COCOȘUL ȘI BOBUL DE GRÂU

69. Смерть петушка

Death of the Cockerel
Vsevolov Cernei
Cu o mână de ajutor de la fiecare cocoșul a mai cântat o dată.

Au fost odată un cocoşel şi o găinuşă. Cocoşelul se tot grăbea, se tot grăbea, iar găinuşa îi
tot zicea:
—Nu te grăbi, Petrea. Nu te grăbi, Petrea.
Într—o zi cocoşelul ciugulea nişte boabe şi în grabă i s—a oprit un bob în gât. S—a înecat
cocoşelul, nu răsuflă, zace de parcă—i mort.
 Speriată, găinuşa s—a dus fuga la stăpână, strigând:
—Vai, stăpâno, dă—mi mai repede nişte untişor, să—i ung cocoşelului gâtişorul: s—a înecat
cu un bob de grâu.

—Fugi repede la văcuţă, cere—i nişte lapte şi am să—ţi fac untișor.

S—a dus găinuşa într—o fugă la vacă.
—Văcuţo, drăguţo, dă—mi mai repede nişte lapte, stăpâna va face din lapte untişor, cu untişor
îi vom unge cocoşelului gâtişorul: s—a înecat cu un bob de grâu.
—Du—te repede la stăpân şi spune—i să—mi aducă nişte iarbă proaspătă, îi răspunse văcuţa.
Găinuşa aleargă într—un suflet la stăpân.
—Stăpâne, stăpâne! Dă—i cât mai repede văcuţei nişte iarbă proaspătă, văcuţa va da lăptişor,
stăpâna va face din lăptişor untişor, iar eu îi voi unge cu untişor cocoşelului gâtul: s—a înecat
cu un bob de grâu.

—Du—te mai repede la fierar după coasă, zice stăpânul.

Găinuşa alergă mâncând pământul la fierar.
—Fierarule, fierarule, dă—i cât mai repede stăpânului o coasă bună! Stăpânul îi va da văcuţei
nişte iarbă proaspătă, văcuţa va da lăptişor, stăpâna va face untişor, iar eu îi voi unge cu
untişor cocoşelului gâtul: s—a înecat cu un bob de grâu.
 Fierarul i—a dat stăpânului o coasă nouă,

stăpânul i—a dat văcuţei nişte iarbă proaspătă,

văcuţa a dat lăptişor,

stăpâna a făcut untişor şi i—a dat găinuşei.

 Găinuşa i—a uns cocoşelului gâtul. Bobul de grâu a lunecat în stomac. Cocoşelul a sărit şi a
strigat în gura mare: "Cu—cu—ri—gu!"