CĂLUȘUL OLTENESC ÎN ZONA COMUNEI TESLUI, JUDEȚUL OLT1

(RECENZIE)

Dan-Dumitru Anastasescu

Comuna Teslui se află în partea de nord a județului Olt, la o distanţă de 10 km de

Municipiul Slatina şi la 15 km de Drăgăşani, fiind străbătuta de drumurile DJ 546 si DJ 546E.
Comuna Teslui se limitează la nord cu comuna Verguleasa; la est cu comuna Oporelu și
comuna Priseaca; la sud cu comuna Curtișoara; iar la vest cu lacul de acumulare Strejești.
Prima atestare documentară a satului Teslui, a satului Cherlești, dar și a micului cătun
Racovăț, denumit acum Cherleștii Moșteni, este din 23 septembrie 1799, când se pomenește
mărturia unor preoți din Teslui într-o carte a ispravnicilor de Olt. Conținutul respectivului
document, după efectuarea unor amănunțite traduceri, este următorul: Cartea ispravnicilor de
Olt către Alexandru Moruzi Vodă, privitoare la pricina de judecată dintre Constantin și
Niculaie, fiii răposatului medelnicer Scarlat Fiotu, Dumitrache Slătineanu, moșnenii din
priseaca și pitarul Șerban Racoviceanu ”zestrași fiind în hotar moșii Curtișoara” pentru
încălcarea moșiilor Șerbănești și Priseaca. Prisăcenii arată zapisul din 7131 . . .apoi un alt
zapis al Ancuții (Cantacuzino), din anul 1727 ”earăș de la mâna gineri-său Matei
Călinescu” că-i vinde moșia Chirilești, care iaste alături de Curtișoara i cu Racovăț”. Se
aduc de părți martori: Bănățoiul, logof. Pitarului Șerban ”aduse pă un popă Ion i popa
Toma și alți locuitori ot Tezlui, oameni tot ai dum(nea)lui: ungureni, zic că au venit în țară
de ani 23 . . .2.
Călușul, în mod tradițional, se execută în perioada marii sărbători creștine a Rusaliilor,
având un scop tămăduitor,
Spectaculosul dans al călușarilor, cu numele omonim, are, însă, rădăcini foarte înfipte
în decursul istoriei, ținând de cultul unui străvechi zeu cabalin, numit în tradiția geto-dacă
”Căluș”, ”Căluț” sau ”Călucean”. Pentru a întări acest aspect, trebuie să menționăm că
denumirile costumului tradițional de călușar poartă denumiri ce amintesc de acest zeu geto-
dac, și, de asemenea, mișcările și tropăiturile jocului simbolizează comportamentul cabalin

1
Lucrare prezentată în cadrul Concursul Național de Folclor ”Tradiție și spiritualitate în satul românesc” (autor:
elev Dan-Dumitru Anastasescu).
2
Ion Ionașcu, Biserici, chipuri și documente din Olt, Ed. Ramuri, Craiova, 1934, pp. 136-137.
 Unele izvoare istorice medievale atestă practicarea acestui joc și cu diferite ocazii, de
exemplu, jocul executat de oștenii lui Mihai Viteazul, numiți ”călușeri”, sub conducerea lui
Baba Novac, în contextul sărbătorii organizate de principele Transilvaniei, Sigismund
Bathory, în 1599, în vechea cetate a Bălgradului (Alba-Iulia).
De asemenea, călușul era întâlnit și în Moldova, precum mărturisea marele umanist
român, principele Dimitrie Cantemir, purtând denumirea de ”căluceni”.
Căluşul oltenesc şi muntenesc are o arie mare de răspândire, cele mai importante vetre
căluşăreşti sunt concentrate pe anumite văi: Valea Cotmenei în judeţul Argeş, Valea
Iminogului, Valea Olteţului, Valea Plapcei şi Valea Oltului în judeţul Olt, cu o arie mai
restrânsă şi în judeţele Teleorman, Ialomiţa, Ilfov, Dâmboviţa, Vâlcea, Giurgiu şi Dolj.
În comuna Teslui, ca și în întregul județ Olt, călușul s-a păstrat într-o formă sau alta,
chiar în forma sa originară, moștenită de la strămoșii daci. Astfel, primul ansamblu folcloric
de călușari atestă din jurul anului 1900, când este menționat în raportul către Protopopiatul
Slatina faptul că, de Sf. Treime, a doua zi de Rusalii, cu prilejul hramului bisericii din satul
Schitu-Deleni, acest ansamblu de călușari al satului Teslui a încântat privirile celor prezenți.
Astfel, cel mai reprezentativ grup de călușari din comuna Teslui este cel din perioada
interbelică, perioada de efervescență culturală a României, în care călușul a cunoscut o
dezvoltare, ajungând la o înaltă stare de profesionalism, întrucât a rivalizat cu grupul de
călușari din satul Dobrun, județul Romanați, pentru reprezentarea Regatului României la
Londra.
În această situație, un rol important în ceea ce privește această dezvoltare fără precedent
a călușului revine primarului comunei Dumitru I. Dogariu și notarului Florea N. Filip, care,
în anul 1935, au răsplătit membrii grupului folcloric printr-o sumă modică. De asemenea,
biserica și școala s-au implicat activ în păstrarea acestui obicei specific locului. Astfel,
majoritatea acelora care frecventau ansamblul de călușari erau membri ai grupului coral al
parohiei, preotul Florea Mustață jucând un rol important în înființarea acestui grup de
călușari, iar învățătorul satului, Toma Tănase, a cărui amintire este cinstită cu mare evlavie de
către toți locuitorii satului, și-a adus umila contribuție la bunul mers al grupului de călușari
prin indicațiile pe care le dădea la repetițiile care se făceau la școala din sat.
Personalitatea care a influențat, însă acest apogeu al călușului în comuna Teslui, este
cântărețul bisericesc Stancu Dobrescu, care a interpretat acest dans folcloric aproximativ 50
de ani, fiind printre primii membri fondatori și rămânând aproape până la nefericitul
eveniment din jurul anului 1949, când din cauza intervenției comuniștilor, acest ansamblu de
călușari a luat sfârșit pe o perioadă de aproximativ jumătate de secol.
 Grupul de călușari din perioada interbelică, compus din: Codel Gogiu, Stănică Ilie,
Dragonu Călin, Uțică Marin, Stancu
Dobrescu, Zaria M., Gheorghe L.
Onete Ion, a participat la diferite
festivaluri județene, naționale și
internaționale. Astfel, în anul 1935
călușarii din Teslui participau la un
celebru festival de dansuri și jocuri
folclorice la Paris, fiind premiat la
întoarcere de Regina Maria a
României în vizita pe care a
efectuat-o la Slatina și în județul Olt
Ansamblul de călușari în perioada interbelică
în această perioadă. De asemenea,
ansamblul de călușari din Teslui a
luat parte și la diferite festivaluri și concursuri naționale, cum ar fi cele de la: București
(1927), Pitești (1931), Craiova (1933), Alexandria (1938) etc., clasându-se printre cele mai
bune grupuri.
Așa cum am amintit mai sus, ansamblul folcloric de călușari din comuna Teslui a luat
sfârșit în primăvara anului 1949, când comuniștii au interzis manifestarea acestui joc
tradițional, deoarece acesta amintea de marele praznic al Pogorârii Sf. Duh peste apostoli.
În 2015, la iniţiativa d-lui primar Mihăiță Lăzărescu, a doamnei director Carmen Ene de
la Școala Gimnazială Teslui și a preotului Aldea Constantin, s-a înfiinţat Ansamblul Folcloric
”Dor Oltean”, având instructor pe Alexandru Rizea. Astfel, încă în primul repertoriu a fost
introdus călușul, emblema comunei în perioada interbelică, la care s-au adăugat și alte jocuri
tradiționale. Un important rol în menținerea tradițiilor și obiceiurilor, punându-le în afara
pericolului de secularizare, îl are biserica, care, începând cu anul 2008, a pus bazele unui
centru socio-cultural și a unui atelier de creație, unde, în fiecare sâmbătă după vecernie, copiii
și tinerii satului, îndrumați de preot și uneori de unii dascăli de la școală, desfășoară activități
care păstrează încă vie în inima lor credința în Dumnezeu și iubirea de neam și țară.
Actualul ansamblu de călușari este format în special din copii și tineri cu vârste
cuprinse între 12-25 de ani, față de ansamblul de călușari din perioada interbelică, din care
făceau parte în special adulți. Actualii călușari ai comunei Teslui sunt: Gheorghe Dragoș,
Zsurca Alin, Bădescu Ionuț, Pena Gabriel, Sofia Vlad, Iancu Ionuț, Vărzaru Ștefan și Amza
Ionuț, iar instructorul și coregraful ansamblului este Rizea Alexandru.
 Călușul, așa cum am amintit și în
alte părți ale prezentei lucrări, este un
joc tradițional cu scop, în special,
tămăduitor, desfășurându-se în perioada
marii sărbători creștine a Rusaliilor,
dându-ne astfel seama că acesta are și
un caracter religios-creștin.
Astfel, un argument pentru a întări
Ansamblul folcloric Dor Oltean al comunei Teslui
aceste lucruri, este credința populară
care atestă faptul că, căluşarii se află în
duşmănie cu demonii şi celelalte forţe ale răului, fiind ostaşi ai lui Hristos ce îşi găsesc
adăpostul sub acoperirea Bisericii. De asemenea, unele izvoare istorice numesc această
credinţa în puterea vindecătoare a căluşarilor: „eres”, „superstiţie”, „credinţă în farmece”, în
realitate mărturiile atestă faptul că lucrarea se făcea cu binecuvântarea preotului, sub semnul
credinţei ortodoxe. Astfel, preoții din lumea rurală încurajau acești oameni care luptau
împotriva răului (demoni, strigoaice, boli etc.), plasându-i sub ocrotirea Bisericii. În acelaşi
timp, existenţa cazurilor de vindecare, categoric recunoscută și de umanistul moldovean
Dimitrie Cantemir, arată, în viziunea sa, că era vorba de mult mai mult decât de „superstiţii”,
punând pe seama binecuvântării pe care călușarii o luau de la preoți, respectivele vindecări,
tămăduiri sau chiar minuni.
Astfel, această încreștinare a călușului este palpabilă și în comuna Teslui, ca și în
majoritatea zonelor unde se practică acest joc tradițional, într-un fel sau altul, manifestarea
dansului popular aflându-se într-un puternic dialog cu credința creștin-ortodoxă, care a
preluat vechile sărbători și obiceiuri păgâne și le-a modelat astfel încât să ia o formă creștină.
În satul Teslui, înainte de începerea jocului și a colindatului, în ziua de Rusalii, călușarii
merg la biserică, în costume călușerești, unde primesc binecuvântarea preotului și unde cer
puterea și ajutorul lui Dumnezeu în vederea realizării scopului tămăduitor. De asemenea, la
finalul zilelor călușului, adică după o săptămână, călușarii se întorc la biserică, unde îi
mulțumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul acordat în actele de tămăduire și vindecare
exercitate, și, la ieșirea din biserică, în pridvorul acesteia, rostesc jurământul de călușari, pe
toiagul vătafului, cum că la anul viitor, prin ajutorul divin, se vor întâlni și vor colinda, tot în
aceeași formație.