PUBLICATIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE SI NU NUMAI

CAIUTI
ANUL I, Nr.1, APRILIE 2011
ISSN 2246 – 9281
ISSN – L = 2246 – 9281

COORDONATORI:
INS.GABRIELA TOSA
INS.IRINA ANDRONACHE

TEHNOREDACTOR
INS.GABRIELA TOSA

ADRESA DE CORESPONDENTA
e-mail:tosagabriela@yahoo.com
 2

CUPRINS

LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAŢIONAL

,,UNIŢI LA LUMINA SFINTEI INVIERI” -15aprilie 2010

PROIECTE ŞI PARTENERIATE NAŢIONALE

REFERATE.ESEURI

ASPECTE DIN ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE

CREAŢII LITERARE

CUTIA CU SURPRIZE

Fiecare om are o anumită sensibilitate artistică.Uneori este mai greu

să ne-o scoatem la iveala.Pe aceasta cale aveţi posibilitatea să vă
exprimaţi gândurile, să împărtăşiţi şi altora ideile voastre şi
bineînţeles, să ne încântaţi sufletele.
Ne-am gîndit să facem un prim pas într-o călătorie fascinantă.
Vă invităm să fiți alături de noi în această minunată călătorie !
Sperăm să vă placă ! SUCCES !

2
48
 3

CĂIUŢI

Comuna Căiuţi - loc de o deosebită frumuseţe naturală, încărcată de istorie s-a

bucurat de atenţia multor oameni de cultură. Aşezată pe Valea Trotuşului, îşi leagă
numele de cei ce s-au născut şi au trăit pe aceste meleaguri, familia Rosetti.

Comuna Căiuţi este situată în partea de sud-vest a judeţului Bacău, în Zona

centrală a Culoarului Trotuşului inferior, pe cursul inferior al pârâului Căiuţi, la 14 Km
sud-est de municipiul Oneşti. Satele comunei sunt situate de o parte şi de alta a râului
Trotuş străjuite la est de culmea Ciortolomul, iar la vest de Ouşorul. Aici, în depresiunea
ce poartă numele Căiuţi, Trotuşul îşi deschide larg valea şi după ce s-a adaptat cu
principalii săi afluenţi: Caşinul, Tazlăul, şi Oituzul la Oneşti, îşi potoleşte mersul
pregătindu-se parcă de uniunea cu regele apelor din Moldova , Siretul. Relieful comunei
este alcătuit din dealuri subcarpatice împădurite în cea mai mare parte
Zona trotuşeană cuprinde o vastă regiune montană şi deluroasă ce face parte din
grupa centrală a Carpaţilor Orientali, partea nordică a Munţilor Vrancei şi jumătatea
sudică a Subcarpaţilor Moldovei.

3
48
 4

4
48
 5

ISTORICUL COMUNEI CĂIUŢI

Radu Rosetti menţionează în lucrarea „Păcatele slugerului” despre atestarea

documentară a aşezării „Satele Căiuţul Mic şi Poşorcani” ca existente în timpul lui
Ştefan cel Mare, dar este posibil să fie întemeiate cu câteva sute de ani mai înainte. Poate
că descălecatul lui Dragoş şi Bogdan să le fi aflat în fiinţă.
Atestarea documentară a numelui de Căiuţi este menţionată la data de 22 iunie
1568, când Bogdan Lăpuşneanu voievod întăreşte lui Toader Sofioiul fost stolnic şi
rudelor sale ocine, vaduri de moară şi prisăci la Costeşti, Negoieşti, Păuneşti şi pe pârâul
Căiuţul Mic .
Alte documente care ne relatează despre atestarea documentară a satului sunt
prezentate mai jos: „Ispisoc prin care Theodor Vodă întăreşte cartea de hotărnicie a VII-a
moşie Poşorcani a comisului Lascarache Roset, în data de 15 februarie 1761”, Cartea de
hotărnicie a moşiei Poşorcani pe Căiuţul Mare, 10 iulie 1757, Cartea de judecată în
privinţa moşiei Poşorcani a răposatului L. Roset datată de Gr. Alex Ghica Vodă.
Originea numelui de „Căiuţi” are mai multe explicaţii, dar toate converg spre
acelaşi punct.
Lascarache Rosetti era vestit călăreţ, care poseda cai mici de statură, dar iuţi şi
puternici, o valoroasă rasă moldovenească. Se zice că pe terenul plat al Rateşului, se
făceau alergări de cai şi călăreţi.
La una dintre întreceri a participat şi o căpetenie turcească, cu ai săi cai arăbeşti.
La întrecere cei mai iscusiţi au fost doi fraţi din satul Poşorcani cu caii lor sau ai lui
Lascarache Rosetti”. De aici ducându-se vestea a rămas de pomină satul Poşorcani, cel cu
cai iuţi, de unde numele de Căiuţi.
O altă versiune pretinde că tot aici se creşteau şi „cai de poştă”, de asemeni „cai
iuţi”, care erau folosiţi de staţia de poştă de la Căiuţi pentru schimbul de cai de la
„căruţele de poştă”, „poştalioane” pentru transportul călătorilor şi efectelor poştale pe
traseul Adjud-Tg Ocna, până la finisarea construirii şi darea în folosinţă a căii ferate pe
această rută.
Comuna Căiuţi a fost înfiinţară în anul 1865 şi alcătuită din următoarele sate:
Târguşorul Căiuţi, unde a fost stabilită şi reşedinţa comunei, în dreapta râului Trotuş, pe
pârâul Căiuţul Mic, Căiuţul sat, secţia Popeni, formată din satele Popeni , Blidari, Pralea
şi Negoieşti, toate satele fiind situate în dreapta răului Trotuş.

Prof.MIHAELA VIŞCIUN
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, Bacău

5
48
 6

6
48
 7

PROIECTUL SIMPOZIONUL ,,UNITI LA LUMINA SFINTEI INVIERI”

COORDONATORI:Inst.GABRIELA TOSA
Inst.STEFANIA POPESCU

1.ARGUMENT:
Paştele şi Crăciunul cele mai mari sărbători ale creştinătăţii ne aminteşte de Învierea
Mântuitorului şi Naşterea Domnului. Cea mai mare minune înfăptuită pe Pământ.
Sărbătoarea Învierii Domnului aduce lumină, bucurie şi înnoire sufletească, apropiere de
familie şi de toţi cei dragi.Însuşi farmecul deosebit ale acestor zile de sărbătoare care
coincide aşa de minunat cu renaşterea primăverii şi a anotimpului alb se deosebeşte, prin
intensitate, de farmecul tuturor celorlalte sărbători, este semnul harului deosebit care se
revarsă peste lume în ziua Învierii şi în ziua Naşterii Domnului. Prin intermediul acestui
concurs se urmăreşte implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în afirmarea credinţei
noastre ortodoxe, în păstrarea tradiţiilor legate de Sfănta Sărbătoare a Învierii Domnului
şi demonstrarea capacităţii copiilor de a reda prin culoare şi candoare tainele
dumnezeieşti, într-o formă perceptibilă şi atractivă atât teologic, cât şi artistic.

2.SCOP:
-Descoperirea si valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor cu specific românesc, a unor
caracteristici specifice zonei Moldovei şi zonei Olteniei(tipologii ale satului românesc,
ocupaţii de bază ale locuitorilor de ieri şi de azi, portul popular, stiluri de locuinţe)
-Realizarea unui parteneriat activ între instituţii educaţionale şi comunităţile locale

3.OBIECTIVE:
• Acumularea şi valorificarea unor informaţii referitoare la tradiţii şi
obiceiuri practicate din cele mai vechi timpuri cu diferite ocazii , din zona Moldovei şi
din zona Olteniei;
• Conştientizarea importanţei culegerii şi transmiterii acestor bijuterii ale
înţelepciunii populare româneşti;
• Cunoaşterea istoriei acestor locuri prin intermediul folclorului, tradiţiilor şi
obiceurilor;
• Înţelegerea specificului acestor zone, a idealurilor si aspiraţiilor celor care
locuiesc pe aceste meleaguri, a legăturii existente între folclor, tradiţii si obiceiuri şi viaţa
cotidiană;
• Cultivarea sentimentelor de mândrie patriotică şi de admiraţie pentru comorile de
artă ale creaţiei populare româneşti, faţă de portul popular, tradiţii şi obiceiuri de
meşteşugurile tradiţionale şi faţă de înaintaşii noştri;
• Conştientizarea unor diferenţe culturale dintre diverse etnii, religii şi cultivarea
respectului faţă de acestea ;
• Consolidarea încrederii de sine prin acceptarea şi valorizarea propriei identităţi ;
• Stimularea cadrelor didactice care vor să participe la astfel de manifestări.

7
48
 8

INIŢIATORI
Ins. TOŞA GABRIELA-Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, jud. Bacău
Ins.. POPESCU ŞTEFANIA-Şcoala cu clasele I-VIII ,,Mihai Eminescu”, Roşiorii de
Vede, jud. Teleorman

PARTENERI
I.S.J. Bacău
I.S.J.Teleorman

ORGANIZATORI
Ins. TOŞA GABRIELA-Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, jud. Bacău
Ins. POPESCU ŞTEFANIA-Şcoala cu clasele I-VIII ,,Mihai Eminescu”, Roşiorii de
Vede, jud. Teleorman
Ins.POPA EUGEN –Şcoala cu clasele I-VIII ,,Alexandru Depărăţeanu”
Ins. RONCEA CRISTINA-Şcoala cu clasele I-VIII Nicoreşti, com Pârgăreşti, jud. Bacău
Înv. DĂNILĂ LILIANA –Şcoala cu clasele I-VIII, Căiuţi, jud.Bacău
Înv.LEON CLAUDIA-Şcoala cu clasele I-VIII, Căiuţi
Ed.TOFLEA SOFIA –Gradinita Popeni, Căiuţi-Bacău
Înv. IANCU MIOARA-Şcoala cu clasele I-VIII ,,Mihai Eminescu” Roşsiorii de Vede.

Secţiunea I – Referate şi comunicări

Teme orientative:
Paştele la români;
Paştele în credinţa populară;
Obiceiuri şi tradiţii;
Învierea Domnului oglindită în literatură, muzică, pictură.

Secţiunea II -Eseuri
Teme orientative:

Învierea Domnului în curriculumul naţional şi local;

Abordarea interdisciplinară a sărbătorilor pascale;
Proiecte / programe educaţionale;
Scenete cu mesaj pascal.

4. REGULAMENT DE PARTICIPARE:
A. CONDIŢII DE PARTICIPARE:
1. Înscrierea se face doar prin completarea FIŞEI DE ÎNSCRIERE, până la data de 15
martie 2010 şi trimiterea ei pe adresa de e-mail : tosagabriela@yahoo.com
2. Se pot înscrie cadre didactice din învăţământul preuniversitar din ţară;
3. Un cadru didactic se poate înscrie la ambele secţiuni.
4. Lucrările( pe hârtie- format A4 si electronic - pe CD) se trimit prin poştă pe
adresa : Școala cu clasele I-VIII Căiuţi, jud. Bacău, cu menţiunea -Pentru Simpozionul
Național “UNITI LA LUMINA SFINTEI INVIERI”- Ediţia I ( înv. Toşa Gabriela) până
la data de 15 martie 2010.

8
48
 9

5. Cadrele didactice din alte ţări vor putea trimite materialul şi prin e- mail,
pentru a evita cheltuielile suplimentare); diplomele de la organizatori le vor primi tot prin
e- mail;
6. Intenţionăm să edităm o carte cu ISBN, în funcţie de materialele pe care le vom
primi. Dacă doriţi să publicaţi, nu uitaţi să specificaţi acest lucru în fişa de înscriere.
Vom lua legătura pe parcurs, prin e-mail sau telefonic. Cărtile le vom trimite cu plata
ramburs. Dacă nu va depăşi 100 pagini va avea preţul de circa 200 lei.
B. REDACTAREA LUCRĂRILOR:
1. Lucrările se redactează şi pe hârtie şi pe CD, maxim 5 pagini.
2. Elaborarea materialului: document Word, format A4, pe o singură parte, scris la
un rând, cu margini egale 2cm , cu caractere româneşti, Times New Roman, cu
diacritice.
Vă rugăm să evitaţi scrierea pe coloane . Acceptăm şi texte mai lungi ( cum ar fi
scenetele); le vom reorganiza noi în pagină .
3. Titlul lucrării va fi scris cu Times New Roman 14 Bold, centrat.
4. Autorul şi instituţia vor fi scrise cu două rânduri mai jos, centrat, Times New
Roman 12.
5. Bibliografia se va consemna(dacă e cazul) la sfârşitul lucrării, în ordinea
următoare: numele şi prenumele autorului, titlul lucrării, editura, anul.
6. Se acceptă si prezentări PPT sau filmuleţe pentru Sectiunea II.

6.DISEMINARE:
• Realizarea unei prezentari PPT in urma desfasurarii simpozionului si postarea
acestea pe site-urile scolilor
• Publicarea unor articole despre activitatile derulate in revistele scolilor si in
revista de specialitate ,,Didactica”
• Mediatizarea in presa si televiziunea locala a evenimentului

7.REZULTATE ASTEPTATE:
• Participarea la Simpozion a cel putin 25 de institutii de invatamant;
• Editarea articolelor in revista online intitulata ,,Magia copilariei” ;
• Amenajarea unei expozitii ce poate fi vizitata pe o perioada lunga;
• Implicarea activa a celor 4 scoli in desfasurarea simpozionului.

9
48
 10

TRADIŢII ŞI OBICEIURI PASCALE

Paştele este în ortodoxie sărbătoarea sărbătorilor , reprezintă Învierea Domnului
nostru Iisus Hristos. Ziditorul făpturii a înviat, învierea Lui este câştig tuturor, haosul
necredinţei se prăbuşeşte în faţa marelui eveniment mai cu putere decât întunericul nopţii
înaintea răsăritului de soare, căci Însusi Dumnezeu ne luminează prin această minune a
Învierii.
Şi în legătură cu aceasta sărbătoare există multe tradiţii şi obiceiuri păstrate în
special în mediul rural. Această sărbătoare creştină este precedată de o perioadă de 40 de
zile de post. Ultima săptămână a postului mare, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna
Mare este inclusă în sărbătoarea Paştelui, deşi în aceasta perioadă postul continuă chiar
cu o mai mare intensitate. Din Joia Mare până în ziua de Înviere bătrânii ţin post negru.
Cei mai tineri mănâncă în această săptămână doar pâine şi fructe uscate şi nu beau decât
apă de izvor. Pentru Săptămâna Mare, mai ales în trecut erau caracteristice următoarele
tradiţii: păstrarea liniştii, a tristeţii generale; respectarea strictă a postului, îngrijirea
locuinţelor, curăţenia prin curţi, confecţionarea hainelor noi pentru sărbatoare, tocmirea
lăutarilor pentru hora satului, împărtăşirea la biserică precum şi alte obiceiuri.
În ceea ce priveşte Duminica Floriilor, duminica cu care începe Săptămâna Mare,
s-au păstrat de asemenea unele tradiţii. În această duminică, se sfinţesc, prin rugăciune şi
stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creştinilor, iar slujitorii
Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii.
Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat
Mântuitorul. Cu acestea, după ce au fost aduse la biserică spre a fi sfinţite, creştinii
împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele.
Începând cu această duminică şi continuând cu celelalte zile din Săptămâna
Patimilor se oficiază Deniile. Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în
cultul divin ortodox.
Cuvântul "denie" vine de la slavonescul "vdenie" şi înseamnă priveghere sau
slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se
săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de
seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.
Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în
săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din
săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba
este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante
şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al
VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului
Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau
Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioşii participă, prin tradiţie, în număr
foarte mare. Ele se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a
şasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca şi cele din săptămâna a cincea şi aceste
utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai
importante sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi
denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale
patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se
deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări ca şi prin ritualul

10
48
 11

înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumuseţe care
reprezintă scena punerii în mormânt).
În Joia Mare prăznuim patru lucruri: spălarea picioarelor ucenicilor de către
Mântuitorul, dându-le prin aceasta lor şi noua pildă de smerenie, Cina cea de Taină, adică
instituirea Sfintei Cuminecături, rugăciunea cea mai presus de fire, din gradina
Ghetsimani, vinderea şi prinderea Domnului.
În Vinerea Mare se pomenesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricosãtoarele Patimi
ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face
încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost
împreunã cu El. În aceastã zi nu se sãvârşeşte Liturghia pentru cã însusi Mielul lui
Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi.
(Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãteşti care ne pun înainte nemãrginita
smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viaţã şi credinţa tâlharului. Vinerea Mare
se mai numeşte în popor Vinerea Seacă, pentru că cei mai mulţi români au obiceiul de a
posti postul negru (nu mănâncă şi nu beau nimic toată ziua). Postul negru este ţinut în
credinţă că Dumnezeu îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile, îl va face să fie
sănătos şi să-i meargă bine tot restul anului şi-l va ajuta la necazuri şi nevoi. Legenda
spune că pe cel care posteşte nu-l va durea niciodată capul şi acesta va şti cu trei zile
înainte când va muri. Femeile ţin în mod special la respectarea vinerilor în general, în
credinta că Sf. Vineri le-ar aduce un mare necaz dacă ar coase, ar tese, ar toarce sau ar
albi cămăşi în cursul acestei zile.
În Sâmbăta Mare e prăznuită îngroparea trupească a Domnului Dumnezeu şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum şi pogorarea Lui în Iad, scoţând neamul omenesc
din stricăciune şi trecându-l în viaţa cea vesnică.
În Duminica Învierii ne spune Sinaxarul din ziua de Paşti, ce se prăznuieşte: "În
Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea dătătoare de viată a Domnului
şi Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos."
La slujba de Înviere se sfinţesc bucate precum:
OUĂLE CURĂŢITE - cine mănâncă ouă prima dată în ziua de Paşti se zice că va fi
uşor peste an. Alţii usucă albuş de ou roşu sfinţit şi dacă un om sau vită face albeată,
pisează albusul şi i-l suflă în ochi.
SLĂNINA e folosită la mai multe leacuri : se ung rănile ; dacă se îmbolnăveşte vreun om
sau vită şi mănâncă slănina aceasta se vindecă. Dacă e bolnav de friguri se afumă cu
slănina, tămâia albă şi neagră puse pe o lespede. Dacă sângerează vreo vită i se dă să
mănânce din slănina aceea.
HREANUL - cine-l mănâncă atunci când vine acasă de la biserică va fi iute si sănatos tot
anul. Pus în cofele cu apă sau în fântâni, curăţeşte apa. Se amestecă în tăviţele vitelor
împotriva bolilor şi e bun contra frigurilor.
SAREA se foloseşte la sfinţirea fântânilor.
CUIŞOARELE - pentru dureri de măsele.
FĂINA - se freacă ochiul vitei cu albeată şi-i trece.
USTUROIUL sfinţit (pus în pământ) nu se strică. Serveşte la alungarea strigoilor de la
casă - se ung uşile grajdurilor cu el. La nevoie se freacă şi oamenii bolnavi (mai ales
pentru vătămătură).

11
48
 12

SĂMÂNŢA DE BUSUIOC - cu firele de busuioc sfinţite se afumă cei cu dureri de

urechi. Busuiocul e inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii şi de tăciune fuge
diavolul.
Spălarea din dimineaţa Învierii este tot o tradiţie păstrată în special la sate. Într-un
lighean se pune un ou roşu, în unele locuri două, şi o monedă de argint. Se toarnă apa
proaspată (neîncepută) adusă de la fântână. Toţi ai casei se spală pe rând, dându-şi fiecare
cu oul roşu peste obraz şi zicând : "Să fiu sanatos, si obrazul sa-mi fie rosu ca oul ; toti sa
ma doreasca si sa ma astepte aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti ; să fiu iubit ca
ouăle în zilele Paştilor." După aceea se ia moneda de argint şi trecând-o peste faţă se zice
: "Să fiu mândru şi curat ca argintul"; fetele mai zic "să trec la joc din mână-n mână ca şi
banul; să fiu uşoară ca şi cojile de ouă, care trec plutind pe apă". În unele sate, în lighean
se pune şi o crengută de busuioc, deoarece se zice că dacă te speli cu dânsul vei fi onorat
ca busuiocul.
Masa din prima zi de Paşti este un prilej de reunire a familiei, decurgând după un
adevărat ritual. De pe masa de Paşti nu pot lipsi: ouăle roşii, caşul de oaie, salata cu ceapă
verde şi ridichi, drobul şi friptura de miel, pasca umplută cu brânză sau smântână şi, mai
nou, cu ciocolată.
În mai multe zone ale ţării există obiceiul ca a doua zi de Paşti, tinerii să
stropeasca fetele, iar acestea la rândul lor să le dea băieţilor de băut şi să le ofere daruri,
căci se crede că nici unei fete nu-i va merge bine dacă nu este udată. Înainte, stropitul se
făcea cu apă de fântână; astăzi este datina ca fetele să fie udate cu apă de colonie.
Săptămâna cea dintai după Paşte este numită Săptămâna Luminată. În această
săptămână raiul este deschis, iar iadul este închis, de aceea se spune că cei care mor în
acest interval intră în Rai.
Învierea lui Hristos creează în noi , creştinii o stare sufletească ce nu se poate
compara cu nici una din cele prin care trec oamenii.Ea are efectul unei uşurări , bucurii,
unei încrederi şi nădejdi , pe care n-o poate produce în om , nici un alt fapt , nici un alt
sentiment , nici o schimbare , nici o emoţie din cele ce pot încerca sufletul nostru.
Imnul Invierii este un strigăt de bucurie şi triumf care se ridică până la cer , este
o stare sufletească unică şi incomparabilă , este privilegiul şi fericirea noastră de creştini!

Inst. CRISTINA RONCEA

Şcoala cu clasele I-VIII Nicoreşti, comuna Pîrgăreşti-BACĂU

PAŞTELE SI MATEMATICIENII
Încă din antichitate oamenii încercau să stabilească o modalitate de calcul pentru
data Paştilor. În anul 325, la primul Sinod Ecumenic, ţinut la Niceea s-a stabilit ca data
Paştilor să fie sărbătorită în prima duminică de după ziua cu lună plină ce urmează
echinocţiului de primavară, aceasta în cazul în care acesta nu se potriveşte cu Paştile
evreilor. În caz contrar atunci Paştele creştinilor se va amâna cu o săptămână.
Dar, după cum ştim luna plină nu răsare la o dată fixă şi nici anul calendaristic nu
are întotdeauna 365 zile, iar calendarul Iulian introdus de către Iulius Caesar a făcut ca

12
48
 13

echinocţiul de primăvară sa rămână din ce în ce mai în urmă, deci şi Pastele să vină din
ce în ce mai devreme.
În anul 1582 a apărut un nou calendar, cel Gregorian, adoptat mai târziu şi de
aproape toate Bisericile ortodoxe.
După cum lumea evoluează, aşa a evoluat şi calendarul, astfel încât, în ultimile 4
secole marii matematicieni reuşind să stabilească diferite formule de calcul pentru data
Paştelui.
Unele dintre formulele descoperite stau şi la baza stabilirii Paştelui Catolic, pe
care creştinul de rând o percepe ca singură deosebire dintre calendarele ortodox şi catolic,
care în unele familii se serbează de două ori pe an. Oare Hristos a înviat de două ori? Toti
creştinii au aceeaşi Biblie, acelaşi Dumnezeu şi Hristos, îi desparte doar faptul că
prăznuiesc Paştele la date diferite.
Iată o formulă de calcul a Paştilor:
A. – Se împarte anul pentru care dorim sa aflăm data Paştilor la 19, iar restul se notează
cu A.
B. – Se împarte anul la 4, iar restul rămas se notează cu B.
C. – Se împarte anul la 7, iar restul se notează cu C.
D. – Se înmulţeşte A cu 19, apoi se adaugă 15, iar suma se împarte la 30. Restul se
noteaza cu D.
D= restul de la (19A +15) : 30
E = restul de la (2B+4C+6D+6) : 7
PAŞTELE ORTODOX = 4 aprilie +D+E
Dacă rezultatul este mai mare decât 30, câte zile are aprilie, din rezultat se scade
30, iar Paştele va fi în mai.
La catolici:
A, B si C sunt la fel ca la ortodocsi.
La punctul D în loc de 15 se adaugă 24, iar la punctul E în loc de 6 se adună 5
PAŞTELE CATOLIC = 22 martie+D+E
Dacă rezultatul este mai mare de 31 (câte zile are martie), din total se scade 31, iar
Paştele va fi în aprilie.
Isaac Newton (1642–1727), descoperitorul legii gravitaţiei universale,
minunându-se de armonia sistemelor cereşti, spunea: „Acest sistem extraordinar al soare-
lui, planetelor si cometelor poate să apară doar din lucrarea unei Fiinţe inteligente si
atotputernice”.

prof. ANDRA-IULIANA VIERU

Şcoala cu clasele I-VIII Nicoreşti, comuna Pârgăreşti -BACĂU

SĂRBĂTORILE PASCALE
An de an, de două milenii, la vremea stabilită după dogmă, ne pregătim stăruitor
pentru marea sărbătoare, încercăm să fim mai buni, mai curaţi fizic şi spiritual, mai
vrednici, mai harnici, mai credincioşi, cinstind numele de creştin, aşa cum şi-au zis şi au
simţit de 2000 de ani, oamenii timpului, în spaţiul nostru carpatic. Toate aceste simboluri,
virtuţi şi valori sunt cuprinse de legi şi cutume strămoşeşti ale pământului, de obiceiuri şi
norme juridice şi morale acoperite de nimbul tradiţiei, care cuprind practici, rituri, gesturi

13
48
 14

conştientizate sau nu, fără de care datina nu este împlinită. După respectarea Postului
Mare, după triumful Floriilor, creştinii, de bună-credinţă, trăiesc marea tragedie a
Dumnezeirii – Săptămâna Patimilor - deniile cu prohodul lor încărcat de evlavie. Cu
smerenie şi durere creştinul se pregăteşte să ajungă la Duminica Luminilor, la sărbătoarea
PAŞTILOR.
Paşti - ar fi de origine egipteană, de la cuvântul Paseh, însemnând "trecere" şi
semnificând pentru poporul din Valea Nilului, ziua echinocţiului de primăvară, trecerea
soarelui din emisfera australă în cea boreală, precum şi "ziua biruinţei luminii asupra
întunericului".
În ebraică, Pesah, însemnând de asemenea "trecere", simbolizând izbăvirea
poporului evreu din robia egipteană, trecerea prin Marea Roşie şi Pustiul Sinai, în drum
spre pământul făgăduinţei.
În limba greacă însemna "suferinţă", "pătimire", iar pentru creştini, Paştele
cuprind patimile lui Hristos, moartea şi miracolul ÎNVIERII.
Din vremuri imemorabile se îndătina ca, în săptămâna premergătoare, toate
activităţile gospodăreşti să fie încheiate, pământul arat şi semănat, tortul să fie ţesut,
veşmintele noi să fie terminate, casele să fie scuturate şi văruite, împodobite cu "zestrea"
de lăicere şi covoare, blide înflorate şi ştergare, icoane străjuite de mlădiţele sfinte de
sălcii, de la Florii.
În Miercurea Mare, pe alocuri în Joia ori în Vinerea Mare, femeile pregătesc cele
două mari simboluri pascale: Pasca şi Ouăle roşii, care vin din legendă.
Ouăle roşii - spun legendele
româneşti - se fac de atunci de când,
pentru demnitatea omului, a pătimit
Hristos. De atunci, pe masa pascală,
creştinii pun de 2000 de ani Ouăle
roşii ca simbol al vieţii, al
ÎNVIERII şi devenirii întru sănătate,
nemurire şi rodire.
Ouăle încondeiate constituie o artă
fără egal în fiecare zonă etnografică
din ţară şi dovedesc forţa
demiurgică şi optimismul stenic al
poporului nostru.

Ouăle roşii, cunoscute din vremuri îndepărtate la mai toate popoarele,

simbolizează nucleul primordial al lumii, germenele vieţii, " începutul " şi" sfârşitul " ,
"naşterea şi renaşterea " cosmică! Albuşul simbolizează cerul, iar gălbenuşul, pământul,
unite pentru a da viaţă!Oul avea mare însemnătate şi la romani, care făceau jertfe speciale
cu ouă, la sărbătoarea echinoxului de primăvară; şi la scriitorii Ovidiu, Juvenal, Pliniu se
pot găsi dovezi că ouăle acestea erau colorate. Oul roşu a rămas, în cultul nostru, alături
cu crucea, ca simbol al biruinţei contra Diavolului.
Odată cu menţinerea şi întrebuinţarea oului roşu, creştinii au introdus şi culoarea
roşie în cultul lor. Dacă papa de la Roma poartă mantie de purpură, Biserica ortodoxă,
care nu admite veşminte albe, ca la preoţii catolici, în serviciul Bisericii, a adoptat, în

14
48
 15

schimb, culoarea roşie în odăjdii, iar anumite feţe bisericeşti poartă, în semn de autoritate,
brâu şi culion de culoare roşie“.
Credinţele şi obiceiurile păgâne au trecut în religia creştină, acomodându-se cu dogmele
ei. Zeii păgâni trăiesc şi astăzi în sfinţii cărora ne închinăm noi. Datina oului roşu nu a
putut să facă excepţie; primii creştini au menţinut-o, au lăsat-o moştenire, până în zilele
noastre, tuturor popoarelor creştine, care pun tradiţia aceasta în legătură cu sângele –
moartea şi învierea – lui Iisus Hristos, Creatorul lumii creştine, după cum primele
popoare au considerat oul roşu ca simbol al creaţiunii Cosmosului.

Ins.CRĂCIUN ROXANA-MARIA
Şcoala cu clasele I-VIII Nicoreşti, comuna Pârgăreşti-BACĂU

TRADIŢII ŞI OBICEIURI PASCALE

Din marţea Săptămânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri şi sâmbată, în
toate gospodăriile se vopsesc ouăle roşii de Paşti. Obiceiul folosirii ouălor colorate în
practicile de renovare a timpului primăvara, când se serba, odinioară, Anul Nou, ţine de
mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl găsim şi în unele legende .
Preluate de creştinism, ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Fiul Domnului
întru mântuirea omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind elementul definitoriu al
sărbatorii pascale.
Ouăle de Paşti erau la început, colorate numai în rosu pentru ca mai târziu să se
răspândească şi practica vopsirii în galben , în verde , în albastru şi în negru . Altă dată,
culorile se obţineau numai din plante ce erau puse la macerat în Duminica Floriilor.
Astăzi acest obicei este în mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru
vopsirea tuturor ouălor de Paşti.
Cele mai frumoase ouă de Paşti sunt ouăle închistrite, numite impropriu ouă
încondeiate. Tehnica utilizată este aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe
ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea succesivă în băi de
culoare (galbenă, roşie şi neagră). Unealta folosită se numeşte chisită şi este un beţişor de
lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin
care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârşit, după "scriere" şi "îmbăiere", oul se
încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea uşor încălzită, se îndepărtează
straturile de ceară, punându-se în evidenţă desenul. Cele mai răspândite motive folosite la
închistrirea ouălor sunt crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea
rătăcită, brâul şi desagii popii, brăduţul, frunza de stejar, albina, peştele, coarnele
berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului,
vârtelniţa, creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului grebla,sapa,etc.
În trecut culorile utilizate se obţineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau
tulpina acestora.
Culori(vegetale):
roşu: coaja de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roiba, coaja de măcies,etc.
albastru:flori de viorele.
verde: frunze de nuc, coaja de arin, coaja şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, etc.

15
48
 16

galben: coji de ceapă, coaja de lemn pădureţ, coaja de lemnul câinelui, coaja de mălin,
etc.
negru (ouăle negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coaja şi fructe
de arin, etc.
Vechimea obiceiului poate fi doar bănuită. Există bătrâni care îşi amintesc că
străbunii lor vorbeau de practici de fertilizare săvârşite de tinere perechi care îngropau
"ouă desenate" la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce plasează obiceiul în
vremuri precreştine. Aceeaşi vechime pare a fi demonstrată şi de perpetuarea unui model
numit "cireşica"- ce este aproape identic cu "vârtelniţa" întâlnită pe ceramica de tip
Cucuteni - sau a motivului numit "cărarea rătăcită", cel mai greu de realizat (el se
desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o
formă originală de reprezentare a Căii Lactee, numită Cărarea Ciobanului în comunităţile
de oieri.
Ouăle închistrite începeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De
regulă, ele nu se mâncau. După ce erau sfinţite în noaptea de Înviere, erau dăruite rudelor
şi celor dragi şi erau păstrate în apropierea icoanelor până la Paştele următor.
Încondeierea ouălor de Paşti se începe cu împărţirea câmpurilor ornamentale
de-a lungul şi de-a latul oului. Aşa se ajunge la două, patru, şase, opt sau chiar mai multe
suprafeţe, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cât şi primele motive trasate cu ceară
încălzită ce se scurge din vârful condeiului, acoperă unele părţi din suprafaţa albă a oului.
Oul este introdus apoi într-o baie de culoare galbenă, după care se scoate şi se usucă.
Acum începe "scrisul" altor motive de culoare galbenă; apoi se continuă cu roşu şi, de
obicei, se termină cu negru sau altă culoare închisă. La sfârşit, oul se usucă prin încălzire
uşoară şi se sterg liniile de ceară.
Astăzi, închistrirea ouălor a devenit o afacere prosperă. Ouăle sunt golite de
conţinut şi apoi sunt închistrite cu modele mai ales geometrice şi doar arareori cu motive
"bătrâneşti". Acestea din urmă sunt în mare măsură uitate sau, atunci când amintirea lor
se mai păstreaza, meşterii ezită a le folosi considerând "ouăle bătrâneşti" o marfă greu
vandabilă. Există, însă, din fericire, persoane care cunosc vechile modele, uneori şi
semnificaţia acestora, persoane care îşi "asumă riscul" folosirii lor într-o societate ce
tinde a deveni tot mai comercială.

Înv. ELENA- LUMINIŢA BOERU

ŞCOALA de ARTE şi MESERII SATU- NOU , com . Pîrgăreşti –BACĂU

16
48
 17

TRADIŢII DE PAŞTE ÎN OLTENIA

“Păstrarea tradiţiei” este una dintre caracteristicile poporului român.

Primite ca moştenire de la strămoşi, fără însă a li se cunoaşte data exactă sau
împrejurările în care au apărut, tradiţia, obiceiurile, multe la număr, unele cunoscute doar
pe plan local, de unde şi zicala: “câte bordeie, atâtea obiceie”, sunt respectate adesea cu
sfinţenie.
Sărbătoarea Paştelui a fost şi este pentru români un eveniment major încărcat de
semnificaţii sacre atât la nivelul trăirilor, fie ele religioase sau cotidiene, la nivelul
receptării festivului, cât şi al exprimărilor limbajelor propriu-zise.
Multe si frumoase sunt obiceiurile de Paşti. şi în săptămîna dinainte ( Săptămîna
Mare) există obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din generaţie în generaţie.
Joia Mare, numită şi Joia Patimilor sau Joia Neagră, este ultima joi din Postul
Paştelui. Toate slujbele, pomenirile si parastasele care au început în prima sâmbătă a
Postului Mare, durează numai până în Joia Mare, zi în care se pomenesc din nou, morţii.
Se obişnuieşte să se ducă la biserică colivă şi colaci, băutură şi mâncare, care se sfinţesc
şi se dau de pomană, de sufletul morţilor. Joia Mare este considerată o zi binefăcătoare şi
apărătoare a morţilor. De aceea, morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor
locuinţe, unde stau până în sâmbata dinainte de Rusalii. . Se crede că, în această zi, se
deschid mormintele şi spiritele celor adormiţi vin la familiile lor şi petrec Paştele cu cei
vii, unde rămân până la Rusalii. Altă credinţă este aceea că vin „joimăriţele“ şi verifică
dacă femeile şi fetele şi-au tors cânepa. Menirea lor este să le pedepsească pe cele leneşe.
În comuna Izbiceni-jud. Olt dar si in satele învecinate (Giuvărăsti, Moldoveni), obiceiul a
supravieţuit sub forma colindului „Câlţii mâţii“.Se merge din casă în casă şi se cântă la
fereastră: „Câlţii mâţii întoarce câlţii, La Mărica pe perete, Două ouă încondeiete. Unul
mie,unul ţie, Unul de tovărăşie.”
Deoarece în Joia Mare de obicei nu e prea cald dimineaţa, se fac focuri în curtea
casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Este un semn al iubirii şi respectului pentru cei
adormiţi, care nu sunt uitaţi de cei dragi nici înainte, şi nici în timpul Sărbătorilor de
Paşti.

17
48
 18

Conform tradiţiei, înroşirea ouălor de Paşti se face în Joia Mare, pentru că se

spune că ouăle fierte si vopsite în această zi se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să
se strice.
Se mai spune că după Joia Mare urzicile (mâncare de post) nu mai sunt bune de
mâncat, pentru că încep să înflorească (“nunta urzicilor”).
Există credinţa că nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va fi
leneş tot anul. În special dacă doarme o femeie, va veni Joimăriţa care o va pedepsi să nu
poată munci tot anul.
Ouăle roşii de Paşti nu pot lipsi de pe masă nici unui bun creştin la această
sărbătoare. Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus.
Se spune că atunci cînd Iisus a fost bătut cu pietre, cînd acestea l-au atins, s-au
transformat în ouă roşii. Si se mai spune ca Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a
adus nişte ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce. Se povesteşte că dupã ce
Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus:
"Când va învia cocoşul pe care-l mîncam si ouăle fierte vor deveni ro ii, atunci va învia
i Iisus". Nici nu şi-a terminat bine vorbele si ouăle s-au şi fãcut roşii, iar cocoşul a
început să bată din aripi.
Răstignirea şi învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte si viaţă, aşa
precum renaşte natura în fiecare primăvară, cînd se reia ciclul vieţii. Oul, el însuşi
purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei. În tradiţia
populară românească se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele
vindecă boli si protejează animalele din gospodărie.
Specific zonei Olteniei, este obiceiul dăruirii de ouă la masă în ziua de Paşte de
către fini naşilor, dar mai ales, la horă, de către fete feciorilor . Astăzi, obiceiul dăruirii a
cunoscut modificări şi au apărut şi sărbători săteşti de ciocnire a acestora.
Încondeierea ouălor, obicei precreştin perpetuat peste timp, este una dintre cele mai
reprezentative tradiţii practicate în satele judeţului Olt.
Sunt adevărate întreceri pentru a realiza ouă cât mai ingenios încondeiate.
Semnificaţia diferitelor motive „scrise“ are rădăcini străvechi. Printre acestea, amintim
motivul solar (ca simbol al primăverii, al luminii şi al bucuriei de viaţă), „calea rătăcită“,
„hora“, „Naşterea Domnului“, crucea sau „Scena Învierii“. Deşi este un obicei practicat
în special de femei, în centrul de ceramică de la Oboga el este practicat şi de bărbaţi, care
s-au inspirat din motivele ornamentale de pe ceramică .
Odinioară, ouăle de Paşti erau vopsite în culori vegetale,astăzi se folosesc mai
mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate după reţete străvechi, transmise din
generaţie în generaţie, cu o mare varietate de procedee şi tehnici. Plantele folosite în acest
scop, în funcţie de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare şi de modul în care
erau combinate, ofereau o gama extrem de variatã de nuanţe.Ouăle se ciocnesc la masa de
Paşti (în toate cele trei zile ale sărbătorii) după un anumit ritual : persoana mai în vîrstă
(de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mînă de un comesean, în
timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat
a Înviat !”
Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sărbătorii de Paşti (din Săptămîna
Mare ) şi se mai numeşte şi Vinerea Patimilor ( ziua patimilor şi răstignirii lui Iisus) sau
Vinerea Seacă (pentru că e zi de post negru pentru cei mai mulţi români, adică nu
mănâncã şi nu beau nimic toată ziua).Postul negru este ţinut în credinţa că Dumnezeu îl

18
48
 19

va feri pe cel care posteşte de toate bolile, îl va face să fie sănătos i să-i meargă bine tot
restul anului. În timp ce oamenii mai în vârstă se spovedesc şi se împărtăşesc de mai
multe ori pe an, cei tineri merg pentru aceste lucruri doar o dată pe an, în Vinerea
Paştilor. Conform tradiţiei, Vinerea Mare este ziua scăldatului: se crede că cel care se
cufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Seacă, va fi sănătos tot anul. Se spune că dacă
plouă în Vinerea Seacă anul va fi bogat, cu recolte îndestulătoare, iar dacă nu plouă, anul
va fi secetos, neroditor.
În Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, o tradiţie care nu s-a pierdut este ducerea de
flori la biserică pentru Hristos şi trecerea pe sub masă de 3 ori, ce semnifică potignirile pe
care le-a avut Mântuitorul atunci când şi-a cărat în spate propria cruce pentru răstignire
În acestă săptămană mare, tradiţia este ca toate gospodinele să facă curăţenie generală în
casă, în curte şi grădini, simbol al renaşterii.
În Sâmbăta Mare spre Duminica Invierii, toată lumea merge la biserică pentru a
asista la Învierea Domnului, pentru a lua lumină ca să o ducă la cimitir morţilor din
familie, dar şi acasă, pentru a avea lumină în viaţă şi în suflet, pentru a lua tradiţionalele
Sfinte Paşti - anafura sfinţită şi pentru a lua flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în
Vinerea Mare la biserică, pentru a le pune acasă la icoane.
În prima zi de Paşti există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect
pentru această aleasă sărbătoare, dar si pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a
sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga natură odată cu primăvara.
În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii sunt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-
un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii să
fie tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi precum argintul.
Tot sănătate aduce şi călcatul pe iarbă proaspătă şi pe o bucată de metal în dimineaţa
Paştelui, imediat după întoarcerea de la slujba de Înviere.
Masa din prima zi de Paşti este un prilej de reunire a familiei, decurgînd după un
adevărat ritual. De pe masa de Paşti nu pot lipsi: ouăle roşii, ciorba de curcan, salata cu
ceapă verde şi ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umplută cu brînză sau smîntană.
În a doua zi de Paşti, în judeţul Olt, fetele se îmbrăcă cu cămăşi, zăvelci, poale şi
marame, lucrate pe „furiş“, ca să nu aibă nimeni modelul respectiv. În felul acesta, fetele
îşi demonstrază măiestria în domeniul cusutului şi ţesutului.
În fiecare primăvară, se reaprinde în sufletul nostru flacăra speranţei şi încrederii
în Învierea din veac, aşa cum natura reînvie an de an, mai gingaşă cu fiecare ghiocel, mai
caldă cu fiecare mîţişor, mai plină de taine cu fiecare mugur si fiecare frunză.
Aplecându-ne cu dragoste spre trecutul nostru, gândindu-ne cu respect la
moştenirea ce cu credinţă ne-a fost transmisă, noi educatorii, prin activităţile desfăşurate,
am încercat acelaşi lucru. Serbările şcolare sunt un bun prilej de promovarea valorilor
tradiţionale. În cadrul activităţilor şcolare şi extraşcolare am reuşit să remarcăm spiritul
sărbătorilor religioase.
Şi pentru că, la români, Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos este Sărbătoarea
Creştină cea mai bogată în semnificaţii, ea fiind cea mai apropiată copiilor, am organizat
vizite la biserică, unde în linişte şi cu evlavie au asistat la slujbele religioase de Înviere,
când credincioşii îşi exprimă bucuria de a lua „Lumină din Lumină”. Încondeierea,
roşirea ouălelor pentru Sărbătorile pascale reprezită pentru noi românii un mod de
recunoaştere a divinităţii creştine, acţiuni care se desfăşoară an de an cu multă plăcere şi
credinţă.

19
48
 20

„Veşnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga, iar satul românesc a rămas un
bun păstrător de tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti ce ne marchează identitatea, dand
originalitate şi trăinicie culturii poporului nostru. Aceste legi nescrise ne diferenţiază de
alte naţii şi arată originea noastră milenară pe acest pământ, nu se ştie când au apărut, nici
cine le-a creat, ele ne-au fost transmise, iar noi avem datoria de a le cunoaşte şi de a le da
mai departe urmaşilor.
Prof. inv. primar: LENUŢA GORAN
Şcoala cu clasele I-VIII, NR.4
TURNU MǍGURELE,TELEORMAN

BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, Etnografie şi folclor romănesc, Bucureşti,
Editura Universităţii „Spiru Haret”;
Vasile Vasile, De la muzica firii şi a sufletului la muzica sferelor, Bucureşti, Editura
Petrion;

DESPRE PAŞTI, ÎN FAMILIA MEA

Să vă povestim cum se petrece Paştele într-o

familie de ardeleni şi ialomiţeni. De ce două culturi ? Pentru că bunicii din partea mamei
sunt din Ardeal iar cei partea tatălui sunt din Ialomiţa. Toti copiii şi nepoţii ne regăsim
de Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos în casa bunicilor din Ardeal. Bunica
ajutată de toţi orânduieşte treburile: în primul rând se face curăţenie, fetele în casă iar
tinerii, bărbaţii prin curte şi grădină. Se văruiesc pereţii, se vopseşte, se pun aşternuturi
noi, se cumpără ceva simbolic de la piaţă/ târg... totul străluceşte.
Apoi în Joia Mare, obligatoriu se înroşesc ouă, numai roşii. Bunica alege vasele,
toarnă vopseaua, pregătită numai din câteva legume( foile de ceapă roşie sau florile de
bujor pentru culoarea roşie, morcov pentru portocaliu, izmă sau frunză de mesteacăn
pentru culoarea verde, coaja de măr sau gălbenelele pentru culoarea galbenă şi frunza de
nuc pentru culoarea cafenie) şi învârte cu o lingură lungă de lemn…nu trebuie să o
deranjăm. Ouăle încă aşteptă spălate, degresate, alături pe o foaie de ziar. Cu atenţie, cu
o lingură, tot din lemn, bunica le aşază şi le lasă...După un timp le scoate din oale, tot cu
grijă, dar roşii, portocalii, verzi şi galbene. Mulţumită de felul în care ‘‘s-au purtat’’ le
mai unge cu ulei…Ele strălucesc...de bucurie! Şi cel mai frumos vas din casă le primeşte
să se odihnească. Credeţi că aşteptă mult ? Ştim cu toţii cât..până în NOAPTEA DE
ÎNVIERE, atunci pot să fie ciocnite şi…cel mai tare învinge !
Tot bunica ne-a mai povestit că, culoarea roşie simbolizează sângele Domnului
Nostru Iisus Hristos, iar ouăle simbolizează mormântul în care a stat Mântuitorul Nostru.

20
48
 21

Mi-a spus că atunci când ciocnim ouă, ele ne spun despre deschiderea mormântului
Domnului Iisus Hristos, la fel ca puişorii nevinovaţi care ies din găoace atunci când
coaja oului se sparge. Oul roşu este în Ardeal simbolul nemuririi şi al prosperităţii. La
început ouăle erau vopsite doar în roşu – simboliza culoarea vieţii şi a soarelui la
asfinţit şi cu galben – simbolizând culoarea soarelui când răsărea.
Această tradiţie, a vopsirii ouălor este un ritual ce trebuie păstrat cu sfinţenie, deoarece se
spune că „atunci când oamenii nu mai înroşesc ouă de Paşti, lumea se va potopi”. În
satul nostru , cel mai întâlnit mod de a vopsi ouă este acela de a pune pe ele fire de iarbă
sau frunze, care apoi se imprimă pe coaja oului. Ouăle le ciocnim după un ritual strict:
în prima zi - cap în cap, a doua zi - cap în dos şi abia în a treia zi - dos în dos.
La fiecare ciocnire cei mai în vârstă spun:
HRISTOS A ÎNVIAT!, iar cei tineri răspund:
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Aşa ne salutăm din dimineaţa de Paşti şi pâna la Înălţare. Apoi se mai pregătesc
şi alte bunătăţi. Vineri nu se coace nimic la cuptor. Apoi sâmbătă se vopsesc ouă şi în
alte culori, facem cozonaci- bunica gustă din aluat, să vadă dacă îi mai trebuie ceva,
facem pască- rotundă şi cu brânză sărată, pentru a simţi chinurile prin care a trecut Iisus.
Apoi pregăteşte câteva feluri de mâncare din miel... puţine , pentru că la ei nu se
consumă miel.
Şi gata treaba. Până seara ne odihnim, apoi ne îmbrăcăm în haine noi şi mergem cu
toţii la Biserică să luăm Sfânta Lumină şi în timp ce cântăm “ Hristos a Înviat din
morţi......”, înconjurăm biserica de trei ori.
Cu lumânările aprinse mergem la cimitir, să ducem lumină celor “trecuţi”, apoi cu
ele ne întoarcem acasă iar în dreptul fiecărei uşi se face o cruce, semn că vom fi feriţi de
rele. Flăcăii iau toaca de la biserică şi o bat toată noaptea în cimitir, pentru a alunga
spiritele rele. Lumânările trebuiesc păstrate cu mare sfinţenie, deoarece sunt
bune în momentele grele, se aprind în caz de mare furtună, de grindină, de boală,
necaz, se folosesc la farmece şi descântece. A doua zi de dimineaţă, într-un lighenuş
nou bunica varsă apă limpede de la fântâna din curte, pune în ea un ou roşu, un bănuţ
de argint, busuioc şi grâu- “ca sa fim rumeni, sănătoşi şi frumoşi”.
Pe rând, cei tineri, apoi cei mai în vârstă se udă puţin pe faţă cu apa din lighenuş.
Ne aşezăm la masă, ciocnim ouă, numai roşii în prima zi şi mâncăm din bucatele
pregătite.
Dar ceea ce este diferit şi ne place cel mai mult este ziua de Luni, a doua zi de
Paşti, când toţi băieţii şi mari şi mici merg cu “Udatul”sau “Stropitul”. Adică,
îmbrăcaţi în haine noi şi în pas cu moda neapărat, se udă sau se stropesc fetele
............dar cu parfum. Fetele aleargă, se ascund să nu fie găsite. Băieţii vin la casele
fetelor şi spun: „am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-o ud să nu se veştejească.
Se spune că aşa vor fi foarte curate, frumoase, voioase şi îşi vor găsi un soţ bun.
Tot în prima zi de Paşte este obiceiul ca tinerii şi fetele, înainte de al treilea cântec al
cocoşului să se scalde pe ascuns, într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni,
sănătoşi, harnici şi voioşi.
Trei zile cât ţine sărbătoarea Paştelui se stă cu masa întinsă, pregătită pentru oaspeţi
şi cine vine e poftit să mănânce. Asta aduce prosperitate şi belşug pentru curtea aceea tot
anul întreg. Cine nu poate merge la slujba Învierii trebuie să-şi ia de la neamuri ramuri
sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe magice, să le pună la icoană

21
48
 22

pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri. Fetele nemăritate, când spune preotul prima
oară „Hristos a Înviat” trebuie să răspundă repede „eu să joc prima”, astfel există speranţa
să fie luate la joc şi să se mărite mai repede.Poate că acum, când practic „fugim prin
viaţă” fără să avem prea mult timp să vedem şi să ne bucurăm de frumuseţea ei, părându-
ne puerile, mituri ce aparţin unor alte timpuri de mult apuse. Să încercăm totuşi ca în
aceste trei zile, să avem seninătatea, liniştea şi de ce nu? – inocenţa bunilor noştri şi mai
ales aceeaşi bucurie a preaplinului sufletesc.
Cam aşa ne distrăm noi în Ardeal, iar în zilele rămase libere mergem în vizită la
rude, prieteni, apoi ieşim la pădure sau chiar la pescuit.

PAŞTE FERICIT TUTUROR!

Ins. VALENTINA MONICA IANCU
Şcoala Numărul 66, Bucureşti
Ins.DORINA SIMION
Şcoala Numărul 82, Bucureşti
PAŞTELE LA ROMÂNI
Cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de
peste an, după spusele românilor de pretutindeni, e sărbătoarea de Paşte. Ea cade
totdeauna la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toată
natura învie.
Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos. Începutul acestei
sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul
trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării. În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e
marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.
Paştelui începe cu Duminica Floriilor, ziua când se serbează întoarcerea lui
Hristos în Ierusalim. Începând din această zi oamenii îşi amenajează grădinile, în ziua de
duminică dimineaţa ei pleacă la biserici cu crenguţe de salcie – simbol al fertilităţii, vieţii,
ca mai apoi să le agaţe la streşinile caselor. .
Se zice că anume de ziua Floriilor oamenii îşi scoteau mărţişorul şi îl agăţau de
un pom roditor, dacă pomul rodea din abundenţă atunci aveai parte de un an bogat.
Cei ce locuiau in apropierea unui râu obişnuiau să iasă la malul lui – in special fetele şi
băieţii – împletind cununi din ramuri de salcie şi le aruncau pe ape.
Urmatoarea zi importantă din ajunul Paştelui este joi. În această zi clopotele
bisericii încetează să mai bată.
Bărbaţii care până în Joia mare din Săptămâna Patimilor lucrează de regulă la
câmp, din ziua aceasta rămân acasă ca să o cureţe şi să se îngrijească de ea, repară
gardurile, ară grădina, junghie mieii de Paşte şi adună cele trebuincioase sărbătorii.
Femeile, tot din Joia mare sau cu câteva zile înainte încep a deretica prin case, a
vărui, a spăla, a roşi ouăle, a coace pasca şi alte copturi.
Cea mai însemnată coptură pe care o manâncă românii în decursul sărbătorii
Paştelor este pasca, pascuţa. După o legendă din Bucovina pasca se face, pentru că Iisus
înainte de a fi prins şi răstignit pe cruce, zice învăţaceilor săi, că până atunci au mâncat cu
toţi copturi nedospite şi nesărate adica turte sau azime, de acum înainte vor mânca copturi
dospite şi sărate care se vor numi paste. Pasca se face dintr-un aluat bine dospit în care se
pune sare şi lapte dulce. Forma este rotunda, grosimea e cel mult de un lat de deget cu

22
48
 23

împletituri (sucituri)pe margini şi cele de la mijloc în formă de cruce, care însemnează

crucea pe care a fost Mântuitorul răstignit. Între împletituri se pune de regula brânză de
vaci dulce, frământată cu ou si zahăr, unsă deasupra cu galbenuş de ou şi împodobită cu
stafide. Pasca se face fie în Joia mare , fie în Sâmbăta mare. În afară de pască, cele mai
multe românce mai fac şi alte copturi ca :babe, moşi, cozonaci rotunzi sau lungăreţi (ca
sicriul în care a fost îngropat Iisus),colaci.
Tot de Paşte friptura cea mai însemnata este cea de miel, numit mielul Paştelor
sau de purcel, care se frig întregi şi care se duc în ziua de Paşte împreună cu pasca la
sfinţit. Mielul înseamnă Domnul nostru Iisus, iar în Banat este datina ca oasele şi celelalte
rămăşiţe ale acestuia să se îngroape la un altoi de măr sau păr sănătos ,anume ca si
familia aceea să fie tot anul sănătoasă . .
Ouăle roşii se fac tot în Joia sau Sâmbăta mare. O legendă spune :" că pe când se
afla Domnul nostru Iisus răstignit pe cruce, Maica Domnului a luat o coşarca plină de ouă
şi se duse cu dânsa la jidovi şi închinându-le-o îi rugă să înceteze a-l chinui şi necăji pe
Iisus. Maica Domnului puse coşarca cu ouă lângă cruce şi începu a plânge.Stănd coşarca
lânga cruce şi curgând din mâinile şi picioarele lui Iisus sânge, în scurt timp o parte din
ouă se înroşiră, ca şi când ar fi fost vopsite. Domnul Iisus văzând ouăle umplute de sânge,
îşi aruncă privirile către cei de faţă şi le zise:
-De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii întru aducere aminte de răstignirea mea,
după cum am făcut şi eu astăzi!”
După ce a înviat Domnul nostru Iisus, Maica Domnului a fost cea dintâi care a făcut
ouă roşii şi pască şi a dat fiecărui om pe care l-a întâlnit câte un ou roşu şi câte o păscuţă
şi i-a zis ,,Hristos a înviat!”
Ouăle sunt alese cu grijă ,numai de găină, se fierb ,se pun în culoare ,apoi se lasă
la uscat şi se şterg cu grăsime de porc ca să aibă luciu.
Vinerea este Ziua Rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Se zice că ziua
de vineri este o zi fară noroc. În această zi nu se practică munci grele de cultivarea
pământului, nu se aprindea focul in sobă şi nu se cocea pâinea.
Sămbata clopotele bisericii îşi reluau dangătul. Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii
dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu
apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică. Acasă le e
îngăduit să rămână doar celor foarte bolnavi. La biserică, preotul – cu Sfânta Evanghelie
şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi – iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi
înconjoară biseria de trei ori. Serviciul divin se desfăşoară afară, iar când preotul va rosti
„Hristos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest serviciu religios vor spune „Adevărat a
înviat!”. Răspunsul e recunoaşterea tainei Învierii, iar aceasta va fi formula de salut timp
de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă
şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va
păstra tot restul anului, spre a o avea şi a o putea aprinde la întâmplari primejdioase ,la
vărsări mari de ape,la grindină,la tunet, fulger şi trăznet.
Aprinzând-o, zic:

23
48
 24

,,Fugiţi necuraţi,
Fugiţi voi spurcaţi.
De casa noastră
Nu v-apropiaţi’’.
Românii mai întrebuinţează lumina Învierii spre a afuma vitele .
În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri. .
După înviere, în Bucovina, Oltenia, Muntenia şi mai puţin în Transilvania, ca să
poată primi Paştele, cei care n-au fost la biserică trebuie să se purifice, spălându-se
ritualic cu apa în care s-au pus un ou roşu, un ou alb şi o monedă de argint. Astfel, ei
împrumută roşeaţa oului - vitalitatea. Muntenii şi oltenii pun ouăle în apă dintr-un castron
mai mare şi se spală pe faţă, iar bucovinenii obişnuiesc să se frece cu oul pe obraji ca să
fie siguri de "transferul” roşeţei. Banul se pune pentru spor, belsug şi strălucire, iar oul,
pentru rodnicie şi fertilitate. Abia după acest moment ritualic, familia se poate aşeza la
masă. Sătenii gustă din anaforă , mănâncă întâi din bucatele sfinţite şi abia apoi din restul.
În unele regiuni, se manâncă întâi carne de iepure sau peşte, pentru a fi sprinten şi harnic
tot anul. Păstorii şi celelalte persoane care nu se găsesc în sat de Paşte, mănânca în loc de
anaforă muguri de salcie sau de măr. După ce au mâncat, prind a ciocni cu ouă roşii, şi
anume mai intâi soţii, apoi copii cu părinţii şi părinţii cu celelalte neamuri şi cunoscuţi.
Se spune că cei ce ciocnesc unul cu altul se vor vedea pe lumea cealaltă. .
În ziua dintâi, adica in ziua de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap.A doua zi,
adică luni după Paşte se poate ciocni şi cap cu dos, iar in zilele următoare chiar şi dos cu
dos. Cel mai mic de ani ţine oul cu capul în sus, iar cel mai mare ciocneşte cu oul (tot cu
capul) zicând : "Hristos a înviat!", iar cel mic răspunde : "Adevarat a înviat!" .
Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în
cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o
săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că
sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţa şi spală limba
clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să
fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la
biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Capul familiei se îmbracă în costum ţărănesc de
sărbătoare şi duce coşul la biserică. Se mai păstrează şi tradiţia ca, în noaptea de înviere,
să fie dus la biserică un cocoş viu, ca pomană pentru cei morţi fără lumânare. Cocoşul nu
trebuie să fie negru, fiindcă pasărea neagră se dă numai la înmormântare.
În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie impodobit un pom (un arbust)
asemanator cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se

24
48
 25

agaţă ouă vopsite (golite de conţinutul lor). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi
farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoaba de acest fel.
Cel mai de notorietate obicei din zona Transilvaniei este cunoscut sub numele de
„stropit”. Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari – luni după Paşte băieţii merg în
familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se
veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire
cu prietenii, şi, în fond, de distracţie .
La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru
binecuvântare, ouă roşii, cozonac şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru
împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci
când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă
primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii
sunt dăruiţi oamenilor săraci .
O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în
prima zi de Paşti, copiii (pâna la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe
Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecarui urator un ou roşu. La plecare, copiii
multumesc pentru dar şi urează gospodarilor “Sărbători fericite”. La această sărbatoare,
pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie
discordie tot restul anului.
În Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tămâierii
bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o linguriţa de paşti (vin şi pâine sfinţite). În
meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri
tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptura de mile.
. În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi
este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a doua
zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfruptă atât “hoţii”, cât şi
“păgubaşii”. Dacă aceea care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei
care vor plăti ospaţul.
În ziua de Paşte nu trebuie să dormi, pentru că vei fi somnoros tot anul. Se spune
că cine se naşte de Paşte, când se trag clopotele, va avea noroc în viaţă.. De asemenea, se
spune că nu e bine să pui mâna pe sare, pentru că îţi vor asuda mâinile la vară.
Luni şi marţi se fac vizite. Cei căsătoriţi se duc cu pască la rude, pentru a le anunţa
învierea. De obicei, se duc cei tineri la cei mai în vârstă.
Se spune că în cele trei zile de Paşte ard în cer, nevăzute, trei candele mari.

Inv.RODICA CIOBANU
Şcoala cu clasele I –VIII Piscu Vechi
Inv.LIDIA BĂLOI
Şcoala cu clasele I-VIII Mârşani

OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE PAŞTE

Cel mai răspândit obicei creștin de Paşti este vopsirea de ouă roşii, a căror
prezență este obligatorie pe masa de Paşti, deşi în prezent se vopsesc ouă şi de alte culori
(verzi, albastre, galbene etc.).

25
48
 26

Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in

timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei,
fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la
chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis
crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de
alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit,
atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea
realizarii.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale
de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele
relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua
langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul,
vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: „De acum inainte sa faceti si voi oua
rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu
astazi”.Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul,
cu puterea lui purificatoare, dar si sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru
mantuirea lumii.Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face
dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de
capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a
inviat”, la care se raspunde “Adevarat a inviat”. Taranii nostri au obiceiul ca, in
dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa in care
pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu.
Dupa consumarea oualelor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat,
crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun. In traditia populara de la noi, oul rosu de
Pasti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind purtator de
sanatate, frumusete, vigoare si spor.
În folclorul românesc există mai multe legende creștine care explică de ce se
înroșesc ouă de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbatorii Învierii Domnului. Una
dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat
coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui
Iisus. Cu ocazia sărbătorilor Pascale gospodinele prepară și alte mâncăruri tradiționale:
pască, cozonac, drob.Unele obiceiuri asociate acestei sărbători, cum ar fi iepurașul de
Paști sau căutarea ouălor colorate s-au răspândit și printre necreștini.
Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Christos. Începutul acestei
sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul
trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării.
În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte
săptămâni.
O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din
această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentează asupra casei, a curţii, pentru
ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească
ouăle. Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc
din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun staie noi, iau câte o
lumânare şi pornesc către biserică. Acasă le e îngăduit să rămână doar celor foarte
bolnavi.

26
48
 27

La biserică, preotul – cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de

credincioşi – iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biseria de trei ori.
Serviciul divin se desfăşoară afară, iar când preotul va rosti „Christos a înviat!” toţi cei
prezenţi la acest serviciu religios vor spune „Adevărat a înviat!”. Răspunsul e
recunoaşterea tainei Învierii, iar aceasta va fi formula de salut timp de 40 de zile, până la
Înălţarea Domnului.
Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele
dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.
Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea
de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană
participă la Liturghie.
Se spune că acei care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea
cealaltă.
Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate
distractivă. În această zi, e interzis şi somnul.
Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în
cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o
săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că
sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai.
În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri.
Poate cel mai de notorietate e unul din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele
de „stropit”. Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în
care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”.
„Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii,
şi, în fond, de distracţie.
Pentru crestini, Sfintele Pasti este tot o trecere, insa una de la moarte la viata. Prin
Pasti, noi nu comemoram eliberarea evreilor din Egipt, ci praznuim moartea si Invierea
lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: "ca un miel spre
junghiere s-a adus...“ (Is. 53, 7). Deci, pentru crestini, Hristos devine Mielul care Se
jertfeste pentru mantuirea neamului omenesc. In Denia Prohodului se spune: "Coasta Ti-
au impuns, mainile Ti-au pironit, Stapane si cu rana Ta din coasta ai vindecat
neinfranarea mainilor stramosilor".
Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile, era o prefigurare a Mielului
lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si se ofera ca hrana pentru viata
vesnica. Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa serbam Pastele intr-o noua perspectiva:
"Iata Hristos, Pastele nostru, S-a jertfit pentru noi; sa praznuim, deci, nu cu aluatul cel
vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului"
Crestinii nu mai sunt datori sa jertfeasca miei, ci sa depuna tot efortul pentru a se
impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii.
Mantuitorul a fost prezent la Nunta din Cana Galileii, unde a savarsit prima Sa
minune - a prefacut apa in vin, la ospatul din casa lui Simon, unde a primit ungerea cu
mir - prefigurand inmormantarea Sa, a fost prezent in casa lui Zaheu. Dar nu cu aceste
ospete aseamana Sfantul Ioan Gura de Aur Pastile, ci cu Cina cea de Taina pregatita cu
trei zile inainte de pastile iudeilor. Amintim ca in ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare
familie iudaica sacrifica un miel pe care-l manca cu azima (paine nedospita) si ierburi
amare, in amintirea eliberarii din robia egipteana.

27
48
 28

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile, era o prefigurare a Mielului
lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata
vesnica. Hristos la Cina cea de Taina a transformat painea si vinul in Trupul si Sangele
Sau.
Ospatul Cinei cele de Taina avea sa fie si ultimul. Hristos a spus celor de fata:
"Cu dor am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima Mea. Caci zic voua
ca de acum nu-L vom mai manca, pana cand nu va fi desavarsit in Imparatia lui
Dumnezeu"
Dupa Invierea din morti, Domnul nu S-a mai ospatat cu Apostolii Sai. Cina din
Emaus, oferita de Apstolii Luca si Cleopa, nu a mai avut loc, caci dupa ce Hristos a frant
painea si a fost recunoscut de ucenici, S-a facut nevazut. Fusese o cina euharistica.
Daca la Marea Tiberiadei, cand Mantuitorul se arata Apostolilor dupa Invierea Sa
din morti, El mananca, o face nu pentru ca simtea nevoia, ci pentru a le descoperi
acestora ca Trupul Sau este real si nu o inchipuire.
Acesta este motivul pentru care Sfantul Ioan aseamana Sfintele Pasti cu un ospat.
Sa nu uitam ca odata cu Invierea Domnului ni s-a deschis Imparatia Cerurilor. Iar aceasta
Imparatie a fost asemanata de multe ori cu un ospat. Asta nu inseamna ca viata viitoare,
va fi o petrecere fara sfarsit in bucate si bautura trecatoare.
Cu totii putem ajunge la acest ospat, daca tinem seama de cuvintele: "Iata Eu stau
la usa, si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el,
si el cu Mine”.

Prof. Popa Eugen

Şcoala cu cls. I –VIII ,,Alexandru Depărăţeanu“, Roşiorii de Vede, TELEORMAN
Prof. Popa Constanţa
Şcoala cu cls. I-VIII ,,Anghel Manolache“, Com. Scrioaştea, TELEORMAN

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE PAŞTE

Din cele mai vechi timpuri religia s-a împletit cu tradiţia , datina şi obiceiurile , pe
care omul le-a respectat şi le-a transmis ulterior prin viu grai din generaţie în generaţie,
astfel înţelepciunea şi experienţa celor mai vechi strămoşi ajunge la noi sub forma
obiceiurilor din viaţa celor de la ţară , fiind purtătoarele unor informaţii , a unei
experienţe şi înţelepciuni vechi.
În secolul XIX-XX tradiţiile au început din păcate să dispară încetul cu încetul ,
reuşind să se păstreze cu precădere în lumea satului, acestea fiind adevărate centre de
cultură de originalitate, în care ne regăsim rădăcinile şi autenticitatea.
Satele noastre româneşti au rămas din fericire tributare tradiţiei străvechi, un exemplu
în acest sens fiind obiceiurile legate de Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului din
săptămâna premergătoare Sfintelor Paşti. Ultima duminică din Postul mare semnifică
Intrarea Domnului Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului. De Florii , cum sunt denumite în
popor, se face dezlegare la peşte, se fac pomeniri, se sapă mormintele şi se decorează
porţile şi casele cu ramuri de salcie, pe care credincioşii le aduc da le biserică.
Joia Mare, cunoscută în calendarul tradiţional şi sub denumirea de joia morţilor sau
cina cea de taină la care Hristos a prefigurat jertfa sa prin frângerea pâinii şi prin oferirea

28
48
 29

vinului ce simbolizează sângele ucenicilor săi . Specific deniei de joi seara este citirea
celor 12 Evanghelii ce reprezintă fragmente extrase din cele 4 Evanghelii în care sunt
relatate patimile lui Iisus. Pe lângă acestea în joia Mare se practică un adevărat ritual
închinat celor morţi. Joimăriţa, se spune în tradiţia populară că este zeiţa morţii , ea
supraveghează focurile de joimari. Este deschisă fie cu un animal respingător , fie cu o
babă zmeoaică, o stafie sau un duh necurat cu un cap uriaş şi părul despletit , ce
pedepseşte fetele şi femeile leneşe.
Potrivit credinţelor populare , în această zi cerul s-ar deschide pentru ca morţii să
poată reveni temporar pe pământ , şi pentru ca cei vii să le poată transmite anumite
masaje. În zonele din estul ţării ( Bacau) în zorii zilei, înainte de a merge la cimitir ,
femeile aprindeau în mijlocul curţii focuri din ramuri de alun sau buruieni uscate , în jurul
cărora aşezau scaune pentru morţi. Se spunea că morţii vin acasă pentru a se încălzi şi
pentru a primi pomana. De aceea , atunci când femeile se deplasau la cimitir , unde
aprindeau din nou focuri, de această dată la crucile de la morminte , ele îşi plângeau
morţii , dialogau cu ei chemându-i acasă pentru a le oferii pomana. Secvenţa de
ceremonial comună întregului areal românesc este cea care se desfăşoară la biserică.
Ultima secvenţă se derulează în spaţiul gospodăriei şi în vecinătatea acesteia. De obicei
se iese la poartă sau se merge în vecini pentru a împărţi din pomana sfinţită la biserică
(colivă, colaci, sare).
Vinerea Paştelui este cunoscută ca Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor , creştinii merg
la biserică , ţin post negru pentru iertarea păcatelor şi respectă severe interdicţii privind
torsul , ţesutul sau cusutul. Este ziua de doliu a creştinătăţii, întrucât atunci a fost răstignit
Mântuitorul, denia de vineri seara este a înmormântării lui Iisus.
Noaptea Învierii Domnului reprezintă , pe lângă simbolul sacru al jertfei lui Hristos
pentru mântuirea noastră şi un ritual de înnoire anuală a timpului.
Gestul simbolic de celebrare a Paştelui este ciocnitul ouălelor roşii. Bucuria Pascală
este cunoscută pe parcursul celor 40 de zile de la Înviere până la Înălţare, timp în care
creştinii se salută cu ,,Hristos a înviat!” şi ,,Adevărat a înviat!” mărturisind de fiecare dată
prin aceste cuvinte adevărul nostru de credinţă.
Cu siguranţă că tradiţiile legate de această sărbătoare şi în general legate de toate
sărbătorile sunt mult mai numeroase şi diferite în funcţie de zona geografică dar toate au
un punct comun în ceea ce priveşte raportarea lor la religie şi legătura specială a acestora
cu credinţa.

Înv. CLAUDIA LEON

Şcoala cu clasele I-VIII Căiuti, BACĂU

29
48
 30

PROIECTE SI PARTENERIATE NATIONALE

Titlul proiectului: CARTEA – COMOARĂ DE ÎNŢELEPCIUNE
Coordonator:
INS. TOŞA GABRIELA
Colaborator:
TUDOR MARINELA-MIHAELA( bibliotecar)
Perioada de desfăşurare: 8 luni
Scopul proiectului:
Stimularea interesului elevilor pentru a citi independent din ce în ce mai
mult texte variate deoarece ”nu-i altă mai frumoasă şi de mai folos în viaţa omului zăbavă
decât cetitul cărţilor” (Miron Costin)
Motivaţia proiectului:
Citirea este un element fundamental în procesul de învăţare şi fără această abilitate
elevii ajung într-o situaţie dezavantajată. Pe de altă parte, interesul pentru lectură a scăzut
datorită tendinţei elevilor de a se informa din alte surse (tv, utilizarea cd-urilor,
dischetelor, softurilor educaţionale, etc.)
Grup ţintă: elevii clasei a IV-a
Obiective:
O1 – să înţeleagă rolul cărţii în viaţa omului;
O2 – să înţeleagă rolul bibliotecii şi să utilizeze serviciile acesteia;
O3 – să desfăşoare un program intensiv de lectură a unor cărţi cu diferite tipuri de texte;
O4 – să fie capabil să selecteze cărţi în raport cu vârsta, aptitudinile, interesele fiecăruia;
O5 – să aibă acces la diferite cărţi şi materiale din bibliotecă;
O6 – să cunoască rolul sălii de lectură şi să efectueze lectura unor materiale în incinta ei;
O7 – să interpreteze texte în versuri, dramatice;
O8 – să interpreteze texte literare transpuse muzical;
O9 – să realizeze programe artistice;
O10 – organizarea bibliotecii clasei;
O11 – să contribuie la mărirea fondului de carte al bibliotecii comunale.

30
48
 31

ACTIVITĂŢI PROPUSE
Nr. Ob. Denumirea Conţinuturi Resurse Cine Perioada
crt. activităţii -detalieri- răspunde
1 O1 Povestea cartii • cum se face o carte; • conversaţia învăţător noiembrie
O3 • cartea de-a lungul timpului; • explicaţia
• structura unei cărţi; •munca cu
• varietatea textelor; diferite cărţi
• curiozităţi din lumea cărţii; • activitate
• lectura unor texte despre frontală,
carte. individuală
2 O2 La biblioteca • vizitarea bibliotecii ; • conversaţia bibliotecara decembrie
O4 • prezentarea serviciilor pe • explicaţia
O6 care le prestează biblioteca; • exerciţiul
• informare privind condiţiile •
acceptării împrumutului de demonstraţia
carte;
• tehnici de aşezare a cărţilor
în bibliotecă.
3 O2 Bucuria • înscrierea elevilor la • vizită învăţător ianuarie
lecturii biblioteca; • conversaţia bibliotecar
• împrumut de carte • explicaţia
• activitate
individuală
4 O1 Călătorie în • împrumut de carte; • vizită învăţător februarie
O2 lumea cărţii • cunoaşterea diversităţii • conversaţia bibliotecar
O5 tipurilor de texte • explicaţia
• prezentarea
• expunerea
5 O7 Cel mai bun • împrumut de carte; • activitate învăţător martie
recitator • selectarea adecvată a individuală, bibliotecar
-concurs- textelor în versuri ; frontală, de
(poezii despre • memorarea versurilor; grup
mamă) • prezentarea la concurs; • conversaţia
• premierea recitatorilor •concursul
6 O1 Portofoliul • împrumut de carte; • chestionar bibliotecar aprilie
O2 cititorului • titluri posibile; • fişă de învăţător
O3 • conţinut; lectură
O4 • sarcini de lucru ; • procurare
O5 • sarcini de urmărit; de carte
• cărţi achiziţionate; • activitate
• inventarierea cărţilor din individuală
biblioteca personală • conversaţia
7 O4 Suntem flori • recitare de versuri • activitate învăţător mai
O5 vii (spectacol • interpretarea unor texte frontală, bibliotecar
O7 muzical dramatizate individuală
O8 literar) • interpretarea unor texte • activitate

31
48
 32

muzicale independent
ă
• lucrul în
echipă
8 O10 Prietena mea, • organizarea bibliotecii • activitate învăţător iunie
cartea clasei individuală bibliotecar
• donaţie de carte la • activitate
biblioteca; în echipă

Rezultate aşteptate:
-16 de elevi capabili să utilizeze serviciile bibliotecii şcolare;
-părinţi ai elevilor capabili să decidă curriculum la decizia şcolii;
-publicarea proiectului;
-album foto privind activităţile realizate;
-organizarea unei ”mini biblioteci” a clasei;
-o instituţie (bibliotecă) capabilă să continue activităţi de stimulare a interesului elevilor
pentru lectură;
-Modalităţi de folow – up:
-Continuarea lecturării unor cărţi împrumutate de la biblioteca, determinarea persoanelor
aflate în cercuri de prieteni de a utiliza serviciile bibliotecii.

32
48
 33

PROIECT EDUCAŢIONAL

OBICEIURI ŞI TRADIŢII DIN ARDEAL

Ed. DORICA MARCU

Grădiniţa P.N. Nr. 8 Sebeş Jud. ALBA

33
48
 34

OBICEIURI ŞI TRADIŢII DIN ARDEAL

Sebeşul cu împrejurimile sale, Valea Frumoasei cu inefabila-i măreţie au

constituit dintru începuturi şi dintotdeauna o veche vatră de cultură şi civilizaţie
românească nealterată până azi, căreia munca înfrăţită cu geniul creator al oamenilor –
români şi germani – i-a perpetuat vitalitatea, i-au conservat şi apărat valorile trecutului,
frumuseţea şi sălbăticia naturii, culorile şi imaculatul portului, într-un conservatorism
bine înţeles.
În cadrul procesului complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului,
cunoaşterea obiceiurilor şi a tradiţiilor populare locale are o importanţă deosebită,
datorită conţinutului de idei şi de sentimente a faptelor care oglindesc trecutul bogat şi
plin de speranţe a poporului român.
O mare diversitate de obiceiuri şi tradiţii se află pe locul unde ne aflăm: Podişul
Secaşelor şi Valea Frumoasei.
Tradiţia şezătorii şi a jocului a făcut să se păstreze genuri şi specii literare cu un
pronunţat caracter local, având doine, ciuituri, zicători, ghicitori, legende, glume, care
justifică viabilitatea unor motive tradiţionale în ţesături, cusături, costumul popular,
cântatul la fluier şi jocuri populare.

Dupa terminarea muncilor agricole, când lumea satelor intră într-o perioadă de
repaus relativ, dar mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun (15 noiembrie), începea
sezonul şezătorilor. Şezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar şi
distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracţia. Erau locul în care se
învăţau deprinderi practice dar se derulau şi numeroase obiceiuri.
În Postul Crăciunului principala preocupare casnică era legată de industria textilă
iar torsul cânepii, a inului şi a lânii se facea cu mai multă plăcere, cu mai mult spor şi în
condiţii mult mai bune în cadrul unor întâlniri comunitare.

34
48
 35

Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cânta sau se rosteau balade,

nestemate folclorice ce s-au păstrat până în zilele noastre transmise în modul cel mai
lesnicios pe aceasta cale. În cadrul acesta instituţionalizat, fetele erau integrate şi
consacrate în colectivitatea femeilor, începând să-şi însuşească, cu această ocazie,
deprinderi practice şi spirituale.
În şezătorile ce aveau loc înaintea Crăciunului şi a Anului Nou, se invăţau şi se
repetau colindele şi urăturile, se discuta în amănunt despre buna pregătire a acestor
sărbători.

O frumoasă tradiţie păstrată cu sfinţenie de bătrânii satului, pe care o scot la

iveală din lada de zestre mai ales în serile lungi de iarnă este şezătoarea, ce încă nu şi-a
pierdut identitatea în mediul rural. În cadrul organizării şezătorilor, copiii ţes la gherghef,
cos cruciuliţe pe etamina. Pe lângă acest lucru, au ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul,
căci în timp ce lucrează învaţă cântece şi poezii, cum s-ar spune, îmbinăm utilul cu
plăcutul". Cu această ocazie am cerut părinţilor să le confecţioneze micuţilor costume
populare astfel ca, ori de câte ori organizăm o şezătoare, apariţia copilaşilor este o
adevărată încântare pentru invitaţi.

AZI LA NOI E ŞEZĂTOARE

35
48
 36

Pe scena CENTRULUI CULTURAL „LUCIAN BLAGA” SEBEŞ, se

amenajează un interior de casă ţărănească cu fereastră, uşă şi decoraţii în stil popular
specific zonei Sebeş – pat cu covoare şi perne ţesute ca pe la noi, pe pat un copil (păpuşă)
într-o trocuţă, un fundal cu alte obiecte: costume populare româneşti chindeauă, blide şi
alte obiecte aduse de părinţi: teasc, sucitoare, vârtelniţă, ulcior, sucală, tiglăzău ... . Pe
fundal stă scris cu litere cursive „AZI LA NOI E ŞEZĂTOARE”. Pe scenă se află
atâtea scăunele câte fetiţe sunt pentru că ele au fiecare lucru de mână iar băieţii la intrare
se aşează lângă ele, se uită la ce lucrează şi le invită la joc. Doi copii – o fată şi un băiat –
joacă rolul gazdei care face primirea, se uită la ce lucrează fetele, întreţin o atmosferă
plăcută şi distractivă. Toţi copiii poartă costum naţional ţărănesc specific zonei Sebeş.
Proiectul tematic „Sărbătorile de iarnă” a fost derulat pe parcursul a două săptămâni cu
un număr de 30 de copii. Ideea derulării acestui proiect cu copiii de 4 ani mi s-a părut
potrivită şi binevenită, deoarece copiii sunt dornici să afle mai multe lucruri despre
evenimentele la care iau parte alături de cei dragi.
De mici copiii au aşteptat cu emoţie venirea lui Moş Crăciun. Nu valoarea darului
a contat, ci încărcătura emoţională şi gestul în sine, gestul recunoaşterii şi al aprecierii
venite din lumea tainică şi misterioasă a lui Moş Crăciun. Pentru a ne atinge obiectivele
propuse, subiectul „Sărbătorile de iarnă” a fost divizat pe două subiecte.
Categoriile de activităţi au răspuns cerinţelor programei, iar mijloacele de
realizare au fost selectate ţinând cont de capacităţile de înţelegere şi de intere ale copiilor.
Activităţile frontale desfăşurate cu toată grupa, combinate cu activităţile pe grupuri mici
sau individuale desfăşurate pe arii de simulare au facilitat înţelegerea semnificaţiei
Crăciunului şi cunoaşterea unor obiceiuri şi tradiţii premergătoare acestei sărbători sau
care urmează după această mare sărbătoare. Curiozitatea copiilor specifică acestei vârste,
dorinţa lor de a investiga, capacitatea lor de asimilare au fost satisfăcute prin punerea la
dispoziţia copiilor a unor materiale specifice.
Copiii au dovedit un interes deosebit pentru cunoştinţele transmise prin povestirile
legate de naşterea pruncului Iisus, prin colindele tradiţionale, povestea bradului de
Crăciun, cât şi prin toate lucrurile realizate pentru sărbătoarea Crăciunului.

36
48
 37

Împreună cu copiii am realizat peştera sărăcăcioasă unde a venit pe lume pruncul

sfânt, ieslea animalelor care a servit drept leagăn, animale regii, steaua magilor, am
realizat un album cu felicitări de Crăciun, podoabe cu care am împodobit sala de grupă,
îngeraşi, ghirlande, lumânări, podoabe pentru pom.
Toate acestea s-au încheiat cu serbarea de Crăciun, sosirea lui Moş Crăciun,
darurile, bradul, iar în jurul peşterii şi a pruncului sfânt au colindat şi au recitat poezii
religioase.
Pentru realizarea proiectului au fost implicaţi: părinţii copiilor care au contribuit
cu materiale şi accesorii pentru realizarea unei expoziţii finale.
Evaluarea proiectului „Sărbători de iarnă” s-a realizat în cadrul unei expoziţii „În
aşteptarea lui Moş Crăciun”, cât şi prin prezentarea programelor artistice „Pe la gazde cu
colindul, uratul şi sorcova” şi „Irod şi craii”.

Proiectul tematic „Sărbătoarea Paştilor” a fost realizat cu întreaga grupă de copii,

subiectul temei corespunde cerinţelor curriculum-ului.

37
48
 38

Copiii au dovedit un interes deosebit pentru cunoştinţele transmise de părintele

Crişan Gheorghe, pentru povestirile religiosa prezentate de educatoare cât şi pentru
activităţile practice realizate în vederea venirii iepuraşului (Albumul de Paşti cu felicitări,
găinuşelor şi iepuraşilor – suport pentru ouă, decuparea de ouă şi iepuraşi după contur,
confecţionarea de îngeraşi, încondeierea şi pictarea ouălelor, amenajarea unei expoziţii
finale când au primit şi atenţii de Paşti).

Preşcolarii grupei noastre au

dovedit un interes deosebit pentru toate
activităţile alese, comune şi pentru
programul distractiv. Obiceiurile şi
tradiţiile populare româneşti i-
au interesat în mod deosebit şi au
făcut, pe unii din ei, adevăraţi
artişti, descoperindu-se, cu această
ocazie, adevărate talente.

Pentru realizarea proiectului au fost implicaţi toţi părinţii grupei noastre de copii
care au contribuit cu materiale şi accesorii şi au ajutat la aranjarea scenei.
Aplauzele de la sfârşitul spectacolului şi lacrimile de bucurie ale părinţilor,
bunicilor, invitaţilor pentru succesul înregistrat de copii, au încununat efortul lor dar şi al
nostru.

BIBLIOGRAFIE
Coordonator Preda, V., „Metoda Proiectelor la vârste timpurii”, Bucureşti, Ed. Miniped,
2002
Ezechil, Paisi; Lăzărescu, M. „Laborator preşcolar”, Bucureşti, Ed. Integral, 2002
Moise, I., „Studii şi comunicări”, Sibiu, Asociaţia folcloriştilor şi etnografilor, 1

38
48
 39

4 Decembrie 2010- EXCURSIE ÎN MINA SALINA

Cu ocazia sărbătoririi Sfintei Varvara, Bucuria lor a fost pe măsură!
ocrotitoarea minerilor, elevii clasei a III-a B au
vizitat Mina Salina, împreună cu dra învăţătoare
RONCEA CRISTINA.

Au vizitat Muzeul din Salina.

Au făcut poze în jurul Brăduţului, pregătit de

sărbătoare.

Lângă pian, au vrut sa înveţe un colind!

Au vrut să se convingă că este de sare!

Ştefan cel Mare- Domnul Moldovei

39
48
 40

EXCURSIA DIDACTICĂ

Excursia reprezintă o formă de activitate extraşcolară care face posibil contactul

nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observaţii asupra obiectelor
şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală.

IMPORTANŢA EXCURSIEI ŞCOLARE CA METODĂ DIDACTICĂ

Excursia şcolară ca metodă de învăţămant este folosită tot mai mult în toate
tipurile de şcoli, pentru aproape toate obiectele de invăţămant.
Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza
cunoştinţele dobandite la lecţii,se realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite
cunoştinţe căpătate in şcoală sau în alte excursii sau vizite.
Faptul că excursia poate fi folosită la aproape toate obiecte de învăţămant , pe
toate treptele de învăţămant,în toate tipurile de şcoli şi la toate specialităţile, este înţeles
în sensul că ea este cerută de anumite necesităţi pedagogice.
Planul excursiei trebuie să fie elaborat în conformitate cu planurile calendaristice
elaborate pe obiecte de învăţămant, în care se prevede folosirea excursiilor ca metoda de
invăţămant :geografie,biologie,chimie,istorie etc.
Excursia şi drumeţia cultivă dorinţa de a călători,de a cunoaşte, de a şti cat mai
mult, de a caştiga prin propriile forţe cunoştinţe noi, de a se supune unui program de
lucru în care activitatea intelectuală este împletită cu munca fizică.
Profesorul are în excursie numeroase posibilităţi de a traduce în viaţă sarcinile
procesului instructiv-educativ.Datorită faptului că este poate mai apropiat de elev decat in
şcoala, reuşeşte să-l cunoască mai bine în toate manifestările lui şi, ca atare, să poată
realiza mai fructuos sarcinile educaţiei morale.
Excursia şi drumeţia mai contribuie intr-o largă măsură şi la educaţia estetică a
elevilor,constituie un prilej de stimulare a creaţiei artistice,de cunoaştere a artei populare
etc.

CLASIFICAREA EXCURSIILOR

Dicţionarul explicativ al limbii romane(ediţia a II-A) defineşte excursia ca

o”plimbare sau călătorie făcută,de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport , în
scop educativ,recreativ etc »Acestor scopuri,pedagogul va mai adăuga un scop si anume
cel instructiv accentul punându-se pe scopul educativ.Având în vedere toate acestea,
încercare unei clasificări a excursiilor este utilă nu numai din punct de vedere
ştiinţific,dar şi din punct de vedere practic.Organizarea excursiei şi deci buna ei
desfăşurare depind în cea mai mare măsură de precizarea tipului excursiei.
Este lesne de înţeles că o excursie de vară trebuie altfel organizată decât una de
iarnă, ca şi o excursie de durată mai lungă faţă de una de durată mai scurtă sau o excursie
de vizitare faţă de una de itinerar.
Clasificarea excursiilor în funcţie de scopul urmărit are o mare importanţă,
deoarece ne poate uşor conduce la metodele şi mai ales la direcţiile către care trebuie
îndreptată această activitate.

40
48
 41

Clasificarea cea mai cuprinzătoare ar fi următoarea :excursii cu caracter

instructiv-educativ,excursii cu caracter sportiv şi excursii cu caracter recreativ
Clasificarea excursiilor după locul şi durata acestora se face în raport cu sediul
şcolii.În funcţie de depărtarea de şcoală se deosebesc :excursii locale, excursii
apropiate,regionale şi interregionale,excursii de lungă durată şi excursii peste hotare.Cu
cat se măreşte depărtarea se măreşte şi durata excursiei.
După sezonul în care se organizează excursiile pot fi :excursii de iarnă(lunile
decembrie-februarie),excursii de primăvară(lunile martie-mai),excursii de vară (lunile
iunie-august)şi excursii de toamnă(lunile septembrie-noiembrie).
După mijloacele de deplasare deosebim :excursii pe jos,cu bicicleta,cu trenul,cu
mijloacele auto şi pe apă sau combinate.Excursiile pe jos poartă numele de drumeţie.

ETAPELE ORGANIZĂRII EXCURSIEI

-Stabilirea tematicii ;
-Alegerea locului ce va fi cercetat în excursie ;
-Fixarea itinerariului şi a duratei ;
-Cercetarea în prealabil a terenului respectiv de către profesor(mai ales dacă terenul nu
este cunoscut) ;
-Pregătirea elevilor pentru excursie :
-Anunţarea obiectivelor excursiei ;
-Prelucrarea normelor de securitate ;
-Precizarea echipamentului şi obiectelor de uz personal ;
-Fixarea sarcinilor de colectare a materialelor,de prelucrare a acestora, păstrarea lui ;
-Indicarea ustensilelor necesare ;
-Desfăşurarea propriu-zisă a excursiei ;

VALORIFICAREA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A EXCURSIILOR ŞCOLARE

O excursie temeinic organizată, cu o temă bine stabilită , deschide elevului
posibilităţi variate de observare şi cunoaştere ;el capătă deprinderi practice utile,care-i
pot servi apoi şi în viaţă, fără să mai vorbim de faptul că rămane cu puternice amintiri.pe
care nu le uită aşa de uşor.Tocmai din acest motiv o excursie şcolară se deosebeşte de una
turistică.
În unele cazuri însă excursiile şcolare,fie că nu sunt bine organizate,fie n-au un
scop definit,se reduc la simple plimbări pe distanţe enorme şi într-o goană
nebună.Alteori,chiar dacă se desfăşoară în orizontul local,ele nu au nici un fel de
orientare,obiectivele nu sunt selecţionate sau se caută să se pună accentul pe lucruri
minore, neesenţiale.Este deci o datorie elementară a tuturor celor care au sarcina de a
organiza excursii şcolare să le imprime un caracter instructiv-educativ.
Valorificarea instructiv-educativă poate fi făcută în timpul şi după desfăşurarea
excursiei.In timpul desfăşurării,ea se face în primul rand prin numeroase aplicaţii care pot
fi efectuate pe teren, prin observarea fenomenelor naturii, cunoştinţele fixandu-se astfel
mai bine şi adancindu-se mai temeinic.Profesorul trebuie să-i îndrume pe elevi în
aplicaţiile pe teren, să-i arate cum să observe, să-i dea la faţa locului explicaţiile de care
are nevoie.

41
48
 42

Rolul profesorului este deosebit de mare şi după terminarea excursiei.El poate

folosi materialul pentru propriile sale lecţii şi are totodată sarcina de a deprinde pe elevi
să prelucreze acest material .
Excursiile pot sprijini în mod efectiv lecţiile de curs, mai ales la unele discipline,
cum sunt de exemplu geografia sau ştiinţele naturii.Lecţii cum sunt formele de relief,
apele uscatului,ţărmul mării şi activitatea eroziunii marine, orientarea în natură, viaţa
plantelor etc. dau o imagine mult mai vie asupra problemelor, mărind totodată interesul
elevilor.
Pe de altă parte, lecţiile în natură, concretizate prin excursii, se pot desfăşura, în
general, după aceleaşi metode ca şi o lecţie de curs .In excursii, ca şi în clasă, profesorul
poate purta discuţii cu elevii, îi pot chestiona, le poate da să lucreze în mod
independent.Mai mult chiar, dacă luăm în consideraţie momentele desfăşurării unei
excursii, ele sunt, în general,aceleaşi ca şi ale unei lecţii.De exemplu, într-o excursie în
orizontul local, cu tema bine stabilită, profesorul comunică elevilor scopul excursiei,apoi
le prezintă la faţa locului conţinutul problemei, face fixarea materialului şi sistematizarea
lui şi apoi le poate da şi o activitate pentru acasă în legătură
cu cele văzute şi învăţate în excursie.
Poze din excursiile organizate de elevii Şcolii cu clasele I-VIII Pralea , comuna
Căiuţi , sub îndrumarea organizatoarei inst.Andronache Georgeta – Irina şi cadrele
didactice din şcoală :

MĂNĂSTIRILE DIN NORDUL MOLDOVEI

42
48
 43

CASA MEMORIALĂ A LUI ION CREANGĂ

43
48
 44

CETATEA NEAMŢULUI

44
48
 45

VĂ UREZ CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ !

Inst . GEORGETA-IRINA ANDRONACHE
Ins.GABRIELA TOŞA
Şcoala cu clasele I-VIII Pralea, Bacău

Învierea Domnului oglindită în literatură, muzică, pictură

Motto:
„Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi…“
(V. Militaru)

Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai însemnată, mai
înaltă şi mai aşteptată sărbătoare a creştinilor, situată primăvara, când şi natura se
primeneşte, este şi pentru oameni un prilej de reînnoire sufletească, de curăţire a tot ce
înseamnă păcat, greşeală, inducere în ispită, îndoială sau depresie şi, totodată, de sporire a
faptelor bune, a speranţei şi încrederii depline în ajutorul divin. În fiecare an sărbătorim

45
48
 46

Paştele, însă de fiecare dată ne bucurăm de sosirea acestei sărbători ca şi când ar fi pentru
prima oară. Multi, poate, se vor întreba de unde vine această supremaţie? Răspunsul este
simplu: Învierea din Morţi este trăsătura specifică a creştinismului, faţă de toate religiile
naturale sau păgâne. Copiii sunt cei mai entuziasmaţi. Puritatea şi inocenţa bucuriei
copiilor dă amploare acestei sărbători. Fie că este vorba de vopsitul sau încondeiatul
ouălor, de decorurile pregătite cu multă migală,de planşele de colorat, de icoanele pictate
pe sticlă, de poezii, cântece sau jocuri, cei mici sunt întotdeauna primii. Să nu uităm câtă
fericire poate fi în sufletul unui copil în clipa în care ciocneşte un ou roşu sau ce simte la
gândul că va veni Iepuraşul. Bucuria lor vine mereu din lucruri mărunte.
Înţelegerea tradiţiilor şi culturii unui popor porneşte de la cunoaşterea originii
acestora, de la perceperea corectă a elementelor specifice diferitelor zone ce alcătuiesc
întregul. Acestea se transmit din bătrâni şi sunt păstrate cu sfinţenie în satele româneşti.
Tradiţiile şi obiceiurile de Paşte sunt respectate în majoritatea zonelor ţării.
Omului i-a plăcut dintotdeauna să călatorească, să descopere ţinuturi noi, tradiţii şi
obiceiuri străvechi ce îi trezesc în suflet sentimentul reîntoarcerii la adevăratele valori ale
identităţii culturale şi naţionale ce creează un popor. O astfel de călătorie devine nu
numai interesantă ci şi încarcată de mister atunci când călatorul porneşte pe cărările
abrupte ale munţilor din inima ţării şi ajunge pană la mare.
Pregătirea spirituală pentru sărbătoarea Paştelui începe din ultima săptămană a
Câşlegilor de iarnă, numită de popor şi Săptămâna Albă. În acest interval de timp nu se
mănancă carne, ouă, lapte şi produse obţinute din lapte, dar nu se fac nunţi sau alte
petreceri cu muzică. În societatea tradiţională, dar şi în prezent,
Floriile deschid săptămana cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti.
Sărbătoarea Floriilor are străvechi rădăcini, ea fiind atestată în societatea română ca zi
dedicată zeiţei Flora, peste care creştinismul a suprapus sărbătoarea Intrării Domnului în
Ierusalim (Floriile, în terminologia populară). Ramurile verzi din această zi, întrebuinţate
atât în ritualurile casnice cât şi în cele bisericeşti, întruchipează simbolul castităţii şi al
renaşterii anuale a vegetaţiei. La Florii şi în săptămâna Patimilor(„Săptămâna neagră“)
oamenii împodobesc mormintele cu flori şi miţişori de răchită sau salcie şi fac pomeni
pentru morţi, astfel îmbunându-i, dar şi pentru a le asigura hrana spiritului nevăzut di
lumea cealaltă. Urmează apoi Duminica Mare care încheie Ciclul Pascal, cunoscută şi sub
denumirea de Pogorarea Sfantului Duh, care se suprapune peste sărbătoarea populară a
Rusaliilor. Există o serie de obiceiuri şi tradiţii ale transilvănenilor.
Un ritual deosebit al Învierii în lumea satului mureşean începe cu masa festivă de
Paşte. Îniante de a se servi bucatele pregătite românul primeşte împărtăşania, adică
Paştile(pâine cu vin) şi apoi începe ciocnitul ouălor roşii(care arată deschiderea
mormântului Mântuitorului) de către membrii familiei, în timp un partener rosteşte
“Hristos a Înviat!”, iar celălalt îi răspunde “Adevărat a Înviat!”, mărturisindu-şi astfel,
totodată, credinţa.
La 40 de zile după Paşti se sărbătoreşte Ispasul sau Înălţarea Domnului. În această
zi abundă obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor, deoarece se credea că
sufletele morţilor se ospătau acum, în zborul lor către cer. În această zi, după terminarea
slujbei religioase, preotul iese cu credincioşii în câmp pentru a sfinţi apa folosită la
stropitul culturilor.
Tema „Învierea Domnului“ este oglindită şi în literatură de unii poeţi români
care cântă în versuri minunea Învierii ca: George Coşbuc, M. Popescu, Elena Farago,

46
48
 47

George Topârceanu, Passionaria Stoicescu, Mihai Eminescu, Tudor Arghizi, I. Pillat şi

multi alţii. Cu toţii şi-au muiat pana în harul ce li l-a dat Dumnezeu pentru a transpune
mesajul literar-artistic dat de incredibila minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Această tematică dezvoltă capacităţi de cunoaştere şi înţelegere a sărbătorilor şi tradiţiilor
româneşti şi stimulează curiozităţi de investigare a acestora. Mai formează şi dezvoltă
copiilor sensibilităţi deschise spre valorile estetice şi artistice, privind înţelegerea
semnificaţiei Sărbătorii Paştelui şi le îmbogăţeşte vocabularul cu cuvintele: Paşti,
mântuitor, răstignire, încondeiere, post, pildă, Florii, (cuvinte întâlnite şi la disciplina
Religie).
Copiii, prin lecturarea unor poezii şi povestiri din antologiile de texte literare,
reviste, casete audio-DVD, internet, ghicitori, descoperă aspecte inspirate de marea
sărbătoare. Câteva dintre aceste opere literare întâlnite sau studiate în ciclul primar sunt:
„La Paşti“ de George Coşbuc; „În ziua de Paşte“ de Elena Farago; „Floriile“ de Vasile
Alecsandri.
Există fel de fel de legende care ne aduc mărturii despre Învierea Domnului şi
Patimile sale, despre Maica Domnului, etc. O legendă aminteşte că, după îmormântarea
lui Iisus, mai marii evreilor se adunară la un ospăţ, de bucurie că au scăpat de Dânsul. Pe
masă se afla un blid cu zeamă împreună cu carnea cocoşului din care era făcută, precum
şi mai multe ouă fierte.
Pe când stăteau la masă şi se ospătau, unul din oameni pomeni cuvintele pa care le
rostea Mântuitorul înainte de a fi prins şi răstignit, anume că va învia a treia zi după
înmormântarea Lui. Atunci cei ce se află în capul mesei începu să râdă şi zice: „Când va
învia cocoşul pe care-l mâncăm noi acum şi când se vor face roşii aceste ouă albe de pe
masă, atunci va învia şi Hristos“.
N-apucă bine să sfârşească de rostit aceste cuvinte că toate ouăle se făcură roşii,
iar cocoşul din blidul cu zeamă învie şi bătând din aripi, începu a cânta. În amintirea
acestei minuni, zice poporul, se fac ouăroşii de Paşte.
Tot la limba şi literatura română elevii folosesc scrierea funcţională pentru
„felicitare“. Mesajele transmise la marea sărbătoare a Învierii Domnului „PAŞTELE“ fac
ca bucuria celor mici să lumineze sufletele celor trişti şi împăcarea să domine între ei,
precum „De Sf. Paşti să aveţi sărbători fericite alături de cei dragi!“, „Mireasma
Sărbătorilor Pascale să fie un moment unic de întoarcere spre pietate, armonie,
speranţă, toleranţă, evlavie…“. Textul felicitării trebuie să conţină mesajul acestei mari
sărbători a anului şi nu trebuie să fie prea lung.
El este însoţit de ilustraţii realizate în cadrul orelor de abilităţi practice, respectiv
educaţie tehnologică sau pictate la educţie plastică. Realizarea unor tablouri, cu tehnica
picturii pe sticlă, care redau momente din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos şi a unor
colaje, stimulează expresivitatea şi creativitatea prin activităţi de exprimare plastică.
Înviera Domnului în muzică este elogiată prin audiţia muzicală: „Prohodul
Domnului” –(fragmente) atât la orele de educaţie muzicală cât şi la orele de educatie
religioasă. Se poate face şi o vizită la Biserică împreună cu clasa în cadrul orelor de
religie unde copiii pot audia în direct acest prohod.
Copiii studiază tema „Învierea Domnului“ şi în pictură, învăţând şi tehnica
picturii pe sticlă. Prin astfel de activităţi descoperim „un mic pictor“ care trebuie mai apoi
şi încurajat. Sigur vor fi şi ei încântaţi de realizările lor. Pornind de la elemntele de limbaj
plastic (punctul, linia, culoarea, forma, pata picturală) pe care le folosim cu ajutorul

47
48
 48

mijloacelor de expresie plastic (contrastul, valoarea, centrul de interes) cu care alcătuim

compoziţii decorative, mai ales la încondeiatul ouălor.
Despre vopsirea ouălor folclorul conservă mai multe legende creştine care explica
de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii
Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul
răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura
din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de fata: "De acum
înainte să faceţi şi voi ouă roşii si împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea,
după cum am făcut şi eu astăzi". Culoarea roşie cu care le vopsesc creştinii la Paşti,
reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar si sângele lui Iisus care s-a
scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Ţăranii noştri au obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu
apă nouă sau apă neînceputa în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot
anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt păstrate
pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun. În
tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de
îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor.
Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:
Roşu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viată.
Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
Galben = lumina, tinereţe, fericire, recolta, ospitalitate.
Verde = reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţa.
Albastru = cer, sănătate, vitalitate.
Violet = stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.
Mielul, un alt simbol al acestei însemnate sărbători, îl simbolizează chiar pe Iisus
Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat.
Mielul este simbolul lui Iisus în întreaga tradiţie creştină. Copiii îl pictează cu drag pe
hârtie sau îl decupează cu uşurinţă pentru diverse docoraţiuni.
Educaţia plastică are o importanţă deosebită în formarea copiilor pentru că le
educă gustul estetic, le formează deprinderi caracteristice, le stimulează expresivitatea şi
creativitatea prin activităţi de exprimare plastică şi le dă încrederea în forţele proprii.
Toate realizările lor la un loc se pot croncretiza într-o expoziţie tematică legată de această
sărbătoare a Paştelui. Doar aşa copiii vor învăţa să aprecieze şi să evalueze munca
depusă. Astfel, activitatea practică de confecţionare a ornamentelor de Paşte(coşuleţe,
suporturi pentru ouă, iepuraşi, miei; încondeierea ouălor, colaje) se îmbiană cu pictura,
literatura şi muzica.
Când copilul este pus în contact direct cu tradiţiile i se formează deprinderea de a
fi responsabil şi util, responsabilitate păstrată de-a lungul vieţii. Copiii sunt puşi în situaţii
practice în care sunt determinaţi intrinsic să experimenteze deprinderi şi capacităţi noi şi
să le consolideze pe cele deja existente.
Să trăim bucuria copiilor şi a sosirii Iepuraşului pentru un Paşte fericit şi să rostim
cu credinţă în suflete: HRISTOS A ÎNVIAT!

Bibliografie: Olga Pîrîială, „Literatura pentru copii“, Ed. Aramis, 2005

48
48
 49

Profesor învăţământ primar, Deteşan Mirela Camelia

Gimnaziul de Stat ,,Traian”, Târnăveni, jud. Mureş
Structură: Gimnaziul de Stat ,,Decebal”, Bobohalma

,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!’’

Trebuie să recunosc că întotdeauna m-am simţit bogată având şi citind cărţi. Am
considerat cartea ca pe o mică avere, deoarece într-o carte găseşti atât informaţie, cât şi
imaginaţie. Prin intermediul cărţii devii mai bogat, mai înţelept, mai umblat sau mai sigur
pe tine.
Preţuiesc atât cartea care îmi călăuzeşte paşii în profesie, cât şi pe cea care mă
poartă pe tărâmuri neumblate.
Citind, mă regăsesc în locuri unde nu am ajuns niciodată, dar totuşi mă simt de
parcă spaţiile în care sunt purtată îmi sunt familiare.
Îmi amintesc cu plăcere momentul când am intrat pentru prima dată în Biblioteca
Centrală Universitară ,,Mihai Eminescu’’ din Iaşi, în perioada studenţiei. A fost un
sentiment asemănător cu cel al intrării într-un locaş sfânt, sentiment care este de linişte şi
care îţi dă senzaţia că acolo poţi dobândi şi cunoaşterea, dar şi aflarea răspunsurilor care
te frământă de atâta amar de vreme.
În bibliotecă am întâlnit oameni de toate vârstele şi mi-a crescut inima când am
constatat că pregătirea continuă nu este doar o expresie frumoasă din statutul de
profesor, ci o chestiune reală, prezentă şi fără de care un profesor competent nu își poate
desfășura activitatea.
Într-adevăr, cititul mă pasionează, dar de regulă îmi place să citesc cărţi, nu ziare
sau reviste, în ciuda faptului că şi acestea sunt utile pentru a fi conectat la realitatea
prezentă.

49
48
 50

Frecvent auzim că românul nu mai citeşte, că fuge de cultură, dar eu cred că nu

este adevărat. În epoca internetului, stăpânul suprem al informaţiei, există totuşi elevi
care preţuiesc o carte, există elevi care iubesc limba română ca materie şcolară şi chiar
am observat că sufletele acestor elevi tânjesc după lectură.
Mă bucur enorm când văd că încercările mele de a le insufla elevilor dragostea
pentru carte au reuşit, îmi creşte inima când văd că aceştia se refugiază în paginile unei
cărţi pe care o judecă, o pun la zid sau o păstrează într-un colţişor de suflet.
Vă îndemn pe toţi să savuraţi o carte pe care o doreaţi de multă vreme, dar tot aţi amânat
şi să intraţi într-o librărie sau într-o bibliotecă pentru a vă îmbogăți atât material, cât și
cultural și spiritual!

Prof. FLORINA COSTEA

Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU

Metoda cubului la ciclul primar

●Cubul este o”metodă de explorare a unei situaţii matematice din diferite

perspective cognitive”1.Metoda este” folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui
subiect,a unei situaţii din mai multe perspective”.2 Această metodă didactică are
următoarele etape:
1. Elevii citesc un text sau investighează o temă luată în discuţie. Activitatea
se poate realiza individual, în perechi sau în grup.
2. Se solicită elevilor care au la dispoziţie un cub din hârtie sau carton să
noteze pe fiecare faţă a cubului câteva cuvinte sau idei, conform instrucţiunilor date de
către cadrul didactic.
3. Feţele cubului pot să cuprindă următoarele cuvinte:
• Descrie!
• Compară!
• Aplică!
• Argumentează pentru şi împotrivă!
• Analizează!
• Efectuează!
În cazul elevilor de ciclul primar, acţiunile şi operaţiile solicitate sunt însoţite de
cerinţe suplimentare cu caracter concret. Este foarte important cum se implică cadrul
didactic în realizarea unei activităţi folosind metoda cubului, cât de bine îşi cunoaşte

50
48
 51

clasa de elevi pentru ca fiecărui elev să îi revină acele sarcini de lucru care corespund
potenţialului intelectual dobândit până în prezent.
De exemplu, pentru fiecare faţă a cubului, învăţătoare poate veni cu următoarele
întrebări suplimentare:
9 Descrie! – Cum arată?
9 Compară! – Cu cine se aseamănă?
9 Aplică! – Cum poate fi folosit?
9 Argumentează pentru şi împotrivă! – E bun sau rău? De ce?
9 Analizează! - Care sunt operaţiile matematice învăţate?
9 Efectuează! – Cum se numeşte rezultatul adunării? Dar al scăderii?

1
M.Neagu,M.Mocanu,2007,”Metodica predării matematicii în ciclul primar”,Ed.Polirom,Bucureşti,pag.48
2
Dumitriu, Gh., Dumitriu, C. 2004 – ,,Psihopedagogie’’, E.D.P., Bucureşti, , pag 321

Clasa a III-a
Obiectul: Matematică
Unitatea de învăţare: Înmulţirea numerelor naturale până la 100
Subiectul lecţiei: Înmulţirea + ordinea operaţiilor
Obiectivul operaţional: să-şi consolideze cunoştinţele referitoare la tabla înmulţirii şi
ordinea operaţiilor

DESCRIE COMPARĂ ASOCIAZĂ ANALIZEAZĂ APLICĂ ARGUMENTEAZĂ

1 2 3 4 5 6

1. Descrie cum transformăm o adunare repetată într-o înmulţire şi o înmulţire într-o

adunare repetată:
8+8+8=
4x6=
2. Compară cum este împătritul lui 3 faţă de:
3x3x3x3=
3. Asociază operaţia cu rezultatul ei:

51
48
 52

4x5 54
20
9x6 48
20
7x8 50
63
5x4 56
4. Analizează care operaţie are prioritate şi rezolvă corect:

36 – 9 x 3 + 14 =
5. Aplică proprietatea înmulţirii în care factorii se grupează:
5x4x2=
6. Argumentează că înmulţirea e comutativă:

6x5 5x6
Prof. înv.primar LUMINIŢA ALEXE
Şcoala cu clasele I-VIII Cornătel, Urecheşti-BACĂU

PROIECT DE ACTIVITATE

GRĂDINIŢA P.P. NR. 7- DEVA

Ed.PETRAŞ ADRIANA
Ed.CIUREA DANIELA

TEMA ANUALĂ DE STUDIU : Când ,cum şi de ce se întâmplă ?

TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: Iarna ,anotimpul bucuriei .
SUBTEMA: Moş Nicolae

52
48
 53

DOMENIUL DE CUNOAŞTERE: Ştiinţă

DENUMIREA ACTIVITĂŢII : activitate matematică.
TEMA :Cadouri de la Moş Nicolae – ( grupare şi comparare de mulţimi)
SCOPUL : recunoaşterea figurilor geometrice şi gruparea acestora după anumite criterii;
Formarea de mulţimi după unul sau mai multe criterii şi compararea acestora;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
cognitiv-informationale :
- să observe şi să recunoască figurile geometrice ;
- să denumească figurile geometrice şi să enumere obiecte din mediul
înconjurător cu aceeiaşi formă ;
- să grupeze figurile geometrice după criterii date ;
- să compare multimile formate şi să explice care mulţime are mai multe obiecte
,care are mai puţine sau dacă sunt egale;
psihomotorii
- să se exprime clar şi corect ;
- să pronunţe corect denumirea figurilor geometrice ;
afective
- să participe activ şi cu interes la activitate ;
- să urmărească şi să analizeze activitatea colegilor ;
TIPUL ACTIVITĂŢII : formare şi consolidare de priceperi şi deprinderi.

STRATEGIE DIDACTICĂ :
METODE DIDACTICE :conversaţia ,explicatia, exerciţiul, lucrul în perechi .
MIJLOACE DIDACTICE : figuri geometrice ,jucarii ,obiecte din grădiniţă ,
TIMP : 30 MINUTE
BIBLIOGRAFIE : Revista Învăţământului Preşcolar nr 3-4 /2010

Etapele Conţinut ştiinţific Strategii

activităţii didactice Evaluare
1.Moment Se stabileşte liniştea . Conversaţia
organizatoric Se pregăteşte materialul didactic. Frontală
Tranzitie: Se cant împreună cu copii Exerciţiul
cântecul :”Moş Nicolae „
2. Captarea Am găsit acest săculeţ . Ce credeţi că este
Atenţiei în acest săculeţ?
Voi răsturna conţinutul sacului pe jos? Conversaţia
Astăzi ne vom imagina că aceste figuri
geometrice sunt cadouri pe care ni le-a
adus Moş Nicolae. Explicaţia
3. Anunţarea Astăzi vom sorta şi grupa cadourile după
temei şi formă ,sau după culoare ţi apoi vom Explicaţia
formularea compara multimile alcătuite ca sa vedem
obiectivelor cine are cele mai multe cadouri ,care are

53
48
 54

mai putine şi care sunt la egalitate.

4. Formare şi Voi cere pe rând să vină câte doi copii să

consolidare formeze mulţimea cadourilor de formă Conversaţia
de priceperi dreptunghiulară şi triunghiulară iar apoi
si deprinderi alţi doi copii să formeze multimea Explicaţia
pătratelor şi rotundurilor Exerciţiul
După ce am lucrat în perechi şi am format
mulţimile voi cere iarsăşi la alţi doi copii Lucru în Frontal
să vină şi să compare multimea perechi
rotundurilor cu a pătratelor ,iar apoi alţi
doi copii vor compara mulţimea
triunghiurilor cu cea a dreptunghiurilor. Le
voi explica ce înseamnă să comparăm cele Conversaţia Individual
două mulţimi :-vom aşeza obiectele din
cele două mulţimi în acelaşi timp una
lângă cealaltă până când le vom Explicaţia
termina.Când le vom termina dacă rămâne
un obiect dintr-o mulţime atunci multimea Frontal
respectivă are mai multe obiecte iar Exerciţiul
cealaltă are mai puţine . Dacă nu ne Lucru în
rămâne de la nicio mulţime obiecte atunci perechi Individual
înseamnă ca sunt egale .
Se compară toate multimile între ele
pentru a vedea care are cele mai multe
obiecte ,care are cele mai putine sau dacă
sunt egale.

Le voi cere câtor doi copii sa meargă să îşi Lucru în Individual

aleagă câteva jucării.Când se vor întoarce perechi
cu ele le voi cere să îşi compare multimile
de jucării ,le voi cere să îmi spună care exerciţiul
dintre ei are mai multe. Voi repeta cu încă
două perechi de copii
5. Concluzii Voi anunţa încetarea activităţii Conversaţia Frontală
şi aprecieri Voi analiza activitatea copiilor şi Explicaţia Individuală
comportamentul copiilor la activitate.Îi voi
felicita şi îi voi încuraja

54
48
 55

Importanţa ,,lucrurilor mici” în educaţie

Chiar dacă fiul nostru ne-a spus o minciună de teama pedepsei, pentru că nu şi-a
dat seama că nu spune adevărul…
Chiar dacă fetiţa noastră ne-a produs o mare bucurie, gospodărind singură şi am
găsit casa ,,lună” când ne-am întors de la lucru…Chiar dacă un tânăr trecând pe sub
fereastra noastră , ne-a rupt un crin care se întindea peste gărduţul grădinii…Chiar dacă
un vecin de-al nostrum se frămantă şi nu ştie dacă e adevarat că fata lor plecată din oraş ,
la studio, s-a căsătorit fără ale spune nimic…Chiar dacă…Chiar dacă…?!Sunt fapte,
întâmplări , legate între ele cu acelaşi fir…Este vorba despre copiii noştri…de viaţa
noastră…
Adevărul este că trăim şi muncim cu toţii pentru un scop căruia îi subordonăm
toate chibzuinţele şi toate acţiunile noastre.Iar munca de educare a copiilor noştri este
foarte importantă pentru că noi suntem şi părinţi şi educatori. De aceea trebuie să ne
asumăm o mare raspundere pentru educaţia copilului.
De aceea trebuie sa gasim cele mai adecvate şi eficiente metode de educaţie şi, nu
în ultimul rand, răbdarea , pentru a clarifica în mintea copilului toate întrebările pe care le
pune, din arsenalul lui inepuizabil.
Trebuie să ştim cum să-i determinăm să-şi înţeleagă greşelile, dar trebuie să mai
ştim şi cum trebuie să ne facem şi noi înţeleşi. Se ştie că orice părinte doreşte să aibă un
copil bine educat. Dar tot atât de bine trebuie să se ştie că în procesul de formare a
copilului, apersonalităţii lui, primordială este educaţia din familie , încă din primii ani de
viaţă.Trebuie să ştim să- i iertăm atunci când fac câte o năzdrăvănie, dar tot la fel de bine
trebuie să ştim să fim exigenţi atunci când greşesc.
Trebuie să fim aproape de copii , să-i cunoaştem bine , să le asigurăm tot ce este
necesar pentru o dezvoltare armonioasă şi o bună educare, de la somnul din fiecare zi , de
la un zâmbet , un sărut , până la îngăduinţa atunci când fac fapte fără mari semnificaţii,
dar şi exigenţi, atunci când descoperim trăsături de caracter negative: îngâmfare,egoism ,
necinste, lipsa de respect etc.
Chiar aşa-zisele ,,fapte mici” trăite de copii, au o mare importanţă în creşterea şi
educarea lor. ,,Lucrurile mici” nu trebuie neglijate, cum de fapt nu trebuie nici nesocotită
influenţa lor, de la zâmbetul mamei, seninătatea , răbdarea de a-l asculta , de a vorbi
frumos cu el, până la a-l dojeni sau încuraja. Toate produc efecte deosebite asupra
copilului, care este, din câte ştim, un fin şi neiertător judecător al faptelor noastre.
In numele dragostei ce le-o purtăm copiilor , nu este îngăduit să nesocotim
sensibilitatea lor, să uităm că le datoram respectul demnităţii de om , chiar dacă , mici
fiind , depind încă mult de noi.Şi acest lucru se vede în toate faptele vieţii.

Ed. CIPRIANA-ELIZA HALCIUG

Grădiniţa cu P.N.Vucani Jud.VASLUI

55
48
 56

CREAŢII LITERARE

Legenda Iepuraşului de Paşte

Se spune că acum mii de ani , o pasăre nemaivăzută până atunci şi-a făcut cuibul
într-un copac bătrân , dintr-o poieniţă . Pasărea era de o frumuseţe rară, penele îi
străluceau în lumina soarelui în toate culorile curcubeului , iar atunci când cânta, vântul
stătea în loc să o asculte . Pasărea era iubită de toate vieţuitoarele pădurii şi fermecase
întreg ţinutul cu trilurile sale .
Într-o zi friguroasă de iarnă , pasărea a încetat să mai cânte şi a căzut bolnavă din
copac . Vietăţile pădurii au mers intr-un suflet la zeiţa Ostara , zeiţa Lunii pentru a o
salva de la moarte pe pasărea măiastră care bucura întreaga pădure cu trilurile sale .
Zeita Ostara a transformat atunci pasărea în iepuraş , dar i-a lăsat însă puterea de a face
ouă .
În perioada echinocţiului de primăvară , toată pădurea sărbătorea atât venirea
primăverii şi a anotimpului călduros , cât şi pe zeiţa Ostara . Toate animalele pădurii au
venit la zeiţa cu ofranda , iar iepuraşul, în semn de recunostinţă că i-a salvat viaţa , i-a
adus zeiţei un coş plin cu ouă vopsite în toate culorile curcubeului . De atunci , iepuraşul
a continuat să îi aducă zeiţei câte un coş cu ouă colorate , în semn de recunostinţă .
O altă legendă vorbeşte despre o zeiţă anglo-saxonă , a cărui slujitor credincios
era un iepuraş . Se spune că tocmai acest iepuraş a vopsit pentru prima dată ouăle într-o zi
frumoasă de primăvară .

Ins.IRINA GEORGETA ANDRONACHE

Şcoala cu clasele I-VIII Pralea, BACĂU

Voinicul ghiocel

Ne aflăm în luna martie şi încă e frig. Observ cum razele soarelui încearcă să-şi
facă loc printre norii de cenuşă şi, destul de timide încearcă să topească zăpada.
Natura este pustie, lipsită de frunze şi de ciripitul păsărelelor. În aer pluteşte o boare
caldă cu miros de pământ umed. Dar iată, acolo la mal, sub o pată de zăpadă se zăresc
câteva firicele subţiri de iarbă. Atunci mi-am dat seama că natura începe să se trezească la
viaţă.

56
48
 57

Din cerul albastru au început să zboare în adierea vântului, mii şi mii de fluturi
albi. În dansul lor, întâmplător s-a desprins un fulg de nea de pe crenguţa unui copac.
Fulgul s-a oprit exact pe clopoţelul de argint, fiind foarte supărat şi începând să plângă cu
lacrimi de cristal, şiroind peste petalele firavului ghiocel. Pentru câteva clipe au început
să-şi vorbească unul altuia.
Fulgul era trist deoarece razele soarelui îl topeau. Era trist pentru ca mama lui,
Februarie, l-a părăsit. A rămas singur şi neajutorat. Aceasta a fost prima şi ultima lui
tristeţe, deoarece o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi picăturile de
cristal au alunecat uşor, ajungând pe pământ şi topindu-se.
Pentru o clipă ghiocelul a crezul că este singur şi a început să se întristeze şi el,
dar tristeţea a durat până în momentul în care a simţit că picăturile de apă s-au strecurat la
rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaţa când soarele proaspăt de primăvară şi-a revărsat
razele blânde şi fragile, firavul ghiocel devenise un voinicel zvelt îmbrăcat în haină albă.

Elevă, Ghiuş Roxana- clasa a VII-a B

Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU
Prof. FLORINA COSTEA

INVITAŢIE

Sunt Curajosul Ghiocel şi vă invit la balul

dat de toate vieţuitoarele naturii, pentru a o
întâmpina pe
Zâna Primavara.
Balul va avea loc în ziua în care soarele va
straluci din nou, în Dumbrava Ghioceilor.
Vă aşteptăm cu drag !

BALUL PRIMĂVERII

Este prima zi in care soarele a rasărit după

o lungă şi rece iarnă. Zapada s-a topit .Copacii înfloriti par nişte mirese. Pe camp s-a
aşezat o pătura verde, decorată cu flori multicolore. Păsărelele cântă vesele. Animalele
ies din vizuinile lor pentru a se bucura de aerul placut. Pe cerul senin, soarele arzător
mângâie pământul cu razele sale strălucitoare.
In această seară Zâna Primăvară avea sa vină, aşa că toate vietătile s-au strâns şi
împreună au hotarât să dea o petrecere. Toate s-au dus la casele lor pentru a pregăti ce
ştiu ele mai bine.

57
48
 58

Balul se va da într-o poieniţa cu ghiocei. Totul este asa frumos aranjat! Prin pomi
sunt felinare multicolore. Florile copacilor şi-au aranjat rochiţele albe. Păsărelele şi-au
pregătit concertul împreuna cu greierii, care vor acompania. Mesele din frunze de stejar
au fost umplute cu toate bunătăţile, iar la marginea poieniţei s-a pregatit un covor din
petale de narcise, pe care Zâna Primăvară va paşi în condurii ei auriţi, îmbrăcată într-o
rochie cusută din fir de aur şi cu o coroana plină cu flori pe cap.
S-au facut toate pregatirile. A început petrecerea. Toţi dansează şi se bucură.Trilul
pasărilor este minunat! Greierii sunt îmbrăcaţi în frac, iar buburuzele în rochiţe roşii,
pestrite.
Seara se lasa încet şi soarele apune. Se apropie momentul în care Zâna Primăvară
va veni.
Iata doi soli ai zânei care suna din trompete făcute din flori de rochiţa rândunicii.
Pe covor calcă zâna şi toate vietăţile au început să îngenuncheze în faţa acesteia şi fiecare
ţi spune ,,Bun venit!’’. La trecerea ei aerul se umple de parfumul florilor de primăvară.
Petrecerea continua şi natura este plină de viaţă.
E primăvară!
Elevă, Luncanu Cătălina-clasa a IV-a
Şcoala cu clasele I-VIII « George Călinescu », Oneşti-BACĂU

Primăvara

În natură-i sărbătoare
Păsările au sosit,
Câmpiile au înverzit,
Florile au înflorit!

Peste tot este culoare

Fluturi albi îi vezi zburând,
Tot în jur e cad şi blând,
Nimeni nu mai are stare.

Bun venit, primăvară

Ce aduci bucurie-n ţară.
Noi te-am aşteptat de-o iarnă
Să ne aduci căldură iară.

Mie-mi place primăvara

În pădure ca să merg,
Ghiocei şi viorele
Pentru mama să culeg!
Elevă, Ionela Dumitru, clasa a VII-a B
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU
Prof.FLORINA COSTEA

58
48
 59

DE PAŞTE

Este saptamana mare

Cand cu totii ne-adunam
Sa fim mult mai buni in toate
Si o ruga sa-naltam.
Este pentru Dumnezeu
In el noi avem credinta,
Dar si pentru al sau fiu
Din toata a noastra fiinta.
Este randul nostru-acum
Sa-i rasplatim asa mult
Ca-n zi de zi pe drum,
Este pace pe pamant.
Pace-n suflet si in noi,
S-aprindem lumina
A prea-sfintei sarbatori
In priviri senine.
Christos a suferit,
Ca noi sa ne iubim
Al lui exemplu sfant,
Sa stim s-apreciem.
Crestinii vor slavi
Zile de inviere
Surazatori vor fi
Simtind multa putere.
Cozonaci sa framantam,
Ca sa-i coacem in cuptor
La semeni ca sa le dam
Sa bea vinul din ulcior.
Chiar daca ne-a fost mai greu,
Avand necazuri de dus
Noi credem in Dumnezeu
Si in fiul sau, Iisus.
Ei de-a pururi vor ramane,
Sa-mparta speranta vie,
In genunchi rugandu-se
Smeriti si cu piosenie...
Prin Iisus ne mantuim
El murind nevinovat
De Paste noi il slavim,
Rostind...,,Christos a-nviat!"
Invatator, CĂTĂLIN ARSENIE
Scoala .,,Mihai Eminescu"
MANJESTI
Com Muntenii de Jos Vaslui.

Este saptamana mare

Noi simtim armonios,
Sufletu-n purificare
Datorita lui Christos.

Care s-a sacrificat

Pentru-ntreaga omenire,
Suferind insangerat
Daruind in jur, iubire.

Haideti oua sa-nrosim

Simbol pentru al sau sange,
La biserica pornind
De-acum nimeni nu va plange.

59
48
 1

Mamei
Cer senin , cocori în zare,
Rândunea spre cuib zburând,
Fluturaş pe-o mândră floare,
Un mieluţ voios zburdând,

Zâmbet, cântec, lângă floare

C-un sărut le împletesc .
Ţi le-aduc în dar şi, oare,
Vei simţi cât te iubesc?

Elevă, Enache Mădălina Daniela –clasa a IV-a D

Şcoala ,,Mihai Eminescu “ – Roşiorii de Vede, TELEORMAN
Învăţător: ŞTEFANIA POPESCU

Primăvara în pădure
Anul acesta primăvara întârzie să apară, însă noi, copiii, aşteptăm ca natura să se
trezească la viaţă, aşteptăm ca pomii să înmugurească, întreaga natură să prindă viaţă şi
să se îmbrace în haină de sărbătoare.
Stând şi uitându-mă pe geam mă trece un fior, iar la ureche aud în şoaptă: ,,A
venit primăvara!’’
Era o albinuţă care zumzăia şi care mă îndemna să ies afară din casă şi să observ
cum iarba a prins colţ fraged şi nou, să observ cea dintâi rândunică venită de departe
tăind albastrul cerului ca o săgeată.
Fiica cea tânără a anului a adus cu ea multă bucurie. Totul este ca într-un vis. În
pădure veveriţele aleargă după ghinde, fluturii zboară din floare în floare, buburuzele
dansează pe cântecul vrăbiuţelor care dau culoare şi grai pădurii. Din lacuri ies peştişori
şi încep să facă acrobaţii prin apa cristalină. Albastrul limpede al cerului luminează cu
putere natura, iar soarele ne străpunge inimile cu razele lui ca nişte săgeţi.
O zi de primăvară alături de o natură minunată te face să trăieşti momente
fantastice şi să intri într-o atmosferă de basm cu prinţi şi prinţese.
Mie îmi place anotimpul de primăvară, deoarece întreaga natură se trezeşte la
viaţă, iar frumuseţe şi veselie este peste tot!

Elev, Bogdan-Sebastian Contofan, clasa a VII-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, jud.BACĂU
Prof. FLORINA COSTEA

1
48
 2

Primăvara
Soarele iar s-a ivit
Tragând perdeaua de nori.
Ace verzi au răsarit ,
În zare vâslesc cocori.

Un ghiocel mititel
Scoate capul de sub nea,
Sună lin din clopoţel:
- ,,A trecut iarna cea grea!”

Elevă, Javla Stela-clasa a IV-aD

Şcoala ,,Mihai Eminescu “ – Roşiorii de Vede, TELEORMAN
Învăţător: ŞTEFANIA POPESCU

Primăvara- anotimpul sentimentelor curate

Aproape a trecut și luna martie…mai întoarcem o filă din calendarul vieții…și a

venit primăvara, un anotimp în care ne recăpătăm speranțele , optimismul, credința în
mai bine și sporul în toate.
O sărbătoare importantă a primăverii este sărbătoarea Floriilor. Această sărbătoare
vestește Paștele și celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind
întâmpinat cu frunze de palmier de către locuitorii orașului.
În timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiței romane Flora,
creștinii suprapunându-i acestei figuri evenimentul intrării Domnului în Ierusalim.
Numele derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetației.
După cum știm, Floriile este sărbătoarea care vestește Învierea Domnului sau
Paștele. Numim sărbătoarea de azi Paște după cuvântul care în vechiul grai evreiesc
însemna trecere , fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus lumea din neființă în
ființă.
Primăvara este un anotimp frumos, un anotimp în care tot ce ne înconjoară prinde
viață. Acest anotimp îți face viața mai roz și te umple de cele mai frumoase gânduri.
Primăvara este anotimpul reînvierii!

Elevă, Mihaela Damian, clasa a VII-a A

Prof. Florina Costea
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU

2
48
 3

Zâmbet de primăvară

E moda –n primăvara asta să se poarte

Cercei de frunze agătaţi pe ramuri
Şi-n funde albe pomii să se-arate
E parcă iaraşi bal ca-n alte vremuri...

Când bate vânt călduţ de primăvară

Se saltă ca la valsuri flori albe de cireş,
Şi ce pereche mândră face iară
Frunza cea crudă şi floarea de măceş...

La expoziţia naturii să poftiţi !

Tablourile-s expuse acuma gratuit :
Şi ghiocei şi fluturi şi toporaşi uimiţi :
Că dintr-o dată, iată, ei toţi s-au întâlnit !

Inv. CARMEN PASAT

Liceul Teoretic,,Miron Costin,,Pascani, IAŞI

Tablou de primăvară
Un vânt cald adie uşor printre ramurile înmugurite ale copacilor. Razele blânde
ale soarelui timid încă aleargă jucăuşe printre firele răzleţe de iarbă ce străbat glia. Primii
ghiocei îşi înalţă sfioşi căpşorul către cerul senin şi clar. Totul în jur şopteşte: ,,A sosit
primăvara!’’
Zilele reci ale iernii, cu ninsori nesfârşite şi cer cenuşiu ca de plumb, cu frig şi cu
ceaţă s-au dus. Acum, o căldură plăcută mângâie întreaga natură, care revine la viaţă.
Crengile copacilor se încarcă cu boabe de smarald, care, scăldate în lumina aurie a
soarelui, se desfac în minuni albe şi trandafirii. Astfel, întreaga natură pare a fi
împodobită cu straie de sărbătoare.
Pădurea se trezeşte şi ea, sevele proaspete ale pământului explodează, acoperind
totul cu un covor proaspăt şi verde, presărat cu flori multicolore. Aerul se umple de
parfum primăvaratic, iar fluturii şi albinele dansează valsuri vieneze prin văzduh.
Gâze mici mişună pe lângă flori, iar furnicile îşi adună hrana şi le duc spre
căsuţele lor. În pădure, pe sub covorul gros de frunze uscate, îşi arată chipul un clopoţel
de argint care îşi doreşte să vestească primul venirea primăverii.
Descătuşate de gheţurile iernii, şi apele se trezesc la viaţă, atinse parcă de bagheta
magică a primăverii. Izvoarele curg repede în valuri înspumate şi albe, care se sparg de
maluri în stropi strălucitori, cântând bucuria întregii naturi.
Totul în jur e viu şi proaspăt, totul are viaţă, iar natura ne strecoară în suflete
lumina, strălucirea şi blândeţea ei!
Elevă, Dana Susanu, clasa a VII-a A
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU
Prof.FLORINA COSTEA

3
48
 4

O CĂLĂTORIE ÎN LUMEA PROVERBELOR…

Copile-ntotdeauna… de vrei să-ţi meargă bine

Ce poţi face azi…nu lăsa pe mâine!
Atunci când te grăbeşti…nu alerga degeaba
De nu eşti chibzuit…chiar graba strică treaba!
Gândeşte dimineaţa …planuri când faci cu sârg
Socoteala de-acasă… nu-i… ca socoteala-n târg!
Porneşte dar cu dreptul…că-i bine de ştiut
Lucrul bine-nceput …e pe jumătate făcut!
De vrei s-ai rezultate…să pui sămânţă bună
Cine seamănă vânt …culege furtună!
Respectului şi muncii…tu să îi dai bineţe
Invaţă-n tinereţe să ştii la bătrâneţe!
Când îţi alegi prieteni …tu stai şi chibzuieşte
Că-ntotdeauna semeni… cu cel ce te-nsoţeşte!
Dacă-ţi doreşti de toate…nu fii ca nesătulul
De fugi după doi iepuri… nu vei prinde nici unul!
Ca niciodată-n viaţă...să n-ajungi să baţi câmpii
De-acum când bate ceasul…să ştii pe unde umbli!
Ins. NICOLETA BUSUIOC
Şcoala cu clasele I-IV Popeni, Căiuţi, BACĂU

Alai de primăvara

Primăvara a sosit
Caldă ca o zi de vara,
Florile au înviat
Si apoi ne-au invadat.

Cerul este însorit

Pomii iar au înflorit.
Cârduri, cârduri se zăresc,
Păsărelele sosesc.

Mii de albine, sute de fluturi,

Zeci de copii aleargă pe câmp.
Mii de culori, sute de flori
Ne poartă uşor prin vânt!

Elevă, Andreea Vrânceanu, clasa a VII-A

Profesor, FLORINA COSTEA
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU

4
48
 5

Bobocul
Un boboc abia ivit Îşi desface-ncetinel
Se îndreaptă către soare Floarea albă de cais
Şi se uită cam uimit : Şi se teme că e el
Ce sa fie viaţa ,oare ?! Dintr-o dată, într-un vis!…

Inv. CARMEN PASAT

Liceul Teoretic,,Miron Costin,,Pascani, jud IAŞI

PRIMĂVARA

Susur lin de pârâiaşe,

Zâmbet blând de copilaş,
Ochi rotund într-o băltoacă,
Raze,fluturi,mierle cioatcă,
Soare blând peste ogoare
Asta-i primăvara oare?

Elev, Busuioc Nicu-Lucian, a II-a

Şcoala cu clasele I-VIII, Nr.1 Oneşti

BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ!

Iată că e deja 1 martie, luna lui Mărţişor.
Pe cer se grăbesc câţiva nori cenuşii, să lase loc soarelui strălucitor ce ne va
mângâia cu razele lui calde multe săptămâni. Ca din senin mici picături ating uşor palma
întinsă pe fereastră.Picăturile cad din ce în ce mai dese.Fenomenul a durat câteva minute
dispărând ca printr-o minune.Zâna Primăverii a atins cu bagheta ei magica soarele,
mângâidu-l, astfel încât el nu a mai putut rezista tentaţiei şi trimise o rază să străpungă
norii .Aceştia alungaţi, lăsau în urmă un albastru clar, iar în mijloc un bulgăre de aur.
Era lupta dintre ploaie si soare, dintre iarna si primavără. Deoarece Zâna
Primăverii a ţinut în mâna ei bagheta, reuşeşte să învingă cu succes.Razele trandafirii ale
soarelui strălucitor ating clopotul firav, acesta gingaş scoate capul cu teamă. Uitându-mă
la el, în adierea caldă am auzit un clinchet slab care anunţa sosirea primăverii.
Ca prin minune am recunoscut glasului privighetorii şi a celui ce-şi striga
numele.Cântau atât de frumos încât adunau în jurul lor toate vietăţile cerului. Cât de
minunat era concertul în aer liber!
Sub cerul senin toate vietăţile coboară pe potecile înguste să guste din apa
cristalină de izvor.
Se văd amurgurile violete în fascinatele înserări, până când stelele încep să se
aprindă una câte una, iar doamna nopţii, luna, îşi saltă discul argintiu de după dealuri, iar
turmele întoarse de la paşune vor aştepta cu nerăbdare o noua zi.
Elev, Damian Mihai-Alexandru-clasa a V-a
Prof. înv.primar, TOŞA GABRIELA
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU

5
48
 2

PRIMĂVARA

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie
bună, a sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare.Ea a aşternut peste tot un
covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în
floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o pernă de puf, iar brazii care abia şi-au
lepădat mantia de nea, privesc mândri către soare.
Cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinereţe, voioşie şi
culoare.
Eleva,Vlad Karina- Elena, clasa a III-a B
Inst. RONCEA CRISTINA
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 TG.OCNA

MAGIA PRIMĂVERII

Iarna este pe sfârşite. Pete de zapada acoperă ici-colo pământul. Florile

multicolore împrăştie în vântul cald, mirosul primăverii. Sub căldura binefăcătoare a
soarelui, mugurii cresc şi curând se vor desface: flori de cireş, de vişin, albe ca
bezeaua ne vor încânta privirile.
Păsările călătoare vin din ţările calde şi se întorc la cuiburile lor. In
blândeţea zilei, cântecul privighetorii face munca oamenilor mai uşoara şi mai
spornică.Primăvara aduce frumuseţe, bucurie,voioşie, veselie, miresme îmbătătoare.
Primavară, eşti cea mai plăcută surpriza a naturii!

Elevă, Corcodel Roxana, clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Teliucu Inferior, HUNEDOARA
Inv. OFELIA BUŞOI

PRIMĂVARA

Este sâmbătă. Afară vremea s-a mai încălzit şi cred că primăvara a sosit. Elena şi
sora ei au hotărât să-şi viziteze bunicii.Odată ajunse acolo, bunicii au fost foarte bucuroşi.
Bunicul le invită pe fete să vadă iezii cei mici şi jucăuşi.
-Sunt nemaipomeniţi, bunicule! Spune entuziasmată Elena.
-Putem să le dăm drumul în grădină? Întreabă sora Elenei.
-Da, numai să aveţi grijă su nu iasă niciunul!
Fetele se joacă cu iezii cei drăgălaşi. În grădinăpomii dezmierdaţi de soare, îşi
umflă muguraşii de bucurie. La streaşina casei o pereche de rândunele muncesc de zor să-
şi facă cuibul.Elena şi sora sa obosite de atâta zburdat cu iezii se hotărăsc să-i ducă la
mama lor.La plecare, copilele au cules din grădina bunicii un buchet de zambile
parfumate pentru mama lor.
Ce minunată a fost această zi! Fetele promit că o să mai vină şi sămbăta viitoare.
Elev, Antal Daniel Rareş-clasa a III-a B
Inst. RONCEA CRISTINA
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 2 TG.OCNA

2
48
 3

VINE, PRIMĂVARA!
Este o zi frumoasă de primăvară. Păsările călătoare s-au întors la noi în ţară.
Razele soarelui încălzesc uşor pământul. Chiar şi ultimele petice de zăpadă se topesc
crescând peste tot ghiocei.
Dan iese afară să se joace. Îşi luă bicicleta şi făcu câteva ture prin faţa casei. La
streaşina casei o pereche de rândunici s-au întors la cuibul lor, pe care îl părăsise în
toamnă cănd vremea se răci. Deodată, el auzi în cuib nişte zgomote slabe. Când privi mai
atent, nişte ochi negri şi un cioc mic, se deschise la marginea cuibului. Înţelese atunci că
rândunicile aveau un pui. Speriată, rândunica taie vâzduhul ca o săgeată. Se învârti prin
aer şi văzând că Dan nu e un pericol, reveni la cuib.
Zile în şir, Dan urmări minunea cu ochi negri şi cu câtă dragoste rândunelele îl
îngrijau şi îl hrăneau. Printre copacii înverziţi, puiul îşi croi primul zbor susţinut de
rândunici. Tot ce a văzut a fost o experienţă deosebită pentru el şi le-a povestit şi
părinţilor ce a observat.
Ce frumoasă e primăvara şi câte minuni ne oferă ea!
Elev, Cojocaru Bogdan Cristian-clasa a III-a B
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 TG.OCNA, BACĂU

PRIMĂVARA
Este o zi frumoasă de primăvară. Fluturii au ieşit din ascunzişuri să se încălzească
la soare. Ei sunt încântaţi că se întâlnesc cu prietenele lor, albinele cele harnice.S-a topit
zăpada. Copiii ies în parcul cel mare. Acolo ei se joacă în siguranţă în locurile de joacă.
Ei se bucură de venirea primăverii pentru că înfloresc copacii şi florile şi se ivesc
fluturaşii şi albinuţele.
Când vine ultima zi de primăvară, copiii se bucură deoarece vine vacanţa cea
mare. Natura este verde şi fiecare copil se joacă liniştit într-o curte, la un loc de joacă sau
pe o câmpie însorită. Afară sunt multe flori. Lacurile sunt pline cu apă, iar râurile curg
domol. Copiii sunt plini de fericire şi bucurie.
Aşa sunt zilele de primăvară.
Elev, Rusu Cristin-clasa a III-a B
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 TG.OCNA, BACĂU

PRIETENUL MEU
Prietenia este un lucru frumos care ne ajută să devenim oameni cu adevărat.
Prietenia este un sentiment nobil şi prespune cunoaşterea profundă a acelei persoane care
urmează să-ţi devină prieteni. Prietenia se naşte din asemănări dar şi din deosebiri. Eu am
mai mulţi prieteni, dar nu toţi îmi sunt la fel de apropiaţi şi de buni prieteni.
George este cel mai bun prieten al meu. Ne înţelegem foarte bine deoarece ne
asemănăm foarte mult şi aş putea zice că ne completăm unul pe altul deoarece în orice
situaţie noi suntem alături unul de altul. Suntem prieteni buni pentru că avem idei şi

3
48
 4

preocupări asemănătoare şi acelaşi mod de comportament.George este un băiat puternic şi

creativ, când mergem să ne jucăm. Atât eu cât şi el venim cu idei , adăugiri şi ne
completăm unul pe altul.
Relaţia noastră de prietenie este trainică şi reciprocă.
Elev, Cozma Cristian Andrei-clasa a III-a B
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 TG.OCNA, BACĂU
Inst. CRISTINA RONCEA

Învierea Domnului
E sărbătoarea . Domnul a Înviat! Copii , părinţi, bunici se adună
Cu sufletul cuprins de nerăbdare Şi împreună cântă.
Ne-ndreptăm cu capul aplecat
Spre biserici pentru a cere iertare. Apoi cu toţi îngenunchem,
Şi-i mare bucurie
Când clopotele mândru sună Şi imn de slavă înălţăm
În noaptea cea mai sfântă, Şi ne-nchinăm azi Ţie
.

Maftei Cosmina-Maria-clasa a II-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII

OUĂ ROŞII
Ouă roşii, încondeiate
De toţi aşteptate,
De Paşti vă punem pe masă
Să fie lumină şi pace în casă.

Maria ouă a dus

Să-l răscumpere pe blândul Isus,
Dar călăii, nu le-au primit,
Şi pe Domnul L-au osândit.

Din mâinile şi coasta ta

Râuri sângele-i curgea
Şi ouăle de sub cruce,
S-au vopsit cu sângele-i dulce,
Iar obiceiul acesta preasfânt
A rămas până azi pe pământ.

Elevă, Roşu Ioana- Andreea-clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII

4
48
 2

Mult iubitul iepuraş

Prin grădini şi prin ponoare,
Culege floare cu floare.
Mult iubitul iepuraş,
Pregătindu-se de Paşti.

Aducând de sărbători,
Ouă de multe culori.
Coşuleţul încărcat,
De copiii cuminţi aşteptat.

Elev, Jardă Marius-Gabriel-clasa a II-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII

Mama
Când mă culc şi mă trezesc
Eu pe mama o zăresc.
Este ca o rază rară,
În plin prag de primăvară.

O cunună de argint,
Placată cu fir de aur,
Suflet bun mi-a dăruit.
Mama este un tezaur!

Respectul şi buna purtare,

Călăuze înţelepte;
Mama s-a gândit la toate
Plină e de bunătate.

Elev, Roşu Ioana –Andreea-clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII
De ziua ta!

De ziua ta, mămico Eşti cea ce mi-ai dat viaţă

Îţi spun că te iubesc Şi care mă-ngrijeşte.
Promit să nu te supăr
Şi n-o să mai greşesc. Ani mulţi, noroc şi fericire !
Eu astăzi îţi urez
Sunt floarea îndrăzneaţă Îţi mulţumesc că mă veghezi
Ce azi te-nveseleşte Şi că în mine crezi.

Elevă. Maftei Cosmina Maria-clasa a II-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII

2
48
 2

Mamei
C-un zâmbet cald tu mă alini,
Cu vocea plină de iubire
Tu eşti comoara cea dintâi,
Izvorul meu de fericire.

Îţi mulţumesc, iubită mamă!

Tu eşti un înger păzitor
Ce îmi alungă orice teamă
Şi-mi dai aripi să zbor.

De aceea astăzi mamă,

Primeşte darul meu
Şi nu uita nicicând-
Te voi iubi mereu!

Elev, Babătă Iustin-clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII

Primăvara

Primăvara a sosit,
Soarele s-a dezmorţit,
Florile au înflorit,
Păsările au venit.

Cuib îndată şi-au găsit

Şi puţin s-au odihnit.
Animalele- au ieşit
Peste câmpul înverzit
Îndată ce s-au trezit.

Elevă, Jardă Georgiana-clasa a II-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII
Ins.VIORICA MAFTEI

2
48
 3

Paştele în sat
Hristos a înviat!
Se-aude azi în sat,
Ziua e mai frumoasă
Şoseaua mai voioasă.

Ne-ntoarcem din biserici

Cu sufletul smerit;
Ne aşezăm la masă
Mulţumindu-i celui ce s-a jertfit.

Cerem din nou azi iertare

Lui Iisus cel înviat din morţi
Îngenunchem cu bucurie mare
Că prin jertfa Sa ne-a mântuit pe toţi.

Elevă, Gîrbea Ana Maria-clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel , locaţia Slobozia I-VIII
Ins.VIORICA MAFTEI

Povestea ghiocelului

Soarele îşi face loc printre norii cenuşii. El trimite câteva raze spre întinderea
argintie. Haina albă a pământului se destramă în firicele subţiri.
Cling! Cling! se aude un glas cristalin.
-Cine eşti?
-Soare drag, eu sunt, ghiocelul, vestitorul primăverii!
- A, tu erai! De mult timp ne cunoaştem, dar niciodată nu te-am întrebat care e
povestea ta. Aşadar?
Şi plăpânda făptură începe să-şi depene povestea:
- De-a lungul vieţii mele multă lume m-a ajutat: cineva m-a pus în pământ;toamna
a avut grijă de mine trimiţându-mi ploi; iarna, ca să mă apere de viscol şi ger, m-a învelit
cu o plapumă albă, pufoasă şi umedă. Când primăvara a venit, iar tu m-ai încălzit cu
razele-ţi jucăuşe am ştiut că pot să-mi scot căpşorul şi să mă întind pe tot cuprinsul.
Dintr-o dată curtea s-a umplut de gingaşii ghiocei în frumoasele lor rochiţe de
culoarea zăpezii. Glasul lor cristalin a trezit la viaţă întreaga natură.

Elevă, Prună Denisa-Elena-clasa a II-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel,judeţul Iaşi
Prof.înv.primar, MARIANA DULGHERU

3
48
 4

Primǎvara
S-a topit zǎpada,
Pǎmântu-i dezvelit,
Cerul strǎluceşte
Pǎsǎrile-au sosit.

Iarba se iveşte,
Dealul a-nverzit,
Ghiocelul iese,
Totu-i înflorit.

Gerul cel cumplit

S-a dus de la noi,
Primǎvara vine,
Bucuraţi-vǎ şi voi !

Blaj Alexandra Iuliana-clasa a II-a A

Şcoala cu calsele I-VIII Sireţel,judeţul Iaşi

Vine primǎvara !
Vine primǎvara !
Ghioceii înfloresc,
Pe cerul albastru
Cocorii se-nvârtesc.

Vine primǎvara !
Soarele rǎsare,
Printre crengile copacilor
Vezi pǎsǎri cǎlǎtoare.

Vine primǎvara !
În aer rândunica
Cu voioşie zboarǎ,
Iar fluturaşii veseli
Pe noi ne înconjoarǎ.

Elev, Nechifor Marian-Florin

Clasa a –II-a A
Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel, Judeţul Iaşi
Prof.înv.primar, MARIANA DULGHERU

4
48
 5

Hristos a înviat!
Pe cǎrarea din grǎdinǎ
Prin iarbă, pe înserat,
Iepurasul o sǎ vinǎ
Când copiii s-au culcat.

Şi intră tiptil în case,

În odăile curate,
Tuturor o sǎ ne lase
Ouǎ roşii, minunate.

Dacǎ vreţi să-i mulţumiţi,

Dupǎ ce v-aţi desteptat,
Spuneţi-le la pǎrinţi
“Hristos a inviat!”

Iisus ,de sus, din cer aude

Ce frumos aţi salutat
Şi atunci vǎ va rǎspunde:
“Adevǎrat a înviat!”

Elev, Sandu David-clasa a -II-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel,judeţul Iaşi
Prof.înv.primar, Dulgheru Mariana
Învierea Domnului

Din nou pomii-au înflorit Clopotele încep să bată,

Frumos s-au împodobit. Să vestească-n ţara toată.
Să vestească orişicui Că e bucurie mare:
Învierea Domnului! Hristos a înviat! E sărbătoare!

Tupiluş Elena-clasa a II-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel,judeţul Iaşi
Prof.înv.primar, Dulgheru Mariana

5
48
 2

ACASA

Acasă e uliţa din mijlocul satului

până la mine în bătătură.
Acasă e mămăliga aurie şi rotundă, ca soarele,
aburind în mijlocul mesei .
Acasă e corcoduşul strâmb în care mă urcam
zdrelindu-mi picioarele subţiri.
Acasă e livada umbroasă, cu iarba înaltă
şi crengile cu poame atârnând de povară.
Acasă e colbul ridicat de trecerea vacilor
seara, când sătule şi leneşe, merg la uluc.
Acasă e prietena mea cea mai bună,cu faţa rumenă
Şi părul ei negru împletit în cosiţe.
Acasă e fânul parfumat în care mă culc obosit
şi cerul de deasupra împovărat de-atâtea stele.
Acasă e mama, care scoate apă rece din fântână
şi tata care-şi fumează ţigara zâmbindu-mi şiret.
Acasă e totul la fel, dintotdeauna…
Şi aşa va ramâne…
Numai eu voi dori mereu, iarăşi şi iară ,
Să mă întorc ”oleacă” ACASĂ!

Inv. CARMEN PASAT

Liceul Teoretic,,Miron Costin,,Pascani, jud IAŞI

Ţara
Ţara mea se numeşte România. Este ţara mea pentru că aici m-am născut şi aici
locuiesc. Are forma unui buchet de flori.
În ţara mea sunt patru anotimpuri. Este şi zăpadă şi ploaie, şi vânt şi soare. Sunt
munţi cu creste înzăpezite, dealuri cu vii şi livezi, câmpii roditoare, iar peste tot aleargă
râuri susurând vesel spre mare.
Locuri frumoase ne îmbie în fiecare vară să le cunoaştem: monumente, cetăţi,
mănăstiri, zone de agrement.
Aici au văzut lumina zilei oameni importanţi, care au făcut cunoscut numele ţării
noastre. Aici cântecul este mai vesel, iar seara e mai domoală.
Oamenii din ţara noastră sunt primitori, harnici şi prietenoşi.
Eu aş dori să pot vizita toate locurile frumoase din ţara mea.

Popovici Octavian Gabriel-clasa a II-a B

Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” VASLUI
Înv.EMILIA BÂRZU

2
48
 3

Ţara mea
Ţara mea este România. Este o ţară puternică, de neclintit. Este frumoasă şi
bogată: are munţi inalţi, izvoare limpezi cu peşti argintii, păduri cu animale de tot felul şi
câmpii cu cereale şi flori.
Oamenii din România sunt curajoşi, cinstiţi, generoşi şi iubitori de ţară. Primesc
cu bucurie pe cei ce le trec pragul.
Sunt mândru că sunt român!

Dobîrceanu Marius Ştefan-clasa a II-a B

Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” VASLUI

O întâmplare hazlie
În vacanţa de vară împreună cu bunica am vrut să facem gogoşi. Am făcut aluatul,
dar mai aveam nevoie de nişte farfurii.
Bunica mi-a spus în ce dulap să le caut. Era exact dulapul din faţa vasului cu aluat.
Încercând să îl deschid, am dat din neatenţie peste vas. Acesta s-a răsturant şi tot aluatul a
curs pe mine.Arătam ca o gogoaşă mare şi lipicioasă.
Ce-am mai râs şi eu şi bunica de această poznă!

Elev,Matei Miruna Patricia-clasa a II-a B

Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” Vaslui
Înv.EMILIA BÂRZU
Bucuriile primăverii
E frumos afară, căci s-a încălzit
Soarele din nou pe cer a răsărit.
Veniţi copii să ne jucăm
Si în cor noi să strigăm: ,,A venit primăvara!’’

Tot ce ne-nconjoară este minunat,

Tot ce noi avem, e un suflet curat!
Ghiocelul inocent iar a răsărit,
Tuturor le spunem: ,,Bine ati venit!’’

Glasuri de copii se aud în cor,

Toţi sunt bucuroşi de-un miros încântător.
Totul este viu, totul e curat,
Soarele pe cer străluceşte neîncetat!

Elevă, Mădălina Contofan, clasa a VII-a A

Prof. FLORINA COSTEA
Şcoala cu clasele I-VIII Căiuţi, BACĂU

3
48
 4

Sosirea primăverii
Un soare blând
Peste pomi risipind
Perle şi muguri
Ne desparte de norii suri.

Zăpada se topeşte
Şi o lume feerică se iveşte.
Flori multicolore înfloresc,
Iar pădurile înverzesc.

Elevă,Terchescu Denisa-a IV-a Şcoala Cornăţel, jud.BACĂU

Prof.înv.primar. LUMINIŢA ALEXE

Primăvara
În păduri se aud trilurile păsărelelor
Ca un imn de bucurie
Câmpul este împodobit cu culoarea
Şi parfumul înmiresmat al toporaşilor,
Iar albinele zumzăie de veselie.

Totul este un peisaj de basm,feeric

Mieii zburdă pe dealul înverzit şi mic,
Soarele străluceşte pe cerul fără nori,
Iar pomii sunt îmbrăcaţi cu veşmânt
Cusut din muguri şi petale de flori.

Elevă, Terchescu Denisa-clasa a IV-a Şcoala Cornăţel,jud.BACĂU

Prof.înv.primar.LUMINIŢA ALEXE

CUTIA CU SURPRIZE

4
48
 5

E primul semn al primaverii

Ce iese foarte curajos
De sub covorul gros de frunze
Si ne vesteste timp frumos.
(ghiocelul)

In frac negru imbracata

Zboara iute-n lumea toata
Coada-i ca o furculita
Rosioara sub barbita
Toamna ea ne paraseste
Primavara ne-o vesteste.
(randunica)

Cuie mici cu măciulie

Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)

De mai multe zeci de ori

Aripile-i pudrate,
Colorate si-nflorate,
Il ajuta sa nu-l prinzi
Daca dupa el colinzi.
(fluturele)

5
48
 6

Urechi lungi si coada scurta

Are-o hrana preferata,
Morcovi, varza si salata.
(iepurele)

Nu-i pasăre şi totuşi zboară

Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)

Cine ştie o crăiasă

Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte
Oare cum se mai numeşte?
(luna)

Are blana mătăsoasă,

La căldură toarce-n casă;
La lăbuţe-are gheruţe –
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

6
48
 7

GÂNDURI ŞI SCRISORI CĂTRE IEPURAŞ

Dragă iepuraş ,

Eu îmi doresc multă fericire în familie şi să îmi împrospătezi bucuria de Paşte .Te
aştept cu mare drag să-mi aduci nişte ouă colorate de Paşte pentru mine şi familia mea .

Suditu Celina-clasa a IV-a

Şcoala cu clasele I-VIII Pralea, Bacău

Scumpul meu iepuraş ,

Îmi doresc o bicicletă , o chitară şi multe dulciuri . Aş mai vrea sănătate şi un an de

neuitat cu multe bucurii . Te rog să-mi îndeplineşti dorinţele pe care ţi le-am scris!

Cu multă dragoste ,
Ijac Oana-clasa a IV-a
Şcoala cu clasele I-VIII Pralea, Bacau
Ins.IRINA ANDRONACHE
Gânduri pentru Iepuraş

Eu sunt Roxi. Nu vreau să văd niciun copil trist în ziua de Paşte. Îmi doresc un
singur lucru: aş vrea să fiu Iepuraşul de Paşte. Aş putea împărţi dulciuri, cadouri şi
bucurii, aş fi fericită în fiecare zi pentru voi, copii!
Cred că v-ar plăcea de mine. Să nu uitaţi! Bucuria la toţi să o daţi! Aşa veţi fi un
mic Iepuraş de Paşte!
Mocanu Roxana-clasa a II-a B
Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” Vaslui
Înv.EMILIA BÂRZU

7
48
 8

Dragul meu, Iepuraş

Este anotimpul de primăvară. Natura întreagă a revenit la viaţă. Toată lumea este
veselă şi se pregăteşte de Paşte. Şi eu aştept cu nerăbdare să vină Paştele şi Iepuraşul.
Mi-aş dori ca acesta să aducă tuturor copiilor hăinuţe noi, ouă de ciocolată, pască
şi cozonaci. Toată lumea de pe pământ să trăiască în pace, să aibă sănătate şi să se bucure
de frumuseţile ce le-a dat Dumnezeu.
Baciu Marius Andrei-clasa a II-a B
Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” Vaslui
Dragă Iepuraşule,

Îmi doresc ca, măcar de Paşte, să fim cu toţii mai buni, să ne respectăm, să ne
iubim şi să învăţăm lucruri noi. Niciun cadou nu poate să înlocuiască grija părintească,
sau dragostea şi respectul celor din jur.
Te rog, ai în grija ta pe cei singuri, nevoiaşi sau cei ce nu au de mâncare. Şi lor le
este necesară grija, dragostea şi respectul nostru, căci şi ei sunt oameni.

Antonică Bianca Elena-clasa a II-a B

Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” Vaslui
Dragă Iepuraşule,

Se apropie ziua când tu faci daruri la toţi copiii. Te-aş ruga să ai grijă de copiii fără
părinţi şi de bumicii singuri. Ei au cel mai mult nevoie de darul tău.
Te-aş mai ruga să aduci pace şi linişte pe Pământ, să ne simţim în siguranţă.

Jacotă Vlad Ştefan-clasa a II-a B

Şcoala Nr 10 „Mihail Sadoveanu” Vaslui
Înv. EMILIA BÂRZU
Ziua dorinţelor
Este primăvară . În curând va veni şi Paştele . Alerg către mama , spunându-i ce vreau
să-mi aducă iepuraşul :
-Mamă , mamă ştii ce vreau să-mi aducă iepuraşul?
- Nu ştiu , spune-mi tu .
-Eu vreau să-mi aducă următoarele lucruri : o carte , o punguţă cu câteva dulciuri în ea şi
câteva hăinuţe de vară .
-Ţi-aş sugera să fii cuminte şi să ne asculţi pe mine şi pe tatăl tău pentru ca iepuraşul să-ţi
aducă tot ce-ţi doreşti .
-Bine mamă aşa voi face , acum mă duc să mă joc cu prietenii mei .
-Bine ,du-te ,dar să nu stai mult .
-Voi face cum spui tu .
-La revedere , mamă !
- La revedere !
Praja Anca- clasa a IV-a
Şcoala cu clasele I-VIII Pralea, BACĂU
Ins. IRINA ANDRONACHE

8
48
 9

MAMA
Mama este cel mai scump cuvânt de pe Pământ
Care mă ocroteşte de când pe lume eu sunt,
Ea mă iubeşte nespus de mult,
Drept răsplată niciodată n-o insult.

Oare cum o preţuim pe cea care ne-a dat viaţă?

Şi care la nevoie ne dă speranţă?
Iubind-o,
Respectând-o….

Luând note mari,

Spălându-ţi papucii murdari,
Purtându-te conştiincios…
Aşa este frumos!

Astăzi este ziua ei,

Intitulată “ Ziua Mamei”
Noi îi oferim felicitări
Şi îi transmitem diferite urări.

Elevă, Terchescu Denisa-clasa a IV-a Şcoala Cornăţel, BACĂU

Prof.înv.primar.ALEXE LUMINIŢA

9
48
 10

Magia copilăriei

„CĂ trĂiesc ca Şi cÂnd nu vor muri niciodatĂ Şi mor ca Şi

cÂnd n-ar fi trĂit vreodatĂ ; CĂ se plictisesc cu copilĂria, se
grĂbesc sĂ creascĂ mari Şi apoi iarĂŞi tÂnjesc sĂ fie copii ; CĂ
ÎŞI pierd sĂnĂtatea ca sĂ facĂ bani Şi apoi ÎŞi cheltuiesc banii
ca sĂ-Şi refacĂ sĂnĂtatea.”
EXCERPTUL APARŢINE LUI OCTAVIAN PALER ÎN „INTERVIU CU
DUMNEZEU”.

Copilăria – perioada magică a vieţii noastre pe care nu ne-o aducem prea bine
aminte, însă din povestirile părinţilor şi fraţilor mai mari ne amintim cu multă plăcere
anumite scene care ne-au făcut copilăria fericită.
Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta
inocenţei şi a candorii. Jocul şi joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, dându-i
farmec, reprezentând o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea înconjurătoare şi
totodată minunatele lucruri pe care copilăria le poate oferi.
Copilăria este perioada cea mai frumoasă din existenţa fiinţei umane, ca atare nu
există personalitate marcantă din toate domeniile de activitate care să nu fi scris măcar
câteva rânduri despre clipele minunate petrecute în primii ani de viaţă. Mulţi scriitori au
oglindit în operele lor anumite fapte amuzante din copilărie, dar şi o copilărie tristă în
care copiilor le sunt arătate greutaţile şi responsabilităţile vieţii prea devreme, acest lucru
devenind traumatizant pentru aceştia (Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coşbuc,
Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu).
Unul dintre scriitorii care au evocat într-un mod magistral anii copilăriei este
marele nostru povestitor Ion Creangă, care în capodopera sa literară „Amintiri din
copilărie” realizează o veritabilă definiţie artistică a copilăriei de pe aceste plaiuri
mioritice, dar şi a copilăriei universale.
Una dintre caracteristicile copilăriei, aşa cum reiese din opera celebrului
humuleştean, este lipsa de griji, idee ce se desprinde din următoarea afirmaţie a
naratorului : „Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii ; la
ce poate să le aducă ziua de mâine , sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”.
O altă trăsătură a copilăriei, în opinia lui Creangă, este jocul, ce devine activitatea
cotidiană a copilului, domeniul în care îşi manifestă spiritul creativ, de aceea jocurile şi
activităţile evocate de autor sunt multiple şi variază în funcţie de anotimp şi de vârstă.
Jocul este activitatea dominant a copilăriei astfel prin joc copilul descoperă lumea, iar
adulţii se întorc la perioada copilăriei redescoperind acea vârstă a inocenţei.

10
48
 11

Gândindu-se, peste ani, la aceste clipe fericite, autorul e copleşit de emoţie şi de

nostalgie şi regretă că a trecut această etapă din viaţa lui, când toată lumea era a lui : „ Nu
ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din
Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei, de crăpau mâţele
jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a
merge copăcel [...] şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-
mi saltă şi acum inima de bucurie!”.
Această imagine luminoasă a copilăriei apare şi în opera de început a celui mai
mare poet al poporului român, Mihai Eminescu.
În poezia”Fiind băiet păduri cutreieram”, autorul suprinde cu talent şi cu
sensibiliate aceste clipe, când se bucură din plin de farmecul dulce al doinelor naturii, de
cântecul dulce al doinelor şi-al baladelor strămoşeşti, de strălucirea basmelor populare :
„ Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.”
Poeziile pentru copii constituie un mijloc important pentru a cultiva în sufletele
acestora cele mai nobile principii morale, sentimente înalţătoare şi simţul estetic.
Copilăria- este perioada magică o păstrăm în suflet şi ne gândim mereu cu plăcere
la ea. Pe lângă toate acestea, lumea copilăriei este o lume plină de taine, de mistere, de
necunoscute, de întrebări ce aşteaptă răspunsuri corespunzătoare, „copilul se naşte curios
de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea”, după cum afirmă criticul literar George
Călinescu.

Ed. SOFIA TOFLEA,

Grădiniţa cu program normal- Popeni, Căiuţi, BACĂU

11
48
 12

Mulţumim tuturor colaboratorilor !

Nr.1
Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în
exclusivitate autorilor acestora .

ISSN 2246 – 9281

ISSN – L = 2246 – 9281

Prof. Alexe Luminiţa,Înv. Arsene Cătălin, Înv. Bârzu Emilia, Înv. Boeru Luminiţa,
Ins. Busuioc Nicoleta, Înv. Buşoi Ofelia, Ins. Ciobanu Rodica, Ed. Ciurea Daniela,
Prof. Costea Florina, Ins. Crăciun Roxana, Ins.Deteşan Mirela, Prof. Dulgheru
Mariana, Prof. Goran Lenuţa, Ed. Halciuc Cipriana, Inv. Leon Claudia, Ins. Maftei
Viorica, Ed. Marcu Dorica, Înv. Pasat Carmen, Ins.Popa Constanţa, Ins.Popa
Eugen, Ins. Popescu Ştefania, Ed. Petraş Adriana, Ins. Roncea Cristina, Ed. Toflea
Sofia, Ins. Vieru Andra, Prof. Vişciun Mihaela.

Vă aşteptăm în numărul viitor !

12
48
 13

13
48