Doina populara, model de argumentare

Doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o gamă
variată de sentimente puternice, în mod direct și discret, cu ajutorul eului liric.

In opinia mea, /Din punctul meu de vedere, opera literara ….. de ….. este o doina,
intrucat este o creatie lirica, specifica folclorului romanesc, prin intermediul careia se
transmite o gama de sentimente puternice si care este adesea insotita de o melodie
adecvata.

In primul rand, / Un prim argument este, / Pe de o parte, textul are un caracter oral,
evidentiat printr-un limbaj specific. Intregul discurs liric pare a fi transmis prin viu grai,
datorita unor elemente precum expresiile populare ( exemple din text ), inceputul unor
versuri cu conjunctia … ( “ si “ sau “ sa “ ), interjectii ( exemple ) , dar si prin punctuatie
( enunturi exclamative , interrogative etc. ) , care confera textului o expresivitate aparte.In
plus, modul principal de expunere este monologul liric de tip confesiv ( pers. I ) / adresativ
( pers. III ) , care se imbina in tesatura lirica cu descrierea, redusa ( de obicei ) la cateva
elemente.

In al doilea rand,aceasta este o doina populara, de haiducie/ dragoste/ dor / cătănie .

Are caracter sincretic, impletind diferite motive folclorice si fiind adesea insotita de o
melodie adecvata. Doina s-a transmis pe cale orala, ea avand autor anonim si colectiv.
Vocea lirica exprima in mod direct sentimentele determinate de dorinta ....., iar
subiectivitatea discursului este marcata de ...(verbe si pronume la persoana I ). Sub raportul
versificatiei se remarca monorima, ritmul trohaic si masura de 7 – 8 silabe , elemente
specifice literaturii populare.

In concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem afirma ca opera

literara…. de …. este o doina populara..

Trăsături :

 are caracter anonim, autorul fiind necunoscut

 are caracter colectiv și oral, fiind transmisă prin viu grai, din cele mai vechi
timpuri
 are caracter sincretic, întrucât este însoțită de obicei de acompaniament
muzical
 se deschide cu o formula tipică, ce se poate relua pe parcursul textului ( de
ex. : ” foaie verde măr rotat ”)
 cuprinde motive literare folclorice, precum : comuniunea om-natură ;
motivul codrului ; motivul haiducului, al dorului
 elementele prozodice contribuie la crearea muzicalității ; ritmul este trohic,
rima, de obicei, împerecheată sau monorimă și măsura versurilor de 7-8
silabe
 la nivelul structurii, apare simetria compozițională, ca rezultat al
paralelismului sintactic
 oralitatea textului este redată de : vocative, interogații și exclamații
retorice, începutul unor versuri cu conjuncția ” să / și ”
 în funcție de sentimentele dominante, doinele se clasifică în : doine de
haiducie, de cătănie, de dragoste, de dor, de jale, de înstrăinare, de noroc
etc.

V-am trimis si un model sa vedeti modul de argumentare

Redactează o compunere, de 15-25 de rânduri în care să demonstrezi că

opera literară ” Dragoste ” de Vasile Alecsandri aparține speciei : doină
populară .
REZOLVARE :

Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui

popor fiind prima sa formă de manifestare artistică. Una dintre speciile
reprezentative este doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia
este transmisă o gamă variată de sentimente puternice, în mod direct și
discret, prin intermediul eului liric. Opera literară ” Dragoste ” culeasă de
V. Alescsandri se încadrează în această specie, întrucât prezintă toate
particularitățile sale la nivel formal și de conținut.
În primul rând, textul are un caracter anonim și colectiv, fiind
transmis prin viu grai, din cele mai vechi timpuri. Oralitatea textului este
creată cu ajutorul unor elemente, precum : construcțiile în cazul vocativ ( ”
frățioare, Constantine ! ” ), interjecțiile ( ” alelei ! ”, ” alei ! ” etc. ) și
enunțurile exclamative ( ” Mai rele-s dragostele! ” , ” Vai de mine! ” ). De
asemenea, opera prezintă și un caracter sincretic, fiind adesea însoțită de
acompaniament muzical. În plus, modul principal de expunere este
monologul liric de tip confesiv , care se îmbină cu descrierea, redusă la
câteva elemente.
În al doilea rând, eul liric, aflat în ipostaza îndrăgostitului își
exteriorizează sentimentele puternice de dragoste, care și-au pus amprenta
asupra ființei poetice ( ” Dragostele te-amețesc / Și te-aprind, te scot din
minte ” ), trădându-se în text prin: formele verbale și pronominale de
persoana I ( ” mine ” , ” m-au… ” , ” mă trec ” , ” mă doare ” etc. ) și
exclamații. Mesajul poetic este redat la nivel compozițional într-o formă
astrofică, cu rimă împerecheată, ritm trohaic și măsura versurilor de 8
silabe.
În concluzie, ținând cont de caracterul popular, profunzime
sentimentelor exprimate, elementele de prozodie și modalitățile de realizare
artisitcă, putem afirma că opera literară Dragoste de Vasile Alecsandri este
o doină populară.