Sunteți pe pagina 1din 6

Papacostea Serban-Romanii in secolul al XIII-lea Intre Cruciata si Imperiul Mongol

In aceasta carte autorul prezinta istoria Europei Sud-Estice in secolul al XIII-lea punand in prim-plan evolutia spatiului intracarpatic si extracarpatic, de la formatiuni prestatale, precum cnezate si voievodate romanesti, pana la intemeierea statului Tara Romaneasca. Serban Papacostea selecteaza din izvoarele istorice din acea perioada, acordand un deosebit interes celor referitoare la romanii din Transilvania si la romanii de "dincolo de munti", la Sud si la rasarit de Carpati, si alcatuieste o prezentare a relatiilor internationale din acea perioada, pornind de la evenimentele pe care autorul le considera momente de cotitura in istoria medievala a Europei Sud-Estice, adica cucerirea Constantinopolului de catre cruciati in 1204 si marea invazie tatara din 1241. Cartea este structurata in cinci capitole: "Infruntari politice si spirituale in Sud-Estul Europei (1204- 1241)" in care este prezentata caderea Constantinopolului sub loviturile cruciadei a IV-a, infiintarea Imperiului Latin condus de cruciati si relatiile acestuia cu vecinii sai, promovarea de catre papalitate, in Vestul Europei, a importantei apararii Imperiului Latin in contextul cruciadei impotriva musulmanilor, si dorinta scaunului pontif de a reuni cele doua religii crestine, catolicismul cu ortodoxia sub ascultarea Romei, "Romanii nord-dunareni fata cu expansiunea Regatului ungar si cu ofensiva catolicismului pana in vremea marii invazii tatare (1204- 1241)" in care sunt evidentiate structurile politice romanesti amintite de izvoarele vremii, atitudinea acestora in fata presiunii Regatului Maghiar si a prozelitismului catolic promovat de papalitate, " Europa Rasariteana intre cruciata si invazia mongola" in care autorul prezinta ofensiva puterilor catolice in Estul Europei, invazia tatara si consecintele ei, conciliul de la Lyon I si noua faza a ofensivei catolicismului, a doua invazie mongola, hegemonia tatara in Sud-Estul Europei si criza de structura prin care trece regatul arpadian, " Romanii dupa marea invazie mongola: intre regatul Ungar si Hoarda de Aur", capitol in care

sunt prezentate evolutia Voievodatului Transilvaniei in cadrul Regatului Maghiar si contextul intemeierii Tarii Romanesti, " Romanii in constiinta contemporanilor; problema romaneasca in secolul al XIII-lea" in care sunt comentate izvoarele istorice referitoare la romani din acea vreme si tranzitia de la etnie la natiune odata cu intemeierea Tarii Romanesti. Autorul, in aceasta lucrare expune principalele evenimente care au avut loc in secolul al XIII-lea si care au influentat mai mult sau mai putin istoria romanilor si a Sud-Estului Europei. Primul mare eveniment, pe care istoricul il considera foarte important deoarece schimba fata Europei de Rasarit, este cucerirea Constantinopolului de catre cruciati, urmata de prabusirea Imperiului Bizantin, centrul religiei ortodoxe. Astfel, papalitatea si lumea catolica, intra in contact cu estul Europei, care era aproape necunoscut in Apus, neexistand foarte multe documente despre aceste teritorii. Imperiul latin format in 1204 intampina multe dificultati, din motiv ca vecinii sai de religie ortodoxa, precum Regatul vlaho-bulgar, statul grec din Epir si Imperiul din Niceea, doresc sa mosteneasca teritoriile fostului Imperiu Bizantin. Atfel ca, imparatii Imperiului latin cer ajutor papalitati, care promoveaza in Occident ideea ca pastrarea Constantinopolului in mainile catolicilor reprezinta o etapa a cruciadei impotriva musulmanilor. Ca stat catolic, Regatul Maghiar se implica in aceasta cruciada, nu numai datorita cererii de la Roma dar si din dorinta de a-si extinde aria de influenta sub infatisarea de regat apostolic. In acest scop ungurii ii colonizeaza in Tara Barsei pe cavalerii teutoni, care se extind si peste Carpati. In teritoriul extracarpatic locuiau cumanii si romanii si din dorinta papala de a-i converti pe pagani si de a-i aduce pe calea cea dreapta a catolicismului pe "schismaticii" vlahi infiinteza o episcopie cumana. In Transilvania si in spatiile extracarpatice care sunt in aria de influenta a Regatului Ungar se porneste prozelitismul catolic impus de papa pentru ca in Ungaria sa existe doar credinta catolica. In documente se arata cum in Tara Oltului, mai tarziu Tara Fagarasului, conducatorul roman al regiunii a fost inlocuit de catre rege cu un nobil maghiar care sustinea ca Tara Oltului a apartinut familie sale. La inceputul secolului al XIII-lea, dintr-o scrisoare a papei Inocentiu al IIIlea reiese ca intr-un cnezat-tara numit "cel al fiilor lui Bela cneazul" din cadrul Regatului Maghiar exista o episcopie ortodoxa dar care trebuia adusa la ascultarea credintei catolice. In anul 1241, Europa a fost lovita de marea invazie tatara care surprinde puterile catolice nepregatite, mongolii reusind sa ajunga

pana in centrul Ungariei. Datorita decesului marelui han invazia a fost oprita, iar tatarii s-au retras si au infiintat in Estul Europei Hoarda de Aur. Acest lucru il face pe papa sa convoace primul conciliu de la Lyon in 1245, unde pentru prima oara se discuta despre problema mongola. In acest conciliu se hotaraste ca sa se formeze o coalitie antitatara in perspectiva unui nou atac. In acest bloc defensiv intra si romanii din Regatul Ungar, dar si romanii Cumania si Tara Severinului. In anul 1247 regele Ungariei colonizeaza in Tara Severinului, in scop defensiv, pe cavalerii ioaniti. Actul care consemneaza acest eveniment, "Diploma cavalerilor ioaniti" aminteste si de formatiunile politice prestatale romanesti la Sud de Carpati. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a urmat a doua invazie mongola, dar care a fost stopata la zonele de frontiera ale Regatului Ungariei. Cu toate acestea Hoarda de Aur si-a extins aria de influenta foarte mult, tatarii ajungand pana la gurile Dunarii. De aici tatarii condusi de Nogai si-au extins hegemonia in Sud-Estul Europei: s-au inplicat in viata politica a statului bulgar care a fost adus la dependenta fata de ei, si au subordonat ansamblul spatiului romanesc extracarpatic, mai intai teritoriul de la est de Olt, Cumania, iar in cele din urma si pe cel din vest, Tara Severinului. Spre sfarsitul secolului, in Regatul Ungar izbucneste o criza politica. Ultimii arpadieni incep sa trateze cu tatarii, fapt ce le provoaca condamnarea lor de catre papa. In regat puterea regala scade in favoarea nobilimi si astfel incepe o criza de structura a Ungariei. In acest context, criza din Regatul Ungar si hegemonia tatarilor in Sud-Estul Europei au facut posibila inchegarea formatiunilor politice romanesti in teritoriul carpato-dunarean intr-un singur stat ceea ce a asigurat tranzitia de la etnie la natiune si a pus bazele unitati romanestii. In aceasta lucrare autorul prezinta si impresia din acea perioada despre vlahi si romani pe care o aveau indeosebi Imperiul Bizantin si Regatul Ungar. Aceasta idee a istoricului mi se pare interesanta din perspectiva in care in istoriografia romaneasca din anul 1993 (anul publicarii cartii) era inca sub influentele comunismului, adica promova nationalismul, iar documentatia care ii punea intr-o lumina negativa pe romani era respinsa.

Bizantinul Kekaumenos spune despre vlahii din Balcani ca sunt " necredinciosi fata de Dumnezeu si de imparat, inselatori, hoti, fricosi, curajosi doar din frica". Niketas Choniates in caracterizeza drept "nelegiuiti si spurcati" si "turma de porci". Notarul anonim al regelui Bela ii califica pe romanii din Transilvania drept "cei mai netrebnici oameni din lume". Cu toate acestea si Imperiul Bizantin si Regatul Ungar nu se sfiesc sa foloseasca din plin capacitatea militara si fiscala in interesele prorile lor state pe romani si pe vlahi.