1

ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL
,,SFÂNTUL IOSIF MĂRTURISITORUL”
BAIA MARE

Comuna Cicârlău
Tradiții, obiceiuri și istorie
LUCRARE DE ATESTAT

Îndrumător: Absolvent:

Pr.Prof.Dr. Baboșan Andrei Timanoți Andrei Florinel

Ciprian

BAIA MARE

2022

1
 2

Cuprins

Introducere...............................................................................................................3

CAPITOLUL I

I. Prezentare generală...........................................................................................4

I.1.File de istorie...................................................................................................4

I.2.Date geografice................................................................................................7

I.3.Date demografice.............................................................................................7

I.4.Școala...............................................................................................................
8

I.5.Biserica.............................................................................................................
8

CAPITOLUL II Tradiții și obiceiuri legate de viața omului……………….8

II.1.Locuința
țărănească.........................................................................................9

II.2.Ocupații tradiționale.....................................................................................10

II.3.Portul popular...............................................................................................11

II.3.1 Portul femeiesc..........................................................................................11

II.3.2 Portul bărbătesc.........................................................................................12

II. 4 Obiceiuri legate de viața

omului..................................................................14

II.4.1 .Nașterea....................................................................................................14

II.4.2
Nunta..........................................................................................................15

II.4.3.Înmormântarea...........................................................................................1
5

II.5 Cântecul Religios……………………………………………………..……

16

2
 3

CAPITOLUL III

Concluzii..............................................................................................................1
8

Bibliografie..........................................................................................................1
9

Declarație de
onestitate........................................................................................20

Introducere

3
 4

Comuna Cicârlău este situată în județul Maramureș, la 15 km de Baia Mare si la 13 km de

orașul Seini, care este alcătuită din localitățile componente: Cicârlău, Bârgău, Ilba si
Handalu-Ilbei.

Pentru mine această comună este foarte importantă, deoarece este locul in
care m-am născut, copilăria mea este plină cu amintiri frumoase din această comună. De aici
am plecat pentru a dobândi cunoștințele necesare ca să îmi împlinesc visul din copilărie, acela
de a fi slujitor al lui Dumnezeu. Am ales această temă pentru a face sa fie mult mai cunoscute
frumusețile acestui loc și totodată tradițiile, obiceiurile, ocupațiile oamenilor din această zonă
frumoasă și datinile împreună cu frumoasa cultură a acestui loc. Trăind și totodată crescând
în acest loc vreau să împărtășesc și celorlalți toate tradițiile, obiceiurile și mai ales
spiritualitatea exprimată și simțită pe aceste meleaguri ale maramureșului nostru drag.
Amintirile din copilărie sunt evenimente importante din viața mea care m-au inspirat atât din
punct de vedere duhovnicește cât și din punct de vedere cultural să scriu despre această temă.

CAPITOLUL I

Prezentare generală a comunei

4
 5

I. 1. File de istorie

5
 6

Încă de la începutul feudalismului, Cicârlăul, împreună cu cetatea Seini, aparțineau de cetatea

și domeniul Medieșului unde stăpânea familia de români Morot. În 1231, regele Ungariei
Andrei al II-lea întărește posesiunea familiei comitetului Toma, pe fiii acestuia Sebus și
Alexandru asupra celor două păduri, Chechiș și Finteuș. În descrierea hotarului pădurii
Chechiș, unde ne interesează partea de hotar care vine in contact cu zona Cicârlăului, fără a
numi direct Cicârlăul, se precizează: ,, ocolește izvoarele celor două pâraie, Miszot (Băița și
Nistru), înaintează pe dealul mare (peste Șindilit), ținând doar hotar cu neamul Kapolny ( din
hotarul Cicârlăului). De aici mergând mare bucată de pământ, trece creasta din Bik (Piclău)
până la Moglosliget (Lunca Înaltă de pe Coasta Bușagului). De aici coboară în vale si
sfârșește unde pârăul Miszot (Nistru) se varsă în Someș.”

Tătarii au invadat zona în anul 1241, fiind un mare pericol pentru locuitori. În
lucrarea ,, Baia Mare 670” autorul făcând trimitere la o lucrare nepublicată a lui Schonher
Gyula arată că ,,după 1280 sunt amintite și localitățile Ilba, Cicârlău, Săbișa,Băița. Prima
mențiune scrisă a Cicârlăului apare în 1407 sub numele de O Sikarlo. Acest prim act se află la
Arhivele Naționale Maghiare din Budapesta și face referire la o plângere către regele
Ungariei, în care este semnalată jefuirea si aprinderea satului O Sikarlo.

La 4 septembrie 1493 regele Ungariei Vladislav al II-lea, dă ordin Căpitanului

din Oradea să cerceteze la fața locului veridicitatea reclamațiilor făcute de Ioan și Nicolae,
fiii răposatului Ștefan, fiul lui Ladislau de Bathory si al defunctei doamne Ana, fiica lui
Mauritius de Medieș, potrivit căreia după moartea lui Ștefan Morcoz din Medieș, numiții
Andras de Bathor și Georgius, fiul acestuia din urmă cu comitele Ștefan de Bathor, judele
curții regale și voievodul Transilvaniei, precum si Ioan de Peren, împreună cu fiii acestuia
Gabriel și Mihail au ocupat abuziv toate cetățile, târgurile, satele și porțiunile de sate
aparținătoare de cetatea Seiniului, printre care sunt enumerate, Handalul Ilbei, Cicârlăul, Ilba,
Merișor și Băița.

În răspunsul dat regelui de Capitlul din Oradea, la 9 septembrie 1493,

privind rezultatul cercetărilor făcute de către Andreas de Perychk, om de credință al regelui și
preotul Matheus, delegatul Capitlului în Comitetul Satu Mare, se constată că presupisele
învinuiri cuprinse în mandatul regal sunt adevărate. Coriolan Suciu menționează Bârgăul
alături de Cicârlău, la 1407. Ilba este menționată prima dată la 1390 cu numele de Iloba,
împreună cu Handalul Ilbei (în 1909 este numit Handal.)

6
 7

Exploatarea feudală si națională a românilor din Transilvania se intensifică

începând cu secolul al XVII-lea. În anul 1638 Gheorghe Rakozi I, principele Transilvaniei, a
ordonat magistratului din Baia Mare extrădarea iobagilor fugiți de pe moșiile nobililor. Mulți
dintre haiduci au activat în satele Cicârlău și Ilba. După 1694 activitatea numeroaselor cete de
haiduci este coordonată de renumitul Pintea. Numeroase locuri din Cicârlău amintesc de
Pintea Viteazul: Ciorgăul de la Tulvai, Ascunzătoarea tâlharilor, Izvorul și Masa haiducilor
(în Satul Pustiu, Valea Tâlharilor ( în apropiere de Ilba ), Pivnița lui Pintea. Există si o
mulțime de studii, articole, lucrări beletristice despre Pintea Viteazul. Dumitru Mureșan a
publicat săptămânal în ziarul județean ,, Pentru socialism” din Baia Mare o serie de articole,
din 31 august până la 21 decembrie 1969. Câteva titluri de cărți: „Oșteanul de la Baia” de
Tudor Mihail, ,,Pintea Viteazul” de Dumitru Mureșan și Vasile Gaftone, ,, Adevăruri uitate,
adevăruri găsite” de Petru Cupșa. Dintr-un studiu semnat de dr. Gavril Ioan Bălan - ,, Tradiția
populară românească despre Pintea Viteazul” – aflăm că acestuia îi plăcea vinul de Cicârlău
aromatizat cu flori de vinariță. Tot același autor ne spune că în localitățile Ilba și Cicârlău au
existat 500 de haiduci, împărțiți în cete care aveau câte 12 haiduci, în frunte cu un căpitan.

Revoluția din anul 1848 a marcat un moment de vârf în lupta populației

românești pentru libertate și drepturi social-politice. A doua zi după alegeri, la Cicârlău are
loc o nouă adunare a preoților români din satele zonei, la care s-au discutat abuzurile
autorităților în zona alegerilor și s-a respins legalitatea acestora. Locuitorii din Cicârlău s-au
adunat, iar împreună cu jurații refuză recunoașterea notarului Kozma Mihaly ca notar,
acuzându-l de uneltire împotriva românilor, fapt pentru care românii nu au câștigat alegerile.
De la 15 iunie 1848, ziua alegerilor, până la 17 iulie 1848, data când notarul alungat din
Cicârlău, reclamă cele întâmplate afirmând că ,, de atunci stau aici în casa mea, în
nesiguranță, împreună cu slujitorii mei și au reușit ca nimeni să nu aibă încredere in mine și
să nu stea nimeni de vorbă cu mine, nici măcar jurații”. Acțiunile conjugate ale tuturor
românilor din zonă, care au dus la înlăturarea notarului maghiar și instalarea unei conduceri
românești la Cicârlău, dovedesc existența unui puternic centru revoluționar.

În primul război mondial, ungurii au adus din Cicârlău cinci clopote (doua
mari si trei mici ). Clopotul cel mare, de 1600 de kg se află în clopotniță. El a fost dat jos, dar,
în cădere, nu s-a spart. Ofițerul care asista, auzind sunetul deosebit de frumos, a spus că îl va

7
 8

dace cadou unei biserici din Budapesta.. Cumpăna acestui clopot se află și astăzi în clopotnița
bisericii din Cicârlău.

Al doilea clopot, de 1200 de kg, a fost spart în turnul bisericii și a fost aruncat bucăți pe
geam. Acesta împreună cu celelalte trei clopote mici, aduse din vechea biserică din Cicârlău,
au fost încărcate în trei căruțe și duse la gară. La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia,
din ziua de 1 Decembrie 1918, au participat DUMITRU JURJE ( n. Bârgău, 1895-1990) și
GHEORGHE LUPȘA (n. Ilba, 1896-1997). Dovada participării acestora o constituie și
existența, în Cicârlău, a unei medalii comemorative a zece ani de la Marea Unire (1918-
1928). La această Mare Adunare, care a consfințit împlinirea de veacuri a românilor, a
fluturat din nou Sindardul Național Român din Cicârlău, cel de la 1848.

În 29 decembrie 1918 are loc adunarea de la Seini, în care s-a ales

Consiliul Național Român Cercual Seini. Din Cicârlău au fost aleși: NICOLAE BREBAN,
TEOFIL OANCEA și TEODOR ROBAȘ. Sub faldurile tricolore, populația exclamă: ,,
Trăiască România Mare ” și se cântă imnul național român. Adunarea se încheie cu cântece
și exclamații: ,, Trăiască România Mare cu Bucovina și Ardealul”. În luna decembrie 1918
trupele române eliberatoare au ajuns la Baia Mare. La 6 ianuarie 1919, aliniamentul cu
posturile înaintate ale armatei române treceau prin comuna Cicârlău peste vârful Capu Fetei.
Trupele maghiare au fost instalate in Ilba, linia frontului împărțind în două comuna Cicârlău.
Dispoziția Consiliului Național Român Baia Mare din 21 februarie 1919, prin care cere
aprobarea Tricolorului național român pe toate instituțiile, a fost trimisă în copie tuturor
Consiliilor Naționale Române comunale ,,care au procedat în consecință”.

Stindardul național român din Cicârlău a fluturat pentru ultima oară pe

edificiul cel mai înalt din sat – turnul bisericii din localitate aflată pe linia de demarcație a
frontului. Frumosul Drapel Român care flutura în vânt a stârnit furia armatei maghiare ce se
afla în Ilba și au tras cu tunurile asupra lui, însă nu și-au atins ținta.

În al doilea război mondial, în istoricul bisericii din Cicârlău sunt

menționați 17 morți. La 17 octombrie 1944 hitleriștii si hortiștii organizează o linie de
rezistență între dealurile Bușagului și Ardisatului. Localitatea Merișor este supusă unui
puternic tir de artilerie timp de patru zile.

8 ianuarie 1990

Membrii Frontului Salvării Naționale din Cicârlău:

8
 9

1- Nicolae Pușcaș - președinte

2- Romulus Nedelea – vicepreședinte
3- Cornel Falca din Ilba – vicepreședinte
4- Liviu Bob – secretar
5- Ioan Rusu, inginer, membru

Ioan Andrișan de la Carieră și Jurje din Bârgău – nealeși. Au fost scoși din F.S.N., pentru a
candida la primărie: Vasile Vinț - primar, Maria Tămâian – secretară, Viorel Morar, Ioan
Dulfu, tractoristul Vasile Rus – membrii. În locul lor s-au făcut numiri fără a fi consultat
FSN- ul.

1 decembrie 1990

Troița Eroiloe din Ilba, refăcută și sfințită la aceeași data. Au asistat și participanții la cea de-
a VII-a ediție a Festivalului Național de Literatură ,, Vasile Lucaciu ” , Cicârlău. După 50 de
ani de la distrugerea ei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. Comitetul de acțiune
pentru refacerea Troiței Eroilor din Ilba:

Ana Rusu – director școală, Andrei Todoruț - preot, Augustin Micu – profesor, Dumitru
Tămaș - învățător pensionar, Ioan Trantea – învățător, Octavian Breban, Cornel Falca.

I 2. Date geografice

Localitatea Cicârlău este reședința cu același nume, având în componență satele: Cicârlău,
Bârgău, Ilba și Handalu-Ilbei. Este așezată la 15 km vest de Baia Mare și 13 km est de orașul
Seini. Cicârlăul este situat în vestul Depresiunii Baia Mare în zona de contact cu dealurile
vulcanice aparținătoare Munților Igniș. După alți autori, dealurile comunei ar aparține
munților Gutâi. Vestul comunei intră în legătură cu Depresiunea Baia Mare și Câmpia de
Vest. Zona montană din nordul comunei constituie o stavilă în calea vânturilor polare si
vânturilor de est. Pe versanții sudici este un microclimat mai blând, favorabil unor specii
mediteraniene, cum ar fi castanul comestibil si broasca țestoasă din zona depresionară.

După harta geografică, reloeful Cicârlăului cuprinde eruptivul neogen în zona montană și
panonianul în zona piemontană ( Viile Cicârlăului ). Altitudinile medii în comună sunt

9
 10

următoarele: Cicârlău 186 m; Bârgău 150m ; Ilba 147 m. În interiorul zonei montane se
delimitează câteva bazine depresionare, cum sunt Handalul pe Valea Handalului și Zona
Satului Pustiu pe Valea Mare în Cicârlău. Datorită numeroaselor denumiri de poieni si
curături, li se mai spune și Munții Poienilor, iar datorită altitudinii mici, 600 m, li se mai spun
și Muncei. La vest de Valea Mare, până la hotarul cu Ilba și cu Handalul-Ilbei se află
următoarele altitudini: dealul Neted, dealul Spini ( 565 m ), Prinzerii, Purcăreț ( 625 m ),
Culmea Bondor și Vf. Aluniș.

I 3. Date demografice

În urma recensămintelor dintre anii 1910-1948 populația în comuna Cicârlău a fost

următoarea:

1910

Cicârlău – 1346 de loc.

Bârgău – 241 loc.

Ilba – 1098 loc.

1930

Cicârlău – 1458 loc.

Bârgău – 310 loc.

Ilba – 1029 loc.

1941

Cicârlău – 1589 loc.

Ilba – 1156 loc.

Bârgău – 349 loc.

1948

10
 11

Cicârlău – 1604 loc.

Ilba – 1177 loc.

Bârgău – 331 loc.

I 4. Școala

În anul 1769 s-au înființat școli profesionale în Ilba, Cicârlău și Bârgău. Învățământul
funcționa pe lângă biserici, apoi în ,, chitu” din sat. Primii învățători au fost preoții: Pr.
Gavrilă; Pr. Rad ( 1769); iar la 1800 preotul Mihail Maxim.

Numărul elevilor care frecventau școala era foarte mic – 10-14 elevi. În 1896 s-a construit
prima școală din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu două săli de clasă și locuință pentru
învățători. Era pardosită cu scândură, încălzită cu lemne, luminată cu ,, gaz ”.

În 1995 s-au închis școlile cu clasele I-IV din Bârgău și Viile Cicârlăului, datorită numărului
redus de elevi. Pe un teren neproductiv, în 1989 s-a construit un teren geografic, fără sprijinul
conducerii școlii.

În anii 2000 – 2004

Pentru asigurarea încălzirii unor școli și grădinițe au fost cumpărate și puse în funcțiune patru
centrale termice pe gaz metan, calorifere și țevi de alamă. Școala din Cicârlău a fost
înzestrată cu mobilier nou și cu calculatoare, în sprijinul informatizării învățământului.

În 2008 – 2009

Școala din Ilba are 166 de elevi ( 59 cls. I – IV și 107 în cls. V – VIII ); Grădinița are 52 de
copii. Școala din Handalu – Ilbei are 27 de elevi ( cls. I – IV ) și 25 de copii la grădiniță.

I 5. Bisericile

A.- Biserica din Cicârlău

11
 12

Biserica a fost construită de meșterul Achim din Viile Apei. I se zicea paler, conducătorul
lucrării. Meșterul se comporta foarte urât cu muncitorii, iar ei au complotat împotriva lui.
Turnul a fost construit din piatră , lăsând o parte mai slabă dinspre biserică, pentru ca să se
răstoarne de-a lungul bisericii. Turnul a fost reconstruit din lemn, dar a avut loc un incendiu
care a dus la distrugerea acestuia. Actualul turn a fost ridicat de către Zete Gheorghe din Viile
Apei, prin anii 1980 – 1984. Înainte de 1940, exista în interiorul bisericii, pictat pe pereții de
sus, un drapel tricolor românesc. În 1940 un pictor din Ungaria, pe nume Zobes, a pictat
biserica, astupând drapelul.

12
 13

B – Biserica din Bârgău

În timpul celui de-al doilea Război Mondial a fost distrusa arhiva satului Cicârlău și implicit
a satului Bârgău, fapt pentru care nu există date scrise despre biserica din parohie. Potrivit
tradiției orale, biserica a fost ctitorită în anul 1898, pe locul unei vechi biserici din lemn, fiind
construită din cărămidă și piatră sub formă de navă. Între anii 1975 – 1980 s-au executat
lucrări capitale de reparații și extindere bisericii, și tot atunci s-a realizat pictura morală în
frescă de către pictorul Vasile Munteanu din Covasna, în timpul păstoririi preotului Pop

13
 14

Gheorghe din Cicârlău. În anul 1994, biserica ortodoxă din Bârgău devine parohie de sine
stătătoare odată cu instalarea preotului paroh Chinta Călin din Chiuzbaia. Anul 2012 duce cu
sine un iconostas nou sculptat în lemn de stejar realizat de meșterul Dunca Gheorghe din Satu
Nou de Sus și prin purtarea de grijă de către preotul paroh Costinaș Sorin Călin .

14
 15

C- Biserica din Ilba

Biserica din Ilba a fost construit în anul 1926, hramul fiind Sf. Gheorghe. Aceasta se află în
centrul satului, în vecinătate situându-se Căminul cultural ,, G. Coșbuc ” și cele două școli.
Chiar daca nu există un act care să ateste o dată privitoare la întemeierea unei prime biserici a
satului, e incontestabil că ea a însoțit mersul prin vreme al locuitorilor. La 31 octombrie 1943
din grija preotului paroh Paticiu Bârlea ( 1931 – 1949 ) s-a făcut pictura cu sprijinul
credincioșilor: Nistor Gheorghe, Danciu Gheorghe, Morar Gheorghe și Melega Adalbert. În

15
 16

inventarul fostei parohii greco-catolice se consemnează și bisericile din Săbișa și Handal, iar
în Ilba apare înscrisă ,, Biserica din 1925 ”, construcția din piatră și acoperită cu tinichea.

D – Biserica din Handalu – Ilbei

Prima biserică a fost construită undeva la începutul secolului al XIX –lea și a funcționat până
în anul 1907, când a fost dezactivată. Actualul locaș de cult, aflat în centru localității, s-a zidit
din piatră, între anii 1936 – 1937, de către vrednicii credincioși de atunci, sub păstorirea
preotului Patriciu Bârlea, la o distanță de 1 km de vechea biserică. Locașul urmează un plan
tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile de 25 m x 10 m. Absida altarului este poligonală
decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă aplatizată. Pe latura vestică a edificiului este situat
un turn angajat navei, cu șarpantă în formă de coif și care adăpostește două clopote. În ceea
ce privește pictura interioară, aceasta este sumar executată, conținând doar câteva scene
biblice, realizate în anul 1985. Sfințirea locașului a avut loc în anul 1937 la data de 8

16
 17

noiembrie, tot atunci primind și hramul actual. Casa parohială a fost ridicată din cărămidă,
între anii 2008-2014, în timpul păstoririi preotului paroh Alin Dobra și este finalizată.
Întrucât până în anul 1999, satul Handalu Ilbei a fost filie Parohiei Ilba, s-a contestat că nu
deține obiecte sau cărți cu valoare de patrimoniu.

Comunitatea satului a fost păstorită de-a lungul anilor de către preoții: Pr. Ioan
Varus (1864); Pr. Ioan Popu ( 1874-1887); Pr. Ștefan Cherecheșiu ( 1889) ; Pr. Simion
Andreco (1889- 1922); Pr. Gheorghe Tohătan ( 1923-1931 ); Pr. Patriciu Bârlea ( 1931-
1948); Pr. Alexandru Ardelean ( 1950 – 1954 ); Pr. Vasile Șimon ( 1954-1959); Pr. Ioan Știru
(1959-1962); Pr. Andrei Todoruț ( 1969-1999); Pr. Daniel Mocirean (1999-2002); Pr. Vasile
Cone (2002-2006); Pr. Alin Dobra ( 2006-2014); Pr. Vasile Costin ( 2014-prezent).

17
18

18
19

19
 20

CAPITOLUL II
Tradiții și obiceiuri legate de viața omului

II 1. Locuința țărănească

În interiorul caselor se află un iatac, în care dormeau copii sau cei mari. În cazul în
care familia era numeroasă, dormeau pe una sau două lavițe, așezate de-a lungul celor doi
pereți. Iatacul era compus dintr-o sobă de dimensiuni mari, pe care țăranii o numeau ,,
ursoaică”, cu plită pentru a se găti și cuptor pentru pâinile de casă și plăcinte.

Anii au trecut și sobele din cărămidă au fost înlocuite cu sobe de teracotă. În casele
țărănești se găseau dulapuri pentru veselă și mese mici făcute din scânduri. În camera era
mereu curat. În perete erau încrestate scânturi ce formau un raft care înlocuia un dulap, iar
acolo, în dosul perdelei de dantelă sau din pânză albă stăteau dulcețurile pentru musafiri sau
obiectele folosite în zilele mari.

În această comună se află multe case vechi ce poartă în ele mulți ani, case care
au o vârstă precum oamenii care locuiesc în ele din tată-n fiu. Și pentru că au fost locuite de
cel puțin două generații, ele și-au schimbat aspectul exterior, deoarece proprietarii le-au
modernizat și le-au făcut după cum au simțit că trebuie să asigure confortul familiei lor.

20
 21

II 2. Ocupații tradiționale

Ocupațiile cetățenilor din comuna Cicârlău era mineritul, una dintre cele mai frecventate
meserii din această zonă din perioada comunistă. În Cicârlău, comună în județul Maramureș ,
cu 6.100 de locuitori în anul 1976,erau exploatări de minereuri complexe (Ilba), basalt și
andezit. Zăcământul de la Ilba a constituit obiect al exploatării încă din sec. XVI, conținutul
de aur al minereurilor fiind foarte ridicat. Aurul era furnizat Monetăriei din Baia Mare. Până
în primele decenii ale sec XX aici s-a lucrat cu mijloace rudimentare, până la concensionarea
lor de Creditul Minier care a intensificat exploatarea și a construit aici prima flotație din
regiune. Activitatea a fost asistată în 1927. Activitatea este reluată în 1963 în condiții tehnice
moderne.

Situat în bazinul văii Ilba zăcământul omonim este cel mai vestic punct minier
din regiune. În alcătuirea sa intră următoarele filoane:

21
 22

Grupul Beneci – Săbișa; grupul Fălutoaia – Speranța și grupul Colbu – adiacent, grupul
principal Firizan – Aluniș și grupul Mihai – Nepomuk. Semnalat în lucrările de specialitate
din secolul trecut zăcământul a făcut obiectul unor cercetări sistematice abia după anul 1950.
Intense cercetări au fost efectuate în intervalul de timp 1952 – 1962 care s-au finalizat prin
deschiderea exploatării și intrarea în producție a zăcământului Ilba în zăcământul Cicârlău se
încadrează în perimetrul de nord al comunei Cicârlău și a fost valorificat de către Exploatarea
Minieră Ilba din anii 1971 – 1975.

Balast și nisipuri de balastieră – zăcământul de la Bârgău este amplasat pe malul

drept al Someșului la sud – est de comuna Cicârlău și este alcătuit din formațiuni aluvionare
recente. Producția balastieră de circa 30.000 metri cubi pe an, cantitate care era livrată
diferiților beneficiari între exploatările miniere

Zăcământul Prunduț este situat tot în apropierea comunei Cicârlău, pe malul

drept al Someșului. Este un zăcământ stratiform ne nisip acoperit cu un strat subțire de
pământ vegetal. Zăcământul aluvionar Ilba este exploatat printr-un singur punct de lucru în
apropierea gării din localitate și este una dintre cele mai mari din județ.

II 3. Portul popular

De regulă, costumul popular femeiesc era format din cămașă, poală și piesa de la
brâu în jos (care varia de la o regiune la alta). Aceasta se numea, în funcție de zonă catrință,
vălnic, opreg sau fotă și era țesută din lână cu ornamente mai simple sau mai complexe, în
funcție de ocazie. Găteala capului era compusă din maramă, năframă, ceapsă ori cunună.
Indiferent de materialul folosit (in, cânepă, lână), predomina culoarea albă.

Costumul popular bărbătesc, prin comparație, era mult mai simplu. Portul era
format dintr-o cămașă lungă, în estul ăi sudul țării, și ceva mai scurtă și mai largă, in vest și
nord, croită din pânză sau postav țesut în casă. Brâul și chimirul din piele erau așezate peste
cămașă. În sezonul rece peste cămașă se mai purta o haină de postav cu ornamente frumoase
sau cojoace din piele și pieptare. Tot iarna sau la munte se mai purtau sarica sau căciula, cu
motive care aminteau de portul dacic.

Ornamentele erau simple și inspirate din natură, și anume păsări, animale, flori.
În costumele populare, exista un echilibru în cromatică, iar culorile sobre erau combinate
armonios cu nuanțe de roșu, cafeniu închis, albastru, verde și violet. În general, femeile tinere
purtau nuanțe viu colorate, iar bărbații cel mult 2-3 culori, iar vârstnicii purtau ținute închise
la culoare.

22
23

23
 24

II 4. Obiceiuri legate de viața omului

Localnicii din Cicârlău respectau cu sfințenie obiceiurile, în special cele de Paști.

Din Vinerea Mare până în noaptea Învierii nu se trag clopotele, chiar dacă a murit cineva. Se
bate doar toaca.

În seara de sâmbătă oamenii mergeau la miezul nopții la Înviere. Mai nou, oameni
își duc pasca la sfințit, dar vin și dimineața la biserică, fără pască.

Nu este voie a călca pe cojile de ouă roșii deoarece sunt sfințite. Nu este voie să
dormi în ziua de Paște deoarece tradiția spune că la vară îți va ploua fânul. În săptămâna
Paștilor trebuie să te speli cu apă proaspătă, în care ai pus un bănuț de argint, să ai bani tot
anul. Nu-i voie să mănânci până vii de la Biserică cu pasca sfințită. În ziua de Paști se
mănâncă numai bucate sfințite.

Erau șezători de adulți și tineri. De organizare se ocupau femeile și fetele. La

șezători femeile lucrau, țeseau la război, torceau, depănau lâna, tricotau, făceau ciucuri, etc.
Bărbații care participau ajutau și ei câteodată la depănat lâna. Șezătorile organizate de fete
erau un prilej bun de a se întâlni cu feciorii din sat. Feciorii aveau dreptul de a alege
șezătoarea la care urmează să meargă. Câteodată adulții și tinerii se adunau împreună la
șezători, dar în încăperi diferite.

II 4.1 Obiceiuri despre naștere

În trecut se legau multe tradiții și superstiții în legătură cu nașterea unui copil în

familie. În vremea în care nașterea avea loc acasă, cu ajutorul unei moașe, copii erau trimiși
de acasă iar în camera unde urma să nască gravida, erau trimiși primite doar femei. Uneori, i
se permitea și soțului să fie prezent la naștere, dar numai la cererea soției. Femeia se putea
ruga, iar îngenunchierea o ajuta să suporte mai ușor durerile facerii. De multe ori femeile
nășteau direct pe pământ , iar bărbatul care ridica primul bebelușul îl recunoștea drept copil al
său.

Urma prima scaldă, prima baie a copilului, pe care o făcea moașa. scăldătoarea era
umplută cu apă din fântână, în care se punea busuioc, pentru ca cel mic să fie iubit ca
busuiocul, miere, pentru a avea vorba dulce ca mierea, lapte, ca să aibă pielea albă, bănuți de
argint, pentru bunăstare, și aghiazmă, contra duhurilor necurate.

II 4.2 Obiceiuri la nuntă

24
 25

Nunțile tradiționale sunt și în ziua de azi admirate de către oameni. De la

pregătirea zestrei și până la alegerea nașilor sau chemarea la ceremonie, nunta este ritual
spectaculos, cu tradiții, obiceiuri și superstiții captivante.

Pețitul- Spre deosebire de practicile moderne, când tânărul își cere singur mireasa
în căsătorie, înainte, flăcăii trimiteau o invitație printr-un purtător de cuvânt. Odată ce acordul
a fost dat , zestrea fetei era pusă în discuție, iar data logodnei era stabilită. De obicei zestrea
cuprindea pământuri și animale este dată în avans, în timp ce materialele textile sunt aduse în
noua casă după nuntă.

Nunta este o adevărată sărbătoare, ea implică întreaga comunitate, aproape tot

satul ia parte la acest eveniment, pentru că este important atât pentru miri, cât și pentru obștea
sătească.

CAPITOLUL III

Concluzii

În sufletul fiecărui om există câteva locuri, care pentru el rămân într-o formă miraculoasă.
Poate uneori îți pui întrebarea de ce rămâi atras de un loc anume, de ce îți este atât de drag.
Pentru mine și în sufletul meu a rămas comuna mea natală, Cicârlău, satul în care m-am
născut, Handalu Ilbei care face parte din comuna Cicârlău, în care am crescut, în care am
copilărit, și în cele din urmă este satul în care mă întorc cu drag și cu sfială la casa părintească
și la părinții îmbătrâniți, care stau în pragul casei și care așteaptă ca singurul lor fecior să le
calce pragul.

Aceste locuri mi-au rămas în suflet la fel ca o comoară vie și oriunde mă duc vorbesc
și spun tuturor despre locurile copilăriei mele.

În cuprinsul lucrării pe care am realizat-o, am încercat să clădesc cu pasiune

capitolele, acestea fiind fundamentate pe sursele studiate, creând armonie între date, care să îl
25
 26

facă pe cititor să se oprească şi să pătrundă în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al
Cicârlăului.
Am îndrăznit să pătrund în viaţa de zi cu zi a celor din comuna Cicârlău, să cercetez
cât mai profund tot ceea ce ţine de tradiţie, obiceiuri, costume populare, creaţii folclorice etc.
Am descoperit lucruri pe care nu credeam că le mai pot găsi în secolul XXI, având în vedere
că multe s-au schimbat, pierdut..

26