assidere privin]@ ar trebui hot@rât, referitor la clerul
solent, quibus adjungendus unus ex parte greco-catolic, ca în amintita comisie – care
Thesaurariatus, et alter ex parte Supremo ar trebui compus@, în lipsa greco-catolicilor,
Armorum Praefecturae. de preferin]@ din membri romano-catolici –
His politicis provisionibus necessario s@ poat@ lua parte cel pu]in unul sau doi
accedere deberent ecclesiasticae sine catolici de rit grecesc, pricepu]i în adminis-
quarum cooperatione illae praefixum finem tra]ie, }i care se pot perfec]iona în cuno}tin-
vix, ac ne vix quidem assequentur. ]e, în judecat@ cump@nit@ }i în exeprien]@.
Ex parte ecclesiastico ideo hactenus Din excedentele Fondului Lusitan, sau din
ordinationum regiarum in substrato dotatio- alt fond, s@ li se adauge acestora un salariu
nis negotio editarum effectus retardabantur, de 500 florini, iar ei s@ poat@ da pe loc
quia imprimis doctorum in clero virorum
informa]iile necesare despre starea celrului,
qui in rebus gerendis versati essent, exiguus
despre lipsurile obiective legate de specificul
erat numerus; res ergo per subalternos
officiales cleri apud tabulas continuas, et ritului, iar la lucr@rile comisiei s@ poat@ ajuta
magistratus nec bene proponebantur, nec pe al]i referen]i, cople}i]i poate de multe
recte promovebantur, quin etiam saepius alte probleme.
negligebantur; dein tam apud subalternos, Aceast@ comisie s-ar putea întruni sub
quam etiam eminentiores cleri officiales res pre}edin]ia trezorierului regesc, care de
interdum confuse, et disordinate pertracta- altfel de]ine pre}edin]ia interimar@ ca prim
bantur, et fors aliquando animi etiam consilier, iar din partea Guberniului ar putea
motibus latior via pandebatur. asista acei consilieri, care fac în mod obi}nuit
151
Ioan Chindri}
His defectibus medela nunc maxima in parte din comisia catolic@. Acestora li s-ar mai
parte allata est, dum numerus doctiorum, et putea ad@uga unul din partea Tezaura-
qualificatorum in clero subjectorum jam riatului }i altul din partea Supremei Prefec-
utcunque auctus habetur et in dies magis, turi a Armatei.
magisque augetur; restat proinde, ut ex parte Aceste m@suri pe plan politic trebuie
duntaxat praepositorum cleri ordo inter completate cu altele pe plan bisericesc, c@ci
subalternos introducatur, et norma agendi, altfel scopul urm@rit nu va putea fi atins.
et in negotiis procedendi praescribatur.
În ceea ce prive}te latura bisericeasc@,
Hunc in finem, cum aliunde notum sit
episcopum ipsum in tam vasta dioecesi pân@ acum efectul ordina]iunilor rege}ti
ubique praesentia sua adesse, et omnia referitoare la problema dot@rilor a întârziat
propriis viribus perficere non posse, et mereu, c@ci, în primul rând, num@rul
idcirco Augustissima quondam Imperatrix clericilor instrui]i în lucrurile administrative
Regina alium adhuc episcopatum graeco- era mic. A}adar, acestea nu erau prezentate
catholicum versus Bisytricium exigere în mod corect de c@tre func]ionarii oficiali
intendisset, erectio tamen haec ob defectum ai clerului la Tabla Continu@ }i la Magistra-
duntaxat fundi, unde novus episcopatus tur@, }i nici nu erau rezolvate în mod just,
dotari potuisset, intermissa, et ad feliciora ba adesea chiar neglijate. Pe de alt@ parte,
tempora dilata fuerit; necessarium omnino lucrurile erau tratate uneori neclar }i
est, ut ex exeminentioribus in clero viris a dezordonat, atât de c@tre func]ionari
doctrina, bonisque animi qualitatibus magis subalterni cât }i de c@tre func]ionarii cei mai
nobis ac rerum gerendarum peritis quatuor de seam@ ai clerului, ba poate uneori, din
saltem, aut quinque in principatu consti- patim@, erau puse la o parte.
tuantur decani, seu vicarii foranei, quorum Aceste deficien]e sunt remediate în parte
esset in rebus dotationem cleri concernen-
acum, când num@rul clericilor instrui]i }i
tibus subalternos archidiaconos, et parochos
quid qualiterque agere, et procedere califica]i a crescut }i cre}te mereu. R@mâne
debeant, instruere, cum officialibus politicis s@ se mai introduc@ disciplima între func]io-
cointelligentiam fovere, necasariosque narii subalterni ai clerului amintit }i s@ se
remonstrationes tam his, quam superioribus impun@ norme de lucru }i de func]ionare.
instantiis alacriter exhibere, negotio sibi Cum de altfel se cunoa}te, episcopul
comissa in effectum deducere, et super însu}i nu poate fi prezent peste tot în vasta
omnibus agendis protocolla ducere, episco- sa diecez@ }i s@ rezolve personal toate
po menstruatim eum in finem exhibenda, ut problemele. De aceea, la un moment dat,
irrepentes fors quocunque ex defectu Augustissima Împ@r@teas@ }i Regin@
errores corrigi deviationes a recto tramite ad inten]iona s@ instituie înc@ o episcopie
justum ordinem reduci, et omnia ad praefi- greco- catolic@, undeva spre Bistri]a, lucru
xum scopum assequendum dirigi quaeant. suspendat apoi din cauza lipsei de fonduri
Cum autem praevidere sit hujusmodi cu care noua episcopie s@ poat@ fi dotat@
decanos officio suo occupatos procurandis pân@ la ivirea unor împrejur@ri mai
rebus domesticis vix superfluum aliquod
favorabile. E cu totul necesar, deci, ca dintre
tempus habituros, et maxima in parte hinc
cei mai de seam@ clerici, mai cunoscu]i
inde in exequendis rebus sibi comissis
distinendo fore; necessarium erit ipsis pentru cultura }i calit@]ile lor suflete}ti }i
quoque saltem 400 florenorum salarium in mai pricepu]i în administrarea averilor, cel
parato aere ex praeindigitato fundo Lusita- pu]in patru sau cinci dintre ei, s@ fie numi]i
nico assignare, ut hoc modo retardatio decani sau vicari foranei în principat, cu
negotiorum secus non sine fundamento sarcina de a instrui pe arhidiaconii
prometuenda hac quoque ex parte praepe- subalterni în problemele ce privesc dotarea
diatur. clerului, precum }i pe preo]i, ce s@ fac@ }i
His provisionibus quoad cooperantes cum s@ procedeze, de a favoriza buna
152
officialles politicos et ecclesisticos praemissis în]elegere cu func]ionarii politici,

descendendum esset ad ipsam modalitatem expunându-le cât mai urgent observa]iile
in negotio dotationis procedendi stabilien- de rigoare, atât lor cât }i instan]elor
dam. superioare, de a duce la îndeplinire alte
Hactemus prout petito, et repraesen- misiuni încredin]ate, }i mai ales de a
tationes episcoporum circa dotationem cleri conduce registrele, pe care vor trebui s@ le
plerumque generales erant, ita ordinationes arate în fiecare lun@ episcopului, pentru ca
etiam aulicae, et guberniales desuper
orice gre}eal@ s@ fie corectat@, orice abater
exaratae in generalibus consistebant, unde
tot conscriptiones universi in tota provincia de la calea dreapt@ s@ fie readus@ la ordine,
cleri, et proventuum, ex quibuscunque ca toate s@ fie drese }i conduse spre
fundis penes ipsum reperibilibus profeuen- atingerea scopului urm@rit.
tium demandatae, et identidem institutae; Dar pentru c@ acestor protopopi, ocupa]i
ex generalibus his conscriptionibus intentio cu slujba ce li s-ar încredin]a, nu le-ar mai
quidem erat, et numerum parochorum, et r@mâne timp pentru treburile lor gospod@-
ipsorum proventus eum finem eruere, ut ubi re}ti, care la rândul lor i-ar împiedeca de la
superflui essent parochi ad justam propor- îndeplinirea misiunii încredin]ate, e
tionem seu ad mensuram necessitatis eorum necesar s@ li se asigure un salariu de cel
numerus redigatur, ut sic illorum, qui pu]in 400 florini, bani lichizi, din Fondul
necessarii esse reperirentur congrua dotatio Lusitan. În acest fel se va înl@tura întârzierea
figatur, et eveniens vel in parte vel in toto rezltatelor scontate.
defectus dedintegretur; quia tamen dum hae Dup@ aceste m@suri promi]@toare, care
conscriptiones peragebantur, nunquam privesc conlucrarea func]ionarilor politici
simul de mediis intentum finem assequendi cu cei biserice}ti, trebuie stabilite
provisio fiebat, idest, pro diversitate
modalit@]ile de procedur@ în privin]a
locorum fundi ex quibus emergens defectus
suppleri potuisset, haud exquirebantur, dot@rii.
prout videre est etiam ex protocollis Pân@ acum, cererile }i memoriile episco-
conscriptionis in comitatibus Szolnok pilor referitoare la dotarea clerului erau, în
Mediocri, et Hunyad peractae, ubi parocho- mare m@sur@, generale, a}a încât }i dispozi-
rum numerus duntaxat modernus et futurus ]iile aulice sau guberniale ce emanau de sus
ad quem scilicet reduci deberet una cum în jos cuprindeau doar generalit@]i. Din
actualibus proventibus adnotatus conspi- acest motiv s-a ajuns la atâtea conscrip]ii ale
citur, media vero ex quibus defectus clericilor din întreaga privincie, ale câ}tigu-
congruae suppleri posset, nec exquisita in rilor de orice natur@, care puteau constitui
locis nec projectata reperiuntur, unde izvoare de venituri. Prin astfel de coscrieri
factum est, ut omnes ejusmodi conscrip- se urm@rea s@ se cunoasc@ numr@ul parohi-
tiones in ingentio volumina excrescentes lor }i veniturile, pentru ca acolo unde s-ar
superioribus instantiis ingentes duntaxat g@si preo]i de prisos, num@rul lor s@ fie
molestias dum revideri debuerunt, et modificat dup@ necesit@]i, pentru ca celor
perdictionem temporis causaverint, et post
nevoia}i s@ li se poat@ stabili dotarea
plurium annorum in revisione insumptor-
potrivit@, iar lipsa s@ fie remediat@, în parte
um decursum ad assequendum scopum
plane inutiles repertae fuerint. sau total.
Hinc ergo cum praeterita satis demon- Dar, în timp ce se lucra la astfel de
strent, generalem illam dotationem ad simul conscrieri, nu s-au luat }i m@suri de preve-
et semel vel nunquam vel seram duntaxat dere pentru g@sirea de mijloace care s@ duc@
posteritatem assequi posse, retardatio la atingerea scopului urm@rit, respectiv
autem tam magni, et urgentis momenti cum fondurile de teren din care s@ poat@ fi
publicae felicitatis retardatione arcte nimis suplinit@ lipsa constatat@. Acest lucru se
connexa sit; plurimum interest reipublicae, poate vedea }i din registrele conscririlor
153
Ioan Chindri}
eam sequi modalitatem, ut altissima inten- f@cute în Comitatele Solnocul de Mijloc }i

tione circa clerum graeco-catholicum pro Hunedoara, unde num@rul constatat al
diversitate locorum ex capeciis, decimis, vel preo]ilor, prezen]i }i viitori, ar trebui redus
decimarum quartis, aut vigesimis, aliique în func]ie de rezultatele actuale. Mijloacele
hinc inde reperibilibus beneficiis, item ex prin care s-ar putea suplini în mod accep-
fundis realibus seu agris, faenetis, sylvis, tabil lipsa nu erau c@utate pe loc, nici nu
vineis, ut in praemissis projectatum est, erau prospectate în viitor, motiv pentru care
dotandum tam circulis, quam clero in
toate aceste conscrieri, care alc@tuiesc
generalibus praevie intimata, parochi illi,
quorum congrua seu in parte, seu in toto volume mari }i au pricinuit atâta pierdere
deficeret, semet eatenus foraneis illis vicariis, de timp, când ajungeau la instan]ele
seu decanis, quorum paulo ante mentio superioare, cu trecerea anilor deveneau
facta est, insinuent, et per hos illorum preces inutile pentru atingerea scopului de a
concernentibus tabulis continuis aut magis- revizui cheltuielile.
tratibus in serie prout ad ipsos pervenirint, Dup@ cum dovedesc în mod suficient
repraesententur, hae autem politicae cele de pân@ acum, dotarea aceasta se poate
jurisdictiones unum vel duoas comissarios înf@ptui odat@, sau niciodat@, sau poate cu
exmittant, qui una cum repraesentante mare întârziere, de c@tre posteritate, dar
vicario foraneo, aut si fors iste praepeditur, întârzierea acestei importante }i urgente
cum archidiacono disctrictuali, si hicce ad probleme este strâns legat@ de întârzierea
rem gerendam habilis reperiretur ad faciem fericirii publice. A}adar, este în interesul
loci exirent, ibidemque insimul. statului ca s@ se urmeze modalitatea ar@tat@
1imo Parochianorum numerum in gene- mai sus, iar înalta inten]ia de a dota clerul
re adnotarent, et a proportione hujus greco-catolic dup@ specificul locurilor, din
necessarium in loco parochorum numerum
capecii, din zeciuieli, sferturi de zeciuieli sau
juxta praevigentes alitissimas ordinationes
pro 100 exempli gratia familiis unum din dou@zecimi, precum }i din p@mânturi
parochum cum capellano, cantore et comunale, adic@ ogoare, fâna]e, p@duri, vii,
aedituo determinantes figerent, superfluos s@ fie notificat@ în prealabil adun@rilor
parochos reducerent, et hos interea donec generale ale clerului. Preo]ii lipsi]i total sau
aliorsum disponi possent pro cantoribus, par]ial de congru@ s@ fie reprezenta]i de
aut aedituis destinarent. c@tre vicarii foranei sau de c@tre protopopi,
2do Postquam necessarius parochorum iar prin ace}tia cererile lor s@ ajung@, pe
et coadjutorum numerus figeretur, unius rând, la Tabla Continu@ }i la magistra]i.
cujus vis congrua quae ipsi pro diversitate Autorit@]ile politice s@ trimit@ unul sau doi
locorum juxta altissimas ordinationes in comisari, care, împreun@ cu reprezentantul
locis eg. majoribus 300 fl. in minoribus 200 vicarului foraneu, sau dac@ acesta este
fl. vel 150 fl. dotationem praeseribentes împiedicat, împreun@ cu arhidiaconul
determinaretur. tractului – dac@ acesta e potrivit pentru
3tio Congrua taliter praevie determinata rezolvarea cazului – s@ ias@ la fa]a locului,
erueretur, et conscriberetur quid, quantum-
}i acolo, împreun@:
que quivis ejusmodi parochus, aut capella-
1-ul: s@ noteze num@rul credincio}ilor }i
nus habit, et possidet; quo facto eveniet aut
superfluitas, aut defectus in parte vel toto, num@rul parohilor necesari în acel loc,
quod utrumsque adnotandum erit. propor]ioanl cu neviole }i conform dispozi-
4to Defectu taliter eruto descendendum ]iilor preaînalte, prev@zând, de exemplu,
erit ad exquiren a medio, unde ille suppleri pentru 100 de familii un preot, un capelan
posset, et quidem pro diversitate locorum }i un cantor }i determinând edificiile pentru
ad capecias vel decimas, aliaque beneficiae ace}tia. Preo]ii de prisos s@ fie redu}i }i,
in superioribus projectata, ubi autem ex his pân@ când vor putea fi plasa]i în alt@ parte,
congruo seu in toto exscindi, seu in parte s@ fie numi]i cantori sau crisnici.
154
suppleri nequiret, ibidem id ipsum ex fundis 2-lea: dup@ ce a fost stabilit num@rul
imprimis comunibus agris scilicet pratis, necesar al preo]ilor }i ajutoarelor acestora,
faenetis, sylvis, praestandum esset, si vero s@ li se determine congrua, stabilindu-se
hi etiam jam subdivisi vel per possessores pentru fiecare, dup@ diversitatea locurilor,
occupati essent, subdivisio haec vel occu- conform preaînaltelor dispozi]ii: în locali-
patio in praejudicium boni publici ex t@]ile mai mari 300 de florini, în cele mai
dotatione parochorum resultantis facto per mici 200 sau 150 de florini.
tabulae continuas vel magistratus si pagen-
3-lea: dup@ ce s-a stabilit astfel congrua,
ses, aut possessores alio modo de congrua
statim haud providerent, initetur, et conve- s@ se cerceteze }i s@ se înregistreze ce posed@
niens dotatio hoc modo excindatur, si vero fiecare dintre ace}ti preo]i }i capelani. În
fundi communes non existerent, et nec felul acesta se poate afla surplusul sau
praevie subdivisi aut occupati essent, tunc deficitul, ambele trebuind s@ fie cunoscute.
ipsi possessores (qui subditis suis de 4-lea: dup@ ce s-au determinat în felul
Consolatione spirituali sine qua subsistere acesta necesit@]ile, trebuie s@ se treac@ la
nequeunt, providere obligantur) et in parte c@utarea de mijloace din care acestea ar
fors etiam parochiani eo inviandi, et putea fi asigurate, }i anume – dup@ diversita-
renitentes per tabulas continuas compel- tea situa]iilor -: capeciile, zeciuiala sau alte
lendi essent, ut e fundis propriis portionem beneficii amintite mai sus. Acolo unde
canonicam exscindant vel hanc alio modo, congrua nu poate fi asigurat@ total din
utpote in deputatis naturalibus, aut paratis acestea }i nici nu se poate suplini par]ial, ea
pecuniis suppleant, ubi vero nec capeciae, trebuie acordat@ din p@mânturile comunale,
nec decimae vel decimarum quartae aut adic@ din ogare, livezi, fâna]e, p@duri. Dac@
vigesimae, alioque beneficia quibus aliorum acestea sunt subîmp@r]ite sau ocupate de
religionum parochi fruuntur, et nec fundi
prorpietari, subîmp@r]irea sau ocuparea
reperirentur, ibi conveniens dotatio in
parato aere in quantum fieri posset, per f@cute în dauna binelui public, din dotarea
parochianos praestando, si autem id quod preo]ilor, s@ fei anulate de c@tre Tabla
parochiani praestare possent, congruam Continu@ sau Magistratur@, dac@ ]@ranii sau
haud adaequaret, e supernatantia fundi proprietarii nu pot asigura pe loc, în alt mod,
Lusitanici in praemissis projectata suppe- congrua, }i astfel s@ fie defalcat@ dotarea
ditetur. necesar@. Dac@ lipsesc p@mânturile comu-
5to Postquam media ex quibus defectus nale }i nici p@mânturile subîmp@r]ite sau
congrua seu in toto seu in parte semet ocupate nu sunt, atunci domnii de p@mânt
exerens suppleri posset exquisita, et pro (care sunt obliga]i s@ se ocupe de starea
diversitate locorum diversa inventa fuerint, spiritual@ a supu}ilor lor, f@r@ de care ei nu
per eosdem comissarios politicos, et pot exista), precum }i o parte din parohiani,
ecclesiasticos formale de superdotationis care refuz@ s@ o fac@, s@ fie obliga]i prin Tabla
instrumentum statim conficiendam erit in Continu@ ca s@ taie din p@mânturile proprii
quo quantitas capeciarum per quemvis por]ia canonic@, sau s@ o suplineasc@ în alt@
parochianum praestandarum, vel decima-
form@, de pild@ prin taxe în natur@ sau bani.
rum aut decimalium qvartarum, vel vigesi-
Acolo unde, în schimb, nu exist@ nici
marum aliorumque beneficiorum, vel
quantitas fundorum agrorum utpote, capecii, nici zeciuial@, sferturi de zeciuial@
faenetorum, sylvarum, vinearum una cum sau dou@zecimi ori alte beneficii de care se
descriptione localitatis horum fundorum bucur@ parohii altor religii, }i nici p@mânturi,
acurate consignetur, et instrumentum taliter acolo congrua – pe cât e posibil – s@ o
confectum per comissarios tam politicos, pl@teasc@ credincio}ilor în bani. Dac@ ceea
quam ecclesiasticos, per possessores, item ce pot pl@ti credincio}ii nu este suficient,
concernentes parochos, et judicem unumve s@ se suplimenteze din excedentul Fondului
juratum, vel notarium comunitatis subcribe- Lusitan, dup@ cele propuse mai înalte.
155
Ioan Chindri}
tur; cujus unum originale exemplar paro- 5-lea: Dup@ ce au fost c@utate }i g@site
cho, alternum comunitati, tertium tabulae mijloacele prin care s@ poate fi suplinit@
continuae, vel magistratui consignandum, lipsa de congru@, îndat@ s@ fie preg@tit de
authentica vero ipsius copia una comissioni c@tre comisarii politici }i biserice}ti actul
in negotio dotationis ordinatae, altera formal al dot@rii, în care s@ fie notat@ cu grije
episcopo transponenda erit; si vero quoad suma datorat@ de fiecare parohian, sau
determinanda, et exscindenda illa media zeciuial@, sferturile de zeciuial@ sau
dotationis hinc inde difficultates semet
dou@zecimile, precum }i alte beneficii, sau
exererent, quae per comissarios nullo modo
in loco superari possent, illae pro medela cantitatea fondurilor. Actul preg@tit în felul
tabulis continuis, magistratibus, et episcopo, acesta s@ fie semnat de c@tre comisarii politici
si vero nec per hos superariquirent, dictae }i biserice}ti, de c@tre domni }i de c@tre
comissioni, et per hanc Gubernio remon- preo]ii interesa]i, de c@tre judec@tor }i un
strandae, et si nec a Gubernio medela adferri jurat sau de notarul comunei. Din acest act,
posset, Augustissimo Throno, repraesen- un exempla original s@ fie p@strat la parohie,
tandae essent. altul la comunitate, al treilea la Tabla
Hac modalitate et desiderata dotatio jam Continu@ Regal@ sau Magistratur@. O copie
per saeculum procrastinata acceleraretur, et autentic@ va fi trimis@ comisiei îns@rcinate cu
superfluus parochorum numerus ad simul problema, dot@rii, iar alta episcopului. Dac@
et semel restringeretur, ac adjustam mensu- în unele locuri se vor ivi dificult@]i în
ram reduceretur, et publica etiam felicitas determinarea }i defalcarea mijloacelor de
per subsequentem populi institutionem et dotare, }i care nu vor putea fi rezolvate de
culturam promoveretur. c@tre cenzori, acestea s@ fie prezentate spre
Cum autem ad populi institutionem, et rezolvare Tablei Continui, Magistraturii }i
culturam praeter convenientem cleri dota-
episcopului. Dac@ nici ace}tia nu le vor
tionem sine qua docti parochi ad institu-
tionem populi necessarii haberi nequeunt, rezolva, s@ fie restituie comisiei ca s@ le
scholae etiam tam triviales seu nationales prezinte Guberniului. Iar dac@ nici Guber-
quam superiores seu gymnasia requirantur. niul nu va g@si solu]ia potrivit@, s@ fie
Ad promovendam patriae felicitatem pluri- înf@]i}ate Preaaugustului Tron.
mum conducet, quoad hoc etiam momen- În felul acesta, atât de mult dorita dotare
tum congruos facere dispositiones. ar fi rezolvat@ mai operativ }i totodat@
Notum est duas populationis tertialites num@rul parohiilor superflue ar fi restrâns
in Transylvania ex Valachis consistere, }i redus la o propor]ie just@,
proinde sine illorum cooperatione indus- promovându-se binele public, drept urmare
triam et comercium ibidem nunquam a educa]iei }i culturii poporului.
magnos progressus facere posse, ipsorum Dar pentru educa]ia }i cultura
autem cooperationem sine institutione et poporului, pe lâng@ dotarea convenabil@ a
cultura aut nullam, aut nimis debilem esse clerului, f@r@ de care nu pot exista preo]i
debere. instru]i pentru educa]ia poporului, se cer
Inter prima fundamenta culturae et
}i }coli, atât triviale sau na]ionale, cât }i
institutionis numerantur etiam scholae in
superioare sau gimnazii. La promovarea
quibus clarae rerum notiones aquiruntur et
praejudicia eradicantur. fericirii patriei contribuie mult }i darea unor
Scholas superiores seu gymnasia Valachi dispozi]ii potrivite în acest sens.
in Transylvania quamvis multitudine omnes Este cunoscut c@ dou@ treimi din
alios ibi nationes superent, nulla habent popula]ia Transilvaniei o formeaz@ românii,
praeter Balasfavense; dantur quidem in de unde rezult@ c@, f@r@ conlucrarea lor,
principatu apud reliquas nationes gymnasia industria }i comer]ul n-ar putea face
sufficientia quae illi quoque frequentare niciodat@ vreun progres notabil, F@r@
possent, sed notum est quam tenere ipsi educa]ie }i cultur@, conlucrarea lor nu poate
156
suae religioni et suo ritui praesertim donec fi decât nul@ sau foarte slab@.
rudiores sunt, inhaereant, et quantopere Între temeliile de frunte ale educa]iei }i
scholas seu catholicas, seu acatholicas culturii se num@r@ }colile, în care se
horreant ex metu illo, ne proles ipsorum dobândesc no]iunile clare despre lucruri,
ibidem educatae religionem aut ritum cum iar prejudec@]ile sunt asanate.
tempore mutent; metus iste per quotidiana De}i întrec la num@r toate celelalte
exempla magis adhuc crescit, dum oculis na]iuni, românii din Transilvania nu au nici
suis cernunt, magnam copiam juvenum e
o }coal@ superioar@ sau gimnaziu, în afar@
suo natione scholas catholicorum frequen-
tantem, et nonnullos eorum aut ritum de cel din Blaj. În schimb celelalte na]iuni
romano-catholicum amplecti, aut religio- din principat au }coli deajuns, pe care le pot
nem reformatam assumere, vel jam priori- frecventa }i românii, dar se }tie cu cât@
bus temporibus amplexos esse, et assump- sim]ire sunt ei fa]@ de religia }i ritul lor, mai
sisse, ita ut non rara sint exempla, ubi ex ales cei neînv@]a]i, }i cât de mult se tem de
eadem familia una linea vel saepe unus frater alte }coli, fie catolice, fie acatolice, de team@
Romano-catholicum ritum, altera linea vel ca pruncii lor, educa]i acolo, s@ nu-}i
frater graeco-catholicum, tertio reformata schimbe religia sau ritul. Aceast@ team@
religionem, prout nempe in his vel illis cre}te mereu, din pricina experien]ei
scholis educationem acceperent et quarta zilnice, c@ci v@d cu ochii lor marea mul]ime
non unitam sectam profiteatur. de tineri români care frecventeaz@ }colile
Huic metui per erectionem plurium catolicilor, iar unii dintre ei îmbr@]i}eaz@, }i
gymnasiorum graeco-catholicorum mede- au îmbr@]i}at, ritul romano-catolic sau trec,
lam adfere difficile est, cum fundus ex quo }i au trecut, la religia reformat@. {i nu rare
expenso eo necessariae supeditari possent, sunt exemplele unde, în ceea}i familie, o
difficulter inveniri queat; interim baro ab
linie de înrudire sau adesea un frate se
Enzenberg Secundae Legionis Valachicae
antea colonellus projectaverat pro Valachis declar@ romano-catolic, alt@ linie sau frate
unum adhuc gymnasium Naszodini, et greco- catolic, al treilea reformat, iar al
fundum etiam ad ejus erectionem necessa- patrulea neunit, dup@ cum au fost educa]i
rium indigetaverat et cum episcopo adhuc în }colile respective.
Athanasio Rednik cointelligentiam eatenus Nu este u}or a îndep@rta aceast@ team@
foverat; negotium hoc nunc reassummi, et prin întemeierea mai multor gimnazii
cointelligenter cum ejate statu militari, et greco-catolice, deoarece cu greu se pot g@si
episcopo pertractari, et ad finem deduci fondurile din care ar putea fi suplimentate
posset, ex quo in dictam legionem per cheltuielile necesare în acest scop. Într-aceea,
culturam populi eximium redundaret baronul de Enzenberg, fost colonel al
emolumentum, et vicini etiam circuli, ut Regimentului al doilea românesc, a
sunt comitatus Doboka, Szolnok Interior et proiectat înc@ un gimnaziu pentru români,
Mediocris, districtus item Køvár, et comi- la N@s@ud, indicând }i fondurile necesare
tatus Maramorus in quibus tanta est copia întemeierii lui, iar fostul episcop Atanasie
etiam nobilium Valachorum, magnam
Rednis s-a ar@tat în]eleg@tor fa]@ de aceast@
sentirent utilitatem, et ab insigni quem nunc
întreprindere. Treaba ar trebui reluat@ }i
plerique hi circuli experiuntur, defectu
subjectorum ad publicam administrationem pertractat@, în coîn]elegere, de c@tre
habilium liberarentur. autorit@]ile militare }i episcop, ca s@ poat@
Hoc gymnasium cum illo, quod Blasfal- fu dus@ la bun sfâr}it. De aici, cultura
vae est pro ejusmodi Valachis, qui filios suos poporului din numitul regiment ar avea un
ad gymnasio aliarum religionum ex praeale- folos deosebit, ca de altfel }i zonele
gato metu mittere nolunt, interim sufficeret; învecinate, cum sunt Comitatul D@bâca,
caeteram cum nobilium Valachorum in Solnocul Interior }i de Mijloc, Districtul
Transylvania tanta sit copia, ut saltem in Chioar }i Comitatul Maramure}, în care se
157
Ioan Chindri}
comitatibus dimidictatem totius nobilitatis g@sesc mul]i nobili români. Astfel aceste
efficat, plerumque teman in desolato zone, care au de pe acum mul]i oameni de
ruditatis, et egestatis statu gemat, et multi seam@, ar sc@pa de lipsa persoanelor
inter illos, et alios etiam honoratiores capabile s@ lucreze în administra]ia public@.
Valachos praesertim graeco-catholicos Acest gimnaziu, al@turi de cel din Blaj, ar fi
proles suos (superato eodem meta) ad suficient deocamdat@ pentru acei români care,
gymnasia quoque romano-catholica mitte- din cauza temerilor amintite, nu vreau s@-}i
rent, nisi sumptibus pro illarum interten-
trimit@ copiii la gimnaziile altor religii. Pe de alt@
tione requisitis destituerentur; hinc ordinan-
dum esset ad sua loca, ut cum tanta gens a parte, pentru c@ num@rul nobililor români este
cujus cultura publicae felicitatis promotio atât de mare în Transilvania, încât în comitate
pendet reflexionem omnino mereatur, in formeaz@ cel pu]in jum@tatea nobilimii, dar în
seminarys et fundationibus saltem tertia marea majoritate gem uita]i în ignoran]@ }i
alumnorum pars ex Valachis assumantur s@r@cie, încât mul]i dintre ei }i dintre al]i frunta}i
tanto magis, cum aliarum nationum nobili- români, mai ales greco-catolici (dep@}ind acea
tas pro qua alioquin duo tertialitates team@), }i-ar trimite copiii }i la gimnaziile
fundationum manerent, plerumque opulen- romano- catolice, dac@ ar fi scuti]i de cheltuielile
tior sit, quam Valachica, proinde proles de între]inere, ar trebui s@ se dea dispozi]ii la
etiam suos e propriis mediis penes gymnasia locurile potrivite ca, deoarece un atare popor,
facilius intertenere possit. de a c@rui cultur@ atârn@ înaintarea binelui public,
Quod demum concernit scholas triviales merit@ toat@ aten]ia, cel pu]in a treia parte din
et nationales, et normales in quibus praeci- elevii de gimnaziu }i din stipendia]i s@ fie români,
puum consistit fundamentum excitandae cu atât mai mult cu cât nobilimea altor na]iuni,
industriae et comercii; ante septem vel octo c@rora de altminteri le-ar r@mâne dou@ treimi din
annos ordinatum fuerat ab Augusta Aula, ut
stipendii, este mai bogat@ decât a românilor, }i
pro Valachis quatuor saltem erigantur
scholae normales principales: Balasfalvae ca atare poate s@-}i între]in@ mai u}or copiii în
scilecet, in Haczeg, in Fogaras, et in comitatu gimnazii, cu propriile mijloace.
Szolnok Mediocri, ex his una saltem recenter În ceea ce prive}te }colile triviale }i na]ionale,
erecta est Balasfalvae cum duobus tantum ca }i cele normale, al c@ror scop este stimularea
megistris et cathecheta, ubi tamen in industriei }i comer]ului, în urm@ cu }apte sau
plerisque aliis scholis principalibus tres opt ani Augusta Aul@ dispusese înfiin]area a cel
solent esse magistri, Balasfalvae eo magis pu]in patru }coli normale principale pentru
necessarius est integer magistrorum nume- români: la Blaj, în Ha]eg, în F@g@ra} }i în
rus, cum illi reliquos trivialium, et norma- Comitatul Solnocul de Mijloc. Dintre acestea
lium scholarum Valachicarum ludi-magistros doar una a fost recent înfiin]at@, la Blaj, dar numai
praeparare debeant, et propter hos labores cu doi profesori }i un catehet, de}i cele mai
salarium quoque ipsorum aliis sibi similibus multe }coli principale de acest fel func]ioneaz@
magis approportionandum, et cathechetae cu trei profesori. E necesar, deci, ca la Blaj s@ fie
etiam aliquod salariorum tanto magis întregit num@rul de profesori, deoarece acolo
exscindendum esset, cum in omnibus aliis
se preg@tesc }i ceilal]i înv@]@tori pentru }colile
principalibus scholis ejusmodi viri salario
triviale }i normale. Pe m@sura acestei sarcini, }i
aliquo provisi habeantur. Praeter hos
Balasfalvenses, et nonnullas in Prima et salariul lor trebuie s@ fie propor]ionat cu al altor
Secunda Legione Valachica, quas ipsae profesori în situa]ii asem@n@toare. {i catehetul
legiones erexerunt, et intertenent, nullae trebuie s@ i se fac@ parte de un oarecare salariu,
aliae in toto principatu inveniantur scholae cu atât mai mult cu cât în toate celelalte }coli
normales pro Valachis. principale catehe]ilor le este asigurat salariul. În
Ante duos annos ordinaverat quidem Sua afara }colilor din Blaj }i de unlele din Primul }i
Majestas, ut etiam pro hoc populo instruc- Al Doilea Regiment românesc, înfiin]ate }i
tionis maxime indigo ejusmodi scholae între]inute de înse}i regimentele, în întregul
erigantur, sed hactenus nihil factum, nisi 600
158
fl. pro erigendis duodecim scholis principat nu mai exist@ alte }coli normale pentru
Valachicis determinati habeantur, sed iste români.
numerus erigendarum scholarum quam Cu doi ani în urm@, Majestatea Sa dispunea
exiguus et improportionatus sit cuivis s@ se înfiin]eze astfel de }coli }i pentru acest popor
obvium est, qui ingentem hujus populi atât de dornic de educa]ie, dar pân@ la acum nu
copiam non ignorat. s-a f@cut nimic, în afar@ de faptul c@ s-a oferit suma
Quapropter cum melioratio agriculturae, de 600 florini pentru construirea a dousprezece
industriae et comercii ab institutione et
}coli române}ti. Dar cine cunoa}te cât este de
cultura hujus populi maximam Transyl-
vaniae populationis partem efficientis numeros acest popor î}i d@ seama cât este de mic
pendeat, ratio boni publici exigit, ut scholae }i dispropor]ionat acest num@r de }coli ce se
ipsius nationales seu normales pro possibili prev@d a fi ridicate.
multiplicentur, in quibus et illi, qui ad Deoarece progresul agriculturii, industriei
statum ecclesiasticum cum tempore aspira- }i comer]ului depinde în mod eficient de
bunt, et illi qui pro agricultura, et opificiis educa]ia }i cultura acestui popor, ca cea mai mare
manebunt, primas in religione legendo, parte a popula]iei Transilvaniei, interesul binelui
scribendo et calculando notiones aquirant, public care ca num@rul }colilor na]ionale sau
et ad ulteriora praeparentur. normale s@ creasc@ cât mai mult cu putin]@, în
Cum autem vires fundi scholarum care }i cei ce cu timpul vor aspira la statul
normalium haud sint admissurae, ut scholae eclesiastic, }i cei care vor r@mâne s@ lucreze în
Valachicae juxta exigentiam multiplicari agricultur@ sau în meserii, s@-}i poat@ însu}ii cu
possint, de eo saltem facienda esset provisio, con}tinciozitate mai întâi no]iunile de scris, citit
ut ille qui nunc supernatat, in praedictum }i socotit, iar apoi s@ se preg@teasc@ pentru
finem convertatur; supernatantia erga ista celelalte.
eruenda, et pro scholis Valachicis assignanda
Cum îns@ resursele fondurilor }colare
esset, et simul necessariae eatenus disposi-
tiones faciendae, ut hoc etiam negotium normale nu permit ca }colile române}ti s@
hactenus satis retardatam eo magis accele- se poat@ înmul]i dup@ nevoi, s@ se prevad@
retur, quo majus ex ejus procrastinatione cel pu]in ca fondul acum excedentar s@ fie
publico bono causatur detrimentum. destinat scopului amintit. Dep@}irea s@ fie,
Cum porro negotium istud pertractari deci, pus@ la o parte }i destinat@ }colilor
soleat apud comissionem Cibiny in rebus române}ti. Acest lucru, atât de neglijat pân@
studiorum ordinatam, huic autem e pro- acum, s@ fie realizat f@r@ întârziere, c@ci
testantibus etiam duo ministri assidere amânarea lui e în paguba binelui public.
soleant, ut eidem unus saltem e graeco- Pe lâng@ aceasta, deoarece problema se
catholicis ecclesiasticis etiam assideat, tanto discut@ deobicei la comisia sibian@, constituit@
magis necessarium videtur cum ibidem de în treburile înv@]@mântului }i la care iau parte
methodo docendi, de ludimagistris, et }i doi pastori protestan]i, s@ fie admis la
cathechetis, deque ipsis libris, ac negotiis lucr@rile ei m@ar un preot greco-catolic, cu atât
ipsum etiam ritum concernentibus judicium mai oportun cu cât acolo se iau hot@râri în
ferri debeat, quod ipsum ab aliarum religio-
leg@tur@ cu metoda de studiu, cu înv@]@torii
num assessoribus nec caractheres Valachicos
}i catehe]ii, cu c@r]ile, precum }i lucrurile
nec ipsum ritum bene noscentibus vix
expectari poterit, et his ex rationibus eidem legate de ritual. De la membrii de alt@ religie
viro ecclesiastico graeco-catholico qui ai comisiei nu se poate a}tepta s@ cunoasc@
praefatae Comissioni assideret, saltem bine nici felul de a fi al românilor, nici ritul
superinspectio scholarum trivialium et lor. Acestui preot greco-catolic, care ar face
nationalium Valachicarum tanto magis parte din amintita comisie s@-i fie încredin]at@
concredende esset cum alioquin primarius suprainspec]ia }colilor române}ti triviale }i
inspector aliis sibi incumbentibus negotiis na]ionale, cu atât mai mult cu cât supremul
satis obrutus sit, et de cathechetis, de libris inspector este destul de cople}it de
159
Ioan Chindri}
Valachicis, ipsaque methodo docendi in îndatoririle ce-i revin, iar despre catehe]ii }i
visitatione scholarum Valachicarum judi- c@r]ile române}ti, ca }i despre metoda de
cium difficulter ferre posset. înv@]@mânt, în urma vizit@rii }colilor române}ti
Et in his consistunt illa, quae de accele- cu greu poate s@ judece drept.
randa populi Valachici institutione, cultura, În acestea const@ ceea ce se poate spune
et a praejudiciis liberatione pro gravitate rei despre accelerarea educa]iei }i culturii
dici poterant, quo eo magis in condignam românilor, despre eliberarea lor de preju-
considerationem, et executionem summi dec@]i, care trebuie b@gate în seam@ }i puse
merentur, quod ab ejusdem populi cultura, în aplicare, deoarece de cultura acestui
ut in praemissis clare satis demonstratum popor atârn@ în mare m@sur@ fericirea de
publica patriae felicitas maxima in parte ob}te a patriei, dup@ cum destul de limpede
dependere dignoscatur. s-a dovedit în cele de mai sus.
Marele document anticipat de Supplexul lui Bob:

Supplex Libellus Valachorum din 1791
160
PUTEREA TRADI[IEI SAU

PROTOPAPADICHIA LUI PETRU MAIOR *
Nici un român dintre câ]i se cunosc din

cele scrise n-a fost atât de mândru ca Petru
Maior de dignitatea pe care a ocupat-o în
biseric@: aceea de protopop. Din 1785, când
aceede la aceast@ func]ie }i pân@ la moartea sa
în 1821, nu }i-a semnat altminteri marele
num@r de scrisori c@tre institu]iile }i contem-
poranii vremii }i ai s@i, decât cu al@turarea
neap@rat@ a acestei func]ii lâng@ nume. Dup@
1809, când a ajuns la râvnitul post de revizor
al c@r]ilor române}ti la Tipografia Universit@]ii
din Buda, precizarea func]iei sun@ îndeob}te
astfel: „Archidiaconus et revisor librorum”.
Ad@ugat întregului sistem al mentalit@]ilor }i
amplei sale opere, acest am@nunt clarific@
odat@ în plus asupra faptului c@, în viziunea
lui Petru Maior, a fi protopop nu însemna o
slujb@, ci un rang în biseric@, unul de onoare.
Acestei demnit@]i sacerdotale, corifeul cel mai Petru Maior
influent al {colii Ardelene i-a închinat un
studiu amplu }i de mare erudi]ie, în 1795, intitulat Protopapadichia adec@
puterea, drepturile }i privileghioanele protopopilor celor române}ti din Ardeal.
În pofida valorii ei excep]ionale, aceast@ scriere a lui Petru Maior este cea mai
pu]in mediatizat@ }i, pân@ foarte recent, cea mai pu]in fortunat@ dintre toate
lucr@rile autorului Istoriei pentru începutul românilor în Dachia.1
Petru Maior a ajuns protopop greco-catolic al Gurghiului, cu sediul la Reghin,
în vara anului 1785, când abia avea 24 de ani. Nu cunoa}tem vreun protopop
român mai tân@r. A fost promovat de episcopul Ioan Bob, ca urmare a politicii
reformatoare a împ@ratului Iosif II, sprijinit@ în Ardeal de episcopul de la Blaj, de
a descuraja aglomerarea de c@lug@ri în m@n@stiri. Dovad@ este faptul c@, împreun@
* Text publicat ca studiu introductiv la: Petru Maior, Propopadichia, edi]ie îngriijit@ de
Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997.
1 Vezi Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, Istoria
bisericii românilor, I, Bucure}ti, 1995.
161
Ioan Chindri}
cu Gheorghe {incai, p@r@sise cinul c@lug@resc, nu f@r@ o oarecare uimire iritat@ a

Vaticanului la aflarea ve}tii.2 Tân@rul }colit la Roma }i Viena se pare c@ era în gra]iile
noului episcop al F@g@ra}ului, lucru la care va fi contribuit }i faptul c@ era la rândul
s@u fiul protopopului care i-a precedat lui Ioan Bob întru cârmuirea tractului
Târgu Mure}, George Maior. Oricum, spre mijlocul lui august 1785 era de pe acum
instalat paroh greco-catolic al Reghinului, cu promisiunea c@ va fi în@l]at protopop,
de unde scrie iritat la Blaj secretarului consistorial Alexandru Fiscuti }i lui Bob
însu}i s@ i se trimit@ de urgen]@ numirea, deoarece oamenii îl cred protopop }i
i se adreseaz@ ca atare (Archi Diaconum me salutant).3 Cu un curaj care îl va
caracteriza toat@ via]a, impulsionat de ner@bdarea tinere]ii, el î}i amenin]@
arhiereul: „Non est bonum ita irritari filios”, nu este bine s@ î]i iri]i în asemenea
m@sur@ fiii. Este cea mai veche m@rturie despre faptul c@ era din fire un genus
irritabile, cum îl va caracteriza întreaga via]@ }i toat@ opera, în mod aparte cea
polemic@.4 Episcopul r@spunde la aceast@ insolen]@ de tinere]e cu numirea
solicitat@, astfel încât la 22 septembrie 1785 Petru Maior îi poate trimite o
înfl@c@rat@ scriesoare de recuno}tin]@, descriindu-i pe un ton triumfalist
ceremonia instal@rii sale de c@tre autorit@]ile biserice}ti }i laice din Reghin. Îi
mul]ume}te lui Bob c@ l-a împodobit „nu numai cu cinstea }i autoritatea
protopopului Gurghiului, ci chiar cu inspectoratul Abaf@ii”.5 Este de datoria mea
aparte – zice – s@ înal] continue rug@ciuni de la altar pentru o via]@ îndelungat@
}i nev@t@mat@ a Ilustrit@]ii voastre, ca }i pentru fericirea deplin@, }i, ajutat de gra]ia
Proniei Cere}ti, s@ lucrez astfel în Via Domnului, încât s@ fiu întru sprijinul, }i nu
întru sup@rarea Ilustrit@]ii voastre”. Aceast@ scrisoare este un memento pilduitor
pentru capcanele firii omene}ti, cunoscându-se foarte bine faptul c@ raporturile
dintre Petru Maior }i episcopul s@u Ioan Bob au degenerat în ur@ devoratoare }i
ireversibil@, cel pu]in în cât îl prive}te pe primul.6
2 Într-o scrisoare din 12 martie 1785 a Congrega]iei de Propaganda Fide, cu care era în
corespunden]@, lui Maior i se pune mali]ioasa întrebare: „Pentru care cauze canonice
}i cu ce autoritate a fost sfin]ia voastr@ dezlegat@ de voturile solemne f@cute în Ordinul
amintit?” i.e. al Sfântului Vasile cel Mare. La Octavian Bârlea, Ex historia romena:
Ioannes Bob, episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951, p. 391 }i Ioan
Dumitriu Snagov, Românii în arhivele Romei. (Secolul XVIII), Bucure}ti, 1973, p.
488-489.
3 La Arhivele Statului Alba, Fond. Mitropolia Român@ Unit@, cabinetul mitropolitului,
dos. 52/1785-1834, f.1+v; Nicolae Lupu, Coresponden]@ între Petru Maior }i episcopul
Bob la 1785, în „Blajul”, I, 1934, nr. 9, p. 407-410; Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces
literar. (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935 (extras
din „Analele Academiei Române”), p. 24-25; Petru Maior, Scripta minora, edi]ie
îngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 185.
4 O analiz@ competent@ la Maria Protase, Petru Maior polemist, în „Studii }i cercet@ri
}tiin]ifice, Filologie”, XII, 1961, nr. 2, p. 149-170 }i Petru Maior, precursor al
pamfletului modern în „Steaua”, XXII, 1971, nr. 4, p. 106-109.
5 „Non solum Archidiaconatus Görgenyiensis, sed etiam Inspectoratus Abafaensis honore
et auctoritate condecoravit”. Petru Maior, Scripta minora, p. 186.
6 Vezi Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar…, pass.
162
„Via Domnului” în care a fost trimis Maior s@ lucreze era situat@ pe Mure}ul
superior, iar re}edin]a, Reghinul, era capitala Cercului de Sus al uria}ului
comitat bicefal Turda, care se întindea ca o panglic@ prin mijlocul Transilvaniei,
de la Carpa]ii Moldovei }i pân@ la Mun]ii Apuseni. Ora}ul era dotat cu oficiu
comitatens, tabl@ judiciar@ }i aristocra]ie du}m@noas@ }i arogant@. Stabilit
protopop în acest loc, viitorul corifeu luminist va fi cel dintâi român înv@]at, cu
valoare personal@, trimis ca slujitor al bisercii în zona de limit@ estic@ a masivului
grup etnic românesc din centrul Transilvaniei, pe care o reprezenta în parte
Gurghiul. Vreme de 24 de ani, 1785-1809, Petru Maior a r@mas nemi}cat în acest
loc, marcând pentru totdeauna destinul cona]ionalilor, totodat@ fiilor s@i
suflete}ti. Din capul locului s-a dovedit a fi altceva, cu totul altceva decât
protopopii tradi]ionali din genera]ia tat@lui s@u. Un exemplar de pomin@ era
protopopul Daniil Pop de la C@tina, b@trân de peste 80 de ani, îns@ viguros }i
vindicativ, du}man din capul locului al tân@rului s@u vecin cu studii la De
Propaganda Fide din Roma, care în ochii lui nu putea fi decât un pion al
catolicismului „latinizat” în r@s@ritul atât de oriental al Ardealului, învecinat cu
Moldova }i aflat de veacuri în permanente rela]ii de coinfluen]are spiritual@ cu
aceasta. De altfel Daniil de la C@tina nu a luat parte la ceremonia de instalare a
protopopului de la Reghin, moment în care un om al viitorului }i-a f@cut intrarea
în bastionul de rezisten]@ al bisericii române}ti ardelene, care era institu]ia
protopopiatului. Dup@ c@derea ierarhiei din Ardeal, prin calvinizare, în secolul
al XVII-lea, rezisten]a protopopilor a fost elementul de conservare a religiei
române}ti. For]a acestei caste redutabile se va revela plenar la sinodul de la
1700 al lui Atanasie Anghel, când va impune în mod irevocabil Unirea cu Biserica
Romei a unui întreg popor, a românilor din Transilvania }i Ungaria. Vajnicul
protopop de la C@tina simboliza fidel institu]ia fundamental@ a bisericii
române}ti, în conservatorismul ei r@s@ritean, stavil@ sigur@ în calea alunec@rii
în catolicismul „latinizat”, dar }i cu apuc@turile ei abuzive de feudalitate local@
concupiscent@ }i lacom@. Este o faimoas@ pagin@ la dosarul mentalit@]ilor morale
ale vremii, o scrisoare a lui Petru Maior c@tre Ioan Bob din 8 ianuarie 1788,
unde demasc@ purtarea lui Daniile de la C@tina, pe care – zice – l-a aten]ionat
ca „m@car pentru b@trâne]ea }i vârsta sa tremur@toare”, „s@ nu mai continue a
umbla la casa Tudorei din Craifal@u, fiica lui spiritual@, cu profanarea
sacerdo]iului” }i „ca pe fiica sa spiritual@, pe care o ]ine închis@ ca pe o târf@ în
prisaca sau mai bine zis în bordelul s@u de la C@tina }i abuzeaz@ de ea în tot
momentul în mod indestuos, s@ o dea afar@, s@ o izgoneasc@, s@ o îndep@rteze”.7
Protopopii de aceast@ teap@ erau o mas@ moale }i f@r@ cuvânt în mâna
episcopului cu apetituri totalitare cum se va dovedi curând Ioan Bob. Petru
Maior voia s@ reformeze din fundament acest@ institu]ie-bastion din care
provenea }i pe care o cuno}tea atât de bine }i o iubea atât de mult. Tradi]ia
oriental@ a Bisercii Române Unite cu Roma putea fi mult mai eficient ap@rat@
7 Petru Maior, Scripta minora, p. 209.
163
Ioan Chindri}
de pe pozi]iile unei moralit@]i severe, dublat@ de erudi]ia dobândit@ în occident,

decât din postura dubioas@ }i cu cultura sumar@ a vechilor protopopi. Aceasta
a fost marea surpriz@ pe care a oferit-o Petru Maior contemporanilor s@i: un
ata}ament de calitate nou@, elaborat@, fa]@ de tradi]ia oriental@ a
greco-catolicismului ardelean, stabilit la 1700 tocmai cu condi]ia ferm@ a
p@str@rii acestei tradi]ii. Cu Petru Maior, conservarea st@rii orientale a bisericii
românilor trece din faza pasiv@, de „d@inuire” prin mijloace larvare, într-o faz@
activ@, militant@, con}tientizat@ }i teoretizat@. A trebuit ca un român s@ treac@
prin cea mai înalt@ institu]ie }colar@ a lumii catolice, pentru a în]elege cu
adev@rat esen]a orintal@, bizantin@, a confesiunii românilor }i a putea rosti
judec@]i de valoare pe aceast@ tem@. Iar prima sa tran}ee de lupt@ a fost tocmai
marea clas@ a protopopilor, din care f@cea acum parte.
UN PROTOPOP R~ZVR~TIT. M@rturiile activit@]ii sale în calitate de

protopop al Gurghiului, unde avea în subordine – dup@ propria declara]ie – 40
de localit@]i,8 ni-l arat@ într-adev@r pe Maior dedicat cu totul operei de reabilitare a
institu]iei protopope}ti }i de reformare spiritual@ a credincio}ilor din subordine.
A fost un om devotat ideologiei Luminilor, pe care îns@ a interpretat-o într-un mod
personal. Decât educa]ia practic@ de tip luminist, r@spândit@ prin puzderia de
bro}uri pe care le va tip@ri Împ@r@]ia, l-a interesat mai mult edificarea sufleteasc@ a
poporenilor s@i prin biseric@, nu mai pu]in cur@]enia moral@ }i conduita social@
corect@. Marele num@r de predici }i dadahii ap@rute mai târziu la Buda,9 cu
înc@rc@tura lor axiologic@ rezemat@ pe tr@irea spiritual@ a celor viza]i, aici au fost
scrise }i rostite, la Reghin. Credincio}ii s@i terbuiau înarma]i cu un minimum de
filosofie proprie, extras@ din religie, pentru a le stimula puterea de a cugeta }i sim]i,
devenind astfel mai pu]in vulnerabili în fa]a necazurilor vie]ii. Petru Maior a renun]at
la vechile modele orientale ale cazaniilor, desigur dep@}ite de cerin]ele vremii, }i
a apelat la experien]a unui concinator de geniu din apus, italianul Paolo Segneri,
autorul celebrelor Quaresimale, pe care-l adopt@ ca model. Pedagogia popular@
de la amvon, subsumat@ ideii luministe („C@ pentru aceea gr@im, ca s@ ne în]eleag@
aceia c@rora gr@im”) este dublat@ de preocuparea pentru }coal@ }i pentru educa]ia
copiilor. Un pasaj din cunoscutul R@spuns la cârtire ni-l evoc@ în postura de misionar
}colar în protopopiatul s@u: „Mergea Petru Maior prin sate, unde adunând pruncii,
f@cea examen, pre cei ce }tia îi l@uda, pre ceilal]i p@rinte}te îi dojenea }i rânduia
mijlociri ca s@ înve]e. Vara umbla pe câmpuri }i prin p@duri, unde }tia c@ sânt aduna]i
pruncii a pa}te vitele, îi striga la dânsul, carii cunoscându-l, îndat@ alerga to]i acolo,
}i el îi întreba de cele ce au înv@]at. {i de nou îi înv@]a }i lumina, având osebit@ dulcea]@
a b@ilui cu pruncii”. Ca unic@ autoritate na]ional@ în zon@, protopopul de la Reghin
8 Ibid., p. 192.
9 Didahii adec@ înv@]@turi pentru crea}terea fiilor, Buda, 1809; Propovedanii la
îngrop@ciunea oamenilor mor]i, Buda, 1909; Prediche sau înv@]@turi la toate
duminecile }i s@rb@torile, I-III, Buda, 1810-1811.
164
s-a str@duit s@ sprijine }i s@ ocroteasc@ fragilul înv@]@mânt românesc, prin acte ce

dovedesc voin]@ }i curaj. La 1 aprilie 1787 îl d@ afar@ din casa }colii, ocupat@ în mod
abuziv, pe diacul Teodor Ciot din Sântioara, un favorit al fratelui s@u George Maior:
„Frate Toadere – îi scrie – ie}i din cas@, c@ eu voi fi datoriu a plini porunca }i preste
voia t@tâne-meu, nu numai preste a altuia!”.10 Sunt cunoscute interven]iile lui
energice pentru a curma un vechi n@rav al autorit@]ilor str@ine, mo}tenit din vremea
principatului calvin: recrutarea la oaste – ilegal@ dup@ 1700 – a fiilor de preo]i }i a
înv@]@torilor români, cum este cazul lui Teodor, fiul popii din Hodac, în 1787 sau
al înv@]@torului Teodor Mar]ian din Mil@}el în 1788.11 Cooperante pe moment,
aceste autorit@]i vor lovi când Petru Maior î}i va extinde competen]a de la protejarea
persoanelor la protejarea na]iunii române. În februarie 1788, la câteva zile dup@
moartea tat@lui s@u, Maior este arestat de vicecomitele László Bethlen, purtat cu
gardian prin mijlocul pie]ii pân@ la casa comitatului, spre minunarea trec@torilor,
pentru a i se confisca ni}te hârtii „compromi]@toare”. Despre ce era vorba? Gubeniul
de la Cluj ordonase în mod oficial episcopilor o conscriere pe confesiuni a
popula]iei principatului, în aceast@ lucrare lui Maior revenindu-i, prin adres@ de la
episcop, partea privitoare la protopopiatul propriu. Oficialii comitatului acuz@ c@
protopopul român a conscris }i popula]ia de alte confesiuni decât greco-catolic@.
Or, în acest caz ar fi reie}it puternic în eviden]@ majoritatea zdrobitoare a românilor,
ceea ce nu era deloc în vederea aristocra]iei locale. Aceasta – îi scrie Maior cu n@duf
episcopulul Ioan Bob – „a r@spândit vestea c@ prin susnumita conscrip]ie n-am
urm@rit nimic decât s@ reînviez revolta lui Horea”,12 înc@ vie în amintirea oamenilor
vremii. În ochii lui Petru Maior, fapa arest@rii sale este de o gravitate deosebit@,
c@ci „dac@ aceasta se întâmpl@ pe verde, ce se întâmpl@ pe uscat?” Adic@: dac@ ierarhii
românilor sunt trata]i ca tâlharii, ce se întâmpl@ cu poporul f@r@ ap@rare? Ecouri
din atitidinea militant@ a lui Inochentie Micu-Klein r@zbate în acest episod: „Dac@
am fi ataca]i doar în privin]a religiei, poate c@ biserica ar trebui încredin]at@ capului
ei, lui Hristos, îns@ suntem ataca]i ca români” (s.n.), ”suntem trata]i ca criminali,
la cea mai u}oar@ sau închipuit@ umbr@ de b@nuial@”. Ca atare, îl sf@tuie}te pe Bob
s@ riposteze, cu un frumos îndemn latin: „Cum Jove manum move!”, cu ajutorul
lui Jupiter ridic@-]i bra]ul, c@ci – alt@ vorb@ a str@bunilor – „Nempe cecidit cedrus,
ululat abies”, dac@ se pr@bu}e}te cedrul, plânge stejarul. Asumarea calit@]ii de lider
na]ional este limpede, ca }i aceea de ap@r@tor al cona]ionalilor s@i. Ioan Bob îns@
nu a „ridicat bra]ul”, ceea ce credem c@ a constituit o prim@ piatr@ la temelia urii pe
care i-o va nutri protopopul s@u de la Reghin foarte curând, proiectând-o în
posteritate. Prin coroborarea acestor documente punctuale, „din mers”, cu
amintirile scriitorului din cunoscutul R@spuns la cârtire, se ajunge la imaginea unui
ierarh care nu mi}c@ un deget întru ap@rarea clerului }i poporenilor s@i de
10 Petru Maior, Scripta minora, p. 200.

11 Vezi în acest sens dou@ adrese energice c@tre oficiul comitatului Turda, din 24 noiembrie
1787 }i din 23 septembrie 1788. Ibid., p. 204-205; 211-212.
12 Textual: „Tumultum Horaianum resuscitere”. Ibid., p. 214-216.
165
Ioan Chindri}
malversa]iunile domnilor de p@mânt }i ale func]ionarilor „de varmeghie”, adic@

acelea}i persoane. Cazul preotului b@gat în temni]@ împreun@ cu Triodul din care
a oficiat slujba de canon a Sfântului Andrei, }i numai pentru c@ a oficiat-o, este un
abuz cu adev@rat hilar. Bob n-a reac]ionat, sub pretextul „lini}tii de ob}te”. Prin
aceasta îns@ Petru Maior în]elege „singur@ lini}tea vl@dichii, pentru c@ n-au vrut s@-}i
ia acea osteneal@ }i s@ se fac@ de scârb@ cu acela carele au v@t@mat pe preot }i dreptul
bisericii”. Spre deosebire de arhiereul s@u, protopopul Gurghiului era ap@r@tor al
celor afla]i sub p@storia sa. „Fereasc@ Dumnezeu – scrie în acela}i R@spuns la cârtire
– s@ fi r@bdat Petru Maior la vreu preot sau orice slujitor bisericesc a se face de la
oarecarele nedreptate”.13
Fronda spiritual@ a lui Petru Maior fa]@ cu politica bisericeasc@ a lui Ioan Bob
s-a acumulat t@cut pân@ în 1790, când trage primul semnal de alarm@. Dac@ acest
semnal este corect din punct de vedere istoric – }i pân@ acum nu avem semnale
c@ ar fi fost alminteri -atunci suntem nevoi]i s@ constat@m c@ în Biserica Român@
Unit@ din Ardeal se manifestau dou@ linii de conduit@, care puneau fa]@ în fa]@
rigoarea occidental@ }i aproximativismul de tip oriental, întâlnit deja de Maior la
nivelul clasei protopope}ti. Într-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide
din 21 aprilie 1790, 14 el îl acuz@ pe Bob de del@sare }i lips@ de interes în
administrarea întregii eparhii. „Episcopul nostru – spune – este preocupat doar
de economia câmpului, cu înjosirea demnit@]ii epicopale, }i se ocup@ de afaceri
meschine, care ar trebui rezolvate de c@tre mireni”. Trei ani mai târziu, în
scrisoarea de pomin@ c@tre acela}i for al Vaticanului, datat@ 1 octombrie 1793,
imaginea se repet@: „Pe când chiar laicii se duc la biseric@ s@ se roage, Ilustritatea
sa î}i viziteaz@ hambarele”.15 În acela}i timp, Bob este invidios }i tiran cu cei care
î}i fac datoria sacerdotal@: „Ce scandal s@ nu se predice nici odat@ pe an Cuvântul
Domnului în catedral@! A}a este, domnul episcop nu se îngrije}te s@ se fac@ acest
lucru nici prin sine, nici prin al]ii, doar de s@rb@torile Pa}tilor p@rintele ieromonah
Samuil Klein se urc@ în amvon, dar }i acest lucru cu greu îl tolereaz@ domnul
episcop”. De ce nu este învinut Ioan Bob în aceast@ lung@ scrisoare?! Pe lâng@
indiferentismul religios, el este: intrigant („vorbe}te de r@u pe toat@ lumea }i
discrediteaz@ cu pl@cere reputa]ia }i onoarea altuia”); zgârcit la culme („ornatele
cele din biserica de la curte cât }i cele din catedral@ sunt în cea mai mare parte
zdren]uite, încât nu le-ar îmbr@ca nici un porcar”); infidel fa]@ de catolicism („a
împrumutat unitarienilor din Turda 1000 de florini ca s@-}i poat@ ridica biserica”)
etc., etc. Scrisoarea con]ine date pre]ioase despre „biserica cea din curtea
episcopeasc@”, respectiv capela episcopului, unde la 1764 a plâns cu sudori }i
lacrimi icoana Maicii Domnului cu Pruncul, la moartea }i înmormântarea
13 R@spunsul la cârtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, autorul Istoriei
ceii pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1814. Edi]ie recent@ la Petru Maior,
Ibid., p. 55-69, p.
14 Ibid., p. 221-224.
15 Ibid., p. 227-234.
166
episcopului Petru Pavel Aron.16 La 1793, deja „este aproape o ruin@, încât î}i fac
p@s@rile cuiburi în ea”. Dincolo, la catedrala Blajului, din cauza ferestrelor sparte,
„intr@ p@s@rile }i se împerecheaz@ pe tâmpla altarului, în fa]a tinerimii }colare”.
Averea colosal@ adunat@ de Bob dintr-o dotare modest@, realitate cunoscut@ }i
r@mas@ de pomin@, explic@ aceste situa]ii }i le face verosimile, sco]ându-le din
zona exager@rilor. De altfel, cum ar fi cutezat Petru Maior s@ mint@ puternica
Congrega]ie }i pe fo}tii s@i profesori de la Roma? Culmea indign@rii o provoac@
îns@ amestecul episcopului de la Blaj într-o problem@ literar@ ce-l dep@}ea. În
1793 Biblia tradus@ de Samuil Micu era gata de tipar. Episcopul n-a g@sit altceva
mai bun de f@cut decât s@ o dea pe mâna unui comitet de verificare format din
Dimitrie C@ian, c@lug@rul Gherman Peterlaki }i tân@rul preot Vasile Filipan. Care
este p@rerea lui Maior despre ei? „Nici domnul episcop }i nici unul dintre ace}tia
nu }tiu limba român@, eu însumi i-am pus la încercare }i (…) nu în]eleg nici primele
elemente ale gramaticii”. Cu asemenea verificatori, „versiunii p@rintelui Klein i-au
fost ad@ugate }i suprimate pasaje nu dup@ }tiin]@, ci dup@ bunul plac }i dup@
imagina]ie, de unde nu putea s@ ias@ decât curat haos”. Dincolo de importan]a
sa istorico-literar@, pasajul, mult mai lung, tr@deaz@ dezam@girea }i orgoliul r@nit
al celui ignorat, nesolicitat s@-}i spun@ cuvântul într-o problem@ în care era cel
mai avizat dintre românii uni]i. {i iat@ o a doua treapt@ a diziden]ei lui Petru Maior,
a protopopului în raport cu episcopul s@u, care în situa]ia de atunci a românilor
trebuia s@ fie nu doar cap spiritual, ci conduc@tor na]ional. Un protopop erudit,
mânat de ideea prop@}irii românilor prin biseric@, cu greu putea conlucra cu un
episcop slab preg@tit teoretic, persecutor al supu}ilor cu studii înalte, dintr-un
clasic complex de inferioritate. În urm@toarea „lettere di stato” c@tre Congrega]ie,
din 8 noiembrie 1794,17 Maior ia ap@rarea breslei erudi]ilor, relatând indignat
episodul arest@rii }i întemni]@rii lui Gheorghe {incai, în acela}i an, „dup@ p@rerea
unora la îndemnul domnului episcop”. Întemni]area marelui istoric în hrubele
de la Aiud, „unde se chinuie pân@ în ziua de ast@zi”, a constituit un non plus ultra,
mai ales pentru c@ acum Bob, care a crezut sincer în existen]a unei conjura]ii
împotriva sa, a intrat în ofensiv@. Printre conjura]i îl socotea }i pe protopopul
Gurghiului. „În absen]a mea – se plânge Maior Congrega]iei – a amenin]at fa]@
cu reverendisimul Ioan Para, vicarul foraneu al Rodnei, c@ î}i va da silin]a s@ m@
distrug@”.18
16 Vezi Icon Lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de la Blaj, lucrare coordonat@

de Ioan Chindri}, Cluj, 1997, pass.
17 Petru Maior, Scripta minora, p. 236-239.
18 Aceea}i amenin]are }i-o aminte}te Petru Maior la 1813, în istoria sa bisericeasc@, vorbind
despre sine la persoana a treia: „Drept, lui Ioan Bob nu i-a pl@cut râvna – („… numai
din râvna adev@rului, s-au încumetat a se pune împotriva lucrurilor lui Ioan Bob”) –
acelui protopop. Pentru aceea înc@ în anul 1794 s-au l@udat cu aceste cuvinte: Dabo
operam ut illum destruam”, îmi voi da silin]a s@-l distrug. Vezi la Petru Maior, Istoria
bisericii românilor, I, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, Bucure}ti,
1995, p. 225.
167
Ioan Chindri}
Dup@ întreaga documenta]ie, din care aici s-a f@cut referire doar la o parte
infim@, în ajunul redact@rii Protopapadichiei, la 1795, raporturile lui Petru Maior
cu episcopul de la Blaj erau definitiv deteriorate. Entuziasmul }i promisiunile
de fidelitate de la 1785 erau o amintire pentru totdeauna moart@ iar Bob avea
toate motivele s@-i par@ r@u c@ l-a promovat pe tân@rul prea erudit, prea
con}tiincios }i „cu prea ascu]it condei” – cum îl va caracteriza la 1813 un zelot
al episcopului - fino finalis un rebel, îns@ într-un mod cu totul diferit de
rebeliunea g@l@gioas@, cu scandal public, a lui Gheorghe {incai. Petru Maior se
va r@zvr@ti cu condeiul, arm@ miraculoas@, st@pânit@ de el la perfec]iune, se va
r@zbuna prin c@r]i care vor perpetua pentru eternitate, în spectru negativ,
imaginea episcopului greco-catolic cu cea mai lung@ p@storie din istoria Bisericii
Române Unite, }i l-am numit pe Ioan Bob. Este dincolo de puterile vreunui
istoric s@ }tearg@ acest z@branic de pe chipul lui Bob, pentru un motiv foarte
simplu: Petru Maior are marea carism@ a cuvântului care convinge }i sub a c@rui
biciuire urma}ii au dat uit@rii partea meritorie, preponderent@, a p@storiei lui
Ioan Bob, re]inând în mod regretabil doar aspectele caricaturale transmise mai
ales de Petru Maior. Protopapadichia este prima lucrare n@scut@ din r@fuiala
cu ierarhul de la Blaj, cea mai inspirat@ }i mai pu]in marcat@ de patima r@fuielii
cu orice pre], cum va degenera de pild@ în istoria bisericeasc@ de la 1813. Opera
scris@ de denigrare a lui Petru Maior la adresa lui Ioan Bob este un caz unic în
cultura noastr@, caz rar chiar la scar@ european@, }i de aceea escamotarea ei
constituie un atentat la adev@rul istoric. Marea r@fuial@ apar]ine mentalit@]ii
conflictuale din epoca {colii Ardelene. Mai apoi, este interesant@ ca surs@ de
genez@ pentru cele mai importante opere ale scriitorului, prima cronologic
fiind chiar Protopapadichia. Ea marcheaz@ linia de clivaj între dou@ atitudini
ale lui Maior. Prima, oglindit@ de lucrarea de fa]@, îmbrac@ starea conflictual@ în
corsajul unei motiva]ii obiective, izvorât@ din principii clare. Mai tîrziu, scriitorul
nu se va str@dui decît s@ loveasc@, s@ insulte, f@când apel chiar la deficien]ele
fizice ale adversarului (în Istoria besericii…îl porecle}te pe Bob bivaly szemü,
ochi de bivol).
Cel mai imporant dintre aceste principii, care se adaug@ experien]elor
descurajante enumerate mai sus, a fost acela al conserv@rii esen]ei orientale a
Bisericii Române Unite cu Roma. Românii de la 1700 s-au unit dup@ postulatele
Conciliului de la Floren]a din 1439,19 cu admiterea celor patru puncte din dogma
catolic@, îns@ p@strîndu-}i în mod ferm ritul r@s@ritean în biseric@. Contractul de la
1700 a fost respectat în ambele lui aspecte, dogm@ }i rit, }i în covâr}itoare parte a
rezistat pân@ ast@zi. Undeva îns@, la grani]a dintre cele dou@ mari categorii se situa
soarta institu]iilor consacrate ale bisericii: parohie, protopopiat }i episcopie - plus
19 Vezi Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”,
XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18; idem, Petru Maior }i epoca
sa, la loc cit.; idem, Voca]ia cre}tin@ a {colii Ardelene, în vol. Na]ionalismul modern,
Cluj, 1996, p. 72-97.
168
ulterior mitropolie - ca s@ le amintim doar pe cele mai importante. R@mase f@r@ o

constitu]ie organic@ asem@n@toare celei care a fixat dogma }i ritul noii religii
române}ti, structurile institu]ionale amintite s-au pomenit la discre]ia episcopilor
de la Blaj. Cea mai prestigioas@ }i mai puternic@ structur@ na]ional-religioas@ era
f@r@ îndoial@ protopopiatul. Ace}ti esquires valahi împr@}tia]i în spa]iul de atunci al
Transilvaniei }i Ungariei, protopopii, au constituit coloana vertebral@ a bisericii în
calea disolu]iei prin calvinizare. Nimic serios nu se putea face în eparhia din Ardeal
f@r@ întrunirea soborului mare al protopopilor, care legau }i dezlegau totul, de la
problemele curente privind c@s@toriile }i pân@ la alegerea episcopului. Aceast@
tulpin@ rezistent@ de feudalism ecleziastic, asem@n@tor celui mirean, are meritul
de a fi p@strat esen]a greco-r@s@ritean@ a confesiunii române}ti }i dup@ Unirea cu
Roma. Categoria social@ a protopopilor români aducea din istorie }i din tradi]ia
r@s@ritean@ orgoliul unei pozi]ii înalte în biseric@. Ioan Bob a fost cel dintâi episcop
unit care a cutezat s@ }tirbeasc@ aceast@ pozi]ie. În mod paradoxal, de acest ierarh
semidoct }i f@r@ cea mai vag@ cultur@ occidental@ se leag@ primele tentative de
latinizare în Biserica Unit@. Documenta]ia acestui proces nu este înc@ sistematizat@
de cercet@tori. Personal, credem c@ Bob n-a fost condus de o ideologie proprie în
acest sens, nici m@car de o atrac]ie personal@ spre catolicismul latin. Îns@ pozi]ia
mai ferm@, mai pu]in „democratic@” a episcopilor latini în exercitarea func]iei lor
pare s@-l fi atras pe acest om cu spirit practic hipertrofiat. Chiar felul cum îi imput@
Petru Maior aceast@ abatere conduce la accep]iunea pe care o propunem. Ioan
Bob - scrie Maior - „face în clir }i în toat@ eparhia Episcopiei F@g@ra}ului ce lui îi
place }i dup@ capul s@u str@mut@ rânduealele beserice}ti ceale vechi, pe lâng@ care
to]i cei de mai nainte de el vl@dici în urma leagei grece}ti au pov@]uit eparhia
aceaea”.20 Ce a f@cut în mod concret Ioan Bob pân@ la 1795, data Protopapadichiei?
Tot Maior poveste}te, explicându-ne mecanismul intim din care s-a n@scut aceast@
scriere, c@ ”la 1793 s-au ispiti vl@dica Ioan Bob s@ despoaie pre protopopi }i s@boarele
lor de putearea care o au”. Cea mai dureroas@ ”despuiere” era retragerea dreptului
protopopilor de a mai amenda pe preo]ii gre}elnici, supu}i judec@]ii protopopului.
A vrut s@ atrag@ la sine }i aceast@ surs@ de venit, hot@rând c@ este de competen]a
episcopului s@ dea amenzile în cauz@. Or, judecarea }i sanc]ionarea preo]ilor era
din totdeauna ”c@din]@” a soboarelor locale conduse de protopopi, }i iat@-i acum
pe ace}tia lipsi]i de principala pârghie a puterii }i bun@st@rii lor. Amendarea,
”globirea” preo]ilor judeca]i era o surs@ de venituri pe seama protopopilor, surs@
acum pierdut@. Cu aceasta – se cain@ Maior – „protopopii cei uni]i din Ardeal, din
protopopi de leage greceasc@ ar r@mânea arhidiaconi popist@}e}ti”.21 Or – va ar@ta
el în Protopapadichia – una este arhidiaconul }i cu totul altceva protopopul. De
la aceast@ poveste pecuniar@ – nervum rerum - protopopul Gurghiului ridic@
problema la nivelul marilor principii, spre a st@vili – zice - „plecarea lui Ioan Bob
spre aceaea, ca s@ fac@ greale schimb@ri }i str@mut@ri în tocmealele ceale beserice}ti
20 Petru Maior, Istoria bisericii românilor, ed. cit., p. 183.

21 Ibid., p. 210.
169
Ioan Chindri}
cu care au tr@it p@n@ acum românii uni]i din

Ardeal }i care sânt de ob}te în besearica
greceasc@”.22 Casta protopopilor se ap@r@ prin
pana lui Petru Maior, vrând s@ impun@ ideea
c@ ei sunt altceva decât arhidiaconii din apus
}i c@ în orice caz nu li se poate aduce un
asemenea afront, cum este t@ierea tainului
rezultat din amenzile date preo]ilor. Dar cine
}i ce sunt ei, protopopii? La aceast@ întrebare
vrea s@ r@spund@ Protopapadichia lui Petru
Maior, la doi ani dup@ conflictul asupra amenzilor. Pecetea lui Petru Maior
PROTOPAPADICHIA. Prima atestare asupra existen]ei lucr@rii ne vine de la

chiar autorul ei, care în capitolul VI al Istoriei besearicei românilor, paragraful 10,
spune c@: „Despre horepiscopi am scris pe larg în cartea ce o am numit
Protopapadichia”.23 Nimeni n-a mai pomenit apoi nimic despre aceast@ lucrare
netip@rit@, pân@ la 1865, când Grigore Sila}i o public@ integral în revista „Sionul
românesc”.24 La 1944 manuscrisul lucr@rii este bibliografiat de Nicolae Com}a între
manuscrisele române}ti de la Blaj.25 Avea formatul de 24x19 cm., cu 5 foi
nenumerotate cuprinzând „scara” c@r]ii }i 249 foi numerotate. Odat@ cu desfiin]area
Blajului ecleziastic }i cultural, în urma scoaterii la 1848 a Bisericii Greco-Catolice în
afara legii, fondul de c@r]i }i documente din Blaj a fost trasferat la Cluj. În aceste
împrejur@ri, manuscrisul Protopapadichiei a „disp@rut” pentru câteva decenii. Dat@
fiind situa]ia, în 1997 am recurs la reeditarea ei dup@ textul integral din „Sionul
românesc”, în cadrul unei serii care vizeaz@ reconsiderarea integral@ a operei lui Petru
Maior.26 Un an mai târziu, a ap@rut o nou@ edi]ie a Protopapadichiei în volum, de
data aceasta dup@ manuscrisul original, descoperit între timp de tân@ra cercet@toare
Laura Stanciu27. Astfel a ie}it dintr-o uitare profund@ }i nemeritat@ poate cea mai
închegat@ scriere a lui Petru Maior. Un exemplu concludent de ignorare a scrierii îl
ofer@ faptul c@ în monografia dedicat@ lui Petru Maior, Protopapadichia este pomenit@
doar cu numele, dovad@ c@ nu a fost citit@, cu atât mai pu]in analizat@. În plus, se
afirm@ c@ Grigore Sila}i a publicat în „Sionul românesc” doar „unele p@r]i” din lucrare,
22 Ibid., p. 216.
23 Ibid., p. 196.
24 Sub titlul: Protopapadichia lui Petru Maior, (vezi „Sionul românesc”, I, 1865, nr. 10,
p. 114-116; nr. 11, p. 128-130; II, 1866, nr. 2, p. 14-17; nr. 4, p. 38-41; nr. 5, p. 50-51;
nr. 6, p. 63-69; nr. 9, p. 102-106; nr. 10, p. 115-117; nr. 11, p. 128-130; nr. 12, p.
140-142; nr. 13, p. 152-153; nr. 14, p. 163-165; nr. 15, p. 177-178; nr. 16, p. 186-188).
25 Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti din Biblioteca Central@ din Blaj, Blaj, 1944,
p. 38, nr. 41.
26 Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ }i studiu întroductiv de Ioan Chindri},
Cluj-Napoca, 1997. Toate citatele din studiul de fa]@ sunt dup@ aceast@ edi]ie.
27 Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998.
170
când de fapt ea a fost reprodus@ în întregime, mai pu]in tabela cuprinsului.28 În aceste
condi]ii, pân@ în urm@ cu câ]iva ani Protopapadichia a r@mas un capitol umbrit,
misterios, din opera lui Petru Maior, str@in chiar speciali}tilor, în pofida faptului c@
este aproape o capodoper@ a genului, în plus este singurul studiu riguros }i sistematic
referitor la institu]ia protopopiatului în biserica noastr@.
Ca scriere care î}i are geneza într-un conflict de propor]ii, Protopapadichia
este surprinz@tor de echilibrat@ în ton, sistematic@ în analiz@ }i foarte erudit@
în documenta]ia sa. Nimic din izbucnirile juvenile ale Procanonului sau din
cele otr@vite de b@trâne]e }i dezam@gire din Istoria besearicei românilor nu
întâlnim în aceast@ scriere rotund@ ca o monad@. Autorul ei î}i propune s@
reabiliteze institu]ia protopopiatului la românii uni]i, grav afectat@ – în ochii
lui – de ac]iunea lui Bob din 1793. Departe de a fi ni}te arhidiaconi, ca la latini,
adic@ ni}te slugi ale episcopului, protopopii români sunt, ca descenden]@
istoric@, urma}ii chorepiscopilor din primele veacuri cre}tine. Linia ideatic@ a
scrierii este: de la chorepiscopi la protopopi. Pe acest demers, cartea se divide
armonios în dou@ p@r]i mari: prima despre chorepiscopi, a doua despre protopopi,
urma}ii }i continuatorii atribu]iilor celor dintâi. În scurtul Cuvânt înainte la
lucrare, Maior declar@ c@ a luat condeiul pentru a-i lumina pe protopopi în a
lor „frumoas@ dar@ prea grea de purtat dereg@torie”. C@ci – zice - ”Nemic@ a}a
urât mi se pare, precum cela ce este în vreo dereg@torie s@ nu-}i cunoasc@ fiin]a
}i m@sura dereg@toriei sale”. Iat@, el vine s@ le pun@ în fa]@ descenden]a glorioas@
a „dereg@toriei” lor }i s@ le „r@sfire” drepturile }i privilegiile de care trebuie s@
se bucure în virtutea acestei descenden]e }i a nenum@ratelor canoane }i
cutume, vechi, dar }i din vremea când î}i a}ternea autorul gândurile pe hârtie.
Însu}i titlul este alc@tuit cu acest tâlc, din cuvintele grece}ti prwtopapaj
(protopop) }i dikaion (drept, prerogativ@ juridic@).
Obâr}ia chorepiscopilor se confund@ cu începuturile Bisercii Cre}tine.
Aceasta – zice – „dintru început a voit întru ocârmuire a urma chipul politiei
(politicii – n.n.) ceii dinafar@”, marcând astfel caracterul paralel de institu]ie
politic@ a bisericii. Biserica a stabilit dintru început regula fix@rii episcopilor
„numai pe la cet@]i }i ora}e”, dup@ modelul st@pânirii politice. Odat@ cu înt@rirea
cre}tinismului }i cre}terea num@rului de enoria}i, s-a sim]it nevoia unor
secondan]i ai episcopului }i în mediul rural, un fel de „c@petenii a preo]ilor
celor de prin sate”. Ei s-au numit chorepiscopi, de la cuvântul grecesc cora
loc, plus episcop, adic@ în locul episcopului. Chorepiscopii au ap@rut în secolul
III dup@ Hristos. Ei îns@ nu erau episcopi „cu hirotonia”, ci numai preo]i. Mai
exact, „chorepiscopul, cu hirotonia, nici nu a fost peot, nici episcop, ci mai mic
de episcop }i mai mare de preot”. Evanghelic ei descind nu din rândul celor
12, ca episcopii, ci din rândul celor 70. Oricum, situa]ia lor în biseric@ era una
28 Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti, 1973. Vezi mai ales p.
374.
171
Ioan Chindri}
privilegiat@, împreunat@ cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ în

opt puncte. Ca o compara]ie, „chorepiscopii erau în ]inuturile sau eparhiile
sale ceea ce sunt ast@zi vicarii generali prin bisercile apusului”. Nici mai mult,
nici mai pu]in! Citeaz@ în acest sens un num@r impresionant de canoane ale
vechilor soboare, precum }i scriitori din vechime. Erudi]ia scriitorului, aici }i
pe parcursul întregii lucr@ri, este practic nelimitat@. Ca metod@ general@, el
scoate în eviden]@ atât canoanele }i autorii din Biserica R@s@ritului, cât }i din
cea a Apusului, pentru a eviden]ia existen]a generalizat@ a chorepiscopilor în
lumea paleocre}tin@. Citeaz@ canoanele de la Nicea, Antiohia, Neocesareea,
Laodicea, Calcedon etc. dar }i de la Vene]ia „c@tr@ anul 465”, „sinodul triburian”,
cel „vermerian”, cel de la Cartagena la care a luat parte }i Sfântul Augustin,
„sinodul IV de la Toledo a apusenilor”, cel „latinesc de la Vignola 1240” }.a. }i
chiar sinoadele moderne de la Floren]a }i Trident. Al@turi de autori r@s@riteni
ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Anastasiu, Grigore Bogoslovul, Ioan
Damaschin, Simeon Soluneanul, Socrate Scolasticul, mai recentul Codin
Curopalata }i al]ii, nu-i ignoreaz@ pe cei din apus, între care Sfântul Ieronim,
Dionisie Exiguul, Ferand din Cartagena, Tertulian, Augustin, Origene, Grigore
de Nisa, „capitulariul acvisgranense a lui Carol cel Mare”, Morin „preavestitul
între dasc@lii apusului”, Petrus de Marca, cel care îi consider@ pe chorepiscopi
sylliturgi (împreun@ slujitori) cu episcopii. Nu lipsesc din bibliografia autorului
nici papii de la Roma, între care Adrian I, Zaharia, Grigore III, Inocen]iu (?) }i
al]ii, în sprijinul unor chestiuni de dogm@ oriental@. Exemplul cel mai
conving@tor este paragraful 18, despre Cuminec@tur@, unde citeaz@ pân@ }i
„constitu]iile” regelui {tefan cel Sfânt al Ungariei în sprijinul unei argumenta]ii
teologice.
Ajungând la vremea pe care o tr@ia, Petru Maior creaz@ un suport teoretic ingenios,
pentru a lega lumea veche a chorepiscopilor de cea a protopopilor, între care se
num@r@ }i el. Chorepiscopii ast@zi tr@iesc sub numele protopopilor, î}i intituleaz@ el
paragraful 10, care face leg@tura între trecut }i prezent. Care este temeiul de drept
al acestei continuit@]i? Aici glasul vechilor canoane nu mai este suficient pentru uzul
demonstra]iei, ele fiind dep@}ite de realitatea dispari]iei chorepiscopilor din
nomenclatura ecleziastic@ uzual@. Dar ei, chorepiscopii, fire}te c@ nu au disp@rut, ci
iat@, „tr@iesc sub numele protopopilor”. Temeiul acestei afirma]ii îl descoper@ Maior
în legea nescris@ a societ@]ii omene}ti, în tradi]ie. Dreptul cutumiar este o r@m@}i]@
a evului mediu, c@reia îns@ autorul }tie s@-i dea un sens modern, democratic, am
zice plebiscitar. Protopopii români din Ardeal î}i desf@}oar@ activitatea în aceea}i
configura]ie geografico-social@ ca înainta}ii lor chorepiscopii, îndeplinesc – sau ar
trebui s@ îndeplineasc@ – acelea}i îns@rcin@ri ecleziastice, au acela}i statut social în
ochii credincio}ilor }i mai ales aduc din istorie un mesaj care nu s-a schimbat din
vremea p@rin]ilor bisericii. Tradi]ia este legea care a conservat prin veacuri institu]ia
chorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum protopopi. Maior încearc@ o
codificare a acestei ingenioase baze legale, în formul@ri mai mult decât izbutite. Astfel
– zice - ”Obiceiul nu mai pu]in@ putere are decât canoanele, nici mai pu]in@ înd@torire
172
aduce decât legea”. C@ci „ce deosebire cu voxisul poporul s@-}i arete voin]a, sau cu
lucrurile }i faptele?” Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este – formulând dup@
Vasile cel Mare – „t@cuta a cet@]enilor împreun@ togmire”, „t@cuta }i t@inuita tr@danie
(tradi]ie – n.n.)”, „nevestita }i t@inuita înv@]@tur@, carea p@rin]ii no}trii cu t@cere lin@
}i nu neodihnit@ o au ]inut”. Acest consens silen]ios }i milenar, v@zut în lumina în
care îl pune Maior, are puterea unui referendum mai presus de orice lege. Înarmat
cu aceast@ putere, Petru Maior trece la ampla parte dedicat@ aspectelor pe care
problema canonic@ în cauz@ le îmbrac@ în Ardeal, mai concret în Biserica
Greco-Catolic@. El crede c@, „mai ales în Ardealul nostru”, chorepiscopii
cre}tinismului antic exist@ în persoanele protopopilor. Pentru uzul demonstra]iei
sale, el acrediteaz@ ideea c@ „în [ara Ardealului, la neamul nostru, pururea numai
câte un arhiereu au fost”. El demoleaz@ astfel imaginea, drag@ lui Samuil Micu }i altor
autori ai {colii Ardelene, a unei ierarhii de rang metropolitan la Alba Iulia, în veacurile
trecute, cu o salb@ de episcopii sufragane în Ardeal }i în [ara Ungureasc@.29 Aceast@
imagine a fost preluat@ de istoricii biserce}ti de mai târziu30 }i continu@ s@ aib@
credibilitate la autorii ortodoc}i de ast@zi. Maior demonstreaz@ amplu c@ toate acele
„episcopii” pomenite în vechile documente: a Vadului, a Feleacului, a Geoagiului, a
Maramure}ului etc. n-au existat în realitate. Probabil – zice – mitropoli]ii Ardealului
}i-au avut re}edin]a în diverse locuri, al c@ror nume }i l-au ad@ugat apoi în titulatura
lor. Mai crede c@ în locurile respective au putut exista m@n@stiri mari, conduse de
arhimandri]i cu veleit@]i episcopale, îns@ nicidecum episcopi. Titlul de arhiepiscop
}i mitropolit al ierarhului din Ardeal este pur onorific, dup@ un obicei vechi din
Biserica R@s@ritului. Dup@ Nil Doxopatru, aduce între altele cazul din secolul al XI-lea
când numai în Patriarhia Ierusalimului erau „arhiepiscopii nim@nui supuse 25,
neavând sub sine nici un episcop”. Deci, „m@car c@ arhiereul nostru n-ar fi avut al]i
episcopi }ie supu}i, de vreme ce singur a fost arhiereu în toat@ ]eara, cu adev@rat
mitropolit }i arhiepiscop a fost”. Iat@ }i finalitatea acestei demonstra]ii: ]ara fiind mare,
a fost cu neputin]@ s@ o conduc@ un arhiereu singur, }i atunci „dintru începutul
primirei cre}tin@t@]ei s-a f@cut aceast@ împ@r]ire de eparhii }i ]inuturi, }i în fie}tecarele
era a}ezat un chorepiscop”, „ca adic@ ca ni}te viceepiscopi ]inuturile sale s@ le
pov@]uiasc@ }i s@ fac@ îndreptare”. Chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost
}i sunt dup@ canoane adev@ra]ii „episcopi sufragani” ai ierarhului din Ardeal. Trebuie
s@ recunoa}tem c@ ambi]ia protopopului-autor nu este prea modest@, de vreme ce
se consider@ ipso facto un fel de viceepiscop. Acest curent de opinie nu era doar al
lui Petru Maior, ci al întregii caste protopope}ti, pu]in versat@ îns@ în demonstra]ii
savante din canoane }i vechi autori, }i care a f@cut din protopopul de la Reghin o
29 Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri},
II, Bucure}ti, 1995, p. 201-248.
30 Clasic@ este lucrarea lui Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ a Transilvaniei,
suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870, comb@tut@ de Augustin Bunea în
cartea-replic@ Vechile episcopii române}ti a Vadului, Geoagiului, Silva}ului }i
Belgradului, Blaj, 1902, dar mai ales în temeinicul studiu Ierarhia românilor din
Ardeal }i Ungaria, Blaj, 1904.
173
Ioan Chindri}
porta-voce a propriilor ambi]ii. Situându-}i clasa ecleziastic@ pe un soclu atât de înalt,

era natural ca pasul urm@tor s@ fie revendicarea unor privilegii adecvate acestei pozi]ii.
Nu este întâmpl@tor – repet@m – ca acest Supplex Libellus al protopopilor
a intervenit în momentul când Ioan Bob a atins la pung@ protopopimea din
diecez@. Autorul Protopapadichiei demonstreaz@ îns@ în continuare c@ nu doar
acel obscur drept de a-i globi cu amenzi pe preo]ii îl au protopopii-chorepiscopi,
ci în total 31 de privilegii de ordin sacerdotal, juridic }i administrativ. Din
enumerarea lor, }i presupunând c@ Bob ar fi fost dispus s@ le recunoasca }i
respecte, rezult@ imaginea unei epargii dominate de o „democra]ie a
protopopilor”, care fac }i desfac totul, episcopul r@mânând un vârf ierarhic
simbolic }i f@r@ putere. Aceast@ magna charta sau carte alb@ a protopopimii
din Ardeal, unic@ în literatura teologic@ româneasc@, este dup@ p@rerea noastr@
un material documentar subiacent mi}c@rii ecumenice la românii din Ardeal
de la sfâr}itul secolului al XVIII-lea (1798), cauzat@ chiar de materialismul excesiv
al lui Bob.31 Capii mi}c@rii, dintre care Maior este cel mai des amintit de istorici,
voiau s@-l r@stoarne pe Bob cu ajutorul protopopilor. Cel vizat sa-i ia locul era
chiar Petru Maior,32 cel mai înv@]at român activ din Ardeal, dup@ plecarea în
bejenie a lui Gheorghe {incai. În aceast@ lumin@, nenum@ratele „privileghioane”
r@sfirate de autor puteau fi o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori, aceia}i
protopopi, care nu puteau r@mâne insensibili la o perspectiv@ ca cea descris@
în Protopapadichia. Dar banii }i mediocritatea norocoas@ a lui Bob au învins,
protopopii lui Petru Maior s-au ales cu 31 de privilegii pe hârtie, iar literatura
noastr@ cu un studiu canonic aprofundat pe tema celei mai eficiente institu]ii
istorice din biserica românilor ardeleni. Astfel ei au privilegiul: de a cerceta
bisericile }i „popoarele” de credincio}i; de a controla activitatea preo]ilor, via]a
privat@ }i purtarea acestora; de a-i pedepsi – }i desigur de a-i „globi”! – pe preo]i;
de a judeca în cauzele c@s@toriei (este un sus]in@tor fervent al desfacerii
c@s@toriei pentru cauze serioase, dup@ obiceiul grecesc); de a fi administratorii
bunurilor biserice}ti; de a fi ap@r@tori (defensores) ai diverselor cauze, un fel
de avoca]i ai poporului; „de a da canon în fa]a besericei }i acela}i a-l ierta”; de
a pune curatori în biserici; de a da carte de recomandare candida]ilor la
hirotonie; de a repartiza parohii pentru preo]i }i a-i introduce în parohii; de a
elibera carte de drum pentru preo]ii care c@l@toresc; de a alege episcop; de a
participa la sinodul cel mare anual al eparhiei }i de a dezbate acolo împreun@
cu episcopul, de a vesti în ]inuturile lor ce s-a discutat în sinod, de a judeca
faptele episcopului, de a fi cei dintâi în cler dup@ episcop; de a fi servi]i „cu
deosebit@ onoare”; de a li se spune „preaonora]i domni”; de a fi pomeni]i de
preo]i în timpul Liturghiei; de a încasa dajde de la preo]i; de a nu putea fi
destitui]i decât „cu judecata sinodului mare, pentru canoniceasca vin@”. Punct
31 Vezi în acest sens Ioan Lupa}, O încercare de „reunire” a bisericilor române din Ardeal
la 1798, Arad, 1913.
32 Dup@ supozi]ia absolut verosimil@ a Mariei Protase din Petru Maior…, p. 127-128.
174
cu punct, afirmarea acestor privilegii este sus]inut@ printr-o risip@ de trimiteri

}i citate din canoanele sinoadelor }i din autorii vechi. Este un cunosc@tor versat
al hot@rârilor soboarelor din Ardeal din ultimul secol, începând cu Sava
Brancovici, la care de asemenea face referiri pertinente }i citeaz@ frecvent.
Studiu canonic în primul rând, Protopapadichia este, prin ingeniozitatea
codific@rii canonico-juridice, o adev@rat@ constitu]ie a statului protopopesc din
Biserica Româna Unit@, valabil@ teoretic }i în zilele noastre.
Protopapadichia este un model în ceea ce prive}te urm@rirea perseverent@ a
scopului, logica argumenta]iei }i precizia exprim@rii. Nu pu]ine paragrafe se
constituie în studii independente pe o tem@ sau alta ]inând de via]a bisericeasc@,
dar }i care ies din cadrul exegezei teologice. Acest plan paralel completeaz@
armonios suportul }tiin]ific al operei, care r@mâne unul canonico-juridic. Trebuie
eviden]iat@ cu aceast@ ocazie teoria lui Maior despre Unirea cu Roma de la 1700,
c@ci ea va influen]a decisiv existen]a Bisericii Greco-Catolice din Ardeal pe termen
foarte lung. Unirea – zice – „o a ispr@vit episcopul Atanasiu, împreuna cu tot neamul
românesc din Ardeal” (s.n.), dar cu condi]ia major@ ca „nici o schimbare în
obiceiurile besericei lor s@ nu se fac@”. Ce îl determin@ pe Maior s@ resuscite aceast@
condi]ie la aproape un secol de la Unire? De la 1700 }i pân@ la el, biserica româneasc@
din Ardeal r@m@seses la fel de r@s@ritean@ ca }i înainte. Ceva mai mult, românii n-au
respectat nici cele patru puncte dogmatice la care se angajaser@, ca noefi]i catolici,
la 1697 }i 1700. Urm@rind textele c@r]ilor biserice}ti din secolul al XVIII-lea }i de la
începutul celui urm@tor, constat@m nu f@r@ surpriz@ c@ în literatura greco-catolic@
Filioque nu este recep]ionat, Purgatoriul lipse}te cu des@vâr}ire iar Azima nu este
suficient@ sacramental. Abia clauza administrativ@ }i contondent@ a suprema]iei Papei
î}i face ici-colo locul, nu arareori scrâ}nit@ }i contestat@, ca în cazul Procanonului
aceluia}i Petru Maior sau al unei scrieri misterioase din jurul anului 1810, intitulat@
Tractat despre locurile theolohgice}ti, care credem c@ este tot a lui Maior.33 Dac@
a}a st@teau lucrurile, ce îl îngrijora pe autorul nostru la 1795? Am v@zut mai sus c@
episcopul Bob î}i începuse campania de „latinizare” în biserica uni]ilor printr-o
ac]iune colateral@, încercând „s@-i fac@ pe protopopii cei uni]i a}a cum sunt acum
archidiaconii”, adic@ s@-i coboare de la ditamai în@l]imea de chorepiscopi, la nivelul
de slugi ale episcopului. Dar, mai spune Maior, „cugetul episcopului I. Bob este ca
la mai multe afar@ de cele patru puncturi s@ sileasc@ clerul” adic@ s@ ating@ }i palierul
dogmatic al Unirii. Observa]ia lui Maior este corect@, deci alerta justificat@.
Într-adev@r, lunga p@storie a lui Ioan Bob este o plac@ turnant@ pe care Biserica
Greco-Catolic@ din Ardeal }i-a întors semnificativ fa]a de la r@s@rit spre apus.
Încet-încet, în ritmul exasperant al unei longevit@]i pastorale de pomin@ (48 de
ani), indiferentismul aproape laic al episcopului de la Blaj, el însu}i un pop@
r@s@ritean oarecare, a dat prilej unor „reverendisimi” din clasa clerical@ a or@}elului
s@ afecteze morga occidental@. Dup@ întemeierea capitulului de la Blaj la 1806, pe
33 Ioan Chindri}, O scriere necunoscut@ a lui Petru Maior?, în „Tribuna”, XXVI, 1982, nr.
7, p. 3.
175
Ioan Chindri}
fondul dispari]iei complete a vie]ii c@lug@re}ti de obedien]@ oriental@ din cinul

Sfântului Vasile cel Mare, canonicii lui Ioan Bob – între care bineîn]eles c@ Petru Maior
nu a fost chemat! – imit@ comportamentul brâielor ro}ii din lumea catolic@,
însu}indu-}i habitudinile acestora. Odat@ schimbat@ psihologia elitei clericale, a fost
rândul „]erimoniilor” biserice}ti s@ se coloreze a catolicism. Prima }i cea mai mare
victim@ a fost îns@ democra]ia de tip oriental din biseric@, prin desfiin]area de c@tre
Bob a „soborului mare”, organul prin care protopopii î}i exercitau puterea la cota ei
maxim@, adic@ dorita lor „protopapadichie”. Începe cunoscuta atitudine schizoid@
din biseric@, manifestat@ printr-o distan]are între ierarhia unit@ }i poporul de
credincio}i. Acolo jos, ritul oriental în sine a rezistat cu îndârjire pân@ ast@zi, încât în
secolul nostru s-a putut contempla imaginea unei biserici române}ti latine sus, la
nivelul ierarhiei, }i r@s@ritene la coad@, la nivelul oamenilor simpli. Peisajul este
neschimbat pân@ ast@zi, cu excep]ia unor „erezii” m@runte pe care credincio}ii uni]i
}i ortodoc}i }i le-au împrumutat reciproc, f@r@ a cere permisiunea episcopilor (Brâul
Maicii Domnului la greco-catolici }i postul Sfântului Anton la ortodoc}i). Avertiz@rile
insistente ale lui Petru Maior din Protopapadichia, accentuate apoi }i mai mult în
Istoria besearicii românilor de la 1813, credem c@ au încetinit, par]ial chiar oprit,
pierderea identit@]ii r@s@ritene a Bisericii Române Unite în beneficiul catoliciz@rii.
Impactul lui Petru Maior asupra genera]iei imediat urm@toare, cea de la 1848, este
un fapt cunoscut }i dovedit,34 iar prin aceasta ideile sale au reverberat dealungul
întregii noastre istorii moderne. Arhitectura spiritual@ a românului greco-catolic, a}a
cum s-a p@strat în Ardeal, este – cutez@m a afirma – în covâr}itoare m@sur@ opera lui
Petru Maior, a influen]ei sale asupra genera]iilor de preo]i care }i-au stabilit ideologia
religioas@ la lectura c@r]ilor marelui mentor.
Argumenta]ia acestuia în sprijinul tradi]iei orientale este imposibil de comb@tut.
O problem@ care l-a pasionat în mod aparte }i care se reg@se}te amplu în
Protopapadichia este aceea a c@s@toriei }i divor]ului în Biserica Român@ Unit@.
Este bineîn]eles de partea „legii grece}ti”, care permite desfacerea c@s@toriei pe
motive întemeiate, spre deosebire de c@s@toria b@tut@ în cuie din Biserica
Romano-Catolic@, pe care o consider@ primejdioas@. L@sând la o parte stufoasa
erudi]ie canonico-juridic@ pe care o aduce în sprijinul tezei sale, ne oprim la câteva
argumente de bun sim], care ni-l dezv@luie de omul social Petru Maior, crescut
în atmosfera iluminist@, preocupat@ de ameliorarea statutului fiin]ei umane.
C@snicia – afirm@ el – este opera „de la care partea cea mai mare a binelui de
ob}te }i fericirea omeneasc@ atârn@”. Dar pentru ca aceast@ oper@ s@-}i ating@
scopul spre binele de ob}te („c@ nimenea nu este sie}i singur n@scut”), ea trebuie
s@ aib@ temeiuri morale }i sociale s@n@toase, premise a c@ror lips@ îi anuleaz@
sensul, cerând }i autorizând desfacerea c@s@toriei. Aici „grecii”, adic@ ortodoc}ii,
au dreptate când îng@duie divor]ul pe motive întemeiate. Românii sunt ata}a]i
istoric de aceast@ tradi]ie, pe care institu]ia protopopilor a perpetuat-o pân@ în
34 Vezi între altele Iosif Pervain, Petru Maior în con}tiin]a transilv@nenilor din genera]ia
de la 1848, în „Tribuna”, XV, 1971, nr. 10, p. 14.
176
zilele sale, în pofida încerc@rilor de dup@ 1700 de a se introduce rigoarea

apusean@. „Cu toat@ nevoin]a unui veac de ani, înc@ n-au putut b@ga în capul
românilor” cum c@ nu se poate desface c@s@toria sub nici un motiv. Ca protopop
la Reghin, Mior a avut de-a face cu o gam@ variat@ de c@snicii e}uate, din care
unul singur, al Tudorei din Ca}va, l-a preocupat câ]iva ani la rând. Contactul cu
aceste drame vii, care anuleaz@ dogmele cu for]a fenomenelor dezl@n]uite, îi
smulge autorului urm@toarea cugetare superb@, p@truns@ de omenie, bun sim]
}i ra]iune practic@: „Judece acum care are suflet: îi fuge unui om muierea cu alt
b@rbat în ]ar@ str@in@ sau acolo se m@rit@, el, nevinovat, r@mâne cu vreo câ]iva
prunci cari trebuie s@-i nuteasc@, s@-i îmbrace, s@-i creasc@, este cu slujb@
domneasc@, este supus por]iei (impozitului – n.n.) }i greut@]ilor ]erei, acestea,
neavând econoam@ în cas@, nu are cum le împlini, dar@ ce-i mai mult, pofta cea
fireasc@ îl împinge la dese grele p@cate. Acum ce este mai r@u: a ierta pe unul ca
acesta a se c@s@tori în Domnul, au a-l face nefericit }i în lumea aceasta }i în cealalt@?”
De sub spuza greoaie a erudi]iei apare omul practic al epocii luminilor, care îi
îndeamn@ pe preo]i s@-}i alc@tuiasc@ temeinic cazaniile, „cu dovezi dup@
preceperea poporului întogmite din legile firei”. Dup@ ce întreaga scriere este o
p@dure de trimiteri la legi }i canoane, el relativizeaz@ la sfâr}it importan]a acestora,
afirmând c@ „întru nefiin]a legei, dar@ }i a canonului, se cade s@ ne ]inem de cele
mai asemenea adev@rului }i cari sunt ob}tei mai de folos”.
Protopapadichia este prima scriere a lui Petru Maior în care întâlnim virtu]ile
artistice proprii temperamentului s@u polemic. Polemistul funciar î}i spune
cuvântul înc@ de acum. Discursul s@u postuleaz@ existen]a unui contraopinent, pe
care îl combate energic pentru a-}i impune adev@rurile proprii. „Pecum tu
dovede}ti c@…”, „întru acela}i chip }i cu aceea}i c@din]@ potiu eu întoarce dovada
asupra ta }i a zâce…” Sau: „Râde cineva aici }i zâce…”, „ci acela cu râsul s@u î}i arat@
nebunia sa, adec@ ne}tiin]a sa…” Adev@rurile lui sunt imuabile, el nu dialogheaz@,
ci impune:„Mai luminat este, dar@, decât soarele întru amiaz@ c@…” sau: ”Orb
trebuie s@ fie acela, au înadins închide ochii asupra luminei soarelui celui cruce
amiaz@zi…” sau: ”Nu este pre] lucrului a aduce mai multe dovezi” sau: ”Nici nu se
poate altmintrea tâlcui, f@r@ de vei face sil@ cuvintelor”. Modul acesta dur de a nu
concede adversarului – deocamdat@ imaginar – nici o }ans@ ni-l prefigureaz@ pe
Petru Maior al „animadversiilor” din 1814-1816, unde va avea adversari vii }i reali,
în persoanele canonicului Dimitrie Vaida }i slavistului Bartolomeu Kopitar. Acest
stil direct, f@r@ menajamente, care îl va caracteriza toat@ via]a, se prefigureaz@ la
1795, când autorul dore}te cu tot dinadinsul s@ evite „a fi pova]@ oarb@ orbilor”.
Nu este scopul acestor însemn@ri s@ epuizeze pontajul bogat al Protopapadi-
chiei. Am accentuat mai ales aspectele istorice ale genezei }i cuprinsul, cu atât
mai mult cu cât din punctul de vedere strict teologic, ca oper@ canonic@,
lucrarea beneficiaz@ de o analiz@ par]ial@, neconcludent@ îns@, din 1960.35 Mai
35 Armand C. Munteanu, Opera canonic@ a lui Petru Maior, în „Biseric@ Ortodox@

Român@”, LXXVIII, 1960, nr. 9-10, p. 791-816.
177
Ioan Chindri}
amintim doar faptul c@ Petru Maior pomene}te în cuprinsul lucr@rii despre o

alt@ scriere a sa, pe care nu o cunoa}tem. O scriere necunoscut@ a lui Petru
Maior? A}a se pare. Înc@ de la primele pagini, autorul face o referire la „tâlcul
canoanelor celor în Biserica R@s@ritului, carele pre limba noastr@ cea româneasc@
cu ajutorul lui Dumnezeu l-am lucrat”. {i mai tîrziu, în toiul argumenta]iei: ”Vezi
tâlcul nostru la acela}i canon”. Aceast@ lucrare care a existat în mod cert avea
un profil clar: explicarea canoanelor. El nu se poate confunda cu nici una dintre
lucr@rile scrise la Reghin }i tip@rite ulterior la Buda, fie ele didahii, propovedanii
sau „prediche”. Astfel, suntem obliga]i s@ admitem c@ nici cu publicarea
Protopapadichiei opera lui Petru Maior nu este cunoscut@ în întregime }i c@
trebuie s@ mai acord@m o }ans@ întâmpl@rii sau cercet@rilor de arhiv@.
Scrierea cu titlu ciudat }i con]inut valoros, Protopapadichia lui Petru Maior,
se ofer@ cititorului ca o lectur@ accesibil@, gra]ie marelui talent literar al autorului
ei. Ce mesaj ne transmite ea? O spune autorul însu}i, încheind astfel: „Aceast@
ar@tare a puterii }i drepturilor protopopilor celor române}ti din Ardeal, din
iubirea adev@rului, spre m@rirea lui Dumnezeu }i spre folosul clerului am f@cut”.
Reghinul vechi
178
POEZIA LUI GHEORGHE {INCAI
Poetul Vasile Sav a realizat o traducere

nou@ a Elegiei lui Gheorghe {incai, dup@ ce
Teodor Naum d@duse în 1940 o versiune
celebr@ la vremea sa. Vechiul traduc@tor a
uzat @ns@ de tehnica hexametrilor, pe cât@
vreme autorul traducerii recente revine la
metrul original al vestitei poezii, distihul
elegiac, cu restituirea unei imagini fidele, în
oglind@ româneasc@, unde versurile se
resimt de clasicitatea genuin@ pe care le-a
imprimat-o corifeul ardelean la 1803.
Ra]iunea acestor rânduri o explic@ publicarea
noii versiuni, prin care destinul textologic al
autoconfesiunii }incaiane se împline}te
într-o suit@ vizând în mod egal aprecierea
scriitorului }i a insolitei sale poeme.1 Este
îns@ }i momentul binevenit al unei repriviri
spre oper@ îns@}i, în c@utarea unor concluzii
Gheorghe {incai
care s@ permit@ o închidere pertinent@ a
dosarului istorico-literar al Elegiei. Demersul presupune, pe rând, fixarea definitiv@
a cadrului de apari]ie, interpretarea poemei }i , în fine, locul ei în capitolul
preocup@rilor poetice ale lui Gheorghe {incai.
1 Textul latin s-a publicat prima dat@ în crestoma]ia poetic@ Orodias a scriitorului or@dean
Ladislau Nagy de Petersen, ap@rut@ la Oradea în 1804,în „Liber secundus”, cu pagina]ia
continuând-o pe a primului volum, p. 189-218. Retip@rit@ în: „Foaie pentru minte,
inim@ }i literatur@”, IV, 1841, nr. 42, p. 330-331 (f@r@ note, fragmentar); Timotei Cipariu,
Acte }i fragmente române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite, Blaj, 1855,
p. 273-277 (f@r@ note); „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1868, nr. XIII, p. 247-256;
nr. XIV, p. 274-276; nr. XV, p. 290-296 (reeditarea lui Timotei Cipariu este f@r@ traducere,
ca }i primele dou@, dar împreun@ cu notele lui {incai, iar acestea traduse – neintegral!
– în limba român@); Alexandru Papiu Ilarian, Via]a, operele }i ideile lui Georgiu {incai
de {inca, Bucure}ti, 1869, p. 106-126 (textul integral, incl. note). Traducerea lui Teodor
Naum a ap@rut în „Gând românesc”, VIII, 1940, nr. 1-4, p. 54-59; Traducerea lui Naum
s-a retip@rit în: {coala Ardelean@. (Poezii, proz@, t@lm@ciri), Cluj-Napoca, 1977, p. 50-58;
Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe {incai, Bucure}ti, 1983, p. 135-140 (fragmentar).
Prima edi]ie a traducerii lui Vasile Sav s-a publicat în „Anuarul Institutului de Istorie }i
Arheologie din Cluj”, XXIX, 1989, p. 401-433, înso]it@ de acest comentariu.
179
Ioan Chindri}
Elegia lui {incai a ap@rut la Oradea, în 1804, în culegerea de poezii

encomiastice Orodias, alc@tuit@ de literatorul Ladislau Nagy de Peretsen.2 Autorul
crestoma]iei,3 nu lipsit de ambi]ii, î}i al@tur@ opera unor celebre culegeri poetice,
în familia c@rora crede a se încadra cum ar fi Deliciae Italorum poetarum illustrium
a lui Ian Gruter (2 vol., Roma, 1608), Carmina illustrium poetarum Italorum (9
vol., Floren]a, 1719-1722), Carmina selecta ex illustrioribus poetis seculi XV et XVI
(Verona, 1752) sau Carmina illustrium poetarum Italorum (Bergamo, 1753), din
literatura italian@, iar dintre cele germane: Poetarum Germanorum illustrium part.
VI (Frankfurt, 1612) }i Recentiorum poetarum Germanorum carmina Latina
selectiora, întocmit@ de Johann Tobias Roenicki (2 vol., Helmstadt, 1749-1752).
Toate sunt precedente care ilustreaz@ lumea poeziei neoclasice minore, în limba
latin@, ocazionale de preferin]@ }i, în cazuri abundente, encomiastice. E genul baroc
al elogiului amical între litera]i, în versuri care urm@resc nu arta, ci efectul maxim
al laudei, de unde acele epitete enorme }i compara]ii impardonabile, ce abund@
f@r@ sfial@ }i f@r@ r@gaz. Acela}i sentiment, al unei gâdil@ri reciproce între to]i poe]ii
a c@ror colaborare Ladislau Nagy de Peretsen a reu}i s@ o ob]in@, se desprinde masiv
}i din cuprinsul „c@r]ilor” Orodiadei. Sunt scoase îns@ la suprafa]@ câteva nume
predilecte, }i în primul rând acela al lui Michael Tertina, a c@rui pomenire la tot
pasul }i în toate chipurile invadeaz@ pur }i simplu crestoma]ia or@dean@. Era omul
zilei în mica republic@ literar@ a cet@]ii de pe Cri}ul Repede, acest prodirector al
Gimnaziului regesc }i profesor de poetic@. Se pare c@ Nagy }i-a conceput culegerea
ca pe un omagiu lui Michael Tertina, dup@ un tipic ce supravie]uie}te în linii mari
pân@ ast@zi. Tertina, slovac de pripas la Oradea, tip@rise la Pojon în 1803 o od@ la
statuia lui Napoleon, realizat@ de Antonio Canova în marmur@.4 Autorii Orodiadei
2 Titlul întreg al antologiei: Ladislai Nagy de Peretsen , nobilis Hung. Magno-Varadinensis,
comitatus Aradinensis iurati adsesoris, et ducalis mineralogicae societatis Ienensis
sodalis Orodias. În traducere: Orodiada lui Ladislau Nagy de Peretsen, nobil maghiar
din Oradea Mare, asesor jurat al comitatului Arad, membru al societ@]ii ducale de
mineralogie din Jena. Nu f@r@ un sentiment de jen@ pentru ridicolul la care se expune
un autor ce calc@ neatent în ogorul sever al {colii Ardelene citim urm@toarea traducere
a titlului dat@ de Serafim Duicu în biografia itinerant@ a lui {incai: Ladislau Nagy de
Pericei, nobil ungur din Oradea Mare, comitatul Arad, asesor jurat }i membru al Societ@]ii
de mineralogie din Jena, colegul lui Orodias (vezi Pe urmele lui Gheorghe {incai, p. 134,
n. 1). Iat@ dar, dincolo de calamburul întregului titlu, }i trei descoperiri ale lui Duicu: a)
Oradea, capitala puternicului comitat Bihor, f@cea parte din …comitatul Arad; b) Nagy
era nu numai membru al societ@]ii mineralogice din Jena, dar }i …asesor jurat al aceleia}i,
func]ie tipic@ administra]iei politice a vremii; c) descoperirea total@ c@ acela}i Nagy este
colegul propriei sale opere. Lui Serafim Duicu I-am aminti, înc@ în 1983, delicata pova]@
a lui Apelles, Ne sutor ultra crepidam!” (vezi în „Vatra”, XIII, 1983, nr. 12, p. 14), dar se
pare c@ sfaturile bune se uit@ u}or, c@ci între timp l-a pus pe drumuri }i pe Samuil Micu.
3 Orodiada lui Ladislau Nagy de Peretsen a fost tip@rit@ în –8o , în trei „c@r]i” (libri), cu
numerotare continu@, p. I-XVI+1-96 (Liber primus), p. 97-244 (Liber secundus) }i
245-355[-359] (Liber tertius), repetându-se aceea}i foaie de titlu la fiecare carte. Am
consultat un exemplar în care cele trei „c@r]i” sunt legate în acela}i volum (la
Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, cota C.R.V. 770).
4 Titlul: Gloriosissimus pacis et religionis triumphus, in Gallicanae reipublicae primi
180
se întrec în a l@uda carmina ca pe un mare eveniment

literar, numai cartea prim@ încoronându-se cu cinci
„epigramma” pe aceast@ tem@: a lui Nagy însu}i, ale
lui Emerik Fekete, Joannes Nepomuc Vass, Josephus
Török }i Alexius Nedeczky. La sfâr}itul c@r]ii a doua
num@rul cre}te la 20, semnate de Andreas Poóts de
Csenkeszfa, Franciscus Xaverius Kováts, Emericus
Hunyady, Stephanus Káts, Ladislaus Bieleck, Michael
Podhraczky, Joannes Lethenyei, Franciscus Nagy,
Hyacinthus Valla, Petrus Huliák, Camillus Tóth,
Ignatius Paier, Andreas Györfy, Thaddaeus Patonyi,
Michael Mixo, Josephus Braedecker, Petrus Hary }i
al]ii. Este semnificativ arealul na]ional }i spiritual al
poeta}trilor care se entuziasmeaz@ de versurile lui
Tertina: între ei câ]iva clerici ca minori]ii Tóth }i
Patonyi, calvinul Poóts, piari}tii Bieleck }i Podhracky
(ambii polonezi, cel din urm@ fiind rectorul
colegiului piarist din Podolia), ofi]erul Györfy din Primul volum al Orodiadei
Regimentul „Auffenberg”, austriacul Braedecker }.a.
La sfâr}itul c@r]ii a treia se tip@re}te, în fine, o coresponden]@ primit@ de la mari
personalit@]i din sfera napoleonian@, din care reiese larga publicitate f@cut@ de
Tertina bro}urii sale, trimi]ând exemplare la cur]ile Fran]ei, Spaniei, Prusiei. Este
felicitat de ambasadorul francez la Viena, Champagny, de nun]iul papal Caprera }i
de Talleyrand. Nu e greu de imaginat gloriola bihorean@ a lui „monsieur Michael
Tertina”, pe canavaua uria}ei glorii europene a lui Bonaparte, cum nu e greu de
ghicit ce primejdios punct negru }i-a marcat în condica poli]iei austriece. Acest
curaj, în care etilismul cunoscut al lui Tertina }i-o fi având rolul s@u, a f@cut din autorul
odei la statuia lui Napoleon un mic erou al scribofililor encomia}ti din cercul literar
al Or@zii, care î}i plaseaz@ bonapartismul în umbra colegului mai îndr@zne],
f@cându-se ecoul versurilor acestuia. Napoleon este, pe rând, „Felix ille Hector”,
„armipotens Bonaparte”, „Gallice Mars Bonaparte”, Scipio, Alexandru, Hannibal,
„consul divin” }i a}a mai departe. Minuscul@ }i „oficial@” pe moment, între pacea
de la Lunéville (1801) }i dezastrul de la Austerlitz (2 decembrie 1805), euforia avea
s@-i coste pe b@ie]ii or@deni eticheta de iacobini, primejdioas@ în urma
precedentului tragic al lui Igna]iu Martinovics din 20 mai 1795.
Admira]ia pentru Napoleon }i Revolu]ia Francez@ era reac]ia maghiar@ fireasc@ fa]@
de for]a care umilise du}manul secular al Coroanei Ungure}ti, Austria. În 1803, anul
compunerii Elegiei, {incai se las@ prins }i el de avântul momentan al lui Tertina,
f@cându-se put@torul exemplarului c@tre ambasadorul Champagny, nu f@r@ anume
consulis, Napoleonis Bonaparte pacifico simulacro, quod ad nutu, et decreto Pii VII
pontificis…Canova…Romae ex pario marmore caelat, poetice adumbratus in
Hungaria mense Martio 1803. Posonii (apud József Szinnyei , Magyar irók élete és
munkái, XVI, Budapesta, 1914, col. 46).
181
Ioan Chindri}
peripe]ii. În martie 1804 {incai se afla la Buda, de unde în ziua de 18 îi trimite demnitarului
francez, la Viena, oda tip@rit@ la Pojon, dup@ ce un farmacist, Fuchs, refuzase s@ fac@
acest serviciu, „fiindc@ aici s-a r@spândit zvonul c@ generalul Moreau a fost eliberat din
închisoare }i c@ consulul Bonaparte ar fi asediat într-o anumit@ cetate”.5 Dar el însu}i,
coautor la Orodiad@ cu elegia sa, este mai mult decât parcimonios cu pomenirea lui
Napoleon, rezumându-se – cel pu]in dup@ a sa declara]ie – la a discuta cu Tertina „Câte
mai pune la cale prusacul cu-al galilor consul / Prim” pentru înflorirea muzelor. Nimic
de ordin politic sau militar, }i mai ales nici un cuvânt despre oda lui Tertina la statuia
corsicanului! Desigur,”Tertina, glorie rar@” este personajul cel mai generos amintit în
Elegie, de unde s-a scos consecin]a pripit@ a nu }tiu c@rei prietenii aparte între acesta }i
{incai. E rezultatul clasic al citirii poemei în afara contextului întregii culegeri a lui Ladislau
Nagy de Peretsen. Orodiada, am v@zut, este profilat@ pe omagierea mai cu seam@ a lui
Tertina, memorând îns@ }i alte nume din literatura maghiar@ a epocii: Georgius Pray,
Josephus Gvadányi, Andreas Vályi, Ladislau Nagy de Peretsen însu}i. Aceste nume nu
lipsesc nici la {incai, dovad@ c@ }i-a însu}it consemnul crestoma]iei pe o suit@ de laude
care au ca vârf al piramidei figura lui Michael Tertina. Este aspectul de suprafa]@ al Elegiei,
prin care scriitorul român se încadreaz@ în rigorile culegerii }i face fa]@ manierei. Fapt
imperios pentru el, întrucât se oferea posibilitatea autodescrierii existen]iale într-un
moment de r@scruce al destinului.
În 1803 Gheorghe {incai se afla la Oradea, venit de la familia Wass din [aga, lâng@
Gherla, unde se ocupase, cum se }tie, de educa]ia odraslelor acestei familii de con]i
ardeleni. Bine primit de episcopul Ignatie Darabant }i ad@postit de acesta la
„tusculanul” s@u din coasta cet@]ii, cunoscut personal al fiec@ruia dintre canonicii
capitulari, el încearc@ euforia revenirii într-un mediu de cultur@ accentuat@, dup@
recluziunea rural@ de la [aga. Leag@ rela]ii }i cu cercul litera]ilor maghiari din Oradea,
reg@sindu-se cu Michael Tertina, cuno}tin]@ mai veche, }i aflând de proiectul lui
Ladislau Nagy de a scoate o culegere de versuri encomiastice în felul descris mai
sus.6 Fie c@ a fost invitat s@ colaboreze, fie c@ s-a insinuat singur, Gheorghe {incai
devine coautor al Orodiadei, cu vestita sa Elegie care face în acela}i timp not@
comun@ }i distinct@ în raport cu poeziile din culegere.7 Nota comun@ se instituie
din amestecul baroc de poezie latin@ manierist@ }i erudi]ie pompoas@, autorii
sim]indu-se obliga]i s@ explice la subsol numele, faptele }i adeseori chiar ideile
5 Iacob Radu, Doi luceferi r@t@citori, Gheorghe {incai }i Samoil Micu Clain, Bucure}ti,
1924, p. 62.
6 Versurile nu sunt nicidecum „închinate b@rba]ilor de frunte ai comitatului Arad”, cum
crede Mircea Tomu} (Gheorghe {incai. Via]a }i opera, Bucure}ti, 1965, p. 117), }i
dup@ el, în acela}i tempo în care copiaz@ aproape întreaga carte a acestuia }i Serafim
Duicu (Pe urmele lui Gheorghe {incai, p. 134), confundând dedica]ia de la p. [V] cu
substan]a c@r]ii. De la „patronii” ar@deni, în mijlocul c@rora semneaz@ la 15 august
1804 prefa]a Orodiadei, Ladislau Nagy o fi ob]inut subsidii pentru costisitoarea tip@rire
a crestoma]iei, recompensându-se cu o elogioas@ dedica]ie c@tre notabilii din Arad,
de altminteri cu totul în spiritul }i maniera epocii.
7 Orodiada are în total peste 60 de elegii, 24 de „epigramma” }i o sum@ de poezii de
alt@ tehnic@ literar@. Elegia lui {incai este a XXV-a }i ultima din a doua „carte” a
culegerii.
182
desf@}urate în versurile lor. Nota aparte, esen]ial@, este sugterfugiul prin care {incai
se elibereaz@ sumar de obliga]ia encomiastic@ fa]@ de al]ii, spre a vorbi despre sine.
Rezult@ poema autobiografic@ cea mai cunoscut@ din literatura noastr@, în acela}i
timp piesa de vârf a scrisului românesc de expresie latin@, asupra c@ruzia s-au oprit
prea pu]ini ochi interesa]i pân@ acum.8 Comparativ, credem c@ este cea mai realizat@
poem@ latin@ din Orodiad@, cu aparatul de note pe departe cel mai bogat. Explica]ia
este în ordinea logic@ a lucrurilor: dac@ pentru restul autorilor era ocazia unui pl@cut
joc literar, Ordiada era pentru marele proscsris român, peregrin f@r@ un ban în
pung@ dar debordând de geniu, ocazia rarisim@ de a se vedea tip@rit. Ocazie pe
care s-a str@duit }i a reu}it s@ o onoreze cu o pies@ remarcabil@.
Elegia9 lui Ghoerghe {incai este a}adar o retrospectiv@ a propriei existente,
o autoelegie, nu din îndemnul de a se l@uda, ci de a justifica sensul unei vie]i
ajunse la apogeul vârstei în condi]ii de
exil }i s@r@cie. Trecuse un deceniu de
la alungarea lui din Blaj, în urma
conflictului cu episcopul Ioan Bob,10
dep@}ise vârsta de 50 de ani, iar din
ve}nicul col] de paianjen, soarta îl
amenin]a cu cea mai temut@ dintre
nenorociri: uitarea. Omul care fusese
o speran]@ }i o glorie a na]iunii sale, în
plin@tatea puterilor înc@, aluneca
inexorabil pe panta unei notoriet@]i în
oglind@ concav@, aceea a unui „mare
fost”, candidat la mit }i legend@.
Sfor]area de la Oradea va fi urmat@ de
altele, în anii 1803-1807, }i avea ca ]int@
final@ ob]inerea postului de cenzor }i
corector al c@r]ilor române}ti ce se
Josef Gvadanyi, scriitor maghiar
tip@reau la „Cr@iasa Tipografia a
din cenaclul or@dean
Universit@]ii Ungure}ti din Pe}ta”. Era
8 Carol Engel, Gânduri despre stilul scrierilor în limba latin@ ale lui Gheorghe {incai }i
Petru Maior, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin annual al Bibliotecii Filialei
Cluj-Napoca a Academiei Române, XII, 1988, p. 91-99.
9 Numele de elegie trebuie în]eles în accep]iunea antic@, pe care cultivatorii genului
clasic minor din secolul al XVIII-lea o mai agreau: aceea de poezie pe orice tem@,
dar scris@ în tehnica distihului elegiac, compus dintr-un hexametru }i un pentametru.
În]elesul modern, de purt@toare a unui con]inut trist, melancolic, meditativ î}i are
originile în poezie lui Ronsard, Mahlerbe, André Chenier, pentru a face apoi carier@
exploziv@ în mediul literar romantic. Întreaga Orodiad@, cu puzderia ei de „elegii”,
ignor@ în]elesul modern.
10 Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar. (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai
}i Petru Maior), Bucre}ti, 1935; C. Ciuchindel, Dosarul unei înscen@ri judiciare, în
„Manuscriptum”, IX, 1978, nr. 4, p. 101-112.
183
Ioan Chindri}
modalitatea care ni se pare pentru marele {incai mai important@ spre a reintra
în rândul oamenilor, decât spre câ}tigarea pâinii de toate zilele, cu care î}i
motiveaz@ tentativa. Lumea intelectual@ trebuia s@-i vad@ din nou numele tip@rit,
iar Elegia este primul titlu dintr-o suit@ de scrieri pe care le va publica pân@ în
1809, dup@ ce nu mai ap@ruse pe coperta unei c@r]i din 1785, când }i-a scos la
Blaj manualul Îndreptare c@tre aritmetic@. În lumina acestei sfor]@ri de r@scruce,
Elegia se investe}te cu calitatea de maxim@ responsabilitate fa]@ de sine însu}i.
Reabilitare moral@, dar }i cu evident aplomb practic în perspectiva obiectivului
vizat, ea trebuia necesarmente s@ se înscrie între hotarele axiologice ale unei
relative obiectivit@]i. Trebuia s@ fixeze imaginea unui {incai plauzibil pentru
contemporanii oricum obseda]i de trecut, geanealogie }i biografie. O paralel@
cu alte elegii encomiastice din aceea}i Orodiad@, scrise îns@ de autorii lor despre
alte persoane, eviden]iaz@ numaidecât linia ra]ional@, modest@ am zice, a
autobiografiei }incaiane, fa]@ de laudele homerice debitate reciproc de restul
autorilor, de-a lungul întregii culegeri.
Un cercet@tor î}i pune întrebarea hilar@, tocmai în leg@tur@ cu Elegia, dac@
„{incai avea o via]@ sufleteasc@ în în]elesul complex pe care timpul de ast@zi îl d@
acestei no]iuni”.11 Dac@ se refer@ la „vechimea” scriitorului, aceea}i întrebare se
poate pune, înc@ }i mai întemeiat, despre Tertulian, Erasmus din Rotterdam sau
Pascal. Se confund@ aici via]a sufleteasc@ în sine cu forma literar@ pe care i-o
imprim@ scriitorul. Mircea Tomu} este derutat de pacea clasic@ ce domne}te peste
întreaga alc@tuire de versuri, la fel de perfect clasice. E rezultatul metodei, egal
cu tr@s@tura de c@petenie a Elegiei. Complexitatea expresiv@ a tr@irii suflete}ti a
lui {incai este subiect notoriu în biografie }i tr@s@tur@ vizibil@ a operei sale. Scris@
în condi]iile amintite, poema este din acest punct de vedere un act vindicativ
teribil, îns@ r@fuiala cu soarta }i cu contemporanii are acum un caracter
esen]ialmente nou. {incai î}i prive}te via]a de la în@l]@me }i de departe, cu
degajare superioar@, parc@ ar face biografia altcuiva. Cel care, la mijlocul Hornicii
sale, î}i apostrofeaz@ adversarii literari cu impreca]ia direct@: „Ru}inea v@ mânce
obrazul!”, în Elegie î}i aminte}te despre cei ce i-au distrus via]a îns@}i, aproape ca
despre o poveste uitat@: „Îmi c@utar@ atuncea pricini n@scocite, prin care / M-ar fi
pierdut, dar un cer mie-ndurat s-a opus. / R@u h@r]uit de acestea }i de altele, f@r@
de slujb@, / Îndep@rtat de nedrept }i de-ap@rare lipsit, / Iat@ reiau mai de mult
preg@tita Istorie…” Marele tumult, ce clocote}ze înc@ în adâncuri, este captat }i
ordonat de canoanele discursului clasic, pentru care izbucnirile emo]ionale
constituiau acte ilicite. Sub aceast@ cenzur@ a ra]iunii obligatorii î}i aminte}te
poetul de avatarurile existen]iale anterioare }i în limitele ei se eviden]iaz@, ca
subiacente, alte accente sesizabile, ca melancolia domoal@, introspec]ia obiectiv@
}i, mai ales, puterea de autoanaliz@. Biograful amintit descoper@ în Elegie o
smerenie }i umilin]@ fa]@ de cei mari, afi}at@ de scriitor.12 Incorect! T@mâierea
11 Mircea Tomu}, Gheorghe {incai, p. 121.

12 Ibid., p. 122.
184
tuturor ]ine de jocul cu reguli impuse al

întregii Orodiade. Zecile de autori, unii cu
ifose sociale subliniate, procedeaz@ la fel.
{incai este pe departe mai sobru. Temene-
lele înspre Ignatie Darabant }i canonicii s@i
din Oradea sunt de fapt un prilej de a
scoate în relief existen]a breslei culturale
române}ti în aceast@ cetate de limit@,
existen]a unei confrerii cu activitate bogat@
}i opere pe mas@, c@reia îi place s@ se
al@ture }i pe sine. Coroborate cu notele,
versurile Elegiei fac repertoriul crea]iei
române}ti contemporane }i apropiate
poetului, ceva în genul Epigonilor lui
Eminescu, dar f@r@ dimensiunea istoric@.
Demersul scoate în relief, puternic, mai
ales personalitatea }i opera lui Samuil
Micu, a c@rui schi]@ biografic@ se contu- Ignatie Darabant,
reaz@ aici pentru prima dat@. A}adar {incai sprijinitorul lui Gheorghe {incai
nu se m@rgine}te doar la propria biografie.
Îi evoc@ generos }i pe al]ii, în m@sur@ în care ei au traversat existen]a sa. Aceasta
este abil reconstituit@ din articularea versurilor }i notelor, con}tiin]a valorii proprii
este peremptorie, încât poemei i-ar corespunde ca moto cunoscuta constatare
a lui Ovidiu: Exegi monumentum. O neobi}nuit@ autoapoteoz@ care, în mod
ciudat, d@ impresia unei mari modestii, prin aportul de admira]ie pe care-l aduce
contemporanilor s@i. Jocul manierist al poemei are acest insolit rezultat, care
ascunde sub elegan]a clasic@ un orgoliu hipertrofiat }i o turbulent@ personalitate
a literaturii noastre: Gheorghe {incai. Câteva decenii literare mai târziu, biciuit
de stihia romantic@, el ar fi reac]ionat, probabil, în maniera lui Heliade R@dulescu
din, s@ zicem, poezia Ingratul.
Doi ani dup@ tip@rirea Elegiei, în 1805, condeiul lui {incai s-a mai hazardat o
dat@ în t@râmul poeziei. E din nou coautor la o culegere de tip encomiastic, îns@
acum auspiciile sunt mai severe, fiind vorba de persoana unui Habsburg,
arhiducele Iosif, palatin de drept al Ungariei. Scriitorul nostru lucra acum în
tipografia universit@]ii din Pesta, ca secondant al lui Samuil Micu, revizorul c@r]ilor
române}ti. La aceast@ tipografie apare, cu o ocazie festiv@, Onomasticonul13 în
mai multe limbi dedicat lui Iosif. Versuri în latin@ îi închin@ loc]iitorului imperial
în Ungaria un „G.A.S.” neidentificat, în ungure}te István Kultsár, în nem]e}te L.
13 Titlul întreg: Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae

et Regni Hungariae Palatini Iosephi. Pesthini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos
Lingvis Latina et Nationum Hungariam Incolentium Celebratum. Budae, Typis
Regiae Universitatis Pesthanae.
185
Ioan Chindri}
von Schedius, în „slavic@” Girho Palhowiè iar în române}te „G.S.d.E”. Sub acest
pseudonim a fost identificat în 192214 numele nobiliar al scriitorului: „Georgius
Sinkay de Eadem”, prin eadem (tot de acolo) în]elegându-se „de {inca”, titlu pe
care }i l-a atribuit constant. Partea de contribu]ie a lui {incai const@ dintr-un dialog
de 122 versuri, pe care ciobanii Oprea }i Bucur le debiteaz@ în rima împerecheat@
}i metru popular. Noutatea poeziei nu rezid@ doar în incidentul fericit al încerc@rii
condeiului în vers românesc. Manierismul atinge aici o alt@ vân@ celebr@ a epocii,
poate mai „actual@” decât clasicismul minor: inspiratia baroc@ târzie de iz rococo,
cu p@stori }i peisaje bucolice stereotipe. {incai nu este nici precursor, nici original
în acest sens în limba român@. Franz Joseph Sulzer consemneaz@ la 178215 poezii
române}ti de nunt@ în aceea}i manier@ pastoral@, culese pe la 1770. La 1780 apare
un dialog efectiv între doi ciobani români, Laz@r }i Bucur, unde ace}tia deplâng
în versuri moartea Mariei Tereza, sub titlul Jalele p@curarilor din Ardeal lâng@
sicriul maicii Theresii.16 {incai a cunoscut aceste versuri ascunse sub ortografie
german@ }i le-a luat de model nemijlocit. Produsul lui este îns@ net superior }i –
nu numai, dup@ p@rerea noastr@!17 – ar merita un loc mai r@s@rit în istoria poeziei
premoderne. Argumentele sunt elocvente, pe primul loc situându-se îns@ calitatea
de rarisim@ poezie bucolic@ româneasc@ din epoca baroc@ (pastorala noastr@ se
va configura sub semnul romantismului). Vechimea excep]ional@, ca produs tip@rit
într-o culegere de circula]ie, îi reclam@ locul în istoria atât de s@rac@ a începuturilor
poeziei noastre culte. În fine, chiar dac@ monotonia rimelor împerecheate nu
ofer@ un model de art@ prozodic@, aici se adun@ în schimb câteva aspecte din
ideologia corifeului iluminist. Important ni se pare elogiul pe care-l aduce
principelui iluminist Iosif II, într-un moment când în Imperiu continua restaura]ia
aristocratic@ }i reactionar@ care-i anihilase reformele, iar, pe de alt@ parte,
Napoleon r@spândea în Europa îngenuncheat@ idei de o esen]@ mult mai radical@.
Admira]ia pentru Iosif II se ascunde sub modesta consemnare a binefacerilor de
care s-au bucurat românii, c@ci „Prin Iosif al II-lea / Neamul nostru, ce rodea, /
Cum sc@p@ de iob@gie, / S-ajunse la slobozie”. Poetul este un admirator al
progresului de tip occidental, ilustrat la Pesta prin înfiin]area Muzeului Na]ional,
pe care avea s@-l admire }i Dinicu Golescu dou@ decenii mai târziu. Acest muzeu
„…împodobit / Cu c@r]i bune, cu scrisori, / De mîn@ ca ni}te flori”, cum se exprim@
personajul Bucur, era chiar în acea vreme locul favorit de documentare istoric@
a lui {incai. Fire}te, poezia nu trece de cli}eul pastoralei europene a vremii, în
14 Árpád Bitay, O poezie româneasc@ a lui Gh. {incai (dou@ articole, de fapt, care trateaz@
în mod progresiv aceea}i problem@), în „Dacoromania”, II, 1921/1922, p. 680-681;
III, 1923, p. 784-786. În al doilea articol, o reproducere integral@ a poeziei, cu
ortografia originalului.
15 Geschichte des Transalpinischen Daciens…, III, Viena, 1782, p. 1-83.
16 A ap@rut în cartea lui Samuil Knall, An Dazin bey dem Tode Marien Theresien, Sibiu,
1780. Vezi reproducerea integral@ în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr.
XXXIV, p. 689-691.
17 Vezi }i Mircea Tomu}, op.cit., p.135-137.
186
care recuzita este adecvat@ }i bogat@ („Cu fluieri, tilinci, cimpoi / S@ l@ud@m
amândoi”), dar nici {incai nu poate evita pe alocuri caden]a folcloric@ ce apropie
dialogul de poezia popular@. Alteori r@zbat crâmpeie din via]a de toate zilele a
românilor ardeleni, iar Bucur se plânge de s@r@cia }i scumpetea r@mase de
pomin@ a anilor napoleonieni: „Nu vezi pânea, nu vezi vinul, / Nu vezi carnea,
nu vezi inul, / cât sunt toate de scumpite, / Pe la nespus pre] suite?” Departe de
clasicitatea impun@toare a Elegiei, dialogul din Onomasticon reflect@ pu]inul ecou
la noi a poeticii profane, de ob}te, pe care o gusta Europa barocului crepuscular,
în concertul aceluia}i anotimp târziu }i decadent }i pentru celelalte arte.
Gheorghe {incai a scos }i o carte de poezii pe cont propriu, de unul singur,
în 1806. La instalarea lui Samuil Vulcan în func]ia de episcop greco-catolic la
Oradea, al@turi de alte multe c@r]ulii lingu}itoare, apare }i un Adplausus tip@rit
de scriitor în aceea}i oficin@ în care lucra.18 C@rticica are 8 pagini, cuprinde dou@
poezii în limba român@, ambele scrise de {incai: Ad Daco-Romanos }i As
Illustrissimum Dominum Episcopum, urmând traducerea în maghiar@ a celei
dintâi, de c@tre „geometrul” {tefan Pop M@rginean (Márzsinai Pap István) }i în
latin@ a celei de a doua de c@tre Constantin Farca}, student român.19 Paternitatea
se tr@deaz@ prin semn@tura „G.S. de S.” care înseamn@ „Gheorghe {incai de
{inca”. Cu toate c@ gestul encomiastic avea un scop vital pentru el: ob]ierea
postului de revizor al c@r]ilor, ocupat pân@ în acel an de Samuil Micu, abilitatea
poetic@ a lui {incai este aici palid@. Merit@ consemnat doar faptul c@ încearc@ s@
adapteze versul clasic de 14 silabe la poezia în limba român@. În realitate rezult@
o al@turare de dou@ versuri cu rima la cezur@, încât, descompunând textul, rezult@
acela}i vers scurt, de provenien]@ popular@ („Dup@ nor vine senin, Dup@ dulcea]@,
pelin; / Ci Or@zdei nu-i a}a, precum io voi ar@ta”). Acest model de versifica]ie va
avea o carier@ bogat@ }i foarte popular@ odat@ cu poezia lui Vasile Aron }i Ioan
Barac. Cartea închinat@ lui Vulcan ne readuce în mediul or@dean al Elegiei, atunci
când spune c@ „Oradea Mare e vestit@ }i foarte împodobit@ / Cu oameni buni
}i-nv@]a]i, românilor de sus da]i”. Vulcan nu era un str@in pentru autor, ci cunoscut
vechi }i prieten, drept pentru care anticipeaz@; „{i vârst@ ai }i }tiin]@, dar mai mare
cuviin]@, / Drept aceea gândesc to]i, c-acestea toate le po]i / A le face spre folos, /
Spre folosul neamului …” În afara acestei previziuni care s-a împlinit, nimic nu
se mai poate re]ine din cele dou@ poezii care alc@tuiesc Adplausul din 1806.
R@mâne doar observa]ia c@ {incai, asemeni contemporanilor domina]i de moda
literar@, a spicuit }i el în ogorul poetic, rezultatele fiind cele ar@tate. Credem c@
nu incidental, una dintre experien]e s-a convertit într-un produs exceptional,
care cocheteaz@ cu capodopera. Este Elegia, desigur. Faptul arunc@ o lumin@
elocvent@ asupra profundei culturi latine a autorului, neegalat@ în acest sens decât
18 Titlul: Adplausus, quo Illustrissimo, ac Reverendissimo Domino Domino Samueli Vulkán
Graeco-Catholico Episcopo Magno Varadinensi etc.,etc. In exordio pastoralis suae
dignitatis omnigenam felicitatem precantur Sui tribus linguis Valachica, Hungarica
et Latina,. Budae, Typis Regiae Universitatis Hungaricae, 1806.
19 Andrei Veress, Bibliografia român@-ungar@, II, Bucure}ti, 1931, p. 153-154.
187
Ioan Chindri}
de August Treboniu Laurian în secolul al XIX-lea }i de Teodor Naum în secolul

abia trecut. Conul de umbr@ în care Elegia e ]inut@ de c@tre istoriografia literar@
nu constituie o excep]ie, ci regula d@un@toare a ignor@rii scrisului românesc de
expresie latin@ din perioada luminilor, bogat, semnificativ }i interesant. În acest
sens, scoaterea din uitare a Elegiei lui Gheorghe {incai printr-o traducere nou@,
modern@, este desigur un fapt îmbucur@tor. Pentru a corecta m@car în parte lipsa
de aten]ie amintit@, se recurge la aceast@ edi]ie paralel@, în latin@ }i român@, a
poemei, dimpreun@ cu notele lui {incai.20
Încoronarea Orodiadei,
Elegia lui Gheorghe {incai
20 Notele au fost traduse de Timotei Cipariu în „Archivu pentru filosofie }i istorie”, 1868,
nr. XIII, p. 251-256; nr. XIV, p. 274-276; nr. XV, p. 290-296. Se reproduc de acolo,
transcriere cu ortografie actualizat@, dup@ reguli precise, care nu le mai amintim aici.
Documentele personale reproduse de {incai în note, netraduse de Cipariu la 1868,
se dau într-o versiune româneasc@ realizat@ acum.
188
ANEXA
ELEGIA ELEGIA
Nobilis Transilvani, GEORGII SINKAI de Eadem, AA. LL. Philos. Nobilului transilv@nean GHEORGHE {INCAI de {inca, doctor
et SS. Theol. Doctoris Romani, in Magno Transilvaniae Principatu la Roma în artele liberale ale filosofiei }i sfintelor teologii,
Scholarum Vernacularum Valachico-Cotholicarum Emeriti emeritul director al }colilor na]ionale româno-unite din Marele
Directoris, data ad Auctorem ORODIADIS, Magno-Varadino ipso Principat al Transilvaniei, trimis@ autorului ORODIADEI din
Festo die S. Michaelis Archangeli A.1803, ex Episcopali Oradea Mare în ziua pr@znuirii Sf. Arhanghel Mihail, anul 1803,
Darabanthiano Tusculano. de la mo}ia episcopului Darabant
Nomine non solo, (ut quidam), sed, Magne, Poesi Nu doar prin nume, (ca unii) ci, multpreaiubite poete,
Vir Latia, et Patria! Vir deamate mihi! Mare prin versul latin, mare-n al patriei vers,
Quis sim, qui exemplo multorum, facta Bonorum Poate te-ntrebi cine sunt c@, pe urmele multora,-n versuri
Canto Elegeiaco Carmine, forte rogas? Elegiace, eu cânt faptele celor mai buni
5 Inque his Te quoque quod iubeam salvere Poetam 5 {i c@,-ntre ei, s@ te laud pe tine, poetul celebru
Percelebrem ignotus, Res Tibi nonne nova? Cât eu, un necunoscut, nu-]i pare lucru cam nou?
Ille ego sum, cuius generavit Sinka (1) Parentes: Eu sunt acela pe-ai c@rui p@rin]i z@mislitu-i-a {inca: (1)
189
Exornat quorum Cera vetusta Lares. Ceara str@veche ales împodobe}te-ai lor lari.
Nutriit in Studiis primum me Musa Szabedi; (2) Muza,-n Sabed, (2) m-a nutrit prima oar@ cu studii, pe urm@
10 Sámsondina dein Patria cara mihi. (3) 10 {am}udianul ]inut, leag@nul drag, p@rintesc. (3)
Nutriit Agropolis (4) gemina me postea messe, Cu-ngem@nat@ recolt@ apoi m@ nutri Agropolis (4)
Claudiaci (5) unde peto docta Lycoca fori. {i m@-ndreptai c@tre Cluj, (5) la prea-nv@]atu-i liceu.
Hic ego deliciis Phoebi consuescere primum Eu am desprins mai întâi a’ lui Phoebus delicii aicea
Coepi, et Parnassi scandere laeta iuga. {i-am început a sui culmi fermecate-n Parnas.
15 Bistricium (6) hinc migrans Ciceronis in arte diserta 15 Iar@, la Bistri]a-ajuns, (6) în preclara lui Cicero art@,
Ingeniusm placuit percoluisse mihi. Mult mi-a pl@cut s@-mi plinesc darul din fire avut.
Inde Balasfalvam (7) docturus tendo iuventam Blaju’-l (7) urmai de aicea, cu gândul s@-nv@] tinerimea
Annum, quo lapso, Roma videnda fuit. Timp de un an, ce trecând Roma-mi fi datul s-o v@d,
Transegi Romae lustrum, quo tempore dignus Am petrecut }i la Roma un lustru }i,-n timp ce de laur
20 Lauro quum fuerim, Laurea bina data est. (8) 20 Demn, m-ar@tasem, primii lauri în dou@ cununi (8)
In studiis (fateor gratus), me Roma iuvabat: Roma în studii mi-a fost de-ajutor, recunosc mul]umindu-i,
Omnis enim patuit Bibliotheca mihi. (9) C@ci bibliotecile ei toate m-au îng@duit. (9)
Dum patuit, multis e Libris multa notavi: (10) {i,-ng@duit, mi-am notat cât mai mult de prin c@r]i o
mul]ime: (10)
Cuius erat STEPHANUS BORGIA! Causa rei (11) STEPHANUS BORGIA fu cauza-acestui folos. (11)
25 Cum Doctis solitus consummere tempora semper, 25 El, cum fusese deprins cu-nv@]a]ii-a}i petrece tot timpul
Quos ad stare mihi is, iussit et esse duces. Dete porunc@ s@-mi stea pururi în preajm@ cârmaci.
Urbe redux annum iubeor remanere Viennae, Iar@, din Urbe întors, fui menit s@ r@mân la Viena,
Natalis Socio regna petente Soli. (12) Anul, când cel@lalt so] merse-n p@mântul natal. (12).
Ioan Chindri}
Hic Methodum (13) didici, Canones, et Iura (14) per annum, Anul acela-nv@]ai }i Metodul, (13), Canoanele, Dreptul (14)
30 Et sum scrutatus plurima Scripta manu. 30 {i o mul]ime-am scrutat scrieri de mân@ atunci.
Hic mandata typis legi noctuque, diuque, Vrând s@ îi pun, dup@ rit, temelie Istoriei dace,
Historiam ut Dacicam condere rite queam. Ziua }i noaptea citii c@r]i tip@rite aici.
Cornides (15) exacuit stimulis, Benkö (16) atque M@ str@murar@ cu-ndemnul Cornides (15) }i Benkø, (16),
Garampi, (17) Garampi, (17)
Fautoremque egit quisque patrocinio. Care, prin sprijinul lor, scut }i-ap@rare mi-au fost
35 Adstitit his cunctis mihi plus DARABANTHIUS (18) unus 35 Îns@ mai mult decât to]i m-a vegheat DOROBAN[IU, (18)
el, care
Romam mittendi maxima Cura mei, Mult s-a-ngrijit ca s@ fiu chiar }i la Roma trimis.
In Patriam reduci pariter non defuit unquam: El, }i în patrie-ntors, tot la fel, nu-mi lipsi niciodat@:
Nunc etiam egressum protegit, atque fovet. Chiar }i acuma, plecat, sprijin îmi e }i-ajutor.
Cui Deus idcirco, precor, addat Nestoris annos, Domnul s@-i deie, m@ rog, pentru asta chiar anii lui Nestor
190
40 Maxima et in coelis Praemia sero ferat. – 40 {i-aib@, dar cât mai târziu, mare r@splat@ în cer.
Ad Patriam rediens, referam nunc, quae bene feci Îns@, la patrie-ntors, vreau s@ spun }i cât bine f@cut-am
Pro cultu Gentis, proque decore meae. Cre}terii neamului meu, st@rii }i gloriei lui.
Principia edideram: (19) vulgaram Grammata: quin et (20) Scos-am a’ mele Principii, (19) Gramatica limbii comune (20)
Alphabeta duo, qualia Norma (21) tenet {i, dup@ Norm@, (21) am scos dou@-Alfabete apoi.
45 Doctrinam Christi (22) deduxi fusius, unquam 45 Iar@ Doctrina lui Crist (22) am redat-o pe larg, cum nu fuse
Quam fuerit Valachis traditus iste Liber. Cartea aceasta nicicând dat@ a}a la români.
Deerat Ars patriis Numerandi (23) recta Palestris: O Aritmetic@ (23) bun@ lipsea din palestre str@bune;
Hanc etiam studui progenerare novam. Chiar }i pe ea m@ silii nou@ a o izvodi.
Ter peragranda fuit mihi Transilvania tota Fostu-mi-a dat s@ str@bat de trei ori Transilvania toat@,
50 IOSEPHI iussu Regis Apostolici. 50 IOSIF, apostolicul rege, precum porunci.
Ter peragratus eam, pro Linguae, et Gentis honore, {i-o str@b@tui întreit }i, spre-a neamului cinste }i-a limbii,
In Valachis statui Commoda multa Scholis. Am conceput de folos multe în }coli române}ti,
Quas modo non augere, ast una reddere firmas Care, în ierni câte }ase ori dou@,-mi d@dui osteneala,
Per bis sex hiemes maxima Cura fuit. (23) Nu doar s@ creasc@, ci }i s@-aib@ temei mai adânc. (23)
55 His exantlatis, consecratisque Saluti 55 Astea-ndurând, prop@}irii de ob}te-nchinându-le toate,
Communi, cogor pessima quaeque pati. S@ p@timesc fui constrâns chinuri din cele mai mari.
Quid? Quod et a Studiis cogor secedere nostris, Cum? M-au silit s@ cultiv cu talentu-mi ogoare str@ine,
Et colere ingenio rura aliena meo. (24) Iar de la studiul meu m@-ndep@rtar@ de tot. (24)
Namque dolor! Terris erepto Rege IOSEPHO, C@ci, o, durere, }i IOSIF r@pit fu,-mp@ratul, din lume,
60 Qui, pol! Perpetuo vivere dignus erat. 60 El, care z@u c@ era demn s@ tr@iasc@ în veci.
Primum Theutonicae mandant primordia Linguae Mi-au interzis mai întâi elementele limbii germane
Ne doceam; audacter dura minando mihi. S@ le predau }i apoi m-a-menin]ar@ cu zel.
Tum fictas Causas, - et qui me perdere possint, Îmi c@utar@ atuncea pricini n@scocite, prin care
Quaerunt! – propitii sed vetuere Poli. M-ar fi pierdut, dar un cer mie-ndurat s-a opus.
65 His, aliisque malis vexatus, Munere gesto 65 R@u h@r]uit de acestea }i de-altele, f@r@ de slujb@,
Insons exutus, praesidioque carens, Îndep@rtat pe nedrept }i de-ap@rare lipsit,
Historiam quondam coeptam exornare resumo, (23) Iat@ reiau mai de mult preg@tita Istorie care, (23)
Quam nequii ob fatum continuare prius. Soart@ potrivnic@-având, nu reu}ii s-o-mplinesc.
Hungariaeque mihi cum Spes magna esset in oris Cum mai nutream eu o mare speran]@, în ]@rmuri
70 Volvendi Libros, Scriptaque prisca Manu, hungare,
Musarum Studiis florentem commigro Vardam 70 De-a r@sfoi ni}te c@r]i }i manuscrisele vechi,
Fautores plures quae fovet alma mihi. M@ }i st@mut la Oradea cu a Muzelor studii în floare,
Hic ego dum veteres pro more saluto Patronos, Alm@, ea, mie }i frupt ocrotitorilor mei.
Praesulis IGNATI (24) devenerorque Lares. {i, dup@ ce îmi salut, dup@ datini, patronii mei, vechii,
191
75 Devenerorque hospes Canonis de nomine dicti (25) Larii vl@dicii aici, ai lui IGNA[IU, (24) i-ador.
Concilii Graeci limina amica mihi: 75 Mai venerez eu ca oaspe }i praguri prietene mie
Accedo plures demum, quos contigit olim Ale uni]ilor greci, astfel numi]i dup@ rit. (25)
Novisse in Populo, ac Nobilitate mihi. Pân@ la urm@, mai trec pe la mul]i dintre cei ce-mi fu datul
Hic etenim crebri florent, non Stemmate solum: S@ îi cunosc în popor }i-a nobilime cândva.
80 Ast etiam illustres Pallade utraque Viri. Mul]i dintre ei înfloresc }i-n acesta, nu doar@ în steme:
Praecipuos inter primus mihi aditur Amicos, 80 Chiar }i ilu}tri b@rba]i întru al Palladei har.
TERTINA, Regalis Gloria rara Scholae! Între prieteni de seam@, la TERTINA, glorie rar@,
Quem mihi falsa tulit moerenti Fama supremum {colilor împ@r@te}ti, merg eu întâi }i întâi.
Ante duos annos oppetiisse diem Fals@, o veste-mi veni despre el, de doi ani }i mai bine,
85 Ecce! Hunc Incolumen complector; maxima laeto Mult întristându-m@, c@ zilele }i-ar fi sfâr}it.
Gaudia propterea Corde movente meo 85 Iat@-l! {i-n bra]ele mele-l cuprind s@n@tos, tresaltându-mi
Scilicet Ille! Tuo dignus quoque TERTINA plectro Vesel@ inima-n piept de bucurii a}a mari.
Nuper Apollineo, magne Poeta, coli; El e, închipuie-]i, TERTINA însu}i, o, mare poete,
Est cui dicta Salus a nostrae plurima Terrae Demn s@ îl cân]i cu al t@u plectru apollinian.
90 Luminibus doctis, ore relata meo. El a primit, chiar din gura-mi rostite, ur@ri o mul]ime,
Et cuius merito trans silvas Patria fusa, 90 De s@n@tate, de la doctele ]@rii lumini.
Patria peste p@duri r@spândit@-i p@streaz@ la locul

In magno aestimio nobile Nomen habet. Cel mai de cinste, pe drept, numele nobil al s@u.
Scire cupis nostri metam Sermonis, et orsum? Vrei tu s@ }tii începutul discu]iei noastre }i rostul?
Plurima de Rebus dicta fuere novis. Despre-ntâmpl@rile noi multe avur@m de spus.
95 Sermo fuit Studiis de Bellis, atque Magistris, 95 Am mai vorbit de frumoasele studii }i despre magi}tri,
Quantum haec, atque illos exterra Regna colant. Cum de str@inele ]@ri ele }i ei sunt cinsti]i,
Ioan Chindri}
Quam Bavarus Doctis, et Rusus pingue Minerval Cât r@spl@tesc înv@]a]ii de gras bavarezul }i rusul,
Attribuat Sortis cum meliore Statu. Soarta-ajutându-le-o prin stare mai bun@ mereu.
Et quam magna Borussus agat cum Consule Primo Câte mai pune la cale prusacul cu-al galilor consul
100 Gallorum; vigeat Cultus ut Aonidum. 100 Prim, s@-nfloreasc@ mereu al Aonidelor cult.
Nostra simul dubii nova Fata expendimus, aevo Ne cânt@rim cu-ndoial@ }i soarta mai nou@ în veacul
Hoc queis tam recte culta Iuventa fuit. Când tineretul a}a bine a fost instruit.
Sed mox ad Vatum Versus, et Scripta reversis, Iar@}i la versul poe]ilor buni revenind }i la scrieri,
Tu fueras nobis maxima Materies. Tu ne erai un prilej foarte pl@cut de-a vorbi.
105Ille mihi, ut vidit, modulamina Vestra probari, 105 Cum m@ v@zu c@ îmi plac armoniile tale, de-ndat@
Edita plura dein Carmina Vestra dedit. Din poezia ta el multe edi]ii mi-a dat.
Legi Elegos hilaris, queis VALYI, PRAYque canuntur: Vesel citii elegii ce îi cânt@ pe PRAY }i pe VALYI,
Et quibus ornatur Csanadiense Pedum. Cele în care-i sl@vit Pedumul Cenadian,
Legi etiam Lessum, quo flesti funera magni Bocetu-n care ai plâns astrucarea eroului mare
192
110 GVADANYI Herois, Vatis et egregii. 110 {i a poetului bun, GVADANYI, chiar îi citii.
Nec potui nostrae moderari, crede Camoenae, Cred-m@, n-am fost în stare s@-mi ]in a mea Muz@ în frâie,
Quin recolat Nomen relligiosa Tuum. S@ nu aduc@ pios laude numelui t@u,
Seque Tibi notam reddat Pietate calenti, C@ci, s@ se fac@ }tiut@ prin marea iubire ce-]i poart@,
Ingenium gestit qua celebrante Tuum. Arde-n dorin]a de-a-i da cinste talentului t@u.
115Quumque peregrinus caream charta, calamoque, 115 Cum eu fiind peregrin }i-mi lipsea }i hârtia, }i pana,
Haec mihi mox offert TERTINA, noster Amor! TERTINA, dragul de el, numaidecât îmi d@du.
Cuius Amicitia docta uti ut Gloria magna Cum amici]ia lui înv@]at@ mi-e gloria mare,
Est mihi: sic Vobis est specialis Honor. Rar@ onoare îmi e mie-amici]ia ta.
Quotidie urbanos Illius viso Penates, Zilnic eu îi vizitez acelui pena]ii, urbanii,
120 Excipior dulci semper et alloquio. 120 {i-s totdeauna primit cu-ntâmpin@rile-i dulci.
Doctior et redea semper satiatus opima Mai înv@]at m@ întorc totdeauna }i plin de }tiin]a
Doctrina ex hujus quae fluit ore Viri. Cea mai aleas@ ce îmi curge din buzele lui,
Quaeque mihi tanto potior, quod Pectora prodat Care-i cu-atâta mai mare cu cât îmi arat@ un suflet
Lacte, et Ryphaea candidiora nive. Mai alb ca laptele }i neaua-n Ripheicii mun]i.
125Atque ubi detexi me Gentis texere nostrae 125 Iar, când i-am dezv@luit c@ Istoria neamului nostru,
A multis annis latius Historiam. Înc@ de câ]iva ani buni, eu o urzesc mai pe larg,
Suppetiasque simul petii, pretiosa Supellex {i, din a c@r]ilor sale podoab@ de pre], ajutorul
Librorum illius quas mihi ferre potest. (26) Care fu-n stare s@-mi dea, eu i-l cerui totodat, (26)
Continuo facilis, promptusque Volumina rara El prietenos, îmi aduse de-ndat@ volumele rare,
130 Nondum visa mihi plurima nota facit. 130 Multe-ar@tându-mi, de cari nu mai v@zusem nicicând,
Iconibus, Nummis, Libris, Scriptisque locuples, C@ci e bogat în icoane, monede, în c@r]i }i în scrieri
Queis decorata nitet Bibliotheca sua. Care îi împodobesc biblioteca frumos.
Obstupui fugientia tot Monumenta vetustis M-am minunat c@ un om gr@m@dise, de-a patriei sale
De Patriae Rebus conglomerasse Virum. Vechi st@ri, a}a monument din m@rturii care pier.
135 Omnia quae pretii sunt cari, ingentis et usus 135 Toate-s de-un pre] f@r@ seam@n }i, dac@ ar fi cunoscute,
(Cognita si fiant) pluribus illa forent. Multora ele le-ar fi, toate, de mare-ajutor.
Usibus illa meis doctus Possessor, et Ipse, Astea-nv@]atul st@pân, o bibliotec@, el, vie,
Altera viva vovet Bibliotheca lubens. Mi le-nchin@, bucuros toate spre studiul meu.
Quin cerebro propria dignatur me quoque Mensa, Deseori m@ socoti c@ sunt demn }i de propria-i mas@
140 Consiliisque bonis me relevare studet. 140 {i se silea s@ îmi dea cele mai bune-ndrum@ri.
Est haec immerito Cultori gratia facta, Toate acestea f@cându-mi el mie, plecatu-i nevrednic,
Gratibus immensis deveneranda mihi. Va trebui s@-l cinstesc prin mul]umiri ne-ncetat;
Non minus illa etiam pergrata mente colenda, Nu mai pu]ine c@, mie pe tine }i ]ie pe mine.
Reddiderit notum quod Tibi me, mihi Te! El ne f@cu cunoscu]i, gânduri curate-i închin.
193
145 Atque ideo Lux haec Illius Nominis alma, 145 Astfel }i alma lumin@ a numelui s@u, lucitoarea,
Phoebea fulgens splendidiore, coma, Mai str@lucit@ decât chica lui Phoebus sclipind,
Laetitis amplis cunctorum culta Bonorum, De bucuriile mari ale celor mai buni adorat@,
Est etiam nostra concelebrandi Cheli. Cade-se }i de a mea lir@ serbat@ a fi.
O felix Fatum! Tantum quod munere Divum O, tu, destin fericit, c@ prin astfel de daruri divine,
150 Detinuit nobis, Hungariaeque Decus. 150 Fala Hungariei tu ne-ai mai p@strat-o prin el.
Lembergae fuerat si digna Zamoscia Voto, (27) Dac@ }i Zamosciana fu demn@ prin votul din Lemberg (27)
Perpoliat pulchris TERTINA quam Studiis: De o fi }lefuit TERTINA-n studii frumos,
Digna quoque est Nutrix dulcissima, Vardia Magna, De un asemeni b@rbat n@sc@toarea lui dulce, Oradea,
Pierii Coetus, talis honore Viri. Muzelor noul l@ca}, demn@-i cu-atâta mai mult.
155 Quae Tibi quod Mater sit, multum gratulor illi, 155 C@reia, fiindc@ ]i-e mam@, adânc@ i-aduc eu cinstire,
Magnae Matris Honor, Magne Poeta, Tuae! Mare poete, o, tu, glorie mamei tot mari.
PANNONIOS IANOS non omnes abstulit Aetas Nu îi r@pir@ ea, Vârsta, pe to]i chiar IOANII PANNONICI;
Una: imo plures nostra remota dedit. Cea dep@rtat@, de-acum, înc@ mai mul]i ne d@du.
TERTINA quos inter cum NAGYIDE vertice summo TERTINA va r@t@ci împreun@ cu NAGY printre-aceia,
160 Castalii errabit tempus in omne Iugi. 160 Ve}nic, pe cre}tetul nalt }i pe-a Castaliei culmi.
Atque utinam! Plures Concordia duceret illuc, O, dac@ buna-n]elegere mul]i ar fi dus într-o acolo,
Pectoris expulsa sedibus Invidia. Iar@ invidia din inimi s-o fi îndep@rtat,
Nec tantus Fastus, Contemtus, et atra Simultas Nici îngâmnfarea cea mare, dispre]ul, nici ura ceea neagr@
Multorum premeret bilem, animumque trucem. Nu r@scoleau la atâ]i fierea }i sufletul crud.
165 Quid valet excultum Studiis dici! Indole vero 165 Ce-]i folose}te prin studii s@ fii instruit, dar cu firea
Vulpibus esse parem, Tigridibusque feris? Vulpilor frate, ba chiar }i decât tigrii mai crud.
Ioan Chindri}
In Cultu doctis docti sint: mox quoque Civis Fie-nv@]a]ii mai buni }i atunci nobilimea cea tare
Pluris eos faciet, Nobilitasque potens. – {i cet@]eanul un pre] mare vor pune pe ei.
Sed mage, quid voveam, petis? En! Mea maxima Vota Dar te întrebi ce urez, ci ascult@-mi ur@rile mele
170 Audi; illi coram iam recitata Viro: 170 Bune pe care le-am spus }i la-nv@]atul b@rbat.
De cultu Hungariae, Meritissime TERTINA, Pubis! TERTINA, tu, cel de faim@-n formarea junimii hungare,
Archi-que Vardensis Curio Gymnasii. Gimnaziului or@dan îndum@tor iscusit,
Olim qui pepulit de summis Daemonas Astris, Cel ce pe demoni, din astrele nalte-i goni-odinioar@
Protegat hic semper Teque, Tuamque Domum. Aib@-te- paz@ în veci, scut casei tale fiind.
175 Sim Tuus: esto meus: servet cum NAGYIDE nostro 175 Sunt eu al t@u, fii al meu }i, cu NAGY cel al nostru al@turi,
Te Deus, et tribuat cuncta cupita Tibi. Domnul ]i-ajute }i-]i dea toate ce ]i le dore}ti.
Vivat ALEXANDER Gnatus cum Matre! Parenti S@ î]i tr@iasc@ ALEXANDRU, n@scutul din tine, cu mama-i,
Par animo, ac ideo dignus ut alta petat. Semene-i tat@lui s@u, demn, lucruri mari n@zuind.
Tu quoque, Nominis alma Dies, per tempora longa Tu, iar@, alm@ a numelui ziu@, te-ntoarce voioas@
194
180 Incolumi redeas semper amoena Viro 180 Înc@ mul]ime de ani, la un b@rbat viguros.
Vivant! Hungariamque diu ornent TERTINA, NAGYque TERTINA s@ ne tr@iasc@ }i NAGY ca Hungaria-n glorii,
Carminibus, Meritis, Gloria Honore suo! Merite, - onoare }i-n vers s-o-podobeasc@-amândoi.
Traducere în metru original de

VASILE SAV
(1) In Fogarasiensi Transilvaniae Districtu duo existunt Pagi, (1) În districtul F@g@ra}ului din Transilvania sunt 2 sate ce se
quorum alter Ó Sinka, seu Vetus Sinka, alter Új Sinka, seu Nova chiam@ {inca, unul {inca Veche, altul {inca Nou@. Io m@ trag din
Sinka adpellatur. Ego ex priore duco meam originem, cuius pars cea dintîiu, care odinioar@ mai toat@ fusese proprietatea familiei
potior polim aviticum Bonum erat Familiae nostrae. Posteriore noastre. Înc@ }i {inca Nou@ fu asezat@ pre mo}ia noastr@ proprie,
vero in proprio nostro praedio conditus erat, uti hoc coram Il. precum din destul am ar@tat înaintea Statelor }i Ordinilor
Statibus, et Ordinibus Transilvanis abunde probavi anno 1792. Me transilvane în 1792. Ele amândou@ înc@ în pruncia mea fur@
puero uterque Primae Valachicae Legionis limitaneae Militiae înscrise în drepturele militari ale Legiunei întâie romane de
iuribus adscriptus est una cum aliis nostris, multorumque aliorum margine, împreun@ cu alte posesiuni ale noastre }i ale altor
Possessionibus. Natus autem sum stilo vetere die 28. Februarii, multora. Iar n@scut fui în 28 febr. calend. vechiu, a 1754.
Anno 1754.
(2) Szabéd, est frequens Sedis Siculicalis Maros Pagus, a meris (2) Sabedu e un sat mare în scaunul secuiesc al Mure}ului,
Unitariis inhabitatus. Huc primum a Parentibus missus fueram locuit numai de unitari. Aici m@ tr@meser@ mai întâiu p@rin]ii ca
ad condiscendam Linguam Hungaricam; sed quia locus mihi non s@ înv@] ungure}te; ci nepl@cându-mi locul, nu mult am umblat
arridebat, non diu eiatem frenquentavi Scholam. la acea }coal@.
(3) In eadem Sede situ est cum late patente Agro suo (3) Tot în acel scaun se afl@ {am}udul, sat foarte mare, cu agri
vastissimus Pagus Samsond cultus Siculis iuxta, ac Valachis. Hic foarte întin}i, locuit de secuii }i de români. Aici locuia tatu-mieu
residens Pater meus non aviticam, sed pignoratitiam duntaxat pre o posesiune nobiliar@, nu de mo}ie, ci pemnorat@, unde sub
quandam Portionem Nobilitatem possedit, sub cuius vigilantia et preveghiarea lui cea p@rinteasc@, cu ceva mai îndelung, am umblat
sollicitudine partena paulo diutius Ludum Litterarium adivi. la }coal@.
(4) Agropolis, seu Maros-Vasarhelyinum dictae Sedis Urbs (4) Agropole, va s@ zic@ Mure}-O}orhei, cetate regeasc@ }i liber@
Regia, et Libera, arce non ignobili ornata. Praebet ea sedem Tabulae în scaunul numit, cu o cet@]uie nu ordinar@. Aici se afl@ tabla regia
Regiae Iudiciariae Transilvanicae, Regio Romano- Catholico judec@toreasc@ a Transilvaniei, un gimnasiu r.-catolic }i un colegiu
Gymnasio, et Illustri Reformatorum Collegio. Habet suo in gremio renumit reformat. Are }i minori]i }i franciscani. Mai de însemnat
Minoritas, et Franciscanos. Commendat se praeterea vehementer e Societatea erudit@ ungureasc@, al c@reia secretariu perpetuu e
Erudita Hungarica Societate, cuius perpetuus Secretarius est renumitul }i prea înv@]atul D. GEORGIU ARANKA de Zágon. Tot
celebris ille, ac veri nominis Polyhistor, D. GEORGIUS ARANKA de aici este }i o bibliotec@ public@ foarte înavu]it@, ridicat@ de Exc.
Zágon; et locupletissima praeterea Bibliotheca Publica, ab Excell. d. Comite SAMUELE TELEKI de Szék, cancelariu, }i donat@
Dom. Cancellario, SAMUELE S.R.I. Comite TELEKI de Szék liberaliter publicului. În ast@ cetate mai întâiu am început a studia mai solid
195
erecta, donataque. In hac Urbe apud Reformatos prima Elementa elementele limbei latine }i ungarice la reforma]i, foarte mult
Linguarum Latinae, et Hungaricae non sine notabili progressu ajutându-m@ în cultura mea preaînv@]atul b@rbat, ALEXANDRU
solidius excolere coepi, operam ad meam culturam plurimum tunc KOVÁSZNAI PROFESORUL care, cât de mare umanist a fost, vor
conferente, Viro doctissimo, Profesore ALEXANDRO KOVASZNAI, qui ar@ta }i posteritatei carminile lui funebrali, cari cu alte pu]ine de
quantus Humanista fuerit, serae etiam Posteritati non dabunt alt@ natur@ le-a publicat la Traiect în Holandia în 1782.
oblivioni. Eius Carmina Exequialia, et Paucula quaedam alius
Argumenti. Traejecti Batavorum A. 1782 typis expressa.
(5) Agropoli, auctore germano natu maiore Fratre, Ioanne (5) De la M.-O}orhei din svatul frate-miu celui mai mare, Ioane
Sinkai (qui qua. Centurio Incl. Secundae Legionis Valachicae {incai (care ca c@pitan în Legiunea II româneasc@ a c@zut eroice
limitaneae in Lörch ad Rhenum A. 1795, heroice vitam cum morte la Lörch, lâng@ Ren, în a. 1795) m@ duser@ la Cluj, care e cetate
commutavit), translatus fui Claudiopolim, Urbem Regiam, regia, liber@, }i capitala Transilvaniei, la p@rin]ii iezui]i, cari m@
Liberam, eamque Transilvaniae Metropolim ad Patres Societatis cuprinser@ în Seminariul S. Iosef, iar eu m@ nevoii din toate
Iesu, a quibus in Seminarium S. Iosephi receptus, omnibus viribus puterile ca în patru ani de zile, în cari am tr@it cu beneficiul acestui
contendi, ne mihi, per quadriennium beneficio Alumnatus fruenti, alumnat, în }coalele gramaticali }i în cea poetic@, nimenea din
in scholis Grammaticis, et Poetica Classe, quisquam frequentium numero}ii miei emuli s@ nu-mi ia din mân@ primatul, ceea ce mai
aemulorum Primatus palmam praeciperet, quod plures superstites mul]i din con}colarii miei, cari pân@ azi mai tr@iesc, pot s@ testifice.
adhuc coaetanei condiscipuli hodiedum testari possunt.
(6) Inde propter studium Linguae Germanicae voluntale (6) De aici, dup@ voia p@rin]ilor, ca s@ înv@] limba german@
parentum transii Bistricium, Urbem Regiam, Liberamque am mers la Bistri]a, cetate regia, liber@, s@seasc@, unde în
Saxonum, ubi in Gymnasio Scholarum Piarum Rhetoricam absolvi. gimnaziul piari}tilor am absolvit retorica.
(7) Balasfalva, Sedes Episcoporum Fogarasiensium, ad utrisque (7) Blaj, scaunul episcopilor de Fogara}, pus la conflusul
Cicelli amnis (Nagy és kis Küküllø) confluxum condita, et îmbelor Târnave, Mare }i Mic@, }i de partea comitatului Albei de
Ioan Chindri}
respectu Comitatus Albensis Inferioris, ad quem pertinet, antequam Jos, de care se ]ine în sus de împreunarea Târnavelor, singur e
Cicelli confluerent, sola est Iurisdictioni praedicti Comitatus trans supus jurisdic]iunei zisului comitat dincolo de Târnave Mare.
maiorem Cicellum obnoxia. Hic vetus S. Blasii vicus, hodie Acest vechiu sat al S. Blaj, ast@zi se împarte în dou@, adec@ în sat
bifariam dividitur, in Pagum nempe, et contiguum Oppidum. Pagus }i în opid dimpreu@. Satul d@ lucru de câmp, iar opidul tapsa
Operas rusticas, Oppidum censum praestat perpetuo terrestri hero domnului p@mântesc al locului, carele de depururea e episcopul
loci Episcopo Graeco-Catholico. Pagus est antiquissimae, et grec-catolic. Satul e foarte vechiu }i de origine foarte întunecat@.
obscurissimae originis. Oppidum regnante CAROLO VI. Augusto Opidul începu a se forma împ@r@]ind CAROL al VI-lea, care mai
condi coepit, qui primus permutavit Dominium Balasfalvense cum întâiu au schimbat dominiul Blajului cu episcopul Inocen]iu Micu,
III, ac RR. D. Innocentio Klein, L. Barone de Szad. Episcopo baron de Sad, pentru Sîmb@ta de Jos }i Gherla. În Blaj dou@
Fogarasiensi pro Alsó Szombatfalva, et Szamos-Újvár. Duo edificie sunt mai însemnate, adec@ castelul episcopesc }i
praecipua sunt Balasfalvae aedificia, memoratu digna, Castellum munasteriul p@rin]ilor bazili]i la SS Treime. Cela se ]ine de sat,
utpote Episcopale, et Monasterium Patrum Basilitarum ad SS. iar cesta de opid. În munasteriu sunt }coale publice în care
Trinitatem. Illud ad pagum, hoc ad oppidum spectat. In Monasterio munasteriu intrând io în anul 20 al vie]ei mele, numaidecât fui
196
sunt Scholae publicae, in quod ego receptus, anno aetatis meae contrâns a profesa retorica }i poetica. A}a de curând preste ceilal]i
vicesimo Rhetoricam, et Poesim docere confestim iussus sum. Tam consor]i monastici fui în@l]at, dup@ prea momentoas@ judecat@ a
subito prae ceteris Religiosis Coalumnis e Scamno ad Cathedram superiorilor miei de la scaun la catedr@!
gravissimo Superiorum iudicio sublimatus!
(8) Dato unius anni specimine in tradenda Rhetorica, eorundem (8) Dând într-un an proba de a tr@da retorica, din deciziunea
venerabilium Superiorum meorum unanimi suffragio, et decreto unanim@ a acelora}i venera]i superiori ai miei fui destinat a fi
Romam mittendus decernor pro Philosophia biennio, Theologia trimis la Roma, pentru a asculta }i a înv@]a filosofia în doi ani }i
vero triennio in Collegio de Propaganda, qua fundatus Alumnus, teologia în trei, ca alumn funda]ionale, în Colegiul De
audienda, condiscendaque. Ibi, per quinquenium Studiis totus Propadagnda. Unde în 5 ani cu totul dat spre studie, în urm@
deditus, pro Coronide laborum meorum utriusque praedictae pentru încorunarea fatigielor mele luai gradul doctorale în îmbe
Facultatis Gradum suscepi, uti in Pergamena exaratum authenticum acele facult@]i, precum arat@ diploma autentic@ scris@ pe
Diploma testatur, quod sequentis est tenoris: pergamen@, ce urmeaz@:
„IOSEPH MARIA TITULI S. ALEXII S. R. E. PRESBITER

CARD. CASTELLIUS, S. CONGR. DE PROP. „IOSIF MARIA CASTELLI, CARDINAL PRESBITER AL SFINTEI
FIDE PRAEFECTUS. BISERICI ROMANE CU BISERICA DE SCAUN SF. ALEXE,
PREFECTUL CONGREGA[IEI DE PROPAGANDA FIDE
Omnibus, et Singularis praesenetes Nostras Litteras inspectoris, Tuturora }i fie}tec@ruie dintre acei ce vor cerceta, vedea,
visuris, atque lecturis Salutem in Domino. precum }i ceti cele de fa]@ cinstire întru Domnul.
Sacrosancta Romana Ecclesia, quam Beatissimi Petrus Sacrosancta Biseric@ Roman@ pe care Preaferici]ii Petru, mai
Apostolorum Princeps, et Paulus Doctor Gentium suo sanguine marele apostolilor }i Pavel, înv@]@torul popoarelor, au întemeiat-o
fundarunt, ac sacris institutis largiente Christo Domino cu sângele lor }i au înzestrat-o – mul]umit@ d@rniciei Domnului
edocuerunt, ab ipsis initiis Fidei Christianae susceptae viros in Christos – cu înv@]@turi, de la primele începuturi ale adopt@rii
gremio sou educatos, moribus, ac doctrinis imbutos, ac demum credin]ei cre}tine, a obi}nuit s@ trimeat@ pentru r@spândirea
Cuvâtului lui Dumnezeu b@rba]i crescu]i în sânul ei, p@trun}i de
in Divina Sapientia provectos ad disseminandum Verbum dei in
bune moravuri }i doctrine, care dup@ aceea au fost ini]ia]i în
diversas Orbis partes mittere consuevit. Quod quidem ex în]elepciunea divin@. Astfel înal]ii pontifi, edifica]i fie de cuvintele
Evangelica voce: Pasce Agnos meos, pasce Oves meas etc. et Evangheliei: «P@store}te oile mele, pa}te milu}eii mei etc.», fie
exemplo S. Petri edocti Summi Pontifices per tot saecula prin pilda Sfântului Petru, au urmat porunca divin@,
disponente Domino salubriter, et pro Pastorali suo munere îndeplinindu-}i în mod salutar }i cu deplin@ credinciozitate
egregie praestiterunt, ut Infideles ad Fidem Orthodoxam p@storiceasca lor îndatorire, ca pe cei f@r@ de credin]@ s@-i îmbie
invitarent, et populos ab eadem aberrantes ad gregem Christi la credin]a cea dreapt@, iar pe popoarele r@t@citoare departe de
Dimini reducerent. Hac ergo mediatione permotus fel. Record. aceasta s@ le readuc@ în turma Domnului Christos.
URBANUS VIII. cuius memoria sit in benedictione, Collegium Stimulat, prin urmare, de acest cuget, URBAN VIII de fericit@
197
Adolescentum ex variis Nationibus ad Fidem per universum memorie, c@ruia s@-i fie binecuvântat@ pomenirea, a în@l]at
terrarum Orbem propagandam erexit: quod URBANUM a suo Colegiul tinerilor strân}i laolalt@ din diferitele noroade, spre
r@spândirea credin]ei pe tot întinsul p@mântului; conduc@torilor
nomine appelavit, cuius Moderatoribus Authoritate Apostolica
Colegiului, care s-a numit dup@ el URBAN, le-a acordat, în virtutea
tribuit facultatem (prout in Litteris Erectionis, Institutionis, et autorit@]ii sale apostolice}ti, împuternicirea (a}a cum se }i
Fundationis dicti Collegii per Eum editis sub Dat. Romae apud S. cuprinde în Actul de ridicare, constituire }i întemeiere a
Mariam Maiorem Kal. Aug. Anno Incarn. Dni. MDCXXVII amintitului Colegiu, emis de c@tre ei cu datarea în Roma, la
Pontificatus sui Anno IV. Plenius continetur), illos, quos per s@rb@torirea Sfintei Marii Mari, 15 august din anul Întrup@rii
debitum tempus in dicto Collegio studuisse ac scientia, et moribus Domnului 1627, anul al patrulea al pontificatului s@u) ca pe acei
idoneos reperissent, ad Bacca Laureatus, Licentiaturae care, dup@ judecata lor, studiaz@ timp suficient în amintitul colegiu
Doctoratus, et Magisterii Gradus, servata forma Concilii }i dovedesc moravuri }i preg@tire corespunz@toare, s@-i
Viennensis iuxta Universitatis Studiorum Almae Urbis consuetudi- promoveze la bacalaureat, la doctorat, la gradul de magistru ori
nem, seu alias promovendi, ac solita ipsorum Graduum Insignia la altele similare, respectându-se forma Conciliului de la Viena
conferendi. Quandoque sic promoti omnibus, et singulis Gratiis, }i potrivit ob}te}tii uzan]e a institutelor, de înalte studii din
Binecuvântata Urbe, }i s@ le acorde insignele cuvenite acestor
Favoribus, Praerogativis, et Indultis, quibus alii in praedictae
grade. Totodat@ cei ce au fost promova]i la toate }i fiecare grad
Almae Urbis, seu aliis Universitatibus, ex alibi iuxta illius, et aliarum aparte s@ beneficieze }i s@ se bucure, a}a cum poftesc, de
Universitatum huius modi Constitutiones ad Gradus praedictos prerogativele }i de înlesnirile de care al]i promova]i la acelea}i
promovendi de Iure, vel Consuetudine quomodo libet potiuntur, grade, ori la alte universit@]i ale amintitei Urbe Binecuvântate ori
fruuntur, et gaudere possunt. Eandem vero Facultatem praedictis altundeva, în virtutea regulamentelor acesteia sau ale celor
Colegii Moderatoribus, ut supra concessam, fel. Rec. CLEMENS similare de la alte universit@]i, au parte, dup@ bunul plac, de drept
XIV. non solum benigne confirmavit, sed etiam extendit in sau potrivit uzan]elor. Aceea}i împuternicire acordat@
Ioan Chindri}
peculiari Audientia habita per R. P. D. STEPHANUM BORGIA S. conduc@torilor aminti]i ai Colegiului a fost nu numai înt@rit@ din
Congreg. a Secretis sub die XV. Martii Anno Dni MDCCLXXII. bun@voin]a lui CLEMENT XIV, ci a }i fost extins@, prin domnul
{TEFAN BORGIA, principe roman, secretarul Sfântei Congrega]ii,
Quamobrem quam Dilectus Nobis in Christo Dnus, GEORGIUS
în audien]a special@ care a avut loc în ziua de 15 martie anul
SINKAI de eadem, Nobilis Transylvanus, Ord. S. Basilii M.
Domnului 1772.
Religiosus Professus, eiusdem Collegii Alumnus per integrum În consecin]@, l-am considerat pe iubitul nostru întru Christos
cursum Philosophiae, ac Theologicae tam Dogmaticae, quam domnul GHEORGHE {INCAI d e {inca, nobil transilv@nean,
Scholasticae assiduis vigiliis sedulam operam in Scholis Collegii c@lug@r cu vot pronun]at al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare,
URBANI impenderit, vitae, ac morum probitate, Christiana pietate, alumn al aceluia}i colegiu, care pe toat@ durata cursului filosofiei
eruditione, ac doctrinis praeditus, idoneus repertus fuerit, cât }i al teologiei dogmatice }i scolastice deopotriv@, a muncit
volentes iuxta praedictarium Litterarum tenorem voluntatem tam st@ruitor în }colile Colegiului URBAN, cu pre]ul unor vegheri
URBANI VIII quamCLEMENTIS XVI Rom. Pontificum executioni neprecupe]ite, dând dovad@ de dreapt@ moral@, cucernicie
198
mandare, assignavimus Eidem Conclusiones ex Utraque Facultate: cre}tineasc@, erudi]ie }i cuno}tin]e temeinic însu}ite, demn de
Quas hodie publice in praesentia R. P. D. STEPHANI BORGIA S. a-i stabili teze din ambele discipline, în inten]ia ducerii la
Congr. a Secretis, et Celeberrimorum Theologiae, ac Philosophiae îndeplinire, în conformitate cu documentele amintite, a voin]ei
Professorum, et aliorum Celeberrimorum Virorum, ita docte, pontifilor romani URBAN VIII cât }i a lui CLEMENT XIV. În prezen]a
eleganter, ac copiose defendit declarando, eruendo, omnes reverendismului p@rinte domnului {TEFAN BORGIA, principe
Conclusiones ex assignatis, ac comprobando, distinguendo, pro roman, secretar al Sfintei Congrega]ii, a distin}ilor profesori de
et contra arguendo, dubitationes proponendo, illasque teologie }i filosofie, precum }i a altor b@rba]i de seam@, acesta a
sus]inut tezele fixate în chip atât de erudit, str@lucit }i multilateral,
dissolvendo, argumentisque primo Dni IOAN. CAROLI BONOMI
declamându-le, probându-le, analizându-le pe toate, invocând
Theologiae Polemicae Lectoris; deinde P. Fr. THOMAE MARIAE
argumente pentru }i în contra, ridicând obiec]ii, refutând întâi
CERBONI în dicto Collegio Theologiae Scholasticae Lectoris; dificult@]ile propuse de c@tre domnul IOAN CAROL BONOMI,
atque P. Dni AVRELII LEONI Philosophiae Lectoris, aliorumque lectorul teologiei polemice, apoi pe cele ale p@rintelui c@lug@r
acute, ac Magistrali more respondendo, ut ab omnibus Utriusque TOMA MARIA CERBONI, lectorul teologiei scolastice în amintitul
Facultatis Doctoribus idoneus habitus et aestimatus fuerit, qui Colegiu }i ale domnului p@rinte AURELIU LEON, lectorul
unanimi consensu, concorditer. Pari voto, viva voce, vivisque filosofiei, totodat@ }i ale altora prin replici ascu]ite }i ripostate
Suffragiis, ac nemine penitus penitusque discrepante Philoso- cu m@iestrie, încât to]i doctorii ambelor facult@]i l-au g@sit }i l-au
phiae, ac S. Theologiae Laurea Doctoratus dignus approbaretur. calificat apt, drept care a fost declarat demn de laurii doctoratului
în filosofie }i în sfânta teologie, cu consens unanim, în plin@
în]elegere, cu
Quapropter R. P. D. STEPHANUS BORGIA S. Congr. a Secretis concondan]@ de voturi, prin aclama]ii, f@r@ contrazicerea ori
habita prius de dicto D. GEORG. GABRIELE SINKAI Fide Catholica, p@rerea aparte a num@nui.
et Religione emissa per Eum in manibus eiusd. R. P. D. STEPHANI De accea reverendisimul p@rinte domnul {TEFAN BORGIA,
BORGIA ibid. publicae Fidei professione iuxta formam traditam principe roman, secretarul Sfintei Congrega]ii, îndat@ ce amintitul
domn GHEORGHE GABRIEL {INCAI a prestat m@rturisirea
a fel. PIO PAPA IV. ac iure iurando tactis corporaliter, et osculatis
credin]ei }i religiei catolice, f@cut@ de el public, în mâinile
S. Dei Evangeliis, desuper, praestito, consideratis moribus, aceluia}i reverendisim p@rinte domnul {TEFAN BORGIA, principe
scientia, ac virtutibus, quibus eundem D. G. GABRIELEM SINKAI roman, m@rturisire de credin]@ în forma stabilit@ de fericitul Pap@
Altissimus inlustravit per Auctoritatem Apostololicam memoratum PIUS IV, }i dup@ ce a depus jur@mântul atingând }i s@rutând Sfintele
D. G. GABRIELEM SINKAI uti benemeritum, dignum, sufficientem, Evanghelii; luând în considerare moravurile, }tiin]a de carte,
et idoneum in Philosophia, et S. Theologia Doctorem, ac virtu]ile cu care Cel de Sus l-a înzestrat pe numitul domn
Magistrum creavit fecit, solemniter pronunciavit et ordinavit ita, GHEORGHE GABRIEL {INCAI, pe amintitul domn GHEORGHE
ut in futurum omnibus, et singulis Indultis. Exemptionibus, et GABRIEL {INCAI, ca pe unul care este merituos, demn, apt }i
Privilegiis, Favoribus, Praeeminentiis. Dignitatibus, et Honoribus, potrivit, în baza autorit@]ii apostolice, l-a creat, l-a în@l]at, l-a
declarat în mod solemn de doctor }i magistru în filosofie }i sfânta
quibus alii sic promoti tam in Urbe, quam in totius Orbis teologie }i a poruncit ca atare, pe viitor, s@ se poat@ }i s@ aib@
Universitatibus Utrisque Facultatis Magistri, et Doctores de Iure, îndatorirea de a se folosi de toate }i de fiecare din prerogativele,
ac consvetudine, aut alias quomodolibet utuntur, potiuntur, et scutirile, privilegiile, distinc]iile, demnit@]ile }i onorurile de care
199
gaudent, uti, potiri, et gaudere possit, et debeat. Dans praeterea, }i al]i doctori }i magi}tri ai ambelor facult@]i, promova]i astfel atât
et concedens Ei Licentiam ac liberam Facultatem, et Authoritatem în Urbe cât }i la universit@]ile de pe tot întinsul p@mântului, se
Legendi, Docendi. Glossandi. Interpretandi, ac Magistralem folosesc }i beneficiaz@ }i se bucur@ de drept, dup@ uzan]@ ori în
Cathedram ascendendi, similiter alios omnes, et singulos Actus orice alt mod. Dându-i }i acordându-i, pe lâng@ aceasta, }i
Magistrales publice, et privatim exercendi prout Sibi placuerit et încuviin]area, neîngr@dita competen]@ }i autoritate de a face
prelegeri, a preda, a adnota, a interpreta, precum }i de a se a}eza
videbitur. Atque ad absolutionem gestorum huius modi solita
în catedra profesoral@, tot a}a }i de a practica atât în public, cât }i
Doctoratus Insignia eidem D. GEORGIO GABRIELI SINKAI în particular, dup@ voia }i judecata sa, toate celelalte }i oricare
contulit, et Annulum eius digito Annulari, et Biretum capiti pro dintre activit@]ile didactice.
Corona imposuit, Libros clausos, et apertos mox in manibus Iar pentru împlinirea actelor obi}nuit cu asemenea ocazie i-a
tradidit, ac Ipsum denique induxit in Cathedram Magistralem, et conferit însu}i domnului GHEORGHE GABRIEL {INCAI insignele
conlocavit, ut intelligeret. Se inter Utriusque Facultatis doctores cuvenite doctoratului de acest fel }i i-a tras inelul pe degetul
admissum, et receptum fuisse: prouti ad Osculum fraternum a inelar, în semn de încoronare i-a pus biretumul pe cap, i-a
singulis Magistris, ac Doctoribus, ibidem praesentibus admissus, înmânat c@r]ile deschise }i închise, l-a urcat pe loc în catedra
atque receptus fuit ad Laudem, et Gloriam Omnipotentis Dei, et profesoral@ ca s@ ia act c@ a fost admis }i primit în sânul doctorilor
ambelor facult@]i }i c@ a fost admis }i primit spre m@rirea }i
Salvatoris Nostris Jesu Christi Amen. prosl@virea Atotputernicului Dumnezeu }i a Mântuitorului nostru
In quorum fidem, et testimonium praemissorum Praesentes Isus Christos. Amin.
fieri, et Nostra manu subscriptas Sigilli Nostri, quo in talibus În credin]a }i m@rturia celor de mai sus, am poruncit ca
utimur, iussimus adpensione muniri. Datum Romae in Collegio prezentului act semnat }i de mâna noastr@ s@ i se atârne spre
Urbano de Propaganda Fide. Die XXVIII. Mensis Ianuarii Anno înt@rire }i sigiliul nostru de care ne folosim în asemenea ocazii.
a Nativitate Domini Nostri Jesu Christi MDCCLXXIX, Pontificatus Dat la Roma în Colegiul Urban de Propaganda Fide, în ziua de 28
Ioan Chindri}
a lunii ianuarie, anul de la Na}terea Domnului nostru Isus

Sanctissimi Domini Nostri PII Divina Providentia VI Anno IV.
Christos 1779, anul al IV-lea al Sanctit@]ii Sale Pontificele nostru
PIUS al VI-lea din mila lui Dumnezeu.
Joseph Maria Card. Casteli, m. p.
Praefectus. Cardinal Iosif Maria Castelli,
S. Borgia, m. p. prefect m. p.
Secret. St. Borgia m. p.
secretar”.
Sigillum est pendens e duplici zona rubro-viridi sericea,

infusum, impressumque Capsae maiori aeneae, referens Christum Sigiliul este atârnat pe }nur dubu de m@tase ro}u-verde, turnat
Dominum, post Resurectionem cum erecto Vexillo stantem, et }i imprimat într-o cutie mai mare de bronz, reprezentând pe
Apostolos duodecim iubentem ubique Evangelium praedicare, Domnul Christos înviat, stând cu steagul ridicat }i poruncind celor
200
cum hac, peripheriam internam ambiente sententia: EVNTES. IN. doisprezece apostoli s@ predice peste tot Evanghelia. Pe
VNIVERSVM MVND. PRAED. EVANGHEL. OMN. CREAT.” perimetrul interior poart@ inscrip]ia „Mrge]i în toat@ lumea }i
(9) Et quidem 1. Bibliotheca Vaticana. 2. Bibliotheca vulgo: propov@dui]i Evanghelia la toat@ f@ptura”.
Sopra la Minerva. 3. Bibliotheca ad Aracelli. 4. Bibliotheca (9) {i anume: biblioteca Vatican@, cea numit@ Sopra la
Benedictina. 5. Bibliotheca Collegii de Propaganda, cuius sat Minerva, cea ad Aracelli, cea Benedictin@ }i a Colegiului De
longo tempore fui Custos. Propaganda, la care destul de îndelung am fost custode.
(10) Enotavi autem praeprimis ea ex MSS. Codicibus, quae ad
adparandam Historiam Daco-Romanam, sive Valachicam (10) Anotam îns@ mai ales din c@r]i manuscrise cele ce ajut@ la
faciunt, cuius tunct fundamenta a me iacta sunt solidissima. compunerea istoriei române[}t]i, ale c@reia fundamente solide
(11) Eminentissimus Princeps, et S. R. E. Cardinalis STEPHA- înc@ atunci le-am pus.
NUS BORGIA, id temporis, quo Romae studui, erat a Secretis S. (11) Eminentisimul principe }i cardinale al S. beserece
Congregationis de Propaganda, meque tanta benignitate complecti romane, {TEFAN BORGIA, pre timpul când studiam la Roma,
dignatus est, ut nedum facultatem mihi a beatae memoriae Ssmo era secretariu Congrega]iunei De Propaganda, }i pe mine cu atâta
PIO VI. Summo Pontifice impetraverit omnes Libros legendi, bun@voin]@ m-a cuprins, cât nu numai mi-a câ}tigat de la sumul
omnesque Bibliothecas perlustrandi, et consulendi: sed etiam pontifice PIU VI de fericit@ memorie facultate de a lege orice
proprio aere eruditum quemdam Presbiterum conduxerit, qui me c@r]i }i a cerceta toate bibliotecele, ci mi-a }i condus cu spesele
hospitem, et peregrinum omni, quo animus ferebat, tempore per sale un preot înv@]at care, ca pre un oaspe }i str@in, s@ m@ poarte,
în orice timp a} voi, pre la bibliotecele publice }i pre
Bibliothecas Romanas publicas, perque Eruditorum Societates la societ@]ile erudi]ilor, s@ mi le arate }i s@ m@ reconduc@ acas@.
circumduceret, indigitaret, et domum reduceret. Quid? Quod Afar@ de ce, c@ însu}i mai de multe ori a c@utat }i mi-a dat spre
ipsemet etiam saepius exquisiverit, et praebuerit legendos, mihi lectur@, atari scrietori mie pân@ aci necunoscu]i, în diverse
antea ignotos, Scriptores tales varii idiomatis, qui de Valachis limbe, cari însemnase ceva despre români. Înc@ }i mai de multe
quidpiam memoriae prodiderunt. Adhibuit me quoque saepius ori m-a invitat la masa sa cea ospitale, carea era plin@ de înv@]a]i
hospitali Mensae suae, quae cum domesticis, tum exteris etiam atât domesteci, cât }i str@ini, }i din ale c@rora conversa]iuni
Eruditis referta erat, et ex horum doctissimis sermocinationibus, preaînv@]ate foarte mult am sporit în istorie }i alte }tiin]e. Iar
ac disputationibus nimiopere in Historia, aliisque Scientiis profeci. facultatea de a lege c@r]i proibite a}a suna:
Facultas legendi Libros prohibitos, sequentis tenoris Scripto fuit
mihi attributa.
„Ex Audientia Ssmi Dni Nri PII PP. VI habita die 20. Februarii „Din audien]a sacrosanctului domnul nostru PAPA PIUS VI care
1780. a avut loc în ziua de 20 februarie 1780.
Ssmus me infrascripto, Sacrae Congregationis de Propaganda Sacrosanctul a binevoit ca în baza referatului meu, al
Fide Secretario referente, benigne concessit GEORGIO GABRIELI subsemnatului secretar Sfintei Congrega]ii de Propaganda Fide,
SINKAI Ordinis S. Basilii M. facultatem retinendi omnes, et s@-i acorde lui GHEORGHE GABRIEL {INCAI din ordinul
quoscumque damnatorum Auctorum, etiam Haereticorum, Sfântului Vasile cel Mare permisiunea de-a p@stra la sine toate
prohibitos Libros, quos secreto, et sub clave teneat ne ad aliorum c@r]ile interzise, pân@ }i ale unor autori condamna]i, fie ei chiar
manus deveniant; idque indulsit, quoad ipse Orator vixerit. Datum eretici, pe care s@ le ]in@ în tain@ }i sub cheie, ca ele s@ nu încap@
201
Romae ex aedibus eiusdem Sacrae Congregationis, die, et anno cumva pe mâna altora. Aceasta i-a îng@duit cât timp respectivul
quibus supra. va fi tr@it ca propov@duitor. Eliberat la Roma din re}edin]a
aceleia}i Sfinte Congrega]ii în ziua }i anul men]ionat mai sus.
Stephanus Borgia, m. p. {tefan Borgia m. p.,
( L.S.) Secr.” (L. S.) secretar”.
(12) Roma redux Viennae in Austria iussus sum subsistere, et (12) Întorcându-m@ din Roma, mi se demând@ a r@mânea
ingredi Generale Graeco-Catholicum ad S. Barbaram Seminarium, în Viena Austriei }i a intra în seminariul generale gr.-catolic
altero socio inde paulo post Balasfalvam revocato; remanente de la S. Barbara, cel@lalt so] al miei curând dup@ aceea fiind
tamen ibidem adhuc A. R. ac Cl. D. SAMUELE KLEIN de Szád, mihi rechemat la Blaj, ci r@mânând acolo înc@ D. SAMUELE MICU
coniunctissimo populari. – Doleo, mirorque vehementer, tam de Sad, compatriotul mieu adict. M@ doare }i foarte m@ mir c@
omnibus scientiis, et litteris abundanter ornatum, et singularibus un b@rbat atât de ornat cu toate }tiin]ele din destul }i renumit
editis operibus conspicuum Virum, ab iis domesticis Scriptoribus, dup@ operele sale unice, fu pân@ acum trecut cu t@cerea de
qui Hungariae, et Transilvaniae Historiam Litterariam ex professo c@tre scriitorii domestici, cari în adins au scris istoria literar@ a
scripsere, Biographiasque Patriae Eruditorum vulgavere, alto Ungariei }i Transilvaniei }i biografiele erudi]ilor din patrie; ca
silentio hactenus praeteritum esse; quasi vero iam Graeco- Catholici }i când, z@u, oamenii gr.-catolici nici ar putea fi înv@]a]i, nici
homines ne sapere quidem possent, aut vellent; ac in censum ar vrea }i nu s-ar putea num@ra între oamenii litera]i din patrie!
litteratorum hominum in Patria venire nequirent! Quos inter tamen Între cari îns@ mul]i sunt, cari cu totul }i cu seriozitate deda]i
frequentes sunt, qui Litteris serio, intimeque dediti, etiam studielor, nu înceteaz@ }i între cele mai mari strâmtori
arctissimas inter rei familiaris angustias, Ingenia sua percolere non domestece a-}i cultiva ingeniele sale. De aceea nu m@ pociu
desinunt. Hinc temperare mihi nequeo quin ea studiosissimi huius astâmp@ra ca s@ nu ating aici pre scurt cele mai notabili
familiaris mei. Quae mihi nota sunt, nominatiora vitae adiuncta, împregiur@ri ale vie]ei prea studiosului mieu amic }i meritele
Ioan Chindri}
meritaque litteraria, paucis hicce non perstringam. lui literare.

Editus est is in lucem in Saxonicalis Sedis pago Szád Anno 1745; S-a n@scut în a. 1745 în Sad, sat în scaunul s@sesc al Sibiului,
unde etiam axioma suum nobilitare trahit. Impetravit autem a Carolo de la care-}i trage }i numirea nobilitare ce o c@p@tase, pentru
III. Hungariae Rege Nobilitatem familiae suae patruus IOANNES familia-}i, unchiul s@u Ioane liber baro Clain, episcopul
Liber Baro KLEIN, Episcopus Fogarasiensis. Humaniora, aliaque F@g@ra}ului, de la Carol al VI-lea, regele Ungariei. Clasele
inferiora studia terminavit Balasfalvae. Inde Viennam missus ad umanioare }i alte studie mai de jos le-a terminat în Blaj. De aici
Collegium Pazmanianum Ibidem in Universitate Scientiis fiind trimis la Viena, în Colegiul Pazmanian, acolo la universitate
philosophicis et theologicis se se expolivit, quibus solide, se cultiv@ în }tiin]ele filosofice }i teologice, cu cari din destul
cumulateque imbutus, meruit promoveri pro Praefecto Studiorum înavu]indu-se, merit@ a fi promot ca prefect studielor în
ad supra memoratum Generale Graeco-Catholicum S. Barbarae seminariul mai sus atins greco-catolic generale de la S. Barbara,
Seminarium, quo in munere constitutus edidit praecellentes illas în care dereg@torie fiind, ed@ acele dou@ preal@udate
duas Dissertationes latinas, quae illi magnam aestimationem, diserta]iuni latine, care-i câ}tigar@ mare laud@ }i onoare, cari
honoremque peperere. Prima erat: Dissertatio Canonica de sunt: întâia, despre c@s@torie dup@ disciplina besericei
202
Matrimonio iuxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, Grece}ti-orinetali, în Viena, 1781; a doua, despre ajunurile
Vindobonae 1781. Secunda: Dissertatio de Ieiuniis Graecae (posturile) besericei grec.-or., acolo}i, în 1782. F@r@ de cari înc@
Orientalis Ecclesiae ibidem 1782. Insuper prius iam typis credita mai înainte era edat@ de el o gramatec@ român@, înavu]it@ de
erant ab illo: Elementa linguae Daco-Romanae, sive Valachicae a me mine însumi, la a. 1780. Dup@ mai mul]i ani, întorcându-se de
locupletata etc. ibidem 1780. Vienna post plures annos Balasfalvam la Viena în Transilvania, fu despus de episcopul ATANASIU
in Transilvaniam reversus, ab ATHANASIO REDNIK Episcopo creatus REDNIK mare eclesiarc@, dup@ ritul besericei orientale. Acum,
fuit iuxta ritum Orientalis Ecclesiae Magnus Ecclesiarcha. Nunc a dup@ mai multe servicie publice purtate cu laud@, e
longiori tempore post diversa, laudabiliter abs se administrata concionatoriu episcopesc în beserica catedrale. În anii trecu]i
publica munia, agit in Cathedrali Ecclesia Concionatorem traduse toat@ S. Scriptur@ a îmbelor testamente în limba
Episcopalem, Superioribus annis totam Sacram utriusque Testamenti româneasc@, }i o ed@ în tipografia din Blaj, in folio. Tot pe atunci
Scripturam in Valachicum Sermonem covertit, eamque typis etiam ed@ }i Teologia moraliceasc@, de sine lucrat@, în 4o. De atunci,
Balasfalvensibus feliciter in folio exscribi fecit, quibus perinde vastum câte c@r]i latine }i române}ti au ie}it la lumin@ din tipografia
a se elucubratum eodem sermone Moralis Theologiae Volumen in Blajului, cam de vreo 20 de ani, toate au fost ajutate }i îndreptate
4-to excudi procuravit. Omnes bonae frugis Libri atini, et Valachici, de dânsul. Are }i mai multe predice de ale sale, din care unele
qui inde circiter a duobus deceniis ex Balasfalvensi Typographia in sunt tip@rite, altele înc@ nu. În aceea}i limb@ public@ }i Logica,
lucem prodierunt, illum fautorem, obstetricatorem, correctorem, Ethica }i Dereptul naturei, lucrate de sine, una câte una. Urmeaz@
promotoremque agnos unt. Habet plures quoque Valachice a se aici alte opere de ale lui, înc@ needate, dar terminate întru atât
cât dac@ i-ar favori soartea,
dictas Conciones impressas; nonnullas etiam ineditas. Eadem lingua numaidecât s-ar }i putea pune sub tipariu; }i adec@ în ordinea
concinnatum abs se Logicam, Ethicam, et Ius Naturae separatim urm@toare, în carea s-au }i compus:
evulgavit. Sequuntur iam nunc Lucubrationes Eius, nondum editae,
perfectae tamen, et absolutae ita, ut si typorum favor suffragaretur,
confestim publici possent fieri iuris. Et quidem sequenti, ut sunt
elaboratae, ordine:
1 - o ) B r e v i s N o t i t i a H i s t o r i a e Va l a c h o r u m a b 1) Scurt@ noti]@ din i s t o r i a r o m â n i l o r, de la început pân@
origine gentis usque Seculum XVIII. la secolul al XVIII-lea.
2 - o ) D i s s e r t a t i o d e S t a t u , e t Po l i t i a R e l i g i o - 2) D e s p r e s t a r e a } i p o l i t i c a c @l u g @r i l o r b e s e r i c e i
sor um, et Monachor um Orientalis Ecclesiae. orientali.
Utrumque Opus latino idiomate est exaratum. Amândou@ acestea sunt scrise în limba latin@.
3-o) Dictionarium L atino-Valachico-Hungarico- 3) D i c ] i o n a r i u latin-român-unguresc-nem]esc; se cere
G e r m a n i c u m . Iam expetitur ad typos a Typographia pentru tipografia Universitatei din Budapesta. Celelalte ce
Universitatis Pestanae Budensi! – cetera, quae sequuntur, Valachica urmeaz@ sunt scrise în limba român@.
sunt exarata lingua.
4 - o ) H i s t o r i a Va l a c h o r u m , Tr a n s i l v a n o r u m , 4) I s t o r i a r o m â n i l o r transilvani, munteni }i moldoveni,
Transalpinor um, et Moldavor um cum rebus gestis împreun@ cu faptele principilor.
Pr i n c i p u m .
203
5 - o ) H i s t o r i a E c c l e s i a s t i c a Va l a c h o r u m Tr a n - 5) I s t o r i a b e s e r i c e a s c @ a românilor transilvani.
silvanorum.
6-o) Historia Concilii Florentini. 6) I s t o r i a c o n c i l i u l u i de la Floren]a.
7 - o ) Pr a x i s C o n s i s t o r i a l i s . 7) Practica besericesc @.
8-o) Historia Ecclesiastica Universalis compen- 8) Istoria besericeasc@ u n i v e r s a l e p r e s c u r t .
diose
Sequentia autem partim Latina, partim Graeca, et Gallica, Iar cele urm@toare sunt tradus@ de el în române}te din limba
aliorum Opera, versa sunt per illum in Valachicum. latin@, greac@ }i francese.
9-o) Marmontellii Belizarius. 9) B e l i s a r i u , dup@ Mormontel.
10-o) Luciani de veris Narrationibus. 10) L u c i a n , istorie adev@rat@.
11-o) Fleurii Abbatis Historiae Ecclesiasticae 11) F l e u r y, istoria besereceasc@, seclul I-IV.
S e c u l a p r i o r a IV.
1 2 - o ) S e g n e r i I n s t r u c t i o Po e n i t e n t i s . 12) S e g n e r i , înv@]@tur@ pentru peniten]i.
13-o) Thomas a Kempis. 13) T h o m a d e C h e m p i (de uramarea lui Chr.)
14-o) S. Basilii M. Homiliae, et Ascetica. 14) S . B a s i l i u , omilie }i ascetice.
15-o) S. yrilli Hierosolimitani Opera omnia. 15) S . C i r i l Ierusalimiteanul, toate operele.
16-o) S. Dorothei Opera omnia. 16) S . D o r o t h e u , toate operele.
1 7 - o ) S . Pa c h o m i i O p e r a o m n i a . 17) S . Pa c h o m i u , toate operele.
18-o) S. Ioannis Chr ysostomi in Evangelium S. 18) S . I o a n e G u r@- d e - A u r omilie 88 în evangeliul S. Ioane
I o a n n i s H o m i l i a e LXXXVIII. e t a l i a e H o m i l i a e . }i alte omilie.
19-o) S. Gregorii Nazianzeni aliquot Homiliae. 19) S . G r e g o r i u N a z i a n z e n u , câteva omilie
20-o) S. Damasceni Hstoria Iosephat et Barlaam, 20) Ioane D a m a s c e n , istoria lui Ioasafat }i Barlaam }i De
Ioan Chindri}
et de Or thodoxa Fide Libri duo priores. credin]a ortodox@, libru I }i II.

21-o) S.S. Epiphanii, Anastasii Ephrem, et 21) De ale SS. E p i f a n i u , E f r e m u }i I . D a m a s c e n , câteva
Damasceni aliquot Homiliae. omilie.
2 2 - o ) S . C l i m a c i L i b e r a d Pa s t o r e m , e t a l i q u o t 22) S . I o a n e C l i m a c u , Scara sau c@tr@ p@storiu }i câteva
Ser m o n e s . cuvânt@ri.
Denique proprio marte adparatus: În urm@, în compuse]iune proprie:
2 3 - o ) P e c u l i a r i s Tr a c t a t u s P h i l o s o p h i c o - 23) Tractat filosofic-teologic, despre descoperirea legei
Theologicus de Revelata Religione Christiana. cre}tine}ti.
Et haec ecce! Ingenii, industriaeque monumenta unius sunt {i iac@, aceste sunt monumetele mintei }i nevoin]ei unui om
Graeco-Catholici hominis. Quid non, si in plurium, latere greco-catolic. Ce nu am afla, poate, dac@ am sta s@ cerc@m dup@
volentium, conatus, operasque doctas inquireremus? Pretiosi lucr@rile mai multor al]i cari se ascund, alte multe, pre]ioas@,
iterum, utilis, et admirandi detegeremus? Oggerat iam nunc folositoare }i demne de mirare? Zic@ acum calomniatorii
204
quispiam effrons calumniator Monachos, aliosque Ritus nostri, et neru}ina]i c@ c@lug@rii }i al]i b@rba]i de ritul nostru }i de
Gentis nostrae homines rudes, idiotas, otiosos, ignavos, hebetes, na]ionalitatea român@ sunt rudi, neînv@]a]i, lene}i neprecep@tori
et inidoneos esse colendis Bonis Artibus, et Scientiis!! – et ideo }i necop]i pentru cultivarea artilor bune }i a }tiin]elor, }i de aceea
indignos aestimatione, favore, et gratia Regis, procerum, et Patriae!! nedemni de stima }i gra]ia regelui, maimarilor }i a patriei!!
(13) Methodum scholas Vernaculas Nationales, (a nova rectiore, (13) Metodul de a înv@]a }i înderepta }coalele a}a numite
politioreque Norma Normales etiam dictas) docendi, et regendi, normali na]ionali cu limba matern@ l-am înv@]at în Viena, de unde
Viennae didici, superquo studio meo tale obtinui Testimonium: am }i c@p@tat urm@toriul atestat:
„Endes unterschriebener bezeuge hiemit, dass der Wohlerwür- „Subsemnatul certific@ prin prezenta c@ preacucernicul domn
dige Herr, GEORGIUS GABRIEL SINKAI, Basilianer aus der GHEORGHE GABRIEL {INCAI, c@lug@r bazilitan al diocezei
Fogarasienser Dioeces, nicht nur den Vorlesungen, welche in der F@g@ra}ului, nu numai c@ a frecventat cu deosebit@ sârguin]@
hiesigen kaiserlichen königlichen Normalschule bei St. Anna über prelegerile sus]inute la cr@iasca }coal@ normal@ de la Sfânta Ana,
die Katechetik, und Methode sind gehalten worden, sehr fleissig privind catehetica }i metoda, ci a dat }i dovad@, prin str@lucitul
beigewohnet, sondern derselbe hat sich auch bei dem mit ihm examen pe care l-a sus]inut, c@ st@pâne}te pe deplin cuno}tin]ele
vorgenommenen Examen gezeuget, dass er dasjenige verstehe, um pentru a i se putea încredin]a cu spor sarcina unui catehet,
das Amt eines Katecheten mit Nutzen zu bekleiden, und nach der precum }i ca s@ fie capabil de a catechiza dup@ modul de predare
kaiserlichen königlichen Schulverordnung vorgeschriebenen preconizat de c@tre regulamentul }colar cezaro-scr@iesc. Spre
Lehrarz zu Katechisiren. Zu Urkund dessen ist him gegenwärtiges adeverirea acestora i s-a conferit dovada de fa]@ sub semn@tura
Zeugniss unter der gewöchlichen Fertigung ertheilet, worden. de ob}te obi}nuit@. Viena 2 martie 1780.
Wien, den 2 März 1780 I.I. v. Felbiger.” (L. S.)
I.I. v. Felbiger.” (L. S.)
(14) Ibidem eodem tempore operam dedi Iuri Naturae, Publico (14) Tot acolo }i pre acela}i timp am studiat dereptul naturei,
Universali, Gentium, et Ecclesiastico. Ex deperditis Testimoniis public, universale }i besericesc, despre care din testimoniele
reliquis, unicum sequens adhuc nuper adinveni, quod ita sonat: pierdute am mai aflat nu demult atestatul ce urmeaz@:
„Qui subscripsi Praesentia, iisdem fidem facio, Reverendum, „Cel ce subscrie cele de fa]@, le }i atest cu credin]@: c@
ac Doctissimum Dominum GABRIELEM SINKAI, Collegii Graeci reverendul }i preaînv@]atul domn GABRIEL {INCAI, membru al
Convictorem, in primo ex Institutionibus Iuris Ecclesiastici Publici Colegiului Grecesc, cu ocazia primului examen public semestrial
instituto Semestri Examine ea haustae Doctrinae Specimina organizat din principiile dreptului bisericesc, a dat dovad@ de
dedisse, ut Eminentiae Notam, Laudemque fuerit promeritus. atâta aprofundare a doctrinei, încât a fost învrednicit de clasificarea
Quod igitur Testimonium pro facta mihi Potestate dabam Viennae excep]ional@ }i de laud@. În consecin]@, în virtutea puterii
die 15-ta Martii 1780. conferite mie, i-am eliberat acest testimoniu.
(L. S.) Ios. Pehem m.p. (L. S.) Iosif Pehem m. p.,
I.V.R.S.C.R.A.M. a Conciliis consilier al Preasacrei
Regiminis, et Iuris Ecclesiastici Cezaro-Cr@ie}ti Majest@]i }i
Professor publ. Ord.” profesor titular de drept ecleziastic.”
205
(15) Celebris Scriptor, et Rerum Hungaricarum Collector, (15) Renumitul scriitoriu }i adun@toriu de lucrurile ungure}ti,
DANIEL CORDINES, ipsemet me, praeter omnem spem, et D. CORNIDES însu}i mai întâi peste a}teptare m-a cercetat în
opinationem meam, Viennae primum accessit, et saepius dein Viena, }i dup@ aceea mai de multe ori, c@ruia i-am ar@tat toate
invisit, cui postea quam omnia mea Manuscripta noscenda manuscris@le mele, din cari mai ales s-a interesat de cele ce-i
exhibuissem, maxime iis afficiebatur, quae de Cumanis quaedam comunicai despre cumani, unele foarte vechie. Din care timp apoi
illi vetustissima communicaveram. Atque abinde talis inter nos atâta amici]ie se începu între noi, cât numai moartea lui prea
exorta est familiaritas, qualem nonnisi praecox eius obitus solum timpurie a putut s@ o desfac@. A}i}derea }i el m-a ajutat cu multe
dissolvere poterat. Iuvit ille vicissim me subministratis variis c@r]i }i manuscripte mai rari, ce mi le-a dat spre lec]iune.
rarioribus pro Lectione Libris et Manuscriptis suis.
(16) Perinde de illustra eruditissimis Commentariis suis (16) Asemenea }i preameritatul de Transilvania, pre carea o
universa Transilvania optime meritus, nobilissimus Historiogra- a ilustrat cu comentarie prea erudite, }i preailustrul istoriograf
phus, IOSEPHUS BENKØ, multum me litterariis suis adminiculis Jos. BENKØ, înc@ mult m-a ajutat cu ajutoarele sale literare, pân@
adiuvit, donec ob amplissima sua Merita propter brutalem ce, pentru multele lui merite, din partea celor ce ur@sc pre
furorem, et invi-diam erum, qui de Publico bene mereri studentes, oamenii bine merita]i de patrie, în asemenea soarte ca }i mine,
cane peius, et angue detestantur, pari mecum fato, et calamitati din invidie }i mânie brutale fu înv@luit în mari calamit@]i.
involutus non fuisset!
(17) Fuit quoque Viennae peculiaris meus Fautor, Protector, et (17) Un patron distins al mieu în Viena a mai fost }i Exc. D.
Patronus Excell. D. IOSEPHUS GARAMPI, Archiepiscopus, IOS. GARAMPI, arhepiscopul }i episcopul din Falisci }i la
Episcopus Montis Falischi, et Corneti, apud Augustissimam Preaaugusta Curte Împ@r@teasc@ din Viena nun]iu papale, carele
Ceasaream Regiam Aulam Vindobonensem eotum Nuntius totdeauna cu cea mai mare bun@tate mi-a dat intrare la biblioteca
Apostolicus, mihi summa cum indulgentia, et benignitate liberum nun]iaturei apostolice, ba însu}i c@uta c@r]ile }i manuscripele
Ioan Chindri}
quovis tempore accesum praebens ad Bibliothecam Nunciaturae ce-mi puteau }erbi pentru scopul mieu }i mi le l@sa în deplin@
Apostolicae, imo ipse ultro excutiens ad scopum meum, et libertate de a le decopia }i uzua.
materiam pertinentes Libros, et Manuscripta, eorumque liberrimam
mihi concedens descriptionem, et usum.
(18) Excell. Ill. Ac. RR. D. IGNATIUS DARABANT, hodiernus 18) Exc. sa d. IGNA[IU DARABANT, episcopul de acuma
Graeco Catholicus Episcopus Magno-Varadinensis, tunc Monasterii gr.-catolic al Oradiei Mari, iar pre atunci prepositul Monasteriului
Balasfalvensis SS. Trinitas Ordinis S. Basilii M. Praepositus, Episcopi S. Treimi al basili]elor în Blaj, }i vicariu generale al Episcopiei
Fogarasiensis Vicarius Generalis, et Causarum Auditor Generalis, F@g@ra}ului, precum }i pre}edintele scaunului de judecat@,
pater, et nutritius meus dulcissimus, sua auctoritate, et iudicio p@rintele }i cresc@toriul mieu cel preadulce, cu autoritatea }i
effecit, ut Romam Anno 1774 mitterer pro altioribus studiis; qui judecata sa f@cu de am fost trimis la Roma în a. 1774, pentru studie
inde reversum me benignissime semper tractavit, et protexit, quin mai înalte, iar dup@ reîntoarcere totdeauna foarte cu blânde]e
postea etiam, ubi nuncium vitae monasticae misissem, constanti m-a tractat, înc@ }i dup@ ce m-am l@sat de via]a monastic@, de
me gratia, auxilio, patrocinioque ad haec utque tempora fovere pururea. {i, ca s@ nu ating aici toate binefacerile lui cele mari }i
206
dignatus est. Atque, ut cetera magna, et singularia in me eius multe spre mine, destul va fi s@ amintesc c@ pre când fui destituit
beneficia nunc non attingam, dum munere Directoris innocenter din directur@ f@r@ culp@ pentru binele ce am f@cut publicului cu
exutus, aliisque gravioribus iniuriis lacessitus, et pluribus toat@ credin]a, am fost espus la multe }i grele injurie }i calamit@]i,
calamitatibus insons ob publica commoda per me fideliter promota, }i atunci vrând io a m@ duce la Viena în 1796 }i a-mi a}terne
exagitatus fuissem, tuns me querelas meas iustissimas Throno Regio plânsorile mele cele prea derepte înaintea tronului împ@r@tesc,
substernere meditantem, et ob id Viennam A. 1796 ascendentam, de bun@voie }i nerugat m-a ajutat în s@r@cia-mi cu 20 de galbeni!
non exoratus viginti Aureis inopem peregrinum sponte sua donavit! Asta este adev@rat@ caritate cre}tineasc@ }i apostolic@, a ajuta pre
Haec, est vera Christiana, et Apostolica Charistas! Succurere afflictis, cei am@râ]i }i p@r@si]i, când au lips@ de ajutoare. Atari d@t@tori de
et dereclitis, que maxime egent, tempore. Tales ipse etiam DEUS ajutoare cu inim@ bun@ iube}te }i D-zeu }i le r@spl@te}te, c@ruia
Hilares Donorum datores diligit, et remuneratur; qui ut cenduplum ca pentru mine }i pentru al]ii însutit s@-i retribuie, nu voi înceta
Eidem pro me, allisque retribuat, dum vivam, exorare gratus, a m@ ruga niciodat@ cu mul]@mit@.
plusque non desinam.
(19) Prima Principia Latinae Grammatices ad usum (19) Titlul acestei c@r]i este, latine}te, Prima Principia Latinae
Scholarum Valachico-Nationalium quibus propter maiorem Grammatices, quae ad usum Scholarum Val.-Nationalium,
incipientium Puerorum facilitatem adiecta est Valachica propter majorem incipientium Puerorum facilitatem, adjecta Val.
Lingua. Blasfalvae typis Semiarii Diocesani 1783, 8-vo pag. lingua, in hunc ordinem redegit, ac typis edicuravit G. G. Sinkai
184. Eadem Hungarice, et Germanice separatim ibidem edi curavi, etc. Acela}i }i în limba ungureasc@ }i germanic@ le-am edat,
adiecta Valachica ubique Lingua. ad@ugând }i cea româneasc@.
(20) Gramaticam Valachicam, supra sub Nro. 12, reductam a (20) Gramatica limbei române}ti, latine}te, vezi mai sus, nr.
V. Cl. Samuele Klein compositam, additis novis pluribus Regulis, et 12, compus@ de Sam. Clain, ad@ugând mai multe regule }i note
Observationibus adauxi, in meliorem ordinem redegi, et Dialogis o am înmul]it, oridnat }i cu vreo câ]iva dialogi o am înavu]it, }i
aliquot locupletavi, ac tandem communibus meis, illius, et aliorum în urm@ cu spesele noastre }i ale altor alumni din Seminariul S.
Seminarii S. Barbarae Alumnorum expensis typis etiam excudi curavi. Barbare o am }i dat afar@ în tipariu.
(21) Alphabeta Normatica duo edidi, unum in Primariae (21) Dou@ Abecedare normalice am edat, unul pentru }coala
Scholae-Balasfalvensis, aliud vero in usum ceterarum Trivialium primar@ din Blaj, altul pentru celelalte }coale s@te}ti din
Transilvaniae Scholarum. Prius quatuor Linguis, utpote Latinae, Transilvania. Cel de întâi în 4 limbe: latine}te, ungure}te, nem]e}te
Hungaricae, Germanicae, et Valachicae Litteris constabat: posterius }i române}te, cu literele lor, iar al doilea numai cu litere
solum Characteres Valachicos exhibebet. Utrobique Tabellae de române}ti. Întru amândou@ erau cuprins@ tabele de litere,
Litteris, Syllabizatione, et Lectione ad amussim exactae continebatur. silabisare }i lec]iune dup@ regul@ esact@.
(22) Pie defunctus III. Ac RR. D. Episcopus Fogarasiensis, (22) Repausatul episcop P. P. Aron de Bistra, pre la a. 1757 ed@
PETRUS PAULUS ARON de BISZTRA, circa A. 1757 duos edidit în Blaj dou@ Catehisme, unul în limba latin@ mai pre larg }i a}a
Catechismos. Ex his, Lingua Latina compositus, erat fusior, mai acomodat pentru clerul tân@r decât pentru tinerimea
adeoque Clero Juniori potius, quam Adolescentiae scholasticae scolastec@, iar cel@lalt în limba românesc@, foarte pre scurt, de
destinatus. Alter rursum idiomate Valachico conscriptus, admodum aceea neacomodat pentru nou@le }coale normali române}ti. Din
brevis, et compendiosus, minus idoneus repertus est pro novis care cauz@ mi se demand@ a compune un alt catehism, care s@ fie
207
Scholis Normalibus Valachicis. Eapropter iussus sum talem novum cu totul conform noului metod de înv@]@tur@ în }coalele normali;
Catechismum concinnare, qui omnimode conformis esset recenti care l-am }i compus numaidecât }i care }i pân@ ast@zi se prelege
Normalium Scholarum docendi Methodo; qualem etiam illico nu numai în toate }coalele acestea, ci e foarte studiat }i de acei
adparavi, et qui nunc non tantum in hisce Scholis ubique clerici, care vrând a se hirotonisi preu]i, înainte de hirotonie au
praelegitur, verum ab iis etiam Clericis assidue teritur, qui de a pune esame reguros din înv@]@tura cre}tineasc@. Înc@ }i
Sacerdotio initiandi prius ex Doctrina Christiana ante susceptos parohilor e de mare ajutoriu, fiindc@ dintr-însul mai to]i înva]@
ordines rigorosum subire debent Examen. Parochis etiam est pre persoanele ce vor a se c@s@tori cele de lips@ }i le esamineaz@.
magno subsidio, dum passim ex eo neo-sponsos, et sponsas ante
initum Matrimonii sacramentum instituunt, et examinant.
(23) Arithmeticam Valachicam, quantum scio, ant, me nemo (23) Aritmetica româneasc@, în cât }tiu, înainte de mine, altul
in lucem protulit. Hanc ego systematice deduxi, et captui nu a edat. Io o am dedus în sistem@ }i o am propus pentru
puerorum facilima, et clarissima methodo proposui. preceperea pruncilor dup@ un metod mai u}or }i mai chiar.
(24) Duodecim annorum spatio, quibus regundis per Magnum (24) În curs de 12 ani, în cari am fost pus directoriu peste toate
Transilvaniae Principatum Scholis Trivialibus Valachicis praefui, }coalele s@te}ti române}ti din Transilvania niceodat@ nu mi-am
nunquam ab iis visitandis, emendandis, augendis, firmandisque pregetat a le cerceta, înderepta }i a le înt@ri, dar nici au r@mas
destiti. Nec intermissae curae meae, et conatus sua caruere f@r@ rezultat îngrijirile mele, fiindc@ la st@ruin]a mea num@rul s-a
successu. Etenim me urgente, et agente ad tercentas usque ridicat pân@ la 300. Salariu mieu ordinariu preste tot erau 300
excrevere. Salarium meum ordinarium erant universim Rhfloreni florini, îns@ spesele de preste ani ce se f@ceau cu vizita]iunea
300. In Visitationes tamen annuas harum Scholarum factae intineris acestor }coale se refundeau sub titlul de diurne din fundul
Expensae titulo Diurnorum refundebantur mihi e communi generale al }coalelor na]ionali. Sub împ@ratul IOSEF II, de trei
Nationalium Scholarum fundo. Regnante Augg. IOSEPHO II. Imp. ori am fost necesitat a vizita toate }coalele române}ti, una câte
et rege Apost. ter succesive omnes, et singulas Valachicas Scholas una, }i a da oficioas@ rela]iune despre starea, progresul }i
Ioan Chindri}
Nationales adactus sum visitare, et de earum statu, progressu, ac dispozi]iunile acelor }coale na]ionali. În urm@, cât am lucrat
institutionibus officiosam praesentare Informationem. Quid pentru cre}terea, înt@rirea }i înflorirea acelora, vor documenta
denique pro harum incremento, stabilitate, et flore praestiterim, urm@toarele dou@ atestate. Cel dintâi este de la inspectoriul
duo sequentia atestabuntur Documenta. Primum est Supremi tuturor }coalelor normali din Transilvania romano- }i
Inspectoris omnium in Transilvania Nationalium et Romano et greco-catolice, care urmeaz@:
Graeco-Catholicarum Scholarum sequens:
„Exhibitorem praesentium, Dominum Georgium Sinkai,
Scholarum Nationalium Graeci Ritus unitarum Directorem, a „Fiind solicitat, certific c@ prezentatorul celor de fa]@, domnul
tempore, quo hocce Scholarum Institutum viget, omnibus Officii Gheorghe {incai, directorul }colilor na]ionale unite de rit grecesc,
sui partibus non minori studio, quam dexteritate satisfecisse în timpul de cânt fiin]eaz@ aceast@ re]ea de }coli, a dus la
omnibusque viribus adlaborasse, ut inter suae Nationis îndeplinire, cu nu mai pu]in zel decât cu cât@ îndemânare, toate
Iuventutem Ingenii, Morumque Cultura, sanioresque de Officiis îndatoririle serviciului s@u }i s-a str@duit din r@sputeri ca cizelarea
civicis Notiones propagentur, requisitus adtestor. Cibinii die 19. min]ii }i a moravurilor, precum }i no]iunilor mai s@n@toase privind
208
Augusti 1792. obliga]iile civice, s@ se r@spândeasc@ în rândurile tineretului
(L. S.) I. Lethenfeld m. p. na]iunii sale.
Scholarum Nationalium (L. S.) I. Lethenfeld, m. p.,
Primarius Inspector.” inspector }ef al }colilor
na]ionale.”
Secundum est Cleri Graeco-Catholici Dioecesani Fogarasiensis
tale: Al doilea e din partea clerului gr.-catolic din dieceza F@g@ra-
„Nos almae Dioecessos Fogarasiansis ubi convenissemus ad }ului, acesta:
praestandum Sacratissimo Imperatori, et Principi, Domino „Noi, protopopii greco-catolici ai binecuvântatei dieceze a
FRANCISCO II. Domino Nostro Clementissimo, Fidelitatis F@g@ra}ului, cu ocazia întrunirii noastre pentru a jura credin]@
Homagium, Generosus Georgius Sinkai, Scholarum Nationalium sacrosanctului împ@rat }i principe, domnului Francisc II,
Graeco-Catholicarum in Magno hoc Transilvaniae Principatu preamilostivul nostru st@pân, am fost ruga]i cu supunere din partea
Director, Nos demisse requisivit, ut sibi Testimonium quoddam onorabilului Gheorghe {incai, directorul }colilor na]ionale
super Meritis, quae in erigendo, dirigendoque Scholas posuit, greco-catolice din acest Mare Principat al Transilvaniei, ca s@ eliber@m
benevole impertiremur; cuius petitioni deferentes testamur, eum pe seama lui un oarecare testimoniu referitor la meritele sale
iam inde ab exordio erectarum in hac Dioecesi Scholarum câ}tigate în ridicarea }i diriguirea }colilor; dând curs acestei cereri,
Nationalium sedulo adlaborasse, ut Litteratura, Ingeniique Cultura, atest@m c@ dânsul, chiar de la înfiin]area }colilor na]ionale ridicate
în aceast@ diecez@, s-a str@duit cu sârg într-aceea ca }tiin]a de carte }i
poleirea
in Iuventute magis, ac magis plantetur, et propagetur, et que min]ii s@ fie din ce în ce mai bine împlântate în tineret }i s@ fie
scopum hunc adsequatur, praeter quod Candidatos ad Magisterium propagate, precum }i c@, pentru atingerea acestui scop, nu numai a
omni cum Sedulitate instruxerit, Scholas quoque dum, et quando instruit plin de zel pe candida]ii la d@sc@lie, ci de fiecare dat@ când
ab Excelso Regio Gubernio iussus est, ita visitasse, ut nullis unquam Înaltul Guberniu Cr@iesc i-a poruncit, în a}a fel a vizitat }colile, încât
Fatigiis, quid quod saepe nec propriae quidem Valetudini nici o trud@, nici chiar propria sa s@n@tate s@ nu o precupe]easc@.
pepercerit, Quo vero Zelum hunc suum in Emolumentum Nationis, În plus, animat de inten]ia de a-}i ar@ta zelul pentru prop@}irea
et Publici magis contestaretur, complures Libellos Normales in cât mai grabnic@ a na]iunii }i ob}tii, pe de o parte, a tradus pentru
publicam Iuventutis utilitatem partim ex Germanico idiomate in uzul tineretului numeroase manuale de }coal@ elementar@ din
Valachicum vertisse, partim proprio favore, ac labore in lucem limba german@ în române}te, iar pe de alt@ parte le-a }i dat la iveal@,
publicam edidisse. Cuius Zelum, seduloque impensum in publicum cu propria ini]iativ@ }i osteneal@. Luând deci, în considerare
Iuventutis Scholasticae Emolumentum Laborem condigne d@ruirea acestuia }i statornica lui râvn@ în munca de ob}teasc@
respicientes, dignum eum censemus, quo Fatigiorum suorum pro ridicare a tineretului }colar, l-am socotit pe bun@ dreptate demn
Publico exantlatorum Meritam in condignam Reflexionem sumatur, de meritul osârdiei sale depuse în folosul comunit@]ii, s@-}i
et eorum, quorum opera in promovenda sua Fortuna uti vellet, dobândeasc@ cinstea cuvenit@ }i ca, în virtutea testimoniului nostru
singularem Recommendationem praesentis Testimonii Nostri de fa]@, s@ fie învrednicit de deosebit@ ocrotire a acelora de a c@ror
vigore promereatur. Dabatur e Congregatione Dioecesanorum lucrare ar vrea s@ se foloseasc@ spre îndreptarea sor]ii sale. Blaj,
Archidiaconorum Balasfalvae 18-va X bris 1792. 18 decembrie 1792.
(L. S.) Per Demetrium Káján (L. S.) Prin Demetriu C@ian,
209
m. p. Notarium Generalem protonotar al veneratului cler
Cleri Graeco-Catholici Fogarasiensis.” greco-catolic al F@g@ra}ului.”
(24) Ab obitu Augg. IOSEPH II. Audaciores redditi hostes (24) Dup@ moartea împ@ratului IOSEF II, neamicii }coalelor
Nationalium Scholarum, per diversos occultos gyros me eo usque na]ionali, devenind mai audaci, pe c@i ascunse întru atâta m-au
insontem suffodicarunt, donec etiam ceu perniciosorum s@pat pre nedreptul, pân@ ce m-au scos din postul de directoriu,
quorundam effictorum Germanicorum principiorum falso actum inculpându-m@ c@ a} fi p@rta} unor principie periculoas@
reum praegesto Directoris munero non exuerunt. Sic a Fortuna fere germanice. A}a, p@r@sit de soarte, m@ retra}i sub aripele gra]iosului
derelictus, retraxi me sub alas faventissimi mihi Transilvaniae mieu patron, d. comite Daniele Vass de [aga }i doamnei sale, d.
Magnatis, Ill. D. Danielis Comitis Vass de Czege, Camerarii Regii, Clara Szerentsi. În curtea lor petrecând 6 ani întregi, am educat
Consortisque eius Ill. D. Clarae Szerentsi. In Aula eorum integro pre trei ai lor fii: Toma, Ioane, }i Georgiu, de la cari Transilvania
sexennio moratus, tres eorundem filios Comites, Thomam, are s@ a}tepte multe bune, înv@]ându-i artile bune }i }tiin]ele.
Ioannem, et Georgium, e quibus Transilvania magna speranda Totdeodat@ purtai grigea economiei în mo}iele lor, }i am tras
habet fulcra, Bonis Artibus, et Scientiis institui; praeterea in Bonis socoteal@ cu dreg@torii lor, prin care se întâmpl@ de fui necesitat a
illorum Oeconomiae curam gessi, et ab Officialibus rationes exegi: l@sa încâtva la o parte studiele mele private }i cultura literar@ a mea
quibus rebus factum est, ut Studia mea privata seponere, însumi.
culturamque mei litterariam tantisper negligere debuerim.
(25) Historia Daco-Romanae, sive Valachicae tantis a me olim
curis, vigiliis, adparatibusque consignatae, oblivisci non poteram. (25) Îns@ de Istoria românilor din Dacia, ce o scrisesem cu
Ac ideo ubi nominatorum trium iuvenum Comitum sexennalem atâta grige, priveghiare }i aparate, nu putui s@-mi uit. De aceea,
Educationem, Institutionemque terminassem, gratiis solennibus terminând educa]iunea a numi]ilor trei tineri }i mul]@mind dup@
actis, Aulam eorum deserui, meque in Hungariam Magno- cuviin]@, p@r@sii aceast@ curte ospitale }i plecai c@tr@ Ungaria, la
Ioan Chindri}
Varadinum contuli; inde opportunam adoperiens occasionem Oradea Mare, de aici a}teptând ocaziunea binevenit@ de a merge
Pestinum, Budamque petendi, ibique pro eiusdem plenitudine, et la Budapesta, }i acolo spre completarea aceleia, a-mi câ}tiga
perfectione tam ex Grammatophylacio Diplomatico-Historico ajutoarele }i suplementele ce a} mai putea afla, atât în
Kovachichiano Budensi, quam et ex Pestana Regnicolari gramatofilaciul diplomatic-istoric al lui Kovachich din Buda, cât
Bibliotheca Széchényiana, si quae forte adhunc bona fortuna }i cu Biblioteca Seceniar@ a ]@rei, în Pesta. Încât îns@ pân@ acum e
nancisci possem, comparandi Subsidia, Additamentoque. Ut scris@ de mine, împle trei volume foarte mari în folio, cu mai
hactenus vero a me ea est condita, tria iam vastissima, aliquot multe centene de coale.
centenas philiras complexa, explet in folio Volumina.
(24) Magno-Varadinum adveniens a veterano Patrono, et
Protectore meo, Excell. D. Praesule IGNATIO DARABANTH (24) În Oradea Mare sosind, fui prea bine acceptat de vechiul
admodum grato, benignoque sum exceptus animo: hospitali eius mieu patron, Exc. sa d. episcop IGN. DARABANT, are în toate zilele
Mensae quotidie adsidere iussus, hospitium illico accepi in eius m-a pus s@ }ed la masa lui }i mi-a despus locuin]a în preafrumoasa
Tusculano suburbano amoenissimo, unde hancce scribo Elegiam. sa gr@din@ din subcetate, de unde am }i scris aceast@ elegie.
210
(25) Post depromtum meum Suae Episcopali Excelentiae
humillimum Obsequiosum Cultum, sacraeque Dexterae defixum (25) Dup@ prezentarea venera]iunei mele }i s@rutarea sfintei
Osculum, princeps cura fuit mihi, et obligatio RR. DD. Graeco- derepte a Exc. sale episcope}ti, întâia grige a mea fu s@ salutez
Catholicos Canonicos salutandi, quos omnes incolumes, mihique, dup@ detorin]@ pre Rm. DD. canonici de ritul grec, pre cari i-am
ut olim, ita nunc addictissimos comperi; quin, quod gratus, aflat în deplin@ s@n@tate, }i mie foarte amici, ca }i mai înainte }i,
observansque debita cum gratitudine, et gratiarum actione recolere ceea ce cu mare mul]@mit@ am de a recunoa}te, unii dintr-în}ii,
debeo, ex iis nonnulli, utpote: RR. DD. Samuel Vulcan, Iosephus precum Rm. DD. Sam. Vulcan, Ios. Selagian, Sim. Bran, Ioane
Szilágyi, Simeon Bran, Ioannes Korneli, et Nicolaus Vitéz, me Corneli si Nic. Vitez, când în urm@ plecai la Buda, binevoir@,
postea Budam abeuntem gratuitis pecuniariis Donis una cum împreun@ cu preagra]iosul episcop, a m@ ajutora cu bani de
laudato munificentissimo Praesule suo liberaliter sublevarunt, et c@l@torie, din bun@voia lor. Aci, petrecând trei lune de zile }i din
refoverunt. Hic trimestre fere exigens, dum curiosus in nostrorum curiozitate vrând a cunoa}te ocupa]iunile literare ale b@rba]ilor
hominum Occupationes litterarias inquirerem, en! Laetus comperi no}tri, iac@, cu bucurie aflai cum c@ reverendisimul d. SAM.
RR. D. SAMUELEM VULCAN, Lectorem, et Canonicum, ac Vicarium VULCAN, canonic, vicariu generale }i pre}edinte scaunului de
in Spiritualibus Episcopalem, et Causarum Auditorem Generalem, judecat@, b@rbat dotat cu tot felul de erudi]iune }i umanitate, are
Virum omnigena Eruditiones Ornatissimum, et Humanissimum, un volume de predice dogmatice-morali în române}te prea bine
habere ad typos paratum unum Volumen elaboratissimarum lucrate }i gata de tipariu. Mai adeseori cercetai }i pre reveren-
Dogmatico-Moralium Concionum Valachicarum. – Saepius disimul D. GOERGIU LUPUL, protopresbiter sau preposit mare
}i canonic, }i totdeauna-l aflam scriind sau legând. Întrebând io
invisi RR. D. GEORGIUM FARKAS, Archipresbyterum, seu c@ cu ce se ocup@, îmi r@spunse c@ cu compunerea unui
Praepositum Maiorem, et Canonicum, eundemque semper comentariu sau aplica]iunea a psalmilor lui David în limba
legentem, scribentemque deprehendi. Quaerebam, cui rei operam româneasc@, spre usul parohilor. Totdeodat@ îmi ar@ta }i celelalte
daret? Reposuit se nunc distineri consinnando lingua Valachica in opere ale sale terminate, gata de tipariu, }i adec@:
usum Parochorum Commentario, seu Interpretationi Psalmo-
rum Davidicorum. Tum in medium depromsit reliqua Opera sua
iam perfecta, typos praestolantia, quae sunt sequentia:
1 - o ) U n i v e r s a Ve t e r i s , e t N o v i Te s t a m e n t i 1 ) To a t @ i s t o r i a b e s e r e c e a s c @ a Ve c h i u l u i } i
Historia Ecclesiastica, inde a Creatione Mundi, N o u l u i Te s t a m e n t , de la începutul lumei pân@ la capetul
u s q u e e x i t u m S e c u l i X V I I I . i n c l u s i v e . Vasta duo secolului al XVIII-lea; dou@ mari volume in folio. Op românesc
Volumina in folio Opus Originale Valachicum. originale.
2 - o ) C o m m e n t a r i u s i n t o t u m N o v u m Testamen- 2 ) C o m e n t a r i u î n t o t N o u l Te s t a m e n t s p r e u s u l
t u m p r o u s u P a r o c h o r u m . Opus aeque Valachicum, p a r o c h i l o r, op asemenea românesc, într-un volume in folio,
vastum Volumen in folio, ex optimis, probatissimsque Interpre- cules din explicatorii cei mai buni }i mai proban]i.
tibus conflatum. 3 ) D i s e r t a] i u n e l a t i n e a s c @ d e s p r e c i c l u l p a s c a l e ,
3-o) Disser tatio latina de Cyclo Paschali, in în care, afar@ de alte multe foarte folositoare }i
qua, praeter multa alia perquam utilia et critica adeverite, se arat@ }i se demustr@ cum c@ Calen-
d e c i s a , o s t e n d i t u r, e v i n c i t u r q u e C a l e n d a r i u m dariul nou e cu mult mai ra]ionale }i mai preferit
211
Gregorianum rationabiliter praeferri debere d e c â t c e l v e c h i u . C@rticic@ în ms. de 12 coale.
I u l i a n o . Opusculum in Mssto, XII, Constans philiris.
Jam, quae, quaeso, his aptiora, meliora, salubriora, et Deci, v@ rog, ce ajutoare mai bune }i mai folositoare pot s@
efficaciora esse possunt Praesidia Clerum, Populumque fie pentru clerul }i poporul român cel p@r@sit }i necult, spre
Valachicum desertum, et incultum desideratis opportunis a-l ad@pa, înv@]a }i cultiva cu principie }i înv@]@turi umane }i
Humanitatis, et Christianitatis Principiis, Dogmatibusque cre}tine}ti, atât de dorite }i acomodate, dac@ s-ar eda în
imbuendi, percolendi, et politiorem reddendi? Si illa typis publicis timpuriu }i s-ar da în mânule lor amândurora spre lectur@ }i
excuderentur, et legenda, usurpandaque utrique benefice uzuare? Au nu }i s[fînta] unire mai curâd s-r ajutora prin
concederentur!! – – An non sacra etiam Unio ocyus acceleraretur lec]unea acestora, urmând }i convingându-se despre adev@r
Lectione horum subsecuta convictis de Veritate tot millium atâte mii de suflete neînv@]ate? Lec]iunea fu ajutoriul cel mai
Rudium Animis!! – – Librorum Lectio certissimum exstitit semper cert totdeauna întru l@]irea }i conservarea relegiunei.
propagandae, conservandaeque Religionis Adminiculum!! – –
(26) Orexim eius visendae, consulendaeque mihi iam dudum (26) Dorul de a o vedea }i consulta de mult mi l-a fost mi}cat
moverunt Celeberrimi Martini Georgii Kovachich Vestigia cartea lui M. G. Kovachich despre urmele adun@rilor dietali la
Comitiorum, apud Hungaros ab exordio Regni eorum in unguri, de la începutul domnirei lor în Ungaria pân@ în ziua
Pannonia usque ad hodiernum Diem celebratorum. Budae 1790. de azt@zi, în Buda 1790, în care la pag. 500 se afl@ scrisoarea
in quibus pag. 500 reonitantur eousque inedite Ludovici II. Hung. regelui Ludovic II, al Ungariei din a. 1518, în Buda, c@tr@ Ioane
Regis Regales, ad Ioannem de Zapolya, Transilvaniae Vaivodam Zapolia, vaivoda Transilvaniei, pân@ aci inedit@, luat@ din
Buda A. 1518 datae, ex huius Eruditissimi, mihique Amicissimi Viri colec]iunea de lucruri mai rare ungure}ti a acestui preaînv@]at
Rerum Hungaricarum Rariorum Colectione exscriptae. }i mie amic b@rbat.
(27) Ex supra luadato RR. D. Samuele Vulcan, qui tunc (27) Din mai sus l@udatul reverendisimul d. SAM. VULCAN,
Leopoli in Regio Generali Graeco-Catholico Seminario care atunci se afla ca vicerectoriu în Seminarul regiu gr.-catolic
Ioan Chindri}
Vice-Rectoris munere defungebatur, intellexi cum A. 1789 pro generale din Lemberg, am }tiut c@ el în a. 1789 în Universitatea
quadam Altiorum Studiorum Cathedrala Zamosciensi in de la Lemburg a f@cut concursul pentru o catred@ profesorale mai
Universitate Leopolensi Concursum Litterarium summa cum înalt@ la Zamosc, cu mare laud@ }i aplauz.
adprobatione, et adplausu perfecisse.
212
TOMA COSTIN,
REPREZENTANT AL {COLII ARDELENE
Într-un loc al istoriei sale din 1812,1 Petru

Maior pomenea pentru prima dat@ numele unui
tân@r scriitor român, Toma Costin, personaj înc@
misterios din galeria polemi}tilor {colii Ardelene
de la începutul secolului al XIX-lea: ”În Ardeal,
într@ români, în vidicul Chioarului, este familie
neme}easc@ a Costine}tilor (ram din familia
Costine}tilor, boiari din Moldova), din carea e
prea înv@]atul }i cu fierbinte râvn@ spre polirea
neamului românesc, Toma Costin, carele easte
n@deajde s@ îmbog@]easc@ pre români cu
scrisori, c@ }i pân@ acum iscusite lucruri în partea
românilor au dat la lumin@”. Informa]ia este
îndoit revelatoare, în primul rând relativ la
metoda cunoscut@ a marelui corifeu luminist, de
a-}i scrie c@r]ile în timp record }i a le îmbog@]i
pân@ la ultima clip@ dinaintea ie}irii de sub teasc,
de vreme ce surprinde „lucruri date la lumin@”
chiar în 1812, iar în rândul al doilea, la accesul
Lucrarea polemic@ a lui Toma s@u în culisele literaturii române}ti a epocii. C@ci
Costin: Discussio descriptionis... nici o carte semnat@ de Toma Costin nu ap@ruse,
}i nu va ap@rea vreodat@, cu toate c@ tân@rul se
învrednicise s@ fie autorul a nu mai pu]in de dou@ c@r]i tip@rite în 1812, probabil
cu pu]in înaintea ie}irii Istoriei pentru începutul românilor…, ambele foarte
importante pentru reconstituirea mentalit@]ii literare }i ideologice a
momentului. Puse sub semnul anonimatului, „a}a cum sf@tuie}te pruden]a” (este
motiva]ia proprie a autorului), atât Discussio2 cât }i Észrevételek3 au o genez@
1 Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1821, p. 203

2 Discussio Descriptionis Valachorum Transylvanorum editae Patrioticis Paginis
(Vaterländische Blätter) Nris 83, 84, 85. Viennae 1811. Auctore I.G. Pesthini, Typis
Matthiae Trattner. 1812. C@r]ulie in-8o mic, de 17[-48] pagini, organizat@ în 16
paragrafe cu 29 note de subsol.
3 Észrevételek Tekéntetes Schwartner Márton úr, Magyar ország statistikájábán az oláhokról
tett jegyzésekre. Pesten, Trattner Mátyás betûivel. 1812. In-8o mic, de 23
213
Ioan Chindri}
tipic@ operelor defensive ale argumenta]ionismului {colii Ardelene. Sunt riposte

la atacuri str@ine asupra istoriei }i etnopsihologiei române}ti, al c@ror venin a
alertat atunci }i mai târziu condeiele lui Gheorghe {incai (care-i apostrofeaz@ pe
detractori cu homeriana impreca]ie: „Ru}inea v@ mînce obrazul!”»4 ), Petru
Maior5 , Ioan Budai-Deleanu6 , Teodor Aron7 , Damaschin Bojinc@8 , Eftimie
Murgu9 }i al]ii. Anonimul Toma Costin îl are drept ]int@ a polemicii mai întâi pe
reputatul autor maghiar Márton Schwartner (1759-1828), statistician de renume,
profesor }i bibliotecar la Universitatea catolic@ din Buda. Acesta tip@rise între
1809-1811 o edi]ie la zi a mai vechii sale statistici a regatului unguresc10 (cu
în]elesul vechi de }tiin]@ a statului), unde survin câteva flagrante neadev@ruri
privitoare la num@rul românilor, dar }i aser]iuni injurioase la adresa acestora.
Paragraful 28 al primului volum, de pild@, intitulat Walachen, este o condensare
de calomnii, unde românii sunt descri}i ca fiind anima]i de supersti]ii, de o moral@
nes@n@toas@, munca lor este nespornic@ asemeni m@m@ligii, care dup@ ce femeia
valahului a fiert-o, se preface în cenu}e, sau ca un dovleac plin cu rachiu (aluzie
la sistematica învinuire c@ românii ar fi be]ivi), ]inut cu o mân@ de Cezar }i cu
cealalt@ de Traian (aluzie la originea pe care }i-o revendicau românii), în fine,
limba lor este o bastard@ a Romei. Cu ultima dr@g@l@}enie Schwartner s-a întrecut
pe sine însu}i, c@ci în prima edi]ie a c@r]ii, din 1798, cuvântul bastard@ nu exist@.
pagini. Cele 22 note de subsol întrec ca dimensiune textul propriu-zis.

4 Din Hronica românilor, care abund@ de pasaje polemice.
5 În afara puternicelor note polemice din Istoria pentru începutul românilor în Dachia,
unde falsificatorii istoriei române}ti sunt amenin]a]i în serie, Petru Maior are }i
cunoscutele opere strict polemice împotriva lui Bartolomeu Kopitar, Animadversiones
(1814), Reflexiones (1815) }i Contempatio (1816). Vezi textele originale ale acestora
}i traducerile române}ti în Petru Maior, Scripta minora, edi]ie îngrijit@ de Ioan
Chnindri}, Bucure}ti, 1997, p. 70-152.
6 În marea sa lucrare De Originibus Populorum Transylvaniae. Despre originile popoarelor
din Transilvania, edi]ie îngrijit@ de {tefan Pascu }i, I-II, Bucure}ti,1991
7 Scurt@ apendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adev@rate m@rturisiri a mai multor
scriitori vechi, începutul românilor din romanii adev@ra]i la mai mare lumin@ îl pune,
Buda, 1828.
8 R@spundere desgurz@toare la cârtirea cea în Hale în anul 1823 sub titula: Erweis dass
die Walachen nicht Römischer Abkunft sind (adic@ Ar@tare cum c@ românii nu sânt
vi]@ de romani) de C. Constiliar de *** f@cut@. La care se adaug@ ar@tarea cu scriptori
vrednici de credin]@ înt@rit@, cum c@ românii sânt adev@ra]i str@nepo]i a romanilor.
Întâi latine}te ]esut@, iar@ acuma în limba daco-romanesc@ preîntoars@ tot de acela}i
autor, Buda, 1828.
9 Widerlegung oder Abhandlung welche unter dem Titel vorkømmt: Erweis, dass die
Walachen nicht Rømischer Abkunft sind, und diess nicht aus ihrer italienisch-
slavischen Sprache folgt. Mit mehreren Grüden vermehrt, und in die wallachische
Sprache übersetzt durch. S.T. in Ofen 1827 und Beweis dass die Wallachen der Römer
undezweifelte Nachkömmlinge sind: wozu mehrere zweckmässige kurze
Abhandlungen; eindlich eine Anmerkung über die in dem Anhange vorkommende
Antikritik desselben S.T. beygefügt werden, Buda, 1830.
10 Statistik des Königreichs Ungern, I-III, 1809-1811.
214
Tot în 1811, ziarul „Vaterländische Blätter” public@

în numerele sale 83, 84 }i 85 un amplu studiu
etnografic despre români, semnat cu sigla I.,11 cu
nimic deosebit ca ton }i inten]ie fa]@ de preten]ioasa
«statistic@» a lui Schwartner. De altminteri mecanis-
mul denigr@rii era vechi, secolul al XVIII-lea
cunoa}te c@r]i ungure}ti scrise de autori celebri,
suferinde de aceast@ boal@ cronic@ ce nu i-a scutit
nici pe marii anali}ti de la pragul anului 1800.
Românul renegat Andreas Illia, în opusculul s@u
Ortus et progressus… tip@rit la Cluj în 173012 îi
trateaz@ pe românii transilv@neni pe acela}i ton cu
care vorbe}te despre evrei }i ]igani. Pân@ la
Schwartner tonul }i metoda nu s-au schimbat.
Elementul de noutate îl constituia la 1812
hot@rârea românilor de a riposta acestui ignobil
tratament, subiacent asupririi sociale }i na]ionale,
pe baza observa]iei lui Petru Maior din acel an: „Cu
cât românii mai adânc tac, nemica r@spunzând
A doua scriere: Észrevételek
nedrep]ilor def@im@tori, cu atâta ei mai vârtos se
împulp@ pre români a-i mic}ora }i cu volnicie a-i batjocori”. Informa]ii mai vechi,
c@rora aceste dou@ episoade ale lui Toma Costin le aduc o surprinz@toare
confirmare, duc la convingerea c@, dup@ Supplex Libellus Valachorum din 1791,
hot@rârea românilor de a nu mai t@cea era luat@, ea angajând chiar personaje
extraliterare cu slujbe de r@spundere în rândul na]iunii. Este o luminoas@ – de}i
a}teptat@! – revela]ie faptul c@ atât Discussio cât }i Észrevételek au fost scrise }i
tip@rite de Toma Costin la îndemnul }i cu subsidiul financiar al lui Samuil Vulcan,
episcopul greco-catolic de la Oradea, spijinitorul }i prietenul, corifeilor {colii
Ardelene. Printr-o ciud@]enie a întâmpl@rii îns@, nu ace}ti corifei vor deschide
seria polemicilor defensive, ci acest tân@r pe care aninimatul l-a înghi]it aproape
cu des@vâr}ire. Cele dou@ r@spunsuri evolueaz@ pe o argumenta]ie care în acela}i
an, la scurt timp dup@ apari]ia celor dou@ lucr@ri, o vom întâlni desf@}urat@ la
11 Beytrage zur siebenbürgische Etnographie. 2. Walahen, în „Vaterländische Blätter für

den österreichischen Raiserstaat”, 1811, nr. 83 din 16 octombrie, p. 493-497; nr. 84
din 18 octombrie, p. 501-502; nr. 85 din 23 octombrie, p. 509-513.
12 Ortus et progressus variarum in Dacia Gentium ac Religiorum cum principibus ejusdem
Laureato Honori Perilustrum, Reverendorum, Nobilium, Excellentium, ac
Dotcissimorum DD. AA. LL. et Philosopihae Neo-Magistrorum, cum in Alma
Regio-Princip. Acad. S.J. Claudiopolitana Suprema Phil. Laurea condecorarentur per
R.P. Andream Illia e Societate Jesu, AA. LL. Et Philosophiae Doctorem, ejusdemque
Professorem Ordinarium, nec non Incl. Facultatis Philosoph. p.t. Seniorem. Ab.
Oratoria Facult. Claudiopol.oblatus. Anno MDCCXXX MENSE Augusto, die…
Claudiopoli Typis Academ. Soc. Jesu, in-16o de 159[-160] pagini.
215
Ioan Chindri}
scar@ ampl@ în Istoria lui Petru Maior. Fapt care gr@ie}te indubitabil despre
prezen]a studentului jurist din Pesta în preajma }i în intimitatea ideilor lui Petru
Maior, care se afl@ în acela}i ora}, ca cenzor al c@r]ilor române}ti la Tipografia
Universit@]ii. Maior i-a conservat amintirea, în paginile Istoriei, dup@ cum am ar@tat,
dar }i mai târziu, când lucr@rile lui Toma Costin se vor lovi de riposte. Printr-o
întâmplare greu de explicat, cea care s-a bucurat de mai mare aten]ie a fost cea
mai pu]in important@: Észrevételek. Peste patru ani, în 1816, revista literar@
austriac@ „Wiener allgemeine Literaturzeitung” public@ sub semn@tura T. o
recenzie r@ut@cioas@ a acestei c@r]ulii,13 în care i se atribuie la modul instigator
calitatea de protesta]ie a na]iunii române. Dup@ T., autorul lui Észrevételek mai
mult t@g@duie}te }i oc@r@}te, decât combate }tiin]ific. La data apari]iei refut@rii,
Toma Costin c@zuse de pe acum într-un anonimat rezistent pân@ azi la orice
cercetare. Sarcina r@spunsului }i-o asum@ îns@ b@trânul Petru Maior, în cea de a
treia scrisoare polemic@ întreptat@ împotriva lui Bartolomeu Kopitar,
Contemplatio.14 Maior îl identific@ sub pseudonimul T. pe acela}i Kopitar, cu care
polemiza el însu}i de trei ani, }i desf@}oar@ o aspr@ }i temeinic@ ap@rare a lucr@rii
Észrevételek. Acum se desconspir@ }i numele autorului: „Auctor hujus opusculi
fuit juvenis Valachus, Thomas Kosztin, Nobilis de Gaura” (autorul acelei c@r]ulii
a fost un tân@r român, Toma Costin, nobil de Gavra). Afl@m }i unicul detaliu
personal despre Costin: c@ era mic de staur@ („parvae statuae”). Cât despre
recenzia din „Wiener algemeine…”, scriitorul cu „prea ascu]it condei”, dup@ o
riguroas@ punere a ei în analiz@, conchide c@ „nu face nici cât o nuc@ vierm@noas@”
(„ne cariosa quidem nuce emerim”).
Vreme de o genera]ie, paternitatea lui Toma Costin asupra celor dou@ lucr@ri
polemice se pare c@ a fost cunoscut@, a}a cum lucr@rile }i-au avut gradul lor de
notorietate. Un exemplar din Discussio a fost identificat purtând ex libris-ul lui
Damaschin Bojinc@15 }i nu se exclude posibilitatea ca b@n@]eanul s@ fi vrut s@ o
traduc@, a}a cum a tradus toate polemicile lui Petru Maior cu Bartolomeu Kopitar.
În 1830 profesorul Franz Sartori, în prestigiosul s@u tratat de etno-cultur@,16
13 Walachische und Madjarische Beschwerden gegen Prof. V. Schwartner, în „Intelligenzblatt

zur Wiener allgemeine Literaturzeitung”, 1816, nr. 3, col. 22.
14 Contemplatio Recensionis in Valachicam Anticriticam Litterariis Ephemeridibus
Vienensibus Nro. 7. Februar, 1816, divulgatae. Budae, Typis Regiae Univers.
Hungaricae 1816, in-8o mic, de 24 pagini. Ap@rarea lui Toma Costin e la p.15-16.
Vezi aceast@ ap@rare }i în traducerea româneasc@ a lui Damaschin Bojinc@, în edi]ia
din 1834 a Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, scoas@ la Buda de Iordache
M@linescu, p. 58-59 (a doua numerota]ie). Cf. Si Petru Maior, Scripta minora, p.
100-109;145-152.
15 Vezi Nicolae Scurtu, Ex libris-ul lui Damaschin Bojinc@, în „Orizont”, XXV, 1974, nr.
35, p. 6 }i Damaschin Bojinc@, Scrieri, Timi}oara, 1978, p. XIII.
16 Historisch-etnographische Übersicht der wiesenschaftichen Cultur, Geistesthätigkeit und
Literatur das österreichischen Kaiserthums nach seinen manningfaltigen Sprachen und
deren Bildungsstufen. In skizzirten Umrissen bearbeitet, I, Viena, 1830, p. 151.
216
citeaz@ ambele lucr@ri ca fiind ale lui Toma Costin, cu specificarea c@ ele au ap@rut
anonim. O lung@ t@cere s-a a}ternut apoi asupra acestui nume, pân@ când, la
începutul secolului trecut, Bibliografia româneasc@ veche17 }i Nicolae Iorga18
resuscit@ existen]a lui Toma Costin, indicându-l corect ca autor al celor dou@
lucr@ri. Discussio }i Észrevételek sunt bibliografiate în 1931 }i de Andrei Veress,19
f@r@ alt@ contribu]ie decât presupunerea c@ G. din cele dou@ semn@turi (I.G. la
Discussio }i G. la Észrevételek) ar însemna atributul nobiliar al lui Costin: de Gavra.
Dar într-un mod f@r@ precedent, arhivele au refuzat cu înc@p@]ânare s@ dea la
lumin@ }i cel mai mic indiciu în plus despre existen]a real@ a lui Toma Costin.
Aceast@ situa]ie pu]in întâlnit@ a dus pân@ la urm@ la presupunerea c@ Toma Costin
nu a existat cu adev@rat. Supozi]ia cea mai nou@, bazat@ pe similitudini de idei cu
Istoria pentru începutul românilor în Dachia, este aceea c@ autorul celor dou@
polemici ar fi Petru Maior.
Cele dou@ coresponden]e ale lui Toma Costin cu Samuil Vulcan, primele
documente ce se public@ despre acest scriitor, pun brusc în lumin@ existen]a
real@ a lui Toma Costin. În anul 1812 absolvea la Pesta cursurile de drept ca
bursier principal (stipendiarius principalis), }i în acela}i an tip@rea pe cheltuial@
proprie, urmând ca banii s@-i fie restitui]i de episcopul de la Oradea, cel care
l-a îndemnat s@ ia condeiul polemic în mân@, scrierile Discussio }i Észrevételek.
Cei 385 de florini întârzie îns@, iar tân@rul autor se afl@ într-o strâmtoare material@
atât de acut@, încât îi scrie în 12 august lui Samuil Vulcan pe un ton vehement
}i revendicativ. Aceast@ scrisoare se încruci}eaz@ pe drum cu invita]ia bunului
arhiereu ca Toma Costin s@ vin@ la Oradea ca s@-}i primeasc@ r@splata pentru
aceast@ oper@ patriotic@. Ceea ce Costin accept@ cu bucurie la 15 august,
scuzându-se totodat@ pentru tonul scrisorii precedente. În afara acestei linii
de fond, cele dou@ epistole mai aduc câteva revela]ii adiacente. Reiese mai întâi
faptul regretabil c@ alte câteva scrisori c@tre Samuil Vulcan, vitale pentru mersul
tip@ririi celor dou@ scrieri, n-au ajuns la destina]ie. Din aceast@ cauz@ Toma Costin
a ratat tip@rirea lucr@rii Észrevételek în „foaia literar@ din Pojon”, care solicitase
100 de florini onorariu pentru a publica bro}ura în suplimentul s@u. Într-adev@r,
în num@rul 23 pe 1812, publica]ia latin@ din Bratislava „Posoniensis Ephemerides
Politico-Statisticae” recenzeaz@ laudativ Észrevételek }i scopul defensiv al
autorului G. }i promite reproducerea ei în supliment.20 Ceea ce nu s-a realizat,
din lipsa celor 100 de florini. Din scrisori mai r@zbat, în afara „s@r@ciei lucii”
(„aegestate colluctantem”), alte repere biografice de nepre]uit pe acest teren
17 Vol. III, p. 56, nr. 805-806.

18 Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea. 1688-1821, II, Bucure}ti, 1969, p. 217.
19 Bibliografia român@-ungar@, II, Bucure}ti, 1931, p. 182, nr. 1010-1011.
20 În 24 martie, pp. 177-178: „Planeque votis Eruditorum lectorum, scopoque harum
paginarum adcomodate acturos nos confidimus, si hanc elucubrationem interpolatis
vicibus ad modum factae in principio Semestris, ceu Appendicem cum iisdem, et
erudito orbe communicaverimus”.
217
Ioan Chindri}
cu adev@rat pustiu: c@ a terminat studiile de drept chiar în 1812, c@ a refuzat

slujba de „notar economic” (administrator domenial) pe care i-o oferise
episcopul Vulcan }i c@ în august 1812 s-a întors în Transilvania, poposind,
conform invita]iei, la Oradea. De aici, drumul s@u se pierde ca pa}ii pe nisipul
de}ertului, spre limanuri pe care poate nu le vom cunoa}te niciodat@.
Faptul îns@ c@ aceste dou@ scrisori pun sub semnul certitudinii paternitatea
lui Toma Costin asupra celor dou@ scrieri polemice, c@ dau pre]ioase am@nunte
asupra genezei, tipice iluminismului {colii Ardelene, a acestora, constituie în sine
o pre]ioas@ contribu]ie la cunoa}terea acelei epoci înc@ insuficient reconstituite.21
Samuil Vulcan
21 Vezi semnalarea noastr@ asupra identit@]ii lui Toma Costin în „Manuscriptum”, XVII,
1986, nr.4, p. 116-123, pe baza aceluia}i material de arhiv@, publicat în premier@ cu
acea ocazie. Originalele scrisorilor se p@streaz@ la Arhivele Na]ionale Filiala Bihor,
Fond. Eoiscopia Greco-Catolic@ de Oradea.
218
ANEX~
Illustrissime, ac Reverendissime Domine Praesul!

Domine, et Patrone Gratiosissime!
Posteaquam ad duplicis etiam ordinis humiliimas meas Literas, primas quidem

circa exitum mensis Maji, alteras vero in finem vergente Julio ad Illustritatem
Vestram demisse scriptas, quibus partim eas commemorare praesumebam
rationes, quae me ab amplectendo Notarii Oeconomici titulo, et Officio
deterrerent, quartim Illustritatis Vestrae hoc in merito Gratiosissimam
Resolutionem mihi summe necessariam implorabam: nullum impetrare
responsum quivissem; ea sensim mihi subori debuit opinio: Illustritatem
Vestram aut diffidentia erga meam personam, aut aliis adhuc gravioribus rerum
adjunctis permotam ab iis quae mecum evenerant, aut adminus intendi
videbantur recessisse. Quapropter id mea quoque e parte inire cogor consilium,
ut circa finem c[urentis] m[ensis] hujus Augusti occasione nundinarum reculas
meas in patriam remittam, ac a diuturnitate frustraneae expectationis respirans,
quam jam tam diu gravi cum meo praejudicio observabam, fortunis meis
consulam. Quod dum Illustritati Vestrae humillime detegere sustinerem,
profunda in humilitate supplico: quatenus Illustritas Vestra sumtus in editione
bini opusculi Észrevételek et Discussio Descriptionis etc. per me factos, ac
hucdum toleratos alioquin cum aegestate colluctantem, usque finem currentis
hujus mensis Augusti mihi dependi Gratiosissime ordinare dignaretur; in
summa 385 fl. in schaedis bancalibus.
1o 114 floreni ex hac summa liquidi alioquin sunt et Gratiosissimis Ilustritatis
Vestrae de [da]to 22 Januarii a.c. ad me scriptis litteris pro prima occasione
resoluti submittendi , quos ego nihilominus nondum percepi.
2o 255 fl. ex dicta summa erogati sunt in editionem Discussionis, jussu
Gratiosissimo Illustritatis Vestrae per me elucubratae, ac Paternae Ejusedem
Intentioni conformiter editae. Elucubratio et refututatio Ephemeridum ideo sane
Paterne commissa, ut postquam adprobationem tulerit lucem aspiciat publicam,
ac calumniosa commenta Genti afficta deleat: jam vero ope Ephemeridum
Latinarum id obtentum non est, quia typis edita non est, ac vulgata, tanto minus
in Germanicum versa ac vulgata. Suscepi itaque pio animatus studio ipsemet
opusculi vulgationem, suppresso ut securitas svadet nomine Gratum id fore
Illustritati Vestrae e tacito Ejusdem consensu ad humillimas meas Literas de [da]to
praeteriti Julii hoc in merito Literas praestito, ac delato certo conqui [sic; recte
conquievi]. Et sane factum id est majori cum sumptuum compendio, quam si in
Novellis opusculum editum fuisset, nam ibi honorarium (quod semper onerosius
219
Ioan Chindri}
esse solet, quam clara pacta) adminus 100 fr. in schaedis rebuit[is] expectabatur,
quod cum illi post annunciationem de [da]to 24ae Martii a.c. qua compillator
Ephemeridum Latinarum Posoniensium spondebat divulgationem instar
Appendicis taties memoratae Apologiae, sed quia honorarium quod ille
expectabat, emansit, emansit quoque promissa vulgatio. Cum itaque
impressionem opusculi 255 fl. suscepi in bancal[ibus] animabar merito Gratiosa
primaeva Illustritatis Vestrae intentione de editione opusculi concepta, ne
tenebris sepeliatur, animabar studio imminuendi expensas Illustritatis Vestrae,
animabar denique tacito consensu Ejusdem. Qui tacet, consentire videtur. Regula
Juris est 43. in 6. Libro Decre[tuum] praestito Paternae ad humillimas meas circa
initium Julii scriptas literas hoc in merito.
3 o 16 fl. erogati sunt in expensas postales in bina expeditione ipsius
Discussionis M[agno] Varadinum videlicet, et ab inde Pestinum; quaternis item
Epistolis tum M[agno] Varadinum tum Posonium Scriptis, ceu accessorium
necessarium. His si addantur alii 17 fl. dati variis portatoribus huc illue pro
revisione, correctione opusculorum prodit summa 402 fl. in schaed[is]
banc[alibus].
Intensos conatus in elucubratione bini opusculi ad aram amori Gentis sacratam
referri vel a procul demisse supplicarem, in qua Benigna Illustritatis Vestrae
munificentia in promovendo, tutandoque concusso undique Gentis honore
aliisque felicitatis adminiculis fulget.
Gratiosissimi liquidatae summae depensionem ad finem Augusti ut
implorarem urget praeter precum mearum justitiam propria aegestas; qua secus
fieri non posset ut vel hinc movere queam necessario destitutus viatico aut, ut
reculas meas expeditioni committam. Sed eas potius distrahendo summe
necessarias vesticulas, ac libellos magis adhuc egenus evadam, dilapidando.
Benignitas Illustitatis Vestrae, ac Paternus Affectus, quem toties mihi experiri
licuit dulcem animo spem meo jubet fore, ut humillimis his meis precibus
salutaris adferatur, decernaturque medela; quo nec ego ulterius Illustritati
Vestrae molestus, nec mihi deses fieri cogor.
His Paternis devotus Gratiis profundissima cum veneratione emorior
Illustritatis Vestrae humillimus servus.
Thomas Kosztin
Principalis Stipendiarius Pestiensis
Sig[natum] Pestini die 12a Augusti 1812

Vertatur.
Exemplaria Discussionis Descriptionis ad Benignam Illustritatis Vestrae
dispositionem prostant.
220
Ilustrisime }i Reverendisime domnule episcop!

Domnule }i st@pâne preamilostiv!
Întrucât nu m-am învrednicit s@ primesc nici un r@spuns în dou@ rânduri la

prea umilele mele scrisori, }i anume prima cu supunere adresat@ Ilustrit@]ii
voastre spre sfâr}itul lunii mai, iar la finele lunii iulie cea de a doua, în care pe
de-o parte îndr@zneam s@ amintesc motivele care m@ împiedic@ s@ accept func]ia
de notar economic, pe de alta ceream insistent preabinevoitoarea hot@râre a
Ilustrit@]ii voastre, atât de necesar@ mie, în aceast@ privin]@, mi s-a infiripat pe
nesim]ite ideea c@ Ilustritatea voastr@ v-ati r@zgândit, fie din neîncredere fa]@
de persoana mea, fie influen]at de alte conjuncturi înc@ }i mai grave ale
lucrurilor, decât cele pe care le-am îndurat eu, sau cel pu]in p@reau s@ m@
amenin]e. De aceea, în ce m@ prive}te, mi-am pus în gând ca spre sfâr}itul
curentei luni august, cu prilejul târgului, s@-mi trimit în ]ar@ lucru}oarele mele
}i, eliberat de povara a}tept@rii zadarnice, c@reia m-am abandonat prea de mult@
vreme spre marea mea pagub@, s@ m@ îngrijesc de soarta mea. Aducând cu
preaumilin]@ aceasta la cuno}tin]a Ilustrit@]ii voastre, cu cea mai adânc@ smerenie
rog ca Ilustritatea voastr@ s@ binevoiasc@ a porunci ca pân@ la sfâr}itul curentei
luni august s@ mi se achite cheltuielile f@cute de mine cu tip@rirea celor dou@
lucr@ri Eszrevételek }i Discussio Descriptionis }i suportate pân@ acum, cu toat@
s@r@cia lucie, în sum@ de 385 de florini în bancnote:
1o – 114 florini din aceast@ sum@ sunt de pe acum ordonan]a]i }i, potrivit
preamilostivei scrisori a Ilustrit@]ii voastre din 22 ianuarie anul trecut adresate
mie, de trimis s@ mi se achite cu prima ocazie, pe care eu totu}i nu i-am primit
înc@.
2o – 255 de florini din zisa sum@ s-au pl@tit pentru editarea lucr@rii Discussio,
compus@ de mine la preamilostiva porunc@ a Ilustrit@]ii voastre }i tip@rit@ tot
potrivit p@rinte}tii dorin]i a Ilustrit@]ii voastre. Compunerea ei }i combaterea
ziarelor mi s-a încredin]at p@rinte}te mie, pentru ca dup@ ce va fi primit
aprobare, s@ vad@ lumina tiparului }i s@ z@d@rniceasc@ calomniile iscate la adresa
neamului nostru, ceea ce nu s-a realizat cu ajutorul foilor latine, c@ci n-au
tip@rit-o }i publicat-o, iar în privin]a traducerii }i public@rii în nem]e}te s-a f@cut
cu atât mai pu]in. Am luat deci asupra mea publicarea lucr@rii, însufle]it de un
scop nobil, dar trecându-mi sub t@cere numele, a}a cum sf@tuie}te pruden]a.
Din consim]@mântul tacit al Ilustrit@]ii voastre la preaumilita mea scrisoare din
iulie trecut, despre lucrul pus la cale, m-am lini}tit pe deplin c@ totul va fi pe
placul Ilustrit@]ii voastre. Dar cu toate c@ suma cheltuielilor a fost mai mare decât
dac@ lucrarea s-ar fi publicat în foaie, totu}i aici au pretins un onorariu (care
deobicei este mai înc@rcat decât în]elegerea) de cel pu]in 100 de florini noi, cu
care editorul foii literare din Pojon s-a angajat, prin anun]ul din 24 martie anul
221
Ioan Chindri}
curent, s@ publice în apendice întreaga ap@rare, dar fiindc@ onorariul a}teptat

s-a oprit, s-a oprit }i publicarea promis@. Când m-am angajat la tip@rirea lucr@rii
cu 255 de florini în bancnote eram încurajat de generoasa inten]ie de la început
a Ilustrit@]ii voastre, de a se publica textele lucr@rii, ca s@ nu îngroape
intunericul, eram încurajat de zelul de a reduce cheltuielile Ilustrit@]ii voastre,
eram încurajat de zelul, de consim]@mântul tacit al Ilustrit@]ii voastre. Cine tace,
pare a consim]i. Este articolul de lege 43 din cartea a }asea a decretelor, ce se
poate aplica }i la p@rinteasca t@cere a Ilustrit@]ii voastre la preaumila mea
scrisoare de pe la începutul lui iulie, despre aceast@ afacere.
3o - 16 florini s-au cheltuit cu taxele po}tale pentru cele dou@ expedieri ale
aceleia}i Discussio, adic@ la Oradea }i de acolo la Pesta }i pentru patru epistole,
scrise atât la Oradea cât }i la Pojon, ca obliga]ii de rigoare. Dac@ la aceasta se
adaug@ al]i 17 florini da]i diferi]ilor purt@tori ai lucr@rii de ici colo, pentru
revizuire, corectare, iese suma de 402 florini în bancnote.
V-a} ruga cu preaumilin]@ ca eforturile mele sus]inute pentru alc@tuirea celor
dou@ opuscule s@ fie depuse pe altarul sau în apropierea altarului sfânt al
dragostei de neam, întru care binef@c@toarea d@rnicie a Ilustrit@]ii voastre
str@luce}te prin ap@sarea onoarei, din toate p@r]ile lovite, a neamului, ca }i prin
alte întemeieri ale fericirii sale.
Pe lâng@ dreptatea revendic@rilor mele, propria-mi s@r@cie înc@ m@
constrânge s@ cer preageneroasa restituire pân@ la sfâr}itul lui august a sumei
cheltuite, c@ci altfel îmi va fi cu neputin]@ atât s@ m@ mi}c de aici, lipsindu-mi
cele necesare drumului, cât }i s@-mi trimit lucrurile. Mai degrab@ voi ajunge }i
mai s@rac decât acum, pr@p@dindu-mi pe nimica toat@ îmbr@c@mintea }i c@r]ile
neap@rat trebuincioase.
Bun@voin]a }i p@rinteasca iubire a Ilustrit@]ii voastre, de care de atâtea ori
mi-a fost dat s@ am parte, treze}te în sufletul meu speran]a c@ preaumilitelor
mele rug@min]i li se vor aduce alinare }i li se vor hot@rî leacul, ca s@ m@
str@duiesc s@ nu v@ fiu nici Ilustrit@]ii voastre pe viitor spre povar@, nici mie spre
del@sare.
Încredin]ându-m@ p@rinte}tii bun@voin]e, r@mân cu cea mai adânc@
venera]iune al Ilustrit@]ii voastre preaumilit serv,
Toma Costin,
bursier principal la Pesta
Semnat@ în Pesta, ziua de 12 august 1812

A se întoarce fila.
Exemplarele din Discussionis Descriptionis stau la dispozi]ia Ilustrit@]ii
voastre binevoitoare.
222
II
Illustrissime, ac Reverendissime Domine Praesul,

Domine, et Patrone Gratiosissime!
Ut humillimas Literas d[e] d[at]o 12 c[urentis] m[ensis] medio cursoris publici

Illustritati Vestrae scribere praesumerem, coégerat id, quod in iis, quae hucdum
gessi Officiis, cuncta litteratorie tractari consveta cum essent, et ultra duos menses
nihil ad binas Literas Responsi impetrare quivissem, in eam tandem prolapsus
exstiterim opinionem, Illustritatem Vestram aut Gratiosissime designato Officio
prospexisse, aut aliis quibusvis de causis ab iis quae mecum intendi videbantur,
recessisse. Nunc vero dum ex adveniente horsum Pesthinum Illustritatis Vestrae
ex Sorore Nepote Benignum Ejusdem intelligerem Nutum, ut favente proxime
imminentium Pesthiensium nundinarum occasione reculas, quas haberem
M[agnum] Varadinum ac suscepta censura advocatiali me quoque eo conferrem:
cognoscere mihi licuit, meum in scribendis proximis d[e] d[a]to 12 c[urentis]
m[ensis] Litteris consilium prematurum fuisse. Quare sustineo majorem in
modum supplicare, quatenus Illustritatis Vestra Literarum illarum tenores
indulgente sua Lenitate, ac Paterno Affectu considerare dignaretur. Ipsemet
parens, moremque gerens Gratiosissimo Nutui, tum occasione nundinarum
recolas [sic!] expedire, cum etiam fine hujusce Judiciorum Termini vel a
fortunarum mearum in sinu Paternae Illustritatis Vestrae Gratiae conversurus
M[agno] Varadini adesse conabor; tenerrima animatus fiducia fore, ut omnia
juxta humillimas meas circa finem Maji a.c. demissis hoc in merito Litteris factas
observationes, ac rationum momenta cessura sint.
His summis devotus Gratiis profundissima cum veneratione, ac submissione
persevero Illustritatis Vestrae humillimus servus.
Thomas Kosztin
Stip[endiarius] Pesth[iensis] Principalis
Pesthini, die 15 a Augusti

[1]812
223
Ioan Chindri}
Ilustrisime }i Reverendisime domnule episcop!

Domnule }i st@pân prea milostiv!
Dac@ mi-am luat curajul s@ v@ scriu preaumilele rânduri din 12 ale lunii
curente prin po}ta public@, am fost constrâns la aceasta de faptul c@, în treburi
ca acelea pe care eu le-am dus la cap@t pân@ acum, trebuiau dup@ obicei
pertractate toate în scris, }i cum nu am reu}it mai bine de dou@ luni s@ primesc
nici un r@spuns la dou@ scrisori ale mele, am ajuns pân@ la urm@ la convingerea
c@ Ilustritatea voastr@ ori a]i uitat de îns@rcinarea preamilostive}te dat@ mie, ori
a]i renun]at la ea din cine }tie ce alte cauze decât cele ce m-ar privi pe mine.
Acum îns@, dup@ ce am în]eles de la nepotul de sor@ al Ilustrit@]ii voastre, sosit
aici la Pesta, binevoitorul îndemn al Ilustrit@]ii voastre ca s@-mi trimit la Oradea,
cu prielnica ocazie a apropiatului târg de la Pesta, pu]inele lucruri pe care le
am }i eu însumi s@ m@ îndrept înspre acolo dup@ sus]inerea cenzurii avoca]iale,
îmi dau seama c@ hot@rârea mea de a scrie recenta scrisoare din data de 12 a
lunii curente a fost pripit@. De aceea, rog în modul cel mai st@ruitor ca Ilustritate
voastr@ s@ judeca]i cu indulgen]@, cu blânde]ea }i iubirea p@rinteasc@ a Ilustrit@tii
voastre, tonul acelei scrisori. În ce m@ prive}te, m@ voi str@dui cu supunere }i
pe potriva preamilostivului îndemn, atât s@-mi trimit lucru}oarele cu ocazia
târgului, cât }i ca la sfâr}itul acestei sesiuni judiciare, întorcându-mi pânzele
sor]ii, s@ vin la Oradea în sânul p@rinte}tii milostenii a Ilustrit@]ii voastre, p@truns
fiind de tinereasca încredere c@ toate cele legate de aceast@ afacere se vor rezolva
în scurt timp, conform observa]iilor }i calculelor f@cute în preaumila mea
scrisoare de pe la sfâr}itul lunii mai a anului curent.
Încredin]ându-m@ preaînaltei milostenii, r@mân cu cea mai adânc@ supunere
al Ilustrit@]ii voastre preaumil serv,
Toma Costin
bursier principal la Pesta
Pesta, ziua de 15 august 1812
224
SecolElE Bibliei de la Blaj *
Definind secolul al XVIII-lea, istoricul francez

Pierre Chaunu îl vede ca pe un r@stimp de
constituire a }tiin]elor umaniste ca „sector
autonom”.1 În acela}i secol, Transilvania se
situa în zona de recuperare din est, în]elegând
spa]iile integrate administrativ }i cultural
Europei civilizate, în urma alung@rii turcilor
din teritoriile Dun@rii de mijloc }i din inte-
riorul Carpa]ilor. O „recuperare” cu o semni-
fica]ie aparte fusese, în jurul anului 1700,
unirea românilor din Transilvania cu Biserica
Romei. Un martor }i istoric al unirii, iezuitul
silezian Andreas Freyberger, interpretându-}i
Pecetea nobiliar@ a lui
fidel rolul, vedea aceast@ recuperare ardelean@
Samuil Micu
ca pe o eschiv@ genial@ de la e}uarea în erezie
a bisericii române}ti, cu care amenin]a politica
de calvinizare desf@}urat@ sub principii reforma]i ai Transilvaniei.2 Dintre cele
dou@ mari culturi europene, catolic@ }i reformat@, în egal@ m@sur@ interesate
s@-i atrag@ pe românii ardeleni, a reu}it prima, în condi]ii îndeob}te cunoscute
}i analizate de istorici.3 Astfel, într-un areal semnificativ al Bisericii Ortodoxe
Orientale, în mijlocul poporului român, a ap@rut, în germeni }i apoi în
dezvoltare alert@, o cultur@ alternativ@, de influen]@ occidental@ }i catolic@.
UNIREA CU ROMA. Românii ardeleni s-au unit cu Biserica Romei, între

1697 – 1701, pe baza principiilor Conciliului de la Floren]a din 1439, care postulau
o biseric@ identic@ în dogm@ cu cea catolic@, îns@ p@strându-}i nealterat@ partea
* Text publicat ca studiu introductiv la: Biblia de la Blaj – 1795. Edi]ie jubiliar@, Roma,
2000.
1
Pierre Chaunu, Civiliza]ia Europei în secolul luminilor, I, Bucure}ti, 1986, p. 365.
2
Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana Ecclesia. Relata-
re istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@
manuscris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996.
3
R@mâne de referin]@, înc@, colec]ia de documente a unui alt iezuit, tirolezul Nicolaus
Nilles, tip@rit@ în 1885 la Innsbruck, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae
Orientalis in terris Coronae S. Stephani, vol. I – II. Dintre sursele interne, cea mai
riguroas@ cercetare este a lui Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în
„Bun@ vestire”, Roma, XV, 1976, nr. 1 – 2, p. 13 – 66; nr. 3 – 4, p. 11 – 46.
225
Ioan Chindri}
Biblia de la Blaj – 1795
226
ritual@ oriental@, bizantin@.4 Dominat de spiritul marelui umanist Nicolaus

Cusanus,5 conciliul }i-a ar@tat roadele în Europa abia la sfâr}itul secolului al
XVII-lea, odat@ cu victoriile armatelor cre}tine, conduse de împ@ratul Leopold I
împotriva turcilor. Dup@ e}ecul turcesc de la Viena din 1683, Imperiul Roma-
no-German sub dinastia de Habsburg }i-a consolidat puternic rolul în politica
Europei. „Imperiu” devine acum sinonim cu „Austria”, iar ca un corolar spiritual
al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu catolicism. Leopold I,
conduc@torul Ligii Sfinte, î}i face curând sim]it@ politica procatolic@ }i în ]@rile
Coroanei Sfântului {tefan, dintre care f@cea parte, ca tradi]ie istoric@, }i Transil-
vania.6 Solu]ia atragerii la unire în virtutea celor postulate la Floren]a apar]ine
marelui om de stat }i prin] al bisericii, cardinalul Leopold Kollonich, omul de
încredere al împ@ratului în opera de redimensionare din fundament a destinului
Europei centro-r@s@ritene. Primele negocieri i-au vizat pe rutenii din nordul
Ungariei, pe seama c@rora s-a înfiin]at, cu dificult@]ile inerente, Episcopia Greco-Ca-
tolic@ de la Munkács.7 A urmat marea mas@ a poporului român ortodox, popu-
la]ie dens@ }i puternic majoritar@ într-un spa]iu ce se întindea din Maramure}
pân@ la Carpa]ii de sud }i din Banat pân@ la cei de est, pe teritoriul a dou@ state,
Transilvania }i Ungaria.
De referin]@ este unirea realizat@ în Transilvania, prin caracterul ei de fenomen
complex, bine articulat }i reu}it integral în faza incipient@. Atanasie Anghel, actorul
principal, a avut }i voin]a necesar@, }i sus]inerea popular@ pentru a duce pân@ la
cap@t procesul de unire. Din unghiul de interes al problemei pe care o trat@m,
este de observat faptul c@, în complicatele mi}c@ri care s-au pus în oper@ cu acea
ocazie, }i-a putut face loc }i elementul cultural, timid, la început, dar de mare r@-
sunet în viitorul noii confesiuni române}ti }i al românilor în general. Îndat@ dup@
anul hot@rârii finale de unire cu Roma, în februarie 1701, Atanasie a f@cut o c@l@torie
la Viena, unde a avut o „conferin]@” decisiv@ cu cardinalul Kollonich. Rezultatul a
fost semnarea de c@tre episcopul român a unei declara]ii în 16 puncte, care
sintetizeaz@, dinspre cealalt@ parte a mesei de discu]ie, consecin]ele hot@rârii din
1700 a clerului român }i a ierarhului, de a trece din lumea ortodox@ în cea catolic@.
Articolul 4, de exemplu, prevede obliga]ia lui Atanasie de a „împ@r]i pe gratis, f@r@
nici un pre]”, „catehismul dreptei credin]e în limba român@, ce urmeaz@ s@ fie tip@rit
4
Silviu Augustin Prundi} – Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@, Cluj-
Napoca, 1994, p. 46 – 52. Elaboratele acestei mari reuniuni ecumenice, în Acta Con-
cilii Florentini, Roma, 1865.
5
P.P. Negulescu, Filosofia Rena}terii, Bucure}ti, 1986, p. 79 – 131. O monografie acce-
sibil@: Paolo Rotta, Il cardinale Nicolo di Cusa, Milano, 1928.
6
Vezi Obál Béla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Welfälischen Frieden während
der Regierung Leopold I, Halle, 1910.
7
Joannicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriatovits, olim ducis de
Munkács, pro religiosis Ruthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csenek, ad
Munkács, anno MCCCLX factae, exhibens seriem episcoporum Graeco-Catholicorum
Munkácsiensium, Ca}ovia, 1799; A. Hodinka, A munkácsi görög-katolikus püspökség
története, Budapesta, 1909.
227
Ioan Chindri}
cu cheltuiala eminentisimului cardinal”.8 Cu o promptitudine de nea}teptat, pri-

ma carte destinat@ proaspe]ilor neofi]i români va ie}i de sub tipar în 1702, la Alba
Iulia.9 La articolul 11, Atanasie se angajeaz@ cu aceea}i solemnitate: „M@ voi str@dui
s@ se ridice o }coal@ româno-latin@ la Alba Iulia. Voi alege dasc@li de }coal@ care s@
}tie limbile român@ }i latin@”.10 Urmarea în simetrie precis@ a „reversalului”
atanasian a fost cunoscuta diplom@ a împ@ratului Leopold I din 19 martie 1701,
Secunda Leopoldina sau a doua diplom@ a unirii.11 „Leopoldina” pluseaz@ angaja-
mentele culturale ale lui Atanasie, în sensul c@ se vor ridica }coli la Alba Iulia, Ha]eg
}i F@g@ra}, „pentru ca fiii uni]ilor s@ poat@ dobândi mai mult@ }tiin]@”.12 Sub acest
semn al debutului, toate documentele de c@petenie ale unirii cu Roma, de la
început sau de pe parcursul consolid@rii ei, vor acorda o aten]ie punctual@ fac-
torului de cultur@ pertinent de cauza tratat@. Astfel se întâmpl@ cu bula „Rationi
congruit” din 1721, oper@ a papilor Clement XI }i Inocen]iu XIII. Prin aceast@ con-
stitu]ie papal@, în anul amintit s-a „ridicat”, cu binecuvântarea Scaunului Apostolic,
Episcopia Greco-Catolic@ de F@g@ra}, avându-l în frunte pe succesorul lui Atanasie,
episcopul Ioan Giurgiu Patachi. Bula papal@ proclam@ biserica cu hramul Sfântul
Nicolae din F@g@ra} drept catedral@ a uni]ilor români. Între altele – se precizeaz@
– „în aceea}i biseric@ s@ se consacre c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului gre-
cesc, care s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului”.13 În persoanele acestora va lic@ri
primul sâmbure al elitei intelectuale române}ti din Transilvania, într-un peisaj de-o
paupertate cultural@ vecin@ cu barbaria. Era rezultatul ac]iunii de calvinizare for]at@
pe care o suferiser@ românii ardeleni din partea principilor calvini }i a clerului }i
domnilor de p@mânt de aceea}i confesiune, de pe vremea lui Ion Sigismund
Zápolya (1566 – 1571) }i pân@ la unire. „A}a s-a f@cut – observ@ uluit acela}i Andreas
Freyberger14 – de Transilvania se aseam@n@ cu un fel de Egipt, iar aceast@ na]ie
(românii – n.n.) cu persoana izraelitului exilat sub faraon”. Vaticanul a prev@zut,
8
Andreas Freyberger, op.cit., p. 91, 93.
9
Este faimoas@ }i azi rarisima c@r]ulie intitulat@ Pânea pruncilor sau înv@]@tura credin]ii
cre}tine}ti, un catehism catolic tradus de preotul Duma Iane} din B@r@ban]i. Vezi Ioan
Mu}lea, Pânea pruncilor, Belgrad, 1702. Din istoria unei vechi c@r]i române}ti, în
Omagiu lui Ioan Lupa}, Bucure}ti, 1943, p. 617 – 631.
10
Andreas Freyberger, op.cit., p. 95 („Ut schola Walachico–Latina Albae erigatur, satagam.
Magistros scholarum eligam callentes linguam Walachicam et Latinam”).
11
Dintre edi]iilele latine ale documentului, decisiv@ este cea a lui Kurt Wessely, A doua
diplom@ leopoldin@, Bucure}ti, 1938 (extras din „Analele Academiei Române”, Seria
III, tom XX, Memoriile sec]iunii istorice, mem. 12). Traducere veche, dep@}it@ ca
limbaj, la Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan
Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 273 – 278. Vezi traducerea noastr@ modern@, la Andreas
Freyberger, op.cit., p. 89 – 111.
12
Ibid., p. 107.
13
Vezi despre edi]iile cunoscute ale bulei „Rationi congruit” la Ioan Chindri}, Bula papa-
l@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, în „Anuarul
Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85 – 106. Unica traducere româ-
neasc@, a noastr@, tot acolo, p. 103 – 105.
14
Op.cit., p. 35.
228
pentru ameliorarea acestui „Egipt” spiritual, substan]iala sum@ de 4000 de florini,

pe care i-a donat împ@ratul Carol VI, monarhul Habsburg de la data bulei amintite.15
Aceste premise de bun@voin]@ }i munifiscen]@ a }tiut s@ le sintetizeze }i
s@ le valorifice Inochentie Micu-Klein, al treilea episcop unit al românilor
ardeleni. Inochentie a mutat, în mai 1737, re}edin]a episcopiei unite la Blaj,
locul viitorului focar spiritual }i locul unde s-a tip@rit Biblia de la 1795.
Evenimentul a fost posibil în condi]iile unei amplific@ri a bun@voin]ei
imperiale fa]@ de români. Prin diploma sa din 21 august 1738,16 Carol VI
ratific@ acordarea domeniului Blaj pe seama între]inerii noii structurii
ecleziastice române}ti, în urma unor inspirate negocieri ini]iate }i purtate
de arhiereul întemeietor.17 Ideea cultural@ r@zbate din acest act al Puterii,
chiar cu mai mare claritate. Din veniturile puternicului domeniu acordat,
episcopia este obligat@ s@ zideasc@ o m@n@stire pentru 11 c@lug@ri, „în carea
pruncii în credin]@ }i în carte s@ se învea]@ }i de acolo harnici, întru înv@-
]@turi bine înv@]a]i parohi de leagea greceasc@ s@ se poat@ procopsi”. 18
Prevederea este în tonul din 1721 a bulei „Rationi congruit” („dup@ cum }i
sfânta bul@ a papei poftea}te” 19 ), care cerea întemeierea înc@ la F@g@ra} a
unui asemenea a}ez@mânt. Implicarea monahismului în procesul educativ
organizat ]ine de percep]ia pragmatic@ a Bisericii Catolice, iar Blajul va onora
din plin aceast@ menire. Diploma imperial@ fixeaz@ }i num@rul incipient al
elevilor, 12 deocamdat@. Deosebit de important@ pentru orizontul viitor al
Blajului este îns@ prevederea ca din aceea}i dona]ie imperial@ s@ fie trimi}i
}i sus]inu]i câte trei studen]i (alumni) români la Roma, pentru a-}i des@vâr}i
înv@]@turile la Colegiul de Propaganda Fide.
Continuitatea factorilor de decizie de la Viena }i Roma în atitudinea de
deferen]@ fa]@ de români este expresia unei psihologii a Puterii, admirabil
surprins@ de Nicolae Iorga, în 1902, când f@cea o compara]ie între prozelitismul
calvin din secolul al XVII-lea, desf@}urat cu violen]@ de c@tre principii maghiari
reforma]i ai Transilvaniei, }i tratativele de unire purtate de catolici cu românii:
„Era o deosebire de purtare între catolici }i calvini, care trebuia s@ m@guleasc@
pe fra]ii no}tri (ardeleni – n.n.) chiar }i în afar@ de marile f@g@duieli. Calvinii
b@tuser@ din picior, catolicii împ@ratului f@ceau propuneri. Cei dintâi amenin]au
cu temni]a }i b@t@ile, ace}tialal]i f@ceau s@ se z@reasc@ începutul unei ere de
15
Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 40, incl. nota (379).
16
Diploma de dona]ie a împ@ratului Carol VI a intrat în aten]ia reprezentan]ilor {colii Ar-
delene, care au inclus-o în lucr@rile lor istorice }i au tradus-o în române}te. Vezi o edi]ie
latin@ cu traducere la Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 293 – 298; 307 – 312. Edi]ie
numai în române}te la Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 363
– 370. Numai originalul latin la Petru Maior, Istoria besearicei românilor, Buda, 1813, p.
202 – 207. Tot în originalul latin a publicat-o }i Nicolaus Nilles, op.cit., p. 533 – 540.
17
Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 45 – 47.
18
Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 294.
19
Ibid.
229
Ioan Chindri}
libertate }i lumin@”.20 Afirma]ia istoricului român o confirm@ amintita cronic@ a

lui Andreas Freyberger, necunoscut@ lui Iorga, scriere care este un proces verbal
de martor ocular al unui foarte elaborat demers de implicare a mentalului ro-
mânesc în acceptarea unirii. Elementul decisiv al reu}itei a fost recursul la ideile
Conciliului de la Floren]a, acceptabile pentru români, în compara]ie cu straniile
schimb@ri de rit pe care propaganda calvinist@ le preconizase în secolul al
XVII-lea. Dac@ Reforma voia s@-i asimileze pe românii ortodoc}i prin supunere,
catolicismul i-a implicat într-un dialog de participare.
Dialogul îns@ avea nevoie de un partener competitiv, care s@ în]eleag@ termenii
schimb@rii istorice pe care o tr@ia. Cele dou@ centre de putere, Viena }i Roma,
erau egal interesate în asanarea }ocantei st@ri de incultur@ a clerului ortodox,
exhaurizat de orice vigoare în lupta îndelungat@ }i inegal@ cu calvinismul.21 Im-
plicarea material@ a Puterii în direc]ie cultural@ se explic@ prin nevoia cre@rii aces-
tui partener de dialog. Nu mai pu]in trebuie luat@ în seam@ discrepan]a dintre
cultura catolic@ bogat@ din vremea Contrareformei, creat@ în ambian]a imperiului
limbii latine, ajuns la apogeul s@u, pe de o parte, }i vidul cultural, închis în ru-
dimente populare,22 care caracteriza ortodoxia ardelean@ în preajma unirii cu
Roma. Devenind, la 1700, parte integrant@ a Bisericii Catolice, noua confesiune
româneasc@ trebuia s@ realizeze un minim grad de aliniere la standardele culturale
pe care evolua catolicismul. Investi]iile factorilor de putere pe seama culturii
românilor sunt explicabile prin prisma acestei mentalit@]i „de sus”. Este gr@itor
cazul episcopului Atanasie Anghel, înf@ptuitorul unirii, la impactul cu aceast@
mentalitate.23 Inteligen]a }i abilitatea lui Atanasie reies din felul fortunat în care
a }tiut s@-}i asume }i s@ duc@ la bun sfâr}it aceast@ adev@rat@ revolu]ie spiritual@
care a fost unirea cu Roma. Marele sprijinitor al unirii, cardinalul Kollonich, nu
s-a mul]umit îns@ cu aceste calit@]i. La conferin]a amintit@, din prim@vara anului
1701, Atanasie pierde în tratative la capitolul cultur@. Mai precis – noteaz@ acela}i
martor ocular, cronicarul Freyberger – pierde „deoarece era ne}tiutor, el }i clerul
s@u, al celor ce se întreprind pe baza unei cunoa}teri adev@rate a problemelor
Bisericii Romane”.24 Nu caren]a unei culturi oarecare i s-a repro}at, deci, ci caren]a
culturii occidentale, catolice. În „reversalul” dat dup@ aceast@ conferin]@,
episcopul recunoa}te, la punctul 5, c@ este „în multe lucruri neînv@]at }i f@r@
experien]@”25 }i ca atare accept@ prezen]a unui „auditor causarum generalis” în
persoana unui secondant romano-catolic, pe care românii uni]i l-au numit
constant „teologul” }i care a r@mas un personaj controversat al istoriei Bisericii
20
Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p. 176.
21
Cea mai organizat@ }i mai lizibil@ analiz@ a contenciosului calvino-român din Transil-
vania o g@sim la Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 23 – 94.
22
D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1984, p. 107.
23
O bibliografie consistent@ despre cel dintâi episcop român unit vezi la Samuil Micu,
op.cit., p. 391 – 392, nota 10.
24
Andreas Freyberger, op.cit., p. 89.
25
Ibid., p. 92.
230
Române Unite.26 Precau]ia a intrat }i în textul Secundei Leopoldine, cu aceea}i

motivare: „Fiindc@, din necunoa}terea dreptului canonic, s-au petrecut }i s-au
comis la ei (la românii ortodoc}i – n.n.) mari erori }i scandaluri, chiar prin
episcopul însu}i }i prin cler”.27 Episcopul din lumea catolic@ nu putea fi un pop@
oarecare, fie el }i iste] sau carismatic, a}a cum a fost Atanasie. La catolici, vârful
ierarhiei însuma }i maximul de „}tiin]@”, în fapt de cuno}tin]e din domeniul u-
manist, a c@rui autonomie Pierre Chaunu o vede constituindu-se tocmai în secolul
consolid@rii unirii noastre cu Roma.28
P~TRUNDEREA C~R[ILOR. Urma}ii întru p@storie ai lui Atanasie

Anghel vor îndeplini cu prisosin]@ dezideratul forma]iei culturale competitive.
Pentru g@sirea succesorului imediat, Ioan Giurgiu Patachi,29 s-au consumat nu
mai pu]in de opt ani, „interregn” de zbucium, dar }i de clarificare în noua biseric@
româneasc@.30 Odat@ g@sit, el reprezenta – dup@ o opinie autorizat@ – „singurul
preot român cu temeinic@ preg@tire teologic@ }i, din acest punct de vedere, singu-
rul potrivit spre a urca în scaunul vl@dicesc”.31 Studiase la Institutul Pazmaneum
din Viena, cea mai prestigioas@ universitate catolic@ din imperiu, situându-se în
fruntea celor 300 de colegi ai s@i.32 A}a se explic@ gestul unuia dintre marile per-
sonaje ale catolicismului centro-european, iezuitul Gabriel Hevenesi, de a-l
trimite pe fiul de ]@ran valah din Ardeal la Collegium Hungaro-Germanicum, în
Roma, pentru a-}i des@vâr}i studiile. Între 1705 – 1710,33 cu profesori de talia
cardinalilor Giovanni Baptista Tolemei sau Giovanni Baptista Salerni, iezui]i la
rândul lor,34 Giurgiu Patachi ajunge s@-}i preg@teasc@ }i s@ ob]in@ doctoratul în
teologie, primul din cultura noastr@, sus]inut la 16 august 1710.35 Care era nivelul
26
Vezi, în principal, Zenovie Pâcli}anu, Din istoria bisericeasc@ a românilor ardeleni –
„Teologul” vl@dicilor uni]i, în „Analele Academiei Române, Seria III, memoriile sec]iunii
istorice, tom I, 1922 – 1923, p. 185 – 1923, p. 185 – 190; B. B@rbat, L’institution de
l’office du „théologien” dans l’Eglise Roumaine, Roma, 1963, cu varianta româneasc@
rezumat@, Instituirea func]iei „teologului” în Biserica Român@ Unit@, Deva, 1992.
27
Andreas Freyberger, op.cit., p. 105.
28
Vezi nota 1.
29
Bibliografie despre el la Samuil Micu, op.cit., p. 408 – 409, nota 1. Vezi, în plus,
Octavian Bârlea, Ostkirklische Traditio und westlicher Katholizismus. Die rumänische
unierte Kirche zwischen 1713 – 1727, München, 1966.
30
Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 393 – 479; Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”...,
pass.
31
Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în „Bun@ vestire”, Roma, XVI, 1977,
nr. 1 – 2, p. 25 – 74, p. 31.
32
Ibid., p. 30.
33
A. Keress, Matricola et acta Hungarorum in universitatibus Italiae studentium, Buda-
pesta, 1917, p. 110.
34
Despre cei doi vezi Mario Guarnacci, Vitae et resgestae pontificium Romanorum et car-
dinalium, II, Roma, 1751, p. 231 – 238 }i 83; Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 427 – 429.
35
Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”..., p. 97.
231
Ioan Chindri}
cuno}tin]elor sale, odat@ ajuns episcop al românilor uni]i din Transilvania? A ajuns
pân@ la noi lista c@r]ilor din biblioteca acestui ierarh unit, cu o carier@ extrem de
zbuciumat@ }i cu sfâr}it violent.36 Sunt înregistrate aproape 200 de titluri, num@r
remarcabil pentru posibilit@]ile unui vl@dic@ român din Ardeal, raportat la pre]ul
enorm al c@r]ilor din acea vreme. Alc@tuirea unei biblioteci personale este un
tropism liber, ce reflect@ fidel înclina]iile culturale care-l conduc pe colec]ionar.
În biblioteca lui Giurgiu Patachi întâlnim c@r]i în limbile latin@, german@, italian@,
maghiar@, greac@ }i român@. Este prima infuzie masiv@ de carte occidental@ în
mediul românesc din Transilvania, totodat@ cea dintâi bibliotec@ organizat@ pe
care o întâlnim în acela}i mediu. Episcopul se înf@]i}eaz@, în lumina lecturilor
sale, ca un om cu apetit cultural accentuat }i divers. Statura lui de erudit, cunos-
cut@ altfel,37 s-a estompat în istoriografie, odat@ cu episcopul însu}i, pe nedrept,
reconstituirea ei r@mânând în sarcina cercet@rilor viitoare. Este interesat în primul
rând de marea literatur@ catolic@ a Contrareformei, care ocup@ o parte substan]ial@
a bibliotecii sale. Nu lipse}te, desigur, cea mai r@sun@toare lucrare a acestui curent,
cartea de polemici a cardinalului Roberto Bellarmino (1542 – 1621) pe tema
„dreptei credin]e”, ap@rut@ chiar în anul consacr@rii sale ca episcop.38 Polemica
este îndreptat@ împotriva calvinistului Wilhelm Ames }i a luteranului Johann
Gebhard }i eviden]iaz@, desigur, calitatea de dreapt@ credin]@ a catolicismului.
Ca o precau]iune la lacuna lui Atanasie Angel de a nu cunoa}te dreptul canonic,
Giurgiu Patachi studiaz@ un tratat notat în inventar – document greu de descifrat,
din cauza abrevierii hazardate a titlurilor – cu titlul „Institutiones juris canonici”.
Poate fi, dup@ formatul precizat, lucrarea Corpus juris canonici, ap@rut@ la Basel
în 1696, pe care o vom întâlni }i în biblioteca lui Inochentie Micu-Klein.39 L-au
interesat cercet@rile, vestite în epoc@, ale greco-italianului Leo Allatius (1586 –
1669), exeget al Bisericii Greco-Orientale, dintre ale c@rui c@r]i g@sim în biblio-
teca sa chiar o oper@ de sintez@ în acest sens,40 precum }i o refutare a fabulei
despre papisa Ioana. Interesant@ este prezen]a istoriei papalit@]ii scris@ în stil
personal }i foarte liber de c@tre un personaj renascentist controversat, Bartolomeo
Sacchi zis Platina (1421 – 1481), ap@rut@ prima dat@ la Vene]ia, în 1478. Giurgiu
Patachi avea edi]ia ap@rut@ peste aproape un secol, în italian@, sub îngrijirea
36
Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române (în continuare abreviat B.A.R.Cj.),
ms. lat. 550. Vezi }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre
inventarul manuscris din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific
multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, Cluj-Napoca,
1979, p. 126 – 145.
37
Zenovie Pâcli}anu, Istoria..., p. 66 – 67.
38
Disputationes Roberti Bellarmini e Societate Jesu S. R. E. cardinalis, de controversiis
Christianae fidei, in-folio, I – IV, Praga, 1721.
39
Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, în „Anuarul Institutului de Istorie
Cluj-Napoca”, XXXIV, 1995, p. 347 – 373, poz. 17. Vezi }i în acest volum.
40
Graeciae Orthodoxae tomi duo, I – II, Roma, 1652, 1658.
232
c@lug@rului Onuphrio Panuino.41 Surpriza bibliotecii este lotul consistent de lu-

cr@ri germane, între care chiar un tratat de arhitectur@ al italianului Vignola.
Episcopul este, astfel, primul intelectual român greco-catolic familiarizat cu litera-
tura german@, rezultat, desigur, al anilor de studiu în Pazmaneumul din Viena. Ca
ierarh al unei eparhii catolice de rit oriental, dintre c@r]ile sale nu putea lipsi Arhi-
eraticonul, pe care-l g@sim în edi]ia greceasc@ de la Vene]ia, din 1714, indicat ca
„Liber pontificalis Ecclesiae Graecae”. Nu lipse}te nici „Pontificale Romanum”,
echivalentul latin al Arhieraticonului, codificat de Egbert de York în secolul al VIII-lea
}i tip@rit la 1485 de ceremonierii papali Joannes Burchard }i Agostino Patrizzi
Piccolomini. Giurgiu Patachi a avut, probabil, edi]ia „oficial@” din 1596, tip@rit@ din
ordinul papei Clement }i consacrat@ prin bula „Ex quo in ecclesia Dei”.42 O carte
care are semnifica]ia de mesager al viitorului este aceea a cronicarului }i epigrafis-
tului ardelean Stephanus Zamosius, Analecta lapidum vetustorum ac nonnularum
in Dacia antiquitatum, ap@rut@ la Padova în 1593. Este cea mai veche valorificare
tipografic@ a inscrip]iilor antice din Dacia Roman@, culese de pe monumentele în
piatr@ prezente din bel}ug în Transilvania. Episcopul a trebuit s@ fac@ un efort consi-
derabil pentru procurarea unei c@r]i care a constituit o raritate chiar de la apari]ie,
trebuind s@ fie reeditat@ peste abia cinci ani, la Frankfurt.43 Oricum, cartea este cea
dintâi lucrare de istorie local@ semnalat@ documentar în posesia unui român ar-
delean. Ea aducea revela]ia ilustrat@ documentar a unui trecut pomenit }i de al]i
umani}ti europeni }i va fi una din sursele de inspira]ie ale istoricilor {colii Ardelene,
în special a lui Samuil Micu.44 Se poate afirma astfel c@ Ioan Giurgiu Patachi a pus
prima c@r@mid@ bibliografic@ la temelia edificiului documentar intern, bl@jean, pe
care se va întemeia istoriografia, reprezentat@, spre sfâr}itul secolului, de corifeii
Blajului, Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu. Profilul
de erudit al episcopului este încununat de cele opt manuscrise autografe care au
r@mas de la el, inedite }i necercetate pân@ ast@zi.45 Cu con]inut teologic, filosofic,
41
B. Platinae historia de vitis pontificum Romanum, a D. N. Jesu Christo usque ad Paulum
papa II. Longe quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis fratris eremi-
tae Augustiniani opera, reliquorum quoque pontificum vitae usque ad Pium IV pontificem
maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis annotationibus illustratum, 40, Vene]ia,
f.a. (1562).
42
The Catholic Encyclopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/1223
la.htm.
43
În anexa monumentalei lucr@ri a lui Wolfgang Lazius, Reipvblicae Romanae in exteris
provinciis, bello aquisitis, constitvae, commentariorum libri duodecim..., Frank-
furt pe Main, I, 1598, in-folio, 12 foi nenum. + 1108 p. + 22 foi nenum.
44
În varianta latin@ a istoriei românilor, Brevis notitia originis et progressus nationis Daco-
Romanae, seu, ut quidam barbaro vocabulo appellant Valachorum, ab initio usque
ad seculum XVIII, înc@ în manuscris, Samuil Micu reproduce 45 de inscrip]ii din
lucrarea lui Zamosius, în sprijinul propriei argumenta]ii (p. 45 – 46).
45
Tractatus de Deo, Tractatus de Incarnatione Verbi, Tractatus in phisicam Aristotelis, Trac-
tatus de universam philosophiam, Tractatus polemicus, Tractatus de virtutibus theo-
logicis, Tractatus de beatitudine }i o Logica manuscripta. Toate aceste manuscrise se
p@streaz@ la B.A.R.Cj. }i sunt de c@utat în fi}ierul manuscriselor latine, la numele lui Ioan
Giurgiu Patachi.
233
Ioan Chindri}
}tiin]ific sau monahal, aceste lucr@ri sunt, dup@ toate probabilit@]ile, opere „o-
riginale” ale lui Giurgiu Patachi, în sensul de atunci al originalit@]ii, care includea
}i compilarea dup@ al]i autori }i c@r]i. Prin tot }i toate acestea, episcopul unit de
la F@g@ra} se înscrie în rândul umani}tilor de forma]ie european@, fire}te catoli-
c@, posesor al unui impresionant bagaj de cuno}tin]e. În persoana lui }i într-un
timp foarte scurt, s-a realizat saltul dorit de patronii unirii cu Roma, de la cutare
pop@ ignorant ales de al]i semeni }i mai ignoran]i }i pus în scaunul de vl@dic@, la
arhiereul superior, de factur@ catolic@ }i european@, cunosc@tor }i creator de valori
culturale în spiritul vremii sale.
Biblioteca lui Ioan Giurgiu Patachi a r@mas, dup@ moartea sa, în patrimoniul
Episcopiei Unite a F@g@ra}ului, cu re}edin]a chiar în F@g@ra}. Urma}ul s@u în
scaun, Inochentie Micu-Klein, a mutat-o la Blaj, odat@ cu re}edin]a episcopiei, în
mai 1737. Ea constituie cea mai veche colec]ie a impresionantei biblioteci care
se va acumula, în timp, la re}edin]a nou@ a diecezei unite din Transilvania. Aceast@
prioritate de bibliofil a episcopului Ioan Giurgiu Patachi infirm@ p@rerea mai veche,
dup@ care Inochentie Micu-Klein ar fi precursorul absolut al bibliotecii din Blaj.46
Modelul ierarhului perfec]ionist îl va prelua Inochentie însu}i, dup@
temperamentul }i necesit@]ile p@storiei sale. Exist@ un factor care îi apropie, ca
destin, pe cei doi, Giurgiu Patachi }i Micu-Klein: amândoi au fost aprecia]i }i viza]i
de foarte tineri pentru înalta demnitate de episcop. Pe când era student în anul
IV la Roma, în 1709, nun]iul papal din Viena, Carlo Santini, vedea în Giurgiu
Patachi pe omul potrivit pentru a ocupa demnitatea de episcop al rutenilor uni]i
din dieceza Munkács, ca succesor al lui Iosif De Camellis.47 Va ajunge îns@ în fruntea
românilor uni]i din Ardeal, în care ipostaz@ se va distinge ca „remarcabil teolog,
filosof, jurist, predicator, om politic, gospodar }i om al bisericii”, dup@ cum se
exprim@ un colaborator }i biograf al s@u.48 Inochentie Micu-Klein a fost vizat tot
de pe b@ncile }colii pentru func]ia de episcop. Superiorul iezui]ilor din
Transilvania, Adam Fitter (1671 – 1749), a f@cut presiuni asupra sinodului elec-
toral din 4 iulie 1729 ca s@-l includ@ pe studentul de la Tirnavia, Ioan Micu, în
rândul celor trei candida]i ai clerului, pentru ca împ@ratul s@-l numeasc@ pe unui
dintre ei episcop în Transilvania, conform Secundei Leopoldine de la 1701, în
care suveranul î}i conserv@, pentru sine }i urma}ii s@i, aceast@ prerogativ@.49 Spre
46
Corect@m cu aceast@ ocazie o asemenea aser]iune pe care am f@cut-o în 1980, în studiul
Blajul luminist. O analiz@ a structurilor culturale, în „Anuarul Institutului de Istorie
}i Arheologie Cluj-Napoca”, XXIII, 1980, p. 189 – 208.
47
La 20 octombrie 1709, nun]iul scria c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: „Mi viene
indicato a tal titolo sacerdote Giov. Patachi, alumno del Colegio di S. Apollinare su-
pponendosi essere teologo del IV anno, di ottimi costumi e di molta abilita...” (A.
Hodinka, op.cit., p. 520).
48
„Theologus, philosophus, jurista, concinator, politicus, oeconomus et ecclesiasticus
insignis”. Caracterizarea lui David Maxai de Mariafi, într-o biografie din 30 decembrie
1730, publicat@ de Zenovie Pâcli}anu în „Cultura cre}tin@”, XVI, 1936, p. 522 – 523.
49
Articolul 12 al diplomei: „... s@ ni se propun@ Majest@]ii noastre trei persoane apte }i
vrednice de func]ia episcopal@” (Andreas Freyberger, op.cit., p. 109).
234
deosebire de antecesorul s@u, Inochentie chiar ajunge episcop, fiind înc@ student,
„caz f@r@ precedent în istoria na]iei noastre”.50 Aceast@ c@utare a autorit@]ilor
biserice}ti catolice, vizându-i aici în mod aparte pe iezui]i, în direc]ia celor mai
tineri români uni]i, indic@ sensul unei reforme necesare la vârful ierarhic al noii
confesiuni. A doua oar@ dup@ cazul lui Giurgiu Patachi, a func]ionat în cazul lui
Inochentie o tehnic@ aprobat@ de împ@ratul Carol VI, dar pe care au
instrumentat-o iezui]ii: aceea de a pune în fruntea neoerec]ilor din Ardeal numai
tineri crescu]i în doctrina catolic@ }i în marea cultur@ european@ a vremii. Intui]ia
iezui]ilor se dovede}te corect@, din unghiul de vedere al analizei de fa]@.
Inochentie Micu-Klein reediteaz@ între români personalitatea ierarhului de cul-
tur@ european@ }i erudi]ie adânc@, dup@ cazul lui Giurgiu Patachi. Literatura care
a stat la baza forma]iei sale intelectuale este identificat@ }i cunoscut@.51 Concluziile
de baz@ despre cel dintâi sunt valabile }i aici, cu unele nuan]e importante. Ele ]in
de firea lui Micu-Klein }i de mediul concret în care s-a format. Dac@ Giurgiu Patachi,
n@scut ortodox, a fost dus de soart@ în mediu exclusiv romano-catolic, religie pe
care a nutrit-o în str@fundul sufletului }i de pe pozi]iile c@reia a ajuns episcop al
românilor greco-catolici, Inochentie, dincolo de educa]ia iezuit@ de la Tirnavia,
este tributar }i influen]ei uni]ilor ruteni de la Munkács, în m@n@stirea c@rora }i-a
dat voturile c@lug@re}ti }i s-a hirotonisit întru preo]ie, dup@ încheierea studiilor
la iezui]ii riguro}i din Tirnavia.52 Ca popor slav, ace}tia erau mai lega]i de ritualurile
orientale chiar decât românii, inclusiv de literatura bisericeasc@ slavon@ }i de limba
acesteia, pe care o în]elegeau u}or chiar }i poporenii simpli. Nu trebuie uitat
faptul c@ }i Tirnavia, situat@ în nordul extrem al Ungariei de atunci, era teritoriul
etnic al slovacilor, de asemenea slavi. De}i crescut de copil în }coli catolice, la
iezui]ii din Cluj, trebuie presupus@ apoi la el existen]a unor reminiscen]e slavone
din biserica satului natal, Sadu, din sudul mai riguros ortodox al Transilvaniei.
Sintetizând ace}ti factori, este explicabil@ cunoa}terea limbilor slave de c@tre
Inochentie, slavona bisericeasc@ }i sârba literar@ în orice caz. În biblioteca sa, a
c@rei înfiin]are a început cel mai târziu în 1729,53 se g@sesc câteva manuscrise
din zona slav@, între care un Arhieraticon ilustrat, scris în slavona bisericeasc@ }i
servind anterior episcopului greco-catolic rutean de la Munkács54 }i un Molitve-
50
Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., în „Bun@ vestire”, XVI, 1977, nr. 3 – 4, p. 5 – 115, p.
7. Despre insolita ascensiune a lui Inochentie vezi Zenovie Pâcli}anu, ibid., p. 5 – 9 }i
Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 – 1768, I, Cluj-Napoca, 1997, p.
6 – 7.
51
Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu--Klein, pass.
52
Despre c@lug@rirea lui Inochentie la Munkács, vezi Joannicius Basilovits, op.cit., II,
cap. 24; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 501 – 502; Augustin Bunea, Din istoria românilor.
Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728 – 1751), Blaj, 1900, p. 7; Zenovie Pâcli}anu,
Istoria..., la loc cit., p. 8.; Francisc Pall, op.cit., p. 7.
53
Din acest an dateaz@ însemn@rile autografe, „ex-libris”, pe dou@ c@r]i din biblioteca sa:
Claude Lacroix, Theologia Moralis, in-folio, I – II, Vene]ia, 1727 }i Hugues de Saint-
Cher, Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae, Vene]ia, 1719.
54
Provenien]a Arhieraticonului este cunoscut@. Este cartea arhieraticonal@ realizat@ înainte
de anul 1743 pentru ambi]iosul rutean Mihail Manuil Olsávzky, omul care candida la
235
Ioan Chindri}
nic sârbesc databil la sfâr}itul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al

XVIII-lea.55 Pentru cunoa}terea limbii sârbe}ti („illyrice”, cum era numit@ atunci),
a studiat, din c@r]ile care apar]ineau chiar episcopiei, o „Grammatica
Illyrico-Graeca per modum dictionarii”.56 De la universalismul catolic al lui Giurgiu
Patachi, cultura lui Inochentie reflect@, iat@, o deviere spre catolicismul „na]ional”,
cum poate fi caracterizat greco-catolicismul în întreaga sa istorie. O not@ }i mai
apropiat@ de nuan]@ na]ional@ o sugereaz@ c@r]ile române}ti din biblioteca
episcopului bl@jean. Dac@ la predecesorul s@u g@sim manuscrise latine, la
Micu-Klein, al@turi de cele slave, sunt semnalate manuscrise române}ti. Cele dou@
specificate în inventar ca „Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus
manuscriptus” }i „Codex manuscriptus vitam quorumdam sanctorum continens”
(adnot@ri din Biblie }i vie]ile sfin]ilor), înc@ neidentificate, stârnesc curiozitatea
prin faptul c@ puteau fi ale altora sau chiar ale lui Inochentie.57 Despre Inochen-
tie Micu-Klein circul@ informa]ia c@ el a fost cel care a adus în ]ar@ o copie manu-
scris@ a Hronicului lui Dimitrie Cantemir, cump@rat@ la Viena prin 1735 sau chiar
mai devreme, de la un negustor care l-a adus de la Petersburg.58 Acest manuscris
a produs o revolu]ie în lumea intelectual@ a Blajului, tocmai în sensul
na]ionaliz@rii vie]ii culturale, odat@ cu „democratizarea” lui prin copiere pentru
uzul }colar,59 mai apoi prin influen]area ulterioar@ a gândirii istorice }i a isto-
riografiei {colii Ardelene. În biblioteca lui Inochentie se afla îns@ }i o alt@ oper@
cantemirian@, Divanul sau gâlceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul
scaunul de episcop al rutenilor de la Munkács. A fost consacrat la 2 decembrie 1743 la

M@n@stirea Mária Pócs din Ungaria, chiar de c@tre Inochentie Micu-Klein. Darul lui
Olsávszky pentru arhiereul prin punerea mâinilor c@ruia a ajuns episcop este chiar
acest manuscris bogat „iluminat” cu imagini }i text împodobit. Noul ierarh greco-
catolic i-a scris în aceea}i zi }i o dedica]ie în josul filei 5 a manuscrisului, cu urm@torul
text p@truns de recuno}tin]@: „In contestationem gratissimi animi et thesseram
perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac Reverendissimus Dominus Michaël Manuel
Olsávszky episcopus Rossensis Munkácsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo
Domino liber baroni Domino Joanni Inocentio Klein de Szád episcopo Fagarasiensi
Transylvani dono obtulit. Mária Pócs 2ma Xbris anno 1743”. (Drept m@rturie a unui
suflet recunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrisimul }i reverendisimul domn Mihail
Manuil Olsávzky, episcopul de Munkács al rutenilor etc. ofer@ în dar aceast@ carte
ilustrisimului }i reverendisimului domn liber baron, domnului Ioan Inochentie Klein
de Sad, episcop al F@g@ra}ului din Transilvania. Mária Pócs, 2 decembrie 1743”. Ma-
nuscrisul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota msse slave 22. Vezi în volumul de fa]@ studiul
despre Arhieraticon.
55
B.A.R.Cj., msse slave 24.
56
Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii..., p. 128; Ioan Chindri}, Biblioteca..., p.
365, nr. 29.
57
Ioan Chindri}, ibid., p. 358 }i nr. 31 – 32.
58
Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti din Biblioteca Central@ die la Blaj, Bucure}ti, 1944,
nr. 87; D. Prodan, op.cit., p. 154; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 194 – 195; Adolf
Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, p. 263, nota 86.
59
În anul 1757 „dasc@lul” Constantin Dimitrievici a copiat manuscrisul lui Cantemir, „acest
hronic pref@cându-l dup@ altul”, realizând o versiune par]ial@, abreviat@, pentru uzul
didactic. Cf. Nicolae Com}a, op.cit., p. 50 – 51; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p.
195.
236
sufletului cu trupul, tip@rit@ la Ia}i în 1698.60 Cu aceast@ lucrare se înscrie din nou
o prioritate: este prima carte româneasc@ laic@ intrat@ în patrimoniul Bisericii
Române Unite }i consemnat@ ca atare documentar. O dimensiune observabil@ a
personalit@]ii lui Inochentie, în lumina lecturilor sate, este interesul deosebit pentru
literatura juridic@. Spre deosebire de Giurgiu Patachi, la el nu este vorba numai de
lucr@ri de drept canonic, ci }i de scrieri laice din domeniu. Este de re]inut faptul
c@, de exemplu, g@sim printre c@r]ile lui un Index corporis juris Hungarici al@turi
de codul de procedur@: Directio methodica processus judiciarii juris consuetu-
dinarii Inclity regni Hungariae,61 în care se consfin]e}te marginalizarea politic@ a
românilor ardeleni. Al@turi de multe alte c@r]i de drept, acestea coloreaz@ per-
sonalitatea episcopului de la Blaj, spre nuan]a care îl va defini ca militant politic
pentru drepturile neamului s@u, cu armele pe care i le oferea calitatea de ierarh
spiritual al acestora. Micu-Klein a n@zuit s@ fie un fiu credincios }i un episcop efi-
cient al poporului s@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice }i sociale ob]inute
teoretic de români, prin Secunda Leopoldina din 1701, îi permiteau o activitate
pastoral@ pe m@sura ierarhilor catolici din occident. Cel mai important rezultat
este recens@mântul din 1733 al românilor uni]i, realizat de el în vederea
reorganiz@rii interne a diecezei, metodologic }i administrativ, dar }i ca argument
în lunga }i cunoscuta lupt@ politic@ ce i-a marcat întreaga via]@.62
Din expunerea acestor date succinte se poate trage concluzia c@ în persoanele
celor doi episcopi, Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein s-a realizat mo-
delul arhiereului de tip european, personaj luminat, st@pân pe cuno}tin]ele
umaniste ale vremii sale. Modelul se va perpetua în viitor, influen]ând permanent
cultura. La originile reputa]iei istorice a Blajului stau oamenii }i c@r]ile, voin]ele
}i ideile. La 1747, inventarul c@r]ilor înregistrate la episcopie indica 283 de titluri,63
majoritatea din colec]iile celor doi episcopi. Aparent modest@, aceast@ zestre
c@rtur@reasc@ }i-a îndeplinit rolul de baz@ minim@ pentru desf@}urarea unei acti-
vit@]i erudite, cel pu]in la vârful ierarhiei ecleziastice. Dar for]a exemplului a fost
chiar mai important@, dup@ expresia latin@ „Exempla trahunt”, exemplele sunt
molipsitoare. Aceste exemple locale coincid în timp }i se armonizeaz@ cu o
revolu]ie european@ în lumea produc]iei }i difuz@rii c@r]ii. Dup@ acela}i Pierre
Chaunu, „în sectoarele de recuperare, la est, num@rul c@r]ilor cre}te de dou@zeci
de ori” între 1680 – 1780.64 Un „sector de recuperare” clasic era tocmai Tran-
60
Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 359. Istoricul acestei prezen]e bibliofile nu este înc@
elucidat. Ea figureaz@, cu titlul tradus de autorii inventarului, astfel: „Concertatio sa-
pientis adversus mundum. Graeco-Valachicus liber”, dar nu între c@r]ile lui Micu-Klein,
ci ale episcopiei. La loc. cit. se opineaz@ pentru ideea c@ }i aceast@ carte a fost adus@ de
episcopul bl@jean.
61
Ibid., p. 355 }i nr. 11 }i 15.
62
Din abundenta literatur@ dedicat@ acestui aspect, sunt de re]inut cel pu]in dou@ titluri:
D. Prodan, op.cit., p. 151 - 198 }i Francisc Pall, op.cit., I, pass. Un exemplar manus-
cris din recens@mânt, probabil originalul, se g@sea la 1747 între c@r]ile din biblioteca
sa. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 355 }i nr. 5.
63
B.A.R.Cj., ms. lat. 550; Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii..., pass.
64
Op.cit., p. 330.
237
Ioan Chindri}
silvania, devenit@ grani]@ estic@ a lumii europene civilizate, dup@ anexarea

provinciei la Imperiu. Acest multiplicator european func]ioneaz@ în comunitatea
românilor uni]i }i în virtutea directivei permanente a puterii habsburgice, care
implic@ cultura în opera de modelare a noului cet@]ean, pragmatic }i res-
ponsabil.65 Pe m@sura resurselor materiale, nucleul de la Blaj a produs o mi}ca-
re bibliofil@ plin@ de febrilitate, situabil@ psihologic între mod@ }i expresie a
personalit@]ii. Chiar la Blaj }i chiar în r@stimpul deja analizat, se întemeia o bibli-
otec@ paralel@, aceea a c@lug@rilor din M@n@stirea Sfintei Treimi. Exist@ dou@ opinii
asupra începuturilor colec]iei de la m@n@stire. Prima se leag@ de b@trânul arhi-
mandrit grec Leontie Moschonas, originar din Naxos }i prip@}it printre catolicii
de la Tirnavia, de unde a venit împreun@ cu Inochentie în Transilvania, finalmente
la Blaj. A fost cel dintâi c@lug@r din m@n@stire, p@strându-}i rangul de arhimandrit
pân@ la moarte, în 1754. S-a bucurat de un prestigiu unic, din cauza marii sale
erudi]ii ortodoxe. Un ecou al acestui prestigiu întâlnim la istoricul maghiar
ardelean Josef Benkø, care a vizitat Blajul în 18 iunie 1777, pe vremea p@storiei
lui Grigore Maior. Între alte lucruri demne de amintit, c@l@torul descrie seria de
portrete oficiale ale episcopilor uni]i, începând cu Atanasie Anghel, în}irate pe
galeria palatului episcopal. În rândul acestor portrete se afla, ca o excep]ie care
nu se va mai repeta, }i acela al arhimandritului Leontie Moschonas.66 La moar-
tea sa – spune Timotei Cipariu – „au r@mas multe c@r]i grece}ti în biblioteca
c@lug@rilor de aici”.67 Informa]ia o vor prelua to]i autorii care l-au amintit în
scrierile lor.68 Printre „c@r]ile grece}ti” r@mase de la Moschonas se num@r@ }i o
edi]ie greceasc@ a Vechiului Testament, dup@ Septuaginta, tip@rit@ la Franeker în
1709, pe baza manuscrisului de la Vatican, cunoscut sub numele de Codex Va-
ticanus }i considerat „cel mai important dintre toate manuscrisele Sfintei Scrip-
turi”.69 Este, dup@ cum se va vedea, edi]ia }i exemplarul pe baza c@ruia va traduce
65
D. Prodan, op.cit., p. 228.
66
Iosef Benkõ, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, II, Cluj, 1833, p. 585.
67
Acte }i fragmente latine române}ti pentru istoria besearicei române, mai ales unite,
Blaj, 1855, p. 143.
68
Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor
transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902, p. 277; Nicolae Com}a, Dasc@lii
Blajului, Blaj, 1940, p. 19; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântului românesc din Transilva-
nia pân@ la 1800, Blaj, 1944, p. 178, nota 1; Ioan Chindri}, Blajul luminist, p. 195 – 196;
Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj în epoca rena}terii na]ionale), Cluj-
Napoca, 1987, p. 68, nota 31.
69
Dup@ afirma]ia lui N. Benigni, autorul articolului despre acest codex, din The Catholic Ency-
clopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/06086a.htm. Edi]ia în cauz@:
H PAlAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TEST AMENTUM EX
VERSIONE SEPTUAGINTA INERPRETUM. Secundum exemplar Vaticanum Romae editum,
accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis manuscriptorum
codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis versionum Aquilae,
Symachi Theodothionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Profes-
sor. Franequerae. Excudit Francisus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque eorundem Academiae
typogr. ordinar. MDCCIX. Exemplarul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota B 6709 (B însemnând
indicativul vechiului fond basilitan, respectiv biblioteca c@lug@rilor din Blaj).
238
Samuil Micu Biblia de la Blaj. A doua variant@ îi atribuie lui Grigore Maior calitatea
de întemeietor al bibliotecii c@lug@rilor bazilitani }i este acreditat@ de
contemporanul acestuia, Samuil Micu. Grigore Maior – spune istoricul – „fru-
moase }i scumpe c@r]i, sfin]ii p@rin]i }i altele, au cump@rat în Viena, care le-au
adus în Blajiu. Cea mai mare parte din c@r]ile bibliotecii m@n@stirei de la Blajiu a
lui Grigore Maier agonsieal@ }i dar easte”.70 O cercetare recent@, scrupuloas@,
identific@ cel pu]in 41 de c@r]i pe care a r@mas semn@tura de posesor a viitorului
episcop de Blaj, num@rul real al c@r]ilor sale fiind probabil mult mai mare.71 În
cazul lui Maior se repet@ filiera apusean@ de intrare a c@r]ii în mediul românesc
din Transilvania, evident@ la cei doi episcopi care au declan}at fenomenul bibliofil.
El }i-a achizi]ionat majoritatea c@r]ilor la Viena }i la Roma, dup@ cum Ioan Giurgiu
Patachi }i le achizi]ionase mai ales la Roma, dar }i la Viena, iar Inochentie
Micu-Klein la Tirnavia }i Viena. De aceea, nu surprinde atmosfera de familie a
acestor biblioteci personale, ele reflectând în egal@ m@sur@ un mental cultural }i
un areal de interes apropiat, precum }i pia]a de carte a epocii. Grigore Maior }i-a
notat anii de achizi]ionare a c@r]ilor. Afl@m astfel c@ în 1749 a cump@rat numai
lucr@ri de drept, canonic, dar }i civil. În biblioteca lui se semnaleaz@, pentru prima
dat@ în Ardeal, celebra lucrare a criminalistului italian Prospero Farinacci, Praxis
et theoricae criminalis, într-o edi]ie ap@rut@ la Frankfurt în 1597.72 Farinacci, un
codificator al dreptului romano-bizantin pe baza a}a numitelor „basilicale”, fusese
cu un secol înainte sursa de inspira]ie pentru cele dou@ legiuiri, din Moldova }i
[ara Româneasc@, Carte româneasc@ de înv@]@tur@ (Ia}i, 1646) }i Îndreptarea
legii (Târgovi}te, 1652). Acest „dasc@l mare }i tocmitoruiu de pravile”73 se vede
c@ era considerat înc@ o surs@ actual@ la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dac@ –
dup@ afirma]ia cea mai elocvent@ – în acest secol „c@r]ile sunt puse în slujba noii
civiliza]ii”,74 atunci suntem obliga]i s@ credem c@ invazia de lucr@ri juridice
corespundea unei cereri sociale care va defini caracterul militant al culturii ro-
mâne}ti din Transilvania vremii, al {colii Ardelene în mod aparte.
Propensiunea spre achizi]ionarea de carte este un parametru cultural cu atât
mai important, cu cât bibliofilul ocup@ un loc modest în ierarhia social@. De la
hieratismul exemplar al bibliofiliei episcopilor, cartea se „democratizeaz@” odat@
cu bibliotecile particularilor obscuri sau deveni]i astfel în posteritate. O asemenea
bibliotec@ era aceea a lui {tefan Salciai, preot unit, care în 1782 ocupa o modest@
func]ie didactic@ la Viena, din care postur@ l-a sus]inut pe Ioan Bob s@ ajung@
70
Istoria românilor, II, p. 335.
71
Magdalena Tampa, Din nou despre începuturile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i posesori:
Grigore Maior, în „Biblioteca }i cercetarea”, V, 1981, p. 93 – 105.
72
Ibid., p. 102.
73
Cum îl caracterizeaz@, în prefa]@, traduc@torul din Moldova pe Prospero Farinacci. Cf.
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, II, Bucure}ti, 1942, p. 114. Din
literatura problemei vezi S.G. Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu }i Prosper
Farinaccius, romanistul italian, Bucure}ti, 1909; {t.Gr. Berechet, Istoria vechiului
drept românesc, I, Izvoarele, Ia}i, 1933, p. 160 – 181.
74
Pierre Chaunu, op.cit., p. 332.
239
Ioan Chindri}
episcop la Blaj.75 Repertoriul c@r]ilor este cuprins în testamentul lui Salciai din
1786 }i cuprinde 67 de titluri.76 Nici aceast@ colec]ie nu dep@}e}te schema de
familie amintit@. Prevaleaz@, desigur, masiv, lucr@rile religioase, dintre care nu
lipsesc operele Sfântului Vasile cel Mare, ale lui Grigore din Nazians }i Toma
din Aquino. Pe parcursul deceniilor, îns@, înregistr@m tot mai multe abateri de
la „cumin]enia” selec]iei, exemplar@ în cazul lui Ioan Giurgiu Patachi, spre o
curiozitate livresc@ produc@toare de gesturi excentrice. Cel pu]in dou@ dintre
c@r]ile lui Salciai nu cadreaz@ cu gusturile unui „bun catolic”, ilustrând în schimb
spiritul critic ce a caracterizat evolu]ia }i progresul luminismului european.
Prima este cartea lui Blaise Pascal, Scrisori provinciale,77 influen]at@ de ideile
janseniste, cu puternice accente dizidente fa]@ de gândirea catolic@ a
Contrareformei.78 A doua, notat@ simplu „Machiaveli” abreviaz@ o lucrare a fai-
mosului florentin Nicollo Machiavelli, neidentificat@ în aceast@ faz@. Autorul
cinismului politic nu putea fi o persoan@ agreat@ de catolicismul oficial. Prezen]a
lui în biblioteca unui apropiat al episcopului Bob poate aduce lumin@ într-o
polemic@ ce îl implic@ pe Petru Maior. Dup@ cum se }tie, acesta s-a aflat în ra-
porturi de adversitate cu episcopul Ioan Bob,79 pe care marele istoric le-a dus,
în mod regretabil, pân@ la exacerbare. La 1 octombrie 1793, pe când era
protopop unit al Gurghiului, el trimite Congrega]iei de Propaganda Fide una
din numeroasele scrisori-dela]iuni la adresa episcopului s@u, cea mai grav@
dintre ele. Dorind s@ creeze la Vatican o imagine nefavorabil@ lui Bob, îl în-
vinuie}te de câteva abateri, între care una insolit@, care sun@ astfel: „În casa lui
cei mai îndr@gi]i sunt intrigan]ii Machiavelli }i Mazarin, }i ]ine mai presus prin-
cipiile acestora decât pe ale lui Hristos”.80 Acela}i Petru Maior afirm@, cu alt@
ocazie, c@ „{tefan Salciai singur fu pricina cea de c@petenie de au c@p@tat Ioan
Bob vl@dichiia”.81 S@ fi avut Salciai o influen]@ atât de ap@sat@ asupra episcopului,
încât s@-i determine }i lecturile? {i în acest caz dela]iunea lui Maior s@ nu fie o
simpl@ pâr@ f@r@ acoperire?
Asem@n@toare cu a lui Salciai este }i o alt@ bibliotec@ privat@, aceea a lui
Alexandru Fiscuti (? – 1789), profesor la Blaj, apoi protopop unit al Bistri]ei }i,
75
„Efemeriu la Beciu, în seminariul clinicilor celor de leagea greceasc@”, echivalentul
pedagogului de ast@zi. Cf. Petru Maior, Istoria bisericii românilor, edi]ie îngrijit@ }i
studiu introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995, p. 248 – 250.
76
Dou@ biblioteci particulare române}ti de la sfâr}itul secolului al XVIII-lea, în „Studii }i
cercet@ri de bibliologie”, II, 1957, p. 261 – 269.
77
Notat@ în list@ astfel: „Montalti epistolae provinciales” (ibid., p. 267).
78
O interesant@ cercetare a evolu]iei jansenismului spre Europa centro-r@s@ritean@, feno-
men posibil s@-i fi interesat }i pe români, vezi la Béla Zolnai, A jansenismus kutatása
közép-európában, Cluj, 1944.
79
Vezi Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh.
{incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935 (extras din „Analele Academiei Române”, Memoriile
sec]iunii istorice, Seria III, tom XVI, 1935, mem. 12)
80
Petru Maior, Scripta minora, edi]ie îngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 231
81
Idem, Istoria bisericii..., ed. cit., p. 250.
240
în fine, vicar foraneu al Ha]e-

gului.82 Inventarul c@r]ilor aces-
tuia, f@cut dup@ moartea sa, în
1789, 83 consemneaz@ 48 de
titluri. Mica bibliotec@ a lui
Fiscuti, asem@n@toare în esen]@
celor de mai sus, marcheaz@ o
}i mai pronun]at@ diversificare
a op]iunilor în direc]ia spi-
ritului critic, motorul intern al
contur@rii }i dezvolt@rii {colii
Ardelene. Se semnaleaz@ din
nou o prioritate: prezen]a mult
controversatei c@r]i a lui Jacbus
Benignus Bossuet, Defensio
cleri Gallicani, 84 manifestul
galicanismului dizident de la
sfâr}itul secolului al XVII-lea.
Literatura jansenist@ nu lipse}- Jacques Benigne Bossuet
te nici din aceast@ bibliotec@,
între altele prin prezen]a principalelor opere ale olandezului Joannes Opstraet,
cu volumul De locis theologicis85 }i culegerea mai ampl@ Opera theologica. Un
janseist cu mare priz@ la românii ardeleni ai vremii a fost francezul Claude Fleury,
prezent la Fiscuti cu dou@ scrieri: Institutiones juris ecclesiastici }i In historiam
ecclesiasticam disertationes octo.86 Fleury a avut o înrâurire neegalat@ asupra
gândirii românilor din genera]ia {colii Ardelene. Marea sa erudi]ie, imaginea
de om al bisericii }i politician sincer devotat binelui spiritual }i material al oa-
82
Iacob Radu, Istoria Vicariatului Greco-Catolic al Ha]egului, Lugoj, 1913, p. 117; Nico-
lae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 29 – 30.
83
Dou@ biblioteci particulare..., p. 268 – 269.
84
Citat@ tradi]ional sub acest titlu prescurtat, lucrarea lui Bossuet are, de fapt, titlul:
Defensio declarationis celeberrimae, quam de potestate ecclesiastica sanxit clerus
Gallicanus }i a ap@rut la Luxemburg în 1730. O edi]ie târzie, probabil cea din biblioteca
lui Fiscuti, a ap@rut la Neapole (I – II, 1770) cu titlul pu]in schimbat: Defensio
declarationis conventus cleri Gallicani an. 1682 de ecclesiastica potestate.
85
Titlul complet sub care a ap@rut: De locis theologicis dissertationes decem Joannis Opstraet
theologi Lovaniensis. Quibus accessit Tractatus theologicus de Scripturae Sacrae sen-
su multiplici, Vene]ia, 1769 (cf. Béla Zolnai, A janseismus kutatása..., p. 39).
86
Edi]iile f@ceau parte din cele realizate în perioada infiltr@rii janseismului în Europa cen-
tral@, pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. O edi]ie, Institutiones juris ecclesiastici.
Latinas reddidit et cum animadversionibus I. H. Boehmeri edidit I.D. Gruber, a ap@rut la
Frankfurt }i Leipzig, în 1733. „Diserta]iile” pe teme de istorie bisericeasc@ au ap@rut, în
acela}i context, în dou@ edi]ii: Disertationes octo in Historiam Ecclesiastica ex gallico
traductae, Bamberg, 1765, }i In historiam ecclesiasticam dissertationes octo e Gallico in
Latinum traductae, Bamberg, Frankfurt }i Leipzig, 1772 (cf. Béla Zolnai, op.cit., p. 27).
241
Ioan Chindri}
menilor, nu mai pu]in curajul }i prospe]imea ideilor sale îl recomandau ca model

}i surs@ totodat@. Este prezent }i în biblioteca lui {tefan Salciai, a}a cum cercet@rile
au identificat prezen]a lui într-un alt mediu luminist românesc, la Oradea, în
biblioteca îndr@gitului episcop Samuil Vulcan, cu lucrarea sa de c@petenie, His-
toria ecclesiastica.87 Sindromul Fleury, acut se pare, printre românii ardeleni,
l-a determinat pe Samuil Micu s@ înceap@, în 1782, traducerea acestei lucr@ri de
mari propor]ii. Fleury l-a preocupat pe Micu pân@ la sfâr}itul vie]ii.88
Exemplar@ }i sintetic@ în sensul analizei de mai sus este, în fine, biblioteca
personal@ a lui Petru Maior. Transgresând pragul dintre secolele al XVIII-lea }i
al XIX-lea, ea este simptomatic@ nu doar pentru o personalitate, ci pentru o
epoc@ întreag@, pe care Nicolae Iorga o nume}te, cu o rar@ deferen]@, „epoca
lui Petru Maior”. Repertoriul c@r]ilor sale, bogat în cazul unei biblioteci private,89
este de o diversitate explicabil@ numai printr-un fenomen de explozie a
mentalit@]ii livre}ti. Maior }i lecturile sale sparg pentru prima dat@ schema
familiar@ a unei lecturi predominant catolice, oficiale, cu accente de interes ex-
centric spre alte zone ale gândirii cre}tine. Luminismul, ca dezbatere de idei,
a scos la ramp@ concep]ii alternative ca galicanismul lui Bossuet (cu varianta sa
german@ de succes în Imperiul continental, febronianismul episcopului de Hon-
theim) }i jansenismul }colii de la Port Royal. Ca interes de lectur@, Petru Maior
dep@}e}te sfera catolic@, dimpreun@ cu aceste accente de diziden]@, tr@dând
un interes accentuat pentru literatura bisericeasc@ reformat@. A}a se explic@
prezen]a masiv@ în biblioteca sa a unor scrieri avându-i ca autori pe Melanchton,
în interpretarea discipolului s@u, Victorin Strigel (1524 – 1569), p@rintele con-
cep]iei reformate a sinergismului,90 pe Justus Lipsius (1547 – 1606), pe Joannes
Marck (1655 – 1731),91 sau Guillaume de Buc, autorul lucr@rii de o celebritate
unic@, Institutiones theologicae seu locorum communium Christianae
religionis.92 {i, desigur, exemplele nu se opresc aici. Acest „ecumenism” livresc
din bibliotecile uni]ilor ardeleni culmineaz@ cu faimoasele Lettres angloisses
ale lui Voltaire, semnalate pentru prima dat@ într-o bibliotec@ româneasc@.93
Interesul pentru operele marelui rebel de la Ferney îl apropie pe Maior de Ioan
87
V. Maxim, Biblioteca lui Samuil Vulcan }i cititorii s@i, în vol. Biblioteca }i }coala. Simpozion
28 – 29 martie 1976, Oradea, 1976, p. 207. (apud Iacob Mârza, Orizont livresc iluminist în
biblioteci române}ti din Transilvania (mijlocul secolului al XVIII-lea – primele decenii ale
secolului al XIX-lea-lea, în „Apulum”, XXVI, 1989, pp. 447 – 464, p. 448, nota 6).
88
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 120.
89
Vezi lista }i analiza c@r]ilor la Petru Maior, Scripta minora, p. 340 – 355.
90
Cartea în cauz@ este In erotemata dialecticae Philippi Melanchtonis hypomnenemata
Victrorini Strigeli.
91
Cu lucrarea Commentarius in 12 prophetas minores seu analysis exegetica, qua He-
braeus textus versionibus veteribus confertur, I – II, Tübrigen, 1734.
92
Cu edi]ii la Bremen (1605) }i Geneva (1609, 1612, 1614, 1617, 1625, 1658). Cartea a
fost ars@ în public în Anglia.
93
Petru Maior, Scripta minora, p. 342; vezi }i Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de
con}tiin]e, Bucure}ti, 1973, p. 56; Iacob Mârza, op.cit., p. 460.
242
Budai-Deleanu, în opera c@ruia r@zbat idei de inspira]ie voltairian@, dar }i de

episcopul or@dean originar din Blaj, Samuil Vulcan.94
Cu acest autor se închide sfera de interes livresc al românilor uni]i, acoperind
un secol de cantonare în lumea c@r]ilor. Analiza ofer@ câteva concluzii în afara
c@rora apari]ia {colii Ardelene ar fi de neexplicat. Anul 1700 i-a g@sit pe românii
din Transilvania într-un impas cultural grav. C@r]ile religioase tip@rite în limba ro-
mân@ sub influen]a calvin@ erau str@ine de spiritul ortodoc}ilor ardeleni, ca pur-
t@toare – în ochii acestora – ale „ereziei” calvine. Ecoul acestei respingeri îl reg@-
sim, peste un secol, la Samuil Micu, care aminte}te c@ „s-au tip@rit c@r]i în care
era rug@ciuni }i slujbe biserice}ti, la botez, la cununie, la îngrop@ciune }i la alte
trebi cum sunt la calvini”. 95 De altfel, aceste c@r]i au fost repudiate oficial, în
numele întregii ortodoxii române}ti, de c@tre sinodul convocat în acest scop de
mitropolitul Varlaam la Ia}i, în 1645, }i prin celebra „refruntare” care este scrierea
aceluia}i mare ierarh, R@spuns la catechismul calvinesc.96 Retractili, românii
ortodoc}i din Transilvania s-au reg@sit în jurul pu]inelor }i vechilor manuscrise
în limba slavon@, neîn]eleas@ nici de preo]i, nici de poporeni, }i care transforma
slujba bisericeasc@ într-o „boscorodeal@”, dup@ o expresie plastic@ din 1564.97
Terenul pustiu, „Egiptul” ardelean cunoscut de amintitul cronicar Andreas Frey-
berger la 1700 însemna mai întâi cultur@ la cota zero. Din punct de vedere cultural,
unirea cu Roma a însemant drumul ascendent de la acest zero, la un peisaj cu
totul diferit, care a rodit o mi}care de idei cu valoare de }coal@ na]ional@, unic@,
de referin]@ }i providen]ial@ pentru viitorul întregului neam românesc. Edificiul
ie}irii din neant a avut drept c@r@mizi c@r]ile venite din Apus. Evident@ este
trecerea brusc@ de la paupertatea anterioar@ la supraoferta ulterioar@ de carte.
Cultura }i gândirea de factur@ european@, }ocant@ uneori pentru românii
remanen]i istoric în mentalul r@s@ritean, contestat@ alteori, s-a impus pân@ la ur-
m@ în Transilvania, prin naturale]ea cu care s-a armonizat pe curbele de nivel ale
evolu]iei societ@]ii secolului al XVIII-lea. {i, cum istoria a prins viteze neb@nuite
înainte, nu este o surpriz@ reg@sirea acestora în principalele receptacole de idei
ale vremii, care erau c@r]ile. Democratizarea lecturii prin explozie editorial@ a
for]at fenomenul „recuper@rii” ideologice, printr-un salt nu tocmai firesc de la
gândirea medieval@ revolut@ la cea premodern@, dominat@ de produc]ia social@
}i de jocul ideilor. Nimic în istorie nu s-a realizat vreodat@ f@r@ a fi fost d@ltuit mai
întâi în idee. Un popor unit prin voin]a sa cu Biserica Romei, la un moment al
istoriei, în cazul dat anul 1700, trebuia s@ cunoasc@ reperele dogmatice }i culturale
ale noului sistem. Majoritatea lecturilor din sistemul românesc analizat reflect@
94
V. Maxim, op.cit., apud Iacob Mârza, p. 460.
95
Samuil Micu, Istoria românilor, p. 216.
96
N. I. Chi]escu, Trei sute de ani de la R@spunsul lui Varlaam la catechismul calvinesc.
1645 – 1945, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXIII, 1945, nr. 11 – 12.
97
Din prefa]a Molitvenicului tip@rit de Diaconul Coresi la Bra}ov, în care autorul, re-
ferindu-se la acest ritual f@r@ în]eles, arunc@ amenin]area: „Nu boscorodi]i, c@ v@ va
bate pe voi Dumnezeu!”.
243
Ioan Chindri}
imaginea }i problematica Bisericii Catolice într-un moment istoric dat, dominat

de ultimele valuri ale Contrareformei }i de criza relativ@ a catolicismului în
secolul al XVIII-lea. Marea lectur@ catolic@ a vremii con]inea fundamentarea
filosofic@ }i dogmatic@ a catolicismului. Tradi]ional, catolicismul se întemeia pe
filosofia lui Aristotel, codificat@ de scolastici }i pe exegeza lui Toma din Aquino.
Aceast@ coloan@ esen]ial@ a intrat în Transilvania împreun@ cu exegeze scolastice
par]iale, cum sunt ale lui Octavius Cataneus, Paul Gabriel Antoine, Francisc
Henno sau Alipio Locherer. Directiva de baz@ a Contrareformei a fost ap@rarea
monolitului catolic împotriva „ereziilor” de tip reformat, unde au excelat ma-
rii polemi}ti iezui]i, începând cu misionarul martirizat în Anglia, Edmund
Campian, }i pân@ la marii autori de polemici antireformate ca Roberto
Bellarmino }i c@lug@rul din Brabant, iezuit desigur, Martin Berbeeck van der
Beck. Exege]ii de genul lui August Calmet, autorul cunoscutului dic]ionar biblic,
fac pasul spre popularizarea catolicismului de linie, realizând totodat@ jonc]iu-
nea cu domeniul istoriei ecleziastice. Lecturile din sfin]ii p@rin]i }i interpretarea
vechilor canoane sunt laturile de for]@, dar }i de atrac]ie, ale acestui domeniu.
P@rin]i ai bisericilor din orient }i occident cunosc edi]ii în toat@ Europa
occidental@ }i central@, dintre care românii îi prefer@ pe Vasile cel Mare }i Gri-
gore din Nazians, iar dintre occidentali pe Augustin din Hippo }i pe Toma din
Aquino. Contrareforma }i-a bulversat obiectul muncii odat@ cu apari]ia concep-
]iilor dizidente din sânul Bisericii Catolice. Galicanismul l-a ilustrat mai ales
Bossuet, în vreme ce la antipodul polemic Louis de Thomassin, sus]in@tor
fervent al primatului papei asupra conciliilor, este încercarea de antidot la acest
curent puternic. Galicanismul a produs, prin influen]@, o variant@ centro-
european@, de sorginte renan@, prin reac]ia mai târzie a lui Justinus Febronius
(febronianismul), ale c@rui idei au cucerit mediul intelectual austriac, frecven-
tat de români. Finalitatea ambelor curente era diminuarea prerogativelor papei
în favoarea înt@ririi sinoadelor, dup@ modelul paleocre}tin. Un accent }i mai
nostalgic dup@ cur@]enia moral@ a cre}tinismului originar s-a manifestat la
janseni}ti. Inspirându-se din operele Sfântului Augustin, ace}tia vizau o refor-
m@ moral@ de amploarea în Biserica Catolic@, în concordan]@ cu tradi]ia local@.
Blaise Pascal }i }coala de la Port Royal au avut adep]i de prestigiu, în ciuda
persecu]iei la care janseni}tii au fost supu}i. Aceast@ persecu]ie, notorie, a fost
provocat@ de concesiile f@cute de discipolii lui Cornelius Jansen calvinismului,
prin accentul asupra tradi]iilor locale }i a limbilor na]ionale, în dauna univer-
salismului catolic oficial. Claude Fleury }i Antonio Muratori sunt autori de
contact direct ai intelectualilor români din Transilvania, ca de altfel }i al]i re-
prezentan]i ai curentului. Occidentul cre}tin se exprima îns@ }i prin puternica
sa latur@ reformat@. Marile atrac]ii ale Reformei }i punctele de for]@ în acela}i
timp au fost justificarea numai prin credin]@, singura norm@ fiind Biblia, }i
directiva na]ional@. Filosofia scolastic@, legat@ de Aristotel }i Platon, a fost
înlocuit@ de teologia biblic@, mai simpl@ }i mai direct@. O uria}@ erudi]ie s-a n@scut
în lumea reformat@, cele mai notabile realiz@ri fiind în domeniul edit@rii Bibliei.
244
Umanismul reformat este legat

indisolubil de exegeza biblic@, dar de-
loc dezinteresat de teoria general@ a
cre}ti-nismului. Johann Marck, Gu-
illaume du Buc, Victorin Strigel }i Jo-
hann Lorenz Mosheim sunt doar câ]iva
dintre teologii reforma]i cunoscu]i de
ardeleni. {i, cum nici Reforma nu a fost
scutit@ de curente excentrice, sosesc
mesaje ale discipolilor lui Joannes
Cocceius, p@rintele cocceianismului,
care viza înnoirea principiilor de baz@
ale protestantismului, în sensul c@ atât
fondul, cât }i forma credin]ei î}i au
izvorul exclusiv în Biblie, dincolo de
orice virtu]i omene}ti. Cocceianul
Voltaire Ruardus Andala a fost cunoscut în
Transilvania {colii Ardelene. Cu Voltaire,
în fine, suntem în marginea cre}tin@t@]ii, în t@râmul ideilor corozive din care s-a
n@scut ateismul, produs nefericit al cre}tinismului. Rod al ra]ionalismului francez
extremist, ireligiozitatea epicureian@ }i anticlerical@ a lui Voltaire este sinteza
unor acumul@ri ideatice legate de ra]iunea practic@ a exerci]iului filosofic.
Imensa oper@ a lui Voltaire a avut o înrâurire decisiv@ asupra gândirii luministe
din întreaga Europ@. Inspirându-i pe autorii Revolu]iei Franceze, a contribuit
prin ideile sale la detronarea divinit@]ii tradi]ionale cre}tine în societatea politic@
a Fran]ei }i înlocuirea ei oficial@ cu o divinitate nou@, Ra]iunea.
RESURSE UMANE. Iat@, a}adar, arealul de idei, în analiza de fa]@ cele

religioase, pe care putea rula mentalul intelectualit@]ii ardelene în secolul al
XVIII-lea. {ansa aceasta i-a fost menit@ Blajului, ca epicentru – prin calitatea
de sediu al episcopiei uni]ilor cu Roma – al tuturor acestor acumul@ri
spirituale cu totul ignorate înaintea unirii. Recuper@rile istorice sunt în general
deosebit de anevoioase }i dificile. Întemeierea }i progresul Blajului ca centru
spiritual }i cultural de importan]@ na]ional@, cum s-a impus spre sfâr}itul
secolului al XVIII-ea, nu face excep]ie de la acest fenomen. Intrând în lumea
ideilor europene, românii ardeleni aveau nevoie de al doilea termen al
ecua]iei progresului: oamenii, voin]ele care s@ modeleze local aceste idei,
f@cându-le s@ produc@. Pe acest t@râm al resurselor intelectuale majore s-a por-
nit de la acela}i neant ca în cazul bazei informa]ionale. La 1700, între românii
ardeleni nu exista nici o persoan@ de forma]ie cultural@ european@. În primele
patru decenii ale unirii au ap@rut doar doi intelectuali competitivi: aminti]ii
episcopi Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein. Sub p@storia celui de
al doilea, peisajul s-a animat îns@ în acest sens. Tân@rul arhiereu a pus în
245
Ioan Chindri}
practic@ o prevedere important@ a diplomei de dona]ie din 21 august 1738 a

împ@ratului Carol VI,98 aceea de a trimite trei tineri români la Roma, pentru a
studia la Colegiul Urban de Propaganda Fide. Din acest moment, vestita insti-
tu]ie catolic@ de înv@]@mânt urma s@ devin@ o prezen]@ notabil@ în via]a românilor
ardeleni. Întemeiat de papa Urban VIII la 1 august 1627, prin bula „Immortalis
Dei”, Colegiul de Propaganda Fide era destinat tinerilor care urmau s@ fie trimi}i
ca misionari catolici în toat@ lumea, fiind ei în}i}i recruta]i din toat@ lumea. Lu-
cian Blaga popularizeaz@ o descriere senza]ional@ a colegiului, din Italienische
Reise a lui Goethe, prezent la o s@rb@toare studen]easc@ de ziua celor trei magi,
la început de ianuarie: „În prezen]a a trei cardinali }i a unui mare auditoriu, s-a
rostit mai întâi o cuvântare despre locul unde Maria a primit pe cei trei crai, în
staul sau în alt@ parte, }i dup@ ce s-au citit câteva poezii latine, au ap@rut vreo
treizeci de seminari}ti, pe rând, citind scurte poezii, fiecare în graiul ]@rii sale:
malabar, epirot, turc, moldovean, elen, persan, colh, evreu, arab, sirian, copt,
saracen, armean, hibern, madagascarian, islandez, boic, egiptean, grec, isaurian,
etiop }i altele mai multe, pe care nu le-am putut re]ine”. 99 Colegiul era
subordonat direct Congrega]iei de Propaganda Fide }i avea în program@ cur-
suri de filosofie }i teologie. Corpul didactic era compus din rector, patru
spirituali }i 20 de profesori. Filosofia se studia timp de doi ani, iar teologia patru
ani. Limbile str@ine erau materii obligatorii. În func]ie de anii }i de studiile
parcurse, absolven]ii ob]ineau gradele de bacalaureat, licen]iat sau doctor. Stu-
den]ii trebuiau s@ depun@, la un anumit r@stimp dup@ intrarea în colegiu, un
jur@mânt prin care se obligau ca, odat@ întor}i în locurile lor de ba}tin@, s@
lucreze dup@ puteri la promovarea catolicismului }i s@ trimit@ anual un raport
Congrega]iei, în care s@ nareze progresele f@cute în acest sens.100 Comunitatea
celor 130 – 140 de tineri era universul cosmopolit catolic în miniatur@, unde
însu}irea cuno}tin]elor era dublat@ de modelarea caracterelor în spiritul
toleran]ei }i confraternit@]ii intracatolice.
Primul român ardelean student la Propaganda Fide a fost Petru Pavel Aron,101
viitorul episcop, originar din Bistra mo]easc@, dintr-o familie de nobili români.
N@scut la 1709, a urmat cursurile colegiului iezuit din Cluj, apoi ale celui similar
98
Vezi supra, nota 16.
99
Lucian Blaga, Gândirea româneasc@ în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucure}ti,
1966, p. 187 – 188.
100
Wetzer und Welte’s Kirchenlezikon, III, Freiburg im Breisgau, 1884, col. 616 – 619.
101
Nu îns@ }i cel dintâi român în general. La 6 februarie 1648 a fost primit în colegiu un
„Stefano Vegere Valaco”, iar la 21 noiembrie 1676 tân@rul „Gioacchimo Vuolfi (Ioachim
Lupu?) Moldavo”, din Bac@u, n@scut din p@rin]i catolici, este dus la Roma chiar de
umanistul Vito Pilutio. Mai intr@ în colegiu un „Stefano Vlege” din Ia}i, „schismatic”
(ortodox) în vârst@ de 13 ani în 1689, }i „Radus Radduzzo” (Radu R@du]iu) de 12 ani
din Târgovi}te, de asemenea ortodox, în 1720. Vezi documentul comunicat de I.
Ardeleanu cu titlul Memorie e registro degli alumni di Propaganda Fide, pag. 53, vol.
I, Roma, în „Transilvania”, X, 1877, nr. 11, p. 123 – 125.
246
din Tirnavia, reconstituind astfel, pân@ la un punct, traseul }colar al lui Ino-
chentie Micu-Klein. La recomandarea profesorului de metafizic@ Ferdinand
Litkei, din 27 martie 1738, episcopul de la Blaj l-a trimis la Roma.102 Studiile
viitorului „episcop al înv@]@turilor” la Propaganda Fide nu sunt înc@ elucidate.
A urmat ambele segmente de studii, filosofia }i teologia. Jur@mântul amintit,
care era un punct forte al traseului roman, l-a depus la 26 mai 1742. Cu aceast@
ocazie, Aron a promis c@ va intra c@lug@r în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare }i
c@ va fi pururea supus episcopului s@u („suo episcopo Joanni Innocentio Klein”),
implorând m@rturia cerului pentru cele jurate. A fost hirotonit preot în 30 iulie
1743, în biserica Sfântul Atanasie din Roma, dup@ ritul grecesc, de c@tre arhie-
piscopul greco-unit Dionisie Modino.103
Congrega]ia De Propaganda Fide din Roma
Pân@ la cucerirea Italiei de c@tre Napoleon, care a desfiin]at bazele colegiului,

înc@ al]i 15 tineri vor fi trimi}i din dieceza F@g@ra}ului cu re}edin]a la Blaj, s@-}i
fac@ studiile la Propaganda Fide. Estompat@ ast@zi de trecerea timpului, fiecare
sosire de la Roma a unui absolvent constituia un eveniment notabil în sânul bi-
sericii românilor uni]i. St@ m@rturie istoria bisericii na]ionale scris@ de Samuil
Micu, formând al patrulea volum al operei sale de c@petenie, Istoria }i lucrurile
}i întâmpl@rile românilor.104 „Într-acest an 1747 veniser@ de la Roma Silvestru
102
Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 113.
103
I. Ardeleanu, în „Transilvania”, loc. cit., p. 124.
104
Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, ed. cit., II, p. 181 – 358.
247
Ioan Chindri}
Caliani }i Grigorie Maier”, noteaz@ el la un moment dat.105 Al doilea, Grigore

Maior, alt viitor episcop, a fost trimis la Roma în 1740, de c@tre acela}i Inochentie
Micu-Klein. Înv@]ase }i el la iezui]ii din Cluj, Compania lui Isus fiind acreditat@
cu gestionarea înv@]@mântului catolic din principat, pân@ la desfiin]area ei în
1773, când iezui]ilor le vor lua locul piari}tii din ordinul Sfântului Iosif de Ca-
lasanz.106 Maior este primul ardelean unit care a urmat întregul curs de }apte
ani al studiilor de la Propaganda Fide, fiind totodat@ primul doctor atestat
documentar. Într-o autobiografie din 1782 el precizeaz@ c@, „în vestitul Collegion
de Propaganda Fide, eu, vreme de 7 ani, ispr@vind înv@]@turile cele mai înalte
cum sunt filosofia }i bogoslovia (teologia – n.n.), f@cându-m@ doctor acelora}i
}tiin]e dumnezeie}ti }i înv@]@tor neamurilor, m-am întors iar@}i în patria mea,
în Ardeal”.107 S-a p@strat }i teza primului doctorat, în filosofie, luat la încheierea
primului ciclu de studii, în 1743. Intitulat@ Conclusiones ex universa philosophia
selectae,108 teza este tributar@ cursului predat de c@lug@rul francez Thomas Le
Seur, autorul, împreun@ cu François Jacquier, a unei edi]ii din lucrarea lui New-
ton, Philosophiae naturalis principia mathematica perpetuis commentariis
illustrata, publicat@ la Geneva în 1739 – 1742, renumit@ la vremea ei. Teza lui
Maior se divide în 20 de articole succinte, de genul „tezelor expuse”, dup@ care
func]iona tipicul doctoratelor vremii. La rândul lor, acestea se delimiteaz@ în
dou@ p@r]i ale lucr@rii. Prima este destinat@ unor probleme de filosofie, cum ar
fi izvoarele cuno}tin]elor umane, aria diferitelor compartimente ale filosofiei,
criteriile ontologice ale entit@]ii, m@rturia sim]urilor, facultatea cognitiv@ }i
resorturile actelor voluntare ale psihicului uman, fundamentele teologiei
naturale (teodicea). A doua parte, mai substan]ial@, este rezervat@ problemelor
de fizic@ newtonian@. Analiza lucr@rii109 eviden]iaz@ mai ales o prioritate care
se leag@ de partea întâi. Respectiv, Grigore Maior este primul român consemnat
documentar care se apropie de filosofia, celebr@ în secolul al XVIII-lea, a lui
Christian Wolf (1679 – 1754), în interpretarea c@reia î}i încearc@ }i condeiul.
Anul 1743 anticipeaz@ astfel cu câteva decenii contactul intelectualilor uni]i cu
ideile lui Wolf, care, împreun@ cu discipolul s@u Friedrich Christian Baumeister,
105
Op.cit., p. 321.
106
János Józsa-Jósza, Piari}tii }i românii, Aiud, 1940.
107
Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I,
Blaj, 1869, p. 115; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., în „Bun@ vestire”, XVII, 1978,
nr. 1, pp. 23 – 68, p. 61.
108
Bro}ura, unicat bibliologic, are titlul complet: Conclusiones ex universa philosophia
selectae, quas Sacrae Congregationi Eminentissimorum ac Reverendissimorum D.D.
Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium de Propaganda Fide Gregorius Maior S. Basilii
Magni monachus Transylvanus, Venerabilis Colegii Urbani de Propaganda Fide alum-
nus D.D. D. [devotus dedicavit]. Romae, MDCCXLIII. Typis Sacrae Congregationis de
Propaganda Fide. Superiorum facultate. Vezi Károly Engel, Din tezaurele bibliotecii
noastre: tezele disputei publice filozofice sus]inut@ de Grigore Maior la Colegiul de Pro-
paganda Fide în 1743, în „Biblioteca }i cercetarea”, III, 1979, p. 146 – 187.
109
Amplu întreprins@ de Károly Engel la loc. cit.
248
au sistematizat }i pus în circula]ie

filosofia lui Leibniz.110 Unica întrebare
care se pune este dac@ Maior a citit
lucrarea de baz@ a lui Wolf,111 sau s-a
mul]umit cu reflectarea ideilor de
acolo în cursul lui Le Seur?
În 1745 Grigore Maior s-a hiro-
tonit la aceea}i biseric@ greceasc@
Sfântul Atanasie, iar doi ani mai târziu
s-a întors acas@, la Blaj, împreun@ cu
Silvestru Caliani, care fusese trimis la
Roma în 1743. Sistemul a început s@
func]ioneze ritmic }i, vreme de trei
decenii, pân@ în 1779, al]i 14 absol-
ven]i ai Propagandei Fide vor înt@ri
elita intelectual@ a Bisericii Române
Unite, pe cale de formare. Cronolo-
Christian Wolf gia trecerii lor prin Roma se poate
reconstitui cel mai fidel dup@ data de-
punerii amintitului jur@mânt pancatolic, deosebit de important, de vreme de
documentele colegiului îl noteaz@ cu mare scrupulozitate. Cu ocazia jur@mân-
tului, studentul putea ad@uga de la sine o aser]iune în plus, de culoare personal@,
de asemenea notat@ riguros. Filotei Laslo depune jur@mântul la 2 iulie 1756. La
5 august 1762 depun jur@mântul trei studen]i bl@jeni deodat@: Alexie Mure}an,
Saba]ie Metz (Sava Mâ]u) }i Iacob Aron. Erau bursierii episcopului Petru Pavel
Aron. Saba]ie Metz adaug@ la sfâr}itul jur@mântului urm@toarea cugetare: „Si Jesum
discit, satis est si caetera nescit”.112 Despre Iacob Aron se specific@: „Excelens in
Collegio, in ministerio, in patria”.113 Urmeaz@ al]i trei la 29 ianuarie 1767: Basiliu
Keresztesi, Ambrozie Sadi }i Ieronim Kalnoki, trimi}i de Atanasie Rednic. Despre
primul, un „Valachus Transylvanus” din Secuime, se precizeaz@ c@: „In omnibus
effloruit”, str@luce}te în toate. Tot bursieri ai lui Rednic sunt }i fra]ii Spiridon }i
Benedict Fogara}i, care, împreun@ cu al treilea coleg, Partenie Iacob, depun
jur@mântul la 10 februarie 1771. Acesta din urm@ î}i înt@re}te jur@mântul cu
110
Se corecteaz@ astfel prioritatea lui Samuil Micu, care ar fi cunoscut ideile lui Wolf dup@
1769, la Viena. Vezi Dumitru Ghi}e }i Pompiliu Turdeanu, Fragmentarium iluminist,
Cluj, 1972, p. 31– 32.
111
Psychologia empirica methodo scientifica pertractata, qua ea, quae de anima humana
indubia experientiae fide constant, continentur et ad solidam universam phiolosophiae
practicae ac theologiae naturalis tractationem via sternitur, Verona, 1736. Un exem-
plar exist@ între c@r]ile vechiului fond c@lug@resc de la Blaj, aflat în custodia B.A.R.Cj.,
cota B. 1361. Nu se poate }ti a cui achizi]ie este, a}adar nu este exclus nici Grigore Maior.
112
„Este de ajuns ce te înva]@ Isus, celelalte nu trebuie s@ le }tii”.
113
„Eminent în colegiu, la altar, în patrie”.
249
Ioan Chindri}
urm@toarea not@ personal@: „Ne facias moram reddere quod vovisti, quod
Dominus tanquam suum requirit a te”.114 Trimi}ii urm@torului episcop, Grigore
Maior, au fost Ioachim Pop, Petru Maior }i Gheorghe {incai. Primii doi au depus
faimosul jur@mânt la 15 august 1775, iar {incai, nu se }tie de ce, în 8 septembrie
al aceluia}i an. Despre {incai, rafina]ii psihologi de la Propaganda Fide noteaz@
de pe acum ceea ce va constitui esen]a caracterului s@u: „Are o fire ardent@, talent
mare }i o bun@ preg@tire”. Firea ardent@ l-a îndemnat s@-}i înso]easc@ jur@mântul
cu urm@toarele versuri, mesager al viitoarei sale înclina]ii spre poezia în limba
latin@: „Sis licet oceano, gelidis undique saxis/Et sis ceruleis undique cinctus aquis/
Inde tamen posses aliquam sperare salutem/Si votum violes, spes tibi nulla
subest”.115
Colegiul de Propaganda Fide }i-a pus amprenta de neconfundat asupra acestor
tineri, amprent@ care se va reg@si în fizionomia spiritual@ a {colii Ardelene. Lec-
]ia esen]ial@ era aceea a unit@]ii lumii catolice, în diversitatea ei debordant@.
Catolici cu to]ii în dogm@, studen]ii romani se preg@teau s@ se pun@ în slujba di-
verselor rituri ale bisericilor din care proveneau. Alumnii români ]ineau de unul
dintre multele rituri orientale din Biserica Catolic@, cel greco-unit sau, cum se
va numi mai târziu, greco-catolic. Inocularea viziunii universaliste f@cea din
catolicism a doua lor patrie în ordine civic@, prima în ordine spiritual@. Rapoar-
tele anuale ale absolven]ilor, obligatorii prin jur@mânt toat@ via]a, a}a numitele
„lettere di stato” formeaz@ o uria}@ }i impresionant@ literatur@ a omniprezen]ei
catolice în lume, tocmai în secolul marii crize pricinuite de antecedentele
ideologice ale Revolu]iei Franceze }i de declan}area acesteia.116 Mai apoi, Biserica
Catolic@ întruchipa, prin crea]ie proprie }i reflectare în afara sferelor proprii,
principala aul@ a }tiin]elor umaniste. Mo}tenitoare a Rena}terii }i Umanismului,
ea }i-a modelat fizionomia propriului intelectual, care era animat de setea de
erudi]ie, fie ea teologic@ sau laic@. Roma unor inestimabile comori bibliofile sau
documentare, între care biblioteca Vaticanului era cea mai impun@toare, iar a
Colegiului de Propaganda Fide cea mai apropiat@ studen]ilor, le facilita celor de-
vota]i s@ respire pur }i simplu }tiin]@. Comunitatea academic@ larg@, cu reguli le-
jere,117 elibera schimbul de idei din chingile fanatismului, favorizând dezvoltarea
114
„Nu întârzia s@-]i împline}ti jur@mântul pe care Domnul îl a}teapt@ cu îndrept@]ire de
la tine”.
115
„În ocean s@ fii, în juru-]i cu stânci înghe]ate,
Înconjurat s@ fii peste tot de albastrele ape,
{i totu}i mai po]i spera oarecare salvare.
Jur@mântul, c@lcându-l, tu nu mai ai nici o sperare”.
116
Cele mai multe „lettere di stato” ale absolven]ilor din dieceza Blajului s-au publicat la
Octavian Bârlea, Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fagarasiensis (1783 –
1830), Freiburg, 1951, pass.; Ioan Dimitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei (Secolul
XVIII), Cluj, 1999, pass. Vezi astfel de rapoarte }i la D. G@zdaru, Contribu]ie la rela]iile
lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, Ia}i, 1933; Petru Maior,
Scripta minora, cf. indicele de la p. 169 – 171.
117
Lucian Blaga, op.cit., p. 188.
250
spiritului critic. Acesta era vital într-o lume a exploziei lucr@rilor umaniste, mai
ales istorice, c@ci secolul al XVIII-lea, dup@ acela}i Pierre Chaunu, „î}i joac@ des-
tinul întemeindu-se pe istorie”.118 Este, între altele, timpul marilor corpusuri de
documente istorice, unde savan]ii catolici au de]inut suprema]ia. Exemplul la
îndemân@ era al lui Muratori, care între 1723 – 1749 a dat la lumin@ uria}a sa triad@
de documente }i vechi scrieri istorice: Rerum italicarum scriptores (Milano, 1723
– 1751, 25 volume), Antiquitates italicae (Milano, 1738 – 1742, 6 volume) }i
Annali d’Italia (Milano, 1744 – 1749, 12 volume). Impresionant@ este marea co-
lec]ie Corpus Bizantinae historiae, editat@ în aceea}i perioad@ la Vene]ia. În ea
se reg@sesc numeroase materiale de istorie a bisericii. Istoria ecleziastic@ se con-
stituise ca subdisciplin@ înc@ din secolul al XVI-lea, cu Martirologiul }i Analele
lui Caesar Baronius. În Italia, la Luca, s-a tip@rit o edi]ie nou@ a Analelor, începând
din 1747. Prin centrul tipografic grecesc de la Vene]ia, istoria Bisericii Orientale
se al@tur@ celei Occidentale, prin edi]ii ca aceea a operei lui Georgius Codinus,
De officiis et officialibus Curiae et Ecclesiae Constantinopolitanae, ie}it@ în 1729.
„Ecumenismul” istoriei biserice}ti în patria catolicismului se explic@ firesc }i prin
istoria comun@ a celor dou@ biserici cre}tine, înaintea anului 1054. La Torino, de
pild@, în 1746, vede lumina într-o edi]ie monumental@, opera lui Eusebius
Pamphilius, una din sursele de baz@ ale istoriei cre}tinismului.119 Dintre lucr@rile
tip@rite în afara Italiei, cea mai important@ este desigur Istoria ecleziastic@ a lui
Claude Fleury, care s-a tip@rit concomitent în limba francez@ }i în traducerea la-
tin@, la Paris }i la Augsburg }i Innsbruck, pe tot parcursul secolului al XVIII-lea
(91 de volume). Aceast@ dens@ }i activ@ istoriografie bisericeasc@ venea în întâm-
pinarea dorin]ei autorit@]ilor de la Viena. În 1742, Curtea vienez@ pretindea
Congrega]iei de Propaganda Fide ca studen]ii trimi}i din Transilvania s@ înve]e
teologie }i polemic@ teologic@, limba greceasc@ }i istorie bisericeasc@.120 Istoria
bisericeasc@ }i arta polemicii îi viza pe tineri ca viitori propagatori ai catolicismului
în Ardealul natal. Polemistul Contrareformei era cardinalul Roberto Bellarmino,
ale c@rui „controversii” le reg@sim bine reprezentate în bibliotecile din orbita gre-
co-catolic@ a Blajului.121 Dar la toate aceste surse, fie ele cursuri universitare sau
c@r]i, trebuie s@ ad@ug@m spiritul Romei, traversat de toate ideile lumii }i vegheat
de impresionantele sale monumente istorice, care î}i puneau amprenta de ne}ters
asupra personalit@]ii tinerilor }coli]i acolo. Pentru românii ardeleni, contactul
cu aceste monumente este unanim recunoscut ca unul decisiv. La sursa vechii
m@re]ii romane, fiii unui neam latin prigonit în Transilvania }i privat de orice
drepturi, descoper@ cu neascuns@ surpriz@ argumentele noble]ei neamului lor
}i ale nefirescului sor]ii acestuia. Personalitate cosmopolit@, erudi]ie solid@ }i
118
Op.cit., p. 369.
119
Eusebii Pamphilii eccclesiasticae historia libri decem. Eiusdem de vita Imp. Constan-
tini libri quatuor. Quibus subjicit oratio Constatini ad sanctos et panegiricus
Eusebii..., sub îngrijirea lui Henricus Valesius.
120
Octavian Bârlea, op.cit., p. 82.
121
251
Ioan Chindri}
con}tiin]@ de neam: acestea sunt

principalele tr@s@turi pe care bursierii
Blajului le-au dobândit în Colegiul de
Propaganda Fide din Roma.
Pentru secolul al XVIII-lea, corolarul
„secular” al catolicismului în Europa era
Imperiul Habsburgilor. Împ@ratul
Leopold I a avut în vizorul politicii sale
înt@rirea catolicismului în r@s@ritul
noului imperiu, extins dup@ alungarea
turcilor din fostele teritorii ale Ungariei
medievale. 122 Marele monarh
european }i urma}ii s@i Carol VI, Maria
Tereza }i Iosif II vor integra destinul
românilor uni]i din Transilvania în
vestita „die grosse Politik” a centrului
continental, axat@ pe echilibrul dintre
puterea laic@ }i biseric@. În mod firesc,
Viena acestei politici era mai vulnerabil@ Maria Tereza
}i mai deschis@ la simptomele
schimb@rilor ce se petreceau în adâncul mental }i în via]a social@ a continentului,
decât Roma puterii catolice, care gestiona domeniul statornic al vie]ii spirituale.
Turbulen]ele militare provocate de succesiunea Mariei Tereza la tron nu vor îm-
piedica un demers politic amplu }i necesar pentru soarta multicolorului Imperiu:
aplatizarea particularit@]ilor excentrice ale diferitelor „]@ri” }i zone, în scopul
cre@rii unui stat modern. Etatizarea la acela}i numitor era miezul axiologic al
propensiunii spre administra]ia centralist@, devenit@ absolutism sub Iosif II, pe
baza for]ei }i încrederii mo}tenite de la Leopold I. Etniile din Imperiu se situau
la distan]e diferite de etalonul vizat }i progresiv realizat al unei identit@]i habs-
burgice adaptate noului secol. În obiectivul acestei identit@]i, neocatolicii români
}i ruteni din Ardeal, „p@r]ile ungurene”, }i nordul de atunci al Ungariei (azi
România, Ucraina }i Slovacia), prezentau o problem@ serioas@ sub raport cultural.
Se crease o entitate spiritual@ inedit@ pentru puterea laic@: popoarele catolice
de rit oriental. Baza acestei îngem@n@ri era apartenen]a noii confesiuni la Biserica
Catolic@. În acest compartiment se situa dogma, partea „dur@”, de esen]@, a
oric@rei religii. Iezui]ii din Compania lui Isus, gestionarii culturii catolice în toat@
Europa, au interpretat linear acest aspect al confesiunii bicolore, echivalând
pentru scurt timp religia unit@ cu catolicismul latin. Coreatarea a venit, prompt,
din partea Vaticanului, a c@rui „politic@” viza unitatea în diversitate a lumii catolice.
Exemplu clasic este cazul celui de al doilea episcop român unit, Ioan Giurgiu
122
Béla Obál, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westfälischen Frieden während der
Regierung Leopold I, Halle, 1910.
252
Patachi, trecut la romano-catolicism, crescut }i educat ca atare. În vederea

ascensiunii la func]ia de episcop unit al românilor din Transilvania, a fost nevoit
s@ revin@ la ritul oriental. Riguros, papa Clemente XI i-a cerut lui Giurgiu Patachi
s@ se „ordineze” la bazilitanii de rit oriental, f@r@ dreptul de a mai fi cândva
romano-catolic. Îns@}i bula „Rationi congruit” din 1721 consacr@ Episcopia
F@g@ra}ului, ca }i pe episcopul ei, expres, în calitate de institu]ie }i episcop de rit
oriental.123 Astfel, Viena a fost nevoit@ s@-}i asume o structur@ nou@, pe care ce-
zarii austrieci, în calitate de regi apostolici cu drept de patronat în teritoriile
defunctei Coroane a Sfântului {tefan, au tratat-o cu toat@ seriozitatea. În ceea ce
îi prive}te pe românii uni]i, cea mai grav@ problem@ era adânca lor incultur@, mo}-
tenit@ din epoca principilor reforma]i ai Transilvaniei. Pasul firesc al puterii
catolice, binevoitoare }i interesate, dup@ cum am v@zut, a fost s@ sprijine crearea
unei elite intelectuale române}ti de tip nou, european, cu alte cuvinte s@ sprijine
formarea formatorilor. Înaltele }coli catolice din Imperiu s-au deschis pentru ro-
mâni, care le-au frecventat în num@r crescând, raportat la factorii de decizie din
sânul Bisericii Unite }i la resursele de care dispuneau.
Cel mai important institut austriac frecventat de românii uni]i a fost
Pazmaneumul din Viena. Înfiin]at la 1623 de c@tre un personaj impozant al catoli-
cismului, Petrus Pázmány,124 Colegiul Pazmanian avea organizarea }i programa
apropiate celor de la Propaganda Fide, nu îns@ }i spiritul deschis de la Roma.
Rigoarea scolastic@ domina metodologia de studiu, impus@ }i st@pânit@ cu mân@
ferm@ de iezui]i. Printre profesorii legendari ai Pazmaneumului s-a num@rat Ga-
briel Hevenesi (1656 – 1735), ini]iatorul uria}ei colec]ii de documente care îi
poart@ numele }i care intereseaz@ în cel mai înalt grad istoria românilor. Pe He-
venesi l-a avut profesor de teologie moral@ }i filosofie primul român unit care a
frecventat cursurile Pazmaneumului, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, înaintea
anului 1710. Urm@torul consemnat documentar este Atanasie Rednic, viitorul
episcop de Blaj, care }i-a f@cut la Pazmaneum studiile de teologie, între anii 1743
– 1747.125 În 1766, ajungând episcop, Rednic reu}e}te s@ ob]in@ pentru dieceza
sa alte burse la Pazmaneum. Unul dintre beneficiari a fost însu}i Samuil Micu,
traduc@torul Bibliei, care, împreun@ cu colegul s@u {tefan Pop, au petrecut la
Viena }ase ani, întorcându-se la Blaj în 1772. În locul lor, al]i doi tineri bl@jeni
intr@ în Pazmaneum, Alexandru Fiscuti }i {tefan Salciai.126 Tuturor acestora, Viena
le oferea bogate posibilit@]i de studiu, în condi]iile unui regim }colar mult mai
aspru decât la Roma. În colegiu, accentul era pus pe studiul teologiei. Conco-
mitent, studen]ii erau obliga]i s@ frecventeze }i cursurile Universit@]ii laice din
123
Samuil Micu, Istoria românilor, vol. cit., p. 286 }i 410, nota 6.
124
Wilmos Fraknói, Pázmány Péter és kora, I – III, Budapesta, 1867 – 1871; Károly Rimely,
Historia Colegii Pazmaniani, Viena, 1865; Jeff Bernard, Péter Pázmány – Fokus
gemeinsamer Traditionen, Viena, 2000.
125
126
Idem, ibid., partea din „Perspective”, XIV – XVI, 1991 – 1993, nr. 53 – 60, pp. 19 – 195,
p. 151.
253
Ioan Chindri}
Viena. Num@rul de ore era egal între cele dou@ institu]ii. Acest program se încadra
în noua politic@ social@ a Cur]ii, dominat@ de reforme pragmatice, ai c@ror artizani
erau personalit@]i universitare de talia unor Joseph von Sonnenfels sau K.A.M.
Martini. Reformismul austriac sintetiza cuceririle umaniste }i }tiin]ifice din
occidentul european, centrându-le pe ideea statului modern condus de un mo-
narh luminat. Complicatul mecanism al reformei viza desp@r]irea de Evul Mediu
}i solicita energii dominate de rigoare. Miza pe tineretul de la Universitate era
un lucru firesc. Dubla preg@tire a clericilor, de asemenea. La 12 mai 1769
conducerea de la Pazmaneum era somat@ s@ atrag@ aten]ia studen]ilor c@ sunt
obliga]i s@ audieze cursurile de }tiin]a statului ]inute de Sonnenfels.127 [elul eta-
tiz@rii a transformat rapid vechea institu]ie scolastic@ iezuit@ într-o universitate
modern@, subordonat@ intereselor statului, destinat@ form@rii de cadre pentru
corpul administrativ. Se predau filosofia, statistica (sensul vechi: }tiin]a statului),
}tiin]ele politice, fizica, istoria natural@, matematicile, istoria, geografia, estetica,
filologia. Toate materiile erau tratate în manuale oficiale, de la care nu se admitea
nici o abatere. Aceste manuale erau fie opere ale profesorilor Universit@]ii, fie
lucr@ri acreditate de autorit@]i în aceast@ calitate. Astfel, Sonnenfels î}i ]inea
faimosul curs de statistic@ dup@ propria sa lucrare, r@mas@ manual de referin]@
pân@ la 1848, Grundsätze der Polizei-Handlung und Finanzwissenschaft.128
Cursul lui Sonnenfels constituie vârful de lance al etatismului austriac indus }i
tinerilor români uni]i din Ardeal. Maximilian Hell, savant pasionat, explorator în
nordul continentului,129 preda astronomia pe baza Efemeridelor sale, observa]ii
de pe „meridianul” Viena.130 Joseph Ernst Mayer preda filosofia dup@ celebrul
manual al lui Friedrich Christian Baumeister, Elementa philosophiae recentioris,131
popularizând structuri leibniziene de gândire, dup@ prelucr@rile lui Christian
Wolf, iar istoria filosofiei dup@ Jakob Brucker.132 Filosofia universitar@ de la Viena,
c@l@uzit@ de o gândire silogistic@, dovedea „adev@rurile” sistemului Leibniz – Wolf
în beneficiul unei finalit@]i a „bunului suprem” }i a „fericirii” în]elese în spirit
teist.133 Profesori }i cuno}tin]e, studen]i }i programe, to]i }i toate erau subordo-
nate ambi]iei Cur]ii de a face din Universitatea Vienei primul institut de înv@]@mânt
superior al Europei, unde nimic din cuceririle gândirii }i rezultatele }tiin]ifice
127
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 53.
128
Ap@rut@ la Viena, între 1765 }i 1819, în numeroase edi]ii. Despre autor vezi F. Spitzer,
Joseph von Sonnenfels als Nationalökonom, Budapesta, 1906.
129
Este p@rintele teoriei asem@n@rii între limbile maghiar@ }i finlandez@ (Demonstratio
idioma Laporum et Hungarorum idem esse, Tirnavia, 1772), care este cultivat@ }i ast@zi.
130
Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonensem, 37 volume, Viena, 1757 –
1786.
131
Edi]ii vieneze: 1775, 1778.
132
Manual redactat direct la adresa studen]ilor, lucrarea acestuia Institutiones historiae
philosophiae usui academicae iuventutis ap@ruse la Leipzig în 1756, în a doua edi]ie.
133
Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente
inedite, Bucure}ti, 1967, p. 62 – 63.
254
ale secolului luminilor s@ nu r@mân@ nevalorificate.134 Rezultatul a fost o îmbinare

eclectic@ între modelul medieval de universitate }i ceea ce urma s@ fie aceasta în
viitor. Miza pe noutate, caracteristic@ întregii vie]i de stat, s-a r@sfrânt asupra
înv@]@mântului universitar sub forma unui umanism modern, optimist, p@truns
de setea de ac]iune.
Acela}i regim }colar l-au avut }i studen]ii de la o alt@ institu]ie vienez@ legat@
strâns de românii ardeleni, Colegiul Sfânta Barbara. Deschis la 15 octombrie 1775
prin eforturile organizatorice ale lui C. Philippides de Haea }i a croa]ilor Vasile
Bo•ièkoviæ, episcop unit, }i Iosafat Bastašiè, colegiul venea în întâmpinarea efor-
turilor Cur]ii de a realiza coeziunea }i unitatea bisericii greco-catolice din Im-
periu.135 De}i cu o existen]@ efemer@ în capital@ – în 1784 a fost dezmembrat }i
mutat la Eger }i Lemberg – colegiul }i popasul studen]ilor români din Transilvania
acolo constituie un moment istoric în via]a Bisericii Greco-Catolice Române. În
scurtul r@stimp vienez, 41 de studen]i români uni]i au înv@]at la Barbareum, cum
fusese numit colegiul, în similitudine cu Pazmaneumul romano-catolic.136 Pentru
prima dat@ dup@ unirea cu Roma, tinerii greco-catolici din Imperiu se reg@seau,
numai ei, într-o institu]ie universitar@ proprie confesiunii lor. Arhitectura bisericii
unite cu Roma a fost o oper@ grea }i anevoioas@, în ceea ce îi prive}te pe românii
din Episcopia F@g@ra}ului ea durând de la 1700 pân@ la 1806, când Ioan Bob a
înfiin]at capitulul de la Blaj. În institutele romano-catolice, studen]ii uni]i se sim-
]eau stingheri în afara confesiunii lor, sau, mai grav, erau marginaliza]i pe acest
considerent. Este gr@itoare o întâmplare din Pazmaneum, pe care Samuil Micu
}i-o aminte}te în precuvântarea la lucrarea sa despre c@s@toria în Biserica Greco-O-
riental@.137 La o prelegere de istorie ecleziastic@, profesorul, vorbind despre Sfân-
tul Vasile cel Mare, patronul c@lug@rilor uni]i }i al bisericii lor în general, s-a
pomenit zicând: „Sfântul Vasile cel Mare, domnii mei, este un sfânt mare, }i când
îi citesc scrierile m@ simt ca }i cum m-a} plimba prin ceruri, dar, în fine, este grec,
}i to]i grecii nu sunt de nici o isprav@”.138 La Sfânta Barbara, unitatea }i armonia
134
Despre universitatea vienez@ }i istoricul ei vezi în special: R. Kinck, Geschichte der K.K.
Universität zu Wien, I – II, Viena, 1854; Studien zur Geschichte der Univesität Wien,
I – III, Graz – Köln, 1965 (apud Lucia Protopopescu, op.cit., p. 58, nota 177, unde
vezi o bibliografie mai extins@).
135
Monografia, r@mas@ înc@ actual@, a colegiului, la Ambrozie Andruhovici, C¤EFMQ\JF
„Barbareum”. ¤QRNP¤_ JNPNK¤CQ\JNË DFMFPAK\MNË DPFJN-JARNK. QFLËMAP¤Ë
OPI VFPJC¤ QC. CAPCAPI S C¤EM¤ H OFPXNDN OFP¤NES ¤Ë ¤QMSCAMM_ (1775 –
1784), „OPAV¤ DP.-JAR. BNDNQKNCQ\JNË AJAEFL¤Ë S K\CNC¤ CIUNE_R\ O¤E
OPNCNENL OPNT. EP. ÄNQITA QK¤ONDN. ¤-¤¤ DPFJN-JARNKIV\JA ESUNCMA
QFL¤MAP¤_ S K\CNC¤, LWOW, 1935.
136
Lucia Protopopescu, Contribu]ii la istoria înv@]@mântului din Transilvania 1774 –
1805, Bucure}ti, 1966, p. 265.
137
Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graeco-Orientalis Ecclesiae,
Viena, 1781.
138
„Sanctus Basilius, Domini mei, magnus Sanctus est, et cum ego ipsius scripta lego, acsi
in coelis versarer; sed denique Graecus, et Graeci omnes nequam sunt”. Traducerea
lui Florea Fugariu, în {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 30 – 31.
255
Ioan Chindri}
se realiza prin rit, acesta r@mânând cel oriental, „grecesc”, prin înse}i clauzele
unirii cu Roma. În biserica Sfânta Barbara, capela colegiului, slujbele se ]ineau
dup@ ritul oriental, cu ornatele, „]erimoniile” }i cânt@rile din Biserica Oriental@.
Aspectul etnic }i lingvistic variat, profesorii de rit oriental, episcopii uni]i care
patronau sau vizitau colegiul, creau împreun@ imaginea unei biserici puternice,
unitare, în ciuda diversit@]ii în cauz@.
Episodul Sfânta Barbara este important }i pentru evolu]ia {colii Ardelene, aflat@
în pragul manifest@rii ei mature. Bl@jenii nu erau doar studen]i, ci }i cadre de
conducere ale colegiului. În 1777 Samuil Micu revine la Viena, în func]ia de
duhovnic }i prefect de studiu (vicerector) al colegiului, pe care a ocupat-o vre-
me de cinci ani.139 Iacob Aron, fostul student de la Propaganda Fide, ajuns canonic
la Oradea, a devenit în 1780 chiar rectorul colegiului, iar în 1782 locul lui Samuil
Micu îl ia {tefan Salciai. Studen]ii bl@jeni, trimi}i cu to]ii de episcopul Grigore
Maior, sunt, dup@ informa]iile de pân@ acum: Mihai Timariu, Ioan Para, Demetriu
C@ian, {tefan Szabo, Gavril Perenosi, Vasile Neme}, Petru Ungur, Iosif Katonai,
Ioan Neme}, Chiril Patai, Ioan Halmaghi, Ioan Budai }i al]ii.140 Acest Ioan Budai
este viitorul poet al {colii Ardelene, Ioan Budai-Deleanu, autorul [iganiadei. A
existat un moment din via]a comunit@]ii tinerilor români de la Barbareum pe care
istoricii literari îl apreciaz@ drept crucial. În iarna anilor 1779 – 1780, la Viena se
aflau împreun@ to]i cei patru viitori corifei ai {colii Ardelene. Samuil Micu era
prefectul de studii la Sfânta Barbara, iar Ioan Budai-Deleanu student. Gheorghe
{incai }i Petru Maior, întor}i de la Roma, fuseser@ opri]i la Viena de autorit@]i,
pentru a-}i completa studiile de drept canonic }i pedagogie.141 Nu este, totu}i,
cazul s@ se acorde acestei întâlniri semnifica]ia ocaziei „de închegare a unui
program cultural }i politic de perspectiv@”.142 Actorii erau prea tineri }i nu tre-
buie privi]i în lumina evolu]iei lor viitoare. Ei nu se deosebeau atunci, ca statut
social }i prestigiu intelectual, de oricare dintre ceilal]i colegi ai lor, pe care urma
s@-i înnegureze anonimatul. Dar tinerii de la colegiu au intrat în leg@tur@, în to]i
anii de la Sfânta Barbara, cu mai multe personalit@]i din via]a politic@ }i cultural@
139
Lucia Protopopescu, Contribu]ii..., p. 266; Serafim Duicu, op.cit., p. 76 – 78.
140
Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., la loc. cit., p. 152.
141
Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 52; Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa,
studiu introductiv la Petru Maior, Istoria bisericii românilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 30 –
31.
142
Lucia Protopopescu, ibid.
143
Zoltan I. Tóth, Az erdélyi román nacionalizmus elsõ százada 1697 – 1772, Budapesta,
1946, p. 215, 282, 334, 384, 388.
144
Vezi un Tableau des freres et membres de la trés juste, et trés parfaite de St. Jean
sous le titre distinctif de La Vraie Concorde a l’Orient de Vienne en Autriche. Le 13
du 3eme Mois. L’An de la Lumière 5784, la Österreichischen Staatsarchiv, Haus–, Hof-
und Staatsarchiv, Kabinettsarchiv, Vertrauliche Akten, VA 72, Konvolut „Wien”, f. 288 –
300. Vasile Bal} figureaz@ al treilea în lista tip@rit@: „Balitsch Basile. Boyar, et Concipiste
du Conseil aulique de S.M I. et R. Ap. Graeci ritus non unit [us]”.
145
Andrei Veress, Marele Serdar Gheorghe Saul, în „Analele Academiei Române”, Memo-
riile sec]iunii literare, Seria III, tom V, mem. IV, p. 92 – 93.
256
româneasc@. Astfel este func]ionarul de cancelarie aulic@ Iosif Mehe}i, viitor coautor
la Supplex Libellus Valachorum.143 S-au întâlnit cu Ien@chi]@ V@c@rescu, Anton Pre-
detici, boierul bucovinean, francmason de gradul 3, Vasile Bal}, din Loja „La Vraie
Concorde” din Viena,144 }i – deosebit de important – marele serdar Gheorghe
Saul din Moldova.145 Acesta fusese ambasadorul principelui Grigore Ghica la Viena,
unde a r@mas }i dup@ decapitarea domnului s@u, în 1777. Acolo l-a întâlnit, în 1780,
Gheorghe {incai, c@ruia – dup@ m@rturisirea acestuia – i-a dat deslu}iri despre cro-
nicile de familie ale marilor boieri moldoveni,146 în vederea complet@rii colec]iei
de documente începute la Roma. Cuno}tin]a cu omul de încredere al nefericitu-
lui domnitor, a c@rui soart@ a îngrozit Europa, explic@ interesul tinerilor de la Bar-
bareum pentru tema tragic@ ivit@, de asemenea cunoa}terea împrejur@rilor de la
Curtea lui Ghica, în fine, explic@ dorin]a de a scrie o pies@ de teatru pe aceast@
tem@. Astfel s-a n@scut, în ambian]a tinerilor studen]i de la Sfânta Barbara, cea mai
veche pies@ de teatru în limba român@ care se cunoa}te, Occisio Gregorii in Mol-
davia Vodae tragedice expressa. Cercet@torii care s-au ocupat de aceast@ scriere147
au atribuit paternitatea ei mai multora dintre studen]ii de la Viena – Samuil Micu,
Samuil Vulcan, Ioan Budai-Deleanu – mai pu]in celui care a scris-o într-adev@r:
Gheorghe {incai. A fost remarcat@ deja asem@narea piesei cu dialogul dintre Laz@r
}i Bucur, poezie româneasc@ semnalat@ în anii imediat urm@tori scrierii lui Occi-
sio.148 Tot atunci, la 1780, un autor necunoscut a compus un „necrolog” dialogat
în versuri, Jalele p@curarilor din Ardeal lâng@ sicriul maicii Theresii, în care ace-
ia}i Laz@r }i Bucur deplâng moartea împ@r@tesei Maria Tereza.149 {incai singur,
dintre to]i presupu}ii autori, a suscitat ulterior în opera sa tema bucolic@ a
dialogului dintre doi p@curari ardeleni. La 1805, pe când era revizor de c@r]i la
tipografia Universit@]ii din Pesta, acolo s-a tip@rit o bro}ur@ cu poezii encomiastice
în onoarea palatinului Iosif, de ziua onomastic@ a loc]iitorului imperial în Un-
garia.150 Ciobanii lui {incai sunt Oprea }i Bucur, îns@ demersul dialogului este
acela}i, desigur net superior ca realizare literar@ vechilor dialoguri pastorale
pomenite. Pe lâng@ identificarea autorului, evocarea acestui episod ne apropie de
tân@ra familie de la Barbareum, pepiniera viitoarei glorii culturale a Blajului.
146
Scrisoarea lui Gheorghe {incai c@tre Johann Christian Engel din 4 aprilie 1804, pu-
blicat@ de Ioan Chindri} în „Manuscriptum”, XIX, 1988, nr. 3, p. 12 – 14.
147
Vezi o bun@ bibliografie de referin]@ în Dic]ionarul literaturii române de la origini
pân@ la 1900, Bucure}ti, 1979, p. 637.
148
La Franz Joseph Sulzer, Geschichte der Transalpinische Daciens, III, Viena, 1782, p. 19
– 24, 26 – 29.
149
Au ap@rut în cartea lui Samuel Knall, Dazien bey dem tode Marien Theresien, Sibiu,
1780. Reproducere integral@ în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr. XXXIV,
p. 689 – 691. Cf. }i Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, în „Anuarul Institutului
de Istorie }i Arheologie din Cluj”, XXIX, 1989, p. 401 – 433.
150
Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae et Regni Hun-
gariae Palatini Iosephi. Pestini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos Lingvis Latina
et Nationum Hungariam Incollentium Celebratum. Budae, Typis Regiae Universitatis
Pesthanae. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, p. 408, nota 13.
257
Ioan Chindri}
Asemeni Pazmaneumului, colegiul Sfânta Barbara era de fapt o }coal@ internat,

care r@spundea de între]inerea }i existen]a comunitar@ a studen]ilor, cu to]ii c@-
lug@ri ai Ordinului Vasile cel Mare sau destina]i c@lug@riei. Programul lor era riguros
urmat, între cursurile de la Universitate }i cele de la colegiu, adaptate primelor.151
În colegiu se insista asupra cuno}tin]elor de limb@ greac@. Profesori de greac@ erau
aromânul Mihail Papagheorghe, corectorul c@r]ilor grece}ti care se tip@reau în
Viena, }i mai tân@rul Antim Angellovitz.152 Dintre b@l@jeni, Samuil Micu se va
distinge ca un cunosc@tor redutabil al limbii grece}ti, aptitudine str@lucit pus@ la
încercare de traducerea Bibliei dup@ Septuaginta. Elementelor de limb@ greac@,
însu}ite la Blaj cu Grigore Maior ca profesor, le va ad@uga la Viena un studiu
aprofundat. La Universitate, greaca se preda în anul II al ciclului teologic,153 prea
pu]in pentru o cunoa}tere perfect@ a limbii. Aprofundarea ei la Sfânta Barbara se
impunea de la sine. Prezen]a lui Micu la Viena marcheaz@, de altfel, trecerea întregii
vie]i culturale a românilor ardeleni în faza matur@ a {colii Ardelene, periodiz@rile
îndeob}te acceptate considerând lucrarea lui Samuil Micu, Carte de rogaciuni, a-
p@rut@ la Viena în 1779, ca cea dintâi manifestare a acestei maturit@]i.154
Viena
151
Vezi un interesant desf@}ur@tor al acestui program la Lucia Protopopescu, Noi con-
tribu]ii..., p. 47 – 48, nota 147.
152
Ibid., p. 50.
153
Programa universitar@ în bro}ura Praelectiones tam ordinarie quam extraordinarie in
Universitate Vindobonensi, a IV Novembriis MDCCLXXVIII vsque ad VII Septembris
MDCCLXXX habendae. Vienae. Litteris a Gellerianis, reprodus@ ibid., p. 197 – 204.
154
Carte de ragaciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna. Typarita la Joseph nob.
de Kurzbek, anu’l Incarnatii Domnului MDCCLXXIX.
258
Unirea românilor cu Biserica Romei a însemnat ordonarea unui haos }i

umplerea unui vid primejdios. Spiritualitatea unui popor este axa vital@ a
existen]ei sale istorice. Haosul spiritual s-a instaurat în via]a românilor ardeleni
odat@ cu asaltul brutal al calvinismului. Dezvoltarea fireasc@ a ortodoxiei, a}a cum
s-a petrecut ea la românii extracarpatini, sub domina]ia turcilor „p@gâni”, a devenit
imposibil@ în Transilvania, dominat@ politic de maghiarii „cre}tini”. Haosul a sporit
enorm odat@ cu apari]ia c@r]ilor religioase în limba român@, prin care se insinuau
românilor ardeleni dogme }i practici religioase str@ine de „legea” lor tradi]ional@,
repugnante pentru credincio}i. Na]ionalizarea limbii de cult, generalizat@ în
secolul al XVII-lea în toate cele trei ]@ri române}ti, era un mesager al modernit@]ii
în Biserica Oriental@. Prin acest fenomen, românii se eliberau de servitutea celei
de a treia „limbi universale de cult”, slavona, hibrid cultural creat de puterea
bizantin@, din ra]iuni politice. Pentru români, în mod aparte, introducerea limbii
na]ionale în biseric@ a constituit un punct de con}tiin]@ }i mândrie istoric@, pe o
coloan@ de cunoa}teri }i recunoa}teri, interne }i interna]ionale, a descenden]ei
noastre din romani }i de la Roma, a latinit@]ii limbii române.155 Dar, în viziunea
înv@]a]ilor clerici ortodoc}i ai vremii, introducerea limbii române nu putea fi
instrumentul de aducere a poporului la pierzanie, la erezie. Varlaam cu R@spunsul
s@u pune cap@t spinoasei probleme, anatemizând calvinismul ascuns sub slov@
româneasc@. Efectul a fost, îns@, devastator sub raport cultural. Paralel cu explozia
culturii umaniste din [ara Româneasc@ }i Moldova,156 Transilvania r@mâne în um-
bra unei degringolade dramatice, unde ortodoxia era amestecat@ cu calvinismul
la nivelul institu]ional,157 dec@zut@ în rebarbativ }i supersti]ie la nivelul popular.158
Unirea de la 1700 a întors fa]a Transilvaniei spre Europa aceluia}i umanism, în
condi]iile când agresiunea calvinist@ asupra românilor nu putea fi st@vilit@ decât
prin luarea acestora sub scutul puternicei Biserici Catolice. Odat@ haosul supri-
mat }i ordinea instaurat@, vidul spiritual s-a umplut de idei, cuno}tin]e }i oameni
apar]inând Europei evoluate, laboratorul civiliza]iei esen]iale a lumii.
Aceast@ prim@ „intrare în Europa” a românilor a avut ca precursor Tran-
silvania, iar ca artizan unirea cu Roma }i centrul esen]ial al noii confesiuni, Blajul.
Spre acest centru au convers toate determin@rile urm@rite pân@ aici, f@când din
modestul târg de la încreng@tura Târnavelor o stea dens@, gata s@-}i reverse prea-
plinul. Aceast@ rev@rsare s-a întâlnit pe traseu cu acumularea, la mijlocul
secolului al XVIII-lea, f@când din Blaj o inim@ care prime}te via]@ }i d@ via]@ în
ritm sistematic. Înving@tor în plan spiritual, Blajul a început s@ creeze.
155
Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, pass.
156
O imagine sintetic@ la Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, Bucure}ti, 1979.
157
Alexandru Grama, Institu]iile calvine}ti în biserica româneasc@ din Ardeal, Blaj, 1895,
studiu unic asupra problemei, r@mas actual.
158
D. Prodan, op.cit., p. 107.
259
Ioan Chindri}
OPERA LITURGIC~. {coala Ardelean@ îl are ca precursor pe Inochentie

Micu-Klein, etalonul spiritului desc@lec@tor, care face s@ r@sar@ gr@dini în mijlo-
cul pustiului. O în}iruire a priorit@]ilor care îi apar]in în ini]ierea noilor structuri
culturale în Transilvania, ar epuiza toat@ lista.159 Cea mai recent@ descoperire e
faptul c@ este autorul celei dintâi scrieri biserice}ti esen]ial greco-catolice, expresia
noii religii la nivelul altarului }i al arhiereului. Este un Arhieraticon redactat la
Roma, între 1745 – 1748, întocmit dup@ normele }tiin]ifice ale marelui Arhi-
eraticon ortodox tip@rit la Paris în 1643 }i 1676.160 Micu-Klein a scris aceast@ carte
de altar cu gândul de a înt@ri eparhia F@g@ra}ului, c@reia îi era înc@ episcop, de}i
aflat în autoexil la Roma.161 În ambian]a vremii, nici un alt element nu egala
prezen]a arhiereului în mijlocul credincio}ilor, ca factor de coeziune spiritual@
}i solidaritate uman@. Arhieraticonul era menit s@ fac@ parte din recuzita de ierarh
militant a episcopului de la Blaj, slujba arhiereasc@ trebuind s@ impresioneze, s@
inspire for]@ }i s@ creeze un cadru de m@re]ie }i frumuse]e inteligibil@ pentru to]i.
Versiunea româneasc@ a rug@ciunilor din Arhieraticon eman@ frumuse]e de stil
}i în@l]are spiritual@, investind lucrarea cu calitatea în plus de remarcabil@ oper@
literar@, pentru vremea }i în accep]iunea vremii în care s-a creat.162 Având la baz@
izvoare latine, slavone }i grece}ti, Arhieraticonul face parte din seria de scrieri
care vor ie}i curând din condeiele Blajului în ritm impresionant, marcând iden-
titatea }i vigoarea spiritual@ a greco-catolicismului românesc.163
Luminismul secolului al XVIII-lea s-a mi}cat în sincron european, dinspre vest
spre est, cu lentoarea marilor fenomene de adâncime, pe curbele de nivel ale
specificit@]ilor fiec@rei solidarit@]i umane întâlnite în cale. Cea mai notabil@
caracteristic@ aparte a luminismului din Transilvania, numit }i {coala Ardelean@,
159
Ioan Chindri}, Blajul luminist, pass.
160
Archieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Eucho-
logiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac
observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratos. Meditatione ac labore
Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a consiliis. Parisiis, apud
Ludovicum Biblaine MDCLXXVI. Am consultat ambele edi]ii la Universitätsbibliothek
din Viena, sub cotele: III 238 – 386 }i III 222 – 929.
161
Din vasta literatur@ dedicat@ „exilului” la Roma, ajunge indicarea unui singur titlu,
care le rezum@ pe toate: Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 –
1768, I – III, Cluj-Napoca, 1997.
162
Iat@, de exemplu, textul rug@ciunii rostite de arhiereu la hirotonia preotului: „ Dumne-
zeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru în]eleagere, minunat întru sfaturi mai vârtos
decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre care bine l-ai voit a întra în stepena
preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sfântului T@u Duh, ca s@ fie destoinic a sta înaintea
nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@ Evangheliia mântuin]ii Tale, a lucra sfin-
]irea cuvântului T@u celui adev@rat, s@ aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ înnoiasc@
oamenii T@i iar@}i cu feredeul fiin]ii. Cum }i însu}i s@ Te tâmpine întru a doao venire a
marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u,
s@ ia plata tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ilor
Tale”.
163
Manuscrisul se p@streaz@ la Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-
Napoca, sub cota ms. 4072.
260
este puternica sa voca]ie cre}tin@.164 Clasa intelectual@ a c@rei evolu]ie am

urm@rit-o, structur@ minimal@ pentru construc]ia unei culturi, a transformat
aceast@ voca]ie în ac]iune. În situa]ia dat@, primul sunet preiluminist era nevoia
de cuvânt românesc, pe seama unui popor bântuit de tempeste neobi}nuite.
Literatura religioas@ din Transilvania era, la 1750, d@râmat@ din fundament,
dependent@ de c@r]ile care veneau de peste Carpa]i, mai ales din [ara Româneasc@.
Curtea de la Viena a considerat aceast@ dependen]@ ca pe o stavil@ în calea definirii
greco-catolicismului ardelean. De aceea, printr-un decret din 23 noiembrie 1746,
Maria Tereza interzice orice import de c@r]i
din [ara Româneasc@ }i ordon@ con-
fiscarea celor existente la credincio}ii
uni]i. 165 Era limpede: greco- catolicii
trebuiau s@-}i aib@ propria tipografie, care
s-a }i înfiin]at, fire}te c@ la Blaj, în 1747.166
Momentul nu este unul local, ci se
încadreaz@ într-un fenomen european de
rupere a monopolului tipografic vest
european. „Dup@ 1750 – constat@ Pierre
Chaunu – acestui centru neschimbat i se
adaug@ noi teritorii marginale, Germania
lui Guttenberg î}i reia locul, iar capitalele
din nord }i din estul profund î}i aprind una
câte una luminile pe tabloul de bord al c@r-
]ii”.167 Existen]a unor c@r]i tip@rite la Blaj
între 1747 }i 1750 este sub semnul
probabilit@]ii, ca subiect în curs de
cercetare.168 R@mâne deci ca an un cert al
începuturilor tipografiei de la Blaj tocmai
cel suscitat de Chaunu, 1750. Atunci a ie}it
de sub tipar minunata c@rticic@ Floarea
Floarea adev@rului,
adev@rului, prima tip@ritur@ greco-catolic@ Blaj, 1750
v@zut@ de cercet@tori, entitate legendar@ a
164
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana in Transilvania, în „Prospettiva
persona”, Teramo, IV, 1995, nr. 12, p. 42 – 46; nr. 13 – 14, p. 24 – 28.
165
Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron }i Dionisiu Novacovici..., p. 357.
166
Dup@ p@rerea lui Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., partea din „Perspective”, p. 63.
Despre istoricul tipografiei bl@jene vezi Augustin Bunea, Episcopii..., p. 352 – 361; Ioan
Georgescu, Tipografia Seminariului din Blaj, în „Boabe de grâu”, V, 1934, nr. 1, p. 1 – 31;
Zenovie Pâcli}anu, Tipografia din Blaj, în „Boabe de grâu”, V, 1934, nr. 2, p. 105 – 108;
Mircea Tomescu, Istoria c@r]ii române}ti de la începuturi pân@ la 1918, Bucure}ti, 1968,
p. 99 – 100; Zsigmond Jakó, Philobiblon transilvan, Bucure}ti, 1977, p. 237 – 246.
167
Op.cit., I, p. 326.
168
Gabriela Mircea, Despre tip@riturile vechi bl@jene incerte }i necesitatea evalu@rii lor
sistematice, în „Apulum”, XXXIII, 1996, p. 19 – 32.
261
Ioan Chindri}
trecutului cultural românesc.169 Este rodul colabor@rii înv@]a]ilor bl@jeni din prima
genera]ie a {colii Ardelene, care s-a manifestat dup@ o periodizare acceptabil@,
între 1744 – 1780.170 Erau cu to]ii c@lug@ri ai Ordinului Sfântul Vasile cel Mare,
intra]i în m@n@stirea cu hramul Sfintei Treimi, fondat@ de împ@ratul Carol VI, edi-
ficat@ de Inochentie Micu-Klein }i deschis@ efectiv de Petru Pavel Aron, în 1747,
pe când era doar vicar general. Primul c@lug@r a fost b@trânul grec Leontie
Moschonas, c@ruia i s-au al@turat }i trei tineri monahi întor}i de la studii: Silvestru
Caliani }i Grigore Maior de la Roma, iar Gherontie Cotorea de la Tirnavia. Li s-a
ad@ugat în 1750 Atanasie Rednic,171 îns@ acesta trebuie exclus din rândul au-
torilor, întrucât cartea era ie}it@ de sub tipar la 30 martie al aceluia}i ani. „Cu-
vio}ii ieromana}i” autori, cum se autodenumesc în titlul c@r]ii, r@mân a}adar cei
patru, ajuta]i }i îndruma]i de Petru Pavel Aron. Inten]ia }i planul acestora constau
în a redacta o lucrare în acela}i timp savant@ }i popular@, în care s@ defineasc@
am@nun]it esen]a unirii cu Roma }i legitimitatea teologic@ a confesiunii gre-
co-catolice. Familiarizarea ardelenilor no}tri cu literatura polemic@ a }colii lui
Bellarmino î}i arat@ primele roade. Ideea inspirat@ a autorilor este aceea de a
combate adversarul cu armele acestuia. Chiar la începutul lucr@rii, în Predoslovie,
sunt indicate 13 c@r]i pe care se bazeaz@ argumenta]ia, toate ortodoxe, zon@ din
care era contestat@ unirea, tip@rite în [ara Româneasc@ }i în Moldova.172 Este
prima carte româneasc@ unde se indic@ o bibliografie de lucru. Iat@ – spun autorii
– ce adev@ruri se reveleaz@ din aceast@ bibliografie. Cu trimiteri punctuale la
literatura ortodox@, bl@jenii demonstreaz@ în mod ingenios c@ temelia unirii cu
169
Titlul complet este: Floarea adev@rului, pentru pacea }i dragostea de ob}te, din gr@dinile
Sfintelor Scripturi. Prin mare str@daniia cucearnicilor între ieromona}i, în M@n@stirea
Sfintei Troi]e de la Blaj acum întâi culeas@. Carea luminat arat@ cum c@ unirea alt@ nu
easte, f@r@ numai credin]a }i înv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. Tip@ritu-s-au în Blaj, în anul
Domnului 1750, martie 30. Se mai cunoa}te un singur exemplar din aceast@ carte, la
Biblioteca Na]ional@ din Budapesta (Országos Széchényi Könytár), cota 324007. Despre
felul cum a ajuns ea acolo, vezi Ioan Chindri}, Cartea româneasc@ veche la Budapesta,
în „Acta Musei Napocensis”, Istorie, 33 II, 1997, p. 215 – 229. Din literatura dedicat@
acestei c@r]i, vezi Viktor Akantisz, Dr. Todoreszku Gyula és neje Horváth Aranka régi
magyar könyvtára, Budapesta, 1922; Carlo Tagliavini, Contribu]ii la Bibliografia
româneasc@ veche (Trei tip@rituri unite de la Blaj), în „Cercet@ri literare”, V, 1943, p. 1 –
7; Florentina Zgraon, Floarea adev@rului – edi]ia princeps (1750), în „Limba român@”,
XLII, 1993, nr. 3, p. 123 – 128; nr. 4, p. 171 – 177. Floarea adev@rului a suscitat la vremea
sa o ripost@ dur@ din partea episcopului Grigorie de la Râmnic (1749 – 1764), mai apoi
mitropolit al Olteniei, într-o lucrare r@mas@ îns@ în manuscris pân@ în 1944 (vezi Teodor
Bodogae, Despre cuno}tin]ele teologice ale preo]ilor no}tri de acum 200 de ani. Semnifica]ia
unui manuscris din 1765, în „Anuarul”, XX (II), 1943 – 1944, p. 177 – 302.
170
Zoltán I. Tóth, op.cit., p. 151 – 296. Grigorie de la Râmnic, în polemica amintit@ aci
supra, crede c@ lucrarea „s-au f@cut de un vl@dic@ de la Blaj, anume Aaron”. Afirma]ia nu
st@ în picioare. Petru Pavel Aron î}i va asuma paternitatea tuturor scrierilor sale tip@rite.
171
Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 – 278; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 59.
172
Între care Biblia de la Bucure}ti din 1688, Penticostarul de la Râmnic din 1743, Îndreptarea
legii (Pravila) de la Târgovi}te din 1652, Molitvenicul de la Râmnic din 1741, Vie]ile sfin]ilor
de la Ia}i din 1682 – 1686 (a lui Dosoftei), Cheia în]elesului, Bucure}ti, 1678 etc.
262
Roma nu este altceva decât „credin]a }i înv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i”. Aceast@ temelie
o constituiau cele patru puncte ale Sinodului de la Floren]a din 1439, pe baza
c@rora românii din Transilvania au îmbr@]i}at unirea: 1. Papa de la Roma este „ca-
pul v@zut” al întregii biserici cre}tine; 2. Spiritul Sfânt purcede de la Tat@l }i de la
Fiul, ca de la un singur izvor (Filioque); 3. pâinea azim@ (nedospit@) este „materie
suficient@” a Sfintei Cuminec@turi; 4. între Iad }i Rai exist@ un loc de cur@]ire a
p@catelor, Purgatoriul. Am@nun]ite argument@ri cu iz scolastic, într-o frumoas@
limb@ româneasc@,173 duc la bun sfâr}it o întreprindere care va r@mâne de
referin]@, fiind reeditat@ de episcopul Ioan Bob în 1816, tot la Blaj, f@r@ nici o
modificare.
Aceast@ prim@ tip@ritur@ bl@jean@ a întâmpinat îns@ ostilit@]i }i între catolici. În
1752 – 1754, aflându-se la Viena în vederea confirm@rii întru episcopie, Petru
Pavel Aron a tradus }i tip@rit în limba latin@ cartea, sub titlul Flosculus veritatis,
la o dat@ incert@, probabil chiar 1752. Nu i s-a dat îns@ voie s@ o difuzeze, drept
pentru care a trimis un exemplar la Roma, pentru aprobarea de c@tre pap@. Aceast@
edi]ie latin@ nu s-a difuzat, îns@ n-a r@mas pân@ la urm@ nevalorificat@. În 1862,
vestitul cardinal }i erudit francez Jean Baptist Pitra (1812 – 1889) a retip@rit-o la
Roma, cu cuvinte de laud@ la adresa ei.174
Exist@ p@rerea îndrept@]it@ dup@ care fermentul principal al scrierii ar fi fost
Gherontie Cotorea.175 Personaj interesant, acesta î}i f@cuse studiile la Tirnavia, într-o
alt@ institu]ie fondat@ de Peter Pázmány, prin care trecuse }i Inochentie Micu-Klein
între 1725 – 1729. Universul mai închis de la Tirnavia, }i de aceea mai exclusivist,
dominant tot de iezui]i, a imprimat personalit@]ii lui Cotorea oarecare asprime a
convingerilor, îns@ }i fermitate linear@, la obiect. În anii studen]iei, el a tradus lucrarea
iezuitului francez Louis Maimbourg, Histoire du schisme des Grecs,177 una din cele
mai dure polemici antiortodoxe din literatura iezuit@, carte de mare succes la vremea
ei. Cunoa}terea limbii franceze de c@tre Cotorea este un am@nunt de re]inut, întrucât
se pare c@ lucrarea n-a avut o edi]ie latin@ înaintea anului 1747, când acesta }i-a încheiat
studiile la Tirnavia. R@mas@ înc@ în manuscris,178 aceast@ scriere, cu titlul românesc
Despre schismaticia grecilor, este înso]it@ de o compila]ie intitulat@ Despre
articulu}urile ceale de price, în care Cotorea clarific@, în stil polemic, problema celor
patru puncte dogmatice ale unirii cu Roma. Asem@narea cu stilul }i argumenta]ia
din Floarea adev@rului îl poate indica într-adev@r pe Cotorea drept principal autor
al acesteia. Aceast@ a doua parte este notabil@ îns@ dintr-un motiv care transcede sim-
pla r@fuial@ a lui Maimbourg }i a lui Cotorea cu „schismaticii”. În stilul „cooperant” al
vremii, bl@jeanul include la sfâr}itul textului o seam@ de considera]ii personale des-
173
Florentina Zgraon, op.cit., pass.
174
Augustin Bunea, Episcopii..., p. 358, 369.
175
Teodor Bodogae, op.cit., p. 280.
176
Francisc Pall, Forma]ia }colar@ a lui Inochentie Micu-Klein, în „Apulum”, XIX, 1981, p.
229 – 238.
177
Tip@rit@ la Paris, în 1677, cu reedit@ri în 1678, 1679, 1682, 1687 etc.
178
La B.A.R.Cj., ms. rom. 90 (dup@ catalogul Com}a).
263
Ioan Chindri}
pre trecutul românilor, elegiace, dar }i cu aplomb propagandistic. Iat@ pasajul cel
mai important: „Era oarecând }i neamul rumânesc neam vestit }i l@udat, iar@ acum
f@r@ de veaste }i de to]i oc@rât zace. Era oarecând viteaz }i în r@zboiu tare, iar@ acum
f@r@ de puteare }i mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând în]elept, iar@ acum
încunjurat de norul nesciin]ii. Era de cinste, iar@ acum de to]i l@p@dat. Poruncea
oarecând }i Ardealului, iar@ acum nici ]@rii sale. Îi slujea oarecând alte neamuri, acum
dânsul easte bajocura acelora”.179 Nostalgia mândr@ a lui Cotorea se refer@, desigur,
la descenden]a noastr@ din romanii cei „vesti]i }i l@uda]i”, dar, surprinz@tor, }i la un
trecut istoric unitar al românilor. „Poruncia oarecând }i Ardialului” se refer@ la românii
de dincolo de Carpa]i, care acum „nici ]@rii sale” nu poruncesc, fiind în robie tur-
ceasc@, a}a cum Ardealul era în robie ungureasc@. Textul creaz@ un precedent glorios
în literatura român@, apreciat ca atare de istoricii literari.180 Finalitatea lui Cotorea se
clarific@ odat@ cu explicarea motivului dec@derii românilor din eroicul lor trecut.
Cauza este desp@r]irea românilor de Biserica Romei }i urmarea schismaticiei grece}ti.
„{i cunosc – zice – c@ n-am avea oc@ (motiv – n.n.) a ne desp@r]i de Biserica Râmului,
fiind }i noi sânge adev@rat a râmleaniilor”. Pentru români, deci, unirea cu catolicismul
înseamn@ revenirea la vechea credin]@ roman@, în care ne-am n@scut ca popor }i care
este firesc s@ ne atrag@ iar@}i spre sine. Prin acest demers de idei, Cotorea d@ un sens
na]ional unirii cu Roma, urmându-l astfel pe Inochentie Micu-Klein, care în 1744
spunea c@ situa]ia trist@ }i „nemaiauzit@” a românilor de ambele rituri se datore}te
schismei, adic@ desprinderii de vechea religie roman@.181 Iat@, deci, c@ primele scli-
piri ale directivei na]ionale, care va face gloria greco-catolicismului }i a {colii Ardele-
ne, nu le întâlnim la intelectualii forma]i în mediile cosmopolite ale Romei }i Vienei,
ci la cei veni]i de la Tirnavia, punct de interferen]@ a unor solidarit@]i etnice cu tr@s@-
turi proprii pronun]ate. Astfel s-a n@scut modelul de legitimare istorico-na]ional@ a
confesiunii greco-catolice }i pe acest suport se vor manifesta bogatele opere
justificative ale {colii Ardelene, fie ele scrieri religioase, fie laice.182
Iat@ deci cum, înc@ din faza manuscris@, crea]ia preiluminist@ a {colii Ardelene
se divide în dou@ direc]ii. Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein d@ semnalul
refacerii literaturii de altar, ajuns@ la cea mai joas@ cot@, în urma decretului de
interzicere al Mariei Tereza. Scrierile lui Gherontie Cotorea sunt mesagerii înainta]i
179
Apud Augustin Bunea, Episcopii..., p. 372.
180
Vezi Mircea Anghelescu, Preromantismul românesc, Bucure}ti, 1971, p. 36.
181
Într-un memoriu din acel an c@tre Curtea de la Viena: „Da aber die Walacher schisma-
tisch waren, ist es leitchtlich zu muthmassen, dass das Schisma selbe in dieses uner-
hörte Tractament geworfen habe”. Apud Zenovie Pâcli}anu, Istoria bisericii..., p. 63.
182
Despre Gherontie Cotorea vezi Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 350 – 351, 427;
Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 121; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 613, 661;
Augustin Bunea, Episcopii..., p. 9, 34, 134, 143, 235, 277 – 295, 344, 368, 371 – 373; Ioan
Ra]iu, Dasc@lii no}tri. Scurte noti]e din via]a }i activitatea lor literar@ (1754 – 1848), f.l.,
f.a., p. VII – IX; Nicolae Dr@ganu, Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des
origines á la fin du XVIII-e siècle, Bucure}ti, 1938, p. 56 – 59; Nicolae Com}a, Manuscri-
sele române}ti..., p. 94 – 98; Zoltán I. Tóth, op.cit., apud indice, sub voce Kotore Geron-
tius; Angela Becleanu-Iancu, Geneza culturologiei române}ti, Ia}i, 1974, p. 75 – 76.
264
ai laturii militante a aceluia}i curent de gândire }i ac]iune. Dializând marea literatur@

umanist@ a Europei, prima clas@ intelectual@ de tip popular }i extins din istoria
românilor se reg@se}te }i se mobilizeaz@ în jurul nevoilor stringente }i numeroase
ale na]iunii care a creat-o. Acumul@rile cantitative de o jum@tate de veac au explodat
dup@ 1750 într-o veritabil@ eflorescen]@ de crea]ii }i c@r]i. La 1754, Blajul cultural î}i
adaug@ dimensiunea didactic@, prin deschiderea vestitelor }coli române}ti
greco-catolice. Foarte cunoscut }i mediatizat de istorici,183 evenimentul deschi-
derii }colilor }i faimoasele lor rezultate ulterioare poate fi ilustrat prin tr@s@tura lui
esen]ial@. Prin }colile Blajului, cuno}tin]ele de tip european acumulate timp de o
jum@tate de secol au coborât de la nivelul elitei intelectuale la nivelul popular. A
fost modalitatea local@ de ac]iune luminist@, în sensul implic@rii poporului în ope-
ra de con}tiin]@ spiritual@ }i conduit@ cet@]eneasc@. Odat@ cu }colile întemeiate,
Blajul a început s@ reverse asupra comunit@]ii românilor din cuno}tin]ele umaniste
acumulate. Tipic@ în cazul Transilvaniei a fost reducerea la un singur centru a
întregului demers luminist, la Blaj. El dobânde}te astfel caracterul unei monade,
inim@ ce a pulsat seva necesar@ a unei uria}e reforme istorice, care îi va implica pe
ardeleni mai întâi, apoi românimea întreag@ }i destinul na]ional al acesteia. Faptul
c@ Blajul era un centru ecleziastic populat de prerogative clericale, o „republic@
teocratic@” sau, dup@ expresia cardinalului Iuliu Hossu, „Vaticanul românilor”, i-a
legitimat moral calitatea de metropol@ spiritual@, în mentalul unui popor legat prin
toate fibrele fiin]ei sale istorice de religie }i biseric@. Dup@ r@scoala lui Sofronie }i
revenirea unei mari p@r]i a românilor la ortodoxie, la 1762, greco-catolicismul
românesc s-a înt@rit, în loc s@ sl@beasc@, iar capi}tea lui, Blajul, }i-a început mar}ul
triumfal în istoria românilor. Ideea european@ }i modelul omului cu }tiin]@ de car-
te, scos din ignoran]a medieval@, au avut o for]@ irezistibil@ de contaminare. Venit
din mediu bisericesc }i religios }i scutit de accentele ateiste din occident, luminismul
ardelean a fost oper@ de zidire nou@, pe temeliile vechi }i statornice ale tradi]iilor
na]ionale.184 Cu nesemnificative excep]ii, dasc@lii Blajului au fost oameni ai bisericii,
c@lug@ri mai întâi, atâta timp cât spiritul vremii a impus acest lucru, iar mai apoi }i
preo]i celibi. Între altar }i }coal@, între biseric@ }i na]iune, Blajul }i oamenii s@i au
creat o simbioz@ precursoare de model istoric cu b@taie lung@ în viitor.
Deocamdat@, la deschiderea tipografiei, Blajul avea datoria de a reface
literatura religioas@, mai corect de a crea o asemenea literatur@ pertinent@ de
confesiunea greco-catolic@. Nu decretul imperial din 1747,185 ci imperiul
necesit@]ii a dus la editarea întregului patrimoniu de c@r]i necesare cultului
religios. Cel mai urgent a fost Ceaslovul cu rug@ciunile orelor, un volum masiv,
183
Vezi, selectiv, Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 333 – 334; Timotei Cipariu, Acte }i
fragmente..., p. 217 – 224; Ioan Antonelli, Breviariu istoric al }coalelor din Blaj, Blaj,
1877; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 – 312; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântu-
lui..., p. 173 – 200; Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune ({colile din Blaj ]n epoca rena}terii
na]ionale), Cluj-Napoca, 1987.
184
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana..., pass.
185
265
Ioan Chindri}
de 660 de pagini, lucrate de aceia}i „ieromona}i” care f@cuser@ }i Floarea

adev@rului. În Predoslovie, ei relev@ „lipsa cea mare” de c@r]i biserice}ti, cea
de fa]@ fiind menit@ „ca s@ s@ vindece câtu}i de cât aciast@ mare sc@dere”.186 Cu
aceast@ carte, tip@riturile bl@jene încep s@ fie împodobite cu gravuri, realizatorii
lor întemeind în timp o remarcabil@ }coal@ artistic@ a gravurii în lemn.187 Artistul
de la 1751 este Vlaicu, din ale c@rui lucr@ri Ceaslovul cuprinde nu mai pu]in de
11. A lui este }i imaginea vechii m@n@stiri }i catedrale de la Blaj, care va ap@rea
ulterior în mai multe c@r]i bl@jene. Dimensiunea artistic@, ilustrat@ }i de al]i
gravori ca Ioani]iu Endredi, Sandul Tipograful, Petru Papavici Râmniceanu }i
Dimitrie Finta adaug@ erudi]iei teologice factorul receptivit@]ii populare, la un
popor ata}at fidel de cultul icoanelor, cum sunt românii. Cartea a avut un suc-
ces atât de mare, încât la 1786 s-a scos edi]ia a }asea,188 pentru ca în 1793 s@ se
mai semnaleze o edi]ie.189 Doi ani mai târziu, apare cartea despre patimile }i
moartea Mântuitorului Hristos, Strastnicul,190 care cuprinde ordinea slujbelor
din s@pt@mâna mare. Aceea}i aten]ie o acord@ „cucearnicii ieromona}i de la
Blajiu” aspectului estetic al lucr@rii, fiind vorba de o carte de altar. Sub imaginea
m@n@stirii, care revine }i aici, unul dintre ei }i-a încercat condeiul cu
urm@toarele versuri: „Trei fea]e v@z în Troi]@,/Un Dumnezeu prin credin]@./Tat@l,
Fiiul, Duhul Sfânt/Un gând }i o voie sânt./Troi]ii s-au numit hramul,/Ca s@ p@-
zeasc@ tot neamul/{i cei din aceast@ vie/Un gând }i-o voie s@ fie”. Este cel dintâi
Strastnic din cultura noastr@,191 fapt care, al@turi de frumuse]ea p@trunz@toare
a slujbelor cuprinse, i-a asigurat o mare difuzare în Transilvania.192 Cartea a fost
reeditat@ în 1773, „în Sfânta Mitropolie a Blajului”, precizare care poart@
186
Titlul: Ceaslov acum într-acesta} chip întâi tip@rit supt st@pânirea preîn@l]atei chesaro-
cr@iesei Mariii Theresii. Cu blagosloveniia preacinstitului P. Petru Aaron, gheneral vica-
re}ului, în Sfânt@ M@n@stire de la Blajiu. La anul de la Hristos 1751. Vezi }i Bibliografia
româneasc@ veche (în continuare siglat B.R.V.), IV, 70 – 71.
187
Alexandru Lupeanu-Melin, Xilografii de la Blaj, 1750 – 1800, Blaj, 1929; Cornel Tatai-
Balt@, Gravorii în lemn de la Blaj (1750 – 1830), Blaj, 1995.
188
B.R.V., II, p. 265; Endre Veress, Erdély és magyarországi régi oláh könyek és nyomtatván-
yok (1544 – 1808), Cluj, 1910, p. 61; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene între 1750 –
1800, în „Cultura cre}tin@”, XXIV, 1944, nr. 5 – 6, p. 317.
189
Daniela B@rbulescu, Contribu]ii la Bibliografia româneasc@ veche, în „Glasul biseri-
cii”, XXI, 1962, nr. 3 – 4, p. 392 – 396.
190
Strastnic care cuprinde în sine slujba sfintelor patimi }i a Învierii Domnului Hristos.
Acum într-acesta chip tip@rit supt st@pânirea preîn@l]atei chesaro-cr@iasei Mariii
Theresiii, cu blagosloveniia presfin]itului vl@dichii F@g@ra}ului chiriu chir Petru Pavel
Aaron de la Bistra. În M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj. Anii de la Hristos 1753.
Vezi }i B.R.V., II, p. 126; IV, p. 245 – 247.
191
192
Numai în Maramure}, zon@ exterioar@ Episcopiei F@g@ra}ului, au circulat 41 de exem-
plare, pentru ca la edi]ia a doua, din 1773, num@rul s@ creasc@ la 79 de exemplare (Ioan
Bârlea, Însemn@ri din bisericile Maramure}ului, Bucure}ti, 1909, pass; Aurel Socolan,
Circula]ia c@r]ii române}ti pân@ la 1850 în jude]ul Maramure}, tez@ de doctorat, I, Cluj-
Napoca, 1983, p. 124). La 1847, cartea înc@ se mai cump@ra, cu 5 florini, de c@tre popa
Nechita din Ma}ca L@pu}ului (azi R@zoare), pe seama bisericii unite din localitate (ibid.,
266
amprenta ostenta]iei episcopului Grigore Maior (întâlnit@ }i în titlurile altor c@r]i

bl@jene) de a considera Episcopia F@g@ra}ului drept mitropolie, continuatoare
a celei de la Alba Iulia, întemeiat@ de Mihai Viteazul. La 1756 uni]ii î}i tip@resc
propriul Liturghier.193 Editorii au folosit ca model Liturghierul lui Antim
Ivireanu din 1713, cu mici }i nesemnificative modific@ri.194 Liturghierul era de
cea mai mare lips@ în Transilvania. În pofida numeroaselor edi]ii extracarpatice,
aceast@ carte – spre deosebire de altele – n-a p@truns aproape deloc în
Transilvania, din motive pe care cercet@torii nu }i le pot explica.195 Lipsa a r@mas
acut@ }i dup@ aceast@ edi]ie bl@jean@, astfel c@ la 1775 Liturghierul a fost reedi-
tat, dup@ o „aproba]ie” a lui Ieronim Kalnoki, „canonic }i c@r]ilor revizor”, din
17 iulie a aceluia}i an. 196 Aceast@ reeditare poart@ îns@ }i pecetea voin]ei
autorit@]ilor. În prim@vara anului 1773, episcopii uni]i din Imperiu au fost
convoca]i la Viena, la o conferin]@ pe teme stringente ale bisericii unite, între
care locul prim l-a ocupat reducerea num@rului enorm de s@rb@tori, mo}tenite
din Biserica Oriental@. Au participat Grigore Maior de la Blaj, ruteanul Andrei
Bacsinsky de la Munkács }i croatul Vasile Bo•ièkoviæ. Între 1 martie }i 24 aprilie,
episcopii }i „canonicii” înso]itori – pe Maior l-a înso]it tân@rul c@lug@r Samuil
Micu – au discutat între altele }i nevoia tip@ririi unor c@r]i de cult deficitare,
printre care }i Liturghierul.197 Tot în anul 1756 s-a tip@rit }i Psaltirea, cea mai
popular@ dintre c@r]ile biserice}ti. Nu se cunosc exemplare din aceast@ prim@
edi]ie. Certitudinea apari]iei ei o confirm@ o scrisoare a lui Petru Pavel Aron
din 1756 c@tre episcopul romano-catolic de la Oradea.198 Pe de alt@ parte, cu
ocazia vizita]iunii canonice în p@r]ile S@tmarului, în acela}i an, el a poruncit ca
fiecare parohie s@ aib@ Psaltirea proasp@t tip@rit@.199 Abia din a treia edi]ie, 1764,
II, p. 173). Alte circa 50 de exemplare au fost identificate recent în inventarele

biserice}ti din Transilvania (Suzana Andea }i Avram Andea, Cartea româneasc@ veche
din Transilvania în inventare biserice}ti, Cluj-Napoca, 1996, pass.).
193
Dumnezeie}tile Liturghii a celor dintru sfin]i p@rin]ilor no}tri Ioan Zlatoust, Vasilie cel Mare
}i a Prejdesfe}teniii. Acum întru acesta chip tip@rit@, st@pânind prean@l]ata chesaro-
cr@iasa Romanilor, prin]esa Ardealului iproci Maria Theresiia. Cu blagosloveniia prea-
sfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. În M@n@stirea Sfintei Troi]@
la Blajiu. Anul de la Hristos 1756. De Mihail Becicherechi. Vezi }i B.R.V., II, p. 134; Endre
Veress, Erdélyi és magyaroszági..., p. 45; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene..., p. 311.
194
Zenovie Pâcli}anu, Istoria bisericii..., p. 67.
195
Ibid.
196
B.R.V., II, p. 212; Endre Veress, Erdélyi és magyarországi..., p. 52.
197
Ioan Moga, Contribu]ii privitoare la tip@rirea c@r]ilor biserice}ti în veacul XVIII pentru
românii din Transilvania }i Ungaria, în Omagiu Înalt Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae
B@lan, mitropolitul Ardealului, Sibiu, 1940, p. 584 – 593.
198
Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 67: „... nostra typographia alterum hoc anno ecclesiastici
oficii partem... hoc est psalterium edidit”.
199
Ibid., p. 68. Pentru o Psaltire edi]ie princeps la Blaj în 1756 opineaz@ }i Zenovie Pâcli}anu,
Tipografia din Blaj, p. 105 – 108; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri la
Bibliografia româneasc@ veche, în „Glasul bisericii”, XIX, 1960, nr. 11 – 12, p. 1044;
Daniela Poenaru, Contribu]ii la Bibliografia româneasc@ veche, Târgovi}te, 1973, p. 46.
267
Ioan Chindri}
s-a p@strat exemplar întreg.200 Urm@toarele edi]ii sunt din 1773,201 1780202 }i
1786.203 Protocolul de la Viena din 1773, încheiat la conferin]a episcopilor uni]i,
prevedea ca la sfâr}itul Psaltirii s@ fie ad@ugat@ Pascalia.204 Abia în edi]ia lui Ioan
Bob din 1786 se adaug@ acest element popular, în plus }i o list@ cu „nume
jidove}ti care le pomene}te David la psalmii lui, tâlcuite, cu istoriile lor”.
Textul Psaltirii în sine, în aceste edi]ii, precum }i cel care va intra în componen]a
Bibliei de la Blaj din 1795, este absolut identic cu cel care s-a impus în toate
Psaltirile române}ti din secolul al XVIII-lea, începând cu Psaltirea de la Buz@u
din 1703.205 Prestigiul variantei Buz@u 1703 nu se opre}te îns@ aici, drumul ei a
continuat neschimbat pân@ în secolul XX, când reg@sim textul în Biblia sinodal@
din 1914. 206 O carte uzual@ deosebit de important@ era Euhologionul sau
Molitvenicul. La Blaj, prima edi]ie a Euhologhionului s-a tip@rit în 1757.207 Re-
lativ consistent, acest Euhologhion a fost radical schimbat }i mult îmbog@]it la a
doua editare, în 1784. Este, de fapt, o carte nou redactat@, efort explicabil prin
rolul deosebit al Molitvenicului în activitatea pastoral@ a preo]ilor de rit
r@s@ritean.208 Este o lucrare ambi]ioas@, prin con]inut }i form@, care tr@deaz@
200
Psaltirea prorocului }i împ@ratului David. Acum a treia oar@ tip@rit@ cu blagosloveniia
preasfin]itului chiriu chir P. Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. În Sfânta Mitropolie a Blajului.
Anii de la Hristos 1764. Este o tip@ritur@ de format 80 mic, p@strat }i la edi]iile urm@toare,
Psaltirea fiind o carte de pietate }i „la purt@tor”. Vezi }i B.R.V., II, p. 162; IV, p. 250 – 251; Aurel
Filimon, Nou@ contribu]iuni la Bibliografia veche româneasc@, în „Dacoromania”, VI, 1929 –
1930, p. 274 – 287; Al. B@rc@cil@, Un tropar al preacuviosului Nicodim, în „Buletinul Comisiunii
monumentelor istorice”, XXVI, 1933, p. 43; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Constantin Pascu,
Cartea româneasc@ veche în Biblioteca Brukenthal, Sibiu, 1976, p. 54.
201
B.R.V., IV, p. 90.
202
B.R.V., II, p. 269; IV, 262; Endre Veress, op.cit., p. 53; Aurel Filimon, op.cit., p. 274 –
278; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D. {andru, Îndrept@ri la „Bibliografia româneasc@
veche”, în „Revista istoric@”, XVII, 1947, p. 138 – 156; Constantin Pascu, op.cit., p. 72.
203
B.R.V., II, p. 315; IV, p. 265; Endre Veress, op.cit., p. 62; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; G.
Hâncu, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „V.A. Urechia”, Gala]i, 1965, p. 51;
Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 230 – 231.
204
Ioan Moga, op.cit., p. 590.
205
Vezi Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea.
Probleme de filia]ie, în „Limba român@”, XXII, 1974, nr. 3, p. 233 – 242; idem, Contri-
bu]ii la problema unific@rii limbii române literare. (În leg@tur@ cu edi]iile române}ti
din secolul al XVIII-lea ale „Psaltirii”), ibid., nr. 1, p. 13 – 24.
206
Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@, Bucure}ti, 1914.
207
Euhologhion adec@ Molitvinic. Acum întâiu într-acest chip tip@rit cu blagosloveniia prea-
sfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron de la Bistra, vl@dic@i F@g@ra}ului. În M@n@stirea
Sfintei Troi]@ de la Blaj. Anii de la Hristos 1757. Vezi }i B.R.V., II, p. 141; Endre Veress,
op.cit., p. 46; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia din Blaj, p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311.
208
Euhologhion adec@ Molitvenic, care cuprinde în sine rânduiala Besearecii R@s@ritului, ce s@
cuvine preo]imii a sluji la toat@ treaba norodului. Supt preafericita împ@r@]ie a pren@l]atului
împ@rat al Romanilor, marele prin]ip Ardealului }i celelalte Iosif al doile. Cu voia celor mai
mari. Tip@rit@ acum a doa oar@ într-acesta chip în Blaj, la anii de la Hristos 1784.
268
existen]a unui autor competent }i unic, r@mas anonim. El con}tientizeaz@ faptul

c@ Molitvenicul este leg@tura cea mai frecvent@ }i mai rapid@ dintre preot }i
credincio}ii s@i. Ca atare, s-a str@duit s@ adune în carte „mai toate tainele }i rân-
duielile pravoslavnicii Besearicii noastre a R@s@ritului”. Cuvântul înainte este în
întregime un scurt manifest luminist, în care se deplânge, de exemplu, pu]in@-
tatea cunosc@torilor de legi „întru neamul nostru” }i se promite tip@rirea de noi
c@r]i, „c@ înv@]@tura arat@ pre om c@ este om, }i cu cât este mai înv@]at omul, cu
atât mai mult s@ os@bea}te de dobitoace”. Pe dosul foii de titlu se afl@ o gravur@
reprezentând stema Transilvaniei ca principat al Imperiului Austriac, înso]it@ de
opt versuri închinate împ@ratului Iosif II.209 Loialismul proiosefin al lui Bob
sintetizeaz@ rela]iile speciale pe care românii ardeleni le-au avut cu acest monarh
providen]ial, patronul Aufklärung-ului austriac, în care s-a încadrat }i cultura
Blajului în secolul luminilor. Cartea, care se încheie cu Sinaxarul „celor 12 luni
de preste an”, este împodobit@ cu gravuri ale arti}tilor xilogravori Petru Papavici
Râmniceanu }i Ioani]iu Endredi.210 O tip@ritur@ impresionant@ prin dimensiuni
este Octoihul cânt@rilor dup@ opt „glasuri”, tip@rit la 1760,211 pe care tiparnicii o
dedic@ Sfântului Ioan Damaschin, autorul operei, în dou@ versuri sub portretul
acestuia: „Organul blagosloviei Damaschin încordeaz@/{i noao Sfânta Troi]@ bine
ne-adevereaz@”. A fost reeditat în 1770, sub p@storia lui Atanasie Rednic, }i de
dou@ ori, 1783 }i 1792, sub a lui Ioan Bob.212 {i r@spândirea acestei c@r]i este
excep]ional@, identificându-se în aceea}i zon@ a Maramure}ului, în zilele noastre,
aproape 120 de exemplare „circulante” din cele patru edi]ii. Catavasierul a fost
tip@rit de patru ori consecutiv, sub patru episcopi: 1762 sub Petru Pavel Aron,213
Cu tipariul Seminariului. Vezi }i B.R.V., II, p. 290 – 292; IV, p. 264; Endre Veress, op.cit., p.
56; Andrei Veress, Bibliografia româno-ungar@, II, Bucure}ti, 1931; D. {andru, Îndrept@ri...,
p. 141; Iosif Naghiu, op.cit., p. 316 – 317; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 222.
209
Sub titlul Stihuri politice}ti asupra stemei împ@r@te}ti: „Gripsorul cu doao capete în@l-
]at/Schiptrul, m@rul }i spata împreunat/Semnulu puterii împ@r@te}ti arat@/Carea lui
Iosif este încredin]at@,/Lui Iosif cel mare, de neamuri iubit, /Soare de scutin]@ noao
r@s@rit. /Domnul cu pace mul]i ani s@-l tr@iasc@/{i prin El pre noi s@ ne fericeasc@”.
Reproduse la Andrei Veress, Bibliografia..., II, p. 31.
210
Cornel Tatai-Balt@, Gravorii în lemn..., p. 119 – 121.
211
Octoih }i slujbele sfin]ilor de ob}te. Cu blagosloveniia preaosfin]itului }i prealumi-
natului chiriu chir Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei
împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj 1760. Tip@ritur@
format 40, de 1 foaie + 506 + 218 + 38 p. Vezi }i B.R.V., II, p. 152; IV, p. 249.
212
B.R.V., IV, p. 252 – 253; IV, p. 96; II, p. 349. Cf. }i Endre Veress, op.cit., p. 50 – 51 }i 71;
Aurel Filimon, op.cit., p. 617; C. Bobulescu, Pentru „Bibliografia româneasc@”. C@r]i
necunoscute, în „Spicuitor în ogor vecin”, I, 1920, fasc. 1 – 3, p. 46 – 55; Iosif Naghiu,
op.cit., p. 318.
213
Catavasiiariu cu multe preste tot anul trebuincioase cânt@ri. Cu blagosloveniia preasfin-
]itului }i prealuminatului domn Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i
p@r]ile ei împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj în anul 1762.
Vezi }i B.R.V., IV, p. 77 – 79; Aurel Filimon, op.cit., p. 616; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312.
269
Ioan Chindri}
1769 sub Atanasie Rednic,214 1777 sub Grigore Maior215 }i 1793 sub Ioan Bob.216
Catavasierele bl@jene con]in }i catavasiile în limba greac@, ortografiate îns@ cu slove
chirilice, dovad@ a faptului c@ în bisericile unite din Ardeal se mai cânta înc@
grece}te la sfâr}itul secolului al XVIII-lea. O alt@ carte de pietate popular@, Aca-
tistul, avea în secolul al XVIII-lea un con]inut mult mai larg decât ceea ce s-a impus
ulterior a fi o carte de cânt@ri }i rug@ciuni în cinstea Fecioarei Maria. Este evident
acest lucru de la prima edi]ie, din 1763.217 Se adreseaz@ credincio}ilor de toate
categoriile, c@rora la sfâr}it li se ofer@ o tabel@ cu cifrele pân@ la 1000, scrise cu
slove chirilice, pentru a face fa]@ tranzi]iei presante la cifrele arabe. Reedit@rile
din 1774,218 1786219 }i 1791220 nu rup aceast@ tradi]ie, lucru care se va petrece
îns@ în 1801, odat@ cu Acatistul lui Samuil Micu, lucrare revolu]ionar@, care schimb@
alfabetul chirilic cu cel latin }i lanseaz@ o ortografie cu litere latine r@mas@ celebr@
în cultura noastr@.221 Evanghelierul bl@jean s-a tip@rit la 1765, sub p@storia lui
Atanasie Rednic.222 Monumentala lucrare, adev@rat@ fal@ a tiparului bl@jean, a re-
215
B.R.V., II, p. 220. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D.
{andru, op.cit., p. 152.
216
B.R.V., IV, p. 267 – 268. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 72; Aurel Filimon, op.cit., p.
618 – 619; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318. Daniela B@rbulescu, Contribu]ii..., p. 393.
217
Acatistiiariu cu multe alease rug@ciuni pentru evlaviia fie}tec@ruia cre}tin. Cu blagosloveniia
preaosfin]itului }i prealuminatului domn P. Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i
p@r]ilor ei împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj, anii de la
Hristos 1763. Format 120, de 2 foi + 661 [-664] pagini. Vezi }i B.R.V., IV, p. 249; Aurel
Filimon, op.cit., p. 381; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312. Iat@ cum ar@ta cuprinsul unui Acatist
la 1763: Rug@ciunile duminecii (p. 1 – 30); Rug@ciunile peste s@pt@mân@ de toate zilele (p.
32 – 82); Rug@ciunile dumnezeie}tii slujbi (p. 83 – 143); Canon de poc@in]@ (p. 144 – 169);
Molitva c@tr@ Dumnezeu Savaoth, scoas@ de pe grecie, foarte de folos (p. 170 – 183);
Pravila c@tr@ Dumnezeiasca cuminec@tur@ (p. 184 – 299); Acatistul Preasfintei N@sc@-
toarei de Dumnezeu (p. 300 – 399); Acatistul lui Isus Hristos (p. 400 – 470); Rânduiala
Paraclisului (p. 471 – 507); Canon de rug@ciune c@tr@ îngerul p@zitoriul vie]ii omului (p.
508 – 538); Canon de rug@ciune ce se cânt@ c@tr@ puterile cere}ti }i c@tr@ to]i sfin]ii (p. 539
– 558); Slujba din toate zilele (p. 559 – 624); Rug@ciunile celor ce merg spre somn (p. 597
– 624); Rug@ciunile measii (p. 625 – 630); Sinaxarul (p. 631 – 658); Înv@]@tur@ pentru
în]@lesul Pashaliii, împreun@ cu tabla Pascaliei (p. 659 – 660). Pe ultima fil@, o tabl@ cu
Însemnarea slovelor care se pun la num@r, începând de la una pân@ la o mie.
218
B.R.V., II, p. 203 – 204; Endre Veress, op.cit., p. 51; Giorge Pascu, Istoria literaturii române
din secolul XVIII. III. Epoca lui Clain, {incai }i Maior, Ia}i, 1927, p. 15; Iosif Naghiu, op.cit.,
p. 314; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri..., p. 343; Martin Bodinger, Cartea
româneasc@ veche în colec]iile Bibliotecii Centrale Universitare din Ia}i, Ia}i, 1976, p. 133.
219
B.R.V., II, p. 311; Endre Veress, op.cit., p. 60; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Constantin
Pascu, op.cit., p. 78.
220
B.R.V., II, p. 340; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318; Martin Bodinger, op.cit., p. 184.
221
Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti români, în „Archivu pentru filologie }i istorie”,
1870 – 1871, nr. XXXIX, p. 761 – 765; N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu
Clain – teologul. Via]a, opera }i concep]ia lui teologic@, Sibiu, 1957, p. 58 – 59.
222
Sfânta }i dumnezeiasca a lui Isus Hristos Evanghelie. Acum întâiu tip@rit@, supt st@pânirea
preaîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci, Mariei Theresiei. Cu
blagosloveniia prealuminatului }i preasfin]itului chiriu chir Atanasie R@dnic, vl@dic@i F@-
270
editat-o Grigore Maior în 1776.223 Asemeni altor c@r]i biserice}ti tip@rite la Blaj,
}i Evangheliarul este o reproducere dup@ c@r]i similare de peste Carpa]i. În acest
caz, modelul urmat este Evanghelia de la Bucure}ti din 1750. R@spândirea acestei
c@r]i a fost excep]ional@. În aceea}i zon@ de referin]@, Maramure}ul, au ajuns pân@
în zilele noastre 82 de exemplare, studiul r@spândirii neoprindu-se îns@ aici.224
În anul 1766 s-a tip@rit un alt Ceaslov, deosebit de cel din familia 1751, cu titlul
latinizat de Orologhion (Horologium).225 Este un eveniment singular în via]a
{colii Ardelene, prin caracterul „retrograd” al con]inutului }i limbajului. Se pare
c@ este opera lui Atanasie Rednic, acum episcop, cleric care amesteca în perso-
nalitatea sa un catolicism riguros }i un ata}ament fanatic la tradi]iile Bisericii
Orientale, dobândit în lunga z@bovire printre rutenii uni]i de la Munkács. Sub
latinizantul titlu de Orologhion se ascunde un izvor slavon, care se repercuteaz@
asupra limbajului c@r]ii, împânzit de slavonisme rebarbative.226 Acest specios „Ho-
rologium” nu se va mai reedita. O tip@ritur@ monumental@ este }i Apostolul din
1767,227 care concureaz@ în elegan]@ }i art@ cu Triodul din 1771, ap@rut cu un an
g@ra}ului iproci. În Sfânta Mitropolie a Blajului. Anii de la Hristos 1765. Vezi }i B.R.V., II, p.
164; Endre Veress, op.cit., p. 48; Ioan Bârlea, op.cit., p. 7; Giorge Pascu, op.cit., p. 14; Titu
L. Ro}u, Însemn@ri }i inscrip]ii bihorene, I, Beiu}, 1941, p. 36; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313;
D. {andru, op.cit., p. 149, nota 3; Ioan N. Beju, Biblioteca mitropolitan@, în Omagiu Înalt
Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, 1905 – 1955, Sibiu, 1956, p.
125; Virgil Molin, Ilustra]ia în vechea carte româneasc@, în „Biserica Ortodox@ Român@”,
LXXVIII, 1960, nr. 7 – 8, p. 712 – 714; Viorel [igu, Însemn@ri de pe tip@riturile române}ti.
(Fondul de carte al Mitropoliei Banatului, Timi}oara), în „Mitropolia Banatului”, XXVIII,
1978, nr. 1 – 3, p. 74 – 94; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii referitoare la xilogravura
româneasc@ din secolul al XVIII-lea, în „Biblioteca }i cercetarea”, IV, 1980, p. 36.
223
B.R.V., II, p. 214; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314 – 315.
224
Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii române}ti..., I, p. 123; Gra]iana Alicu, Circula]ia c@r]ii
vechi române}ti în jude]ul Cluj, în „Acta Musei Napocensis”, XV, 1978, p. 401 – 410
(I); XVI, 1979, p. 791 – 808 (II); XVII, 1980, p. 769 – 784 (III); XVIII, 1981, p. 681 – 694
(IV); XIX, 1982, p. 673 – 685 (V); XX, 1983, p. 771 – 782 (VI), pass.; Susana Andea }i
Avram Andea, op.cit., apud indice, sub voce Evanghelie, poz. Blaj.
225
Orologhion adec@ Ceaslov, care cuprinde în sine slujba de zi }i de noapte. Acum
într-acest chip a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Cu blagosloveniia
celor mai mari. Tip@rit în Blaj, în tipografiia M@n@stirii Bunei Vestiri. 1766. Vezi }i
B.R.V., II, p. 170 – 171; IV, p. 251; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313.
226
Iat@, de exemplu, o parte din cuprinsul Orologhionului de la 1766 (cuvintele slavone
sunt cu litere deosebite): Poluno}tin]a de toate zilele (p. 2); Poluno}tin]a sâmbetii (p.
49), Poluno}tin]a duminecii (p. 71); Rânduiala utreniei (p. 75); Cânt@ri troicinice
(p. 97); Cânt@rile lui Moisi (p. 109); Hvalitele (p. 152); Perviceas (p. 165); Mejdo ceas
a lui pervi (p. 170); Treti ceas (p. 180); Mejdo ceas a lui treti (p. 190); {esti ceas (p.
204); Mejdo ceas a lui }esti (p. 216); Obeadni]a (p. 222); Rânduiala panaghiei (p.
228); Deveti ceas (p. 248); Mejdo ceas a lui deveti (p. 261) }. a.
227
Apostol. Acum întâiu a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@pânirea
preîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Ma-
riei Theresiii. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit în Blaj în tipografia M@n@stirei Bunei
Vestiri. Anii de la Hs. 1767. Vezi }i B.R.V., II, p. 172 }i IV, p. 251; Nicolae Iorga, Scrisori }i
inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Bucure}ti, 1906, p. 204; Ioan Bârlea, op.cit.,
271
Ioan Chindri}
înaintea mor]ii lui Rednic.228 Cartea celor „trei cânt@ri cu Dumnezeu cel Sfânt” a
avut un succes întrecut, în lumina cercet@rii, doar de Strastnicul din 1753: nu
mai pu]in de 71 de exemplare semnalate în Maramure},229 dar r@spândit bogat
}i în alte zone ale Ardealului.230 Un loc cu totul aparte în rândul c@r]ilor de altar
tip@rite la Blaj îl ocup@ Arhieraticonul din 1777.231 Arhieraticonul lui Grigore
Maior, asemeni celui manuscris al lui Inochentie Micu–Klein, este expresia voin]ei
de a înt@ri prestigiul diecezei }i a arhiereului, o carte a prerogativei sacramentale
a celui care conducea episcopia. De altfel, cartea tip@rit@ la 1777 este inspirat@
de manuscrisul amintit al lui Inochentie, dup@ cum arat@ similitudinile de text,
care nu se pot pune pe seama întâmpl@rii.232 To]i exege]ii subliniaz@ asem@narea
izbitoare, ca ambi]ie, temperament }i destin, între Inochentie }i Grigore Maior.
Personalitatea accentuat@ a acestuia din urm@ este evident@ în titlul
Arhieraticonului, unde se nume}te pe sine mitropolit, iar eparhia }i-o nume}te
„Sfânta Mitropolie”. În nomenclatorul Bisericii Catolice, uni]ii din Transilvania
aveau doar o episcopie, ridicat@ cu numele „de F@g@ra}” prin bula „Rationi
congruit”. Nostalgia militant@ pentru mitropolie, mai discret@ la unii episcopi din
secolul al XVIII-lea, vizibil@ îns@ la Grigore Maior, a contribuit la crearea curentului
na]ional, care a dus, în 1853, la restaurarea mitropoliei unite, sub numele actual
„de Alba Iulia }i F@g@ra}”. Arhieraticonul de la 1777 este o carte surprinz@toare
din mai multe puncte de vedere. Este, în primul rând, singura carte arhieratico-
nal@ tip@rit@ din cultura noastr@ veche. Slujebnicele arhiere}ti erau c@r]i manu-
scrise. Edi]ia de la Blaj este un gest modern. El ]inte}te vizibil la difuzarea }i peste
pass.; Titu L. Ro}u, op.cit., p. 39; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D. {andru, op.cit., p. 150;
Barbu Theodorescu, op.cit., p. 343; Cartea veche româneasc@ în colec]iile Bibliotecii Centrale
Universitare din Bucure}ti, Bucure}ti, 1972, p. 76; Martin Bodinger, op.cit., p. 119 – 120.
228
Triodion. Acum întâiu a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Supt
st@pânirea preaîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci,
doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit în Blaj
în tipografiia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hristos 1771. Vezi }i B.R.V., IV, p. 89
– 90; Aurel Filimon, op.cit., p. 615; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif
Naghiu, op.cit., p. 314; D. {andru, op.cit., p. 141, nota 3.
229
Ioan Bârlea, op.cit., pass.; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii..., I, p. 124.
230
Gra]iana Alicu, op.cit., pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., pass, apud indice,
sub voce Triod.
231
Arhieraticon tâlcuit de pre limba elineasc@ pre limba rumâneasc@, carele cuprinde în
sine toat@ slujba arhiereasc@. Acum întâiu tip@rit cu blagosloveniia Ex]elen]iii sale
luminatului }i preaosfin]itului domn, domnului mitropolit Grigorie Maier, vl@dica
F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a preaîn@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@riri sveatnic
dinl@untru. În Sfânta Mitropolie în Blaj. Anul de la mântuirea lumii 1777. Vezi }i
B.R.V., II, p. 219; Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315.
232
Iat@ doar unele similitudini de acest fel. La o indica]ie referitoare la zidirea bisericii,
sun@ absolut identic urm@toarea fraz@: „Cu o zi mai nainte, cela ce-i pus mai mare
preste slujba bisericeasc@, merge în besearica aceaea }i tocmea}te zidarii”. Formularea
„s-au scris împrejur” este identic@, pentru „s-au circumscris” (Inochentie f. 46 v – ed.
1777, p. 14). Explica]ia cuvântului cing@toare (Inochentie) sau br@cie (1777) este
similar@: „carii sânt furniceale sup]iri”. Etc.
272
Carpa]i, prin introducerea unor cuvinte inexistente în Ardeal: ispravnic, lighean,

ibric etc. Pân@ la sfâr}itul secolului al XIX-lea nu s-a mai tip@rit în române}te Arhi-
eraticonul. A fost folosit cel de la Blaj, în toate ]@rile române, de greco-catolici }i
ortodoc}i deopotriv@. La 1875, un exemplar din posesia mitropolitului moldo-
vean Iosif Naniescu a trebuit s@ fie cârpit, de uzat ce era, pentru a fi legat în coperte
noi.233 Ca orice carte devenit@ rarisim@, Arhieraticonul a fost copiat }i a circulat
ca manuscris, într-un num@r imprecizabil de exemplare.234 Tot Grigore Maior a
scos de sub tipar }i Minologhionul, o carte voluminoas@ in-folio, de peste 1200
de pagini.235 La aceast@ carte, „cuvio}ii ieromono}i” de la Blaj au lucrat vreme
de peste un deceniu, c@ci în 1772 ea se afla deja la cenzorul Ieronim Kalnoki.236
Polustavul a ap@rut la o dat@ înc@ neprecizat@, probabil tot sub Petru Pavel Aron,
dar nu se cunoa}te decât edi]ia a patra, din 1773,237 la începutul p@storiei lui
Grigore Maier. Ioan Bob reediteaz@ cartea în 1793, f@r@ schimb@ri în con]inut.238
Peste doi ani va ie}i de sub tipar Biblia.
Desf@}urarea acestui repertoriu, incomplet de altfel, îndeamn@ la câteva
concluzii. Cel mai observabil aspect este acela al bog@]iei de titluri }i edi]ii, Blajul
fiind cel mai puternic centru tipografic românesc din Imperiu, înainte de anul
1800.239 Cartea bisericeasc@ era suportul înv@]@turilor bisericii unite }i mesa-
gerul social al identit@]ii acesteia. La baza activit@]ii tipografice st@ voin]a
succesiv@ a episcopilor de a reface }i îmbog@]i repertoriul c@r]ilor de cult. Scoase
din amalgamul derutant al tip@riturilor bl@jene în general, c@r]ile biserice}ti
233
Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice române}ti. IV. Opera episcopului Damas-
chin, în „Cultura cre}tin@”, IV, 1915, nr. 8, p. 233.
234
Am avut la îndemân@ exemplarul din posesia Preacuvio}iei sale Pr. Silvestru Augustin
Prundu}, copiat în jurul anului 1840.
235
Minologhion care cuprinde întru sine rânduiala dumnezeie}tilor praznice }i ale st@pânei de
Dumnezeu N@sc@toarei }i pururea Fecioarei Mariei, }i ale sfin]ilor celor numi]i, ce se
pr@znuiesc preste an, }i ale sfin]ilor de ob}te în fie}tecare zi. Acum întâiu tip@rit@ rumâ-
nea}te supt st@pânirea preaîn@l]atului împ@rat al Romanilor Iosif al doilea, craiul
apostolesc, mare prin]ip al Ardealului iproci. Cu blagosloveniia Exelen]iei sale
prealuminatului domn Gavriil Grigorie Maier, episcopul F@g@ra}ului }i al preaîn@l]atei
chesaro-cr@ie}tii m@riri sfeatnic dinl@untru. În Blaj la Mitropolie. Anul de la na}terea lui
Hristos 1781. Vezi }i B.R.V., II, p. 273 }i IV, p. 262; Endre Veress, op.cit., p. 53 – 54; Nicolae
Iorga, Scrisori }i inscrip]ii..., pass.; Ioan Bârlea, op.cit., pass.; Aurel Filimon, op.cit., p. 616;
Gh. Bran, Rarit@]i bibliografice în bisericile maramure}ene, în „Graiul Maramure}ului”, IV,
1935, nr. 94, p. 3; Dorin Pop, M@rturii str@mo}e}ti, Satu Mare, 1938, pass.; Titu L. Ro}u,
op.cit., pass.; D. {andru, op.cit., p. 153; Daniela B@rbulescu, Contribu]ii }i îndrept@ri..., p.
547 – 548; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 219 – 220; Constantin Pascu, op.cit., p. 73 –
74; Gra]iana Alicu, op.cit., p. 402 – 403; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii..., p. 36.
236
237
Polustav. Acum a patra oar@ tip@rit cu blagosloveniia celor mai mari. Cu tipariul B.
Vestiri. Anul 1773. Vezi }i B.R.V., II, p. 203; Endre Veress, op.cit., p. 51; Iosif Naghiu,
op.cit., p. 314; Barbu Teodorescu, op.cit., p. 343.
238
B.R.V., II, p. 356; Endre Veress, op.cit., p. 73; Ioan Bârlea, op.cit., pass; Iosif Naghiu,
op.cit., p. 318; Ioan Beju, op.cit., p. 125; Martin Bodinger, op.cit., p. 193.
239
Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardelana..., p. 44 – 45.
273
Ioan Chindri}
relev@ o admirabil@ continuitate, de la episcop la episcop. În principiu, fiecare

s-a str@duit s@ aib@ cel pu]in o edi]ie a sa din fiecare carte necesar@ serviciului
divin. Cuvântul de ordine pare s@ fi fost num@rul }i cantitatea, recuperarea unui
gol istoric. La ie}irea din scaun a lui Grigore Maior, în 1782, tipografia avea în
stoc un num@r mare de tip@rituri,240 ceea ce nu a impietat în nici un fel asupra
tip@ririi în continuare. Este cea mai glorioas@ perioad@ din via]a Blajului cultural,
}i prin prisma c@r]ilor biserice}ti editate. Observ@m c@ lui Petru Pavel Aron îi
apar]in cele mai multe ini]iative, respectiv aproape toate edi]iile princeps. Este
omul care a dat o direc]ie practic@ consistentei clase culte cu care s-a populat
Blajul. În linia întâi a operei de definire a confesiunii greco-catolice, linie care
o constituie c@r]ile de cult, Aron a aruncat ordinul c@lug@resc, unde erudi]ia
apusean@ se al@tura supunerii }i h@rniciei laborioase. Nu este greu de imaginat
cantitatea uria}@ de munc@ ce a revenit fiec@ruia dintre „cuvio}ii ieromona}i”,
gândindu-ne c@ ei mai aveau }i îndatoriri ecleziastice, activitate didactic@ }i de
pastora]ie, precum }i – nu pu]ini dintre ei – preocup@ri literare }i }tiin]ifice
proprii. Pentru ultima dat@ în istoria bisericii noastre, un a}ez@mânt monahal
devine un focar de cultur@ esen]ial pentru o ]ar@ întreag@. Succesul uria} al Bla-
jului rezid@ în faptul c@ oamenii acestui centru spiritual au transplantat ideile,
c@r]ile, erudi]ia }i rigoarea occidental@ în aria unei biserici tradi]ionale }i familiare
de rit oriental. În titlurile c@r]ilor de la Blaj figureaz@, aproape f@r@ excep]ie,
precizarea: „Dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului”. În prima jum@tate a secolului
al XVIII-lea a domnit neclaritatea, oarecum fireasc@, asupra contururilor precise
ale religiei greco-catolice, neclaritate care s-a r@sfrânt }i asupra culturii. Re]inând
din actul unirii cu Roma doar aspectul trecerii la catolicism, persoane din afara
lumii române}ti încercaser@ s@ impun@ acestei lumi, elaborate culturale care
n-au fost asimilate }i nu au avut nici o înrâurire asupra celor viza]i. Astfel de
exemple sunt catehismul intitulat Pânea pruncilor din 1702241 }i Bucoavna
de la Cluj din 1744. 242 Prima carte con]ine elementele doctrinei
romano-catolice, deci insuccesul ei la proaspe]ii catolici de rit oriental este
firesc. A doua îns@ este un abecedar care nu se abate cu nimic de la înv@]@turile
Bisericii Orientale, fiind, de fapt, traducerea din cuvânt în cuvânt a unei
bucoavne ortodoxe tip@rite la Alba Iulia în 1699.243 Noutatea de la 1744 rezid@
240
Evanghelii, 509; Apostol, 61; Minei, 829; Triod, 438; Penticostar, 377; Strastnic, 644;
Liturghier, 183; Ceaslov, 328; Psaltire, 553; Catavasier, 655; Acatist, 353. Vezi Zenovie
Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157.
241
Vezi Ioan Mu}lea. Pânea pruncilor...; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., partea din
„Bun@ vestire”, XV, 1976, nr. 3 – 4, p. 39 – 40.
242
Bucoavn@ ce are în sine deprinderea înv@]@turii copiilor la carte }i simvolul credin]ii
cre}tine}ti, zeace porunci ale Legii Vechi }i ale cei Noao, }apte taine ale Besearecii
R@s@ritului iproci. Acum a doa or@ tip@rit@ în Cluj cu tipariul Cinstitii Academii. De
Mihai Becicherechi. Anul Domnului 1744. Vezi }i B.R.V., II, p. 79; Onisifor Ghibu, Din
istoria literaturii didactice române}ti. I. Bucoavnele, Bucure}ti, 1916, p. 18 – 20.
243
Ibidem, p. 8, 18 – 22.
274
în redarea paralel@ a textului }i cu litere latine, pe lâng@ slovele chirilice. Este

ini]iativa iezui]ilor de la Cluj, „pentru ca s@ introduc@ cu atât mai u}or pe ro-
mâni în cultura apusean@”,244 respectiv prin familiarizarea cu alfabetul marii
culturi europene. Românii îns@ au ignorat existen]a manualului. El nu venea
din mediu românesc }i nu reprezenta ritmul interior, pl@cile tectonice lente
care deplasau mentalitatea general@ a greco-catolicilor spre cultura apusean@.
Fermen]ii acestei evolu]ii ac]ionau în structurile intime ale comunit@]ii unite,
în biseric@, în }coal@ }i în crea]ia „literar@” a ale}ilor clasei intelectuale, din care
se vor ridica reprezenta]ii de frunte ai {colii Ardelene. Aceast@ centrare a
românilor în jurul bisericii }i a intelectualit@]ii clericale imprim@ foarte devreme
unirii cu Roma un caracter na]ional remarcat de to]i istoricii. Începutul
explica]iei rezid@ în starea politic@ }i social@ a românilor ardeleni, care, conform
constitu]iei medievale a Transilvaniei, nu era socoti]i „regnicolari”, adic@
indigeni, ci str@ini, tolera]i doar, al@turi de armeni, evrei }i de ]igani, în pofida
majorit@]ii lor zdrobitoare }i a dreptului istoric de popor aborigen, antic, urma}
nemijlocit al simbiozei daco-romane.245 În lipsa unei patrii p@mântene, românii
din Ardeal au considerat biserica adev@rata lor patrie.246 Debilizat@ sub teroarea
calvinismului, aceast@ patrie s-a pomenit, odat@ cu unirea de la 1700, în cea mai
puternic@ solidaritate uman@ din istoria lumii: Biserica Catolic@. Din interiorul
acestei for]e uria}e, soarta }i viitorul românilor ardeleni puteau fi privite cu
optimism. Este exact ceea ce a f@cut Inochentie Micu-Klein în cunoscuta sa
activitate de militant na]ional. Din mijlocul bisericii unite }i în virtutea docu-
mentelor fundamentale ale unirii, mai ales Secunda Leopoldina din 1701, el
porne}te lupta pentru ameliorarea situa]iei românilor. Argumentele sale se
bazeaz@ pe num@rul, vechimea }i continuitatea acestora pe teritoriul vechii
Dacii.247 Desf@}urat@ „în numele tuturor reprezentan]ilor clerului }i na]iunii”,248
aceast@ reevaluare istoric@ a conferit bisericii unite calitatea de biseric@
lupt@toare, dup@ cea esen]ial@, de biseric@ slujitoare.
244
Augustin Bunea, Din istoria românilor..., p. 143.
245
Romanitatea }i latinitatea românilor erau revela]ii familiare umani}tilor din Europa
(cf. Adolf Armbruster, op.cit., pass.). Simbioza daco-roman@ a exprimat-o cel mai
exact acela}i Andreas Freyberger, în cronica amintit@, unde, vorbind de faimoasa
„retragere aurelian@”, precizeaz@: „A plecat cu armata floarea cet@]enilor romani (a
or@}enilor – n.n.), r@mânând numai poporul de rând. Astfel s-a întâmplat c@ dacii
îmbiba]i cu vorbirea latin@, ca de altfel }i poporul roman de rând care a r@mas, au
p@strat ve}nic chiar limba latin@ absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole,
}i o p@streaz@ }i ast@zi (1702 – n.n.)”. Vezi Andreas Freyberger, op.cit., p. 33.
246
Ioan Chindri}, La vocazione..., pass.
247
David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, p. 188 – 189.
248
Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, II,
Blaj, 1872, p. 94 („Nomine... universum Clerum et Nationem repraesentantium”).
275
Ioan Chindri}
TEOLOGIA. Lupta na]ional@ a fost de durat@ lung@ }i a solicitat, din nou,

competen]ele }i energiile clasei intelectuale bl@jene, format@ din oameni ai bi-
sericii. Am v@zut cum ace}tia au studiat }i în bun@ parte au adus cu ei c@r]ile
compartimentelor }i curentelor de gândire ale Europei vremii, religioase sau
laice. Deasupra tuturor acestora, au împ@mântenit îns@ modelul intelectualului
pragmatic, propensiv spre ac]iune }i competi]ie. I-am urm@rit în munca uria}@
}i anonim@ de codificare prin tipar a literaturii de cult bisericesc pentru religia
unit@. Exemplul na]ional al lui Inochentie viza, îns@, }i întemeierea altor genuri
de exprimare, dup@ modelul genurilor similare contemplate }i cercetate de
înv@]a]ii bl@jeni în centrele catolice. Acolo cultura însemna putere, prin flu-
iditatea gândirii cultivate, care creeaz@ atmosfera de familie armonioas@ într-o
comunitate de tip etnic sau na]ional. Cum este }i firesc, ]inând cont de preg@tirea
protagoni}tilor, teologia s-a situat, cronologic, înaintea celorlalte genuri
„literare”. A fost }i o necesitate obiectiv@, în condi]iile când unirea era amenin]at@
de curente excentrice, care au culminat cu mi}carea lui Sofronie din Cioara.
Teologia bl@jean@ a trebuit s@ fac@ fa]@ unor învinuiri de a se fi înc@lcat „legea
str@mo}easc@” prin unirea cu Roma. Iat@ de ce chiar de la debutul public al acestei
discipline, ea a trebuit s@ apeleze la tehnica polemic@, a „controversiilor” de
care literatura catolic@ nu ducea lips@. Floarea adev@rului a deschis în mod
inspirat capitolul teologiei bl@jene înspre scrierile justificative ale religiei unite.
Primul teolog de anvergur@ este Petru Pavel Aron, episcopul-ascet care a
restaurat la Blaj via]a c@lug@reasc@ de tip paleocre}tin. Sfin]enia vie]ii lui a r@mas
legendar@, intrând în con}tiin]a posterit@]ii prin vulgata de tip clasic a
miraculosului }i a supranaturalului. La moartea lui, în 1764 – spun m@rturiile
vremii – icoana Fecioarei cu pruncul de pe tâmpla cupolei episcopale a plâns
cu lacrimi }i sudori de durere, producând o agita]ie popular@ care a reclamat
interven]ia împ@r@tesei Maria Tereza.249 Imagistica epocii ni-l înf@]i}eaz@ purtând
vestimenta]ia monahilor r@s@riteni, inclusiv potcapul în locul tichiei arhiereilor
catolici. Cazul se va repeta la urma}ul s@u Atanasie Rednic. În fa]a valului de
incrimin@ri, abil orchestrate din umbr@ de ierarhia fanatic@ din „Illyricul” sâr-
besc, sprijinit de Rusia,250 episcopul Aron a f@cut eforturi s@ arate c@ religia unit@
este una oriental@, c@ tradi]ia nu a fost afectat@ prin unirea cu Roma, finalmente
– prin lucrarea Floarea adev@rului – c@ principiile unirii se afl@ în cele mai
importante scrieri ortodoxe de cult. Teologia justificativ@ continu@ cu lucrarea
lui Aron din 1755, Înv@]@tur@ cre}tineasc@,251 urmat@ de dou@ edi]ii latine}ti în
249
Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de la Blaj, edi]ie coordonat@ }i
studiu introductiv de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997. Vezi }i în acest volum, studiul
O icoan@ miraculoas@ }i un proces f@r@ final.
250
Georg Michael Gottlieb Heimann, Das alte und neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 245.
251
Înv@]@tur@ cre}tineasc@ prin întreb@ri }i r@spunsuri, pentru procopseala }coalelor. Cartea era
tip@rit@ la 31 ianuarie 1755. S-a reeditat peste un an, în 1756, fiind gata la 20 mai. Vezi
B.R.V., IV, p. 73; Carlo Tagliavini, Contribu]ii..., p. 4 – 7; B.R.V., II, p. 134; Moses Gaster,
Geschicte der rumänischen Literatur, în Gustav Gröber, Gründriss der Romanischen
Philologie, II Band, 3 Ableitung, Strassbourg, 1896, p. 308; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311.
276
Doctrina Christiana Înv@]@tur@ cre}tineasc@
1757.252 Este prima carte dintr-o serie tip@rit@ de Petru Pavel Aron în edi]ii duble,
române}te }i latine}te. Inten]ia dateaz@ din 1752, când, dup@ cum s-a v@zut, a
vrut s@ dea o edi]ie latineasc@ a c@r]ii Floarea adev@rului. Declarat@ a avea
scopuri didactice, Înv@]@tur@ cre}tineasc@, alias Doctrina christiana, este
expunerea catehetic@ a doctrinei greco-catolice, pe care autorul vrea s@ o fac@
cunoscut@ }i str@inilor. Lucrarea se divide în trei p@r]i: catehismul greco-catolic,
un Dialogos ucenicul cu dascalu }i Adaugerea dialogului. Atât Dialogul, cât }i
Adaugerea sunt dezvolt@ri ale principiilor unirii cu Roma, în spiritul de la 1750
din Floarea adev@rului. Lucrarea citat@ este recomandat@, de altfel, ca fiind prima
argumenta]ie sistematic@ a acestor principii. Cartea lui Petru Pavel Aron codific@
252
Este prima lucrare în limba latin@ tip@rit@ la Blaj: Doctrina christiana ex probatis authoribus
collecta, ad usum hujus scholasticae juventutis cooptata, cum adjecto de Sacra Unione
colloquio. Carte de format mic (160), pu]in peste 200 de pagini. B.R.V., II, p. 137 – 139;
Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Tot în 1757 s-a tip@rit la Cluj, la Colegiul Iezuit, aceea}i
lucrare, asortat@, dup@ moda vremii, scopului unei diserta]ii academice. Autorul diserta]iei
este Teodor Aron, fratele episcopului, iar printre „promotori” se afl@ }i iezuitul român
Ladislau Dobra, profesor la colegiu. Vezi Géza Petrik, Magyarország bibliographiája 1712
– 1860, I, Budapesta, 1888, p. 1; Andrei Veress, Bibliografia..., I, p. 234; Ioan Chindri},
Îmbog@]irea Bibliografiei române}ti vechi (Sugestii exemplificate), în „Satu Mare. Studii }i
comunic@ri”, VII – VIII, 1986 – 1987, pp. 269 – 279, p. 282 – 283.
277
Ioan Chindri}
o confesiune catolic@, dar de rit r@s@ritean. Cel mai u}or de în]eles reiese acest
lucru din felul cum se explic@ facerea semnului crucii: „Se împreun@ primele trei
degete ale mâinii drepte }i le ducem la frunte zicând: «În numele Tat@lui», apoi
le ducem sub piept ad@ugând: «{i al fiului», dup@ care le mi}c@m sub um@rul drept,
zicând: «{i al Sfântului», apoi le mut@m pe cel stâng, încheind: „Spirit. Amin!»”.
La romano-catolici procedeul difer@, dup@ cum se }tie. La 1761, Aron revine în
for]@ cu o nou@ carte în tandem român }i latin: Adev@rata mângâiere253, respectiv
Epistola consolatoria.254 Sub forma unei scrisori pastorale c@tre credincio}ii uni]i,
pe care îi consoleaz@ pentru nenorocirile suferite în timpul r@scoalei lui Sofronie,
episcopul de la Blaj îi mai asigur@ odat@ pe ace}tia c@ se afl@ în dreapt@ credin]@,
urmând preceptele unirii cu Roma. Tactica folosirii c@r]ilor ortodoxe ca dovezi
este reluat@. Iat@, de pild@, care este ordinea ierarhic@ a patriarhiilor cre}tine dup@
Pravila de la Târgovi}te din 1652: „ROMA, Constantinopolis, Alexandria,
Antiochia, Hierosolimae”. Primatul Romei este, deci, evident }i pentru ortodoc}i.
La sfâr}it, indic@ titlurile a zece c@r]i ortodoxe tip@rite în [ara Româneasc@ }i
Moldova, din care }i-a tras argumenta]ia. Petru Pavel Aron dialogase cu credincio}ii
s@i }i în anii preceden]i, 1759 }i 1760, când ies de sub tipar cele dou@ îndrum@ri
c@tre popor: P@storiceasca datorie255 }i P@storiceasca poslanie.256 Prima carte,
adresat@ preo]ilor, vizeaz@ un scop organizatoric într-un peisaj minat de
dezordinea sofronian@. Episcopul stabile}te, în zece capitole, regulile unei preo]ii
ordonate }i civilizate, un statut sever al preo]ilor din subordinea sa. F@r@ a fi
propriu-zis o scriere teologic@, „datoria” lui Aron vizeaz@ alinierea eparhiei sale
la via]a duhovniceasc@ civilizat@ din Biserica Catolic@, desigur în condi]iile unei
biserici r@s@ritene. Istovitoarea sa p@storie s-a consumat în acest zbucium
necontenit de a-}i aduna poporul în jurul percep]iei de biseric@ catolic@ de rit
r@s@ritean, tulburat@ de factori adver}i destabilizatori. În P@storiceasca poslanie
253
Adev@rata mângâiere în vremi de lips@. B.R.V., II, p. 154; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312;
Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 71; Exemplar unic la Biblioteca Brukenthal din
Sibiu, cota 141. 879 (cf. Constantin Pascu, op.cit., p. 54).
254
Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturis. Opera Illustrissimi ac Reverendissimi
domini Petri Pauli Aaron de Bisztra episcopi Fagarasiensis ad tempus tribulationum pro
suis gregis utilitate collecta, et adaptata, cumque ejusdem benedictione Valachico nuper
vulgata, nunc rursus Latino idiomate typis edita. Balasfalvae anno MDCCLXI. Vezi }i B.R.V.,
II, p. 155 – 156; IV, p. 249; Endre Veress, op.cit., p. 48; Andrei Veress, Bibliografia..., I, p.
242; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Cf. }i Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605.
255
P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. B.R.V., II, p. 147; Endre
Veress, op.cit., p. 46; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 369 – 370; Zenovie Pâcli}anu,
Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii...,
p. 68; G. Hâncu, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „V.A. Urechia”, Gala]i, 1965, p.
35 – 36; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 198.
256
P@storiceasca poslanie sau dogmatica înv@]@tur@ a Besearicii R@s@ritului, c@tr@ cu-
vânt@toarea turm@, Blaj, 1760. B.R.V., II, p. 148 – 149; Endre Veress, op.cit., p. 46;
Zenovie Pâcli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311 – 312; Zenovie
Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 69 – 70.
278
el se adreseaz@, de data aceasta, direct norodului, punând în cump@na argumen-

ta]iei dovezi istorico-biserice}ti }i teologice bogate. Parcurge istoria „dezghin@rii”
din biserica cre}tin@, regretabil@, pentru c@ biserica lui Hristos trebuie s@ fie una
}i pentru aceast@ unire se roag@ preo]ii. Dezvolt@ apoi din nou cele patru puncte
ale unirii, dezmin]ind acuza c@ ele ar afecta „legea }i obiceiurile legii” r@s@ritene.
„Unirea nu-i în lege, nu în obiceiurile legii”, ci „în credin]@” }i „nici e de lips@ alt@
unire”. Episcopul explic@ poporului un fapt stabilit înc@ de artizanii unirii }i
pecetluit de bula „Rationi congruit”: interdic]ia de a trece de la confesiunea
greco-catolic@ la cea latin@ („... nici a fi slobod a trece de la o lege la alta sau a le
amesteca”). Aceast@ clarificare este apogeul teologiei sale justificative, desf@}urate
în focul luptei pentru ap@rarea unirii. De data aceasta, el aduce în sprijinul
argumenta]iei nu mai pu]in de 25 de c@r]i ortodoxe din cele dou@ principate
române}ti de peste Carpa]i. Din acest punct de vedere metodologic, toate jus-
tific@rile cu bibliografie ortodox@ circumscriu o familie, aceea deschis@ de Floarea
adev@rului, care este citat@ }i în „poslanie”. Pentru a încheia acest ciclu, Petru
Pavel Aron a publicat în 1762, din nou în român@ }i latin@, o lucrare original@
despre conciliul de la Floren]a din 1439.257 Inspirându-se „din vechi relat@ri
grece}ti }i latine}ti” (ex antiqua Graeco-Latina editione), Aron pune pentru prima
dat@ în fa]a cititorului român o informa]ie }tiin]ific@ despre acest eveniment
important din via]a bisericii cre}tine. La Floren]a, dup@ cum se }tie, s-a realizat
juridic unirea celor dou@ biserici, oriental@ }i occidental@, prin acceptarea de c@tre
„greci” a celor patru puncte dogmatice amintite. Dar evenimentele istorice nefaste
care au urmat, mai ales dezastrul armatelor cre}tine la Varna, în 1444, }i cucerirea
Constantinopolului de c@tre turci la 1453 au creat haosul necesar în care opozan]ii
greci (Marcos din Efes }i Gheorghios Ghenadios Scholaris) s@ poat@ z@d@rnici
urm@rile marelui conciliu ecumenic.258 Spiritul Floren]ei îns@ a r@mas }i a f@cut
carier@, dup@ cum am v@zut, în preajma anului 1700, prin blânde]ea condi]iilor
impuse neofi]ilor uni]i cu Roma. Practic, dincolo de cele patru puncte dogmatice:
primatul papei, împ@rt@}irea cu azim@, Filioque }i existen]a Purgatoriului, nimic
din structura, imagina exterioar@ }i manifestarea public@ specifice Bisericii
Greco-Orientale nu erau afectate prin actul unirii. Acest lucru voia Petru Pavel
Aron s@-l clarifice prin cartea despre conciliu, temperând reticen]a }i teama de
257
Edi]ia româneasc@: Înceaperea, a}ez@mântul }i isc@liturile sfântului }i a toat@ lumea S@bor
de la Floren]iia, din ceale vechi grece}ti }i latine}ti spre în]eleagerea }i folosul neamului
nostru acum întâiu pref@cute..., Blaj, 1762. B.R.V., II, p. 157 – 158. Titlul edi]iei latine este
mai explicit: Exordium, et definitio Sanctae Oecumenicae Synodi Florentinae ex antiqua
Graeco-Latina editione desumpta et ab Ilustrissimo, ac Reverendissimo Domino Petro
Paulo Aaron de Bisztra episcopo Fagarasiensi ad suis gregis utilitatem, majus nempe
unionis argumentum adaptata, cumque ejusdem benedictione prius Valachico, nunc
rursus Latino idiomate typis edita, Blaj, 1762. B.R.V., II, p. 158 – 159; Nicolaus Nilles,
Symbolae..., II, p. 605; Géza Petrik, op.cit., p. 1; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319 –320.
258
Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@,
Cluj-Napoca, 1994, p. 46 – 52.
279
Ioan Chindri}
„papista}i”, cultivat@ istoric de greci, apoi de ru}i, }i înr@d@cinat@ în popor. Autorul

transmite ideea c@, în virtutea unui mare sobor ecumenic cre}tinesc, unirea
bisericilor este în fapt realizat@, acceptat@ chiar de români. Printre cele 146 de
semn@turi ale ierarhilor r@s@riteni, se g@sesc }i cele ale lui Damian, mitropolitul
Moldovei, Constantin, episcop vicar }i Atanasie, fost egumen al M@n@stirii Peri.259
La sfâr}itul c@r]ii este inclus textul declara]iei finale a lui Iosif, patriarhul Constanti-
nopolului, în care î}i însu}e}te, în numele bisericilor r@s@ritene toate hot@rârile
conciliului }i îl recunoa}te pe papa de la Roma drept cap al bisericii universale }i
urma} al lui Hristos pe p@mânt. Dup@ obiceiul lui Aron, }i aceast@ lucrare are
caracterul unei scrisori pastorale, perceput@ astfel chiar de contemporani,260
situând astfel teologia profesat@ de autor între erudi]ie }i propensiune militant@.
Nevoile bisericii sale }i locul responsabil pe care l-a ocupat în fruntea acesteia nu
i-au dat r@gazul necesar unei aprofund@ri a investiga]iilor în aceast@ prestigioas@
ramur@ }tiin]ific@ a vremii.
Tip@riturile latine}ti ale lui Petre Pavel Aron sunt totu}i deschiz@toare de
drum în sensul apropierii de marea teologie occidental@. Un domeniu predilect
al acesteia era patristica, atractiv@ }i ca mijloc de a transcede aspectele polemice
dintre catolicism }i ortodoxie – fiind vorba de p@rin]ii comuni ambelor biserici
– dar }i ca literatur@ pentru uzul poporului. Patristica î}i face intrarea la Blaj cu
dou@ tip@rituri impozante, în limba latin@: în 1763 dou@ volume din opera lui
Ioan Damaschin,261 iar în 1768 o crestoma]ie din opera ascetic@ a sfin]ilor
Pahonie, Dorotei }i Teodor. 262 Realizat@ pe baza unor edi]ii vene]iene }i parizi-
ene, dup@ cum se precizeaz@ chiar în titlu, edi]ia operei lui Damaschin adun@,
în primul volum, Dialectica acestuia, în 67 de capitole, Physica, în 17 capitole
}i compendiul despre erezii. Volumul al doilea este ocupat în întregime de
scrierea De fide orthodoxa, oper@ de c@petenie a vestitului c@lug@r ieru-
salimitan, divizat@ în patru p@r]i }i 100 de capitole. A doua lucrare, din 1768,
259
„Humilis metropolita Muldoblachiensis et locum supllens Sebastiensis Damianus con-
tentus subscripsi” (p. 44), „Archi – prezbiter Constantinus, et vicarius Muldoblachiensis
subscripsi” (p. 46), „Athanasius quondam hegumenus Monasterii Periblepti subscripsi”
(p. 46; apud varianta latin@ Exordium...).
260
A se vedea }i Specificatio librorum in typographia Balasfalvensi impressorum, publicat@
de Alexa Iviè, Documente referitoare la mi}carea literar@ }i cultural@ a românilor din
Ungaria în secolele XVIII }i XIX, în „Analele Academiei Române”, memoriile Sec]iunii
istorice, seria III, tom XVIII, 1936 – 1937: „Episcopi Petri Pauli Aaron epistola ad suos
dioecesanos definitionem Concilii Oecumenici Florentini circa quatuor puncta S. Uni-
onis cum subscriptione patrum Concilii anno 1762 tum Latino tum Valachico idiomate
impressa”.
261
Sancti patris nostri Joannis Damasceni monachi et presbyteri Hyerosolimitani opera philosophica
et theologica, quae eius nomine circumferuntur. Ex editione Veneta et Parisiensi. Pars se-
cunda complectens quatuor de fide orthodoxa libros, Blaj, 1763, I – II, 80, 448 + 444 p.
B.R.V., II, p. 160 – 161; Endre Veress, op.cit., p. 48; Iosif Naghiu, op.cit., p. 320.
262
Sanctorum patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studi-
tae ascetica. Nunc primum hoc ordine typis edita, Blaj, 1768, 80, 440 p. B.R.V., IV, p.
87; Aurel Filimon, op.cit., p. 613 – 614.
280
pare s@ fi avut ca surs@ o edi]ie din Leyda, din care se reproduce un extras din
prefa]a unui „Laurentius monachus”. Partea dedicat@ fiec@ruia dintre cei trei
p@rin]i începe cu biografia acestuia. Din opera lui Pahomie Egipteanul se
reproduce Regula monahal@, tradus@ în latin@ de Sfântul Ieronim („a Sancto
Hieronymo în latinum conversa”), împ@r]it@ în 128 de puncte („reguli”). Do-
rotei Tebanul se bucur@ de trei studii introductive, dup@ care urmeaz@ cele 24
de „doctrine” (capitole) referitoare la aceea}i dimensiune ascetic@ a vie]ii
spirituale: despre renun]are, despre umilin]@, despre con}tiin]@, despre frica
de Dumnezeu etc. Teodor Studitul este prezent cu Testamentul s@u cunoscut
}i cu un Epistolarium con]inând coresponden]a sfântului, ambele, fire}te, având
aceea}i tem@ fundamental@ a ascezei c@lug@re}ti. Cine a alc@tuit aceste volume
de patristic@? Precedentul limbii latine îl recomand@ pe Petru Pavel Aron, ca }i
marea admira]ie pentru asceza oriental@ paleocre}tin@, pe care, dup@ cum se
}tie, a încercat s@ o introduc@ în via]a c@lug@rilor din Blaj, îns@ cu rezultate con-
troversate. 263 Colaboratorul s@u apropiat, cu acelea}i vederi, era Atanasie
Rednic, urma}ul întru episcopie. Paternitatea edi]iilor amintite nu dep@}e}te
persoanele lui Aron }i Rednic, fie c@ au lucrat individual, fie – mai plauzibil – în
colaborare.
Teologul definitoriu al {colii Ardelene a fost îns@ Samuil Micu. Aceast@
personalitate proteic@ întruchipeaz@ la noi imaginea benedictin@ a c@lug@rului
cu putere uria}@ de munc@. La el, preceptul latin „Nullam dies sine linea, nullum
annum sine libri” este dep@}it, num@rul volumelor manuscrise }i tip@rite r@mase
în urma lui dep@}ind num@rul anilor tr@i]i ca persoan@ matur@. Percep]ia lui Micu
în posteritate nu reflect@ îns@ corect raportul dintre contribu]iile aduse într-unul
sau altul din domniile în care s-a manifestat ca scriitor. Cea mai pu]in cunoscut@
oper@ a sa este }i cea mai masiv@, aceea teologic@.264 Ieromonahul de la Blaj a
avut }i preg@tirea, }i pasiunea, }i for]a, }i condi]iile necesare elabor@rii unei opere
teologice uria}e, ale c@rei dimensiuni provoac@ uimire. Finalitatea cercet@rilor
sale în acest domeniu continu@, pe un plan superior documentar }i metodologic,
eforturile genera]iei de la Floarea adev@rului de a defini doctrinar identitatea
Bisericii Române Unite cu Roma. Situa]ia de interferen]@ între cele dou@ mari
blocuri cre}tine în care se afla greco-catolicismul românesc i-a facilitat lui Samuil
Micu un interes }i pasiune egale fa]@ de marile probleme care preocupau orientul
}i occidentul. O încercare de a sistematiza prodigioasa oper@ este riscant@, întrucât
nu în pu]ine dintre scrieri se întâlnesc genuri diferite în acela}i demers }tiin]ific.
O situa]ie special@ }i regretabil@ a lui Micu între scriitorii no}tri biserice}ti oblig@
la împ@r]irea operei sale în lucr@ri publicate }i lucr@ri r@mase în manuscris, cele
din urm@ fiind înc@ }i acum mult mai numeroase. Mai apoi, scrierile sale se îm-
part în opere originale }i traduceri, prelucr@ri }i compila]ii. Distinc]ia între cele
263
Despre reforma c@lug@riei din Blaj sub Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic vezi Samuil
Micu, Istoria românilor, II, p. 336 – 338; 440 – 442; Augustin Bunea, Episcopii..., p.
304 – 306; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 57.
264
N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain, teologul..., pass.
281
Ioan Chindri}
dou@ categorii nu a f@cut înc@ obiectul unui studiu }tiin]ific, de aceea limita este
foarte fragil@ între ele. Pe de alt@ parte, conceptul de originalitate literar@ era
permisiv în epoc@, prestigiul compilatorului de tip polihiston dep@}indu-l pe acela
au autorului „original” dup@ canoanele de ast@zi. Clasificarea pe genuri teologice
este cea mai fiabil@, cu toate aspectele ei de imperfec]iune cauzat@ de caracterul
caleidoscopic al inspira]iei scriitorului. T@râmul preferat al lui Samuil Micu este
patrologia }i istoria bisericeasc@. El dep@}e}te accep]iunea lui Petru Pavel Aron
}i Atanasie Rednic de a edita opera patristic@ în limba latin@. În fond, latina nu
era limba originar@ a operei p@rin]ilor bisericii paleocre}tine, ci greaca. Mai apoi,
autorul nostru vedea în lectura sfin]ilor p@rin]i }i în istoria bisericii („sfânta
vechime”) un exerci]iu de zidire cre}tin@ pentru poporul de rând, pe care Blajul,
}colile }i dasc@lii lui tocmai îl ridicau la lumina cunoa}terii de carte. Aproape 30
de lucr@ri, r@mase, cu pu]ine excep]ii, în manuscris, redau în grai românesc „an-
tichit@]ile” literare ale cre}tinismului, care sunt scrierile patristice.265 „P@rintele”
preferat este, în mod firesc, Sfântul Vasile cel Mare, artizanul vie]ii c@lug@re}ti }i
patronul cinului din care autorul f@cea parte. Din Sfântul Vasile traduce mai întâi
„rânduielile celor ce pustnicea}te, sau singuri, sau împreun@ de ob}te petrec”,
adic@ Regula Ordinului. Între 1768 }i 1805 Micu a tradus înc@: 21 de „cuvinte”
(omilii) ale lui Vasile cel Mare, 80 de „înv@]@turi ashitice}ti” (reguli morale), alte
22 de omilii („cuvinte c@tr@ norod zise”) }i altele. Din Ioan Gur@ de Aur a tradus,
între 1787 – 1792, 88 de Omilii sau cuvinte în Evangheliia Sfântului Ioan, în trei
volume însumând 1735 de pagini. Pe Chiril al Ierusalimului l-a tradus „de pre
elinie }i latinie, din cartea tip@rit@ la Paris în anul 1720”, con]inând Catihises sau
înv@]@turi c@tr@ cei ce vin la Botez. I-a mai tradus pe Grigore Teologul, Ioan Da-
maschin, Chiril al Alexandriei, Ioan Sc@rarul, Efrem Sirul, Teodor Studitul,
Anastasie Sinaitul, Epifanie Cipriotul, Pahonie Egipteanul }i al]ii. Nu îi uit@ nici
pe „b@trânii” Patericului, cum sunt Pavel Tibeul, Aba Amon, Aba Isaia, Aba Maxim,
Dorotei, ctitori ai monahismului oriental. Toate aceste traduceri doreau s@ pun@
sub ochii cititorului român bog@]ia de înv@]@turi dogmatice, exegez@ teologic@,
istorie bisericeasc@ }i îndrumare cre}tin@, pentru preo]i, c@lug@ri }i mireni deo-
potriv@, pe care aceast@ literatur@ le con]inea. Ne afl@m indubitabil în fa]a primei
încerc@ri de a crea o patrologie în limba român@, proiect extraordinar pentru o
cultur@ aflat@ la primii ei pa}i în sensul modern al cuvântului. Istoria bisericeasc@
profesat@ de Samuil Micu r@spunde aceluia}i interes pentru ideile }i evenimentele
petrecute în timpurile anterioare. Este o zon@ de manifestare comun@ întregii
{coli Ardelene, la rândul ei tributar@ unei reorganiz@ri a gândirii umanismului
târziu în jurul disciplinelor istorice. Micu este }i el fidel convingerii ciceroniene
c@ „istoriia easte dascalul tuturor lucrurilor, a celor biserice}ti }i a celor
politice}ti”.266 Acest „dascal” universal este cu atât mai folositor, cu cât îi sunt
265
Toate manuscrisele teologice ale lui Samuil Micu se afl@ în custodia B.A.R.Cj., fondul de
manuscrise române}ti, unde sunt de c@utat în fi}ierul de sal@ la autor: Micu, Samuil.
266
Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 139.
282
mai vechi informa]iile }i mai corecte judec@]ile. Disciplina istoriei se afla în faza
efervescent@ a edific@rii documentare, în paralel cu primele sinteze istorice de
factur@ modern@. În acest sens, {coala Ardelean@ a profesat o psihologie recu-
peratorie, evident@ în febrilitatea adun@rii izvoarelor istorice. În oglinda acestui
cult al documentului, cea mai important@ lucrare de istorie bisericeasc@ a lui Sa-
muil Micu este traducerea în române}te a vechilor canoane biserice}ti. Masiva
scriere, r@mas@ în manuscris, Canoanele s@boarelor a toat@ lumea }i a celor
nameasnice }i ale sfin]ilor p@rin]i, ceale primite în Bisearica R@s@ritului,
cuprinde, într-un prim volum, codific@rile canonice ale apostolilor, apoi ale
primelor sinoade ecumenice: I Nicea, anul 325; I Constantinopol, anul 381; Efes,
anul 431; Calcedon, anul 451; II Constantinopol, anul 553; III Constantinopol
(Trullan) anul 691 }i II Nicea, anul 783, precum }i elaboratele sinoadelor locale
de la Constantinopol, Cartagena, Ancira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Laodi-
cea, Sardichia. În al doilea volum include canoanele „sfin]ilor p@rin]i ai r@s@ritului”
ca Dionisie }i Petru din Alexandria, Grigore din Neocesarea, Vasile cel Mare,
Grigore de Nissa, Timotei }i Teofil din Alexandria }i Nichifor din Constantinopol.
Sursa traducerii este colec]ia de 11 volume a lui Joannes Harduin, Acta
conciliorum et epistolae decretales, ac constitutiones summorum pontificium,
ap@rut@ la Paris în 1714 – 1715 }i pe care Micu o citeaz@ în lucr@rile sale.267 Din
marele corpus al lui Harduin, istoricul nostru extrage canoane pertinente de
Biserica Oriental@, dintr-un impuls nu lipsit de semnifica]ie. Odat@ încheiate
neclarit@]ile în leg@tur@ cu caracterul }i fizionomia bisericii române unite }i co-
dificarea identit@]ii orientale a acesteia, clasa intelectual@ a Blajului s-a ata}at cu
patim@ de aceast@ identitate. A survenit teama – cu mare sus]inere popular@ – de
„latiniza]ie”, adic@ de introducerea unor forme }i obiceiuri romano-catolice în
ritul greco-catolic. Nu s-au identificat istoric acte semnificative în sensul latiniz@rii,
dar precau]iunea a persistat, mai ales sub p@storia lui Ioan Bob, b@nuit de
asemenea înclina]ii. Resuscitarea vechilor legi stabilite de sinoadele din orient
servea acestei st@ri de veghe, care va deveni, cu Petru Maior, o „}coal@ sinodal@”
în Biserica Român@ Unit@, cu ac]iune pân@ la 1848. O lucrare impresionant@ a lui
Micu este traducerea Istoriei biserice}ti a lui Claude Fleury. Autor celebru în
epoc@, Fleury s-a impus mai ales prin marea sa istorie bisericeasc@, ap@rut@ în 20
de volume, la Paris, între 1691 – 1723, în care parcurge trecutul bisericii cre}tine
pân@ la anul 1414.268 Samuil Micu a tradus doar istoria primelor trei secole }i
jum@tate, pân@ la controversa arian@ din preajma Sinodului de la Nicea.
Traducerea s-a dovedit peste puterile lui, Micu notând cu am@r@ciune la sfâr}itul
ultimului manuscris: „Cum v@z, m@ apuc@ moartea mai înainte”. Claude Fleury a
cochetat la vremea sa cu mi}carea galican@ a lui Bossuet, manifestare a orgoliului
267
Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 191; Brevis historica notitia originis et progressus
nationis Daco–Romanae, seu, ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum,
ab initio usque ad seculum XVIII, lucrare manuscris@, p. 293.
268
N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 41
283
Ioan Chindri}
francez în cadrul Bisericii Catolice. Acest aspect a fost exploatat de unii interpre]i,
în mod pripit, ca o frond@ a lui Micu împotriva papei }i chiar a catolicismului.269
Traducerea lui Fleury trebuie mai degrab@ pus@ pe seama celebrit@]ii extraordinare
a acestei opere, care trateaz@ un material savant într-un stil accesibil, popular.
Succesul european s-a resim]it }i la noi, dup@ cum s-a v@zut, prin prezen]a c@r]ii
lui Fleury în bibliotecile uni]ilor de la Blaj.270 Cartea francezului captiva }i prin
viziunea unitar@ }i armonioas@, „ecumenic@” a bisericii cre}tine, în atmosfera ende-
mic@ de regret pentru marea ruptur@ intervenit@ la 1054. Accentul autorului pe
veacurile paleocre}tine venea în întâmpinarea acelora}i preocup@ri ale
traduc@torului român, care l-au animat }i la t@lm@cirea canoanelor. Traducerea
se al@tur@ unei familii literare create în sânul {colii Ardelene, care avea menirea
s@ sublinieze identitatea r@s@ritean@ a Bisericii Greco-Catolice, de altfel
necontestat@ de nimeni.271 Reflexele provinciale }i epigone ale spiritului polemic
}i critic din Marele Catolicism, unde Claude Fleury era un personaj moderat,272
vor pigmenta }i activitatea intelectualilor uni]i, ]inta lor nedep@}ind îns@ – cu o
singur@ excep]ie – maniera forte a lui Ioan Bob de a conduce Episcopia
F@g@ra}ului. Pentru Samuil Micu, întâlnirea cu Claude Fleury este important@ mai
ales ca imbold pentru câteva lucr@ri de istorie bisericeasc@ originale. Cea mai bine
conturat@, cu inten]ii monografice, este Cuno}tin]@ pre scurt a istoriei
biserice}ti.273 Aceast@ cea mai veche istorie a bisericii universale conceput@ de
un român este surprinz@tor de reu}it@ pentru epoca în care a redactat-o Micu.
Imitarea lui Fleury este evident@ în str@dania de a realiza o lectur@ plin@ de miez,
dar simpl@, clar@ }i sinoptic@. Materialul este împ@r]it pe „sute”, adic@ pe secole,
cartea încheindu-se cu secolul VIII al erei cre}tine. Capitolele sau „sutele” sunt
269
Op.cit., p. 41 – 45.
270
Vezi }i Iacob Mârza, Enlightenment books in Roumanian libraries in Transilvania from
the middle of the 18th century to the first decades of the 19th, în Enlightenment and
Roumanian Society, Cluj-Napoca, 1980, p. 54 – 57.
271
În actul fundamental de consacrare a bisericii unite din Transilvania, bula „Rationi
congruit” de la 1721, se precizeaz@ cu claritate: „totodat@ pomenitul târg al F@g@ra}ului
l-a ridicat – papa Clement XI – n.n. – la rangul de cetate, iar pe locuitorii lui i-a distins
cu numele, titlul }i dreptul de cet@]ean, acela}i târg dimpreun@ cu biserica ce poart@
hramul Sfântului Nicolae, afl@toare într-însul, declarându-le drept re}edin]@ a unui
episcop de rit grecesc (s.n.), numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul aceluia}i Sfânt
Nicolae, care episcop s@ fie în frunte }i s@ înal]e acea biseric@ în catedral@ a ritului
grecesc respectiv (s.n.), iar jurisdic]ia, autoritatea }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@
îndeplini în mod liber }i legiut, ba chiar s@ fie obligat s@ }i le îndeplineasc@” (Ioan
Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”..., p. 103).
272
Fraçois Gaguère, La vie et les oevreus de Claude Fleury (1640 – 1722), Paris, 1925;
Raymond E. Wanner, Claude Fleury (1640 – 1723), Haga, 1975.
273
Unica lucrare teologic@ a lui Samuil Micu publicat@, chiar în dou@ edi]ii, de Veniamin
Micle: 1. Samuil Micu Clain, Cuno}tin]@ pe scurt a istoriei biserice}ti (manuscris ine-
dit publicat de Micle Veniamin), în „Studii teologice”, XXVII, 1975, nr. 5 – 6; XXVIII,
1976, nr. 7 – 10; XXIX, 1977, nr. 1 – 2, 5 – 8; XXX, 1978, nr. 1 – 8, }i 2. Samuil Micu,
Istoria bisericeasc@, M@n@stirea Bistri]a-Râmnic, 1993.
284
divizate în paragrafe scurte, purtând titluri l@muritoare, în form@ interogativ@,

ca de exemplu: Ce s@boar@ s-au f@cut în Biseric@ în suta întâia?, Ce ]eremonii,
obiceaiuri }i rânduieli biserice}ti au fost în suta a patra? etc. Pe parcursul scrierii,
Micu nu-}i divulg@ sursele documentare. O face îns@ în alt@ parte, pomenindu-i
pe Eusebiu din Caesarea, Sozomenos, Nicephorus Calistus, dar recunoscând c@
„totu}i în cele mai multe cazuri m-am folosit de istoria lui Fleury”. Originalitatea
autorului nostru se reduce la organizarea compila]iei sale într-o form@ accesibil@
publicului larg. De altfel, el a realizat }i o edi]ie „cult@” a acestei scrieri, intitulat@
Istoria bisericeasc@ pre scurt, pentru folosul iubitorilor de înv@]@tur@.274 El
renun]@ la împ@r]irea pe secole, adoptând o împ@r]ire simpl@: înaintea oficiali-
z@rii religiei cre}tine }i dup@ aceast@ dat@. Influen]a lui Fleury asupra lui Micu s-a
prelungit cu înc@ dou@ lucr@ri: Istoria împ@recherii într@ Beserica R@s@ritului }i
a Apusului, care s-au f@cut pe vremea lui Mihail Cherularie, patriarhul
[arigradului }i Istoria S@borului de la Floren]a.275 Resuscitarea conciliului flo-
rentin pe urmele lui Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic se încadreaz@ în aceea}i
ac]iune identitar@ de care s-a vorbit. Ea nu poate fi în]eleas@ f@r@ a evoca un
precedent îndep@rtat, dar care a reverberat în timp pe tot parcursul secolului al
XVIII-lea. Respectiv, în diploma Secunda Leopoldina, ca }i în angajamentul de
unire al lui Atanasie Anghel din 1701, figureaz@ subordonarea neocatolicilor uni]i
}i a episcopului lor c@tre arhiepiscopul catolic ungur de la Strigoniu. În acest
context, episcopul catolic György Mártonfi de la Alba Iulia a interpretat aceast@
subordonare ca venind în jos pe scara ierarhic@, spre sine, pretinzând supunere
din partea episcopului român unit. Se prefigura astfel, pe fondul unei relative
ignoran]e teologice a clerului proasp@t unit, perspectiva interpret@rii unirii
noastre cu Roma ca fiind f@cut@ dup@ normele Conciliului Lateran IV de la 1215,
mult mai restrictive, între care supunerea neofi]ilor c@tre episcopul latin al locului.
Acolo unde prevederile Lateranului IV despre unire s-au aplicat, n-a rezultat o
confesiune nou@, mixt@, ci neofi]ii au fost asimila]i în Biserica Catolic@. Dup@
moartea lui Atanasie Anghel, în lungul r@stimp al veleitarismului lui Ioan Giur-
giu Patachi, romano-catolic, aceast@ perspectiv@ era un „pericol real”.
Dou@ elemente au pus cap@t neîn]elegerii. Mai întâi, un conflict între Giurgiu
Patachi }i Mártonfi, de nereconciliat, din care a ie}it înving@tor românul, cu aju-
torul Vaticanului. Mai apoi, ca al doilea factor, Vaticanul însu}i, care l-a obligat pe
episcopul unit s@ devin@ c@lug@r basilitan, adic@ oriental, }i l-a consacrat episcop al
unei eparhii de rit grecesc,276 sco]ându-l expressis verbis de sub orice imixtiune a
episcopului latin de Alba Iulia. Starea de veghe a r@mas îns@, clasa intelectual@ unit@
s-a n@scut }i s-a format în psihologia bisericii pe profilul etno-istoric al românilor,
274
R@mas@ în manuscris, la B.A.R.Cj., ms. rom. 440 – 442.
275
Ibid., ms. rom. 448: prima lucrare la f. 2 r – 49 v, a doua la f. 52 r – 265 r. Vezi despre
o copie a lui Alexandru Gavra din secolul al XIX-lea la Gh. Ciuhandru, În leg@tur@ cu
sinodul de la Floren]a (1439). Note fugare în leg@tur@ cu opera lui Samuil Klein, în
„Revista teologic@”, XXIX, 1939, nr. 7 – 8, p. 281 – 294.
276
285
Ioan Chindri}
care era unul oriental. Norma de unire a Conciliului de la Floren]a corespundea

perfect acestei gelozii na]ionale, de unde apoi marele ata}ament al întregii {coli
Ardelene fa]@ de acest conciliu }i evocarea lui în toate situa]ii de urgen]@. Clasifica]i
de Roma înc@ din 1721, printr-o constitu]ie papal@, ca fiind ceea ce doreau s@ fie,
adic@ o biseric@ catolic@ în dogm@, dar greco-oriental@ în toate manifest@rile rituale,
românii n-au încetat s@-}i sublinieze cu obstina]ie aceast@ esen]@ mixt@, problema
trecând din sfera politicii biserice}ti, unde lucrurile erau clare, în aceea a erudi]iei
teologice. Este un reflex în sfera bisericeasc@ a luptei na]ionale, pe care acelea}i
persoane clericale o purtau în sfera politic@, pentru impunerea prerogativelor }i
drepturilor na]iunii române în Transilvania. Acest paralelism explic@ multe aspecte
}i accente din scrierile teologice, identitatea }i autonomia politic@ având nevoie
de pandantivul spiritual al identit@]ii }i autonomiei bisericii române}ti.
Ca profesor }i personaj venerat al Blajului,277 Samuil Micu a fost implicat }i în
realizarea unor lucr@ri teologice cu scop didactic. Dou@ c@r]i marcheaz@ acest
aspect al operei sale teologice: Teologia moraliceasc@ sau bogoslovia, tip@rit@ la
Blaj în 1796 }i Teologia dogmatic@ }i moraliceasc@, tip@rit@ tot acolo, în 1801.
Ambele lucr@ri sunt traduceri dup@ autori catolici, Venceslav Schanza }i Honora-
tus Tournely. De dimensiuni impresionante, aceste scrieri au servit timp de
decenii ca manuale pentru studen]ii teologi de la Blaj, la cursurile de teologie
moral@ }i teologie dogmatic@. Cea de a doua lucrare, care trateaz@ despre Sfintele
Taine în nu mai pu]in de opt volume, este de fapt o oper@ colectiv@ coordonat@
direct de episcopul Bob, care se pare c@ a lucrat efectiv la traducere, al@turi de
Samuil Micu }i de Dimitrie Vaida. Rezultatul a fost aspru criticat de Petru Maior,
în Istoria sa de la 1812, unde, între altele, o învinuie}te de desuetitudine („cartea
aceaea e întocmit@ de Turneli dup@ chipul scholasticesc cel de demult”).278 Nu
de aceea}i p@rere este marele teolog ortodox Gherasim Timu}, care vede în ea
o carte dogmatic@ „de mare valoare, ce cuprinde înv@]@tura despre cele }apte
taine”. {i mai încolo: „în general, expunerea este cât se poate de sistematic@ }i
}tiin]ific@, fiind întemeiat@ pe argumente numeroase, atât din Sfânta Scriptur@,
cât }i din tradi]iune”.279 Samuil Micu a fost }i un mare predicator („concinator”)
al bisericii noastre unite, al@turi de Petru Maior. Opera sa omiletic@ pare a fi fost
vast@ }i este de presupus c@ nu toate cuvânt@rile sale c@tre poporul credincios
s-au p@strat ca texte scrise. A reu}it s@-}i tip@reasc@ în 1784 un prim volum,
277
Într-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 octombrie 1793, Petru
Maior spune c@ Samuil Micu este singurul cleric din Blaj c@ruia episcopul Ioan Bob îi
d@ voie s@ predice din amvonul catedralei. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 231.
278
Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, p. 337. Invec-
tivele lui Maior sunt tari: „Carte mai netrebnic@ nu putea alta”, „despre carea – evoc@
el o apreciere, real@ sau imaginar@ – un profesor papist@}esc din B@lgrad, aceast@, pre
cât de }oad@, pre atâta de dreapt@ judecat@ au dat: c@, în cât@ vreame au întors Ioan
Bob pre Turneli în românie, mai bine ar fi f@cut ni}te roate”.
279
Apud N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 35 – 36.
286
con]inând cuvânt@ri funerare,280 dând astfel curs „îndemnului multor cre}tini”.

Ca model de propovedanie pe seama preo]ilor, cartea a avut un succes deosebit
în posteritate, fiind reeditat@ la Sibiu în 1842281 }i la Arad în 1907,282 de c@tre orto-
doc}i. Aceast@ pedagogie special@, „ars bonae mortis”, este ornamentat@ la autorul
nostru cu pildele cele mai frumoase din sfin]ii p@rin]i, atât de cunoscu]i lui. Scopul
era crearea unei atitudini cre}tine}ti, în]elepte }i împ@cate în fa]a mor]ii, care este
poarta spre ve}nicie. O pedagogie diferit@ trebuie s@ aib@ concinatorul atunci când
cuvânteaz@ în biseric@, sub semnul vie]ii, }i nu al mor]ii. Samuil Micu a preg@tit
pentru tipar }i un volum cu asemenea omilii, care îns@ a r@mas în manuscris.283
Acesta con]ine 15 predici pentru slujba de duminic@, precedate de un cuvânt
introductiv despre datoria preo]ilor de a propov@dui neîncetat cuvântul lui
Dumnezeu. Se poate presupune, dup@ forma lor elaborat@, c@ au fost rostite în
catedrala Blajului, în al c@rei amvon singur Samuil Micu, cu excep]ia episcopului,
avea voie s@ urce }i s@ cuvânteze, atât de mare era prestigiul s@u de predicator.284
Spre sfâr}itul vie]ii, a f@cut eforturi s@-}i publice „con]iile” (conciones), care
erau cunoscute }i a}teptate. În 25 septembrie 1805, Gheorghe Anghel din Zlatna
îl încuraja cu cuvintele: „Ci numai f@ odat@ s@ se tip@reasc@, c@ to]i preo]ii din
Ardeal, înv@]a]i }i neînv@]a]i, uni]i }i neuni]i, în scurt@ vreme toate le vor
cump@ra, cât vor }ti c@ sânt c@zaniile lui Clain”.285 Un an mai târziu a încetat din
via]@, f@r@ s@-}i vad@ predicile tip@rite. Prodigiosul personaj se manifestase în via]@
}i la antipodul genului popular, în lumea gândirii teologice savante. De pe acest
palier el s-a preocupat de exegeza biblic@, de problemele dogmatice, de morala
cre}tin@ }i de dreptul canonic. Cu dou@ dintre cele zece lucr@ri din aceast@ ca-
tegorie a dorit s@ intre în circuitul perceperii occidentale }i de aceea le-a redactat
în limba latin@. Este vorba de un tratat despre c@s@torie 286 }i unul despre
280
Propovedanie sau înv@]@turi la îngrop@ciunea oamenilor mor]i. Acum de preotul Samoil
Clain de Sad f@cute. Cu bun@voin]a celor mai mari. Tip@ritu-s-au în Blaj cu tipariul
Seminariului. 1784. Vezi }i B.R.V., II, p. 287 – 288; IV, p. 263 – 264; Endre Veress,
op.cit., p. 56; Ilie D@ianu, C@r]i. Reviste. Ziare. Petru Maior Plagiator?, în „R@va}ul”, VI,
1908, nr. 2, p. 55 – 58; G. Tulbure, Propovedaniile lui Sam. Clain }i P. Maior. Sau: un
dublu plagiat binecuvântat, ibid., nr. 13 – 14, p. 439 – 445; Iosif Naghiu, op.cit., p.
317; Ioan Beju, Biblioteca mitropolitan@, p. 125; G. Hâncu, op.cit., p. 49 – 50; Mircea
Filip, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „G.T. Kirileanu” Piatra Neam], Bac@u,
1970, p. 62 – 64; Martin Bodinger, op.cit., p. 165; Viorel [igu, op.cit., p. 78, 82, 93;
Traian Herseni, Cultura psihologic@ româneasc@, Bucure}ti, 1980, p. 88.
281
Vezi Catalogul bibliotecei lui {tefan Gherga, Lugoj, [1910], nr. 269.
282
Propovedanii la îngrop@ciunea oamenilor mor]i de preotul Samuil Clain de Sad izvodite.
Editate acum pentru întâia oar@ cu litere latine, dup@ edi]ia din Sibiu, anul 1842, de
Ioan Nicorescu, Arad, 1907.
283
B.A.R.Cj., ms. rom. 434, f@r@ numele autorului. Pe cotorul volumului manuscris e
imprimat: „Samuelis Klein conciones”.
284
285
N. Mladin, I. Vlad }i A. Moisiu, op.cit., p. 74.
286
Diseratatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. Ab
Samuelle Klein de Szád. Dioeceseos Fogarasiensis in Transylvania praesbytero, et in
287
Ioan Chindri}
posturi.287 Scrise în perioada }i în atmosfera propice de la Sfânta Barbara, cele

dou@ studii colorau peisajul tân@r }i cosmopolit al capitalei, cu dou@ teme din
Biserica Oriental@ actuale în toat@ exegeza cre}tin@. Deosebit de interesant@ }i
important@ în acela}i timp este lucrarea despre institu]ia c@s@toriei. Sub influen]a
curentului etatist }i reformator social de la Viena, autorul sintetizeaz@ canoanele
biserice}ti, cutumele populare }i legiuirile oficiale în materie, pentru a realiza o
lucrare modern@. Cele 119 paragrafe, scurte }i u}or de lecturat, nu las@ în afara
analizei nici cel mai mic am@nunt legat de logodn@ }i c@s@torie, v@zute ca
evenimente în continuitate. Bogata bibliografie a c@r]ii are la baz@ din nou sfin]ii
p@rin]i, sinoadele antice }i medievale }i legiuirile bizantine. Sursele bibliografice
sunt indicate marginal, cu petite, nemijlocit la paragraful în cauz@, pentru u}urarea
lecturii. Inten]ia de codificare este evident@ la tân@rul nostru bl@jean. El reu}e}te
s@ articuleze nenum@ratele aspecte ale actului matrimonial, într-un fenomen uni-
tar care este c@s@toria cre}tin@. Cu toate acestea, succesul deosebit a revenit celei
de a doua c@r]i, despre posturile din Biserica Oriental@. Problema postului era
un punct de neconcordan]@ între orientali }i latini, ace}tia din urm@ îng@duind
un regim alimentar mai blând, cu „bucate albe”. Dimpotriv@, „grecii” stipulau un
post sever, cu „bucate negre”, adic@ doar legume fierte. Tân@rul c@lug@r venea
dintr-un Blaj unde, începând cu p@storia lui Petru Pavel Aron, se desf@}urase timp
de dou@ decenii un veritabil „r@zboi al bucatelor”, în care Samuil Micu fusese un
combatant pe cale de a-}i pierde via]a din cauza postului, a}a cum nu pu]ini tineri
c@lug@ri }i-o pierduser@.288 Sub impresia cumplitului experiment, instrumentat
mai ales de Atanasie Rednic, care „toat@ lumea ar fi vrut s@ o fac@ c@lug@ri }i s@
supuie pe to]i la viia]@ grea”,289 Micu discerne între tradi]ie }i necesitate, schi]ând
o imagine ra]ional@ a postului cre}tinesc. Pe dosul foii de titlu el pune un motto
din Romani 14: 3, ca un îndemn de pace între cele dou@ accep]iuni ale postului:
„Qui manducat, non manducantem non spernat, et qui non manducat,
manducantem non judicat”.290 Povestea postului negru, resuscitat de un ap@r@tor
Seminario Generali Caesareo-Regio Graeco-Catholicorum Vindobonensi ad. S. Barba-
ram studiorum praefecto conscripta. Vindobonae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck.
MDCCLXXXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 272 – 273; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules
den scriptori rumâni, tom IV, partea 1, Viena, 1864, p. 21.
287
Disertatio de jujuniis Graecae Orientalis Ecclesiae. Conscripta ab Samuele Klein de Szád,
Dioecesis Fogarasiensis in Transylvania. Viennae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck.
MDCCLXXXII. Vezi }i B.R.V., II, p. 274; IV, p. 263; Aron Pumnul, Lepturariu..., tom cit., p. 21.
288
Despre experimentul foamei de la Blaj a scris cel dintâi chiar Samuil Micu (vezi Istoria
românilor, II, p. 336 – 338); Augustin Bunea, Episcopii..., p. 296 – 312; Zenovie
Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 54 – 56; Icon lacrymans Balasfalvensis..., p. 12 – 13.
289
290
Versetul întreg – chiar în traducerea lui Samuil Micu – este: „Cel ce m@nânc@, pre cel
ce nu m@nânc@ s@ nu-l defaime, }i cel ce nu m@nânc@, pre cel ce m@nânc@ s@ nu-l
judece, c@ Dumnezeu l-au primit pre dânsul” (s.n.). Zona în care trimite citatul este
defavorabil@ postului negru, c@ci, în versetele 1 }i 2, apostolul dezavueaz@ aceast@
practic@: „1. Primi]i cu bine pre cel slab în credin]@, f@r@ s@ sta]i s@ cerne]i gândurile
lui. / 2. Unul are încredere s@ m@nânce de toate; cel slab, îns@, m@nânc@ legume”
(s.n.; reproducere dup@ ed. Gala Galaction, Bucure}ti, 1938, p. 1268).
288
fanatic al tradi]iei orientale }i du}man al oric@rei „latiniza]ii” l-a pus pe gânduri

pe Micu, la rândul s@u un orgolios al purismului oriental, pân@ la a evoca spusa
apostolului, cum c@ cel ce se hr@ne}te cu legume este slab în credin]@. Concluzia
final@ a c@r]ii este c@, în orice caz, posturile au fost f@cute mai cu seam@ pentru
c@lug@ri, nu pentru mireni. Ea a fost retip@rit@ la Buda, în 1828, într-o edi]ie-pi-
rat al c@rei artizan nu este identificat pân@ acum.291 Inten]ia de popularizare in-
terna]ional@ o tr@deaz@ faptul c@ Micu nu }i-a publicat edi]ia româneasc@ a c@r]ii
despre posturi, existent@ în manuscris.292 Cea mai serioas@ tem@ teologic@ tratat@
de Samuil Micu este îns@ aceea despre revela]ia divin@. O mic@ familie de
manuscrise ale sale au acest con]inut.293 Textele conduc la ideea c@ „legea firii”
se cunoa}te numai prin revela]ia divin@. Se pare c@ materialul pentru studiu }i l-a
cules pe parcursul traducerii Bibliei, c@ci semnele revela]iei, ale „descoperirii cei
dumnezeie}ti” sunt scoase din c@r]ile Sfintei Scripturi }i urmeaz@ firul acesteia.
De altfel, a scris }i studii despre Biblia în sine: Despre Sfânta Scriptur@,294 Istoria
Noului Testament,295 Evangheliile }i Apocalipsul lui Ioan Teolog296 }i altele. Ado-
ra]ia divin@ l-a situat cu u}urin]@ în hotarul îndr@git al c@r]ilor de pietate, capitol
captivant al teologiei lui Samuil Micu. Prima dintre ele, Carte de rogaciuni,297
este considerat@ punct de cotitur@ în istoria culturii române}ti, ca prima carte
româneasc@ tip@rit@ cu litere latine }i ortografie latin@. Devenim a}adar, sau mai
bine zis redevenim, ceea ce eram de atâtea secole. Îns@ pentru românul de ob}te,
c@ruia i se adreseaz@ de fapt cartea, elocvent@ este nu tabela filologic@ de la sfâr}it,
ci prima pagin@, care începe cu invocarea Celui de Sus: „Pentru rug@ciunile
sfin]ilor p@rin]ilor no}tri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu-
ie}te-ne!”. Cum aceast@ carte este primul cuvânt al celebrei }coli latiniste, urmeaz@
c@ acest prim cuvânt este un mesaj de credin]@ cre}tin@. Împ@r]it@ în 12 capitole,
c@r]ulia cuprinde rug@ciuni simple }i frumoase, alese cu grij@ deosebit@, tocmai
datorit@ experimentului latinist la care î}i supunea cititorii. Este un gest de
democratizare a sarcinii istorice de reformare a alfabetului românesc, sarcin@ la
care g@se}te de cuviin]@ s@ implice }i poporul de jos. {i cum altfel ar fi putut-o
face mai inspirat, decât prin aceste îndr@gite }i cerute de credincio}i c@r]i de
291
Cuvântare despre posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, mai întâiu pe limba greceasc@
scris@, iar acum scoas@ pe limba româneasc@, cu blagoslovenia purt@toriului pravoslaviei,
preaosfin]itului mitropolit Anastasie tip@rit@ la Buda. 1828. Vezi Vasile Pop, Diserta]ie
despre tipografiile române}ti în Transilvania }i învecinatele ]@ri, de la începutul lor pân@
la vremile noastre, Sibiu, 1838, studiu introductiv, edi]ie, note, rezumat }i indice de Eva
Mârza }i Iacob Mârza, Cluj-Napoca, 1995, p. 149 – 150, 174. Cf. }i B.R.V., III, p. 578.
292
Carte pentru posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, la B.A.R.Cj., ms. rom. 480.
293
Singurul complet, de 445 pagini, este Carte despre descoperirea dumnezeiasc@, la B.A.R.Cj.,
ms. rom. 428. Vezi }i N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 60 – 61.
294
B.A.R.Cj., ms. rom. 497.
295
Ms. rom. 498.
296
Ms. rom. 112.
297
Carte de rug@ciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna tiparita la Ioseph nob. de
Kurzbeck, annu’l Incarnatii Domnului MDCCLXXIX. Vezi }i B.R.V., II, p. 229 – 230.
289
Ioan Chindri}
pietate? Va repeta gestul peste decenii, în 1801, tip@rind Acatistul cu litere latine,
la Sibiu.298 Aici Micu î}i expune sistemul filologic mult mai amplu, chiar la început,
în cuvântul C@tr@ cetiotoriu. Se repet@ oferta atractiv@ a celor mai populare }i
mai c@utate rug@ciuni, încât credincio}ii s@-}i asume cu pl@cere efortul unui
alfabet nou, dup@ secole de slove chirilice. Marea noutate a c@r]ii este îns@
traducerea, la capitolul „rug@ciunilor de multe trebi”, a celebrului imn latinesc
al lui Iacopone da Todi, Stabat mater,299 cu titlul Cântare jalnic@ c@tr@ Prea-
sfânta de Dumnezeu N@sc@toarea. Caracteristic lumii catolice, imnul, cu
frumuse]ea lui p@trunz@toare, l-a determinat pe Micu s@-}i încerce pana }i pe
t@râmul poeziei. El reu}e}te s@ transpun@ în române}te rima }i m@sura poeziei
de 60 de versuri, alc@tuit@ din 20 de ter]ine, cu primele dou@ versuri de opt silabe,
iar al treilea de }apte:
„Stabat Mater dolorosa
Juxta Crucem lacriomosa
Dum pendebat Filius.”
„Sta Maica cu jele plângând
Lâng@ Cruce mult l@cr@mând
Când Fiiul se restignea.”
Interesul pentru pietatea occidental@, care atinsese culmi importante, nu
se opre}te îns@ aici. El a tradus, pentru prima dat@ în cultura noastr@, cea mai
vestit@ carte de pietate cre}tin@, Imitatio Christi a lui Thomas Hermeken, in-
trat în memoria posterit@]ii sub numele de Thomas a Kempis (1379 – 1471),
c@lug@r burgund, autorul unei impresionante opere religioase. Celebritatea
acestei scrieri nu a cunoscut limite în lumea cre}tin@, copiile manuscrise }i
edi]iile tip@rite fiind greu de estimat. În cultura din ]ara noastr@ a introdus-o
Udri}te N@sturel, tip@rind la 1647 „acea floare de aur” a misticismului catolic,
dar... în limba slavon@.300 Traducerea lui Samuil Micu s-a tip@rit dup@ moartea
298
Acatist sáu cárte cu multe rugatsuni pentru evlaviea fiestequarui Crestinu. Acum intr’acest
chip ashezatu de la Parintele Samuil Klain dela Szád, Jeromonach din Monastirea SSS.
Troitze, din Blajiu. Sibii cu Typariul lui Martin Hochmeister, Typographul Chaes. Craies-
co-Dicast. 1801. Ap. Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti români. Suplement, în
„Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870 – 1871, nr. XXXIX, p. 761, nota **.
299
Jacopone da Todi (cunoscut }i sub numele de Jacopo Benedicti sau Benedeti), poet
franciscan, n@scut la Todi în prima jum@tate a secolului al XIII-lea, mort la Callazzone
în 1306. Poezia lui religioas@, scris@ în dialectul umbrian, a cunoscut mai multe edi]ii la
începuturile tiparului: Floren]a, 1490; Brescia, 1495; Vene]ia, 1514; Vene]ia 1556; Ro-
ma, 1558 (reeditarea îmbun@t@]it@ a celei din 1490); Neapole, 1615; Vene]ia, 1617
(edi]ie de Francesco Tresatti, cuprinzând 211 poeme înso]ite de note ample). Poemul
Stabat Mater i-a fost atribuit lui, dup@ ce paternitatea acestei capodopere de pietate
fusese pus@, pe rând, pe seama mai multor autori: Grigore de Nissa, Bernard de Clairvaux,
papa Inocen]iu III, Sfântul Bonadventura, papa Ioan XXII, papa Grigore XI.
300
B.R.V., I, p. 158 – 160. P.P. Panaitescu, L’influence de l’œuvre de Pierre Mogila, archie-
vëque de Kiev, dans les Principatés Roumaines, Paris, 1926, p. 45 – 47 }i 83 – 84;
Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 49 – 60.
290
lui, în 1812, sub titlul A Tomii de la câmp de urmarea lui Hristos,301 f@r@ s@ fie
specificat numele traduc@torului. Paternitatea traducerii o certific@ manuscrisul
autograf al acesteia, datând din 1803.302 Micu a tradus celebra scriere dup@ edi]ia
de la Cluj din 1736 sau dup@ una din edi]iile de la Tirnavia (1744, 1745, 1773,
1780 }.a.). 303 Tot la un izvor occidental apeleaz@ Samuil Micu }i pentru
încet@]enirea la noi a teoriei despre peniten]@. La Sfânta Barbara din Viena, în
1780, traduce cartea lui Paolo Segneri, Instructio poenitentis,304 sub titlul
Îndreptarea p@c@tosului, f@r@ s@ indice sursa.305 Teoria }i metodologia m@r-
turisirii în fa]a preotului limpeze}te astfel }i finalizeaz@ esen]a întregii smerenii
cre}tine pe care c@r]ile de pietate o instileaz@ cititorilor, în cazul lui Micu ]inta
fiind oamenii simpli. Apelul la sentiment, la duio}ie, nu f@r@ o anumit@ tent@ de
exaltare în cazul Imita]iei lui Hristos, era potrivit psihologiei române}ti, în care
credin]a se lega mai strâns de sentiment decât în lumea catolic@ a secolului al
XVIII-lea.
Teologia lui Samuil Micu este un produs crucial al culturii române}ti moderne.
Scrierile lui din domeniu îmbin@ documenta]ia din biserica ortodox@ }i cea catolic@,
lucru firesc în cazul unei confesiuni care se construia pe temeiuri din ambele. Acest
teolog de for]@ a influen]at gândirea noastr@ teologic@, începând chiar cu comilitorii
mai tineri din {coala Ardelean@. Cel mai important mesaj pe care l-a transmis a fost
301
A Tomii de la C@mp de urmarea lui Hristos patru c@r]i. Cu blagosloveniia }i cheltuiala
presfin]itului }i prealuminatului domn, Exselen]iia sa Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}iului,
a Preaîn@l]atei Chesaro Cr@ie}tii M@rimi statului sfeatnic dinl@untru }i a R@ndului al
doilea Leopold comendator. Tip@rit@ în Blaj la mitropolie anul de la Hristos 1812. Cu
tipariul seminariului. Vezi }i B.R.V., III, p. 62; IV, p. 291 – 294; Ioan Bianu, Via]a }i
activitatea lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sad, Bucure}ti, 1876, p. 26; Moses
Gaster, Geschichte..., în Gustav Gröber, Grundriss..., II, 3, p. 303; Nicolae Iorga, Istoria
literaturii române în secolul al XVIII -lea, II, Bucure}ti, 1969, p. 146.
302
A Tomei de la Kempis de urmarea lui Hristos c@r]i patru, foarte de folos sufletului
cucearnic, la B.A.R.Cj., ms. rom. 430.
303
Géza Petrik, Magyarorszag bibliografiája..., II, p. 361. Despre soarta scrierii în cultura
noastr@ }i edi]iile ei vezi prefa]a la cea mai recent@ edi]ie, Imita]iunea lui Cristos,
traducere de Andrei Brezianu, Bucure}ti, 1992, 335 p.
304
Paolo Segneri (1624 – 1694), preot din Ordinul Iezui]ilor, predicator celebru, autor al mai
multor opere teologice, între care Quaresimale (tip@rit@ la Floren]a în 1679), predici în
postul mare, l-au impus în rândul marilor concinatori ai Italiei, al@turi de Sfântul Bernardin
din Siena }i Girolamo Savonarola. În 1669 Segneri }i-a tip@rit la Bologna scrierea de fa]@,
Il penitente instruito, care a f@cut carier@ european@ în traducerea latin@, cu titlul Instructio
poenitentis. Micu a folosit pentru traducere o edi]ie ap@rut@ la Tirnavia în 1727.
305
Î}i men]ioneaz@ aceast@ lucrarea într-o scrisoare din 2 aprilie 1782 c@tre Moise Drago},
episcopul greco-catolic de Oradea (v. Giorge Pascu, Istoria literaturii române..., p.
108). Paternitatea lui Segneri asupra originalului, în Elegia lui Gheorghe {incai din
1803, la nota 12, unde face biografia }i în}ir@ scrierile lui Samuil Micu. Vezi Ioan
Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, în „Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie
din Cluj”, XXIX, 1989, pp. 401 – 433, p. 425. A fost publicat@ în secolul nostru, dup@
manuscris, de Iacob Radu, cu titlul original Îndreptarea p@c@tosului (Oradea, Societatea
„Sf. Ioan Gur@ de Aur”, f.a.).
291
Ioan Chindri}
importan]a acordat@ istoriei biserice}ti, }i în acest context vechilor sinoade

paleocre}tine. Crescut }i educat în atmosfera unui secol când biserica în general,
cea romano-catolic@ în mod aparte, a fost obiectul unor „controversii” dense, în
cadrul mi}c@rii de transla]ie spre o societate secularizat@, Samuil Micu a fost }i el
atras de unele idei ale disputei. Astfel este ideea purit@]ii cre}tine prin nostalgia
dup@ simplitatea ritual@ }i puritatea dogmatic@ a primilor cre}tini. A crescut explo-
ziv interesul pentru opera Sfântului Augustin, simbolul acestei ere edenice. Astfel
– ca exemplu simptomatic – la Tirnavia, centru iezuit care a influen]at constant
clasa intelectual@ unit@ din Transilvania, între 1740 – 1780 s-au tip@rit }ase edi]ii
din opera lui Augustin din Hippo }i o singur@ edi]ie a lui Toma din Aquino.306 Can-
titatea uria}@ a operei teologice, din care aici s-a evocat doar o parte, graba, înfri-
gurarea muncii }i varietatea deconcertant@ a temelor vorbesc de la sine despre
lipsa acut@ pe care Samuil Micu a trebuit s@ o compenseze în acest domeniu. Rezult@
de aici imaginea de ansamblu a unui travaliu bogat, dar nesistematic, rapsodic,
caracterizat printr-o dezordine care-l descurajeaz@ pe cercet@tor.
La antipod, opera teologic@ a mai tân@rului Petru Maior este cantitativ
restrâns@, dar focalizat@ metodic pe probleme clare. La numai 22 de ani, în 1783,
abia întors de la Viena, el redacteaz@ mult suscitata sa lucrare Procanon, pe când
era profesor de logic@, metafizic@ }i dreptul natural la Blaj.307 Cu o fervoare ju-
venil@, el intr@ în miezul celei mai acute polemici care fr@mânta via]a religioas@ a
Europei, aceea legat@ de infailibilitatea papei de la Roma }i primatul acestuia în
biserica cre}tin@. Acest cuplu de probleme era dezb@tut într-un cadrul teologic
mai larg, privind virtutea originar@ a bisericii, soboarele }i canoanele acestora,
raporturile ierarhice în biseric@ }i altele. Maior f@cuse cuno}tin]@ – dup@ cum arat@
mai multe c@r]i din biblioteca sa – cu scrierile unor catolici sau necatolici care
urm@reau reducerea puterii papei }i reformarea catolicismului. Curentul dizident
catolic venea din sfera galican@ }i jansenist@ }i data de pe la sfâr}itul secolului al
XVII-lea. Maior a citit târziu, la Roma sau la Viena, c@r]i interzise de cenzura papal@
}i trecute în Index librorum prohibitorum. Astfel de lucrare este cea a francezului
de orientare galican@ Louis Elias Dupin (1657 – 1719), De antiqua Ecclesiae
disciplina dissertationes historicae, interzis@ printr-o ordonan]@ (breve) a papei
Inocen]iu XI din 2 ianuarie 1688.308 Printre janseni}tii pu}i la Index este de amintit
Berhard Zeger van Espen (1646 – 1728), cu întreaga oper@ cenzurat@, din care
Petru Maior a cunoscut în mod cert lucrarea Jus ecclesiasticum univesum, interzis@
la 22 aprilie 1704. Reforma]ii n-au r@mas în afara acestei dispute cruciale, ci,
dimpotriv@, au amplificat-o. Claude de Saumaise (1588 – 1653), polihistor pro-
306
Vezi Géza Petrik, op.cit., I, p. 141; III, p. 637. Edi]iile augustiniene din secolul al
XVIII-lea au ca model valoroasa edi]ie în opt volume, tip@rit@ de benedictini la Paris
între 1679 – 1700.
307
Scrisoarea lui Petru Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 iunie 1783, la
Petru Maior, Scripta minora, p. 173. Cf. }i Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa,
studiu introductiv la Petru Maior, Istoria Bisericii..., I, p. 36.
308
Cartea ap@ruse la Paris în 1686. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 353, nota 21.
292
testant de origine francez@, publicase înc@ la 1645, la Leyda, tratatul s@u De

priamtu Papae, ceea ce i-a adus intrarea la Index, la 18 septembrie 1646, cu
întreaga sa oper@.309 Peste aceste lecturi }i influen]e din c@r]i mai vechi este de
crezut c@ s-au suprapus sugestii recep]ionate în anul petrecut la Viena (august
1779 – august 1780), în atmosfera dominat@ de reformele de tip luminist patronate
de Iosif II. O asemenea influen]@ a fost aceea a lui Iustinus Febronius, pse-
udonimul lui Johann Nicolas Hontheim, episcop catolic de Koblenz,
contemporan cu Maior (1701 – 1790), care î}i tip@rise în 1767 la Frankfurt pe
Main cartea-manifest a febronianismului. Variant@ german@ }i modernizat@ a
galicanismului, febronianismul disec@ aceea}i problematic@ a prerogativelor
papei, contestându-i primatul, la fel ca galicanii }i janseni}tii. Spre deosebire de
ace}tia, Febronious declar@ categoric primatul statului în raport cu biserica, venind
astfel în întâmpinarea etatismului austriac în plin@ ascensiune. Temperamentul
de genus irritabile care va caracteriza întreaga via]@ }i oper@ a lui Petru Maior,
domin@ paginile Procanonului, scris cu mult@ erudi]ie, cu tot atâta vehemen]@,
îns@ cu pu]in@ maturitate. Aceast@ carte, care la o temperatur@ normal@ a con-
deiului putea fi o cercetare interesant@, a e}uat într-un pamflet violent. Biserica,
scrie el, este regent@ în lume. În cadrul ei, îns@, puterea „asemenea }i întocmai
precum lui Petru, a}a }i celorlal]i apostoli fie}tec@ruia [Hristos] o au d@ruit”. Luat
de val, tân@rul autor polemizeaz@ chiar cu Evanghelia, unde Mântuitorul spune
clar: „Tu e}ti Petru }i pe aceast@ piatr@ voi zidi biserica Mea }i por]ile Iadului nu o
vor birui-o” (Matei 16, 18). El îns@: „Nu easte numai Sf. Petru piatr@, ci }i ceialal]i
apostoli. Nice singur temeiu credin]ii, ci }i ceialal]i apostoli”. Urmeaz@ o lung@
specula]ie, în care face eforturi de a-l aplatiza pe Sfântul Petru la nivelul celorlal]i
apostoli. Arhiereii sunt „urm@torii scaonelor apostolilor”. Ca atare, fiind apostolii
egali, sunt }i arhiereii la fel. Finalitatea este limpede: „Precum episcopii cei de la
r@s@rit, a}a }i cei de la apus aceaea}i puteare }i întocma ca papa au de la Hristos
dat@”. Odat@ demolat, în ideea sa, primatul papei de la Roma, urmeaz@ la rând
infailibilitatea, „nesmântnicia” acestuia. N@lucit@ e nesmântnicia papei, î}i
intituleaz@ el un capitol. Aceast@ idee, a infailibilit@]ii, „nu e credin]@, ci supersti]ie
}i cimilitur@ b@beasc@”. Aduce argumente din soboare }i sfin]ii p@rin]i în acest sens.
Nu papa, ci biserica, doar ea, este „nesm@ntnic@”, infailibil@. „Unde-i besearica,
acolo-i Duhul Sfânt”, citeaz@ el din Sfântul Irineu. Dar chiar biserica este infailibil@
doar în cele ale dogmei, pe când „întru înv@]@tura filosoficeasc@ sau întru înv@-
]@tura istoriceasc@” ea este supus@ gre}elii. Cât despre puterea adev@rat@ în
biseric@, aceasta este a soboarelor. Iar soboarele nu le adun@ papa. Dar cine? Petru
Maior are aici un acces de cezaropapism autentic: „Întâiul sobor ce s-au f@cut la
Nicheia în Bithinia anul de la Hristos 325, nu papa, ci cel întocmai cu apostolii
(s.n.) Constantin l-au adunat”. Al doilea sobor, din anul 381 de la Constantinopol
l-a convocat împ@ratul Teodosie cel Mare, }i a}a mai departe. Iat@ dar c@ împ@ra-
]ii, adic@ puterea secular@ are prerogativa de a convoca sinoadele, care sunt for]a
309
Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, p. 33 – 34.
293
Ioan Chindri}
adev@rat@ în biseric@. Or, în acest caz, oare nu împ@ra]ii, id est conduc@torii

lume}ti, sunt deasupra bisericii? Ce urm@resc toate aceste „demonstra]ii” ale lui
Maior? La Viena, el intuise acutizarea eternei lupte dintre Cezar }i Papa, dintre
Viena }i Roma, provocat@ de firea ambi]ioas@ a lui Iosif II. Tân@r contaminat de
atmosfera reformist@ de la Viena, Petru Maior îl vede pe carismaticul împ@rat do-
minând biserica în locul papei, mai pu]in peste „ceale duhovnice}ti”, care e de
presupus c@ nici nu-l interesau. C@ a}a stau lucrurile o dovede}te urm@torul pasaj
din capitolul XVI: „Nem]ii acum s-au luminat }i toate vicleniile Romei le
descopere, cearc@ înv@]@turile sfin]ilor p@rin]i }i obiceaiurile ceale b@trâne ale be-
searicii }i în practic@ le pun, precum se veade din ceale multe decreturi ce
preaputernicul împ@rat Iosif al doilea le-au dat afar@”. Aici îns@ Maior comite o
contradic]ie foarte grav@. Dup@ ce în capitolul 5 titlul III declarase c@ „împ@ratul
n-are puteare preste ceale duhovnice}ti”, la sfâr}itul capitolului 1 din titlul VI
conchide, pe linia cezaropapist@: „Drept aceaea, câte decreturi, câte a}ez@mân-
turi, câte nearaoe împ@r@te}ti pentru tocmeala beseariceasc@ sânt, toate între
canoane se num@r@ }i datoria canoanelor nasc”. Or, canoanele au vigoare }i în
materie de dogm@, adic@ „în ceale duhovnice}ti”. Urma}ii de drept politic ai
împ@ra]ilor aminti]i au fost, mai apoi, mul]i tirani prigonitori ai bisericii. Cum a
rezultat aceast@ scriere din pana unui greco-catolic trecut prin }colile Romei? La
acea dat@, timpurie, gândirea autorului nu era înc@ cristalizat@, mecanismul s@u
intelectual era dominat de influen]ele amintite, excedat de lecturile polemice,
impulsionat de tendin]a particip@rii la marea disput@. Ceea ce a rezultat este o
oper@ de prozelitism iosefin îngust }i desigur mult exagerat. În rest, orice spe-
cula]ie în leg@tur@ cu Procanonul este sortit@ derizoriului. El este o oper@ catolic@,
}i nici nu putea fi altminteri, de vreme ce întreaga disput@ istoric@ }i actual@ se
desf@}oar@ în sânul Bisericii Catolice }i privind soarta acestei biserici. Modestele
indicii de ecumenism identificabile în Procanon se al@tur@ accentelor de critic@
antipapal@, tendin]elor de clarificare a competen]elor, ca }i altor elemente care
definesc un catolic, dizident, este adev@rat, dar totu}i un catolic. De altfel, chiar
Petru Maior a fost nemul]umit de acest prim demers }tiin]ific al s@u, pe care n-a
încercat s@-l publice niciodat@, nu l-a pomenit nic@ieri, nu-l amintesc nici
contemporanii lui }i a r@mas în cea mai adânc@ obscuritate pân@ la sfâr}itul
secolului al XIX-lea, când Constantin Erbiceanu a descoperit manuscrisul }i l-a
tip@rit.310 Petru Maior a fost un scriitor cu ambi]ii de originalitate, departe de
310
Procanon ce cuprinde ^n sine cele ce sânt de lips@ spre în]@lesul cel deplin }i adev@rat al
canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a românilor, Bucu-
re}ti, Tipografia „C@r]ilor Biserice}ti”, 1894. Reeditat de Grigorie T. Marcu în 1948, cu titlul
pu]in schimbat: Procanon ce cuprinde în sine ceale de lips@ spre în]@lesul cel deplin }i
des@vâr}it al canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a
românilor, alc@tuit }i întocmit de Petru Maior. Anul de la Hristos 1783, Sibiu, Tipografia
Arhidiecezan@, 1948. Vezi despre el Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius
sau Petru Maior ca vr@jma} al papei, Cluj, 1933; Grigorie T. Marcu, Cuvânt de l@murire,
studiu introductiv la edi]ia din 1948; Lucian Blaga, Gândirea româneasc@..., p. 188 – 199;
Maria Protase, Semnifica]ia politic@ a „Procanonului” lui Petru Maior, în „Studia
294
spiritul compilator, }i cu talent pentru lucr@rile de sintez@. O sintez@ reu}it@ din

punct de vedere metodologic este }i Procanonul, în pofida vârstei fragede a
autorului. I-a fost descoperit totu}i un model pe care l-a urmat, }i care este tocmai
cartea de c@p@tâi a ideologiei febronierne, De statu Ecclesiae et legitima potes-
tate Romani pontificis liber singularis, ad reuniendos dissidentes in religione
Christianos compositus, a lui Iustinus Febronius.311 Masiva lucrare a germanului,
patru tomuri de 656 de pagini, este folosita doar ca pilot, rezumând pe scurt
aser]iuni de acolo }i trimi]ând la izvoare indicate }i de Febronius. F@r@ inten]ia
de a polemiza, este obligatoriu s@ se releve aici faptul c@ aceast@ lucrare necoapt@,
o simpl@ pripeal@ a condeiului de care chiar autorul s-a delimitat, a fost }i este
folosit@ ca argument prozelit împotriva unirii cu Roma. La aceast@ insinuare,
r@spunde foarte ortodoxul Lucian Blaga, întrebându-se: „Este vorba aici oare de
o înstr@inare a lui Maior fa]@ de unire? Mai degrab@ e de presupus c@ Maior ar fi
dorit ca unirea ce a avut loc la 1700 s@ nu fi f@cut concesii dogmatice”.312 În sprijinul
intui]iei lui Blaga vine o scrisoare a lui Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda
Fide din 1 iulie 1783, de fapt a sa „lettere di stato” pe acel an, în care spune: „Îmi
dau toat@ silin]a ca în aceste timpuri de primejdioas@ încercare s@-i înt@resc cu
ajutorul lui Dumnezeu pe credincio}i în dreapta credin]@, pe heterodoc}i s@-i
îndemn spre aceea}i credin]@ catolic@, pe r@t@ci]ii eretici }i schismatici s@-i
desf@tuiesc }i s@-i combat”.313
Ocazia de a-}i respecta jur@mântul depus la Roma i se va da în 1785, când
episcopul Ioan Bob l-a numit în func]ia de protopop al Gurghiului, cu sediul la
Reghin. A fost cel mai tân@r protopop din întreaga istorie a Bisericii Române
Unite, la numai 24 de ani, într-o zon@ complex@, în care s-a manifestat cu
str@lucire vreme de 24 de ani. Aceast@ simetrie rupt@ parc@ din steaua destinului
s@u simbolizeaz@ firea metodic@ }i organizat@ a tân@rului protopop, apoi a
marelui om de cultur@ }i lupt@tor na]ional. Creându-}i o existen]@ excentric@
fa]@ de Blaj, Maior s-a identificat total cu calitatea de protopop. Institu]ia
protopopiatului se dovedise cea mai rezistent@ istoric în fa]a influen]elor
prozelite, în special în fa]a ac]iunii în for]@ a calvinismului. Seniori spirituali locali,
protopopii constituiser@ un filtru ocrotitor între ierarhia bisericeasc@ a româ-
nilor din Ardeal, devenit@ calvin@ în secolul al XVII-lea, }i poporul de rând care
persevera într-o ortodoxie debilizat@, dar reprezentând totu}i filonul tradi]ional
al existen]ei lor. Protopopiatul r@m@sese, în secolul calvin, unica institu]ie ro-
mâneasc@ viabil@ din Transilvania, dup@ c@derea ierarhiei de la Alba Iulia. Puterea
protopopilor se va demonstra la 1700, la ora unirii cu Roma, pe care o vor realiza
Universitatis Babe}-Bolyai”, Series Philologia, 1963, fasc. 2, p. 61 – 66; idem, Le „Procanon”

de Petru Maior, réplique sud-est européen des attaques antipapales du XVIII-e siècle, în
„Revue des études sud-est europénnes, XI, 1973, nr. 1, p. 39–56; idem, Petru Maior, p. 79
– 95; Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1990, p. 54 – 63.
311
Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius..., pass.
312
Lucian Blaga, op.cit., p. 195.
313
Petru Maior, Scripta minora, p. 180.
295
Ioan Chindri}
cu aceea}i for]@ }i hot@râre, cu care au blocat orice succes al calvinismului, în

rândul românilor. Petru Maior a înv@]at repede lec]ia, devenind un protopop
activ, eficient }i respectat, pe m@sura marii sale erudi]ii, apoi, cu trecerea ani-
lor, cel mai celebru din întreaga diecez@, etalonul protopopului greco-catolic.
El }i-a iubit cu gelozie calitatea eclesiastic@ în care }i-a cantonat destinul }i a
luptat pentru înt@rirea protopopiatului s@u. Aceast@ înt@rire era sinonim@ cu
înt@rirea unirii, direc]ie în care a f@cut eforturi remarcabile. Chiar în anul prelu@-
rii func]iei, raporteaz@ celor de la Congrega]ia de Propaganda Fide prima lui
reu}it@ în acest sens: gra]ie str@daniei sale, „au revenit cu hot@râre din schism@
în sânul Bisericii Catolice un preot schismatic, un tat@ de familie din erezia
calvin@ }i o mam@ de familie din erezia luteran@, precum }i întreaga parohie
Teleac”.314 Prin schism@ se în]elegea ortodoxia, iar prin erezie religiile reformate.
În coresponden]a cu episcopul Ioan Bob relateaz@ sistematic atitudinea strâns@
pe care o manifest@, cu prerogativele sale locale, în toate cazurile unde unirea
era amenin]at@ sau trebuia înt@rit@. Asprimea lui în acest sens este necru]@toare.
„S@ vie neocolit@ sil@ asupra p@r]ii ceii neunite – îi cere el episcopului în 16
august 1786 – ca s@ stea întru ajutoriu la r@dicarea besearicii uni]ilor”, fiind vorba
de aceea}i localitate Teleac.315 Definindu-}i atitudinea cu exactitate, el îi va scrie
la 13 octombrie 1803 cardinalului Stefano Borgia, cel mai iubit dintre profesorii
de la Roma: „Nu încetez ca, dup@ puterile mele, s@-i feresc pe unii de rec@derea
în schism@, iar pe al]ii s@-i readuc la sfânta unire”.316 {i exemplele pot conti-
nua. Unde, dar, a disp@rut autorul Procanonului, despre care un cercet@tor
neinspirat risc@ urm@toarea compara]ie cu Justinus Febronius: „Dac@ Febronius
r@mâne pân@ la urm@ catolic, acceptând totu}i puterea executiv@ a papei în
perioada dintre concilii, Petru Maior e un anticatolic convins, chiar demasca-
tor virulent al caren]elor de structur@ }i de moral@ ale catolicismului”. (s.n.)317
Toate celelalte opere teologice ale lui Petru Maior au fost scrise la Reghin,
unde }i-a adunat o bibliotec@ bogat@ pentru situa]ia sa material@. Nu este adeptul
subiectelor u}oare, astfel c@ urm@toarea sa lucrare este tot una dogmatic@, la
grani]a cu ritualul: Protopapadichia, scris@ în 1795. Aceast@ cu totul interesant@
scriere este prin excelen]@ rodul activit@]ii, experien]elor, medita]iilor }i înv@-
]@mintelor tr@ite în calitate de protopop greco-catolic. Cine }i ce este el, de
fapt? „Nemica a}a urât mi se pare – spunea el în Cuvânt înainte – precum cela
ce este în vreo dereg@torie s@ nu-}i cunoasc@ }i fiin]a }i m@sura dereg@toriei sale”.
Pentru a evita o asemenea ipostaz@, arunc@ o punte istoric@ înspre începuturile
cre}tinismului, pentru a descoperi originea, atribu]iile }i drepturile proto-
popilor. „Protopapadichia” este un cuvânt grecesc compus }i înseamn@ „puterea
protopopilor”, parafrazat@ de Maior în „puterea, drepturile }i privileghioanele
protopopilor”. Aceast@ putere }i aceste „privileghioane” vin din antichitatea
314
Ibid., p. 242.
315
Ibid.
316
Ibid, p. 260.
317
Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, p. 55.
296
cre}tin@ }i se întemeiaz@ pe for]a legislativ@ a canoanelor. Protopopii din Bise-

rica Oriental@ sunt urma}ii de drept }i de fapt ai chorepiscopilor, care au ap@rut
în secolul al III-lea dup@ Hristos. La început, episcopii s-au stabilit numai în ce-
t@]ile mari, marcând un paralelism între re}edin]a puterii politice }i a celei
ecleziastice. Cu timpul, îns@, popula]ia cre}tin@ s-a înmul]it }i a ap@rut nevoia
unor secondan]i ai episcopului în mediul rural, un fel de „c@petenii ale preo]ilor
celor de prin sate”. S-au numit chorepiscopi sau horepiscopi tot de la cuvântul
grecesc compus: cwra = loc, plus episcop, adic@ „în locul episcopului”. Statutul
canonic al chorepiscopilor îl define}te astfel: „Chorepiscopul, cu hirotonia, nici
nu a fost preot, nici episcop, ci mai mic de episcop }i mai mare de preot”. E-
vanghelic, chorepiscopii nu descind din rândul celor 12, ca arhiereii, ci din
rândul celor 70. Oricum, situa]ia lor în biseric@ era una privilegiat@, împreunat@
cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ în opt puncte. Comparativ,
„chorepiscopii erau în ]inuturile sau eparhiile sale ceea ce sunt ast@zi vicarii
generali prin bisericile apusului”. Citeaz@ în acest sens un num@r impresionant
de soboare, dovedind o erudi]ie practic nelimitat@. El scoate în eviden]@ atât
canoanele }i autorii din Biserica Oriental@, cât }i din cea Occidental@, pentru a
demonstra existen]a generalizat@ a chorepiscopilor în lumea paleocre}tin@.
Urma}ii chorepiscopilor din vechime sunt protopopii, demonstreaz@ Maior
în partea a doua, cea cu adev@rat important@, el însu}i fiind un astfel de urma}.
Creeaz@ un suport teoretic ingenios pentru a demonstra acest lucru.
Chorepiscopii ast@zi tr@iesc sub numele protopopilor, î}i intituleaz@ el paragraful
10, care face leg@tura între trecut }i prezent. Aici canoanele }i litera scris@ nu-l
mai puteau ajuta la demonstra]ie. Ingenios }i inedit este în acest caz recursul la
tradi]ie, legea nescris@ a societ@]ii omene}ti. Dreptul cutumiar este o r@m@}i]@ a
evului mediu, c@reia îns@ autorul }tie s@-i dea un sens modern, democratic, s-ar
putea zice chiar plebiscitar. Protopopii români din Ardeal – c@ci ace}tia îl
intereseaz@ – î}i desf@}oar@ activitatea în aceea}i configura]ie geografico-social@
ca înainta}ii lor, chorepiscopii, îndeplinesc acelea}i îns@rcin@ri ecleziastice, au
acela}i statut social în ochii credincio}ilor, }i, mai ales, aduc din istorie un mesaj
care nu s-a schimbat din vremea p@rin]ilor bisericii. Tradi]ia este legea care a con-
servat prin veacuri institu]ia chorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum
protopopi. Iat@ cum define}te aceast@ ingenioas@ baz@ legal@: „Obiceiul nu mai
pu]in@ puteare are decât canoanele, nici mai pu]in@ înd@torire aduce decât lea-
gea”. C@ci „ce deosebire cu voxisul (votul – n. n.) poporul s@-}i arate voin]a, sau
cu lucrurile }i faptele?”. Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este – formul-
ând dup@ Vasile cel Mare – „t@cuta a cet@]enilor împreun@ togmire”, „t@cuta }i
t@inuita tr@danie (tradi]ie – n. n.)”, „nevestita }i t@inuita înv@]@tur@, carea p@rin]ii
no}tri cu t@cere lin@ }i neodihnit@ o au ]inut”. Acest consens silen]ios }i milenar,
aceast@ ocult@ istoric@, are în viziunea lui Maior puterea unui referendum mai
presus de lege. Odat@ racordul „legal” realizat, el revine la situa]ia din Ardeal,
unde – zice – chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost }i sunt dup@ ca-
noane }i tradi]ie „episcopi sufragani” ai ierarhului, dup@ care sunt în}irate }i
297
Ioan Chindri}
analizate detaliat cele 31 de „privileghioane” pe care le au – ar trebui s@ le aib@!

– protopopii ardeleni. Ele îns@ despuiau de 31 de ori competen]a episcopului,
care r@mânea astfel aproape f@r@ obiectul muncii în teren. Geneza }i finalitatea
Protopapadichiei sunt semnificative pentru mentalul }i orientarea întregii clase
protopope}ti din Transilvania. În 1793 Ioan Bob a retras acestei clase un „privile-
ghion” important }i apropiat de interesul lor: acela de a amenda, de a „globi” pe
preo]ii gre}elnici, t@indu-le astfel un substan]ial venit b@nesc. În acest fel – se cain@
Maior – „protopopii cei uni]i din Ardeal de leagea greceasc@ ar r@mânea arhidi-
aconi papist@}e}ti”.318 Povestea pecuniar@ devine una de principiu, menit@ a
st@vili – zice – „plecarea lui Ioan Bob spre aceea, ca s@ fac@ grele schimb@ri }i str@-
mut@ri în tocmealele ceale beserice}ti cu care au tr@it pân@ acum românii uni]i
din Ardeal }i care sânt de ob}te în besearica greceasc@”.319 Iat@-ne din nou în fa]a
unei alerte geloase legate de p@strarea identit@]ii orientale a bisericii unite, pe
care protopopii o vedeau periclitat@ de episcopul Ioan Bob. Protopapadichia
este reflexul de ap@rare împotriva unui asemenea „pericol”. În ea se resusucit@
de-a valma principii teologice, argumente istorice }i revendic@ri actuale, venite
din direc]ia clasei protopopilor. Savant@ în form@, cartea este una militant@ în
fond, o magna charta sau carte alb@ a protopopimii din Ardeal, unic@ în literatura
teologic@ româneasc@. Ea poate fi pus@ în leg@tur@ cu încercarea din 1798 de a-l
debarca din scaun pe episcopul Bob, în care a fost amestecat }i masonul român
}i neunit Ioan Molnar Piuariu.320 Cel vizat s@-i ia locul era chiar Petru Maior,321
cel mai înv@]at român activ din Ardeal. În aceast@ lumin@, nenum@ratele „privile-
ghioane” r@sfirate de autor puteau fi }i o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori,
protopopii, care nu puteau r@mâne insensibili la perspectiva de a redeveni
chorepiscopi, adic@ vicari locali ai episcopului. Dincolo, îns@, de firea militant@ a
autorului, Protopapadichia r@mâne o lucrare teologic@ inestimabil@, prin con-
]inut }i stil, singurul studiu monografic românesc despre institu]ia protopopilor,
realizat pe baza unei cercet@ri canonico-juridice profunde. Iat@ înc@ un aport
literar la curentul sinodalist care s-a manifestat în biserica unit@, nu doar în sfera
teologic@, ci }i în cea social-politic@ din secolul al XVIII-lea.
Nici aceast@ oper@ teologic@, cea mai important@, a lui Petru Maior nu a fost
tip@rit@. A reprodus târziu, în 1813, largi pasaje din manuscris în Istoria besearicei
românilor, tip@rit@ aproape integral la Buda, îns@ neterminat@ }i, la rândul ei,
nedifuzat@, f@r@ impact la publicul din afara clasei intelectuale de la Blaj.322
318
Petru Maior, Istoria bisericii..., I, p. 210.
319
Ibid., p. 216.
320
Ioan Lupa}, O încercare de „reunire” a bisericilor române din Ardeal la 1798, Arad, 1913.
321
Dup@ supozi]ia Mariei Protase, Petru Maior, p. 127 – 128.
322
Astfel, § 10 din capitolul VI al Istoriei este reproducerea comprimat@ a § 16 – 50 din
Protopapadichie (vezi Petru Maior, Istoria bisericii..., ed. cit. , p. 196 – 226). Manuscrisul
Protopapadichiei l-a publicat mai întâi Grigore Sila}i, sub titlul Protopapadichia lui Petru
Maior, în „Sionul românesc”, I, 1865, nr. 10, p. 114 – 116; nr. 11, p. 128 – 130; II, 1866, nr.
2, p. 14 – 17; nr. 4, p. 38 – 41; nr. 5, p. 50 – 51; nr. 6, p. 63 – 69; nr. 9, p. 102 – 106; nr. 10,
p. 115 – 117; nr. 11, p. 128 – 130; nr. 12, p. 140 – 142; nr. 13, p. 152 – 153; nr. 14,
298
Tot din anii protopopiatului la Reghin dateaz@ redactarea operei omiletice a

lui Petru Maior. Pe acest t@râm l-a concurat, cu mai pu]in@ adâncime de geniu,
dar cu efect practic mai mare, pe predicatorul Blajului, Samuil Micu. Literatura
sa de amvon este rezultatul contactului de aproape un sfert de secol cu un audito-
riu de factur@ mai simpl@ decât cel de la Blaj, dar cu atât mai solicitant pentru
oratorul care voia s@ ajung@ în intimitatea min]ii }i inimii acestuia. Educator de
voca]ie, cum se autodefine}te în cunoscutul s@u R@spuns la cârtire,323 Maior nu
a ezitat s@ transforme amvonul, ograda sau marginea mormântului de unde }i-a
rostit omiliile, într-o aul@ popular@ persistent@. Este un aspect al luminismului
românesc pe nedrept neglijat, efectele lui egalându-le pe cele de expresie sa-
vant@, întrecându-le în ce prive}te efectul scontat: luminarea maselor. De data
aceasta, avem de a face cu o oper@ masiv@, care, de}i târziu, când autorul va ajunge
revizorul c@r]ilor române}ti la Tipografia Universit@]ii din Buda, a v@zut totu}i
lumina tiparului. El }i-a împ@r]it omiliile în trei compartimente: predici de amvon,
propovedanii la mor]i }i „didahii”, respectiv înv@]@turi pentru educarea copiilor,
rostite îns@ tot în cadru funerar, la înmormânt@rile de copii. Predichele înglo-
beaz@ prima categorie de cuvânt@ri.324 Raportat la precursorii s@i (Antim Ivireanu,
Ilie Miniat }i chiar Samuil Micu), Petru Maior este considerat fondatorul literaturii
omiletice române}ti, „pe teren aproape pustiu”.325 Ca orice concinator, a avut }i
el un model pe care l-a urmat, celebrele Quaresimale ale lui Paolo Segneri,326
cu edi]ia princeps la Floren]a, în 1679, pe care o avea în biblioteca sa.327 Autorul
p. 163 – 165; nr. 15, p. 177 – 178; nr. 16, p. 186 – 188. Sub form@ de carte s-a tip@rit abia
în ultimii ani, în dou@ edi]ii: Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ de Ioan
Chindri}, Cluj-Napoca, 1997 (dup@ edi]ia lui Grigore Sila}i) }i Petru Maior, Proto-
papadichia, edi]ie îngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998 (dup@ manuscrisul original
descoperit între timp). Referin]e mai importante la Armand C. Munteanu, Opera canoni-
c@ a lui Petru Maior, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXXVII, 1960, nr. 9 – 10, p. 791 –
816.
323
Vezi reeditarea integral@ a scrierii, cu text }i anexe, la Petru Maior, Scripta minora, p.
55 – 69; 356 – 371.
324
Prediche sau înv@]@turi la toate duminecile }i s@rb@torile anului, culease de Petru Maior de
Diciosânm@rtin, paroh Sasreghinului }i protopop Gurghiului în Ardeal, precum }i la
În@l]atul Cr@iescul Locumtenen]iale Consilium al Ungariei cr@iesc c@r]ilor revizor, I – III,
Buda, 1810 – 1811. Cele trei volume cuprind 74 de predici. Vezi }i B.R.V., III, p. 22 – 25;
Atanasie Marian Marienescu, Via]a }i operele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1883, p. 31;
Alexandru Philippide, Introducere în istoria limbei }i literaturei române, Ia}i, 1888, p.
183; Dimitrie Popovici, Literatura român@ în epoca „luminilor”, în vol. Studii literare,
edi]ie îngrijit@ de I.Em. Petrescu, Cluj, 1972, p. 229 – 230; Romulus Munteanu, Contribu]ia
{colii Ardelene la culturalizarea maselor, Bucure}ti, 1962, p. 117 – 118; A. Radu, Opera
omiletic@ a lui Petru Maior, în „Studii teologice”, seria II, XIX, 1967, nr. 9 – 10; idem, Cu
privire la izvoarele predicilor lui Petru Maior, în „Steaua”, IX, 1968, nr. 8; Aurel Nicolescu,
{coala Ardelean@ }i limba român@, Bucure}ti, 1971, p. 164; Maria Protase, Petru Maior...,
p. 144 – 156; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucure}ti, 1975, p.
90 – 91; {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 825 – 845.
325
Maria Protase, Petru Maior..., p. 145.
326
327
Petru Maior, Scripta minora, p. 345, 353.
299
Ioan Chindri}
nostru preia îns@ de la Segneri mai mult cadrul arhitectonic al cuvânt@rilor, decât
substan]a acestora. Aceast@ substan]@ este pl@m@dit@ dintr-un patrimoniu vechi
}i colectiv al literaturii omiletice, izvoarele principale fiind sfin]ii p@rin]i }i
canoanele vechilor soboare. Dup@ expresia lui Lucian Blaga, „Maior a fr@mântat
cu pricepere aluatul, în care au intrat f@in@ de la multe mori }i ap@ de la atâtea
izvoare f@r@ nume”.328 Maior a modelat acest material eterogen, dându-i unitate
de stil, de ton, de organizare }i nu mai pu]in imprimându-i pecetea personalit@]ii
sale. Ce a ]inut el s@ comunice enoria}ilor s@i prin aceste cuvânt@ri? Cititorul lor
descoper@ o întreag@ pedagogie popular@, pe care „m@iestria cea ritoriceasc@” o
instila ascult@torilor. Axa principal@ a predicilor este iubirea de Dumnezeu, care
trebuie s@ fie mai puternic@ decât oriunde în casa Lui. „C@ m@car c@ în tot locul
Dumnezeu ascult@ rug@ciunea credincio}ilor s@i, totu}i, în besearic@ osebit se
m@rturisea}te c@ va asculta rug@ciunile noastre”. Ata}amentul de biseric@ este
cheia salv@rii sufletelor, c@ci acolo intr@m „s@ ne ar@t@m înaintea scaunului m@rirei
lui Dumnezeu”. Este extraordinar@ promisiunea pe care o face în predica V, cum
c@, smerindu-ne în fa]a lui Dumnezeu, „de am intrat în besearic@ corbi negri,
porumbi nevinova]i vom ie}i”. Un afluent important al predicilor este edificarea
filosofic@ }i moral@ a poporului, desigur una izvorât@ din credin]@. Pe urmele apos-
tolului (Timotei 1, 9), î}i asum@ misiunea de a-i înt@ri pe oameni în credin]@, de
a-i înarma cu un minimum filosofic de cugetare, din care s@ rezulte adev@rata
for]@ în fa]a vie]ii. For]a vine întotdeauna de la Dumnezeu. O persistent@ chemare
spre introspec]ie moral@ este axa predicilor sale, în ideea c@ numai înt@ri]i în
con}tiin]@ ne putem apropia de Dumnezeu. „Binele cel adev@rat, cinstea cea
adev@rat@, aurul cel adev@rat e acela carele purt@m înl@untrul nostru”. Departe
de viziunea sumbr@, apocaliptic@ }i amenin]@toare a cazaniilor medievale, Maior
cultiv@ ideea optimist@ a binelui propriu fiin]ei umane, }i care nu se schimb@ în
func]ie de conjuncturile efemere. În acest sens, cunoa}terea vie]ii }i legilor care
o guverneaz@ („canoanele omenirii”) este o tem@ important@ a predicilor.
Concluziv@ este în acest sens urm@toarea cugetare din predica XXXV: „A vie]ui
ca un cuvânt@toriu, a se pov@]ui dup@ canoanele omenirii, a nu face altora ce n-ai
vrea s@ ]i se fac@ ]ie”. Spiritul superior, emancipat, al concinatorului se consum@
pe liniile de for]@ ale unui luminism de preferin]@ filosofic }i moral, f@r@ a ocoli
îns@ aspectele existen]ei uzuale, cu nenum@ratele ei probleme cotidiene, adeseori
banale. În predica intitulat@ Precum c@ cum s@ ne purt@m când c@dem în vreo
boal@ trupeasc@, el face risip@ de retoric@ pentru a-i convinge pe oameni s@
mearg@ la doctor, „c@ }i doftoriile Dumnezeu le-a l@sat”. Are cuvinte biciuitoare
la adresa medicinei populare, constând din vr@ji }i descântece. „Dar cum s@ po]i
crede – zice – c@ o bab@ b@trân@, învechit@ în zile rele, zbârcit@, slab@,
neputincioas@, sl@b@noag@, gârbov@, ponivoas@, un stârv, cu dou@-trei }oapte, cu
patru c@sc@ri, s@-]i poat@ da s@n@tate, s@-]i poat@ lungi anii vie]ii?”. Se vede c@ Maior
s-a luptat cu acest capitol al ignoran]ei populare, c@ci dorin]a lui de a convinge
328
Lucian Blaga, op. cit., p. 205.
300
nu are limite: „Îns@ crede]i-m@, niciodat@ cu descântecul nu v@ îns@n@to}i]i, nu

v@ lungi]i via]a. Alta este pricina îns@n@to}irii voastre atunci, nu descântecul”
(s.n.). Predichele lui Petru Maior nu }i-au pierdut actualitatea cel pu]in timp de
un secol. La 1906, Ilie D@ianu le-a reeditat în trei volume, la Cluj, p@strând titlul
originalului. Se repeta astfel soarta Propovedaniilor lui Samuil Micu din 1784,
care îns@ au fost reeditate de dou@ ori.
A doua carte din sistemul omiletic al lui Petru Maior este Propovedanii la
îngrop@ciunea oamenilor mor]i.329 De data aceasta, întregul cadrul axiologic al
demersului devine altul. Nu mai cuvânteaz@ în fa]a vie]ii, ci în fa]a mor]ii. Dar ce
mai poate oferi, oare, moartea, care în gândirea de ob}te înseamn@ sfâr}itul,
cap@tul de drum? Mai este ceva de gândit, de spus, de ]inut minte? Maior aduce
o defini]ie absolut memorabil@ a atitudinii fa]@ de moarte, chiar în prima
propovedanie: „A gândi de moarte, }i a nu te teme de dânsa, este lucru p@gânesc.
A te teme de moarte }i a nu gândi de dânsa este un lucru dobitocesc. Iar@ }i a
gândi de moarte, }i a te teme de dânsa, este lucru cre}tinesc”. Iat@ dar c@ pentru
oratorul }i auditoriul s@u cre}tin, prilejul mor]ii nu este o pâlnie care închide
medita]ia, ci, dimpotriv@, poarta care o deschide în evantai înspre cele mai diverse
întreb@ri }i medita]ii asupra destinului uman. Cea mai important@ este desigur
aceea legat@ de raportul dintre moarte }i via]a cre}tineasc@, propovedania fiind,
evident, mai întâi o lec]ie de cre}tinism. Moartea nu este un fenomen unitar, ea
difer@ esen]ial în func]ie de faptul dac@ omul a r@posat întru cur@]enie cre}tineasc@,
sau a murit înc@rcat de p@cate. Este moartea un fenomen înfrico}@tor? Da – zice
în propovedania 25 – „cu adev@rat amar@ }i tic@loas@ este moartea celor
f@r@deleage”. Trimite la Psalmi 33, 20 unde st@ scris: „Moartea p@c@to}ilor e
cumplit@”. Dimpotriv@, „Moartea drep]ilor toat@ e blând@, toat@ voioas@ }i plin@
de mângâiere }i de bucurie”. C@ci, citeaz@ din nou din psalmi (115, 5), „Scump@
e înaintea Domnului moartea cuvio}ilor s@i”. Sorocul mor]ii trimite gândul înapoi,
spre cercetarea vie]ii }i a celor f@ptuite pe parcursul ei. Întregul e}afodaj al
preceptelor cre}tine se valideaz@ în fa]a inexorabilului. M@re]ie, avere, de-
}ert@ciunea puterii, povara grea a p@catelor, impurit@]ile pe care înv@]@tura cre}-
tin@ ne îndeamn@ s@ le ocolim, nu numai c@ se dovedesc a fi fost false valori, pentru
c@ n-au putut evita moartea, dar, iat@, î}i dubleaz@ falsitatea ca povar@ care ne
împiedic@ s@ intr@m în împ@r@]ia lui Dumnezeu, „întru priete}ugul lui Dumnezeu”,
329
Au ap@rut la Buda, în 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche.
Sunt cuprinse 40 de propovedanii. Vezi B.R.V., III, p. 6 – 10; Gr. I. Dianu, Catalogul
alfabetic al c@r]ilor aflate la Biblioteca Central@ din Bucure}ti, Bucure}ti, 1869, p.
473; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru V. Grama, Istoria Besearicei
Române}ti Unite cu Roma de la începutul cre}tinismului pân@ în zilele noastre, Blaj,
1884, p. 204; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Aron Densu}ianu, Istoria limbei...,
p. 245; Romulus Munteanu, op.cit., p. 117; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu
privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p.
229; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 – 156; Traian Herseni, Cultura psihologic@...,
p. 88 – 90; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 785 – 797.
301
Ioan Chindri}
dup@ expresia lui Maior. Semnul Ecleziastului este omniprezent în repudierea

de}ert@ciunilor acestei lumi }i a celor care tr@iesc întru de}er@t@ciune. Drumul
lor de via]@ este gre}it, iar sanc]iunea mor]ii drastic@. Exist@ îns@ alternativa vie]ii
curate, cre}tine}ti, salvatoare, pe care o recomand@ fiecare propovedanie. Or,
varietatea practic infinit@ a cazurilor particulare ce survin în tematica
propovedaniilor îi permite vorbitorului ilustrarea punctual@ a lec]iei omiletice
cu aspecte definitorii pentru fiecare caz în parte. Moartea unui tân@r, a unui
b@trân, a unei v@duve, a unei fecioare, sunt ocazii de a ar@ta cum trebuie s@
tr@iasc@ în via]@ un tân@r, un b@trân, o v@duv@, o fecioar@. Durerea mor]ii
poten]eaz@ aceast@ pedagogie, lucru pe care predicatorul trebuie s@-l ia în cal-
cul. C@ci – spune – „de multe ori mai mul]i se adun@ la îngrop@ciune decât în
s@rb@tori la besearic@”, fapt la care, ad@ugând fragilitatea sufletelor în fa]a mor]ii,
se confirm@ aprecierea autorului, c@ „prea bun }i sfânt obiceiu easte a face
propovedanie norodului la îngrop@ciunea mor]ilor”. Preotul r@mâne astfel un
dasc@l etern al unor eterni înv@]@cei, în ale c@ror suflete dore}te s@ construiasc@
norme morale de via]@ bazându-se pe etica mor]ii. De aceea, Maior acord@ o
importan]@ deosebit@ stilului. În primul rând, el trebuie s@ fie simplu, direct, c@ci
– spune în precuvântare – „pentru aceaea gr@im, ca s@ ne în]eleag@ aceia c@rora
gr@im”. Recomand@ rostirea liber@ în locul propovedaniei citite, c@ci astfel vor-
bitorul „se sloboade }i se întocme}te dup@ m@sura priceperii }i lipsa ascult@tori-
lor”. Dac@ rostirea preotului este inspirat@, atunci „precum dore}te cerbul cel
însetat de apa izvoarelor, a}a cu sete îl ascult@ oamenii }i se r@coresc cele
dinl@untru ale inimii lor”. Propriile cuvânt@ri, dincolo de referin]ele bogate }i
scopul educativ, metodic }i precis urm@rit, ofer@ pasaje de mare frumuse]e, ca în
aceast@ superb@ traducere „literar@” a motivului fortuna labilis: „Cu anevoie sunt
bun@t@]ile lumii acestiia a se câ}tiga, amare la gustare }i grabnice spre sfâr}it, nici
apele râului nu curg a}a cu grab@, nici florile p@mântului nu se vestejesc a}a de
lesne, nici fulgerele ceriului a}a f@r@ veste pier, cât degrab@ curge, se vesteje}te,
piere slava, dulcea]a }i bucuriia lumii”. {i Propovedaniile au fost reeditate de Ilie
D@ianu în 1906, ca al treilea volum al edi]iei sale din Predichele lui Petru Maior.
Trilogia omilitetic@ a lui Petru Maior se întrege}te cu Didahiile,330 cum î}i
nume}te el cuvânt@rile ]inute la moartea copiilor. Protopopul de la Reghin a
iubit copiii }i a avut voca]ie de educator. În R@spuns la cârtire exist@ pasajul
330
Didahiile adec@ înv@]@turi pentru crea}terea fiilor la îngrop@ciunea pruncilor mor]i,
Buda, 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche (supra, nota 324).
Volumul cuprinde 15 didahii. Vezi B.R.V., III, p. 10 – 12; Atanasie Marian Marienescu,
op.cit., p. 31; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Moses Gaster, Crestoma]ie român@.
Texte tip@rite }i manuscrise (Sec. XVI – XIX) dialectale }i glosar francez, I – II, Leipzig }i
Bucure}ti, 1891, II, p. 201 – 202; Cornelia Bodea, Preocup@ri economice }i culturale în
literatura transilvan@ dintre anii 1786 – 1830, în „Studii. Revist@ de istorie”, IX, 1956,
nr. 1, pp. 87 – 106, p. 94; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...;
Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229; Maria Protase, Petru
Maior..., p. 144 – 156; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 798 – 816.
302
notoriu despre rela]iile lui cu cei mai tineri l@stari din „Via Domnului” pe care
}i-o asumase:331 „Mergea Petru Maior prin sate, unde, adunând pruncii, f@cea
examen, pre cei ce }tia îi l@uda, pre ceialal]i p@rintea}te îi dojenea }i rânduia
mijlociri ca s@ învea]e. Vara umbla pe câmpuri, prin p@duri, unde }tia c@ sânt
aduna]i a pa}te vitele, }i v@zându-i, îi striga la dânsul, carii cunoscându-l, îndat@
alerga to]i acolo, }i el îi întreba de ceale ce au înv@]at, }i de nou îi mai înv@]a }i
lumina, având deosebit@ dulcea]@ a b@ilui (a se ocupa – n. n.) cu pruncii.”332
Înclina]ia spre copii explic@ în parte existen]a acestui volum de 15 cuvânt@ri
funebre dedicate anume lor. În Cuvânt înainte îns@ aduce un fapt zguduitor al
vremii: didahiile sunt f@cute „pentru ajutoriul preo]ilor carii de ob}te mai mul]i
îngroap@ prunci în popoar@le sale, decât de cei în vârst@”. De ce d@ c@r]ii un
titlu didactic, atunci când ea cuprinde, de fapt, propovedanii? Pentru c@ „nici
un loc, nici o vreame” nu sunt scutite „de înv@]@tura cea pentru crea}terea
fiilor”. Didahiile sunt înv@]@turi pentru urechile p@rin]ilor pe care – repet@ – îi
întâlne}te mai ales la „petrecania mor]ilor” decât la biseric@. „Umili]i cu inima”,
ace}tia ascult@ acum cu capetele plecate înv@]@turile protopopului, care urmeaz@
îndemnul din 2 Timotei 4, 5: „Iar@ tu priveghieaz@ întru toate, p@timea}te r@ul,
f@ lucrul evanghelistului, slujba ta f@-o deplin”. Din materialul acestor cuvân-
t@ri se rotunje}te finalmente un sistem educa]ional închegat. Educa]ia era un
comandament important al epocii luminilor, sens în care orice solu]ie
constructiv@ era binevenit@. Implicarea p@rin]ilor în actul educativ i-o inspir@
legile naturii. „S@ ia cineva aminte la felul cum î}i îngrijesc animalele pruncii
lor. {i un animal oarecare vine în lume mai bine înarmat decât un om, educa]ia
lui se face cu mult mai u}or decât aceea a unui om”. A}adar, grija cre}terii }i
educ@rii pruncilor se împarte între cei care au „datoria politiceasc@” s@ fac@ acest
lucru (dasc@l, preot }i „în}i}i st@pânii ]@rilor”) }i p@rin]ii, care au „datoria fi-
reasc@”.333 C@ci – îi întreab@ concinatorul-dasc@l – „cine dintr@ voi nu }tie c@
acea pricin@ carea au n@scut rodul, aceaea }i trebuie, în cât poate, s@-l s@-
vâr}easc@?”. Buna cre}tere a copiilor este în primul rând o datorie cre}tineas-
c@, pe care Maior o expune într-un raport de cauz@ – efect: „Precum mul]i
p@rin]i se vor osândi pentru p@catele care însu}i ei le fac pentru fiii lor, a}ea
mul]i a}i}derea nu vor sc@pa de m@niia lui Dumnezeu carea pentru p@catele ce
331
Scrisoarea c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 21 martie 1786, la Petru Maior,
Scripta minora, p. 192.
332
Ibid., p. 62.
333
„{i al]ii, mul]i, vor s@ dea seama de sufletul fiilor vo}tri, precum sânt dasc@lii carii îi
înva]@ carte, cu duhovnicii carii le îndreapt@ cuno}tin]a, preo]ii locurilor carii, cu
propoveduiirea cuvântului lui Dumnezeu, îi îndeamn@ spre evlavie, ba }i în}i}i st@pânii
]@rilor, atât cei mirene}ti cât }i cei biserice}ti, carii cu legile sale ceale de ob}te, cu
canoanele, trebuie mai mult doar@ decât de alta s@ grijeasc@ de tinerii cei mici, precum
gr@dinariul cel bun poart@ grije de odraslele ceale tinereale. Dar@ de ve]i socoti precum
se cuvine, cu am@nuntul, ve]i vedea c@ cu mult mai detori sânte]i voi singuri a câ}tiga
binele fiilor vo}tri, decât al]ii to]i. Pentru c@ to]i ceialal]i sânt detori dup@ detoriia
politiceasc@ (s.n.), iar@ voi sânte]i detori dup@ detoriia fireasc@”(s.n.; Didahia 1).
303
Ioan Chindri}
le fac fiii lor va veni preste ei”. Aportul p@rin]ilor se r@sfrânge îns@ }i în societatea
civil@, pentru c@ eforturile educa]ionale ale diferitelor foruri vor fi de prisos,
dac@ p@rin]ii nu }i-au f@cut la timp datoria, conjugându-}i eforturile cu cele ale
}colii. Din nou r@zbate o realitate a vremii din cuvintele sale: del@sarea p@rin]ilor
în a-}i îndemna }i încuraja copiii la înv@]@tur@. „Mâna]i copiii la înv@]@tur@ – a-
menin]@ predicatorul – c@, de nu, voi p@c@tui]i p@cat de moarte, voi sânte]i
vrednici de afuresanie, voi sânte]i pierdu]i, ca cei ce sânte]i uciga}i fiilor vo}tri”.
Educa]ia p@rin]ilor nu se reduce îns@ la cea }colar@, ci se extinde cu }i mai teribil@
obliga]ie asupra educa]iei morale. La acest capitol, exemplele }i conexiunile
sunt bogate, purtând pecetea unui rigorism moral pe alocuri excesiv. Educa]ia
tinerelor fete este mai cu seam@ supus@ acestei concep]ii austere, puritane.
Intuim astfel la pedagogul popular Petru Maior un amestec de luminism ata}at
reformelor }colare care se petreceau de decenii în Imperiu }i tradi]ionalism cu
r@d@cini medievale. Rolul pe care îl acord@ coerci]iunii fizice în educa]ie, de o
duritate extrem@, al@turi de cele mai moderne }i mai luminate mijloace de
stimulare a înv@]@turilor, poate tr@da }i o stare încordat@ a temperamentului
s@u aprig, în fa]a progresului mult prea slab pe care înv@]@mântul îl înregistra
în mediul rural. „Începutul culturii poporului român trebuie s@ se fac@ cu for]a,
a}a cum se obi}nuie}te }i la alte neamuri”, va opina el în 1810, recomandând,
într-un act oficial, c@ „dac@ s-ar dovedi c@ p@rin]ii sunt cauza acestor absen]e
(de la }coal@ – n.n.), s@ fie supu}i la pedeaps@ corporal@.”334
De la sterpele controverse dogmatice din Procanon, trecând prin radiografierea
unei probleme concrete a bisericii române}ti din Protopapadichia, }i pân@ la pe-
dagogia pe viu din opera omiletic@, Petru Maior str@bate drumul dintre scolasticul
tân@r }i luministul matur, con}tient de hiaturile care trebuie umplute în via]a po-
porului român, pentru a se încadra în marele curent reformator al continentului.
Cu el se încheie astfel opera de „na]ionalizare” a teologiei {colii Ardelene, prin
invazia }i locul dominant pe care realit@]ile }i nevoile bisericii }i societ@]ii române}ti
îl ocup@ în acest domeniu. Militant@ în sens cre}tinesc general, }i militant@ în sens
na]ional, }tiin]a teologic@ din secolul luminilor egaleaz@ în amploare }i realiz@ri
celelalte discipline care au înflorit în ambian]a {colii Ardelene.
BIBLIA. Niciodat@ – afirm@ Samuil Micu – nu au fost besearica românilor,

precum e în veacul acesta clirul uni]ilor din Ardeal, îmbog@]it@ de b@rba]i
înv@]a]i”.335 O precizare se cuvine s@ fie f@cut@, f@r@ de care spusele sale pot p@-
rea f@r@ suport. Edificiul cultural al Blajului, curentul {colii Ardelene, n-a fost
construit doar de cei câ]iva b@rba]i care }i-au câ}tigat nume de glorie în
posteritate. Pe palierul cel mai înalt al notoriet@]ii istorice s-au situat cei câ]iva
clerici uni]i care au dat opere închegate în domeniile „civile”, în filosofie, în
334
Un proiect de organizare }colar@ întocmit la cererea episcopului Samuil Vulcan de la
Oradea, trimis acestuia în 11 octombrie 1810. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 295.
335
304
istorie, în filologie. Legate de sfera politicului prin elemente de mult analizate,

cunoscute, teoretizate, aceste opere au ad@ugat valorii lor înalte factorul
reverberant al politicii, multiplicând gradul de mediatizare antum@ }i postum@
a autorilor. Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu
sunt vedetele secolului luminilor la români. Lor li se adaug@ câ]iva episcopi de
la Blaj, „sub care” au tr@it }i lucrat corifeii, cu care au colaborat sau cu care au
venit în coliziune uneori: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore Maior,
Ioan Bob. Unul singur i-a egalat întru celebritate, Inochentie Micu-Klein, omul
din al c@rui zbucium, trud@ }i perseveren]@ arhiereasc@ }i politic@ au izvorât toate
premisele care au dus la na}terea }i dezvoltarea unei re}edin]e episcopale din
Transilvania, ca epicentru de referin]@ spiritual@ pentru un popor mare,
împr@}tiat în cinci ]@ri: românii. Dar corifeii }i arhiereii nu sunt decât vârful vi-
zibil al unui aisberg adânc }i uria}, perlele str@lucitoare ale unui underground
de amploare care a fost clasa intelectual@ greco-catolic@ edificat@ în Ardealul
secolului al XVIII-lea. Secretul puterii acestei clase a fost preg@tirea intelectual@
unitar@. Începând cu liceul din Blaj, de fapt o facultate teologic@, trecând pe la
iezui]ii }i mai apoi piari}tii de la Cluj, prin colegiul de la Tirnavia }i Pazmaneumul
}i Sfânta Barbara din Viena, pân@ la Propaganda Fide din Roma, tinerii uni]i ve-
neau în contact }i î}i însu}eau un bagaj de cuno}tin]e unitare în linii mari, cu
r@d@cini în cultura catolic@ a Europei occidentale. Diferen]ele de la o }coal@ la
alta, de la o „}coal@” de exprimare la alta, sunt infinit mai mici în compara]ie cu
tr@s@turile de unitate, care i-au p@strat în orbita aceleia}i constela]ii }i în legile
aceleia}i confrerii. Obscurii c@lug@ri ai Blajului, uita]ii dasc@li ai }colilor din Blaj,
nu aveau, fundamental, mai pu]ine cuno}tin]e umaniste decât confra]ii lor
deveni]i celebri prin opera na]ional@. Ace}ti oameni, mul]i la num@r, au lucrat
ad maiorem Dei gloriam, devota]i voca]iei }i nu ambi]iei personale. C@rturari
cu nume acum uitate aduseser@ la Blaj, din Roma }i Viena mai ales, atestate,
doctorate }i erudi]ie asemeni lui Samuil Micu sau Petru Maior. Numele lor nu
pot fi ocolite cu aceast@ ocazie, când se dore}te eviden]ierea operei supreme
pe care a dat-o Blajul epocii luminilor: traducerea Bibliei. Uita]i sau aproape
uita]i azi, c@lug@ri ca Gherontie Cotorea, Silvestru Caliani, Filotei Laslo, Meletie
Neagoe, Alexiu Mure}an, Iacob Aron, Saba]iu Metz, Ambroziu Sadi, Ioachim Pop,
Basiliu Keresztesi, Augustin Körösi, Gherasim Pop, Gherman Peterlachi,
Alexandru Fiscuti, Ioan Para, Vasile Filipan, Nichifor Aron de Bistra, Partenie
Iacob, Ieronim Kalnoki, {tefan Pop, fra]ii Spiridon }i Benedict Fogarasi, Epifanie
Birtoc }i al]ii cu studii în str@in@tate au populat în spirit benedictin Blajul lumi-
nilor, punându-se în slujba culturii cu smerenia }i modestia pe care le reclamau
voturile Ordinului Bazilitan.336 Ei sunt „cuvio}ii ieromona}i” anonimi, din a c@-
ror munc@ laborioas@ au izvorât în patru decenii aproape atâtea c@r]i biserice}ti
câte ap@ruser@ în toat@ lumea româneasc@ vreme de secole. Num@rul }i con-
336
Augustin Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor în via]a cultural@ a neamului, în
„Cultura cre}tin@”, XVII, 1937, nr. 4 – 5, p. 308 – 342.
305
Ioan Chindri}
centrarea atâtor oameni de carte erau prevestitoare de fapte mari la Blaj. Ioan
Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu--Klein au lucrat ca persoane singuratice
în câmpul literaturii. Mânat de o alt@ percep]ie }i în condi]ii care îl avantajau,
Petru Pavel Aron a pus cel dintâi în ac]iune mecanismul colectiv al clasei inte-
lectuale de la Blaj. Floarea adev@rului este manifestul acestei o}tiri „bene-
dictine”, premier@ important@ în cultura româneasc@. Dincolo de Carpa]i, în
Moldo-Valahia, c@rturarii lucrau independent, fie r@sfira]i prin m@n@stirile or-
todoxe, fie, mai târziu, pe la re}edin]ele înal]ilor dreg@tori, ierarhi sau principi.
În afara marilor personalit@]i culturale ca Varlaam }i Dosoftei, Udri}te N@sturel
sau Antim Ivireanu, comanda de cultur@ a existat }i acolo, dar n-a existat
armata cultural@ organizat@, care este o institu]ie inventat@ de ini]iatorii
Ordinului Benedictin din occident. Petru Pavel Aron a implementat spiritul
benedictin în via]a c@lug@rilor bazilitani de la M@n@stirea Sfânta Treime din
Blaj. Activitatea în acest stil explic@ rezultatele rapide }i masive ale culturii
unite bl@jene sub p@storia acestui episcop. Pentru în]elegerea mai complex@
a personalit@]ii sale, pe lâng@ editarea în premier@ a tuturor c@r]ilor de cult,
este de amintit faptul c@ a ini]iat }i traducerea Bibliei.
Editarea Bibliei a fost, de-a lungul secolelor cre}tine, rezultatul unei
dezvolt@ri culturale în societ@]i puternice }i prospere. Biblia de la Bucure}ti
din 1688 este încununarea Umanismului cu bogatele lui reflect@ri în cultura
româneasc@,337 tip@rirea îns@}i realizându-se prin generozitatea principelui
{erban Cantacuzino. Când Petru Pavel Aron a început traducerea la Blaj a
Bibliei, târgul de la confluen]a Târnavelor avea o popula]ie între 320 }i 450
de locuitori,338 mai pu]in decât num@rul elevilor de la }colile unite, pe care o
surs@ maghiar@ din 1761 îi estima la 500.339 Se adaug@ faptul, eviden]iat de
Virgil Cândea, dar valabil }i pentru Transilvania, c@ traducerea Bibliei nu se
explic@ prin nevoile urgente ale serviciului divin, care se s@vâr}ea din alte c@r]i
decât Biblia, }i care au ap@rut la Blaj în ritm alert }i în totalitatea lor. Acele
„interese culturale independente de necesit@]ile imediate ale bisericii” 340
intuite de istoric au ac]ionat, desigur, }i în cazul lui Aron. Pentru condi]iile }i
situa]ia dramatic@ în care se zb@tea Biserica Român@ Unit@ din Ardeal, hot@-
rârea episcopului constituia un gest temerar, aproape de neîn]eles. Ea ar trebui
s@ fie un prilej de medita]ie despre acest personaj al Blajului, despre carac-
terul }i mentalitatea sa cultural@. Prin traducerea Bibliei, a vrut probabil s@-}i
încununeze opera de edificare a literaturii biserice}ti greco-catolice }i cu acest
337
Vezi cea mai am@nun]it@ investigare a problemei la Virgil Cândea, Ra]iunea domi-
nant@, pass.
338
Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea, în
„Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXV, 1996, p. 38 – 61.
339
Relatarea unui György Rettegi, comunicat@ în 1886 de istoricul Károly Torma în revista
„Hazánk”, p. 382 (ap. Augustin Bunea, Episcopii..., p. 201).
340
Virgil Cândea, op.cit., p. 114 – 115.
306
cel mai important instrument teologic al cre}tin@t@]ii.

Prima informa]ie cât de cât consisten]@ despre aceast@ Biblie a lui Aron este a lui
Augustin Bunea, din 1902.341 El consemneaz@ existen]a unui manuscris volumi-
nos, care se reg@se}te }i în bibliografia lui Nicolae Com}a, din 1944.342 Manuscrisul
evocat ar cuprinde c@r]ile proorocilor Iezechil, Daniil, Ozea, Ioil, Avacum, Maleahi,
„Macabei, Manase }i Ezdra”. Informa]ii pu]ine }i s@race. Exista îns@ m@rturia întreit@
a contemporanului Samuil Micu, despre traducerea întregii Biblii în române}te.
Prima m@rturie dateaz@ din 1778, anul redact@rii edi]iei latine a Istoriei românilor,
unde scrie c@ Petru Pavel Aron „a tradus din latin@ în român@ toat@ Sfânta Scriptur@,
dup@ Vulgata latinilor”.343 A doua m@rturie este din cuvântul C@tr@ cetitoriu al
acestei Biblii, cum c@ acela}i episcop „toat@ S. Scriptur@ pre limba româneasc@ în-
su}i (s.n.) o au t@lm@cit”, lipsindu-i doar „mâna }i îndreptarea cea mai de pre urm@”
ca s@ fie dat@ la lumin@. Micu spune c@ a v@zut traducerea „numai pre ni}te hârtii
scris@”, „dintr@ care hârtii dup@ aceaea, pentru multele mut@ri din loc în loc, unele
s-au pierdut”. În fine, la 1802, în volumul dedicat istoriei bisericii din Istoria }i lu-
crurile }i întâmpl@rile românilor, zice: „Întoars@ în limba româneasc@ vl@dica Aron
Biblia Vulgata cea latineasc@, care voia s@ o tip@reasc@ la Blajiu, îns@ pentru cuvioase
pricini nu s-au tip@rit (s.n.).344 Prin „cuvioase pricini”, în limbajul epocii se în]elegea
„cauze obiective”, Micu referindu-se probabil tot la moartea episcopului, cum o
face în C@tr@ cetitoriu. Mai pu]in „cuvioas@” pare îns@ cauza pentru care s-a pierdut,
în timp, memoria bl@jean@ despre Biblia lui Aron, încât bibliograful citat, cel mai
competent, s@ aminteasc@ doar volumul fragmentar despre câ]iva dintre prooroci.
În realitate, s-au p@strat }i exist@ 11 volume manuscrise masive din Biblia lui Petru
Pavel Aron }i ele dovedesc faptul c@ într-adev@r s-a f@cut o traducere integral@. Ce-
va mai mult, manuscrisul primei Biblii de la Blaj s-a p@strat în dou@ versiuni. Prima
versiune, de }apte volume manuscrise, este redac]ia primar@, „maculatorul” tra-
ducerii.345 Materialul biblic nu este întreg. Lipsesc, din Vechiul Testament,
341
Augustin Bunea, Episcopii..., p. 370 – 371: „Una din operele cele mai însemnate, dar inedite,
ale lui Aron este Biblia, tradus@ în române}te. O parte din manuscriptul acestei opere se
conserv@ în Biblioteca Archidiecesan@ din Bla} sub Nro. 905. Din grosul volum manuscript
lipsesc primele 47 pagini }i astfel începe numai cu profetul Ezechiil, dar merge pân@ la
sfâr}itul Vechiului Testament. Manuscriptul se încheie cu aceste cuvinte, ale c@ror caractere
seam@n@ întru toate cu scrisoarea lui Aron, cunoscut@ din alte manuscripte ale lui: «Sfâr}itul
prefacerii Vechiului Testament, care cu mila Domnului în anul 1760 Martie 12 s-au început
}i cu acela}i ajutoriu într-acela}i an dechemvrie 21 s-au sfâr}it»”.
342
Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti ..., p. 28 – 29, nr. 20.
343
Samuil Micu, manuscrisul Brevis historica notitia..., p. 289: „...universamque SS. Scrip-
turam ex Latino in Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum”.
344
Partea X, paragraful 9. Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 336. Cf. }i Zenovie
Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 73, incl. nota 187.
345
B.A.R.Cj. Manuscrisele au formatul 40 }i cuprind materialul Bibliei în urm@toarea succesiune:
1. Ms.rom. 30, de 233 file (466 pagini), cuprinde: Geneza (f. 1 r – 95 r); Ie}irea (f. 95
v – 176 v); Leviticul (f. 176 v– 230 v).
2. Ms.rom. 25, de 266 file (532 pagini), cuprinde: Numerii (f. 1 r – 85 r); Deuteronomul
(„Cartea 2 Leage”; f. 85 v – 163 r); Cartea lui Iosua (f. 163 r – 244 v); Cartea Judec@torilor
(f. 245 r – 260 r); Cartea Rut (f. 260 r – 266 r).
307
Ioan Chindri}
Proverbele, Cântarea cânt@rilor, Ecleziastul, Isaia, Ieremia, Plângerea lui Ieremia.

Ar putea însemna un volum care s-a pierdut. Din Noul Testament lipesc Faptele
apostolilor, Epistolele }i Apocalipsa, care poate ar fi al doilea volum pierdut. Acest
manuscris de lucru permite cercet@torului s@ p@trund@ în intimitatea laboratorului
de lucru al Bibliei lui Aron. Într-adev@r, s-a lucrat în stil organizat, aproape miliar,
autorii traducerii fiind cel pu]in cinci persane, între care se recunoa}te scrisul greu
lizibil al lui Aron. Nu traducea odat@ decât un singur om, restul „cuvio}ilor
ieromona}i” desf@}urându-}i celelalte activit@]i. Apoi urma la rând altul, care con-
tinua chiar pe aceea}i pagin@ munca precedentului.346 Astfel, fiecare se apuca de
lucru cu for]e proaspete, dup@ o pauz@ care era variabil@ ca timp. „Por]iile” de
traducere sunt de o inegalitate deconcertant@. Însu}i episcopul Aron traduce
uneori câte 3 – 4 pagini, pentru ca alt@dat@ s@ nu se opreasc@ pre] de zeci de pagini.
Aceast@ „aruncare în lupt@”, om dup@ om, a traduc@torilor este, desigur, metoda
impus@ de Aron }i ea a fost inspirat@. În condi]iile când aceia}i oameni erau ocu-
pa]i cu preg@tirea multor altor c@r]i biserice}ti care s-au tip@rit sub p@storia lui, o
împ@r]ire „pe felii” era greu de urm@rit }i în acela}i timp se riscau diferen]e mari de
stil }i procedur@ între un traduc@tor }i altul. Conduc@torul lucr@rii, Petru Pavel Aron,
nu s-a menajat deloc pe sine, ci dimpotriv@. Psaltirea este scris@ mai ales de mâna
3. Ms.rom. 68, de 244 file (488 pagini), cuprinde: „Cartea dintâiu a lui Samuil, carea noi
întâia a împ@ra]ilor o chiem@m” (f. 1 r – 65 r); „Cartea a doao a lui Samuil, carea noi a doao
a împ@ra]ilor o zicem” (f. 65 v – 194 r); „Cartea împ@ra]ilor a treia, dup@ ovrei întâie a lui
Malahie ” (f. 145 v – 182 v); „Cartea împ@ra]ilor a patra, dup@ ovrei a lui Malahie a doao” (f.
183 r – 244 r).
4. Ms.rom. 23, de 318 file (636 pagini), cuprinde: „Cartea întâi Paralipomenon” (1 Cronici;
f. 1 r – 64 r); „Cartea a doao Paralipomenon (2 Cronici; f. 64 v – 137 r); „Cartea întâie a
Ezdrei” (f. 137 v – 158 v); „Cartea lui Neemie, carea a Ezdri a doao s@ zice” (f. 159 r – 191
r); „Cartea lui Tovie” (f. 191 v – 212 v); „Cartea lui Iudit” (f. 213 r – 239 v); „Cartea Estir” (f.
239 v – 265 v); Iov (f. 266 r – 318 r).
5. Ms.rom. 18, de 410 file (820 pagini), cuprinde: Iezechil (f. 1 r – 39 v); Daniil (f. 39 v – 87
v); Ozea (f. 88 r – 106 r); Ioil (f. 106 v – 112 v); Amos (112 v – 126 r); Obadia („Avadie”; f. 126
v – 128 r); Iona (f. 128 r – 133 r); Miheia (f. 133 r – 143 r); Naum (143 v – 148 r); Avacum (f.
148 v – 153 v); Sofonie (f. 154 r – 158 v); Ageu („Aggei”, f. 159 r – 162 r); Zaharia (f. 162 r –
181 v); Maleahi („Malahia”; f. 182 r – 188 r); Cartea întâia a Macabeilor (f. 188 v – 262 v);
Cartea a doua a Macabeilor (f. 262 v – 317 r); „Rug@ciunea lui Manasie” (f. 317 v – 319 r);
Ezdra III (f. 319 v – 353 v); Ezdra IV (f. 353 v – 410 r). La finalul acestui manuscris se afl@
însemnarea amintit@ de Augustin Bunea (vezi supra, nota 341, care corect@ }i întreag@ este
astfel: „Sfâr}itul prefacerii Vechiului Testament, carea cu mila Domnului în 1760 martie 12
s-au început }i cu acealea}i ajutoriu într-acela}i an, dechemvrie 21 s-au s@vâr}it, c@rie toat@
lauda, m@rirea, cinstea }i închin@ciunea, în veci amin”.
6. Ms.rom. 21, de 126 file (252 pagini), cuprinde „Cartea psalmilor”.
7. Ms.rom. 22, de 247 file (494 pagini) cuprinde „Sfânta Domnului Isus Hristos Evanghelie”,
respectiv: Matei (f. 1 r – 73 v); Marcu (f. 74 r – 116 v); Luca (f. 117 r – 189 v); Ioan (f. 190 r –
247 r).
Toate aceste manuscrise cuprind, la început }i la sfâr}it, de aceea}i mân@, însemnarea de
posesor a M@n@stirii Sfânta Treime din Blaj: „Monast. Balasf. SSmae Triados”.
346
Astfel, în manuscrisul 68, la f. 200 r se termin@ un scris }i începe al lui Aron, iar la f. 206
v primele patru rânduri sunt de mâna lui Aron, dup@ care continu@ alt scris.
308
sa. În alte locuri, se întâlne}te scrisul episcopului pe zeci de pagini, f@r@ oprire.347
Acest procedeu de munc@, pe care firea lui Aron ni-l sugereaz@ a fi fost f@r@ istov,
poate explica reu}ita traducerii integrale a Bibliei, în cea mai zbuciumat@ perioad@
din via]a Bisericii Greco-Catolice a secolului al XVIII-lea. Zgârcenia informa]iilor
despre timpul când s-a f@cut traducerea nu este descurajatoare. Exist@ o însemnare
dup@ care Facerea s-ar fi încheiat la 25 martie 1760.348 O alt@ însemnare spune c@
Vechiul Testament a fost tradus între 12 martie }i 21 decembrie 1760.349 Cum nu
exist@ manuscrise din aceast@ familie mai vechi decât cele }apte „maculatoare”,
trebuie admis@ realitatea incredibil@ c@ Aron }i mica sa o}tire monahal@ au tradus
Vechiul Testament în ceva mai mult de nou@ luni. Geneza s-a tradus, de pild@, în
numai 13 zile, între 12 }i 25 martie 1760.
C@ Vechiul Testament a fost tradus într-adev@r în întregime o dovede}te a
doua versiune a Bibliei lui Aron. În patru manuscrise voluminoase, este trecut
în curat, caligrafic }i preg@tit totul pentru tipar, cu oglinda paginii în chenar,
întregul Vechi Testament din varianta de lucru.350 Scrisul este unitar, de o singur@
347
Astfel în ms. 23, la „Paralipomenon 2” (Cartea a doua a Cronicilor), scrisul lui se
întinde de la f. 81 r pân@ la 129 r, deci 96 de pagini, }i de la 207 r la 265 r, respectiv
132 de pagini. S-a scris pe caiete (coli) din hârtie groas@, simpl@, ob]inute prin îndoirea
a cinci coli format folio mare de epoc@, din care rezultau zece file, respectiv 20 de
pagini. Ulterior aceste caiete au fost legate în volumele care se p@streaz@ pân@ ast@zi,
cu leg@tura original@.
348
Ms. 30, f. 95 r: „Balasfalvae 25 martii [1]760”. Nu este sigur c@ însemnarea se leag@
efectiv de data termin@rii traducerii.
349
Vezi supra, notele 341 }i 345.
350
Numim aceast@ variant@ „Biblia S.D.B.”, pentru c@ fiecare din cele patru manuscrise
poart@ }tampila cu aceste trei litere, cu cerneal@ ro}ie. S.D.B. poate însemna „Se-
minarium Dioecesanum Balasfalvensis” sau „Seminariul Diecezan Blaj”, în func]ie de
vechimea }tampil@rii. Acest S.D.B. nu înseamn@ altceva decât c@ la o dat@ oarecare
manuscrisul a ajuns în biblioteca seminarului. Iat@ cuprinsul acestor manuscrise:
Ms.rom. 29, de 421 file (842 pagini) cuprinde: Facerea (f. 1 r – 75 v); Ie}irea (f. 75 v –
147 v); Leviticul (f. 147 v – 195 r); Numerii (f. 195 r – 268 v); Deuteronomul (f. 268 v – 334
v); Iosua (f. 334 v – 374 r); Judec@torii (f. 374 v – 418 r); Rut, începutul (f. 418 r– 420 v).
Ms.rom. 19, de 518 file (1036 pagini), cuprinde: Rut, continuarea (f. 1 r – 3 v); 1
Samuil (f. 3 v – 61 r); 2 Samuil (f. 61 r – 111 v); 1 Regi (f. 111 v – 177 r); 2 Regi (f. 177 r
– 241 r); 1 Cronici (f. 243 r – 309 v); 2 Cronici (f. 309 v – 402 r); Esdra (f. 402 r – 459 r);
Tovit (f. 459 r – 479 v); Iudit (f. 479 v – 505 r); Estera, începutul (f. 505 r – 518 v).
Ms.rom. 28, de 461 file (922 pagini), cuprinde: Estera, continuare (f. 1 r – 10 v); Iov (f.
10 v – 57 v); Psaltirea (f. 61 r – 160 v); Proverbele (f. 163 r – 200 v); Ecleziastul (f. 200 v
– 306 v); Isaia (f. 307 r – 384 r); Ieremia, începutul (f. 384 r – 461 v).
Ms.rom. 20, de 292 file (584 pagini), cuprinde: Ieremia, continuare (f. 1 r – 5 v); Baruh
(f. 5 v – 14 r); Iezechil (f. 14 r – 75 r); Daniil (f. 75 r – 103 r); Ozeea (f. 103 r – 112 r); Ioil (f.
112 r – 116 r); Amos (116 r – 124 r); Obadia (f. 124 r – 125 v); Iona (f. 125 v – 128 r); Miheia
(f. 128 r – 134 v); Naum (f. 134 r – 136 r); Avacum (f. 136 v – 139 r); Sofonie (f. 139 r – 142
r); Agheu (f. 142 r – 144 r); Zaharia (f. 144 r – 156 v); Maleahi (f. 156 v – 160 v); 1 Macabei
(f. 160 v – 205 v); 2 Macabei (f. 205 v – 234 v); Rug@ciunea lui Manase (f. 234 v – 235 r); 3
Ezdra (f. 235 r – 255 r); 4 Ezdra (f. 255 r – 292 r). Înaintea Rug@ciunii lui Manasie este
l@murit c@: „Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de a treia }i a patra a lui
309
Ioan Chindri}
mân@, v@dit îngrijit. Cu pu]ine excep]ii, el respect@ liter@ cu liter@ textul variantei
primare a traducerii. Excep]iile se refer@ la câteva corecturi f@cute dup@ copierea
în curat, probabil nu la ini]iativa copistului, posibil îns@ a lui Aron. Aceste
corecturi s-au f@cut prin r@zuire, apoi scrierea variantei noi, de mâna aceluia}i
copist. Astfel, la Psalmi 22, 5, varianta primar@ era: „Îngr@}at-ai cu (s.n.) unt-
delemn capul mieu...”, corectat@ în: „Uns-ai cu (s.n.) untdelemn capul mieu...”.
Ca }i la varianta primar@, textul are concordan]e a}ezate marginal, exact la rândul
în cauz@. Fiecare capitol are în fa]@ un rezumat. Nu exist@ îns@ variant@ curat@ }i
pentru Noul Testament. Varianta primar@ respect@ demersul din ambele
redact@ri ale Vechiului Testament, cu trimiteri paralele la margine }i rezumate
la capitole. Caracteristica aparte este indicarea ocaziilor la care se cite}te unul
sau altul dintre textele evanghelice. Astfel, din în}iruirea acestor informa]ii
succinte, se contureaz@ imaginea unei opere foarte importante, dat@ uit@rii în
mod cu totul de neîn]eles. Avem în fa]@ dovada c@ Blajul a realizat dou@ tra-
duceri ale Bibliei, corespunzând celor dou@ genera]ii culturale care au marcat
epoca de glorie a {colii Ardelene, numite de istorici „genera]ia lui Petru Pavel
Aron” }i „genera]ia corifeilor”. În r@stimp de 30 de ani, Biblia s-a tradus la Blaj
de dou@ ori, în mod independent, realizându-se dou@ versiuni care nu au tan-
gen]@ una cu alta. Recordul este remarcabil.
Petru Pavel Aron }i c@lug@rii s@i au tradus Biblia dup@ Vulgata, afirm@ Samuil
Micu la locurile amintite. Faptul este confirmat }i de o însemnare din manu-
scrisele traducerii, unde face referire la unul din canoanele sesiunii a patra a
Conciliului de la Trident (1546), care hot@r@}te care c@r]i aduse de tradi]ia tex-
telor sfinte sunt de competen]a Bibliei }i care nu.351 Vulgata este Biblia care s-a
impus istoric în lumea cre}tinismului occidental. A fost tradus@ în latin@ de Sfân-
tul Ieronim, între anii 390 – 405 d.Chr., din ebraic@ (textele protocanonice ale
Vechiului Testament), aramaic@ (c@r]ile deutericanonice Tobit }i Iudit din ace-
la}i) }i din greac@ (Psaltirea, Noul Testament }i restul c@r]ilor deuterocanonice
ale Vechiului Testament).352 Conciliul tridentin a declarat Vulgata drept cea mai
important@ variant@ a Bibliei, superioar@ celei ebraice }i Septuagintei, totodat@
Esdra s@ numesc, într-acest loc, afar@ adec@ din rândul canonice}tilor c@r]i a Vechiului
Testamânt, carele Sfântul sinod de la Trident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le
priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva de totul s@ se z@uite, fiind de oricarii sfin]i
p@rin]i în scrisorile sale cândva chiemate }i în careva Biblii letene}ti, }i scrise }i tip@rite,
aflându-s@”. Manuscrisul se încheie cu însemnarea simpl@: „Cu ajutoriul lui Dumnezeu
am ajuns }i la sfâr}itul Vechiului Testament”.
351
Vezi aici supra, nota 250, final.
352
Humphrey Hodyy, De Bibliorum textibus originalibus, versionibus Graecis, et Latina
Vulgata libri IV. Praemititur Aristeae Historia. Oxonii [Oxford]. E Theatrao Sheldoni-
ano, 1705; Franz Kaulen, Geschichte der Vulgata, Mainz, 1870; idem, Handbuch zur
Vulgata, Mainz, 1876; Philippe Berger, Histoire de la Vulgate, Paris, 1893. Cea mai
important@ edi]ie a Vulgatei în originalul latin este aceea hermeneutic@ tip@rit@ la
Roma între 1926 – 1995, în 18 volume (numai Vechiul Testament), sub cinci papi:
Pius XI, Pius XII, Ioan XXIII, Paul VI }i actualul pap@, Ioan Paul II.
310
}i ca oficial@. În 1590 a ap@rut la Roma edi]ia Vulgatei „revizuit@ }i editat@” din

porunca papei Sixt V. 353 Începând cu edi]ia din 1641, Vulgata apare cu
autoritatea a doi papi, Sixt V }i Clement VIII, într-o mul]ime de edi]ii, în toate
centrele catolice din Europa. Nu se poate preciza de ce edi]ie s-au folosit
traduc@torii români de la Blaj. Este posibil s@ fi fost edi]ia tip@rit@ la Vene]ia în
1758, care exista în biblioteca M@n@stirii Sfânta Treime. Ei respect@ ordinea
c@r]ilor din Vulgata, inclusiv titlurile extinse ale unora dintre ele.354 Î}i îng@duie
o singur@ licen]@: eliminarea Cânt@rii cânt@rilor lui Solomon, de care nu exist@
nici o urm@ în manuscrise. Aceast@ abatere poate fi pus@ pe seama puritanismului
exagerat al celor doi anahore]i, Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic.
Biblia lui Aron este f@r@ îndoial@ marea victim@ a Bibliei de fa]@. Vulgata în
edi]ie româneasc@ este o reu}it@ literar@ peste orice a}teptare. To]i „ieromo-
na}ii” de la Blaj au înv@]at în }coli str@ine, unde limba român@ nu era obiect
de studiu, fie c@ este vorba de Colegiul Iezuit din Cluj, de cel similar de la
Tirnavia, de Viena sau de Roma. Genera]ia urm@toare, începând cu 1754, va
beneficia de un mediu românesc în }colile din Blaj, unde se înv@]a }i
române}te, dar oameni ca Aron, Rednic, Gherontie Cotorea, Grigore Maior,
Silvestru Caliani – primii „suspec]i” a fi tradus Biblia – nu puteau cunoa}te, în
principiu, decât limba român@ vorbit@ în familiile lor, cu fluctua]ii lexicale de
la o zon@ la alta, eventual o debil@ buchiseal@ cu preo]ii-dasc@li din satele lor.
De unde atunci frumoasa }i evoluata limb@ româneasc@ în care s-a tradus Biblia
de la 1760? Logica se opre}te la ideea unei perfec]ion@ri individuale în limba
român@ literar@. Nimic arhaic, popular, rebarbativ sau zonal nu r@zbate în
masivul text al acestei traduceri. Prin compara]ie, Nicolae Milescu,
traduc@torul Bibliei de la Bucure}ti, ca }i copi}tii s@i, erau oameni cu carte
româneasc@ solid@, unii tr@ind în aria geografic@ de formare a limbii române
literare, cum este cazul lui Dumitru de la Câmpulung, copistul manuscrisului
45 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei, considerat o variant@ de
baz@ a Bibliei bucure}tene revizuite.355 Cu toate acestea, limba Bibliei lui Aron
este superioar@ celei de la 1688, dat@ de la care nimic benefic nu se petrecuse
în Ardeal în sensul dezvolt@rii organizate a limbii literare. Iat@ cum arat@ primul
capitol al Evangheliei lui Ioan în cele dou@ versiuni române}ti:
353
Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V Pontificis Maximi jussu recognita et edita.
354
Exemple: „Liber primum Samuelis, quem nos primum Regum dicimus” = „Cartea
întâiu a lui Samuil, carea noi întâia a Împ@ra]ilor o numim” sau „Regum tertius,
secundum Hebraeos primus Malachim” = „Cartea Împ@ra]ilor a treia, dup@ ovrei
întâie a lui Malachie” (titlurile latine}ti dup@ Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V
Pont. Max. iussu recognita et Clemens VIII auctoritate edita, edi]ie îngrijit@ de Michael
Herzenauer, Ed. Fr. Pustet & Co, New York }i Cincinatti, 1914).
355
Virgil Cândea, Ra]iunea..., p. 106 – 171.
311
Ioan Chindri}
I
1. De-nceput era Cuvântul }i cuvântul era c@tr@ Dumnez@u }i Dumnez@u
era Cuvântul.
2. Acesta era de-nceput c@tr@ Dumnez@u.
3. Toate pren El s-au f@cut; }i f@r@ de El s-au f@cut niceuna carea s-au f@cut.
4. Întru El via]@ era }i via]a era lumina oamenilor.
5. {i lumina întru întunearec lumineaz@ }i întunearecul pre ea nu o apuc@.
6. Fu om trimis de la Dumnez@u, numele lui – Ioan.
7. Acesta veni spre m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@ pentru Lumin@, ca to]i s@
creaz@ pren el.
8. Nu era acela Lumina, ce pentru ca s@ m@rturiseasc@ pentru Lumin@.
9. Era Lumina cea adev@rat@ carea lumineaz@ pre tot omul carele vine în
lume.
10. În lume era }i lumea pren El s-au f@cut, }i lumea pre El nu cunoscu.
11. La ale Sale veni, }i cei ai lui pre El n-au luat.
12. Iar@ câ] L-au luat pre El, deade lor biruin]@ fii ai lui Dumnez@u s@ s@
fac@, celora ce cred întru numele Lui,
13. Carii nu den sânge, nici den voia trupului, nici den voia b@rbatului, ce
de la Dumnez@u s-au n@scut.
14. {i Cuvântul trup s-au f@cut }i s@l@}lui întru noi }i am v@zut m@rirea
Lui, m@rire ca Unul Sângur-N@scut de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.
15. Ioan m@rturisea}te pentru El }i strig@ zicând: „Acesta era Carele am zis:
«Cela ce denapoia mea e viitoriu înaintea mea s-au f@cut, c@ci întâiul mieu
era».
16. {i dentru plinirea lui noi to]i am luat, }i dar pentru dar.
17. C@ci Leagea pren Moisi s-au dat, darul }i adev@rul pren Isus Hristos”.
(Biblia de la Bucure}ti, 1688)356
II
1. Întru început era Cuvântul, }i Cuvântul era la Dumnezeu, }i Dumnezeu
era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate printr-Însul s-au f@cut, }i f@r@ El nimic@ nu s-au f@cut, ce s-au f@cut.
4. Într-Însul viia]a era, }i viia]a era lumina oamenilor.
5. {i lumina întru întunerec lumineaz@, }i întunerecul nu o au cuprins.
356
Citat din edi]ia: Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament.
Tip@rit@ întâia oar@ la 1688 în timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii
române}ti. Retip@rit@ dup@ 300 de ani în facsimil }i transcriere cu aprobarea Sfântului
Sinod }i cu binecuvântarea Prea Fericitului P@rinte Teoctist patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure}ti, 1988, p. 813.
312
6. Fost-au om trimis de la Dumnezeu, c@ruie numele era Ioan.

7. Acesta au venit întru m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@ de Lumin@, ca to]i
s@ vaz@ printr-însul.
8. Nu era el Lumina, ci ca s@ m@rturisasc@ de Lumin@.
9. Era Lumina cea adev@rat@, carea lumineaz@ pe tot omul ce vine întru
aceast@ lume.
10. În lume era, }i lumea printr-Însul s-au f@cut, }i lumea pre El nu L-au
cunoscut.
11. Întru ale Sale au venit, }i ai s@i nu l-au priimit.
12. Iar@ oricâ]i L-au priimit, le-au dat nume de a fi fiii lui Dumnezeu, celor
ce cred întru numele Lui.
13. Carii nu din sângiuri, nici din voia trupeasc@, nici din voia b@rb@teasc@,
ci din Dumnezeu s-au n@scut.
14. {i Cuvântul trup s-au f@cut }i s-au s@l@}luit întru noi, }i am v@zut slava
Lui, slava ca a Unuia N@scut de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.
15. Ioan m@rturisea}te de El }i strig@, zicând: „Acesta era de carele am zis:
«Carele dup@ mine va s@ vie, mai nainte de mine s-au f@cut, c@ mai nainte de
mine era.
16. {i din plinirea Lui noi to]i am luat, }i dar pentru dar.
17. C@ci Leagea prin Moisi s-au dat, darul }i adev@rul prin Isus Hristos s-au
f@cut»”.
(Biblia lui Aron)357
Un aspect aparte al Bibliei lui Aron este traducerea Psaltirei. S-a dovedit
}tiin]ific filia]ia textual@ ad literam a Psaltirilor câte s-au realizat în ]@rile române}ti
de-a lungul secolului al XVIII-lea, din Psaltirea tip@rit@ la Buz@u în 1703.358
Traduc@torii de la 1760 ies din acest consens, realizând o Psaltire diferit@. Pân@
}i arhitectura psalmilor }i versetelor difer@. Iat@ de exemplu psalmul foarte cu-
noscut 115. În primul rând, versetele psalmului nu încep cu numerotarea 1, ci
cu 10, în continuarea celor nou@ versete ale psalmului 114. Vulgata inter-
preteaz@ cei doi psalmi ca pe o unitate }i îi numeroteaz@ ca atare. Compara]ia
o facem cu psalmul 115 din Biblia de la Blaj, care urmeaz@ cuminte textul de
la Buz@u din 1703, f@r@ nici o interven]ie:
I
10. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am smerit foarte.
11. Eu am zis, întru prisosirea min]ii meale: „Tot omul e mincinos”.
12. Ce voi r@spl@ti Domnului, pentru toate care mi-au dat?
13. P@harul mântuirii voi lua }i numele Domnului voi chema.
357
B.A.R.Cj., ms.rom. 22, f. 190 r + v.
358
Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea..., pass.
313
Ioan Chindri}
14. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, înaintea a tot norodului Lui.
15. Scump@ e înaintea Domnului moartea sfin]ilor Lui.
16. O, Doamne, c@ eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul slujnicii Tale. Rupt-ai
leg@turile meale.
17. [ie voi jertvi jertv@ de laud@ }i numele Domnului voi chema.
18. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, înainte a tot norodului Lui.
19. În cur]ile casei Domnului, în mijlocul t@u, Ierusalime.
(Biblia lui Aron)359
II
1. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am smerit foarte.
2. {i eu am zis întru uimirea mea: „Tot omul e mincinos”.
3. Ce voiu r@spl@ti Domnului pentru toate care mi-au dat?
4. P@harul mântuirii voiu lua }i numele Domnului voiu chiema.
5. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, înainte a tot norodului Lui.
Scump@ e înaintea Domnului moartea cuvio}ilor Lui.
6. O, Doamne, eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul slujnicii Tale.
7. Rupt-ai leg@turile meale. [ie voiu jertvi jertv@ de laud@ }i întru numele
Domnului voiu chiema.
8. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, înaintea a tot norodului Lui, în
cur]ile casii Domnului, în mijlocul t@u, Ierusalime.
(Biblia de la Blaj)
Deosebirile sunt minore, dar exist@. „Traduc@torul” psalmului, chiar Petru

Pavel Aron cu scrisul s@u familiar, a avut în fa]@ textul de linie al Psaltirilor ro-
mâne}ti post Buz@u 1703. Dar, pe de o parte, a schimbat arhitectura }i
numerotarea versetelor dup@ Vulgata }i câteva cuvinte cu altele care i s-au p@rut
mai potrivite. Aceast@ interven]ie, ca întreaga sa Psaltire, m@rturisesc faptul c@
autorii Bibliei de la 1760 au manifestat o atitudine activ@ }i în fa]a acestui text,
care avea un etalon consacrat }i respectat în epoc@. Aceast@ atitudine activ@ o
reclama acomodarea la structura Vulgatei, pe de o parte, }i ambi]ia de a da un
text cât mai reu}it, pe de alt@ parte.
Biblia lui Petru Pavel Aron, al@turat@ celorlalte acte de cultur@ de sub p@storia
sa, vine puternic în sprijinul ideii c@ acest ierarh este adev@ratul întemeietor al
Blajului luminist }i al {colii Ardelene.360 Inochentie Micu-Klein, printr-o ac]iune
359
B.A.R.Cj., ms.rom. 21, f. 98 r.
360
Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV,
1986, nr. 4, p. 20 – 25.
314
conjugat@, politic@ }i ecleziastic@, a deschis orizontul moral al exploziei de dup@

1750, impunând adev@rul c@ românii au dreptul la o cultur@ proprie, prev@zut@
în toate documentele unirii cu Roma, în aceea}i m@sur@ în care aveau }i o drama-
tic@ nevoie de cultur@. Multiplicatorul istoric a ac]ionat în sens ascensiv, din
genera]ie în genera]ie, fenomenul cultural urmând curbele de nivel ale
mentalului socio-religios din Transilvania. Cu p@storia lui Aron se încheie existen]a
}i imaginea unirii integrale cu Roma a românilor din principat, din „p@r]ile
ungurene” }i din Maramure}. Episcopia F@g@ra}ului a fost, pân@ la r@scoala lui
Sofronie, cea mai întins@ eparhie catolic@ din Europa. Odat@ cu revenirea sudului
Transilvaniei la ortodoxie }i pacificarea ]@rii,361 în Transilvania se instituie rea-
litatea, devenit@ fapt istoric consacrat, a existen]ei paralele a dou@ confesiuni ro-
mâne}ti: cea unit@ cu Roma (greco-catolic@) }i cea numit@ atunci „neunit@”, în
fond revenit@ la vechea ortodoxie. Din 1761, neuni]ii ardeleni primesc }i un epis-
cop exempt, în persoana lui Dionisie Novacovici, episcopul sârbilor din Buda.362
Edictul de toleran]@ al lui Iosif II din 1781, prin care s-a dat dreptul de liber@ prac-
ticare a cultelor necatolice din Imperiu, a consfin]it, printr-o postulare de drept,
starea de fapt instituit@ la 1761. Acum, în Ardeal se aflau în „competi]ie” dou@
biserici române}ti. Pierzând în dimensiune, Biserica Român@ Unit@ a recuperat
pierderea prin adâncime }i calitate, un loc privilegiat ocupându-l pe acest palier
cultural. Restaurarea ortodoxiei orientale în principat a devenit un revelator de
contrast pentru clasa cult@ a uni]ilor, Blajul trebuind s@ ]in@ permanent cont de
acest revelator. Unirea cu Roma dup@ normele florentine corespundea op]iunii
populare generale, de a p@stra nealterat@ întreaga imagine exterioar@ oriental@
a bisericii române}ti, unirea manifestându-se în dogm@, „miezul dur” al religiei,
dar mai pu]in în]eles de popor. Buna p@storire a credincio}ilor uni]i depindea
vital de aceast@ respectare a imaginii de biseric@ oriental@. Cu biserica ortodox@
361
Informa]ii despre evenimente la Antonius Kanizliè, Kamen pravi smutnje velike, iliti Poèetak
i uzrok istiniti razstavljenja crkve istoène od zapadne, Essek, 1780, partea 11, cap. 14,
nota 83; Petrus Bod, Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium historia. In qua
populi Valachici in Transylvania status civilis et ecclesiasticus, profani item ac sacri,
ritus; praecipue vero unionis cum Romano-catholicis inde ab anno 1698 adtentatae, et
ad praesens usque tempus magno nisu variis modis procuratae momenta enarrantur
ac exhibentur. Auctore Petro Bod de Felsõ-Tsenáton. Verbi d. ministro, manuscris, la Biblio-
teca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cota msse. 569, Lib. II, cap. IV,
§ 4 – 8; Petru Maior, Istoria bisericii..., ed.cit., p. 129 – 131; Johann Hintz, Geschichte der
Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p.
109 – 112; Andrei {aguna, Istoria Bisericei Ortodoxe R@s@ritene universale, de la
întemeierea ei pân@ în zilele noastre, II, Sibiu, 1860, p. 182 – 188; Domokos Teleki, A két
haluger, în „Budapesti Szemle”, 1863, p. 55 - 81; Nicolau Nilles, op.cit., I, p. CVIII; II, p.
616, 631, 868 – 871; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 171 – 223; 446 – 455; Silviu Dra-
gomir, Istoria dezrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, II, Sibiu,
1920, pass; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@ privire la
istoria bisericei române}ti unite cu Roma, Blaj, 1921, p. 213 – 218.
362
Georg Michael Gottlieb Hermann, Das Alte und Neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p.
255; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 228 – 260.
315
Ioan Chindri}
restaurat@ al@turi, pruden]a men]inerii acestei imagini a crescut sim]itor.

Stâng@ciile, }ov@ielile }i experiment@rile n-au lipsit, religiile f@când parte dintre
fenomenele istorice de mi}care lent@, dar cu efect definitiv. Petru Pavel Aron, de
exemplu, este artizanul orientalismului monahal de la Blaj, care i-a îngrozit }i pe
cei mai convin}i adep]i ai fidelit@]ii orientale, cazul celebru fiind al lui Samuil Micu,
care se plânge c@ episcopul „s@ nevoia ca din acea public@ m@n@stire [de la Blaj]
s@ fac@ pustiia Eghiptului”.363 Cu toate acestea, când a hot@rât traducerea Bibliei,
Aron a apelat la Vulgata apusean@, }i nu la Septuaginta, Biblia istoric@ a bisericii
orientale. S@ se numere, oare, între „cuvioasele pricini” pentru care Biblia lui
Aron nu s-a tip@rit, }i acest fapt? Oricum, Vulgata atât de str@lucit tradus@ de Aron
}i de c@lug@rii s@i a pierdut competi]ia istoric@, }i, peste abia 20 de ani, la Blaj va
începe din nou traducerea Bibliei, de data aceasta dup@ Septuaginta.
Autorul noii Biblii române}ti este Samuil Micu. El a conceput traducerea ca
pe o oper@ personal@, motivat@ de un interes cultural care dep@}e}te interesele
imediate ale cultului bisericesc.364 Un cercet@tor pune începutul traducerii în
leg@tur@ cu perioada de la Sfânta Barbara din Viena.365 Nu aduce nici o informa-
]ie pozitiv@ în acest sens. Intui]ia nu este lipsit@ de logic@. Tinerii români de la
Sfânta Barbara, cu to]ii greco-uni]i din Imperiu, î}i puteau împ@rt@}i lipsa gene-
ralizat@ a Bibliei române}ti, dup@ aproape un secol de la apari]ia Bibliei de la
Bucure}ti. Barbareumul a fost îns@ }i un laborator de clarificare a caracterului
bisericii unite, între studen]ii veni]i din mai multe provincii cu popula]ie româ-
neasc@ unit@ (Transilvania, Cri}ana cu Maramure}ul }i Banatul, Bucovina, Unga-
ria de nord). Sfânta Barbara era un mediu în care „patriotismul” religios oriental
al tinerilor uni]i s-a manifestat în forme concrete. Cele dou@ studii ale lui Samuil
Micu, despre c@s@torie }i despre posturi în Biserica Oriental@, scrise }i tip@rite
tocmai în acest mediu, sunt manifest@ri ale unei teologii proprii confesiunii unite.
Procanonul lui Petru Maior se bazeaz@ pe idei }i influen]e vehiculate în acela}i
mediu. La Sfânta Barbara, îns@, Samuil Micu a deschis filonul de mare viitor al
expansiunii tinerilor teologi în lumea }tiin]elor profane, inaugurând astfel epoca
{colii Ardelene mature sau a corifeilor. Abia acum imperativul }tiin]elor umaniste
ale secolului al XVIII-lea î}i spune cuvântul în activitatea intelectualilor uni]i din
Ardeal. Prima }tiin]@ de expansiune a fost filologia. În ansamblul luminismului
vremii, în Europa se declan}ase, dup@ mijlocul secolului al XVIII-lea, o preocupare
general@ pentru înnoirea limbilor. 366 Fenomenul coincidea cu declinul
imperiului limbii latine, care spre sfâr}itul secolului va primi o lovitur@ de moarte
din partea teoriei lui Johann Gottfried Herder, indus@ în mod genial }i accesibil
prin lucrarea sa din 1778 – 1779, Stimmen der Völker in Lieden. Traducerile din
363
Samuil Micu, Istoria românilor..., II, p. 331.
364
Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 114.
365
Ioan Modrigan, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, în „Cultura cre}tin@”, VIII, 1919, nr. 5
– 6, p. 96 – 102.
366
Lucian Blaga, Gândirea româneasc@..., p. 132.
316
literatura popoarelor lumii a stârnit o uria}@ nostalgie a frumuse]ilor }i valorilor

„naturale” pe care limbile definite anterior prin denumirea de „vulgare” sau
„vernaculare” le cuprind în crea]iile exprimate prin ele. Herderianismul nu este
originea, ci doar apoteoza mi}c@rii de înnoire a limbilor în cadrul }tiin]elor umane
ale secolului. „Necesitatea înnoirii, c@ile }i mijloacele efectu@rii ei nu se cereau
îns@ pretutindeni la fel”.367 La {coala Ardelean@ aceast@ reform@ se manifest@ ca
impuls latinizant, n@scut din revela]ia originii poporului român. În contrasens
oarecum cu orientarea Europei vestice, dar în mod justificat, se dezvolt@ modelul
ardelean, bl@jean, al risorgismentului limbii române, în paralel cu cultivarea limbii
latine, limba originar@ a str@mo}ilor. Filologia {colii Ardelene debuteaz@ cu efortul
de a regenera limba român@ }i erudi]ia ei prin revenirea la cur@]enia originar@
latin@, prin debarasarea de „barbarismii” care au invadat-o pe parcursul secolelor,
atât în forma ei, adic@ în ortografie, cât }i în fondul propriu-zis. Forma vizat@ era
alfabetul chirilic, „str@in”, iar fondul, nenum@ratele cuvinte slave sau de alt@ pro-
venien]@ cu care limba daco-roman@ s-a împestri]at în decursul vremii. Str@inii
remarcaser@ de secole latinitatea limbii române, nu mai pu]in cronicarii no}tri,368
dar în afara operei acestora, noua genera]ie de bl@jeni cunoscuse pe viu, la Roma,
dar }i prin apartenen]a lor la lumea catolic@, for]a
uria}@ cu care veghea din antichitate puterea
Romei, devenit@ imperiu spiritual începând cu
primul pap@, apostolul Petru. Sub acest imbold de
mare viitor în cultura noastr@, Samuil Micu tip@-
re}te la Viena, în 1779, prima carte româneasc@
scris@ de un român cu litere latine }i ortografie
adaptat@ limbii române. Carte de rogaciuni este
manifestul primar al filologiei române moderne,
axat pe studiul unei limbi de origine latin@. Cheia
ortografic@ pe care o d@ Micu la sfâr}it, sub titlul
Litterele romanilor cele vechi, este „prima expre-
sie energic@ a latinismului filologic românesc”.369
Aflarea originilor limbii române în limba latin@,
st@pâna }tiin]elor antichit@]ii }i ale lumii moder-
ne de pân@ la acea dat@, evolua în tandem cu
revela]ia politic@ a descenden]ei noastre din
romanii st@pânitori ai lumii, element de ac]iune
maturizat între Inochentie Micu-Klein }i Supplex
Libellus Valachorum dn 1791.370 Aceast@ descen- Tabela ortografic@ din
Carte de rog@ciuni
den]@ era precursoare de drept istoric în lupta de
367
Ibid.
368
Adolf Armbruster, Romanitatea românilor, pass.
369
Dimitrie Popovici, Literatura român@..., p. 247.
370
Vezi D. Prodan, Supplex..., pass.
317
Ioan Chindri}
emancipare a românilor din Transilvania. Erudi]ia stimulat@ de factorul politic

imprim@ amplitudine }i for]@ celei dintâi. Un an mai târziu, în 1780, Samuil Micu
î}i public@, tot la Viena, prima gramatic@ româneasc@ alc@tuit@ în acest spirit, Ele-
menta linguae Daco-Romanae sive Valachicae,371 redactat@ în limba latin@.
Materialul acestui tratat complex de gramatic@ româneasc@ fusese „adunat înc@
de mai înainte de Samuil Micu”,372 dar publicat abia în 1780, împreun@ cu
Gheorghe {incai, care a revizuit lucrarea }i a înso]it-o de o prefa]@. Ca cercet@tor
propriu-zis al materialului gramatical, Samuil Micu a trebuit s@ se adânceasc@ în
tainele limbii române de pân@ la vremea sa, cum nici un român nu o f@cuse îna-
intea lui. Când a pornit, a}adar, la traducerea Bibliei, Micu era cel mai competent
român pentru aceast@ lucrare. Un singur om în fa]a unui travaliu de asemenea
amploare? În cuvântul C@tr@ cetitoriu el r@spunde la dou@ întreb@ri l@muritoare.
De ce un singur om? R@spunde: „Deci ca stihul }i a}ezarea graiului întru aceaea}i
Biblie s@ nu fie osibit, puindu-se unele dintru acea t@lm@cire, altele dintru a altuia,
s-au socotit ca toat@ Bibliia de unul cu aseamenea stil }i a}ezare a graiului s@ se
t@lm@ceasc@”. De ce el? R@spuns: „Deci având eu îndeletnicire, m-am îndemnat
s@ m@ apuc de atâta lucru”. Prin îndeletnicire, cuvânt oarecum sibilinic, el î}i
declar@ cel mai probabil competen]a de traduc@tor, decât faptul c@ se „îndeletni-
cea” anterior cu traducerea, c@ci, dac@ „se îndeletnicea” deja, nu mai era nevoie
„s@ se îndemne” }i s@ comit@ o contradictio in terminis în exprimare. Geneza
traducerii lui Samuil Micu porne}te de la aceast@ competen]@ dovedit@. Nu st@ în
picioare supozi]ia c@ traducerea Bibliei ar fi început-o înc@ la Viena, la Sfânta
Barbara.373 Exist@ dovada scris@ de mâna lui c@ a început s@ traduc@ dup@ în-
toarcerea de la Viena, în 1783.374 Ultima datare este din 24 septembrie 1790 }i
marcheaz@ încheierea traducerii Numerilor din manuscrisul hermeneutic.375 Da-
c@ primul jalon cronologic este sigur, ultimul prezint@ un grad de relativitate,
întrucât nu s-au p@strat toate manuscrisele traducerii sale. Ceea ce s-a p@strat este
cuprins în opt volume, unele de dimensiuni impresionante, }i se afl@ în custodia
Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. {i aici, ca în cazul Bibliei lui
Petru Pavel Aron, materialul biblic manuscris are dou@ variante: una „veche” sau
mai degrab@ primar@, }i una secundar@, transcris@ în curat. Cele patru manuscrise
ale variantei de lucru se pot numi hermeneutice.376 Aceste manuscrise au un
pronun]at caracter de lucru }i reflect@ munca de laborator a traduc@torului.
371
Samuil Micu }i Gheorghe {incai, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae,
reeditare modern@, cu studiu introductiv, traducere }i note de Mircea Zdrenghea,
Cluj-Napoca, 1980.
372
Dimitrie Popovici, op.cit., p. 247.
373
Ioan Modrigan, op.cit., p. 97.
374
Unul dintre manuscrisele care s-au p@strat din traducerea lui Samuil Micu, cel mai vechi,
are urm@torul titlul de intrare în materie: Cartea Facerii. Scoas@ pre românie }i scris@
dup@ izvodul cel grecesc a celor }eaptez@ci de dascali. Secundum exemplar Vaticanum
Romae editum. Samoil Clain. 1783. (B.A.R.Cj., ms.rom. 70).
375
B.A.R.Cj., ms.rom. 64, f. 674 v.
376
B.A.R.Cj., ms.rom. 70, 71, 64 }i 92.
318
Samuil Micu nu lucreaz@ numai dup@ textul-pilot, ci are în fa]@ mai multe izvoare,
pe care le interpreteaz@ }i le compar@ critic prin însemn@ri, note }i variante mar-
ginale. Atitudinea ulterioar@ fa]@ de variantele alternative marginale este diferit@,
unele înlocuind cuvintele sau formul@rile din text în varianta pentru tipar, }i deci
ajungând la tipar, altele r@mânând simple exerci]ii ale traduc@torului. Cu aceast@
înc@rc@tur@, cele patru manuscrise primare care s-au p@strat au un pronun]at ca-
racter hermeneutic. Samuil Micu are la rândul s@u o variant@ secundar@, copiat@
în curat, pentru tipar. Din aceast@ variant@ s-au p@strat tot patru manuscrise.377
Din varianta pentru tipar lipsesc c@r]ile de la Iosua la Isaia inclusiv, care puteau
1. Ms.rom. 70, de 221 file (442 pagini), cuprinde: titlu (vezi supra, nota 374; f. 1 r);
Ie}irea adec@ a doao carte a lui Moisiiu, scoas@ pre limba româneasc@ de pre izvodul cel
grecesc, 1784, de Samuil Clain. Juxta exemplar Vaticanum (f. 130 r); Facerea (f. 3 r – 129
v); Ie}irea (f. 131 r – 221 r).
2. Ms.rom. 71, de 254 file (508 pagini), cuprinde titlul: Preo]iia sau cartea Levi]ilor,
acum de pre elinie scoas@ pre românie de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 2 r); Leviticul
(f. 3 r – 61 r); Titlu: Cartea Numerilor, acum dupre cea elineasc@ scris@ în limba
româneasc@ de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 65 r); Numerii (f. 66 r – 163 v); Titlu: A
Doao Leage, acum dupre cea elineasc@ a celor }eaptezeci de dascali scris@ pre limba
româneasc@ de ieromonahul Samoil Clain de la Sad, 1784 die 1 Decembris; Deutero-
nomul („A doaoa Leage”; f. 168 r – 235 v).
3. Ms. 64, de 196 file (2 92 pagini), cuprinde: însemnare de mâna lui Micu „5577. 786. Nro. 8.
Regum quatuor libri in impuro” (foaia de gard@); titlu: Cartea întâia a Împ@ra]ilor, de pre cea
elineasc@ t@lm@cit@ pre limba româneasc@. De ieromonahul Samuil Clain de la Sad, în M@n@stirea
Sfintei Troi]@ din Blajiu 1785 martie (f. 1 r); 1 Samuil (f. 2 r – 72 r); 2 Samuil (f. 73 r – 128 v); 1 Regi
(f. 129 r – 196 v). Con]inutul nu concord@ cu însemnarea de pe foaia de gard@, în traducere:
„Cele patru c@r]i ale regilor”, aici reg@sindu-se numai trei. Pierdut în continuare?
4. Ms. 92, de 199 file (398 pagini), cuprinde Faptele Apostolilor (f. 3 v – 74 v), pân@ la
cap. 17, verset 12. Restul coligatului cuprinde texte care nu ]in de Biblie, ale lui Micu sau
ale altora.
377
B.A.R.Cj., ms.rom. 111, 115, 63 }i 112.
1. Ms. rom. 111, de 834 file (1668 pagini), cuprinde: Facerea (f. 2 r – 206 v); text introductiv
la Facere (f. 207 r – 210 r); Ie}irea (f. 211 r – 368 v); text introductiv la Levi]i (369 r + v);
Leviticul (f. 270 r – 491 v); text introductiv la Numeri (f. 492 r + v); Numerii (f. 493 r – 674
v); text introductiv la Deuteronom (f. 676 r – 677 v); Deuteronomul (f. 678 r – 832 v).
2. Ms. rom. 115, de 850 file (1700 pagini), cuprinde: Ieremia (f. 2 v – 150 r); Plângerea
lui Ieremia (f. 150 v –164 v); Iezechil (f. 165 r – 263 r); Daniil (f. 264 r – 297 v); Ozeea (f.
298 r, 305 r – 319 r); Ioil (f. 301 v, 319 r – 324 v); Amos (f. 303 v, 324 r – 334 v); Obadia
(„Avdiu”; f. 334 r – 337 r); Iona (f. 339 r – 343 v); Miheia (f. 334 r, 348 r – 355 v); Naum (f.
346 r, 355 r – 358 v); Avacum (f. 358 v – 365 v); Sofonie (f. 366 v, 369 r – 372 v); Agheu (f.
372 v – 375 r); Zaharia (f. 375 v – 392 r); Maleahi (f. 392 v – 398 v); text introductiv la
„Apocrifa” (f. 400 r – 402 r); Tobit (f. 404 r – 427 r); Iudit (f. 428 r – 459 r); Baruh (f. 460
r – 473 r); Ieremia (f. 473 v – 479 v); Cântarea celor trei tineri(f. 483 r – 487 v); 3 Ezdra (f.
488 r – 524 r); În]elepciunea lui Solomon (f. 525 r – 551 v); Isus Sirah (f. 552 r – 651 v);
Susana (f. 652 r – 656 r); Bel }i Balaurul (f. 656 r – 658 r); 1 Macabei (f. 659 r – 718 r);
2 Macabei (f. 718 v – 765 r); 3 Macabei (f. 765 v – 786 v); „Cartea lui Iosip” (f. 787 r + v);
Însemnarea apostolilor }i evangheliilor (f. 788 r – 794 v); Erata (f. 795 r – 799 r); titlul Bibliei
(f. 800 r); C@tr@ cetitoriu (f. 801 r – 805 v); Cuvântul înainte la S. Scriptur@ (f. 806 r – 846
v); Cuvânt înainte în ceale cinci c@r]i ale lui Moisi (f. 847 r – 849 v); text introductiv la
Facere (f. 849 r – 850 r).
319
Ioan Chindri}
cuprinde dou@ manuscrise. Este deci mult mai complet@ decât varianta
hermeneutic@, pierdut@ în cea mai mare parte. Avatarurile pierderii manuscriselor
Bibliei de la Blaj sunt de nereconstituit. O însemnare de la fila 251 a unuia dintre
manuscrisele redac]iei definitive sugereaz@ r@t@cirea Bibliei manuscrise în timpul
Revolu]iei de la 1848 – 1849, când bibliotecile Blajului au c@zut prad@ furiei
armatelor ungure}ti.378 Se pare c@ un fost student a intrat în posesia manuscrisului,
cu care împreun@ a c@zut în mâinile inamicului }i din care ipostaz@ scrie urm@toa-
rea jelanie la locul amintit: „Eu, Procopie Manuel, cleric din Blaj, am fost prins de
varvari în 25 aprilie }i foarte mult robit, dimpreun@ cu preotul din Cenade neunit,
Vasilie Manovics. Fra]ilor! De cumva v@ ve]i mai întoarce, }i pe noi poate ne vor
potopi, r@spl@t îndoit asupra Blajului, c@ pre mine bl@}ani m-au dat la varvari, }i ei
m-au putut scoate, dar@ n-au vrut. Noi nevinova]i murim }i ne v@rs@m sângele.
Procopie Manuel, fostul cleric”.379 Este o minune faptul c@ manuscrisul a revenit
la locul lui, în biblioteca din Blaj, dup@ ce fusese „prizonier de r@zboi” împreun@
cu un viitor preot greco-catolic. „Habent sua fata libelli!”
Analiza manuscriselor Bibliei lui Samuil Micu, în compara]ie cu ale Bibliei lui Petru
Pavel Aron }i cu Biblia tip@rit@, u}ureaz@ reconstituirea genezei c@r]ii. Se pare c@ Micu
nu-}i exprim@ gândul întreg în cuvântul C@tr@ cetitoriu în ceea ce prive}te Biblia lui
Aron. Credem c@ el a pornit la traducerea Septuagintei tocmai ca s@ contracareze
Vulgata lui Aron, pe care nu o consider@ pertinent@ de Biserica Oriental@, de care
apar]ineau ritual românii greco-catolici. Uluitor este faptul c@ el nici m@car n-a v@zut
cu ochii manuscrisele traducerii despre care aduce cele trei m@rturii. În acela}i cuvânt
C@tr@ cetitiriu spune c@ Aron „toat@ S. Scriptur@ pre limba româneasc@ însu}i (s.n.)
o au t@lm@cit”. Dac@ ar fi v@zut manuscrisele traducerii, }i-ar fi dat seama imediat c@
Aron nu a tradus „însu}i”, adic@ singur, ci împreun@ cu c@lug@rii din Blaj. Tot acolo
spune c@ aceea}i traducere era „numai pre ni}te hârtii scris@, nedes@vâr}it@”, când în
realitate ea are o variant@ curat@ de „bun de tipar”. În fine, spune c@ „dintre acele
hârtii, dup@ aceaea, pentru multele mut@ri din loc în loc, unele s-au pierdut”. Am
v@zut c@ Biblia lui Aron nu s-a p@strat pe „ni}te hârtii”, ci în volume cu coper]ile din
epoc@, legate de el sau de Atanasie Rednic, }i care au ajuns intacte pân@ în zilele noastre,
3. Ms. 63, de 384 file (768 pagini), cuprinde: Faptele apostolilor (f. 1 r – 119 v); Cuvânt
înainte în c@r]ile S. Pavel Apostol (f. 120 r – 121 r); Romani (f. 123 r – 159 v); 1 Corinteni
(f. 161 r – 196 v); introduceri la 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni (f. 199 r – 206 r);
2 Corinteni (f. 207 r – 250 r); Galateni (f. 227 r – 238 r); Efeseni (f. 238 v – 250 v); Filipeni
(f. 251 r – 259 v); Coloseni (f. 260 r – 267 v); 2 Tesaloniceni (f. 268 r – 280 r; 1 Te-
saloniceni lipse}te); 1 Timotei (f. 281 r – 291 r); 2 Timotei (f. 292 r – 299 v); Tit (f. 300
r – 304 v); Filimon (f. 305 r – 307 v); Evrei (f. 308 v – 309 v, 314 r – 339 v); Iacob (f. 310
r – 311 v; 340 r + v, 341 r – 348 v); 1 Petru (f. 349 r – 352 v); 2 Petru (341 r – 367 v); 1 Ioan
(f. 368 r – 379 v); 2 Ioan (f. 380 r + v); 3 Ioan (f. 381 r + v); Iuda (f. 382 r – 384 v).
4. Ms. 112, de 271 file (542 pagini), con]ine: Matei (f. 1 r – 34 v); Marcu (f. 35 r – 84 r);
Luca (f. 86 r – 170 r); Ioan (f. 175 r – 234 r); Apocalipsul (f. 235 r – 271 r).
378
Gelu Neam]u, Din martiriul Bisericii-Greco-Catolice în timpul Revolu]iei de la 1848-
1849, în 1848. Blajul }i amintirea revolu]iei, Blaj,1998, p. 292–312.
379
B. A. R. Cj., ms.rom. 63, f. 251 v.
320
în dou@ edi]ii. Când Micu î}i traducea Biblia, manuscrisul Vulgatei române}ti a lui Aron
se afla la câ]iva pa}i de el, în biblioteca M@n@stirii Sfintei Treimi, mutat@ mai apoi în
aceea a Bunei Vestiri, unde era el însu}i c@lug@r.380 Cum se explic@ faptul c@ n-a
v@zut-o? Ideea c@ nu i-a fost accesibil@ se exclude. R@mâne ca unic@ explica]ie aceea c@
nu a vrut s@ o vad@, eliminând-o inten]ionat din interesul s@u. În gestul lui Samuil
Micu, conformat probabil unui mental azi estompat de cea]a vremii, se poate întrez@-
ri un mic „r@zboi al Bibliilor” la Blaj: Septuaginta contra Vulgatei. Nu munca episco-
pului pe care-l venera ca pe un sfânt a refuzat Micu s@ o vad@, ci obiectul acestei munci,
Vulgata. În orice caz, în toat@ Biblia de fa]@ este cu neputin]@ de identificat fie }i cea
mai infim@ influen]@ a Bibliei lui Aron. Manuscrisele hermeneutice ale lui Micu, unde
este amintit un num@r mare de izvoare, o ignor@ de asemenea. Nu exist@ nici un
punct de întâlnire între cele dou@ Biblii traduse la Blaj într-un r@stimp de 30 de ani,
cu toate c@ apelul la vechea Biblie i-ar fi f@cut munca mult mai u}oar@ lui Samuil Micu,
acolo g@sindu-se rezolv@ri de traducere care egaleaz@ }i pe alocuri dep@}esc calitatea
celei de fa]@. Iat@ în acest sens textul din Facerea 45, 1 – 10, în situa]ie comparativ@
între traducerea din Biblia de la 1760 }i traducerea lui Micu din manuscrisul her-
meneutic:
I
1. {i nu s@ putea mai conteni Iosif, mul]i stând înainte, ci au poruncit s@ ias@
to]i afar@ }i nici un strein s@ nu fie de fa]@ când s@ vor cunoa}te împreun@.
2. {i au r@dicat glas cu plângere, carea au auzit eghipteanii }i toat@ casa lui
faraon.
3. {i au zis fra]ilor s@i: „Eu sânt Iosif. Înc@ tr@ea}te tat@l mieu?” Nu putea
r@spunde fra]ii, de mare groaz@ sp@imânta]i.
4. C@tr@ carii el, blând: „Apropia]i-v@ – au zis – la mine”. {i apropiindu-s@:
„Eu sânt – au zis – Iosif, fratele vostru carele l-a]i vândut în Eghipt.”
5. Nu v@ sp@imânta]i, nici v@ par@ greu c@ m-a]i vândut în ]@râle acestea. C@
pentru mântuirea voastr@ m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@ în Eghipt.
6. C@ doi ani sânt de când au început foametea pre p@mânt, }i înc@ cinci ani
mai sânt în care nici a ara s@ va putea, nici a s@cera.
7. {i m-au trimis mai înainte Dumnezeu, s@ v@ ]ine]i pre p@mânt }i hran@ de
tr@it s@ pute]i avea.
8. Nu din sfatul vostru, ci din vrearea lui Dumnezeu m-au trimis aicea, carele
m-au f@cut ca un tat@ lui faraon }i st@pân a toat@ casa lui, }i c@petenie preste
tot p@mântul Eghiptului.
9. Sârgui]i }i v@ sui]i la tat@l mieu }i-i zice]i: «Aceastea poruncea}te fiul t@u
Iosif: „Dumnezeu m-au f@cut domn preste tot p@mântul Eghiptului. Pogori la
380
Manuscrisul S.D.B. 29 din varianta preg@tit@ pentru tipar a Bibliei lui Aron are ur-
m@toarea inscrip]ie pe forza]ul copertei: „Inscripti catalogo librorum B.V. Mariae A-
nnunciatae tomi 15”, adic@: „Înscris@ în catalogul c@r]ilor de la Bunavestire, ca tom al
15-lea”. Este o dovad@ în plus c@ volumul era legat în momentul deschiderii M@n@stirii
Bunavestire din Blaj, în 1760, sau imediat dup@ aceast@ dat@.
321
Ioan Chindri}
mine, nu z@bovi.
10. {i vei l@cui în p@mântul Ghesen, }i vei fi aproape de mine, tu }i feciorii
t@i, }i fiii feciorilor t@i, oile tale }i ciurdele tale }i toate care biruie}ti”»”.
(Biblia lui Aron, ms. 30, f. 82 r – 83 r)
II
1. {i n-au putut Iosif s@ sufere pre to]i cei ce sta înaintea lui, ci au zis:
„Scoate]i pre to]i de la mine!” {i nici unul nu au st@tut înaintea lui Iosif când
s-au cunoscut fra]ilor s@i.
2. {i au slobozit glas cu plângere, }i au auzit to]i eghipteanii, }i s-au auzit
în ]ara lui faraon.
3. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: „Eu sânt Iosif. Tr@ea}te înc@ tat@ mieu?” {i
nu putea fra]ii s@-i r@spunz@, c@ s@ înfrico}eas@.
4. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: „Apropia]i-v@ c@tr@ mine”. {i s-au apropiat,
}i au zis: „Eu sânt Iosif, fratele vostru, pre carele a]i vândut în Eghipt.
5. Deci acum s@ nu v@ întrista]i, nici s@ v@ par@ cu greu c@ci m-a]i vândut
aici, c@ spre viia]a m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@.
6. C@ acesta easte al doilea an de foamete pre p@mânt, }i înc@ cinci ani,
întru care nu va fi ar@tur@, nici s@ceri}iu.
7. C@ m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@, ca s@ r@mâie voao r@m@}i]@
pre p@mânt }i s@ hr@nesc voao r@m@}i]@ mare.
8. Deci acum nu voi m-a]i trimis aici, ci Dumnezeu, }i m-au f@cut ca un tat@
lui faraon, }i domn a toat@ casa lui, }i st@pân preste tot p@mântul Eghiptului.
9. Gr@bi]i, dar@, de v@ sui]i la tat@l mieu }i zice]i lui aceastea: «Zice fiiul
t@u Iosif: “F@cutu-m-au Dumnezeu domn a tot p@mântul Eghiptului, pogoar@-te
dar@ la mine }i nu z@bovi.
10. {i vei l@cui în p@mântul Ghesei al Arabiei, }i vei fi aproape de mine, tu
}i feciorii t@i, }i feciorii feciorilor t@i, oile tale }i boii t@i, }i câte sânt ale tale”»”.
(Biblia lui Samuil Micu, ms. 70, varianta hermeneutic@, f. 115 r – 116 r)
Este într-adev@r greu de hot@rât care dintre cele dou@ traduceri e mai reu}it@,
pentru stadiul de atunci al limbii române literare. Chiar dac@ în varianta pentru
tipar Samuil Micu a îmbun@t@]it textul, Biblia lui Aron r@mâne competitiv@ }i,
cel pu]in în cazul textului reprodus, parc@ mai u}or de citit.
Septuaginta este Biblia istoric@ a bisericii orientale.381 Dintre nenum@ratele
edi]ii ale Bibliei orientale, Samuil Micu a optat pentru una tip@rit@ în mediu refor-
381
John Biddle, In Sacra Biblia Graeca ex versione LXX. Interpretum scholia simul et
interpretum caeterorum lectiones variantes, Londra, 1653; Isaac Vosius, De Septuaginta
interpretibus, eorumque translatione et chronologia dissertationes, Haga, 1661; Abraham
Tromius, Concordantiae Graecae versionis vulgo dictae LXX interpretum, Amsterdam }i
Utrecht, 1718; Zacharias Frankel, Vorstudien zu der Septuaginta, Leipzig, 1841; Eberthard
322
mat. Se repet@ astfel cazul Bibliei de la Bucure}ti, pe care Nicolae Milescu o

tradusese dup@ edi]ia protestant@ de la Frankfurt din 1597.382 Edi]ia folosit@ de
Micu este mai recent@, ea s-a tip@rit la Franeker, în Olanda, la 1709.383 Autorul ei,
Lambert Bos (1670 – 1717) a fost un distins helenist olandez, profesor de li-
teratur@ greac@ la Universitatea din Franeker. Mai pu]in cunoscut ast@zi, Bos a
fost la vremea sa un filolog celebru, autor al câtorva lucr@ri apreciate în lumea
universitar@.384 Septuaginta în limba greac@, lucrat@ de el are la baz@ textul din
Codicele Vatican, manuscris prestigios din secolul IV d.Chr., care con]ine toat@
Biblia. S-a mai servit de versiunea lui Aquila din Sinope, redactat@ în secolul II
d.Chr., p@strat@ fragmentar în Hexapla lui Origene. Este o versiune fragmentar@
greceasc@ a Vechiului Testament. A treia surs@ declarat@ este versiunea lui Symma-
chus, folosit@ }i de Sfântul Ieronim la redactarea Vulgatei, }i care chiar admir@
calit@]ile literare ale acestui text în idiom popular grecesc, scris tot în secolul II
d.Chr. În fine, ultima surs@ declarat@ este varianta biblic@ a lui Theodotion, pro-
babil un evreu din Efes, care a scris în acela}i secol cu Aquila }i Simmachus. {i
acest text a intrat în Hexapla. În afara Codicelui Vatican, variantele folosite sunt
fragmentare. Edi]ia lui Lambert Bos este una excentric@, edi]ie critic@ de autor,
care nu se înscrie în familiile edi]iilor ap@rute dup@ Complutensiana din 1517 }i
Erasmiana (Aldina) din 1518. „Biblia olandez@” a lui Bos a fost reeditat@ la Londra
în 1918, conferat@ cu edi]ia englez@ a lui Robert Holmes }i James Parson, ap@rut@
Nestle, Septuagintastudien, Ulm, 1886; Edwin Hatch, A concordance to the Septuaginta

and the other Greek versions of the Old Testament, Oxford, 1897; Charles Harold Donald,
The Bible and the Greeks, Londra, 1935; Leo Prijs, Jüdische Tradition in der Septuagint,
Leiden, 1948; Gillis Gerleman, Studies in the Septuagint, Lund, 1956; David Tabachovitz,
Die Septuaginta und das Neue Testament Stilstudien, Lund, 1956; Alfred Rahlfs }i Walter
Bauer, Septuaginta – Studien, I – III, Göttingen, 1965; Sebastian Brock, Charles T. Fritsch
}i Sidney Jelicoe, A classified bibliography of the Septuagint, Leiden, 1973; Sidney Jelicoe,
The Septuagint and the Modern Study, Oxford, 1968; Sidney Jelicoe, Studies in the Septu-
agint Origins, New York, 1974; Gilles Dorival, Marguerite Harl }i Oliver Munich, La Bible
grecque des Septante du judaïsme hellenistique au christianisme ancien, Paris, 1988;
Erich Klostermann, Analecta zur Septuaginta, Hexapla und Patristik, Leipzig, 1995;
Emanuel Tov, The tex-critical use of Septuagint in biblical research, Ierusalim, 1997.
382
Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 116 – 117.
383
H PALAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TESTAMENTUM
EX VERSIONE SEPTUAGINTA INTERPRETUM, secundum exemplar Vaticanum Romae
editum, accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis
manuscriptorum codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis
versionum Aquilae, Symmachi et Theodotionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L.
Gr. in Acad. Franeq. Professor. Franequerae, excudit Franciscus Halma, Illustr. Frisiae
Ord. atque eorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX. Este un volum în 40 mare,
de 21 file nenumerotate + 1326 pagini. Exemplarul este din cel mai vechi e}antion al
fondului c@lug@rilor bazilitani de la Blaj }i se g@se}te la B.A.R.Cj., cota B. 6709.
384
De eruditione Graecorum per colonias eorum propagata, Franeker, 1697; Animadversiones ad
Thomae Magistri eclogas, Franeker, 1698; Observationes miscellaneae ad loca quedam,
Franeker, 1700; Ellipses graecae, Franeker, 1702; Antiquitatum Graecarum descriptio brevis,
Franeker, 1714; Animadversiones ad scriptores, quosdam Graecos, Franeker, 1715.
323
Ioan Chindri}
ulterior.385 Samuil Micu nu-}i divulg@ Biblia-pilot dup@ care a tradus. Exist@ îns@
numeroase indicii care pledeaz@ pentru edi]ia de la Franeker din 1709. Astfel, la
1 Samuil, 15, 30: „{i a zis Saul: «P@c@tuit-am, ci m@rea}te-m@ înaintea b@trânilor!»”,
manuscrisul hermeneutic 64 al lui Samuil Micu are marginal urm@toarea
observa]ie: „In Graeco est vox d¾ lat. quaesco” (în grece}te este cuvântul d¹, pe
latine}te rogu-te). Într-adev@r, în edi]ia de la Franeker, textul grecesc este astfel:
Kaˆ e•pe SaÝl ’Hm£rthka, ¢ll£ dÒxasÒn me d¾ šnèpion pfesbutšrwn. La
notele 99 }i 100 de la subsolul paginii,386 Lambert Bos este preocupat de acela}i
d¾ precizând c@ în Complutensian@ nu exist@, în vreme ce în codicele Alexandrin
traducerea are alt@ form@. Acest „rogu-te” trebuia s@ întregeasc@ versetul astfel:
„{i a zis Saul: «P@c@tuit-am, dar m@re}te-m@, rogu-te (s.n.) înaintea b@trânilor»”.
Samuil Micu îl ignor@, a}a cum vor proceda toate Bibliile române}ti ulterioare,
tributare textului de fa]@. „Rogu-te” va reintra în Bibliile cu text românesc din
seria „Anglia }i str@in@tate”, care popularizeaz@ un text biblic str@in de tradi]iile
bisericii române}ti.387 La Micu acest apel r@mâne în laboratorul de lucru din manu-
scris, m@rturie cert@ a leg@turii cu Biblia olandez@. De remarcat faptul c@ nici Biblia
de la Bucure}ti nu-l traduce pe „rogu-te”, cu toate c@ în Biblia de la Frankfurt din
1597 el exist@. Biblia bucure}tean@ este de altfel a doua surs@ important@ a tra-
duc@torului nostru. Prima Biblie româneasc@ tip@rit@ este, dup@ cum arat@ notele
lui Micu puse la sfâr}itul capitolelor de-a lungul întregii lucr@ri, un fel de stea
fix@, la care traduc@torul bl@jean î}i raporteaz@ comparativ un num@r nesfâr}it de
expresii, formul@ri sau cuvinte singulare. Aceast@ atitudine respectuoas@ fa]@ de
truda predecesorilor s@i, judecat@ cu subiectivism prozelit, a dus, în 1974, la afir-
ma]ia eronat@ c@ Biblia lui Samuil Micu ar fi o copie ref@cut@ a celei din 1688.388
Afirma]ia este cu atât mai nefondat@, cu cât se demonstrase înc@ din 1914,389 cu
argumente bazate pe texte paralele, c@ Biblia de la Blaj este o traducere nou@,
modern@, autonom@ }i net superioar@ celei de la Bucure}ti. De altminteri, soarta
Bibliei bl@jene în posteritate va dovedi acest lucru. Totu}i, pentru înl@turarea
acestei prezum]ii necontrolate, este util s@ se fac@ }i aici o compara]ie paralel@
de texte, al c@rei obiect este Deuteronom 34, întregul capitol:
385
Vetus Testamentum Graecum cum variis lectionibus, Oxford, Typographeo Clarendo-
niano, 1798 – 1827.
386
Edi]ia Franeker 1709 (vezi supra, nota 383), p. 388.
387
Vezi Biblia sau Sfânta Scriptur@ a Vechiului }i Noului testament, cu trimiteri, Bucure}ti,
Societatea Biblic@ pentru R@spândirea Bibliei în Anglia }i str@in@tate, Bulevardul Ta-
che Ionescu 36, f@r@ an (interbelic@), p. 307.
388
N. I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele edi]ii ale Bi-
bliei în Biserica Ortodox@ Român@, în „Studii teologice”, seria II, XXVI, 1974, nr. 7 –
8, p. 504: „Samuil Micu, pe acea vreme c@lug@r la Blaj, n-a f@cut de fapt o traducere
într-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a îndreptat graiul Bibliei din 1688 }i a
corectat dup@ Septuaginta, dup@ Vulgata }i dup@ alte versiuni doar ceea ce a socotit
c@ nu red@ destul de bine ideile din textul original”.
389
Ioan B@lan, Biblia de la Blaj, în „Cultura cre}tin@”, IV, 1914, nr. 5, p. 133 – 141; nr. 6,
p. 176 – 182.
324
Biblia de la Franeker 1709, lucrat@ de Lambert Bos
325
Ioan Chindri}
I
1. {i s@ sui Moisi de la Avaroth Moav pre muntele Moav, pre vârvul lui Fazga,
carea iaste de c@tr@ fa]a Ieriho, }i i-au ar@tat lui Domnul tot p@mântul lui
Galaad pân@ la Dan,
2. {i tot p@mântul lui Neftalim }i tot p@mântul lui Efrem }i lui Manasi }i
tot p@mântul Iudei, pân@ la marea cea de apoi,
3. {i pustiiul }i premprejurile locurilor Ieriko, cetatea finicilor, pân@ la Sigor.
4. {i zise Domnul c@tr@ Moisi: „Acesta e p@mântul carele am jurat lui
Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zicând: “Semen]iei voastre voiu da pre el”, }i
am ar@tat pre el ochilor t@i, }i acolo nu vei întra!”
5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, în p@mântul Moav, pren
cuvântul Domnului;
6. {i l-au îngropat pre el în p@mântul Moav, aproape de casa lui Fagor. {i
nu }tie nimenea grobni]a lui pân@ în ziua de ast@zi.
7. Iar@ Moisi era de 120 de ani când au murit el; nu s-au întunecat ochii
lui, nice s-au stricat buzele lui.
8. {i au plâns fiii lui Izrail pre Moisi în Avaroth Moav, la Iordan, despre
Ieriho, 30 de zile, }i s-au s@vâr}it zilele j@lii plângerii lui Moisi.
9. {i Isus, feciorul lui Navi, s-au împlut de duh de priceapere, pentru c@ au
pus Moisi mâinile lui pre el. {i au ascultat pre el fiii lui Israil, }i au f@cut în ce
chip au poruncit Domnul lui Moisi.
10. {i nu s-au mai sculat înc@ proroc întru Israil ca Moisi, pre carele au
cunoscut Domnul lui fa]@ c@tr@ fa]@.
11. Întru toate seamnele }i minunile pre carele au trimis pre el Domnul s@
le fac@ pre iale întru p@mântul Eghiptului, lui Farao }i slugilor lui }i
p@mântului lui,
12. {i minunile ceale mari }i toat@ mâna cea tare carele au f@cut Moisi
înaintea a tot Israilul.
(Biblia 1688)
II
1. {i s-au suit Moisi de la Avarotul lui Moav în muntele Navan, în vârvul
lui Fasga, carele easte spre fa]a Ierihonului. {i i-au ar@tat lui Domnul tot
p@mântul lui Galaad, pân@ la Dan.
2. {i tot p@mântul lui Nethalim, }i tot p@mântul lui Efrem, }i a lui Manasi,
}i tot p@mântul lui Iuda, pân@ la marea cea mai de pre urm@.
3. {i pustiia, }i ceale de primprejurul Ierihonului, cetatea filichilor pân@
la Sigor.
4. {i au zis Domnul c@tr@ Moisi: „Acesta easte p@mântul pentru care m-am
jurat lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zicând: «S@min]iii tale-l voiu da». {i
l-am ar@tat ochilor t@i, iar acolo nu vei întra”.
326
5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, în p@mântul lui Moav, dup@

cum au zis Domnul.
6. {i l-au îngropat pre el în vale, în p@mântul lui Moav, aproape de casa
lui Fagor, }i nimene nu }tie mormântul lui pân@ în zioa aceasta.
7. {i era Moisi de o sut@ }i doaozeci de ani când au murit. Nu s-au întunecat
ochii lui, nici s-au zbârcit buzele lui.
8. {i au plâns fiii lui Israil pre Moisi în Avarotul lui Moav, în Iordan, în
preajma Ierihonului, treizeci de zile. {i s-au sfâr}it zilele jealei plângerii lui
Moisi.
9. {i Isus, fiiul lui Navi, s-au umplut de duhul în]elepciunei, c@ au fost pus
Moisi mâinile sale preste el, }i l-au ascultat pre el fiii lui Israil }i au f@cut
precum au fost poruncit Domnul lui Moisi.
10. {i mai mult nu s-au sculat proroc în Israil ca Moisi, pre carele s@-l fie
cunoscut Domnul fa]@ la fa]@.
11. Întru toate seamnele }i minunile pentru care l-au trimis pre el Domnul
s@ le fac@ în p@mântul Eghiptului, înaintea lui faraon }i a slugilor lui }i
înaintea a tot p@mântul lui.
12. {i minunile ceale mari, }i mâna cea tare, care au f@cut Moisi înaintea
a tot Israilul.
(Biblia de la Blaj)
Este, în mod evident, cu totul alt text decât cel din Biblia de la 1688. Formu-
l@rile sau cuvintele similare se explic@ logic prin faptul c@ acela}i con]inut este
redat în aceea}i limb@, româna, unitar@ istoric în sine.390 Samuil Micu nu a pornit
390
Asemenea asem@n@ri are cu cele dou@ texte }i capitolul respectiv din Biblia lui Aron,
care n-a avut nici o tangen]@ cu vreuna din edi]iile comparate:
„1. {i s-au suit Moisi din câmpiile Moav spre muntele Nivo, în vârful lui Fazga, împro-
tiva Ieriho. {i i-au ar@tat Domnul p@mântul Galaad, pân@ la Dan.
2. {i tot Netalimul, }i tot p@mântul lui Efrem, }i a lui Manase, }i tot p@mântul Iudii,
pân@ la marea cea mai de pre urm@.
3. {i partea de amiaz@zi, }i l@]imea câmpului Ieriho, cet@]i finicilor pân@ la Sigor.
4. {i au zis domnul c@tr@ dânsul: „Acesta este p@mântul pentru carele m-am jurat lui
Avraam, Isaac }i Iacov, zicând: «S@mân]iii tale îl voiu da». V@zutu-l-ai cu ochii t@i, }i nu
vei treace la el”.
5. {i au murit acolo Moisi, sluga Domnului, în p@mântul lui Moav, poruncind Domnul.
6. {i l-au îngropat în valea p@mântului lui Moav, împrotiva Fagor. {i n-au cunoscut
om mormântul lui pân@ într-aceast@ zi.
7. Moisi de ani o sut@ }i doaoz@ci era când au murit. N-au p@injinat ochii lui, nici
s-au cl@tit din]ii lui.
8. {i l-au plâns fiii lui Israil în câmpii Moav treiz@ci de zile, }i s-au plinit zilele celor
ce jelea pre Moisi.
9. Iar@ Iosue, fiiul lui Nun, s-au umplut de duhul în]elepciunii, c@ Moisi au pus
preste el mâinile sale.
327
Ioan Chindri}
la traducerea Bibliei de pe o platform@ confesional@, ci de pe una na]ional@.

Credem c@ aici î}i are explica]ia delimitarea drastic@ de buna traducere a Vulgatei
lui Petru Pavel Aron. Elementa linquae Daco-Romanae sive Valachicae îl
impunea ca pe un exeget al limbii române unitare. El voia s@ dea o traduce a
Bibliei pentru to]i românii, ceea ce s-a }i întâmplat. Or, numai Septuaginta
corespundea acestui scop, românii greco-catolici }i ortodoc}i întâlnindu-se din
punct de vedere al ritului, deci }i al tradi]iei, în cadrul bisericii orientale. Era
firesc, deci, ca traduc@torul de la Blaj s@ aib@ permanent în fa]a ochilor unica
biblie româneasc@ complet@. Raportarea la aceasta este un mod de concordan]@
filologic@, o despuiere a vechii Biblii („în ceea veache s@ afl@”), pentru a-i putea
lua locul în mentalitatea celor care o citeau de un secol. Biblia de la Bucure}ti
a fost pentru Samuil Micu doar un rezervor de cuvinte române}ti, care îi
permitea s@ aleag@ un cuvânt sau altul, pentru a a}eza dup@ dorin]@ Biblia tuturor
românilor. Caracterul panromânesc al întreprinderii sale, inclusiv cel trans-
confesional, na]ional, este declarat de Micu chiar în cuvântul C@tr@ cetitoriu,
unde spune clar c@ vrea s@ înlocuiasc@ Biblia de la 1688, tradus@ „cu foarte
întunecat@ }i încurcat@ a}ezare }i întocmire a graiului românesc”, în plus cu stilul
dep@}it de evolu]ia limbii („osibit de vorba cea de acum obicinuit@”).
Respingerea Vulgatei începe astfel s@ se în]eleag@. Românii au o Biblie unic@:
pân@ atunci cea de la Bucure}ti, pe viitor cea pe care o traduce el. Vechea tra-
ducere româneasc@ este pentru Micu o surs@ documentar@ }i la nevoie un
îndreptar lingvistic adiacent, dar nicidecum obiectul unei stiliz@ri.
Manuscrisele hermeneutice ale Bibliei de la Blaj las@ s@ se în]eleag@ c@
traduc@torul a avut }i alte surse de inspira]ie, în afara textului grecesc de la Franeker
din 1709 }i de Biblia de la Bucure}ti. Între acestea este codicele Alexandrin al
Septuagintei, redactat de Hesychius la Alexandria, în Egipt, unde î}i are originea
}i codicele Vatican, dar datând cu un secol mai târziu decât acesta din urm@ (se-
colul V d.Chr.). Într-unul din manuscrisele hermeneutice,391 versetul Ie}irea 8, 23
este astfel: „{i voiu osibi într@ norodul mieu }i într@ norodul t@u }i mâne va fi semnul
(s.n.) acesta pre p@mânt”. Marginal, el face dou@ însemn@ri legate de cuvântul
semnul. Prima: „Vatican: mâne va fi acesta”, deci nu „semnul acesta”. A doua:
„Alexandr. – sicut nos: semnul acesta”. Într-adev@r, în edi]ia franekerian@ a lui
Lambert Bos, dup@ codicele Vatican, versetul apare f@r@ cuvântul shme‹on, care
înseamn@ semn. În nota 56, editorul frisian precizeaz@ c@ în manuscrisul Alexandrin
din edi]iile Complutensian@ }i Aldin@ cuvântul shme‹on = semn exist@. A}adar,
pentru c@ în Alexandrin este „sicut nos” (ca la noi, respectiv – credem – ca în Biblia
10. {i nu s-au mai sculat proroc în Israil ca Moisi, pre care s@-l cunoasc@ Domnul fa]@
la fa]@.
11. În toate seamnele }i ciudeasele care au trimis printr-însul s@ fac@ în p@mântul
Eghiptului lui faraon, }i tuturor slugilor lui }i a tot p@mântul lui.
12. {i toat@ mân@ vârtoas@, }i mari, minunate lucruri care au f@cut Moisi înaintea a tot
Israilul”. (B.A.R.Cj., ms.rom. 29, varianta definitiv@ S.D.B., f. 333 v – 334 r).
391
B.A.R.Cj., ms. rom. 70, f. 165 r.
328
de la 1688) Micu se îndep@rteaz@ de edi]ia-pilot }i formuleaz@ versetul în felul ar@tat.

Nu se poate preciza dac@ Micu a avut la îndemân@ textul Alexandrin din alt@ parte,
sau pur }i simplu a îndreptat dup@ nota de subsol a lui Bos. Opin@m cu convingere
pentru a doua variant@, care este un argument în plus pentru func]ia de text-pilot
a edi]iei de la Franeker. Oricum, traduc@torul nu a mers orbe}te pe varianta lui
Bos, ci, indiferent de surse, el a c@utat solu]ii alternative pentru anumite situa]ii, în
cazul nostru probabil din cauz@ c@ formularea f@r@ semnul d@ în române}te o pro-
pozi]ie cu accent ciudat. O alt@ surs@ m@rturisit@ în manuscrisele hermeneutice
este „Hebraica”, adic@ Biblia ebraic@. De exemplu, versetul Deuteronom 29, 6 este
în manuscris:392 „Pâne n-a]i mâncat, vin }i beutur@ be]iv@ n-a]i beut, ca s@ cunoa}te]i
c@ acesta easte Domnul Dumnezeul vostru”. Marginal semnaleaz@ c@ se abate din
nou de la textul Vatican, preferând formularea din Hebraic@: „Vat. «Domnul Dum-
nezeul vostru eu sânt» Heber. ut nos possimus Val. «C@ acesta easte Domnul
Dumnezeul vostru»”. Adic@, în Hebraic@ este a}a „cum punem noi în române}te”.
În acela}i manuscris, începutul versetului Numeri 21, 20: „{i de la Vamot la Ianin
(s.n.), carea easte în câmpul Moav...” este amendat marginal cu observa]ia: „Alex. v.
Napin”, adic@ Alexandrinul are forma Napin. Ca atare, p@r@se}te pista Vaticanului
din Biblia lui Bos }i opteaz@ pentru Napin, a}a cum se g@se}te în volumul tip@rit,
de}i în manuscris formulase Ianin. Sute de asemenea observa]ii împânzesc ma-
nuscrisele hermeneutice, fapt care tr@deaz@ o atitudine critic@ fa]@ de izvoarele docu-
mentare. Pân@ }i Biblia de la 1688 este obiectul unor asemenea opera]ii de critic@
textual@. La versetul Numeri 27, 12: „{i au zis Dumnezeu c@tr@ Moisiiu: «Suie-te în
muntele cel dincolo de Iordan, acesta easte muntele Navan...” etc. se noteaz@
marginal: „In Valachico sic est: «cel dincolo de muntele Navaan»”. Adic@, în
române}te – respectiv Biblia 1688 – este scris Navaan. Micu r@mâne la forma din
edi]ia-pilot: Navan (Nab£n). Din materialul biblic trecut prin acest ciur critic s-a
p@strat cel mult un sfert. Nu este greu de imaginat amploarea }i dificultatea unei
asemenea opera]iuni la scara întregii Biblii. Finalitatea acestei metode este în mod
evident c@utarea cuvântului potrivit în limba român@, care trebuie s@ integreze
perfect con]inutul cel mai preten]ios cu putin]@. Din manuscrisele hermeneutice,
a trecut apoi în curat cuvântul care i s-a p@rut c@ exprim@ adev@rul în modul cel
mai fidel, agreând unele forme alternative pontate în hermeneutice, ignorându-le
pe altele. Un fapt greu de explicat este acela c@ Micu n-a trecut în aparatul s@u de
note din edi]ia tip@rit@ decât pu]ine dintre notele }i variantele din manuscrisele
hermeneutice. Chiar }i la cele incluse, nu se mai indic@ sursa exact@, ci doar la modul
vag: „În unele Biblii s@ afl@...”. Doar raport@rile la Biblia de la Bucure}ti sunt trecute
toate, ceea ce d@ impresia c@ aceasta l-a preocupat mai intens decât alte surse. Acest
travaliu istovitor sugereaz@ numaidecât întrebarea: la ce i-ar fi folosit toat@ munca
sisific@, dac@ „n-a f@cut de fapt o traducere într-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai
mult a îndreptat graiul Bibliei din 1688”? Ignoran]a autorului afirma]iei se dubleaz@
cu aser]iunea c@ Micu s-a servit la aceast@ „îndreptare” }i de Vulgata, pe care eruditul
392
Ms. 71, f. 202 r.
329
Ioan Chindri}
cleric bl@jean a ocolit-o cu cea mai mare pruden]@.393

Enorma înc@rc@tur@ de munc@, îngreunat@ }i de firea mig@loas@ a lui Samuil Micu,
explic@ r@stimpul lung în care s-a tradus Biblia. Jaloanele cronologice, luate din
multele însemn@ri din manuscrise, ar avea ca punct de plecare o dat@ neprecizat@
din anul 1783, când începe traducerea Facerii, }i ca punct final 1790, când termin@
Numerii din manuscrisul hermeneutic. Dar pentru c@ acesta, }i poate nu numai
singur, trebuia copiat în curat, ceea ce s-a }i petrecut, data încheierii Bibliei trebu-
ie împins@ pân@ pe la mijlocul anului 1791. Însemn@rile din manuscrise, atâtea câte
s-au p@strat, dezv@luie aspecte din avatarurile acestei munci de aproape un
deceniu.394 La început, Micu manifest@ oarecare neîncredere în sine sau timiditate
în fa]a limbii grece}ti. Dup@ traducerea Genezei, el simte nevoia s@ se verifice prin
dou@ cola]ion@ri succesive, cu doi cunosc@tori de greac@: unul este Vasile Vlad,
393
394
S-au p@strat însemn@ri cu date cronologice }i alte informa]ii în manuscrisele:
1. Ms. 70 F. titlul: „1783”; f. 129 v: „Sfâr}itul Facerii 1784, ianuarie 19, în sat în Lup”; f.
129 v: „Visa, et cum Graecum collata per Samuelem Klein, et Basilium Vlad”; f. 129 v: „Et
secundum visa, et cum Graeco collata per eundem Samuelem Klein, et Demetrium Eu-
statiovits, directorem scholarum normalium in Transylvania non unitorum”.
2. Ms. 71. F. 61 r: „Balasfalvae finis libri Levitici 1784 die 23 Augusti”; f. 65 r: „1784”;
f. 163 r: „1784 die Xbris 9”; f. 167 v: „1784 die 1 Decembris”; f. 253 v: „Sfâr}it c@r]ilor
celor cinci a lui Moisiiu 1784 dechemvrie 18”.
Ms. 64. F. 1 v: „1785, martie”; f. 128 v: „Sfâr}it c@r]ii a doao a împ@ra]ilor 1785 die 26
Julij”.
Ms. 115. F. 427 r: „1786 Aprilis 27. Balasfalvae in Monasterio Sanctissimae Trinitatis
per me hieromonachum Samuelem Klein m. pr.”; f. 459 r: „Aprilis 25 1786”.
Ms. 111. F. 206 v: „Cartea aceasta a Facerii o am scris eu, ieromonah Samoil Clain de
la Sad, în casa jupânului Niculae, r@itarul din Blajiu, în anul 1789, pe ce vreame
m@n@stirea era cas@ de bolnavi osta}i, }i c@lug@rii nu }edea în m@n@stire”; f. 368 v:
„Cartea Ie}irii aceasta o am scris eu Samoil Clain de la Sad, în Blajiu, în casa preoteasei
v@duve a r@posatului popa Dan, în anul 1790, pre ce vreame m@n@stirea era spital sau
boln@v@rie pentru oaste, când era b@taie cu turcii }i noi, c@lug@rii, nu puteam l@cui în
m@n@stire”; f. 491 r: „S-au sfâr}it a s@ scrie în 19 zile a lui iunie în anul 1790 la Sibiiu, în
sal@}ul lui Efrem Clain Muntiul, prin mine, Samoil Clain de Sad; f. 833 r: „S-au scris a
doao oar@ de mine, Samoil Clain, cel ce le-am }i t@lm@cit pre limba româneasc@, în anul
1790, iulie 13/24, în s@la}ul lui Efrem Clain de Muntiul, în Sibiu”.
Datele oferite de Samuil Micu în aceste însemn@ri permit urm@torul desf@}ur@tor
cronologic al traducerii, desigur relativ:
1783, dat@ neprecizat@, începe traducerea Facerii.
1784, ianuarie 19, încheie traducerea Facerii.
1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Ie}irii.
1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Levi]ilor.
1784, august 23, încheie traducerea Levi]ilor.
1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Numerilor.
1784, decembrie 1, începe traducerea Deuteronomului.
1784, decembrie 18, termin@ traducerea Pentateucului.
1785, martie, începe s@ traduc@ 1 Samuil.
1785, iulie 26, termin@ de tradus 2 Samuil.
1786, aprilie 25, termin@ de tradus Iudit.
330
prieten de la Sfânta Barbara }i colaborator al s@u }i al lui Gheorghe {incai la întoc-

mirea colec]iei de documente istorice ale {colii Ardelene.395 O însemnare de pe
manuscris, din ianuarie 1784, precizeaz@ c@ Geneza „a fost rev@zut@ }i cola]ionat@
cu cea greceasc@ de c@tr@ Samuil Clain }i Vasile Vlad”.396 Nu s-a mul]umit cu atâta.
O alt@ însemnare, imediat urm@toare, ne asigur@ c@ aceea}i carte a Bibliei „a fost
pentru a doua oar@ rev@zut@ }i cola]ionat@ cu cea greceasc@ de c@tre acela}i Samuil
Clain }i Dimitrie Eustatievici, directorul }colilor primare ortodoxe din Tran-
silvania”.397 Colaborarea cu Eustatievici este un element nou, necunoscut pân@
acum cercet@torilor. Grec de origine, n@scut }i educat în mediul ortodox grecesc
din Bra}ov, acest cel mai vestit intelectual neunit din Transilvania vremii era, pe
lâng@ cunosc@tor nativ al limbii grece}ti, }i autorul unei gramatici române}ti,
personaj matur cu care tân@rul Samuil Micu î}i putea verifica nu doar cuno}tin]ele
de greac@, ci }i de român@. Colaborarea cu ortodoc}ii în problema Bibliei se do-
vede}te astfel mai timpurie decât se }tia pân@ acum. Ea este o confirmare a dorin]ei
bl@jeanului greco-catolic de a realiza o Biblie na]ional@, una pentru to]i românii. În
aceea}i perioad@ a lucrului la Biblie poart@ o coresponden]@ intens@ cu Bucure}tiul,
de unde îi scriu Ignatie Darabant }i Efrem Klein, nepotul s@u, afla]i în capitala [@rii
Române}ti în scopuri înc@ necunoscute.398 În timpul R@zboiului ruso-turco-austriac
din 1788 – 1791, m@n@stirea din Blaj a fost transformat@ în spital pentru solda]ii
cezaro-cr@ie}ti r@ni]i în cele câteva ciocniri cu turcii pe teritoriul Transilvaniei.399
C@lug@rii s-au ad@postit pe la credincio}i binevoitori sau la rudenii. Micu n-a în-
trerupt traducerea nici în aceste condi]ii. În anul 1789 a lucrat în casa unui „jupân”
Niculae Rait@r din Blaj, unde a redactat varianta definitiv@ a Genezei. O parte din
anul 1790 }i l-a petrecut în casa v@duvei preotului Dan din Blaj, unde a definitivat
Exodul. Traducerea întregii Biblii, cu cele dou@ redac]ii ale sale, se pare c@ a
încheiat-o în casa din Sibiu a v@rului s@u Efrem Klein de Muntiul, pictor cu oarecare
reputa]ie, cel care pictase cupola capelei de la Sfânta Barbara din Viena. Astfel c@,
la 30 octombrie 1791, el îi scrie lui Ignatie Darabant, episcopul unit de la Oradea,
c@ „Biblia, aflându-se în acest moment întregul cler în sobor, am dat-o seminarului
de aici cu }ase sute de florini”.400
1786, aprilie 27, termin@ de tradus Tovit.

1789, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Facerii.
1790, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Ie}irii.
1790, iulie 13/24, termin@ varianta curat@ a celui mai voluminos manuscris, nr. 111.
1790, septembrie 24, termin@ traducerea leviticului în variant@ hermeneutic@.
395
Samuil Micu, Istoria românilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 451, nota 1; I. Dumitriu-Snagov,
Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj-Napoca, 1999, p. 32, 41.
396
Vezi nota 394.
397
Ibid.
398
Vezi în acest sens o scrisoare a lui Samuil Micu c@tre episcopul Ioan Bob din 8 iulie 1787,
la Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, în „Manuscriptum”, XÉX, 1988, nr. 1, p. 81 – 96.
399
George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani din urm@, I,
Sibiu, 1889, p. 505 – 506.
400
Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, p. 91.
331
Ioan Chindri}
Aceast@ cronologie a realiz@rii Bibliei lui Samuil Micu este cert@, a}adar,
confirmat@ chiar de traduc@tor. Geneza lucr@rii a ap@rut îns@ eronat@ în unicul
articol dedicat în mod expres acestei probleme. Este o contribu]ie do-
cumentar@ a lui Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, 401 publicat@ f@r@ a fi
cunoscut, în prealabil, toate manuscrisele Bibliei. Aceast@ lacun@ îi conduce
pe autori la o dubl@ gre}eal@: „Lucra foarte u}or. Cu toate acestea, trei ani
i-au trebuit pân@ a ispr@vit traducerea. Începuse în 1783 }i sfâr}e}te în 1785”.
Aceast@ eroare î}i are originea într-un demers aparte al lui Micu. Pe parcursul
traducerii, el a început s@ tatoneze posibilit@]ile de tip@rire a acesteia. În 16
octombrie 1785 s-a adresat Tezaurariatului, cerând un împrumut de 4000 de
florini pentru tip@rirea Bibliei române}ti. Aceast@ solicitare aduce dup@ ea una
din partea autorit@]ilor, de a-}i înainta lucrarea spre cenzur@. Este interesant
de observat faptul c@ Curtea de la Viena vedea în Biblia bl@jeanului nostru
exact ce vedea el însu}i: o Biblie pentru to]i românii, fie uni]i, fie neuni]i. De
aceea, ea ajunge la cenzori de ambele rituri: episcopul greco-catolic Moise
Drago} de la Oradea }i mitropolitul sârb de la Carlovi], Moise Putnik, c@ruia îi
erau subordona]i confesional românii neuni]i din Transilvania. Se pune în-
trebarea: ce Biblie a trimis Samuil Micu la cenzur@? Studiul manuscriselor nu
îng@duie decât un singur r@spuns: au fost trimise probe din traducere, }i
nicidecum lucrarea întreag@. Documentele spun c@, dup@ cenzurare, lui Mi-
cu i s-a retrimis manuscrisul la Blaj. Or, nici un indiciu nu confirm@ existen]a
unui manuscris întreg al Bibliei la 1785. Dimpotriv@, indicii ferme confirm@
c@ a lucrat la traducere }i dup@ anul 1790, ceva mai mult, c@ Noul Testament
nu a reu}it s@-l termine pân@ la începerea tip@ririi, în 1793, }i c@ a avut nevoie
de ajutoare la transcrierea în curat a manuscrisului primar. În manuscrisul
care con]ine cele patru Evanghelii }i Apocalipsul,402 }i dup@ care s-a tip@rit
efectiv, Evanghelia lui Matei }i o parte a Evangheliei lui Luca poart@ scrisul
unei alte persoane. La 1785, Micu avea traduse cele cinci c@r]i ale lui Moise:
Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii }i Deuteronomul, care tradi]ional
alc@tuiesc unitatea biblic@ numit@ Pentateuc sau Pentateucul lui Moise. Acest
Pentateuc, în prima redac]ie, îl putea trimite Micu cenzorilor în 1786.
Exemplarul curat al Genezei, dup@ care s-a tip@rit, l-a încheiat în 1789, iar al
Exodului în 1790.
R@spunsul ierarhilor-cenzori a fost descurajant pentru Samuil Micu. Confratele
unit de la Oradea este cel mai drastic. Biblia aceasta, spune Moise Drago}, nu este
o traducere dup@ Septuaginta, ci „o copie de pe o edi]ie mai veche româneasc@”,
referindu-se desigur la Biblia de la Bucure}ti. I se aduce traduc@torului învinuirea
c@ a inclus în Biblie lucruri noi, care nu exist@ în codicii biblici, }i c@ a l@sat afar@
lucruri esen]iale. Ca atare, conchide cenzorul, Biblia „nu seam@n@ nici cu Biblia
401
Cum a ap@rut Biblia lui Clain? – Pe baz@ de documente inedite –, în „Cultura cre}tin@”,
VIII, 1919, nr. 5 – 6, p. 96 – 102.
402
B.A.R.Cj., ms. rom. 112.
332
veche româneasc@, nici cu cea ruseasc@, cu atât mai pu]in cu Vulgata”.403 Este cu
totul inexplicabil@ aceast@ judecat@ profund nedreapt@ a episcopului or@dean, care
va fi contrazis@ drastic de teologi de clas@ înalt@, vreme de un secol dup@ apari]ia
Bibliei. Re]inem îns@ din încrimare faptul c@ Biblia lui Micu nu seam@n@ deloc cu
Vulgata, afirma]ie care vine în sprijinul felului cum am motivat atitudinea noului
traduc@tor de la Blaj fa]@ de Vulgata tradus@ tot acolo de Petru Pavel Aron. Cu mare
pruden]@ }i sub rezerva confirm@rii sau infirm@rii viitoare, gestul lui Moise Drago}
poate fi explicat tot prin prisma traducerii din Vulgata, existent@ la Blaj. Ca atitudine
de nuan]@, clericii superiori de la Oradea au fost întotdeauna mai apropia]i de
habitudinile catolice apusene decât cei de la Blaj. Nu se poate imagina c@ Drago}
nu }tia de existen]a Vulgatei traduse de episcopul Aron. Sentin]a sa poate fi
interpretat@ eventual ca o pledoarie mascat@ pentru Vulgata, ca Biblie a românilor
uni]i. Prin apari]ia Septuagintei lui Micu, acest deziderat era compromis. Cât despre
„cenzura” sârbului Putnik, ea se situeaz@ în zona hilarului. F@r@ a citi m@car, el
caracterizeaz@ Biblia lui Micu drept superflu@, spune c@ exist@ traduceri române}ti
mult mai bune, }i iat@, chiar el este în m@sur@ s@ trimit@ una bun@ de retip@rit. Se
referea probabil la Biblia de la Bucure}ti. Pe dos fa]@ de episcopul de la Oradea,
mitropolitul sârbilor nu vedea cu ochi buni r@spândirea unei Biblii traduse de un
greco-catolic. Acest „e}ec” incipient se poate atribui }i mentalului înregimentat al
vremii, care nu agrea o lucrare de autor, personal@, cum era a lui Samuil Micu.
Spre aceast@ concluzie poate duce propunerea lui Moise Drago} de la sfâr}itul „cen-
zurii” sale: Micu s@ rescrie Biblia, mai cite] – înc@ o dovad@ c@ a trimis la cenzur@
varianta primar@, de maculator, a manuscrisului, c@ci a doua redactare este foarte
lizibil@, chiar caligrafiat@! – apoi s@ o supun@ spre cenzurare unei comisii de înv@]a]i
din toate diecezele, comisie numit@ chiar de împ@ratul de la Viena. Un drum
complicat }i f@r@ ie}ire. La acest e}ec a contribuit }i traduc@torul, care, cu ner@b-
darea tinere]ii, n-a a}teptat s@-}i termine lucrarea }i s@-i dea o fa]@ mediatic@ bun@,
ci s-a preocupat pe parcurs de strategia public@rii ei. Cum speran]a celor 4000 de
florini de la erariu s-a spulberat, i-a venit ideea nerealist@ de a-}i publica Biblia pe
cont propriu. Se gândea la adunarea de prenumeran]i, de abona]i cu anticipa]ie,
dup@ moda vremii. Nici o Biblie din Europa nu s-a tip@rit vreodat@ în acest fel, valabil
pentru lucr@ri de mic@ dimensiune. La 9 noiembrie 1787, el îi scrie vicerectorului
din Lemberg, unde se mutase seminarul Sfânta Barbara, solicitându-i asemenea
abona]i. Din Bucovina se a}tepta la 300 de persoane. Bineîn]eles c@ tentativa n-a
reu}it, nici în Bucovina, nici în alte p@r]i.
În acest moment intervine un episod care a fost intens exploatat, în mod nu
tocmai corect. Dup@ ce doi ierarhi, unul greco-catolic }i unul ortodox, îi res-
pinseser@, cu dispre], în 1786 – 1787, Biblia lui Samuil Micu, în 1790 se ajunge
ca al]i doi, tot unul unit }i unul ortodox, s@ se bat@ pentru ea, implicând chiar
puterea politic@ în disput@. Se pare c@ între timp redactarea Bibliei avansase }i
c@ se întrez@rea posibilitatea real@ a finaliz@rii acesteia prin tipar. Episcopul Ioan
403
Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?..., p. 98.
333
Ioan Chindri}
Bob de la Blaj n-a fost un personaj agreat de corifeii {colii Ardelene. Ei l-ar fi
dorit în fruntea diecezei unite din Ardeal pe Ignatie Darabant, viitorul episcop
de Oradea, care a candidat în 1782 împreun@ cu Ioan Bob la scaunul din Blaj,
ob]inând cele mai multe voturi din partea clerului,404 dar pierzând în fa]a lui
Bob la proba ternariului, când împ@ratul avea prerogativa de a prefera pe unul
dintre primii trei ale}i de sinodul electoral. Viena l-a preferat pe Bob, candidatul
cu cele mai pu]ine voturi, }i astfel toat@ triada corifeilor, Micu, {incai }i Maior,
s-a pomenit în afara echipei de colaboratori apropia]i ai episcopului. Manevrele
lui Samuil Micu de a-}i tip@ri Biblia f@r@ ajutorul episcopului s@u î}i g@sesc ex-
plica]ia în acest vechi contencios cultural de la Blaj, de mult cunoscut }i
teoretizat de istoricii literari.405 Ultima încercare a fost aceea de a-}i tip@ri Biblia
cu ajutorul episcopului ortodox de la Sibiu, Gherasim Adamovici. Nu era nimic
neobi}nuit în acest gest. Micu însu}i, traducând dup@ Septuaginta, i-a avut în
vedere pe to]i românii de rit oriental, deci }i pe ortodoc}i, }i pe greco-catolici.
Puterea catolic@ de la Viena gândea în acela}i fel, la ra]iunea practic@ a unei Biblii
pentru to]i românii din Imperiu, fie uni]i, fie neuni]i. Gherasim Adamovici a
adunat banii necesari tip@ririi, }i la 2 decembrie 1790, a cerut aprobarea
Guberniului Transilvaniei s@ tip@reasc@ Biblia româneasc@ la Sibiu. Pentru a do-
ua oar@, se cere un exemplar, acum de c@tre Guberniu, în vederea cenzur@rii.406
În acest moment, p@}e}te în scen@ energicul }i bogatul episcop de la Blaj, Ioan
Bob, punând cap@t tribula]iilor Bibliei. Într-o întâmpinare c@tre Guvern din 14
decembrie 1790, el î}i arog@ exclusivitatea de a tip@ri traducerea lui Samuil Micu.
Acesta – spune – este c@lug@r bazilitan la Blaj }i a fost crescut }i }colit pe chel-
tuiala clerului greco-catolic. Ca s@-}i poat@ realiza Biblia, el a fost scutit de multe
sarcini }i i s-au trecut multe cu vederea, numai }i numai ca s@-}i poat@ duce
munca la bun sfâr}it. Informa]ia este pre]ioas@, explicând faptul c@ Micu a reu}it
s@-}i ating@ scopul, lucrând în paralel la alte numeroase c@r]i, unele tip@rite, iar
altele r@mase în manuscris. Iar acum – se plânge episcopul bl@jean – Micu a
uitat toate aceste binefaceri, }i-a uitat leg@mântul de obedien]@ }i paupertate
monahal@ }i umbl@ s@-}i vând Biblia în alte p@r]i. Cere Guberniului s@-i trimit@
Biblia la Blaj, iar el o va tip@ri, dându-i traduc@torului o remunera]ie
corespunz@toare („discretam remunerationem”).407 Gestul lui Bob este explicat
de un cercet@tor al problemei în mod inspirat, prin prisma faptului c@ acum
Biblia „se profila ca o certitudine”.408 Spiritul practic, r@mas legendar, l-a f@cut
s@ nu se agite în paralel cu Micu, }tiind exact stadiul în care se afla traducerea.
Acum îns@, la sfâr}itul anului 1790, Biblia lui Micu era într-adev@r spre înche-
404
Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale b@serecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I,
Blaj, 1869, p. 111.
405
T@lm@cit }i r@st@lm@cit pân@ la abuz, acest conflict bl@jean se înscrie în limitele pe care
le schi]eaz@ Zenovie Pâcli}anu în studiul s@u Un vechi proces literar...
406
Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 99.
407
Ibid., p. 99 – 100.
408
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, p. 146.
334
iere, }i Bob nu voia s@-i scape. Surprinz@toarea inten]ie a episcopului de la Blaj a

anihilat din fa}@ colaborarea cu Gherasim Adamovici, Biblia n-a ajuns la acesta, nici
la Guberniu, iar lui Samuil Micu i-a r@mas unica }ans@ de a-}i vedea lucrarea tip@rit@:
la Blaj, acolo unde se cuvenea, cu sprijinul episcopului s@u, care dorea s@ i-o
tip@reasc@. Mul]i autori, inclusiv greco-catolici, interpreteaz@ actul autoritar al lui
Bob drept o samavolnicie, o nedreptate la adresa lui Samuil Micu.409 Departe de a
fi astfel, rela]ia Bob – Micu în cazul Bibliei trebuie privit@ într-o lumin@ nou@, o-
biectiv@, realist@. S-a afirmat c@ Bob voia neap@rat „s@ aib@ o Biblie româneasc@ tip@-
rit@ în tipografia lui, care lui s@-i aduc@ fal@, iar tipografiei venituri”.410 Pentru a tip@ri
Biblia, Bob nu avea nevoie s@ a}tepte traducerea îndelungat@ a lui Micu. Avea la
îndemân@ Biblia lui Petru Pavel Aron, complet@ }i tehnoredactat@ pentru tipar, pe
care putea s@ o scoat@ oricând. Ce l-a îndemnat totu}i s@ se cramponeze de cea a
lui Samuil Micu? Se pot emite câteva ipoteze plauzibile. Micu avea la Blaj }i în toat@
românimea, între uni]i }i neuni]i, o faim@ uria}@ de savant }i teolog. Contemporanii
erau cu ochii pe traducerea Bibliei, mul]i citiser@ din manuscrise – probabil }i Bob
– }i se }tia c@ este superioar@ Bibliilor române}ti de pân@ atunci. Dac@ Bob a vrut
s@-}i „aduc@ fal@” cu o Biblie româneasc@, aceasta a fost cea realizat@ de Micu, iar
op]iunea a fost onorant@ pentru traduc@tor. Procedura energic@ de a bloca ten-
tativele excentrice ale subordonatului s@u ]ine de firea organizat@ }i autoritar@ a
arhiereului, ca }i de disciplina pertinent@ de o episcopie din lumea catolic@, fie ea
}i de rit oriental. Mai apoi, traducerea lui Micu este o Septuaginta. Mul]i autori au
preluat de la Petru Maior, f@r@ s@ o analizeze, învinuirea c@ Bob a vrut s@ „latinize-
ze”, adic@ s@ introduc@ practici care s@ afecteze esen]a ritual@ oriental@ a bisericii
unite.411 În lumina analizei, m@surile lui Bob incriminate astfel sunt de ordin ad-
ministrativ-organizatoric, }i nicidecum ritual, exemplu tipic fiind m@sura
episcopului din 1793, de a retrage protopopilor „privileghionul” amend@rii
preo]ilor gre}elnici, hot@rând c@ acest lucru este de competen]a episcopului.412
În cazul de fa]@, preferin]a lui categoric@ pentru Septuaginta lui Micu repune
întreaga problematic@ într-o lumin@ normal@. La un nivel de cultur@ contestat
}i poate chiar contestabil, Ioan Bob era un geniu al ra]iunii practice, cu un sim]
al realit@]ii ie}it din comun. Acest sim] îl f@cea s@ în]eleag@ c@ mentalul popular
românesc r@mâne unul oriental, indiferent de religie, }i c@ Septuaginta este
Biblia cu care poate transcede grani]ele dintre confesiunile }i ]@rile române}ti,
st@pânind aceast@ important@ pia]@ atât ca prestigiu, cât }i material. Acest lucru
i-a }i reu}it, cu prisosin]@.
409
Tonul l-au dat Ioan Madrigan }i Zenovie Pâcli}anu, ambii bl@jeni }i uni]i, publicând
documentele litigiului înso]ite de comentarii sentimentale, ostile la adresa lui Ioan
Bob (op.cit., pass.). De aceast@ interpretare neprofesionist@ a profitat o întreag@ pletor@
de autori ulteriori, inutil de în}irat aici, care concluzioneaz@ invariabil în sensul
smulgerii pur }i simplu a Bibliei de la Micu, de c@tre episcop.
410
Ibid., p. 99.
411
Petru Maior, Istoria bisericii..., p. 183.
412
Idem, Protopapadichia, p. 16.
335
Ioan Chindri}
Odat@ readus@ în ]arcul ei, pre]ioasa oaie r@t@cit@ a cedat dreptul de autor
tipografiei Seminarului diecezan, contra sumei de 600 de florini, la 30 octombrie
1791.413 Din acel moment, episcopul Ioan Bob devine st@pânul absolut al Bibliei.
Tip@rirea ei putea s@ înceap@. {i totu}i, abia un an mai târziu, la 1 noiembrie 1792,
el cere Guberniului aprobarea de a o tip@ri.414 Va mai trece un an, }i abia la 1
noiembrie 1793 începe efectiv munca de tip@rire.415 Ce s-a petrecut în acest lung
r@stimp de doi ani? Noua existen]@ a Bibliei manuscrise, de la cedare }i pân@ la
tip@rire, este marcat@ de un proces în care caracterul pregnant de carte de autor
a lucr@rii lui Samuil Micu este supus unor concesii în favoarea caracterului de
carte colectiv@. Prima grij@ a lui Bob a fost verificarea manuscrisului. Petru Maior,
un admirator al lui Micu, recunoa}te la 1793: „Chiar dac@ p@rintele Samuil s-a
str@duit cu iscusit@ grij@ la ea, totu}i o asemenea lucrare necesit@ o verificare atent@
}i îndelungat@”.416 În acest scop, episcopul însu}i s-a pus în fruntea unei comisii
de verificare, la care „cu mare greutate }i-a luat lâng@ sine”417 înc@ trei secondan]i.
Ace}tia sunt clericii bl@jeni Dimitrie C@ian, Gherman Peterlaki }i Vasile Filipan.
Cine erau ace}ti oameni }i ce competen]@ aveau pentru o lucrare de asemenea
r@spundere? Cu o lun@ de zile înaintea începerii tip@ririi, Petru Maior contest@
în bloc aceast@ comisie, într-o scrisoare foarte dur@ c@tre Congrega]ia de
Propaganda Fide: „Nici domnul episcop, nici unul dintre ace}tia nu }tiu limba
român@, eu însumi i-am pus la încercare }i nu }tiu nici câte timpuri îng@duie lim-
ba român@ în conjugarea verbelor, }i prin urmare nu în]eleg nici primele elemente
ale gramaticii. Mai apoi, sunt cu totul necunosc@tori ai limbii grece}ti, a c@rei
st@pânire este foarte necesar@ la aceast@ lucrare”.418 Aceast@ constatare aspr@
trebuie judecat@ cu pruden]@, prin prisma frustr@rii pe care a sim]it-o Petru Maior,
erudit de înalt@ clas@, nefiind chemat s@ fac@ parte din comisie. Imaginea neagr@
pe care o înf@]i}eaz@ era menit@ s@ atrag@ Congrega]ia în oprirea tip@ririi, care –
zice – „s-a început deja”, de}i va începe abia peste o lun@. Asem@n@tor cu Moise
Drago} în 1786, acest comiliton al lui Micu propune la rândul s@u o alt@ comisie,
din afara Transilvaniei, condus@ de episcopul Ignatie Darabant de la Oradea.
Indiferent dac@ Petru Maior a fost de coniven]@ cu Samuil Micu sau nu, apelul la
Vatican este o nou@ încercare de a opri Biblia de la Blaj, de data aceasta de foarte
aproape, chiar din mediul {colii Ardelene. Vaticanul îns@ n-a reac]ionat, iar Ioan
Bob a continuat tip@rirea Bibliei, c@reia „mediocrit@]ile” incriminate de Maior îi
d@duser@, în cei doi ani de t@cere, o înf@]i}are exterioar@ nou@. Dimitrie C@ian
senior (1754 – 1821) nu era nicidecum un ignorant, el î}i f@cuse studiile teologice
413
414
Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 100.
415
Vezi cuvântul C@tr@ cetiroriu al c@lug@rului Gherman Peterlaki, „diortositoriul” tipografiei.
416
Scrisoarea din 1 octombrie 1793 c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide, la Petru Ma-
ior, Scripta minora, p. 232.
417
„Greutate” prin care Petru Maior în]elege c@ episcopul era pornit s@ fac@ de unul
singur aceast@ verificare (ibid.).
418
Ibid., p. 232 – 233.
336
la Universitatea din Viena, fiind coleg cu Samuil Micu la Colegiul Sfânta Barbara.419
Gherman Peterlaki (? – 1811) era un c@lug@r absolvent al teologiei de la Blaj, care
în 1784 se al@turase lui Samuil Micu, Gheorghe {incai }i Petru Maior în încercarea
de a p@r@si cinul c@lug@resc.420 Amândoi au fost coopta]i de episcop în calitatea
pe care o aveau la tipografia Seminarului diecezan: primul era prefect al tipo-
grafiei, iar al doilea corector. Vasile Filipan (1766 – 1832), tân@r de numai 27 de
ani la intrarea în comisie, absolvise teologia la Eger }i î}i luase doctoratul la
Lemberg, centre în care era mutat fostul seminar vienez de la Sfânta Barbara.
Filipan trebuie s@-i fi atras aten]ia episcopului prin bun@ preg@tire teologic@, pe
care }i-o va eviden]ia ulterior ca autor al unei Istorii biserice}ti în limba latin@,
necunoscut@ ast@zi.421 Care a fost activitatea comisiei în leg@tur@ cu manuscrisul
Bibliei lui Samuil Micu ? În cuvântul s@u C@tr@ cetitoriu, Micu spune despre mem-
brii comisiei – exact pe dos de afirma]ia lui Petru Maior! – c@ erau „b@rba]i înv@]a]i”.
Iat@ ce recunoa}te Micu despre munca acestor b@rba]i: 1. c@ au confruntat
manuscrisul s@u cu Septuagint@ }i cu Biblia de la Bucure}ti, „ca întru toate s@ fie
aseamenea }i întocma izvorului elinesc”; 2. c@ au ad@ugat note „dedesubt puse }i
pre de laturi”, adic@ au îmbun@t@]it notele lui }i concordan]ele marginale; 3. c@
au redactat texte introductive la c@r]ile Bibliei }i rezumate la capitole; 4. c@ au
scris introducerea la întreaga Biblie. Studiul manuscriselor Bibliei lui Micu nu
confirm@ în întregime propriile-i afirma]ii din aceast@ predoslovie general@.
Într-adev@r, Samuil Micu, urmând Biblia de la Franeker din 1709, nu a pus
rezumate în fa]a capitolelor biblice. În forma primar@ a manuscrisului Bibliei nu
exist@ nici introduceri la c@r]ile acesteia, ci doar textul net înso]it de numeroase
observa]ii critice de tip hermeneutic. În a doua redactare a manuscrisului îns@,
cea curat@, dup@ care s-a f@cut }i tip@rirea, el redacteaz@ texte introductive la toate
c@r]ile ambelor Testamente, de dimensiuni variabile, dup@ gradul de elucidare
pe care credea c@ este necesar s@ o aduc@. Cum se poate explica aceast@ grav@
inadverten]@ între afirma]ia lui Micu }i realitate? Tomurile de manuscrise ale
acestei redact@ri definitive422 ajut@ la clarificarea lucrurilor. Samuil Micu nu a
inten]ionat s@ fac@ aceste introduceri, ci i-au fost impuse de Ioan Bob, în vederea
tip@ririi. El a lucrat cot la cot cu comisia condus@ de Episcopul Bob, asumându-}i
sarcina introducerilor. În special manuscrisul Noului Testament este edificator
419
Vezi despre el {ematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane greco-cato-
lice române de Alba-Iulia }i F@g@ra}, pre anul domnului 1900, de la Sfânta Unire
200, Blaj, 1900, p. 64; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri, p. XLVI – XLVII; Nicolae Com}a,
Dasc@lii Blajului, p. 36.
420
Despre el la Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 122; Nicolaus Nilles, Symbolae...,
II, p. 646; Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 34; Octavian Bârlea, Ex historia romena..., p.
13, 119, 142 – 145, 153, 402; I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei, p. 36,
55, 78, 440 – 441, 574 – 575.
421
Nicolae Iorga, Istoria literaturii române..., II, p. 332. Cf. }i Ioan Ra]iu, Dasc@lii..., p.
XLVIII – XLIX; Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 38.
422
337
Ioan Chindri}
în acest sens.423 Într-un loc sunt comasate introducerile la 2 Corinteni, Gala-

teni, Efeseni }i Coloseni la un loc, în alt@ parte decât textele în cauz@, dar scrise
cert de mâna lui Micu. Nici textele notelor }i concordan]elor marginale nu
tr@deaz@ vreo interven]ie semnificativ@ a unor alte mâini în varianta dup@ care
s-a tip@rit. Singura contribu]ie str@in@ masiv@ este aceea a rezumatelor de
capitole, egale cu num@rul tuturor capitolelor Bibliei. Toate rezumatele sunt
f@cute de aceea}i persoan@, care este probabil Dimitrie C@ian. Prin exprimarea
c@ „b@rba]ii înv@]a]i” ai lui Bob „o au înzestrat }i o au îmbog@]it”, nu se poate
în]elege altceva decât c@ Micu se delimiteaz@ de aceast@ metamorfoz@, la care }i
el este obligat s@ ia parte. Într-adev@r, nici Biblia de la Franeker din 1709, }i nici
sursa secundar@, Biblia de la Bucure}ti, nu-i ofereau decât modelul traducerii
nete a textului biblic, f@r@ nici un adaus. Uria}ul aparat de note }i variante al lui
Lambert Bos este la subsolul paginilor. Comparativ, notele traduc@torului de
la Blaj sunt pu]ine }i s@r@c@cioase. Dup@ cum se poate vedea din întreaga ope-
r@ de traducere a lui Micu, tip@rit@ }i manuscris@, prioritatea lui este
transpunerea în române}te a textului. Erudi]ia critic@, de}i l-a atras, a cedat în
fa]a urgen]ei resim]ite de a umple golul de texte din cultura religioas@ a româ-
nilor. Fa]@ de ambele surse de baz@, el se abate îns@ prin indicarea marginal@ a
locurilor biblice paralele. Nu deosebit de bogate }i nu totdeauna la obiect, con-
cordan]ele lui Micu merg pe o tradi]ie ardelean@, bine reprezentat@ înc@ în Noul
Testament de la B@lgrad din 1648.424 {i Vulgata tradus@ de Petru Pavel Aron
semnaleaz@ locuri paralele, nu multe, îns@ foarte exacte. Tot în Ardeal, prin
Noul Testament al lui Simion {tefan, s-a f@cut popular@ metoda „predosloviilor”,
adic@ a introducerilor la c@r]ile bibliei, precum }i a rezumatelor la capitole. Biblia
lui Aron nu are decât scurte rezumate la capitole. Episcopul Ioan Bob a optat
pentru varianta unei Biblii cu „predoslovii” }i rezumate de capitole, probabil
tocmai spre a nu disturba aceast@ tradi]ie, care optimiza lecturarea Bibliei de
c@tre credincio}ii f@r@ cultur@ teologic@. {i pentru preo]i era mai facil@ o ase-
menea Biblie „sinoptic@”, ajutându-i s@ g@seasc@ u}or exemplul sau pasajul
c@utat. Este sigur c@ Bob, cu ascu]itul s@u sim] materialist, s-a gândit }i la vânzarea
Bibliei cu mai mult spor.
O problem@ delicat@ a preg@tirii Bibliei bl@jene pentru tipar este aceea a
studiului introductiv la lucrare. Samuil Micu a preg@tit, la o dat@ imprecizabil@,
dou@ studii consistente, unul pentru începutul Bibliei, intitulat Despre S.
423
B.A.R.Cj., ms.rom. 63. Exist@ îns@ }i alte dovezi ale colabor@rii sale la redactarea intro-
ducerilor. Într-o scrisoare c@tre Ioan Bob din 12 ianuarie 1796 el cere un supliment
de plat@ în exemplare din Biblie, „pentru osteneala ce am f@cut }i în prefa]ii, }i
într-altele, pân’ ce sau tip@rit” (la Ioan Micu Moldovan, Documente pentru biografia
lui S. Klain, în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr. XXXV, p. 700).
424
Noul Testament. Tip@rit pentru prima dat@ în limba român@ la 1648 de c@tre Simion
{tefan. Reeditat dup@ 340 de ani din ini]iativa }i purtarea de grij@ a sfin]itului
Emilian, episcop al Alba Iuliei, Bucure}ti, 1988.
338
Prima form@ a prefe]ei lui Samuil Micu: Ce easte S. Scriptura?
Scriptur@,425 altul ca introducere la Noul Testament.426 Textele lui n-au fost in-
cluse în edi]ia tip@rit@, care este precedat@ de un Cuvânt înainte la S. Scriptur@,
variant@ scurtat@ }i drastic modificat@ a primului studiu, care se p@streaz@ în
manuscris, de mâna lui Micu.427 Se pune întrebarea: s@ i se fi refuzat traduc@to-
rului analiza }tiin]ific@ a propriei lucr@ri? Manuscrisele nu ajut@ la elucidarea
acestei prezum]ii posibile. Nici unul dintre cele dou@ manuscrise nu au sfâr}it,
p@rând a fi neîncheiate, dar este vorba mai degrab@ de pierderea ultimelor file,
înaintea compact@rii lor în coper]i. Studiul despre Noul Testament este la Micu
evident prea lung, mai lung decât studiul general, }i de aceea eventuala renun]a-
re sau cerere de renun]are la el este explicabil@. Cel din edi]ia tip@rit@, foarte
succint }i la obiect, este scris de autorul rezumatelor de capitole, acela}i,
probabil, Dimitrie C@ian. Introducerea general@, îns@, cât@ s-a p@strat, nu
dep@}e}te semnificativ dimensiunile celei tip@rite }i este superioar@ acesteia,
în con]inut }i stil. Totu}i, în final, el este obligat la abrevierea }i modificarea
cercet@rii sale biblice, în dauna calit@]ii studiului introductiv, pe care se pare c@
nici nu a avut voie s@ îl semneze, prefa]ându-se astfel anonim Biblia. De dragul
425
Se afl@ în manuscris la B.A.R.Cj., ms.rom. 497.
426
Ibid., ms.rom. 498.
427
Ea se g@se}te compactat@ al@turi de cuvântul C@tr@ cetitoriu al lui Samuil Micu, în
ms.rom. 115 de la B.A.R.Cj., f. 806 r – 846 v, tehnoredactat pentru tipar.
339
Ioan Chindri}
adev@rului, trebuie postulat@ aici o stare conflictual@ în preajma intr@rii Bibliei

la tipar, din care Samuil Micu a ie}it învins pe moment, în vreme ce truda sa de
un deceniu ie}ea înving@toare. Lui i s-a rezervat prima pagin@, cu micul cuvânt
C@tr@ cetitoriu, care con]ine prea s@race informa]ii despre geneza traducerii }i
câteva laude la adresa episcopului Bob, probabil impuse de episcop sau de
comisia acestuia.428 În plus, el con]ine cele dou@ neconcordan]e cu realitatea,
deja semnalate: informa]ia despre Biblia lui Petru Pavel Aron }i ascunderea apor-
tului personal în comisia de preg@tire pentru tipar. Cuvântul este semnat, cum
se cuvenea unui c@lug@r, de „smeritul într@ ieromona}i Samuil Clain, din
M@n@stirea Sfintei Troi]@ de la Blaj”. Cu aceea}i „smerenie” î}i semneaz@ îns@
propriul cuvânt C@tr@ cetitoriu }i unul din membrii comisiei, Gherman Peterlaki,
îns@rcinat cu corectura }palturilor de tipar, care, ca s@-}i scuze eventualele
sc@p@ri de „diortositoriu”, le arunc@ în seama lui Samuil Micu, într-un mod lipsit
de elegan]@: „izvoditoriul, m@car c@ a fost bine pl@tit s@ dea un manuscris curat,
l-a dat plin de gre}eli”. Acest alt simptom al st@rii tensionate este îns@ foarte
pre]ios tocmai prin acest repro}. Peterlaki îl nume}te pe Micu „izvoditoriul”, la
singular, ca atare unicul autor al Bibliei, exceptându-se, desigur, adaosurile
formale la care a contribuit }i el. Se infirm@ astfel informa]ia romantic@ a unuia
dintre pu]inii cercet@tori care s-au ocupat de Biblia de la Blaj, cum c@ ea ar fi
„rezultatul unei munci îndelungate a tuturor c@rturarilor din mica noastr@
Rom@”.429 Chiar }i dup@ proba aspr@ a metamorfoz@rii pentru tipar în felul
descris, caracterul de oper@ de autor a Bibliei îl excedeaz@ pe acela de oper@
colectiv@. Meritul Blajului este exact cel simbolizat de exprimarea franc@ }i direct@
a lui Ioan Bob din adresa amintit@ c@tre Guberniu, trimis@ la 14 decembrie 1790:
Blajul l-a f@urit pe Samuil Micu, a}a cum a f@urit, cu infinit@ r@bdare }i tenacitate,
un secol de cultur@. Cât îl prive}te pe episcopul Bob, marele }i neuitatul s@u
merit este c@ }i-a pus legendara voin]@ }i invidiatele resurse financiare în slujba
operei de c@petenie a {colii Ardelene. Meritul lui Bob este cel pu]in egal cu al
lui {erban Cantacuzino în cazul Bibliei de la Bucure}ti, numit@ foarte adesea
„Biblia lui {erban”. Nimeni }i niciodat@ nu a numit Biblia bl@jean@ din 1795 „Bi-
blia lui Bob”, cu toate c@ episcopul a suportat, la fel ca principele [@rii Româ-
ne}ti, întreaga cheltuial@ a tip@ririi, e drept c@ la o elegan]@ tipografic@ inferioar@,
Bob nefiind st@pânitorul unei ]@ri, ci doar ierarhul unei episcopii s@race a unui
popor s@rac aflat sub o st@pânire str@in@ }i ostil@. Ioan Bob n-a ]inut cont de
sentimentele îndoielnice pe care Samuil Micu, asemeni celorlal]i corifei ai {colii
Ardelene, le nutrea fa]@ de persoana sa. Aceast@ ignorare a am@nuntelor }i sim]ul
neab@tut al scopului a constituit baza psihologic@ a tip@ririi Bibliei. Recuno}tin]a
celor din jur nu l-a preocupat, ci doar faptele lor. Elogiile aduse de patriarhul
Dositei al Ierusalimului, în precuvântarea sa de la 1688, lui {erban Cantacu-
428
Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu, p. 147.
429
Ioan B@lan, Biblia de la Blaj (I), p. 134. Autorul afirma]iei n-a consultat am@nun]it cele
dou@ linii de manuscrise ale Bibliei, care în mod cert l-ar fi ferit de aceast@ gre}eal@,
altminteri nevinovat@.
340
zino, covâr}esc pur }i simplu cele dou@ fraze encomiastice ale lui Samuil Micu
din C@tr@ cetitoriu, care în plus î}i au tâlcul lor scrâ}nit. Nici apari]ia Bibliei de
la 1688 n-a fost lipsit@ de aspecte umane discutabile, între care trecerea
des@vâr}it@ sub t@cere a autorului traducerii, sp@tarul Nicolae Milescu,430 la acea
dat@ un personaj celebru la scar@ european@. La a doua tip@rire a Bibliei în limba
român@, la Blaj, în 1795, nu se comite un asemenea rapt cu iz medieval, ci doar
o descump@nire a trec@toarei fiin]e umane, sub semnul întreb@rii Ecleziastului:
„Care este folosul celui ce lucreaz@, din lucrul cu care se ostene}te?”.431
Biblia de la Blaj s-a tip@rit între 1 noiembrie 1793 }i 15 noiembrie 1795. Hârtia
a început s@ fie procurat@ înc@ din 1792, când s-au cump@rat 272 de „leg@turi”, la
suma de 1496 de florini.432 La 1795 sunt semnala]i urm@tori tipografi la Blaj: {tefan
Huszti, Dimitrie Finta, Iosif Alma}i, Ioan Suciu, Ioan Moldovan, Gheorghe Bistra,
Teodor Todea }i Paul Iclozan.433 În 1797 înc@ se mai f@ceau „rectific@ri” la Biblie.
Tip@rirea în mai multe „trasuri” tipografice, cu interven]ii pe parcurs, se resimte
în exemplarele cu care s-a lucrat la edi]ia jubiliar@ a Bibliei de la Blaj: exemplarele
BIZ~U, GOGA }i BLAJ.434 Astfel, exemplarul BIZ~U are Însemnarea apostolilor
}i a evangheliilor duminecilor..., C@tr@ cetitoriu a lui Gherman Peterlaki }i erata
la sfâr}it, fa]@ de felul nefiresc în care acestea sunt situate în fruntea Bibliei în exem-
plarele GOGA }i BLAJ. Acela}i exemplar BIZ~U face parte dintr-un tiraj mai în-
grijit. Astfel, o trimitere marginal@ de la Fapte, 15, 1, scris@ în BLAJ gre}it („Glot.
5, 2”) este corectat@ în BIZ~U („Galat. 5, 2”). Tot la Fapte, dar 14, 18, în nota (a)
de la subsol apare în BLAJ numele „Iupitear”, simplificat în BIZ~U „Iupiter”.
Exemplarele tip@rite din Biblie se ridicau la un num@r de 1500.435 Biblia s-a vândut
pe parcursul a peste dou@ decenii, în 1818 mai existând în stoc 87 de exemplare.
430
Vezi Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 106 sqq.
431
Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@, ed. Vasile Radu }i Gala Galaction, Bucure}ti,
1938, p. 655.
432
Cornel Tatai-Balt@ }i Teodor Smericinschi, Din activitatea tipografiei de la Blaj (1787
– 1821) reflectat@ de un material arhivistic, în „Apulum”, XIX, 1981, p. 248; Cornel
Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice }i arta grafic@ în Biblia lui Samuil Micu (1795), în
vol. Pagini de art@ româneasc@, Blaj, 1998, p. 54 – 62.
433
Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice..., p. 55.
434
Principalele exemplare folosite sunt:
1. Exemplarul din posesia p@rintelui Ioan Biz@u, preotul catedralei ortodoxe din
Cluj-Napoca, cel mai curat }i mai neuzat, dup@ care s-au executat facsimilele acestei
edi]ii (exemplarul BIZ~U).
2. Exemplarul Bibliotecii Jude]ene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca (exemplarul GOGA).
3. Exemplarul din fondul Blaj, aflat în custodia B.A.R.Cj., cota C.R.V. 2 (exemplarul
BLAJ).
435
Cornel Tatai-Balt@ aproximeaz@ tirajul de la 1795 la 1300 – 1350 de exemplare (op.cit.,
p. 55), socotind c@ pân@ la începutul anului 1797 nu s-au putut vinde mai mult de
100 de exemplare (r@mânând în stocul semnalat la acea dat@ 1260 de exemplare. Tot
pe o supozi]ie, îns@ întemeiat@ pe caracterul autoritar }i pe abilitatea economic@ a lui
Bob, credem c@ pân@ la data în cauz@ s-au putut vinde 240 de exemplare, f@când
plauzibil tirajul de 1500 de exemplare.
341
Ioan Chindri}
Cel mai bun „client” a fost

cunoscutul oculist român Ioan
Molnar-Piuariu, care în 1799 a
cump@rat 100 de exemplare, la
costul de 10 florini exemplarul. Nu
se }tie cât l-a costat pe Ioan Bob
tip@rirea uria}ei lucr@ri. Încas@rile
din vânzare semnalate în documen-
te se ridic@ la peste 13.000 de florini
pân@ în 1821.436 Ace}ti bani, intra]i
pe felii mici, s-au destinat între]inerii
Seminarului Teologic Diecezan, de
care apar]inea }i tipografia.
Cu aceasta se încheia tip@rirea
celei mai voluminoase lucr@ri care a
ie}ti vreodat@ de sub vechile teascuri
tipografice române}ti. În Septua-
ginta de la Blaj românii aveau acum
la îndemân@ o Biblie nou@, net
superioar@ celei de la 1688. De}i nu
excesiv de receptivi la nou, în ma-
terie de religie chiar refractari, ei nu
Ioan Bob la 1795 avea de ce s@ fie }oca]i de noua carte.
Samuil Micu avea un sim] acut al
tradi]iei }i continuit@]ii, manifestat printr-un respect deosebit fa]@ de „Biblia cea
veache româneasc@”. A realizat o Biblie esen]ialmente nou@, îns@ cu ochii a]inti]i
mereu asupra celei vechi. Faptul c@ ea a fost folosit@ de românii de pretutindeni
vreme de peste un veac o f@ceau în ochii bl@jeanului sacrosanct@. Exemplu
caracteristic este reproducerea în Biblia de la Blaj a unei c@r]i apocrife, pe care o
intituleaz@ A lui Iosif Flavie. Eruditul bl@jean }tie }i simte c@ acest text nu are
nimic comun cu Biblia, îns@ îl accept@ pentru simplul fapt c@ el exist@ în Biblia de
la 1688: „Cartea aceasta carea s@ zice a lui Iosip, pentru c@ de Iosip Flavie ar fi
scris@, (s.n.) sfin]ii p@rin]i nu o cunosc dumnezeiasc@. Nici în toate Bibliile grece}ti
s@ afl@, nici în canonul c@r]ilor jidove}ti, nici în Bibliile latine}ti nu easte. Pentru
aceaea nici întru aceast@ Biblie nu am voit de nou a o t@lm@ci, ci precum se afl@
în Bibliia cea veachie româneasc@ o am l@sat, }i numai pentru aceaea o am pus
aici, c@ s-au aflat în cea veachie româneasc@, amintrilea loc într@ c@r]ile Sfintei Scrip-
turi nu poate s@ aib@.” Îndoiala lui Micu („de Iosip Flavie ar fi scris@”) este în-
temeiat@, textul în cauz@ nefiind al lui Josephus Flavius, ci al unui filosof stoic
necunoscut de cultur@ greac@, din Alexandria. Istoria acestui text }i intrarea lui
436
Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, p. 101 – 102.
342
în cultura româneasc@ au fost clarificare cu erudi]ie maxim@ de Virgil Cândea, în

1979.437 Micul tratat de stoicism a fost atribuit înc@ din antichitatea cre}tin@ auto-
rului Antichit@]ilor iudaice. Celebritatea lui Josephus Flavius }i calit@]ile literare
ale textului în sine i-au creat acestui Pseudo-Josephus o ascensiune spectacu-
loas@, copi}tii Bibliilor din orient ad@ugându-l Sfintei Scripturi ca a IV-a carte a
Macabeilor. Edi]iile tip@rite ale Septuagintei îl reproduc, unele, altele îl ignor@.
Edi]ia protestant@ tip@rit@ la Frankfurt în 1597, pe care Nicolae Milescu a folosi-
t-o la traducerea Bibliei, include acest text sub titlul Pentru sângurul ]iitoriul gând,
traducere arhaic@ a titlului cu care venea din antichitate, De imperatrice ratione,
adic@ Despre ra]iunea dominant@.438 Astfel, prin Biblia de la 1688 î}i face intrarea
în cultura noastr@ „prima scriere cu caracter indiscutabil de filosofie moral@”.439
Samuil Micu, din fidelitate fa]@ de vechea Biblie româneasc@, reproduce Ra-
]iunea dominat@, îns@ f@r@ acest titlul }i f@r@ o traducere nou@. În edi]ia de la
Franeker din 1709, utilizat@ de Micu, acest text nu exist@. Ra]iunea dominant@
nu era o noutate la Blaj: o tradusese Petru Pavel Aron în Biblia sa de la 1760, cu
titlul Cartea Esdrii a patra.440 Aron }i echipa sa diferen]iaz@ textul de restul
Bibliei, împreun@ cu Rug@ciunea lui Manasie }i Cartea Esdrii a treia, prin ur-
m@toarea precizare: „Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de A
treia }i A patra a lui Esdra s@ numesc, într-acest loc, afar@ adec@ din rândul ca-
nonice}tilor c@r]i a Vechiului Testament carele Sfântul Sinod de la Trident le-au
cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva cu
totul s@ z@uite, fiind de oaricarii sfin]i p@rin]i în scrisorile sale cândva chiemate
}i în careva Biblii letene}ti }i scrise }i tip@rite aflându-s@”.441 O singur@ abatere
î}i permite Samuil Micu fa]@ de structura Bibliei de la Bucure}ti. Acolo, con-
troversatul psalm 151 al lui David este plasat între Malahia }i Tobit, de unde
traduc@torul bl@jean îl mut@ la sfâr}itul Psaltirii, cu explica]ii ample despre el,
care la 1688 nu exist@. Biblia de la Franeker îl plaseaz@ tot la sfâr}itul psalmilor,
îns@ tot f@r@ nici o explica]ie. Nici edi]ia lui Lambert Bos }i nici Biblia de la 1688
nu cuprind Rug@ciunea regelui Manase, prima fiind o Biblie protestant@ post
tridentin@, iar a doua tradus@ dup@ una similar@. Pentru a întregi imaginea
Septuagintei orientale, Samuil Micu include }i acest inspirat text, tradus dup@
un original neidentificat în aceast@ faz@ a cercet@rilor. Cu aceast@ înc@rc@tur@
fidel adaptat@ tradi]iei bisericii orientale în general }i a celei române}ti în mod
aparte, Biblia de la Blaj }i-a început cariera glorioas@ în lumea româneasc@,
odat@ cu noul secol, al XIX-lea.
437
În volumul Ra]iunea dominant@, p. 172 – 214.
438
Traducerea româneasc@ actualizat@ a titlului, ca }i a textului: ibid., p. 190 – 214.
439
Virgil Cândea, ibid., p. 174.
440
B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 255 r – 292 r }i ms.rom. 18, f. 353 v – 410 r.
441
B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 234 v.
343
Ioan Chindri}
POSTERITATEA. Biblia de la Blaj a detronat instantaneu regen]a Bibliei

de la Bucure}ti în biserica româneasc@. Dup@ anul 1800, ideile {colii Ardelene
}i-au f@cut resim]it@ influen]a peste Carpa]i. În mod deosebit a fost apreciat@
opera filologic@ a uni]ilor din Transilvania, cel mai mare credit moral avându-l
tocmai Samuil Micu, traduc@torul Bibliei. Accentuarea con}tiin]ei na]ionale }i
noua pre]uire a limbii române, ca însemn al unei descenden]e istorice glorioase,
i-a sensibilizat devreme pe moldoveni.442 Un merit aparte în importul de idei
din zestrea ardelean@ l-a avut Laz@r Asachi, care în 1816, în prefa]a traducerii
unei lucr@ri a francezului Jean-Baptist Nougaret, Juc@ria norocului, îi nume}te
pe na]ionali}tii moldoveni „patrio]ii limbei române}ti”. 443 Personalitatea
impun@toare a mitropolitului Veniamin Costachi a „oficializat” mi}carea filolo-
gic@ înnoitoare la nivelul c@r]ilor biserice}ti. În prefa]a la Liturghierul de la Ia}i
din 1818, el propune înlocuirea cuvintelor slave rebarbative cu cuvinte latine.
În loc de molitv@, vohod, dver@, c@dire, propune rug@ciune, intrare, u}@, t@-
mâiere. Marele arhiereu ortodox a recomandat insistent ca forma paleoslavon@
a blagoslovi s@ fie înlocuit@ cu a binecuvânta. Preocuparea sa pentru moderni-
zarea limbii religioase era de influen]@ ardelean@. {i el }i Laz@r Asachi îl
cuno}teau pe Ioan Budai-Deleanu, func]ionar cezaro-cr@iesc la Lemberg }i avan-
post al {colii Ardelene în lumea intelectualilor români din Moldova. Pe filiera
acestui fenomen de influen]are s-a impus }i primatul Bibliei de la Blaj la românii
r@s@riteni. Societatea Biblic@ Rus@, întemeiat@ în 1813, a decis câ]iva ani mai târziu
tip@rirea Bibliei pentru românii basarabeni, îngloba]i la 1812 în Imperiul Ru-
sesc. Mitropolitului de la Chi}in@u, Gavril B@nulescu, i s-a cerut un text care
urma s@ fie tip@rit pe cheltuiala societ@]ii. Ardelean din Bistri]a, admirator al
latini}tilor,444 mitropolitul basarabean recomand@ Biblia de la Blaj din 1795,
ca cea mai bun@ sub raportul limbii.445 Ca urmare, în 1817 apare la Sankt Pe-
tersburg Noul Testament, reprodus liter@ de liter@ dup@ cel de la Blaj, cu o
reeditare în 1819.În acest ultim an se tip@re}te }i Biblia întreag@.446 În scurta
precuvântare se precizeaz@ c@ s-a urmat textul tip@rit „în Transilvania”. Biblia
de la Sankt Petersburg a circulat intens mai ales în principatul românesc al Mol-
dovei. Acest prim mare succes al Bibliei lui Samuil Micu în lumea ortodox@ este
înso]it de un aspect editorial interesant. Este sigur c@ mitropolitul B@nulescu
era la curent cu modelul de Biblie pe care vroia s@-l impun@ Micu. A}adar, editorii
de la Sankt Petersburg dezbrac@ Biblia de toate adaosurile impuse de episcopul
442
Dimitrie Popovici, Literatura român@ în epoca „luminilor”, p. 317.
443
Ioan Chindri}, Na]ionalismul monden, p. 178.
444
Iuliu Moisil, Mitropolitul Gavril B@nulescu-Bodoni, 1750 – 1821, în „Arhiva some}an@”,
1937, nr. 21, p. 697 – 700; Iosif E. Naghiu, La mormântul mitropolitului B@nulescu,
ibid., 1940, nr. 27, p. 226 – 228.
445
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi..., p. 705 – 706.
446
Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a ceii Noao. Cu chieltuiala
Rosiene}tii So]iet@]i a Bibliei. În Sanktpetersburg, ^n tipografia lui Nic. Grecea, în
anul 1819, august 15 zile. Exemplar la B.A.R.Cj., cota C.R.V. 646/1031.
344
Bob }i comisia sa, precuvânt@ri, predoslovii, rezumate de capitole ba chiar }i

de notele lui Micu. R@mâne textul net al Sfintei Scripturi, mai pu]in
Pseudo-Josephus sau Ra]iunea dominant@.
În prima jum@tate a secolului al XIX-lea, multiplicatorul cultural a înregistrat
un salt spectaculos în toate cele trei „]@ri” române}ti. Moldo-Valahia a fost terenul
unde ideile {colii Ardelene au fertilizat solul culturii na]ionale, a specificului
na]ional în beletristic@, pe canavaua unor mari evenimente politice, care au cul-
minat cu Revolu]ia de la 1848. Modelul revolu]iei din Transilvania a suscitat o
admira]ie aproape mistic@ fa]@ de tot ce era ardelenesc. Spiritul public modern
din principate a fost creat de ardelenii chema]i s@ reformeze pe baze na]ionale }i
moderne înv@]@mântul de peste Carpa]i. Lista lor este aproape nelimitat@, cei
mai numero}i fiind greco-catolicii din sfera Blajului: Vasile Fabian Bob, {tefan
Neagoe, Zaharia Carcalechi, Eftimie Murgu, Aron Florian, Simion B@rnu]iu, Au-
gust Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu, {tefan Micle, Simion Mihali-Mihalescu,
Alexandru Papiu Ilarian, Petru Suciu, Ioan Pop Florentin }i mul]i al]ii. „Sectorul
de recuperare” din Transilvania î}i împingea grani]a cultural@ spre est, în condi]iile
unei form@ri în regim accelerat a con}tiin]ei unit@]ii na]ionale române}ti.
Con}tiin]a na]ional@ are ca suport con}tiin]a spiritual@ cre}tin@, cu r@d@cinile în
Biblie. Textul de la Blaj din 1795 era acum singurul care circula între to]i românii
din grani]ele fostei Dacii. Se pare îns@ c@ exemplarele se împu]inaser@, în paralel
cu explozia numeric@ a institu]iilor religioase }i }colare care îi sim]eau necesitatea.
La 1854, episcopul Filotei al Buz@ului se plângea de „marea lips@ a c@r]ilor sfinte
în care biserica noastr@ se afl@ ast@zi”, mai cu seam@ „lipsa Dumnezeie}tii
Scripturi”. De aici hot@rârea harnicului episcop de a tip@ri o Biblie la Buz@u, în
tipografia episcopiei. Evenimentul editorial, petrecut între 1854 – 1856, este a
doua confirmare a Bibliei de la Blaj în ortodoxia româneasc@. Într-o Procuvântare
c@tre dreptcredincio}ii cititori, Filotei afirm@ c@: „Dintre Bibliile tip@rite în limba
noastr@, mai bine t@lm@cit@ }i mai luminat@ la în]eles este cea de la Blaj; pe aceasta
}i noi am ales-o de a o retip@ri”. Într-adev@r, Biblia de la Buz@u447 reproduce în
fond, dar }i în form@ Biblia lui Samuil Micu. Sunt ignorate toate textele introdu-
ctive, intrându-se direct în textul Genezei. Dintr-o eroare care ]ine de felul cum
s-a compactat o parte a tirajului la Blaj, cade }i cuvântul înainte la Ceale cinci
c@r]i ale lui Moisi }i mica predoslovie la Cartea Facerii. În mod neobi}nuit, Filotei
tip@re}te totu}i introducerea de la 1795, Cuvânt înainte la S. Scriptur@, dar la
începutul volumului V, care cuprinde Noul Testament. În rest, îns@, Biblia de la
Buz@u red@ cu maxim@ fidelitate toate introducerile la c@r]i }i rezumatele la capi-
447
Bibliia sau Testamentul Vechiu }i Nou. Acum mai îndreptându-se }i cur@]indu-se de oa-
recari ziceri neobicinuite într-aceast@ ]ar@, s-a retip@rit iar@}i, în timpul pe când armiile
rose}ti ocupau prin]ipatul nostru. Prin binecuvântarea, râvna }i toat@ cheltuiala iubito-
rului de Dumnezeu episcop al Sfintei Episcopii Buz@u D.D. Filoteiu, cavaler al Ordinului
Vladimir clasul al treilea. În Tipografia Sfintei Episcopii. Buz@u. Materialul este împ@r]it
în cinci volume, primul fiind ie}it la 1 iulie 1854. Volumele II, III }i IV au ap@rut în 1855,
iar volumul V, cu Noul Testament, în 1856. Exemplar consultat la B.A.R.Cj., cota I/2981.
345
Ioan Chindri}
tole, exact ca în Biblia de la Blaj. Spre deosebire de Sankt Petersburg, la Buz@u

se tip@re}te }i Pseudo-Josephus, cu aceasta Ra]iunea dominant@ încheindu-}i
cariera în textul biblic românesc.448 Exege]ii au identificat totu}i mici modific@ri
lexicale la Buz@u fa]@ de Blaj, de altfel recunoscute chiar în titlul Bibliei lui Fi-
lotei: „...îndreptându-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri neobicinuite într-aceast@
]ar@”, adic@ schimbând unele ardelenisme cu cuvinte din Muntenia. Unii exege]i
laud@ aceste interven]ii, într-un loc considerându-se chiar, în mod total nefondat,
c@ prin insignifiante interven]ii Filotei ar fi realizat o variant@ biblic@ nou@, „o
lucrare de sintez@” între Bucure}ti, Blaj }i Petersburg, doar pentru a exorciza
negativ identitatea Bibliei de la Buz@u cu ceea de la Blaj.449 Dimpotriv@, al]ii le
contest@, într-un loc considerându-se c@ aceste schimb@ri „nu au nici un rost” }i
c@ ele sunt provocate de „nenorocitele curente limbistice cari au b@gat în robie
biata biseric@ româneasc@”.450 Dar, indiferent de aceste am@nunte, cu Biblia de
la Buz@u, cea de la Blaj }i-a reînnoit rolul de carte esen]ial@ în Biserica Ortodox@
Român@. La fel ca în alte zone ale vie]ii române}ti din secolul al XIX-lea, spiritul
Blajului mergea înainte.
În Transilvania, Biblia de la Blaj a circulat atât între greco-catolici, cât }i între
ortodoc}i. Cele 100 de exemplare cump@rate de Ioan Molnar Piuariu, ortodox
faimos, erau destinate celor de o confesiune cu el din sudul principatului. La
mijlocul secolului al XIX-lea }i aici se resim]ea lipsa Bibliei. Episcopul Andrei {a-
guna, într-una din circularele sale c@tre clerul ortodox, poruncea ca „tot insul s@
se îndeletniceasc@ cu citirea Sfintei Scripturi”.451 Pentru acest scop nobil îns@ era
nevoie de reeditarea Bibliei. Ascensiunea lui {aguna pe scena vie]ii religioase
din Transilvania a fost spectaculoas@. La o dat@ când s-a sim]it destul de puternic,
a hot@rât tip@rirea Bibliei la Sibiu. Acest moment a corespuns în mod ciudat cu
încheierea tip@ririi Bibliei de la Buz@u. Episcopul }i apoi mitropolitul ortodox
de la Sibiu }i-a f@cut o profesiune de credin]@ din între]inerea unei permanente
st@ri de încordare }i polemic@ între cele dou@ biserici române}ti ardelene, gre-
co-catolic@ }i ortodox@. În fond, ambele erau confesiuni tradi]ionale de rit oriental,
iar la 1848 î}i dovediser@ în egal@ m@sur@ ata}amentul fa]@ de revendic@rile
moderne ale na]iunii române. Dar conexiunile ierarhului de la Sibiu nu se ridicau
pân@ la acest nivel de judecare a lucrurilor. Tonul s@u polemic este la nivelul
populist de la 1759, din timpul r@zmeri]ei lui Sofronie. Ostilitatea constant@ fa]@
de uni]i a atins culmea la 1867, când, cu ajutorul noilor autorit@]i dualiste, a vrut
448
Textul acesta avându-}i importan]a lui aparte, rezum@m edi]iile lui în cultura noastr@
veche }i modern@. S-a tip@rit de trei ori: Biblia Bucure}ti 1688, Biblia Blaj 1795 }i
Biblia Buz@u 1854 – 1856. Toate aceste trei Biblii redau textul tradus de Nicolae
Milescu, a}a cum a intrat el în Biblia de la Bucure}ti. A doua traducere este cea din
Biblia manuscris@ a lui Petru Pavel Aron (v. mai sus).
449
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 512.
450
Ioan B@lan, Biblia de la Buz@u, în vol. Limba c@r]ilor biserice}ti. Studiu istoric }i
liturgic, Blaj, 1914, p. 191 – 193.
451
Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@ „în pom românesc”. 100 de ani de la apari]ia Bibliei
lui {aguna, în „Mitropolia Ardealului”, III, 1958, nr. 11 – 12, p. 782 – 812.
346
s@-l înl@ture pe b@trânul mitropolit de la Blaj, Alexandru Sterca {ulu]iu,452 omul

care î}i definise destinul în memorabila declara]ie: „Numai moartea m@ va des-
p@r]i de na]iunea mea!”. Omagiul nedisimulat pe care ortodoxul Filaret al
Buz@ului l-a adus Bibliei greco-catolice, expressis verbis }i prin reproducerea ei
f@r@ nici o schimbare, se pare c@ nu a constituit o mare bucurie pentru Andrei
{aguna. Istoricii care s-au ocupat de Biblia „lui {aguna” }i-au schi]at un semn de
întrebare legat de momentele aproape suprapuse ale apari]iei Bibliilor de la Bu-
z@u (1854 – 1856) }i Sibiu (1856 – 1858).453 Nu s-a dat un r@spuns, de}i orice
efect }i are cauza sau cauzele sale. A l@sa pe mai departe în umbr@ acest incident
ar însemna evitarea accentelor mai aspre pe care cercetarea trecutului le
presupune. Pân@ la demonstrarea contrariului cu eventuale documente pozi-
tive, credem c@ mitropolitul sibian a vrut s@ contracareze imediat urm@rile unei
puneri în scen@ atât de spectaculoase, de m@gulitoare, a Bibliei „unia]ilor” din
Ardeal. În aceast@ inten]ie putea exista }i nuan]a comercial@ a bloc@rii Bibliei lui
Filaret în Transilvania. Spre aceast@ idee duce }i împestri]area bibliei cu 95 de
ilustra]ii din cunoscuta serie biblic@ a lui Gustav Doré, care pot atrage într-adev@r
prin vizualizarea paralel@ a textului. În tradi]ia Bisericii Ortodoxe Orientale nu
exista îns@ obiceiul ilustr@rii edi]iilor serioase ale Septuagintei cu scene artistice,
}i cu atât mai pu]in în tradi]ia româneasc@. Din acest punct de vedere, Biblia de
la Sibiu este un caz unic, f@r@ antecedente }i f@r@ urm@ri în istoria edi]iilor
române}ti ale Bibliei. Unica excep]ie o constituie portretele evangheli}tilor Matei
}i Ioan din Biblia de la Blaj, care îns@ nu sunt înf@]i}@ri grafice ale materiei biblice.
Modelul lui {aguna în sensul ilustr@rii este o Biblie catolic@ ap@rut@ la Leipzig în
1844, mai pu]in impun@toare decât cea de la Sibiu, dar cu 532 de ilustra]ii. Aceasta
îns@ se declar@ înc@ din titlul drept o „Biblie ilustrat@ general@ }i ieftin@ pentru
catolici”,454 }i nu o Biblie de linie pe seama unui popor. Despre acest incident în
cazul Bibliei de la Sibiu s-a t@cut }i se tace în continuare. El este totu}i unul minor
pe lâng@ cel al originii textului tip@rit de {aguna. În fruntea Bibliei, episcopul
expune ample Cuno}tin]e folositoare despre Sfânta Scriptur@, unde între altele
face un istoric am@nun]it al traducerii textului biblic la români. În }irul acestor
traduceri, Biblia de la Blaj nu este amintit@ cu nici un cuvânt, ca }i cum nu ar fi
existat. Sunt amintite }i analizate, în schimb, cu mare aten]ie, edi]iile de la Sankt
Petersburg }i Buz@u, care î}i declar@ explicit calitatea de simple copii dup@ cea
452
Vezi George Bari] }i contemporanii s@i, IV, volum editat de {tefan Pascu, Iosif Pervain,
Ioan Chindri}, Dumitru Suciu }i Ioan Buza}i, Bucure}ti, 1978, p. 399.
453
Mitropolitul Andrei baron de {aguna. Scriere comemorativ@ la serbarea centenar@ a
na}terii lui, Sibiu, 1909; Aurel Cr@ciunescu, Mitropolitul Andreiu }i Sf. Scriptur@, în
„Revista teologic@”, III, 1909, p. 440 - 457; Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, în vol.
Limba c@r]ilor biserice}ti, p. 193 – 211; Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna. Opera
literar@. Scrisori pastorale. Circul@ri }colare. Diverse, Sibiu, 1938; Grigorie Marcu,
Sfânta Scriptur@ în „în pom românesc”...
454
Allgemeine, Wohlfeile Bilder. Bibel für die Katoliken oder die heilige Schrift des alten
und neuen Bundes, Leipzig, 1844. Edi]ia este realizat@ de Heinrich Joachim Jaeck,
un bibliotecar erudit din Bamberg.
347
Ioan Chindri}
Biblia de la Sibiu, 1856-1858
348
de la Blaj. Aceast@ omisiune evident voit@ i-a nedumerit pân@ }i pe cei mai mari
admiratori ai lui {aguna, un exemplu fiind Gheorghe Tulbure, care îns@ se ab]ine
s@ cerceteze motivele.455 Cu atât mai pu]in a fost explicat gestul în continuare al
reputatului mitropolit ortodox: dup@ aceast@ ignorare de plano, el reproduce,
exact ca în cazul Sankt Petersburg }i Buz@u, textul neschimbat al Bibliei de la Blaj.
Explicându-}i „izvoarele” edi]iei, {aguna spune c@ are la baz@ textul Septuagintei,
„carele biserica noastr@ r@s@ritean@ singur numai îl priime}te de autentic }i
canonic”. Corect pân@ aici. Mai departe, îns@, el afirm@ c@ }i-a bazat edi]ia pe toate
edi]iile de la Noul Testament al lui Simion {tefan pân@ la el, minus, desigur, Biblia
bl@jean@ de la 1795, plus îns@ „}i textul grecesc }i slavian”, str@duindu-se astfel s@
dea o „Biblie scris@ pentru un întreg popor”. Urmeaz@ textul Bibliei de la Blaj,
c@ruia, ca la Sankt Petersburg, i s-au t@iat toate adaosurile, r@mânând textul net,
cu foarte succinte titluri – }i nu rezumate! – de capitole. Ra]iunea dominant@
sau Macabei IV sau Pseudo-Josephus dispare de asemenea. Atitudinea mitro-
politului sibian este greu de analizat. Primul impuls al cercet@torului este s@
renun]e la orice comentariu, în fa]a unei fapte de o asemenea temeritate. T@cerea
îns@ constituie un act de impietate fa]@ de memoria marelui truditor Samuil Micu,
tot atât de nescuzabil ca cel din 1856 – 1858. Deontologia polemic@ impune
grada]ii }i acestui fel de exprimare. Dac@ {aguna nu s-ar fi l@udat în prefa]@ cu
marea sa contribu]ie la Biblie, gestul s@u ar putea fi numit un simplu plagiat, de-
loc îns@ scuzabil la o dat@ când paternitatea literar@ era ap@rat@ de cutume }i de
legi scrise. A}a îns@, fapta lui se nume}te furt cinic, cel mai mare furt literar pe
care l-a înregistrat cultura noastr@ în toate timpurile. Este inutil }i redundant de
amintit cuvintele de indignare câte s-au pronun]at din partea istoricilor }i teolo-
gilor, uni]i, dar }i neuni]i, la adresa acestui furt con}tientizat }i asumat de {aguna,
care nu-}i putea închipui c@ nu va fi observat. Este destul s@ se re]in@ încercarea
calm@ a lui Ioan B@lan, din 1914, de a demonstra cu textele pe mas@ c@ Biblia de
la Sibiu din 1856 – 1858 este Biblia bl@jean@ de la 1795, în care s-au schimbat în
mod neinspirat câteva cuvinte.456 Demonstra]ia pertinent@ se pare îns@ c@ n-a
convins, c@ci aproape de zilele noastre, în 1974, s-a apreciat gestul lui {aguna
drept „un gr@itor exemplu de smerenie cre}tin@, de probitate }tiin]ific@, de tact
pastoral-misionar }i de luminat patriotism”.457 Cu totul ciudat@ este motiva]ia a-
cestor autori, cum c@ Biblia de la Sibiu se bazeaz@ „mai ales” pe cea de la Sankt
Petersburg.458 Or, edi]ia din Rusia a reprodus chiar neschimbat textul lui Samuil
Micu, din lipsa unor speciali}ti care s@ poat@ interveni în cuprinsul textului. Dar
la Sibiu nu s-a lucrat dup@ Biblia din 1819, ci pur }i simplu dup@ cea de la Blaj.
Dac@ analiza pe texte paralele nu a reu}it s@ conving@, poate va reu}i un am@-
455
Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna..., p. 36. Cf. }i Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@...,
p. 805.
456
Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, în vol.cit.
457
N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 513.
458
Ibid., p. 514; Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@..., p. 805.
349
Ioan Chindri}
nunt hilar, dar dezarmant în elocin]a lui. Biblia de la Blaj s-a tip@rit cu destul de
multe gre}eli, unele semnalate în erata lui Gherman Peterlaki, altele nu. Sunt
erori de toate categoriile, de la litere sc@pate la altele puse gre}it, de la nume
proprii gre}ite la unele omise etc. Biblia de la Sibiu reproduce cu sfin]enie a-
ceste gre}eli, unele indicate în erat@, deci u}or de corectat, altele neindicate, dar
b@t@toare la ochi. Iat@ un exemplu din ultima categorie. Maleahi 1, 3 apare la
Samuil Micu astfel: „Iar@ pe Isau am urât }i am [?!] hotar@le lui spre pustiire...”. La
{aguna versetul are aceea}i sincop@ }ocant@. Este clar c@ lipse}te un cuvânt. L-am
reconstituit dup@ Biblia de la 1688: el este cuvântul rânduit, iar versetul corect:
„Iar pre Isau am urât }i am [rânduit] hotar@le lui spre pustiire”. Am urm@rit gre}ea-
la lui Micu din faza manuscriselor }i am constatat c@ ea este o sc@pare intervenit@
la transcrierea în curat a textului, Maleahi 1, 1 – 4 fiind copiate pe o hârtiu]@ anex@.
Acest singur exemplu ar fi de ajuns pentru a dovedi c@ {aguna n-a avut în fa]@
nici m@car Biblia de la Bucure}ti, ci numai textul lui Micu, tip@rit în grab@, pentru
a torpila Biblia onestului Filotei de la Buz@u. La Deuteronom 2, 37 în Biblia lui
Micu apare, gre}it, „valea lui Iacov”, în loc de „valea lui Iaboc”, loc arhicunoscut
în toate Bibliile din lume }i din ]ar@. Erata de la 1795 corecteaz@ Iacov în Iaboc,
dar zadarnic, c@ci {aguna, dup@ o matur@ confruntare cu toate sursele române}ti,
r@mâne fidel gre}elii lui Micu: „valea lui Iacov”. Biblia de la Bucure}ti i-ar fi spus
c@ este vorba de „pârâul lui Iaboc”, devenit la Micu „Valea lui Iaboc” }i r@mas@ ca
atare pân@ în zilele noastre. Numele proprii scot mai pregnant în eviden]@ eroarea,
deci ne oprim la înc@ dou@. La Iosua (Isus Navi) 17, 7 în 1795 apare „fântâna lui
Fathath”, corectat în erat@ Taftot, iar la 17, 9 „valea lui Air”, corectat Iair. Biblia
sibian@ le reproduce pe amândou@ în forma gre}it@: Fathath }i Air, ignorând chiar
}i Biblia de la 1688, unde numele apar ca Thatho (form@ devenit@ la Micu Taftot,
dar în nici un caz Fathoth) }i Iair. {i exemplele ar putea continua, pân@ la
redundan]@. În numele celei mai simple logici cu putin]@, aceste erori transpuse
tale quale dintr-o carte în alta infirm@ chiar autolauda lui {aguna, în care aduce
ca m@rturie chiar numele lui Dumnezeu, despre „silin]a }i neoboseala cu carea
am priveghiat în}ine, din carte în carte, din cap în cap, ba – ce s@ mai zicem? –
din cuvânt în cuvânt asupra ie}irei la lumin@ a acestei C@r]i a vie]ii, dar deodat@ }i
râvna – Dumnezeu ne e martor c@ numai spre m@rirea Lui le m@rturisim acestea
– ca textul s@ ias@ cât se poate mai curat, vas@zic@ mai aproape de orighinal”. Ulti-
ma aser]iune a lui {aguna este adev@rat@: textul a ie}it cât se poate de fidel
originalului, inclusiv gre}elilor acestuia, adic@ Bibliei de la Blaj din 1795. Micile
schimb@ri („ici-colo cuvinte necorespunz@toare textului”), de cele mai multe ori
neinspirate, cu }tirbirea frumuse]ii originale, au fost f@cute de cineva în goana
mare, pentru ca arhiereul cu temperament furtunos s@ poat@ scoate cât mai
repede de sub tipar Biblia. De exemplu, Eclesiastul 1, 4 sun@ la Micu astfel: „Neam
treace, }i neam vine, }i p@mântul în veac st@”. Prin eliminarea primului }i, versetul
pierde dintr-o dat@ poezia sa cu ritm interior de eternitate, devenind expozitiv,
banal: „Neam treace, neam vine, }i p@mântul în veac st@”. Tot atât de inspirate
sunt }i celelalte interven]ii. Oricum, îns@, Biblia de la Sibiu din 1856 – 1858 este
350
o nou@ edi]ie a Bibliei de la Blaj, a patra, cu care se acoper@ întreaga popula]ie

ortodox@ din teritoriile locuite de români.459 Edi]ia de la Blaj din 1795, urmat@
de edi]iile Sankt Petersburg 1819, Buz@u 1854 – 1856 }i Sibiu 1856 – 1858, au
f@cut într-adev@r din Biblia de la Blaj o „Biblie scris@ pentru un întreg popor”,
st@pân@ a limbajului biblic românesc pe parcursul întregului secol al XIX-lea, cel
mai efervescent din istoria noastr@. Este Biblia pe care au avut-o în fa]@ creatorii
literaturii clasice române}ti, într-un ev în care romanitsmul î}i avea r@d@cinile de
inspira]ie în lumea biblic@. Un secol a creat-o, din resorturile adânci ale trezirii
unui popor la o spiritualitate }i cultur@ adecvate vremurilor moderne, un alt se-
col a f@cut din ea regina neegalat@ a graiului în care românii au comunicat cu
dumnezeirea, pe vremea când î}i creau un viitor de na]iune suveran@ }i unitar@.
Abia acum, în lumina acestui destin trasat de mâna lui Dumnezeu, se poate
în]elege adâncimea premonitiv@ a îndârjirii lui Samuil Micu de a realiza Sep-
tuaginta româneasc@, prin care a rupt barierele confesionale dintre români la
capitolul lecturii divine. Aceea}i vrere divin@ a hot@rât apoi ca Biblia de la Blaj
s@ r@zbat@ pân@ în secolul pe care îl încheiem acum. În 1914, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române d@ la lumin@ prima edi]ie a Bibliei sinodale ro-
mâne}ti.460 Noua Biblie, o realizare excep]ional@, este în structur@ aceea}i cu
textul stabilit de Samuil Micu. Cu toat@ aceast@ fidelitate, ea nu poate fi considerat@
o edi]ie a Bibliei de la Blaj, a cincea. Ac]iunea Sfântului Sinod asupra textului }i
asupra concordan]elor a produs schimb@ri care fac din edi]ie un salt calitativ
autonom, pe un f@ga} de tradi]ie textual@ trasat de „smeritul într@ ieromona}i”
Samuil Micu din m@n@stirea Blajului. Astfel, prin Biblia sinodal@, el întinde
prinosul genialei sale trude spirituale pân@ la noi, smeri]ii admiratori ai muncii
sale de titan. C@ci, în lumina acestui str@lucitor arc peste timp, Biserica Român@
Unit@ a dat, din cuibul de lumin@ al Blajului }i cu talentul binecuvântat al lui Samuil
Micu, cea mai mare }i mai important@ carte din cultura româneasc@. Apele vre-
mii au sp@lat toat@ zgura de patimi omene}ti legate de destinul material al operei,
pentru a r@mâne sufletelor noastre, curat@ }i dincolo de orice atingere lumeasc@,
etern@, Cartea C@r]ilor.
459
Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii ceii Vechi }i a cei Noao, dup@ originalul
celor }eptezeci }i doi de t@lcuitori din Alexandria, tip@rit@ în zilele Preaîn@l]atului
nostru împ@rat Fran]isc Iosif I, supt priveghiarea }i binecuvântarea preasfin]itului
domn Andreiu baron de {aguna, dreptcredinciosul episcop al Bisericei Greco-R@s@ritene
Ortodoxe în Marele Principat al Ardealului, comander al Ordinului Leopoldin cesaro-
reg. austriac }i sfetnic dinl@untru de stat al Maiestatei Sale Chesaro-Rege}ti Apostolice.
Sibiiu, cu tipariul }i cu chieltuial@ tipografiei de la Episcopia dreptcredincioas@
R@s@ritean@ din Ardeal, la anul domnului 1856 – 1858. Format folio de Biblie, XXI
[–XXI] + 920 + 240 p.
460
Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@. Tip@rit@ în zilele
Majest@]ii Sale Carol I, regele României, în al 49 an de sl@vit@ domnie. Edi]ia Sfântului
Sinod. Bucure}ti, Tipografia c@r]ilor biserice}ti, strada Principatelor Unite 60. 1914.
În format 40 alungit, 1646 pagini.
351
Ioan Chindri}
CUPRINS
Andreas Freyberger }i cronica sa despre români

5
Bula papal@ „Rationi Congruit” de la 1721 }i

întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului
23
Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein

45
Inochentie Micu-Klein, autor liturgic

77
O icoan@ miraculoas@ }i un proces f@r@ final

109
Un Supplex Libellus românesc din 1783

131
Puterea tradi]iei sau Protopapadichia lui Petru Maior

161
Poezia lui Gheorghe {incai

179
Toma Costin, reprezentant al {colii Ardelene

213
Secolele Bibliei de la Blaj

225
352

Ioan Chindris - Cultura Si Societate in Contextul Scolii Ardelene

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioan Chindris - Cultura Si Societate in Contextul Scolii Ardelene

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Culegere computerizat@: Sanda [ico

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

008 (498.4) "17"

Corectura textului a fost efectuat@ de autor

PROLEGOMENA. Biserica Român@

* Text publicat ca studiu introductiv la: Andreas

AUTORUL {I LUCRAREA SA. Andreas (Andrea, cum apare în vechile

10 Pe Andreas Freyberger îl întâlnim în toate bio-bibliografiile iezuite mai importante: Frantz

evenimentului de r@sunet euro-

12 Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@.

pre]uit în mod deosebit, dându-i în cronic@ dimensiunile unui om providen]ial,

1701, nu puteau fi descrise cu atâta exactitate decât de un participant la ele.

O LECTUR~ PILDUITOARE. Cronica lui Freyberger, Historica relatio

Pasajul despre „p@r@sirea” Daciei

28 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993.

un ritual solemn în tronul Transilvaniei”. Protec]ionismul românesc, venit odat@

la fel cum în premier@ se reg@sesc la el principalele texte elaborate în anii de vârf ai

atacat@ nu numai de du}mani, ci mai degrab@ demn@ de mil@ datorit@ încuib@rii

avut sarcina de a r@spunde }i a confirma”. Aceasta a fost capcana tactic@ în care

38 Vezi MICU 1995, II, 220-230, 384-386.

Secunda Leopoldina. Este un document mult studiat }i mult comentat de istorici.

39 Zenovie Pâcli}anu, op. cit., p. 66.

40 Ibid., p. 70, nota 212.

Stema Transilvaniei imperiale

43 Vezi Virginia Vasili, Constantin Brâncoveanu e il catolicismo, în „Ephemeris Dacoro-

BULA PAPAL~ „RATIONI CONGRUIT” DE LA 1721

Unirea românilor cu Roma, de la 1700

Acest om de cultur@ superioar@ }i preg@tire catolic@, primul doctor în teologie

limbii latine de c@tre candida]i.6 Curiozitatea începe la faza în care românii,

românilor, ori poate zgura oriental@ care le altera înc@ comportamentul în

10 Astfel însu}i guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis, prin scrisoarea sa c@tre

pontifului roman: „Sanctitatis Vestrae obsequens filius Carolus” (al Sanctit@]ii

subordonat@ arhiepiscopiei prima]iale de la Strigoniu, în Ungaria. Artizanul

37 „…ultra centum presbyteri partim protopopae partim popae” (Nilles, I, p. 453).

Theologo praescribendam univerint, immediate Statui Catholico adnumerentur,

1215. Cere Romei s@ nu sufere aceast@ abatere de la vechiul canon. Ora}ul

ca prim@ de instalare, nu este luat@ în seam@. Toate acestea i le aduce la

52 Petru Maior, Istoria besericii…, p. 169.

Innocentius Episcopus, Servus Servorum Inocen]iu, episcop, slujitorul slujitorilor

Martonffi, Episcopi latini Transilvaniensis, respectiv@, s@ aduc@ prejudicii fratelui nostru

Loco † Plumbi G. Placentinus Locul † sigiliului G. Placentinus

BIBLIOTECA LUI INOCHENTIE MICU-KLEIN

Din corul unanim al exegezei ce-i este

asupra dimensiunilor culturale ale personalit@]ii sale. Cercetarea mai insistent@

titluri se reg@se}te frumoasa c@r]ulie justificativ@ Floarea adev@rului, pe care

cumulat@ a trei fonduri de carte.

16Titlul inventarului este l@muritor în acest sens: Inventarium librorum, Balasfalvae in

dup@ format nu ]ine de vreo propensiune bibliologic@, ci corespunde pur }i simplu

fondul bazilitan, aflat în custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei

18Vezi supra, n. 14.

Reconstituit@ în felul ar@tat, biblioteca lui Inochentie Micu-Klein este cea

aveau ei specific în calitatea de elit@ militant@: literatura polemic@. Aceste

Orient }i Occident: patrologia }i }tiin]a canoanelor biserice}ti. Din întreaga

1738, îi parvin cele dou@ aduceri pân@ la zi a istoriei dreptului: un comentariu

29Commentarius ad D. Justiniani Institutionum imperialium IV libros, Ingolstadt, 1738.

beneficia de îndrum@rile sale metodologice, cu atât mai mult cu cât anexeaz@ la

33Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, Oeniponte, 1885, p. 424-425; Ioan Chindri}, Bula

cu o psihologie confesional@ de tranzi]ie spre catoliciscmul real, tranzi]ie pe

36Compendium annalium ecclesiasticorum, I-III, Praga, 1718-1723. (Anexa, nr. 54).

precis, din bibliotec@! Faptul nu trebuie s@ surprind@ }i el este de în]eles dac@ nu

c) Károly Péterffy, n. Bratislava 24 aug. 1700 – m. Bratislava 24 aug. 1746.

caeterisque in dicto foro versantibus”. Se completeaz@: „cum appendice plurium