Vrem să fim mai curând mari, Să fim harnici făurari. Nicio muncă, nicio muncă, nicio muncă nu e grea, Dacă vesel şti lucra. Noi visăm, noi visăm, noi visăm să creştem mari, Să fim meşteri făurari.
E strungar tăticul meu,
Vreau să fiu strungar şi eu, Să fac piese lucitoare, De maşini şi de tractoare. Iată-mă, pe câmp pornesc, Pân’ s-arată soarele, Cu tractorul românesc, Voi brăzda ogoarele.
Tare-s vesel şi ghiduş,
Însă ştiu să fac şi eu, Mobilă pentru păpuşi, Sunt tâmplar ca tatăl meu. Eu constructor mă visez, Noi oraşe-ntemeiez, Cu şcoli mari şi grădiniţe, Pentru voi, băieţi, fetiţe!
Eu din munte scot voios
Minereul preţios, Şi cu drag, minerii-mi spun: "Frăţioare, noroc bun!" Alb halat peste rochiţă, Eu sunt astăzi doctoriţă, Într-un ceas te scol voios, Odihnit şi sănătos.
Albă-i pâinea şi gustoasă,
Că-i din grâu de Bărăgan, Iese rumenă, pufoasă, Că-i făcută de brutar. Ciocolată ştiu să fac, Prăjituri şi cozonac, Pentru voi, iubiţi copii, Cofetar vestit voi fi.
Tare aş vrea şi eu să cos,
Însă acul e... ţepos, Uite-mi pun şi degetar, Însă totul e-n zadar. Draga mea prietenă, Acul nu-i greu, crede-mă, Ţine-l frumuşel aşa Şi-mpreună vom broda.