Daruri de Crăciun

înţelesuri ale sărbătorii

Naşterii Domnului
 Daniel
Patriarhul României

Daruri de Crăciun
înţelesuri ale sărbătorii
Naşterii Domnului

Ediția a III-a
revăzută și îmbogățită

2019
Coordonator
Arhimandrit Paisie Teodorescu

Redactare
Pr. Cristian Antonescu
Diac. Andrei Hlandan

Tehnoredactare
Constantina Cristea

Copertă
Andreea-Cătălina Florea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Daniel, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
    Daruri de Crăciun: înţelesuri ale sărbătorii Naşterii
Domnului / Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. -
Ed. a 3-a, reviz. şi adăug. - Bucureşti: Basilica, 2019
    ISBN 978-606-29-0329-9
2
39

© Editura BASILICA – 2019

ISBN 978-606-29-0329-9

editurilepatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
 cuvânt înainte

S ărbătoarea Naşterii Domnului sau Crăciunul este cea

mai populară sărbătoare creştină în Răsărit şi în Apus,
fiind percepută în mod deosebit ca sărbătoare a darurilor
făcute altora pentru a răspunde darului pe care Dumnezeu-
Tatăl l-a făcut oamenilor dăruind pe Unicul Său Fiu pentru
viaţa lumii (cf. Ioan 3, 16).

Istoricul sărbătorii

Cât priveşte istoricul sărbătorii Naşterii Domnului, se

ştie că în Răsărit, până prin a doua jumătate a secolului al
IV-lea, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul
Domnului, adică la 6 ianuarie; această dublă sărbătoare era
numită în genere sărbătoarea Arătării Domnului (Teofania
şi Epifania). Se credea că Domnul Iisus Hristos S-a născut
în aceeaşi zi a anului în care mai târziu, peste treizeci de ani,
S-a botezat1.
Sărbătoarea Naşterii Domnului s-a despărţit pentru prima
dată de cea a Botezului, serbându-se la 25 decembrie, în Bise-
rica din Antiohia, în jurul anului 375, apoi la Constantinopol în
anul 379, astfel încât Sf. Ioan Gură de Aur vorbeşte în Omilia sa

1
Vezi Pr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului
Bi­blic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985,
pp. 194-200.

7
 Introducere

la Naşterea Domnului, ţinută în Antiohia în anul 386, despre

faptul că data de 25 decembrie ca sărbătoare a Naşterii Domnului
a fost luată din practica Bisericii Apusene, de la Roma2. În cartea
Constituţiile Apostolice (V, 13 şi VIII, 33), redactată spre sfâr-
şitul secolului al IV-lea, se precizează că sărbătoarea Naşterii
Domnului are ca dată de prăznuire ziua de 25 decembrie, iar
sărbătoarea Epifaniei (Botezul Domnului) este o sărbătoare
distinctă de cea a Naşterii Domnului. în prima jumătate a seco-
lului al V-lea, ziua de 25 decembrie, ca dată a sărbătorii Naşterii
Domnului, a fost introdusă şi în Biserica Alexandriei şi apoi a
Ierusalimului, generalizându-se în aproape toată creştinătatea
răsăriteană. Numai armenii serbează până astăzi Naşterea
Domnului tot la 6 ianuarie, împreună cu Botezul Domnului3.
Motivul principal al serbării Naşterii Domnului în ziua de
25 decembrie a fost dorinţa Bisericii de a sublinia semnificaţia
cosmică a acestei sărbători, şi anume de a arăta că Naşterea
Domnului nostru Iisus Hristos, profeţit în Biblie ca fiind „Soarele
Dreptăţii” (Maleahi 4, 2) şi „Răsăritul de Sus” (cf. Zaharia
6, 2 cu Luca 1, 78-79), este începutul eliberării lumii de întune-
ricul păcatului şi al morţii, aşa cum în natură după solstiţiul de
iarnă din 22 decembrie întunericul începe să se micşoreze, iar
lumina să crească.
În plus, se mai aduce ca argument că prin sărbătoarea
Naşterii Domnului, fixată la 25 decembrie, Biserica a luptat
împotriva cultului păgân al Naşterii Zeului Soare (Dies natalis
Solis invicti), mai ales după ce împăratul Aurelian, la anul
274, a introdus la Roma sărbătoarea păgână de origine orien-
tală a zeului Mitra, care era populară mai ales în rândurile
armatei romane4. Deci, data de 25 decembrie ca zi de serbare

2
Vezi Pr. Ene Branişte, Liturgica generală, p. 196, nota 6.
3
Vezi Pr. Ene Branişte, Liturgica generală, p. 197.
4
Vezi Pr. Ene Branişte, Liturgica generală, pp. 197-198, cu o bogată
bibliografie teologică internaţională.

8
Introducere

a Naşterii Domnului Iisus Hristos are atât semnificaţii teolo-

gice, cât şi pastoral-misionare.

Modul sărbătoririi Naşterii Domnului

sau Crăciunului

În ajunul sărbătorii Naşterii Domnului, creştinii din

vechime, ca şi cei de astăzi care trăiesc duhovniceşte această
sărbătoare, posteau, iar catehumenii care se pregăteau să devină
creştini se botezau, ca şi la Paşti şi Rusalii, în ajunul acestei
sărbători. De aceea, în ziua de Crăciun, citirea Apostolului este
precedată de cântarea Câţi in Hristos v-aţi botezat, în Hristos
v-aţi şi îmbrăcat, care se cântă în loc de Sfinte Dumnezeule.
De asemenea, în ajunul Crăciunului se citeau, ca şi astăzi,
Ceasurile mari sau împărăteşti, numite aşa pentru că se referă
la Hristos-împăratul veacurilor, Care Se naşte pe pământ ca
pe noi să ne ridice în împărăţia cerurilor; dar şi pentru că, la
Bizanţ, împăratul şi Curtea sa asistau la aceste slujbe premer-
gătoare sărbătorii Naşterii Domnului. Slujitorii Sfântului Altar
mergeau apoi, ca şi astăzi, cu icoana Naşterii Domnului la
casele oamenilor pentru a binevesti bucuria şi binecuvântarea
sărbătorii Crăciunului. Mai târziu a fost instituit postul de şase
săptămâni ca pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului
sau Crăciunului. Slujbele liturgice şi textele biblice care se
citesc în această perioadă vorbesc despre pregătirea omenirii,
prin strămoşii, profeţii şi drepţii Vechiului Testament, ca să
primească pe Fiul lui Dumnezeu, „Care pentru noi oamenii şi
pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat
de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om”, cum se
spune în Crezul Bisericii soborniceşti a lui Hristos.
Pericopele evanghelice din această perioadă de post cheamă
la milostenie, la pocăinţă, la spovedanie şi la împărtăşire mai

9
 Introducere

deasă, ca pregătire a noastră pentru a primi în suflete şi în casă

lumina şi bucuria sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos. Bogăţia teologică şi spirituală a textelor liturgice din
postul Crăciunului şi din ziua sărbătorii Crăciunului vine din
Sfintele Scripturi şi din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii care
au meditat îndelung şi profund la taina iubirii lui Dumnezeu
pentru oameni arătată nouă prin întruparea şi Naşterea Fiului
Său, Cel ce S-a făcut Om din iubire pentru oameni, S-a smerit
pe Sine, ca să ne înalţe pe noi la viaţa şi slava veşnică.
Iată, de pildă, cum descrie Fericitul Augustin taina Naşterii
Domnului sau a Crăciunului: „Fiu al lui Dumnezeu născut din
Tată, fără mamă, Fiu al Omului, născut dintr-o mamă, fără
tată: El, marea vedere a îngerilor şi micuţ în vederea oame-
nilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toii vecii, făcut
trup la timpul hotărât de El; Făcătorul soarelui şi făcut trup
sub soare; rânduind din sânul Tatălui tot mersul veacurilor, şi
dăruind din sânul mamei Sale sfinţire acestei zile mari; rămâ-
nând în sânul părintesc deşi iese din el; înţelept mai presus de
orice cuvânt şi copil ca înţelepciune; umplând lumea şi stând
culcat în iesle; conducând stelele şi alăptându-se de la pieptul
mamei; atât de mare ca Dumnezeu şi atât de mic ca rob, fără
ca această smerenie să micşoreze cu ceva grandoarea Sa, nici
ca această grandoare să copleşească în vreun fel smerenia. [...]
El nu S-a închis deloc sub veşmântul unui trup micuţ primit
din sânul unei Fecioare, ci, continuând a împărtăşi îngerilor
înţelepciunea Sa ca hrană, ne îngăduie nouă să gustăm cât de
bun este Domnul”5.
Ideile de mai sus se află adesea exprimate în cultul Bisericii,
dar şi în colindele populare inspirate din cântările ­liturgice ale

5
Fericitul Augustin, Sermo, 187, 1; trad. G. Humeau, Les plus
beaux sermons de S. Augustin, t. 3, Paris, 1934, pp. 51-52; citat în art. „Noel”,
în: Dictionnaire de spiritualité, t. XI, Éd. Beauchesne, Paris, 1982, col. 387.

10
Introducere

Bisericii. Astfel, colindele sunt un mod de a ne pregăti pentru

Crăciun şi de a serba bucuria lui, ca întâlnire a noastră cu sfin-
ţenia şi bunătatea lui Hristos.

Cum cântăm colindul sfânt şi bun?

De ce se cântă colindele în cor?

Colindele se cântă în cor, împreună, în stare de comuniune

pentru că persoanele care le cântă, copiii, tinerii sau vârstnicii,
reprezintă cetele de îngeri care au cântat la naşterea Mântu-
itorului în Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe
pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).
Colindele se cântă în cor, în comuniune, pentru că ele
reprezintă credinţa Bisericii, iar Biserica este adunarea oame-
nilor în iubirea Preasfintei Treimi.
Dar colindele se cântă în cor nu numai împreună cu
oamenii din vremea noastră, ci şi în cor cu strămoşii, cu gene-
raţiile trecute. Cu alte cuvinte, colindele sunt deodată eveni-
ment contemporan şi tradiţie veche.
Colindele sunt statornicie şi prospeţime. Ele reprezintă
legătura vie a credinţei Bisericii şi a iubirii ei faţă de Hristos-
Domnul, ca răspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu
Cel veşnic, Care S-a făcut om. Colindele sunt ecoul popular
şi artistic al cântărilor bisericeşti liturgice. În colinde se arată
familiaritatea oamenilor cu Dumnezeu-Copilul, cu Pruncul
Iisus. Apropierea maximă a lui Dumnezeu de oameni, prin
întruparea Fiului veşnic, îi face pe aceştia să se apropie de
Dumnezeu. În colinde se cântă taina lui Dumnezeu, Care
coboară din ceruri şi vine pe pământ, Se naşte din Fecioară
într-o peşteră, pentru că Dumnezeu doreşte să sfinţească şi
să mântuiască lumea din interiorul ei, cu acordul libertăţii ei.
Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului, Se sălăşluieşte între

11
 Introducere

oameni. El vine la noi, pe pământ, în casa şi sufletul nostru,

pentru ca noi să putem intra în casa cea cu multe locaşuri a
Tatălui din ceruri.
Colindele ne arată pe Dumnezeu ca fiind călător, pelerin.
El ne caută şi ne cere să-L primim. Iată de ce colindătorii merg
din casă în casă, vin spre noi şi ne întreabă dacă îi primim:
Primiţi colinda? Primiţi colindătorii?
Această întrebare înseamnă de fapt: Primiţi taina iubirii
lui Dumnezeu pentru voi? într-adevăr, atât trăim de intens cât
iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri.
Iubirea lui Dumnezeu este deodată spaţiul libertăţii
noastre şi aşteptarea răspunsului nostru. Hristos-Pruncul
pe Care-L cântă colindele este darul lui Dumnezeu Tatăl
pentru viaţa lumii (cf. Ioan 3, 16). De aceea, colindătorilor li
se răspunde cu daruri, bunătăţii i se răspunde cu binefacere,
iubirii lui Dumnezeu i se răspunde cu bucuria recunoştinţei, în
mod liber: „Ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi?” – ne întreabă colin-
dătorii la sfârşitul popasului lor în casa noastră.

De ce este colindul sfânt şi bun?

Colinda sau colindul de Crăciun este sfânt pentru că sfântă

este taina minunată pe care o vesteşte, şi anume taina mântu-
irii lumii.
Taina colindelor este taina iubirii sfinte a Stăpânului Atot-
puternic şi veşnic Care Se face rob şi gustă moartea, pentru ca
pe oameni să-i elibereze din robia păcatului şi a morţii.
Colindul este sfânt, pentru că este glasul sfânt al Sfintei Evan-
ghelii şi al Sfintei Bisericii extins sau adus în casele şi în sufletele
oamenilor, auzit pe străzi şi în familii, în şcoli, în spitale, în orfe-
linate, în cămine de bătrâni, în unităţi militare, în penitenciare,
în instituţii de cultură, la posturile de radio şi de televiziune.

12
Introducere

Colindul este sfânt, pentru că el ne binevesteşte taina sfântă

a iubirii ca fiind temelia şi lumina vieţii.
Colindul este bun, pentru că ne aduce în suflet mult bine:
iubire şi pace, speranţă şi bucurie. Dar colindul este bun şi
pentru că ne îndeamnă să fim buni, să fim milostivi, să iubim pe
Dumnezeu şi pe semenii noştri. De aceea, colindul ne cheamă
zicând:

„Acum te las, fii sănătos Şi vesel de Crăciun,

Dar nu uita când eşti voios,
Române (creştine), să fii bun!”

În încheiere putem spune că totdeauna colindul sfânt şi bun

este un mare dar şi o frumoasă lucrare de întărire a credinţei, de
sporire a iubirii faţă de Hristos şi faţă de oameni, de înmulţire a
bucuriei şi a speranţei.
Colindul sfânt şi bun este veşmânt de sărbătoare pentru
sufletele celor ce cântă şi lumină caldă pentru inimile celor
care îl ascultă.

13
 HRISTOS DIN CERURI,
ÎNTÂMPINAŢI-L!*

„Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri,

întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”.
(Din Catavasiile Naşterii Domnului)

A ceste cuvinte de îndemn duhovnicesc, pe care le auzim

cântându-se în sfintele noastre biserici în aceste
zile luminate ale praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos, ne cheamă pe toţi la întâlnirea sfântă şi mântuitoare
cu Însuşi Iisus Hristos, al Cărui nume îl purtăm de la botez şi pe
Care Îl măr­turisim ca Dumnezeu şi Domn al vieţii noastre.
Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi
de toate sărbătoarea iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru
lume, taina unirii cerului cu pământul, minunea înomenirii
Fiului lui Dumnezeu pentru a înălţa pe om şi a-l îndumnezei
prin har. Taina Crăciunului este taina iubirii atotputernice şi
smerite a lui Dumnezeu, pentru ca noi să ne facem asemenea
Lui prin iubire. Pe cât a coborât El la noi, pe atât ne-a deschis
nouă drum ca să ne înălţăm spre El.

*
Pastorală de Crăciun, 1990.

15
 Da ni el, P atr iarhul Ro mân iei

Taina Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire

nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creş-
tine. Această sfântă şi mare taină a fost scopul pentru care
Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă şi prevăzută de
profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, apoi a fost
trăită şi măr­turisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2),
apărată şi dogmatizată în faţa ereziilor de către Părinţii
Bisericii şi preamărită şi cântată de toţi creştinii binecredin-
cioşi şi iubitori de Dumnezeu.
Astfel, cu sute de ani înainte de Hristos, prorocul Isaia a
prezis naşterea Sa din fecioară, când vorbeşte despre semnul
minunat pe care Dumnezeu îl va da casei lui David: „Iată,
Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui
Emanuel” (Isaia 7, 14); „Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat
nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele
Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biru-
itor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5).
Iar prorocul Miheia a prezis naşterea lui Hristos în Betleem,
arătând totodată că obârşia Lui este veşnică: „Şi tu, Betleeme
Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpâ-
nitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele
veşniciei” (Miheia 5, 1).
Sfântul Evanghelist Ioan, supranumit „Teologul” sau
„Apostolul iubirii”, copleşit de măreţia tainei lui Hristos,
spune că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe
Unicul Său Fiu L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). De asemenea, Sfântul Pavel,
apostolul neamurilor, pătruns şi el de fiorul sfânt al uimirii în
faţa iubirii lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: „Cu adevărat
mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup,
S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit
între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă”
(1 Timotei 3, 16).

16
Daruri de Crăciun, înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului

Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bise-

ricii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi mărturisitori,
imnografi şi melozi n-au încetat să preamărească taina iubirii
nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, Care S-a descoperit
nouă prin Iisus Hristos. Aşa de pildă, Sfântul Maxim Mărtu-
risitorul († 662) spune că „prin iubirea Sa mai presus de minte
şi nesfârşită pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevărat şi
prin natură tocmai ceea ce iubea”1, adică om, iar în altă parte,
acelaşi sfânt părinte învaţă că „taina întrupării Cuvântului (lui
Dumnezeu) cuprinde în sine tot înţelesul enigmelor şi simbolu-
rilor din Scriptură, toată semnificaţia făpturilor văzute şi nevă-
zute. Cine cunoaşte taina Crucii şi mormântului lui Hristos
cunoaşte înţelesul făpturilor. Cel care a învăţat înţelesul ascuns
al învierii, cunoaşte rostul pentru care Dumnezeu de la început
a făcut tot ceea ce există”2. Cu alte cuvinte, „Hristos este marea
taină ascunsă, ţinta fericită, scopul pentru care toate au fost
făcute [...]. Privind la El, Dumnezeu a chemat toate la fiinţă.
Căci pentru Hristos, pentru taina Sa, există toate veacurile şi
tot ce cuprind ele. În Hristos îşi au ele începutul şi sfârşitul.
Această unire a fost hotărâtă de la începutul lumii: unire a
ceea ce este mărginit cu ceea ce este nemărginit, a ceea ce este
măsurat cu ceea ce este nemăsurat, a ceea ce are hotar cu ceea
ce nu are hotar, unire a Făcătorului cu făptura, a odihnei cu
mişcarea. Când a venit plinirea vremii, această unire s-a făcut
văzută în Hristos, aducând cu sine împlinirea planurilor lui
Dumnezeu”3.
Taina întrupării lui Hristos, despre care Sfântul Ioan Damas-
chin spune că este „singurul lucru nou sub soare”, este cântată cu
acelaşi fior sfânt în toate cântările bisericeşti ortodoxe, fiindcă

1
Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, PG, 91, 1048 C.
2
Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 11, PG, 91, 1360.
3
Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 60, PG,
90, 612.

17
 Da ni el, P atr iarhul Ro mân iei

Acelaşi Hristos, Care S-a născut odinioară la Betleem, vine

tainic în sufletele şi casele noastre, atunci când cu credinţă şi
cu dragoste prăznuim bucuria iubirii Sale pentru noi: „Fecioara
astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte. Şi pământul peştera
Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii doxologesc şi magii
cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr,
Dumnezeu cel mai înainte de veci” (Condacul Naşterii Domnului,
alcătuit de Sfântul Roman Melodul).
Taina coborârii şi venirii Fiului lui Dumnezeu spre noi
ne cheamă să ne înălţăm şi noi spre El, să-L întâmpinăm în
viaţa noastră. Astfel una din cântările Naşterii Domnului ne
îndeamnă: „Veniţi credincioşilor să ne înălţăm dumnezeieşte şi
să vedem cu adevărat dumnezeiasca pogorâre de sus în Betleem
şi curăţindu-ne mintea prin viaţă curată să aducem în loc de
mir fapte bune; să pregătim prin credinţă intrarea sărbătorii
Naşterii şi din adâncul sufletului să strigăm: Slavă întru cei de
sus lui Dumnezeu, Celui în Treime, prin Care s-a arătat între
oameni bunăvoirea mântuind pe Adam din blestemul cel dintâi,
ca un Iubitor de oameni” (Stihiră la Ceasul al VI-lea). Aşadar,
prin dreaptă credinţă şi prin fapte bune să întâmpinăm
pe Hristos în viaţa şi în casele noastre şi să ne înălţăm
sufletele ca să cunoască iubirea Sa pentru oameni.
În anul 1989, în preajma sărbătorii Crăciunului, Hristos-
Domnul văzând suferinţa şi oprimarea poporu­lui român sub
dictatura comunistă a făcut tainic paşi repezi către el şi i-a adus
de Crăciun darul libertăţii. Hristos-Domnul născut odinioară
în Betleem S-a apropiat cel mai mult de tinerii şi copiii popo-
rului nostru. Asemenea îngerilor şi păstorilor smeriţi de altă-
dată, ei Îl primesc acum în libertate cu bucuria colindelor şi
rugăciunilor învăţate, mai ales de când, la cererea Bisericii,
Statul a permis reintroducerea în şcoli a orei de educaţie moral-
religioasă. Cu toate acestea, mai sunt încă multe şcoli în care,
din motive diferite, Hristos strigă tainic: „Lăsaţi copiii să vină

18
Daruri de Crăciun, înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului

la Mine şi nu-i opriţi” (Luca 18, 16). Drept aceea, preoţii şi

profesorii, părinţii şi îndrumătorii sunt chemaţi astăzi să
ajute copiii şi tinerii poporului nostru să cunoască şi să
întâmpine în inimile şi cugetele lor dragostea nesfârşită
a lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi oamenii.
Pe de altă parte, în multe orfelinate, case de copii, azile de
bătrâni, spitale, penitenciare, familii de săraci, bucuria Naşterii
Domnului încă pătrunde greu, ca de altfel peste tot unde este
multă suferinţă, lipsă de cele materiale, lipsă de înţelegere şi de
iubire faţă de aproapele nostru.
Să ieşim întru întâmpinarea lui Hristos cel înfrigurat
şi însingurat din satele şi oraşele noastre! În acest sens,
rugăm pe preoţii şi pe credincioşii noştri să stabilească
în fiecare parohie liste cu persoanele cele mai nevoiaşe şi
mai suferinde, să organizeze colecte de bani, de haine şi de
alimente, după putinţa fiecăruia, oferindu-le celor lipsiţi,
pentru ca să ieşim astfel în întâmpinarea lui Hristos,
Care acum prin semenii noştri suferinzi, săraci şi singuri
aşteaptă de la noi „credinţă lucrătoare prin iubire” (Gala-
teni 5, 6). Bucuria colindelor să fie însoţită de dărnicia inimilor
noastre: cine oferă un dar celui sărac îl oferă lui Hristos Însuşi
(cf. Matei 25, 34-36).
Praznicul Naşterii Domnului ne cheamă să ne reamintim
că Dumnezeu ne dăruieşte libertatea spre a ne întări credinţa
noastră în El şi a spori iubirea noastră faţă de Biserică şi faţă de
semenii noştri.
Aşadar, vă îndemn, preaiubiţi fraţi şi surori, fii şi fiice
duhovniceşti, să păstraţi neclintită credinţa ortodoxă pe care o
avem în ţara noastră de la Sfinţii Apostoli în frunte cu Sfântul
Andrei, care a propovăduit odinioară pe teritoriul Dobrogei de
azi, credinţa pe care moşii şi strămoşii noştri au păstrat-o şi
apărat-o cu jertfe multe de-a lungul veacurilor, înfruntând tot
felul de prigoane şi greutăţi. Dacă am păstrat dreapta credinţă

19
 Da ni el, P atr iarhul Ro mân iei

în timp de prigoană, să avem mare grijă să nu o pierdem acum

în timp de mai multă libertate! Aşa după cum Sfinţii Apostoli
stăruiau şi se luptau mult pentru păstrarea unităţii credinţei
şi a Bisericii celei adevărate în faţa rătăcirilor (cf. 1 Timotei 4,
7-8), îndemnând pe creştinii pe care-i păstoreau să se ferească
de dezbinare şi de certuri, tot aşa stă asupra noastră datoria
mare şi sfântă de a vă îndemna acum să păstraţi dreapta
credinţă a Bisericii noastre. Să nu o slăbiţi, să nu o schim-
baţi şi să nu o părăsiţi nici pentru câştig sau ajutor mate-
rial de moment, nici pentru ispititoare promisiuni, nici
pentru credinţe străine sau curioase noutăţi ce vin din
ţări îndepărtate, pentru că cine cade din dreapta credinţă
a Bisericii Ortodoxe se desparte de Biserica cea una a
lui Hristos, se rupe de comuniunea Sfinţilor Săi Apos-
toli, martiri şi părinţi ai Bisericii. Cine seamănă dezbinare
în credinţă se desparte de Hristos Domnul, Care înainte de
mântuitoarele Sale Pătimiri S-a rugat ca toţi cei ce cred în El să
fie una, precum Tatăl şi Fiul una sunt (cf. Ioan 17, 21).
Adevărata libertate care vine de la Duhul Sfânt (cf. 2 Corin-
teni 3, 17) întăreşte unitatea Bisericii, fiindcă Duhul Sfânt este
Duhul adevărului (cf. Ioan 15, 26), Duhul păcii şi al comuni-
unii de iubire (cf. 2 Corinteni 13, 13; Efeseni 4, 36).
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că certurile, dezbină-
rile, eresurile şi tot ceea ce nu este iubire frăţească sunt fapte
trupeşti care împiedică pe oameni să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu (cf. Galateni 5, 9-20). De aceea, acelaşi sfânt apostol
ne îndeamnă: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare,
depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în
păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).
„Siliţi-vă – îndeamnă Sfântul Apostol Pavel – să păziţi
unitatea Duhului în legătura păcii. Este un singur trup şi un
singur Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde
a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un

20
Daruri de Crăciun, înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului

Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate, în toate şi

întru toţi” (Efeseni 4, 36).
Numai credinţa adevărată şi unitatea în iubire frăţească ne
aduc mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1 Timotei 4, 8; Galateni 5,
6; 5, 13-14). De aceea, noi promovăm dialogul ecumenic inter-
creştin care caută refacerea unităţii de credinţă şi respinge
prozelitismul ca fiind un fel de comerţ cu suflete, bazat pe
ademeniri de ordin material şi presiuni sufleteşti.
După mai bine de patru decenii de dictatură bazată pe
ateism oficial de stat, control opresiv, multă minciună, corupţie
şi incompetenţă, pentru a ieşi astăzi din criza moral-spiri-
tuală în care se află ţara noastră este mare nevoie de a păstra
şi promova dreapta credinţă în Hristos, precum şi cultura
românească inspirată de ea. Trebuie să redescoperim astăzi şi
să învăţăm pe tinerii noştri să preţuiască virtuţile creştineşti
ale poporului nostru: credinţa, nădejdea, dragostea, cinstea,
drepta­tea, hărnicia, bunătatea, facerea de bine, adică omenia.
Fără această reînnoire nu ne vom putea vindeca uşor rănile
pricinuite de anii mulţi de oprimare şi pervertire a conştiin-
ţelor, nici nu vom putea aduce într-o Europă comună o contri-
buţie sporită pentru renaşterea ei spirituală, pentru ieşirea
tuturor ţărilor din criza moral-spirituală generată de ateism
şi nihilism. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit om, nu înce-
tează, desigur, să iubească pe toţi oamenii şi lumea întreagă,
deci şi ţara şi poporul nostru, dar El ne cheamă, atât prin
bucuria libertăţii, cât şi prin încercările ce vin asupra noastră,
să ne apropiem de El şi să ne umanizăm prin credinţă mai
puternică, printr-o viaţă morală şi duhovnicească înnoită, prin
pocăinţă şi rugăciune şi mai ales prin dragoste şi fapte bune
faţă de aproapele nostru. Dacă sărbătoarea Naşterii Domnului
nostru Iisus Hristos a marcat în 1989 începutul renaşterii
noastre spirituale în libertate, astăzi Crăciunul ne cheamă să
folosim libertatea pentru a creşte spiritual. Credinţa în Hristos

21
 Da ni el, P atr iarhul Ro mân iei

devine izvor de putere şi inspiraţie, când creşte în noi dorinţa

şi răspunderea pentru reînnoirea vieţii spirituale, morale,
culturale, politice şi economice a ţării noastre. Hristos ne pune
la încercare până când vom înţelege că ne iubeşte şi vrea să ne
înnoim viaţa, promovând credinţa şi dragostea de aproapele,
adevărul şi dreptatea în instituţiile noastre, în cultura noastră,
toate chemate să înalţe spiritual poporul nostru. Dacă în
unele privinţe suntem astăzi rămaşi în urmă între ţările
Europei, să ne străduim să fim printre primii în sporirea
credinţei în Dumnezeu. Dacă credinţa noastră este vie,
puternică şi lucrătoare prin iubire (cf. Galateni 5, 6), ea devine,
fără îndoială, izvorul speranţei şi înălţării noastre.
Hristos-Domnul, Iubitorul de oameni şi Mântui­torul
sufletelor noastre, să ne dăruiască tuturor puterea de a înţelege
iubirea Sa smerită şi milostivă faţă de toţi oamenii şi să reverse
în inimile tulburate şi în casele tuturor pacea şi bucuria Sa cea
sfântă pe care a dăruit-o odinioară îngerilor şi păstorilor din
Betleem.

22
 cuprins

 Cuvânt înainte���������������������������������������������������������������������������������� 7
 1990 – Hristos din ceruri, întâmpinați-L!������������������������������ 15
 1991 – Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...��������������������23
 1992 – Naşterea lui Hristos – înnoirea omului��������������������� 29
 1993 – Colindul sfânt şi bun����������������������������������������������������33
 1994 – Naşterea Domnului – binecuvântarea familiei��������� 39
 1995 – Naşterea Domnului – timpul mântuirii�������������������� 47
 1996 – Naşterea lui Hristos – taina vieții creştine�����������������53
 1997 – Bunătatea lui Hristos – bogăția vieții noastre����������� 63
 1998 – Hristos Domnul – pelerinul şi colindătorul��������������� 71
 1999 – Lumina de la Betleem������������������������������������������������� 79
 2000 – Naşterea lui hristos –
începutul vindecării noastre������������������������������������� 85
 2001 – Pruncul iisus – binecuvântarea copiilor��������������������91
 2002 – Naşterea lui hristos – lumina cunoştinței���������������� 97
 2003 – Naşterea lui hristos – binecuvântarea mamei�������� 103
 2004 – Naşterea lui hristos –
vindecarea de înstrăinare�������������������������������������������111
 2005 – Naşterea lui hristos – taina vieții ca dăruire������������119
 2006 – Smerenia lui dumnezeu –
începutul înălțării omului���������������������������������������� 125
 2007 – Naşterea domnului – bucuria credinței�������������������133
 2008 – Iubirea părintească – temelia vieții umane��������������141

247
 Da ni el, P atr iarhul Ro mân iei

 2009 – Naşterea domnului –

începutul luminării noastre��������������������������������������153
 2010 – Dumnezeu-omul în mijlocul oamenilor –
înțelesul Naşterii domnului��������������������������������������161
 2011 – Naşterea domnului –
bucuria copiilor şi a părinţilor�����������������������������������169
 2012 – Pentru noi oamenii
şi pentru a noastră mântuire��������������������������������������181
 2013 – Naşterea domnului –
bucuria cerului şi a pământului��������������������������������189
 2014 – Dumnezeu coboară în lume
pentru a înălța pe om������������������������������������������������� 197
 2015 – P
 acea lui dumnezeu
dăruită oamenilor������������������������������������������������������205
 2016 – Nașterea lui hristos –
programul lui dumnezeu pentru viața lumii����������� 211
 2017 – Bucurie mare că s-a născut
mântuitorul���������������������������������������������������������������� 221
 2018 – Îngerii și păstorii vestesc bucuria
Nașterii domnului���������������������������������������������������� 231
 2019 – Nașterea domnului –
Binecuvântarea părinților și copiilor������������������������239

248