TURTIȚA

FERMECATĂ

(poveste populară rusească)

 Trăiau odată un moş şi o
baba foarte săraci. Într-o
zi, moşneagul a rugat-o pe
babă să-i facă o turtiţă.

- Moşnege, zice baba, dar nu cred că mai avem făină.

- Du-te, babo, şi mai caută, poate totuşi găseşti ceva, zice moşul.
Baba se pune să adune făina de prin lada din cămară, face turtiţa şi o
pune pe farfurie în faţa moşneagului.
 - Nu mă mânca, moşule, că sunt prea fierbinte!

Baba ia turtiţa şi o pune la răcit, pe fereastră. Atât i-a trebuit turtiţei.

Printr-o săritură, s-a rostogolit în curte, de aici spre poartă şi a luat-o la
sănătoasa prin pădure.
La un moment dat, s-a întâlnit cu iepuraşul. Văzând turtiţa, acesta i-
a spus:
- Stai, turtiţă, să te mănânc!
- Nu mă mânca, iepuraşule,că am să-ţi cânt un cântecel!
- Ia să auzim!

Eu sunt turtiţa umflată,

De prin lada adunată,
Din cămară măturată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastra sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Și de tine fug îndat‘,
Iepuraşe urecheat!

Și a fugit chiar de sub nasul iepuraşului.

Şi cum mergea ea prin pădure, deodată îi apare în faţă un lup, mare şi
fioros care strigă:
- Stai, turtiţă, să te mănânc!
- Nu mă mânca, lupule, că am să-ţi cânt un cântecel.
- Ia să auzim!
Eu sunt turtiţa umflată,
Şi s-a rostogolit de sub nasul lupului. De prin ladă adunată,
Din cămară măturată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul cască gura,
Fug de el, mă dau de-a
dura!

Şi s-a rostogolit de sub nasul lupului.

Și cum se rostogolea ea prin pădure, bucuroasă că a scăpat şi de iepuraş, dar şi de lup, s-a
întâlnit şi cu Moş Martin care era flămând rău! Turtiţei nici că i-a păsat când ursul i-a spus:
- Stai, turtiţă, să te mănânc!
- Nu mă mânca, ursule, că am să-ţi cânt un cântecel!
- Ia să auzim!

Eu sunt turtiţa umflată,

De prin ladă adunată,
Din cămară măturată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat,
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cat de puţin,
Fug eu si de Moş Martin!

Și l-a lăsat şi pe urs cu gura căscată.

Tot mergând ea veselă prin pădure, deodată s-a întâlnit cu vulpea.
Cumătra vulpe, vicleană cum o ştim, a sărit repede să o mănânce pe
turtiţă, dar turtiţa i-a spus:
- Nu mă mânca, cumătră vulpe, că am să-ţi cânt un cântecel!
- Nu s-a mai auzit în pădurea asta mare ca o biată turtiţă să ştie a
cânta, zice vulpea.
- Dar eu ştiu.
- Ia să auzim!
 Eu sunt turtiţa umflată,
De prin ladă adunată,
Din cămară măturată,
În cuptor sunt rumenită,
Pe fereastră sunt răcită,
Pe bunic l-am păcălit,
De bunică am fugit,
Şi în urmă am lăsat
Iepuraşul urecheat.
Geaba lupul căsca gura,
Am fugit, m-am dus de-a dura.
Nu mă tem cât de puţin,
Am fugit de Moş Martin,
Nu mă tem nici de astă dată,
Fug eu şi de vulpe îndată.

- Vai, dar ce frumos ştii să cânţi, turtiţă dragă! Tare mult mi-a plăcut
cântecelul tău şi mi-ar plăcea să mi-l mai cânţi o dată, dar fiindcă eu sunt
aşa bătrână, fii bună şi stai pe nasul meu ca să aud mai bine.
 Turtiţa, care nu bănuia ce vicleană e vulpea, s-a aşezat pe nasul
acesteia şi a început să îi mai cânte o dată cântecelul său. Dar cum a
terminat de cântat, vulpea a întins botul şi a înghiţit-o pe turtiţă.
De acum, turtiţa noastră şi-a găsit beleaua cu vicleana vulpe, după ce
i-a păcălit pe moş pe babă, pe iepuraş, pe lup şi pe urs.