De la doina populară la cea cultă

          Sufletul românului  este descris  magistral prin doina populară, o creație lirică, vocală sau
instrumentală, în care autorul  anonim  își exprimă direct, profund și intens o varietate de
sentimente, idei, aspirații, folosind dialogul sau monologul, precum și diverse figuri de stil:
comparația, epitetul, repetiția, metafora, imprecația, enumerația, personificarea naturii etc.
            Există diverse tipuri de doine populare, în funcție de sentimentele și mesajul transmis: de
dragoste, de dor, de jale, de înstrăinare, de sărăcie, de revoltă, de haiducie, de cătănie, păstorești.
            Inițial, doina populară s-a transmis prin viu grai în cadrul comunității, de regulă  sub
formă de cântec (daină, duină, horie, cântec de dor, cântec de jale, cântec de pe coastă), pe o
melodie specifică, în tempo lent, cântărețul popular acompaniindu-se cu instrumente străvechi:
fluier, caval, tilincă, frunză, solz de pește. 
            Acest mod de comunicare  a prins rădăcini în spațiul de la Dunăre, Carpați și Marea
Neagră, deoarece temele sunt alese  din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu
natura, atitudinea acestuia față de viață și moarte, față de scurgerea inexorabilă a timpului.
……………………………………………………………………………………
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “De la doina populară la cea cultă” pot accesa
https://iteach.ro/pg/blog/vasile.tudor/read/111333/de-la-doina-populara-la-cea-culta