POEZII

VIRGIL CARIANOPOL

Cuprins
MAMA...................................................................................................................................................2
SANIA...................................................................................................................................................2
PĂRINȚII MEI......................................................................................................................................2
SFATURI DE LA MAMA.....................................................................................................................3
DESPRE EA...........................................................................................................................................3
COPILUL CĂTRE PATRIE..................................................................................................................4
IARNA...................................................................................................................................................4
ŢIE.........................................................................................................................................................4
ZĂPADA MAMEI.................................................................................................................................5
PENTRU MAMA..................................................................................................................................5
CARTEA................................................................................................................................................6
MAMA

Mama mea-i o mamă bună,

Mamă dreaptă ca o stâncă;
Are-o inimă de aur
Cum are orice româncă.
Mă-nvaţă să ştiu de toate,
Chiar când scriu, să scriu frumos.
Mama vrea când voi fi mare
Să fiu ţării de folos.
O iubesc, cum iubesc pacea,
Amândouă îmi sunt mame:
Stau în inima mea bine
Ca străbunii, puse-n rame.

SANIA

Am o sanie ca fulgul,
O dau jos din pod acum.
I-a venit iar, astăzi, timpul.
Haide, sanie, la drum!
Te-am lăsat un an în pace
De te-ai odihnit mereu,
Fii acum din nou părtașă,
Soră pentru jocul meu.
Ninge iarăși peste țară,
Dealul este-alunecos,
Hai să ne jucăm cu iama,
Cât e bine și frumos.
Când voi fi odată mare,
Am să-ți mulțumesc din drum,
Pentru jocul meu de astăzi,
Pentru clipele de-acum.

PĂRINȚII MEI

Amândoi, părinții mei

Parcă sunt făcuți de zei.
Chiar atunci când ma privesc
Știu îndată ce gândesc.

Mama, ca o mama bună,

Îmi ia mâna-ncet în mâna
Și m-ajuta dragăstos
Să scriu litere frumos.

Tata și eu iau aminte,

E numai cu mine-n minte.
…………………………
Amândoi mi-aduc mereu
Cărți ce sunt pe placul meu;
Cărți din care strâng, să știu,
Minte pentru mai târziu.

SFATURI DE LA MAMA

Mâna celei care ţi-a dat viaţă,

Te-a crescut frumos, te-a făcut trunchi,
Mâna ce te-a legănat, copile,
N-o uita, sărut-o în genunchi.

Mâna bună care-ţi pune masa,

Ce te spală, aşteaptă s-o cinsteşti,
Să-ţi ajuţi măicuţa la nevoie,
Este mâna sfântă, s-o iubeşti.

Mâinii care ţi se-ntinde caldă,

Mâinii de prieten sau de frate,
Să-i răspunzi la fel cum ţi se-ntinde,
Merită această bunătate.

Mâna care ţi-a făcut un bine

S-o păstrezi în minte-n orice zi,
Este mâna dragostei de oameni
Ţi s-a-ntins de rău a te feri.

Mâinii însă care se fereşte

Firul tău de gând să nu-l ascunzi,
Eşti destul de mare, ştii din viaţă
Cum este mai bine să-i răspunzi…

DESPRE EA

Mama scutură prin casă,

Mătură, aşază, pune,
Pentru mama toate-acestea
Sunt o mare slăbiciune.

Seara, cade ca o piatră,

Nici mâncare nu mai vrea,
Somnul vine ca un fluviu
Şi pe apa lui o ia.

– Mamă-i, spun, nu te mai zbate,

Ai şi-aşa de dus poveri.
Nu-mi mai scutura din perne
Visele avute ieri.

Lasă-le să stea acolo,

Poate că-mi mai trebuiesc.
Nu se ştie la ce cânturi
Am să le mai folosesc.

Însă ea nu vrea s-asculte,

Ştie din al vieţii rost
Cum că visele de mâine
Nu-mi vor fi cum au mai fost.

COPILUL CĂTRE PATRIE

Eu sunt mic, iar tu ești mare

Îmi ești mamă-nvățățoare.
Crește-mă cum poți mai bine
Să ajung și eu ca tine.
Mă ajută șă-nvăț carte,
Dă-mi putere mai departe,
Toarnă-n mine, strămoșești,
Numai visuri românești.
Mâine, tare ca de piatră,
Îți voi fi și vis și vatră.
Să te apăr voi fi gata
Ca bunicul și ca tata.

IARNA

Uraaa! Ninge ca-n poveste!

Timpul e de săniuș!
Hai, copii! Ca și-altădată,
S-a făcut alunecuș.
Scoateți săniile-afară!
Lăsați alte jucării,
Dealul vă așteaptă jocul,
Nu veți fi mereu copii!
Hai, veniți la sănătate,
Maica iarnă, pentru voi,
S-a grăbit să cearnă norii.
Stă numai un puțin la noi!

ŢIE

Ţi-ai învăţat copilul ce e bine?

L-ai învăţat ce nu i se cuvine?
L-ai învăţat că Patria e sfântă
Şi-nţelepciunea doar prin ea cuvântă?
L-ai luat cândva de mână la plimbare
Să îi arăţi ce ţară sfântă are?
I-ai povestit sub farmecele lunii
Cine-s aceia care-i sunt străbunii?
I-ai spus, să ştie-n drumu-i către ţel,
Că are munţi de cremene în el?
I-ai arătat, dând farmece simţirii,
Că omu-i primu-n ordinea iubirii?
L-ai învăţat că-n orişice virtute
Trăiesc adânc lumini necunoscute?
Te-ai străduit să-l faci să înţeleagă
De ce prezentul de trecut se leagă?

I-ai arătat că marea datorie

Deschide drumuri către veşnicie,
Şi că acel ce luptă pentru ea,
Chiar vrând să moară, nu va mai putea?

De l-ai crescut aşa, fii neuitată,

Atuncea eşti o mamă adevărată!

ZĂPADA MAMEI

De când mereu aleargă după treburi

Bătând pământul ce-i de cer şi vis,
Atât cât umblă doar un an prin casă,
Putea, pe jos, s-ajungă la Paris.
În orice zi îi ninge-n păr întruna
O fulguială care-o tot albeşte
Şi nicio vară, cât ar fi de caldă,
Zăpada asta nu i-o mai topeşte.
De când o stiu se culcă cea din urmă,
Găteşte, spală, sau ţesând lumină,
Apucă-ncet de câte-o rază luna
Şi o deşiră până ce-o termină.

PENTRU MAMA

Tare necăjită ai fost mamă,

Iarna, vara, orice timp trecând,
Cât era de frig sau de căldură
Tot desculţă te-am văzut umblând.
N-ai purtat o haină mai ca lumea,
O scurteică veche doar aveai,
Dar şi pe aceea totdeauna
Doar la sărbători o îmbrăcai.
Ochii tăi ardeau ca două stele.
Le mai văd luminile şi azi.
Boabe mari de lacrime, ca jarul,
Le striveai cu mâna pe  obraz.
Tot aşa ai fost de când ţin minte,
Pe picioare-ai mers la drum mereu.
Nici în car nu te suiai, de teamă
Boilor să nu le fie greu.
Ce păcat că n-ai trăit, măicuţă,
C-ai plecat fără de timp în lut.
Ce pantofi ţi-aş fi adus acuma
Şi ce haină azi ai fi avut! …

CARTEA

Cartea e ca mama noastră,

Că ne-nvață ce e bine.
Tot ce trebuie să facem
Și să știe orișicine.
Ea dă sfaturi tuturora,
Înțeleaptă, ajutor,
Pentru toți ce vor să-i ceară.
Dă lumină tuturor.
De-aceea, dragi copii, întruna
S-o-ntrebați, că, la nevoi,
Ea nu doarme, ea chiar noaptea
Este trează pentru noi.
Are-nțelepciunea veche,
E făclie-n univers.
Ea vă luminează drumul
Pentru cât aveți de mers.