UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “JUSTINIAN

PATRIARHUL”
MASTERAT: EXEGEZĂ ȘI ERMINEUTICĂ BIBLICĂ

TEME DE TEOLOGIE BIBLICĂ ÎN PENTATEUH ȘI CĂRȚI ISTORICE

SĂRBĂTOAREA PAȘTELUI ÎN VECHIUL TESTAMENT
ANUL I – Semestrul I

Masterand:
Cătălin Florin Drugău

București 2023
 Paștele, în limba ebraică Pesach, care se traduce prin  „trecere peste“, este cea mai
importantă și mai respectată sărbătoare evreiască, însă cu o semnificatie diferită de Paștele
creștin. Denumită și sărbătoare „de pelerinaj“, Pesach marchează eliberarea evreilor din robia
egipteană și nașterea națiunii, fiind sărbătorit la 14 Nisan, în perioada primăverii. Deși esența
sărbătorii, ca de altfel și limba ebraică, este aceeași de peste 3000 de ani, obiceiurile de sărbătoare s-
au schimbat, fără să știrbească însa forța credinței evreilor de pretutindeni.
Paștele era văzut ca un amalgam compus din două sărbători distincte, unul aparținând
Israieliților cu trăsături pastoral-nomade iar celălalt, tipic Canaaniților 1 cu stilul lor de viață
sedimentar și obieciurile agriculturale. Perioada de folosire a pâinii nedospite (azima) era acceptată
ca reprezentând sărbătoarea agriculturală, în timp ce ritualul din ziua precedentă, cu sacrificările
animale caracteristice, era explicat ca o moștenire din trecutul nomad-pastoral al Israeliților.2
Paștele evocă momentul biblic al cruțării copiilor întâi născuți ai evreilor, relatat în cartea
Exodului: îngerul morții trimis de Dumnezeu să nimicească pe fiii întâi născuți ai egiptenilor, îi lasă
în viață pe cei ai evreilor, conform voinței divine ”În noaptea aceea voi trece peste pământul
Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi
voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul” 3.
Sărbătoarea celebrată pentru prima oară în seara de dinaintea ieșirii din Egiptul care ținuse evreii în
robie pentru 430 de ani are caracter comemorativ și comunitar, menită să unească pe toti
credinciosii.
Cu sărbătoarea Paștilor începe renașterea acestui popor departe de ființa și religia unei lumi
păgâne și păcătoase. Aceasta este poarta prin care poporul ales intră în comuniune strânsă cu
Dumnezeu. Dincolo de această poartă începe mântuirea, începe harul și prin el sfințirea tuturor celor
ce intră acolo.
Referitor la modalitățile de prăznuire, putem distinge trei moduri și anume:
I. prăznuirea din seara ieșirii din robia egipteană și până la intrarea în Țara Sfântă;
II. prăznuirea în Țara Sfântă și până la robia babiloniană;
III.prăznuirea după robia babiloniană.
Prăznuirea din perioada dintre ieșirea din robia egipteană și intrarea în Țara Făgăduinței
presupunea ca, fiecare cap de familie să aleagă un miel sau un ied din turmă, sănătos și integru din
punct de vedere fizic, să îl păstreze de la 10 Nisan până la 14 Nisan. Acesta trebuia să fie de un an și
de parte bărbătească:  ”Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi
sau un miel, sau un ied, Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată
1
locuitorii din trecut ai Canaanului, o regiune care corespundea aproximativ actualelor Israel / teritoriile palestiniene,
inclusiv Cisiordania, vestul Iordaniei, sudul și coasta Siriei și Libanului
2
Origin of Passover, Tamara Prosic ,,Arheology and Fertility Cult in the Ancient Mediteranean``, Australia 1985
3
Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române- Ieșirea, Capitoul 12,
Vers. 12
adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară”. 4 După sacrificare, pragurile și părțile
laterale ale casei în care urma a se consuma mielul, erau unse cu sângele acestuia iar mielul trebuia
consumat fript, cu toate măruntaiele, fără a i se zdobi vreun os 5, acest sacrificiu prefigurând jertfa
Mântuitorului de pe Golgota, care a dus la eliberarea omenirii din robia păcatului, jertfă în care nu I
S-a zdrobit nici Lui niciun os, aspect confirmat de Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist
Ioan: ”Caci s-au facut acestea, ca sa se implineasca Scriptura: << Nu I se va zdrobi nici un os
>>”6.

Jertfa mielului pascal este prezentă în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, fapt care
atestă legătura naturală și firească; în același timp marcheză începutul unei vieți noi, o viață în
comuniune, așa cum frumos se referă Sfântul Grigorie de Nazianz care ne spune că ”vesmântul
necorupt al mielului prefigurează pe cel al lui Mesia”7, iar precizarea biblică pentru sexul masculin
al animalului este pentru a exprima greseala lui Adam, cât și pentru a preînchipui pe Fiul Fecioarei
prezis de profetul Isaia: ”Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în
pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel”8, ca mai apoi Sfântul Chiril al Alexandriei
la pasajul biblic: ”Iar dacă-ntr-o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu
vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă
[ca să mănânce în întregime] un miel.” 9 Acesta susține că ”cei ce nu au de la ei puterea de-a
înţelege singuri taina deplină a lui Hristos, sau nu-şi vor ajunge spre împărtăşirea de El din pricina
slăbiciunii înţelegerii proprii, se vor împărtăşi de El primind ca împreună lucrători şi ajutători pe cei
de aceeaşi credinţă. Căci prin sfătuirea întreolaltă putem urca uneori la vederi mai înalte decât prin
noi înşine”10

După terminarea sacrificiului mielului pascal urma Sărbătoarea Azimelor de la 14-21 Nisan, în
care șapte zile israeliții nu mâncau nimic dospit, ci numai din aluatul luat cu ei la ieșirea din Egipt.
Din cele 7 zile, prima și a șaptea zi erau împreunate cu adunare sfântă și cu repaus sabatic. Cel ce
mânca în acest timp pâine dospită și nu lua parte la sărbătoare, fie străin sau israelit se ucidea cu
pietre.

4
Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române- Ieșirea, Cap. 12,
Vers. 5-6
5
Arheologie Biblica – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Bucuresti, 1994, p.314
6
Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române- Sfânta Evanghelie
dupa Ioan, Cap. 19, Vers. 36
7
www.crestinortodox.ro
8
Biblia sau Sfânta Scriptură– Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române - Isaia – Cap.7, Vers.
14.
9
Biblia sau Sfânta Scriptura - Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Ieșirea, Cap.12,
Vers.4
10
Sf. Chiril al Alexandriei – Vechiul Testament în tâlcuirile Sfinților Părinți - Glafire la Ieșire, Cap. II, pag. 36.
 Acest ritual s-a săvârșit mai întâi în Egipt și va continua în cei 40 de ani prin pustiul Sinai. El va
cunoaște un nou mod de prăznuire când se va săvârși în Țara Sfânta și până în anul robiei
babiloniene (587 i. Hr.).
Odată cu ajungerea israeliților în Țara Făgăduinței, ritualul prăznuirii Paștelui se modifică, prin
faptul că, nu mai erau unse ușile caselor cu sângele mielului, ci acesta era turnat de către preot, la
piciorul altarului, mielul fiind adus la lăcașul sfânt, sacrificarea având loc cu ajutorul leviților.
Consumarea mielului respecta același tipar ca în cazul prăznuirii din seara ieșirii din robia
egipteană. De asemenea, o noutate este și aducerea snopului de orz în a doua zi a praznicului, din
acea zi calculându-se cele 7 săptămâni, până la Cincizecime – ”Vorbeşte fiilor lui Israel şi le
spune: Când veţi intra în pământul pe care Eu vi-l dau vouă şi veţi face seceriş în el, cel dintâi
snop al secerişului vostru să-l aduceţi la preot;  El va ridica acest snop înaintea Domnului, ca să
aflaţi bunăvoinţă la El; a doua zi după cea dintâi a sărbătorii îl va ridica preotul. În ziua ridicării
snopului veţi aduce Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Împreună cu el veţi
aduce prinos de pâine două din zece părţi de efă11 de făină de grâu, amestecată cu untdelemn, ca
să fie jertfă Domnului, mireasmă plăcută, şi veţi face şi turnare un sfert de hin 12 de vin. Nici un fel
de pâine nouă, nici grăunţe uscate, nici grăunţe crude să nu mâncaţi până la ziua aceea în care
veţi aduce prinos Dumnezeului vostru. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru, oriunde veţi
locui.  Din ziua a doua după întâi a sărbătorii, din ziua în care veţi aduce snopul legănat, să
număraţi şapte săptămâni întregi”13.

Prăznuirea va continua și după perioada postexilică (anul 538 i. Hr.) când se vor adăuga multe
obiceiuri sub influența rabinilor.

Paștele iudaic cunoaște cel de al treilea stadiu de sărbătorire, când s-au introdus obiceiuri
noi, ceea ce a dus la săvârsirea unui nou ritual pascal. La rânduiala acestui ritual se păstrează
aspectul sacrificiului, constând în carne de miel, azima și ierburi amare, acestea din urmă
simbolizând viaţa amară şi de sclavie pe care au dus-o evreii în Egipt, la care se adaugă fructe
amestecate cu oțet și consumarea celor patru pahare de vin, binecuvântate de capul familiei în timp
ce se citesc texte din Psalmi (113-118).

Lucrarea Mielului lui Dumnezeu sau a Cuvântului lui Dumnezeu, prefigurată în Vechiul
Testament de mielul pascal se încheie cu răstignirea și cu moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa,
izbăvind omenirea din robia nevăzută a diavolului. Apostolul Pavel exprimă fără echivoc realitatea
lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu când afirmă ca "Hristos este Paștile nostru, întrucat S-a

11
Măsură de capacitate pentru cereale, amintită în cărțile biblice, egală cu 38,8 l.
12
Carafă sau pahar mare, amintit in cărțile biblice.
13
Biblia sau Sfânta Scriptură - Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Leviticul – Cap. 23,
Vers. 10-15
jertfit pentru noi"- ”Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără
aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi”14

Sărbătoarea Pascală ca o sărbătoare familială, este forma în care a fost prezentată atât de
legile scrise cât și de mărturii, în contextul plecării miraculoase din Egipt, oferă continuitate având
în vedere modificările pe care structura ritualică a Paștelui Evreiesc le-a suferit din cauza
contextului social și religios al vieții în exil. După întoarcerea din exil și reconstruirea Templului,
Paștele Evreiesc a devenit din nou o sărbătoare a templului. Cu toate acestea, schimbarea pe care
sărbătoarea a suferit-o in exil, s-a dezvoltat într-o obligație ideologică, ca o legătură specială între
fiecare familie Israelită și Dumnezeu.15
Pentru creştini, Sfintele Paşti reprezintă tot o trecere, însă una de la moarte la viaţă. Prin
Paşte, creştinii nu comemoreză eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuiesc moartea şi Învierea lui
Hristos. Pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc.
În Denia Prohodului se spune: „Coasta Ţi-au împuns, mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne şi cu rana Ta
din coastă ai vindecat neînfrânarea mâinilor strămoşilor”16. Semnificația actuală a Paștelui este
relatată și de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, în predica sa din Joia Mare a anului 2021,
cand afirmă că „Paștile acum nu se mai referă la o experiență istorică a unui popor care era în
robie, ci acum se referă la umanitatea întreagă, și anume că prin Hristos se dă arvuna Învierii. De
aceea, proclamarea Învierii Domnului se face în afara bisericii, fiindcă toți oamenii vor învia, și
cei care au crezut în Hristos și cei care nu au crezut. Toți vor învia”17.

Dacă sângele mielului pascal în Vechiul Testament avea o putere purificatoare și aducătoare
de pace omului credincios cu Dumnezeu, acest lucru se realizează într-o stare perfectă în Noul
Testament, prin răstignirea Mântuitorului, care se aduce pe Sine ca un miel spre junghiere și ca o
oaie fără de glas: ”Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre
junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa”18.
Spiritul de comunitate într-o atmosferă de curăție și sfințenie, se desprinde cu claritate din
cina pascală care simbolizează Cina cea de Taina la care, toți sunt chemați să intre în legătură unii
cu alții și toți cu Dumnezeu. Această cină pascală prefigurează Cina cea de Taina din Noul
Testament, atunci când a fost instituită Sfânta Euharistie, în joia mare, de Mântuitorul Hristos, seară
în care a fost trădat și arestat. Elementele jertfei euharistice sunt nesângeroase fată de sacrificiul
14
Biblia sau Sfânta Scriptură - Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Epistola 1
Corinteni – Cap. 5, vers. 7
15
Origin of Passover, Tamara Prosic ,,Arheology and Fertility Cult in the Ancient Mediteranean``, Australia 1985
16
Prohodul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române – Starea a II a, Strofa 56.
17
https://basilica.ro/pf-daniel-pastele-este-hristos-insusi-prefigurat-in-mielul-pascal-impartasirea-cu-el-arvuna-a-
vietii-vesnice/
18
Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Isaia – Cap.53,
Vers. 7
sângeros al mielului pascal și prin mijlocirea acestora, oamenii, in chip tainic se unesc cu
Dumnezeu. Așa cum cina pascală purifică și unește pe toți cu Dumnezeu, la fel Sfânta Euharistie,
hrana spirituală a creștinilor, adună și curățește prin Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, realizând
unirea cu Dumnezeu. Despre acest moment, a vorbit în predica sa și Prea Fericitul Părinte Patriarh
Daniel, spunând că: „Mântuitorul Iisus Hristos identifică pâinea cu Trupul Său și vinul cu Sângele
Său. Și zice: «Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea
păcatelor». Și, luând paharul, zice: «Beți dintru acesta toți, Că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor». Deci se instituie prin acest nou
Paște, Paștile Legii celei noi, ale Noului Legământ, ale Noului Testament.”19

Despre importanța Sfintei Euharistii, Mântuitorul a vorbit iudeilor înainte de a fi instituită,

spunând că "cel ce mănâncă trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el"20, iar
celor care murmuraseră împotriva Lui, fiindcă le spusese: "Eu sunt pâinea ce s-a pogorât din cer"21
le-a spus așa: "Eu sunt pâinea vieții...Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, daca
mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din
pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul
Meu”22.

Cei ce nu primesc trupul și sângele lui Hristos rămân, așa cum ne învață Sfântul Chiril al
Alexandriei, fără nici o participare la viața plină de sfințenie și fericire23.

19
www.basilica.ro
20
Biblia sau Sfânta Scriptura, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Ev. Ioan, Cap. VI,
Vers. 56
21
Biblia sau Sfânta Scriptura, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Ev. Ioan, Cap. VI,
Vers. 54
22
Biblia sau Sfânta Scriptura, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Ev. Ioan, Cap. VI,
Vers. 48-51
23
Sf. Chiril al Alexandriei – Comentariu la Ioan – Cap. IX, Pag. 73.