ADĂPOSTUL DE IARNĂ AL ANIMALELOR

64. Зимовье зверей

Wintering animals
Vsevolov Cernei

Într—o bună zi, boul, berbecul, porcul, pisoiul şi cocoşul şi—au zis că n—ar fi rău să
trăiască în pădure. Ce bine e vara în pădure!
Boul şi berbecul aveau iarbă pe săturate, pisoiul prindea şoareci, cocoşul ciugulea poame,
iar porcul râma pe sub copaci scoţând rădăcini şi ghinde. Toate erau bune, prietenii nu aveau
nicio grijă atâta timp cât nu începea să plouă.
Dar vara a trecut, a venit toamna şi s—a cam lăsat frigul. Boul a fost primul căruia i—a
trecut prin cap că n—ar fi rău să—şi construiască un adăpost de vreme rea. L—a întâlnit în
pădure pe berbec şi—i zise:
—Hai, prietene, să ridicăm un adăpost pentru iarnă! Eu voi aduce din pădure buştenii şi—i
voi despica, iar tu îi vei ciopli.
—Bine, prietene, zice berbecul, aşa să fie. Boul şi berbecul se întâlnesc cu porcul şi—i zic:

—Hai, purceluşule, cu noi să ridicăm un adăpost pentru iarnă. Noi vom aduce buştenii, îi vom
despica, îi vom ciopli, iar tu vei călca lutul, vei face chirpici şi vei clădi cuptorul.
Purcelul nu s—a dat în lături.
Boul, berbecul şi purcelul îl întâlnesc pe pisoi:
—Bună, pisoiaşule! Hai să ridicăm împreună un adăpost pentru iarnă. Noi vom aduce
buştenii, îi vom despica, îi vom ciopli, purcelul va călca lutul, va face chirpici şi va clădi
cuptorul, iar tu vei aduna muşchi din pădure şi vei căptuşi pereţii.
Pisoiul s—a prins în joc.
Boul, berbecul, purcelul şi pisoiul îl întâlnesc în pădure pe cocoş:

—Bună, cocoşele! Hai să ridicăm împreună un adăpost pentru iarnă. Noi vom aduce buştenii,
îi vom despica, îi vom ciopli, purcelul va călca lutul, va face chirpici şi va clădi cuptorul,
pisoiul va aduna muşchi din pădure şi va căptuşi pereţii, iar tu vei pune acoperişul.
 Nici cocoşul n—a zis nu.
Au ales prietenii un loc mai uscat din pădure, au adus buştenii, i—au despicat, i—au cioplit,
au făcut chirpici, au adunat muşchi şi au început să ridice adăpostul.
Au ridicat adăpostul, au clădit cuptorul, au căptuşit pereţii şi au pus acoperişul. Au pregătit
pentru iarnă merinde şi lemne.
A venit iarna cu geruri de crăpau pietrele.Unii în pădure dârdâiau de frig, dar prietenii
huzureau în adăpost. Boul şi berbecul dormeau întinşi pe duşumea, porcul s—a băgat în
pivniţă, pisoiul torcea pe cuptor, iar cocoşul s—a aciuat sub acoperiş, pe o joardă. Huzureau
prietenii de bine şi nu ştiau ce—i răul.

Şapte lupi hămesiţi hoinăreau prin pădure, când dintr—odată au văzut adăpostul de iarnă.
Unul din ei, mai îndrăzneţ, le zise celorlalţi:
—Merg eu, fârtaţilor, să văd cine sălăşluieşte în adăpost. Dacă nu ies degrabă de acolo, săriți
—mi în ajutor.
 Intră lupul în adăpost şi nimereşte chiar peste berbec. Berbecul nu mai ştie ce să facă: s—a
băgat într—un ungher şi a început a zbiera cu voce groaznică:
—Be—e—e—he—he!... Be—e—e—he—he!...
Cocoşul a văzut lupul de sus, a zburat de pe joardă şi a început a bate din aripi:
—Cu—cu—ri—gu! Cu—cu—ri—gu!
A sărit şi pisoiul de pe cuptor, a început a fornăi şi a mieuna:
—Mi—a—au!... Mi—a—au!.. Mi—a—au!.. Porcul, când aude ce încăierare e sus, urcă din
pivniţă şi începe a grohăi:
—Groh!Groh! Groh!.. Pe care să—l mănânc de aici?

Vai şi amar de pielea lupului, cu chiu şi vai a scăpat cu viaţă din încăierare.
Aleargă cât îl ţin picioarele şi le strigă fârtaţilor săi:
—Aoleu, frăţiorilor, scăpaţi care cum poate!
Când l—au auzit ceilalţi lupi au luat—o la sănătoasa.
 Fug ei un ceas, fug două şi se mai opresc să—şi tragă sufletul. Iar lupul cel bătrân şi—a
mai venit în fire şi a început a le povesti:
—Intru eu, fraţilor, în adăpost şi văd că vine spre mine o matahală straşnică şi miţoasă. De sus
se auzea bătaie de aripi, de jos — un fornăit! Din colţ sare unul cu coarne şi cu barbă şi îmi
înfige coarnele în coaste! Dedesubt se auzeau ţipete:

„Pe care să—l mănânc?" Am văzut negru în faţa ochilor şi... tulea! S—o ştergem de aici,
fraţilor!
S—au ridicat lupii şi—au luat—o la fugă, cu cozile—n sus, de lăsau în urma lor numai
vârtejuri de zăpadă.
Şi de atunci încoace trăiesc animalele din pădure în pace şi bună înţelegere.