Sunteți pe pagina 1din 333

LITERATURA

DE

ROMNEAScA

CEREMONIAL

www.dacoromanica.ro

c,4

ci
44E60f'

LITERATURA ROMANEASCA

DE CEREMONIAL
CONDICA LUI GHEORGACHI, 1762
STUDIU *I TEXT DE

DAN SIMONESCU

BUCURE*T1

FUNDATIA REGELE CAROL I


1, Strada Wilson, 1

1989

www.dacoromanica.ro

IN THODUCERE

Nu cunosc in literatura romneasca veche o opera peste care


sa se fi trecut cu mai mult usurinta decal, s'a trecut peste Condica
ce are intru sine obiceiuri vechi si noue't a prea inediatilor Domni
scrisii de Gheorgachi 1 al II-lea logofat, la 1762, in Iasi, din porunca
Domnitorului Grigorie Calirnachi.
Indiferenta cu care s'a privit pand acum aceasta opera literard

este cu atat mai nedreptalita, cu cat Condica este nu numai o


opera unicci in literatura romaneasca, in ceea ce priveste genul
caruia Ii apartine, dar prezinta, dupii cum vom vedea, o mare
insernnatate din punct de vedere istorico-politic, etnografic, din
punctul de vedere al evolutiei ceremonialului bisericesc si al lirnbii

in care este scrisa.


Opera a intrat in patrimoniul public, prin tiparirea ei in caractere cirilice de care M. Kogalniceanu, in colectia Letopisitile
Teira Moldova, torn. III, lasi 1846, p. 287-328, cu urrnatorul
titlu: Condicei ce are intru sine obiceiuri vechisinoue a prea ineilta(ilor Domni care s'au facia din poronca prea ineiltatului, luminatului si iubitorului de Hristos Domnului rneu ci obltduitorului a
toat Moldavia Ion Grigorie loan V. V. Care s'au alcittuit i s'au
scris de mine prea plecatei slugei Gheorgachi al doile logofat aici in

orasul Iasului, la anii 1762 Noenwrie 5 2.


Despre numele autorului, v. mai jos p. 241, nota 1.
2 Acesta este, cu oarecari modificari, titlul manuscrisului original, pe care-1
imprumutase M. Kogalniceanu dela vornicul Alecsandru D. Sturza MiclAu-

sanu, pentru a-I publica. (Vezi: Letopisijile Tara Moldova, III, Iasi 1846,
p. 2 nenumerotat dela slarsit). Despre circulatia operii in forma manuscris, vezi mai jos, p. 242-245.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

Republicarea Condicei, de data aceasta in caractere latine,


de M. Kogillniceanu, in 1874 1, a contribuit la o mai largd cunoastere a ei. Condica incepe sa fie consultatd ca izvor de informatie istoricd, mai ales in legdtura cu moravurile noastre sociale
si politice in secolul al XVIII-lea.
Astfel, pentru a cita pe cei mai de sear* Alex. PapadopolCalimah numeste pe autor lordachi al doilea logordt, iar din opera

lui scoate stiri interesante despre curtea domneasca din Iasi 2.


V. A. Urechia, descoperind un manuscris grecesc din secolul al
XVIII-lea, care cuprinde intre altele si 3 fragmente de ceremonial
din vremea lui Mihail Sutu, compara in mod foarte sumar Condica
lui Gheorgachi cu acele fragmente i gaseste c5. nu s'a schimbat
mult din obiceiurile descrise de Gheogache, decat ca s'a substituit
boierimei romne fel de fel de venetici 3. A. D. Xenopol &este
opera lui Gheorgachi interesanta din punctul de vedere al moravurilor secolului al XVIII-lea pentruca descrie cu deamanuntul

toate ceremoniile, toate serbarile politice i religioase ate se


faceau la curte si la biserica Sf. Neculae, de exemplu ceremonia
incoronarii domnilor si altele 4.

Gheorgachi si opera lui figureaza si in istoriile literare; istoricii literari insd n'au facut o analiza a Condicei, nici n'au determinat izvoarele ei. Cu exceptia d-lui N. Iorga, nimeni n'a cautat

sa identifice autorul, nimeni n'a incercat s. schiteze macar o


biografie a lui.
Unii dintre ei, cum de ex. Aron Densusianu, au avut chiar o
prirere ciudata despre opera: o considera ca produsul unei epoci
1 M. Kogillniceanu, Cronicele Romaniei sau Letopisetele Moldaviei fi Vala-

hiei. A doua edifiune. Tom. III, Bucuresti, 1874, p. 297-333.


2 Alex. Papadopol-Calimah, Amintiri despre curtea domneasca din Iasi,
in Convorbiri literare, 18 (1884), p. 408.
3 V. A. Urechia, Istoria Romanilor, torn. V, Bucuresti, 1893, p. 535.

Asupra acestui manuscris grecesc din secolul al XVIII-lea, cu fragmente


de ceremonial rornnesc, pe care V. A. Urechia le-a crezut dela curtea lui
Mihail *utu, deci posterioare Condicei lui Gheorgachi, vezi pe larg mai jos,
p. 179-187. V. A. Urechia, Din portololiul doctorului Sutzu (1740-1766), In
Ateneul Roman, 1 (1894), p. 257-268. Manuscrisul acum este la Academia
Romn6 si are cota nr. 116, fondul grecesc. (Cf. Const. Litzica, Biblioteca
Academiei Romne, Catalogul manuscriptelor grecgti, Bucuresti, 1909, p.
396-398).
4

A. D. Xenopol, Istoria gi genealogia Casei Callimachi, Bucuresti 1897,

p. 59-60.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

de decadent literar i atribue caracterul ei de ceremonial imprejurrii ca. nu mai existau fapte care s merite atentia cronicarului:

De atat se mai interesau oamenii, caci domniile treceau iute,


una dup alta, Vara' fapte de valoare ; tot ce se mai vedea, erau
ceremoniile seci, cari se repetau la srbdtori... I. Aceasta conceptie ciudat5. asupra genezei operei se datorete insd necunoa-

terii genului in care se incadreaza opera i anume literatura de


ceremonial, atat de raspandit la Bizantini, care este cu totul
altceva cleat cronica istoric, obisnuitd.
Petre RFanu folosete deseori Condica lui Gheorgachi, dar
gresete cand afirmg c5. Gheorgachi a scris despre obiceiurile
curtii din ordinul lui Grigore A. Ghika 2.
D-1 N. Iorga este cel dintai istoric literar care acord5. Condicei
i autorului ei atentie: Asupra cuprinsului zice d-sa e putin
de spus. E pe atat de pretios, pe cat de neanalizabih 3. Negresit,
inteo lucrare de sintezA ca Istoria literaturii romdne, ar fi greu
sa scrie cineva pe larg i s analizeze Condica, bogath in aa de
multe amnunte ; noi totu0, aici, vom incerca o analizd sistematica a Condicei, pentrucA succesiunea diferitelor ceremonii in

opera lui Gheorgachi urmeag un plan bine definit.


Pe d-1 N. Iorga 11 preocup ins alte cloud probleme i anu me :
identificarea autorului si determinarea izvoarelor Condicei. Pentru

d-sa Gheorgachi nu poate fi altcineva decal Iorgachi sau Iordachi


Sutu, pentruca urmArqte in operA cu deosebit5 atentie i simpatie pe membrii puternicii familii a Sutetilor 4. Se schiteazd
chiar o biografie a autorului, urmArit in documente, incepand cu
7 Oct. 1777 0 sfarOnd cu anul 1802.
Manuscrisul grecesc cu nr. 116 din Biblioteca Academiei Romane, care nu este altul decat portofoliul Dr. Sutzu (1740-1766)
studiat de V. A. Urechia 5 (aceastA identificare a rimas neobservatA

'

Aron Densusianu, Istoria linzbei Si literaturei romdne, Iasi 1885, p. 186

(in ed. II, Iasi 1894, p. 234).


Lefile si veniturile boierilor Moldovei in 1776. Document de la Grigorie
A. Ghica V.V. publicat cu o introducere de Petru Rdscanu, Iasi 1887, p. III;

repet'a greseala si la p. XLV.


3 N. Iorga, Istoria literaturii romine in secolul al X VIII-lea, vol. LBucuresti

1901, p. 496-499 (In ed. II, Istoria literaturii rominevi, II, Bucuresti
1926, p. 554-557).
Ibidem, ed. II, Bucuresti 1926, p. 554.
5 Vezi mai sus. p. 6, nota 3.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

d-lui N. Iorga si in ed.

II, Buc. 1926) da prilej d-sale a se

pronuni a si mai precis asupra autorului i asupra izvoarelor Con-

dicei. Autorul, Iordachi sau Iorgachi Sulu, este stranepotul lui


Constantin Sutu, zis Draco, fost capuchehaie a Moldovei la 1711.
El a avut Ins un frate
adaoga d-1 N. Iorga acest frate un
fiu, poet, scriitor, diplomat, autorul interesantului carnet grecesc

(ms. gr. 116), iar fiul acestui nepot al Dracului e Iordachi, care
a redactat
Condica de obiceiuri 1. Si, pentruca interesantul
carnet grecesc cuprinde, cum am mai spus, intre altele, trei fragmente 2 de ceremonial, faptul acesta determina pe d-1 N. Iorga
si ajunga la concluzia c Gheorgachi a redactat Condica dupa
insemndrile acestea ale tatalui sau.

Deci, in timp ce V. A. Urechia socotia fragmentele de ceremonial din portofoliul dr. Sutzu posterioare Condicei, d-1
N. Iorga, nu numai ca le socoteste anterioare, dar le considera

in stransd dependenta cu Condica lui Gheorgachi, careia i-au


folosit ca izvoare.
Nu voiu lamuri aceasta controversa in introducere, pentruca'
prin ea nu urmaresc altceva, decat s arat care este stadiul actual
al cercetarilor in jurul Condicei ce-mi propun a o studia. Sigur este
insa ca i a1i cercetdtori ai nostri au admis parerea d-lui Iorga 3
Pentru a incheia aceasta introducere, trebue sa mai amintesc
si parerile lui D. Russo, care a determinat, cel dinthi, genul

literar in care se incadreaza opera: In timpul Fanariotilor in


special, se dadea o deosebit important: ceremonialului 0 nu
N. Iorga, 1st. lit. rom., II, Buc. 1926, p. 556; N. Iorga, Docurnente privitoare la familia Callimachi, vol. I, Buc. 1902, p. CXVII, nota 1: Condica de
ceremonii a lui Iordachi S'uttt.
2 Academia Romand ms. gr. 116, f. 7 r.: TL cpirr et. & x&p.r, ixetvo; Orcoil
inco'cyer. 1th

ouxapeptou yepp.Onn. xcd yo6vocv et; Eva ccii06vrriv xati

v -hvipocv ToTi

eamytou (Ce trebue s facti acela care se duce cu firman de mucarer si cu


F. 25 r.: 'II TCepep.6vra (Simi) ytve.rou. Tv
blari la Domn in ziva alaiului).
Traprzy.ov-Ip To", Odyroiv (Ceremonia care se face in ajunul Bobotezei).
F. 25
V.
26 r.: 'H -repep.dvt.x Onoii ytve-rat Tiv tpv TiLv Oeopavekov (Ceremonia

care se face in ziva Bobotezei). C. Litzica, op. cit., p. 397, n'a observat
aceastil din urmil ceremonie.
3 Gli. Adamescu, Istoria literaturii romdne (Biblioteca pentru toti), p.
169; S. Puscariu, Istoria literaturii romdne. Epoca veche, ed. II, Sibiiu 1930,
p. 245; P. P. Panaitescu, Ceildtori poloni in girile romdne (Academia Romanal,
Studii si cercetiiri, XVII), Buc. 1930, P. 260, in indice: Gheorgaki, al doilea
logofilt (Sulu) *.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

lipsesc anume tratate cari prescriu foarte amanuntit ceremoniile


si obiceiurile ce se fac la ocaziuni solemne, ba chiar i la ocaziuni
cu totul ridicule .
D. Russo a pus intr'altfel i problema izvoarelor: in condica lui
Gheorgachi al doilea logo fat gasim intre altele: ceremonia domniei
noud, aind vine domnul in scaun, cerernoniele in ziva nasterii domnului, la Sidntul V asile, ceremoniile ce se fac la solii straini, etc.,
ceremonii cari au fost inspirate, parte de cartea lui Constantin
Porfirogenit "ExOemq 7-ng Pacrad.ou Tgecoc (Descrierea ceremoniilor curtii), parte din cartea lui Pseudo-Codin: Ilept Tidy
Opcpt.xf.(i.p.) (Despre demnitatile palatului) 1.
Mergand pe urma acestor precizari i pe urma altora sugerate
de d-1 N. Cartojan, caruia Ii aduc i pe aceasta cale deosebite mul-

tumiri, am ajuns in posesia unui bogat material de investigatie.


Datele pe care ni le da d-1 G. Pascu in Istoriea literaturii romine

din secolul XV III. I. Cronicarii moldoveni i munteni, Buc.


1926, p. 94-95, nu adaoga nimic la cele cunoscute ; in ultimul
rand ( opera este foarte interesanta pentru terminologiea vremii ),

d-sa pune insa o problema foarte indreptAit i insemnath, a


carei clocumentare va avea partea ei in monografia de fata.
Problemele care raman deci deschise unei monografii asupra
Condicei sunt urmatoarele: 1. Determinarea genului de literatura

aceasta luata in sensul larg al cuvantului

din care face

parte. 2. Dece acest gen a culminat in literatura romilneasca prin


Condica lui Gheorgachi, in vremea domniei lui Grigorie Calimachi.
3. Analiza completa a operei, care sti pue in adevarata lui Iuminil
ceremonialul politic, cel bisericesc, elementul etnografic i cel
folkloric, elementul descriptiv i narativ. 4. Izvoarele. 5. Studiul
limbii. 6. Autorul probahil i personalitatea lui culturala, pentruca,
dupticum se va vedea, de o identificare a lui precisd nu poate fi
vorba, lipsind documentele necesare. 7. In sfarsit, circulatia operei
i studiul editiilor.
Am gasit absolut necesar, in urma studiului ediiiIor, sa public
textul Condicei dupd manuscrisul original 2
N'am inteles sa fac un comentar editiei, intrucat insuO studiul
ce precede publicatia textului constitue un fel de comentar. Arha1 D. Russo, Elenizmul in Romdnia. Epoca bizantina* i fan-arioWi, Bucuresti

1912, p. 60.
2 Biblioteca Academiei Romne, ms. rom. nr. 19.

www.dacoromanica.ro

10

INTRODUCERE

ismele i strainismele ii vor gasi explicatia in capitolul cu studiul


limbii. Am gasit insa de cel mai mare folos alcatuirea unui indice
de nume proprii i de lucruri, fard de care ar fi fost greu pentru
cititor sri gaseasca ce-i trebue, ori de cate ori ar fi recurs la
Condicd.

In cuprinsul studiului, citatele din Condicii s'au facut pe baza


editiei de fat,a. In textul editiei am notat, la margine, numerele
foilor din manuscrisul original, cat i numerele paginilor din editia

a doua a lui M. Kogalniceanu, acestea din urma notate cu K.

www.dacoromanica.ro

LITERATURA DE CEREMONII INAINTE


DE GHEORGACHI
LITERATURA DE CEREMONII LA POPOARELE
INVECINATE

Condica de ceremonii a lui Gheorgachi, sau de obiceiuri


vechi i nouil , cum ii zice autorul insusi, nu este o cronic6 pro-

priu-zis. Elementul informativ, desi foarte bogat i interesant,


nu este de ordin istorico-politic, ci de ordin protocolar, tratnd
despre: incoronarea Domnilor, eanduiala boierilor si a divanului,
reinoirea domniei (mucareriu) i despre primirea solilor. Intr'o
alth" serie de capitole autorul arat5. diferitele ceremonii desMsurate
la curtea i biserica domneascg, cu prilejul marilor s'arbdtori, Ca:

Ajunul Crciunului, CrAciunul, Sf. Vasile, Ajunul Bobotezei si


Boboteaza inssi ; obiceiuri in postul mare, la Inviere, la Sf. Gheorghe si la Sf. Paraschiva. In legaura si imediat dup aceste capitole urmeaza expunerea festivit4i1or la instalarea rnitropolitului
sau episcopului, precum i acelea la demiterea lor. Cu aceste numeroase festivitati se intretes elemente de folklor si de cronica: obiceiuri azi dispdrute sau schimbate ; scurta naratiune a instaMrii
Domnului Grigorie Calimachi, sau amanuntita povestire a petrecerii lui Hamza Pasa la Iasi.
La Bizantini. Opera, prin aceast impdtrita inMtisare in economia ei, este unic in literatura romneasc5. veche.
Genul literar in care se incadreaz5 trebue cAutat cu cateva
secole mai inainte, la Bizantini. Gdsesc necesar s precizez ce a
fost literatura de ceremonial, aratnd i evolutia ei, nu numai
pentruc5. opera lui Gheorgachi urmeazii in multe puncte cele mai

www.dacoromanica.ro

12

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVEC1NATE

reprezentative opere bizantine ale genului, dar i pentruca la noi


opera lui Gheorgachi a fost considerat ca o opera de decadentA
literara 1, in timp ce ea, prin sobrietatea expunerii si prin exclud erea amanuntelor inutile si ridicole, intruneste toate calitatile
acestui gen 2. Studiul operelor bizantine invedereaza in ce mare
rnasura ceremonialul bizantin a patruns in toad lumea: Paradele si ceremonialul bizantin traesc pada' astazi in multe curti
moderne si chiar democratice, ba si ceva mai pompoase, desi mai
putin pitoresti 3.
Petrus Patrikios. Pentru prima data, putin material de acest gen,
aduce PetrosPatrikios;supranumit si Magister, dupa rangul de magister

ollicioram ce a ocupat la curtea imparatului Justinian (527-565).


Opera lui, Rept TcoAt.Ttx-ijc xccrao-co'camc (Despre rnduirea

1 Vezi mai sus p. 6-7.


2 MS voiu mtirgini sS dau aici numai bibliografia generalei asupra literaturii bizantine de ceremonial, pe care am si utilizat-o. Bibliografia specialei
sS se vadrt la fiecare categorie de ceremonial, in parte.
A. Rambaud, L'Entpire grec au dixieme siecle. Constantin Porphyrognte,
Paris 1870, in 60, 551 pag., dar mai ales capitolul Du role littraire de Constantin

VII, p. 51-78. Dr. Ferd. Hirsch, Kaiser Constantin VII Porphyrogennetos,


in Jahresbericht iiber die Konigstdtische Realschule.. ., sub directia lui Franz

Wenzlaff, Berlin 1873, p. 1-25. 0 autoritate in ce priveste studiul vietii


si operii liii Constantin Porphyrogenetul este germanul Dr. Hermann Waschke;
dintre multele lui studii, de aproape intereseazrt mai ales Studien zu den Ceremonien des Konstantinos Porphyrogennetos, in Zur Begrii.ssung der XXX VII.
Versammlung deutscher Philologen und Schulmanner in Dessau, Zerbst 1884,

p. 6-14. Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des ostromischen Reiches (527-1453). Zweite Auflage.
Mnchen 1897 si anume: p. 237-240 despre Petros Patrikios; p. 252-257
despre Konstantin Porphyrogennetos; p. 422-427, despre Georgios Kodinos.
Nutneroasele informatiuni bibliografice indicate de Krumbacher mdresc

valoarea lucr5rii, dar studiile citate nu se grisesc in bibliotecile din tard;


pe unele dintre ele le-am folosit in biblioteca lui Ghenadius din Atena.
H.
Leclercq, Constantin Porphyrogenete et le livre des ceremonies de la cour de
ByzancP, in Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie publicat de

Fernand Cabrol si Henri Leclercq, III, Paris 1914, col. 2695-2713 ; aici
altri bogatil bibliografie, care completeaa in mare parte pe aceea data' de
Krumbacher. Pentru materialul publicat in Byzantinische Zeitschrift (in pri-

mele 12 volume) vezi Byz. Zeitschrift, General-Register zu Band IXII,


1892-1903 alcrttuit de Paul Marc, Leipzig 1909, p. 250-251 (Konstantinos
VII Porphyrogenetos).
3 D. Russo, Lec(ie de deschidere a cursului de bizantinologie, Ianuarie 1915
(curs dictat).

www.dacoromanica.ro

LA BIZANTINI

13

cuprinde intre altele, si descrierea festivitatilor la instalarea diferitilor demnitari ; ea insa ni s'a transmis numai atata, cat a intrat in
compozitia primei car ti din De cerimoniis a lui Constantin Porphirogenetul, unde, dup concluziile celor mai multi bizantinologi

alcatueste in mod sigur capitolele 84 si 85. 0 parte din evenimentele relatate poarta pecetea contemporaneitatii, amintind pe
Justinian ca fiind in vieata 2 Pentru imparatii anteriori lui Justinian se dau amanunte care nu se pot explica, deck, ca fiind povestite de cineva mai din apropierea acelor evenimente. Aceasta a
facut pe bizantinologi sh le atribue unui contemporan. Si, pentruca
in De cerimoniis sunt amintite ca fiind dintr'ale maestrului Petru,
sau numai ale acestui Petru 3, s'a identificat acest Petru, cu Petru
Patrikios, maestru de ceremonii la curtea imparatului Justinian.
Philotheus. Pela anul 900, sub Leon-cel-intelept (886-912),
protospatarul Philotheus alcatueste o lista in care erau insirati
demnitarii bizantini i oaspetii straini in ordinea in care, conform
rangului, luau parte la ospetele dela curtea imperial: 'AxptpoAoytcc
TEA? 6ccatXmaiv xkl-rcopicov xccracr-r&crecoq xcd. LltdC6TOU TiLV CCF,CCO1.1.GCTO.Y.) Tcp6cravrtc zod TLA auvroczOEZcsoc & apxockw xAryrcopoAoyicov

-r7] c

eni AiovTog Tot,' paozpicrrov xcd aosocoTkrou ';11.tiov Poccraecog, ppd.


fe-rr-regpicp tvaLx.r. y'. ifToug ecnO x-rivewq x6cy.ou, clm' Unt (LoaoOkou

(Precizarea randuielii
ospetelor imperiale i invitarea i valoarea fiecareia dintre demnitati, alcatuit, dupa cletorologhioanele 4 vechi, in vremea iubitorului de Christos si prea inteleptului nostru imparat Leon, in luna
Septemvrie, indict. 3, anii dela facerea lumii 6408 (--=-900), de
PocatAmoi; nparcocrnocOapiou

xcd.

rivrptxXivou.

1 Krumbacher, op. cit., 239. Diferitele disculluni sunt urmilrite critic de


H. Leclercq, op. cit., col. 2699.
2 T61. el'icnOkarcerov
i.Cw Secur&rm 'Iouanvta.v6v (
pe prea evlaviosul
nostru stapAnitor Justinian), Const. Porthyrogeniti, De ceritnoniis, (titlul
complet, v. mai jos, p. 15, nota 2) I, 95, p. 432-433 (apud Leclercq, loc.
cit., nota 3, unde se trimite i la alte pagini, la care gilsim expresii ca: TO
sUaerioi.1; iw.64v szan&rol) 'Tooa-cutAvou = ale evlaviosului Domnului nostru
Justinian, etc.).
3 'EX TE)11 TO5 Mayial-pou HiTpoo, De cerinwniis, I, 84, p. 386; TO ceinoi;

Ifkpou, ibidem, I, 85, p. 388 (apud Krumbacher, op. cit., p. 239).


lOcriropt.ov = Convivium Imperatoris, cf. Du Cange, Glossarium ad scriptores mediae et infilnae Graecitatis, I, Parisiis & Lipsiac, 1905. Suidae Lexicon

graece et latine, Halis et Brunsvigae, 1853, t. II, col. 295: KX711-6(3t.ov

potcratxil

TpckrrEct. KkimopoX67Eov doctrina rituum illorum est, quibus sollenes epulae

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL LA TOPOARELE INVECINATE

14

dare Philotheiu protospiitarul imperial i atriclin). Dar i acest

tratat al lui Philotheiu s'a pastrat datorita tot lui Constantin


care 1-a intercalat in De cerimoniis, unde
formeaza capitolele 52-56 din cartea II-a. Dintre acestea, cap.
54 nu apartine lui Philotheus, ci, dupd cum aflam din titlu, este
Porphyrogenetul,

alcatuit de arhiepiscopul Epifanius al Ciprului (sec. IV) i trateazd


despre locurile de onoare ce trebue sa ocupe patriarhii i mitropolitii la ospetele imperiale
Const. Porphirogenetul. Oricat de Insemnate sunt aceste

inceputuri pentru evolutia genului, ele insa erau numai scrieri


fragmentare i unilaterale. Nu imbratiau intregul ceremonial
al curtii imperiale i nici nu subordonau aceasta descriere a
ceremonialului unei conceptii mai inalte despre vieata statului i
a monarhilor. Acela care a ridicat aceste simple insemndri la

rang de gen de sine statdtor, a fost Constantin VII Porphirogenetul, fiul lui Leon VI cel intelept. Nascut in 905, dupa
tat era nepotul marelui Vasile I Macedoneanul, iar dupa
mama nepotul Sf. Theophanes (741-775)2. Inca de tanar a
aratat aptitudini i o dorinta netiirmurita pentru studii. Biblioteca era locul unde-i petrecea tot timpul, inconjurat de o
pleiadil

de

scriitori renumiti.

In campanii militare

pleca

intotdeauna cu bibliotecd ambulanta, din care nu lipseau carti


bisericesti, militare i meteorologice 3. 0 trasaturd caracteristica a
activitatii lui de Imparat (913-959)
i chiar de scriitor a fost
traditionalismul. Increzator in vechile tactice militare si in vechile
formule magice, intreprinde o actiune vastd de colectare a vecbilor
comori literare bizantine, cu scopul de a le folosi cat mai spornic
spre binele statului i al bisericii. Urmarind aceasta, nu numai
ea' indemna i ajuta pe scriitorii generatiei lui, dar el insusi a desfaImpp. Cptanorum celebrari solebant De cerim., I, p. XXX, comentariul lui
Reiskius ; sau cum 1i zice Leclercq (1. c., col. 2700): a Trait des festins
impriaux k 0 editie independentil de textul lui Const. Porphyrogenetul a
publicat, ImpreunA cu un studiu introductiv, J. B. Bury, The Imperial
Administrative System in the Ninth Century with a revised text of the Kletorologion of Philotheos, London 1911 ; textul dela p. 131-179.
1 De cerimoniis, vol. I,
p. 791-798: 'Ent.cpavEou &pxtemax6noo Kinspou
xod torrponat.sc7.w (A lui Epifaniu,
arhiepiscopul Ciprului, aratarea locurilor de onoare ale patriarhilor i mitropolitilor) ; Krumbacher, op. cit., p. 255. De cerimoniis, vol. II, p. 892.
2 H. Leclercq, op. cit., col. 2696.

gxecaLc noorroxArptiLv noc-rptapeav .re

3 Alfred Rambaud, op. cit., p. 64.

www.dacoromanica.ro

15

LA BIZANTINI

surat o bogata activitate

Voiu trece peste alte opere ale lui i voiu

ramne la singura opera importanta pentru subiectul nostru,


anume: ["ExTeaLq

Poccraeiou TOcEecoc.] KuwaTocv-rEvou Toi5 cp.Auxpia-rou

xcd iv ccirrq.) T(7) XpLas-4.)

cdcovtiii f3ocatlei: pocatAkwg uto5

Toti aocpoyrCc-roo xcet. Ccetp.*Tou pc(crakco;


arcouNg 61PTCO; gLOV 7C01111,CC 2.

ov-racylIci

rr xo

Movrog
craetoo

(Descrierea ceremoniilor curtii imperiale. Lucrare a lui Constantin

iubitorul de Hristos si a Imparatului intru acest Hristos vesnic


imparat, fiul Imparatului Leon cel prea intelept si in veci neuitat,
fiind opera demna de silinta imperiala).
Opera nu ni s'a pastrat sub forma ei initiala, ci singurul ma-

nuscript complet 3, cunoscut, un pergament din secolul al XI1 Krumbacher, op. cit. p. 252-257.
2 Krumbacher, op. cit., p. 254. Editia de care m'am folosit este din Corpus
scriptorum historiae byzantinae : Constantin Porphyrogeniti Imperatoris, De
rerimoniis aulae Byzantinae libri duo, graece et latine, e recensione Io. Iac.
Reiskii cum ejusdem commentariis integris, vol. I, Bonnae 1829 ; vol. II,
Bonnae 1820. Vol. I cuprinde: ldmurirea lui Niebuhr (VVIII) alta din partea Directiunii colectiei (IXX) ; dedicatia lui Chr. Andreas Leich, primul
care s'a ingrijit de o editie a crtii De cerimoniis (XIXII) ; prefetele foarte
importante ale lui Reiskius, care, termindnd editia lui Leich, a insotit-o de
traducere i comentarii in limba latind (XIIIXXXI); studiul despre vieata
si faptele lui Constantin Porphyrogenetul, alcdtuit de I. Henr. Leich (XXXII
LX) ; textul cdrtii I-a (97 capitole, p. 1-443) ; urmeaza Appendix ad librum
primum. Constantini, Romanorum Imp. Porphyrogeniti, praecepta Itnperatori
Romano bellum cogitanti, ad castra pergenti, in castris agenti, in hosticum intranti et inde cum victoria in Urbem redeunti, observanda. Item de ipsius comitatu, sellariis, sagmariis, cibo, potu, supellectile vestiaria et culinare, vigiliis
castrensibus, congiariis, aliis, expositio, ad Romanum, Imp. Porphyrogenitum,
filium (p. 444-508). Textul cdrtii a II-a (56 capitole, p. 509-807). Volumul
II, 903 pag., cuprinde comentariile bogate in informatii scrise de Reiskius
(putine si de Leich) ; la pag. 905-940 indice de lucruri si de autori.
Editia inceputd de Leich i terminatd de Reiskius s'a tipdrit intai la Lipsca
1751-1754 si a fost reprodusd in Corpus script. hist. byz. 0 editie noud, in
curs de tipdrire, a dat Albert Vogt, Constantin VII Porphyrogenete. Le livre
des crmonies, Paris 1935, 2 vol., in Collection byzantine ... Guillaume
Bud *; restabileste textul grecesc si-1 traduce in limba francezd. PAnd
acum s'a publicat numai cartea I, cap. 1-46 si comentarii asupra ei. (Recensii: V. Grumel, Echos d'Orient, 35 (1936), p. 117-121. Ph. Kukules, 'Exert)*
ercreLpetacc B14av-rwc.7p, anouSav, 11 (1935), p . 458-463).
3 A rmas neobservat cercetdtorilor un ms. fragmentar i nedatat, din
Biblioteca orasului Hamburg; Ii descrie H. Omont, in Centralblatt flit. Bibliothekswesen, 7(1890), p. 364, nr. 41.

www.dacoromanica.ro

16

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

XII-lea din Biblioteca oraseneasca din Lipsca (Leipziger Stadtbibliothek) are interpolari ulterioare si disparate. Din cauza adaoselor ulterioare si a variatelor izvoare utilizate, opera n'are o unitate
de stil i forma (limba i planul) 1, ci se prezinta ca 0 o massa foarte
incurcata 2.

Nu e locul nimerit sa fac aici o analiza a operei despre ceremonial a lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul 3. Totusi e necesar

sil arat in linii generale cuprinsul operei, pentruca, dupa cum


se va vedea 4, prezinta unele analogii cu Condica lui Gheorgachi,
atat in ceea ce priveste elementele de protocol, cat si in prezentarea lor.
Ceremoniile descrise sunt religioase, civile i profane.

In cartea intaia, primele 37 capitole descriu ceremonii de


ordin religios : alaiul ce se face, cand merge imparatul la Sfanta
Sofia, precum si la intoarcerea de acolo la palat 5.

Arata protocolul desfasurat cu prilejul diferitelor sarbatori:


Boboteaza, Pastile, Inaltarea, Rusaliile, Sf. Ilie, Sf. Dumitru,
Ziva Praznuirei Sf. Cruci, Craciunul i Sf. Vasile.

Capitolele 38-64 cuprind material de ceremonii civile: la


incoronare, la nunti imperiale, cand se naste copil de imparat, si
cu prilejul infiintarilor de demnitati i functiuni superioare, sau
la ziva de nastere a imparatului.
1 Asa, cartea a II-a cuprinde in mare parte aceleasi ceremonii ca i cartea

I-a; dar, in timp ce pentru ceremoniile cartii I-a a consultat numai sursa
literar scris, pentru aceleasi ceremonii In cartea II-a, n'a consultat deca.t
traditia. Astfel, bine observa Leclercq (op. cit., col. 2697):

Le livre II semble

done, en plusieurs parties, comme un auctarium du livre I .


2 Dr. Ferd. Hirsch, op. cit., p. 23 (eine sehr verworrene Masse), sau
cum o caracterizeaz Leclercq (op. cit., col. 2696): une compilation
curieuse et indigeste .
3 0 analiza complet, bazata pe ultimele cercetri i cu o bogat6 informatie bibliograficri, a dat H. Leclercq, loc. cit. Se citeaza adesea mie mi-a
Minas inaccesibil studiul clasic al lui Bury, The Ceremonial Book of Constantine Porphyrogennetos, In The English historical review, 22(1907), p.

209-227, 417-439.
Vezi mai jos, p. 187-194, capitolul despre Izvoare.
a Rolul Sfintei Sofii si al palatului in vieala particulara si public a ImpA-

ratilor bizantini, asa cum reiese din cartea de ceremonii, s'a studiat, intre
altii, de J. Ebersolt, Le grand palais de Constantinople et le livre des Ceremo-

nies, Paris 1910 si In Sainte-Sophie de Constantinople, Etude de topographie


d'aprs les Ceremonies, Paris 1910.

www.dacoromanica.ro

47

LA BIZANTINI

0 parte insemnatA ocupd ceremonialul profan (cap. 64-83),


avAnd informatiuni despre primirea impratului in hipodrom
despre ospete, dupd care urmau jocuri i dansuri ; despre organizarea i desfAsurarea curselor, impArtirea premiilor, etc.

Materialul de ceremonial din cartea a doua, desi bogat, este


insA imprAstiat in diverse capitole distantate intre ele. Astfel,
in cap. 1-2 si 6-13, gdsim ceremoniile receptiei in palatul imperial si ale procesiunilor la diferite biserici. In capitolele 3-5,
24-25, 33-34 si 36 se arat formalitAtile ce se fac cu prilejul
numirilor si inaintArilor in diferite demnitAti si functiuni. Grisim
informatiuni cu o desvoltare mai redusA : nasterea, botezul si
tunderea noului ndscut imperial (cap. 21 23) ; sArbAtorile cunoscute
sub numele de Brumalia 2 (cap. 18) ; dansuri i receptii intre
partidele hipodromului (cap. 32-35) ; lista obiectelor si hainelor
scumpe pAstrate in palat (cap. 40-41), etc.
Scriitorul impAratpurta o grije stAruitoare sa" pue sub ochii tuturor
vechile i uitatele obiceiuri ale patriei sale si, ca pe niste flori culese de
pe ogoare, sale foloseascA spre stkilucirea incomparabild a I mperiului 3.

Intl altd parte, autorul afirma cA opera lui, care, poate, unora
li se pare nefolositoare, nu urmAreste decAt s arate demnitatea
imperiului intr'o lumin mai strAlucitoare, sA o ridice la o impodobire i glorie mai mare, pentru a fi obiect de admiratie nu numai
strainilor, dar chiar cetiltenilor bizantini 4.
1 Asupra hipodromului

le miroir de la socidtd grecque au moyen Age

cum II caracterizeazd A. Rambaud, a scris Alfred Rambaud o tez5. latin


De Byzantino Hipodromo et circensibus factionibus, Paris 1870, rezumat
apoi sub titlul Le sport et l'hippodrome a Constantinople, fn Revue des deux
mondes, 41 (1871), p. 761 794. Articolul s'a republicat de Ch. Diehl, cu
adnotdri li completari bibliografice, in A. Rambaud, Etudes sur l'histoire
byzantine, Paris (Armand Colin), 1912, p. 1-61. Albert Vogt, L'hippodrome
de constantinopole, in Byzantion, 10 (1935), p. 471-488.
2 Brumalia erau sarbaori de iarna la Romani, IncepAnd dela 24 Noernvrie-17 Dec., adic 24 zile, dup'd literele alfabetului grecesc ; v. Dr. P. Caraman,
Substratul mitologic al sarbatorilor de iarna la Romani i Slavi, Iasi 1931,

p. 4 ; extras din Arhiva, 38 (1931).


. . 11-rs StA Ljr"A incews-ric TOL'46.); 77)c PoccrOssiou tipT7); astxvug; xoal.utoTipac xcet 7rp6g Tb dicrxv.toviaTepov eacerps-tolialc xcet && Toilto accup.cca-ril; o ficr%
geveat -re =1 ikt.eTkpor.; (De cerimoniis, I, p. 3-4).
TM5TOL cpclon6vcp ;10km ix rcoUiLv kpavicracsOca x0d
pb; e5aljy077:010
4 .
XrXTVal et/LV TC;) rcapdvt t. ix0icseca cpacrrexv-hvAll., xat TC3:-rpio.w i0c7w napecopcg.tivcov

Tra0.8ocnv To% v.d3' LT ivarAvaa0ca, xcci. &snip TIME 4v07) & XeLv.d.wcav 3 psgallivouc
dc Cecrrx pm), eivrcoilTetow .erjPocc at.x.y) vmpcceiaCiat Xettir:96---tp. (De cerinioniis,I, p. 4).
2

www.dacoromanica.ro

18

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

Opera Despre ceremonii a Porphyrogenetului a fost si este mult


prquita 1 pentru bogalia informatiilor In care se oglindesc asa de
bine moravurile societatii bizantine. Pentru noi este si mai impor-

tantil, Intrucat ea reprezinta genul literaturii de ceremonial la


maximum de desvoltare i pentruca, duph cum vom vedea mai
jos (p. 63 si 191-192), a fost cunoscuta in tarile noastre, ba chiar
a influentat pe Dim. Cantemir i pe Gheorgachi, cand acestia au
descris ceremoniile curtii domnesti din Moldova.
Pseudo-Codinos. Dupa bogata opera a Porphyrogenetului, genul
literaturii de ceremonii nu a mai fost cultiva t ; de altfel, nu stim ce
s'ar mai fi putut adaogi ca protocol si ceremonial la amdnuntita expunere din cartea Despre ceremonii. Thrziu, la cAteva secole dupa
opera Imparatului Constantin VII-lea, se iveste o noua lucrare de
ceremonial, cunoscutd indeobste sub titlul: Rept TE)v OfpcpLxtdOacov
To13 naAocriou Kcovo-rocwrt.vou7raecog xoct ..r(7o'v Opytxtaw t=i)c I.Leyciaal; inxXrpiocg. (Despre oficialitatile Palatului din Constantinopole si

despre oficia1itile marei Biserici) 2. Aceasta opera, transmisa


anonim de cele mai multe manus.crise, este atribuit In allele
si anume In acelea provenite din copia facutd in prima jumatate
a secolului al XVI-lea de cunoscutul copist, Epirotul Andreas
1 Operele Porphyrogenetului sunt asa de importante pentru istoria sudestului european, incat Comisia ruso-bizantin d. istorico-lexicala din Rusia a
liotarit, In sedinta din 10 Apr. 1918, sa se reediteze De cerimoniis pe baza
colationarii cu ms. din Leipzig si cu un comentar foarte lntins. A. A. Vasi-

Bev a tradus mult din opera si pregateste un studiu asupra lui Constantin
Porphyrogenetul. (Byz. Zeit., 25 (1925), p. 507-509). Vezi i studiul asupra
activitatii literare a Porphyrogenetului, publicat de V. Laty5ev, In Vizantijskij Vremennik, vol. 22-23 (1915-1916), p. 13-20.
2 Va fi citatd sub titlul De officiis, dupa editia din Corpus scriptorum
historiae byzantinae : Codini Curopalatae de officialibus Palatii Cpolitani et
de off iciis Magnae Ecclesiae liber. Ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Bon-

nae, 1839, XII+ 435 pag. Cuprinde: dedicatia lui Jacobus Goar catre Arhiepiscopul Michael Mazarinus (p. VVII). Lamurirea lui Jacobus Gretserus,
X). Prefata lui Goar catre
primul interpretator stiintific al operii (p.
cititori (p. XXII). Textul In greceste si latineste (p. 1-108). Interpretarea
eruditd a textului, precum i explicarea altor monumente greco-latine In
legatura cu opera, redactate de Gretserus, care insa a folosit in note, si observatiuni ale lui Goar (p. 109-384). Indicele (grec i latin) sunt ale lui Gretserus (p. 385-435). Asupra operii v. Karl Krumbacher, op. cit., p. 422-427,
cu bogata bibliografie. Pentru studiile publicate in Byz. Zeitschrift (primele
12 volume) v. Generalregister zu Band, IXII (1892-1903), alcatuit de Paul
Marc, Leipzig 1909, p. 241 (Kodinos Georgios).

www.dacoromanica.ro

L A BIZANTINI

Darmarios 1

prea infeleptului curopalat

19

(Too croyoyro'cTou

Kou-

ponoVitTou), sau, land acest nume de functiune 2 drept nume


propriu, lui Curopalat.

Lucrurile, incurcate de Darmarios, au fost si mai mult incurcate de Franciscus Junius, editorul operii, la 1588 si 1596.
Editia din 1588 3 atribue opera lui Curopalat, despre care, in
Andreas Darmarios, copist cunoscut prin procedeul de a amesteca continutul operelor copiate, hick, cu greu se putea deosebi o opera de alta (asa
a facut cu metafizica lui Herennios, pe care a amestecat-o cu parti din operele
lui Philo, Alexandru de Aphrodisias, Proklos, Damaskios si Georgios Pachymeres), dar mai ales prin procedeul de a inventa titluri i autori la opere lipsite de aceste elemente (asa a facut cu 'Icrropto: cpucaxii atribuita lui PseudoJulios Polydeukes si cu opera lui Curopalat). Exista, de altfel, o intreaga
scoala de copisti cari intrebuintau aceste procedee de falsificare; v. Krumbacher, op. cit., p. 363-364. 431 si 542-543 i studiul, nefolosit de Krumbacher, scris de Dr. Ludw. Schmidt, Andreas Darmarius, in Centralblatt far
Bibliothekswesen, 3 (1886), p. 129-136.
2 Acest nume a produs multe confuziuni, liana sa se stabileasca adevaratul
lui sens. Astfel Hoefer, in Lexique de ntytologie a mers pana acolo cu confuzia, incat a socotit acest nume ca pe al unui zeu asociat Irenei, zeita pacii
(vezi Thodore Reinach, Un intrus byzantin dans le Pantheon helrnique : le
faux dieu de Kyropalates, in Byz. Zeitschrift, 9 (1900), p. 52-62). Acum
in urma M. F. Martroye, L'origine du Curopalate, in Melanges offerts a M.
Gustave Schluniberger, I, Paris 1924, p. 79-84, examinand Notitia dignitatum
Occidentis et Orientis, editata de BOcking, revizuind parerile lui J. B. Bury
asupra sistemului administrativ imperial in sec. IX, sustine cS aceastil institutie dateaza din secolul al V-lea, fiind creata la curtea imparatului Anastase (491-518): functiunea cura palatii sau curae palatiorum nu se marginea,
cum spune Du Gauge, la a intendance des batiments 4, ci un fel de e marchal
du palais sacr, disposant de toutes les troupes qui en formaient la garde
et dont l'effectif s'levait... a dix mille hommes k Cu titlul de cura palatii
mai exista i un grad secundar i subordonat, functiune exercitata de diversi

titulari, numiti insa, pentru un timp oarecare, la anumite palate.


3 Doua exemplare din aceasta rarisimd editie am gasit in Biblioteca lui
Ghenadius, din Atena ; au adnotari cu cerneala, in latineste si frantuzeste,
importante pentru discutia paternitatii. Titlul: To5 cr000rci-rou KouponoOkrou,
.nepl 176)v bcpcpwcAtcov To6 rroa.riou Kcovatcoravounazcog, xat
6pcpodcav

'Exxknatxg. Sapientissimi (Curopalatae, De Officialibus Palatii


Constantinopolitani, & officiis magnae Ecclesiae). Libellus Graece & Latine
nunc primum in lucem editus, ad historiae civilis, ecclesiasticae & totius
antiquitatis intelligentiam perutilis & necessarius. Ex bibliotheca viri
clariss. et consultiss. Julii Pacii I. V. D. Additus in fine Notarum libellus.
Cum indice rerum et verborum locupletiss. Apud Ioannem Mareschallum
Lugdunensem MDLXXXVIII. (necunoscuta lui E. Legrand). Dupti
Curopalatae urmeaza, scris de mana, cu cerneala (cca. sec. XVII): Georgii
Tijg t.t.cyZ-Kic

2*

www.dacoromanica.ro

20

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

nota dela p. 244, spune: Curopalcitae) KouponoalTou. Hoc nomen

autoris proprium videtur esse, a quo hic liber conscriptus est. In


editia aceluiasi, din 1596 1, se precizeaza pentru prima data, inca
din titlu : Fecopytou
KcAvou. Georgii Codini (sive, ut vulgo,
Curopalatae), pentru ca la pag. 20, nota 3, Junius Franciscus sa adaoge: Georgium Codinum) recopyiou Tor) Kwaivou,
alii Koatvou prius magis probo ex conjecture et librorum probatiorum

fide. De hoc autem non memini adhuc me usquam legere. Codinensem qui verlunt, a loco appellatum patent. Ego magis familiae
nomen esse putaverim. Dar, cu toata lipsa de informatie asupra autorului, totusi opera este pana azi cunoscuta ca a lui Georgios Codinos 2.

Tot atat de nesigur se poate fixa data scrierii acestei opere, pentruca ea nu este aratatd. Krumbacher (op. cit., p. 425) bazat pe
frapanta descriere ce se face imparatiei lui Joan Cantacuzen
(1341-1355), admite ca nu a putut fi scrisa inainte de 1350, ba
chiar presupune Ca autorul a trait in timpul domniei acestuia.
Opera este de mare important: pentru studiul ceremonialului, cat i pentru evolutia acestui gen de scrieri. Cuprinde 22
capitole, care se pot imparti, dupil cuprins, in patru mari grupe:
1. O/icialitti bisericevi, civile ci militare (cap. 1, 2, 5, 16 si 20),

tratand despre diferitele lor ranguri ; despre datoriile fiecdrui


demnitar in parte, la palat, sau in armata.
Codini. Apoi o Franciscus Junius, diteur de cet ouvrage c'est cache sous le
nom de Nadabus Agmonius. L'dition d6-1596 porte son veritable nom ..
(Cf. Krumbacher, boc. cit., p. 426). Pe alt exemplar al aceleeasi biblioteci,
pe titlu, cu cerneala: Auctor esse dicitur Codinus
1 Am consultat exemplarul Bibl. Ghenadius din Atena. Titlul grecesc, la
fel ca in ed. 1588; cel latinesc: Georgii Codini (sive, ut vulgo, Curopalatae...)
restul la fel ca in ed. 1588. Apoi continua: F. Junius in Latinum sermonem
transtulit, notis illustravit & recens lacunas non exiguas ope Mss. Palat.
bibliothecae August. & Scileranae supplevit. Apud Hieronymum Comasselinum, Anno CI)IDXCVI (cu cerneala: 1596). Pe fisa catalogului din sala de
citire se arata locul imprimarii: Heidelberg, amanunt observat qi de Krumbacher, op. cit., p. 426; editia insa este necunoscuta lui Legrand. Alte editii
cunoscute: Paris 1625, ed. ingrijita de J. Gretserus; Paris 1648, ingr. de J.
Goar; Venetia 1729; Bonn 1839, ingr. de Bekkerus (fiind editia de care m'am
folosit, am descris-o mai sus pe larg); editia lui Migne, Patr. gr. 102, 563-574.
2 C. N. Satha, NecOalvotil cpaoXoyfa, I, Atena 1868, p. 103 (nota 2) emite
o idee foarte ingenioasa: mai de graba crede c lui Codinos i s'a dat porecla
de Curopalat, tocmai cS. scrisese despre oficia1itile palatului, decat s admita
ca ar fi obtinut vreodata aceasta demnitate.

www.dacoromanica.ro

LA BULGARI

21

2. Itnbriicamintea demnitarilor (cap. 3 si 4), descriind atat


confectionarea hainelor, cat si a palariilor cusute cu fir de aur sau
argint, din postavuri fine sau blanuri scumpe.

3. Ceremonialul bisericesc (cap. 6-15) cuprinde partea cea


mai desvoltata si arata alaiurile si obiceiurile la Craciun, Boboteaza, Inchinarea Sf. Cruci, Florii, slujba in Saptarnana-mare,
Pastile i vizitele imparatului, facute la diferite lacasuri sfinte in
alte sarbatori ale anului.
4. Ceremonialul privind persoana imparatului insui (cap.

17-19, 21-22), o parte foarte importanta din punct de vedere


istoric, prin desele comparatii ce le face cu formele mai vechi de
manifestare protocolara. Gasim deschisil incoronarea, confirmarea
lui in domnie, precum i aratarea diferitelor obiceittri i hainele
la inmormantari i logodne imperiale.
Opera lui Pseudo-Codin a fost mult cdutata in orientul Europei ; a fost mai raspandit chiar decat opera lui Constantin Porphirogenetul, dupa cum dovedesc numeroasele copii manuscrise
din bibliotecile diferitelor manastiri
La Slavi. Bizantul exercita o puternica influen Va. asupra popoa-

relor slavice, mai intai la Bulgari 1 i Sarbi, apoi la Rusi, atat


asupra organizarii politice a statelor, asupra vieii sociale, cat si
asupra literaturii i culturii in genere. Cu toate acestea, nu exista
in nici una din literaturile slavice o opera literard, nici istorica, in
care & se evidentieze preocuparile de ceremonial. Nu avem la
Slavi nici o opera literard consacrata exclusiv studiului diferitelor ceremonii dela curte sau bisericesti. Cand se descrie cu mai
multe amanunte o ceremonie oarecare, aceasta se face incidental,

in cadrul unei opere pur istorice, iar nu ca preocupare de sine


statatoare, cum am vazut in literatura bizantina si cum e cazul
Condiceilui Gheorgachi, din literatura romneasca.
Bulgarii. Aceasta nu inseamna ea' nu se practicau asemenea
ceremonii. Din cercetarile facute pana acum in aceasta directie,
se constata, cum am spus, o asemenea vieatia de fast si protocol,
imprumutata direct dela Bizantini. La Bulgari, de pilda, tarul,
desi avea o putere ingradit in marginea atributiunilor boljarilor,
1 La Cutlumuz si Pantelimon din Muntele Athos (cf. Sp. Lambros, Catalogue of the Greek manuscripts on Mount Athos, vol. 1, Cambridge 1895, p.
299, nr. 3293 14 si p. 303, nr. 5658141.

www.dacoromanica.ro

22

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

totusi primea o veneratiune deosebita, care se manifesta mai ales


prin multimea titlurilor onorifice
Piosul si credulul cavaler cum ii zice Gaston Paris-- Robert de Clary (lib-1ga Amiens) ne povesteste, cam pe la 1210, ca la
nunta fiicei lui Boril, Maria, cu imparatul franc Henric 60 de

de vite de povard au adus zestrea ei, compusa din aur, argint,


matase si podoabe ; fiecare animal era acoperit cu catifea rosie,
care attirna dupd el ca o trena, in lungime de cdteva picioare 2.
0 idee despre bogatia 0 i gustul rafinat la curtea bulgard ne putem
face si dupd darurile pretioase ce s'au fricut de tari in diferite
imprej urari 3.

Georgius Akropolites (1217-1282) a petrecut din iarna anului

1260 pdna in vara anului 1261 la curtea arului Constantin, ca


trimis al imparatului Mihail al VI II-lea al Bizantului. S'au
nimerit, spune el, tocmai sarbatorile Nasterii si Botezului lui
Christos, cu care prilej tarii bulgari desfasoard cel mai mare fast 4 .

. .

Vanatoarea se desfdsura la curtea tarilor bulgari cu un fast


ne
si cu o pasiune deosebite. Cnd Sf. Sava a venit la Trnovo
spune Jire6ek
5
tarul Asan II il intampind, dar imediat dupd
indeplinirea acestei indatoriri oficiale, 11 pardsi pentru a se indrepta

spre palatele sale de vanatoare, unde-1 asteptau soimii i ogarii


dresati de un anumit functionar, ce se numea psari sau pesjaci ;
iar printre darurile primite de impdratul Friederich I, la 1189,
in Nis, dela Nemanja al Sdrbilor, erau
-- si animale, precum foce,
mistreti Si cerbi domestici.
Groaznica infrngere pe care au suferit-o Bulgarii din partea
SArbilor, in lupta dela Velbu'id (Sambata, 28 lunie 1330), grabi
sfarsitul acestei vieti de fast si de bogatii.
Const. Jireek, Geschichte der Bulgaren, Praga 1876, p. 387.
Insusi titlul vechiu bulgar de IA hcapb era tot una cu pocaack (cf. St.
1

Romanskij, CrimeonoeaTa THUM glcapb, in Bisarapcitn lIpernem, I (1929),

125-128.
2 Apud C. Jireek, op. cit.,p.389.Ultima editie a operii lui Robert de Clary,
La conquete de Constantinople, a publicat-o Philippe Lauer, Pa is 1924.
8 C. Jiraek, op. cit., p. 390.
Apud C. Jire6ek, op. cit., p. 389 (foloseste ed. Bonn, cap. 84, p. 187).
Vezi i Georgii Acropolitae Opera. Recensuit Augustus Heisenberg. Vol. I,
Lipsiae MCMIII, p. 17526_17610.
6 Op. cit., p. 390. Compar cu ceea ce ne informeazil D. Cantemir (Descrie-

rea Moldovei, ed. Gh. Adamescu, p. 98-99) si Gheorgachi (mai jos, p.


167-168) despre vnRoarea domnilor romani.

www.dacoromanica.ro

LA SARBI

23

Scriitorul sarb, episcopul Danilo (Daniil), ne arata ce


prada bogata de vesminte, comori i cai minunati au luat Sarbii dela
Bulgari. Tanguirea boerilor dupd tarul lor Mihail (1323-1330),
cazut in luptd, este foarte semnificativa din punctul nostru de vedere

deaceea o reproduc intreaga: unde este acum tronul tau de


aur ? unde este faima bogatiilor tale ? unde sunt perlele tale
nepretuite 1 i giuvaerurile si feluritele tale vesminte de aur ? 2.
Hegemonia in Balcani trece dela aceasta data de partea Srsi

bibor.

Cu privire la Sarbi, informatiile in acest sens sunt si mai numeroase. Vecindtatea cu Italia, legaturile cu intregul Occident prin

Ragusa (Dubrovnik), artera atat de vestita in evul mediu, au


contribuit ca vieata politica si sociala in Serbia sal se desfasoare
cu o stralucire mai mare cleat la Bulgarii ramasi izolati i apasati
de Turci. Dela 1346, cand tefan Dusan (1331-1355), in urma
stralucitelor victorii repurtate in contra Bizantinilor, se incoroneaza ca car Srbljern i Grkorn

poccraek xoci. ocot.o)cpCmhp Zep6iocg xoci.

in catedrala din Uskub, Serbia imprumuta tot mai


mult organizarea imperiului bizantin. Insusi ceremonialul incoTo.y.ccvioc;

ronarii, prin primirea coroanei si a sceptrului imperial, prin imbracarea unor vesminte de purpura, dupa moda bizantina, inseamna
o ruptura cu trecutul 3. Demnitarii curtii au imprumutat odata
cu titlurile demnitarilor bizantini i costumele de ceremonii ai
insemnele bizantinc. tefan Dugan schimba pana i felul vechiu
de a saluta boerii pe rege: in loc &A se coboare de pe cai i regele
boerul, pentru
da obisnuitele imbratisari i sarutari (era
si obiceiul salutului, fiind ambii pe cai), el introduce ceremonialul
I Mort in 1338, a fost istoricul epocii, biograful mai multor regi i episcopi predecesori lui. A jucat mare rol in vieata statului sarb, fiind consilierul
regilor si un diplomat abil. Opera lui istorica, plina" de amAnunte, este foarte

i utilizat cu mult incredere de istoricii sArbi vechi si moderni.


Descrierea creacenei lupte dela Velbuid este unul din pasagiile cele mai
plastice din opera lui istorick prin descrierea realist a tuturor mizeriilor

exact'a

rdzboiului. Cf. Pavle Popovi, La littrature yougoslave, Paris 1931, p. 17-19.

2 Apud Jire6ek, op. cit., p. 389.


3 Const. Jirgek, La civilisation serbe au moyen dge, Paris 1920, p. 7 (tra-

ducere din nemteste de L. Eisenmann, cu prefata de E. Denis, in Collection historique de l'Institut d'tudes slaves, no. 1). Aceast carte este traducerea cap. V si VI din Geschichte der Serben, vol. II, Gotha 1918, p. 3-95
(in colectia Geschichte der europaischen Staaten).

www.dacoromanica.ro

24

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

bizantin cu sarutarea piciorului. Imparatul ramanea calare, in


timp ce boerul, descalicand, saruta genunchiul imparatului 1.
Numai child primea vizita vreunui episcop, imparatul ii intampina, ii conducea calul de frau, Ii ajuta sa se coboare de pe cal
i primea apoi binecuvantarea sfnta 2.
Jirdek ne chi un interesant tablou, in care se poate urmari pas

cu pas tendinta de a imita fastul bizantin, in ceea ce priveste


ceremonialul receptiei ambasadorilor i solilor la curtea regala
sarba 3. Calugarul i scriitorul sarb Teodosije 4, precum i diferiti
cronicari bizantini, ne povestesc Ca la mesele pe carele da Stefan I

(+24 Sept. 1228) se putea asculta cu placere o muzica din tobe i


flaute. Curtea lui Stefan Urcg I (1243-1276) se prezenta destul
de saracacioasa. La curtea lui Stefan Dragutin (1276-1282),
sotia lui, Catherina, unguroaica de origine, a fost vazuta, spre
uimirea solilor, invartind vartelnita de depanat, imbracata intr'un
costum simplu. La 1299, Metochites viziteaza pe Urog II, despre
a carui curte spune ca era o copie dupa fastul bizantin, regele
fiind in costum de ceremonie, acoperit de diamante si de perle...#.
Un scriitor mai fin si cu un simt, al realitatii mai accentuat, Nicefor

Gregoras, intrebuinteaza urmatoarea email ironie fata de imitatia servila a fastului bizantin, dela curtea lui Urog III (1327):
Maimutele lucreaza dupti obiceiul maimutelor, iar furnicile dupd
acela al furnicilor ; ele nu pot face aceea ce sunt ohinuii vulturii
1 C. Jireek, op. cit., p. 89. Practica acestui fel de salut e amintita liana
si in cartile bisericesti sarbesti. Astfel, In epilogul Psaltirei tiparit la Milegeva

(pe valea Lim-ului) In 1544, de ieromonahii, instruiti in arta tiparitului la


Venetia, Mardarie i Teodor, acestia spun, textual: Va rugdm pe voi pdrinti
si frati Intru Dumnezeu i cu genuchii ne atingem, daca va fi ceva gresit,
nu prin 'nand ci prin limbd (M4 Z1 on CI W rn (WM 11 664114, ii KoirktilVAVI. KriCAIOCF
41 HI POIt'liONJ Ilk 11:161KOMIs; tqll 0IrAfTk 4TO norfrktunino. Vezi I.Karataev, Ornicanie
CASIIRAIO-PreCKIIX1. WOW% HanemaTaliblx-E. KIWIWORCIIHMH OSKILIMH, In C6opmirb

11eHig pyccKaro sinnta 0 cnoseticm IbmepaTopcmil Aitagemill Hay0-E., 1883,


p. 103).

2 G. Jiredek, La civilisation serbe, p. 89.


8 Ibidem, p. 85.
4 Nu se stie exact daca Teodosije a trait la sfarsitul secolului al XIII-lea,
sau la Inceputul secolului al XIV. Acest calugar, lnvatat la Athos si biograf
al Sf. Sava, a scris o opera cu Insusiri de roman; prin naratiunea naturala,
prin frumoasele descrieri, prin limba dal% i simpla, opera lui s'a bucurat
de o popularitate mare In timpul si dupd evul-mediu. Cf. Pavle Popovia,
La litterature yougoslave, p. 15.

www.dacoromanica.ro

LA POLONI

25

leii s faca. Fericit este deci cel care a venit in lume ca Elen
si nu ca Barbar 1
Bogatiile Sarbilor se cunosc din inventarele comorilor regelui
Vladislav (inceputul secolului al XI-lea), ale despotului George
Brancovici (1428), dar si ale numerosilor nobili 2
Cerceii femeilor, din aur sau argint, imbodobiti cu diamante,
erau asa de man i grei, Inca se atasau de par, in pieptanatura,
cu lantice de metale pretioase 3. Fruntile lor erau impodobite de
diademe speciale, facute din 29 placi de argint, fiecare din ele
purtand o perla 4.
Ar fi sa depasim prea mult scopul lucrarii noastre, daca as
continua cu relevarea unor asemenea manifestari protocolare si
de ceremonial la popoarele slavice sud-dunarene, dupil toate
izvoarele care ne stau la indemand. Am vrut numai s arat, cu un
numar mai restrans de exemple, oh' aceste ceremonii politice,
aceasta vieafa de stat si de curte a existat, fastuoasd la popoarele
sud-slavice invecinate cu noi i e de mirare cum genul literar al
ceremoniilor nu .se &este reprezentat in literaturile acestor
popoare. Importanta acestor constatari, pentru lucrarea de fatd,
este ca ele invedereaza posibilitatea imprumutului unor forme de
ceremonial bizantin pe cale indirecta, dela aceste popoare slavice
si

sud-dunarene 3.
Polonii. Popoarele slavice, dela nord-estul tarilor romnesti, n'au
atata impor Lan ha, pentru noi, ca cele din sudul Dunarii, din punctul

de vedere al ceremonialului, pentruca la primele atingeri ale


noastre cu Polonia si Rusia, noi imprumutasem formele orga-

nizarii noastre interne dela Slavii sud-dundreni. De altfel, ceremonialul dela curte n'a fost o chestiune care sa predomine in
preocuparile cercetatorilor poloni i rusi, incat, din aceasta cauza,
ne lipsesc i izvoarele necesare.
Apud Const. Jirgek, La civilisation serbe, p. 85.
2 Const. Jireek, Geschichte der Bulgaren, p. 388-389.
3 Idem, La civilisation serbe, p. 82.
4 Ibidem, p. 82.
5 N. Iorga, Le caractere commun des institutions du Sud-Est de l'Europe,
Paris 1929. Despre Indatoririle i originea dregtorilor sub influenta aceasta
bizantino-slavd, vezi C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregeitorii
in secolele XIV 5si XV, In Buletinul Comisiei istorice a Romdniei, 5, Bucureti

1927, p. 1-176 0 ace1a0, .Noi contributiuni la studiul marilor dregeitorii in


secolele XIV ft: XV, Bucure0i 1925.

www.dacoromanica.ro

26

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE

Po Ionia, prin religia ei catolica, prin puternica influenta a


renasterii italiene, s'a izolat de masa popoarelor slavice si a primit
formele culturii latine apusene. Influenta ei asupra noastra trebue

considerata mai mult ca o influenta occidentala decat slavica ;


ea a avut un caracter mai mult cultural si literar, decat de organizare politica interioara, incat nu putem gasi analogii cu ceremonialul nostru.
Fara ca ceremonialul sa iasa in evident: intr'o anumit opera
in Polonia, totusi se gasesc pasagii interesante din acest punct de
vedere in opera Historiae Polonicae a lui Ian Dlugosz (1415-1480),
in Kronilca wszystkiego iwiata (Cronica lumii intregi) a lui Martin
I3ielski (1495-1575) si in Polonia sive de situ, magistratibus, legibus
regni Poloniae a lui N. Cromer (1512-1589).

Amintesc, de pilda, relatiunea lui Bielski (dupa Ign. Chrzanowski, Historja literatury, Varsovia 1920, pag. 104-106), despre
moartea i inmormantarea lui Sigismund I (1506-1548). Fiecare
stegar de provincie, cu steagul su i blazoanele locale, mergea

pe cal in armura, urmat de 130 calareti, imbracati in brocart


de colori diferite. Inaintea sicriului mergea Ian Tarto in platosa
daruit mai inainte regelui Maximilian al Austriei. Insemnele
regale
spada, bula imperiala i sceptrul erau purtate de
inaltii demnitari. Milretia slujbelor religioase din catedralele Cra-

coviei este descrisd de Bielski cu multe amanunte: frangerea


sulijei lui Sigismund, aducerea armurei langa sicriu, inmanarea
pecetei regale tandrului rege Augusf, etc.
0 alta relatiune de ceremonial, in versuri, a scris Matei Stryikowski (1547-1582), tiparita la Cracovia, 1574, sub titlul: Przestaunego'wjazdu do Krakowa i pamieci godnej koronacjej Henryka
opisanie (Descrierea streducitei intrri in Cracovia
fi a amintirei adrnirabilei incoronliri a lui Henric de Valois).
Walezius za.

. . .

Aceasta, domnind dup primul interegn (1572-1574), a fost inco-

ronat cu atata fast, incat 1-a ispitit pe Stryikowski sa scrie o


poemti in versuri, chiar in acelasi an. La inceput autorul face o
introducere, vorbind in general despre alte celebre incoronari din
istoria universala. Incoronarea acestui fiu al Frantei, care avea
sa domneasca numai cinci luni, dar foarte sbuciumate, a avut
loc la 21 Fevr. 1574 ; autorul insa descrie i intrarea lui glorioasa
in Cracovia, la 18 Fevr. El arata cu mult scrupulozitate insiruirea participantilor, cu steaguri, calari, sau pe jos, infatisarea

www.dacoromanica.ro

LA RU$I

27

regelui, cum i s'a oferit paine si yin, cuvintele rostite regelui


cele rAspunse de el, etc. 1.
Ruii. Rusii au intensificat raporturile cu Bizantinii, dela crestinarea lor 2 si pAnA prin sec. al XVI-lea, fapt care a avut urmAri binefAcAtoare mai ales asupra indrumArii vietii crestine a Rusilor, asupra

organizArii bisericii lor si asupra formelor artistice in constructia


bisericilor si palatelor care, erau de o bogAtie strAlucitoare. Dar
treptat, Rusia iese din sfera influentii bizantine, primind reforme
occidentale i aceasta modificare a vietii Rusilor s'a ardtat, mai
intAi, in timpul domniei lui Alexis Mikhailovici (1645-1676).
Editii noua: 1843, la un loc cu alte obiceiuri in Polonia, editor Kraszewski, Varsovia 1846, la un loc cu cronica lui. Nu este lipsit de interes st
adaog cateva note bibliografice in legatura cu studiile de ceremonial in Polonia: Ferd. Bostel in Elekcya Aleksandra Jagiellnczyka (Alegerea lui Alexandru Iagelon) in Przewodnik naukowy i literacki, 15 (1887), p. 515-517, redii
ceremonialul religios al incoronarii dupa un manuscris al catedralei din Cracovia. E o scriere care s'a facut inainte de incoronare, ca sa serveased episcopilor pentru oficierea serviciului divin.
Stanislaw Kutrzeba, Koronacye Krldw i Krlowych w Polsce (Incoronarea
regilor si reginelor in Polonia), Warszawa 1918, 22 pag. + 10 gravuri; precizeaza chiar origina acestui ceremonial, ca venind dela Roma si se gaseste
intr'o eolectie de ceremonialuri, intitulata: Ordo Romanus. Dela Roma s'a
raspandit in tarile catolice, la Nernti, Francezi, Cebi, etc. Se pastreaza

copii in diferite biblioteci. lingerea n'a fost intotdeauna la fel.


Multe elernente de ceremonial se gasesc in lucrarea lui Wladislaw Lozinski,
Zycie polskie w dawnyeh wiekach (Vieata polond in veacurile trecute), editia

a 5-a ilustrata, Varsovia 1934, 251 pag. + 3 planse. E o lucrare de sinteza


in care autorul s'a servit de multe si diferite izvoare, fara sa le citeze intotdeauna. Vorbeste de imbracamintea luxoasa dela curte (p. 99); de tinuta
magnatilor la zile de sarbatoare; deschiderea dietei, la incoronare, serbari
regesti in capitala (p. 207) ; de tinuta cancelarului, de foi de zestre in lumea
nobililor, etc. La pag. 178 se reproduce un tablou care reprezinta tin banchet
la curtea regelui August I I I (1736-1763): o masa rotunda, la care stau regele,
regina, oaspetii, nelipsind taraful de lautari, impartiti in douti colturi ale salii
(o mica apropiere de vecbile petreceri din trecutul romanese).
Mai cunosc lucrarea lui Jan Stanislaw Bystrn, Historja obyczajw w
dawnej Polsce, wiek XVIXVIII (Istoria obiceiurilor in trecutul Poloniei a
veac. XVIXVIII), t. I, Varsovia 1932, t. II, 1935 (unele informatii le
datorez bundvointei d-lui Ion Chitimia, fost bursier roman la Varsovia).
3 Principesa Olga merge In 975 la Bizant pentru a confirma imparatului
patriarhului convertirea ei la crestinism; se botezase probabil mai inainte,
In Rusia. Imparat era Constantin VII Porphirogenetul care a descris in De
cerimoniis receptia i onorurile fdcute Olgal (v. S. Platonov, Histoire de la
Russie des origines a 1918, Paris 1929, p. 41).

www.dacoromanica.ro

28

CEREMONIALUL LA ROMANI

Se pare ciudat cand in Moscova pravoslavnica, diplornatul nobil


Matveiev deschide, in acest timp, un teatru de comedii in saloanele
propriului sari palat, invaI pe amicii lui arta dramatica gi-i face
sa traiasca o vieata de conventionalism si eticheta ca in apusul

Europei. Se aminteste in aceasta epoca chiar de un Ritual al


incoroneirii tarilor 1. Cu toata sliabiciunea caracterului sail, Alexis
Mikhailovici, intelegand pericolul acestor innoiri a patrunse in
mijlocul nobilimei moscovite, punea toata energia lui pentru a

mentine ordinea seculara a vietii religioase i eticheta nu mai


putin seculard a vietii dela curte 2.
De unde aceste reforme occidentale sub Alexis Mikhailovici
si sub Fedor Alexievici (1676-1682) se margineau mai ales la
vieata galanta a nobililor si la organizarea armatei dupil modelul
european, sub Petru cel Mare (1682-1725) aceste reforme modified
intreaga vieata sociala a Rusilor i patrund intregul organism de stat.

Aceste manifestdri de lux, fast si protocol din Rusia nou,


au patruns la noi si au lasat urme in diversele noastre ceremonii,
cat si in limba, in timpul veacului al XVIII-lea, prin desele atingeri ce am avut cu ei si prin desele ocupatiuni rusesti 3.
Din randurile scrise 'Ana aici se desprinde origina literaturii
de ceremonial, luata ca gen de sine statator si evolutia acestei
literaturi ; de alta parte, am vrut sa ardt vieata sociala si politica
a popoarelor invecinate, sub aspectul ceremonialului. M'am oprit
la Bulgari, Sarbi Poloni i Rusi, deoarece cu acestia atingerile
noastre au fost i mai dese si mai efective. Aceste popoare neavand
o literatura de ceremonial propriu zisa, a trebuit s ma multumese numai la relevarea elementelor de vieata sociala si politica
in legatura cu ceremonialul.

LITERATURA DE CEREMONII LA ROMANI


Dupa ce in paginile precedente am aratat care au fost operele
istorice i literare de ceremonial la Bizantini

i la popoarele slavice

inconjuratoare, cred c acum se impune o privire i asupra ceremonialului in literatura romaneased 'Ana la Condica lui Gheorgachi.

1 S Platonov, op. cit., p. 481-482. S. Soloviev, klcropiff Poccin


Apemtliwnrb Bp em ewb, vol. XIII, Moscova 1879, p. 54-92.
2 S. Platonov, op. cit., p. 487.
a N. Iorga, Histoire des relations Russo-Rountaines, I*1917, in 80 ink,
367 pag.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL LA RomANI

29

Numai privind in aceastd perspectiv5 a timpului, ne vom putea da


seama mai bine de noutatea pe care o aduce, la 1762, alcatuirea
unui asemenea manual romanesc de ceremonii ; numai din studiul
ambiantei literare se vor desprinde mai clare nevoia si imprejuearile care au determinat aparitia Condicei.
Aceastd privire istorico-literard se impune si din alt punct de
vedere. Se va face intr'un capitol intreg analiza operii lui Gheorgachi. Va fi nevoie cu acest prilej s raportdm informatiile Condicei
si la alte informatiuni mai mult sau mai putin similare, cuprinse

in diferite opere anterioare. Pentru a nu strica unitatea analizei


prin notite sau digresiuni care sil informeze pe cititor asupra
acestor opere i asupra caracterului lor de ceremonial, voiu ardta
de acum care sunt aceste opere, cine sunt autorii lor, cand le-au
scris si care este valoarea lor pentru subiectul nostru. In felul
acesta, la capitolul analizei, raportul lor cu Condica se va vedea
in mod neintrerupt.
Tin ins de acum s. fac o precizare. 0 lucrare care studiaz5
literatura romaneascd veche de ceremonial, avand ca punct central
Condica lui Gheorgachi, adic5 punctul culminant al acestui gen,

este o lucrare, in primul rand, istorico-literar. Ea deci va lua


in seamd numai produsele nationale de acest gen si le va judeca
din punct de vedere istorico-literar. Dar ideea national in veacurile trecute n'a avut o geed, nici un continut, asa de clare, de precise ca astdzi, din cauza organizrii insdsi a statului romanesc
si a evenimentelor politice. Noi am inceput prin a avea cultura
in limba slava, pentruc5. i organizarea politico-bisericeascd era

de tip slay. Inca un exemplu: din timpul Brancoveanului, la


curtea cdruia au prins rdddcini atatia strdini invdtati, mai ales
Greci, si mai departe in secolul al XVIII, o buna parte din literatura scrisd aici, la noi ci pentru noi, a imbrdcat forma limbii
grecesti, pentrucd Inii autorii erau greci sau romani, cari stiau
greceste, Idea ca aceasta sa" perieliteze ideea nationala de atunci.
Asa se explica, dac5, in randul operelor amintite, vor figura si
din cele scrise in limba greacd. Acestea au fost scrise la noi, pentru
nevoile noastre, au circulat aici; prin larga lor aplicare la vieata
nationala s'au incetalenit, fac acum parte din istoriografia greco-

romand a secolelor XVII si XVIII.


Informatiile de ceremonial din memoriile cdhltorilor strdini
caH ne-au vizitat tara, sunt i ele enorm de multe si de importante.

www.dacoromanica.ro

30

CEREMONIALUL IN LITERATURA PARENETICA

Autorii lor, izbiti de originalitatea manifestdrilor protocolare, le


descriau cu deosebita atentie, ca pe un lucru rar. Ceremonialul
rezultat din asemenea memorii de cdIdtorie ar putea forma, el
1 nsu0 subiectul unei lucrdri deosebite, dar trece de marginile
impuse lucrdrii noastre. Informatiunile acestora vor fi amintite
numai la nevoie, in capitolul analizei, in raport cu informatiunile
Condicei.

Ceremonialul la Romani, pada la Gheorgachi, 11 gdsim exteriorizat prin patru feluri de opere scrise: 1. scrieri parenetice ; 2. opere
cu caracter geografic ; 3. cronici i kronograle ; 4. opere propriu-zis
de ceremonial.

Dacd asupra primelor trei feluri de opere, cercetarea poate fi


i mai generald, intrucat elementul ceremonialului figureazd numai

sporadic in ele, asupra felului din urmd privirea va trebui s fie


cat mai atentd 0 desvoltatd.
1. ELEMENTE DE CEREMONIAL IN LITERATURA PARENETICA

Operele parenetice din literatura bizantind i, prin imitatie,


d in literatura romand, urmdreau scopul de a forma o educatie
aleasd politicd, sociald i morald principilor mo0enitori i viitorilor conductitori ai statului 1. Aceascd educatie se lacea sub
forma' de sfaturi, de inveiNturi scrise. Data fiind preocuparea
acestor opere, nu ne mirdm dacd in ele se gdsesc 0 elemente de
ceremonial. Interesant este cd primele. notiuni scrise asupra ceremonialului, la Romani, in operele parenetice 10 fac aparitia.
Inviipturile lui Neagoe Basarab. Fie ca admitem teza d-lui
N. Iorga 2, sau pe aceea a lui D. Russo 3, Inviitaturile lui Neagoe
1 Literatura romana parenetica este studiata de putini: D. Russo, Elenizmul, p. 58-60. N. Cartojan, 4 Ceasornicul Domnilor * de N. Costin si originalulspaniol al lui Guevara, in Revista Istoricd Romdnd, 3 (1933), p. 159-171
si 334-346 ; acelasi, in Literatura rorndnd in epoca fanariotd, curs univenitar
tinut in anii 1932-1933 si 1937-1938, la Facultatea de litere din Bucuresti,

p. 312-333si 284-300.
2 Ultima formulare din Istoria tit. romdnesti, introducere sinteticii, Buc.
1929, p. 56: o Si Neagoe a avut de sigur un astfel de ajutor (Ca cei cari au ajutat

Porfitogenetului sa scrie cartea De administrando imperio), dar sint fara


Indoiala si parti dictate de dnsul ..
3 Teza lui D. Russo se poate concentra in propriile sale cuvinte din
Studii fi critice, Buc. 1910, p. 4 : autorul este un <4 calugar admirator al lui
Neagoe, traind Inteo manastire al carei ctitor si binefacator era el (Neagoe)

www.dacoromanica.ro

INVATATURILE LUI NEAGOE

31

clitre fiul salt Teodosie este prima opera parenetica la Romani

care cuprinde elemente de ceremonial. 0 analiza a operei din


acest punct de vedere este necesara.
Capitolele care ne intereseazd sunt cele din partea a 5-6-a
si trateaza despre cinstea boerilor si a slujitorilor, tocrnirea boierilor,
despre sederea la math i despre soli (ed. N. Iorga, tiparita la Valenii-

de-Munte 1910, pag. 184-215).


Domnului
spune textul mai intai

nu i sa cade sa aiba

rudenii, ci numai slugi drepte , chiar dacd sunt recrutate aceste slugi
(demnitari, boeri) dintre cei saraci, dar cari se silesc si se nevoiesc .

Boerul trebue numit de Domn, dupa ce-i cunoaste el personal


vrednicia, iar nu dupd indemnul unora sau altora, ctici acestia,
ce-ti zic tie, pentru dansii , au luat suit&
Ocupandu-se apoi de modul cum se cade Domnilor sa saza
la masa, cand vor manca i vor bea , sfaturile care se dau, au
un caracter mai pronuntat de etichetd si protocol. Daca va avea
la masa sa glasuri i cantece, sa nu i se clued' mintea spre dansele,
sau care jocurile cele de multe feluri . Rezult din text ca boerii
cari sedeau la masa domneasca aveau locurile lor anumite: Asijderea, chid sezi la masa si vrei sd aduci la masa boierii cei mari
pi cei de al doilea i cei mai mici i pe altii pe toti, sa Ii pazesti
locurile, ca, la a doua sedere, s nu li schimbi . Dar interesanta
este aici conceptia de a privi lucrurile, pentruca pretindea sa nu se
schimbe locurile i rangurile la masa, nu pentru a nu se abate
dela o reguld de ceremonial, ci pentru un motiv de ordin psihosi unde amintirea i cultul sau a trait viu prin traditie timp indelungat (sec.

XVII). 0 bibliografie cu privire la Invdjeituri, reimprospatatd, a dat St.


Glixelli, Regulile de purtare la masei in romdneste, in Rev. 1st. Rom., 3 (1933),

p. 327-336. A ramas totusi neobservata lui St. Glixelli, parerea lui P. P.


Panaitescu, dupd care Invapturile s'au scris in limba slava, probabil In a
doua jumatate a secolului al XVI, de vreun calugdr carturar, inteuna din
ctitoriile lui Neagoe si au fost atribuite acestuia din cauza cultului care i se
inchina domnitorului in manastirile ridicate de el ; cf. P. P. Panaitescu, La
litterature slavo-roumaine ( XV-eXVII-e siecles) et son importance pour
l'histoire des litteratures slaves, Praga 1931, p. 9-10. Adaog o notita, pe cat
de importanta, pe atat de nebagata in seamd: in biblioteca din Blaj a se pastreazd si cea mai veche traducere romaneasca a Invilidturilor a (cf. Al. Lupeanu,
Blajul i biblioteca lui, Blaj (1932), p. 9). 0 editie fragmentard a publicat
D. Ciurezu, Invddturile lui .Neagoe Basarab Voevod (Bucuresti) 1938, in

Biblioteca Albina (Fundatia culturald regald Principele Carol) nr.

www.dacoromanica.ro

4.

32

CEREMONIALUL IN LITERATURA PARENETICA

logic, sentimental: dac ... tu-1 pui mai jos, intr'acel ceas i se
intristeazd inima si se scArbeste 1.

Partile privitoare la soli lag & se vadd multe amnunte


privitoare la protocolul receptiei solilor. Solul este intAmpinat
cu cinste, bucate si bdutur din destul. Prezenta dregatorilor pe
langd Domn, in acele momente, se impune ba Inca imbodobiti
frumos , in timp ce toti ceilalti, boeri mai tineri sau dregatori
mai mici sd stea, pe rand, care unde-i va fi locul . Solul este
chemat s-si dea solia . Urmeazd mai multe sfaturi de cum sa
trateze cu solul, dar ele nu prezint5 important:a din punctul nostru
de vedere. Masa se servea solilor cu cinste mare cum este legea
si obiceiul . I se mai fiicea si un dar, a cgrui valoare s n'o
precupeteascd si &A i-1 dea din toad inima, incAt sii reflecteze solul:
Mare lucru! Eu de-abia as fi vilzut un lucru minunat si frumos ca

acesta, iar el iath csa mi 1-a ddruit mie ! Dar la dansul Ina. cAte
vor fi rmas ! 2.

GAsim, deci, in Inviitilturi elemente de ceremonial privitoare


la recrutarea dregtorilor, la sdvArsirea ospetelor si la receptia
solilor ; ins motivele care stau la baza acestui ceremonial sunt
de ordin etic, iar nu de ordin protocolar propriu zis. Apoi conceptia

religioas, din care sunt privite faptele, intunecd insemn6tatea


lor, Inca aceste elemente de ceremonial apar mai mult ca niste
efecte ale intelegerii divine.
Inviipturile lui Nicolac Mavrocordat. Cam pe la 1725, Nicolae

Mavrocordat intocmea, dupd modelul bizantin, pentru fiul sdu


Constantin, niste Inveiteituri. Desi ceremonialul figureazil in ele ca
element secundar, totusi, indemnurile tatAlui spre o vieat simpl,
modest, lipsit de str5lucirile desarte, venind in contrast cu
ceea ce a aplicat fiul din aceste sfaturi, contribue la interesul
acestor invatAturi. Medicul Petre Depasta din Peloponez (mort
la 1770), biograful lui Const. Mavrocordat, ne spune ca tatAl ii
intrepunea cate odat5 o inv6Tatur preliminar, initiAnd pe
tAn5r in lupta cea agitat5 a domniei pentruca sbl devind diriguitor

statului si popoarelor, acel ce cAndva pAnd la satin fu educat in


1 Vezi si lucrarea citata a lui St. Glixelli, la p. 31 (nota), de altfel, singura in limba romana, asupra regulelor protocolare la masa', din trecut.
2 Raporteaza aceste elemente la ceea ce ne da Gheorgachi, v. textul, mai
jos, p. 2691-2705 (boeriile) ; 28110-28320 (masa la Graciun) ; 30531-30635

(receptia solului).

www.dacoromanica.ro

OPERA LUI NICOLAE MAVROCORDAT

33

stiini si in ocupatiunile cu dnsele i crescut in scoala rneditatiunilor politice, consurnandu-si anii vietii in aceasta
Invdtdturile scrise poartil titlul urmdtor, transrnis cam la fel
in diferite manuscrise : 2 NooCleciat To5 dcotaitiou cc60frrou NutoXIou
Boe66aoc -r6v ut6v czkoi3 Kma-mv-L-tvov Bos66k oci)O6v.rrp 8o0ei:aar.
in gTEL
(Sfaturi ale r5posatului Domn Nicolae Vorld

care fiul sliu Constantin Vodrt, date in anul 1726).


Invatatul Domnitor Ii recomandd u pristrarea demnitritii ; dar
nu aceea pe care ti-o (Id forma exterioard, ci aceea rezultat5 din

caracterul sobru, din severitate fata de dregritori, din vieatd


corecta: Fala desartii, multele haine, multele podoabe, rnullimea
de cai, clildirile sti lipseascri. Darurile frird m5surti, fie catre strdini,
fie cdtre ai tdi, aduc nume rriu . . . Cautd sii te lipsesti de clridiri ; cold
vreme esti Domn, ai palate, cAnd esti la Constantinopole, iti ajunge
vatra p5rinteasca . Intr'altd parte ii da sfat sa nu risipeascri
averea pe mese copioase, nici in v5n5tori deptirtate, nici in plimbdri. Vedem in aceste sfatuiri influenta lecturilor bisericesti care
recomanda vieata austerA. Cerernonialul este deci infdtisat, dar
sub aspectul lui negativ.
Nicolae Mavrocordat, Teatrul politic. Dar opera pe care si-o
insuseste Domnitorul si mai mult, pentru morala ei severi si religioas5, este Teatrul politic pe care o si traduce in limba greceasca 3.
I Const. Erbiccanu, Cronicarii greci carii au scris despre Romani, in epoca
lanariotd Bucuresti 1890, p. 303.

2 Folosese textul transmis de Daponte in ms. grecesc al girnnaziului


Zographeion din Pera-Istambul, publicat de A. Papadopulos-Kerameus,
Texte grecesti privitoare la istoria romdneasca, Buc. 1909 (in colectia Hurmu-

zaki, XIII), p.
si 459-462. Vezi i Scrieri si documente grecesti privitoare la istoria Romdnilor din anii 1592-1837, culese i publicate in tonzul
XIII din documentele Hurmuzaki. . traduse de G. Murnu si C. Litzica,
I3uc. 1914, p. XLIVXLV si 415-416. Pentru alte mse , vezi E. Legrand,
Ephemirides Daces ou chronique de la guerre de qualre ans (1736-1739), vol. I,

Paris 1880, p. XXIXXXX; ibidem, vol. II, p. X XIXXVII: ms. gr. 87


din Bibliothque Nationale, copiat tot de Daponte, dupi,1 originalul Domnitorului Insui. Gh. Erbiceanu in Arhiva Soc. tiinfifice i literare, Iasi 2
(1890-1890, p. 372-377, despre o copie dupil 1770. Const. Litzica, Catalogul
ms. grecesti din Bibl. Acad. Ronzdne, p. 127 si 399 (nr. Academiei 456 si 144,

ambele din secolul al XVIII-lea).


3 Editii la 1758, 1776 (Lipsca), 1802 (Venetia) si 1933 (Volo) ;
Simonescu, 0 nouci editie din o Teatrul politic

f. Dan

tradus de Nicolae Mayrocordat,

In Rev. 1st. Rom., 4. (1934), p. 294.


3

www.dacoromanica.ro

34

CEREMONIALUL IN CRONICI

In aceasta opera sunt mai multe capitole adresate direct capetelor


incoronate, subordonandu-le puterea lor domneasca, puterii dumnezeiesti. Intre altele recomanda s uneasca puterea stapanirii
cu invaptura cartilor..., sa cinsteasca pe cei virtosi si lova,
sa citeasca cu sarguinta sfintele carti 1.
Am spicuit elementele de ceremonial transmise in societatea
romneascd veche prin intermediul operelor parenetice. Am vazut
Ca aceste elemente se marginesc mai mult Ia formularea principiilor
generale ale ceremonialului, dar nu avem o descriere precisa a
faptelor ; iar intr'alte opere parenetice 2 ceremonialul lipseste cu
desavarsire. Importanta literaturii parenetice pentru ceremonial
nu este cantitativa, nici calitativa, ei cronologith, fiind primul
mijloc literar (scris) de transmitere a ceremonialului.
2. ELEMENTE DE CEREMONIAL IN CRONICI SI HRONOGRAFE

In cronicele moldovene pada la Gheorgachi gasim putine eleme nte de ceremonial: cateva randuri la Miron i Niculae Costin,
la Pseudo-Amiras si Neculce, despre instalari domnesti, receptii
de soli si despre nunti.

Aceste fragmente abia sunt observate din multimea stirilor


p olitice, care preocupa intr'o masura mai mare pe cronicarii
moldoveni deck, pe cei munteni ; ceremonialul deci nu se des-

prinde ca o atentie speciala a cronicarilor in scopul de a ne


informa despre diferitele festivitati. La acestea ei asistau zilnic,
le indeplineau potrivit obiceiului transmis i tocmai de aceea nu
le acordau o atentie special.
1 Capitolele 15-17, ed. rornAneasct In traducerea lui Gr. Plesoianu,
torn. II, p. 69-133. Titlul complet: Theatron politicon alatuit mai IntAiu
In limba latineascd, apoi tdImdcit In cea greceascd vorbitoare de rdposatul
Intru fericire Domnul Nicolae Mavrocordat, iard acum In zilele prea IndltaLahti nostru Dornn Alexandru Dirnitrie Ghica. Prin Indemnarea si stdruirea
iubitorului de Dumnezeu Episcopul Buzeului Kyriu Kyr Chesarie. Td1mPicindu-se In romAneste de D. Grigorie Plesoianul si theorisindu-se mai pe urm
si de aIii, s'au typrit cu toatd cheltuiala cuviosului iconom al sf(i)ntei episcopii Buzeul, Kyr Filotheiu. In typografia sf(i)ntei Episcopii Buzeul. La anul
mAntuirii 1838, Octovrie in cinci. Supt direxia D. Vel pitar Vasilie Manolea.
2 Cum de pildd Pareneticele lui Agapet i InvitIciturile lui Vasilie Macedoneanul cdtre jiul situ Leon, traduse ambele din greceste In romAneste in
cursul veacului al XVIII-Iea (cf. D. Russo, Elenizmul, p. 58).

www.dacoromanica.ro

MISAIL CALL GARUL

35

Misail Cillugrul. Am vAzut ins5, cu prilejul cercetdrii operelor bizantine de ceremonial, mai ales a Porphirogenetului (v. mai
sus, p. 14 18) si a lui Pseudo-Codinos (v. p. 18-21), Ca ele cuprind
si lista diferitelor demnittiti, atributiunile lor i, cAteodat5, chiar
ceremonialul instaldrii in asemenea demnitdti. Din acest punct de
vedere, observilm Cu istoriografia ia inaintea tuturor manifesturilor
literare -vecbi, prima expunere, facutd de un pamntean, asupra
dregAtoriilor moldovenesti 1 fiind interpolarea la cronica lui
Ureche, asupra asezdmintelor lui Alexandru-cel-Bun. Aceast5.
interpolare, transmisti numai in patru msse 2 (din 11), grupate de
Const. Giurescu, editorul cronicei lui Ureche, sub sigla M, a fost
atribuita lui Misail Calugdrul, care a scris-o intre 1660-1667 3.

Fragmentul cuprinde informatii scurte, dar precise, asupra a


27

dregdtorii, incepand cu logofatul cel mare, terminnd cu pahar-

nicul al 3-lea, ardtnd atributiunile lor. Pentru unele din ele, in


afard de atributiuni, se mai aratd i unele obiceiuri ale dregdtorilor in diferite cerernonii, obiceiuri care sunt intotdeauna in lega-

turd cu atributiunile lor. Spatarul este cu obiceiu imbr5cat la


zile mari cu haind scumpd domneascd i dvorbitoriu, cu arme
domnesti incins, la spatele domnului
. Paharnicul mare, cu
obiceiu s dreaga Domnului la zile mari cu phar la mas5 .
Stolnicul mare tocmeste pre masa inaintea Domnului cu tipsiile
bucatele. Comisul mare impodobeste povodnicii in podoabe domnesti. Medelnicerul cel mare tae fripturile ce se aduc la masa
Domnului. Vamesul mare duce dulceti si cofeturi la masa Domnului la zile mari . Interpolarea, pe limgd informatiunile acestea
protocolare, mai cuprinde si altele de ordin religios : infiintarea
1 C. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregdtorii, p. 15. Autorul
in cuprinsul lucrdrii arata raportul dintre informatiunile atribuite lui Misail
5 acelea ale lui Miron Costin (in Poema polond) i D. Cantemir (in Descriptio
Moldaviae). Noi vom addoga in capitolul analizei i raportul cu Gheorgachi.

Mss 103, 169, 440, 2506 din Bibl. Acad. Romne. In Cronicele Romdniei

(ed. M. Kogalniceanu), I, p. 138-139 fragmentul este atribuit lui Grigore


Ureche. In Letopiselul Teirii Moldovei pdnd la Aron Vodd (ed. C. Ciurescu
in Conzisia Istoricei a Romdniei), Buc. 1916, p. 2021 2414, e socotit ca interpolare a lui Misail C5Iugru1 si deci reprodus in subsol. In Gr. Ureche qi Simion
Dascedu, Letopisetul Tdrii Moldovei (ed. Const. C. Giurescu in Clasicii romdni
comentali), Craiova 1934, este omis ca neavnd valoare istorica, 4 fiind rezultatul unor confuzii sau informatii gresite (p. LVII).

3 Const. C. Giurescu, prefata ed. cit., p. LVLVIII.


3*

www.dacoromanica.ro

CERI.MONIALI'L IN CRONICI

36

mitropoliei de Suceava, a episcopiilor de Roman si Radauti,


intemeierea bisericii din Vaslui, a bisericii Sf. Niculae-Domnesc din

Iasi, a manastirii Sf. Dimitrie din Suceava, toate ctitorii ale lui
tefan-cel-Mare. Ori, tocmai caracterul religios al acestor informatiuni a filcut sa se creada mai mult in paternitatea lui Misail
CalugaruP, desi s'au ridicat si obiectiuni in contra acesteipaternitati2.
Importanta fragmentului interpolat, pentru studiul dregatoriilor
exactitatea lor, se poate desprinde din studiul citat al d-lui Const.

C. Giurescu asupra marilor dregatorii. Gaud d-1 Const. C. Ginrescu caracterizeaza c aproape toate interpolarile din aceste patru
msse n' au valoare istorica 3, desigur s'a gandit la excluderea din
cuprinsul acestei caracterizari, tocmai a informatiunilor protocolane, utilizate de d-sa in studiul despre marile dregatorii 4.
Informatiunile au fost utilizate si de Miron Costin in Poema
polonci, de D. Cantemir in Descriptio Moldapiae ; prea putine au
avut de adilogat acestia la cele interpolate in cronica lui Ureche
si anume ceea ce timpul adaogase ca element non in atributdiunile fiecarui dregator.
Miron Costin. Miron Costin admite fastul la curte in li mita dispo-

nibilitatilor materiale. Dupa el, podoaba si luxul arata lipsa de


intelepciune din partea celui care le practica, sau le pretinde.
Scriind domnia a doua a lui Radu Milinea (1623-1626), afirma
ca el a Mcut mare pustie tate -Orli . Nedumerit asupra cauzei
acestei memorabile saracii, adaoga : Ce pricind are hi fostu, nu
stiu, faril de totu sburdata podoaba curtii. Nime din boieri pan
in cei alu treia, cu haine cevasi proaste sa nu hie, ca era de scarba.
Postelniceii, copiii de case cu mari podoabe i cu fotaze la cai...
Mare intunecare, ca' Domnul este sa se poarte cum birueste venitul
tarei 5.
' Const. Q. Giurescu, Gr. Ureche Si Simion Dascala. Letopisetul Tatra
Moldovei, Craiova 1934, p. LVILVII.
2 I. Minca, Din istoria culturii romdnesti, 1, Iasi 1935, p. 135-136.
3 Const. C. Giurescu, Gr. Ureche fi Simion Dasceilu, p. INII.
4 Const. C. Giurescu, Contribufiuni..., p. 15 (ca izvor), 83 (pentru vornic),
102 (pentru logollt), 115-116 (p. vistiernic), 127 (p. spritar), 137 (p. paharnic), 145 (p. stolnic), 152 (p. comis) si 161 (p. postelnic). Pentru valoarea
istoridi a interpol5rii, vezi si C. C. Giurescu, Noi contributiuni la studiul
rnarilor dregatorii in secolele XIV fi XV, Buc. 1925, p. 50-52.
5 Letopisetul Tarei 11.1oldovei (1594.1662), ed. Kog5iniceanu, Cronicele
Romdniei, 1, p. 287.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE comN

37

Intealta parte 1 ne descrie cerernonialul receptiei solului polon,


ducele de Zbaraz 2 (la Miron Costin Cneazul Desbaraj) la Tarigrad,
in 1622, probabil dupa izvoare polone, dar si cu elemente legendare 3. Suita era de 300 ostasi, ci1Iiri, pedestri si in carete ; 'Ana si
vizitiii
spune Miron Costin erau imbracati cu ursinice ;
ciuberele cu care adapau caii erau de argint, iar potcoavele de
argint erau batute asa de slab, cu cate un cuiu, Inca, cazand pe
ulie1e Tarigradului, s se sperie Turcii de bogatia lor. Despre
trecerea solului prin tara, cronicarul spune numai crt 1-au
petrecut cu cinste .
Nicolae Costin. La fiul su, Niculae Costin, ceremonialul este
tratat cu mai multa bogatie de amanunte. Ne vom opri, de pildri, la
pasagiul de ceremonial exotic din marea lui compilatie de cronici:
*

Despre obiceele Leibor cand facA crai nou 4. Incoronarea se facea

la Cracovia ( la Cracau ), in biserica Episcopiei lui Stanislav, cu


episcopi, tot clerul i o sfetnicii craiei . Craiul este adus dela

curte la biserica cu alai, in care, fireste, aveau loc i coalele.


Craiul este imbracat in haine episcopesti, ceea ce arata gat de
bine conceptia divinA ce aveau despre regi si imparati. Printre
insemnele puse pe altar, in afara de coroana, sceptru i sabie,
figureazd i un mar de aur, rotunzirea lumei inchipuindA . Dupti

multe rugaciuni, cantece i oraii, craiul se desbraca de hainele


preotesti, primind apoi ungerea cu sfantul mir. Imbracat in alte
haine, cele craiesti, primeste pe rand insemnele, insotite de armmite oratii, dupa care obarsescii ortinduielile i obiceiurile coronatiei . A doua zi dup incoronare, ispravnicii targului aduc
in tipsie de aur, acoperit cu tafta rosie, cheile targului, facute
de aur i alte daruri . Desi exotic, ceremonialul acesta este insemnat, fiind cea dintai incercare la cronicarii nostri, de a-i consacra

un capitol unitar si de sine statator.


In privinta izvorului folosit de N. Costin pentru acest pasagiu,
trebue sa precizez cd a urmarit traducerea in polond a cronicei
1 Ibidem, p. 284-285.
2 P. P. Panaitescu, Ceildtori poloni in Nrile romdne, Bucuresti 1930, p.

13-21.
3 Al. Cioranescu, Dela Gesta francezd la Miron Coslin, in &vista Fundatiller Regale, 1 Mai 1934, p. 384-394, unde se precizeazil si izvoare similare
din literatura medieval5. francezil.
4 M. Kogillniceanu, Cronicele Romciniei, f, p. 176 (nota 21-1770 400-403.

www.dacoromanica.ro

38

CEREMONIALUL IN CRONICI

lui Guagnini (1538-1614), Sarmatiae Europeae descriptio. Intre


versiunea latina si. cea polond a cronicei exista mici deosebiri.
In ceea ce priveste tema noastra de ceremonial, versiunea latina
prezinta ceremonialul de mai sus pentru incoronarea lui Henric
de Valois I, la fel reprodusa si de Pistorius 2 Traducerea lui
M. Paszkowski prezinta acelasi ceremonial de incoronare, insa
pentru Sigismund al III-lea 3, in timp ce N. Costin arata aceast
ceremonie cand scrie de moartea lui Albert, craiul lesesc
(+1502).
Trecand la cealalta opera a lui si anume Cronica domniilor lui
Niculae Mavrocordat fi a lui D. Cantemir, observam ca, mai
mult ca M. Costin, Niculae, fiul, se ocupa de caftane, de insta1616 domnesti, imbracaminte, despre soli, despre conace, deci un
material destul de bogat.
Astfel intrarea lui Niculae Mavrocordat in Iasi (25 Ian. 1710)
a fost cu mare pohfalii, cu alaiu imparatesca si cu iscusite podoabe 4. Biserica Sfntului Niculae din Iasi este aratatii de toti
cronicarii ca fiind locul unde mitropolitul facea ungerea Domnului.

Instalarea lui Dumitrascu Vodd Cantemir (10 Dec. 1710) se


face cu obiceiuri mai putin obisnuite, pe care cronicarul le descrie
cu oarecare mirare. In apropierea Iasilor boerii ii ies in intampinare cu tabulhana si cu alai, apoi continua : in loc de oarecare

semnii, venia inaintea lui un Turc cu o ghiga lunga de lemn,


tiind a mna 5. Dup molifta de domnie, i se citeste firmanul
in divan, apoi boerii ii sarutd mana si poala. Caimacamii sunt
linbracati in caftane, apoi domnul incepe cuvantarea, c era
slovednic la aceste adaoga Niculae Costin.
Cand Sultanul imbraca pe Alexandru Mavrocordat Exaporitul
cu bland de sobol, cronicarul adaoga imediat: aceasta este cinstea cea mai mare la Turci... si nice odata aceasta pana atunce nu
1 Sartnatiae Europeae descriptio, ed. II, Spirae, 1589, f. 29-32.
2 Polonicae historiae corpus, t. II, llasileae 1582, p. 373-379.
3 Gwanin Al., Kronika Sartnacyey, Cracovia 1611, p. 228-238. M. Stryikowski are si el o descriere a ceremonialului de incoronare (cu prilejul IntroMirii lui II. de Valois, petrecut la 21 Febr. 1574) sub titlul Matys Strykovius Preconides czytelnikowi ( = M. S. P. dare cititor), Kronika, I I, Varsovia

1846, p. 458-466 (v. mai sus, p. 26-27).


4 M. Kogalniceanu, Cronicele Romdniei, II, p. 74.
5 Ibidem, II, p. 89.

www.dacoromanica.ro

ION NECULCE

39

se Mouse, ca sa mai imbrace pe vreun crestin cu blana, nice pe


Domnd, nice pe alth cineva I.
Axinte Uricaral. Axinte Uricarul continuAnd scrierea domniei
a doua a lui Niculae Mavrocordat in Moldova, de unde o lasase
Niculae Costin, ne vorbeste intai (25 Sept. 1711) despre imbracarea caftanului, in saraiul impartesc unde inerg domnii s
sarute poala sau pamh.ntul inaintea Imparatului ; 2 si al doilea
despre ungerea lui ca Domn, in Iasii Moldovii, unde fricu i masa
mare, cu jocuri i cntece: a i dupd ce au giucatti, au daruit
Nicolai Voda tuturoru boierilor cdte un postav i cate un atlaz 3.
Alexandru Amiras. Crortica anonimei a Tarei Moldoni (1662
1733), titlu sub care a publicat-o Kogrdniceanu atribuith

ins lui Alexandru Amiras, cuprinde si ea ceremonialul insch-

unhrii lui Grigore Ghica Vodd, ba chiar cu multe amanunte.


Grigorie-Vodd a intrat in Iasi la 18 Dec. 1726. S'a dus la biserica
Sf. Niculae, unde 1-au primit mitropolitul, episcopii i preotii,
imbracati in odajdii ; a intrat in altarul bisericii i, cazand in
genuchi, a primit binecuvantarea care se citeste de obicei in asemenea imprejurari de mitropolit. Mitropolitul i-a tinut un logos in

limba moldoveneasca. S'au dus toti apoi la curte, unde a fost


inschunat de schemni-agasi. Apoi a imbracat cu caftane pe
demnitarii tarii i pe caimacami 4.
Ion Neculce. Cronica lui Neculce, atal de bogata in informatii
istorice, ca nici o alt5 cronica moldoveneasca, este mai putin insemnath din punctul de vedere al ceremonialului, care nu-1 atrhgea pe
cronicar. Abia gasim la el caeva mentiuni, cum de pildd: despre
alaiul hatmanului Buhus cu dobe, cu surle, ca unui hatman ce era
vestit 5. and are prilej s scrie mai mult, ca unul care reprezentase Moldova la nunta lui Dinu Brdncoveanu (1706), trece
repede cu vorbe ca acestea: ...care s5. zicem. nu era nunta domneasca, ce putem zice craiascd 6. Instaldrile domnesti pentru
Neculce se marginesc la imbracarea caftanului i numirea boerilor.
1 Ibidem, II, p. 73-74.
2 Ibidem, II, p. 128.
Ibidem, II, p. 131.
4 M. Kogalniceanu, Cronicele Romeiniei, III, p. 157.
Cronica lui _loan Neculce, ed. Al. Procopovici, Craiova 1932, colectia
Clasicii romdni comentafi, p. 72.
8 Ibidem, p. 225.

www.dacoromanica.ro

40

CEREMONIALUL IN CRONICI

Despre inscaunarea aceluiasi Grigore Ghica, in 1726, despre


care ne-a scris Amiras, scrie i Neculce ceva mai mult 1, parandu-i-se ceva putin obisnuit : Iar Grigorie Voda duph ce au
agiuns la Braila, n'au venit pre uscat ca alti domni, ce dela Braila
au sezut in doua saici si au venit tot pre aptl, cu multa pohvala,
zicand din trambite si din naiuri i dand si din pusce, pana ce au
agiuns la Gala ti i s'au impreunat to-0 boierii cu dansul dup obiceiu .

Istoriografia munteanit Trecand in domeniul istoriografiei


muntene, vom vedea ca si aici, ca si in cea moldoveneasca,
ceremonialul nu figureazd ca element de sine statator, ci intercalat in expunerea evenimentelor pur politice, ca element narativ
si descriptiv. Din aceasta cauza el constitue in cronici farmecul
lor literar, aducand mai mult varietate, mai mult plasticitate
Si comunicativitate.
Pasagiile in care sunt descrise, uneori mai amplu, alteori mai
sumar, asemenea ceremonii, sunt numeroase ; ma voi opri numai
la cateva dintre ele, i aceasta numai pentru a vedea cum se
incadra ceremonialul in conceptia istorica i literara a cronicarilor
munteni.
Radu Greceanu i Cronica anonim. Ceremonialul instalarii
Domnului in tron este acela descris cu mai multe arnanunte,

pentruca acestui eveniment i se acorda cea mai insemnata atentie.


Dintre instalarile domnesti, a Brancoveanului (9 Noemvrie 1688)
este mai importanta, fiind descrisa in dou cronici : a lui Radu Greceanu 2 si in Cronica anonima 3 aceasta din urma cu mai multe
amanunte.

Domnul imbraca caftanul imparatesc, i se citesc in biserica


molitvele de domnie , dupd care i se stirutd mAinile, zicandu-i-se :
multi ani .
Ibidern, p. 383-384.
2 Cronica lui Greceanu o folosesc in editia din Magazin istorie pentru
Dacia, II, p. 132-133.
Este vorba de Istoria Terei Romdnesti de la anuld 1689 incoace, continuatd
de unii Anoninni, publicata in Mar. ist. pentru .Dacia, V, p. 93-184 ; despre in-

stalarea lui Brancoveanu, v. p. 95-99. Aceasta cronica a fost atribuit de I.


G. Sbiera si N. Iorga lui Radu Popescu, caruia insa i s'a contestat paternitatea de Const. Giurescu. 0 expunere clara a discutiunilor paternitatii,
impreuna cu vederi noua, o analiza a cronicii i bibliografie, vezi N. Cartojan
Literatura ronidnd in epoca lui Const. Brdncoveanu, curs Vinut in anul 1931
1932, la Facultatea de Litere din Bucuresti, p. 147-190.

www.dacoromanica.ro

RADU GRECEANU

41

Esind din biserica Mitropoliei, incaleca calul cu toata podoaba si toti slujitorii , indreptandu-se spre curtea domneasca,
in timp ce rasunau clopotele bisericilor. La instalarea lui in scaun,
se slobod tunurile, cnta trambitasii domnesti i turcesti . Ajunsi
la curtea domneasca, intra din nou in bisericii, in cea dornneasca,

pentru depunerea juramantului pre o foaie de liar tie scrisa ,


apoi saruta toti icoana. Se duc cu totii, in sgomot de clopote
si de zicaturi , in divanul cel mare, unde diferitii grdmatici
anunta, fiecare in limba proprie, alegerea lui ca Domn. La
cateva zile soseste si confirmarea Porii, adica vizirul ii aduce

caftanul, cuca, in timp ce se dau tunuri

canta
niusicile . Sfarsindu-se i aceasta ceremonie, vizirul este condus
cartea ,

la gazda lui.
0 incoronare care impresioneaza pe Radu Greceanu, careia
i consacra dou capitole din cronica sa, este: ...coronatia lui
Si
Tukeli, cum s'au coronat a fi craiu Ardealului 1 Incoronarea
s'a facut la satul Carstianul , iar nu la Beligrad , unde este
scaun craiesc . Oastea se ridica din tabere dupil porunca cu
gatire de alaiu, s clued pe Tukeli Craiu cu pompa mare in sat, in
Carstianul . Veni Brancoveanu, Pasa, Serascheriul, au vorbit la
cortul craiului panh s'au rnduit toate ostile, cu alaiu s mearga
cinesi dupd randuiala lui. . Alaiul: ...Pasii cati era cu oastea
turceasca i dup dansii Sultanul i dupa Sultan, Domnul TariiRumanesti Costandin Voda si pre urma Domnului mergea Serascheriul, iar pre urma tuturora venia Craiul . Au intrat in biserica.
Deci numaidecat cu trambitele au inceput a zice in biserica si

cantaretii canta dupd al lor obiceiu si randuiala . Apoi popa


cel mare al lor tinu predicatie ; craiul jura. Deci pre Cabigi-

basa inca cu cinste mare acolea aducndu-l. indata imbracat-au


pe craiu cu caftanul cel imparatesc, captusit fiind cu cojoc de
samur

. Atuncea dar si Maria Sa Costandin Voda

facut-au

Craiului frumoasa oratie pentru norocirea i inaltarea ce Dumnezeu 11 invrednicise si ca sa-i fie intr'un ceas bun craiea i alte
cuvinte frumoase . Apoi s'au suit sus in case unde SerascherPasa II felicita. A doua zi, craiul facut-au ospat mare Marii Sale
lui Costandin Vodd . . Cum au venit Capegibasa imparatesc
de au adus caftane Serascheriului, Sultanului, Craiului, Domnului,
Cronica lui Radu Greceanu, ed. cit., p. 167-173 (cap. 20-21).

www.dacoromanica.ro

42

CEREMONIALUL IN CRONICI

de i-au imbracat pentru izbande ce au facut ,... intai pre Sultanul, Pasa-Serascheriul . .. 1-au irnbracat cu caftan, apoi ...
pre Tukeli Craiul si dup dansul ... pe Maria sa Costandin VIAL ..

1-au imbrkat cu caftan impdratesc si pe alti 10 boeri de-ai


Brncoveanului.

Radu Popescu. Trecand la cronica recunoscutd de toti ca a lui


Radu Popescu 1, observ5m ca ea contine multe elemente de ceremonial, si de multe ori cu note noi si pitoresti. Asa, vorbind de
incoronarea grabita a lui tefan Cantacuzino, spune &: nefiind
cu caftan gait, s'a desbrcat Mustafa Aga de contes , imbrcnd
contesul in locul caftanului. Caftanul cel oficial, adus degrab
de Bujoreanul, a lost apoi imbracat cu pompd domneasca, cu
toata taifaoa, cu zicaturi mergand si la curtea domneasc6 2. De
altfel singura calitate pe care o recunoaste cronicarul lui tefan
Voda Cantacuzino este ca avea chipul si termoniile cum se
cade 3. Instalarea lui Niculae Mavrocordat s'a facut si ea cu
pomp mare ... si alte tarimonii 4.
Un loc insemnat in intelegerea si explicarea evenimentelor
la Radu Popescu il ocup
cum zice el insusi impreunarea
IIanului cu Serascheriul , intalnire descrisa de cronicar intr'un
capitol intreg 5. Hanul Bengli-Gherei se intalnea cn Adulah Serascheriu la Smil. Corturile si mutpacul (bucatarie < turc. mutfak) se
intind cale de doua ceasuri depdrtare de locul intalnirii, unde are
loc si ospatul. Darurile ce-si fac, sunt dintre cele obisnuite: Serascherul primeste un cal alb si un armsar vanat. Dela corturi, in
drum spre Smil, mergeau calari, dar Hanul putintel mai nainte
si Serascheriul putintel mai pe urmil, ca cum ar veni capul calului
Pasii drept piciorul Hanului . Numai in oras mergea Pasa inainte
ca in chipul unui postelnic mare . Ajunsi in targ, loc ca de 100
de pasi se inchind de trei ori cu mainile la parnnt, Seraskerul duce
pe Han in saraiu cu frumoasa terimonie si se slobod 12 tunuri.

Dupil ospat, la care s'a servit cu argintdrii si cu multe bucate ,


este rndul Pasii sa ddruiasca pe Han ; acesta primeste, deci, o
1 Este vorba de Cronica Tarii-Romdnepi (1714-1729), de Radu Popescu,

publicata in Magazin istoric peraru Dacia, IV, p. 21-62, 93-178.


2 Ibidem, p. 30.
2 Ibidern, p. 38.
4 Ibidem, p. 104.
5 Ibidern, p. 160-162.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN HRONOGRAFE

43

bland de samur, 3 pungi cu bani i alte osebite daruri . *ederea

Hanului a fost de trei zile, dupa care se indreapth spre Chilia.


Nu mai putin insemnata, ca ceremonie bisericeasca, este tarnosirea Mandstirii Vacdresti, la 13 Sept. 1724, slujba la care a
oficiat mitropolitul Daniil insui, cu sfintele moate tiindu-le
in cretet

Min de uimire se arata cronicarul cu prilejul intalnirii lui


Niculae Mavrocordat Voda cu Hrisant, patriarhul Ierusalimului, in
luna lui Septemvrie a anului 1728 2. Marele sluger Mihalache Roset

iese Patriarhului intru intampinare la Dunare i-1 duce 'Ana la


Vacaresti, unde ies inainte chiar beizadelele, Constantin i Iancu
Mavrocordat ; cand a venit la Curte, insui Domnitorul a eit
inainte pand in pridvor ii acolo i-au sarutat dreapta . Cronicarul
apoi asistand la convorbirea dintre cei doi mari invatati, in spataria mica, exclama : ...mintea a ma ajunge ca s le scriu pre
largil, nu este cu putinta .
Comparand istoriografia munteand cu cea moldoveana, din
punctul de vedere al cere monialului, observam in cronicele muntene
o bogatie mai mare de amanunte i de pasagii cu protocol, pe cand

cronicarii moldoveni erau p reocupati mai mult de desfilurarea


expunerea evenimentelor politice. In linii generale, insa,

si

eeremonialul ambelor tali este infatipt la fel de cronicari.


Hronografele. Vom vedea acum ce aduc in aceasta privinta
hronografele.

Aceste vaste compilatiuni de istorie universal, in care intervine deopotriva farmecul legendelor istorice, poporane i hagio-

grafice, au format si ele, Inca din secolul al XVIII-lea, gustul


literar romanesc, caruia i- au strecurat cateva notiuni despre ceremonialul curtii imperiale bizantine si anurne ceva din majestoasa
organizare prin numeroii ei dregatori.
Ambele feluri de hronografe r omane.,ti, care reflecta cele doua
tipuri de hronografe bizantine, al lui Dorotei de Monembasia si
al lui Cigala, cuprind la sfarsit, intocmai ca in modelele lor grecesti 3, cateva pagini cu expunerea celor 79 dregatorii dela curLea
imparatilor greci, incepand fixeaza ele dela Constantin-cel1 Ibidem, p. 138-139.

2 Ibidem, p. 152-454.
3

D. Russo, Elenizmul, p. 33-38, dar mai ales p. 35-37 (nota).

www.dacoromanica.ro

44

CEREMON1ALUL 1N IIRONOORAIE

Mare. WA ce spune o copie din anul 1689 in aceasta privint:


Aicea scrisai boeriile a Inpariltaii Grecilor, carele au miluit s-au
deplinit marele Constantin t(a)riu i asemenea cu apostolii, incepatoriu i intaiu inparat Grecilor si crestinatatai, carele pusa nume
pre rand boeriilor si le tocmi precum sint aici mai gios 1. Dupa
ce insird 79 dregatorii, face urmatoarea observatiune, pe care o
gasim si in modelele lor grecesti: Acestea sint boeriile inparataii grecesti. lar boiarii cei mari de svat au fost purtand palarii in
cap dup5 obiceiu ce-au fost avand ; dece, dela boeriia ce sa chiama

Kesariu-pan ipersevastos au fost purtand pi1rii rosii cu aur,


pand la boeriia ce sa zace stratopedarhul ; iar dela acesta, pant'
la boeriia lui Curopalat, pre rand au fost purtandu palarii prisne
(prinse cu ?) sarma 2.

Felul cum traducatorii 3 au tradus in romaneste oficiile palatului din Tarigrad, arat5 cum se intelegeau la noi aceste dregatorii, atat de numeroase 4, fata de ceea ce vedeau ei la curtile voevozilor nostri. Cand acestor dregatorii le corespundea o dregiitorie
1 Ms. rom. al Academiei Romne, nr. 86, f. 423 v. Dintre ms. de hronograte aratate de D. Russo, op. cit. in nota precedenth, au Oficiile palatului
constantinopolitan, urmatoarele: nr. 108, f. 414 r. 415 v. ; nr. .3517, f. 571
r.

573 r; nr. 1469, f. 401 r 402 r.

Iatd in original, mult mai simplificatA decAt traducerea romneasdi, notita


din hronograful lui Cigala, Mot 0-15votI,K, Venetia 1650, p. cpx;'-cpxn': Ta.
'Oppbwx 7;54 Bxoaciocc -riLv Ton.ixtow, 67coi5 eTtinoysev, >cat T& iCrrr,csev oo'n-6c
6 pkyxc KCJVCETCV/Tivoc 7rpc7.yroc Troy `Pcop.cLicov Bocatlek.

2 Ms. rom. al Academiei Romne, nr. 86, f. 424 v.-425 r. $i aceastki


notitil, in original, Cigala, op. cit., p. 9)01', este mult mai simplificata: Tet
xpocsox6xxiva axol&oc .r& Lpopoilaocv &ith t11 navurcepaikaTov. Mix3t-coi5 plya
aTpx-rorreadepru. Tec 81 atpp.rx-repri axt.ciaim &t
toi3 Kooporcoadrrou.

ro

p.e-rdcAou flptc.i.p.ixtiptou pixpc.

3 Traduckorul hronografului lui Dorothei al Monembaziei, MACON) bTO ptAv,

Venetia 1631, este Grigore Dascalul BuzA, iar al lui Matei Cigala din Cipru,
Niot aUvoik, Venetia 1637 este PAtrasco Danovici. M. Gaster i I. G. Sbiera
cunosc manuscrise in care se amintesc ca traduditori pentru tipul Dorothei
al Monembaziei, Nicolae sin Mihalache si Ion Buburuzili (cf. N. Cartojan,
Legendele Troadei in lit. ()eche rorn., in Anal. Acad. Rom., Mem. sect. lit.,

Seria III, tom. III, (1925-1927), p. 78-80 ; in extras p. 22-24).


4 In versiunile romnesti se numAril 79 boeri, cate sunt expuse i in
modelele lor grecesti. Acestea insi numcirii gresit 80 de boierii. Greseala, la
Bi6Aiov itrropix6v, se explicil prin repetarea dregatoriei 6 cbtoAoo96c, trecutii
odatil la nr. vy' si a doua oaril la nr. ye. Cigala observ6 repetitia, dar,
ca EA fie la fel cu modelul, sare pur i simplu, dela nr. 78 (on') la 80 (r.').

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN IIRONOGRAFE

45

cunoscutil si la noi, titulatura era insotita de echivalentul boeriei


dela noi:
Cigala, op. cit. :

Ms. g6:

6. '0 7Cpbyrocr-rpo'c-rcop > Intaiul ostilor, adeca hatmanul.


8. '0 1./.6-roc.; 6TpccronEaci.pm; > Mare

stratopedarhu de pre

oastea pedeastra, adeca aga.


10. '0 t.tlyag xcArrocrrociAo4 > Contostavlul cel mare, adeca co-

misul eel mare.


12. '0 TCporrock6xcrrog > Proto sevastos, adeca postialnicul cel
mare.
13. '0 inLx6pv.").; > Epicurnis, adecil paharnicul cel mare.
18. '0 aoplatizog T7ig BoccrOaxT)g TpunKric > Domiastihul measai

inparatesti, adec medelnicear mare.


19. '0 int orrig Tpcmg-ig > Cei de pre giur masa, adecil modelnicearii ai cloi s'ai trei.
yuvouxeliv > Logofatul muerilor.
54. 'o stxoctorpaoc,) Dikeofilaxu, adecii socotitor de direptate, etc.
Dregatoriile carora nu le corespundeau boerii la noi, au
20. '0 Xoyo06.77);

cOin

fost traduse dupa inteles:


26. '0 7cCcv-row Toiv 9cXocr6pcov > Filosoful de presto toti filosofii.
55. '0 Oppocvcr-cp6poq > Orfanotrofosu, adeca liranitoriul de

saraci.
69. '0 801.1.6ITLY.0;

T(.7)10 eMITOXWV 9EliCKTG.P.1 >

Logofatul de toc-

mealele rasaritului, etc. etc.


Alteori aceste dregatorii au fost reproduse in forma lor greceasca, fAra de nicio explicatie, fiind complet necunoscute la noi:
1. '0 ada.c-roxpc'crcop > Savastu-crator.
14. '0 rcapoczot414.evoc 7-7,g csoeva4.)v-.; > Oparakimomenos tis
sfendonie.
15. '0 TCV-pacxotpiSilevor.-, TOLI xot.Tvog > Oparakimomenotu kitonos.

46. '0 'Ax-roucipLoc > Actu ariul, etc. etc.


Daca in operele parenetice si ale cronicarilor ceremonialul
apare ca un element disparat ; dacii in hronografe apare intr'un
mod foarte redus i nurnai ca element exotic, privind curtea imperiala constantinopolitana, cu totul altfel vom gasi ceremonialul in
operele cu caracter informativ, geografic si istoric. In acestea, serise

de Romani. pentru a informa pe straini despre tarile romane,


el apare mai individualizat si mai bine definit.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICE-ISTORICE

46

3. CEREMONIALUL IN OPERE CU CARACTER INFORMATIV, GEOGRAFIC SI ISTORIC

In manifestarile literare vechi studiate pana acum, ceremonialul s'a infatisat disparat, ca un element de infrumusetare a
stilului si a limbii si de inviorare a naratiunii. Un anumit fel de
ceremonial, acela referitor numai la dregatorii, am gasit, compact,
in interpolarea din cronica lui Ureche (v. mai sus, p. 35 36) si-1
vom gasi deasemeni, dar mult mai bogat, intr'un nou gen de opere

literare vechi: in operele cu un pronuntat caracter informativ


geografico-istoric asupra tarilor i obiceiurilor noastre. Aceste
opere le-am desprins din randul cronicilor, ele prezentandu-se
mai ales ca opere geografice. Felul cum se infatiseaza ceremonialul
in ele, este cu totul deosebit, incomparatie cu operele de pana acum.
M. Costin, Poema polonrt. In ordine cronologica, prima opera
de acest fel este Pomo polond datata de Miron Costin, din Julie
1684, la Dazsow, unde se gasea refugiat, in preajma casei regale
de vanatoare. Poerna, scrisa in versuri polone si inchinat regelui
loan al III-lea Sobieski (1674-1696), cuprinde la sfarsit mai multe
pagini, acestea in proza, despre Fungiunile Tara Moldoveil, care
se integreaza in cadrul literaturii de ceremonial. Fata de elementele
precedente, acestea ale lui Miron Costin sunt superioare prin: 1) o
prezentare mai sistematica a lor ; 2) o referire mai completa
asupra atributiunilor ; 3) o tendinta de a se arata i originea dregatoriei.

1. Functiunile sunt clasate in patru categorii:


Clerul este compus din mitropolit i episcopii de Roman, Ra&anti, Husi i cel catolic din Back'. Informatiunile despre episcopul catolic sunt nu numai mai bogate, decat despre ceilalti,
abia mentionati, dar i magulitoare pentru Polonii catolici, pentruca, spune el, dupa traditia orala a Moldovenilor, episcopul
catolic pe vremea domnilor celor vechi i intelepti, era mai sus
de cei trei vladici si sedea in fata mitropolitului .
Fungiunile laice, sunt impartite in cloud grupe, din punctul
de vedere al participarii in divan. Participa: marele logofat, cei
1 Citez du0 editia publicat de P. P. Panaitescu, Miron Costin, Istorie
in versuri polone, despre Moldova i Tara-Romeineasca (1684), Buc. 1929 (extras

din Anal. Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., Seria III, Tomul X, Mem. 7), p.
114-121, si anume versiunea manuscrisului bibliotecii Czartoryski din Cracovia, care, in ce priveste functiunile, este cea mai completd.

www.dacoromanica.ro

MIRON COSTIN, POEMA POLONA

47

doi mari vornici (al Tarii de jos si al Tarii de sus), hatmanul,


marele postelnic, marele spAtar, marele paharnic, marele vistiernic. Nu participg, sau mai bine zis participd numai in cazuri de
nevoie grabnicd, de pildA la orAnduirea haraciului : marii stolnici,
comisul, medelnicerul, sdrdarul, clucerul, sulgerul, jitnicerul,
pitarul, sdtrarul, armasul, aga i cei doisprezece vornici de poart5.
Fungiunile teritoriale, in care Miron Costin insirA pdrcAlabii
diferitelor linuturi, fie ea" unii din ei primesc alte diferite numiri,
ca starosti (cel dela CernAuti i Putna), hatman (cel dela Suceava),
vornic (cel dela Botosani). PArcAlabii au ca subalterni pe cdpitani
hotnogi, dup limba turceascA iusbasi, aclic sutasi .
2. Referin tele lui Miron Costin asupra atributiunilor sunt

mai bogate si mai precise decat cele din interpolarea cronicei lui
Ureche si chiar decAt ale lui Dimitrie Cantemir, din Descriptio
Moldaviae Gheorgachi, care nu trateazA in Candied in mod special dregtitoriile, ci atributiunile lor reies numai din deseivarfirea
diverselor ceremonii, are, fireste, date si mai putine. Miron Costin
d o deosebit importantA indatoririlor fiecirui dregAtor i aratd
insemnele fiecAruia, prin care dregAtorul se evidentia in fata
multimei, impunAndu-i o deosebit stimd ; aceste insemne contribuiau nu mai putin la imprimarea unei note de fast si solemnitate in diferite ceremonii politice sau bisericesti 2. Logoftitul cel
mare purta un baston verde, placat cu os vtipsit in galben auriu .
Marii vornici aveau baston cu impletiturA de aur pe fond albastru . Hatmanul in divan purta baston rosu impletit cu aur s, pe
&and in tabArd avea buzdugan. Postelnicul purta inaintea Domnului un baston acoperit peste tot cu argint , iar vornicii de
poart aveau bastoane vopsite numai in culoare simplA .
Un element nou de ceremonial la Miron Costin este si precizarea pentru unii dregAtori, a hainelor de sArbAtoare i descrierea
1 Pentru contributia lui Miron Costin la studiul dregatoriilor, vezi citatele

studii ale lui Const. C. Giurescu, Contributiuni... i .Noi contribufiuni...


Competenta cu care sunt tratate de autor diferitele probleme in legdtura
cu dregatoriile, mi scuteste de a relua problema, care, de altfel, privita
istoric, trece dincolo de marginile lucrarii de fata. Un studiu numai despre
personalul din cancelaria domneasca (marele logofat, logofetii 2 si 3, uricard
ri diecii) a publicat Nicolai Granada, Cancelaria domneascii in Moldova, pdrui
la domnia lui Constantin Mavrocordat, in buletinul Codrul Cosminului, 9
(1935), Cernauti 1935, p. 129-231.
2 Const. C. Giurescu, .Noi contribuliuni, p. 41-49.

www.dacoromanica.ro

48

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICE-ISTORICE

insemnatatea lor simbolica. Astfel,


marele spatar, la ceremoniile publice, imbraca o haina de brocart
i o pillarie care aminteste mitra princiara. 0 alta dovada ca el
avea dreptul de a reprezenta puterea domneasca (jus gladii), este
ca in lama Domnului mergea avand atarnata de bratul stang o
sabie, iar cu dreapta linea buzduganul.
lor, aratandu-se uneori

Mare le paharnic sedea la masa domneasca in caftan de brocart,


incins cu brat] de ma Lase rosie i umplea primul pahar la masa.
Mare le stolnic era imbracat la solemnitati intr'un caftan impodobit

cu ornamente in unde, un fel de stofa cu galon ; braul care-1 incingea era, ca si la paharnic i medelnicer, de matase rosie. In
schimb, caftanul marelui medelnicer avea podoabe in unde intretaiate. Vedein, deci, ca Miron Costin merge pana la notarea celor
mai mici amanunte. Sunt preocupari carora i reprezentantii
ceremonialului bizantin, Porphirogenetul i Pseudo-Codinos, le
acordau aceeasi insemnatate.
3. Am spus cii. Miron Costin are i preocuparea savantil de a

ne arata origina unora dintre dregatori: logoratul, hatmanul,


postelnicul i spiltarul. Functia logofatuluii a fost luata

spune

dela imparatii greci: 6 &yoc Aoyo06-rIc, din A6-yo4 i cgpco


adica purtator de cuvinte 1. Hatmanul a fost importat din Poel

Ionia de Ieremia Movila (1595-1606). Postelnicului ii corespunde


maresalul polon. Cat priveste pe spatar, acesta vine tot dela imparatii bizantini cari aveau cu acelas ceremonial pe protospatari . S'a dovedit ca niciuna dintre aceste afirmatii ale lui Miron
Costin nu rezista criticei istorice 2 Pentru noi prezinta important5
numai faptul ca el este primul cercetator roman, care ii indreapta

atentiunea spre ceremonialul bizantin, care cunoaste literatura


bizantina de ceremonial si care este izbit de analogia termenilor
dregatoriilor bizantine i romane. Ar fi prea pretentios lucru sa
cerem lui Miron Costin, la 1684, sa deosebeasca influenta bizantina
' Aceeasi prirere a sustinut N. Iorga, dar a fost combatut5 de D. Russo,
Elenizmul, p. 63, nr. 1.
2 Const. C. Giurescu, Contributiuni, p. 98-100 si 108: logofatul, imprurnutat dela Bizantini prin intermediul Slavilor de sud i anume dela
Sarbi; p. 15: hAtminia este pomenitd SIAM inteun document din 2 Apr.
1588, deci sub Petru Schiopul, sau poate chiar mai de vreme (v. nota 6, p.
15); p. 162: vornicul corespundea slujbei de maresal, iar nu postelnicul; p.
131-132: sp5tarul este probabil eun termen creiat In Moldova * dela spatli.

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

49

indirect, prin intermediul Slavilor sud-dundreni, de cea directa,


cnd astazi, dup mai bine de cloud veacuri, cercetatorii intarnpina dificultati, in deslegarea acestei probleme pentrucd tirile
despre dregatoriile bulgaresti i sarbesti stint Inca insuficiente.
Importanta mai prezinta Istoria in versuri si din punctul de
vedere al utilizarii ei. Unul dintre manuscrisele operei lui
Miron Costin, infatiseaza aceste elemente de ceremonial, cu o

bogatie de informatii mai mare decat celelalte dou ; i anume,


este un ms. fost al lui Iosif Wargalowski, secretarul pohln al lui
Constantin Cantemir, care 1-a dat la 10 Sept. 1700 unui Polon,
membru al soliei lui Rafael Leszczynski, pentru a se informa
asupra Tarii-Romanesti 1
D. Cantemir: Descriptio Moldaviae. A doua opera cu informatii
bogate asupra obiceiurilor curtli domnesti este cunoscuta
Descriptio Moldaviae, a lui Dimitrie Cantemir, terminata in
Rusia intre 1716-1717 2. Dintre predecesorii lui Gheorgachi,
Dimitrie Cantemir este cel mai de searna, opera lui tratand, ca
ci Condica de obiceiuri, desfasurarea diferitelor ceremonii politice
ai bisericesti ; in plus feta' de Gheorgachi, adaoga ceremoniile
catorva acte din vieala rustled a poporului moldovean, ca logodna,
nunta si inmormantarea.

Intinderea operei lui Cantemir, modul stiintific de a trata


chestiunea, bogatia cunostintelor i planul dupd care sunt desvoltate, fac din Descriptio Moldaviae o opera cu mult superioara
Condicei lui Gheorgachi, chiar in ce priveste ceremonialul. Ori,
tocmai aceasta superioritate ar implica un studiu mai amanuntit
si mai atent deck, asupra Condicii lnsi. Un asemenea studiu s'a
ai facut de regretatul profesor Constantin Giurescu, care a expus
la Universitate un curs (mie inaccesibil) despre Descriptio Molda1 P. P. Panaitescu, Miron Costin, Istorie in versuri polone, p. 2-3 si
ace1asi, Influenfa polond in opera qi personalitatea cronicarilor Grigore Ureche

Si Miron Costin (extras din Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., seria III, torn. IV
(1925), p. 125, nota 6).

2 Dintre lucrarile mai recente asupra operii Descriptio Moldaviae intereseaz6 subiectul nostru: I. Minea, Despre D. Cantemir, omul, scriitorul, domnitorul, Iasi 1926, p. 79-101 si 283-284. P. P. Panaitescu, Le prince Demetre Cantemir et le mouvement intellertuel russe sousPierre le Grand,in Revue
des etudes slaves, 6 (1926), p. 245-262 (in legatura cu Descriptio, p. 248,

253-255). Bibliografie cornplet, v. S. Puscariu, /st. lit. nun. Epoca veche,


Sibiu 1930, p. 238-240.
4

www.dacoromanica.ro

50

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

viae1. De alta parte, materialul pe care-1 aduce Cantemir in legatura cu dregatoriile a fost i el utilizat de Const. C. Giurescu i
pus in justa lui valoare 2 De aceea aci ne vom margini sa privim
in mod general elementul de ceremonial qi numai acela care nu se
gas ete in Condica lui Gheorgachi 3. Apoi vom fixa locul operei,
in literatura romaneasca de ceremonial.
In Descriptio Moldaviae, conceputa in trei pri, numai partea
a doua cuprinde elemente de ceremonial i este numita de autor
Pars politica 4. Din 19 capitole, caste sunt in aceasta parte, numai
12 au ceremonial. Clasificand informatiunile lui Dim. Cantemir,
le vom putea grupa in jurul a patru feluri de ceremonii:
1. Ceremonial privitor la diferite acte ale Domnitorului.
2. Ceremonial privitor la boieri gi dregeitoriile lor.
3. Ceremonialul judeceirii proceselor i
4. Ceremoniile la logodnei, nuntei ci inmormeintare, in vieala particularei, mai ales cea rusticd.

1. Actele Domnului in legatur cu vieata de stat i de curte,


sunt infatiate de Cantemir cu multe amanunte: alegerea lui la
Tarigrad, intronarea la Iai (cap. 3), confirmarea in domnie (cap. 4)
si demiterea lui (cap. 5). Urmeazd descrierea alaiului cand Domnul
ieea din palat, precum i protocolul meselor domnesti (cap. 8),
sau despre vanatorile Domnului (cap. 9). Capitolul 10, despre

inmormantarea Domnului, incheie acest ciclu.


Cu privire la Intronarea Domnilor, autorul deosebete datine
ceremonii vechi ci nouei. Cat timp a existat succesiunea ereditara
era prilej de putine ceremonii , fiind nevoie numai de o proclama-

-thine pentru urcarea pe tron 5. Mitropolitul rostea mai intai


1 Const. C. Giurescu, .Noi contribufiuni. . p. 10, nr. 4 i Contribufiuni,
P. 16, nota 3.
2 Citatele opere Contributiuni... i Noi contriburiuni.., la care sa se
adaoge studiul lui Const. Giurescu, Despre boieri, Buc. 1920 (publicatie
postuma), p. 5-9.
3 Pentru analiza partilor comune Condicei lui Gheorgachi, v. mai jos,
p. 75-111, capitolul Analiza Condicei.
Ma folosesc de urmatoarele editii: Operele Principelui Demetriu Cantemir,
tipetrite de Societatea Academica Romeinei, tomul I, Descriptio Moldaviae, Buc.

1872 (text latin, publicat de A. Papiu llarian). Dimitrie Cantenzir, Descrierea


Moldovei, tradusa de Gh. Adamescu, Buc. (a. 1935), editie ingrijita i foarte
folcsitoare prin indicele de persoane i lucruri (p. 161-168), cat i prin
explicatiile complementare.
6 D. Cantemir Descriptio Moldaviae, ed. Adamescu, p. 49.

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

51

o cuvantare. laudand pe Domnul disparut, apoi logofatul cetea


testamentul i proclama pe noul Domn, care, stand in picioare
si cu capul descoperit, raspundea pui,ine cuvinte. Dela curte mergea
cu alaiu la biserica, unde se ceteau rugaciunile obisnuite la incoro-

narea imparatilor bizantini, apoi 11 ungea cu Sf. Mir si imbraca


caftanul. Intorsi din nou la curte, Domnul primea in sala divanului felicitarea mitropolitului, a clerului, a boerilor, cari, dup
rang. i sarutau mane i poala.
Cu totul altul este modul de a se inscauna Domnul Moldovei,
zice Cantemir, de cand toate s'au turburat prin tirania Turcilor.
Despre inscaunarea Domnilor in timpul suzeranitatii turcesti
trateazd i Gheorgachi, dar numai dela venirea alaiului domnesc
la Galati, adica procesiunile locale, din tard. Condica lui Gheorgachi fiind un manual oficial al protocolului, nu inregistra deck,
datele folositoare boerilor, pentru procesiunile de aici. Existau, de
sigur, si la Tarigrad asemenea tratate de ceremonial in limba greceasca, sau in limba turca, potrivit carora se desfasurau numeroasele
ceremonii la investitura Domnului roman i unele din aceste tratate
au ajuns pang in zilele noastre 1 Altfel stau lucrurile cu Descriptio
Moldayiael Aceasta fiind opera de pura informatie pentru strainii
cari nu se cunosteau, autorul se simte dator sa dea cat mai multe

amanunte. Mai mult: Cantemir fiind un orientalist de seama,


cunoscand aceste ceremonii si din propria-i experieffta, ca fost
Domn al Moldovei, cunoscand intimitatile Curtii imperiale otomane si insasi limba turceasca toate aceste imprejurari fac din
opera lui Cantemir 11I1 izvor pretios prin autenticitatea lui, pentru
cunoasterea ceremonialului dela curtile noastre domnesti.
Fiindca Gheorgachi nu arata ceremonia investirii Domnului

la Tarigrad, voiu arata cum o descrie Dim. Cantemir 2 Vizirul


este cel care sugera sultanului pe noul Domn, printeun act
scris (talhis), care trebuia aprobat de sultan si de ministrii lui.
Criteriile dupa care vizirul recomanda pe candidatul tronului, erau
D-1 Emil Virtosu imi atrage atentia ca advocatul Vlastos din Istambul
are o tipairitur greceascd, traducere din turceste, care trateaza despre
1

diferite ceremonii ale Domnilor romni la Poartd. D-1 Vlastos a promis Inteo
scrisoare ca va traduce in limba francez5 acest tratat 5.1 va publica in Revista
Istoricd Romdmi. Scrisoarea am driruit-o arhivei Revisiei Istorice .Romdne.
D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Adamescu, p. 52-63.
4*

www.dacoromanica.ro

59

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

posibilittile de a scoate cati mai multi bani, sau insusirile lui


rzboinice. Aprobarea sultanului luat6, candidatul cerea audient vizirului, care-1 primea cu fast (functionari i servitori,
asezati in randuialii, de o parte si de alta a sAlii), II saluta cu denumirea de Principe. Acesta siiruta un caftan, pe care apoi Ii imbrca,
sruta mana vizirului i cerea protectia pentru el, cat i pentru
reprezentantul ski. la Poart (Kapu Kehaiasi). Prilejul de bucurie

mai sincerd era in camera kehaiei, dupA iesirea dela vizir. Cat
timp kehaia ii trata, imbrohorul vizirului aducea un cal frumos
impodobit Domnului, insotit de o sut de cavaleri (ofiteri superiori),

24 ceausi clri i patru alergatori pedestri, care tineau sc5rile


calului. Dupii ce Domnul era parfumat cu diferite mirodenii, obiceiu practicat la desprtirea cuiva, Domnul calare
cu acel alaiu, se indrepta spre biserica Patriarhiei din Constantinopol.

Alaiul turcesc oprindu-se la intrarea in curtea Patriarhiei,


Domnul trecea dela formele protocolare musulmane i pggne, la
forma de ceremonial bizantino-crestin. Clerul in frunte cu Patriarhul
II intampina ; se cantau axionul, ecteniile, rugilciunile de incoronare
a imp5ratilor ; i se ungea fruntea cu mir. Dupil polihronion se

incheia slujba, Domnul se sAruta cu Patriarhul, dup care era


prirnit din nou de suita turceascA, care-1 conducea acasa i primea

din partea Domnului diferite daruri.


Ziva a doua era destinat ceremoniilor de receptie a ambasadorilor strAini, care veneau st-I felicite.
In ziva a treia Domnul se supunea din nou obligatiunilor protocolare musulmane, primind steagul (sangiacul) i douil coade de
cal (tuiuri), dar platind si din indatoririle la care se obligase pentru
a lua domnia. Ceremonia investiturii la Constantinopol se incheia
prin prezentarea Domnului in fata sultanului, inainte de a pleca
spre taril, cand primea cuca, impodobit cu un surguciu din

pene de strut. In fata sultanului Domnul Ii pleaca capul panh la


p5mant, la al treilea si la al saselea pas. P6r6sind sala de audiente,
mergea deandaratelea, nefiind permis s" intoarc6 spatele sultanului. Domnul primea si dela sultan un cal, cu frau impodobit cu
aur i pietre scumpe, covor cusut in aur i argint, sabie i topuz.
Diferiti slujitori turci 11 conduceau in alaiu din nou la Patriarhie,
apoi acas, de unde pleca spre tarA, insotit pe lngi5. boierii (ten,
de numerosi Turci, cu tabulhana.

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

53

Trecand peste capitolele cu elemente de ceremonial comune


Condicei lui Gheorgachi (inscaunarea la Iasi 1, mucarerul, iesirea

la biserica, ospete, vanatoarea), voiu mai ardta cum infiltipaza.


Cantemir demiterea Domnilor din domnie si inmormantarea lor.
Capugibasa vine la Iasi cu cloud ordine, al caror continut
autorul il reproduce in intregime, ca pe un formular. Unul se adreseaza in termeni foarte politicosi Domnului demis 2, iar celalalt
caimacamilor noului Domn. Dupa cetirea decretului, capugibasa
ia de subtioard cu mare respect pe Domn si-1 coboara din tron, pe
un scaun mai jos. Dupd trei zile, cu alaiu, este pornit spre Constanin cazul cand nu i se gasete vina
tinopole, unde i se mai acorda
'Inca privilegii deosebite, precum: calul poate fi oricat de
mare
impodobit, oamenii lui continua a fi imbracati in haine de orice

coloare, (cad vreme ali crestini n'auveau voie sa poarte haine


verzi, nici cisme galbene).

Dim. Cantemir, dupd modelul tratatelor bizantine, voia s


prezinte cat mai complet actele de ceremonial domnesc, de
aceea nu lipseste nici inmormantarea 8. Iasii, capitala, iau un

aspect de doliu ce cade asupra intregei populatii, care creste in


numar considerabil prin venirea din provincie a tuturor boierilor,
a episcopilor, a tuturor egumenilor de mandstiri, sau a altor calu0'6 cuviosi. Toti au capetele descoperite pand la inmormantare
clopotele suna ziva i noaptea. Cortegiul funebru este incadrat
de trupe militare, care merg cu steagurile i armele plecate. Tristetea generald cauta s o comunice 'Ana i cailor, cdrora le provoacd lacrami, picandu-le in ochi zeamd de ceapd. Nu lipseste nici

discursul funebru, rostit de un predicator in amvon. Dacd este


inmormantat intr'o manastire, insemnele se pun pe peretele bisericii si tot acolo i se picteaza portretul 4 acest din urma amanunt
1 0 expunere amanuntita a incoron5rii lui D. Cantemir in IntAia domnie,
la 29 Martie 1693, reconstitue dupa Descriptio Moldapiae, I. Minea, Despre
Dimitrie Cantemir, p. 345-346. Mai aproape de adevar este reconstituirea
ce face N. lorga, dupa cele trei izvoare contemporane (Nicolae Costin, Neculce,
Muste), care aratil din contra, un ceremonial foarte redus si simplu ; cf. N.
lorga, Practica domneasal a unui ideolog : Dimitrie Cantenzir (Acad. Rom.,

Mem. Sect. Ist., s. III, t. XVI (1934-1935), p. 211-2191.


2 D. Cantemir, Descrierea Moldoczei, ed. Adamescu, p. 70-77.
3 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, ed. Adamescu, p. 99-100.
Compara aceste bogate date, cu putinul ce se povestestn In cronica lui
N. Costin despre inmormantarea lui Const. Cantemir (M. Kogalniceanu,
Cronicele Rorndniei, II, p. 391.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

54

ne face sa acordam o insemnata valoare de autenticitate portretelor domnesti zugrdvite pe zidurile din interioeul bisericilor.
Privind ceremonialul actelor domnesti transmis de Dim. Cantemir, constatdm din capul locului cd el este primul scriitor roman
de ceremonial, care-i acorda un interes deosebit, infatisandu-I
intr'un cadru mai complet i cu amanunte bogate. Aceasta con-

ceptie despre ceremonial o vedem si in alt opera a lui, anume


in Istoria itnperiului otoman, in care intercaleaza numeroase
descrieri i informatii cu privire la protocolul curtii imperiale
otomane si al curtilor domnesti romane, cum de pildd investirea
Domnilor romani la Constantinopol 1, la fel descrisa ca in Descriptio.

De mare importanta in literatura de ceremonial a lui Dim.


Cantemir este informatia privitoare la vieata de curte a Otoma-

nilor. Importanta este cu atat mai mare, cu cat izvoarele in


privinta acestei chestiuni sunt reduse ca numiir si de calitate
inferioara 2. Dim. Cantemir venea cu o dubla pregatire : cunostea
foarte bine limba i vieata turceasca, pentruca traise i invatase
la Constantinopol ; cat priveste protocolul turcesc, raportat la
cel romanesc, ii cunostea din proprie experientd, fiind nevoit

a-I aplica, in calitate de Domnitor. Din itnportanta ce acorda


in operele lui protocolului, deducem ea a fost un Domn iubitor
de ceremonii, pe care le savarsea intocmai, dupa datele traditionale i dupa recomandatiile protocolare curente. Asa se explica, dece

intr'o alt opera pe care o cunoastem numai din titlu (De statu
politico aulae othomanicae), s'a ocupat de Turcarum jurisdictionibus, moribus palatii, institutionibus, dogmatibus, exercituumque
ordinibus, necnon de bassalatuum (pasalacuri) numero et officialibus 3.

D. Cantemir, lstoria imp. otoman, trad. romana de Dr. Jos. Hodos,


I3uc. 1876, p. 276-279, nota 43. Pentru alte informatiuni ibidem, p. 49, nota
11 (atributiunile agrii turc) ; p. 90, nota 11 (prezentarea in pasi iuti in fata
sultanului) ; p. 163, nota 1 (sandgiak, guvernator de provincie) ; p. 201
(solemnitati la incoronarea lui Selim o, 1522) ; p. 323, nuta 6 (despre
Imprtirea bacsisurilor) ; p. 404, nota 13 (distinctiunea cu tugul la Domnii
Moldovei) ; p. 427, nota 16 (atributiunile seraskierului) ; p. 542, nota 101
(procesiunea aducerii moastelor St. Paraschiva la Iasi); p. 581, nota 3 (bulukagalari, comandantii regimentelor de ieniceri) ; p. 647, nota 10 (despre fnuzica
militar, tubulchana) ; p. 700, nota 23 (despre ceaus), etc., etc.

2 0 numarare a lor, v. I. Minea, op. cit., p. 61-62.


lbidem, p. 64 si 286.

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIA

55

2. Cu privire la ceremonialul dregAtoriilor, Cantemir are dour'


capitole speciale

Despre boierii Moldovei fi rangurile lor (cap. 6),

Despre nobilirnea Moldovei (cap. 15) si gdsim unele elemente insemnate si in cap. 8. Despre ceremoniile curlii cand ies Domnii
din palat qi cand dau ospete.
Desi autorul nu poate contesta origina slava a termenului boier,
totusi pentru origina institutiunilor ne trimite la Bizantini si citeaza
opera lui Georgius Codinos 1, in care vom gasi, spune el, aceleasi
nume, aceleasi ocupatiuni, aceleasi indatoriri de a sta la sfat . . .

etc. Generalizarea lui Cantemir s'a aratat a fi pripita, in timp ce


denumirile dregatoriilor noastre implied o tripld influentd : o
influenta bizantina, indirecta, prin intermediul sArb (logofatul,
vistierul) si bulgar (comisul), o influenta sud-slavica, sArba
(vornicul, paharnicul, postelnicul) si bulgard (stolnicul) si in sfarsit,

o influenta ungara (banul) 2.


Pe dregatori ii imparte la inceput, in cloud clase : a) boieri de
sfat sau consilieri si b) boieri de divan, sau ajutatori.

Ordinea ierarhica a boierilor de sfat si atributiunile lor sunt


aceleasi la Dim. Cantemir, ca si la Miron Costin si anume : marele
logofat, cei doi vornici, hatmanul, marele postelnic, marele spatar,
marele paharnic si vistiernicul. Amanunte privind atributiunile
lor d mai multe Miron Costin, afard de cazul vistiernicului, despre
care aflam nou la Cantemir ca n'avea scaun, nici rol in sfat ; chiar in
chestiuni bAnesti era executorul hotaririlor luate de ceilalti: mai
mult cu numele era al optulea intre sfetnici, ne spune Cantemir ;
el tinea cheile sdlii unde se tinea sfatul.
1 Dac lectiunea Curopalates et Georgius Codinus singulari commentario
persecutus est * (Ed. Acad., p. 77) nu este gresala vreunui copist, care a adogat un et inutil, atunci este negresit o confuzie la D. Cantemir, cand ne trimite
la doi scriitori de ceremonial: Curopalates si Georgius Codinos, cand in realitate a fost unul singur, Georgius Codinos Curopalates (v. mai sus, p. 18-20).
Eu cred ins di mai de grab este gresala unui copist, care, neexplicndu-si
titulatura Curopalates, 1-a considerat drept nume propriu; uitnd insa, potrivit interpretArii lui, sA acorde predicatul cu subiectul la plural, a 15.sat persecutus est, cum era In original, In loc de persecuti sunt. In orice caz, interpretarea lui G. Adamescu (ed. cit., p. 77, nr. 4), care identific6 pe Curopalates,
cu Ioanes Skylitzes (la Adamescu: Scybitzes ? I), este cu totul neintemeiatd,
pentruc Skylitzes n'a scris opere de ceremonial, ci numai o cronicA pentru

evenimentele dintre 811-1079, din istoria Bizantului.


' Const. C. Giurescu, Noi contribufiuni, p. 58.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

56

Boerii de divan sunt impartiti de cantemir in trei clase. Miron


Costin nu mai fdcea aceastd clasificare a boerilor divaniti, in care
numea 12 dregiltori. Acestia corespund celor din prima clas6 a lui
Dim. Cantemir, care insd numrd 18 (mai mult cu 6) i anume:
1. marele stolnic
2.
3.
4.

cornis

medelnicer

clucer (in ierarhia lui Miron Costin serdarul e al

4-lea si clucerul al 5-lea).


5. serdarul
6. marele sulger
7.

jitnicer
pitar
8.

9.
10.

sAtrar

armas

11.
12.

13.
14.
15.
16.
17.
18.

>>

logoMtul al II-lea
user

Pe acestia doi M. Costin Ii omite,


venind al 11-lea aga si al 12-lea
vornicii de poartti, ultimii din di-

vaniti, la M. Costin, dar omisi


de D. Cantemir.

s
*

aga

postelnicul al II-lea
logofiltul al III-lea
cApitanul de darabani
vamesul
cilminarul.

Cantemir precizeazd insd c cei dela nr. 11, 14, 15, 16, 17 si
18 erau privilegiati in aceastri clasil, desi locul lor era mai nimerit
in clasa a II-a, din cauza serviciului care-i cerea prezenti zilnic
pe lang6 principe ; dintre ei, ultimii doi (nr. 17 si 18) nu aveau nici

rmIcar loc hot:6ra in divan.


Boerii divaniti de clasa II-a sunt 13 in lista lui Dim. Cantemir,
ierarhizati astfel:
1. spiltarul al II-lea
8. sulgerul
al II-lea
2. paharnicul
a
9. jitnicerul
3. vistiernicul
a
10. pitarul
4. stolnicul
11. setrarul
5. comisul
a
12. armasul
6. medelnicerul
13. usierul
7. clucerul

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

57

Ierarhia celor 10 boeri divaniti de clasa a 1II-a este urmiltoarea:


1. postelnicul al III-lea
6. sulgerul
al II I -lea
2. spatarul
7. jitnicerul
a
3. paharnicul
8. carnaraul de sulgerie
a
4. vistiernicul
a
9. camarasu1 de jitniVa.
n
5. comisul
10. vornicii de poarta
a

(patru la numdr, nu
12 ca la Miron Costin).

In afard de acesti dregatori, recrutati toti dintre nobili, autorul


mai insira alti 18 slujbasi mai mici, numiti boierinqi. Acestia, spre
deosebire de ceilalti, nu se recrutau numai dintre nobili, ci chiar
dintre robii cei mai de jos, acordandu-li-se chiar privilegii boieresti.
Jat si lista acestor slujitori mai mici, dupd ierarhie :
j. marele camaras
10. camarasul de dulceti
2. vataful de aprozi de divan
11. camarasul de rafturi
12. pivnicerul
3. vatafu1 de stolnicei
4. vataful de paharnicei
13. logofiltul de vistierie
5. cuparul
14. camarasul de catastife
6. ciohodarul
15. camarasul de lumini
7. medelniceri (3 sau 4)
16. vornicul de targ
8. camarasul dinnauntru
17. vataful de aprozi de targ
9. vataful de copii
18. vataful de paici.

Cinci dregatori (doi vornici, un comis i doi cluceri) sunt in


slujba Doamnei.
Ca s firn completi in redarea acestei armate de slujitori dela
curtea domneasca descrisa de D. Cantemir, trebue s amintirn i pe
slujitorii de serviciu zilnic, functionari nobili cari se pregateau
' pentru demnitati mai mari .
50 camerieri ai divanului
50 aprozi de divan
24 camerieri de spatarie
24 paharnicei
12 camerieri ai cancelariei mari
24 stolnicei
3 camerieri ai Cancelariei mici
60 armasei
7 postelnicei superiori
Usieri (pentru gazduirea Turcilor trimisi dela Poarta

Tatarilor H anului).

24 (sau mai multi) postelnicei


inferiori.

www.dacoromanica.ro

si a

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFIC 0-ISTORICE

58

mici) ai curtii domnes,ti


i inceputul secolului al
XVIII-lea, vedem ca ei apropiau numarul de 450, i acestia
numai din slujitorimea civila 1. Atributiunile lor sunt ardtate
de Cantemir aproape la fiecare, dar pe acestea le voiu aminti
numai in comparatie cu cele constatate si de Gheorgachi, cateva
decenii mai tarziu, la curtea lui Grigore Calimachi. Unele din
atributiuni i anume ale boierilor din sfat si ale divanitilor de
prima clasa sunt aceleasi ca cele amintite de Miron Costin, analizate mai sus.
Insa relatarile lui Cantemir privitoare la felul boierimii dupa
origina titlului de noblete (v. cap. 15) sunt, dupti cum a constatat
C. Giurescu 2, confuze, din cauza nepreciziei cu care interpreteaza
Daca numaram dregatorii (man

dela

sfarsitul secolului al XVII-lea

situatia reizefilor, considerati mai bine colonos liberos quam nobiles.


in afard de razesi, mai numara clasa marilor boieri, a curtenilor

i a ccileirailor. La toti acestia nobletea apare ca o consecinta a


slujbei.

Nu mai putin importante pentru subiectul nostru sunt informatiile lui Cantemir despre protocolul asezarii boierilor in alai,
cand iese Domnul din palat i acela al locurilor pe care le
ocupau boierii in biserica. Pentru acestea autorul, in afara de
expunerea amanuntita, trimite si la o ilustratie 3, care insa nu
s'a gasit i deci nu exista in editia Academiei. Pentruca a existat
in intentia autorului aceasta ilustratie, pentru a nu repeta expunerea lui Cantemir, care ar trgui facuta cu aceleasi vorbe,
dar mai ales pentru a fixa printr'un procedeu cat mai practic
obligatiunile protocolare in cele cloud imprejurari amintite mai
sus, voiu reconstitui, dupd indicatiile lui Cantemir, ilustratiile
pierdute.
Sistemele de clasificare i ierarhizare ale lui Cantemir au fost primite
intocmai de Gr. G. Tocilescu, Manual de istoria Ronuinilor, Buc. 1899, p.
498-499, in capitol& Dregiltoriile in Moldova (omite ins din clasa I-a a
boierilor divaniti pe serdar i cdminar). Dela Ioan Bogdan, Docunzente priviware la relatiile Tdrii-Romanefti cu Bro.yovul i cu Tara-Ungureascd in sec.
XV,ci XVI, vol. I, 1905, p. XII, afldm cd Tocilescu a rezumat, fth s citeze,
cursul lui I. Bogdan, Vechile afezeiminte romdne ; deci i Ioan Bogdan in
acest curs tinut la Universitate la 1898, a utilizat acelasi material dela
D. Cantemir, cu privire la vechile asezdminte.
Const. Giurescu, Despre boieri, Buc. 1920, p. 5-9.

Descrierea Moldovei, ed. Adamescu. p. 93.

www.dacoromanica.ro

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

I.

ALAIUL IN DRUM SPRE BISERI CA :

.z..'

cilldrimea

crs

steagurile

-cs

cca
8
o
cA

trupa 1-lui regiment


trupa 2-lea regiment

comandan Iii

Soldatii si alergAtorii, cari cunosc drtnnurile

cilraii si alergatorii cu qefii lor


caii si tunurile primite dela sultan
-J53

marele postelnic
i postelnicei

beizadelele

.5-

0 cornisiicurtiisi sefii

.5.

DOMnul

:..-:

spiltarul

functionarii intimi
copiii de cash' cu vataful lor.

bulucbasi

pdharnici
stolnici

0 bulucbasi

3 steaguri

seimeni

seimeni

(supraveghiati de ceausi)

cd
P..

cti

(supraveghiati de ceausi)

tabulhanaoa
boierii veliti
boierii cl. I
.

cl, II
cl.

En-

0
8
;-.
ctl

III

boierii scosi din slujbli


ceat amestecatli (slugi boie-

resti, cetateni, negustori).

www.dacoromanica.ro

59

2.

ALAIUL IN BISERICA:
Altarul
i

vistiernicul (gata pentru


plata bacsisului)
stranele psaltilor moldoveni
egumenii mn'astirilor din tara

-_
O

Amvonul

greci

0
de slujbA

0
2-lea 0

logolatul al 3-1ea
logofdtul al

tronul
beizadelelor

coloan'

0
n3
tn

O
O

tronul
Domnului

postelnicul

postelnicei cu
bastoane

episcopi

mitropolitul

0 spAtarul (cu sabia pe umAr)


coloand

cd

a.

F.

-. fa

-ci

d)
0
t4 .0

,..

Ironul Doamnei

(I>

4:

cei doi vornici

coloana

a)

0 0

dom CI nitele

cameristele

coloana

boierii Mil slujbe


cApitanii de mie

alti capitani
lume amestecata

www.dacoromanica.ro

sotiile boierilor
fdr5. slujbe

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

stranele psaltilor

D. CANTENIIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE

61

Aceasta, expunere s despre rAnduiala scaunelor in biserica*, zice


Cantemir nu va fi fard interes (ed. Adamescu, p. 93) si intr'adevar

avem posibilitatea sa constatam ca cele relatate de el se practicau si la Tarigrad. Astfel, cAnd sosea Domnul la Patriarhie la
Tarigrad, pentru incoronare, descalica la o anumit piatra din
curtea Patriarhiei, unde ceausii ii adresau cuvinte solemne
la multi ani (ed. Adamescu, p. 56). La aceeasi piatra Ii
intAmpinau sau ii petreceau pe Domn toti clericii Patriarhiei.
(ibidem, p. 57). La fel in Iasi, la piatra intrarii din curtea bisericii ceausii ii strigau intru multi ani ; clerul

Ii iesea inainte
cu cddelnite, cu Sf. cruce i Evanghelia pe care o saruta Domnul
(ibidem, p. 33).

3. Planul dupa care a conceput D. Cantemir opera sa este original si larg cuprinzator, iar informatiile lui sunt foarte bogate
Si interesante. De pilda, cap. 12 (Despre juded(ile Domnului i ale
boierilor) cuprinde inforrnatii de cloud feluri: de ceremonial, descriind sala in care se tine divanul, insiruirea boierilor in divan ;
de organizare strict judecatoreasca, aratAnd felul judecatilor, eine
le facea, efectul lor, etc. Oprindu-md aici numai la informatiile
in legaturd cu ceremonialul, retinem urmatoarele obiceiuri: Domnul judeca in divan de 3-4 ori pe sapttimana ; se suspendau procesele in zilele de sarbatoare si la marile ajunuri. Sala divanului
era situatii in mijlocul palatului, iar in mijlocul salii era tronul
Domnului, impodobit deasupra cu icoana Mntuitorului, drept
judecator, la care ardea intotdeauna o candela. Pe scaunele asezate de-a-lungul peretilor din stAnga i dreapta luau locuri mitropolitul i boierii in functiune, in stAnga (dupa obiceiul Turcilor, la
care locul din stAnga este cel de onoare), iar ceilalti mai mici sau
f osti In functiune, in dreapta ; procesele erau publice. La dreapta
Domnului spatarul tinea spada. Postelnicul i postelniceii formau
un sir tot in dreapta, iar alti functionari mai mici, ca aprozii, armaseii sedeau in fata tronului domnesc. Judecata incepea printr'o
rugaciune rostit de insusi Domnitorul.
Datele lui Cantemir sunt exacte i esentiale. ComparAndu-le
cu acelea ale lui Bandinus 1, care a descris un asernenea divan pe
vremea lui Vasile Lupu, constatam oarecare schimbare dela o epoca

1 V. A. Ureche, Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierei lui Bandinus


dela 1646 (extras din Anal. Acad. Rom., Ist., s. II, t. 16), Bun. 1895, p.
CXLVIICXLVIII si p. 146-147: De tribunali Principis.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

62

la alta ; de pilda, Bandinus arata o asistenta mai mare de ostasi si


curteni. Felul judecdrii proceselor i reflexiile generale asupra
severitatii i spiritului de dreptate al Domnitorului, sunt aceleasi.
4. Faptul ea' D. Cantemir se ocupa in dou capitole despre inmormantare (cap. 10: Despre inmormdntarea Domnilor i cap. 19:
Despre inmormntare in popor, aceasta din urinal punandu-o alaturi de Ceremoniile la logodnd i la nuntd in vieata rustica, cap. 18),
ne dovedeste distinctia ce facea autorul intre ceremonialul propriu
zis si intre etnografie. Diferitele obiceiuri inregistrate in literatura
de ceremonial urmaresc a ne da imagina manifestarilor externe,
cu un scop utilitarist: acela de a ne conforma in imprejurari similare, potrivit protocolului cerut. Etnografia infatiseaza obiceiurile,
ca sa redea prin ele psihologia poporului ; ea ne arata anumite
ineIinaiuni sufletesti in popor, care il due spre anumite feluri de
superstitii, potrivit conditiunilor de existenta: rasa, traditia, asezarea geografica, varsta, sexul, etc. De aceea obiceiurile protocolare se nasc din pur conventionalism si mai ales in clasele sociale
inalte, care detin anumite demnitati de stat, cata vreme obiceiurile
populare se practich in mod involuntar pe baza traditiei si mai ales
in clasele sociale de jos, care stau departe de vieata de stat.
Pe cat recunosc de mult importanta capitolelor lui D. Cantemir
despre inmormantare, logodna i nunta in popor, ca preocupari
etnografice, pe atat constat c sunt straine subiectului de faVa, care
urmareste numai ceremonialul dela curte. De alta parte observam
ea' ceremonialul acestor evenimente lipseste in Condica lui Gheorgachi.

Dintre precursorii lui Gheorgachi, Cantemir este cel mai de


searna ; elementele lui de ceremonial, numeroase i variate, sunt
puse in stransa legatura cu ceremonialul la Turci. El, spre deose-

bire de ceilalti cronicari si intr'o masura mai mare decat Miron


Costin, nu socoteste expunerea unui obiceiu protocolar drept procedeu literar i stilistic, nici ca pe un element extraordinar prin
neobisnuitul lui, ci ca o informatie necesara, alaturi de cele geografice i istorice, pentru a da o imagine complet a vietii dela
curtea Domnului moldovean. Era la el o conceptie istorica mai
larg cleat a predecesorilor, de a imbratisa i studiul institutiunilor, al organizarii sociale si al diferitelor procesiuni. Faptele de
ceremonial descrise, amintesc pe cele din literatura bizantina si
mai ales pe Pseudo-Codin, citat, dupa cum am vazut, de Cantemir

www.dacoromanica.ro

DESCRIEREA ANONIMA, 1760

63

insui. Faptele comune cu Constantin Porphirogenetul i cu Pseudo-

Codin sunt incoronarea, obiceiurile la nunti i inmormntarea 1


Daca nu se poate stabili o identitate de amanunte intre opera lui
D. Cantemir i izvoarele bizantine, apoi la acestea trebue s ne
indreptam pentru conceptia lui larga istorica de a studia i institutide, procesiunile i ceremoniile 2.

Descrierea anonimii TAM 1tomnesti (circa 1760). 0 alta


opera romneascd istorico-geogra flea, dar mai putin cunoscuta,

este cea publicata de N. Iorga cu titlul 0 descriptie a 7' (Ira


Ronuinefti a. Importanta cuprinsului ei a aratat-o N. lorga 4;
ramne sa facem aici cateva observatii asupra autorului

i timpului in care s'a Boris i sa vedem, apoi, ce elemente de ceremonial


aduce.
Opera ni s'a transmis fragmentara (aa de pild, la p. 56, ed. N.
Iorga, spune vorbind despre Constantin Postelnicul Cantacuzino :
Pentru care mai pe largu la randu neamului boeresc vom gral )
i neterminata, legata greit o parte la inceputul manuscrisului 266

din Biblioteca Academiei Romne, iar restul la sfaritul lui. Din


cele dona table de materii ramase, se poate vedea ce capitole mai
1 Sugestii pretioase despre un studiu al obiceiurilor la inmormntare, la
Bizantini, pe baza izvoarelor bizantine i In special pe baza cartilor lui
Pseudo-Codinos i Constantin Porphirogenetul, a dat Phaedon Koukoules, Sur
les coutumes des Byzantins relatives a la mort (in Bulletin de l'Institut archeologigue bulgare, tome 9, 1935), Actes du IV-e Congres international des etudes
byzantines, publies sous la redaction de Bogdan D. Filov. Premier volume,
Sofia 1935, p. 238-241. V. I. Drghiceanu, Les coutumes d'enterrement des
princes roumains, in Bulletin de la section historique,11 (1924), p. 110-114.
2 Pentru Iucrri strdine istorie.o-geografice anterioare i contemporane cu
D. Cantemir, v. I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir, p. 80-82. V. Mihordea,
0 descriere a Moldovei inainte de Cantemir (1676), Bucuresti 1937, extras din
Revista istoricd, 23 (1937), nr. 4-6. Franz Babinger, 0 relatiune neobservatd
despre Moldova sub domnia lui Antonie-Vodd Ruset (1676), Bucuresti 1937,

extras din An. Acad. Rom., ist., s. III, t. 19.


3 N. Iorga, Studii fi docurnente, Ill, Buc. 1901, p. 46-59. La pag. 47,
r. 15: vorbele Pentru zidiri vechi, in original sunt scrise ca titlu. La pag. 56,
r. 19-20: Rdmnicului la mdmistirea Hurez, ce este zidita de Constantin Voevod
Brdncoveanu, trebuiau transcrise dup5. randul 14, continuand cuvintele
eparhiia episcopii Rdmnicului.... La aceeasi pagina (56) nota trebue semnat5
nu dupd cuvntul episcopii, ci dupa cuvintele coala, elineascd, la care se
refer5, potrivit originalului.

4 N. Iorga, 1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, vol. I, p. 502-504 (ed. II,
Buc. 1926, p. 559-561).

www.dacoromanica.ro

64

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

trebuiau scrise: marimea Tarii-Romanesti, judetele, eparhiile si


tinuturile ei, despre organizarea financiara, cronologia domniilor,
orasele, bisericile, aerul, apele, despre manastiri i episcopi si despre Cuto-Vlahi. S'au pastrat, cu stersturi, corectari, intercahlri,
urmatoarele capitole: hotarele, numele tarii i stapanirile anterioare, despre religie, zidiri, 1 ucruri rare, limba, comert, obiceiuri
si scoli. Nesemnata i nedatata, a fost considerata ca scrisa de un
boier sau logofilt muntean, un om invatat, o inteligenta clara si
scrhtor corect , dintr'o epoch' mai tarzie deca a stolnicului
Constantin Cantacuzino 1, cu a carui opera se aseamana ca plan

si mai ales ca preocupari.


Opera cuprinde totusi elemente care ajuta la o datare, insa
aproximativa. Intr'o notit la capitolul despre cole si vivliotichi autorul spune ca a vazut el insusi (cu ochii nostri) risipirea
( rapunerea ) bibliotecii lui Nicolae Mavrocordat din Tarigrad,
la casele lui, la Bata , cand toate cartile le-au luat datornicii ce
imprumutase bani fiiu-sau Costandin-Voda a Mai sus aminteste de cea mai mare vivliotichi , cu ca'rti <e1ineti, letinesti,
frantozesti, turcesti, la Manastirea Margineni , ctitoria postelnicului Const. Cantacuzino din jud. Prahova 3. Se stie insa c pant'
la inchiderea lui Const. Mavrocordat la apte turnuri (1758) de
catre creditori, nu se instrainase o carte din vasta biblioteca Orinteasca, macar cA o urmareau toti anticarii i bibliofilii din Occident 4. Deci, descrierea amintita este scrisa curand dupd 1758, data
la care autorul se gasea in Tarigrad. Grecismele cu care este amestecata limba, cum de pilda : eparhii, protimisis, arhistratigul, parataxis, epistirnii, vivliotichi, chiverniseala, ma fac a crede Ca autorul a fost vreun carturar din apropierea curtii domnesti i neprieten al Mavrocordatilor, ale caror slabiciuni nu crut a le spune 5.
N. Iorga, 1st. lit. rom., in sec. al XV I I I-lea, vol. I, p. 502.
2 N. Iorga, Studii si documente, III, p. 56 (nota).
3 Biblioteca dela MArgineni a inceput sA se impodobeascet cu ceirfi, dela
inceputul anului 1714, de dascAlul grec Marcu Porphiropulos din Cipru si de
italianul Nicolae Da Porta (N. lorga, Docurnente grecesti, In Hurmuzaki,
XIV', p. 572-573).
N. lorga, iiri nouet despre biblioteca Mavrocordatilor si despre vieata
1

munteneascd in timpul lui Constantin Vodet Mavrocordat, in Anal. Acad. Rom.,


ist., s. III, t. 6 (1926-1927), p. 137-144.
5 Despre Nicolae Mavrocordat spune (ed. N. Iorga, p. 56, nota), a a ridicat
rtile dela biblioteca inn5.stirii M5rgineni e si le-au dus la vivliotichi al sAu

www.dacoromanica.ro

DESCRIEREA ANONIMA, 1760

65

Capitolul care ne intereseazA este intitulat Pentru obiceiuri.


Autorul, inteo romaneasca confuza, incepe prin a arata nestatornicia obiceiului, care depinde de mila Domnului. Inscaunarea se
face cu veselie, cu tunuri, cu zicaturi de trambite, meterhane, ,
apoi la 2-3 zile, intocmai cum scriu a1i cronicari, ca la D. Cantemir
Gheorgachi, se dau boieriile. Trebile , adich atributiunile, sunt
clasate aici dupa alte norme decat in operele precedente si anume:
boieri judecatori ( de are acea purtare de grija a judeca ) boieri
ai fiscului ( purtare de grij a lua, a da si a socoti pe cei ce srngeu bani )
boieri in administratia interioara ( cercetarea de
de grija.
ca s pazeasca tara de hoti, a trimite cu porunci domnesti ). Vedem deci o prezentare mai generala a boierilor, orientansi

du-se dupA cele trei ramuri principale de organizare a statului:


judecatoreasca, economica i administrativa. Autorul ii da seama
ci planul operei lui trebue sa fie mai complex, pentruca ne spune
(ed. Iorga, p. 56, nota) la randul boierilor vom arata acum pe
fiestecare cu treaba sa parte care, insA, nu ni s'a transmis.
Un amanunt in plus fatid de ceilalti, gAsim cu privire la aduna-

rea boierilor la curtea domneasca, despre care spune ca se facea


numai <d. dimineata , venind la curte dup mancare, numai
cei ce au treaba de a face intr'acest ceas

a.

Despre tinerea proceselor

nimic mai mult ca la ceilalti: se judeca jalba de boieri, sau sa


cerceteaza inaintea Domnului, candu-i pricina mai mare .
Putine cuvinte, dar esentiale, gasim privitoare si la ceremoniile
bisericesti. Mitropolitul este ales de Domn i boieri, primeste toiag
dela Domn i carte dela o Patriersie . Episcopii i egumenii se
aleg de boieri i Domn, Med carte dela Tarigrad. Important este
faptul ca la alegerea de egumeni, intre boieri, are drept de protimisis acela din neamul ctitorului. In timp ce boieriile se schimbA

la un an, egumenii, episcopii i mitropolitul nu se scot pdnei la


moarte, lard pricind.
Despre ceremoniile marilor sArbatori, caH mult sa stramuta ,
autorul spune doar ca se face parataxis frumose .

Autorul acestor putine pagini dintr'o opera mai mare, pierdutd sau neterminat, era un spirit sintetic i concis, neimpresioce Muse la Tarigrad, la casele lui, la Bata; chtile, adaogii, le a strAnsese...
Med dreptate... luate, cum dela Margineni i dela mai multi din boieri de
lard Biblioteca inch' nu s'a putut mentine In familie, pentruca le-au luat
datornicii ce imprumutase bani fiiu-sau Gostantin-Vodd .
or

www.dacoromanica.ro

66

OPERE DE CEREMONIAL

nabil la cerintele protocolare, pe care le ignoreaza, le dispretueste,


pentruca se tot stramuta . Un plan sistematic in descrierea obiceiurilor nu gasim, ci numai o preocupare de a nota caracteristicile vremii.
4. OPERE PROPRIU-ZIS DE CEREMONIAL

Am lasat intentionat s vorbesc despre aceste opere la sfarsitul


capitolului de fata, pentruca ele fac legtura directa, dela operele
in care ceremonialul 1-am gasit numai ca element sporadic, la
Condica lui Gheorgachi, care ramane ca preocupare speciala de a
zugravi, in mod oficial si de sine statator, obiceiurile protocolare
la curtea Domnilor moldoveni i, prin extindere, i la aceea a
Domnilor munteni.
De cerimoniis a lui Const. VII Porphirogenetul n'a avut rspndire la Romani. Opera lui Constantin VII Pophirogenetul n'a
avut rdspandire la Romani, ca i aiurea ; nu se &este tradus in
limba greceasca vorbita i cu atat mai mult nu s'a tradus in limba
romanti. Opera lui, scrisa Inaintea operei lui Pseudo-Codinos, a ramas invechit pe langa a acestuia din urma. In schimb, De of iciis
a lui Pseudo-Codinos, conceputa cu mai mult simt al realitatii si
pe un plan mai clar si mai unitar, oferea un interes practic mai
mare decht De cerimoniis a Porphirogenetului, scrisa cu mai mult
eruditie si cu numeroase digresiuni istorico-geografice ; valoarea
acesteia din punct de vedere practic era redusa.
Ioan Stauos despre soil. C. Litzica, descriind manuscrisul
grecesc

al Academiei Romane cu nr. 239, &este la f. 22 v. si

cunoscuta scriere despre solii, cuprinzand excerpte din istoricii


greci pand In sec. al X-lea 1. Iar In indicele aceluiasi catalog
(p. 551) precizeaza c aceasta descriere este anume din Constantin
(Porfirogenetul), despre solii . S'a corectat insa aceasta greseala,
afirmandu-se eh ea este copiata dupa BE6Aog zpovt.wil rceptlxouacc
Tip laTopEccv vrix

M4ocv-aog a lui Ioan Stanos, vol. 5; p. 1 (Ve-

netia 1767)2. Comparand intr'adevar operele, gasesc ca Despre solii


Const. Litzica, Catalogul manuscriptelor grece.,sti din Bibl. Acad. Rom.,
p. 423-424. Ian., In traducere romneasck titlul: Introducere adic6 cuprinsul scrierii despre solie, cum adica se trimeteau soli ctre p6ga'ni din partea
ImpAratilor Romeilor si cum primeau pe ai acelora
D. Russo, Studii i critice, Bucuresti 1910, p. 113, Despre compilatia
lui Stanos, v. acelasi, Elenizmul in Romania, Buc. 1912, p. 56-57.

www.dacoromanica.ro

PSEUDO-CODINOS LA ROMANI

67

nu cuprinde decAt p. 44-46 (numerotatia cu cerneald a originalului)


din manuscris i corespunde cu p. 1-2 din Stanos. Restul din
manuscris, dela p. 46-265, copiazd mai departe din 13i6Xoc zpovm-?1, p. 3
133 (extrase din Fotie, Suida, Petru Patrikios, Priscus
retorul, etc.), oprindu-se brusc, cam la mijlocul capitolului din

Menandru, privitor tot la solii


De officiis a lui Pseudo-Codinos, la Romani. Opera lui
Pseudo--Codinos a avut un rdsunet mai mare in Wile romAnesti.
Cea mai veche traducere din bizantind in greceasca noud, vorbitA
cunoscutd pand acum, dateazd din 28 Dec. 1691 si se
datoreste ieromonahului Hrisant, patriarhul de mai tarziu al Ierusalimului. Inviltatul Stolnic Const. Cantacuzino este acela din
indemnul cdruia s'a fAcut aceast traducere. Titlul, dupd un manuscript din biblioteca metohului S. MormAnt 2, este urmatorul:
Tot", cropu.yrkrou

K011pO7C1XciT011 nept Tto, Orptxicov TOU 7TcOATEOU

Kwva-ravv.vounaewg xca

TEL%)

Ocrpcx.f.wv

Traig

Msycfcc 'Exxkyrrifxq.

Nu putem sti sigur, din descrierea pe care o face C. Erbiceanu,


dacA acest manuscript din Constantinopol este sau nu originalul
lui Hrisant Notara. Manuscriptul a circulat insd mai mult timp in
tara noastrA pe vremea Mavrocordatilor. 0 notiVA, scrisd de ieromonahul Gavriil din Galata, aratd cii Niculae Mavrocordat 1-a
daruit lui Anastasie Gordios din Agraf 3, el insusi traducator in
greaca vorbitA al unor vieli de filosofi, culese din Laertius i altii 4.

In biblioteca lui A. Gordios, inseamnd cilugdrul din Iasi, s'a


gasit manuscriptul. Diferite notite dintre 1752-1760, privitoare
la evenimente din Moldova 5 i Valahia, aratd circulatia lui in
ambele tari, in aceasta epoch'. Cum de a ajuns apoi dela noi la Con1 La pag. 265 a manuscrisului este aceastil not: contemporand italiand:
4 Riveduto non fu da me; ritrovato alcuna cosa contro la religione, prencipi,
e buoni costumi. Dn. Agapito Loverdo Revisor, 21 Oct. 1766; Natal dalle
Laste Rev(isor) s. Agapius Loverdo este insusi ingrijitorul tipdririi vol. 5
din Stanos, amintit in titlul compilatiei.
2 L-a descoperit Const. Erbiceanu i 1-a descris in Biserica ortodoxd rowind, 14 (1890), p. 423-428.
3 Ibidern, p. 426.
4 Vezi Biblioteca Academiei Romne, manuscrisul grec nr. 239, p. 273
411 (cf. C. Litzica, op. cit., p. 424).

Notita ca la 1 lunie 1761, Alexandru Calimah a succedat la domnia


Moldovei, tatdlui plecat la Constantinopole, trebue corectatd, schimbnd
Grigorie in loc de Alexandru. Bis. ort. rom., 14(1890), p. 426-427.
5*

www.dacoromanica.ro

68

OPERE DE CEREMONIAL

stantinopol, nu ne mirdm, pentrucA transporlul cArtilor si al


obiectelor de artA in intreg sud-estul Europei, in trecut, a fost
frecvent. Cuprinde 21 capitole 1, cu toate ceremoniile descrise in
Pseudo-Codinos (vezi mai sus, p. 20 21). Hrisant adaogii traducerii

filcute 2 elegii personale, in care deplange soarta acestui schematism de boerii ale curtii imperiale din Constantinopol, descris
de Curopalat 2.

Limba traducerii, ne asigurA C. Erbiceanu, este foarte corectd


ci ingrijitd ci apoi de o claritate rar. Iara'si, bine observii, eh'
traducerea s'a cerut spre a se easpAndi cunostinta insemnritalii
fiecreia boierii i dintre care multe erau introduse si la Romnii
din Valahia . Stolnicul Constantin Cantacuzino, c'drturarul de
elitA, care avea sa impresioneze atAt de plAcut si solemn pe
oaspele strain, epigrafistul Edmund Chisthull, la 1702, pentru
intovArgsirea crtruia fusese autorizat de Const. BrAncoveanu 3,

cetise mai inainte aceste regule de politep bizantina si le-a aplicat cu prilejul recepiei solului strAin.
0 copie dupti traducerea lui Hrisant Notara s'a fAcut la 11.
Sept. 1741 de Const. tefan Daponte, dascAlul dela scoala elinA
din Bucuresti i secretarul Domnului Const. Nic. Mavrocordat,
ceea ce dovedeste necesitatea acestui tratat de cerernonii si la
curtea domneascil 4.
lirisant Notara, Ilept TiLv Orinxicov (1715). Traducerea oficiilor
din Pseudo-Codinos nu este singura atingere a lui Hrisant

Notara cu ceremonialul, in cuprinsul tArii noastre. Traducerea


Si aceasta prelucrare neogreceasca a operii De of
are 21 capitole,
iar nu 22 ca ediii1e bizantine. Comparand prelucrarea neogreadi publicari
de Stanos (op. cit., IV, p. 313-382) cu ed. Bonn, observ ca Stanos a milk cap.
I, adica impartirea oficiilor bisericesti in pentade si modifica simtitor pe
celelalte. Ca versiunea dela Metohul Sf. Morrnant trebue sa fie la fel cu cea
din compilatia lui Stanos, deduc si din faptul ca ambele sunt urinate de descrierea zidirii Bisericii Sf. Sofia (11zpi. -rij; oxooth r exyia; Eopiac; la
Stanos, op. cit., IV, p. 457-1169 ; tol Ncto5 in lov de Tii4 cityi.cq Zocpi.cq.
a Bis. ort. rom., 14 (1890), p. 425.
a Edmund Chisthull, COliitorie prin Tara-Romjneased (1702), trad. din
englezeste de Caterina Pitesteanu, 13m. 1925, extras din Buletinul soc. regale
rom. de geografie, 41 (1922).

4 Copia este in Biblioteca Camerei deputatilor din Atena (ins. 35). A


fost semnalata de Sp. Lambros, Ni04`EXAvop.vl3u.cov, 2 (1905), p. 234-2.35.
Vezi si D. Russo, Elenizmul, p. 60-61 (nota 3). N. lorga, Recista istoricd,
19 (1933), p. 101.

www.dacoromanica.ro

CONST. ROSSET

69

amintita cuprindea indatoririle mai ales cele de ordin politic.


Lipsea un cod al ceremoniilor religioase, care totusi erau aplicate
cu multa strictet. 0 asemenea culegere cu date privitoare la
demnitatile i ceremoniile bisericesti, urmata de instructiuni
asupra organizarii scaunelor patriarhale i mitropolitane din trecut
pang in vremea lui, a tiptirit Hrisant in greceste, la Targoviste, in
1715: Hept -r6v 'OppLxiwv, KX71pLxl-rcw xat 'Apzov-nxim -L-55g TOU
Xpurroi5 ckyiocc 'ExxX-ricriag,

xat -Lijg (nlp.occrictg ock&iv

(Despre ofi-

ciile, dernnitatile bisericesti si boeriile sfintei biserici a lui Christos


si insemnarea lor) 1 Izvoarele acestei culegeri, dupd declaratiile
autorului insusi, Mcute in titlu, sunt trei: diferitele manuale despre
ceremonii, insemnarile scrise sporadic si descoperite de el, dar mai
ales studierea personald a lucrurilor intr'o calatorie a sa. Comparand
intre ele culegerea lui Hrisant si De officiis, constattim ca aceasta
sta la baza primei parti din culegerea lui Hrisant, adica aceea privitoare la oficiile si dernnitatile bisericesti: TA ixxX-no-Locaxa Ocpsoixt.a.

Titlurile acestor demnitali in De of ficiis sunt insirate in 9 ierarhii,

fiecare din ele avand cate 5 functiuni (pentade). Exact aceiasi


ierarhizare i succesiune a titlurilor urmeazii culegerea lui Hrisant 2.

Numai ca Hrisant, dup ce inir aceste titluri, revine la fiecare

in parte, pe pentacle, expunand mai pe larg insemnatatea


rolul fiecarei demnitati in ierarhia bisericeasca 3. Restul din

culegerea lui Hrisant nu mai are nimic comun cu cpera lui


Pseudo-Codin, precum nici cu ceremonialul insui, ci urmeazd cu
totul alte izvoare.
Preocuparile stolnicului Const. Cantacuzino si ale lui Hrisant
Notara, deci, par a fi cele mai vechi (1691-1715) in legatura cu
ceremonialul, in cuprinsul tarilor romanesti.
Const. Rosset i literatura de ceremonii. Const. Rosset, marele
boier al Moldovei si din Noemvrie 1732 socrul Domnului Const.
Mavrocordat, nu stim daca va fi vazut, sau nu, in biblioteca
ginerelui sat], Codul cerenioniilor dup Pseudo-Codin (copia lui
Daponte amintita rnai sus), atat de folositor celor cari participau
;
la asemenea
sigur e ea in biblioteca lui s'a grisit o
Titlul complet i descrierea v. la I. Bianu-N. Hodo*, Bibl. rom. veche,
I, I3uc. 1903, p. 499-500, nr. 173.
Pseudo-Codinos, De officiis (ed. Bonn), p. 3-6: IIrisant, HEpt rcS
Ecpcputicov
p. y'-e'.
3 Hrisant, op. fit., p.

www.dacoromanica.ro

70

OPERE DE CEREMONIAL

copie a tratatului atribuit lui Pseudo-Codinos. Titlul copiei, dupa.'


manuscrisul din Biblioteca Academiei Romne 1 este urnidtorul: Tog aocpurckrou KouponcaCcrou nepi Tc7.)v Optxt.catwv TOL'
n COATE() ll

KCJVCITCCVTLVO unciArw;

ixx?olcsiccg xod rcprovov rcepi.

Td3v

xod

TC7N

Orpt.xim

le

cp cputicov

Tijg

-Lijg

p.eyc'EXIg

1.1.cyci?oic

ixxXlcriocg.

Copia, in afard de primul capitol care este modificat 2, urmeaz6


intocmai textul bizantin al celor 22 capitole, asa cum e publicat
in editia Bonn.
Din studiul istoriografiei greco-romne in legatur cu ceremonialul, pand la Condica lui Gheorgachi, expus Vand acum, se
poate desprinde o constatare general: interesul pentru aceasta'
literatur a fost viu la noi, incepAnd dela 1691, dar mai ales in
vremea lui Niculae si Const. Mavrocordat, pand pe la 1750. Interesul s'a manifestat mai ales pentru opera atribuit lui Codinos,
care a fost cunoscutd integral. Deci n' au fost insistence asupra unui
anumit fel de ceremonii, ceitre care sei mearga preferinCele copivilor,
ale alceituitorilor, sau ale acelora din indemnul cilrora scriau.
Exist Irish' in instoriografia greco-roman i lucrri mai mici,
care privesc numai un anumit fel de ceremonial, fie politic (de ex.
incoronarea, numirea boierilor, etc.), fie religios (de ex. ornduiala

ceremoniei la Boboteaz, la Pasti, etc.). Acest fel de ceremonial


divizat, in ordinea cronologic6 a aparitiei lui, urmeaza celui precedent. Deci, atat din punctul de vedere cronologic, cat si din acela
al cuprinsului, studiul acestui fel de ceremonial, Ca manifestare
istorico-literaril, se impune in rndurile care urmeazd.
Gh. Papadopol despre Ineoronare. Cere. monialul lncoronrii
se gilseste mai intAi insemnat in limba greacd de un Gheorghe
Papadopol, unul dintre mulii profesori greci ai scoalei dom1 Ms. grec 725, descris de Const. Litzica, op. cit., p. 333, nr. 630 (725).
Ultimul capitol din ms., corespunzator ultimului din Pseudo-Codin (al 22-lea
ed. Bonn), se termina la f. 86 r., iar nu la 169 v., cum zice Litzica, pentruca nu
a fricut comparatia textelor. Dela 86 v.-169 r. ms. cuprinde: Tgt.; ispoxx0eSpEcq
TCP, XyLunc'corcov TcourpmpziLv( Ornduiala scaunului sfintilor patriarhi), anexata

de obicei la prelucrdrile neogrecqti ale lui Pseudo-Codin, care ins5. nu este


opera lui. Un asemenea adaos vezi i la Stanos, op. cit., IV, 383-395:
Tecopytou to
I

Kco&voi5..., MO. -cii7w nompicov ,ri); KOAKFTCCNIMIOUTRAEC.

Ms. are in plus urm6toarele: f. 3 r.-4 r., tabloul oficialitAtilor nu pe

pentade ; f. 6 r.-9 r., aceleai oficialit54i, studiate mai pe larg, de data aceasta
pe pentade ; f. 9 r.-10 v., Motrecciou vovxxoti, nept Tc7.)v OrpotEwv Toi5 11cOaTto')
rfis Kawcrravrcvour:aeog.

www.dacoromanica.ro

71

CONST. DAPONTE

neti din Bucureti. Fragmentul ocupd cdteva pagini din manuscriptul colectiei Cornul Amaltiei (TO x6paq -* 'Al.taXOrtaq)
a lui Daponte, dateaz5, dupd parerea lui A: Papadopulos-Kerameus, care 1-a i publicat 1, dintre 1730-1780 i are titlul
urmdtor: TgLq yt.voi.tbm et;

(yrkt.lAv

ociAbrrou

(Orandueala obi-

nuit la incoronarea Domnului). Dascdlul Papadopol relateazd


momentele slujbei cu precizie, ca si cum le-ar fi vdzut, dar, repet,
numai momentele slujbei bisericeti: iese arhiereul intru intAmpi-

narea Domnului, se opresc amndoi in mijlocul bisericii, Bunt


tilmdiati de diacon, arhiereul intr in altar, i dupd cntarea
rugdciunilor de incoronare (da interg cuprinsul uneia), Domnul
este binecuvantat

incoronat.

Reproduce

apoi

molifta

post-incoronarii. Dupd ectenii, arhiereul i Domnul iau locuri


in scaunele lor dupd obiceiu , in timp ce corurile cnta, cel
din dreapta in cinstea arhiereului, iar cel din stnga in cinstea
Domnului .

Calitatile literare lipsesc acestui fragment, un motiv In plus


ca termenul literaturci de ceremonial trebue luat in acceptiunea
larga a cuvntului 2; nici valoare istorica n'are, rimnnd o
insemnare care a fost folositoare cel mult in cercul oamenilor de
biserica.

Constantin Daponte despre Investitura lui loan Mavrocordat.


Secretarul Domnului Const. Mavrocordat, scriitorul cu o inteligenta atAt de vie si cu o activitate at'at de bogatii si de interesanta
pentru istoria Romnilor, care a fost Const. Daponte, are in Pewypacpt4 icrropioc, lucrare scrisd in versuri cam pe la 1760, un pasagiu
de 56 versuri in care descrie investitura, la Constantinopole, a lui
loan Mavrocordat, Domnul Moldovei ( Mnoykviag). Fragmentul
nu prezint5. importanta din punct de vedere documentar, pentruc5
adev5ru1 istoric este subordonat elementului literar, autorul voind
1 A. Papadopulos-Kerameus, Texte grecesti privitoare la istoria romdneascei,

Bucuresti 1909 (in colectia Hurmuzaki, XIII), p. tice (despre autor), 533
536 (textul). Vezi si Scrieri si docurnente grecesti.. . culese qi publicate in tomul

XIII din documentele Hurmuzaki. . ., traduse de G. Murnu si C. Litzica,


Bucuresti 1914, p. XLVI si 481-482.
I De aceea amintesc si HoAuxpvt.ov Toil 3o.:668ce OUTypo6Acexlac, Mt.za.ip,
xxl Ti-jg Up-% "Awn; (semnalat de 8. Legrand, Bibliothque

`Pcoso6iTC,cc

grecque vulgaire, IV, Paris 1888, p. XIV) care s'a cntat, de sigur, la incoronarea lor, lui Mihail Racovit si a Doamnei Ana.

www.dacoromanica.ro

OPERE DE CEREMONIAL

72

sh infhtiseze investitura intr'un ton de humor si cu un sentiment


de admiratie pentru Mavrocordatii siii (ot MocupoxopaccroE p.ou) 1

Amanuntele, desi neprecise, totusi prezinta valoare, judecate


prin prisma cerernonialului.
Actul se petrece in Serai, intr'o camera impodobit cu arme si
cu doi crocodili dela Nil, impaiati. Domnul este introdus in camera

impreuna cu boierii, printre care si autorul. Dupil ce, intr'o altd


camerh, convoiul salutd pe vizir, ies toti in meidan. Din cele 4000
de pungi de bani, puse la usa camerii, se platesc soldele ienicerilor,
ciirora li se asterne si masa ; iau apoi masa bogata i buna i boerii,
cu elgizii (Tok 'EATWocLc). Dup mash Domnul este prezentat
Sultanului, fiind prezenti vizirul i dragomanul. Primeste caftanul,
cuca i un cal cu ziibale de aur, impreund cu topuzul; aici autorul
accentuiaza, numai cu topuz, nu si cu sabie . Se formeaza alaiul
cu meterhanea de ieniceri, pe jos si boieri &Mari, Can conduc pe

Domn la Fanar. Alt cal, la fel cu cel imparatesc, primeste dela


vizir, care mai drt si Cate o blana de samur, atat Domnului, cht si
boierilor.

Relatarea merita atentiune si din punctul de vedere al formei,


fiind versificatil. Este o incercare izbutit de a se face din cerei aceasta inainte de 1762, data
monial, element de poezie
aparitiei Condicei.

Voiu termina capitolul acesta, semnalnd i lucrhrile de ceremonial bisericesc.

Tipicuri de ceremonial biscricesc. In Condica lui Gheorgachi


se acorda o deosebith importanta ceremoniilor bisericesti. Acestea
toate urmau, in desfasurarea lor, tipicul bisericii grecesti. Emil
Legrand a descoperit printre manuscrisele bibliotecii Sf. Mormant
din Constantinopol i un tipic grecesc, dup care se practicau
1 Textul grecesc s'a publicat de Emile Legrand, Bibliothque grecque vul-

gaire, III, Paris 1881, p. 247-249 ; semnalat apoi de D. Russo, Elenizmul,


p. 61 (nota 1). Despre Const. Daponte (Miscut pela 1713, mort la 4 Dec. 1784)

vezi pe larg E. Legrand, Ephemerides daces..., 3 vol., Paris 1880-1888,


dar mai ales vol. al 3-lea, in care este studiul viet,ii i operii lui Daponte,
cu bibliografie foarte bogatS. La aceasta sd se adaoge Const. Erbiceanu,

Cronicarii greci..., p. LXVILXIX ; p. 5-63 (0 pag. IIII cu note explicative) ; p. 87-227. 0 analiza amanuntit5 a operii rewypozymil tcrTopta, din

care capitolul 15 trateaz5, despre Dacia, v. Emile Legrand, Ephemerides

daces, III, p. LVIILXXV.

www.dacoromanica.ro

TIPICURI BISERICESTI

73

diferitele ceremonii bisericesti la curtea palatului domnese din TaraRornneasca. Manuscrisul


pe care Legrand nurnai ii semnaleazil 1

trebue sd se fi scris la curtea vreunui Domn fanariot in jurul


anului 1750. Titlul este urmiltorul :
Tc'et,g yLvollev-q

1-51:

ety icf. xat tLeyda-n Ilkirm-fi iv -rep' sijg OUyypo-

6Xoczi.ocq oci)Oev-rty4 7ccaoc-ricp, )4TOE. Toi3 tepoil vor1-71poc, xcci, Tot; ii.eyXou
Eac66c;c-rou, Tor) Ilaccarx, -C-e) flepc-c7) Tr4c ataxouv-r,crip.ou,

Taiv Oeopa-

veiwv, x-rA.

(Rnduiala ce se face in sfnta i marea Joi, la palatul domnesc


al Ungro-Vlahiei, adicii a sfintei sp5rdri (a picioarelor) i cea a
Smbetii mari, cea dela Pasti, din Joia sptmnii luminate, dela
Boboteazil, s. c. 1.).

Lucrarea de fat prezint o mare importantii, nu numai pentru


genul literar urnitirit in aceste pagine, dar chiar pentru problerna
izvoarelor Condicii lui Gheorgachi 2.
LiisAnd la o parte mijloacele indirecte care au r6spAndit notiunea de ceremonial in rndurile claselor sociale din trecutul
nostru i oprindu-ne numai asupra operelor propriu-zis de ceremonial, observ6m c, inainte de Condica lui Gheorgachi, a existat
o multime de mici tratate pentru determinarea ceremonialului
politic, cat i cel bisericesc. S'au Mout din indemnul Domnilor,
uneori si pentru folosinta de toate zilele la curte, traduceri din
rnanualele mari bizantine de ceremonial ( De of f iciis). Toate izvoarele externe, precum memoriile de clritorie ale lui Paul de
Alep, ale numerosilor soli str5ini pe la noi 3, ale multor strini
cari ne-au cunoscut de aproape, ca Anton-Maria Del Chiaro, Bandinus, Sulzer, etc., confirrat desfilsurarea diferitelor ceremonii
p otrivit acestor mici regulamente protocolare. Lipsea numai
1 Emile Legrand, Bibliotheque grecque vulgaire, IV, Paris 1888, p. XIII.
2 Vezi mai jos, textul, p. 2921.35 Joia-mare i spAlarea picioarelor; p.
2934-29637 Sambna-mare i zilele Pastilor; p. 29625-37 Osfestania din Joia
sriptdmnii luminate; p. 28618-2907 Ajunul Bobotezii i I3oboteaza Insasi.

2 Se &este material imens, de pild in volumele lui N. Iorga, Istoria


II, 4 volume, Bucuresti 1930-1929. P. P.
Panaitescu, allatori poloni in girile romcine, etc., etc. Pentru aceasta s se
vada i rara publicatie neterminat a lui Al. Sadi Ionescu, Bibliografia
.Romdnilor prin ceilcitori, ed.

caldtorilor straini in rinuturile romdnefti 1246-1650, Bucuresti [19163 in 80,


160 pagini (199 cantori).

www.dacoromanica.ro

74

OPERE DE CEREMONIAL

adunarea acestora intr'un corp unitar, redat in limba romnii si


considerat ca oficial al curi,ii domnesti. Condiiiile prielnice

alcdtuirii unui asemenea corp s'au ivit mai ales in timpul domniilor primilor Calimachi, loan (1758-1761) si fiul sdu Grigore
(1761-1764), ceea ce se va arita mai pe larg la inceputul capitolului urm6tor.

www.dacoromanica.ro

ANALIZA CONDICEI
CEREMONIALUL POLITIC
Am vazut in capitolul precedent & uncle ceremonii dela curtile
domnesti din tarile romane se faceau potrivit obiceiului, sau chiar
potrivit unor precise indicatiuni protocolare scrise (mai ales ceremoniile bisericesti). Am mai vzut ea elementele de ceremonial nu

lipsesc din operele istoriografice anterioare lui Gheorgachi, dar


ele figureaz6 mai mult ca elemente pitoresti.
Primul domnitor roman, care se gandeste la o fixare a acestor
ceremonii intr'un corp unitar, este Grigore Calimachi al Moldovei,
in intaia lui domnie (1761-1764) si insarcineaz6 cu aceasta codificare a regulelor protocolare pe Gheorgachi al II-lea logofdt
(1762), care, prin atributiile lui la curte in calitate de fost tretilogofat (din Condica lui insusi reiese ca treti-logofatul fdcea toate
isvoadele ceremoniilor si el le randuia) cunostea foarte bine toate
aceste ceremonii 1.
Mediul. Fara sa infdtisez aici istoria acestui domnitor 2, voiu arata

totusi numai acele date din vieata lui si din istoria acestei domnii,
1 Pentru elemente de ceremonial la curtile domnilor, inainte de Gr. Calimachi, v. N. Iorga, Istoria Romdnilor, VI, Bucuresti 1938, p. 124 (la curtea
lui Matei Basarab), 148-159 (la aceea a lui Vasile Lupu); vol. VII, P. 86
(la curtea lui Grigore Ghica, suit in tronul Moldovei In Oct. 1726).
2 Pentru domnia lui vezi A. D. Xenopol, Istoria Si genealogia Casei Callimachi, Buc. 1897, P. 55-71. N. Iorga, Documente privitoare la familia
Callimachi, vol. I, Buc. 1902, p. CXXVIICLIX, cat si material foarte
bogat de documente publicate in acest volum (pag.) si in vol. II (Buc. 1903,
XXXVIII + 760 pag.). Acelasi, Istoria Ronidnilor, VII, Bucuresti 1938,
p. 177-190 (despre Theodor si Grigore Calimachi).

www.dacoromanica.ro

76

CEREMONIALUL POLITIC

care explicti foarte bine formalismul protocolar al acestui Domn,


care a ordonat lui Gheorgachi, alcrttuirea Condicei.

Grigore Calimachi a fost fiul lui Joan Th. Calimachi, fost


dragoman al Portii otomane (1741-1758) i apoi Domn al Moldovei (1758-1761). Tat1 a dat copiilor si (Alexandru era mai
vioiu si mai cu talent) o educatie aleasd cu dasai straini, la Constantinopol. Dintr'o sursa contemporand afldm c'd loan Vodti ii
crestea copiii intr'un mediu de largti sociabilitate, obligAndu-i
sti ia parte la toate festivit5tile curtii. Cand la mucarerul Domnului s'a incins petrecerea cu mare bucurie si veselie , beizadelele au luat parte, pentrucd, adaugti cronicarul, orice nuntti.
Calatorii str5ini cari
sau ztiefetu se fricea, trebuia sa meargti
au vizitat casa britrnului loan Calimachi si mai tarziu curtea
lui Gr. Calimachi, ni le aratil pe acestea impodobite cu mare
bogritie i cu gust artistic. Baronul de Tott a fost poftit (1767) de
Gr. Calimachi pe fauteuils-uri de postav rosu turcesc, a fost tratat
cu dulceturi, primire care 1-a cam obosit 2. Abatele Boscovich
ne descrie audienta pe care a avut-o la palatul lui Grigore Calimachi
(1762), care i-a vorbit greceste. Exteriorul palatului ltisa de

dorit, calificandu-1 une antiquaille sans goilt 3. A fost totusi


mirat de preocuptirile stiintifice ale Domnului, care 1-a dus in
camera obscurti pentru experiente astronomice si a regretat c.
1 Cronica atribuitS lui Ienache Kogalniceanu, publ. de M. KogdIniceanu,
Cronicele Romdniei, III, P. 239.
Mmoires du Baron de Tott sur les Turcs et les Tartares, 2 vol., Paris

1785; pasagiul citat, vol. I, p. 172. 0 copie din secolul XVIII, Mmoires
du Baron de Tott, seconde partie, am vraut in ms. nr. 90 din Biblioteca Ghenadiu din Atena. Vezi i N. lorga, 1st. Rom. prin cdldtori, vol. II, Buc. 1928,
p. 190-194. I. Huditil, .Mentoriile baronului de Tott, in Arhiva, 29 (Iasi 1922),

p. 354-371.
a B. P. loseph Boscovich, Journal d'un voyage de Constantinople en Pologne, Lausanne, 1772, p. 268-269. Pentru opera acestuia mai vezi editia
in italian, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Polonia, Bassano
1784 ; ed. germank Leipzig 1779. Uricarul, XXIV (Iasi 1895), p. 254-333 sunt

traduceri duplet ed. ithlian. N. Iorga, 1st. Rom. prin ailatori, vol. II, Buc.
1928, p. 173-186. Buletinul Ion Neculce, 7 (Iasi 1928), p. 219-239, interpretilri de Gb. GhibAnescu, dup traducerea Multi-& de Dochia Enrico
Mezetti. Elena Eftimiu, Un dalmatin prin Moldova anului 1762, in Adevarul
lit. i artistic, 13 (1934), seria II, nr. 720, p. 3; nr. 722, p. 7; nr. 723, p. 3. N.
lorga, Rogeriu Josif Boscovich i Moldova, in An. Acad. Rom., ist., s. III, t.
19 (1936), p. 153-165.

www.dacoromanica.ro

MEDIUL LA CURTEA CALIMACIIILOR

77

nu a putut prelungi discutiile stiintifice cu abatele 1 Mai mirat


rAmAne Ruggiero Giuseppe Boscovich de palatul dela Frumoasa,
care servea pe vremea aceea pentru primirea solilor. Era un palat

mare si comod, mobilat cu sofale multe. La intrare se inltau


scAri mari de piatrA, cu coloane pictate in aur i impodobite cu
sculpturi de pret. Pe lacul din jur se puteau face plimbri frumoase in gondole luxoase 2
La Copou, Joan Vodd batrAnul Meuse pentru beizadelele lui,
un frumos chiosc inconjurat de grAdind cu trandafiri, rdeoritoare
in zilele cAlduroase de yard 3.
Numerosi strAini opriti la curtile noastre domnesti, incA dupd
timpul lui Niculae Mavrocordat au trezit i cultivat treptat gustul
artistic al domnitorilor, obisnuindu-i cu vieata protocolard distinsA.
Nicolae Mavrocordat a avut ca secretar pe doctorul Daniel de
Fonsega, fostul medic al ambasadei franceze ; Grigore Ghica
(1747) pe Milo, francez ; alt francez, Linchoult, pe vremea lui
Scarlat Ghica. Grigore Ghica a colaborat en italianul Gian-Pietro
Nagni, cAsAtorit in Moldova 4.

Grigore CalUnachi avea ca secretar pe francezul La Roche,


foarte devotat Domnitorului, cdruia Ii inea o corespondentil
intinsa i variatd, mai ales cu agentul clandestin din Polonia,
Francesco Giuliani, chruia, cAnd ii multumea pentru felicitrile
ce trimisese Domnitorului, cAnd ii cerea cAini de vAnAtoare, &and

lua informatii despre bucAtari iscusii, cnd II ruga s'a. procure


&Atli latine (Diarium Europeum), enciclopedii voluminoase, sau
hArti

i globuri geografice 5.

1 R. P. Ioseph Boscovich, Journal, p. 271-274.


Buletinul Ion Neculce, 7 (Iasi 1923), p. 222-223.
8 N. Iorga, Vico lui Alexandra Vodd Callimachi, in Anal. Acad. Rom.,
2

ist., s. II, t. 27 (1904-1905), p. 81.


4 Andrei Otetea, Infiintarea consulatelor franceze en Wile romdnevi, In
Revista istoricli, 18 (1932), p. 330-349.
3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, p. 268-269, 270, 292 (felicitAri
de anul nou, de mucarer) ; vol. II, 130 (pentru ogari) ; ibidem, p. 2,92 (buciltar) ;
ibidem, p. 301, 306 (cArt.i); ibidern, p. 299, 306 (hArti). Pentru alte nurneroase
scrisori dintre La Roche si Giuliani, v. acolo indicele. N. Iorga, Istoria Roind-

nilor, VII, Bucuresti 1938, p. 189, nota 3. Cu mult folos pentru legaturile
noastre politice Cu Apusul se poate consulta studiul lui V. Mihordea, Politica
orientald francezei cl Tdrile rorndne in secolul al X VII I-lea (1749-1760).
Dupei corespondenta agenfilor dela Secret du roi , Bucuresti 1937, in 8,
552 pagini.

www.dacoromanica.ro

78

CEREMONIALUL POLITIC

In ace st mediu de civilizatie importatil din Occident, alaturi


de elemente de vieatA orientald si-a desf4urat Grigore Calimachi
cei cativa ani de domnie siiraci in evenimente politice de seamg,
dar bogati in receptii i in ceremonii fastuoase.
Acest mediu a pregatit 0. a impus nevoia alctuirii unei Condici,

care sd dea toat splendoarea curtii i sd fixeze toate regulele


ei protocolare.

Condica, de0 are un continut foarte variat, totui ceremoniile


descrise in ea se grupeazd in jurul a dou feluri de acte: politice
i bisericeti. Dar, in afard de ceremoniile cu caracter politic i
bisericesc, mai sunt presilrate elemente de un interes pur etnografic
i folcloric.

0 analizd complet a Condicei va trebui Mcut, deci, din aceste


trei puncte de vedere 1.
LUAREA DOMNIEI
Investitura. Actul cel mai insemnat, care se fcea cu o deosebit
ceremonie, era instalarea in domnie. Ceremonia incepea la Constantinopol, cnd Domnul primea steagul de domnie 2, dela sultan,
continua In drumul ce-1 stra'atea alaiul dela Constantinopol la

Jai (sau la Ducureti) i se sfArea in capitala Orli, cu incoronarea. Prima ceremonie, investitura,-de0 se filcea tinndu-se seama
1 Codul ceremoniilor la Curtea regald sub regele Carol I prevedea tot
trei categorii de ceremonii, in cadrul urmdtoarelor titluri: 1. solemnitati si
primiri oficiale ; 2. solemnitdti religioase (Sf. Vasile, Boboteaza, Pasti, Sf.
Constantin si Elena, Crdciun, aniversdrile familiei domnitoare) ; 3. serbdri
la curte. Vezi (Th. Vdcdrescu), Ceremonialul curpi domne.,sti a Romdniei,
Bucuresti 1876, in 8, 112 -I- IV pag.; editia a II-a a apdrut la 1882, dupd
proclamarea regatului Romniei, cu titlul Ceremonialul Curfei regale a
Romdniei, in 8, 173 + peste 2 pag. ; a treia editie, de titlu numai, th
acelasi an.
2 Cronicele vechi pomenese des aceastd expresie (Magazin istoric pentru
Dacia, I, p. 303), precum i aceea de a lua cArti de domnie 0. Mai multe steaguri de domnie ne descrie Generalul Radu Rosetti, Evolufia mijloacelor si a
chipului de fdptuire a rdzboiului dela moartea lui yStefan-cel-Mare pdnd la aceea
a lui Matei Basarab, in Anal. Acad. Rom., ist., S. III, t. 11 (1931), p. 266; cu
drept cuvnt autorul face deosebire intre steagurile de domnie i cele de
unitAti, (ibidem

p. 267-268).

www.dacoromanica.ro

79

ME NZILUL

de numeroase regule protocolare otomane 1, totu0 in opera lui


Gheorgachi nu figureaz, pentrucd el fdcea un cod al regulelor
practicate numai aici in Ord. Din aceastd cauzd nu vom addoga
alte cuvinte, decht cele scrise la pag. 50-52, unde am ardtat acest
ceremonial dupd opera lui Dim. Cantemir.
Menzilul de la Constantinopol la Iai (sau Bueureti). Putine
cuvinte, de asemenea, scrie Gheorgachi 2 0 despre menzilul
Domnului, adica despre drumul ce-1 strAbdtea dela Constantinopol spre Moldova, pAnd la Ia0, care constituia al doilea
element de ceremonial in cadrul ludrii domniei. Astfel, grija
Domnului era sd plece de acolo cu zapt ferman i cu cartile domniei, insotit de alai, din care autorul nu pomene0e deaf,
pe cdldrasi. Inlocuitorii Domnului din lard, caimacamii, aveau
grijd sd trimeatd Domnului rddvane, carete 0 care pentru transportarea in taxa' a agarldcului 3. La Galati la vadul Dundrii ,
Domnul era intAmpinat de boieri, care-1 conduceau pe Domn in
saivant de-i saruta maim i poala , dupd obiceiul cdpeteniilor

turce0i, care sdrutau la instalare poalele caftanului sultanului 4.


Dupa aceastd ceremonie a prezentdrii boierilor in saivant, mergea
fiecare la gazda lui. A doua zi, Domnul impartea dreptate norodului in divan de judechli 0 apoi pornea cu alai la Ia0. La
conacele menzilului Domnul tinea iar divanuri, asigurnd norodul
a vor avea toti o dreptate . Obiceiul tinerii divanurilor de judecata in drum, spre Ia0, este confirmat 0 de alti cronicari moldoveni 5. In apropiere de Ia0, la santa, il intdmpinau alte alaiuri

1 Foarte multi scriitori au descris asemenea Investituri: D. Cantemir,


M. Guer, Muradja d'Ohsson, Hammer, At. Comnen-Ipsilant, N. Sutu, etc.
0 build parte dintre aceste izvoare au fost folosite de Const. I. Karadja,
Despre investitura domnilor romdni, in Bulet. Comis. monument. ist., 20 (1927),

p. 57-59 si de L. S5ineanu, Infl. orientald, asupra limbei 5 i culturei romdne,


I, p. CXLICLIV. Hurmuzaki, VII, p. 18-19, ceremonia investirii lui Const.
Mavrocordat, fn Muntenia.

2 V. mai jos textul, p. 2643-265u.


3 tr. agyrlyk := bagaj greu de transportat.
4 M. Guer, Moeurs et usages de Turas, II, Paris 1747, p. 5.
5 In cronica atribuia lui Ienache Kogalniceanu, publ. de M. Kogalniceanu,

op. cit., III, p. 229 (Const. Racovita Cehan, la Focsani, trei zile a cautat
giudecatile s'aracilor a; ibidem, p. 231: Scarlat Grigorie Ghica
nuri locuitorilor a.

www.dacoromanica.ro

fricand diva-

80

CEREMONIALIIL POLITIC

pregatite de hatman, de agd i alte rufeturi. La santa 1 (in vremuri mai vechi, (4 din giosu de Fntana Papii si in vremea cronicarului la manastirea Galata) descaleca Domnul pentru schimbarea imbracamintei si pentru o tratatie cu cafea. Amanuntele
protocolare de acum inainte se inmultesc, dat fiind ca erau regule
ce trebuiau bine pastrate de Domn i boierime. Cu acestea intram

in a treia faza a ceremonialului 1ujrii dornniei, ceremonialul


Instalarea it insomnele Domnului. Ceremonialul instalarii avea

o dubla infatisare, dupa locul unde se desfasura: in palatul


manastirii Galata si in spataria palatului domnesc, dup regule
protocolare turcesti ; in biserica Sf. Nicolae, dupa ritualul bizantin,
asupra caruia voiu insista ins in cadrul ceremonialului bisericesc.

A doua zi, dupti ce Domnul descalecase la Galata, se facea


ceremonia instalarii. Domnul imbraca haina imparateasca numita
cabanit, punea apoi cuca pe cap. Se alcatuia alaiul 2, care inconjura pe Domn si pe skemni-agasi (reprezentantul sultanului) si
intrau astfel in Iasi, pe la Varna', indreptandu-se spre biserica Sf.
Nicolae, care era in fata curtii domnesti. Strazile orasului pe unde
trecea alaiul erau impodobite 3. Skemni-agasi ramanea la curtea
dornneasca, in timpul oficierii slujbei de incoronare. Dup slujba,

ceremonia se continua in divanul cel mic, unde erau asezate


scaune pentru Domn, pentru reprezentantul sultarnilui, pentru
prelati i boieri. Domnul scotea din san hatiseriful imparatesc,
II saruta, II inalta liana in dreptul fruntri 0i-1 da apoi in lama lui
divan-efendi, care, pe langa alte atributiuni avea i pe aceea
I

Ibidem, p. 231, alai In intAmpinarea lui Scarlat Ghica. Emil Turdeanu,

Contributiuni la studiul cronicelor rirnate, I3uc. 1936, (extras din Cercettiri lite-

rare publicate de N. Cartojan, vol. II) p. 18, IntAmpinarea aleasd Licut lui
Grigorie Ghica, tot la Santa.
2 D. Fotino, 'Ia-ropEx. -rijq ndace,

Acodocc,

III, Viena, 1819, p. 436-447

descrie alaiurile tuturor ordinelor. Pentru alaiuri v. C. C. Giurescu, Le voyage

de Niccol6 Barsi en Moldavia (1633), ParisBucarest 1925, p. 16-17. (J.


L. Carra), Histoire de la Moldavia et de la Valachie, Neuchatel 1781, p. 14-23,
relateazil ceremonia instalfarii aproape identic cu Gheorgachi.
3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, 129.

4 Th. Thornton, Etat actual de la Turguie, II, Paris 1812, p. 494 si La


Moldavia en 1785 faisant suite au journal d'un voyage de Constantinople it
lassy par le come d'Hauterive, publicat dupil editia lui Ubicini, in Memoriu
asupra vechei Si actualei stdri a Moldovei prezentat. ... la 1787 de Cornitele
d'Hauterive, Bucuresti 1902, p. 356, nota 1.

www.dacoromanica.ro

INSTALAREA DOMNULUI

81

de a ceti si talmaci fir manurile si poruncile adresate Domnilor de

care sultan.
Dupd cetirea hatiserifului se slobozeau tunuri, canta mehterhaneaua, dupd care urma ceremonia irnbracarii caftanelor, obiceiu de origina turceasca. Divan-efendi imbraca cu bland de
samur, daruit de Domn, pe skemni-agasi. Mare le vistier cetea
talcuiala hatiserifului, apoi marele postelnic imbrca pe divanefendi si pe marele vistier in blane randuite . Apoi marele vistier imbraca Turcii care insotiserd pe Domn dela Tarigrad, pe
unii cu blane, pe altii cu caftane, pe altii cu capoturi si pe al tii cu
binisuri de postav, pe fiestecare dupd cinstea sa .
Beizadelele si inaltul cler sArutau mana Domnului, boierii
ssarutau Juana si poala cabanitei si treceau apoi toti in spatarie,
sa bea cafea. In spatarie Domnul mai imbraca si pe caimacami
cu blane sau caftane si astfel se terminau si festivitatile instalarii.

Gheorgachi completeazil in Condica lui informatiile referitoare

la ceremonialul luarii domniei si printr'un alt capitol, de data


aceasta nu cu caracter protocolar exclusiv, ci cu caracter narativ;
este capitolul in care povesteste instalarea lui Grigore Calimachi
in scaunul Moldovei 1, Joi 7 Iunie 1761, in locul si cu buna invoiala a tatalui, batranul Joan Th. Calimachi, care domnise dela
7 August 1758.
Gheorgachi, obisnuit ca domnia sa se dea dela Constantinopol,
in schimbul unei mari sume de bani 2 si in urma unor mari interventii, se minuneaza de acest procedeu exceptional al Turcilor
la instalarea lui Grigore Calimachi si de aceea adaoga ... acesta

lucru, care n'au fost obiCnuitii nici s'au intamplata la vreo


Domnie a vremilor trecute . Inteadevar, se numea un Domn
roman, fara s fi facut ceremonia investiturii in capitala imphratiei otomane, Med sa fi obligat prin stdruintele lui pe toti
dregatorii turci din jurul marelui sultan. Mai mult, sultanul
insusi trimitea fara zabava vreme (cum zice Gheorgachi)
1 V. mai jos, textul, p. 271,8-27339.
2 Se cheltuise totusi In aceast vreme, pentru ocuparea ambelor domnii,
din Tara-Romaneasca si din Moldova, ca la 800 pungi, adica 400.000 lei vechi,

cf. N. Iorga, Documente Callimachi, I, p. 17-18 si Hurnzuzaki, I X, partea


2-a, p. 50.
6

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

82

oameni impdrAtesti, pe savica spahilar-agasi i pe Ahmet-Bei la Iai cu sangeac, caftan, cucA, tuiuri si cal Impdrdtesc
cu tacdmul lui. Acest regim exceptional acordat de Turci este
explicat de Gheorgachi prin vointa sultanului Mustafa : s mAngde batrdnetele bdtrAnului Joan Vodd #. La aceast presupunere
a cronicarului trebue sd addogdrn insd i explicatia raportului
ambasadei olandeze 1, in care se afirmd cd Joan Calimachi se
bucura la Poartd de o deosebit favoare, pentru marile servicii
aduse Portii, in rdstimpul dela 1740-1750 si 1752-1758, cAnd
fusese mare dragoman 2; ca rdsplatd a aces tor servicii, Turcii au
admis punerea in domnie a propriului ski fiu.
doi

Alti doi cronicari contemporani evenimentelor povestesc


instalarea lui Grigore Calimachi. Joan Canta povesteste in termeni
foarte asemdnAtori cu aceia ai lui Gheorgachi 3. Ienache KogAlniceanu, in cronica ce i se atribue, reproduce si discursul ce-1 va fi
rostit voevodul mazil, noului domn 4. Gheorgachi, spre deosebire
de acestia, d o desvoltare mai mare elementului descriptiv, notand

cu precizie diferitele momente in desfsurarea festivitdtii. Iat


aceste momente: 1. proclamarea noului Domn ; 2. aducerea firmanului de cdtre Alexandru Muruzi, imbrdcarea lui in contes de
samur, fricAndu-1 si mare cAmdras 3. intAmpinarea oamenilor
impdriltesti la Frumoasa, care duceau insemnele domniei ; 4. cetirea in cortul din fata mtindstirii Frumoasa a hatiserifului ; 5. alaiul
dela Frumoasa la biserica Sf. Nicolae ; 6 ceremonia bisericeascd ;
7. in divanul cel mic se ceteste hatiseriful in traducere romAneascd
gi urmeazd ceremonia imbrdcdrii caftanelor ; 8. conducerea lui
spahilar-agasi la logordtul Sturza, gazda lui, in timp ce AhmetBei condcise la Frumoasa.
Am stAruit intr'adins asupra acestor momente de ceremonial,
risipite intr'o naratiune, pentru ca sA se vadd ca., in desfAsurarea
1 N. lorga, Documente, Callimachi I, p. 16-17.
A. D. Xenopol, 1st. Si genealogia Casei Callimachi, P. 19-53. N. Iorga,
Documente Callimachi, I, p. XXXIIILXXXVIII i Epaminonda I. Stamatiade, Biografille marilor dragomani (interprefi) greci din imperiul otoman,
trad. de Const. Erbiceanu, Bucuresti 1898, p. 72 si 73-74. N. Iorga, Documente grecesti, In Hurmuzaki, XIV, partea 2-a, Buc. 1917, p. 1148 (At.
Comnen Ipsilante despre retragerea lui loan Th. Calimachi).
"

M. Kogrdniceanu, Cronicele Romdniei, 111 P. 191-192.

lbidem, P. 244-245.

www.dacoromanica.ro

83

INSEMNELE DOMNULUI

lor, sunt aceleasi cu cele relatate de cronicar in capitolul destinat


exclusiv regulelor protocolare.
Din toate amanuntele expuse mai sus r5sare in mod luminos
puternica influent turceascd ce pAtrunsese in interiorul curtilor

noastre domnesti, cat si in ceremoniile impuse de situatia de


Domnitor. Prezenta Inalilor demnitari turci ca reprezentanti ai
sultanului, prezenta paicilor turci in alai, dar mai ales inlocuirea
vechilor insemne ale domnilor pamanteni (coroana, buzduganul,
poate sceptrul) 1 cu altele de origine turceasca (sangeacul, cabanita,
caftanul, cuca, tuiuri!e i calul tablabasa) sunt atatea elemente care
confirma in fluenta turceasca asupra ceremoniei instalArii Domnitorului.
Cabanita (tr. kabanitza) era o pelerind scurta de blan scumpa,

de obiceiu vulpe neagra, pe care o purtau sultanii la solernnitati


mari. Aceast hain5 de inalta distinctie o acorda sultanul numai
la 3 dintre demnitarii turci (marele Vizir, Cairn Mecam si Aga
al ienicerilor), banului Crimeei i domnilor tarilor romanesti.
Caftanul (tr. kaftan) era o haina mai lungA decat cabanita,
de blana de diferite animale (zibelinA, hermin5, ras, etc.), dupd
rangul aceluia caruia se oferea. In ceremonialul nostru marele
vistiernic era obligat sa indeplineasca imbracarea boierilor cu caftane.

Cuca (tr. kuka) era o cased de argint, impodobitA cu pietre


i pene de strut, pc care o acorda sultanul comandantului ienicerilor i domnilor nostri.
scurnpe

Sangeacul era un steag format din 2-3 coade lungi albe de cal,
prinse printr'o capsuld de aur, de un bat rosu ; deasupra globului
de aur era aplicatA semiluna. Acest insemn simboliza autoritatea
si comanda militarA si de aceea se acorda vizirilor guvernatori de

provincie. Un alt termen intrebuintat la noi pentru desemnarea


acestui steag, mai era si turcismul tuiu, iar domnilor romani li se
da cate 2 tuiuri (ickituilai) 2.
1 Const. C. Giurescu, Istoria Rorndnilor, vol. II, partea inthi, Bucuresti
1937, p. 355-357.
2 Am crezut ch nu este necesar sh insist mai mult asupra acestor termeni,
pentruch ei sunt in parte cunoscuti din numeroasele opere scrise despre Turci,
dar mai ales a Iui M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire Othoman, vol.

VII, Paris, 1824, p. 42, 106-107 (cabanith); p. 173, 199, 497 (caftan); p.
275-276 (sangeac, tuiuri). Journal d'Antoine Galland pendant son se/our
a Constantinople (1672-1673) publii et annot par Charles Schefer, vol. II,
Paris 1881, P. 114-115.
6*

www.dacoromanica.ro

84

CEREMONIALUL POLITIC

Tablabapz era calul alb pe care-I daruia sultanul Domnului la


primirea domniei, in Constantinopol. Tacmul a (harnachement.
ul) lui era alcatuit din pielea cea mai bung', iar piesele erau impodobite cu buctiti de aur si chiar de pietre scumpe, impodobire pe
care o luase orientalii (Arabii si Turcii) dela Bizantini, impreuna
cu simbolica acestor impodobiri, asa cum a dovedit invatatul rus
Nicodim Kondakov, din studiul miniaturilor secolului al XVI-lea 1.

Desi amestecul Turcilor in numirea domnilor romni data


ceva mai de mult dup impotrivirea lui loan Voda Armeanul
(1574) si mai accentuat dupa razvratirea lui Miron Barnovschi2
totusi aplicarea ceremonialului instalarii cu fastul caracteristic otoman (ceremonia investiturei la Constantinopol, a menzilului, pe drum dela Constantinopol la Iai sau Bucuresti i aceia
a cetirii hatiserifului la resedinta scaunului domnesc) dateaza
(1629)

numai dela inceputul secolului al XVI II-lea, odata cu primii


domni fanarioti, considerati ca reprezentantd supremi ai sultanului in Virile romanesti. Mai tarziu, in 1832, M. Sturza imbraca
pentru prima data hervaneaua in locul cabanitei i fesul in locul
cucei 3.

MUCARERUL

Un alt act de searnti in vieata Domnilor nostri era inoirea imputernicirii de a domni, acordata d_e sultan, act care se facea de
asemenea cu deosebit ceremonie, careia Gheorgachi Ii consacra
un capitol insemnat 4.
In limba turceasca miikerrer este adjectiv, i inseamna rpte,
redoubl 5, de aceea in vechea organizare politica a tarilor romanesti, mucarer insemna actiunea de reinoire a domniei din partea
Portii otomane, obiceiu introdus din vremea lui Mihai Racovita 6
Cronica cunoscutd sub titlul Istoriile Domnilor arii-Romeinegi si
publicata de N. Iorga, pe numele lui Const. Cap. Filipescu, zice 7,
1 Nicodme Kondakov, Un detail des harnachements byzantins, In Melanges

offerts a M. Gustave Schlumberger, II, Paris 1924, p. 399-407.


D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gli. Adamescu, p. 48 si 66-67.
3 L. *ilineanu, Influenta orientald, II, partea I, p. 68 si 148.
o V. mai jos, textul, p. 2706-27117.
6 S. Muhtar Alus, Tiirkce-fransizca yeni lagat, Ankara 1930.
o L. *dineanu, I nfluenta orientold, II, partea 2-a, p. 82-83.
7 Pag. 159.

www.dacoromanica.ro

MUCARERUL

85

ca in timpul lui Radu Voda Leon (1665-1669) au infiintat Turcii


obiceiul confirmririi domniei, din 3 in 3 ani (mucarer mare), cand
Domnul trebuia sa mearga la Poarta sa sarute mana Imparatului,
sa-si innoiasca Domniia . Afar insil de marele mucarer, mai era o
confirmare din an in an (micul mucarer) 1, pentru care nu era nevoie sa mearga Domnul la Poarta, ci sultanul trimetea Domnului,
fireste in schimbul unei sume de bani, caftanul i firmanul de reinoire.

Ceremonia micului mucarer este descrisa de Gheorgachi in felul


urmator :
Unul din boierii cei mai alesi ai Tarigradului care insotea caf-

tanul, tragea la mangstirea Galata. A doua zi, iesea Domnul intru


intampinarea caftanului, insotit de alai, Cate doi, cate trei in
sireag , avand in frunte pe hatman i pe aga. Alaiul se oprea la
ceardacul lui Mihai Voda , spune Gheorgachi. Acest ceardac,
cunoscut si sub numele de ceardacul lui Ferent, a fost ridicat
pe dealurile dintre Nicolina i Cetaluia, langa Iasi, alaturi de o
cruce mare, de Mihai Racovita, in amintirea victoriei sangeroase ce
a avut asupra ostirilor nemtesti conduse de Ferentz Ern (1 Ian.
1717) 2 Laugh' acest ceardac istoric se fricea un cort domnesc (saivant), dupd modelul turcesc, in care astepta Domnul apropierea

caftanului. Dregatorul turc purta pe bratele intinse caftanul Ai


blana de samur trirnise dela imparatie. Domnul lua intaiu hatiseriful, II sruta, II ridica in dreptul capului, ii punea apoi la san ;
imbraca blana i pornea alaiul mai departe in cantecele muzicilor
turcesti si in sgomotul clopotelor dela biserici, parirt se oprea la
scririle palatului domnesc. Aci se scoteau tuiurile, sub care se injunghiau doi berbeci pentru unit semnii de biruinta .
Sacrificarea berbeciler. Obiceiul taierii berbecilor se practica si la
inceperea unei domnii, adaoga Gheorgachi. Era un obiceiu iiispandit
la Turci i Condica de cheltueli pe anii 1763-1764, adicd tocmai din
vremea lui Grigore Calirnachi, inregistreaza sume date pentru 2 berbeci ce s'au taiat la Pasti, cand s'au scos tuiurile dupA obiceiu3. Deci,
D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gli. Adamescu, p. 70.
2 D. Russo, Cronica Moldovei de N. Chiparissit (1716-1717), in Revista
istoricei romand, 3 (1933), p. 133-151; dar in special p. 140, nota 1 (bibliografie). Aurel H. Golimas, 0 informatie nefolositii despre luptele Nernfilor
cu Moldovenii Si Tittarii pe dealul Ceteituei si Hlincea, in Arhiva, 43 (Ia0,
1936), p. 224-227.
3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, p. 127.

www.dacoromanica.ro

86

CEREMONIALUL POLITIC

oH de ate ori se scoteau tuiurile, se tiau berbeci. La Turci obiceiul


sacrific5rii oilor era foarte rAsphndit. Sultanul insusi, de Bairam,
filcea ceremonia aceasta in palat, simulnd injunghierea unui ber-

bec cu coarnele aurite. Aveau credinta c& astfel cerul ii va lua


sub protectia lui i vor birui in vieal 1. In ajunul vreunei c5ltitorii

dep5rtate, a doua zi dup5 intoarcerea dintr'o c515torie ; cand o


familie are pe cineva bolnav; din ordinul guvernului, la deschiderea vreunei expozitii publice, sau la inaugurarea unei ci ferate,
etc., iatil prilejuri binevenite pentru Turci sti sacrifice oi. In timpurile vechi, din oile sacrificate se preg5tea mncare si se irnp5r-tea vecinilor 2.

Dupii sacrificarea berbecilor sub tuiuri cerernonia mucarerului


continua in divanul cel mic, unde divan-efendi cetea cu glas tare
imbrdca.
hatiseriful i dup cetire Domnul sdruta caftanul
Urma cetirea traducerii pe romnie a hatiserifului de dare ma-

rele vistier si ceremonia se termina cu irnbeacarea caftanelor daruite de Domn demnitarilor turci, care aduseseri mucarerul. InOhio beizadelele i apoi boierii s5rutau mana i poala Domnului.
In timpul lungei domnii a lui Const. Brncoveanu cheltuelile
mucarerului apasau mult si des bugetul %aril 3. De asemenea in
condica de cheltueli din vremea lui Grigore Calimachi se pomenese astfel de cheltueli 6.
Informatiunile lui Gheorgachi despre mucarer sunt foarte
exacte. Au rezistat, cum am vazut,--puse in M.O. diferitelor m5rturii contemporane, interne si externe. Alte izvoare narative din
Moldova, contemporane cu Gheorgachi, confirma i ele afirmatiunile autorului nostru. Astfel, cronica atribuita lui Ienache Kogilniceauu, infatiseaza mucarerul lui loan Mavrocordat 5 i mai
ales al lui Ioan Calimachi 6, cu aminunte asem5natoare acelora
B- is. ort. rom., 3 (1876-1877), p. 126.
2 Journal d'Antoine Galland pendant son sejour a Constantinople (1672
1673), ed. Charles Schefer, vol. I, Paris 1881, p. 103.
3 Revista istoricd a Arhivelor Romdniei, Buc. 1873, p. 14. Revista romdnd, 1 (1861), p. 664, 671, menliuni din Foletul novel al lui Const. Brancoveanu, publicate de Al. Odobescu. Hurmuzaki, supl. 1, vol. I, Buc. 1886,
p. 705-706 (cheltuieli pentru mucarer in Aug. 1757).
N. lorga, Documente Callimachi, II, p. 112.

5 Cronica atribuitd lui Ienache KogAlniceanu i publ. de M. Kogdlniceanu,

Cron. Rorn., III, p. 208-209.


o Ibidem, p. 239.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA SOLILOR

87

din opera lui Gheorgachi: condcirea la Galata a trimisului turc,


intAmpinarea acestuia cu alai, cetirea firmanului la curte, ceremonia imbrAcArii caftanelor, sa'rutarea mAinii i poalei Domnitorului.
Mucarerul era un eveniment care avea rdsunet si in strAindtate.
tirea, comunicatd vecinilor, aducea dup5. sine felicitari din partea
agentilor diplomatici strdini i multumirile Domnului, prin secretarul sdu, pentru atentia de a-1 fi felicitat
De altfel Gheorgachi asistase pe la sfArsitul lunei Iunie 1762
la ceremonia mucarerului lui Grigore Calimachi 2, cdruia ii slujea
ca logotat al 2-lea, iar la 5 Nov. din acelasi an terminase redactarea
desfdsurdrii ceremonialului la care asistase ; observatiile si impresiile erau deci proasp ete.
P RIM I REA SOLILOR

Am vdzut mai sus (p. 32) ce indrumAri generale, izvorite mai


mult dintr'o datorie crestineascA, se gAsesc, cu privire la primirea
solilor, in cea mai veche operd romAneasc de ceremonial, in I nvaraturile atribuite lui Neagoe-Basarab, cAtre fiul sdu Teodosie.
Alte regule scrise despre receptia solilor, pAnd la Gheorgachi,
nu cunosc. Domnitorii se orientau, negresit, dupd traditie. CAnd

solul polon Rafael Leszczyliski (1700) pretindea o primire mai


demnd din partea lui Antioh Cantemir, acesta i-a rdspuns ca. obiceiurile poruncesc altfel , dar cd, in contra acestor obiceiuri, el totusi va ceda la anumite cerinte protocolare ale solului: de a-I conduce personal la gazda, de a trage focuri de tun, de a descdleca la

sosirea solului, etc. 3. Deci existau anumite obiceiuri impuse de


traditie, dupd care se orientau.
Gheorgachi imparte in douA instructiuniIe privitoare la receptia solilor: instructiuni cu privire la receptia solilor straini cari treceau prin Iai spre Tarigrad i instructiuni pentru receptia Hanului
I La Roche multumeste la 14 Iunie 1762 lui Giuliani pentru felicittrile
trimise prin curier extraordinar a l'occasione du moucarrer s. Cf. N. Iorga,
Documente Callimachi, II, p. 287-288.
3 La Roche scria lui Giuliani (21 Iunie 1762):
. . le sieur Alexandre
Ypsilanti est en route dpuis environ une semaine avec le cafftan ., cf. N.
Iorga, Documente Callimachi, II, p. 288.
3 P. P. Panaitescu, Cltori poloni in Pile ronuine (Acad. Rom., Studii
si cercetri, XVII), Bucuresti 1936, p. 100-101.

www.dacoromanica.ro

88

CEREMONIALUL POLITIC

sau a Pasei cu 3 tuiuri ( iuciutuiulun Pap). Acestia din urma nu


mai erau considerati ca str5iini , ci Hanul ca un egal al Domnului, in ce priveste supusenia lui fatti de Turci, iar Pasa ca un agent
de control, de a ctirui ptirere atarna in fiecare moment siguranta
domniei.

Receptia solilor. Tara-Roinaneascti, dar mai ales Moldova, situ-

ate intre regatul polon i imperiul rusesc de o parte si imptir5tia


otomanti de alta, au servit nu numai drept camp de lupt intre
armatele acestor popoare, dar i ca drum de trecere pentru intensele leg5turi economice-comerciale si pentru cele diplomatice. De
aceea Gheorgachi dela inceput precizeaza, c ceremoniile care vor
urma se practicau pentru soli moschicesti sau lesesti , cei care
treceau mai des prin Iasi 1. Cronicarul imparte acesti soli in oameni
mai mici, i obrazil de cinste sau sol mai mare . Pentru soli
mai mici hatmanul, cu alaiul respectiv, conducea solul din marginea
Iasilor, la gazdd. Pentru soli mai de seam5, alaiurile de intampinare
erau mai multe : hatmanul la distanta de 2-3 ceasuri de Iasi ; rufetul
agrii cu mehterhaneaoa, paici si ciohodari. Locul de intampinare al

primului alai nu-1 arat Gheorgachi, dar stim dintr'o altd parte a
Condicei 2, precum si din alte numeroase izvoare

ea era Scanteia,

localitate instdrit i frumoas5, la trei mile de Iasi, spre Sud ; 4


era loc de conac pentru post. Alaiul agdi int,Ampina pe sol chiar la

marginea orasului, dup5 ce, intre cele douti distante, ii iesise marele postelnic (maresalul palatului) inainte i ii rostise cuvant de
bun6 sosire. Ajuns la gazda lui (de obiceiu casa incdpdtoare a vreunui boier mare), se slobozeau tunurile la curtea domneasca. A
doua sau a treia zi, avea loc audienta solului la Domn, solul sezand
pe scaun la stanga Domnului, locul de cinste, dup obiceiul
turcesc. Pan6 la domnia lui Matei Ghica, Domnul oferea si
mash' copioas5 solului i acesta Domnului 5. Acesta mai oferea
1 Vezi mai jos, textul, p. 30531-30630.
2 V. mai jos, textul, p. 30838, 3091-2.
8 P. P. Panaitescu, Caldtori poloni, p. 27. J. Deny, Les prdgrinations du
Muezzin Evliyci Tchelebi en Roumanie (XVII-e sicle), in Melanges offerts 0
M. Nicolas Iorga, Paris 1933, p. 204. Cronica lui loan Neculce, ed. Al. Procopovici, Craiova 1932, p. 24.

4 Scnteia este azi localitate in jud. Vaslui.


5 Pentru mese cu prilejul receptiei solilor, v. P. P. Panaitescu, op. cit.,
p. 10, 17, 51, 69 75, 115-116.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA SOLILOR

89

diferite daruri, la care solul raspundea cu alte daruri ;


daruiau cam aceste lucruri: casete si vase de argint,

solului
se

bijuterii, stofe, si blanuri scumpe,


tabac 1, etc. Gheorgachi aminteste de solia lui t( Voevoda Mazovetcai frumos impodobiti,

chie, care sol ca acesta foarte rar s'au intamplat de au trecut


si de aceea Domnul ins usi i-a iesit calare intru intampinare, mergaud amandoi caldri, Domnul la dreapta solul la stanga. Intr'adevar, solia lui Stanislav Chomgtowski, voevodul Mazoviei, a avut
loc in 1712-1714, pe vremea lui Nicolae Mavrocordat si relatia
de calatorie a solului, aceea a secretarului sau, cat si aceea a unui
participant din solie, iezuitul Francisc Gogciecki, au fost publicate in limba polond si in traducere romaneasca, de P. P. Panaitescu, impreuna cu pretioase note lamuritoare si bibliografice 2.

Datele lui Gheorgachi nu sunt, cum am vazut, prea multe,


ele se marginesc numai la indicarea darurilor, la intampinarea si
la plecarea solului ; instalarea lui la o gazda si in mod sumar descrie

receptia ce i se filcea la palatul domnesc.

Mult mai bogate informatii gasim in rapoartele si relatiile


strainilor despre calatoriile intreprinse. Ceea ce pentru Romani
era lucru obisnuit, deci nebagat in seama, constitue pentru straini
un amanunt exotic, caruia ii da cea mai mare insemnatate.
Din acest punct de vedere sunt foarte pretioase rela tiile celor
20 de soli poloni (1557-1843) cari au trecut prin tarile noastre,
publicate in limba originala, si in traducere romaneasca de P. P.
Panaitescu, Cedatori poloni in tdrile romdne.
N. Iorga, In afard de cele 5 volume din Istoria Romdnilor prin
ealatori, a mai publicat o serie de asemenea relatii de calatorie,
sub titlul Cedeitori anzbasadori fi, misionari in pile noastre 3. Aceste

dou lucrari le citez in mod deosebit, pentruca ele mi-au folosit


continu la verificarea si completarea informatiilor date de Gheorgachi.

1 N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 116-117, 131.


2 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 119-146.
8 In Buletinul Soc. geograf ice romcine, 19 (1898), p. 51-129. N. Iorga,
folosete datele lui Gheorgachi, cand descrie ceremonia strillucitei ambasade
a rusului Kutuzov in Moldova (1793), in articolul Sfdrvitul ceacului al XV III-lea
in tdrile romcine. Dupd o anonimd carte de cdlcitorti, v. Arhiva, 3 (Iai 1892), p.

196-220.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

90

Obiceiul intAmpinarii solului si oferirea de daruri era vechiu


in ceremonialul romAnesc. Stefan-eel-Mare trimitea in intampinarea craiului polon Albert (1497) pe logofatul Taut si pe vistiernicul Isac, cu multe daruri 1. IntArnpinarea este pomenit in mai
toate relatiile polone, incepAnd cu secolul al XV-lea si terminand cu
secolul al X I X-lea 2. Alaiurile care insoteau pe sol in drum spre Iasi,

sau la plecarea lui, se gasesc pe larg descrise cu prilejul diferitelor


calatorii: Tommaso Alberti 3 (1612), Than Gninski 4 (1677-1678),
Mniszek 5 (1755-1756), dar mai ales din solia lui Iosif Podoski. Iosif Podoski, solul regelui polon August al III, a trecut prin Iasi spre

Tarigrad in 1759, adica tocmai in timpul domniei lui Joan Th.


Calimachi, in timpul cdruia, am vazut cd pretentiunile protocolare au atins treapta culminanta. Dou relatiuni ale acestei &Alatorii, franceza 6 si polond 1, se completeaza una pe alta si arata
pe batrAnul Domn ca pe un om de lume, cu mare experienta si diplomatie, amator de fast, insusire pe care dorea sa o insufle si copiilor lui, pe care-i lua la toate festivittile.

Solii trebuiau distrati, dupa obiceiul ceremonialului turcesc.


Distractiile erau foarte variate si din cele mai ciudate, ca si la
Turci: tobosari, cantAreti din caval, jongleuri, precum si alti muzicanti si scamatori 8, bufoni, vAnatoare 9. tim bine ca aceleasi
distractii se ofereau solilor si in Tarigrad 10 .
Domnia lui Grigore Calimachi insusi a fost bogata in asemenea

vizite de ambasadori straini. Porter, amabasadorul Angliei la


1

I. Bogdan, Vechile cronice moldovenefti panic la Ureche, Buc. 1891, p. 197.

' P. P. Panaitescu, Cdleitori poloni, p. 42, 72, 95, etc.


5 N. Iorga, op. cit., din Buletinul Soc. geogr., 19 (1898), p. 60-61.
' N. Iorga, Acte si fragmente, I, p. 88-95 si P. P. Panaitescu, op. cit.,

p. 66-79.
5 N. lorga, op. cit., din Buletinul Soc. geogr., 19 (1898), p. 78-90.
o N. Iorga, ibidem, p. 90-100.
7 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 174-214.
8 Ibidem, p. 32.
o Ibidem, p. 52, 96, 201, etc.
10
Rndueala primirii prietenesti a marelui sol al Moscoviei Procopie
Voznitin *, 18 Martie 1682 In Constantinopol, cf. G. Murnu si C. Litzica,
Scrieri f i documente grecefti privitoare la ist. Romdnilor din anii 1592-1837
culese f i publicate in tomul XIII din Docum. Hurniuzaki, de A. .Papadopulos-

Kerameus, Buc. 1914, p. 41-42 (tradus In romneste); textul grec v. Hurmuzaki, XIII, p. 44-45.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA HANULUI

91

Poarta, a trecut in cursul anului 1762 prin Iasi, insotit de tandrul


baron de Hochepied si de abatele Boscovich, care a si scris despre
aceast solie 1. In a doua lui domnie (1767-1769), in anul 1767,
11 viziteaza baronul de Tott 2. Unii dintre acesti straini nu erau
amatori de primiri fastuoase si luau locuinta indepartath de Iasi
pour viter tout crmonial avec le prince (cazul lui Porter) 3 ;
altii, (cei poloni) din contra pretindeau, dintr'o mandrie si ambitie
inseute, cat mai multe onoruri si sunt dese cazurile cand solii duceau prin secretarii lor disculluni aprinse asupra felului cum sil fie
primiti de dornnitori: Wojciech Miagtkowski discuta cu Vasile
Lupu (1640), Rafael Leszczynski cu Antioli Cantemir (1700) 4.
Reeeptia hanului Eitilrese. De o parte si de alta de gura Nistrului,

uneori 'Ana peste Prut, era o rarnasith de populatie tatarasca,


vesnic in lupth cu Moldovenii, chrora le pretindea bani, vite, grane,

de multe ori in eantitati mari.


In secolul al XVI I I-lea, Tatarii au ajuns sh incalce chiar din pamantul moldovenesc. Erau constituitd intr'o unitate politica nu atat

de bine definith, totusi erau temuti din cauza cruzimii lor si din
cauza raporturilor bune ce aveau cu Turcii. eful lor era un han,
care deseori se intampla sh se fach bei turc, Bugeac-caimacan, sau
Bugeac-serascher 5. Gheorgachi a iinut sh fixeze ceremonialul receptiei si a hanului tatarasc .
Intalnirea Domnului en hanul avea Ioc sub un saivant, and
Domnul trebuia sh se supue unui obiceiu tatrhse si sh shrute piciorul hanului. Shrutarea se facea cu capul descoperit, Domnul &and
gugiumanul 7 unui copil de cash, care trebuia s-I puna pe ca-

pul Domnului, imediat duph shrutarea piciorului ; descoperirea


hanului in timpul sdruthrii era pro forma, pentruch spune Gheorgachi
de abia numai il (slicul) atinge cu palma . Apoi Domnul se aseza in genunchi pe macat si vorbeau impreunil cele de
I V. mai sus, p. 76, nota 3.
6 V. mai sus, p. 76, nota 2.
6 N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 292.

4 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 48, 100-103.


5 Un scurt istoric asupra Tatarilor in sec. XVIII a facut N. Iorga, Studii
fi documente, vol. 24, p. 88-99.
6 V. mai jos, textul, p. 3077-3.
7 Caciulii de samur, cu fundul alb pentru Vod'a si beizadele, sau rosu
pentru boieri (tr. gOgemann).

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

92

trebuinta pricini . Se pare ea in timpuri mai vechi, nu se saruta


piciorul, ci numai poala hanului 1

Receptia Paei cu trei tuiuri. Pentru receptia Pasei cu trei


tuiuri, Gheorgachi consacra mai multe pagini ; odata descrie scurt
si precis receptia 2; a doua card povesteste, cum anume a primit
Grigore Calimachi in Iulie 1762 pe Hamza Pasa, &and trecea
spre sarhatul Hotinului 3.
Cu drept cuvant Axinte Uricarul regreta in cronica lui luarea
de catre Turci a cetatii Hotinului, comparand aceasta cucerire cu o
rana in trupul rii, caci rana, desi la marginea trupului, dar imbolnaveste i slabeste tot trupul 4. Aceasta veche cetate roma-

neasca, asezata intr'un minunat punct strategic, era stapanita


cand de Romani, cand de Polonezi, cand de Rusi, &and de Turci 6.
Cucerit in 1712 de la Rusi de Turci, a fost transformata din anul
1713 in raia turceasca 6; condusd de un Pasa imputernicit de sultan,
cu 3 tuiuri 7. In trecerea lui dela Tarigrad la Hotin, Pasa se oprea
prin Iasi, unde era gazduit cu mare pompa de Domnitor. Trecerea
lui prin tard, insolit de un alai de peste 100 Turci, rilmanerea lui la

conace, aduceau mare cheltuiala tarii si de aceea in cronica atribuita lui Ienache Kogalniceanu gasim compatimiri ca acestea de
pe urma conacelor Pasii: au trasil bietii saraci cu conacele lor 8;
sau tragandii mare suparari lacuitorii cu trecerea .acestui Pasa,

atat saracii, cat i boerii 9. Din punct de vedere politic,

ei

exercitau o continua supraveghere asupra Moldovei, avand gata


oricand i armata pentru a putea face NO unor eventuale nevoi 19.
1 Axinte Uricarul povesteste intalnirea lui Nic. Mavrocordat (1713) cu
hanul, v. M. Kogalniceanu, Cron. Romdniei II, p. 160.
V. mai jos, textul, p. 30714_20.
V. mai jos, textul, p. :70727-31230.
M. Kogalniceanu, Cron. Romdniei, II, p. 158.
5 Const. C. Giurescu, Istoria Ronzdnilor, vol. II (v. indicele, p. 714). 0
descriere a Hotinului sub ocupatia turceasca ne-a dat Marcelle C. Karadja,
Principatele romdne vdzute de un functionar turc din veacul al XVIII-lea,
in Arhivele Olteniei, 12 (1933), p. 269-273.
6 P. P. Fanaitescu, Cdldtori poloni p. 147
z

7 Dcspre tuiuri, v. mai sus, p 83.


8 M. Kogalniceanu, op. cit., III, p. 206-207 (trecerea Pasii Mosunol,
sub loan Voda Navrocordat).
o Ibidern, p. 224 (trecerea lui Numan-Pasa, sub Mihai Voda Racovita).
" 0 lista a Pasilor de Hotin a dat N. lorga, Studii fi documente, vol. 24,
p. 85-86.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA PA*EI

93

Ceremonia ce a pregatit Grigore Calimachi in Iu lie 1762 la trecerea lui Hamza-Pasa a fost deosebitil, pentruca Pasa era ginerele
sultanului Mustafa.
Vel userul Dumitrache stiind turceste, a fost trimis intru intampinare cu daruri pana dincolo de Dunare, in locurile tarei turcesti , iar la Galati 11 astepta o cocie bun impodobitil si cu sase
telegari buni, potriviti la toate . Acest dar era obisnuit capeteniilor
turcesti, inca de pe vremea Iui Const. Brancoveanu 1 Marele ban
Vasile Costachi supraveghea conacele ( conacci-basa ). Se insira

purtatorii de griji ai conacelor dela Galati-Iasi: GalatiPrival


PuteniBarlad--VasluiScanteiaIasi 2. La Scanteia au venit
marele logofdt Ion Bogdan si marele postelnic sa se intereseze de
sanatatea Pasii. Domnul insusi a iesit calare intru intampinare,
la Ezareni, insotit de cativa boieri.
&And s'au apropiat unul de altul, Pasa a incalecat (era in careta), iar Domnul a descalecat ca sa sdrute scara calului cea din
dreapta , dupd obiceiu, iar boierii sarutau picioarele Pasii. Dup
aceasta, Pasa a invitat pe Dorian s incalece si a mers Domnul
2-3 pasi, inaintea Pasii ; din cand in cand Pasa chema pe Domn
vi sedea de vorbd de aproape adica fiind amandoi pe aceeasi
linie. Gheorgachi descrie sumar alaiul care a condus pe Hamza
Pasa la palatul dela Frumoasa, unde a stat oturac 3, trei zile.
Manastirea Frumoasa i casele din jurul ei, reparate cativa ani
mai inainte (1753) de Matei Ghica, erau locuinta de -yard a Domnitorului.
.
Un lac mare in jurul palatului, pentru care Grigore Calimachi
Meuse un frumos oak 4, racorea aerul i da o priveliste frumoasa
ochilor. Acest loc 1initit i frumos era ales pentru gazduirea Pasilor ; in timpul sederii lor la Iasi, ei fiind pagani, in dumnezaestile
lacasuri nu se mai trageau clopotele, dar preotii savarseau liturghia.

Cat timp a stat Pasa, Domnul venea zilnic sti-1 vadd si sedea
toata ziva in cortul sau dela Frumoasa, iar seara venea in Iasi.
1 Revista romdnit, 1 (1861), p. 673. Rev. ist. a Arhivelor 1?omdniei, Rue.
1873, p. 15, 103, 190, etc.
2 Popasurile ohisnuite moldovene, cf. N. lorga, Un drum la Tarigrad, in
.secolul al XVIII-1-a, in Rev. ist., 10 (192,1), p. 245-248, completeazil pe
Gheorgachi, indicand conacele dela Focsani-Constantinopol.
3 tr. oturak
lieu ou l'on fait halte, siege, station .
4 N. Iorga, Documente Callimachi, II, 129.

www.dacoromanica.ro

94

CEREMONIALUL POLITIC

Cu o zi inainte de plecare, Pasa a imbracat in blni de samur pe


Domn, iar pe ceilali cu bldnuri simple, cu caftane, capoturi pi
benisuri. Ca distractii: cnta la chindie mehterhaneaoa turceasa,
jocuri i lupaturi de pehliveni , muzica" romneasc, despre care,
spune Gheorgachir c5. au foarte pl'acut Pasei mestesugul i zic-

tura a ei. La plecarea lui din Iasi, Domnul 1-a condus pe Pas6
p"and aproape de iazul mitropoliei pe, Cacaina i i-a randuit, spre
Hotin, 3 conace: la Podul lui Gherman, la Tabrd si terdnesti.

Un alt trimis extraordinar al Portii otomane, care a vizitat


Iasii in August 1763, fiind oaspetele lui Grigore Calimachi, a fost
istoricul Resmi-Ahmed Efendi. Trimis intr'o misiune stiintific6
In Polonia si in Germania, a alcdtuit jurnalul cldtoriei lui, in care
gdsim descrierea frumosului palat dela Frumoasa, rezervat a pentru

trimisii Inaltei Poiti 1. Gheorgachi, care terminase redactarea


Condicei in Noemvrie 1762, n'avea cum sa aminteascA despre receptia

acestui sol turc, dar stim dintr'alt parte 2, ct grije purta Grigore
Calimachi bunei petreceri a suitei, pansa la hotarele Moldovei din
spre Polonia.
Din expunerea critic6 de mai sus, rezult c. Domnitorul acorda

solilor turci o atentle mai mare cleat celor de alt neam, dar in
acelasi timp i Pasii turci considerau pe Domnitor, ca un reprezentant al sultanului in tdrile romnesti si de aceea Domnitorul
se bucura de toat consideratia.
* * *

Dac aruncAm o privire generald asupra actelor de ceremonial


analizate i studiate pand aici, constatdm o insusire comun6 a lor.
Luarea domniei (exceptnd ceremonialul slujbei divine) cu cele
1 Partea referitoare la Moldova, s'a publicat de B. P. Hasdeu in Archiva
istoricd a Romdniei, I, partea 1-a, Buc. 1865, p. 183.
2 N. Iorga, Acte fi fragmtnte cu privire la istoria Romanilor, Bucuresti
1895, vol. I, p. 379 (Extrait d'une lettre du prince de Moldavie Grigore
au Sr. Boscamp). In opera greceasca cunoscut sub numele
Calimachi
Cronica Ghiculestilor, se povesteste despre venirea in Moldova a imbrohorului Mustafa-bei (1747-1748). Amdnuntele povestirii confirmd datele lui
Gheorgachi: intampinarea la Focsani, nu la Galati, pentrucd solul venea din
;
Tara-Romaneascd; alt intAmpinare, a beizadelelor, in apropierea
audienta la curtea domneascd i vizita repetata a Domnului la imbrohor;
Domnul Si ddrueste bland de samur. Cf. D. Russo, Cronica Ghiculestilor, in
Buletinul Cornisiei istorice a Romdniei, vol. 2, p. 71-72.

www.dacoromanica.ro

BOERIILE

95

trei elemente de ceremonial (investitura, menzilul, instalarea),


mucarerul i. prinzirea solilor strAini si turci, se faceau toate in cadrul

unor obligatiuni protocolare, influentate adanc de ceremonialul


otoman. Limba actelor oficiale in legAtur cu aceste ceremonii
(firmanul de numire si de innoire a domniei) era intAi cea turceascA si apoi se cetea talcuiala pe romanie . Persoana care pre-

zida oficial ceremonia, era un Turc (divan-efendi).


Dupd ce acesta, prin predarea insemnelor imperiale, imputernicea pe Domn si pe boieri, deveneau si acestia participanti oficiali
ai ceremoniei. AceastA stare de lucruri a durat numai in timpul
domniilor fanariote, pentrucA pand la 1711 si 1714 amestecul Turcilor in actele de ceremonial nu se afirmase pand intr'atata, iar de
pe la 1832, interventia lor ia o aItA infatisare.
In actele de ceremonial politic ce ne-au mai Mynas a fi studiate
(constituirea guvernului, functionarea divanului si impArtirea
darurilor de Pasti) Turcii nu mai intervin direct. Aceste ceremonii
descrise de Gheorgachi, se infaliseazd ca niste obicee vechi ,
transmise din generatie in generatie, WA vreme celelalte erau
obicee nou , rezultate din noile conditii de vieata politica. Se
vede de aici cat de cugetat si indreptAtit este titlul pe care 1-a dat
Gheorgachi operei lui.
BOERIILE
Gheorgachi nu a alcAtuit in opera lui ceea ce au alcAtuit Miron
Costin si Dim. Cantemir. Acestia, dup cum am vAzut , au intocmit

scurte relatAri asupra dregAtorilor, au arAtat atributiunile lor,


precizand, aceasta mai rar, chiar rolul kr in diferitele ceremonii.
Gheorgachi face numai o lista a dregatorilor si alta a slujitorilor,
insirati in ordinea lor ierarhicA. Atributiunile lor nu le arat, iar
rolul lor in diferite ceremonii ale curtii domnesti nu este infalisat
la fiecare in parte, intr'un capitol unitar, ci reiese din descrierea
diferitelor ceremonii.
Gheorgachi se ocup in trei randuri de boieri: la starsitul capi-

tolului despre domnie nou 2 ; inteun capitol separat, intitulat


1 V. mai sus, p. 46-49 si 55-61.
2 V. mai jos, textul, p. 26724-26839.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

96

4Alte boerii a curtii carii au osilbit rnduial*1 si in sfarsit, intr'un


capitolas care are ca titlu, Partea slujitoreasc6 ce rnduial are 2.
A treia zi dela instalare, Domnul constituia, ca sg ne exprirn6m
cu vorba de astAzi, guvernul. Data aceasta (a treia zi i in cronica
lui Neculce) se schimb6 la alti cronicari in a patra zi (Ionit Canta),
iar dupd Ienache KogAlniceanu, boieriile se irnparteau chiar a doua
zi 3. Gheorgachi aratA ca" in timpurile din urmil (deci apropiate
de 1762) lAmurirea ornduelii boierilor se filcea cu IntArziere chiar
de o stiptiirmln6 4.

Iatil lista boeriilor, asa cum rezultd din relatdrile lui Gheorgachi:
1. Mare le logofiit

2.
vornic de Tara de jos
3.

* SUS

4. Plircalabul de Hotin
5.
6.
7.

Neamt
Cetate-Noao

Suceava 5

8. Hatmanul
9. Marele postelnic
10.
*
splaar
11.
12.
13.
14.
15.
16.

spritar
ban
paharnic
vistiernic
stolnic

cornis

17. Mare le medelnicer


18.

clucer

19.
serdar
*
sluger
20.
21.

cgminar 6
22.

jicnicer
23.
24.
25.

pitar
siltrar
armas

26. Al II-lea logofilt


27. Marele user
28.
29.
30.
31.

ag;Pi 7

gramatic

cAmaras

vames

1 V. mai jos, textul, p. 2691_26.


2 V. mai jos, textul, p. 26927-2706.
loan Canta, M. Kogalniceanu, Cron. Rom., III, p. 183; lenache Kog., in
M. Kog., op. cit., III, p. 197, 198, 203, etc.

Vezi si Alex. Amiras, M. Kog., op. cit., III, p. 157.


5 D. Cantcmir ornite parealabii.
B La D. Cantemir ocupa rang inferior, dup vel vames.
7 Din timpul domniPi a doua a lui Grigore Ghica (1735-1739) vel aga
ocupil rang superior, dup vel comi i purta toiag in loc de baltag.

www.dacoromanica.ro

BOERHLE

97

A doua clasci :

1. Al II-lea postelnic
2. Al III-lea logofilt
3. Al II-lea spdtar
4.

5.
6.
7.

paharnic
vistiernic
stolnic

comis

8.

inedelnicer

9. Al II-lea clucer
10.
11.
12.
13.
14.
15.

1)

sluger
jicnicer

pitar

siltrar
armas
user

A treia clasc 1 :

1. Al III-lea postelnic

9. Al III- lea medelnicer

spiltar
*
3. o
paharnic
4.

vistiernic
5. Logo ftul de vistierie
6. Logofiltul de taina, zis si ctimii2.

ras de izvoade
7. Al III-lea stolnic
8.

10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.

1>

clucer
sluger
jicnicer 1

pitar
sdtrar
armas

user

comis

Luand in seamti deosebirile dintre Cantemir si Gheorgachi,


semnalate mai sus, observgm eh ierarhia rangurilor boieresti din
secolul al XVIII-lea nu mai era intocmai aceeasi ca in secolul al
XVI I-lea.

De altfel insusi Gheorgachi semnaleaz6 cAteva deosebiri de


mare important pentru studiul unora dintre dregtorii:
1. In urma concluziilor la care au ajuns Teodor Man si Const.
V. Dimitriu in niste lucrdri documentate si bogat informate 2,
1 Dela jicnicer inainte nu se mai pot urmari comparativ cele dou 5. liste,
pentruca, in timp ce D. Cantemir continua in mod ordonat lista lui (v. mai
sus, p. 56-57), Gheorgachi trece la o alta clasificare. Rangurile 13-16 la D.
Cantemir sunt inlocuite cu camarasi de slugerie, de jitnicie si cu vornicii de
poarta.
9 Teodor Man, Vornicia in Moldova, in buletinul Codrul Cosminului, 7
(1931-1932), p. 61-204 ; in chestiune p. 168-169. Const. V. Dimitriu,
Doi dregatori moldoveni I. Portarul de Suceaoa ; II. Hatmanul fi pdrcdlabul
de Suceava, Buc. 1935, in 8, 136 pag. Un rezumat al parerilor mai vechi si
precizari noui a facut general Radu Rosetti, Studii asupra chipului cum
se Riptuia rdzboiul de cdtre tefan-cel-Mare, In Anal. Acad. Rom., ist., s. III,
t. 4 (1924-1925), p. 396-398 (in realitate 496-498).
7

www.dacoromanica.ro

98

CEREMONIALUL POLITIC

vedem cat de exacte sunt observatiunile lui Gheorgachi, cu privire


la titulatura hatmanului: acesta se numea <i parcalab Socevii ,
ba avea si vornicia acestei cetati. Gaud Suceava era resedinta
domneasca, portarul de Suceava era numai comandantul ei militar.
Sub influenta cuvantului unguresc porkolob (portar), titulatura
romneasca portar a devenit parcalab de Suceava ; atributiile lui nu
au mai ramas pur militare, ci s'au addogat altele de ordin general
(misiuni diplomatice, judecarea certurilor Intre boieri) 1. Rand pe
la 1542, in fata titulaturei peircalab de Suceava, aparea uneori
aceea de hatman, care deveni boierie de sine stattoare dela 1542 ;

se continua totusi i dupa acest an, in virtutea traditiei, sal se


numeascd hatmanul si parcalab de Suceava, pana la 1762, dupa cum
spune insusi Gheorgachi.

2. Marele ban, spune Gheorgachi, nu de mult s'au adaos ;


ca rang il pune dupd marele spatar. Mai jos ceva, spune Ca Grigore
Voda Ghica, a facut ban pe Ioan Cantemir, fiul lui Antioh Cantemir 2. Atributiile banului in Moldova nu sunt bine lamurite;
erau totusi mult mai reduse Ca ale banului din Muntenia.
Const. C. Giurescu considera bania introdusa abia in secolul al
XVII-lea, din Tara-Romaneasca 3. N. Iorga o considera o inovatie
a Fanariotilor veniti din Bucuresti 4, deci in secolul al XVIII-lea.

Dar s'a trecut usor peste o parte din cronica lui Neculce, foarte
insemnata pentru aceasta dreghtorie: in Febr. 1705, cand vine
pentru a doua oaril Domn al Moldovei Antioh Cantemir, numeste
mare ban pe Savin Zmucila, i apoi continua: Si de atunce se

asaza aceast boierie cu temeiu in Moldova, de este asezata la


rand. Ca mai inainte vreme, desi era la vreun Domn, uneori sedea
mai sus, iar alte ori mai gios. Dupre cum le fusase alte boierii, asa
sedea i cu bania la divan. Iar de aici inainte i s'au asezat rtindul
dupa spatarul cel mare $i i s'au facut i 'enit boieriei ccite un ban de
drobul de sare de la ocna 5. In ce priveste rangul, deci, Gheorgachi
1 Const. V. Dimitriu, op. cit., p. 18-22.
2 N. Iorga, Istoria literaturii romdnefti, II, Buc. 1926, p. 546, nota 3, atri-

hue bania lui Ioan Cantacuzino, In loc de loan Cantemir.


3 COnst. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregdtorii in secolele

XIV si XV, In Buletinul Comisiei ist. a Rom., vol. V, p. 66.


4 N. Iorga, Studii fi documente, XXII, p. 13-14.
6 Cronica lui loan Neculce, ed. I, Al. Procopovici, p. 220.

www.dacoromanica.ro

BOERIILE

99

pastreaza ierarhia lui Ion Neculce, dela care mai imprumuta i


precizarea venitului, cu ace1ea0 cuvinte un ban de drobul de sare
dela ocria . Cum se face ca Dim. Cantemir, care a scris lista boeriilor

in 1715 pentru Deseriptio Moldaviae, n'a amintit totu0 aceasta


boerie, de0 exista din 1705, de0 el insu0 numise 1 printre hoierii
divanului, in 1710, pe Dabija, vel ban ? Un singur raspuns se poate
da. Cu toata confirmarea lui Ion Neculce, cred c bania nu luase
o forma definitiv5 intre dregdtoriile moldovene0i, decat pe la
1720-1730, dupd ce a scris Dim. Cantemir opera lui. Acest
raspuns justified i mai bine expresia lui Gheorgachi nu de mult
s'au adaos i aceastd boerie .
3. Cetim printre rndurile lui Gheorgachi amaraciunea ea in
timpurile lui, boeriile nu-0 mai pazesc cinstea i randuiala lor. El

semnaleaza cazuri chid Domnitorii nu mai respectau ierarhia


dregatoriilor, ci schimbau vornicii mari in hatman 0 In vistiernici,
adica din al 2 0 al 3-lea rang, intr'al 8-lea 0 al 13-lea rang. Aceasta
nu era propriu zis o degradare, ci simtml demnitatii la boieri fusese

inlocuit cu lacomia imbogatirii rapide, luand o functie mai cu


venit , cum zice cronicarul insuei.
4. Gheorgachi se opre0e cu mai multe ldmuriri asupra logoratului
de vistierie i asupra logoratului de taind. Spune ca logofatul de
vistierie s'a imbracat in caftan, dela Constantin Mavrocordat
Moon, o influentd vdditd din Tara-Romaneasca.

Celdlalt logofat, de taina, era functionar in cancelarie. Avea


camera de lucru osebitd, la curtea domneasca, numit i ea camard
de taing , dar in acela0 birou scriau i uricarii i diecii de divan ,

care, din aceast cauza, nu s'au mai numit asa, ci s'au numit
dieci de Camara' . <<Zapciul lor (adica eful de birou) era treti-

logofatul, iar toi alcatuiau rufetul (serviciul) marelui logofat.


De0 Gheorgachi nu spune eine a Mcut aceast modificare in serviciul cancelariei, totu0, din cronica lui Ionita Canta 2, aflam ca
Const. Mavrocordat, in a doua domnie (1741-1744), a ales sase

logofeti de taina, care ceteau rdvasele in fata Domnitorului i


scriau rAspunsurile indicate de Domn ; ravwle erau transcrise
apoi de treti logolat in condica. Deoarece ei ceteau ravasele, adica
scrisorile oamenilor adresate Domnului, erau un fel de secretari
Ibidem, p. 263.
M. KogAlniceanu, Cronicele Ronuiniei., III, p. 183.
7*

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

100

particulari ai Domnului si de aceea, negresit, se numeau de


thing *
Informatiile lui Gheorgachi despre dregAtorii nu sunt numeroase,

dar sunt foarte exacte. Erau, cum am Wizut, unele dintre ele
creatiuni ale secolului al XVIII-lea, dar in organizarea intimil a
lor, in succesiunea ierarhiei, ele reproduceau obiceiul vechiu,
traditia. Comparate cu ceea ce stim dela Dim. Cantemir, aceste
informatiuni se suprapun ; se suprapun 1i altora 2 din cursul veacului

al XVIII-lea, cum de pild Intia condic6 de ornduieli a lui


Grigore-Vodd Ghica, Domnul Moldovei (1775) * 3.
* * *

Gheorgachi trecnd la alta categorie de boierii cu osebitii


:
randniald *, alditueste urmtitoarea
1. Vornicul Doamnei.
2. Cupariul (dela Const. Mavrocordat vel cupar ).

3. Vataful de paranicei.
4.
5.

stolnicei.

aprozi (aprozi de tArg p i aprozi de curte).

' Pentru organizarea cancelariei domnesti, vezi studiul amanuntit (totusi


n'are nimic despre logofetii de taina) al lui Nicolai Gramada, Cancelaria
dontneascd in Moldova pdnd la domnia lui Constantin Mavrocordat, in buletinul Codrul Cosminului, 9 (1935), p. 129-231.
2 Reforma lui Matei Ghica, din 23 Noemvrie 1754, publicata' in Uricarul,
vol. II, ed. 2-a, p. 273-283 (orig. la Acad. Rom., doc. 323, X). T. G. Bulat,
Boeriile-slufbe din Tdrile Romdne la sfdr.situl secolului al X VIII-lea qi inceputul celui al XIX-lea, in Arhivele Basarabiei, 4 (1932), p. 32-46, 179-203.
Capitolul 33 din ms. 19 al Bibliotecii Episcopiei unite din Oradea-Mare; V.
descrierea lui Dr. lacob Radu, Manuscriptele din Biblioteca Episcopiei Unite
din Oradea-Mare, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III, t. 1 (1923), p. 266:
Boeriile Tarii-Runianesti i fiestecare ce purtare de grip are supt ocarmulala boerii sale. Bolarii curtii domnului ; o copie lotografica a paginilor

care alcatuesc acest capitol, atat de insemnat pentru studiul dregatoriilor,


se gaseste in biblioteca Seminarului de istoria literaturii romane vechi (Facultatea de litere din I3ucuresti).
In Monitorul Oficial, 1860, p. 742, col. 1, punctul c, se porneneste de o
carte a m-rii Radu-Voda din Bucuresti, intitulata. Tipicul boerilor de Crisant,
in lirnba greceasca, pentru boieri; din acest tipic continua notita s'ar fi
putut vedea multe obiceiuri vechi ale tarii
3 Publicatia de N. Iorga, Studii i documente, XXII, p. 1-1'.& i observa-

tiile din introducere, p. 9-2:;.

www.dacoromanica.ro

B OERIILE

101

6. Vel cafegiu.
7. Credinceriul.
8. Al doilea cArnAras.

9. VAtaful de copii (copiii de cas5).


10. Divictariul (dela Grigore Vod Ghica ; ingrijea de penele
de scris Si de cAlimara Domnului).
11. Mehtupciul (sau chiesadariu, arhivarul divanului).
12. Cibucciul (curAta, umplea i aprindea ciubucul lui Vodii).
13. Ciohodarul (ingrijea de incAltilmintea Domnitorului).
14. Beceriul.
15. Pivnicerul.
16. Satarbas (cApetenia satArilor, adicti grupul de ciohodari ce

intrau in alai).
17. Bas-ciohadar.

Cu privire la vritaful de aprozi, cronicarul constatil cu pArere


de rilu cii breasla a decAzut: nu li se mai du cinstea de odinioarA,
cAnd boierii Ii primeau chiar in casele lor, ascultAnd porunca
Domnitorului transmisa prin ei, cu capul descoperit i stand in
picioare. Apoi, pAna i neamurile cele mai de cinste (de exemplu
al Cantacuzinilor) dAdeau vAtafi de aprozi, iar acurn ei se fac din
oarneni prosti , de origine joasd.
Osabit in aceasta rAnduialii, vedem lucrul urmAtor: grupa
este formatA numai din boerinasi, care fAceau servicii intime
ale Domnitorului, unele dintre ele creatiuni noui, sub impulsul
influentei otomane (boieriile dela nr. 10-17).
Pentru a termina tabloul lui Gheorgachi cu dregatorii, va trebui
sa alcatuesc si lista partii slujitoresti , cum o numeste el:
1. Marele cApitan de Iasi.
2. Marele cApitan de Codru ; comanda pAlcurile ostlisesti in
tinutul Filciului. Se numia de Codru , fiindca sub comanda lui
erau Codrenii, adicA locuitorii dela Codrul Tigheciului, cari in
vechime erau toti ostasi. Avea rerdinta la TArgul Rilciu 1.
3. Marele cApitan de Colman (era judet in Bucovina, azi incorporat la jud. Cernauti).
4. Marele cApitan de Soroca.
5.

Tecuci.

' Melchisedek, Cronica Ilusilor i a episcopiei, Bucurqti, 1869, p. 48.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

102

6. Mare le capitan de Ropcea (era judet in Bucovina, azi incorporat la jud. Storojinet).
7. Mare le capitan de Dorohoiu.
8.

//

Cohurlui.

9. Porusnicul hatmanesc.
10. Capitanul de darabani.
11. Polcovnecul.
12. Bas-bulucbas de curte (comandantul. arnautilor si al seimenilor din garda domneasca).
13. Bulucbas al doilea.
14. Capitan de driigani.
15. Sotnecul de Cazaci.
16. bas-bulucbas hatmanesc.
17.

agesc.

18. Capitan despre Doamna (comanda un steag de calarasi, pusi


in serviciul Doamnei).

Vedem din acest tablou Ca numai capitanii catorva judete 1


se bucurau de cinstea de a fi pusi in randul slujitorilor domnesti.
Atributiunile mari pe care le aveau acesti boieri in carmuirea
Orli 2 nu-I interesau pe Gheorgachi, intr'o opera rezervata exclusiv
ceremoniilor. Rolul lor in diferitele festivitati ale curtii nu se aratil
la fiecare boier in parte, ci Gheorgachi descric desfasurarea ceremoniei la care participau fireste, mai multi boieri si de acolo putem

extrage rolul fiecaruia dintre ei. Rolul lor in ceremoniile curii


11 poate urmari cetitorul din analiza critica ce am facut fiecarti
ceremonii in parte, fie politica, fie bisericeasca.
Din cei 95 dreagtori domnesti (mari, mici, slujitori) pomeniti
de Gheorgachi in Con dica lui, aveau atributiuni insemnate in cere.

Despre tinuturile Moldovei (afard de tinutul Codrului,Cotmani i Ropcea),

v. Const. C. Giurescu, Istoria Rorndnilor, vol. II, partea intiu, Buc. 1937,
p. 395-404 si bibliografie p. 416-417
2 Acestea au fost cercetate in amanunt de Const. Giurescu, Const. C.
Giurescu, T. Man si G. V. Dimitriu in studiile de multe oH citate aici (v.
bibliografia completd mai sus, p. 50 si 97). Adaoga: Const. C. Giurescu, Istoria

Romdnilor, vol. II, partea In1ia, p. 365-385 (cu bibliografie). I. B. Bobescu


(Wangi), Curtea domneascci, garda domneascii f i ridicarea la rangurile boeresti inainte de Illfularnentul organic (sub Dornnii fanario(i), in Rev. p. ist.
arch. si filologie, 10 (1909), p. 53-57 ; acelasi, Mecanisrnul de guvernare al
Teirii-Romdnesti inainte de Regulamentul organic, ibidem, p. 314-323.

www.dacoromanica.ro

B 0ERIILE

103

monial numai logofiltul, vornicul Doamnei, hatmanul, postelnicul,


sptarul, paharnicul, vistiernicul, stolnicul si comisul, uneori cu
subalternii lor. Ceilalti figurau in alaiuri la locul respectiv, dar nu
aveau atributiuni speciale.
Iata, dup Gheorgachi, atributiunile de ceremonial ale marilor
dregbitori:
Logofeitul cel mare : ocup primul loc in ierarhia boierilor, 26724.

Logofatul al doilea : la instalarea mitropolitului, in timp ce


Domnul sedea in scaunul domnesc, in divanul cel mic, el tinea in
maini mantia, pe care apoi o preda marelui vistier, care-1 imbrdca

pe mitropolit. In lipsa logoraului al 2-lea, o tinea al 3-lea logordt, 3023_4.

Logoleitul al treilea : ingrijeste masa egumenilor din tard, a 3-a zi

dup Boboteaz, la una din mlindstirile grecesti din Iasi, cu cheltuiala Domnului, 2905_7 ; avea ajutor dela uricari si dieci, 28410-25 ;

ingrijeste ca audientele si ceremoniile curtii sd se faca dup obiceiul lor, 3037_9 ; aduce la Boboteaza pe egumenii greci, pe cei
din tar, pe protopop, cu preoldi de targ, sd facd oraidi Domnului,
2879_77 ; anunt fetelor bisericesti si boerilor ora strngerii lor la
ceremonia Invierii, 2935_8 ; pregReste familiei domnesti cruci
impodobite, la Inviere, 29320_27 ; ia demisiile din mna mitropolitului sau a episcopului si le cid Domnului, 30224_25 ; om invtat
la tbilmbirea sloveniei *, avea Ingil dnsul 5-6 uricari, 3059,5
Vornicul Doamnei : zvoritor mesii ce face Doamna jupneselor, la Crciun, 28327_29 ; la Boboteazil, cnd vine Doamna la
Iordan, vornicul merge inaintea ei, imbrcat in feregea de postav
; la Inviere, cnd Doamna nu coboarti
si cu toiagul in mnd, 2881919
-

cu Domnul la ceremonie, vornicul ia crucea gdtit de logofdtul


al 3-lea si o predA Doamnei, 29327-29.

Hatmanul : asteaptd cu rufetul lui la santa pe Domn, cnd


acesta vine s ia domnia, 2654 ; la mucarer, merge inaintea

tuturor dela Iasi la Galata, unde a condcit Turcul cu caftanul


adus din Tarigrad, 27017_18 ; impreun6 cu aga, are grija sgnlicului
de tunuri si pusti ( foc mdrunt ) la ospete, 28222_23; duce cu

alai pe sol la gazda ; dact solul este persoan6 mai insemnatil, ii


iese inainte cale de 2-3 ceasuri si-1 salut in numele Domnului,
30534

3063 1

1 Cf. i Const. V. Dimitriu, Doi dregeitori rnoldooeni, p. 53-54.

www.dacoromanica.ro

CEHEMONIALUL POLITIC

104

Postelnicul : la instalare imbraca pe divan efendi i pe marele


vistier in branuri, 2674_9 ; de Crdciun, la masti, st5 cu toiagul

in mand la spatele Domnului, imbrricat in caftan, 288,5_17; la


instalarea mitropolitului, sau a episcopului, cnd acesta iese dela
Domn pentru a merge la bisericri, marele postelnic, cu toiagul,
merge inaintea alaiului, pand-1 sue in lefticd, 3021 5_16 ; intampina
solul in marginea Iasului, zicandu-i vorbe de bunti sosire, in numele
Domnului, 2067_11

PoRtelnicul al treilea : in alai, spre bisericd la Crciun, st5 alaturi


de ceilalti doi postelnici i aldturi de postelnicei, 27435_3, ; tot grupul
postelnicilor si cu postelnicei au loc in bisericd, la Crdciun, 27534_36 ;

toti postelnicii ocupau un anumit loc in palatul domnesc, numit


postelnicie , 27924.

Spiitarul : de Cr5ciun, la mas5, stti la spatele Domnului (Ca


postelnicul) cu sabia la urniir i cu buzduganul in mna dreapta,
imbrricat in caftan, 28120_22; la I3oboteazti, std la stnga Domnului
sa

(casi postelnicul), in timp ce boierii ceilalti stau la spatele lui,


28815-15,31 1-

S piitarul al cloilea : in ajunul Crdciunului, cnd se pregdteste


Domnul s5 mearga la biseric5, incinge sabia impgrtiteascti, ia
buzduganul, primeste cuca Domnului, 27429_33 ; cu aceste insemne
domnesti si cu o ndfram6 in plus, ia loc in biserica, 27539_39.
Paharnicul : la Crriciun, Sf. Vasile, Boboteazil si la Pasti
oferd Domnului cupa cu anaford ; -in lipsa lui, e inlocuit cu al
2-lea paharnic ; Duminicile inlocuit cu vel-cuparul sau credincerul, 27722_27 ; imbrgcat in caftan si impodobit cu taftd naramgie
peste um5r, zvordste inaintea Domnului, la masri, 28122_28.
Paharnicul al doilea : sgvArseste ceremonia oferirii cupei in
Ajunul Criiciuniilui, 27724-25.
Visliernicul : ceteste firmanul de numire in domnie pe romaneste, 2672_4 ; la fel firmanul de mucarer, 271, ; este imbrricat

in caftan de marele postelnic, 2674_5 ; pentruca apoi vel vistiernicul sti imbrace in caftane pe oamenii imp5r5testi (dela Poart5),
26-5.9 ; oferti cuca sptarului al 2-lea, 27431_33; imparte bacsisuri de Sf. Vasile, 28533_34 ; imbracd pe mitropolit cu mantie, 3025.9.
1 Intre manuscrisele Bibliotecii Academiei Romne, fondul Gaster, nr.
171, este un in folio nedatat (copie sec. XVIII) cu 7 pagini scrise despre o intocmirea spailriei cum trebue s fie o.

www.dacoromanica.ro

DIVANUL

Stolnicul : poart

grija cuhnii si a bucatelor:

105

cerenionia

mesii, 28127_al.
Comisul : randuieste povodnicii doinnesti la lordan, 28916-29 ;

apare calare pe calul imparatesc, la Boboteaz5, in mijlocul alaiului,


28920-26 ; conduce ceremonia scoaterii cailor la ciair, 29825-29919 ;

face masii de Sf. Gheorghe boierilor, la camp I, 29919-20.


Ceilalti boieri i slujitori apar foarte rar in Condicci avnd atributiuni in ceremoniile cur ; cand apar, ei au atributiuni foarte
putin insemnate. Atributiunile care reies din Condica lui Gheorgachi, comparate cu ceea ce stim dela D. Cantemir, Dionisie
Fotino 2 si altii, sunt foarte exacte, precise si bogate. Din acest punct
de vedere Condica lui Gheorgachi are o insemnata valoare istorica,
contribuind cu foloase reale la studiul institutiilor noastre
vechi.
DIVANUL

In strnsa legatur cu organizarea institutiilor noastre vechi


este alcatuirea divanului. Desi aceastil problema este in rnai
putind leglitur cu ceremonialul, totusi Gheorgachi ii consacra
cateva randuri foarte pretioase 3.
Cuvantul divan este de origine araba ; cunoscutul turcolog
M. d'Ohsson il traduce prin assemble 4. La Arabi dican-ul era un
fel de Consiliu de stat cu duble atributiuni, administrative si
judiciare. Noi am imprumutat cuvantul dela Turci 5. In limba
romana inseamna intai: sfatul lrii, un fel de adunare legislativii,
cat i un tribunal pentru judecarea proceselor i impartirea drepValli. Mai inseamna si sala din palatul domnesc, unde se intrunea
1 Aspecte locale din convoiuri militare ddare i i pedestre s'au strecurat
in picturile mrmAstirii Sucevita, cf. general Radu Rosetti, Evolu(ia mijloacelor si a chipului de faptuire a rdzboiului dela moartea lui sS'tefan-cel-Mare
pdna la aceea a lui Matei Basarab, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III, t. 11 (1931),
p. 270.
2 `Icrropia -61; no'cVtf. AoczExg, III, p. 447-538.

3 V. mai jos, p. 304/6-305".


4 M. d'Ohsson, Tableau general de l'empire othornan, vol. VII, Paris 1824,

p. 211-232. Vezi mai jos, p. 222, nota I.


5 L. S'dineanu, Influenla orientald asupra Umbel i culturei romdne, vol. II,

partea 1-a, p. 158-160.

www.dacoromanica.ro

106

CEREMONIALUL POLITIC

acest sfat. Se mai numea aceasta said divanul cel mare, ca sd nu


se confunde cu divanul del nzic, denumire atat de des intalnit
in Condica lui Glieorgachi si care era Bala, in care aveau loc cele
mai multe ceremonii, alaturi de spaldrie, alt said de ceremonii,
dar mai mare.
Divanul descris de Gheorgachi este cel mare, pentruca spune
ca luau parte Domnul, velitii boeri, cari suntil gudecatori
si mitropolitul. Se stie dintr'alt izvor 1, caH erau acesti veliti
boeri judecatori: vel-logoratul, cei 2 vornici, hatmanul, velpostelnicul, vel-spatarul, vel-paharnicul si vel-visternicul. Se stie
insa (si Gheorgachi insusi o confirmd), ca mai participau nu
insa cu vot deliberativ si alti boeri, precum: vel-aga, velarmasul, vataful de aprozi, vtori-armasul, treti-armasul, vornicii
de poarta, izbasa de divan ; paicii, ciohodarii, se aflau si ei gata &

implineasca eventualele porunci ale Domnului. Domnul putea


invita sa ia parte in divan si pe boerii mazili pe caH-i va Domnul ,
cum zice Gheorgachi insusi.

Dintre acesti slujitori mai mici, unii erau chiar in atributiunile divanului. Astfel, vataful de aprozi gatea divanul ; vornicii
de poarta instiintau pe pariti si pe reclamanti ( amandoua partile dovagii ).

tim dintr'alt izvor 2, & slujitorul din curtea Dom-

nului care strngea ravasele dela oameni se numea izbasa .


Daca dam crezare lui Bandinus, care a descris divanul moldovenesc pe vremea lui Vasile Lupn 3, participau la o sedinta
pana la 2.000 oameni. Ca sedintele erau publice, ne-o spune
insusi Gheorgachi: oricine din locuitori se va trage la divanti,
sa le fie usa deschisa , era porunca Domnului catre vatafii de
aprozi.

Gheorgachi nu precizeaza cand se intrunea divanul. Bandinus


spune cil in toate zilele 4, afara de Dumineci si sarbatori; Dionisie
Fotino arata ca Lunea, Miercurea, uneori si Vinerea 5,>.
' D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gh. Adamescu, p. 78-80.
2 Cronica lui Ionit Canta, M. Kogrilniceanu, Cron. Rom., III, p. 183.
3 V. A. Urechia, Codex Bandinus, extras din Anal. Acad. Born., ist, s.
II, t. 16 (1895), p. CXLVIICXLVIII.
3 La fel lucra Const. Mavrocordat, v. Cronica lui Ionit Canta, boc. cit.,
p. 183 0 Cronica Ghiculestilor, publ. de D. Russo, In Bulet. Corn. ist. a Rom.,

2 (1916), p. 73-74 (si nota 1).


6 `Icrroptx -rijg TrOca. Aocylac, III, p. 541.

www.dacoromanica.ro

DARURI 05TIREI

107

Un procedeu constant la Gheorgachi este de a arunca priviri,


uneori critice si judicioase, asupra trecutului, pe care-1 compara
cu prezentul. In ce priveste divanul, ne spune c5. treti-logofatul
cetea jalbile oamenilor in divan 'Ana pe vremea lui Cantemir
Vodd (de sigur Antioh). Pentruca cele mai multe procese se
refereau la hotarnicii de mosii si pentruca actele de hotArnicie cele
mai vechi erau scrise slavoneste, logotatul al treilea, continua
autorul, se facea cu aceasta alegere, s5 fie om invatatil la talmacirea sloveniei, ca sa poata ceti si talmaci hrisoavele cele slavonesti de mosii inaintea Domnului .
Treti-logofdtul era ajutat de 5-6 uricari, cari trebuiau
sa. stie si aceia sloveniea . Ce este mai caracteristic pentru psihologia de atunci (in buna parte si acum se intamplii la fel), Gheorgachi ne spune ca acele urice domnesti pe slovenie n'au nicio
indoiald a nu se crede , pentruca erau mai de cinste si mai de
credint , ca cele scrise in limba Orel. . Lucru explicabil. Actele
slavonesti nu se puteau usor contraface, intru cat erau scrise intr'o

limbd pe care o cunosteau foarte putini.


Cronicarul termina capitolul despre divan, aratand in ce fel
se garanta hotdrirea judecatoreasca luata: puneau credintil Doninul,
beizadelele si velitii boeri ; mai in vechime si parcalabii de Hotin,

Neamt, Cetatea-Noua si Suceava figurau semnati in hrisoave,


eard dela o vreme s'au radicata randulala parcalabilor .
Informatiunile lui Gheorgachi cu privire la divan, desi exacte
si precise, to tusi sunt prea putine pentru a ne putea face o idee
completa de ce era divanul. Pentru acesta, deci, raman mai pretioase informatiunile date de D. Cantemir 2.
DARURI DE PASTI BOERIMEI SI ARMATEI

Acest ultim capitol, din domeniul ceremonialului politic nu


constitue un capitol de sine statator in opera lui Gheorgachi, ci
figureaza' in cadrul ceremoniilor obisnuite la Pasti 1 A doua obser-

vatie ce trebue sa facem, dela inceput, este urmatoarea: in acest


capitol obiceiul in sine nu intereseaz5, cu atat mai mult, cu cat
' D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gh. Adamescu, p. 102-107.
Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol. II, partea 2-a, p. 484-506 (cu
bibliografie).

2 V. mai sus, p. 61-62.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL POLITIC

108

el (imptirtirea de daruri boerilor si ostasilor din garda domneasc,


cu prilejul Pastilor) dispUruse pe vremea lui Gheorgachi, fost-au
obicelu vechiu r, iar in vremea lui prea putin se urma . Gheorgachi, insrt, descriind sumar obiceiul, ne du foarte pretioase informa tii asupra organizarii garzii domnesti. Informatiile lui Gheorgachi, fiind introduse in mijlocul informatiilor despre obiceiurile
la Pasti, au rUmas neobservate istoricilor de
armatei romAne 1

pan6 acum ai

Obiceiul vechiu era acesta : in ziva de Pasti Domnul trimetea


boierilor (dela logo fat 'Ana la comis) &ate un postav mahut
adica postav fin, negru i elite un atlaz florentin . AceastU.
mritase era fabricatie italiana de Florintia , duprt cum aratri
izvoarele timpului 2. Jupdnesele primeau i ele daruri, ca din
partea Doamnei, taftii cu fir, iar boerinasii i slugile cur
postavuri mai putin fine, atlaze i tafti simple. Comandantilor diferitelor steaguri le da numai postavuri (Gheorgachi intrebuinteazil
pluralul pos trtji ), iar slujitorimei din steaguri (soldatilor) postavuri groase i cominace (chipiuri) cu semnul steagului respectiv.
Avem confirmarea cii Domnitorii nu asteptau ziva Pastilor sii

distribue aceste daruri, ci le da cu 10-12 zile inaintea Pastilor,


pentru ca beneficiarii sa aibrt timpul necesar sa-si preguteasca
hainele i podoabele din aceste postavuri 3. De altfel Gheorgachi
insusi spune cii Domnitorul pretindea ostasilor din garda lui sii
se prezinte in Joia-Mare (dupa mast-) in hainele cele nou5, pentru
a le face diutare (inspectie). Cu prilejul acestei inspectii, soldatii erau pusi sii traga cu pusca i dacti la vreunul britrAn nu lua
pusca foc, 11 libera din serviciul militar, dar ii scutea de bir. Era
deci aceasta crtutare a Domnului mai mult cleat o inspectie a
efectelor militare ; era unprilej de reimprospritare a cadrelor militare,

inhiturand pe cei batrni

inlocuindu-i cu elemente tinere.

I3ibliografie bogat asupra chestiunii v. Const. C. Giurescu, Istoria


Romtinilor, vol. II, partea 2-a, p. 537-538; dela pag. 507-537 autorul face
un studiu asupra organiz5rii militare in epoca mai veche. Gnral R. Rosetti,
Essais sur l'art militaire des Rounzains, Bucuresti 1935, p. 30-34 (cu bibliografie bogatk la pag. 193-200). loan C. Filitti, Cdteva cuvinte despre nicemires ostirii de lard in Principatele Romcine pdrui la Regulamentul Organic,
Bucuresti 1936, in 89, 26 pag.
2 L. *Aineanu, Inf. orientalii, II, partea 1-a, p. 28-29.
1

s Anton-Maria Del Chiaro, Isioria delle moderne rivoluzioni della Valachia,

ed. N. lorga, Bucuresti 1914, p. 58.

www.dacoromanica.ro

DARURI 0*TIREI

109

ImpArtirea darurilor la boeri i la slujitori era un obiceiu


vechiu, practicat i in Tara-Romaneasca. Paul de Alep ne spune
c Domnitorul imbrAca in vestmintele de onoare pe boeri in ajunurile s'Arbiltorilor 1, dar mai ales de Anul nou si de 13oboteazA 2.
In achimb condica visteriei din timpul lui Const. BrAncoveanu
Inregistreaz5 sume mari de bani cu care se cumpdrau dela Tarigrad,

marfA (tafta, atlaze, ghete, postav) pentru a fi distribuite capeteniilor Si slujitorilor de Pasti 3.
Din informat,iile ce avem in acest capitol al Condicei lui Gheorgachi, rezult5 urmAtoarea organizare a ostasilor care e zvorean
inaintea Domnitorului, adicd erau gata s primeascrt ordinele lui,

in jurul curtii dornnesti :


4 steaguri, de cAte 33 oameni fiecare steag, cu zapciii (comandantii lor). Denumirea acestei unitati militare steagul , se intAmpinA din secolul al XV-lea 4.

2 steaguri de vAnAtori, de ate 100 oaineni fiecare steag. Ele


fuseserA create sub Grigorie Vodd Ghica (1726-1733), dup5 propunerea agai Enaki, fiul hatmanului Const. Ipsilanti. PAn5 la
organizarea lui Grigore Ghica exista un corp de vAn5tori (de 20-30
oameni) condus de un vAtaf de vAnatori ; ei sedeau insA la tar5,
ingrijind de vAnAtoarea Domnului.

1 steag al Rosilor, de 100 oarneni, condus de un polcovnic.


Acestia se numeau astfel, pentrucd purtau haine rosii si brad ti
arnAutesti pe cap. 11 crease tot Grigore Ghica. Cronica atribuita
lui Muste confirma spusele lui Gheorgachi: ...portul lor le-au
schimbat, o sam5 tot cu haine verzi, aIii ro.ii, iar in capul lor
chivere negre ; si era curtea impodobit 5.

Toate aceste sapte steaguri erau sub cornanda agAi.


1 E. Cioran, Cltoriile Patriarhului Macarie de Antiohia in Nrile ronzdne

(1653-1658), Bucureti 1900, p. 81.


2 Ibidem, p. 87. si 90. Cf. i general R. Rosetti, Evolutia inijloacelor i a
chipului de ftiptuire a rdzboiului dela moartea lui .Stefan-cel-Mare pind la
acea a lui Matei Basarab, If. Organizarea, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III,
t. 11 (Buc. 1931), p. 255.
D. Russo, Din corespond.-nra Doamnei Ana Racovild (1708-9), I3ucuresti
1911, p. 5, nota 4 (bibliografie). Revisia istoricd a Arhiyelor Rorndniei, Buc.

1873, p. 13, 38, 74, 539, etc.


Joan C. Filitti, op. cit., p. 7. General R. Rosetti, op. cit., p. 265-269.
M. Kog5lniceanu, Cronicele Ronzciniei, III, p. 72.

www.dacoromanica.ro

110

CEREMONIALUL POLITIC

Mai exista, infiintat din timpul domniei a doua a lui Const.


Mavrocordat (1741-1743), un steag al Arnauldlor, care facea
slujbele cele mai de trebuinth a Domnilor . Acest steag era in
grija hatmanului. Gheorgachi, insa, nu spune cati oameni intrau
in acest steag.
Deci o garda de peste 600 oameni era la curtea domneasca.
Calatorul suedez Erasm Henric Schneider de Weismantel, in
insemnarile lui din 1709-1714, spune c la curtea domneasca din
Iasi erau 150 oameni calari in uniforma verde, cu armament ca
al Arnautilor, iar 6.000 seimeni patrulau ziva i noaptea 1
Gheorgachi spune c inzestrarea slujitorilor curtii cu haine
din cheltuiala domniei se practica in timpul domniei lui Grigore
Ghica, fapt care gaseste confirmarea si in cronica atribuita lui
Ienache Koghlniceanu. Acesta arata ca taia strae cate cloud
parechi la toti ai curtei si de drumii si de alaiti 2. Din cauza
cheltuelelor de mucarer, nu toli Domnii puteau face f at1 acestui

vechiu obiceiu si de aceea

incheie Gheorgachi

prea putin se

mai urma.

Rezumancl cele constatate din analiza actelor de ceremonial


politic, am observat mai intai ceremonii adnc influentate de
ceremonialul turcesc i ceremonii independente de acest ceremo-

nial. In acestea din urrna, Domnul nu facea decal sa continue


o veche traditie, careia ii mai introducea uncle modificari, rezul-

tate din prefacerea vremilor. Ca inovatori priceputl, patrunsi


intotdeauna de un simt al progresului i al civilizatiei, am vazut
ca se infatiseazd in Condica lui Gheorgachi, Grigore Matei Ghica
(1726-1733) si Const. Mavrocordat in a doua lui domnie
(1741-1743).
Cronicarul nostru, fara sa fie un laudator temporis acti, arata
totusi oarecare admiratie i aprobare pentru vechile stan i explica
uitarea lor din cauza saraciei in care cazuse Moldova, din cauza
marilor biruri ce plateau Turcilor: candu era giugul tarii mai
usoru .

Insemnata ea Condicei din punct de vedere politic si istoric


este de netagaduit ; este chiar superioara celorlalte opere contemReoista istoricci, 16 (1930), p. 8.
2 M. Kogillniceanu, Cronicele Rornciniei, III, p. 213.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL BISERICESC

111

porane, cronicei lui Ionit Canta i aceleia publicata pe numele


lui Ienache Kogalniceanu. In timp ce acestea cloud din urmd
intercalau rare ori in mijlocul povestirii faptelor, ate un element
cultural, sau de organizare social, administrativd i militart,
Condica cuprinde numai 2 capitole narative (povestirea instalarii
lui Grigore Calimachi i a trecerii lui Hamza-Pw prin Iai) pe
cand toate celelalte cuprind date foarte pretioase cu privire la
organizarea vieii romaneti de stat.
Aceste date, confruntate cu alte izvoare rornanqti sau straine 1,
s'au gasit intotdeauna exacte i precise. Astfel, Condica lui Gheorgachi este o opera care ne-a desvaluit multe cunoqtinte din vieata
sociala a Moldovei In secolul al XVIII-lea.
CEREMONIALUL BISERICESC
Intocmai ca operele bizantine de ceremonial, Condica lui Gheorgachi are numeroase elemente de ceremonial bisericesc. Se va vedea
in capitolul de fat4 desfasurarea diferitelor ceremonii, se vor corn-

para cu starea actuala a oficierii lor i vorn constata, alaturi de


forme existente i azi, altele care au disparut din uz.
1 Ultimul cuvant in privinta aceasta s'ar putea spune cnd vom avea
traduse inteo limba mai cunoscuta i referintele transmise inteun formular
de ceremonial In limba turcd, pe care-1 aminteste Fr. I3abinger, Quelques
problemes d'etudes Islamiques dans le sud-est europen, In L'Europe Orientale,

7 (1937), p. 95HO; titlul manuscriptului la pag. 108: Les ceremonies et les


receptions des Princes de Moldavie et de Valachie entre les annes 1725-1775.
Ca literatura ceremoniilor era foarte rdspandita in limba turceascd, ne-o dove-

desc numeroasele manuscrise de acest gen rdspandite in bibliotecile lumii.


Vezi, de pildd, Bibliotheque .Nationale, Catalogue des manuscrits tures par
E. Blochet, tome I. Ancien fond n-es 1-396. Supplement n-es 1-572, Paris
1932; tome II, Supplement n-es 573-1419, Paris 1933. Vechiul fond, manuscrisele nr. 21, 35, 146; Supl. nr. 52, 53, 69, 662, 718, 880, 884, 1065, etc.
Bibl. Nationale, Catalogue de la collection des manuscrits orientaux arabes, persans et tures, forme par M. Charles Schefer et acquise par l'tat, publi par E.
Blochet, Paris 1900, nr. 1064, 1065. Charles Rieu, Catalogue of turkish manu-

scripts in the British Museum, London 1888. Se stie cd Mahomet al 2-lea,


cuceritorul Constantinopolei, a fost primul sultan care a organizat ceremonialul turcesc dupd cel bizantin, adaptndu-1 pe acesta la religia musulmand.
Codul protocolului a fost alctuit imitdrid opera De cerimoniis a lui Const.
Porphirogenetul si este cunoscut sub titlul Kanounou Padichahi Sultan
Mehmet ibni Mourat. Cfr. N. Moschopoulos, Le despotisme eclaird en Turquie,
in Bulletin of the international commitee of historical sciences, 9 (1937),

p. 153-157. Vezi si mai sus, p. 51 nota 1.

www.dacoromanica.ro

112

CEREMONIALUL B1SERICESC

Monografii sau studii de istoria liturghiei romAnesti, care s-mi


ajute cercetarile, lipsesc ; aceasta insri se incadreaz in arheologia
liturghiei ortodoxe, in general ; cu privire la liturghia bizantina',
care st la baza liturghiei diferitelor popoare ortodoxe, studiile sunt
mai numeroase si mai competente 5.
1. INCORONAREA DOMNULUI

Prima ceremonie bisericeascd amintitil in Condicd este aceea a


incorondrii Domnului. 2.

Dupd ce Domnul, venit dela Tarigrad, sezuse o noapte in saivantul dela FAntAna Papii sau la mrmilstirea Galata, a doua zi
descAleca la biserica Sf. Nicolae, ctitoria lui Stefan-cel-Mare dintre
anii 1491-1493 3. Aici, la usa bisericii, 11 asteptau mitropolitul,

episcopii de Roman, de Husi, si de liklauti, aIi arhierei, precum


ai egumenii mnstirilor din Iasi, imbrAcati toti in vestmintele
arhieresti i cu cArjele in mad& diaconii in stihare, cu cAdelnitele,

iar citeii cu lumini aprinse in dou sfesnice . Urcnd Domnul


2-3 trepte, mitropolitul scobora alte 2-3 i se intAlneau, ofe1 Dintre acestea amintesc unele. Studii: P. Lebedew, Liturgica sau explicarea serviciului divin, traducere din ruseste i prelucrare de Iconomul Nicolae Filip, Bucuresti 1899. Dr. Badea Cireseanu, Tezaurul liturgic al sfintei
biserici crevine ortodoxe de Rilsiirit, Bucuresti, 3 tomuri (1910, 1911, 1912).
Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica bisericei ortodoxe (prelucrata si completata de
Dr. Teodor Tarnavschi i Nectarie Nicolae Cotlarciuc), Cernauti 1929. J. B.
Thibaut, Ordre des offices de la Semaine Sainte a Jrusalem du I V-e au X-e
siecle, Paris 1926.

Reviste: Oriens Christianus, Roma-Leipzig, intemeiata in 1901 de Dr.


Anton Baumstark, sub auspiciile s Priestercollegium des deutschen Campo
Santo in Rom *. Irnikon, Bulletin mensuel des moines de l'union des glises
Prieur d'Amay-sur-Meuse (Belgique), apare din 1926. Echos d'Orient, Paris
Istambul-3ucurepi, apare din 1897, ca organ al Institutului de studii bizantine din Kadiky. Revista Institutului pontifical din Roma, Orientalia
Christiana (Series II, De rebus christianis) ; apare in brosuri, din anul 1923.
Dictionare: Fernand Cabrol si H. Leclercq, Dictionnaire d'archologie chrdtienne et de liturgie, Paris 1907, continua aparitia in fascicole. F. Vigouroux,
Dictionnaire de la Bible, Paris, Libr. Letouzey, Paris 1910-1912, 5 volume
si 3 suplemente de Louis Pirot, aprute la Paris 1928, 1930 si 1938.
2 V. mai jos, textul, p. 26528-26628.
3 G. Bals, Bisericile lui ,Pefan-cel-Mare, Buc. 1926, p. 60.
Azi biserica nu mai are un soclu asa de inalt.

www.dacoromanica.ro

113

INCORONAREA

rindu-i mitropolitul Sf. Evanghelie s'o siirute, in timp ce protopsaltul 1 canta Axionul.
Domnul lua cuca din cap si mergea s se inchine icoanelor
impArAtesti si la cea a proschinitarului. Intors in mijlocul bisericii,
intre cele cloud sfesnice, era dus de brave, in dreapta de episcopul

Romanului, in stanga de al Rdutilor si ocoleau prestolul in


altar, in sunetele imnului 1-1ccdoc x6pEue (Isaia drintueste).
Apoi cu omoforul si ipogonationul mitropolitului pe cap, Domnul,
ingenunchiat in fata altarului, primea cetirea moliftei de incoro-

nare, dupd care srtruta mana mitropolitului, iar acesta sdruta pe


Domn in crestetul capului. La iesirea Domnului din altar, aceiasi
episcopi il conduceau de sub tiori la strana domneascd, in timp ce
diaconul canta ultimele cantari: 'EXei)cov -;,jp.a, O esOc, (Milueste-ne pre noi, Dumnezeule ...), TOv ecrITO-rylv 2 1 HoXyzpOvt.ov,
imnul care aminteste de prezenta casei imperiale bizantine la
slujbele vechi bisericesti. Dupd ce mitropolitul blagoslovea din
usile impdratesti, Domnul iesea afar6 din bisericri, punea cuca
in cap, si c6lare, ihsotit de alai, mergea la curtea domneascd.
Cum vedem, momentele desfrisurririi acestei ceremonii se petrec,

pe rand, la tqa bisericii, in naos, in altar, iar in naos, afarei din


biseria Momentele sunt descrise cu amdnunte si precizie, (land mai
multd atentie factorului bisericesc (rolurile slujitorilor bisericii,
rugciunile si cantArile) decat factorului laic.
In comparatie cu serviciul bisericesc la incoronarea impratilor bizantini 3, serviciul la incoronarea domnilor romani, asa cum

il descrie Gheorgachi, era mult simplificat: nu avem nici pregdtirile din ajun, nu este amintit nici jurnnantul ce-1 Mcea impratul, nici asez5rile pe scut, ca & nu mai insist asupra obiceiului
profan de a se arunca multimei bani legati in basmale de panzil.
Se aseanian ins relatarea lui Gheorgachi cu aceea a lui Dim.
Cantemir, cu aceea a lui Gheorghe Papadopol, dela care se cunosc
1 Pentru explicarea termenilor liturgici mai putin cunoscuti, V. mai jos,
p. 203-217 (capitolul despre limba Condicei).
2 T6v Scarthrtp, xat cipzep6a 3H.I.(.7)v, KUpee, cp,'Accre ck rco)Ja

g-rei.

Akrnove

(Pre stdpAnul i arhiereul nostru, Doamne, il pdzete intru multi ani).


3 Compar Pseudo-Codin, De officiis, Bonn 1839, cap. XVII, p. 86-99.
0 traducere roman& a acestui capitol a publicat Ghenadie EnAceanu, Incoronarea imperatorilor bizantini, in Biserica ortodoxd romdnd, 5 (1881), p.
472-480.
8

www.dacoromanica.ro

114

CEREMONIALUL BISERICESC

pnii i moliftele grecesti de incoronare 1. Aserndnarea cu aceste


(loud izvoare ne convinge de exactitatea relatArii lui Gheorgachi. De

alfel randuiala aceasta s'a urmat intocmai, cu toate amnuntele


ei i in Aprilie 1834, and s'a incoronat la Iasi Mihai Sturza, care
a venit cu toat pomba, a fost intampinat de cler, sprijinit de
episcopi, s'a inchinat de 3 ori ; i s'a cntat axionul ; a intrat in
altar, a primit moliftele incorongirii, a fost uns, s'a indreptat spre
jilt sprijinit de mitropolit i episcopul de Roman, apoi mitropolitul a rostit cuwint. Mitropolitul a facut otpustul, in timp ce
se cnta polibronion si se trggeau clopotele. Aproape la fel
s'a procedat in Tara-Romaneasca, la ungerea lui Gheorghe Bibescu 2.

AstAzi slujba incorongrii este aceeasi in momentele ei principale, ins privegherea la biserici i cetirea canonului Sf. 1mp5rtsanii se fac azi in ajunul zilei de incoronare i in prezenta persoanelor regale 3.

(7 Iunie 1761) 4. Autorul insusi a asistat la incoronarea lui


Grigore Calimachi in calitate de vtori logordt ; avea loc insemnat

in rAnduiala boerilor din bisericg, incat a putut observa slujba


de aproape. Cultura religioas6 pe care o aveau boerii in vremea
aceea, Ikea s-si dea seama de toate momentele slujbei i asa se
explica", dece datele de ceremonial bisericesc din Condicei sunt
precise si exacte.

' Pentru Gheorghe Papadopol, v. mai sus, p. 70-71 ; vezi i comentarea,


lipsita de interes, a lui C. Erbiceanu, in Bis. ort. torn., 34 (1910-1911), p.
75-78. 0 a1t5. relatare greceasc a publicat K. Psachos, OE Comvcepicl-rat
+in.:Meg Trilg Magoaccztag 7poxer.p0:6p.evot '7c Oi otxoup.evutoii licerpt.denou
(Domnii fanarioti ai Moldovei sfintiti de patriarhul ecumenic), in Eievom&v-ix, 7

(1910), p. 193 sq., apud Codrul Cosminului, 8 (1933-1934), p. 544. Pentru


Cantemir, v. mai sus, p. 52-53. 0 molift rom'aneascA, in ms., colectia
Gaster, nr. 77, r. 50 r. 52 v. la Academia Romnd.
. . Mihail Grigoriu Sturza
I Rdnduiala urmatd la ungerea prea
Voevod in ordnduirea (mitropolitului...) Veniamin Costachi, Iasi 1834, in

4, 10 foi nenum. Rdnduiala rugciciunii la ziva ungerii M. S. Gheorghe


Bibescu, Bucuresti 1843.
3 Ceremonia incorondrii. Rcinduiala

.,si
Te-deumul urmate la incoronare
(la incoronarea Regelui Carol I), in Bis. ort. rom., 5 (1881), p. 481-504.
Pr. P. Bizerea, Slujba incorondrii Regelui, in Bis. ort. rom., 48 (1930),
p. 660-667.
4 V. mai jos, textul, p. 27118-27339.

www.dacoromanica.ro

115

LA CRACIUN

2. CEREMONIA IN AJUNUL NASTERII DOMNULUI IISUS CHRISTOS

Pentru desfasurarea ceremoniei 1 nu mai serveste biserica Sf.


Nicolae, care era in afara de curtea palatului, dar in apropiere,
ei biserica cea mare dupe poarta , numit astfel dupa locul
uncle era zidita. Potrivit vechilor traditii bizantine, se obisnuia
sa se faca la curtile domnesti un paraclis, avand directe legaturi
de comunicare cu palatul. Era o biseried intimd a Domnului, in
care acesta putea intra direct din palat, singur sau cu alai, oficial
sau neoficial ; la ea slujeau preoti, zii domnesti , iar pentruca
in ea nu patrundea publicul de rand, rilmanand numai in cadrul
ceremoniilor curtii domnesti, se mai numea si domneasca sau
despre Domnul 2

Logofatul aI treilea comunica, prin fustasi mitropolitului,


i celor de rangul al doilea, ora fixata
de Domn pentru inceperea sIujbei, dimineata la ceasuri i liturepiscopilor, boerilor man

Autorul arata intai locurile ce ocupau preIaii, &and si


acum locul superior episcopului de Roman, care sta la dreapta
mitropolitului, cata vreme cei de Husi i Radauti la stanga ;
ghie.

apoi arata locurile boerilor.


Domnul venea la biserica insotit de mare alai ; in biserica
era asteptat de mitropolit imbracat in mantie, el linea in
mana paterita arhiereasca, iar episcopii tineau carjele. Sosit in
biserica, Domnul se oprea in miljocul ei, de unde facea inchinari

spre icoanele tamplii, apoi facea inclinari Care mitropolit si


in strana domneasca, inconjurat de

boeri, dupa care lua loc

membrii famiIiei si de boeri. Slujba nu este scrisa in amanuntele


ei de desfasurare si nu se arata cantarile, care sunt cu totul caracteristice.

Sunt amintite numai cateva obiceiuri, cum de pilda, mitropolitul, Domnul si familia lui saruta evangheha inainte i dup
cetirea ei. Marele postelnic i marele camaras stau in stranele lor,

1 V. mai jos. textul, p. 2731-27932.


2 C. Bobulescu, 0 viatei ft-duel, viata de paradise, (extras din Revista Soc.
ist.-arheologice bisericesti din Chisindu, vol. 22 (1932), p. 18-38. Franz Babinger, Robert Bargrave. Un voyageur anglais dans les pays rountains du temps
de Basile Lupu (1652), Iq An. Acad. Rom., ist., s. III., t. 17. (1935-1936),

p. 151-152, nota 2 si p. 163-164, nota 5.


8*

www.dacoromanica.ro

116

CEREMONIALUL DISERICESC

dar la cetirea evangheliei, la Heruvico1 si la Taul nostru, vin


de stau in apropierea Domnului. La sfarsitul slujbei la priceasnd , in timp ce se cantd chinonicul Unul skint, unul dornn,
mitropolitul se inchind la icoane, apoi blagosloveste pe Dornn,
familia lui, pe boeri i norodul ; trece la icoana proschinitarului
si rnirueste pe Domn. Dupd miruire Domnul se inclind cu smerenie
dare toti si se aseazd in strana sa. In momentul asezdrii, marele
vistiernic pune in blid zece lei din partea Domnului, inscrisi
in vistieria domneascd, bacsis numit pomazanie mare 2 Bacsisul
se reducea la sdrbdtori mai mici, la trei zloti.
Autorul, in grija lui oficiald de a inregistra toate cerintele eventuale ale ceremonialului, aratd eine indeplinea rolurile cand lipseau titularii: lipsind mitropolitul, unul din arhierei (de obiceiu
episcopul de Roman) il suplinea ; lipsind marele vistiernic la
polnazanie (=la miruire), va da bacsisul al doilea vistiernic,
sau logofiltul vistieriei. Dacd este si Doamna in biserica, la mi-

ruire, urmeazd ea Domnului, apoi eopiii lor. Cal'a vrerne este


vreun arhiereu strain musafir , acesta primeste intaietatea ceremoniilor, apoi Domnul.
Cupa. Un act solemn in aceastd zi este oferirea cupei cu anaford
voevodului. Vornicul de poartd, cu un pahdrnicel, aduc dela cupdrie

cupa in biserica. Blagoslovit de mitropolit, o primeste paharnicul al doilea, care ia credintd , apoi o dd. Domnului, care
atinge degetele de painea din cupd, a-poi degetele le atinge de buze.
Numai dupd darea cupii, iau i boierii miruirea i anafora.

In locul marelui paharnic (in lipsa lui paharnicul al doilea)


care dd cupa cu anaford la marile Ajunuri, cat si la Craciun, Sf.
Vasile, Boboteazd i Pasti, la alte sarbatori i Duminecile o dd
marele cupar, iar in lipsa lui credincerul. Urmeazd indicatii amanuntite clespre molifta colivei, rostit de mitropolitul insusi ; o
Tidied marele logolat ; la sdrbdtori mai mici si la Dumineci o
ridica logoftitul al 3-lea. La Craciun si la Pasti o ridica marele
vistier 3, iar la Sf. Gheorghe marele clucer.
1

a Carii pe Heruvimi, cu tain inchipuim...a.

2 110M,13aHfilf in slava Inseamna miruire, ungere; pentru'd bacsisul se da


in momentul acesta al liturghiei, pomazania a luat i Intelesul de bacsis.
3 Lupu, vistiernicul lui Antioh Vodil intr'a doua lui domnie, se si numea
din cauza aceasta Colivarul a. V. Cronica lui loan Neculce, ed. I, comentata
de A, Procopovici, p. 220.

www.dacoromanica.ro

LA CRACIUN

117

Prezenta colivei in ziva Ajunului si a Nasterii Domnului ar


insemna, dupa unii, ca aceste sarbatori intre 25 Dec. 6 Ian.
sunt sarbatori ale mortilor, site consacrate pomenirei lor. Pentruca

in acest ciclu al sarbatorilor de iarna, spiritele lor coboara pe


pamant, exista in popor o alma de superstitii i traditiuni in
legatura cu cultivarea acestor spirite, dar i cu alungarea lor dupti
ziva de 6 Ian. (Boboteaza) j. SA nu se exagereze i sil nu se uite
insa, cit coliva nu este numai o mancare tipica pentru pomenirea
mortilor, ci i o mncare specific crestineasca, ce simbolizeaza
zadarnicirea planurilor anticrestine si victoria crestinismului 2.

Dupa molifta colivei, slujba s'a terminat. Domnul, salutand


pe boeri i pe mitropolit, iese din biserica si merge in spatarie,
in timp ce prelatii i o parte din boeri raman in sala divanului mic.
Ceremonia continua in spatarie, deci nu intr'un cadru bisericesc,

desi in parte cu slujitori ai bisericii. Dar pentru studiul acestor


ceremonii, care au mai mult un caracter etnic i folcloric, tratez
la capitolul respectiv.
Din expunerea critica de mai sus 3, observam cit autorul, in
legatura cu ceremonia din Ajunul Craciunului, a dat prea putin
din momentele slujbei bisericesti ; in schimb a descris p larg
protocolul aducerii i incredintarii cupei cu anafora, al ridicarii
colivei, al venirii la biserica a Domnitorului si al plecarii lui la
spatarie. Cu alte cuvinte, indatoririle laicilor si in primul rand ale
Domnitorului in acest cadru bisericesc, iata ce a vrut sit fixeze
autorul in opera lui de ceremonial. Serviciul religios, se stie, urma

Inca din secolul al XVII-lea, ritualul urmat la Constantinopol.


Aceasta o confirma Paul de Alep, deci un bun cunoscator al
acestui ritual 4. Vedem ca Ajunul era socotit ceea ce nu se intampla astazi facand parte integranta din sarbatorile Nasterii
Domnului ; se facea slujbit speciala dupa tipic, la care asista si
Domnitorul, impreuna cu toga boerirnea, toata preotimea din
1 Dr. Petru Caraman, Substratul mitologic al sarbtitorilor de lama' la Romdni

fi Slavi, Iasi 1931, P. 67-79.


2 Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 673, unde explicrt si origina acestui
simbol.
$ Alta, nu critick reproducand pasagiile Condicii lui Crbeorgachi, a fricut
Teodor T. Burada, Creiciunul, in B is. ort. rom., vol. 35 (1911-1912), p. 69-75.

4 (Paul de Alep) in Cfldtonii1e Patriarhului Macarie de Antiohia, ed.


Em. Cioran, Buc. 1900, p. 81.

www.dacoromanica.ro

118

CEREMONIAEUL BISERICESC

Iasi, ba i cu egumenii mngstirilor din tarti 1 Orele impgrd-

teti , care se cnt i astazi in ziva Ajunului, amintesc, prin


numirea lor, tocmai timpurile vechi, and impriratii bizantini asistau cu mare pompil, cu familia intreagri, la oficiera lor 2.

3. CEREMONIA IN ZIUA NASTERH DOMNULUI IISUS CHRISTOS

In ce privete desfrivrarea acestei ceremonii 3, asemrtnarea cu


ceremonialul obipuit la Bizantini este foarte evidentri. Constantin
Porfirogenetul 4 ne infrttieazri cu mai multe amnunte, ace1ea0
momente, pe care le grisim i la Gheorgachi: pregritirile de plecare
dela palat, slujba i diferitele indatoriri ale Domnitorului in biserica, unde se impArteau i lumnriri, apoi intoarcerea la palat.

De cu seard Domnul spune logofnului al 3-lea, ora cnd va


merge a doua zi la bisericrt, orri pe care acesta o comunicd tuturor

curtenilor. Dimineata Domnul se imbracd, dar cu alt imbracdminte i podoabri , iar pe deasupra pune cabanita imparateasca

(dela sultan). Astfel imbrcat, iese in spartrie 5, unde-1 a0eapt


toti marii boieri. In fata Domnului care sade in scaun, marele
vistier imbrac in caftan pe marele postelnic i pe marele sptar,
caruia ii mai pune pe cap i cuca. Marele spritar Ii aranjeaza
sabia implirReasc6 (dela sultan) in mana stanga, buzduganul in
dreapta, iar al doilea spAtar tine o cecmea (ndframil) in stnga.
Aceste ceremonii fiind indeplinite, merg cu alai la biserica cea
mare (a Sf. Nicolae Domnesc).

Pentru Tara-Romaneasca ni s'a pAstrat o scrisoare a mitropolitului


Dositei Filiti, din 22 Oct. 1793, prin care anunta egumenii indnilstirilor din

tail a macar
e
odat pe an s v aratati atre Domn, atre mitropolit, Intru
vedere de fata, la sarbatorile Nasterii Domnului nostru Isus Hristos, and
si episcopii vin, ca s fiti fag tiremoniilor.... (v. loan C. Filitti, .yaple serisori peistoresti dela Mitropolitul Dositei Filiti din anii 1793-5, Bucuresti 1934,

p. 6; extras din Biserica ort. rom., 52 (1934), nr. 9-10).


2 P. Lebedew, Liturgica, 303-304. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 626-630.
3 V. mai jos, textul, p. 27933-2859.
Compar cu De cerimoniis, ed. lui A. Vogt, cap. 32, p. 119-126.
6 etq -01 -hti.utxXt.ov r &4L8o; la Bizantini (dr. De cerim., ed Bonn, cap.
23, p. 128).

www.dacoromanica.ro

LA CRACIUN

119

UrmeazA utrenia, despre care &A mai multe ainrinunte decAt


despre liturghie i anume: la vremea polieleului 1 se impart lumA-

nari fAcute din cearA, din fondurile vistieriei. Marele vistiernic


insusi imparte Mclii mitropolitului, Domnului, Doamnei, beizadelelor i domnitelor, care primesc lumanari impletite i poleite 2
Logofiltul de vistierie i diecii de vistierie impart Mclii, cArueasi
dup cinstea sa , arhiereilor, egumenilor, marilor boieri, celor mazili, rufeturilor i norodului. Toti tin lumAnArile aprinse in Juana,
Oda' ce se ceteste evanghelia utreniei. Numai Domnul o d marelui
camaras sau celui de al 2-lea cAmAras 3, s o tie, iar beizadelele

le dau la unii din cei mai alesi copii in casil ce au .


Desi Porphirogenetul d arnAnunte multe i despre oficierea litur-

ghiei, Gheorgachi despre aceasta nu scrie deck, cd se face cu


toata rAnduiala bisericeascd , de cAtre patriarh (dacA este vreunul
in lard), mitropolit, cu alti arhierei i cu egumeni rAnduiti.
Dui:a oficierea liturghiei, Domnul trece in spAtArie, unde con-

tinua' ceremoniile cu caracter laic si petrecerile.


In comparatie cu practicele liturgice actuale, observm in plus,
in acea epoch", obiceiul de a se imparti lumAnari aprinse in biserica

in timpul utreniei, lumanari, adaoga autorul, Monte din banii


vistieriei. Obiceiul era bizantin si la noi a trecut din practica
bisericii constantinopolitane. Negresit c obiceiul era restrAns numai la biserica domneascri i numai and venea Domnul, pentru
a da slujbei mai mult fast bizantin. Nu putem admite c obiceiul
era general, pentru CA, intAi vistieria nu putea sustine cheltuiala
procurArii lumAnArilor in intreaga tara ; al doilea, biserica, atAt

de traditionalA in ce priveste practica liturgicA, n'ar fi putut


uita sau desfiinta un asemenea obiceiu, dacA el ar fi pAtruns in lumea

bisericile satelor. AstAzi nu se impart lumAndri aprinse, decAt


in Vinerea-mare, in timpul canthrii prohodului si la slujba Pastilor.
gi

1 Polieleul, cntarea psalmilor 134 si 135, acesta din urmd repetnd refre-

nul no)* aeog (Cli in veac e mila lui, Aliluia). Se camtd numai la stirbatori, afar de ale Nascatoarei Domnului.
Pentru lumanAri zugravite, v. mai jos, p. 123, nota 3 si 4 si p. 134, nota 2.
*

riS

pairroaLTcp, la Bizantini.

Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, ed. Vogt,

I, p. 123: i:(51TETCEL
ive,rcLov T6V Ctylow .0.upti'SV, scat Act6edy x-olcc &Tv!) -roiS npxircoatTov se aseaza' [1m-

Oratul] in fata sfintelor usi i primind luman'ari dela preposit

J.-B.
Thibaut, La solennit de Neel, In Echos d'Orient, 20 (1920), p. 153-162.

www.dacoromanica.ro

120

CEREMONIALUL BISERICESC

4. CEREMONIA LA SF. VASILE

Ceremonial ul bisericesc cu prilejul sarbritoririi acestei zile ocupii

un loc foarte restrns 1.


In ziva Ajunului, Domnul asistil la slujba de sear , dar autorul nu arattl vreo ceremonie deosebit. In ziva Sf. Vasile, Domnul
iesea la bisericil cu obisnuitul alai, iar la bisericii, spune Gheorgachi,
se filcea iar polieleu cu dare de filclii de ceard . Restul ceremoniilor care urmau, ies din cadrul strict bisericesc.
Afldm, c'd stirbdtoarea era intru pomenirea Sf. Vasile, arhiepiscopul Cesareei Capadociei (t 379), dar si pentrucri incepea
un an nou: boierii si slujitorimea toatil mergeau pe randuiald si stirutau mane. Domnului pentru anul nou .

Faya de practica liturgica actual, consta Om din nou obiceiul impdr tirii lumtmarilor aprinse, care azi nu mai exist.
5. CEREMONIA IN AJUNUL BOBOTEZEI SI LA BOBOTEAZA

In biserica crestinA a Orientului si apoi in biserica romneasc,

Ajunul si ziva Sf. Bobotezi au fost socotite zile mari de srbtoare si se srbdtoreau de altfel, ca si astrizi cu mare pompa.
Din fericire, informatiile date de Gheorgachi 2 se pot controla

mai de aproape, pentrucd se gAseste un material mai bogat de


verificare in leg5turii cu aceste zile.

Scriitorii bizantini de ceremonial descriu ceremoniile, Const.


Porphirogenetul mai amAnuntit 8, Pseudo-Codinos mai sumer 4. Arhi-

diaconul Paul de Alep descrie ceremonia religioasa care se obisnuia la Constantinopole 6 si la care a asistat, in drumul lui spre
-(t1 rile romnesti ; tot el a descris ceremonia facut6 chiar la Targoviste,6 in timpul lui Matei Basarab, in anul 1654. Ceva mai inainte,
1 V. mai jos, textul, p. 28510-28617.
2 V. mai jos, textul, p. 28610-2907.
a Le livre des crmonies, ed. A. Vogt, I, p. 35-37.

5 De off iciis, ed. Bonn, cap. VIII, p. 64-65.


5 Basile Radu, Voyage du. Patriarche Macaire d'Antioche, tude prliminaire, Paris 1927, p. 73-75 si (Paul de Alep), Voyage du Patriarche Macaire
d'Antioche, trad. par Basile Radu, Paris 1930, p. 140-142.
6 Emilia Cioran, Cdldtoriil- Patriarhului Macarie de Antiohitt in filrile
romdne (1653-1658), Bucuresti 1900, p. 87-91.

www.dacoromanica.ro

121

LA BOBOTEAZA

1647, la curtea lui Vasile Lupu din Moldova asistase la ceremonia aceleiasi zile minoritul Marcus Bandinus, care a si descris
pe larg desfasurarea ei c. Aceste izvoare au fost analizate, uneori
in cornparatie chiar cu ce afirm5. Gheorgachi in legatura cu ceremonialul acestor zile, ins sumar i fara spirit critic 2, incat o nou
precizare este absolut necesara.
In primul rand voiu face o observatie necesara. Obiceiurile la
aceste zile, chiar cand nu sunt cu caracter pur religios, ele sunt
oficiate numai de preoti, sau de oarneni ai bisericii, incat, pentru
acest motiv, ele vor fi studiate aici.
Ajunul. In ajunul Bobotezii veneau la (Iasi si la fel in Bucuresti)
egumenii manastirilor din tara, greci sau romani i aduceau daruri
(podoabe) domnitorului: blanuri de vulpi si jderi, peste de munte,
branza de oi, smantana, produse deci ale gospodariei lor proprii,
in jurul milnstirii. Treti-logolatul trecea in registru ploconul fiecaruia i inlesnea audientele lor cu domnitorul, in spiltdrie. Aceste

la

ofrande, amintite si de Gheorgachi, erau asa de multe, Inca


calatorul suedez Erasm Henric Schneider (insemnrile lui dintre
1709

1704)

spune

ca nu puteai

calca pe

jos

de prea

multe daruri. Observarn Ca obiceiul exista la 1762, cand s'a scris


Condica, desi Const. Mavrocordat, cateva decenii mai inainte,
interzisese ca egumenii sd mai aduca plocoane Domnitorului la
Boboteazd 4.

V. A. Urechia, Codex Bandinus, extras din Anal. Acad. Rom., ist., s.


II, t. 16 (1895), p. CXLCXLVI si mai inainte In revista Ateneul Romdn, 2
(1895), p. 272-278.
2 D. Stanescu, Obiceiuri de Boboteazd, in Cony. literare, 21 (1887), p. 348
356 (dela p. 349-356 obiceiuri In popor). C. E(rbiceanu), Tipicul serviciilor
bisericesti la Romdni in seirbdtorile mari, In Bis. ort. rom., 15 (1891-1892),
p. 700-701. Teodor T. Burada, Cum s'a serbat Boboteaza la Iasi in an. 1910
de cdtrd LP.S.S. Pinzen Mitropolit Moldovei .,si Sucevei, in Bis. ort. rom., 33
(1909-1910), p. 1326-1334 (pentru epoca trecuta, numai p. 1326-1332).
Emil Virtosu, Boboteaza anului 1821, In ziarul Comuna, 9 Ianuarie 1938, p. 4.
Nu mai amintesc articolele de popularizare ce publica ziarele aproape In fiecare an, cu prilejul acestor sarbatori.
3 N. Iorga, 0 noud descriere a Moldovei in secolul al XVIII-lea, de un
Suedez, In Revista istoricd, 16 (1930), p. 1-28, 85-102 (in chestiune p. 10).
A. D. Xenopol, Istoria Romdnilor, vol. IX, ed. III, Bucuresti (1929),
p. 88.

www.dacoromanica.ro

122

CEREMONIALUL BISERICESC

Dup aceasta scurtg intrevedere, Domnul i egumenii mergeau


la biserica, la ceasuri, la liturghie si la oficierea osfestaniei mari 1,
oficieri pe care le indeplinea intotdeauna episcopul Romanului
si la biserica curtii domnesti. Astgzi, in Ajun, se slujesc la bisericd
numai ceasurile si osfestania, foarte de dimineatil, pentru a riimanea timp preotilor s umble cu Iordanul. Apoi astdzi Regele nu
ia parte la slujbele religioase din Ajun.
Dupti biseric6 domnitorul se retrAgea in spdtdrie, unde venea
si mitropolitul cu boierii. Abia asezati in scaune, veneau preotii
curtii, cu protopsaltul i alti cntareti, cu icoanele i Iordanul,
cantnd condacul si troparul obisnuit (In Jordan botezdndu-te,
Doamne..). Mitropolitul stropea cu aghiasma pe Doran si-i da crucea s'o sdrute, apoi o da beizadelelor, arhiereilor i boierilor prezenti. Cand Domnul saruta crucea se slobozeanu trei tunuri, dupil
care canta mehterhaneaoa. i astAzi este obiceiul ca preotii sa
meargd la palat cu icoanele i cu botezul.
Urma apoi un obiceiu bine cunoscut, mai mult din relat5rile
altora, decat dintr'ale lui Gheorgachi: rostirea oratiilor. Oratiile 2
erau scurte cuvntri rostite de boieri sau slujitori mai mici, prin
care se adresa Domnitorului o urare. Gheorgachi spune numai pe

scurt, cx rosteau oratii: diaconul curtii, un reprezentant al egumenilor greci, altul al celor de tar, altul al preotllor din targ si la
urin'a reprezentantul preotilor catolici, pater prefectus, care rostea
discursul in latineste. Cuvntaorii primeau bacsis din mana marelui vistiernic, iar ceilalti, in numele carora s'a vorbit, luau bacsisul din mana logoratului de vistierie.
Participarea preotilor iezuiti era obligatorie pela 1860, ceea ce nu
era cazul la 1647, cnd a participat Bandinus, care greu a convins pe

pater Gaspar s vie la ceremonia facut de Vasile Lupu. Ceremonia aceasta insa" a fost mult mai stea1ucit5, cuvantand i copiii diferitelor scoli 3, asa cum relateazd Gheorgachi, insa pentru ssarbdtoarea Crciunului.
1 Sunt doull feluri In care se sfinteste apa: 6 p.Lxp6; Aracrithg, 6 piya.4
`Aymati.6g, fiecare dintre ele f5cAndu-se dup. un ritual deosebit si In zile
deosebite ale anului.
' CuvAntul, de origind cArturdreascA (lat. oratio), este vechiu In limbd:
din secolul XVII se gdseste In Inviiretturile lui Neagoe cdtre fiul seiu Teodosie
(1656). Corespondentul grecesc era kyxcly.Lov. Vezi mai jos, p. 156-161.

3 V. A. Urechia, Codex Bandinus, p. CXLCXLIII.

www.dacoromanica.ro

LA BOBOTEAzA

Boboteaza.

123

Slujba in ziva Bobotezii are mai multe inomente,

dupA locul in care se sAvArseste: utrenia, in biserica


; os fesCand
vremea
era
rea, se
tania, in afard de bisericii, la Iordan s.

fAcea Iordanul in divanul curii. Doamna si jupdnesele neputnd


iesi pentru vreo pricinA oarecare nici in divan, se multumeau
sA priveascd ceremonia dela ferestre. DupA Iordan intrau iarAsi in
bisericA, unde se oficia liturghia 1.
Mai intAi fac observatie cA astAzi, liturghia se face imediat dupti

utrenie, lAsandu-se Iordanul la sfArsit, cu care se si incheie ceremonia. In anul 1910, la Iasi, Iordanul s'a fAcut in Piata Unirii 2,
iar la Bucuresti, in prezenta Regelui, a guvernului si a autoritAtilor, se face pe malurile DAmbovitei, la inceputul Ciii Victoriei.
La utrenie intra Domnul in bisericii, cu ceremonia obisnuit,
ca la CrAciun. Se fAcea, in plus, din banii visteriei, cloud lumAnAri
mari, impodobite cu mAtase, pe care le tineau in mAnA doi curteni
imbracati in dulAmi de taft , inaintea icoanelor impArAtesti. Se
impArteau la polieleu, lumAnAri aprinse 3. LumAnArile impArtite
Domnului i Doamnei erau impodobite ( zugrAvite ) 4.
Cortegiul pornea dela bisericA la Iordan, condus de cei 2 curteni cu lumAnArile. La locul Iordanului se ridica un fel de cort (sai-

vant) cu scaune pentru Domn si familia lui, pentru arhierei si


boierii mari. Se mai instala o masd mare, la capetele cilreia sedeau
cei 2 curteni cu lurnAndrile aprinse. In fata mesei sta Domnitorul,
avAnd la stAnga siragul bisericesc , la dreapta pe marii boieri,
I Bis. ort. rm., 15 (1891-1892), p. 701: liturghia la sfArsit.
2 Bis. ort. rom., 33 (1909-1910), p. 1332.
3 In condicele visteriilor banii cheltuiti pe lumAnari impartite la biserica
domneascd (a curtii), reprezint sume mari. V. de pilda, condica brancoveneascil pentru anii 16Q4-1704, publicata. de C. D. Aricescu in Revista ist.

a Arhivelor Romdniei, Buc. 1873, p. 85, 176, 267, 407. etc. Obiceiul impartirii
lumAnarilor era vechiu, din timpul primelor veacuri ale crestinismului, de unde

vine si numirea sdrbatoarei opci TrOv Codyccov ( = sarbatoarea luminilor). La


Bizantini de asemenea se practica, cf. Pseudo-Codinos, De officiis, cap. 8, p.
64-65. Pentru caracterul bizantin al acestor slujbe, v. si D. P. O., Le BapVerne dans le nit byzantin, selon les livres liturgiques paldoslaves, in Irinikon, 6

(1929), p. 397-410 si vol. 7 (1930), p. 68-72, unde se si traduc din vechea


slava rugaciunile obisnuite la Botez. J.-B. Thibaut, L'Epiphanie, in Echos
d'Orient, 20 (1920), p. 278-294.
Bibl. Acad. Rom., ms. rom. 5380, f. 26 verso (anul 1819): 4 lei zugravitul a 2 lumAnari pentru gospodar i pentru Maria Sa. doamna #.

www.dacoromanica.ro

124

CEREMONIALUL BISERICESC

langa el pe postelnicul mare si pe carnarasul mare in caftane, iar


la spate slujitorii curtii. Parra aici aranjamentul nu se deosebeste
mult fata de ce este astazi. Astazi, de pilda, nu se mai tin cele cloud
lumanari aprinse la polieleu. Dar un obiceiu care azi nu mai exista,
era aducerea icoanelor de pe la bisericile Iasi lor, intre care excelau
icoanele fricatoare de minuni ale Precistei, dela m-rea Golia si dela
Sf. Vineri t. Uneori se aduceau i moaste 2. Gheorgachi, inainte de
a trece la descrierea slujbei, ne spune ca si Doamna venea la Iordan, inaintea ei mergand vornicul Doamnei, cu toiagul in marai
si imbrilcat in feregea de postav.

Slujba o facea mitropolitul, in veliglas, cadind de 9 ori pe


Domn
ca i azi (de 9 ori se mai cal:1We icoana hramului unei
biserici i spre arhierei)
i pe Doamna, numai de cate 3 ori pe
beizadele.

Dupil cantarea troparelor de 3 ori, intai saruta crucea mitrepolitul, apoi Domnul, cnd se slobozeau tunurile cu foc mdrut,
apoi canta materhaneaoa. Stirutarea crucii i stropirea cu aghiasma,
dupa Domn, se facea in ordinea urmatoare: Doamna, beizadelele,
arhiereii, egumenii, boierii cei mari, zapciii curtii ;
autorul amin-

teste insd Si obiceiuri mai vechi, prin care se statornicea rndul


jupaneselor la sarutarea crucii.
Slujba Iordanului sftirsea cu Ufl obicei cu totul uitat: un fel
de defilare a cailor din grajdurile domnesti, incillecati de fiii de
boeri, dupa instructiunile date de vel comis, care venea si el,
defiltind, la sfarsit, calare pe tablabasa, adicd pe calul daruit de
sultan Domnitorului, la instalare. Toti erau stropill cu aghiasma
de mitropolit. Obiceiul stropirii cailor cu aghiasma, la Boboteaza,
se mai practicil i astazi, insd nu pentru caii grajdurilor regale.
o Asa, in multe parti si mai ales in Moldova, este datind ca, atat cand

se duc, cat si cand se intorc dela sfintirea apei, mai multi feciori
cu cordele la piilrii i giltiti frumosi ca fetele, sd alerge calari in
sus si in jos 3. Fetele vzand fleuii calari pe cai albi, prevestesc
1 Despre aceste icoane se dusese vestea. Astfel o aminteste Chesarie
Daponte, v. C. Erbiceanu, Descripliunea geograficet a Daciei de Cesaree Daponte,

in Bis, ort. rom., 14 (1890-1891), p. 358. C. Bobulescu, 0 viatii treiitd, viata


de paradise, p. 139-141.
2 Despre aducerea moastelor la BoboteazA, in afar de Gheorgachi, mai
relateaza Paul de Alep, ed. Emilia Cioran, Cdlatoriile Patr. Macarie, p. 89.
3 Sim. Fl. Marian, Sdrbdtorile la Romdni, vol. I, Buc. 1898, p. 204.

www.dacoromanica.ro

LA BOBOTEAZA.

125

asupra vremii cand se vor marita. In alte Orli (de pilda, in CampuLung, Muscel), la Iordan, in timpul slujbei, fMcii asteapta calari

in apa, plimbandu-se in susul sau in josul apei. &and se aruncil


crucea in ap, caldri fiind, se ndpustesc asupra ei s'o prind i preolii Ii stropesc cu aghiasma.
Dupd Iordan se intorceau toil in biserica i incepea hturghia.
Doamna i jupanesele ascultau liturghia, insa in biserica o dinspre
Doamna . Mitropolitul insusi siivarsea liturghia
Astfel se terminau slujbele bisericesti pentru sarbRoarea Bobotezei, care era una dintre cele mai stralucite la noi, cum era si la
Bizantini.
Paul de Alep marturiseste ca multimea i bucuria gloatelor

in Tara-Romaneasc, la Boboteazil, intrece tot ce se petrece la


Curtile color mai mari principi ai crestinatatii... 2.
De Boboteaza se pare & si in bisericile satelor se practica kerodosia (irnprtrtirea lumanarilor) din daniile proprietarilor de mosii
si ale altor credinciosi, pentruca in popor, lumanarea dela Boboteaza are un termen special, trip (rut. triyda, I. A. Candrea,
Diet.), de care poporul a si asociat urmiltoarea superstitie: I daca-si
parleste cineva parul capului cu trita, apoi nu se sparie de lupi 3.
6. ALTE OBICEIURI VECIII BISERICESTI
(Stretenia Invierea Domnului)

Gheorgachi scrie un capitol intitulat: Alte obiceae vechi ce avea

Domnii cei mai denainte vremi 4. Capitolul acesta pe cat este de


scurt, pe atata cuprinde date foarte insemnate i foarte numeroase,
pentru o perioadd de timp destul de lunga, incepand cu Stretenia
(2 Febr.) i 'Ana in noaptea Invierii Domnului Iisus Christos.
Dela inceput trebue sa fac observatia ca, desi autorul spune
clar in titlu, c va arta, numai obiceiuri vechi, pe care le aveau
domnii mai inainte vreme, totusi, alaturi de obiceiuri vechi disparute, inregistreazd i pe cele curente, uneori in comparatie cu cele
vechi, alteori le descrie in mod independent.
Se cunosc si cloud relatiuni grecesti cu slujba bisericeasdi la Boboteazil,
in Principate. Pentru una v. pe larg, mai jos, p. 182-185. Cealalt a fost
publicat de N. Iorga, Hurnzuzalci, XIV, partea II-a, p. 10'0.
2 Emilia Cioran, Cltoriile Pair. Macarie, p. 88.
3 A. Gorovei, Credinli i superstifii, Buc. 1915, p. 305, nr. 3553.
4 V. mai jos, textul, p. 2908-2933

www.dacoromanica.ro

126

CEREMONIALUL BISERICESC

In cele ce urmeazil, ne vom opri aci numai la acelea care au


legraura cu biserica.
Procedeul acesta de a consemna diferitele obiceiuri i slujbe
in timpul postului mare, este si in vechile tratate bizantine de ceremonial, al lui Constantin Porphirogenetul si Pseudo-Codinos
cari insista, dupa cum vom vedea, mai ales asupra ceremoniilor
din saptrtmana mare, sau a patimilor.
Nu ne vom opri, fireste, asupra simbolicei acestor practice liturgice din biserica ortodoxa, 1 ci vom intra direct in subiect.
Stretenia. Prima sarbatoare amintit in acest capitol este Stretenia (numirea slavoneasca = Intampinarea Domnului nostru Iisus
Christos), care cade intotdeauna la 2 Februarie. l3iserica crestinri
sarbiltoreste in aceasta zi atat curcitirea SI. Mariei (festum purificationis), adicd iesirea Ei la biseric5, dup 40 de zile dela nasterea
Mantuitorului, cat i primirea lui Iisus in templu.
In aceasta zi, mai inainte vreme, Domnul mergea la mitropolie
si asista la slujb6 ; cateodata i Doamna insotea pe Domn. Dupri
slujbri, in casele mitropoliei, Domnului, Doamnei ,beizadelelor i boierilor, mitropolitul le oferea vutcd, confeturi i cafea, apoi mash',

ospat mare. Dupa masa', la plecare, Domnul primea dar din partea
mitropolitului un cal de pret Pe vremea lui Gheorgachi obiceiul
nu se mai practica intocmai, intru cat mitropolitul nu mai da masa,

nici Doamna nu insotea pe Domn 2


Lsatul secului de branz5. Cand Pastele cade de vreme, in Martie

sau Aprilie, Stretenia este mai apropiata de Dumineca in care se


lag sec de branz. In aceasta Dumineca, incepatoare a postului,
Domnul mergea la biserica, apoi se intorcea in spritarie, unde al
3-lea logofat introducea pe diaconul curtii, care tinea Domnului
o scurta oratie, cerand acestuia iertare, in numele mitropolitului,
arhiereilor i boierimei, pentru gresalele ce-i vor fi facut. Domnul
de asemenea cerea iertare dela toti, cu umilinta , apoi saruta
mana mitropolitului, iar mitropolitul saruta pe Domn in crestetul
capului. Beizadelele, arhiereii i boerii sarutau 'Dana Domnului,
1 Pentru aceasta v. Evhologhion sive rituale Graecorum complectens ritus
et ordines, ed. Jacobus Goar, Venetia 1730; Const. Erbiceanu, Cdteva cuvinte asupra zilelor din sdpkimdna mare, In Bis. ort. rom., 15 (1891-1892),
p. 1-16; Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 672-702.
2 Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, ed. A. Vogt, I, cap. 36, p. 137
144, aratA cti la Bizantini aceast5. zi se sdvdrsea cu ceremonial deosebit de
fastuos.

www.dacoromanica.ro

IN POSTUL MARE

127

care ii trata cu cafea, iar pe unii ii oprea i la masa pregatit in


launtru, despre haremil .

Obiceiul oratiilor si al iertaciunilor la Dumineca lasatului sec


de branza era o traditie veche la curtile noastre domnesti. Paul
de Alep ne spune 1, ca pe timpul lui Matei Basarab dinaintea Sarbatorii de branza, de dirnineap, la mnecate, mai multe din sotiile boierilor venira la Patriarh (Macarie al Antiohiei) sa-i ceara
sa le citeascd rugaciunea de iertarea pacatelor , aruncandu-se,
in hainele lor elegante, in genunchi ; la fel facura i barbatii lor,
'Ana seara tarziu. Mai este amintit obiceiul si de Antim Ivireanu
intr'una din predicele lui, din vremea lui Constantin Brancoveanu.
Oratia insa nu se facea dimineata, dupa slujba, ci spre seara : Am
inteles cum ca.' este obiceiu de vd adunati de seara in divan si faceti putina oratie inaintea Domnului i dup aceia cereti iertaciune . 2. Se cunoaste chiar un mic discurs de iertaciune rostit
de banul Tarii-Romanesti in anul 1775 domnitorului Alex. Ipsilante :
plecamil genuchile inimilor noastre i ceremil dela stapanul nostru iertaciune de toate cele ce vom fi gresitil inainte M. Tale . 2.

Cat priveste sarutarile cu prilejul acestor rugdciuni pentru


iertarea pacatelor, ele sunt ca un simbol al pacii si al impacarii si
isi au originea in cuvintele Sf. Apostol Pavel (Ep. c. Born. XVI,
16): Inchinati-va unul altuia, cu sarutare sfnta 4.
Primele 5 Dumineci din Post. Un obiceiu amintit de Gheorgachi,
dar disparut pe vremea lui, era participarea Domnitorului la slujba,
pe rand, la urmatoarele biserici din Iasi: Trei Ierarhi, Golia,
,Barnovschi, Sf. Sava, Sf. Vineri 3, iar la 25 Martie, de Buna-Vestire,
1 Em. Cioran, Ceildtoriile Patr. Macarie, p. 99.
Antim Ivireanu, Predice, ed. Ion Bianu, Bucuresti 1886, p. 138 (ed.
P. V. Hanes, Antim Ivireanu, Predici, Bucuresti 1915, p. 33).
V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din ist. Romdnilor dela
1774-1786, in Anal. Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893), p. 49-50 (extrasul).
' Despre asemenea sarutrxi frgesti scrie si Paul de Alep, cti se practicau
la curtea lui Matei Basarab, v. Em. Cioran, Ctildtoriile..., p. 14. Pentru
interpretarea lor din punct de vedere liturgic, v. Pr. P. Vintilescu, Incercetri
de istoria liturghiei, in Studii teologice, 1, nr. 3, (1930), p. 87 si V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 451-453.
6 Hramurile i anii de intemeiere la aceste biserici, sunt: Trei-Ierarhi
SI. Vasile Grigore, i loan, an. 1639; Golia In1area Domnului, cca. 1540,

'

refacutd 1660; Barnovschi Adormirea Maicii Domnului, an. 1627; Sf.


Sava Adormirea Maicii Domnului, an. 1625; Sf. Vineri Sf. Parascheva,
circa 1617, azi nu mai exist, fiind cratainatd din 1878.

www.dacoromanica.ro

128

CEREMONIALUL BISERICESC

din nou la Golia. Obiceiul acesta, spune autorul, a fost tiat


de Nicolae Mavrocordat, de cnd Domnitorul merge numai la prdznuirea hramurilor bisericii, dar i aceasta, cu urm'atoarea randuial:
egumenul mngstirii vine cu plocon (cafea, zahr) si este introdus de
al 3-lea logofn la Domn, pe care-1 invit s ia parte la prilznuirea

hramului bisericii. De ziva Sf. Apostoli Petru si Pavel, bramu


m5nristirii Cetiltuia (an. 1672) si de InAltarea Domnului Christos,
hramul M5n5stirii Galata (an. 1584), Domnul lua masa la aceste
aeintstiri, ele fiind mai dep6ir tate de oras. Cheltuiala meselor privea pe Domnitor.
Dumineca Florillor. Dumineca a 6-a din post este a Floriilor
pe care Gheorgachi o numeste a Stalparilor (numit astfel dup'd
obiceiul de a se aduce la biseric6 stalp6ri inflorite de salcie 1). Se
siirbtitorea in prezenta Domnului, se anta polieleu si se imp6r(eau
fiiclii aprinse 2, ceea ce azi nu se mai obisnueste. Altceva nu ne
spune Gheorgachi despre slujba acestei insemnate zile. 3
Siipti-mnIna-mare (primele denii). In primele trei zile de denii
( Duminecd, Luni, Marti) din sapthmana mare Domnul mergea la
biserica cea mare, cu toat boierimea, de asculta utrenia la und
ceas din noapte 4, adicd la 7 seara. Uneori mergea si la biserica despre Doamna .
Miereurea-mare. In Miercurea saptdmAnii mari, dimineata, Domnul fiicea maslu induntru cu ai lorU ; iard boierii ii facu masle pe
la casele lori , obiceiu care astgzi nu mai exist5. Mai inainte
1 Sidlpare e cuvhnt vechiu in limba noastr. Neagoe Basarab spune (Inv.

cdtre fiul situ Teodosie, circa 1650): 4 0 fiul meu Petre... pentrua tu-mi
erai stalparea mea cea Inflorit . In cdrtile vechi bisericesti se intrebuintau,
ambii termeni: SAmbdta Sidlpeirilor (Triod, Rainnic 1761, f. 269 r), si
Dumineca Florilor ( ibidem, f. 271 v).

2 Practica cherodosiei era in ritualul bizantin, cf. A. Baumstark, La


solennitd des palmes dans l'ancienne et la nouvelle Rome, In Irenikon, 13 (1936),

p. 3-24.
3 La Bizantini, fastul acestei zile, 1-au descris Const. Porphirogenetul,
De cerimoniis, ed. A. Vogt, I, p. 158-164; Pseudo-Codinos, De off iciis, ed.
Bonn, cap. 10, p. 67-69. Un bun studiu istorico-liturgic a scris J.-B.
Thibaut, Ordre des offices de la Semain, Sainte a Jerusalem du IV-e au X-e
sicle, Paris 1926, p. 13-24. Acelasi, Solennit du Dimanch, des Palmes, in
Echos d'Orient, 21 (1921), p. 68-78.
Gheorgachi foloseste intotdeauna, pentru determinarea timpului, ceasurile orientale; de aceea voiu copia aid (dupd Basile Radu, Voyage du Pa-

www.dacoromanica.ro

LA JOIA-MARE

129

vreme insd, maslul se facea in spat:66a mica de cdtre mitropolitul


insusi, asistat de episcopi si de preotii curtii, in prezenta Domnului
si a boierilor. Boierii apoi, pentru a doua oara in acest post (prima
data la Dumineca lasatului sec de branz) mergeau de-si luau
dela Domn iertaciune obiceiu care a ramas mai tarziu sa se
indeplineascd, dupd cum vom vedea, in Joia-mare. Clerul primea
bacsis din partea marelui vistiernic, in galbeni de aur.
Inteadevar tratatele de liturgica ortodoxa recunosc ca sfanta
taind a oleoungerii se practicd mai ales pentru tamaduirea de boale,
dar amintesc si cazuri cand mir-ungerea se impartaseste si oamenilor sandtosi, si anume in Joia ori Siimbata-mare 1 Ziva de Miercuri, indicata de Gheorgachi ca zi de maslu, pentru curtea domneasea din Moldova, este aratata la fel de altii in Tara-Romaneasca 2.

Joia-mare. Simbolica practicei liturgice in aceasta zi este clar


exprimata in icosul insusi- al zilei: Apropiindu-ne toti cu fried la
Masa cea de taind, sa luam painea cu sufletele curate, petrecand
impreund cu Stapanul, ca sa vedem cum spald picioarele ucenicilor
si sa facem precum am vdzut, plecandu-ne unul altuia si spaland
picioarele unul altuia 3.
triarche Macaire, Paris 1930, p. 12), tabloul care aratd corespondenta ceasurilor turcesti cu cele occidentale:
Orele
occidentale

6 dimineata
7
8

10
11

12 prnz
1 dup5. prdnz

Orele

Orele

Orele

orientale

occidentale

12

orientale

6 seara

9 noaptea

12
1

2
3

10

5
6

11

4
5

12 miezul noptii

7
8

*
*

4
5

10

10
11

11

1 V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 851.


2 E. Cioran, Caleitoriile..., p. 152.

3 Bis. ort. rorn., 15 (1891-1892), P. 7 si Evanghelia lui loan, cap. 13,

vers. 4-15.
9

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL BISERICESC

130

Pricistuirea cu sfintele Taine i umivania, adind niptira 1,

fac obiectul serviciului divin al acestei zile, descris sumar si de


Gheorgachi.

Joia-mare este amintit de cei mai multi scriitori conternporani ca zi rezervat impdrtdsaniei Domnului, boierilor i slujitorilor.
Paul de Alep o i numeste, pentru acest temei joia pocdintii 2

1 tot asa era socotit in ritualul bisericii bizantine si slave ortodoxe 3.

Pentru vremea lui Const. Brancoveanu ne afirmd categoric


Del Chiaro: < Sfdrita impOrtilsanie pentru tot anul nu se face decat in dimineata Joiei Sfinte 4. Mitropolitul Antim Ivireanu,
intr'una din predicile Floriilor, se deosebeste de Gheorgachi spunand eh boierii se cuminecd unii la Joi mari, alii Sambdtd, alii
Duminecg, in ziva de Pasti 5.
hail, dupd Gheorgachi, ceremonia impOrtAsaniei pe la 1762:
in biserica mare, sunt prezenti Domnul cu toath boierimea, mitropolitul, care oficiazd liturghia (a Sf. Vasile), preotii curtii si 2-3
diaconi. Dupii ce se cant Tiv yap cnv Orrpvocv 6, Domunl se
inchind la icoane cere iertare boierilor i norodului, apoi ia
sfanta improtOsanie ; dupd el urmeazd beizadelele, apoi boierii.
ImpOrtasiti, mergeau toti la spdtsarie, unde se da Cate un pahar
de yin i cafea boierilor impOrtdsiti.
Dupd impOrtdsanie urma spdlurea picioarelor, umivania sau
niptira, cum Ii zice Gheorgachi. Odatd cu disparitia obiceiului,
negresit au dispOrut i notiunile corespunzOtoare. 104 cum ne inftiseazd Glieorgachi acest obiceiu, aproape dispdrut astdzi 7, la noi.
1 Pricistuire si a se pricistui <slay. IIPINACTOUTH --= comunicare; umivania
<slay. oyntlaumfig --= lavatio; niptira < gr. vm-Tiip insemna in vechime basinul

in care se spalau picioarele; astazi insemneaza intreaga aceasta ceremonie.


2 Em. Cioran, Cltoriile. .
p. 103 si 152.
3 D. P. 0., La penitence dans le rit byzantin selon les livres liturgiques
paleoslaves, in Irdnikon, 7 (1930), p. 577-588.
4

Anton-Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia

(ed. N. lorga), Bucuresti 1914, p. 95-96.


Antim Ivireanu, Predice, ed. Ion Bianu, Buc. 1886, p. 149.
o In liturghia Sf. Vasile, se canta, pe glasul al 8-lea, in locul Axionului,
5

acest imn: Tv yap av p.iFpocv, .6.p6vov inot-rpe, xcd. av yoccrr6pa... (Ca zgaul
tau scaun 1-au facut i pantecele tau...). Cf. Catavasier, grec. i rom.,

Sibiu 1803, p. 36 si 136.


Calugarii dela Mitropolia din Chisinau mi-au povestit, c acolo se
face si astazi acest ceremonial bisericesc.

www.dacoromanica.ro

SPALAREA PICIOARELOR

131

Mai intAi nu era, 'Inca de pe atunci (1762), o ceremonie obli-

gatorie, asa cum ne-o comunic, de pild, Paul de Alep pentru


epoca lui Matei Basarab. <4 De este voiea Domnului i pofteste sa
se facd umivanie, adec6 niptira spune Gheorgachi numai
in acest caz coborau Domnul cu boierii, Doamna cu jupanesele din
spUtrie, unde se cinstiser dupa impartasanie, in curtea palatului.
Mitropolitul, care oficia personal ceremonia spilrii, primea din
partea visteriei o fot de cele bune , un burete, un prosop, care

dupd intrebuintarea lor in ceremonie, rmneau lui. Acela care


inchipuia pe Iuda Iscariotul, primea si el in dar unU postavil de
cele cotul cAte un leu i in plus zece lei bani . Cu privire la
desfUsurarea ceremoniei, autorul insa nu ne spune nimic, decat
ca se svArsea dup toat rnduiala bisericii 1.
Consultnd diferite izvoare 2, putem reconstitui ceremonia
foarte urn Mitropolitul sau patriarhul alege preotii care inchipuiau
pe cei 12 apostoli ; acestia se imbracau toli in vestmintele lor. Cere-

monia avea loc in biseric6 sau in curtea palatului (in alte pUrti,
in curtea bisericii). Se arzau un vas de argint, o umivalnita, cu
ap, aldturi ibrice de argint, sau de alt metal, cu ap. Unul dintre
preoti sau diaconi cete, dela o indltime oarecare, din evanghelia
lui Joan (13, 4-15), pericopa in care se povesteste cina cea de
tain6 i spdlarea picioarelor apostolilor de cdtre Iisus Christos.
Cetirea se face cu intrerupere, pentru ca actiunile mitropolitului
s corespund fiecarui verset cetit. Mai intAi desbrgca hainele
arhieresti, Oda' rilmnea in stihar, Ii incingea mijlocul cu 0 fot
de cele bune , turna apa in umivalnit si se apropia de cei 12
Trioadele noastre vechi au indicatii tipiconale prea reduse cu privire
la ceremonia zilei, iar din cele recente lipsesc cu totul. Vezi de pild Triodul,
Ramnic 1761, f. 300 ; Triod, Bucure0i 1798, f. 352 v.
355 r.
2 Paul de Alep, in editia Em. Cioran, Cedatoriile..., p. 101-103 0 152.
TgL; yLvov.ivri

Ocyt xI 1.tcycikn 1-10..7-rn &v 1-(7) Tiig OUyxpo6XaxEocc cctAevri.x/T)

Eepoii vorciipog (Rnduiala ce se face In SfAnta i Marea


Joi, la palatul domnesc In Ungro-Vlahia), adicti slujba sfintei spaldri a picioa-

TCOLAOCTECp,

ii.rot ro

relor, publicatl de N. Iorga, in Hurmuzaki, XIV, partea II-a, P. 1038. Rdndulala hirotoniei arhieresti si a spdldrii la Cina cea de taind, M-rea Neamtului 1845, p. 13-16. J. B. Thibaut, Ordre des offices, p. 75-77, In restul paginilor studiu istorico-liturgic. Acela0, Solennit de la Cene du Seigneur, le
Jeudi-Saint, in Echos d'Orient, 21 (1921), p. 155-167. S. Ptrids, Le lavement
des pieds le Jeudi-Saint dans l'Eglise grecque, In Echos d'Orient, 3 (1899
1900), p. 321-326. Arhiereul Ghenadie, Liturgica, In Bis. ort. rom., 3 (1876

1877), p. 406-407.

9*

www.dacoromanica.ro

132

CEREMONIALUL BISERICESC

preoti care astep tau desculti sli li se spele picioarele pe rand, la


toti, stergandu-i cu fota cu care se incinsese. La Ierusalim, chiar

astazi, ceremonia are mai mult dramatism, urinnd deaproape


scenele evangheliei: impotrivirea lui Simon Petru, rspunsul lui
Iisus, cetirea la capatoiul apostolilor care au adormit 1. Dupa
spalare, mitropolitul se imbraca din nou in vestmintele arhieresti,
facea matanii in fata vasului, inmuia degetele in apd si facea cruce.
Un preot merge cu vasul la Domnitor, care face si el cruce cu apa
dintr'insul. Apoi Domnul se retragea in palat i boierii pe la casele lor.

Obiceiul este de mult introdus la noi, negresit din ritualul


bisericii constantinopolitane, prin intermediul calugarilor greci
veniti de acolo, sau dela Muntele Athos. Pentru prima data 1-am
gasit semnalat, dar in mod indirect, din secolul al XVI-lea : catastiful averii manastirii Galata din Iasi, pentru anul 1588, inregistreaza i cloud umivalnite, dintre care una facuta din argintul daruit
de Petru 5chiopu1 2, ctitorul Galatei
ei aceasta curand dupa
intemeierea ei. Pentru epoca lui Matei Basarab am vazut ceea ce
ne confirma Paul de Alep. Mai tarziu Const. Brancoveanu darneste clerului in Joia-mare, in 1695, cu prilejul maslului domnesc,
intre altele, urmdtoarele: parintelui Vladica, mahrama de sArma,
un tulpan de 10 coli i o fotii de matase, pentru la umivanie 3.
Nu numai in biserica ortodoxa s'a practicat aceasta ceremonie,
dar i in cea catolica, Inca aici pe o sc_ara foarte intinsa i cu deosebit
fast, de multe ori facand spalarea chiar capetele incoronate. Exista
o literatura foarte bogata pentru practica ceremoniei in Occident 4.
1 S Ptrids, La crmonie du lavement des pieds a Jerusalem, In Echos

d'Orient, 11 (1911), p. 89-99 (toga slujba, de un pronuntat caracter dramatic, tradusa in limba franceza). At. Negoitil, Paftele la Ierusalim, In revista Raze de lumina, 5 (1933), p. 27-33.
2 B. P. Hasdeu, Catastihul averii nzdneistirii Galata, in Columna lui Traian,

anul 8, (1877), noua serie, tomul II (Buc., 1878), p. 514 i 547.


3 0 lista de asemenea daruri a publicat C(onst). E(rbiceanu), in B is.
ort. rom., 11 (1887-1888), p. 627-628
Se poate consulta cu mare folos: F. Vigouroux, Dict. de la Bible, IV, Paris,

1908, col. 132-136. A. Vacant, E. Mangenot, E. Amann, Did. de theologie,


IX, Paris, 1926, col. 15-36. Fer. Cabrol 0 Henri Leclercq, Dict. d'archeologie
chritienne et de liturgie, VIII, col. 2002-2009 0 alte enciclopedii (cea mare
francez, britanicA). D-na Eliza I. C. Bratianu mi-a comunicat c d-na Ecat.
Emil Ghica (ndscut Florescu) a asistat la ceremonia spaldrii picioarelor In
Joia-mare, fAcand spAlarea insu0 impilratul Frantz Iosif, in Hofburg
(Viena), etajul de jos.

www.dacoromanica.ro

IN SAMI3ATA-MARE

133

Serviciul divin al acestei zile se incheia, ca i astzi, cu cetirea


celor 12 evanghelii. La un ceas din noapte * dupd orele occidentale la 7 seara veneau la bisericd (denie) mitropolitul, episcopii, a1i arhierei, egumenii greci, boierimea toatd ; la cetirea
evangheliilor sosea i Domnul. Evangheliile erau cetite in ordinea
urmdtoare: prima o cetea mitropolitul, dui:id el alti arhierei, epis-

copii, egumenii, iar ultima era cetit de diaconul curii. Azi se


obisnueste sil ceteascd prima evanghelie cel mai biltran dintre
preoti, cnd nu lipsesc arhiepiscopi. In biserici cu un preot, el
ceteste pe toate.

cum spune GheorVinerea-mare. Joi, ora 1 din noapte


gachi
era, dupd sistemul de cronologisare orientald, inceputul
zilei de Vineri 1, astfel cd slujba incepea cu utrenia acestei zile, in
care se cetesc evangheliile patimilor Mntuitorului, dela convorbirea

lui lisus cu ucenicii, la Cina cea de Taind (sau cea dupd urind),
pand la sigilarea mormntului i asezarea pazei la mormnt. Prin
scoaterea, in mijlocul bisericii, a crucei pe care e rdstignit nantuitorul 2, se face Iegdtura intre slujba zilei de Joi cu cea de Vineri
dim inea ta.

Trebue, mai inttti, sd himurim o chestiune. Am vdzut c utrenia


zilei s'a facut Inca de Joi seara, incat in dimineata zilei de Vineri
se slujesc
ceea ce confirmd i Gheorgachi numai ceasurile
gi vecernia, CU sdrutarea epitafului si in prezenta Domnului si a
boierimei. Relatarea lui Gheorgachi este foarte exacta' si in deplind
eunostintii a practicelor liturgice. Ceasurile din aceastd zi sunt
scurte cntdri referitoare la patimele Mntuitorului. Dela ceasuri
cronicarul trece direct la vecernie, pentrucd inteadevdr, liturghie
in Vinerea-mare nu existd, pentrucd slujba Vinerii-mari, ca si a
liturghiei, simbolizeazd insusi sacrificiul Mntuitorului pentru
mntuirea omului.
Sambilta-mare. Gheorgachi spune apoi, c la sease ceasuri
din noapte spre Smbdtd incepe slujba inmormntdrii Domnului nostru Iisus Christos. Aceasta inseamnd, dupd cronologia
bisericeascd bizantind, Sambdtil, deci Sambata-mare, asa cum
1 D(emetrescu Dragomir), SOMmdna Patimilor, In Revista teologicd,

(Ia0, 1884-1885), p. 10.


2 La Ierusalim nu se scoate crucea, care stri tot timpul pe muntele Golgota, cfr. At. Negoip, Paoele la lerusalim, in Raze de lumina', 5 (1933), p. 32.

www.dacoromanica.ro

134

CEREMONIALUL BISERICESC

gdsim numit5 slujba aceasta in diferite tratate

vi

n otite

istorice 1.

Deci slujba SAmbetii-inari se desf5voard astfel duprt relattir ile


sumare ale lui Gheorgachi:
Erau prezenti, Domnul, boierii, arhiereii i norod. Se imp-drteau fdclii aprinse la canonul I (Valurile
singura zi,

impreun6 cu zilele Invierii (I-a via II-a Inviere), in care se mai


pstreaz6 vi azi obiceiul aprinderii lumandrilor, pe care le tin in
mari credinciovii, in timpul slujbei 2. Numai ca ast zi ac este
lumanrtri nu sunt iinpartite, ci cumparate de credinciovi. Dup
slavoslovie se scotea aerul, mergand inaintea lui Domnul cu
mitropolitul alturi, iar in urma lor boierii cei man i noro dul.
Ieveau toti in curtea bisericii, unde erau avezate scaune pentru Domn

si boieri. Sdrutau toti aerul.


Relatarea slujbei din SAmbRa-mare este cu totul sumar5
chiar necompletd, Ia Glieorgachi ; de pada, nu amintevte despre
ocolirea bisericii. Mult mai complete sunt tipicurile vechi amintite
mai sus, publicate, in romnevte de Const. Erbiceanu, in grecevte

de N. Iorga.
7. SLUJBA BISERICEASCA IN ZILELE PASTILOR

Slujba Invierii 3 Domnului nostru Iisus Christos se face la ince-

putul zilei de Duminedi, incepAnd la 12 noaptea, sau cum zice


Gheorgachi,

la vase ceasuri din noapte .

Domnul fiind intr'o continua actiune la participarea slujbei,


Gheorgachi du cu precizie toate aminuntele trebuincioase. Aceste
amanunte, comparate cu cele scrise de Paul de Alep 4, cu tipicele
Serviciul la Sfdnta Si Marea Scimbeit, publicat de C(onst). E(rbiceanu)

in Bis. on. Tom., 15 (1891-1892), p. 701-703. N. Iorga a publicat in


Hurmuzaki, XIV, partea II-a, p. 1038-1039: 'Axo-nou0Ice TO5 ecylou xod
izerAou Ect66Ctrov (slujba Sf. i Marei Vineri).

2 Boerii ofereau Domnului i Doamnei fclii zugravite: a 3 lei, 6 parale


s'au dat de zugrilvit 4 fAclii di prohod si 2 G.-jai pentru Vod6 si Doamna o.
Condica de cheltueli a stolnicului Lupu, 27 Octombrie 1752 (ms. rom. Acad.
Rom., nr. 3258, f. 120 r. jos).
V. mai jos, textul, p. 293g-2981o.
o Ern. Cioran, Cdltoniile Patr. Macarie, p. 104-106.

www.dacoromanica.ro

LA PAST!

135

vechi publicate de Const. Erbiceanu si N. Iorga au multe puncte


de asemOnare ; ultimile dou tipicuri sunt ins. cu totul reduse
fatd de relatilrile lui Gheorgachi.

Mai de pret, este, ins, descrierea ce a publicat De la Croix,


fostul secretar al ambasadei franceze la Constantinopol, in vremea lui Ludovic al XIV-Iea. Desi mult simplificat in ce priveste
practicele bisericesti, totusi ea se suprapune informatiei lui Gheorgachi 2.

Iat 5. cum se infdtiseaza, dupd toate aceste izvoare, ceremonia


in noaptea Invierii.
Noaptea invierii. Locul ceremoniei: in biserica curtii domnesti,
apoi in Divanul cel mare, iar in biseric, in curtea din fata bisericii
iar in bisericO. Asistau: Domnul, imbrOcat in cabanit, arhiereii,
mitropolitul, episcopii, boierimea toat, norod. In timpul cntraii
canonului Smbetii mari (Pre cel ce au acoperit cu valul mrii. . . ) 3
se imprteau lumndri aprinse (azi se aprind lumnOri, dar i le
cumpOrd fiecare), iar dupd cntarea canonului treceau toti in
divanul cel mare al palatului, unde se face teremonia de rnduiala
sfntei biserici, adecd incepOtura de cntarea sfntei Invieri .
Negresit, o sedere de cateva minute cu inceperea Invierii in Divanul

cel mare, care era foarte apropiat de biserica curtii, insemna o


recunoastere a sanctitiltii Domnitorului si a actiunilor lui, duprt
conceptia divind a impOratilor bizantini 4. Dar in Divan slujba
1 C. Erbiceanu, in Bis. ort. rom., 15 (1891-1892), p. 703-704; N.
Iorga, In Hurmuzalci, XIV, partea II-a, p. 1039: Tij CeyEa xcd (..tcyciAn Kupucx

racrxcc EISlicrtg si

TO5

ssrcepevob' (La Sfanta

i Marea Duminec5. a

Pastilor i Aratare despre a doua Inviere).

2 Opera lui De la Croix nu se g5seste in bibiliotecile publice din tail.


Titlul, dup P. P. Panaitescu, care a publicat fragmentul despre serbarea
Pastilor, in .Revista Arhivelor, vol. I (Buc. 1924-1926), p. 291-292, este:
La Turquie cretienne sous la puissante protection de Louis le Grand, protecteur
unique du cristianisme en Orient contenant l'tat present des nations et des eglises

grecque, armenienne et maronite dans l'empire otoman, Paris, 1695. Fragmentul care ne intereseazd (De quelle maniere on celebre la fte de Pdques
en "Valachie et en Moldavie) s'a mai publicat si de N. B5mescu, Doud Sari
mai vechi privitoare la erile noastre, in Drum drept, 1 (1913), p. 43-46,
dar dup o alt5. editie, Paris, 1715.
8 Tipic bisericesc, ed. IV, Cernica 1925, p. 264.
Un articol bogat informat In directia aceasta a scris *t. Berechet, Legdturile dintre puterea spirituald i cea civild in Bizant, in Bis. ort. rom.,
41 (1922-1923), p. 97-104.

www.dacoromanica.ro

136

CEREMONIALUL BISERICESC

nu tinea mult, numai incepatura , pentruca continua Gheorla inceputul canonului Invierii, iarasi veneau in biserica,
gachi

pentru ca apoi s iasa in curte, dupa cantarea svetilnii Lxpx


Unvax:rac, eoc OvirrOc

In curte erau gatite scaune pentru Domnitor si familia lui,


pentru inaltul cler i pentru boierime. Toi acestia, afard de boieri,
aveau in maini cruci frumos impodobite i scumpe ; ale Domnului
beizadelelor le alesese al 3-lea logofat pe cele mai frumoase,
dela manastiri sau arhierei; iar pe a Doamnei, vornicul Doamnei.
Shrutdrile. La enus (la laude < grec. OCCV00 2, mitropolitu
saruta crucea i evanglielia dupa masa, apoi le saruta Domnul,
care mai sarutd i crucea din mana mitropolitului, iar acesta pe
cea din maim Domnului i apoi se saruta amandoi, sdrutarea cea
duhovniceascd In care moment se trag tunuri si canta mehterhaneaoa. Mitropolitul se sarutil i cu beizadelele, apoi merg told la
scaunele lor.
Fiecare dupa rnduiala (intAi fetele bisericesti, apoi boierimea) vine de saruta" evanghelia, apoi crucea mitropolitului, la
Domn i la beizadele, apoi la arhierei i egumeni le sarutd crucile,
dar dau si al doilea fel de sarut, sdrutarea frateasca , si in sfarsit, boierii intre ei se saruta sarutarea cea obicinuita . Dupa
sarutare intra in biserica, unde se oficiaza liturghia de mitropolitul
insusi, cu preotii i egumenii randuiji.
Comparand practicele liturgice descrise mai sus, cu cele de
astazi, constatarn mari deosebiri. Astdzi familia regala participa
la slujba Invierii la Patriarhie, care este situata departe de Palatul
Regal. In trecut, atribuindu-se puterii domnitoare, de ordin politic,
si o putere de ordin divin, palatul domnesc era alturat de biserica
socotita catedralii, cum a fost a Sf. Niculae din Iasi. Numai asa
se putea muta oficierea bisericeasca din bisericd imediat in sala
Divanului, cum ne spune Gheorgachi
Apoi aceeasi conceptie divinii, asupra persoanei domnitorului,
facea ca el sd poarte, ca i membrii clerului, cruci (a Domnului
1 Svetilna: Eocpx1 6maxsccg cbq Dv-Irk, '0 pocalleiig xcd Kptog (Cu trupul

adormind ca un muritor, Impdrate i Doamne...), v. de pildd, Penticostar,


RAmnic 1767, p. 25.

2 Laudele sunt imnuri Inainte de doxologie, cAnd se cAntd:


suflarea s laude pre Domnul...

www.dacoromanica.ro

Toatd

LA PASTI

chiar cu lemn sfant), care erau sarutate de boieri,

137

ceea ce astazi

nu mai poartd deck, preotii.


Seirutrile sfinte duhovnicefti, freitevi, inti intre mitropolit

si

Domn, apoi intre arhiereii inii, astdzi nu se mai practicd. Si ele


intaresc conceptia divina asupra persoanei Domnitorului, care
era socotit duheynic al lui Dumnezeu si frate cu arhiereii 5. Sarutarile laicilor, obicinuite
cum le numeste Gheorgachi intre
boieri i Domn nu mai au loc astdzi. Chiar pentru vremea aceea,
pentru straini, ele constituiau un spectacol demn de mirare si
chiar de ras, cum este cazul suedezului Erasm Henric Schneider,
care a vizitat Moldova in cursul veacului al XVIII-lea 2.
Astazi mai exist numai sdrutarile duhovnicesti, intre preoti,
dar ele se dau azi in altar, iar nu in public 3. Cele obisnuite la
noi, se mai practic, insa numai intre rude si insotite de urdri
de felicitare.

In sfarsit, la slujba liturghiei, Regele i membrii guvernului


nu mai particip, oficialitatea retragandu-se imediat dupd slujba
Invierii, la palat.
Invierea a doua. Vecernia mare in Dumineca Pastilor se
oficia, in trecut, cu o solemnitate deosebitd de aceea din zilele
noastre. Asistau Domnitorul i boierii la slujba si se filcea
spune
Gheorgachi

la optii ceasuri din zi , adic 5. la ora 2 dupd amiazd.

Gaud Domnitorul sdruta crucea i evanghelia, se slobozeau tunurile, si incepea mehterhaneaoa sa cante. Gheorgachi nu d5. alte
amdnunte, dar din relatia veche tipiconala, publicata de C. Erbiceanu 4, se vede c5. i la Invierea a doua se facea sarutare duhovniceasca cu mitropolitul Orli, precum i e sdrutare cu -WO .
1 Sdrutdrile sfinte au diferite semnificatii: respect pentru demnitarii
bisericii, pentru cele sfintite si se aplica' pe mail* pe picioare chiar, pe genunchi, pe umeri, pe lucrurile sfinte, cf. Liturgia, Encyclopedic populaire
des connaissances liturgiques, publie sous la direction de l'Abb R. Aigrain,
Paris 1930, p. 393-394.
2 N. Iorga a publicat descrierea in Rev. ist., 16 (1930), p. 10 (pasajul
despre sdrutari). De multele inclinari i sdrutari ale preotilor a mai fost impresionat si Andreas Wolf, mediculsas, care a vizitat Moldova in trei ran-

duri, dela 1780-1797. V. Bis. ort. rom., 27 (1903-1904), p. 69-75

(in

chestiune p. 74).
3 Gaud se saruta, preotul cel mai bkrAn zice: Christos in mijlocul nostru
la care raspunde celdlalt: este Si va fi; cfr. V. Mitrofanoviei, Liturgica, p. 452.
4 Bis. ori. rom., 15 (1391-1892), p. 703-704.

www.dacoromanica.ro

138

CEREMONIALUL BISERICESC

Astrai este obiceiu ca evanghelia s" se ceteasc6 in mai multe


limbi, obiceiu pe care nu-1 amintesc izvoarele in trecutul nostru 1.
A doua zi de Pa Oi. A doua zi de Pasti, Domnitorul, printre
alte obiceiuri i indatoriri ce ies din sfera ceremonialului biseri-

cesc, isi fiicea totusi timp sa ias6 la biseric. A doua zi, nu


amintea ora iesirii la biserica", iar boerii cari nu erau prezenti acolo,

trebuiau s'a trimit la grajdurile domnesti, fiecare cale un cal


frumos.

Tot in ziva a doua, mitropolitul cu arhiereii mergeau la Doamna


i beizadele, care trebuiau sa s5rute icoana sfintei Invieri. Obiceiul
de a umbla in zilele Pastilor (astazi dascalii de biseric6) cu icoana

Invierii existd si acum, insd numai in popor.


A treia zi de Pa Oi. A treia zi de Pasti Domnul primea Ia palat
pe egumenii greci, caH veneau s6 se inchine cu sfnta Inviere, dar
aduceau si plocon, fiecare cate un miel.
8. SLUJBA OSFESTANIEI (JOI DIN SAPTAMANA LUMINATA)

Un obiceiu vechiu de tot, care pAnd acum se pbeste

--

spune Gheorgachi 2
este ca in Joia din sdptAmna luminat,
dup liturghie, sh" se facal osfestanie in meidanul curtii domnesti, sau in sesul Bahluiului, sau la Pcurari, in rnarginea lasilor.
Aceast sfestanie era mare (6 gyocc `AyLocap.6c) si, deci, asistau
Domnul cu familia, arhiereii, egumenii, boerii, si slujitorimea.
Se aduceau, intocmai ca la Boboteazii, icoanele de pe la bisericile orasului si se stropeau cu ap.

Ne-au Himas indicatii tipiconale, in romneste


i in greceste 4, care arat anianuntit desfasurarea rugdciunilor cu acest
prilej. Mai mult, obiceiul este pomenit si de diferiti scriitori cari
1 La biserica Sf. Mormnt din Ierusalim, astdzi, se citeste In limbile
greceased, arabd, ruseased, romneascd, sdrbeasca si bulgdreascd, adica in
toate limbile popoarelor ortodoxe. Cfr. At. Negoitd, Pastele la lerusalim
In Raze de lumina', 5 (1933), p. 33.
* V. mai jos, textul, p. 29625-37.
a C. E(rbiceanu), Sfinirea apei tn. Toia cea mare..., in Bis. ort. rom., 15
(1891-1892), p. 704-705.
6 TY) 1161.1.7Crn Til; 8LcoccavIpti.iou (Slujba in Joia sAptdmdnii luminate),
tipic publicat de N. Iorga, in coIectia de documente Hurmuzaki, XIV, partea II-a, p. 1040.

www.dacoromanica.ro

SLIJ JBA OSFESTANTIEI

139

ne-au vizitat in trecut. De pildd, in Tara-Romaneasdi, pe timpul


lui Matei Basarab, se facea litanie i procesiune in afard de oras,
in aceeasi zi (Joi dui:4 Pasti) si cu aceeasi mare pompd 1. Paul
de Alep ne i precizeaza motivul: era ca un fel de amintire de Joia
precedenta (Joia-mare) i ca o intampinare a Joii Inaltarii. De
asemenea in insemnarile dintre 1709-1714 ale suedezului Erasm
Henric Schneider de Weismantel este amintit procesiunea cu
amanunte in plus si explicatii foarte pretioase, pentru Moldova:
procesiunile aveau loc in camp si se binecuvantau holdele, ca sa
dea roade bune parnantul. El spune ca aceasta sfestanie se repeta
in toate Joile, pada la Rusalii 2. La fel relateazd caracterul de
sfestanie pentru fertilitatea campului in Tara-Romaneasca, Anton
M. del Chiaro 3, pentru epoca lui Const. Brancoveanu.
Este aici cazul unei transformari foarte caracteristice pentru
psihologia poporului romanesc: o procesiune, care la 1650 se practica pentru motive pur religioase (legatura intre Joia Patimilor
si Joia InIrii Mantuitorului la cer), peste 40-50 ani, devine
procesiune in legatura cu preocuparile agricole ale poporului,

binecuvantandu-se cu apa sfintit pamantul, ca sa fie rodnic.


Astazi, biserica a pastrat obiceiul sfinirii mari a apei, dar nu
Joi, ci Vineri, de Izvorul tanzaduirii i in unele locuri, tot ca procesiune la camp, in legatura cu fertilitatea agricola: Prin Moldova

de sus, aghiasma care se face pe camp la Izvorul Tdrndduirii


(Vineri din saptamana luminatd) pentru ploaie, se crede Ca" are
darul de a feri holdele si de viermi 4.
In schimb in popor, ziva de Joi din saptamana luminat se
serbeazil pentru tunete si trasnete si mai ales ca sd nu bata grin1 Memoriile lui Paul de Alep, ed. Em. Cioran, CdIdtoriile..., p. 106.
2
Zwischen Ostern und Pfingsten gehen sie alle Donnerstage unt 13i1derfahnen auff das Feld in Procession, und der Pfaffe segnet das Feld, damit
es eine fruchtbare Erde bringen mge *, randuri extrase din relatia publicata de N. Iorga, in Rev. ist., 16 (1930), p. 1-28, 85-102, pasajul de mai
sus, p. 88.
3 Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. N. Iorga, p. 109:
Tutti gli altri giovedi dalla Pasqua sino alla Pentecoste si fanno processioni da tutto il clero, ii che corisponde alle Rogazioni presso di noi Latini,
per implorare da Dio la fertilith della campagna, cantandosi le litanie instituite dalla Santa Chiesa
4 Tudor Pamfile, Agricultura la Romdni (colectia *Din vieata poporului roman s, XVI), Buc. 1913, p. 15.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL BISERICESC

1'i0

dina sernanriturile 1 sau Joi in siiptdmAna luminat, boteazd


popa. Nu se lucreazri 2.
Caracterul particular al acestei sArbAtori, dupd unii de originA
pAgAnA, egipteand 3

asa cum s'a serbat si se serbeazA la noi, a

rezultat din nevoia adaptarii serviciului divin la interesele locale


ale vietii noastre agricole. Intr'adeviir, in vechiul Bizant, de
unde radiau toate practicele liturgice in intregul rAsArit-ortodox,
se serbritorea Joia dupg Pasti, cu mare solemnitate chiar,
dar pentru un scop cu totul deosebit si anume : era ceremonia
srxrutului pascal, pe care-1 da, intr'o atmosferd de lux strAlucitor,
impAratul clerului, care-1 inconjura 4.
9. SLUJBA LA SF. GHEORGHE

Am vAzut mai sus (p. 128), cum Gheorgachi spune, ca egumenii


veneau in ajunul hramurilor sd invite pe Domn la prAznuirea hramului mAnAstirii respective. De aceea nu ne mai mirrim cnd,
scriind despre sArbiltoarea Sf. Gheorghe, 5 ne spune c'a Domnitorul
ki boierimea ieseau sau la mndstirea Hlincea, sau la mAnAstirea
BArnova, la hramul bisericilor . Nurnai cd Hlincea, terminata
in anul 1660 (azi ruinatri), are hramul Sf. Gheorghe, dar RArnova
are (azi) ca hram Therea capului SI. Joan BotezAtorul (29 Aug.) 6.
Ambele mAnAstiri fiind la distanta de cAtiva kilometri de Iasi,
Domnul rdmnea la mas la mAnAstire, dar cheltuiala era
domneascri, iar nu dela cAlugAri .

CAnd nu putea iesi afard din vreo pricind , asista la slujbA


in biserica curtii despre poart si marele clucer era obligat sI
1 Sim. Fl. Marian, Seirbeitorile la Romani, vol. III, Buc. 1901, p. 166.
= C. Radulescu-Codin si D. Mihalache, Siirinitorile poporului (colectia
I Din vieata poporului roman o, VII), Buc. 1909, p. 55.
3 J. D. Stefanescu, Rites palens conserves dans les liturgies chretiennes,
in Byzantion, 13 (1938), p. 197-200.
4 Const. Porpliirogenetul, De cerimoniis, ed. A. Vogt, vol. I, cap. 23 (14),

p. 84-88 si vol. cu comentarii, p. 122-125.


5 V. mai jos, textul, p. 29811-29920.
4 N. A. Bogdan, partea istorica, In Cel mai nou ghid al Iaptlui, Iasi
1932, p. 65 si G. Bals, Bisericile moldovene1sti din veacurile al XV II-lea Si al

XVIII-lea, Buc. 1933, p. 96.

www.dacoromanica.ro

LA SF. GHEORGHE

Vii

aduca la biserica un miel fript, in loc de eoliva. Coliva trimeasa


dela palat nu lipsea in nicio sarbatoare si in nicio Dumineed ; cel
cel mai mic dintre cluceri avea grija ei.
Alte amanunte cronicarul nu mai da, in legaturd cu ceremonia
bisericeased a zilei. Astazi, dupa Cate stiu, nu se mai aduce miel
fript in Joe de coliva, dar obiceiul vechiu mi se pare foarte firesc.
Dad, la Pasti, pana astdzi, se due cilia rosii la bisericti, daca la
Sf. Petre se duc mere si busuioc, daca toamna, la carstovul viilor,
se duc ca ofranda struguri 1, este foarte firesc sa se aduca miel
de Sf. Gheorghe. Intr'adevar, in fondul de credinte si superstitii
ale poporului roman, este o stransa asociere intre Sf. Gheorghe,
slant de primavara, si vieata pastoreasca 2. Aceasta de Sf. Gheorghe

ii incepe activitatea: tocmiri de ciobani, alesul oilor, repararea


strungelor si a stanelor, etc. 3. Prin extindere, pentrucd Pastile cad
in primilvard, prin judetele Ialomia, Prahova, Vaslui, Tutova si
Dolj... mielul la Pasti se mananca cu mare ceremonie 4.
Armenii au un vechiu obiceiu pagan: la anumite sarbatori taie
vite sau oi i impart carnea la saraci, sau ospateaza din fierturd hi
biserica. Obiceiul acesta se practica si in biserica ortodoxa romanil,
cum de exemplu in comunele Baia, Radaseni, Rotopanesti, langa
Suceava 5.

Obiceiul aducerii mielului fript in locul colivei, de Sf. Gheorghe,


este, ca i osfestania din Joia saptamnii luminate, o adaptare
a ritualului bisericesc bizantin, la interesele vietii noastre pastoresti

pentruca prin aceasta se cere ajutorul lui Dumnezeu in legatura


en cresterea vitelor, a oilor.
Despre aducerea acestor ofrande in biserica, m'a Incredintat cucernicul i batranul preot Boiu din Bucuresti. V. Insa si Em. Cioran, Cdldtoriile

Patr. Macarie, p. 46-47 si Elena Costache Gainariu, Monografia Comunei


Burdufeni, Buc. 1936, p. 54.
2 I. A. Candrea, larba fiarelor, Buc. 1928, p. 101-102.
Sim. Fl. Marian, Scirbeitorile la Romdni, vol. III, Buc. 1901, p. 230-240.

A. Gorovei, Creding fi superstitii ale poporului roman (colectia e Din


vieata poporului roman o, XXVII), Buc. 1915, p. 398, nr. 9.
5 (A. Gorovei), Datinele, obiceiurile .,si credintele Armenilor din Wile romdne (dup.' lucr5rile lui Dim. Dan, traduse i amplificate de Gr. Goilav),
in rev. .,Sezdtoarea, 12 (1912), p. 24-25. De altfel Mahomedanii au si ei la
Bairam, un agneau de Paque si baisers de paix pe care le-au imprumutat din vieata primilor crestini, cfr. Guer, Moeurs et usages des Turcs, vol.
I, Paris 1746, p. 249-250.

www.dacoromanica.ro

142

CEREMONIALUL BISERICESC

10. CEREMONIA DE SF. PARASCHIVA (14 Oct.)

0 ceremonie bisericeasca deosebit avea loc la Iasi, la 14 Oct.,


ziva praznicului Sf. Paraschiva cea noua, ale carei moaste se aflau
atunci depuse la manastirea Trei-Ierarhi 1, unde se si fiicea fastuoasa
ceremonie 2.

Gheorgachi aminteste anii 7148 (= 1640) &and raposatul


Vasilie Vocla , ad use sfantele ei moaste dela Constantinopole
in Iasi 2.

Bolta cu stalpii de marmord alba, in care era depusa racla cu


moastele ;

racla cu captuseala rosie batutil in cuie de argint ;

covoarele si matrisurile turcesti cu care era invelit ; candelele de


argint si de aur care ardeau ziva si noaptea ; picturile murale in

aur care reprezentau muncile ei, toate aceste podoabe, mareau


fala si stralucirea Sfintei, dup cum ne afirma un dilator strain,
care a vazut-o la cativa ani dup aducerea moastelor in Iasi 4. La
praznicul ei, si astazi, yin nu numai locuitorii Iasilor, dar si numerosi

pelerini din tard si chiar de dincolo de hotarele trii (inainte de


razboiu veneau din Rusia, Bucovina, Ucraina).
In trecut, Domnul Moldovei participa la slujbele praznicului
si indeplinea urmatoarele obligatiuni protocolare.

Cu o zi inainte de praznuire, egumenul mandstirii venea cu


ploconul obisnuit la Doran, ca sa-I roage sd-i faca &ins tea cu
domneasca sa parisie 3, la ceremobia praznicului.
Slujba se facea, la hram, in ajunul zilei si se relua in ziva insasi
a Sfintei.
1 Astilzi moastele nu mai sunt depuse la Trei Ierarbi, ci in biserica Mitropoliei.

2 V. mai jos, textul, p. 29921-30120.


3 Data este copiat dupd Miron Costin, v. M. Koginniceanu, Cronicele
Romdniei, I, p. 310. Exact trebuia sil puie 7149, pentruca la 1641 s'au adus
moastele la Iasi. De aducerea moastelor in vremea lui Vasile Lupu se aminteste chiar In icosul al 12-lea al Acaftistului Sf. Paraschiva: Bucurd-te a lui
Vasile Voevod si altor miluitoare, mcintuitoare (ed. IV. Tip. Sf. Mon. Neamtu,
1927, p. 19).
5 Paul de Alep, Cdldtoriile Patriarhului Macarie, ed. Em. Cioran, p. 26;
ed. francezii a lui Basile Radu, Voyage du Patriarche Macaire d'Antioche,

p. 188-189.
5 Adicil scu prezenta sa domneascas. Din grec. ncipsy.i = a fi prezent, a
asista.

www.dacoromanica.ro

DE SF. PARASCIDVA

143

In ajun clopotele mAndstirii incepeau s anunte inceputul


slujbei la optu ceasuri din zi , adica la ora 2 dup amiazA, cAnd
egumenul i preotii ridicau racla de sub boltA, pentru a o pune in
mijlocul bisericii, in cuvuclion 1, ca sd fie sarutat de norod.
Urma slujba vecerniei mari, dup care slujba venea i Doamna cu
alai la bisericA i-i ieea intru intAmpinare egumenul cu evanghelia.
Dup6 vecernie se cAnta paraclisul Sfintei i apoi toti ieeau in
curte.

Trei slujitori aveau parte mai activd in aceast zi.


Marele vistier trebuia s trimit la bisericA, din partea Domnului, cloud lurnAnAri marl de ceard, pictate. Marele Atrar avea
grijA sd se intind in ograda bisericii un saivant 2 pentru familia
domneascA, iar vAtaful de aprozi aranja scaunele mitropolitului
i ale familiei domneti.
In ziva insA0 a Sfintei, slujba bisericeascd avea caracter de
procesiune, de indat ce venea Domnul la bisericd. El era intarnpinat de mitropolit la ua bisericii i i se cAnta axionul si slavoslovia.

Incepand litia, patru preoti ridicau racla de sub baldachin i


ocoleau cu ea biserica ; afar, in curte, Domnul sAruta moatele,

se miruia, punea in blid zece lei, se rniruiau ceilalti si intrau


in bisericA, unde incepea liturghia. Moatele, care ezuser afard
pentru a fi sdrutate de popor, se aduceau in bisericd la cAntarea
Heruvicului, cAnd Domnul (0 familia lui) trecea pe sub trupul
Sfintei, care apoi, era pus pe masa sfAnt, in altar. De aici moatele
erau aduse, iargi, in mijlocul bisericii, aproape de chinonic.
Uneori, dupA liturghie, Domnul obinuia sA bea cafea in chilia
egumenului , alteori o bea cu toat boierirnea in spdtarie.
Slujba Sf. Paraschiva era cunoscut pe vremea lui Gheorgachi
in grecete, ea fiind tipAritA 'Inca din 1692, la Bucureti 3. Aceastd

slujbA a fost adaptat la noua situatie, in care SfAnta se aflA pe


pAmAntul Moldovei, pentrucA la stihoavnA, mArirea are urmAtoarea

redactie: Bucura-te in Domnul, cetatea Moldovei, in sinuri tiind


I In baldachin, din grec. th xoo6oi5x.AL.
2 Curt deschis, din turc. sayvan (= umbrage).
3 'AxacluOtxt Tijg TE &tag Mvrp6c 4.61v IIccpctaxeu-7-,c 1-ijg Niccc, scat Toil

6aEou E'rp
tv rinTrEpt01.) TO5 Aexcarat.rou, Buc. 1692 (titlul complet
descrierea la I. Bianu i N. Ilodo, Bibliogralia rom. woke, I, Buc. 1903, p.
326-327, nr. 94).

www.dacoromanica.ro

144

CEREMONIALUL BISERICESC

cortul Cuvioasei *1. Aluziuni la aceastd situatie s'au transmis si


in acaf tistul Sf. Parachiva, icosul 3: Bucura-te a Moldovei lumina-

condacul 10:... rugeindu-te pentru tam aceasta care o


pazeti cu prea carat trupul tau ; icosul 12: Bucura-te a Moldovei
toare. .

. ;

casnica luminatoare 2, etc.

DeCi, pentru Gheorgachi, sarbatoarea Sf. Paraschiva era deopotriva de insemnata ca celelalte sarbiltori domnesti. Prezenta
Domnului era, in aceasta imprejurare, o datorie fata de biserica,
dar si fa ta de amintirea unui premergator domnesc, Vasile Voda
Lupu, care adusese sfintele ei moaste, pe pranntul Moldovei.
11. INSTALAREA MITROPOLITULUI SAU A EPISCOPULUI

Pand aci am vilzut, cum Gheorgachi ne-a infatisat o serie de


ceremonii bisericesti, cu prilejul diferitelor sarbatori la care participa

si Domnul. Ultimele cloud capitole ce analizam acum (intitulate


Ce obiceiu taste candu face Domnul Mitropolitu tardi sau Episcopu
i Ce obiceiu Easte &inch' face Mitropolitul sau Episcopal paretisis) 3,

fac excep tie de capitolele precedente, in sensul ca nu mai cuprind


ceremonial de slujbe la sarbatori, ci acela petrecut la curtea domneasca, cu prilejul instalarii mitropolitului, in primul capitol si
cu prilejul demisiei din scaunul arhieresc si la alegerea unui nou
intr'al doilea capitol.
episcop
Mai multe decenii inaintea lui Gheorgachi, Dim. Cantemir, in
Descriptio Moldaviae, a scris un intreg capitol, De hierarchia eccle-

siastica, in care atinge si problema numirii mitropolitilor si a


episcopilor, in Moldova, dar nu ca Gheorgachi, din punctul de
vedere al protocolului ce se desfasura, ci mai mult din acela al
organizarii canonice, in raport cu patriarhia din Constantinopol
si Ohrida 4. Totusi, Gheorgachi in putinele lui date referitoare la
, Autorul acestor adaptari ale slujbei Sf. Paraschiva, la noua situatie de
sAlsluitoare in primntul Moldovei, este, dupd Const. Erbiceanu, Meletie
Sirigul, cunoscutul teolog din vremea lui Vasile Lupu (v. Bis. ort. rom., 17
(1892-1893), p. 708-715 (mai ales p. 712).
2 Acaftistul f i via(a Sf. Parascheva, ed. IV, Tip. Sf. Mon. Neamtu, 1927,
p. 7, 15 si 19.
3 V. mai jos, textul, p. 30121-30232 si 30223-30415.
' George Chirica, Cercetdri istorice asupra legislatiei bisericei romdne din
sec. al XVII qi XVIII, Buc. 1895, p. 43-46. Diac. Vasile Predeanu, Existenla
i organiza(iunea ierarhiei bisericesti la Romdni, Buc. 1896, p. 132-140.

www.dacoromanica.ro

145

ALEGEREA ARHIEREILOR

formalitatile cerute de canoane, concord cu Dim. Cantemir i


dovede0e c cunqtea legile sfinte, dupa care se conducea in asemenea cazuri biserica orientului ortodox in general 0 aceea a
Moldovei, in special.
Alegerea mitropolitului i a episcopilor. Gheorgachi deosebe0e
douh cazuri 1, &and scaunul arhieresc (de mitropolit sau de episcop)
devenea vacant (veicluve) : prin moartea titularului, sau prin
demisia (paretesis < grec. napothrilat.g, Trapowri5 = a prsi). Pentru
ambele cazuri, inainte de Gheorgachi (celu vechiu obiceiu) se obisnuia ca pe episcopul de Roman, s-1 fac5 mitropolit. Astfel, episcopul Radautilor era inaintat ca episcop de Roman, al HuOlor deve-

nea episcop al Radautilor, iar la episcopia de Hu0 se alegea cu


sobor un altul dintre egumenii m'ana'stirilor. Era deci o recunoatere a superiorittii episcopiei de Roman, ca fiind mai veche, asupra
celorlalte. Prerogativele episcopului de Roman, il apropiau pe acesta
in multe amdnunte de mitropolitul Insui i-1 deosebeau de ceilalti
episcopi ai Moldovei. Astfel, purta cArj argintat in eparhia lui, ca si
a mitropolitului ; neagr, la fel cu a celorlalti episcopi, o purta numai

cand se afla in Capitala. De asemenea avea voie s poarte sacosul


in serviciul divin i chiar mitra, dar tot numai in eparhia lui 2).
Dar, adaog'ji Gheorgachi, dela o vreme incoace s'au stricatu
rnduelile acestea i alegerea mitropolitului rrtmnea la socoteala Domnilor alegandu-se cu sobor, dupa vrednicie, unul din
episcopi . Autorul insusi asistase la cdlcarea vechiului obiceiu,
dup6 care episcopul Romanului era inaintat ca mitropolit ; in

alte imprejurari, alegerea mitropolitului nou era pus la cale de


&are Domnul insusi: cazul cu mitropolitul Gavril Calimachi al
Thesaliei 8, fratele domnitorului Insui, loan Th. Calimachi 4. De
S se compare cu instructiunile asemandtoare grecesti, referitoare la alegerea de episcop si la strdmutarea de mitropolit, publicate de Ghenadie Craioveanul, Mitropolia Ungro-Valachiei. Condica Sfdnta, Buc. 1886, p. 4-10 ;
instructiunile dateazd din secolul XVIII ; ibidem, p. 10, nota 4.
Melchisedec, Cronica Romanului si a episcopiei de Roman, Buc. 1874, p.110.

N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, p. 399-407,


a publicat actul lui Paisie, patriarhul Constantinopolului, din April 1745,
pentru numirea Iui Gavril, ca mitropolit al Thesaliei, la Salonic.
Cauzele i peripetiile acestei fnlocuiri sunt descrise pe larg in cronica
atribuit lui Ienache Kogdlniceanu, v. M. KogdIniceanu, Cron. Rom., III,
p. 241-242. Hrisovul lui Ioan Theodor Calimachi pentru fnlocuirea lui
Iacov, 1-a publicat N. Iorga, Doc. Callimachi, I, p. 427-429.

10

www.dacoromanica.ro

166

CEREMONIALUL BISERICESC

altfel, chiar la instalarea mitropolitului Iacov, (in locul demisionatului Nichifor, la 26 Oct. 1750) se alcase, de asemenea, obiceiul,
pentrucil Iacov fusese episcop al Rildriutilor, iar nu al Romanului 1.
Ceremonialul instalarli mitro. olitului. Treand peste aceste
observatii, ajungem la ceremonialul instalrii. Cel ales este
chemat in audientA la Domn si vine cu ploconul obisnuit:
covor, cafea, zahdr. In ziva instaldrii este adus la palat cu
careta domneasa, poftit in divanul cel mic, apoi in spatarie, unde sunt prezenti Domnul i boierii. Mare le vistier, luand

mantia din idainile logofdtului al 2-lea, imbraa pe mitropolit.


In acest moment Domnul, cu capul descoperit i cu arja in mana
dreapta, merge spre mitropolit, ii d'a" arja, Ii sarutil lane,
iar mitropolitul crestetul Domnului (astazi Regele incredinteazil
arja, la investirea episcopilor, dar s'arutarile nu se mai obisrmesc),
dupil care act solemn, mitropolitul face oratie de multAmita
(astazi inca se mai obisnueste cuvntarea in care candidatul ales
face un scurt istoric al mitropoliei ca episcop al eparhiei i schiteaza programul de activitate, la care cuvntare raspunde Regele).

Terminndu-se protocolul la palat, Domnul fixeazil alaiul care


conduce pe mitropolit la leftica' i la mitropolie. In timp ce
lectica merge, se trag clopotele bisericilor, ba Domnul Ii randueste

mehterhanea. La mitropolie este primit de toti arhiereii cu


axionul (Vrednie este) i pus in scaunul mitropolitan, and face
si

din nou engomion (oratie) 2


Instalarea mitropolitului este, in multe privinte, asemilnatoare
cu instalarea episcopului si a oriarui arhiereu, in genere, pe care
de asemenea o descrie, chiar mai pe larg, Gheorgachi.
Instalarea episeopului. Gheorgachi arat5 mai intii formalitatile
de cancelarie, de administratie, and noul instalat lua locul altuia
care demisiona. Demisia o prezenta logofatului al 3-lea si acesta
Domnitorului. Domnul convoca pe boieri in spatarie i treti logoMtul cetea cu glas tare demisia, pe care apoi dupd porunca
1 In schimb, pentru ocuparea scaunului Radautilor, s'a aplicat obiceiul
vechiu, fiind ales, la 13 Nov. 1750, Ierotei, pnd atunci episcop al Husilor ;
cfr. Bis. ort. ronz., 26 (1902-1903), p. 1367-1368.
2 Compard relatia asemAndtoare publicatd de E. Legrand, Ephimrides
daces, II, 169, despre ceremonia instaldrii ca mitropolit a Iui Neofit, fost
al Mirelor, la 26 Noemvrie 1738.

www.dacoromanica.ro

IHROTONISIREA ARHIEREILOR

147

o aseza in condica mitropoliei 1, pecetluitri cu pecetea


de cearrt a Domnitorului. Pe verso demisiei Domnul nota scaunul
Domnului

vacant si se proceda la alegerea noului episcop.


Dupri cum alegerea mitropolitilor se fricea potrivit canoanelor
bisericesti, adidi cu sAbor bisericesc , dar i potrivit obiceiului
Orli, adicd cu s.`ibor politicesc , dintre episcopii Orli, tot asa
alegerea de episcop se fricea cu sAbor , dintre egumenii m6n6sti-

rilor de tar .
Ce era acest sobor, Gheorgachi nu spune, dar se stie din studiul
documentelor cri era alcrituit din Domnitor, boierii man i mici,
ai irii, rnitropolitul, episcopii i egumenii celor mai insemnate
nAntistiri din tard 2 In ce priveste actul alegerii, el este impus de
canoanele apostolice i confirmat de cele ale sinoadelor ecumenice
sau locale, anume ea episcopul sa" fie ales, votat i hirotonisit de
mai multi arhierei (cel putin 2) 3. Gheorgachi insusi intrebuinteaz6,
pentru notiunea candidat la episcopie, termenul de origine greceascii ipopsilios (tinoLIATI.oc) 4.

Acura, dup aceste observatiuni menite sd arate valoarea istorid" a insemnririlor protocolare ale lui Gheorgachi, s vedem si
ceremonialul insusi.

Ipopsifiosul slujea odat liturghia in biserica cea mare, slujbd


la care asista i Domnul. Al 3 lea logorat Ii inlesnea candidatului
audienta la Domn, diruia ii aducea obisnuitele plocoane ; cu acest
prilej Domnul 11 si anunta c a sfintia ta te-ai ales a fi pristor acelui
Condica mitropoliei Ungro-Vlahiei, infiintatil la 1668, in care se treceau
toate instalrile, cu semntturi autografe, precum i alte acte bisericesti mai
de seamil, s'a i publicat de dare Ghenadie Craioveanu, sub titlul Mitropolia
Ungro- V alachiei. Condica Sf cinti Buc. 1886, In 8 de 448 + XXIV + XIV pag.
Arhiereul Ghenadie Craioveanul aminteste si de Condica mitropoliei Moldovei,

Si Sucevei (v. p. 2), dar ea n'a fost publicata. Aceasta dateazA din vremea
lui Const. Racovitil, la a doua domnie (1756-1757), ne spune Gheorgachi
Insusi (v. mai jos, textul, p. 30231_33).
2 George Chirick Cercetari istorice asupra legislaiei bisericei romeine din

secolul al XVII i XVIII, Buc. 1895, p. 43.


3 Vezi cuprinsul acestor canoane 1 i comentariile necesare, In Zosima
TraTa si Haralarnbie Popescu, Pidalion CU ordnduire noud

i tdlcuiri, Buc.

1933, p. 11-12.
In aceast privintil, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, ed. Toma Teodorescu, Buc.
1865, cap. 188, p. 141, spune categoric: a . . . frtr psifos, adica alegere, nu se
poate face cineva arhiereu *.
10*

www.dacoromanica.ro

148

CEREMONIALUL B1SERICESC

scaun #. Se fixa apoi ziva hirotonisirii (gr. xetpo-rov(a = intinderea


mainii).
Hirotonisirea avea loc tot in biserica cea mare, unde venea si
Domnitorul 1 (azi Regele nu mai asista la hirotonii, ci oficiaza
numai investitura, la Palat). Se pregateau de catre logotatul

vistieriei 3 scaune imbracate cu postav rosu, asezate in mijlocul


bisericii, in amfiteatru: pe cel mai inalt sedeau, la dreapta, mitropolitul, la stanga, Domnul ; picioarele lor se sprijineau pe al 2-lea
scaun ; iar pe ultima treapta sedeau 2 din episcopii rii, sau
alti arhierei straini.
Obiceiul asezarii unor scaune pentru arhierei, este si astazi
practicat ; ele sunt asezate in fata usilor imparatesti 2
Gheorgachi nu aminteste din slujba, deck, ce este particular
ei, adica actul pocelirei, cand mitropolitul chelevseste 3 pe candidat,
adica ii provoaca s. rosteasca cele 3 ma'rturisiri. Aceste miirturisiri

sunt rostite de candidat, stand in picioare pe un vultur (pajord


ettitei) , anume pregritit din postav 4. Arhieraticonul (ed. II, Buc.

1899) precizeaza chiar ca prima marturisire o rostea candidatul


sezand pe coada vulturului, a doua pe mijlocul si a treia pe capul
vulturului. Arhiepiscopul Simeon al Thesalonicului (+ 1429) ne
spune c pe pardoseala bisericii se zugraveau in ipsos 3 rauri, care
insemnau ca daru invAaturii la care s'a chemat, st d'asupra
cetiitii cei zugravite, care arat Episcopia lui, pre al cdria varf
asemenea se zugraveste vulturu, aratand curatia, dreptatea si
inaltimea Dumnezeestii cuvantari si inchipuind pre sfantul Joan

1 Participa i imp ilratul bizantin, cfr. Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, cartea II, Bonn 1829, cap. 14, p. 564-566: "Oa kincepoccpaitTew int
xeLpcyrovEcc r.ccrptApxou Kcovara.v.mounascoq (Cele ce trebuesc observate la hi-

rotonisirea patriarhului de Constantinopole). Pseudo-Codinos, De off iciis,


Bonn, cap. 18, p. 99-101: INA po6Vicruac Sec:rn6Tou (Despre crearea
patriarhulu i).

2 Arhieraticon, ed. II, Buc. 1893, p. 21.


3 Povelire i a poveli. (din slay. nourkintii inseamnil acelasi lucru cu grecescul chelevsi <xeXcl'Ica, fut. xeXcUaca) a invita, a pofti, a soma, a provoca. Este

vorba de a provoca arhiereul liturghisitor pe cel hirotonit, s facil mrturisirile arhieresti.


4 Pajura (vulturul) pentru hirotonirea arhiereilor, era in unele biserici
bizantine, sApatil in piatra si fixat, deci, in fata altarului. Asa am liazut in
Illuzeul bizantin de arheologie gi and crestin din Atena.

www.dacoromanica.ro

HIROTONISIREA ARHIEREILOR

149

Cuvntatorul de Dumnezeu i adeveritoru *3. Aceste regule de


povelire
adaoga acelavi Arhieraticon (p. 23) nu se mai fac
acum astfel, ci precum se arat in explicatiunea urrnaltoare a I. P.
S. Mitropolit al Nissei D. Mitrofan, care se savarveste in toate bisericile lui Christos . Dupd mrturisiri incepea liturghia, dupd liturghie ieveau toti la palatul domnesc. Ultimul ievea din biseric6
episcopul nou hirotonisit, imbrkat in mantie i cu carja In mai-a
intrau in spRarie. and intra episcopul in spatarie, toti se sculau
in picioare i apoi incepea tratatia cu cafea. Dup tratatie, episcopul
era dus dela curtea domneascA la gazda cu careta domneascd
tras de vase telegari. Astfel se termina ceremonia instaldrii episcopului, instalare care, la toate popoarele ortodoxe, a Imprumutat
elemente din vechiul ceremonial bizantin 2.
Ins6 Gheorgachi, inainte de a termina capitolul acesta, intercaleazd i un obiceiu vechiu in Moldova vi anume: mai inainte
vreme, episcopul pleca dela curtea domneasc nu in caret a. domneasca, ci calare pe un cal alb din grajdurile domnevti, impodobit
in astar alb ; 11 insotea un intreg alai de boieri pe strazile Iavului,
in sunetul clopotelor vi al mehterhanelei, in timp ce el blagoslovea
poporul. Obiceiul fiind gdsit anosto (gr. avocrrog =-- neplacut), a
fost desfiintat de loan Mavrocordat (1743-1747).
Obiceiul acesta, dup cum s'a ar6tat 3, este imprumutat de noi
tot din ritualul bizantin ; el exista Ins i in practicele bisericii
apusene, la papi 4.

1 Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tractat asupra tuturor dogmelor,


ed. T. Teodorescu, cap. 200, p. 145.
2 F. Paris, La consecration piscopale dans le rit byzantin, sclon les livres
liturgiques paleoslaves, in 11.61i/ion, 7 (1930), p. 276-308. Ms. rom. nr. 2522,
f. 1-5 v. din Bibl. Acad. Rom., cuprinde cea mai veche mentiune (sec. XVII)
In limba roman5 despre instalarea episcopului, anume pe vremea lui MateiBasarab. Nu se dau amdnunte de ceremonial, ci, manuscrisul fiind un Molitvenic, arat numai ritualul bisericesc. La f. 5 v. se aminteste de unele Indatoriri, pe care noul ales le lua fat de patriarhul e Getii lui Costandin pe
care Ins6 zice cd Inca le-am scris In Condic5,, sa le aibu In viat'a mea
8 Pr. C. Bobulescu, Odinioard la instalare, Patriarhii, Mitropoiiii Si Episcopii erau purtali cdlare prin Capitala tdrii, In Bis. ort. rom., 44 (1926), p.
462-466.
:1 Dom. Jules Baudot, Le ceremonial, Paris 1913, p. 22: le pape arrive
monte a cheval *, dui:4 Ordo Romanus.

www.dacoromanica.ro

CEREMONIALUL BISERICESC

150

Concluzii. AjungAnd cu analiza la sfArsitul cereinoniilor cu


caracter bisericesc, cred ca este necesar si metodic a vedea ce se
poate desprinde ca observatiuni generale din acest capitol.
Ceremoniile bisericesti reprezintd aportul influentei greco-bi-

zantine, asa cum ceremoniile de ordin politic au reprezentat mai


mult aportul influentii otomane.
Biserica romAneascri ortodoxa, organizatd inca dela intemeierea
mitropoliilor romAnesti, dupa biserica greceascri si dupA instructiunile cdlugdrilor din scoala Sf. Munte Atos, sau din aceea a marii

patriarhii din Constantinopole, a irnprurnutat formele de ritual


bi zantino-slave.

In cursul veacului al XVI I I-lea influenta slava disparuse, cea

greceascd se afirma din ce in ce mai mult, incat nu este mirare


de ce in Condica lui Gheorgachi gllsiin formule si fragmente de
rugaciuni in limba greceascd si mai toti termenii liturghiei grecesti. Din Condicd reiese clar cd slujbele cele mari bisericesti i
cele oficiale, la care asista si Domnul, se faceau numai in limba
greceasci.
Prin prezenta acelor dese expresiuni, ca este obiceiu vechiu

sau dupd obiceiu , se dovedeste cd pentru determinarea practi-

celor bisericesti nu trebuia imediat tipic scris, ci se orientau si


dupd traditie.
Religiozitatea profundd a oamenilor din trecut iese in mod
evident din paginile analizate: rezultA nu numai din nevoia de a
participa cu totii, dela Domn la slujitor, la slujbele bisericesti
toate ; nu nurnai din pastrarea posturilor ; nu nurnai din spovedania i impartasania la sdrbdtorile Pastilor ; nu numai din respectul ce se ardta fetelor bisericesti, dAndu-le intAietate in anumite

ceremonii. Este o alt religiozitate, superioara, care rezultd din


cunoasterea rational:A a Sf. Scripturi, a ritualului, a desfdsurarii
sr. liturghii in momentele ei succesive, a cunoasterii rugdciunilor,
Incat ne miram cu drept cuvAnt, cum un logofdt al 2-lea, ca Gheorgachi, a stint sli insemne cu atAta precizie diferitele manifestari de

ceremonial in raport cu fiecare moment din liturghie.


Am mai vdzut cum slujbele bisericesti se adaptau uneori la
anumite conditiuni de vieaVa nationald ; astfel, intr'o tara cu indeletniciri agricole, s'a infiintat osfestania din Joia saptamAnei
luminate, pentru rodnicia holdelor. La Sf. Gheorghe coliva de grail
s'a inlocuit cu mielul fript, ziva de Sf. Gheorghe fiind cap de

www.dacoromanica.ro

CONCLUZ1I

151

primdvar si inceputul vietii pAstoresti; sau cazul desfiiirrii


slujbei la ziva Sf. Paraschiva, ale cdrei moaste stint pAnd azi la
I asi.

Apoi biserica noastr ortodoxA s'a dovedit si de data aceasta


pAstrAtoarea cea mai vrednicA a credintei si a obiceiurilor strdmosesti. De cele mai multe ori aceste obiceiuri i elemente de ceremonial bisericesc erau un bun comun al ortodoxiei intregi, dupA
cum s'a vAzut din compararea ceremoniilor noastre cu ceremoniile
bisericesti la Bizantini 1
Condica lui Gheorgachi nu este de dispretuit, nici in ce priveste organizarea ierarhicA a clerului, dela diaconii i preotii domnesti, la egumenii mAnastirilor de tard , la aceia greci ai mAnrtstirilor din Iasi, la cei trei episcopi i pAnA la mitropolit, sau pAnA
la arhiereii mari veniti IntAmplAtor in tar5. Gheorgachi aratA cu
toat atentia atributiunile fiecrtruia in diferitele ceremonii oficiale.
Arata chid trebuia sri slujeascA, cAnd trebuia numai sd asiste
la slujbA, cAnd s mAnAnce cu Domnul, cAnd sA aducA plocoane
Domnului i srt primeascd daruri dela acesta.
Adeseori ceremonialul bisericesc se confunda i se conforma

unor datine populare: ceremonia icoanelor la Craciun si la BoboteazA. Alteori se mArginea numai la biserica domneascd: pilda
cherodosiei, adicA a impArtirii lumAnArilor aprinse la anumite
slujbe, la care azi nu se mai imparte.
Am mai vAzut cum Condica lui Gheorgachi are o mare insemraitate i pentrucd d'a numeroase informatii aceluia care va vrea
sa alcAtuiascg o istorie a liturghiei romAnesti.

1 Astfel, un manuscris iii limba siriand, din anul 1720, cu titlul Cartea de
ceremonii solemne, dupci biserica sirian, cuprinde urmatoarele ceretnonii
asemilnatoare cu cele practicate la noi i descrise mai sus: obiceiul iertciunilor la hisatul secului de branzd; ceremonia de Duminica Floriilor; spdlarea picioarelor in Joia mare. Toate aceste ceremonii se fdceau si la Sirieni
cu mare pomp. Cfr. II. P. Paul Sbath, Manuscrits orientaux de la bibliotheque du R. P. Paul Sbath, in Echos d'Orient, 26 (1923), P. 470, nr. 101.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE

1 FOLKLORICE

Inca din capitolul In care am analizat ceremonialul bisericesc


din Condicei, a trebuit uneori sa calcam in domeniul etnografiei
i folklorului, cand unele practice bisericeti reieeau ca o adaptare la conditiile particulare de vieata a poporului roman ; vieata
agricola i pastoreasca au impus, pe de o parte, sa se faca sfetanie
Joi dup Pati, la camp, pentru imbelpgarea recoltei si de alta
parte, la Sf. Gheorghe sa se aduca la biserica miel fript, in loc de
coliva 1

Scriind despre practicele biserice0i in postul Patilor, am ailtat diferite obiceiuri in trecut (iertaciunile, sarutdrile, Impart4ania), care, de asemenea, n'au ramas numai in sfera steal-nth' a curtii
domneti, ci la aceasta curte se gaseau ca o prelungire a obiceiurilor de obte, populare. Astfel obiceiul creOinesc din Dumineca la'-

satului sec de branza, ca boierii sa-i ceard iertare Intre ei, apoi
dela Domnitor i acesta dela boieri, a patruns adanc in popor. In
popor aceastd Dumineca se numete i azi a iertaciunii i cei
tineri merg la cei batrani sa-si ceara iertare i le ureazd apoi
sanatate. In satul Chirnogeni, jud. Constania, se spune serei de
hisatul secului de branza ierteiciune. Atunci yin fiii la parinti, finii
la nai i-si cer iertare pentru supgrarile ce i-au facut. Numai
astfel pot intra toti cu sufletul impricat in postul cel mare al
Patilor i se pot invrednici .de Sf. Taina a impartasaniei 2.
311.

1 Vezi mai sus, p. 138-141.


Chirnogeni, este comund in Dobrogea de colon4ti munteni i olteni
(mai ales din jud. VlaKa i Teleorman). Datorez aceasta comunicare d-rei
P isicil Ana, din aceast comund.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLRLORICE

153

De asemenea am ardtat (p. 124-125) obiceiul scoaterii din grajduri a cailor domne0i la Boboteaz, pentru a fi stropiti cu aghiasm5,
obiceiu pe care-1 gAsim i azi sub forma simpld a incurdrii cailor
la Boboteazd. Se vede de aici nevoia de a atrage atentia, Ca studiul
elementelor de folklor din Condicci se completeazd in mod firesc
si cu ceea ce am scris pAnd acum, mai ales in capitolul consacrat
ceremonialului bisericesc. Ramdne sd continudm acest studiu, analizAnd acum i acele elemente independente de practicile biserice0i.

Mai intdi Irish' este necesard o lmurire. Voin gsi la curtea


domneasca a Moldovei, singura pe care o infritieazd Gheorgaciii,
obiceiuri cari yin din popor, undeli au si astAzi fiinta sub diferite
forme: icoanele la Crdciun, urdri, stropitul cu apA Luni dupd Pa 0i,
alergari de cai la Sf. Gheorghe. Vom gdsi, ins, altele legate strAns
de protocolul curtii domne0i: plocoane lui Vodd, bac0wri i da-

ruri ale acestuia curtenilor, vdnatul, mese obipuite la curte. $i


unele i altele nu intr in fondul de ceremonii impuse de o traditie

scrisei (bizantind sau turceascd), cum sunt ceremoniile cu caracter pur politic, ci ele se desf4urau, dupd cum vom vedea, ca in
popor, dupd datinele curat romAneti i rustice, uneori cu adaptdrile necesare unei vipti de fast 0 lux, ca aceea a curtii domne0i.
Intotdeauna cdrtile de ceremonial au fost izvoare bogate de
info rmatiuni cu privire la obiceiurile populare. Inca' din 1884
Herman Waschke, plecAnd dela sugestiile date de Const. Sathas
in introducerea la Kpvrtx6 ,D-Lc-rpov (Venetia 1879), grise0e
in cartea De ceriinoniis a lui Const. Porphirogenetul, numeroase
urme de poezie populard in aclamatiile adresate impdratilor ; gAse0e nume generice pentru notiunea de poet, cdnteiret, i chiar
cadente ritmice (iambice) in aceste aclamatii 1
Marele folklorist grec N. Politis recomanda, la sectia bizantinologic5 a unui congres international de orientali0i 2, s se culeaga elementele etnografice i folklorice pdstrate in opera autorilor
bizantini. Si, ca o aplicare fericitd a acestui fapt, putem cita comunicarea Mouth' de alt savant grec, Phaedon Koukouls, asupra
tos,

H. Wschke, Studien zu den Ceremonien des Konstantinos PorphirogeneIn . Zur Begriissung der X X XVII. Versamrnlung deutscher Philologen

und Schulmanner in Dessau, Zerbst 1884, p. 6-14.


2 N. Politis, "Epeuvu Trept riig Darrnxi^,q XcLoypacpiag xce-ric Tok, ',tarok
xpovok (Cercetdri asupra folklorului grecese In evul mediu), In litxoypozpEce, 3

(1911), p. 605-610.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE

15't

I FOLKLORICE

obiceiurilor Bizantinilor la moarte i inmormantare, asa cum rezult5

din cdrtile de ceremonial, a lui Const. Porphirogenelul si a lui


Pseudo-Codinos

1.

Nu mai putin insemnat din acest pullet de vedere este si Condica lui Gheorgachi, in al c6rei titlu chiar se subliniazA caracterul

etnografic prin cuvintele: Condic5 ce are intru sane obiceiuri


vechi i nod . . .
.

Icoande in Omni. Crciuiiului. Ne vom opri mai intai la obiceiul


de a merge cu icoanele in Ajunul Criiciunului. Am v5zut (p. 124)
Ca icoanele filcatoare de minuni ale ranstirilor din Iasi erau scoase
la Iordan ; am mai vazut (p. 138) cum calugrii greci veneau a treia
zi de pasti cu icoana Invierii la Domn. Ca un obiceiu in afard de
ceremonialul bisericesc se infdliseazd mersul cu icoanele, in Ajunul
Cr5ciunului 2.
Ceremonia 1111

se petrece in bisericd, ci in spdtilrie ; marele

logoft o conduce. Activeazd toat partea bisericeascd , impArtit in trei < randueli . Intaiu yin preotii si diaconii domnesti 3 cu
icoanele in manii i cu cloud fclii aprinse, in sfesnice de argint, imbrilcati in epitrahile i feloane. Cant5retii cant troparul i condacul
praznicului ( Naverea Ta Christoase Dumnezeul nostru, rdsdrit-a

lumii lumina cunoVintii i Fecioara astdzi pe cel prea in/ iin(at


nave). Preotul cid mitropolitului icoana sii o s5rute, acesta o dii
Domnului, care cand o sarut5, se slobod tunurile i canta mehterhaneaoa. 0 saruta pe rand beizad4ele, arhiereii si boierii. Stau
apoi toti jos si asculta oratia diaconului. Dupa oratie marele vistier da cant5reti1or, preotilor i diaconului cate un galben. In al
doilea rand, un arhimandrit introduce egumenii m5ndstirilor cu
icoane in ordinea urmatoare : egumenii minastirilor inchinate Sf.

I Ph. lioukoul6s, Sur les couturnes des Byzantins relatives a la mort, in


Bulletin de l'institut archologique bulgare, 9 (1935), p. 238-241 (Actes du
ITT-e Congres international des etudes byzantines), Sofia 1935.
2 V. mai jos, textul, p. 27813_29.
I Pentru bisericisi preoVii domnesti,
despre domn i I despre doamna t,
v. mai sus, p. 115 nota 2 ; in plus v. Gh. Ghibdnescu, Biserica Sf. Nicolae
Domnesc, Iasi, 1934, mai ales anexele in care se noteazA privilegiile lor.
Const. Erbiceanu, lstoria Mitropoliei Moldavici i Sucevei, Buc. 1888, p.
28, document despre salarizarea lor, chiar sub domnia lui Gr. Calimachi
(5 Aug. 1762).

www.dacoromanica.ro

MERSUL CU ICOANELE

155

Mormant, pe Sinaii, pe Sfetagoreti i pe ceilal Li Reprezentanti


ai acestora rostesc si ei oratii i primesc bacsis (ce socoteste Dornnul), iar cei mai mici cate un zlot. In al treilea rand vin preotii din
oras, facand si ei, prin reprezentantul lor, oratie. Dupii aceste solemnitati ies preotii din palat si raman ceilalti in spatdrie, fiind
tratati, dup obiceiul turcesc, ea vutcd, confeturi si cafea.
Sunt de fapt in aceste relattiri ale lui Gheorgachi, cloud obiceiuri contaminate: al icoanei, al oratiei. Primul este foarte vechiu si
de origind bisericeasca, cand preqii rnergeau in Ajunul Craciunului
si in zilele de Craciun cu icoana Nasterii la crestini 2.

In Tara-Romaneasca ii constata Paul de Alep, practicat pe o


scara foarte intinsa i cu mare ceremonie, inert din vremea lui Matei
Basarab 3. T. Pamfile arata 4, cu drept cuvant, ca nu poate fi vorba

prin acest obiceiu de colindul tinerilor din seara zilei de 23-24


Decemvrie, ci de vestirea, in numele bisericii, a Nasterii Mantuitorului. Astazi obiceiul a ramas in popor, in unele parti, dar nu mai
merg preotii inii, ci dascalii bisericilor. In ziva de 24 Decemvrie
cantaretii bisericilor umbla, din casa in casa, cu icoana ce reprezinta Nasterea lui Hristos 5 ; cei din casa saruta toti, la rand, icoana
si tarcovnicilor le dau bani, colindete i covrigi 6. In alte pdrti
(prin Romanati, Bucovina), umbld chiar preotul, de cu noapte, insotit de cantaret 7.
Se inregistreaza i o plangere contra unui preot, invinuit ct
nu-si ingrijeste poporul cum trebue, pentruca n'a venit in persoana
cu icoana la casele crestinilor 8. Este clar, deci, ca obiceiul dela
dela Sf. Mormnt din Ierusalim, dela Muntele Sinai si dela
1 Calugri
Muntele Athos,se gseau foarte multi in tdrile romnesti in secolul al XVIII-lea.
Ar depdsi cadrul lucrdrii notele despre relatiile noastre cu aceste centre bisericesti din Orient; lucrdrile In aceastd privintd sunt foarte numeroase.
2 Dragomir Demetrescu, Obiceiuri vechi bisericesti, in Bis. ort. roin., 31
(1907-1908), p. 1163-1171.
3 Cdlatoriile Pair. Macarie, ed Em. Cioran, p. 81.
T. Pamfile, Crdciunul (Acad. Rom., Din vieata poporului roman, XX),
Buc. 1914, p. 19.
5 Corneliu Sachelarie, Monografia comunei Tdrgul Cdrcinov (Muscel), In
revista Muscelul nostru, 3 (Noemvr.-Dec., 1931), p. 38.
6 C. Rddulescu-Codin si D. Mihalache, Sdrbdtorile poporului (Acad. Rom.,

Din vieala pop. roman, VII), Buc, 1909, P. 95.


7 Ion Creanga, 4 (1911), p. 330 si 5 (1912), p. 356.
T. Pamfile, Craciunul, p. 16, nota 2.

www.dacoromanica.ro

156

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE

curtea domneasca a Moldovei se practica i in popor, ca un vechiu


obiceiu, pentruca numai asa se explica de ce el dainueste i astazi -

in unele locuri.
Orapile. Obiceiul oratiilor, contaminat de Gheorgachi cu acela
al icoanelor, se practica nu numai in Ajunul Craciunului, ci in multe

alte imprejurari, dupd cum vom vedea. Oratia (din lat. oratio)
sau encomion (din grec. Llexclquov) era un discurs scurt, pe care il
rosteau boierii Domnului, Doamnei sau mitropolitului, precum si
raspunsurile si mai scurte ale acestora, rostite in diferite Imprejurani. Uneori oratia exprima cateva cuvinte de muttumire, alte ori
asigurarea CA Domnul va fi servit cu devotament ; erau insa

oratii ocazionale, pentru anumite sarbatori. In limba veche romaneasca (secolul al X VII-lea) oratie a mai insemnat i bocet ; cu
acest sens 11 intrebuinteazd Neagoe Basarab in Cavdnt la ingroparea oaselor marnei sale Neaga ((CA voiu sa indrasnesc sa fac oratie
catre oasele tale cele ostenitoare0 ; de cele mai multe ori, InsA, oratia
cuprindea o laudei exagerata din partea vorbitorului, a calitatilor

si virtutilor Domnului. Scopul vorbitorului de a pune in cea mai


stralucitoare lumina personalitatea stapanului, determina stilul
artificial, retoric, plin de epitete magulitoare al acestor encomii.
Domnitorul se infatisa ca un soare lumesc ; el intotdeauna conducea numai cu multa podoaba a intelepciunii . Vrednicia slujitorilor era mica, fatil de bunatatea fara martini a inilltimei sale.
Este de mirare cum in cercetarile faCute pAna acum asupra oratoriei nationale, nu s'a oprit nimeni asupra acestor poetice inceputuri ale ei, de care cronicile noastre amintesc foarte deseori.
latA cand scrie Gheorgachi, ckera in obiceiul tarii sa se rosteasca
asemenea oratii.

La instalarea Domnului. Gaud Domnul venea in tara dela


Poarta, investit pentru domnie, era imbracat in spatarie de
spahilar-agasi cu cabanita, peste cabanita caftan, pe cap cuca, i
se incredinta sangeacul i tuiurile imparatesti. Domnul facea apoi
oratie de multamita2 puternicului imparat (sultanului). Asa a
procedat, scrie Gheorgachi, Grigorie Calimachi cnd a primit
domnia cedata de tatal stiu Joan Theodor Calimachi, la 7 Iunie
1761. Adaoga autorul: in turceste acest mic discurs se numeste
1 Invf. lui Neagoe-Voda, ed. N. Iorga, Vlenii-de-Munte, 1910, p. 160.
2 V. mai jos, textul, p. 27230-32.

www.dacoromanica.ro

ORATIILE

157

dovva (duvd ci. dova = rugaciune)1. Acest fel de oratie era rostit
dup obiceiul turcesc i cuprindea cuvinte de lauda la adresa sultanului i incredintarea Ca va fi servit cu devotament ; insemna insa,
si rugaciunea ce fdcea lui Alah 2
De altfel, si la instalarea imparatilor bizantini era obiceiul
rostirii unui encomion, pentru slavirea noului impdrat. Se cunoaste, de exemplu, encomion-ul rostit de cunoscutul teolog bizantin, Nicolae Cabasilas, la instalarea imparatului Matei Cantacuzino (anul 1354 ?), pe care-I lauda pentru origina lui nobilii, pentru binefacerile, virtutea, mila i evlavia lui 3.
In Ajunul Craciunului. Daca. oratia rostita de Domn, la instalare, era mai mult cu caracter politic si de origina straina, apoi
oratia rostita in spatarie de diaconul curtii, dup ce se facea
sarutarea icoanei vestitoare a Nasterii Mantuitorului 4, era un
vechiu obiceiu al Orli , cum spun chiar textele vechi. Dup
diacon, care vorbea in numele preotilor domnesti, rostea oratia
sarbatorii * egumenul cel mai procopsitti la invatatura , si in

al treilea rand rostea in numele preotilor din Iasi un preot si


el mai procopsitti . Oratia egumenului se adresa de obiceiu
Doamnei ; toti oratorii primeau apoi bacsisuri, inscrise in catastifele
visteriei.

Gheorgachi nu mai &, alte arnanunte dar avern prilejul sil


precizam rnai de-aproape, ce fel erau aceste oratii. S'a pilstrat in
Biblioteca Academiei Rornane un ms. (fond. rom. nr. 5360), care
cuprinde mai rnulte oraii, dintre care cele din Ajunul Craciunului
ocup foile lr.-8v. i sunt, unul care Domn, dou &Are Doamna.
Nu se precizeaza autorul lor, nici data si locul rostirii ; in acelas
ms., oratia dela Sf. Vasile are data 1.741 si arata, ca alcatuitor al ei
si orator, pe Stefan Vdcarescu (f. 11 v.). Fiind toate scrise cu
aceeasi grafie, deducem c i oratiile pentru Ajunul Craciunului

t L. *5.ineanu, Infl. orientald asupra limbei si culuzrei romdne, II, partea

II-a, p. 50.
2 Cronica atribuitd lui Amiras, M. Kogdlnicenu, Cronicele Romdniei, III,
p. 157 si cronica lui Neculce, ibidem, II, p. 324.
a M. Jugie, L'eloge de Mathieu Cantacuzene par Nicolas Cabasilas, in
Echos d'Orient, 13 (1910), p. 338-343, dupa ms. grec a Bibl. Nat. din Paris,
nr. 1213 f. 289-292: Et; T6v ceircoxpdcropx kyx6tuov.
4 V. mai jos, textul, p. 27827-27910.

www.dacoromanica.ro

158

ELEMENTE ETNOORAFICE SI FOLELORICE

stint din aceeasi epoch' si de provenienta din Tara-Romneasca,


ceea ce arata practica obiceiului si aici, ca si in Moldova 1.

Cuvantarea era insolita de inmanarea unor daruri, ceea ce


Gheorgachi nu spune. Textul acestor oratii era uneori bilincv, in
romAneste si cu extrase grecesti din cartile bisericesti. Aveau la
inceput caracter profund religios, aratndu-se insemnatatea srbitoarei si la sfArsit urmau ur6rile, laudele adresate Domnului
Doamnei, care erau rugati sa primeasca darurile.
In ziva de Crileiun. In aceasta zi 2 Domnul avea obiceiu sa
dea masa boerilor. La masa, mitropolitul ridica paharul de yin,
Wand oratii pentru slava lui Dumnezeu, pentru insemnatatea
sarbatorii i pentru sanatatea familiei domnitoare.
A doua zi de Craciun veneau la palat dascalii cu ucenicii lor
cei mai distinsi i rosteau de asemenea oratii in chipul urrnator:
intai, doi dascali ai scoalei grecesti cu discipolii lor. Oratiile erau
rostite in greceste de discipoli. In urma se prezenta si dascalul
scolii slavonesti cu elev randuit, ca s rosteasca oratia in romaneste.

Obiceiul ca scolarii sa rosteascd oratia la CrAciun si la alte


sarbatori era mai vechiu la curtile domnesti, decat din timpul in
care scrie Gheorgachi (1762). Bandinus 11 arninteste, dupa cum
am vazut (p. 122) la curtea lui Vasile-Lupu, in ziva Ajunului
Bobotezii. Anton-Maria del Chiaro relateaza obiceiul, intru cAtva
schimbat, la curtea lui Const. Brncoveanu. Domnul era felicitat
in ziva de Craciun printr'o oratie, dar nu de scolari, ci de boieri ,
in numele carora logofatul rostea oratia. Aceasta insa era insotitil
de prezentarea unor daruri ca: covoare din Persia, vase orientale, de argint i in filigrama 3.
Obiceiul oratiilor a intrat si in popor. Pentru prima data ele
sunt amintite in anul 1747. Harnicul calugar Laurentie al Hurezului tiparea la sfArsitul unui Catavasier, Ramnic 1747, un cntec
de stea urmat de (loud oratii. Ca un adevarat premergator al metodei stiintifice de colectare a materialului folkloric, Laurentie
prevenea pe cetitor ca daca vei ceti, cupoeti ca vei socoti si de
1 Am in curs de pregttire un studiu complet asupra acestui foarte vechiu
formular de oratii, important atat pentru ceremonial, cat mai ales pentru
f olklor, intru cat contine i oratii la nuntil.
a V. mai jos, textul, p. 28215-18.
a A. M. Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed.

N. lorga, Bucuresti 1914, p. 66.

www.dacoromanica.ro

159

ORATIILE

nu vor veni la numar (silabele versurilor), bine sa, tii ct noi


precum le-am, gUsit, afa le-am ci tiparit. . '. Oratiile sunt evident
.

alcatuiri culte f acute de oameni ai bisericii, din motive de inspiratie religioasa. Ele basil au placut atat de mult poporului, incat
le gasim in unele locuri, mai ales in Bucovina, intr'o forma care

amintWe chiar obiceiul rostirii lor de colari :


Iatd-1 vine cel dorit,
Iat5.-1 vine umilit
Catre ai sdi ucenici,
Cel mai mare peste mici.

Miscati buzele spre bine


S'ardttim de invtdturd.
Vom incepe one-0 doi
Versuind cntdri din gurd 2.

In popor, oratiile au luat denumire de uratii (dela 0 a ura ),


iar in Oltenia se mai numesc i proorocea, articulat prooroceaua
si folkloristul Tudor Pamfilie a publicat mai multe asemenea
uratii 3.

Obiceiul oratiilor trebue ca a trecut i la casele boierilor


ascultau asemenea oratii dela copiii lor, cari invatau la scoli, dela
dascalii copiilor lor, sau dela alte persoane obligate lor. Este destul, dintre multele exemple de aceste cazuri, sa amintim oratiile
pregatite de Naum Ramniceanu, unele greceti, altele romaneti 4,
pentru colarii lui.

La Sf. Vasile. Gheorgachi nu aminteste despre oratii fdcute


In aceast zi ; spune insa 5, ca in Ajunul Sf. Vasile, (dar mai de
vreme cleat de reveillon -ul actual) se facea la palatul domnesc
1

Mai pe larg, despre aceste prime mentiuni tipdrite de a se merge cu

steaoa, v. Dan Simonescu, Cdntece de stea, tipdrite inainte de Anton Pann, in


Rev. Soc. Tinerimea Romdmi, 51 (Dec. 1932), p. 114-118. N. Cartojan,

Cdrgle populare in literatura romdneascd, vol. II, Bucuresti 1938 p. 202-219


(despre cntece de stea, cu bibliografie), p. 224-232 (despre oratiile de
nuntd, cu bibliografie). N. Cartojan, Colindele cu steaua (extras din Buietinul Imprimeriilor Statului, nr. 6), Buc. 1938.
Tudor Pamfile, Crdciunul, Bucuresti 1914, p. 133.

Ibidem, p. 134-154.
Const. Erbiceanu, Vieala Si activitatea literard a prolosinghelului Naum
Rdnzniceanu, Bucuresti 1900, P. 57-58, pentru elevii Dimitrie Constantinid,
Iancu Porumbaru si Matei Contescu, din 25 Dec. 1827 si 1829; v. oratia greceased compusd de dascAlul Dimitrie Zisu si publicatd de boierul Manolache
Persianul, Euvonnxi) nepf.X014 t-i5v -poztaiv xcrrop06.41.fircav . oi Nmaciou
Ilk-rpou Maupoybl Boc668cc (Rezumat sinoptic al faptelor vitejesti ale lui Nic.
Petru Mavrogheni), Bucuresti 1789, p. 30-34, de CrAciun.
3 V. mai jos, textul, p. 28510-28617.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE SI FOLKLORICE

160

tratatie boierilor cari veneau sa faca o Varamonia anului nou .


Apoi se duceau cu nobet (un fel de parada militara, dupd obiceiul
turcesc) la Doamna. Alte izvoare vechi dovedesc, Ca se rosteau
si cu acest prilej oratii. and jupanesele duceau daruri soliei lui
Const. Mavrocordat, la 1. Ianuarie 1741, vornicul tefan \Tad.rescu rostea o asemenea oratie, care ni s'a pastrat in manuscriul
mai sus amintit (Acad. Rom., fond rom., nr. 5360, f. 11 v.
13 v.). Se mai cunosc si alte oratii pentru aceasta zi, alcatuite
de Naum Ramniceanu dar rostite de elevi ai lui 1.
In Ajunul Bobolezii. Ne-am ocupat d.e obiceiul oratiilor in
aceasta zi si la p. 122, in cadrul ceremonialului bisericesc. Putin
ne mai ramane sa mai adaogam aci. In aceastd zi, 2 spuneau
oratii diaconul cur t;ii, apoi reprezentantul egumeriilor greci, al celor

pamanteni, protopopul in numele preotilor din Iasi si la urma


popii unguresti (pater prefectus) . Obiceiul este, cum am vazut,
descris pe larg de Bandinus si data Inca de pe vremea lui VasileLupu, cand faceau oratii nu numai persoanele insirate mai sus,
dar si discipolii diferitelor scoli, cata vreme Gheorgachi ne spune
ca discipolii scoalelor rosteau oratii numai la Craciun. Acesti cdlugari minoriti locuiau in mai multe centre ale Orli, dar mai ales in
Bacau si la Iasi ; docomentele timpului amintesc deseori de amestecul lor in vieata romaneasca 3. Obiceiul oratiilor in Ajunul
Bobotezii nu a supravietuit. Astazi se obisnueste numai in ziva
Bobotezii sa mearga copiii cu ciurlezul, obiceiu care n'are nimic
comun cu oratiile din trecut.
La Pati. In ziva a doua a Pastilor 4, dup ce Domnul trata pe
boieri in spatrie cu vutca, confeturi si cafea, logofatul al treilea
introducea pe dascalii scoalelor cu discipolii lor in spatarie. Ucenicii
rosteau engomiile catre Domn, spre lauda si bucuria sarbatorii ,
dupa rostire primind fiecare bacsis. colile amintite de Gheorgachi
1 Const. Erbiceanu, op. cit., p. 54-57, pentru elevii Grigorie, Elencu si
Marioara Gradisteanu, 1 Ianuarie 1823.
2 V. mai jos, textul, p. 2877-20.
3 Intre altele vezi: N. Iorga, Studii f i documente, I, p. XLIVXLV,
73, 112, 121, 123, 128 (vol. I si II din aceast colectie cuprind material
referitor la istoria catolicismului In tarile romnesti). N. Iorga, Oaspeti straini

ai Principatelor in secolul XVIII, in Lit. S i arta romana, 5 (1900-1901),

p. 25-42.
2 V. mai jos, textul, p. 29519_33.

www.dacoromanica.ro

UDATUL DE PAST!

161

Inca cu prilejul obiceiului la Crciun, erau: cea elineasc6 si sloveneascd (la aceasta din urind se invatau slovele chiriliee, dar
pentru limba romAneasc6) 1
La instalarea mitropolitului. Se obisnuia i cu acest prilej 2
oratia. 0 tAcea mai intAi mitropolitul catre Domn in spAtrie,
dup ce acesta ii da in mAn6 cArja ; mitropolitul multumea
Domnului. De acolo pornea cu alai la mitropolie, 'uncle era suit
in scaun si i se fAcea engomion. Manuscrisul rom. al Acad.
RomAne, nr. 5360

de care am mai vorbit

cuprinde la f. 11 r.

11 v. un fragment, nedatat, cu o asemenea oratie adresat mitropolitului, probabil la instalare, pentrucd textul pomeneste de
aceast prea luminat veselie care iaste i eremonie politiceascd
si tain5. bisericeasc .

Insusi cuvAntul, de origing latin oratie, ne dovedeste Ca 'acestea

constituiau un vechiu obiceiu romAnesc. Prilejurile am Wiz ut

cli

erau diferite si mai ales la srbdtori, deci in legAtur5 cu viega


bisericeasch. Biserica se dovedeste si de data aceasta ca o bunil
p5stratoare a obiceiurilor i traditiilor vechi.

UDATUL A DOUA ZI DE PATI


Gheorgachi aminteste in Condica 1111 8, eh' Luni, a doua zi de
Pasti, era obiceiul de sd uda cu ap i s trgea la vgi cu ap
unii pe altii si mai in toate breaslile era 'Cast obi6nuint5. .

Mai mult, Gheorgachi adaoga c5 s'au purtatu cuvntul din oameni btrAni , cum cg lui Vodd insusi Ii ziceau boierii ca-1 vor
trage in vale, pentru a fi stropit cu cofele cu apa. Nu se impdcau
cele (loud partide cei ce trgeau, cu cei trasi
decAt dac5 acestia
din urmA da celor dintAi vedre de yin, cud si pascg. Obiceiul se
practica mai mult intre femei, care se adunau in num'ar de 20 30
Pentru scolile sec. al XVIII-lea, In afard de cunoscutele lucrdri ale lui
V. A. Urechia si N. Iorga, vezi si Th. Athanasiu, Hipl -r(.7)v 'EXAlvt.xiLv axoX(.7)v

iv Pouvavta (1644-1821), Mena 1898. Cronica atribuit lui Muste, M. Koglniceanu, Cronicele Romdniei, III, p. 73. Raportul Patriarhului Hrisant
asupra reformelor scolare In Moldova, 1-a publicat Const Erbiceanu in Bis.
ort. rom., 15 (1891-1892), p. 577-587.
2 V. mai jos, textul, p. 30210-11

is-ao.

3 V. mai jos, textul, p. 29534-296,.


It

www.dacoromanica.ro

162

ELEMENTE ETNOGRAFICE *I FOLKLORICE

si trageau pe barbati la vale, udndu-i cu apa. Se intamplau insa


in aceste invilmaseli glumete, si certuri , omoruri chiar, luck, Antioh
Cantemir (1705-1707, a doua domnie) a interzis sa se mai practice
obiceiul. Gheorgachi terminii relatarea, spunnd ca pe vremea lui
femeile inca mai pastrau acest obiceiu.
Este, precum se vede, un obiceiu care iese din cadrul ceremo-

nialului dela curte, referindu-se numai la practica lui in popor.


Obiceiul era vechiu in Moldova, pentruca-1 aminteste si Calitorul suedez Erasm Henric Schneider de Weismantel care ne-a
vizitat la inceputul veacului al XVIII-lea si si-a scris insemngrile
intre 1.709
1714. El spune, cu mirare, ca in zilele de Pasti, se
stropeau bine tinerii cu apa si faceau tot felul de nebunii si fleacuri,
ba ca bagau in apa pana si pe preotii lor. Cei stropiti cu apa, ca sa
scape, ofereau de mncare, adevarate ospete, celor cari ii stropeau 1.
Trebue ca se iveau cu acest prilej certuri, batai ; se imbolna-

veau oamenii, pentruca raceau, mai ales cind Pastile cadea in


lunile Martie-Aprilie. S'au luat masuri, deci, pentru starpirea
obiceiului. In afard de masura luata de Antioh Cantemir, relevata
de Gheorgachi, mai cunoastem si o alta interventie in acest sens,
de data aceasta ea venind Irish' dela un om al bisericii. Mitropolitul Moldovei Jacob I Putneanul (1750-1758) in cunoscuta lui
carte Synopsis, adeth adunare de mu& invaraturi, Iasi 1757, cap.
3, p. 52 combatea trasul in vale >> ce se obisnuia a doua zi de
Pasti, nu numai pentru temeiurile aritate mai sus, dar si pentru
ca vedea in acest obiceiu ceva paginesc ; anume, demonstra el,
vine dela Elinii pagini, cari adorau zeii apelor, izvoarelor si ai
baltilor si in cinstea carora oamenii se stropeau odata pe an cu
apa 2.

Cu toate aceste interventii, obiceiul exista pe vremea lui Gheor-

gachi practicat mai ales de femei si mai exista chiar astazi in


Bucovina, unde se practica tot in Lunea Pastilor si se numeste
la udat . Fetele asteapta pe flicii, cari yin si saluta prin Christos
a inviat. Apoi fllicaul zice, ca i-ar fi sete si scoate cu o ulcica din

cora' apa, pe care o varsa imediat, fie in fata, fie pe gatul fetei,
1 N. Iorga a publicat fragmente din aceste insemnAri in Rev. ist.,
(1930), P. 1-28 i 85-102 (in chestiune p. 88).

15

2 Comp. cu Icon. C. Eftimie, Vieala si activitatea mitropolitului Moldovei

Jacob l-iu Putneanul, Buc. 1900, p. 49-50.

www.dacoromanica.ro

UDATUL DE PA$TI

163

rostind urmdtoarele cuvinte: St-ti fie inima curat ca apa I Apa s

te fereascA de orice boald si tot lucrul s-ti meargA ca din ap.


Pentru aceasta, bAietanul primeste 4-10 owl rosii i e graduit
prieteneste 1. Dacd nu vine fracdul la udat, atunci fata e tristd.
In Mailea Pastilor fetele udd pe flAcAi, dar numai daca-i intAlnese intAmplAtor, Med a merge la ei acasd, pun mAna pe ulcica
cu apd pentru a-i improFa .
Intru cAtva deformat, obiceiul existA si in alte parti. Gheorgachi Insui ne spune ch. in Tara-Romaneascd se practicd obiceiul
la Sf. Joan. La fel in comuna RAsinari (Ardeal), flAcAii prind fAri
de veste pe un altul gata-gata sA-1 arunce in rAu i numai o
cinste bund" ii poate sdipa de soarta ce i-au pregatit-o frtatii 2.
In Muntenia flAcdii se numesc iordeinitori, iar obiceiul derivA

din practica bisericeascd de a umbla cu botezul. Au credinta c.


dacA se stropesc, vor fi sdnAtosi tot anul si vor trdi mull, 3. Intr'alte pri, obiceiul este pus in legAturd tot cu ciclul sarbdtorilor
Pastilor, dar se practicd in Joia Mare 4, sau Vinerea Mare, numitd.
si Vinerea seaceL De cei scAldati nu se va prinde in cursul anului
o

nici un fel de bubd, friguri sau altd boald rea i apoi vor fi

deplin curati sd primeascd. Sfnta Inviere 5. Pentru acelasi motiv,


de prevenire a boalelor, se mai scald oamenii in ziva Sf. Gheorghe 6,

dar de data aceasta obiceiul std mai mult in legAturil cu vieata


pdstoreascd.

Acest obiceiu se practicA si la alte popoare din jurul nostru,


la Rusi, Sarbi, Bulgari 7, Ucrainieni. Un bun cunoscAtor al obiceiurilor i credintelor din Rusia subcarpaticA, Pierre Bogatyrev 8,
1 Leonida Bodnarescu, Cdteva datini de Pasti la Ronidni, Cernuti 1908,
p . 22.

V. Pacald, Monografia comunei Rdsinariu, Sibiu 1915, p. 189.


3 Sim. Fl. Marian, Sdrbdtorile la Romdni, I, p. 226-227.
4 Sezdtoarea, 6 (1901), p. 21.

I Sim. Fl. Marian, op. cit., vol. II, p. 299-303; in vol. III, p. 6/L-68
a minteste de scrildat chiar in zilele Pastilor.
6 Sim. Fl. Marian, op. cit., vol. III, p. 281 si I. A. Candrea, larba fiarelor.
Studii de folklor, Buc. 1928, p. 105 si 109.
7 Dr. Petru Caraman, Substratul mitologic al sdrbdtorilor de iarnd la Romdni si Slavi, Iasi 1931, p. 78.
8 Pierre Bogatyrev, Actes magiques, rites et croyances en Russie subcarpathique, Paris 1929, p. 75-77: la pag. 77 constatil obiceiul i in ziva de
Sf. Gheorghe.
11*

www.dacoromanica.ro

164

ELEMENTE ETNOGRAFICE $1 FOLKLORICE

ne infatiseaza obiceiul la Rusi, exact cu aceleasi amlinunte ca in


Condica lui Gheorgachi i ca in Bucovina (relatia Leonida Bodnarescu): are loc Luni dup Pasti, cand fRicii stropesc pe fete si Marti,
cand fetele stropesc pe flcai ; cei udati dau oua rosii (la Gheorgachi i vedre de yin, pasca) ce1or1a1i. 13ogatyrev arata i ori-

gina obiceiului, asa cum i-au comunicat-o locuitorii in unele sate


(Smerekova, Vynij, Bystryj, Verchovina Bystra): cand Mantuitorul a inviat, Evreii au stropit cu apa o multime de credinciosi,
adunati in jurul mormantului, probabil pentru a nu putea vedea
bine invierea, ca sa n'o poata comunica i altora. Deci cei cari
stropesc reprezinta pe Evrei. Bogatyrev se mira apoi de acest
rar proces folkloric, de a se crea un obiceiu, tocmai din irnitarea
unor fapte de obiceiu respinse in folklor.
Apropierea dintre obiceiul, asa cum este practicat la Ucraineni
si la Rusi de o parte, in Moldova si Bucovina de alta, ma face sa
cred intr'o imprumutare a lui dela Ucrainieni si dela Rusii subcarpatici.
SCOATEREA CAILOR LA CIAIR (SF. GHEORGHE)
In ziva Sf. Gheorghe, sau cateva zile mai tarziu, cand campul
este incheietu cu iarbd 2, marele comis ii indeplineste a doua
mare si solemna parada a sa 3, in fata Domnitorului: scoate caii
la ciair, la camp. Cuvantul (turc. air=pasune, camp ; neogr. -roctpL
= pa'sune ; cu aceeasi semnificatie in alb., bulg., sarba, polona,
dr. L. 'a'ineanu, /I. orientald, III, p. 120), ca i obiceiul pe care
Ii vom descrie mai jos, sunt de origind turceasca. Ciairurile grajdurilor imperiale otomane aveau in jurul Constantinopolului o

intindere foarte mare, pana la Adrianopole, in Europa si Oar


la Brussa in Asia a. Gheorgachi nu spune care erau domeniile de
pasune ale Domnului, dar stim dela alti cronicari 5, c ciairurile
V. mai jos, textul, p. 29Fas-2992o.
Expresia este pur popular si se zice astfel cmpului, la Sf. Gheorghe;
Sim. Fl. Marian, Sdrbittorile la Romdni, vol. III, p. 276, nota 4.
3 Cealalt parada' o pregttea la Boboteaz; v. mai sus, p. 124.
M. d'Olisson, Tableau genital de l'empire othoman, VII, p. 16-18 (le
grand i le second icuyer).
5 De pildti Miron Costin, Letopiselul (1594-1662), In M. Kogrilniceanu,
Cronicele Romdniei, vol. I, P. 365 si altii.

www.dacoromanica.ro

CAII LA CIAIR

165

domnesti erau campul Socolei si al Bahluiului, la


; la Bucuresti spre Plumbuita, Herastrau, Teiul Doamnei si Colentina 2,
Origina turceasca a obiceiului. Ceremonia se desfasura astfel:
marele comis imbracat de Domn cu caftanul i avand islicul de
sobol in cap, mergea la grajduri i randuia alaiul, care defila in
curtea domneasca in privala Domnului, a Doamnei, a beizdadelilor si a toata boierirnea . Convoiul este foarte amanuntit infiltisat de Gheorgachi i denumirile celor cari luau parte sunt toate
turcesti (telegari, sacabasi, armasi, iuruc-bairactar, sarmaciul povodnicilor, zapciii, tablabasa, etc.) ceea ce arata origina turceasca a
obiceiului. La sfarsitul convoiului venea marele comis calare pe
tablabasa ( calul imparatesc ) ; calul era impodobit cu podoabe
din ceale mai alese 2 si inconjurat de to ti subalternii comisului
si ei frumos giitii. Cand ajungeau in dreptul Domnului, se
inchinau acestuia. Alaiul iesea in camp, unde erau corturi intinse ;
caii erau asezati in randuiala i ceremonia se termina cu o masa,
la care marele coinis oprea o searna de boeri .
Rezulta de aici ca. Domnul lua parte numai la defilarea alaiului

in curtea palatului ; la fel nu se arata participarea Domnului la


camp, nici in alte izvoare, care mai fac mentiune despre acest
obiceiu 3. Este posibil sa fi mers i Domnul, cand era vreme frumoasa i pentru el, negresit, se intindeau corturile arnintite de
Gheorgachi.

Influenta populara asupra lui. Dionisie Fotino, un bun cunoscdtor al vietii orientale, ne asigura ca scoaterea cailor la ciair, se
I D. Caselli, De Sf. Gheorghe la chiwul .,si ci.,smeaua lui Mavrogheni, In
Universul, Vineri 24 .Aprilie 1936, P. 15.
2 Aceste Impodobiri erau imitate dela Turci, iar acestia le-au Imprumutat,
In parte, dela Bizantini; cfr. F. Cumont, L'uniforme de la cavalerie orientale
et le costume byzantin, in Byzantion, 2 (1925), p. 181-191.
a
Oranduiala alaiului la scoaterea domnestilor cai la ciair * din vremea
lui Mihail Const. *utu (circa 1783) a publicat V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, I, Buc. 1 891, p. 302-303. Asemenea plimbari cu caii la camp se mai
faceau i In alte zile; vezi *Oranduiala alaiului la iesirea Domniei afara la

Bini* (turc. binis = parada militara calare), publicat de V. A. Urechia,


op. cit., I, p. 303-305. Jean-Louis Carra, Hi.stoire de la Moldavie et de la
Valachie, Neuchatel 1 781, P. 285, spune ca asemenea plimbare se facea a la
crmonie du jour des rois *. Th. Thornton, Etat actuel de la Turquie, Paris
1 812, vol. II, p. 483. Dionisie Fotino, `IaTopice Tij4 ncaxi Acodocg, vol. III,

p. 499-502. Adaoga si bibliografia data de L. *ineanu, Infl. Orient., I, p.


CLXVII, nota 1.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE

'166

fAcea dup asemAnarea ceremoniei cailor imapratesti la Constantinopole i afirmatia lui este exactd, dac ludm in searri denu-

mirile turcesti ale participantilor la ceremonie. Insa alegerea zilei


de Sf. Gheorghe, pentru savarsirea ceremoniei, este dictata de
conditii proprii de vieat romaneasca si in aceasta vAd o puternica
influent popularA.
La noi, ziva Sf. Gheorghe este socotit ca inceput al primAverii
si deci al vietii de camp, al activitAtii agricole si al celei pdstoresti. I. A. Candrea, profesor la Universitatea din Bucuresti, pe
baza a numeroase izvoare folklorice, a arAtat caracterul acesta al
sArbAtoarei in folklorul romanesc 1 Nu numai pentru cai, dar
pentru alte animale, ziva Sf. Gheorghe este aleasa la noi pentru
inceperea pAsunatului. Cu acest motiv de inceput al primaverii
s'a contaminat un alt motiv folkloric: faptul ct Sf. Gheorghe s'a
luptat crilare si a invins balaurul, a Mout ca el sa fie socotit ca
protector al cailor 2 La noi se vorbeste de caii lui Si. Gheorghe
i de puterea lor misterioas: Cand pe aceste margini aleargA
caii lui Sf. Gheorghe, vara, iarba si codrul inverzesc, pAmantul
se deschide 3. *. Intr'o oralie de nunt se face clar aluziune la

protectia Sf. Gheorghe asupra cailor:


La cai sa dati fan, ghisdei verde
Cosit din noaptea santului Gheorghe
Cu roua neluata
Cu floarea nescuturatil
Strans In sarbatori
De cloud fete surori 4.

Este aici un proces interesant de folklor: la un obiceiu, imprumutat in ce priveste felul lui de desfAsurare dela Turci, se adaogri
elemente noui din vieata proprie a neamului. Se scoteau caii
la ciair, ca la Turci, dar la noi se fixeaza aceasta cerernonie dupA
datele strAbune, la Sf. Gheorghe, care simbolizeazd in popor, inceputul primaverii si al activitatii de pasunat in vieata pAstoreasca i pentrucA Sf. Gheorghe, tot dupri credintele poporului,

exercita un fel de protectie asupra cailor.


I. A. Candrea, larba fiarelor. Studii de folklor, Buc. 1928, p. 100-111.
2 Ibidem, p. 100.
3 Tudor Pamfile, Panantul dupd credintele poporului rotndn, (Din vieata
pop. roman, XXXII), Buc. 1924, p. 19.
* Kalendara pentru toi, profetic, amusant Si popular pe 1866. Edit. Wartha,
Bucuresti, p. 88.
I

www.dacoromanica.ro

VANATUL

167

VANATUL

Despre acest obiceiu, adanc inradacinat in firea Romanului i


care se practica la noi din cele mai vechi timpuri, Gheorgachi
nu spune decat, ea' : ...la cele patru praznice imparateti, candu
Iase Domnul din biserica in divanul cel mic, iaste obicei, cdpitanul de vanatori i cu *Iva vanatori, stau in randu cu vanatul
lor, pus de-a-randul gos. Vanatul lor este: cerbi, Cute, capre,
ramator salbatic, epuri i alte pasari ce pot vana 1. Autorul arata
ca aceste daruri se aduceau, mai ales in Ajunul Craciunului. Este
un obiceiu strdvechiu 2, despre care mai avem i alte referinte.
Paul de Alep arata 3 ca. la curtile domneti din secolul al XVII-lea,
era obiceiul ca in Ajunul Craciunului, sa. se serveasca la masa de

pranz a Domnului, mancare din propriul sau vanat, sau EA' se


aduca vanat de catre curteni. Pe Antioh Cantemir ni-1 arata cronicele ca pe un mare amator de vnatoare 4. Iar Dim. Cantemir,
in Descriptio Moldaviae 3, se ocup in mod special de vandtorile
domneti, care, ca si in Condica lui Gheorgachi, se Mceau in patru
epoci ale anului, i anume inaintea celor patru posturi ale bisericii ortodoxe. Ca insisi Domnii din familia Calimachilor,
in vre-

mea carora a trait i pentru care a scris Gheorgachi Condica,


iubeau vanatoarea i pastrau obiceiul acesta, ne confirma documentele timpului. In sarbatorile Craciunului, anul 1759, Joan Voda
trimetea la vanatoare 242 oameni, dintre caH multi erau boieri
maH . Grigore Calimachi, prin prietenul sail La Roche, scria lui
Giuliani, interpretul polon, sa-i procure 20 caini de vanatoare
dogues de Saxe (in turcete Samson Kiupek) 7, Domnul insu0 re1 V. mai jos, textul, p. 27734-39.

2 Pentru restabilirea vandtoarei in timpuri mai vechi, v. Otto Witting,


Vdnatul Si vcindtoarea in Tara Bdrsii in secolul XVI, in Rev. pcidurilor, 41

(1929), p. 823-838 si 42 (1930), p. 22-31.


3 Em. Cioran, Cltoriile Patr. Macarie, p. 81.
Cronica Ghiculeftilor, ed. D. Russo, in Bulet. comi.siei ist. a Romdniei,
II, Buc. 1916, p. 60; Cronica lui Ion Neculce, ed. Al. Procopovici, Craiova
1932, p. 166. Cronica atribuit lui Muste, ed. M. KogAlniceanu, Cronicele
Romdniei, III, p. 27.

5 Traducerea de Gh. Adamescu (Buc., Cartea Rom., Med an), p. 98


99 si 91 (aici despre organizarea corpului de vnritori).
N. Iorga, Documente Callimachi, I, p. 568-569.

2 Ibidem, vol. II, p. 306, nr. 172 si p. 130, pentru alti 3 ogari.

www.dacoromanica.ro

168

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE

inoindu-si rugamintea 1, iar la inceputul anului urmator (1763),


trimetea om special, sd ia cainii comandall 2.
Obiceiul vanatului, in special inaintea celor patru posturi, n'a
avut rasunet in popor, desi lua parte si acesta la vandtorile domnesti, ci a ramas numai un obiceiu al curtii domnitoare.
DI STRACTII: HALCAOA, PEHLIVANII, MUZICA

S'a putut vedea i 'Ana' acum felul cum Domnitorul 10 petrecea timpul. In zile de lucru ocupat in divan cu judecarea proceselor ; in zile de sarbatoare la biserica ; la praznice imparatesti,
dup slujba, lua in spatarie, impreuna cu boierii, tratatii de vutca,
cofeturi, dulceata i cafea. Uneori da i masa, cu lautari tigani,
cu jocuri i zicaturi.
De cateva ori pe an avea loc parada scoaterii cailor la camp.
Halcaoa. Insa, afara de aceste petreceri ocazionale risipite in
mai toata opera, Gheorgachi ne descrie amanuntit jocul halcalei a,
care avea loc a treia sau a patra zi de Pasti, in sesul Bahluiului,
sau la Copou.
Se facea in camp un frumos saivant pentru Domn 0 se asezau
scaune pentru boieri. Pe eine din boeri randuia Domnul, incaleca
pe cal domnesc i in repegiunea calului trebuia s ia cu sulita
cercul halcalei (turc. halka = inel, &Mara', veriga de fier).
Cel care castiga jocul, se inchina Domnului si-i saruta mana
si poala. Primea apoi in dar &ate o lastra sau canavata cu fir
si un postav
cand era boier mare ; cand era boier mai de gios
primea postaj i atlaze, iar celor mici le da numai postaj. In tot
timpul jocului mehterhaneaoa canta, iar dupd joc urmau alte
chipuri de glume .
Acest joc, impreund cu altele obisnuite in trecut, dar nedescrise de Gheorgachi, au fost imprumutate la curtile noastre
domnesti, dela Turci 4.
' Ibidem, vol. II, p. 307, nr. 173 (Post-scriptum).
a Ibidem, vol. II, p. 310, nr. 180.
3 V. mai jos, textul, p. 29612-25.

4 L. *ilineanu, Influenfa orientala, I, p. CLXVIICLXXI. 0 prezentare


generalii a lor a facia T. T. Burada, Prwelicti i datini stramosesti, in Arhiva
20 (Iasi 1909), p .289-306 (halcaoa, geritul, pehlivanii, mscricii, suitarii, etc).

www.dacoromanica.ro

PEHLIVANII

169

Obiceiul acesta este amintit pentru prima data la noi in cronica lui Azarie (1575), care spune ca Bogdan, fiul lui Alexandru
Lapusneanu, era mester In a invarti sulita , iar mai departe,
ea petrecea cu boierii in glume si jocuri si se indeletnicea cu
alergari de cai 1. Ion Bogdan si dup el V. Grecu 2 contesta autenticitatea informatdei ca pentru Bogdan Lapusneanu si dovedesc ca

Azarie a reprodus aici cuvintele din bronograful lui Manasses,


potrivite pentru Tzimisches, imparatul bizantin. Informatia s'a
transmis si in cronica lui Grigore Ureche 3. In schimb, obiceiul
apare in secolul al XVII-lea, in documente a caror autenticitate
nu poate fi pusa la indoiald (Varlaam, Cazania 1643) 6. Mai des si
mai precis apare jocul in cronicile din secolul al XVII I-lea. Astfel,
Ienache Kogalniceanu confirma spusa lui Gheorgachi asupra Jocului unde avea loc obiceiul. Grigore Matei Ghica Meuse un foisor

in dealul Copoului, faptura de Tarigrada cu tot felul de boiele


mergea adese la dansul de se eglendisia (ngr. 4XevalCo)
= a petrece, a se amuza), facanda in toti anii halca acolo 5.
Un raspuns la chestionarul lingvistic trimis de B. P. Hasdeu
pomeneste un joc de copii in Tulcea, cu numele: de-a' n halca.
Pentruca jocul nu este descris, nu putem spune daca el este o
ramasitil a vechiului obiceiu practicat la curtea domneasca din
si

Moldova 6.

Pehlivanii. Intealt parte Gheorgachi spune &A Voda, ca s distreze pe Pasa cat timp a stat la Iasi, a pus sa se faca si oarecare
luptaturi de peblivani 7. Acesti pehlivani (turc. pehlivan = atlet,
luptator) erau adusi la curtile domnesti tot din Turcia. Cam ce fel
1 Ion Bogdan, Letopiseful lui Azarie (Anal. Acad. Born., ist., s. II., t.
31 (1909), p. 154 (extras).
2 Ion Bogdan, ibidem, p. 35 ; V. Grecu, Influenta bizantina in literatura
romeineasca, Cernuti 1933, p. 14.
8 Letopisejul larii Moldovei panel la Aron-Vocla (1359-1595), ed. Const.
Giurescu, Buc. 1916, p. 215-216.
' Apud Dictionarul limbii romane, intocmit si publicat sub auspiciile
Academiei Romne (cuvntul halca.).
5 Cronica atribuit lui lenache Kog5.1niceanu, in M. Kogalniceanu, Crotlicele Romaniei, III, p. 198. N. Iorga, Cea d'intaiu vizita domneasca la monumente istorice f i opera lui Grigore Matei Vocla-Ghica, In Bulet. Comisiunii
monum. ist., 19 (1926, p. 143-146.
6 Diclionarul limbii romane, ed. Acad. Romne (cuvntul halca).
' V. mai jos, textul, p. 31127-29.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE L FOLKLORICE

170

de reprezentatie puteau ei da, aceasta o stim din mai multe izvoare


contemporane, dar mai ales din cronica publicata de N. Iorga pe

numele lui Constantin Capitanul Filipescu: in afara ca jucau pe


funii, dar o punea de rand 8 bivoli si se rdpiziia iute, i sarind
peste ei, sa da in vazduh peste cap si cadia in picioare de ceaia
parte ; alta, un cal domnesc, gras, mare, ii lega chica de coadh-i,
sil-1 batea comisalul cat putia i nu-1 putia sa-1 miste deloc ....

si continua multe alte ca acestea, cate s'au petrecut la nunta


domneasca a lui tefan, fiul lui Radu Voda Leon, cu Catrina lui
Duca Voda 1
Printr'un proces semantic foarte explicabil, cuvantul azi nu se
mai intrebuinteaza cu sensul vechiu de luptator (azi zicem acrobat,
saltinbanc), ci cu acela de tarlatan, panglicar, adica acela care
vrea sd scoata efecte multe cu sforpri minime, ca i scamatorii.
Muzica. Vom semnala, cand vom studia ceremonialul meselor
domnesti, ca tiganii erau muzicanti cdutati in trecut. Nu este nimerit
sa insist asupra acestui element de distractie la curtile noastre dom-

nesti, pentruca chestiunea s'a studiat cu competenta i pe baza


unui material de informatie foarte bogat 2 Trebue sa retinem insa
ca tiganii, chiar dacd se influentau in cantecele lor de melodiile
turcesti, ei constituiau totusi muzica nationald a Domnului, cu
zicaturile ei vechi i insotite de jocuri sgomotoase.
Afara, insa, de muzica aceasta national, voevozii romani
aveau, ca si pasii turci, o trupd de muzicanti turci, care in toate
serile (la chindie) canta cantece militare turcesti in curtea palatului 2.

Gaud veneau pasii in tard, aduceau cu ei mehterhaneaoa lor si


atunci nu mai canta la chindie, sau nobetul, mehterhaneaoa Domnului, ci a pasii. Gheorgachi povesteste cum iuciutuiulun pasa a
vrut sa audd i pe mehterbas al Domnului ce mestesug are si
' Istoriile Doinnilor Tarii-Rorndnesti, ed. N. Iorga, Buc. 1902, p. 158-159.
Bobulescu, Ldutarii nostri, din trecutul kr. Schi(d istoricif asupra
niuzicii noastre nafionale corale, cum i asupra altor feluri de muzicd, Buc.
2 C.

1922. R. Ortiz, Lciutari e giullari, in Omagiu lui I. Bianu, Buc. 1927, p. 263-276.
3 Th. Thornton, Etat actuel de la Turquie, Paris 1812, vol. II, p. 496,

nota 1. M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire othoman, VII, Paris 1824,


p. 22-23. L. *iiineanu, Infl. orientald, I, p. CLXIICLXIV. D. C. 011a'nescu,
Teatrul la ronuini, partea I (extras din Anal. Acad. Rom. lit., S. II, t. 18
(1897), p. 71-79).

www.dacoromanica.ro

OSPETE

171

i-a cntat deci un pestref (turc. pevef = morceaux tures qu'on


joue au commencement d'un concert ; S. Muhtar, Dictionnaire, ed.
1930) care a placut Paii. Zactindu un scopos (gr. 6 axon6c = arie
muzicald) ca acela , paa a poruncit slujitorilor sii-1 imbrace
[pe mehterba] cu bini de postav 1
Acestea sunt elementele noui ce se pot extrage din analiza
Condicei lui Gheorgachi, cu privire la muzica curtii domnesti.

OSPETE
Tratatii i cafea se serveau foarte des la curtea domneasc6 in
trecut ; ospete domnesti erau mai rare. Cronicarii noWi amintesc
deseori de ele, dar fr sa dea atentie elementului descriptiv 2.
Nici chiar cunoscuta opera atribuit lui Neagoe Basarab, I nveitelturile cdtre fiul sau Teodosie, desi are vreo zece pagini cu regulele

mesei, nu cuprinde totu0 regule asupra modului de a mnca,


nici asupra serviciului (cum cuprind operele similare din Occident) 3, ci o serie de precepte morale, cum de pilda sfatul de a nu
se bea yin mult 4.
Din punctul de vedere al ceremonialului cu care se ofereau
aceste ospete, sunt mai pretioase, in ordinea vechimei, relatarile

' V. mai jos, textul, p. 31131-94.


2 Miron Costin, Letopise(ul (1594-1662) in M. Kogillniceanu, Cronicele
Romdniei, I, p. 311. (la nunta Mariei, fata lui Vasile-Lupu, cu Radzivil, anul
1645). Radu Grecianu, Viala lui Costandin-Vodd Brdncomanu, ed. St. D.
Grecianu, Buc. 1906, p. 100 (la nunta Saftei Brbncoveanu cu Iordache Cretulescu, anul 1700) ; ibidern, p. 113, masa oferita de Brncoveanu Iordului
englez Paget, anul 1702. Jurnalul acestei caliitorii s'a scris i tipbrit in engle-

zeW de Edmund Chisthull, 1747; piirti din el s'au tradus i in romanete


de Caterina Piteteanu, Cdliitorie prin rara-Romdneascd (1702), Bucureti
1923, extras din Buletinul Soc. Regale Romdne de Geografie, 41 (1922): despre

masa la pag. 5, data 25 Aprilie. loan Neculce, Cronica, ed. A. Procopovici,


Craiova 1932, p. 289-290, masa oferita de D. Cantemir lui Petru cel Mare,
anul 1710.
s Stefan Glixelli, Les contenances de table, in Romania, 47 (1921), p. 1-40.
Stefan Glixelli, Regulile de purtare la masd in romdneste, in Rev. ist.
rom., 3 (1933), p. 327-333.

www.dacoromanica.ro

172

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE

lui Paul de Alep 1, Del Chiaro 2 si ale lui Dim. Cantemir 3. Un loc
aparte in literatura de ceremonial asupra meselor i tratatiilor
domnesti in genere ocup5 Condica lui Gheorgachi, atat prin arna-

nuntele pe care trebuia sA le dea, ca manual al protocolului, cat


mai ales prin aratarea tuturor receptiilor, cand se ofereau asemenea
tratatii in palatul domnese, in spatarie.
Gheorgachi spune cti se ofereau mese si tratatii in urmatoarele
imprejurari: mash la instalarea Domnului (text, p. 26420_23) 4 j in
Ajunul Craciunului, tratatie (text, p. 27911_24) ; masa in Ajunul
Craciunului si la Boboteaza (text, p. 27924_22) 5 ; Craciun, tratatie
(text, p.28034-2812); mas5 in ziva de Craciun (text, p.2811 28326)
descriere ampla ; masa Doamnei si a jupaneselor in ziva de Craciun
(text, p.28327-2841,1, cu indicaii i despre mesele obisnuite in
vechime la Sf. Vasile, la Boboteaza si la Pasti ; masa egumenilor,
a treia zi dupa Boboteaza (text, p.28416-16); tratatie, cu muzica, in
Ajunul Anului Nou (text, p. 28510_27) ; in ziva Anului Nou, tratatie
(text, p 2861_17), uneori masa ; iarAsi despre tratatia la Boboteaza
(text, p. 28931_30) i despre masa egumenilor (text, p. 2902_0); mitropolitul oferea mash' Domnului in ziva Streteniei (text, p. 2909_14) ;

la Pasti, tratatie, uneori mash (text, p. 29432 si 2953_6) ; in Lunea


Pastilor, tratatie (text, p. 295 24-25,1:
7 la Sf. Gheorghe, marele comis
da masa boerilor (text, p. 29919_29) ; odata se facea masa solilor
acestia Domnului (text, p. 3062120).
Ceremonia eafelei. Cea mai simpla forma de tratatie la curtea
domneasca, pomenit de Gheorgachi, este servirea cafelei, care se
la curtea
1 Em. Cioran, Cdldtoriile Patr. Macarie, p. 20-21, de sosire,
lui Vasile-Lupu; p. 85, la curtea lui Matei Basarab ; p. 138-139, de Boboteazk descriere amplk
2 A.-Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni dele la Valachia,
ed. N. Iorga, p. 59-64. Pentru luxul si serviciul meselor, v. si foile de zestre
ale fetelor lui Const. Brncoveanu, articolele pentru rnduiala mesei 0,
publicate de *t. D. Grecianu, Viata lui Cost. Vodd Brdncoveanu, de Radii,
vel logofdt Grecianu, p. 287, 292, 295, 299, 303, 307 si 312.
3 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. de Gh. Adamescu, p. 95-98.
4 Obiceiul era vechiu ; v., de pildk despre masa oferith de Alex. Movilil
la instalarea lui in Iasi (1611), ce au scris Joppecourt i Baret, Histoire des
troubles de Moldavie, in Tesaur de monunz. ist., II, Buc. 1863, p. 35.
5 Ospetele se faceau Inca din vechime in Moldova: Ospetele i harziturile (sub Razvan-Voda, 1595), ce suntu obicinuite la Pasti si la Botezul
Domnului nostru Iisus Christos s se fac'd din venitul tirei , cfr. M. Costin,
in M. Kogillniceanu, Cronicele Roindniei, I, p. 480.

www.dacoromanica.ro

OSPETE

173

facea totusi cu o ceremonie deosebit, dupii obiceiul turcesc.


Cafeaoa se servea uneori numai cu dulceata: in Joia-mare, dupa
imprtasanie, in Dumineca ldsatului sec de branza, in ziva Sf.
Paraschiva, in chilia calugarului. De cele mai multe ori ea insa
incheia o masa copioasa si anunta apropierea sfarsitului ospatului. Mare le cafegiu punea inaintea Domnului pe.Fchirul (turc.
peskir = prosop, stergar) sau fotet (rau transcrie M. Kogalniceanu
ifotd ; turc. fota = stofa vargata de origine indiana). Da apoi
cafeaoa Domnului i copiii din casa o ofereau arhiereilor i boierilor. Cafeaoa se bea uneori impreund cu vutca (un fel de
liqueur), pe care o servea marele cupar, intai Domnului, apoi la
beizadele si in urmii celorlalti. Dupa cafea se scula mitropolitul,
facea aplecarea in fata Domnului i pleca, ceremonie pe care o
repetau apoi arhiereii i boerii.
Ion Neculce povesteste c logoratul Joan Tautul a fost trimes

de Bogdan Voda, urmasul lui Stefan-cel-Mare, la sultan, ca sa


inchine Ora Turcilor. Vizirul 1-a descultat, lasandu-i numai ciorapii,

1-a asezat pe covor, dupa obiceiul turcesc, in fata liii i i-a dat
cafea: si-au sorbit felegeanul ca alt bautura rostind i inchinarea
sa tradasca imparatul i vezirul 1

Aceasta legenda povestit de Neculce, dar raspandita mai ales


prin prelucrarea plina de humor a lui Balcescu 2, este importanta
ca ne arata cafeaoa ca o bautura necunoscutd la noi la inceputul
secolului al XVI-lea. In izvoadele scrise la noi in secolul al XVI-Iea
n'am gasit obiceiul tratatiei cu cafea, care lush' este pomenit des
in memoriile lui Paul de Alep si ale altor calatori din secolul al
XVII-lea. In secolul al XVII I-lea marele camras avea sub ordinele lui pe toti acesti slujitori cari serveau cafeaoa, cu accesoriile
ei: serbetul i ciubucul 3.
Ceremonia tratatiilor. Dam acest titlu acelor ospete care fac
trecerea dela cafea, cea mai simpla forma de tratatie, la mese, ce 1

mai imbelsugat osapt. Tratatiile acestea erau, cum am vazut,


Cronica lui loan Neculce, ed. I, ingrijit de Al. Procopovici, vol. I, p. 16.
2 loan Tdutul mare logoldt a Moldaviei, in Magazin istoric pentru Dacia,
I (1845), p. 135-137.
a Vel ciubucciul, vel cahfegiul, vel sofragiul, vel serbeciul, vel ibrictarul
si vel peschergiul, primeau 20 lei leaf a pe hind, fiecare. Cfr. Petru R Ascanu,
1

Lefile si veniturile boierilor Moldovei In 1776. Document dela Grigorie A. (Mica,

Iasi 1887, p. 77.

www.dacoromanica.ro

174

ELEMENTE ETNOGRAFICE SI FOLKLORICE

foarte dese, pentrucd de cAndu era giugul Orli mai greu, ele
inlocuiau mesele bogate i dese de odinioard. La ele erau invitati mitropolitul, episcopii, boierii in functiune i cei mazili. Domnul sedea in scaunul lui, in spdtdrie si era salutat, in rAnduiald, de
invitati. Mare le cupar servea paharul cu ()lath Domnului, copiii

din cas serveau arhiereilor

boierilor. Dupd vutcti serveau

diferite cofeturi (le mai zice si confeturi i coletioane). Aceste

tratatii erau insotite de cAntecele mehterhanelei, care zicea in


meidanul dinlduntrul curtii .

Atentia pe care o acordau Domnii pentru angajarea unor


bucdtari i cofetari iscusiti, era mare. Din documente cunoastem
nume de cofetari vestiti 1 Insusi Grigore Calimachi, cel care a pus
la cale alcAtuirea Condicei de ceremonii, cerea in scris din Polonia
un buditar bun, cdruia Ii oferea 50 piastri pe lun, haine si obiecte

in valoare de 300-400 piastri pe an si un apartament de locuit


cu familia, aproape de palatul domnesc. Corespondenta Domnitorului pentru bucdtar se poate urrndri de aproape, dela trimiterea
omului i banilor de drum, la recomandatia s aducd certains

moules pour les mnues patisseries et autres outils * i pAnii la


instalarea bucdtarului la curtea domneascd, unde il est actuellement occup a dresser la cuisine selon son ide 2.
Masa. Divanul cel mic era locul unde se aseza masa 3. Invitatii,
arhiereii i boerimea pAnd la logof6tu1 al doilea, impreund cu doi
vornici de poartA, erau trecuti in isvod cu pecete domneascd . 0
salvA de tun anunta asezarea Domnului la mas. Postelnicul mare
i

splitarul mare stau in exercitiul functiunii ( zvorindu ) la

spatele Domnului, primul cu toiagul in mAnti, al doilea cu sabia


si buzduganul, ambii imbrdcati in caftane. Aii boeri care mai
svoresc in timpul mesei sunt: cuparul pune vinul i vutca in
cupe, iar marele paharnic, imbrdcat in caftan i impodobit la umeri
cu 7 coti taftd naramgie , dd. paharele Domnului. Marele stolnic,
ia credinta din blidul cu mAncare, ce urmeazd a fi asezat
inaintea Domnului pe masd ; si el este impodobit, ca i marele
N. Iorga, Studii i documente, VII, p. 299:
9 Iunie 1721) si la pag. 300

Crstian cofetariul (Iasi


Ilie cofetariul, feciorul lui Carstiaris (20 Ian. 1752).

N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 298-303 (nr. 146, 155, 156, 157)
deosebit, p. 292, nr. 135.
3 Iau ca bazrk descrierea ampld pe care o face Gheorgachi mesei din ziva
Criziciunului, v. textul, p. 28110-28337.

www.dacoromanica.ro

OSPETE

175

paharnic, in caftan si taft. Mare le medelnicer, la fel imbracat, pune


in talgere mancare i schimba talgerele, fiind ajutat de al doilea
medelnicer. M arele clucer aduce el personal mezelurile din beciul

domnesc , ia credinta din ele si le serveste Domnului, fiind si el


imbracat in caftan si impodobit la umeri cu taftti naramgie.
Gheorgachi trece apoi atributiile boerilor zvorelnici filr
caftan. Marele vame.F, are grija, ca s zic asa, a dessert-ului, aducand
asezand pe masa confeturile .

Dela al treilea pahar marii boeri arnintiti mai sus tree i ei la


masa pe care le-a pregatit-o separat marele camaras, locul la servit

luandu-1 boerii de rangul al doilea. Sunt obligati sa vina numai


la inchinarea paharelor, la rostirea oratiilor.
Primul pahar II ridic mitropolitul pentru slava lui Dumnezeu,
cand chiar canta protopsaltul i cantaretii bisericesti. Al doilea
pahar 11 ridic Domnul pentru slava imparatului otoman, cand
canta mehterhaneaoa i muzica din sala mesii ; atunci se face si
sanlac
adica se sloboade tunul i pustile ( foc marunt ). Al
treilea pahar ii ridica mitropolitul pentru Domn si familia lui. La
acest pahar ceremonia atinge culmea ei. Se face sanlac de tunuri
pusti ; cantaretii intoneazd polihronion ( la multi ani ). Boerii

yin, toti pe rand, de saruta maim Domnului, band cu Domnul


&ate un coboc de vin , dres de cupar. La urma yin cantaretii
bisericesti, cari primesc bacsis un galben de aur. Inchind apoi
Domnul pentru mitropolit, pentru arhierei, pentru boeri, dupa
care boerii faceau multamit Domnului si mai inchinau Si
boerii intre ei unii &Are alii . Ospitalitatea Domnului era larga,
incat boerii mai luau din mezeluri Si confeturi in naframi i pentru
acas, de duceau copiilor.

Terminandu-se masa, Domnul se spala pe maini in spatarie,


turnandu-i marele medelnicer ; boerii se spalau in sala mesii, adicd
in divanul cel mic. Cafeaoa se servea in spatarie. Dupd cafea, de

multe ori, Domnul tnea (pe boeri) pan in sara, punandu-i la


gioc, Inca i Domnul sa prindea la gioc . Gheorgachi incheie refe-

rintele despre masa, aratand cum trebuia sa fie imbracati al doilea


paharnic si al doilea medelnicer: taft de-a-curmezisul, peste caftane ; vatafii de paharnicei si de stolnicei: caftane fard tafta.
Masa Doamnei. Gheorgachi descrie, insa cu mai putine amanunte si masa ce da Doamna separat jupaneselor. Zvorelnicii
mesei erau vornicul Doamnei si ceilalti slujitori ai haremului,

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE ETNOGRAFICE *I FOLKLORICE

176

dupd influenta turceascd ce atinsese pand si organizarea interioard

a palatului domnesc. Doamna ridica paharul intdi, rdspundea


logofeteasa cea mare si celelalte jupdnese ii sdrutau mna, drept
multilmit .

Cele dourt grupe de meseni, bdrbati si femei, se intruneau apoi


in maibent', unde fiiceau un joc de obstie, Domnul cu Doamna
si boerii cu giupanesele .
Vedem din cele de mai sus, dr Gheorgachi a urmat un plan bine
definit in expunerile lui asupra mesei, desvoltnd patru puncte
necesare ceremonialului: 1) atributiunile boerilor zvorelnici ; 2)
succesiunea inchindrilor paharilor si ceremonia lor ; 3) sfArsitul
mesei (ceremonia spdlatului pe maini, cafeaoa) ; 4) masa Doamnei.
Dach compartim relatdrile lui cu acelea ale lui Pseudo-Codinos 2

privitoare la mesele impiiratilor bizantini, sau cu acelea ale lui


Mouradja d'Ohsson ,3 cu privire la masa sultanului, observdm putine

asernandri si numai de ordin general: pregdtiri pentru invitarea


persoanelor (mai complicate la Pseudo-Codinos), lux in ce priveste
serviciul (mai putin la sultan, care intrebuinta foarte rar serviciul

de argint si aur), numdrul mare de slujitori (mai putin la Turci),


eticheta asezdrii la locurile cuvenite (foarte complicatd la Bizantini).

Gheorgachi ne intereseazd, in plus, prin tendinta precizrii


urmdtoarelor elemente locale: atributiunile slujitorilor, imbrdchmintea lor, combinarea elementului laic cu cel religios, prin cantruile protopsaltului si ale cntilretilor bisericesti, aldturi de ldutele
tiganilor 4 ; supunerea boerilor &are Domn si a jupdneselor care
Doamnii, prin sdrutarea mdinilor lor, obiceiul ptimntului al
nesfdrsitelor toaste, la ridicarea fiecdrui pahar ; in sfArsit, incheierea

mesei prin unirea mesenilor bdrbati si femei, pentru ca sd incingd


un joc cu zicdturi si glume, pAnd seara tdrziu. Jocul acesta national

atrAgea atentia mai ales a strdinilor, Cali participau la masd.


Ungurul Ianos Kemeny, care reprezenta pe Racokzi la nunta fetei
' Mabei, maibent (turc. mabeyn ------ ce qui est entre) era incaperea personald a Domnului, situatd intre harem si camera ofiterilor de serviciu.
2 De off iciis, ed. Bonn, cap. VII, p. 55-64.
2 Mouradja d'Ohsson, Tableau gnral de l'Enzpire othoman, VII, p.
139-141.
2 Atat Paul de Alep cat si D. Cantemir in operele si la locurile citate,
spun cd nu lipseau din sala de mancare o icoand invelitd si o candela aprinsa
1ntotdeauna, deasupra capului Domnitorului.

www.dacoromanica.ro

CONCLUZII

'177

lui Vasile -Lupu cu Radzivil, descrie impresionat acest joc Vreo


cincizeci sau sasezeci de pdrechi de boerice i cocoane, singure

prinzandu-se de mani, acus rotogol, acus de-a-lungul, au intins


dantul romanesc

, la care numai s'au uitat bdrbatii, nu s'au

amestecat intre ele, ci inaintea lor oarecare stolnic britran, cu


comdnac pe cap si cu baston a mnd sdria cat putea 1
In schimb, relatarile lui Gheorgachi sunt intocmai cu ale lui
Paul de Alep si Dim. Cantemir, care au descris mese intr'o epoch' mai

veche decal aceea a lui Gheorgachi. Aceasta este o dovadd cri


obiceiurile se transmiteau prin traditie, frird ca sd fie nevoie de o
consemnare a lor in scris.
Concluzii. Am analizat o serie de ceremonii, care amintesc mai
mult de leghturile noastre politice cu Poarta otornand, dela care le-am
si

imprumutat in elementele lor esentiale (investirea, mucarerul,

felul de a primi solii, etc.). Am trecut apoi la analiza ceremonialului

bisericesc, care s'a resimtit in mare mdsurd de ritualul ortodox


al bisericii constantinopolitane. Dar aceste ceremonii se infatiseazd
in Condicd strans legate intre ele ; autorul trece pe nesimtite, in
descrierea unei ceremonii, dela aspectul ei politic, la cel bisericesc,

iar clasificarea adoptatd in analiza Condicii s'a impus numai din


punct de vedere metodic.
Ceea ce a fdcut mai stransd legatura intre cele doud aspecte
diferite ale ceremoniilor, a fost interventia elementului etnic. Aceste

ceremonii repetandu-se de fiecare Domn in parte, in virtutea


traditiei, au devenit obiceiuri ale noastre ; ele au pdtruns in tesiltura
conditiilor noastre de vieatil i subliniazd fondul si interesul national al Condicei.
Dacd subordondm termenului de folklor pe acela al etnografiei
traditionale 2, constatdm cu surprindere din cele analizate in capitolul acesta, cri opera lui Gheorgachi prezint o mare important:a

si din acest punct de vedere. Ea ne-a transmis date pretioase


asupra multor obiceiuri din trecut.
Unele dintre acestea se prezinta in strnsd legdturd cu vieata
noastri bisericeasca: mersul cu icoanele la Criciun, rostirea unora
dintre oratii, cu prilejul sdrbatorilor celor mari. Aceste obiceiuri,
I Apud Gh. Sincai, Chronica Romdnilor, ed. II-a, 1886, vol. III, p. 68.
2 Aceasta e chiar conceptia actual'al a folklorului, dr. Paul Sbillot, Le
Folk-Lore. Littrature orale et Ethnographie traditionnelle, Paris 1913, p. 4-12.
12

www.dacoromanica.ro

178

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE

practicate la curtea domneasca, nu erau alteeva cleat forme mai


protocolare ale unor obiceiuri pur populare i populare au ramas
pana in zilele noastre.
Alte obiceiuri se prezinta in stransa legatur cu vieata proprie a
invatilmantului romanesc: aducerea ucenicilor sa rosteasca oratii
in fata Domnitorului.
Am intalnit obiceiuri care oglindeau admirabil de bine sfatosenia, spiritul de verva i glume al poporului romnesc: cazul numeroaselor cuvantari i inchinari de pahare, la ospete.
Gheorgachi nu s'a multumit sa infatiseze numai din obiceiurile

curtii domnesti, ci, descriind obiceiul udatului in vai in Lunea


Pastilor, ne-a infatisat un obiceiu, existent in patura taraneasca,
nu numai a poporului nostru, dar si a popoarelor slavice din jurul
nostril.

Trecand apoi la obiceiurile ramase mai mult in jurul curtii


domnesti, am vazut cal acestea, desi erau inspirate la origind, din

atmosfera imperiala a curtilor bizantina si otomana, totusi se


adaptau la curtile noastre domnesti, conditiilor proprii de vieata
romaneasca: pilda scoaterii cailor la ciair in ziva de Sf. Gheorghe ;
sfarsirea sumptuoaselor ospete domnesti cu incingerea horei romanesti ; larga ospitalitate a Romanului, manifestata prin numarul

mare de mese oferite de Domn intr'un mod asa de imbelsugat.


Toate aceste obiceiuri, comunicate de Gheorgachi, dintr'o epoca
si dela o curte in phyla stapanire fanariota, ne dovedesc triumful

caracterului nostru etnic-traditional asupra elementelor de imprumut bizantino-otomane.


Acestea din urma se manifestau mai mult in domeniul ceremo-

nialului pur politic, dar erau intretesute, formand un tot unitar,


plin de pitoresc i patriarhalitate, cu elementele noastre etnicotraditionale.

Condica lui Gheorgachi este, fara Indoiali, cea mai putin intinsa dintre operele cronicarilor, dar in acelasi timp i cea mai
bogata in date, care oglindesc admirabil de bine starea sociala a
poporului romnesc din secolul al XVIII-lea ; aspectul triplu al
acestei societati romano-bizantino-otoman revine aproape in fiecare

pagina a Condicii, formand ca un mozaic, in care varietatile de


forme si colori se armonizeaz unele prin altele.

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE
Dupa ce am vazut mai intai, in ce consta literatura de ceremonial si cA cele mai de searna opere care apartin acestui gen de

literaturd sunt de origina bizantina 1, am Mcut apoi o analiza


criticil a Condicei lui Gheorgachi, pentruca in literatura romaneasca de ceremonial ea reprezinta culminatia genului.
In acest capitol se cuvine sa stabilesc raporturile dintre opera
lui Gheorgachi i modelele ei bizantine.
Dar, pentruca asupra izvoarelor Condicei lui Gheorgachi s'au
emis i alte pareri, sa vedem dintru inceput care sunt aceste pareri

si ce poate ramanea din ele.


Manuscrisul 116 grec din Bibl. Acad. Rom. Prin anul 1892,
V. A. Urechia daruia Academiei Romane un portofoliu manuscript in limba greaca al unui medic din secolul al XVIII-lea.
Portofoliul cuprinde multe insemnari interesante despre porii, corespondente cu Domni i boieri, retete,
poratiunea
etc 2. Donatorul, care tocmai pregatea volumele din Isioria Romeinilor, a ddruit manuscriptul, cu conditia ca personalul Academiei sa-i libereze copii i traduceri dupd texte. Textele au fost
traduse de prof. Gh. Murnu, pe atunci functionar la sectia manuscriptelor. Pe baza acestor traduceri, V. A. Urechia a semnalat
cel dintai, dar in mod sumar, cuprinsul acestui manuscript si importanta lui 3. Peste un an dela aceastd prima semnalare, V. A.
1 Despre acestea, V. pe larg, mai sus, p. 11-21.
2 Analele Acad. Rom., Partea administrativel fi desbaterile, seria II-a, t.
15 (1892-1893), p. 22.
3 V. A. Urechia, Istoria Romailor, vol. 5 (1786-1800), Buc. 1893, p.
512-513, 529-530, 535-536.
1 2*

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

180

Urechia reveni asupra manuscriptului, de data aceasta, intr'un


articol mai desvoltat 1. Manuscriptul a trecut in fondul de manuscripte grecesti ale Academiei Romne, cu numilrul 116. Din con-tinutul variat al lui 2, in chestiunea noastrd nu intereseaza, decat
trei texte de ceremonial. Pentruc aceste texte n'au fost copiate si
publicate in greceste de V. A. Urechia, care s'a multumit s publice
numai traducerile filcute de Gh. Murnu i pentruea aceste texte
imi vor servi pentru documentarea unei alte pdreri, deck, aceea
admisti pan6 acum, cu privire la izvoarele Condicei, voiu reproduce aci i textul grecesc, pe care-I voiu traduce in romneste:
I.

r. ir Ti nebrct vet xdpn beeivoc (57roi5


imciyet pg povxaddEeiov Teepdrt
xal yol)vav nig ba aMv-tnv reara
rIv 7pleav roi3 Wayiov.

Ce trebue s faca acela care


merge cu firman de mucarer xi
(cu) blan la un Domn, in ziva
alaiulni.

'Acp' oU coav'n p.axpOOev O ' A06vrt); (sic) 7ckpvet; ircOcvo) el;

Indat ce s'a vtizut Domnul


de departe, iei in mainile tale
bocceaua cu blana i deasupra
boccelii pui firmanul cu punga
de diba 3, tu fiind cdlare pe
calul tdu, pe care-1 tine servitonil Ulu, care merge pe jos.

Ta 86o coy zipLa -rOv itoz.rav


p..e TV yoUvav xat inckw etc,- TOv
7C. orrUcv

POcveL;

TO

pepti.Ocvt

p.O

ccv-ov rcouyyt, c;Swra; xa6a-

TO

AO:Fil;

brIvo) et; TO noyOv aou,

TO Orcotov xpaTei:

soi5X6c aou

1 V. A. Urechia, Din portofolial doctorului Sutzu (1740-1766), In revista


Ateneul Roman, 1 (1894), p. 257-268.
' Const. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecesti, din Bibl. Acad. Rom.,
Bucuresti 1909, p. 396-398; autorul nu aratA, ceea ce ar fi trebuit s stie,
cA ms. a fost studiat de V. A. Urechia.
3 Diba = stofd de mAtase, brocart. V. Dictionnaire Turc-Franais par
Samy-Bey Fraschery, Constantinopol 1885, p. 512. L. SAineanu, Inf. orientaki, II, partea 2-a, p. 47. Somavera, Tesoro della lingua greca-volgare, ed.
italianA, Paris 1709, sub voce poiixov. In greceste: Turk, T cp. nig ,
St.Frer.8eg, de unde adjectivul St.Trcak(71)vto = fAcut din diba.

81.1.1.r.CE;, plural

CuvAntul revine In limba greacii, la plural, sub forma vitazq, in Ioachim


Cipriotul, Kpr.v.v.bq nact.t.og (ms. inedit al Academiei Ronaa.ne, nr. 37, fond
grecesc, f. 5 v.): xxl. pocc& roar6.61.a. Tcapvpco'); am-v.0e; xca etg linapa
aev-coUxtoc yegera. [th -an&Sec = i multe postavuri cu saicle stacojii si nenu-

mdrate Iizi pline de dibale (datorez informa(ia regretatului prof. D. Russo).

www.dacoromanica.ro

I ZVO A RELE

746c.

Eav rcAriaLdw-nc 8i xov.r&

Cand ajungi langa Domn si vezi

rcik

c este timpul ca Inaltimea Sa


sa porneasca intru intampinarea

etc TOv oci)Oivnlv, xctt

18-,^4c

xacpOc ye/. xtv-i0i5 11 LkX6Tric TOU 8LA VA gX0y) Etc rcpoitvocc

cpEppo.vtoy,

Unrcfmnlacv Toi5
E15ELc

ELOUg

xoci.

oirroa

ErcE-

gpzEaoct

TcpOc TV inkriXeyryircfc TOO, A7LAWEtc

V4IVTOC4

ocl'iTOv Ta 86o

-,(6pccc

firmanului, descaleci irnediat


astfel vii spre Inaltimea Sa,

intinzand catre ea ambele tale


maini, cu blana i firmanul, asa

ou tie Ti)v yotivccv xoct cpeptici.vt.


x00084 TA xpC(Teic.
O ocUOiv-rqc 8i rcipvEr. ELOUg TO

cum le IA.
Domnul ia indata firmanul
sarutandu-1, II pune iar deasupra

coEpiAvr. x.1 Cp11Cill/TAq TO TO pclOact.

boccelii, cu blana pe care o tii


cu ambele tale maini si indatd

7cd0av

inc'tvo.) El; TOv irozTcoiv st

T-;lv yoUvotv Orco

xpccretc Etc TA
Tpoc-

iti aduc un cal domnesc cu 4 sau

i 4-pccc

mai multi ciohodari, care tin si

i) xoct TrepcaaoTkpoug .rozoc8c:ccaec

calul tau si indata pornesti si


treci inaintea Domnului. lard
acesta te urmeazd indata si

SOo aou zkptcc, xoct ELOUc

6oI3v 1Xoyov ccU0EvTotOv

ot Onotot xpocToilv xcet TO ScAoyOv

aou, xca EUOU; yt.oupouvatsic xoct


xl.valtc gl..t7rpoa0Ev Toi5 ccUOivTou,
8i ai Ocxo A000ET Ocylacoc, XA1, gT6L

gpZEOOZ gcoc T7V xoUpralv- cp0C,caccvTec 8i Erceet'ict,c Etc Tip axci-

xod, roupouKEtc ITO0o.v

Aocv

Trpoacv To5 co)ObTou,


vk

i'coc

4,ou

Ut.P1A6T7Ic TOU Etc


D'pOvov TOU Etc TO 8t6otvt.
TON/
Kat crTixEacc, tatoc 4prpoa0Ev cdiToi;
xocOics-i

xpocTiLvTocc 011otcoc T;r1 yoUvocv xott

f. 7v

181

astfel veniti Ora la curte. Cand


sositi, descaleci la scar5 si 1reci
iarasi inaintea Domnului, 'Ana
cand Inaltimea Sa se aseaza in
tronul sliu, in divan. Si stai drept
inaintea lui, tinand la fel, pe ambele tale rnaini, blana i firmanul.

Atunci Domnul, stand in pi-

TOTE O cd)Oivrylc Op0Oc tov -rcipvEL

cioare, ia firmanul si sarutandu-I, 11 da lui Divan Efendisi,

TO cpEpOvc, xoct

iar el il citeste. Tu, in acest

cpepp.dcvt,

I etc Tag 86o got) zetpccc.


CpLA(1)1/TOCc TO TO

met T(:). &May 'Ecpev8c, O sk


.76 avccyr.vexrxet.. EU 81 iv TOao6-ap aTixEcc Op0Oc etc TO)) TOTGOV aou xpaTiLvTocc

T411/

yoUvocv

Etc Tdc sUo aou zipLcc go4 V& Te-

X4crn
viol).

avc'cyv(i)aLc Tot; pept.i.ot-

Kat T6TE 7TepveL 0 &May

timp, stai in picioare la locul


tau, Orland blana in ambele
tale maini, pana sd se sfarseasca
citirea firmanului.

Si atunci Divan Efendisi ia


blana din mainile tale si im-

www.dacoromanica.ro

182

IZVIDARELE

'EpevaLcri] -riiv yoUvccv

cirri) Tk

bracd cu ea pe Domn. *i indata


Domnul imbraca pe Divan
Efendisi cu bland si dupd ace-

zeipocc aou xod -rilv popcdva .r6v


c606vrtp. Kai. ei)06; 6 c606v-rt];
popodvet yo6vco -rOv At6av 'E-

stea te imbracd si pe tine, cu

coevata7), xod. IleT8c TCCUTCC cpopov:ver.

&crew( axt.touporrocriv,

xod.

pacea de samur, pe and tu stai


in locul tau dintai si dupd
aceasta, vd retrageti 1

irs-cdc-

tievov el; TOv cc-ov csou TOrcov,


v.e01 8 atcaUccrOz.

IL

f. 25r

H zaseeptvta &roil yiverat zip


naeapovip riiiv OW-ccov.

TO noupv6 cUyaivwv-rotg 6 Lk-

Cereinonia care se face


in A junut Bobotezii.

Dimineata, iesind prea lad-

A(Siccrog c6Okv-rig ek -cilv [LeyOolv

tatul Domn la spataria

arroceocpiccv, xecOvroct. eig -rOv .ap6-

mare, se aseaza pe tron si inainte de a merge la biserica, la


ore, se intalneste cu egumenii

vov, ;cat Tcpiv vcic Trlyain ei4 -Lijv


ixxkicrEctv etc Tut% 6 pat,g awrocvAvel. ToUc -youplvou; -rijg Ta&pag xcrra ..elv Tccacttav auv-hOniocv,
[LE Ta neaxAcrLoc Orcoil pepvouv.
Kai suvop.r.A6v-rocg

-rou,

cea

%aril, cari, dupa vechiul obiceiu,


adue peschesuri (daruri). i in-

Ta (..Lovcurrpt.ci -mug. "OpOLor. 81164 crrixov-cat xeci xo:A8 s6 TOL); 8i8et.


'0 64n1A6Torrog ccOOLrnIc e6-

tretinndu-se cu ei, li intreabd


cum le merge si cum o duc in
mndstirile lor. Insd ei stall in
picioare si cafea nu le dil lor.
Prea inaliatul Domn, indat ce

06; cip' 135 e5youv oi liyok.tuvot

ies egumenii din spatdrie, se duce

eacO -rip arcocOapitcv, ..t.i


rcapti-rcetv rlyccEvet nig

la biserica cu tot alaiul, la ore,


ducnd al 2-lea spatar cuca. In
ziva Ajunului, Vladica nu vine

Tok

pcos-F,c

I.Lot-;)

7r(7.4 rcopeUov-cod

xod

nclig aTrepvolliv etc

Cav rilv
-r3-0. ix-

nig Toag iSpoug, cpopi5vTocq 6 13-og anccOl(ric Ay xoUxce.


xkricriocv

8EaTr6nlg ek rip.) ixxAvriocv 8ev

pentrua (atunci)
intaetatea o are episcopul Ro-

gpzeTaL, irceLail xod gzet. -rec npul-

manului si face si sfintirea cea

eicc 6 intaxorcoc Tor.; `130.y.civou,

mare a apei, dupd sdvarsirea

Tip

iiiiipcxv

Tridr.;

Tcapap..ov-71

la bisericd,

1 Compard cu Gheorgachi, textul, p. 2706-2711,.

www.dacoromanica.ro

aqauvonn
7rx 13Aript pox /up. n0vp131-1 -7p
t1D3y1-,9 5ka.
A01119:01.A. )pi3T1 4.i.
x
5z33G .5xyp.dnoi3 ,thf 20 5err19
ti..A.Q3 9 50.1.,zi9ykefv; 5turq09x) gailp
Akl evx)3.okotn S0n3ri9svocatiat. 523
Aki AloidrOXILO Iri-30)px 5.13 A91

'n0n9d# pot

53yolc0dikr1
Fl Sctoi

5r,toi '513c3317,cho pox

311
-3-11

500V0A. '57014%07-4 3923 l0n31197.d 573


At/s..1.

Ia7uljs -maim!! `!D rdnp OD


uwoa asat ugo
uaad luliru!
ropas!cE (1[) Amu n! 'aprq.rds
as rzeau Ut uoj Lt inlllododluu
no nadaulau i no MUIR paoq
punnA `ndiunruu! u! 'aurlrds
nms u! .advotoid
ur

mu!

Hioadd !lolaas!ci yOauunop


no `naondo !ode r.nut nuaum2a
`itkei runaJdunp no wag

002600XILD 119.1A0X71-0 .101069

vox evion3x)97i?Aomrph.t. lo 523(333 5Ita.


n91 -molD
SIDoin3O9oo 5r3t,cyxx?

ri

'nod nod3iD9 Anon391-1? rn


52oi
neari Stta. 5rchopi, koi1
5non7rInokt.. m-91, Km7dkinznor1 no.i
`nol.oxI'd :+p_t3r1 5noi (5rIon7Tklo.k4
13(9/09 0 IL 5Z11.1011.01.00d Tri 5c01
7-13
523d33 foi `no7drmaz. lo137-1 n91
'mouratolcodu Anonpopi? 70 )oodcb d7a.nanouox 51;0 :?.1-1 A01 dn101,0 A9
'pox ,thlp 20 3 0.4
70 -ox.A.rderb

ESL

ao[pIlsruriu urp OEI


rdnp
!uawn2a rxitn indodowjd no
Floaad `!!!!!!2dri. rdnp dodowad
r.nur Fjuprd !oppo no vaonao
!

rdnp

as him

ao sat

nitn.ird
Papa

'ppm

U `1!..ir,15

51rd9ima nol3RiR noro.: 5?9,(rx. -

11
ASZ1

HI

D7491139301

202Z0 M2341te

vpiotuadaa ao as aovf
213 vrqz 77zaloqo9 .

ittp.

tt413ap1 rtOn 4(V4736030

oj

9 kr1)9 -

9ndnou Sr_tnemixa93

y50.mol9

5(4.3A399m Sis Alp,

jl)dod

Loroxa (Ad

n91.

no-)Xcb,

A70177-1

1)013xdp23 523

nriokyx

3T1

1094,

A01 anXcb,p

97ox (A.Rf 4

iu.

41.

4eluawuua

[ineirru!

pup ad iniaoq

Arkri

aiaanw Julvds no
`unuvo umowd I ad InJaoq -mu
Nod 'o!walsod rcriu! tut uopaspi
Ego O.Inul no n!up osaumop t no

50)30719 vox

twxknviDolz.
x? -

dre.A.3-si

nt.,.xiln3orpo -fchoaL,

rnop pruvumi asuradu namvul


r n[ -urls
'In[nUU1001 u[ deadp

pox Tri orn tmoR)parrbox Tireop SnoAri Fq3R vox Flatmdr 52dzt.t

vmdtuoD no 'nfougnoogo

noad

uuwa puraram Ut naJew -rds


'apri. as rznan ad uo.n ! -wqm,

ntvoksri

A203dX0WILD 110L3030X 523 A0.1.

2zx

cistia-9198g

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

184

OU cc60v-rou. Hpv va 4,04)-71 6


rcoXuaeog, xoct dcp' oi5 6 t.PcfcX-rr)g

ga. Inainte de a se cAnta


polieleul, precum i dupA ce can-

dcpzio-n 6v 7roXu6Xeov, yive-rocc

tAretul incepe polieleul, se face


impartirea de lumAngri i dupd

xoccpoawaicc, xcd 1..teTac -r=lv xoccpo-

8ocrEocv Ta avrtcpona, 6

Amy xoct

Locyyk-

irciXourt) docoXouOcioc.

Kcd 1.te-rac rv TEAELCOGIN '61'5


6

Aoyiocc

64rriX6-rocroc

soo-

oc1506v-rng

1147) pl 6v 8ea7c6-rip, (le To64


dcpzcspeic xoct &pzovvocc eiryccivMTOCg a7c6 Tip exxX-viccv, WRTE6cdvouaL xdcTco siq rv cc6Oev-rcx4)v
cc6X4)v 7cp6; 6

vipoc Trijc a6tivic,

xEZ 67coi5 xoct 6 0-p6voc -rob' LtiriA0TaT00 eivocc g-roc[Loq, 6(10E04 xod
-r05 aea7c6-r0v, 1-6:w Ccpzcep6cov, xcd

dcpx6v-rm xoct yiveTocc 6 plyccg


ycccap.6; nay& I-05 seaTcCerou. Kod
&poi) TcXecelcrn 6 Ccycoca[164 &arca-

6t..totcvo; 6 6kX6-rocroc -r6v aTallp6v xoct (5ocv-ri4o)v-rOcg TOV 6 aecr7c6pl TON, aytoccrp..6v, iiirovrocc
-rec TOrccoc xoct yive'rocc xoci. TO bd.Xocrcov crevXiixc xoct 6 [LEx-repzocv6c.
Kod Occo' o6 iSocvTLCSOOLV 01, dcp7)6

xcepetc, iyo6[..tevoc xcd dipxov-rec


Tcccpck -r00 acarc6T0o,

xod

dcpzcvarc

4) rcapOcTocEcc TELV cck5Onrct.x6")v ca6-

ski pxowrocc CSTOALcrt.t6voc


xocTiFrpocrOev
Tot) 601XoTdc-rou ccUOLProu, [Sow-

xott

vdc

v&

Corepvoi;v

-gov-recg Ta 6 aearc6-ry)c. 'Erc Ocwo


etg T& noyoc 61.,co3c xcc6cacxelSouv
apzowcOrcouXoc,

crroXto-pivoc

(16vov

[LE Ta X0C66003ta, xcd Cup' oiS Cureplaouv 6Xoc Tdc 6.Xoyoc, ela6pzel-cct.

f. 26r xod

lilycicc x61171'70

111

1-4P

auOccipbolv 7cocpo'cor4cv )(ad, et506c


Ocvoc6ccivec 6 64)-/X6-rocroc ii.ocU)

pf

ImpArOrea de lumAnAri se cAnt

antifoanele, evanghelia i restul


slujbei. i dup sAvAr0rea doxologiei, prea Malt atul Domn, dimpreunA cu VlAdica, cu arhiereii
si cu boerii, ieind din biserick

se coboard jos, In curtea domneascA, in spre locuinta Doamnei, unde i tronul prea
(Domn) este gata, precum
0 al VlAdicei, al arhiereilor si
al boierilor 0 se face sfintirea
cea mare a apei de cAtre VIAdica. DupA sfintirea apei, pe
cAnd Domnul sArut crucea si
Vlddica Ii stropete cn ap sfin-

tita, se trag salve de tunuri


se face 0 restul enlicului si
cAnt mehterhaneaua. i dup5
ce arhiereii, egumenii i boerii,
sunt stropiti de VlAdica, incepe
i alaiul cailor domne0i, impodobiti si tree pe dinaintea
Doran, VlAdica stropindu-i
cu apd sfintitg. Insa pe cai, chid-

rese boerna0 (fii de boieri), Im-

podobiti numai cu caftane

dupA ce au trecut toti caii, intr


Si marele comis cu alaiul obisnuit i Indat se urea Domnul,

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

185

dimpreund cu Vlddica, sus in


bisericd si se cntd dumnezeiasca i sfnta liturghie 1.
'V. A. trechia considerii ms. 116 posterior Condice i. Ma-

TOv aEC:17COnly &Tr&vo

xAvriocv xoci. 4dcae-rocL


ix
AEL-coupyi.cc.

elg Tip kx-

0-eicc xc ci.

nuscrisul Acad. Rom., fondul grec, nr. 116, din care am reprodus
aceste trei texte grecesti, a fost al unui membru al familiei Draco-

$utu (dupd V. A. Urechia, un doctor), pentrucri intr'o notild a


manuscrisului se spune unchiu meu Dracu fftu 2 Textele datate

sunt dintre 1745 (naratiunea in versuri, sub forma de epistold,


a unei ciiltorii, iarna) si 1776 ( Marche-route Moscova -Constantinopol, dela 25 Ian. 5 Aug. 1776), dar mai sunt i altele neda-

ta te. V. A. Urechia inclind a socoti fragmentele de ceremonial


posterioare Condicei i in consecintd exclamd: Dar la curte, ce
mai pardzi la toate ocaziunile ! Nu s'au schimbat mult din obiceiurile descrise de Gheorgachi, decdt c s'a substituit boierimei
romne fel de fel de venetici 3. Mai mult, manuscrisul este
folosit de V. A. Urechia pentru istoria domniei lui Mihail Sulu
in Moldova (1793-1795).

In rezumat, meritul lui V. A. Urechia a lost cd a descoperit


manuscriptul (nu spune uncle) ; a atras atentiunea asupra lui, publicnd i traducerea lui Gb. Murnu a celor trei texte de cere-

monial ; a intrezdrit asemdnarea intre acele texte Si Condica lui


Gheorgachi.

N. Iorga consider ms. 116 izvorul Con dice i. Mai tdrziu


N. Iorga, cercetnd manuscrisele Academiei Romdne in vederea
alcdtuirei celei mai bune sinteze ce avem despre Istoria literaturii
roindne, (Id peste manuscrisul grec 116 i, necunoscnd studiul
scris de V. A. Urechia asupra manuscrisului, afirmd c acest intere-

sant carnet grecesc este scris de tatd1 lui Gheorgachi, iar acesta
a redactat [Condica] dupd insemndrile tatdlui sau 4. Pe ce
s'a intemeiat ca s ajungd la aceastd constatare, autorul nu aratil ;
probabil, a socotit c amiinuntele nu-si au locul intr'o lucrare de
sintez. Noi lush' intr'adins am reprodus textul i traducerea celor
1

Compard cu Gheorgachi, textul, p. 28721-28939.

2 Ms. grec. 116, f. 173 r.; mai este amintit


r., si 173 r.

la p. 163 v., 164 r.,171

3 V. A. Urechia, lstoria Romdnilor, V, p. 535.


N. Iorga, Istoria literaturii romine in secolul al XVIII-lea, vol. I, Buc.
1901, p. 499 (in /st. lit. rom., vol. II, ed. II-a, Buc. 1926, p. 556).

www.dacoromanica.ro

186

IZVOARELE

trei fragmente de ceremonial, pentru ca sa se vada clar Ca Gheorgachi nu a redactat Condica dupa acele insemnari. fad argumentele :

Ms. 116 nu a sorvit ca izvor lui Gheorgachi. 1. Condica are,


cum am vazut, o sumil nesfarsita de ceremonii man i mici,
petrecute la curtea dornneasca. Incepe cu instalarea ; trece la
instalarea deosebit a lui Grigore Calimachi ; aratil obiceiul alegerii boerilor i slujitorilor, (land liste ierarhice ; continua cu
ceremonia micului mucarer ; ia, pe rand, sdrbatorile imparatesti
(Craciun, Sf. Vasile, Boboteaza, Floriile, Saptamana-mare, Pastile.
Sf. Paraschiva) i ajunurile acestor sarbatori. Se ocupa apoi de
demisiile i instalarile InaIilor prelati ; descrie o sedintii a divanului, pentru ca sa termine cu ceremoniile primirii solilor strdini
si a trirnisilor turci. Cum se poate sustine Ca niste scurte insemnari
i Boboteaza, au
ei nurnai despre mucarer, Ajunul Bobotezii
servit lui Gheorgachi sil redacteze CondicaN
2. Dacil comparam numai aceste 3 ceremonii, din multele descrise de Gheorgachi, constatam deosebiri intre redactiunea lui
Gheorgachi i aceea a ms. 116.
Instructlunile despre mucarer in ms. 116 sunt adresate Turcului
care aduce firmanul, caruia i se adreseaza mereu la persoana II :
iei in mainile tale , pui Si firmanul , tu fiind calare , etc.
Mai de graba cred ca aceste instructiuni sunt traduse greceste din
turceste, pentruca numai in limba turca i se puteau da asemenea
instructiuni protocolare. Ca existau asemenea tipicuri turcesti de
ceremonial, aplicate cur tilor domnesti din Principate, aceasta am
aratat in mod documentat in paginile anterioare 1. Asemndrile
de practica protocolard intre cele cloud redactiuni provin din traditia ceremonialului, care se facea mereu in acelas chip.
Mai mari sunt asernanarile cu privire la ceremonia din Ajunul
Bobotezii i la Boboteaza. Momentele se succed aproape la fel in
ambele redactiuni, dar ele se explica, pentruca ambele redactiuni reproduceau tipicurile bisericesti grecesti. Dar acolo unde tipicul bisericesc nu le mai servea ca model, se deosebeste o redactie de cealalta.

Astfel in redactia greceasca a ms. 11.6 se omite ceremonia rostirii


oratiilor de catre diacon, egumeni i alti preoti i distribuirea bac-

sisurilor. Mai omite ordinea in care asistenta saruta la Iordan


V. mai sus, p. 51, nota I i p. 111, nota 1.

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

187

icoanele ; de asemenea nu pomene,Ite niciun rand macar despre

ceremonia venirii Doamnei la aceastd procesiune, cu vornicul ei


in fruntea alaiului ; nu amintete nimic despre locul unde se facea
Iordanul, in cazul cnd vremea era rea. Gheorgachi de asemenea
mai are in plus despre obiceiurile in ziva a doua i a treia dupil
Boboteaz. Gheorgachi are alt plan in deshisurarea acestor ceremonii, alternnd cele trecute in cadrul bisericesc, cu cele fdeute
in palat, in cadrul laic. i acum, dupd ce am vlizut ca asemdndrile
sunt putine si numai cnd decurg dintr'un tipic bisericesc comun ;
dupil ce am vdzut cd redactia ms. 116 este mult mai sumard i
lacunard fatil de Gheorgachi, cred ca logic este sd nu mai vedem
niciun raport de depedentd intre Condica lui Gheorgachi i acele
insemnari din ms. 116. Tocmai de aceea am reprodus insemarile
aici, in original i intr'o noud. traducere, pentru ca fiecare, coinpardndu-le cu ceremoniile respective din Gheorgachi, sd se
convingil singur
insemndri.

Ca acesta nu a redactat Condica dupd acele

D. Russo i problema izvoarelor. SlI adncim acum cealaltd


i sri vedem, in ce masura s'a inspirat
Gheorgachi parte de cartea lui Constantin Porfirogenit,
"ExOcatg -L-71g pocciad.01) TgEGL4 (Descrierea ceremoniilor curtii),
pArere asupra izvoarelor

parte din cartea lui

Pseudo-Codin, Hepi. -a7w Ocpcpcxicov (Despre


demnitAtile palatului) t.
Am vzut eh' din operele acestora, fusese cunoscutd in Mol-

dova, lui Dim. Cantemir, numai opera lui Pseudo-Codinos a. Mai

qtim ea' opera acestuia s'a tradus in limba greceascd apla. de


Hrisant, &and era ieromonah, adicd la 1691 i c o copie dupd
aceastd populard traducere a pregAtit Daponte pentru stripdnul
sau, domnitorul Constantin Mavrocordat, in anul 1741 3. Acest
an este semnificativ, pentrucd din insgqi analiza Condicei lui
Gheorgachi reiese ea Const. Mavrocordat, intr'a doua lui domnie
(1741-1743), a inceput o reforma radicald a curtii domnqti i a

D. Russo, Elenizmul in Ronzdnia. Epoca bizantina' qi fanariota, Ruc.


1912, p. 60.
2 1T. mai sus, p. 55.
3 Nioq 'Enypop.viwov, 2 (1905), p. 234-235 si D. Russo, Elenizmul in
Romdnia, Buc. 1912, p. 60-61, nota 3.

www.dacoromanica.ro

188

IZATOARELE

vietii noastre sociale. 1. Voia Domnitorul s se documenteze asu-

pra reformei ce phinuia si din studiul operii despre demnitatile


palatului bizantin. Deci, cu toata siguranta putem afirma, ca Si
in mana lui Gheorgachi au cazut aceste opere de ceremonial
bizantin, a doua tradus chiar in limba greceasca noud.
Gheorgachi nu traduce ad litteram operele bi antine, ci Imprumita numai planul. Din capul locului trebue sa spunem ca, coinparand textele celor doi scriitori bizantini, cu textul Condicei
lui Gheorgachi, am ajuns la concluzia Ca nu poate fi vorba de o
traducere cuvant de cuvant a acestuia din urma, dupa cei dintai.
Nu poate fi vorba nici macar de o prelucrare a celor 2 opere bizantine. Gheorgachi n'avea ce sri traduca, n'avea ce sa prelucreze.
Ceremoniile cur tii domnesti din Moldova erau frumoase, dar nu
se puteau compara cu cele dela curtea imperiala bizantina. Cadrul
sublim al Marii de Marmara si al Bosforului se inlocuia umilitor
de palid, cu patriarhalul lac dela Frumoasa, cu caicul lui Sgomotoasele alergari de cai, desfasurate cu ceremonie de sarbatoare
pe hipodromul Constantinopolului, abia dacd erau amintite prin
jocul halcalei depe campul Bahluiului, sau prin acele incurari de
cai la Boboteaza, sau la Sf. Gheorghe 1
Ceremoniile religioase se desfasurau la Iasi, in biserica Sf.
Nicolae, catrt vreme la Bizant abia de ajungeau incaperile largi
si inalte ale Sf. Sofia. Din prezent area unor asemenea ceremonii
in carti care, cum am vazut, au circulat prin tarile romanesti,ce
putea imprumuta Gheorgachi i ce a imprumutat ?
In limba rornneasca riu exista o carte de ceremonii, care sa
serveasca lui Gheorgachi de model. In primul rand, deci, Gheorgachi a trebuit sa vada planul general, dupa care scriitorii bizantini
scriseserd despre ceiernoniile curtii imperiale bizantine i dupd
acelafi plan sa descrie si el ceremoniile curtii domnesti din Iasi.
Astfel, toate ceremoniile din scrierile bizantine de ceremonial
se regasesc in Condica lui Gheorgachi.
Ordinea in care se insird ceremoniile nu corespunde la fel in
toate trei operele, decat in ce priveste cerernoniile bisericesti, cu
I

1 Confirm aceasta i loan Canta, In M. Kog., Cron. Rom., 11I, p. 183


185. Pseudo-Enachi KogMniceanu, ibidem, p. 203-205. Cron. Ghiculeftilor,
Sn Buletinul Corn. ist. a Rorndniei, vol. 2, p. 73-77, pentru a treia domnie,
1748-1749.

www.dacoromanica.ro

489

IZVOARELE

prilejul diferitelor srbdtori. In ce priveste aceast ordine, Gheorgachi se apropie mai mult de opera lui Pseudo-Codinos.
Pentru a documenta si mai bine ch. Gheorgachi a imprumutat
planul operelor bizantine de ceremonial, voiu artIta aceasta printr'un tablou comparativ ; ordinea va fi intotdeauna Gheorgachi
Pseudo-Codinos:
Const. Porphirogenetul

1 'O

Z TrocpacpuATtav ETd
1. Oranduiala Domnii noao >>
a-req4cp pcco-Olcoc (Observanda in coronatione Imperatoris), De
ceriin., I, cap. 38.
Hepi. crrecyrypDpiac paaLX6o.); (De coronatione

Imperatoris), De of fic., cap. 17.

2. Oranduiala boeriilor . "Ocr


craLog npo6o0aoplvou 8op.eaTExoug .

zi 7,:apocpuAgurretv, TOU pocXourcok Opcpty.Loaioug (Obser-

reliquosve officiales creat),


vanda quando Imperator domesticos
De cerim., II, 3.
T&
v cppL xLocArav Tot; FIcy.XaTtou T-71g KcovaTccvTwourcaecoq Ov6p.oc-ra (Nomina officialium palatii Cpolitani), De
of fic.,

2.

3. Orandniala la zioa Atunului Nasterii si

in

zioa Nas-

terii . "Ax-ca. 1-7); iopTc -riLv XpLcr-rouyevw.ov (Acclamationes ill


festo nativitatis Domini), De cerim., I, 2.
flEp Trijg TWV aECTICOTLYAV
LopTELiv [Tgec.);
xs' Toi5 Aezep.6piou 11-fivC;] (Sequuntur feriae
-L-rn

quas in palatio feriari solent ; et primum de festo nativitatis Domini), De of fie., 6.

Gheorgachi in acest capitol descrie masa Domnului (textul, p.


28110-28337). Pseudo-Codinos are cap. 7 intreg, Hcp. Trlig 05 poca0164
TpocrcK7? (De mensa Imperatoris).
4. Pra'moniia ce sh face la Sfete Vasile . "Ocroc Wt." nupoccpu)dcrTeLv 1-1) cc"Iocvvouccplou p.v./6q, Toi5 Ccytou BoccnXe.Eou (Obser-

vanda primo mensis Ianuarii, in S. Basilii), De cerim., I, 24. La


Pseudo-Codinos, lipseste.
5. OrandWala in zioa Agunului si in zioa de Boboteazil .
'Eopri) -r6v 04yrcov (Festum epiphaniae), De cerim., I, 3.
CF..lop-dj -re6v 'Empocveicov De of fic., 8.
6.

Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte , sub care

titlu Gheorgachi trateaz6 pe scurt, ceremoniile bisericesti din


Postul-mare, dela 2 Febr. (Stretenia) i pEin6 la Inviere. "Ocsoc 86,
rccepoccpuVc-c-rew Ty) Eop-ri)

xca npoeXeUcret. Tc Unocrclv-rtig (Cbservanda in

1 Reproduc titlurile din Pinax-ul lui Gheorgachi, omis de Koglilniceanu


In editiile lui; v. mai jos, textul, p. 2628-26315

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

190

festo purificationis S. Mariae Virginis), De cerim., I, 27 si continua in


cap. 28-35 ceremoniile din Post: Floriile, Saptamana-mare.
Tot asa Pseudo-Codinos incepe cu Tops-h silg cr-rauponpoaxuviicrecog
(Festum adorationis crucis), De offic., 9 ; trece la Eop-n) Taiv

Batwv (Festum palmarum), cap. 10 ; termina cu 'AxoAouOicc T7-ig


p.eyc'Ekt]c Mov.dt80q (Of ficium magnae hebdomadae), De off ic., 12
si 13.

7. <Ornduiala la zioa Invierii . "Ax-rce T7) kop-r-TI TO.15 aytou


Racrza (Acclamationes in sancti paschatis festo), De cerim., I, 4.
'0 6pOpoc

rc

1.1.sycikqg Kuptaxrii; ToC3 Ildcaza (florae magnae domi-

nicae paschalis), De offic., 14.


8. Oranduiala candu face Domnul Mitropolit sau Episcop ...
"Oaoc 8ei napacpuX1T-revo int xeipo-rovia Tratpuicpxou KcavaTonrrwounOXewq, De cerim., II, 14.
Rept npoDchaecac RocTpLocpx6v xoci 'Ap-

zizirtaxlyncov (De electione et inauguratione patriarchae aliorumque patriarcharurn et episcoporum), De of fie., 20.
9. Taramoniia ce sa face la solii cei streini ce tree pin Esi.
"Ocra 8ei. TrapoupacivrecrOal, 6Te ti.i?aeL aexecrOcci Tok ockok TC0c6etg

(Observanda, quando Imperator eosdem excipere vult legatos),


De cerirm, I, 88 si mai ales "Ocnc hi. iv 'mac goacug Ilpipoug int
7tpecr6euToti 7MpoccpuXITTecrOcn (De iis, quae oportet per ceteros

dies, quos legatus in Urbe transigit, circa eum observari), De


cerim., I, 90.
Pseudo-Codinos nu trateaza ceremonia primirii solilor.
Intre punctul 2 si 3 din tabloul acesta, Gheorgachi intercaleaza
in planul lui, ceremonia mucarerului i aceea a instalarii lui Grigore
Calimachi, capitole care n'au nimic comun cu ceremoniile bizantine. Intre punctele 7 si 8 Gheorgachi introduce douti ceremonii,

aceea din ziva Sf. Gheorghe i la moastele Sf. Paraschiva, din


lai. Acestea fiind legate de imprejurari locale de vieatd romaneasca, n'au nici ele nimic comun cu operele bizantine. In schimb,
are si Pseudo-Codinos un capitol despre ceremoniile altor sarbatori legate de vieata bizantina, cand imparatul Mcea vizit unora
dintre bisericile Constantinopoleil.
Dup punctul 8 Gheorgachi introduce si ceremonia demiterii
mitropolitului sau a episcopului, care nu exista in operele bizanDe officiis, cap. 15.

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

1 91

tine. In sfarsit, tot ca o urmare a imprejurarilor politice romanesti, este ceremonia primirii in Iasi a hanului tatarasc si a pasei
dela Hotin, pentru care, deci, Gheorgachi n'a gasit model In operele bizantine.
Gheorghachi omite din operele bizantine. Condica lui Gheorgachi, comparata cu intinsa si variata opera a lui Const. Porphirogenetul (are 153 capitole si 2 mari apendicii la cartea intaia), am
vazut Ca ea cuprinde ceremonii asemanatoare numai din 25 capitole ale Porphirogenetului, ramanand cu totul straine modestului
maestru de ceremonii al curtii domnesti din Moldova, restul de
130 capitole.

Chiar fata de opera mai restransa a lui Pseudo-Codinos (are


numai 22 capitole), opera lui Gheorgachi este mai redusa in numarul
ceremoniilor ce descrie ; omite capitolele despre oficialitatile bisericesti 1; despre imbracamintea demnitarilor 2; indatoririle fie-

carui demnitar 3; ceremonii la diferite alte sarbatori 4; indatoririle demnitarilor din armata 5; imbracamintea de doliu a imparatilor 6 si, in sfarsit, ceremonia logodnei imperiale 7.
Influenta operelor bizantine. Fara ca Gheorgachi sd fi tradus
cuvant de cuvant din operele bizantine ale lui Const. Porphirogenetul si Pseudo-Codinos, ramane totusi dovedit ca aceste opere au
fost cunoscute lui Gheorgachi, caruia i-au si folosit pentru siste-

matizarea ideilor intr'un plan si inteo ordine bine determinata.


Fara aceste modele bizantine, Condica lui Gheorgachi ar fi ramas
desigur un simplu formular de ceremonii, Med unitate desavarsita.
Modelele bizantine folosite de autor au ridicat opera lui din randul
cronicelor narative, la rangul unei opere exclusive de ceremonial,

unica in literatura romaneascd.


Cand am analizat cuprinsul Condicei, am aratat ca unele obiceiuri descrise de Gheorgachi se gasesc si in ceremonialul bizantin,
ele fiind descrise i de Const. Porphirogenetul sau de Pseudo-Co-

dinos. Acele obiceiuri intrasera insa in ceremonialul romanese,


1 De officiis, cap. 1.

2 ibidem, cap. 3-4.


3 ibidem, cap. 5.
4 ibidem, cap. 15.
5 ibidem, cap. 16.
6 ibidem, cap. 21.
7 ibidem, cap. 22.

www.dacoromanica.ro

192

IZVOARELE

inainte de a fi fost cunoscute la noi operele bizantine. De pildri,


obiceiul spAl5rii picioarelor in Joia-mare, descris de Gheorgachi,
este un obiceiu crestin, practicat la Bizantini, descris de PseudoCodinos (De o f f iciis, cap. 12) si transmis nota prin inter mediul
clugarilor atoniti. La noi, cum am vdzut, se gdseste amintit Inca
de prin anul 1588, deci cu peste o sutd ani inainte de a fi pAtruns
la noi opera lui Pseudo-Codinos (1691). In asemenea cazuri, deci,
Gheorgachi lua cunostintA de existenta obiceiului, nu din opera
bizantind, ci din practica traditional a obiceiurilor la noi. Din
opera bizantind a luat numai incadrarea obiceiului in ciclul de
ceremonii referitoare la SiiptArnAna-mare.
Procedee stilistice Ca la Pseudo-Codinos. Dar in afard de gruParea
ideilor intr'un plan metodic si bine definit, Gheorgachi a mai impru-

mutat din literatura bizantind de ceremonial si anume din opera


lui Pseudo-Codinos, Hepi, Tejv Osocomicov, urrndtorul procedeu stilistic.

Gheorgachi de multe ori (de 21 ori) se opreste din descrierea


unei ceremonii actuale, pentru ca sd-si intoarc5. privirea asupra
unui obiceiu mai vechiu, asupra unei ceremonii care se desfdsura
in alt chip, mai inainte vreme.
Expresiile lui in asemenea cazuri sunt : Obiceiul vechiu au
fostu . .. , au fostu vechiu obiceiu.. . , obiceiul cel mai vechiu
au fostu.. . , iard in vechile vremi .. . , avut-au Domnii vechi
si acestu obicefu . .. , etc. Aceste mici digresiuni, in care sunt
descrise si obiceiuri mai vechi, autorul le face in dou6 inoduri :
uneori le intercaleaza in mijlocul capitolului, alte ori la sfrsitul lui.
In mijlocul capitolului : &and veneau Domnii dela Tarigrad,
investiti cu domnia, descdlicau in vechime la Fntana Papii, nu la
Galata, unde descalicau pe vremea lui Gheorgachi (textul, p. 2656_13) ;

in vechime domnii inchiriau cilrute la Tarigrad, pentru aducerea


agarlicului, iar ei veneau calare pand la Dunre (textul, p. 26716_12) ;

inainte vreme nu exista hatmanul, ci portarul de Suceava (textul,


P. 26728-30) ; inainte vreme da Domnul masa' la Crdciun (textul,
P. 28110-18).

La sfArsitul capitolului : in ajunul Crdciunului si la Boboteazd


faceau Domnii masd Rir caftane si dvoreal5. (deci mai intirad),
numai cu dintriri bisericesti, de metherhanea si de tigani (textul,
P. 27924-32 i 2903-7) ; mese domnesti pentru egumenii milndstirilor din
tar nu se mai fac dela Const. Mavrocordat incoa (textul, p. 28423_25) ;
in vechime, episcopul, dup hirotonire, mergea clilare de binecuvnta

www.dacoromanica.ro

193

IZVOARELE

poporul, iar acum (pe vremea lui Gheorgachi) mergea in lefticd


(textul, p. 3049_15.). Obiceiul de a merge mitropolitul sau episcopul
calare, era practicat la Bizantini si este amintit de Pseudo-Codinos 1.

Se mai poate inmulti numarul exemplelor pentru ambele procedee stilistice.

Natura, fondul acestor obicee vechi iesite din uz, apart,inea


investigatillor lui Gheorgachi, care muncise ca s le descopere.
Insa imbracarea lor intr'o anumita forma stilistic, incadrarea lor,
cnd la mijlocul capitolelor, cdnd la sfArsitul lor ; efectul literar
pe care-I urmarea, opundnd formei descriptive, stilului rece si
precis, aceste scurte naratiuni evocatoare ale unui trecut mai
indepartat, aceste procedee de stil erau imitate dupd PseudoCodinos.

Intr'adevdr, gasim, si in opera acestuia scurte popasuri pentru


a evoca un obiceiu mai vechiu disparut. Aceste intercalari narative le racea tot la mijlocul textului, sau la sfArsitul capitolului.
La mijlocul textului : Pseudo-Codinos, pornind dela descrierea
obiceiului de a Se inoi de Pasti harnasamentul cailor imperiali,
povesteste o intamplare veche a imparatului Theofil: acesta, pe
&and calarea pe calul sdu frumos impodobit, fu oprit de o femee,
care pretindea ca este al ei calul calarit de impdrat. Facndu-se

o anchet, imparatul afla c intr'adevdr eparhul rapise femeii


calul, pe care apoi 1-a oferit in dar imparatului. Acesta descalecd
imediat i restitui femeii calul, ludnd nadsuri, insa, i pentru schimbarea obiceiului plimbarii cailor imparatesti 2 Expresia lui Gheorgachi (i era obiceiu vechiu este imitatd dupa expresia lui PseudoCodinos :

vb.) ov nAcct cruvilOeta,

cu care incepe cronicarul

bizantin uneori aceste pasaje narative 3. Expresia lui PseudoCodinos .11v ai np-repov vivcruvilOeux (p. 97) sau Hv
avv-hOetoc

v oi5v Tc&Acci.

(era mai inainte obiceiul) este si ea imitata de Gheor-

1 De officiis, cap. 20, p. 104.


2 De officiis, cap. 5, p. 30-31; s se vadd cap. 14, p. 75-76, povestirea
obiceiului, de cnd Venetienii nu mai sdrutau imparatilor la Pasti piciorul,
maim i obrazul drept.
a Ibidem, cap. 14, p. 76-77, despre incetarea obiceiului vechiu de a se da
lmNiratului, la Pasti, 100 libre aur din tezaurul bisericii (1 libea =333 grame,

deci peste 30. kg aur).


4 Ibidem, cap. 17, p. 97, despre simplificarea Smpodobirii calului imperial, fat de ce era altAdatA.
13

www.dacoromanica.ro

194

IZVOAREL

gachi. Digresiuni narative puse la sfarsitul capitolului intrebuinteaza mai rar scriitorul bizantin 1
In ce priveste, deci, izvoarele folosite de Gheorgachi, am aratat
ca el datoreaza o buna parte operelor bizantine de ceremonial ;
mai putin a folosit opera 'ExOecrt4 Tijg pccatIei.ou TOcEe64 a lui
Const.

Porphirogenetul, mai mult opera INA

v.7.w

Opyt.xf.cov

a lui Pseudo-Codinos. Din tehnica acestor opere 0-a faurit autorul


arhitectura operei lui si a imitat unele procedee stilistice.

Operele bizantine i-au desvoltat apoi spiritul de observatie,


interesul pentru amanunt, spiritul de ordine i precizia in infatisarea diferitelor ceremonii.
Multe obiceiuri ar fi trecut neobservate lui Gheorgachi, prea
obisnuit cu ele, dar au fost operele bizantine, care i-au atras atentia
si i-au desteptat interesul pentru cele mai mici amanunte. Fara
cunoasterea acestor opere, Gheorgachi n'ar fi putut realiza o
opera de sine statatoare i unitara de ceremonial.
Traditia i experienta. In ce priveste sursa diferitelor informatii din descrierile lui, Gheorgachi nu lasa s intrevedem decat:
traditia, pentru obiceiurile mai vechi i disparute
experienta
personala, pentru cele contemporane.
Traditia joaca un rol foarte insemnat in practica ceremoniilor,
ca si in practica oricarei actiuni umane, care se repeta la anumite
intervale de timp. Am vazut, cand am analizat opera lui Gheorgachi, ca mai multe obiceiuri i ceremonii domnesti nu ne duceau,
in ce priveste origina lor, spre himea bizantino-otomand, ci spre
obiceiuri traditionale romanesti, transmise din generatie in generetie 2.

In ce priveste experienta, am vazut de asemenea ca Gheorgachi descriea ceremonii la care el insusi asistase, in calitate de
slujitor al curtii domnesti. Luase parte la ceremoniile instalarii
in domnie a lui Grigore Calimachi, instalare fixata cu precizie, ca de
un martor ocular: da anul 1761, luna lui Iunie, in 7 zile, gioi , cand
tatal r cu mainile sale luand de Juana pe fiul sau i dandu-i Orinteasca blagoslovenie, 1-au asezat in Domnescul i parintescul
sau scaun .

De officiis, cap. 6, p. 53-55; cap. 7, p. 63-64.


2 V. mai sus, p. 152-178.

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

195

Cu privire la ceremonia receptiei lui Hamza-Pasa, in Iu lie


1762, el insusi spune: cum s'au si intamplatii de anal va-zutil,
s'au scristi aice mai giosti . Cum confirmarea domniei lui Grigore
Calimachi s'a facut in Iunie 1762, Gheorgachi asistase deci si la
ceremonia mucarerului. Nu mai amintesc de ceremoniile bisericesti, care se repetau anual.
Izvoadele logofetiei. Gheorgachi aminteste ea' unele alaiuri se
fdceau pe rnduiala izvodului 1, obiceiu care s'a pgstrat pan'a
tarziu, pela inceputul secolului al XI X-lea. Cunoastem multe
asemenea liste de alaiuri la diferite ceremonii 2. Negresit, pentru
precizarea alaiurilor in Condicd, Gheorgachi a folosit si acele
izvoade, care erau chiar in cancelaria logofetiei, deci in departamentul lui, el fiind al 2-lea logofilt.
Munca lui Gheorgachi in alctuirea Condicei a fost mare, tocmai pentruc6 ii lipseau modele inlauntru literaturei nationale.
Bazat ca tehnic6 i metodd pe operele bizantine, a trebuit sh" reirn-

prospAteze traditia, sd observe bine desfdsurarea festivitAilor la


care asista, s'a consulte scriptele logofetiei pentru precizarea arnanuntelor, pentru ca apoi, din toate acestea, s'a alcatuiasca un cod
unitar al diferitelor obligalluni protocolare.

1 V. mai jos, textul, p. 27024, 28624.


1 V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din ist. Romdnilor dela 1774
1786, extras din Anal. Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893), p. 283-290, 300

305, 312-313, 378-379, etc.


13*

www.dacoromanica.ro

LIMBA
Limba Condicei lui Gheorgachi nu se deosibeste de aceea a
celorlalte opere contemporane moldovenesti, cum de pildd cronica

lui Ioan Canta, sau aceea atribuit lui Ienache Kogrilniceanu.


Cercetarea de fatd nu se va referi atAt la constatarea particularitAtilor fonetice, morfologice sau sintactice ale limbii, pentrucd
din aceste puncte de vedere limba romAneasc5 dela sfArsitul seco-

lului al XVIII-lea nu prezintd diferentieri prea Insemnate fatA


de limba actuald ; mai atent voi privi lexicul Condicei.

Fonetica. Unele particularitati fonetice din limba Condicei


apartin i astrizi graiului moldovenesc:
a) rostirea diftongului ea ca a, in cuvinte ca: privascd 28938
(priveascd), privaM 29738 (29833 priveald), va 3064 (vrea >vra>
va), sosascri 27022 (soseascA), etc. ;

b) intunecarea lui i median, dupd consoanele fricative s, s, z


si &gad oclusiva t: tine 28013 3023 (One), zile 30618 (zile), zis
3108 (zis), singur 2708, 30633 (singur), sdrag 27018 (sirag), etc. ;
c) intunecarea lui a final dupd consoana fricativri $: asi 305.,
3075, 30933 (asa) ;

d) pronuntarea lui j provenit din latineste prin f(=.gi):


gos 27218, 30928 (jos), goi 27123, 2921 (joi), repegune 29620, etc.;
e) reflexivul se se pronunt intotdeauna ad: sd sd. facd 29212

(sA se feed), etc.

Pe de altri parte, Condica pAstreazd urmdtoarele particularitati fonetice, caracteristice limbii vechi romAnesti din secolul
al XVI-lea sau al XVII-lea 1:
a) sunetul e netrecut la i in prepozitiile: den 28024, pen (prin)
petrecAndu-i pen meidanul cel mare 29834, au fostu pen pu1 Pentru limba secolului al XVI-lea vezi 0. Densusianu, Histoire de la
langue roumaine, t. II. Le seizime sicle, Paris 1938. Al. Rosetti, Limba
romdnii in secolul al XVI-lea, Buc. 1932 (cu pretioase informatiuni bibliogra.

www.dacoromanica.ro

MORFOLOWA

197

tinta 31125 (Al. Rosetti, Recherches, p. 59-65 vede in aceasta


nu un fapt fonetic, ci unul ortografic) ;
b) sunetul e, caracteristic pluralului feminin i neutru, se intuneed (un fel de a): gatescu radvane, carata li cara pentru agarlac
2648_9 (carete, care).

c) disimilatii: ee> ei in cuvinte ca ginerile 27188 (ginerele) ;

ee> ie: fratile 3109, 311,0 (fratele), piste 2822, 28322, 29912,
3042 (peste) ;

d) a neasimilat in e, i in cuvintele: fameile 2964_9 (femeile) si


radica 282,5_29 ( <eradicare), intocmai ca in textele din secolul al
XVI-lea (Al. Rosetti, L. R., 38-39, D. Puschila, Molit., 16) ;

e) asimilatia E i>i i in cuvintele: intimpinat 27024-3087


(tympanare) si in derivatul substantival, intimpinarea 30922
(intampinarea), intocmai ca in limba moldoveneasca din secolul al
XVII-lea (D. Puschila, Molit., 17).

Morfologia. Din acest punct de vedere, limba Condicei prezinta si mai putine particularitati, ea apropiindu-se mai mult de
limba actual. Voiu releva ce este mai caracteristic din aceste
particularitati morfologice i anume ceea ce apropie limba Condicei de limba mai veche romneasca.
Substantivele urmatoare, de origina latind, au un plural arhaic:
lupta ( <lucta), pl. luptaturi si oarecari luptaturi de pehliveni
au fostu 31128. Este un plural pe care dictionarele noastre nu-I
inregistreaza (Tiktin da numai lupte), dar care este o forma verbald cu sufixul ura, derivat din participiu, obisnuit in limba
romana luptat > luptatur, impuscat >impuscaturd etc. (G.
Pascu, Sufixele, 58) ;

!nand ( <manus), pl. art. manule cu manule sale land de


mand pe 27130, 3024. Acest plural in u dovedeste existenta singularului man, manu, cum de altfel se mai pastreaza i astazi
dialectal (I. A. Candrea i Ov. Densusianu, Dictionarul etim.,
169) 1.

fice, panA la zi); acelasi, Leurcs rouniaines de la fin du XVI-e et du debut du


XVII-e sicle tirees des archives de Bistritza (Transylvanie), Bucuresti 1926.
acelasi, Recherches sur la phonetique du Roumain au XVI-e sicle, Paris;
1926. Pentru limba secolului al XVII-lea: D. Puschild, Molitvenicul lui
Dosoftei, In An. Acad. Rom., lit., S. II, t. 36 (1914).
1 Sever Pop si Emil Petrovici, Mdrui cu pluralul, In Dacoromania, VII,

(1931-1933), p. 95-102.

www.dacoromanica.ro

LIMBA, SINTAXA

'198

Adverbe care se ggsesc i astdzi in graiul moldovenesc : acolea 27028, acmu 30619, din-ceputul 30515 (foneticg sintacticg : din
Inceputul), ceva 27639,oarere 31022, 3118 ca adverb de timp in expresiunea s zgbovindu (sau gzandu) oarere la voroavd (catva timp).
Sintaxa. Declinarea atributului genetival neraportat la

genul i numrul substantivului pe care-I lginurete, in exemple ca


acestea : alti boerinai a milli (ai curtii) 27423_24, scaonul pgrintescu
a domnii (al domniei) 27124, zapcii, intgi a curtii, a hatmanului,

apoi a aggi (ai curtii, ai hatmanului, ai aggi) 2869, meidanul cel


mare a curtii (al curtii) 29834.
Unele prepozitii au alte sensuri cleat astazi, in leggtura ce
stabilesc intre verbe i substantive :
ceitrei (=--

spre) sd meargg Card strana sa 27622 ; dar i pentru

o actiune care nu presupune mirare : face shimg de smerenie


Card toti * 27623.
de catrei (=-- de langg, din-spre) std lng5. icoana . .. de ctr
vel vister 27621.

despre (= la, pentru) face un nobet i despre Doamna i la


beizadeale 28524_2, ; folosit in flexiunea substantivelor, pentru a ardta

genetivul sau dativul : merge la bisearica despre Doamna * 29126


sau despre Poart , a Domnului ; (traducerea genetivului slay,
rocnomm i rocuoacAu),

dreptu (=aproape de, in dreptul

se construete intotdeauna cu nominativul, in loc de genetiv: cndu agunge dreptu


dnsul * 27733_34, merge . . . dreptu scaonul s5u> 3013_4, dreptu
scaonile lor 3013_4, sosete paa dreptu Domnu 307,9, au
. . . .

fostu Paa dreptu boiari * 3106 1.

Dintre conjunctiuni, de are dubl intrebuintare ; introduce o


actiune sub ordinat si anume o conditionala (dacg), dar are i
rolul unei conjunctiuni copulative.
Conditionald : i de are Domnul frati 2753,, i de laste
praznic impgratesc 27613_20, dar de nu sg intAmpl vel visterul
la bisearicd * 27626_27, etc.
Copulativg : dupg Domnu merge Doamna de s'a inching 27629_30

merge Domnul de ia anaforg * 27638 (merge i se inching, merge

i ia anaford), etc. (Al. Rosetti, L. R., 121-122, 125-126).


Exceptii: acolea, In dreptul Frumoasii * 310n,
curtli 3121?-18.

www.dacoromanica.ro

au fostu in dreptul

ELEMENTE LATINE

199

LE XICUL

Daca din punct de vedere fonetic, morfologic i sintactic, limba

in care a scris Gheorgachi nu are o prea mare Insemnatate, formele gramaticale particulare nefiind nici prea numeroase, nici
mult deosebitoare de formele actuale, in schimb, din punct de
vedere lexical, Condica lui Gheorgachi are o infatipre cu totul
ciudata, deosebit de limba de astazi, prin intrebuintarea i incruciarea cuvintelor de origina gr eceasca, turceasca i slavoneasca.
De aceea, o cercetare a cuvintelor din punct de vedere al originei
lor 0 al sensului lor 1 in aceasta opera, se impune, pentru doua
motive: intai, nu putem intelege opera Fara precizarea exacta a
sensului cuvintelor. Sunt diferiti termeni tehnici de ceremonial,
de obiecte biserice0i, sau din imbracamintea luxoasa i bogata a
Domnului 0 a boierilor, care n'au ramas in limba, au disparut
odata cu aceste obiceiuri protocolare. Toi acqti termeni vor fi
explicati in capitolul de fata. Apoi, origina cuvintelor ne arata,
pe langa structura materiala a cuvantului i ceva din vieata lui ;
ne indreapta spre cutare sau cutare popor, dela care am imprumutat noi, odata cu notiunea, i obiceiurile noastre mai vechi
de ceremonial. Aceste obiceiuri au alcdtuit specificul i pitorescul
curtilor noastre domne0i in trecut, descrise uneori cu atata mirare
i interes de calatorii straini, care le vedeau atunci pentru prima data.

Ordinea In care se va studia limba Condicei din punctul de


vedere al lexicului va fi urmatoarea: elemente latine, slavone,
grece0i, turceti, ungure0i, ruse0i, polone 2

elementele obscure.

ELEMENTE LATINE

Astazi nimeni nu se mai indoe0e de insemnatatea dominatoare a fondului latin din limba romana. De0 Condica lui Gheorgachi este o opera de ceremonial 0 ca atare prezinta actiuni fi
1 Dau aci titlurile dictionarelor limbii romne consultate: H. Tiktin,
Rumdnisch-deutsches W rterbuch, in 3 tomuri, Buc. 1903-1924, 1834 -I- XI
pag. Academia Romn, Dictionarul limb ii romdne, lit. A-Crdsca, F-Lacustru,
Buc. 1913-1938. I. A. Candrea, Diclionarul limbii romdne din trecut i de
astdzi (Dictionarul enciclopedic ilustrat Cartea Romneasa ,), Buc. 1931.
2 Pentru toate aceste influente strAine, sa se vacM expunerile generale
scrise de 0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, t. I, Buc. 1929, p.

237-287, 357-388 ; t. II, Paris 1938, p. 420-569. Voiu addoga si bibliografie specialk la fiecare capitol in parte.

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LEXICUL

200

obiecte de importatie strdind turco-bizanting, totusi elementul


latin trdieste ai-ai impune vigoarea lui in limba scriitorului, in
mijlocul atator grecisme, turcisme si slavonisme. Dacd mi se ingddue

o comparatie, aceste elemente latine stint ca pietrele rare, dar


mari din fundul apelor limpezi de munte, care rdmn vesnic pe
fundul apei, fiind in stare sd schimbe i cursul ei, cdtd vreme
elementele straine stint ca pietrisul i nisipul mult, dar mdrunt
pe care-1 duce apa din loc in loc, pand la disparitie.
Studiul elementelor latine din Candied prezintd interes pentru
sensul lor de atunci, in comparatie cu sensul ce-1 au azi. Apoi ne

mai intereseazd din punctul de vedere al circulatiei lor in limbd,


unele dintre ele fiind azi mai putin intrebuintate ca atunci: st r a e

(haine), cart e, carti (scrisoare), orat, ie (cuvntare) etc.


Elementele latine din limba minting sunt bine studiate, in
evolutia istoricd a sensurilor lor 1.
aduna

(a se 2721.... merge solul... de sd adund cu

Mara .

30615_17 ; <adano, are. Sensul este a se


intalni cu cineva, a se duce la cineva mai mare in
audientd. Cu acelasi sens la Miron Costin i Ispirescu
(apud Tiktin).
2644 (slujitor care mergea cdlare) ; <caballaris, em,
cu sufixul nom. agent. a.. Cnd erau sub comanda
directd a hatmanului, se numeau htmdnesti .
de taind s 26836 (biuroul uricarilor si al diecilor) ;
<greco-lat. camara-x044(z. RdspAndit in limbile

Domnul ;

cdmard

slavice runup, E. Bern eker, Slay. etym.W &rt. 555-556 ;

camarq

artile
edutare

Weig., Jb. des Instituts fr ruin. Sp., XV, 108-109.


26823 derivat din camard, prin suf. nom. agent. an
in ung. kamards = ciimgras.
carte 2645 (scrisorile de intairire in domnie, din partea
sultanului) ; <charta (gr. O xp-r714).
297c0 socotiia, de fdcea cdutare la toat slujitorimea*

(inspectie, vizitare); <cautare <cautum part. lui


caveo-ere. I. A. Candrea, Romania, XXXI, 305.
1 Am consultat, in afar de dictionarele citate, urmatoarele: Dr. Sextil
Purariu, Etymologisches TV orterbuch der rumdnischen Sprache. I. Lateinisches
Element, Heidelberg 1905, in 8, XV + 235 pag. I. A. Candrea, i Ov. Densusianu, Dictionarul etimologic al limbii romine. Elementele latine, Buc. 1907,
in 8, 224 pag. (ultimul cuvnt: a putea).

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE LATINE

credincer

201

26921-22 (slujbas care inmana Domnului cupa in biserica, inlocuit uneori cu cupariul sau paharnicul) ; deli-

vat din credintd. Azi, pentru notiunea aceasta, se


intrebuinteaza ungur. chezas .
credin(

1) lua credinta paharnicul, sau cuparul din bauturi


2775.7, 27914; stolnicul lua din mancare 28130; clucerul
din mezeluri 2824; 2) incredere 30517 ; 3) confirmarea
Domnului intr'un act scris 30521 si a boierilor 30529 ;

cupd

cupeirie

<credentia.
27722_27 (potir din care primea Domnul impartasania); <cuppa (ngr. xokm). Cuvntul este mult raspandit in limbile slavice (dupa Th. Capidan, Bulgarii au
luat cuvntul dela noi, v. Dacorom., III, 208), in ung.
kupa si in limba turca : kova, koga, kupa (v. Gustav
Meyer, T iirkische Studien, I, Wien 1.893, p. 50).
2771 (apartament din palatul domnesc) ; derivat din
cup.

cupariul
f eklie

fieor
f ustaf

galbein

2692 (slujitor care purta grija cupei, mai mic decal,


paharnicul) ; derivat din cup.
27817, 28017 etc. (lumanare de ceara ; se imparteau
gratis in biserica domneasca) ; <factila, am. Rdspandit
in limba slay. 4smcmira, Mik. 1085.
28313 (sluga, slujitor in palatul domnesc) ; <*fetiolus,

diminutiv din fetus.


27515 (soldat din garda personala a Domnului, cu
imbracaminte impodobita) ; derivat din fuste (baton,
lance, baionnette) ; < fustis, em. = bat.
27831,32 (moneda de aur); < galbinus. Bulgarii au

imprumutat termenul galbin dela Romani, v. Th.


Capidan, Dacorom., III, 231.
impreuna

(a se) 28625 (a se intalni cu Domnul in audienta) ;


< in + lat. per unam.

Enchietu

campul inchietil cu iarba 29825_26 (acoperit cu iarba) ;

incoronare

< inclavare. S. Puscariu, Dacorom., 1V2, 707-710


nu cunoaste si sensul acesta, dar deriva din inclavare
<clavus, cuiu, nu clavis ; deci in legatura cu sensul de
cuiu, nu cheie.
266 13 ; <corono-are, cu prefixul in.

www.dacoromanica.ro

202

LIMBA, LE XICUL

lature

boeri gudecatori* 30434_35 ; derivat din a judeca <judico-are.


30685 (margine) ; derivat din pl. laturi < latora

rndrunt

foc mgrunt 28220_21 (tragere cu puca, foc de pupa') ;

oarece

<minutus (*m'anut > mAnunt > disimil. milrunt).


stau putin oarece in pi(oare 2760 <*volet (clas.
vult) + quid.

orafie

27231, etc. (cuvntare, cu prilejul diferitelor ceremonii) ;

purcede

<oratie, onem (uraciune). Comp. cu pol. oracya.


30026-30837 ; purcegand 30927-31012 (a porni spre, a

judecdtor

(=---- clas. latera).

purceadire
purces
rade

repefune

semn

strae
tdia

tituluf

ufdr

pleca) ; <proado, re. Formele purceg, purcegand se


explicg prin analogie cu aleg-alegAnd, dreg-dregAnd.
3117 derivat din verbul a purcede.
31212 (ca substantiv, in sensul de plecare: purcesul) ;
<procssus.
se rade de pe izvod 29783 (a fi ters de pe lista ;
expresia ne arat mijlocul de a terge din lista', prin
radere) ; <rado, re.
29620 (repeziciune ;

pronuntia aceasta este caracte-

risticd graiului moldovenesc) ; derivat din repede


<rapidus + suf. ione (iune). G. Pascu, Sufixele, 46-47.
semnile Domnieb> 27223-27434 etc. (totalitatea armelor
sau a obiectelor care -constituiau simbolul puterii
domneti sau boeresti, insemne) ; <signum.
2653 (haine) ; <*sternium, dela sterno, stratum.
27932 (( s'au taiat acest obiceiu .. . . s'a desfiintat) ;

<lat. vulg. talio, are.


26727 (titlul) ; <titulus. Sufixul iq este considerat
de Tiktin ca influentat de pronuntia ung., pe cnd
G. Pascu (Sufixele, 360) il consider de orig. slav.
Cred c'd nu este un sufix, ci un dublet lingvistic :
titlu, titulus, cfr. N. Dr6ganu, Dacorom., VI, 260.
26828 (pronuntie moldoveneasca, pentru i_ier ; slujitor

in palatul domnesc, deschidea liile, portile) ; derivat


din ue, '10' <ustium, ostium, ustia.
vndtor

steag de vang.tor * 29723 (mai inainte slujitori, insr-

cinati cu vntoarea ; mai tArziu, soldati in garda


palatului domnesc) ; <venator.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE SLAVE

visternic

203

2672,2, etc. <vestiarius + suf. nic. Am vgzut in studiul ceremoniilor (v. mai sus, p. 104) ca vistiernicul
n'avea numai atributiuni in legatura cu finantele
Orli, dar el imbraca in caftane pe diferiti demnitari

si de aceea cred ca trebue pus in legatura i cu lat.


vestis
zicaturei

= haing.

28521 (un fragment dintr'o opera muzical, cantec ;


astazi se intrebuinteaza: zi-mi un cantec ) ; <dico,
6re + suf. ura si el de orig. latina. Pascu, Sufixele, 3.
ELEMENTE SLAVE

Ne-am astepta ca numarul mare de grecisme si turcisme,


caracteristice operelor din epoca Fanariotilor, sa innece cuvintele
mai vechi din limba, de origine slava. ExaminAnd insa de aproape
limba Condicei si din acest punct de vedere, observarn Ca elementele de origina slava sunt numeroase, ele au intrat mai adanc in
limba romana i unele dilinuesc pand astazi.
Cele mai multe cuvinte de origina slava sunt in legatura cu
vieata noastra bisericeasca. Se stie ca, Inca din secolul al XW-lea,
noi am imprumutat dela Bulgari forma exterioara a serviciului
divin i organizarea bisericei noastre s'a desvoltat sub influenta
bisericei bulgare, in acelasi secol. Dar se stie Ca aproape tot din
vremea organizarii noastre bisericesti dateazd legaturile noas tre
cu Grecii, fie prin calugarii slavi, ucenici ai bisericei grecesti din
Muntele Athos (Sf. Nicodim), fie prin calugarii greci ajunsi conducatori ai bisericei romane (Iacint Critopol). De aceea este greu
de multe oH a deosebi, daca un cuvant a intrat in limba romari
din limba slava (medio-bulgard) sau din limba greceasca. Cert este
ea vorbele in legatura cu vieata bisericeasca sunt multe de origina

slava, precum: blagosloveste, blid, cadeste, Carj

diac, dvera, molitf , mostii, nastav, nebedernit, oltariu, osfestanie, otpust, peveti, pomazanie, povelire, praznic, praznuire, etc., etc.
Cu toate formele nou de functiuni aduse de Fanarioti i Turci
din vieata greco-turca a Tarigradului, totusi vechile forme imprumutate din organizatia politica a Slavilor (Medio-bulgari) dainuiau
si in secolul al XVI I I-lea. Astfel, alt grupd o formeaza cuvintele

denumiri de functiuni, sau acte oficiale

de stat: camina r,

www.dacoromanica.ro

204

LIMBA, LEXICUL

clucer, izvod, jalba, jicnicer, jupaneasa, medelnicer, p aharnic, pecete, postelnic, postelnicie,
Bulger, steag, etc.

Mai intalnim diferiti termeni din vieata de toate zilele, ca:

breasla, griji (a se), haina, norod, poclon, p ohf ala,

a popri, prijma, prost, randuial, sme-

renie, tocmala, trudit, etc., etc.

Filologia slava a ajuns la o mare inflorire, incat cercetarile


lexicografice in acest domeniu sunt incununate de succes 1. Chiar
pentru domeniul imprumuturilor slave in limba romana nu lipsesc
studiile cele mai temeinice 2.
blagoslovefte (a blagoslovi) 26621 < snarocnoistmir = benedicere.
Mik. 27 ; Sl. E. 14.
pentru bacsis 27624 ; pentru mancare 28122,34 <smoiko =
blid

lanx, vasum. Mik. 32 ; Sl. E. 15.


breaslet

2697, 20 (corporatiune) ; <6pilTliCTKO = fraternitas. Mik.

44. D. Scheludko, Balk.-Ar., I, p. 160 <ucr. bratstwo,


pol. bractwo.
cddefte, cdclit (a cadi) 288
23128-27 <KaAtiTH = suffitum facere.
Mik. 278; SI. E. 24.
cdminar

26816 (slujitor care strangea dijma de ceara pentru

cdrjei

domnie) ; <KME1411 =-- lapis. Mik. 281 ; 51. E. 24.


pl. carjale 26532 <Kpl*Kk = crux. Mik. 311 ;
KIIII)KaAk= carjd episcope-asca.

1 Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Vindobonae 1862


(prescurtat : Mik.). Acelasi, Etymologisches Wrterbuch der slavischen Sprachen,

Wien 1886. Dr. Erich Berneker, Slavisches etymologisches Wrterbuch, I,


Band (A-L), Heidelberg 1913, 760 pag (ed. II-a 1924) si Lieferung 11 (M-Mors),

Heidelberg (1914), 80 pag. N. Gerov, Ranik na balgarski jazik, Plovdiv 1895


1904 (4 vol.).
2 Fr. Miklosich, Die slavischen Elemente i,n Rumunischen, Wien 1861, in
folio, 70 pag., extras din Denkschrif ten der Kaiserlichen Ak. der W issenschaf ten
Philosophisch-historischen Classe am 18 Juli und 17 October 1860 (prescurtat

Sl. E.). Acelasi: Die christliche Terminologie der slavischen Sprachen. Eine
sprachgeschichtliche Untersuchung, Wien 1876, in folio, 58 pag., extras din
rnemoriile aceleeasi Academii, vol. 24. Hubert Dumke, Die Terminologie des
Ackerbaus im Dakorurniinischen, in Jahresbericht des Instituts fr rum. Sprache

zu Leipzig, XI XX X (1913), p. 65-131 (prescurtat: H. Dumke). Peter


Skok, Slave et roumain, in Revue des etudes slaves, III (1923), p. 59-77.
Th. Capidan, Raporturile lingvistice slavo-romdne, in Dacoromania, III (1922),

p. 129-233.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE SLAVE

cite(

205

pl. citetii 26586 (persoan5 din cler, care se hirotonisea ca cetitor in biseric6) ; <qu'rwrii =-1egere.
Mik. 11.18.

clucer

difacon
diac

26815 (slujbas cu diferite ocupatii, dar mai ales cu conservarea proviziilor curtii domnesti) ; <imam% = claviger, cel care pdstreaz cheile . Mik. 291.
al curt,ii 2878, etc. <AlitaK011% = diaconus. Mik. 162.
26835_37 (cnt6ret, in biseric6 ; la Gheorgachi are Bens de
invtat, scriitor in cancelarie domneasc6) ; <AHMK% =

diaconus. Mik. 162 ; Sl. E. 21.


dvera

26670 (usa impdrdteascti, cea mare, a altarului, in


biserica) ; <Amok = ianua. Mik. 157.

gdlceavd

pl.

galcevi * 2967

<rA-KK

l'ArkK% = tumullus,

sonitus. Mik. 130. Tiktin, II deriv5 din ung. gercsva = Streit, v. ins rectificarea lui P. Skok, Revue
griji

des etudes slaves, III, 72.


sd grijdste 2653 (a se pregAti) ; <romaca = cura.
Mik ; 147 ; 51. El. 20.

iconom

intr5 iconomul, (adec5) cel ce iaste arhimandrit , 27833

(cel care ingrijea de averea unei miln6stiri, a unei


mosii ; la Gheorgachi, cel care conducea in p alatul
domnese pe cdlugririi strdini, cu prilejul ceremoniei
aducerii icoanelor, la Crciun). Cuvantul este vechiu
in limb, v. Coresi, Carte cu inveirdturd, 1581 (apud
Ov. Densusianu, Limba romind in secolul al XV l-lea.
Lexicul, curs universitar editat de Alex. Vasiliu,

anul 1932-33, p. 176-177), muck, cred c a intrat


irnpotrivd

in limb din slay. HKOHOM% <gr. oixov6v.og. Mik. 254.


de nu laste vreamea impotriv6 29627-28; (Gheorgachi

pentru a ariita
verso unei foi, in opozitie cu prijind = recto foaiei:
30285) ; in far, vis--vis 27416; <ripoTusx = versus,
obviam secundum. Mik. 709 ; Sl. E. 40.
30825 (slujitor, fie in serviciul bisericii, dar mai ales
in administratia trail ; prefect) ; <11C11011kIIHIM =
magistratus. Mik. 266. H. Briiske, Weig. Jb. des

mai intrebuinteazd acest cuvnt

ispravnic

Instituts /dr rum. Sp., XXVIXXIX, p.


deriva din ruseste.

www.dacoromanica.ro

28, il

LIMBA, LEXICUL

206

izvod

26523, 27013, etc. (ordin, document cu pecete ; in limba

veche, izvod iverbu1a izvo di mai insemna si a


alchtui dintru inceput) ; <1-131I0A% = origo, archetypon.
Mik. 241 ; SI. E. 23.
jicnicer

26127 (slujitor care ingrijea de magaziile cu grane si


chmhrile palatului domnesc) ; <HCHTkIM = frumenti,
MliTklitill,i1 = horreum. Mik. 199. Inrudit cu jitar

jupeineasd

lefeisc

mantie

<xtuTairK = Feldhater, H. Dumke, 22.


qupneasile 28327, etc. (interesanth transformare
semantich: sotia boerului) ; origina cuvantului in
limba romand a fost mult discutath, unii filologi considerandu-I ca slavonism <atanatrk, Mik. 201, si
A. Rosetti, Bulletin linguistique, V, 221-222, anume
un sarbo-croat. G. Giuglea, Dacorom. III, 606-610,
de alth phrere.
30532.24 (adj., pentru polonez) ; derivat din Leah,
pl. Lesi <ucr. ljach. H. Braske, 30.
27522 (haina sfanth a mitropolitului) ; <Mairwritta =
mantellum ; in slay. din gr. ilocv-7Eov, I.Locv-ripa = grand
fichu, mantille. Mik. 362. In primele veacuri ale crestinismului i.tomrhAoc era postavul cu care episcopul Ii
usca mainile, nand se sphla in timpul unei ceremonii ;
ii bhga pe mneci, ca sh-si protejeze hainele sfinte.
Clugnet, Dict. grec-francais des noms liturgiques, 93-94.

medelnicer

26F26 (slujitorul care ingrijea de cele trebuincioase


pentru sphlarea Domnitorului ; ii turna sh se spele,
inainte i duph mash); derivat din itrkmonno = fabri
aerarii officina (lighean). Mik. 390 ; Sl. E. 31.

lova

29926, 30036 (moaste) <MOWTH = reliquiae. Mik. 382. ;

SI. E. 30.
nastav

27126 dindumnezhescu (impuls, indemn) ; <HACTArlt

derivat din verbul naCTARBT11 = a indrepta intr'o


directie. Mik. 414. I. A. Candrea, Ps. Sch., I, CCXXXI.
nebedernip 26614 (ipogonation ; un carton in formh de romb,

impodobit cu broderii si cu o cruce, sau icoand, care

se poarth la ingltimea genunchiului drept, prinsh


printr'o panglich de umhrul stang, sau de brau. Se
poarth de demnitarii bisericii. Clugnet, 158); <HamAPkinuo= mappula. Mik. 398.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE SLAVE

obraz

oltariu

207

29223, 30225, etc. etc. (la Gheorgachi are sensul de


persnand : o obraze bisericesti ) ; <osima = species,

persona. Mik. 473 ; SI. E. 33.


2607,17 (altar) ; < oxierapk = altare. Mik. 502. Sl. E.

33. Th. Capidan, Dacorom, III, 181-182.


osabit

osfeganie
otpust

paharnic

2691 (deosebit, ales) ; OCOEHTk, OCERIATO.


28631 (slujba pentru sfintirea apei) ; < ocickurrinnit
baptisma. Mik. 516.
26624 (sfarsitul slujbei bisericesti) ; < O'rliflorrrit =---dimissio. Mik. 540.

26733, etc. (slujitor care turna briutura in pahare, la


ospetele Domnului) ; < flap4ik1111K% = pincerna ; s'a
transmis si in limba ungard : pohrnok. Mik. 558. Th.
Capidan, Dacorom, III, 223. Ov. Densusianu, Histoire, I, 368. N. Drgganu, Dacorom, VI, 247-249 argu-

menteazd contra etim. ung. propus6 de Treml, Ung.

Jb, IX, 282-283.


pateriN

27522 (baston de episcop, la mAner are dei serpi intorsi


unul spre altul, intre ei o cruce pe un glob) ; <MITEOHII,4

= cArjd pastoral.
30236 <MUT% = sigillum. Mik. 561.
pecetluituri pecetluiturile ceale de sare 2906 (ordine scrise
si confirmate prin punerea pecetiei, ea' Domnul autopecetea

riza sd se dea egumenilor anume cantit4i de sare) ;


<neinTkA*Tn= obsignare. Mik. 562.
peveti

pitar
pivnicer

poclon

pohfald

cu alti peveti 28217 (cntgret bisericesc, mai mic


in grad) ; <n-kitkRk = cantor. Mik. 760.
26816 (functionar care ingrijea de aprovizionarea
palatului cu paine) ; < EIHTelph = dignitas in aula
principum Valachiae. Mik. 565.
26925 (slujitor care ingrijea de pivnitele domnesti) ;
derivat din pivnit < MIRILHHIVI = cella vinaria.
Mik. 563.
28412, 2854, etc. etc. (cuvntul a rdmas in limb Oda
astzi, dar cu metateza plocon) ; < ROKAOH% =
inclinatio, donum, tributum. Mik. 609.
27337 (laudg, elogiu ; la Gheorgachi are mai mult sensul de pomp solemna) ; < noxsan,4 = laudatio.
Mik. 649.

www.dacoromanica.ro

208

pornazanie

LIMBA, LEXICUL

mare , mica 27674 27 (bacsi pe care-1 da Domnul,

prin vistiernicul sat', in biserica, slujitorilor ei ;

miruire, ungere) < nomamail, Tiktin ; in slava insemna i ungere, miruire ; v. mai sus, p. 116).
popria

(a popri) 28334 (forma arhaica pentru a opri) ; <ncooln-

postai

irkm si nonirkTn = fulcire. Mik. 601, 627.


29673 (forma arhaica pentru postav) ; < flOCTAIM =
textura, pannus. Mik. 638.

postelnic

26730 (maresalul curii si al palatului domnesc, in deosebi


ingrijea de mobilierul camerelor de dormit) ; < nocTwo-num = praefectus cubiculi, cubicularius, din
HOCTEAM =- lectus. Mik. 638. N. Draganu, Dacorom.,

VI, 248.
postelnicie

27974 (partea din palatul domnesc, in care postelnicul isi avea hirourile) ; substantiv derivat din pos-

povelire

dup povelirea episcopului 30375_76 ,31_37 (cuvantul

telnic.

mai este cunoscut si sub forma p o v el enie si inseamna imputernicirea cuiva intr'un anumit mandat,
porunca) ; < noivkui = voluntas, praeceptum, manpovodnie

datum. Mik, 584.


28915,16 etc. (cal care era purtat de frau intr'o ceremonie ; era frumos si scump impodobit) ; <ninops,,

Atm = equus manualis. Mik. 585.


praznic

prdznuire

imparatesc 27616_70 (sarbatoare mare) ; <nptamom% = festum. Mik. 657.


2805 (sarbatoare, sarbatorire) ; substantiv derivat din
praznic.

preastol

(formi arhaica pentru prestol, jertfelnic ;


masa din altar) ; <nTw1 = thronus. Mik. 746.
2668,11

pricistue.ste

(a se pricistui) 2927 (a lua sfanta impartsanie) ;


<notutrritogrrN = communicare. Mik. 688 ; SI. E. 39.

priirnd

30237 (Gheorgachi intrebuinteaza acest termen pentru a

arata prima pagina a foaiei de scris, ceea ce numim


astazi recto )> ; impotriva pentru verso 30133). Tiktin

omite acest sens ; origina cuvantului nu este slay. bis


flp*MAItHk = prior (Tiktin), ci adverbul nirkat,Ne =
ante. Weigand, Jb. XIV, 111. Mik. 728.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE SLAVE

prost

mad
reinduialci

scibor

26921(de origin6 de jos, ndscut din oameni de Hind) ;


<nporrh = simplex, vilis. Mik. 706-707 ; Sl. E. 40.
30036 (cutie, uneori imbrdcat in argint sau alte metale
pretioase, in care se tineau moaste) ; <mina = dulap.
H. Dumke, 75.
26522 etc. (ordine) ; subst. derivat din verbul a randui +suf.
<orpimirni =disponere i ovom,vk =
;
ordo. Mik. 1064 ; SI. E. 50.
30128 ,0

(adunare); Gheorgachi face deosebire intre

sribor bisericesc

eitrar
sfetilna

209

sribor politicesc 3033: primul

era o adunare numai din oameni ai bisericii, al doilea


cuprindea numai adunarea boierilor. Pentru confirmarea mitropolitului era nevoie de ambele sriboare ;
<citgoork = conventus. Mik. 909 ; SI. E. 47.
26827 (boer onorific, frir6 anume indatorire ; general
de artilerie) ; derivat din satra <uhirroa = atrd, cort.
29315 (cntec bisericesc, care alcrttueste o parte din
liturghia postului ; azi i se mai zice i luminnda =
pcoTocycor.x6v) ; <Cg*THAItILI = lux, laterna. Mik. 830.
In greceste coo.yrocywymOv, pentrucri revin des cuvintele
pc-oc i cpd.rao-ov. Clugnet, 162.

29235 (pentru sens, v. cuvntul doxologie) ; <cuoome0090ai, = collaudatio. Mik. 855.


slavosloveste 28217_ 8 (a slavoslovi, .. a aduce laude lui Dumnezeu) ; <cnattocAotturrti = laudare. Mik. 855.
slavoslovie

stretenie

26637, etc. (de tunuri, cu prilejul diferitelor ceremonii) ;


substantiv derivat din verbul a slobozi <CAOKOAHTH
sau cgosomiTH = liberare. Mik. 827, 857 ; Sl. E. 44.
27230 <c-km-kpinaliF = humiliatio. Mik. 938.
29713
,12 etc. (grupg, unitate militard) ; <rrkrh =
vexillum. Mik. 900 ; Sl. E. 47.
26733_34, etc. (seful bucdtarilor si al bucritilriilor) ;
<CTomoniK-h=praefectus mensae. Mik. 885 ; Sl. E. 46.
2901, (Intampinarea Domnului, se srbritoreste la

sulger

2 Febr.; <c9vkr6uui = occursus. Mik. 953 ; v. mai


sus, p. 126.
sulger 26826, etc. (functionar insrircinat cu aprovi-

slobozire

smerenie
steag
stolnic

vizionarea curtii domnesti); <cnoymairh = rnagistratus


quidam. Mik. 859 ; Sl. E. 45.
4

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LEXICUL

210

svint
talcuiald

svintife icoane 28823 ; svnta aghiazmd 28926


<citivrk =__ sanctus. Mik. 833 ; Sl. E. 44.
2673 (traducere) ; derivat din verbul a tAlcui
<bulg. TrkAKI,MIA111 = a talcui,

HUE = tAlcuire.

telegar

28912_13 (cal care se inhsama pentru a lua parte in vreun


alaiu) ; derivat din teleaga = cdruta cu 2 roate

tocmald

2684_2 (conditie) ; derivat din a tocmi <T1tWhMIITH ,---aequiparare ; despre trecerea sufixului -ealil, aFa,

<TEAril = currus. Mik. 987 ; Sl. E. 48.

oiag
trebuintei

v. G. Pascu, Sufixele, 233. Mik. 1017 ; Sl. E. 50.


28120, etc. (unul din insemnele boeril or) ; <Tour% =
baculum. Mik. 998 ; Sl. E. 49.
pl. trebuintile 26431 ( cu ce chip sa potu rAdica
trebuintile , adicg necazurile, nevoile) ; <TrksogaTii =--

trudit
umivanie

opus habere. Mik. 1010 ; Sl. E. 49.


31Csi (obosit), din a trudi < TpoywiTH .----- vexare, laborare, languere. Mik. 1004 ; SI. E. 49.
29212 (v. niptira ; ceremonia spaairii picioarelor, in
Joia-mare) ;

< 01rAVKIKA1111if = lavatio

(v.

mai sus

p. 13C-133).
utreine

28031 (astzi se zice utrenie, slujba In biseric6 de dimineatA) ; < orrpkma =-officium matutinum. Mik. 1077 ;
..--

Sl. E. 50.

vdhod

cel mic 2765_6 ; cel mare 30112_13 (11 t.ttxpac etao3o4,


cand scoate evanghelia din altar ; ii tteyd01 eicroaos

cnd transport6 painea si vinul sfintite dela proscomidie la masa altarului. Clugnet, 43-45) ; <ggloxii*
vecernie
veliglas
velit

volnic

volnicie

= introitus. Mik. 113.


29232, etc. (serviciul divin de sear) < lifilEpli = sera.
2714 (cu glas tare) ; < 13EA1111 = magnus i. murk -_,--_vox; ritAcomk KEAHiEA11% (in gura mare). Mik. 58, 129.

veliti boeri imbrcati in caftane 27320 (boerii cei


mari) ; < REALIK% = magnus. Mik. 59; Sl. E. 1.7.
28317 (liber a face ceva); <13011kHlt = spontaneus,
voluntarius, Mik. 72. Derivat din voie < EMU ----=

voluntas. Sl. E. 17.


29:::31 (libertate) ; derivat din adjectivul volnic.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE GRECE*TI

211

zdbavet

26724 2692, etc. (mare slujitor la curtea domneascd,


ingrijind mai ales de impartirea dreptatii) ; <AtopHEM% = comes palatii. Mik. 156 ; Sl. E. 21.
2732, 3102, etc. (vorba, cuvant, slujba, functiune) ;
< ABOOk6i1 = servitium. Mik. 156. Pentru cuvantul
rom. vechiud vorba, v. Weigand, Jb. XIII, 106-108.
H. Braske, 44 <ucr. hovor. das Sprechen .
28615_16 (faril vreme de pierdut, fara intarziere) ;

zvordnd

< 3164ttil = petrecere, recreatie, &1R4IkHF11 = intarziere.


27613, 2785 (a zvori .., se zicea i dvorind, a dvori = a

vornic

voroavil

fi in slujba, a servi pe cineva, a sta pregatit sa primesti


ordinele stapanului tau) ; < AgoluiTH = servire. Weiworelnic

gand, Jb. XIII, 106-108.


2826.7 (boierii zvorelnici, adica boierii cari sunt in
slujba Domnului ; se mai zicea i dvorean) ;
<Aisomainurit

zvoritor

= aulicus.

sa afla zvoritor

28134,

28237 derivat din verbul

a zvori *

ELEMENTE GRECESTI
Cuvintele de origind greceasca sunt foarte numeroase in opera
lui Gheorgachi, ca si in operele celorlalti cronicari din secolul al
XVIII-Iea. Aceste cuvinte sunt, in majoritatea lor, in legatura cu
ceremonialul bisericesc, aratand diferite obiecte i ierarhii bisericesti. Putine dintre ele ies din sfera bisericeasca i arata diferite

functiuni in ierarhia dregatorilor nostri: co mi s, logo fa t,


spata r. In sfarsit, a treia categorie de grecisme si ea putin
cuprinde termeni abstracti din sfera protocolului:
numeroasd
(prezenta, asistenta), p op ar at a xis ( ordine), p

liti e (felul de purtare), politica (eticheta).


Pentru cercetarea acestor elemente, dintre care unele dateazd
in limba romana din epoca bizantina, altele din epoca neogreceasca,
avem numeroase i bune dictionare 1 Pentru explicarea termenilor
bisericesti din ritualul ortodox, am consultat studiul, pe cat de rar,
1 Am folosit: Du Cange, Glossarium ad scriptores mediae et infimae Graecitatis, Lugduni 1688 (reeditat la Paris, 1905). "AyyeAo4 l3).xoc, Acktx6v
Mv.iortUtaceiv, Atena 1897. Dr. Hector Sarafidi, Dictionar grec-romdn,
Constanta 1935.
1 i*

www.dacoromanica.ro

212

LIMBA, LEXICUL

pe atilt de bun al lui Leon Clugnet 1 Cat priveste studiul cuvintelor


grecesti in limba romneasca, acesta a fost obiectul preocuparilor

prof. G. Murnu 2. 0 mare greutate intampina cercetatorul limbii


romane, cand trebue sa determine epoca si mai ales calea directa
sau indirecta, prin care a patruns un cuvant strain in limba romaneasca. Se observa, de pilda, numeroase elemente grecesti imprumutate in acelasi timp de limbile bulgara, sarba, albanezd, romana
si chiar turca. In limba romand au patruns aceste cuvinte direct
din limba greceascri, sau dintr'una din celelalte limbi balcanice ?
Pentru lamurirea unor asemenea probleme mi-au folosit studiile
lui Kr. Sandfeld, profesor la Universitatea din Copenhaga 3.

aghiasma

29236 scoaterea lui in Vinerea-mare 29231-2933 <6


Ochp = linge du saint calice ; port-potir.
28926 <TO ayiocalia = eau bnite. Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique, 20 si P. Skok, Dacororn., VI,
346, sust,in &A a intrat in limba pe cale literara.

analora

27727-28

anosto

Sandfeld, Linguistique balkanique, 20).


304i, (urit, neplacut); <Ivoo-Tog, 7), o, = qui manque

aer

axion

canon

<41 OCVCCC,DOEZ = sacra oblatio (Du Cange; Kr.

de sauveur, fade, insipide.


se cantil la instalarea Domnului 2661 si la Sf. Pao = digne de, qui mrite.
raschiva 30031; <alvoaToc,
"ii.tov &arty= Cuvin,e-se cu adevarat .
din Vinerea-mare 29234 ; din Sambata-mare 2936; al
Invierii 2931,; <6 xavWv = regle ; la Gheorgachi, imn
religios, care face parte din serviciul utreniei (Clugnet,

75-77).
catastil

domnesc 28920 ; pentru bacsisuri 29518

<TO XOCTOC6-

Ttypv =---- registre.


1 Dictionnaire grec-franfais des noms liturgiques en usage dans l'eglise
grecque, par L. Clugnet, Paris 1895, in 8, XII + 186 pag.

2 G. Murnu, Siudiu asupra elementului grec ante-fanariot in lintha romcind,


Bucuresti 1894.

Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique, Paris 1930, in 8, 242 pag. (in


Collection linguistique publie par la Sociiti de linguistique de Paris, XXXI);
autorul insusi spune (Avant propos) le present volume est la deuxieme

edition, un peu remaniee et notablement augmentee, de mon livre danois


Balkanfilologien, paru en 1926 *. V. capitolul Les ma's d'emprunt. Mots
grecs, p. 16-45.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE GRECE$T1

chelevsi

cherodosie

chivernisi

213

chelevsindu-1 pe episcopul ales 30325 <xaco, fut.


xacUaco =commander, ordoner ; actiunea de a confirma
hirotonisirea unui episcop (v. mai sus, p. 146-149).
dare de lumanari de iar 28730 ; <1-6 xEp l. = cire,
bougie si 1) Mat; = action de doner, don.
a

trebuintile, nevoile *26431; <xu6spvi1), aor. 'exu66p-

\gra = gouverner, commander, administrer (v. Kr.


Sandfeld, Linguistique balkanique, 19).
co feturi

28517 ; confeturi 27912 i 17-ig 2825 ; cofetioane 27912 ; se

intrebuinteaza numai la plural, cu sensul de bomboane,

tot felul de zaharicale, care se serveau la sfarsitul


mesei domnesti ; < -r6 xow,o6Tov, xovcgToc, xoupiToc, prin

mijlocirea lui co n f etto (it.) = acadea, bomboana.


Sufixul o a n i, o a n e, din cofetioane, este de orig.
gr., introdus prin cuvinte ca cocoand (xoxx(7)voc), coloana

(xcacliva). G. Pascu, Sufixele, 390-391.


comanac

comanacile Rosilor 29726,27 ; <T6 xocp.)1Acti5xt. = grand

bonnet . .. qui portent les membres du clerge engages


dans les ordres majeurs, Clugnet, 72. La Gheorgachi
comis

are insa sensul de pillarie, capela militant


26734 etc. <6 x(5mg = dregator peste grajdurile imperiale, la noi peste cele domnesti. Const. C. Giurescu,

Contributiuni la studiul marilor dregatorii, p. 151,


aratal cli prin mijlocirea Bulgarilor a trecut la noi
aceasta dregatorie
i deci i cuvantul
de origing.
condac

bizantina.
din Ajunul Craciunului 27820, Ajunul Bobotezii 2872
( volume, c'est-h-dire, parchemin mule autour d'un

petit baton ; imn religios care contine pe scurt subiectul sarbatoarei respective. Intr'un canon, el
dascal

doxologie

urmeaza dup oda a sasea, Clugnet, 86) ; <TO xownixt,ov.


28427 283 31 ,34 etc. <6 adcaxcaoc = maitre d'cole (Kr.

Sandfeld, Linguistique balkanique, 18 i St. Bezdechi,


Dacorom., 1V2, 1280).
28732,30322 <'11 8(;,:aoyicc = hymne de graces, TeDeum ; imn care incepe cu cuvintele 6grx &v W.0-roL;
obisnuit in serviciul utreniei. Duminicele Si sarbatorile
se canta doxologia mare (p.ey0a1), in alte zile

se cAnta cea mica. (taxpic), Clugnet, 38.

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LE XICUL

214

engomion

279, etc. (se intrebuintRazil nearticulat, urmat de


prep. la, ex. encomion la Pasti , etc. ; v. mai sus,
p. 156-161 ; <TO iyx4Lov = loge, louange. Imn
funebru ce se cnt in S'ambilta-mare, avnd ca
subiect suferintele, moartea i inmormntarea lui Isus.

Clugnet, 40. La Gheorgachi, orice cuvantare, adicd


engritos

oratie.
27612 ; icoanele ceale alese, adecd engritos a< gyxpLToc,

7), o = choisi, distingue.


epitaf

srutarea lui 29232.33 ;

< TO inmicpLov = sarcophage

richement dcor et couvert de fleurs, qui reprsente


le tombeau du Christ, Clugnet, 54.
epitrafil

27817 ;

< TO krct,TpczAAtov = tole. N. Drgganu, Da-

772 (noth) Ii socoteste intrat in limb6


prin intermediul limbii vechi bulgare. Forma popular patrafir < gr. popular TCe-r. pazipo. (cf. D. Russo,
corom., IV2 ,

Un cupdnt despre lexicografia greco-romdnei, prefata

la Dic(ionarul lui Sarafidi, p. VII).


felon

(pl. feloane) 27817 < TO cpeA6vr. = chasuble de prtre, de

unde a trecut in vechea slavg bisericeascd (Tiktin,


florintin
gramatic
herucico

hirotonisi

Miklosich).
297, atlaz florintin (de fabricatie italianii, din
Florenta) ; < pAcupevTeivoq.
26823, 27423 (scriitur inteo cancelarie publica sau
privatil): <6 ypccp.p.cthx6g = secrtaire, grammairien.
27682 ; se intrebuintRazd nearticulat ; < S zepou6m6g
(TO zepou6Lx6v) = hymne que l'on chante a la Messe

pendant la grande Entre ; [J.ET001 Eto-o8o4;, Clugnet, 164.


30312 ,13 , 33 ; < xeLpoTov6, aor.
AGG) = ordoner un

prtre, un diacre ; sacrer un vque, consiste princi-

palment dans l'imposition des mains faite a l'ordinand par l'evque, Clugnet, 164.
ipogonation sau nebedernit 26614 < TO in ty0vOCTLOv, desfigurat
in TO UrcoyovciTt.ov = coussin a mettre sous les genoux ; v. nebedernita (element slay).
30323,28 episcopul care candideazh la scaunul episcopal ;
ipopsifios
< 6 6no4ryptog = candidat, aspirant ; celui qui a

t choisi par voie de suffrage pour remplir de hautes


fonctions ecelsiastiques, Clugnet, 159.

www.dacoromanica.ro

215

ELEMENTE GRECE$T1

kuvuclion

3005 al Sf. Paraschiva < TO xouOoi5xXt. (din cubiculum) = baldaquin, Du Cange ; Une sorte de monu-

ment ou de chapelle ardente que l'on dresse dans


logolat

meghistan

niptira

chaque glise le Vendredi-Saint et qui figure le veritable xoo6o6xMov de Jerusalem, Clugnet, 87.
26724 etc.; < 6 AoyoUrfic; v. Const. C. Giurescu,
Contributiuni la studiul marilor dregiitorii, 91-108.
2725 imp6r6teti; < E.LeytaTc'cv, oi. (leyto-Tave, -or. =
seigneurs, grands, magnats.
29213 spalarea picioarelor in Joia-mare, v. mai sus, p.
130-132 qi 210, sub voce umivanie ; < 6 vcrm-ilp =
lavabo, lavoir, din vircTo.) -= laver ; crmonie propre au

omolor

Jeudi-Saint, Clugnet, 108.


26612; < TO ov.op6pLov,

TO

o.)E.L6cpopov = pallium ;

din grecqte a trecut in vechea slav bisericeasai


ost4owit (Miklosich).
orthrul

31229 (numai forma articulat); utrenie, slujba de


diminea0 ; <6 OpOpoc, = grand matin, aube.

parataxis

27484 ornduiala boerimii <i) nocpcfc-rocE,tg = revue

militaire, parade, procession, crmonie, pompe.


paretisis

26324, 30222,

2., 28 sau p ar et esi s, demisia mitro-

politului sau a episcopului ; < 7TCCpcd.rync = demission ;

verbul rcaparc6 = abandoner, quitter.


parisiia

cea domneasc6 29113, 29932_33; numai forma articulat i. inseamn6 in prezenta Domnului*, asistand

Domnul la ceremonie; derivat substantival din v.


ncipec[u = Ctre present.
pased

2968 se imparte la Pati; < T6 rclazoc = (non modo


est dies ressurectionis Domini, sed et sacra eucharistia, Du Cange). Dr. D. Scheludko, Balkan-Archiv, I,

167 il consider cuvnt intrat din limba ukrainiang:


paska Osterbrot .

pinax

2638 (numai forma nearticulat6); cuprinsul; < 6 ni.v4

polieleu

= tableau, table, liste.


28026, imn religios alcauit din psalmii 134-135 la
un loc ; <6 naubzog = trs-misricordieux, tres clment ; numit astfel dup cuvintele 6Tt. eic TOv cctiova.
TO &'Aeoc ct6Toil, cu care termin6 fiecare ver set al ps.
135 (in rom. ca" in veac este mila Lui ).

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LEXICUL

216

politie

politica

slujba politiei 28214 o ; < natxdot = tat, conduite, maniere d'agir.


284, eticheta, ceremonie publica politica meselor ;
la facerea mitropolitului 301 23-24 ; apare i ca derivat
o

adjectival politicesc: obi6nuita si

cinste

a 3C48 ;

politi6asca

<6 TroALTotOg = civil, public.

polihronion 26624, 28226 formula de felicitare care incepea cu


vorbele noXozp6vc.ov

primicher

notivrocr,

x6pLoc

,D-E66; <

TO

TrauzpOvt.ov = souhaits de longue vie.


(cantaret ajutiitor protopsaltului) 6 rcpcp.i_totApLoc
primicerius. La Bizantini primicherul ocupa o

demnitate bisericeasca mai importanta (Du Cange).


Cuvantul a patruns in folklor, ca numele conducatorului al doilea in jocul caluserilor, v. N. Draganu,
Anuarul arhivei de folklor, II, p. 17.
2791.9 la invlitatura ; <npoxInsTc,), aor.
x6q)co = faire
des progres.
pronie
27125 <11 np6vota = providence.
proschinitar 2664,27621 iconostas ; <TO npoaxuvvd<pt i T6 npoo-xuwITIpLov = lieu de pelerinage, din v. npoaxuvc7) = se
prosterner devant, adorer i npocrx6v-iticc-= prosterprocopsit

nation respectueuse.
prosop

29219 la umivanie ; <T6 npoa6t.pc

viette de toilette.

= essuie-mains, ser-

--

protopsaltis 2661, 27819 etc. cel intai cantaret < 6 npurrotid&Ascopos

-nlc = premiere chantre.


28521, 31132 melodie ; < 6 axon6c = air de musique,
arie musicale.

shima

27230, 27528, etc. shima de smerenie ; infatisare, gest ;

<TO aziltoc= rvrance par laquelle un ecelesiastique


salue un suprieur, ses gaux ou le choeur, Clugnet,
147 ;

spatar

S. Purariu, Dacorom., V, 417.

26730, etc. ; <6 a7cothecpcoc sau anacHplc, derivat din

= grande sabre, epe (Const. C. Giurescu,


Contribuliuni la studiul marilor dregatorii, 122-132).
26712, etc. parte din palatul domnesc, unde se faceau
diferite ceremonii ; derivat din speitar.
26536, < T6 aTqacptov = tunique de prCtre.
TO anocOl

spdteirie

stihar

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE TURCE$TI

trapezare

28413, azi trapezarie

217

= sala de mancare la o manastire,

sau la un caste! ; <

TpocrcKapicc = salle a manger,

din 11 TpOurece = table ; a

trecut si in slava bise-

riceascd THIN31 (Miklosich).

tropar

27813, 2872 imn religios, pentru fiecare sarbatoare in


parte ; aceste tropare
versificate s'au diferentiat
apoi in diferite alte irnnuri: EiNkot, ist6t.Laoc, cd.,T6p.aoc,
CacoXuTly.Lov; < TO Tpo1TOcptov,

Clugnet, 153-155.

ELEMENTE TURCESTI

Mai numeroase decat elementele grecesti sunt cuvintele de


origind turceasca, in limba Condicei lui Gheorgachi. Numarul lor
varietatea manifestarilor de vieata pentru care se foloseau aceste
cuvinte, arata in ce mare masura pritrunsese influenta turceasca
in cultura si limba romaneasca, in cursul veacului al XVIII-lea.
Nu exista opera romaneasca in acest secol, care sa aiba un colorit
lexical mai turcesc decat Condica de ceremonii. Ceremoniile curtilor
cu exceptia ceremonialului bisericesc erau,
noastre domnesti
unele de origina turceasca, altele numai influentate de ceremonialul
turcesc. In limba romana lipseau termenii corespunzatori si odata
cu ceremoniile am imprumutat i termenii. Pe masura ce obiceiurile
dispareau, in aceeasi masura au disparut i acesti termeni, incat
azi sunt considerati ca elemente straine i arhaice in limba noastra.
Se poate foarte usor face o clasificare a elementelor turcesti
din Condicci:

1. o grupa este compusa din cuvinte care argil numiri de

functiuni: aga, becer, bulucbas, cafegiu, caimacam,

chiesedar, ciaus, ciubucciu, ciohodar, divanefendi, divictar, etc.


2. altd grupd cuprinde termeni in legatura cu desfasurarea
ceremoniilor i numirile insemnelor domnesti: agarl a c, alai u,

buzdugan, cabanita, caftan,ceair, cioian, conac,


gugimana, hatisarif, mazil, etc.
3. cuvinte care arata numiri in legaturd cu locuinta Domnului:

ceardac, divan, harem, meidan, mabei, saivant.

Termenii acestor categorii sunt aceia care au disparut mai intai


din limba noastra.

www.dacoromanica.ro

218

LIMBA, LEXICUL

4. cuvinte in legatura cu imbrkamintea, dintre care unele au


r5mas pand azi in limba romana: as t a r, a tla z, bini , cacu m,

capot, cecmea, cherachea, chiostece, f eregea,


ma c a t, mahut, ndframa, peqchir, arvana, taft5.

5. cuvinte in legaturd cu diferite distractii: c hin di e, hale a,

mehter, mehterhanea, mehterba, nobet, pehlivan, pestref.

Pentru studiul elementelor turceti in limba noastr avem numeroase opere lexicografice straine 1, cat i in limba romand ; ele
mi-au uurat mult cercetarea. De mare folos in domeniul acesta
mi-au fost 1ucr5ri1e temeinice ale lui L. ilineanu 2 O. Lbel 3.
1 Am folosit totusi pentru verificarea sensurilor unor cuvinte In limba
actuald turceascd dictionarele: Marcel Grisard, Trlcceden fransizcaya ldgat,
Paris 1930 si S. Muhtar, Tiirkce-fransizca yeni lagat, Ankara Cadessi 1930
(ed. II-a, 1935). Studii striline: Dr. Franz Miklosich, Die trkischen Elemente
in den Siidost-und Osteuropaischen Sprachen (griechisch, albanesisch, rumunisch, bulgarisch, serbisch, kleinrussisch, grossrussisch, polnisch). Erste Hlfte,
Wien 1888, in folio, 88 pag. (lit. A-M) ; zweite Halfte, Wien 1890, in folio,
194 pag. (lit. N-Z), extrase din Denkschriften der philosophisch-historischen
Glasse der Kaiserlichen Akademie der Wiessenschaften, vol. 34 si 35. Gustav
Meyer, Trkische Studien, I, Wien 1893. P. Louis Ronzevalle, Les emprunts
tures dans le grec vulgaire de Roumlie, Paris 1912. A. A. Papadopulos, Terc Ex
c WoDnxiic Veva. 'el% -roupxLxiiq (Imprumuturile grecesti In limba turceascd)

In 'A0-tpC1, 44 (1932), p. 1-27 arat rolul limbii romne In privinta trecerii


cuvintelor grecesti In limba turceascd
Byz. Zeitschrifi, 33 (1933),
p. 421).
Lazr ,Taineanu: Statistica elementului turcesc in limba romdnd, In Lui
Gr. G. Tocilescu,Omagiu, Buc. 1900, p. 9-10. Elemente turcesti in limba romdnd,

Buc. 1885, In 4, trei paginatii 1-146 ; 646-701 ; 195-284, pentrucd au fost


extrase din Revista pentru ist., arh. Fi fil., an. II, vol. IV si an. III, vol. V.
I nfluenta orientald asupra limbei ci culturei rorndne, I. Introducerea, Bucuresti 1900, 335 pag.; II. Vocabularul, 1. Vorbe populare, Buc. 1900, 406 pag.;

III. Vocabularul, 2. Vorbe istorice. Imprumuturi literare. Indice general,


Buc. 1900, 279 pag. (prescurtat: Sdineanu). Toate aceste studii, rezumate In
limba francezd sub titlul: L'influence orientale sur la langue et la civilisation
roumaines, I. La langue. Les lments orientaux en Roumain, Paris 1902, In 8,
77 pag., extrait de la Romania, t. 30 et 31 ; II. La civilisation. Le regime et
la socit en Roumanie pendant le rgime des Phanariotes (1711-1821), Paris
1902, In 8, 32 pag., extrait de la Revue Internationale de Sociologic.
3 D. Theophil Lbel, Elemente turcecti, ardbecti i persane in limba romdnd,
Constantinopole-Lipsca 1894 (prescurtat: Lbel) i Contributiuni la stabilirea
originii orientale a unor cuvinte romdnecti, extras din Analele Academiei Romane, lit. s. II, t. 30 (1908), 39 pag. (prescurtat: Lbel, Contribuguni).

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE TURCEST[

219

agt

2655, 26817 etc. functiune la curtea dornneascd, un fel


de prefect de politie ; <aga = officier, commandant
(5dineanu, 112, 1-2).

agarldc

2649 bagaj greu de transportat ; <agyr = greu


agyrlyk = greutate (5dineanu, 112, 2).
31028 ; al Leventilor 3112_3 ; <alay = regiment, cor-

alaiu
arnduti

tegiu, pomp (Sdineanu, 111, 14-17).


2986 nurnai la plural: steagul arndutilor (corp de
voluntari albanezi, care alcdtuiau garda domneascd) ;

<Arnaut = Albanais (dineanu, III, 25-26).


astar

3042,11 panz6 groasd de cdptusit haine ; <astar -= dou-

atlaz

blure (dlineanu, Hi., 27-28).


29623 (pl. atlaze <atlaz si atlas = satin ; stofd find
de nadtase i lucie (dineanu, III, 28-29).

<bdratd> 29713 pl. beireiti; capeld de Arndut <bareta = it. berbaF

becer

beciu

binif

retta, Mtitze (Gustav Meyer, Tarkische Studien, I, Wien


1893, p. 51).
2701_3 prefix la o titulaturd, spre a-i ardta superioritatea
in grad ; <has =- chef, suprieur, premier (Lbel, Con-

tributiuni, 11-12; 'd'ineanu, III, 39-40).


26925 slujbas care purta grija beciului dela palatul
domnesc ; derivat din beciu (dineanu, Iii, 43).
2829 pivnita palatului servea nu numai ca o camard,
dar i ca inchisoare bine pdzit) ; <element cuman,
be =- urbs munita ; in turceste, numele orasului
Viena (56ineanu, III, 42-43) 1. Lbel, Contributiuni,12
dupd Vdmbery ii socoteste slay sau neogrec.
2678 pl. binisuri <binis = action de monter (a

cheval), de unde insemna i haina ce se purta la pardzi


bulucba0

buzdugan

ceremonii, mai ales fiind chlare (5dineanu, II p.


52-53 ; Lbel, 14).
2759 cdpitanul unei companii de Arnduti sau de Seimeni ; <boltik-basy = capitaine qui commandait a
cent hommes (dineanu, III, 62-63) ; bltik = partie,
troupe, compagnie (Muhtar).
2808,0 <boz = gris i dogan = faucon ; massue (Sdi

neanu, lJ, 65-67).


1 Cf. it L. Sainan, L'influence orientale, I, p. 6.

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LEXICUL

220

cabanivi

<kabanitza (kapanie"a) =
robe de gala fourre, pour l'ordinaire, de renard noir,
26E17, 27227, 2802, etc. ;

dont le Sultan se revat dans les grandes solennits


(aineanu, II 67-69 ; v. mai sus, p. 83).
cacum

cafea

30938 (nearticulat ; cubur de 31111_12) ; i cacd m;


<kakum = hermine, l'animal et la peau. Era un animal
asemanator dihorului, cu blana alba 0 scumpa, varful
coadei fiind negru (aineanu, I, 84 ; III, 70).
i cahfea 26422,24, 26511, 26712, etc. ; <kahve = caf

(aineanu, II 71-72).
calegiu

26921 obipuit vel cafegiu


vegi

caftan

2677

cafetier.
27C7 etc. ; <kaftan = vatement de dessus,

vtement d'honneur (aineanu, I,


caimacam

cafegi-baa ; <kah-

56 ;

III, 73-75).

2658, 26714, etc., imputernicitul Domnitorului, numit


sau trimis din Constantinopole, ca sa administreze veniturile irii, pana la sosirea i instalarea lui in tron ;

<kaimakam = lieutenant du grand vizir (5aineanu,


I I 77-78). Despre origina caimacamiei la Romani, v.
Aurel TI. Golimas, Diarhii sau caimacamii? Interpretdri ci ipoteze, Iasi 1938 (extras din Arhiva, vol.
45, anul 1938).
ciair

29827, caii la , adicd la camp) ; < 6air = prairie,


champ ( 'dineanu, II1, 120).

capot

ceardac

2678, 27322 pl. capoturi ;


neanu, 11k, p. 87).

< kapot

= manteau (

27018 <6ardak (sear = patru + tag = stalp, coloana)

= belvder d'une maison, balcon (aineanu, II 123


124) ; Lobel, p. 27.
cecina

27538, 28012 cecmea, un fel de basma, naframa ; <6ekme


= tiroir, action de tirer, chose tire, din ekmek tirer.

(Muhtar). Sensul a alternat intre imbracaminte i incaltaminte, iar in limba romana s'a restrans numai la un
singur obiect de imbracaminte: basma.
cherachea

31 110,20 (numai nearticulat) mantie de gala impodobit


cu fir ; <kerak6 vtement de dessus de crmonie

manches longues et larges, fabrique de schali d'Angora et horde de broderies aux extremits (56ineanu,
112, 37).

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE TURCE*TI

chiesadar

221

26924 arhivarul divanului ; <kesedar = le payeur de la

chancellerie d'Etat qui est en Wine temps archiviste


(Sdineanu, 112, 37).
chindie

chiostece

vreame de (spre seara) ; <ikindi = le


temps entre le midi et le coucher du soleil ; la priere de
3056

l'apres-midi (Saineanu, II 11.3-114).


28234 (numai la plural) brau, un fel de cordon, care
se punea calului la picioare ca s mearga In buestru
<kstek = entraves, chaine de montre (Saineanu,

II 115).

ciatq

26618, 2755 slujitor, usier la curtea domneascd ; <6aus


= huissier, appariteur ; corps de 630 huissiers du palais,
qui marchaient en tete du cortege dans les solennits

publiques (Saineanu, Ill, 125-126).


cioian
ciubuccia

2750 6oiani1e a mand* bastoanele ciausilor <66(g)ian


baton recourb, crosse (Silineanu, 112, 41).
26824_25 j <6ubuk6u = fabriquant de pipes ; domestique

charg de l'entretien et de la preparation des pipes


(Saineanu, III, 137-138).
ciohodar

26925 slujitor care ingrijea de incrillamintea Domnului


si a slujitorilor domnesti ; < 6ohadar = domestique
du Palais (S6ineanu, I h, 130).

conac

30825,29)31/33) etc.pl. conacile ;

loc de popas,

statie ;

<konak = lieu on l'on descend, hotel, logis, station

(Saineanu, If 142-144).
cont4

verb derivat din subst. conac: conriceste la Galata 2708


la Frumoasa 2718.
28228 pl. cont'asile ; un fel de haina boereascd ; <kon-

cubur

31111 neat ticulat ; un fel de haind boereascii, de blanii

cued

< kubur etui, fourreau (Saineanu, "2, 43). Comp.


cu rus. kobfira > rom. cobur Pistolenhalfter Dr.
D. Scheludko, Balkan-Archtiv, I, 162.
26518, 26627 etc. <kuka = bonnet orn de plumes et
enrichi de pierreries que portaient autrefois les
princes de Valachie et de Moldavie, ainsi que le
commandant des Janissaires (Saineanu, I I 147-148).

davagiu

30421 amandoao pracile davagii

coneici

tos = Art Kleid (Miklosich, Turk. Elem., I, 65).


;

fatil piIrOle im-

plicate intr'un proces ; <da'va y = demandeur en justice (SAineanu, 112, 45).

www.dacoromanica.ro

222

divan

LIMBA, LEXICUL

26425,27 simple judecati ; cel mic 26628-29, 27036 2739,


etc. ; divanul cel mare 275io-ii, 30416-30530 ; (v. mai

sus, p. 105-107) 1; <divan (pers.) = assemble de dignitaires, salle du conseil (ineanu, III, 158-160).
divan-ef endi 26636,29 2654, etc. secretar turc in serviciul divanului
si al Domnului ; <divan-efendisi = secrtaire du conseil

(5ineanu, II2, 47-48).


divictar

26922 boerina care ingrijea de penele de scris si de


cilimara Domnului ; <divitdar = officier de la maison

du grand Vizir, qui a soin de tenir prt tout ce qui


dova

est ncessaire pour crire (dineanu, 112, 48).


27232 rugaciune ; <duvh, ar. du' a = prire (*dineanu,
"2, 50).

dulama

28726 pl. dul6mi ; tunic6 lunga de postav rosu, purtat de


boeri ; <dolama = sorte d'habit long en drap, habit
de dessous que les janissaires portaient en grande
tenue (uineanu, III, 163-64).

edec

31053-14 pl. edecurile ; cal de parad ; <yedek = cheval

de main (5ineanu, III, 223).


f eregea

Iota

28812, 30938 (nearticulat) hain6 largd, domneasch" sau


boereasc6, din sail"' de Angora, ce se purta mai ales vara ;
<ferega = robe large de camelot moire d'Angora, qu'on
porte pendant l't (5Aineanu, III, 169).
fot a 279", 29218 <fota (ar. futa) = toffe raye importe

de l'Inde, tablier ou serviette dont on se sert dans les


bains. In limba veche romneascg, 1 o t a insemna
nu numai fota tarneasc'd de astki, dar si servet de
ghecit

sters, peschir (aineanu, II 174).


26414 trecdtoare, vad ; <ggit = gu, dfil, passage

(ilineanu, 112, 56).


gugimana 27538 (numai articulat) ; gugimanul 3076 she,
cciuld de samur, pentru Domn si beizadele ; <gifge-

man = coiffe de femme (ineanu, III, 191-192).


1 Se zice, Ca sahul Persiei, pe cAnd se apropia de Sala de coroanA,
din care se auzeau strigatele ministrilor, a spus secretarului sau: inan divan end (= acestia sun t nebuni), de uncle a ramas adunArii ministrilor numele de divan (= in pers. nebun), Vezi N. Moschopoulos, Le despotisme
clair en Turquie in Bulletin of the international Commite of historical

sciences, 9 (1937), p, 15 4 (nota 2).

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE TURCE$TI

haled

223

29614 (nearticulat), joc care consta din trecerea geridului

printr'un inel de fier ; halka = anneau, bague (Sidneanu, III, 199-200).


harem

hatdr

hatifdrif
hazciran

28329, 2912, 29433 parte din palatul domnesc rezervat


Doamnei, domnitelor si suitei lor ; <arm. harem =chose

sacre, appartement des femmes (ineanu, III, 210).


27329; <hatyr = bienveillance, egards, plaisir (*ineanu, III, 211-212).
26634,37, 27026 etc., ordin scris al Sultanului cdtre Domnitor ; <hatt = crit ; serif = illustre (56ineanu, 112, 62).
27524 cArja episcopului ; <hazaran = canna de barn-

bou (Saineanu, 112, p. 63-64).


haznatar 27222_23 slujitorul care purta grija tezaurului Domnului ; <haznatar = trsorier (Sdineanu, 112 63).
iuciutuinlun (Pafit) 3072,27 NO cu 3 tuiuri, titlu dat vizirilor si
in special marelui vizir ; <iii-tuylii = a trois queues
(Sdineanu, 112, 72).
iuruk-bairac 28913_14 steag alb domnesc intrebuintat la paradg,

pentru a se vedea directia alaiului ; <yiiriik = qui


marche si bayrak = drapeau (Muhtar ; Sdineanu, 112,
72).

izbq

2755, 30429 condicarul cur%ii domnesti si in special al


divanului ; <yazbasy = maitre de l'criture (S6ineanu,
113, 62).

levent

3112_3 alaiul Leventilor ; corp de cglAreti voluntari in


Moldova ; <levent = soldat volontaire (Sdineanu, III,

mabei

macat

mahut

235-236).
27433 maibentu 28335 camera personal6 a Domnului, situat intre harem si selamlicul palatului, in
care intrau numai oamenii din serviciul Domnului;
<mabeyn = ce qui est entre (Muhtar ; '51ineanu, 112,
73-74).
2817 covor pe care sta Domnul ; <makat (din ar.
mak'ad = lieu on l'on s'assied) = couverture de sopha
avec frange (Sgineanu, III, 240).
2971 postav mahut in dar, postav bun, cunoscut ;
<ma'hud = connu, conventionnel (Sgineanu, 112, 74;
Muhtar).

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LEXICUL

224

<ar. ma'zul = priv de sa dignite,


ou de sa charge (ineanu, III, 253-254).

mazil

27420 destituit ;

mehter

31118,21 muzicant ; <mehter =musicien de la garde par-

ticulire du Sultan (Saineanu, "2, 77).


eful mehterilor ; <mehter basy = directeur
de la musique militaire du seray (Saineanu, 112, 77).
mehterhanea 26638, 27824 etc., rnuzica turceasca ; <mehter
bane = ancienne musique des janissaires (Saineanu,
mehterba.F

311-17-185 20

112, 77 ; Mulitar).

mehtup

27226_26, 3088 scrisoare oficiala a vizirului ; <ar. mektub = lettre, crit (Saineanu, "2, 78 ; Muhtar).

niehtupciu 26924 scriitor turc la divan ; secretarul Divan-Efendisului ;

<mektubei = crivain, secrtaire general (ai-

neanu, 112, 78).

2657 etc., camp intins, romanizat m a i cl a n ; <meidan = place, endroit, champ inculte (Lobel, 60).
rnendechet 3107 boerii memlechetului e tara, patrie ; se intrebuinta in special pentru Muntenia si Moldova ; <memleket = royaume, province (5aineanu, 112, 78).
2645, 26719 etc., statie de poste, in vechime ; <menzil =
menzil
lieu on l'on descend, tape (56ineanu, 112, 79 ; Muhtar).
rneidan

mezel

rnucarer

2822, 2838 ;

<meze = aiguisement d'apptit, confi-

tures sales (Silineann, 11,, 258-259 ; Muhtar).


2706 confirmarea domniei, v. mai sus, p. 84--S7 ; <mukarrer rtabli, confirm, rpt (Saineanu, 112, 82-83)
Muhtar).

ndframd

numit cecma 27539, 28312, 28532 etc., basma pe care

naramgie

o puneau jos pentru bacsisuri ; sau impodobeau cu ea


lumenarile, sau puneau in ea confeturi ; <mahrama =
mouchoir, essuie-mains (Saineanu,
248-249).
28123, 29912 taftd de coloare rosie-orange ; <na-

nobet

rengi = couleur d'orange (aineanu, II 269).


28525, nub e t 31119 la Gheorgachi, un fel de muzica

II

militard, care canta in curtea palatului, in vremea chindiei ; mai insemna i randuiala ; <nbet = tour de
role ;

musique militaire qui se fait a cette ocasion

(Saineanu, 112, 90).


oturac

31033 sedere, ramnere, popas ; <oturak = lieu on


l'on fait halte, siege, station (56ineanu, 112, 92-93).

www.dacoromanica.ro

225

ELEMENTE TURCEM

paic

26520, 275,2, etc., soldat in garda Domnului, incins cu

brAu ; purta lance i sabie cu varful de argint aurit ;


pafakic

<peyk . messager, envoy, laquais (Saineanu, 112, 95).


3082 provincie guvernata de un Pa0 i reedinta lui ;

<paalyk = dignit, gouvernement d'un Pacha (iiineanu, II,, 286-287).


pehlivan

pestref

31128 pl. pehliveni; la Gheorgachi, saltimbanc


care distra publicul ; <pehlivan, din pehlu = force
si van = possesseur (Saineanu, III, 288).
31131 preludiu, in muzica ; <pevev = morceaux turcs
qu'on joue au commencement d'un concert (Muhtar.

pephir

'a'ineanu, 112, 95-96).


27918 <( ce sa chiama

reif i

(Saineanu, Hi, 293-294).


30134 (sing. rasa ?) un fel de postav gros : inchina si

Iota ;

oarecare obiinuite pocloane,

<pekir = serviette

adeca covor,

r a si,

cabfea si zahar . Este vorba de plocoanele pe care le

aducea Domnului, candidatul la mitropolia sau la


episcopia tarii, inainte de ceremonia instalarii ; <turc.

raga = Art grobes Tuch: it. rascia, von der Stadt


Arras (v. Gustav Meyer, Tarkische Studien, I, Wien
rufet

sabica

1893, p. 55).
2655, 26887, corp de ostai, sau de slujitori, de ex.
rufetul marelui logofilt ; <rufet --.-- mtier, corps
d'ar tisans (Saineanu, III, 302-303).
2724, pus inaintea unui cuvant, care arata o functiune,
o demnitate, inseamna f ost in acea demnitate, ca
slay. 61K ;

saivant

<sabika = prcdment, pass, ancien (ai-

neanu, 112, 110. Muhtar).


26415, 2658 etc., cork deschis ; <sayvan = ombrage, omb-

elle, din saye = ombre i van = possesseur (aineanu,


III, 308. Muhtar) ; azi s aiv a n, saivan adapost
construit din scanduri, pentru vite, in regiuni muntoase.
sangeac

saracibaf

2726, sangeap 31111; la Gheorgachi, o 0,ofa cu


care se imbracau Turcii ; <sangak = drapeau a une
seule queue de cheval (Saineanu, III, 313-314 ; 112,
102-103).
30914 vataful randailor grajdului domnesc ; <sarag
baqy = le chef des palefreniers (aineanu, 1I2, 103).
15

www.dacoromanica.ro

226

sarhat

said,*

sardar

LIMBA, LE XIC UL

26322, 3081 cetate turceasc6 la frontiera, pe care Romnii

erau datori a o tine de provizii ; <ser-hadd =frontire,


limite (*ineanu, 112, 108 ; Muhtar).
2766 si sat arbas 26925, 27512 soldat in garda domneascd si cdpetenia acestor soldati ; <satyr = estafier,
laquai ; nom de huit coureurs qui marchent aupres du
cheval du grand vizir (56ineanu, 112, 113-114).
26815 rang boeresc, peste cAlrime ; <pers. serdar =commandant des janissaires d'un district (*ineanu,

III, 319-320 ; Libel 85,).


sartnaciu 28915 iurukbairac in mijlocul tuiurilor, rasunndii in

trmbitele domnesti, cu sarmaciul povodnicilor, tree


pe dinaintea Domnului . , cel care cnt din sur16,
un fel de flaut. P. Louis Ronzevalle, Les emprunts
tures dans le grec vulgaire de Roumlie, Paris 1912,
p.

98. L. *6ineanu,

III,

p.

331-332, sub voce

surla. Tiktin, s. v. sirmaciu. Candrea, Dictionar, s. V.


sirmaciu; derivat din turc. surna (zurna)=espece de flute.
schemni-agasi, 26512, 26620 etc., functionar turc ce tinea scdunelul

sultanului, cand incleca sau descleca ; de aceea era

seirnen

delegat s inscuneze si pe Domn ; <iskemni-agasi =


le seigneur du tabouret ; iskemni, insemna scaun (*61neanu, II2, 104 ; Muhtar).
seimeni de curte 297_24 htmgnesti 29735_37, soldati la
curtea domneascd ; <seymen = soldat du XXXV-e

regiment des janissaires (ineanu, "2, 105-106).


seiz, seizbafa 29912_13 randas la curtea domneasc6 i cdpetenia lor ;

<seyis =---- palefrenier (ineanu, III, 318-319).


seleam-agasi 30922 reprezentant al sultanului, insrcinat sd intoared salutarea ce i-a adresat cineva : au trimisu
pe al sdu seleam-agasi intru intimpinarea Domnului ;
<selam =-- salut, salutation (ineanu, 112, 107 ; Muhtar).
spahilar-agasi 2725,21,37, 27325 etc.,comandantul spahiilor;<spahiler
agasi = commandant de la cavalerie (*ineanu, 112, 110).
farvand
(pl. sarvanale) 269m un fel de hain6 scump ; <pers.
canlic

serbane --= vetement de nuit (dineanu, 112, 113).


2717, 27215, 294 etc., petrecere publicg, cu tragere de
tunuri i pusti ; <enlik = fete publique, illumination
(*gineanu, "2, 114 ; Muhtar).

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE TURCESTI

f/ic

227

26913, 278, slicul a mana caciula domneasca sau


boereasca ;

<baslyk = vetement de tete, bonnet, cu

aferezarea silabei initiale. Forma slic, intrebuintata in


Moldova (in Muntenia islic), a fost imprumutata din
limba rusa sau polo* sli c, iar nu direct din turceste

(ineanu, II 229-230).
tablabaf

2727, 28922, 299, etc., cal frumos impodobit, pe care-1


daruia sultanul Domnului roman ; <tabla = table si
basy = premier, chef ; cheval de l'table imperial (ai-

neanu, III, 340-341).


tactim

taftei

tahtdr van

3112 tacamul calului imparatesc , mai


multe obiecte care formeaza un tot ; la Gheorgachi,
2727, 31029,

harnasamentul calului ; <takym = suite de choses, et


de personnes, instruments ; (ineanu, III, 341-342).
28123 7 327 29912, stofii cu o tesatura speciala ; <tafta
= taffetas (ineanu, Hi, 343 ; Muhtar).
30923 litiera persana purtata de 2 cai sau catari ; <pers.
tahty revan = siege ambulant, balangoire (56ineanu,

112, 117).
kirzeimiinie 2733, functia

tesl im

de terziman, dragoman ; <tergiman =


interprete. Terziman este o forma grecizata (56ineanu,
112, 120-121).
27229 i-aii facutu tuiurile teslim a da, a preda ; <teslirn = livraison, remise, action de livrer (aineanu,
112, 122 ; Muhtar).

tipsie

27913 tava de argint ; <tepsi = plateau en argent pour


servir de la confiture (ineanu, 111, 361-362 ; Muhtar).

topuz

26822 buzdugan ; maciuca. scurta, terminata la unul

din capete cu argint si impodobita cu pietre scumpe ;

<topuz = massue, sceptre, baton (ineanu, Ih, 364


tuiu

zapciu

365 ; Muhtar).
27033, 30714,30, (pl. tuiurile), etc. steag Mout din 2-3 cozi
lungi de cal ; v. mai sus, p. 83 ; <tuy (tug) = queue

de buffle ou de cheval, peinte en rouge et en blanc et


attache a une hampe rouge, laquelle est surmonte
d'une boule d'or (5dineanu, 112, 124-125 ; Muhtar).
26838 functiune administrativa, subprefect, sau militara, capitan ; executor politienesc ; <zabte'y = admi-

nistrateur (aineanu, II 383-384).


15*

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LE XICUL

228

zapt-Ierman 2646 ordin din partea Sultanului, de punere in


posesie ; <zabt fermani = ordonnance de mise en pos-

session, din zabit, zapt = action de tenir, de dominer


si

ferman =ordonnance (ineanu, 112, 130 ; Lbel, 100).

ELEMENTE UNGURETI

In opera lui Gheorgachi sunt putine cuvinte romAnesti de


originA ungureasca ; ele se refer la numiri de functiuni, pe care

le-am imprumutat in timpuri mai vechi, dela Unguri.


Unii cercetiitori au incercat s exagereze importanta influentei
ungare in limba romAnA 1, dar filologii romAni au corectat aceste
exagerAri 2 De insemnat folos, desi vechiu, este studiul lui Simeon
MAndrescu, deseori citat in lucrarea de fat 3.
aprod

2751,6 <ung. aprd = paj, curtean. N. DrAganu,


Daeorom., VII, 210. Treml, U. Jb. IX, 283-284.
MAndrescu, 133-134.

ban

26730,33 este vorba de inaltul demnitar care tinea bania ;

ban = ban (al Croatiei). Diet. Acad. consider origina nelAmurit. Probabil cA a venit odat cu functia,
dela Unguri, mai intAi in Muntenia si de aci in Moldova. N. Iorga, Geschichte des rum. Volkes., I, 135.
Treml, U. Jb., IX,.283 ; v. mai sus p. 98--99.
L. Treml, Die ungarischen Lehnvyrter im Rumanischen, in Ungarische
Jahrbiicher, 8 (1928), p. 25-51 si 9 (1929), p. 274-317 ; acelasi, Der dynanzische Wortakzent der ungarischen Lehnwrther inz Rumanischen, In Bulletin
linguistique publi par A. Rosetti, 2 (1934), p. 34-66 (cu bibliografie).
C. Tagliavini, L'influsso ungherese sull'antica lessicografia rumena, In Revue

des etudes hongroises, 6 (1928), p. 16-45, Insemnat mai ales pentru bogata
sigura informatie bibliografica (trimite la studii similare ale lui P. Hunfalvy, Gy. Alexics si H. Schuchardt).
' N. Drganu a recensat studiile citate mai sus in Dacoromania, 7 (1931
1933), p. 195-218 (Treml) i p. 259-261 (Tagliavini).

'

Simeon C. Mandrescu, Elemente ungurefti in limba romdnii, Buc. 1892, in

4, 198 pag. A. Scriban, Lista ungurizinelor li,nbii rominesti, In Arhiva,


30 (Iasi 1923), p. 273-286. Ca dictionare am folosit ; Ion GheVie, Dictionar
maghiar-romdn, Magyar-roman sztdr, Budapesta 1906 si Gombocz Zoltan
& Melich Janos, Magyar etymologiai szdtdr, Budapesta 1914-1936, ulthnul
cuvnt: foglar.

www.dacoromanica.ro

ELEMENTE RUSE*TI

cocie

30710, 31233 trAsura cu acoperi

229

i frumos impodobita,

pentru Domn, mitropolit sau solii straini ; <kocsi


= trasura. Tit Bud, Poezii pop. din Maramuref,
p. 6 si nota 7 .
detraban

29737 corp de soldati, dorobanti ; numele unor locui-

tori dupa numirea veche a satului,

Deireibani, azi

Miroslavesti ; <darabant = dorobant. t. Para, Daco-

rom., VII, 162. Treml, U. Jb. VIII, 49, nota 1, la

cuv. darabant, darabont.


darda"
gazdei

ginge4iia

meftefug

27515 sulita de asvarlit ; <drda = lance, soli-VI. Ov.


Densusianu, Jlistoire, I, 371.
30612 <gazda=stapan,proprietar.Treml, U. Jb.IX, 289.
28937 gingasiTa gerului ger aspru, pe care-1 simti
foarte usor i repede ; derivat din gingas ; <gynge
si gyongedsg = delicat, slabut, impresionabil. Mandrescu, 157.
3IA30 cu iscusinta la cantat ; <mesterseg = meserie,
maiestrie, arta, abilitate. Man drescu, 172-173.

Treml, U. Jb. IX, 294-295.


pdrceilab

26725_28 administrator ; <porkolab = staroste, coman-

dant de cetate. Mandrescu, 176-177. S. Puscariu,


Dacorom., VI, 520. Treml, U. Jb. IX, 313-314.
fdrag

uricar

yamef

26515, 27514_15 ir, ordinea inteun alaiu ; <sereg =ceata,

gloata, armata, rand, sir. Mandrescu, 181-182.


26838 scriitor de urice ; uric = act scris, mai ales
acelea prin care se lasa mostenire parnant, cu hotare
bine stabilite din mosi-stramosi ; <rk = mostenitor, vesnic. Mandrescu, 114. Treml, U. Jb. IX,
281-282. N. Draganu, Dacororn., VII, 210 si 213.
2623 slujitor insarcinat cu controlul i taxarea marfurilor trecute prin vama ; <vamos din vm = vames.
Mandrescu, 187. Treml, U. Jb. IX, 304-305.
ELEMENTE RUSESTI

Legaturile noastre cu Rusii au fost mai puternice In Moldova,


care era mai in drumul lor. Aceste legaturi au fost mai ales de
arme, incat ne-au lasat in limba termeni cu caracter militar :

capitan, polcovnec, porusnic, sotnec. Careta

www.dacoromanica.ro

LIMBA, LE XICUL

230

r a dvanul erau trasuri luxoase, imprumutate


menii corespunzatori
capitan
careild

coboc

covor

incoronatie

ca i ter-

dela Ru0 1.

26928..31, 275, etc. comandant militar peste 1000


oameni ; < xamiTawb = capitan, Sanz. 198.
2648,29, 30136 trasura inchisa, cupeu, cu cloud roate ;
< RapeTa=trasura ; in ruse0e din it. carrtta =-caruta,
trasura.
28234, 38 coboc de yin pahar mai mare ; < ky6oich =-cupd, pahar mare, vascior. H. Bruske, 20.
(pl. covoarale) 2862, 29516, < xoripmcb dim. din

'mein = covor. H. Brske, 20.


2737 forma apare alaturi de incoronare, ambele de
origind latind: corono,are. Forma coronatie, in coro na tie este sub influenta rus. < xopoliagla = incoronare. Sanz. 201.

ispisoc

pajor

30527 oispisoacele pe limba tarai; copie dup un docu-

ment scris ; < crolcorch dim. din cncoewr = copie,


lista, rol. H. Brske, 28.
30326 <i dupa povelire, fiindu pajora gatit, o pone
in mijlocul bisearicii co capul spre apus i cu coada
spre

Este vorba de vulturul lucrat in matase (sau dirt


alt material mai de rand) intrebuintat la hirotonisirea
episcopilor, simboliziid curatia, dreptatea i inaltimea Dumnezee0ii covantari 2. Forma paj or 5,
p a j era sunt arhaisme, pastrate in unele parti din
Moldova 3, in alte parti inlocuite prin termenul
1 C. von Sanzewitsch, Die russischen Elemente romanischen und germanischen Ursprungs im Rumdnischen, in Zweiter Jahresbericht des Instituts f dr
rumdnische Sprache ( Rumanisches Seminar) zu Leipzig, 1895, p. 193-214
si Aug. Scriban, Observa(ii privitoare la influenta linzbei rusesti asupra celei
romdnesti, in Reyista idealistd, Aug. 1903, p. 596-601. Hermann Briiske, Die

russischen und polnischen Elemente des Rumiinischen, in X XVIXXI X


Jahresbericht des Inst. f. rum. Sprache zu Leipzig (1921), p. 1-69 (prescui tat :
H. Briiske). Ca dictionare am consultat: Dr. Em. Grigorovitza, Digionar
romdn-rus, ed. II-a, Buc. 1924 si N. P. Makaroff, Dictionnaire russefrancais, Berlin 1924.

2 V. mai sus, p. 148-149.


3 Sim. Fl. Marian, Ornitologia poporand romdnei, Cerniluti 1883, vol. I,

p. 137-163.

www.dacoromanica.ro

231

ELEMENTE POLONE

vultur. Compard rut. paiera I. A.

Candrea,

Dig. Enc. Dupd A. Scriban, Cony. lit., 44, (1910)


p. 1004, este acelasi cuvant cu pasar e, dar trecut
prin limba ung. i polo* ca jimbla <pol. iemla,
polcoynec

porufnic

ung. zsemlye.
2701 colonel ; < naTwomnucb = colonel.
26981 ofiter la Rusi ; < nopriulch = locotenent (H.
Briiske, 36).

prieasnei

276" tropar care se calla la strand in timpul cumineaturii ; < npwiacTeirb = cntare de impartasire.

printep

30620 printep de Moldaviia ; < nintrub, prin mijlocirea it. principe.

radyan

2648 trdsurd in vechime, asezatd pe arcuri mari

frumos impodobita ; < pbupairb, dim. din PIA,1113aHtlifICh

trsurd veche. Sanz., 208. H. Braske, 37.


sotnec

2708 capitan de cazaci ; < COTHNICb = capitan peste

o suta de oameni.
ELEMENTE POLONE

Putine cuvinte avem in limba noastrd din limba polona. In


textele din Moldova ele sunt mai numeroase din cauza legaturilor
apropiate ce au fost intre Moldova si Polonia. Deseori nu se poate
preciza daca origina cuvantului romnese se &este inteo forma

ucrainiand sau polona (de ex. vut c a). De aceea, in afard de


cercetarea dictdonarului 1, trebue sa atrag atentia i asupra unor
studii 2 care mi-au folosit ca orientare.
canavatei

29622 paned groasa ; <kanawac, kanawas = canevas.


Polonii,

probabil, I-au imprumutat din limba it.

canavccio (= canava).
1 Am avut la indeman dictionarul lui Oskar Callier, Slownik podreczny
francusko-polski i polsko-francuski, Leipzig 1928 (in Dictionnaires Collection
Holtze).

2 In afarri de studiul citat (v. mai sus, p. 230, nota 1) al lui Hermann
l3riiske, mai vezi St. Wgdkiewicz, De quelques ernprunts du slave occidental au roumain, in Revue slavistique, 7 (1914-1915), p. 111-132, dar mai
ales Dr. D. Scheludko, Nordslavische Elemente im Rundinischen, in Balkan

Archiv, I, Leipzig 1925, p. 153-172.

www.dacoromanica.ro

232

hatman
lef tied

LIMBA, LE XICUL

2654, 26726 comandantul suprem al armatei, in tarile


romnesti si in Polonia ; <hetman = gnral en chef.
30216 trdsura de gala, se intrebuinta in cliferite cere-

<lektyka = chaise a porteur, imprumutat


de Poloni din limba it. lettiga. Grupul ft se explica
prin analogie cu doctor > doftor. V. Bogrea, Damonii ;

moschicesc

sclip

tij
tarlimonie
meted

zlot

corom., III, 1088.


30533 ca adjectiv: rusesc ; <moskiewski, din Mos-

kal = nume ce-1 dau Polonii, in batjocura, Rusilor.


2823 sclipul despre Doamna pivnita, camara din
apartamentele Doamnei ; <sklep = bona.
28825 de asemenea ; <tei = aussi ; e > i prin analogie
cu alte cuvinte incepatoare cu ti, ex. tijghea.
26 316, 20 , 26 etc. ; <ceremonja = crmonie.
27911,21 wodka = eau-de-vie. H. l3riiske, 44.
27625, 2795 moneta polona ; <zIty = florin. H.
Braske, 45.
ELEMENTE OBSCURE

Urmatoarele cuvinte al carol' sens este uneori explicat de


autorul insusi (de ex., last'. a), alteori reiese din context (t o 1 i7

t u r i, int ola t i) sau ramne cu totul neinteles (b u t e)


mi-au ramas necunoscute in ce priveste origina lor :
bute

29239-2931 s 0i esindu din bisearica (slujitorii din


alaiu), s scoboara pe scara cea mare si mergu

pe but e din launtrul curtii .


In sec. XVII pacura domneascal se mai numea
O.

bute (N. Iorga, Neamul lui Petru

.ychiapul

vechi documente de limbd mai noud, in An. Acad.


Rom., ist., s. III, t. XVIII (1936-1937), p. 374).

S'ar putea intelege, deci, ca o portiune din curtea


domneasca, dela scara bisericii domnesti i pana la

palat, era unsa cu pacura, cu bute (cum se face si


azi in unele locuri) pentru a impiedica praful, i c

pe acea portiune, pe but e, mergeau slujitorii.


Aceasta forma de ingrijire a drumurilor, prin un-

gere cu pacura, sau poate chiar printr'o aplicare a

www.dacoromanica.ro

233

STILUL

unei compozitii cu pacura (asfaltul de azi) .o vedem


pentru prima data mentionatd In Condica lui Gheorgachi.
lastrd

29621-22 o celor mai mari boeri Ii sd ddruia de &Rea'


Domnu ate o las tra sau canavata cu fir i un postav s. Lastrd era o Oda' veche, cu o anumita tesatura,
pe care Tiktin o definete Pflasterstein, also etwa
karrierter Stoff . Dupa Tiktin, cuvantul este poate

de origina italiana lastra.


talger

28135,36,38 la schimbarea talgerilor ; talgirea 2839 ; este

un moldovenism pentru taler. Comp. bg. talerii, rut.


talir <germ. Teller, dial. Taller, cfr. I. A. Candrea,
Dig. enc., p. 1271. Tiktin nu-i d origina, dar
amintete mijlocirea it. tagliere, ro.
toliturd, intolati 2995.7

fiindu

Intolati atat

telegarii,

povodnicii, cat i armasarii cu ceale obiinuite a lor


tolitur i, felluri de feliuri .
Gheorgachi se exprima astfel, &and descrie podoaba cailor care erau scoi in privala familiei
domnesti, de ziva Sf. Gheorghe. T 01, oal a inseamna
i astazi, in graiul popular, o bucata de panza, covor
sau o haina ( este intolit ) ; i in gr. Ta6AL.

Mal

2694_5 rang boeresc care urma dupd marele cupar ;


un fel de sef, vataf de paharnicei, de stolnicei, de aprozi.

Probabil de origine tatard : vata ha ceata


(de unde pol. rut. vat a h a, rus. vatag a) ; cuvantul
a trecut din graiul ciobanilor nostri in limbile mai
tuturor popoarelor cu care acW,ia au venit in contact in migratiunile lor ; dr. I. A. Candrea, Diet.
enc. 1405. Th. Capidan, Dacororn., III, 191-193. I-1.
Bruske, p. 43, 11 deriva din rut. vatah
Oberhirt.

STILUL
Condica lui Gheorgachi fiind un fel de tratat oficial, in care
s unt inregistrate diferitele obiceiuri dela curtea domneasca din
Moldova, autorul nu a cautat expresiuni figurate, in care sa-si
exprime ideile, ci a descris intotdeauna cu claritate, cu precizie
i In ordine diferitele ceremonii. Toate aceste insuiri stilistice

www.dacoromanica.ro

LIMBA, STILUL

234

fac din Condicei o lucrare mai mult de interes stiintific, decat


literar.
Opera se caracterizeaza prin spiritul de observatie a autorului
si prin grija de a arata desfasurarea amdnuntitei a diferitelor cerinte
protocolare.
In dou randuri autorul iese din fagasul informatiunilor reci,
(land oarecare caldura operei lui si luand tonul narativ: este capi-

tolul in care povesteste instalarea in domnie a lui Grigore Calimachi 1 si ultimul, in care povesteste despre trecerea lui HamzaPasa spre Hotin, prin oraul Iasi 2.
Atrag atentia asupra unor figuri de stil, obisnuite in limba
populara: candu era giugul tar& mai ufor (text, p. 28110_,1) si
la zioa sfantului Gheorghie, daca este cdmpul inchietd cu iarbd *
(text, p. 29825_261.

Forma corecta si topica romaneasca a frazei arata pe Gheorgachi ca Roman de origing, iar nu un Sulx, Grec venit de curand

in tara, cum cred unii cercetatori. In* despre autor lucrurile


se vor larnuri mai bine in capitolul urmator.

1 V. mai jos, p. 27119 27339.


2 V. mai jos, p. 30727-31230.

www.dacoromanica.ro

AUTORUL
Opera analizata mai sus poart in doubt' locuri numele autorului : odata in titlul ei, publicat i de M. Kogrdniceanu: ... care
s'au alcAtuit i s'au i scris de mine prea plecata sluga, Gheorgache
vtori logofat aici in ora0il Eului, la anii 1762 Noemvrie 5 0.
A doua oard la sfAr0tu1 Pinax-ului, care a fost omis de M. Kogiilniceanu in editia lui: Al Marii tale mica, plecata i dreapt sluga :
Gheorghie al doilea logofat 2. Aceastd a doua insemnare este
scrisal de altd mAna decAt aceea care a scris intreaga opera. Nu
poate fi decdt scrisul lui Gheorgachi ; el a strAns materialul necesar

pentru alcatuirea operei, a scris-o apoi, adica a stilizat-o 0, pentrucA era scrisa din porund domneascd i pentru folosul curtii
domneti, a dat-o vreunui caligraf pentru copiere, a legat-o in
piele, imprimAnd pe legaturd sterna domneasca a Calimachilor 3
0 se infatia, terminata, cum o avem azi in depozitul de manuscrise
din Biblioteca Academiei RomAne, fondul romAnesc, nr. 19.
Gheorgachi a tinut BA insemne manu propria, doar dedicatia,
inchinarea adresatd Domnitorului.
Din aceste singure insemnari este insA cu neputintA a gtisi i

numele familiei din care facea parte autorul.


N. Iorga spune cA autorul este Gheorgaehi *utu. N. Iorga
a fost singurul cercetAtor care a cautat sA identifice pe Gheorgachi

1 V. mai jos, p. 2625_7.


2 V. mai jos, p. 26314-15.

3 Vezi mai jos, p. 242-243.

www.dacoromanica.ro

236

AUTORUL

si argumenteazii cii este un membru al familiei 5ut,u i-i urmAreste existenta in documente, pAnd la 1802 1
Iatil argumentele lui N. Iorga:
1. Gheorgachi, lorgachi, e acelasi nume ca si Iordachi.
Iordachi al nostru din Condicii se vede a urmAri cu deosebitA
atentie si simpatie pe membrii puternicii familii a Sutestilor .
Autorul, deci, este unul din 5ute0,i.
2. Manuscrisul grecesc nr. 116 din Biblioteca Academiei RoWine a fost al unui membru al familiei 5utu (Draco), al carui
nume insd nu-1 poate afla ; in mice caz, poet, scriitor, diplomat,
autorul interesantului carnet grecesc . Acest anonim scriitor
inseamnA in manuscris c a lAsat pe fiul sail Gheorgachi in Mol-

dova, la curtea lui Grigore Alexandru Ghica 2 Ei bine, acest


Gheorgachi 5utu este autorul Condicei, pe care a redactat-o dupA
insemnArile tatAlui sAu , adicA dup6 cele 3 fragmente de cere-

monial, ce am publicat mai sus, la p. 180-185.


Argumente in contra identificrii Gheorgachi Wu. Iat deci,
un argument si o ipotezA, in baza crtrora Gheorgachi a fost consi-

derat membru al familiei 5utu. Pe mine argumentul si ipoteza


expuse mai sus nu m'au convins si deci nu pot considera pe Gheor-

gachi drept Gheorgachi Sulu si iat pentru ce:


1. In Condica lui Gheorgachi, Sutestii sunt amintiti de 3 ori
(N. Iorga spune numai de 2 ori), dar nu cu deosebitei aten(ie, nici cu
simpatie, ci asa cum sunt amintiti_si alti numerosi boeri ; de pilda,

in capitolul despre trecerea lui Hamza Pasa prin Iasi (mai jos,
p. 30F20_36), autorul spune foarte obiectiv: a) Alexandru Muruzi

ginerile lui Nicolae Sueo biv vel postelnic fi, bafcapuchehaias a adus

firman de domnie lui Grigore Calimachi 3; b) Neculache Saul biv


vel postelnic, bagapuchehaias a adus pe Ralita lui Joan Calimachi,
dela Tarigrad la Iasi, la nunta fiului lor Grigore \Todd 4; c) Grigore Vodd a iesit inaintea Pasei cu alai de boeri, intre cari a luat
i pe Mihalache Sueu biv vel colitis 5. Cred &A nu existd nimeni

1 N. lorga, 1st. lit. rm. in secolul al XVIII-lea, vol. I, p. 496-499; ed.


1I-a (Buc. 1926), p. 554-557.
1 Ms. grec. Acad. Rom., nr. 116, f. 17 r.
3 V. mai jos, p. 2713,1-2721.
4 V. mai sus, p. 17334_35.
1 V. mai jos, p. 309111.

www.dacoromanica.ro

AUTORUL

237

care s vada in aceste randuri ale lui Gheorgachi vreo atentie deosebita acordata uetilor si cu atat mai mult nu putem vedea
simpatie.

Daca ar trebui s ne orientam dup atentia i simpatia aratate


de autorul Condicei diferitelor persoane, atunci Gheorgachi ar
trebui sd fie mai de graba' un membru al familiei Cantacuzino,
familia pe care inteadevar o cinsteste cu astfel de cuvinte : Si
aprozii aceia 'Inca sa facha din oameni de cinste, cum si din neamul eel cinstit al Cantacuzinilor. Cel dintaiu, anume [Iordache]
6-au venit in Moldova, intai aprod au fost si pe urma s'au cinstit
cu alte boerii agungandu pand la starea cea mai de cinste a boariilor 1. Deosebit, pe Ionit Cantacuzino, marele vistiernic, ii
aminteste in 2 randuri, odat5 cand Domnul 1-a luat in intampinarea

Pasei 2, a doua (Ara cand Domnul 1-a numit printre cei 3 boeri
caH aveau sa poarte grij a Pasei, in timpul sederii lui la Iasi 3. Un
Iordachi
deci Gheorgachi Cantacuzino a existat chiar in vremea
aceasta (circa 1760) 4.

2. Ipoteza c Gheorgachi, autorul Condicei, este fiul acelui


Suta, autorul manuscrisului grec nr. 116, nu se poate sustine,
decat daca admitem ca cele 3 fragmente de ceremonial din acest
manuscris (la mucarer, in Ajunul Bobotezii si la Boboteaza) scrise
de presupusul tatd, au folosit fiului drept izvor in alcatuirea Con-

dicei. OH, noi am aratat in capitolul despre Izvoare (mai sus, p.


179-195) ca nu existan icio dependenta intre cele 3 fragmente si Con-

dicei. Mai mult, manuscrisul grec 116 cuprinde unele texte datate
intre 1765 (dragomanatul lui Scarlat Caragea) si 1776 ( Marcheroute * Moscova-Constantinopol). V. A. Urechia considera acest manuscript, cu blind dreptate, posterior anului 1762, in care Gheorgachi a scris Condica. Fiul n'a redactat Condica dupii insemnarile
tatalui, deci nu este Gheorgachi utu.

3. Noi cunoastem un scriitor Gheorgachi Sutu, care a scris,


intre altele i o comedie greceasca, in care batjocoreste pe Alexandru Joan Mavrocordat, Domnul Moldovei (1785-1786), zis
1 V. mai jos, p. 26915..9
2 V. mai jos, p. 30919.
3 V. mai jos, p. 31034.
N. Iorga, Studii si documente, vol. 21, p. 128; vol. 22, P. 98, 240 (anul
1723) i M. Kogalniceanu, Cron. Rom., III, 209.

www.dacoromanica.ro

238

AUTORUL

Firari 1. Acest scriitor insa a compus mai mult in domeniul literaturii satirice. Apoi, el nici nu tia limba roman5, ca s5 scrie opere
literare sau istorice in aceasta limbil.
4. tim din cronica lui IoniVa Canta, ca in jurul lui Grigore
Calimachi, domn tanr, faceau ce vroiau Grecii i anume Dracestii (ut,e0ii) toti i cu alte neamuri a lor, il purtau dupil voia lor
i mancau tara, cum le era voia i boierii Moldovei cu nemica nu
puteau sa se imp6t4easca, de rdul Grecilor 2
Dar autorul Condicei nu apare absolut de loc un descendent
al lui Draco-tit,u, du0nan Varii, ci se inft4eaza din contra, cum
am vazut, ca un Roman iubitor de tara, admirator al formelor mai
vechi de organizare a Orli i al obiceiurilor din alte vremuri. Suspind dupil vremurile cand era giugul mai wr ; suspind ca de
cand au nascut mucarerul, s'au taiat acele cheltuele de podoabele
Patilor . Aceste intoarceri admirative spre trecutul Orli nu se
explica lacandu-le un titu, pe care-I interesa numai prezentul i
libertatea de actiune, pe care i-o Ibisa Grigore Calimachi.
5. Opera este scrisa de un Roman, care manuia bine condeiul
0 care cunotea foarte bine nuantele populare ale limbii romane.

Expresiuni ca : cmpul incheietu cu iarba , este in purtarea de


grijd , Dumineca a asea a Stalparilor, se bucurd de venirea
Dumitale , a bate nubet , s6 dreaga la mash' , s'au ingreuiatu
giugul tdrii , s'au scurtatu veseliile meselor , se trageau la vai
cu apd unii pe altii , pentru gin,g60ea gerului , s zica un pestref , tiganii fac i ei o zicatura i altele ca acestea nu s'ar

putea intalni asa de des in limba 0 stilul unui strain de neam.


6. Condica nu este a lui Gheorgachi iit,u, a carui vie*" o
reconstitue N. Iorga pand pe la 1802, ci a unui autor, care s'a stins
curand dupa anul 1762, data alcatuirii ei (sau a fost indepartat dela

curte), pentrucd n'a avut timp nici macar sli revizuiasc6 copia
caligrafica ce comandase. Aceasta nu se poate vedea din editia lui
Kogalniceanu, care a acoperit lacunele cu text sau le-a completat,

dar se observa in manuscris i in editia de fat.


Gheorgachi n'a revazut copia ce a comandat ; el a predat lui
Grigore Calimachi opera cu numeroase locuri albe, ce trebuiau
1 A. Sakkelion, Kaxerloyog T6.-)v xv.poypipolv Tilg 'F.Ovuerig Bi.CAto0ipti1crijc

`D.A48og (Catalogul manuscriptelor Bibliotecii Natimmle a Greciei), Atena


1892, p. 240, nr. 1328. D. Russo, Studiisi critice, Buc. 1910, p. 104-105.
2 M. KogAlniceanu, Cron. Rom., III, p. 191.

www.dacoromanica.ro

Au Tomtit,

239

completate i necompletate au rAmas pang azi. Dug uncle dintre


aceste lacune voite pot fi puse pe seama neglijentii, sau a uitgrii
in momentul exact al scrierii, apoi cele mai multe nu se explicA,
decAt printr'o necunoatere precisg a datelor, in privinta cgrora

avea nevoie a se documenteze, dar asupra crora, nu putem ti


din ce cauz, nu s'a documentat.
Astfel vorbind (f. 7 v., Textul, 26917) despre neamul Cantacuzi-

nilor veniti in Moldova, nu cunoate care a fost primul venit


Cel dint/Ai, anume * * C-au venit in Moldova, intgi aprod
au fost *1.

Nu cunoate ziva din lung, cAnd a venit Alexandru Moruzi cu


firmanul de domnie pentru Grigore Calimachi:
Iar la * * ale ace3tii luni [Iunie] au venitu Alexandru Muruz,
ginerile lui Nicolae sao... (f. 9 r., Textul, 27136_37).
A. vrut sa traducg cuvAntul turcesc dova (rugaciune), dar nu
i-a putut aduce aminte pentru moment: ...care pe limba tur6asca sd numete dova * * Dupg a'oasta ... (f. 10 r., Textul,
272,1_30.

Trebuia sa afle la nate ceasuri sg vie boierii la bisericg: ... ca


sg, vie la bisericA la * * 6asuri... (f. 11 r., Textul 2747).

Alt exemplu: o ...indat sd slobod * * tunuri... (f. 14 r.,


Textul, 27823-24)

In ajunul Sf. Vasile hatmanul adung la curtea domneascg slu-

jitorimea, dar Gheorgachi nu Vie la ce ova: ... are purtare de


grijd hatmanul cu aga la * * 6asuri den zi, sd sd afle ... (f. 19
r., Textul, 28511-12).

La Boboteaza doi din * * imbrAcati in dulAmi de taftg,


mergu inaintea Domnului... , dar nu tie care anume dintre slujitori trebuiau sg indeplineasca aceastg indatorire, (f. 20 v.,
Textul, 28728_27).

Odat caligraful uit a completeze cu chinovar rou initiala


Et din cuvAntul. Eien: i pe urma lor * * el comis &Mare .. .
(f. 29 r., Textul, 2996).
In ajunul prgznuirii Sf. Paraschiva, (And vine egurnenul dela
Trei-Ierarhi la Domn, sg-1 invite pentru a doua zi la slujbg, al 3-lea
1 ** pentru ardtarea lacunelor in text, vezi D. Russo, Critica textelor
f i tehnica edigilor, in Buletinul Comisiei ist. a Romdniei, I, Bucuresti 1915,
p. 73.

www.dacoromanica.ro

240

AUTORIJL

logofat 1

anunta Domnului, in spatarie, sosirea egumenului,


conducandu-1, dar uit s completeze care anume logorat:
ducandu-sa de * * logorat in spat:66e
(f. 29 v., Textul, 2993).
Apoi, tot al 3-lea logorat 1 anexeazd cererea de dimisie a mitropolitului in condica mitropoliei, dar Gheorgachi uita din nou sd pre-.
cizeze, care anume logolat, (f. 31 v., Textul, 3029).
Trecerea lui Hamza Pasa prin Iasi spre Hotin, spune Gheorgachi, a fost la letu 1762 Iulie * * in zilile... fara sa mai cornpleteze in care anume zi a lui Iulie, (f. 35 r., Textul, 30734).

Asemenea lacune nu ar fi ramas necompletate intr'o opera


scrisa pentru Domn, daca autorul ar fi trait pana pe la 1802.
7. Stim dintr'o notitia din 14 Iulie 1799, scrisd pe f. 2 r. a manuscrisului, dar omisd de Kogalniceanu in editiile lui, & opera lui
Gheorgachi a intrat, dupd alcatuirea ei, in stdpanirea unui Neculai,
logofat de obiceiuri, ce au fost la Manila sa Alecsandru Calimah . . . 2,
care a domnit intre 6 Maiu 1795
Martie 1799.

Dacd autorul Condicei ar fi Gheorgachi Stitt', a carui activitate


in vieata publica o urmareste N. Iorga Ora pe la 1802, atunci de ce
Alexandru Calimachi, fratele lui Grigore, care ordonase Condica,

a numit in logofetia de obiceiuri, la 1795, pe logolatul Nicolae,


iar nu pe alcatuitorul insusi al Condicei de obiceiuri? Dacd traia
Gheorgachi la 1795, cum de si-a lasat opera in stapanirea altuia,
care sa traga foloasele de pe urma alcdtuirii acestei opere a lui ?
Negresit, Gheorgachi la aceastd -data, nu numai ca nu ocupa functiuni in vieata publica, dar el se gdsea sau indepartat de la curtea
domneasca, sau mai de graba murise.
Autorul este Roman. Se va intreba atunci: eine este acest Gheorgachi ? Marturisesc ca, cu toate cercetdrile intreprinse, a fost cu neputinta sal pot identifica mai precis. Insusi rangul lui boeresc de vtori
logolat nu mi-a inlesnit cercethrile, pentrucd acesta nu figura printre
boerii semnatari ai documentelor, decAt in foarte rare cazuri.
Completdm noi al 3-lea logofat, pentrucd primul nu avea asemenea atributii, nici mai Inainte (dr. C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor
dregatorii in secolele XIV .,si XV, Buc. 1926, p. 91-108), nici In preajma alcatuirii Condicei, dupd cum rezulta din insusi cuprinsul ei. Nu poate fi nici al
doilea logofdt, pentrucd autorul Insusi fiind vtori logofdt i-ar fi cunoscut si

aceastd atributiune. Deci la acest caz si la precedentul avem niste simple


scApdri din vedere din partea autorului, In momentul redactarii.
V. mai jos, p. 262, notd.

www.dacoromanica.ro

AUTORUL

241

Numele de Gheorgachi este un diminutiv al nurnelui de botez


Gheorghe, prin sufixul de origine greceasca achi1, dar ii gasim
semnand i Gheorghe nu numai in Condicei, dar i intr'unele docu-

mente ale timpului: 14 Iunie 17632; 15 Martie 1764 3. Poate tot


el sd fie alcatuitorul anaforalei despre tigani, din 22 Ian. 1766 si
semnat Iordache al douile logoratti 4. In orice caz, dupa acest
an nu-1 mai gasim amintit.
Daca despre persoana i vieata lui, documentele nu ne dau nicio
stire mai mult, apoi Condica intregeste cu prisosinVa datele despre

personalitatea lui culturala, despre preocuparile lui.


Gheorgachi a fost carturar moldovean, matur, cunoscdtor al
limbii grecesti i un povestitor talentat. Inzestrat cu un rar spirit de
observatie, temperament ordonat i metodic, ne-a dat o opera de
rar valoare stiintifica, In ce priveste descrierile de ceremonial si
de insemnata valoare literara prin stilul ei propriu, clar i foarte
curgator. i-a iubit tara mult, ale curei obiceiuri vechi i nou'd

i-au placut si le-a Infatisat ca un fel de imbold pentru buna ei


ordine i gospodarie.

1 Gheorgachi (Pecaprixr,q, rt.copyo'c.c-G), diminutiv in limba greaca din


red)pyicoq, revine In limba romnd si supt forma de Iorgachi, lordachi, Iordache
(analogie cu Costachi, Costache) ; cfr. A. Buturas, T& veo0a.rroLx x6ptcc
66p.orm, Atena 1912, p. 60-61. Gh. Pascu, Sufixele macedo- Si megleno-romdne
de origine neogreacci, In Anal. Acad. Rom., lit., s. II, t. 35 (1912-1913), p. 111.
2 N. Iorga, Documente Callimachi, II, 189.
8
4

Ibidem, p. 192.
Tezaur de monumente istorice, III, p. 193-196.
16

www.dacoromanica.ro

RASPANDIREA OPEREI
CIRCULATIA MANUSCRISULUI

Opera lui Gheorgachi n'a avut o circulatie intinsa. Nu se


cunoaste pana acum decal un singur manuscript, acela editat de
M. Kogalniceanu, imprumutat dela vornicul Alecsandru D. Sturdza
Miclausanu 1. Manuscriptul acuin este in posesia Bibliotecii Academiei Romne, in fondul de manuscrise romanesti, nr. 19.

Nu mai fac aici o descriere a manuscrisului, deoarece a fost


facuta de I. Bianu 2, dar ne vorn opri la cateva amanunte care
isi au importanta lor, prin lumina ce aduc asupra circulatiei Condicei.

Opera proprietate a Domnulai. Manuscriptul are # legatura in


scoarte de piele, cu sterna Moldovei [capul de zimbru sustinut pe
un iatagan si un buzdugan, incrucisate] imprimata pe fata si pe
dos, avand deasupra ochiul lui Dumnezeu, impra'stiind raze, si
mitra arhiereasca ; lang sterna sunt imprirnate rasturnat literile :
to ei Konto[A] (Ion Theodor Calimah Voevod Mold., 1758-1761).
Pe fata legaturii, jos intr'un rand, se afla imprimat: caS ASKpaTk
Al norm MIIVIH + Wilk, 3, care nu e altul deck, Mihail Strelbitchi,

venit in Ora cu mult inainte cleat se stia pana acum 4.


1 Vezi mai sus, p. 5, nota 2.
' loan Bianu, Biblioteca Academiei Romdne. Catalogul manuscriptelor
romdnefti, Bucureti 1907, p. 70-71.
' Ibidem, p. 70.
4 Popa Mihai Strelbitchi, iscusitul legdtor al ciirtii si artistul gravor
al stemei casei Calimachilor, a fost vestit gravor si tipograf, de origind
polond i stabilit la Iai, Inca din anul 1756. Se tie cd avea obiceiul
0,-0 imprime numele pe luxoasele legdturi ce executa. (Emile Picot, Notice

www.dacoromanica.ro

C1RCULATIA MANUSCR1SULUI

243

Aceasta sterna domneasca a Calimachilor, aplicat pe legatura

manuscrisului, arata, in primul rand, cd el a fost dela inceput


proprietatea Domnului Grigore Calimachi (1761-1764). Ca a fost
manuscript din biblioteca domneasca, se mai vede, de altfel si din
titlul operei: ...Care s'au alcatuit i s'au i scris de mine prea
plecata sluga, Gheorgache vtori logofat, aici in orasul Esului. La anii
1762 Noemvrie 5 I. Prea plecatd slugd nu se poate socoti decat fata
de Domn, care i-a i poruncit alcatuirea Condicei. 0 notita pe f.
3 v., omisa in editiile lui Kogalniceanu, scrisa de alta mana decat
celelalte 38 pagine, precizeaza ca opera se scrisese pentru a satisface dorinta de pomph exclusiv a Dornnului: Al Marii tale mica,
plecata i dreapta sluga : Gheorghie al doilea logofat 2. Este de

buna seama, dupd cum se afirma, notita autografa. a autorului


insusi, care a tinut ca, pe copia curata ce o comandase vreunui
caligraf al timpului, sa pue iscalitura de garantare i inchinare
a operei, cu propria-i mana.
bibliographique sur le protopope Mihail Strelbickij, graveur et imprimeur a
lassi, a Mogilev de Podolie et a Dubossar, Paris 1905, p. 4; loan Bianu ai
R. Caracas, Biblioteca Academiei Rotndne. Catalogul nianuscriptelor romdnegi,
II, Buc. 1913, p. 275: ms. rom. 529, legat In piele de M. Strelbitchi, are aceeasi
insemnare ca pe ms. 19 al Condicei).
Pe legatura In piele a unui exemplar din Indreptarea legii, Targoviste 1652,

care a circulat prin Moldova, din Bibl. Ion I. C. Bratianu, din Bucuresti,
este scris, ca i pe ms. 19 si 529: S'au lucrat de Popa Mihai In Iasii s.
In ce priveste gravura, aceasta are in M. Strelbitchi pe cel mai de seama
reprezentant al ei, la noi; cartile vechi, incepand cu publicatia lui N. Mauroiedes Tb cirrocrsOlxbv 81-1XTM i terminand cu Psaltirea, Iasi 1790, sunt pline
de xilografii artistice ale lui, pentru ca s fie apoi reluate In carti tiparite
mai tarziu pand pe la 1808. Vezi: I. Bianu-N. Hodos, Bibl. rom. veche, II,
p. 568 (indice) ; in Bibliografie autorii reproduc in facsimile numeroase gravuri ale lui M. Strelbitchi, dintre care cea mai frumoasa, atat ca id ee, cat
ai ca executie, este cea din Preivilioard, Iasi 1784, Inchinata aceleeasi case
a Calimachilor, Intru cat reprezinta pe Mitropolitul Gavril Calimachi linbracat In odajdii i blagoslovind (I. Bianu-N. Hodos, op. cit., p. 293, facs.
306). Emile Picot, op. cit., p. 4 si, dupd el, N. lorga, (1st. bis. romdne.,sti fi
a vietii religioase a Romdnilor, II, ed. II-a, Buc. 1932, p. 183), considera
drept cea mai veche mentlune, la noi, despre Strelbitchi, o semnatura pe
un ms. din 1764. Insa la 20 Mai 1757, sub Matei Ghica Voda, el era stabilit

la Iai, unde cumpara un loc de casa dela Ionita Stolnicul


X, (1888) p. 60-61).

(cfr.

Uricarul,

1 V. mai jos, p. 2625_7.


2 V. mai jos, p. 26314-15
1 6*

www.dacoromanica.ro

RASPANDIREA OPEREI

244

vreun caligraf si a autorului,


Afard de scrisoarea copistului
mai avem o a treia scrisoare, peste u7mele unei razaturi, corectand
prin cuvintele : gos din stranele lor, toli in Hindu i ei, cu. ..
(f. 13 v., Textul, 27730. Numai cinci cuvinte i acestea scrise

pe hartia rasa, de sigur nu stint suficiente pentru a se putea face


identificarea scrisorii.

Intrebuintarea operei. Opera lui Gheorgachi, odata intrata in


biblioteca Domnului Grigorie Calimachi, deveni acestuia un folositor
vade-mecum cu prilejul diferitelor ceremonii dela curte si probabil c
se imprumuta i logolatului a13-lea, care executa, dupd cum am vazut,
atributiile cele mai numeroase in legatura cu savarsirea ceremoniilor
curtii. A fost, deci, foarte firesc lucru ca aceasta opera, de un interes
exclusiv protocolar, care nu se folosea deck, in interiorul cancelariei

domnesti si pentru savarsirea unora dintre ceremonii, la anumite


zile ale anului, sal nu aiba o circulatie mai intinsa, cum la fel s'a
Intamplat i cu marea opera bizantina de ceremonial, a lui Const.
Porphirogenetul, transmisa intr'un singur manuscript.
Ea era un fel de regulament oficial, un fel de cod al rdnduielilor
protocolare, care trebuia aplicat de curteni. Mai tarziu aceste uzante
de ceremonial au devenit asa de numeroase i s'au incadrat in atatea

amanunte, incat s'a simtit nevoia infiinrii unei functiuni anumite, al carei titular se ocupa exclusiv de randuirea ceremoniilor
0i anume : logofetia si logofatul de obiceiuri 1.
De aceea nu ne miram cand, d,in notitele Condicei
omise in
ediiile lui Kogalniceanu aflam ca manuscrisul a fost pada la
14 Iulie 1799 in posesia lui Neculai logotat de obiceiuri ce au
fost la Manila sa Alecsandru Calimah Voevod 2.
Neculai logofatul de obiceiuri darueste manuscriptul, la
aceasta data, stolnicului Hrisoverghi, 3 care semneaza pe manus1 Dionisie Fotino, 'IaToptce

ndaca Aoodoc;, III, Viena 1819, p. 472-473:

Miyag XoyoOk-r% Troy crovlOste6v.


I Spune: ce au fost *, pentruca

Alexandra Calimachi, mazilit din domnie


Inca dela 22 Martie, plecase la Constantinopol la 1 Mai 1799 (cfr. N. lorga,
.Documente privitoare la familia Callimachi, I, Bucuresti 1902, p. CLXXXII
CLXXXIII).
3 Acesta este Grigorie Hrisoverghi, mai tarziu postelnic, care se va fi
bucurat ca devine posesorul unei opere a Casei Calimachilor, cu care se Inrudea

prin alianta: frate-sau, spatarul Alexandru, tinea In casatorie pe Ancuta


Calimachi, fiica lui Durnitrascu Calimachi vel ban, nepoata lui loan Teodor
Calimachi Voevod.

www.dacoromanica.ro

IMPORTANTA CONDICEI

245

cript & este de danie, pentru ca sa nu sa rataCasca de Card


cineva ; si pentru ca sa nu i se tagaduiasca dania acestui pretios
manuscript, fost proprietate domneasca, pune sa semneze ca
martor i pe nepotul &au, Manolache Hrisoverghi: Am incredintat I eu di acest dar, ca i-au daruit-o log. Neculai a'easta Condica
dumi-sali mosului Grigorii Hrisoverghi. 1799 Iuli 14, Manolachi
Vornicu1 (f. 2 v., Textul, 262, nota).

Ne lipsesc date asupra circulatiei manuscrisului de cand 1-a


stapanit Grigore Hrisoverghi (1799) si pAna la intrarea lui in
posesia vornicului Alecsandru Dim. Sturdza din Miclauseni 2. Acesta
insa II imprumuta lui Mihail Kogalniceanu, care-1 publica in 1846,

dela care data Condica lui Gheorgachi intra intr'o alta faza de
intrebuintare a ei, ca izvor pentru studiile istorice, care abia incepeau sd se facd asupra trecutului nostru ; in prima faza, ca ma-

nuscris, a avut numai o intrebuintare oficiala, in legatura cu


randuirea ceremoniilor la curte.
IMPORTANTA CONDICE1 PENTRU RANDUIALA
PROTOCOLULUI DOMNESC

Daca opera lui Gheorgachi a avut o intrebuintare strict oficial, dupa cum am vazut din marginita ei circulatie printre slujitorii curtii domnesti si in special la un logolat de obiceiuri, e
natural ca efectele alcatuirii ei sa se fi transmis, nu asupra operelor culturale i literare (de aceea nu avem nici cOpii, nici prelucrari, nici imitatii ale ei), ci numai asupra faptelor sociale si de
administratie interna a curtii domnesti, asupra sistematizarii
intr'o anumit randuiala a tuturor cerintelor protocolare.
1 Manolache, fratele poetului Al. Hrisoverghi, era inteadeviir nepotul
post. Grigore Hrisoverghi, fiind fiul Vornicului Nicolae Hrisoverghi (+ 1818),
frate cu Grigore. 0 schit genealogica a fam. Hrisoverghi a dat 0. G. Lecca,
Familiile boeresti romdne, Buc. 1899, p. 274-275. Indreptdri i complettri
studiului alcdtuit de 0. Lecca, a Mut N. Docan, Arhiva, Organul soc. ;gainlifice Si lit. din Iasi, 11 (1900), p. 148-180. Vezi i M. Kogalniceanu, V ieata
lui A. Hrisoverghi, prefata volumului de Poezii a lui A. Hrisoverghi, Iasi 1843.
2 Fiul cel mai mic al logof. Dumitru Sturdza, cu mo0e la Mic15.ueni (jud.
Roman) i tatal istoricului Dumitru Sturdza, fostul preedinte al Academiei

Romne; se tie c acesta din urind a daruit Acaderniei Romne 1ntreaga


colectiune de manuscrise a tatalui su, 1ntre care se aflau mai ales cronicele
Moldovei, deci i Condica lui Gheorgachi (I. Bianu, Bibl. Acad. Romeine, Catalogul manuscriptelor, I, p. V).

www.dacoromanica.ro

RASPANDIREA OPEREI

246

Logofelia de obiceiuri in Moldova. Pentru Moldova, din


cate am cercetat, ne lipsesc atestari documentare, cu privire
la infiintarea oficiala a unei logofetii de obiceiuri, prima mentiune cunoscuta ramAnAnd tot notita din Condica lui Gheorgachi,

scrisa de

Stolnicul

Grigore

Hrisoverghi, la 14

Iu lie

1799: ...Neculai logofat de obicouri ce au fost la Mariia sa


Alecsandru Calimah

(6 Mai 1795Martie 1799). Deci,


in Moldova, intre 1795-1799, exista logofetia de obiceiuri. Este

foarte semnificativ faptul di a doua initiativa in legatura cu


organizarea sistematica a ceremoniilor (prima initiativa a fost la
1762, sub Grigore Calimachi, prin insasi comandarea Condicei)
vine din partea celuilalt fiu al lui Joan Theodor Calimachi. Alexandra Calimachi crescuse 'Ana la varsta de 20 ani in mediul tiirigrdean, avAnd cunostinta tuturor diplomatilor straini cari vizitau
casa tatalui sat], dragomanul Joan Calimachi. DobAndise din acest
mediu de receptii si ceremonii, rafinamentul unei vieti de salon 1.
Venit la Iasi, la 9 Oct. 1758 2, continua aceeasi vieata de pompli,

la curtea tatalui su mai intAi, dar mai mult la a fratelui silu


Grigorie, Domnul Moldovei. Timpul i-1 petrecea cu plimbari prin
gradinile Copoului, de curAnd aranjate dupa modelul Buiucdereului
din Constantinopole 2; sau cu indeplinirea diferitelor atribatii

ceremonioase la curtea fratelui, sau cu cercetari astronomice


pc atunci la moda mai pretutindeni in Europa * 4.
Trecandu-si vieata inteun asamediu, nu mai este o surprin"dere pentru noi ca prima mentiune despre logofetia de obiceiuri,
in Moldova, dateaza din vremea lui Alecsandru Calimachi.
Organizarea ceremoniilor in Muntenia. La cAtiva ani dela
alcatuirea Condicei lui Gheorgachi, in Moldova, dar mai ales in
Muntenia, cresc tot mai mult pretentiile de a imbraca orice eve-

niment dela curtea domneasca intr'o aureola de fast si lux.


Voevozi ca Alexandra Ipsilanti, Mihail 1.1tu, Alexandru Moruzi
caH erau Domni cAnd in Muntenia, cAnd in Moldova, unde cunoscusera rAnduiala oficiala a ceremoniilor executata dupa Condica
1

Asupra educatiei Calimachilor in acest sens, vezi mai sus, p. 75-78.

N. Iorga, Viata lui Alexandru Vodet Callimachi dornn al Moldovei, cu


prilejul descoperirii testarnentului Mu (in Anal. Acad. Rom., ist., s. II., t. 27
(1904-1905), p. 80.
a Ibidern, p. 81.
Ibidem, p. 82.

www.dacoromanica.ro

LOGOFETIA DE OBICE1URI

247

lui Gheorgachi, emana din cancelaria domneasca o multime de


dispozitii cu privire la executarea alaiurilor.
V. A. Urechia a publicat in volumele Iui de Istoria Romdrtilor
foarte multe din asemenea masuri. Organizatia lor era urmatoarea :

Rana la 1797, data instituirii logofetiei de obiceiuri in Muntenia,

pentru supravegherea unor anumite ceremonii, se insarcina in


mod special vel logofatul: urmanda dup povatuirea d-sale vel
logofatului . Se mai numea Irma prin pitacul domnesc si vataful
de paharnicei ca zapciu, ca supraveghetor de aproape, ca executor
al povaluirilor * date de vel logofat 1. Insa, in cele mai multe

documente, vataful de aprozi este acela care poarta toad grija


si raspunderea indeplinirii ordinelor domnesti 2; alteori ceausul
spatresc 3.

Grija pe care o arata Domnul pentru reusita ceremoniei, atat


ca pompa, cat si ca ordine, se manifesta prin formele, de multe ori
stereotipe, cu care se incheiau pitacurile: asijderea sa aibi a ardta
fiescareia breasla la mergere, sa n'aiba a striga si a face sgomotti
si amestecatura nici sa se Lea vreunii cusurti, sau vreo atacsie
la pornire 4 j sau: cusurti sa nu se faca, ca vei cddea in urgie 5.
Ordinele erau asa fel alcatuite, incat numele slujitorului scris pe
hartie arata locul pe care el il ocupa in randuiala ceremoniei. Multe
din aceste planuri aratau locul, pe care-1 ocupa careta domneasca,

printr'un desen ce representa aceasta careta, sub care se nota


numarul telegarilor ce trebuiau inhamati: Carata gospod cu
6 telegari 6.

Logofetia de obiceiuri in Muntenia. V. A. Urechia n'ar fi


trebuit sa mai stea la indoiala ca Condica lui Gheorgachi (cum o
numeste el exemplul Moldovei ), a determinat pe Alexandru
Ipsilante din Muntenia sa organizeze pentru prima data, in mod
1 V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din istoria Ronzdnilor dela
1774-1786, Er:serge de documente cu totul inedite, p. 288 (paginatia este a extra-

sului, iar nu a Analelor Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893) In care s'a publicat
acest memoriu).
2 Ibidem, p. 301, 305, 313.
0 Ibidern, p. 302.
4 Ibidem, p. 301 ; atacsie < gr. il etra.k(cc = desordine.
5 Ibidem, p. 313 ; cusur < gr. s-b xoucso-6pt, --- defect.

0 Ibidem, p. 287; v. si p. 286, 288, 305, 313, etc.

www.dacoromanica.ro

24$

RASPAND1REA OPEREI

oficial, functiunea legofetiei obiceiurilor, iar nu initiativa lui lcnachita Vacarescu 1).

In Muntenia, Alexandru Ipsilante (a doua domnie, Aug. 1796


Dec. 1797) infiintRazd logofetia de obiceiuri printr'un hrisov cu
data de 20 Iu lie 1797 2. Isac Ralet, semnat in acest hrisov ca vel
logofat al obiceiurilor, figureaza cu aceeasi boierie in hrisoave
din 2 si 9 Martie 3. Dela aceastd data logofatul de obiceiuri devenea membru al divanului ve1iilor boieri, purta baston de argint,
avea ca subalterni de cancelarie trei logofeti ; avea 80 scutelnici
o leafa de 500 lei pe luna 4.

Nu e lipsit de interes a arata la ce forma'. de organizare se


ajunsese la 1797 cu randuiala ceremoniilor domnesti, la a cAror
sistematizare, dup modelul tratatelor bizantine, se gandise Inca
din 1762 Gheorgachi al 2-lea logofat.

Logofatul avea o cantelarie , unde trebuiau adunate si clasificate datele referitoare la toate obiceiurile i oranduielile politicesti . Dupa aceste date si prin ingrijirea, nevointa i stradania d
personalului de cancelarie, trebuia sa se scrie istoria, oranduiala
politiceascd
si sd se pastreze la... &Amara . La acordarea dregatorillor sau la savarsirea diferitelor ceremonii, atat politicedti,
cat si bisericesti , ei trebuiau sa fie prezenti, sau cum zice hrisovul,
s se afle fata .

Asa dupa cum Constantin VII Porphirogenetul la Bizantini,


inainte de a-si redacta pretioasele -lui lucrari istorice, geografice
si de ceremonial (prima lui lucrare, De administrando imperio,
a fost scrisa intre 949-952), a intreprins o vasta actiune de adunare, pe langai cancelaria imperial, a materialului existent istoric
pi literar 5, tot asa, prin hrisovul amintit al lui Alex. Ipsilante,
1 V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, VII, Buc. 1894, p. 54, std la indoiald

dud sa atribue planul vast de sistematizare a ornduelilor dela curtea


lui Ipsilante Indemnului lui Iend.chitd Vdirescu (mort cdteva zile fnainte
de 20 Iulie, 1797) sau exemplului Moldovei
analoagd prin Condica lui Gheorgachi.

unde afldm urme de o institutiune

2 Publicat In Intregime de V. A. Urechia, boc. cit., p. 55-57 i de N..


lorga, Un ordin domnesc din 1797 de a se scrie istoria i geografia brii, In
Revista istoricd, 24, (1938), p. 289-292.
2 V. A. Urechia, boc. cit., p. 54, nota 1 i p. 301.
4 Dionisie Fotino, 'Icrroptaz Tile; rdaat. Aoodaq, III, Viena 1819, p. 473.
5 Dr. Ferd. Hirsch, Kaiser Constantin VII Porphyrogennetos, fn Jahresbericht dber die Konigsstadtische Realschule, sub directia lui Franz Wenzlaff,
Berlin 1873, p. 1-25 ; pentru opere i izvoarele lor mai ales, p. 21-25.

www.dacoromanica.ro

LOGOFETIA DE OBICEIURI

249

logofetia de obiceiuri, impArtit in 5 sectiuni, avea de intreprins


colectarea materialului necesar la istoria domnilor Valahiei .
Trebuia mai intAi, un corpus al letopisetelor scrise 4dupd vremi
de oameni de stiint * si alcAtuit o cronologie a domnilor si
cArmuitorilor pe scurt . 0 a doua sectiune avea de lucru in gheografia tArii ... cum sA hotArdste (Valahia) cu cele de afar ale ei ,
adicA cu imperiul otoman si cu Austria, puteri pe care le si numeste.
A treia sectiune avea s se ocupe in cele ce sd cuvinti la Domni ,
intelegAndu-se prin aceastd formulA: o Venirea Domniei dela
Tarigrad, pAnd &A asaza pe scaonul Domniei ; teremoniile ce se obisnuescti a sA face mai des sau mai rar, precum alaiuri, serbAri, felu-

rimile iesiri ale Domnilor din curtea domneascA afarA, cununii .,i
botezuri domnesti, intAmpinAri de soli si de alti mosafiri . DupA
cum se poate vedea din propriile cuvinte ale hrisovului, nu este
vorba decAt de acelasi material pe care 1-am analizat, din Condica
lui Gheorgachi: incoronAri, alaiuri, plimbAri, primirea solilor,
etc., etc. In plus, in acest hrisov se prevede si ceremonialul
cununiilor 1 si botezurilor domnesti.
A patra sectiune se referea la 4 bisericeasca orAnduialA, . ... indeobste cum se urmeazA parisiile bisericesti si in parte ... . cum se
face asezare de Mitropolit, de Episcopi, de Egumeni , ceremonii

1 In leg:Run:1' cu ceremonialul cununiilor, Condica lui Gheorgachi nu


cuprinde decdt scurta mentiune despre cununia lui Grigorie Calimachi cu
domnita Ileana, fiica lui Alexandru Mavrocordat, cel mai mic fiu al lui Nicolae Vocra, cununie fdcutd 4 cu mare bucurie si pohfald... cu toate carmoniile,
ca o nuntd domneascl t. (textul, p. 27329-39).
Dintre relatiunile publicate de V. A. Urechia: cununia Domnitei Ecaterina,

sora lui Alexandru Moruzzi, Domnul Munteniei, in Iulie 1793 (Ist. Born.,
V, p. 460-461).
Alaiul aducerii mirelui, fiul vornicului Sleitineanu, castatorit cu fiica vistiernicului Filipescu, 28 Ianuarie 1795 (Ist. Rom., V, p. 462-463).
Ms. Acad. Rom. 5360, f. 14 r. 18 v. (lard sfarsit) cuprinde material foarte
insemnat in legaturd cu ceremonialul cununiilor : Oratila, cdnd merge ginerile
cu poclonu la nuni, fiindu Domnul nun. Alta ce s zice cdndu sit dau darurile

la masei. (Oratie) la ceiltunari.Oratii mind sd int-trial cocoand de boiari.


Oratii la ceiltunari, mindu sei meiritd fatd de Domnu. Oralii ce sd zice mind sd

nzdritd Domnitd. Toate aceste oratii sunt bilingve, intercalndu-se in textul


romnesc, in continuare de idei, citate in limba neogreceascd, scrise de o altd
mnd decat textul romdnesc, cu numeroase greseli ortografice ; pentru

datarea ms., v. mai sus, p. 157.

www.dacoromanica.ro

250

RASPANDIREA OPEREI

la care trebuia sa fie prezent rednicul1, spre a arata oranduiala


lor *. Vedem ca si in privinta ceremonialului bisericesc, materialul
cerut de hrisov se aseamana cu eel descris in Condica lui Gheorgachi.

In ambele gasim rnduiala preotilor cari trebuie sa fie prezenti la


diferite ceremonii bisericesti ( parisiile bisericesti ), cat i instalarile de prelati, ceea ce aminteste de aproape capitolul din Condicei
intitulat Oreinduiala ceindu face Domnul Mitropolit sau Episcop,
ceindu moru (v. mai jos, p. 30121-30222).
In sfarsit, Intro1 cincilea rand, trebuia in oranduiala politiceasca sa se ocupe de participarea Domnului la diferite ceremonii interne, de boerii si de veniturile boerilor, de datoria ce are
fieseare (boier) a savarsi i toate aceste date trebuiau trecute in.
condica de obiceiuri .
Vedem ea pand acolo merg analogiile dintre Condica lui Gheorgachi i prescriptiile de organizare a ceremoniilor impuse de hri-

sovul din 20 Iulie 1797 al lui Alex. Ipsilante, incat titlul operei
lui Gheorgachi, cat si al registrului de ceremonii pe care-I redacta
logofetia de obiceiuri, este aceIasi : Condica de obiceiuri.

Logofetii de obiceiuri, dela aceasta data, sunt intalniti foarte


des in documentele timpului 2 Intalnim vel logofeli de obiceiuri 3,
vtori logofeti a i epistali de vel logofeti za obiceiuri, cu seirutare de
wind 5, titlu care se da unui boer chemat intr'o functie inferioara
aceleia pe care o ocupase.
1 Din bulg. po,x. = a rdndui, a aranja in sir (6 pea.= la rand ; ECT II4W NA% -este randul nostru).
De exemplu Dionisie Fotino, 'RrropEce
c irciXce. AccxEcec, III, Viena
1819, p. 4-a nenumerotata: OE rIpxov-rec Aoyo0i-r:e.t. Teov cruwAs.L6v: Nt.x6Xao;
FoXicntoc, Fp-r,y6p.o; Pcikt]. Acad. Rom., ms. rom., nr. 871: Arhondologia
veike a Tari Romanesti f. 2 v.: logoft de obiceiuri Alecsandru Coma'neanu,
mort 4 Mart 1837.
Loan C. Filitti, Arhondologia Munteniei dela 1822-1828, in &vista

Arhivelor, nr. 4 (1927), p. 20, Ionit Falcoianu, la 12 Noemvrie 1822; p. 25,


acelasi mentionat cu acelasi titlu, la 6 Febr. 1824.
Ibidem, p. 21, Costandin sin clucer Iordache Mavrodin, 20 Dec. 1822;
p. 36, Mihalache Vierosanu, 8 Iulie 1826-26 Apr. 1828 (p. 45).
5 Ibidern, p. 35, Aga Iordache Florescu, filcut epistat de vel log. za obiceiuri, cu s5rutare de mand, 31 Mai 1826; p. 41, vornicul Alecu Cre%ulescu,
fcut la fel, la 11 Iulie 1827. Epistat de vel logoft, insemna supraveghetor
al ordinelor marelui logofilt, un fel de ajutor; 6 inurrecrig = supraveghetor,
intendent. S'ar putea inmulti aceste exemple.

www.dacoromanica.ro

CUZA VODA

I CEREMONIALUL

251

Traditia a fost luatil in seama, in ce priveste ceremonialul, pana


la suirea pe iron a lui loan Cuza (1859). Imi comunica d-1 George
D. Florescu, ca generalul Theodor Cazimir, ridicat la rangul de
maresal al curtii domnesti sub Cuza i omul de incredere al acestuia, se folosea in desfasurarea ceremoniilor de un cod al protocolului, tiparit in frarquzeste, cod pe care a binevoit a mi-limprumuta
pentru studii.
Theodor Cazimir, ruda cu familia Florescu, a transmis cartea
lui D. Florescu, iar acesta fiului sau, d-lui George Florescu. Cartea,
din nefericire, n'are foaia cu titlu. Este in folio mic, 74 pag. Pagina 1
are scris: Cdremonial. Pag. 2 alba, iar dela pag. 3-74 sunt
11. titluri (titre premier, etc.) subdivizate in capitole (chapitre).
La pag. 74 jos: Imprimrie imperiale. Fvrier 1860 , deci din
vremea imparatului Napoleon al III-lea.
Iata cuprinsul pe titluri, din acest cod al ceremoniilor:

I. De la distribution des appartements, et des entres


dans chacun d'eux.

II. Des levers de leurs Majests, des presentations, des


audiences.

III. Ceremonial de la chapelle impriale.


IV. Des repas de leurs Majests.
V. Bals et concerts du Palais.
VI. Du service d'honneur de l'empereur et de l'impratrice.
VII. Grande Parade.
VIII. Ceremonies (Sa M. est sur le trne ; pour recevoir les
hommages des fonctionnaires publics ; Sa M. est
debout).

IX. Ceremonial pour la reception des ambassadeurs et ministres etrangers.


X. Des serments.
XI. Deuils de cour.
In timpul domniei regelui Carol I, maresalul Curtii si al Casei
Regale, generalul Th. Vacarescu, alcatueste un ceremonial scris
al Curtii domnesti, pe care-1 tipareste (primul cod de ceremonii
tiparit in limba romana) la 1876 1. Acest cod a trebuit sa fie modificat si completat dupd usurile internationale i regulile care
1 Vezi titlurile intregi, mai sus, p. 78, nota 1.

www.dacoromanica.ro

252

REGELE CAROL I SI CEREMON1ALUL

se observa la toate Curti le in semn de ospitalitate si de bunA


priimire ciltre trAmisii Suveranilor Statelor ce intreting cu Tara
relatiuni amicale I. Astfel apare editia a II-a acestui cod, in anul
1882, adicA dupd proc!amarea Regatului RomAniei.
STUDIUL EDITHLOR

Condica liii Gheorgachi a fost editat de M. Kogillniceanu

in 1846, in cirilicd si a doua oath' la 1874, in transcriere latina,


avAnd ca bazA un singur manuscript, cel cu nr. 19 din Biblioteca
Academiei Rom dile, unicul in care ni s'a transmis aceastd opera
Editarea cronicelor de Koglniceanu, foarte bund si mai ales
2.

foarte folositoare pentru epoca in care s'a fAcut, nu corespunde


insa exigentelor stiintifice de astAzi, nici metodelor actuale de criticA textuald, care cer gAsirea tuturor mijloacelor de a deter-

mina originalul, sau de a da traditia cea mai apropiat5

de

el 3. Astfel, in foarte multe cazuri, a modernizat formele vechi le


limb6, pentruca in alte texte sA creeze forme vechi inexistente in

traditia manuscriselor, fapt care a indus in eroare pAnd si pe


filologi i romanisti Incercati, ca Meyer-Liibke 4. Intre cele cloud
1 < Th. Vilcarescu > Ceremonialul Curfei Regale a Romdniei,
Bucuresti
1882, P. 10.
2 In listele comparative care vor urma, am notat editia Iasi 1846, prin A ;
editia Bucuresti 1874, prin B ; originalul, pfin Ms.; trimiterile (pagina si rndul)
de sub sigla Ms., se fac la textul reprodus de mine, mai jos, p. 262-312. Pentru
citarea complet a titlurilor, volumelor, paginelor, v. mai sus Introducerea
(p.5-10) .
2 In limba romAnd, singurul studiu consacrat recensiunii textelor este
acela publicat de D. Russo, in Buletinul Vomisiei istorice a Rornciniei, I,
Bucuresti 1915, p. 3-100 (si in extras), cu titlul Critica textelor i tehnica

ediliilor. Studiul mai nou al lui P. Collomp, La critique des textes (Publications
de la Facult des Lettres de l'Universit de Strasbourg, 1931), dup o ampla'

expunere bibliografico-criticd a metodelor de 'Anil acum, ajunge la fixarea


a 7 procedee stiintifice, combinate mai ales din sistemele lui Dom H. Quentin
si Clark. Collomp citeazil (p. 73) studiul lui P. Servien Coculesco, Sur les
mdthodes de critique textuelle du type Lachntann-Quentin, in Grai i suflet,
4 (1929), 97-107. Recensii asupra studiului lui Collomp, vezi A. Gudeman,
Philologische TVochenschrift, 52 (1932), p. 869-871 si F. W. Hall, Class. Rew.,
46 (1932), p. 141.

a D. Russo, Critica textelori tehnica edifiilor, p. 29, nota. Vezi si Gr. G.


Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor romdne. Cum sint publicate cronicele

romdne, in Rev. p. ist. arch. i filologie, vol. 3 (1884), p. 241-288.

www.dacoromanica.ro

STUDIUL EDITIILOR

253

editii ale lui Kogalniceanu, trebue s. recunoastem ea, editia din


1846, dela Iasi, e mult superioard celei din 1872-1874, dela
Bucuresti ; pentru cronica lui Neculce, superioritatea a si fost
pe deplin demonstratd de Al. Procopovici 1.
Fdcnd o comparatie intre cele dou editii ale Condicei i
manuscrisul original, vom vedea eh' intre ele existil. deosebiri numeroase i uneori insemnate. Dintre acestea, unele sunt departe
de a infdtisa cuvintele in traditia lor adevarat din manuscris,
iar altele modified chiar sensul originalului. Deosebirile le vom
grupa in: 1) modernizdri de cuvinte in editii, faid de original ;
2) arhaizari in editii fatd de original ; 3) modifiedri de cuvinte si
de sens ; 4) omisiuni ; 5) punctuatia.
1. MODERNIZARI IN EDITH FATA DE ORIGINAL 2
A.

A. B.

B.

sine 2872, 2972


nuoi 2973

noue 2873
fcut 2870

Ms.

sane
no+ ( = non)

fikutu
meil 2878, 2978

Moldova 2978

Moldavia 2878
Ion 2872
al doile 2871,

mieu
Moldaviia
Io

alu duoilea 297,, vtori

Eplui

Iaului 28712, 29712

scaunu 2991

scaun 2891
se 2892, 2992

deosebitil 2996

deosebit 2896

intAmpinarea 289, 29910


Galati 2890, 29910

easta 289

asta 29911

este 28911, 299

scaon
sa
deosdbitu

intinpinarea
Galati
iasta
iaste

gazdile
mngniere 29923 mangniare
aceaia
aceea 28922, 29923
intinpind
intampinn 28927'281 29931
cahfea
caf 2993.6
gazdele 28918, 29912

mngnere 28922

iragul 2905

(mite)

Aragul

1 Cronica lui Joan Neculce, editie ingrijitn de Al. Procopovici, Craiova


1932, p. VI (in colectia Clasicii romdni comentag de sub directia prof. univ.
N. Cartojan).
2 Liniuta sub sigin inseamnd ca' in editia aceea avem la fel ca in original.
CAnd aceeai abatere dela original se &este in ambele editii, atunci ea se
noteazd sub sigla A. B.

www.dacoromanica.ro

srrunItiL EDITTILOR

254

A. B.

A.

B.

Sfntul 29018, 300,3


Altard 29038, 30034, etc.
hatiseritut 29114, 301,
Antiohie 29214, 30143

Ms.

Shintu
oltarlu
hatisdrifut
Antohie
tocmeaM 30144

vreme 29318, 30239

tocmald.

vreame

Dumnezeescii 2959, 304,,

contesil 3042,
terzimAnie

contds 295,9

dumnAzdescu
conto

vornicii 2980, 306,8

tarzmAnie
voraecii

ceemea 29828, 30739

ceand

medean 3023, 3112


pahare 31123

pahare 30318
peste 30310, 31124

protopsalt 304,4, 312,9


cheltuele 305,8, 313,5
Egumenii 3077, 31440

aceeasi teremonie

meidan
pahard
piste
protopsaltis
cheltulale
igumenii

30729,

315,1

aceaesi tdrdmonie
bacsdsul

bacsisul 3073,, 31523 etc.

vestmntele

vesmintele 30839

advdrseste sfnta

316,7

vesmintile

30929,

317,,

obicee 3106

sdvarsaste
svdnta
obiceie 31738

obiceae
cearirea

priveala 32334

privala
One

cererea 31021, 3181


tine 31919, 3263

mnele 319,9, 326,

mdnule
pecetAlueste

pecetlueste 32018, 32627


strdini 32229, 32829
Lesesti 32222, 32831

vorbind 32938
insirati 3293.

streini
lesdsti
vorovind
Insdrati
Vasilie

mult5mitii

Vasile 32433

multemit 3257

Sao 295,7, Snail 29638, Sutul 3251,

Sao 30423_24
Sulu 305,2, 3311

www.dacoromanica.ro

suto suu)

STUDIUL EDITULOR

255

i s'ar putea
Se poate usor constata din ahlturatele exemple
cd editia din Iasi, 1846, este mai aproape de
traditia manuscriptului, cleat, editia 1874 ; totusi, in ambele,
KogAlniceanu a modernizat formele vechi de limba, then cronicele vechi, in transcrierea lui, nu se pot lua de bazA in eventuale
cercetAri lexicologice i fonetice.
mAri numArul lor

2. ARHAIZARI IN EDITH FATA DE ORIGINAL

DacA nu ne mirAm in fata tendintei de modernizare a formelor


vechi, apoi nu ne explicAm o tendintO contrarie a lui Kogillniceanu,
aceea de a arhaiza, ici i colo, formele originalului. Aceastd actiune
de arhaizare, desi mai putin extinsA, totusi adaogA un fel de nein-

credere asupra editiilor lui KogAlniceanu. Unele forme arhaizate


se apropie, dupd cum se poate constata din exemplele alAturate,
de vechi forme moldovenesti, pe cAnd aceleasi cuvinte in original,
se apropie de formele actuale literare, ale graiului muntenesc 1:
A.

A. B.

B.

meideanul 2 28931, 29933


ear 29014, 3009

Nicolal 29014 0 le,

Ms.

meidanul
far

3009

si 2, etc.
aseminea 29116, 3016

N icolae
asemene

sade 291, 31357


etc.

seade 3018
kara 29138, 30518
learcl 30128, 31313

aice 29212, 29718

tril 294,
neguitori 29331, 30312

prietini 29615-13
sfintele 3015

sede
lara
lord
aicea30141, 30612 aici
trei
negupitori
sfntele 30924

lumindrile 3023.2-12,31025
0 se
sAnlicti 30616, 31411

atunce 3093

prieteni
sfintile
lumandrile
inlic

atuncea
(nom. pl.) acestii 30918
0 al, 31645, 3173

acestiia

' In tablou, aceste exemple vor fi cursive.


2 Koaniceanu transcrie cand meideanul,cAnd medean (A 29829 B 3112).

www.dacoromanica.ro

STUDIUL EDITIILOR

256

A. B.

A.

B.

Ms.

fmprotiva 3177 fnpotriva


a cincea
tramiteau 32221 trimitea
nimeni

a cince 310,1
trimetea 31522
nimene 3236, 329,
zilile 3246

zilele

mestersugul
mestesugul

32713

In plepciune
Intelepune

32727

Din exemplele de mai sus se vede ca editia din 1874 paciltuqte


mai putin in ce privete procesul de arhaizare a cuvintelor originalului, pe cnd, lucru curios in editia din 1846, acest proces este
mai intens.
Daca la aceasta constatare adaogam i constatarea precedenti,
ca procesul de modernizare a cuvintelor se aplica mai pu tin tot in
editia dela Iai 1846, aceasta nu ne poate duce decAt la concluzia
ca Kogilniceanu a vrut in 1846 sii prezinte opera intr'o atmosferg
de vetustate i cu un colorit mai arhaic decAt 11 are opera in original.
3. MODIFICARI IN EDITH FATA. DE ORIGINAL
A.

A.B.

B.

Ms.

aprozil aciea
orAnduiti 3031,

aprozii acela
(pron. dem.)
r'anduiti

Savica 30427

mucarerfu
Sabica

29312 (adv. loc.)

orauduiti 2933e

mucarel

29325,

3038

de catra stapan
de cAtre stapan0 30537

29634

cu steagurile lor
si dvorescg

de cdtr stapni
cu seamnile lor
zvorescu

300,,, 30842-43

confetioane 30936

confeturi 301, 30935


de pe la 3081,, 3164

cofetioane
cofeturi 1

dupre la

1 Cu privire la acest cuvnt Insi ortografia originalului nu e stabilit,


gAsind scris i confeturi.

www.dacoromanica.ro

STUDIUL EDITIILOR
A.

A. B.

denainte vreme

257
Ms.

B.

d'inainte vreme 31757

denainte vremi

induntru 31115, 31837


nduntrul 31215, 31025
ori sarmd cusutd 31235_56

inlauntru
Iduntrul

3105

ori (cu)

sArrnd

cusute

peste brache 317, 3245 piste brate


cum poronceste 31756, 324, cAti poronceste
sa-1 sue
sd-1 pue 3198, 32534

-cu paicii

i ciohodarI 32227

loan

Cantacu-

paicii i ciohodarii 32887

paici i 6ohodari

Costaki Batati

sd porneascd Pasa 33045


Ion Gantacuzino 33117

Costache Vatati
s pur6ad5 Pasa
Ionitd Canta-

de acolo pornindil 33154

de acolo puree-

33036

zino 3251,

cozino

gandu
la locul sad 32613-14, 33210 la cortul sdu

oare care luptdtori de pe- oarecare luptdturi de pehlihliveni 32750, 33245, 3331
nimicd au fdcut

veni
nimicii au Ilcutil 33319_20 nimicd n'au lcu t

32727

Editia din Iasi 1846 este, dup cum usor se poate constata
din studiul tablourilor de mai sus, mai aproape de original si in
ce priveste modificgrile i inlocuirile de cuvinte. De altfel aceste
modificfi i inlocuiri de cuvinte nu sunt de asa naturg, incat sd
schimbe sensul cuprinsului, denaturandu-i adevrul initial. Totusi
fiind numeroase scad mult din exactitatea care se 'impune in
stadiul actual al stiintei, editiilor de texte vechi.
4. OMISIUNI IN EDITH FATA DE OR IGINAL

Manuscrisul 19 din Bibl. Academiei Romne, in afarii de textul

propriu zis al Condicei, scfis pe curat de vreun caligraf al timpului, ne-a transmis si alte scurte, dar importante insemnari, datorite altor persoane i anume: la f. 3 v. inchinarea autografil
a autorului: e Al Marii tale mica, plecata ci dreapta sluga : Gheorghie al doilea logolat . (textul, 26314_15); la f. 2 r. si v. insemnarea
.

1 Exemplele de mai sus nu sunt extrase din Intreaga opera.


17

www.dacoromanica.ro

STUDIUL EDITIILOR

258

stolnicului Hisoverghi i alta a lui Manolache Vornicul, din 1.4 Iu lie

1799, atat de importante pentru circulatia manuscrisului. Toate


aceste trei insemnari au fost omise in editiile lui Kogalniceanu
(textul, p. 262, nota i 26314_15).
In original, intre titlu i textul Condicei exista: Pinax, adecci

insemnare de ceale ce s afl intru aiastd Condica, cuprinzand


17 titluri mai mici ale capitolelor respective, insa mai concis formulate deck, in textul insui (textul, 2628-26315).
Acest Pinax de asemenea lipsete in editiile lui Kogalniceanu.
In textul insu0 al Condicei, in editlile lui Kogalniceanu, gasim

numeroase omisiuni, dup cum pot proba urmatoarele exemple:


Ms. 1

A. B.
Ms.

B.
Ms.
B.
Ms.

_ _27_28
... dandu-le Domnul tuturor o naangaiare 264
... dandu-le Domnul tuturor mangaere 28922 29923

... cu totu
... cu totu

...
...
...

alaiul in fdragul &au 26515


alaTul sail 29940

Din-a-dreapta fi din stiinga, pintre paicii 26520


din-a dreapta pintre paicii 3004

s'au imbracatil, pe Uflil cu blane, pe allii cu caftane,


pe altii i cu capoturi 27321_22

A. B. ... s'au imbracat pe unii cu blane, pe aliT cu capoturi 29627 30528_30

... pe preotii domneti i pe diTaconi 27818


A. B. ... pe preotii DomnWi i diaconi 30027 3097
Ms.

Ms.

A. B.
Ms.

A. B.

... le da vel visterul tot cate 1 galbanii 27832


... le da vel Vista Cate un galban 3012 30921
... numai ce santu in caftanile lor 27823_24
... numai sant in caftanele lor 30434 31230

... ci inaintea cafelii 28687


A. B. ... inaintea cafelii 30720 315n
... parisiTa sa cea domneasca 29118
Ms.
A. B. ... parisiea cea Domneasca 3111 31818
Ms.

1 Cnd ambele editii au aceeasi omisiune, le contopesc sub sigla A. B.

www.dacoromanica.ro

259

STUDIUL EDITI1LOR

Ms.

dela o samil de vreame 29135


dela o vreme 31118 31838

A. B.
Ms.

A. B.

Ms.

A. B.
Ms.

A. B.

Ms.

A. B.

Ms.

A. B.
Ms.

A. B.
Ms.
B.
Ms.

...
.

Taste acestu obiceam 292,


este ()Neon 31122 31841
mergu i boerii tori pela casile lor 29221-22
merg i boierii pe la casele lor 31138 31913

sdrutd. Domnul crucea 2952


sdrutd Crucea 31337 3212

Iar de candu au ndscutu mucareriul 298,


Ear arid au Miscut mucarelul 31620 32315
ca s sd scoatd caii domnesti 29827_28
ca sa' scoatd caii Domnesti 31635 32330

... pentru sdrutarea.iimpdrtd,sireacrestinescului norod3008

...
...
...
...

pentru sdrutarea Crestinescului norod 318, 32428

i candu va ca s lag din curte 30338


i candu va sd iasd din curte 32718
domniia a dod a lui Mihai Voevod 30435-305,

B.

Domniea a doua lui Mihais Vodd 3284-5

Ms.

iar de atuncea 3052


ear atuncea 32135 3286
a ceti si a scrie 30515
a aceti, i scrie 3227; B. si a ceti i scrie 32818

A. B.
Ms.
A.
Ms.

A. B.

...
...
...
...
...

hatmanul ci aga 31018_17


Hatmanul, Aga 3267 3324
5. DEOSEBIRI IN PUNCTUATIE

Punctuatia originalului, contrariu altor texte din secolul al


XVIII-lea, este exact pusd. lidmane ca particularitate a
secolului, particularitate pe care si-o insuseste i autorul nostru,
fraza de multe ori prea lungd, neintervenind virgula, nici punctul.
Dou'd dintre semnele punctuatiei sunt intrebuirgate cu mult rost
de Gheorgachi, fapt care contribue la claritatea textului: semnele
citdrii (in original ") i parantezele ( ).
17*

www.dacoromanica.ro

260

STUDIUL }DITIILOR

Semnele citarii sunt intrebuintate de Gheorgachi pentru a


pune intre ele titlurile boeresti, cand insird rangurile acestor boerii
in ordinea lor descrescnda (textul, 266-269). Kogalniceanu omite
pentru aceste cazuri semnele citarii, in ambele editii. (A. 29138
2922, 29220_22, 29226 28, 29322-27; 13 30128.30, 30211.14, 3031_7). Lipsesc

in ed. Iasi 1846, dar le pune in editia Bucuresti 1874, ca in


original, semnele citarii pentru fragmentele de vorbire directii

pe care Gheorgachi a intrebuintat-o, de sigur ca si dea mai


multa vioiciune cuprinsului ; alte ori se inchid intre anumite
formule consacrate: (egumenilor) zice Doinnul: si la anul
(text, 2850.
(Episcopul) zice : (cutarele) din mila lui Dumnezeu ipopsilios
prea sl intei ci dumnezeiestii episcopii (cutare) cu a mea naind am
<4

scris pravoslacnica meirturisire (text 303 28-31; B.327 10. ; A.32033_36)1.

Paranteza intr'un tratat de ceremonial e natural sa se intrebuinteze intr'o masurd foarte mare: aici, mai mult ca intr'o naratiune care-si continua succesiunea momentelor epice, intervin
des explicatiuni, recomandatii, formule oficiale, etc., pe care
autorul le izoleaza de mersul general al expunerii prin paranteze,
ceea ce nu po ate face altceva, decat sil contribue la claritatea
expunerii. Editiile lui Kogalniceanu omit de foarte multe ori
aceste paranteze, mai ales in editda intaia 2. Deci, sub raportul
punctuatiei, editia a doua este mai exacta fata de original si in
acelasi timp mai clara.
La aceste observatii trebue sA addogam cA lacunele, lasate
de Gheorgachi in text, pentru a fi completate mai tarziu (v. mai
sus, p. 239-240), nu sunt relevate in editiile lui Kogalniceanu,
textul continuandu-se in mod obisnuit i pentru acele locuri lasate
albe in original.
Din acest studiu comparativ al editiilor, NO de opera originala
transmisa prin ms. nr. 19 al Bibl. Academiei Romne, rezulta
in mod evident, ca un studiu intregral si exact asupra Condicei
1 0 singura data sunt omise si In original, dar, desi se Intrebuinteaza
verbul la persoana a 2-a, totusi propozitiunea o face dependenta, prin conjunctiunile cum ca,' : sCiDomnul atuncea ii zice cum Ca: (cutare) episcopie riundindu
vacluva de pastoriul ei, Svintiia-ta te-i ales a fi pastor aclui scaon (nu pune

semnele citarii, cf. mai jos, p. 303


Iatd In text pasagii puse Intre paranteze, dar omise In editii:
28755, 20115-ia, 2951_5, 29657-15y, 30125-55, 304u, 30855-55, etc.

www.dacoromanica.ro

2835

STUDIUL EDITIILOR

261

lui Gheorgachi nu se putea face pe baza editiilor lui Kogillniceanu,

care sunt departe de a hat* fidel traditia manuscrisului. De


aceea, era o imposibilitate ca, intreaga analizd a Condicei, cat si
consideratille cu privire la autor sa" se fach pe baza ediliilor lui
KogAlniceanu. 0 opera al cArei bogat i variat continut este in
raport invers cu intinderea materiald a ei, nu se poate analiza
cleat bazandu-te pe o editie exacta si mai ales, care s5 aiba in
mod imperios indicele de nume proprii si de lucruri.
Pentru acest motiv, in editia care urmeaz5, voiu transcrie
nu voiu transpune mamiscrisul nr. 19 din Biblioteca Academiei
Romane ; litera K in margine arat pagina corespunzlitoare din ed.
a II-a (anul 1874) a lui M. Kogillniceanu.

www.dacoromanica.ro

K 297

CONDICA:

f. 2r

ce are intru sane obiceiuri vechi i noa a prea innaltatilor


domni, care s'au facutu din poronca prea innaltatului, luminatului
iubitoritilui de Hs. Domnului mieu i obladuitoriului a toatii

5 Moldaviia: Io Grigorie Joan Voevod, care s'au alcatuit si s'au


scris de mine prea plecata sluga, Gheorgache vtori logofilt aici
in orasul Esului, la anii 1762 Noemvrie 5.
ai

1. 3r

PI NAX

adedi insemnare de ceale ce sci aflci intru cdastei Condith :

Ornduiala Domnii noao


p.
Oranduiala boeriilor
p.
Oranduiala mucareriului
p.
Domniia Marii sale lui Grigorie Voevod
p.
Oranduiala la zioa Agunului Nasterii
p.
15 Oranduiala in zioa Nasterii
p.
Taranioniia ce sa face la Sfete Vasilie
p.
Oranduiala in zioa Agunului si in zioa de Boboteaza p.
Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte . p.

10

264, -26723
267,4-2708
2708

271,7

27118

27338

274, -27932
27933 -2859
285,0 -28617
286,8 -2907
2908

-2933

1. din Ins. nescrisei.


Subt titlul de mai sus urrneitoarea Ensemnare, omisd in ed. lui Kogdlniceanu : Mastil Condica me-u ditruit-o Neculai logorat de obiceiuri ce
au fost la Mriia sa Alecsandru Calimah Voevod i pentru ca s5. nu s rPitA6ascd de ciltril cineva, am iscalit. 1799 Iuli 14. Hrizoverghi Stolnic.
f. 2v. alt insemnare si ea otnisd in ed. lui Kogeilniceanu: Am incredintat
eu di acest dar, cl i-au thiruit-o log. Neculai aCast Condica dumi-sali moplui
Grigorii Hrisoverghi. 1799 Iuli 14, Manolachi Vornicu.
f.

www.dacoromanica.ro

263

PINAX

Ornduiala la zioa Invierii


Prgmoniia ce s' face la Sfete Gheorghie .
Ornduiala cndu merge Domnul la Sviti .
OrnduIala candu face Domnul Mitropolit sau Episcop cndu moru
.

p. 293 29810
p. 29811-29920
p. 2992i-30120
p. 301.21 30222

Rnduiala iarai cndu face Dornnul Mitropolit sau


Episcop ; candu fac paretisis
p. 30233 30413
Rnduiala divanului
p. 304I6 30530

TarlimoniTa ce s face la solii cei streini ce trec


f. 3v.

pin Ei.
p. 30531-30639
In ce chip sd adund Domnul cu Hanul i cu Paii
I

cei cu trei tuiuri, candu trec pin Ei la sarhatul lor.

p. 3071 3123o
Al Marii tale mica, plecata i dreapta slugd:
Gheorghie al doilea logofat.

14-15 : scrise de altd wind, dealt aceea rare a copiat intreaga Candied;
este, negresit, semndtura proprie a lui Gheorgachi. V. nzai sus p.213.
Acest Pinax care ocupd in ms. intreaga f. 3, a fost omis de M. Kogalniceanu. L-a reprodus I. Bianu, Biblioteca Academiei Romne. Catalogul
manuscriptelor rom'ane0i, I, Bucuresti, 1907, p. 70-71. Trimiterile la paginile
originalului (de ex. list. 1 it list. 2 *, etc.) le inlocuim cu pg. ... din
edifia de Pita.

www.dacoromanica.ro

10

r. Ijr. Tarilmoniia Domnii noao, candu vine Domnul in scaon, cu ce


politica i randuiala sa cinstete

Domnul, dup ce ia Domniia la Tarigrad, indata avandu gata


pre unul din oamenii sai i cu ca1ara0i carii sa intampla acolo, in
5 menzil, vin la Moldova cu zaptu-ferman 1i cu cartile Domnului
la caimacami, pe carii ii orandue0e Domnul.
Deci boerii caimacami, deosabitu de alte trebi si purtari de
griji ce au din poronca Domnului, gdtescu radvane, carata i card
pentru agarlac 0 le trimit la Tarigrad, cu toate ceale trebuinoase.
10

i mai nainte pan a nu sosi Domnul la Galati, fiestecarele din


boerii
Oral (afara din caimacami), s'au silitu ca s iasa intru
_
intinpinarea Domnului la Galati, ateptandu-1 la vadul Dunarii,
de Tasta parte, unde ii saivantu iaste intinsu pre malul Dunarii.
Si candu Iase Domnul din ghecitu, stau boerii la randuiala lor

15 de-i fac alaiu i mergandu Domnul la saivantu, mergu toti boerii,


pe rnduiala, de-i sarutd Juana i poala. i langa Domnu std un
boeriu, care iaste mai cunoscutu Domnului i arata pe fie0ecare
din boeri, cine iaste i ce boerie au avutu ; i de acolea, indata
s ridicd Domnul de merge la targul Galatilor, la gazda ce iaste
20 randuita i gatit, petrecandu-1 i boerii. Dupd ce intrd Domnul
in casa, mergu i boerii toti inlduntru si le zice Domnul de ad,

dandu-le i cahfea. Pe urma, qindu boerii dela Domnu, mergu


pela gazdile lor.
A doao zi mergu boerii de & inchind Domnului i dupd cafea
25 & face i divan de gudecati norodului. Unii din Domni au Mcutil
1. 4v.
i masa boerilor (dar nu toti). Apoi dela Galati 0 pada la
E0, la toate conacile face Domnul divan, dndu-le Domnul tuturor
o mangolare ca aceaTa c vor avea toti o dreptate.
I

Pe cei mai ale0 boeri lila Domnul i in carata, intr'o zi pe


30 unul, intr'alta zi pe altul, intrebandu-i de starea tdrdi i cu ce
chip sa potu chivernisi i sI potu radica trebuintile. Sosindu

www.dacoromanica.ro

K 299

TARAMONIIA DOMNII NOAO

265

Domnul la Santa, unde de orasul Esilor iaste cale de 2 soasuri,


acolo iaste saivantul Domnului intinsu ; i Domnul, dup ce sh
schimbA in strae i s grij5ste dupd rAndu-ala Domnii (fiindc5
acolea ii intimpind i alaiul cel Otitu din partea hatmanului,
a agdi i altor rufeturi), unii din boeri intimpind pe Domnul si 5
la santa si de acolea vine Domnul cu tot alaiul. Obiceiul vechiu
au fostu de au asteptatil boerii caimacami pre Domnul in meidanul
ce este din gos de FAntAna Papii i acolea fiindu saivantul intinsu,
descaleca Domnul i mergea caimacamii de sa aduna cu Domnul,
Impreun i cu ceilalti boeri, ce nu putea merge la Galati i dup5 io
ce sidea toat boerimea la rAnduiala sa, la fiestecarele s' da cahfea.
lar dela o vreame incoace s'au obi6nuitu a descAleca Domnii dreptu

la ingniistire, la Galata.
A doao zi s'd face gaire de tot alaiul, asteptAndu pe Domnu
toat boerimea la poarta mnstirii, cu ton alaiul in saragul ski. 15
Domnul, dupd alt podoab6 de imbrAc5minte ce pune asupra K 300
sa, sa imbrach i cu haina cea imprateaseA, ce s6 chiamd cabanit5
ei pune cuca in cap si din a stanga Domnului, alturea, merge
schemni-agasi, ce este rAnduitu de impArAlie pentru aszarea
F. 5 r. Domnului la scaon. Din-a-dreapta i din-a-stAnga, I pintre paicii 20
Domnului, mergu i aIi oameni imp5r6testi aproape de Domnu,
fiestecare pe rAnduiala sa. Cum si toti boerii cei man i cei mici
mergu inaintea Domnului insirati pe rAnduiala lor i dupd izvod
ce sti face cu pecetea Domnului. i viindu Domnul incet inceth,
intr in orasul Esului pe la Vamd i descalic5 intAi la biserica start- 25
tului Ierarhil Nicolae ; iar schemni-agasi merge si descalic6 dreptu
la curtea domneasch i intrAnd in sp6t6rie, asteaptd pre Domnu.
Ins pAnd a veni Domnul la SfAntu Nicolae, mitropolitul tardi
cu episcopii, cu alti arhierei i cu toti egumenii nandstirilor Esului,
mai nainte sa and in bisericd, fiind mitropolitul imbrAlcatu in 30
toate vesmintile arhieresti i cu mitra in cap, iar episcopii imbrcai in mantii i cu cArj5le a mAn5.
Domnul, deseglecAndu la scara bisearicii, mai nainte s aflii
mitropolitul cu episcopii, cu ceilalti arhierei i cu igumenii la usa
bisericii, preotul cu sfAnta evanghelie, diiaconii imbrdcati in 35
stihare, cu cadelnitile a mAn6 si citetii cu lumini aprinse in do5

sfesnice ;

dup ce s sue Domnul pe o scar5 sau doao, sa

scoboar i mitropolitul ca doao trei scari si land din mAna preo-

tului, in mAna sa, sfAnta evanghelie, o d Domnului de o sdrut5

www.dacoromanica.ro

266

TEXTUL

cel ce Taste protopsaltis indat incepe a canta axion. i agungandu Domnul in mijlocul bisericii, is Ta cuca din cap si sa inchina
si

catra icoana MantuitorTului Hs. 0 o saruta, asemene i card


icoana Preacistii si a proschinitarului. i apoi stand in mijloc ;
L 5v 5 intre cele 2 sfesnice, din-a-dreapta lila episcopul de Roman si
den-a-stanga episcopul de Radauti si-1 ducu pe usa cea imparateasca in sfantul oltailu i tiindu-1 unul de o mand i altul de
I

alta, Incungura sfntul preastol, cantand: 'Haocifx zOpeue, iar pe


limba rumaneasca: Isaila dantueste. i standu mitropolitul in
10 dvera cea mare si episcopii aducand pe Domnu i ingenuchindu-1
innaintea sfantului preastol, Domnul Inca plecndu-si capul si
mitropolitul puindu omoforul asupra crestetul Domnului, ceteste molitfa cea oranduit de incoronare, puindu asupra capului
Domnului i ipogonation, ce sa chiama nebedernita. Dupa savar15 ire molitfei, Ii i mirueste i sarutandu Domnul mane mitropo1itului, mitropolitul Inca saruta crestetul Domnului ; i vrandu ca
sa Tasa Domnul din oltarTu, standu afar, din partea din-a-dreapta,
ausii cei imparatesti, episcopul de Roman 0 din partea din-a-stanga,

episcopul de Radauti, sau de Husi (de nu Taste Radautul), il Tau


20 pe Domnu de susiori si-1 due de-1 sue in domneasca strand.
standu mitropolitul in mijlocul uii cei imparatesti, blagosloveste
pre Domnu i diTaconul indata incepe: 'EXbrov lipag C eek ; si
pomeneste pe mitropolitul, pe Domnu 0 pre tot crestinescul norod
si face mitropolitul otpustul, cantaretii Thy aecuren-v i HoAuzpepnov.
25

coborandu-sa Domnul din strana sa, merge de sa inchind in

mijlocul bisericii i esindu afara din biserica i incalecandu, 10

f. 6r.

pune iarasi cuca in cap 0 cu tot alaTul merge de lard' in curtea


domneasca. i descillecandu la scara cea mare, merge in divanul
cel micu, unde santu gatite de vataful de aprozi doao scaone, a
30 Dom I nului din stanga si a lui schemni-agasi din-a-dreapta ; K 301
si
beizadelile Domnului, cu mitropolitul, cu episcopii, cu alti
arhierei i cu boerii stau told in pi6oare i sa inchina Domnului.
,51 Domnul sta in pi6oare dreptu domnescul sau scaon si din
sanul su scoate hatisariful cel imparatescu i desfdcandu-1
35 siirutandu-1 si puindu-1 la fruntea sa, ii da in mane lui divanefendi i divan-efendi asemene sarutandu-1, incepe a-1 ceti in
veliglas. Dupa sfarsitul hatisarifului, indata sa face slobozire de
toate tunurile i incepe si mehterhaneaoa cea imparateasca. Dupa
I

ceTa a Domnul sede in scaonul sau. Apoi divan-efendisti Inca imbraca

www.dacoromanica.ro

TARAMONIIA DOMNII NOAO

267

pe schemni-agasi cu bland de samur din partea Domnului ; gi


dupd ce-1 imbracd, sede si el in scaon. i apoi vel visternicul
ceteste talcuiala hatisdrifului impardtescu, ce este scos pe limba
tdrai ; i apoi vel postelnicul imbracd pe divan-efendi i pe
vel visternic cu blanile ceale randuite ; si apoi vel visternicul 5
imbracd pe toti oamenii cei impgrAtesti, cum i pe oamenii lui
schemni-agasi, pe unii cu blane, pe altii cu caftane, pe a1ii cu
capoturi i pe altii cu binisuri de postav, pe fiestecare dupii cinstea
sa. Dupd a6asta mergu beizadealile, apoi mitropolitul, arhiereii,
episcopii i toti boerii de srutd mana Domnului (insd boerii i lo
haina cea impdrdteascd). Deci rdicandu-sd Domnul i cu schemniagasi din scaonile lor, mergu in spdtdrie si beau cafea i apoi

imbracd Domnul pe caimacami cu caftane, multdmindu-le de


slujbd ; iar la unii Domni au imbrdcatu pe caimacami i cu
blane.
ObiceTul cel mai vechiu au fostu cd Domnii dela Tarigrad, dupd

15

ce lua DomniTa, prindea cart* cu chirie de-si aducea agarlacul


lor i Domnii venifa &Mari pand la Dundre, inch' unii din Domni
r. 6v. au venit si in menzil. I Domnul dupd ce s asazd la domnie, a
treia zi au fost vechiu obiceaTu s s dea i boeriile. Dar dela 20
unii Domni incoace, pan a sa ldrnuri oranduTala boeriilor, s face
intarziere si pan la o sdptdmand. i randuTala cinstei boeriilor
asa s'au urmatu obiceiul, cum arat in kos :
Vel Logofdt , Vel Vornic de Tara-de-gos , Vel Vornic de
Tara-de-sus , Parclabul de Hotin , Parcdlabul de Neamtu , 25
Parc51abu1 de Cetate-noao , Parcdlabul de Su6ava . Hat mann!

ce sd scrie la titulusul lui i Parcdlab Socevii, fiindu c si vorniciia


Socevei este in sama hatmanului. Iar in vechile vremi, batman nu
era, ce in locul hatmanului era o boerie ce sd numiTa Vel Portar de
Su6av5, Vel Postelnic n, Vel Spathar . Vel Ban : Insd a6asta 30
boerie a bdnii in vechile vremi n'au fost i nu de multu s'au adaos gi
a6asta boerie Icndu-i-s i venitu un ban de drobul de sare dela

ocnd. Dupd Vel Ban: Vel Pdharnic , Vel Visternic ,


Stolnic si Vel Comis .

Vel

i fiestecare boerie sd pdziia si sd cinstea

la randuiala sa. Iar dela o vreame (care de multe ori s'au


24 i urm.: ediiile Kogalniceanu omit parantezele bare care sunt

boeriile in original, mind se vorbefte exclusiv de ele.

www.dacoromanica.ro

i 35

scrisp

268

I. 7 r.

TEXTUL

intAmplat) de s'au racut din vornici mari hatmani, incA i visternici, fiind aceste boerii mai cu venit si din hatmani i spathari
s'au f5cut visternici si ii s'au datu de cAtrA Domno a li sA p5zi rAnduiala la cinstea boeriilor celor mai de sus.
5
S'au intAmplat, aici la Moldova, de s'au fAcutu (insd numai la
domniia lui Grigorie Voevod Ghica) si din beizadele, din fiii lui
Antiohie Voevod : Joan i Constandin. Cel mai mare, Joan, s'au fAcut
ban si cel mai mic, Costandin, s'au facut vel-comis, dar cu tocmaid ca dasta dinnaintea Domnului, mAcar cA santu beizadele,
10 dar sA-si pAzascA J rAndul boeriilor. i cAndu vor lipsi din boerie, K 302
imbrAcAndu-sA cu blane, sA Ii sA dea iar i cinstea cea de mai
nainte, ca unor beizadele ; i cAt au fostu in boerie, asi s-au pAzitu
rAndul. IncA beizadea loan au fostu i ispravnic BacAului cAtAva
I

vreami.
15

Dupd Vel Comis : Vel Medelnicer , oVel Clucer, oVel SArdar ,


o Vel Sulger , Vel CAminar , Vel Jicnicer , Vel Pitar , Vel
SAtrar , Vel Armas , Vtori Logoftit, Vel UsAr , Vel AgA .

InsA pAnd la Grigorie Voevod, in domnila a doA, aga purta


baltag i cinstea i sA pAziia la dastA rAnduia15. lar atuncea Gri20 gorie Voevod, cu testamentu care s'au cetit in sptitArie, rAnduiala
ag5i, au suit agiia dup5 vel comis, dAndu Domnul cu mAna lui semnu
sti poarte topuz, adecti buzdugan si de atuncea s'au numitil i Vel
Agh. DupA Aga : Vel Gramatic , Vel Camara , Vel Vam5s .
Apoi: Vtori Postelnic , Treti LogofAt , Vtori Spathar ,
25 Vtori Paharnic , o Vtori Visternic , Vtori Stolnic , Vtori
Comis , Vtori Medelnicer , Vtori Clucer n, Vtori Sulger ,
Vtori Jicnicer , Vtori Pitar , < Vtori SAtrar , 4 Vtori Armas
Vtori UsAr .
Si al treilea boerii asea[me]ne urmeaz, dupA cinstea veli-

30 iilor boeri si al doilea ; i dupA treti vister, logofAtul de visterie,


care, dela domnila lui Costandin Voevod Mavrocordat s'au obi-

&mitt a sA imbrAca cu caftan, dupa rAnduiala TArai-Rurnanesti.


4 LogofAtul de tainA , (adecA) cAmgrasul de izvoade, carele in

35 vechile vremi au avutu i odae osAbitA in curte, de sa numiia


&Amara de tain5, la care cArnarA scriia i uricarii i diecii de divan,

carii s'au numitu dieci de cAmarA, fiindu rufetul lui vel logofat,
avAndu zapciu pe treti logofAt, iar acmu, dela o vreame, le zac
dieci de divan.

www.dacoromanica.ro

TARAMONIIA DOMNII NOAO

269

Alte boerii a eurtii carii au osbit randuiala


Vornecul cloamnii , Cuparml , care si acesta, dela domniia
1. 7r.

lui Constandin Voevod Mavrocordat, i s'au data cinste de Vel


Cupar. Dupri Vel Cupariu, Vritaf de Pdhdrnicei , Vdtaf de Stolnicei , raitaf de Aprozi*. Care in vechile vremi era doi vdtafi de 5

aprozi, unul s numiia Vdtaf de Aprozi de targu i altul Vdtaf de


Aprozi de curte. i a6ast breasl a aprozii, la Domnii cei vechi,
pand la Radul Voevod, s'au pdzitu rnduiala cinstii lor, inca si
la alti Domni mai incoace ; ca au fostu foarte cinstiti aprozii si
imbla cu sarvanale si la boerii cei mai de cinste aprozii inibla cu

ro

poroncile domnesti ; i cndu mergea la casa boerilor, ori in ce


cinste de boerie era acel boerth, esiia innaintea lui si-1 priimiia cu
slicul a land i bagandu-1 in cas, stndu boeriul in pi6oare si

cu aprodul, Ii da poronca domneascd si punea pe aprod de sdea


si apoi sddea boerful. i aprozii aceia Inca s faciia din oameni 15
de cinste, curn si din neamul cel cinstit al Cantacuzinilor. Cel
dintdi, anume [Iordache] 6-au venit in Moldova, intai aprod au
fost i pe urind s'au cinstit cu alte boerii, agungandu pnd la starea
cea mai de cinste a boeriilor. Iar dela o vreame incoace, a6ast
breasld s'au foarte micsoratu, incgpand acmu la a6astd breasld 20
din oameni prosti. Dupd Vritaf de Aprozi : oVel Cafegiu , Credincerthlo, Vtori Camaras, oVdtaf de copii. Divictarful , care mai nainte

vreame a63.stri boerie n'au fostu, fAcandu-sil dela Grigorie Voevod.


Asemene i oMehtupciul, carele sd chiarnd i Chiesadariu, CibucBecerihl , Pivniceriul , SatArbas , si 25
ciul , i ohodar ,
Bas-ciohodar .

Partea slujitoreascrt ce rndulalii are


1. 8 r.

Vel Cdpitan de Esi n, Vel Cdpitan de Codru , Vel Cdpitan


de Colman , Vel Capitan de Soroca , Vel Cripitan de Tecuci ,
Vel Capitan de Ropcea , Vel Cdpitan de Dorohoiu , o Vel Capitan de Cohurluiu , Porusnicul bramilnescu , o Cripitan de cid17: in original, loc gol pentru completare. .Primul Cantacuzino venit in Mol-

dova este Iordacke, fiul lui Andronic Si al Irinei fata lui Iacob Bali, pe la
1630; cf. Genealogia Cantacuzinilor de Banul Mihai Cantacuzino, publicatil i
adnotat de N. Iorga, Bucuresti 1902, p. 45 si loan C. Filitti, Arhiva
Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XXVI i tabloul Cantacuzino I.

www.dacoromanica.ro

K 303

30

270

TE XTUL

r5bani , Polcovnecul , Basbulucbas de curte , Bulucbas al


doilea , C5pitanu1 de dr5gani , Sotnecul de Cazaci , oBasbulucbas hatindnescu , Basbulucbas agescu , Cpitan despre

doamna, carele au avut steag de calgrai de au purtat trebile


5

Doamnii.

Tarilmoniia ce s face la mucareriu


Dup5 ce vine cu caftanul, unul din boerii cei mai alesi ai
Tarigradului, conalceste la milmistire la Galata si a doao zi singur

Domnul cu toat boerimea si cu tot alalul de slujitorime, inch' si


10 Turcii negulAtori, carii sa." afl in Esi si partea negut6toreasc6 de

crestini si toate alte rufeturi ce santu in sama ag6i, de le randueste. i asa merge Domnul innaintea caftanului ; innaintea Domnului beizadealile, fiindu toat partea boereascd impodobiti cu ceale

mai bune strae ; si toat boerimea, maH si mici, atat cei cu boerii,
15 cat cei far% boerii, pe randuiala izvodului ce sd face cu pecetea

Domnului, santu randulti de mergu Cate doi, cate trei in sdrag,


cati boeri vor fi pe un nume de boerie i innaintea tuturor hatmanul si cu aga, cu alaTul pe obiceiu. *i desclecandu Domnul
la 6ardacu1 lui Mihai Voevod, merge suptu saivantu si randueste
20 Domnul pe o samd din boeri si din zapcii de mergu la m5ndstire
la Galata. Carii apoi yin innainte -pe randuialii, Mcandu cinstea
cea czuta caftanului imprdtescu. i cand taste aproape s sosascd
la 6ardac caftanul, sd porneste i Domnul dela saivantu, ca doi sau
1. 8' trei pasi, intimpinandu caftanul. Deci boefful ce aduce caftanul
25 si blana cea de samur ce i sd trimitu Domnului de ditr imp5ralie,
le tine pre bratile sale si Domnul luand intai hatiseriful cel impI

ratescu, sarutandu-1, il pune la cap si apoi II pune la san si tot


acolea imbrdcandu si blana, indat incalica i sal porneste cu tot
aloul pe oranduial, incepandu si mehterhaneaoa, ducand
30 acela boerlii caftanul pe braille sale, innaintea Domnului. Si viindu

Domnul pela Varna, sa face sunare de toate clopotile si intrandu


in curtea domneascd, descalic6 la scara cea mare. Acolo fiindu
scoase si tuiurile, s6 tae si doi berbeci suptu tuTuri, ca pentru un
semnu de biruinta (care aCast Mare a berbecilor sd face si la
35 venirea domnii noao).
Deci intrandu Domnul in divanul cel micu, unde si beizadealile
s5

aflii cu mitropolitul, cu alti arhierei si cu toat boerimea si

www.dacoromanica.ro

INSTALAREA LUI GR. CALIMACIII

f.

271

stand Domnul in piCoare laugh' scaon, scoate din sanul su hatiseriful cel imparatescu i dup sarutare puindu-I si la cap, il d
in mana lui divan-efendi, carele sarutandu-1 si el Ii citeste in
veliglas. Dupg cetirea hatisarifului, indata divan-efendi Ia caftanul dupa bratile boerTului si merge catra Domnu i Domnul
sarutandu-1, imbracd caftanul i slobozindu toate tunurile, & face
sanlic cu mehterhanea i cu toata randuTala. Si Domnul sazandu
in scaon, vel visterul ceteste talcuTala hatisarifului pe rumanie.
Dup Oasta, vel postelnicul imbraca intai pe divan-efendi i pe
boerTul se-au adus caftanul, cum si pe vel vister, cu blaniIe ce
santu oranduite de Domnu. Si beizadealile mergandu, saruta Jana
Domnului ; apoi mitropolitul sarutandu crestetul Domnului,
Domnul ii saruta mana i mergandu toata boerimea, saruta mana
poala Domnului. Dupa sarutarea manii, vel visterul Inca im9 r braca pe oamenii boerTului ce I aduce caftanul, cate cu o haind
ce Taste randuit de Domnu, pe fieste care dupd cinstea sa ; si
cu acestu chip sa sfarstiscu Viramoniile caftanului de mucarerTu.

10 K 306

15

De vreme ce am aratatu mai sus obiceaie vechi i noao, cum si


taramonii ce s'au obiCnuitu dela Domnii vechi i pnii acum, cu
cuviintil am gasit a scrie i acestu lucru, care n'au fostu obie'nuitu, 20

nici s'au intamplat la vreo domnie a vremilor trecute


Adeca un parinte Domnu s asaze pe un filu al sau in scaonul
parintescu a domnii, care la anul 1761, luna lui Iunie in 7 zile, goi.
Dupd trei ani a Domnii lui Joan Theodor Voevod, lucrarea dum-

nazaestii pronii au adaos o intamplare ca aasta, c Insusi prea


puternicul Imparat Sultanul Mustaf, din nastav dumazaescu,
vrandu s rangae batraneatile batranului Joan Voevod pentru
slujbile sale, au poroncitil de s'au data domniTa Moldovei, fiiului
su celui mai mare, Grigorie Voevod. i dupd vestirea ce i-au
venit, Insusi batranul Joan Voevod, cu mnule sale land de mana
pre filul sau i dandu-i parinteasca blagoslovenie, I-au asazatu in

25

30

domnescul i parintescul sau scaon, mergandu mitropolitul de I-au

sarutat pe crestet, i told boerii, pe randuTala i pe obicein, i-au


sarutat mana, facandu-sa i 01'1E0 de bucurie cu slobozirea a
tuturor tunurilor, cu toata randuTala.
Iar la * * ale acestii luni au venitu Alexandru Muruz ginerile
luT Nicolae SuCo biv vel postelnic i bas-capuchehaias, cu zaptu

www.dacoromanica.ro

35

272

1.

TEXTUL

ferman, carele in zioa ce s'au adunatil cu Domnul Grigorie Voevod.


in loc de mu1t5 mire, I l-au imbnicatil Domnul cu Couto cu samur

i camilras mare.
Deci fara zbav vreame au venitu si om imparatescu, sabica
5 spahilar-ag5si, Ahmet-bem, om de cinste intre meghistanii irnpardteti ai Portii, i-au adus sangeac, caftan, cuc, tuiuri si cal imp5r5tescu cu tacamul lui, ce sd numeste tablabas, cum si alte rnduiale
toate a unii Domnii noao ; pe care Aga Domnul I-au con'acitu la
casile dela Frumoasa. Si Domnul Grigorie Voevod, cu iubit5 frail) tele su, Alexandru beizadea si cu toat boerimea i slujitorimea
si alte rufeturi, dupA cum s'au argtat mai sus, ea' Taste obi6nuit
f5 candu-1

a merge un Domnu inaintea caftanului, au esitil cu tot alaiul,


pe rnduialii, mergAnd la Frumoasa (ing fara mehterhanea).
Si Candi.' au fostu suptu saivantul Domnului ce era intinsu aproape

15 de poarta caselor dela Frumoasa, boerimea toat au stAtut gos


la saivantu pe randumlii, fcnd alam ; si Domnul Grigorie
Voevod en vel postelnicul, cu vel comisul cglari si boerii cei de
alai pe gos, innaintea Domnului, au tot mersu ctr intimpinarea
ag5i imp5r6tescu &glare. Care si aga inc51ecndu, au purces caArd
20 intimpinarea Domnului. Si intAlnindu-sa amndoi, au purees

&Ara saivantu, viind spahilar-agasi din-a-dreapta Domnului ; i


innaintea Domnului i agai irnpArdteseu, s. aducea de haznatariul si de al ti oameni ai lui, sernuile ale domnii noao, care s'au
rdtat mai sus. Deci desclecandu Domnul i spahilar-agasi K 305
a
25 la saivantu, acolea s'au cetitil si hatiseriful imparatescu i mehtupul vezirului ; si dup`a cetirea acestora, spahilar-agasi indat
an imbracat pe Domnul Grigorie Voevod cu cabanip, cu samur
f. 10 r. i piste cabanita cu caftanul i I puindu-i i cuca in cap, i-au
fikutu sangeacul si tuTurile teslim ; i Domnul inchinndu-se san30 geacului cu 0 shirnal de smerenie i s5rutndu-I, cu multmit au
fcut oratii prea puternicului Imprat, care pe limba tursoasc5 s5
numeste dova, [rugiiciune]. Dup gasta puindu-sd sangeacul
si tuTurile la randuiala cea obinuit, indata au inclecat si Domnul
si spahilar-agasi (ins Spahilar-agasi din-a-stAnga Domnului). Si
35 totil alaml tocmindu-sd, pe rnduTal, au purees i viindu pe
calea cea obiauit, pela Varna', sosindu drept bisearica Sfntului
lerarh Nicolae, spahilar-agasi au intrat5 in curte si in divanul
I

32: in original loc alb pentru completare.

www.dacoromanica.ro

AGIUNUL NATERII DOMNULUI IMISTOS

273

cel mic s'au intimpinatti cu btranul Joan Voevod la usa spttiriei ;


si intrndu in sp6t6rie, au szutu arnndoi in voroavd, fiind
cunoscuti i vechi prieteni, Inca din trzmdnie. Iar Domnul
Grigorie Voevod au intratu in bisearica Srantului Nicolae, unde
II

astepta Kyr Gavriil, mitropolitul tarai, cu alti arhierei, cu 5

episcopii i cu igumenii sfintelor indndstiri din Esi. I s'au cetit


molitfa, Mcndu-sd i toate tdrmoniile incoronatii a domnii

noao, care mai pre largu s'au ardtat innapoi. Si dela bisearicd
viindu Domnul la curte t i intrndu in divanul cel mic, au staut
in pieoare lng scaonul domnescu i spahilar-agasi in dreptul
scaonului cel gatit pentru sane, cum si toad boerimea stand la
rnduiala sa in pieoare, s'au cetit hatisriful imprdtescu de

so

divan-efendisil in veliglas si de vel vister talcuiala hatis5rifu1ui.


Dup cetire s'azandu Domnul in scaonul &du, indat s'au Mcut
sdnlic cu tunuri, cu mehterhanea, cu toat rnduiala pe obicei. is
f. bov. Indat divan-efendisii, din partea Domnului, au imbrdcatil pe
aga improdtescu cu bland de samur i vel postelnicul pe divanI

efendisii i pe vel vister cu blanile ceale randuite. Aga au mai

adus si 12 caftane, cu care tot acolea, in divanul cel mic, au imbrAcat pe 12 veliti boeri. Apoi i pe toti oamenii agi impara- 20
tescu s'au imbrdcatil, pe unii cu blane, pe aIii cu caftane, pe aIii
ai cu capoturi, pe fieste care dup cinstea sa, dinnaintea Domnului,
cu mana lui vel vister. De acolea, din divanul micu, rdicandu-sd
Domnul cu aga cel ImpArRescu, au mersu in sptdrie la cafea.
Dupa cafea esindu dela Domnu spahilar-agasi cu mare alai si cu 25
mehterhanea, au mersu la gazda cea gait pentru dnsul, la casile
Sturzii Iogoft. Intr'acestu chip au luatti sfarsitti oranduTalile Virmoniilor a domnii lui Grigorie Voevod, faul lui Joan Voevod batranul.

lIdtrAnului Ioan Voevod i s'au facutu Si hatarul acesta de


card stapni, Iiisandu-1 'Inca 60 de zale de au rdmas aicea la odihna 30

sa, ca s insoare pe fiiul su, Domnul cel nou Grigorie Voevod,


carele era logoditil cu fiica lui beizadea Alexandru, filul lui
Necolae Voevod Mavrocordatii, aducandu-se i pe Doamna sa
dela Tarigrad de Neculache Saul biv vel postelnic, bascapichehaias si de altu boerlu vechiu al casii, Manole vel clucer, cu cinstea 35

sa. Insusi batranul loan Voevod, cu Doamna sa Ralia, i-au cununat cu mare bucurie i pohfala ; i dup svarsirea nuntii ce
s'au fcut cu toate Ormoniile, ca o nunt5 domneasc5, s'au porloan Voevod cu Doamna sa &Ara Tarigrad.
18

www.dacoromanica.ro

274

TEXTUL

Obiceiul tirrnonii1or ce s fac In zioa de Agunul Nasterii Domnului


Hristos

f 11 r.

Cel ce Taste logoffit, al treilea, de cu sara Ia rspunsu dela Domnu,


la cate Casuri va s fag la biserica cea mare dupri poarta, la

5 6asuri i la liturghie ; i dupg raspunsul ce Ia, indata face intiintare cu futai, mitropolitului targi, episcopilor i tuturor boerilor
celor mari i al doilea, ca sa vie la biserica la * * Casuri, c5. va s.
lasil Domnul ; carii toi, dup poronc5, la vreamea insemnat5, si

06 la bisearic5, ateptandu pre Domnu.


Insrt episcopul de Roman ede in partea mitropolitului din-adreapta, iar episcopul de Radautd, cu episcopul de Hui ad la
stranile din-a-stanga i de s' mai intampl i ali arhierei, 6d la
oranduiala lor, la stranile unde randuete mitropolitul. i de sri
intampl aici i vreun patrilarh, atuncea mitropolitul tarAi d
15 scaonul san patrifarhului i mitropolitul ede in strana cea din
10

sus, ce Taste impotriva scaonului mitropolitului.

Boerii cei mari pan la vel comis, carii santu cu boerii,

:ad

la randuiala lor ; i de va vrea Domnul s'a dea randuial, sa mai cinsteasca pe vreunul din boeri, ede i acela unde randuete Domnul ;

20 Iar ceilali boeri mazili, fietecare dupd randu ala sa, Od mai gos
pin stranile bisearicii ceale din sus. Tar vel visterul are obinuitA
idere in strana dreapt, de ctr scaonul mitropolitului, Tar vel
postelnicul cu vel camara i cu vel gramaticu i alti boerinai a
curtii ad la stranile ce santu aproape de strana Domnului din-a2 5 dreapta: vel clucer, vtori logofat, vtori vister i treti logofat ed
f. 11 v. la obirinuite stranile lor din-a-stanga boerilor celor mari.
Domnul, dupa poronca ce au dat, dimineata lase din Fauntru
dela casa ce s5. chiama mabel i vine in spatarie i ede in domnescul scaon ; i vrand ca s'a Ias6 la bisearica, acel ce Taste vtori
30 spatar incinge sabiia cea imprteascd piste umgr i ia buzduganul in mana dreapta, tiindu-1 razimat pe umarul sdu i cel ce
I

taste vister mare, Iiindu in mana sa cuca, o pune in capul lui


vtori spatar. Apoi, sculandu-se Domnul din scaon cu toatil
parataxis, (adecsa) oranduiala boerimii sale, cei ce au semnile lor,
35 carii sa chiani i zapcii, merge la bisearica, mergandu innaintea
Domnului

vel postelnicul, inaintea lui, vtori postelnicul, apoi

7: locul liber corn pletat de Koaniceanu prin atAtea.

www.dacoromanica.ro

K 306

AGIUNUL NASTERII DOMNULUI IIRISTOS

275

treti postelnicul cu alti postelnicei innainte. Inaintea acestora:


vel aga, vel armas, vel user, treti logoMt ; apoi vdtaf de aprozi ;
inaintea acestora: vataf de paharnicei, vataful de stolnicei,
capitanul de dardbani, polcovnecul, vtori armas, vtori user, treti
armasu, treti user, izbas de divan ; inaintea izbasii: 6ausii cu 5
6o1ani1e lor a mana, dupd randuTala. Iar armasaii aprozii, copii
din casa cei man i caldrasii de Tarigrad, stau la randulala lor,
unul lngd altul in divanul cel mic, unii din-a-dreapta, attii din-astanga. Vornecii de poartd, bulucbasii curii, bulucbasii htm-

neti i agesti, stau pe randuiala lor cu seamnile a mana in divanul 10


cel mare, din-a-dreapta. Capitanul de arnauti cu zapcii sili bi cu
alti arnauti dupd acestiia stau paicii, cu satarbas pe randuiala
Cohodarii cu bas Cohodar din-a-stanga, cum merge Domnul la
bisearica ; iar cum lase, din-a-dreapta i pela spatile acestor saraguri de alai, stau fustasii cu dardile a mand, pe amandod partile, 15
dela usa divanului celui mare, pan la usa bi searicii. Pintr'acestu K 307
alai merge Domnul la bisearica, facndu toti pleca'oune catr
f. 12 r. Domnu I pe obicei ; i candu lase Domnul din bisearica, asemene
se afla la rnduiala lor. Dup ce intrd Domnul in bisearicd, elandu-se mitropolitul, episcopii i cu toga' boerimea mai nainte in 20
bisearica, fieste care standu in pi6oare la randuiala sa i mitropolitul imbracatu in mantie, cu paterita a mana, cum si episcopii
cu carjale (insa la sarbritorile ceale mari, iar la ceale mai mici
cu hazdrane) i boerii cei man l. cu semnile lor.
Domnul agungandu in mijlocul besericii, standu pe piatra cea 25
din mijloc, sa inchind cdtr icoana Mantuitoriului Hristos i critra
icoana Preacistii, apoi Cara usile ceale imparatesti i intorcandu-se
cdtrd mitropolitul i &Ara boeri, cu oarecare shimd de smerenie
catrd toti i sd sue in strana domneasca. Apoi mitropolitul, cu
episcopii i cu toata boerimea, facandu plecaCune Card Domnu, 30
sa sue si ei pin stranile lor ; si de are Domnul frati beizadeale, sau
beizadeale, acestila yin pe urma Domnului i mergu la stranile
lor ceale obie'nuite, ori din-a-dreapta, ori din-a-stanga Domnului.
Langd strana Domnului, din-a-stanga, sta: vel postelnicul, cu
vtori postelnicul, i treti postelnicul i postelnicei in randu, fieste 35
carele cu semnile a mana. Dinapoia lui vel postelnicul std: vtori
spatar cu semnile ce s'au ardtat mai sus, tiindu in mana stanga
I

gugimana Domnului, (adeca) licul cel de sobol, canal 11 radica din


cap, pe care mand are vtori spathar si o naframa ce-i zic ceemea.
18*

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

276

Din-a-dreapta Domnului strt vel camaras cu vtori camarag, cti vataf


de copii, cu vel cuparTu si cu alti boerinasi pe raduTal. In randul
1. 12v.

lui vtori spatar st vel aga, vel armas, vel user si a1ii cu semnile
lor a mana ; si dinapoTa acestora stau satarii si 6ohodarii, cu
I

5 zapciii lor pe randuTal. La sfnta liturghie, cndu *lase la vhodul


cel mic preotul i diTaconul cu evangheliTa, o saruta. mitropolitul,
apoi Domnul i fratii Domnului (de santu) i apoi beizadelile.

"

Asemene si dupd cetire, iarasi sa face sarutare evanghelii. Vel


postelnicul, cu vel camaras, dupa ce stau putin oarece in pi6oare
10 langa strana Domnului, le zice Domnul deji mergu la stranile lor
si la vremea insemnata (adeca) la cetirea evanghelii, la Heruvico, yin de stau lang Domnu ; i dupd Heruvico, iarasi mergu
la stranile lor si yin la Tatal nostru i zvorandu, stau pan ce sa
ispraveste liturghiTa. La pri'easna, dupa ce merge mitropolitul
15 de s inchina la icoane pe obicei, intorcandu-se, blagosloveste pre
Domnu, pre beizadele, pre boeri si pre celalaltu narod, standu
gos lnga strana sa ; asemene i episcopii si boerii stau gos din
stranile lor. Deci coborndu-s i Domnul din strana sa, merge in
mijlocul bisearicii i s inchina casi arhiereul ; si de Taste praznic
20 Imparatescu, sau alta sarbatoare, mitropolitul, sau altul din arhierei,
sta langa icoana proschinitarTului, de catra vel vister i mirueste
pe Domnu ; i intorcandu-se ca sa meargd catrd strana sa, face
oarecare shima de smerenie catra toti i, suindu-se in strana,
vel visterul da in blid 10 lei, care sa chiama pomazanie mare ;
25 iar la sarbatorile ceale mai mici sa dau de vel vister 3 zloti, dupd
cum santu legati in visteriTa domneasca. Dar de nu &a intampla
vel visterul la bisearica, pomazaniia o d, ori vtori visterul, ori
logofatul de visterie.
De sa va intampla sa fie si Doamna in bisearica, dupa Domnu
30 merge Doamna de sa inchina asemene i dupa Doamna beizadelile, tot pe oranduTala. Iar I candu sii Intarnpla aici vreun
mitropolith mare, din scaonile ceale alese (adeca engritos) musafir
si Taste poftit ca sa vie la bisearica domneasca, la toate urmeaza
dup mitropolitul %Arai i apoi Domnul, Doamna i beizaI

35 delile.

Dupa savarsirea liturghii merge Donmul de Ia anafora den


maim mitropolitului ; dupa Domnu fratii Domnului i apoi beiza-

delile. Dupa suirea Domnului in strana sa si a beizadelilor, sa


sue si mitropolitul. Atuncea, cu cevas putind vreame mai nainte,

www.dacoromanica.ro

K 308

AGIUNUL NASTERII DOMNULUI IIRISTOS

277

merge un vornic de poart la cupArie i cu'n p5h5rnicel i aduc


cupa in biserica, viindu inaintea cupii vornecul cel de poart5
ducAndu vtori paharnicul cupa, la mitropolitul intAi ; o Ta i o
blagosloveste, atingAndu-o si de buzile sale si dAndu-o, vtori paharsArut mAna i apoi intorcAndu-se, merge c5tr 5
nicul s pleac5
Domnu i stand dinaintea stranii domnesti, intai vtori paharnic
Ta credinVA, apoi intinde i Domnul mAna la cupd i atingAndu

degetile sale de o parte de paine ce Taste in cup5, la atinge de


buzile sale. Dup darea cupii, boerii McAndu plecare catril Domnu,
sA sue pin stranile lor si, dela vel logofat pan la treti logofilt, io
mergu toti dupd rAnduTala boerii lor, de sd miruescu si Tau i ana-

1. 13v.

fora din mAna mitropolitului, inchinAndu-se toti la icoana proschinitarTului ; iar de Taste Duminicd, Taste obicei de mergu boerii
pe la toate icoanile. Dupd molitfa colivei, ce s citeste de mitropolitul, ori de altu arhiereu (cndu nu Taste mitropolitul), la sa'r- 15
i o duce intAi
btonile ceale alese, vtori logoRit radial coliva
la mitropolitul, la Domnu i la beizadele ; iar in Duminici i intr'alte srbAtori o radicti treti logofilt. Dar in zioa Nasterii si in
zioa Pastelor coliva o radica vel visterul ; iar in zioa de Sfete
Gheorghie poart de gild vel clucer de duce colivd, un miel in- 20
treg la bisearied i intru acea zi tot vel clucer o si raffia
Cupa, baste obicei la Cra-oun, la Sfeti Vasilie, la l3oboteazd
si la Pasti, o dal mitropolitului si Domnului vet paharnicul ;
iar de nu se intAmpla el, o poart vtori paharnic, atat in agunuri,
cat i intru aceste 4 impAratesti praznice ; iar Duminicile si in 25
celelalte s'arbdtori priste an, cupa o poart vel cuparTu ; dar de
lipseste cuparTul, o poart credinceriul. Dup5 sdvArsirea anaforii, vrAndu Domnul ca s Tasd din bisericii, s meargd in spatdrie, ese intAi episcopii inainte si dupd dAnsii mitropolitul i stau
I

in, rAndu cam spre usa bisericii, iar boerii stau gos din stra- 30
nele lor, toti in rAndu i ei, cu semnile a mn; i Domnul coborAndu-se din strara i facAndu-si cruce, face oarece shimil de smerenie catr boeri i cdtrA mitropolitul, cAndu agunge dreptu
i ese din biserica si merge in sptdrie. Insd la cele patru
praznice imparatesti, cAndu Tase Domnul din bisericd in divanul 35
cel mic, Taste obicei, capitanul de vAntori i cu cativa vAndtori,
stau in rAndu cu vAnatul lor, pus de-a-rAndul gos. VAnatul lor
este: cerbi, 6ute, capre, ramator s5lbatic, epuri i alte pasari
ce pot vAna.
dAnsul

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

278

Dupa ce intra Domnul in spdthrie, sa sue in domnescul scaon


si lang5 scaonul Domnului, aproape, sta vel postelnic, vel spatar,

f 14 r.

vel vister, vel camaras, vtori camara i alti boeri i boeri I nasi
si toti boerii zapcii, si zapcii curtii, stau in randu cu semnile
5 lor, zvorescu. Dup esirea Domnului din biserica, lase mitropolitul, cu episcopii, cu a1i arhierei si cu toti boerii i mergandu
in divan, sad toti la randurala lor si cei cu boerii i cei mazali.

Apoi din poronca Domnului, Tase din spatdrie vtori postelnicul


si pofteste pe mitropolitul, pe arhierei, pe ve1iii boeri, cum si pe
10 cei mazali la cahfea i intrand in spatarie, fac plecare Med Domnu,
fiindu toti cu semnile a 'liana si Domnul radicandu slicul s5u
le zice tuturor sa sada, fieste carele la locul sau i dupil boeria
sa, cum cei cu boerii, asi i cei far boerii. Insa la Agunul Crd6unului, logofiltul are purtare de grij5, si clued pe toata partea biseri15 6asca in spatarie, pe randuTald ; i esindu in divanul cel mic,
I

20

inti pe preotii domnesti i pe diiaconi ce stau gata imbracali


in epitrafile si in feloane, ii duce cu icoanile a mana si cu 2 Mclii
aprinse in doao sfesnice de argintu, in spritarie si dela usa spatariei incepe protopsalt cu al doilea cantaretu a canta troparTul
i condacul praznecului. Atuncea mitropolitul, Domnul, beizadelile, episcopii i toli boerii s eddied in pi6oare i preotul cel ce
au slujit liturghie, da icoana in mana mitropolitului i, srutandu-o,

o da in mana Domnului ; i &and face Domnul sdrutare, indat


s slobod ** tunuri si incepe si mehterhaneaoa. Apoi Ta mitropo25 litul icoana din inana Domnului i o d la beizadele, dela dansii
la arhierei si dela dansii o poarta boerti din mand in Latina, pan
r. VI v. o saruta toti. i
dupal sarutare, sede Domnul in scaon i mitropolitul, cu arhierei i cu toti boerii gos i diTaconul curtii incepe
a ceti oratiile sarbatorii. Dupd savarsirea oratiilor, vel visterul
30 da preotilor dui-A poart5 i preotilor celor despre Doamna, cate
1 galbin i diTaconului ce spune oratiile asemene ; cum si lui protopsalt i lui al doilea cantaretu, le da vel visterul tot cate 1 galbana.
Dupii preotii domnesti, intra iconomul, (adeca) cel ce Taste
arhimandrit, cu toti igumenii minastirilor Sfantului Mormantu
35 dup5 dnii, Sinaiii, Sfetagoretii i altii imbricati in epitrafile
feloane, cu sfintile icoane a man5, aceaesi taramonie Meandu-se, dupa cum s'au aratat mai sus. Si unul din egumeni, care
I

32: Tot omite Ifogalniceanu

www.dacoromanica.ro

IC 309

ZIOA NA*TERII

279

va fi mai procopsita la invatatura, face engornion &Ara Domnu,


(adeca) oratii, carula, dupa ce sfarsaste, vel visterul Ii da ce socoteste Domnul ; iar celoralalti igumeni, standu la usa spatariei,
logofatul de visterie i cu dilacul carele Taste oranduita de cheltueste,

1.

15 r.

le dau pre a-mand &ate un zlotii, ce santu obi6nuiti i oranduiti 5


dela visterie. Dupa egumenii greci tetra protopopul cu preotii din
Esi, imbrticati in vesminte asemene, cu icoane pre a-mang ; sti
face aceaesi taramonie, ce s'au zis mai sus si care din preoti va fi
mai procopsitii, face oratir, carula i se da de vel vister iarasi un
galban i celoralalti li s dau dupti randulala visteriei.
Ca
Dupti esirea preotilor, fiind gatita de vel cameras vutca gi
confeturi (care s chiama cofetioane), indata vel cupar, cu
tipsiTa cea de argint, stand inaintea Domnului, pune vutca in
doao pahare i intai cuparul Ta credintti, apoi I Domnul sangur
Ta paharul de-I pune la gura si la i confeturi ; i copii cei din 15
casa, ce santu randuiti de vel cameras, dau vutca mitropolitului,
la ceilalti arhierei i la boeri ; dupa vutca confeturi. Dupd confeturi, vel cafegiu pune pe dinaintea Domnului peschirul cel randuitt, ce sa chiam i Iota, d Domnului cafea i copii din casa
la mitropolitul, la arhierei si la boeri; insti vel cuparlu, candu 20
(Id Domnului Ara* da i beizadelilor, asemene i vel cafegiu
si apoi sa da ceIoraIa1i. Dupa bautul cafealii sii scoald intai mitropolitul si face plecare catra Domnu, apoi arhierei, i boerii gi
es din spatarie ori in divan, ori in postelnicie. J Obiceiu vechiu K 310
au fostu, care s'au urmat i pana la Grigorie Voevod Ghica, 25
la Agunul Crailunului, cum si la Boboteaza, sa facea masa domneasca in spattirie, sazandu mitropolitul cu episcopii i cu boerii
cei cu boerii i pe cine mai poroncea Domnul si din cei mazali ; insa
masa fara caftane i fara zvoreali, cu cantari bisericesti, cu meliterhanea si cu tagani. Acestu obicei la Domnii vechi sa paziia pe 30
toti anii, pana la Grigorie Voevod, insa si la Grigorie Voevod nu
pe toti anii ; si iarasi dela Grigorie Voevod s'au tiiat de tot.
Obiceiul pramoniilor ce sit fac in zioa Naterii

Dupd porunca ce dii Domnul, de cu sari, catra treti

lo-

gofat, ca va esi la atatea asuri la bisearica, logofitul are acediesi 35

purtare de griji, dupa cum s'au aratat mai sus. Domnul, dupi
ce sa gateste, dimineala in zioaa Nasterii, dupi alti imbrici-

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

280

mince ci podoaba ce pune asupra sa, cleasupra tuturor pune ci


haina cea imparateasca ce sa chiama cabanita ci esindu la spatarie, cede in domnescul scaon, fiindu toll boerii cei mari, cum
f. 15v. 0 boerii curtii impodobiti, dupd cum sa cu I vine pentru bus curiTa ci praznuirea Sfintei Nacteri. Si stand langa Domnu vel
postelnicul, vel visterul, vel spatarul, din poronca Domnului Ta
vel visterul caftan si imbracd pe vel postelnic, apoi al doilea caftan
luand, imbrac pe vel spatar ; ci luand spatarTul sabiTa cea imparateasca, o pune curmezici pe umarul salt, dupii aceaTa la ci buz-

i.o duganul in mana dreapta, tiindu-I razimat de umarul sail 0 vel


visterul, tiindu in mane sa cuca, o pune in capul lui vel spatar ;
si vtori spatar Inca pune cecmeaoa pe mana stangli a lui vel spatar. Dupa aceaTa radicandu-se Domnul din scaon, merge la bisearica cea mare, cu toata randuTala ce s'au aratat mai sus.
15
Boerii standu la stranile lor pe randuTal, atat cei cu boerii,
cat ci cei mazali, la vreamea polieleului, candu laste olanuitii
sa imparta lumanarile, fdclii de 6ara, ce sd fac cu cheltuTala visteriei. Si la vreame, intai vel visterul luandu facliile ceale randuite pentru mitropolitul, pentru Domnu, pentru beizadele (care
20 faclii le tine logofiltul de visterie in mana sa), le da insuci cu mana

sa vel visterul ; (insa faclila Domnului, a Doamnii si a beizadelilor, cum ci a domnitelor sa fac impletite ci poleite. FacliTa
Domnului o tine vel camarac, satf vtori camarac, iar beizadelile,
dupd ce Tau facliile den mana lui vel vister, le dau la unii din cei
25 mai aleci copii in casa, ce au.
Apoi logofatul de visterie, impreuna si cu alti dieci de visterie,
impartu celelalte lumanari arhiereilor, igumenilor si velitilor boeri,
cum ci boerilor mazali, la rufeturi, cum 0 norodului celui ce & afla
in bisearica, caruiaci dupa cinstea sa ci stau cu lumanarile a mana
30 aprinse, pan la sfarcitul polieleului ci pan sa citecte evanghelila
Iar la sfanta liturghie, Taste obiceTu de sa va
1. 16 r. cea dela utrane.
intampla vreun patriTarh aicea, sangur patrilarhul, cu mitropolitul -Oral, cu alti arhierei ci cu igumeni, cati vor fi randuili, savarcescu svanta liturghie, cu toatil randuiala biseriCasca ; ci dupa
35 ce lase Domnul din bisearica, mergandu in spatarie, cede in scaonul
sau ; ci mitropolitul, cu arhierei, cu velitii boeri ci cei mazali, dupa
ce intra in spatarie ci s Inchina Domnului, cad la randuTala lor.
Apoi vel cuparul duce Domnului un pahar de vutca ci confeturi,
iar la mitropolitul, la ar I hierei ci la boeri copii din casa le dau
I

www.dacoromanica.ro

K 311

ZIOA NA$TERII

281

vutcd, cofeturi si apoi si cafea ; si indata si mehterhaneaoa din


launtrul curtii, in meidan, incepe a zice, pentru cinstea sarbatorii.
Dar de sd va intampla aici vreun patriTarh, dupd cum si mai
sus s'au aratat, fiindu in bisearica cu Domnul, Tase patriTarhul
impreund cu Domnul alaturea, patriTarhul din-a-dreapta si 5
Domnul din-a-stanga ; si dup ce intra in spatarie, Domnul nu
sede in scaon, ce sad amandoi pe macatu, patriTarhul din-a-dreapta
Domnului si la toate taramoniile tot patriTarhul urmeaza inaintea
Domnului.

Au fostu obicein la domnii cei mai vechi, candu era gugul 10


tarai mai usor, de nu lipsiia masa cea dornneasca si masa sa faciia

f. 16 v.

in divanul cel mic, cu cheltuTala visteriei, facandu-se izvod cu


pecete domneasca, de arhierei si de toata boerimea, cati sa intampla la Esi, sa se afle la masa domneasca, intre care era randuiti si doi vornici de poarta ; insd boerii cei randuiti de masa, 15
era pan la vtori logoflit ; iar candu nu se intampla toata boerimea la Esi, ca sa se implineasca masa, sti randuTa si din boerii
al doilea si mai ales pe cei stiuti de Domnu. i candu sa asaza
Domnul la masa, sa face slobozire de un tun. I Vel postelnicul
cu toTagul a mana, vel spathar cu sabiia la umar si cu buzduganul 20

in Juana dreapta, razimatil pe pieptul sari, imbrilcati in caftane,

stau zvorindu la spatile Domnului. Vel paharnic imbracat in


caftan si cu 7 coti tafta naramgie legati piste umar, zvoreste
inaintea Domnului ; si vutca ce sa da inaintea mesii si vinul, cuparTul pune ; si vutca si vinul in pahara si vel paharnicul cu Tana 25

lui da Domnului.

Vel stolnic iar imbracatti in caftan si cu tafta legata piste


umar, Taste purtatorTu de grija cuhnii si bucatelor ; si candu sa
asaza bucatile pe masa, din blidul ce Taste randuitti sa se pue
inaintea Dornnului, Ta vel stolnicul credinta si apoi 11 asaza la 30
masa.

Vel medelnicer iarasi imbracatu in caftan si cu teat legat


piste umar, intai da Domnului de spalatu inaintea mesii, apoi
sa and zvoritor iarasi inaintea Domnului si din blidul cel dintai,
cu lingura cea mare de argint, scoate Domnului pe talger supa, 35
CUM i dintr'alte bucate ; si la schimbarea talgerilor, sede la spatile lui vel medelnicer si vtori medelnicer ; si candu sii schimba
talgerul Domnului, vel medelnicerul pune altu talger, luandu-1
din mana lui vtori medelnicer.

www.dacoromanica.ro

282

TE XTUL

Vel clucer iarasi imbra'catil in caftan si cu tafta legatu piste


Taste purtiltoriu de grij5 a mezelilor ce s aduca dela
beciul domnescu si dela sclipul despre Doamna, care cu mana sa
aducandu-le, intai Ta credint i apoi le pune inaintea Domnului.
5 Vel vames Taste purtatorTu de grija confeturilor, cu manile lui
le asaza pe toata masa domneasca, ins a. fara caftan. Boerii zvorelnici de mai sus pomeniti, ce imbraca caftane, dupa al treilea
randu de pahark ce sa dreg la mask le poronceste Domnul de
mergu la cilmark unde vel camaras are obiceaTu sa le gateasca
io masa cu toata randurala ei, sazandu si el la acea masa impreuna
cu boeri ; i I nezabavindu, candu vine vreamea paharalor celor
de inchinasoune, sa afla cu totii iarasi la oranduTala lor. i in
catil vreame zabovriscu eT la mask boerii cei ai doilea fac slujba
politiei acea randuit.
15
Deci intai mitropolitul radica un pal-1u de yin Mcandu oratiT
pentru slava lui Dumnezeu i dup5 ce bea I Domnul, indata
protopsaltu cu al doilea ca.ntaret, i cu alti peveti incep a slavoslovi pre Dumnezau cu obi6nuitile cantari.
Domnul radica alt pahar de yin pentru sandtatea i biruinta
20 imparatului i sa face slobozire de toate tunurile si focul cel maruntu, incepandu mehterhaneaoa i alta muzicd ce Taste randuit
asupra mesii, care aceste sanlicuri santu de-a-pururea in purunfar,

1. 17 r.

tarea de grija a hatmanului si a agai, cum si mehterhaneaoa asupra


purtdrii de grija lui vel armas. A treilea pahar radica mitropolitul

25 pentru sanatatea Domnului, a Doamnii si a beizadelilor i s


face *Lilac iarai. Asemene i cantaretii canta nohxedvtov. i
boerii, standu in pi6oare, s radica toti dela masa si mergu
inaintea Domnului pe randuTala i cu contasile pe umar, numai
in chiostece i cupariul le drege cate un coboc de vin i dup bautul
30 cobocului, fiestecare merge de saruta 'Warm Domnului. i Dupa ce
sa randuescu toti boerii cei de mask apoi mergu i boerii a doilea

si alti boeri ce santu zvoritori la masa inaintea Domnului, fiestecare pe randuialk de beau cobocul acela i apoi mai pe urm de toti,
merge si protopsaltis cu al doilea cntre i Ii sa dA i lor et-1th un
35 pahar de yin de ceale mici i prin pahard ii sa pune galbeni bacsis,
cat Taste poronca Domnului, cu mana lui vel camaras ; alt dat5
sangur Domnul cu mana sa pune galbeniT in paharul lui protopsaltis.
f. 17v.

Dupa dasta iarasi

Domnul radica un pahar pentru mitro-

politul, insa acestu pahar Taste fara nlic, numai cantaretii canta

www.dacoromanica.ro

K 312

ZIOA NASTERII

283

obinuitile cantari. Domnul mai pe urma radica un pahar pentru


arhierei, pentru toata boerimea i norodul f arai i srt face tinlic ;
i boerii pe randuTala, toti mergu de fac multAmita Domnului,
bandu Cate un pahar de yin din ceale mici ; saruta mana Domnului (dar ate odata randue0e Domnul de beau iar cu cobocul). 5
Dui-A dasta la cine va Domnul, oH din arhierei, ori din boeri,
iara0 mai inchina, cum i ei unii &gra altii ; 0 din bucatile ceale

mai alese ce s pun inaintea Domnului 0 din mezele, trimite


Domnul pe talgirea pela arhierei i pela unii din boeri, cui socote0e 0 cui va.

10

Mai pe urma de toate mezealile, aduce vel vame01 i confeturile


pe masa i boerii, afara de cate mananca, mai Tau si pin naframi
i dandu-le pela fisoorii lor, le duc pe acasa. Si rridicandu-se masa,

vel medelnicer merge de & Domnului apa de sprilat in spatarie.


Domnul, duph ce intra in spatarie sa sa spele, boerii ramn de SA 15
spala in divanul cel mic ; 0 dupd spalatil, mergu cu totii in spatarie 0 'O'zaridu la randuTala, li se cla cafea. Dupd cafea Taste volnic
fie0ecare sa mearga pela casile i gazdile lor ; iar ate odatri

f.

18r,

opriTa Domnul pe boeri 0-i tinea pan in sara, punandu-i la goc,


20
Inca si Domnul sd prindea la goc.
Vtori paharnic si vtori medelnicer inch Bantu legati en taft
naramgie in curmezi, numai piste caftanile lor ceale de WO ;
iar vataf de paharnicei i vataf de stolnicei nu pun taft, numai
ce santu in caftanile lor ; i vataf de paharnicei strt zapciu de paharnicei sa dreaga la masa; iar vdtaf de stolnicei sta. zapciu asupra 25
stolniceilor, pentru randuTala bucatelor.
Doamna inca are obicei de face masa gupaneasilor ; acolo
Taste zvoritor vornecul Doamnii I 0 cu altii ce santu din partea
haremului ; i la masa face i Doamna InchinaCune, ca intai
Doamna radica pahar pentru Domnu, apoi logofeteasa cea mare 30
radica pahar pentru Doamna, apoi iara0 Doamna pentru toate K 313
gupanesile ; mergandu gupaneasile pe randuTala, de beau cate
un pahar de vin, fricandu multamit, saruta maim Doamnii.
Candu popriTa Domnul pe boeri duprt masa, facandu gocuri
i alte semne de veselii, mergea si In launtru la maibentu 0 Cate 35
odata. aducea Domnul pe Doamna cu toate gupaneasile i BA
I

facile un goc de obtie, Domnul cu Doamna i boerii cu gupaneasile.

La Sfantul Vasilie, la Sfntul Botezu 0 la Sfintile Pa0i, tot


asemene & paziia randuTala meselor domne0i i tot cu a astil

www.dacoromanica.ro

284

TEXTUL

politica si Inca si la alte sarbatori, cum si la zioa Nasterii Domnului, la sarbiltoarea ce laste numit pe numele su, Insd fara
zvoreala boerilor i far caftane, shzandu toti la masa ; numai
inchina6unile i anlacurile s fcea tot deplin.
5
Avut-au Domnii vechi i acestu obiceiu, de nu lipsiia mesele
domnesti dela aceste sfinte zile i s'au pazitu si pan la domniTa
a doao a lui Grigorie Voevod. Iar apoi de candu s'au ingreniat
kugul tarai cu mucareriuri si cu alte adaose cheltuiale, s'au scurtat
si veseliile mesilor, facandu-se rar o masa sau doao, de catra
10 un Domnu in domniTa lui. Inca au mai fostu obiceln de sa facea
o masa i egumenilor dela toate manastirile de tara carii santu
obinuiti de yin la Boboteaza, de inchind pocloane Domnului, care

masa sa facea a treia zi dupa Boboteaza, la o trapezare unde s


gsiia loc mai largu, la manastirile grecesti de aici din Esi, cu toata
15 cheltniala Domnului, care cheltniald era scrisa la condica visteriei ;

f. 18v.

purta Itorlu de grija si zvoritoriu measii era treti logofat cu


uricarli i cu toti diecii divanului, fiindu-ca mai nainte vreame
intre diecii divanului era cate 5 si 6 uricari, oameni batrani, talmAcitori si facatori uricilor celor slovenesti, carii de vel logofat
20 era alesi si-i ducea la Domnu de le da toiag i nume de uricarth ;
care breasla s'au pazitu pan la domniia a treiTa a lui Mihai Voda
Racovita. Apoi, incepandu a-i pune cate odata si la bir i lipsindu-sa de chivernisala lor, s'au stricata. i dela Domnila lui Constandin Voevod Mavrocordat i incoace, au lipsitti si masa ca25 lugarilor igumeni de nu s'au mai facutu.
si

Alte trtramonii pe obiceaiu ce siti urmeazil tot la Sfanta Natere


A doao zi dupa zioa Nasterii yin dascalii scoalilor cu ucenicii
cei mai alesi ; lug Intai dascalul cel mare elinescu (Mud Domnul
in spatarie in scaon) sa inchina Domnului i pune pe ucenicul
30 sau cel randuita de spune engomion elinescu, adecd oratii si dupa
sfarsitu merge dascalul de saruta mana Domnului, dupa dansul
ucenicul sau; i Domnul le da bacsisu 'eau socoteste, cu mana
lui vel visternic.
Dup acesta, al doilea dascal grecescu, asemene prin ucenicul
35 sau cel rnduit, spune engomion grecescu ; apoi dascalul scoalii
slovenesti, asemene face oratii printeal su ucenic, pe limba ro-

www.dacoromanica.ro

ZIOA AGIUNULUI SF. VASILE

285

mneasca i toti acestim mergandu pe randuTal, saruta mane


Domnului si-si Tau bacsasul lor din mna lui vel visternic.
A treia zi dup Sfnta Nastere, Taste obicei de yin igumenii greci

ai manastirilor din Esi, inchinandu-sa Domnului cu pocloane ;


1. 19 r.

obiceful iaste sa aduca toti &ate un miel, Tar carii nu pot gasi 5
miei, aducu vitei mici, curcani, gaini ; i Domnul le zice de sed
pe 1avi, fieste-care pe randuTala i ii sa d cafea, intrebandu-i
Domnul, cum petrec la sfintile mandstiri i radicandu-sa ca sa
I

iasa, le zice Domnul ei la anul .


TArtmonille ce santu olanuitc de sa fac la Sfete Vasilie

10

In zioa Agunului sfantului Vasilie are purtare de grija hatmanul cu aga la * * 6asuri den zi, s sd afle toata slujitorimea
la curte cu zapcii lor i cu puscile a-mana ; i Domnul esindu la
bisearica cea mare cu toti boerii, dupa sfarsitul slujbei bisericesti de sara, mergandu Domnul la spatarie, merge si mitropolitul 15
cu arhierei C i cu toti boerii in spatarie, de sed la randuiala si ii
st flt tuturor ate un pahar vutcd, confeturi i cafea. Ins intiii

f. 19w.

Domnul candu radica paharul la gura, indata sa face sinlic de


slobozirea a toate tunurile, cu focul maruntu i cu mehterhanea ;
duprt mehterhanea, taganii obiCnuiti de canta la masa Domnului, 20
fac si ei o zicatura de un scopos ; i alte rufeturi Inca yin cu seamnile slujbii lor, de fac taramonila anului nou. i esindu mitropolitul cu arherei i cu tuti boerii, mergu pe la casile lor.
Dupa a'easta daca insereaza, merge mehterhaneaoa de face
un nobet i despre Doamna si la beizadeale, apoi la mitropolitul 25
Si la toti velitii boeri cei cu boerii, luandu-si mehterba i cei impreuna cu el, bacsasul cel obinuitu. far a doao zi, in zioa Sfantului Vasilie, lase Domnul la bisearica cu aceaTasi randuTala de
taramonie, dupd cum s'au aratat inapoi, la zioa Sfintei Nasteri,
facndu-se i polieleu, cu dare de radii de 'Cara. Deci dupa sa- 30
varsitul sfintei liturghii, esind Domnul din bisearica, I toate rufeturile curtii asternu pe gos naframile lor, cu seamnile ceale de
slujba lor, dela usa bisearicii i pan in spatarie i vel visterul
merge inaintea Domnului, dandu-le bacsis.
12 : locul leisat liber este cornpletat de Koglniceanu prin atkea.

www.dacoromanica.ro

K 31

TEXTUL

286

Mitropolitul, arhiereii, boerii cei mari fiindu chiemati la cafea


in spdtdrie, aruncA i ei bacsis numai pe covoardle copiilor din
cash'.

i mergu boerii pe rdnduial de sdrutA mAna Domnului

pentru anul nou. Apoi sezAndu fieste-carele pe rAnduTala sa, Ii sd


5 dd vutcd, confeturi i cafea i IndatA sd face sinldc de slobozirea
a toate tunurile i incepe i mehterhaneaoa in meidanul curtii
din lduntru. Iar alle rufeturi a curtii, partea slujitoreascd, au
a'eastd rAnduTalli, cd dupd ce merge toatd boerimea de sdrutrt mAna
Domnului, yin i toti zapcii, intdi a curtii, a hatmanului, apoi a
lo agai i srutAndu mane. i poala Domnului, Ii sA cid de vel visternic
oblonuitul bacsis, dupd cum sAntu legati la izvodul visteriei
domnesti.

Iaste obiceiu de merge mitropolitul cu arhierei i cu toti yelitii boeri la Doamna i la beizadeale, de sArutri mAna pentru
15 anul nou i Ii sa dd. i cafea ; si de nu Taste masa' mare, Med zi-

bavi vreame, Tase mitropolitul ell toatd boerimea si mergu pela


casile lor.

pramonlile ce siintu obitInuite de s fac la zioa Agiunului i a


sfantului Botez
20

Toti igumenii ai mrindstirilor de lard, i Moldovenii i Grecii,


au obiceiu sii. sd afle la Agunul sfantului I3otez s sd inchine cu pocloane Domnului, aducAndu vulpi, jderi, peste de munte, brAnzd

I de altile, pentru care treti logofdt friandu izvod anume i esindu Domnul I in spdtdrie, ii
de oi, zmAntand de bivolite

f. 20 r.

25 impreund cu Domnul pe rAnduiald. i Domnul ii intreabd de petrecirea stdrii lor ; i dupd a6asta mergu i igumenii i Domnul
la bisearicd, la 6asuri i liturghie.
Iaste obiceaTu intr'aastd zi a Agunului sfAntului Botezu, de
srtvarsaste toate ceale arhieresti episcopul de Roman, carele fiind

30 imbrdcatu in mantie, sede in strana cea de gos a mitropolitului


dupd sAvArsirea sfintei liturghii, tot el savArsaste i osfestaniTa
cea mare. i mitropolitul intr'acea zi, la bisearica curtil nu vine,
lard numai la cafea, afrandu-sd la tArdmoniile ce sd fac pe obiceTul
sdrbdtorii.
gi

35

Dup bisearicii mergndu Domnul in spdtdrie, sede in domnescul scaon. Apoi, dupd obicei, intrrt mitropolitul cu arhiereii
cu toti boerii, de sed pe rAnduTalA ; i inaintea cafelii, treti logoMt

www.dacoromanica.ro

K 315

ZIOA AGIONULUI SI A SF. BOTEZ

287

aduce intai preotii curtii cu protopsalt si cu alti cantareti, in


launtrul spatariei, cantandu troparrul si condacul zilii.

i Domnul

cu beizadelile, cu mitropolitul si cu toat boerimea stau in pioare si preotul cel ce au slujitu liturghie, dA crucea in 'liana mitropolitului si mitropolitul, tiindu crucea, o saruta Domnul si-1 stro- 5

f. 20v.

peste cu aghiazma, asernene si pe beizadeale. *i. Domnul candu


sarutd crucea, sa slobod 3 tunuri. Dupd tunuri, mehterhanea, apoi
saruta crucea si alti arhierei cu toata boerimea si sad la randuTalti
si diTaconul curtii spune oratii ; si luandu-si bacsisurile lor, aduce
treti logofat pe igumenii greci, pe igumenii de tara, apoi pe pro- 10
topopul cu preotii de targu, facandu-sa aceaesi taramonie, ce s'au
aratat mai sus si fieste-care au Cate un om ales de spun oratii si
numai acei ce spun oratii Tau bacsisul lor din mana lui vel visternic ; iar ceilalti Tau bacsisul lor dela logofatul de visterie si
dela diTacul ce Taste cheltuitor pe obiceaiu.
15
Mai pe urma de toti vine si pater prefectus (adeca popii unguresti), carii pe obiceaTu santu priimiti de Domnu si dau si ei
crucea in maim mitropolitului de o duce la Domnu, de o sarutd
si spun si oratii latineste si-si Tau si ei bacsisul din mana lui
20
vel vister.
A doao zi, in zioa sfantului Baez, Tase Domnul la bisearica
tot cu aceaesi randuTala de taramonie, dupa cum s'au scris pre
largu zioa Nasterii ; numai atata obiceaiu sa mai adaoge, ca sa fac
doao Mclii mari dela visterie, impodobite cu panza, cu matasuri,
in chipul facliilor celor de botez si candu lase Domnul la bisea- 25
rica, doi din **imbrricati in dularni de tang, mergu inaintea Domnului, unul din-a-dreapta, altul din-a-stanga si intrandu in bisearica Domnul, unul std cu faclila inaintea icoanii lui Hs. si
altul inaintea Preacistii, fiindu While aprinse si sd face si Polieleu
(cu cherodosie), adeca dare de lumanari de 'Cara, precum s'au so
aratat mai sus, dandu-sa lumandri si igumenilor de tard si calugarilor tuturor, cati sa vor afla in bisearica. i dup doxologhie
indata, mitropolitul cu Domnul, cu beizadealile si cu toatA boerimea esa la Iordanil cu tot alaiul, mergandu si acei doi cu While
a-mand inaintea Domnului, fiind afara scaone gatite pentru 35
Domnu, pentru Doamna, pentru beizadeale, pentru mitropolitul
si arhierei si pentru boerii cei mari si masa pentru osfestanie,
I

26

locul ldsat liber este completat de Kogdlniceanu prin cuvdntul curteni.

www.dacoromanica.ro

288

TE XTUL

langa care, aproape, stau acei doi, unul din sus, altul din gos,
cu Mcliile tiindu-le a-mana si featile lor catra masa. Insa la
1. 21 r.

r.

ae'asta osfestanie, ce sa numeste Iordanul, cat si la cealelalte osfe- K 316


stanii ce sa fac priste an Taste obicealit de sa aduc 2 icoane:
5 Preacista dela manastirea Golira si dela Sfanta Vineri, facatoare
de minuni icoane, cum si cealelalte icoane dupre la toate bisearicile, cu steagurile lor, asazandu-se pe randuTala. i dupa ce lase
I

Domnul suptu saivantu, sede in piCoare dreptu scaon si vine si


Doamna cu toate gupaneasile si cu toate fetile din casa si sede
ro qi Doamna in pi6oare dreptu scaonul sail, din-a-stanga Domnului.
Mitropolitul, cu arhierei, cu toti igumenii de tara, cu preotii
de Esi, stau din-a-stanga Domnului si unde sa sfarsaste siragul
bisericescu, acolo stau si icoanile laugh' masa. lar din-a-dreapta
Domnului stau beizadealile si toata boerimea, dela mare si pan
15 la mic, afara dirt vel postelnic si vel spatar, ce stau imbrdcati
in caftane din-a-stanga Domnului, si vel camaras cu ceilalti boeri
a curtii la spatile Domnului.
Doamna candu vine la lordan, vine inaintea sa vornecul salt,
cu toisagul a-mana, imbracatu in feregea de postav si dupa ce st
2 0 Doamna dreptu scaonul sau, stau si toate gupaneasile in sarag,
pe rnduiala lor. Apoi Mitropolitul merge &Ara masa cu paterita
in mana, in toate vesmintile fiindu imbracatii, cu mitra in cap ;
cadeste intai svintile icoane si apoi masa cea de osfestanie si indata face si incepere. Dupa aiiasta merge catra Domnu si-1 cd25 deste de 9 ori ; pe Doamna tij si pe beizadeale de 3 ori ; apoi pe
arhierei, pe igumeni, pe preoti si pe toata boerimea ; si dupd Caditil savarsaste mitropolitul toga slujba Iordanului inveli glas;
si dup ce canta troparele de trei ori, sarutd mitropolitul crucea
si saruta si icoana Preacistii si mostii (de vor fi). Apoi Domnul
30 rnergandu card mitropolitul si mitropolitul catra Domnu, inaintea
21 v. Domnului
vel postelnic si vel spatar, langa Domnu si cam
inapoi vel camaras si candu saruta Domnul crucea, sa face sinlic
cu slobozirea tuturor tunurilor si cu focul cel maruntu si indata
mehterhaneaoa. Apoi Domnul merge de saruta sfintile icoane si
35 candu sa intoarce, arata oarecare shima de smerenie catra toti,
rnergandu la scaonul sail. Dup Domnu merge Doamna, asemene si beizadealile si apoi vine mitropolitul de sede in scaonul
sau. Dup beizadeale mergu arhierei, igumenii toti, fieste-carele
dup randuTala sa, de saruta crucea si sd stropascu cu aghiazma.
I

www.dacoromanica.ro

ZIOA AGIUNULUI SF. BOTEZ

289

Apoi mergu boerii cei mari pe randuTala, dela vel logofrit pan
la vornicii cei de poarta si Inca i zapcii curtii.
ObiceTul vechTu au fostu, ca dupa ce mergea boerii dela vel
logoMt pan la vel user, de saruta crucea, apoi sa da randu
de mergea si gupaneasile. Iar Grigorie Voevod Ghica au facutu
altu obiceTu de randuTala, ca dup ce mergea boerii cei cu boerii

si mazali, dela vel logofat si pan la ye! comis, apoi au datil Hindu
gupaneasilor, dela logofeteasa cea mare pan la comisoae ; apoi
mergea eeiIaIi boeri i dupa dansii gupaneasile bor. Deci, dupa
ce saruta toata boerimea, atuncea sazandu Domnul, Doamna, io
beizadealile, partea biserFeasca si o samd din boeri pe scaone, mai
pe um-rid incep a aduce i caii cei domnesti i intai tree telegarii,
dup telegari vtori armas, treti armas inaintea tuiurilor i iurukbairac in mijlocul tuTurilor, rasunandu in trambitile domnesti,
cu sarmacTul povodnicilor, tree pe dinaintea Domnului inchinan- 15
du-se. Dup acestim, povodnicii domnesti si armasarii, unul dupa

f. 22 r .

altul, dupa cum ii randueste vel comis ; i att pe povodnici, K 317


catu i pe armasari incalica tot fie'ori de boeriu si din boerenasii
Domnului impodobiti i numai in caftanele lor ceale de tafta ;
si acestiTa santu toti randuiti cu catastif domnescu. i mai pe 20
urma de loti vine si vel comis imbracatu in caftan domnescu
si pe calul cel imparatescu, care sa numeste tablabas, cu alai frumos si cu 6ohodarii Domnului pe langa dansul, dupd obiceiu.
Si toti acei &Mari pe cai, candu yin impotriva Domnului, sa inchina intai card sfintile icoane, apoi catra Domnu si pe unna 25
catra mitropolitul, stropindu-i cu svanta aghiazma. i dupa savarsirea acestor taramonii, indata sa radica Domnul cu toata
partea biseriasca i boereasca si merge in bisearica, unde insusi
mitropolitul cu arhierei i cu cati igumeni de tara randueste,
savarsaste svanta liturghie. Doamna inch' merge de ascultd litur- 30
ghie la bisearica sa, impreuna cu toate gupaneasile. Dupd ce
Tase Domnul din bisearica si merge in spritarie, sa face Tarasi
aceaTasi taramonie ca i la sfnta Nastere, adeca atat partea
I

biserie'asca, cat i boerii sa cinstescu cu vutca, confeturi i cahfea ;

si de nu Taste masa, mergu boerii pela casile lor. Cate odata s'au 35
obinuitil a sd face Iordanul si in divanul curtii din launtru, ori
pentru importivirea vremii, oH pentru gingasiTa gerului si mai multu

pentru ca sa privasca Doamna cu gupaneasile pe ferestri, neputandu ca sa iasa la divan pentru vreo pricina.
19

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

290

A doao zi dupg Boboteaza iarasi yin dascalii cu ucenicii lor,


de spun engomiile catra Domnu, dup cum s'au aratatii mai sus.
A treia zi era obiceTu vechTu de facea Domnul divan igumenilor

dela Munte si tot intr'acea zi sa facea si masa calugarilor, de


5 care am aratat mai sus ; i s poroncida de catra Domnu lui treti
f. 22v. logofat sa le ispravasca trebile lor i sa le I dea i pecetluiturile
ceale de sare si sa-i porneasca sa i mearga la manastiri.
Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei mai denainte vremi

Obicealn era de mergea Domnul (Cate odata i Doamna) la


10 mitropolie, la praznecul Stretenii i dup ce esiTa Domnul din bisearica, mergea in casele mitropoliei si din partea mitropolitului

sa da vutca, confeturi i cafea, atata la Domnu, la Doamna, la


beizadeale, Cad si la toata boerimea. i era obinuita mitropolitul
de sa gatiTa i facea masa mare Domnului cu toata boerimea ;
15 si candu era dupli masa, de esiTa Domnul s mearga, cel mai ales

omu a mitropolitului, din poronca stapanului su, tragea un


cal poclon Domnului (Irma cal de pretu, dupa cinstea Domnului).
Iar dela o vreame incoace, Domnii nu raman la masa mitropoli-

tului, nici Doamnile mergu cu Domnii ce numai dup cafea


20 sede Domnul in voroava cu mitropolitul ca un Cas i apoi esind
s mearga Domnul la curte, calul Taste adus de-1 vede i Domnul
i incalecandu, cu tot alaTul merge la curte.
La Duminica Msatului sac de branza, Taste veclifu obiceaTu,
dupa ce Tase Domnul dela bisearica cea mare si merge in spatarie
25 6zAndu in scaonul domnescu, treti logofat aduce in spatarie,
pe diTaconul curtii i standu cu fata card Domnu, face
oratii, intru care la mijlocul vorbei aduce din partea I mitropolitului, arhiereilor si a toata boerimea cuvantu de cerirea erta-

6unii dela Domnu, pentru toate ceale ce-i vor fi gresit (cum si
30 Domnul asemene dela toti cu umilintA cere erta une). i dupd
iile, mitropolitul merge catra Domnu
f. 23 r. ce sfarsaste diTaconul ora
Si Domnul Inca sa scoboard din scaon si facandu oarecare semnu
de plecare, saruta mana mitropolitului i mitropolitul ii saruta
crestetul ; dupa mitropolitul, beizadealile ; dup dnii, arhiereii
35 ii dup arhierei mergu toti boerii de sarutd mana Domnului ;
i dupa ce sed fieste-care la randuTala lor, sa da cafea Domnului
I

www.dacoromanica.ro

K 318

DELA STRETENIE LA INVIERE

291

si apoi la toatii boerimea si pe carii va Domnul din boeri, ii popreste la masa din luntru despre harem.
Au mai fostu obiceou vechiu iardsi la toate Duminicile sfantului i marelui postu, pan la Duminica a cincea, de mergea Domnul pela manastirile grecesti, intai la Trei Sfinti Ierarsi, la GolaTa, 5
la Burnosche, la Sfeti Savva, la Sfanta Vineri i la Buna-Vestire,
iar la Go lam. Iar dela domniTa lui Neculai Voevod s'au taTata si
acestu obicealu; atata numai au ramas, candu Taste hramul vreunii
manastiri, vine igumenul acei manastiri mai nainte de zioa praznuirii cu o zi, dare Domnu cu pocloane, cafea i zahar i treti 10

Iogofat ducandu-1 in spatarie catra Domnu, inchina pocloanile


si pofteste pe Domnu ca S ia osteneala si cinsteasca praznuirea
svintei manastiri cu mergerea i parisiia sa cea domneasca. 5i
Domnul inca-i d raspunsu, dupd cum ii da mana i vrearnea.
Dar la hramul manastirii GI1iiii, la Inaltarea Domnului 15
Hristos i la hramul manastirii Cettitni, la Svintii Apostoli,
s'au intamplata de multe ori, de au ramas Domnii acolo Ia masa,
fiindu mai departe de oras ("Mgt cheltuTala bucatelor au fostu
de catra domnie). Iar la Duminica a sasea a sfantului postu, ce
s chiama a Stalparilor, Tase Domnul la bisearica cea mare si can- 20

tandu-se polieleu, sa dau WET de ard tuturor, dupa cum s'au


f. 23v.

all

I -Lath mai sus ;


i in trei sari a saptarnanii cei mari, Duminica
spre Luni, Luni spre Marti si Marti spre Miercuri, Domnul Tase
tot la bisearica cea mare, cu toata boerimea, de ascultd utranea
de cu sara, la un Cas din noapte (dar pe aceste sari de multe ori 25
merge Domnul la bisearica despre Doamna), dupa cum ii iaste
voTa i dupd cum s intampla i trebile.
Miercuri dimineata era obicein de sa facea masle in spatariia
cea mica, aflandu-sil si boerii cei man i boerii curtii, dandu-sa
tuturor faclii de Cara, savarsindu svantul maslu insusi mitro- 30
politul cu alti arhierei, cu episcopii i cu preotii curii, cati
santu de trebuinta. i dupa savarsirea maslului, cu Juana lui vel
vister, s d mitropolitului 4 galbeni, arhiereilor cate 2 si la preoti
cate 1. i dup masle, mergea boerii de-si lua dela Domnu ertHune. Dar acmu dela o sama de vreame, s'au radicata i acestu as
.

obiceaTu, fiindu-ca Domnii, acmu, maslile le fac inlauntru cu ai lor ;

Tar boerii Ii fac masle pela casile lor i ertdtinea dela Domnu
o Tau in zioa de 6oi-mari, candu vor ca sa sa impartasasca sfintelor si infricosatelor taine.
1 se

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

292

In zioa de CoTa-cea-mare Taste acestu obiceaiu, de Tase Domnul la bisearica cea mare cu toata boerimea, slujandu intru gasta

zi sfanta liturghie insusi mitropolitul tarai, numai cu preotii


cur Vi si cu doi sau si trei diTaconi ; si dupa sd.varsirea cantarii
Tiiv vete alp, prjrectv merge Domnul de sa inchina la toate sfintele
icoane pe obiceaTu, cerandu-si ertaCune dela boerime si dela norod
1. 24 r Sill I merge la strana sa si la 1 vreme merge de sa pricistueste K 319
cu svintile taine ; dupd Domnu, beizadelile si apoi toti boerii pe
randuTala. i esindu Domnul din bisearica, merge in spatarie cu
lo toata boerimea ; si era intai obiceaTu de sa da cate un pahar de
vin la toti boerii carii era impartasiti sfintelor taine, apoi cahfea.
de Taste vole. Domnului si pofteste sa sd faca umivanie (adeca
niptira), dupa cafea lase Domnul la umivanie, care sa face in meidanul curtii din launtru (de Taste vreame build"), unde si Doamna
15 cu toate kupaneasile privascu acea sfanta taina, care sa savarsaste de insusi mitropolitul tarai, facandu-sa spalarea dup toata
randuTala bisericii. Insa candu sa face spalare, Taste obiceou a sd
da dela visterie mitropolitului, o fota de ceale bune, cu care se
impreIurd si un burete si un prosop de ceale bune cu care sterge
20 pioarile ucenicilor. Acestea, dupa spdlare, raman a mitropolitului. i indatd suindu-sd Domnul sus, mergu si boerii toti pela
casile lor. Inca sa mai da dela visterie 10 lei bani si un postav,
de cele cotul cate 1 leu, la obrazul acel ce sa and' in locul Iudei.
La un 6as din noapte, mitropolitul, episcopii, alti arhierei

25 si igumenii greci, cati santu randuiti de mitropolitul si toad


boerimea, vin la bisearica si base si Domnul la slujba celor
12 sfinte evanghelii. i cea dintai evanghelie sa citeste de mitropolitul tarili si dupa dansul alti arhierei, episcopii si igumenii ;
dar evangheliTa cea mai dupd urma, o ceteste diTaconul curtii
30 in amvon.
In zioa sfintei si marii Vineri, Tase Domnul iarasi la bisearica
Casuri, facandu-sa si vecerniTa cu sarutarea epita1. 24 v. cea mare la
fiiului totil odatd ; si la 6 Casuri din noapte, spre Sambata, Taste
obiceTu de base Domnul iarasi la bisearica cea mare si la canonul
35 cel dintai sa face dare de faclii de 6ara la toti ; si dupd slavoslovie
sa scoate aerul, mergandu Domnul cu mitropolitul alaturea
inaintea aerului, cu tot alaTul si cu boerii cei mari pe urma Domnului si a mitropolitului, toti cu faclii aprinse, cum si celalalt norod.
I

*i esindu din bisearica, sa scoboard pe scara cea mare si mergu

www.dacoromanica.ro

DELA STRETENIE LA INVIERE

293

pe bute din la untrul cu4ii, unde i scaone santu gatite pentru


aer in mijloc, Tar pentru Domnu i ceilalti, la locurile ceale obi6nuite si acolo s face si sarutarea aerului, de toti, pe obiceaTu.
Obiceaiul

rimonii ce sit face la zioa Invierii Donmului Hristos

Iaste poronca Domnului data catra treti logofat, la 6 6,asuri 5


din noapte, mitropolitul, arhiereii, episcopii i toti boerii sa sa
afle la bisearica curtii i 'lase i Domnul imbracata in cabanit,
eu toata igramoniia ce s'au aratat la zioa sfintei Nastere. 5Si cantAndu-sa canonul Sambetii, indata sa impart faclii la toti. i dupa
sfarsitul canonului, Tase Domnul cu mitropolitul in divanul cel re
mare, insil mitropolitul cu arhiereii i cu toti igumenii, imbracati
in toate vesmintile Si acolo sa face taramoniTa de rAndurala sfintei
biserici, adecal incepaturd de cAntarea sfintei Invieri ; si apoi
incepandu-sil canonul Invierii, intra Tarasi in bisearica ; si dupa
f. 25 r.

sfArsitul canonului, cu sfetilna Zocpx1 Un-v60-occ c. 0-vyrrOc, Tar Tase 15


Domnul cu toti cei arata I i mai sus, cu faclii aprinse, ori K 320
J

in meidanul cel mare al curtii, ori inlauntru despre Doamna, unde


Taste gatitil scaonul Dommilui, a beizadelilor, a mitropolitului,

a arhiereilor si a toata boerimea.


Al treilea logoft are datorie s5. poarte grijd (insa de n'are 20
Domnul cruce cu sfAntul si cinstitul lemnu) din crucile ce sa afla
la mAnastiri, sau pre la arhierei, sa afle cruce care va fi mai cu build

podoaba, pentru Domnu, pentru Doamna, pentru beizadele, care


cruci Taste obiceTu de sa leaga cu naframi greale, ori <cu> sArma
cusute, ori <cu > fir, unde tin crucea cu mAna ; care cruci tot lo- 25
gofatul al treilea sAngur da in mana Domnului si a beizadealilor
la vreame. Iar pentru crucea Doamnii, de nu sa scoboara gos cu

Domnul, vornecul Doamnii are purtare de grija de merge la


treti logofat i Ta acea cruce ce Taste gatita pentru Doamna,
avAndu i mitropolitul cu arheireii i cu toti igumenii cruci pe 30
a-mAna lor. Deci la vreamea cea obie'nuit, la (enus) merge mitropolitul de sa inchind si srutd crucea i evangheliTa i, intorcAndu-sa &gra Domnu i catra norod, blagosloveste ; si acolea
asteaptd de vine si Domnul ; i dup ce saruta i Dol cruceamnu
4p. 29810 publicate fi de Traian Ichim, Sfintele Pati de altd data,
in *ezaltoarea, 24 (1928), p. 49-54.

www.dacoromanica.ro

294

TEXTUL

i crucea ce tine mitropolitul in mana sa,


cum si mitropolitul sarut crucea cea din mana Domnului, fdcandu amandoi i s5rutarea cea duhovniasca i obiCnuit asupra
cariTa srutari indata sa face mare sanlac, cu slobozirea tuturor
si evangheliTa, sruta

5 tunurilor f cu focul maruntu si incepe i mehterhaneaoa. 5i Domnul


1. 25v.

merge la scaonul sau, Tar mitropolitul ramane tot pe loc, pan


face sarutare i cu beizadelile i apoi merge si mitropolitul si
beizadelile la scaonile lor. Iar de sa vor intampla niscareva arI

hierei, adec5. mitropoliti man l. de eparhii alese, musafiri, la saru10 tarea crucii si a evanghelii, ei mergu dupa mitropolitul tardi si
apoi merge Domnul.

iarasi candu sa va intampla vreun patriTarh, dupd patriTarhul merge mitropolitul tarai, apoi mitropolijAi musafiri si
apoi Domnul, duph Domnu beizadelile i dup dansii arhierei
15 ceilalti, episcopii si igumenii.
Dupa oamenii bisericesti mergu toti boerii, dela vel logofat
pan la cei mai mici, toti pe randuTala i intai mergu de saruta
svanta evanghelie ; si apoi mergu la mitropolitul de saruta crucea
fac i sarutare, apoi la Domnu si la beizadele si apoi s in20 torcu cdtrii arhierei i igumeni, sarutandu crucile ce tan in Juana
lor, fac i sdrutarea cea fratasca si merge fieste-carele de sede
la randuTala lui, facandu sarutarea cea obi6nuit la saragul boerescu pan la randul sau si la randul ski agungandu, sta acolo,
5i dupd ce sa face sarutare de cdtra toti, indata Domnul i mi25 tropolitul mergu la bisearicii, savarsindu-sa svanta liturghie de
insusi mitropolitul, cu arhierei si cu igumenii ce santu randuiti.
Esindu Domnul din bisearicil, merge la spatarie si sede in domnescul sau scaon ; mai pe urma vine si mitropolitul, cu arhierei,
cu igumenii i cu toti boiarii ; si dupa ce lard in sptrie i fac
30 plecarea cea obiinuita, stidu toti pe randuTala, dandu-li-s vutca,
confeturi i cafea. Dupa aceaTa, iarasi cu tot,ii mergu si la Doamna
si la beizadele i acolo Inca li sa da. cahfea ; si de nu Taste masa,
1. 26r.
35

nezabovindu, Domnul merge inauntru la I harem si boerii pe la


gazdile lor.
Iaste i acestu obiceaTu de Taste si masa. Domnul dup cafea

merge inlauntru, Tar mitropolitul cu ceilalti arhierei i cu boerii


mergu pe la casile lor si la vrearnea mesii, la cote 6asuri ii sa
poronceste, sit and iarasi cu totii la curte. La 8 6asuri den zi,
Tar Taste obiceaTu s. sa afie toti boerii la curte ; Si e I sindu Dom-

www.dacoromanica.ro

K 321

ZIOA INVIERII

295

nul la bisearicd, la slujba cea obi6nuit de sara. (ce s5. chiamd a

doao Inviere), candu sdrutd Domnul crucea si evangheliia, sa


slobod iarasi toate tunurile si incepe si mehterhaneaoa. i dupd
ce es din bisearica si mergu in spatarie, sa & dulceti, cafea la
Domnu si la toga boerimea ; dup cafea, merge Domnul inauntru 5
si boerii pe la casile lor. A doao zi, Luni, era vechiu obiceaiu, care

s'au urmat si pan la Grigorie Voevod: ca vrandu Domnul ca


sd faca oarecare glume cu boerii, nu da raspunsul de cu sara
pentru vreamea bisearicii, cdtra nimeni si Domnul sa scula de
noapte si esiTa la bisearica si Ci boeri nu sa afla la bisearica, io
randuia boerenasi de mergea pela gazdile lor si le lua cate un cal

si-I aducea la grajdul domnescu. 5i tot intru a6asta zi, esindu


Domnul din bisearica, toate rufeturile asternu pe gos, dela usa
bisearicii si pan la usa spatariei, naframile lor ; iar in spatarie
si la usa spatriei, in divanul mic, sa asternu de copiii din casti 15
covoara si inaintea Domnului mergandu vel visterul, dal bacsasurile ; dar la partea slujitoreasca sa randuescu baqaprile dela
visterie, cu catastif domnescu.
f. 26v.

Deci dupa ce intra Domnul in spatarie si sede in scaonul domnescu si mitropolitul cu arhiereii si cu boerii la randuiala lor, merge 20
intai mitropolitul, cu arhierei, de fac cu Domnul iarasi saruI

tarea sfintei Invieri, cum si boerii toti pe randhiala mergu de


saruta mana Domnului, facandu-sa sinlic cu slobozirea tuturor
tunurilor si mehterhaneaoa Inca zice din Iduntrul curtii. i dupa
vutca, confeturi si cafea, treti logofat indata aduce pe dascali 25
cu ucenicii lor in spatarie, de spun engomiile Card Domnu, spre
lauda si bucuriia sarbatorii, luandu-si si bacsasul lor, dupd cum
s'au aratat mai sus. Dupa savarsitul engomiilor, mitropolitul cu
arhierei si cu boerii cei mari, mergu la Doamna si la beizadele,
asemene facand sarutarea svintei Invieri ; si indata dupa a6asta, 30
boerii mergu pe la casile lor, dandu-li-sa intru gasta zi volnicie
la curte sa nu vie, odihnindu-sa si bucurandu-sa fieste-carele la

casa lui si cu ai sai.


Tot intru ailasta zi au fostu obiceaiu de sa uda cu apa si sa
tragea la vai cu apa unii pe altii si mai in toate breaslile era aasta 35
obiConuinta, pan la vreamea Domnii lui Antohie Voevod (care

obiceou pin acmu la Tara-Rumineasca sa pazeste si sa si urmeaza, a doao zi dupa Boboteaza, in zioa svintului Joan). i
cum s'au purtatil cuvantul din oameni batrani, cum ca boerii

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

296

indrazniTa a zice i Domnului ca-I vor trage in vale ; i pe acei


ce-i tragea la vale, ca sa le toarne cofe de aprt din cap, ei sa impaca cu tragatorii, unii dandu-le vedre de yin, aiii pasce i oaa.

mai vartos frimeile s aduna la un loc Cate 20-30 si tragea


5 pe barbati.
Iar din zilile lui Antohie Voevod, din pricinile trasului in

1. 27 r.10

vale, au nascutu galcevi foarte man i s'au i omorit cativa oameni


atuncea din poronca domneasca s'au taTata ca nici de cum obiceTul acesta sa nu mai fie (mricar c f5meile asa oarisce tot il tin).
A treia zi duprt Pasti, yin toti igumenii greci de srt inchina
Domnului cu svanta Inviere, aducandu i pocloane cate un miel.

tot intr'absta zi, sau a patra zi, au fostu obiceaTu vechTu de


esiTa Domnul afar cu tot alaiul de slujitorime i cu toata boerimea, man i mici, la halca, ori in sa'sul Bahluthlui, ori la Copou,
15 scotandu-sa toti caii domnesti ; si sazandu Domnul la saivantu
si boerii pe scaone, pe cine din boeri randuTa Domnul, incaleca
pe cal domnescu i s I slobozifa cu sulia asupra halcalii (care K 322
sulite santu aduse din Tara-Ungureasc, acolO sa fac intr'adinsu
pentru a6asta treaba), cu zicaturi de mehterhanea ; si care lua
20 halcaoa in repegunea caluluT, veniTa de sa inchina Domnului
saruta mana i poala i calor mai mari boeri Ii sri (Farina de catra
Domnu, Cate o lastra sau canavata cu fir si un postav ; celor mai
de gos postaj i atlaze, Tar celor mai mici, postaj ; fiestecaruTa s
da darul Domnului dupa cinstea sa, petrecandu intru aceaTas. zi
25 Si cu alte chipuri de glume, pentru bucuriTa sarbatorii. Iar Goi
into" dupa Pasti Taste obicelu vechTu de sa face osfestanie, care
pan acmii s pazeaste, adeca 'lase Domnul dupa liturghie (insd de
nu baste vreamea impotriva); care osfestanie sa face de insusi
mitropolitul tarai, uneori candu era secita, ori la sasul Bahluiului,
30 Ori la PacurarTu ; dar in vremile ceale bune in meidanul curtii,
despre scara cea mare, sau dinn5untrul curtii, unde eke odata
esiTa i Doamna cu toate gupaneasile suptu saivantu ; i acolO,
fiind adunati mitropolitul, arhierei, cu igumenii i cu toti preotii
din Esi, aducandu-sa i sfintile icoane, s savarsaste osfestaniTa ;
I'. 27 v.35 0 la vreamea cea obi6nuit merge Domnul, Doamna, beizadelile t i toti arhierei, igumenii i toti boerii de sibruta crucea
icoanile, dupd randuTala ce s'au aratat mai sus.
.5i

Fost-au obicei vechTu mai nainte, de zioa Pastilor, la toti boerii,

dela vel logofat pan la vel comis: avea dar dela Domnu, cate un

www.dacoromanica.ro

ZIOA INVIERII

297

postav mahut i cate un atlaz florintin, de li s trimitea pre la


gazdile lor ; i gupaneasilor cate o taft cu fir de ceale grele, care
s socotiTa dar din partea Doamnii ; si la toti boerenasii curtii
si slugile domnesti postaji suptiri i atlaze i tafti si la toti zapciii
partea slujitoreasca ; vel capitan, porusnicul, bas-bulucbas de curte, 5

bas-bulucbas al doilea, capitan de dragani, sotnecul de Cazaci,


capitan de vanatori, bas-bulucbas hatmanescu, bas-bulucbas agescu,
postaji suptiri i taftd de dulami, Tar altor bulucbasi hatmanesti,
i agesti ii s da numai postaj i la toad partea slujitoreasca, adeca

la 4 steaguri a curtii, la care ail fostu obicelu, ca sa sa afle ate lo


33 de oameni la un steag cu zapciii lor i vanatorii ce s Meuse
pan la 100 de oameni, in 2 steaguri i Rosii ce s Meuse iar pan
la 100 de oameni, carii sa purta in haine rosii si in barati arnautesti, tuturor acestora Ii s da postaj groase si la fieste-care steag
sa da postav tot de o floare. Ins doao steaguri a vanAtorilor, 15
mai nainte vreame n'au fostu ca s sa afle zvoritor in curtea domneasca i s Ta strae dela domnie, fard numai era un vataf de Iraf. 28r.

natori carele era sazator I la lard si avea in sama lui 20-30 de


oameni van6tori tarani, fiindu purtdtori de grija vanatului, de
treaba domnii, avandu scuteald de bir. Iara la domniTa lui Gri- 20
gorie Voevod, in vreamea ce au fostu aga Ianache, fiTul lui Costandin Ypsilantie hatmanul, din poronca domnii, au facutil aceale
2 steaguri de vanatori, avandu zapcii capitani ; si au mai frtcutu

alte steaguri, iar 100 de oameni, ce s'au numit Roii, avandu


zapciu pe polcovnecul ; i imbracamintea acestor slujitori era in 25
sama agdi, de sa glitila straile lor a tuturora i comnacile ; care
fieste-care comanac avea cate o slova insemnat, care de ce steag
este. i in 6oTa-cea-mare a sfintelor patimi, dupri liturghie, sau
mai vartos dup pranzu, insusi I Domnul esiTa la un loc de blind K 323
privala, unde socotiTa, de facea cautare la toata slujitorimea, 30
strigandu-i cam'arasul de izvoade pe izvod ; i ei mergandu pe
si

randuTald, intai zapciii apoi slujitorii cu puscile a-mnri, sloboziTa


pusca trecandu si a cdruTa nu-i lua pusca foc, sa radea dela izvod.
Care era batranu, la varsta neputinoasa, sa erta dela slujba,

dandu-i camarasul de izvoade cartea Domnului, sd fie scutit de 35


bir. i intai sa petrecea simenii de curte, apoi vanatorii, apoi simenii hatmanesti, cu zapciii lor i darabanii, carii santu in sama
capitanului de darabani i toat slujitorimea, ce lua haine dela
domnie.

www.dacoromanica.ro

298

TE XTUL

Atuncea, la cautare, trebuTa sd sd afle toti imbrdcati in hai-

f. 28v.

nile ceale noao. lush' a6astd randuTald de gdtirea strailor cu cheltuTala domnii, numai la vreamea lui Grigorie Voevod au fostu;
Tar la domnii cei mai vechi, li sd da numai postaj si ei isi gtiTa
5 hainile. Dar dela domnila a doao a lui Costandin Voevod Mavrocordatu, s'au fiicut si steagul I Arndutilor si apoi acestiTa au in-

tratii la slujbile ceale mai de trebuinta a Domnilor, carii sntu


in sama hatmanului. Iar de cndu au ndscutu mucarerTul, s'au
tTatil aceale cheltuTale de podoabile Pastilor, prea putin ur10 mndu-sd.

Ce tarmonii sii fac la zioa stantului Gheorghie


In zioa sfntului Gheorghie au fostu obiceaTu, de esila Domnii,

uneori la Illincea, alte ori la BArnova, la hramul bisericilor, cu


toatd boerimea si acolO rdmnea si la masd (insd cheltulala era
15 domneascd, Tar nu dela cdlugri).

Iar cndu nu OM Domnul afar din vreo pricinA, qindu la


bisearica curtii despre poartd, vel clucer pa'ziTa slujba lui, de sd
aducea un miel friptu intreg, in loc de colivd, la bisearicd si el rd..
dica blidul intru acea zi; si colivile de preste tot anul era in pur20 tarea de grijd lui vel clucer, ca prin mijlocirea clucerului cehii

25

1. 29 r.

mai mic de mule, sa sd afle nelipsitil colivd, precum la sdrbdtorile mari, asd si in toate Duminicile ; si pentru a'eastai s'au
datii si rnduTald de sidere mai sus, in strand de vtori logofat si
de treti logofdt.
Tot la zioa sfntului Gheorghie, daca este campul inchietii
cu Tarbd, sau si mai pe urmd cu putine zile, dupd vreame, Taste
obiceaTu si in purtarea de grij lui vel comis, ca sd sd swath' caii
domnesti la '6airu si tdrdmoniTa intr'acestu chip sd urmeazd.

Intr'acea zi Mandu-se gAtire, chiamd Domnul pe vel comis si-1


30 iinbracd cu caftan si esindu dela Domnu cu caftanul imbrAcatil
si puindu-si in cap si slicul lui cel de sobol, merge la grajdul domnescu ; si de acol, sd pornescu caii, dupd cum li randueste vel
comis, in privala Domnului, I a Doamnii, a beizadelilor si a toed
boerimea, petrecndu-i pen meidanul cel mare a curtii, despre
35 carnal* ori pe dinlduntrul curtii. 5i inainte Taste un steag de
Arnduti cu zapciii lor, dupd (Mush 2 steaguri de sdimeani, pe de
o parte si pe de altd parte, in sdrag si pentre ddrisii, inainte, sd

www.dacoromanica.ro

ZIOA SF. PARASCHEVA

299

aduc telegarii ; pe urma telegarilor, sacabas, apoi vtori armas,

treti arma

i iuruc-bairactar in mijloc. Dupa dansii trambitasii

domnesti i sarmacTul povodnicilor, rdsunndu in trimbit si in

surld. Dupd acestila, povodnicii, apoi armasarii, tliandu-sa de comisai si de simenii ce s randuescu de hatmanul, fiindu intolati 5
atat telegarii, povodnicii, cat i arm5sarii cu ceale obinuite I a K 324
lor tolituri, felTuri de felTuri. Dupd armdsari zapciii curtii, a hat-

manului si a agai, a partii slujitoresti, impodobiti i apoi vtori


comis i treti comis. Si pe urma lor * * el comis &Mare pe cal
imparatescu, ce sa chiamd i tablabasa, imbeacatil in caftan, 10
calul impodobitu cu podoabile ceale mai alese, legatu calul
cu taft naramgie piste braie ; pe langa comis, seizbas si
aIi seizi Si comisdi si 6ohodari, cati poronceste Domnul, cum
slugile comisului toate, impodobite i pe laugh' dansul i mehterhaneaoa zicandu pe urma lui. Si candu agunge vel comis in 15
dreptul Domnului, unde Taste s5 inchina catr Domnu si apoi
lase cu toat randuTala aasta pe din sus de Sfntul Nicolae
si pela vama ; i agungandu la 6air, unde i corturi santu intinse,
asaz5. comisul caii Domnului pe randuTald. Are obiceTu vel comisul de face si masa mare la o sama din boerii cei poftiti de dansul. I 20

Ce obieelu are Domnul efindu merge la Svnt

1. 29 v.

La 14 zile a lunii lui Octomvrie aici in p5mantul Moldovei,


intru absta de Dumnezdu pdzita Ora, sa prznueste la mAndstirea a trei Sfinti Ierarsi, Svanta si cuvioasa prepodobna Parascheva cea noao, al cariTa sfantul ei trup intreg sa afla intru 25
gast numita mandstire, aduse fiindu sfintile ei mostii de eaposatul Vasilie Voevod, la anii 7148.
Deci cu o zi mai-nainte de praznuirea Sfintei, vine igumenul
mandstirii Ctr Domnu cu poclon, cahfea i zahar dupa obiceaTu
si ducandu-s de [treti] logofat in sptarie Cara Domnu, pofteste 30
igumenul pe Domnu cu ruga"minte, ca s5 Ia Domnul osteneal,
s cinsteascd prAznuirea Sfintei cu mergirea i domneasca sa pa-

risie. Si Domnul inc5, fiindu dorita a s impratiisi cu sarutarea


Sfintelor motii, multameste igumenului, bucurandu-1 si cu mergirea sa.

35

13: cati este transcris cum in ed. Ifoglniceanu.

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

300

8i la 8 6asuri den zi Taste obiceaTu de s trag toate clopotile


sfintei mAndstiri si atuncea igumenul si cu preotii bisearicii mergAndu In bisearicA, dupd inchinde'unea cea cu smerenie, ce lac
cdtrd, racla Sfintei, o rdicd dela locul ei racla cu sfintile mostii
5 i o pun in mijlocul bisericii, in kuvuclion ci i s'au fcutu acm
de curAndu, pentru sdrutarea si ImpArtdsirea crestinescului norod.
8i indatd sti, incepe si vecerniTa cea mare. Deci dupd sdvArsitul
vecerniei, merge si Doamna la numita mdnAstire cu alalu de slujitorime si trag si clopotile (numai acestii mandstiri) si cAndu va sA
10 intre In bisearicd, igumenul are purtare de grijA, de-i lase cu
svAnta evanglielie inainte ; si intrAndu in Iduntrul sfintei biserici
sfintelor mostii si sdrutAndu-le cu smerenie,
f. 30r, ,,i inchinAndu-sA
poronceste de &A face si paraclisul Sfintei si dupd paraclis, Tar
sdrutil mostiile si esindu din bisearicd, merge la curte.
Iaste obiceaTu de s5. fac dela visteriea Domnului si 2 fAclii
15
I

20

mari de ard, eAte de * * oca, care sd si zugrilvdscu si sd trimitil


la Sfantd, din partea Domnului ; si aceste fdclii sd trimitu pAn a
nu merge Doamna la bisearicd ; care Mclii sd, pun, una la cap,
alta la pi6oarile Sfintei.
5i dupd mergirea Doamnii la curte, vel sdtrar are purtare de
grijA de intinde saivantul Domnului in ograda mAndstirii, din-adreapta usii bisearicii, unde si Domnul descalicd ; cum si vdtaf
de aprozi are si el aCastA purtare_de grip, de asazA scaonul Dom-

nului, a mitropolitului si a beizadelilor.


25

A I doao zi dimineata, in zioa Sfintei, dupd ce sd gdteste

Domnul si sd lumineazA bine de zio, purcede Domnul dela curte


cu tot alaTul cel domnescu si obihuitA si vine la Trei-Sfetitile,
fAcAndu-sd rAsunare, atAt de a mAndstirii clopote, cAt si de ceale
lalte mdindstiresti clopote, carii sAntu mai aproape. Inaintea Dom30 nului, la usa bisericii, iaste obiceTu de ese mitropolitul cu alti arhierei si igumeni, cu sfAnta evanghelie si cu axion due pe Domnu
in bisearicd ; si indatd cel intAi cAntdretu incepe slavosloviTa ;
si dupd slavoslovie, Domnul, cu mitropolitul alAturea, esil impreund

afara si dup dAnsii boerii si cAntdretii incep a cAnta litila si 4


35 din preotii bisearicii, In epitrafile si feloane fiindu imbrAcati, cu
capetile goale, rAdicd racla cu sfintile mostii pe umerile lor, doi
f. 30v. la cap, doi la pioare si esindu afard din bisericd, &A face incunI

6: i impartAirea omite ed. Ifogedniceanu.

www.dacoromanica.ro

1: 325

CAND FACE MITROPOLITUL PARETESIS

301

gurare sfintei biserici cu sfintile motii, mergAndu mitropolitul cu


Domnul Si cu toata boerimea inaintea sfintelor mostii.
Dupa incungurarea bisearicii odata, merge Domnul suptu sai-

vantu dreptu scaonul sau si toti ceilalti dreptu scaonile lor si


sfintile mostii aducandu-sa, s pun in mijloc si merge intai mi- 5
tropolitul de silrutd mostile si mergandu i Domnul i silrutandu
sfintile motii, srt mirueste de mitropolitul ; i dupd mir, mergandu Domnul la scaonul sau, s dau 10 lei de vel vister in blid.
Apoi mergu beizadelile i boerii toti de saruta mostile i sa
miruescu si indata mitropolitul cu Domnul si cu toata boerimea lo
intra in bisearica si sat incepe sfnta liturghie ; iar sfintile mostii
raman afara pentru sarutarea norodului. i la Heruvic, la vahodul cel mare, sa aduc sfintile mostii in bisearica fard nada' si sa
petrece Domnul, beizadelile ei cu boerii pe dedesuptul sfantului
trup i apoi ducndu-1 in sfntul oltarlii, il pun pe sfnta masa 15

si aproape de chinonico, sfintile mostii sa radic din oltariu si


sa aduc de sa pun iarasi, in racla lor ce iaste in mijlocul bisearicii

si dupa savarsirea liturghiei, esindu Domnul din bisearica, de


voeste, merge la chiliia igumenului de bea cabfea ; de nu, merge
la curte si acolO bea Si cafea cu toata boerimea, dupa orandufala. 20
Ce obiceiu iaste cndu face Domnul Mitropolitu tarai sau Episcopii

i..

31 r

De sa intampla de moare mitropolitul (sau episcopul) i mitropoliia (sau episcopiia) Mina!' vaduve, cu ce randuiald si politica sh fac. Cel vechiu obiceiu asd au fostu: pe episcopul de
Roman sa-1 aduca sa-1 faca mitropolitu si pe episcopul de Ra- 25
dauti sa-1 sue la scaonul Romanului i pe episcopul de Husi sa-1
sue la scaonul Radautului i Ia scaonul Husului s faca altul, care
sa va alege cu sobor.
Iar dela o vreme incoace, s'au stricatil ornduiala obicefului
I

acestuta (ramanandu la socoteala Domnilor), alegandu-sa cu sobor 30


dupd vrednicie, unul din episcopi ; i carele Taste cel ales, il chiarna

intai Domnul, de-1 pofteste ca s fie purtator de grija si pastor


turmei Iui Hristos. i cndu merge de sa impreuna cu Domnul,
inchind i oarecare obiclnuite pocloane, adec covor, rasi, cahfea

zahar. Apoi in zioa cea randuita, trimite Domnul pe treti lo- 35


gofat cu carta domneasca, de-I aduce dela gazda, la curtea dornet

neasca i intrandu in divanul cel mic, merge vel postelnic cu

www.dacoromanica.ro

302

TEXTUL

toTagul a-mand i cu treti logofdt, de-1 poftescu din partea Domnului in spatarie, fiindu i toti boerii cei mari. i Domnul saI

1.

zandu in scaonul su domnescu, vtori logofilt tine mantiTa in


manule sale ; Tar de nu iaste vtori logofat, o tine treti logolat ;
5 si vel visterul luindu mantiia den mana lui vtori logofat, imbracd
pe mitropolitul si Domnul sculandu-sa in pi6oare fard lic, tiindu
carja in mana sa cea dreapta, merge mitropolitul catra Domnu
ii Domnul ii (l paterita in mana sa, sdrutandu-i mana i mitropolitul crestetul Domnului.
10
i duph ce Ta carja, stand in pioare inaintea Domnului, face
catra Domnu i oarecare oratii de multamit. Dupd a6asta sede
la cafea si dupa cafea, esindu dela Domnu, randueste Domnul
pe vtori logoldt, vtori postelnic en postelnicei, treti logofat,
vtori comis i pe alti boerenasi i 6ohodari, de-1 duc la mitro31 v.15 polie, mergandu i vel postelnic inaintea lui I cu toTagul, ii petrece, pan il sue in leftica. i candu Tase pe poarta curii, incep a
sa trage toate clopotile, atat la manastiri, cat i pe la bisearici ;
intrandu in bisearica mitropoliei cu cantarea axionului, acolo
sa afld episcopii tardi i alti arhierei streini de santu i igumenii,
20 carii il sue in scaonul mitropoliei i i sd face si engomion. Apoi
randueste Domnul i mehterhaneaoa, cu tot alaTul, de mergu la
mitropolie si-i fac obinuita cinste.
Ce obiceiu iaste candu face Mitropolitul sau Episcopul paretisis

Dndu mitropolitul sau episcopul paretisis in scris la mana


25 lui treti logofat, ori la altti obraz mai mare, acela Inca o d
in mana Domnului ; i Domnul, candu santu toti boerii adunati
in spiltdrie, le spune cum & mitropolitul, sau episcopul, au facutil
paretisis de eparhiia sa ; i acea paretisis o d Domnul in mana

logofatului a treilea de o citeste intr'auzul tuturor i dupa ce s


30 citeste, poronceste Domnul lui [treti] logofat de o pune in condica mitropoliei (care condica mai nainte vreame nu era, ce dela
Costandin Voevod Racovit s'au facutu i s'au asazatu acea randulala).

Insa acea paretisis s5. pune in condica i, pentru ca sa stea


35 nestramutata de acolo, o pecetalueste Domnul in patru cornuri
cu a sa pecete cu 6ara tare si impotriva acei pecetluite paretisis,
din prijma, si scrie vaduviTa mitropoliei sau a episcopii, (adeca)

www.dacoromanica.ro

K 326

CAND FACE MITROPOLITUL PARETIRS

303

cum ca Taste trebuinta a sa asaza scaonul cu altu pastor. *i atuncea


Domnul d poronca s sa facd alegire. *i de Taste sa sa faca mitropolitu, cu sobor bisericescu i politicescu, sa face alegire din
f. 32 r. episcopii %Arai. Iar de Taste sa sa faca
episcop, asemene Tarasi
cu sobor s alege din igumenii manastirilor de lard i cel ales din
I

egumeni, i sa poronceste intAi de mitropolitul ca sa slujasca liturghie in bisearica cea mare, fiindu i Domnul la bisearica. Apoi
Taste chemat de treti logofat si el 11 duce de-1 impreuna cu Domnul,

inchinndu-sa cu oarecare pocloane, care s'au aratatil mai sus.


Si

Domnul atuncea ii zice cum ea: < (cutare) episcopie ramAindu io

vaduva de pastoriul ei, SvintiTa-ta te-i ales a fi pastor acelui scaon .

Dupa a6asta, la zioa ce hotareste Domnul ca s sa hirotonisasca episcop, vel vister are purtare de grija, ca sa poron6asca
logofatului de visterie, sil sa facd trei scaone, doa mai mari si
unul mai mic, care scaone ducndu-le in bisearica cea mare, le ls
imbraca cu postav rosu, nici prea bun, nici prea rau, de mijloc
i le pun in mijlocul bisericii, pe care sede mitropolitul si I Domnul,

pe scaonul cel mai de sus sad, iar pe cel de al doilea razim


piCoarile lor ; i mitropolitul fiindu imbracat in toata podoaba
arhiereasca, sede din-a-dreapta i Domnul din-a-stnga. i pe al 20
treilea scaon, mai gos, sad 2 din episcopii tarai, sau dintr'alti
si

arhierei, imbracati in toate vesmintile lor. Deci, dupa doxologhie,


aduc pe ipopsifios din oltariu, scolAndu-1 pe usile ceale imparAtesti protopopul sau altu obraz cinstitii din cei mai alesi igumeni, II aduce catra mitropolitul, chelevsindu-1. i dupa pove- 25

f. 32w.

lire, fiindu pajora gatita, o pune in mijlocul bisearicii cu capul


spre apus i cu coada spre rasaritil i calcandu pe coada pajorii
cel ce laste ales, sta cu fata card mitropolitul i zice : (cutarele)
din mila lui Dumnezeu ipopsifios prea sfintei i dumnezaestii
episcopii (cutare), cu a mea 'liana am scris pravoslavnica I mar- 30
turisire . i dup a:asta sa savArsaste i ceilalta orAnduiala a povelirii, dup canoanile sfintei bisearici. i indata sa incepe sfnta
liturghie si la liturghie sa hirotoniseste desavarsit. Deci, dupa
liturghie esindu Domnul din bisearica cu mitropolitul, cu ceilalti arhierei i cu toata boerimea, merge in spatarie pe obicei ; 35
si mai pe urma de toti, lase si acel nou hirotonisit episcop din
bisearica, imbracatil in mantie i cu carja a-mAng i intrndu in
spatarie, toti s. scoala in piCoare i apoi sede la cafea, la rndurala
sa. i cndu va ca s fag din curte, era cel vechiu obicefu, din pur-

www.dacoromanica.ro

K 327

304

TEXTUL

tarea de grija a lui vel visternic, i sa gatiTa un cal domnescu


imbracata piste tot cu astar albu si cusutu astariul pe cal. i
randuTa Domnul pe treti logofat, pe vtori postelnie cu postelnicei,
vtori comis, treti comis cu alti boerinasi si cu 6ohodari 11 ducea

5 pe episcop petrecandu-1 pin tot targul, blagoslovindu norodul,


tragandu clopote mari si mici, la toate bisearicile si pe urma 11
descalica la mitropolie, poroneindu Domnul de mergea mai pe
mina si mehterhaneaoa, fdcandu-i obihmita si politi6asca cinste.
Dar dela loan Voevod Mavrocordatii incoace, s'au radicata
10 aeel obiceTu de a sa purta episcopii ce sa facea, pe cal imbracata
in astar (socotindu-sil ea un lucru anosto si foarte far de cale),
randuindu-sil de atuncea ca ori candu si ori la ce Domnu sa va
intampla a sa face episcop, sa-1 aduca dela curte cu carata domneasea cu vase telegari si cu tot alaTul aratat mai sus si cu ohodari ;

15 si de atuncea asa s'au urmat.


Obiceiul i orandulala divanului, in ce chip sa urmeazfi
f. 33 r;

Cu o zi mai naintea divanului, poronceste Domnul vatavului


de aprozi, sa faca stire vornicilor de poartd, ca sa instiinteaze pe
jaluitori, ea Taste sa sal faca divan si oricine din lacuitori sa va
20 trage la divan, s le fie usa deschisa. Iar unii din Domni era obie"nuiti, pan nu era amandoao partile davagii ce sai pariTa fair', sa
da poronca pe unul sangur la divan & nu-1 scoata (care gasta
poroncii si hotiirire si in vremile de acma si mai tare sa pazeste,
atat de catra Domni, cat si de catra velitii boeri, carii santu ku25 d editor*

Deci vataful de aprozi gateste divanul. La divanul cel mare


Taste obiceiu sa sa afle si mitropolitul %grad si boerii toti pe ranaga, vel armas, vataful de aprozi, vtori armas,
treti armas, vornicii de poartd, izbasil de divan ; toti acestiia
3o stau la randuTala lor si ea seamnile boeriilor lor pe a-mana. K 328
duTala : vel

Asemene si paicii si i:'oliodarii sa and zvoritori la divan inaintea


Domnului, stand si ei in ranclu si la locul lor. Din velitii boeri
inazali, pe care va Domnul, le poronceste sil saza la divan, inpreuna
cu ceilalti boeri cu boerii, la randuiala lor. 5i pan la domniTa a
16p. 30530 reprodus de M. Gaster, Chrestomatie romnti, II, Bucure0i
1891, p. 75-76.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA SOLILOR

305

doa a lui Mihai Voevod, au fostu vechiu obiceau de adea i vtori

logofat la divan pe urma altor boeri; lar de atuncea nu s'au mai


obi'enuita a adea, dar la divan, inaintea Domnului zvoritor sa afla.
Unii din Domnii cei vechi 6-au fostu Moldoveni, era

obie'nuiti a kudeca norodul mai mult In spatarie, avandu u01e

lor dechise ; i facea divan 0 la vreame de chindie, cetind treti

f. 33v.

logofat jalbile oamenilor 0 alte scrisori ce santu sa le asculte


0 & le auza Divanul.
Era obiceani vechlu care s'au 0 urmat la domnii cei trecuti
I

0 pan la Cantemir Voevod, logofatu al treilea & facea cu aeasta 10


alegire: sd fie om invatata la talmacirea sloveniei, ca s poata ceti
0 talmci hrisoavele ceale sloveneti de mo0i inaintea Domnului
i sd i scrie slovenete ceale ce vor fi poroncite de Domnu; i
sa aiba langa dansul 5 0 6 uricari, carii sa tie i aceia. slovenila
0 a ceti 0 a scrie, fiindu ea' din-ceputul 0 descalecatul tarai, aSt 15
era obi6nuitil a s scrie hrisoavele mosiilor, pe slovenie ; i acealea
era mai de cinste 0 mai de credinta, de vreame ca. acele hrisoave
slovenesti, ori Intarituri de mo0i, ori gudecati sa scriIa in scurtu ;

care 0 pan acma aceale urice domnesti pe slovenie n'au nicio


indoiala a nu sa crede. i toate hrisoavele sloveneti era intarite 20
cu credinta Domnului i a fiilor sai 0 a tuturor velitilor boeri ;
(la care hrisoave), dupa vornicii cei maH, sa punea 0 parcalabii
acestor scaone, intai parcalabii de Hotin, i parcalabii de Cetatea
Neamtului, i parcalabii de Cetatea-noao i apoi parcalabii de
Sigava.

25

Iar dela o vreame, s'au radicatil acestu obiceaiu a slovenii


0 randdiala parcalabilor, scriindu-sa ispisoacele mosiilor

gu-

deciitile pe limba tarai, macar cd la une hrisoave 0 acma sa


urmeazd de sa pune credinta Domnului, a beizadealilor 0 a boerilor celor maH, dela vel logoratu i pan la vel comisa.

30

PrAmoniile ce s fac la solii streini co tree pin orasul Esului,


mergind la Tarigradd
f 34 r.

Candu s'au intamplath de au venial soli moschicesti, sau leati, de au trecut pe aici pin orapl Esului la Tarigrad, de santu
oameni mai mici, Domnul randuete pe hatmanul cu alaiul sau, 35
de-I aduce la gazda oranduit. Iar de iaste obraz de cinste, merge
20

www.dacoromanica.ro

TEXTUL

306

hatmanul cu alalul ski cale ca de doao t i trei 6,asuri inaintea


solului, facandu cercetare pentru sanatatea lui din partea Domnului. i apoi randueste Domnul tot alaiul de slujitorime, cu
aga i mehterhaneaoa, cu paici i ohodari cati va Domnul i cati
5 socoteste pentru cinstea lui, oranduindu i toti boerii cei mari
si cei mai mici, de es la marginea orasului, unde acolO asteptandu

pre sol, ii i intampind cu toat cinstea ce i s cade. Insa


vel postelnic are obicealn sa intimpine pre sol mai nainte

pan a nu sosi la marginea orasului,


zicA din partea Dom10 nului aceste cuvinte, adeca cum Ca: prea inaltatul MariTa-Sa
Domnul nostru sa bucura de venirea Dumitale . 5i cu acestu
fel de cinste i cu mehterhanea 11 I aduc pan la gazda sa, unde K 329
taste gatita. i candu soseste solul la gazda lui, la curtea domneasca & face slobozire de toate tunurile, un chip de bine au
15 venita.

A doao zi (sau dupa trei zile) merge intai solul la curtea


domneasca de sa adund cu Domnul, puindu-i scaon din-astanga Domnului. Apoi in ceilalt zi merge si Domnul la gazda
solului cu tot ala-ul, pe randuial, cu boerii i. boerinasii i cu
20 toga podoaba ce sa cade unui printep de Moldaviia.
r. 34 v.

Au fostu obiceaiu vechlu de facea Domnii masa solilor, la curtea

domneasca, in divanul cel mic i apoi i solul facea masa Domnului (care acestu lucru i obiccaiu de masa, din Domnii de acin
nimeni nu 1-au urmat, nici 1-au pAzitri, fara Domnul Matei Voevod
25 Ghica). 5i candu s porneste solul din Esi, iarasi cu acelas
alaiu i cinste sa petrece i candu iaste aproape de poarta curtii

domnesti, atuncea sa slobod lams toate tunurile, chip de mergere sanatos:


Iar candu s'au intamplath sol mai mare, ca sa vie vreun voevod
30 lesascu (dupd cum la domnira lui Neculae Voevod Mavrocordata),

au mersu sol mare la Tarigradil, Voevoda Mazovetkie (care sol

ca acestiTa foarte rar s'au intamplata de au trecutu), atuncea


iaste acestu obicealn, adeca: sangur Domnul s 'fug inaintea
acelui sol cu toat oranduiala a1au1ui ri, s61-1 intimpine de
35 laturea orasului i sa-1 petreaca, mergandu Domnul cu solul
calari i alaturea (Mg Domnul din-a-dreapta i solul din-a-stanga)
11 duce pan la gazda i iarasi la impreunari, Inti solul au mersu

la curte, intru adunarea Domnului i apoi au mersu Domnul


catra adunarea solului, la gazda lui.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA PASEI

307

Ce obicei iaste candu si intinpl sa sa inpreune Domnul cu


lianul sau cu IuCutuiulun PaO,

Candu sa intampld de ese Domnul inaintea vreunui han, ce

va trece pin tara, candu merge Domnul la saivantul hanului


sa sa inpreune, sa-i sarute piorul, a0 Taste obinuitil la dan0i:
radica Domnul gugimanul din capu i-1 da la un copil de cei din
cash' de ai hanului, de-I tine i aa, fara Oic, merge de saruta pi6oru1 hanului ; si Domnul candu s radica dela sarutatul piee.
indata copilul acel din casil pune Domnului slicul in cap

poroncete hanul Domnului de ede in genuchie pe macatti, voro- 10


f. 35 r.

vindu amandoi ceale de trebuintia pricini. Insa candu saruta


Domnul pi6oru1 hanului, el Inca are obiceaiu de-si pune mana
la obraz 0-0 radica slicul, de abiTa numai Ii atinge cu palma.
Iar cand vine vreun paa cu trei tuiuri, ca sa treacd pin E0,
laste obiceiu de-i Iase Domnul inainte cu toata boerimea mari 15
I

1 mici, cale de un 6as de doao inaintea lui ; si unde Taste intimpinarea Domnului cu pap, Domnul descalica mai nainte i atepta
azandu in pioare i toti boerii InOrati pe randuial. i candu

soseste pasa dreptu Domnu (ori calare de va fi, ori in cocie) s


poprete i merge Domnul de-i saruta pi'6oru1, cum i boerii 20
toti pe randuTala mergu de sdrut pi6orul ; si incalecandu Domnul
dinpreuna cu toata boerimea, merge inpreuna cu paa pan la gazda

cea oranduit i gatita. Cum i la petrecirea pa0i asemene urmaza Domnul cu toata boerimea ; I 0 de unde Taste sali ia Domnul zioa bund, descalica iara0 de saruta pit'orul pa0i i boe- 25
rimea toata asemenea.
Tarrimonila ce sii face prea deplin la Itticiutululun P*, Candu
este s treaca pin oraul Eplui
Macar Cal am insemnat mai sus in ce chip urmeaza Domnul

la treacirea unui pad cu trei tuiuri, dar nefiindu de agunsu,


pentru mai build stiinta, mai pre largu toata taramoniTa cum
s'au i intamplat de am vazut, s'au scris aici

30

mai gos :
Dreptu aceaTa la letii 1.762 Iulie* * in zilile domnii prea
luminatului Domnu si obladuitoru a toat MoldaviTa: Grigorie loan 35
r 35 T. Voevod, din I poronca prea puternicii Imparatii, fost-au randuita
20*

www.dacoromanica.ro

K 330

308

TEXTUL

pasa la sarhatul Hotinului, Hamza-Pash, om mare, vestitil si


ginere Imparatului sultan MustafA, carele sa afla cu pasalcul
sail la Sofiia.
Inaintea acestui pasa au trimis Domnul un boiariu din Greci,

5 pe carele au socotitii om cu stiinta limbii turcesti, anume pe


Dumitrache vel user, cu mehtup de catra Domnu i cu daruri ;
care boerlu mergandu, au intimpinat pe pasa de ceaia parte de
Dunare, la locurile tardi turcesti, unde dandu useriul mehtupul
darurile de catra Domnu paii, s'au bucuratil i Domnului
lo Inca i-au venial mehtup de catra pasa cu multamire i cu o pofta

ca aceaia, cum ca voeste ca *sa-i fie trecirea pin orasul Esului,


iar nu pe Prutu, care la a6astri cerire a pasii, nici Domnul inpotrivitor sau pricinuitor n'au fostu.
Deci, candu au fostu aproape ca sa treaca pasa Dunarea, sa vie

is la Galati, Domnul, dupa datorie, mai nainte pan a nu sosi pasa


la Dundre, avandu purtare de grija, au trimis pe un boeriu mare
din peminteani, anume pe Vasilie Costache vel ban intru intimpinarea sa cu mehtup, carele i conaccibas au fostu randuitil
din partea Domnului pan in Esi.
Din Galati vrandu pasa i poftindu (dupa cum s'au aratata
20
mai sus) ca sa-i fie trecirea pin Esi, indata, din poronca Domnului,

s'au rnduita toate conacile si la fiestecare conac s'au randuitii


&ate unul din velitii boeri, inpreuna i cu ispravnicii dupe la la.nuturi i ate o sama din mazilii -carii s'au socotitil ca vor fi de
25 trebuinta, la fiestecare conac * * (Ins conacile inteacestas
chip s'au urmat, pe cum sant arnate). In Galati au fostu purtator
f. 36 r. de grij mai susul aratat Vasilie banul cu parcalabul de l Galati
si cu altii.
La conacul dela Prival fost-au purtatoriu de grija Costache
3o Vatati biv vel medelnicer Sj cu altii.
La conacul dela Puteani, iarasi Vasilie banul, cu parcalabul
si altii.

35

La conacul dela Barlad, Costandin Sturza biv vel medelnicer,


cu ispravnicii si altii.
La conacul dela Vaslui, Ilie Costache biv vel ban, cu ispravnicii si
Iar candu au fostu s purada pasa din Vasluiu, sa mearga
la Scanteae (macar ca conacul era gatitil de alti boeri mai nainte),
dar Domnul, pentru J mai mare cinstea pasii, dimineata, in zioa

www.dacoromanica.ro

K 331

PRIMIREA PA$EI

309

aceaTa ce era sa fie pasa la Scanteae sara, au pornit de aici pe


Ioan Bogdan vel logofat, de s'au aflatu la Scanteae candu au
venita pasa, pentru toata purtarea de grija, ca un boeriu batran.
Si tot intru acea sara au trimis Domnul i pe vel postelnic la
pasa, pentru cercetarea sanatatii i ca s'au bucurata Domnul 5
pentru blind venirea sa ; i pasa, prin intoarcerea lui vel postelnic,

Inca au multamita Domnului foarte, atat pentru cercetarea sanatatii, cat i pentru bucuriia ce s'au bucuratil pentru venirea sa.
Deci dar, in zioa aceaTa care au fostu ca sa intre pasa in orasul
Domnul gatindu-sa au esit cu tot ala.ul J i cu toata boe- io
rimea dincolo de Ezareni i acolo, pe loc, au lasata tooth boerimea cu prea iubit fratile sari, beizadea Alexandru, cu Divanefendisa i cu totii alaiul i incale andu Domnul de acol cu

i cu saracibas numai, au mai luat Inpreund cu

doi 6ohodari

sine si pe Alixandru Ipsilante, postelnic i capichehaia, i pe vel 15


postelnic Petrache Duca, i pe Mihalache Suu biv vel comis,
i pe Scarlat Caragea vel comis, i pe Alexandru Moruzi vel ca.f. 36v. maras si din boerii peminteani pe Ionita Cantacozino vel visternic, calari, Tar slugile pe gos i asa au mersu intru intimpinarea paii.
20
Luandu pasa veste, cum ca Domnul baste aproape de intimpinarea sa, au trimisu pe al sau seleam-agasi intru intimpinarea
Domnului i pasa Inca fiind in tahtarvan, au esitii si au inctilecan pe armasarm i candu au fostu Domnul aproape de pap,
au descalecatii (pasa Inca au statut) i mergandu Domnul catra 25
pasa, dupa. obie'nuita inchina'oune ce au fdcut, au sarutat scara
calului cea din dreapta. i de acol, purcegandu Domnul un pas
doi pe gos inaintea pasii, au poroncitu pasa Domnului de au
incalecatil i incalecandu, au mersu inaintea pasii nu departe.
Iar vel postelnic, cu vel cornis au mersu inaintea Domnului (Ing 30
amestecati Intre oamenii pasii cei mai alesi).
S'au intamplata mai nainte vreame, candu au trecutu alli pasi,
asi oameni mari vestiti, pin orasul Esului, de au pus pe Domnu
din-a-stanga i alaturea, facandu-si voroava cu Domnul ; i atat
la intrat, cat si la esitul pasii tot alaturea din-a-stanga petrecea 35
I

Domnul pe pasa, cu tot alalul obianuitti ; i candu era dup ce esifa

afara, candu vrea Domnul sa-si ia zioa bung, pasa imbraca pe


Domnu cu feregea cu cacum si pe 12 boeri mari cu caftane. (Macar
ea i acmi, fiindu Domnul cu doi sau trei pasi mai nainte de

www.dacoromanica.ro

TE X TUL

310

pasa, in doao i trei randuri au chemat pe Domnul pasa, de au


facuta amandoi voroava de aproape).

De aici intorcandu-ne, sa venim iarasi la voroava noastra.


Dupa ce au incalecatti Domnul, mergandu inaintea paii, candu
5 au fostu pasa dreptu boiari, au statut ; i boerii silzandu fiestef. 37 r care dup randuiala sa, Domnul calare standu, au zits catra
I

pasa, aratandu-i cum ca boerii memlechetului cer sa sarute pioarile Marii-sale. i ai, pe randu, au mersu intai divan-efendisii,
dupa dansul beizadea, fratile Domnului i apoi boerimea pe oran10 duiala, de au sarutatii piCorul paii, ramaindu apoi toata boerimea de veniia pe urma
Purcegandu Domnul impreuna cu pasa de acolea Tar*, inaintea Domnului
i inaintea oamenilor lui cei alesi, era edecurile K 332
pasii i inaintea edecurilor vataful de copii cu semnul Domnului
15 si vtori postelnic cu vtori comis i postelnicei pe randuiala. Inaintea postelniceilor, edecurile Domnului, dup edecuri hatmanul
si aga cu tot alaiul cel obibuitfi. Si cu a6asta randuiala au venit
pasa la Frumoasa, unde i casile Frumoasii era gatite i grijite
pentru odihna sa ; gi acolea, in dreptul Frumoasii, era si cortul
20 paoi intinsu, unde descalecandu pasa, au intrat la cortu si au sazutu i poftindu i pe Domnu ca sa saza, au sazutu bandu si
cafea. Dupa bautul cafelii, zabovindu-sa oaresce la voroava
I

Domnul cu pasa, dup obinuita inchinaeune, au esitu Domnul dela pasa si au mersu la cortul sau, unde i alte doao
25 trei corturi era gatite pentru starea boerilor. Si aproape de
sara, de al doilea randu mergandu Domnul la pasa i luandu-si
voe ca s i vie la scaonul sau, au purces dela Frumoasa cu
tot tacamul i obiCnuitul domnescul sau alai, de au venita la
scaonul sau.
30

Insa au poftitu Domnul pe pasa ca sa s. odihneasca doao-

trei zile, fiindu trudit i ostenitii de cale si au facutu pasa oturac


trei zile.
Domnul intru aceste trei zile, ce au facutu pasa oturac, pentru
f. 37v. toata I purtarea de grija a celor trebuitoare, ca sa fie toate de
35 prisosit i nimica sa nu lipsasca, au randuitil trei boeri mari, pe
Vasilie Razul hatman, i pe Ionit Cantacozino vel vister i pe
Iordache Hrisoscoleo vel aga, deosabitti de alti boerenasi i zapcii,
earii au avut mare purtare de grijd i toate au fostu deplin, nimic
lipsindu.

www.dacoromanica.ro

PRIMIREA PA$EI

311

Domnul in toate zilele, la un i'fas la doao den zi, mergea cu


tot tacmul sdu i cu boerii cei mari 0 numai cu alaiul Leven%nor la Frumoasa, la cortul sdu cel domnescu i paa, incd dupii
ce sd gdtiia, chema pe Domnu la voroavd; i la vreamea bucatelor eiIa dela paa 0 la cortul su manca bucate i de cdtrd sara. 5
veniTa la scaonul sdu.
Iar cu o zi mai nainte de purceadirea paii, aflandu-sd Domnul
la Frumoasa, dupd ce I-au chemat paa la cafea, 5zandu i oarece

la voroavg, pe urmd 1-au imbfacatil 0 cu bland de samur ; 0 pe


beizadea, fratile Domnului, cu cherachea; pe divan-efendisa cu lo
cubur, cu sangeap, Tar pe vel postelnic 1-au hnbrdcat cu cubur
cu cacum; cum 0 pe altii din boerii carii au fostu randuiti asupra
trebilor, Inca 1-au imbracat, pe altii cu blane 0 pe altii cu biniuri, pe fietecarele dupd cum au vrutu, multamindu 0 Domnul
pe paa cu ceale ce s'au cdzut i pe eau au fostu pen putintd. 15
Dupd ce au imbrdcata paa pe Domnu cu blana cea de samur,
viindu la domnescul sau scaon, mai pe urmd au venita i mehterba al p aii cu toti mehterii s5i, la curtea Domnului, de 1-au zis
un nubeta i dupd sfaritul nubetului, Domnul au poroncita de
au imbracatu pe mehterbaa cu cherachea, multdmindu i pe 20
toti mehterii cu cati galbeni au socotita Domnul.
Domnul, din oamenii paii, pe altu pe nimeni n'au imbrdcat,
fara numai pe ba-6auu 0 pe conaccibafi cu cherachele.
In &ate zile au fostu zdbava mu aici, mehterhaneaoa DomI

r.

38 r.

nului, dupd obiceful ce Taste de bate in toate zilile nubetu, ce BA' 25


chiamd chindie, n'au batutu, fdrd numai mehterhaneaoa paii au
bdtutu intr'o zi. Dupa ce au eitu paa la cortul sau, fiindu 0 Domnul cu toatd boerimea (unde i oarecare 1 luptdturi de pehliveni K 333

au fostu) i vrandu paa ca sd auza i pe mehterba a Domnului ce meterug are, au zis Domnului ea sd poron6ased lui 30
mehterbaa sd zich un pestref ; i incepandu mehterba 0 zacandu
un scopos ca acela, au foarte placutu paii meterugul 0 zicatura

i dupd ce au sfaritu de zis, paa au poroncitu de 1-au


imbrdcatu cu biniq de postav, acolea inaintea sa.
Vrandu paa ca sd pur'eada, au datil poroncd cu o zi mai 35
nainte, de au purces tot agarlacul s5u. i Domnul Inca au poroncita de s'au randuita conacile, oranduindu-sd baronacciu pe
Costandin Canal* biv vel paharnic, ca sd marg5 impreund cu
paa pan la hotar 0 de aicea s'au randuita 3 conace, * *.
lui.

www.dacoromanica.ro

312

TEXTUL

Insa: la Podul lui Gherman un conac, la care au fostu randuitir Gheorghie Beldiman, biv vel stolnic, i Costandin Gandul
biv vel atrar i altii.
Un conac la Tabilra, la care au fostu randuitil Arghirie biv
5 vel medelnicer i altil.

Un conac la Stefaneti, la care au fostu rnduita Iordache


Canand biv vel medelnicer i a1tii impreund.
In cate zile au fostu adearea paii, oamenii lui toti s'au purtat

foarte cu intelepune, dupa poronca ce au avutu dela paa i


1. 38v.

10 nim'arui nimica I n'au facutil, nici s'au atinsu de cinevai, fr

15

numai doi copii de ai notri, vrandu ca s mearga cu niste Turci


de ai paii i intiintandu-sa paa, nici de cum n'au priimitu,
ce cu urgie au poroncitu paa Turcilor acelora, de au dat copii
pe mana lui vel uer.
Deci in zioa ce au fostu purcesul paii, Domnul tot cu aceae
taramonie i oranduTald i cu tot alaTul ce Taste aratat mai sus,

au purees cu pasa dela Frumoasa si candu au fostu in dreptul


curtii i a portii domneti, s'au Mout slobozire de toate tunurile. Si ma au petrecut Domnul pe paa pan aproape de Tazul
20 mitropolii, pe Cacaina, mergandu paa voios i foarte multAmitu
de catra Domnu.

Iaste i acestu obicei, candu vine paa la Galati, din partea


Domnului sa afla trimisa o cocie buna impodobita i cu ase
telegari buni potriviti la toate ; (dar aast cocie sa trimite candu
25 Taste paa om mare, precum au 6stu acesta).
N'am putut lasa ca sd nu aratu i Oasta, (adeca) in cate zile
au siazutu paa aici la Frumoasa, durnnazaetile lacauri, (adeca)

sfintele noastre bisearici, nici au tocata, nici au tras clopotile,


dar oranduTala orthrului si a Svintei liturghii de catra biserice30 tile obraze, foarte s'au pazitu, de n'au lipsitu.

www.dacoromanica.ro

INDICE LEXICAL 1
aduna (a se) 200
aer 212
aga 219
agarlac 219
aghiasma 212
alaiu 219
anafora 212
anosto 212
aprod 228
arnauti 219
astar 219
atlas 219
axion 212

ban 228
barati 219
bas 219
becer ;19
beciu 219
binis 219
blagoslovi (a) 204
blid 204
breasla 204
bulucbasa. 219

bute 232
buzdugan 219

cabanita 220
cacum (cacom) 220
cadi (a) 204
cafea (cahfea) 220
cafegiu (cafegi-basa, vel cafegiu) 220
caftan 220
caimacam 220
fair, V. ceair
calaras 200
camaras 200
camara 200
caminar 204
canavatil 231
canon 212
capitan 230
capot 220
carAta 230
carja (carjale) 204
carte (cartile) 200
catastif 212
cautare 200
ceair (fair) 220
ceardac 220
cecina (cecmea) 220
cevas 198
chelevsi (a) 213

Cifrele arata pagina unde sunt explicate in studiu; acolo se arata


pagina unde sunt Intrebuintate In textul Condicei.

www.dacoromanica.ro

si

314

cherachea 220
cherodosie 213
chesedar, (chesadar) 221
chindie 221
chiostece 221
chivernisi (a se) 213
ciaus 221
ciohodar (6ohodar) 221
cioian 221
citet 205
ciubucciu 221
clucer 205
coboc 230
cocie 229
cofetioane, v. cofeturi
cofeturi 213
6ohodar, v. ciohodar
comdnacile 213
comis 213
conac 221
conci (a) 221
condac 213
confeturi, v. cofeturi
contasile 221
covor 230
credincer 201
credint 201
cubur 221
cued 221
cupa 201
cupdrie 201
cupariul 201
dardd 229
clarilban 229
dascal 213
davagiu 221
diac 205
dilacon 205
divan 222
divan-efendi 222
divictar 222
dova 222
doxologie 213
dulamd (duldmi) 222
dvera 205

DAN SIMONESCU

edec 222
engomion 214
engritos 214
epitaf 214
epitrafil 214
faclie 201
felon 214
feregea 222

ferman, v. zapt-ferman
fi6or 201

florintin 214
fota, Iota 222
fustas 201
galbn 201
galceava 205
gazd 229
ghecit 222
gingdsiia 229
gramatic 214
griji (a) 205
gugimana 222
gugimanul 222
halca 223
harem 223
hatar 223
-hatisdrif 223
hatman 233
hazdrane 223
haznatar 223
heruvico 214
hirotonisi (a) 214
iconom 205
1mpotrivd 205
Impreuna (a) 201
inchietil 201
Incoronare 201
1ncoronatie 230

lntolati (sub voce joliturci) 233


ipogonation 214
ipopsifios 214
ispisoc 230
ispravnic 205
hgutuiulun (Pasa) 231

www.dacoromanica.ro

INDICE LEXICAL

iurucbairac 223
izba 223
izvod 206

jicnicer (jicnicer) 206


judechtor 202
jupneasfi (gupdneasile) 206
kuvuclion 215

lastr 233
lature 202
1eftica 233
1egsc 206

levent 223
logofilt 215
mabel 223.
macat 223
mahut 223
mantie 206
marunt 202
mazil, mazil 224
medelnicer 206
meghistan 215
mehter 224
mehterba 224
mehterhanea 224
mehtup 224
mehtupciu 224
meidan 224
memlechet 224
menzil 224
meteug 224
mezel 224
rnoschicesc 233
motii 206

mucarer 224
n5.fram5. 224

naramgie 224
nstav 206
neberdenita 206
niptira 215
nobet 224

oarece 202
obraz 207
oltariu 207
omofor 215
oratie 202

orthrul 215
osAbit 207
osfetanie 207

otpust 207
oturac 224
paharnic 207
paic 225
pajoril 230
parataxis 215
pArcglab 229

paretisis (paretesis) 215


parisiia 215
pascd 215
paa1Ac 225

paterit 207
pecetea 207
pecetluituri 207
pehlivan 225
pestref 225
pechir 225
peveti 207
pinax 215
pitar 207
pivnicer 207
poclon 207
pohfala 207
polcovnec 231
polihronion 216
polieleu 215
paliticA 216
politie 216
pomazanie 208
popri (a) 208
porunic 231
postaj 242
postelnic 208
postelnicie 208
povelire 208
povodnic 208
praznic 208
prdznuire 208

www.dacoromanica.ro

315

316

preastol 208
pricistui (a) 208
prijma 208
printep 231
procopsit 216
pronie 216
proschinitar 216
prosop 216
prost 209
protopsaltis 216
purceadire 202
purees 202
purcegand 202
raela. 209

rade (a se) 202


radvan 231
rnduiala 209
rasi 225
repegune 202
rufet 225
sabica 225
sabor 209
saivant 225
sangeac 225
saracibas 225
sardar 226
sarhat 226
sarmaciu 226
satar 226
satarbas 226
schemni-agasi 226
schima, v. shima
sclip 233
scopos 216
seiz, seizbas 226
seimen 226
seleam-agasi 226
semn 202
sfetilna 209
shima 216
slavoslovi (a) 209
slavoslovie 209
slobozire 209
smerenie 209

DAN SIMONESCIJ

sotnec 231
spahilar-agasi 226

spatar 216
spatarie 216
steag 209
stihar 216
stolnic 209
strae 202
stretenie 209
sulger (sluger) 209
svint 210
sarvana (sarvanale) 226
satrar 209
senlic 226
sirag 229
slic 227
tablabas 227
tacarn 227
tafta 227
tahtarvan 227
trda (a se) 202
talcuiala 210
talger (talgirea) 233
tarzmanie 227
telegar 210
tesbm 227
-tlj 232

tipsie 227
titulus 202
tocmala 210
toiag 210
topuz 227
trapezare 217
trebuinta (trebuintile) 210
tropar 217
trudit 210
tuiu 227

pramonie 232
lolitura 233
umivanie 210
uricar 229
usar 202
utrane 210

www.dacoromanica.ro

INDICE LE XICAL

vdhod 210
vame 229
vanAtor 202
vdtaf 233
vecernie 210
veliglas 210
velit 210
visternic, vister 203
volnic 210
volnicie 210
vornic 211

voroavil 211

vutca 232
z'abava.' 211

zapciu 227
zapt-ferman 228
zicdturd 203
zlot 232
zvori (a) 211
zvorelnic 211
zvoritor 211

www.dacoromanica.ro

317

INDICE ANALITIC DE NUME


aerul, scoaterea lui 29235-2933
agarldc, al Domnului 264,-9, 26748-18;
al Pasii 31131.36

agd, vel, asteapta pe Domn la Santa


2654-6; 26817; avansat 26818-23; ingri-

jeste de petrecerea publicd la Crdciun 28222-23; de hainele3R17osilor


29725-20. Cel impdrdtesc 27316-77
A hmet-beiu, fost spahilar-agasi, vine
in Moldova 2724-9, 273-10-14
A junul, Bobotezii 26257; ceremonia in

I LUCRURI

Bacciu, tinutul Bacdului 26854


Bahluiu, esul, se juca halcaoa 29654;
se Ricea osfestanie 29623
ban, vel, de curnd infiintat 26730-33
Barnovschi (Milnilstirea I3urnosche),
merge Domnul 2916
Bdrlad, conac 30833

Bdrnova, biserica cu hramul sf. Gheorghe 29853

basbuluebas, agesc 2703, 2977; al doilea


2701-2, 2976; de curte 2701, 2975;

aceastd zi 28618-28725; Crdciunului


26214; ceremonia 2741-27932; Sfdn-

hattneinesc 2702-3, 2977-8


bct.se'aus, al Pasii 31133

tului Vasile 2 8510-37

base'ohodar, v. 6ohodar
beciu, domnesc 2823
Beldiman, Gheorghe, biv vel stolnic, la
conac 3122
beretd (pl. bcirlfi), arndutesti 29733-14

alaiu 31020; al Leventilor 3113-3


aprod, v. breasld, vdtaf

Arghirie, biv vel medelnicer, la conac 31 24-5

armas, vel 26857, 2752; are grija mehterhanelei 28223-24; al doilea 26827;

binis (pl. binisuri), In dar, la instalare

armcisei 2756
Arnclu;i, steag

stay 31134
bland (pl. blane),

(Ca

unitate)

2985_8,

35-36

atlaz (pl. atlaze) in dar 29623; florentin,

In dar 297,
Atos, se face divan crilugdrilor dela
St. Munte 2903-4;
reti.

V.

si Sfetago-

axion, la instalarea Domnului 2664;


la Sf. Paraschiva 3003,

2678; ddrueste Pasa 311,3-54; de po-

ddruite Turcilor

2677; de samur Domnului, la mucarer 27025; de samur, imbracd Gr.


Calimachi 31116

blid, pentru bacsis 27614; pentru mancare, la masa Domnului 28129


Boboteaza 26217
28619; ceremonia
28721-2902;

obiceiuri vechi 2895-8,

2903-7

1) Acest indice foloseste pentru orientare in textul Condicei lui Gheorgachi. Tabela cuprinsului (p. 331-334), fiind analiticd si desvoltata, foloseste
foarte bine pentru orientarea in studiu.

www.dacoromanica.ro

1NDICE ANALITIC

boerie (pl. boeriile), rnduiala boeriilor


2670-26926; stranele lor 27417-26;
ra.nduiala in alaiu 27438-275,8; randuiala In biserica 27535-27614; de al

2-lea rang, servesc la masa pe cel


de 1-iul rang 28212-14
boeri, judecdtori 30424-24

Bogdan, loan, vel logoldt, Intampind


pe Hamza-Pasa 3092
breasld, a aprozilor 2697-21
bulucbasi, agesti 27510; ai curtii 2752;
hdtmeinesti la Ajunul Craciunului
2752-10; al doilea 2701-2

Buna-Vestire, mdnAstire 2918


burete, la umivanie 29219

buzdugan, cel impdrdtesc, la Crciun


2808-10

cabanitd, la instalare 26517; o imbracd


Gr. Calimachi

27227;

la Crdciun

2803; la Pasti 2937


Cacaina, rdu la.ngd. Iasi 31220.
cafegiu 269; rolul lui 27917-22

caftan, in dar, la instalare 2677; la


mucarer 2707; pentru boeri, la mucarer 27318-20; la Crciun, pentru
boeri 2806-8; de taftd 28918; imbracd
Pasa pe boeri 30937-38

cahfea, la Duminica ldsatului sec de


brnzd 29036; In Joia-mare 29211;

319

sericd 2735. (Grigorie), Domnul Moldovei, porunceste Condica 2625;


domnia lui 26213, 27118-27338; i dom-

nescu fiu primeste domnia 27123;


face cdindras mare pe Alex. Moruzi
2721-3; logodit 27331-32; se Insoard
27323-33; cheltueste pentru hainele
slujitorimei 298,3; primeste solia
lui Hamza-Pasa 30735. <Ileana>, sotia lui Gr. Calimachi, Vd. 27332(loan Theodor), Domnul Moldovei,
renun14 la domnie 27118_35; intalcaste pe sabica spahilar agasi 272372733; rdmne 60 zile in Moldova
chip renuntarea la domnie 27328-31;

nas la nunta fiului sdu 27338-37.


(Ralita), sotia lui loan Th. Calimachi, la nunta fiului 27398.
cdmdras vel, 26813; gdteste masa'. la

Crdciun 2828-14; al doilea 26922; de


izvoade, biroul lui 26834-33; strigd
soldatii 29731
ciimarcl, 6 de taind

S,

biroul uricarilor

si al diecilor 26838
CananO (Constantin), biv vel paharnic
qi basconacciu 311 -3/). (lordache),
biv vel medelnicer, la conac 3128-7.
canavatd, in dar 29622
canon, in Vinerea-mare 2923435; la

Smbetii-mari; al Invierii 29314

o bea Domnul In chilia calugdrului,


la Sf. Paraschiva 30119
caimacam, pregdtesc instalarea Domnului 2642-10; ii asteapt la Fntama

Cantacuzini, neamul lor 2691e


Cantacuzino (lonitd), vel vistier 30918,
3103.. <Iordache>, aprod 26917
Cantemir (Antioh), 6 Antiohie Vd

Papii 265,-8; imbracati cu caftane

2687; desfiinteazd obiceiul trasului


pe vi 2968_8; alegerea logoftului

(air, caii domnesti la 29825-29920


cal, domnesti la Iordan 28911_28; la Sf.
Gheorghe 29327-28; dd mitropolitul

al 3-lea pnd la el 3058-18. (Constan-

267_

Domnului 290,5
cdleiras, din Tarigrad, aduc crirtile de

domnie in Ord 2644-8; In Ajunul


CrAciunului 2757
Calimachi (Alexandra), beizadea 27210 ;

intampind pe

Hamza-Pasa 30912;
(Gavriil), mitropolitul
Moldovei, asteapta pe Domn In bi262 (notd).

tin), fiul lui Antioh Canternir, vel


comis 2688. (loan), fiul lui Antioh
Cantenair, ban 2687-8; ispravnic al
Bacdului 26813-34

capot (pl. capoturi), in dar, la instalare


2678;

se

Imbracd oamenii

agdi

27322

Caragea, Scarlat, vel comis 30917


cardtd (sing. si pl.), se gAtesc la Iasi

pentru Tarigrad, la instalare 2648;

www.dacoromanica.ro

DAN SIMONESCU

320

se sue si unii boeri, in drum, spre

chesadariul, v. mehtupciu

instalare 26439-57; pentru mitropolit

chindie, la

30136

divan 3056.
ciaus, cei imparatesti 26679, 2755

carte (pl. cdrtile), scrisorile de intdrire


In domnie 2645
catastif, domnesc 28920 ; pentru bacsi-

vreame de

se face

cioian, ( ile a mdnd) le poarta ciau0i


2756

clucer, vel, 2680 ; la masa 2827_4; aduce

suri 29519

cdpitanul, de arnauti, cu zapciii lui

miel fript la Sf. Gheorghe 29816-19;

27511; de Codru 26928; de Cohurlui

i2ngriejeste colivile 29819-27; al doilea

26930-3i; de CotAnan 26929-39; de da-

rabani 26931-2701; despre Do