Fișă de Lectură

Alexandru MaCEDONSKI - Noaptea de decemvrie 1902 (poem) (14.03.1854-

24.11.1920)
Al. Macedonski se naste intr-o familie boiereasca din Oltenia. isi face studiile
preuniversitare in particular, apoi face politica (in principal, liberala) si g
azetarie. Noncon-formist si nemultumit isi ataca aproape toti confratii in scrie
rile jurnalistice si in special pe junimisti, ceea ce va duce la izolarea lui in
viata literara romaneasca. Meritul recunoscut al lui Macedonski este acela de t
eoretician al simbolismului romanesc, pe care il analizeaza in cateva studii ale
sale si mai ales prin revista sa Literatorul. De asemenea, el este unul dintre
poetii importanti ai literaturii noastre, fixat la granita dintre romantismul de
tip eminescian si simbolismul timpuriu.
Principalele sale volume de versuri sunt Poezii, Excelsior, Poema rondelurilor.
De asemenea, este de mentionat romanul Thalassa.
Noaptea de decemvrie 1902 (poem)
1. Tema poemului este de factura romantica: conditia geniului.
2. Problema inadaptarii geniului intr-o lume mediocra este ilustrata printr-o
poveste
simbolica.
3. Nefericirea poetului vine din constiinta lui de fiinta muritoare.
4. Multe dintre tehnicile compozitionale apartin simbolismului (imaginile sine
stezice,
portretul ostentativ grotesc, muzicalitatea versurilor).
5. Mesajul poemului este cladit pe ideea ca artistul este predestinat sa caute
un drum al devenirii sale.
Tema
Poemul trateaza conditia fiintei superioare intr-o lume mediocra.
Subiectul
Intr-o noapte de iarna, un poet care priveste focul din camin terorizat cu gandu
l ca in curand acesta se va stinge, se sustrage conditiei lui de umila existenta
, visand la o poveste fabuloasa. El isi imagineaza ca un emir din Bagdad tanar s
i bogat este cuprins de o melanolica chemare. Acesta vrea sa plece in pelerinaj
spre cetatea sfanta, Meka, dar pe drumul cel greu, prin desert. Viata in rozul B
agdad este fericita, emirul are tot ce-si doreste, este in apogeul existentei, c
and se simte traznet si zeu, dar cetatea il cheama. isi pregateste un alai impre
sionant si porneste spre Meka. in acelasi timp, un cersetor se indreapta tot spr
e .cetatea sfanta, dar pe un drum scurt si comod. Emirul strabate pustia, privin
d cu durere cum insotitorii sai mor unul cate unul, ucisi de drumul anevoios pri
n arsita desertului. in cele din urma, insusi emirul moare, uitandu-se in zare,
unde i se pare ca se vede Meka, pe ale carei porti patrunde cersetorul.
Poemul se incheie cu imaginea poetului in camera pustie, in care focul se stinse
se.
Comentariul
Poemul lui Macedonski, desi creat pe o tema si pe simboluri romantice, ramane
in
esenta o scriere simbolista prin tehnica. Viziunea macedonskiAna asupra
conditie
i geniului nu difera prea mult de cea romantica; fiinta inadaptabila si rascolit
a de nemultumire la gandul unui destin efemer, geniul este nefericit, ca si in p
oezia lui Eminescu, si privat de intelegerea semenilor. Macedonski insista insa
ceva mai mult pe cruzimea fiintei mediocre, a carei impostura distruge visul cre
atorului de geniu. Ideea vine din estetica simbolista, dar si din amaraciunea ir
itata a poetului care a trait la modul suprem sentimentul persecutiei.
Povestea emirului din Bagdad este in mod direct asociata cu destinul poetului tr
aznit de soarta, adica iluminat si predestinat sa caute cu deznadejde o cale a d
evenirii sale. Menirea artistului romantic este de a-si cauta o modalitate de ex
primare, capabila sa il elibereze de sub teroarea destinului limitat, iar aceast
a cautare implica suferinta tragica (in sens eminescian). De aceea, emirul nu ar
e de ales, el trebuie sa paraseasca viata placerilor usoare din rozul Bagdad si
sa porneasca spre cetatea de vise. Idealul sau nu vine din ratiune sau din ambit
ii marunte, ci este de natura mistica. El este coplesit de o stare contemplativa
{...zilnic se simte furat de-o visare...), in care aude chemarea cetatii preasf
inte, iar acest vis se instaleaza treptat, il obsedeaza, il instapaneste si devi
ne singura lui credinta: Dar Meka e-n zarea de flacari - departe -/De ea o pusti
e imensa-l desparte,
Si prada pustiei cati oameni nu cad?
Pustia i-o mare aprinsa de soare,
Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare -/Si dulce e viata in rozul Bagda
d.
Fragmentul ilustreaza momentul de dinainte de plecarea emirului spre cetatea
sfa
nta si sugereaza nehotararea personajului prin intermediul unei antiteze intre i
dealul riscant si realitatea confortabila. Cetatea Meka, simbol al aspiratiei mi
stice, se afla dincolo de spatiul desertic, in zarea de flacari, si, ca sa ajung
a la ea, emirul trebuie sa treaca prin marea proba a pustiei, pentru care nu est
e pregatit. Sintagma zarea de flacari conoteaza sensurile mistuitoare ale idealu
lui, caci Meka reprezinta
o obsesie nascuta din aspiratie spirituala si credinta
devoratoare: Spre Meka-l rapeste credinta - vointa. De aceea alba cetate este as
ociata imaginii focului, simbol prin excelenta al arderii purificatoare, dar si
al fascinatiei magice. Pustia, care in traditiile crestine trebuie parcursa in s
inguratate, aici devine un drum platit cu numeroase sacrificii omenesti, caci, i
n calatoria sa, emirul isi lasa in nisipurile desertului toti robii, cu cai, cu
camile... Metafora mare aprinsa de soare, prin care poetul defineste sensul pust
iei, include, pe langa sugestia caldurii cumplite, si pe cea a necunoscutului in
sondabil, imprevizibil; imaginea se completeaza
prin epitetul anticipativ imensa
si prin secventa Nici cantec de paseri, nici pomi, nici izvoare, in care repetit
ia delimiteaza decisiv spatiul avital al pustiei de imaginea ispititoare a rozul
ui Bagdad. Sfasiat intre ispita domestica si cea spirituala,
emirul o alege pe ce
a din urma si porneste spre cetatea de vise.
El stie ca idealul acesta se plateste cu viata, caci cetatea nu numai ca il chea
ma, ci ii cere simtirea, ii cere fiinta,
Ii vrea frumusetea - tot sufletu-i vrea
Din talpi pana -n crestet ii cere fiinta. Din acest motiv, drumul devine mai imp
ortant decat intrarea in cetate; portile ei sunt deschise pentru oricine, chiar
si pentru omul pocit si viclean, dar drumul anevoios prin pustie reprezinta o in
cercare facuta doar pentru cei alesi. Respectiv, nu creatia finita conteaza, ci
trairea artistului, care prin actul sau creativ atinge starea de gratie a fiinte
i, de speranta mistica si suferinta eliberatoare.
De-a lungul poemului, Macedonski combina elemente romantice si simboliste.
Cum a
m spus deja, tema geniului apartine romantismului si este expusa parabolic, prin
tr-o poveste despre nefericirea fiintei sfasiate de ideal. Emirul este replica s
imbolica a poetului traznit de soarta din prima parte a poemului si care intruch
ipeaza
tot o obsesie romantica - anume ca orice act de creatie implica suferinta
si este rodul inspiratiei. Trecerea de la existenta reala a poetului nefericit s
i osandit la o existenta mizera, la spatiul purificat al imaginatiei este realiz
ata, de asemenea, printr-un procedeu romantic: revelatia poetica, inaltatoare, c
apabila sa indum-nezeiasca fiinta; aici inspiratia artistului este potentata de
puterea hipnotica a focului, asociat cu un arhanghel de aur, imagine completata
de alte doua simboluri
romantice: luna si noaptea. in aceasta stare inspirata, po
etul imagineaza povestea emirului, transferand asupra acestuia trairea lui intem
pestiva. Aspiratia mistuitoare a emirului genereaza acelasi sentiment de patima
demonica prin care sunt definite trairile oricarui personaj romantic.
Dar, ca prim teoretician al simbolismului in cultura noastra, Macedonski recurge
la numeroase tehnici simboliste. El a dezbatut in studiile sale ideea ca poezia
trebuie sa fie ca si muzica, penetranta si seducatoare, ceea ce se poate realiz
a prin sonoritati melodice delicate, prin inovatii prozodice. in acest poem, euf
onia versurilor reprezinta o prioritate; muzicalitatea insolita a textului este
conferita in special de repetitia obsesiva si reluarile secventelor-cheie (crear
ea unui refren), precum: Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul...
Pentru simbolisti, sugestia artistica trebuie creata prin imagini variate (auditi
ve, vizuale, olfactive etc), capabile sa destepte toate simturile cititorului si
sa conduca spre o singura imagine; acest procedeu, inaugurat in poezia romana d
e Macedonski, poarta numele de sinestezie artistica (sau corespondenta simturilo
r). in poemul Noaptea de decemvrie, imaginea Bagdadului este construita prin
ace
st procedeu simbolist: Bagdadul! cer galben si roz ce palpita,
Rai de-aripi de vise, si rai de gradini, /argint de izvoare, si zare-aurita - Ba
gdadul, poiAna de roze si crini
Djamii - minarete - si cer ce palpita. insemne ale vietii fericite si ale lumini
i, cele doua culori care domina cetatea (galben si roz) sunt si simbolurile efem
eritatii; de aceea poetul le asaza in diverse contexte pentru a crea impresia un
ei stari de beatitudine uniforma care stimuleaza instinctele, dar plictiseste mi
ntea. Imaginea vizuala {petale de roze plutesc), sugestia tactila (matasea-
nflorita),
numeroasele imagini auditive (havuzele canta... voci limpezi soptesc.) si
olfactive (roze si crini), precum si subliniata emotie a cetatii (cer ce palpit
a) converg spre imaginea sintetica rozul Bagdad, sugestie a unui spatiu al feric
irii trecatoare si al trairilor superficiale, a carui emblema este roza idila.
Portretul cersetorului slut si viclean, creat prin detalii frapante, este realiz
at tot in maniera simbolista: Mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit, /Hoit jaln
ic de bube - de drum prafuit,
Viclean la privire si searbad la fata. Sintagma Hoit jalnic de bube reuneste sen
surile descompunerii fizice si pe cele ale alterarii morale, prin sugestiile mor
tii si ale bolii, in maniera baudelaireAna . Dar imaginea nu genereaza sentiment
e dramatice si nu anihileaza apetenta cititorului, deoarece este asezata intr-un
context traditional: celelalte imagini se caracterizeaza prin plasticitatea de
factura romantica;
astfel, comparatia (Mai slut e ca iadul) abstractizeaza hidose
nia personajului, iar denotativele nu sunt spectaculoase (zdrentos, pocit, vicle
an).
Portretul capata penetranta prin enumeratia sintetizatoare (Pocit, schiop, si se
arbad, abia se taraste), procedeu care, prin functia sa de refren al fragmentulu
i, atenueaza efectele grotesti si confera armonie unor imagini dezagreabile, cee
a ce denunta preferinta simbolistilor
pentru imagini grotesti construite prin imb
inari pedante de cuvinte.
Reluarea evocativa, in finalul poemului, impune arhetipul fiintei "pocite" dar i
nvingatoare, ca simbol al existentei anodine dar si ca intrupare a fricii adanci
pe care o resimte emirul, aceea de a nu ramane in afara universului pur al idei
i. in halucinatia sa de muribund domneste chipul cersetorului care, desi nu a av
ut privilegiul confruntarii cu desertul, a ajuns la Meka. Emirul moare cu aceast
a imagine in minte pentru ca ea exprima regretul neacceptat de a fi parasit cale
a unei deveniri mediocre, dar confortabile.
Referinte critice
"Macedonski iubeste viata, in fastul, in barbatia, in aspectele ei de fericire l
uminoasa,
tintind, cu toate puterile lui, spre echilibru. Accentele de satira per
sonala, violentele si vulgaritatile stridente ale insatisfactiei lui nu trebuie
sa ne-insele. Ele sunt un punct de plecare, un contrast necesar fata de idealul
pe care-l dorea patimas; orgia de culori orientale din Noaptea de decembrie sau
betia sacra, fericirea bucolica din Noapte de mai divulga pe adevaratul poet in
ceea ce are el esential."
(Pompiliu Constantinescu - Studii si cronici literare, Ed. Albatros, 1974, p. 86
) "in Noptile lui Macedonski, meditatia e alegorica si in plus prozaica, adica p
urtand la accidental, si nu la cosmogonic-metafizic, la naturalismul social si n
u la viziunea istorica, la subiectivul indiscret si nu la metafizica amorului."
(I. Negoitescu -Istoria literaturii romane, Ed. Minerva, 1 991, voi. I, p. 156)
"Reflectand simbolic actul creatiei, calatoria capata in intregime atributele sa
le, devine o aventura estetica. O aventura in care realitatea comuna, fie ea si
detinatoare
de privilegii supreme, nu mai incape in sine. Aceeasi dorinta si acee
asi vointa care au condus la dobandirea posesiei absolute (pe foafe le are) in p
lanul realului impinge lucrurile mai departe, emirul visand cucerirea domeniului
artei, unde puterea e cu adevarat suverAna , intrucat nu numai poseda, dar si c
reeaza."