Trăiau odată un moș și o babă. Ei nu aveau copii.

Într-o zi moșul i-a spus babei: “Babă, fă-mi, te rog o gogoa șă”.
Dar baba îi răspunde: “Cum să-ți fac, că nu avem făină?”
Moșul o sfătuie: “Mătură prin cămară, scutură sacul
și poate aduni niște făină”.
A măturat baba prin cămară, a scuturat sacul, a adunat un
pumn de făină și a frământat aluatul cu smântână.
A făcut baba o gogoașă și a pus-o în cuptor să se coacă.
 După ce s-a copt,
baba a pus gogoașa pe pervaz să se răcească.
A stat gogoașa pe pervaz, cât a stat,
apoi s-a cotilit de pe pervaz pe laiță...
...de pe laiță, pe podea...
...de pe podea, spre usă...
...de pe ușă – pe prispă...
...de pe prispă - spre portiță.
A ieșit gogoașa din curte și s-a pornit spre pădure.
Mergând pe cărare, se întâlnește cu un iepure, iar iepurele
îi spune: «Gogoașă, gogoașă, am să te mănânc».
Dar gogașa îi răspunde: «Nu mă mânca, că am să-ți cânt un
cântecel!»
«Sunt gogoașă-gogoșată,
Eu din sac sunt scuturată,
Prin cămară măturată,
Cu smântână frământată.
În untișor prăjită,
Pe fereastră răcorită.
De la babă am fugit,
De la moș eu am fugit
Și-acum iepure vezi bine,
C-am să fug și de la tine.»
Și s-a cotilit gogoașa mai departe.
Merge gogoașa pe cărare, admiră natura,
dar iată că se întâlnește...
 ...cu un lup. Și lupul îi zice:
«Gogoașă, gogoașă, am să te mănânc!»
Dar gogoașa îi răspunde: «Nu mă mânca, lupule, că am să-ți cânt
un cântecel»
«Sunt gogoașă-gogoșată,
Eu din sac sunt scuturată,
Prin cămară măturată,
Cu smântână frământată.
În untișor prăjită,
Pe fereastră răcorită.
De la babă am fugit,
De la moș eu am fugit,
De la iepure-am fugit

Și-acum, lupule, vezi bine,

Că-am să fug și de la tine».
Și s-a rostogolit gogoașa atât de repede
că lupul nu a putut-o prinde.
 După un timp se întâlnește gogogașa cu un urs.
Și ursul îi spune: «Gogoașă, gogoașă, am să te mănânc!»
Dar gogoașa începe să cânte:
«Sunt gogoașă-gogoșată,
Eu din sac sunt scuturată,
Prin cămară măturată,
Cu smântână frământată.
În untișor prăjită,
Pe fereastră răcorită.
De la babă am fugit,
De la moș eu am fugit,

De la iepure-am fugit,
De la lup eu am fugit
Și-acum, ursule, vezi bine,
Că-am să fug și de la tine».
Și a fugit gogoașa și de la urs, care nu a putut-o prinde.
Se cotilește gogoașa pe cărare și îi iese în cale o vulpe șireată.
Și vulpea îi spune: «Vai, ce gogoșică frumușică.
Cântă-mi, gogoașă, un cântecel».
 «Sunt gogoașă-gogoșată,
Eu din sac sunt scuturată,
Prin cămară măturată,
Cu smântână frământată.
În untișor prăjită,
Pe fereastră răcorită.
De la babă am fugit,
De la moș eu am fugit,
De la iepure-am fugit.

De la lup eu am fugit,
De la urs eu am fugit
Și-acum, vulpe, vezi bine,
Că-am să fug și de la tine».
 Dar vulpea îi spune: «Ce cântecel minunat!
Dar eu sunt bătrână și nu aud prea bine.
Urcă-te pe năsucul meu și mai cântă-mi o dată, te rog».
Gogoașa, bucuroasă că vulpea a lăudat-o,
urcă pe nasul vulpii și începu să cânte.
 “Sunt gogoașă, gogoșată...”
Dar vulpea căscă gura cât putu de tare...
...făcu “Hap!” și înghiți gogoașa!