Calendarul 

  roman, sărbători ale Romei antice

              Romanii împărţeau timpul ca şi noi în ani, luni , zile şi ore. Ca să se exprime anul
se pune  de cele mai multe ori numele consulului în Ablativ , de ex. M. Mesalla M. Pisone
consulibus.  Se făcea socoteala anului de la fondarea Romei. Alteori se punea însă direct
numărul anilor de la fondarea Romei cu numerale ordinale de ex. anno trecentesimo
quinquagesimo post Romam conditam (anul 350 după fondarea Romei). Ca să aflăm anii
înainte de Hristos scădem din 753  (data fondării Romei ) numărul anilor de la fondarea
Romei  şi restul reprezintă anii dinainte de era noastră. Astfel: 753 - 350 = 403 î.Hr. 

               Romanii aveau 12 luni şi anume: Ianuarius , Februarius, Martius, Aprilis, Maius,

Iunius, Iulius, Augustus, September, Octomber, November, December.  Numele lunilor erau
deci adjective. pe lângă care se înţelege mensis. Numele lunilor  Iulius şi  Augustus  sunt
târzii, la început numindu-se: Quinctilis, Sextilis. Anul roman începea cu luna martie , de
aceea octombrie era luna a opta, noembrie a noua , etc. După anul 153 î.Hr. , consulii intrau
în funcţie la 1 ianuarie şi deci anul începea de atunci, pe când anul religios începea tot la 1
martie.  Înainte de reforma calendarului a lui Cezar, în 46 î.Hr. lunile martie,mai, iulie şi
octombrie aveau 31 de zile, februarie 28 şi restul 29. După reforma lui Cezar, lunile
ianuarie, martie, mai , iulie , august, octombrie şi decembrie aveau 31 de zile , celelalte 30
şi februarie numai 28. La fiecare patru ani se adăuga câte o zi suplimentară  în tre 23 şi 24
februarie care se şi numea  bis sextus ante kalendas Martias (de dpuă ori a şasea zi înainte
de calendele lui Marte) de unde numele de bisect.

            Zilele lunilor se socoteau de la trei puncte fixe în fiecare lună. Ziua întâi a fiecărei
luni , care se numea kalendae (Ianuariae, Martiae, etc.), Nonele (Nonae) care cădeau pe 7
în martie, mai, iulie şi octombrie şi pe 5 în celelalte luni, şi Idele(Idus) ,care cădeau pe
15  când nonele erau pe 7 şi pe 13 când nonele erau pe 5. Se numeau none fiindcă era a
noua zi înainte de Ide.

            Zilele lunii se socoteau după aceste termene fixe. Ziua imediat înaintea termenului
fix se arăta cu  pridie (Kalendas, Nonas, Idus ). Celelalte zile erau arătate prin numărul
înaintea termenelor fixe contând la socoteală ambele zile. Astfel, pe când 31 ianuarie
este pridie Kalendas Februarias, 30 ianuarie este dies tertius ante Kalendas
Februarias, adică 30, 31 şi 1. Tot asemenea se socoteşte şi înaintea Nonelor şi Idelor. 

1
Data se exprima astfel: quarto(die ante) Kalendas Februarias , scurtat: IV Kal.Feb.=29
ianuarie, sau: Ante diem quartum Kalendas Februarias,  scurt a.d. IV Kal. Feb. 

            Ziua era împărţită în 12 ore sau două jumătăţi de câte şase , de ex. : Ora întâi se
numea hora prima, ora a doua hora secunda etc; seara se numea hora prima noctis care
echivala cu ora 19  la noi. În tabere şi în general în armată , noaptea se împărţea în patru
veghe de câte trei ore (vegilia prima, secunda, terţia, quarta).După  acest mod de diviziune
se împărţi şi ziua în 4 părţi: (6-9= mane, 9-12= ad meridiem, 12-3= de meridie şi 3-
6= suprema).

Istoricul calendarului roman

            La început romanii se serveau de calculul etrusc, împărţind anul în zece luni din
care 6 erau de 30 de zile şi 4 de câte 31, adică 304 zile. Luna martie, când începea
primăvara era prima lună a anului şi luna decembrie ultima. Tot anul era împărţit în 38 de
săptămâni (nundinum) de câte 8 zile pe care le notau cu primele litere ale alfabetului (A-H).
A noua zi (nundinae) era consacrată repausului şi tîrgului, căci în acea zi ţăranul găsea
timpul să se ducă la oraş spre a-i desface produsele şi a cumpăra cele trebuincioase. 

            Anul lunar  adică bazat pe fazele lunii se pare că a fost organizat chiar de regele
Numa Pompilius. Acest an însă avea 355 de zile şi pentru a avea anul solar se adaugă la
fiecare 2 şi 4 ani câte o lună(mensis interalaris). Luna începea deci atunci când marele
pontifice din Capitoliu, văzând când apare luna nouă , anunţă poporul adunat în acest scop,
de unde şi numele primei zi, calendae. Cezar, văzând confuzia care se năştea din calculul
lunar al anului , pe când era pontifex maximus în 46 î. Hr. , cu concursul astronomului
Sosigene din Alexandria şi a lui Flavius, matematician roman, introduse anul solar al
egiptenilor  de 365 de zile  cu un an bisect de 366 zile, la 4 ani odată. tot el mută începutul
anului la Calendele lui ianuarie când intrau consulii în funcţie. Ciclul de 8 zile pentru
săptămână fu înlocuit cu perioade de 7 zile cum aveau orientalii şi numiră fiecare zi, cu câte
un nume de planetă. Astfel, începând cu sâmbăta, zilele săptămânii se numeau: dies
Saturni, d. Solis, d. Martis, d. Mercurii, d. Jovis, d. Veneris. 

            Ţăranii romani , ca şi ai noştri, îşi aveau calendarul lor special pentru munca
câmpului bazat pe echinoxul de primăvară şi toamnă  şi pe solstiţiile de vară şi iarnă. În
acelaşi timp, mersul stelelor îi conducea la împărţirea timpului şi reglarea activităţii lor.
Romanul care nu avea ceas împărţea ziua după starea soarelui înainte şi după amiază
(ante meridiem şi  post meridiem) având ca şi noi diferite numiri. Astfel

2
găsim diluculum, revărsatul zorilor , mane, dimineaţă până răsare soarele, ortus solis,
răsăritul, meridies, amiază, ocassus solis, apusul şi crepusculum , amurgul. Precum şi
ţăranii noştri nu precizează ora şi zic:"pe la aprinsul lumânărilor" tot asemenea ziceau şi
romanii : "luminibus accensis", după care urma culcarea (concubium) şi apoi miezul nopţii
(media nox)  şi cântatul cocoşilor (gallicinium).

                                                                                  

Sărbători ale Romei antice: nume și caracteristici

Sarbatorile la romani au un caracter religios,fiind organizate in cinstea unui zeu cu
ocazia unor sacrificii religioase.Unele au dainuit la popoarele latine pana astazi.Erau zile
libere in care se organizau sacrificii,procesiuni si ceremonii sacre intr-un cadru public sau
privat.

Sarbatorile publice erau impartite in:

-conciptivae

-stativae

-imperativae

3
 Sarbatorile publice nu se faceau in zilele pare(exceptie facand Regifugium-24
feb. si Eccuria-14 martie)si nu se organizau imediat una dupa alta.Cele militare se se
derulau in lunile martie si octombrie,intervalul in care se organizau razboaiele.

Sarbatorile private erau realizate in momentele importante ale vietii romanului si erau
organizate si de grupuri de oameni ce aveau aceleasi preocupari sau ocupatii.

IDELE LUI MARTE

  Primul calendar roman, care cuprindea zece luni, începând cu Martius (Martie), se
credea că ar fi fost creat de regele Romulus în jurul anului 753 î.Hr. La acea vreme, datele
erau exprimate în relație cu fazele lunii dintr-o lună de zile, folosindu-se trei
indicatori:calende (Kal), none (Non) și ide (Id). Prima faza a lunii, luna nouă, era marcată de
calende și însemna prima zi a lunii;primul pătrar la lunii reprezenta, ori ziua a cincea, ori cea
de-a șaptea ale lunii și era marcată de none;luna plină reprezenta ziua a 13-a sau a 14-a și
era marcată de ide. Idele lui Martie – 15 martie – marca, initial, prima lună plină a noului an.

În timpul Republicii Romane târzii, festivalul anului nou era ținut la idele lui martie
când oamenii se strângeau de pe o rază de o milă din afara Romei pe Via Flaminia, pe
malurile râului Tibru. Participanții sărbătoreau cu mâncare, vin și muzică și făceau sacrificii

4
pentru zeița romană, Anna Perenna pentru a avea un an nou fericit și prosper. Între anii 222
și 153 î.Hr., idele lui martie însemna, de asemenea, începutul anului consular, când doi
consuli aleși anual își ocupau locul de conducători ai republicii.  
În anul 46 î.Hr., după ce s-a consultat cu astronomul din Alexandria, Sosigenes,
Iulius Caesar a reformat calendarul prin adăugarea a zece zile în anul de 355 de zile, astfel
prima zi a noului an a fost declarată 1 ianuarie, începând cu anul 44 î.Hr. și a introdus anul
bisect o dată la patru ani. La scurt timp după aceea, i s-a acordat titlul de Dictator Perpetuus
sau « dictator pe viață ». Un grup de senatori romani l-au înjunghiat pe conducător la 15
martie 44 î.Hr, deoarece aceștia erau îngrijorați de puterea din ce în ce mai mare pe care o
deținea dictatorul – astfel idele lui  martie legându-se cu asasinarea lui Iulius Caesar pentru
totdeauna.
Jupiter

Stăpânul zeilor și al oamenilor, asemănat cu Zeus din mitologia greacă, protectorul

Romei, Zeul Luminii și tatăl zeilor; are ca simboluri vulturul și fulgerul. Era considerat drept
divinitate supremă, dătătoare de viața și de lumină, care cârmuia cerul și pământul,
stăpânea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și furtunile. Legate de aceste atribute, Jupiter
purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans. Templul său se afla la Roma,
pe Capitoliu și, de aici, el a mai căpătat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai
5
cunoscută care îl desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun și cel mai mare"). Ca
ocrotitor al romanilor și al Romei în special, Jupiter era cinstit cu precădere de consulii care
intrau în funcție, de generalii care se întorceau victorioși, de învingătorii în întrecerile
sportive, de cei care împărțeau dreptatea. El era venerat și avea câte un templu în toate
orașele Italiei și ale provinciilor

FLORALIA

In religia antică romană Floralia era festivitatea în onoarea zeiței Flora, sărbătorită
pe 27 aprilie în timpul Republicii, iar pe 28 aprilie sub Calendarul Iulian. În limba latină,
festivalul era cunoscut sub denumirea Ludi Florae, adică jocurile (Ludi) Florei. În timpul
Imperiului Roman, jocurile durau șase zile.

SATURNALIA

Saturnalia: 25 decembrie era ziua Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman

Saturn, zi care coincidea cu solstițiul de iarnă. Pentru vechile civilizații antecreștine aceasta
era ziua nașterii zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat prin
renașterea naturii. În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua
nașterii Soarelui, iar biserica creștină a adoptat această dată drept zi de naștere a lui Iisus

6
Hristos spre a îmbina cultura ante-creștină cu cea creștină și spre a-i converti pe oameni la
creștinism

Multe dintre cele mai mari imperii ale omenirii au fost clădite pe spatele sclavilor (de
multe ori la propriu). Printre acestea se găseşte şi Imperiul Roman. Aici, sclavia a durat
foarte multe secole, aproape întreaga perioadă de existenţă a imperiului.

De asemenea, sclavii Imperiului Roman nu se bucurau de multe privilegii, fiind văzuţi şi

trataţi ca proprietăţi, forţaţi să facă tot ce doreau stăpânii acestora. În perioada maximă,
sclavii formau 40% din populaţia Romei.

Unul dintre privilegii era Saturnalia, unde aceşti oameni trăiau ca egalii stăpânilor.

Saturnalia era un festival dedicat lui Saturn, zeul roman al agriculturii. Conform
legendei, Saturn a condus Roma în Epoca de Aur a mitologiei romane. Zeul i-a învăţat pe
oameni agricultura, de aceea este lesne de înţeles de ce Saturn se bucura de o asemenea
popularitate şi de ce romanii îl onorau cu cel mai mare festival.

La începutul Romei, sărbătoarea era una simplă, care includea un festival de o zi,
dar odată cu trecerea timpului a devenit o sărbătoare care dura cinci zile. Conform
istoricului roman Titus Livius, Saturnalia a început în secolul al V-lea î.e.n., devenind cea
mai mare sărbătoare din Imperiul Roman, celebrată de toţi oamenii din imperiu.

Fermierii îşi arătau respectul faţă de Saturn, sperând la recolte bogate anul următor

Începutul Saturnaliei însemna sfârşitul sezonului de semănare, iar fermierii îşi arătau
respectul faţă de Saturn, sperând la recolte bogate anul următor. Astfel, sărbătoarea
începea cu sacrificii pentru zeu şi cu înlăturarea legăturilor de lână care se aflau la
picioarele statuii din Templul lui Saturn, reprezentând un simbol pentru eliberare şi respect.

După terminarea acestor sacrificii şi ritualuri, festivităţile începeau odată cu intonarea

”Io, Saturnalia!” de către oameni.

Pe perioada sărbătorii, erau interzise pedepsele cu moartea şi declaraţiile de război.

Erau organizate petreceri publice şi se ofereau cadouri precum lumânări din ceară şi alte
obiecte. De asemenea, jocurile de noroc în public erau permise în această perioadă.
7
 Oamenii bogaţi, îmbrăcaţi în haine colorate în timpul Saturnaliei şi nu în hainele albe
obişnuite, îi ajutau pe cei săraci cu bani sau cadouri. Mai interesant este că stăpânii făceau
schimb de locuri cu sclavii.

Sclavilor le era permis să nu îşi asculte stăpânii fără să fie pedepsiţi. Chiar făceau
schimb de haine cu stăpânii şi le erau servite mâncare şi băutură. În timpul acestei libertăţi,
sclavii puteau spune ce vor, fără să existe consecinţe, aceştia bucurându-se de orice
privilegiu al cetăţenilor liberi, precum libertatea de a juca jocuri de noroc sau a se îmbăta.

În afară de perioadă, mai există câteva asemănări ale Saturnaliei cu Crăciunul,

precum oferirea/primirea de cadouri, iar unii istorici susţin că sărbătoarea păgână a
romanilor a fost precursoarea sărbătorii creştine.

CEREALIA

Cerealia a fost festivalul major sărbătorit pentru zeița Ceres . A avut loc șapte zile de
la mijlocul până la sfârșitul lunii aprilie, dar datele sunt incerte. Festivalul ar fi putut fi fondat
încă din perioada Regal . Natura sa arhaică este indicată de un ritual de noapte descris de

8
Ovidiu . Lantrele de foc au fost legate de cozile vulpilor vii, care au fost eliberate în Circul
Maxim .

Originea și scopul acestui ritual nu sunt cunoscute; este posibil să fi fost conceput
pentru a curăța culturile în creștere și pentru a le proteja de boli și vermini sau pentru a
adăuga căldură și vitalitate creșterii lor. Ovidiu oferă o explicație etiologică : cu mult timp în
urmă, la Carleoli antice, un băiat de la fermă a prins o vulpe care fura pui și a încercat să o
ardă în viață. Vulpea a scăpat, ablaze; în zborul său a tras câmpurile și culturile lor, care
erau sacre pentru Ceres. De atunci, vulpile sunt pedepsite la festivalul ei. The Ludi Ceriales
sau „Jocurile de Ceres“ au avut loc în cadrul festivalului în Circus Maximus. Ovidiu
menționează că căutarea lui Ceres pentru fiica ei pierdută Proserpina a fost reprezentată de
femei îmbrăcate în alb, care alergau cu torțe aprinse . In timpul erei republicane , The
CEREALIA a fost organizat de către plebei Edilii , Ceres fiind una dintre divinitățile patron al
plebei sau oameni de rând. Festivalul a inclus circuri ludi , jocuri de circ. Acestea s-au
deschis cu o cursă de cai în Circul Maxim, cu un punct de plecare chiar sub Templul
Aventinei din Ceres, Liber și Libera . După 175 î.Hr., Cerealia a inclus ludi scaenici ,
spectacole teatrale, care au avut loc în perioada 12-18 aprilie. Aedila plebeiană Gaius
Memmius este creditată cu punerea în scenă a primului dintre acești ludi scaenici . De
asemenea, a distribuit o nouă monedă comemorativă din denarius în onoarea
evenimentului.

LUPERCALIA
Lupercalia se celebra pe 13 – 15 februarie, fiind o sărbătoare romană de îndepărtare a
spiritelor rele şi purificare a oraşului. Este o sărbătoare străveche, dinainte de fondarea
Romei, în cinstea zeului Faunus (Lupercus), zeul fertilităţii şi a pădurilor. Parţial era
interpretată şi ca fiind în onoarea Lupoaicei capitoline care i-a alăptat pe Romulus şi
Remus, unii explicând astfel numele de Lupercalia, sărbătoarea lupilor. Preoţii ofereau
sacrificii, îmbrăcau pieile câinelui şi a caprelor sacrificate şi înconjurau zidurile cetăţii
lovind uşor cu un bici de piele participanţii la sărbătoare, în special fetele şi femeile care
se credea că devin astfel fertile.

9
 MATRONALIA

Matronalia se celebra la 1 martie, fiind un festival în cinstea Iunonei, în special cu

atributul său de Juno Lucina, zeiţa maternităţii, care proteja naşterile şi femeile în general.
Acestea participau despletite la ceremoniile religioase şi apoi, acasă, primeau daruri de la
soţi şi copii. Soţii se rugau pentru sănătatea şi bunăstarea nevestelor iar acestea serveau
masa sclavelor lor, după cum, de Saturnalia, stăpânii îşi serveau sclavii.

10