CĂPRIOARA

 Descriere: Căprioara este un animal erbivor rumegător. Vara, căprioara

are corpul acoperit cu păr scurt, des şi mai mult ruginiu pe spate şi mai
deschis pe pântece, iar în perioada de iarnă, părul este mai lung şi cenuşiu
pe spate. Coada este un mont scurt, puţin vizibil. Are picioare lungi şi
subţiri, terminate cu copite mici, despicate. Gâtul este puţin alungit, capul
este dominat de ochii mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi,
care dau privirii o expresie de gingăşie. Fruntea şi partea superioară a
capului sunt mai închise la culoare şi bărbia este albă. De asemenea,
urechile, relativ mari, sunt mai închise la culoare pe dinafară decât restul
corpului. Iedul are blana de culoare ruginie, cu pete albe sau gălbui,
neregulate. Femela are dimensiuni mai reduse decât ale masculului. Un alt
semn distinctiv sunt coarnele, care apar la căpriori în primul an de viaţă şi
pe care le schimbă în fiecare toamnă. Timp de 4 luni cresc altele la loc.
Fiecare corn are în general trei ţepuşe, dar sunt ţapi care au până la şase
ţepuşe. Ramurile secundare sunt întotdeauna scurte. De coarnele ţapilor
bătrâni, ca şi de lovitura copitelor lor se teme şi lupul.
 Greutate/dimensiuni:  Căpriorul are lungimea de 0,95-1,35 m, înălţimea
la greabăn este de 65-75 cm şi greutatea variază în funcţie de sex,
vârstă şi abundenţa hranei. Cea mai mare greutate poate fi atinsă în luna
noiembrie (25-30 kg).
 Durată viață:  Poate trăi 15-20 ani
 Se hrănesc: Căprioara se hrăneşte cu frunze de arbori şi arbuşti, lucernă, trifoi,
fasole şi mazăre, grâu, ovăz verde etc. Ghinda o consumă cu plăcere în
anotimpul de iarnă.
 Mediul de viață:  Căprioarele sunt răspândite în cea mai mare parte a
Eurasiei. La noi, această specie de mamifere poate fi întâlnită de la munte la şes
dar şi în pădurile din Dobrogea şi Bărăgan. Ele preferă pădurile de foioase
tinere.
 Înmulțire: Împerecherea acestei specii are loc în iulie-august. în această
perioadă căpriorii sunt agresivi cu rivalii, dar şi cu iezii dacă le ies în cale, dându-
 se lupte, care uneori se termină cu moartea adversarului. Asemenea lupte se
mai dau primăvara, pentru ocuparea teritoriilor. Căprioara fată un ied sau cel
mult doi în luna mai sau iunie (după 8-9 luni de gestaţie). Iedul îşi urmează
mama la doar câteva ore de la fătare. El este alăptat până toamna târziu.
 Comportament: Căprioarele sunt foarte fricoase. La orice mişcare suspectă,
încetează să mai pască, ridică privire şi cercetează cu îngrijorare împrejurimile.
Atât căprioara, cât şi căpriorul, atunci când sunt în pericol fug repede şi pot sări
şi garduri înalte. In general, căpriorul sau ţapul trăieşte singur, mai rar în preajma
unei căprioare sau ciute. Dar iarna, atât căpriorii, cât şi căprioarele se adună în
familii restrânse (10-20 indivizi, chiar mai mulţi în zonele de câmpie), călăuzite
de un ţap
 Știaţi că… ?
 Căpriorul simte mirosul omului de la câteva sute de metri (200-300 m) dacă
vântul este prielnic.
 Puii de căprioară se nasc cu pete albe care dispar pe măsură ce aceștia cresc