NATHANIEL HAWTHORNE DOUA POVESTIRI traducere din limba englez’ de ELENA EPURAN si ANDREI BANTAS Colectia .Povestiri stiintifico-fantastice” 13NATHANIEL HAWTHORNE fi (1804—1864) »Hawthorne are stilul cel mai pur, gustul cel mab fin, cea mai folosttoare cuiturd, umorul cel mai delicat, patosul cel mai emofio- rant imaginajia cea mai stralucitoare si cea mai deplind ingenio- zitate.” Asa il caracteriza Edgar Allan Poe, care a fost foarte sever cu tofi scriitorii americani, cu exceptia lui Hawthorne. Ca si contemporanul sau Edgar Poe, Nathaniel Hawthorne a riimas orfan de mic, si-a irdit copildria intr-o singurdtate demorali- zantd, citind tot ce-i cadea in mina, a urmat studii universitare sé apoi a facut hamalic literar ta diferite ziare si magazine ilustrate din provincie. 5 Hawthorne a fost silit sa accepte diferite slujbe marunte, ca sd-si poata intrefine familia, dar de multe ori a rdmas timp indelun- Bat somer. Carfile nu si le-ar fi putut publica fara sprijinul unor prieteni credinciosi care dispuneau de mai multe mijloace. Tntr-o epoca foarte timpurie (1841), cind socialismul stiinfific nu era inod dezvoltat, Hawthorne s-a aldturat concep{iilor socialismului utopic. Asa se face cd el participa la organizarea unei colonii de tip fourierist. El fusese intotdeauna animai de idei radicale, nu. put- tuse niciodaté sujeri convenfionalismul viefii contemporane si intre- zdrea viitorul unei noi orinduiri sociale, legatd mai ales de dorinfa de libertate, care ar fi adus infdptuirea unui vechi vis al omenirii. Colonia din care a facut parte Hawthorne era o fermda, unde scrii- torul lucra cot la cot cu alfi entuziasti, investindu-si toate micile economii in aceastd experien(d, pe care a infafisat-o cu mult realism in romanul sau ,,The Blithedale Romance” (,,Inttmplari din valea fericirii”). Dupa cdsdtorie, Hawthorne a continual sd se ocupe de &radindrit, asa cum invdfase in colonia socialista. Nathaniel Hawthorne e celebru mai ales prin romanul sau .,The Scarlet Letter" (,,Stigmatul"), care infdfiseazd in culori vii viata provinciei Noua Anglie, dominata de puritanismul fanatic. In. ajare de aite citeva romane, de admirabilele basme pentru copii, reunite, si volumele ,,A Wonder Book" (,,Cartea minunilor’) si Tanglewood Tales” (,,Povestile din Tanglewood"), partea cea mai insemnata a operei lui Hawthorne o constituie nuvelele morale, alegorice sau fantastice, ‘care, prin temele adesea sluitoare, prin atmosfera pe alocuri tenebroasd si prin stilul lor rafinat, se aseamanad cu acelea ale lui Edgar Poe, mai cunoscute publicului nostru. ZPovestirile lui Hawthorne au de obicei subiecte de un tragic sumbru — determinat de insdsi viaja lui Hawthorne —, dar fara nimic macabru. Spre deosebire de cele ale contemporanului sau Poe, nuvelele lui Hawthorne nu se invirtesc in jurul unei erime sau al unui instinct pervers, nu sint pline de fantome si de materiali- zGri ale imaterialului. Pdtruns de romantism, Hawthorne se aven- tureazd si el tn misterul care depdseste experienta, dar lasa sd se infeleagd in concluzie ca faptele stranti pe care le relateaza pot decurge din cauze materiale obscure sau prost observate. Hawthorne are muli interes psihologic pentru personajele sale, pe care si le plaseazd tntr-un cadru realist st le urmdreste pasiu- nile intelectuale, cultul pentru stiinta, tn general viata lor interioard dominata de o idee atotstaptnitoare (construirea unei masini ,jnsu- fletite", ca tn ,Faurar de frumusefi", obsesia unei comori — re- flex at viefii americane si al sdrdciei tn care se zbdtea Peter Goldthwaite —, desdvirsirea frumusefii unei femei, ca in ,Semnul din nastere" etc.). In mai toate povestirile Iui Hawthorne, intenfia moralizatoare este prezenta, si foarte adesea autorul recurge in acest scop la ale- gorie (in ,,Fdurar de frumuseti", de pildd, un fluture cu aripi smdl- juite reprezinta ideea de frumos), El stie sd pund abstractia tn slujba descrierii viefii Ca si eseurile sale, nuvelele lui Hawthorne sint meditafit asu- pra vielli omului, scrise cu 0 profunda pdtrundere psihologica Hawthorne cauld ca prin prezentarea unui minimum de intimplart sd pund tn lumind un maximum de semnificatie. sa, de pildd, tn povestirea ,Faurar de jrumusefi*, putinele per- sonaje si infimplari infdfisate izbutese sa reliefeze atitudinile spi- rituale ale mai multor categorii sociale: i‘ Peter Hovenden apare ca un reprezentant al micti burghezii sceptice si vulgar materialiste, care pune accentul pe succesul in viata, pe ingustimea prasmaticd a criteriului verificarii tn practic. Un alt filistin e bogdtasul John Brown (din povestirea ,Comoara lui Peter Goldthwaite”), care, in ciuda sentimentelor lui filantropice si duioase pentru mizeria si sminteala vechiului sau prieten, Peter, nu "se dé tnapoi sd profite de acestea, sd-i ia avutul (pe un pret bu- nicel") si sd-l declare nebun. Robert Danjorth, fierarul, naiv si resemnat, lipsit de ideaturi, e totusi un om foarte cinstit. E cel mai simpatic dintre toli barbatit din poveste, mai placut chiar decit copilul lui, care mosteneste ceva din scepticismul stupid al bunicului sau Peter Hovenden, Hawthorne il priveste cu duiosie, chiar daca Robert nu se poate ridica pind la tnfelegerea simbolurilor visdtorului Owen Warland. Pe bund dreptate se spune ca la Hawthorne exista o valoare umana care-l plaseaza deasupra lui Edgar Allan Poe, pe linga ort- ginalitatea, noutatea tonului si a temelor pe care le lauda chiar marele sditi contemporan. : Intelegerea induiosdtoare pentru oamenti simpli, cu care a stat tn contact atita vreme, o gdsim ilustrata, de pildu, in portretul ba- trinei stujnice Tabitha din ,,Comoara lui Peter Goldthwaite“, care, auzindu-si stdpinul vorbind tncreadtor despre casa noud tn care se vor muta dupa gasirea comorii; spune cu toatd sincerilatea ca ar vrea sd aibd o bucdtarie tot asa de modestd, veche si afumatd, ca a 3eea tn care se afla atunci. lar cind Peter Goldihwaite cere binecuvins tarea domnutui pentru masa sdricdcioasé la care se aseza, Haw- thorne spine cu ironie cd tocmai tn astfel de imprejurari' e mat hecesara invocarea proniei ceresti ca o consolate pentru stomacul care réimtne mereu gol. Si acum sd-I lastim pe Nathaniel Hawthorne sd vd povesteascd emotionantele aventuri ale tui Owen Warland si Peter Goldihwaite, pe care le reproducem intr-o forma prescurtata, din volumele ,Twice- Told Tales” (,,Povesti repovestite”) si ,Mosses from an Old Manse (Amintiri din casa parohialé). ANDREL BANTAS ea HFéurarul de frumuseti Th josul strazii venea un biirinel rezemat de bratul fticet sale— o tintird fare drigufi. Din bezna serii mohorite au trecut in pata de fumind aruncatd de-a curmezigul caldarimului de vitrina wnei prava- fioare. Iniuntru erau atirnate tot felul de ceasuri —2 de bronz, de argint si chiar vreo dout-trei de aur —, toate intoarse cu spatele ja strada, de parcl, morocdnoase, ar fi refuzat si le arate trecéto- rilor ora. In pravalie, chiar ting’ vitrin%, siitea la o mast un ti eu fata palidad, aplecat cn zel neobesit asupta vrewnei piese delicate a unui mecanism, pe care se concentran razele unei lampi cu abajur. — Ce-o fi facind oare Owen Warland? mormi bitrinul Peter Hovenden, el insusi ceasornicar la pensie si fost stipin all acestui tindr de a cdrai indeletnicire se minuna. Ce-o fi ficind care baiatul ? De cite ori am trecut pe ling¥ atelierul: Ini, de gase luni tneoace, totdeauna I-am vazut trudind cu aceeasi rivni. — Tati, ‘spuse Annie intr-o doari, cine stie, poate ce Owen nascoceste vreum nou soi de ceas, Nu m& indoiesc c¥ e destul de ingenios pentri asta. — Ce spui, copila mea? O fi el ingenios, dar altfel; poate cel mult miscoc o juctrie olandez#, raspunse talaf ei, cXruia geniul aestatornic al fui Owen Warland ii adusese multe supariri. Halal ingeniozitate! urmil el. Nu fin minte si fi dat cine stie ce roade — afari doar ci a stricat mersul regulat al unora dintre cele mai bune teasornice din atelierul meu. Ar muta si soarele de pe orbita Ini si ar tulbura scurgerea timpuluj dacl, asa cum ziceam, ingeniozitatea {ui ar fi in stare sk se lupte si cu lucruri mai insemnate decit o juctrie de copil. — Ssst, tal! Te aude, sopti Annie, stringindu-l pe bitrin de brat. Urechile lui sint fa fel de fine ca gi sufleful sku, si stii cit de lesne il pofi tulbura, Hai sk mergem mai departe! Si asa, Peter Hovenden si cu fiica sa, Annie, metseri facuti inainte pind ce ajunser% intr-o ulicioar’ dosnic%, in fata atelierului uaui fierar care stitea cu usa larg deschisi. In’untru se vedea forja — acum izbucnind in vilv&tdi care luminau acoperisul inalt si afumat, acum méarginindu-si strilucirea lao portiune ingusti a pardoselii, murdara de cdrbuni — dup% r&suflarea puternicd a bojocitor uriasi de piele. In rastimpurile luminoase era usor si deslusesti lucruri 4aflate in cotloanele cele mai indepirtate ale afelierului si potcoavele atirnate pe toli perefii; iar in intunecimea de o clipa, licdrea doar jeraticul, In. strilucirea rosie, care lua locul intunericului, se misca silueta potcovarului. Facea si-i vezi infatigarea barbiteasca in jocul de lumina si umbra, Parca stralucirea cdrilor s-ar fi tuptat cu na adincé peniru trupul lui voinic Deodat& fierarul lua de pe rbuni un drug inrosit in foc si, punindu-l pe micovala, isi ridicd bratul puternic, invaluindu-se in puzderia de scintei pe care o fas- pindeau in atelierul intunecat loviturile sale de baros. — Ei da, asa priveliste zic si eu, spuse biltrinul ceasornicar. Stiu eu ce inseamni si lucrezi cu aur, dar mimic nu se poate asemui cu truda fierartlui, El isi cheltuieste munca pe ceva real, Nu, fata mea, ce Zici? “<"Te tog, tat%, au vorbi asa tare, cA o si te aud& Robert Dan- forth! gopti Annie. — Si cei dack o sé m& auda? ii raspunse Peter. Hovenden. ‘Am spus si repet c& e bine si sinitos si te bizui pe fortd si reati- tate gi siti cistigi piinea cu braful gol si musculos al potcovarului Ceasornicarul isi bate capul cu sirul nesfirgit de rotife sau igi ma- tinek sinitatea ori isi istoveste luminile chilor, aga cum s-a in: fimplat cu mine, gi se trezeste mult inainte de a imbitrin) cd nu mai e in stare j faci meseria gi nici si se apuce de alta, fiind tot- pdatk prea sirman ca sa poati trii ca lumea, Aga ci mai spun jack o dati: nimic mai bun decit fortal $i pe urmd, meseria asta nu-ti ing’duie si umbli cu capul in nori, ci fi-l pastreaza bine in- it intre umeri. Ai auzit in viata ta de vreun fierar care s4 fie atit de aiurit ca Owen Warland, ala de colo? — Ci bine i, unchiule Hovendent strig’ Robert Danforth de 1a burdulul forjei, cu un glas puternic si vesel, care rasuna pina in fnaltul acoperisului, Dar domnisoara Annie tot de parerea asta-t ? Blnuiesc cX ca socoate mai delicat si cirpacesti la un ceas de cu- coand decit sa faur © potcoava de cal sau un gratar de friptura. nui asa? Annie isi trase tat&l inainte, fara a-i asa _vreme sa pun Dar sé ne infoarcem la atelierul lui Owen Warland. Sa cugetam Ja firea si povestea lui mai adinc decit ar fi socotit cu cale pentru un Iucru aga neinseminat Peter Hovenden, Annie ori Robert Danforth, fostul coleg de scoala al lui Owen. Incdé din vremea copilariei, cind Gegetele lui putuserA apuca cum se cuvine un briceag, Owen dovedise © deosebitd ingeniozitate si delicateje. Incepuse a sculpta in lenin figurine frumoase — fori si pa Yn acelagi timp nazuia sk pa irundi tainele ascunse ale mecanismelor... Cei care-] giseau pe baiat destul de ciudat ca sa-si piarda cu draga inim’ vremea urmdrind indeaproape i! vedeau adeseori pe ‘Owen ci incearcd si imite miscdrile armonioase din natura — zborul fastirilor sau obiceiurile vietuitoarelor marunte. Parea intr-adevir ci tidicase dragostea. de frumos pe o nowi treapt% care Lar fi putut face poet, pictor sau sculptor... Dar mintea lui Owen. avea o incli- fafie fireascd pentru Tucrurile minuscule, potrivit cu faptura Tui im runta, cu degetele sale imici si delicate, carora nu le lipsea totusi puterea, Asta nw inseamna citusi de putin, inst, cd simful frumo- Eudu; iar fi fost redus doar la aprecierea dragalaseniei. Ideea de Feumos nu are nici o legituré cu mArimea gi se poate desfisura tot 5atit de perfect intr-un spatin prea mic pentru a putea fi cercetat altfel decit cu microscopul, ca si pe nemérginirea stribdtuti de arcul curcubeului. Dar in orice caz, aceasta minutie, caracteristic’ pentru felurile si infaptuirile sale, ii facea pe oameni si mai putin capabili, decit ar fi fost in mod obisnuit, sa pretuiascd geniul lui Owen. Rudele baiatului n-au gasit cu cale sé facd nimic mai bun — si poate nici nu era nimic mai bun de facut — decit si-l tocmease: la un ceasornicar, trigind nidejde c& aceasta nefireascd iscu- sinfé sa fie astfel imblinzita si inhamata Ja treburi folositoare. Am aratat mai inainte parerea Ini Peter Hovenden despre uce- nicu! sau. El nu-l intelegea cit de cit pe baiat. E drept cd Owen prindea nespus de iute tainele meseriei, dar el uita pe de-a-ntregul = ori nici nu-i pasa — de telul maret al muncii ceasornicarului. Cit despre masurarea timpului, se ingrijea mai putin de el decit dact ar fi fost una cu vesnicia. Atita vreme cit a ramas sub obladuirea batrinului sau stapin, acesta a putut, datorita si lipsei de vigoare a lui Owen, sa-i find in friu pornirile nazdrivane prin poruncj hota- rite si o supraveghere stragnica. Cind ins& anii de ucenicie s-au implinit, si-el a preluat atelierul micut pe care Peter Hovenden a trebuit si-I purdseasci, deoarece il fasau_luminiie ochilor, oamenii u dat bine seama cit de nepotrivit era Owen Warland pentru a caliuzi stravechiul Timp pe calea sa de fiecare zi. Unul dintre proiectele lui cele mai putin nesabuite era sd lege o cutinfa cu muzicd de masinaria unui ceas de buzunar, pentru ca toate asprele disonanfe ale vietii sa devini melodioase si toate clipele fugare si cada, rind pe rind, in genunea trecutului, ca picaturi aurii de armonie. Dac&-i didea cineva si dreagd vreo pen= dulé — un orologiu dintr-acelea inalte si vechi care s-au impletit strins cu firea omeneascd, masurind viata atitor generatii — se apuca si sculpteze in fata cadranului un dans sau un alai de in- mormintare, infatisind douasprezece ceasuri yesele ori cernite. Citeva trasnai dintr-astea i-au mincat cu totul tinarului ceasornicar credi- tul in ochii acelor oameni, linistiti si asezafi, care sint de piarere nu te poti juca cu Timpul, fie ci e socotit ca mijloc de propasire si chivernisire pe lumea asta, fie ca pregitire pentru lumea cealalta. Musteriii tui s-au imputinat iute — 0 nenorocire care insd nu I-a intristat defel pe Owen Warland. Ceasornicarul se cufunda tot mai adine intr-o tainici indeletnicire care, de luni de zile, ii absorbea foata stiinta si toati indeminarea, punindu-i din plin la incercare tocmai inclinatiile firesti Dupa ce fusese privit din bezna strazii de batrinul ceasornicar si de fiica lui, Owen Warland a fost strabatut de fiori, Mina ii tre- mura prea’ tare si nu mai putea duce mai departe Incrarea delicata pe care o incepuse. — Era chiar Annie! murmura el. Trebuia s-o recumosc chiar inainte de a auzj glasul tatalui ei, dupa zbuciumul inimii mele. Bate atit de puternic de mai-mai si-mi spargi pieptul. Nici n-am mai pot lucra asta-sear&’ la mecanismul acesta fin. Annie, scumpa Annie! Tu ar trebui sa&-mj intaresti inima si mina. in loc sa le cu- tremuri aga de tare. Pentru ca dacd ma strdduiesc s4 intruchipez insugi spiritul frumusetii si s’-1 pun in miscare, 0 fac numai de dragul tau, Linisteste-te, inima zbuciumata! Daca intimpin astfel 6de greutiti cind trudesc, moaptea au sa m& framinte visuri_ neldmu- rite si chinuitoare, de pe urma cdtora am s& ma trezese miine sleit de viaga. Pe cind se straduia s& se apuce iar de lucru, se deschise usa praviliet si se ivi tocmai voinicul pe care Peter Hovenden se oprise sa-1 admire in jocul de lumini si umbre al fierdriei. Robert Danforth ji adusese o nicovala pitica, faurité de el intr-un mod cu totul deo- sebit, dupi cum ii ceruse tindru! artist. Owen cerceté cu bagare de seam obiectul si spuse apoi ca e tocmai cum si-l dorise. — Binein{eles! zise Robert Danforth, $i glasul fui puternic umplu atelierul cu sunete ca de violoncel. Ma socot in stare sa fac orice in meseria mea, desi tare ma tem c& la a ta n-as fi fost grozav. dat fiinded am un pumn ca Asta, adauga el intr-un hohot de fis, asezindu-si mina uriasi ling’ cea a lui Owen, de o neintrecuta de- licatefe. Dar ce vrei? Eu pun mai multa putere intr-o singura lovi- turi de baros decit ai cheltuit tu cu totul inca de cind erai ucenic. Nu-i oare asa? — Se prea poate, rispunse glasul slab si subfirel al lui Owen. Puterea e un monstru pamintesc gi nu pretind sé fiu st&pin pe el. Forfa mea, ori cita voi fi avind, e numai spirituala. — Bine, Owen, dar ce clocesti tu? intreba fostul lui coleg de scoala. Glasul ii rasuna atit de tare, incit faurarul de frumuseti se frase speriat inapoi, mai ales pentru ca intrebarea atingea un subiect asa de sacru ca visul atotstapinitor al inchipuirii sale, Lumea zice c& te omori cu firea ca s& nascocesti un perpetuum mobile. — Un perpetuum mobile? Prostii! raspunse Owen Warland cu un gest de dezgust, pentru ca, e drept, era amarnic de supdricios. Nu va putea fi descoperit niciodata. E un vis care pe mine nu ma poate amagi. Si pe urmi, chiar dac&’ o astfel de niscocire ar fi po- sibila, n-ar avea rost sé-mi bat capul ca s-o fac doar pentru ca taina ei sd fie pusi in slujba unor feluri indeplinite acum de puterea abu- rilor sau a apei. N-am ambitia sé m4 mindresc cu cinstea de a fi zimislit vreun nou razboi de tesut. — Ar fi destul de nostim sa faci asa ceva! striga potcovarul, ucnind intr-un asemenea hohot de ris, incit pina si Owen si cu clopotele de sticlé de pe masa lui se cutremurara la unison, Nu, nu. Owen, nici un copil de-al tiu nu va avea incheieturi si muschi de otel. Ei bine, nu te mai {in din lucru. Noapte bun, Owen, si succes! $i dac& ai nevoie de vreun ajulor, dac&é e vorba doar de o loviturd cinstiti de baros peste nicovala, sint omul tau. Si, dup’ un ultim hohot de ris, omul puterij pure se afla in strada. — Ce ciudat! isi sopti Owen Warland in sinea lui, lisindu-st capul pe mind. Ce ciudat ci toata visarea mea, toaie telurile mete, patima mea pentru fruntos, constiinfa ci am puterea si-] creez... toate, toate acestea par atit de vane si de prisos cind imi taie calea Robert Danforth! Dack f-ag vedea prea des, a¢ innebuni, Forfa lui aspra intunecd si stinjenéste elementul spiritual din mine. Dar si eu voi fi puternic in felu! meu. Nu ma voi pleca in fafa lui! Scoase de sub un ciopot de sticlk o piesa de mare finete, pe < care o asezA in centrul Juminii aruncate de lampa, si, privind-o cu fuare-aminte printr-o lupa, se apucd si lucreze cu 0 unealta deticata de ofel. Insd deodat& se lisd pe speteaza scaunului si-si impreana ?miinile cu 0 expresie de groaz% pe fall, care didea trisifurilor sale pipernicite o infatisare mareati de titan. — O, ceruri! Ce-am facut! M-a tulburat inritrirea forfeit fni Danforth! Asta m-a ziipacit si mi-a intunecat mintea. Am. stricat totul cu lovitura fatala de care m-am temut de fa inceput. S-a dus pe copci truda de luni de zile, telul vietii mele; s-a prabusit totui! Sia rimas acolo, in deznidejdea lui ciudata, pint ce flacira lémpii a prins a pilpii si apei s-a stins, Lisindu-f pe faurarul de fru- museti in bezni... é © vreme, Owen Warland s-a supus acestei incercési aprige, dar de neinlaturat. A petrecut citeva siptimini de trindivie, odihnindu-si atit de des capul in miini incit trecitorii abia dacd maj aveau prile- jul sa-i vadi chipul. Cind, in sfirsit, igi ridica fata la lumina zilei, se citea usor pe ea o schimbare neinteleasd ; parea’plictisit, cu- inima impietrita. Dup& pérerea luj Peter Hovenden, insi, si a acelor minti infelepte care cred cX viata trebuie pus’ la punct ca unm ceas cu cue, schimbarea era numai in bine. Intr-adevar, acum Owen se pusese pe treabi, cu rivnd si hota- tire nestrimutata, Era’ minunat si vezi bgarea de seama& cu care cerceta rofitele unui ceas batrinese de argint, incintindu-] astfel pe acela care-I purtase atita vreme in buzunarasul vestei, incit il soco- tea trup si suflet din fiinfa lui si avea deci o grifi sifbatic’ de felul cum umbla cineva cu ef. Ca urmare a faime? bune pe care a c pittat-o astfel, Owen Warland a fost pottit de autorititile in drept sé potriveasc% orologiul din clopotnita bisericti sia izbutit atit de bine in aceasti chestiune de interes obstesc incit tot orasul if era recu- nosecator, Entr-o bunk zi a acestei epoci de fericifi prefacere, batrinsl Peter Hovenden a venit in vi fa fostul Ini ucenic. — Ei, Owen, imi pare bine ck aud vesti asa de bine despre tine de fa toatd lumea, si mai ales de Ta ornicul de colo’ din turn, care te laud’ in auzu! intregului oras, la fiecare dintre cele dowdzeci si patra de ore ale zilei. Alungi-fi pe vecie din cap prostiile cu pri- vire la Frumos, pe care nu le-ag putea pricepe niciodat#, nici en, i nimeni aitul si, pe deasupra, nici tu. Scapi doar de girg%un Astia, si atunci izbinda ta in viald va veni de la sine. Dack urmezi calea asta, m-ay incumeta chiar si te las simi doftoricesti ceasit! asta vechi al meu, macar cd in afard de ffick-mea Annie si de ef fam nimic mai scump pe lame. — N-as prea indrazni s&-1 ating, domnule Hovenden, rispunse Owen stinjenit, pentru c& nu se simfea ciiusi de putin la largul lui “in fata fostului sin stipia, — Cu timpul, fi zise acesta, vei fi in stare s-o faci. Cu libertatea ce, fireste, i se cuvenea, data fiind autoritatea Ini dinainte, batrinul ceasornicar isi viri nasu! prin toate lucrarile lai Owen... In sinea lui, Owen gemea $i se ruga fierbinfe la dumnezen sa-I izb&veasca. — Dar asta ce mai ¢? strigd deodati Peter Hovenden, ridic un clopot prafuit de sticli, sub care se vedea o minunitie mecanici, fa fel de fin% si minuscul alcktuit&é ca si anatomia unui future. Ce-o mai fi si asta? Owen, Owen! Lanturile, rotitele si lopitelele astea mirunte sint o vrajitorie. Uite! Cu o singura cinpitura, intre dou’ degete, am si te mintui de orice primejdie viitoare. 8— Pentru mumele Jui dumnezeu! tip? Owen Warland, -sirind in picoare. Dacd nu vrei si m& scoti din minfi, te rog nro atinge! Cea mai mic apisare a degetului dumifale m-ar nenoroci de-a pururi. — Aha, tinere, vasizici d-Astia imi esti? spuse batrinul ceasor- nicar privindu-l tocmai atit de patrunzator cif trebuia ca sa chinuie suffetul fui Owen cu r&utatea criticii lumesti. MA rog, f4 cums! 1 Dar vreau sé te previn iaragi ci in mecanismul asta mic eace spiritul t8u cel rau. S-1 alung? — Dumneata esti spiritul meu rau, raspunse Owen foarte tulbu- rat. Dumneata si cu oamenit aspri si brut care nu ma inteleg. Gindurile grele ca plumbul si dezn&dejdea cu care ma umplefi sint olovani de piciearele mele, pentru ci alticl de mult mi-as it misiunea pe pumint. cu un amestec de dezgust gi indignare, la care se crede indrept: fumea — reprezentata prin- fre alfii si de el — fati de orice nerod care cauti o alld rAsplatt decit aceea gist in praful drumufui, Apoi si-a luat rimas bun, ameninfindu-l cu degetul. Pe chipul fui stéruia un rinjet ce Ia ur- mirit pe artist in vis nopli de-a rindul. Féra doar si poate, pe atunci Owen era gata si se apuce din nou de lucrul [sat alta, dar aceasta ntimplare tristé I-a aruncat inapoi in starea din care pe-ncetul se smutlsese. Totusi inclinafia inndscut% a sufletului stu su fcuse decit si adune puteri noi in timpul aparentel Ini lenevii. CAtre miezul_verii, el isi pirdsi aproape cu totul treburile si ingAdui batrinulut Timp — cel pufin asa cum era infStisat de ceasornicele si orologiile de sub obMiduirea sa — si rat&ceased la voia intimplarii.. Dup& cum zicea Jumea, Owen irosea zadarnic lumina soarelui, ratacind prin cringuri, pe cimpii si pe malul piraielor. Acolo se distra ca un copif, alergind dupa fluturi sau urmarind migcérile gizetor de api. Era ceva cu adevérat misterios im concentrarea cu care privea jucdriile acester vii zbenguindu-se in bataia vintului sau cu care cerceta alcétuirea Yreunel ginginii pe care o prinsese. Fuga dupA fluturi era un sim- hol potrivit pentru goana {ui dup’ finta ideal, Dar oare si tdeea de frumusele avea. sf se supund miinilor’ lui ca si futurele care o simboliza? Dulci si lipsite de framint&ri si chinuri erau zilele acelea, pricinice pentru sufletul artistului, Erau pline de concep{ii tumi- noase care strdluceau tn Iumea sa interioara ca fluturii in soarele lumii_de afard... De data asta, Owen isi alesese noaptea ca s& dea tircoale ideii creatoare ce-l friminta. Intotdeauna la lasarea intunericului se intor- cea pe furis in oras, se incuia in atelier ca intr-o cetate si lucra ceasuri de-a rindul cu miinile Iui delicate si r&bdateare. Uneori il ficea si tresari o bitaie in obloane — era paznicul oraguiui ce zdrise lumind printre crapaturi la ceasul fa care toata lumea trebuia sd fie cufundafX in sommul cel mai adinc. Pentru mintea boinitvicios de simtitoare a lui Owen, lumina zilei era un musafir nepoflit, care, cu neobrazare, il impiedica de fa lucrtt... Din starea de toropeal’ ce urma muncii de peste noapte ba frezit intr-o bund zi Annie Hovenden, A intrat in pravalie, lips sfiiciuine, ca o clienta oarecare, si totodaia cu ceva din familiaritatea 2unei prietene din copilirie, fsi giurise degetarul de argint, ros de atita intrebuintare, si-l ruga pe Owen sa i-I repare. — Dar nu stiu dacd te vei cobori pink lao treab’ ca ea, acum, cind esti stapinit de ideea de a da viata masiniriilor. — De unde ai mai scos-o si pe asta, Annie? intreb’ Owen tre- sirind surprins. — A, rispunse ea, din capul meu si dim uncle vorbe pe care im auzit chiar de la tine cu muiti ani in urméa, cind erai doar un etel, iar eu ma fineam inc& de fustele mamei. Dar hai, spune! Vrei si-mi dregi degetarul asta prapadit ? — Pentru tine, Annie, sint in stare de orice, chiar si si lucrez la foalele lui Robert Danforth. — Ei, apoi stiu c& fi-ar sta bine! raspunse Annie, privind cu un dispre{ abia simfit trupul putintel si subtire al artistului, Ma rog tite degetarul! — Dar ce ciudat&é idee fi-a mai trecut prin cap cu insuflefirea - masinilor ! zise Owen. Pe urmi i s-a furisat in minte gindul cé fata asta are darul icepe mai bine decit toti ceilalfi oameni de pe lume. Si ce vor se putere ar avea, in singuritatea tui, de-ar putea do- elegerea singurei fiinte pe care o iubea !. Annie, strigi el p&lind inspiimintator, cu dragi inima ti-as destiinui telul meu in viata! Eu cred c& tu I-ai prefui cum se cuyine, S$tiu ca, ascultind taina mea, tu i-ai da cinstirea la care n-am dreptul si ma astept din partea oamenilor brutali gi meschii — Pai nu? Sigur c& da! rispunse Annie Hovenden rizind usu tatic. Hai, ldémuregte-ma repede ce vrea s& fie titirezul asta micut, taurit asa de dragalas, cd ar putea sluji de jucdrie reginei Mab. la tite! Am si-I pun in miscare. — Stai! tipi Owen. Opreste-te! Abia a ajuns Annie s& alingi usurel, cu virful unui ac, aceeast minuscula porfiune a masindriei complicate care a fost pomeniti de mai multe ori, cA artistul a si apucat-o atit de tare de inchcictura mii incit a facut-o s& fipe de durere. De altfel, a inspdimintat-o gi cdutatura de cumpliti minie si suferinti care i-a schimonosit. tra- siturile fetei. Dupi o clip’, el si-a cuprins capul in palme. — Durte. Annie! a murmurat el. M-am inselat gsi trebuie. si suftir pentru asta. Tinjeam dup% infelegere si ma gindeam, imi inchi- piiam, visam ca tu mi-ai putea-o da. Dar fie, Annie, iti lipseste talismanul care si te ajute si pattunzi tainele mele. Cu o singura tingere de mina ai spulberat luni de zile de trud& si o viafi in- (reagt de gindire. Nu e vina ta, Annie, dar m-ai distras. Bietul Owen Warland! Intr-adevar gresise, dar era vrednic. de fertare. Pentru ci dacd vreun suffet de om ar fi putut pretui tucra tile care in ochij lui pareau atit de sacre, acel suflet numai al unei jemei ar fi putut fi. La urma urmei, poate Annie -Hovenden nu t-ar fi dezamagit dack ar fi luminat-o adinca infelepciune a dragostei. Felul in care a petrecut faurarul de frumusefi iarna urtatoare i-a convins pe tofi cei care-si mai pistraseri increderea ori n&dejdea in el cA, intr-adevir, e sortit, fra putin{’ de sclipare, sa nu slujeasca {umii la nimic, iar lui insusi s&-si aduci o soarta rea. Moartea unci rude I-a facut stapin pe o mic&d mostenire. Nemaifiind acum silit sa munceascé si pierzind inriurirea stafornic’ a unui tel inalt — inalt rise le 10cel putin pentru el —, a prins naravuri potrivnice insdsi alcdtuirn sale firave... Owen Warland a cdutat alinarea pe care desfriul o imbraca intr-o polghita subire de fericire. A privit lumea prin paharul cu vin auriu, a ramas cu ochii tinti la vedeniile jucduse din spuma bauturit, care umple vazduhul cu naluciri nebunesti, prefacindu-le prea adesea in stafii ale deznidejdii... Din starea asta primejdioasa I-a izbavit o intimplare la care au fost martori mai mulfi oameni, Dar nici mintile cele mai agere o-au putut Limuri sau ghici ce sa petrecut in capul tui Owen Warland, Totul a fost cum nu se poate mai simplu, Intr-o dupa-amiaza insorita de primivara, pe cind faurarul de frumuseti stétea la un pahar de vin ca prietenii lui de chefuri, un fluture splendid a intrat pe fereas- tra deschisa si a inceput sa zboare in jurul sau. — A? strigh Owen, care biuse zdravan. Odrasla a soarelui sl tovarig de joacd al zefirului varatic, ai inviat iar dupa toropeala tristh tn care ai iernat ?! Atunci a sosit si pentru mine vremea sd ma pun pe treaba. Si, lisindu-si paharul inca plin pe masa. plecd, 91 nimeni nu-l mai vazu de atunei bind macar un strop de vin. Din nou incepu sX riticeascd prin paduri si pe cimpii, Scar zice cA fluturele strdlucitor de frumusefe care se ivise ca un spiridus pe tind Owen stitea la masd cui chefliii neciopli{i era intr-adevar un spirit. menit sé- recheme la viata aceea pura si ideala prin care se Geosebise atit de muli de ceilalti oameni.. S-ar zice cd pornea in cdutarea acestui spirit, urmarindu-i ratacirile in plin soare, pentru ca si acum, ca $i in vara trecutd, il vedea Iumea furisindu-se cit mat aproape de un fluture oprit pe-o floare si pierzindu-se in admiratia fui. lar cind fluturele igi Iua zborul, nu slébea din ochi vedenia ina- ripati. Dar la ce tintea oare munca lui, reluata la ore nepotrivite. aga cum isi putea da seama paznicul orasului dupa lumina care rizbitea prin crapaturile din obloanele atelierului ? Orisenii giseau o pricina atolcuprinzAtoare pentru toate aceste ciudatenii: ,Owen Warland a inrebunit!* Ce eficacitate universala, cita satisfactie si alinare pentru susceptibilitatea ranita a mintilor inguste si slupide aduce aceasta metodd usoara’ de a explica tot ce depaseste {elurile banale ale oamenilor de rind! intorcindu-se intr-o searé acasé, dup hoinirelile obisnuite, foc: mai arunca lumina lampii asupra lucrului delicat pe care-I intrerupsese si-l reluase de nenuméarate ori, cind a fost surprins de intrarea batri- nului Peter Hovenden. De cite ori il vedea pe acest om, Owen avea 0 stringere de inima. Din toata lumea inconjuratoare, el era cel mai ingrozitor. pentru ci patrundea cu ascufime gi intelegere fot ce vedea, dar pe de alta parte respingea neincrezator si hotarit tot ce nu vedea cu ochii. De data asta, insd, bitrinul ceasornicar n-a avut sé-i spuna decit vreo doud cuvinte prietenesti : . — Owen. biiete, vino neaparat la noi miine seara! Artistul incepu si biiguie niste scuz — Nu se poate, it spuse iar Peter Hovenden. trebute si vii, tn amintirea zilelor in care fRceai si tu parte din familia noastra. Cum. (Hiete niu sti cd fiied-mea, Annie, s-a fogodit cu Robert Danforth? Dire ‘si noi o modest’ petrecere pentru a sirbitori acest prilej de ucurie. — Ah! tresari Owen. Atita a rostit, Doar o silaba, Glasul putea sa para rece si ne itpasitor unei urechi ca a lui Peter Hovenden, gi totusi se simfea in el sirigdtul inabusit al inimii bietului artist... Ins& o singura izbucnire si-a ingaduit, pe care batrinul ceasorni- car nu putea s-o bage de seama. Ridicind unealta cu care se pregatea sd inceapd lucrul, ii d&du drumul si cad% asupra masin&tiel pitice, care-l costase jardsi luni de truda si frimintare. Izbitura o nimici. Povestea lui Gwen Warland n-ar fi fost o imagine potrivita a Viefii agitate a celor ce se striduiesc si fiureascd frumosul dacd printre alte inriuriri potrivnice nu s-ar fi amestecat si dragostea, Ca si-i fure indeminarea, La prima vedere, e! nu fusese un indragostit patimas sau indréznet, Drumul inbirii lui rimasese pe de-a-ntregul inchis, cu furtunile si nefericirea sa, in inchipuirea artistuiui; asa ca — desi in ochii Iui Owen sentimentul acesta er: ‘ovirsitor — nici Annie nu avea cunostinta de el decit datorith intuitiei feminine. Dind witarii vremea in care fata aritase cd nu e in stare sa rispunda sim{Amintelor lui profunde, el se incipatinase si imple- teascd chipul Ini Annie in toate visurile Ini de izbind% in arta... Dar tu incape indoiala cl se ingelase; Annie Hovenden nu avea insusirile. cu cate o inzestrase inchipuirea lui, Sub infatisarea cu care o vedea in mintea lui, fata era o creatie a lui proprie, in aceeasi misurd ca Hi reals tmisterios daci va fi fost sorlit sk fie realizat vreo= at A c&zut greu bolnay. Dupa ce s-a vindecat, trupul siu mie si Subfite a prins a se implini mai bine ca oricind. Obrajii iui supli: s-au_rofunjit. Mina lui mici si delicath s-a facut durdulie... Vorbea acum mult — si nu halandala. Ba chiar oamenii au inceput sa-1 creada un fel de flecar pentru c& éra in stare si cuvinteze, pink i ficea pe toli si caste de plictiseali, despre magindriile minunate de care aflase de prin c&rti. Le insira tot soiul de povesti despre omul de alam& construit de Albertus “Magnus si despre capul de alam al ciilugarului Roger Bacon; apoi, trecind la yremuri mai apropiate, pomenea de trasura automata cu cai, despre care se zicea ci ar fi Tost fabricatd pentru deliinul Fran{ei, deopotriva cu un birzkune, ce biztia pe la ureche mai dihai ca un muscoi viu, firs si fie de fapt decit o alcdtuite de arcuri m&runte de ofel. Mai era si o poveste cu © rafuged ce se legina de colo pin’ colo, mickind si ciugulind, pe care de-ar fi cumparat-o vreun om cinstit ca s-o manince fripta s-ar fi trezit in fata unei pactleli: bobocul de rati nu era decit o masinarie imbracat% in pui si pene. — Acum sint ins& convins, zicea Owen Warland, c& toate aceste povestiri sint pe de-a-niregul niscocite. Si apoi mirturisea in tain c& altXdati nu gindise tot asa, Pe yremuri, cind hoindrea si visa toat& ziulica, socotise cu putinfa, intr-un anumit sens, si insuflefeasck masinile, si imbine noua forma de viata si miscare, produs& astfel, cut o frimusete care si ating’ idealul ce si-l propusese natura in foate creafiile ei, chiar dack nu se ostenise si-1 si infdptuiasca. — Acuma am lsat totul lao parte, zicea el. A fost un vis dintr-acelea cu care se Jeagini intotdeauna tinerii. Acum, ci ain prins putin’ minte, imi vine sd rid cind m& gindese la asta t.., Lui Owen Warland ins& spiritul nu-i murise si nici nu disp: Fuse. Era numai adormit, Cum s-a trezit din nou, nu stim, Poate ca toropeala somnului i-a fost intrerupta de spasmele unei dureri, Poat ca si altadaté, a venit fluturele si s-a invirtit in jurul Tui Owen, 12redindusi vechiuh scop im viat& (pentru ci, intr-adevar, aceastt fiintd! fnsorifi avea intotdeauna un mesaj misterios pentru. artist). Fie ca trupul iva fost strabitut de durere sau de fericire, primul Ini indemoa a fost si multumeasc% cerulu? pentru cd i-a redat gindirea,, imagi- natia si ascutimea sensibilititii, pe care le pierduse. — $i acum fa treab’! igi zise el. Niciodaté nu m-am simfit mat in putere ca acum si-mi indeplinesc: sarcina. Cu toate cd se simfea atit de puternic, ceva il indemma sa Tu~ creze cu mai multd grij¥: nelinistea ca nu cumya moartea sé-I cu- prindd inainte de a termina munca. Poate nelinistea asta o ff impartasitt’ de tof oamenii’ care-si pun in gind un. tuerw atit. de inalt, dup parerea lor, incit insemndtatea vietii atirnd de infaptuirea tui... ‘Soarta lui Owen Warland, bund sau rea, a fost sa-si realizeze scopul pe eare I-a avut in viafi. Sa trecem peste ani tndelungati de neostenit% gindire, de stradaniii si de dorinfi, de trudt am&nuntita si neliniste istovitoare — urmaii de o clipa de triumf in singuratate. Sil privim pe artist intr-o. seard) de farm batind la usa lini Robert Danforth’ sii rugind si fie primit si el Ia gura sobei, Acolo f-a gasit pe flerar cu fiptura iui uriast intra totul’ incdlzita si imblinzita de inriutirea ciminalui si a. familici. Era acolo si Annie, devenita acum o cticoand cu multe trdsatint din firea’ simpli si robust% a birbatului ei, dar plind, dupa cum credea ined Owen Warland, de o gratie deosebila, care o facea mij locitoare intre putere si frumusete. Si s-a mai‘ intimplat ca batrinul Peter Hovender si fie in seara aceea oaspele fiicel’ sale. De cum a intrat, artistul a dat cu ochii de fafa bitrinului, pe care se citea critica ascufita si rece. — Bunul meu prieten! strigi Robert Danfortli, sArind in picioare si stringind’ degetele prizarite ale artistului in mina deprinsd a invirti deugii de fier, Drag Owen, e dragut din partea ta cd. ai venit in sHirsit Ia noi, ca unul ce ne esti vechi, prieten si vecin. MA temeam cd perpetuum mobile ala. al tka te-a vrajit pind intr-atit inctt af uitat vremurife de aitidata. — Ne bucuriim ci te vedem! zise Annie rosind. N-a fost prea frumos din partea. ta, ca prieten, sf ne ocolesli atita amar de vreme. — Ei, Owen, infreb# in chip de binefe ceasornicarul inedreat de ani, cum merge Frumosul? L-ai faurit in cele dim urm’ > Féurarut de frumuseti nu r&spunse pe dati, trestrind la ivirea unui copifandru voinie cate se didea tuba pe covor — wn omualet sosit in mod tainic dia, nemirginirea fumii, dar cu ceva atit de zdravin in, fiptura lui, inett prea plamadit din cel mai virtos aluat de pe pamint, Aceast% odrasli de n&dejie se tiri cdtre noul venit si, asezindu-se in coada, cum zicea Robert Danforth, il cercetd inde~ lung pe Owen, cu alia infelepciine inochi, incit maicti-sa nu s-a putut stipini si nu schimbe cu birbatul ei.o privire plind de mindrie. Dar pe artist Lau tulburat privirile copifului pentru. cd semanau cu expresia obignuiti a lui Peter Hovenden, I se pirea ca bitrinul ceasornican a fost! micsorat pini la statura prichindeluiut gi priveste prin ochii lui de copil, repetind ca acum fntrebarea rauiicioasa : — Frumosul, Owen! Ce se mai aude cu Frumosul? Ai izbutif si furesti Frumesull? _ — Da, am izbutit, rispunse artistul cu o licdrire: de triumf tir ochi si un zimbet ca a raz de soare. Arata trist totusi pentru cera 13adine cufundat in ginduri. Da, prieteni, urmA el, asta ¢ adevirult Ar izbutit ! _ y Lau? strig’ Annie, si fata ei cApat% iarisi veselia feciorel- nick. Si acum e ingiduit oare si intrebim care e taina > ..— Fara indoiala; tocmai pentru a o dezvalui am venit aici, raspunse Owen Warland. Vei cunoaste, vei vedea si vei pipil, vei avea aceasti taind, fiindcd, vezi tu, Annie — daca mai pot vorbi asa cu prietena mea din copilirie —, Annie, ca dar de nunti am facut eu masinaria asta insufletité, armonia asta de miscAri, taina asta a frumuselii, Vine tirziu, intr-adevir, dar tocmai pe masura ce inaintém in viata, cind lucrurile incep si-si piardi prospetimea culorilor si sufletele noastre finefea perceptiei, avem mai multd nevoie de frumusefe. Daci — iarté-ma, Annie! —, daci stii s& pre- tuiesti darul Asta, atunci nu poate niciodati veni prea tirziu, $i, in vreme ce vorbea, scoase o cutiuti ca acelea pentru giuvae- turi. Fusese diltuitd si crestata, chiar de el, din lemn de abanos. In ea erau incrustate figuri de sidef infitisind un baiat in urmarirea unui fluture care se preface mai apoi intr-un spirit inaripat si zboard spre cer, pe cind biiatul giseste atita putere, izvorit’ din dorinfa lui arzitoare, incit se inalf{i de la pamint pind la nori si de la nori in sferele ceresti ca si capete Frumosul. Artistul deschise caseta de abanos gi-i spuse Anniei sk pun degetul pe margine. Annie se supuse, dar era cit pe aci si tipe de spaima cind un fluture se ridic%, filtiind si ldsindu-se pe viriul dege- tului ei, si-si vinturd splendidele aripi purpurii cu pete de aur de parca s-ar fi pregitit de zbor. Cuvintele nu pot zugrivi minunitia, strilucirea si delicatefea neasemuita pe care le imbina frumuselea acestui obiect. Fluturele ideal al Naturii era realizat aici in perfec tiunea sa — nu dup& modelul insectelor care ies la soare si zhoard de colo-colo, printre florile ferestre, ci dup canoanele gizelor care roiese pe pajistile raiului ca si slujeasc’ de jucirii ingerilor nevirst- nici si sufletelor copiilor morti. Se deslusea pulul bogat de pe aripi, lucirea ochilor prea insu= flefita. Roseata flicirilor juca in jurul acestei minuni, si lumindri isi virsau stralucirea asupra ei, dar si ea prea si arunce o iumind alba, care se revarsa ca razele nestematelor, pe mina intinsd ‘si pe degetul unde se lasa. In frumusetea ei deplind se pierdea orice prefuire a marimii dacé aripile ar fi atins cerul n-ar fi putut umple mintea omeneascd de mai mulfa uimire si incintare. — Minunat! Minunat! striga Annie. E viu? E viu? — ,Viu“? De bunii-seami, raspunse barbatul ei, Ce, tu crezi c& € inzestrat vreun muritor cu destulA iscusinfa ca s& fack un fluture sau si-ar bate cineva capil si faureascd unul cind orice copilandra poate prinde si o duzin&’ intr-o dupa-mas& de vari? ,Viu! Anizt vorb&. Sigur ci e viu! In schimb, cutia asta frumusicd e fird doar si poate lucrata de prictenul nostru Owen, gi, pe legea mea, ii face cinste. In clipa aceea, gingania isi flutura iardsi aripile, cu o miscare aidoma celor de pe pajistile inflorite. Annie se sperie, ba chiar sé ingrozi pentru ci, in ciuda paretii birbatului ei, nu putea si se dur mireascd pe deplin daci era o vielwitoare a lui dumnezeu sau un mecanism miraculos. cs ; — E viu? repeta ea mai serioasd ca inaint 14_ — Judec’ singura! zise Owen Warland, care se wita tint in ochii ei. Fluturele isi lu&é acum zborul, se invirti filfiind din aripi_pe ta urechile Anniet si apoi se avinta re um colt al tavanului, fara a se face ins nevazut, deoarece lica de stele ii invaluiau miscarile aripilor. De jos, de pe dugumea, biietelul ij urmirea zborul cu ochi- gorii lui intelepti. Dupa ce d&du roata prin odaie, fluturele cobori in spirali si se aseza la loc pe degetul Anniei. “Dar e viu sau nu? intrebi ea din nou. Si degetul pe care se asezase tainica frumusefe tremura aga de tare c& Hluturele a fost silit sA se cumpiineasc& cu aripile ca sd nu cada. Spune-mi o. data dac& e viu sau e lucrat de miinile tale? — Ce rost are s& intrebi cine I-a lucrat, de vreme ce e frumos ? ii raspunse Owen Warland. ,,Viu“? Sigur, Annie; se poate spune foarte bine cX are viafa, pentru cé mi-a sorbit-o pe a mea in adincul fiintei lui. In secretul acestui fluture si in frumusetea lui, si nu numai , ci si in toat& alcdtuirea lui lduntrica, sint oglindite mintea, sensibilitatea, suiletul unui faurar de frumuseti. Da, ett cut! Dar... (si aici fata [ui se schimba intrucitva) fluturele Asta nu mai e acum pentru mine ceea ce era in copilarie, cind il in- treziream undeva departe, visind cu ochii deschisi... — Orice-ar fi, e 0 jucirie frumoasa! zise fierarul rizind cu o copilareascd’. M& intreb de ar catadicsi sd se ageze pe ut deget asa de mare si gros ca al meu? Adu-l mai aproape, Annie! In urma indrumarilor attistului, Annie isi alatura viriul degetului de cel ai barbatului ei, si, dup& o sovaiala de o clipa, fluturele trecu de fa unul fa celalalt. Apoi, ca preludiu la un al doilea zbor, flutura iar din aripioare, aproape ca si prima dat&. Inalfindu-se de pe degetul vinjos ai fierarului, facu citeva cercuri pina’ la tavan, strabatu odaia gi se intoarse cu o miseare unduioasa la locul de pornire. — Asta le taie pe toate! striga Robert Danforth, aducindu-j cea mai inimoas& lauda cireia ii putea da el glas. $i, intr-adevar, daca ‘ar fi oprit aici, nici unui om mai mester la vorba si mai deprins cu nfirile driglase nu i-ar fi venit usor sk spun& mai mult, M&rturi- sesc ci e mai presus de intelegerea mea, urma el. Dar parca ce mare precopseala ? Mult mai de folos e o singura lovitura cinstita a barosa- lui meu decit toti cei cinci ani de chin pe care i-a irosit prietenul nos- tru Owen pentru fluturefe asta. Tocmaj atunci copilul bitu din palme si ginguri ceva nedeslu- sit, cerind parck si i se dea lui fluturele si se joace cu el. Intre timp, Owen Warland trégea cu coada ochiului la Annie si vadi daca impartaseste felul de a gindi al barbatului ei, care pusese in cumpina Frumosul si Utilul- Toata bunatatea cu care il primise, foat% uimirea si admiratia cu care privea opera mi- munati a miinilor lui gsi intruchiparea ideij luj erau patrunse de an dispret tainic — poate chiar prea tainic pentru a-si da sin- gura seama de el —, dar destul de limpede pentru discernamintul intuitiy al artistului, Owen insd, catre sfirsitul trudei sale, se fidicase mai presus de starea in care o astfel de descoperire I-ar fi chinuit: Nu afla abia acum, in acest ceas al doisprezecelea, cA daca nu cauti in sinea ta rasplata inaltelor infaptuiri o cauti degeaba. Mai era, cu toate acestea, si un alt punct de vedere pe care Annie sj barbatul ei, si chiar Peter Hovenden, ar fi putut sa-I infe- Jeagd pe deplin si care i-ar fi convins chjar c& truda de ani de a5Zile nu fusese zadarnicé, ci dimpotriva, Owen Warland le-ar fi Putut spune ci acest flutiire, aceasti jucirie, darul de nuntd ficut de un biet ceasornicar nevestei unuj fierar, era de fapt un adevarat giuvaer, pe care un cap incoronat tar fi plitit cu onoruri si pungi de aur, pentru a-l incuia in visteria sa, ca pe cel mai minunat gi maj rar dintre nestematele aflate acolo. Dar artistul zimbi si pistri taina numai pentru sine, Tata, zise Annie gindind ci un cuvint de lauds din par- tea bétrinului mestesugar i-ar putea face plicere fostului sku ucenic, hai, vino sa te minunezi $i tu de fluturele sta dra, las! — Ma si-l vid, grai Peter Hovenden, tidicindu-se de pe scaun cu un zimbet batjocoritor, care-i ficea intotdeauna pe oanteni » sii Se indoiasc# — asa cum se indoia gi cl — de tot ce nu avea existenfa ‘tangibila. lack-t degetil meu, ca sk se urce pe el! Am si] inféleg mai bine dup% ce-l ating o dati, Numaj cK, spre wimirea crescindd a Annici, cind Peter Hoven- den isi tipi virful degetilaj de al birbatului ei, pe care se mai afla ined iuturele, gingania isi pleosti aripioarele, pirind gata-gata sa se prabuseascd Ia podea. Dack nu cumvya o inselau ochii, pind si petele de aur stralucitor de pe aripi si trup palit, purpura aprins se int si scinteierile de stele care impristiau Jumind in ju- fierarului slbird si apoj se stinseri, — Moare! Moare! strigi Annie inspaimintata- — E 0 creafie din cale afari de delicath ! spuse netulburat artis- tul. Dupi cum v-am mai spus, a absorbit o parte din suiletul meu — spune-ti-i magnetism sau cum veti voi. Tntr-o atmosferi de indoiali si batjocur%, fluturele acesta pare ci sufer’ chinuri cum- plite, ca si acela care a picurat in el propria sa viata. Vedeti? A si inceput si-si piard’ frumusetea ; inci vreo dowd minute si alcXtuirea lui sensibil& 0 s& se sttice de tot si nimeni n-o s-o mai poafa drege, — Indepiirteaz4-ti mina, tati! if rug& Annie, fcindu-se alba ca varul la fafa, Uite, e aici copilul mea! S% pogoare pe mina lui nevinovatd ! Acolo o si invie iar, si culorile luj-au sa striluceascd mai frumos ca oricind- Zimbind acum, talal ei isi frase degetul la o parte. Atunci flu- turele pura ci-si_recapit&i puterea si yoinia de a se misca, in timp ce culorile lui prindeau Ja loc stralucirea dinainte, iar stra- nia-j licrire stelaré se ivi din nou in jurul stu'ca un nimb. La inceput, cind a trecut de pe mina lui Robert Danforth pe degetelul copilului, aceasté lumin a sporit atit de mult incit a aruncat um- bra biiatuluj pe perete- Copilul a intins mina grisulie, asa cum wizuse ci au facut pirintii lui, ¢i a urmdrit cu bicurie nevinovata urarea ‘de aripi a insectei- Si totusi pe fata lui. st&ruia parck-un cindat aer de tnfelep- ciune, care-] facu pe Owen Warland si se simi rku, de parc ba jatul ar fi fost-bitrinul Hovenden, mintuit doar in parte de asprul luj \scepticism printr-o incredere ‘copilireascd, > Ce smutra injeleapti a facut prichindelul! ii sopti Robert Danforth nevestei. * — Inviafa miea n-am vizut o privire ca asta in ochii unui copil, taspunse Annie, pe bund dreptate, admirindu-si odrasla mai mult decit fluturele artistic. Dragutul de el, pricepe taina mai bine decit noi | Stralucirea flutureluj mecanic pilpiia si apoi se stingea mereu, de parck ar fi simfft, aidoma artistului, ceva nu tocmai_prietenos dGfn firea copilului. In cele din urma, fluturele se ridicd de pe mi- nuja b&iatului, ca o migcare slobod’ si avintaté, ce piirea si-t poarte fard sfortare fot rai su: Dacé n-ar fi intimpinat nici o piedicl, s-ar fi inal{at spre tKriile cerului gi ar fi ajuns nemmuritor; dar luciul sau luming tavanul; festtura nespus de fina a atipioa lor lui se freci de acest mediu pamintesc, si citeva scintei cazura ca smulse din puzderta de stele a Caij Robilor si ramasera sd lica- reascd pe covor. Apoi fluturele cobori si el, frematind din aripioare si, in loc si se intoarci Ja copil, paru atras de mina Fauraralui de Frumuseti- — Asta nu! Asta nu! murmur’ Owen Warland, ca si cum creatia sa lar fi putut infelege. Tu ai plecat din inima stapinului tau, care te-a zimislit, si nu mai ai de ce si faci cale intoarsi! Cu o miscare sovaielni 4, aruncind raze tremurdteare, fluturele se zbatu pare-se sf ajungi pe degetul copiluluj, Dar pe cind mai plutea inci in aer, biiats! cel voinic, pe fata ciiruia se citea ex- Ptesia rduticioasd si vicleani a bunicului séu, inti insecta fer mecaté si o turti in palma. Annie tipi; bitrinul Peter Hovenden izbtcni intr-un ris dispretuitor si fara inima- Potcovarul desficu fina copiluluj cu de-a sila si gasi in podul palmei o gramijoari Ge frinturi lucioase, din care zburase pentru totdeauna taina trumuse(ii. Cit despre Owen Warland, el privea nepasitor fa aparenta ni- tuire a trudei sale de o viata intreagi- Dar nu era deloc narui Prinsese un fluture cu mult mai de pret decit acela, Cind artistu! sa iniltat atit de sus incit a infapiuit Frumosul, distrugerea crea- fiei sale de c&tre semenii Jui nestiutori nu mai insemna nimic in lui. Constiinta implinirij visulii s&u il bucura pe deplin. Comoara lui i Peter Goldthwaite — Si asa, Peter, vasiizicX nici mu vrei si stai de vorb% asupra tirgului asta? zise domnul John Brown, imbumbindu-si surtucul peste rotunjimile desiul de insemnate ale persoanei sale si trigin- du-si manusile pe degete. Nu vrei cu nici un chip s&-mi vinzi har- dughia asta cu pamint cu tot, ia pretul pomenit ? la pretul Asta si nici macar Ja unul intreit, r¥spunse Peter Goldthwaite, un barbat cairunt, desirat cu hainele ferfenita. Adevarul adeydrat, domnute Brown, este ca trebuie 'sd-ti teren peniru blocul dumitale de caraémida gi sd te mulfumesti s: lasi pe sta tot in sti ea mea, Pentru vara viitoare plinuiesc st tidie 0 c&soaie de toati frumusefea peste pivnila celei vechi. — Piiu, Peter! strigi domnul Brown, deschizind usa ‘bucita- rigi, Mulfumeste-te sd cladesti palate in vazduh, unde locurile de cas sint mai ieftine decit pe pamint, ca si nu mai vorbim de costul carimizilor si al mortarului. Temelii sdinir-acelea sint destul de solide pentru clidirile tale, pe cind asta de sub noi e tecmai ce-mi trebuie mie; asa cai ne putem face aminéoj treburile cum nu se poate mai bine. Ei, te mai intreb o data, ce zici? — Taman ce-am zis gi mai inainte, rispunse Peter Goldthwaile. d7Cit despre palatele din vazduh, ale mele. n-or fi poate chiar asa de seimete ca o cladire de felul acela, dar poate sint Ia fel de bine in- fipfe in pamint ca gsi un bloc zidit foarte cinstit din céramida, cu pinzarie, croitorii si banci de credit la catul de jos si cu avocali la cel de sus,’ macar c& dumneata tii mortis sd-1 inlocuiesti. — Bine, Peter, dar cheltuiala? Ei? se indirji domnul Brown, cam fifnos, parsind inc&perea. Sau poate cA o acoperi cit ai bate din palme cu un cec de la banca ,,Balonul de s&pun “? Cu_vreo douazeci sau treizeci de ani in urma, John Brown si Peter Goldthwaite fuseser’ cunoscuti in lumea comercial’ ca tova- rasi — sub firma ,Goldthwaite & Brown‘. Numai ci tovirasia se desfaicuse repede din catiza fi deosebite a celor doud parti. De atunci incoace, John Brown, avind tocmai insusirile a o mie ée_alti John Brown si, prin aceeasi neobosit% osirdie ca si ei, aj sese la 0 mare infforire, fiind totodata unul dintre cei mai bogati John Brown de pe Iumea asta. Peter Goldthwaite, dimpotriva, dup& ce incercase o multime de planuri care ar fi trebuit sa adune foati moneda metalic: gi de hirtie din fark in cuferele tui, a ramas la fel de calic ca si oricare alt om cu coatele peticite. Deosebirea dintre el si fostul siu asociat poate fi limurita in dou% vorbe: in vreme ce John Brown nu ce hizuia niciodata pe noroc, il avea intotdeauna; pe cind Peter Goldth- waite isi intemeia toate planurile pe noroc, si nu-l avea niciodati. Atita vreme cit mijloacele ii ingaduisera, facuse speculati gran- dioase ; dar in ultimii ani, ele se marginisera la afaceri neinsem- nate — de genul jocului la loterie. Odati pornise undeva spre sud cu o expedifie de cdutatori de aur si izbutise cu multi iscusinti si-st goleasea de tot buzunarele, in vreme ce altii si le umpluserd ochi pe ale lor cu pepite* de prin partea locului. Mai de curind chel- iuise © mostenire de vreo mie-doua de dolari cumpirind rente mexi- cane, drept care devenise proprietarul unei provincii; care inst, dupi cum s-a dumirit apoi Peter, se afla asezati acolo unde putea si-st cumpere — tot cu banii Astia — 0 intreaga imparatie: in nori. Dupa descoperirea acestei proprietati de pret,. Peter s-a intors atit de pripadit, de slab si de rufos, incit, ajungind in Noua Anglie sperietoarele de ciori fi faceau semne prietenesti cind trecea’ pe tings vreun lan de grine. — AS! fluturau doar in bataia vintului, zicea Peter Goldthwaite. Ba nu. Peter, ziu ca sperietoarele de ciori iti faceau semne pentru c&-si recunosteau fratele. In vremea cind se petrece povestea noastré, tot cistignt pe care-] pusese la o parte n-ar fi ajuns nici micar sd pliteased impo- zitul pe casa batrineasc&’ in care locuia. Era o casa de lemn, cu multe cornise si turnulefe, roas% de ploi si acoperita de muschi, aga cum gasim ici-colo pe strazile oraselor noastre mai vechi, cu catul de sus rdsfrint deasupra celui de jos, ca o frunte incruntati la vederea noutatilor din fur. De casa asta stramoseasc%, asa nevoiasé cum era, infeleptul Peter Goldthwaite nu voia si se desparta nici tuptul capului. Pentru pricini cunoscute numai lui, nu voia s-o vind’ nici la mezat, nici prin buna invoialé, macar cd, fiind situat& cen- tral, pe strada principal’ a orasului, i-ar fi adus un pret bun. Se * Buca{i de aur in stare nativa (N.T.). 18pirea intr-adevar ci exist’ o fatalitate care-I tega de locul unde se niscuse, pentru cd, oricit de des ajunsese in pragul ruinei, asa cum se aila si acum, nu facuse acel ultim pas care Lar fi silit si-si dea casa pe mina creditorilor. Asa ca aici salisluia el, faolalta cu ghi- nionul, in asteptarea norocuini. : $i, prin urmare, chiar aici, in bucktaria lui — singura odaie din care frosnetul vreascurilor aprinse mai alunga frigul unei seri de noiembrie — a primit sirmanul Peter Goldthwaite vizita bogdtasu- lui care-i fusese odinioara tovaris, La slirgitul intrevederii lor, Peter las# capul in jos si se witk cam abatut la hainele de pe el, care pireau facute inc pe vremea firmei ,Goldthwaite & Brown", Partea de sus a imbrackmintei era un surtuc dubios, tare iesit de soare si cirpit pe Ia coate cu buci{i de postay mai nou; pe dedesubt puria © jiletcd neagr’. cam roast, vaduvit’ de vreo cifiva nasturi de m&- tase, al c&ror loc il luaserX alfii de cu fotul aif fel; si. in_ sfirgit, desi avea o pereche de pantaloni gri, care erau din cale afari de ponositi si isi cam schimbaser’ culoarea, rumenindu-se adesea ‘tm- preun’ cu {urloaiele lui Peter la focsorul din cdmin. ( De altfel, persoana Iui Peter era pe masura ardtoaselor Iui-ves- minte. Sirijit, cirunt, cu obrajii scofilcifi si cu ochii dusi in fundul capului, arita intr-adevar ca un om care se hranise cu planuri cli dite pe nisin si nédejdi zadarnice, pink ce a ajuns sd nu mai poath hici si-si find zilele cu asemenea zeam% lung’, nici sk inghith o mincare mai de doamne-ajut’. Dar cu una, cit alta, Peter Goldthwaite. al nostru, chiar asa ga giuti si smintit cum era, ar fi putut face o figur’ foarte frumoas% in lume daca si-ar fi folosit imaginafia in stera celestA a poezici, in ioe s-o prefacd intr-un demon al striciciunii in afaceri binesti. La drept vorbind, nu era buiat rau, ci, dimpotriv’, nevinovat ca un copif. Asa cum il hirizise natura, era cinstit si onorabil, un adeva- rat gentleman — in m&sura in care ii ingAduie oricdrui om viata zbuciumati si nevoia care te stringe in spate. Si cum stitea Peter asa, pe chrimizile strimbe ale ciminalul. difindu-se jur imprejur la jalea din buckt&ria veche, in ochi i se aprinse lumina unui entuziasm care-l pirisea arareori. Ridicd mina, strinse pumnul si-l izbi cu putere in céramizile afumate. — A sosit vremea! spuse el. Avind 0 asemenea comoark fa in demini, ar fi o nebunie si mai triiesc ca un om sérman. Mitine di- mineati incep cu podul, gi si mi bat dumnezeu daci m-oi lise pink nu darim toat& casa! Afundat% in cotlonul din dosul ciminutui, ca o vrajitoare intr-o pester’ cufundat& in bezn’, stitea o balrinicd si cirpea una dintre cele douk perechi de ciorapi cu care-si apira Peter Goldthwaite dege- fete de la picioare si nu-i degere. Cum partea de sus a ciorapilor, era inci bun%, pe cind cea de jos era prea rupti ca s-o mai poata fese cumya, baba taiase in buctiti o rupturd de fusti de flaneld, ca sé-i tAlpuiasca, Tabitha Porter era o fati bitrind, trecut’ de saizeci de ani, din care cincizeci si cinci — de cind o scosese bunicul lui Peter de ta azilul de copii orfani — sii petrecuse fot acolo dupa c&imin, Nu avea alt sprijin pe lume in afari de Peter, dupa cum nici el 1-0 avea decit pe ea; atita vreme cit Peter avea un acoperis deasupra capului, avea gi Tabitha unde si se ad&posteasca. lar dacd el ar fi ‘19