Lepra este o boal infecioasa cauzat de o bacterie.

Aceasta se numete Mycobacterium

leprae i a fost identificat ca atare n 1873 de ctre medical G.H. Armauer Hansen, iar acum
boala a preluat numele acestuia. Ceea ce este dificil de stabilit chiar i astzi, este dac lepra
identificata n perioada modern este aceeai din punct de vedere biologic cu cea din timpurile
medieval, dac cele dou au exact aceeasi tuplin. Lepra se manifesta prin deteriorarea pielii,
degenerarea trsaturilor feei, n special a nasului i distrugerea nerviilor de la extremitiile
corpului cum ar fi degetele. Lepra poate duce la orbire sau la schimbari de voce. Boala
deformeaz foarte puternic corpul uman, n special faa.
Cu toate c se dorea o solutionare a leprei, existau destul de puine informaii. Progresul
medicinei nu oferea nicio soluie pentru ameliorarea bolii, iar informaiile de la popoarele antice
nu erau de mare ajutor. Astfel c singura sursa n epoc a rmas Biblia, ce trateaz problema
leprei. Din acest considerent oamenii vremii credeau ca boala vine n urma comiterii unui pcat,
c este o manifestare fizic a ntinrii sufletului. Biserica a perpetuat aceast terorie, iar n
secolul al VII-lea Papa Grigore I susinea c erezia este cauza principal ce declaneaz n
organismal uman aceasta boala.1
Modul de a aciona n cazul n care cineva este contaminat cu lepr este orstacizarea.
nainte ca leprosul sa fie scos afar din societate, el trebuie s prezinte semne vizibile i clare ale
bolii. Aceasta separare era considerat un rit de trecere a bonlavului, un fel de nmormntare fa
de comunitate, dar nca viu pentru divinitate. Acest act de carantin presupunea excluderea
leprosului n afara zidului cetii, considerat singurul lucru care ar putea oprii infecia. Papa
Alexandru al III-lea a emis un decret prin care leproii trebuiau separai de comunitiile
sntoase, s aib propria lor comunitate, cu biseric i cimitire speciale. Leprosii erau de
asemena obligai s poarte o mbrcmite special, cum ar fi tunici cu cruci galbene i clopote.
Aceste degradare sociala ar fi trebuit spa firme scoaterea lor n afara societii
La nceputul Evului Mediu, Europa Occidental era caracterizat, printre altele, de un puternic
zel religios, ce s-a concretizat n practic prin intermediul cruciadelor, dar i de o tendin din ce
n ce mai accentuat, de-a lungul secolelor, de extindere urban. Aceast modernizare a generat
1 https://bonesdontlie.wordpress.com/2011/02/19/leprosy-in-the-high-middle-ages-part-iiihistorical-background/

condiii de trai precare, situaii sanitare inadecvate, iar progresul lent al medicinei i al oraelor
ca structur omogen a dus la exacerbarea boliilor. n aceasta problem a controlului boliilor
Biserica a ncercat s menin ordinea social , dar i un control al epidemiilor, ce erau percepute
de societate ca o pedeapsa divin
Masacrarea i nchiderea leproilor a fost autorizat de Filip V cel Lung, regele Franei,
printr-un edict trimis la Poitiers la 21 iulie 1321. Intruct leproii nu numai cei din regatul
Franei, ci din toate regatele cretine- ncercaser sa-i ucid pe cei sntoi, otrvind apele,
fntnile i puurile, Filip pusese s fie ntemniai i arso vinovaii care i mrturiseau vina 2
Transforarea leproilor n nite api ispitori ai unor tensiuni sociale, considerati marginalii unei
comuniti i a unei perioade a istoriei ce nu putea ntelege dimenisiunea bolii lor, condamnati s
fie catalogati ca o categorie nedorita, asa cum erau si evreii sau vrjitoarele n acea vreme. Acest
paragraf subliniaza mentalitatea medievala ce respinge orice forma de alteritate, orice abatere de
la norma.
Leprosii in secolul al XIV erau, asa cum afirmam anterior, una dintre categoriile responsabile
pentru orice fel de disentiuni intr-o societate. Pentru a oferii multimii o rezolvare, ei erau cei care
trebuiau sacrificati pentru a calma masele sanatoase . Torturati pana isi recunosteau vina,
separati de familiile si de proprietatiile lor, tinuti in afara cetatii.
Leprosii au deschis calea. Pana atunci, in ciuda fricii de contaminare , acestia traisera in
institutii de tip spitalicesc, administrate aproape in intregime de oamenii bisericii, larg deschise
catre exterior, unde se intra de bunavoie. Incepand din acest moment , in Franta, ei vor fi izolati
pe viata in locuri inchise. 3 Carol ce Frumos, in 1322
Leprosii sunt rau mirositori tindinta de marginalizare se manifesta tocmai pentru ca situatia
acestu grup e incerta, leprosii provoaca oroare pentru ca boala lor , inteleasa ca un semn carnal al
pacatului, le desfigureaza trasaturile, lipsindu-i de o infatisare umana. Spre anii 1300 izolarea lor
s-a transformat in segregatie. Au aparut cu timpul ghetourile,
2 Carol Ginzburg, Istorie nocturna o interpretare a sabatului, ed.Polirom, Iasi, 1996,
p.39
3 Ibidem, p.40.

In textul extras apare foarte bine subliniat, chiar n mod obsesiv, mportana preotului. Desii
acesta are un rol important in toate domeniile, aici se subliniaz pozitia lui de autoritate cu
privire la situaiile de natura medical. Totodata se evideniaz perceptia asupra bolii, ea fiind o
pedeapsa divina trebuia sa fie sub observaia preotului. Acest aspect este reliefat i n prima surs
vizuala, unde se subliniaz calitatea taumaturgic a divinitii, iar pentru c preotul simboliza n
religia mozaic conexiunea direct cu Dumnezeu, se face aceasta analogie. Bonlavul este primis
la preot pentru a-i fi analizat rana
Intregul text incearca sa reglementeze situaiile in care ar putea aparea lepra si propune o solutie
pentru aceasta-izolarea, pentru a proteja comunitatea de o posibil epidemie, dar i pentru a
sugera ndeprtarea factorului imoral ce i-ar putea intina pe cei nentinai.
In paris leprosilor le era permis sa plece din spitale o data pe saptamana , la cersit. Dar se pare ca
acest ritual nu va avea o viata lunga din cauza pericolului la care cei din orase erau expusi.
Leprosiilor li se suspendau drepturile civile, ei nu mai erau vazuti ca oameni ce fac parte ditr-o
comunitate, nu aveau voie sa detina niciun fel de proprietate, sau sa aiba drept la o judecata. Cu
toate astea se pare c biserica nu considera ca lepra poate fi un motiv pentru divort, sau sa
interzica celor contamintati sa se casatoreasca.
Leprosii nu aveau voie sa intre in spitalele normale si asa au fondat centre de ingrijire speciale,
ce erau sub ingrijirea Bisericii si se finantau din caritate. Scopul principal al acestor spitale era sa
ii pregateasca pe leprosi de moarte. Cele mai multe spitale erau denumite SF.LAZAR, dupa
povestirea biblica in care lazar a fost inviat de Isus. In germania sau scandinavia spitalele erau
dedicate sf.george, dragonul acestuia fiind o simbolistica pentru boala
In anglia s-au fondat peste 200 de astfel de spitale in evul mediu. Ele erau, in conformitate cu
principiile transmise in Levitic, in afara oraselor