1.

Calendarul iulian si calendarul greogorian

- Din punct de vedere etimologic temenul „calendar” provine din limba Latina
„kalendae” care de asemenea vine din grecescul „Kaleo” ce se traduce prin „a chema”. Calenda
era prima zi a fiecarei luni in care romanii era chemați in forum.

- Calendarul a aparut din nevoia oamenilor de a-și fixa sărbătorile religioase și a da o

regularitate activitatilor cotidiene

- Dorinta era ca acest system de masurare a timpului sa fie cat mai armonios legat de anul
astronomic.

Calendarul iulian a fost elaborat la initiativa lui Iulius Caesar in 45 î. Hr.

- A fost intocmit de Sosigene dupa modelul egiptean si Numara 365 de zile si 6 ore
- O data la 4 ani cele 6 ore formau o zi si, astfel anul rerspectiv avea 366 de zile, iar
echinoctiul era fixat la 24 martie
- Acest calendar a fost adoptat si de crestini care au introdus sistemul saptamanal de la
evrei
- Ramane in urma cu 11 minute si 14 secunde fata de anul tropic si la 128 de ani
intarzierea se ridica la o zi
Calendarul Gregorian a fost elaborat in anul 1582 de catre papa Grigorie al XIII- lea

- Astfel s-au suprimat 10 zile, iar data echinoctiului a redevenit 21 martie ca in vremea
Sinodului I Ecumenic
- La fiecare 400 de ani se suprimau 3 zile, adica anii 1700, 1800, 1900 au devenit ani
comuni
- Acest system a fost adoptat in statele catolice si in cele devenite protestante.
Problema calendarului in B.O.R.

- Rasaritul Ortodox a păstrat pe mai departe calendarul iulian. Desi au fost incercari ale
papei Grigorie de a convinge B.O. sa accepte reforma printr-o scrisoare adresata
patriarhului ecumenic Ieremia II, ortodocșii au respins reforma calendaristica vazand-
o ca pe un mijloc de impunere a supremației papale in rasarit
- In Tarile Romane primele discutii despre intarzierea calendarului il au protagonist
pe monahul Lavrentie de la Horezu care in Psaltirea de la 1751 remarca intarzierea
calendarului iulian. Alti clerici care au adus in discutie aceasta problema au fost-
Staretul Benedict de la Neamt in 1843 ; si duhovnicul Radu pe psaltirea de la 1806.Si
in timpul lui Cuza s-a incercat gasirea unei solutii dar consiliul ierarhilor a
considerat aceasta problema un a de ordin astronomic.
Mitropolitul primat Iosif Gheorghian
- A luat cuvantul insedinta senatului din 19 februarie 1889, aratand necesitatea
intelegerii intre B. O. pentru schimbarea calendarului.
- Chestiunea calendarului nu este o chestiune dogmatica, dar se poate intampla când
noi sa sarbatorim Pastele, fratii nostril Bulgari si rusii sa fie in Postul Pastelui.

Pr. Prof. Dr. Constantin Erbiceanu

- Intr-un articol bazat pe studiile invatului grec Timoleon Vulgaris, in care cere sa se
puna capat anomaliei stilului vechi
- Grecii si rușii fac us de vechiul calendariulian, care, dupa trecerea catorva secole,
va stramuta primavera in timpul primaverii
- Era de accord mai degraba cu revizuirea calendarului iulian
Conferința panortodoxă din Constantinopol (1923)

- Diferența la inceputul secolului al XX-lea, dintre calendare, era de 13 zile

- Dupa incheierea Primului Război Mondial, in tarile ortodoxe se utilizau atat
calendarul Gregorian (civil) cat sic el iulian ( religios).
- In anul 1923, patriarhul ecumenic Meletie IV are initiative convocarii unei intruniri
intre Bisericile Ortodoxe pentru rezolvarea acestei probleme
- Reprezentanti romani: Arhim. Iuliu Scriban, Prof. Drag Demetrescu, Prof. Petru
Drăghici
Hotararile Conferinței din Constantinopol:

- S-a pus in accord anul calendaristic cu cel astronomic astfel incat pe o perioada de
peste 42000 de ani, data echinoctiului sa nu depaseasca data de 21 martie;
- Suprimarea celor 13 zile cu care calendarul iulian ramanea in urma. Astfel, 1
octombrie 1924 sa devina 14 ocotmbrie.
- S-a stabilit ca dintre anii seculari, pentru a se preveni intarzierea, sa ramana bisecti
doar cei care prin impartire la 9 sa dea rest 2 sau 6.
- Deosebirea intre calendarul Gregorian sic el iulian va fi anul 2800 ( in calendarul
iulian va fi an bisect)
- Sarbatorile cu data fixa vor ramane la fel, iar Pastele se va celebra conform hotararii
de la Sinodul I Ecumenic
- B.O.R. a adoptat indreptarea calendarului in sedinta din 13 noiembrie 1923.
- In cadrul Conferintei de la Constantinopol nu s-a adoptat calendarul Gregorian
asa cum eronat se crede.
- Paștile se serbeaza dupa calendarul vechi pentru a se pastra unitatea in toata
Ortodoxia.
- S-a mai stabilit ca fiecare Biserica Ortodoxa sa faca indreptarea calendarului la
momentul oportun, cand imprejurarile vor fi favorabile.
Conferința de la Moscova (1948)
- A fost prijeluita de serbarea a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ruse
- Din partea României a participat PF Justinian Marina
- In chestiunea calendarului, punctul de vedere B.O.R. a fost exprimat de Pr. Prof. Dr.
Petre Vintilescu
Hotarari ale Conferintei ( rezolutia din 17 iulie 1948)

- Obligativitatea serbarii Paștilor conform stilului vechi, in concordanta cu Pascalia

alexandrina
- Pana la organizarea calendarului cel mai bun, pentru sarbatorile cu data fixa, fiecare
Biserica Ortodoxa se poate servi de calendarul aflat in vigoare
- Clerul si credinciosii sunt obligati sa respecte stilul Bisericii locale de pe teritoriul pe
care traiesc.
16-20 martie1970- Consultarea de la Geneva a ConsiliuluiMondial al Bisericilor

- Se dorea gasirea unei posibilitati de a se praznui Paștele in aceeasi zi. Dar concluzia a
fost ca situatia era schimbata fata de acum 1600 de ani cand crestinismul era
concentrate in jurul bazinului marii Mediterane. (in emisfera N-echinoctiul de
primavera, in emisfera S- echinoctiul noapte)
Comisia Interortodoxă de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox, de la
Chambesy din luna iulie 1971,

- În acest document, se arătacă tema nu este dogmatică, ci de ordine în Biserică, nici

nu există dispoziţii canonice despre calendar, fără numai despre stabilirea Paschaliei.
Stilismul in perioada interbelica (1924-1933)

- Nu a existat o perioada foarte mare de pregatire a poporului desi, s-au emis pastorale
(Miron Cristea si Pimen al Moldovei) spre a lamuri poporul in legatura cu indreptarea
calendarului.
- O contributie importanta in publicarea de articole lamuritoare in acest sens a fost Iuliu
Scriban. El prezinta pe intelesul tuturor ce reprezinta calendarul prin exemple
suggestive (Haina care este prea larga)
- Monahii fara o pregatire teologica adecvata au iesit din manastiri si s-au stabilit in
munti,semn ca nu acceptat indreptarea (1926- maica Maria Gliga de la Varatic). Din
1927 au loc primele descinderi ale jandarmilor impotriva protestatarilor
- Dupa introducerea votului universal, taranii deveneau 80% din electorat. Astfel,
partidele din opozitie cautau modalitati sa ii atraga. ( Generalul Alexandru
Averescu, in programul sau electoral, aducea chiar in discutie intoarcerea la
vechiul calendar).
- In timpul guvernarii lui Averescu, ministrul Octavian Goga, a dat o circulara in care se
admitea serbarea Pastelui dupa vechiul calendar, fapt ce a nemultumit inaltul cler.
Dr. Nicolae Lupu- fondator al PTD, miscare dizidenta de stanga
- A sustinut in Parlament cauza stilistilor
- A publicat o brosura ~Discurs parlamentar în chestiunea Paştelui~ care a avut un mare impact
- In 1946 miscarea s-a politica intra in fondul anti-fascist si se coalizeaza cu PCR.

SerbareaPastelui din 1929

- Sf. Sinod stabilize ca Pastile anului 1929 sa fie serbate pe 31 martie si nu pe 5 mai,
conform calendarului indreptat
- Gurie Grosu si Visarion Puiu, ierarhi basarabeni, au prezentat neajunsurile ce s-ar ivi
daca Pastele nu ar fi serbat pe stil vechi. Astfel, in Basarabia s-a praznuit pe 5 mai.
- Au existat multe dezbateri in legatura cu aceasta data a serbarii deoarece, pe de o
parte, Pastele cadea inaintea celui evreiesc si, pe de alta parte membri aceleasi
Biserici Autocefale sarbatoreau Pastile la date diferite. In dezbateri s-a implicat si
Mircea Vulcanescu
- Autoritatile din Bucovina au sesizat faptul ca in Vășcăuți s-au sfatuit la carciuma sa
saboteze serbarea Paștelui. La fel, În judetul Cluj, satul Miclăusi, un grup de 80 de
membri au defilat in semn de protest
- Ziarul Cuvântul din 9 ianuarie 1929 arăta că, în Basarabia, circulau manifeste cu
următorul conţinut: cel caree se va alipi de Paschalia gregoriană şi calendarul
papistăşesc, fie el preot sau mirean, să fie depărtat de la Dumnezeu şi după moarte
să nu putrezească, ci să rămână în vecinicile munci.
Monahi care s-au răzvrătit in perioada interbelică

- Gamaliil Papil- este exclus din monahism pentru fapte imorale, a fondat o casă de
rugăciune.
- Călugărul Pletosul- acuzat de aceleasi fapte ca si Gamaliil, alungat in 1930 din Man.
Slatina
- Sinodului Mitropolitan nr. 5754/22 septembrie1930, au fost excluse pentru
totdeauna din călugărie un număr de 11 persoane, printre care David Bidaşcu,
Gamaliil Papil şi Glicherie Tănase de la Cetăţuia. Încomunicatul Mitropoliei
Moldovei, se specifica faptul că toţi aceştia sunt şi rămân lipsiţi de darul preoţiei. Un
altul a fost si Eustatiu Andreescu, care a infiintat o Asociatie „Ortodoxa”
- Scrisoare Patriarhului Ierusalimului din februarie 1933 adresata preotilor
ortodocși din Neamț: „în care faceţi cuvânt de tulburările din parohiile voastre din
partea a nişte călugări fără de cultură care exploatează ignoranţa şi
bunătateapoporului român celevlavios, din cauza schimbărei calendarului celui
vechi,cu cel nou, în anul 1924...Sf. Sinod are toată libertatea să facă şi să
poruncească în hotarele ei ca o autoritatesupremă în Biserică tot ceea ce nu se abate
de la hotărârile sinoadelor ecumenice; iar poporul român cel credinciostrebuie, cu
mare evlavie, fără nicio împotrivire, să primească porunca Ei”
Anul 1934.
- Stilistii se organizeaza in jurul caselor de rugăciune nou-construite pe care le vor și
fortifica cu garduri de 4-5 m si cu gărzi compuse din 40-50 de oameni inarmati

Anul 1935.

- Stilistii doresc sa isi lamureasca statutul juridic prin intermediul lui Codin
Cernăianu, avocat de renume, care i-a ajutat sa intre intr-o oarecare legalitate cu
statul.
- Tot in 1935, 140 de familii din zona Putnei fac un memoriu adresat regelui Carol II
prin care cer recunoașterea comunitații Adormirea Maicii Domnului.
- Este important de menţionat că, în ciuda legislaţiei restrictive amintite, stiliştii se
prevalau de un ordin al Ministerului de Interne potrivit căruia Jandarmeria nu trebuia
să se amestece în treburile religioase (2956/29 martie 1935), ceea ce explică, într-o
oarecare măsură, actele lor provocatoare faţă de organele statutului.
- Au loc rebeliuni de mare violență in diferite zone din tara unde stilistii chiar au luptat
impotriva fortelor de ordine
- Tecuci-Cucova. S-a baricadat in casa de rugaciune ingradita cu un gard din lemn de
2.5 m ce avea si sarma ghimpata. Cel ce tinea loc de preot a fost gasit abia dupa
perchezitie travestit femeieste si inarmat cu o secure. Conflictul s-a soldat cu 4 moeți
si 28 grav raniti
- Plumbuita-Ilfov. 9 jandarmi au mers sa potoleasca spiritele, dar un grup de 40 de
stilisti i-au atacat incercand sa ii dezarmeze. Jandarmii au fost nevoiti sa se retreaga
Anul 1936.

- Acest an este marcat de conflictul dintre stilisti si autoritatile din Piatra

Neamt,conflict ce s-a soldat cu arestari massive in randul stilistilor.
Activitatea lui Glicherie Tănase

- A participat la conflictul de la Piatra Neamt imbracat in haine femeiesti si a fost

arestat
- Dupa mai multe condamnari la inchisoare, Glicherie isi minte, conform declaratiei
preotului din Raucesti, adepții ca pleaca la Ierusalim spre a fi hirotonit episcop, desi
el avea de ispasit o pedeapsa la inchsoare
- Incearca demersuri in Serbia, Ungaria, Muntele Athos dar este refuzat.
- Pe 2 august 1936 se proclama episcop al stilistilor din Moldova si pune bazele unei
activitati de „sfintire” a unor locuri si case de rugaciune ( Prima in Raucesti 7 august).
- Apare o brosura ce vorbeste de viata imorala a lui Glicherie
- Stilismulîn Basarabia
- Problemele cele mai serioase în legătură cu calendarul se înregistrau, fără
îndoială, în Basarabia. În perioada aceea, Imperiul Țarist ocupa teritoriul Basarabiei
 impunând acesteia rusificarea. De aceea, bisericile prezentau pe pereții acestor
portrete de sfinți ai meleagurilor țariste, preoții erau hirotoniți de ierarhi ruși și
bineînțeles se impusese și respectarea stilul vechi.
- Documentele atestă că populația Basarabiei în marea ei majoritate, nu s-a supus
hotărârii Bisericii Ortodoxe privind îndreptarea calendarului, de aceea, în zilele de
sărbătoare stabilite de calendarul îndreptat, basarabenii mergeau la muncă, în timp ce
atunci când exista o sărbătoare stabilită în calendarul vechi, toți oamenii încetau orice
activitate. Un rol deosebit de important privind menținerea acestei rezistențe anti-
calendaristice l-a reprezentat mișcarea inochentistă.
- Legătura dintre mișcarea stilistă din Basarabia și cea din Vechiul Regat era atât de
strânsă, încât doi cetățeni din localitatea basarabeană Albineț, Ion Pietraru și Alexei
Scalatiki au luat legătura cu Glicherie Tănase cerându-i un preot pentru acea
localitate. Acesta din urmă l-a trimis pe Ieremia Pletosu cu singura condiție de a i se
asigura locuință și pază. În sfârșit, locația acestuia a fost stabilită în casa lui Ion
Pietraru, instituindu-se un important bastion stilist.Din acest moment, mulți
credincioși ai BOR s-au afliliat noii mișcări stiliste.
- În 1935, în localitatea Albineț-Bălți a sosit un agitator rus, preotul Nicolae
Climovici de personalitatea căruia se va lega un lung șir de incidente. Aceasta îl
pomenea în cadrul slujbelor (între cei adormiți) pe țarul Nicolae al II-lea , iar
răspunsurile liturgice erau date în lb. rusă, deși toți locuitorii Albinețului erau români.
De aici, Nicolae Climovici conducea agitațiile și în satele vecine, însă scopul său nu
era numai de origine religioasă, ci și politică. Cu timpul, au avut loc câteva ciocniri
între stiliștii conduși de Climovici și Jandarmerie, iar cel mai important moment a
avut loc pe data de 18/19 august 1935, când jandarmii au acționat pentru arestarea lui
Climovici, însă fără sorți de izbândă. În final, Climovici a fost arestat în octombrie
1936.
- Stilismul – problemă de siguranță națională și reacția autorităților
- În ziarul Universul se consemna faptul că cele doua agitații din 1935 (Albineț) și
1936 (Piatra Neamț) n-au fost altceva decât acțiuni ale comunismului. Aceste acțiuni
au format 3 categorii de oameni: instigatori comuniști, profitori și credinciși fanatici.
Arhivele Administrației Patriarhale păstrează câteva documente care atestă faptul că
 printre susținătorii stilismului se număra și Ana Pauker, care se infiltrase în mișcarea
stilistă și promisese că în momentul în care va ajunge la putere, va determina BOR să
revină la calendarul iulian. După acest moment, mulți adepți ai stilismului s-au înscris
în Partidul Comunist.
- Alte documente surprind faptul că au existat întâlniri între Ana Pauker și Glicherie
Tănase în urma cărora cei doi au luat parte la agitația din 1936 din Piatra Neamț.Tot
în acest an, Jandarmeria a descins în mai multe case stiliste și au găsit arme, cartușe și
grenade. Mulți adepți au fost arestați fiind considerați dușmani ai poporului. În timpul
regimului Antonescu, cultul stilist a fost unit cu Biserica Ortodoxă.
- Prin Legea 927/1942, se interzice activitatea oricărei secte sau asociații religioase,
iar bunurile stiliștilor sunt trecute în proprietatea Statului. Între 1942-1943, stiliștii nu
mai sunt menționați în rubricile curentelor religioase.
- Stilismul în perioada comunistă. Mișcarea stilistă în primii ani ai regimului
comunist (1945-1954)
- După 23 august 1944, guvernul Petru Groza a restabilit dialogurile cu mișcările
religioase, oferind tratament egal tuturor cultelor. Acest pas a fost făcut pentru a servi
alegerilor electorale din 1946, dar și pentru a ține în șah BOR. În urma acestor
hotărâri, stiliștii au început să facă propagandă în masă și să ceară inapoierea vechilor
biserici confiscate cu puțin timp înainte.
- În 1946 s-a format organizația Cultul Creștin Tradiționalist condus de laicul Ion
Movileanu și totodată, stiliștii și-au alcătuit și un Statut de organizare și funcționare.
- În 1947 s-a format o altă organizație stilistă numită Asociația Religioasă a
Creștinilor Tradiționaliști de Răsărit, condusă de Glicherie Tănase. Tot în acest timp a
început și construirea mănăstiriiSchimbarea la față de la Slătioara. Între aceste două
organizații a existat o rivalitate accentuată.
- În 1948 s-a dat legea 177 prin care se oferea libertate religioasă tuturor cultelor și
asociațiilor religioase (legea prevedea, de asemenea, că și asociațiile religioase trebuie
să fie numite culte), însă acestea aveau obligația de a prezenta Ministerului Cultelor
un statut de organizare. Cu toate acestea, stiliștii nu au fost recunoscuți.
- În urma unor dispute dintre cele doua grupări stiliste s-a luat hatărârea ca acestea
să se unifice. Acest lucru a avut loc la data de 7 octombrie 1954, cultul primind
 numele de Cultul Creștin Tradiționalist, însă unirea a fost de scurt durată, deoarece în
1955 grupările apar din nou dezbinate.
- Galaction Cordun și organizarea stilismului (1955-1959)
- Istoria a pus în lumină faptul că asociația stiliștilor au trecut printr-o criză în ce
privește lipsa Sfintelor Antimise și a ierarhiei sacramentale, bisericile lor fiind sfințite
de ieromonahi caterisiți ca Tănase Glicherie. Astfel, în 1955 Galaction Cordun
acceptă să devină mitropolit al stiliștilor în urma unor tatonări care au durat mai mulți
ani.
- Gheorghe Cordun s-a născut în 1883 în com. Brehuești, jud. Botoșani. În
privința hirotonirii sale, documentele devin contradictorii. Unele surprind faptul că
acesta a fost hirotonit ierodiacon de către Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian care i-
ar fi oferit și o bursă la Seminarul Teologic din Odessa, iar apoi a fost hirotesit
arhidiacon la Catedrala Mitropolitană din Iași de către Mitropolitul Pimen al
Moldovei și Sucevei. Altele, în schimb, susțin că a fost hirotonit la Căldărușani. În
1905 a plecat la Iași, iar în cartea sa canonică era precizat că „s-a arătat nesupus și s-
a răsculat împotriva starețului, aducându-i felurite calomnii”. Între 1908-1911 s-a
aflat în Rusia, apoi a revenit în țară slujind la mănăstirile Neamț, Agapia și
Agafton.În 1916 a devenit arhimandrit.
- În timpul Primului Război Mondial, pe când Bucureștiul se afla sub dominație
germană, Galacion Cordun s-a opus introducerii calendarului gregorian în practica
litrugică a BOR, iar acest fapt este puternic invocat de către stiliști. Refuzul său nu a
fost făcut din cauza unor greșeli dogmatice, ci era legat de considerente care țin de
tradiție și de resentimente anti-catolice.
- În 1935 a devenit arhiereu-vicar, primind titulatura de Craioveanul în cuprinsul
Episcopiei Râmnicului și Noului Severin. La scurt timp, Episcopul Vartolomeu
Stănescu îl acuza pe Cordun de defăimare și neascultare. De asemenea, Galaction
Craioveanul era acuzat că ar fi jefuit anumite mănăstiri de odoare de mare preț,
prezenta o viață imorală și săvârșise numeroase abuzuri.
- Ajunge în urma hotărârilor Sf. Sinod la Constanța unde este numit ca episcop
vicar cu titulatura de Silistreanul. Între 1935-1948 a ocupat funcția de secretar al Sf.
Sinod și stareț al mănăstirilor Neamț și Secu.
- La 13 aprilie 1955, Galaction Cordun părăsește BOR și intră în rândul stiliștilor ca
mitropolit al lorfăcând numeroase hirotonii printre care și pe cea a cântărețului Petru
Mihu. În august 1955 Galaction Cordun și Glicherie Tănase au fost aduși la Ploiești
pentru interogatorii stabilindu-se domiciliul forțat la mănăstirea Cernica (petru
Cordun) și localitatea Răchitoasa (pentru Tănase). Aflat la Cernica, a trimis o
scrisoare Patriarhului Justinian prin care își cerea iertare față de greșelile făcute,
făgăduind că va întrerupe orice legătură cu stiliștii, însă lucrurile nu au stat așa. El a
continuat să facă hirotonii.Moare la Slătioara la data de 21 iulie 1959.
-
-
- Raspandirea stilismului in Transilvania si muntenia
-
- Raspandirea stilismului in Ardeal se leagă de numele starețului Evloghie Oța de la
manastirea Râmeți ( 1909 – 1979 ), traitor la Sf Munte Athos și stareț al manastirii
Râmeți din 1940.
- În cursul anului 1952, Evloghie Oţa a fost arestat şi trimis în judecata Tribunalului
Aiud, pentru delicte de violenţă contra pudoarei şi inversiune sexuală., iar la sfârșitul
anului a fost destituit din postul de stareț ți chemat la manastirea Moisei unde a ramas
ca simplu vietuitor.
- Pe 4 aprlie 1954, Evloghie Oța, împreună cu alti 6 calugari de la manastirea Râmeți
au trecut la stilul vechi, trimițând o notficare în acest sens Episcopiei Ortodoxe
Romane a Albei Iuliei și Sibiului. La 1 septembrie 1954 consistoriul monahal a
hotarat caterisirea celor in cauza. Tot acum se dscopera faptul ca, prin fals in acte,
Evloghie se considera stapân al domeniilor manastiresti. În data de 16 septembrie
1954, Evloghie Oţa a trimis o notificare Episcopiei Ortodoxe Cluj, în care arăta că,
din data de 4 aprilie 1954, de când a notificat trecerea la stilul vechi, autorităţile
bisericeşti nu mai au nicio jurisdicţie asupra mănăstirii: de la acea dată, nu mai
exercitaţi asupra noastră nicio putere de conducere şi, prin aceasta, vă refuzăm
categoric autoritatea falsă pe care aţi îndrăznit să o extindeţi acum în mod abuziv şi
ilegal asupra mănăstirii şi a personalului ei. Prin această notificare el considera toate
sentintele date de catre Biserica ca fiind nule.
- O alta personalitate marcanta in raspândirea stilismului in Ardeal este calugarul
Ghenadie Marciu, fost vietuitor la Manastirea Sf Ioan Botezatorul din Alba Iulia. A
fost caterisit in anul 1953 pentru abateri disciplinare, dupa care s-a mutat in raionul
Sebes unde a continuat sa savarseasca slujbe și a afirmat ca a avut 2 viziuni ( Sf
Gheorghe si Maica Domnului ). In 1954 a trecut la stilism dupa o corespondenta
intensa cu Movileanu si Ota insa revine la ortodoxie in decursul aceluiasi an. Cu toate
acestea un referat din 2 aprilie 1957 al Directiei Imputernicitilor Hunedoara arata
faptul ca in Sebes exista un grup de 20-30 de persoane conduse de fostul calugar
 Marciu. In 1958 era semnalata o casa de rugaciuni si in Covasna unde se svarseau
slujbe pem stil vechi.
- In Arhiepiscopia Bucurestilor situatia nu este suficient de conturata insa se stie ca
după instaurarea reg. Comunist a luat fiinta schitul stilist Sf. Gheorghe de la Copaceni
( 1946). Schitul a avut un rol important in promovarea stilismului deoarece aici erau
hirotoniti preoti și trimisi in tara. Ex. Martinian Comănici a fost trimis la Codreni
( ilfov ) si movilita ( putna ).
- In mai 1954 Martinian Comănici solicita statului eliberarea autorizatiei de functionare
insa aceasta este respinsa pe motiv ca, cultul de care apartine nu este recunoscut. In
1955 Comitetul de conducere al schitului, in frunte cu ieromonahul Martinian a
hotarat desfiintarea schitului și transformarea lui in biserica de mir pentru credinciosii
cultului Crestin Traditionalist.
- In anul 1956 au avut loc numeroase confruntari intre membrii schitului de la
Slatioara, sustinatori ai lui Evloghie si Neculae Teodorescu ( proprietarul terenului pe
care se afla schitul de la Copaceni ). Totusi in anul 1957 Evloghie Oța savarseste
slujba de Bobotează pe stil vechi in schitul de la Copaceni imbracat in straie arhieresti
si-l pomeneste pe galaction Cordun ca arhiepiscop.
- Tot in Bucuresti raspandirea stilismului se leaga de numele preotului Aurel Vasilescu
care din anul 1948 a slujit ca paroh la Biserica Putul Inalt din capitala. La data de 31
iulie 1952, epitropul şi consilierii Parohiei Puţul Înalt II din Bucureşti semnau un
proces verbal prin care consemnau părăsirea cultului ortodox şi trecerea la cultul
ortodox de rit vechi. În anul 1953, fostul preot Aurel Vasilescu a avut o tentativă
nereuşită de a trece la lipoveni, iar în 1954 semna deja ca secretar general al
organizaţiei lui Movileanu.
-
-
- Stilismul si regimul comunist: aspecte ale unei relatii controversate.
- În anul 1948, stiliştii, prin vocea lui Ion Movileanu, se declarau mulţumiţi de situaţia
lor în peisajul religios al Republicii Populare Române. Intre anii 1945 – 1955 a avut
loc o corespondenta impresionanta intre conducerea miscarii stiliste cu ministerul
cultelor si cu alte institutii ale statuui in vederea recunoasterii lor, insă acestia erau
respinsi cu diplomatie. Autoritatile locale din comunele unde se aflau credinciosi
stilisti ii ajutau cu recomandari ce urmau sa fie atasate la memoriile lor, ex primaria
Furceni.
- În luna februarie a anului 1954, credincioşii stilişti din comuna Tâmboieşti, raionul
Râmnicu Sărat, se adresau Comitetului Central al PMR şi Consiliului de Miniştri al
RPR, cerând autorizaţie de funcţionare pentru o casă de rugăciune insă si acestia sunt
refuzati deoarece simpla pastrare in calendar a stilului vechi nu constituie un motiv pt
a recunoaste calitatea de cult a grupării.
- Mai mult, stiliştii au adresat memorii şefului statului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi
chiar au obţinut o audienţă la acesta în data de 9 iunie 1954, de faţă fiind şi Ministrul
Cultelor, Petre Constantinescu Iaşi. Delegaţia compusă din Dionisie Hugeanu,
 Meftodie Marinache şi Emilian Pricop a înaintat un Memoriu în care arată că „atata
vreme cat nu sunt impotriva statului sa li se acorde libertate de inchinare”.
- Un alt element important din perioada comunista este reprezentat de decretul 410 /
1959 care sustinea scoaterea monahilor din manastiri și primirea noilor monahi in
biserica sa se faca doar de catre episcop. In acest context construirea schitului stilist
de la Slatioara venea in totala contradictie cu regimul comunist insa acestia afirmau
ca decretul nu ii priveste deoarece bisericile lor sunt ridicate de ei fara ajutorul
statului. Totodata fostul arhiereu Galaction Cordun spera sa profite de aceasta lege si
sa atraga cat mai multi calugari indepartati din manastirile ortodoxe. Aceasta
posibilitate a fost intuita si de patriarhul Justinian Marina.
- O alta tema controversata este relatia liderilor stilisti cu securitatea intre anii 1950-
1960, perioada in care inchisorile comuniste erau pline de preoti, episcopi si
credinciosi ortodocsi, catolici sau de alte confesiuni. Astfel ca in 1955 Galaction
Cordun si Glicherie Tanase au fost adusi in fata securitatii din Ploiesti pt un
interogatoriu si au primit domicliu fortat, Cordun la Cernica și Glicherie in satul
Rachitoasa din Baragan. Acest domiciliu fortat nu l-a impiedicat de Galaction sa
mearga si sa savarsească hirotoniri la manastirea Copaceni si la biserica din Moara
Domnească unde a fost hirotonit intru arhiereu pe Tanase, venit de la domiciliul sau
fortat din Baragan. Un alt episod interesant este evadarea lui Galaction Cordun in
anul 1959, realizata de catre Glicherie ajutat de catre avocatul Albu din Bucuresti,
Mircea Ispir și Pavel Mogârzan. La sesizarea facuta de Patriarhia Romana Securitatea
i-a arestat imediat pe avocatul Albu si pe Pavel Mogârzan dar s-a dovedit
neputincioasa in a-l arestat pe cel care evadase.
- Miscarea stilista s-a bucurat de o pleiada intreaga de avocati care i-au ajutat pe acestia
in procese. Cel mai important a fost Petre Pandrea, pe numele sau adevarat Petre
Marcu care in perioada interbelica a pledat in numeroase procese ale stilistilor, ale
greco-catolicilor și a maicilor de la Vladimiresti. În anul 1958, a alcătuit chiar un
Memoriu către Gheorghe Gheorghiu Dej în chestiunea persecuţiei religioase a sectei
creştin-ortodoxe zisă a stiliştilor. În acest memoriu,el denunţă faptul că s-a pornit o
nouă persecuţie împotriva cultului stilist, în urma căreia Mănăstirea Copăceni a fost
desfiinţată şi s-au alcătuit mai multe dosare penale pentru preoţii cultului. Cu acest
prilej, cerea reînnoirea autorizaţiei de funcţionare începând cu data de 1 martie 1948
şi asigurarea libertăţii religioase pentru stilişti, carefuncţionează într-o stare de semi-
clandestinitate. In aceasta perioada neagra pentru toate celelalte culte si secte,
stilismul s-a dezvoltat in voie fara presiunea autoritatilor. Au construit locasuri de
cult, au cooptat noi credinciosi și trimiteau memorii pentru abuzurile si persecutiile
existente. Imputernicitii de la M culturii si Cultelor aratau in rapoartele lor ca stilistii
se achitau de obligatiile lor catre stat, ca platesc impozitele etc...
- În cursul anului 1956, s-a ajuns la situaţia incredibilă ca un grup de călugări stilişti să-
l cheme în judecată pe fostul Inspector general de la Ministerul Cultelor, Gheorghe
Lefter, acuzându-l că le-ar fi confiscat anumite acte pe baza cărora oficiau slujbele
religioase. Ca urmare, fostul inspector a fost interogat la Procuratura Focşani în
legătură cu aceste pretinse abuzuri. Atunci când Ministerul Cultelor a înştiinţat
 Procuratura Focşani că stiliştii nu constituie un cult recunoscut, procurorul a replicat
că nu avea cunoştinţă de acest fapt şi că a acţionat conform legii.
- din rapoartele păstrate în Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte, vedem că, în
perioada comunistă, Biserica stilistă avea o situaţie materială de invidiat. În 1981,
mănăstirea Slătioara încasa 150.000 de lei/an de la stat doar pentru vânzarea către
acesta a animalelor contractate. La aceasta, se adăugau veniturile realizat din
vânzarea de lumânări (existau ateliere de lumânări care funcţionau pe lângă unele
biserici stiliste), precum şi din activitatea de colportaj. Banii erau destinaţi, în mare
parte, întreţinerii lăcaşelor de cult sau chiar realizării unor construcţii noi.
- În anul 1989, stilismul era o prezenţă deloc neglijabilă în peisajul religios. Cele mai
puternice centre stiliste se aflau în continuare în Moldova şi Dobrogea. Astfel, în zona
Fălticeni, existau 2 protopopiate: Rădăşeni şi Drăguşeni, 3 schituri – la Brădiţel (40
de vieţuitoare), Boboceni, com. Boroaia (14 vieţuitoare), Paiseni, com. Cornu Luncii
(20 de vieţuitoare). La Rădăşeni şi Râşca, stiliştii aveau cimitire proprii, în timp ce, în
celelalte localităţi,înmormântările se făceau în cimitirele parohiilor ortodoxe. Cu
prilejul sărbătorilor Naşterii Domnului, preoţii stilişti mergeau cu ajunul. În judeţele
Brăila şi Galaţi, existau cca. 800 de stilişti răspândiţi în 9 localităţi, din care peste
90% se aflau înFurceni, Condrea şi Lieşti. În concluzie, putem afirma că, în perioada
comunistă, Biserica Stilistă şi-a continuat nestingherit activitatea. O serie de
manifestări încălcau legislaţia în vigoare: a nu se săvârşi slujbe religioase în afara
bisericii – or, la hramurile de la Slătioara, organizate în curtea mănăstirii, participau
mii de oameni; prozelitism religios în contextul în care rapoartele împuterniciţilor
locali indicau nume concrete de persoane care făceau propagandă şi agitau spiritele;
construirea fără aprobare; cazuri când şefii posturilor de miliţie, cadre didactice,
preşedinţi CAP, organe de conducere judeţene şi centrale sunt stilişti sau din familii
de stilişti; port ilegal de uniformă; injurii la adresa Bisericii Ortodoxe Române
-
-
-
-
-
-

Dezvoltarea stilismului după 1990

1. Grupări stiliste care activează în România

În România există mai multe grupări stiliste, cele mai cunoscute fiind Biserica Ortodoxă
de Stil Vechi, cu sediul la Slătioara, condusă de mitropolitul Vlasie Mogârzan; gruparea care
îi are drept lideri pe episcopii Gherontie și Casian; fracțiunea lui Coma Lăstun și o altă
grupare de tip tradiționist cu sediul la Copăceana-Vaslui.
 Cozma Lăstun, a fost episcop al Bisericii Ortodoxe de stil vechi cu sediul la
Slătioara(1978-1985. El a fost suspendat din orice activitate de conducere în urma unui
incendiu care a izbucnit la mănăstirea Slătioara fiind ca ar fi pus focul deliberat deoarece
acesta nu ar fii fost de acord cu comuniunea între mitroplia de la Slătioara și mitropolitul
Kiprian de Orpos și Filipi, considerat eretic. În urma acestor întâmplări, în anul 1992
episcopul Cozma s-a separat de Slătioara și a întemeiat o grupare stilistă dizidentă. În anul
2000, gruparea acestuia a încercat să intre în comuniune cu Adevărata Biserică Ortodoxă din
Grecia. În urma acestei încercări s-a hotărât că Lăstun nu este nici eretic, dată fiind
marturisirea lui de credință, nici schismtic, pentru că în 1992 s-a despărțit de ierarhia de la
Slătioara, totuși din motove necunoscute, această unire nu s-a realizat. Conform unor
informații, se pare că gruparea lui Cozma Lăstun a intrat imediat după în comuniune cu o altă
gruparea stilistă din Grecia, Biserica Adevăraților Creștini ai Greciei, la data de 25 mai 2001,
Cozma fiind acceptat ca mitropolit retras al Moldovei. El a murit în anul următor fiind
înmormântat lăngă zidul Bisericii Mănăstirii din Șaru Dornei(sediul episcopiei).

Dacă ne întoarcem la Adevărata Biserică Ortodoxă din Grecia, aflăm că în sinodul acestei
grupări se află doi pseudo- ierarhi români, respectiv Casian, Mitropolitul Iașului, Moldovei și
al întregii Românii și Episcopul Vrancei, Gherontie. Facțiunea stilistică românească a acestor
doi pseudo-ierarhi au aderat la Adevărata Biserică Ortodoxă din Grecia în data de 19 aprilie
2008. De menționat este că această grupare nu are nici o comuniune cu Slătioara ei
condamnând „schisma din România condusă de Vasile Mogâzan”. S-a gasit în documentele
de arhivă ca mai mulți credincioși stiliști din zona Furceni-Movilița au scris câteva memorii,
în 1990, în care cereau să fie recunoscuți ca asociație religioasă dar nu se știe sigur dacă
aceștia erau credincioșii stiliști păstoriți de către Casian si Gherontie sau constituiau alta
grupare. Ei primesc totuși un răspuns din parte ministerului cultelor că singurul centru al
mișcării stiliste este cel de la Slătioara, reprezentanții altor grupări stiliste fiind sfătuiți sa se
alăture acestora.

În sfârsit, o altă grupare este cea care se intitulează Biserica Ortodoxă Tradițională
Românească, condusă de Serafim Vasluianu, episcop al Vasluiului, Vicar al Arhiepiscopiei
Ucrainei și al Republicii Moldova, cu sediul la mănăstirea Sf. Gheorghe din Copăcea,
comuna Fălciu,Vaslui. Serafim a fost hirotonit în 2010 la Zaporoje(Ucraina), de către Sfântul
Sinod Ortodox Rusesc, condus de Damaschin, Mitropolitul Moscovei și întregii Rusii, care
pretinde că se ierarhii săi sunt urmași ai Patriarhului Tihon, ai Sfinților Ierarhi Filaret si Ioan
Maximovici. Această grupare este prezentă în spațiul virtual prin străduințele lui Veniamin
Ilie, ecretar al Episcopiei care este foarte activ cu răspunsuri apologetice pe toate forumurile
în care se discută despre stilism. Acesta se pare că ar fi urmat cursurile Seminarului Teologic
Ortodox Sf. Andrei din Galați iar mai apoi s-a alăturat Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Mai
târziu, considerând că Mitropolia de la Slătioara se află în erezie se alătura Mitropoliei
Ortodoxe de Milano și Aquileea unde a fost hirotonit preot in anul 2008 de catre mitropolitul
Evloghie dar intra în conflict și cu acești ierarhi. Ajunge prin intermediul episcopului
basarabean Adrian al Chișinăului, la Sfântul Sinod Ortodox Rus condus de Damaschin unde
este hirotonit din nou.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi(Mitropolia Slătioara)

În anul 1990 credinciosii stilisti de la Slătioara au hotarât reînfiintarea Bisericii de Stil

Vechi după 66 de ani de prigoana. În acelasi an ei sunt recunoscuti în baza unei hotarati
judecatoresti a Judecatoriei Suceava, drept Organizatia Credinciosilor Bisericii Ortodoxe de
Stil Vechi din Romania. În anul 2003 în baza decizie Judecatoriei Falticeni se tranforma în
Biserica Ortodoxa de Stil Vechi din Romania. În anul 2007 acestia înainteaza catre
Ministerul Cultelor o documentatie pentru recunoasterea lor ca si cut religios si dobandirea
statutului de asociatia religioasa. Conform acestui statut acestia se afla în relatii amicale cu
Biserica Ortodoxa Romana si au ca organe de conducere Sfântul Sinod, Adunarea Nationala
Bisericeasca, Administratia Centrala si Consiliul Cenral Bisericesc. Actualmente, ierarhia de
la Slătioara este alcătuită din Vasile Mogârzan și alti 10 arhierei.

Biserica Stilista a cerut în repetate randuri statutul de cult recunoscut si a formulat

numerose cerei pentu a primi ajutor financiar din partea statului. În anul 2004, Vasile
Mogârzan împreună cu delegatia sa a cerut ajutorul Secretarului de stat pentru Culte în ceea
ce priveste recunoasterea oficiala, deblocarea avizelor si ajutor financiar pentru construirea
de noi lacasuri de cult, atribuirea de terenuri agricole si paduri, facilitarea accesului elevilor
si studentilor ortodocsi de stil vechi în scolile teologice de toate gradele amintindu-se
totodata că Biserica Ortodoxă de stil Vechi nu poate să înființeze scoli teologice pentru
pregătirea personalului clerical iar din această cauză, tinerii care doreau sa urmeze studiile
teologice erau trimsi la Chisinau. Astfel, înainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europenă,
în anul 2003, anumiti deputati comuniști din Republica Moldova, delegati în Parlamentul
European, au intervenit pe lângă Consiliul Europei denunțând o pretinsă persecușie a
Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.

În ultimii ani, s-a aprobat statutul de asociatie pentru o serie de grupări stiliste constituite
cu intentia de a profita de avantajele care decurg din acest statut. Printre acestea amintim de
Asociația Ortodoxă de Binefacere Emanuel și Gabriel, înființată de preotul caterisit Manea
Constantin sau Asociația religioasă Mănăstirea Sf. Treime Cucova precum si altele de acest
fel, raspândite mai ales în Mitropolia Moldovei si Bucovinei.

De mentionat este faptul ca, în Muntenia, sediul Bisericii Stiliste se află în cartierul
Militari din București la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, înfiintată în 1983 și
demolată, fiind reînfiintata mai tarzoi în anul 1993. Aceasta este, se pare, reședința
episcopului Flavian Bârgănoanu. Din anul 1999, Mănăstirea tipărește revista Catacombele
Ortodoxiei care poate sa fie vizualizata si online.
 Pe plan extern, Biserica Ortodoxa de Stil Vechi întretine relatii de comuniune liturgica cu
Biserica de stil vechi din Grecia, reprezentată de Mitropolitul Chiprian de Orpos și Filipi, cu
eparhiile din America, Europa și Australia.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi și Biserica Ortodoxă Română

Credincioșii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi îi consideră pe cei ortodocsi schismatici.

Deși declară ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Răsărit din România nu recunoaște
niciuna din tainele Bisericilor aflate în schisma, cu exceptia Botezului și ca pe cei schimatici
botezați ce se întorc la Biserica cea Dreptslăvitoare de Răsărit îi ung cu Sfântul și Marele Mir, în
realitate, Biserica Stilistă îi boteză doua oară.

După cum am vazut, din momentul separării lor de Biserica Ortodoxă Română, stiliștii au
fost conduși de către preoși și călugări caterisiți, care au săvârșit slujbe pe stil vechi, ori stim că,
canonul 28 al Sfinților Apostoli interzice celor caterisiti să se atinga de cele sfinte.

Stiliștii susțin de altfel ca au piscopii lor la Ierusalim și prin alte țări care țin ritul vechi,
ori se știe că nici un episcop nu se poate amesteca în treburile canonice dintr-o altă eparhie și cu
atât mai puțin în cele dintr-o țară străină. În Istoricul Mănăstirii Slătioara, se vorbește despre o
întâlnire între Glicherie Tănase și Patriarhul Damian al Ierusalimului, prilej cu care Glicherie
primește din partea patriarhului un numar de sfinte antimise, sfântul si marele mir si totodată
binecuvântarea de a sfinți biserici după vechiul calendar. Aceasta afirmatie este neadevarată si
contrară unei alte surse stiliste adica Traditia Ortodoxa a Mitropoliei de la Slătioara, care arată ca
singurul sprijin primit din partea Patriarhului Ierusalimului este binecuvântarea de a se întoarce
în Romanânia spre a continua lupta su a sprijini poporul, ceea ce este de asemnea neadevarat.
Lucrurile se complica mai mult din punct de vedere canonic în momentul în care Galaction
Cordun a trecul la Biserica Stilistă. El a fost primit tot ca arhiereu ceea ce însemna ca i s-a
recunoscut validitatea taine săvârșite în Biserica Ortodoxă Romană cu 15 ani mai devreme. Ei
justifica aceasta prin canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare, potrivit căruia preotii sau ierarhii
schimatici care se întorc la Ortodoxie trebuie să fie primiti în aceeași treaptă. Se pare ca acest
lucru a fost valabil umai in acea vreme,anul 1955, prin aplicarea principiului pogorământului.
Ceea ce ramane un paradox este ca atunci când Galaction Cordun s-a declarat sef al Bisericii
Ortodoxe de Stil Vechi, el a fost caterisit de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane dar aceasta nu a
fost recunoscuta de catre stiliti, desi acceptaseră ca valida hirotonia întru episcop a lui Galaction
din anul 1935,de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, dar totusi se respinge caterisirea lui.
Diac. Prof. Petre I. David, sustine ca stilismul are unele practici care îl apropie de cultele
neoprotestante.

Este important de aratat faptul ca unitatea sacramentala si canonica pe care o au intre ele
Bisericile Ortodoxe a ramas neatinsa dupa 1924. Stilistii în schimb, se afla în afara acestei
împărtăsiri canonice, cu toate ca au o relatie speciala cu Biserica Ortodoxa din Moldova a
Mitropolitului Vladimir al Chisinaului. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi are o dificultate în a
explica chiar propriilor credinciosi de ce întâistatătorii unor Biserici ortodoxe ce tin calendarul
Iulian, veniti în Romania ca oaspeti ai Bisericii Ortodoxe Romane, nu merg în vizită și la
Mănăstirea Slătioara.

Prima încercare de dialog cu Biserica de Stil Vechi după 1989, aparține Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel, Mitropolit al Moldoveo si Bucovinei în acea vreme. În 1990-1991
acesta, în timpul unor vizite pastoral canonince, a încercat să dialogheze cu conducerea gruparii
stiliste de la Slătioara. În cadrul întalnirii de la Manastirea Neamt, în decembrie 1990,
credinciosilor stilisti li s-a oferit posibilitatea studierii în semminarii si facultati de teologie
ortodoxa. Un singur membru al delegatiei stiliste, episcopul Silvestru Onofrei, a recunoscut ca în
momentul cand Glaction Cordun a trecut la Biserica Stilista, avea deja provara neascultarii fata
de patriarhul si ierarhul tarii.

O alta problema legata de stilisti este faptul ca acesti folosesc aceleasi vesminte,
manastirile lor nu au nimic deosebit, slujbele si cantarile sunt acelasi cu alea ortodocsilor,
magazinul lor din incinta Garii de Nord vinde carti apologetice stiliste alaturi de carti ortodoxe
aparute la Editura Sophia sau Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane. Cartile lor sunt efectiv copi fidele ale celor ortodoxe cu diferenta ca pe prima pagina au
numele mitropolitului Vlasie Mogârzan. Mai mult decat atat, calugaritele si calugarii lro, cresesc
în spatii pubice si mijloace de transport, creând confuzii.

Stilismul si derapajele fundamentaliste în Biserica Ortodoxa Romană

În data de 2 septembrie 2010, preotul Nichita Pașcan, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveni,

împreună cu 29 de maici și suriori din cele 65 existente, a părăsit manastirea și s-a afiliat unei
grupări religioase stiliste din Grecia. La scută vreme după plecarea sa, a furnizat pe internet o
asa-numita Marturisire de credinta, pe care o semneaza alaturi de monahiile si surorile care l-au
urmat, în care, afirma faptul ca a încetat comuniunea euharistica si de rugaciune cu Patriarhia
Romană. Acest document cuprinde de asemnea si sase acuzatii la adresa Bisericii Ortodoxe
Romane care se refera la: ecumenism, comunieune cu apostatii serghianisti(actuala Patriarhie a
Moscovei), îndreptarea calendarului, ridicarea anatemelor din 1054, conslujiri cu catolocii
precum si recunoasterea Bisericilor monofizite. În aceeasi Marturisire de credinta se mai aduce la
cunostinta faptul ca parintele Nichita si partea din obste cu care plecat urmeaza sa intre sub
omoforul Sinodului Adevaratei Biserici Ortodoxe(vechi calendaristice) a Greciei, pastorita de
ÎPS Macarie de Petra, o mica grupare stilista ce nu are comuniune cu nici o Bisierca Ortodoxa.
După cunostintele noastre în mitropolia Olteniei exista doar un singur lacas de cult stilist si
anume Schitul Aflarea Sfântului Iona Botezătorul din Bumbesti-Gorj. Biserica Ortodoxă de Stil
Vechi si miscarea stilista isi construiesc discursul actual pe denuntarea ecumenismului, a
catolicismuui si a comunismului.

În ceea ce priveste documentele semnate de catre BOR, aceasta nu ating dogma ortodoxa,
ci se refera la solutii practice de convietuire și atitudini comune în fata provocarilor actuale.
Dialogul cu alte religii pentru ca TOTI SA FIE UNA nu inseamna tradare, ecumenismul fiind o
sansa misionara, o posibilitate de a marturisi adevarul de credinta. În ceea ce priveste masoneria,
se stie ca BOR a condamnat aceasta organizatie secreta în anul 1937 pe baza unui studiu întocmit
de catre vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae al Ardealului si votat de Sfântul Sinod în
sedinta din 11 martie 1937. Lucrarile apologetice stilista mai denunta si colaborarea Bisericii
Ortodoxe cu comunismul ori sitm ca Patriarhul Nicodim a contestat prezenta trupelor sovietice în
Romania, a refuzat sa semneze o serie de decrete care afectau autonomia Bisericii si a avut o
atitudine inflexibila cu ocazia vizitei Patriarhului Alexei I al Moscovei, în Romania. La fel si cu
asa-zisul colaborationism cu puterea al Patriarhului Justinian. Exista documente de arhiva care
arata modalitatile prin care Patriarhul s-a împotrivit masurilor luate de conducerea de partid si de
stat fata de Biserica.

Mărturisirea de credință a Biserica Ortodoxă de Stil Vechi și un

răspuns ortodox.
Articolul 10

In acesta se afirma credinta în canoanele Sintilor Apostoli si ale celor 7 Sinoade ecumenice ale
Sfintilor Parinti, care insuflate de Duhul Sfțnt si sunt sunt neschimbabile.

Raspunsul Ortodox: Canoanele nu pot fi puse in egalitate cu dogmele. Aceasta privind viata
pamanteasca evoluează în înțelegere odata cu savârșirea vieții pământești a Bisericii. În acest
sens, exista canoane ce au fost schimbate de la un sinod ecumenic la altul cum este spre exemplu
canonul 5 apostolic.

Articolul 15

Acesta se refera la Pascalia care trebuie respectată asa cum este ea asezată de catre Sfinții Parinti
la Sinodul I Ecumenic de la Niceea si Antiohia după care s-au fixat sarbatorile Sfintelor Pasti în
Bisercă pînă la sfârsitl lumii, niciodata mai devreme de 22 martie si niciodata mai tarziu de 25
aprilie după calendarul iulian.

Răspuns Ortodox: Părinții de la Niceea au cosnfințit regulile Canonului alexandrin si anume ca

Pastele sa se serbeze întotdeauna de toata crestinatatea în prima duminica ce urmeaza după luna
plina a echinoctiului de primavara.Pentru a nu serba odata cu pastile iudeilor, atunci cand 14
Nissa cadea duminica, Pastile se amana pentru duminica urmatoare. În lipsa actelor sinodului,
cunoastem aceasta masura referitoare la stabilirea datei Pastilor din Epistola catre Biserica
Alexandriei care le dadea de veste crestinilor ca s-a stabilit unitatea cu privire la serbarea
Pastilor. Cu toate aceasta, controversele pascale nu au incetat din cauza reticentei Romei de a e
alinia calculului pascal alexandrin. Asadar, Biserica Alexandriei stabilise un ciclu lunar de 19 ani
si un ciclu pascal de 95 de ani, luând ca dată de echinoctiu ziua de 31 martie iar Biserica apusului
calcula diferit, după un ciclu pasval de 84 de ani socotind echinoctiul la 18 martie. Asadar, până
în secolul 8, Sfintele Pasti nu s-au serbat în aceeasi zi în toata lumea crestina, cu toate ca atunci,
Apusul si Rasaritul erau o Biserica.

Asadar, Sinodul de la Niceea nu a formulat o pascalie perpetua, asa cum pretind stilistii.
Un calendar își menține cursul și echilibru prin modificarile ulterioare iar pascalia este supusa
acelorasi nevoi de îndreptare, prin adaptare la calendar si la realitatile stiintifice ale conditiilor
ceresti.

Articolul 16

În acest articol se neaga primirea în Biserica Stilista a oricarei reforme calendaristice si o

socetesc drept o inovatie straina de conceptia ortodoxa, aratând ca sarbatorie lor sunt tinute după
calendarul Iulian.

Raspuns Ortodox: Calendarul îndreptat nu reprezinta calendarul gregorian. Din nestiinta stilistii
învinuiesc Biserica Ortodoxă ca a împrumutat calendarul gregorian, de unde si concluzia ca ne-
am dat cu papistasii. Totusi, aceste acuzatii sunt false, hotararile sinodale ortodoxe din secolul al
XVI-lea si pana astazi osandind calendarul gregorian, care nu a luat în considerare hotararea
Sinodului I Ecumenic despre Pasti si a stablit Pascalia în mod gresit. Calendarul Iulian îndreptat
a lasat Pascalia neatinsa.

Articolul 17

Aici se afirma tinerea calendarului oficial în ceea ce priveste zilele, lunile si ani ca masuratoare
în timp dar sarbatorile asezate se Sfintii Parinti sunt socotite ca asezare dumnezeisca si de aceea
nu le pot schimba sau sarbatorii mai inainte si nici mai tarziu de datele fixate, fiindca la aceste
date ar fi sarbatorite, spun ei, si in ceruri.

Raspuns Ortodox: Sfintii Parinti nu au pus în articolele de credinta: Cred într-unul calendar dar
nici în sfânta traditie nu s-a transmis ceva în legătura cu acesta. Calendarul este un mijloc de
masurare a vremii, el a fost nascocit de mintea umana, nu a fost pogorat din cer. Din acest motiv,
este gresit sa spunem Sfântul nostru calendar, asa cum fac stilistii. Daca crestinii de la început si
apoi Sfintii Parinti ai Sinodului de la Niceea ar fi cunoscut că o pricina de a vatama credinta va
di calendarul, nu ar fi primit pentru Biserica un calendar facut de un filozof păgân. Referitor la
sarbatorirea din ceruri, trebuie spus ca cei din rai sunt intr-o continua sarbatoare, nu au posturi si
ajunari, nici dezlegari la peste sau harti.

Articolul 18

Stilistii afirma aici credinta în minunea de la Învierea Domnului, cand în fiecare an, după
Pascalia veche a calendarului Iulian, spun ei, vine Sfânta Lumina la Sf. Mormant, deci asta
dovedeste ca atunci este sarbatorita si in ceruri, deci toate sarbatorile au fost asezate de catre
Sfintii Parinti, în chip desavarsit.
Raspuns Ortodox: Lumina Sfână, nu tine cont de stilul vechi sau nou, ci se pogoară atunci cand
crestinii dreptmaritoari serbeaza împreuna slujba Sfintelor Pasti. Astfel, nu Sf. Pasti atarna de Sf.
Lumina ci Sf. Lumina este provocata de slujba Sfintelor Pasti, adica aceasta se pogoara cand
crestinii slujesc Sfintele Pasti la mormantul Domnului, oricând ar fi acea data. Noi credem că Sf.
Lumina s-a pogorât si atunci cand la Ierusalim se facea Slujba Sfintelor Pasti în alte zile decat
duminica, asa cum a fost pana la Sinodul I Ecumenic.

Articolul 19

Aici stilistii afirma ca respectand sarbatorile după asezamantul vechi al Sfintilor Parinti, postul
Sfintilor Apostoli nu poate sa fie mai mic de 8 zile si nici mai mare de 42 de zile

Raspuns Ortodox: Este adevarat ca introducerea calendarului iulian îndreptat și mentinerea

Pastelui pe cel neindreptat a scurtat cu 13 zile Postul Sfintilor Apostoli iar uneori cand Pastile
cad tarziu, îl desfiinteaza. Însa, în aceste cazuri, Biserica a rânduit 3 zile de post înaintea
Praznicului Sfintilor Apostoli. Acest lucru este un efect aplicarii hotararilor pe jumătate a
Conferintei de la Constantinopol din 1923.

Articolul 18

În acest articol se sustine credinta stilistilor in faptul ca prin asezarea sarbatorilor de catre Sfintii
Parinti, s-a statornicit pentru totdeauna calendarul bisericesc, fiind o lucrare a Duhului Sfânt care
nu se contrazice si fiind desavarsit, nu are nevoie de aparate nascucite de mintea omeneasca
pentru ca aceasta este marginita si nu poate cuprinde pe Dumnezeu cel nemarginte.

Raspuns Ortodox: Cu toate ca acestia declara ca mintea omeneasca nu poate sa cuprinda pe

Dumnezeu cel nemarginit, în toate articolele de credinta pe care le-am aminti, se poate observa
un mod foarte omenesc de a gândi Împărăția lui Dumnezeu. La Dumnezeu și sfintii Lui este un
prezent continuu, nu se poate vorbi de calendar în ceruri.Îndreptarea calendarului, aplicarea si
respectarea sa nu afecteaza în nici un fel mantuirea bunului credincios. Dogmele sunt adevaruri
de credinta neschimbabile.