Unul dintre-amicii mei ,

e-un băiat cam rotofei

cu nas cârn şi păr vâlvoi !
Vă voi spune despre el
că îl cheamă Bondocel.
El gândeşte... Şi visează.

Vezi? Şi-acum...E-aproape seară

Bondocel îşi spune iară
o poveste minunată
Ce-o să fie el... odată...
Când o creşte copăcel.

Prin fereastra de la stradă

cată parcă-n viitor
şi se-apleacă...să se vadă
jos în orice trecător.
Şi-n închipuire pleacă
să-şi aleagă meseria.

Tii! Grozavă meserie

Fac şi eu grădinărie!
- Ia-mă, nene, ucenic
Să-ţi ajut la mai nimic
Moşul n-a răspuns nici pâs!
 I-a făcut un semn şi-a râs.

Hai cu mine să-ţi arăt...

Sapă, grapă, cară apă şi mai cară
Când o roabă , când o scară, când furtunul...
Vezi ca-i judecat în pripă.

Dar, urmând călătoria

şi-a ales croitoria.
Şi-ntr-o zi se va trezi
C-a pătruns în mare taină
cum croieşti şi coşi o haină,
nici prea lungă ,nici prea scurtă.

Acum mă opresc niţel

La cizmar învăţăcel.
Vin copii, băieţi şi fete:
-Iute ! Pune-mi tălpi la ghete !
Bate-mi ţinte şi blachiuri
La bocancii pentru schiuri.

Dar zidar, ce meserie!

Stinge varul dă-mi mortarul
Şi pe urmă,zi-i mistrie !
Da ! O cărămidă-i mică
 Dar cu toate celelalte
Mâna omului ridică ziduri tari şi case-nalte.

Câte case fac o stradă?

Câte uliţi un oraş?
Ce n-ar da, cândva să vadă
că a fost şi el părtaş.
El, piticul din grămadă
Să se –nalţe în uriaş?

Hei, tâmplar de mobilă

Ce profesie nobilă !
-Ia zi-mi, meştere tâmplare
Na-i cumva din întâmplare
Treabă pentr-un ucenic
Tânăr, harnic şi voinic ?

Bucătar, ce meserie,
Poţi munci cu bucurie.
Strigă care mai de care:
-Ce ne facem, bucătare ?
Tare ne e foame, tare !
-Astăzi n-am gătit nimic.

Vânătoarea, straşnic sport !

 Poc ! Şi iepurele-i mort.
Stau pe loc şi strig –aport.
Poc, poc poc şi dintr-un stol,
Cad...cinci raţe rostogol.

Ei, dar ce-ar fi să ajung

Clown la circ la Câmpulung,
Clown cu faimă şi renume
să fac şotii, să spun glume,
să înveselesc o lume.

Mă voi face acrobat

S-arăt lumii că-s bărbat !
La opt metri înălţime
Plimb un ochi peste mulţime !
Trec o dată şi-înc-o dată.
Joc pe funia-ncordată.

Dacă-i vorba de-ameţeală,

De-nălţimi şi îndrăzneală
Păi, mă fac paraşutist.
Luneci lin printre nori
Şi cobori
Pe un câmp smălţat de flori.
Ce-ar fi să mă fac scafandru
cum e unchiul Alexandru ?
Capul stă cam la strâmtoare
Într-o bilă de oţel.
Ai la nas un soi de trompă
Şi respiri ca printr-o pompă.

Să mă fac cioban la oi
Să-mi abat mioarele
pe-unde bate soarele
şi răzbat izvoarele...
Să trag fluierul din brâu
să le cânt, să le doinesc...

Orişce – dar nu...coşar !

Nu de murdărie fug
Ci de apă ţi săpun,
şi de piepteni şi de perii.
Iaca, trebuie să spun
că de ele mă cam sperii.

Atenţiune, faceţi loc

Trece doctorul Bondoc
şi se plimbă printre paturi
Şi dă leacuri, şi dă sfaturi.
 Să alini şi să ajuţi
şi străini, şi cunoscuţi !

Profesor ? Aş vrea să fiu

Că-s şcolar din tată-n fiu.
O să-nvăţ de la acei
care azi mă cresc cu greu
cum să-nvăţ alţi bondocei
ca să-i cresc la rândul meu !

Bine-i să fii tractorist

Dar visarea-şi curmă zborul
I-a trecut deodată zorul
Ce te faci,se-ntreabă trist
Când s-a nărăvit motorul
Şi s-a-mbolnăvit tractorul ?

Cum? Ar fi un lucru rar

să mă fac şi eu fierar?
Poate că în viitor
dreg şi propriul meu tractor.
Poate...Ştiu eu ?...Cum să zic ?
Vreau să fiu ...doar ucenic...

Vrei să-ncepi ucenicia,

 Dovedeşte-ţi vrednicia !
Cam în orice locuinţă
se găsesc şi obiecte de prisos.
Din puţin şi din niţel,
turnătorii fac oţel.

Bondocel porni să ceară

fierul vechi din zori în seară.
Bucătaru-i dă cuţit
cam tocit şi ne-ascuţit,
croitorul, cinci perechi
de foarfeci vechi...

Acrobatul nişte sârmă

şi scafandrul doar o cârmă,
tractoristul ,vechiul plug.
Numai că, tăceţi din gură,
dup-atâta alergătură,
aţipise-n seara sură.

Şi deodată se făcea...
C-un poştaş îi aducea,
prima lui scrisoare
scris-anume pentru el.
Strălucea pe plic un nume,
 unul singur: Bondocel.
Dragul nostru Bondocel
ai muncit şi tu niţel
pentru şarja de oţel
( şapte sute de chintale ).
Mulţumim, şi să trăieşti !

Aici s-a semnat scrisoarea ...

Oţelarii din Cugir,
Reşiţa şi Hunedoara.
Harnicii băieţi şi fete
or să aibă trotinete
şi-alte multe jucării.

-Hai, bondocul mamei, scoală

vrei să-ntârzii iar la şcoală?
Mai întâi, Bondocel nu-şi face patul
Şi începe cu-mbrăcatul.
Unde-i asta ? Unde-i aia ?
Pe dulap ? Ori sub dulap ?

Ei, şi zorul ăsta-i bun

Scapi de apă şi săpun !
Hai spre şcoal-acum băiete!
Şi-nsfârşit, cu chiu, cu vai
 urcă scara la tramvai.

Colo la Kogâlniceanu
poliţistul opreşte tramvaiul
ca să treacă-ntreg alaiul.
Ce profesie minunată !
Mă fac şi eu poliţist.

Câtă lume adunată...

Parcă trec şi se întrec
bucătarul cu fierarul
şi tâmplarul cu zidarul,
oamenii din tot oraşul.

Şi să ştii că fiecare,
meserie-parte bună are !
Harnici, pricepuţi sunt toţi.
Vrei să fii ca ei ? Tu poţi !
Dar întâi şi-ntâi, învaţă.
Munca-i muncă, nu răsfaţă.

Ce-o să fie Bondocel?

Asta ştie numai el.
Poate-aşteaptă să mai crească
până să se hotărască.
Dar voi oare ce-o să fiţi ?
Bondocei, să vă gândiţi !