SIMBOLISMUL

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul

secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si
parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat
Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences"
("Corespondente") si "Les fleurs du mal" ("Florile raului"). Precursor al
simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute
de catarge" si "Melancolie".

Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le

symbolisme" (1886). Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei,
apeland la simbol, aluzie, sugestie. Poetul francez Mallarme (1842-1898) a definit
rostul si rolul poeziei simboliste: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi
din bucuria poemului care e facuta sa ghiceasca putin cate putin; a sugera, iata visul".

in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru

Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai putin ca
poet simbolist.

Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia,

Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Traian Dcmetrescu, Elena Farago etc.

Exegetii au distins doua etape de manifestare a simbolismului romanesc:

- 1880-1914 - o prima perioada de inceputuri si incercari;

- 1914-1920 - faza efervescentei creatoare, a poeziei simboliste reprezentative;
Trasaturile simbolismului:

tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o

societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze
nivelul artei adevarate; alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant,
tema naturii, tema anotimpurilor dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul
apei ca substanta eroziva, motivul instrumentelor muzicale, solitudinea etc.

raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci
sugestia este o modalitate obligatorie simbolismului;

poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui
curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca,
nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei
sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme);

corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de

realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in
natura un metal greu, de culoare cenusje, maleabil si cu o sonoritate surda (patru
consoane si doar o vocaia), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile
acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, monotonie, claustrare
intr-un spatiu fara solutii de evadare;

muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale sau a ariilor ca

simbol ("Muzica inainte de toate" - P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a
versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" Al. Macedonski);

versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpia conventie, accentul
punandu-se pe forma si ritmul versului;

cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie
sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si
atitudini poetice;

olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate
mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului,
pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.
Simbolismul este o miscare artistica si literara de la sfrsitul secolului al
XIX-lea - nceputul secolului XX, care se
opunea naturalismului si parnasianismului; potrivit simbolismului, valoarea
fiecarui obiect si fenomen din lumea nconjuratoare poate fi exprimata si
descifrata cu ajutorul simbolurilor.
Trasaturi:
preferinta pentru imagini vagi, fluide, fara contur;
cultivarea sugestiei cu ajutorul careia sunt scoase la iveala stari sufletesti
confuze (melancolie, plictiseala, spaima, disperare etc.);
spleenul, nevrozele, nostalgia plecarilor, melancoliile autumnale, obsesia
culorilor, a unor instrumente muzicale ale caror sunete exprima stari
sufletesti melancolice (clavirul, vioara, fluierul, armonica, pianul, harfa
etc.);
motivul singuratatii, al evadarii, al ploii, al orasului, al bolii
(tuberculoza);
utilizarea simbolurilor cu functie sugestiva;
relevarea corespondentelor care se stabilesc intre obiecte si oameni,
natura si sentimente etc;

 sinestezia (perceperea simultana a unui ansamblu de senzatii - auditive,

vizuale, olfactive etc.: "melodie parfumata");
muzicalitatea, sonoritatile verbale, repetitia, refrenul;
versul liber.
Reprezentanti: Ch. Baudelaire (considerat precursor), Arthur
Rimbaud, Paul Verlaine,Stphane Mallarm, Jean Moras, Paul Valry.
n Romnia, simbolismul a aparut la revista "Literatorul", a lui Al.
Macedonski, care a fost si teoreticianul curentului n literatura romna.
Simbolismul romnesc are trei etape: etapa teoretizarii (Al.
Macedonski), etapa simbolismului "exterior", formal (Ion Minulescu), etapa
simbolismului autentic (George Bacovia). George Bacoviaporneste de la
poezia simbolista pentru a crea o poezie metafizica, cu nuante
expresioniste si existentialiste.
George Bacovia. Universul poetic
G. Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu.
Atmosfera textelor bacoviene este, cum spunea Eugen Lovinescu,
"deprimata de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata
ntr-un peisaj de mahala de oras provincial, ntre cimitir si abator,
atmosfera de plumb n care pluteste obsesia mortii si a neantului". n
textele lui Bacovia apar nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii,
cromatica sumbra si predilectia pentru muzica. Este poetul toamnelor
dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfrsit de lume, al caldurilor
toride, n care cadavrele intra n descompunere, al primaverilor iritante si
nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul este
orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele
sarace, cuprinse ntr-o realitate deprimanta. Alaturi de figurile proiectate
pe acest fundal (copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare,
artistul-poet ratacind fara sens, facnd gesturi absurde) devin adevarate
masti lirice toamna, somnul, plnsul, golul, frigul, tristetea, umezeala,
raceala, nevroza.
Bacovia construiste o atmosfera proprie, ntemeiata nu pe sentimentalism,
ci pe o dezorganizare sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde,
plictisul - suferinta.
Bacovia afirma ca fiecarui sentiment i corespunde o culoare: "Pictorul
nrebuinteaza n mestesugul sau culorile: alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii.
Eu am ncercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment
i corespunde o culoare. Acum, n urma, m-a obsedat galbenul, culoarea
deznadejdii. De aceea ultimul meu volum poarta titlul Scntei galbene".

G. Bacovia reprezinta punctul cel mai nalt al simbolismului romnesc,

situndu-se totodata, prin valoare, mai presus de simbolism (nu
ntmplator n textele sale apar evidente note expresioniste).
Temele si motivele universului bacovian:
lumea orasului de provincie, a trgului sufocant (mahalaua, orasul n
ruina, mediul citadin nociv pentru sufletul omului);
singuratatea (claustrarea, camera sufocanta, universul-cavou);
natura dezolata (anotimpurile nevrotice, parcul solitar, ploaia);
moartea (funebrul, dezagregarea materiei, plumbul).
Plumb
George Bacovia (1881-1957) este reprezentantul cel mai important al
simbolismului romanesc, prin volumele de
versuri: "Plumb" (1916), "Scantei galbene"(1926),"Cu
voi" (1930), "Comedii in fond" (1936) si "Stante burgheze" (1946.
n lirica bacoviana, cele mai importante motive simboliste sunt: plumbul
(sugerand cenusiul existential, apasarea, caderea in moarte sub greutatea
de plumb a destinului universal); orasul de provincie (spatiu dezolant, cu
ploi putrede de toamna si oameni bolnavi de tuberculoza), ploaia
depresiva, solitudinea, golul, plictisul, somnul, agonia, boala etc.
Plasata in fruntea primului volum de versuri bacovian ("Plumb", 1916),
poezia mentionata poate fi socotita o arta poetica implicita si o sinteza nu
doar a volumului pe care il deschide, ci a intregii lirici bacoviene.
Tema. Conditia de damnat a omului (n particular - a artistului) si tristetea
acestuia ntr-un univers ostil, sufocant.
Titlul. Substantivul "plumb" are drept correspondent n natura metalul ale
carui trasaturi sugereaza la Bacovia stari sufletesti complexe:
greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca;
culoarea cenusie - sugereaza monotonia, angoasa;
maleabilitatea metalului - sugereaza labilitatea psihica, dezorientarea;
sonoritatea cuvntului (patru vocale si o consoana) sugereaza
nchiderea definitiva a spatiului existential, imposibilitatea evadarii.
Titlul poeziei este un simbol, deoarece un termen concret (plumbul)
sugereaza o serie de stari sufletesti abstracte. Cenusiul plumbului ar putea

sugera plictisul, monotonia si uratul care domina universul. Titlul reuneste

mai multe semnificatii: monotonia existentiala, apasarea sufleteasca,
plictisul, caderea. Amorul cu aripi de plumb din finalul poeziei sugereaza
prabusirea, imposibilitatea zborului, boala si moartea. Utilizarea simbolului
constituie un important element simbolist.n cele doua catrene, sunt
reunite motive si stari sufletesti specifice universului poetic bacovian:
moartea, prabusirea, frigul, somnul, pustiul, singuratatea, apasarea,
dezarticularea psihicului etc.
Se pare ca sursa de inspiratie a constituit-o o vizita pe care poetul a facuto, prin 1900, la cavoul Sturzestilor (din cimitirul bacaoan), fiind profund
impresionat de sicriele si de florile de plumb care dadeau interiorului o
nota stranie.
Textul prezinta doua planuri ale existentei: unul exterior, sugerat de
cimitir si cavou, altul interior, sugerat de imaginea amorului prabusit.
Astfel, se remarca relatiile de opozitie si de simetrie.
Incipitul ("Dormeau adanc sicriele de plumb") pune intregul text sub
semnul "somnului" profund al mortii. Strofa I prezinta cadrul meditatiei: un
cavou cu sicrie si cu flori din plumb, sau care sunt percepute astfel din
pricina luminii cenusii si a atmosferei sumbre. Se pare ca acest spatiu al
mortii isi extinde influenta asupra ntregii naturi: coroanele arborilor
"molipsite" de plumb scartaie, atinse de o boala cosmica. Verbele aproape toate la imperfect ("dormeau", "stam", "scartaiau",
"atarnau"),prelungesc parca, intr-un timp infinit, "somnul" sicrielor si
agonia naturii. O mentiune aparte merita cuvantul "cavou" care, pe langa
sensul propriu, poate avea si alte semnificatii: cerc al solitudinii; orasul
care devine un rece si intins cimitir sau chiar existenta umana, prin
extensie. In strofa I, in spatiul intunecat, apasator si rece, omul pare a fi
captiv in cercurile concentrice ale unui univers care aluneca spre Nefiinta:
cavoul, orasul-cimitir, pamantul-mormant. Nemiscarea vecina cu somnul
de plumb, frigul, scartaitul coroanelor provoaca anxietate; se contureaza o
criza de identitate.
n strofa a II-a, primul vers ("Dormea intors amorul meu de plumb") a fost
interpretat ca avand sensul de "ntors cu fata spre apus", adica mort.
Acelasi vers confirma sensul general al liricii bacoviene: caderea, miscarea
de involutie a vietii, prabusirea in starile primare ale materiei. Zadarnica
este chemarea ("Si-am inceput sa-l strig"); transformat parca intr-o pasare
cu aripi de plumb, amorul nu se mai poate desprinde din inclestarea
pamantului. Se remarca aici tipatul de natura expresionista al unui eu
tensionat. Starile sufletesti vagi, nelamurite, sugerate, si nu denumite,
constituie un alt element simbolist important.

Expresivitate artistica:
Repetitia: cuvantul "plumb" apare de cate trei ori in fiecare strofa si o
data in titlu. Din cele sapte pozitii semantice pe care le ocupa,
cuvantul "plumb"apare ca determinant al unui substantiv concret, in
patru: "sicriele de plumb", "flori de plumb", "coroane de plumb", tragand
parca realitatea in jos, in imperiul mortii.
Se remarca frecventa termenilor care sugereaza moartea, crendu-se
astfel un camp semnatic: "dormeau", "sicriele", "cavou", "funerar", "frig",
"mort".
Versurile sunt simetrice ("Stam singur in cavou... si era vant... " / "Stam
singur langa mort... si era frig..."), totul sugerand o linearitate
existentiala.
Din punct de vedere prozodic, cele doua strofe sunt catrene: rima este
imbratisata (a b b a), ritmul - iambic, iar masura versului este de 10 silabe.
Specia literara: elegie (cu elemente de meditatie).
Decor
Poezia apare n 1916 si este inclusa n volumul de debut al lui G. Bacovia,
"Plumb".
Textul ilustreaza o lume trista, n care sentimentul nsingurarii este
exprimat prin cuvinte-simbol, iar starea de disperare este creata printr-o
imagine de pustietate a lumii. Astfel, tema poeziei este moartea si
inexistenta ca sugestii ale neputintei de comunicare cu lumea. Sunt
sugerate numeroase sentimente: disperarea, spleenul, angoasa,
solitudinea, apasarea sufleteasca, dezolarea, nevroza.
Pastelul surprinde imaginea monotona a unui parc acoperit partial cu
zapada. Contrastul alb-negru subliniaza universul monoton si limitativ.
Apar principalele trasaturi ale stilului bacovian: repetitia epuizanta,
imaginea simbolica, peisajul monoton. Tabloul se intregeste prin aparitia
unei pasari, si ea cu pene albe si negre.
Prin chiar titlu, poezia "Dcor" sugereaza ca emotia artistica se afla in
deplin consens cu spatiul existential; sentimentul liric este aici in directa
legatura cu peisajul dezolant, deoarece se naste dintr-un timp inaccesibil:
trecutul. "Regretele" invocate reveleaza imaginea fantomatica a unei lumi
inchise, iar acest sentiment al imposibilei intoarceri este in acord cu un
peisaj lipsit de amanunte, de variatie, adica de posibilitati imagistice:
"Copacii albi, copacii negri / Stau goi in parcul solitar / Decor de doliu
funerar.../Copacii albi, copacii negri". Imagine simbolica, pasarea "cu pene

albe, pene negre" accentueaza tristetea, atat prin integrarea ei cromatica

in peisajul funerar, cat si prin cantecul dureros: "Cu pene albe, pene
negre / O pasare cu glas amar/ Strabate parcul secular... / Cu pene albe,
pene negre". Repetitia epuizanta, procedeu specific bacovian, are functia
de a sublinia intensitatea melancoliei.
Titlul. Cuvntul "decor" desemneaza un ansamblu de obiecte care servesc
la crearea cadrului. Are valoare de simbol, sugernd viata, lumea
exterioara, n care omul se simte izolat, pustiit, din cauza imposibilitatii de
a comunica.
Structura si semnificatii. Poezia este structurata n trei strofe si trei
versuri libere care urmeaza dupa fiecare strofa pentru a accentua ideea
exprimata anterior. Sunt evidente doua planuri distincte ale existentei:
unul exterior sugerat de parc, de copaci, de pasari, formnd un peisaj
funerar, si altul interior, simbolizat de pustietatea sufleteasca a omului.
n prima strofa, decorul este compus din copaci, care sugereaza elemente
componente ale vietii. Cromatica este reprezentata de culorile alb si
negru, care la Bacovia simbolizeaza inexistenta, moartea. Solitudinea este
simbolizata de "parcul solitar", ideea de moarte fiind sugerata de
simbolurile "doliu" si "funerar". Imaginea lumii, a universului deprimant
("parc") este dezolanta; suferinta capata efecte auditive: "n parc
regretele plng iar..".
Strofa a doua apeleaza la simbolul pasarii, ca parte componenta a vietii.
Pasarea "cu pene albe, pene negre", si-a pierdut trilul, avnd acum un
"glas amar". Omul este incapabil sa-si construiasca vise, idealuri, existenta
sa spirituala fiind un adevarat cosmar bntuit de fantome: "n parc
fantomele apar".
Ultima strofa se constituie ntr-o concluzie ideatica a mortii universale,
absenta oricaror elemente vitale fiind evidenta: "si frunze albe, frunze
negre; / Copacii albi, copacii negri; / si pene albe, pene negre, / Decor de
doliu funerar...". Sporeste aici muzicalitatea versurilor, prin repetarea
obsedanta a culorilor alb-negru care amplifica starea de disperare pna la
nevroza. Ultimul vers liber, "n parc ninsoarea cade rar..." poate sugera
apasarea psihica provocata de moartea universala. Nu mai existasolutii de
supravietuire, "ninsoarea cade rar" si implacabil.
Limbajul artistic. Tehnica simbolista este ndeaproape ilustrata n
aceasta poezie: cuvntul-simbol, corespondentele, cromatica,
muzicalitatea, versul liber. De obicei, n poeziile simboliste ale lui Bacovia
exista un cuvnt-cheie, n jurul caruia se construieste ntreaga poezie,
toate celelalte elemente ntorcndu-se permanent catre acesta; repetitiile,

refrenele, reluarile sunt modalitati diverse de reactualizare, de revenire

ideatica, de reamintire a substantei lirice. Aici, cuvntul-simbol sau
cuvntul-cheie este "parc", corespunznd spatiului exterior (al lumii) si
spatiului interior (al sufletului), simbolizat si prin cuvntul "decor".
Reluarea versului "Decor de doliu, funerar" n finalul poeziei amplifica
tristetea, sugernd un pesimism decisiv. Versul independent, aflat dupa
fiecare strofa, subliniaza ideile exprimate anterior. Simetria poeziei este
evidenta prin reluarea primului vers n finalul strofei respective.
Se remarca numarul redus de verbe, ce sugereaza peisajul mpietrit,
limitativ, dar trimit si la textul liric cu caracter descriptiv, pastelul