Biserica ”Sfinții Voievozi” Deleni

ANASTASESCU Dan Dumitru

Date cu privire la familia Deleanu

Această familie este foarte veche, precum o menționează generalul Gigârtu1, încă
dinainte de zidirea cetății Giurgiu, având sub stăpânire toată moșia Giurgiului.
În județul Olt o găsim cu puțin timp înaintea domniei lui Matei Basarab, adică la anul
1633, avându-și moșia la Deleni-Olt. Tot aici, cel mai însemnat boier al familiei, Drăgușin
Deleanu, va construi o mânăstire impunătoare pe
malul Oltului2, cunoscută în tradiția locala drept
”Mânăstirea Bolovanu”.
Conform unor inscripții găsite la Drăgănești,
se pare că marele boier Drăgușin ar fi rudă apropiată
cu Matei Vodă Basarab, dinspre mama acestuia,
Stanca din Hotărani-Romanați3, însă nu este o
dovadă clară a înrudirii celor două personalități,
întrucât nu se cunosc rădăcinile familiei acestui
boier dinspre tată și nici rădăcinile doamnei Stanca,
mama marelui voievod.
Cert este că într-un document din 10 iunie 16244 se menționează că mama lui Drăgușin
Deleanu se numea Maria și că mai avea un fiu, Radu, care, după cercetările lui Ion Ionașcu,
ar fi decedat de tânăr5. Unii cercetători afirmă că mama marelui boier ar fi originară din
Mogoșești-Olt, iar in 1620-1624 ar vinde lui Preda, fiul lui Ion, nepotului lui Oprea logofătul

1
G. Poboran, Istoria Orașului Slatina, Tipografia de Lux Costică Constantinescu, Slatina, Ediția a II-a, 1908,
p.445
2
Ibidem
3
I. Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934, p. 98
4
Ibidem
5
Ibidem
din Mogoșești o parte din averea sa6.
Documentul vânzării nu se mai păstrează, existând posibile doar două copii ale acestuia
dar neclare. Astfel, într-una se afirmă că Maria este soacra lui Preda, iar în alta, mătușa
acestuia. Tot marele profesor Ion Ionașcu a făcut o cercetare prin
care crede că Ion, tatăl lui Preda, ar fi văr cu Maria Doamna,
afirmând că a doua copie fiind cea exactă7.
Acest Ion se pare că ar mai avea un văr, Radoslav
bănișorul, de la care cumpărase partea lui de moștenire din
Mogoșești. Preda mai avea un frate, Dumitru, care vinde la 1632
lui Tudor comisul partea lui Radoslav. Într-un document din 20
decembrie 1704 se menționează faptul că Drăgușin Deleanu
vinde moșia lui Preda, iar acesta, în 1624, vinde, la rândul său,
moșia cumpărată lui Tudor Rudeanul, rudă cu Diicul biv vel
logofăt8. Pentru o perioadă destul de mare de timp, se pare că aceasta ar fi soarta moșiei
Mariei Deleanu.
Despre tatăl lui Drăgușin Deleanu nu avem prea multe informații clare, dar se pare că
era originar din satul Deleni-Olt, fiind rudă apropiată cu mama lui Matei Basarab și cu mama
lui Diicu Buicescu9.
Într-un document din 10 aprilie 1633 se menționează faptul că Andrei spătarul, fiul
Vladului log. Rudeanul, vinde lui Drăgușin Delanu satul Deleni-Olt, cu toți oamenii săi, în
schimbul a 170 de galbeni. Tot din acest document reiese că satul fusese cumpărat înainte de
Andrei spătarul, vânzarea făcându-se în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Vodă
Iliași. De aici ne putem da seama că marele boier Deleanu avea de foarte multă vreme moșie
în satul Deleni-Olt10.
Un fapt pe care nu-l putem demonstra cu dovezi clare este anul nașterii marelui boier.
Ceea ce se știe sigur este că, a avut cel puțin douăzeci de ani când și-a vândut moșia din
Mogoșești, ceea ce ne conduce la concluzia că s-a născut pe la sfârșitul secolului al XVI-lea,
fiind mai tânăr ca Matei Vodă Basarab.
Pe Matei Vodă îl găsim într-o titulatură boierească la 160311, în timp ce pe Drăgușin

6
Ibidem
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Ibidem, p. 99
10
Gen. P. V. Năsturel, Genealogia Năsturenilor, în Revista pentru Istorie, Arhitectură și filologie, vol. XI, p.48
11
N. Iorga, Studii și documente, V, pp.292-4
Deleanu îl întâlnim în marea treaptă de postelnic abia la 163312. Dacă l-am plasa pe boierul
nostru de aceiași vârstă cu Matei Basarab, ar fi ceva greșit, deoarece oricâte ar fi diferențele
de capacitate și ascendență, nu ar fi posibil ca la 50 de ani să te afli într-un rang boieresc
inferior, iar apoi, peste 11 ani, să figurezi în Sfatul Țării cu marea titulatură de paharnic.
Drăgușin Deleanu a fost foarte implicat în lupta lui Matei agă din Brâncoveni-Romanați
cu elementul grecesc din țară.
Un izvor scris din acea vreme menționează că în perioada când Matei agă se afla în
Transilvania, iar în Țara Românească se producea ocărârea lui Leon Vodă Tomșa, boierii l-au
trimis pe Drăgușin Deleanu să-l cheme în țară pe Matei Basarab13.
Un alt izvor spune că boierii Țării Românești au trimis cărți marelui domnitor prin sluga
sa, Drăgușin14.
Pentru tot ceea ce făcuse pentru Măria Sa, Drăgușin Deleanu primește titulatura de al 2-
lea postelnic, în 163315 iar, la 1634 pe cea de vel sluger16.
La 2 ianuarie 1642, boierul nostru era ridicat în rangul de vel armaș17 iar, la sfârșitul
anului 1643, la treapta de paharnic18, probabil în locul lui Marco vel paharnic, care este
însărcinat imediat cu funcția de armaș. Tot acest Marco Danovici este ctitorul bisericii din
Sâmburești-Olt.
Din acest moment, cel mai însemnat membru al familiei Deleanu avea o bună stare
materială și, din grija pentru dobândirea vieții viitoare în ceruri, a luat hotărârea de a ridica o
mânăstire impunătoare în pădurea Comăniței.
Data morții marelui boier nu o cunoaștem, deoarece nu i s-a găsit mormântul, probabil
fiind îngropat în ctitoria sa dar, din cauza ieșirii râului Olt din matcă, se pare că și mormântul
a fost luat.
Nu a mai trăit mult timp după zidirea mânăstirii, murind în anul 1650 19 deoarece atunci,
la întrunirea Divanului, paharnicul lipsea, fiind înlocuit cu Hrizea vel paharnic20.
Marele nostru boier a trecut la Domnul în jurul vârstei de 60 de ani, lăsând în urmă
următorii urmași: Gorgan, Nicula, Fota, Stana, Aspra și Anca.

12
Gen. P. V. Năsturel, Genealogia Năsturenilor, în Revista pentru Istorie, Arhitectură și filologie, vol. XI, p.48
13
Vezi în Magazin ist. p. Dacia, IV, p.315
14
Ibidem
15
Gen. P. V. Năsturel, Genealogia Năsturenilor, în Revista pentru Istorie, Arhitectură și filologie, vol. XI, p.48
16
I. C. Filitti, Arhiva G. Cantacuzino, doc.183, p.52
17
N. Iorga, Studii și documente, V, p. 298
18
Ibidem, p.94
19
Al. Ștefulescu, Doc. Slavo-române, V, p.547
20
I. C. Filitti, Arhiva G. Cantacuzino, doc. 689, p.217
 Copii lui Drăgușin Deleanu nu au avut ranguri boierești mari, precum tatăl lor, apărând
foarte rar prin documentele vremii.
Gorgan clucerul, fiul cel mare, apare într-un document din 14 mai 1654, când vinde un
țigan, cu frații săi21. Tot, Gorgan se înfrățește cu un anume Mihai, și-i vinde acestuia moșia de
la Gurguiați22.
Gorgan Deleanu, postelnic la 9 ianuarie 1667, se căsătorește cu Ghiajna, fiica lui Radu
ban Popescu (mare ban al Craiovei), fapt pentru care primește de la socrul său o
impresionantă avere. În 1667 Gorgan postelnicul vinde lui Tudoran clucerul ot Aninoasa
satul Sălătrucul-Argeș23.
Un alt copil, Nicula Deleanu postelnicul, apare în scris în 1679 când vinde o țigancă
cumnatului său, Necula, fratele lui Neacșu din Pitești24.
Fota, fiul cel mic, este menționat drept proprietar de vii la Slatina, în 16 iunie 166225.
Fiica boierului Drăgușin, Ancuța, o găsim căsătorită cu un anume Necula din Pitești,
care făcea comerț cu diferite produse, precum mierea, după cum reiese dintr-un act emis de
Radu din Oporelu-Olt, la 11 februarie 168226.
Din testamentul pe care îl lasă Necula din Pitești, se pare că acesta nu a avut copii cu
Ancuța Deleanu, lăsând, la 22 iunie 1687, soției sale, a treia parte din averea sa, iar restul,
Mânăstirii Vieroșu-Argeș. Nepoților Necula și Dumineca le lasă haine, iar nepoatelor
Gherghina și Nastasia, 8 stupi27.
Necula apare în 1686 cu titulatura de pitar, când eliberează de rumânie un om din
Tătulești-Olt, alături de el semnând un anume Drăgușin sin. Necula pitar28.
Acest nou Drăgușin apare și în timpul moșnenilor din Mogoșești, care merg la domnitor
să le rezolve treburile cu pământul lor din moșia Delenilor, voievodul dând dreptate
primilor29.
Conform cercetărilor făcute de Ion Ionașcu, reiese că ctitorul actualei biserici din satul
Schitu-Deleni ar fi fiul lui Drăgușin II Deleanu. Dar însă, se pune problema cine este mama
lui Grigorie Deleanu, ctitorul bisericii. Despre Grigorie Deleanu nu se știe nimic, decât că a

21
N. Iorga, Studii și documente, V, p. 121
22
Ibidem, p. 626
23
St. Greceanu, Genealogi documentate, I, p.33
24
Hașdeu, Arhiva istorică a României, I, București, 1865, p.56
25
G. Poboran, Istoria Orașului Slatina, Tipografia de Lux Costică Constantinescu, Slatina, Ediția a II-a, 1908,
p.447
26
Hașdeu, Arhiva istorică a României,I, București, 1865, p.61
27
Ibidem, p. 62
28
I. Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934, p. 103
29
Ibidem
fost postelnic și că a zidit o bisericuță în cinstea strămoșului său, Drăgușin Deleanu.
Singurul urmaș al lui Grigorie Deleanu, cu Ecaterina Deleanu, este Toma Deleanu.
Grigorie Deleanu va muri în 177930.
Toma Deleanu a avut diferite funcții, printre care amintim: judecător ot sud Olt, în 1797
când la bâlciul din Slatina, de Sf. Gheorghe, are loc un scandal și este scos din slujbă31. Tot
Toma Deleanu capătă titulatura de șătrar, fiind și epitrop al averii Ionașcu, în 1797, când era
din nou judecător la Slatina32.
Toma Deleanu a ridicat, în 1802, cu soția sa Joița în satul Deleni o frumoasă biserică,
destul de spațioasă pentru bisericile din acele timpuri, mormântul lui aflându-se și astăzi în
această ctitorie a sa. Deoarece era ultimul membru al familiei Deleanu și, neavând urmași, a
luat hotărârea să-l înfieze pe fratele mai mare al tatălui Generalului Gigârtu, pe Niță Gigârtu
care ulterior devine Niță Deleanu. Însă această adopție s-a făcut cu condiția ca Niță Deleanu
și urmașii săi să nu părăsească niciodată Slatina, făcându-se astfel și un jurământ în actuala
Biserică Sf. Gheorghe-Ionașcu, pe atunci Biserica Ionașcu33
Ion sau Niță Deleanu a avut diferite funcții în Slatina și județele Olt și Romanați, dintre
care cele mai importante sunt: serdar, paharnic și epitrop al averii Ionașcu. Acesta a avut și
copii, amintim deci pe: Costache Deleanu ( fost prefect de Olt), Mihail, Nae și Vasile.
Fii lui Costache Deleanu au fost: Costică Deleanu care a fost deputat și prefect al
județului Olt, murind în 1890 de vărsatul negru, lăsând
moștenitori trei fete și doi băieți: Constantin și Gogu; și
Mihail sau Micu Deleanu, având moștenitori pe: Bițe (
din prima căsătorie) și Nicolae și Mihai ( din a doua
căsătorie)34.

Istoricul bisericii din satul Deleni

Clădirea are formă dreaptă, dreptunghiulară, cu
pereți masivi de zid și acoperiș de tablă, cel inițial fiind
din șindrilă. Din acoperiș iese o turlă, din zona pridvorului și a pronaosului, inițial fiind două

30
Ibidem, p. 104
31
G. Poboran, Istoria Orașului Slatina, Tipografia de Lux Costică Constantinescu, Slatina, Ediția a II-a, 1908,
p. 447
32
Ibidem
33
Ibidem
34
Ibidem
turle, una deasupra pronaosului, și alta deasupra pridvorului. Turla actuală este una simplă,
fiind acoperită în totalitate cu tablă, fără nicio fereastră. Turlele inițiale aveau următoarele
caractere: prima avea formă dreptunghiulară, fiind acoperită în întregime cu tablă, fără nicio
fereastră, iar a doua avea formă prismatică octogonală, cu înveliș de tablă35.
Fațadele exterioare nu au nicio decorațiune, cornișa fiind simplă. În exteriorul bisericii
nu există picturi, decât la intrarea în biserică, iar la baza turlei se află icoana cu Sfinții
Voievozi Mihail și Gavril, fontul fiind complet alb ca și restul pereților.
Pridvorul este susținut pe patru coloane libere și două coloane prinse în zid, unindu-se
prin niște arcade destul de largi.
Deasupra ușii de la intrare se poate vedea
următoarea pisanie, scrisă cu caractere chirilice: ”În
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Ridicatu-sa din temelie acest sfânt și dumnezeiesc locaș
în starea după cum se vede, fiind mai înainte de lemn,
de robul lui Dumnezeu Toma Deleanu, vel șătrariu, și
cucoana dumnealui Zoița, ce se prăznuiește hramul
Sfântului Erarh Nicolae și Sfinți(i) voevozi Mihail Și
Gavril și Sfântul Apostol Toma, ca să fie nouă și părinților noștri, Grigorie, Ecaterina, Velcea
întru veșnica pomenire. 1802, Noemvre.”36
În pronaos, se află noua pisanie pusă în 1904 când s-a efectuat și restaurarea bisericii:
”Această sfântă și dumnezeiască biserică cu hramul Sf. Nicolae și Sfinții Voievozi, s-a zidit de
d-l Toma Gr. Deleanu la anul 1802. Din accidente naturale a crăpat și la anul 1904, iulie, 4
s-a reparat cu cheltuiala enoriașilor ei, dintre care cei mai principale ctitori sunt: Mihail C.
Deleanu, C. Nosopol, Radu Ungheanu…”. 37
Tot în pronaos, se află și mormântul ctitorului, deasupra căruia se află o piatră tombală
simplă, fără înflorituri, dar frumos săpată, care mărturisește următoarele: ”Sub această piatră
odihnescu oasele răposatului robu lui Dumnezeu, Toma Deleanu, biv vel șăt(rar), sin
Grigorie și Ecaterina, carele s-au săvârșit la leat 1812 , sept(emvre) 24”38.
Pictura actuală este recentă, din anul 2012, fără a avea valoare istorică, văzându-se doar
chipurile ctitorilor dar fără să mai țină în mâini miniatura bisericii.
După repictarea din 1904 nu s-au mai păstrat chipurile ctitorilor care țin miniatura
35
I. Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934, p. 116
36
Ibidem, p. 117
37
Ibidem
38
Ibidem
bisericii în mâini, acestea fiind înlocuite de figurile celor doi donatori Radu și Elena
Ungheanu, chiar dacă, la renovarea din 1904, a participat și un urmaș direct al lui Toma
Deleanu.
Întrebarea pe care și-a pus-o și marele profesor I. Ionașcu39, întrebare la care așteptăm
și noi astăzi răspunsul este aceea: De ce M. C. Deleanu a decăzut din dreptul de ctitor în
favoarea acestor doi necunoscuți, el care era urmaș direct al Delenilor și rudă apropiată cu
vestitul neam al Craioveștilor?
La momentul actual biserica nu mai are nicio carte de patrimoniu sau alt obiect vechi
însă, la 1935, existau diferite cărți vechi, dintre care amintim: Apostol, din vremea
Voievodului Alexandru Ipsilanti și a mitropolitului Grigorie (București, 1774); Cazanie, fără
copertă (secolul al XIX-lea); Liturghier, din vremea Voievodului Alexandru Ipsilanti și a
mitropolitului Grigorie (București, 1780); Penticostar, fără copertă (1800); Octoih (Râmnic,
1811)40.
Dintre cei mai importanți slujitori amintim pe: Pr. Nicolae, Pr. Avram și Diac. Barbul
care au slujit în perioada 1825-1830, ”scutiți, dând la episcopie boieri(i) o moșioară danie în
Bunești”41.
Această parohie nu a avut mulți preoți parohi, deoarece a funcționat mai mult timp ca
filie a bisericii din satul vecin, Comănița, dar unul dintre cei mai importanți preoți din
perioada interbelică și, îndrăznesc să afirm, cel mai important preot al acestei parohii a fost
Gheorghe Popescu, licențiat în teologie care a păstorit această comunitate o perioadă destul
de mare timp, înființând în perioada interbelică căminul cultural și o bibliotecă parohială. Un
alt slujitor de seamă al acestei parohii a fost Constantin Apostolescu, din satul Teslui-Olt,
fostul preot spiritual al Coloniei de Minori din Slatina și veteran de război care va poposi
puțină vreme în acest sat.
Așa cum am menționat mai sus, ultima renovare generală a locașului de cult a avut loc
în anul 2012, când biserica a fost resfințită de către P. S. Sebastian, întâiul episcop al Slatinei
și Romanaților, paroh fiind PC Pr. Ciocea Ovidiu, actualul slujitor al bisericii.

39
Ibidem
40
Ibidem
41
I.Ionașcu,Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942, p.91