Capra neagra (Rupicapra rupicapra L.

Denumiri: Masculul se numeste tap negru sau mai simplu tap, femela capra neagra sau capra, iar puiul ied, iada sau iedut, dupa sex si varsta. Descriere: Desi denumirea de capra neagra induce ideea culorii negre, in timpul verii culoarea ambelor sexe este galbuie-cenusie, iar in perioada rece bruna-inchis, mai apropiata de negru doar la tapi. Partial capul, barbia si interiorul urechilor sunt alb-galbui, iar linia mediana a spatelui, picioarele si o banda care porneste de la urechi, peste ochi, pana la nas, sunt mult mai inchise la culoare in comparatie cu fondul general. Caracteristica este coama cu par mai lung si mai inchis la culoare, care pleaca de la ceafa si se continua pe sira spinarii, pana la coada. Aceasta poarta denumirea improprie de "barba". Prezinta o oglinda galbuie si, foarte rar, fenomene de albinism si de melanism. Greutatea masculului este de 30 - 50 kg, iar a femelei de 25 - 40 kg. Ambele sexe poarta coarne persistente, care se deosebesc intre ele la o privire atenta, dupa grosime si unghiul de intoarcere al varfului, fata de restul tecii. Spre deosebire de cervide, la care coarnele sunt caduce si cresc pe cilindri frontali, la caprele negre si la celelalte specii din familia bovidae coarnele sunt persistente, iar tecile acestora cresc pe cepi ososi. Acesti cepi ososi apar la iezi

dupa implinirea varstei de 60 de zile, iar la 90 de zile incep sa creasca si tecile. Pe baza studierii tecilor se poate determina varsta exemplarelor, prin numararea inelelor anuale, care sunt evidente datorita cresterilor diferentiate din timpul iernii fata de perioada de vara. Longevitate: Se apreciaza la 18-23 ani, desi in urma cercetarilor pe exemplare impuscate nu s-au stabilit varste mai mari de 17 ani in Romania. Sunete: Cel mai frecvent sunet auzit la caprele negre este un "suierat" relativ strident, de alarmare a semenilor. Acest suierat pare mai mult expresia curiozitatii decat a spaimei, fiind de regula urmat de baterea pamantului cu piciorul. Iezii isi cheama mama printr-un behait asemanator celui emis de confratii domestici, la care capra raspunde asemanator, dar pe un ton mai jos. Atat tapul cat si capra batrana scot, in timpul alergatului, sunete inconfundabile, a caror tonalitate poate fi plasata intre sforait si mormait. Urme: Urmele tipar sunt asemanatoare cu cele ale caprei domestice, fiind insa mai lungi, corespunzatoare unor copite mai zvelte, evidentiindu-se cu claritate si un anumit spatiu intre cele doua jumatati paralele ale acestora. Varful este ascutit, iar marginile exterioare ale copitelor sunt imprimate mai evident decat talpa carnoasa. Cand fuge, capra neagra imprima vizibil pintenii si despica si mai tare copita. Sexele nu se pot deosebi dupa urma. Excremente: Sunt asemanatoare cu ale caprelor domestice. Simturi: Capra neagra are un miros foarte dezvoltat si un auz foarte bun. Interesante sunt caracteristicile vazului. Capra neagra vede bine la distanta foarte mare, mai ales obiectele in miscare, dar nu sesizeaza in apropiere vanatorul superficial camuflat, daca nu se misca. De regula, vanatorii incepatori acorda mai multa atentie vazului, neglijand faptul ca, pe vant favorabil, capra neagra simte omul dupa miros de la distante mai mari decat poate acesta trage cu arma cu glont (peste 300 m). Biotop: La origine, capra neagra pare sa fi fost animal de padure, stationat spre limita golului alpin. Ulterior, impinsa de nelinistea provocata de activitatea umana, s-a adaptat la viata din stancariile inaccesibile omului si animalelor, situate deasupra limitei superioare a padurii. Si unele stancarii impadurite s-au dovedit adecvate speciei. Importanta este existenta locurilor sigure de retragere, in situatia in care capra neagra este incoltita de dusmani (lup, caini etc.). Hrana: Capra neagra este considerata un animal fidel locului de trai si extrem de putin pretentios fata de hrana. Consuma plante erbacee verzi si uscate, lujeri si muguri de foioase, licheni cazuti din arbori si de pe stanci si, la nevoie, chiar ramuri subtiri si cetina de rasinoase. Prin miscari periodice spre padure, atunci cand ninge, si spre golul de munte, unde zapada este repede spulberata, mai ales atunci cand in padure stratul de zapada ii impiedica deplasarea, reuseste sa aleaga, permanent, conditiile cele mai favorabile de hranire si de vietuire. Din aceste motive, nu este necesara hranirea complementara a caprei negre, desi aceasta accepta usor hrana administrata de om. Sarea, in schimb, este necesara si cautata cu mare perseverenta. Dusmani: Braconierii, cainii ciobanesti, rasul, lupul in zonele mai joase si acvilele de stanca sunt principalii dusmani, care pot afecta, intr-o

masura mai mica sau mai mare, efectivele de capra neagra. Mai putin periculoase sunt bufnitele, corbii, jderii si vulpea, iar ursul pare cu totul inofensiv pentru aceasta specie. Epizootiile transmise de animalele domestice urcate la pasunat, s-au dovedit a fi, desi arareori, foarte grave. Mai periculoase sunt parazitozele care actioneaza insidios. Febra aftoasa, oftalmia purulenta, raia, capiala, galbeaza, dalacul, strongiloza, hipodermoza si alte cateva boli parazitare transmise direct de oi, capre domestice si caini pot produce scaderi serioase si chiar prabusiri ale efectivelor de capra neagra in anumite zone. Sociabilitate: Capra neagra traieste in ciopoare de 3-20 indivizi si chiar mai multi. Numai cu putin timp inaintea fatarii se izoleaza, ca apoi sa revina, foarte curand, cu iezii la ciopor. Incepand din luna iulie, ciopoarele de capre negre sunt completate, din ele facand parte iezii si tapii de 1-2 ani. Masculii, dupa varsta de 3 ani, formeaza ciopoare separate de 4-5 tapi, iar cei mai batrani si mai puternici traiesc solitar. Foarte rar se intalneste si situatia unui tap si al unei capre negre care formeaza o familie. Conducerea cioporului de capre este intotdeauna asigurata de catre o capra cu ied, cea mai batrana, cu cea mai multa experienta. Reproducere: Alergatul incepe in a doua jumatate a lunii octombrie si dureaza, cu aproximatie, pana la jumatatea lunii noiembrie. Vremea calda intarzie, iar frigul grabeste declansarea acestuia. Alergatul are loc ziua, capra neagra fiind un animal cu activitate preponderent diurna. Sarcina dureaza aproximativ 26 de saptamani, asa incat fatarea are loc de timpuriu, la sfarsitul lunii aprilie - inceputul lunii mai. Caprele fata de regula un ied, mai rar doi. Maturitatea sexuala se atinge in al doilea an de viata. Vanare: Se vaneaza in perioada 15 octombrie - 15 decembrie pentru trofeu si 15 septembrie - 15 decembrie exemplar de selectie. Se face exclusiv la dibuit sau la panda, goana fiind interzisa prin lege. Se pot utiliza arme cu glont si cu calibrul de la 5,6 x 50 in sus. Trofeul conventional il constituie bustul cu coarne sau coarnele cu craniul intreg ori cu parte din acesta, iar cele neconventionale "trofeul bezoar", parul din "barba" si "crucea Hubertus". Ocrotire si ingrijire: In golul de munte urca rar lupul si rasul. Din acest motiv ei par mai putin periculosi pentru capra neagra decat cainii de la stane, care prind nebanuit de multi iezi. Si acvila de munte poate constitui un pradator de temut al iezilor mici. Capra neagra nu se preteaza la hranire complementara. Are insa nevoie de sare si de zone de liniste nepasunate. De asemenea, are nevoie de protectie impotriva braconajului.