,,Care meserie e mai bună?” El a râs și mi-a răspuns îndat’: ,,Asta nimeni nu știe să-ți spună!” Dar grăbi s-adauge îndată Când citi în ochii mei mirare: ,,Orice meserie-i minunată Dac-o faci cu drag și-ndemanare; Poți fi muncitor într-o uzină Medic, pădurar, aviator, Poti lucra în sonde sau în mină Pe ogor sau în laborator Peste tot nevoie e de tine Și de mâna și de mintea ta, Ca să-i fie omului mai bine Și să înflorească patria!” Știu acum și spun nedesmințit: ,,Toate meseriile-s frumoase! Fiindcă rodul lor meșteșugit Ne-aduce tuturor foloase! Știm și mulțumim noi, toți copiii, Că părinții munca-ți dăruiesc, Să le crească-n bucurie fiii Pe frumos pământul românesc”. Zidarul ( de M.Cajal) Tatăl meu, zidar de frunte, Știe timpul să-l înfrunte. Zi de zi e sus pe schele Chiar de n-ajunge la stele, E prieten bun cu ele. Legumicultorii ( de Dimitrie Rachici ) Pe-o parcelă, spre sosea Am plantat niște legume, Nu-i grădină-n alta lume Mai grozavă decât ea. O săpăm c-o săpăligă O udăm c-o stropitoare. Fie planta cât de mică Îi e sete tare, tare! Grădinarii (de Maria Gaitan ) Duce-n mână fiecare: Un hârleț, o stropitoare, Grebla, lopățica, sapa, Și-ntr-o gălețică, apa. Fiindcă azi, la nisipar, Fiecare-i grădinar, Unii sapă-n lung, în lat Straturi pentru zarzavat. Ce miros au meseriile? ( de Gianni Rodari ) Orice meserie Are un miros copii! A paine și a plăcinte Miroase-n brutării. În orice tâmplarie În sat sau la oraș, A scânduri noi miroase, A vrafuri de talaș. Un vopsitor miroase A lacuri de vopsit, Geamgiul întotdeauna Va mirosi a chit. Șoferul are-n haină Mirosul de benzină, Un muncitor, mirosul De uleiuri de mașină. Miroase cofetarul A nuci și scorțișoară Iar un halat de medic A doctorie amară! A brazdă aromată A câmp și spic bogat Va mirosi țăranul Ce merge la arat! Va mirosi a pește Pescarul cel vânjos, Și numai trândăvia Nu are vre-un miros. Doctorița mamei Mă vedeți? Sunt doctoriță! Am halat și nu rochiță. Mama mea e mândră tare, Așa fată nimeni n-are!! Fac injecții, dau retete și prescriu medicamente. Și oricui este bolnav Îi zâmbesc și-i spun: Nu-i grav! Pacienții mă iubesc Tuturor le dăruiesc Pastiluțe colorate Și bomboane mentolate Și când pleacă de la mine Să le fie numai bine!! Brutarul Îmbrăcat în alb cum este Parcă vine din poveste, Parcă-i omul de zăpadă De la mine din ogradă. Aplecat lângă cuptor Parcă ţine-n braţe sori. Când lucrează mai mult tace, Dar ce pâine bună face! Micul cosmonaut În rachetă sunt sau navă Şi pornesc din zori spre slavă Şi pornesc pe cale bună Către Soare,către Lună. Zbor şi nu ştiu de răgaz Sunt cosmonaut viteaz. Spre luceferi şi spre stele Zboară aripile mele Şi-am să zbor, să zbor, să zbor, Toată viaţa călător!