Sunteți pe pagina 1din 13

ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Lucrare de seminar

Importanța vinului în cult

Liturgică

Coordonator: Student:
Pr. Asist. Univ. Drd. Ciurtin Mihai Angel Bloj
Georgian

ALBA IULIA
2018
Introducere

Biserica creştină, în înţelepciunea ei, s-a folosit, de-a lungul timpului, de anumite
mijloace cu caracter simbolic pentru a exprima într-o formă cât mai clară adevărurile de credinţă.
Lucrurile acestea materiale, prezente în viaţa noastră de zi cu zi, puse
în legătură cu Dumnezeu, capătă o anumită valoare spirituală, căci, prin rugăciunea săvârşită,
harul Duhului Sfânt le sfinţeşte, iar omul, prin gustare, se împărtăşeşte de dumnezeire. Cuvântul
lui Dumnezeu, folosit în rugăciune, este însoţit de o energie divină
care lucrează şi asupra materiei, şi în sufletul credinciosului, stabilind o legătură între Dumnezeu
şi om. Aceste obiecte materiale sunt folosite în cult ca mijloace vizibile de exprimare a unui
adevăr, prin care aducem cinstire lui Dumnezeu. Chemarea Duhului Sfânt pentru sfinţirea
lucrurilor materiale, de care se foloseşte Biserica pentru sfinţirea persoanei umane, sfinţire care
se face prin semnul Sfintei Cruci, ne arată că în fiecare lucrare sfinţitoare Se află Hristos Domnul
prin Duhul Sfânt şi că lucrarea aceasta comună este neîmpărţită şi nedespărţită: „Energia divină
este asumată prin cuvinte şi prin mijloacele materiale la însăşi dumnezeirea, prin lucrarea
Duhului Sfânt" (pr. prof. Nicolae Buzescu, Lucrarea Sfântului Duh în Sfintele Taine, p. 573).
În cadrul Sfintei Liturghii, la Proscomidie, preotul liturghisitor foloseşte darurile de pâine
şi vin, la care adaugă puţină apă curată, şi întreaga aducere a darurilor acestea se face „întru
pomenirea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos", iar în lucrarea preotului
„se vesteşte moartea şi se mărturiseşte învierea Domnului". Proscomidia reprezintă rânduiala
prin care se aleg, se pregătesc şi se binecuvântează darurile care sunt aduse (pâine şi vin) pentru
Sfânta Liturghie; în rânduiala ei are loc o imitare a gesturilor Domnului Care, la Cina cea de
Taină, „luând în mâini pâinea şi vinul, le-a arătat mai întâi lui Dumnezeu Tatăl, închinându-l-le
ca daruri”. Acest lucru îl săvârşeşte şi Biserica prin preoţii ei: îşi oferă darurile lui Dumnezeu.
Prin această slujbă, pâinea şi vinul sunt numite „cinstite daruri” închinate lui Dumnezeu, şi după
Epicleză devin „Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos”. Şi pentru că cele aduse de credincioşi
la Altarul bisericii sub formă de dar, în chipul pâinii şi al vinului, sunt afierosite Domnului prin
rugăciuni, atunci aceste daruri „dumnezeieşti” şi „cinstite” trebuie alese cu grijă şi pregătite cu
sfinţenie, căci ele sunt antitipuri ale Trupului şi Sângelui lui Hristos. Să fim, aşadar, atenţi ce
punem pe Sfântul Disc şi ce punem în Sfântul Potir.

1
1. Vinul. Trupul și Sângele Domnului

Vinul este una dintre principalele materii liturgice ale Bisericii Ortodoxe, impreuna cu
painea el servind preotilor la savarsirea Tainei Euharistiei. Painea se preface in Trupul
Mantuitorului, iar vinul se preface in Sangele Mantuitorului, fara a-si schimba insa firea. Pentru
necredinta unora insa, cand s-au impartasit din Potir, ei au simtit in gura gust de sange, iar nu
gust de vin1.
Vinul este o bautura alcoolica obtinuta prin fermentatia naturala a strugurilor sau a
mustului de struguri. Dupa caracteristicile fiecarui vin, acesta poate fi impartit in mai multe
categorii, dupa cum urmeaza: dupa culoare (alb, rosu, rose), dupa tarie (alcool intre 8,5-15%),
dupa cantitatea de zahar (sec, demisec, demidulce, dulce), dupa efervescenta (spumant, spumos).
In tara noastra, cultura de vita-de-vie este puternic dezvoltata, aceasta putand fi situata imediat
dupa cea din Franta, Italia si Spania. Dintre soiurile de vita-de-vie specifice tarii noastre, le
amintitm pe urmatoarele: Feteasca Alba, Feteasca Regala, Galbena de Odobesti, Grasa de
Cotnari si Tamaioasa Romaneasca (vinuri albe); Feteasca Neagra, Babeasca Neagra si Busuioaca
de Bohotin (vinuri rosii)2.

1.1. Vita de vie, chip al tainelor lui Dumnezeu


Sfanta Scriptura aminteste de vin abia dupa potop, cand dreptul Noe incepe sa munceasca
pamantul, impreuna cu fiii sai, sadind printre altele si vita-de-vie. Necunoscand efectul vinului
insa, dreptul Noe a baut din acesta si s-a imbatat, stand gol in cortul sau, dupa cum citim: "Noe a
prins a fi lucrator de pamant si a sadit vie. Si a baut vin si s-a imbatat si s-a dezgolit in cortul
sau" (Facere 9, 20-21). Dar al lui Dumnezeu facut omului, vinul ocupa un loc important in viata
noastra, el fiind mai mult un aliment de baza, decat un lux3.

1
Ene BRANIȘTE, Liturgica specială, pentru institutele teologice, București Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Biserici Ortodoxe Române, 1985, p. 438.
2
Teodor DANALACHE, Vinul, materie liturgică, disponibil în https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-
liturgica/vinul-materie-liturgica-128301.html, accesat în data de 20.05.2018

3
Ene BRANIȘTE, op.cit, p. 440.

2
Prinvind spre dulceata strugurilor si spre vinul obtinut din acestia, rodul vitei-de-vie a
fost vazut inca din vechime drept simbol al fericirii si al bunastarii materiale. Cand iscoadele
poporului ales s-au intors din Canaan, acestea au adus cu ele un strugure imens, drept marturie a
bogatiei locului (Numeri 13, 24). Tot din vechime, stoarcerea strugurilor a fost vazuta drept
simbol al patimirilor.
Dupa minunata Intrupare a Mantuitorului, vita-de-vie a capatat noi sensuri, ea inchipuind
acum Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, Mantuitorul spune: "Ramaneti in Mine si Eu in voi.
Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca
nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el,
acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca cineva nu ramane in Mine se
arunca afara, ca mladita, si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard" (Ioan 15, 4-6) 4. La
randul sau, in cadrul Sfintei Liturghii, episcopul spune: "Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi
si binecuvanteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta", cuvant preluat liturgic din cartea
Psalmilor (79, 15-16).

1.2. Vinul, materie liturgica


Vinul liturgic, adica cel folosit in cultul Bisericii Ortodoxe, trebuie sa fie din struguri,
curat, fermentat, cu gust si miros firesc, neotetit, ca tot ceea ce este vrednic de a fi adus lui
Dumnezeu. Vinul trebuie sa fie curat (numai din struguri) si fara nici un adaos (nici zahar, nici
agenti chimici de limpezire).
In perioada Vechiului Testament, vinul era privit ca un dar al lui Dumnezeu si ca un
aliment de baza, iar nu ca o desfatare rafinata sau ca un lux. Vinul era folosit pana si de cei mai
simpli oameni, aproape fiecare avand o vie a sa. Vinul era vazut ca o binecuvantare de la
Dumnezeu: "Sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului, paine multa si
vin" (Facere 27, 28)5. Vinul era folosit si in cultul de la Templu, insotind jertfele de dimineata si
de seara. Desi painea si vinul au fost cinstite dintotdeauna ca hrana esentiala a omului, acestea
vor fi inaltate mai mult ca oricand in cadrul Cinei celei de Taina6.
Desi in vechime evreii nu foloseau vin in cadrul sarbatorii Pastelui, mai tarziu, dupa
intoarcerea din exilul babilonian, vinul nu va mai lipsi de pe mesele acestora. Astfel, in cadrul
4
George REMETE, Dogmatica Ortodoxă, Alba Iulia Editura, Reintregirea, 2016, p.320.
5
Ene BRANIȘTE, op.cit, p. 444.
6
S. auct. , Materia în cult și semnificația ei, disponibil în https://www.crestinortodox.ro/editoriale/materia-cult-
semnificatia-70016.html, accesat în data de 20.05.2018.

3
mesei iudaice de Pasti, capul familiei binecuvinteaza painea si patru pahare de vin, pe care le
imparte mai apoi celor de la masa. Acest vin era unul special, obtinut printr-o metoda aparte,
numai din struguri: boabele de struguri erau mai mult presate, decat stoarse, nezdrobirea
samburilor ducand la un vin de inalta calitate. Acest vin era unul rosu, vinul alb nefiind prea
intalnit in antichitate.
In vechime, vinul era baut simplu, neamestecat cu nimic, însă din perioada elenistică,
acesta a început a fi consumat amestecat cu apa. Existau rabini din acea perioadă care interziceau
consumarea vinului nediluat cu apă.
In cadrul Cinei celei de Taina, Mantuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese
pascale iudaice, savarsind gesturile traditionale specifice capului de familie, adica binecuvantand
painea si vinul. El va asemana painea cu Trupul Sau si vinul cu Sangele Sau, pe care il va varsa
pe Cruce, pentru mantuirea lumii7. Pentru aceasta, vinul folosit la Cina cea de Taina era acel vin
ritualic iudaic, adica: din struguri alesi, fermentat, rosu, dulce si amestecat cu apa.
Pentru savarsirea Sfintei Liturghii, crestinii au folosit acelasi vin pe care l-a folosit
Mantuitorul la Cina cea de Taina, adica un vin curat, rosu si dulce, amestecat cu apa. Mai mult,
prin culoarea lui, vinul rosu trimite mai clar spre Jertfa Mantuitorului. Incepand cu secolul al
XIII-lea, in Apus s-a generalizat folosirea vinului alb in cadrul slujbelor, pe cand in Rasarit s-a
pastrat vinul rosu. Desi nu exista canoane privind culoarea vinului liturgic, Biserica Ortodoxa
foloseste cu precadere vinul rosu.
In cadrul Sfintei Liturghii, in timp ce la strana se canta "Pe Tine Te laugam, pe Tine Te
binecuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru", preotul
rosteste rugaciunea speciala pentru prefacerea vinului liturgic in Sangele Domnului. In acest
moment, vinul se preface in Sangele Mantuitorului fara a-si schimba firea. Pentru necredinta
unora insa, cand s-au impartasit din Potir, ei au simtit in gura gust de sange, iar nu gust de vin.
Mantuitorul Iisus Hristos a folosit vinul la Cina cea de Taina, iar Apostolii si urmasii acestora
(episcopii si preotii) l-au folosit de fiecare data in cadrul Sfintei Liturghii, urmand porunca
Stapanului, care a spus: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). Folosind astfel
vinul, acesta devine cea mai de cinste materie, impreuna cu painea curata, care se preface in

7
Dumitru POPESCU, IIsus Hristos Pantocrator, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Biserici Ortodoxe
Române, p. 328.

4
Trupul Domnului. Vinul serveste insa drept materie liturgica si in alte Sfinte Taine si ierurgii,
dupa cum urmeaza: la Cununie, la Litie, la sfintirea unei biserici, la inmormantari si la parastase8.

2. De ce pâine şi vin?

În primul rând, în Vechiul Legământ, pâinea făcea parte din materia de jertfă poruncită de
Dumnezeu lui Moise: „Iară pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla pururea
înaintea Mea” (Ieşirea, 25, 30). Această ofrandă reprezenta, în Legea Veche, recunoştinţa adusă
lui Dumnezeu pentru binefacerile sale revărsate asupra oamenilor: Melchisedec, regele
Salemului, l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin, ca o prefigurare a jertfei din Noul
Legământ (Facerea 14,18); mana şi apa din care s-a hrănit poporul lui Dumnezeu în pustie
reprezentau o prefigurare nedesluşită a Sfintei Euharistii („Părinţii voştri au mâncat mană în
pustie şi au murit. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci” - Ioan 6,49 şi 51).
În al doilea rând, pentru că această materie de pâine şi vin a fost aleasă de Mântuitorul
lisus Hristos şi în cadrul Cinei celei de Taină s-a instituit Sfânta Euharistie, atunci când
Mântuitorul a zis: „Luaţi, mâncaţi... beţi dintru acesta toţi...”
În al treilea rând, pentru a se diferenţia de jertfele legii vechi care erau din cărnuri (jertfe
sângeroase) sau din roadele pământului din care se hrăneau nu numai oamenii, ci şi animalele.
Pâinea şi vinul sunt specifice numai persoanelor umane. înainte de a fi sfinţite la Liturghie,
darurile de pâine şi vin sunt sfinţite prin truda, priceperea şi cheltuiala omului, faţă de alte
alimente care se consumă aşa cum sunt şi care se găsesc în starea lor naturală.
Din alt punct de vedere, atât pâinea, cât şi vinul simbolizează comuniunea în cadrul
Bisericii, făcându-ne pe toţi un singur trup: Biserica. Darurile de pâine şi vin aduse de
credincioşi la Proscomidie ne încredinţează de realitatea vizibilă a participării noastre la Jertfa
Euharistică ce se aduce prin preot, căci nimic nu arată mai clar trupul omului, sub formă de
simbol, decât pâinea şi grâul din care este făcută ea 9. De aceea folosim la colivă grâu, şi nu
altceva.în atmosfera duhovnicească din biserică, omul, atunci când aduce darul său, defilează
către Altar, căci ştie că acolo este Răsăritul cel de Sus, şi aduce cu sine jertfa mâinilor, sub formă
8
Ermoghen ADAM, Tipic bisericesc pentru preot și strană, disponibil în
https://cezarsalahor.files.wordpress.com/2008/05/tipic-bisericesc.doc, accesat în data de 21.05.2018
9
Ene BRANIȘTE, op.cit, p. 445.

5
de dar (pâine şi vin) şi lumânarea sa (tot ca o jertfă care se arde pe sine ca să lumineze) şi pe cei
dragi (aşezaţi, după numele lor, în pomelnic).
Prescura, care vine din grecescul „prosfora” şi care înseamnă jertfă, ofrandă sau punere
înainte, este o pâine mai mică, făcută din aluat dospit şi se foloseşte în mod expres la săvârşirea
Sfintei Liturghii. Prescura care este făcută din pâine dospită, amestecată cu sare şi apă, are
diferite forme, dar fiecare în parte poartă pecetea dum- nezeirii: IS, HR, NI, KA (lisus Hristos
învinge). Forma rotundă simbolizează pământul şi lumea care locuieşte pe el şi pentru care S-a
jertfit Hristos Domnul - 1 se aduce înapoi ca jertfă sau ofrandă, iar prescura sub formă de cruce
(cu patru capete) simbolizează cele patru laturi ale lumii (N, S, E, V). Mai sunt şi prescuri cu trei
cornuri care simbolizează Sfânta Treime, sau cinci - amintindu-ne de înmulţirea pâinilor.
Prescura poate fi făcută de orice persoană care are o viaţă curată, care merge la biserică şi care
cunoaşte şi împlineşte rânduielile bisericeşti (se roagă, posteşte, face fapte bune). Nu trebuie să
fie, în mod obligatoriu, o femeie necăsătorită sau văduvă, în felul acesta nu există nici o oprelişte
canonică şi nici indicaţia de a fi făcută de o persoană de parte femeiască! Prescura o poate face şi
preotul sau preoteasa care trăiesc viaţă de familie, trebuie doar să fie pricepuţi în a plămădi
aluatul, să fie cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni. Aducem pâine dospită Iui Dumnezeu
pentru că aşa s-a folosit la Cina cea de Taină şi pentru că ne arată în mod clar întru- parea
desăvârşită a Domnului10..
Despre pregătirea materiei, desigur că preoţii se îngrijesc şi cunosc aceste rânduieli şi de
aceea aleg persoana cea mai potrivită pentru a pregăti prescura la Liturghiile din timpul anului
bisericesc.
Despre materia Sângelui Mântuitorului Hristos ne vorbeşte Sfântul Simeon al
Tesalonicuiui: „Vinul din roada viţei trebuie să fie bun, bine mirositor, curat şi acceptabil la băut,
să nu fie amestecat cu alte băuturi în afară de struguri... să nu îndrăznească cineva să folosească
vin de fructe, vin înăcrit sau must sau amestecat cu altă băutură, căci păcătuieşte de moarte şi se
cateriseşte”. în Răsăritul Ortodox, chiar dacă nu există o dispoziţie clară cu privire la culoarea
vinului, se foloseşte vinul de culoare roşie, ca să semene cât mai mult cu sângele curs din coasta
Mântuitorului. „Excepţii pot exista, la nevoie, preotul poate aplica regula iconomiei, păstrând

Petre VINTILESCU, Liturghierul Explicat, București, Editura Editura Institutului Biblic și de Misiune al Biserici
10

Ortodoxe Române, p. 231.

6
totdeauna ca o precauţie indispensabilă «vinul» evanghelic şi rodul viţei. Altfel cade în păcatul
grav al nepăsării şi al lipsei de evlavie faţă de Taina săvârşită"11.
Apa este o altă materie folosită la Sfânta Jertfă şi reprezintă elementul natural fără de care
nu există viaţă pe pământ: potoleşte setea, se întrebuinţează la curăţirea trupului, este necesară
pentru plante şi animale. Prin caracterul său simbolic, apa devine element de curăţire sufletească,
iar prin gustul şi efectul de saţietate neaminteşte de rolul purificator al harului dumnezeiesc. în
cadrul Sfintei Liturghii, când este amestecată în Sfântul Potir cu vin, simbolizează apa care a
curs împreună cu sângele din coasta cea dătătoare de viaţă a Domnului (loan 19, 34).
Având în vedere faptul că cele materiale aduse ca dar de jertfă constituie elementele
constitutive nu numai pentru viaţa aceasta pământească, ci şi pentru viaţa cea veşnică, atunci
atenţia noastră faţă de ce punem pe Sfântul Disc şi în Sfântul Potir trebuie să fie îndoită.
Teologia scolastică spune că elementul constitutiv e acel lucru în afara căruia e cu neputinţă ca e!
să devină ceea ce devine. Hrana e necesară pentru constituirea firii trupului, hrana cu Trupul şi
Sângele Domnului Hristos e necesară, potrivit învăţăturii drepte a Bisericii, vieţii celei de veci,
căci spune Marele Vasile: „Cuminecarea cu Trupul şi Sângele lui Hristos e necesară pentru viaţa
veşnică"
(Regula morală) şi că „cel născut prin botez trebuie să fie hrănit prin împărtăşirea
dumnezeieştilor Taine" (Despre Botez). Aşadar, „să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm
aminte!”12
În cultul Vechiului Testament, pâinea făcea parte din materia de jertfă. Dumnezeu a
poruncit lui Moise: „Iar pe masă să pui pâinile pune. rii înainte, care se vor alia pururea înaintea
Mea” (Ieşirea 25,30). Pâinile „punerii înainte", aduse la Templu, erau aşezate pe o masă, unde se
aflau şi vasele destinate curăţirilor (1 Regi 5; cf. 2 Corinteni 13, 11). Ofranda de pâine era
expresia recunoştinţei omului faţă de bunătatea şi binefa- cerile lui Dumnezeu. Melchisedec l-a
întâmpinat pe Avraam cu pâine şi vin. Era o prefigurare a Jertfei euharistice care avea să fie
instituitâ în Noul Testament.

11
Ioannis FOUNDOULIS, Dialoguri liturgice, Vol. 1, tradus de Pr. Victor MANOLACHE, București, Editura Bizantină,
p. 220.

12
Marian MIHAI, Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul și apa, disponibil în
http://ziarullumina.ro/despre-materia-folosita-la-sfanta-euharistie-painea-vinul-si-apa-94448.html , accesat in data
de 22.05.2018.

7
În cultul creştin, pâinea şi vinul simbolizează Trupul şi Sângele lui Hristos, In care ele se
prefac după sfinţirea Darurilor la Sfânta Liturghie, Hristos a zis despre Sine: „Eu sunt pâinea
vieţii” (Ioan 6, 48). Tot El a zis: „Iar pâinea pe care Eu o voi da este trupul Meu” (Ioan 6,51).
Trupul Său L-a dat ca jertfa pentru mântuirea oamenilor: „Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a
frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” (Matei 26, 26). Acest
Trup îl primeşte creştinul la Sfânta împărtăşanie şi îi dă sufletului hrana cea întăritoare în
credinţă, aşa cum pâinea zilnică dă trupului hrana susţinătoare a vieţii fizice13.
Tot Ia Cina cea de Taină, Mântuitorul a consacrat vinul ca materie de jertfa, când a zis:
„Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă
spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 27-28). Vinul ca materie de jertfa simbolizează Sângele
Domnului, în care se preface după sfinţirea Darurilor la Liturghie14. Prin Sfânta împărtăşanie, el
umple sufletul de bucurie duhovnicească şi-l uneşte cu Dumnezeu.
Pâinea şi vinul mai pot simboliza şi ofranda propriei vieţi pe care credincioşii o dăruiesc
simbolic iui Dumnezeu sub forma elementelor care o susţin. Sub forma în care se dăruiesc, ele
sunt rezultatul unui efort,
Darurile de pâine şi vin, aduse de credincioşi la Proscomidie, sunt expresia sau dovada
văzută a participării sau colaborării lor materiale, concrete şi reale, la Jertfa sfântă care se aduce
prin preot, la Sfânta Liturghie.
Apa este o altă materie importantă folosită în cultul creştin. Apa turnată în vinul de la
Proscomidie este elementul natural care astâmpără setea omului şi se foloseşte pentru curăţirea
lui corporală, precum şi pentru atâtea nevoi gospodăreşti. După o veche interpretare, ea îi
simbolizează pe credincioşii laici, iar amestecarea ei cu vinul înseamnă încorporarea acestora în
Hristos, pentru că Hristos, în Patimile Sale, ne-a purtat pe noi şi păcatele noastre.
În cult la Sfânta Liturghie când, amestecată cu vin în Sfântul Potir, simbolizează apa care
a curs odată cu sângele din coasta lui Hristos şi au devenit apoi cele două izvoare ale vieţii
harului: apa Botezului şi Sângele Sfintei împărtăşanii.
Calitatea naturală a apei de a curăţa şi spăla a fost transferata iu viaţa religioasă, apa
devenind simbol al purificării, al curâţiei spiriţu ale. Prin limpezimea şi efectul ei răcoritor, apa
simbolizează şi acţiunea purificatoare a harului divin15.
13
Florin BOTEZAN, Sfânta Liturghie cateheza desăvârșită, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2016, p. 258.
14

15
Ene BRANIȘTE, Liturgica specială, pentru institutele teologice, București Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Biserici Ortodoxe Române, 1985, p. 447.

8
în cultul Vechiului Testament, apa avea un rol important, fiind con- siderată ca indispensabilă
pentru spălarea necurăţiilor (Numerii 19,20) Prin potop, Dumnezeu a curăţat pământul de
fărădelegile de care era spurcat (Facerea 7). Prin trecerea Mării Roşii, s-a pus capăt robiei egip.
tene şi astfel apa devine un simbol al izbăvirii (Ieşirea 14).
Din rânduiala slujbelor divine în Vechiul Testament, se vede ci toţi care serveau lui
Dumnezeu aveau datoria de a împlini mai întâi ritualul spălării cu apă. La porunca lui
Dumnezeu, Moise a pus între cortul adunării şi jertfelnic „o baie de aramă (...) pentru spălat” in
care slujitorului Dumnezeu îşi spălau „mâinile şi picioarele lor în apă înainte de aducerea
jertfelor” (Ieşirea 30,18-21).
În cultul creştin din primele veacuri, se practica spălarea mâinilor într-un bazin din faţa
bisericii {atrium), înainte de intrarea credincioşilor în sfântul lăcaş. Obiceiul s-a păstrat până azi
în bisericile catolice, undese mai află un mic bazin cu apă sfinţită, suspendat pe peretele de la
intrare (in stânga), în care credincioşii îşi umezesc degetele (simbol de purificare) pentru a-şi
face semnul crucii înainte de intrarea lor în biserici Spălarea semnifică curăţia spirituală. Până în
secolul al Vl-lea, exista practica spălării mâinilor şi înainte de primirea Sfânta împărtăşanii,
poetică rămasă apoi în vigoare numai pentru preoţii care slujesc Sfânta Liturghie şi se
împărtăşesc. în toate Bisericile locale, clericii practică de temenea, din cele mai vechi timpuri şi
în forme diverse, spălarea mâinilor, atât la începutul Sfintei Liturghii, cât şi în diverse momente
din cursul acestei slujbe. în Bisericile Ortodoxe, preoţii şi diaconii slujitori îşi spală tnainile la
începutul Sfintei Liturghii, înainte de a începe Proscomidia, rostind rugăciunea: „Spăla-voi între
cei nevinovaţi mâinile mele...” (psalmul 25,6-12), precum şi înainte de împărtăşire (de obicei, în
timpul cântării Axionului) şi după împărtăşire (ori la sfârşitul Liturghiei, după „potrivirea
Sfintelor”), fără să spună nimic16. Arhiereul slujitor îşi spală mâinile înainte de Vohodul cel
mare, adică în momentul când avea loc aducerea Darurilor şi binecuvântarea lor (Proscomidia) în
vechea Liturghie creştină (până prin secolele VI-VI1), Spălarea mâinilor clericilor slujitori, în
diferitele momente ale Sfintei Liturghii, simbolizează atât curăţia trupească, cât mai ales curâţie
sufletească pe care trebuie să o aibă preotul în slujirea celor sfinte, aşa cum arată şi Psalmul 25,6-
12, rostit ca Rugăciune la spălarea mâinilor la începutul Liturghiei.
In Noul Testament, Mântuitorul a dat sfinţenie apei prin Botezul Său In răul Iordan, prin
mersul pe apă (pe lacul Tiberiadei) şi prin transformarea apei !n vin la Nunta din Cana.

16
Florin BOTEZAN, op. cit, p. 305.

9
Simbolismul Botezului ca o naştere, din apă şi din Duh, arată rolul apei în cultul Noului
Testament: „De nu seva naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia lui
Dumnezeu" (loan 3, 5). La săvârşirea Tainei Botezului se face afundarea in apă pentru spălarea
în întregime a trupului (la ortodocşi) ca semn al curăţirii spirituale prin spălarea păcatelor în apa
sfinţită din cristelniţă.
In ritul ortodox al Botezului, şi preotul slujitor îşi spală mâinile după afundarea
pruncului, pentru săvârşirea în deplina curăţie a Tainei Ungerii cu Sfântul Mir, pe care o va
administra îndată neofitului.

Concluzii

Dupa minunata Intrupare a Mantuitorului, vita-de-vie a capatat noi sensuri, ea inchipuind


acum Imparatia Cerurilor. Pentru aceasta, Mantuitorul spune: "Ramaneti in Mine si Eu in voi.

10
Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca
nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el,
acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.
În concluzie vinul, respectiv pâinea reprezintă materia de baza în savarșirea Sfintei
Liturghi, ele fiind cele care se transformă în Trupul și Sângele Domnului. De asemenea trebuie
cunoscut și faptul că în cultul bisericii întâlnim și alte slujbe în cadrul cărora vinul este folosit în
scopul întăririi credincioșilor Litia, sau ca dar adus pentru cei adormiți lui Dumnezeu la slujba
părăstasului.

Bibliografie

Cărți:

11
1. BOTEZAN, Florin, Sfânta Liturghie cateheza desăvârșită, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2016.
2. BRANIȘTE, Ene Liturgica specială, pentru institutele teologice, București Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Biserici Ortodoxe Române, 1985.
3. FOUNDOULIS, Ioannis, Dialoguri liturgice, Vol. 1, tradus de Pr. Victor Manolache, București,
Editura Bizantină, 2008.
4. POPESCU, Dumitru, IIsus Hristos Pantocrator, București, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Biserici Ortodoxe Române, 2012.
5. REMETE, George, Dogmatica Ortodoxă, Alba Iulia Editura, Reintregirea, 2016.
6. VINTILESCU, Petre Liturghierul Explicat, București, Editura Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Biserici Ortodoxe Române, 1998.

Surse web:
7. ADAM, Ermoghen Tipic bisericesc pentru preot și strană, disponibil în
https://cezarsalahor.files.wordpress.com/2008/05/tipic-bisericesc.doc, accesat în data de
21.05.2018
8. DANALACHE, Teodor, Vinul, materie liturgică, disponibil în
https://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/vinul-materie-liturgica-128301.html,
accesat în data de 20.05.2018
9. Marian MIHAI, Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul și apa, disponibil în
http://ziarullumina.ro/despre-materia-folosita-la-sfanta-euharistie-painea-vinul-si-apa-
94448.html , accesat in data de 22.05.2018.
10. S. auct. , Materia în cult și semnificația ei, disponibil în
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/materia-cult-semnificatia-70016.html, accesat în data de
20.05.2018.

12