Paștele

Pastele la evrei aminteste de “fuga din Egipt”, fiind o celebrare a eliberarii poporului
evreu, care, in urma cu trei milenii, a stat in robia egipteana 430 de ani. Sărbătoare începe
în ziua a 14-a a „primei luni”: Nisan și dureaza o săptămână.
Pastele evreiesc se suprapune cu “Sarbatoarea Azimelor” (paine nedospita) care, pe de o
parte, se refera la ritualurile agrare, foarte vechi, care celebrau primavara si viitoarele
recolte (painea dospita, cu drojdie, fiind soscotita impura) si, pe de alta parte, face
trimitere la momentul “fugii din Egipt”, cand evreii nu au mai avut ragazul sa dospeasca
painea necesara pentru drum, luand cu ei azime. Asadar, un simbol de Paste nelipsit este
“Matza” (Azima), preparata din faina si apa, consumandu-se in toate cele opt zile de
sarbatoare, cand “Hametz” (paine cu drojdie) este nu numai interzisa, dar trebuie sa
lipseasca din casa, de aceea, “curatirea” casei se face cu multa minutiozitate. Mai mult,
pentru a da toata importanta acestui moment, se obisnuieste sa se ascunda, cu buna
stiinta, 10 bucati de Hametz, in hartie, in diverse colturi ale casei, pentru a fi cautate de
membrii familiei si a li se da foc, a doua zi, ca parte a ceremonialului de inceput de Paste.
Mielul este un simbol de Paste si la evrei. Sangele mielului sacrificat semnifica eliberarea
de pacate.
Alte simboluri de Paste sunt reprezentate de ierburile amare, consumate in anumite
momente ale serii, menite sa le reaminteasca evreilor, de vremurile grele ale sclaviei si
patru pahare cu vin, baute cu mana stanga sprijinita pe masa, semn al “oamenilor liberi”.

Sărbătoarea Săptămânilor
Cincizecimea evreilor este praznuita dupa trecerea a sapte saptamani de la Pasti, in ziua a
50-a. Deoarece aceasta sarbatoare sta in stransa legatura cu Pastile, fiind sarbatorita la 50
de zile dupa Pasti, ea se mai numeste si "Incheierea Pastilor".
La sarbatoarea Cincizecimii, evreii, pe langa jertfele impuse de Legea lui Moise, mai
aduceau si sacrificii de pace voluntare, drept multumire inaintea lui Dumnezeu, care ii
binecuvantase cu recolte bogate. Din aceste produse noi ale pamantului, ei faceau ospete
la care participau toti membrii familiei si strainii.

Sucot (Sarbatoarea Corturilor)

Este o sărbătoare de toamnă, celebrată la sfârșitul recoltei. Poporul trăia 7 zile în corturi
confecționate din ramuri. Și în cazul acestei celebrări este vorba de o sărbătoare agricolă
de mulțumire, dar ea mai amintea și zilele peregrinării și șederii poporului în corturi în
timpul peregrinării în Pustiul Sinai.
Șabat
Este ziua odihnei săptămânale instituită de religia iudaică, care cade în a șaptea zi a
săptămânii, Sâmbăta.
Porunca păstrării Șabatului este una din poruncile centrale ale Torei (Legea sau
Învățătura lui Moise) și ea constă din abținerea de la diferite munci în decursul Șabatului.
Șabat este singura zi a săptămânii din calendarul ebraic, care are un nume aparte, restul
zilelor numindu-se dupa ordinea numerică: ziua întâi (duminica), ziua a doua (lunea), ...
ziua a șasea (vinerea).
“Printre interdicţiile pentru Şabat, se numără aceea de a aprinde focul. Vineri după
amiaza, totul este deja pregătit pentru sosirea zilei sfinte. Cu aproximativ 20 de minute
înainte de apus, stăpâna casei aprinde două lumânări, rostind următoarele: “Binecuvântat
eşti Tu, YHVH, Elohym al nostru, regele universului, care ne-ai sfinţit prin poruncile
Tale. În unele familii, fiecare membru al acestora aprinde o lumânare. Cabaliştii aprind
şapte lumânări de Şabat, câte una pentru fiecare zi a săptămânii. Privilegiul aprinderii
lumânărilor revine stăpânei casei, dar bărbatul trebuie să preia această sarcină în lipsa ei.
Aprinderea lumânărilor este atât de importantă, încât învăţaţii au stabilit că, dacă o
persoană săracă nu are bani să cumpere şi lumânări şi vin de kiduş pentru Şabat, trebuie
să aleagă lumânările” (din Enciclopedia Iudaică – despre ŞABAT).

Luna nouă (Sărbătoarea Trâmbiţelor)

Sarbatoarea era caracterizată de sacrificii specific și de sunetul trâmbițelor. În timpurile
mai vechi era însoțită și de banchete speciale și de sacrificii familiale, uneori, pe timpul
celebrării ei erau consultați și profeții. Cu ocazia Lunii noi din luna a 7-a era celebrată o
„sărbătoare a trâmbițelor” specială.
Începutul lunii noi era considerat drept un prilej de reînnoire spirituală.

Anul sabatic
Prin lege pământul era lăsat să „se odihnească” la fiecare 7 ani odată, îar odată la 50 de
ani (7x7) era „Anul jubiliar”: în acel an pământurile ipotecate erau restituite proprietarilor
lor dinainte iar sclavii (cel puțin cei evrei) erau eliberati.

Roș Hașana (Anul Nou)

Roș HaȘanah ("Capul anului") este Anul Nou evreiesc și, conform credinței mozaice,
este o zi de judecată în care Dumnezeu judecă fiecare persoană individual, în funcție de
faptele sale, și face un decret pentru anul următor. Sărbătoarea se caracterizează prin
porunca specială de suflare în corn (șofar).

Iom Kipur (Ziua Ispasirii)

În cea de-a 10-a zi a celei de-a 7-a luni era celebrată o sărbătoare anuală specială, însoțită
de mărturisirea și ispășirea păcatelor.
Este o sărbătoare deosebit de sobră și austeră, care cuprinde un post absolut de 25 de ore
care marchează ziua ispășirii.
Pe tot timpul postului este absolut interzisă orice fel de mâncare și băutură, inclusiv de
apă, așa cum este absolut interzisă orice fel de activitate sau muncă ce ar putea să distragă
atenția credinciosului de la penitență și ispășire cu excepția situațiilor în care e pericol la
viața unui om. În trecut se prevedea oferirea de sacrificii în Templul din Ierusalim.

Yom Hashoa
Yom Hashoa este Ziua Memorială a Holocaustului, când evreii își amintesc de milioanele
de oameni uciși în Holocaust. În Israel, o sirena suna timp de două minute la ora 11;
atunci toată lumea se oprește din lucru și păstrează un moment de liniște.