SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII MÂNTUITORULUI

Sărbătoarea Învierii lui Hristos este numită și Paște sau Paști. Interpretarea duhovnicească a
cuvântului Paște este aceea de trecere. Sărbătoarea creștină a Paștilor are o legatură semnificativă cu
Paștele Vechiului Testament, dar, în același timp, ea este și o sărbătoare cu totul nouă, având dovada
Învierii Domnului nostru lisus Hristos.

Sărbătoarea Paștelui iudaic era în amintirea poporului evreu din robia Egiptului, trecerea prin
pustie și Legământul de la Sinai.

Sărbătoarea de Paşti, sărbătoarea Învierii Domnului, este considerată de români cea mai mare şi,
mai ales, cea mai spirituală sărbătoare de peste an.

În preajma acestei sărbători, mai mult decât oricând, oamenii se îngrijesc atât de casele, cât şi de
sufletele lor, dorind să-L întâmpine în deplină curăţenie pe Mântuitor atunci când vor lua “lumină”.

Sărbătoarea Învierii este sărbătoarea bucuriei, bucurie pe care o resimţim cu toţii: adulţi, bătrâni şi
copii, deopotrivă.Mesajul divin al acestei sărbători este resimţit şi de copii prin atitudinile şi
comportamentele însuşite de la părinţi. Bucuria este starea care trebuie să caracterizeze toate
fiinţele omeneşti în ziua Învierii, căci chiar Măntuitorul a spus după Învierea Sa “Bucuraţi-vă!” (Matei
28,9).

Această Sfântă Sărbătoare este plină de semnificaţie, fiindu-i atribuite foarte multe simboluri. Cele
mai importante simboluri pascale la români sunt: crucea, oul roşu, mielul, pasca şi lumânarea de
Înviere .

În Paștele sarbatorit de lisus cu ucenicii Săi, numit Cina cea de taină, se săvârșește o taină nouă, un
Paște nou, un Testament nou, când Domnul lisus binecuvântează pâinea, o frânge și o dă ucenicilor,
zicând: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu!". Și luând paharul și multumind, le dă zicând: "Beți
dintru acesta toți, că acesta este sângele meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se
varsă spre iertarea păcatelor" Jertfa mielului Vechi-Testamentar a preinchipuit jertfa Crucii lui lisus in
chip tainic, impărtășită de el ucenicilor săi.

Dorința Mântuitorului de a sărbători ultimul Paște cu ucenicii Săi, unul cu totul neobișnuit pentru
Sfinții Apostoli, reiese din cuvintele Mântuitorului: "Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Pasti, mai
inainte de patima Mea. Căci zic vouă că de acum nu-L vom mai mânca, până când nu va fi desăvarșit
în impărăția lui Dumnezeu". în mod miraculos observăm că acest Paste al Crucii, care anticipează
suferința și moartea Mântuitorului lisus, se va desăvârși în înviere, ca trecere în viața vesnică.

Paștele cuprinde taina Crucii și a Învierii; taina morții și a vieții vesnice, taina vieții pământești și
taina vieții cerești.

Așadar, Paștile Legii vechi erau pomenire a trecerii prin Marea Roșie, iar Paștile Legii noi sunt
trecere de la moarte la viață; acelea erau eliberare din robia Egiptului și drumul spre țara făgăduinței,
acestea sunt eliberarea din lumea păcatului și intrarea în împărăția cerurilor.

Învierea Domnului nostru lisus Hristos este pentru Biserică păstrătoarea Testamentului Hristoitic
și a canoanelor apostolice, o scară pe care creștinii pot urca spre lumea vieții veșnice.
 Credința Ortodoxă, în special, este Lumina din Lumina Învierii lui Hristos. De aceea Simbolul de
credință se încheie cu speranța Învierii și a Împărăției cerurilor: "Aștept Învierea morților și viața
veacului ce va să fie ". Fiecare săptămână din cursul anului bisericesc începe cu Duminica, cu ziua
Învierii, pentru că tot timpul vieții noastre să fie luminat de Lumina Învierii.

Învierea Domnului adună pe toti fiii Bisericii într-o unitate, într-un discernământ moral,
propovăduiește pacea la toată lumea, binecuvântează îmbelșugarea roadelor pământului și-i
mângâie pe cei necăjiți și întristați, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Toată umanitatea, și toată creația, este văzută în lumina Învierii și a iubirii lui Hristos, pentru că
toți oamenii sunt chemați la bucuria Învierii celei de obște, fiecare după tăria credinței și a pocăinței
sale, după faptele bune pe care le-a săvârșit.

Când păcatul, suferința, nedreptatea și răutățile întunecă viața noastră și a altora, rugăciunea
fierbinte a noastră și a Bisericii pentru frații noștri care sunt în prigoană și primejdie omenească,
numai Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie ne aduc în suflet putere din puterea Crucii și a
Învierii lui Hristos.

Astăzi este ziua triumfului vesnic al Învierii lui lisus, minunea minunilor, praznicul praznicelor,
sărbătoarea sărbătorilor și cel mai mare act de început de istorie a creștinismului, "scularea dintre
morți a Mântuitorului nostru".

Invierea Domnului este temelia Învierii noastre, este botezul credinței celei adevărate, este
înlăturarea neștiinței și înșelării, este împlinirea profețiilor de la Facerea lumii.

Învierea este fulgerai care luminează conștiințele credincioșilor, curățindu-le de idei preconcepute,
este înlăturarea mitului și a legendei. Sfinții Apostoli, pe langă aceea că erau ucenicii lui Hristos, erau
și martorii Învierii Lui. Invierea lui Hristos n-a fost un fapt întâmplător și nici trecător; ecoul ei se va
auzi până la sfârșitul lumii, iar ultimul efect al acesteia va fi Învierea de apoi.

In fiecare an sărbătorim Paştele, însă de fiecare dată ne bucurăm de venirea lui ca şi când ar fi prima

oară. Renaşterea naturii, primavara, echivaleaza cu renaşterea spiritului omenesc: arborii îmbracă
strai

nou de verdeaţă şi de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început. Învierea Domnului ne
dovedeşte

ca viaţa a învins, “pre moarte calcând”, lumina a alungat întunericul, credinţa nu este zadarnică, iar

dragostea vindecă cele mai adânci răni.

Bibliografie

1.Evseev Ivan, Dicționar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara, Ed. Amarcord, 1994;

2.Ghinoiu I, Vârstele timpului, Bucureşti ,Ed. Meridiane, 1998;

3. Nicolau I, Ghidul sărbătorilor româneşti, Bucureşti Ed. Humanitas, 1998;

4.Pamfile T, Mitologie românească, Bucureşti Ed. All, 1977;

5.Răducu Ani, Îndrumător elemente de educaţie religioasă ,Bucureşti , Ed.Grafika Print,1999;

6.Fochi Adrian, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva,
Bucureşti,
1976.

REZUMAT

Învierea Domnului este una dintre cele mai importante şi mai frumoase sărbatori ale creştinătăţii.
Ea are darul de a aduce familia împreună fiind plină de tradiţii şi semnificaţii străvechi, mult mai vechi
decât sărbătoarea în sine.

În România sărbătoarea pascală, este alături de cea de Crăciun, cea mai importantă din an, pentru
care

fiecare familie se pregăteşte cu mult timp înainte prin post. Romanii se pregătesc pentru
întâmpinarea

sărbătorilor de Paşti prin "postul Paştelui", post care durează 48 de zile. Sâmbătă seara, îmbrăcaţi cu
haine

noi, oamenii merg la slujba de Înviere.

Lumânarea folosită la slujbă reprezintă biruinţa vieţii asupra morţii şi a binelui asupra răului. După

slujbă, oamenii duc lumânarea acasă aprinsă. Lumânarea de la Înviere nu se aruncă, ci este păstrată
cu

sfinţenie pentru a fi aprinsă la necazuri. Lumânarea de Înviere se aprinde în faţa unei icoane în caz de

primejdie sau necazuri mari, la cutremure şi vreme rea.

Pe masa de Paşte a românilor există ouă roşii, pască, şi miel.