„LA VREREA ME ESTE SĂ-I DAU AU BA

DINTR-ALE MELE LUCRURI”.

DIATA MARELUI VORNIC IORDACHE RUSET*

Elena BEDREAG

Preocupările pentru cercetarea úi scoaterea la lumină din diverse arhive

sau biblioteci a acestor tipuri de surse au început úi la noi să prindă contur úi
consistenĠă, după model european1, testamentele, fie ele publicate individual sau
analizate grupat, conducând la concluzii importante cu privire la istoria familiei,
a reprezentărilor úi atitudinilor colective.
Conceperea úi redactarea unei diate, stabilirea unei anumite ordini în
distribuĠia bunurilor lumeúti, precizarea felului în care trebuie să decurgă
înmormântarea, însemna pentru omul medieval úi modern asumarea momentului
morĠii, împăcarea cu sine úi un mod de a-úi consolida un loc în memoria familie
tocmai prin intermediul consecinĠelor celor dispuse în paginile actului.
Textul de faĠă porneúte de la informaĠiile oferite de diata vornicului
Iordache Ruset úi se articulează în jurul familiei úi moútenirii acestuia, urmărind
modul în care se organizează relaĠiile úi alianĠele de rudenie din jurul acestui
personaj úi al copiilor săi.

*
Acest studiu a fost elaborat în cadrul proiectului de cercetare „MINERVA –
Cooperare pentru cariera de elită în cercetarea doctorală úi post-doctorală”, POSDRU
159/1.5/S/137832 úi dezvoltă comunicarea susĠinută în data de 10 iunie 2014 în cadrul
Filialei Iaúi a Comisiei de Heraldică, Genealogie úi Sigilografie a Academiei Române.
1
Roger Aubenas, Le testament en Provence dans l’Ancien droit, Aix-en-
Provence, 1927; Marie-Thérèse Lorcin, «D’abord il dit et ordonna… » Testaments et
société en Lyonnais et Forez à la fin du Moyen Âge, Lyon, 2007; eadem, Vivre et mourir
en Lyonnais, Lyon, 1981; eadem, Un temps pour tester, un temps pour mourir: du
testament oral au testament public dans les campagnes foréziennes de la fin du Moyen
Âge, în „Revue Historique”, 122e année, tome CCXCIX/3, 1998; Claire Judde de
Larivière, Procédures, enjeux et fonctions du testament à Venise aux confins du Moyen
Âge et des temps modernes. Le cas du patriciat marchand în „Moyen Âge”, tome CVIII,
2002/3; Jaques Chiffoleau, La comptabilité de l’au-delà. Les hommes, la mort et la
religion dans la région d’Avignon à la fin du Moyen Âge (1320-1480), Paris, 2011;
Philippe Haudrère, Testaments angevins au XVIIIe siècle, în „Annales de Bretagne et des
Pays de l’Ouest”, 116-2, 2009.
 Elena Bedreag

Diata se păstrează în două copii, din câte am reuúit să identificăm până

acum, una în greacă, la Arhivele Statului Bucureúti, în fondul AchiziĠii Noi2,
unde bine se útie că se află un număr important de acte referitoare la familia
Rosetti, mai exact a ramurii Roznovanu, úi o a doua, în română, la Biblioteca
Academiei Române3. Prima variantă menĠionată poartă înscris la finalul ei anul
17084, iar cea de-a doua, 1720.
Diata vornicului prezintă o serie de informaĠii importante úi interesante,
dacă este să le judecăm în contextul social úi familial în care úi-a dus zilele
personajul nostru, pizmuit de foarte mulĠi, úi nu doar în ğara Moldovei.
Conútient că tot omul cu o moarte este dator „úi la altă mai bună úi vecinică
viiaĠă să să mute”, gândurile cele din urmă ale lui Iordache, trecute pe hârtie, par
că aparĠin unui om cu frică de Dumnezeu úi chiar mai mult, ale unui om care nu
vrea să greúească faĠă de nimeni nici măcar cu un capăt de aĠă, chiar dacă în
timpul vieĠii nu a urmat prea îndeaproape morala creútină: „[...] văzând úfârúitul
acesta că să apropiia, úi spicul cătră săcire, precum întâiu cere dreptate, cu
cuvântul úi cu bună credinĠă las tuturor iertare úi cer de la toĠi creútinii, fraĠi úi
pretini cu fierbinĠi lacrămi [...] iertare”5.
Iordache Ruset, descendent din ramura Cupăreútilor, a fost, alături de
fraĠii săi, un personaj important pe scena politică a Ġărilor române de la sfârúitul
veacului al XVII-lea úi începutul celui de-al XVIII-lea. Ruseteútii sau Cupăreútii,
cum mai erau ei numiĠi în epocă, asemenea majorităĠii grecilor veniĠi în spaĠiul
nord-dunărean „[...] nu erau decât niúte aventurieri, ne spune Radu Rosetti, în
deplinul úi întregul înĠeles al cuvântului: veneau aici numai pentru a cuceri avere
úi situaĠii cu vază”6. Nu a făcut excepĠie nici personajul nostru, chiar mai mult, el
poate fi un „bun” exemplu. Iată ce spuneau boierii Moldovei într-o scrisoare
adresată domnului, în 1710, în timpul celei dintâi domnii a lui Nicolae
Mavrocordat: „Iordachi vornicul fiind aci om străin de Ġară, cu ajutorul fraĠilor
săi care erau capuchehaiele la Poarta împărătească, ne-a ruinat toată Ġara,
schimbând des pe domnii care nu-i erau pe plac, făcând astfel cheltuieli foarte

2
ANIC, AchiziĠii Noi, CLXXXVII/1. MulĠumesc úi pe această cale d-nei Lidia
Cotovanu pentru amplul úi detaliatul rezumat al copiei greceúti a diatei lui Iordache.
3
BAR, Documente istorice, CCXXIV/93. Despre această copie vorbesc R.
Rosetti, în monografia sa, cât úi Ioana Rosetti (vezi nota 9).
4
Judecând după datele avute la dispoziĠie, cele două copii sunt aproape identice,
cu puĠine diferenĠe. Este foarte probabil ca vornicul să-úi fi redactat diata în 1708, în
limba greacă, úi apoi, înainte de trecerea la cele veúnice, în anul 1720, să fi dispus
copierea ei în limba română (sau, poate, că urmaúii să fi făcut o copie în limba Ġării).
5
BAR, Documente istorice, CCXXIV/93.
6
Radu Rosetti, Ce am auzit de la alĠii. Amintiri, prefaĠă de Neagu Djuvara,
Bucureúti, Humanitas, 2011, p. 24.
572
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

grele, fără útirea Ġării. De asemenea a călcat în picioare úi a nesocotit toate casele
boiereúti, ruinând cu totul pe cele mai multe dintre ele”7.
Fiu al lui Constantin Cuparul, înrudit cu fraĠii Cantacuzini, Toma úi
Iordache, a încercat de-a lungul vieĠii să-úi croiască drum bun, aliindu-se sau
complotând cu unul sau cu altul, după cum sufla vântul vremurilor. „Făcătoriu úi
desfăcătoriu de domnii”, útim că s-a căsătorit în armonie cu scopurile pe care le
urmărea, mai întâi cu Maria, copila lui Dabija vodă, cu care a avut o fată, pe
Safta, pe care „fără vreme a răpit-o din tinereĠă moartea”8, úi apoi cu Safta, fiica
lui Neculai RacoviĠă logofătul, ambele mariaje, pe lângă zestrea bogată úi
puterea relaĠiilor obĠinute, aducându-i scandal úi zavistie în familie.
În urma căsătoriei cu Safta, sporeúte numărul membrilor familiei, dar úi
patrimoniul. Se pare că simĠul de orientare al vistiernicului nostru în hăĠiúul
alianĠelor matrimoniale a fost cum nu se poate mai bun, căci zestrea9 ce-i intră în
casă, pe lângă valoarea materială, îi dă úi dreptul să cumpere sau să întregească
părĠile sau satele primite de la socrul său, RacoviĠă, după cum ne-o dovedesc
documentele vremii, nu puĠine la număr10.
„Lacom de cinste”, pe lângă înrudirea sa cu RacoviĠeútii prin intermediul
Saftei úi pe lângă înrudirile fraĠilor săi11, Iordache caută úi trage folos úi de pe
urma unora dintre căsătoriile copiiilor săi, pe care le aranjează cu mare grijă.
Neculai, întâiul fecior, s-a căsătorit cu una din fiicele lui Brâncoveanu12 (nun
mare fiind fratele proaspătului domn, Dumitraúco RacoviĠă), Constantin cu
AniĠa Bogdan13, IoniĠă cu AncuĠa Filipescu14, fiica unui important boier din ğara

7
Cronica Ghiculeútilor. Istoria Moldovei între 1695-1754, text grecesc însoĠit de
traducerea românească cu prefaĠă, introducere, glosar úi indice. EdiĠie îngrijită de Nestor
Camariano úi Adriana Camariano-Cioran, Bucureúti, Editura Academiei Române, 1965,
p. 69.
8
N. Iorga, InscripĠii din bisericile României, vol. II, Bucureúti, 1908, nr. 610, p.
214.
9
Ioana R. Rosetti, Iordache Ruset, în „Revista istorică română”, vol. VII, fasc. I-
II, 1937, p. 304.
10
Ibidem, p. 306, 311; BAR, Documente istorice, MCXXIX/126; CDM, vol. V,
Bucureúti, 1975, doc. 316, p. 79; Ibidem, doc. 326, p. 83; Iulian Marinescu, Acte
moldoveneúti felurite, în „Buletinul Comisiei Istorice a României”, vol. VIII, 1929, doc.
6, p. 75-76, doc. 7, p. 77.
11
R. Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Coborîtorii moldoveni ai lui Lascaris
Rousaitos, Bucureúti, 1938, p. 34, 42. Din Cronica Ghiculeútilor aflăm că domnul,
Nicolae vodă, îl ura, dincolo de uneltirile de care se făcea vinovat, úi pentru „încuscrirea
pe care o făcuse cu Antioh Jora hatmanul” (Cronica Ghiculeútilor, p. 65).
12
ùtefan D. Grecianu, Contele Nicolae Rossetti, în „Revista pentru istorie,
arheologie úi filologie”, anul V, vol. IX, fasc. II, 1903, p. 216-217. Nicolae se va căsători
pentru a doua oară în 1738, la Braúov, cu Herula LucreĠia de Caruga (Ibidem, p. 232).
13
N. Iorga, Studii úi documente cu privire la istoria românilor, Bucureúti, 1903,
vol. V, doc. 120, p. 105; R. Rosetti, op. cit., p. 56; Familiile boiereúti din Moldova úi
573
 Elena Bedreag

Românească15, Andrei cu Maria, fiica logofătului Sandu Sturdza16, iar ùtefan tot
cu o descendentă din Sturzeúti17. Fetele nici ele nu au rămas la voia întâmplării:
Safta, fiica Mariei Dabija, s-a căsătorit cu logofătul Ilie Catargiu, Catinca a luat
de soĠ pe Constantin Costachi, Anastasia pe jitnicerul Nicolae Costin18 iar
Ruxanda s-a căsătorit cu Barbu Văcărescu, mare boier în ğara Românească,
fiindu-i cea de-a doua soĠie19.
ùtim că în timpul uneltirilor împotriva lui Constantin Duca20 (din
răstimpul celei de-a doua domnii), tocmai una dintre aceste alianĠe
matrimoniale, úi anume, căsătoria fiicei sale, Catrina, cu fiul lui Vasile Costachi
vornicul, fiu lui GavriliĠă21, i-a oferit lui Iordache prilejul potrivit úi a condus la

ğara Românească, enciclopedie istorică, genealogică úi biografică, vol. I (Abaza-

Bogdan), coord. úi coautor Mihai Dim. Sturdza, Bucureúti, Simetria, 2004, p. 582.
14
ùi nu Păuna, cum este ea numită în lucrările lui Ioan C. Filitti (Arhiva
Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucureúti, 1919) úi R. Rosetti (op. cit.). Acest lucru
reiese limpede din cuprinsul diatei úi ale celor două codicile ale AncuĠei pe care aceasta
le redactează úi le semnează la mijlocul veacului al XVIII-lea (ANIC, AchiziĠii Noi,
CXX/155; ANIC, Mss. 130, f. 355; BAR, Documente istorice, DCCXI/26); vezi úi Radu
Popescu, Istoriile domnilor ğării Româneúti, ediĠie Constantin Grecescu, Bucureúti,
Editura Academiei Române, 1963, p. 269.
15
O amplă cercetare cu privire la neamul Filipescu se regăseúte la Irina
Hoinărescu, ContribuĠii la istoria familiei Filipescu în veacurile XVI-XVIII (I), în
„Arhiva Genealogică”, V (X), 1-2, 1998, p. 277-300; Eadem, ContribuĠii la istoria
familiei Filipescu în veacurile XVI-XVIII (II), în „Arhiva Genealogică”, V (X), 3-4,
1998, p. 171-197.
16
Alexandre A. C. Sturdza, Règne de Michel Sturdza, prince régnant de
Moldavie (1834-1849), Paris, 1907, p. 181; Gh. Ghibănescu, Ispisoace úi zapise
(Documente slavo-române), vol. VI/2, Iaúi, 1933, p. 199-200.
17
Alexandre A. C. Sturdza, op. cit., p. 173-174; R. Rosetti, op. cit., p. 58;
Nicolae Stoicescu, DicĠionar al marilor dregători din ğara Românească úi Moldova
(sec. XIV-XVII), Bucureúti, 1971, p. 437-438. Spre deosebire de R. Rosetti úi N.
Stoicescu, care vorbesc de căsătoria lui ùtefan cu o Catrina Sturdza, inscripĠia de la
Mănăstirea DobrovăĠ, publicată de N. Iorga, menĠionează tot o Maria Sturdza: „fost-au
sârguitori cu osteniala dumnealui, ùtefan Ruset, vel paharnic cu giupâneasa dumnealui,
Marie Sturdza, leat 7251 <1743>, martie 5” (N. Iorga, InscripĠii, vol. II, p. 206).
18
Mihai Cantacuzino, Genealogia Canatacuzinilor, publicată úi adnotată de N.
Iorga, Bucureúti, 1902, p. 376; Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 391.
19
Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 324; Ioan C. Filitti, op. cit., p. 126-127; N.
Iorga, InscripĠii, vol. I, p. 76; Iulian Marinescu, Documente vasluiene extrase din
condica moúiilor lui Teodor Rosetti Solescu, în „Buletinul Comisiei Istorice a
României”, vol. IV, 1925, p. 221.
20
N. Iorga, Studii úi documente, vol. V, p. 588.
21
Căsătoria a avut loc, se pare, în anul 1702 (R. Rosetti, op. cit., p. 60; Mihail
Kogălniceanu (editor), Cronicele României sau LetopiseĠele Moldaviei úi Valahiei, tom
II, Bucureúti, 1872, p. 269-270).
574
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

succesul planului: „atuncea Iordachi Rusăt visternicul, încuscrindu-să cu Vasilie

vornicul GavriliĠă, feci sfat la nunta fiilor lor, ce vor feci să să poată mântui de
acestu domnu, că nu mai pot rădica nevoile. Deci Vasilie vornicul, măcar că era
la cinste, dar pentru voia cuscru-său, lui Iordachi, îi întunecă mintea úi-ndată să
sculă cu toĠi fraĠâi lui [...]”22 úi, cu toĠii, fugiră în ğara Muntenească.
Nici proiectul căsătoriei lui Nicolae cu AncuĠa lui Brâncoveanu nu a fost
lipsit de o nuanĠă de trădare. Ion Neculce, în al său letopiseĠ, zugrăveúte cum nu
se poate mai expresiv gestul personajului nostru: propunându-i Brâncoveanu
această alianĠă, sătul să-l aibă duúman, Iordache, „măcar că era om înĠelept, iar
fire îi era de grec lacom la cinste; nu socoti nice la Dumnezeu, nici ruúine de
oameni, nici la osândă sau la ce va vini pe urmă lucrul. ùi-ndată făcu logodnă úi
primi să se lepede de Cantemireúti”. ùi, continuă cronicarul cu amar în glas: „Pe
Antioh vodă încă l-au rugat Brâncoveanu să-i dea fata úi să să lepede de
prieteúugul Cupăreútilor, úi n-au primit; iar el, cumu-i vini zamanul îndată priimi
cu bucurie”23.
În ciuda acestor aranjamente, firul vieĠii vornicului nu a curs nicicum lin.
Pe lângă momentele de cumpănă, când a fost cât pe ce să-úi piardă viaĠa, când
mulĠi dintre boierii de atunci se întrebau cu amărăciune cum de-l mai rabdă
pământul úi Dumnezeu, după câte fapte grele atârnă după dânsul, dispute úi
certuri a avut úi cu rudele sale.
Târât în procese de rudele primei soĠii, din cauza cărora i se confiscă 50
de pungi de aspri úi pierde unele stăpâniri, a avut nu puĠine neînĠelegeri úi cu
ginerele său, pentru care în diata sa nu are decât vorbe amare: „de vreme că fără
de cale úi fără de mulĠămită mă supără úi mă tulbură să aibă blăstămul mieu”24.
La toate acestea se adaugă úi un întreg scandal cu urmaúii socrului său RacoviĠă,
cărora le reĠinuse, fără drept, mai multe moúii, sate úi Ġigani.
Dar să vedem mai întâi ce spune diata despre neînĠelegerile lui Ruset cu
primul dintre ginerii săi. Parcurgând documentul, aflăm că supărările sunt
pricinuite de pretenĠiile lui Ilie asupra moúiilor sale: „Iar pentru logofătul
Catargiul carile sileúte să aibă parte din moúiile care eu le-am agonisit [...]
împreună cu răpoosatul soĠul mieu, Safta, [...] să nu aibă nici o împărtăúire, ci le
las fiilor mei care am cu soĠul mieu, Safta, ca niúte drepĠi clironomi a acestor
lucruri, precum úi eu din moúiile soĠului mieu celui dintâiu nu am avut
împărtăúire la numica, mai vârtos am dat mai mult înapoi”. ùi fiindcă supărarea
pricinuită era mare, Iordache mai spune în diata sa: „Casile care am cumpărat la
Eú úi le dăruisăm fiicii mele, soĠului Catargiului, gândind că va trăi [...] să fie
aceste, dar, în deúărt úi le dăruiescu fiului fiicii mele, Catrinii, lui Vasili”. Nu

22
Ion Neculce, Opere. LetopiseĠul ğării Moldovei úi O samă de cuvinte, ediĠie
critică úi studiu introductiv de Gabriel ùtrempel, Bucureúti, Minerva, 1982, p. 419.
23
Ion Neculce, op. cit., p. 430-431.
24
BAR, Documente istorice, CCXXIV/93; ANIC, AchiziĠii Noi, CLXXXVII/1.
575
 Elena Bedreag

útim ce anume l-a determinat pe Ilie să aibă aceste pretenĠii, căci documentele
vremii arată destul de clar că primise de la socrul său zestrea cuvenită. La 25
februarie 1698 Antioh Cantemir întărea lui Ilie Catargiul biv vel comis úi soĠiei
sale, Safta, toate ocinile úi satele de pe bunul său, Dabija vodă, „zeastre de la
socru dumisale [...] cinstit úi credincios boiarului domniei mele, Iordache Ruset,
vistearnicul cel mare”25. Putem presupune că avusese cu aceasta urmaúi26, din
moment ce Catargiul are pretenĠii la moútenirea vornicului, útiind tot din diată că
soĠia lui, Safta, fiica lui Iordache era trecută la cele veúnice în momentul
disputei.
Vornicul este iritat nu doar de pretenĠiile nejustificate ale ginerelui, dar úi
pentru că acesta uită că nunta fusese făcută pe cheltuiala socrului úi, „câte am dat
zăstre, iape, vaci, stupi ori úi altă cheltuială, tot dintra-me agonisită de vremi, că
eu dintr-aceste nu am luat din zestre socrilor”. În plus, Iordache nu uită să mai
facă o precizare usturătoare la adresa ginerelui nerecunoscător, scoĠând în
evidenĠă situaĠia financiară pe care o avusese Ilie când intrase în familia sa: „[...]
căci eu când m-am însurat úi am luat pe DomniĠa avem al mieu dreptă agonisită
ca cinzeci de pungi de bani, numai bani fără de giuvaheruri úi altile úi nu m-au
luat ginere numai aúe, precum ieu alĠii”27. La toate acestea se mai adaugă úi
sumele importante de bani pe care Iordache le folosise la înmormântarea primei
sale soĠii, soacra lui Ilie, sume de bani pe care, iarăúi, vornicul le pune din
buzunarul propriu, nestricând moútenirea fetei sale. „Eu la moartea soĠului mieu,
celui dintâiu, am cheltuit ca la zece pungi de bani gata, numai o sută sărindare
am dat, milostenii, úi patruzeci de straie úi alte cheltuieli úi aceasta să o
socotească fieútecine [...]. Iată bogăĠii<le> care am din ce dintâiu zestri, de unde
sileúte dumnalui logofătul Catargiul, ca un clironom, să ia moútenire [!]”. Nu
cunoaútem reacĠiile lui Ilie la cele înúirate de vornic, dar útim că s-a recăsătorit úi
prin aceast al doilea mariaj rămâne un apropiat al familiilor Ruset, Bogdan úi

25
Gh. Ghibănescu, Surete úi izvoade (Documente slavo-române), vol. IX
(Documente basarabene), Iaúi, 1914, vol. IX, doc. LXXXVI, p. 190-195. Pentru diata lui
Dabija, cu cele ce lasă moútenire soĠiei úi fiicei sale, v. Iulian Marinescu, Documente
relative la Maria Ruset, fata lui Evstratie Dabija Voevod, în „Arhiva Genealogică”, II,
1913, 1-12, p. 59-62.
26
Se pare că logofătul Ilie Catargiu a avut cinci copii (Ecaterina/Catrina, Ilinca,
Filip, Sanda úi Maria), însă este dificil de spus care anume sunt urmaúii Saftei Ruset,
dacă ei au existat (Gh. Ghibănescu, Surete úi izvoade, IX, p. 368). Dacă plecăm de la
informaĠia lui N. Stoicescu (op. cit., p. 372) că o fiică a lui Ilie Catargiu, Maria, a murit
în jurul anului 1704, la care adăugăm faptul că Ilie úi prima lui soĠie, Safta, sunt
menĠionaĠi împreună în documente la 1704 (Gh. Ghibănescu, Surete úi izvoade, vol. IX,
doc. LXXXVIII, p. 196) úi la 1707 (Ibidem, doc. LXXXIX, p. 204), putem presupune
că această Maria era fiica Saftei úi nepoată lui Iordache Ruset, păstrarea zestrei de către
Ilie, după trecerea la cele veúnice ale primei sale soĠii, fiind astfel îndreptăĠită.
27
BAR, Documente istorice, CCXXIV/93.
576
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

Cantemir: Ecaterina (Catrina) era fiica lui Lupu Bogdan úi a Ruxandrei Cantemir
úi, totodată, sora Anei (AniĠa, Anastasia), soĠia lui Constantin Ruset28.
Dincolo de problemele pricinuite de ginere, care ocupă un spaĠiu
important în economia actului, diata lui Iordache Ruset continuă cu înúiruirile de
moúii, vii úi Ġigani pe care, cu grijă, testatorul le împarte copiilor. Observăm însă
că el nu decide asupra tuturor proprietăĠilor, multe dintre ele rămânând a fi
stăpânite laolaltă, până târziu, în 1765, când fraĠii Rusăteúti fac, în sfârúit,
„învoială de împărĠeală”29.
De asemenea, nerezolvată rămăsese úi chestiunea averii logofătului
RacoviĠă, despre care Iordache decide „de nu să vor învoi fi<i>i mei la împărĠire
cu copi<i>i lui RacoviĠă, să aleagă pe care boeri vor socoti úi vor găsi cu cale să-
i îndrepteze úi să împartă”30. Astfel că, înainte de a hotărî ce anume revenea
fiecăruia din averea părintelui, în plus de cele lăsate la moartea sa, trebuia să
scoată din patrimoniu31 părĠile ce se cuveneau verilor lor, RacoviĠeútilor. Nu
útim ce anume îl împiedicase pe Iordache să împartă averea logofătului încă din
timpul vieĠii, dar, cu certitudine, el stârnise supărare în rândul copiilor acestuia.
Chiar în anul 1720, dar în februarie, deci nu cu mult înainte de data la care
se presupune că a trecut vornicul la cele veúnice, Ion, nepot de fiu lui RacoviĠă
îúi întocmea o diată-blestem, după cum o numeúte generalul RacoviĠă32, adresată
lui Iordache Rusăt. Căzut fiind „la cumplită boală úi la mare slăbiciune”33, úi
temându-se că nedreptatea vornicului se va răsfrânge úi asupra soĠiei úi copiilor
lui, Ion mărturiseúte în faĠa Mitropolitului Ghedeon că Iordache Ġine fără drept
actele părintelui său úi-l duce cu vorba „din zi în zi” úi „totu au zis că mi-a[r] da
ce-ar fi drepte zapisile pe moúiile părintelui meu, úi totu nu mi li-au mai datu
[...]”34. Astfel că, oprind Iordache partea bunului său RacoviĠă úi făcând

28
Familiile boiereúti din Moldova úi ğara Românească, vol. I, p. 582.
29
BAR, Documente istorice, CCXXV/31; Iulian Marinescu, Acte moldoveneúti
felurite, în „Buletinul Comisiei Istorice a României”, vol. VIII, 1929, p. 85. Se pare că,
la redactarea úi semnarea actului propriu-zis, nu toĠi fraĠii mai erau în viaĠă căci, pentru
partea de moútenire a lui Constantin, bunăoară, semnează soĠia acestuia, Anastasia
monahia.
30
BAR, Documente istorice, CCXXIV/93.
31
Ibidem, MCXXIX/126.
32
M. RacoviĠă-Cehan, Familia RacoviĠă-Cehan. Genealogie úi istoric, Bucureúti,
1942, p. 60.
33
BAR, Documente istorice, DIV/62 (Condica Codăieútilor); Moldova în epoca
feudalismului, vol. VIII, Documente moldoveneúti din secolul al XVIII-lea (1711-1750).
CărĠi domneúti úi zapise, întocmit de Larisa Svetlicinaia, Demir Dragnev úi Eugenia
Baciarov, Chiúinău, 1998, doc. 27, p. 47.
34
Ibidem.
577
 Elena Bedreag

„strâcătate” copiilor lui, Ion îl pune pe vornic úi pe toĠi urmaúii lui „suptu
blestem”35.
Această situaĠie, păstrarea actelor în mâna unei singure rude, este des
întâlnită în epocă, conducând în multe dintre cazuri la lungi úi anevoioase
procese. Un caz similar este bunăoară cel al lui Costin Catargiul care, după
moartea fratelui său, nu doar că tărăgănează împărĠirea patrimoniului moúului
lor, Apostol Catargiul, dar reĠine úi toată averea pe care o stăpânise împreună cu
fratele său, Ioan, cât timp acesta fusese în viaĠă36, Ġinând-o pe cumnata sa prin
judecăĠi mai bine de 20 de ani37.
Revenind la neînĠelegerile lui Iordache cu rudele socrului său, se pare că
Ion fost mare comis, deúi îi supravieĠuieúte vistiernicului, nu apucă să vadă
actele úi moúiile în mâinile sale, dar ele ajung în seama familiei la 25 noiembrie
175438, când vel medelnicerul Nicolae, fiu lui Ion RacoviĠă, cade la învoială cu
vărul său, ùtefan39.
Întorcându-ne la diată, primul căruia i se adresează Iordache este fiul său
cel mare, Nicolae, dar pentru care nu dispune nici moúii, nici Ġigani, ci doar îl
roagă „să aibă unire cu fraĠii lui úi dragoste frăĠească”. Faptul că nu primeúte
nimic din patrimoniul familiei tatălui úi nici din zestrea primei soĠii a vornicului
úi, chiar mai mult, nici la împărĠirea din 1765 nu este luat în calcul, nici el, nici
moútenitorii lui40, face ca ascendenĠa pe linie feminină a celui ce avea să devină
boier mare în ğara Românească să rămână încă o necunoscută. Foarte probabil
că Neculai, căsătorit úi stabilit în Valahia, fusese înzestrat, „după putinĠa”

35
Ibidem, p. 48.
36
Gh. Ghibănescu, Surete úi izvoade, vol. IX, doc. CXVI, p. 291-295;
37
Elena Bedreag, „Viind ceasul sfârúitului mieu”: succesiune úi practică testa-
mentară în familia Catargi, în SMIM, vol. XXXI, 2013, p. 224.
38
M. RacoviĠă-Cehan plasează greúit în cartea sa (op. cit., p. 61) data înĠelegerii,
la 30 iunie 1755. Aceasta reprezenta data la care Matei Ghica vodă întărea un act de
împărĠire făcut între ùtefan Ruset úi Nicolae RacoviĠă (Gh. Ghibănescu, Surete úi
izvoade, vol. VIII, p. 195-199).
39
Există două acte referitoare la aceeaúi împărĠire: unul ce poartă leat 7255
<1746> noiembrie 29: „Precum ne-am învoitu cu dumnealor, unchii miei, fiii lui
răposatului Iordache Rusăt vornicul de-am împărĠit moúiile ce-am avut de la moúul
nostru, răpoosatul Neculai RăcoviĠă logofătul, după cum arată în gios, anume[a] moúiile
ce s-au vinit în partea dumniilor sale, sate întreagi” (BAR, Documente istorice,
CCXXV/3); úi cel de-al doilea, leat 7263<1754> noiembrie 25: „Precum ne-am învoit cu
unchiu meu, [...] ùtefăniĠă Ruset biv vel vistiernic, de am împărĠit moúiile ce am avut de
la moúu nostru, Nécolai RăcoviĠă logofătul, după cum arată mai gios, moúiile ce s-au
vinit în parte<a-mi>” (BAR, Documente istorice, CCXXV/9).
40
Deúi Mihai Cantacuzino, în Genealogia Canatacuzinilor (p. 410), afirmă că de
la cei doi „seminĠie n-a rămas”, se útie din documentele păstrate de la Constantin
Brâncoveanu că ei au avut două fiice, MăriuĠa úi Safta (N. Iorga, Studii úi documente,
vol. XIV, p. 339-341).
578
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

vornicului, cu sume de bani úi alte obiecte de preĠ, pe care să le poată lua cu el,
fiind greu de crezut ipoteza unei origini nelegitime a acestuia41, cu atât mai mult
cu cât fusese căsătorit cu o fiică de domn.
Patrimoniul vornicului a rămas, aúadar, să fie împărĠit între Constantin,
IoniĠă, Andrei, ùtefan, Catrina, Anastasia, Victoria úi Ruxandra, mare parte din
el fiind constitutit úi din cumpărări de moúii sau întregiri, în ultimii ani ai
veacului al XVII-lea când Iordache profită atât de dreptul de protimisis, dar úi de
influenĠa úi poziĠia sa de mare vistiernic42. Nu sunt amintite în testament nici
jupâneasa sa, Safta, nici mezina familiei, AcsinĠa, ele găsindu-úi sfârúitul în jurul
anului 1714, în ğara Ungurească, unde se refugiaseră după ce Iordache fusese
exilat în Rusia43.
Constantin a primit sate la Hârlău úi la Putna, IoniĠă sate în Roman úi la
Ġinutul Putnei, Andrei a primit sate în NeamĠ, Roman, Suceava úi Soroca iar în
stăpânirea lui ùtefan/ùtefăniĠă au intrat moúii din Vaslui, Orhei úi Soroca. Cea
mai mare fiică a marelui vornic, Catrina, a primit sate în Orhei, Anastasia, sate
în NeamĠ, Hârlău úi Dorohoi, Victoria la Dorohoi úi în Ġinutul Iaúi, iar Ruxandra
a primi sate în Vaslui. Multe dintre stăpânirile lui Iordache se vor împărĠi, după
cum am menĠionat, abia în 1765, când fiecăruia dintre cei numiĠi mai sus îi vor
reveni importante părĠi de sate sau chiar sate întregi, după ce, anterior acestui an,
la 25 februarie 1732, a fost întocmit un „Catastih de toate moúiile ce-au avut
dumnealui răpo[o]satul Iordache Ruset vornicul de pe socrul dumisale
răpo[o]satul Necolaiu RăcoviĠă logofătul, de moúie úi danii úi cumpărătură.
Aúiúdirea, úi a vornicului ce-au cumpărat cu bani úi alte danii carile s-or însămna
toate pe amăruntul, anume mai gios”44. Având în vedere toate aceste informaĠii
referitoare la averea personajului nostru, este limpede că acesta reuúise să
construiască în răstimpul vieĠii sale cel mai mare patrimoniu, stăpânirile sale
întinzându-se în aproape toate Ġinuturile Moldovei, cu excepĠia Bacăului úi
CernăuĠilor45.
Din analiza diatei úi a vieĠii lui Iordache reiese că, deúi testamentul este
perceput de către acesta ca un act solemn, datorie a tuturor creútinilor, căci nu se
cădea „a lăsa omul lucrurile în voia sorĠii”, documentul în sine face dovada unei
preocupări deosebite a vornicului pentru economia căminului úi a casei sale.
Însăúi lista pe care o menĠionează la finalul documentului, a datoriilor acumulate
în timpul vieĠii úi pentru a căror achitare îi lasă pe feciorii lui să se ocupe, susĠine
această realitate. Conútient de faptul că „nici la sfânta pravilă nu dă să încapă

41
R. Rosetti, op. cit., p. 39, nota 7.
42
Ioana R. Rosetti, art. cit., p. 306-307.
43
M. RacoviĠă-Cehan, Familia RacoviĠă-Cehan, p. 105; R. Rosetti, op. cit., p.
61. Mihail Kogălniceanu, Cronicele României, tom II, p. 317.
44
BAR, Documente istorice, MCXXIX/126.
45
Ioana R. Rosetti, art. cit., p. 316.
579
 Elena Bedreag

feciorii sau nepoĠii la rămăúiĠele mortului înainte datornicilor [...]”46, vornicul se

îngrijeúte úi notează într-un document separat, toate împrumuturile făcute în
răstimpul vieĠii, tocmai pentru a-úi scuti copiii de posibilele complicaĠii ce ar fi
putut surveni după moartea sa.
Pământul era la începutul veacului al XVIII-lea principalul element în
jurul căruia se închegau atât faptele mari cât úi cele mărunte, iar libertatea
testatorului de a dispune după bunul plac de patrimoniul familiei era destul de
limitată. Precizarea lui Iordache Ruset făcută la un moment dat în cuprinsul
diatei, că „la vrere me este să-i dau au ba dintr-ale mele lucruri”, referindu-se la
ginerele său, este doar parĠial adevărată, căci ea este folosită în contextul în care
Ilie Catargiu emitea pretenĠii peste zestrea ce i se cuvenea úi pe care, de altfel, o
primise de la socrul său până la ultimul ban.
Act de voinĠă, văzut de societatea medievală úi modernă nu ca un ultim
act sau ca un punct final al vieĠii ci, mai degrabă, ca o trecere către un alt nivel al
acesteia, testamentul este pentru istoricul de astăzi o foarte importantă sursă, de
natură să ajute la stabilirea úi înĠelegerea acĠiunilor úi a gesturilor trăitorilor de
altădată. Scris pe muchia vieĠii cu gândul despărĠirii în suflet, testatorul, tocmai
prin minuĠioasa aranjare úi prescriere a anumitor acĠiuni are sentimentul că va
rămâne prezent în lumea aceasta, ca o consecinĠă a acestui document, că reuúeúte
astfel să păstreze o legătură între el úi lumea pe care o părăseúte. Pentru noi, cei
de astăzi, este un act de memorie, o reflectare a unei anumite imagini, reală sau
nu, pe care testatorul doreúte să ne-o transmită. Caracterizate de subiectivitate,
testamentele reprezintă acea zonă comună ce rezultă din intersecĠia privatului cu
publicul, locul unde societatea, moralitatea, sentimentele, principiile sunt
amestecate în proporĠii ce depind de transformările socio-politice.

ANEXĂ

1720 noiembrie
† Cătră toĠi oamenii de obútii după stăpâneasca úi lucrătoare hotărâre a
ziditoriului nostru este ca să moară úi la altă mai bună úi vecinică viiaĠă să să
mute. Cătră acei toĠi carii cred cu tot sufletul úi inima úi gând în Mântuitoriul
nostru Hristos úi socotind că la tot creútinul este datorii neuitată pentru grija
morĠii úi mai vârtos cătră cei bătrâni úi după zisa marelui Vasiliia, hotarul
filosofii, au grija morĠii. Pentru acei, dar úi eu, văzând úfârúitul acesta că să
apropiia, úi spicul cătră săcire, precum întâiu cere dreptate, cu cuvântul1 úi cu
bună credinĠă las tuturor iertare úi cer de la toĠi creútinii, fraĠi úi pretini cu
fierbinĠi lacrămi oricui am greúit ori cu cuvântul, ori cu fapta, ori cu răpire<a>
gândului la vre un cuvânt, cu voie ori fără de voie cad cerúind iertare. Aúijdire úi

46
CDM, vol. V, doc. 1412, p. 383.
580
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

ale mele las cu vrere me într-acestaú chip, aice, nu doar cu v<re>o silinĠă a
cuiva, ori de vreo o nevoinĠă silindu-mă cineva úi ce având simĠirile mele întregi
úi depline úi întemeiate úi la toĠi preiubiĠii mei fii las blagoslovenii.
La fiul mieu Niculai poroncescu ca să aibă unire cu fraĠii lui úi dragoste
frăĠească. Altă nimica din moútenire să nu ceară, de vreme căci am socotit úi
după putinĠă i-am dat, nici din moúii, nici din cele mutătoare, nici din cele
nemutătoare.
Iar fiului mieu, lui Costandin, las Drăcoúanii, Storeútii úi Novacii úi cu
aceste úi Bereútii care moúie am cumpărat-o cu bani de la Ramandioai, afară din
care moúie au dat danie lui Costandin că l-au botezat, deosăbit de o moúie de la
Prut care mi-au vândut-o2 úi am dat banii, apoi s-au aflat la alĠii mai dinainte
dată úi am dat-o înapoi3 úi am rămas păgubaú de banii ce am dat.
ùi, după orânduială, las fiului mieu, IoniĠă, sat întregu ce se numeúte
ùcheia, la Ġinutul Romanului úi Piticenii úi Cărăuleútii, tot la acelaúi Ġinut, úi
Hulubeútii, la Tecuci.
Iar fiului mieu Andrei las Roznovul úi Albeútii úi alti moúii care li-am
cumpărat înpregiur, precum arată scrisorile, úi Mirceútii cu vecinii úi hăleúteul de
la Târgul Frumos [...]4, făgăduiascu ca să fie úi ùendrei cu Storeútii fiului mieu,
Constandin.
ùi fiului mieu ùtefan las cu blagoslovenie Pribeútii cu casile, cu mori, cu
vecini carii sânt de la Mirceúti úi cu moúie, care am cumpărat-o de la Darie
sulgerul úi cu alti moúii care sânt înpregiurul casii.
ùi iubitii mele fiici, Catrinii, úi gineriului mieu Costandin las Mălăeútii cu
moúiile ce sânt cumpărate înpregiur. Aúijdire mai las sus-numitii fiicei mele úi
MaúcăuĠii, la Ġinutul Orheiului.
Anastasi<i>i, fiicei mele, las ğubucanii, sat întregu cu vecinii úi satul
Zugravii, la Ġinutul Hârlăului, úi Sevenii, la Ġinutul Dorohoiului.
Iar Victorii, fiicei mele, las satul Milianca, la Dorohoiu, úi moúiia5
Posadnicii úi cu moúiia5 ce de cei parte de Prut, ce se numeúte ùcheia.
ùi fiicei mele, Roxandrii, las Hultureútii, sat întregu cu vecinii, úi
Zlătăreútii úi ùcheia, lângă Soleúti, la Ġinutul Vasluiului. Iar celelalte moúii nu le
împart, cu hotărâre la fiiútecare din fi<i>i mei, ci fi<i>i mei cu dragoste frăĠască
úi cu unire le vor împărĠi úi fiiútecare va lua ce i să va veni cu dreptul.
Viile care sânt la SpărieĠi úi la Gârle le6 las ca să fie ocină la trustele
fiicele mele. Viile de la Odobeúti, care le-am luat pentru câĠi bani îmi era datoriu
Bănariul, le las să le stăpânească fiica mea, Catrina, iar câte pogoane mai rămân
la Odobeúti las să le împartă fi<i>i mei, frăĠăúte.
Viile de la Huúi las să fie a fiului mieu Andreiu úi a fiului mieu, a lui
ùtefan, iar viile de la Cotnari să fie a lui Costandin úi a lui IoniĠă, ori într-alt chip
pentru pace, toate viile de la Huúi úi de la Cotnari să le împartă între dânúii
frăĠăúte, truspatru fraĠii. Iar viile de la ùorogari le las să fie a fiului mieu, lui
Andreiu, úi a lui ùtefan.

581
 Elena Bedreag

Casile din Eúi să fie de deobúte la truspatru fraĠii.

Iar pentru logofătul Catargiul carile sileúte să aibă parte din moúiile care
eu le-am agonisit úi le-am cumpărat împreună cu răpoosatul soĠul mieu, Safta, de
mai sus-numitul logofăt, dintr-aceste moúii să nu aibă nici o împărtăúire, ci le las
fiilor mei care am cu soĠul mieu, Safta, ca niúte drepĠi clironomi a acestor
lucruri, precum úi eu din moúiile soĠului mieu celui dintâiu nu am avut
împărtăúire la numica, mai vârtos am dat mai mult înapoi.
Deci, dar la vrere me este să-i dau au ba dintr-ale mele lucruri. Hotărăscu
dar úi voi ca să nu ia nimica. Pentru un izvod al mieu ce am în mâinile sale, de
mai sus-numitul logofăt Catargiul, pentru odoară ce am dat zestre fiicii mele,
aceste odoare, pentru nesminteală, le-am dat în mâinile răpoosatului părintelui
mieu úi a maicii mele. Pe urmă, săvârúindu-să dumnealor, le-am dat în mâinile
fratilui mieu, Scărlătache, nu numai aceste odoară, ce úi ale mele mai multe cu
îndoit úi întreit precu< m> aceste toate le-au răsipit úi le-au prăpădit fratile mieu,
Scărlătache, úi de nu s-ar fi prăpădit úi a mele ave puĠină îndreptare logofătul. Iar
de ar vre iarăúi ca să zică cum că să le fi dat în mâinile sale, eu úi acum de le-aú
fi avut în mâinile logofătului nu le-aú fi dat. După spusul fiicei mele că cum7 au
avut în mâinile sale brăĠările ei úi zice că le-au luat catanile, aceasta zic numai în
scurte cuvinte că blăstămul mieu să aibă de să va sili ori va umbla cu vro
mijlocire ca să ce<r>i ceva de la fii mei, atâta el, cât úi fetile sale, de vreme că
din cele ce sânt puse în izvod<ul> odoarălor care este în mâinile sale pui pe
Dumnăzău martur că în casa me nu să află nici cât de puĠin brăĠările úi cercei úi
altile câte au fost a lor, toate le-am dat în mâinile lor. Mai vârtos arăt că din
odoarăle izvodului nici poprescu, nici am nimica precum mai sus am zis, nici am
vândut, nici cu altă mijlocire pentru trebuinĠa me s-au prăpădit ceva, de cum am
lăsat poroncă pentru acestă pricină a izvodului la fi<i>i mei ca să facă carte de
blăstăm úi aceasta arăt ca să fie cunoscută la toĠi strâmbătate precum zice
logofătul Catargiul. Eu la moartea soĠului mieu, celui dintâiu, am cheltuit ca la
zece pungi de bani8 gata, numai o sută sărindare am dat, milostenii, úi patruzeci
de straie úi alte cheltuieli úi aceasta să o socotească fieútecine. Că din pricina
doamnei lui Dabija vodă, cu mijlocire úi îndemnare lui ùărban vodă úi a
celorlalĠi, au venit Cerchez bei úi mi-au luat cincizeci de pungi de bani. Iată
bogăĠii<le> care am din ce dintâiu zestri, de unde sileúte dumnalui logofătul
Catargiul, ca un clironom, să ia moútenire.
Dar la nunta fiicei mele, adică a soĠului dumisale logofătul, câte am dat
zăstre, iape, vaci, stupi ori úi altă cheltuială, tot dintra-me agonisită de vremi că
eu dintr-aceste nu am luat din zestre socrilor. Mai zice încă că Drăcoúanii úi
ùcheia cu banii soĠului mieu le-am cumpărat úi la aceasta cu adevărat greúeúte
căci eu pentru aceste moúii am dat la domnie douăzeci9 úi patru de pungi de bani,
optspre<ze>ci pentru Drăcoúani úi úăsă pentru ùchei úi deosăbit úi cheltuia<la>
îngropării ei úi câĠi am dat, precum mai sus am pomenit, cum că-u venit Cerchez
bei úi toate din pricinile sale le-am cheltuit căci eu când m-am însurat úi am luat
582
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

pe DomniĠa avem al mieu dreptă agonisită ca cinzeci de pungi de bani, numai

bani fără de giuvaheruri úi altile úi nu m-au luat ginere numai aúe precum ieu
alĠii úi toate aceste s-au prăpădit din pricinile lor, de care iarăúi zicu pun pe
Dumnăzău martur că nu are vrun dreptu la mine măcar de un ban. Atâta este
numai drept de vreme că fără de cale úi fără de mulĠămită mă supără úi mă
tulbură să aibă blăstămul mieu, carile dar va cugeta úi va îndrăzni ca să străce10
úi să strămute măcar cât de puĠin ceva peste diiata me mai mult să fie părtaú pă
capu lui strâmbătăĠii úi ca un fără de legi úi vinovat să să judece în zioa judeĠului.
Casile care am cumpărat la Eúi úi le dăruisăm fiicii mele, soĠului
Catargiului, gândind că va trăi úi le cumpărasămu de la Hrisosculo să fie aceste
dar în deúărt úi le dăruiescu fiului fiicii mele, Catrinii, lui Vasilii. Iar de va fi
cheltuit logofătul ceva, să-i întoarcă toată cheltuiala úi să le ia cu tot ce ar fi
cheltuit. Pentru moúiile úi Ġiganii logofătului RacoviĠă care au rămas neîmpărĠite,
afară din cele ce mi s-au dat zestri de la logofeteasă, de nu să vor învoi fi<i>i
mei la împărĠire cu copi<i>i lui RacoviĠă, să aleagă pe care boeri vor socoti úi
vor găsi cu cale să-i îndrepteze úi să împartă.
Pentru datorii iată că am făcut izvod deosăbit úi las poroncă la fi<i>i mei
ca să plătească.
Pentru moúiile care au rămas la fi<i>i mei11 neîmpărĠite să mai ia încă câte
o siliúte fieútecare din fiicile mele.
Încă mai las úi mai dau fiului mieu, lui ùtefan, satul Tohatinul, la Orhei úi
TrifăuĠii la Soroca. ùi lui Andrei mai las satul ZancioĠii la Soroca. Aceste dar
pentru ale mele lucruri cu acestu fel las.
Vă leat de la Mântuitoriul 1720, luna lui noemvrie.

BAR, Documente istorice, CCXXIV/93.

Copie.

________
1
După cuvântul, două litere barate în text.
2
Cuvânt corectat; iniĠial, a dorit să scrie altceva.
3
Šnnapoi.
4
Loc gol în text.
5
moÎïiæ.
6
les.
7
kßm.
8
Cuvânt repetat.
9
doŠjeçi.
10
După strâce, diiată barat.
11
fi<i>i mei – ad interlinear.

583
Elena Bedreag

584
 Diata marelui vornic Iordache Ruset

Fig. 1-5. Conacul de la Pribeúti, com. Codăeúti, jud. Vaslui, construit de Iordache
Ruset, în timpul cât a ocupat funcĠia de mare vornic al ğării de Jos (1703-1705),
potrivit pisaniei chirilice de pe arcada gârliciului aflat sub pridvorul dinspre est,
neterminat de restaurat, cu acoperiúul prăbuúit: „†Ace(a)stă pivniĠă amu făcut
dumnealui Iord<achi Ro>set vornic”. În imagini: conacul văzut dinspre vest úi nord-
est, arcada gârlicului cu pisania, beciul de sub casă úi interiorul unei camere.
Fotografiile úi transcrierea pisaniei: de Lucian-Valeriu Lefter.

585
 Elena Bedreag

„AT MY DISPOSAL IT IS TO GIVE OR NOT

OUT OF MY BELONGINGS”.
GREAT VORNIC IORDACHE RUSET’S WILL

ABSTRACT

It is well known that the migration of a large number of Levantine-Greek groups

to the north of the Danube river (in Walachia as well as in Moldavia), started in the 16th
century, influenced and determined important changes in political and social life. An
important part of these allogeneous pursued to increase their power by obtaining
positions in the administrative system through the support of the prince they followed
from Constantinople to Roumanian territories.
The consolidation of social and financial situation could not be fulfilled with the
help of the prince only, whose destiny, not in few cases, was depending on the
complicated context that frequently determined not only a short reign but also a short
life. Therefore, building up a solid future was relying in the same time also on the ability
of each of them in facing the conjuncture. These foreigners tried to brace their destiny in
Moldavian society (or Walachian society) through various alliance strategies, often by
contracting marriages with locals. One example would be that of Iordache Ruset,
descendant of the Cupăreúti family and who, during his life, succeeded in accumulating,
besides fame and important offices, one of the largest patrimonies in Moldavia.
The Iordache’s will, which is presently preserved in two copies, one at the
Roumanian Academy Library, the other at the National Archives, and which I built the
present paper on, brings to light important details regarding not only the family and
properties but also reveals information about the relations inside his family as well as the
testator`s attitudes towards death.

Keywords: testament, family strategies, inheritance, Greeks, Moldavia.

586