Monografia Comunei Teslui

DAN DUMITRU ANASTASESCU
MONOGRAFIA COMUNEI
TESLUI
1
Cuprins
I. CADRUL NATURAL ......................................................................................................................... 6

I. 1. Poziționarea geografică a comunei .............................................................................................. 6
I. 2. Relieful comunei.......................................................................................................................... 6
I. 3. Potențialul climatic ...................................................................................................................... 7
I. 4. Hidrografia................................................................................................................................. 10
I. 5. Solurile....................................................................................................................................... 11
I. 6. Vegetația .................................................................................................................................... 13
I. 7. Fauna ......................................................................................................................................... 14
I. 8. Barajul și hidrocentrala din zona satului Cherleștii Moșteni ..................................................... 16
I. 9. Caracterul geotehnic al comunei Teslui .................................................................................... 17
II. CADRUL ISTORIC ......................................................................................................................... 19
II. 1. Dovezi arheologice ....................................................................................................................... 19
a. Epoca Neolitic și Epoca Bronzului ............................................................................................... 19
b. Perioada secolelor IV-X ................................................................................................................ 20
II. 2. Mențiuni documentare ale așezărilor ........................................................................................... 20
a. Satul Cherleștii din Deal, satul Teslui și satul Cherleștii Moșteni ................................................ 20
b. Satul Comănița .............................................................................................................................. 22
c. Satul Deleni ................................................................................................................................... 26
d. Satul Schitu-Deleni ....................................................................................................................... 27
II. 3. Comuna Teslui în perioada secolelor XIX-XX ............................................................................ 27
a. Revoluția de la 1848...................................................................................................................... 27
b. Legea agrară a lui Al. I. Cuza ....................................................................................................... 28
c. Războiul de independență (1877-1878) ........................................................................................ 32
d. Răscoala țărănească din anul 1907................................................................................................ 33
e. Primul Război Mondial ................................................................................................................. 33
f. Câteva mențiuni referitore la anul 1919 ........................................................................................ 38
g. Al Doilea Război Mondial ............................................................................................................ 38
III. POPULAȚIA .................................................................................................................................. 42
IV. INSTITUȚII ALE COMUNEI TESLUI......................................................................................... 44
IV. 1. Primăria comunei Teslui ............................................................................................................. 44
IV. 2. Învățământul în comuna Teslui................................................................................................... 46
a. Școala din satul Cherlești .............................................................................................................. 46
2
b. Școala din satul Comănița ............................................................................................................. 46
c. Școala din satul Corbu .................................................................................................................. 47
d. Școala din satul Deleni.................................................................................................................. 47
f. Școala din satul Schitu-Deleni ....................................................................................................... 48
g. Școala din satul Teslui .................................................................................................................. 48
IV. 3. Lăcașurile de cult din comuna Teslui ......................................................................................... 48
a. Biserica din satul Cherlești............................................................................................................ 48
b. Biserica din satul Comănița .......................................................................................................... 51
c. Biserica din satul Corbu ................................................................................................................ 52
d. Biserica din satul Deleni ............................................................................................................... 53
e. Biserica din satul Schitu-Deleni .................................................................................................... 54
f. Biserica din satul Teslui ................................................................................................................ 58
IV. 4. Circumscripția sanitară și dispensarul comunal .......................................................................... 59
IV. 5. Căminul cultural și biblioteca comunală .................................................................................... 60
IV. 6. Muzeul comunal și centrul cultural ........................................................................................ 61
V. CADRUL ECONOMIC ................................................................................................................... 62
V. 1. Considerații generale asupra situației economice din comuna Teslui ...................................... 62
V. 2. Forța de muncă ......................................................................................................................... 63
V. 3. Agricultura ............................................................................................................................... 64
V. 4. Culturile ................................................................................................................................... 64
V. 5. Creșterea animalelor ................................................................................................................ 65
V. 4. Agricultura în perioada comunistă ........................................................................................... 65
V. 5. Potențialul turistic al comunei Teslui ....................................................................................... 66
VI. HABITATUL ȘI VIAȚA TRADIȚIONALĂ ................................................................................. 68
VI. 1. Satul ........................................................................................................................................ 68
VI. 2. Locuința .................................................................................................................................. 68
VI. 3. Portul tradițional ..................................................................................................................... 70
VI. 4. Legende specifice locului ....................................................................................................... 71
VI. 5. Creații lirice și cântece specifice zonei ................................................................................... 72
VI. 6. Obiceiuri ................................................................................................................................. 84
VI. 7. Utilități publice ....................................................................................................................... 86
VIII. PERSONALITĂȚI REMARCABILE ALE COMUNEI TESLUI .............................................. 88
VIII. 1. Familia boierilor Deleanu .................................................................................................... 88
VIII. 2. Episcopul Serafim al Buzăului și Râmnicului, stareț și ctitor al Schitului Deleni ............... 91
3
VIII. 3. Căpitanul Cocoș Marin ........................................................................................................ 94
VIII. 4. Profesorul Stănculescu Florea .............................................................................................. 95
VIII. 5. Învățătorul Olaru Nicolae ..................................................................................................... 96
VIII. 6. Profesorul Marin C. Firu ...................................................................................................... 96
VIII. 7. Preotul Geană Spirache ........................................................................................................ 96
VIII. 8. Preotul Popescu Gh. Ioan ..................................................................................................... 97
VIII. 9. Sterie Demetrescu ................................................................................................................ 98
IX. FII AI COMUNEI CARE S-AU REMARCAT PRIN STUDIU .................................................. 100
X. EVENIMENTA REMARCABILE ................................................................................................ 102
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 104
4
5
I. CADRUL NATURAL
I. 1. Poziționarea geografică a
comunei
Comuna Teslui se află în partea de nord a
județului Olt, la o distanţă de 10 km de
Municipiul Slatina şi la 15 km de Drăgăşani,
fiind străbătuta de drumurile DJ 546 si DJ 546E.
Comuna Teslui se limitează la nord cu comuna
Verguleasa; la est cu comuna Oporelu și comuna
Priseaca; la sud cu comuna Curtișoara; iar la vest
cu lacul de acumulare Strejești.
La nivel național, comuna Teslui este
amplasată în sudul țării, având următoarele
coordonate: 44° 33′ 20.63″ latitudine nordică și
24° 21′ 24.93″ longitudine estică.
Comuna se află situată în proximitatea
municipiului Slatina, la o distanță de aproximativ
Fig. 1 - Poziționarea în spațiu a
4 km de cel mai apropiat drum naţional (DN 64). comunei Teslui
I. 2. Relieful comunei
Valea Oltului reprezintă spaţial o reală axă structurantă a teritoriului judeţului Olt pe
care îl străbate pe o lungime de circa 100 km pe direcţia nord-sud. Terasele Oltului se
remarcă prin întinderi mai mari pe partea dreaptă a văii, începând din nordul judeţului până la
Dunăre și pe partea stângă până la Drăgănești, unde sunt bine dezvoltate terasele înalte:
Cotmeana - 80-90 m şi Slatina – 50-601.
Așa cum am amintit, comuna Teslui este poziţionată in partea central-nordică a
județului Olt, pe Platforma Cotmeana, poziționându-se pe malul drept al Oltului.
Piemontul Getic este o formațiune geomorfologica complexă și are doua subunități: Platforma
Cotmeana și Platforma Oltețului. O caracteristică a sa este fragmentarea deluroasă, cu vai uneori
strâmte, alteori largi, cu terase și povârnișuri repezi2.
Platforma Cotmeana formează sectorul nordic din stânga Oltului. Este mai întinsă și mai înaltă
decât Platforma Oltețului. Se desfășoară sub forma de platouri largi, care coboară de la aproximativ
400 m. Este limitata la vest de terasa Argeșului (cu cea mai mare extindere în județul Olt), la sud de
aliniamentul Valea Mare - Potcoava - Corbu, unde intră în contact cu câmpia, și la nord, nord-est de
Drumul National Pitești - Râmnicu Vâlcea.
Din punct de vedere geomorfologic3, comuna Teslui este aşezată într-o zonă de dealuri şi
coline străbătute de văi şi vâlcele. În subteranul zonei sunt prezente, pe adâncimi de zeci de metri,
1
Valea Oltului între Drăgășani și Slatina. Studiu fizico-geografic, București, 2007, p. 17
2
Ibidem
6
formațiuni aluvionare grosiere (reprezentate prin nisipuri, pietrișuri si bolovănișuri), acoperite cu
pământuri fineargile sau argile prăfoase si nisipoase, prafuri argiloase cu grosimi variabile, de vârsta
cuaternara (Pleistocen superior-holocen). În continuare, către adâncime, e prezent un pachet relativ
gros, de 50,00m, de pământuri argiloase, de vârstă Pleistocen mediu, sub care se găsesc pietrișuri și
nisipuri Pleistocen inferior.
Un element foarte important, privitor la relieful acestui comunei este dat de frunțile
teraselor, cunoscute în graiul popular drept coastele dealurilor, acestea jucând un rol foarte
important pentru economia așezării.
Aceste elemente de relief sunt specifice celor trei sate vecine: Comănița, Deleni și
Schitu-Deleni, fiind foarte puțin întâlnite în celelalte sate ale comunei.
Aceste forme de relief au diferite aspecte precum: panta mai dreaptă (În Dealul Viilor,
Sub Obreja sau La Imaș)4 etc. Tot aceste forme de relief sunt parcele pe care se află viță-de-
vie, ogoare ale satului sau pășuni naturale și păduri.
O spectaculoasă pantă ce face legătura între cele trei sate și lunca Oltului, prezentă ca
un meandru imens în satul Schitu-Deleni, este o sursă imensă de pășunat pentru păsări și
animale, fruntea acestei terase având aproximativ 160 m.
Această pantă, numită de localnici Jarica, a fost pentru oamenii din aceste locuri o zonă
importantă din punct de vedere economic deoarece aici s-a dezvoltat pășunea comună a
satului Schitu-Deleni5.
Alte forme de relief întâlnite în cele trei sate de pe lunca Oltului, specifice mai cu seamă
satului Comănița și puțin întâlnite în restul satelor, sunt versanții văilor afluente Oltului și lunca
Oltului.
I. 3. Potențialul climatic
Clima întâlnită în comună aparține climatului temperat-continental. Caracterul continental

este exprimat de valorile anuale ale temperaturii aerului (izoterma de 10º C trece prin nordul
comunei). În luna iulie caracteristica pentru această zonă este izoterma de 22º C.
Prin poziția pe care o are la contactul dintre sectorul vestic mai arid si cel estic mai umed din
Valea Oltului, comuna prezintă o perturbare de la mersul normal al precipitațiilor medii anuale, cu
scăderi de la nord la sud cu precipitații sub 500 mm și condiționata de precipitațiile medii din
perioada de vara6.
Potențialul termic al acestei regiuni (exprimat prin suma temperaturilor anuale mai mari de 0º
C) este caracterizat prin valori care cresc de la nord la sud (de la 3900 la Comănița, la 4000 la
Teslui). Această schimbare gradată în același sens iese în evidență și din analiza altor elemente
climatice, cum sunt: diferența dintre evaptranspiratie (EVT) și precipitațiile anuale, care prezintă
valori de 300 mm, iar la Teslui aproape 350 mm, sau indicele hidrotermic Seleaninov (care
reprezintă raportul dintre suma precipitațiilor și suma temperaturilor înmulțit cu 10) care în zona
Comănița are valoarea de 0,96, iar zona Teslui sud de 0,90.
3
Ibidem
4
Ana Mihăilescu, Trei sate de pe Olt, p. 10
5
Ibidem
6
Valea Oltului . . ., p. 47
7
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în luna august cu valoarea de 40,5º C (mai precis
pe data de 4.VIII.1952), iar temperatura minimă absolută în luna ianuarie cu valoarea de -31º
C (între 24-25.I.1942 ). Aceste valori indică, pe de o parte, influența maselor de aer tropical din
sud, iar pe de altă parte, influența maselor de aer arctic, din nord.
În strânsă corelație cu scăderea temperaturii sub 0º C, în semestrul rece se află data

înregistrării primei zile cu îngheț toamna, ca și cea a ultimei zile cu îngheț primăvara. Durata
intervalului anual fără îngheț este de 199 de zile, fapt care influențează durata perioadei de vegetație
și a lucrărilor agricole. Regimul continental al climei este totuși moderat datorită Oltului7.
Precipitațiile atmosferice prezintă aceeași influență continentală ca și temperatura aerului și ele

cad mai mult sub formă de ploi. Cantitatea anuala de precipitații depășește 500 mm, iar în anii mai
bogați în precipitații, acestea cresc chiar la 600 mm.
Analizate lunar, se poate observa că precipitațiile se caracterizează printr-o creștere

substanțiala în luna iunie, care depășește cu 20-30 mm luna august, și printr-o scădere accentuată la
începutul toamnei, sumele lunare reducându-se sub 40 mm. Privite pe cele două intervale
termovegetale (X-III și IV-IX ), rezultă că precipitațiile din perioada caldă le depășesc cu 70-100 mm
pe cele din perioada rece.
În general se știe că perioadei de vegetație (aprilie-septembrie) îi revine circa 60-70% din

sumele medii multianuale, iar precipitațiile solide numai 18-20% din cantitatea anuală8.
Cantitatea maximă absolută depășește cu 40-80% suma medie multianuală ( aproximativ 879,1
mm), iar cea minimă absolută se reduce la jumătate sau chiar mai mult.
În ceea ce privește umezeala relativă a aerului, aceasta este mai mare în timpul iernii cu 30-
40% decât cea din timpul verii.
Nebulozitatea prezintă și ea unele particularități, în sensul că aproape de satul Teslui, numărul

mediu anual al zilelor cu cerul acoperit este mai mic (100-120 de zile) în raport cu partea de nord a
comunei unde se înregistrează peste 120 de zile. În partea de nord numărul mediu al zilelor cu cerul
acoperit depășește cifra 4 numai în luna iulie în timp ce în luna ianuarie numărul depășește 14 zile.
Vânturile scot în evidenta prezența unei zone de interferență între partea estică a Câmpiei
Române (cu vânturi dominante din sectorul estic) și partea vestica a aceleiași regiuni (cu vânturi
dominante din sectorul vestic), în primul caz fiind vorba de Crivăț, iar în al doilea de Austru. Acestă
caracteristică este evidențiată clar la stația Strihareț din Slatina (18-20%). Vitezele medii anuale
variază între 2 și 5 m/s, valorile cele mai mari înregistrându-se pe direcțiile dominante.
Prezența celor patru anotimpuri ale anului este un fapt de necontestat, ca una din
caracteristicile cele mai principale ale climatului temperat-continental. Vara și iarna, ca anotimpuri
de mare contrast termic și pluviometric, sunt separate prin toamnă și primăvara, ca anotimpuri de
tranziție9.
7
Ibidem
8
Ibidem
9
Ibidem
8
Vara se caracterizează prin timp senin, uscat și călduros, în care perioadele de secetă sunt
destul de numeroase, cu temperaturi extreme ce depășesc 40º C, ca urmare directă a valurilor ridicate
ale bilanțului radiativ
(120 kcal/cm2), a
influenței maselor de
aer continental uscat-
fierbinte din est și a
maselor de aer tropical
din sud. Caracterul
continental excesiv al
verilor se accentuează
de la nord la sud, iar în
timp, prin creșterea
treptată a
temperaturilor,
începând din luna iulie
spre luna august, dar și
prin descreșterea
precipitațiilor tot în
același sens, dar cu un
accentuat caracter Fig. 2 - Zonarea după adâncimea maximă de îngheț
torențial variabil în timp
si spațiu.
Iarna se caracterizează prin frecvențe de valori sub 0ºC ale temperaturii aerului și prin prezența
stratului de zăpadă, variabil în timp și spațiu, ce se depune în general în timpul advecției maselor de
aer rece continental din est sau arctic din nord.
Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă nu depășește 50 de zile/an. Grosimea medie de

cădere variază între 0 și 15 cm, valorile cele mai mari înregistrându-se la sfârșitul lunii ianuarie și
începutul lunii februarie. Fenomenul caracteristic iernilor din această regiune este viscolul, care are
loc de obicei sub influența Crivățului și se produce în timpul invaziilor puternice ale maselor de aer
rece dinspre est și nord. Minimele anuale depășesc -30ºC și ele indică geruri uscate10.
Primăvara se evidențiază mai ales prin ridicarea temperaturilor la peste 4-5ºC în luna martie și
crește treptat, ajungând în luna mai la 16-20º C, ca și prin cantitățile de precipitații care depășesc în
această lună 50 sau chiar 60 mm. Durata mai lungă sau mai uscată a acestui anotimp, ca și
caracterele termice și pluviometrice depind de dinamica maselor de aer dinspre nord, sud, vest și est.
Predominarea celor dinspre nord și vest determină precipitații mai bogate și valori mai scăzute ale
temperaturii aerului, în timp ce masele de aer dinspre est și sud condiționează valori mai ridicate ale
temperaturii aerului și uscăciune mai mare a acestuia11.
Toamna se caracterizează în general prin scăderea temperaturii cu 3-4º C în luna septembrie (în
raport cu luna august), iar pluvial, ea se impune fie prin scăderi sub valoarea lunii august, când sunt
secete, fie prin ridicări cu 5-6 mm, când ploile de toamnă încep mai devreme. Uneori, luna
septembrie prezintă la început temperaturi destul de ridicate, ca și luna august. Toamna devine
evidentă în luna octombrie când temperatura scade cu 6-7º C în raport cu luna septembrie, iar
10
Ibidem
11
Ibidem
9
precipitațiile sunt cantitativ mai bogate12. Luna noiembrie face trecerea spre anotimpul de iarnă prin
temperaturi scăzute, în jur de 5º C, și prin cantități de precipitații care depășesc în general 40 mm și
care se produc în unii ani sub formă de zăpadă.
I. 4. Hidrografia
Principala sursă de apă la care comuna Teslui are ieșire este râul Olt, râu care are în
total o suprafață de 24300 km2, lungime de 699 km și debitul de 165 m3/s13.
Oltul, frate cu Mureșul, după locul de baștină, îl egalează ca debite, deși suprafața sa
bazinală și lungimea lui sunt mai mici decât ale Mureșului. Dintre sistemele mari din țara
noastră, în bazinul său se observă, în ansamblu, scurgerea medie cea mai bogată (stratul
mediu al scurgerii y0=215 mm). Culegându-și izvoarele din Carpații Orientali, Oltul străbate
în drumul său spre vărsare forme variate de relief, drenând o serie de depresiuni și masive
muntoase dintre cele mai înalte din țara noastră. Datorită varietății mari a surselor de
alimentare, respectiv a suprapunerii favorabile a lor în timp, Oltul are un regim hidrologic
compensat, bine echilibrat.
Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte, defilee, praguri, cu

multiple posibilități de amenajări hidroenergetice.
În funcție de elementele caracteristice

cursului său, de morfologia văii care se Fig. 3 - Harta hidrogeologică a județului
lărgește în multiple depresiuni pe care le Olt
drenează râul, se pot distinge trei sectoare
caracteristice: Oltul superior (până la Racoș),
Oltul mijlociu (Racoș-Râmnicu Vâlcea) și
Oltul inferior (Râmnicu Vâlcea-vărsare) în
ultimul încadrându-se si subsectorul care este
prezent în comuna Teslui.
Alte elemente ale hidrografiei comunei

Teslui sunt apele afluente Oltului adică
simplele pâraie (cel mai important fiind
Tesluiul care are o suprafață de 81 km2 și o
lungime 28 km), torenți de violență
neobișnuită în timpul zăpezilor și a ploilor, iar
vara, seci și fără vreo semnificație economico-
socială prea mare; și apele freatice care
datorită nivelelor teraselor sunt mai puțin
adânci14.
Sub raport hidrogeologic, comuna Teslui dispune de importante rezerve de apă ce apar
sub forma de izvoare la baza versanților de pe fruntea câmpurilor înalte, a teraselor sau se
găsesc la adâncimi mai mari în depozitele fluvio-lacustre (orizonturi de adâncime).
12
Ibidem
13
http://www.anpm.ro/documents/25229/2670655/memoriu+PUG+Teslui.pdf/ca3e5927-6a5f-4b00-86a1-
d9a1238b0adf
14
Ibidem
10
Din datele hidrogeologice existente se poate vedea că apele freatice au adâncimi
variabile și o influență destul de mare în anumite zone ale comunei, prin provocarea
excesului de umiditate în anii ploioși și mai ales prin formarea unor orizonturi suprafreatice.
Poziția orizonturilor freatice este strâns legată de litologia și de morfologia reliefului.
Orizonturile cu adâncimi între 0-2 m și 2-3 m se întâlnesc în lunca Oltului, dar și pe unele
porțiuni din terasele inferioare ale aceluiași râu, unde contribuie la generarea excesului de
umiditate. Orizonturi cu adâncimi mai mari (5-10 m și 10-15 m) se întâlnesc în unele sectoare
de pe terasele Oltului, specifice satelor Comănița - Deleni - Schitu-Deleni, iar adâncimile de
peste 20 m sunt caracteristice satelor Teslui, Cherleștii din Deal, Cherleștii Moșteni și
Corbu.15
I. 5. Solurile
Majoritate solurilor întâlnite în această comună sunt situate pe loessuri și pe depozite

loessoide, ca în cazul cernoziomurilor și a solurilor brun roșcate, sau pe argile și marne cu
concrețiuni calcaroase, ca în cazul solurilor argilo-iluviale brune și brune podzolite. Relieful nu este
accidentat, pantele sunt reduse ceea ce favorizează formarea solurilor, la acest lucru contribuie și
climatul temperat continental cu temperaturi medii anuale de 10-11º C.
Principalele soluri întâlnite pe raza comunei Teslui sunt: cernoziomurile, cernoziomurile

levigate, solurile brun-roșcate, solurile argilo-iluviale brune și brune podzolite.
Cernoziomurile sunt specifice părții sudice a comunei (în special în partea estică și nordică a
satului Corbu). Acestea reprezintă cele mai fertile soluri ale regiunii, mai ales că sunt formate pe
loess și pe depozite loesside, care le mărește și mai mult fertilitatea. Orizonturile componente sunt
bine diferențiate, în care orizontul A este bogat în humus (3-5%) și azot, iar orizontul C conține
mulți carbonați. Mai precis în cadrul comunei se întâlnesc cernoziomurile levigate (slab, mediu și
puternic), cernoziomul ciocolatiu se întâlnește doar în sudul județului Olt. Local, cernoziomurile
levigate au caracter nisipos sau argilos16.
Solurile brun-roșcate reprezintă solurile dominante din cadrul comunei, deși în cadrul
județului sunt solurile cu cea mai mică răspândire deoarece se întâlnesc de o parte și de alta a
luncilor Oltului și Oltețului. Ca o fâșie îngusta, apare totuși, dar numai pe terasele înalte ale Oltului.
Dezvoltate pe loessuri și pe depozite loessoide, ele se disting prin culoarea ruginie-roșcată, datorită
hidroxizilor de fier, și prezintă trei orizonturi (A - cu humus în proporție de 2,5-3%; B - argilos cu
textură prismatică, colorit roșcat; C - cu acumulare de carbonați sub formă de pete, vine și
concrețiuni, dar cu textura apropiată de roca-mamă); apare la peste 170 cm. Local aceste soluri
prezintă procese de podzolire. Ca și cernoziomurile, solurile brun-roșcate sunt prielnice tuturor
culturilor, dar cantitatea mai mare de precipitații (550-580 mm) nu impune în aceeași măsură lucrări
de irigație în lunile de vara17.
Solurile argilo-iluviale brune și brune podzolite (local pseudogleizate) cu un orizont B închis,

unde umiditatea este mai bogata. Ele se caracterizează printr-o diferențiere texturală, având
următoarea succesiune de orizonturi: A1-A1A2-Bt-C. Local apar soluri brun închise, reprezentând de
fapt stadiul de evoluție al smolitelor dezvoltate pe argile și marne cu concrețiuni calcaroase, spre
15
Ibidem
16
17
Ibidem
11
stadiul de sol brun sau brun podzolit cu un suborizont B închis. Conținutul în argila variază între 30
și 60%, iar cel de humus este de 2-5%.
Alte soluri întâlnite sunt: litomorfe, slab dezvoltate și de luncă, etc.
Solurile litomorfe sunt reprezentate prin soluri de culoare închisă (neagră) argiloase, compacte
(smolnite). La baza lor apar argile și marne lacustre. Aceste soluri sunt sărace în CO2 Ca și prezintă
albe intercalații de pietrișuri, fiind formate în condiții litoralo-mlastinoase și de umiditate bogată.
Orizonturile componente (A, A/B, B și C ) sunt distincte ca structura, culoare și grosime, dar
mai ales ca humus, care scade în adâncime. Datorită cantității mari de argilă, în anii ploioși ele rețin
apa din precipitații, generând un exces temporar de umiditate, iar în timpul verilor uscate crapă.
Cantitatea redusă de humus (2,6-4,5%) și de azot le clasifică în categoria solurilor care impun
fertilizarea lor prin îngrășăminte.
Solurile slab dezvoltate și

de luncă cuprind regosolurile și
solurile aluviale.
Regosolurile
nisipoase (psamoregosolurile) se
găsesc pe versanți unde sunt
dominate de procese
gravitaționale, sufozionale și
deluviale, în raport cu forma și
evoluția versanților,
suprapunându-se în cele mai
multe cazuri cu solurile erodate.
În lunci întâlnim aluviuni și
soluri aluviale, la care se adaugă
pe mici porțiuni solurile
hidromorfe și halomorfe18. Fig. 4 - Sol în zona satelor Teslui - Corbu
Aluviunile și solurile
aluviale au o fertilitate ridicată datorită conținutului ridicat în substanțe nutritive, regimului hidric,
texturii depozitelor și drenajului natural. Folosirea lor în condiții optime impune efectuarea unor
lucrări de îmbunătățiri funciare (îndiguirea sectoarelor inundabile, desecarea celor cu exces de
umiditate, irigarea, îngrășăminte etc. Satele comunei situate în lunca Oltului au cea mai mare
extindere, tot aici mai apar și solurile aluviale brune, dar și cernoziomurile de lunca. Nu lipsesc și
unele sectoare reduse ca întindere cu soluri hidromorfe (lacustro-mlăștinoase) și halomorfe. Solurile
aluviale nu se întâlnesc numai în lunca Oltului, ci și în cele ale afluenților acestui important râu,
cum ar fi în zona satelor Cherleștii Moșteni, Corbu și Teslui.
Nu trebuie neglijată nici influența negativă pe care o au unele animale asupra degradării
solurilor, cum ar fi popândăul, hârciogul, mistrețul, dar mai ales omul, prin tăierea în trecut a
pădurilor și extinderea terenurilor agricole19
18
Ibidem, p. 61
19
Ibidem, 70
12
I. 6. Vegetația
Vegetația naturală, spontană a comunei Teslui se încadrează în cele doua mari unități
vegetale: zona forestiera (pădurile Recea, Racovăț, Balta-Neagră, etc.), și zona de stepa.
Prima fâșie este reprezentată prin subzona pădurilor de stejar și mixte de tip sud-european, iar
a doua prin pajiști de silvostepă cu graminee și diverse ierburi xeromezofile, care alternează
cu păduri de stejar20.
Subzona pădurilor de stejar și mixte de tip sud-european iese în evidență prin diverse pâlcuri
de păduri, cu răspândire în aproape toată comuna. Aici se întâlnesc fie păduri constituite numai din
cer (Quercus cerris) sau gârniță (Quercus frainetto) sau în amestec cu diferite specii: stejar brumăriu
(Quercus pedunculiflora), stejarul pufos (Quercus pubescens), carpenul (Carpinus betulus ), teiul
(Tilia tomentosa), alunul (Corylus avellana).
Aceste păduri sunt însoțite atât de un arboret, reprezentat prin corn (Cornus mas), porumbar
(Prunus spinosa), gheorghinar (Crataegus
monogyna sau Crataegus pentagyna), lemn
câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa
canina), lemn râios (Euonymus verrucosa),
etc.. cât și prin pajiști cu asociații de păiuș
(Festuca valesiaca, Festuca pseudovina).
Subzona silvostepei reprezintă trecerea

de la subzona pădurilor la zona de stepă.
Răspândirea acestor păduri este mai redusa
decât a celor precedente, locul lor fiind luat
în cea mai mare parte de vegetație erbacee de
stepa. Aceasta din urma este reprezentată prin
grupări de peliniță de stepă (Artemisia
austriaca), pir gros ( Cynodon dactilon),
firuțe cu bulbi (Poa bulbosa), bărboasa
(Bothriochloa isohaemum), obsiga (Bromus Fig. 5 - Pădure de stejar în zona comunei Teslui
scuatrosus), etc., la care se adaugă unele
specii ca pirul crestat (Agropyron cristatum),
păiuș (Festuca valesiaca) și altele.
Vegetația azonală de luncă și acvatică apare pe fundul văilor mari și este adaptată la inundații
și la exces de umiditate și cuprinde fie specii lemnoase, care formează păduri întinse în lungul
Tesluiului constituite din sălcii, răchite (Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra) și plopi (Populus
alba, Populus nigra, Populus canescens), fie din specii ierboase, cum sunt rogozul (Carex gracilis),
stânjenelul de baltă (Iris pseudacorus), limbarița (Alisma plantago) etc. Vegetația acvatică este
prezentă în cuprinsul lacurilor naturale (care sunt puțin extinse în această regiune) și a iazurilor cu
un regim hidrologic constant, în care se întâlnesc specii de mal (în special stuf), specii plutitoare
(nufăr), iar în porțiunile mai adăpostite și în cozile heleșteielor apare în special broscărița, trestia și
papura. Marea majoritate din vegetația naturală a fost înlocuită de culturile agricole încă din cele
mai vechi timpuri21.
20
https://primariateslui.ro/
21
13
I. 7. Fauna
Se încadrează în fauna caracteristică zonelor joase, de câmpie și podișuri, cu biotipurile
de pădure, de pajiști și acvatice. Ea nu se distinge prin nimic specific în raport cu fauna
zonelor vecine.
Fauna de pădure este reprezentată prin mamifere, reptile și mai ales prin păsări, care se
întâlnesc atât în pădurile de stejar, cât și în cele de silvostepa sau de luncă.
Mamiferele au o arie de răspândire mai largă; unele din ele, cum sunt vulpea, iepurele și
veverița, apar și în zone mai înalte, iar altele sunt legate mai mult de câmpie și podiș (mistrețul,
bursucul etc.)22.
Reptilele prezintă aceleași caractere de

adaptare ca și cele din regiuni asemănătoare.
Între acestea se pot cita: șerpii, șopârlele,
gușterii. Dintre batracieni aici trăiesc broaștele
din genurile Rana, Pelobates, Hyla, etc.
Păsările sunt destul de numeroase și mai

legate de anumite biotipuri: ciocârlia de pădure
(Lullul arborea pallida ), mierla (Turdus
merula), potârnichea (Perdix perdix), gaița
(Garrulus glandarius), sturzul cântător (Turdus
philomelos), porumbelul de scorbură
(Columba oenas), cucul (Cuculus canorus),
gaia roșie (Milvus milvus), turturica
(Strptopelia turtur), scatiul (Carduelis spinus),
ciocănitoarea de stejar, pițigoiul,
privighetoarea mica, pitulicea și altele.
Fig. 6 - Porcul mistreț (animal reprezentativ al
Văii Oltului
Fauna de luncă și fauna acvatică este
destul de variată, predominante fiind păsările
sedentare și cele migratoare sau de trecere. Mai numeroase sunt păsările de baltă reprezentate prin
rațe, gâște, stârci, etc. Rațele sunt reprezentate prin mai multe specii: rața mare (Anas
platyrhynchos), rața cârâitoare (Anas querquedula), apoi lișița (Fulica atra), corcodelul
(Podiceps cristalus), diferite specii de gâște, gâsca de vară (Anser anser), gârlița (Anser albifrons),
de stârci, stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardea
ralloides)23.
Dintre păsările migratoare amintim: fluierarul (Tringa totanus), nagâtul (Vanellus vanellus) și
altele. Tot din cadrul faunei de luncă nu lipsesc de pe malul Oltului: vidra ( Lutra lutra) și nurca
(Lutreola lutreola), iar prin zăvoaie caracteristice sunt mistrețul (Sus scrofa attila), vulpea (Vulpes
vulpes), viezurele (Meles meles).
Fauna acvatică propriu-zisă este reprezentată mai ales prin fauna piscicolă care se dezvoltă
spontan în lacuri și râuri. Valoarea faunei piscicole sub raport economic este bine cunoscuta, de ea
fiind legat și pescuitul sportiv, care este foarte dezvoltat în zilele noastre.
22
Ibidem, p. 77
23
Ibidem, p. 78
14
Specii mai des întâlnite în lacuri sunt următoarele: crapul (Cyprinus caprio), somnul (Silurus
glanis), plătică (Abramis bramo), știucă (Esox lucius), etc. În râuri, unde predomina crapul, pe lângă
plătică, știucă, băbușcă se mai adaugă avatul (Aspius aspius), sabița (Pelecus cultratus)24, etc.
Fauna de interes cinegetic prezintă o valoare deosebită sub raport economic-vânătoresc.

Dintre păsări se pot cita sitarul (Scolopax scolopax), fazanul (Phasianus colehicus), cu o răspândire
mai mare în câteva păduri din nordul comunei, apoi dropia (Otis tarda), care apare destul de rar pe
câmpurile întinse și liniștite ale pajiștilor din satele Teslui și Cherleștii din Deal, fiind ocrotită prin
lege și colonizată în diferite păduri ale județului.
Ca specii autohtone apar căpriorul, răspândit în pădurile din cuprinsul zonei, mistrețul întâlnit
în toate pădurile comunei, dar și iepurele, predominant în zona de câmpie, care se găsește în număr
destul de mare la margini de păduri și zăvoaie, el reprezentând vânatul comun de toamnă.
La nivelul comunei Teslui s-a identificat un sit de importanţă comunitară şi de protecţie

specială avifaunistic NATURA 2000.
Fig. 7 - Distribuția ariei protejate Valea Oltului Inferior la nivelul comunei

Teslui
24
Ibidem
15
Comuna Teslui
ROSPA0106
Valea Oltului
Inferior
Fig. 8 - Distribuția ariilor protejate în județul Olt
Situl Natura 2000 ROSPA0106 Valea Oltului Inferior este localizat pe raza a 52 de
unităţi administrativ teritoriale (UAT) situate pe raza a trei judeţe diferite: Olt, Teleorman şi
Vâlcea. Suprafaţa totală a ariei de protecţie specială avifaunistică Valea Oltului Inferior,
actualizată în 20 octombrie 2011, însumează aproximativ 52785 ha, având o lungime de 547
km.
În conformitate cu analizele întreprinse în anul 2012 la elaborarea Planului de
Management al Sitului Natura 2000 ROSPA0106 Valea Oltului Inferior, riscul impactului
antropic la nivelul comunei Teslui este minim.
I. 8. Barajul și hidrocentrala din zona satului Cherleștii Moșteni
Lacul Strejești se afla lângă localitățile Cherleștii din Deal, Teslui, Curtișoara și Proaspeți și
este cel mai mare lac de acumulare de pe râul Olt, cu o suprafață de 2.378 ha și o lungime de 16 km.
Amenajarea râului Olt în aval de Drăgășani este determinată în general de necesitatea obținerii
de energie electrică pentru acoperirea cerințelor economiei naționale în perioada 1975-1985. Este
strâns legată de dezvoltarea economico-socială, urmărind, în paralel cu folosirea integrală a
potențialului energetic și crearea de volume de apa disponibile pentru irigații, în limitele economice
și tehnice acceptabile, protejarea terenurilor limitrofe și a celorlalte obiective economice de viituri și
16
eroziunea râului, asigurarea unor căi rutiere peste baraje și sistematizarea zonei protejate de
îndiguiri, crearea de debite corespunzătoare pentru alimentări cu apă industrială și potabilă. Într-o
primă etapă, începând cu primăvara anului 1974, s-a trecut la amenajarea sectorului râului Olt,
Drăgășani-Slatina25.
Astfel, s-au construit următoarele baraje: Drăgășani, Strejești (Moșteni), Arcești și Slatina, cel
din zona comunei noastre fiind o acumulare realizată în scop hidroenergetic (1975-1978)26; apele
lacului de acumulare pun în mișcare turbinele hidrocentralei Strejești din arealul comunei omonime,
având o suprafață de 2203,5 ha, iar volumul de 225 mil. m3.
Fig. 9 -
Hidrocentralele de
pe cursul râului
Olt
I. 9. Caracterul geotehnic al comunei Teslui

Teritoriul comunei Teslui face parte din marea depresiune structurală care a apărut în
mezozoicul superior, între munţii Carpaţi şi Balcani, odată cu înălţarea acestora, numită
Depresiunea Getică. Există două mari faze sau etape în evoluţia geologică a acesteia: faza
precuaternară, foarte lungă, în timp, până la sfârşitul pliocenului, de subsidenţă marină şi
lacustră şi faza cuaternară, foarte scurtă în raport cu cea anterioară, dar mult mai importantă
pentru morfologia acestei regiuni. Aceasta ţine de la sfârşitul levantinului până astăzi, timp în
care întreaga Depresiune Getică devine uscat, fapt pentru care se mai numeşte faza
continentală. Pe fundul mării care acoperea această vastă depresiune s-au depus în ultima
parte a mezozoicului şi în neozoic materiale rezultate prin eroziune. În felul acesta,
25
Ibidem, p. 82
26
Ibidem
17
fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperit cu o cuvertură groasă de formaţiuni
sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri, pietrişuri) aşezate orizontal sau
monoclinal, având caracteristicile unei structuri de platformă.
În faza continentală (cuaternară) ia naştere reţeaua hidrografică care constituie agentul
morfogenetic cel mai important, sub acţiunea căruia se formează relieful acumulativ de
terase, iar sub acţiunea vântului, ajutată de procesele deluviale locale, pe întinsul câmpiei se
aşterne treptat mantaua de loess, de depozite loessoide şi de dune. Din punct de vedere
geologic, fundamentul este constituit dintr-o alternanţă de depozite pelitice, argiloase,
impermeabile, cu depozite detritice(pietrişuri şi nisipuri) permeabile cu potenţial acvifer, care
aparţin pliocenului. Depozitele de suprafaţă sunt depozite argiloase cu uşor caracter loessoid,
prezente în zona de terasă şi de deal şi nisipuri cu pietriş pe văile pâraielor şi în zona de
luncă, care aparţin cuaternarului, pleistocen mediu şi superior şi holocenului.
18
II. CADRUL ISTORIC
II. 1. Dovezi arheologice

a. Epoca Neolitic și Epoca Bronzului
Așa cum ne arată importantele cercetări istorice, condițiile de climă, dar și existența
silexului necesar pentru confecționarea uneltelor, au făcut ca comuna Teslui, ca și întreg
județul Olt, să fie locuite încă din epoca neoliticului. Lunca fertilă a Oltului, prielnică culturii
primitive, plantele, pășunile întinse, cât și bogăția vânatului au făcut, precum am prezentat, ca
această comună să fie locuită încă din neolitic.
Așadar, arta străveche neolitică este marcată în prima etapă de dezvoltare ce cuprinde
un variat inventar ceramic, cu decorațiuni incizate, excizate sau pictate policrom, cu caracter
geometric. Figurile feminine sunt frecvente, ca simbol al fertilității, dedicat cultului Zeiței -
Mame. Tehnicile de producție și diversificarea activității economice au fost dezvoltate,
impunând o diviziune socială. Au fost descoperite semințe carbonizate, ceea ce subliniază
cultivarea multor cereale de grâu sau orz, sau leguminoase ca linte și măzăriche. Se modifică
radical tipul de alimentație, cu consecințe în general benefice pentru starea de sănătate.
Mijloacele de subzistență sunt multiplicate, ceea ce duce la un spor demografic și creșterea
duratei medii de viață. Mobilitatea grupurilor umane scade, începând procesul de
sedentarizare. Peșterile sunt abandonate și sunt clădite locuite durabile și confortabile. În
Neoliticul inferior, în spațiul românesc au fost identificate puține situri, unul dintre cele mai
reprezentative fiind cel de la Gura Baciului din Cluj, unde a fost atestată o incinerație
funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile vecine,
ceea ce atestă posibile contacte între autohtoni și migratori. La Iclod, în Cluj, a fost
descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu un șanț, valuri de
pământ și palisade, alături de o necropola de inhumație și un bogat inventar funerar. La Parta
au fost descoperite case cu formă rectangulară, realizate din bârne și lipitură din lut. Cele mai
mari se întindeau pe 80 de metri pătrați. În centrul așezării de la Parta a fost găsită și o piață
centrală, având un sanctuar, cu altar monumental și o statuie a Zeiței-Mame cu corespondent
masculin. Sub locuințe au fost descoperite morminte de copii sau cranii izolate, pictate cu
ocru roșu, ilustrând prezența ritualurilor funerare, pe model occidental sau sub influențe
orientale. Neoliticul s-a încheiat în conformitate cu schimbările climatice, geografice și
demografice, principalele ocupații fiind modificate, iar mobilitatea triburilor locale a sporit.
Așa cum am arătat, unelte cioplite ale oamenilor neolitici, dar și alte obiecte specifice
acestei epoci, au fost descoperite, pentru prima dată în România, pe valea Dârjovului, a
Oltului și a Tesluiului27. Ele constau din unelte primitive, bolovani de cremene ciopliți la unul
dintre capete, care se încadrează tipologic în cultura de prund. Primele descoperiri de pe
teritoriul comunei Teslui au fost făcute în anul 1962, pe dealul Cherleștilor, la punctual numit
La curte, într-o poziție fortificată natural, când datorită unor lucrări la fundația grajdurilor
G.A.C.-ului au fost scoase la iveală fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni (2500-
2000 î.Hr.).
Perioada de tranziție, de la epoca neoliticului la epoca bronzului, este reprezentată prin
așezarea unor triburi nomade pe teritoriul județului, așezările cărora au fost descoperite la
Slatina, Găneasa, Curtișoara etc. Până la sfârșitul epocii bronzului s-au mai așezat triburi
prototracice, ocupând așezări fortificate natural pe zonele de deal, cum sunt cele de la
27
Râu ce își are albia prin comuna Teslui.
19
Găneasa, sau pe terase foarte înalte, cum sunt cele de la Vitomirești și Vulturești, localități
situate în apropierea comunei noastre, lucru ce ar atesta și o posibilă locuire pe teritoriul
comunei Teslui a acestor triburi nomade.
b. Perioada secolelor IV-X

După retragerea aureliană, populația autohtonă este relativ numeroasă pe teritoriul
județului Olt, în perioada secolelor IV-X, conform descoperirilor arheologice de la Ipotești,
Slatina, Găneasa, Priseaca și Vulturești. Această populație autohtonă sedentară, după
asimilarea unor popoare migratoare, va da naștere poporului și limbii române, proces încheiat
în jurul secolului al X-lea.
În concluzie trebuie să menționăm faptul că pe teritoriul comunei Teslui, încă din cele
mai vechi timpuri, au existat așezări omenești care s-au identificat prin diferite săpături
arheologice.
II. 2. Mențiuni documentare ale așezărilor

a. Satul Cherleștii din Deal, satul Teslui și satul Cherleștii Moșteni
În următoarele pagini vom analiza istoricul acestor trei sate, deoarece acestea au fost
atestate documentar în aceiași perioadă, fiind și confundate între ele de-a lungul timpului.
Așadar, după originea sa, atât Tesluiul, cât și Cherleștii, sunt o așezare omenească
formată din coloniști ardeleni și olteni, fapt pentru care sunt atestate documentar mai târziu
(secolul al XVIII-lea) în comparație cu celelalte sate vecine, cum ar fi: Comănița și Deleni (a
doua jumătate a secolului al XVI-lea).
Prima atestare documentară a satului Teslui, a satului Cherlești28, dar și a micului cătun
Racovăț, denumit acum Cherleștii Moșteni, este
din 23 septembrie 1799, când se pomenește
mărturia unor preoți din Teslui într-o carte a
ispravnicilor de Olt. Conținutul respectivului
document, după efectuarea unor amănunțite
traduceri, este următorul: Cartea ispravnicilor de
Olt către Alexandru Moruzi Vodă, privitoare la
pricina de judecată dintre Constantin și Niculaie,
fiii răposatului medelnicer Scarlat Fiotu,
Dumitrache Slătineanu, moșnenii din priseaca și
pitarul Șerban Racoviceanu ”zestrași fiind în
hotar moșii Curtișoara” pentru încălcarea
moșiilor Șerbănești și Priseaca. Prisăcenii arată
zapisul din 7131 . . .apoi un alt zapis al Ancuții O copie tradusă după o parte din actul de
(Cantacuzino), din anul 1727 ”earăș de la mâna atestare documetară a celor trei sate
gineri-său Matei Călinescu” că-i vinde moșia
28
În 1799 satul Cherlești este întâlnit cu numele de Chirilești.
20
Chirilești, care iaste alături de Curtișoara i cu Racovăț”. Se aduc de părți martori:
Bănățoiul, logof. Pitarului Șerban ”aduse pă un popă Ion i popa Toma și alți locuitori ot
Tezlui, oameni tot ai dum(nea)lui: ungureni, zic că au venit în țară de ani 23 . . .29
Analizând acest document ne putem da seama că moșia satului Chirilești era de foarte
multă vreme în posesia familiei de boieri locali Rudeanu, fiindcă în 1727 Ancuța
Cantacuzino, descendentă a Rudenilor vinde moșia Chirilești. Din acest document mai aflăm
că satul Chirilești se învecina cu cătunul Racovăț, fiind vorba despre prima denumire a
actualului sat Cherleștii Moșteni.
Despre satul Teslui aflăm că este format dintr-o populație ardelenească, venită probabil
prin jurul anului 1776. Această ipoteză cu privire la originea locuitorilor Tesluiului este
confirmată și de un alt document din 1791, prin care se prezintă localitatea Ungureni, la
nord-est de Curtișoara unde ulterior se notează satul Teslui30. Așadar, prima denumire a
satului Teslui a fost aceea de Ungureni. Ulterior, la grupurile de ardeleni așezate în sat, s-au
adăugat și alte familii de țărani din zona Olteniei, de pe valea Tesluiului, care curge și prin
județul Dolj și se varsă tot în Olt, dar pe partea dreaptă a acestuia. Acești olteni au schimbat
numele satului din Ungureni în Teslui, de unde veneau ei, localitatea Teslui din județul Dolj,
atestată documentar în secolul al XVI-lea.
În același document din 1791 se menționează și vechimea satului Cherlești, care este
din 1725, fiind numit ca și în documentele următoare, Chirilești, făcându-se și precizarea că
iaște alături de Curtișoara i Racovățul31. Satul Cherlești era populat probabil tot de
transilvăneni, ca și Tesluiul, ciobani care treceau cu turmele de oi, dinspre munte spre bălțile
Dunării, pe binecunoscutul Drum al Oii, ce trece în apropiere de aceste sate, fapt pentru care
și în prezent, în Cherleștii din Deal, există o familie, probabil cea mai veche din acest sat, cu
numele de Turmacu32.
În concluzie, în decursul secolului al XVIII-lea (anii 1725 și 1726) iau ființă satele
Cherleștii din Deal, probabil și Cherleștii Moșteni, și Teslui, prin așezarea mai multor grupuri
de coloniști din părțile Ardealului, căror populația autohtonă le-a dat denumirea de ungureni,
aceștia migrând la sud de Munții Carpați din cauza poverilor fiscale impuse de autoritățile
maghiare, la care s-au adăugat, începând cu 1701 prin desființarea Mitropoliei Ortodoxe a
Transilvaniei33, și presiunile venite de la Viena și Vatican pentru a trece la credința catolică,
iar mai apoi la unirea cu Roma.
În anul 1835, conform unei hărți rusești, Tesluiul avea 62 de gospodării, la fel ca și
Cherleștii34, mai mult decât celelalte sate vecine35.
Un alt document cu privire la aceste trei sate datează din 1902, fiind întărită din nou
ipoteza cu privire la faptul că strămoșii acestor sate au fost ardeleni și olteni: Comună rurală
împărțită în 4 cătune - Tesluiul, Cherleștii din Deal, Cherleștii din Vale și Curtișoara, cu o
29
Ion Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934, pp. 136-137
30
L. Roman, Așezarea statornică a românilor transilvăneni în Țara Românească 1739-1831, în Studii, An 1971,
p. 925
31
Ibidem
32
Prof. Dr. Florea Stănculescu, Scurt istoric al satului și comunei Teslui, în Memoria Oltului și Romanaților, Nr.
12, An VI (2017), p. 81
33
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Vol. II, Ed. Trinitas, Iași, 2006, p. 213
34
Acesta fiind ortografiat în hartă cu denumirea de Chirilești-Racovița, lucru care întărește încă o dată ipoteza
confundării celor două sate aflate unul lângă celălalt, Cherleștii din Deal și Cherleștii Moșteni.
35
C. C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, Ed. Științifică, București, 1957,p. 257
21
populație de 1434 locuitori. O parte din locuitori sunt veniți din Transilvania și o parte de
peste Olt. 220 de locuitori fiind împroprietăriți prin Legea rurală a lui Cuza36.
În concluzie, aceste trei sate vecine, cunoscute în prezent sub numele de Teslui,
Cherleștii din Deal și Cherleștii Moșteni s-au format prin migrarea, iar mai apoi așezarea la
vatră a unor coloniști transilvăneni și olteni, toponimia acestora fiind dată de respectivii
întemeietori.
b. Satul Comănița
Legat de toponimia acestui sat, se pare că denumirea de Comănița, Coman sau
Comănești provine din limbajul pecenego-cuman și vine de la cumani, popor migrator ce a
traversat țara noastră prin secolul al XI-lea. Astfel, la momentul venirii acestui popor
migrator în această regiune, populația autohtonă, care se ocupa cu creșterea animalelor și
agricultura, s-a retras din fața năvălitorilor, ascunzându-se în păduri, iar după plecarea
poporului migrator, băștinașii s-au reîntors, dând o nouă denumire așezării lor, anume
Comănești, iar mai apoi Comănița37.
Prima atestare documentară a satului Comănița datează de pe vremea lui Alexandru
Voievod, din 3 august 1571, când domnitorul stabilește hotarul localității, dar și hotărnicia
unor moșii, precum mărturisește respectivul document: Din mila lui Dumnezeu, Io Alexandru
Voevod domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul lui Mihnea Voevod, dă domnia mea această
poruncă lui Stoian Bobolea, lui Cârstea și lui Radu Coțofan și lui Dumitru și lui Badiu și lui
Stanciu și lui Bogdan cu fratele său Radu și lui Popa Cârstea și fratelui său Manea și lui
Dobra și lui Ursu cu frașii săi și lui . . . Șerban și lui Stoica Ghiță și lui Oprea Grecu cu fii
lor câți le va da Dumnezeu, ca să fie ocină din ocina de la Comănești. Și hotarul să se știe:
de la stejarul 4 frați pe drumul până la matca comorii și pe vâlceaua Corbului, până la
hotarul Căzăneștilor, pe hotar la piscul cu gorgani, până la matca comorii la stejarul bătrân
peste comoară, până la coada vâlcelei Comănicioaii, pe drumul Popesei în jos până la
poiana părăsită și până la hotarul Delenilor pe hotar, până la hotarul patru frați pentru că
au cumpărat și acești mai usu ziși oameni . . iarși au avut de la frații săi și de la Cârnea și
de la Manea cu frații săi și de la Stanciul cu frații săipentru 6500 de asprii. Și au vândut de
la a lor voie bună și să se știe care pentru cât a cumpărat, pentru că a cumpărat Stoica
Bobolea pentru 1084 asprii și Neagu 834 asprii și Radu Coțofan pentru 250 asprii și Stanciul
pentru 442 asprii și Popa Cârstea și fratele său Manea și Dobrul pentru 542 asprii și Ursu
cu frații săi pentru 542 asprii și Bogdan pentru 825 asprii și Pițuc Radu pentru 270 asprii și
Dumitru pentru 542 asprii și Badiul pentru 542 asprii. Și după aceea a cumpărat-o Andruț
toată partea fratelui său Manea pentru 380 aspri gata. Și iarși a cumpărat și Stoica partea
lui Lupu din Băiești din ocina Ciumăgeasca pentru 300 de aspri. Și iarși a cumpărat Dumitru
fiul lui Istrate . . . fiul Dumbrăscăi pentru 300 de aspri de argint și iarăși să-i fie Badiului în
ogor la pomâi, lui Vlaicu în sat la Vulpești, pentru că a cumpărat de la Cirif pentru 300 de
aspri. Și a cumpărat Tudose fiul lui Marin partea lui Radu Coțofan și a lui Lupu și a lui
Duma și a lui Stoica și a lui Frățilă și a lui Dulfu pentru 500 de aspri și de la Detea pentru
7000 de aspri gata. Și iarși a cumpărat fiul lui Tudor de la Grecu și de la Patriman și de la
fiul lui Stănoaia ocină pentru 500 de aspri. Și iarăși a cumpărat Stoica un ogor în Comănița
de la Tudor pentru 60 de aspri. Și iarăși a cumpărat . . . tot din Comănița de la Pătru pentru
36
G. I. Lahovari, C. I. Brătianu și G. G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al României,Vol. III, București,
1902, p. 99
37
Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităților și a monumentelor feudale din România, Ed. Mitropolia Olteniei,
Craiova, 1976, p. 307
22
115 aspri și iarăși a cumpărat Cârstea două ogoare în Comănița de la Pătru pentru 115
aspri și iarăși a cumpărat Cârstea 3 ogoare în Comănița de la Ivanca pentru 195 aspri gata.
Și au venit acești ziși oameni de a lor bună voie și cu știrea tuturor megieșilor, dinaintea
domniei mele. De aceea am dat domnia mea lui Stoica Bobolea, lui Radu Coțofan și lui
Dumitru și lui Sadiu și lui Stanciu și lui Stoic Chițu și lui Oprea Grecu, ca să le fie ocină și
ohabă lor și fiilor lor și nepoților lor și strănepoților lor și de nimeni neclintiți după porunca
domniei mele.
Iată și martori pentru domnia mea:
Jupân Dragomir - mare vornic
Dumitru - vistiernic
Badea - stolnic
Mitru - comis
Goanță - paharnic
Jupân Stoica - mare postelnic
Ispravnic Ivan - mare logofăt38
Pentru a doua oară, satul Comănița este întâlnit într-un act dat de Mihai Viteazul, prin
care marele domnitor dăruiește pământ unui număr de 16 ostași tunari din armata sa, ca semn
de apreciere pentru victoria de la Șelimbăr39. Conținutul hrisovului este următorul: Mihai
Viteazul domn al Țării Românești, dă pământ și lasă liberi 16 ostași tunari, mai în vârstă și
cei mai viteji din armata sa și le fixează pământ în stânga Oltului la punctul numit Comănița
. . .40
La 3 mai 1657, într-o carte de judecată a domnitorului Constantin Șerban, se
menționează stăpânirea moșiei Comănița de către un anume Neniu și fii săi. Conținutul
hrisovului domnesc este următorul: Cu mila lui Dumnezeu, Io Constantin Șerban Voievod,
domnul Țării Românești, dă domnia mea această poruncă a domniei mele, bătrânului Neniu
și lui Toma din Comănița, cu feciorii săi: Badea, fiul Tomei, Necula și Gheorghe cu nepoții
lor: Stan și Valcan feciorii lui . . . ca să le fie de ocină lor la Comănița, însă din partea de
jos, din cele 6 funii de câmp, din pădure și din apă și din vatra satului și de peste tot hotarul
pentru că a fost a lor bătrână și dreaptă moștenire și nevânzătoare și nedăruitoare. Însă se
știe că țin ei în bună pace cu viile cu tot venitul încă din zilele lui Negru Vodă și au avut și
cărți, hrisoave vechi din moși strămoși peste această ocină, dar le-a ars egumenul Grigorie
de la mânăstirea lui Drăgușin, paharnicul din Comnița casa și pivnița de la vie și au zis cum
că au dăruit bătrânul Neniu, moșie din moșia lui din Comănița la mănăstire și a ars toate
cărțile și hrisoavele în casă în puterea lor. Iar după aceea, când au fost acum în zilele mele,
după moartea răposatului Matei Vodă Basarab și bătrânul Neniu cu feciorii lui Necula și
Gheorghe au venit înaintea domniei mele în marele divan și s-au plâns de această nedreptate
mare, cum că le-au ars cărțile de moșie și cum că n-a fost închinată la mânăstirea lui
38
Ana Mihăilescu, op. cit., p. 7
39
***Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească, Vol. XI, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, 1975, pp. 107-110
40
Acest act s-a păstrat în original, fiind scris pe piele de căprioară, de către Ion T. Ciocea din satul Comănița.
Ulterior a fost tradus de către profesorul Ion Ionașcu.
23
Drăgușin Deleanu nici o palmă de loc precum a mărturisit înaintea domniei mele în divan
mulți boieri din preajma locului Chirca Postelnicul, Goia Postelnicul din Căzănești, Mihăilă
din Urluieni, Popa Dumitru din Albești, bătrânul Lațcu din Căzănești și alți bătrâni. Drept
aceea am căutat și am judecat după dreptate și lege lui Dumnezeu, împreună cu toți cinstiții
dregători ai domniei mele și am adeverit domnia mea cu tot divanul cum că este a lui
bătrână și dreaptă moștenire . . . în veci precum a fost mai înainte vreme de către nimeni
neclintită, după porunca domniei mele.
Iată și martorii ce am pus domnia mea:
Preda vel dvornic
Jupân Preda vel logofăt
Jupân Bunea vel vistier
Jupân Hrizea
Jupân Pană stolnic . . .41
Din acest document ne dăm seama că moșnenii din Comănița se plâng lui Vodă
Constantin Șerban împotriva egumenului Grigorie de la mânăstirea construită de marele
paharnic Drăgușin Deleanu, care pretinde că bătrânul moșnean Neniu și-a fi închinat partea sa
de moșie acestei mânăstiri, însă domnitorul infirmă spusele conducătorului bisericesc și
întărește pe bătrânul Neniu și pe fii lui cu drepturi depline asupra moșiei pe care o stăpânea la
Comănița.
Satul Comănița apare consemnat în cartea domnească emisă de Constantin Vodă
Basarab din 1 septembrie 1700, din care aflăm că Stan și Ivan, nepoții Neniului hotărăsc să
stăpânească împreună cu alți descendenți ai marelui moșnean o parte din moșia de două funii
și jumătate din partea de jos a satului42. Între numele citate, figurează și cel al lui Badea
Băloiu, probabil strămoșul familiei Bălașilor, cei care au stăpânit funia dinspre moșia
Delenilor.
În secolul al XVIII-lea se accentuează tendința moșnenilor de aș alege hotarele moșiei
lor. Din această perioadă se mai păstrează patru hrisoave, unul din 22 iunie 1703, unul din 6
aprilie 1607, unul din 25 octombrie 1751, iar altul din 27 octombrie același an.
Din actele din 22 iunie 1703, respectiv 6 aprilie 1704, reiese că în hotarul Comănița,
prin diverse vânzări și cumpărări, o parte din această moșie intră în posesia lui Vlad logofătul
din Cofănești, care cumpără o mică parte de pământ de la Dumitru Chițu, observând că
această înstrăinare de pământ se produce doar în anumite puncte ale satului, cum ar fi: matca
Comorii și valea Corbului, ambele în latura de nord-est a moșiei moșnenești.
Hrisovul din 25 octombrie 1751 întocmit de mai mulți boieri cuprinde o statornicie a
hotarului moșiei Comănița, pentru aplanarea certurilor dintre moșneni și megieși. Conținutul
izvorului documentar este următorul: Ocolnicia moșiei Comănița ot sud Olt pe unde s-au
adevărat hotarul prin semne; începând din capul moșiei de peste Olt dinspre apus; dă-n
partea Bucovățului din cornu moșii; dă-n jos de Oltu prin răsărit pân Osica cea mare . . .
trece Oltul prin gura văii Recea păn cei doi plopi mari îngemănați apucă la deal păn Gorgan
41
Ion Ionașcu, Biserici, chipuri . . ., p. 109
42
Ibidem, p. 107
24
. . . în curmătură . . . puținei, pogoară în Beria . . . înainte până la heleșteu, apucă pe matca
Berii la răsărit prin prispele ce le-am pus pân mijdină la Obreja la deal alături cu locul pe
margine păn dă-n jos, cade la cotul pădurii pă dă-n jos în piatra ce s-a pus la colnicu
adâncu, unde se hotărăște la cornu moșiei cu Ciomăgeștii dumnealui Scarlat biv. Vel. . . . și
cu moșia mânăstirii Horezu . . . deal pe piscul Corbului înainte până în poiana sălciilor în
piatra unde se lovește cu hotarul Căzăneștilor a dumnealui St. Medelniceanu la vale, spre
apus, pân pădure prin copaci semănați alături de Căzănești, înainte până dă în lacul Topilii
pă dăn sus lac înainte păn copacii semănați dăn copaci în copaci păn la piatra Brătuteștilor
în coada Cârlii, apucă drumul spre nămiază prin stejarul cel semănat înainte în piatra
mânăstirii Delenilor, dăn piatră iar în . . . hotarul Bicovicenilor în piatră și li se închide tot
ocolul, hotarul moșiei.
Oct. 25 leat 7259 (1751)
Scarlatn biv. Vel.
Matei Morunglavu
Stroe Logofătul
Ion Logofătu ot Slatina43
În această carte de hotărnicie a moșiei Comănița nu se dă suprafața moșiei, ci doar se
stabilesc hotarele acesteia, emnționându-se și existența unui cătuna, Geambași, redat și într-o
hartă din 179144, care ulterior a fost asimilat de satul Comănița.
Documentul din 27 octombrie 1751 marchează hotărnicia moșiei Comănița de către 12
boieri hotarnici încredințați cu această sarcină de voievodul Grigorie Chica45.
Hotărniciile din secolul al XIX-lea vorbesc, pentru prima oară, de prezența unor
delimitări clare între părțile moșiei Comănița. Hotarnicul din 1847 prezintă moșia Comănița
ca fiind una cotită, pentru măsurarea și delimitarea ei fiind nevoie să se facă măsurători pe
nouă trăsuri și nu pe trei cunoscute, la răsărit, la mijloc și peste Olt46.
Un document din 1857 prezintă imaginei vetrei satului, așa cum arăta ea până acum 60-
70 de ani: casele prezentau aceiași aglomerare47.
În 1835, satul Comănița avea un număr de aproximativ 117 familii, respectiv 585
locuitori, fiind una dintre cele mai mari așezări rurale din zona Slatinei48.
Unele izvoare documentare din 29 noiembrie 1842, respectiv 22 noiembrie 1855
înfățișează obștea de la Comănița în plină fierbere pentru scoaterea părților din indiviziune,
pe spițe ale neamului. Ca vatră de moșneni, satul Comănița și locuitorii săi nu figurează în
împroprietărirea de la 1846 și nici în cele ulterioare, până în anul 1920.
43
Actul originar se află în colecția personală a lui M. Mihăilescu din Comănița
44
45
46
Document aflat în posesia lui M. Mihăilescu din satul Comănița
47
Ibidem
48
25
c. Satul Deleni
Toponimul Deleni se pare că provine de la familia boierilor Deleanu, familie înrudită
cu marea familie a Craioveștilor, care a stăpânit diferite domenii în zona județului Olt încă
din secolul al XVII-lea49.
Această familie este foarte veche, precum o menționează generalul Gigurtu50, încă
dinainte de zidirea cetății Giurgiu, având sub stăpânire toată moșia Giurgiului.
În județul Olt o găsim cu puțin timp înaintea domniei lui Matei Basarab, adică la anul
1633, avându-și moșia la Deleni-Olt. Tot aici, cel mai însemnat boier al familiei, Drăgușin
Deleanu, va construi o mânăstire impunătoare pe malul Oltului51, cunoscută în tradiția locala
drept ”Mânăstirea Bolovanu”.
Din aceste documente ne putem da seama că satul Deleni a fost mult timp în
proprietatea altor dregători și boieri și nu a familiei Deleanu, concluzionând faptul că
toponimul Deleni ar putea veni și de la un loc deluros, de deal, cu oameni care locuiesc în
zona de deal, lucru ce ar crea o nouă ipoteză cu privire la originea toponimului Deleni.
De la intrarea în posesia familiei Deleanu și până în anul 1864, când locuitorii săi devin
proprietari de pământ, cunoaștem foarte puține date cu privire la satul Deleni. Acesta apare în
toate hotărniciile moșiei Comănița, ca semn în hotarul de răsărit în anul 1751, ca și în
revendicările de moșii pe care încercau să le cotropească viețuitorii mânăstirii construite de
Drăgușin Deleanu. La 20 iunie 1654 și la 25 martie 1783, locuitorii satelor Căzănești și
Mogoșești se plâng în fața domnitorului cum că boierii Deleni au cotropit pământul lor sau au
asuprit moșnenii52.
Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, în anul 1791, satul Deleni avea o vatră în formare,
departe de conacul boieresc, pe malul drept și spre obârșia râului Plopu53. În 1835 este
întâlnit sub toponimul de Deleni - Recea, însumând 64 de familii cu 320 de locuitori, iar în
1857 este prezentat cu o vatră mai evoluată, casele fiind construite pe ambele maluri ale
râului Plopu, ceea ce ne indică faptul că în componența satului Deleni a intrat și populația
ardelenească din cătunul numit Ungureni54. Interesant este faptul că acești oameni veniți din
zona transcarpatică s-au stabilit din diverse motive, cum ar fi fuga din fața năvălitorilor
maghiari, în aceste locuri de transhumanță, deoarece în apropierea satului Deleni se găseau
două drumuri de transhumanță: cel din lungul Oltului și celebrul Drum al Oii, poziționat în
partea de răsărit a moșiei Oporelu.
Deoarece satul Deleni s-a aflat în posesia boierilor Deleanu, s-au adunat, astfel, în vatra
sa o populație cu origini diferite. Pentru muncile prestate la boieri, încă din secolul al XVII-
lea, s-au adus robi țigani, fapt pentru care, în anul 1900, satul Deleni împreună cu satul
Cherlești însumau 22 de familii de țigani55. Cât îi privește pe ardeleni, prezența lor poate fi
mult mai veche pe teritoriul satului Deleni, dar grupul care a format cătunul Ungureni, după
anul 1791, pare a se așeza aici după această dată.
49
George Poboran, Istoria orașului Slatina, Ediția a II-a, Tipografia de Lux Costică Constantinescu & Fiu, Slatina,
1908, p. 444
50
Ibidem, p.445
51
Ibidem
52
Ibidem, pp. 109-110
53
54
Ibidem
55
G. I. Lahovari, op. cit., p. 99
26
Reforma agrară găsește satul Deleni legat de moșiile fraților Mihai, Nicolae și Vasile
Deleanu, care împreună cu fratele lor Costache Deleanu, stăpâneau moșiile satelor: Cherlești,
Deleni, Schitu-Deleni și Cucuieți, despărțite în două de statornica și străvechea moșie a
moșnenilor din Comănița. Din moșia boierilor, delenii primesc, prin expropriere și
împroprietărire, 506 pogoane și 7 prăjini, despăgubind pe foștii proprietari cu suma de 6112
lei. Se prezintă o stare de sărăcie în rândul locuitorilor din Deleni, doar 3 clăcași posedau câte
4 boi, primind 33 de pogoane, 33 de clăcași aveau 2 boi și primeau 88 de pogoane și 7 prăjini,
iar 56 muncitori cu brațele, adică 58, 3% din totalul clăcașilor primesc 185 pogoane56.
d. Satul Schitu-Deleni
Se pare că toponimul de Schitu-Deleni vine de la mânăstirea, iar mai apoi schitul
construit de marele paharnic Drăgușin Deleanu și de urmașii săi în zona actuală a satului.
Astfel, după ce Drăgușin Deleanu a ajuns în marea treaptă de paharnic a hotărât să
construiască o mănăstire în pădurea Comăniței, dar din diverse motive, acest așezământ
monahal a fost distrus de apele învolburate ale Oltului, iar un alt descendent al familiei
Deleanu, Grigorie postelnicul, a ridicat actuala biserică din satul Schitu-Deleni, mai întâi
biserică a schitului, iar mai apoi, în urma secularizării averilor mănăstirești, biserică de
enorie.
Cu toate acestea, evoluția, organizarea și viața satului Schitu-Deleni au gravitat în jurul
acestei mânăstiri, abia după secularizarea averilor mănăstirești se pare că acest sat a cunoscut
o oarecare evoluție. În 1864, clăcașii din satul Schitu-Deleni au fost împroprietăriți din moșia
Mitropoliei Țării Românești 194 ha și 3. 328mp, pentru care au plătit suma de 4. 060 lei. La
acestea s-a adăugat și pământul fostului schit, după legea din 1908 în suprafață de 41 ha din
moșia Ministerului de Domenii. În total, după aceste reforme agrare, satul Schitu-Deleni
dispunea de o suprafață cu 242 de ha și 8. 328 mp57.
II. 3. Comuna Teslui în perioada secolelor XIX-XX

a. Revoluția de la 1848
Analizând programul și doleanțele revoluției pașoptiste, trebuie să menționă că locuitorii
comunei Teslui, ca și toți locuitorii Olteniei, au întâmpinat cu bucurie aceste manifeste, dar și pe
liderii lor. Așadar, în perioada premergătoare revoluției pașoptiste au loc câteva revolte ale
țăranilor, între 1822-1825, la Dranovăț, Brâncoveni și Ianca din Romanați, iar în 1847, cu un an
înainte de izbucnirea propriu-zisă a revoluției, se răzvrătesc clăcașii din Teslui58, fiind printre
primii locuitori ai Olteniei care doresc o schimbare în ceea ce privește libertatea socială și
națională a poporului român.
56
Ana Mihăilescu, op. cit., pp. 27-30
57
Ibidem, p. 28
58
27
b. Legea agrară a lui Al. I. Cuza
Referitor la legea agrară din anul 1864, în satele Deleni și Schitu-Deleni au avut loc
mai multe împroprietăriri astfel:
Satul Deleni
Împroprietăriți cu doi boi
Persoana Pogoane Prăjini Stânjeni Preț Moșia
împroprietărită
Zamfir Petre 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Vasile Calomfir 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Niță Begu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ifrim Calomfir 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Amzu Enache 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Calomfir 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Constantin Nițu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Badea Iacob 7 19 498 100 lei C. Deleanu
I. P. Mangu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Isac Ioana 7 19 498 100 lei C. Deleanu
N. Pisicaru 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Alecu Baradu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Stanca 7 19 498 100 lei C. Deleanu
N. I. Clănțău 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Achim Tinca 7 19 498 100 lei C. Deleanu
G. G. Tinca 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Marcu Vizitiu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Tudor Badea 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Niculae 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Bercea 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Onofrei 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Popescu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ignat Niculescu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Simion 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Niculescu
Toma Vasile 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Petru Bercea 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Militaru 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Andrei Militaru 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Andrei Niculae 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Ciobanu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Mihăilă 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Dumitru Rada 7 19 498 100 lei C. Deleanu
I. C. 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Constantinescu
Marin Rada 7 19 498 100 lei C. Deleanu
C. Badea 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Pârvu 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Meleașe 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Ion Capuse 7 19 498 100 lei C. Deleanu
Împroprietăriți cu brațele
28
împroprietărită
Ion Joița 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Barbu Mandii 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
B. C. Muhaci 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
St. Țiganca 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Dumitru Stanca 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Florica Văduva 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Radu Enii 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Achim Ion 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Matei Burdu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Șarpe 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Neacșu Mieiță 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Simion Ion 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Toma Joiții 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Sofia Văduva 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Iordache 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Cerchez
Radu Borcan 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Dumitru S. Din 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Drăghici Toma 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Matei Țiganu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Nicolae Cozei 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Șerban Badea 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Toma Libertatu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
V. Gavriluță 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
David Savu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Barbu Ghiță 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Toma Vasilică 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Simion Niculae 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Nicolae Tudor 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
I. N. Cepăreanu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Dinu Nicolae 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Florea 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Savu Neacșu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Niță Catrina 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Petre Vătafu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Pletoi 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Simion Căpușe 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Dan Vătafu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Vasile Togă 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
V. V. Marin 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Din Heraru 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
N. Cepăreanu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Preda Vărzaru 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
C. Almașu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Avram Ciobanu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
T. Ungureanu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
29
Stoica Z. Stan 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Niculeasa 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Fudulu 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
T. Ifrim 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Dicu Dincă 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Marin Murge 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Ion Calofir 4 15 498 71 lei Nae Deleanu
Împroprietăriți cu patru boi

împroprietărită
C. Crăsnea 11 - 498 133 lei Vasile
Deleanu
M. Tănase 11 - 498 133 lei Vasile
Deleanu
Ion Mitran 11 - 498 133 lei Vasile
Deleanu59
Satul Schitu-Deleni
Împroprietăriți cu doi boi
împroprietărită
Dan Lica 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Constantin 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Gherghina Românești
Ceman Onuța 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Avram Voicu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Grigorie Bocșan 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
St. Coarnă 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Dinu Dogaru 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
M. Anghel 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Fiică Anghel 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Radu Căruțașu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Sandu Urîtu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Ion Goanță 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Costache Ciobanu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
59
30
Românești
Stan Oprea 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Ion Oprea 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Nicolae Ron 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Nicolae Marin 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Gh. Popa 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Mieta Popa 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Safir Flueraru 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
P. Ghermez 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Trifan Ciulacu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Gh. Negurici 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
M. Buleandră 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
St. Guiu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
N. Ungureanu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Vasile Guiu 7 19 498 100 lei Mitropolia Țării
Românești
Împroprietăriți cu brațele
împroprietărită
Paraschiv 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Dumitru Românești
Stan Ghica 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Dumitru 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Moloșină Românești
Nicolae 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Munteanu Românești
Din Profira 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
I. Martalogu 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Ion Breazu 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
M. Buleandră 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
31
U. Ungureanu 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Gh. Ungureanu 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Ilinca Văduva 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Ilie Cucu 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
V.V. Gherghina 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Costache Tudor 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Gh. Pantelimon 4 15 498 71 lei Mitropolia Țării
Românești
Împroprietăriți cu patru boi

împroprietărită
Dumitru Goanță 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești
Iancu Ciobanu 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești
Grigorie Goanță 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești
N. Anghelescu 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești
Dumitru Voicu 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești
Grigorie Rada 11 - 498 133 lei Mitropolia Țării
Românești60
c. Războiul de independență (1877-1878)

Trebuie să menționăm că la câștigarea acestui război pentru independența țării noastre
au luat parte și locuitorii comunei Teslui, în primul rând marele erou național, căpitanul
Marin Cocoș, originar din satul Cherleștii din Deal, care a luptat în prima linie în vederea
cuceririi redutei Grivița I, dar și ceilalți locuitori ai comunei, despre care nu mai cunoaștem
niciun detaliu, putând menționa doar o listă cu eroii:
1) Pătru Nicolae;
2) Radu Constantin;
3) Voicu Marin;
4) Calapod Florea;
5) Firu Florea;
6) Ilie Stancu;
7) Păun Neacșu;
60
Ibidem, pp. 33-35
32
8) Buzatu Marin.
d. Răscoala țărănească din anul 1907

Răscoala din anul 1907 a devenit în identitatea poporului nostru un moment prin care s-
a făcut cunoscută jertfa eroică a țăranilor, a acestor oameni a căror viață și al căror nume au
cea mai legitimă și mai strânsă legătură cu țărâna săturată de sudoarea, de lacrimile și de
sângele lor. După înăbușirea revoltei țărănești, N. D. Cocea, dezvăluind proporțiile
masacrului, a întocmit un tablou care a constituit pentru întreg spațiul românesc un act de
acuzare la adresa cârmuitorilor țării: Dacă s-ar fin înșirat cadavrele țărănești de-a lungul și
de-a latul Căii Victoriei, pe de o parte a Cheiului Dâmboviței și până dincolo de Piața Mare,
Maiestatea Ta ar fi putut să meargă de la palat până la Dealul Mitropoliei, ca să cetească
mesajul de deschidere a Camerei, pășind pe un covor moale de carne țărănească 61. Părintele
Ioan Pretorian din satul Teslui s-a implicat activ în lupta dusă de țărănime împotriva
boierilor. Acesta a mobilizat populația din satul respectiv să devasteze conacul familiei de
moșieri Bădulescu, fiind ulterior arestat de către organele de securitate ale comunei62.
e. Primul Război Mondial

Referitor la vitejia ostașilor români, trebuie evidențiat faptul că locuitorii comunei
Teslui au luptat activ pe câmpurile de bătaie pentru reîntregirea patriei, menționând astfel și
numele eroilor din această comună:
Numele și prenumele Gradul Contingentul Regimentul Locul unde a

luptat
Costea Petrică locotenent - - -
Alesu N. Ion sergent - - -
Preda Mihalache sergent - - -
Gheorghe S. Ion caporal - - -
Dragonu A. Gheorghe caporal - - -
Vasile N. Cojocaru soldat - - -
Tudor V. Marin soldat - - -
Făsui Nicolae soldat - - -
Piciu Constantin soldat - - -
Nicolescu Constantin soldat - - -
Pavel Marin soldat - - -
Grainea Constantin soldat - - -
Bădescu Marin soldat - - -
Ion Nicolae soldat - - -
Stancu Ion soldat - - -
Neaţă Florea soldat - - -
Popa Ion soldat - - -
Grainea Florea soldat - - -
Bega Marin soldat - - -
Firu Constantin soldat - - -
61
Pr. Sergiu Grigore Popescu, Participarea clerului din Oltenia la luptele sociale și naționale ale poporului
român (secolele XIX și XX), Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2010, p. 105
62
Ibidem
33
Ungureanu Nicolae soldat - - -
Gheorghe Alexandru soldat - - -
Manea Ion soldat - - -
Militaru Constantin soldat - - -
Manea Marin soldat - - -
Alexandru Gheorghe soldat - - -
Pătraşcu Stancu soldat - - -
Barbu Savu soldat - - -
Mănoiu Ion soldat - - -
Lupu Ion soldat - - -
Lupu Marin soldat - - -
Teser Ion soldat - - -
Teser Marin soldat - - -
Constantin Ion soldat - - -
Nicolae Marin soldat - - -
Ivan Dumitru soldat - - -
Andronie Marin soldat - - -
Amza Marin soldat - - -
Anton Vasile soldat - - -
Murgea Toma soldat - - -
Vedere Marin soldat - - -
Vedere Gheorghe soldat - - -
Filip Constantin soldat - - -
Filip Ion soldat - - -
Filip Marin soldat - - -
Chiriţă Ion soldat - - -
Popescu Ştefan soldat - - -
Dicu Ion soldat - - -
Dicu I. Toma soldat - - -
Rachieru Florea soldat - - -
Stan C. Dumitru soldat - - -
Stan C. Gheorghe soldat - - -
Tâlvan M. Ion soldat - - -
Stănică M. Stan soldat - - -
Uţică Constantin soldat - - -
Popescu Nicolae soldat - - -
Dragonu C. Marin soldat - - -
Toma M. Gheorghe soldat - - -
Fieraru Stan soldat - - -
Creţu Constantin soldat - - -
Câţu Dumitru soldat - - -
Săraru Marin soldat - - -
Săraru Stan soldat - - -
Amza Stan soldat - - -
Lupu Gh. Ion soldat - - -
Ivan I. Constantin soldat - - -
Andrei Ion soldat - - -
Piciu Marin soldat - - -
34
Grainea F. Ion soldat - - -
Pătraşcu Constantin soldat - - -
Danciu Ion soldat - - -
Pârvu Dumitru soldat - - -
Costea Marin soldat - - -
Ivan Radu soldat - - -
Amza Constantin soldat - - -
Amza Marin soldat - - -
Văduva Ilie soldat - - -
Văduva Ion soldat - - -
Andrei Ilie soldat - - -
Stan Dumitru soldat - - -
Ifrim Florea soldat - - -
Murgea Ion soldat - - -
Megreanu Constantin soldat - - -
Preda Gheorghe soldat - - -
Barbu Alexandru soldat - - -
Sandală Radu soldat - - -
Dadu M. Dumitru soldat - - -
Moise Ion soldat - - -
Păun Gheorghe soldat - - -
Mazilu Vasile soldat - - -
Mihai D. Toma soldat - - -
Popescu I. Marin soldat - - -
Bărăscu Pavel soldat - - -
Răducu N. Gheorghe soldat - - -
Savu Dumitru soldat - - -
Anica St. Radu soldat - - -
Manea Toma soldat - - -
Dragonu M. Dumitru soldat - - -
Rachieru S. Florea soldat - - -
Mihai D. Ion soldat - - -
Rachieru I. Gheorghe soldat - - -
Ninu Ion soldat - - -
Pavel Ilie soldat - - -
Guiu Ion soldat - - -
Guiu Năstase soldat - - -
Lică Toma soldat - - -
Marin Dumitru soldat - - -
Molosină Dumitru soldat - - -
Negurici Gheorghe soldat - - -
Negurici Grigore soldat - - -
Negurici Constantin soldat - - -
Porea Vasile soldat - - -
Paraschiv Grigore soldat - - -
Popescu Constantin soldat - - -
Stoian Stancu soldat - - -
Toloş Ion soldat - - -
35
Vătăşelu Ilie soldat - - -
Florea Ilie soldat - - -
Negurici G. Grigore soldat - - -
Simion Marin soldat - - -
Voican Ion soldat - - -
Aniţoiu Alexandru caporal - - -
Joiţa Dumitru caporal 1912 26 Inf. Tecuci
Badea Constantin soldat - - -
Căpuşe Ion soldat - - -
Căpuşe Ilie soldat - - -
Florea Radu soldat - - -
Grigore Ilie soldat - - -
Iordache Ion soldat - - -
Joiţa Florea soldat - - -
Nicolescu Gheorghe soldat - - -
Joiţa Marin soldat - - -
Nicolescu Ilie soldat - - -
Pârvu Constantin soldat - - -
Pepene Marin soldat - - -
Stanca C. Constantin soldat - - -
Moloşină Vasile soldat - - -
Mutu Florea soldat - - -
Belu Ilie soldat - - -
Buleandră Gheorghe soldat - - -
Constantinescu Marin soldat - - -
Dinu Ştefan soldat - - -
Flueraru Marin soldat - - -
Georgel I. Florea soldat - - -
Matei Radu soldat - - -
Munteanu Florea soldat - - -
Munteanu Ion soldat - - -
Nicolae Vasile soldat - - -
Niţu Savu soldat - - -
Oprea Toma soldat - - -
Trifan Ion soldat - - -
Tănase Constantin soldat - - -
Luţu C. Tudor sergent - - -
Mocofan Petre sergent - - -
Popescu Vasile caporal - - -
Ivan D. Vasile caporal - - -
Spelbuş Florea soldat - - -
Lăzarescu Gheorghe soldat - - -
Olteanu Florea soldat - - -
Băcănaru I. Florea soldat - - -
Beldiman Pârvu soldat - - -
Ciocea V. T. Gheorghe soldat - - -
Ciocea T. Marin soldat - - -
Ciocea Ion soldat - - -
36
Chelu Dumitru soldat - - -
Chelu Gheorghe soldat - - -
Dobrin Ion soldat - - -
Dobrin Dumitru soldat - - -
Dondea M. Gheorghe soldat - - -
Gana Ion soldat - - -
Ioan Ion soldat - - -
Ilinca F. Gheorghe soldat - - -
Ivan Ion soldat - - -
Ivan Gheorghe soldat - - -
Amzu Gheorghe soldat - - -
Manea Petre caporal - - -
Dumitru Ion soldat - - -
Florea Ion soldat - - -
Marinescu Petre soldat - - -
Militaru Constantin soldat - - -
Constantinescu Mihalache soldat - - -
Neacşu Ion soldat - - -
Nichita Toma soldat - - -
Popescu Constantin soldat - - -
Popescu Dumitru soldat - - -
Pâcă Andrei soldat - - -
Prună Marin soldat - - -
Pâcă Ilie soldat - - -
Sâia Dumitru soldat - - -
Sâia Marin soldat - - -
Sâia Constantin soldat - - -
Predulea Ilie soldat - - -
Pâcă Marin soldat - - -
Sima Ion soldat - - -
Dondea M. Stancu soldat - - -
Vasile I. ST. Oprea soldat - - -
Simiana Marin soldat - - -
Stoian Gheorghe soldat - - -
Momete Florea soldat - - -
Buga Dumitru soldat - - -
Anuţa Stancu soldat - - -
Bratu Marin soldat - - -
Cucu Ion soldat - - -
Cucu Dumitru soldat - - -
Dogaru Ion soldat - - -
Goanţă Dumitru soldat - - -
Gheondiu Toma soldat
- - -
Stan Lămboiu Radu locotenent - 3 Inf. -
major
Stan I. Dumitru căpitan - - -
37
Gheorghe Preoteasa locotenent - - -
Efrimescu
Costea Petrică locotenent - - -
Alesu N. Ion sergent - - -
Preda Mihalache sergent - - -
Gheorghe S. Ion caporal - - -
Invalizi de război: Pârvulescu Ion, Pârvulescu Constantin, Luțu Teodor etc.
f. Câteva mențiuni referitore la anul 1919

În anul 1919, teritoriul comunei Deleni era compus din următoarele proprietăți:
1. Proprietatea mică, formată din satele:
 Comănița - sat de moșneni, cu o suprafață totală de 1. 236 ha;
 Schitu-Deleni - sat de clăcași împroprietăriți în anul 1864 din moșia Mitropoliei Țării
Românești cu 194 ha și 3. 328 mp, plătind astfel suma de 4. 060 lei. La acestea se adaugă și
pământul fostului schit în suprafață de 41 ha din moșia Ministerului de Domenii. Așadar,
satul Schitu-Deleni dispunea la aceea dată de o suprafață da 242 ha și 8. 328 mp;
 Deleni - sat de clăcași împroprietăriți cu 210 ha și 6. 248 mp pentru care au plătit
suma de 6. 181 lei proprietarilor: Constantin Deleanu, Vasile Deleanu, Mihail Deleanu și Nae
Deleanu;
 Moșteni - cătun de clăcași situat pe moșie boierească, având o suprafață de circa 42
ha și 7. 080 mp.
2. Proprietatea mijlocie:
 Moșia Lițescu - cu o suprafață de 236 ha și 500 mp;
 Casa Pădurilor - cu o suprafață de 120 ha;
 Ministerul Domeniilor - cu o suprafață de 144 ha.
3. Proprietatea mare:
 Moșia Mihalache Catargiu - cu o suprafață de 1. 064 ha;
 Moșia Oprișan Vernescu - cu o suprafață de 340 ha;
În această perioadă vatra satelor ocupând o suprafață de aproximativ 57 ha63.
g. Al Doilea Război Mondial

Vom enumera în următoarele pagini numele eroilor din comuna Teslui care au
participat la luptele date în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial:
Numele și Gradul Contingentul Regimentul Locul unde
prenumele a luptat
Costea P. Petre sublocotenent - - -
Florea I. sergent - - -
Gheorghe
Nicolescu Marin sergent - - -
Gheorghe R. sergent - - -
Dumitru
Andrei Gr. caporal - - -
Nicolae
63
38
Stănculescu caporal - - -
Constantin
Anastasescu soldat - - -
Stancu
Pavel Stancu soldat - - -
Turmacu Ilie soldat - - -
Alexandru Ion soldat - - -
Pavel C. soldat - - -
Constantin
Barbu Florea soldat - - -
Militaru Sandu soldat - - -
Pepene soldat - - -
Constantin
Amza M. Radu soldat - - -
Dadu Ghe. soldat - - -
Valeriu
Murgea A. soldat - - -
Zaharia
Lăzărescu soldat - - -
Alexandru
Ifrim Dumitru soldat - - -
Iordache Ion soldat - - -
Lăzărescu E. soldat - - -
Stoica
Murgea soldat - - -
Constantin
Făsui Vasile soldat - - -
Bratu Marin soldat - - -
soldat
Amza Savu Florea - - -
Pavel C. Vasile soldat - - -
Petria M. Ilie soldat - - -
Dumitru Stancu soldat - - -
Dondea Dumitru sergent major - - -
Neacşu Dumitru sergent - - -
Băcănaru sergent - - -
Constantin
Lăzărescu caporal - - -
Alexandru
Ungureanu soldat - - -
Nicolae
Marin I. Vasile soldat - - -
Ciripuş Ion soldat - - -
Dondea St. Petre soldat - - -
Dondea Florea soldat - - -
Stoica C. Ion soldat - - -
Beldiman Stancu caporal - - -
Popescu Vasile soldat - - -
Stoian I. soldat - - -
Constantin
39
Băcănaru I. Ion soldat - - -
Băcănaru T. Ilie soldat - - -
Cârstea D. Petre soldat - - -
Rada M. soldat - - -
Gheorghe
Ciocea I. Ion; caporal - - -
Dobrin Ghe. Radu soldat - - -
Chircă Ion soldat - - -
Mutu I. soldat - - -
Alexandru
Dobrin M. soldat - - -
Gheorghe
Rada M. Ilie caporal - - -
Vătăşelu I. Ion sergent - - -
Zamfir Andrei caporal - - -
Negurici Ct. caporal - - -
Florea
Făsui Tudor soldat - - -
Negurici Ion soldat - - -
Urâtu Constantin soldat - - -
Oprea Ilie soldat - - -
Căruţaşu Ion soldat - - -
Paraschiv soldat - - -
Gheorghe
Vătăşelu I. soldat - - -
Dumitru
Dobrin D. soldat - - -
Gheorghe
Momete I. Ion soldat - - -
Preda I. Dumitru soldat - - -
Tulea Dumitru soldat - - -
Tulea Alexandru soldat - - -
Negurici Marin soldat - - -
Alexandru Florea soldat - - -
Dumitru Florea soldat - - -
Ghiţă M. Ilie soldat - - -
Roşca Marin soldat - - -
Pâcă I. Gheorghe soldat - - -
Pâcă I. Marin soldat - - -
Băduca Tache soldat - - -
Momete I. Marcu soldat - - -
Vasile M. Ion soldat - - -
Gavrilă soldat - - -
Constantin
Chelu I. Marin soldat - - -
Joiţa Ghe. soldat - - -
Alexandru
Militaru I. sergent - - -
Constantin
40
Negurici Ghe. soldat - - -
Florea
Panait Mihai soldat - - -
Panait Ion soldat - - -
Nicolescu R. Ilie soldat - - -
Pâcă M. Ilie soldat - - -
Bratu I. Marin soldat - - -
Florea I. soldat - - -
Gheorghe
Sima M. soldat - - -
Alexandru
Costache T. Ilie soldat - - -
Stoica C. Ilie soldat - - -
Scarlat Ilie soldat - - -
Anton Vasile soldat - - -
Popa I. Gheorghe soldat - - -
Durcă Nicolae soldat - - -
Invalizii de război sunt: Stoica C. Vasile, Uța Vasile, Momete Vasile, Stan Marin,
Grigore Savu, Filip Constantin, Luțu Constantin, Pîcă Ilie, Marinescu Vasile, Stoica
Constantin, Marin C. Dumitru, Ciocea Ion, Niță Constantin etc.
41
III. POPULAȚIA
Cea mai veche mărturie cu privire la o statistică a populației în cele două comune vechi,
Teslui și Comănița, datează din 1835, când în urma unor cercetări efectuate de unii ofițeri
ruși, satul Teslui avea 62 de gospodări, satul Chirilești-Racovița avea tot 62 de gospodării,
satul Comănița număra 47 de gospodării, cătunul Curtișoara doar 41 de gospodării, iar satul
Deleni-Recea însuma 64 de gospodării cu 320 de locuitori64.
În anul 1860 în satul Comănița existau circa 60 de familii, iar în anul 1864, în satul
Deleni existau 96 de familii, numărul gospodăriilor din satul Schitu-Deleni fiind de 52.
În anul 1893 în fosta comună Teslui viețuiau 1405 persoane, față de fosta comună
Comănița în care viețuiau 487 persoane65.
În 1895 satul Cherleștii din Deal avea 159 locuitori, iar satul Cherleștii din Vale număra
111 locuitori66.
În anul 1924 în satele Teslui, Cherleștii din Vale și Deal și Curtișoara numărul
locuitorilor se ridicase la cifra de 2000 de suflete, în această fiind împroprietăriți 129 locuitori
din satul Comănița, numărul gospodăriilor ridicându-se la cifra de 277 gospodării
împroprietărite și 60 gospodării moșnene, în total 337 gospodării67.
În anul 1943, în fosta comună Comănița existau aproximativ 493 gospodării, iar după
evenimentele din anul 1945, au fost expropriate toate moșiile, fiind împroprietăriți astfel
locuitorii săraci, invalizii de război și femeile văduve68.
Cu un teritoriu administrativ de 5750 ha, o populaţie de aproximativ 2623 locuitori
(1281 bǎrbaţi, respectiv 1342 femei) şi 7 sate componente, comuna Teslui este socotită, în
cadrul judeţului Olt, o comună mijlocie.
Conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică, la 1 ianuarie 2011
populaţia stabilă a comunei Teslui constituia 2623 persoane, densitatea populaţiei în limitele
comunei fiind de 0,5 locuitori/km².
Populaţie 2018
Populaţie totală – 1 iulie (stabilă) 2623
Populaţie la 1 iulie – femei 1342
Populaţia totală la 1 ianuarie (stabilă) 2619
Populaţia la 1 ianuarie – femei 1333
Născuţi vii 15
Născuţi morţi –
Decedaţi 45
Decedaţi sub un an –
Căsătorii 7
Divorţuri 2
Stabiliri de domiciliu în localitate 7
Plecări cu domiciliul din localitate 15
64
C.C. Giurescu, op. cit., p. 257
65
S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Teslui, dosar nr. 189/1938-1941, f. 6
66
S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Cherlești, dosar nr. 43/1934, f. 12
67
S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Teslui, dosar nr. 189/1938-1941, f. 23
68
42
Referitor la statistica clădirilor, locuințelor și gospodăriilor, comuna Teslui dispune de:
Localitatea Nr. Nr. locuințelor Nr. Suprafața Nr. gospodăriilor
componentă clădirilor convenționale camerelor camerelor de populației
de locuit locuit (mp)
Corbu 95 95 359 3984 67
Teslui 264 264 942 13243 224
Cherleștii din 256 256 896 13032 207
Deal
Cherleștii 156 156 491 6680 107
Moșteni
Deleni 248 248 625 8233 195
Comănița 232 232 799 10295 16183
Schitu- 108 108 313 2928
Deleni
Majoritatea locuitorilor sunt români (94,63%), iar pentru 5,22% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută, iar din punct de vedere confesional, majoritatea
locuitorilor sunt ortodocși (92,22%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,16%).
Pentru 5,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Componența confesională a comunei Teslui

Ortodocși Adventiști Necunoscut
2%
5%
93%
43
IV. INSTITUȚII ALE COMUNEI TESLUI
IV. 1. Primăria comunei Teslui

Din legea administrativă din anul 1864 reiese că satele Comănița, Deleni și Schitu-
Deleni formau comuna Comănița, unitate administrativă ce s-a păstrat până în anul 1878,
aparținând Plășii Oltul de Jos69. Din anul 1878 și până în 1908, rămân sub această denumire
doar satul Schitu-Deleni și satul Comănița, deoarece satul
Deleni împreună cu satul Moșteni, formau comuna
Deleni.
Din 1908 și până în 1930, aceste patru sate, se
constituie într-o singură comună, Deleni, cu sediul în
Comănița.
Din anul 1930, până în 1931, fiecare sat se conduce
singur, ca unitate componentă a comunei centrale
Cucuieți. În 1931 și-au reluat forma din 1908 dar, în 1932
se desprinde din această comună, satul Moșteni care este Ștampila comunei Teslui la
alipit comunei Teslui, iar în 1935 este inaugurat noul local 1898
al primăriei din satul Comănița .
70
În anul 1824, din punct de vedere administrativ, localitatea

Teslui aparținea de Plasa de Sus, iar din 1831 va aparține de Plasa
Oltul de Sus. După anul 1865, comuna Teslui va aparține de Plasa
Mijlocu, având în componență satele Teslui, Curtișoara, Cherleștii
din Deal, Cherleștii din Vale și Moșteni, dar începând cu anul
1892, comuna Teslui va intra sub administrarea teritorială a Plășii
Oltul de Jos71.
Ștamplia comunei Teslui
Din anul 1901, comuna Teslui va la 1904
aparține din nou de Plasa Mijlocu, iar din
1904 de Plasa Turia, cu reședința în comuna Cireașov. Din anul
1910, comuna Teslui se va afla în administrarea Plășii Dumitrești
până în anul 1928, când va trece în administrarea Plășii Oltu. Din
Ștampila comunei anul 1931, comuna va trece din nou în administrarea Plășii
Teslui la 1861 Dumitrești.
În anul 1931, localitatea Cherlești era comună în administrația
Plășii Dumitrești, având în componența sa satele Cherleștii din Deal și Cherleștii din Vale,
comuna Teslui rămânând doar cu satele Teslui și Curtișoara, dar nu după mult timp comuna
Cherlești se unește din nou cu comuna Teslui, de data această comuna având în administrare
satele Cherleștii din Deal, Cherleștii din Vale, Moșteni, Corbu și Teslui72.
În anul 1936 s-a construit noul local al primăriei din comuna Teslui, funcția de primar
fiind deținută de Dumitru I. Dogariu, iar cea de notar de Florea N. Filip73.
69
S. J. A. N. Olt, fond Primăria comunei Deleni, dosar nr. 11/1920, f. 9.
70
S. J. A. N. Olt, fond Primăria comunei Deleni, dosar nr. 15/1925, f. 14.
71
S. J. A. N. Olt, fond Prefectura Județului Olt, dosar nr. 15/1900, f. 35.
72
S. J. A. N. Olt, fond Primăria comunei Cherlești, dosar nr. 43/1934, f. 12-15
73
S. J. A. N. Olt, fond Primăria comunei Teslui, dosar nr. 189/1938-1941, f. 5-14
44
Din anul 1939, comuna Teslui se va afla în administrarea Plășii Ocolu, care însă se va
desființa începând cu 1 aprilie 1940, iar comuna va reveni la Plasa Dumitrești74.
Din anul 1948, comuna Teslui se va afla în administrarea Plășii Slatina, iar după data de
23 august 1944, când a fost făcută o nouă organizare a teritoriului în raioane și regiuni,
comuna Teslui va aparține de raionul Slatina, regiunea Argeșului, comuna fiind alcătuită la
această dată din satele Teslui, Cherleștii din Vale, Cherleștii din Deal și Moșteni75.
În această formă administrativă le găsește, pe cele două comune, legea reformei din
1968, care le include în actuala comună Teslui, cu reședința în satul Cherleștii Din Deal.
După evenimentele din anul 1989, primarii comunei Teslui au fost următorii:
 Trumacu Ion;
 Dobrin Nicolae;
 Ciripuș Vasile;
 Răduleț Spiru.
Actual, conducerea Primăriei comunei Teslui este formată din:
 Mihăiţă Lăzărescu – Primar;

 Calapod Ion – Viceprimar;
 Brezoi Nicolina– Secretar
Primăria Teslui este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001
privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare şi în
conformitate cu hotărârile Consiliului Local Teslui privind aprobarea organigramei, a
numărului de posturi şi a statului de funcţii ale aparatului propriu de specialitate.
Primarul, viceprimarul, secretarul, împreunǎ cu aparatul propriu de specialitate
constituie o structurǎ funcţionalǎ cu activitate permanentǎ, denumitǎ Primǎria Teslui care
aduce la îndeplinire hotǎrârile Consiliului Local şi dispoziţiile primarului, soluţionând
problemele curente ale colectivitǎţii locale.
Primarul este şeful administraţiei publice locale a comunei Teslui şi al aparatului propriu de
specialitate, pe care îl conduce şi controleazǎ, conform art. 66(1) din Legea nr. 215/2001
privind administraţia publicǎ localǎ, cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare prin Legea nr.
286/2006.
Potrivit legii, Primǎria comunei Teslui îndeplineşte urmǎtoarele categorii principale de
atribuţii:
 atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al Consiliului

Local, instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi societǎţilor comerciale şi
regiilor autonome de interes comunal;
 atribuţii privind dezvoltarea economico – socială a comunei;
 atribuţii privind gestionarea patrimoniului comunei;
 atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;
 atribuţii privind cooperarea inter-instituţionalǎ;
 alte atribuţii prevǎzute de lege.
74
Ibidem
75
Ibidem
45
IV. 2. Învățământul în comuna Teslui
a. Școala din satul Cherlești
Școala din satul Cherleștii din Deal a funcționat în local propriu construit în 1917 ce
către Casa Școalelor, cu sprijinul autorităților locale, dar și a locuitorilor. Clădirea respecta
modelul tip cu două săli de clasă și cancelarie, construit din cărămidă și acoperit cu tablă. La
început școala avea un singur post de învățător, primul dascăl fiind David Ungureanu, iar în
1929 două posturi de învățători, ca în 1935 să se înființeze și al treilea post 76. Frecvența
elevilor la școala era mulțumitoare, fapt pentru care în anul 1929 școala avea 34 de elevi, iar
peste 5 ani 49 de elevi. Pe lângă școală mai funcționa și biblioteca școlară, care însuma un
număr de 200 volume, acestea fiind studiate atât de elevi, cât și de săteni.77
În perioada 1975-1976 s-a construit un nou local al școlii, care dăinuie până astăzi,
având parter și etaj, însumând un număr de aproximativ 9 clase de curs, cancelarie,
bibliotecă, contabilitate și secretariat. Pe lângă actuala școală a comunei Teslui funcționează
și grădinița comunală, dar și o creșă.
Dintre cei mai importanți dascăli, amintim pe: înv. Spiru Nicolescu, înv. Filofteia
Bârsan, înv. Savu Căruntu, înv. Bujgoi Ion, înv. Claudia Dobrin, înv. P. Nistor, prof. Rodica
Papa, prof. D. Puiu, prof. Costică Florescu, prof. Tudor Dragonu, prof. Nicuț Margareta,
prof. Voicu Elena, prof. Pascu Valentin, prof. Constantin Elena, prof. Maria Popescu, prof.
Carmen Ene, prof. Marian Stoica, prof. Ionuț Crețu, prof. Lucian Bădescu, prof. Daniela
Zidaru, prof. Marinela Neacșu, educat. Dorina Danciu, etc.
b. Școala din satul Comănița

După reglementarea din anul 1838 e Eforiei Școlilor, pentru școala din satul Comănița
s-a prezentat candidatul pentru funcția de învățător cu numele de Mihai sin Popa Tudor78. La
inspecția din 1840, revizorul plășii Mijlocul din județul Olt, nota: Satul Comănița împreună
cu satul Schit au o singură școală, condusă de învățătorul Mihai sin Popa Tudor 79. În anul
1846, școala era din nou inspectată, iar revizorul menționa că aceasta era frecventată de 10
copii, iar în 1861 de 12 copii, învățător fiind C. Beldiman.
În 1896, școala din satul Comănița era condusă de învățătorul Ion Popescu, având un
număr de 40 de elevi și funcționa chiar în locuința învățătorului, până în 190380.
Între anii 1904-1905 este învățător al acestei școli Gheorghe Răsuceanu, iar în perioada
1905-1913 îl întâlnim în postul de dascăl pe Toma Popescu. În timpul celui din urmă s-a
construit vechiul local al școlii din Comănița, fiind terminat în 1908, proiectul fiind realizat
după instrucțiunile venite de la Ministerul Învățământului condus de Spiru Haret, clădirea
având o sală mare de clasă, o cancelarie și un hol. În perioada când se desfășurau aceste
lucrări la Școala din Comănița, cursurile se desfășurau la unitatea școlară din satul vecin,
Deleni81.
76
S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Cherlești, dosar nr. 32/1934-1935, f. 1-23
77
Ibidem
78
79
Ibidem
80
Ibidem
81
Ibidem
46
Următorii învățători pe care i-am identificat au fost Ion Bănceanu (1913-1914) și Ion
Popescu (1914-1916) pe perioada primei conflagrații mondiale școala a fost închisă.
În anul 1918, imediat după terminarea războiului, postul de învățător la Comănița a fost
ocupat de către Ion Popescu, absolvent al Școlii Normale de Învățători din Pitești care a
profesat la această școală până în 1928, având titlu provizoriu până în 1921, iar apoi definitiv.
După acesta a urmat Vasile Rădulescu (1928-1929), absolvent al Școlii Normale de Învățători
din Slatina, iar mai apoi Radu Popescu (1929-1945), probabil absolvent al vreunei școli
normale.
După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1948 a avut loc
reorganizarea învățământului, devenind obligatoriu studiul a 8 ani de școală, dar și
alfabetizarea țăranilor neștiutori de carte, fapt pentru care unitatea de învățământ avea 98 de
elevi cu 3 învățători.
În anul 1957 s-a dat în folosință un nou local de școală care cuprindea 4 săli de clasă și
cancelarie. Începând cu 3 ianuarie 1970 s-au deschis cursuri serale pentru locuitorii care nu
absolviseră încă 8 clase, inițiatorul acestora fiind directorul școlii, învățătorul Ciocea Vasile.
Pe lângă școala din Comănița s-a înființat și grădinița cu program normal, fiind condusă
de Popescu Elena, apoi Tănase Elena, etc.
Dintre cadrele didactice cele mai importante ale școlii din Comănița amintim pe: prof.
Dobrin Nicolae, prof. Cioacă Ioana, înv. Ciocea Vasile, înv. Dobrin Niculina, înv. Bâzoi
Gheorghe, prof. Băduca Constantin etc.
c. Școala din satul Corbu

Școala primară din satul Corbu exista încă din anul 1882, având local propriu,
proprietatea primăriei Beria. A funcționat o perioadă și cu titulatura de Școala primară rurală
mixtă Maria Maior Calafeteanu născută Ioniță Slăvitescu, probabil fiind zidită de această
conducătoare a respectivei familii de boieri locali, Calafeteanu82. În anul 1832 școala avea un
efectiv de circa 32 de elevi. Noul local a fost construit în anul 1910 cu o singură sală de clasă
și un singur învățător. În anul școlar 1938/1939, școala din cătunul Corbu, la cele patru clase
primare preda un singur învățător la 29 de elevi înscriși83. Învățători au fost: Grainea Niculina
etc. Această școală s-a desființat ca urmare a lipsei de copii în jurul anului 1990.
d. Școala din satul Deleni

În anul 1840, satul Deleni dispunea de o școală primară pe proprietatea serdarului I.
Deleanu, având un efectiv de 7 elevi, învățător fiind Constantin Tudor, iar în anul 1861 este
întâlnit învățătorul preot Ion David.
În perioada 1862-1908, școala din Deleni se pare că nu a mai funcționat, dar după
această perioadă întâlnim următorii dascăli: Ion Mărculescu (1090-1911), Ion I. Florescu
(1911-1916), Toma Popescu (1919-1929), Popescu Florica (1929-1930), Toma Tănase
(1930-1938), Elena Deac (1941-1942), Ioana I. G. Popescu (1942-1943), Gavril Chintea84,
82
S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Corbu-Beria, dosar nr. 2/1904-1905, f. 1-6
83
Ibidem
84
47
etc. Această școală s-a desființat ca urmare a numărului redus de copii, probabil după puțin
timp de la sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale.
e. Școala din satul Cherleștii Moșteni

Nu se știe exact anul când a luat ființă această unitate școlară primară, dar presupunem
că s-a înființat la începutul secolului al XX-lea sau în perioada interbelică, perioada de
înflorire culturală a satului românesc. Cei mai importanți dascăli au fost: înv. Oprițescu
Niculina, înv. Ciripuș Vasile etc. Această școală s-a desființat ca urmare a lipsei de copii în
jurul anului 1990.
f. Școala din satul Schitu-Deleni

Școala primară din satul Schitu-Deleni a luat ființă prin anul 1838, în urma
reglementărilor Eforiei Școlilor, iar în anul 1842, școala primară dispunea de un spațiu de zid
vechi unde se desfășurau cursurile, iar actualul local, s-a construit în anul 1925.
În 1921 s-a înființat primul post de învățător, primul dascăl titular fiind părintele
Dumitru Mihăilescu, pe lângă școală funcționând și biblioteca și cantina școlară85, școala
funcționând cu un singur post de învățător până în 194486.
Dintre învățătorii satului amintim pe: Ion Belu (1922); C. Papuc (1922-1923); Ion
Marinescu (1923-1927); Vasile Rădulescu (1929-1930); Ion Ionescu (1930-1931); Ilie
Popescu (1931-1932); Dumitru Vioreanu (1931-1929); Marin Ivan (1939-1940); Ion Oncescu
(1940-1941); Vasile Niculiță (1943-1945); Ecaterina Niculiță (1943-1945) 87 etc.
g. Școala din satul Teslui

Școala din satul Teslui a fost deschisă la 1 septembrie 1921, funcționând astfel în
localul primăriei, până la acea dată copii din localitate urmând cursurile Școlii Primare din
Curtișoara. În același an, la această școală erau înscriși 57 de elevi, director fiind învățătorul
Dumitru Nicolescu În 1924 erau în curs lucrările de construire a unui local nou, fapt pentru
care, în 1931 școala avea local propriu cu o sală de clasă, construit din bârne din lemn de
stejar și funcționa cu patru clase primare, având înscriși un număr de 60 de elevi. În anul
școlar 1938/1939 școala din Teslui funcționa cu 7 clase primare, având un număr total de 41
de elevi88.
Dintre cei mai importanți dascăli amintim pe: înv. Toma Tănase, înv. Olaru Nicolae,
înv. Maria Rusu, înv. Maria Cârstea, Mitruș M. etc.
IV. 3. Lăcașurile de cult din comuna Teslui

a. Biserica din satul Cherlești
Primul locaș de cult din zona satului Cherlești datează din jurul anului 1813, având
hramul Bunavestire, fiind construit din lemn, iar în 1824 întâlnim doi slujitori ai acestei
85
S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Schitu-Deleni, dosar nr. 17/ 1922-1923, f. 1
86
87
Ibidem
88
S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Teslui, dosar nr. 15/1939, f. 1-14
48
bisericii, Tudor și Iane (grec de origine), satul aflându-se pe moșia boierului Dumitrache
Izvoranu89.
Actuala biserică din Cherlești este construită din cărămidă, în perioada 1890-1893, prin
osteneala preotului Pavel Efrimescu, iar zidirea acestui locaș de cult s-a datorat creșterii
numărului de locuitori din sat. Așadar, biserica din Cherlești a fost sfințită în anul 1893, pe
vremea MS Regele Carol I, de către episcopul Ghenadie Petrescu al Argeșului, viitorul
mitropolit primat al României, inițial biserica având acoperiș de șiță90.
În anul 1923 biserica a fost reparată și repictată, tot prin străduința părintelui Pavel
Efrimescu și cu cheltuiala enoriașilor, când a fost legată cu fier și acoperită cu tablă
galvanizată, fiind resfințită la 22 octombrie 1923, de către Evghenie Humulescu Piteșteanul,
locotenent de episcop al Argeșului.
Un document din 1 martie 1928 atestă faptul că biserica din satul Cherlești, până la
acea dată filie a bisericii din satul Curtișoara, devine parohie.
În 1935 s-a ridicat lângă biserica din Cherlești o clopotniță din lemn, iar în 1949 i s-a
montat un clopot de 50 kg adus din Cetatea Băniei. O altă informație cu privire la această
biserică datează din 1939, când aceasta avea în proprietate o suprafață de 3 ha pământ arabil
dat în folosința personalului91.
Alte reparații au avut loc în 1941 deoarece biserica
fusese avariată grav de cutremurul din 1940, cu prilejul
acesta, pictura a fost spălată și restaurată, precum dăr
mărturie pisania bisericii pusă în anul 1942: Pe acest loc
a fost o biserică de lemn cu hramul “Bunavestire”. 1813.
În anul 1892, cu ajutorul credincioşilor, din îndemnul
preotului Pavel Efrimescu, s-a zidit această sfântă
biserică având hramul Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Mc.
Filofteea. Deosebit au mai ajutat D. Th. Galitza,
proprietar, Zaharia Moldoveanu, I. Carcaliteanu, I.
Manolescu, M. Murgea, C. Niţu, Fl. Dadu, Nic. Dadu, S.
Grainea, C. Pătru, I. Dică, Fl. Militaru, R. Pepene, N.
Petrescu, P. Florescu, D. Ivan, I. Oprea, St. Evea, St.
Nicolae. S-a reparat radical, legându-se cu fier, acoperindu-se cu tablă galvanizată şi
reparându-se pictura peste tot. În anul 1923, prin stăruinţa Pr. Iconom P. Efrimescu, ajutând
credincioşii enoriei precum şi cei din satele vecine. În urma cutremurului din 1941 s-au
reparat stricăciunile şi s-a curăţat pictura în anul 1942, prin stăruinţa Pr. Spiridon Geană,
contribuind toţi credincioşii enoriei.
În perioada 1957-1959 au avut loc alte reparații în cadrul bisericii din Cherlești, când
locașul de cult a fost din nou repictat, achiziționându-se astfel și un clopot nou (462 kg), fapt
pentru care vechea clopotniță a fost înălțată cu 1,5 m, iar acoperișul acesteia a fost înlocuit cu
unul din tablă. Date fiind aceste date, la 1 martie 1959 biserica a fost resfințită.
89
Ion Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1942, p.
90
*** Anuarul Eparhiei Argeșului, Librăria și Tipografia Artistica P. Mitu, Pitești, 1939, p. 212
91
Ibidem
49
În 1969 biserica a fost electrificată, în 1972 s-au turnat diferite alei care fac legătura
dintre drumul principal și curtea bisericii, iar în 1984 s-au construit două anexe în jurul
bisericii, una deservind cancelaria parohială, iar alta arhiva locașului de cult.
Între anii 1998-2013 au avut alte lucrări de amenajare în ceea ce privește interiorul și
exteriorul bisericii din satul Cherlești. Astfel, au fost înlocuite instalația electrică și ferestrele
vechi, a fost săpată o fântână în curte, au fost reparate tencuielile exterioare, au fost
achiziționate sfinte vase și un clopot în greutate de 295 kg și a fost construită, o capelă în
satul Cherleștii-Moșneni, precum mărturisește pisania din 1998: Această sfântă biserică
având hramul “Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Mc. Filofteea” a fost ridicată între anii 1890-1892, pe
locul bisericii cu hramul “Bunavestire”, construcţie din lemn, atestata în anul 1813. Printre
cei ce s-au remarcat la zidirea actualei biserici au fost: D. Theodor Galitza cu soţia şi fiii –
Sevasti, Mihail şi Elena, Zaharia Moldoveanu, Ion Caracaliteanu, D. Ion Manolescu, Pr.
Pavel Efrimescu, M. Murgea, Constantin Niţu, Fl. Radu, S. Grainea, C-tin Pătru, Ilie Dică,
Fl. Militaru, R. Pepene, Mincu Petrescu (Curtişoara), Stan Evea (Teslui), D. Florescu, D.
Invan, I. Oprea, Stancu Nicolae (Cherleşti). Pictor Costin Petrescu. Sfântul Lăcaş a fost
sfinţit de P.S. Ghenadie II, Episcopul Argeşului, în timpul regelui Carol I, iar în 1923 a fost
recondiţionat, legându-se cu fier, acoperit fiind cu tablă galvanizată, iar pictura a fost
refăcută prin stăruinţa Pr. Ic. Pavel Efrimescu, primul preot stabil, ctitor de temei al
bisericii. Biserica trece prin noi lucrări de întreţinere, cea mai însemnată fiind cea din 1942,
după cutremurul din 1941. În 1996 s-au început lucrările de restaurare prin înlocuirea
tencuielii vechi. În august 1996 s-a trecut la pictarea bisericii după un registru nou; lucrare
terminată în 1997. În acelaşi an s-a pardosit cu lemn şi s-au montat lambriuri prin străduinţa
Pr. Ovidiu Fulgoi, cu ajutorul enoriaşilor parohiei printre care: Ilie Rusu, Gheorghe Matei,
Ion V. Pavel, Marin C. Palada, Maria Rosu, Floarea şi Marin Lupu, Marin Ciurea, Marin D.
Ifrim, Constantin Ghe. Florescu, Niculaie Tudor, C-tin. Manea, Mihalache Amza, Dumitru
Chirea, Mihai Ciuca, Dumitru Nicule, Dumitra Florea, Ilie Ifrim, Florea Ghe. Bărbulescu.
Resfinţirea s-a făcut pe 20 septembrie 1998, de către P.S. Arhiereu-Vicar Irineu Slătineanul,
însoţit de un sobor de preoţi. Pictori Paul Pătraşcu şi Artur Pârlac.
Între anii 2014-2015 în apropierea bisericii parohiale a fost construită o clopotniță nouă,
la parter fiind construită o cameră care are rolul de capelă mortuară, iar la etaj a fost amplasat
clopotul bisericii. Tot în anul 2014 a fost dată în folosință o centrală termică pe lemne și
cărbune, destinată desfășurării în bune condiții a serviciului religios pe timpul iernii.
Biserica are formă de cruce, fiind construită din cărămidă și are o singură turlă, aşezată
pe pronaos. Inițial aceasta a fost acoperită cu șiță, iar din 1923 cu tablă galvanizată. Edificiul
are 22 m lungime, 5,5 m lățime, 8 m înălțime sub strașină, totalizând o suprafață de 129 mp.
Dintre obiectele de patrimoniu care se află în incinta bisericii din Cherlești amintim:
Mineiele lunilor Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August și Decembrie, din anul
1852, cu scriere chirilică, un Triod din 1883, un Orologiu din 1896, un Penticostar din 1883,
un Tipic bisericesc cu scriere chirilică, fără an, cu prefața în care apare numele mitropolitului
Nifon (1809-1886), o Panihida cu Litia mică, un Prohod și Serviciul Sf. Mc. Filofteia din
1891.
Dintre slujitorii acestei bisericii, amintim pe: Pr. Ic. Pavel Efrimescu ( n. 1856),
originar din satul Cherleștii din Deal, unul dintre ctitorii sfântului locaș, pensionat în 1934
după o păstorire de aproape 58 de ani; Pr. Ic. Stvr. Spirache Geană ( n.1909-d.2004),
absolvent al Facultății de Teologie din Chișinău, hirotonit în 1934 pe seama acestei parohii,
fiind o personalitate marcantă a comunei Teslui, pentru un timp membru al comisiei de
50
interimat pentru postul de protopop al Protopopiatului Slatina, pensionat în 199592 și ulterior
Pr. Ovidiu Fulgoi, hirotonit în 1995 pe seama acestei parohi.
b. Biserica din satul Comănița

Existența unei vechi biserici de lemn în satul Comănița este atestată de catagrafia
Episcopiei Argeșului din 1824, care amintește de biserica din acest sat, menționând și
slujitorii acesteia: preoții Vasile, Constandin, Marin, dar și diaconii Ioan și Ioan93.
Biserica actuală a fost zidită în 1835 de către enoriași94. În 1886, în urma unei inspecții
efectuate la această biserică, protopopul menționa că biserica era în stare rea, crăpată, iar turla
și amvonul în pericol de surpare, fapt pentru care, în 1884, biserica a fost închisă, dar aceasta
a fost redeschisă cultului în același an, după reparațiile efectuate cu sprijinul financiar al
enoriașilor95. Atunci bisericii i s-a refăcut acoperişul cu tablă galvanizată, la fel și tencuielile
interioare şi exterioare, rămânând însă nepictată. Alte reparații realizate asupra bisericii sunt
consemnate pentru anii 1899 și 1915. În anul 1922 biserica a fost reparată radical96. O altă
reparație a edificiului este consemnată și pentru anul 193597. La 1939 parohia dispunea de 2
ha de pământ, care era arendat98. La 1940 biserica se afla în stare bună99. În anul 1968
biserica a fost reparată din nou şi întărită prin turnarea a patru contraforţi de beton armat,
fiind adăugate şi cele două abside. A fost pictată integral în frescă în anul 1974, precum
mărturisește pisania bisericii: Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh,
întru slava Sfintei cei de o fiinţă, făcătoarei de viaţă şi nedespărţitei Treimi, întru cinstea şi
lauda Sf. Ierarh Nicolae, arhipăstor al Mirelor Lichiei, s-a ridicat din temelie această sfântă
biserică în anul 1835 şi s-a reparat cu ajutorul sătenilor în anul 1922, în timpul păstoririi
preotului D. Mihăilescu şi PS Episcop D.D. Nichita. S-a reparat radical acum, în anul 1935,
sub domnia şi arhipăstoria PSS Episcop Nichita Duma, iar preot paroh Ion Olteanu. Cu
ajutorul lui Dumnezeu şi stăruinţa bunilor creştini”. Conţinutul pisaniei din anul 1974 este
următorul: „Cu voia Tatălui şi ajutorul Fiului şi săvârşirea Duhului Sfânt, întru slava Sfintei
cei de o fiinţă făcătoare de viaţă şi nedespărţitei Treimi, întru cinstea şi lauda ,,Sf. m. Ierarh
Nicolae”, Arhipăstor al Mirelor Lichiei s-a ridicat din temelie această sfântă biserică în
anul 1835 şi s-a reparat cu ajutorul sătenilor în anul 1922, în timpul păstoriei preotului D.
Mihăilescu şi al PSS Episcop Nichita Duma; protoiereu fiind PC Pr. D. Ceauşescu, iar preot
paroh I. Olteanu, cu ajutorul lui Dumnezeu şi stăruinţa bunilor creştini. În anii 1968 – 1974,
s-a reparat radical cu adăogirea celor doi sâni, acoperiş, tencuieli, lumină electrică şi
pictură nouă în frescă – prin contribuţia enoriaşilor satului Comăniţa, din care se
menţionează Ana Mihăilescu – din iniţiativa şi stăruinţa preotului paroh Ion Olteanu, sub
arhipăstoria PSS Episcop Iosif al Rîmnicului şi Argeşului, Protoiereu fiind PC Pr. Ion
Trandafir. Pictura executată de Vasile Blendea – Văleni Dâmboviţa. 25 mai 1974. Tot atunci
a fost construită și clopotnița.
92
Ana Maria Rădulescu, Slujitori ai Bisericii din Olt și Romanați, prigoniți în timpul regimului comunist, Ed.
Episcopia Slatinei și Romanaților, Slatina, 2013, pp. 189-192
93
Ion Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Argeș . . ., p. 91
94
Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 190
95
Prof. Teodor Mavrodin, Episcopia Argeșului 1793-1949, Ed. Europroduct, Pitești, 2005, p. 411
96
*** Anuarul Eparhiei Argeșului…, p. 215.
97
Ibidem
98
Ibidem
99
Prof. Teodor Mavrodin, op. cit., p. 411.
51
În 1995 pictura a fost spălată, iar în 1996 biserica a fost resfinţită, de către Preasfințitul
Irineu Slătineanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, iar în anul 2001 biserica a fost
zugrăvită la exterior, în 2006 învelitoarea a fost vopsită și a fost construit un praznicar.
Edificiul este construit din cărămidă, în formă de cruce, având o turlă oarbă pe naos și
fiind inițial acoperit cu şiţă, ulterior cu tablă galvanizată. Locașul de cult are 18,5 m lungime
și 5,7 m lățime, totalizând o suprafață de 125 mp.
În ceea ce privește obiectele de patrimoniu, biserica din Comănița dispune de o icoana a
Maicii Domnului, cu filigran de argint, adusă de un enoriaș în anul 1944, după ce a trecut cu
ea prin ploaia de gloanțe de la Cotul Donului.
Dintre cei mai importanți slujitori amintim pe: Pr. Dumitru Mihăilescu, Pr. Ic. Stvr.
Ioan Olteanu ( n.1908), hirotonit la 27 decembrie pe seama acestei parohii100, pentru o
perioadă de timp și învățător al satului; Pr. Florian Ionescu și actual, Pr. Alexandru Militaru.
c. Biserica din satul Corbu

În jurul anului 1824 este atestată primul locaș de cult din satul Corbu, ca fiind un
edificiu construit de lemn, pe moșia șătrarului Toma Deleanu, având ca slujitor pe preotul
Ioan101.
Biserica actuală a fost zidită pe locul alteia mai vechi, de lemn, iar lucrarea de zidire a
început în anul 1913 şi s-a finalizat în 1919102, în timpul MS Regele Ferdinand şi a
Preasfințitului Vartolomeu Stănescu, episcop locțiitor al Argeşului, lucrare săvârșită prin
purtarea de grijă și la îndemnul Pr. I. Theodorian, cu ajutorul doamnei Maria Calafeteanu, a
domnului Nicolae Protopopescu, precum şi al enoriașilor de aici și din satele vecine, între
care merită menționați Ilie Rusu, Marin Nicu, Ion Nicu şi Dumitru Mihai. Pictura inițială a
fost executată între anii 1913-1919, de pictorul George Albany din Slatina, precum
mărturisește pisania locașului de cult: 1913-1919. Această Sfântă și Dumnezeească, cu hramul
Sf. Ier. Nicolae, s-a zidit în locul vechei biserici de lemn. S-a început la anul 1913 și s-a
terminat în anul 1919, în timpul glorioasei Domnii a Majestății Sale Regele…. (șters) și a
P.S.S. Vartolomeu stănescu Locot. Episcop al Argeșului, fiind protoereu al județului P.C.
Econom. C. Popescu, cu ajutorul D-nei Maria Calafeteanu, al D-lui Nicolae Protopopescu și
al tuturor binecredincioșilor din cătunul Corbu și comunele vecine, prin îndemnul și stăruința
preotului I. Theodorian și a titorilor Ilie Rusu, Marin Nicu, Ion Nicu și Dumitru Mihai. George
Albany, Pictor - Slatina.
Pictura a fost refăcută din nou în anul 1998, biserica fiind apoi resfinţită de către
Preasfințitul Irineu Slătineanul arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului. În anul 2012 au fost
întreprinse reparații la exteriorul edificiului.
Edificiul este construit din beton, sub formă de navă, având o turlă situată deasupra
pronaosului. Locașul de cult măsoară 18 m lungime și 7 m lăţime.
Deoarece distanța de satul Teslui este foarte mare (7 km) și deservește o populație
destul de redusă numeric, biserica a fost afiliată Parohiei Beria din comuna Oporelu.
100
*** Episcopia Râmnicului și Argeșului, Vol. 2, Ed. Episcopia Râmnicului și Argeșului, Râmnicu-Vâlcea, 1976,
p. 700
101
Ion Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Argeș . . ., pp. 92-92
102
*** Episcopia Râmnicului . . ., p. 687.
52
Dintre slujitori, amintim pe: Pr. Anastasie Dănescu– menționat la 1901, Pr. Gheorghe
N. Curcă – la parohie din 1933, preot ajutător la 1939103, Pr. Ilie Gh. (Popescu) Tinca – la
parohie din 1932, menționat la 1939104 și 1976105, Pr. Popescu Ilie – până în 1990, Pr. Curcă
Gheorghe – 1990-1994 și Pr. Marian Pleşa– 1994-prezent.
d. Biserica din satul Deleni

Clădirea are formă dreaptă, dreptunghiulară, cu pereți masivi de zid și acoperiș de tablă,
cel inițial fiind din șindrilă. Din acoperiș iese o turlă, din zona pridvorului și a pronaosului,
inițial fiind două turle, una deasupra pronaosului, și alta deasupra pridvorului. Turla actuală
este una simplă, fiind acoperită în totalitate cu tablă, fără nicio fereastră. Turlele inițiale aveau
următoarele caractere: prima avea formă dreptunghiulară, fiind acoperită în întregime cu
tablă, fără nicio fereastră, iar a doua avea formă prismatică octogonală, cu înveliș de tablă106.
Fațadele exterioare nu au nicio decorațiune, cornișa fiind simplă. În exteriorul bisericii
nu există picturi, decât la intrarea în biserică, iar la baza turlei se află icoana cu Sfinții
Voievozi Mihail și Gavril, fontul fiind complet alb ca și restul pereților.
Pridvorul este susținut pe patru coloane libere și două coloane prinse în zid, unindu-se
prin niște arcade destul de largi.
Deasupra ușii de la intrare se poate vedea
următoarea pisanie, scrisă cu caractere chirilice: ”În
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Ridicatu-sa din temelie acest sfânt și dumnezeiesc
locaș în starea după cum se vede, fiind mai înainte de
lemn, de robul lui Dumnezeu Toma Deleanu, vel
șătrariu, și cucoana dumnealui Zoița, ce se prăznuiește
hramul Sfântului Erarh Nicolae și Sfinți(i) voevozi
Mihail Și Gavril și Sfântul Apostol Toma, ca să fie
nouă și părinților noștri, Grigorie, Ecaterina, Velcea
întru veșnica pomenire. 1802, Noemvre.”107
În pronaos, se află noua pisanie pusă în 1904
când s-a efectuat și restaurarea bisericii: ”Această
sfântă și dumnezeiască biserică cu hramul Sf. Nicolae
și Sfinții Voievozi, s-a zidit de d-l Toma Gr. Deleanu la anul 1802. Din accidente naturale a
crăpat și la anul 1904, iulie, 4 s-a reparat cu cheltuiala enoriașilor ei, dintre care cei mai
principale ctitori sunt: Mihail C. Deleanu, C. Nosopol, Radu Ungheanu…”. 108
Tot în pronaos, se află și mormântul ctitorului, deasupra căruia se află o piatră tombală
simplă, fără înflorituri, dar frumos săpată, care mărturisește următoarele: ”Sub această piatră
odihnescu oasele răposatului robu lui Dumnezeu, Toma Deleanu, biv vel șăt(rar), sin
Grigorie și Ecaterina, carele s-au săvârșit la leat 1812 , sept(emvre) 24”109.
Pictura actuală este recentă, din anul 2012, fără a avea valoare istorică, văzându-se doar
chipurile ctitorilor dar fără să mai țină în mâini miniatura bisericii.
După repictarea din 1904 nu s-au mai păstrat chipurile ctitorilor care țin miniatura
103
Ibidem
104
Ibidem
105
Ibidem, p. 687.
106
107
Ibidem, p. 117
108
Ibidem
109
Ibidem
53
bisericii în mâini, acestea fiind înlocuite de figurile celor doi donatori Radu și Elena
Ungheanu, chiar dacă, la renovarea din 1904, a participat și un urmaș direct al lui Toma
Deleanu, dar după renovarea din 2012 tabloul ctitorilor este cel original.
Întrebarea pe care și-a pus-o și marele profesor I. Ionașcu110, întrebare la care așteptăm
și noi astăzi răspunsul este aceea: De ce M. C. Deleanu a decăzut din dreptul de ctitor în
favoarea acestor doi necunoscuți, el care era urmaș direct al Delenilor și rudă apropiată cu
vestitul neam al Craioveștilor?
Așa cum am menționat mai sus, ultima renovare generală a locașului de cult a avut loc
în anul 2012, când biserica a fost resfințită de către P. S. Sebastian, întâiul episcop al Slatinei
și Romanaților.
La momentul actual biserica nu mai are nicio carte de patrimoniu sau alt obiect vechi
însă la 1935, existau diferite cărți vechi, dintre care amintim: Apostol, din vremea
Voievodului Alexandru Ipsilanti și a mitropolitului Grigorie (București, 1774); Cazanie, fără
copertă (secolul al XIX-lea); Liturghier, din vremea Voievodului Alexandru Ipsilanti și a
mitropolitului Grigorie (București, 1780); Penticostar, fără copertă (1800); Octoih (Râmnic,
1811)111.
În jurul anului 1824 biserica avea următorii slujitori: Pr. Nicolae, Pr. Avram și Diac.
Barbul, ”scutiți, dând la episcopie boieri(i) o moșioară danie în Bunești”112.
Dintre cei mai importanți slujitori amintim pe: Pr. Ic. Stvr. Ioan Gh. Popescu; Pr.
Constantin Apostolescu și Pr. Ovidiu Ciocea.
e. Biserica din satul Schitu-Deleni

După ce Drăgușin Deleanu a ajuns în marea treaptă boierească de paharnic al
domnitorului Matei Vodă Basarab, a luat hotărârea să zidească, pe moșia sa, o mânăstire
impunătoare care, îi va fi răspuns bun la Judecata Cerească113.
Așa că el, cel mai însemnat din neamul său a ridicat această mânăstire cu hramul
”Sfânta Troiță” prin anii 1644-1648, fiind așezată pe malul stâng al Oltului chiar într-o
pădure de luncă114.
Faptul că biserica mânăstirii s-a zidit pe malul Oltului a dus, spre sfârșitul secolului al
XVII-lea sau începutul celui de-al XVIII-lea, la surparea acesteia de valurile violente ale
râului care nu au mai lăsat nicio construcție din vechiul așezământ monahal.115
Conform tradiției locale, sursă ce nu poate fi una sigură, ceea ce s-a mai recuperat din
vechea mănăstire, adică materiale de construcție, ar fi fost folosite la zidirea actualei biserici
a satului.
Pisania mânăstirii din lunca Oltului a fost recuperată și așezată, până în ziua de astăzi,
sub clopotnița satului, lângă biserica actuală. Această pisanie este scrisă în limba slavonă
bisericească, limbă ce se folosea în cult în acea perioada116.
110
Ibidem
111
Ibidem
112
Ion Ionașcu,Catagrafia Eparhiei Argeș . . ., p. 91
113
Dan Dumitru Anastasescu, Biserica din satul Schitu-Deleni, în Memoria Oltului și Romanaților, An VI
(2017), Nr. 9, p. 30
114
I. Ionașcu, Biserici, chipuri . . ., pp.92-93
54
După ce s-au efectuat traduceri, conținutul pisaniei este acesta:
”† Izvoliem oţa i să pospeşeniemu sna i săvrăşeniem stgo dha aminu.
Întru zilele domnului nostru, Io Mateiu Băsăraba voevoda şi domnu, fu rădicarea
aceştii sfinte şi dumnezeeşti case ce iaste hramul Staa Troiţe, ce s-au ridicat întru slava lu(i)
Dumnezeu pentru ertarea păcatelor întru veşnică pomeană de acest bun creştin, jupân
Drăguşin, vel paharnic şi jupâneasa lui Drăgana şi coconii lui: Gorgan, Nicola, Fota,
Stana, Aspra şi Anca, cu nevoinţa şi cu cheltuiala lui, temăndu-să de răspunsul judecăţii cei
înfricoşate şi de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, ce grăieşte la Sta Ev(an)ghelie:
„nu întrupareţ avuţiile voastre în pământu unde l(e) putrezesc viermii şi le sapă furii, ce le
îngropaţi la ceriu, unde nu le putrezesc viermii şi nici le sapă furii”. Dec fiindu acestu bun
creştin aprinsu cu inima de D(u)h Sfânt, ce să zice cu frica lui Dumnezeu, cu trupul fiind
dupre pământu, iar cu mintea şi cu cugetul vrăndu să lăcuiască cu Dumnezeu, avănd
căldura lui Dumnezeu întru inima lui, puse-a nevoinţă ca aceea şi rădică această sfântă şi
dumnezeiască casă de(n)ceput şi de(n) temei întru numele Sf. Troiţe, ca să-i fie de folosu a
doua vieţi(!), de iasta şi de iaste ce va să fie; şi dup(ă) prilejul − cât i-au fostu puterea − o
au datu pe seama părinţilor călug(ă)ri să facă rugăciuni şi să le fie de hrană şi de
îmbrăcăminte în tot veacul, întru veacinică pomeană. Şi au fost mitropolit chir Teofil şi
e(gum)en Serafim erm(o)n(a)h, is(pravnic), leat 715_”117
Tot de la mânăstirea surpată de Olt, s-a adus și o piatră tombală, fiind săpată și
sculptată în piatră. Această piatră tombală este cea de la mormântul marelui boier Drăgușin
Deleanu, ctitorul mânăstirii.
Conținutul pietrei tombale este următorul:
” Aicea supt această piatră zacu oasele robului lu(i) Dumnezeu------ăstire jupanu (a
jupânului) Drăguşin vel păh(arnic), care s-au pristăvit în zilele creştin(u)lui Io Mateiu
Băsăraba vo(e)vod, vă leato 715_”118.
Într-un dreptunghi, în mijlocul pietrei, sunt şi alte însemnări care, fiind şterse, nu pot fi
citite. O cercetare mai atentă a inscripţiei la faţa locului ar da posibilitatea descifrării acestui
fragment care, probabil, cuprinde date deosebit de interesante.
Aceste două pietre sunt o adevărată comoară, fiind o dovadă a existenței unei
mânăstirii pe aceste locuri dar, din cauza neglijenței se află într-o stare puternică de
degradare.
Aceste pietre sunt lucrate într-un mod deosebit, precum scrie și I. Slavici care,
vizitând regiunea menționează în condicile sale că, inscripțiile ”sunt lucrate cu mult gust,
întocmai ca cele dela biserica m=rii Dealu și dela Curtea de Argeș”119.
Pe la această mânăstire a trecut, se pare, și vestitul călător Paul de Alep care spune
despre mânăstire că este mândră și frumoasă, amintind și de cele două construcții imense
aflate pe malul Oltului, și anume clopotnița și fântâna120.
Un lucru interesant de menționat, este faptul că, în anul 1735, august, 11, nepoatele lui
Din Drăgușin Deleanu biv vel paharnic, Ilinca Deleanu și Ancuța Greceanu, închină schitul
lor Mitropoliei Țării Românești, drept metoh, tot în acest an are loc și dărâmarea lui de apele
Oltului121.
Așadar, dacă analizăm aceste lucruri, ne dăm seama că, după moartea lui Drăgușin
Deleanu, mânăstirea impunătoare decăzuse foarte mult, ajungând să devină chiar schit, iar
mai apoi metoh.
O ipoteză, a decăderii acestei mânăstiri, poate fi și jefuirea acesteia de haiducii locului
117
Ibidem
118
Ibidem, pp. 94-95
119
Ibidem
120
Călători străini despre Țările Române, Vol. VI, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p.224
121
G. Poboran, op. cit., p. 447
55
dar, acest lucru rămâne o ipoteză deoarece nu avem documente care să susțină aceste lucruri.
O dată cu dărâmarea edificiului monahal, s-au pierdut toate hrisoavele și toate condicile
mânăstirii dar, un lucru important este acela că, localnicii au vie în amintirea lor faptul că, pe
acele locuri, a existat o mânăstire impunătoare, construită de un boier care, a fost iubitor de
cultură și de ctitorie.
Nu după mult timp, de la nefericitul eveniment legat de surparea mânăstirii lui
Drăgușin Deleanu, un strănepot al său, Grigorie Deleanu postelnicul, zidește, în anul 1767
122
(leat 7275) , o bisericuță mai mică pe o colină, cunoscută sub numele de ”Dealul
Schitului”.
Aceasta, Grigorie Deleanu, pune drept ctitor principal pe Drăgușin Deleanu, hramul fiind,
tot același ca la vechea mânăstire, anume ”Sfânta Troiță”123.
Un lucru foarte interesant este acela că, la locul primului ctitor, în pronaos, se află
chipul lui Drăgușin Deleanu și al soției sale, Drăgana, care este întâlnită cu numele de
Epostina124 dar, aceste picturi nu au elemente cronologice care să arate că de la moartea lui
Drăgușin Deleanu și până la clădirea bisericii mici din satul Schitu-Deleni sunt peste 100 de
ani.
Nici Ioan Slavici și arhitectul Gh. Mandrea care au vizitat regiune în anul 1882, pentru
întocmirea unui raport către Ministerul Instrucțiunii, nu lămuresc cine a ridicat biserica125. O
altă lucrare de acest gen apare în 1890 dar,
spre nemulțumirea noastră nu este decât copia
raportului lui I. Slavici126 care nu lămurește
nimic din trecutul acestui lăcaș de cult.
Astfel că, putem să ne dăm seama că
Grigorie Deleanu, văzând că, ctitoria
strămoșului său este distrusă de Olt, a luat
hotărârea de a zidi o bisericuță nouă, punând
drept ctitor principal pe Drăgușin Deleanu, în
semn de omagiu adus acestui boier.
Biserica, ce se află și astăzi în satul
nostru, are formă dreaptă, cu un pridvor
alcătuit din 8 coloane, 6 libere și 2 prinse în
zid, coloane ce sunt legate de niște arcade,
biserica fiind înconjurată de un zid rudimentar.
În pridvor, brâul este format dintr-o succesiune de ocniţe iar, cornişa este făcută din
mai multe rânduri de cărămizi aşezate în zimţi. Această biserică nu dispune de turlă, probabil
neavând deloc fiindcă, miniatura bisericii pe care o țin în mâini ctitori, Drăgușin și Epostina
Deleanu, nu are turlă. Acoperișul este de tablă, cel inițial fiind de șindrilă.
În pronaos, se văd chipurile deformate ale ctitorilor. Pe peretele vestic din pronaos, se
poate vedea chipul ctitorului Drăgușin vel. Pah. și al jup. Eupostina care, țin miniatura
bisericii în mâini.
La nord, se află pictați jup. Catrina și Grigorie post. Deleanu,apoi sunt pictați: un
anume călugăr Iosif, Inochentie eromo=(na)h, egumen) aceștii sfinte mânăstiri, un anume
Preda, cu soția sa, Florica și un copil Ion127. Precum spune și marele profesor Ion Ionașcu,
122
Ibidem
123
Veniamin Nicolae, Ctitoriile lui Matei Basarab, Ed. Sport-Turism, București, 1982, pp. 162-163
124
I. Ionașcu, Biserici, chipuri . . ., p.92
125
Ibidem
126
Ibidem
127
Ibidem, pp.96-97
56
pictura din naos și altar nu are nicio valoare istorică deoarece, este recentă, doar pictura cu
ctitorii fiind cea originală128.
Prin 1920 biserica a fost repictată (de către preotul D. Mihăilescu), apoi reparată 20 de
ani mai târziu, când a fost îndepărtată pictura în ulei şi s-a revenit la cea veche, lucrare
săvârşită sub îndrumarea Pr. Ic. Stvr. Ioan Olteanu, în zilele P.S. Episcop Dionisie al
Argeşului.
În anul 1841, din cauza cutremurului, arcada bisericii a crăpat, fiind ulterior reparată.
Alte reparații asupra locașului de cult sunt consemnate pentru anii: 1898, 1921și 1937.
La câțiva metrii, spre apus, se află și clopotnița de zid cu boltă. Fațadele ei au două
rânduri de firide cu profile deosebite, iar cornișa e formată din câteva rânduri de cărămizi în
dinți.
Nu este nicio mărturie care să menționeze anul zidirii acestei clopotnițe dar, conform
tradiției, se crede că ar fi zidită, tot în același an cu biserica.
Lângă biserică, se află și resturile zidului de incintă, zid ce proteja biserica și probabil
obștea monahală de aici. Acum, se mai află doar o mică parte din zidul de incintă, care
datează din anul 1767.
Date fiind vechimea şi trecutul ei, biserica ar trebui să aibă multe cărţi de ritual vechi,
însă nu s-a găsit decât o Cazanie tipărită la Buzău în 1834 dăruită de un anume Isidor
schimonahul din Cernica, rugând pe preoţi să pomenească la proscomidie pe Cornilie
ieroschimonahul, Badea preot, Stan erei (preot, n.n.), Rada ereiţa (preoteasa, n.n.), Teodora.
De altfel, această sărăcie se observa şi la 1772 căci, în inventarul starețului Inochentie
din acel an se găsesc: 1 minei slavonesc spart; 1 ochoih slov. vechiu; 1 liturg. slov. veche; 1
evanghelie rumănească veche. Sărăcie era şi în odoare şi veşminte, existând: 1 sfită de
basma, 1 stihar, iar de basma, 1 pereche rucaviţe de dimie verzi, 1 epitrahir (de) cofterii
(stofă orientală preţioasă) vechi, 1 poală de iconostas făcută nouă de Inochentie
ieromonahul129.
Viața monahală, se pare că a existat în jurul acestei biserici, până la secularizarea
averilor mânăstirești, din 1864130. După acest an, din cauza faptului că așezământul monahal
nu a mai avut resurse materiale care constau în pământ arabil, obștea care mai rămăsese,
probabil în număr foarte restrâns, a fost mutată la Mânăstirea Stănișoara din județul
Vâlcea131.
Conform unor cercetări făcute de învățătoarea Ana Mihăilescu, cercetări ce nu par a fi
bazate pe documente ale vremii, ci mai mult pe tradiție, se pare că aici a funcționat și o școală
teologică, mai cu seamă un seminar teologic, de grad inferior care ar fi fost desființat, tot în
urma secularizării averilor mânăstirești din 1864132.
De asemenea, tot în urma secularizării averilor mânăstirești, după ce așezământul
monahal s-a desființat, lăcașul de cult a fost transformat în biserică a satului, fiind încadrată
drept filie a parohiei Comănița.
Lucruri legate de obștea monahală nu se mai păstrează, dar vom enumera șirul unor
egumeni care s-au mai păstrat: Egumenul Inochentie – adormit la 1783, Ieromonahul
Sofronie – până în anul 1784, Egumenul Paisie – la 1785, Ieromonahul Matei Grumăzescu –
duhovnic la 1792, Ieromonahul Grigorie – la 1803, acesta a trăit 100 de ani, fiind cunoscut
sub numele de “Grama călugărul ot Strihareţ”,
au “Popa Grama” în documentul din aprilie 1810.
128
Ibidem
129
Ibidem
130
Ibidem
131
A. Mihăilescu, op. cit., pp.23
132
Ibidem
57
Catagrafia Episcopiei Argeșului din 1824 menționează ca slujitori pe Ioan și Nicolae133.
După această dată nu se mai cunoaște numele vreunui egumen sau călugăr. Apoi au slujit
aceiaşi preoţi de la biserica din satul Comăniţa.
Din anul 2010 biserica ”Sfânta Treime”, din satul Schitu-Deleni este încadrată în lista
de așteptare a monumentelor istorice (OT-II-a.B.08862) pentru renovarea și conservarea
picturii.
f. Biserica din satul Teslui

Prima atestare documentară a bisericii din satul Teslui este din 1824, când catagrafia
Episcopiei Argeșului menționează că lăcașul de cult din acest sat este unul din lemn, cu
hramul Sf. Troiță, construit pe moșie boierească, având slujitori pe preoții Ioan și Banul134.
Nu după mult timp, adică în 1845 se menționează din nou existența acestei biserici de
lemn, purtând denumirea de Sf. Troiță - Ungureni, probabil de la vechea denumire a satului.
Mai mult decât atât, la 13 ianuarie 1860 protopopul inspectează biserica găsindu-o într-o stare
avansată de degradare, fapt pentru care edificiul a fost închis. La 26 octombrie 1866
protopopul Slatinei raporta superiorilor săi faptul că preotul Nicolae Toma îl informase că
duminică, 23/ 24 curent, orele 10, a luat foc biserica, fiind de lemn, arzând toată până la
temelie și odoarele sfinte și obiectele aflate într-însa135.
Astfel, în perioada 1896-1897 a fost construită o nouă biserică în satul Teslui, de
cărămidă, pe locul celei arse, lucrare săvârșită tot cu sprijinul enoriașilor, conform uneia
dintre pisaniile existente în biserică: Această biserică, cu hramul Sfânta Paraschiva, s-a zidit
în anul 1897, de către enoriașii satului Teslui, cu concursul lui Dragomiroiu cu soția Rada,
Barbu Racheru, Ion Popescu și Oprișan Vernescu, maistru zidar fiind Bogdan, iar pictura
executată de Dumitrescu Strejești. Dumnezeu să le ajute la toți. La 19 septembrie 1916,
protopopul din zonă își anunța superiorii cu privire la finalizarea lucrărilor de renovare la
biserica din Teslui, mai puțin pictura deoarece la această lucrare era angajat un pictor de
origine germană, luat ulterior prizonier de război136.
În urma cutremurului din 1940, biserica a fost grav afectată, lucru ce a dus la zidirea ei
în forma actuală, în anul 1942. În urma cutremurului din 1977, biserica a fost din nou
avariată, efectuându-se cu această ocazie alte lucrări de consolidare cu beton armat, pe
această cale fiind refăcut și acoperișul cu țiglă.
În anul 1981 biserica a fost pictată de pictorul Deaconu Valeru, precum dovedește una
dintre inscripțiile aflate pe peretele vestic al edificiului: Pr. PS. Iosif Consilier Pr. Călin Ion
Protopop Trandafir Ion, Pr. Marinescu Ghe. Turcu Dumitru, Ghe Șt. B. Racheru, Dragonu
N. Ghe. Vișan Constantin, Ionescu D. Marin, Stăncioiu Dumitru, Tudorică Constantin,
Ghenoiu Stancu, Racheru Vidu, Vișan Vasile, Costea D. Ilie și Tin Aneta Stănculescu, Zoica
Pr. Mustață, Constantin Dumitru, Sandu Tudor, Dragonu R. Ilie; și cu concursul enoriașilor
din satul Teslui. Reparat în 1980 de Nicolescu Nicolae. Pictată în 1981, pictor Deaconu
Valeru.
133
Ion Ionașcu, Catagrafia Eparhiei Argeș . . ., p. 91
134
Ibidem, p. 90
135
Prof. Teodor Mavrodin, op. cit., p. 388
136
Ibidem
58
Ultima reparație generală a bisericii a avut loc în anul 1996 când au avut loc diferite
lucrări de reparație și restaurare asupra picturii, acoperișul a fost refăcut cu tablă, iar
exteriorul edificiului a fost zugrăvit. Biserica a fost resfințită în același an, de către
Preasfințitul Irineu Slătineanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, înconjurat fiind de
un sobor de preoți. Conținutul actualei pisanii
este următorul: Această Sfântă Biserică cu
hramul ,,Sf. Cuv. Parascheva, s-a zidit din
temelie în anul 1897 de către locuitorii satului
Teslui. În anul 1942 se construiește din nou pe
vechea temelie. În anul 1996, în perioada
arhipăstoririi P.S. Episcopi ai Râmnicului,
Gherasim și Irineu Slătineanul, a păstoririi
preotului paroh Aldea Constantin, a epitropului
Uțică Gheorghe, a consiliului parohial, a S.C.
ALRO S.A. Slatina și enoriașii acestei parohii, s-
au executat lucrările de reparație a acestui sfânt
lăcaș, înlocuindu-se acoperișul de țiglă cu tablă
zincată, s-a făcut reparația exterioară și
zugrăvirea. Restaurarea picturii s-a executat tot
în acest an, de pictorii Diaconu Gheorghe
(Obârșia-Ot) și Pană Iulian (Stoina-Gj).
Doamne sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei
Tale.
În anul 2006 a fost construit un praznicar. În 2008 au fost efectuate din nou lucrări de
restaurare a bisericii, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Tot în același an a fost
ridicată cancelaria parohială, iar în anul 2010 a fost construită o sală pentru activităţi
catehetice cu copiii parohiei.
Din anul 2010, în cadrul Parohiei Teslui s-a înființat un atelier de creație denumit
Meșteri iscusiți, unde se desfășoară diferite activități catehetice cu tinerii. De asemenea, 15
copii din parohie au participat la tabăra de creație organizată la Mănăstirea Caraiman, jud.
Prahova, iar în anul 2015 un număr de aproximativ 28 de copii s-au bucurat de participarea la
o tabără de creație, organizată la Mânăstirea Durău, jud. Neamț.
Până în anul 1942 biserica din satul Teslui a fost afiliată Parohiei Cherlești, însă după
reconstrucția din același an, a devenit parohie. Dintre cei mai importanți preoți amintim pe:
Pr. Ic. Stvr. Spirache Geană, care a păstorit puțin timp, acesta fiind unul dintre ctitorii din
1942; Pr. Florea Mustață (1945-1977), Pr. Enache Mihai, Pr. Marin Ilie și, actual, Pr.
Constantin Aldea.
IV. 4. Circumscripția sanitară și dispensarul comunal

Circumscripția Sanitară Deleni a fost înființată în anul 1936 funcționând până la
reorganizarea rețelei medicale din anii 1950-1951. Necesitatea apariției acestei unități
sanitare a fost impusă de lipsa de asistență medicală în localitățile rurale, locuitorii fiind
obligați să apeleze la asistența sanitară oferită de spitalele care funcționau în orașele din zonă,
Slatina și Drăgășani137.
137
S. J. A. N. Olt, fond Circumscripția Sanitară Deleni, dosar nr. 4/ 1937, f. 5
59
Această circumscripție sanitară urma să deservească
locuitorii comunelor arondate acestei circumscripții:
Albești, Cucuieți, Deleni, Oporelu, Otești, Teslui și
Urluiasca. La 1 octombrie 1938 se realizează o nouă
organizare a circumscripțiilor sanitare, ocazie cu care
comunele Albești, Otești și Urluiasca sunt arondate altei
circumscripții, fiind incluse în schimb comunele
Curtișoara și Dobrotinet138.
Această circumscripție sanitară era subordonată
Serviciului Sanitar Județean Olt, iar ca personal avea în
organigramă, la nivelul anului 1939, un medic, trei agenți
sanitari și o moașă oficială, însă insuficient pentru a
acoperi întreg teritoriul circumscripției. Activitatea medicală a circumscripției consta în
îngrijirea, îndrumarea, consultarea și tratarea locuitorilor bolnavi și semnalarea și stingerea
tuturor focarelor epidemice139.
După desființarea circumscripției sanitare din satul Deleni, după anul 1951 au luat ființă
dispensarele comunale din satele Teslui, apoi Cherleștii din Deal și Deleni, dispunând de un 1
medic de familie și 2 asistenți medicali.
IV. 5. Căminul cultural și biblioteca comunală

Spre sfârșitul anului 1938, în satul Deleni a luat ființă Căminul Cultural Regele Carol
II, la inițiativa preotului Ioan Gh. Popescu.
Unul dintre cele mai vechi documente deținute cu privire la această instituție este copia
unui bon de plată emis la data de 31 ianuarie 1939 pentru Fundația Culturală Regală
Principele Carol. După mai multe reconstituiri, sfatul Căminului Cultural din Deleni era
alcătuit din: președinte - I. T. Popescu; director - Pr. Ioan Gh. Popescu; secretar - N. G.
Militaru; un casier și mai mulți membri140.
Scopul căminelor culturale era delimitat pe trei obiective: preocuparea pentru
îmbunătățirea sănătății populației, pe tărâm spiritual prin ținerea de predici și lectură din Sf.
Scriptură, iar pe tărâm cultural, prin organizarea unei biblioteci care să fie pusă la dispoziția
locuitorilor. Aceste cămine culturale, după constituire, erau afiliate la nivel județean și
național.
Revenind la Căminul Cultural Deleni, în cursul anului financiar 1939, s-au emis 15
bonuri de plată în valoare de 8405 lei. În anul financiar 1940, au fost făcute plăți în valoare de
2373 lei și a rezultat un sold de 2177 lei. În anul financiar 1941/1942 au fost făcute plăți în
valoare de 3412 lei, încasări de 7517 lei, având un sold de 2177 lei 141. O parte din aceste
cheltuieli reprezentau: abonamentul la Revista Poporul Românesc, cotizația plătită la
Căminul Cultural Județean Olt, achiziționarea unor cărți142, etc.
138
S. J. A. N. Olt, fond Circumscripția Sanitară Deleni, dosar nr. 5/1937, f. 3
139
S. J. A. N. Olt, fond Circumscripția Sanitară Deleni, dosar nr. 17/1940, f. 8
140
S. J. A. N. Olt, fond Căminul Cultural Comănița, dosar nr. 1/1947-1948, f. 4
141
Ibidem
142
Ibidem
60
Cu toată prosperitatea acestui cămin cultural din perioada interbelică, în următoarele
decenii, căminul cultural a fost desființat, actul comuna nedispunând de o asemenea instituție.
Referitor la biblioteca comunală, aceasta dispune de un număr de 12271 volume, 367
cititori activi, 5634 volume eliberate, având 1 persoană angajată în acest domeniu.
IV. 6. Muzeul comunal și centrul cultural

În comuna Teslui, de câțiva ani se dorește modernizarea fostului local al școlii din satul
Teslui, acum aflat într-o continuă degradare, și transformarea acestuia într-un muzeu al
comunei în care să fie adăpostite obiecte tradiționale ale țăranului român, dar și celelalte
obiecte de patrimoniu ale comunei. Tot în fostul local al școlii, Parohia Teslui dorește
înființarea unui centru sociu-cultural special amenajat în vederea desfășurării unor activități
catehetice cu tinerii și vârstnicii comunei.
61
V. CADRUL ECONOMIC
V. 1. Considerații generale asupra situației economice din comuna Teslui

Resursele solului şi subsolului sunt diversificate la nivelul localităţii: terenuri arabile,
păşuni, fâneţe, păduri, produse animaliere şi vegetale; totodată dispunerea în relief prin
deschiderea la râul Olt, oferă posibilitatea valorificării potenţialului turistic şi de agrement.
În prezent, la nivelul comunei Teslui economia locală se axează pe: agricultură,
creşterea animalelor şi pescuit.
Principalii agenţi economici sunt:
Localitate Denumire Sediu comerciant Activitatea
comerciant (sat, stradă, nr.) desfăşurată
CHERLEŞTII SC MARIL CHERLEŞTII DIN
DIN DEAL RAMTEO OLIMPUS DEAL,STRADA Comerţ
SRL PRINCIPALĂ NR.53
CHERLEŞTII SC MILEXENA- CHERLEŞTII DIN
DIN DEAL TOM SRL DEAL,STR.MĂRULUI Comerţ
NR.7A
CHERLEŞTII SC SERVICOM SRL CHERLEŞTII DIN
DIN DEAL DEAL,STR.PRINCIPALĂ Comerţ
NR.57
CHERLEŞTII- SC.GRAI-PROD SRL CHERLEŞTII-
MOŞTENI MOŞTENI,STR.OLTULUI Comerţ
NR.7
TESLUI I.F.DRAGONU TESLUI,
TUDOR STR.PRINCIPALĂ NR.126 Comerţ
TESLUI SC.VLADIS TESLUI,
MOBIL.SRL STR. CORBULUI.NR, 12 Comerţ
TESLUI SC.CORDONA.SRL TESLUI,
STR.PRINCIPALA,NR.36 Comerţ
A
CORBU DAN DORINA-SC CORBU,
DAN-DENA-SRL STR.PRINCIPALĂ NR.29 Comerţ
DELENI SC CRETU MIOTIT DELENI, STR. Comerţ
MIXT SRL PRINCIPALA, NR. 26
DELENI PFA. LAMBA C DELENI,
MARIA STR.PRINCIPALĂ NR.60 Comerţ
COMĂNIŢA NEXIM MIXT SRL COMĂNIŢA,STR.
INV.CIOCEA VASILE Comerţ
NR.68
COMĂNIŢA PUICU LICURICI COMĂNIŢA,STR. PREOT
OLTEANU NR.2 Comerţ
SCHITU- OPREA FLOREA SCHITU-DELENI,STR.
DELENI LUCIAN LINIA MARE NR.49 Comerţ
62
TESLUI PFA.CIUREA ANA- TESLUI,
MARIA STR.PROF.STANCULESC Agricolă
U, NR.76
CHERLEŞTII SC CALEA CHERLEŞTII DIN Agricolă
DIN DEAL BELSUGULUI SRL DEAL,STR.NUCULUI
NR.18
CHERLEŞTII PFA. PAVEL CHERLEŞTII DIN Agricolă
DIN DEAL IULIANA DEAL,STR.NUCULUI
NR.18
CORBU PFA.ANICA CORBU, Agricolă
ROMEL STR. PRINCIPALA, NR.50
CHERLEŞTII AGRO DANCIU CHERLESTII DIN DEAL, Agricolă
DIN DEAL SORIN COSMIN STR. OLTULUI, NR.6
PFA
CHERLEŞTII DANCIU D CHERLESTII DIN DEAL, Agricolă
DIN DEAL MARIUS PFA STR. OLTULUI, NR.6
SCHITU SC BAARIA SRL SLATINA, STR. PITESTI, Agricolă
DELENI NR. 213
COMANITA SC. KOMBINAT RASNOV, STR. GARII, Agricolă
AGRONATURA SRL NR. 5, JUD. BRASOV
CHERLESTII IF MANEA CHERLESTII DIN DEAL, Agricolă
MOSTENI FLOAREA SRT. OLTULUI, NR. 2
V. 2. Forța de muncă
Comuna Teslui, în comparaţie cu alte unitǎţi teritoriale de acelaşi rang, are o activitate
economicǎ preponderent agrozootehnicǎ, care este completatǎ de comerţ de produse
alimentare şi nealimentare. Forţa de muncǎ din comuna Teslui, este cuprinsǎ din angajaţii
Consiuliului Local, angajaţii societǎţilor comerciale din comunǎ (buticuri), şi celelalte
societǎţi mai importante, astfel:
Caracteristici 2018
Salariaţi – total (număr mediu) 1780
Număr mediu salariaţi în agricultură, silviculturǎ şi pescuit 5
Număr mediu salariaţi în industrie 4
Număr mediu salariaţi în producţia şi furnizarea de energie 4
electrică şi termică, gaze şi apă
Numǎr mediu salariaţi în comerţ cu ridicata şi cu amǎnuntul, 119
repararea autovehiculelor şi motocicletelor
Număr mediu salariaţi în administratia publică 14
Număr mediu salariaţi în învăţământ 23
Număr mediu salariaţi în sănătate şi asistenţă socială 5
Număr mediu salariaţi în activitǎţi de spectacole, culturale şi 2
recreative
Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul anului 56
Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul anului – femei 21
Numărul şomerilor înregistraţi la sfârşitul anului – bărbaţi 35
63
V. 3. Agricultura
Activitatea de baza pe raza localității Teslui
este agricultura, cu subramuri precum cultivarea
plantelor, creșterea animalelor şi pescuit. Fondul
funciar agricol constituie principala sursă naturală a
teritoriului comunei, funcţia dominantă în profilul
economic - social fiind dezvoltarea agriculturii cu
cele două ramuri principale: cultura vegetală şi
creșterea animalelor. Condițiile geografice şi
climatice deosebit de favorabile ale zonei au
determinat locuitorii să practice o serie de activităţi
predominant agricole, menționate mai sus.
Cu toate acestea, suprafața agricolă din Distribuţia comunelor după
comuna Teslui este dispusă astfel: ponderea suprafeţei agricole în
suprafaţa totală
Satul Arabil (ha) Vii (ha) Livezi (ha) Pajiști (ha)

Corbu 246, 63 1, 46 - 0, 15
Teslui 488, 10 5, 93 - -
Cherleștii din 610, 97 13, 11 - -
Deal
Cherleștii 310, 68 4, 69 - 0, 76
Moșteni
Deleni 514, 18 1, 56 0, 08 0, 74
Comănița 684, 79 3, 87 0, 66 30, 01
Schitu- 322, 37 2, 02 0, 06 5, 94
Deleni
Total 3189, 164 32, 64 0, 8 36, 91
V. 4. Culturile
Principalele culturi au fost tot timpul
grâul și porumbul, orzul și ovăzul, fiind Diagrama culturilor agricole cultivate
semănate pe suprafețe mici. Ponderea
culturilor rămâne aceeași atât în perioada grâu
imediat după legile agrare din secolele XIX- porumb
floarea-soarelui
XX, cât și în prezent. În anul 1929 moșia lui
ovăz
Nicolae Bădulescu figura printre câmpurile orz
de încercare a soiurilor de grâu. Dintre
soiurile de grâu existente pe piață, în perioada
interbelică pe moșia Teslui s-a cultivat soiul
37%
Bancut 1201, care era rezistent la cădere,
38%
destul de productiv, cu mult gluten și
rezistent la rugină. Alături de aceste culturi,
pe suprafețe mai mici s-a și se cultivă în 19%
continuare floarea soarelui, sfeclă furajeră,
plante furajere, etc. De pildă, dintre plantele
furajere, în 1937 în localitate s-a cultivat
trifoi pe o suprafață de 69 ha. La acestea se
64
adaugă legumele, cultivate mai ales în grădinile de lângă casă, dar în special pe terenurile
agricole din lunca Oltului.
Dintre cele mai importante plante cultivate în comuna Teslui amintim: grâul, orzul,
ovăzul, porumbul, floarea soarelui, mazărea furajeră, rapița, sfecla furajeră etc.
V. 5. Creșterea animalelor
În anul 2018, în localitate au fost înregistrate următoarele capete de animale:
 bovine - 150 capete;

 porcine - 1700 capete;
 ovine și caprine – 1000 capete;
 cabaline - 30 capete.
Localitatea deţine o păşune de 36, 91 ha, iar suprafaţa fâneţelor este de 17 ha.
V. 4. Agricultura în perioada comunistă
Colectivizarea satelor din comuna Teslui a început la 19 februarie 1956, când un număr
de 19 familii din Deleni au înființat prima gospodărie agricolă comună, având o suprafață
totală de 46 ha și un inventar de 2 boi și 1 cal, purtând numele de Ștefan Gheorghiu.
În anul 1961 s-a înființat o nouă gospodărie agricolă comună în satul Comănița cu
numele de Drumul Fericirii, dar și în satul Schitu-Deleni, având numele de Partizanii Păcii.
Toate aceste gospodării colectivizate au cuprins un procent de 90% din totalul suprafețelor
agricole.
Astfel, ca și în întreaga țară, până în anul 1961 s-a încheiat procesul de colectivizare
în întreaga comună Teslui, înființându-se, în satele Teslui și Comănița, Stațiunile de Mașini și
Tractoare (S. M. T), ulterior înființându-se și un C. A. P. în satul Teslui pentru respectivul
sat, dar și pentru satele Cherleștii din Deal, Cherleștii Moșteni și Corbu.
Creșterea animalelor era o ramură importantă pentru cele două C. A. P. - uri ale
comunei, având un capital de circa 2500 de bovine și ovine și 500 de porcine. Referitor la
plantele cultivate, amintim: grâu, porumb, floarea soarelui, pepene verde, mazăre furajeră,
soia, fasole; în lunca Oltului, întâlnim: tomate, căpșuni, iar în zona de deal se cultiva: viță-de-
vie și livezi de pomi fructiferi.
În satul Corbu a funcționat, în perioada comunistă, și o fabrică Vinalcool, unde se

distilau strugurii în vederea obținerii unor băuturi alcoolice.
Cei mai longevivi, dar și cei mai importanți președinți de C. A. P. au fost: Urîtu D. (în
Comănița) și Pavel I. (în Teslui).
65
V. 5. Potențialul turistic al comunei Teslui
Turismul ca fenomen, formă de valorificare intr-o manieră aparte a resurselor naturale
şi patrimoniului antropic, a devenit ramura economică cu impact major asupra lumii
contemporane. Ansamblul condiţiilor naturale şi contextul social economic şi istoric in care a
evoluat Romania s-au constituit ca premise cu o favorabilitate diferenţiată in dezvoltarea
acestui fenomen complex.
Localitatea Teslui beneficiază de premise favorabile pentru dezvoltarea sectorului
turistic/agroturistic, pe de-o parte prin amplasarea în relief favorabil desfăşurării activităţilor
turistice, pe de altă parte datorită existenţei unor dotări specifice, care pot fi revitalizate
(tabără şcolară, zonă camping).
Lacul Strejeşti este cel mai mare lac de acumulare de pe râul Olt, întinzându-se pe o
lungime de 16km, din dreptul localitǎţii Moşteni pe DJ 546 pânǎ în dreptul localitǎţii
Dumitreşti.
Cu o suprafaţǎ de 2 378 ha lacul reprezintǎ o arie de protecţie specialǎ avifaunisticǎ.
Speciile de peşti întâlnite sunt: crapul, şalǎul, somnul, carasul, bibanul, iar pentru cei care vor
sǎ înnopteze aici existǎ posibilitǎţi de campare.
Locurile bune de pescuit fiind cele din coada lacului în apropierea insulei.
Fondul construit cu valoare locală se compune din trei biserici încadrate ca monumente
istorice grupa B, situate în satele Comăniţa, Deleni și Schitu-Deleni şi un monument dispărut.
La nivelul comunei Teslui există de asemenea situri şi aşezări arheologice de importanţă
locală, cum ar fi:
Nr. Cod LMI Denumire Localitate Datare

112 OT-I-s-B-08537 Situl arheologic sat TESLUI; -
de la Teslui comuna
TESLUI
113 OT-I-m-B- Aşezare sat TESLUI; sec. III-II î. Hr.
08537.01 comuna
TESLUI
114 OT-I-m-B- Aşezare sat TESLUI; 1800 î. Hr.
08537.02 comuna
TESLUI
438 OT-II-m-B- Biserica Sf. sat 1835
08826 Nicolae COMĂNIŢA;
comuna
TESLUI
475 OT-II-m-B- Biserica Sf. sat SCHITU- 1767
08860.01 Treime DELENI;
comuna
TESLUI
476 OT-II-m-B- Turn clopotniţă sat SCHITU- 1767
08860.02 DELENI;
comuna
TESLUI
477 OT-II-m-B- Biserica Sf. sat DELENI; 1802
08861 Voievozi comuna
TESLUI
66
478 OT-II-a-B- Fostul schit sat SCHITU- 1767
08862 Deleni DELENI;
comuna
TESLUI
479 OT-II-m-B- Biserica Sf. sat SCHITU- 1767
08862.01 Troiţă a fostului DELENI;
schit Deleni comuna
TESLUI
480 OT-II-m-B- Zid de incintă sat SCHITU- Sec XVIII
08862.02 DELENI;
comuna
TESLUI
481 OT-II-m-B- Turn clopotniţă sat SCHITU- 1767
08862.03 DELENI;
comuna
TESLUI
67
VI. HABITATUL ȘI VIAȚA TRADIȚIONALĂ
VI. 1. Satul
Din punct de vedere la așezării în teritoriu, comuna Teslui, ca și satele componente,
este o așezare adunată.
Comuna Teslui este amplasată la întâlnirea a două drumuri județene, fiind tranzitată și
de două drumuri comunale. La nivelul localității legăturile rutiere sunt asigurate prin
drumurile clasificate după cum urmează: DJ 546; DJ 546E; DC 21A; DC24.
Legătura între satul Cherleștii din Deal, reședința de comună și celelalte sate
componente se realizează astfel:
 Cu satele Deleni, Cherleștii Moşneni, Teslui prin DJ 546;

 Cu satele Comăniţa şi Schitu Deleni prin DJ 546 şi DC 24;
 Cu satul Corbu prin DJ 546E.
Legat de cele mai vechi mărturii cu privire la existența celor șapte sate ale comunei, dar
și de dezvoltarea acestora am vorbit în capitolele anterioare.
Toponimele din hotarul satelor precizate încă de la atestările documentare ale acestora,
dar care se mai regăsesc și în prezent sunt: Grozăști, Cilompi, Obreja, Coasta cu tei, Poiana
lungă, Pădurea popii, Pădurea Purcelu, Balta Neagră, Tufan, Șăț, Piscul corbului, Rențea,
Barza, Gorgan, Poiana lui Pătruț, Bolovanu, Braniște, Bujor, Târlă, Colnic, Râpa verde,
Femeile văduve etc.
VI. 2. Locuința
Construcția care le-a oferit adăpost și odihnă, încă de la atestarea lor documentară,
foștilor clăcași și moșneni ai comunei Teslui a fost bordeiul.
Acest bordei a durat, ca și în alte zone ale Olteniei și Munteniei, până la jumătatea
secolului al XX-lea pentru că zona nu permitea dezvoltarea economică, iar clima era un
factor negativ în privința construirii de noi case.
Chiar dacă pare o locuință subterană acoperită cu mușchi și alte plante, bordeiul era o
construcție care oferea omului un loc pentru odihnă, vara fiind răcoros, iar iarna cald.
După ce localnicii au renunțat la vechile construcții, aceștia au început să introducă în
satele lor casa tradițională oltenească, construită din lemn, acoperită fiind cu șiță, iar ulterior
din zid, acoperită cu țiglă sau tablă.
Planul casei este format din tindă, la mijloc și doua, trei sau patru încăperi dispuse în
linie cu tot atâtea încăperi separate de pe prispă. Prispa se întinde pe două sau trei laturi. Casa
impresionează și încântă privirea, atât prin proporția să fie joasă sau înaltă, cât și prin decorul
său.
Decorul din exterior al caselor din comuna noastră este unul de vis și de poveste, astfel
ramele geamurilor, sculptate din lemn permit razelor solare să lumineze încăperea, de
asemenea tencuiala caselor este deseori folosită împreună cu diferite culori vii, care dau un
farmec ludic locuințelor.
Interiorul caselor din zonă este și el unul care dă dovadă că locuitorii au talent în
arhitectura și amenajarea caselor din timpul respectiv.
Astfel că, întâlnim deseori case alcătuite cu doua-trei camere, dar cu o încăpere mai
mare numită, în termeni populari, odaie. Această cameră era folosită la primirea oaspeților,
dar și la depozitarea unor lucruri valoroase precum: zestrea fetelor, hainele de sărbătoare etc.
Camerele erau, de obicei, placate cu lut, grinzile de pe tavan, fiind văruite, iar pereți
68
erau împodobiți cu diferite țesături din pânză, in sau cânepă, precum: prosoape, covoare de
perete, carpete etc.
Pardoseala era alcătuită din pământ bătut, fiind acoperit cu rogojini, preșuri sau alte
țesături.
Un element important, ca și în alte zone ale țării, este masa cu trei picioare, întâlnită și
astăzi în comuna Teslui, ca și alte obiecte precum: vatra cu coș suspendat, soba oarbă, soba de
cărămidă și teracotă, războiul de țesut, vasele din ceramică, patul care era construit din
scândură și picioare bătute în pământ, patul fiind acoperit de o saltea cu paie, căpătâiul
(perna) era umplut cu foi de porumb etc.
Un alt element important este împrejmuirea gospodăriilor cu diferite materiale, cum ar
fi nuiele de sânger împletite, iar ulterior de scândură.
În ceea ce privește curtea casei întâlnim mai multe anexe gospodărești precum: coșarea
vitelor, construită din pământ, paie și nuiele; pătulul împletit, suspendat pe picioare de lemn,
sub el fiind adăpostiți porcii.
Actual, în satele care alcătuiesc comuna Teslui au început să apară diferite construcții
noi dar, spre surprinderea noastră, nu s-a renunțat la vechile case tradiționale sau la masa cu
trei picioare, fiind pe cale de dispariție, însă războiul de țesut, soba oarbă sau vatra cu coșul
suspendat.
În prezent, locuinţele sunt realizate în proporţie de 90% din zidărie de cărămidă sau
paiantă cu cărămidă, iar starea medie se poate încadra între satisfăcătoare şi bună.
Situaţia suprafeţei locuibile şi a sistemului de locuinţe
Caracteristici 2018
Locuinţe existente – total – număr 1381
Locuinţe în proprietatea majoritar privată – 1381
număr
Suprafaţă locuibilă – total – mp 51193
Suprafaţă locuibilă – proprietate majoritar 51193
privată – mp
Situaţia construcţiilor de locuinţe în anul 2018
Caracteristici 2018
Locuinţe terminate – total – număr 12
Locuinţe terminate din fonduri publice – număr 12
Locuinţe terminate din fondurile private – număr 12
Autorizaţii de construire eliberate pentru clădiri 15
rezidenţiale (exclusiv pentru colectivităţi) –
număr
Autorizaţii de construire eliberate pentru clădiri 2344
rezidenţiale (exclusiv pentru colectivităţi) – mp
Autorizaţii de construire eliberate pentru alte 1
clădiri (hotel, clădiri similare, clădiri pentru
comerţ) – număr
69
Autorizaţii de construire eliberate pentru alte 30
clădiri (hotel, clădiri similare, clădiri pentru
comerţ) – mp
VI. 3. Portul tradițional

Comuna Teslui nu a mai putut păstra costumele tradiționale specifice, dar credem că
portul tradițional în această parte a Oltului este aceeași ca cea din zona următoarelor
localități: Vitomirești, Sâmburești, Topana, Dobroteasa, Leleasca, Făgețelu, Vulturești,
Tătulești, Colonești, Oporelu, Scornicești, Optași-Măgura, Priseaca, Curtișoara, Spineni,
Bărăști, Cungrea, Verguleasa, Poboru.
Astfel, costumul tradițional specific era format din: cămașă cusută, poale, zăvelci, vestă,
batistă sau fișău, bete și opinci, la femei; iar la bărbați: cămașă cusută, ițari, bete sau brâu,
poale cusute și opinci.
Cele mai frumoase și mai interesante componente ale costumului tradițional din această
zonă sunt: cămașa dreaptă, cămașa încrețită, și zăvelcile.
Cămașa dreaptă: croi simplu, o singură bucată de pânză, fără cusătură pe umăr,
mânecile dintr-o foaie și jumătate de pânză, largi, fără manșetă, se adaugă un clin cu vârful
ascuțit pentru lărgime, pavele erau de 3-4 cm și se numeau broschiță. Ornamentele sunt
plasate strategic la îmbinarea bucăților de pânză (la umăr, la gură și pe guler, la gat dar și pe
marginea mânecilor și a poalelor). Sunt discrete, cusute cu arnici colorat dar și cu alb.
Cheițele fac și ele parte din decor, dar sunt fine.
Tipul acesta de cămașă a fost purtat mai ales de către femeile în vârstă, la munca
câmpului. O variantă, mai recentă, a acestei cămăși este cămașa cu platcă: foi drepte cu
tăietură pe umeri, peste care se adaugă platca (fagure sau ciocul raței). Decoruri apar pe
platcă, umăr, guler, gura cămășii, marginea mânecii și a poalelor.
Cămașa încrețită la gât: pieptul din două lățimi de pânză, spatele dintr-o lățime, mâneca
dintr-o lățime și jumătate, gulerul, broschița (pavele), manșetele (brățări). La toate acestea se
adaugă, în partea de sus a mânecii altița separată. Ornamentele cămășii încrețite: pe piept
avem râuri drepte sau oblice, ori motive izolate la cămășile stropite. Pe mânecă avem altița și
râuri. Decoruri discrete pe guler, gura cămășii și pe marginea mânecilor sau a manșetelor. La
cămășile vechi, poalele sunt cusute de ie, croite din câte o foaie întreagă pentru față și una
pentru spate și doi clini laterali. Ornamentele sunt armonizate cu cele de pe ie. Decorul de pe
poale se desfășoară împrejurul lor și se ridică în părți pe o lățime de 25-30 cm ca să se vadă
de sub zăvelci.
Zăvelcile din zona Olt mai sunt cunoscute și ca zăvelci vinete cu ornamente dispuse în
benzi verticale, delimitate prin linii sau puncte în cruce, executate cu fir argintiu sau cu
beteală. În costumul de sărbătoare apare și zăvelca cu praguri (șiruri de ornamente ca cele de
pe trup, dar dispuse orizontal).
În perioada interbelică apar și zăvelcile de mireasa, de culoare albă. Pe lângă zăvelcile

vinete întâlnim și zăvelci roșii, dar cu aceeași structură ornamentală ca cele vinete.
Pe deasupra zăvelcilor apar betele, late de 2–3 cm și lungi de 2–3 m. Femeile în vârstă
70
și cele însărcinate purtau pe sub zăvelci un brâu lat de 15–20 cm, în culori închise cu dungi
orizontale, asortate. Pe deasupra se puneau betele.
VI. 4. Legende specifice locului
 Legenda Mânăstirii Bolovanu

Se spune că un domnitor din familia Basarabilor care a zidit mai multe mânăstiri pe
malul Oltului, a început zidirea unei mânăstiri mai jos de Drăgășani, pe partea stângă, pe
valea Oltului. Durase zidirea mânăstirii ani mulți, încât se speriase bietul popor din
împrejurimi.
Văzând domnitorul că nu mai are bani, a făcut o lege cu toți slujitorii săi, ca orice
trecător pe lângă aceea mânăstire, să slujească o zi pentru domnie.
Astfel că, drumul fiind în apropiere, călătorul singur nu scăpa de corvoadă, o zi pentru
domnie și alta pentru el.
Călătorul cu calul, făcea trei zile, una pentru domnie, una pentru cal și una pentru el.
Călătorul cu căruța, făcea cinci zile, una pentru domnie, alta pentru el, alta pentru căruță și
doua pentru boi sau cai. De asemenea, femeia însărcinată făcea trei zile, una pentru domnie,
una pentru ea și alta pentru pruncul din pântece.
Fiind în acele vremuri secetă și foamete mare, multe vite au murit de foame și multe
femei, și-au pierdut pruncii din pântece din cauza muncii făcute pentru domnie la mânăstire.
Astfel că, mamele îndurerate au urât mânăstire, rugându-se să fie surpată de Olt.
După ce s-a terminat clădirea, Oltul a venit mare, a început să roadă malul și timp de
nouă ani, în continuu a urlat acolo, unde astăzi se văd câteva ziduri răsturnate pe coastă. S-au
găsit acolo odoare bisericești și domnești.
Și atunci a văzut domnitorul, și poporul, că atunci când zidești o biserică, să fie ridicată
cu credință, cu cinste și dreptate. (culeasă de la Pr. Dumitru Mihăilescu)
 Altă legendă cu privire la mânăstirea dispărută

Se mai spune că la mânăstirea zidită de Drăgușin Deleanu, la punctul Bolovanu,
călugării aveau un cioban, anume Bucur, care păzea oile mânăstirii, oi foarte multe.
După aproape 100 de ani, cât a durat mânăstirea, ciobanul a plecat cu oile, și s-a hotărât
să se stabilească acolo unde va ajunge capătul turmelor sale.
Oile s-au înșirat, una câte una, și așa capătul celălalt a ajuns acolo unde azi este orașul
București.
Acolo s-a stabilit ciobanul și s-a întemeiat orașul București, după numele său. (culeasă
de la Toma Popescu).
 Podul lui Mavrodin

Drumul județean Slatina-Casa Veche, spre Drăgășani, a fost în vremea veche o potecă
șerpuitoare prin păduri și dealuri.
Cum de le Slatina în sus erau păduri mari, până la munte,în timpurile vechi cei mai
mulți haiduci umblau pe aici, auzindu-se, din gura poporului, se mai aude și astăzi vorbind de
Iancu Jianu și alții. Însă, toți au fost trecători pe aici, dar cel care a umblat pe aceste
meleaguri a fost Mavrodin.
Acest căpitan de haiduci ținea calea trecătorilor, pe cei săraci îi lăsa, iar pe cei bogați
sau de alte neamuri îi jefuia.
71
Deoarece populația auzise de acest haiduc, începea să ocolească acel drum, când veneau
sau se duceau la Slatina. Dar, haiducul Mavrodin a luat o decizie importantă, și anume
repararea podurilor și drumurilor în aceea zonă. Un pod mai important se mai găsește și
astăzi, ce se află peste pârâul Comănița, purtând numele de Podul lui Mavrodin. (culeasă de
la Ana Mihăilescu).
 Comănița
Din moși strămoși se spune că pe locul satului Comănița a fost un om care stăpânea
aceste locuri, cât vezi cu ochii. Acel om avea trei feciori înalți ca brazii și spătoși.
Când i-a venit sfârșitul a lăsat feciorilor cu vorbă de moarte să împartă frățește moșia
lui. După moartea tatălui, feciorul cel mare, anume Bujor, zise fraților săi mai mici că el n-ar
dori mai mult din moștenire, decât atât cât ar putea să ducă ocol într-o zi cu piciorul pe jos,
parte care în felul acesta ar fi mai mică ca a celorlalți. Frații cei mai mici primiră propunerea
lui și-l lăsară a doua zi de dimineață să facă ocolul moștenirii lui.
El însă a dat ocol moștenirii călare și a ocolit toată moșia, cei doi frați mai mici
rămânând slugă pe moșia lui.
Cei doi frați mai mici, văzând că Bujor a ocolit toată moșia și ai au rămas slugile lui, au
hotărât ca să-l omoare.
Au ținut calea la coada unei vâlcele și cel mijlociu l-a omorât. Înapoindu-se la casele
lor și aflând de omorul săvârșit, mama lor și fratele cel mic l-au omorât peste noapte și a
rămas stăpân peste toate meleagurile fratele cel mai mic, care se numea Coman. De atunci a
rămas numele de Comănița acestei moșii, unde mai târziu aveau să trăiască urmașii lui
Coman, iar vâlceaua unde a fost omorât Bujor poartă numele de Vâlceaua Bujorului, pe care
înflorește în fiecare primăvară floarea roșie de bujor, ca sângele. ( Culeasă de la Toma
Popescu).
VI. 5. Creații lirice și cântece specifice zonei
IANCU JIANU LA SCHIT

Culeasă de la Ion Lăzărescu
Sărut mâna prea cinstite

Și cucernice părinte,
Am venit la denie
Părinte Grigorie.
Am venit cam repejor
Pe sub podul umblător,
Nimenea să nu mă vadă
Și nimeni să nu mă creadă.
Părinte, sfinția ta
Mă caută potera
Îți dau bani și auraș,
Să mă faci călugăraș,
Ca să cânt la liturghie
Și seara le vecernie.
Dă-mi patrafir și potcap
Și fă-mă ieromonah,
Sau fă-mă arhimandrit
72
Ca să pot dormii la Schit.
Părintele ce făcea
În clopotniță-l băga,
Sus în pod la cucumea
Unde cântă cucuvele
Noaptea sus pe cucumele.
Poterașii că veneau,
Pe Jianu că-l cătau
Și de Jianu-ntrebau:
”Părințele, părințele
Nu te-ai mai lăsat de rele?
Spune unde l-ai ascuns
Că-ți tai coada și te tunz.
Spune, spune părințele
Că-ți fac barba bidinele.”
Popa dacă auzea,
Poterașii că-i lua
Și în pivniță-i băga
Și beau vin și se-mbăta
De Jianu nu gândea.
Iancu dacă auzea,
Din clopotniță ieșea,
Și lua calea codrului
Tot pe malul Oltului.
MAVRODIN ȘI JIEANU
Culeasă de la Grigorie Dologan
Foaie verde ca lipanul,

Mavrodin și cu Jieanul
Mi-a furat din grajd cârlanul.
Cârlan, roib cu părul creț
Nu e altul în județ.
Și-au plecat pe Olt în sus,
Și la pândă ei s-au pus.
În desișul codrilor,
Codrilor bătrânilor.
Stau la pază și la pândă
Pe greci și pe ciocoi să-i prinză,
Să le ia punga cu bani
Să dea la oameni sărmani,
Să le ia banii din sacul
Să ajute tot săracul.
Să le ia bani din chimir
Să-i dea la săraci de bir.
Și....ehe...tocmai, la anul
A venit acas` cârlanul.
Și-n poartă a nechezat
Și în curte a intrat,
Tot flămând și obosit
73
Și de-un an nepotcovit.
I-am dat fân, l-am adăpat
L-am spălat, l-am țesălat
L-am dus și la potcovit
Și-am dat un șfanț de argint.
SORCOVIȚA
Culeasă de la Jianu Anastasescu
Sorcoviță veseliță
Ieși afară la portiță
Cu pistoale la picioare
Cu arme la căpătâi.
Trei fete cu porumbei
Luară apă-n ciucurei
Și zburară, se lăsară
Peste o vadră cu vin
De la Dumnezeu. Amin!
Scoală, scoală doamnă mare,
Și aprinde-o lumânare
Și lipește-o între icoane
Trei icoane, trei obloane
C-a intrat sorcova-n curte.
Las-o, las-o să colinde
Că de când n-a colindat
Toate florile s-a uscat.
Numai floarea soarelui
Șade-n poarta raiului
Și judecă pe Hristos
Ca pe-un trandafir frumos.
Și judecă florile,
De le ia miroasele.
La anu și la mulți ani!
CÂNTEC VECHI
Cules de la Gavrilă Negurici
Foaie verde de negară

Noi, țăranii de la țară
Ducem viața grea amară.
Ziua, noaptea tot muncim
Numai birul să-l plătim.
Subprefectul ne mai spune
C-avem ”Constituție”.
Nimenea nu o să știe
Când vom scăpa de robie.
Că muncim, muncim, muncim
Mâncăm pâine de secară
Și ducem o viață amară.
74
Ziua, noaptea tot muncim
D-aia avem Constituție
Cu legi drepte și legi bune
O fi și de noi mai bine.
CÂNTECUL SOACREI
Cules de la Ion Doftoru
Joacă, joacă soacră mare,

Cu cămașa la spinare.
Azi ți-o dă, mâine ți-o ia,
Rămâi cu cheltuiala.
Joacă, joacă și iar joacă,
Că ți-ai luat noră să-ți placă.
Ți-ai luat noră cinstită
Și frumoasă-afurisită.
Ți-ai luat noră, fată mare
Și frumoasă ca o floare.
Joacă, joacă cât mai tare,
Că ți-ai luat scărmănătoare.
CÂNTECUL NAȘULUI
Haida, haida, nune mare

Să jucăm nuneasca-afară.
Haida, haida, nune mare
Cu doi fini ai dumitale.
Haida, haida, nune mare,
Că ți-o fi destul de-aseară.
Adu boul și-o tânjală,
Să scoatem pe naș afară.
Străchinile s-au golit,
Lingurile s-au tocit.
Joacă, joacă, nune mare,
Cu doi fini ai dumitale.
Bagă mâna-n buzunar,
Dă bacșiș la lăutar.
Joacă nașa și cu finu`,
De se minună cătunul.
Joacă nașul și cu fina,
De se minună comuna.
CÂNTECUL GINERELUI
Foaie verde fir mohor,

Plânge-mă tată cu dor
Că și eu ți-am fost fecior.
75
Ți-am scos boii din obor
Și plugul de sub șopron
Și ți-l-am pus pe ogor.
Foaie verde foi de praz
Pusei briciul pe obraz
Toți flăcăii făceau haz,
Fetele mor de necaz.
Când eram la taica june,
Știam floarea cum se pune,
Iar acum, când mă-nsurai
Multă dragoste stricai.
Când eram tânăr flăcău,
Înhămam căluțul meu
Și plecam unde vream eu.
Dar e bine și-nsurat
Că știu seara unde trag.
Trag la casă călduroasă
Și la nevastă frumoasă.
POVESTEA MÂNĂSTIRII BOLOVANU

Culeasă de la Ana Mihăilescu
Cică-a fost pe-aceste locuri,

Un boier bogat
Care-și întindea moșia
Cât în lung și-n lat.
Era os din neam de domn
Și de voievod
Și-adusese în moșie
Care de norod.
Avea vii, păduri, grădini
Prisăci de albine,
Vite și turme de oi,
Cum n-avea oricine.
Robi țigani care-i munceau
Tot acest pământ
Și pe care îl vindea
Pe un preț mai mult.
Scrie în hrisoave vechi,
Că robii-i vindeau
Ca pe niște vite-n târg
După ce-i robeau.
Gorgan, fiul cel mai mare,
Al lui Drăgușin Deleanu
A vândut un rob țigan
De la Bolovanu.
Iar Necula, alt copil
Al lui Drăgușin Deleanu
A vândut o copiliță,
Fată de țigan.
76
El avea moșie multă
Cum era de mult,
Frumuseți nebănuite,
Raiul pe pământ.
Și bogat cum era el
Cu avere multă,
S-a gândit, ca să zidească
Mânăstire sfântă.
Cine știe ce durere
Sau taină ascunsă,
L-a-ndemnat ca să zidească
Mânăstire sfântă.
Ca din zidurile ei
Glas de rugăciune
Să se-nalțe către cer
Pentru iertăciune.
Și-a pornit ca să zidească
Drăgușin Deleanu
Mânăstirea cea frumoasă
De la Bolovanu.
În pădure, lângă Olt
Zisă ”Braniște”,
A zidit o mânăstire
Într-o rariște.
Într-o rariște de codru
Lângă ape, Oltul
De la Brătulești în sus,
Sus în taina codrului.
Așezare minunată
Și cu chilii multe,
Mânăstirea a fost o artă,
Și-a durat ani mulți.
O, ce meșteri pricepuți,
Se găseau atunci.
Și-ntr-o noapte, primăvara
A pornit păgân,
Apele învolburate
Ale Oltului bătrân.
S-au umflat atât de mult
Și s-au abătut,
Chiar acolo unde-a fost
Locașul cel sfânt.
Și încet, încet a ras
Oltu-învolburat,
Toată-această măreție
Totul a-necat.
Apele din viitură
Nu s-au mai retras,
Și din toată măreția
Numai ziduri au rămas.
77
Și așa s-a năruit,
Încremenită, fără glas
Și din tot ce-a fost splendoare,
Ziduri multe au rămas.
FOAIE VERDE VIORE

Culeasă de la Veronica Olteanu
Foaie verde viorea,

Colea-n vale la cișmea
Două fete se certa.
O bogată și-o săracă.
A bogată ce zicea?
”Pe mine badea mă ia,
Că-mi dă tata patru boi,
Și cu-o vacă după ei
Și șapte opt mii de lei”.
Iar săraca ce zicea:
”Pe mine badea mă ia,
Atunci când s-o libera.
Că-mi dă tata ochii mei
Și face cât boii tăi.
Ochii cu sprâncenele
Și face cât miile.
Și-mi mai dă gurița mea,
Și face cât vaca ta”.
CÂȚITOAREA
din tradiția locală
Am ieșit în primăvară
Toate plugurile ară.
Lâna toată ați dărăcit?
Pânza-n război ați țesut?
Zdranca, zdranca ciurul
A trecut Crăciunul.
Cânepa ați dărăcit?
Zdranca, zdranca ițele
V-ați țesut altițele?
Că vine Păștițele.
Pe pânză de in-nălbită,
Cu arnici roșu cusută.
Când pe față, când pe dos
Cum e părul mai frumos.
Câlți, câlți, câlți, ați tors câlți?
Câți, câți două ouă
Două ouă-ncondeiate,
La Marița pe perete.
Ne dați, ori nu ne dați?
Dacă ne dați,
78
Să se prăsească găinile,
Ca furnicile.
Dacă nu ne dați,
Să vă moară găinile-n coteț
Și pisica în ungheț.
PAPARUDA
Din tradiția locală
Paparudă rudă,
Ieși afară și udă
Cu găleata nouă,
Dumnezeu să plouă.
Hai ploiță, hai
Cu-n ciucur de mălai
Să nu dai cu strachina
Că e rău de pagubă.
Și să dai cu ciurul
Să umpleți pătulul.
Hai ploiță, hai
Cu-n ciucur de mălai
Paparudă rudă
Vino de ne udă.
Ca să-nceapă ploile
Să curgă țuroaiele.
Cu găleata lată,
Peste toată zloata,
Unde dă cu sapa,
Să curgă ca apa.
Hai ploiță, hai
Cu-n ciur de mălai
Unde dă cu maiul,
Să curgă mălaiul.
PODUL LUI MAVRODIN

Culeasă de la Ana Mihăilescu
Și erau codrii seculari,

Și-un râuleț mai lin
Când peste el a pus o punte
Haiducul Mavrodin.
Și-o potecuță de picior,
A codrului cărare
Și-atunci din punte a făcut,
Un podișor mai mare.
Și-atunci un drum mai lat a fost
De care și picior,
Pe unde trebuia să treacă,
Tot omul călător.
De-atunci trecut-au ani și ani,
79
Când cu zbucium, când senin
Dar ne-a rămas ca amintire,
”Podul lui Mavrodin”.
FOAIE VERDE SĂLCIOARĂ

Culeasă de la Ilie Băcănaru
Foaie verde sălcioară

S-auzea un zvon în țară
Frunzuliță de trifoi
Că intră țara-n război.
Zvonu-a fost adevărat
Că la război am plecat
Să scăpăm pe-ai noștri frați
De ungurii blestemați
Și să facem țara mare
Din hotare în hotare
Și-am să trec peste Sibiu
Și nu știu când am să viu.
Voi trimite telegramă
C-am trecut în altă țară.
Și mă duc, mă duc în luptă
Să-mi fac datoria sfântă
De m-o lovi vre-o ghiulea
S-audă și sora mea
Să vie și să mă cate
Peste văi și peste ape
Trupușorul să-mi îngroape
De pânzit să mă pânzească
Cu flori să mă-mpodobească.
Cu pânză de catifea
Neagră ca inima mea.
Să m-așezi soră-n mormânt
Să m-acoperi cu pământ,
La cap să-mi pui stâlp de lemn
Și pe el să scrii un semn
Numele meu de soldat
Că pentru țară-am luptat.
FOAIE VERDE TREI SPANACE

Culeasă de la Ion Paraschiv
Foaie verde trei spanace

De vreo zece ani încoace
Te-n sura-i cu cin te place.
Mai-nainte vreme, te-nsurai pentru avere
Fie slută sau urâtă,
Te uitai la-vere multă.
Dar acuma, măi frăție, fetele-n gospodărie,
80
Sunt bogate, au moșie
Cât clipește ochiu-n glie.
Și se-nsoară fiecare,
Cu o fată muncitoare.
Pentru o vacă și-o purcea, luai urâta cum era,
Și trăiai în râs cu ea
Sărăcuț din maică-sa
Mândră fată din ogoare.
BALADA LUI MAVRODIN

Culeasă de la Ecaterina Bâzoi
Foaie verde și-o lalea

Mai în sus de Slatina,
În codrii Comănița,
Și-a făcut așezare
În pădurea cea mare
Un voinic spătos
Ce umbla în sus și-n jos
Cu capul pletos,
Cu pistoalele la brâu
Și cu mâinile pe frâu.
De când maica l-a făcut
Soarele nu l-a văzut,
Stând în codrii abătut,
Nici luna, nici stelele
Nici păsărelele
Gazda lui e prin vâlcele
Puștile la buturele,
La butucul de stejar,
Că la vară vine iar.
Pe ciocoi de piept s-apuce
Și punga să le-o usuce.
Ziua de se odihnea
El cu frații chefuia
Iar noaptea el ieșea
La vâlcea, la potecea
Pe oricine întâlnea
Dar rău că nu le făcea.
Cu ciocoii-avea, ce-avea
Punguța le-o dezlega
Pe săraci îi ajuta.
Chef la Slatina făcea,
Vin cu strachina-mpărțea
Ca să bea toată lumea,
Vinișor de cel mai bun
La crâșma lui Mavrodin.
ALTĂ BALADĂ
Culeasă de la Niculina Dobrin
81
Mavrodine mamă
Tu bagă de seamă,
Să știi fiul meu,
Că ciocu-i rău
Și te prinde-n plasă
Și mă lasă arsă.
Că sunt bătrânioară
Și sunt bolnăvioară
Copilașul meu.
Eu când te-am născut
Mi-am dorit eu mult
Tu să faci dreptate,
Pe-aici pe aproape
Tot măicuța ta
Acum te-ar ruga
Să-i lași pe ciocoi
Să stea printre noi.
El de auzea
Mamei îi spunea:
Rămâi sănătoasă
Mama mea frumoasă
Că io-ți spun măicuță
Ca să știi drăguță
Că trăiesc cu drag
La umbra de fag.
Mama rămânea
Mavrodin pleca
În pădurea deasă
Cu iarbă de mătase.
Și din corn suna
Și își aduna
Ceata haiducească
Să-i povățuiască
Să facă un pod
Peste-o apă mică
Podul îl făceau
Și toți îi urau:
Poduleț micuț
Să fii legănuț
Nu pentru ciocoi
Că sunt oameni răi.
Fii pentru săraci
Că ei ne sunt dragi.
Ciocoii veneau
Peste pod treceau.
Mavrodin venea
Pe haiduci chema.
Carele cu grâne
Ei că le goleau
82
Și la sărăcime
Mi le împărțeau.
Sus de la Deleni,
Doi ciocoi vicleni
Auzind așa
Galbini arunca.
Și spuneau deschis
Mavrodin de-i prins
Galbini le voi da
Celor ce-l prindea
Și îl va plăti
Și-l va răsplăti
Pe cel ce-l ormoară
Pe Mavrodin doară.
Și-ntr-o vale adâncă
Sub o mică stâncă
Mavrodin ceata
Auzi din mal
De lângă un mal,
Un laț fermecat
De sus aruncat:
Mavrodine mamă
N-ai băgat de seamă
Că ciocoiu-i rău
Ți-am spus mamă eu.
Că-s înveninați
Ciocoii spurcați
Și ți-au pus gând rău
Feciorașul meu.
Și au încercat
Să-l prindă cu foc
În acelașii loc.
Mavrodin suna
Toți se adun
Pe ciocoi bătea
Și auru-l lua.
Iar la umbra codrului
Mavrodin cu ceata lui
Cântau și se veseleau
Și vinu-l din ploscă-l beau.
Stând așa-n pădurea deasă
Și cu iarba de mătase,
Vine mama lui
Peste câmp hai-hui,
Și-i da veste mare
Că vrea să-l însoare
Cu-o fată frumoasă
S-o facă mireasă.
Mavrodin pleca
Cu măicuța sa
83
Pe calul lui drag
Ce l-a dus în prag
La căsuța sa
Din orașul Slatina
Și-a pornit să se însoare
Și-a făcut o nuntă mare
Și-a deschis o cârciumioară
La un colț de ulicioară
Unde toți haiducii bea.
Iar în cârciumioara lui
Băuturi, ce să mai spui!
Vinuri roșii, albe, alese
De la Drăgășani culese.
Vin pelin de Drăgășani
Cu ocaua zece bani.
CÂNTEC DE RĂZBOI
Cules de la Dumitru Pâncă
Munte, munte brad frumos

Mai apleacă vârfu-n jos,
Să mă urc în vârful tău
Să mă uit în satul meu.
Să văd surorile mele,
Cum râd germanii de ele,
Să văd frățiorii mei,
Cum își râd nemții de ei.
Când oi zice d-abanos,
Pământule păcătos
Mor și nu te văd frumos.
Că de trei an ți-o ajunge
Să te scalzi numai în sânge.
Sângele românului,
Până-n coama murgului.
Sângele germanului,
Până-n coama calului.
Mackensen cu capul mare,
Stă și strigă-n gura mare,
Bateți pe români îndată
Să luăm Moldova toată
Și Rusia jumătate.
Că-n Rusie se găsește
Multă brânză, unt și pește.
VI. 6. Obiceiuri
Așa cum și în alte părți ale țării obiceiurile și tradițiile nu s-au mai păstrat în forma lor
originară, totuși trebuie să le menționăm pe cele care au mai rămas.
84
Astfel, locuitorii comunei noastre au păstrat vii, până în ziua de astăzi, unele tradiții și
obiceiuri care le respectă printr-un ritual de seamă.
În ajunul Anului Nou, tinerii merg cu plugușorul și cu sorcova. Nu cu mult timp în
urmă, plugul era tras de doi boi care aveau la coarne ramuri de brad. Aceștia intrau în curtea
gospodarului și trăgeau o brazdă prin zăpadă, urând de sănătate și noroc.
Tot în seara Anului Nou, băieții și fetele se strângeau la casa unuia dintre ei, la ”ghicit”.
Aici, fetele puteau afla cum va fi viitorul lor soț prin ridicarea unor vase care adăposteau
diferite produse ca: pâine, sare, săpun, bani, perie, oglindă, mărgele, inel și câteva cărți.
În ziua de Anul Nou, ca și în alte zone, erau așteptați colindătorii cu sorcova.
”Filipii”, era o altă datină a zilelor de 14-15 ianuarie când gospodinele nu aruncau
gunoiul afară din casă pentru ca lupul să nu atace oile.
O altă datină este aceea că, pe la începutul Postului Învierii Domnului, băieții se duceau
cu ”călimarele”. Acestea erau niște prăjini care aveau legat la capăt un ghemotoc de paie.
Băieții din satul Schitu-Deleni se duceau cu aceste prăjini până la pârâul Roșca unde se
întâlneau cu cei din Comănița și, împreună, mergeau să facă curte fetelor.
”1 Martie”, era o zi specială pentru fete deoarece, acestea, puneau la gât câte un
mărțișor, pe care îl țineau până ce înflorea mărul, iar apoi îl agățau de ramura acestuia pentru
ca să fie frumoase precum florile de măr.
”9 Martie” era ziua în care femeile nu ieșeau din casă până ce nu afumau pe cei ai casei
pentru a alunga toată boala și necazul. Apoi ieșeau cu toții afară pentru a afuma ograda și
toate anexele gospodărăști.
”Dragobetele” sau ”cap de primăvară”(24 martie) era o sărbătoare tradițională
românească care, mai dăinuie și astăzi. În această zi, băieții și fetele mergeau în pădurea de
lângă satul Schitu-Deleni pentru a culege diferit flori: ghiocei, viorele, brebenei etc. Tot în
această zi, băieții și fetele se împrieteneau.
La ”Sântoader”, toții membrii familiei făceau baie cu apă caldă, în care s-a fiert
rădăcină de iarbă de mare. După ce îmbăiau, familia făcea o steluță din rădăcina de iarbă de
mare căreia îi dădeau o gaură pentru a lega un fir de ață roșu pe care îl puneau la coada
fetelor. Fetele purtau această rădăcină la păr până când înflorea mărul, după care agățau firul
roșu de florile de măr, iar cu rădăcina afumau casa.
”Sfântul Gheorghe”, în ajunul acestei sărbători mari a Ortodoxiei, copii din satele
nostru mergeau la pădure pentru a lua ramuri de jugastru și laptele cucului. Copii puneau
aceste plante la poartă, la intrarea în casă și la staulul vitelor, pentru ca acestea să producă
mult lapte.
La ”Rusalii”, era obiceiul ca pe la asfințitul soarelui să se joace călușul în sat, pe poiana
din fața bisericii. Tot în această zi, după terminarea slujbei religioase urma hora cea mare a
satului, când se adunau toți fii satului. De menționat este faptul că, de la un timp, această horă
nu s-a mai ținut, fie din neglijența oamenilor, fie din neglijența preoților parohi. În această zi,
ca și următoarele trei, nu se muncea, deoarece ”te lua din căluș” adică înebuneai. Dacă se
întâmpla ca să fi ”luat din căluș”,trebuia să mergi sub un pod pentru a trece călușarii peste
tine și în felul acesta să te vindeci.
”Sânzienele” sau ”Drăgaica”( 24 iunie), în această zi femeile mergeau la câmp pentru
a aduna diferite plante medicinale, folosite în scăldarea bolnavilor. Tot de la câmp luau o
plantă numită ”mielușei”, pe care o puneau pe castraveți ca să nu se amărască.
”Savele” sau ”Barburile”, în acestă zi femeile coceau azimă nedospită pe care o
ungeau cu miere și zahăr, urmând să o împartă la vacini și copii.
Această sărbătoare ținea trei zile, fiind prăznuită pentru a feri copii de vărsatul de vânt,
sărbătoare ce era specifică lunii decembrie.
”Ignatul”(20 decembrie), era ziua în care se tăiau porcii.
După această sărbătoare urmează Crăciunul cu toate obiceiurile tradiționale.
85
Alte sărbători specifice satului Schitu-Deleni sunt: ”Sânpetru de iarnă”( 16 ianuarie ),
”Tănasia ciumii”(18 ianuarie), ”Haralambia ciumii”( 10 ianuarie), ”Săptămâna mare”(
săptămâna înainte de Paști), în această săptămână fiecare zi are câte o denumire și câte o
simbolistică specifică, după cum urmează:”Lunea ciorilor”, ”Marțea viermilor”, ”Miercurea
strâmbă”, ” Joia iepelor”, ”Vinerea mare”.
Alte sărbători tradiționale amintim: ”Rapotinul”( sfârșitul lunii aprilie), ”Joia verde”(
prima zi de joi după Paști), ”Elisei”( 14 iunie), ”Vartolomeu”, ”Precop”, ”Mărina”,
”Cârcov” etc.
Existau și alte ritualuri specifice, cum ar fi: când era secetă, femeile aruncau țeste de
copt pâine în fântâni sau furau toaca bisericii fostului schit și o aruncau în fântâni ca să plouă.
Un alt obicei frumos, legat tot de secetă era acela al ”paparudelor”. Astfel că, copii de țigani,
însoțiți de o țigancă mergeau prin sat cu ”paparuda”, fiind îmbrăcați sumar. La casa unde
intrau, stăpâna casei arunca apă pe ei și le oferea diferite produse: mălai, pâine, fasole etc.
Femeile în vârstă din satul Schitu-Deleni cred și în diferite creaturi ale întunericului,
cum ar fi: zmei, iele sau șoimane.
Despre zmeu, se spune că ar fi un șarpe care nu a fost văzut timp de șapte ani. Unele
bătrâne pretind că au văzut această creatură a nopții în pădurea de lângă satul vecin,
Comănița.
Despre iele, sânziene sau șoimane se spune că joacă hore la miezul nopții și cine
vorbește cu ele încremenește un timp.
VI. 7. Utilități publice

 Alimentarea cu apă
Din punct de vedere al surselor de apă, comuna Teslui se găsește într-o situație
favorabilă, având în vedere pe de o parte existența stratelor acvifere situate in subteran,
relativ ușor de captat și care sunt folosite pentru alimentarea cu apă potabilă, iar pe de altă
parte existența apei de suprafață, în speță pârâul Teslui. Satele Cherleştii din Deal, Comăniţa,
Deleni, Teslui şi Schitu-Deleni beneficiază de sisteme centralizate de alimentare cu apă, sursa
fiind asigurată de apa freatică de adâncime. Restul locuitorilor folosesc pentru nevoile
gospodăreşti şi publice apa freatică din primul strat acvifer, care se situează între 15 m şi 25
m adâncime. Acest strat acvifer se alimentează prin infiltrarea precipitaţiilor şi prin drenarea
straturilor acvifere din terasa superioară. Restituirea apei este o problemă majoră pentru
întreaga localitate, deoarece peste tot sunt utilizate latrine uscate, iar terenul, prin însăşi
natura lui (depozite de terasă cu permeabilitate mare) a permis şi favorizat difuzia apei uzate
în apa freatică de mică adâncime, infestând-o. Poluarea apei din primul strat freatic care este
utilizat atât în consumul uman cât şi la adăparea animalelor, constituie factori defaforizanţi
pentru mediu şi în mod special au influenţe negative asupra oamenilor. În comună nu există
un sistem generalizat de alimentare cu apă, canalizare şi staţii de tratare şi epurare a apei.
Comuna Teslui dispune însă de un sistem centralizat de alimentare cu apă pentru nevoile
gospodărești ale populației. Acesta se compune din următoarele obiective: sursă, aducţiune,
înmagazinare, pompare, tratare-dezinfectare şi reţea de distribuţie. La nivelul anului 2011
comuna beneficia parțial de alimentare cu apă, pe o lungimea de 17 km cu un volum total de
apă produsă de 54,000 m3.
Serviciul de alimentare cu apă în comuna Teslui:
Alimentare cu apă 2011

Lungimea totală a reţelei simple de 21.53
distribuţie a apei potabile – km
86
Capacitatea instalaţiilor de producere 995
a apei potabile – mc/zi
Cantitatea totală de apă potabilă 54
distribuită consumatorilor – mii mc
Cantitatea de apă potabilă distribuită 54
consumatorilor pentru uz casnic – mii mc
 Canalizarea
În prezent la nivelul Comunei Teslui nu există un sistem generalizat de canalizare.
Lungimea reţelei de canalizare existente este de 2.917 m în satul Comăniţa, deservind un
număr de 313 locuințe şi 3.704 m în satul Teslui. Staţia de epurare Teslui este aşezată la baza
terasei, pe malul drept al râului Teslui, în lunca Teslui, pe teren relativ plan, chiar în zona de
îngemănare a versantului terasei cu lunca; apele uzate sunt dirijate gravitaţional spre emisar -
râul Teslui. Staţia de epurare Comăniţa este situată pe terasa înaltă, pe malul drept al unei
viroage, vale de eroziune formată în platoul terasei; amplasamentul este situat pe teren în
pantă uşoară cu cădere de la vest la est, diferenţa de cotă între partea superioară a
amplasamentului şi partea inferioară a acestuia fiind de cca 1,5 - 2,00 m; apele epurate sunt
dirijate spre această viroagă.
 Alimentarea cu energie electrică
Toate satele sunt racordate la rețeaua de alimentare cu energie electrică. Alimentarea
comunei se face cu o rețea de distribuție de medie tensiune. Rețeaua de joasă tensiune
destinată consumatorilor casnici și iluminatului public este racordată la posturi de tip aerian.
Rețelele electrice sunt pe stâlpi din beton precomprimat de tip Renel, iar iluminatul public se
realizează cu lămpi cu energie electrică.
 Salubrizarea
Comuna beneficiază de serviciul de salubrizare centralizat.
 Telecomunicații
În comună funcţionează un oficiu poştal, cu o gamă variată de servicii. Comuna se află
în zona de acoperire a tuturor reţelelor de telefonie mobilă. Locuitorii comunei Teslui
beneficiază de serviciile de telefonie mobilă, telefonie fixă şi internet.
87
VIII. PERSONALITĂȚI REMARCABILE ALE COMUNEI TESLUI
VIII. 1. Familia boierilor Deleanu

Această familie este foarte veche, precum o menționează generalul Gigurtu143, încă
dinainte de zidirea cetății Giurgiu, având sub stăpânire toată moșia Giurgiului.
În județul Olt o găsim cu puțin timp înaintea domniei lui Matei Basarab, adică la anul
1633, avându-și moșia la Deleni-Olt. Tot aici, cel mai însemnat boier al familiei, Drăgușin
Deleanu, va construi o mânăstire impunătoare pe malul Oltului144, cunoscută în tradiția locala
drept ”Mânăstirea Bolovanu”.
Conform unor inscripții găsite la Drăgănești, se pare că marele boier Drăgușin ar fi rudă
apropiată cu Matei Vodă Basarab, dinspre mama acestuia, Stanca din Hotărani-Romanați145,
însă nu este o dovadă clară a înrudirii celor două personalități întrucât nu se cunosc rădăcinile
familiei acestui boier dinspre tată și nici rădăcinile doamnei Stanca, mama marelui voievod.
Cert este că într-un document din 10 iunie 1624146 se menționează că mama lui
Drăgușin Deleanu se numea Maria și că mai avea un fiu, Radu, care, după cercetările lui Ion
Ionașcu, ar fi decedat de tânăr147. Unii cercetători afirmă că mama marelui boier ar fi
originară din Mogoșești-Olt, iar in 1620-1624 ar vinde lui Preda, fiul lui Ion, nepotului lui
Oprea logofătul din Mogoșești o parte din averea sa148.
Documentul vânzării nu se mai păstrează, existând posibile doar două copii ale acestuia
dar neclare. Astfel, într-una se afirmă că Maria este soacra lui Preda, iar în alta, mătușa
acestuia. Tot marele profesor Ion Ionașcu a făcut o cercetare prin care crede că Ion, tatăl lui
Preda, ar fi văr cu Maria Doamna, afirmând că a doua copie fiind cea exactă149.
Acest Ion se pare că ar mai avea un văr, Radoslav bănișorul, de la care cumpărase
partea lui de moștenire din Mogoșești. Preda mai avea un frate, Dumitru, care vinde la 1632
lui Tudor comisul partea lui Radoslav. Într-un document din 20 decembrie 1704 se
menționează faptul că Drăgușin Deleanu vinde moșia lui Preda, iar acesta, în 1624, vinde, la
rândul său, moșia cumpărată lui Tudor Rudeanul, rudă cu Diicul biv vel logofăt150. Pentru o
perioadă destul de mare de timp, se pare că aceasta ar fi soarta moșiei Mariei Deleanu.
Despre tatăl lui Drăgușin Deleanu nu avem prea multe informații clare, dar se pare că
era originar din satul Deleni, fiind rudă apropiată cu mama lui Matei Basarab și cu mama lui
Diicu Buicescu151.
Într-un document din 10 aprilie 1633 se menționează faptul că Andrei spătarul, fiul
Vladului log. Rudeanul, vinde lui Drăgușin Delanu satul Deleni, cu toți oamenii săi, în
schimbul a 170 de galbeni. Tot din acest document reiese că satul fusese cumpărat înainte de
Andrei spătarul, vânzarea făcându-se în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Vodă
Iliași. De aici ne putem da seama că marele boier Deleanu avea de foarte multă vreme moșie
în satul Deleni152.
Un fapt pe care nu-l putem demonstra cu dovezi clare este anul nașterii marelui boier.
Ceea ce se știe sigur este că, a avut cel puțin douăzeci de ani când și-a vândut moșia din
143
G. Poboran, op. cit., p.445
144
Ibidem
145
Ion Ionașcu, op. cit., p. 98
146
Ibidem
147
Ibidem
148
Ibidem
149
Ibidem
150
Ibidem
151
Ibidem, p. 99
152
Ibidem
88
Mogoșești, ceea ce ne conduce la concluzia că s-a născut pe la sfârșitul secolului al XVI-lea,
fiind mai tânăr decât Matei Vodă Basarab.
Pe Matei Vodă îl găsim într-o titulatură boierească la 1603153, în timp ce pe Drăgușin
Deleanu îl întâlnim în marea treaptă de postelnic abia la 1633 154. Dacă l-am plasa pe boierul
nostru de aceiași vârstă cu Matei Basarab, ar fi ceva greșit, deoarece oricâte ar fi diferențele
de capacitate și ascendență, nu ar fi posibil ca la 50 de ani să te afli într-un rang boieresc
inferior, iar apoi, peste 11 ani, să figurezi în Sfatul Țării cu marea titulatură de paharnic.
Drăgușin Deleanu a fost foarte implicat în lupta lui Matei agă din Brâncoveni-Romanați
cu elementul grecesc din țară. Un izvor scris din acea vreme menționează că în perioada când
Matei agă se afla în Transilvania, iar în Țara Românească se producea ocărârea lui Leon Vodă
Tomșa, boierii l-au trimis pe Drăgușin Deleanu să-l cheme în țară pe Matei Basarab155.Un alt
izvor spune că boierii Țării Românești au trimis cărți marelui domnitor prin sluga sa,
Drăgușin156.
Pentru tot ceea ce făcuse pentru marele domnitor muntean, Drăgușin Deleanu primește
titulatura de al 2-lea postelnic, în 1633157 iar, la 1634 pe cea de vel sluger158.
La 2 ianuarie 1642, boierul nostru era ridicat în rangul de vel armaș159 iar, la sfârșitul
anului 1643, la treapta de paharnic, probabil în locul lui Marco vel paharnic, care este
însărcinat imediat cu funcția de armaș. Tot acest Marco Danovici este ctitorul bisericii din
Sâmburești-Olt.
Din acest moment, cel mai însemnat membru al familiei Deleanu avea o bună stare
materială și, din grija pentru dobândirea vieții viitoare în ceruri, a luat hotărârea de a ridica o
mânăstire impunătoare în pădurea Comăniței.
Data morții marelui boier nu o cunoaștem, deoarece nu i s-a găsit mormântul, probabil
fiind îngropat în ctitoria sa dar, din cauza ieșirii râului Olt din matcă, se pare că și mormântul
a fost luat.
Nu a mai trăit mult timp după zidirea mânăstirii, murind în anul 1650 deoarece atunci, la
întrunirea Divanului, paharnicul lipsea, fiind înlocuit cu Hrizea vel paharnic. Astfel, marele
nostru boier a trecut la Domnul în jurul vârstei de 60 de ani, lăsând în urmă următorii urmași:
Gorgan, Nicula, Fota, Stana, Aspra și Anca.
Copii lui Drăgușin Deleanu nu au avut ranguri boierești mari, precum tatăl lor, apărând
foarte rar prin documentele vremii. Gorgan clucerul, fiul cel mare, apare într-un document
din 14 mai 1654, când vinde un țigan, cu frații săi. Tot, Gorgan se înfrățește cu un anume
Mihai, și-i vinde acestuia moșia de la Gurguiați.
Gorgan Deleanu, postelnic la 9 ianuarie 1667, se căsătorește cu Ghiajna, fiica lui Radu
ban Popescu (mare ban al Craiovei), fapt pentru care primește de la socrul său o
impresionantă avere. În 1667 Gorgan postelnicul vinde lui Tudoran clucerul ot Aninoasa
satul Sălătrucul-Argeș.
Un alt copil, Nicula Deleanu postelnicul, apare în scris în 1679 când vinde o țigancă
cumnatului său, Necula, fratele lui Neacșu din Pitești.
Fota, fiul cel mic, este menționat drept proprietar de vii la Slatina, în 16 iunie 1662160.
Fiica boierului Drăgușin, Ancuța, o găsim căsătorită cu un anume Necula din Pitești,
care făcea comerț cu diferite produse, precum mierea, după cum reiese dintr-un act emis de
153
N. Iorga, Studii și documente, V, pp.292-294
154
Ion Ionașcu, Biserici, chipuri, . . ., p. 100
155
Ibidem
156
Ibidem
157
Ibidem
158
Ibidem
159
Ibidem
160
G. Poboran, op. cit., p.447
89
Radu din Oporelu-Olt, la 11 februarie 1682161.
Din testamentul pe care îl lasă Necula din Pitești, se pare că acesta nu a avut copii cu
Ancuța Deleanu, lăsând, la 22 iunie 1687, soției sale, a treia parte din averea sa, iar restul,
Mânăstirii Vieroșu-Argeș. Nepoților Necula și Dumineca le lasă haine, iar nepoatelor
Gherghina și Nastasia, 8 stupi162.
Necula apare în 1686 cu titulatura de pitar, când eliberează de rumânie un om din
Tătulești-Olt, alături de el semnând un anume Drăgușin sin. Necula pitar163.
Acest nou Drăgușin apare și în timpul moșnenilor din Mogoșești, care merg la domnitor
să le rezolve treburile cu pământul lor din moșia Delenilor, voievodul dând dreptate
primilor164.
Conform cercetărilor făcute de Ion Ionașcu, reiese că ctitorul actualei biserici din satul
Schitu-Deleni ar fi fiul lui Drăgușin II Deleanu. Dar însă, se pune problema cine este mama
lui Grigorie Deleanu, ctitorul bisericii. Despre Grigorie Deleanu nu se știe nimic, decât că a
fost postelnic și că a zidit o bisericuță în cinstea strămoșului său, Drăgușin Deleanu.
Singurul urmaș al lui Grigorie Deleanu, cu Ecaterina Deleanu, este Toma Deleanu.
Grigorie Deleanu va muri în 1779165.
Toma Deleanu a avut diferite funcții,
printre care amintim: judecător ot sud Olt, în
1797 când la bâlciul din Slatina, de Sf.
Gheorghe, are loc un scandal și este scos din
slujbă166. Tot Toma Deleanu capătă titulatura de
șătrar, fiind și epitrop al averii Ionașcu, în
1797, când era din nou judecător la Slatina167.
Toma Deleanu a ridicat, în 1802, cu soția
sa Joița în satul Deleni o frumoasă biserică,
destul de spațioasă pentru bisericile din acele
timpuri, mormântul lui aflându-se și astăzi în
această ctitorie a sa. Deoarece era ultimul
membru al familiei Deleanu și, neavând
urmași, a luat hotărârea să-l înfieze pe fratele
mai mare al tatălui Generalului Gigârtu, pe
Niță Gigârtu care ulterior devine Niță Deleanu.
Însă această adopție s-a făcut cu condiția ca
Niță Deleanu și urmașii săi să nu părăsească niciodată Slatina, făcându-se astfel și un
jurământ în actuala Biserică Sf. Gheorghe-Ionașcu, pe atunci Biserica Ionașcu168
Ion sau Niță Deleanu a avut diferite funcții în Slatina și județele Olt și Romanați, dintre
care cele mai importante sunt: serdar, paharnic și epitrop al averii Ionașcu. Acesta a avut și
copii, amintim deci pe: Costache Deleanu ( fost prefect de Olt), Mihail, Nae și Vasile.
Fii lui Costache Deleanu au fost: Costică Deleanu care a fost deputat și prefect al județului
Olt, murind în 1890 de vărsatul negru, lăsând moștenitori trei fete și doi băieți: Constantin și
161
Ibidem
162
Ibidem, p. 448
163
I. Ionașcu, Biserici, chipuri. . ., p. 103
164
Ibidem
165
Ibidem, p. 104
166
167
Ibidem
168
Ibidem
90
Gogu; și Mihail sau Micu Deleanu, având moștenitori pe: Bițe ( din prima căsătorie) și
Nicolae și Mihai ( din a doua căsătorie)169.
VIII. 2. Episcopul Serafim al Buzăului și Râmnicului, stareț și ctitor al

Schitului Deleni
Ieromonahul Serafim170 se trăgea din vestitul și marele neam al Slătinenilor171, fiind
rudă apropiată cu boierii Deleni, neexcluzând varianta ca acesta să fie originar chiar din
actualul sat Deleni.
Unii cercetători istorici care s-au ocupat cu istoria mânăstirii întemeiată de paharnicul
Drăgușin Deleanu afirmă că starețul ar fi decedat, pe când alții, și noi dăm crezare acestora
din urmă, afirmă că Matei Vodă Basarab, domn al Țării Românești, dorea un episcop loial la
granița de răsărit care era amenințată de vrăjmașul său moldovean, Vasile Lupu 172. Astfel,
ieromonahul Serafim, starețul din pădurea Comăniței, ajunge episcop la Buzău, prin
intervenția familiei Deleanu, care era rudă apropiată cu Matei
Basarab prin puternica familie a Craioveștilor și prin familia
Brâncovenilor din Romanați173.
Înscăunarea în treapta de episcop la Buzău a avut loc în
anul 1648174.
Deși ajuns episcop la Buzău, Serafim Slătineanu nu uită
de meleagurile natale, dorind să construiască un așezământ
monahal în orașul Slatina. Un alt document din aceiași perioadă
afirmă că Serafim cumpărase și un teren pentru ridicarea
mânăstirii, cumpărând și cărămida necesară zidirii acesteia cu
prețul de 12 unghi175. Altă însemnare din 1 aprilie 1665 atestă
faptul că Radu Vodă Leon întărește la Slatina, episcopului de
Buzău, toate viile sale de la moșul lui Gurca176, scutindu-le
astfel și de impozitele domnești. De asemenea, voievodul
român scutește stupii de dijmă și oile de oierit deoarece săntu
ale metofului Sfinții lui de la Strehăreț177. Pentru aceasta, în data de 24 aprilie 1667, vlădica
Serafim cumpără de la fii preotului Hariton, în zona Strehareț ”vii lucrate, țelină și pomet și
cu braniște și cu fântână drept bani gata 90 de unghi”178. Din aceste documente, precum nota
și un cercetător care s-a ocupat cu mult timp înaintea noastră de activitatea episcopului
Serafim și a ctitorie sale din Slatina (T. G. Bulat)179, reiese că schitul era construit de șapte
ani, ceea ce înseamnă că Serafim își începuse mânăstirea în 1665, aceasta fiind isprăvită în
169
Ibidem
170
Dumitru Anastasescu, Episcopul Serafim al Buzăului, fost stareț la Schitul Deleni, în Memoria Oltului și
Romanaților, Nr. 3, An VII (2018), p. 89
171
T. G. Bulat, O fundație a episcopului Serafim lângă Slatina, în Mitropolia Olteniei, An XIV (1962), Nr. 5-6,
p.371
172
Ibidem, p. 370
173
D. D. Anastasescu, Biserica ”Sf. Voievozi” Deleni, în Memoria Oltului și Romanaților, An VII (2018), Nr. 1, p.
41
174
Pr. Prof. Dr. M. Păcurariu, op. cit., p. 139
175
Ibidem
176
Ibidem
177
Ibidem
178
T. G. Bulat, op. cit., p. 371
179
Articolul respective este O fundație a episcopului Serafim lângă Slatina, în Mitropolia Olteniei, An XIV
(1962), Nr. 5-6, pp. 370-375
91
1668180.
Finalul construcțiilor la Slatina îl va găsi pe vlădica Serafim în scaunul eparhial de la
Episcopia Râmnicului Noului Severin, acesta fiind ales în jilțul râmnicean în anul 1668
datorită curentelor grecești de la Mânăstirea Malamuc.
Pentru prima dată episcopul Serafim este menționat drept episcop de Râmnic în
momentul alegerii starețului de la Mânăstirea Brâncoveni (jud. Romanați), Grigorie, drept
episcop la Buzău, la data de 4 aprilie 1668181, iar peste puțin timp, la 20 mai 1668, este
prezent la alegerea lui Teodosie în scaunul mitropolitan de la București182.
În toamna anului 1668, episcopul de Râmnic este pomenit într-un contract de vânzare în
favoarea lui Oprea, rudă apropiată cu mitropolitul Teodosie. Spre sfârșitul aceluiași an,
Serafim Slătineanu este prezent la o ședință a mitropoliei cu privire la un așezământ nou
împotriva clerului grec183. În anul următor, 1669, arhiereul slătinean mai participă la două
ședințe ținute la mitropolie, în prima hotărându-se dezînchinarea Mânăstirii Câmpulung, iar
în cea de-a doua oferindu-i-se postelnicului Constantin Cantacuzino o carte de nevinovăție184.
Un alt document important din perioada păstoriei la Râmnic este o danie a lui Antonie
Voievod către Mitropolia Transilvaniei185, episcopul râmnicean fiind menționat drept martor.
Mânăstirea Strehareț, singura ctitorie atestată documentar a episcopului Serafim, a fost
închinată Mitropoliei Ungrovlahiei, precum mărturisește actul de închinare din anul 1668:
Facerile de bine sunt nemuritoare și acelea va să ducă întru împărăția lui Dumnezeu pre
aceia ce le facă. Drept aceea și eu robul lui Dumnezeu Serafim episcopul Rabnicului, cu mila
și ajutorul lui Dumnezeu, am făcut o sfântă Biserică în sud Olt, ce se numește Strehareț
ounde să cinstește hramul Ouspeniia Bțe, ca să proslăvească numeale lui Dumnezeu întru
Dănsa. Și mie și părinților miei vecinică pomenire pentrucă din osteneala și dreapta mea
agoniseală o am făcut și o am miluit cu ce mi-au dat și mie putința. Deci am socotit den bună
voie cugetului miei de am mers la sfințiea sa părintele nostru Kir Teodosie mitropolitul țării,
de am închinat această biserică a mea, ca să fie metoh suptă ascultarea sfintei Mitropolii
ounde să cinstește și să proslăvește sfinții și întocmai cu Apostolii împărați Constantin și
Elena, ca să fie totdeauna căutată cu slujbe, cu preoți să nu fie lipsită de răgacio(ne) lui
Dumnezeu. Și pentru căci va fi suptă paza sfintei Mitropolii den venitul schitului să să ia pă
om la sfânta Mitropolie căte 15 ocă ceară, iar mai mult supărare, să n-aibă nici de cum. Nici
să fie volnic Mitropolitul ce va fi după vremi stăpînitorio sfintei Mitropolii, a să tinde și a lua
mai mult de la schit sau a-i face supărare de cât am zis. Că cu celălalt venitu ce s-ar agonisi
să se chivernisească preoții și poslușnicii schitului. Și ce va fi prisoseală să dreagă numele
Domnului nostru Is. Xs. și pre alți sfințiți Mitropoliți care vor fi după vremi, să le fie milă de
acest schit al nostru ca să nu lipsească preoți, nici să-l lase să se pustiiască, nici să rămăe
dorirea sufletului nostru neplinită. Iar cine va strica așezământul acesta să aibă a da seama
la înfricoșatul și nefățarnicul județ al Domnului nostru Is. Xs., cănd va veni să judece lumea.
Amin. Mță Aug 4 zile 7176-1668
†Serafim episcop Raibnischii
†Grigorie episcop Buzev
†Ghermanos, martis, Neon Patron186
Închinarea Schitului Strehareț a fost cauzată de mutarea scaunului mitropolitan de la
Târgoviște la București de către voievodul Radu Leon. În același an, voievodul muntean
180
Prof. C. Surduleac, Mânăstirea Strehareț, Ed. Episcopia Slatinei și Romanaților, Slatina, 2017, p.19
181
Ibidem
182
Ibidem
183
Ibidem
184
Ibidem
185
Ibidem
186
T. G. Bulat, op. cit., pp. 371-372
92
construiește Catedrala Mitropolitană ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, precum și
paraclisul istoric ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”187 din incinta centrului mitropolitan.
Pictarea și sfințirea bisericii a fost posibilă spre sfârșitul anului 1671188. La data de 28
decembrie 1672 are loc sfințirea bisericii ctitorită de Serafim, slujbă săvârșită chiar de ctitor.
La aceasta a mai participat mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei și domnitorul Antonie din
Popești, precum mărturisește pisania: ”Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea
Duhului Sfânt. Începutu-s-au această sfântă mănăstire - Adormirea prea sfintei de Dumnezeu
născătoarea și pururi fecioara Maria-în zilele creștinului IO Antonie Voevod și s-au ostenit
episcopul Serafim de au înălțat din temelie până s-au săvârșit cu toată cheltuiala
mitropolitului, a toată Țara Românească Varlaam ca să le fie de pomenit în veci amin. Leat
7180 de la zidirea lumii. Și după petrecerea episcopului Serafim rămas-a năstavnic
Eromonahul Veniamin”189.
Plecând de la pisania prezentată mai sus, mai târziu, unii istorici au afirmat că Varlaam,
mitropolitul Ungrovlahiei ar fi ctitorul principal al mânăstirii190, acest lucru fiind eronat, însă
același profesor de teologie, T. G. Bulat, a elucidat acest ”mister”, publicând un studiu cu
privire la persoana episcopului Serafim și la ctitoria acestuia din nordul Slatinei191.
Un alt lucru interesant cu privire la activitatea episcopului Serafim este acela că,
vlădica de la Râmnic, s-ar fi retras din funcția de episcop, îmbrăcând astfel schima cea mare
cu numele de Silvestru la ctitoria sa din Slatina unde a fost înmormântat și unde i se
păstrează chipul de schimnic cu inscripția Serafim, episcopul care a episcopit multă vreme la
Buzău și la Râmnic puțintel și s-a isprăvit aici192.
Revenind la activitatea episcopului Serafim la Buzău, unde a păstorit în jur de 20 de

ani, mărturisim că acesta a participat la zidirea fostei catedrale episcopale a Buzăului, precum
menționează vechea pisanie a catedralei din 1745: ”Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu
umbrirea Duhului Sfânt, eu, robul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Io Mathei Basarab Voevod,
împreună cu do(a)mna mea, Eleni, cecetat-am pre unde am aflat case dumnezeeești, făcute de
alți domni bătrâni, strămoșii doamnei mele și le-am întărit și le-am înnoit; fiind și această
sfântă biserică făcută de aceeaș(i) moș(i) ai doamnei mele, văzându-să arsă și stricată de
păgâni, cu milosârdie și cu nevoință ne-am îndemnat de am ridicat atât biserica stricată de
tot și o am ziditu din temelie această sfântă casă unde se cinstește hramul Adormirii Prea
Sfintei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioarei Marii, pentru sufletul domnii mele și a
răposaților domnii mele, pentru ca să aflăm locaș vieții la înălțimea cerului; și atunci era
îndreptători scaunului episcopii chir Serafim episcopu(l), iar îndemnător preste tot lucrul
bisericii era jupan Moisi vel Spătar, la leat 7158(1650) mai în 30. Iar când au fostu cursul
anilor 7249(1741) ghen(ar) în 2, fiind domnu Io Co(n)stantin Niculae Voevod, alegând pre
mine nevrednicul robul lui Dumnezeu, Methodie, a fi episcop aceștii episcopii, fiind stricată
de cutre(mur) și de oști, m-am silit cu toată osârdia de am zidit turnurile și bolt(a) altarului,
am făcut tâmpla, am tăiat 2 ziduri din lăuntru deschizând ferestre pre sus, o am zugrăvit pe
187
Prof. C. Surduleac, op. cit., p.21
188
I. Ene, Gothia și episcopii ei, Ed. Episcopia Buzăului și Vrancei, 2002, p. 100
189
Prof. C. Surduleac, op. cit., p.21
190
Acest lucru nu este adevărat, dar din lipsa de documente unii cercetători au afirmat aceste lucruri false.
Dintre acești autori amintim pe: G. Poboran, în lucrarea sa monumentală ”Istoria orașului Slatina”; generalul P.
V. Năsturel în articolul său ”Biserici, mânăstiri și schituri din Oltenia”, publicat în ”Revista pentru istorie,
arheologie și filologie”; marele istoric I. C. Filitti în lucrarea ”Biserici și ctitori”, publicată în ”Biserica Ortodoxă
Română” și profesorul I. Ionașcu, cel care s-a ocupat de istoria bisericească din Olt și Romanați, fiind un
colaborator apropiat al marelui nostru istoric național, N. Iorga
191
T. G. Bulat, op. cit., pp. 370-375
192
I. Ene, op. cit., p. 100
93
lăuntru și pă din afară, o am pardosit puindu stâlpi la uși și petri pă la fereștri și am făcut
care n-au fost. Săvârșitu-s-au lucru(l) biserici(i) întru a tr(eia) domnie a domnului
Co(n)standin Niculae Voevod la ani de l(a) zid(i)rea lumii 7253(1745) august în 30.”193
Tot, la Buzău, lunga păstorire a vlădicii Serafim pune accent în primul rând pe nevoința
duhovnicească, lăsând pe plan secund nevoile administrative și gospodărești. Acesta fiind o
fire retrasă, calmă, înclinat spre viața duhovnicească, l-a determinat, cum am arătat mai sus,
ca la sfârșitul vieții să îmbrace marea schimă monahală și să se retragă la mănăstirea sa de
suflet din Slatina natală.
Dintre preocupările din punct de vedere administrativ ale episcopului Serafim la Buzău,
se cunosc doar cumpărarea de vii în Dealul Verneștilor, iar la capitolul de primiri donații,
amintim dania de la Pârșcoveni a lui Moise Căpitanul Mihalcea Cândescu (ispravnicul de la
zidirea catedralei), iar după uciderea lui de Radu III Mihnea, soția ispravnicului va dona și
moșia de la Scurtești194. O altă danie este cea a lui Badea Obredi, negustorul grec prieten cu
Matei Basarab, care zidește în orașul Buzău biserica Greci, lăsând episcopiei, la 25 iunie
1651, moșia Iasul, din hotarul Brăilei, mărturisind că a făcut această donație când s-au
târnosit mânăstirea de la Măxineni195.
Păstorind peste 20 de ani la Buzău și Râmnic, vlădica Serafim, va rămâne mereu în
sufletele slătinenilor deoarece, fără ajutor bănesc din partea mitropolitului Varlaam, a reușit
să ridice frumoasa sa ctitorie, Strehareț.
Episcopul Serafim a fost personalitatea momentului pentru meleagurile slătinene,
preocupat de cele duhovnicești, a căutat să rezolve certurile dintre domnitor și boieri,
primind, cum am notat mai sus, și numeroase donații la Eparhia Buzăului.
Astfel, această personalitate erudită a Bisericii Românești va rămâne pentru totdeauna
în inimile buzoienilor și râmnicenilor, în sufletele slătinenilor prin vatra monahală pe care le-
a lăsat-o la Strehareț, dar și în inimile locuitorilor comunei Teslui prin grija deosebită pe care
a avut-o față de ctitoria Delenilor.
VIII. 3. Căpitanul Cocoș Marin

Binecunoscutul erou al Războiului de Independență,
căpitanul Cocoș Marin, s-a născut la 15 ianuarie 1831 în
comuna Teslui, ca fiu al unor țărani respectați ai localității.
După ce absolvă școala primară din localitatea natală,
tânărul Marin a intrat la Regimentul 3 Infanterie din Slatina,
la 8 martie 1848, cu gradul de soldat. A început să urce
treptat gradele ierarhiei militare, avansând în 1850 la gradul
de caporal, apoi în 1853 ajunge sergent, la data de 10
octombrie 1859 devine sublocotenent, la 30 august 1864,
locotenent, iar la 10 noiembrie 1869 devine căpitan196.
La 30 iunie 1871, căpitanul Marin Cocoș este încadrat
la Batalionul 2 Vânători, participând în aprilie 1877 împreună cu batalionul său la apărarea
graniței statale din zona Oltenița, asigurând astfel paza din portul respectivului oraș.
193
Pr. M. Hau, Domnitorii și ierarhii Țării Românești, ctitoriile și mormintele lor, Ed. Mitropolia Munteniei și
Dobrogei, 2009, p. 840
194
Pr. G. Cocora, Episcopia Buzăului o vatră de spiritualitate și simțire românească, Ed. Episcopia Buzăului,
1986, p. 85
195
Ibidem
196
Col. Dr. Florian Tucă, Mircea Cociu, Dr. F. Chirea, Bărbați ai datoriei 1877-1878, Ed. Militară, București,
1979, p. 66
94
La Plevna, batalionul căpitanului Cocoș execută misiuni specifice, precum cele de
avanpost și de apărare a căilor de acces. La 26 august, fiind pasager în ambulanța condusă de
medicul maior Șerban Georgescu, prin curajul și istețimea sa, reușește să evite o ambuscadă a
turcilor-otomani. A participat activ la atacul din 30 august asupra redutei Grivița I, asediată
de trupele române, fiind rănit în timpul atacului197.
Pentru meritele și vitejia sa, eroul Marin Cocoș a fost decorat cu: Steaua României în
grad de cavaler, Virtutea Militară de aur, Trecerea Dunării și Apărătorii Independenței198.
După terminarea războiului, căpitanul Marin Cocoș a mai activat puțin timp în Armata
Română, bucurându-se de înfăptuirile unui ideala de secole al poporului român, ideal pe care
era să-l plătească cu însăși viața sa.
VIII. 4. Profesorul Stănculescu Florea

Florea Stănculescu s-a născut la începutul secolului al XX-lea într-o casă de țărani
români din satul Teslui. După ce a urmat cursurile școlii primare în satul natal, tânărul Florea
a dat admitere la Liceul Radu Greceanu din Slatina, intrând printre primii199. În anul 1934
absolvă liceul din Slatina, bacalaureat în toamna aceluiași an, intrând mai apoi la Facultatea
de Litere din cadrul Universității din București, unde devine își obține și licența, specialitatea
Istorie.
Pentru o scurtă perioadă de timp, Florea Stănculescu a fost profesor suplinitor la Liceul
Radu Greceanu din Slatina, în februarie 1942 este inspectat la catedră, iar la 1 aprilie 1943
face parte din corpul profesoral al aceleiași unități de învățământ. În noiembrie 1943 este
întâlnit la Gimnaziul Comercial de Băieți Regele Ferdinand din București și cerea să fie
numit suplinitor de istorie la Colegiul Sfântul Sava din capitală, dar fără succes200.
La 1 aprilie 1944 este întâlnit cu titlul provizoriu de asistent universitar la catedra de
Istoria Românilor de la Facultatea de Istorie din București. Din 1943 colaborează la diferite
reviste de cultură și istorie, cum ar fi: Revista istorică română, participând activ și la
elaborarea celor 3 volume intitulate Material pentru istoria Olteniei sub austrieci, semnată de
marele istoric român Constantin C. Giurescu. După anul 1960 va publica în colaborare
manuale de istorie antică și medie pentru învățământul liceal, iar în anul 1981 este întâlnit cu
titlul de conferențiar doctor201.
Florea Stănculescu a publicat, precum am precizat mai sus, diferite cărți și studii, dar și
articole și recenzii ale unor cărți scrise de cunoscuți oameni de cultură români, însă cea mai
importantă operă a sa rămâne monografia comunei Teslui, intitulată Scurt istoric al satului și
comunei Teslui, aflată și astăzi în manuscris202.
Profesorul Florea Stănculescu a decedat spre sfârșitul secolului al XX-lea, fiind
înmormântat într-un cimitir din București, iar în semn de omagiu adus, Primăria și Consiliul
Local Teslui au hotărât ca strada pe care s-a născut să poarte numele de Prof. Stănculescu.
197
Ibidem
198
Ibidem
199
Prof. Dr. Florea Stănculescu, op. cit., p. 80
200
Ibidem
201
Ibidem
202
Ibidem, pp. 80-82
95
VIII. 5. Învățătorul Olaru Nicolae
Învățătorul definitiv Olaru Nicolae a fost refugiat din comuna Hăucești, județul
Lăpușna, unde a funcționat la Școala Primară Nr. 2 din această localitate203. În urma
evenimentelor dezastruoase din Basarabia, acesta s-a refugiat în orașul Slatina, rugând pe
această cale Ministerul Educației să-l numească într-un post vacant de învățător primar sau la
un serviciu la cancelarie dintr-un ținut unde ar putea fin alături de soția sa, asistentă medicală
de profesie, preferând orașul Slatina unde avea domiciliu204. La data de 13 septembrie 1940,
învățătorul Olaru Nicolae trimit o cerere către Comisariatul General al Refugiaților-București
în care menționează: Subsemnatul Olaru Nicolae, învățător, fost membru în Comitetul
Asociației Învățătorilor din județul Lăpușna, refugiat din Basarabia, înscris în registrul de
triere al refugiaților al Prefecturei Buzău sub nr. 46, cu domiciliul stabilit în Râmnicu-
Vâlcea, unde m-am prezentat și înscris, vă rog a-mi aproba mutarea în orașul Slatina, strada
Vintilă Vodă, nr. 48, unde am rude, cumnata și mama soției, pentru că sunt foarte sărac și aș
putea face economie la chirie, precum și a-mi aranja astfel găzduirea,deoarece nu am multe
din cele necesare pentru întreținerea celor doi copii și a soției . . . 205. Conform rezoluției, a
fost încadrat la Școala Generală din satul Teslui, fiind mai aproape de Slatina206.
În satul Teslui, Olaru Nicolae a organizat diferite activități cultural-educative,
implicându-se activ în viața tinerilor, dar și a vârstnicilor.
VIII. 6. Profesorul Marin C. Firu

Marin C. Firu s-a născut în anul 1910, în comuna
Teslui, iar după ce a absolvit școala primară din localitatea
natală și liceul din Slatina, a intrat la Academia de Înalte
Studii Comerciale și Industriale, beneficiind și de o bursă
de studii în Germania, ajungând să fie profesor universitar
doctor, probabil, la centrele universitare cu profil economic
din țară207.
De la această figură reprezentativă a comunei Teslui,
a rămas o importantă capodoperă cu privire la istoricul
județului Ilfov, aceasta fiind tipărită în anul 2015 cu
sprijinul Academiei de Studii Economice din București.
Marin C. Firu se stinge din viață în anul 1975208.
VIII. 7. Preotul Geană Spirache

Părintele Geană s-a născut la 24 septembrie 1909 în satul Curtișoara, județul Olt, într-o
familie de țărani209. După ce a urmat clasele primare în satul natal, tânărul Spirache a urmat
cursurile Liceului Radu Greceanu din Slatina, iar apoi Facultatea de Teologie din Chișinău,
203
Ion D. Tîlvănoiu, Vasile Radian, Floriana Tîlvănoiu, Drama învățătorilor refugiați în județele Olt și Romanați
(1940), Ed. Hoffman, Caracal, 2016, p. 119
204
Ibidem
205
Ibidem, pp. 1999-200
206
Ibidem, p. 200
207
Prof. Dr. Florea Stănculescu, op. cit., p. 83
208
Ibidem
209
***Episcopia Râmnicului și Argeșului, Ed. Episcopia Râmnicului și Argeșului, Râmnicu-Vâlcea, p. 698
96
având ca teză de licență Descartes (sistemul lui filosofic), ulterior căsătorindu-se cu Theodora
Ioanovici, iar la 1 ianuarie 1935 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Cherlești, județul
Olt. În calitate de paroh a ajutat, împreună cu marele moșier Nicolae Bădulescu, la
reconstruirea bisericii filiale din satul Teslui, avariată de cutremurul din 1942. Astfel, la 25
ianuarie 1943, episcopul Grigorie al Argeșului i-a acordat distincția de sachelar, cu dreptul
de a purta bederniță210.
În cadrul societății Frăția și în căminul cultural pe care l-a
înființat în anul 1938, părintele Geană a organizat șezători și serbări,
unde localnicilor li se distribuiau exemplare din Sfânta Scriptură sau
diferite predici, vrednicul slujitor vorbind oamenilor și combătând
pe această cale patimile cele mai răspândite-beția, hoția și
desfrânarea.
Acesta a fost un colaborator fidel al ziarului Lumina al
Episcopiei Argeșului, iar în timpul războiului i-a determinat pe
enoriașii săi să doneze diferite alimente pentru ostașii români,
cumpărând și diferite bonuri pentru înzestrarea armatei. Datorită
acestor activități desfășurate de părintele Geană Spirache, așa cum
se observă în revista Căminul, a fost premiat și medaliat.
După instalarea regimului comunist au început prigonirile asupra acestui vrednic
slujitor al Bisericii. Astfel, în primăvara anului 1948, a fost arestat deoarece, în locuința sa, se
găsiseră diferite cărți interzise. Fără a fi judecat, părintele Geană a fost transportat și închis la
penitenciarele și lagărele din Ocnele-Mari și Aiud, iar apoi la Canal, unde i-a cunoscut pe
liderul țărănist Corneliu Coposu și pe prințul Ghica.
În anul 1952 a fost eliberat, cu domiciliu forțat în localitatea unde era în continuare
paroh. La data de 1 aprilie 1995, părintele Geană s-a pensionat, slujind în continuare până la
vârsta de 95 de ani. În ziua de 18 iunie 2004 a trecut la Domnul, fiind înmormântat în
cimitirul parohial din satul Cherlești211.
VIII. 8. Preotul Popescu Gh. Ioan

Părintele Popescu s-a născut la data de 26 mai 1911 în casa unor țărani fruntași și
iubitori de Dumnezeu (Gheorghe și Gheorghița) din satul Comănița, comuna Teslui, județul
Olt.
De mic copil a fost atras de învățătură, părinții săi sădindu-i în suflet și dragostea de
Dumnezeu. De aceea, după ce a absolvit școala primară din sat, s-a înscris la Liceul Radu
Greceanu din Slatina, absolvindu-l în anul 1929212. Pentru întreținerea personală, tânărul
Popescu I. Ghe. a fost pe rând: pedagog la Școala Normală din Slatina, ajutor de secretar la
liceul absolvit de el, iar apoi supraveghetor de ordine la același liceu.
Destinul viitorului cleric de seamă din părțile Oltului va începe la 1 octombrie 1930
când se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Cernăuți. De
210
Ana Maria Rădulescu, Slujitori ai Bisericii din Olt și Romanați . . ., p. 190
211
Constantin Popa, Adormit întru Domnul: preotul Geană Spirache în Renașterea, Nr. 7-9, An 2004, p. 25
212
Ana Maria Rădulescu, Clerici ortodocși în închisorile comuniste, Ed. AIUS PrintED, Craiova, 2006, p. 206
97
menționat este faptul că tânărul student vorbea fluent limbile: franceză, germană, ebraică,
latină și greacă veche213.
La data de 22 octombrie 1932, tânărul student se căsătorește cu Ioana, fiind originară
din același sat, care îi va dărui doi băieți, Teofil și Eusebiu. Încă din anii studenției, din 1933,
viitorul preot devine colaborator la revista Albina unde scrie diferite articole, cum ar fi: Ce ar
găsi copiii și tinerii în biserică sau Câți ani are vecinicia. Fiind prieten bun cu episcopul
Argeșului, Nichita Dunca și cu poetul Alexandru Lascarov Moldoveanu va primi diferite cărți
în dar. În 1934 devine licențiat în Teologie, cu lucrarea monumentală Adventismul de ziua a
șaptea în România214.
La 1 noiembrie 1934 devine paroh al Bisericii Sf. Voievozi din satul Deleni215, iar
pentru meritele sale, P.S. Nichita Dunca episcopul Argeșului i-a acordat rangul de sachelar cu
dreptul de a purta bederniță și brâu roșu, distincție reconfirmată în anul 1950 de către Î. P. S.
Frimilian mitropolitul Olteniei216.
În calitatea de paroh al bisericii din satul Deleni, părintele Popescu a avut o activitate
demnă de urmat. Astfel că, acesta a înființat biblioteca parohială Toma Deleanu, un muzeu
parohial, a înființat și condus căminul cultural Glasul Oltului. La acest cămin cultural a creat
o secție intitulată Cartea satului. În momentul în care febra tifoidă era răspândită în tot
Regatul României, părintele a organizat o direcție farmaceutică care distribuia gratuit
medicamente. Tot, părintele Popescu a organizat și diferite serbări și șezători culturale,
invitând astfel diferite personalități, atât locale, cât și naționale. Pentru toate aceste lucruri
demne de urmat, la data de 25 iunie 1942, parohul de la Deleni era numit inspector cultural al
căminelor culturale din plasa Slatina217.
O altă faptă demnă de urmat este aceea că părintele Popescu a reușit să strângă
aproximativ 400 de volume de carte la biblioteca parohială. Părintele era un venerabil
luptător împotriva alcoolului. Din punct de vedere administrativ-bisericesc, încă de la
hirotonirea sa, părintele a construit casa parohială, a ridicat un monument în cinstea eroilor
căzuți pentru patrie în satul păstorit de sfinția sa, a reparat acoperișul bisericii, a procurat un
paratrăsnet, a înlocuit gardul bisericii, a instalat sobe de teracotă în biserică, a cumpărat
veșminte preoțești și alte lucruri care împodobesc biserica, a colectat bani și diferite produse
de la enoriași pentru ajutorarea săracilor, dând și sume importante de bani pentru renovarea
Mânăstirii Turnu. La data de 22 septembrie 1935, biserica din satul Deleni și-a redeschis
porțile, iar părintele paroh a fost răsplătit de autoritățile bisericești, așa cum am amintit mai
sus. De menționat este faptul că presa vremii218 vorbește pe larg despre acest eveniment din
județul Olt.
În 1959, părintele Popescu a fost arestat de către autoritățile comuniste și condamnat de
Tribunalul Militar Craiova la cinci ani de închisoare și trei ani de interdicție corecțională. În
1964 a fost eliberat și încadrat la Parohia Milcov, județul Olt, iar peste puțin timp, la numai
55 de ani, s-a pensionat, datorită bolilor dobândite în timpul detenției.
VIII. 9. Sterie Demetrescu
213
Ibidem
214
Ibidem
215
Dan Dumitru Anastasescu, Biserica . . ., p. 46
216
A. M. Rădulescu, Clerici ortodocși …, p. 206
217
Ibidem, p. 207
218
Vezi în Albina Nr. 24 din 25 noiembrie 1935
98
Sterie Demetrescu s-an născut în anul 1820 în Deleni. Tatăl său, Dumitrache Gheorghe,
de origine grec, stabilit în această zonă, s-a căsătorit cu o
româncă și a ocupat diferite slujbe înalte, precum cea de
zapciu, pe vremea regimului fanariot. După ce a fost scos
din slujbă a rămas profesor de greacă până în 1828, când
a murit de ciumă219.
Sterie Demetrescu a studiat la școala din Slatina și
la Colegiul Sf. Sava din București. Acesta ajunge
profesor la Giurgiu, Râmnicu-Vâlcea, București, iar apoi
la Școala Ionașcu din Slatina. În 1864 este numit revizor
școlar al județului Olt, iar în 1867 este autorizat a ține
cursuri la școala de învățători din București220.
În 1874 este întâlnit tot ca revizor în județul Olt, în
acest an ieșind la pensie. A fost ales în mai multe rânduri
membru în Consiliul Județean și Comitetul Permanent Olt, până în iulie 1899 când a încetat
din viață, dar nu înainte de aș vizita satul natal221.
219
220
Ibidem, p. 407
221
Ibidem
99
IX. FII AI COMUNEI CARE S-AU REMARCAT PRIN STUDIU
Nr. Nume și Prenume Școala absolvită Profesia

crt.
1. Popescu M. Ilie Școala Normală Învățător
(București, 1885)
2. Popescu Toma Seminarul Teologic Învățător
Curtea de Argeș
3. Mihăilescu Dumitru Seminarul Central Preot
din București
4. Mihăilescu Ana Școala Normală Învățătoare
5. Popescu Florica Școala Normală Învățătoare
6. Mihăilescu Maria Facultatea de Prof. de geografie
Geografie din
București
7. Lăzărescu Petre Facultatea de Medic
Medicină
8. Anastasescu Gheorghe Școala de Poduri și Picher de poduri
Șosele (Cluj-Napoca,
1926)
9. Dobrin Nicolae Facultatea de Prof. de geografie
Geografie din
București
10. Ciripuș Maria Institutul Pedagogic Prof. de lb. română
din Pitești
11. Băduca Constantin Institutul Pedagogic Prof. de matematică
din Baia Mare
12. Ciocea Vasile Institutul Pedagogic Învățător
din București
13. Bîzoi Gheorghe Institutul Pedagogic Învățător
din Câmpulung-
Muscel
14. Tănase Toma Școala Normală din Învățător
Slatina
15. Bratu Gheorghe - Prof. de matematică
16. Bratu Ion - Prof. de matematică
17. Ciobanu Ionel Facultatea de Preot
Teologie din Pitești
18. Turmacu Mirel Facultatea de Preot
19. Turmacu Cristian Facultatea de Preot
Teologie din Craiova
20. Ciocea Ovidiu Facultatea de Preot
21. Achim Marian Seminarul Teologic Preot
din Craiova
22. Preotorian Ioan - Preot
100
23. Stoica Marian Facultatea de Prof. de geografie
Geografie din
București
24. Fulgoi Ovidiu Facultatea de Preot
25. Roșu Mioara Facultatea de Medic
Medicină
26. Pepene Constantin Facultatea de Medic
Medicină
27. Filip-Ghiță Ioana Școala Normală Învățătoare
28. Grainea N. Școala Normală Învățătoare
29. Florescu Costică - Prof. de matematică
101
X. EVENIMENTA REMARCABILE
1. Sărbătoarea comunală
În fiecare an, odată cu înflorirea teilor, în
comuna Teslui se serbează binecunoscuta
Sărbătoare a Teiului, evenimentul sărbătorindu-
se în parcul din satul Cherleștii din Deal. Numele
provine de la pădurea de tei din zona pădurii
Recea de lângă satul Deleni, locul unde s-a
desfășurat acest eveniment până în anul 2000.
Până în anul 2013 nu s-a mai desfășurat an de an,
ci doar odată la câțiva ani, însă din acest an, la
inițiativa d-lui primar Mihăiță Lăzărescu, această
sărbătoare a comunei se desfășoară an de an,
bucurându-se de un succes binemeritat.
2. Activitatea Ansamblului Folcloric Dor Oltean

În 2015, la iniţiativa d-lui primar Mihăiță Lăzărescu şi a doamnei directoare Carmen
Ene, de la şcoala gimnazială, s-a înfiinţat Ansamblul
Folcloric Dor Oltean, având instructor pe Alexandru
Rizea. Încă de la prima participare la un concurs, la
Floare de Tei, de la Corabia, membrii ansamblului s-au
întors cu premiul al III-lea, iar în 2016, participând la
un concurs la Drăgăşani, ansamblul Dor Oltean din
Teslui a obţinut premiul al II-lea. De asemenea,
membrii acestui ansamblu folcloric au participat și
participă în continuare la diferite evenimente, festivele
și concursuri, susținute în orașe precum: Craiova,
Botoșani, Slatina, Băilești, Corabia, Drăgășani etc.
3. Sfințirea Bisericii din Deleni

În data de 2 decembrie 2012,
Preasfinţitul Episcop Sebastian al Slatinei
și Romanaților, înconjurat de un sobor de
preoţi şi diaconi, a resfinţit biserica
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil a
Parohiei Deleni, La final, pentru efortul
depus la restaurarea bisericii, Preasfinţia
Sa a acordat Distincţia de Vrednicie d-lui
primar Mihăiţă Lăzărescu şi d-lui Minel
Baicu.
4. Tradiționala serbare de Crăciun la Parohia Teslui
102
În ultimii 15 ani, în ajunul Crăciunului, la biserica Parohiei Teslui se desfășoară
tradiționala serbare cu prilejul Nașterii Domnului, manifestare la care participă copii, părinți
și bunici din parohie, dar și reprezentanți
ai autorităților locale. Programul constă
în interpretarea unor colinde tradiționale
și a cântecelor specifice perioadei,
precum și punerea în scenă a unei
frumoase piese despre Nașterea
Domnului. La finalul acestui program,
copiii participanți sunt răsplătiți de către
Pr. Constantin Aldea și de Moș Crăciun
cu daruri bogate, constând în dulciuri și
jucării.
103
BIBLIOGRAFIE
I. Izvoare:
1. *** Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească, Vol. XI, Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, 1975;
2. *** Sfânta Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noului Severin în trecut și acum, Ed.
Tipografia Gutenberg, București, 1906;
3. *** Anuarul Eparhiei Argeșului, Librăria și Tipografia Artistica P. Mitu, Pitești,
1939;
4. *** Episcopia Râmnicului și Argeșului, Ed. Episcopia Râmnicului și Argeșului,
Râmnicu-Vâlcea, 1976:
5. S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Teslui, dosar nr. 189/1938-1941;
6. S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Cherlești, dosar nr. 43/1934;
7. S. J. A. N. Olt, fond Primăria Comunei Deleni, dosar nr. 11/1920 și 15/1925;
8. S. J. A. N. Olt, fond Prefectura Județului Olt, dosar nr. 15/1900;
9. S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Corbu-Beria, dosar nr. 2/1904-1905
10. S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Cherlești, dosar nr. 32/1934-1935;
11. S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Schitu-Deleni, dosar nr. 17/ 1922-1923;
12. S. J. A. N. Olt, fond Școala Primară Teslui, dosar nr. 15/1939;
13. S. J. A. N. Olt, fond Circumscripția Sanitară Deleni, dosar nr. 4/ 1937, 5/1937 și
17/1940;
14. S. J. A. N. Olt, fond Căminul Cultural Comănița, dosar nr. 1/1947-1948.
II. Cărți:
1. Călători străini despre Țările Române, Vol. VI, Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1976;
2. Cocora, Pr. G., Episcopia Buzăului o vatră de spiritualitate și simțire românească,
Ed. Episcopia Buzăului, 1986;
3. Ene, I., Gothia și episcopii ei, Ed. Episcopia Buzăului și Vrancei, 2002;
4. Giurescu, C. C., Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, Ed. Științifică,
București, 1957;
5. Hau, Pr. M., Domnitorii și ierarhii Țării Românești, ctitoriile și mormintele lor, Ed.
Mitropolia Munteniei și Dobrogei, 2009;
6. Ionașcu, Ion, Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824, Tipografia Cărților Bisericești,
București, 1942;
7. Idem, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934;
8. Iorga, N., Studii și documente, V;
9. Lahovari, G. I., Brătianu, C. I. și Tocilescu, G. G., Marele dicționar geografic al
României,Vol. III, București, 1902;
10. Mavrodin, Prof. Mavrodin, Episcopia Argeșului 1793-1949, Ed. Europroduct, Pitești,
2005;
11. Nicolae, Veniamin, Ctitoriile lui Matei Basarab, Ed. Sport-Turism, București, 1982;
12. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Vol. II, Ed.
Trinitas, Iași, 2006;
13. Poboran, George, Istoria orașului Slatina, Ediția a II-a, Tipografia de Lux Costică
Constantinescu & Fiu, Slatina, 1908;
14. Popescu, Pr. Sergiu Grigore, Participarea clerului din Oltenia la luptele sociale și
naționale ale poporului român (secolele XIX și XX), Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2010;
104
15. Rădulescu, Ana Maria, Clerici ortodocși în închisorile comuniste, Ed. AIUS PrintED,
Craiova, 2006;
16. Idem, Slujitori ai Bisericii din Olt și Romanați, prigoniți în timpul regimului
comunist, Ed. Episcopia Slatinei și Romanaților, Slatina, 2013;
17. Stoicescu, Nicolae, Bibliografia localităților și a monumentelor feudale din România,
Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 1976;
18. Surduleac, Prof. C., Mânăstirea Strehareț, Ed. Episcopia Slatinei și Romanaților,
Slatina, 2017;
19. Tîlvănoiu, Ion D., Radian, Vasile și Tîlvănoiu, Floriana, Drama învățătorilor refugiați
în județele Olt și Romanați (1940), Ed. Hoffman, Caracal, 2016;
20. Tucă, Col. Dr. Florian, Cociu, Mircea și Chirea, Dr. F., Bărbați ai datoriei 1877-
1878, Ed. Militară, București, 1979.
III. Articole, studii și alte lucrări:

1. Anastasescu, Dan Dumitru, Biserica din satul Schitu-Deleni, în Memoria Oltului și
Romanaților, An VI (2017), Nr. 9, pp. 30-35;
2. Idem, Biserica ”Sf. Voievozi” Deleni, în Memoria Oltului și Romanaților, An VII
(2018), Nr. 1, pp. 40-46;
3. Idem, Episcopul Serafim al Buzăului, fost stareț la Schitul Deleni, în Memoria Oltului
și Romanaților, Nr. 3, An VII (2018), pp. 89-93;
4. Bulat, T. G., O fundație a episcopului Serafim lângă Slatina, în Mitropolia Olteniei,
An XIV (1962), Nr. 5-6, pp. 370-375;
5. Mihăilescu, Ana, Trei sate de pe Olt (lucrare în manuscris);
6. Roman, L., Așezarea statornică a românilor transilvăneni în Țara Românească 1739-
1831, în Studii, An 1971;
7. Stănculescu, Prof. Dr., Scurt istoric al satului și comunei Teslui, în Memoria Oltului
și Romanaților, Nr. 12, An VI (2017), pp. 80-84;
8. Valea Oltului între Drăgășani și Slatina. Studiu fizico-geografic, București, 2007.
IV. Situri web:

1. http://www.anpm.ro/documents/25229/2670655/memoriu+PUG+Teslui.pdf/ca3e5927
-6a5f-4b00-86a1-d9a1238b0adf, accesat la data de 22. 08. 2018;
2. https://primariateslui.ro/, accesat la data de 22. 08. 2018.
105

Monografia Comunei Teslui

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monografia Comunei Teslui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DAN DUMITRU ANASTASESCU

I. CADRUL NATURAL ......................................................................................................................... 6

Clima întâlnită în comună aparține climatului temperat-continental. Caracterul continental

În strânsă corelație cu scăderea temperaturii sub 0º C, în semestrul rece se află data

Precipitațiile atmosferice prezintă aceeași influență continentală ca și temperatura aerului și ele

Analizate lunar, se poate observa că precipitațiile se caracterizează printr-o creștere

În general se știe că perioadei de vegetație (aprilie-septembrie) îi revine circa 60-70% din

Nebulozitatea prezintă și ea unele particularități, în sensul că aproape de satul Teslui, numărul

Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă nu depășește 50 de zile/an. Grosimea medie de

Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte, defilee, praguri, cu

În funcție de elementele caracteristice

Alte elemente ale hidrografiei comunei

Majoritate solurilor întâlnite în această comună sunt situate pe loessuri și pe depozite

Principalele soluri întâlnite pe raza comunei Teslui sunt: cernoziomurile, cernoziomurile

Solurile argilo-iluviale brune și brune podzolite (local pseudogleizate) cu un orizont B închis,

Alte soluri întâlnite sunt: litomorfe, slab dezvoltate și de luncă, etc.

Solurile slab dezvoltate și

Subzona silvostepei reprezintă trecerea

Reptilele prezintă aceleași caractere de

Păsările sunt destul de numeroase și mai

Fauna de interes cinegetic prezintă o valoare deosebită sub raport economic-vânătoresc.

La nivelul comunei Teslui s-a identificat un sit de importanţă comunitară şi de protecţie

Fig. 7 - Distribuția ariei protejate Valea Oltului Inferior la nivelul comunei

Fig. 8 - Distribuția ariilor protejate în județul Olt

I. 8. Barajul și hidrocentrala din zona satului Cherleștii Moșteni

I. 9. Caracterul geotehnic al comunei Teslui

II. 1. Dovezi arheologice

b. Perioada secolelor IV-X

II. 2. Mențiuni documentare ale așezărilor

II. 3. Comuna Teslui în perioada secolelor XIX-XX

Împroprietăriți cu patru boi

Împroprietăriți cu patru boi

c. Războiul de independență (1877-1878)

d. Răscoala țărănească din anul 1907

e. Primul Război Mondial

Numele și prenumele Gradul Contingentul Regimentul Locul unde a

Invalizi de război: Pârvulescu Ion, Pârvulescu Constantin, Luțu Teodor etc.

f. Câteva mențiuni referitore la anul 1919

g. Al Doilea Război Mondial

Componența confesională a comunei Teslui

IV. 1. Primăria comunei Teslui

În anul 1824, din punct de vedere administrativ, localitatea

 Mihăiţă Lăzărescu – Primar;

 atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al Consiliului

b. Școala din satul Comănița

c. Școala din satul Corbu

d. Școala din satul Deleni

e. Școala din satul Cherleștii Moșteni

f. Școala din satul Schitu-Deleni

g. Școala din satul Teslui

IV. 3. Lăcașurile de cult din comuna Teslui

b. Biserica din satul Comănița

c. Biserica din satul Corbu

d. Biserica din satul Deleni

e. Biserica din satul Schitu-Deleni

f. Biserica din satul Teslui

IV. 4. Circumscripția sanitară și dispensarul comunal

IV. 5. Căminul cultural și biblioteca comunală

IV. 6. Muzeul comunal și centrul cultural

V. 1. Considerații generale asupra situației economice din comuna Teslui

Satul Arabil (ha) Vii (ha) Livezi (ha) Pajiști (ha)

 bovine - 150 capete;

V. 4. Agricultura în perioada comunistă