Sunteți pe pagina 1din 18

Preot CONSTANTIN VOICESCU

Predica de Craciun Predica la Duminica Floriilor Predica de Sfintele Pasti Predica la Schimbarea la Fata 1 Predica la Schimbarea la Fata 2

Predica de Crciun, 1993 n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh. Amin. Iubitii mei, Respiram aceasta atmosfera de praznic luminos, proprie Craciunului, o atmosfera de bucurie, o atmosfera de pace si de taina reala, sau de tainica realitate. E necesara pentru noi, iubitii mei, prezentarea evenimentelor petrecute acum aproape doua mii de ani. E necesara, pentru ca nimeni sa nu fie lipsit de bunele vestiri facute de Biserica n aceste zile ale Craciunului. E bine sa stim ca atunci a fost marcat cel mai de seama eveniment din istoria lumii. De atunci se numara si anii, nu? Noi zicem: "attia ani de la Hristos"; n regimul trecut se spunea "al erei noastre", dar nimeni nu se ntreba care este era aceasta a noastra: era crestina ! Anii se numara nainte si dupa Hristos. Iisus Hristos si nasterea Sa constituie centrul istoriei. E bine sa stim si urmatorul fapt: ca acela care a rnduit cronologia de la Hristos este un stra-romn de-al nostru, Dionisie cel Mic din Scitia Minor, din Dobrogea, care dupa ce a stat o vreme aici, n Dobrogea, s-a dus pna n nordul Africii si pe urma n apus, unde a contribuit si el la ntemeierea si consolidarea vietii monahale.nainte de a lasa la o parte semnificatia evenimentului ntruparii Domnului, doar pentru a trece la istorisirea simpla a faptelor, asa cum Sfntul Evanghelist Luca ni le nfatiseaza, sa ne amintim ca ntruparea Sa nseamna pentru noi deschiderea cerului, nseamna mpacarea firii cu Dumnezeu, cu mila Lui, nseamna rennoirea lumii, nseamna, de fapt, recrearea lumii prin Logosul ntrupat. Si pentru a ntelege aceasta afirmatie n ntreaga ei profunzime, sa ne amintim ca tot prin Cuvntul lui Dumnezeu s-a facut lumea. Toate cte sau facut printr-nsul s-au facut, si tot printr-nsul, prin Fiul lui Dumnezeu, iata, are loc aceasta restaurare a omului, care este tot una cu crearea lui din nou! Nu vom insista asupa nsemnatatii evenimentului ntruparii Domnului, despre care am mai vorbit n aceasta perioada a Craciunului. Ne vom rezuma doar la prezentarea desfasurarii evenimentelor legate de nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa ne ncredintam nca o data despre nvataturile primite, despre temenicia acestora. Iata ca scriindu-si Evanghelia si adresndu-se lui Teofil, Sfntul Evanghelist Luca afirma urmatoarele: "Am urmarit cu de-amanuntul toate de la nceput, pentru ca tu sa cunosti temeinicia nvataturilor pe care le-ai primit". Vedeti, iubitii mei, aceasta este si un fel de invitatie la cercetare, caci zice Sfntul Evanghelist Luca "am cercetat cu de-amanuntul". Si omul sa cerceteze, totul este nsa ca atunci cnd cerceteaza el sa fie de buna credinta. Pornind de la cele afirmate de Sfntul evanghelist Luca n Evanghelia sa, sa ntelegem, iubitii mei, ca Iisus nu este un mit! Ne putem da seama de aceasta chiar si numai atunci cnd ne amintim ca legendele nu aprecizeaza timpul n care se desfasoara evenimentele pe care ele ni le nfatiseaza. Or Domnul, spune Sfnta Scriptura, S-a nascut "la plinirea vremii". A venit la plinirea vremii, adica a venit ntr-o conjunctura istorica cum n-a mai fost pna atunci, si n-a mai fost nici dupa aceea. Sa ne aducem putin aminte de unele amanunte legate de loc si de timp: locul era Palestina, centrul lumii cunoscute la acea vreme, caci Imperiul Roman era tot una cu lumea cunoscuta de atunci. Acesta era orizontul geografic al omului antichitatii. Lumea cunoscuta era unificata de acest imperiu universal al Romei. Asa cum stim, romanii cucerisera tot bazinul mediteranean, tot ce se afla n jurul Marii Mediterane si instaurasera acea "Pax romana", "Pacea romana". Creasera un imperiu fara granite, cuprinznd provincii nedespartite ntre ele prin hotare. Imperiul era strabatur de niste drumuri foarte bune care duceau la Roma, de unde a si aparut zicala ca "toate drumurile merg la Roma". Vestigii ale acestor drumuri exista nca n multe tari din apus. Va nfatisez toate aceste amanunte pentru ca din ele ne putem da seama ca n acea epoca ndepartata se putea circula foarte usor, astfel nct nvatatura Domnului Hristos putea fi dusa si trebuia dusa n toate partile. Limba comuna de atunci era latina, limba oficiala a imperiului. Limba purtatoare a culturii era nsa limba greaca, pe care o
1

cunosteau mai toti cei care conduceau destinele lumii de atunci.n ceea ce priveste situatia sociala, morala si religioasa, se cunoaste ca era o stare de decadere care nu putea sa mai dainuie. Din punct de vedere social, majoritatea oamenilor erau robi, iubitii mei, iar oamenii liberi care i tineau pe ceilalti n robie erau foarte putini la numar. Asadar, majoritatea oamenilor se afla n robie. Din punct de vedere moral nu mai vorbesc, este greu sa ne imaginam ceva mai decazut: oamenii se dedasera la fel si fel de aberatii. Decaderea cuprinsese si domeniul religios si se manifesta printr-un formalism al manifestarilor de credinta. Cauza a constituit-o, desigur, politeismul religiei oficiale de stat. Se ajunsese pna acolo nct mparatului i-a fost nchinat un cult special. mparatul era considerat zeu. Si e foarte important de stiut ca tot atunci aparusera numeroase culte orientale. Din orientul apropiat si mai ndepartat patrunsesera n imperiu si ajunsesera si n capitala, la Roma, o multime de culte orientale care prezentau problemele credintei ntr-alt mod dect cel sec si plin de formalism, propriu lumii romane. Luasera amploare religiile de Mistere, cu tainele si sacrificiile lor, care puneau problema vietii de dincolo. Acestea au fost tot attea prilejuri pentru pregatirea venirii Mntuitorului, pentru propovaduirea credintei si a nvataturii pe care a adus-o Domnul nostru Iisus Hristos.Toata suflarea din lumea romana se afla ntr-o nfrigurata asteptare; se astepta sa se schimbe ceva, caci nu mai putea sa dainuiasca situatia pe care tocmai am descris-o. Atmosfera aceasta o reda istoricul Tacitus, care afirma: "Fiecare era n genere convins ca Orientul va birui si ca nu va ntrzia sa se vada iesind din Iudea Acela care va crmui Universul". O inspiratie extraordinara, iubitii mei! Sfintii Parinti numesc aceste adevaruri privitoare la istoria mntuirii noastre, si care au fost exprimate n lumea dinafara Tarii Sfinte, ca fiind adevaruri inspirate de Logosul, de Cuvntul lui Dumnezeu care s-a mprastiat n toate partile si i-a inspirat pe unii si pe altii, pe filozofi, pe ntelepti, pe oameni de cultura, pe dreptii din toate partile lumii, ca sa pregateasca venirea Mntuitorului. Acestia au fost adevarati pedagogi catre Dumnezeu, oameni care au ndreaptat si au dirijat lumea catre Hristos.n lumea iudaica asteptarea era si mai pronuntata, si mai ncordata, efervescenta am putea spune, caci sosise vremea. Acum se mplineau proorociile ce anuntasera venirea lui Mesia, n mod special si afla mplinirea proorocia lui Daniel, care precizeaza cu maxima exactitate, aproape cu anul, venirea Mntuitorului. Asadar lumea astepta: Mesia trebuia sa Se arate! Si iata ca acum, plinirea vremii fiind, apare Mesia. Dar nu apare asa cum l asteptau iudeii: n slava, n putere! n planul Lui, Dumnezeu hotarse ca Fiul Lui sa se ntrupeze dintr-o umila fecioara, cum ne proorocise sfntul prooroc Isaia cu aproape opt sute de ani nainte. Anul nasterii Mntuitorului este 747 "ab urbe condita", caci Romanii aveau si ei o cronologie, a carei origine coincide cu ntemeierea Romei. Si iata ca acum, n anul 747, S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos. Noi, cei de aici zicem "anul 1", cum ziceau si naintasii nostri. Timpul acesta al nasterii e consemnat de sfntul evanghelist Luca, de medicul Luca si de istoricul Luca cu o precizie ntr-adevar de istoric. Iata, la capitolul II al Evangheliei sale, Sfntul Luca zice asa: "Iar n zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se nscrie toata lumea. Aceasta nscriere, cea dinti, s-a facut pe cnd Quirinius guverna Siria". Iubitii mei, este vorba de un recensamnt care este dovedit de documente istorice si arheologice; se stie ca au fost doua recensaminte si ca acest Quirinius n adevar, a guvernat de doua ori aici, n Palestina care, asa cum am precizat deja, era supusa romanilor. Nu total, caci avea o oarecare independenta.Sigur ca atunci cnd ne gndim la nasterea Mntuitorului, ne gndim si la locul n care S-a nascut, dar nainte de aceasta trebuie sa avem n minte chiar faptul ntruparii, aceasta ntrupare a lui Dumnezeu care Se face om, aceasta kenoza, adica renuntarea de buna voie a lui Dumnezeu la toata slava Sa. Aceasta, iubitii mei, este o smerire extraordinara. Dar si locul de pe pamnt unde S-a nascut a fost un loc smerit: o pestera, un grajd de vite, iubitii mei! Pestera nu este asa cum o vedem noi - cum spunea foarte frumos Giovanni Papini n cartea sa, Viata lui Iisus; si va recomand sa recititi paginile acelea - un fel de iesle frumoasa, cu ghirlande, cu floricele, cu ngerasi, oarecum de felul acelora care se vad si prin vitrinele cofetariilor de sarbatoarea Craciunului. Nu, era un grajd de vite cum sunt si acum n Orient, un grajd rece, murdar, n care se aflau vitele. Deci pe Dumnezeu ntrupat L-au primit vitele, nu oamenii, cum aflam din Sfnta Scriptura: neavnd loc sa-L gazduiasca ntr-o casa de oaspeti, ntruct venisera iudeii la recensamnt, Fecioara si Dreptul Iosif au fost nevoiti sa se adaposteasca ntr-un grajd de vite. Sfntul Ioan evanghelistul avea sa spuna n Evanghelia sa: "La ai sai a venit si ai sai nu L-au primit". De fapt, ntruparea si nasterea n conditiile acestea sunt nceputul suferintelor Domnului nostru Iisus Hristos, al suferintelor Sale pentru noi. Paharul acesta al suferintelor se va umple si se va revarsa, dupa cum stim, pe Golgota, pe Cruce. Pestera Betleemului, trebuie sa stim acest lucru, este - cum spus Sfintele Evanghelii - locul nasterii Domnului Hristos, dar si o prenchipuire a inimilor noastre n care Domnul doreste sa intre, a inimilor noastre care sunt cel mai adesea ca niste pesteri: reci si murdare. Totusi Domnul doreste sa vina n aceste pesteri si doreste ca aceste
2

pesteri sa fie transfigurate, asa cum a fost transfigurata si pestera din Betleem. Atta doar ca trebuie sa-L lasam pe Domnul sa se nasca n aceasta pestera a inimii. Spunea un colind din nchisoare: Lerui, Doamne, ler, Ni-s pesteri reci, Inimile seci: Din piepturi ce gem Fa-ti nou Betleem. Iubitii mei, evenimentul acesta al nasterii a trecut atunci neobservat la curtea mparatului Octavian Augustus. Astazi, dimpotriva, ne gndim la nasterea Domnului, la evenimentul acesta, si-l avem n minte si-n inima pentru importanta pe care o are, ntruct e chiar centrul istoriei. Atunci nsa evenimentul nu a fost observat: undeva. n Iudeea, ntr-o pestera, s-a nascut cineva. Cu toate acestea, faptul ntruparii Domnului a fost vestit. Sfntul Evanghelist Luca reda vestirea aceasta a nasterii Domnului dupa cum urmeaza, si nu trebuie sa uitam ca el este cel care a stat mult n preajma Maicii Domnului si de la Maica Domnului stia foarte multe amanunte n legatura cu nasterea Mntuitorului Hristos: "Si n tinutul acela erau pastori, care stateau pe cmp si-si pazeau turma, facnd noaptea de straja. Si iata, ngerul Domnului a stat lnga ei si slava Domnului a stralucit mprejurul lor, si ei s-au nfricosat cu frica mare. Si ngerul Domnului le-a zis: nu va temeti. Ca iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca n cetatea lui David vi s-a nascut azi Mntuitor, care este Hristos Domnul. Si acesta va fi semnul: veti gasi un prunc nfasat si culcat n iesle. Si deodata, laolalta cu ngerul, s-a vazut multime de oaste cereasca, laudndu-L pe Dumnezeu si zicnd: slava ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamnt pace, ntre oameni bunavoire! Iar dupa ce ngerii au plecat de la ei la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: sa mergem dar pna la Betleem si sa vedem lucrul acesta ce s-a facut, pe care Domnul ni l-a facut noua cunoscut. Si grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc culcat n iesle. Si vazndu-l, au vestit cuvntul ce li se graise despre Copilul acesta. Si toti cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau pastorii. Iar Maria pastra toate cuvintele acestea, punndu-le n inima ei. Si s-au ntors pastorii, slavind si laudnd pe Dumnezeu pentru toate cte le-au auzit si le-au vazut, asa cum li se spusese". Iubitii mei, In afara de Sfnta Fecioara si de Dreptul Iosif, care cu siguranta ca s-au bucurat de aceasta Slava a lui Dumnezeu, pastorii se nvrednicisera primii de aceasta veste si mai apoi de privelistea pruncului Iisus culcat n iesle. Cu dreptate ne putem nterba "de ce ?". Iar raspunsul poate fi urmatorul: pentru ca asa a rnduit Dumnezeu lucrurile. Dar cu siguranta ca ne putem gndi si la faptul ca pentru smerenia, simplitatea si curatia inimii lor, si poate si pentru nclinarea lor catre meditatie, pastorii s-au nvrednicit de aceasta teofanie. Si-n zilele noastre pastorii au vreme mai multa dect noi spre a-si ndrepta privirile catre cer, spre a gndi. Noi suntem prinsi, tulburati, parca smuciti de colo-colo si nu mai avem vreme sa mai meditam, sa ne mai uitam la cer, sa mai privim norii, stelele, sa ne umplem de uimire, ntr-un cuvnt, sa ne miram. Pastorii acestia, iata, sunt primii vestitori n lume ai Nasterii Domnului. Ei s-au dus, ati vazut, n cetate si au marturisit despre teofania de care s-au nvrednicit. ntruct au vestit nasterea Domnului ei au fost, de fapt, primii colindatori. Si colindatorii nostri de azi tot asta fac: vestesc nasterea Domnului. Iubitii mei, din cuprinsul Sfintei Evanghelii mai aflam ceva, n legatura cu mpartasirea slavei lui Dumnezeu, a descoperirii lui Dumnezeu. Aflam ca toti oamenii, ca noi toti ne putem nvrednici de descoperiri minunate si de slava Domnului, nu numai anumiti initiati, cum se credea n antichitate de catre cei care deveneau partasi la ritualurile de misterii. Acestia credeau ca numai unora le este dat sa cunoasca tainele dumnezeirii. Pna si astazi unele secte si unele curente dintre cele mai felurite ncearca sa ademeneasca pe oameni si sa i convinga ca numai unii cunosc anumite lucruri de taina, anumite secrete. Iata cuvntul lui Dumnezeu si adevarul: toti oamenii pot sa se nvredniceasca de slava lui Dumnezeu si de descoperiri, asa cum au fost si oamenii acestia simpli, pastorii. Dar existza simplitate si simplitate. Totul e sa fii simplu si smerit, adica sa fii curat la inima, si-atunci te nvrednicesti de slava lui Dumnezeu. Dupa pastori, n Evanghelia de astazi se vorbeste, ati vazut, despre magi. Sa urmarim textul Evangheliei, sa vedem ce ne spune Sfnta Evanghelie n legatura cu regii magi. "Iar daca n zilele regelui Irod s-a nascut Iisus n Betleemul Iudeii, iata magii de la Rasarit au venit n Ierusalim, ntrebnd: Unde este cel ce S-a nascut, rege al iudeilor ? Ca n Rasarit vazutu-I-am steaua si am venit sa I ne nchinam. Si auzind acestea, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul mpreuna cu el. Si adunnd pe toti arhiereii si carturarii poporului i-a ntrebat:
3

Unde este sa Se nasca Hristos ? Iar ei i-au zis: n Betleemul Iudeii, ca asa este scris prin proorocul: "Si tu, Betleeme din pamntul lui Iuda, nicicum nu esti mai mic ntre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Povatuitorul care va pastori pe poporul Meu Israel"1). Atunci Irod i-a chemat n taina pe magi si a aflat limpede de la ei vremea cnd li se aratase steaua2). Si trimitndu-i n Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu deamanuntul despre Prunc, si daca l veti afla, dati-mi si mie de veste, pentru ca sa vin si eu sa ma nchin Lui. Iar ei, ascultndu-l pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera n Rasarit mergea naintea lor, pna ce a venit si a stat deasupra locului unde era Pruncul. Si vaznd ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare. Si intrnd n casa, L-au vazut pe Prunc mpreuna cu Maria, mama Sa, si caznd la pamnt I s-au nchinat; si deschizndu-si vistieriile, I-au adus daruri: aur, tamie si smirna". Iubitii mei,Magii nu sunt amintiti n Sfnta Evanghelie dupa numele lor. Ele ni s-au transmis prin traditie: Gaspar, Melchior si Baltazar. Acestia erau niste carturari, niste conducatori politici, niste regi, care se ocupau, dupa cum vedeti, si de astrologie, si de astronomia vremii. Ei citeau n cartea naturii, citeau n cartea aceasta a lucrului lui Dumnezeu, spre a-L cunoaste pe Cel care a facut lumea. Trebuie sa avem si lucrul acesta n minte: daca privim cu atentie lumea, lucrarea aceasta a lui Dumnezeu, creatia Lui, putem sa ajungem si noi la cunoasterea unor adevaruri, chiar prin cercetare stiintifica. Asadar magii au vazut steaua. Sa stiti, iubitii mei, ca existenta acestei stele este confirmata si de astronomie. Este un fenomen extraordinar, dar nu imposibil. Asa spun marii astronomi, si Flammarion si Kepler. Apoi s-au gasit niste nsemnari care arata ca lucrurile acelea, ntr-adevar, s-au petrecut, de pilda niste tablite de lut, gasite undeva n Orient. Si n Vechiul Testament exista o proorocie despre aceasta stea, n cartea Numeri. Deci dupa pastorii, care erau oameni simpli si care erau iudei, iata ca Domnul se arata acum magilor, care erau niste oameni nvatati si de alt neam. Asta a nsemnat ca Domnul venise nu numai pentru iudei, ci pentru toti oamenii. Vedeti, nchinarea aceasta a magilor nseamna nchinarea tuturor neamurilor Domnului nostru Iisus Hristos. Magii acestia au fost niste ambasadori ai neamurilor. E bine sa ne gndim si totodata sa ntelegem ca magii, care erau regii si carturarii lumii de atunci, i reprezinta pe regii si carturarii din toata lumea si din toate timpurile, regi si carturari care, constienti fiind de rolul si misiunea lor, si-au plecat capul n fata lui Iisus. Cnd cu doua seri nainte prezentam colindele, vorbind de Stefan Voievod, spuneam ca el, atletul crestinatatii, el, cel Mare si cel Sfnt, se pleca dimpreuna cu boierii lui n fata lui Iisus. Asa trebuie sa fie un crmuitor, asa trebuie sa fie un om al cugetarii: sa se plece n fata lui Iisus ca sa ia putere de la El, de la Dumnezeu. Altfel, cel care nu-L recunoaste ca rege al inimii sale pe Domnul nostru Iisus Hristos, nu e nici crmuitor, nici om al cugetarii. Din cele nainte nfatisate mai nvatam ceva, iubitii mei. nvatam ca magii acestia nu s-au lasat cuprinsi de descurajare, nvatam ca, dimpotriva, au dat dovada de perseverenta. Probabil ca zile n sir, ori mai mult, chiar un an, sau doi, au tot mers dupa steaua pe care o vazusera. Si cte greutati nu le vor fi stat lor n fata, cte n-au avut a ntmpina. Si totusi au perseverat, venind pna la Ierusalim. Pentru noi aceasta poate deveni o adnca nvatatura: nvatam din exemplul magilor ca daca perseverezi, poti sa ajungi si tu sa-L gasesti pe Hristos. Daca-L cauti, l gasesti. Si darurile pe care le-au adus, aur, tamie si smirna, au un ros si o semnificati a lor. I-au adus aur ca unui mparat, caci trebuia sa-I aduca aceasta slujire de mparat, de crmuitor al lumii; tamie ca unui prooroc si nvatator; si smirna ca unui arhiereu, ca unuia care trebuia sa Se jertfeasca pentru toata lumea. n legatura cu nchinarea pastorilor si a magilor e bine sa remarcam ca Dumnezeu li Se descopera celor dinti prin ngeri, iar celorlalti, magilor, doar prin evenimente ce tin de firescul naturii. Pastorilor le dadu de veste un nger, n vreme ce magilor Dumnezeu li se descopera numai prin stea, adica numai pe cale naturala. Celor care sunt simpli, celor care sunt cu inima deschisa, Dumnezeu le acorda privilegiul de a li se descoperi prin ngeri. Spune colindul: "Lerui, flori de crin, cu magii primim..." Dar, dupa ce toate lucrurile acestea s-au petrecut, iata ce ne spune mai departe Sfnta Evanghelie: "Lund prin vis nstiintare sa nu se mai ntoarca la Irod, pe alta cale magii s-au dus n tara lor". Fiind nstiintati sa nu se mai ntoarca pe la Irod, magii se-nvrednicisera de-o minune: ei s-au ntors pe alta cale, nu pe la Ierusalim, cum ar fi vrut Irod, ca sa stie unde se alfla Hristos. "Iar dupa ce au plecat ei, iata, ngerul Domnului se arata n vis lui Iosif, zicnd: Ridica-te, ia Pruncul si pe maica Sa si fugi n Egipt si stai acolo pna cnd ti voi spune eu, fiindca Irod vrea sa caute Pruncul ca sa-L omoare. Si ridicndu-se Iosif, i-a luat n timpul noptii pe Prunc si pe maica Sa si a plecat n Egipt. Si au stat acolo pna la moarte lui Irod, ca sa se plineasca cuvntul spus de Domnul
4

prin proorocul ce zice: "Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu". Deci sa stiti, iubitii mei, ca si aceasta plecare n Egipt a fost proorocita. De altfel, daca vrea cineva sa faca o istorie a vietii Mntuitorului numai din Vechiul Testament, o poate face. De aceea si proorocul Isaia a fost numit "evanghelistul Vechiului Testament". n cartile sale aflam cele mai multe proorociri n legatura cu Mntuitorul, ncepnd de la nastere, pna la proslavire, la nviere si naltare. Asadar, Domnul fuge! E luat de dreptul Iosif si de Maica Sa si astfel ajunge n Egipt. Dar ce era aici ? O tara pagna ! Ei bine, a rnduit Dumnezeu ca o tara pagna, iata, sa fie adapost pentru Hristos! Asa rnduieste iconomia divina. Dupa care mai aflam din Sfnta Evanghelie: "Irod, vaznd ca fusese amagit de magi, s-a mniat foarte, si trimitnd, i-a ucis pe toti pruncii care erau n Betleem si n toate hotarele lui de doi ani si mai n jos, dupa timpul pe care l aflase de la magi. Atunci s-a plinit cuvntul spus de Ieremia proorocul: "Glas n Rama s-a auzit, plngere si tnguire multa; Rahela si plnge copiii si nu vrea sa se mngie pentru ca nu mai sunt"". Deci Irod, n viclenia lui, socotind timpul, a aflat cam ce fel de Prunc trebuia sa fie: un prunc care sa aiba pna n doi ani, doi ani si ceva. Va fi socotit timpul ncepnd cu momentul venirii magilor, cnd pruncul Iisus S-a nascut, punnd apoi la socoteala timpul scurs de cnd s-a cunoscut cu magii si pna cnd acestia au plecat, adaugnd si timpul ce va fi trecut pna la ntoarcerea lor pe-o cale ocolita. A socotit Irod un rastimp de vreo doi ani si jumatate, poruncind sa fie ucisi toti pruncii ajunsi pna-n aceasta vrsta. Asa a ucis Irod pe toti pruncii care erau n Betleem si n hotarele lui ! Se pomeneste de acesti prunci ucisi, iubitii mei, si e bine sa stim ca ei sunt considerati primii mucenici al caror snge a fost varsat pentru Hristos. Unora li s-a parut exagerat un numar de attea si attea mii de prunci, dar, iubitii mei, istoria confirma amploarea acestui masacru si a attor alte masacre. ntotdeauna au fost scelerati care au ucis. Sa ne gndim numai la vremea noastra, la oamenii ucisi la Timisoara, la cei ucisi aici, n Piata Universitatii, n Bucuresti, n centrul tarii, ce nseamna aceasta, metaforic gndind, dect ucidere de prunci ? Cti vor fi fost ucisi, iubitii mei, n acesti ultimi cincizeci, saizeci de ani? Nici acum nu este cunoscut numarul celor ucisi fara vina si nu se stie unde se afla mormintele lor. Sunt attea morminte fara cruci, la noi si-n toata Rusia, si-n toata lumea asta cunoscuta! Cte gropi! Cti prunci n sensul propriu, nu doar metaforic, nu vor fi fost ucisi! Astfel nct sa nu ne mire ca aflam din Evanghelie ca au fost ucisi attia prunci n Betleem! De altfel, cruzimea lui Irod este vestita si, ca atare, consemnata de istorie: era un rege crud si se temea grozav pentru tronul sau. Iubitii mei, el a mers pna acolo nct si-a omort proprii frati si copii. Ca sa sublinieze aceasta cruzime a lui Irod, mparatul Augustus spunea: "Dect copilul lui Irod, mai bine e sa fii porcul lui ". Urmnd firul evenimentelor, zice mai departe tot evanghelistul Matei, "Dupa moartea lui Irod, iata, ngerul Domnului s-a aratat n vis lui Iosif n Egipt, zicndu-i: Ridica-te, ia Pruncul si pe mama Sa si mergi n pamntul lui Israel, caci au murit cei ce cautau viata pruncului. Iar el, ridicndu-se, a luat Pruncul si pe mama Sa si a venit n pamntul lui Israel. Si auzind ca Arhelau3) domneste n Iudeea, n locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo, si lund porunca prin vis, s-a dus n partile Galileii. Si a venit si a locuit n orasul numit Nazaret, ca sa se plineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, ca Nazarinean se va chema". Si lucrul acesta fusese proorocit. Din cele spuse n Sfnta Evanghelie se vede, iubitii mei, cum pronia divina ocrotea pe acest Prunc. Apoi este pusa n evidenta si ntelepciunea aceasta, potrivit careia este bine sa te feresti din fata primejdiei, a raului. Caci si Mntuitorul, ati vazut, de multe ori pleca, fugea din fata lor primejdiilor. Se retragea din ntelepciune, nu din frica. Stia El cnd trebuie sa dea batalia, caci n Saptamna Mare n-a mai plecat; a stat n mijlocul lor si le-a spus: "Vai voua, carturari si farisei fatarnici !". Atunci a pornit El la lupta, pieptis, caci stia ca sosise vremea. Cnd vrea El, da batalia, nu asa, oricum! Iubitii mei, cu toata uneltirea lui Irod - caci, aidoma oricarui stapnitor pamntesc, avea si el aparatul lui de urmarire, de cercetare, asa cum au avut si altii, fel de fel - aceasta actiune a lui de a ucide pe Prunc n-a reusit. Nimic nu se poate mpotrivi planurilor lui Dumnezeu, iubitii mei. De multe ori nici nu banuiesti cum si n ce fel lucreaza Dumnezeu, n marea lui ntelepciune. Ma gndesc mereu chiar la perioada aceasta grea pe care am trait-o noi cu totii, nu cu mult timp n urma. Ma gndesc, de pilda - si am spus-o si n biserica, aduceti-va aminte - la persecutiile mpotriva crestinilor, la cei trei sute de ani de persecutie crestina, cnd permanent crestinii au fost prigoniti si nu oricum, ci ntr-un ritm crescator, pna la cumpana dintre anii 304 - 305. Atunci persecutiile au atins punctul lor culminant, atunci a fost cea mai ngrozitoare persecutie n ntreg Imperiul Roman, atunci s-a dat un decret de persecutie. A fost ngrozitor, stapnitorii acestei lumi voiau sa nici nu se mai auda macar de numele de crestin. Cine banuia ca peste ctiva ani, la 313, cu ajutorul lui Dumnezeu, avea sa apara Constantin cel Mare, spre a
5

scoate Biserica din catacombe si sa puna capat prigoanei! Asa si cu Irod, cu planurile lui, asa si cu alti Irozi! Sa nu ne fie teama, daca vrea Dumnezeu planurile lor vor fi zadarnicite! Iubitii mei, Acestea sunt evenimentele pe care Biserica ni le reaminteste n aceste zile pline de stralucire. n felul acesta privindu-le, ne copleseste iubirea lui Dumnezeu, ca te si ntrebi: "Cine-i omul de-l iubeste atta Dumnezeu?". Sa ncercam, iubitii mei, sa raspundem iubirii Lui cu iubirea noastra, care trebuie sa se reverse asupra oamenilor din jurul nostru. Abia atunci nseamna ca raspundem cu adevarat iubirii lui Dumnezeu. Sa l primim cu toata inima, cu casa deschisa pe acest divin Colindator care este Pruncul Iisus, Domnul nostru Iisus Hristos! Sa vina si sa Se nasca n inimile noastre! Sa vina sa ne renasca pe noi! Vom contribui atunci cu toata puterea la realizarea adevaratei paci n lume si a adevaratei bucurii. Daca vom face asa, nseamna ca vom fi raspuns mesajului ngeresc de la Craciun: "Slava ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamnt pace, ntre oameni bunavoire"! Amin! Pr. Constantin Voicescu 1)_____ -Este vorba de o proorocire a lui Miheia. 2)_____ -Aratarea stelei se petrecuse mai nainte, caci magii venisera de departe, de prin Persia, din Iranuzl de azi. Ei vazusera steaua din momentul nasterii lui Hristos. Asadar, ct calatorisera, trecuse un timp. De aceea Irod i-a si ntrebat cu siretenie cam ct timp a trecut de cnd venisera. 3)_____ -Arhelau era fiul lui Irod, si stiti ca, -potrivit vorbei din popor- ce naste din pisica soareci mannca! Sfintele Pasti, 14 Aprilie 1996 (Preot Constantin Voicescu) Iubiti frati si surori de credinta n Domnul nostru Iisus Hristos, Am spus "Hristos a nviat !", fratiile voastre ati raspuns "Adevarat a nviat !", si lucrul acesta este salutul nostru, salutul de biruinta din aceasta sfnta noapte. Dar nu e numai un salut, ci este, n acelasi timp, o marturisire de credinta pe care trebuie sa o luam n seama cu toata seriozitatea. Este marturisirea credintei noastre n nvierea mortilor, este marturisirea faptului ca ntelegem si credem ca suntem fiinte nemuritoare, din moment ce spunem "Hristos a nviat !" si raspundem "Adevarat a nviat !", din moment ce credem n Sfnta Scriptura, care ne-a adus de altfel aici, n Sfnta Biserica. Iubiti frati si surori de credinta n Domnul nostru Iisus Hristos, Am petrecut mpreuna postul acesta si am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, la capatul lui. Ceea ce nseamna ca am urcat mpreuna o scara, ca am urcat pe Golgota mpreuna cu Domnul Hristos n postul acesta, ca sa ne rastignim cu El, ca sa ne ngropam cu El, dar ca sa si nviem mpreuna cu El. Saptamna Mare a Patimilor este Saptamna Pastilor, a Pastilor patimirii, a Pastilor Crucii. Saptamna aceasta este Pastele nvierii. Crucea si nvierea, mpreuna, sunt piscul care trebuie sa patrunda n constiinta noastra, pentru ca astfel sa ntelegem rostul nvierii.Iubitii mei, lucrul acesta noi l-am trait n chiar postul acesta. Dar iata, s-a pomenit aci, n aceasta pastorala, alaturi de Crucea si de Golgota Mntuitorului si de o alta Cruce, si de o alta Golgota. S-a pomenit de Crucea si Golgota neamului nostru romnesc, care au n mod sigur o vechime de cincizeci de ani, si poate cu mult mai mult dect atta. Aceasta Cruce si aceasta Golgota au facut ca neamul nostru sa fie chinuit, sa fie trimis n puscarii. Tara nreaga a fost o imensa puscarie. Toata tara a suferit, nu numai cei care au fost n nchisori. Dar, iubitii mei, trebuie sa stim, nsl, ca n perioada aceasta de Golgota, n perioada aceasta de catacomba, n perioada aceasta de chin si de mormnt si de jertfe fara cruce, a existat flacara vie a Duhului Sfnt n Biserica noastra. Sa stiti ca nu exista nici o fosta tara comunista n care sa se fi manifestat o att de mare rezistenta mpotriva comunismului ateu. Noi nca nu cunoastem lucrurile astea, caci abia de acum ncolo ni se vor descoperi toate, cu voia lui Dumnezeu. Nici pe departe n-am fost - asa cum au ncercat unii sa ne convinga ca suntem - inerta mamaliga romneasca, resemnata si incapabila de actiune. Dimpotriva, iubitii mei, cu date concrete, asadar vorbind n cunostinta de cauza, va pot dovedi ca nu a existat o alta tara cotropita de tavalugul acesta bolsevic si comunist, care sa fi dat dovada de atta rezistenta si de atta lucrare spirituala. Privind lucrurile din exterior si din perspectiva ngusta a nvinuirilor actuale ce se aduc Sfintei Biserici, cunoasteti, probabil, doar att: ca am dus cu totii n biserici o viata de ghetou. Dar nu stiti ce a nsemnat rezistenta din munti. Nu a existat n
6

alta parte, la alt neam, o rezistenta mai puternica dect la noi. Iar rezistenta din munti a fost posibila - potrivit chiar marturiilor oficiale - tocmai pentru ca manastirile, preotii, calugarii si calugaritele au sprijinit lupta de rezistenta. Acolo, n taberele din munti, oamenii Bisericii, ei nsisi, s-au aflat n plina rezistenta. Lucrurile acestea nu se cunosc. E bine sa le cunoastem, pentru ca este bine sa ne cunoastem adevarata istorie, care este chiar istoria luptei noastre purtate n catacombe, pentru nviere.Si n nchisori, iubitii mei, o, cti preoti n-au fost! Nu s-a stiut ca au fost attia. S-a crezut ca au fost asa, ctiva! Nu, iubitii mei, au fost mii! Si din ceea ce se descopera prin efort individual - caci nu avem posibilitatea sa ajungem la documentele oficiale -, aflam ca au fost nca si mai multi. Asa, bunaoara, ntr-o carte aparuta de curnd - "Marturisitori dupa gratii" - sunt pomeniti doua mii si ceva de preoti care au suferit n nchisori. Am mai descoperit n ultima vremi nca cinci-sase sute si sunt semne ca s-ar mai afla nca pe-attia. Aceasta statistica pe care v-am nfatisat-o nu poate sa semnifice dect un singur lucru: prezenta Bisericii, prezenta preotilor n lupta mpotriva comunismului. Acesta n-a urmarit doar distrugerea noastra economica. Comunismul - trebuie sa stiti acest lucru, iubitii mei - a vrut chiar distrugerea sufletului nostru romnesc, distrugerea credintei. Credinta noastra Ortodoxa, acesta a fost inamicul public numarul unu al comunismului. Dar n-au reusit, iubitii mei, pentru ca pe Hristos nu poate sa-L nvinga nimeni. Toti cti au fost prin nchisori au rezistat, iar daca n-au rezistat, atunci au murit cu gndul ca "Hristos care s-a salasluit n noi prin taina Sfntului Botez este mai puternic dect cel ce se afla n lume". Iar cei mai multi din cti au fost acolo, n nchisori, L-au avut pe Hristos. Cred ca ar fi foarte nimerit, iubitii mei, sa stiti ce-au gndit oamenii aflati acolo, n mijlocul suferintei. Tocmai de aceea, iata, am sa va retin atentia asupra unui fapt. Undeva. ntr-o nchisoare comunista, a trait si a patimit una din cele mai frumoase figuri, un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat. E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Trgu Ocna. Un tnar cu sufletul de crin, pe care, din pricina puritatii sale, ti era rusine sa-l privesti n lumina ochilor. Nu mai era dect piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zmbet. A plecat dintre noi lundu-si "la revedere", zmbind, si iata cum multe poezii si multe cntece au ramas sa-i tina locul. Printre altele a alcatuit un Crez, pe care iata, l descoperim ntr-o carte aparuta n strainatate - dar noi cunosteam lucrurile astea - n care se spune asa: "Din iubirea lui Dumnezeu si-a aproapelui rezulta cele sapte nazuinte formulate de detinutii politici romni: Nazuim spre nviere. Luptam pentru mplinirea mparatiei lui Dumnezeu pe pamnt. Vrem sa aducem neamurile la biserica pentru a le mpaca cu Dumnezeu. Vrem sa creem o scoala de nalta cultura si educatie crestina, care sa canalizeze toate energiile creatoare omenesti. Vrem sa cream un om nou, nascut din nou din Dumnezeu si din stradania lui personala. Prin acest om nou vrem sa dam expresie n continut si forma tuturor problemelor omenesti existente n toate timpurile. Vrem sa smulgem pe om din suferinta fizica si morala". Acesta e Crezul celor care au suferit n nchisori, Crezul crestin al neamului acestuia care a avut permanent gndul la nviere, gnd care i-a tinut, gnd care i-a facut sa fie biruitori, chiar daca au intrat sub pamnt, chiar daca sunt nca si-acum n morminte fara cruci. Si acelasi tnar a alcatuit, putin nainte de moartea sa, o cntare pe care eu n biserica asta am cntat-o de mult. Nu stia lumea ce cntam noi aici. E facuta acolo, de el. Se cheama "Imnul nvierii". Si sa-mi dati voie, ca-i o marturisire de credinta, sa-l cntam aici. l cntm si n biserica. (Si printele a cntat...) (* Imnul nvierii *) Iubitii mei, Acum vom continua slujba nvierii. Acesta a fost numai nceputul. Acum, n rnduiala, intram n biserica si asistam la cea mai frumoasa si minunata Liturghie din timpul anului. Va invit pe toti, chiar daca e trziu, faceti efortul acesta! Stati n noaptea aceasta la nviere! Aceasta-i nvierea: participarea la Sfnta Liturghie. Multi se vor mpartasi, multi s-au si mpartasit deja, nsa toti care participa la nviere, toti care iau parte la Sfinta Liturghie din noaptea nvierii, se mpartasesc, n gnd, cu Domnul Hristos. Obiceiul acesta, de a veni numai la aceasta jumatate de ora dinainte de miezul noptii, si gndul ca ai participat la nviere, nu este bun, mai ales cnd dupa aceasta - sa ma iertati - oamenii se duc si se apuca de petreceri si zic "facem nvierea", cum au vrut sa faca cei cu "nvierea la Polivalenta"1) . Luam parte la nviere n timp ce aici si n toate bisericile de pe tot cuprinsul tarii se savrseste Sfnta Liturghie, Sfnta Jertfa. Ce frumos este ca fratiile voastre sa stati la slujba si dupa aceea, cu lumnarile
7

aprinse, sa va duceti acasa, si atunci sa va asezati cu cei dragi la masa, sa ciocniti oua, sa va mngiati, si dupa aceea sa va odihniti oleaca si sa veniti iarasi, tot astazi, la ora amiezei, la a doua nviere, adica de fapt la vecernia zilei a doua de Pasti. Noi va facem invitatia aceasta. Sigur ca sunt si cazuri pe care numai Dumnezeu le stie si fratiile voastre, n care omul nu poate sa ramna, pentru ca e vorba de vreo boala, de sanatate, de copii. Acestea numai Dumnezeu stie. Noi va facem invitatia de a veni, va facem invitatia ca din prinoasele dumneavoastra sa lasati aci, pentru ca noi vom merge la un azil sau la morminte, depinde de ce daruri vom capata n aceasta zi de bucurie, ca sa aducem aceasta bucurie si celor necajiti, care sunt destul de multi. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne miluiasca, amin ! Cuvnt rostit la sfrsitul slujbei... Hristos a nviat ! Iubitii mei, sa-i dam slava lui Dumnezeu, ca iata suntem mpreuna aci, n aceasta sfnta biserica, n timpul acestei nopti minunate a nvierii Domnului. Sigur ca poate a fost mai greu pentru unii. Unii n-ati apucat sa puneti capul pe perna astazi sau ieri. Gospodinele, saracele, le stie Dumnezeu ca au trebaluit pna n clipa cnd au venit aci. Nici copiii acestia nu cred ca au prea dormit ei. Am vazut eu ca mai picoteau. Totusi ati stat, si sunt sigur ca n-o sa va para rau ca ati trecut printr-oleaca de oboseala, ntruct bucuria asta a slujbei mpreuna n aceasta sfnta zi a nvierii ntrece toate necazurile si toate suferintele. De aceea, eu l rog pe bunul Dumnezeu sa va binecuvnteze, sa va tina mereu obiceiul acesta de a fi n biserica si mai ales de a sarbatori n felul acesta nvierea, ramnnd n noaptea nvierii la Sfnta Liturghie. Sa tineti dumneavoastra rnduiala aceasta si sa faceti n asa fel ca si cei cu care veniti n contact sa ajunga, prin marturisirea fratiilor voastre, la acest lucru. Veti pleca cu lumnarile aprinse, ca o marturisire, prin cetatea asta a noastra, ca sa vestiti nvierea si celor care nu au fost de fata aici, ca Dumnezeu sa-i lumineze si pe ei, ca Dumnezeu sa-i ntoarca si pe ei, pe cei care nu vor nca sa se ntoarca. Faca bunul Dumnezeu ca sa ne dea numai bucurii si numai realizari minunate n El, n Hristos, n Dumnezeu. Amin! 1)______ - Este necesara o explicatie ct de sumara. Personal nu-mi amintesc de acest plan, care trebuie ca a fost al "autoritatilor", de a savrsi nvierea la "Polivalenta". Floriile - 19 Aprilie 1992 (Pr. Constantin Voicescu) n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh. Amin! Iubiti frati si surori de credinta n Domnul nostru Iisus Hristos, n toat viata pamnteasca a Mntuitorului nu a fost atta slava cta a fost n ziua cnd a intrat n Ierusalim, zi pe care o sarbatorim noi astazi. Cnd ne aducem aminte de Mntuitorul, cnd aflam ceva despre Mntuitorul, noi, de fapt, l nsotim pe drumul Lui. Si acum l nsotim pe drumul Ierusalimului. n duh l nsotim pe acest ultim drum pe care l facea Mntuitorul, la Ierusalim. Dar evenimentul care s-a petrecut astazi, intrarea n Ierusalim, are legatura cu alte evenimente, petrecute nainte, si de care Sfnta Scriptura ne aminteste, ca sa ntelegem bine ce s-a petrecut atunci. Iata, avusese loc nvierea lui Lazar. Noi am sarbatorit ieri nvierea lui Lazar, nsa aceasta nviere a lui Lazar avusese loc cu aproape un an nainte. Lucrul acela a fost ceva cutremurator. nvierea lui Lazar este un pisc de putere si de miracol: un mort intrat n putrefactie a fost nviat de Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa se arate ca este posibila nvierea mortilor. Mai savrsise Domnul nvieri din morti. Lucrul acesta a zguduit constiinta multora, si spune Sfnta Scriptura ca multi dintre iudei au crezut n Domnul nostru Iisus Hristos atunci cnd au vazut nvierea lui Lazar. Dar lucrul acesta i-a tulburat pe dusmanii Domnului, pe farisei si pe carturari. Pe ei nu i-a impresionat adevarul, iubitii mei ! Ei n-au vazut, caci erau orbi, cum sunt attia orbi n lume, n toate veacurile, ca si acum. Ei devenisera martori ai nvierii din morti, si-n loc sa se gndeasca, sa cerceteze, sa vada, au hotart atunci moartea Domnului Iisus Hristos si pierderea lui. Ba mai mult, spune Sfnta Scriptura, au hotart si moartea lui Lazar, ca sa nu ramna nici macar o urma a minunii. Vedeti, e o metoda veche aceasta de a sterge urmele... L-au omoart si pe Lazar, ca sa nu mai fie el dovada nemijlocita a nvierii din morti, ca nu cumva
8

sa se vadeasca n felul acesta ca Iisus l-a nviat din morti, ca nu cumva sa se adevereasca dumnezeirea lui Iisus, caci numai Dumnezeu fiind, putea Iisus sa-l nvie pe Lazar din morti. Acestea se petrecusera mai nainte, cu urmarile pe care vi le-am spus. Deci multi au crezut n el atunci. Pe de alta parte nsa, Sinedriul hotarse sa-L prinda pe Mntuitorul, iar pe Lazar sa-l ucida. S-a dat atunci un fel de decret: daca va sti cineva, sa vina sa spuna, prtorului urmnd sa i se dea un premiu. Cu sase zile nainte de Pastile iudeilor, asadar la aproape un an dupa nvierea lui Lazar din morti, avusese loc un alt eveniment relatat de Sfnta Scriptura de astazi. Domnul Hristos a luat parte la o cina n Betania. Iata cele ntmplate atunci: "Acolo slujea Marta si era si Maria, iar Lazar era unul dintre cei care sedeau cu El la masa. Si atunci Maria, lund o litra cu mir de nard curat de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului". Atunci a protestat Iuda Iscarioteanul, dupa cum zice Sfnta Scriptura: "De ce s-a facut atta risipa? Puteam mai bine sa vindem mirul asta si sa luam trei sute de dinari si sa ajutam pe saraci". Sfntul Ioan Evanghelistul, care relateaza acestea toate mai adauga: "El n-a facut lucrul acesta pentru ca i era de saraci, ci pentru ca era fur, era hot. El purta punga comunitatii si lua din ea". E o marturie limpede aceasta a Sfntului Ioan Evanghelistul. Atunci Mntuitorul a zis: "Lasati-o, ca pentru ziua ngroparii Mele a facut ea aceasta". Cuvintele Mntuitorului trebuie interpretate ca fiind o prezicere a mortii Lui, iar ungerea lui de catre Maria un substitut al ungerii cu care erau unsi cei care mureau, n credinta iudeilor. Tot acolo, spune Sfnta Scriptura, la acea cina din Betania, "multime mare de iudei au aflat ca este acolo Domnul Iisus Hristos si au venit nu numai pentru Iisus, ci ca sa vada si pe Lazar pe care l nviase din morti", fiindca Lazar sedea acum la masa cu Mntuitorul. Asadar, din cele relatate de Sfnta Scriptura, aflam ca din pricina lui Lazar cel nviat din morti multa lume a venit acolo acolo, caci multi iudei, vaznd minunea, credeau n Iisus. Dar iata ca ntre timp au venit sarbatorile Pastelui. La 14 nissan cadea sarbatoarea Pastelui, o data fixa la evrei. Sarbatoarea ncepea cu aproape o saptamna nainte; cu acest prilej iudeii veneau la templul din Ierusalim. Acesta era singurul loc de cult si de jertfa. Iudeii se adunau venind de peste tot, din Tara Sfnta si din cuprinsul ntregului Imperiului Roman, unde erau raspnditi, astfel nct cu prilejul sarbatorii Pastelui se aduna la Ierusalim multime multa de oameni. n continuarea celor relatate, zice Sfnta Scriptura: "A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine la Ierusalim, i-a iesit n ntmpinare". n drum spre Ierusalim, Domnul porunceste ucenicilor sa se duca ntr-un sat din apropiere si sa aduca un mnz de asina. S-au dus ucenicii, asa cum le-a spus Domnul, au gasit locul n care era legat mnzul, iar atunci cnd, dezlegndu-l, au fost ntrebati de slujitorii locului ce fac, ucenicii au raspuns simplu, ca-i trebuie Domnului. Fara a mai ntmpina vreo opreliste, au luat mnzul si l-au adus. Iubitii mei, Domnul nu voia sa intre pe jos n cetatea care trebuia sa fie tronul mparatiei Sale si care avea sa-i fie mormnt. Domnul intra acum n Ierusalim, dar nu ca altadata, nestiut; acum zvonul minunilor Sale si al nvierilor Sale - bunaoara nvierea lui Lazar - I-o luase nainte. De aceea zice aici Evanghelia, ca multimile, cnd au aflat ca vine, "au luat ramuri de finic si-au iesit n ntmpinarea Lui si i cntau: Osana ! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului !". i asterneau haine pe jos, copiii cntau si ei, strigau si ei: "Osana ! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului !", adica Domnul era ntmpinat ca mparat, ca Mesia, ca Cel ce trebuia sa vina. n sfrsit se trezise si Ierusalimul. Vaznd toata aceasta slava, binenteles ca ucenicii sunt cuprinsi de nadejde. i stiti cum discutasera ntre ei, care sa fie cel mai mare. i stiti pe cei doi, pe Iacob si pe Ioan, care se dusesera la Mntuitorul si i spusesera, "Doamne, cnd va fi, sa fim noi de-a stnga si de-a dreapta Ta". nca nu ntelegeau ei sensul mparatiei lui Hristos. De aceea Domnul le-a tot adus aminte de Cruce. Iubitii mei, Aceasta intrare n Ierusalim este - asa cum spuneam - o intrare plina de slava, si este si momentul n care Ierusalimul, cetatea sfnta si centrul religios si politic al poporului evreu, recunoaste pe Domnul Hristos ca fiind Mesia. n legatura cu intrarea Domnului n Ierusalim, de florii, este momentul sa remarcam un lucru: anume acela ca Domnul nu respinge osanalele pe care le aduce poporul si pe care i le aduc copiii si ucenicii. Nu le respinge, pentru ca aceasta era realitatea, era adevarul nsusi! Se mplineau acum, iubitii mei, asteptarile attor generatii. Se mplinea proorocia lui Zaharia, care, iata, spunea asa: "Nu te teme, fiica Sionului. Iata, mparatul tau vine seznd pe mnzul asinei".
9

nsa Fariseii, cunoscatori ai Legii si saducheii, carturarii, dusmanii Domnului, staruind n orbirea lor, nu ntelegeau nimic. Cnd esti orb, desi ai ochi, nu poti sa vezi adevarul. Aceasta pentru ca ei nu voiau sa vada adevarul. Astfel nct i cereau Mntuitorului: "nvatatorule, nu vezi ce striga acestia? Cearta-i pe ucenicii Tai, pentru ca savrsesc o blasfemie, se adreseaza Tie ca unui mparat!". Dar atunci Domnul, vaznd aceasta mpietrire a inimii lor, le spuse: "Daca ei vor tacea, pietrele vor vorbi n locul lor". Desigur, iubitii mei, stiti ce vrea sa le spuna Domnul cu aceasta? Domnul vrea sa spuna ca daca nu dai slava lui Dumnezeu esti mai prejos dect o piatra. Cine nu da slava lui Dumnezeu, cine nu recunoaste ca exista Dumnezeu ca facator si proniator al lumii si-al universului si nu-i da slava, e mai prejos dect o piatra, pentru ca, iata, pietrele pot sa dea slava lui Dumnezeu, si toata firea stiti foarte bine ca da slava lui Dumnezeu! Era un fel de declaratie de razboi, daca vreti, mpotriva acestor farisei, pe care mai trziu, n zilele urmatoare, i va ataca direct: "Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca sunteti ca niste morminte varuite pe dinafara, dar pe dinauntru pline de putreziciune!". Prin aceasta Mntuitorul demasca raul, lua atitudine mpotriva raului, fara a confunda nsa pe om cu raul. Si, prin Sfnta Evanghelie, ne da si noua de nteles ca avem aceasta datorie sa aratam raul, sa ne lepadam de el si sa l aratam oamenilor, sa deschidem ochii oamenilor ca sa vada raul. Ucenicii, vaznd toata slava aceasta, sigur, asa cum spuneam, se bucurau. Erau nsa tot cu gndul la mparatia pamnteasca. Numai Domnul Hristos, El singur stia ce-L asteapta clipa de clipa. El stia ca vine la Ierusalim spre a fi vndut, spre a fi prins, spre a fi legat, spre a fi batjocorit, spre a fi predat dusmanilor Lui, spre a fi scuipat, dus la Pilat si rastignit. Stia, iubitii mei, clipa de clipa. n bucuria aceasta generala, n nadejdea aceasta pe care o manifestau oamenii si ucenicii, El cunostea bine drumul pna la Cruce, dar si pna la nviere. Ucenicii asteptau o mparatie, stiau ca se petrece ceva, dar ceea ce percepeau ei era doar o mparatie lumeasca. De fapt, despre mparatia pe care o aducea Domnul, avea sa vorbeasca Domnul nsusi, mai trziu, la judecata: "mparatia Mea nu este din lumea aceasta". Nu mparatie pamnteasca venea Domnul sa aduca, ci mparatia cereasca. Aceasta mparatie cereasca se deschidea n adevar acum, n momentele acestea; numai ca portile acestei mparatii erau n chipul Crucii. Intrai n aceasta mparatie printr-o poarta care e n chipul Crucii. Prin Cruce intrai la mparatia cerului. Astfel de mparatie se deschidea acum. Ceilalti nsa, oamenii de rnd si chiar ucenicii, credeau ca e vorba de o mparatie pamnteasca. Iubitii mei, acest convoi, n frunte cu Domnul Hristos, nsotit de ucenicii si urmat de multimea iudeilor si de copiii care i ridicau cntari de slava, convoiul acesta, zic, se ntlneste la intrarea n Ierusalim cu alt convoi, cu convoiul mieilor pascali. Cu patru zile nainte de 14 nissan, de Pasti, mieii care urmau sa fie jertfiti de Pastile evreilor, erau dusi la Scaldatoarea Oilor (de-aici si numele), n cetate. Iata, mieii acestia se ntlnesc cu Hristos, care intra si El, dupa cum vedeti, n cetate, se ntlnesc cu Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii si care avea sa nlocuiasca jertfa acestor miei pascali, miei si jertfa, cu propria Lui jertfa. Pe de alta parte se poate spune ca jerfa mieilor pascali prefigura jertfa Domnului nostru Iisus Hristos. Iubitii mei, noi astazi aducem n biserici ramuri sau stlpari, care sunt semnele biruintei, sunt prevestitoare ale nvierii. Aducem aceste stlpari ca sa-L ntmpinam pe Domnul. O poezie - mi-o aduc aminte de cnd eram mic spunea: "Vin Floriile cu soare si soarele cu Florii". Noi azi ne bucuram, iubitii mei, de biruinta soarelui. A venit primavara, astfel nct noi ne bucuram de primavara firii, dar mai ales, mai ales ne bucuram de Soarele dreptatii, de Hristos, si ne mai bucuram si de o alta primavara, de primavara Duhului, pentru ca n primavara postului - ati vazut cum e numit postul de Sfintii Parinti: "primavara postului" - n aceasta primavara a postului noi l ntmpinam pe Domnul Care este "Primavara dulce", dupa cum l numea Maica Domnului atunci cnd l prohodea. Am venit aici, la slujba aceasta, Sa-L ntmpinam pe Domnul, si e bine sa ne gndim ca aceasta sarbatoare nseamna pentru noi deschiderea portilor inimilor noastre. Cetatea inimii noastre trebuie sa-L primeasca pe Domnul nostru Iisus Hristos ca sa-i fie mparat. Cum l primim pe Domnul ? l primim mpartasindu-ne cu el, iubitii mei! Noi i gatim calea curatindu-ne prin marturisire. Noi trebuie sa-L ntmpinam cu stlpari de acestea verzi, dar si cu stlparile virtutilor. Aceasta ntruct si dobndirea virtutilor de catre crestini este un mod de a slavi intrarea Domnului n
10

Ierusalim, nu doar prin simpla rememorare a ceea ce s-a ntmplat atunci. Chiar si acum, aici, Domnul intra n Ierusalimul inimii noastre. Pentru noi, ca si pentru toti crestinii la un loc, ori pentru fiecare n parte, semnificatia sarbatorii Floriilor este aceasta: de a-L primi pe Domnul, de a-I deschide portile cetatii sufletului nostru, ale inimilor noastre, de a-L primi cu stlparile virtutilor, de a-I gati calea, pentru ca El sa poata intra nestingherit n acest Ierusalim al inimii noastre, de a-I striga "Osana!" si de a-L marturisi lumii asa cum faceau multimile arunci, demult, prin strigatul lor. Dar sa nu uitam un lucru, iubitii mei! Niciodata sa nu uitam, cnd e vorba de Sfnta Scriptura, ori de modul n care Sfnta Scriptura se reflecta n viata noastra. Pentru ca Sfnta Scriptura nu a fost data numai pentru contemporanii Domnului Hristos. Sfnta Scriptura a fost data pentru toate veacurile. Ea este actuala si astazi si va fi pna la sfrsitul veacurilor. Sfnta Scriptura se adreseaza fiecaruia, ni se adreseaza si noua. Sa nu uitam ca acelasi popor care naltase osanale Domnului Hristos si-L primise ca pe un mparat, peste cteva zile striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!". Acelasi popor care-L slavise, L-a scos afara din Ierusalim pe Mntuitorul, spnzurndu-L pe lemnul Crucii. A fost unul si acelasi popor, iubitii mei! Cum de este posibil ca unul si acelasi popor sa fi aruncat la gunoi o credinta la care a tinut mai nainte si pe care a marturisit-o? E cutremurator lucrul acesta, iubitii mei! Cum de au uitat iudeii att de repede de binefacerile Domnului? E cutremurator lucru sa constatam ce registru ntins de pasiuni si ce mobilitate poate sa ncerce sufletul omenesc. Dar tocmai pentru ca sufletul omenesc se vadeste a fi uneori att de slab si de nestatornic, este bine sa constientizam acesta stare de slabiciuine si sa n-o pierdem din vedere, iubitii mei! Mai cu seama noua, celor de astazi, nu ne este ngaduit sa uitam ct suntem de nestatornici, de slabi si fragili uneori. Ia sa ne gndim: daca Hristos ar veni acum, asa cum Dostoievski imaginase venirea Lui n legenda Marelui Inchizitor, cum ne-ar gasi pe noi acum ? Ne-ar gasi n stare sa-L primim? Nu cumva S-ar ntrista de ceea ce ar constata? Pentru ca, iubitii mei, prin nemarturisirea noastra, prin nemarturisirea lui Hristos, prin ura noastra, prin pacatele noastre, de fapt noi l alungam din cetatea noastra si l rastignim din nou. Dar sa nu fie asa ! Sa nu avem doua fete, ca poporul din Ierusalim. Noi zicem cnd ne mpartasim: "nici sarutare ti voi da ca Iuda". Sa-L primim, iubitii mei, pe Hristos, dar nu numai sa-L primim, sa-L si pastram, sa ne fie El si numai El de-a pururea mparat, si tot de-a pururea sa-I cntam: "Osana! Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului!". Amin! SCHIMBAREA LA FAT (I) (Pr. Constantin Voicescu) n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh. Amin. Iubiti frati si surori de credinta n Domnul nostru Iisus Hristos, La praznicul de azi, praznicul Schimbarii la Fata, ndemnul Bisericii, ndemnul Domnului nostru Iisus Hristos a fost cuprins ntr-o cntare pe care fratiile voastre a-ti ascultat-o aseara la Vecernie, la Privegherea mare care s-a facut n cinstea acestui Praznic. Una din cntari, una din stihuirile de la Vecernie spune asa: "Veniti acum sa ne schimbam ca sa ne suim n muntele lui Dumnezeu si sa vedem Slava lui Hristos". Iubitii mei, Biserica voieste sa fim nu numai ascultatori a celor ce se spun despre Schimbarea la Fata, ci ne cere ca, iata, acum sa ne suim pe Tabor, acum sa vedem Slava lui Hristos! De altfel fratiile voastre, care participati la Sfintele Slujbe, sunteti constienti ca noi crestinii drept maritori traim aceste slujbe religioase. Praznuind noi punem un suflet aparte n aceasta praznuire si anume noi ne facem contemporani cu evenimentele care sunt evocate si care sunt praznuite. nsa aceasta suire pe care ne-o pretinde Biserica, aceasta vedere a Slavei lui Dumnezeu, cer duh fierbinte, cer cuget curat si cer zbor nalt. Ne cer ca la poalele muntelui sa lasam nu numai ce e pacatos, dar chiar si ceea ce e lumesc n general! Iata suntem acum n postul acesta, n Postul Adormirii Maicii Domnului. Un post este un rastimp de stradanie, dupa cum stiti, iar Biserica ne cere staruinta n praznicul acesta asezat la mijlocul postului, staruinta pentru schimbarea noastra la fata. Sigur ca e vorba despre schimbarea noastra sufleteasca la fata. Ce nsemna asta,
11

sa ne schimbam sufleteste la fata? nseamna sa schimbam nti sentimentele noastre, si cu osebire ura! Ura cu toate formele ei: de la indiferenta, care e tot o ura deghizata, pna la ura atroce si fatisa. Toate acestea trebuie schimbate n iubire, trebuie ca noi sa ne confundam cu ceea ce asa de stralucit zugravea Sfntul Apostol Pavel n Epistola catre Corinteni, n acel imn minunat al iubirii despre care noi am vorbit zilele trecute. Sa ne schimbam deci inima, sa ne schimbam cugetele, iubitii mei, mintile, sa ne lepadam de idolii mintii, sa ne lepadam de prejudecati, sa ne lepadam de ignoranta, de nestiinta, sa ne lepadam de erezii si de toate ratacirile, pentru ca mintea noastra trebuie sa aiba un anumit rost: trebuie sa nseteze dupa adevar si sa ajunga, aceasta minte a noastra, asa cum au facut sfintii parinti, sa contemple tainele credintei. Sa ne schimbam voia, vointa, sa ajungem la aceasta taiere a voii cum spuneau sfintii Parinti, taierea egoismului din noi, sa ajungem la ceea ce se numeste ascultare, in sensul ascultarii de Dumnezeu. Sa facem voia lui Dumnezeu, canaliznd cu perseverenta vointa noastra catre bine. Altfel spus, sa realizam caracterul n noi, purificndu-ne de tot ceea ce e rau. Aceasta este schimbarea la fata, schimbarea inimii noastre, schimbarea cugetelor noastre, schimbarea vointei noastre. Pentru aceasta ni se cere staruinta, iubitii mei. Dar trebuie sa stiti ca nu singura staruinta noastra realizeaza aceasta schimbare la fata. E necesara, pentru ca ea face lucrator Harul lui Dumnezeu: numai Acela ne schimba pe noi. Ia gnditi-va, fratiile voastre: exista ochiul, ochiul omului, dar daca n-ar fi lumina, ar putea sa fie ochiul ct de sanatos, ca el tot n-ar vedea nimica. Daca n-ar fi lumina, la ce ar mai folosi ochiul? Si, bine nteles, daca ochiul e bolnav, poate sa fie lumina ct de puternica, pentru ca omul tot n-ar vedea nimica. Iar acum fratiile voastre sa se gndeasca la un exemplu banal, pe care-l dadeam si cu alte prilejuri: un aparat de radio, de televiziune, poate sa fie ct de bun, ct de perfectionat, poti sa-l pornesti, sa-l aranjezi pe o anumita lungime, dar daca nu exista o sursa emitatoare, degeaba sunt toate acestea! Si invers: poate sa fie sursa emitatoare ct de puternica, aceasta ramne totusi fara folos, daca aparatul e defect, sau daca nu stii sa-l pornesti, ori daca nu te straduiesti macar sa-l pui n functiune. Am facut comparatiile acestea, iubitii mei, ca sa devenim constienti de faptul ca staruinta pentru schimbarea noastra la fata este necesara, dar ca aceasta schimbare la fata se realizeaza prin Harul lui Dumnezeu si ca Harul lui Dumnezeu nu lucreaza n fiinta noastra daca nu ne straduim si noi ct de putin, daca nu deschidem si noi usa inimii noastre ct de putin: "Iata, stau la usa si bat " - ne zice Dumnezeu, ne zice Domnul Nostru Iisus Hristos, cerndu-ne sa deschidem usa, si depinde de noi daca vrem sau nu vrem sa deschidem, depinde de noi daca vrem sau nu vrem sa curatim ferestrele sufletului nostru ca sa poata patrunde lumina aceasta a soarelui dumnezeiesc n interior. Sa ne ntoarcem la textul Sfintei Evanghelii ca sa-l recitim si pentru aceia care au fost n biserica la vremea respectiva, si pentru cei care - sa nadajduim ca din motive binecuvntate - n-au fost: "Iar la vreo opt zile dupa cuvintele acestea, i-a luat Domnul Iisus pe Petru, pe Ioan si pe Iacov si s-a suit n munte ca sa se roage. Si a fost ca pe cnd se ruga nfatisarea fetei Lui a devenit alta si mbracamintea Lui alba stralucind. Si, iata, doi barbati vorbeau cu El. Acestia erau Moise si Ilie, care aratndu-se ntru slava, vorbeau despre sfrsitul Sau pe care avea sa-l mplineasca n Ierusalim. Iar Petru si cei mpreuna cu el erau ngreunati de somn. Iar cnd s-au desteptat i-au vazut Slava si pe cei doi barbati stnd cu El. Si a fost ca pe cnd acestia se desparteau de El, Petru i-a zis lui Iisus: "nvatatorule, bine ne este sa fim aici! Sa facem trei colibe: Tie una, lui Moise una si una lui Ilie." El nestiind ce spune - adauga Evanghelistul. Si pe cnd vorbea el acestea s-a facut un nor si i-a umbrit si s-au nspaimntat cnd au intrat n nor. Si glas s-a facut din nor zicnd: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El sa ascultati!" Si cnd glasul a trecut, Iisus s-a aflat singur si ei au tacut si n acele zile n-au spus nimanui nimic din cele care vazusera." Acesta este textul si ati observat ca ncepe zicnd :"ca la vreo opt zile dupa cuvintele acestea". Care e legatura Schimbarii la Fata de pe Tabor cu evenimentele petrecute cu opt zile nainte? Domnul i ntrebase, asa dupa cum stiti, pe ucenici: "Cine zic oamenii ca sunt Eu?". Aceasta ca sa vada daca au priceput si ei ct de ct cine este nvatatorul acesta care i-a chemat pe ei la propovaduire. Treptat, treptat, ei au ajuns la ntelegere, cunoscnd cine este Iisus. Dar dupa ce ucenicii au raspuns ca unii zic ca Mntuitorul este Ilie, iar unii ca ar fi alt prooroc, Domnul i ntreaba: "Dar voi cine ziceti ca sunt?". Atunci Petru raspunse n numele ucenicilor: "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!". Lucrul acesta se petrecuse nainte, si atunci Domnul, ca sa le arate ca El, Hristosul, deci Mesia, Mntuitorul, Dumnezeu, si ca a venit sa mntuiasca lumea ntr-un mod anumit, nu cum credeau ei ca avea sa o mntuiasca, n calitate de Mesia politic, care sa aduca suprematia poporului evreu ales, le-a vorbit despre
12

Cruce, le-a spus ca va fi prins si ucis. Si atunci Petru, va amintiti, l-a luat deoparte si a-nceput sa-l mustre: "Doamne nu cumva sa se ntmple una ca aceasta!" Dar Domnul Hristos l-a certat, si daca nainte i spusese "Nu carnea ti-a descoperit tie lucrul acesta, ca Eu sunt Dumnezeu, ci Duhul Sfnt", acum i spune "napoia Mea, satana!" De data aceasta lui Petru i vorbise satana! Vedeti ce registru ntins poate avea sufletul acesta al omului! ti vorbeste Dumnezeu si, daca nu esti atent, te prinde satana! Deci atunci, iubitii mei, avusese loc o dubla subliniere a adevarului privitor la mntuirea noastra: pe de o parte marturia lui Petru, care venea de jos, de pe pammnt, ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu nsusi care vine sa mntuiasca, iar pe de alta parte marturia pe care o da nsusi Domnul, tot aici, pe pamnt, ca El vine sa mntuiasca lumea prin crucea Sa. Tot acum, n momentul Schimbarii la Fata, devenim martorii unei a treia marturisiri, de data aceasta o marturisire de sus, care are o semnificatie identica, caci, iata, Domnul Dumnezeu Tatal marturiseste: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El sa ascultati!". Cuvintele Tatalui trebuie ntelese n felul urmator: Acesta este Fiul Meu! Acesta e Mesia, este Iisus, este chiar Dumnezeu care, venind, s-a facut om. El este Fiul Meu! Dar pe de alta parte, ati vazut, Sfnta Scriptura mai relateaza ca la stnga si la dreapta Domnului stateau, acolo, n Slava Sa, Moise si Ilie, adica Legea si Proorocii. Acestia, precizeaza Sfnta Scriptura, vorbeau despre El, despre sfrsitul Lui n Ierusalim, adica despre Cruce. Vedeti, asadar, ca amndoua marturiile, aceasta de sus, a lui Dumnezeu Tatal, facuta n momentul Schimbarii la Fata si cealalta, facuta cu opt zile nainte, aici jos, pe pamnt, de catre Petru, au una si aceeasi semnificatie. Ele exprima unul si acelasi adevar, ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, ca El vine sa mntuiasca lumea prin Cruce. Temeiul Crucii, iubitii mei, este sus, n cer! De altfel, ntr-o icoana ortodoxa a Schimbarii la Fata, n locul Domnului aflat n Slava Sa este nfatisata o cruce! O cruce n slava si n stnga si n dreapta ei se afla Ilie si Moise. Cele zugravite n aceasta icoana pot fi regasite n cntare din Condacul de aseara, care spune: "n munte te-ai schimbat la fata, ca daca te vor vedea rastignit sa cunoasca Patima Ta cea de buna voie!". Revenind la textul Sfintei Evanghelii, la convorbirea despre Crucea nvatatorului, vom observa ca aceasta convorbire a avut rostul de a ndeparta din mintea apostolilor teama si ngrijorarea legate de Cruce: l vedeau pe Domnul n Slava n puterea Lui, avea pe Moise si Ilie de-a dreapta Lui - Legea si Proorocii - care l ascultau. n deplinatatea acestei Puteri vorbea de Cruce. Aceasta pentru ca era necesar ca ucenicii sa fie pregatiti n momentul n care - dupa cum spune si cntarea - avea sa se mplineasa Patima, pentru ca ei sa stie ca patimirea Mntuitorului era o patimire de buna voie, ca El a vrut sa patimeasca, nu ca a fost trt, ori silit sa sufere. El a vrut sa sufere, El care, iata, poate sa fie in Slava, cum de fapt este. Ati vazut ca n calitate de martori ai Schimbarii la Fata Domnul a luat pe cei mai alesi dintre ucenici, pe cei cu niste puteri mai deosebite: pe Petru care era ntiul dupa credinta, pe Ioan care era ntiul dupa iubire si pe Iacov care era ntiul dupa rabdare si dupa cununa muceniceasca. Din relatarea evanghelica am vazut ca Schimbare la Fata a avut loc, dupa traditie, pe un munte nalt. E vorba de muntele Tabor. Vedeti, iubitii mei, naltimea aceasta, mare din punct de vedere fizic, nalta si duhul. Linistea netulburata de prezenta fapturilor e ct se poate de prielnica pentru convorbirea cu Creatorul. Acest lucru l-ati observat poate fiecare dintre voi, cei care v-ati dus n asemenea locuri pustii, mai ales pe munte. De altfel din istoria Bisericii noastre se stie ca locurile din munti unde se retrageau sihastrii nostri se numeau "la liniste". De pilda, se zice acolo, la prohod, ca la liniste era un sihastru, Chiril. La liniste. "Isihia" nseamna "liniste" si cuvntul "sihastru" vine de la "isihia". "Isihastru" semnifica om care se trage la liniste, n locuri nalte. Atunci, la Schimbarea la fata, s-a aratat aceasta lumina taborica. Zice Sfnta Evanghelie: chipul lui Hristos a luminat ca soarele si mbracamintea Lui era mai alba ca zapada si un nor luminos s-a aratat". Aceasta este lumina taborica, lumina necreata. E bine sa stiti, iubitii mei, ca aceasta lumina este o realitate a lumii spirituale. De altfel, luate din Vechiul Testament, n cntarile noastre se rostesc cuvintele: "Dreptii vor straluci ca soarele". Urmarind textul Sfintei evanghelii, I-am vazut pe Domnul Hristos, pe Moise si pe Ilie stnd n Slava, si chiar din Paremiile de aseara, extrase din textele Vechiului Testament, stiti foarte bine ca si Moise si Ilie se nvrednicisera nca din timpul vietii lor de aceasta Slava a lui Dumnezeu. Din istoria Bisericii, n istoria nevointelor Parintilor nostri stim ca sfintii nostri crestini au experimentat n traire si n extaz, n stare de rapire - ziceau ei - aceasta traire n lumina taborica. Prin rugaciunea inimii si prin alte procedee se ajungea la aceasta traire, la acest contact cu lumina taborica. Ati vazut cum spunea Petru: "Doamne bine este aici, sa facem trei colibe". n cuvntul acesta a lui
13

Petru ne recunoastem, de altfel, si noi: e o dorinta legitima de a ne opri, de a zabovi n fata Creatorului. Sfntul Ioan Gura de Aur parafrazeaza cuvntul lui Petru si zice: "Doamne la ce sa parasim acest loc asa de minunat ca sa mergem la Ierusalim, la Cruce?". Cuvntul pe care l-am auzit de sus, de la Tatal, "Acesta este Fiul Meu, pe Acesta sa-L ascultati", subliniaza care este rostul acestei sarbatori n viata noastra: Schimbarea Domnului la Fata este chipul schimbarii noastre la fata. Care-i conditia? Pai ne-o spune Tatal nsusi. Sa-L ascultam pe Fiul: "Pe acesta sa-l ascultati, daca vreti sa va schimbati la fata!". Aceasta fiind porunca dumnezeiasca, sigur ca e bine sa ne ntrebam daca-L ascultam, sa ne ntrebam daca-L ascultam pe Hristos! Veti zice: "Cum sa stiu daca-L ascult sau nu-L ascult?". E simplu, ntocmai ca-n viata cea de toate zilele: cine asculta de cineva, l urmeaza pe acela, merge pe urma pasilor lui, face ce a facut si acela. Asa ca aceasta ntrebare, daca l ascultam sau nu-L ascultam pe Hristos pentru schimbarea noastra la fata, se poate traduce si prin ntrebarea daca pentru noi Hristos este cale, este adevar, este viata, daca pentru noi El este Pinea vietii si Apa cea vie. Sigur ca ntrebarile acestea e bine sa ni le punem n fata constiintelor noastre cu curaj si cu nadejde n mila lui Dumnezeu si cu dorinta de a ajunge la aceasta ascultare de Hristos, caci El trebuie sa ne fie totul n viata. Astazi, de Schimbarea la Fata, noi aducem roade, aducem prinoase la biserica, se aduc struguri, fructe si alte lucruri. Sunt niste prinoase de binecuvntare (s-a extras din predica anului 1996). Asa e rnduiala la noi n popor, poporul acesta a avut niste traditii frumoase care trebuie rennoite, traditii pe linia bisericii crestine. n trecut nu mnca omul din primele produse ale muncii lui pna nu ducea la biserica spre binecuvntare. Si a ramas la noi si astazi acest obicei. Zice omul: "Nu mannc din struguri pna nu mpart nti". E frumos s-aduci roade. Din punct de vedere duhovnicesc si-n legatura cu aceasta sarbatoare, trebuie sa aducem si noi roade. Si anume roadele schimbarii noastre duhovnicesti la fata. Trebuie sa redobndim n noi acest chip nemuritor a lui Dumnezeu, iubitii mei. Trebuie sa aducem roade. O viata cu sens este o viata cu roade. Nu numai cu frunze! Sigur ca frunzele au si ele un rost ntr-un organism, ntr-un pom, dar numai daca aceste frunze ajuta la rodire, la producerea roadelor si la coacerea acestora. Caci daca pomul aduce numai frunze, nu de nici un folos. Asa si viata noastra, daca e numai cu frunze nu e de nici un folos. Trebuie sa aducem roade, iubitii mei, roade duhovnicesti. Adica trebuie sa ajungem si noi asa cum ne cere Biserica, aidoma dreptilor, despre care se spune ca vor straluci ca soarele. De aceea trebuie sa privim asupra noastra cu seriozitate, mai cu osebire n aceasta zi, si sa ne ntrebam daca se afla n noi macar o licarire a acestei schimbari la fata. Iata venim la biserica, venim la altar cuvntul altar nseamna nalt, "altus". Biserica este un altar, biserica este un Tabor, iar noi, iubitii mei, venind la biserica, ne naltam, suim pe Tabor. Dar urcnd, nu-i uitam pe cei de jos! E bine ca urcam, ne-a chemat Duhul lui Dumnezeu si am raspuns, a suflat Duhul lui Sfnt n pnza aceasta a corabiei sufletului nostru, pe care noi am potrivit-o bine ca sa ne aduca aici la biserica, ca sa putem urca pe Taborul acesta, spre lumina. Urcnd, zic nsa, iata, sa nu-i uitam pe cei de jos, pe fratii nostri care nca n-au ajuns sa urce Taborul acesta al Bisericii. De aceea mai cu osebire astazi aceasta chemare a bisericii trebuie sa ne fie noua bine ntiparita n minti si n inima. Urca, urca mereu, din ce n ce mai sus, ca sa poti cobor la cei de jos ca sa-i ajuti. mbraca-te cu ct mai multa lumina, ca sa poti sa risipesti negura si bezna asta asa de mare care este n lume. Asa sa ne ajute Dumnezeu! SCHIMBAREA LA FAT (II) (Preot Constantin Voicescu) n numele Tatalui, al Fiului si al Sfntului Duh. Amin. "Veniti acum sa ne schimbam ca sa ne suim n muntele lui Dumnezeu, sa vedem Slava lui Hristos!" Iubiti frati si surori de credinta n Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvintele pe care le-ati ascultat fac parte dintr-o cntare de la Vecernie, din stihirea a III-a, care s-a citit aseara la Priveghere si care subliniaza ceva bine determinat, anume faptul ca Biserica voieste ca noi sa fim nu numai ascultatorii a ceea ce se spune despre Schimbarea la Fata, ci ne cere ca, zice stihirea, "veniti acum", ne cere ca acum sa ne suim pe Tabor, ca acum sa vedem Slava lui Hristos! Vedeti, noi crestinii, cei din Biserica Apostolica, traim slujbele religioase cu toata intensitatea. Praznuind, noi ne
14

facem de fapt contemporani cu evenimentele pe care le evocam. Nu ni se spune n cntare "Veniti sa ne aducem aminte de ce-a fost", ci suntem ndemnati ca acum, nemijlocit, "Sa ne suim si sa vedem Slava lui Dumnezeu!". Numai ca aceasta suire si aceasta vedere pretinde ceva de la noi: ne cere duh fierbinte, cuget curat si ne mai cere zbor, zbor catre naltime. La poalele muntelui trebuie lasat nu numai tot ce e pacatos, dar chiar si ceea ce e lumesc. Iata suntem acum n post, n Postul Adormirii Maicii Domnului, un post ca si celelalte care nseamna un rastimp de stradanie. n post trebuie sa ne straduim mai mult. Biserica ne cere n post o anumita staruinta, si mai cu seama n postul acesta ne cere staruinta pentru schimbarea noastra la fata. Schimbarea noastra la fata trebuie sa fie ndreptata catre interior, binenteles. Biserica ne ndeamna sa ne gndim la sufletul nostru, cum sa-l schimbam. Ne cere sa ne schimbam sufletul nostru, caci prin acesta suntem noi ceea suntem: acest suflet al nostru este Chipul lui Dumnezeu n noi. Sa ne schimbam sentimentele, iubitii mei. Sa nlaturam ura cu toate formele ei, de la indiferenta pna la insensibilitate si nesimtire. Caci si indiferenta este un fel de ura. Sa stiti ca atunci cnd zici "nici nu-l iubesc nici nul urasc" rostesti un neadevar! Ori iubesti ori urasti, caci indiferenta este o forma deghizata a urii. Asa cum am spus, ura cunoaste diferite forme si trepte, de la indiferenta si insensibilitate sau nesimtire, pna la ura fatisa, care ia formele de multe ori grave, dupa cum stiti. Toate aceste sentimente trebuie schimbate n iubire, trebuie schimbate n asa fel nct noi sa ne recunoastem n acel minunat capitol al treisprezecelea din Epistola nti catre Corinteni a Sfntului Apostol Pavel: "Deci ramn acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Dar mai mare este dragostea". Sa ne schimbam deci sentimentele, sa ne schimbam cugetele, iubitilor, mintea, caci metanoia aceasta semnifica, schimbarea mintii. Altfel spus, sa ne lepadam de idolii mintii, de prejudecati, sa ne lepadam de ignoranta, iubitii mei, de nestiinta aceasta a adevarului, de necunoasterea adevarului pe care am putea sa-l cunoastem. Sa ne lepadam de erezii, de feluritele credinte gresite care bntuie mai ales acum, si care, ca niste cntece de sirene i atrag si pe credinciosii nostri. Vin la noi oameni, vin la spovedanie si zic: "Pai ne nvata de bine si acolo si astia cu radio-nustiu-cum si cu yoga si cu Brahma si asa mai departe, sa facem bine ...". Dar nu-si dau seama ca ncet, ncet, prin acest paralelism, prin aceasta stare de relativitate se manifesta de fapt ura fata de Hristos si, totodata, se porneste o lucrare mpotriva lui Hristos. Caci numai prin Hristos ajungem la Tatal: "Nimeni nu vine la Tatal dect prin mine", a spus limpede Mntuitorul. Prin altcineva nu vine, e o nselaciune. Sa ne schimbam deci cugetele, mintile, sa ne schimbam vointa. n limbajul monahicesc se ntrebuinteaza expresia "taierea voii" care, de fapt, nseamna taierea egoismului. E foarte important sa-ti tai voia. Nu nseamna o depersonalizare, Doamne fereste!, ci nseamna sa ai o mare putere asupra ta, si prin aceasta sa faci voia lui Dumnezeu. nseamna puterea de a asculta un sfat si mai ales sa asculti de sfaturile lui Dumnezeu. Spuneam ca n acest post Biserica ne cere staruinta, pentru ca staruinta noastra face lucrator Harul lui Dumnezeu. De fapt Acesta ne schimba, nu noi ne schimbam. Noi doar staruim, nsa Harul lui Dumnezeu este acela care ne schimba, iubitii mei! Degeaba exista ochiul daca n-ar fi lumina! n absenta luminii, ochiul noastru ar mai vedea el oare? Degeaba exista un aparat de radio sau de televiziune daca undeva nu s-ar afla o sursa de energie care sa transmita. Si mai e ceva: si aparatele acestea, sau ochiul acesta trebuie sa fie bune - aceasta e staruinta - pentru ca lumina, pentru ca sursa de energie de la postul de emisie sa poata sa lucreze. Omul trebuie sa staruie, sa staruie bine, pentru ca harul lui Dumnezeu - care e ca o ploaie binefacatoare asupra omului - sa lucreze. Trebuie sa existe aceasta staruinta a noastra, a omului, pentru ca acest har, n urma straduintei noastre sa lucreze. Sigur ca toate gndurile astea ne vin din ceea ce ne-a prezentat Sfnta Evanghelie la momentul potrivit. Noi nsa vom relua textul Sfintei Evanghelii: "Iar la vreo opt zile dupa cuvintele acestea i-a luat pe Petru, pe Ioan si pe Iacov si s-a suit n munte ca sa se roage. Si a fost ca pe cnd se ruga nfatisarea fetei Sale a devenit alta si mbracamintea Lui alba stralucind. Si, iata, doi barbati vorbeau cu El. Acestia erau Moise si Ilie care aratndu-se ntru slava vorbeau despre sfrsitul Sau pe care avea sa-l mplineasca n Ierusalim. Iar Petru si cei mpreuna cu el erau ngreunati de somn. Iar cnd s-au desteptat i-au vazut Slava si pe cei doi barbati stnd cu El. Si a fost ca pe cnd acestia se desparteau de El, Petru i-a zis lui Iisus: "nvatatorule, bine ne este sa fim aici! Sa facem trei colibe: Tie una, lui Moise una si una lui Ilie." El nestiind ce spune - adauga Evanghelistul. Si pe cnd vorbea el acestea s-a facut un nor si i-a umbrit si s-au nspaimntat cnd au intrat n nor. Si glas s-a facut din nor zicnd: "Acesta este
15

Fiul Meu Cel iubit, de El sa ascultati!" Si cnd glasul a trecut Iisus s-a aflat singur si ei au tacut si n acele zile n-au spus nimanui nimic din cele ce vazusera". Textul paralel (de la Matei) se spune ca le-a poruncit sa nu spuna nimic pna nu va nvia El din morti. Ati vazut asadar ca aici intervine o precizare referitoare la timp, caci, zice evanghelistul: "ca la vreo opt zile". Deci suntem ndreptatiti sa ne ntrebam: dupa care eveniment? Desigur ca dupa un eveniment n care Domnul Iisus Hristos i-a adunat pe ucenici si i-a ntrebat, caci era momentul sa le faca o descoperire: "Cine zic oamenii ca sunt Eu?". "Pai, unii zic ca esti Ilie, altii ca esti Moise, altii ca esti alt prooroc". "Dar voi cine ziceti ca sunt?" Si Petru ia raspuns: "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!". Asadar Petru marturiseste ca El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu! nsa atunci Domnul nostru Iisus Hristos le face precizarea, ca trebuia ca ei sa aiba limpede n minte ce nsemneaza mntuirea, ce nsemneaza Mesia adevarat. Apostolii asteptau, ca si ceilalti iudei, un Mesia lumesc, politic, care sa vina sa-i scoata din robia romana, pentru ca astfel ei sa fie poporul ales. Mntuitorul ncepe nsa sa le vorbeasca de Ierusalim si de Cruce, ca va merge Fiul omului si se va duce la Ierusalim si va fi ucis. Oricine si poate da seama de ceea ce s-a petrecut atunci n sufletul ucenicilor! Petru L-a luat deoparte si l-a mustrat pe Domnul: "Doamne nu cumva sa se ntmple una ca aceasta!". Si atunci Domnul, dupa ce-i spusese, dupa marturisirea lui, "Nu tu, nu de la tine e lucrul acesta. Nu tu ai descoperit cuvntul acesta, ci ti l-a descoperit Tatal", acum, dupa ce Petru i-a cerut ca nu cumva sa se ntmple lucrul acesta, Mntuitorul i-a spus: "napoia Mea, satana!". Lucrurile acestea se petrecusera nainte, si tot atunci Domnul a spus: "Daca vrea cineva sa vina dupa mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze mie". Deci iata ca atunci, aici jos, se petrecuse un lucru: marturisirea lui Petru ca Iisus, nvatatorul, e chiar Fiul lui Dumnezeu, e Dumnezeu facut om, venit sa-i mntuiasca pe oameni. Mntuitorul le descopera ca aceasta mntuire se face prin Cruce. La Botezul Domnului, dupa cum ati vazut n textul Sfintei Evanghelii, se produce acelasi lucru. Si acum sntem martorii unei marturisiri venite de sus:"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati!". Fiul Meu! Pe de alta parte, ati vazut ca Sfnta Scriptura spune ca n Slava s-a aratat Domnul Hristos mpreuna cu Moise si cu Ilie si vorbeau mpreuna despre ce se va ntmpla la Ierusalim, despre Cruce. Adica atunci, aici jos, Petru a marturisit ca Iisus este Dumnezeu care se face om ca sa ne mntuiasca, iar Mntuitorul a spus "Prin Cruce!". Asadar dupa opt zile aproape, de sus, se face aceeasi marturisire: ca El este Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mntuiasca pe oamenii si ca aceasta mntuire se face prin Cruce. Cei care nu cinstesc Crucea ar face bine sa fie atenti, caci din cele pma acum nfatisate rezulta ca temeiul Crucii este n Cer! Crucea e nedespartita de slava lui Hristos. O icoana bizantina a Schimbarii la Fata, nu-L prezinta pe Mntuitorul - cum se ntmpla n cele mai multe dintre icoanele nfatisnd Schimbarea la Fata - n lumina, ci prezinta acolo o Cruce, o Cruce luminoasa ce se ntinde n stnga si n dreapta, cuprinzndu-i pe cei trei Apostoli cazuti la pamnt de prea multa Lui Slava. El, Hristos, e Crucea luminoasa, att e de nedespartita Crucea de Slava Sa! Spune Condacul de la cntarile de la strana : "n munte te-ai schimbat la fata ca daca te vor vedea rastignit sa cunoasca Patima Ta cea de buna voie!". Ei, Apostolii, aveau sa duca mai departe si sa mplineasca actul acesta al mntuirii, aveau sa ajunga si ei la Cruce, dar ca sa-si aduca aminte ca, iata, pe cruce S-a rastignit El, si de buna voie a luat El Crucea. n momentul Schimbarii la fata Mntuitorul a fost n slava. Putea foarte bine, cum a spus, sa cheme legiuni de ngeri sa-L apere daca voia. Acum le-a aratat nsa ca El e n putere, ca e n slava si ca daca vorbeste de cruce o face pentru ca El vrea, de buna voie si n deplinatatea puterii Lui ia crucea aceasta. Poate ca din acest motiv ucenicii, Petru, Ioan si Iacov, au fost martorii Slavei Sale, pentru ca mai trziu, atunci cnd aveau sa-L vada rastignit, sa stie ca patima Lui a fost de buna voie, ca a vrut sa o ia asupra Sa, nu ca a fost silit sa o ndure, prins fiind si rastignit. Convorbirea aceasta despre Crucea nvatatorului a avut rostul sa ndeparteze din mintea apostolilor ngrijorarea privitoare la Cruce. Caci erau ngrijorati ca nu cumva sa se ntmple ceva, tematori si pentru ei, dar si ntristati de faptul ca totul se termina asa, prin moarte, prin cruce... Mntuitorul le-a aratat nsa ca El face lucrul acesta n deplinatatea puterii Lui. Voia deci sa ndeparteze din mintea apostolilor aceasta ngrijorare, aceasta teama privitoare la moartea pe cruce. Si apoi este bine sa ne amintim de prezenta celor doi, a lui Moise si a lui Ilie, care le dovedea ucenicilor ca El, Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut om nu e nici Moise, nici Ilie, caci cu opt zile nainte Mntuitorul i-a ntrebat "Cine zic oamenii ca sunt Eu?", iar ucenicii au raspuns "Unii zic ca esti Moise, unii ca esti Ilie". Prin minunea Schimbarii la fata, Domnul le-a aratat ca persoana Sa este una, iar Moise si Ilie sunt persoane
16

distincte. Nu este vorba, asadar, de rencarnari si altele asemenea, cum gresit interpreteaza unii. Pe de alta parte se vadeste prin Schimbarea la fata ca Moise care reprezenta Legea si Ilie pe Prooroci se supun Fiului lui Dumnezeu, lui Mesia care vine. Iata ca Legea si Proorocii vin sa se supuna Fiului lui Dumnezeu, care este Dumnezeu nsusi, Dumnezeu cel care a facut si Legea si Proorocii si toate cte sunt. Adevarul acesta e foarte bine aratat n momentul Schimbarii la Fata: Moise si Ilie se supun si i slujesc Lui. Ati vazut ca Domnul a luat drept martori ai Schimbarii la Fata pe trei dintre ucenici. Asa a procedat si n celelalte momente mai deosebite din viata Sa, cum au fost nvierea fiicei lui Iair sau rugaciunea de pe muntele Getsimani. ntotdeauna aceiasi ucenici au stat lnga El, toti trei avnd, desigur, puteri deosebite: Petru ca fiind ntiul dupa credinta, Ioan ntiul dupa iubire, iar Iacov ntiul dupa rabdare, tot el fiind ntiul care avea sa primeasca, dintre ucenici, cununa muceniceasca. Schimbare la Fata a avut loc, dupa cum ne relateaza Sfnta Scriptura, pe un munte nalt, Taborul. Vedeti, naltimea unui munte nalta si duhul. Stim din experientele noastre - cei care mai suim uneori muntele - ca linistea de acolo, netulburata de prezenta fapturilor, e prielnica vorbirii cu Dumnezeu, vorbirii cu Creatorul a toate. De altfel stim din istoria bimilenara a Bisericii noastre ca locurile din munti unde se retrageau sihastrii nostri se numeau "la liniste". Cuvntul "isihia" nseamna "liniste". Isihie, isihast. De aici vine si cuvntul "sihastru" din limba romna. Am gasit odata o marturie referitoare la un canonic catolic din secolul al VI-lea, care trecnd pe la noi, spunea: "Muntii Neamtului foiesc de multimea sihastrilor." Luati aminte, iubitii mei, ce viata deosebita, ce viata de asceza s-a dus n tara aceasta, n muntii acestia. Lumina taborica, cnd chipul lui Hristos a luminat ca soarele si mbracamintea Lui s-a albit ca zapada, aceasta lumina e o realitate, iubitii mei, a vietii spirituale. Zice Sfnta Scriptura: "Dreptii vor straluci ca soarele". Iar Moise si Ilie, cei care s-au aratat n slava, avusesera si ei parte n cursul existentei lor pamntesti, asa cum stim din istoria vietii lor, de aceasta lumina de slava. Pe de alta parte - tot din istoria Bisericii - fratiile voastre stiu ca sfintii si nevoitorii crestini au experimentat n trezie si n extaz, ori n stare de rapire aceasta lumina taborica, ca au trait n ea. Si exista si azi oameni care traiesc n felul acesta si experimenteaza aceasta lumina taborica. Mai ales aceia care se supun rnduielii rugaciunii inimii, cu blagoslovenia si binefacerile ei deosebite. Ne-a impresionat si cuvntul Sfntului Petru care zice: "Doamne bine este sa fim noi aici". Iata o dovada ca si el era n n extazul luminii taborice, caci, precizeaza evanghelistul, "nu mai stia ce spune". Sfntul Ioan Gura de Aur, oarecum parafrazndu-l pe Petru la aproape patru sute de ani dupa minunea Schimbarii la fata, zice: "La ce sa parasim acest loc asa de minunat? Cam asa gndea Petru. De ce sa mergem la Ierusalim, la Cruce? E bine de noi aici!". Astfel se exprima Sfntul Ioan Gura de Aur n comentariul lui. Si noi ne recunoastem, iubitii mei, n persoana lui Petru si n aceasta dorinta a lui, si recunoastem ca e mai bine n slava dect sa te duci la cruce. Dar la urma urmei e vorba de o dorinta legitima de a te opri n fata Creatorului, sau n interiorul slavei Lui, sa zabovesti n preajma lui Dumnezeu. "Acesta este Fiul Meu, pe Acesta sa-L ascultati" a spus cu prilejul acesta Tatal, n norul acela care i-a cuprins mpreuna pe toti. Acelasi glas al Tatalui care se mai auzise si la botez: "Acesta este Fiul Meu, pe Acesta sa-l ascultati". Asa cum spuneam, Schimbarea Lui la Fata este chipul schimbarii noastre la fata. Dar conditia acestei transformari a noastre care este? Din cuvntul Tatalui aflam ca transformarea noastra nu poate avea loc fara "sa-l ascultam pe El". Dar atunci, desigur, trebuie sa ne ntrebam daca l ascultam. Si de vrem cu adevarat sa stim daca l ascultam, sta n puterea noastra sa facem o verificare: cine asculta, acela urmeaza, cine-L asculta pe El i urmeaza Lui, pentru ca El este, iubitii mei, Calea, Adevarul si Viata, El este Pinea vietii, El este Apa cea vie, El numai El. Sa nu ne nselam! Azi, de Schimbarea la Fata, se aduc roade, ca prinos spre binecuvntare. Asa era rnduiala, asa e bine sa fie. Din tot ce produc oamenii pe cmp, aduc nti la biserica. Se aduc nti spre binecuvntare prinoasele acestea, primele roade. Sigur ca e frumos lucrul acesta si va dati seama ca e vorba de traditiile noastre - si minunate traditii are neamul acesta al nostru romnesc -, dar noi sa aducem cu osebire astazi ca prinos, rodul schimbarii noastre
17

duhovnicesti la fata. Schimbarea noastra la fata nsemna redobndirea chipului nemuritor a lui Dumnezeu n noi. Viata are sens numai daca este o viata cu roade. Nu numai cu frunze! Sigur ca si frunzele au un rost ntr-un copac, dar au rost numai daca hranesc roadele. Fara roade nu poti sa faci nimic. Trebuie sa aduci roade, asta e viata cu sens. V-am spus cndva o istorioara si o repet pentru cei care nu o stiu. O fecioara s-a dus odata la un parinte ca sa-i spuna ce realizeaza ea si cum se straduieste sa mearga mai departe. I-a spus ce face ea, i-a spus ca posteste toata saptamna, mannca numai smbata si duminica, i-a spus ca a nvatat toata Scriptura pe dinafara. Sa nu va mire asta, sunt oameni care stiu Scriptura, n nchisori s-a nvatat aproape toata Scriptura pe dinafara. S-a dus la parinte multumita de sine. Auzind ca posteste si ca nvatase Scriptura pe dinafara, Avva a ntrebat-o: "Dar ce roade ai adus?". N-a stiut ce sa raspunda si atunci parintele a nceput s-o ajute. Zise: "Ai socotit paguba ca si cstigul? ". "Nu!" Nu socotise. Cum adica, se ntreba fecioara n sinea ei, sa aiba paguba si ea sa socoteasca ca are cstig! "Dar, continua parintele, ai socotit ocara ca si lauda?". Cum adica? Te ocaraste cineva, iar tu sa o iei ca si cum te-ar lauda? "Nu!" "Atunci, zise parintele, du-te, ca tu nici n-ai nvatat Scriptura si nici n-ai postit!" INCOMPLETA CASETA (urmarea e din predica anului precedent). E frumos sa aduci roade, dar noi trebuie sa aducem roade pentru aceasta sarbatoare si din punct de vedere duhovnicesc. Si anume roadele schimbarii noastre duhovnicesti la fata. Trebuie sa redobndim n noi acest chip nemuritor al lui Dumnezeu, iubitii mei. Trebuie sa aducem roade. O viata cu sens este o viata cu roade. Nu numai cu frunze. Sigur ca frunzele au si ele un rost ntr-un organism, ntr-un pom, dar numai daca aceste frunze ajuta la rodire, caci daca pomul aduce numai frunze, el nu e de nici un folos. Asa si viata noastra, daca e numai cu frunze nu e de nici un folos. Trebuie sa aducem roade, iubitii mei, roade duhovnicesti. Adica trebuie sa ajungem si noi asa cum ne cere Biserica, dupa cum au fost si dreptii. Despre acestia Sfnta Biserica spune ca vor straluci ca soarele. De aceea trebuie sa ne cercetam cu seriozitate, cu osebire n aceasta zi si sa ne ntrebam daca se afla n noi macar o licarire a acestei schimbari la fata. Iata, venim la biserica, venim la altar. Cuvntul altar nseamna nalt "altus". Biserica este un altar, biserica este un Tabor pe care noi suntem chemati sa-l suim. Venind la biserica, noi urcam pe Tabor, iubitii mei. Dar urcnd, sa nu-i uitam pe cei de jos. E bine ca urcam. Ne-a chemat Duhul lui Dumnezeu si am raspuns. A suflat Duhul lui Sfnt n pnza aceasta a corabiei sufletului nostru pe care noi am potrivit-o bine, ca sa ne aduca aici, la biserica, ca sa putem urca Taborul acesta spre lumina. Dar urcnd, sa nu i uitam pe cei de jos, pe fratii nostri care nca n-au ajuns sa urce taborul acesta al Bisericii. De aceea, cu osebire astazi aceasta chemare a bisericii trebuie sa ne fie bine ntiparita n minti si n inima. Urca, urca mereu, din ce n ce mai sus, ca sa poti cobor la cei de jos ca sa-i ajuti. mbraca-te cu ct mai multa lumina, ca sa poti sa risipesti negura si bezna asta asa de mare, care este n lume. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Preot CONSTANTIN VOICESCU

18